1
10
7
-
https://anarhiva.com/files/original/e78bde825b3657b3730a4d2be675fb22.pdf
31bb9c0be1759300f70f2caf907993a3
PDF Text
Text
REVISTA IDEEI
|g|0. flo. 91-92. 1-2.
neegalitatea naturala
București, Strada Turturelelor, 35.
CARTE POȘTALĂ
Apropiindu-se lucrurile, se va vedea de
CfiTFțĂ ABONAȚI! FțEVISZEl
ce însemnătate pot fi dezvoltările ce se re
produc mai departe, pentru , pătrunderea
Cu numărul de față 'Revista Ideeb intră in
unei situații, proprii jură indoeală si nouă, al zecelea an. Inoirea abonamentelor precum
și pentru limpezirea unei discuții *care se Și. achitarea abonamentelor rămase neachitate
poate pune negreșit și la noi. Pentru o mal din urmă, ieste neapărat de rigoare. Ieste o nesănătoasă îndrumare mintală, întru ur voe neapărată, de care abonata noștri cată să
mărirea bunei stări generale, am dori să ție samă.
vedem ce puncte de vedere contrare s'ar
Facerea de abonați noi ieste ieară-și un lucru
putea preciza.
P. m.
cure n’ar trebui trecut cu vederea de urmări
torii noștri cu cari ne înrudim în idei. Iși dă
Toți oamenii nasc firește liberi și neegall. Ținta samă ori-cine că o lucrare, care stimulează și
socialismului ieste de-a menținea această neega- îmbogățește qindirea, are nevoe să fie introdusă
litate firească și de a trage din Ica cît mai mult in cercuri din ce in ce mai largi, ca să-și în
folos cu putință.
deplinească menirea. Și fie-care ie propriu pen
încep prin aceste adevăruri foarte cunoscute, tru asemeni silință.
cu toate că lăsate de-o parte, fiind-că auzim
Tot așa nu trebuie trecute cu vederea acele
adesea foarte mulțl oameni, cari habar n’au de minunate lucrări, cuprinse in bibliografica Re
scopurile și metoadele socialismului, alirmînd vistei, nu trebuie treciile cu vederea colecțiile
că «socialiștii vreu să ne coboare pe toți la din urmă ale Revistei, o comoară de lucruri
acelaș nivel egalitar». Ie cu neputință să se dee prețioase și rari', nici acea operă de neasemă
o idee mal greșită și mai deșănțată (lespre idea nată valoare, care a și fermecat pană acuma pe
lul socialist. Asta s’a repetat ’înșe atît de mult, în nudți, care ieste „Ce-i de făcut". O răspindirc
cît cea mai mare parte din spirite, cari nu caută a acestora ar fi neapărat necesară.
să se lumineze, au luat-o ca un lucru recunos
Abpnații conștiincioși și prietenii stăruințelor
cut și vădit le de ajuns să repeți o minciună noastre, să nu aibă nevoe de-un alt îndemn
destul de des și de tare pentru ca lumea s’o lee pentru a aduce la îndeplinire ceea-ce sînt tn
ca un obicinuit adevăr.
stare, ceea-ce știa că îl privește pe iei. Bine în
In realitate, adevăratul scop al socialismului țeles, sinlem bucuroși de indicările ce ni se vor
nu poate fi mai bine rostit, în asemenea caz, da. pentru a ne despovăra de cei pe cari poate
de cît prin frumoasa frază a lui Ruskin: „Nici socotim in deșert a-i face să prindă interes de
o egalitate, ci o recunoaștere sin eră a orl-cărel opera noastră înălțătoare pe care o urmărim
cu cea mai mare săninălate,
superiorități pe care am putea s’o-ntîlnim».
O promptitudine vie așteptăm de la toți.
Sistemul* social actual, adesea numit în bat
REVISTA 1DEE1.
jocură individualist, ceea-ce tocmai nu Ie, ur
mează o cale cu totul opusă. Iei se silește aînteineea o neegali tate artificială între cel cari mici, pe un cîmp de bătae, mîncînd pămîntul,
sînt în realitate și firește egali, a introduce o ega fugind în fața unul car monstruos tras de doi
litate artificială între cel cari sînt în realitate și fi- cal, în care se află un om comparativ gigantic,
reȘteneegalI,a se opune la recunoașterea orl-cărel aproape de cinci ori mal mare de cît pigmeii
superiorități reale, a înălța pe cel inferiori în pe cari-I urmărește, după cari aleargă. Acest
daună superiorilor. Socialismul, putem să fim uriaș, Ieste Marele Rege. Micile c eaturl, cari fug
ucredințațl despre asta, toate astea le va schim- dinaintea lui, sînt vrăjmași-I, pe cînd al ți oa
Socialismul va căuta a menținea inteligen- meni, tot atît de mici, cari-1 însoțesc și-1 asistă,
și naturile morale mediocre în locuri me sînt supușii lui credincioși. Oare regii Egiptu
diocre. Dînsul se va sili să împiedice pe oamenii lui Ierau iei cu adevărat de mal multe ori mal
5^cl cle a face să fie luați drept oameni mari. mari de cît ceilalți Egipteni? De loc. Avem
•arj pe de altă parte, va îngădui facultăților tocmai un mijloc naiv al artistului, de a ne face
®xtraordinare ale spiritului și calităților morale
REVISTĂ ÎDEEI
eXcopționale să se dezvolte* liber: va îngădui
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
°ajpenilor mari să-și arete mărețiea fireasca..
t v comparație istorică va ajuta* să nlă fac în- Abonamentele se trimet prin mandat
dat:
yues. Dacă
privi un bas relief egiptean, veți
'edea adesea reprezentată o mulțime <le oameni D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București.
�r
2
I
revista ideei
să simțim mărețiea Marelui Rege și adînca de
osebire’ presupusă că ar fi avut loc între lei și
simpla omenimo obicinuită. Avem o mărime cu
rat artificială și convențională, care ascunde o
adevărată egalitate sau chiar o inferioritate de sta
tură. Regii cei mari nu sînt fizicește mal mari
’ de cît ceilalți oameni. Ludovic al XlV-lea, ma
rele monarh’ l'era afară din cale de mic: de asem’enl Napoleon, care avea un spirit și mai
puternic Încă, cu toate că de-o moralitate îndoelnică.
Cred că aceste basoreliefuri egiptene ilustrează
cum nu se poate mal bine ceea-ce se numește
în jurul nostru regim individualist. Par’că' noi
nu trăim într’o lume care susține cu convin
gere că unii oameni de cinci picioare și șase
degete âu șase, lear oameni de șase picioare n’au
de cît cinci picioare și șase degete ? Să ne închi
puim, un novator îndrăzneț, care, dezgustat de ase
menea absurditate, ar fi căutat să introducă în arta
egipteană portretul. «Ce», ar fi strigat curtezanii
scandalizați, «voițl să aduceți întreaga omenire
la acelaș nivel monoton *? Voiți să spulberați va
rietatea și diversitatea din artă? Voițl ca chiar
Marele Kege să nu fie zugrăvit sau sculptat mal
marede cît orl-cc preot, scrib, sau valet» ?... «Nu»,
vă răspunde, din parte-I artistul, «leu nu vreau
să aduc întreaga omenire la acelaș nivel de in
ferioritate. D-voastră sînteți acel ce faceți asta,
zugrăvind pe toți oamenii, afară de Marele Rege,
exact de aceea-ș’l mărime, cu toate că unii sînt
nălțl lear alții s’curțf, cu toate că unii sînt groși
lear alții sub’țiri: pentru d-voastră, cu toate astea,
cu toții sînt înfățoșați sub aceea-și formă. Geea-cc
îmi propun ieu ă face ieste tocmai contrariul :
leu voiu zugrăvi pe fie-care, în adevărata-I mă
rime, reproducînd exact trăsăturile fie-cărui. leu
observ că ilarele Rege ie mai mic cu patru de
gete de cît primu-I ministru: și așa îl voia re
prezenta. Primul clucer Ie gros’, primul bucătar,
subțireîl voiu zugrăvi dara precum îi văd.Ramses' ie mai mare si
în
f mai blond de cît Sethi,
- . ——
tabloul mieu va li de asemeni mai mare și mal
blond.
NiciY ao egalitate, nî
ci no recunoaștere ci
sinceră
hlnnrl nîp
—ră
a orf-cărel deosebiri ce o [putem *întîlni». Sînt încredințat
. că îndată
. ce artistul ar fi isprăvit
----deJ vorî^’ 0
r’e oroare,. obșteasca, s’ar fi ridieat,din
dieatdin rîndul curtezanilor
cnrteznnilor indignați,
înrlirmni^ la
Ja urechile
Marelui Rege: «Acest om Ie un nilivelator, Iei
vrea sa ne reducă pe toți la acelaș egalitar
Jihpnivel».
n;«nk
Sistemul social aflător, tot așa, iea niște oa
meni mici și-I înalță la niște poziții de-6 supe
rioritate artificială, nu potrivit vre-unul merit al
lor, ci pur și simplu liind-că-s fiii părinților lor,
sau liind-că au moștenii o avere adunată’de alții
sau fiind că au acaparat numai pentru iei pămînțul și minele, cari-s proprietatea comună, sau fiind-că, folosindu-se de reaua organizare socială,
au Tăcut să între în propriile lor mînl capitaluri’
acțiuni, căf ferate, gaz, electricitate, aproviziona
rea cu apă a marilor cetăți. Pe de altă parte, ceeace Ie și mal rău încă, sistemul social aflător iea
.oameni mari, oameni născut! firește mari si neegall, oameni înzestrați aparte pentru vieal’a punuca, mari cugetători, oameni mari de stiintă,
maii artiști, mari inventatori, mari capi de ih-.
austrie, mari creatori de opere de artă, proză sau
versuri, pictură sausculptura, pe cari-i mi»
rează, pe cari-! piticește în mod artificial
du-lein cale tot felini de stăvili, împiedic i l'
de a se folosi de întreaga lor sumă de enJV’l
lipsind obstimea de bunul facultăților 1OP ex„p
tionale. Falsa neegali ta te convențională luCPeX
âst-feliu în potriva recunoaștere! și utilizăPeI^1
blice a adevăratei neegalitățî naturale, fiPest(
sindu-ne de folosul pe care l’arn trage <lintf’o?'
devărată recunoaștere a ori-cărei superiorii^
reale.
leu privesc acest al doilea neajuns, la Urin
urmei, ca și mai grav pentru progresul omeni,
rel, de cît nedreptatea, mai izbitoare, de a lăsa ne
niște oameni mici să pună mîna pe o cltinie ne.
măsurată din roadele pămîntului. Firește, acest
lucru Ieste o mare nedreptate în sine,’ înse-i o
nedreptate de care toți cei ce au un cît de slab
simț moral pot să-și dee samă numai de cit. Oricine’ care ar li înzestrat cu oare-care destoini
cie naturală de cbibzuire, trebuie să vadă la cea
dintăi aruncătură de ocbiu, cit de nedrept ieste
ca un singur ins, nici mai bun, nici mal înțe
lept, nici mai iscusit de cît alții, să fiestăpinitorul a atîtor și atîtor leghe pătrate de pămînt,
de cari să dispue în voe, pe clnd alții, nici mai
buni, nici mai răi, nici mai inteligen’ți, nici mal
proști, să fie siliți să se lipsască de ori-ce par
cela a pămîntului hrănitor. Ori-cine, avînd cit
de puțin simț moral, poate să-și dee samă că Ie
de nedrept ca un individ să acapareze rodul inuncel atîtor inși, nu că ar avea la asta vre-un drept,
ci numai din pricină că organizarea socială, pă
cătoasă cum Ie, i-a îngăduit o asemenea despoere, lăsind adevăraților producători o mizerabilă
existență, și chiar, în cazuri extreme, în caz de
bătrîneță sau de foamete, lăsîndu-l cu totul să
moară ele foame. Ie vădit că lucrurile pe cari jiu
le-a făurit nimeni, nici n’a dat ajutor la făuri
rea lor, sînt proprietatea obștească, a rasei umane,
pe cînd cele ce au fost făurite de oameni sînt,
într’o privință, proprietatea făuritorului. Pămlntul, ne fiind’făurit de nimeni, ie limpede că nu
poate aparținea în particular nimănui, pe cin-1
cea mal măre parte din celelalte produse, fiind
făurite prin munca tuturora, ie vădit că trebuie
să fie proprietatea obștească a tuturor.
Astea sînt, o repet, niște adevăruri moraleelementare, pe cari le poate pătrunde orl-cine, nu'mal de cît, numai să nu fie cu totul lipșjt tle
inteligență sau cu totul orbit de prejudecățile societăței. In cazul din urmă, voii! adăoga, In p;jj
rantez, că le pătrunde, dar că susține con!ra1'
pentru a trage din asta un ce profit. înfățișai*
opusă a chestiei înse, nu ie atît de limpede pe
tru toți: mă voiii sili așa dar să arăt rații P
cinuit’de sistemul actual de nivelare artd^ay
care refuză dc-a recunoaște toate superioriu
reale, pe cari ie înlocueș’tc prin neegalitățî ?
urite de om. ■
’.
.
KM1
într’o lume bine organizată, vădit ca co
tatea să dorească a trage cît mai mU!Ll.ne
pentru iea, din toate deosebirile și J\ee°uU.'iîii:
muuraie.
—.-»
naturale. urni
Unii oameni vor nfi umai.
mari de c f
dînsa va căuta a întrebuința pe oamenii m
la lucrări pe cari statura’lor excepțional
mare înfbV
îndăm na i
*îngădui
" ’ * să "le facă cu mal? -----
__________________________ HEvisTA ii)EEl
9
lesne, și pe cari niște oameni mai mici le-ar
rrre măi CU greutate. Unii oameni vor ii mal lari
i cit alții - comunitatea va căuta a Întrebuința
I 16 oamenii mal tari, în acelea-șl condiții, la hi1 P/irl de-acele unde o putere excepțională ar proluce rezultate excepționale pentru folosul obștesc.
1 Inii oameni vor li înzestrați cu prețioase, cu eniiiieute însușiri de organizare: negreșit că co
munitatea îi va întrebuința ca organizatori pe aLstia. Unii oameni vor avea facultăți născocifoâre : acestora fi se vor face toate “înlesnirile
trebuitoare pentru încercarea și dezvoltarea puterel lor născocitoare. Unii oameni se vor pri
cepe să făurească niște frumoase lucrări de artă,
niște frumoase opere literare: comunitatea va
întrebuința pe acești oameni ca pictori și sculp
tori, ca p’oeti și ca romancieri Unii oameni vor
avea o înclinare născută pentru a cerceta și ijustra legile naturel, ceea-ce ar putea să ajute
apoi trebuințele șl industriile omenești: comunjtatea îi va alipi în mod special pe’aceștia la
întreprinderi de descoperiri abstracte sau de
invenții mecanice potrivit cu înclinarea firească
a facultăților lor. Comunitatea va recunoaște
deschis, în sfirșit, ori-ce superioritate reală, așa
felia ca să dea acestei superiorități toată putința
de-a-șl îndeplini opera, fizică tau intelectuala,
spre “folosul omenirel întregi.
j
j
3
cherii, întreprinzătorii, speculatorii financiar!
moderni. Nimeni nu susține că lei ar avea vre-o
superioritate reală. Iei âu ajuns la situațiea lor
prin bani și numai prin bani.
Și sistemul, din care am dat acolea o pildă,
ieste acelaș în toate privințele : Iei reacționează
în mii de mizerabile chipuri asupra idealului
și conștiințe! naționale. Acești pairi, puși prmtr’un procedeu’falș într’o poziție falșă, ‘fac in
direct un neajuns colosal moralei, înțelegere! și
progresului comunitățel. Nu mă gînăesc aciim.
la acele «scandaluri’ aristeocraticei, cu privire
la relațiile de sex din aristrocrație, pe cari unele
ziare le-au dat ca mostre cetitorilor lor. Aceste
fapte sînt relativ fără însemnătate. Clasa aristrocratică Ieste adesea, ce-i drept, egoistă și barbarâ în feliul Iei de a trata femeile, și mal cu
samă femeile pe cari le privesc, din pricina
unei altei neegalitățî artificiale, ca «mal pre jos
de Iei». Dar asta pâre nimica toată, și apoi, ne
lăsînd să se stingă discuțiea chestiei sexelor, desmățarea «claselor superioare» are poate com
pensările Iei. Aici mă gîndesc Inse la niște re
zultate morale cu mult mal adinei și <țe-o în
semnătate cu mult mai mare, adumbrite de fal
șul stindard al nobleței. Existența unei pairii,
cum și cultul slugărnicesc al rangului, al bo
găției, al titlurilor, al apanajelor Iei, dă Ioc vițiulul național englezesc de «snobism», adică
Să vedem acum, ce face sistemul actual pen âdmirăref unor lucruri fără valoare, lear nu
tru noi ? Recunoaște iei oare deschis ori-ce su unor lucruri vrednice de a fi admirate. ,
A avea o casă frumoasă, a conduce o trăsură
perioritate reală? De loc. Iei ridică mediocri
tatea la înălțimi artificiale și-I îngădue a cu cu doi cal, a face să i se zugrăvească blazonul
funda, a îneca, a zdrobi, a întuneca toate for pe tot ce-I aparține, pănă și pe livreaua slu
mele adevăratei desăvîrșiri. Să ne uităm mal gilor, pentru a ajunge dacă se poate la demni
întăi la culmea, la așa zisa culme a societățel tatea de cavaler, de baron poate, sau chiar, o
noastre artificiale. Priviți, bună-oară, patria en vis amăgitor, la pairie, leată idealul ce-1 urmă
gleză. Ihstituțiea asta ieste oare altă ce-va de cît rește omul mărginit la minte din lumea de
ridicarea unei grupe de oameni mediocri, de a-zf. Iei nu tinde la lucrurile nobile ale vieu. ocupată ^ie
uC niște țel: 1»
culturii, la sensibilitatea artișrînd, la o stare care arr treU
trebui
de ‘.ca, a stăruință morala, la răsplata unor Înalte
oameni de-o valoare imorală, de-o *înălțime
ymtă excepțională
excepțională și
si de
de o Însușiri de cetățean : dm contratinde a .parcaracter, de-o inteligență
a ajunge la niște scopuri inferioare, și cea
rară capacitate legislativă ? Pentru-că pairii au veni,
fie-care un vot suspensiv, de care pot uza ca mal mare parte din concetățeni îl admiră în loc
•iva voinței
voinței populare,
populare cam
vum în
m propor- s^tFartblctaTă
cu cfepuUveto împotriva
pair r
pentru
țiea de un p..L
_ 1__ ișapte-zecl
. t.'
“ de mii1 de _alțl ?alitat» no^
cetățeni. Ie oare cine-va să creadă că un pair pe care spiritele vulgare 11 urmăresc cu însear fi* de șapte-zecl de.mii de ori mai cuminte, tosare si care-I contrar idealului mal înalt al jus
mal învățat, mal capabil, mal moral de cît cea tiției distributive si însușirel cinstite de cetă
mal mare parte din ceilalți oameni ? Nu crede țean. Oamenii de soiul acesta nu se silesc să
hi meni asemenea lucru, după cum niț poate crede dobîndeascăo răsplată potrivită cu străduințele
ca Ramses si Amenhotep să ii fost de patru lor, ci să monopolizeze, într’un scop de vulgara
ori mal mari de cît Egiptenii de rînd. Crede fălire, roadele muncel a șute și sute de inși, egalii
oare cine-va, cu adevărat, ca un duce să alba sau superiorii lor, pe cari i-au coborît, sub Iei,
mal multă valoare de cît o cetate de șapte-zecl la o inferioritate artificială.
ăe mii de locuitori ? Isl închipue oare cine-va,
Neegalitățile îmulțite ast-feliO, Închid-în toate
ou adevărat, că în virtutea caldelor ruguumxu
rugăciuni
Me bisericel, hărăzite în fie-care săpiămlnă, părțile poarta recunoașterel și utibzărel supen• • de
’ j tătiîor reale. Oamenii nuli uzurpa m ochii pu
lorzii ar fi, cu adevărat, înzestrați de «grație,
blicului locurile cari ar fi de drept să le ocupe
înțelepciune, de judecată», supranaturale ? Nu inșii
de considerare. Oamenii des
)e oare un fapt cunoscut, că-n de obște lorzii toinicivrednici
a servi publicul, cum se cade și cu
sint niște oameni de o inteligență ștearsă sau pricepere,
sînt împiedicați sau întirziați să o
ordinara, de o moralitate interioară și cu idei r. '■ . prin mijlocirea
unor superiorități artifici
vulgare? Lorzii au o poziție înaltă mulțamita faca,
p
Numai
printr’o îndelungă cercetare amă
simplei întîmplărl a naștere! lor sau a unei ale.
1X1
a vieței, îșl poate cine-ya da samă de
oreșteri întîmplătoare de’ bogăție.. Iei sînt ur- nunțită
însemnătatea acestei calammtațl naționale. A?
toașii vechilor acaparatori de pămînt, sau ban-
I
i
�4
dfîVISTA ibiter
pțitea să' daii pilde de astea multe de tot. Mu
voîu mulțănii îiisc numai cu cite-va. Priviți
vieața oan’ienilor cu adevărat mari, vieata cu
getătorilor, organizatorilor, a oamenilor de ști
ință, a exploratorilor, a inventatorilor, a poeți
lor,1 a oamenilor de litere, a artiștilor. NU-I oare
o banalitate de-a zice că cea inal mare parte
din iei au avut a trece printr’o perioadă de lupte,
care ă omorît. pe unii, pe alții i-a făcut să ajungă infirmi sau nebuni, care a descurajat,
amărît sau slăbit pe foarte mulțl ? Apoi cîțl, dez
gustați de luptă, nu și-au căutat în sinucidere
o scăpare? Se poate numi asta «o sinceră re
cunoaștere a orl-căref superiorități»? N’a fost
oare asta întîrziată sau nu le-a fost oare refu
zată cu totul, din pricină că lumea Iera mai di
nainte atrasă de admirarea și izvodirea faptelor
și gesturilor unor nulități titrate sau îmbuibate?
Societatea hoastră nu se ocupă oare cu osebire
de oamenii cari se bucură de avere, care ocupă
un rang și cari au o poz ție înalta, pe cînd nici
habar n’are să dea cea "mai mică băgare de
samă unul inventator, unui artist, unul poet, unul
naturalist, unul filozof, unul explorator luptînd
cu nevoea, și cari sînt de mii și mii de ori mal
prețios! omenire! de cît acești seci nătăfleți? Și
n’am fi oare scutiți de asemenea tristă priveliște,
dacă s’ar curați terenul, dacă s’ar ajunge lâ o
recunoaștere sinceră a ori cărei superiorități re
ale, spulberîndu-se o dată pentru totdeauna
toate distincțiile pe cari le mal acordăm mediocritățe! și inferiorităleî?
Privind chestiea din alt punct de vedere, avem școli înalte, avem universități. Dar copiii
și tinerii, din toate clasele, cel mai în stare
să primească instrucțiea, își fac oare învățătura ai Iele? De loc. Departe de-aici. Școalele
cele mal însemnate din Anglia, Eton, Harrow,
XVinchester, marile universități, Oxford și Cambridge, sînt frecventate, aproape numai de marile familii aristocratice sau financiare, de fiii
pairilor sau ai gentilomilor moșieri, de fiii bancherilor, întreprinzătorilor, negustorilor, industriașilor, excluzîndu-se copiii înteJigențI si cu
merit dm celelalte clase ale populației. Cînd copul acestor mari familii îșl isprăvesc anii de
școala sau de colegiu, Iei îsi aleg o profesie în
care-sl urmează înclinarea, pornirea. Și cum se
poarta acolea ? Cum sînt deprinși. Inteligenta si
moralitatea sînt oare singurele rccoinandatil cari
Ie asigură succesul în vieata publică? De loc
Niște oameni mediocri sînt puși în niște poziții
S"
P°triveae
niol cum, și file
iot
? “Jv; pulea sa facă ljine
de
tot
pentru
folosul"
obstesc,
si
X
’
folosul obstesc,
și asta'
asta,1 numai
pontr*ii.1
i3! .
vr^inm ™ r “’P‘ ’
':eri‘ s:,u prietenii
pair,’ vre-unui
vre-unui moșier,
moșier,’sau
sau vre-unnl
vre-unui
.yre-unul
, . . P
XS‘dînr»°8
arn‘afa -ibl
la ln!irina
-narina
distrugătoare, fără-ndocală nefolositoare, pe cari
Sa.U inte™ționalist nu le poate a-
nutios? De loc. N’avcți de cît să vă arinv. ,
ocini pe listele armatei și ale. marinei,
V
vedeți pj dată că un foarte mare număr i
gradele cele mai înalte Ie dat unor (xun%
mediocri, cari au avut norocul să fie pairi r1
frați sau veri de pairi, onor baronețl si A.11’
moșieri, sau unor fii, unor frați și' uiîor
de moșieri și altor indivizi de asemenea spef?
Veți mai vedea aici la fie-care pas, huinei’
bine cunoscute ale unor firme de întreprj/
zători, berari sau destilatorl,- a unor mari f-f
bricanți de bumbac din Manchester, sau a unor
bancheri din Londra, a celor pe cari moda de
acum trei-zecl și atîția de ani îi poreclea «prinți
negustori». Aceștia uzurpă aproape totdeauna
cele mai bune locuri, în dauna ori-cărei auperioritățl reale de inteligență și caracter, Fa|s.j
neegalitate nu lasă, cu chipul acesta, adevăratei
neegalitățl nici un sorț ca să se poată mani
festa în Favoarea interesului public
Tot așa-I în barou, în politică, și în slujba
guvernamentală. Vedeți marele număr de jude
cători, cari poartă numeje unor bine cunoseuti
aristocrați și capitaliști. Vedeți marele număr
al membrilor parlamentului, cari sînt niște se
niori eleganți, fii mai mari sau mai mici’ de-al
pairilor, de-ai baroneților, de-al moșierilor, de-al
marilor bancheri sau marilor întreprinzători,
și vedeți, pe de altă parte, și micul număr al
membrilor acestui parlament, cari, ca Burns,
Alabon și. Boadhurst pe de-o parte, Morley,
Asquith și Lecky pe de alta, îșl datoresc pozițiea numai facultăților lor intefectuale. Cîțl oa
meni mediocri mî găsim, cu totul lipsiți de
.....
... .
înzestrarea trebuitoare tpentru tpostul
de legislator,
dar împinși la Cameră prin singura putere ..
falșei superiorități ce le-o dă banii și rangul
l°r> și care întunecă superioritățile reale și naturale de spirit, de energie, de simț moral Tot
aȘ^-I și cu funcțiile celelalte civile. Nul nu
alegem oameni ca să slujască Statul, numai
potrivesc
si numai fiind-că-s oameni cari se
— —
*"î""n
imai' bine
''
cu asemenea funcții: noi îi trimetem
ca ambasadori la Paris, sau’ le dăm slujba do
viceamirali,
:
vice-amirali. sau... dc
de inspectori
de asiluri de
alienați, fiind-că-s. pairi
r_‘.I ;sau rude de pairi, capitalistl
, I ’ sau rude de capitaliști. Pretutindeni în
găduim neegalitățel artificiale să coboare, sa
reducă neegalitatea firească la un nivel inferior
de inutilitate.
Dar nu-I numai atît. Urmărirea necontenit1
a iunui ideal artificial orbește lumea, o face sa
nu-sî dec samă
xină do
du existenta
uAÎotuĂțd unul ideal reah
Pai™l sau omul cel îmbuibat
îmbu'll
uzurpă,. înh°
mie de chipuri, crciiiui,
ciusieii, pozițiea -caro
T.
creditul, cinstea,
s’ar cuveni de drept omului de merit fhnulP1
energic, omului de valoare morală, omului dede-o
mare sensibilitate artistică. As putea să etlț®
tățl, științifice chiar, din nenorocire se P^.jx
s’â lăsat să se introducă considerații la 1 o
Există o oare-care mediocritate, Iară 111 t
înălț mo, cu toate că solemnă, un seInpSaiuCe
/ ,. — - de âl treilea rang, care are norocul sa fie
t
neigicl și mai curagiosf, lib r aaleși
’
diri toate și care se crede om de știință. Dacă ar
clasele societățel, după’un examen
general
mi,in
un cetățean de rînd, ieșit din popor, nici
REVISTA IDEE)
cursurile lui din Parlament, nici Încercările lui
stiinliHce, neperfecte, sărmane, n’ar fi atras ni
mic uita de cît zîmbetul de milă ce 1 merită.
par ie duce. Mulțumită acestui titlu, nn numai
proza lui plicticoasă, de la Camera Lorzilor,
proza unul spirit superior de doctrinar de al
treilea rang,. i-a fost reprodusă punct cu punct,
a fost chiar invitat să ocupe scaunul prezidențial
al Asociației britanice pentru înaintarea știin
țelor... Pilda a doua samănă cu aceasta. Există
p oare-care adunare numită Societatea autorilor.
Cine-va și-ar închipui, negreșit, că o asemenea
adunare Ie mai pre sus de asemenea slăbăciune.
Această societate dă un banchet anual, lucru
dăsănțat pentru o societate de asemenea soiu.
par cari-s membrii Iei, pe cari-f numește de
obiceiu la președinție ? Meredith, Herbert ’Spencer, Thomas Hardy, William XVatson? Nu, nici
unul din aceștia, ci un nobil, ales orbește, care s’ă
întlmplat să publice o cărticică, sau care a bine
voit să se intereseze de literatură. Și asta la
oameiiil de litere.
Scriu toate astea în mod cinstit și neted, cu
toată încredințarea ce am că o samă de critici
mediocri au sa strige pe dată: «Gelozie îngustă».
Nimic mal puțin adevărat. Spiritele înguste,
născute într’o comunitate ca cea a noastră, nu
caută să-i dee pe față părțile slabe, ci căută
pur și simplu să se folosască de Iele. In loc de
a deplînge relele, aceste spirite se fac prietenii
susținătorilor nedreptățel. In Englitera nu «aduce
nici un cîștig» să fii un aprig reformator. Cine
închide ochii și stă cu gura închisă, cine se
împacă cu neajunsurile și prejudecățile măreției
artificiale, cine observă cu luare aminte în "ce
direcție suflă vintiil, se înțelege că ajunge de
parte. A te lupta cu morile de vînt, nu-ți aduce
nici .bogăție, nici cinste, afară de celor cari nu
fac de cinstea lor mare caz, cînd Ie vorba de
succese și foloase mondene. Singura mea in
tenție a fost să examinez chestiea în mod cin
stit și cu sînge rece, și să mă întreb dacă acesla-I chipul în care "o nație poate trage cel
mal mare folos pentru lea din neegalitatea na
turală care se află între membrii Iei..
Jntr'o lume bine organizată, mi-nchipuesc că
cele mal mari onoruri și posturile cele mal
Înalte vor fi, din potrivă,’ nestrămutat păstrate
pentru cel mal buni, pentru cel mal competențl
, oameni. Acum, în mare parte norocul le care
•J regulează răsplata. Niște oameni cari nu fac de
j cît foarte puțin sau cari nu fac nimic pentru
bmele public," sînt cu toate astea născuțl marfmji și duci, cu vaste proprietăți, și au un
l°c larg în considerațiea compatrioților lor. Niște
oameni cari au avut mal mulțl sorți de cît
aIliI debitînd bere sau destilînd whishey: niște
oameni cari au inventat niște mal bune chi
brituri chimice, un sopon mal puțin costisitor,
soiu mal prost de vax de încălțăminte: niște
oameni cari și-au falsificat cu izbîndă cafeaua,
?tu „amestecat* cu făină cacaua, sau au pus în
ma bumbac: niște oameni cari jucînd la bursă
cășunat ruina altor oameni, cari au acaparat
•Ț’ne sau părți din drumul de fier, lucrări hilpaulice, companii de telegraf: niște furnizori
• e mărfuri falsificate, sau niște despoetorl al
5
văduvelor și orfanilor, îșl asigură adesea o bo
găție uriașă, mari onoruri și o înaltă situație:
în unele cazuri, ajung clilar înterneetori’ de
familii „nobile". De alt-feliu te un joc de. noroc
cînd vrei să știi, ce folos vor aduce energii e cu
adevărat utile* posesorilor lor. Cel ce inventează
un nou dop pentru sticlele de apă de Seltz, un
nou bandaj pentru roatele de bicicletă, lucruri
foarte bune în felini lor, strînge adesea o bo
găție Acelaș lucru se-ntîmplă, și mal adesea
încă, celui ce cumpără pe un preț de nimic
patenta unul inventator. Dar, cugetătorul care
descopere vre-un mare adevăr al naturel, mun
citorul care inventează vre uu instrument chi
rurgical prețios, vre-un nou anestezic, vre-un
instrument științific, vre-o îmbunătățire optică,
nu cîștigă în de’ obște aproape nimic, une-orl
chiar pierde tot ce posedă, căutînd să perfec
ționeze și să-și facă cunoscută perfecționarea.
Cu alte cuvinte, răsplata nu-1 proporțională cu
valoarea realii a invenției sau descoperire! pentru
omenire în general, ci numai și numai eu valoa
rea-! negociabilă imediat. Putem să fim încre
dințați că socialismul va pune capăt unul ase
menea lucru. Cu toate că recunoscînd după
cuviință invențieâ chibriturilor și a dopurilor
perfecționate, pentru^sticlele cu âpă de Seltz,
iei va încuraja cel puțin tot atîta de mult des
coperirile astronomice, fizice, biologice și socio
logice, noile creații privitoare la toate domeniile,
la cele mal înalte domenii ale cugetărel: noile
poeme, noile tablouri, noile idei, noile filosofii.
Pentru-că trebuie să ne aducem aminte cum
că, în felini lor, descoperirea unor legi stabilite
din vechiu, ca legea gravitărel universale, corelațiea și conservarea putere!, principiul evolu
ției organice, și altele, sînt cu mult mal însem- ’
nate pentru omenire, chiar din punctul de vedere
practic, de cît descoperirile sau invențiile de-a
doua mînă, așa numite practice. Iele he dau o
cunoștiință aâîncă asupra chipului de a fi al
naturef, și prin urmare., im imperiu mal desăvîrșit asupra tuturor lucrurilor naturale, cari
dau loc la nenumărate invenții și aplicări de
cea măi mare însemnătate. Au trebuit genera
ții de investigatori de electricitate pentru a ajunge la întăile aplicări practice ale electricitățel. Și, în chip general se poate spune cum-că
unele ramuri ale științei, ca fizica, mecanica,
chimiea, sînt adesea prea plătite, față de valoarea
lor curentă imediată pe cînd alte împărțiri ale
științei, ca astronomica, biologica, sociologică, nu
sînt "în de obște plătite, liind-că nu au de cît pu- _
țină valoare curentă imediată,
«Acesta-I înse individualism», vor zice unii
socialiști sinceri cu toate că la minte cam strîmțL
Fie, dacă voiți, darie și cel mal'bun socialism
leu n’am fost* nici o dată dintre acel cari sus
țin că socialismul trebuie să fie opus individu
alismului. leu cred din potrivă că socialismul! va
încuraja și va dezvolta individualitatea. leu sînt
socialist tocmaipentm-că sînt individualist/Lari
sînt, în clipa de față, cel mal buni socialiști dintre
noi ? Cei mal puțin individualiști ? Nici de cum.
Din potrivă, sînt’tocmal cel ce au tendințele cele
mal individualiste și mal idiosihcrasice dm En
glitera, dacă vorbim de noi. „Caracterul unități-
/
�REVISTA. 1PEF.Î
6
REVISTA IDEEI
tilor, zice Herbert Spencer, determină caracte
rul totalului". După cum vor fi socialiștii, indi
vidualiști, așa va fi și republica socialistă pe
cari dînșif vor întrona-o. leu sînt încredințat ca
una din marile tinderi ale socialismului va fisa
caute a îndrepta neegalitățile naturale ca slabăciunea, sănătatea cea rea, pierderea unul mem
bru sau unul organ, lipsa de inteligență sau
simt moral, silindu-se tot o dată a dezvolta cît
mal* mult cu putintă neegalitățile superioare, ca
puterea, sănătatea, îhdămînarea, capacitatea min
tală, facultățile virile sau femenine, paternitatea
si maternitatea, însușirile artistice, științifice sau
literare, si a le utiliza cît mal mult cu putința
pentru cel mal mare folos al comunitățel. Intr’un
cuvlnt, pe cînd socialismul va descuraja toate
neegalitățile false, Iei va încuraja și va trage cel
mal mare folos din superioritățile cele adevărate.
<Asta înse însamnă a înlocui o aristocrație
prin alta*. Fie și-așa, Doar am spus că noi nu
sintem niște nivelatori. Dorim numai ca adevă
rata putere, adevărata nobleță, adevărata bună
tate și adevărata înălțime de caracter să fie apreci'ate la adevărata valoare. Dorim ca medio
critatea să fie tratată ca mediocritate, lăsîndu-i-se
se înțelege toată putința să se dezvolte și lea,
fără â înlocui înse sau ’a năbuși adevăratul ta
lent și adevărata putere, fără a fi îngăduită să
facă rău ceea-ce alții pot face bine. Chiar dacă
concepțiea voastră cea lalșă ar fi adevărată, chiar
dacă am dori să instalam pe Herbert Spencer
în palatul național din Blenheim, și pe Hardy
sau Bura Jones la Chatsworth sau lâ Knowsley,
nu cred că ar fi atît de rău ca a pune aici ni
ște simpli duci sau conți, niște țesători de bum
bac și niște proprietari’de mine. Cu toate aces
tea, concepțiea voastră cea falșă nu-l dreaptă.
Sub un reg*im socialist, nu cred ca vre-un ce
tățean să dorească cînd-va a se înconjura de-o
pompă egoistă, anti-socială și idioată : Sînt cu
totul încredințat că nici un alt cetățean nu-l va
ajuta, nu-l va susținea să ajungă aici. Pentru
că o asemenea pompă nu poate li menținută de
cît de-un singur om care și-ar însuși rodul muji
cei a atîtora alții, răul ce* socialismul și-a luat
pe samă tocmai a-1 înlătura. Nu, liol nu vom
avea duci, nici prin naștere, nici prin inteligență:
vom avea pur și simplu niște conducători de oa
meni, cari nu-șl vor datori asemenea poziție
de cît neegalitățel lor firești, naturale.
Acești conducători de oameni, acest! cugetă
tori, acești organizatori și toți col înzestrați cu
darul de-a a face vieața mâl frumoasă și’ mal
vrednică de trăit, fie prin pictură și plastică,
prin reprezentarea însuflețită a unor scene din
vieața reală, prin literatură, poezie, muzică, chiar
prin frumuseța lor personală, toți aceștia vor primi
fără îndoeală, acelaș soiu de venerare universală
care fu mărturisită, în Franța, lui Victor Hugo.
avu'r°r
>uWțI cum a fost iubit bunul Walt
u hitman, onorați ca Cimabuc, respectat! ca
Darwin. Atențiea generală nu va fi întoarsă do
la persoana lor, pentru a fi îndreptată, ca în
Enghtera de a-zl, asupra pairilor, și asupra
manufacturierilor, și ca în America* de a-zl,
asupra regilor banului și acaparator lor de dru*
muri de fier. Poate că vor primi chiar semne
speciale de favoare obștească, cari le vor fi ~
cordate în mod oficial.
Chiar în zilele noastre noi acordăm pairia
nor generali biruitori și le servim o pensie
cordînd, une-orl, și unor autori de versuri fPll'
moașe sau unor descoperitori de mari verităt»
științifice, cîte-o slabă retribuire. Nu ie cu n?
putință ca Republica socialistă a viitorului c»
toate-că ne mai acordînd generalilor pensii, g?
onoreze, în chip modest, cu toate că îndestulă,
tor, pe cei ce vor produce lucruii pe cari le Yn
apreciea mal mult. Republica socialistă, fără îndoeală, nu va dori ca poeții, pictorii, filozofii,
inventatorii lei, să ducă lipsă de pîue și sj,sî
vadă munca lor tulburată de niște greutăți mi
zerabile, păcătoase. Aceste greutăți, în realitate
vor fi dispărut pentru toți, cu *atit mal mult
pentru cei mal buni, pentru cei mal mari dintre
oameni.
«Atunci, fără indoeală, doriți o nivelare». Afi
dacă nu vedeți și nu luați în samă nici o altei
deosebire în vieața omenească de cit acea ce
constă în palate, în slugi galonate, în cal și tră
suri, într’o splendoare exterioară, păcătuiți prin
cel mal grosolan, prin cel mal mîrșav materia
lism, și nu ne mal batem capul a vă răspunde
nimica la asta. Sînt alte lucruri de cît acestea, pentru cari noi nu dorim nici o nivelare,
pentru cari dorim o înaintare necontenită spre
deosebiri din ce în ce mal nobile Cultul milio
narului nu Ie singura cale care înlătură o uni
formitate monotonă și anti-artistică.
«Dar nu la asta ne așteptam din partea unui
susținător al socialismului. Din partea unul atare
ne așteptam la o aprinsă simpatie pentru cel
loviți de injustițiea foamei, la o iubire împăti
mită pentru cel săraci și-ntristațl». Foarte drept,
și veți avea la timpul cuvenit ce doriți. Aici nu
tratez această parte a chestiei. Dacă aș voi,
aș putea să tratez și asemenea chestie și să
spun niște lucruri la cari nu v’ațl aștepta ne
greșit. Dar ținta mea, acuma, Ie (le-a răspunde
pur și simplu la această întimpinare prostească,
cum-că socialismul vrea să reducă pe toți oa
menii lă acclaș nivel. leu susțin, din potriva,
că orl-unde va’ Ii o superioritate reală, socia
lismul va încuraja și va spori orl-ce neegalitalo
care va fi cu putintă.
Grant Allen.
Din publicațiile și lucrările vrednice de Jua**0
aminte, apărute lu timpul din urmă, ce
trimes la Revistă, ne facem o plăcere notînd*
Dr. A. Schwartz: Stricturi largi cu retențil de
urină... Teză foarte apreciată de specialiști*
Horia Carp: GîndurI fărîmate.
S. L. Gordon: Din țara sclaviei.
H. G Wells: Războiul aerian.
Matilde Serao: Mama vitregă.
1 li. Cornel
o.
iefli
Th,
Cornel :‘ cintari
CîntărI pentru iuu..
inimă.
De acelaș: Figuri contemporane
Fascicula 9, 10 și 11.
c
Biblioteca „Lumen“ dc
îșl samă
publicăale Iei cărtic
micile și adesea foarte
r * "
CERNIȘEVSKY
De la stilpul infamie», la gloriefentă pentru Cernișewsky consacrarea Istoriei.
p,m’
E pur și miiotte.
20 Mai 1884; po Ja 8 ceasuri dimiWeață, se văzu, pc
pieței iy11)hco dl“ S-t Petersburg, adimlndu-se
• m» i Auindu-sfi m rorc, o grămadă de bărbați și femct
f Socul cercului fora un careu de soldați și-n mijlo^i /irpulut un eșafod cu-n stilp numit dc infamie. Ploua
turna cu găleata Dar ploaea nu împiedica multiP3’’ de a iot crește și de a aștepta cu răbdare sosirea a«a
1,1 mitului criminal.
u"rT nouă ceasuri sosește in fine așteptata trăsură, es.
itală do <îol jandarmi călări. Din lea se cobori, tatăl
„central și apoi un bărbat Îmbrăcat in haine particu
le Acest din urmă avea înfățișarea neînchipuit de palidă,
i,r‘cu desăvirsiro liniștită. Dineul urcă pe eșafod, undo
2 domni, cu niște bonete roșii, adică doi călăi, îl luară
i braț- Prin asta se inceP«-‘a ceremoniea zisă de degradare
kiu «Ic ocară. După aceea i so atirnă de git.o tablă near!ț de lemn, pe. care ii icra scrisă osînda, cu slove albe.
L'sfirsit, unul din calai ii smirnei de-o dată pălăriea din
cap ca să poată asculta cu venerație ceea ce avea să se
cetească. Și leată ce-avea să se cetească:
(Consilierul titular Cernișevsky, îndeletnicindu-se cu lite
ratura, Iera unu) din colaboratorii de căpetenie al revis
tei «Contemporanul». Revista asia, prin tendințele Ier, a
atras asupră-i privirile guvernului. Și liind-că dinsa nu
fjeea, mai eu samă de cît să dezvolte ideile materialiste și
socialiste, t’nzînd Ia tăgăduirea religiei, a moralei și-a le
ge!, guvernul a găsit cu cale să-l interzică publicarea pe
un timp. In momentul cind se luă această măsură, se des
coperiră niște împrejurări cari au făcut pe guvern să vadă
In Cernișevsky pe unul din agenții cel mal primejdioșl
pentru Stat. leală in ce constau aceste împrejurări :
«Șeful secției a Ill-a, al cancelariei personale a Majestățel Sale Imperiale, a primit o scrisoare anonimă, in care
5(i atrăgea luare amintea guvernului asupra lui Cernișev
sky, «acest agitator al tinerime!, pretins socialist». Din
sul zice că nu se va putea aduce nicî o dată împotriva-I
nici o doVadă. Dar tara dat ca un agitator primejdios,
cerlndu-so încătușarea unul asemenea om. Toți vechii
prieteni al lui Cernișevsky, oameni din partidul liberal,
Wzind că tendințele lui nu se mal manifestau numai prin
graiu ci ajunseseră a se pune in aplicare prin fapte, s’au
depărtat dc Iei. «Dacă nu luați măsuri împotriva lui Cer
nișevsky, scrie autorul scrisoarel, au să se-ntimple nenoro?
cirl: are să se verse sînge. Aceste bande de demagogi
pi*116 de smintiți pe cari nu-I oprește nimic. Această
«TInară Rusie» a arătat, în programul Iei, cele mal crunte
porniri. La o infrinaro poate se va ajunge, inse cit sînge
nevinovat nu va trebui să se verse. La Voronej, la Sara’0|r: la Tambolf, pretutindeni sînt comitete de-ale acestor
JocKdiștf și pretutindeni aceștia înflăcărează, buimăcesc
Trimiteți pe Cernișevsky unde voițl, dar
Eraoiți-vă de-al ridica putința de acțiune. In numele h?reI °b?teștl, scăpati-ne de Cernișevsky».
.
.
sfirșitul luuel lui Iun iu 1803, se primi la secția 11.-a
"îumțarea despre plecarea lui Vietoșkiu, prietenul lui
și al Im Bakunin, din Londra, care aducea cu
alîeJ.ablicMiI oprite, de ale lui Ilerzen, Ogarelf si de
(])_ I dora, precum și corespondență de la prppapandiștî.
o
fu testai, se găsi asupră-I pe lingă altele,
M»MniOaro (,e la proscrisul șl propagandistul Herzen,
Serno-SolovievicI, in care îl îndemna să facă propa<Avl? ln Rusia> care se inchee prin acest post-scriptum :
tC’®!n <Ie gînd să publicăm, aici in Londra sau la Geneva,
(v;“.lchlPoranul., cu Cernișevsky». In baza acestei scrisori
E'jcvsky fll arestal ja 7 luliu 1802 și so făcu Ia
’oăfm ° Porchiziție caro prileji descoperirea lurtnlor ur<1 Ît’’ *.n Icfidtură cu afacerea lui:
cătnrn n ,det anonim, care anunță că instrucțiea judeIilătniCasc^ Privitoare la manifestațiea de la sala municiafnAn a l°st părăsită din porunca Măriei Sale, si că, pentru
(1X 1 .aBla- nu va fi nimeni neliniștit. 2. O corespon«lo a '? *.UI Cernișevsky cu Andrievsky, căruea îl P.ropum’
ținut SP1U|1 ca nnjlocitor între Public V Prof,1sor11
au
costn,. Ursurb pentru a lămuri pricinile sU®PendJral .J
r cursurl. 3, O scrisoare cu scriitura lui Bftrticoh
7
frămtatata °.bservJ fraza următoare: «Moscova este acum
că va iv‘n iA Cde,co B’an petrecut la Twer. Se zice
Herzen (V » ‘^7* °
O scrisoare a lutnoasta
‘“i
dm ^re Pricină, deci, uu i so cuIn 'iee'iPf3llnatarU ’ £uPnPzind 0 mulțime de ștersături
n această.scrisoare Herzen combate sfatul lui Ccrnisevcă n< vî
7 l'r ,l,nf‘,‘.un.ea ’ntr’o ligă literară, pentru
f VW'1 fe?l deacolea nimic, și propune, ta niște ter
meni întunecați planâî organizărel uimi societăți ‘sau Ugl,
alegimhț-se ca centru de activitate bilciul din Xiîni Novgorod, unul din hilcinrile dintre Dniprn și drumul mare
ce duce la Ir bit, sau unul din Uralul siberian. 5. O scri
soare anonimă al cărei autor impută lui Cernișevsky dc
a voi sa răstoarne starea aflătoare de lucruri si de-a’ voi
să interneeze o democrație, prevestindu-1 că a’apucat ne
calea peirel. 6. O chee alfabetică pe patru cartoane. Si ta
line d(Juă eaete scrise cu prescurlări de cuvinte, de silabe
și de litere. Aceste eaete sînt memoriile lui Cernișevsky,
cari se raportează la vremea clnd încă nu lera însurat,’
cin“ nu Iera de cit logoait. In Iele se observă ciigelările
>'■
I11
l.j
...
uitau ? Nu se va găsi la mine nimic, duse vrăjmasiî miel
sînt puternici. Ce voiu putea să fac? Stal tatăl voia.tăcea,
dar, canonit îndelung, voiu pierde in cele din urmă răb
darea, spuuiudu-ml feliul mleu de-â gtadi. tară de nici o
menajare, fără ocoluri. Și atunci nu știu zău dd-ol mal.
Ieși din închisoare. Vezi «Iar bine că nu mă pot însura:
n’am dreptul să leg pe nimeni de soarta mea», fii vremea
cind Cernișevsky Iera deținut în fortăreață, scrisa neves
tei sale, la 8 Octombre 1862, o scrisoare, in care, între
altele, zice: aVieața noastră, a ta și a mea, aparțineistbriel: sute dc ani numele noastre vor 11 tot scumpe oa
menilor, șî Iei îșl vor aduce aminte cu recunoștință de
noi, chiar cind nu va mal fi pe lume nici unul din cel
cu cari am vlețuit». Făcind cunoscut nevestei sale cum
că are de gind să alcătuească o Enciclopedie despre știință
pre vieața, Iei scrie: «Din vremea lui Aristot, ni
și despi
meni
mnnî n
« ’a mal făcut ceea-ce vreu să-tac leu, și voiu ajunge nu bun dascăl al oamenilor, in curgerea veacurilor,
precum a fost Aristot».
«In vremea cind se urma ancheta în afacerea Cernișevsky,’Vsevolod Kostomaroff, care fusese judecat la Mosco
va pentru-că tipărise niște scrieri'oprite, fu osîndit,Ain
porunca Măriei Sale, să slujască în Ca ucaz ca simplu sol
dat. Pornind la drum spre locul ce-1 Iera destinat, sub
conducerea ofițerului de jandarmi Ciulkolf, caza borinv,
la Tuia. De acolea, la 5 Mart 1883, scrise o scrisoare
la S-t Petersburg, unul anume Sokoloff. Ciulkolf trimese
această scrisoare șefului secției a Ill-a, lea cuprindea o
descriere amănunțita, prin care Kostomaroff povestea cum
fusese împins de Cernișevsky Să săvirșăscă crima-pentru
care fusese judecat, .cum Cernișevsky și Mihailoff întoc
miseră un apel «cătră clăcaș:» și colonelul Celguuoff un
apel «cătră soldați», și cum aceste proclamații' i-au fost
date, spre tipărire, de cătră studentul Soroka, cu care ple
case de la Moscova la S-t Petersburg. Dinsul dădea amă
nunte asupra personalitățeî lui Cernișevsky, pe care-1 în
fățoșa ca pe-un agitator ce întorsese din călea dreaptă
vre-o cițl-va tineri, și pe care-1 caracțerizază ta urmă
torii termeni, făcind asemănare intre Iei și SamșoU L «Acest jidov, zicea, n’a fost de loc cuminte, rămlnlnd chiar
în mijlocul edificiului, după ce i-a zguduit coloanele,
lâsîndu-se să fie apucd Iei însu-șl sub dărămălurl. Samsonul nostru, adicit Cernișevsky, chibzuește cu totul altfeliu: Dinsul îșl zice : De ce să mă iumormintez sub
ruinele vechiului edificiu: mal nimerit să împing pe alții
ca să-1 dărîrne, lear leu, pănă una-alta, să stau de-o parte:
dacă vor izbuti să-1 surpe, cu atlta mal bine, mă voiu
indeleletnici după aceea să zidesc altul; de nd; rte-or da
de vre-o belea, asta nu mă privește pe mine. OrI-cum, leu
voiu răminea neatins». Mal departe, Kostomaroff spune
prietenului, că nu trebu'e să-I impute de a nu h dat ne
fată totul la timp, de vreme ce avea in mină mijlocul de
a pune pe Cernișe\-sky la locul lui, și avea m mină pu
tința dc a face ca textul osîndel pentru âlcătuireU «apelu
lui cătră. clăcaș', să-1 privească pe Cernișevsky, autorul
acestui apel, nu pe Iei: în vremea aceea iera silit să tacă,
dar acuma, lucrul fiind consumat, se căea de ceoă-ce
făcuse, amar,
„ .
,
••
r, c
•«Căiitînd să apere pe Cernișevsky și, ne Gelgunbff, ni
afacerea asta, se dădu de gît chiar pe Iei: dinsul le vino
vat fală de societate, pentru cârc faptele adepților Iul
Cerniscvsk'y au dat roade ații de otrăvite, atît de amare-
p
�$
REVISTA IDEEl
Kostomaroff povestește, apoi, cum a fost dus și prezentat comisiei o nouă depunere din partea lut Iak0()Jpfr
in arestul corecțional din Moscova, precum șt 0"’ tlcHnm
lui Cermsevsky, de cătră Mihailoff, cum au cetit tuș-trel,
Intr'o odae, apelul lui Ccrnișevsky «cătră clăcașl», și cum dență din partea administrației arestului corccli^^^on
ocnei din Moscova. Din hirliile acestea rezultă că r'V fl o
Iei a refuzat tipărirea dacă Cernișevsky nu va Îndulci li
nele expresii din scrierea asta, cari Ierau un Îndemn la pleclnd spre Pclcrsburg, cu gînd a-șt face dcpunKj<0,,k[f
măcel. Cernișevsky nu sc învoi mal intăl, dar sfirși prin pfa relațiilor lui Kostomaroff ctt Ccrnișevsky, a frcn <uti.
lat de poliție in gara Tu>cr,pe căile ferate NicoIq31 Qfc*a face unele schimbări. Pe urmă povestește cum a alcă
tuit Celgunoff al său «apel cătră soldați», apel ce avea a-1 diferde fapte dc violență și pentru beție. Du5C’>pe",fil
ftfm
ceti în căzărml, intemeindu-I pe tot feliul do argumente. poliției din Moscova, apoi la Casa Comunei, ftl jȘi în cele din urmă, cum Cernișevsky i-a dictat Iul Kos pe patru luni in arestul corecțional pentru faptele
nalc
mal
sus,
lakovleff
și
studentul
Soroka,
aduși
»
n,cn
l|o*.
tomaroff, un «apel cătră schismatici», pe care Ia des
sbttrg, au răspuns la întrebările ce lis’au pus, citnt ° Aler.'
ființat măi tîrziu.
„ ,
, , m .
«Din ordinul secției a Ht-a, Kostomaroff fu adus de la 1 ula Soroka a zis că cu toate că a plecat la S-t Pclcrsbnrri>lc<,z^:
alJintî
Ia S-t Petersburg. Asupra-i se găsiră niște scrisori de la cind a plecat, împreună cu Kostomaroff, și Cll (
Mihailoff și un bilet scris cu creionul, care suna ast-ieiiu : noșlca pe Mihailoff, nu i-a dat lui Kostomaroff apcln? C\C1U
«V. R. In loc de «îndatorați la termen», precum am scris clăcași» ci numai o scrisoare inclusă dc la Mihailofr ?Cah<i
Ccrnișevsky nit-l cunoștea personal. Soroka a întărit
dintr^o neertată nebăgare de samă, pune pretutindeni sa
se culeagă «îndatorați vremelnic», cum se găsește in re depunere la confruntarea cu Kostomaroff, Cu toate ?Cc°s,“
gulament. Al d-tale,Cer.» Kostomaroff lămurește că biletul vădite aduse de acesta, lakovleff a întărit vechea
acesta i l’a scris Cernișevsky, care a venit intr’o zi la ncrc. Și, cind fu pus față de Ccrnișevsky, dinsul ?
dinsul, Ja Moscova, fiiră să-l găsască acasă, după ce pri icra tocmai persoana despre care, vorbea in depun C^>Cl^Ca
«Nckrasuff, directorul revistei „Contemporanul^^1- ’°mise spre tipărire apelul «cătră clăcașl». Infilțoșîndu-se
biletul acesta lui Cernișesvky, acesta nu l’a recunoscut nat generalului major, Potapoff, o scrisoare din ’țfo
ca venind de Ja IeL Comparind scrisul lui Cernișevsky pe care a primit-o prin poștă, și al cărei semnatari^00^
cu cel al biletului, secretarii Senatului au găsit că, deși că .sc găsesc deținuți in arestul corecțional. jn săn/z^.1"1
iu total nu Iera asemănare intre scrisul lui Cernișpvsky
luminată, ici au primit vizita unui anume lakovlcF^
■i cel al biletului, cii toateă astea multe litere, și anu- Ic-a spus că și dinsul icra închis pentru delict politic C-tf• me 12 din 25 din cite se alcătuea biletul, sămănau voca să le ceară un sfai. Plecase cătră Pelerăburo* zi**
cu scrisul JuI Cernișevsky. Adunarea Senatului găsi
ici, pentru o afacere fbarte-nscmnală, inse la gara Tid^ ■
înse că nu numai literele acestui bilet, luate in parte, trase puțin la măsea și provocă an scandal. Administrați^
ci chiar biletul luat în total, semăna întocmai cu scrisul căci ferate A' ic o lac il delc pe mina poliției care r
lui Cernișevsky. Kostomaroff acuză pe Cernișevsky că Iei cu să fie întemnițat. întrebat dc cătră aceste perșii
Ie «autorul apelului cătră clăcașl», din care un > exemplar, ce anume trcabă-l ducea la Potapoff, lakovleff răsptuwtranscris de o mină necunoscută Ie alipit la actele „Am cunoscut pe Kostomaroff, și acum cilc-va zile ani prii
procesului
lui Kostomaroff. Proclamațiea
asta, scrisă
----------------------. ■
.
măinun bilet fără iscălitură, prin careteram invitat sa mereIn
graîu popular, cuprinde niște răstălmăciri falșe ale legel „Hotel Veneția1 , la odaea A’o. 18. Ditcindii-mu rămăsei
din 19 Februar 1861 asupra dezrobire! țăranilor. In lea înmărmurit văzind pe Kostomaroff îmbrăcat ca soldat "
se spune cum că suveranul a înșelat pe țărani, că după întovărășit dc un ofițer dc jandarmi. Kostomaroff imî făcu
regulamente vor ii și mal împovărați și mal subjugați de propunerea următoare : „leală o scrisoare pentru mama
cit înainte, și că, cu chipul acesta, vor ii definitiv îmi zise ici, pleacă la S-l Pclcrsburg
șiI du-tc
cu iea la
a
------------- -w
««X aruinați. Autorul lămurește apoi țăranilor in ce stă liber ta- dresă
dresa.. mama
mama are
arc să-ți
sd-|i spue
spixe ccca-ce
ccca-ce ai
ai 'de
dc făcut
făcut, siși dacă
dacă inL.tea, și Ie citează, drept pildă, Franța și Englitera, unde,
dcplincșli tot ce-ți va spune, iea, ai să fi răsplătit cum sc cade.
după Iei, nu există nici capitație, nici tragere Ja sorți, nici
Dar Kostomaroff nu ți-a spus singur iei, ceea ce apașapoarte, unde poporul Ie stăplnul a toate și unde țarii veat de făcut? Fa întrebat.
sînt sub puterea poporalacare-I numește și I mazilește
,»— Mi-a spus că trebuie să prezint secției a Ill-a o de
dacă nu-I plac Dinsul închee indemnind pe «clăcașl» să clarație in care să afirm că am auzit pe Cernișevsky spticonspire, să plănuească in taină, pentru a dobindi liber nind lui Kostomaroff fraza următoare : «Din partea prie
tatea și să caute să atragă la cauza asta și pe țăranii Sta
tenilor lor, clăcașilor, sănătatea. Nu știu ce insamnă, vorbele
tului, și ne țăranii de pe domeniile coroanei, și pe soldați, astea, nici ce nevoe arc ca să fac o asemenea lepngcre.
făgăduinuu-le să dea semnalul unei ridicări obștești cind Spuncți-mi, dacă fac asemenea depunere, Potapoff poale si
totul va fi pregătit. Se observă pretutindeni, in proclama- mă scoală din pușcărie ?
țiea asta, expresiea «îndatorați la termen», întrebuințată,
>,— Ku știu zău Mai'carbid Potapoff ic va urmări
din grașală do Ccrnișevsky, precum se spune mal 'pentru falșa-ți mărturie, pentru că legea pedepsește cu as
sus, și pe care acesta rugase pe Kostomaroff s’o îndrepte prime martorii mincinoși.
la tipărire. Afară de asta, ofițerul de jandarmi pomenește
„— /Ini dat o jalbă dc acolca lui Potapoff, zise lakovlețf,
Iul Potapoff, cura-că în timpul cit a fost silit să stee la in curbul am să mă duc la S-l Petersburg, și nu șliu a
Moscova, înainte de a ajunge la Tuia, din pricina boalel să fac.
Iul Kostomaroff, acest din urmă primi vizita unul orășan,
,i— l-am răspuns că ccl 'mal nimerit lucru iera să spat
anume lakovleff, care dorea să-și lee rămas bun de la Iei. Ofi adevărul.
țerul observă, după vorbirea lor, cum-că lakovleff cunoștea
„Dar nu credeam in vorbele lui lakovelff, știind că Kosbine toate relațiile lui Kostomaroff cu Cenrșevsky, și rugă tomaroff nu puica să fie pe vremea aceea la Moscova, pM’
pe lakovleffsă depue înscris ceștiea, lucru’la care dinsul tru-că fusese judecat o dală cu noi dc Senat, care tl oslm
se învoi.
disc la șase luni dc închisoare uilr'o fortăreață și lu s,,r“
„leală in ce se indice depunerea lut lakovleff: In vara plinirea in Caucaz, ca simplu soldat. La 4 Mart 1863, am
anului 1861, fusese angajat la Kostomaroff ca corector. Pe rămas inse foarte, mirați văzind pe lakovleff in curtea mvremea cînd lucra la acesta, vodca foarte adesea acolo un chisorei, înconjurat dc jandarmi: ni sc spuse că avea
vestit scriitor, cu numele dc Ccrnișevsky, care venea de la
trimes la Pclcrsburg. Aducindu-nc atunci aminte dc
Petcrsburg. Intr’o zi, adăpostit, din pricina căldurci, in chioș avută
cu îel, am dedus că Ccrnișevsky sc afla intr'adcvar »
cul din grădina lui Kostomaroff, ca să lucreze la corectu lovitura acuzărci pentru o crimă politică, și că Koslomaroih
rile lui, u auzi vorbind următoarele, plimblndu-sc la braț cu familica lut, vocau, cu ajutorul lui lakovleff, să [ac
prin grădină: iDin partea prietenilor lor credincioși, claca- fi învinuit pe nedrept.
_
șilor, sănătate. Ați așteptat libertatea ce v’a făgăduil’o ța
„Ccca-ce hotări pe semnatara scrisorci cătră Nckrar m,^
rul, ieacătă, o aveți». Drept autorul acestui articol se dădu sc adreseze acestui publicist, să facă cunoscute. cal sc c 0.
Ccrnișevsky, care rugă pe Kostomaroff a i-l tipări iute. In
asemenea fapte, spre a sc prcinlimpina cu chipul
frazele astea ne găsind nimica împotriva legilor și ncințe- sibililalca
unei osindc nedrepte. Scrisoarea ie iscăli •
legindu-le de altminteri cum se cade cuprinsul, nu le-a fost
dat nici o băgare de samă atuncea, dar auzind cum că Mii Ier, llienko-Petrowski, Noyikoff, Sulin și ^c-araj;'ooltlf
„In urma anei asemenea jfapte fiin partea lv\
Kostomaroff fusese osindit pentru niște călcări -de lege și
urma purtărei lui ncmorale, coniisiea a
caă
voindju se descarce de orî-cc răspundere, credea dc datoriea z?mat- i aștepte
isprăvirca eclor patru luni dc închîsoar
. -n
lui sa facă cunoscut guvernului vorbirea auzită de iei. In a fost osindit dc comuna-i, și să-l deporteze p
^ost
interogatorul la care a fost supus, Kostomaroff, din partea
giivcrnăminlut Arkangcl. O ordonanță imperm
, t ■iSlteilde anchetă numili de cătră ‘mpărat, dinsul a in,
/f sl a
tantbi totul cuprinsul terisorei adresată lui Sokoloff. Po cerută pentru acest sfirșiî.
„Ccrnișevsky a respins acuzările lai Koslontăroif
tapoff a primit de la procurorul din Moscova și a trimes
lărit tăgăduirile lui, la confruntarea cu ici.
Urmează Ja P^’
REVISTA IDEE!
HOLWENIUL
Dedicare unei neuitate nobile ineml,
P.M.
Dacă idealul tău ic murilor, tu vet muri alingîndu-l- Dacă idealul ți-i nemuritor, ca să-l atingi,
vel ajunge nemuritor.
peste marea lină, soarele apunea.
Marginea de jos a globului său, înroșit ca un
metal numai jar, se și pierdea acum, îmbucată în
undele zărel, pe cînd în jurul rămășiței rotunjime!
lui plutitoare, vălureau niște neguri aproape tot
atît de aprinse ca și soarele însu-șl, și cari par’că
desfășurau aj doilea orgoliu, de-a fi oglindirea unel splendori.
Sînul mărel, a cărei plnză întinsă părea că ur
mează o înclinare urcătoare, aproape nesimțită,
cătră apus, se desfășura într’un imens covor de
azur, plin de un capriciu de colorit purces din va
lurile ușoare, a căror creste Ierau stropite de un
aur aprins.
Spre stînga, insula Seizhun, netedă și joasă,
par’că aproape s’atingă, nivelul mărel, ca o elip(1 x
tică plută, întrerupea unitatea întinsului apel. lear
împrejurul Iei, mii de siîncl rîsipite, luminate nu
mai dintr’o parte de niște raze orizontale, Ierau ca
niște flori uriașe de flăcări, cari îșl înclinau cali
ciul cătră tărîmul oriental. Printre lele curentele
seînteeau ca niște șerpi de oțel.
Sînul mărel, deschis oval; se termina la stînga
printr’un vîrf ascuțit de gigantică stîncă, la picioa
rele cărei undele din adînc se frîngeau, pururea
furioase, într’un zgomot înăbușit, azvîrlind niște
vîrtejurl de spumă, a căror împroșcătură se urca
cu o sută de staturi de om peste creasta promontorulul.
Țărmul Anaunilor, la spatele căruea pămintul
Iera prăbușit între două ridicăturl ascuțite stîncoase, țărmul al cărui nisip Iera atîta de albJc’aI
fi zis că Iera făcut din oseminte de morțl, cărăbănite de valuri: ici colea mal vedeai frînturl de
schelete, aduse de umflăturile apel.
Dar rețeaua nisipoasă cu iscînteerl de fildeș, și
pămîntul cel sterp, presărat cu learbă cînească, cu
pir și siminoc, piereau sub pașii unei mulțimi.
Bărbați cu chica lungă, cu mijlocul musculos,
încins de chimirurl de piele: bătrînl, încă vînjoșl,
cu dinaintea acoperită cu o rețea făcută din păr
de capră, și femei gătite, ca de sărbătoare, la gît
cu salbe de sticlării, colorate în tot felul de fețe.
Peste marea de capete, plutea ziditura călăreților,
ale căror chivăre, cu niște aripi oțelite și guri me• talice de animale de-asupra, seînteeau în jocul de
raze. Intre grupele, înfipte pe loc, înmărmurite de0 așteptare, alergau copil gol, prinși de-o veselie
nestăpînită, la care luau parte și cînil, niște cin!
fără păr. Această mulțime pe care o stăpînea un
de neliniște, ridica în văzduh un zgomot de
opotrivă cu cel al valurilor.
Toate privirile Ierau ațintite în zare, și, peste
Undele succesive, cari se ridicau la înălțimea pnVîrîlor pentru a se prelinge pe țărm, fixau o duzină de bărci, cari se mișcau între insulă și păUiînt printe stîncele risipite.
Astea înaintau în stratul adierel ușoare, cu capul
spre sînul mărel. spre golf. Dar cu toată senină^^^țea șî liniștea valurilor, trecătoarea brăzdată de
9
vuitori, nu putea fi străbătută de cît de niște ma
rinari de-o foarte mare îndămînare.
Bărcile înaintau cu toate astea cu lesniciune, le
gănate de ondularea albastră și roșă; lear pînzăriea lor mueată în purpură, în licărirea apusului de
soare, părea ca niște aripi de lebădă, întinse, des
fășurate în niște flăcări. Nu tîrziu Iele fură recu
noscute de cătră mulțime. Echipagiile lor Ierau
alcătuite numai din femei, ale căror mișcări ușoare
în manevrare vădeau puternica tinereță.
Una din bărci întrecea c’o dublă lungime de
vîslă, flota care părea a-I face un cortegiu de
onoare, și de pe țărm, putea să se vadă, adîncîndu-se și ureîndu-se, după ritmul gingaș al valuri*
lor, emblematicul cap de berbec cupric, bătut în
botul luntrel.
Cind aceasta ajunse destul de aproape de țănn,
pentru ca talpa să dee de fund, echipagiul femeesc,
vestmîntat în alb peste tot, aruncă ancora, strîngind pînzele. Dar pe cînd brațele cele goale se
grăbeau â discorda funiile cele șuerătoare, singură
o siluetă de femee stătea nemișcată lingă catarg.
Două perechi de tinere femei se aruncară de-o
dată în mare. Iele se ridicară n picioare, apoi pri
mind de la tovarășele lor o pavăză ovală, Iele o
ridicară, cu brațele întinse, de-asupra capetelor lor,
lingă coasta luntrel. Și femeea, care până atunci
îșl urmase visarea sub transparența pînzel, luînd
loc în scobitura pavăzel oferită picioarelor sale,
cele patru înotătoare îșl începură prin undă mer
sul lor cătră țărm, destul de vînjoase, pentru a
purta fie care cu lesniciune, numai într’o mînă,
frumoasa lor povară nepăsătoare. De-o dată, un
strigăt, izbucni din toate piepturile, la țărm:
— Holweniul.
Și nemărgenitul glas al mulțimel tremura de-o
căldură împătimită.
întreaga flotă ancorase și Iea, și toate cele so
site, aruneîndu-se n apă, înotau, ca la două sute,
în urma acestei misterioase, care părea că-I su
verana lor.
leată cum părăsi insula sacră a celor ȘapteSomnurl, pentru a pune piciorul pe pămîntul continental, Marea Preoteasă, Holveniul.
Țintuită acum pe legănările ușoare ale mersului
lor, pavăza încrustată n sculpturi, cele patru ca
riatide vil înaintau cu încetul. In coborîrile lui, re
fluxul alternativ al valurilor înalte, le descoperea
mijlocul gol până la șoldurile lor largi, cu cingă*
torl albe, azvîrlind, gingașă podoabă, în părul lor
atîrnător în bucle, și pe înclinarea sînurilor lor
mîndre fulgi de spumă și perle de boabe de apă.
Holweniul Iera de statură înaltă. înțepenită bine
în picioare, cu echilibrul întărit prin prăjina bătută
de asupra capului argintat al berbecului simbolic
de care i se răzăma dreapta, dînsa se dezlipea
marmoreană, hieratică, divină, din gloriea aprinsă
a globului solar.
Un
farmec de mister
purcedea din această ti- •
- fvn.vw.
L
’.-Jytz* ,leomnă
a ochilor Iei arămii,
nără femee.
Liniștea
vădea un suflet «-ar*»
care nn
nu «avea
vpj nici o sete de a in
teroga vieața, fiind-că îl cunoștea tainele, lear grațîea nestrămutată a gesturilor Iei, descoperea o
obicinuință de supremaț e. Părea o creatură ale
gorică de-o umanitate supra-umană. Păru-1 întu
necat o vestmînta, din creștet pănl-n tălpi, co
manta sub care plutea, în crețuri ușoare, o mont» _
�40
REVtSTA IDEfci
albă c'o cingătoare de aur. In jurul tîmplelor Iei tril, și alaiul se puse în marș spre cetatea destui
șerpuea o cunună de flori submarine, ale căror apropiată, ale cărei acoperișuri se scăldau în de
ne*
roșii corole pentagonale scînteeau ca niște ru gurile fumurii ale amurgului.
Pasul încet al boilor, cu toată izbitura roat
biniul. Iți venea a crede că niște mînl amo
roase, desnădăjduite de a culege stelele pentru a de pietrele de pe drum și cu toată hurducați r
slăvi această frunte splendidă, au mers să-I caute o carului, nu tulbura meditarea frumoasei creat t
. podoabă în adîncul mărel. Din carnea băîsămată, care, lungită într’o ținută lipsită de fudulieU* ’
ca chilimbarul, a grumazului, și sînulul și bra plimba asupra lucrurilor încunjurătoare, asupra
țelor lelj purcedea un parfum melancolic, care te durilor somnoroase, privirile adîncilor lei ochi
’ c'
îmbăta. O ereditate multiplă de înălțime psihică se biclnuițl a vedea nevăzutul.
cetea în rădăcina largă a nasului, în gropița bul- „
bucată de de-asupra.buzei superioare, răsculată îm
Cursul viețel Iei viitoare fusese hotărît, îna:n.
potriva zăpăcelel sărutului, și-n bărbiea care vădea ca Holweniul să fi fost zămislită în sinurfle lln!
o voință pe care n’o spălmîntă nimic.
femei.
eI
Această frumuseță iera oare auxiliara Morțel ori
Mama Iei îera o fecioară de două zeci de ani
a Viețelr Dînsa dădea sensațiea unei flori aurite cînd fu dusă la templu, pe vremea cînd se aretă
crescută pe-o margine de prăpastie. Fără îndoeală pe ceriu luna nouă.
că s’au lovit de lea nenumărate izbucniri de amor
In fragedele lor seri de petrecere, cînd lea și cu
și dorințl, și-au trebuit să picară mulțime de ti tovarășele Iei răvărsau prin danț, prin strigăte,'prin
neri de pe pămînt aprinzîndu-șl pleoapele lor rîsete, puternicul avînt al adolescenței, silueta ne
moarte de amintirea acestei vedenii.
așteptată, cu orizontul întunecat, a legendarului
Și toată energiea acestor adorări stînse se con- edificiu, le înghețase veseliea adesea. Așa-că cu o
centrase în lumea ocultă a tăriei,, 4pentru a făuri înfricoșare lăuntrică urmă lea, prin cotiturile În
acestei creaturi o formidabilă armătură magnetică, tunecate ale unei subterane, pe bătrîna însărcinată
înzestrată cu puterea de a răsfrînge amorul, după s’o călăuzască.
cum trîmete oglinda, într'un colț de întunerec, o
La răsăritul zorilor, cînd se întoarse la locuința-l
și mal aprinsă rază de soare. Bărbați și femei tre obicinuită, nu mal Iera aceea. Pe fruntea Iei. plu
murau dc-un fior la licărirea unei scîntel izvorîtă tea un nour de amărăciune și tot o dată de vese
dintre genele-I dese, Ia zborul unul zîmbet purces lie. La întrebările despre ce-a văzut în noaptea adin fragedele Iei buze.
ceea necunoscută, lea nu voi n;cl cînd să răspundă.
In clipa cînd, sosite din valuri, purtătoarele înMal tîrziu, singurului om care-i posedă frumuse
genunchiară pentru a apropiea de pămînt povara-le țea, îl
.. destăinui, între două săruturi, amintirea păsH*asacră, Holyeniul saltă de pe pavază pe nisip. Atunci, trată a acestei vegheri, par’c’ar fi fost un vis năzpnn mulțime, zbucni într’o aprindere nebunească drăvan.
’ v
un tînăr spătos care căzu la picioarele celei sosite:
Sosise într’o sală întinsă, fără acoperiș, azurată
— Te iubesc, zise Iei.
cu fumuri mirositoare, unde te izbeau niște coloane
Mulțimea se cutremură, într’un strigăt. lea simțea așezate simetric și niște statul uriașe de animale
că un act sacrilegiu atentase la intimitatea nemăr imaginare, cari desfășurau niște aripi de granit, ale
turisită a împătimitei sale ne-naripate și zuliară, căror umbre se prelungeau nemăsurat în lumina
față de o femee așezată de soartă într’o sferă de gălbue a candelambrelor. Din vedeniea asta, per
nepătruns. O năpustite furioasă, un prăpăd încinse cepută în tulburarea simțurilor Iei, un amănunt ur
necunoscutul tînăr, a cărui viguroasă vitalitate i-o mărea amintirea ochilor Iei: atîrnate de pereți, niște
spulberase de-o dată o neașteptată intenzitate de cununi de peliniță, de selenotrope și gllbinele.
emoție, și care zăcea leșinat. Bărbații ridicară asuDe față Ierau bărbați și femei, cari purtau cu
pră-I brațele, în nfnl cu fier.
toții pe cap mitra sacerdotală. Ablea intrată, un băHolweniul puse încet picioru-1 pe trup, și c-un trîn nalt, ale cărui priviri și mișcări vădeau vigoa
gest risipi pe asaltatori. Și pe cînd mulțimea încă rea unei tinereți moștenite, perpetuate, veni ladinsa
fierbea și mîrîea ca o fieară cărei imblînzitorul îl și o întimpină cu aceste cuvinte:
rîpise prada, tînăra femee contempla în tăcere pe
— Te salutăm, fecioară, în gîoriea viitoarei tale
îpdrăznețul ne-nsuflețit.
maternități. Stelele te-au ales pe tine dintre toate
Fără îndoeală această tinerească frumuseță o femeile pentru a naște o copilă sublimă. De aceea,
fermecăochii Iei se pierdură în licărirea unul su- noi, cari cunoaștem destinul, chlemăm bine cuvin'
iis. Apoi, ca întoreîndu se din adîncirnile cuge țările lumcl nevăzute asupra matcel tale, viitoare
tului Iei, îșl ridică fruntea într’o mișcare care făcu căsuță sfîntă a unul suflet de lumină.
să-i onduleze întreaga-I comoară de păr și îndreptă
Acest bătrîn Iera înalt și smad. Purta o mantie
spre corpul întins dreapta-I, ca un feliu de înde albă cu vărgi de argint, peste care atîrna un înpărtată și puternică dezmierdare.
treit colan de perle și nestimate. Capul Î1 iera
Sub înrîurirea acestei mînl, tînărul, în urma unul coperit c’o mitră galbenă, în care se jucau bizar®
—‘ilul
nor trecător, căzu din nou într’o grea nemișcare. zugrăveli de argint. Dînsul făcu un semn^gropu*
Holweniul îl aretă cu degetul femeilor sale, cari îl de femei, cari puseră mîna pe fată, o despoe.ara
d np
încrucipuseră pe un scut și-1 încărcară pe umerii lor.
de haine, și o întinseră goală, cu brațele
Un car înjugat cu doi bol, pe care Iera clădit un șate, pe un pristol de granit, săpat: cu
cu caractere
- cărui cele
• patru
•*—i colțul
tron ușurel de richită, aștepta voința celei pe care necunoscute, din ale
trebuea să o poarte.
înălțau patru statul, statuea unul om, a unu
»
Holyeniul se urcă în Iei
a unul leu, și a unul vultur.
.
Mulțimea se grămădi în urmă, pururea atrasă
Numai de cîtsărmănica se văzu ^nsu^£>;rhați
spre această femee prin puterea unei fatale idola- bătrînul cu mantiea albă și de alțl șase
REVISTA IDEEI
■•rtvestmîntațl cu culor i diferite : o mantie Iera cu* re de sînge, o alta verde, alta cărămizie, una
jg-azur, una brună închisă, una purpurie. Acești
oameni, aceste spade, acest ceremonial, totul în
trezărit în iuțeală, ÎI dădu o clipă de groază, clipă
care se credea 1 menită vre unul suprem sacriLjn .' dînsa închise ochii, gata a leșina.
Dar, cu o voce dulce, bătrînul o învioră:
_Nu tremura copilă. Aceste spade ce te spăl
mîntă, noi nu le-am scos din teacă să-țl facem
rău, ci să te apărăm. Prin virtutea ascuțișului lor,
voința noastră împărtășită nădăjduește să îmblîngașcă înrîuririle rele _ ce ar putea să apese asupră-țl sau asupra copilului din coapsele tale.
F După aceea începură rugăciunele și cîntările in
tonate de întreaga adunare, bărbați și femei.
Glasurile se înălțau solemn, dimpreună cu du
hul mirezmelor, spre lună. Accentul lor se urca
de la rugăciune la poruncire, lear balsamul aro
melor variea după o progresie analoagă cu cea a gla
surilor, ca și cum o voință foarte iscusită ar fi fă
cut o combinare între ritmul miresmelor și ritmul
sonurilor, ca să le multiplice puterea, a unui ritm
prin altul.
Stînd așa, întinsă pe pristol, tînăra fată simți
înspălmîntarea plerindu-î, pentru a face loc unul
negrăit farmec. Părea ajunsă departe de sala în
care Iera, într’o lume nepătrunsă de ființl și de
lucruri a căror existență și forme nu le deslușea
tocmai bine, pe cînd o neașteptată ascuțime de
simțuri, îl ingăduea, tot o dată, să albă o viziune
nepomenit de precisă a tot ce se petrecea în juru-I. Atît, că după peirea acestei facultăți trecă
toare, memoriea Iei nu mal păstră despre ceasul
acesta de cît o viziune nelămurită.
In tăcerea tremurătoare care urmă după sono
ritatea rugăciunilor, bătrînul cel nalt, cu mantiea
cu vărgi de argint, se apropie de dînsa cu spada
ridicată, lei aruncă, pe rînd, spre cele patru col
țuri ale sale!, rostind de fie-care dată niște for
mule, într’o limbă necunoscută, apă de pe pămînt
și flacără, cari-I Ierau înfățoșate în cupe. A patra
cupă golită, păru să lee un pumn de aer pentru
a-1 azvîrli departe de Iei. Cel șase oameni, strinșl
Ungă Iei imitau mișcările ce făcea dînsul cu spada.
Răsfrîngînd galbena lumină a torțelor, oțelul celor
șapte lame, jn negura fumăriei mirezmelor părea
să multiplice niște fulgere.
După aceea, cu vîrful spadelor lor, cel șapte inși,
unul după altul îngînînd niște vorbe, făcură niște
semne pe pîntecul copilului zămislit. lear la che
marea vocilor lor senine, dînsa părea că vede în
tr’o lume necunoscută, din mulțimea mișcătoare a
Posibilităților, o formă de femee, splendidă, încu
nunată cu aur, răspunzînd și apropiindu-se : fulgerătoarea vedenie îi dădu fiorul că această formă
Va Ieși într’o zi, redusă la forma unul copil, din
carnea-l maternă.
Jera copilul menit.
Din noaptea aceea, cuptor în care i se transmută
sufletul, fecioara purtă necontenit la sinu-I un tansman de argint, săpat cu necetibile semne.
Fyste cît-va timp, sosi în partea locului un tînăr
străin. De cum îl văzu, aprinderea de-a iubi făcu
să-I curgă ochii tinerel fete. Din unirea lor născu
Holweniul și mal tîrziu sora-I Henida.
Cînd Holweniul și suita*! ajunse la porțile ce-
41
tățel Iera noapte. La răcoarea unei adieri din apus,
pe cînd pămîntul se-nvăluea în catifelarea cenușie
a ceriului, tînăra femee îșl aruncă pe umeri o '
mantie de blană. lear de această rară siluetă, scăl
dată în limpezimea stelelor, de-această întreagă ca
ravană, se mira doar, din cînd în cînd, vre-unul
din singurii străjerl al acestor meleaguri, vre-o
bufniță sau pisică sălbatecă, care mleuna rupînd’o
de fugă.
De-o dată se auzi o tropăitură.
Și numai de cît apăru o - formă de femee tihărăj
zveltă, călare pe-un căluț, care se îndreptă de-a
de-a dreptul cătră Holweniul.
— Sora ifiea.
— Henida.
După ce se sărutară, Holweniul se întoarse cătră
suita-l:
— Un cal.
Se urcă după aceea pe șea, și cele două femei
călăriră alături, Holweniul încingînd mijlocul surorel sale cu brațul. La întrarea-n cetate, Henida,
curioasă, aruncîndu-șl privirea asupra grupelor,
zări întins într’un car, cu înfățoșarea unul somn
ca de mort, zări pe tînărul care căzuse leșinat la
picioarele lui Holweniul. Dînsa scoase un țipăt.
Sora-sa, care-I pătrunse îngălbenirea și neașteptata-I slăbire, o luă pe șea c’o viguroasă apucă
tură de braț, și-o așeza în fața-I pe cal. Acest
gest matern, vădea o frăgezime, o iubire robustă
și liniștită înfășurată în inima acestei creaturi din
care simțirea părea că zburase, cu visurile, spre
alte ceriurl, necunoscute.
A doua zi, Holweniul, în zîmbetul diminețel,
dezmlerda cu cuvîntu-I sufletul sorel sale.
Văzînd aceste două copile, mergînd înlănțuite
pe pajiște, atingind cu mantilele lor stînjinel și
crinii de cîmp, trecătorul uimit de această^ înge
mănată vedenie ar fi gîcit că tot acelaș^ sînge le
hrănea frumuseță. O asemănare zăcea, între dife
ritele lor individualități. Iele Ierau amiaza și miază
noapte ale aceleea-șl zile. Dacă misterioasa splen
doare a lui Holweniul răvărsa o strălucire de stea,
tinereția Henidel răvărsa o strălucire de soare. Una
avea tot farmecul vigoare!, cealaltă ispita fragezîmel. Fără-ndoeală, obosită de nobila strădănuință
de-a fi produs pe cea mal în vrîstă, natura fău
rise pe cea de-a doua ca pe-o operă ușoară și
prețioasă pe care atingerea unei zile rele ajungea
s’o zdrobească. înrîurirea solară daurîse copilă în
comoara-I de păr, în sclipirile ochilor săi și-n cati
felarea' gălbue a cărnel sale.
Stăteau, una lîngă alta, pe trunchiul.unul pla
tan : Holweniul înlănțuind cu brațul mijlocul zvelt
nl surorel sale, îl Invăluea fruntea cu o privire micșurată de vălul genelor Iei. Și numai lea cunoștea
ce întristare umplea sufletul acestei.
— Henida, zise lea, desmlerdînd buclele copilițel, aripa amorului te-a rănit. Ah, cît m am te
mut, pentru scumpa ta inimă, să nu năvălească
într’însa amorul. Ființele de înălțimea noastră, cînd
amorul vine la iele, dacA se lasă atinse de Iei,
mor de amor. Și val, tu n’al fost înzelată, ca mine,
c’o armătură pe care împătimirea n o poate pă
trunde. Dar nu vreau să văd trecmd vre-o umbră
pe strălucirea ta, o zîmbet viu. Spune-ml ce al pe
inimă, ce te doare. La dezmierdarea vocel tale iu
bite mi se va spulbera grija,
— Ah, suspină Henida, înlănțumd cu brațde-I
I
�revista ideeI
eîtul puternic al sorel sale: dacă nu void fi iu
bită de Iei, voiii muri cuprinsă de desperare. 1 ,
care cunoști darul vrăjitei, vină-ml in ajutor, iu
care poruncești fulgerului, tu poți și synff.lc* P°'
runci. După cum mi-ai alungat din pieptul mieu
copilăresc „frigurile, arsura, alungă-mi acum su e
rința, și după cum mi-al dat sănătate, dă-ml tericirea.
.
— Ah, dacă fericirea ar fi mantiea cu care-mi
acopăr leu umerii, ce iute m'aș desbrăca de Iea,
ca să te învălui pre tine.
— Nu se șoptește oare, despre puterea ta, mi
nuni? Nu poți tu oare, îndreptînd spre lumea
puterilor vrăjirile și rugăciunile fecioarelor magice
a căror suverană iești tu, nu poți tu oare să faci
să se coboare influxul planetelor unde voeștl ? Nu
al tu oare ca sclavă, o prea sacră fecioară, această
treime regală: Știința, Voința, Sfințeniea ? Lumea-I un șarpe al cărui cap tu i-1 cald în pi
cioare. De ce n’ai putea atuncea să încununl c’o
rază de fericire, fruntea bietei copile, sora ta ?
— Fragetul tău strigăt spre fericire, cîte ființe
omenești nu l’au scos. Cu toate că nici o palpi
tare a unei inimi, a ori și cărei inimi nu mă lasă
nepăsătoare, pot vedea oare înduioșarea și tulbu
rarea, pot vedea oare emoțiea ta fără a tresări,
fără a fi mișcată adînc? Nici zeii nu pot învestmînta c’o fericire deplină o creatură umană. Pen
tru-că, pentru asta, ar trebui ca o fericire ob
ștească, încingînd tot pămîntul, să se reverse la
picioarele tuturora ca o mare armonioasă. O lege
oprește ca fericirea nestrămutată să umple un su
flet omenesc, cîtă vreme mai dălnuesc în vre-o
parte lacrimi și suferință. O, cap fără prihană și
scump, pe care l’aș dori atît de fericit, tu înduri
râsfrîngerea mizeriei omenești.
— Dacă vieața-I o stavilă fericire!, atunci mă scapă
de Iea. Asta tu poți.
— Tu, tu să chleml întunecata adăpostire a mor
ței... Sînt ființl cari, mal mult de cît altele au
nevoe de fericire. Carnea ta, prea iubită aurire a
soarelui, s’ar stinge iute la umbră. In suferință, în
care se dezvoltă sufletul nemlădios al martirilor,
tu te-al vesteji, floare a luminel și-a veseliei.
— Ochii de umor al prea iubitului, sînt sorii
departe de cari fruntea-mi tînjește. Ah, dac-aș fi
în cercul brațelor sale, presimt că n’aș putea să
Ies din Iei de cît pentru a pătrunde în moarte.
Dacă mi s’ar dărui acest farmec necunoscut, a că
rui fulgerătoare speranță ombrățișez cu desperare,
facă-se să fiu liberată pe veci de-a mal trăi niște
ceasuri cari n'ar fi deopotrivă cu Iei. Cum pot
oare să mal îndure vieața alte femei, după ce au
cunoscut, după ce au gustat asemenea clipe?
— Din pricină că nu au fost născute pentru amorul unic. Din pricină că-n gârmenul Iei voința
lor a primit un îndemn cătră alte dorințl, din pri
cină că energiea ființei lor nu-I concentrată cătră
un singur ideal. Dar tu, dulcea, duioasa mea îm
pătimită, tu crezi că nimic afară de dragoste, de
amor, nu face să ocupe sanctuarul sufletului tău.
î?i fiind că ți-a fost dat să-ți întîlnești domnul, omul cu care, femee, tu te vel putea contopi pentru
a alcătui unitatea ființei, definitivă, soarta ta le de
invidiat. Cite au tînjit, pănă în ceasul din urmă, a
căror ochi întristați n'au văzut nici o dată pe alesul visului lor.
Henida îșl ascunse capul în sînul surorel sale:
— Ar fi fost mal bine pentru mine
Ca Si nii-j
văd, pentru-că nu mă iubește.
— Te va iubi.
— Ah, nu mă lua cu speranțe amăgiiOnr
ziua în care l’am văzut pentru întăea dată fC'
fiorată de presimțirea c’o iubire misterioasă o în‘
stăpînire pe vieața-I. Și pe cînd imagînea-i î!m Se
trundea în inimă ca o lovitură de spadă ni'
înțelpgînd că alta de cît mine îșl avea’ Iq*0
privirile sale.
.
u in
Holweniul întoarse gingaș fața plînsă a conT
și-ntinse mîna: o frumoasă păsărică tranrkR^1
zbura în ceriul senin.
— O vezi tu-n ceriurl, porumbița Speranță?
Și cu-n gest sălbatec, aprins, învălui în brat
sale pe sora-I, înclinăndu-1 pleoapele cătră adîn i
ochilor Iei vjelioșl poate că din pricina înfieri
pănă-n inima soartel.
Negreșit, visul de-a strînge în brațe o femee ca
Holweniul trebuise s’aprindă, să ardă o mulțime
de piepturi de bărbați. Dar cine putea săalbăcu*
rajul să tulbure cu-n fior fără fundul ocean al cugetului său ? Pentru ca un bărbat să n’albă teamă
de-al crăinici amorul, trebuea ca zborul uneî ti
nereți înfocate să-I fi înăbușit, să-I fi luat mințile,
Holweniul Iera fecioară. Instruită în toate mis
terele templului, frumoasa-I frunte de profeteasă,
criptă în care vlețuea cunoștința, cunoștea toate lepile ființei. Virginitatea-I păstra o mare parte din
puterea-I și din cuceritoarea lei măreție. Brațele
unul iubit ar fi absorbit, ar fi supt din energiea-I
ce-va, ce-va care dînsa Iera geloasă să concentreze
cătră o țintă supremă. Nici o atingere nu-I știr
bise esența voinței în zbucium de urcare cătră Di
vin, și al cărei avînt ar fi fost îngreuiat de po
vara unul amor pămîntesc, Pentru ființele menite
eroismului, pentru excepționalii de frunte, virgini
tatea Ieste un talisman care le dă o parte de im
periu asupra lumilor necunoscute de cel de rînd.
Cine o dă, leapădă o parte din sfera-I de acțiune
și micșorează radiarea puterel sale.
In această femee în deplinătatea tinerețel, nu zăcea
oare părerea de rău, de-a nu fi invitat pe nici un
bărbat la ospățul frumusețel Iei? In vremea îmbo*
bocirel Iei, printre înflăcărările primăverilor, nu nu
trise oare lea visul de-a-șl răzăma capul pe umă
rul vînjos al unul prea iubit? Și se adîncea oare
fără amărăciune în singurătatea din care cine-va
Iese suflet de lumină sau de tenebre?
De cînd aflase amorul Henidel, meditarea 1s
întunecase. Așa dar, frumuseța I fatală robise p
bărbatul pe care-1 iubea sora sa.
,
Vrăjitoare, iea cunoștea meșteșugul cumphtd®
mânui patimele omenești. Dar aceste patimi, ca w
celelalte puteri, poți să le dirigueștl numai, Ș>
să le zdrobești, sub pedeapsa de-a da naște1 .
cataclizme, la nenorociri sufletești. Schimbi c
unul flluviu, dar nu-1 suprimi.
. . JU.ț
Loharn, flăcăul căzut la picioarele Iei, strigi
să-l
adorarea, Loharn, pe care Henida nu Putus leSin,
vadă adormit fără să o apuce un, felid de
Iera un păstor de două zeci de ani. Sălba e>
teiU, aerul nopților limpezi și săninătatea s
îngrămădise în ochii Iul albaștri o duioșie n .pnte|e
lear obiclnuința de-a viețui cu vitele și cup .Qr
îi nutrise inima c’o simplitate fără de margen • ă și
ce există în Iea, natura le dă o contemp
----- H525ȚAJDEEI
a frumuseță. Fiind-că acest copil o iubea
împodobisre’ .n°r.°c»tă mamă, cu farmecul
^•Jt de lucruri: și fiind-că sufletul lui trăea în
are traca acela? suflst cu vieaîa universală
i îmbogățise cu măreții negîndite. Ceriurile si
iea »
țftrniil cărora îșl plimba zilnic fragedele
irisuri, Icrau Pricepute de Iei. Iei asculta, auzea
10 ria zărilor vibrătoare ca glasul zeilor. Sufletul
&or pătrunsese dulcele-I suflet. Cînd aseme1U om avea să fie tint in orbita unei împătimirl
nluea să se răstăgolească sub împingerea nepo^nit
de absorbită
Vie a energiilor
grămădite
în Iei. car
Așa-că
J lui
de vertigiul
amorului,
?e rt
43 :
No nădăjdui asemenea lucru, copile. leu
fip
Care nu s’a înjosit niciodată să mintă,
iP,ntru a insufla unul suflet covîrșit de jale
nS n unxr?- Nu’ sărutarea mea nu va atinge
,buz^ de hărbat. leu sînt a unul logodnic
e m așteaptă in altă lume, care-mi posedă nepăsă^oarea-ml fidelitate. leu sînt menită amorului divin.
,a pre susul, taina amorului, pe care o cunosc
aici pe pămînt numai muritorii de două ori născuțl,
pe inse ți-o voiii descoperi. Pentru-că această
irlntură a singurului Adevăr, pe care ignoranța
oamenilor n-o vor putea pricepe, frumoasa ta
simplitate o va pricepe. Deschide la această rază
£ în jurul lui Helwemul, se repezi spre Iea ca de soare, ochiu-țl de vultur. Fie-care ființă caută
nobil animal gonit spre o prăpastie de toiagul instinctiv în iubire poarta de aur ce duce la uni
fa(fllitățel.
(
tatea cea androgină*, caută să găsască ființa congaffl? cînd, într o sală săpată în inima granitn- plimentară, partea hetero-sexuală a sa. Unii pre
iuI subteran, fu ca trăsnit văzîndu-se în fața lui destinați, cari au stăbătut gradele evoluției mal
Holweniul, se întrebă de nu cum-va vreuun demon iute, nu pot întîlni pe pămînt partea complimentară4
nu si jucase prin vre-un descîntec de nevinovatul I entru a ajunge să Se contopească cu lea, sub
flacăra întâiului sărut, sufletul lor feciorelnic trebuie
pfiBton
v
. A
în lumina torțelor verzi-roșil, linăra femee răsări să aștepte aripele morței. leu. sînt din categoriea
îmbrăcată într’o mantie albastră-deschis, încheiată acestora. De clte ori ochii miel, căror natura le-^a
’on komnlaf
intr'un topaz. Deasupra frunțel, în noaptea părului deschis vălurile Iei aparente, n•’’oit
au rcontemplat
în
ținea inegreșită
a mirelui
lei, strălucea o stea cuprlcă, arânlie, în dinei colțuri, singurătatea nopturnă imaginea
-----Negreșit că Loharn, in aiureala înflerbintatelor tainic.
Frumoasa povestitoare tăcu un răstimp, plecînd
sale dorințl, nici nu putuse să-și închipuească mă
‘.3 ca la atingerea unei aduceri aminte.
c’ar fi“ fost‘ cu putință
car c/ o asemenea întîlnire. De pleoapele=n.. jos
iinmal răsuflarea flăcăului,
vcum
„..i întră, un zbucium ti
ÎI apăsă pieptul, înainte In
I.. tăcere
tăiere Se
ăe auzea
.
chiar de-a arunca o privire asupra frunțel tragice gîfuitoare încă; care prindea să se liniștească^ sub
-j încleștătoare
,
i a vocel HolWeniuleî.
vraja
a 1preotesei. Pentru-că
. fie-care ființă
. viețuitoare
.
— Ah, prinse a zice Iea mal departe, de ce
crează în cercul respirărel sale magnetice, propor
țional cu individualitatea-I, o atmosferă sentimen stau oare, vorbind de mine ? leu, care-'S sătulă să
tală, al cărei caracter momentan Ie discernut pe înot în acest nimb de dorințl țesut de oameni în
jurul frumusețel mele.
mele,
dată de intuițiea, de pătrunderea amoroasă.
— Dar nu ți-1 milă oare de cel ce sufăr, diti
— Ah, strigă Iei, răpit de îmbătarea de-a ii aproape de
< tînăra femee, ascultă numai glasul iu- pricină că te-au cunoscut?
— In altarul inimel mele, nimeni nu s’a uitat,
birel mele, și fă pe urmă cu vieața-ml ce viei, penîn afară de zel.
tru-că Ie atîta vreme de cînd i a ta.
Cumcetul sub țintuita privire, a tinerel femei,
Holweniul întoarse spre îel capul Iei gînditorl
păstorul se simți copleșit de o turburare mintală.
zîmbetul Iei îera dulce și trist.
— Știu, urmă mai departe Loharn, cum-căne- Părea o reînoire a sufletului său, scăldat ca într’o
buniea de-a te iubi duce la moarte. Dar toate pu apă blagoslovită, în brazda adîncilor Iei ochi.
— De ți-ar cunoaște soarta, nu cu mila ci cu jina
terile mă împing cătiă tine, după cum noaptea îm
pinge fluturii de noapte cătră lumină. Și singura duirea ți-ar însoți-o oamenii* Tu crezi că mă iubești.
fericire de care vreu să mă bucur, Ie ca să întru Impătimirea ta ne-ncercată s'a îndreptat spre mine
ca o păsărică vrăjită. Dar leu îți voiu risipi c’o
*n dulcea moarte sub ocrotirea voinței tale.
suflare
închipuirea amorului tău. Și fecioara pe
Privirea lui Holveniul se aținti asupra tînărulul
tu nu-țl dai samă că o iubești, cea care te
Pastor cu puterea unei ghiare de vultur. Deprinsă care
iubește pe moarte, leu voîîi aduce-o în extazul bra
a Pătrunde destăinuirea sufletelor prin forme, lea
țelor tale, izbăvită de-a atinge un vis prea greu.
CUmPăni fragedul eroizm al feței ce o vedea.
flăcău”*6'761 dar tu su^etld tare pe care-1 aștept, Va să vie la tine, cea pe care vel recunoaște-o ca
complectarea ființei tale. Și cînd vei vedea-o, cu
tăi neîmpăejenițl, toate fibrele tale te vor
suw rpura bucuriei încinse obrazul păstorului. Dîn- ochii
împinge spre Iea sub atragerea unei neînvinse afi
fie iubite-VCdea’ CÎt de Slab înCă’ speran*a Ca Să nități. O, păreche rară, înfermecarea voastră va
voi ca unică atingere moartea, fericita moarte care
J -Pune-mă la cercare.
vă va duce, reconstituițl, întrupați într’o singură
^nsa zîmbi de această mîndrie.
și totală individualitate, spre urcarea eternului viitor.
dUk. Ascultă : stelele au pus asupra tinerețel tale Așa comandă Norma. Cînd un bărbat și-d femee
căror p.ecete a iubirel și-a morței. Sînt oameni a se înlîlncsc, fiindu-șl unul altuea complinirea, zgu
aCeJh. Vleață Ie prada iubirel. Tu Iești unul din duirea celui dintâi sărut îl răpește de pe pămînt,
Iubind’ Car* nu Pot Părăsi idealul lor de-a iubi, pe care nu mal au a trăi, redobîndindu-șl unitatea
rare pînse pe mine, cine-va moare în despe- androginală. Procrearea, datoriea dea chlema un
spr„'
fine, te voiii scăpa înse de prăpastiea suflet nou la spirala involuției, rămîne pe sama
care Jare a,ergl. Ție-țl voiii da o moarte fericită, celorlalte părechl, a căror unire nu Ie atît dc sacră.
^2cilorCe su^etui *n extaz pănă în sinul adînc Pentru-că Binarul trebuie să se rezolve pururea
prin Ternar, pănă Ja urcarea la unitatea originară.
visul suprem, dc-a-ml da duhul sub să-
I
�u
REVISTA IDEeI
REVISTA 1DEE1
arta misterioasă de preoteasă, constrînsese moartea a se face divin de bună.
Hohveniul atinse carnea sorală: mîna-I o simt*
rece și tare ca pîeatra. Iea căută în această râ
mășiță suavă, urma supremului sentiment care Â
zbuciumase. Forma încremenită descoperea vădii
taina unei bucurii triumfale. Mijlocelu-l cu totJ
zvelt părea a palpita încă de-un depărtat deliciuf
și arăta exaltarea cea fericită pe care nu o dez
mințea nici modelarea șoldurilor lățite, nici infi0.
rirea mîndră a sînurilor pietroase, care arăta vocațiea acestei tinereți spre iubire.
Ah, nici îndoeală. Frageda copilă se stinsese în
nespusa fericire a cărei dorință îl zbuciumase vieața.
Suflet dus de columba idealului său în certurile
așteptărel sale, care-a fugit de nefericirile de pe
pămînt, de întristarea de-a. îmbătrîni și de durerea
de-amărăciunea de-a suferi. Fericiți cei cari se'ntorc, îmbălsămați de tinereță și de-o iubire fără
prihană, în sinul de șapte ori sacru al zeilor.
De-o dată preoteasa tresări. O tulburare dure
roasă îl biciuea sufletul. Dar dacă opera lei de
izbăvirea de vieață ar fi rînit pe sora-I iubită. Dacă
copila ar mal fi voit să trăească și să se bucure
de dulceața acestei lumi și de îmbătarea de a iubi.
C-un gest făcut la sinu-I cu dreapta, dînsa im
puse liniște inimel sale. Pentru cercetarea ce vrea
să facă, Iea avea trebuință să-șl regăsască întreagă
și netulburată voința.
Cită vreme mai Iera putința unei învieri, trebuea
să se grăbească. Din cele două principii vitale cari
părăsiseră corpul gingaș al moartei, sufletul liberat
nu Iera supus nici timpului, nici distanței. Dar, în
prada încetei și progresivei desincarnărl, poate că
mijlocitorul plastic și începuse să se dizolve în
cetul cu încetul în circulusul atragerilor siderale,
stelare. Și, dacă ar fi fost prea tîrziu, ordonarea
celui mai dominator din teurgl n’ar fi putut să-1
silească să se întoarcă în locuința-I trupească.
Hohveniul aruncă un pumn de tămîe într’o cățue.
Puse mîna pe-o spadă, spadn, semnul crucial a
cărui virtualitate ordonă cvadrupulul mănunchitl de
puteri, și a cărui vîrf oțelit sustrage fluidele oculte.
oculte,
Ținînd spada în stingă, cu dreapta apucă «o
mînă a moartei și, c’o zguduitură scurtă, apropie
cadavrul de buzele sale slrîngînd cu-n glas nepo
menit de puternic:
Zorile diminețel străbăteau în sala ale cărei zu
’— Henida.
.
,
grăveli verzl-roș I se mueau intr’un parfum plu
Se scurse un timp în care sala mal vibra încă
titor de mirt și verbină. Călcîndu-I pragul, Hol- de-această voce obicinuită a mănui virtuțile miște'
weniul îșî simți pieptul străpuns de-un doborîtor rioase ale sonorităților.
fior, la respirarea unul aer pe unde îngerul fu
La întrebarea pusă mintal, Hohveniul, fixlnd cu
nebru trecuse.
privirea-I aprinsă corpul iubit, auzi coborîndU'Se
Se uită: pe-un așternut de-un albastru deschis, în adîncimea ființei sale, un mut răspuns de sufle •
două corpuri se strîngeau în brațe în pacea ne— Nu mă turbura: mi-am găsit fericirea.
clătitel și foarte palidei lor frumuseți. Impletrindu-le
Preoteasa lăsă cu gingășie să cadă
ținerile lor forme, moartea perpetuase extazul iu așternutu-I fermecătorul mijlocel palid, și, c o au
beților cari încă se contemplau, cu toată aprinderea, autoritate, rosti :
cu ochii lor mari deschiși și stăpîniți de înfioră
— Pacea fie cu tine, soră.
O lacrimă licări prin genele Iei lungi, la c
toarea fixitate a luminelor lor de cadavre. Holveniul, încetinel, le închise pleoapele. Dînsa înge- templarea acestei forme iubite, care avea ș
nunche, se rezemă de marginea așternutului și, ștearsă din lumea văzută, curînd, prin acțiu
dezmlerdînd cu ochii Iei întunecați părechea ce ză eternelor renașteri. Iea presără trandafiri pes e
cea, Iera dusă pe gîndurl.
ninătatea iubiților.
. „
Ah, prea iubita Iei soră părăsea pămîntul în
Și simțind izvorînd într’înșa o melancoi _1
fericirea deplinei iubiri Fragedă floare de aur, dacă tragere spre moarte, dînsa. ridică fruntea, cu mina
trebuea să o culeagă soarta, încaltea o luase cu la sin. In urma unei lovituri de -ciocuRj> * .
’ o gingășie maternă. Dînsa-șl îndeplinise opera Iei, clopot dc-aramă, o copilă, siluetă, albă, in
Dar;pricepi tu oare, simplu copil al pădurilor, acest
mister , al Numărului, la Care turma omenească nu
va ajunge nici cînd? Din cartea ta, gătește-te pentru
dubla serbare a iubitei și-a morțel.
Holvveniul dispărută, flăcăul rămase. în singură
tatea, tumultoasă a conștiinței sale. Peîrea acestei
vedenii sfășiea oare, ca ruperea unei bucăți din
carnea-?!, tînăra inimă a acestui împătimit? Nu, acest glas de femee ÎI zbătuse sufletul în undele
sonoritățel lui. Tot așa marea,, odinoară, ri zbătuse
mușchii adolescenți. Acest glas 1-înlănțuise într’o
rețea, de tainice vrăjiri. Dînsul aștepta, fermecat,
" ceasul cel cu noroc.
De-o dată, un freamăt ușor îl făcu să întoarcă
capul. Un strigăt izbucni spre buzele sale : Holweniul se-ntorseșe, ținînd de mînă pe soră sa.
Mal micăj mal fragedă, Henida buimăci cu strălu
cirea Iei pe păstor. Lunga-I comoară solară de păr
plutea în lungul unei mantii de purpură, strînsă
pe mijloc de-o cingătoare încheeată cu un rubin.
In jurul frunței un. cerc de aur înviora strălucirea
ochilor Iei cudalbi, și niște largi brățări de aur, ridîcîndu-se la intervale egale de la încheetura. minei
spre umăr, îngreuea gestul adorabil al dreptei sale,
în care fremăta un evantaliu de pene de uliu,.
La Intrarea în sală Hohveniul, strîngîndu-șl sora
la piept, dezmlerdă căpușoru-i duios, c-un lung,
lung sărutat. Această atmosferă de atragere amo
roasă care-i învăluea splendoarea, putuse, printr'o
formidabilă răsfrîngere de voință, so deslipească
de la dînsa Hohveniul și să-și îmbrace cu dînsa
sora. Ast-feliu, Henida înainta înt’o atmosferă fluidică în stare de-a atrage împătîmirea, de-a ab
soarbe dorința. Amorul se grămădea la lea, venea
spre lea, năvalnic, sub acea neînfrîntă atragere
care împinge fierul cătră oțel, aurul cătră amfițan,
coada șearpeîul mistic cătră îmbucătura spre go
lul gurel lui. Și apoi nu mal avea oare, pentru
a-șl multiplica harul, încrederea în puterea Iei feri
cită și încrederea de-a culege floarea visului lei.
Flăcăul se-mbăta contemplînd copila cea blondă.
— Nu-I așa, îl zise Hohveniul, că tu o iubești
pe vecie?
Loharn, din toată vigoarea sufletului lui învă*
păiat, chiemă pe Henida la unica împărtășire
brațelor sale întinse.
-
a
!
11
_Copilele sacre, să însoțască cu Intonările și
rU<jgciunile lor zborul acestor două suflete pure.
Si pe dată, cu dimineața daurită, se înălțară co
ruri de glasuri limpezi, sonoră comuniune a voin
țelor bune, care învăluea frumoasa răposată păreche în dublul nimb al muzicel și-al rugel, aceste
două mal magistrale forme dintre toatejcele ale
a tot puternicului Verb.
V. Emile-Mlclielet.
MĂRTURISIRE DE DESPOT
Academiea din Lyon propune pentru concur
sul anului 1790, chestiea următoare :
A se determina adevărurile și sentimentele
ce s’ar cuveni mai cu deosebire a se insufla oa
menilor, spre fericirea lor.
Scot din discursul un.uea dintre candidați;
«Omul le născut spre a fi fericit. Natura, mamă
luminată, cu minte, l’a înzestrat cu toate orga
nele trebuitoare pentru scopul pentru care a fost
creat. Fericirea nu-i deci de cit bucurarea de vieața
cea mai potrivită cu organizarea ce are»... <t Or
ganizarea noastră animală are niște trebuinți
n e î n fr î n ie :■ a m l nea, a dormi, a pro
crea... Hrană, un adăpost, veștminte, o femee, sint
deci o trebuință neapărată pentru fericire. Or
ganizarea noastră intelectuală are niște trebuințl
tot atit de imperioase și a căror îndeplinire
ieste cu mult mai prețioasă-Inintreagalordesvoltare stă cu adevărat fericirea»... «.Omul, o dată
cu nașterea, capătă și dreptul asupra citimei din
roadele pămintului trebuitoare să ființeze» .. «Dinsul aruncă o privire in juru-iFlvede}pămintul
împărțit in cîte-va mini, slujind de hrană luxu
lui și lucrurilor de prisos, și se întreabă, cari sini
oare titlurile celor ce l stăpinesc ? Pentru ce cel
trindav ie totul, pe cind omul care muncește, aproape nimic» ?... «Dlnsul aleargă la ministrul
in care are pasă toată încrederea, și-i desfășură
indoelele ce le are»... «.Omul, îi răspunde lui popa,
nu cugetă nici o dată destul asupra ființărel societăței... Dumnezeu călăuzește totul... Lasă-te pe
sa]na Providenței... Vieață^aceasta nu-i de cit o
călătorie. Lucrurile din iea sint făcute de o drep
tate, ale cărei decrete nu trebuie să le cătărn a le
pătrunde...Crede, supune-le, nu judeca nici o dată
și muncește: icată datoriile tale». Un suflet min
ăm, o inimă simțitoare, o judecată firească, nu
SG poate mulțămi cu asemeni răspuns. Și-și în
dreaptă aiurea indoelele, neliniștea de care le bînbdt. Ajunge la învățatul cel măi mare din țară:
le un notar... «Mare învățat, îl zice acestuea, bu
nurile ținutului sint împărțite nuina-ntre unii,
fără să mi se dee și mie ce-va». Marele învățat,
rlde de simplitatea-i, îl introduce in studiu-i,și
ocolea, din act in act, din contract in contract,
dui testament in testament, ii dovedește legitimi
tatea impărțirei de care seplinge. „ Ce felia, astea
sint titlurile acestor domni, strigă nedreptățitul
Plin de niinie: drepturile mele sint fără de asemănare mai sfinte, măi netăgăduite, mat univfrsale: lele se îndese cu răsuflarea-mi, mereu,
ireală cu singele mieii, iele'sint scrise pe nervii
n\lei, în inima mea: ființarea și mai cu deose°lre fericirea îmi atirnă de-aici».
Discursul Ie semnat: Napoleone di BtionaP*rte. Marele bandit corsican avea atunci două
și doPdp ani.
Charles Tenib.
15
MIDAS
Un jurnal californian, Examiner, a avut în
timpul din urmă ideea să pue, unor miliardari americanl, un șir de întrebări asupra chipului de
îmbogățire în California. Vă închipuiți'cît de îmblelșugată a fost asemenea consultare. Fie-care herecomandînd alta de cît munca, economiea, cum
pătarea și toate virtuțile casnice, fără să uite a cita,
ca dovadă, pilda sa personală. Istoriea-I nestrămutat
aceea-șl: „ leu n'am avut nimic, am muncit, am
economisit cîte-va mii de dolari..." și așa mal departe.
Tocmai aice Ie boscăriea: a economisi cîte-va mii
de dolari cînd cîștigt de la doi pănă la 3 lei pe zi,
și cînd al nu mal mult de cît patru copil de hrănit.
Leon Say, care predică aceea-șl Jdoctrînă, cu
întreg Institutul, Ieste strașnic de tainic cînd te
vorba de chipul de a se sl't&jî cine-va de această
doctrină. Păcat, pentru că îndată ce-ar descoperi
asemenea taină, chestiea socială ar fi dezlegată. Ce
minunată ispită pentru atîtea genii neocupate. Acestora le-aș da sfatul să înceapă mal bine printr’o
mal bună repartizare de biruri. Nimic nu înlesnește
mal bine -putința de economie a celui sărac, de cît
al lăsa în buzunar colosalele sume cu cari fiscul
ÎI dijmuește bugetul, cruțind în mod uimitor bu
getul mlionarulul. Dar, cînd. i se vorbește de ta
xele de coisumație, Leon Say se mărginește a da
di-i umeri, Ie ar cînd i se vorbește un cuvînt de im
pozitul pe venit, îl apucă leșinul.
II las o bucată pe Leon Say în această stare de
dulceagă inconștiență, și mă întreb, cu ce drept
ultra-milionaril noștri se înverșunează să dee săra
cilor, asemenea îngînfate povețe, săracilor, căror nu
un pumn de mălaiu, dar cea mal mică sămînță de
m-eiu le-ar prinde mal bme. Așta-I cu atîta mal
izbitor, cu cit, după mme, nimeni n’are mal mare
nevoe de povețe de cît nefericitul copleșit de bo
gății de prisos. Și, nimeni mal bine de cît un sărac
nu ie în stare să i Ie dee.
Un economist vă va spune otl-cînd, cum-că bogățiea Ieste muncă acumulată. In privința asta
Jay Gould, cu cele două miliarde ale lui, ie fără
îndoeală cel mai strașnic muncitor cari a trăit pănă
a-zl. Nu putem înțelege înse de loc, cum a pu
tut, prin muțica-1 să adune o asemenea sumă, cîiid
un simolu miner, scobind întreaga zisub pămînt, rar
se urcă la un cîștig mal mare de 120 de lei pe lună.
Aici Jules Guesde mi oprește și-mi atrage luarea aminte că cel 120 de lei al minerului,sînt rodul muncel sale acumulate pe cînd cele două miliarde ale Americanulul sînt rodul muncel acumulate a altora.
In credință, asta nu pare de Ioc să fie minciună.
Dar cum poate un om să acumuleze pănă la atit
munca altora, și- cum se poate spune că asta-I
dreptate ? leată atîtea chestii ce se pun a-zl, a că
ror dezlegare va aduce mal4dâ vreme sau mal tîrziu o stare socială pe lîngă care a noastră va părea
barbarie. Nu vfeu să întru de loc acuma în dis
cutarea acestor chestii, leu miliardarul și minerul
așa cum sînt. Dar, cura am prăpădit răbdarea de-a
asculta pe de-al de Midas dind povețe unor neno
rociți cu desaga-n spinare, cred că le timpul ca
acești din urmă să-și lee răsplata.
Intîlnesc une-orl la Champs Elysees un moșneguț, sămănînd cu un slab epure alb, bătut de ploae,
și mă întreb dacă omul acesta nu Ie, ca și mine-
i
v
I
�■
REVISTA IDEEÎ
1d
REVISTA IDfeEI
rul, cu toate că negreșit pe o scară mal mică, nimuin de efect util, al cărui cel mai vădi»
victima acestei stări sociale la care dînsul ține a^ tat Ieste dc-a mal spori încă, spre folosul Zul'
tît. La urma urmei, nu Ie de cît o bogăție în lume : intelect,- copleșit de asemeni povară, acum-#nul
inteligența umană. Fie că aceasta ar fi vie, în munca deja monstruoasă, a altor energii încă.
Ce voițlsă facă un nefericit pus să supraVe h
în acțiune, ori de ce feliti ar fi, fie latentă, în bani,
cari-o cuprind în Iei, după cum cuprinde acumu un asemenea receptacol de puteri. Fără ind
°eQ14
latorul electricitatea, inteligența-I toată puterea omu iei poate întoarce robinetul mașinel și
lui, marea producătoare-a bunei stări cucerite asupra acțiune o parte însemnată din masa care vle??e’n
rezistenței materiei. LuațI cele două miliarde ale lui pe glob. Pentru ce înse? Toate facultățile e te
Jay Gould șî mpărțiți-le, în cîturlde cîte zece mii de mulul au fost dezvoltate, supra-înfierbîntateîim?»8'
lei, la două sute de mii de inși, cari n’ar avea nimic de sul. Dar nici una a altruismului. Isprăvești fc *
cît o oare-care uneltă de muncă. Mulțl vor irosi pros iute să-(I satisfaci leul, lear plăcerile curat pg^6
tește această sumă, ca însu-șl Jay.Gould, mulțl nale sînt cumplit de mărginite. A mînca, a bS°"
se vor arunca în întreprinderi rele, se vor ruina a vina, a petrece, a iubi, pentru a întrebai 7’
cu încetul sau chiar de-o dată. Alții se vor îmbo această expresie în înțelesul în care se dezonorează
găți, poate că cel mai mulțl. Cu toții se vor sluji Incunjurul unor asemea lucruri îl faci curînd d
mai bine sau mai rău de această putere, pentru tot. La urma urmei organele protestează : vin6
a spori mijloacele de acțiune pe cari inteligența lor dispepsiea, surmenajul, adică săturarea de toate
le va pune-n lucrare pentru a dezvolta într’înșil somnul piere, banii rămîn. Ce să faci cu, dînșiij
puterea de vieață. Nu caut acolea să știu dacă asta Muzee ? Școli? Să aduci la îndeplinire concepția
ar fi un bine, constat atît c’am avea acolea o dez măreață a vre-unul învățat? Himera vre-unul vi*
voltare de puteri uriașe față de multiplicarea ener sător de filantropie sublimă? La ce? Nu te intere
giei intelectuale produsă și alimentată de cele două sezi de oameni: Iești prea departe de Iei. Ce-va
sute de mii de căminurl nouă.
de pomană neapărat că vel da. Dar nu-I sărac
Și acum mă întorc la acel cub de fler, încăr care să nu găsască mijlocul, cu toată sărăciea lui,
cat de simple fol de hîrtie, pe care-1 păzește cu a-șl procura o bucurie și mal înaltă ajutînd pe
geloz.e, nefericitul pe care acest cub îl hipnotizază. cel mal sărac de cît Iei.
leată cumplitul acumulator social, cuprinzătorul
Și stal așa, invidiat, pizmuit, urît, trist obiect la
unor puteil nepomenite, căror trebuie să li se dee care jinduesc toți, blăstămat de cel ce sufăr și
avînt. Ce cuprinde oare cubul acesta în Iei ? Totul, cari cred că deții cu zgîrcenie leacul suferințelor
case, moșii, mine, căi ferate, vapoare, posibilități lor, vieața bolnavilor, puterea muncitorului, bucude bucurie și de vieață, realități de suferință și riea căminului, disprețuit de vechea aristocrație de
moarte. „Vedeți bine, ne supne economistul nostru coada cărei te ții, necunoscînd oamenii, sătul de
că această putere nu rămîne mal neactivă îngrămă cerșetorie, disprețuind turma lingușitorilor, îndoindită de cît împărțită la cel două sute de mii de du-îe de prieteniea adevărată, ne mal așteptîndu-te
camarazi de-al voștri, pentru-că dînsa se reparti- să dai peste lea... Și stal așa, ghemuit idioțește
zază firește la diferitele manifestări ale activitățel pe cutiea vrăjită a Pandorei, din care, dintr’atîtca
umane. Asta Ie drept, dragul mleu, dar această rele îngrămădite, numai voința omului ar putea
putere îngrămădită lucrează pe cale de rășluire face să se reverse atîtea minunății. Dar fatala ladă
asupra inteligenței celor două sute de mii, în loc de fier se umple mereu și nu lasă să leasă afară
de-a prileji creșterea și înmulțirea puterilor despre nimic. Și leară-șî, și leară șl veclnica chestie: Ce
cari vorbesc mal sus. Dînsa restrînge pe cele două să faci cu avutul ? Nimic. Corpul refuză orl-ce plăsute de mii de personalități, întrebuințîndu-le întru cere. Spiritul, fără resurse adinei, din lipsa unei cui*
profitul său, atrăgînd la sine o parte din energiile turi apropriate ieste repede ostenit de vederea obiecte
dezvoltate, în loc de-a le spori, lăsîndu-le sarcina lor de artă, cari, cele mai adesea, sînt numai o
de-a transforma, pentru folosința lor proprie, cît mal etichetă vanitoasă... Al vrea să te interesezi de ce-va.
mult din puterea produsă.
Dar n’al nici un imbold. îndemnul acțiune! lipsește.
Omul Ie o mașină a cărel cîtime de muncă Ie
Ceea-ce cele mal mari genii adesea n’au dobindeterminată mal dinainte de legile cari o cîrmuesc. dit cît s’au aflat în vieață: aprobarea, recunoștința»
Puneți orl-cît de mulțl cărbuni veți voi, într’o iubirea contemporanilor lor, al în mînă bagnei
mașină de cinci sute de cal putere, prisosul de magică, care ar putea, dintr’o singură lovitura,
aburi va trebui să se risipească fără folos. Fizi asigure toate aceste bunuri prin vre-o făurire n
cește nu există putere pierdută: ca utilitate, se reață care să cucerească admirațiea oamenilor,
schimbă chestiea. Cînd un om îșl pune în valoare sînd un nume spre uimirea posteritățel. Dar
propriea-i inteligență, poate, într’o foarte largă te gîndeștl la asemenea lucru. Și chiar de _
măsură, să-și utilizeze prisosul, potrivit cu gustu gîndi, tot fără să faci nimica al rămînea, pe
rile dobîndite prin exercițiul apropriat al facultăților că te afli într’o formă de vieață al cărui prin
sale. Dar cînd o cîtime colosală din munca altuea ie de-a raporta totul la tine, pentru-că dacă s r
vine și se pune, zilnic, în slujba unul creer inac pare imensă, rezultatul pare nesigur. Cum să jLa
tiv, trîndav, sau îngrijit numai de chestiea egoistă necătînd să încerci, cum-că însu-șl această s
a piasărel utilitare, mentalitatea care, cu îngrijire Ie vieața, bucuriea, răsplăta ? Mizerabil m
glQ
dresată, ar fi avut poate un fericit efect personal stărei sociale, pășești alături de vieață fără
și social, se găsește-n nestare de a întrebuința cît cunoști, flagel și victimă a oamenilor.
Totul ce atingea nefericitul de Midas se
mal bine prisosul de putere de care nu se poate
sluji. Nimeni nu poate înăbuși în sine puterea cea în aur. Dar cel puțin Iei se scăldă m' - -ocK*
(
intelectuală care voește a se manifesta. Sub formă pentru a se scutura de acest privilegiu/1 nebU'
«.
de monedă, înse, poți acumula puterea mintală a Taină pierdută pentru urmașii săi, cari
altuea, pentru a nu scoate din lea de cît un mi- nește socialiștilor gloriea s’o găsască^^^^^^
17
.r Soldatul Kostomaroff, adus în fața, adunărei Se
1
proclamație pe cure o adusese din Londra, și a fost
1natului, a întărit declarațiile de mal înainte asupra
tW* Ut ln munca silnică, in cursul instruirei procesului luî,
1
legăturilor
sale cu Cernișevsky. Cit despre scrisoa
..s intre altele, că a avut dc asemeni in mină proclarea despre care Ie vorba, a spus că i-a fost dată
11 S^iilc adresate acălră claca și» și acălră soldați», și că pe
de Cernișevsky să o încredințeze lui Plesceieff, dar
n,rl din urmă chiar a transcris-o și corijai. Inse n'a dat pe
cu a fost rătăcit-o. Găsind’o mal tîrziu in geaman
s'nl
nicl linHc2nU‘^L l,ll‘ Jenatul cîrmuitor a
tanul său, cum îera mototolită și ruptă, n’a cutezat
j împăratului să hotărască dacă trebuea să judece pe
uUiailoir numai pentru faptul care prilejisc aducerea Iul
s’o dee în asemenea stare lui Plesceieff Intr ade
i fala diviziei l-a din al V-lca departament al Senatului,
văr scrisoarea asta a. fost înaintată Senatului ruptă
dică pentru-eă răspindisc un apel „cătră (jenerațica tinărău,
și avînd urine de ștersături.
°aa treimea să-l judece, tot o dată și pentru faptele privitoare
„Acuzatul CernișeVsky n’a mărturisit nici unul din
L celdullc două apeluri, ucălră clăcașh și „cătră soldați".
Maiestatea Sa împăratul a bine voit să ordone ca Mihailoff faptele lui imputate de acuzare, nici Ia interoga
‘.ă fie judecat numai pentru faptele privitoare la proclamuțica
toriile la cari a fost supus din partea comisiei de
cătră (jeticrațica Unărăil, fără să sc (ie samă dc celelalte caanchetă, nici Ia noul interogator făcut în fața Se
«cte dc acuzare cari ar fi pulul să-i mai cadă in sarcină.
natului cîrmuitor, nici în sfirșit cîiid a fost confrun
1 ti)upâ ce Senatul cirmiiilor fu pas in cunoștință dc procetat cu Kostomaroff. Dar, pe de altă parte, n’a tă
iiillal Ccmișcvskij,procurorul general, in urma cererei ministeriitai dc justiție, propuse, să se alăltirc la actele afacerei lui
găduit nici legăturile sale cu Kostomaroff și MibaiCernișevsky, o scrisoare primită la Sccțiea a IlI-a, scrisoare aloff. Cînd a fost confruntat cu Kostomaroff, în fața
dresată dc Cernișevsky lai Alexis Nikolaevici, probabil Plescomisiei de anchetă, dînsul azis:.„Voiu miiri, fără
ccie/f leală cuprinsul acestei scrisori:
să schimb ce-va din depunerea mea“. Dînsul a lă
„Bunul mica prieten Alexis Nikolaevici. Poate că ai drep
tate să-mi impuți că mă prea incrcd in oameni pe cari de
murit legăturile sale cu Kostomaroff, zicînd că-1 oablca li cunosc. Sini gala să recunosc cil dintăi că cu toate
crotea fiind că, îera un tinăr care debuta în cari
prevederile melc, sini in foarte .marc primejdie. Inse a cui ie
era literară. Cernișevsky ceru de Ia Senatul cîrmu
pina ? !ftii vă-l cu neputință să pierdem vremea: treaba se va
itor voea să compare Iei însu șl scrisoarea adresată
face acuma, ori nici o dală. A sta la ciimpcne in ceasul de
față ic o crimă, ic o slăbiciune de neertat, o greșală irepa
lui Alexis Nikolaevici, cu scrisul lui Kostomaroff, ce
rabilă. leală aproape un an dc cînd lot așteptăm ca să ne
ri nd să i se pue pentru asta Ia indămînă o lupă
uicpresa. A venit vremea cind nu mai putem amina dacă voim
măritoare de la 10—12 ori. Senatul cîrmuitor, inse,
să clșligăm partida Cil nc-ai tot amtnal dc a-zi pc mine, am
cbnsiderînd că toate formele și toate uzurile stabi
pus mina pe niște oameni, cari dacă n'aa o atît dc marc
lite do lege fuseseră observate la compararea celor
valoare prin sine, sini, in lot cazul, oameni energici și cari
au dat dovadă dc ccca-cc pot, fiirid-că de-un an ici au o ti
două scrisuri, a refuzat să dea ascultare acestei
pografic. secretă. N’am putut renunța să nu ne folosim dc acereri;
cest prilej priincios, dc a ne tipări manifestul, cu atita mai
„Registratorul de colegiu, Alexis Nikolaevici, Ples
mult, cu cil, in caz dc ncizbîndă, in sarcina lor va cădea cea
ceieff, citat în fața Senatului, a declarat că cunoaște
mai marc răspundere. Cu loalc astea nu te osteni mai puțin
pentru a înăbuși toate zvonurile cari ne pot vătăma, pentru
pe Cernișevsky și că a avut cu Iei legături literare.
că nu numai de la D-lă am aflat că Salin, sau un nume aDar n’a mărturisit nici o complicitate cu iei la vre
semânător, se laudă că mă cunoaște și povestește că i-am inun fapt în potriva legei, declarînd că n’a primit scri
credințat manuscriptul mieii ca să-l dec la tipărit. Caută dc
soarea trimeasă prin mijlocirea lui Kostomaroff, cu
a înăbuși asemenea zvonurt. Asta iți va fi cu atît mai lesne
cu cil am auzii că nici Salin, nici Soroka nu au la 3fostitlul: „Bunul mleu prieten Alexis Nikolaevici “.
cova rcputațica unor oameni serioși și solizi. Cit despre Kos„Din informațiile culese asupra originel lui Cer
tomarolf, pc acesta sc poate conta. Sc înțelege inse de sine
nișevsky, urmează că Ie fecior de popă, că și-a fă
că nu trebuie să ne deschidem inima cătră dînsul prea mult,
cut educațiea, mai întăl într’un seminar, și apoi la
fără să-l fi încercai mai intăi, făcindu-l să șcpiicpe lucru.De
■universitate. A fost profesor la al 2-lea corp âe cădeți
alt-feliu, dinsul iml face intipărirca unui om solid și util, și in
tot cazul, iți mulțămesc foarte mult că m'ai pus in legătură
și,'la gimnaziul din Saratoff. Apoi atașat la admi
•țu ici, Nu-ți vorbesc nimic acuma de literatură, cu toate c’au
nistrarea guvernatorului de S-t Petersburg, de unde
apărut pentru d-la o mulțime de noutăți pline dc interes. Mă
s’a retras in 1859. Ie in vrîstă de trel-zecî și
grăbesc, după obiceiul inieu, sau mai drept sînt grăbit dc Koscinci de ani, însurat și are doî copii.
toingro/f, care stă la spatele mele. Ca și-nainte, le indoeșli mc„Cercetind împrejurările acestui proces, Senatul
rcij. de izbtnda afaccrci noastre, ccea-ce-i rău. Mai multă cnergie și maț multă încredere in izbindă: ie o crimă de a dorcîrmuitor găsește că acuzatul Cernișevsky cade sub
viita tocmai in ceasul clnd lotul sc deșteaptă: dc aceea nu fa
greutatea următoarelor trei capete de acuzare:
ceți nict o ispravă. Nu, noi nu ne vom pierde vreme in șovăiri
«l. Că a avut, cu proscrisul Herzen, înțelegerea
deșerte, laic ce minuni au făcut L. cu ofițerii lui și 23 la Panscioivka. Sarcina D-talc ic. cea mai lesnicioasă și totu-și cea
criminală de a răsturna, cu ajutorul propagandei,
care înaintează mai puțin. Dc ce ? Puțină energic, puțiiuif " felini de guvernare aflătoare în Rusia, și că a fost
-vigoare, puțină voință. Dar nu mai am dc cit vremea a-|î
complice cu Herzen în asemenea gînd criminal. Cu
, strfngc mina. Al D-lalc, Cor.
privire la capul acesta de acuzare, precum se vede,
,l(i voiii mai scrie curînd prin mijlocirea Iul
«înfățoșată luî Cernișevsky această scrisoare, în singura temelie pe care se razimă îe un poșt-scripfața adunărel Senatului, a fost interogat asupra tum al Iui Herzen la o scris >are adresată luî Sernocuprinsului iei. Oernișevski a răspuns înso_ că nu. Solovievicî, în care se pomenește despre intențiea
scrisese dînsul asemeni scrisoare, care nn-î Icra cu de-a publica cu Cernișevsky o revistă, «acolea», adecă
noscută. Atunci Senatul ordonă secretarilor să com• la Londra sau Ia Geneva, și o scrisoare .găsită la
pare scrisul luî Cernisevskv, cu cel al scrisoreî, și Cernisevskv. Această scrisoare pe care acesta a pri
Secretarii declarară într’un glas, că scrisoarea aceasta mit-,/prin poștă, și al cărei destinatar zice că nn-1
și celelalte hîrtiî cu scrisul lui Oernișevky, pri cunoaște, a fost scrisă de Herzen sau Ogareff,
vitoare la pro.cșul acestuea și pe cari dînsul nu lo-a cari combat întrînsa o părere a lui Cernișevsky,
îngăduit, îerau de una și accea-și mînă. La rîndul privitoare la zădărnicica de a tîrî tinerimea intr o
sau, adunarea secției întăea din al V-lea-departa asociație literară. Cernișevsky, la rîndul lui, n’a
ment, după ce compară scrisul luî Cerneșevșky cu mărturisit nici o înțelegere nelegală cu Herzen decla
cel al scrisoareî, declară că secretarii apreciaseră rînd cum-că,, într’adevăr, la plecarea lui Muiauoff
oiffe și confirmă intru totul apreciarca aceasta.
�4$
REVISTA IDEEI
Ia Londra, Pa însărcinat să povățucască pe Hcizen de a nu tîrî tinerimea în plănuinle lui nele
gale. Cu asemenea date, nu Te cu cale de-a declara
pe Cernisevksy vinovat de complicitate cu Herzen
in plănuirile luî de-a răsturna, cu ajutorul propa
gandei, felini de guvernare aflătoare în Rusia. De
aceea se si declară, conform art.-304 din cartea
a U-a, t. XV, din Codul criminal, că acest cap de
acuzare nu-i dovedit.'
«2. Că a alcătuit o proclamație ațîțătoare «cătră
clăcașT» și că a dat’o să se tipărească de Kostomaroff, cu gîndul ca apoi s’o împrăștie. Această
acuzare se întemeeazii pe dovezile următoare: ct, pe
depunerea lui Vsevolod Kostomaroff, locotenent de
gradat și acuma simplu soldat, care a lămurit în
cele maT mici amănunte ceea-ce s’a petrecut între
dînsul și Cernișevsky cu privire la tipărirea pro
clamației «cătră ClăcașT». b, pe un bilet găsit Ia
Kostomaroff și lăsat la dînsul de Cernișevsky, bilet
în care acest’din urmă îl roagă să corecteze o greșală ce a făcut-o în manuscript și să înlocuească
cuvintele «îndatorați la termen» prin cuvintele «în
datorați vremelnic», potrivit Regulamentelor din 19
Februar, ceea-ce de alt-feliu se dovedește printr’nn
manuscript alăturat la actele procesului, in care se
găsesc cuvintele «îndatorați la termen». Intre scri
sul acestui bilet și scrisul lui Cernișevsky s’a do
vedit o asemănare desăvîrșită, asemănare recunos
cută de adunarea Senatului cîrmuitor atît pen
tru fie-care literă luată în parte cît și-n total,
c, pe depunerea orășanuluî lakovleff, întrebuințat ca
corector de Kostomaroff, și care a declarat că Cer
nișevsky a rugat pe Kostomaroff să grăbească ti
părirea proclamației «cătră clăcașT». d, pe o de
clarație a criminalului politic Mihailoff, care, în tim
pul procesului lui, a declarat in fața Senatu
lui cîrmuitor că a avut in mină o proclamație că
tră clăcașT, pe care a încredințat-o lui Kostomaroff.
Această declarație Te de alt-feliu de acord cu de
punerea lui Kostomaroff, care a pomenit de con
lucrarea lui Mihailoff la tipărirea proclamației că
tră clăcașT. Mihailoff, arestat pentru o crimă poli
tică și dovedit vinovat, a stăruit să ascundă nu
mele complicilor lui cînd a văzut că nu va putea
scăpa singur iei de pedeapsa ce-o merita.
«Drept combatere a dovezilor pomenite mai sus,
literatorul Nekrasoff nu aduce de cît o scrisoare
iscălită de cinci persone deținute pentru crime pohtice și cari caută să statornicească ca lakovleff
ar fi fost conrupt de Kostomaroff și împins de acesta de a face o mărturisire mincinoasă îm
potriva lui Cernișevsky. Această scrisoare
pare jzvorîla din dorința simțită de acești cri
minali poliției, osîndiți la o pedeapsă ușoară,
dca-și scapa complicele, încă neosîndit de tribu
nalul criminal. Cu atlt mai izbitoare Ieste neconsecyeDța purtarei acestor deținuți, cu cît în loc să
iaca depunerea lor împotriva luî lakovleff, direc
torului inchisorei, mai în stare de cit ori cine să
descopere adevărul, au găsit cu cale să o trimeată
ui Revistei Iu caro Cernișevsky își dez
voltase ideile sale vătămătoare.Cernișevsky singur
nu opune nici o combatere acestor dovezi. Din
moraR d°VeZ1- ^vor^tG dar deplina încredințare
Uri ^"-”1“ C.eral?eTsky i» ““torul proclama-
eptafcTU'“re “ CăU““ S'° râSp,n'
3. Gă a ațîțat la răscoală. Dovada materială că
Cernișevsky ie vinovat de asemenea crimă se gă-
REVISTA IDEEl
sește într’o scrisoare autografa, t. XV as
anume Alexis Nicolaevici. Aceasta scrisoar
deci dovada morală despre vinovătien 15$
șevsky într’o dovadă juridică, Geea-ce^
dește chiar prin cuprinsul acestei scrisori^0Yc.
împuțind prietenului său zăbava ce nun • Cftr®
înlesni mijloacele materiale, de-a tipări 1 ^e'H
și răspîndi proclamațiea lui ațîțătoare îl
s’a folosit, pentru a-și tipări manifestul l^k6^
voința unor oameni pe cari i-a întîlnit în
cari se îndeletniceau cu facerea de publi
crete. Fără îndoeală Ie vorba de Kostoma 18e*
Sulin și Soroka. și de proclamațiea
cași», pe care aceștia se însărcinară s o tină c^'
Ie vădit, de asemenea, după cuprinsul e*sciscrisori, că dînsul cunoștea și alți indiviziSCe8^
ten ții rele, cari au tulburat liniștea public»C,
răspîndirea proclamațiilor lor.L.și231aPanscio k
« împrejurările expuse mai sus nu lasă lo /
îndoeală nici cum, c’a existat o conspirație a - ținta icra. răsturnarea gu"\^crnuluijconspiroțig
Cernișevsky a luat o parte activă prin provcS
ațlțătoare. Așa-că faptele lui Cernișevsky întrunj
toate condițiile cari constilue crima prevăzută /
Codul criminal, cartea l-a, t. XV, despre crimele
de Stat, art. 283, adică amestecarea într’o cousoirație împotriva guvernului. Totu-și, fiind-că vino
vatele planuri ale lui Cernișevsky au fost desco
perite la vreme, din capul locului, de cătră guvern
fără să prilejască nici o revoltă, și nici vre-o altă i
urmare vătămătoare, ce-ar fi putut sa izvorască
din iele, Cernișevsky caută să se bucure de ușu
rările acordate vinovaților prin art 284, ne fiind
pedepsit de cît c-o osîndă de al 3-lea sau al 4-lea
grad. Art. 21. In cele din urmă, Senatul,, dezbătlnd asupra gradului pedepsei meritată de
Cernișevsky, a găsit cu cale că Cernișevsky,
în calitatea lui de literat și ca unul din cei mal
de căpetenie colaboratori ai revistei «Contempora
nul», a îndeplinit prin producerile lui literaro
o mare înrîurire asupra tinerelului, în care a dez
voltat pană la cele mai depărtate margeiți doctri
nele materialiste și socialiste, răspîndite la toate
operele Iui, jucînd rolul unui agitator din cel mai
primejdioși, dînd răsturnarea guvernului legal și
a stărei aflătoare de lucruri ca mijloc de a se În
făptui aceste doctrine, Senatul a găsit cu cale să
supună pe Cernișevsky la cea mai aspră din Pe;
depsele menționate la" art. 284. adică la cea mai
aspră din pedepsele de al 3 lea grad, față de tă
găduirile sale ne-nduplecate,cu toate dovezile vadu
ce există Împotriva Iui. Pentru aceste cuvinte î
în virtutea legilor, Senatul cîrmuitor hotărăște
consilierul titular în retragere, N. G. CornișevsKy»
în vrîstă de 35 ani, dovedit ca a conspirat la f
turnarea stărei aflătoare politice, că a a*c®t a
proclamație ațlțătoare «cătră clăcași», P®ClLea
dat-o Ia tipărit cu scop de a o răspîudi după aw- ’
pa fi lipsit de drepturile cuvenite s^re^Ja.^i și •
fi trimes la munca silnică în mine pe
apoi pa fi deportat pentru totdeauna ta o
«Potrivit art. 617 din cartea a II-a» t. - /gal0
Cod, această hotărîre va fi supusă Mjestațe^
Imperiale, de la care se va aștepta^ întar*
se atinge despre învinuirea adusă lui Ae ] UerZ®0’
dc-a fi avut înțelegeri -vinovate cu proscris» o0țul
și de a fi luat parte la plănuirile-i vinovate’ jRe,,
cîrmuitor găsește că aceste fapte nu-s do
g’fl
«Guvernatorului general de S-t Peters^
comunicat ucazul ce-I pune în vedere
să se aducă la îndeplinire ordonanța in1?® afac®'
confirmă hotărîrea consiliului imperiul
consilierului titular în retragere, Cernișevsky,
fCțndit pentru crime politice,și concluzica Senatului
°.9Jnuitor cu privire la învinuirea adusă împotriva
cLluinȘ Cernișevsky de a fi avut înțelegeri vinoflCtc cu proscrisul Herzen și de a fi luat parle la
v?gnuirilc Ini criminale. S’a mai comunicat gu%rnatorului general o copie de pe atestarea Iul
Cernișevsky».
19
D-nu Katkoff, o gazetărească lichea, nu vâ fi,
jnegreșit, nici spînzurat, nici închis, nici turburat
1măcar prinlr’o vizită domiciliară.
Să presupunem acum, că un oare-care refugiat
1
rus
scrie ea vrea să publice la Londra o gazetă
- D-nu Scedo-Ferroti, uu autor foarte apreciat
cu
1de găgăuți. Gu încredințare că D-nu Ferroti nu va
păți nimic.
Actul de acuzare ne mal dă o listă de hlrtiT în
Jsprăvindu-se această cetire, se anunță lui Cerni- relație cu procesul.
sovsKy grațiea ce i-a făcut împăratul, redueîndu-i
Cetitoriul vede că lista asta ie departe de-a fi
durata muncei silnice la șapte ani. După aceea i complectă. Senatorii ar fi putut, cu cel mai mare
ce. acoperi capul, fu făcut a se pune în genunchi, succes, să mai lungească această . listă cu mult,
j se frînse o sabie de-asupra. capului și, drept pentru-că Cernișevsky, în clipa perchiziției avea,
palme de degradare, de ignominie, fu legat pentru fără-ndoeală, scaune, mese, văsăriT: aceste obiecte
cîtc-va minute la stîlp... Dar Ieată că-i cade la pi nu ierou mal puțin în relație cu procesul de cit hlrcioare un buchet de flori: celelalte buchete ce i-au tiile înșirate în actul de acuzare. Ceea-ee-'f mal
fo9t aruncate, au fost prinse de polițiști de pe sus. absurd, mal fără noimă, în Inșirarea aceasta, Ieste
Cînd așa numitul criminal se urcă după aceea în dubă, scrisoarea Iul Cernișevsky cătră neavăsta-sa. Ui
îBndarmii.abiea stăviliră mișcarea generală a mulți ta ți ea din memoriile sau din jurnalul lui se mai
me!: ca și cînd aceasta ar fi vrut să urmeze pe poate pricepe, cu toate că anevoe, pentru-că paacel care o părăsea pentru totdeauna, sau ca și sagiul citat a fost scris în i853 iear perchizițiea
cum or fi voit să-l libereze de sub puterea brutală. a avut loc în 1862. Dar citațiea din scrisoarea-T,
Duba porni în mijlocul strigătelor «la revedere». ca și citarea celorlalte cinci numere precedente ie
Icră pieața rămase goală.
cu desăvîrșire de ne-nțeles.
Și, după toate astea, se urmează cu îndrăzneală:
Cetilorule, acela pe care l’ai văzut pe eșafod ie
«Pe cînd se urmărea ancheta în afacerea Cerniun autor de cea mal mare valoare...
șewsky...» Care afacere ? Afacerea lera mai întâi
In de obște cînd se vorbește de-un autor, se în de găsit sau în tot cazul de născocit, și nu de
cepe fprin ziua nașterel. Icu am crezut mai bine. urmărit. Cu toate astea se urmări vreme do opt
să-nccp prin ziua morței, sau, mai bine, prin ziua luni, de la 7I19 luliu 1862 pănă Ia 0I17 Mart i863,
începere!
-....«’r agonici
-----mortale
l"'"
la care---autorul
«
nostru fu
cînd în realitate nu iera nici un semn, măcar
osîndit.
îndoelnic despre existența acestei afaceri.
Și acum, înainte de a vorbi de autorul nostru
La-5117 Mart i863, Kostomaroff scrie o scrisoare
ca om de litere, vreu să vorbesc de dînsul ca mișcătoare cătră unul din prietenii lui. Și scrisoa
rea asta, în loc să meargă la prietenul lui, a mers
criminal.
Cum-că Senatorii cari au alcătuit actul de acu la secțiea a IlI-a și de acolea la senatori. Păre
zare de care cetitorul a luat cunoștință, nu-s niște rea lui Kostomaroff a părut senatorilor atît de
oameni cu pricepere mare, asta sare în ochii ori-cui. însemnată, in cît au scos din scrisoarea-i și au
”
*'• cît
" de
’ stupid
‘
‘ ’ acesta
*i notat in actul de acuzare pasagiile cele mai vorbiDar pentru a arăta
ie actul
de acuzare, pot zice cit ie de falș în concluzii, tOTe, relativ la Samson și la roadele amare și
ti căuta să-l analizez cu amănunțime și de la otrăvite. La sfîrșitul scrisorel, Kostomaroff poveșvoiu
tește, bine înțeles prietenului său, cum că Cerniun cepăt
capăt Ia altul.
Actul de acuzare moi întâi
întăl zice: NișteîmprejuNiște împreju șevsky a alcătuit «apelul cătră clăcași».
Pănă aici nu-i de cit un singur martor împorări an arătat pe Crnișevsky'
Crnișevsky ca Unul din agenții
.
triva lui Cernișevsky, și nici o dovadă materialo.
cel mai vătămători
pentru Stat. Ieată. în ce constau
Cea dintâi dovadă materială și cea mai de samă
aceste împrejurări: Șeful se<-țieî a IlI-a a eșu
cance
lariei personale a Majeslâței Sale Imperiale, secție ce se aduce în potriva lui Cernișevsky, ie biletul
găsit asupra lui Kostomaroff, bilet care acesta
care nu-î altă cc-va de cil. depozitul de spioni,
,xprimit
. __ _o scrisoare
Ieată o spune că ie al lui Cernișevsky. Autenticitatea aserios... ; anonima, în care...»
rir?.. ?? I??.*/'
gravă împrejurare. A doua împrejurare, care-i cestui bilet, carc slujește senatorilor drept bază
tot alîta de gravă, ieste scrisoarea lui Herzen, în de căpetenie In deducerile lor ulterioare,_ poate
care acesta zice: «Avem deglndsă publicăm acolea, suferi trei întimpinări : 1. Cum s’a puiuț găsi asu
adică la Londra, sau la Geueva, «Contemporanul», pra lui Kostomaroff niște hirtii, asupra lui Kosto
cu Cernișevsky». In urma acestor două împreju maroff, judecat, condamnat și pornit în deportare?
rări, Cernișevsky fu întemnițat. Vel ci;ede cetito- 2. Cui putea să-I vie in minte să caute ce-va,ceeace se
rule, poale, cum-că aceste două împrejurări nu-s găsise, să caute cc-va la un individ care stătuse
îndestulătoare pentru ca cine-va să fie întemnițat, un timp în închisoare ? Pe cine trebuește sa cre
maî mult, pe secretarii Senatului sau pe sena
că-1 prea puțin. El nu. In Rusia ajunge, ie chiar dem
tori ? Cei dintâi au găsit câ scrisul biletului n avea
prea mult. Căci, în asemenea țară, cînd ie vorba
asemănare cu cel al lui Cernișevsky, pe cînd ce
ca cine-va să fie închis, nu-î nevoe de nici o din
urmă au găsit că semăna perfect, b ar fi putut
împrejurare. Dar chiar împrejurările de mai sus,
că secretarii aveau o vedere mal bună de
dacă ar fi fost vorba de-un altul și nu de Cerni credo
șevsky, fără îndoeală, n’ar fi avut nici o valoare. cît senatorii, fiind mal tineri de cît acești dm
că prin urmare dînșff aveau dreptate.
Să presupun că scriu șefului secției a IlI-a o urmă,peși de
altă parte, leafa senatorilor Iera cu
scrisoare anonimă în următorii termeni : «Dacă Dar,
mai ridicată de cît a secretarilor. Ori, cu
nu splnzuroțl pe Katkoff, au sa se întîmple ne mult
cît
Ie
leala
mai
ridicată, cu atît ochu șt judecata
norociri : are să fie sînge vărsat. Aceste bande de celor ce o primesc
pătrund mal bino. Asta-i de
demagogi furioși sînt pline do smintiți pe cari netăgăduit, pentru-că
acest efect singular al lefei
nu-I oprește nimic Acest «Jurnal de Moscova» a s’a dovedit prin mai multe
procese de presa cari
arătat în programu-i, cele mai crude porniri... au avut loc în timpul din urmă.
Aceste procese
Spînzurați pe Katkoff unde vreți, în biroul lui au trecut aproape prin toate instanțele
tribunalelor, *
sau pe o pi’eoță publică, nouă ne 10 tot una,^dar
8pînzurăți-l. In numele liniștel generale, scăpa- ' și pedepsele la cari autorii sau editorii au fost
osîndiți de fic-care istanță, au fos pururea direct
ți-he de Katkoff».
ScfMUUlJ
“*
OUUj
UlUl U1UC,
LH JII £IU(1
�■
20
■
REVISTA 1DEEI
trunzător cît se atinge de descoperirea
Guvernul rusesc, rccunoscînd acest
al lefeî ridicate, face pururea sa jude 0 sc
toril pe cei ce vrea să-I osîndească la munca silnica,
așa-cS nefericiți! acuzați, slut I^edințați de mai
înainte că vor fi osîndi ți. Ast-fc , S(îcretarilor
dere aceste doua împrejuiarl, >rl t
și leafa senatorilor, nu știu de ce P
mine
Trebuie Inse să spun că legea stabilita d 5 mine
sla a fost nevoit să-și dec dc doua ori ^misua,spi
ritul lui nepulîndu-se de loc supune la pomenita
Inrl uri rc>
Actul de acuzare zice mai departe că un cxem"
niar din «apelul cătră clăcașl», transer s dc o
mină necunoscută, se află alipit la actele procecului lui Kostomaroff. Vorbele lui KostomarolI
sînt Intr’atît de vrednice de crezare în ochii batrinilor senatori, în cil lei.’pun de-a dreptul «transcris».
Actul de acuzare nu ne dă dc cît înțelesul acestui
apel: Ar fi fost mai nimerit să se citeze unele
părți, ca să se poată vedea dacă stilul icra intr adevăr al Iui Cernișevsky. Cu atît mai mult cu
cit apelul iera transcris: s’ar fi putut avea cu chi
pul acesta o dovadă în stil, dacă nu se putuse
să se aibă în scris. Inse nu, in loc să se întarească ast-feliu, senatorii preferă altă dovadă : iei fac
să vio din Moscova un martor nou,, un bețivan,
lakovleff Acesta nu s’a priceput măcar să facă o
depoziție cum se cade: dînsul susține ca. a auzit
pe Cernișevsky și pe Kostomaroff vorbind în de
iefc următoarele : «din partea prietenilor lor cre
dincioși, clăcașilor, sănătate. Ați așteptat liberta
tea făgăduita de țar, o aveți». Drept autorul acestui
articol se dădea Cernișevsky, adaogă lakovleff.
Al cărui articol? Ie vădit că mărturiea lui lako
vleff n’are nici o valoare, că nu știea nici iei de
ce articol vorbea, iear caracterul vag al mărturiei
sale face să se creadă că autorii scrisoare! adresată
Iu! Nekrasoff aveau dreptate să .zică că lakovleff
fusese pus la cale de Kostomaroff ca să spue
ce-a spus.
înainte de a vorbi de a doua și cea din
— urmă
-----dovadă materială, adică de scrisoarea luuiuxaia,
întitulată,
întitulată «Bunul mieu prieten Alexis Nikolaevici»,
''
trebuie să spun cîte-va cuvinte despre Mihailoff,
ale câruei vorbe par, după senatori, că ar fi in
potriva lui Cernișevsky. Mai întâi, Mihailoff fusese
osîndit la munca silnică cu p luni mal înainte de
arestarea lui Cernișesvky. Așe-că Mihailoff n’a
putut spune nimic împotriva lui Cernișevsky.
Ce-va mai mult, vorbele citate sînt de-o francheță
nepomenită : ie cu desăvîrșire de necrezut ca Mi
hailoff să fi fost atlt de slobod la gura în cit să
poată spune că avusese de asemeni în mină niște
proclamați! adresate «cătră clăcași» și «cătră sol
dați». Această adăogire sau întărire de dovezi n’are
deci mal multă valoare de cît dovada dej mai
îoainte.
Ne mai rămlne scrisoarea întitulată: «Bunul
mieu prieten Alexis Nikolaevici». Să vedem, aOeagta scrisoare dovedește oare ce-va împotriva
*ui Cernișevsky, Ieste lea oare ori bade iei? Se
natorii au întrebuințat foarte multă fineță, silindu-se sâ dovedească cum-că iera de iei, fără să
izbutească, ceea-co voiu dovedi pe dată. leată cum
începe istorica acestei scrisori :
«Pe cînd Senatul cîrmuitor fusese pus In eunoș' ■■ tință do procesul lui Cernișevsky, procurorul ge
neral, îu .urma cererel ministrului de justiție,
propuse a sc alătura la actele afacerel n
sky, o scrisoare primită la secția a TiiCeie%f>h
soare scrisă de Cernișevsky lui Alexis Nn • ’ sU'
probabil Plescoieff».
,
Nlc°UCvl ‘
După vorbele astea, s’ar putea cred
crede
scrisoarea primită la secția a III-a, nu « cn>W
unde, ar fi cu adevărat a Iui Geruișevskv ?lie S
asta ar fi dovedit. Vedem că nu, pentru
dona secretarilor a examina scrisul.
spune înso mal dinainte ca scrisoarea n
Cernișevsky? Asta însamnă a se înceneSta^
prin rostirea hotărîrei: asta lusamnă a s
anchetă de formă.
e *Qce 0
Do astă dală, secretarii au recunoscut t
glas scrisul lui Cernișevsky. Negreșit, t h
să-l recunoască, pontru-că, din potrivă' Co
sky n’ar fi ciștigat nimic Iear secretarii
dut foarte mult.
11 pier.
După asta li s’a părut Senatorilor cum-că K
maroff ar fi putut să le dea unele lămuriri Drivif°3lo‘
la această scrisoare. Și, într’adevăr, Koatnm01»
le dădu. Senatorii se îndoeau mai întâi câ acea°i?
scrisoare ar fi fost adresată lui Plcsceieff »
tru-că ziceau «probabil Plcsceieff». Dar dunî> ?’
tărirea Iui Kostomaroff Iei devin siguri. Au
dar de adevărat glcitorl acești senatori. Și fnc5
ce dar.
Istorisirea întunecată a lui Kostomaroff, că nQ
cutezase să dec scrisoarea mototolită lui Plesccieff
ca și clnd acesta ar fi fost H
cine știe co mare magnat, aflarea aceste^sensoii
t
’!ai un deportat,' ceeace-i dovedit prin locul cc această scrisoare ocupi
îu actul de acuzare, unde totul se povestește 1q
ordine cronologică, tainica iei apariție la depozitul
de spioni, nu mă mir că senatorii n’au spus de
unde venea această scrisoare, pentru-că asta li s’a
părut că se înțelege de Ia sine, ștersăturile, în
țeleg ca o scrisoare să se mototolească stîndmult
într’un geamantan, mă îndoesc ca un geamantan
ar putea face și ștersături, și refuzul de-a procura
acuzatului o lupă pentru a compara scriitura serisorei cu cea a lui Kostomaroff, toate astea mi se
pare că dovedesc vădit că această scrisoare io de
Kostomaroff.
Ic-ată tot ce s’a putut aduna în cursul celor aa
putea
de luni, pentru a se p-1
— osîndi Cernișevsky.
- •
Dovedit-au înse senatorii
„X Cernișevsky Ie au'
ca
ori-co
om —
cu ban simț.
torul apelului? Pentru g
.. ~~ —
vădit că nu. Dar iei cred că au dovedit și-l osln*
dese la 14 ani de muncă silnică.
.
Să ne închipuim înse, ceea-ce nu-i de închipuit
nici de cum, să ne închipum c’au dovedit- sa
vedem de ce s’au călăuzit rostindu-și hotarire
de legi sau de altă ce-va ?
. lfl
Pentru a ne da samă de asemena lucru, . e z,.
să știm despre ce-i vorba în art. a84
dul penal, articol pe care senatorii îl aplica c
luî Ccrnișvsky Pentru a înțelege Inse ocost ar J
trebuie sâ cunoaștem articolul precedent, p
că art. 284 ieste, așa zicînd, urmarea art- 3
leată acesta două articole:
nrcmCi
«283. Pentru revolta împotriva Pnter01.srUPguVeadică pentru răscularea în masă lmPotrl5® dc-«
ranulul și a Statului, ca și pentru intenție
răsturna guvernul întregei țări sau numai
eru
din părțile Iei, sau de a schimba forma deg
sau ordinea stabilită pentru succesiunea a țintă
și pentru urzirea unui complot cu a sein* rticisau participarea la un complot urzit, sa a^ogCinparea la faptele unui asemenea comp^ot’,Sarea
du-se ținta acestor fapte, sau pentru ad parati^
paza sau împărțirea armelor sau a altor p ljnoVay
pentru revoltă, toți cei mol de capetem ,^lorij,
pentru aceste crime, ca și complicii lor,
:
ațițătorii, ajutătorii, tăinuitoril lor, sîn r
REVISTA IDEEÎ
zio pierderea tuturor drepturilor cuvenite situației
f r și de pedeapsa cu moarte» Bine înțeles cu
articol nu pedepsește cu moarte numai in?p0Hile sau glodul, cum s’ar putea crede după
on9tracțiea lui gramaticală ; Ie vădit că «intențiea»
■ anume intențiea^ rea, trebuie să fie legată de
* ea cc urmează, să nu fie numai intenție deșartă.
C «a84- Dacă reaua intenție arătată în art. a83,
de mal sus, ie descoperită la vreme de cătră gu
vern, din capul locului chiar, și n’a izvorlt prin
urmare din această intenție nici un atentat, nici
o răscoală, nici vre-o altă urmare vătămătoare,
vinovății, în loc de pedeapsa cu moarte, vor fi
oslndițl: la pierderea tuturor drepturilor situației
lor și la trimeterea la munca silnică în mine de la
rec0 ia cinsprezece ani, sau în fortăreață, de la
zece la doisprezece ani». După împrejurări.
Așa dar, în aceste două articole, ie vorba de-o
revoluție, jear nu de redactarea unuî apel, ori-clt
de revoluționar ar fi fost. Ie vorba de o răscoală or
ganizată, armată, de o răscoală izbucnită sau gata
de izbucnire. Osindirca lui Gernișewky ie deci o
crima nu numai împotriva moralei, dacă se poate
vorbi de morală clnd Ie vorba de niște senatori
ruși, ci chiar împotriva legilor rusești. Puterea
legiuitoare a găsit îndestul să cliezâșuească împo
triva revoluției Puterea executivă, care Ie totodată
și Puterea legiuitoare, prin pedeapsa cu moarte,
&au îu caz clnd încercarea va fi descoperită la timp,
prin cincl-spre-zece sau zece ani de muncă silnica.
Dar n’a găsit cu cale să aplice aceste articole au
torilor de apeluri: n’a Înțeles iu ideea de răscoală,
redactarea unor apeluri sau proclamații: asta ie
vădit, mai întâi fiind-că nu vorbește nimic de astea
la aceste două articole, și al doilea, fiind-că pentru
astea slut alte articole, leată textul articolului ur
mător din Codul peual.
«a85. Cel ce se vor dovedi vinovațl de alcătuirea
și râspîndirea de anunțuri, apeluri, ca și de cărți
sau icoane, manuscripte sau imprimate, cu scopul
de-a ațîța la răscoală sau nesupunere vădită îm
potriva Paterei supreme, vor fi oslndițl: la pierderea
tuturor drepturilor situației lor și la munca silnică
de fortăreață de la opt la zece ani».
«Cel ce se vor dovedi vinovațl de alcătuirea
unor asemenea anunțuri, apeluri, ca și de cărți
sau icoane, dar cari se vor dovedi că nau răs
pândit aceste lucruri cu precugetare, se vor osîndi,
pentru aceste fapte, ca și pentru pregătirea și iz
bucnirea unul atentat de ațîțare la răscoală:
la închisoarea într’o fortăreață pe termen de
Ia un an și patru luni pănă la doi ani și opt
luni, și la pierderea drepturilor și privilegiilor
Particulare, conform art. 50 din cod“.
Partea a doua a acestui din urmă articol se
P°ate aplica cum nu se poate mal bine la cazul
a&t. Putem adăoga că dacă această a doua parte
1111 Ie aplicabilă în cazul de față lea n’are nici o
fațiune de-a fi.
Vedem că în cazul de față, n’avem de cît alcătuirea,
au râspîndirea unui apel: răspludirea cere aflarea
multor exemplare și în mal multe mini, pe
cad aici nu ie de cit un exemplar, transcris de o
^hluă necunoscută, găsit în afacerea Kostomarofi.
dovedit, mal întâi, cum că crima lui CerJJ^evsky nu a iost dovedită și că, deci, Cernișeva fost osindit nelegal. Am admis după asta,
eea-ce nu-i de admis de loc, cum-că crima î-ar
dovedită, și am dovedit că Cernișevsky a
osîndit la muncă silnică în mod nelegal.
ln . vedem acuma ce d>-ept aveau senatorii să-l
i Criniineze pentru ideile sale materialiste, «pănă
3x cele mai depărtate mergenl», și socialiste, și
sporească, pentru motivul acesta, numărul anilor
de mancă silnică. Scrierile sale n’au fost supusa
oare la aprobarea cenzarei? Negreșit că da, iele
au fost supuse la o cenzură allt de aspră, atlt de
distrugătoare, cum nici nu-și poate tachipui un
European. De ce sa fie osindit atuncea un autor
Ia un spor de pedeapsă, de trel-patru anî de muncă
s9n^> iuslndu-se iu vieața cenzorii: Niște jude
cători logici ar fi trebuit să-î osîndească la spluzurătoare.
Precum se vede, senatorii n’au fost călăuziți aici
nici de logică, nici de lege, ci de propriile lor sen
timente, de proprica lor ignoranță.
Cind șeful secției a IIL-u arăți acestor bătrîni
senatori, cari n’au cetit nici o dată altă ce-va de
cit «Jurnalul de Moscova» și «Apocalipsul», unul
din articolele lui Cernișevsky, aceștia au rămas
neapărat Îngroziți, unii poate au căpătat chiar
friguri. Dar oarele un cuvlnt să se osîndească Ia o
sporire de 4 ani de muncă silnică ?
Dacă șeful secției a IlLa le-ar fi arătat traduce
rea rusaseâ a lucrărilor lui Lassalle și a celor
a lui Darwin, iară să Ie spuc că sînt traduceri, ci
din potrivă spunîndu-le câ autorii acestora ierau
Ruși și câ trâeau in Rusia, fără îndoeaîă senatorii
ar fi osindit pe acești autori la ștreang.
Să mai adaog că in procesul lui Cernișevsky
n’au existat nici jurați, nici advocați și că audiența
n’a lost publică ?
Sa mai adaog că PlesceielT, care, daca trcbnîe
să credem pe Kostomaroff, a luat de asemenea
parte la ațlțarea la răscoală, n’a fost nici osindit
nici judecat, nici acuzat țnăcar?
Să mai adaog că colonelul CelgunolT în urma
denunțare! lui Kostomaroif, fa judecat de consiliul
militar, de consiliul militar, țineți samă, și fu
achitat ? Ie drept că de atdnci a fost exilat în
guvernămîntul Vologda, dar asta pe cale admi
nistrativă. Pe calc administrativă inse, șeful jardarmilor sau ministerul de interne poate exila În
treaga Rusie în Siberia, iără să existe cea mai mică
bănueală de vre-o crimâ, sau, mai bine, de vre-un
act împotriva lege!.
Să mai adaog că nici atunci, nici pe urmă nu
s’a descoperit, nici la Voronej, nici la Sarutolf, nici
la Tumboff, măcar un singur <comitet socialist
oare Să invăpăeze spiritul tinerime! >?
Să mai adaog cum-că nu s’a descoperit nici clnd
vro unul din conjurații complotului despre a că
rui existență Cernișevsky știea: L și s3 la Panscioivkn ?
Să mai adaog cum-că Kostomaroff nu a fost nici
o dată, de cît cu numele, soldat? lei nu purtă
măcar vre-o uniformă de soldat și, până la moar
tea-!, care a avut Ioc iu timpul din urmă, trăi 1»
S-t Petrcsburg, disprețuit și privit de toaă lumea
ca un slujbaș al secției a lll-a de la cancelariea
personală a Majestăței Sale Imperiale?
Pentru a isprăvi cu această parte a descriere!
mele, ar trebui să dau aic! numele acelor mize
rabili cari și-au murdărit conștiința iu mocirla pro
cesului lux Cernișevsky. Dar, nu cunosc, im ne
norocire, do cit numele președintelui. Acest nume
ie : Korneolin-Pinșii)-.
Dar ajunge. Am tratat mul mult de cît se cuve
nea despre activitatea bine-făcătoare a guvernu
lui rusesc. Vreu sa vorbesc acum despre activi
tatea rău-făcătoare a lui Cernișvvsky.
.
Cernișevsky a adus Rusie! trei mari, trei uriașe
servicii. Din aste trei servicii, Întâiul, In ordine
cronologică, se raportează la literatura șl frumoascle-urte in general, al doilea la noțiunile econo
mice si al treilea la slsrea sociala a femeei.
Activitatea sa literară Începe In i8oo, clcd atrageasupră-i atențiea publicului prin admirabile-!
1
�iuivisTA 1DEEI
■
lucrare : «Raporturile estetice ale artei cu re
alitatea». Această carte, se poate zice, a făcut o reybluție în literatură și în critica literară. înainte
de iea romancierii și poeții se îngrijau de obiceiiî
prea puțin de tendința operilor lor .• se credea chiar
ca, cu cit vor fi mai puține idei în roman și în
versuri, cu atît acestea vor fi mai frumoase. Pu
blicul nu căuta alta de cît un stil frumos, de cît
elocvență, căldură : înlr’un cuvînt noțiunile idea
liste aleluIHegcl, credința în puterea creatoare a
romancierilor și poeților, putere insuflată de ceeace
numim Providență, îera în plină vigoare. Acum,
îe tocmai din contra : ori-cît de elocvent ar fi arti
stul, ori-cît de plin de căldură, ori-cit de pi
torească ar fi descrierea răsăritului sau apusu
lui soarelui, pentru cetitoriul rus, asta puțin
importă : acesta caută mai cu deosebire ideea :
dacă aceasta ie bună, dacă descrierea ie asemănă
toare, dacă s’apropie de adevăr, romanu-i bun,
chiar cînd stilul nu ie atita de elocvent. Dacă inse
ideea-I rea și dacă aulorul povestește fapte cori
nu.se potrivesc cu realitatea, romanu-i rău. Să
luăm ca pildă pe TurghenelT, care-i moi cunoscut:
stilul i-i’ minunat, nu lasă nimic de dorit: cu tonte
astea, după ce scrise ai săi «Părinți și copil»)
«Fumul», și alte romane concepute înacclea-și falșe
idei sau lipsite de orl-ce idei, publicul rus încetă
de a mai ceti pe autorul pe care într’atît îl iubise
pentru stilul ce-avea. Pentru-că, diu punctul de
vedere al tendințelor, scrierile sale, afara de «Amintirile unul vînător», n’au prețuit nici o dată
cine știe ce mare lucru,
Principiile desfășurate de Cernișevsky teoreticește, în ale sale ^Raporturi estetice», curînda vreme
și-au. găsit aplicarea in operile lui Ostrowsky,
Gonciarolf și ale altora, aplicare făcută de răposa
tul DobroliubofT îu critica sa literară.
In i856 Cernișevsky fu invitat de rcdacțiea
revistei «Contemporanul» să colaboreze la iea.
Dînsul primi invitarea, și, -începînd de la 1857
pănă în Mai 1862, adică pănă în vremea ciad.
«Contemporanul» fu suprimat, în fîe-care număr,
de la 100 pănă la 100 de pagini de revistă ierau um
plute de pana lui. îera un muncitor neobosit. Ghestiilece le trata acolea, ierau, îu mare parte, chestii
•economice. Afară de opera «Economiea politică ju.decată după știință», al cărei prim volum a vă<zut lumina și-n franțuzește, afară de această operă
-capitală, dînsul a scris o mulțime de alte articole
economice, «Asupra posesiunel comunale a solului»
-asupra răscumpărărel pămlnturilor țăranilor leșiți
•din iobăgie, și asupra îmbunătățire! stărei acestor
'țărani.
Din pricină că-n Rusia literatura n’are nici o
Inrîurire asupra holărîrilor luate de guvern, puțlndu-se spune ca cu cît dovezile în favoarea unei
idei slut mal convingătoare, cu atît Ie de așteptat
ca hotărlrile să se iee în senz contrar, nu-i de mi
rare că scrierile lui Cernișevsky n’au avut nici o
Inrîurire asupra soarvei țăranilor. Ie drept că nu
s a desființat posesiunea comunală a solului, dar
asta nu cu scopul cu care o apăra Cernișevsky, cu
scopul de-a se asigura bună-starea țăranilor, ci
într un scop cu desavlrșire fiscal. Totu-și, cu toate
ca ideile lui Cernișevsky n’au întrat în vieața
practica a poporului, iele n’au pătruns mai puțin
Intro mulțime de capete, și asta din pricina marel
lor valori științifice.
Getitoriulul poate să i se pară ciudat, că guver
nul care a desființat iobăgiea, oslndește la munca
silnica pe omul care s’a trudit mal mult să caute
dezlegarea acestei chestii, pe clnd acelaș guvern
da răsplătiri celor ce au susținut cauza iobăgie!.
Ua, asemenea lucru poate să pară ciudat, dar în
istorica rusă se pot găsi lapte și mai ciu,!.,.
leată, bună-oară. o pildă:
kcj I
Se știe că Gaterina a Xl-a, acea vestii'*
rină care ținea corespondență cu Voltaire a
cea daruri lui Didcrot, care voea să fUc-Cttv.°^>
Volnc.y, care convoca comisii pentru u j
asupra chestiei desființărci iobăgie! și car ^erft
că-ntr’adevăr și voea a o desființa, osîndesu0 ^ar°
lexandru Radiscefi’, Ia i5 muncă silnică, pent^8^'
în cartea lui «Călătoriea de la S-t
Moscova», descrisese starea de nesuferit
gilor. Senatul îl osîndise încuia moarte. Dar a'
părăteasa, milostivă, înlocui moartea prin J?
silnică, Gu toate că munca silnică în SiberiaUQCa
cine știe ce mare fericire față cu moartea
toate că înlocuirea morței imediate printr’o 'Ca
nie îndelungată de maimulțiani nu-I cine rHa’0'
mare favoare în statele autocratice sau desnoU Ce
această înlocuire însemnează și m I puțin de^n
parc la întăea vedere. In asemenea State, cînd 1
urmărește osîndirea cui-va la un număr de ani dB
muncă silnică, Suveranul chlcamă la iei pe
dintele tribunalului, cărui li zice: tu ai să oda.
deșii pe cutare la moarte și după aceea tu ai să-j
spui c’am să-I inloeuesc moartea prin allția ani
de muncă silnică. Președintele pleacă, iea codul
penal și caută articolele ce osîndesc la pedeapsa
cu moarte : Avînd atîtea articole cari prevăd ase
meni pedeapsă, iea pe cel mai potrivit : după aceea,
intemeindu-se pe articolul acesta, scrie o hotârlrej
pentru care secretarii alcătucsc o prefață în stil
mai mult sau mai puțin vorbitor... Și ieată acid
de acuzare și holărîrea gata.
In Statele autocratice, bună oară ca Ch’nn, Pen
sia, Rusia, budgetul Ie votat, dacă se poate rosti
ast-feliiî, de-un singur individ, care ie tot o data
și putere executivă. Se înțelege de sine că, în asemenea State, nu poate exista nici umbra vre
unei libertăți de presă, în general, ori libertăți
de-a critica budgetul Statului, în particular.
Totu-și, Cernișevsky a cutezat cel dintâi sâ cri
tice budgetul Stalului rus, budget careîera pentuncea, după cum Ie și astă-zl, încă muți mult, ca
totul ruinător pentru poporul rus, pentru acest
popor care moare, în toată puterea cuvintulul,
care moare de foame.
Tot pe-atunci, Cernișewsky a mai publicat, la
«Contemporanul», un articol intitulat: «Oaresau
făcut mai cuminți», în care înfiera guvernul de-»
fi dat asalt Universitățel din S-t Petersburg, ă|fl ”
că Studenții s’au împotrivit să admită regulamen'
tele cari voeau să li se impue. Iu afacerea ®8
se Înțelege că bătăliea o clștigară soldațih
studenții fura deținuți mal multe luni în duar
fortărețe și închisori.
,
ln.
Pentru această dublă cutezare, pentru ca adrăznit să critice budgetul Statului și sa
guvernul pentru asaltul împotriva Univers» y
«Contemporanul» fu suprimat pănă la
anului 1862, «din pricina tendințelor sale va
toare», îear peste două luni, la 7|ip Inii1»» Pecari
său colaborator fu arestat, pentru motivele
cetitoriul le cunoaște acum: Șeful secției • .ge o
al cancelariei Mnjestăței Sale Imperiale P5 jțDgal
scrisoare anonima, îear Herzen scrisese c^.oUțeinHerzen, voea să publice, cu Gernișeyky;
. țgporanul», la Geneva sau Londra... Ih l’®Leriiidelungatelor luni de întemnițare celular»!
șevsky a scris romanul Ce-i de ^^ncinal °Perî
Cu toate că romanul acesta nu-I tocm
.
capitală a Iui Cernișevsky, după cum
jafisl8
Benoît Malon, în «Expunerea Școalelo
franceze», nu Imaî puțin o lucrare roart i0 410'
Nici un roman n’a dat vre-0 dată atîtea r
j
I
tr’atlt de scurt timp ca romanul acesta- u
iliâ VISTA 1DEEI
âS
lui se datoreșto faptul ce-l vedem dezvoltîn- numai de a i se mai tipări publicațiile, ci chiar de
acuma, din ce'în ce mai mult, vreu să a i se mai rosti numele. Pe vremuri, cînd cine-va
pqc despre studentele ruse. Anul trecut, acest că voea să zică; Gernișevski a zis cutare sau cutare
.'°u în număr de 108 la Universitatea din Zu- lucru, zicea : « o persoaiiă » a zis cutare sau cu
i®r? nar după faimosul ucaz care le-a calificat tare lucru. Acum nici « o persoană » nu se mai
r toate de destrăbălate, de libertine, și care a poate zice măcar.
?eclarat de nule diplomele acestei Universități,
Cetitoriul care urmărește din gazele mersul lu
tea au plecat să se înscrie la alte Universități crurilor în Rusia, poate să ram le surprins. Acesta
rn Europa, în loc să se întoarcă în Rusia, și să ar putea să mă întrebe, cum se poate asemenea
^’răsască studiul științelor : ucazul edictat de cătră lucru, cînd cenzura în timpul de față Ieste desfiin
F rnișevsky, din fundul temniței sale, pare c’a țată. Nu, cetitoriule, numai cenzura prealabilă ieste
f st mai puternic de cît ucazurile domnului Șu- desființată. Nu s’a schimbat de cit atlt: altă.-dată
xvalofi’, șeftd jăndărmariei și a domnului Timașeff, se ducea la aprobarea cenzorului manuscriptul :
^nistru de interne. Autorul sau autorii acestui acum se duce lucrarea tipărită gata. Sițuațiea pre
(•jînios ucaz, zic că femeile pot să se instrueasca sei ruse se înrăește din zi In zi. Și dacă aș voi
tot atît de bine în Rusia ca și la Zurich, ceea-ce-i să dau acolea o listă de operile distruse și de autorii
0 minciună: mai întâi în Rusia femeile nu slut deportați sau exilați în timpul din urmă, mi-ar
admise în Universități, nici la facultatea de me trebui cel puțin o zecime de pagini. Toate acestea
dicină: al doilea, știința diriguită de jandarmi, an loc «pe cale administrativa», sau după' bunul
după cum Io în Rusia, numai știință nu ieste. Autorul plac.
Mai întăl autorii criminali și lucrările primej
âauautorii acestui ucaz mai zic că femeile merg la
Zurich pur și simplu ca să facă amor, ca și cum dioase, se căută sa se supue judeca țel tribunale
Universitatea din Zurich ar fi o casă publică, așa lor. Inse cum nu se putea găsi un tribunal pănă
ca guvernul le dă părinteasca povață de-a părăsi înlr’atlt de stupid sa condamne, și chiar un pro
acest rău stabiliment. Negreșit, s’a crezut că după curor pană îutr’atît de stupid să acuze niște opere,
insulta adusă studentelor din Zurich, avea să le bună-oară ca traducerea «Istoriei raționalismului
vie greu acestor diu urmă de a Intra în vre-o în Europa», de Lekky, acestea începură să fie dișaltă Universitate. Și ieală că, aceste destrăbălate,, truse «pe cale administrativă», ceea-ce, vă încr^.
aceste libertine sînt primite pretutindeni, la Paris,i, dințez, Ieste cu mult mai lesne de cil de-a dovedi,
Ia Viena, la Berna. Afirm că faptul acesta se da- bună-oară, cum-ca lucrarea lui Lekky ar fi anti
: pentru-că
tocmai pentru caracterul acesta
torește lui Cernișevsky și numai lui. Ie drept că creștină
___T—
r-----—eștin, turma mitropoliților,
mitropoliilor, vlădicilor și poînainte de iei Mihail Mihailolf scrisese în «Con- anti-creștin,
pi
temporanul» foarte bune articole asupra iustruc- pilor,, turmă care alcătucște comitetul
+"‘”' ccuzurei
lucrarea aceasta. Care-1
Care-i pas-pasțiel femeilor și asupra stărei lor sociale. Dar spirituale, a distrus lucrareaaceasta.
aceste articole au fost uitate curînd, pe cînd roma torul acestei turme, nu știu, fârâ îndoeala Inse câ’.
nul «Ce-I de făcut» a fost foarte cetit, cum Ie cetit și nu-i Isus.
Să ne întoarcem la Cernișewsky. După ce-și isacum, și cum va fi cetit îndelung, cu plăcere și
uu
___ — —
------------ > prăvi cei 7 ani de muncă silnică în minele Nercu wui-u,
foarte xua.c
mare iu,u=...
folos... Am pomenit
de <Mihailoll,
despre care se vorbește In actul de acuzare. Acesta cinsk, iu transportat înlr’o închisoare situata aproa" osîudit
•• la
• clțt ani* de
j_muncă
------- x silnică, jq
fu
nu știu
în pg de-un orășel cu numele Viluisk, din otberia
răsăriteană. închisoarea aceasta nu îera de cît o
Decembre 1861. Osînda lui a fost însemnată prin
pri)
ihaidouă întîmplărl ncobicinuile: 1, după ce Mihai- celulă. Acolea îera cu desavlrșire singur, dacă.
loff, înlr’o mantie de suman și cu picioarele încăr lăsăm la o parte cazacii și jandarmii cari-1 păzeau
cate de lanțuri, fu adus într’o dubă pe pieața pu și cari-1 închideau pe noapte cu cheea. Cu toate
blică, și ascultă cetirea unei produceri literare că deportarea și închisoarea celulară nu-I acelaș
asămănătoare cu cea pe care o ascultă Cernișev lucru de loc, chiar din punctul de vedere al gu
sky, guvernatorul general al S-t Petersburgului, vernului rus, și cu toate că toți deportați! ceilalți
prințul Suvarolf, înainta de-o dată spre eșafod și nu trseau nici în celule, nici în închisori, pentru
strlnse mina ocnașului. 2, cînd Mihniloft ajunse Cernișevsky se făcu o excepție...
« Tu-nii vel arăta capul, poporului: face atlta
la Tobolsk, șeful guvernămîntului și publicul aceslui oraș îl primiră in mod triumfal, cum se osteneală», a zis Danton călăului.sân. Cu atltjmai
mult
face osteneala de a arăta, popoarelor Europei,
primește un suveran. Negreșit că prințul Suvaroll
și Șeful guvernămîntului din Tobolsk, făclnd onoaie capul lui Cernișevsky. Și îl arăt.
1874
Alexis Tveritinoff.
lui Mihailoff pe iei înși-șî s'au onorat. Mihailolf
a murit în ocnă, la munca silnică.
«Ce-l de făcut», in sflrșit, a schimbat cu desaFECIOARA PUBLICA
vlrșlre moravurile familiare ale tinerei generații,
adică relațiile dintre bărbat și femec, și foarte
Fată publică, prostitută, al zis cu un ton de?
adesea se văd oameni, al căror spirit poate nu-i
într’atlta de dezvoltai ca să-nțeleagă toate ideile dispreț, josnic, înfumurat trecător, care m al luat
dezvoltate în acest roman, trăind după pilda din și zvîrlit, după cum zvîrli la gunoiu o netrebnică,
«Ce-I de făcui», ca și cum asia li s’ar impune im treanță, după ce ți-al îndestulat pofta ta de bărbat.,
perios. Atît de mare ie Înrîurirea acestui roman, be
Fată publică, nu-I adevărat, leu rîd de voi, nd
poate zice,fără exagerare,că acest roman a atras spre de voi toți cari adesea m’ațl cumpărat, și cari,,
progres o jumătate din poporul rusesc, parte
șt ca adin
alipit
in- pentru a vă scuza carnea-vik zbuciumată, .mi-ațl
po deplin la progresul acesta o mare V
mm
aruncat cuvinte de ocară, ca niște nobili, apoL
niălatea aceasta.
.
v .. n ..
Negreșit, da, leu îmi vînd corpul celui ce-1
Se zice că în vremea celor 22 de luni cît a stat
cumpără, da. Inse nu dau nimic și mă păstrezde plmăr
în fortăreața Petru și Pavel, Cernișevsky ama
scris un roman. Se spune îuse că manuscripte în timpul acestei venale îmbrățoșerl de-o clipa.
leu n
n’ttU1
am cunoscut -----------nici o dată
nu mai există, din pricină că prietenul carnea ia
— iubirea. Imma-ml
încredințat autorul, la loc să 1 tipărească, 1 ar 11
dică curatâ> și-a păstrat frăgezimea visurilor
Te-âl înșelat,
înșelat7 trecător: leu !sînt
de teama unei vizite domiciliare, lucru ce nu ^odinioară... Te-al
‘dTAICT/ cS^vsky, S-. interzis nu Fecioara publică.
Madeletne Vem.
Madeleine
Vernet.
�REVISTA IDEEÎ
24
REVISTA „IDEEI-
adevarata iubire
DIRIGUITĂ de p. A1UȘO1U
Ce le oare adevărata iubire ? le a nu săruta
•t fftaMSO pSă nu suspini de cît după o singură dezmierdare ?
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
35, STRADA TURTURELELOR - R||O11
-------ouCUrEsT|
Să ocupi Intr’un singur suilet loqul unul idol, t
Ie oare a poseda, a deținea o inimă omenească
numai pentru sine, aparte?
Asta-I oare adevărata iubire f v .
Iubirea adevărată, adîncă, după mine ar li.
De a fi cu adevărat încins de iubire, de a se
putea pune pururi temeiu pe tine, chiar cind anii
ar trece.
Asemenea unul liniștit sin de mare, in care
diferitele tale amoruri să poată să se odihnească,
ancorate, în pace, sigure de o iubire corespunzăt are, nestrămutată.
. o .
De. a spune adevărul adevărat, cu gingășie,
duios. Pentru că iubirea nu va putea înșela nici
o dată suferința unei femei.
De a te arăta pururea sincer, deschis, pentru
inimele pe cari le iubești.
Și asta, cu toate că cele pe cari lo iubești ar
putea să iubească și pe alții de cît pe tine.
Cu toate că ar putea să sărute și alte buze
de cît pe-ale tale.
Și chiar cînd dragostea acestor inemi pentru
tine nu va mal ocupa locul întăl, încă iubirea ta
pentru Iele nu trebuește să fie scăzută.
Lucrurile iubite de inimele iubite de tine, să-ți'
întețească simpatiea, dragostea cea mal vie.
Și’ dacă inimele pe cari le iubești nu se schimbă
fata de tine, pentru-ce te-al schimba ? Iear cînd,
intr’un avînt de iubire, dînsele te-ar dilema, să
răspunzi: leată-mă.
B1BLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEP
P. Mușoin și P. Zosin: «Mișcarea Socîalăo compiecli
P. Mușoiu: «Revista Ideeln, 9 colecții, de iit
\ n
5^
45„
Solomon Abram: Destăinuirile unul expulzat
• "20
Jf. Asltinassi: Jertfele Țarului
...
• U
iV. C. -Ccrnișevskij: Ce-f de făcut
II. Dcnis'. Socialismul și caracterele sale generale• • U
Gab. Deville: EVoluțiea Capitalului
• K
C. Dimilrcscn-Iașî: Cele două morale ...
■ -50
Fr. Engcls; Socialism utopic și Socialism științific
-50
Grup. Slud. revol, din Paris: Antisemitism și Sionism
-20
Col. H. G. lugrsoll: Dumnezeu și crearoa-I
• --20
P. Kropolkin: Cătră tineri
• --50
—
Vremuri NoL . . ... .
• • -50
P. Lufargne: Materialismul economic al lui Marx.•• • -50
PaulLoiiis: Sindicalismul Francez . . , . , • .-20
M. Maelcrlinck: Datoriea noastră cea socială . ■ .-20
John Sluarl Mill: Libert. de cugetare și de discuție. —50
P. Mușoiu: Cum se. explică Anarhiștii .• .
• . —50
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian -50
—
Emanciparea FemeeI
—
Intime
.........................
I. Neaga: Flăcări năbușite
Seneca: Despre mînie
. . 2Fr. Slackelbcrg: Femeea și Revoluțiea. . .
. .-50
L'n fecior tic țăran: Noua epistolie cătră muncit, și țăr. —20
Cererile, însoțite de cost, se fac la „Revista Ideelfl.
REVISTA IDEEI
1910. H°- 93- 3-
București, Strada Turturelelor, 35,
etapele libertaței
Paris...Anarhiștii,Social democrații,Labour-Party-,
Fabienil, Trades-Uniunile, urmează întocmai ăpe o sută și atiția de ani, de cînd Revoluțiea celaș mers, dar fie-carc îsl îndreaptă privirea
franceză, prin cuvintele «Libertate, Egalitate, asupra unei părți diferite de cale.
îmi propun să arăt că-i foarte cu putință de
fraternitate», a pus problema Libertate!, putințaI dezlegăref acestei probleme ablea acum pace ’a ajuns la cea din. urmă etapă a călătoriei, care
se întrevedea. Schimbările actuale ale societățel nici nu-I atît de depărtată de noi, cum se
cuprind un element curios și nou. Știința poli crede, și să schițez p in ce anume tranziții ne
duce acolea calea pe care de pe acum, "după
tică și socială Ieste destul de adîncită 'astă-zl, va
dacă’nu pentru a prevesti în mod hotărît, cel mine, am apucat a merge.
Cea mal^ de samă inlimpinare adusă ideel
puțin pentru a întrevedea pană la un punct
viitorul Nu mai le vorba acum pentru noi de-a unei societăți libere, lips.tă de stăpînire, nu Ie
crainici o cale și de-a urma orbește o alta, in că o asemenea societate nu ar fi de dorit, aneputință și dibuiri. Societatea de astă-zl se proape toată lumea în privința acesta Ie de acord,.ci pă asemenea societate n’ar putea fi
vede însă-și lea înuindu-se, ranăscînd. Noi asis practicabilă
Intimpinarea aceasta purcede din
tăm și chiar ajutorăm de fapt la nlăptuirea co experiența societățel
de a-zl. Astă-zFputerea pre
munităților libere ale viitorului
cumpănitoare de vieață și dorina de a pro duce
Cu toată varietatea sau feliurimea părerilor, purced
’o concurență ucigătoare pentru
toți socialiștii, cel puțin toți cel cari auadîncit existență,dintr
pentru vieață.' De aici se trage in
ch’estiea, mi se pare că și-au format aceea-șî el leerea că o societate ’fără stăpînire, lără gu
concepție asupra etapelor sau treptelor prin cari vern, s’ar dizolva într’un haos ale dărui elemente ar
societatea modernă trece și cată a trece. Toți fi jăfuirea unora și huzurirea sau trîndăvirea altora.
slut de părere că ne apropiem de o eră de co Pentru a fi imparțiali, cată a spune că mal cu
lectivism, în care vieața industrială va fi în samă cel cari trăesc în huzur, într’o trlndăvie de
mare parte administrată sau regulamentată corativă, din rente, sînt cari văd neajunsul acesta.
de stăpînire, de Stat : toți mai sînt de părere
Poată să pară cam aspră spusa, dar ceea ce
că dincolo de această etapă vine o alta, negu îmboldește vieața exterioară a societățelnoastre
La Redacțiea, „Revistei Ideei“ se mai găsesc:
vernamentală sau anarhistă,. în care nu...
va mai de a-zi, mal înainte de toate si mal cu deoseavea ființă nici o i.
t, ’
.
,
re^ulamentare
autoritara,
ad-f»
fpica. De la mizerabilul rob sîmbriaș
Problema agrara, de Toma B. Aburel . . .
miqistrațiea ajungînd o ..daraveră de obiceiu sau
sculat înainte să se crape de ziuă, aleargă
Adevărata iubire, libera și vasta iubire Ie de
îndurerații fi chinuitorii, de Caius Gracchus . . -25
de inițiativă spontană. Atît că părerile diferă cu la atelieru-l prin ulițele puturoase la tristul lib
a putea pune bază pe virtutea iubirel.
Ncatîrnarea, Dir. Varlam Ghifescu, 11 n-re apărute
jotnl din punctul de vedere al însemnătate! re erat al mașinel și acolo se dedă vreme de nouă,
Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4 n-re 1Y. William LIoyd.
lative atribuită acestui’ diferite etape. «Fără de zece, de doua-spre-zece ceasuri, în schim
Marea Reformă, de Th. C. Mănescu. . . .
■
-75 j; Indoeală. zice Kropotkin, trebuie să trecem prin bul unul salar cu care numai bine se moare
Risul Roșu, de Leonid Andrcev
Colectivism, dar ținta noastră Ie Anarhismul. de foame, unei munci sarbede, c-e nu-I poate
-50
Laura, de Cleant Spirescu .
................... •
Colectivismul nu-l'de cît o neplăcută necesitato: aduce nici plăcere, nici interes, care, întors a-50
C Rrudariu, Invățămintul Poporului. • • • ’
EVADATA
sa,ne grăbim s’o isprăvim cu Iei, să trecem casă, îsl găsește copiii culcați și se culcă și Iei
3Mcnlalia, de Th. Cornel
Prin iei așa zicînd astupîndu-ne nasul»
obosit și sleit* de puteri, pentru ca a doua zi de'
, ^Negreșit, camarazi, societatea va ajunge într’o mînecate să-si poată lua din nou cursul moCorespondentul lui «L’Express» din Viena po
De procurat direct de Ia adresele de nial j°s- .
la comunismul liber, »zice llyndman, dar sîn horit al viețefsale: de la sărmanul acesta, care
vestește istorica nepomenită a unei femei care,
„Mediul social ca factor patologic0, de Dr- pnUixaU
încă departe de Iei: colectivismul, na ți oua- nu nuce
duce o ustMiicucu
asemenea c.vaicuia,
existentă, ouiv«wu,uwwv
sarbădă, neomeca să între în pușcărie, aruncă cu vitriol în fata foarte însemnată și instructivă lucrare, aproape P
s’ar mal găsi: la D-na Amalia Dr. Stîncă, J
jizarea solului și a tuturor uneltelor de producție, ncască, lipsită de demnitate și de realitate, de cît
a două fete pe cari dînsa nu le cunoștea.
■ ; imoMi4
eal\ ce-I mal* neapărat: să ne strîngem toate îmboldit
Î..A.1T-- de frica de foame pănăj la antreprino*Interogată, D-na Bruchiner, a zis ca voea să București.
1 „Lumina Asiei", de scriitorul englez Edwi .
|a
-’-i întorlochiaPuterile pentru a aduce la îndeplinire asemenea rili îmbogățit prin speculă ~
și r
prin
fie osîndită pe vieață, pentru a scăpa de băr cărei valoare mulțl o cunosc, s’ar putea proc
ale pieței și care tremură de frica
Ucru» «Se vorbește de sol și de uneltele de pro- tele
• ’ hazarduri
’
batul Iei.
traducătorul Iei: Gr. Goilau — Botoșani.
hierârl W
’tocție, zice Sidney Webb Le-va prea mult: să altor hazarduri cari-1 pot' ruina, care știe că cu
Le recomandăm cu lot dinadinsul. Aceste
De patru ori fugise de la domiciul conjugal si de
jtocepem prin a organiza, pentru Londra, un cît cine-va posedă mal mult, cu atit poate
patru ori fusese adusă înapoi. A fost osîndită la jmtea procura, eventual, și prin redacțiea ndnș
■ ®pviciu de ape». Din trei călători, de la Man pierde ceea-ce are, Iear grija și amărăciunea ie
patru luni de-nchisoare; pentru-că încercase să
Se notează,, pentru o apropiată .apa<*Ue
(iJj'toster
. - la Paris, unul, la plecare, ny se va cgîndi cu atît mal mare, care, pentru a-șl asigura stascoată ochii bărbatului iei adormit, ca să n’o mai
>tpr>
e cît la sosire
S03irk si
Și la
lu zilele plăcute ce le va pe- reai trebuie să se înjosască.la o mulțime de pa
poată găsi. Ieșită din închisoare și fiind silită să se biblioteca „Revistei Id.eeT‘:
Intre țărani, tic Malalcsta.
la n la ^aris:
va reou,a călătoriea pănă cătoșenil: asupra întregel mase de oameni pla
întoărcă la domiciliul conjugal/ sări pe fereastră
Evoluție șir evoluție, tic Elisee Redus.
ta . Uvres, si nu se va gîndi ia trecerea canalului ----------■.----- ----------------------—
ca să o isprăvească o dată cu vieata, dar nu iz
Morala Anarhistă, tic Kropotkin.
8
cînd va da cu ochii de mare: al treilea
REVISTA IDEEI
buti de cit să se ologească.
Dumnezeu și Stalul, de Bakunin.
cUuIa Itlu4^mi aă lee un mersul trenurilor și sa
ujq
UN ^N,
AN, 10 NUMERE, 5 LEl
LEI
Fugind a cincea oară, o hotărlre a Curiei o a,alo^n'
Se așteaptă de la cei ce cunosc mal dinainte
^ncwel CiarTîe
trvn ce
A-bonamentele
ause iear. bărbatului iei, In împrejurările astea,
Abonamentele se
se trimet
trimet prin
prin mandat:
mandat:
castor lucrări, pe lingă contribuiri pcrsondte
precugetă lea crima ce-o săvîrși.
n)ca Inireblndu^“^e'va’^unge'maHnlaf la D-luî P.Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București.
----------------- ---------- l
______ Din „Le Journal".
Tipografia «JUBILAU?
sirguințăddeoscbilă pentru imprășlterc. Lnii nt
cam de cile exemplare vor avea trebuința^
Strada Regala No. 8. — C. ooîS
-
*!
�_26___________________ _____________
* i
REVISTA iDERl
nează demonul cu aripi crepusculare. Tot re
sortul viețel lor nu-i de cît grija, nu-I de cît
durere înfrigurată. Bucuriea naturala, fireasca,,
sloboda veselie nu mal are nicăerl loc. Strabatell marile noastre orașe, nu veți auzi mcaerl nici un cîntec. de cît doar pentru adunarea
de gologani: plugarul nu mai șueră acuma la
cîmp: aproape în fie-care uzina, fapt dovedit,
lucrătorul care-ar cînta lucrînd, ar fi concediat.
Sîntem niște naufragiați, cățărîndu-ne de o
coasta rîpoasă. Jos, marca cea furioasă. !• ie-carc
se prinde cu mînele șl cu picioarele de ceea-ce
poate, si dacă în mijlocul spaimei obștești faci
să ți se rostogolească vecinul, cu atît mai rău
pentru Iei.
Numai o stare de lucruri normală nu-I asta.
Admitînd că oare-care concurență trebuie să
existe* în totdeauna, nu se vor găsi în istorie
pilde, afară de rari răstimpuri de criză, nu se
vi ir găsi pilde de-o atît de adîncă și de ob
ștească îngrijorare sau zbuciumare Rasele săl
batece, pe. cari am fi în drept să le privim ca
lipsite aproape de orl-ce bunuri, nu cunosc o
asemenea cumplită stăpînire a iricel. Aș vrea
să ne închipuim o clipă că această povară a
fricel, care apasă pe sufletul unor întregi po
poare, a dispărut: să vedem cum va fi starea
de lucruri cea nouă.
Să zicem că un geniu bine-fâcător, un can
celar de șah supra-omenesc, ne-a asigurat tu
turor, nu pensii pentru bătrîncțe, ci, fără a cere
mal mult, ci strict cu ce să ne trăim toată vieiița Firește că, cu chipul acesta nimeni nu va
măi cunoaște dureroasa preocupare de viitoru-i
material său de. viitorul celor ai săi. Ce va iz
vorî oare de aici pentru felini nostru de vieață ?
Poate, după cum se susține adesea, nouă ze
cimi din populație vor striga : «Ajunge cu munca,
să nu mai facem, de-acum încolo, nici o dată,
nimic». Am sămăna cu acel cîntăreț de cate
rincă, care, moștenind o avere, ar lua un topor
și și-ar preface unei ta în țăndări, strigînd: *Na,
de-acum încolo n’ăi să mai cînți pe blăsternalul de Alabama Coon», și am *fi atît de sătul
de truzile noastre de a-zl în cit n'am avea de cît
un gînd, acela de a fi scutiți pe totdeauna de
Iele. Și, în privința asta, am avea cu desăvîrșire, dreptate Munca oamenilor Ie însoțită astă-zi,
pentru marea mulțime, de condiții atît de pă
cătoase și atît de țnjositoare, în c”ît ceea-ce vor
avea atunci mai bun și mal sănătos de făcut, va
fi de a se opune, de a se mai îndeletnici vre-o
data cu îea.
Să presupunem deci, fiind-că cel puțin vieața
ne Ieste asigurată și nu ne mal temem că vom
muri de foame, să presupunem că ne vom lua
cu toții niște bune și îndelungate, vacante, pri
vind ca o datorie a noastră de a nu mai face
nimic Să presupunem că ne-am plimba cu
mîiiile la spate vreme de două, trei, șase luni
Cu vremea, nu ie oare probabil că nouă zecimi
<lin populație vor fi cumplit de sătul de trîndăviru și că se vor apuca de sine să facă ce.-va :
sa făurească lucruri folositoare, frumoase, pentru
sine sau pentru familiea lor sau pentru vecini,
poate că chiar pentru întreaga societate. Asa-că
in cele din urmă se va produce liber și âe. la
sine, lăcîndu-Be dupâ aceea firește gni •
libero, «le ia sine, ălciituindii-se cu chinul . )llrl
o societate care.să-șl Împlinească de sufar^lii
nevoile, o societate înteineeată nu pQ [„•
îngrijorarea cumplită a fio-csîrul, ci pe (i 1(j? și
tatea de vieață și de energie comună a tui
Pilda claselor îndestulate de a-zl, dovirt01’’
neîndoios că omul scutit de griji ae apucă •le
sine de muncii. înzestrați nu numai cu
trebuitoare viețel, ci înzestrați cu prisos, cu
astea bogătașii*caută, c’o energie cumplit d°?le
frigurată, caută a se ocupa cu ce-va. De cit n‘
zecimi de ani, bogătașii engleji s’au săturata
mal privi petrecerea la țara ca ținta .vieteiCî|
acum sîntem copleșit! de societăți filantroni •*
de ligi, de așezăminte de caritate, de misin6’
Însărcinate de a deprinde pe cel săraci cu arh
de-aî face să învețe o meserie, sîntem copleshî
de «cruciade de vigilență», și de alte forme‘dÂ
activitate la felia, cari, cu toatele, nu sînt (k
cît expresiea, de cît manifestarea energiilor omeneștl naturale, de cit niște încercări ale accstor energii de a-șl găsi, în munca socială 0
plasare De altminteri Ie trist că instructiva,
foarte nedesăvîrșită a clasei cuprinse, îndestu
late, îl mărginește atit de mult concepțiile si
cîtimea de muncă utilă pe care această’ clasa
o poate da societate!. Acesta-i un cusur, firește
pe care vremea îl poate schimba: ceea-ce "ne
interesează inse aici Ieste că bogătașii, cu toate
ce într’o mulțime de privinți pregătiți, prin educațiea și do mediul lor, foarte rău,* pentru o
vieață socială ca asta, cu toate astea i se con
sacră de sine De acelea putem trage încheerea
că nu-I o închipuire deșartă a crede că omn)
de stare mijlocie, încunjurat de atîtea neîndeslulate nevoi, nu va lace nici dînsul alt-leliu.
Cel cc se îndoesc de asemenea lucru pri
vească miile de oameni din orașele noastre de
tf-zl, cari ar da orl-ce pentru un petec de p:lmînt, pe care Far lucra mal mult de dragul li
nei asemenea vieți de cît cu gîiidul de-a se-imbogățl din iei, cari-șl fac o plăcere de-a cultiva,
în clipele libere, vre-o fărhnă de grădiniță: pri
vească apoi miile do oameni, cari după ce-șl
isprăvesc munca zilnică, se apucă pe dată de-o
altă muncă, care le place, să lucreze vre-oscula,
să sculpteze vre-un lemn, să făurească niște or
namente de fier : privească în fine miile de gr®'
dinari, do leslarl. de lucrători în fier făuritgaj
cum se găsește în lume.’ Liberi, asemenea
meni și-ar alege fie-care munca în 1 care asU"
își găsesc o plăcere.
v fne.
Așa-că putem foarte bine concepe, că n<i- ,
voc de biciul silei și de subjugarea autorii'1, ’
pentru ca un popor să se pue de la s,n yp .
muncă pentru a produce totul ce-I P*aC?’nfre
rește nu urmează, de-aicl cum-că se va
cu chipul acesta la o stare de rîndueala •
armonie desăvîrșită Dar ceh* cîte-ya co
j
rații ce le voiu aduce aici îndreptățesc
mleu de vedere.
va fi
Mal întăl» în alegerea ocupației,
.• pfocălăuzit de gusturile si do îndăminarii’; r jp
prii, cel puțin va fi călăuzit de astea in ■ oj
sură cu mult mai largă de cît acimi, de-*1
va avea mult mai mulți sorți de cit * < .
___ _______ J
REVISTA 1DEEÎ ‘
jubîndi o muncă la care s’ar adapta, care i-ar
vcni la socoteală mal bine Numai dc-aicl. va
izvorî pentru societate o mare sporire de vita
litate și de producție, efectivă. Pe. de altă parte,
marea feliurime de gusturi și de îndămînărl ale
oamenilor va avea ca efect o feliurime corespun
zătoare a produselor muncel lor, făcute de sine.
pe urmă, munca îndeplinită va fi de folos
Nimeni, de sinea, de buna voea lui, nu se va
pune să sape o groapă-n pămînt, pe care să o
umple numai de cît apoi, după cum Ie înde
plinită astă-zi atîta muncă, care Ie tot atit de
fără folos. Un om fiind lîmplar și făcînd un du
lap sau un scrin, fie că-1 va face pentru sine
sau pentru vre-un oare-care vecin, iei îl va face
cu saltare care să se deschidă și să se-nchidă,
pe cîtă vreme nouă zecimi din cele ce se fa
brică după principiile comercialitălel, au saltare
cari nici nu se deschid, nici nu se-nchid. Astea
se fabrică nu ca să fie de vre-un folos, ci nu
mai să albă înfățoșarea de a fi de folos, și mal
la urma urmei astea sînt făcute ca să fie* vîndute, să fie vîndute și să rămîe un profit din
vlnzare Si răspund mai bine acestor condiții
neliind de nici un'folos, cu toate că avînd în
fățoșarea de a 11 de folos, fiind-că cumpărătorul
Ie silit să-și îndoească cumpărătura și să spo
rească profitul fabricantului și al negustorului
vînzător. Pierderea ce rezultă pentru comuni
tate din asemenea stare de lucruri Ieste nemăr
ginită, Inse puțin importă, întru cît folosește
clasei interesate.
într’o societate liberă munca nu se va face
de cît întru cît dînsa va li de folos. De alt-feliii
ar fi greu să se dee vre-un alt motiv pentru
ori și ce muncă. Prin folos, înțeleg de asemeni
ceea* ce Ie frumos, fiind-că ar fi fără rațiune
de-a despărți ceea-ce satisface una din trebuin
țele omului,’ ca trebuința sau nevoea de artă,
de ceea ce satisface altă trebuință, bună-oară
ca foamea. Ideea de muncă implică ideea unei
trebuințl pe care produsul acestei munci trebuește ’s’o mulțumească, s’o satisfacă. Ie cu
totul ciudat, că-h comerț se întîmplă cu totul
alt-feliii. Munca aici se ’ întreprinde pentru-ca
produsul să se vîndă și să aducă un beneficiu,
nu i se cere nimica mai mult. Produsul acesta
fie bun, fie rău, n’are nimic aface, numai să
îndeplinească această cerință Insu-.șl spiritul
viețel și-al industriei în astălaltă societate, în
societatea pe care-o schițez, va li deci întru atțt de deosebit in cît orl-ce asemănare cu spi
ritul societățel de a-zl Ie aproape cu neputință,
-tolu-'șl Ie lesne de văzut că dacă în societatea
cea nouă cîtimea produselor vă să fie mal mică,1
ca Și suma ceasurilor de muncă, precum Ie de
aȘteptat, pentru fie-care, cu toate astea, cum aceste produse vor fi conștiincioasă. adevărate,
valoarea muncOI, pe un an, bună-oară, Va li cu
Inult mal mare de cit ie în sistemul nostru co
mercial de a-zl.
După aceea, asemenea stare de lucruri va avea ca urmare, după cum a arătat William MoJ'ns, să schimbe îușu-șl caracterul a ceea-ce noi
lumim muncă, și cceâ-ce va deveni o plăcere,
JJegreșit una din cele mal mari ale viețel. Și cred că
nevoe a se spune despre asta deocamdată
21
mal mult. Care-iacum oare numărul acelora cari
găsesc o plăcere adevărată, o mulțămire în munca
lor zilnică? Nu i-arnînumăra oare p*e degete,de oraș?
Care-I atunci binele unei vieți, dacă ceea-cei alcAtuește și trebuie să-I alcătuească elementul fun
damental, dacă munca, elementul acestei vieți,
Ie un lucru neplăcut si scîrbos ‘? Singura eco
nomie Ieste ceea-ce face o plăcere din munca
zilnică. Numai asta salvează, apără vieața. O asemenea muncă trebuie să producă lucruri fru
moase : grețoasa deosebire dintre frumos și fo
lositor piere, orl-ce lucru produs fiind lucrare
de artă. Arta trăește împreună, la o laltă cu
vieața.
Societatea de a-zl Ie îutemeeată pe un sistem
de proprietate individuală, în virtutea căruea,
aproape neînlăturat, omul lacom și aspru po
sedă mal mult și exploatează, despoae cu aju
torul legilor și al Statului pe cel ce posedă puțin.
Acest sistem are că urmare o luptă necurmată,
ucigătoare, pentru posedare sau stăpânire, luptă
în care singurul Imbold care îndeamnă la ac
țiune Ie frica. Noi căutăm, din potriva, să con
cepem o societate în care proprietatea indivi
duală să nu aibă sprijinul nici unei autorități,
nici unei stăpînirl, ci să nu existe ca proprie
tatea individuală de cît in virtutea unui acord
cu totul nesilit sau spontan, o societate în care
imboldul cel mal suprem să nu (ie nici frica,
nici setea de cîștig, ci comunitatea viețel și in
teresul de a trăi, o societate în fine în care fie
care să-și îndeplinească lucrarea fiind-ca-î place,
fiind-că se simte destoinic s’o facă și fiind-că vede
că-I va fi folositoare și lui și altora.
Utopie, concepție simplista, naivă, de-a voi ca
muncitorului să-i fie dragă munca ce-o face, și
ca lei să dorească ceea-ce va produce. Vis fer
mecător, dar neaplicabil, cu neputință.. Cu adevărat oare cu neputință ? De la Solomon pană
la DoctorulWatts, ni s’a’totdat furnica și albina
ca pildă, și leată că de-o dată și una și alta
sînt dovedite de utopismul cel mai puțin practic.
Purtarea lor, moartea pe care fie-care' din Iele
ar înfrunta-o în orl-ce clipă pentru apărarea tri
bului Iei, le cu totul lipsită de senz. Ignoranța
și nejudecata albinei merg pănii la a o face să
depue mierea ce o produce în celulele comune
tuturor, fără ca îea s’o poată deosebi de cea a
altora, în loc s’o păstreze în vre-o celulă numai
a Iei. în ziua în cure tovarășele i se vor îmbo
găți din rodul muncel iei si vor lăsa-o să moară
’de’loame, nu va avea de cit ceea-ce se cuvine
neprevederel Iei..
De altminterea, corpul omenesc; minunată scliitare și oglindire a lumel, nu-I oare dintre utopii
cea ma! rea? Mide-I de celule, membrele-I or
ganele! alcăluesc o unitate de vieață. Un corp
sănătos ic cea mal desăvîrșită societate care se
poate închipui. Fie-care membru, fie-care celulă
își îndeplinește acolea opera sa, și, după legea
utopistă, atît ajunge pentru ca valul de sînge
să străbată la toate elementele, si ca toate celulele
să fie nutrite, fie-care după opera ei. Nu știu de ce
n'am putea concepe că o atare, lege poale să fie
și legea sau regula unei societăți sănătoase, și
că va fi de ajuns ca un individ să servească
comunitatea, ori-cît de puțin ar putea-o servi,
/
l
�28
REVISTA IDEEI
pentru-ca aceasta să îngrijască, să-I îndestu
leze nevoile. Putem presupune că o asemenea
comunitate nu va lăsa nici lea pe un om ca
acesta să moară de foame, după cum un om nu
se va gîndi să lese să-I închircească degetele
de la mînă. Mai putem presupune că oamenii
vor înceta de-a se m <1 ghidi la vre-o «răsplată»
pentru munca lor și se vor ghidi înainte de
toate la chiar opera lor și la plăcerea ce vor
găsi o în rea, siguri cu vor fi răsplătiți pentru lea.
Simțul de altminteri, la om, -de a face ceeace îșl *dă samă că are de făcut, ceea-ce trebuie
si se simte în stare sau destoinic să Iacă, Ie
din fire foarte puternic. Copiii, aceste liiiiți pri
mitive, îșl fac o fală, din faptul de a fi de’folos,
a.șa-că se* poate ca în loc de a urma să-I întețim
să «ajungă», să cîștige bani mulțl, să-și învin
gă în lupta pentru vieață semenii și să se slujască de alții pentru a-șî făuri o.stare care să
le îngădue *să nu mal facă nimic, să ne deprin
dem a-I face să înțeleagă că fac parte dintr’o
societate care, avîiîd respect de sine, va îngriji
de nevoile lor, asteptîndu-se în schimb, ca iei
sa nu uite a o sluji hi ce chip vor putea. Astea-s
niște idei pe cari copiii le pot pricepe, și poate
nu-i o credință deșartă credința că o societate
de bărbați adulțl și de femei adulte ar putea,
ar 11 în stare să le pue în practică.
De prisos inse a mal discuta posibilitatea unei
asemenea societăți, fiind-că și există mai multe
pilde. Herman Meiviile, în fermecătoarea lui
opera Typeea, descrie locuitorii insulelor Marquesas din Oceanul Pacific, printre cari a trăit
cît-va timp în 1846, «Cit am stat în mijlocul
Typeilor, na avut loc nici o judecata de drept
public. Nu mi s’a părut că există la Iei tribu
nale. Nu Iera nici o poliție comunală, însărcinată
să aresteze vagabonzii și făcătorii de rele. Intrun cuyînt, Typeil n’au'căutat nici o dată în
legi apărarea bunel stări și conservarea socie
tate! lor, ceea-ce Ie obiectul legiuire! luminate
din societățile civilizate». Cu toate astea toată
cartea nu-1 de cît o laudă, de-o aprindere, de-o
împătimire aproape romantică, a întregel vieți
sociale a Typeilor. De alt-feliu povestirea ieste,
mal pre sus de orl-ce indo&dă, ezaclă, după
cum Ie tot ce a scris acest autor, asupra indi
genilor din insulele oceanului Pacific, fiind co
roborată sau întărită adesea, la aceea-sl epocă,
de mărturisirea și altor călători. Typeil trăesc
sub regimul unui comunism liber, prietenesc.
Llnd are loc o pescuire îmbielșugată, pescarii
nu-și însușesc tot ce prind ci împărțesc cu
tribul, păstrîndu-și fie-care atîta de cît are nevoe. Dacii o familie vrea o colibă nouă, cu toții
dau ajutorul la construire. Autorul povestește
ca a văzut într’o zi «cel puțin ca Ia o sută ‘de
indigeni, du cînd materialun la locul unde trebuea
sa se construească coliba: unii Ierau încărcat!
cu bumbii, pentru păreți, alții cu niște trestii
de hibiscus ușoare, acoperite de frunze late,
pentru acoperiș. Cu toții puseră mîna să facă
ce-ya, si mulțumită ițnel munci comune, ușoare
treaba fu isprăvită înainte de a se face sară-»’
așa, regimul comunist există într’o mul
țime do triburi sălbatice, aproape pretutindeni
<lc altminteri unde înrâurirea unei civilizații mai
REVISTA IDEEI
cu samă comerciale nu s’a înfipt. I'ără a i[lp
rea lor parțială ya deprinde omul cu silința
mai*departe, pilde de societăți comuniste «Se
jfiuncel obștești și cu ideea lucrare! obștești. Și
spre pildă în insula Sant-Kilda, din IJolrn"1
cînd te gîndeștl ce lepădături, ce lepre*grozave
unde se împarte pescuitul și unde se ajută In»
vor II hărăzite viitorului de cătră societatea
la facerea caselor pănă si a-zl, ca la Typeil (LC;i
noastră comercială de a-zl, cînd te gîndeștl la
crișl de Melviile. Asemenea obiceiuri se
bărbații și femeile cari plutesc în desperare și
găsesc loară-șl la toți acei cari trăesc la
rtl
neputință, la bețivii sau ne buni de nimic, cari
ginea civilizației noastre, la populațiea pâdurălr’
ciitreeră țara, din azil în azil, ca și la rnulțila coloniile fermiere, gospodărești, depărtate a'
piea tot atit de netrebnică și mal * netrebnică
centre, toți oameni veseli, voioși, cari sărl^t?
ifică a trântorilor din rangurile Înalte, te întrebi
resc secerișul sau adunatul și bat palma,
dacă nu se va impune cum-va vre-o organizare
cu cale Ie *a ne întreba, nu dacă Ie cu putință
indiistrâalll destul de sistematică pentru a su
un asemenea obiceiu social, ci dacă, la nrni’
porta niște asemenea sarcini.
urmei, nu Ie singurul cu putință. Fără îndoeală
♦ hi fine, interneindu-ne pe formele de activi
Ie tot atit de absurd de a da numele de societate
tate socială pe cari le vedem aplicate, putem să
unor hoarde cari luptă astă-zl numai casătri.
ne și închipuim perioada de tranziție ce ne va
ească și căror un cod penal violent și barbar
duce lă comunismul liber*.
le impune niște condiții de vieață cari favorj.
Mai întâi, creșterea cumplită și necurmată a
zază lupta, câ și a zice că neferici ții închiși în
fiiinrtărtilui Celor Lipsiți de lucru, care-1 carac
Văgăuna Calcutel ar alcătui o societate. OrI-cine
terul epocei dătoriță 'mon'opc/iriliil pămîntulifi
se coboară-n adîncu-I, vede că numai o socie
si uneltelor meCeifiice de producție, acaparate
tate în care ar fi cu totul liber și cu toate as
de e rfiică minoritate, va Sili neapărat mînă gu
tea legat de fie-care prin cea mai deplină în
vernelor, hripUnmdu-ie niște înireprinderl in
dustriale mari, până la rin ‘punct chiar jSoefalicredere, ar putea să-I satisfacă adevărata natură:
vede de-asemerii că nu poate fi cu totul liber
zarea solului și a utilajului mecanic,- după pre
de-a face ce vrea, de cît cu condițiea de-a se
vederea lui Af R. Walîace și Russel Smart. Pe
încrede și de a se interesa de vecinu-I ca si de
de altă parte, puterea crescîndă a «trusturilor»,
sine. Cum aceste condiții, cu totul simple In
în cari se contopesc companiile, va avea ca ur
mare a face din ce în ce mal vădită necesitatea
sine, au fost îndeplinite ele nenumărate triburi
de-a trece puterea industrială în mînile autode animale și de oameni primitivi, nu Ie de loc
rltățel publice, și de altminteri va și înlesni ocu neputință să Ie îndeplinească și omul mo
perațiea asta.
dern. Și dacă complexitatea societăților moderne
La rândul lor, Trades-Uniunile și societățile
Ieste de-așa natură, In cît omul modern, pe care
cooperative, mulțumită repezii dezvoltări a in
sistemele *de învătăinînt și veacurile de educa
dustriilor lor de’ producție și de distribuire și
ție au trebuit să-l înarmeze pentru probleme
creștere! schimburilor, precum arată Tom Mann,
mal grele de cît acele pe care le poate dezlega
poate că și prin crearea unul sistem al lor mo
un sălbatec,x renunță să dezlege problema anetar, vor’împinge lucrurile cătră.acelas pfîrșit.
ceasta, n’are de cît *să se întoarcă la sălbătăcie.
Iele vor creea o societate în care o cîtime eDar să privim lucrurile dintr’un punct de ve
iiormă de bogății va fi produsă și șe va schimba
dere mal practic. Poat^ nu-I tocmai vorba M
in folosul majoritălei nu al minoritate!, un feliii
discutat posibilitatea unei societăți de comunism
de colectivism voluntar, corespunzător colecti
liber. Ceea-ce trebuie să ne preocupe, slnt eta
vismului oficial al statului.
pele, sînt treptele prin care trebuie să trecem
Proporțional cu dezvoltarea acestui dublu copentru a ajunge Ia libertate.
, leclivism,’ meserioa de exploatator va deveni din
Am presupus un întreg popor scăpat de-o
ce în ce mal puțin lucrativă, va produce din ce
dată de greutatea friceî si de îngrijorarea cum
In ce mai puțin.’ Sporirea slujbelor sau nevoea
plită ce-1 stăpînea, plecînd în asemeni călțftprie,
de brațe mal‘multe si asigurarea mai mare de-a
spre libertate. Dar înceata și îndelungata cur
dobîndi niște salarii îndestulătoare, puse alături
gere a evoluției nu Ingăduește nici o minune»
cu o scădere nepomenită a prețului producției,
nici o schimbare neașteptată, și Ie vădit ca
mulțămită în primul loc perfeclionărel mașinetrebuie să ne așteptăm ca vre-o prefacere
lor, scădere care de alt-feliu se și simte, vor
diată a lumel să aducă societatea comunisf '
dă naștere unei bune-sțări generale, sau cel puțin
Cînd popoarele au învățat legea comerciali^11’'
vor înlătura sărăciea.Frica cea mișelească, spaimă
lui și a concurenței, intr’atît de adine duPy L
11 nouă zecimi din populație a-zl, frica de-a nu
au învățat popoarele de a-zl legea
avea din vieață măcar o parte de cerșetor, va
pentru ‘sine, le trebuește vreme ca să o 11
pieri sau va fugi departe, și cu lea dimpreună
Simțul viețel comune, de atîta vreme IQa
va pieri sau vă fugi departe stafiea concuren
combătut, va crește, se va lărjgi din nou,
tei și a luptei desnădăjduite ce oamenii și-o dau
cu-ncetul. Trebuie să mărturisim așa
între lei. Insu-sl înțelesul proprietății se va slăbi.
pentru a lăsa vreme ideilor și obiclnuințelo?
In timpul de față,* proprietatea Ieste o barieră
pentru a le lăsa vreme să se dezvolte, VÎLflCj. »
fie fier, de cari oamenii se zdrobesc, dar pe care
bui să trecem prin etapa, prin treapta mU
o păstrează de teamă de a nu cădea în prăpas
toare a colectivismului. Formulele ca «naAuC,
tie. Dar mine, cînd prăpastiea mizerie! nu-I va
lizarea solului și-a tuturor uneltelor de p
'nai amenința, liniea de deosebire dintre oameni
ție» cu toate câ vagi și-ntradevăr cu nePnli)uri
va avea mai multă mobilitate sau mlădiere....
Efectul acesta se observă, de altminteri chiar
de aplicat riguros, vor sluji ca niște s^p|îca'
din care se va'dezvolta asemenea simț. * r
29
astă-zl. Acum patru-zecl—cinci-zecl de ani, mino
ritatea dacă se îmbrăcă cu postav, pe cirul
mulțimea se îmbrăca c’o materie’ de ala si de
bumbac. Acuma, cînd rnătasa se fabrica din
scoarță de copac, cînd toată lumea se Îmbrăcă
la modă, nu mal Iesle nici o deosebire, nici o
distingere purtarea de haine frumoase. Tot așa
cit se atinge de cărți, de călătorii si o mulțime
de alte lucruri, tot așa Ie, în orl-ce caz va fi.
La ce va sluji atuncea să fii milionar, cînd cu
trei livre sterlinge pe săptămînă vel putea face
aproape tot acelaș elect, ca si cînd al avea
milioane ?
Creșterea bunei stări generale, datorită dezvoltărel colectivismului, leată ce, după mine, va
preface societatea. Clnd vor dispare frica și În
grijorarea cea mare, care sfâșie inimele, ‘cînd
se va slăbi minghineaua care ne strânge viețile,
societatea îșl va găsi forma-1 normală, care Ie
cea a asistenței mutuale sau a ajutorului reci
proc, Lumea va deschide ochii, minunîndu-se,
văzînd Împrejurai că omul Ie om... Cu toate
astea cată să nu trecem cu vederea primejdiea
ce ar putea să prezinte dezvoltarea bogăției in
dividuale, ca cea a milionarilor noștri moderni.
De vreme ce tot omul, destul să fie înzestrat
c’o oare-care josnică iscusință, și să albă va- »
nitate, ambiție, poate avea o mulțime de sorți
, de a pune mina pe o bogăție imensă, societa
tea se poate aștepta să încapă într’o zi sub căl
câiul celei mal păcătoase canalii pe care istoriea a
cunoscut-o vre-o dată. Va trebui dar neapărat
o transformare totală a sistemului monetar află
tor, i pentru a se înlătura primejdiea ăsta.
Disparâțiea banului, întru cit dînșul aduce dobîndă și slujește la exploatare, va ridica povara
uriașă,*grozavă, ce ne apasă, afacerile, \ ecinica
muncă a lui Sisif: piețele și debușeele ce trebuește să ne creem. concurența ce trebuește
de nimicit, reclama, hoarda de 'funcționari, do
bancheri, curtierl, condicele de compturi și ve
rificările de compturi, se va spulbera, această
întreagă povară ce ne doboară. Scăpat de tot
ce-1 stoarce atit de fără nici un folos, corpul
politic va deveni sănătos, ca un om lecuit de
un rău, și va căpăta neașteptate puteri.
Cu toate astea, marile asociații industriale,
guvernamentale sau bene-voie, vor li insuflat
oamenilor simțul Viețel Comune și deprinderea
de a lucra în comun pentru tinderi sau slîrșiturl comune, de-a cugeta în comun la interese
comune: restul cată a urma iu clup firesc, na
tural Si nu-i de loc de temut că organizarea
de Stat va degenera, cum s’a prezis adesea, și
căni se va regulamenta arta,plăcerea. Din
potrivă, trebuie să ne așteptăm că rolul Statului,
va fi de a alcătui centrul unor imense mișcări
de socialism volunlur, bene-vol, și de-a întipări,
după cum poate s’o facă Statul, 6 direcție foarte
precisă a opiniei publice în senzul acesta.
Toate astea pol avea înlătosarea unui ames
tec cu lotul ciudat de Anarhism si de Socialism
de Stat Dar cată să ne dăm samă, că nu-i nici
cel mai mic sorț ca vre-un «ideal» social pur
și simplu să fie vre-o dată Îndeplinit. Aiară de
asta, orl-ce ideal are neajunsul lui, și idealul
unuea nu se adaptează de loc cu al altuea, cu
�30
1
ijj
revista ideeI
O SCRISOARE A LUI îKROpOTKiN
alte cuvinte nici un ideal nu se împacă cu altul.
Asa dar, cu toate ca recunoscînd țea societatea
CÂTRÂ EDITORII „BIBLIOTECEl anarhISTe/
actuală se Iwlrumcazu văd t spre comunism, ne
RUSEȘTI
Ie îngăduit de-a ne aștepta și de-a crede ca
forma-i ulterioară nu va îndeplini întocmai idealul
Scumpi tovarăși,
nici unui partid al muncOl, ci că aceasta forma
Nu pot să întimpin de cît cu o simpatje a
va fi îndestul do largă pentru a cuprinde o propusa D-voaslră serie de ediții în limba
imensă varietate do așezăminte și de obiceiuri, sub titlul comun de «Biblioteca Anarhistă}?
ca si n mare supraviețuire sau dăinuire a tur
Poate că unii din tovarășii noștri vor «*,
melor sociale de a-zi.. Trebuie să mai spunem văzlnd «Biblioteca» noastră: «De ce p0
da,
că Socialismul și Anarhismul nu diferă allt prin tuala împărțire a partidului revoluționar ru *c*
forma de organizare socială în care cred, cît atîtea fracții, să se mal creeze încă ofractinn 1,1
prin gradul relativ de însemnătate ce atribue histă? Nu-I mal bine să se îndrumeze toate i-'
faptului ca această organizare să fie voluntară ruințele noastre, în luptă cu autocratismul 4
comun»? Dar, judecind maladînc sin •
si nu silită, forțată.
., , , un drapel
tovarăși, cred, vor admite că n'are’ ni5Ul1
Salariatul, bunăoară, nu Ie de loc idealul acești
noimă o asemenea credință.
1 0
celui mai î. aintat partid, cu toate astea-f pro
O dată ce în Europa Occidentală există curent
babil că va mai dăinui mult. De alt-feliu nu Ie cugetărei anarhice, o dată ce acest curent tot
de loc cu neputință ca un sistem larg de salarii, mult și mal mult capătă partizani, trecînd
sistem întemeeat pe niște baze esențial democra ales in anii din urmă, chiar și în țările undenJ
tice, ca cel al lui Carruther, din ultimul capitol înainte nu Icra de loc observat, ar fi fost deneex
dinlucrarea-I Comercial and Comunal Economi/, plicat ca acest curent să nu fi trecut și în ru /
«să dee mal multă libertate de cît un regim și să nu-și fi găsit partizani, într’o țară care 8i
anarhist, Iară nici o regulamentare, după care prin istorie și prin alcătuirea mințel cugetătorilor
fic-care îsi va lua cît va avea neVo©», și asta iei, prezintă atit de multe clemente anume pentru
anarhică a Socialismului Prin urmare, ceeadin pricină că în cazul dintâi un lucrător va forma
ce ar fi de dorit, ie ca știința anarhiei să fie'expli.
putea să lucreze două ceasuri pe zi și să trăească cată cit mal clar în rusește, ca revoluțonarilruși
cu salariul acestor două ceasuri, Iear un alt să dobîndească în chestiea asta cele mai adevărate
lucrator va putea să lucreze opt ceasuri și să păreri, ca învățăturile anarhiei să se exprime Iu
trăească cu salariul corespunzător, și unul si cea mul limpede și mai concretă, mal pipăibilă
altul avînd deplina libertate morală să trăeasca formă.
Experiența viețel Europei Occidentale ne Învață
ast-leliu, pe cînd, în al doilea caz, fără salariat,
întâiul lucrător se va teme, orl-cîtă dorință ar că grupările și societățile de oameni, adesea cu
avea de-a munci mal puțin, se va teme de-a nu păreri contrazicătoare, nu aduc mari foloase cauzei
păgubi comunitatea, Iear aceasta tot așa va gîndi, comune. Contrazicerile și chiar diferitele simpatii
rămîn, și numai îngreuează, adesea paralidacă acest lucrător nu va munci tot opt ceasuri, vechi
zînd energica indivizilor. Din potrivă, cînd parti
ca și celalt.
dele se formează cu desăvîrșite lămurite păreri,
Totu-și, lucrul cel mal de camă, In toate astea, din oameni pe cari 1! poți numi «cugetători In
ie că. cu toate că sistemul reprezentare! valorilor uniune sau In grupare», atunci aceste partide,
prin bani va mal putea dăinui, sub forma de cînd trebuește o acțiune împotriva dușmanului
salarii, de cumpărări, de vinderi, va mal putea comun, mai lesne se împreunează. Fie-caro partid
dăinui încă mult, Ici îsi va pierde fără doar și îl atacă în feliul lui. De fracționare sau împărși poate rigiditatea-! de fier, si o dată cu prefa țală nu ie de avut nici o teamă, dacă aceasta
cerea obiceiurilor și a condițiilor de vieață, se rezultă nu din supunerea unor personalități, nu
va mlădieapănâ la "a putea să se împace‘lesne, din ambițiea unor conducători, ci din teliurifflW
sau diversitatea părerilor asupra mersului istoriei
cu toate că rămînînd semnul unul obiceiu so și asupra scopului revoluției.
,,
cial, de ci te ori se va ivi asemenea trebuință.
Sînt dar încredințat că ‘alcătuirea unul pârtia
Proprietatea privată va fi lipsită de caracterul anarhist în Rusia, nu numai că nu va vâtani»
care-1 are acum, și nu. va mai dăinui de cît ca cauza revoluționară comună, dar în mare parI
comoditate, ca uz, ori-ce daraveră bănească ajun- ie de dorit și folositor.
gînd cu încetul, cu vremea, o curată formalitate,
Ge-i anarhica? La această întrebare vor trebn!
cum Ie acuma între prieteni.
La urma urmei, singur obiceiul va rămînea. să răspundă edițiile «Bibliotecei». Inse a?'“n,
Peirea .simțului de proprietate va echivala cu să atrag atențiea tovarășilor ruși, asupra nu6 ,
peirea acestei forțe brutale, pe care o numim timpinărl ce se face anarhiștilor, care- reesa d . a
foarte mare confuzie cit se atinge de cvo
Lege, datorită aproape numai proprietate!.
în genere.
«pe
Obicinuite cu activitatea variată a unui orga omenire!
Năzuințele anarhiștilor sînt de două fel*uLgju
nism industrial complex, popoarele, cu toate că de-o parte iei stăruesc să nimicească pr0Priet® prolibere de ori-ce constrîngere impusă -de nevbe dividuală, trecînd toate cele trebuitoare Pen| in
sau de autoritate, din obiclnuintă, Vor urma să ducție, pămîntul, uneltele de muncă și toa Jjl
se conformeze acesteea înainte, chiar s’o aprobe. țille grămădite de omenire, In minele P°Pc0 cel
9C)
Obiceiul singur ya rărnlnea. prefăcîndu-se cu însu-și, în privința aceasta asemănlndu-se
mcetu . Așa-că-n viitor nu vor li de cît lupte lalț! socialiști. Dar, în acelaș timp, jel 9
arr/o’/ Ua!ISte’ nu ne»r^it împotriva puterilor și aici se deosebesc de ceilalți socciahști, ogr«s
c»
ci
armate ale vre-unor guverne, ci împotriva ru ceașcă Statul. Iei sînt încredințați că nlcl
real, pe calea economică, nu-I cu Putin}“» 1 a S^’
tinei și inerției nesimțitoare a maselor.
In acelaș timp să nu fie ruinată <0I’SaD1JnJ peM111
Edward Carpenter.
tu Iui, care s’a dezvoltat în istorie annm
REVISTA IDEEl
0 mtemcmeea dreptul asupra pămîntului, asupra
uneltelor de muncă și asupra muncel poporului,
dreptul acelora, cari acum sunt clasele cîrmuitoare
stăpînitoare.
In vreme ce ceilalți socialiști stăreesc să cuce
rească puterea care există acum, s’o păstreze și
s’o întărească în minile lor, în vreme ce iei stâ
rnesc să creeze în locul tuturor claselor stăpîni
toare de acum, moșierii, fabricanții, neguțitoiii,
bancherii și alții, un singur proprietar, Stătu],
care va stăpîni tot pămîntul, toate fabricele și ațelierele, toate bogățiile adunate, și care se va
cîrmui de-o adunare aleasă,... anarhiștii sînt de
părere că un asemenea plan nu se poate aduce la
îndeplinire, că omenirea nu se va putea împăca
cu o asemenea uriașă putere, dac-ar pune mina
pc vieața politică și econonrcă-sociala, și că, în
fine, singura adunare reprezentativă, născută nu
mai pentru a margini puterea monarhică, îsi va
fi trăit traiul, vieața nouă socialistă fiind datoare
să-și creeze formele ici de vieață politică. Un mod
nou de yieața economică va cere alt mod de vioață politică.
De aceea anarhiștii stârnesc să slăbească și să
fărîme puterea Statului, și-n teritoriul și-n func
țiile iei, și la urma urme! s’o distrugă cu totul.
In locul societățel de Stat, întemeeată pe supu
nerea oamenilor, guvernului, autocrat, ereditar
sau reprezentativ, anarhiștii lucrează pentru întemeerea societățel pe baza contractului dintre
producători și consumatori. In asemenea societate
puterea de Stat nu va ma! avea nici o funcție din
cele ce le are acum, lear vieața indivizilor și asociațiite lor, se va alcătui în anume mod,’ nu
pentru-că așa va porunci legea sau Adunarea, ci
in puterea acordului reciproc, în puterea deprin
dere! create de o situație dată,' și în puterea în
țelegere! folosului unei asemenea libere vieți.
Pe ce se întemeeaza părerile anarhiștilor, care-I
substratul istoric al acestor păreri, și de ce sus
țin anarhiștii că chiar în vieața actuală există cu
rente cari duc la o societate liberă,... toate astea
In doua-tre! cuvinte nu se pot spune. Nu degeaba
s’a și creeat o literatură întreagă, care se ocupă
cu asemenea chestii. Dar ie un punct asupra căruea ar trebui de atras atențiea cetitorului rus.
«Toate astea, ni se spune adesea, sînt foarte
interesante : Anarhica ie un ideal frumos, care
poate se va îndeplini cînd-va, dar noua, oame
nilor din epoca de față, care trăim sub knutul ța
rist, nouărezonarea, dezbaterea, nune aduce mare
iolos. Noi trebuie să luptăm în contra autocatismului. După ce vom birui autocratismul, vom începe
a Introduce în vieață socialismul și va fi sosit
vremea de-a ne gîndi la socialismul anarhic sau
la socialismul de Stat».
leată, după mine, greșala de căpetenie, de care
se resimte întreaga mișcare rusască.
Revoluționari! englezi din 1648 și cei francezi
din 1789—1793, și-au dat sama că puterea autocrata regală nu atîrna huma! de cîți-va oameni,
C1 Iși avea rădăcinile în istorie și în întreagă viponorului, că această putere iera rodul scla^ismuluf sau a semi-sclavișinului, care a existat
decurmât, dacă nu după lege, de fapt, la țărani!
^dgliei din secolul al XVH-lea și la țăranii fran
cezi din secolul al XVIII-Iea. Atacînd puterea reSală, acești revoluționari. înainte de toate au. cătat în mișcarea țărănime! un sprijin. Ie! nu s’au
plndit să doboare pe rege numai cu puterea ipteR&enței șau a claselor culte. Iei ierau socialiști
ruhșl, și scrierile lor, pătrunse de ideile socipXlste, căutau să deștepte poporul, chiemîndu-1 la
8gSc°dlă. lei năzueau, în tot cazul, să libereze, să
°dtă de sub apăsarea economică a moșierilor pe
31
țărani, și-și dădeau samă că numai atunci putea
fi cu putință distrugerea putere! regale, cînd unda
mare a răscoalei țărănești avea să se reverse prin
țară. Iei nu se adresau cătră țărani, ca și cum s’ar
fi adresat cătră niște animale fără cuvlnt, In nestare sa se bîntuluească măcar, ci-I ajutau prin
toata propaganda și mai în deosebi prin toată agitațiea lor, ca să lărgească obicinuitele lor mici
răscoale, să le Împreuneze Intr’o revolta mare.
Ișl dădeau samă că a lovi pe proprietarii de
pămlnt și a slăbi puterea regală ierau două efecte
ale uneea și aceleea-și cauze, pe cari nu iera cu
putință să le desparți. Ie ciudat că chiar In vea
cul al XlX-lea, republica a doua franceză din 1848
și cedările constituționale făcute in Germania, din
acelaș an, au fost rezultatul nu al comploturilor
curtezanilor, ci al mișcare! imense socialiste, des
pre a cărei mărime și adlncime abiea acum putem
să ne dăm samă, cînd începem a studiea imensa
literatură de pe vremea aceea.
A înainta spre socialism sau chiar spre reforma
agrară prin reforma politică, ie o curată utopie,
fhnd-că nor vedem că reformele politice sînt re
zultatul reformelor mari economice, iear nici de
cum vice-versa. leată de ce liberarea țăranilor ruși
din robiea care-i apasă și a-zi, Ieste cea dintâi
datorie a revoluționarului rus. Merglnd pe ase
menea cale acesta lucrează mai întâi de toate di
rect în folosul poporului, în folosința poporului
văzlnd cel mal înalt scop al strădănuirilor sale, și
al doilea pregătește slăbirea și mărginirea putere!
centralizatoare a Statului.
Așa fiind, revoluționarul ar trebui să-și lămu
rească înainte de toate: ce vrea. In ce chip va
putea să se facă reforma economică, care ar putea
să iee pămîntul și cu dînsul toate nemărginitele
drepturi din mina actualilor stăpînitori. Va trebui
sa se năzuească ca Statul să pue mina pe tot pămlntul, pe care să-l dee în arendă țăranilor, sau
nu? Această chestie trebuie hotărîtă nu peste două
sute de aui, ci acuma. Intr’adevăr, dacă omenirea
în dezvoltarea-i cată să realizeze forma de stăpînirea pămîntului de cătră Stat, dacă o asemenea
formă'ie cu putință și de dorit, dacă, în sfirșiL,
se poate prevedea că darea pămîntului iu stăpînirea poporului se poate face de cătră Stat, atunci
se înțelege, poți fi socialist de Stat, social-democrat.
Dar dacă, și noi împărtășim părerea această,
dacă nici nu ie de gtndit că Adunarea care con
duce Statul va putea lua pămîntul de la moșieri
și preface modul de stăpînire al pămîntului, dacă
Adunările în de obște pot numai să legitimeze
faptele revoluționare îndeplinite, iear nici de
cum să le săvlrșască chiar Iele, dacă nu ie nici
un temeiu a crede că poporul rus va face reforma
agrară într’un mod cu totul deosebit, încă nepo
menit în istorie, și dacă din potrivă, și în Rusia
ca și pretutindeni, numai răscoala țărănească va.
putea să iee pămîntul din mina asupritorilor și
moșierilor, dacă reforma va fi cu atît mai deplină,
cu cît se va trezi în țărani mai multă inițiativă
personală mal multă activitate individuală, și cu cit
mal puțin vor aștepta ce-va de la oare-cari salvatori,
dacă, în fine noua centralizare de Stat nu poate
de cît să îngreuneze puterea și adlncimea miș»
cărei, atunci trebuie de părăsit idealul de Stat.
Trebuie să adoptăm punctul de vedere al anarhiș
tilor și să lucrăm anume nu numai pentru măr
ginirea putere! țariste, ci în de obște pentru
mărginirea tuturor organelor Statului. Trebuie să
năzuim să deșteptăm inițiativa individuală in mun
citori și în mulțimea țărănească. Într’un cuvînt
trebuie să adoptăm programul anarhiștilor.
Noi nu impunem nimănui programul nostru,+dar
�32
REVISTA DEEI
ugete
îl ruffăm foarte pe revoluționarii ruși, sa cugete
serios asupra acestor chestii, și Iei înși-și sa chibzuiâscă, să hotărască.
„
Greșala alegere!, dintre aste doua programe,
al Socialismului de Stat și al celui fara de Stat,
fără îndoeală va avea înrîurire asupra izbîndei
mișcărei, pe care o poate împiedica sau Îndruma
pe o cale greșită pe zecimi de ani*
Cît se atinge de părerea că idealul anarhist îe
un ideal depărtat, că omenirea nu-i pregătită a-l
adopta și câ acesta nu va izbuti nici o data sa
predomine, aici Ie ieară-și o mare, nedumerire asupra rolurilor idealurilor în istorie.
Chestiea’stă așa: omenirea nu-i o individuali
tate, și-n lea, în’ori-ce moment al dezvoltare! sale,
plutesc mai multe idealuri: idealul reacționar al
asupritorilor, constituțional, socialist, anarhist, și
așa mai departe. Dar nici unul din aceste idealuri
nu se dezvoltă îu toată plinătatea, pentru-că mal
înainte de a ajunge să sc puuă vre unul din iele
în aplicare, se ivesc, sau mai drept, se întăresc
idealuri noi, chiemate de alte împrejurări ale viețel,
și aceste idealuri noi, reformează vechile idealuri.
Fie-care progres al omenire! dă naștere la di
ferite curente de cugetare, schimbă curentele de
cugetare cari pluteau în societate îu asemenea timp.
Așa-că a afirma că mai înainte va predomina cutare
ideal și pe urmă altul, însamnă a tîlcui greșit
faptele istoriei în de obște.
Republicanii din veacul al XVIII-lea tindeau la
o republică universală, alcătuită după modelul republicelor din antichitate. Iei luptau pentru o
asemenea republică, se pierdeau în zăpezile Alpilor,
pe întinderile Belgiei, pe cîmpiile Italiei și Germa
niei. Dar oare au înființat iei republica asta ? Fără
îndoeală că nu. Mai mult, cînd se va alcătui so
cietatea universală, a omenire!, iea va fi fără îndoealâ mai deplină, mai largă, mai socialistă de
cit o visau strămoșii noștri dc acum . o sută și
atîțea de ani. Asta va crește, întrupînd toate idea
lurile dezvoltate în cursul vremei. Munca strămo
șilor și părinților noștri neapărat n’a trecut fără
să iese urme. Mulțămită lor, începuturile de reforme
ale întăei republici franceze, desființarea robiei,
desființarea autocratismului regal și egalitatea îna
intea legei, au ' fost lozinca dezvoltare! întregei
Europe din cursul veacului al XlX-lea. Dar idea
lurile lor au fost cu mult mai adinei, și iele vor
fi aplicate în realitate numai prin socialism.
Tot așa și socialiștii din ani! i83o și 1840, năzueau, cătră un comunism creștinesc, condus de-o
erarhie de Stat, strict ascultătoare, supusă aleșilor
din bătrîni și savanți. Dar aceștia n’au izbutit a-și
aplica idealul, care nu se va realiza nici o dată.
Dacă din revoluțiea viitoare se va dezvolta co
munismul, apoi acest comunism nu va să fie nici
creștinesc, nici de Stat: va fi un comunism liber,
întemecat nu pe învățăturile lui Gristos, ci pe în
țelegerea drepturilor și datoriilor omenești. Acest
comunism va fi mai mult anarhist, pentru-că pe
cînd oamenii, cari-și găseau tălmăcirea cugetărilor
lor în Louis Blanc, nâzueau sa alcătuească un stat
jacobin, alte idealuri, mai largi, izvorîră de sub
condeiul lui Proudhon și Max Stirner, cari pu
neau chiar atunci bazele cunretului cugetărei
anarhiste.
0
Tot așa cit s'atinge și de idealul Social-Democraț. lei s a dezvoltat pe terenul jacobinist, moș»
tenind de la predecesorii săi credința în Stat. Iei
crede încă în cîrmuirea reprezentativă. Dar mai
nainte dea ajunge să se îndeplinească acest iueai, a prins să se dezvolte un ideal nou, idealul
anarhic, care nu crede In cîrmuirea reprezenta-
REVISTA IDEEI
tivă do loc, nu-și pune nici o nodojde
Q
care nazuește să deștepte activitatea indi
tăților și să determine întrunirea lOr
calea acordului reciproc.
Dar ori-ce formă va îmbrăca societatea
torul apropiat, fără îndoeală că va purta j .v>i.
rirea părerilor anarhiste. Numărul anau.- H
sporește mereu, pururea se ivesc, cu totul
fără de partidul nostru, cugetători, ca Guvn a v
Introduc în filosofica vieței tot acelea-șt
partidul nostru găsește, din ce în ce alto Qei'
de minți, cari clarifică părerile în diferitele
ale învățăturei noastre. Așa-că, în Euron»8111^
dentală, chiar în timpul de față, învățătura
histă își pune Intipărire pe cugetarea conte^'
rană, după cum'socialismul de Stat, din anii
pusese Întipărirea-I pe cugetarea europeană °’
toate că numărul socialiștilor, recunoscui câ
tare, icra cu totul mărgenit.
04 aDar chiar În timpul de față social-democraf
trebuie să ție samă de critica și energica
lor anarhismului. Și nu-x nici o Îndoeală că ana
hiștii au și introdus partea lor în prefacerea
cietăței, cu atît mai mult că doctrina lor nu-Iro.
dul nici unei deducții, nu-1 o utopie dezvoltată
din cugetări teoretice, ci iace-parte din acele cu- '
rente de cugetare și de activitate, pc cari le și Ve^
dem aplicîudu-se în vieața actuală, a societâței
de a-zl. Glt va fi de mare partea introdusă de
partidul nostru In dezvoltarea revoluției europene,
va arăta timpul. Un lucru ieste neîndoios: partea
aceasta va atîrna direct de numărul anarhiștilor, <
de adincimea cugetărei și energiei lor.
Așa, ca sa fii anarhist și ca să ai o activitate
anarhistă, nu-i nevoe să aștepți o sută sau doua
sute de ani. Nu numai în ori-ce afacere poți chiar
acum să te întrunești și să te întemeezi pe înce
putul de egalitate sau pe începutul erarhiei pi
ramidale, nu numai în întreaga activitate indus
trială poți să fii sau anarhist, sau stăpln, dar și
în chestii mult mai de samă, referitoare la scopu
rile, năzuințele* modurile de activitate revoluțio
nare, te poți mișca sau pe bază anarhista, sau pe
bază de Stat.
t .
Omul care crede în puterea fac toare do minuni
a legei, a judecățcl sau a justiției, a poliției,&
închisorilor și jandarmilor, fie chiar și socialist,
și omul care nu crede nici în lege, nici în repre
zentanții iei, și care caută sprijin pentru o nona
societate în adevărata înțelegere a intereselor
omenești, îu deprinderile și obiceiurile omeneșb
și care se silește să nimicească pledicele ce so °P°
la manifestarea acestora, acești doi oameni, D
îndoeală se uită cu totul alt-feliu la fic"cal’.e.Xln!â
din vieața socială, la fie-care fapt ^i
a istoriei și sociologiei în general, și
ace
o activitate cu totul deosebită.
,rfp|
Care din acești oameni înțelege ibai 1
problemele viețel actuale și în genere naz
societăților omenești, asta va judeca de sin*
cU
agitator social. Și nădăjduesc că «Bibliot©J^cC.
întreaga-! serie de ediții consacrate teoriei?
puțurilor Anarhiei, va fi tuturor de folos.
Din
p-,Kr5^
Din șirul acelor lucrări însemnate, pe.
tot^dinudinsul a le face să le vadă lumina, a v
-
INCRE ȚAFJANI DE TTlflLâTE5^gJ
^de±‘Vn
Âcqastă broșură, care trebuie cu
toată silința celor doritori să
curiostințf de folos, se poate procura de la K
tr ă, după cum se poate gi distribui, cind 1
preț voluntar. Cu unitate dc măsură noi a
tii-șl, exemplarul la 50 bani.
ne
stQbilh 1
1
amintiri despre cernișevsky
——®
Mi-aduc aminte, că pe cind icram încă copil, inii căzu în
mină o poveste poloneză ciudată. Eroul ici, un om linăr,
intră pe o ușă tainică, intr’o pivniță, unde se păstra, de mai
multe veacuri, un vin minunat. Tinărul om, bău o ceașcă
și adormi Adormi atit de adine, in cil in timpul somnu
lui lui, din lainica lui retragere, evenimentele sc perindară u,nelc după altele, veacul al 18-lea trecu in vccinicic și duș
manii iși impărțiră Polonia intre ici.
■Dar leală,.intr’o frumoasă zi, prin mijlocul Varșoviei, acum
rusificată, cu inscripții in amindouă limbile, cu străjcrl pe
la răspinlii, apare o figură arhaică, cu sirae vechi poloneze,
cit iatagan la bria, și cu o strașnică barbă albă.
In poveste, se desfășură mai departe, această situație cu
totul unică și dc neînțeles la vedere.
Acelaș fenomen, de neînțeles și ciudat, sc săvirși sub ochii
noștri cu Cernișcvskij. InlPadcvăr, pcslc capul accstuca au
trecut, nu veacuri, ci numai două-zcci dc ani. Dar in acești
douâ-zccl dc ani, fizionomica Rusiei, s’a schimbat aproape
mat mult de cil in întregul veac precedent.
Mai departe, comparațica ic tot atit de asemănătoare.
Ilîpit dc furtunoasa și atrăgătoarea prăvălire a evenimen
telor, dc speranțele și așteptările reformei agrare, ce înce
pea atunci, fa aruncai in închisorile depărtate din Nercinsk,
Akatai și Viliuisk. Oare, toate cele ce văzu ici in aste lo
curi surde, rămase in urmă cu un intrg veac in fața Ru
siei reformate, oare, toate acestea, nu sc pol asemăna
cu un somn straniii: vrăjit, sub ecourile viețel părăsite, înde
părtate, vieață al cărei murmur trecu peste capu-i, ca și bu
buiturile neguroase ale tunurilor, peste capul polonezului ddormil în pivniță ?
Fără-ndocală, cind polonezul dispăru, fără a se ști unde,
ritdcle-l căulară: poale câ-l bănuită a fi pc und_c-va, pe aproa
pe, poate că se invirliră la cițî-va pași dc iei Dar pe urmă,
inccl-încel, începură să-l tiile, iear mai pe urmă, cei cari-l
căulară muriră unul după altul, și prinirc urmașă acestora
sc repeta numai legenda : mai fu un om,și’ombun fu, dar
dispăru fără a sc ști unde.
'
•J>'i Ccrnișevski fu la-nccpul căutat. Pierderea lui fu foarte
simțitoare pentru societatea rusă înaintată, care nu putu să
sc împace lesne cu asemenea pierdere. Dar numele lui, în
cepu incel-inccl să se prcfacâ-n legendă.
.Nit știu dc sc va găsi vre-unul din cetitori care să știe,
că s'au făcut încercări pentru liberarea lui Ccrnîșcvskij. șîpuțin a lipsit, pentru ca.una din aceste încercări sa se termine
cu izbindă. Pentru această încercare, nmlți oameni au în
fundat, pentru toată vieața, ocna sau închisoarea celulară,
leu am avut cinstea să mă inlilnesc cu eroul dc căpetenie
al acestei încercări, cu Mișkin, pc cind Icra expediat la Rara.
Icată cum s’a făcut încercarea : Mișkin se prezentă la Vililiisk, in uniformă dc ofițer dc jandarmi, spunind că anca
ordin să i se prcdcc pe Cernișevsky, numai de cil, pentru a-l
transporta la Irkid.sk; dacă nu mă înșel. Prefectul fu prins
dc bănueală și refuză să prcdcc pc Cernișevsky... Sc zice că
eghîlctclc lui Mișkin nn icrau agățate in partea in care tre
buea. Dar asta, nu mi se pare adevărat, cu atit mai mult,
. cu cit Mișkin nu prezintă ordin dc la guvernatorul din la
kutsk... Mișkin sc încercă să fugă, dar fu prins și arestat,
izbutind să fugă pe urmă din nou. După asta, Cerni
șevsky, scrise o categorică rugăminte, să nu sc mai facă asemenea.încercări; rugăminte care s’a tipării în revistele ru
sești de peste graniță, în anul 1870.
In anii următori; se vorbea de Ccrnișevski], din ce in ce.
mai puțin.<„Ceri de făcut" sc cetea șisccomenla, dar cele mai
frumoase lucrări ale sale., măreața și înflăcărată lui activi
tate, puțin cile puțin fu uitată.
i Nouă pe veneau zvonuri îngrijitoare despre Ccrnîșcvskij.
Prin 1870, circulă un zvon, că Cernișevsky și icra in mormînt. Se vorbea apoi; că facultățile lui mintale icrau isto
vite, și chiar că inebunise. Că-și păstră, pănă la sfirșilul
m'e/ei, puterea mmțcl sale mărețe, asta o dovedește. îcl, în
«niî din urmă, cu lucrările sale minunate și energice, asupra
traducerilor. Dar că nu mal icra „în toată firea" am auzil-o cu cite-va săplăminl mai înainte dc moartea-i, chiar
de la oameni, cari au vorbit cu ici după inioarcc.rea-i din Si
beria. Articolele sale răzlețe mi' mai aveau urc-o însemnă
tate deosebită și chiar trecură neobservate. Ori-cum, iele pro, noc arâcompălimire, din pricina tonului lor ncohjșnuil și,
pentru timpul nostru, ciudat.
Zvonurile a.-dca. inse, ierau cu lotul neadevuralc și sc lă
muresc. qsi-fcUii; întâi, Ccrnîșcvskij, fusese pururea cam ciu
dat i al doilea, cei asupra cărora ici produsese o asemenea
33
impresie, fără îndoeală nu cetiseră povestea ce-am pus in
fruntea apcslci lucrări ți ml aveau in vedere că Ccrnișei’sky,
se întorsese la noi din adincul a 50—60 dc anL 1'oată chestica nu icra tă dinsul icra „schimbat, ah, cit de schimbat*,
ci din potrivă, tel rămăsese tot cel de mal nainte, cu ace
la? feliii de glndirc, ca accea-șt credință numai intr’o rați
une civilizatoare, cu acelaș dispreț față de autoritate, pe cind
noi, in acest timp, irăirăm un întreg veac de experiență, de
decepții, de utopii zdrobite, și am ajuns a nu mai avea nici
o incredcrc in rațiunea civilizatoare, la care ne închinam
altă-dală. Cernișevsky, apăru intre noi ca figura arhaică a
polonezului din veacul al 18-lea. Nu ne mai cunoștea de loc,
iear noi ajunseserăm să-l uităm, de aceea ni se părea ciudat.
Să mă iniorc inse la subiectul micit, de a comunica pății
nete știri despre Ccrnișevskg, știri adunate de la oameni-cari
au trăit împreună cu tel,
ief, ca și de la insu-și Cernișevsky,
pe care l'am intilnil prin August 1890, cu două luni înainte
de moartea-l.
Se zice, că Cernișevsky a scris in. timpul din urmă niște
memorii, pe cari le-a trimes unor cunoscut!. Așa că peste
puțin, vom cunoaște amănunte asufpra activitățel, ca și
asupra viețel lui din Siberia. Pentru moment avern puțin
material cu referire la asta. Rara, moarte a cunoscutului
luptător șocial, trecu aproape neobservată in literatură.
Cite-va necroloage slabe, două trei notițe, și nimic mal
mult. Asta mă silește să comunic și puținele lucruri ce
le cunosc leu.
Prin anul 1881 soarta mă azvîrli prin depărtata Siberie,
in județul lakutsk, in care se găsea Cernișevsky pe vremea
aceea. Pe cind Ieram in Irkutsk, leu iear auzii zvonuri
stăruitoare se povostea că Cernișevsky murise și că până:
la moarte, cițl-va ani fusese nebun Se lămurea și pricina :
puternica lut intelectualitate, zbuciumată de neactivitate,
nu găsise altă Ieșire : se spunea că Cernișevsky nu lăcea
alta de cit să scrie de dimineața și pănă sara, dar știind
că i se vor lua manuscrisele, ca și înainte, arsese tot. Se
mâl vorbea, că ar fi inebunit chiar înainte de a fi fost
permutat in județul lakutsk.
Sosit la locul ce-mi Iera destinat, in orășelul Aroga, la
200 km. depărtat de lakutsk, aflai că zvonul despre moartea
lui Iera mincinos, Iear zvonul despre nebuniea-I se dez
mințea, pănă la Ieșirea din Zabaical. Aflaiu, că aproape
de orășelul, in care trăeam leu, se găseau tovarăși de în
chisoare, de-al lui Cernișevsky. Aceștia Icrau așa numițil
cKaragozovi», în cele din urmă toți reintorșl in Rusia,
sau din cel amestecați in procesul scoalelor de adulțl, proce s
care umplu Siberia cu oști întregi de exilați, .a cest proces
Ie acum cu totul uitat. De la aceștia am aflat că grozavele
zvonuri asupra hoaței lui Cernișevsky, Ierau neintemeeâte,
Cind fu trimes la Nercinsk, mi se pare, Cernișevsky trăi
■
împreună cu niște polonezi, oameni fără cultură, cari
plecau in fie-care dimineață la muncă. Curtea devenea
atunci pustie și liniștită. Numai Cernișevsky rămînea cu
cărțile In cămăruța lui. leu intilnil in urmă pe unul din
acești polonezi. Dinsul îmi novesti, că Iei cu toții stimau
. pe Cernișevsky. Bunătatea lui de suflet, seriozitatea lui
necurmată, priceperea lui de-a vorbi simplu cu oamenii
simpli, cind trebuea, toate astea i-atraseră dragostea tu
turor : toți se obișnuiseră să se adreseze lui pentru ale
împăca certurile atit de dese in asemenea văgăuni, unde
oamenii, din pricina suferințelor, mal-maî să se minince
unii pe alții. Și Cernișevsky, cu o răbdare neobișnuită,
intra totdeauna in inima orl-cărel neînțelegeri. înainte de
venirea lui Cernișevsky lucrurile ajungeau cite o dată pănă
acolo, că, după osinda obștească a camarazilor, cite unul
primea bătae. Cu Cernișevsky nimic din toate astea nu
avea loc.
eln de obște, im! spunea un polonez inteligent-, care
trăise doi ani cu Cernișevsky, noi nu l'am văzut nici o
dată supărat sau abătut Despre pricinile exilăreî sale, Iul
nid o dată nu-I plăcea să vorbească. «Dumnezeu il știe.
Poate că lor Li-I cunoscut de ce m’au surgunit, dar leu
nu știua. Și după asta urma vre-o anecdotă sau glumă.
Numai o dată l-am văzut plingluu. I se aduse o dată scri
sori și ziare : uoî .ședeam in curte cu iei. Dinsul, deschise
o carte, o răsfoi, pe urmă o scăpă jos; se sculă repede
și lăcrămind plecă.Cind deschiseiu cartea, găsi acolo cunos
cutele versuri ale lui NekrasolT. Din delicateță nu l-am
întrebat do. asta, Iei do asemeni tăcu, dar in urmă se ob
servă o deosebită notă dureroasă iu cugetările sale».
Nu știu, chiar din Nercinsk sau după.
după ce
ce fu
fu trimes
trimes la
la
Akatal, in închisoarea sa începu să se trimeată exilat! po
litici. Cu chipul acesta se alcătui o
i«»trnr»„x
5:-.
o întreagă societate, (lin
�?
I
Ițî
I'
34
REVISTA IDEE1
care făceau parte, pe lingă polonezi intoligențl, chiar doi
garribaldienl. Această întreagă companie iera unită: numaf Cernișevsky se ținea la o parte, ca și mal înainte.
Gernișevsky făcu cunoștință, aproape cu toți, cu unii chiar
foarte de aproape, așa-cii nu se poate zice, că so ferea de
a lega noi cuDOștințî Bar Iei, prin năzuințl și vrfeță Iera
cu totul în afară de cercul lor, In afară de intimitățile,
de partidele, de certurile și împăcările lor.
Din cînd in cind se organizau cfetirl sau dări de samă.
Intre incluși Ierau poeți, economiști, critici și publiciști.
Cernișevsky cite o dată asculta la cetiri, lear une-orl Ici
insu-șl lua parto foarte original la Iele. Intra, avind iu mină
uu câet gros, ședea, deschidea caetul și începea să .șl ce
tească nuvelele, niște alegorii lungi și altele. Asemenea cetire
.dura cite o dată două .și chiar trei seri. Unul dintre asculntătorî, scrise in urmă conținutul acestor lucrări. leu nu voiu
vorbi de acestea, cu atît mal mult, cu cit nu-mf amintesc
rnal multe amănunte auzite de la a doua persoană. Voiu
spune numai, că o povestire, scrisă de G. și Ș, alcătuește o întreagă nuvelă, cu multă acțiune desfășurată, cu o
mulțime de aventuri, cu locuri de înmșirl științifice, cu
analize psichologice’și chiar fiziologice. La cetire, Gernisevsky nu se grăbea, cetea liniștit și curgător. Ge mare
fu mirarea ascultătorilor, cînd unul din Ic’, privind peste
umărul cetitorului, văzu cum acesta, foarte serios, se u ta
în caetul nescris,, și întorcea filele albe. Mal tîrziu, intru
cit-va atit leu cit și fratele mleu, care cunoștea bine pe
răposatul, avurăm prilej să ne convingem de această mi
nunată facultate de improvizare: improvizarea lu', sămăna
mult cu cetirea unei nuvele bine scrisă și cu lotul lite
rară și curgătoare. Aici se vede și o altă’ trăsătură a lui
Gernișevsky; pe care am observat-o cind am făcut cuno
ștință cu lei; anume, o oare-care șugubeție, cu bunătate
de suflet, prin care ii plăcea cite-o dată să mistifice pe
cel ce stătea de vorbă cu Iei : omul trebuea a-șl ascuți
mintea, spre a nu lua în serios vre-o glumă de-â lui. Afară.dc asta, iei dese ori, cind; expunea vre-o cugetare,
însemna legătura argumentărel sale cu jaloane deosebite,
dîstingînd toate căile logice, ce ar li dat ascultătorului
putința de a-1 urmări. Așa-cii cine-va; cind vorbea cu fel,
trebuea să facă cele mal neașteptate diversiuni spre a nu
pierde legătura generală. Dar, tocmai de-aceeă, îndată ce
ascultătorul îi înțelegea chițibușul, și nu p erdea din ve
dere nici fondul, in ochii lui isteți și plini de bunătate se
zugrăvea plăcerea, chiar «admirarea.
Așa l-am văzut leu în anul 1889, cu cit-va timp înainte
de moartea-I, așa-1 descrie și-l arată,.cel pe careul citez mal
la vale. Aceste spuse, pot să reproduc cuprinsul povestirel despre care am pomenit mal sus. Să nu se uite, că nu
putem judeca dacă gindirite exprimate in lea, sint ce-va
serios, sau Ie numai o simplă glumă, opera unul creer
puternic, cam umoristic, in mijlocul neactivitățel din în
chisoare. Voiu observa că însu^șf titlul poveitirel, « Nu
pentru toți», înlătură orl-ce neînțelegere. Cernișevsky nrată că asta nu-I o regulă1 pentru toți, ci numai analiza
unui caz particular;
Persoanele in acțiune sint: o fata rusă și doi adoratori
al Iei. Amindol, Înțelepți, buni: amindol/îndrăgostit! de
lea. Fîe-care, se-nțelege, avea calitățile sale mintale și
caracterul său, fie-carc avea și cusururi. Dar toate as
tea, le rinduise natura intre lei așa feliu, că trăsăturile
unuia împlineau pe ale celuilalt. Fata ii iubea pe amindol.
Cind lea se hotărî a da preferință unuia* simți că pe cea
Jaltă figură, lea trebuea cu durere să o zrnulgă din inima
Iei, și însușirile sufletești pe cari trebuea să le respingă,
in aceea-șl vreme o atrăgea și-I Iera greu a se lepăda de
Iele. Atunci ambii tovarăși rivali, se liotăriră să tragă
sorți, și unul cedă, dispărind pentru totdeauna, nu se știe
unde,
*
Tinăra fernee, simte pierderea și mal mult: dragostea
soțului fel, nu-I poate da deplină liniște: lea sufere, slăbește
și medicii o sfătuesc să călătorească. In Oceanul cel Mare,
ii apucă furtuna. Corabiea se zbuciumă pe valuri, lipsită
de cîrmă, cu pinzele zdrențuite. Partea aceasta, asernănatoare cu ceea ce se întîlnește în romanele de senzație,
ie parodiată cu mult umor... Slîrșitul furtunel, aruncă pe
«nărui bărbat cu femeea--, să picară in valuri aproape de
o insula necunoscută. In clipa din urmă, cînd le ierau slei e cele din urmă puteri, cine-va de pe insulă le vine fn
«tju or și-s scăpațl. Dar văd, <ă scăpațl de furieă olementoor ieiajunseseră «jocul» caprițioasel soarte. Salvatorul lor
nu lera altul.de cit insu-șl tovarășul și rivalul dispărut
Ienlru tot'V;aunQ- Chestiea izbucnește din nou, într’o formă
și mai tragică incă, de oare-ce insula fiind nelocuită, sin
REVISTA IDEEl
gurii locuitori i6rau Iei, înconjurați de capricioau|
gitorui ocean.
' ■ W inu.
Se începeTin întreg roman, cu scene chinuitOar
și desperare nemingieatu. La urma urmei, cind R’ue'.°zle
ajunge la cuhne, cul-va din trei, pare-ini-so ci .• Ika
femei, ii vine-n minte chipul cum să leasă din încu/?erM
Această Ieșire, dacă păcătuește prin ^ce-va, pficătu.
nume prin deosebita Iei simplitate. De ce toaip e
chinuri, cari duc la ură, la omucidere, la peireâ v’!^'5
cite-sl trei, cind toată afacerea consta in a trăi • 4
trei..*, adică cite-.șl trei împreuna... Afacerea Iera mu
limpede doară... încercară, și după o ușoară învingide
unor simțiminte înrădăcinate, totul se rîndui de mi e ’
Revine liniștea, înțelegerea șij in loc de iad, pe dPS|1/u?ei
sulă se întronează raiul.
'•
Mal departe, tot ca-n romane, se încep aventurile * Oh»
pentru patrie,»priviri triste spre întinsul ocean, speri »
desperări și leLr speranțe. La orizont apar pinze* k- '
sint pe corabie, sint in Europa și anume in Angli/’/
socotesc Anglia ca o țară a libortățel și nu găsesc cu c i
să se ascundă, do oare-ce in originala lor alianță, nuTa
sesc nimic anti-social. Cu toate astea se văzu ca' tocm i
in Anglia, această țară a tradițiilor și a romanului familia
unde se tolerează conrupțiea cu condițiea de a salva a
parența puritană, unde col mal bine-făcător om, /
poate scăpa de pedeapsă pentru călcarea acestei apăreau
in Anglia, alianța lor fu privită ca un scandal. încep
birfell prin vecini, opiniea publică silește autoritatea să se
amestece și tus-trel eroii noștri sint aduși pe banca acuzărei
Tribunalul public, discursul procurorului, apăsarea acuzatorilor și apărarea impricinaților, toate apestea sini
descrise foarte amănunțit. La ultimul cuvint, uuul din
împricinați, pare-mi-se că chiar femeea, ținu o cuvin tare
strălucită, in care stărui asupra dreptului ce fie-carc aro
de a-șl rîndui vieața după cum îl dictează conștiința. Ica
povesti despre încercările lor de a-.șl rîndui vieața după
codul comun, arătă la ce rezultate ablea i-a adus pe Iei
trei, acele încercări, arătă cum soluțiea găsită, ii scăpă da
moarte. Jurații ii achitară și Iei plecară in America, unde,
in mijlocul flerberel noilor forme de vieață, alianța lor gă
sește ingădueală și lop legal...
Afară de această nuvelă, in notele lui G. și Ș. se găsește
și coprinsul unei comedii alegorice, scrisă de Gvrnișevsky
și chiar jucată in închisoare.
Nu voiu vorbi despre subiectul acestei comedii, al cărei
tot umorul i s’a stins incă de la intăea înfățișare.
Gea mal mare parte din tovarășii lui, fură trimeșl, îna
intea Iul, în exil. Iei li ură multă sănătate, lear in urină
insu-șl fu trimes la Viliuisk, spre nord, in județul lakubk.
Viliuisk, Ie așezat lingă un riu, caro poartă acelaș nume,
cîte-va sute de kilometri departe de Iakut.sk. In acest draș exilați politici n'au fost trimeșl. Prin anul W),, fu
zidită acolo o pușcărie, anume pentru un arestant. Mal
Intăl se puse acolea, arestatul losofat Ogrisko, vestit pe
vremea Iul prin aceea, că ocupind in Petersburg o slujba
înaltă, la Ministerul Finanțelor, ținu în minele lui «hune
•1 verigi din aintrigelo poloneze», După ce Ogrizko fu g'‘ilP?
și i se dete dreptul de a trăi orl-unde in Siberia, închi
soarea rămase goală și fu mutat in lea Cernișevsky- ,
Această perioadă a viețel sale siberiene, Ie incă și ra
puțin cunoscută. «Acum* neliniștitul mleu gind,
intr’acplo, spre dinsul, in Viliuisk, in recele mormint ui
Iei zace singur în întunecata închisoare»... Cam <w-\
se termină notele lui Ș. Aceia-șl oarnem, cari nu ore
zvonurile aduse de mine din Rusia, asupra înebunire
Gernișevsky la Zabaical, aceia-șf oameni, repetau acea *•
ribile temeri pentru Cernișesky la Viliuisk.
Vieața lui in Viliuisk, fu intr'adevăr înconjurata de '. iu
care Ie atît de rar cu putință in Rusia. O data
orășelul nostru un alt scriitor. Modest și încărcat
milie grea, pentru care dese- ori trebuea să facă oa
compromisuri cu conștiința-1, iei tot părea om nu c
căzut in noroiul văgăunelor siberiene. Veni la
joj
cărți și promițindu ne din parte-I să ne folosim u • la
Pe una clin cărțile lui Iera scris : acestuea și acea«c țcr,i.
Gernișevsky. Nu-mi mai amintesc ce anume car
u.
Părea, că scriitorul servise mal nainto Ia
i.Loarea
noștea bine pe Cernișevsky. Ici imt spuse că in
j0lui Cernișevsky se putea numi închisoare, num i f0il
mătate. împreună cu Iei trăiau trei jandarmi, n
și cițl-va cazaci, cu șeful lor. Dar Cerni.șevsln •. cOUocamera lui deosebită și putea ieși cind voea._j și c»
ștință in oraș cu Prefectul, cu cițl-va luQv\;st'pa păți11'
niște comercianțf. Dar făcea vizite foarte rari și *
pe dinsul il ,strîmtora faptul, că străjerul carc-1 urmărea
d(> departe, trebuea să-1 aștepte : rara lui delicateță in
privința asta, îl amăra orl-ce plăcere a acestor vizite. «De
{•e 8il-l .silesc sărmănul să rnă aștepte ? Nu, mal bine scu
fii», zicea Iei, și se întorcea în cămăruța lui.
.0 dată pe lună, in micul orășel, care sămăna mal mult
a un sat mare se auzea clopotul poștal: poșta aducea lui
Gernișevsky scrisori, ziare și reviste, lei Iniprăstiea pe
dată cărțile prin oraș, dindu-le după gustul cetitorilor.
Gind Iera întrebat de ce oprea pentru sine ații de puțin,
răspundea: «Dar, n’all înțeles socoteala mea? leu sint
foarte lacom, o să mă reped și o să înghit totul dc-o dată.
Dar așa, cu porțiea, o să-mi ajungă luna întreagă». Lui
Gernișevsky ii plăcea să i se ceară cărți și cu uragă inimă
fle întreținea cu temnicerii saf. O dată intilnil, la Lena, un
străjer, care mă suprinse prin distingerea lui si prin mo
dul lui dc-a vorbi. Atlaiu că Iei fusese un an* de zile cu
Gernișevsky. Acest străjer- 5ml spuse, că Iei cu plăcere
ar fl primit incă un an asemenea slujbă, lără a lua in
samă vieața cînească de închisoare Aceste știri imprăștîară din nou temerile ce le aveam Iera vădit că omul
acesta să stăpinea de minune, se ținea in firea lui, si nu
se lăsa ca greaua și mortala timpenie a acelei extremități
pustii, să-I învingă m i n t e «a puternică, sănătoasă, prin
care s’«a distins totdeauna in lupta in contra autorită
ților pseudo-culte. Dar cite puteri nu s'au pierdut pe ță
ranul acesta deșert, in lupta neroditoare cu mlaștina rnorțel. leu am văzut oameni, cari au trăit mal puțin de cit
Gernișevsky in mijlocul pustietății siberiene, și căror nu
le mal r. măsese figură omenească.
O dată, la Oba, cind o corabie cu exilați politici opri
la mal spre a-șl aduna lemne, din apropiatele bordee de
ostiaci, Ieșiră cițl-va ostiacl și ostiace, cu copiii lor. Unul
din acel sălbateci, îmbrăcat ca ceilalți, cu blană sălbatecă,
cu fața acoperită toată cu unsoare și fum, văzind vaporul
cu «politici», vorbi cu Iei pe rusește.' Se recomandă că
Iei însu-.șl iera exilat politic, trăind printre ostiacl.
Oostiacă care privea prostește la streini, Iera fcmeia luf,
lear micii sălbateci cari se țineau grapă in jurul Iei, co
piii Iul. Cu lacrăml in ochi Iei salută pe necunoscuți-I to
varăși, cind corabiea se deslipi de mal, și din cuvintele
lui se vedea că se dezvățase de-a mal vorbi rusește
Da, trebuie să fi avut cine-va mintea lui Cernișevsky,
ca să reziste singurătățel, in lungul exil, fără tovarăși, fără
prieteni. Iei rezistă și, pre cit mediul incojurător fu de
asta capabil, Gernișevsky il ridică pană la sine. Dar exilul
luă totu-șl de la Iei ce putu. Zinulgindu-1 dn contactul
direct cu faptele vil ale viețelintelectuale, exilul lipsi pu
ternica lui minte de hrana Iei naturală, indispenzabilă
pentru dezvoltare.^ îef in conformitate cu această vieață. Cu
mare trudă putu lei să șf păstreze destoiniciile sate anteri
oare. Dar se menținu numai la acel grad, la care l-a apucat
exilarea, 'el s’a întors Ia nof acelaș cum Iera la începutul
anului 1870, fear timpul de atunci, in bine sau rău, s’a
ridicat mult. lutr’ădevăr, ciocnirea speranțelor îmbătătoare
cu temnița, a reformelor anterioare cu regimul antedeluvian al Siberiei, această ciocnire nu putu să nu se res
pingă asupra-'. Și s’a resfrins prin iuti, ărirea unul umor
sceptic, și a unul feliu de neîncredere in căite anterioare
ate progresului. Dar numai atit. încolo dinsul nu se schimbă.
La 1883, leară-.șl se raspindi zvonul, la no1, în județul
lakutsk, despre moartea lui Gernișevsky. Dar numai de
cit. acest zvon se schimbă într’o știre îmbucurătoare. Cernișevsky se înapoea în Rusia, Cernișevsky Iera in lakutsk.
Intr’adeyăr Cernișevsky adus in Velini fu condus de străJWI direct la guvernator, care-1 ospăta cu gustare și pe
dală, fâră a-I lăsa să nopteze și să se odihnească, îl expeme. spre Rusia, ascunzîndu-1 cu stăruință și nescriindu-I
"ici numele pe la stații. Cernișevsky, care luase gustarea
guvernator de dragostea pspitalitățel, repede se con
vinse de însemnătatea adevărată a acestei dragoste guver
na torească. Ne dindu-i-se voe să se oprească în oraș și
Ra se odihnească, expeditorii lui îl strecurară pe-ascuns
cite-va. clipe, la un cunoscut locuitor din oraș, care mal
apoi, îmi spune«T. clătinind din cap ; distins, huit domn, dar
tei se pare că nu-i in toată Ițrea.
Ge are ?
! ~~ Dar să vedețf singur: voea mal intȘI să se oprească
să se odihnească. Străjerul lui il sjnise că nu se poate:
K’ivernatorul ordonase aspru să nu se oprească de loc.
*e urcă în sfirșit in căruță, neslăbind pe străjer: acel pu
țin1 « 'no întoarcem la guvernator ea să-t dnu o r u b l ă
I entru gustare». Mă rog ce-nsamnă asta ’? Mult ii trebuea
guvernatorului rubla hiL
.35
Mal pe urmă, cînd m’am întors in Rusia, mi s’a poves
tit un epizod curios, In legătură cu îimpoerea secretă a
Iul Cernișevsky, inapoere care fu cunoscută în Rusia din
ziare. Cu cite-va ceasuri înainte de Ieșirea lui Cernișevsky
din lakutsk, pe riul Lena plecă poșta. Poștaș.d, ca și toți
din oraș, știea firește că Cefnișevsky va pleca după Iei.
Și voind să se arate inimos, prevesti"pe toți supraveghe
torii. Cu chipul acosta, ajuugind din stație in stație, Iei
găsiră la mal o nouă luntre, cal și căruțași, în haine de
paradă pe cit cu putință. Asta atrase luare amintea străjerulul Mașkof, cu care in urmă am făcut și leu cunoștință,
și care ,avea o părere exagerată de mteiunea sa.
— Ce dracu-I asta, se mira Iei, de unde știți voi, că
Iera să sosi m *?
— De la poștașul N. N.: Pregătiți-vă, ne-a spus lei, pen
tru că aduce pe Cernișevsky.
—
ilF.- - îcî nu-I dator să știe pe cine ducem.
In inîmoșiea sărmanului poștaș, Mașkof vedea destăinu
irea unul secret de stal. .Se-nțelege, asta nu-I de mirare.
Mult.mai de mirare Ie că inimosul poștaș ișl pierdu slujba
numai pentru atita, pentru că aflase ceea ce întreg orașul
știea și pentru-că făcuse Străjerîlor un serviciu real, căci
pe toata Lena, luntrite, caii și căruțaril .il așteptau gata
numai' să plece.
Acum, lăsiud astea, cari se cunosc din ziare, voiu trece
la descrierea intrevoderel mele cu Cernișevsky.
La 17 August, 1890, spre orele 6 gara, sunat la căsuța
dc lemn de peste drum de grădina publică din Sarat jv,
in care căsuță traca Cernișevskv.
In Saratov, mi se spuse că Iei trăea, ca și la Astrahan,
ca un pusnic ; nu se intilnea cu nimeni, și intrarea la
Iei Iera foarte grea, cu nepuntință aproape. Se spunea
chiar că la ușă Iera scris: animeni nu ieste-primit». Ase
menea lucru, se-nțelege, nu Iera adevărat, dar că intrarea
la Iei Iera foarte grea, asta am constatat-o însu-ml, deși
aveam temeiu a spera să fiu primit. Gu Nicolae Gavrilovicl făcusem cunoștință de mult, prin fratele mleu,
lear in timpul din urmă ne și scrieam. Iei rnă pofti casă
ne vedem, și, ceea-ce-I mal însemnat ieste că prhnitu in
vitarea chiar de la Olga Socratovna, femeea lui.
Gu patru ani înainte, pe cind Cernișevsky trăea la As
trahan, scrisei fratelui mleu că aș fi vrut pe vară să. merg
acolo, să văd pe Cernișevsky. Dar atunci Cernișevsky
răspunse :
;—Nu, asta nu le deloc de nevoe. Noi cu Vladimir Galaclionovicl, sintetn ca două mere putrede. Pune-le la uu
loc: mal rău o să înceapă să putrezască.
Prin asta Iei dădea să se înțeleagă ci în ochii autoritățel reputațiea noastră iera compromisă.
In timpul din urmă, Iei ișl îndulci cu mult, acest aspru
regim, leu cred, ci și aici, ca și cu cetirea cărților ve
nite cu poșta lunară în Viliuiskgel avea o anumită sis
temă. Dar Olga «Socratovna, urmi a se ținea pănă la sfirșit
do-asemanea regim. Așa-că. după cum am aflat pe urmă,
in lipsa OlgăI Socratovna, Cernișevsky cite-o dată primea
pe cine se-ntimpla, pentru-că la Iei veneau vizitatori cu
to t-ul intîmplătorl. Altă dată nu primea pe nimeni de
cit cunoscători ai secretului, pe care ini l'a descoperit .și
mie la întrevedere. Trebuea, fană a suna, să intri prin in
trarea principală, să ocolești și să treci prin bucătărie,
leu n’aveam ne unde să știu mal dinainte secretul acesta
și după cite-va minute ieși bucătăreasa. Fără a deschide
de tot ușa, lea mă privi, ca și cind ar fi voit să-și aducă
aminte dacă mă mat văzuse cind-va, și apoi, zlmbiud,
im! spuse că Nicolae Gavrilovîcl nu Iera acasă. — Da'r Doamna ?
—. S’a dus la N. N. cu trăsura.
Mie mi se păru că Cernișevsky Iera in cașă și că bu
cătăreasa do aceea zimbea. inse n’aveam ce face. Școseiu
o carte de vizită, scrîsoiu Tă o să vin a doua-zi și o
dăduiu bucătăresei, nescriindu-ml inse adresa.
A doua zi dimineața, Ieșirăm cu femeea mea din hote
lul tătărăsc. unde descinsesem ta Saratov, in oraș, sprda
tirgui cite ce-va. Cind ne-am întors acasă, pe la nouă cea
suri și jumătate, găsirăm un bilet. Iera scris cil trăsătu
rile mari ale lui Gernișevsky: *Am venit, voiu veni lear
intre 10—10
CcrntșciJskg-.
Intr’adevăr, de-ablea ne așezarăm la ccaiu, si la ora fi
xată, ușa scirții și cine-va nevăzut vorbi de după ușă:
— A-a, sin teii acasă. Foarte frumos, leată-mă și îeu. EI
cum vă alinți, cum trăiți, Vladimir Galactionovicl, cum
-trăi ți ?
Aproape, de isprăvitul acestor cuvinte, Gernișevsky și
iera la masă, iml dădu mina, ca și cum am
r*” fi
*• fost niște
�36
REVISTA IDEEÎ
vechl cunoscuțl caro nu ne-ani 11 văzut de cit doar du bun șl cinstii, cum Icra cu â() do ani înainte h
trebuie,să să Înțeleagă condițional, Asta va
T’tto.i
ci te-va zile.
bă olfiul rt FiliiiasJ In ncelca-și relații față cudiLi.c,hS
— Dar cine-I cu I) voastră ?
ale viețel. Ducă vieața întrl-agă. Ie pretutinden p Mfî
— Femea mea, Avdotia SemenoVhîh
— Așa, foarte frumos, foarte frutfios; leată Lă leu mă tată, dacă noi și cunoscuțil noștri no mutăm |m„?
dit că nu, putem observa met o Schimbare dev'*
bucur mult, mult mă bu’CUr. leată-mă și leu#
leu văzusem portretele lui Gcrm.șevsky. Unui din tete G>îVlil.^Vsky hlcf n'a iost atins de vieața noasW®*
Fieața noastră se petrecu departe de-a sa,
ln5ftr
fusese seni la Astrahan, cu un an înainte
VenjrbA-1 la
SaraIov. In acest portret GernișevekȘ” 11U semăna de loc cu prinde în șinei fitră u lăsa nsuprn-l măcar niște a'' (|iacel tinăr visător, cu umerii obrazului puternic înfloriți, celo r.n Jeăă fiul asupra nemișcatului mal, urm0
cu nasul aproape drept, și cu niște buzeltne do tot. pa (țâre Iha'rlurisesc p oare-caro ciocnire, un semn,
('ar*l'4
il cunoșteam după uu portret al lui de mal țuahite. Dar
— Gu publicistica
Zise GeriiișcVsky o dad {
cînd dndul cu ochii intăea dată du (bl, hu-1 cunoscuiu. mleui cind acesta ii Vufbi să se ocupe dinnou
Cum voit! să mă ocup cu publicistica ? El ilr> Cu
Ultimul lui portret, do după hlloarcere, in&țoșază pe un
om matur, pe față vu cbirciturl adinei, care foarte puțin voi chestiea zilei Ie noul așezămint al adu nărilor îl<:u")k
săroăna a «literat». Desul lui păr lncîte!, 11 cădea pe Cum să scriu .despre astea cind u’atn fost nici o
(,a’* In,
frunte ca le Gogol. Exprimarea lui ICra sbrioasă și nu se tr’o adunare sătească.
Nici o datăi.i Se hlțelegtli ud tJnfe-tie igj m
.
observa la iei nici o urmă de zimbet bine-voitor.
Vocea, pe care o Auzirăm încă de după ușă, Icra hă- into do deschiderea noilor așezăminte și cinci s’a I il3;
irinea.scă> puțin surdă, dar figura lui, nîal intăl mi Bil n- Iera vorba să și fie desliințațe. Toate gindurile, tn » ’■
tătă foarte tinărâ. Această iluzie, o provoca iWal ales pă militările, toată vieața acestui om, nu fură de cit i j1’
rul lui castaniu, lung și pieptănat în .jos, fără nici un lir rile .și frămîntările uilul scriitor rus, nimic mal m?i 5'
ulb Dar cind il priviiu în față inima mi se strinse.atit de să-1 ajungă asemenea sdțirtl. Iei. ca șj Ștedrin, n'atJ1 <*
suferind, de jalnic și de bătrin mi se arătă fel, sub in- micj do c.lt llldflltltră : ililil ihitiiiid, tlicl, barib'ră, nim? D1”
fațoșarca lui tinără. In realitate sămăna 'cu potretul» M1- plitu să-I ușureze dlirerea _ exilului. De ăselfieâenj^
»naj că trăsăturile-1 bărbătești din fotografie îâraU inlr>a- nu-I putu ușura durerea-nici după întoarcere; In sa,- j’
deX’ăr teai fine: în natură, figura luî icra mal bărb'âasă (el fu ca un bătrin bolovan, departe de malul rliilai 1
•șî acrul acestei figuri fora npimâpe niOrihintal
re-șl schimbase albica. Acel riu curgea unde-va, undT
Figurile galbene, ce-1 apu'case in Astrahan, își filceau e- lui vil șopteau încolo departe, dar aceste unde nu nu
fectul lor pierzător. Polonezii, cu cari m’am intilnit și cu udau singurătățile și dor nțele lui.
cari am trăit în județul lakutsk, au făcut următoarea ob
In vorbirea-I strălucea mintea lui de mal nainte dh
servație interesantă. Unul îmi spunea că toți cari, după lectica lui de odinioară, dur materialul asupra cărui ta
©e trăeau mal mulțl ani sub climatul din lakutsk, se in* crase nu se mal mlădien la asemeni laboaro. Iei rămisa/ :
torceau in patriealor numai de cit după liberare-, mureau Ca și mal nailitej raționalist in modul de a gindl ți
foarte repede. Do aceea, cine putea, căuta să Ușurele tre
nonlisit In fond.
cerea, oprindu-se citc un an, do! SaU trei, prin județele
Ingăduindu-lht âd pășești peste marginile lucfărel«
sudice ale Siberiei sătt ude nord-apusene ale Rusiei mhahl propus; mă voiu încerca să schițez principiile do
europene.
căpetenie ale intelectualitățel lui Cernișevsky,,.
Dacă* această observație Iera dreâplă ori daOă acele
întreaga istorie nu-I alta de cit schimbul diferitelor almorțl lorau numai intftnplătea?e; nu știu, dar știu că logisme, caro se petrede după formula lui Hegel. «Dora
față cu Cernișevsky lucru se adeverea. Din frigurosul la dlli=ml că asta nu-I așa, că, pozitiv, antiteza și sintenlul
kutsk, Iei ajunse în căldurosul Astrahan, cu totul sănătos. Hegel; nu are loc in istorie, și leu renunț la toato ob
Fratele mleu ha vă>.ut ca-n portret-. Dih AsirahaU trecu ținerile mele», scrie Ici lui VernadskL Mal departe: «ma*
la Saratov, după cum îl vedeam < încovoiat, cu aer moi - terialul de căpetenie, asupra căruea lucrează rațiunea,
mintal pe figură, cu acea ghrtnVă boală in sînge, care îl care vreiaiă formele sociale, slut interesele egoiste și mal
tira spre mormlnt-.
hâinte de toate cele materiale, Dacă se calculează intere3
Simțul unei compătimiri neașteptate și dureroase mă co sole astea,, daca se ia ca scop, maximul îbdcatulărd cdol
pleși de mal multe ori in timpul convorbire! cu Iei. Convor
mai mare număr de oameni, ditcă se 10a aminte starea iu
birăm cu Nicolae Gavrilovicl, din ttăpul locului, câ și cind caro zace marca mulțime, cafe acum din lipsă de jude-’
urn fi fost niște rude de=âproape, Cari se vedeau după o cată, din neputința de a-șl da saniă, tolerează existența
despărțire indilungțrtă. Iei vorbea viu, chiar vosolț stăpî- Unei aritmetici sociale nenaturale, restul se poate preve
nindu-se do minune <5jnd ît veneau durerile, cind suferea:
dea și prezice#..
și se putea să nu sufere Iei grozav ? Iei slifdri pururea
închisorile din Alcxandrovsk, Nercinsk și Akatuî, nu
cu mindrie, suferi singur, fără a împărtăși cu nimeni du putură să-1 zdrobească lui Cernișevsky vederile fund»rerea lui. După cit-va timp, în mijlocul convorbirel, luă
mentale, dar incredorel, îl rupsoră aripele și-I zmulser
mina Avdotiel Semenovna și ultîndu-se la lea, zise:
penele. Vederile filosofice fundamentale i-au rămas, dar
— leată câ leu mă bucur mult, scumpa mea. Intr’adevăr încrederea in acțiunea creatoare directă a ideilor națio
asta Ie foarte drept. Asta-I foarte frumos, leu mult mă nale, increderea-( pieri. Pentru noi, cari am rămas în
bucur că v'am cunoscut.
Și pe neașteptate il sărută mina. lea de asemenea pe ne- rentul viețel, acest proces s’a săvirșit pe nesimțite,’»'*
încet, prin introducerea noilor elemente ale civili^!*®*',
. așteptate se aple.ă și-1 sărută pe frunte, dar Iei se feri
dată cu literatura poporană, noi am cunoscut P°P ,'
ca și cum s'ar fi speriat de această atingere neașteptată. căruea mal intui trebuea să i se arate aritmetica
.a
— Nu, nu trebuie. Regret... Nu trebuie asemenea lucru,
și l’ani cunoscut în chip practic, cu toată exporicnț >
leu, știți, nu sărut mina numai așa din delicateță. A-a,
cărei
poporane
propagandiste...
.
n
<
ra
oare d-voasțră nu știți ? leu și să nu fiu cavaler elegant...
■Și noi am rămas trăsniți de complexitatea, de f j)ar
Și cu o manieră glumeață, lear il duse mina la buzele sale.
zicerile, de surprinderile ce am avut do intimpi0-^'' rlU_— Da. Dar și Iei Ie cavaler elegant și incă ce feliu... Și
arătă la mine.. Cea maf fină politeță. A venit asară, și nu decepțiile pricinuite de vieață, IșI au caracterul lor P *jn.
m’a găsit, a lăsat carta de vizită, lear adresa nu si-a no Iele so vindecă chiar de vieață. Contrazicerile ® g tot
tat-o pe cart:]. înțeleg. înțeleg, să nu ziceți nimic.’ Înțeleg derile, zdrobesc părerile anterioare, dar fele nl ,Lnoo dată băgarea de samă și pe nesimțite naște in su
foarte bine: însemnează, să nu vă trudiți, Nicolae Gavri- sibilitatea
altor păreri. întreaga biografie literara • |js.
n rCl’ 8:1 venHb Ieu m:i simt dator să viu a doua oară. Uspenski, tot interesul seducător al activitățel s»
a.
Delicateță, Dar, pentru această delicateță, leu am colindat tice și publicistice, toate astea se explică prin is
a-zf cu limba scoasă întreg orașul, să caut. La port am
. st> Pa ba secțiile polițienești am fost, in urmă îmi dote cestui suflet inteligent și simțitor, care, cu toatj/c0nira'
m gind să cumpăr ziare. Aici se notează în ziare numele tarea idealului și armoniei vitale, se lovește a
loc
tuturor celor ce se opresc pe la hoteluri. Și leată că •ziceri și nepotriviri, tot nu plerdo încrederea.
Incetind de a fi teconomiști», no! nu no °P in»a liif
găsuu.
z
nicl
de
cum.
In
Ioc
de
formule
economice,
naz
^j|
ia
iChiar do la începutul acestei întrevederi, im( aminrară, a cărui principal reprezentant apare
‘.pecii/*
iiiu povestea ce o pusei» în fruntea acestei lucrări, al-alovski, descopere înaintea noastră o întreaga p conoinic^
i-acelaș», gindiiu leu, cu tristeță. Ce tragedie ie să
3c-u,”bI’ în foud' să rămii acelaș, cînd vicata, în- de legi și paralele biologice: jocul interese*°^ . trata^
rămînînd
pe al doilea plan. Toate acestea hps^ c<jnâp“5
eaga vieața se schimbă atit. Auzim adesea zicindu-se că
anterioară a chestiilor de senina Iei d*1
J lrCbuD’
cine-va a rămas acelaș, cu acelea-și convingeri, acelaș om,
chestiile, le încurcă, dar noi simțim cu toțu
ÎIeVÎSTA ÎDEEÎ
fi
intră’11 111 acost Inhirint, lotllnd cercetătorilor toate gre- poțelul sună. Deschid ușa, înaintea mea un domn necu*
1 .Iile și toate contrazicerile lor.
noscut.
^Cernișevsky a rămas cu,părerile lui de mal nainte: din
— Cc doriți ?
— Caut pe Nicolac Gavrilovicl Cernișeveky.
rreațiuni«i artistică, din articolul critic, Iei voea să scoată
incheere clară, simplă și nemijlocită,care să întrupeze irn— leu sînt în persoana.
iregul cuprins. leată o pildă care arată legăturile lui cu
— D-voastrâ sîntețl Nicolae Gavrilovicl ?
— De, (eu sînt Nicolac Gavrilovicl.
G Uspenski:
Hm, leată-vă și povestea. Țăranul trăește in nevoe
Ședea și se uita la mine, și (cu ma uitam la Ici. Dar,
sț miincă, trăește ca vita de jng. De o dată, fie că stăpînu-I văzînd cân’o sa scap cu una cu două, îl poftiiu în ca
l-ajută, fie că se-ntîmplă un an imbfelșugat, țăranul se îm mera de primire și-l învitaiu să șadă. Șezu, se rezemă
bogățește .. lmbogățindu-se, se pune pe ședere. In timpul de speteaza scaunului și din nou mi *se uită drept în
ședere! cade pe gindurl, apoi începe sâ bea, începe sâ-și față.'
— Va să zică d-voastră sîntețl Nicolac Gavrilovicl
bată nevasta și degenerează. Incheere: țăranul nu trebuie
să trăeasci in blelșug și să șadă, ca să nu se răsfețe...!
Cernișevskv ?
,
— Da, zic, leu sînt Nicolae Gavrilovicl Cernișevsky.
Im! amintesc inlr'adevăr două povești aproape cu acelaș
— lear (eu, zice (el, am venit cu vaporul, care pleaca
cuprins. Una fu scrisă numai de cit după 'îmbucurătorul
tablou al fertilitățel, in care Gleb IvanovicI descrie curn peste patru ceasuri. M’am gîndit : Trebuie sâ mă duc
incet-incet «se îndreptează'i sufletul țărănesc prin «îndes la Nicolac Gavrilovicl Cernișevsky.
— A. Asta, se-nțelege, se poate... Dar leată câ vine
tulare» și cum piere răul și sălbătăciea. Dar leată că după
cit-va timp Iei vede faptul care-I servi de subiect povestel și femeea mea. Dați-ml voe sâ vă recomand. Cum va
<|-a răsărit in minte». Fără să se-ngrijască de deplina numiți ?
— Dar, asta, zise tel, nu-I de loc de nevoe.
• ■
rindueală a tuturor indicărilor poveștilor sale, agitat și
— Asta, îmi ziseiu leu, trebuie să fie un mare con
dezorientat in adîncul sufletului său, leu l’ain văzut cind
se pregătea să scrie povestea asta, Iei ne-a aruncat acest spirator.
II conduseiu în cabinetul mieu, șezurăm și-I ziseiu :
fapt viu, cald încă, cu întregul lu( adevăr, cu toate con
trazicerile lut. Noi înși-ne, ne luptăm de mult cu com dacă față cu alții nu va puteți da numele, fața cu mine
plexitatea și contrazicerile viețel, cari rezultă din orga- cred că-1 veți spune.
— Aii, nu, zise, nimic din toate astea. leu mă nu
nizațica socială de a-zl, și de aceea poate, ne place această
nervozitate senzibilă și pătrunderea lină a scriitorului in mesc N. N., sînt doctor și mă duc la Petersburg după
afacerile mele.
asemenea fapte.
Și lear câtă la mine.
Cernișevskv, a cărui vieață i-a năbușit, ca și nouă, toate
— Deci... D-voastră sîntețl Nicolae Gavrilovicl Cer
speranțele de mal nainte, tot nu voea, .și de-ar li voit nu
nișevsky
Pănă cînd pleacă vaporul, înțelegeți, mai Ieste ,
putea, să se împace cu această complexitate, și, ca și mai
vreme. Să vorbim despre ce-va.
nainte cerea claritate, încheerl drepte, nemijlocite.
— Bine. Despre ce?
Pentru orl-ce scriitor, Iei mal inlăl de toate întreba:
— Despre ce doriți, vorbiți, Nicolae Gavrilovicl Cer
«Ieste om cult ori ba
Și nu recunoștea de loc această
însușire la toate celebritățile. Lui Mihailovski de pildă, nișevsky. Mâ uitai la dînsul și mâ gindiiu : stal, să mă
încerc
a-( vorbi despre Tolstoi. Și-nccpuiu să înjur pe
i-o recunoștea, cu toate că nu admitea comparațiile sale
biologo-sociologice. Cu o deosebită asprime vorbea Iei de Tolstol.
Nimic. Iei se uita la mine.
Tolstol, ceea-ce se explică. Amîndol aveau puncte comune
— Ascultați, îl ziseiu, poate că vă supără, că mă ros
de atingere în raționalism, cu ttate că in multe privințf
tesc ast-feliu despre un asemenea prooroc.
stăteau la extremități opuse.
— Nu, nu-I nimic vorbiți. Acum cîte-va luni poate
— Dar Tolstol va atrage? întrebă Iei, uitîndu-sc cu
m’aș fi supărat, dar acum nu. Acuma, mi-am format
șugubeție la Avdotia SemAnovna... Eminent scriitor.
Avdotia Semenovna își spuse părerea și-l întrebă care convingerea mea proprie.
— A, leată ce-va interesant. Spuneți-ml ce convingere
Ieste cu adevărat părerea lui asupra ultimelor opere ale
lui Tolstoi. In acest timp Cernișevsky își scoate batista v’ațl format. Poate câ-i bună.
— Se-nțelege că-i bună. ’
ș -și suflă nasul.
Și începu să spuc ce-va. Trebuie să li fost ce-va foarte
— Ei, frumos Ie, întrebă iei, spre marea noastră mi
rare. Mi-am suflat bine nasul ? Așa-I că nu ie bine ? Dacă adine: nu putuiu pricepe nimic.
— Așteptați, îmi zise, o să vă trimet o scrisoare din
cine-va v’ar întreba, frumos și-a suflat nasul Cernișev
sky, veți răspunde: «fără nici o manieră : cum și de unde călătorie. Vă voiu trimetc de asemenea adresa mea, lear
d-voastră
negreșit să-mi răspundeți. Acum înse, mal
un asemenea mojic să aibă maniere frumoase». Dar ce
veți zice, dacă Icu de-o dată vă vbiu aduce dovezi ne • bine să ne plimbăm prin oraș și apoi să mergem la vapor.
Mi se păru și mie că așa Iera mal bine. Convingerea
tăgăduite, că nu-s mojic, ci nobil, și ca am primit o educație cu adevărat nobilă: «A, atunci se schimbă lu lui Iera ce-va blajin, duios, dar nefiind și conte, nu iera
de
loc interesanta. 11 conduseiu până la vapor : vaporul
crul. Atunci iei nu și-a suflat rău nasul, din contra, asta
plecă, lear Iei tot striga.: o să vă scriu, răspundeți ne
Ie adevărata, cea mal nobilă manieră»... Așa ie ?
greșit
ce-o să credeți.
— Cam așa.
Foarte bine. Ici plecă și leu uitaiu. După un timp
— El, acelaș lucru și cu Tolstoi. Dacă ar fi scris altul
oarc-care,
' lear sună cinc-va, și leu Ieram lear singur.
ceea-ce a scris Tel în timpul din urmă, nici o redacție
leară-și un domn necunoscut, de astă dată tînâr.
u’ar fi publicat. Ar fi zis: prost șl incult... Da, dar cu Deschid.
—
D-voastră
sîntețl Nicolae Gavrilovicl Cernișevsky ?
toate câ manuscrisele lui sînt nepomenit de inculte, co
— leu sînt Nicolae Gavrilovicl Cernișevsky ?
rectorii îndreaptă greșelile gramaticale, subscrie Contele
— Vin din partea d-rulul N. N.
Tolstol, și toți prind să suspine: Ah, Tolstoi, marc ro
— A, îmi ziseiu, proorocul Andreiu, vizitatorul de omancier. Nu se poate să fie prostie. Asta-î ce-va genial
dinioâră
: o să mâ convertească la noua credința.
fi neobișnuit. își suflă nasul ca conții...
— Poftiți.
In general, față cu mișcarea provocată de Tolstol și
—
Am
o lungă scrisoare pentru D-voastră. Rog, răs
care are și alte ramificări, Cernișevsky se pronunță toarte
puns leu o să mă întorc cu Iei.
’ronic și povestea unele epizoade cu mult umor. Voiu
— Dar d-voastră cine sîntețl ?
transcrie aici un asemenea epizod. Dar pentru ca acest
S’a declarat veterinar și om de ispravă. In timpul că
epizod să fie destul de vorbitor cit se atinge de caraclătoriei
își rîuduisc afacerile, lear acum se ducea la Uterni lui Cernișevsky, trebuie să mai adaog cîte-va cu*inte. In casă Ia Cernișevsky, afară de femeea lui și niversitate. Planurile lui (erau simple și frumoase, ca ale
ori-cărui
tînâr. Sc pregatza să-nvețe. îmi fâcuiu ideea:
de secretar, găeiiu și-o fată tînărâ’, verișoara lui Cerni- nu, nu cred
sa albă convingeri la feliu. Și într’adcvăr,
Pevsky și cunoscută cu frate-mictt. lea Icra foarte supăcu doctorul se întîlnise întîmplâtor.
rată pe ’frate-mleu pentru că nu-I răspunsese la o scri—
Ei,
toarte
bine, îi ziseiu, D-voastră doriți răspuns. '
s°arc. Și nu mai contenea să vorbească de asta.
— N. N. roagă să i-l duc negreșit. .Dar asta-î treaba
Ah, scumpa mea, i se adresă Cernișevsky, cit în
E‘Umă, cit. în serios și cu obișnuita lui manieră bine D-voastră.
— Ah, Doamne. Dar cuprinsul scrisorel îi cunoașteți ■?
voitoare și. ironică. Oare oameni serioși răspund la scri
— Nu, nu-1 cunosc.
nuri? Nu ie de loc nevoe. leată, Icu o să vă povestesc
-- Ei, gindiiu icu, poate că m’o scuti. Haideți s’o ce
J»n fapt ce mi s’a întîmplat mic : o dată, Olga Socratovna
tim
atunci împreuna... Șezurăni în cabinet, deschisei#
nu Iera acasă. Mă plimbam prin odac, fi de o dată clo-
�■
&
revista
scrisoarea fi cetiiu. Cetiiu puțin : acela? lucru ce-mî spu
sese si verbal, ori totul Iera ce-va foarte adine, ori
Iera simplu ji prost: nu-nțelegeani nimic. Mft ujtaiu ia
tînăr. fi Ici Iera mirat.
— El, întrebaiu leu, să cetesc maî departe, sau să
vorbim despre altă ce-va ?
— Mal bine să vorbim despre altă cc-va.
■— Dar trebuie cc-va de răspuns.
— Ma rog, cam ce-I aici de răspuns Ic chiar cu neputință a se răspunde ce-va.
Deci, vedeți, termină Cernișevsky povestirea, zîm
bind fi adresîndu-se cătrft verifoara-I: chiar despre lu
cruri de samă, despre-o credință noua, despre artă < hlar,
oamenii nu răspund, îear D-ta scrii despre faptele d-tale
?i vrei să ți se răspundă. Prejudecată.
Fata, Ieși din odac, rîzînd.
Atunci uitîndu-se spre ușă, Cernișevșk}- se plecă spre
mine fi-mi zise: daca comunicați cuvintele Iei fratelui
D-voastră, rugați-1 să nu se supere. Vedeți, îea ie o fată
bună, cinstită, orfană. Vieața Ici întreagă s’a scurs za
darnic, frații și surorile Iei au parasit-o, îear dînsa sin
gura n’a gustat nimic, nici o bucurie. In anul cînd s’a
intîlnit cu fratele D-voastră, a zmuls de la sine cea mal
marc povară, a plecat pe Volga fi a început să trăiască
pe socoteala Iei. Toate astea, înțelegi, îl aduc bucurie,
fi mi se. pare mare bucurie; libertatea, întîlnirea cu oa
meni buni si inteligențl. lea nu-șî poate închipui că această întîlnire întîmplătoare, are însemnătate numai
pentru dînsa, nu și pentru ceilalțj, și de. aceea o tulbură
neprimirea răspunsului de la Omul cu care s’a întîlnit
atunci...
Această atenție față cel din juru-I, această deplină
pricepere a dispoziției altora, adaugă, după mine, o foarte
importantă trăsătură la figura morală a lui Cernișevsky.
Sara, tîrziu, ne îmbrațoșaram spre despărțire, fără să
bănuesc, că-1 îmbrățișăm pentru cea din urmă dată.
Acum sa spun încă cîte-va cuvinte, asupra feliulul cum
privea Iei trecutul. Frate-mleu mi-a transmis o improvi
zare a lui Cernișevsky. Aceasta legendă alegorică, din
nenorocire, frate-mleu a auzit-o de la a doua persoană :
lui i-a povestit-o. verișoara lui Cernișevsky sub proas
păta impresie a povestire! umoristice și spirituale chiar
a lui Cernișevsky. Frate-mleu mi-a povestit alegorica
asta, chiar atunci, dar nu-mi mal amintesc dintr’însa de
cît cîte-va schițe, de cît scheletul. Totu-și voiu povesti-o
și leu, pentru că are niște trăsături caracteristice, pentru
că în lea se oglindesc parte din vederile lui Cernișevsky
din timpul din urmă...
O dată, pe vremea războiului caucazian, Șamil întrebă
pe un vrăjitor, ce venit i-aducea îndeletnicirea lut Vră
jitorul dădu un răspuns foarte neplăcut. Șamil se supără
și porunci să-I arunce în închisoare, după care îl osîndi
la moarte, pentni-că prin vrăjitoriile lui ucisese sufletul >
miurizilor. Innainte de moarte vrăjitorul îl rugă să-1 as
culte pentru cea din urmă dată, și zise : astă noapte am
visat un vis ciudat. Ieste unde-va pe lumea asta o casa
și1 în casa .asta Ie un învățat care șade pe manuscrise și
cărți. Iei o să născocească o ast-feliu de mașină, cu care
nu numai Caucazul, dar și Țarigradul și Europa are să
răstoarne. îear asta, are să se-ntîmple cînd vor zbiera
berbecii ca țapii.
Șamil căzu pe gîndurl și voi să Ierte pe vrăjitor, dar
mrunzil se răzvrătiră și mal mult încă: nu Iera vădit
că vrăjitorul tămăna vrajbă printre drept-credincioșî *?
Cind se mal auzise ca berbecul să zbiere ca țapul ? Si
vrăjitorul fu pedepsit. Dar pe cînd i se făcea înmo’rmintarea, un berbec, care iera să fie tăeat, se zmuci din
minele unul Cerkez, și ureîndu-se pe acoperișul casei
Iul Șamil, zbieră de trei ori ca țapul.
Atunci Șamil se sperie, șt chîemă pe cel mal credin
cios sfetnic, îl dădu bani și-I porunci să plece în lume
și unde o fi, să găsascâ pe necunoscutul învățat și Ba-I
omoare înainte de a-șl îndeplini Iei fapta...
Din nenorocire leu nu cunosc de loc amănuntele acestel călătorii. Ccl cari au ascultat povestea d?n gura
n *ni?evs«y spUQ 0,1 această eforie a sfetnicului,
rr/Lî lnt™a&ă P?emă umoristică. Fără îndoeală că des7U1S™m-ănrU xTelOr ar fi putllt să Ceașcă simțitor sengăli vegînvt^ "■ VOm mărgini la faptul că Unicul
î •.
b
initel
învățatul ii răspunse că Icra gata să moară .
să-i ‘dea puțină vreme ca să-șl puc la Cal£
planurile ce-avca.
_
rc*)Uri]c^
— Tu vrei să îndeplinești totul ce ie9te
.
f!
cris acolca la tine? întrebă Iei.
"«U f| .
— Nu, leu vreu sa arunc totul în f0Cj
»•
meni să nu gîndcasca a săvîrși aceea pentru rU ni
am pierdut atîta vreme. leu am crezut ca lucL?3* ie»
binele oamenilor: acum înse ajunseiu fe înckZ Wt^
m’am înșelat.
: . .
.
eerea u
—D-voastra sîntcțl acel învățat, întrebă o ascui*
— Nu, leu. sînt berbecul care a vrut să zbier t&t°are
pul, răspunse Ici, cu acea ironip binc-voitoare ° Cahde obiceiu vorbea despre sine.
’ CU care
In comentarii nu s’a avîntat mal departe U,-de obiceiu, pe ascultători sa scoată încheerile
Se-nțelege că-I foarte greu, ca din niște ră'De4utransmise să se judece alegorica întreagă. Totu-sf
meindu-mă pe ceea cc-am auzit, parte de la a|t£'lni’de la însu-șl Cernișevskyleu îmi îngădui să fac\^arte
comentarii.
.
VClte*v»
Mie mi se pare, că Cernișevsky sc avea în vede
sine, poate că și pe altul, ca cugetător teoretic <7°^
credea luptător practic. Intr’adevăr asta arată coran085
țiea lui cu blîndul din fire berbec, căruea i s’a cer,Ja‘
zbiere ca țapul,
Mi s’a întîmplat să aud această idee, și făr&
.
alegorie.
0
— Aii, Vladimir Galaclionovicl, imi zise Ccrnișevsh i
o inlrevcdcre, cind începurăm să scormonim trecutul ,, •
vorbim dc Siberia... Știți, icu am fost aruncat la AĂ-(itn)
printre exilați, pentru, fapte, revoluționare... Cine
[„j
«colo? Icrau polonezi, visători ai jcalcăluirei Poloniei,i|«.
licni garibaldieni, veniți să ajute polonezilor, Karacozoul
dc-ai noștri... Toți aceștia, lerau oameni cum se cade, dur
tot tinerime fragedă. Numai icu ieram aproape de cinci
zeci de ani. Mă uitam și-mi ziceam: ah, iu ghiociu bâlrin
unde te-a aruncat vinlul. Și-mi icra rușine.
Intr’adevăr aceste priviri asupra trecutului luau cile odăii
o formă foarle aspră de învinovățire dc sine,, dar ide nu
icrau nici o rcmușcare umilă, nici căința unul suflet jlub
pentru greșeli Irecule. Din potrivă iei iși netezea desul sia
păr, privea pe sub sprincene și cu o privire surizîndă,
adăoga:
— Eh, dar, cc-i drcplul, lot n'au fost rele țoale, a foii
și Imn cile cc-va. I)p, nc-a făcut și puțin, bine. . Ba, ne-a
făcut puțin.
O dală cu relatarea acestei împrejurări vreu. sa inipră}tiiu vădita contrazicere intre ironiile lui Cernișcvsky asupra
trcculiihii, și cele zise de mine că a rămas acelaș. Xu> W
nu-șî batea joc dc trecui, și in vederile lui fitiiflmiuiilalc
iei rămăsese acelaș rcuoluționar, cu metodele, aiderioan
<lc luptă intelectuală. Ici ironiza numai experiențeU suit
sie aciwitalc practică revoluționară, aproape chiar nu sa
dea in fertilitatea unui cataclism social. Acesla îwk “n
fapt real, și de aceea îl relatez, ca o caracteristica aactJlm
om tenace, din cea din urină perioadă a vicței sale.
Ca inchefirc, voiii relata încă o legendă despre, din^?
care s’a alcătuit, fiind încă in vieață, in Siberia dcjiurlo u>
jie riul Lena.
fl
Cernișevsky fu. adus în Rusia pe vară, icar în* <(,an
acclueaș an, icu cidăioriiii prin locurile trăilc ife îd- ,
Greu iși poale cinc-ya închipui o natură mai
mat triștă, mai neprielnică, ca aceea de pc nudunlf
SLinci goale, pe unele locuri păreți de ptcalrâ lunfli «
zece kilometri și mai mult. Dc-asupra capului,
frunziș și pe ici pe colo crucile cimilirilor din Iakyw;l .
se prelungește aproape trei mii dc. kilometri.^ l°P
rusască -de pe Lena se alcătueștc din căruțari,
de foarte multă vreme, de călră cîrmiiire, cari
dibugelul slalulat. Aceștia sini un fcliiî de J’dmășip1
chile stații poștale, un felia dc serrviciu poștal,Perl ^licf
puri de stal, conform cu sălbateca nalura și P^P
locală semi-sălbalecă, și conform cu amara ncccsi a
păzim slîlpii colorați, zicea unul din acești cărupi
amară neniul{ămire și lutr'o limbă rnsască strica >
colorați, pietrele sure și intunecalelc păduri»^
Jn aceste cuvinte se revărsa amara i’icațd a I
rus, care a pierdut conștiința existenței sale cu
gC(sli
pietre, și pietre minincă... și lacrămile nnaslre m
pielrcn, zicea un altul.
-a lol^?
Acești oameni, ca loți oamenii, lot așleapla e.c-v <
nădejde la ce-va. lei ullă încetul cu încetul .
<lar păstrează amintiri despre depărtatul, camin-
____ hfeviȘTA iDEEl
,.[S pe Ccrnișcuskij cină fu trimes la .Viliui, Dinșii observară
1 fi acest arestat lent condus r.n o deosebită delicateță șt
niidid vreme se vorbi bi bordcele țăranilor despre un ge
neral cărui in dizgrație. Pe urmă înapoerca lui Cernișevslnj se făcu de asemeni cu o neobișnuită băgare de samă.
prin Scplembre ISSb, la clte-va luni după trecerea Iul
Ccrnișcvskij pe acolo, mi se intîmplă să poposesc cile-va
ceasuri pe b insulă pustie de pe I.cna : trebuea su așteptăm
ca să treacă un nour de zăpadă, Aprinserăm cu căruțariî
un foc și tei se apucară să-șl povestească amara lor vicață.
— Dar oare Cernișevsky, n'o să ne facă nimic ? Zise
unul din ici, aprinztnd ginditor focul.
— Ce? Cart Cernișevsky? II inlrcbaiii îcu mirat.
— Tu nici măcar nu știi pe Ccrnișcysky, pc Nicolae Gaprilotdei?
Și-mi povesti următoarele:
^CcrJiișevsktj a fost pe lingă răposatul țar, mare gene
ral și primul senator. O dală slăpinul chîemă pc toți sena
torii și Ic zise: Aud că țara mea merge foarte rău, oamenii
tdrt se pllng. Ce ziceți, cum să facem sa fie mai bine ?
„Senatorii au răspuns, unii una, alții alta. Cind isprăviră
cu toții, farul zise. „Dar tu, de ce taci, Cernișcvsky, sena
torul micuți? Icar iot ii zise: a Toate bune, împărate, sena
torii tăi vorbesc fățarnic, dar nu-i dc loc așa. Împărate,
lucrurile stau prost de lot. ia privește la noi, cu cit aur
și argint stntem noi împodobiți, și mult muncim noi ? Mai
puțin da cit toți. Icar acei cari muncesc măi mult in impărățica fa, sini aproape fără cămașă. Și tot așa merg lucru
rile pe dos. Mai bine să facem așa: noi să avem mal
puțină bogăție și poporului să-i ușurăm greutățile*.
•a Auzind senatorii asia, se supărată. Cei mai bătrini zise:
„el, să știți, c’a sosit vremea de apoi, cind lup pe lup să
se minince*. Și unul cile unul plecară.
„Și au șezut la masă, țarul și cu Cernișcvsky, singuri. Și
i-a zis, țarul ; ei, frate, n'âni ce-ți face. Trebuie să te tri
met unde-va, departe, pentru-că numai cu tine nu pot cirmui țara.
,A plins și l‘a trimes pe Cernișcvsky in ccl mai păcătos
loc, la Viliui. Icar la Petersburg, Cernișevsky, a lăsat șapte
feciori, cari s? au făcut mari, au învățat și au ajuns toți gene
rali. Ici s’au dus la noul țar și i-au zis: împărate, po
runcește să fie înapoiat tatăl nostru, căci și tatăl tău ținea
la dinsul. Icar acum, iei n'o să fie singur, nai stntem cu
dlnșul șapte generali. Ș'i țarul l-a chiemat in Rusia, și «cum
o să-l întrebe cum trâcște poporul in depărtata Siberia.
„leii l'am condus in luntre, și cind străjerii ieșiră la mal,
itu m’am ploconit pună la pâmint și i-am zis:
— Nicolae Gavrilovici, ai văzut ludul nostru?
— Am văzut, a zis ici.
Asi-fcliu termină povestitorul, cu deplina încredere că in
răspunsul lui Cernișevsky se ascundea făgădueala viitorului
lui, viitorului lor, a celor lăsațl să păzască „slUpii colorați
ți pietrele sure*.
leu am povestit., legenda asia lui Cernișevsky. Iei, cu o
binevoitoare ironie, clătină din cap și zise:
— A, parc a fi adevărat, parc chiar. Buni băețl sini căruțarit aceștia...
Vladimir Korolenko.
In Rominește, dc G. Mărculescu.
voi și
noi
Vot aveți' gloanțe, carabine,
Voi aveți lanțuri și girbace
Și zidul puterninc de pușcărie,
Și noi: Cultura.
Voi aveți lege, judecată militară,
Baionete înroșite de stnge,
O pădure de spinzurători,
Și noi: Cultura.
Voi aveți inimile de fier
Și libertate... pe hirtie.
Voi aveți puternica armată,
Și noi: Ideea.
Din Esperanto, de G. N. Ghinescu»
Povești Japoneze de Lafkadio Beam
o cîutăreața oe strada
O iemee cu un samizen, un felin de cobză, și
întovărășită de un băețel ca de vre-o șapte, ani,
veni la casa mea ca să clnte. Avea portul țăran
celor, capul încins cu'un tulpan albastru. Iera în
vrîstă, și urîțeniea Iei firească ÎI mal Iera sporită
de-o crudă zăcere de vărsat Copilul purta o le
gătură cu cîntece tipărite.
Vecinii începură a se aduna tn ograda din fața
casei, mal cu samă mame și dădace cu copil în
spinare. De asemenea mal veniră femei bătrîne,
bărbați, inkyo de prin împrejurime, precum și
jiurikisha, purtători de cărucioare trase de oa
meni, din colțul stradei, unde le Iera locul de aș
teptare. Și curînd se umplu tot locul din lăuntrul
porților mele.
Femeea se lăsă jos, în pragul ușei, îșl acordă
samizen-ul Iei, cîntă cîte-va acorduri de început,
și de-o dată ca un farmec se coborî peste toți :■
toți se uitau, zîmbind și plini de mirare, unul la
altul.
Pentru-că din aceste buze șonțite și slute se .
strecura ca un izvor o minune de glas, tînăr, adînc și negrăit'de mișcător în duioșiea-I pătrun
zătoare. „Femee ori zînă a codrilor", făcu unul
din cel de față. Numai femee, dar o artistă mare,
mare de tot. Chipul cum își mănuea instrumentul,
ar fi făcut s’o jinduească și cea mal dibace din
tre geisha, dar nici o dată asemenea glas și nici
asemenea cîntec nu s’a auzit de la o geisha. Cînta
cum numai, o țărancă poate cînta, cu niște rit
muri vocale pe cari Ie prinsese poate de la cicadele și privighetorile din pădure, cu jumătăți și
sferturi, și jumătăți de sferturi de tonuri, cari, în
limba muzicală a Apusului, n’au fost puse nici o
dată, pe note.
Și pe cînd cînts, cel ce ascultau începură să
plîngă înăbușit. Nu puteam alege cuvintele, dar
simțeam mâhnirea și duioșiea și răbdarea yiețel
Japonului, care prin glasul Iei trecea în inima
mea, căutînd cu jale în lea un ce, care nu se afla nici cum în .lea. O gingășie nepomenită
pare că plutea și tremura în jurul nostru, și sim
țul amintirel de locuri și vremuri uitate, se ames
teca lin cu alte simțuri mal tainice, simțuri ce nu
țineau de locuri și vremuri din amintirile viețel
acesteea.
Atunci îmi dădui sama că Iera oarbă.
După ce isprăvi de cîntat, luarăm ferocea în
casă cu noi, și-o cercetarăm. Odinioară dînsa fu
sese în bine, și încă de fată îea învăță samizen.
Băețelul Iera copilul Iei. Bărbatul îl Iera olog. Cu
toate că ochii îl fuseseră stricați de vărsat, îea Iera
zdravănă și In stare de a colinda prin depărtări
mari. Cînd i se obosea copilul, îea îl lua în spate,
lea iera vrednică să-șl susție micuțul și bărbatul
cel pironit la pat, pentru-că de cîte orî cînta, lu
mea în lacrimi ÎI da parale, merinde... Asta Iera
istoriea Iei. l-am dat cîte-va parale și-Un prînz;
și îea plecă, călăuzită de băețașul Iei.
*
*
M
i1
�hiiviSTA 1DKE1
Cumpărasem o foae cu o baladă, alcătuită aBUpra unul shinshu-, acâa îndoită sinucidere atît
de obiclnuiță la îndrăgostiți! japonezi în nenoro
cite, shinshu întîmplat de /demult : „Jalnica poezie
despre Tamayone și Takejiro, alcătuită de Takenaka Jone, de la numărul patru-spre-zece din des
părțirea a patra din Nippou bashi, din districtul
de Miază-zi din Osaka“. Părea a fi o litografie și
avea și două mici iconițe. Una înfățoșa , o fată și
un flăcău, jelind împreună. Cealaltă, jm felia de
nignetă, arăta intr’un vas o shikimi, acea plantă
#
sfințită, folosită în ceremoniea budistă, a jertfe
lor aduse celor morțl, apoi un pult de scris, o
candelă care da să se stingă, o scrisoare deschisă
și un vas în care ardea tămîe. Textul cursiv, foarte,
ciudat, sămăna cu o stenografie scrisă vertical, și
nu se putea tălmăci, de cît în rîndurl ca acestea:
— In despărțirea întăea a lui Nichi-Homachi, în
mult vestitul Osaka, — Oh, jale a acestui Shinshu.
— Tamayone, de riouă-spre-zece ani,—a o ve
dea, pentru tinărul lucrător, Iera a o iubi.
—.Pentru vreme a două vieți Iei schimbară juruința de-a se iubi, — oh, jale de a iubi o cîntăreajă.
— Pe brațul lor Iei și-au tatuat un zmeu de
ploae și semnul „bambu", — și nu se gîndeau la
grijile •. viețel...
— Dar Iei nu poate plăti cincl-zecl și cinci de
yen pentru a o răscumpăra,— Oh, ce chin pe inima
lui Talcejiro.
— Amîndol jurară atunci să moară împreună, pen-.
tru-că în vieața asta lei nu puteau nici cînd soț și
soție să-și fie...
— Încredințată, că tovarășele Iei vor aduce tă
mîe și flori, — Oh, ce milă, să-V vezi trecînd ca
rouă.
•— Tamayone ia paharul de vin, numal cu apă
plin, pe care cel ce mor, imul altuea se juruesc...
— Oh, luptă a morței de bună-voe a celor
ce se iubesc. Oh, pfycat de viețele lor aruncate.
■ ‘ In scurt, nu iera ce-va deosebit în istoriea lor
și nici ce-va deosebit în versurile acestea. Toată
minunățiea înfățoșărel sta în glasul femeel.
Și multă vreme încă, după ce cîtăreața plecă,
glasul Iei par’că mal zăbovea, deșteptînd în mine
o simțire de duioșie și de mâhnire, atît de ciudată,
în cît nu putuiu să nu caut a-ml răstălmăci mie
însu-ml taina acestor vrăjite sunete.
Și ce cugetaiu, leată că scriu aicea:
**#
OrI-ce cîntec, ori-ce melodie, orl-ce muzică nu
Ieste de cît evoluțiea rostirel primitive, firești a
simțurilor, acea cuvîntare nemeșteșugită, de jale,
bucurie sau patimă, ale cărei vorbe sînt sunetele.
Tot așa, după cum se deosebesc celelalte . limbi
s între Iele, și limba aceasta are deosebiri de com
binații de tonuri. leată pentru-ce melodii cari pe
noi ne zgudue adînc, nu spun nimic auzului ja
ponez, și melodii cari nu ne ating de loc, află un
răsunet puternic în emoțiile unul neam, a cărui
vieață sufletească se deosebește de-a noastră, după
cum se deosebește bună-oară albastrul de galbăn...
Și totu-șl, care Iera pricina simțirel atît de adinci, deșteptată în mine, un străin, de acest cîn
tec oriental, pe care nici cînd nu faș fi putut
măcar învăța, cîntec banal al unei oarbe din popor f Negreșit că-n glasul cîntărețel se găseau niște
entități, în stare de-a evoca un ce, care
marc dc cît suina experiențelor unul singur 4 lb,al
un ce larg și întins ca vieața întregul
vechiu ca cunoștința binelui și a răului
hlr11 Și
REVISTA IDEEI
* *
Intrio sa.ă de vară, sînt acum vre-o doua
și cinci de ani, într'un parc din Londra a • cl
fată zicînd, unul trecător: „Noapte bună" n-'1
alt de cît aceste două cuvinte : „noapte ’ b*
Line Iera Iea, nu știu, nici ii mal văzusem , ‘
dată fața, și nici îl mal auzisem glasul cin?6'0
Cu toate astea încă și astă-zl, după trecerea^3'
sută de anotimpuri, amintirea acestei no *0
bună" îmi înfioară inima cu o îndoită și^neîT3
leasă simțire de plăcere și chin, chin și pl^c
fără îndoeală, nu ale mele, nici din propriea-mi^fi1
ințare, ci din preexistență sau din existența ani
rioară, din sorii acuma stînșl.
e‘
Pentru-că ceea-ce face farmecul unul glasauft
ast-feliu o singură dată, nu poate fi ce-va din vb
eața aceasta. Iei Ieste din viețile nenumărate, uitate
Fără doaiă, n’au fost nici o dată două glasuri
cari să albă întocmai acelaș timbru. Dar în rosti
rea dragostei Ieste o gingășie de timbru, obștească
la miriadele de milioane de glasuri ale omenirel
întregi. Amintirea moștenită face înțeles glasul dezmlerdărel până, și pruncului, pănă și noului năs
cut chiar. Moștenită de asemenea, fără doar, Ie și
cunoștința glasurilor de compătimire, de milă, de
jale, leată de ce cîntecul unei oarbe dintr’un oraș
a. extremului Orient poate să reînvie, chiar și în
inima unul apusan, niște emoții ale căror rădă
cini sînt mal a d î n c I de cît ființarea insului,
niște emoții de patimi mute, nedeslușite, ale unor
dureri uitate, impulsuri întunecate de dragoste ale
unor generații de cari nu ne mal aducem aminte.
Pentru că morțil nu mor cu desăvîrșire nici o
dată : Iei dorm în cămările cele mal întunecoase
ale inimilor obosite, ale crierilor în activitate, pen
tru a fi_ deșteptați în niște clipe tainice, rari,, nu
mai prin răsunetul unul glas care le evoaci
trecutul.
Din Englezște, de Grigore Goilav
1910. No. 94. 4.
O SCHIMBARE ÎN IDEILE MORALE
'
;
BIBLIOGRAFIE
Biblioteca „Lumena a ajuns cu publicarea cărticelelor
la No. 53—5ă, care cuprinde o importantă lucrare a P*
de timpuria răposatului nostru cugetător N. VascliU*6,
Psichologia socială: Imitațiea... Se găsește la librăriiDicționarul biografic : Figuri contimporane . din
nia-> și-a înmulțit fascicolele încă cu tuia, No. 13- 1
țica: Th. Cornel, 61, slr. Ctnncta, București:
Nou apărută: "O încercare de mistificare istorică
cartea D-luI R. Rosetti «Pamîntul, sătenii și stap»a *
Gheorghe Panu... Această lucrare, de o aervă si^Pj
toare, ridică pe autorul ici la un nivel pe cari nnn»u
0
polemiști îl ating... Această carte, pentru problem
dezbate, credem că poate fi, de niulțl chiar cu fal0.s-minai,
lată... De procurai de la Administrațiea revistei «Sap 1
slr. Poliției No. ii bis. București. ' -
ce-i oe făcus
d'ceRnișevs^
De procurat de la Redacțiea noastră.
Tipografia «JUBILF’uTst?a'da'Regaîă
No. 8. —C. a36u
__ —-—•
citc greutăți nu Intlmpinl clnd vrei să le lepezi
de ideile concepute tu tinerețe. Chiar socotindu-te
liber de o mulțime de prejudecăți, pururea desco
peri lu tine o lipsă de judecată și le lovești de con
cepții învechite.^ Și cu toate că ne avlnd In teorie
de formulat nici o învinuire, in practică simțești
neapărat un ieliii de respingere față de cei cari nu
se conformează întocmai datinilor și moravurilor
admise.
In deosebi asta se întlmplă cit se atinge mai ales
de morală. Ce însamnă să te conformezi moralei ?
A le purta după obiceiuri. Cu alte cuvinte, Iești
moral clnd trăești și te porți după cum aprobă ma
ma-
joritatea. Să fie bună morala asta? Poțis’o susții
prin rațiune ? Aici-i întrebarea.
Ieste o tiranie și din partea moralei, și cum noi
sî n te in protîvnicii oricărei tiranii, trebuie să scru
tăm și tiraniea asta și s’o combatem.
In ale sale Idees, Multatuli, cu referire la asta,
face cîterva observări foarte drepte, lei are cu desăvlrșire dreptate cînd spune, că gradul de liber
tate atlrnă mai mult de morală de cit de legi. Cită
greutate nu simți clnd vrei să faci să se aplice o
legă eare-i în opunere cu morala ?
«Nici un legiuitor, fie chiar capul unei armate
de zeci de ori mai numeroasă de cit locuitorii unei
țări, nu va cuteza să impue ceea ce morala pres
crie In timpul de față. Și, pe de altă parte, noi ne
conformăm unei morale pe care n’am admite-o de
loc dacă ar fi prescrisă de vre-un legiuitor, cit de
puternic fie».
Cercetați felini nostru detraiu, și vă veți încre
dința pe dată de adevărul acestor cuvinte.
«Un făcător de rele Ie pedepsit cu ctțl-va ani de
pușcărie... Morala mai adaugă: disprețuirea pe toată
vieața.
«Legea vorbește de locuitori... Morala de supuși.
«Legea,zice : Regele.... Morala : Majestatea Sa.
«Legea lasă liberă alegerea îmbrăcămintei...
«Morala impune o anume îmbrăcăminte.
«Legea proteguește căsătoriea în consecințele, sale
civile... Morala face din căsătorie o leg'.tură reli
gioasă, morală, adică foarte iwmorală.
«Legea, ori-cît de nedreaptă ieioa față de femee,
P privește ca fiind minoră sau sub epitropie... Mo
rala face pe femee roabă.
«Legea recunoaște copilul natural... Morala chiftuește, prigonește, batjocorește, copilul care vine
pe lume fără, răvaș de drum.
«Legea dă oare-cari drepturi -mamei necun una te,
Pite o dată mai multe de cit femeel cununate...
Morala respinge această mamă, o pedepsește, o înllereaz1..
«Legea, cit s’atinge de educație, da porție legiItuiu și egală copiilor... Morala face deosebire Intre
baeți și fete, cit s’atinge de educație și instrucție.
«Legea nu recunoaște și nu cere să se plătească
olt contribuții hotărlte Intr’un anume felin, cu
_slipulărianumite... Morala face să se plătească dări
^auiUțeI,stupidilăței, fanatismului, obiceiului,
Bucuraștî, Strada Turturaleloit, 35
«Legea tratează femcea ca minoră, dar cel puțin,
direct, nu-1 împiedică dezvoltarea intelectuală...
Morala silește pe femeea râmineaignorantă și chiar,
cînd nu-I, să pară.
«Legea asuprește din cînd în cînd... Morala,
pururea.
«Ori cit de păcătoasă ar fi legea, slut moravuri
și mai păcătoase.
«Ori-cît de crudă ar fi o lege, sînt moravuri și
mai brutale».
Ideile următoare, dau leară-șl de gîudit:
«Ge lege ordonă să vă neîngrijiți educațiea copi
lelor voastre ? Ce lege face din femeile voastreniște
gospodăresc de pomană ? Morala.
«Ce lege prescrie de-a vă trimete copiii la școală
și de-a le desâvPși educațiea platindu-le școlăritul?
Morala.
«Ge lege vă silește să lăsați să vi se adoarmă pro
genitura de cătră magistrul Pedant? Morala.
«Cine vă împiedică de-a vă da desfătare fami
liei? Cine vă silește s’o canoniți cu biserica, cu
predicile, cu catechizmul și cu-n potop de îndelet
niciri spirituale, cari nu-I sînt de nici un folos,
fîind-că toate astea se releră Ia lucruri fără ființă ?
Morala;
«Cine vă zice să impuneți altora o religie, pe care
foarte de mult, n’o practicați nici voi ? Morala.
«Cine oprește pe femee să se îngrijescă de in
teresele casei voastre, caras și interesele iei, ca și
de interesele copiilor îeî? Morala.
«Cine vă zice să vă alungați copila, cînd devine
mama unul copil, rodul dragostei, al inconștien
ței,... chiar și rodul dorinței și al nesocotinței ?
Morala.
. «In sfirșit, cine privește un slab și păcătos,
«așa-î obiceiul», ca o îndreptățire valabilă pen
tru călcarea celor mai înalte șl mai sfinte legi ale
bunului simț? Morala».
Toate astea dovedesc, că morala ne Împiedică
adesea de-a fi morali. Mai comparați, asupra aces
tei chestii, frumoasa dezvoltare ce-o face Multa
tuli în al său Etude libre.
Nu se poate descrie nețărmurita tiranie a mora
lei asupra omenire!. încă din leagăn se împiedică
copilul să se miște în libertate, și părinții inteligențiau o aprigă luptă cu moașele, cu dascălii cu
caleheții, cu preoții și cu tot neamul lor, pentru a
împiedica, ca natura copiilor lor să nu
perver
tită din cea 'mai fragedă vrîstă.
Copilele sînt și mai expuse Ia asta de cît băeții. Cu toate că, ideile, în vremea din urmă, sau
mai modificat, principiul unei educații convena
bile, de fală, stă în a se face din iea «supraveghe
toarea dulapului cu rufărie și o mașiuă brevetată
pentru a întreținea funcționarea regulată a res
pectabilului sex masculin».
Chiar unde s’a emis în mod public dorința de
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-lui P. Mușoiu, 35, Strada urturelelor, BucurejtL
�42
REVISTA IDEE1
itkvisTA IDEld
daca va fi mal bun ori mai rău. Societatea nu
su-șt scuzeze dăinuirea dreptului său, de ou T
du-se necontenit să-l aplice la toate trebuini
desființînd pricincle cari Împiedică oii-co ve,e.
ca să-și ajungă ținta, și chiar, la'caz de trehn*^
dînd dreptului aflător o nouă bază.
Încerce cine-va să răstoarne asemenea tez*
va vedea că nu se poate combate.
a> Și
Așa dar, ori-cinc, ie nevoit, moralmente să
milă o orînduire care te silește să înduri foaia
mizeriea, să al tot teliul de griji, de necazuri 8’
Cul-va i î foame. Legea naturală îi zice că li>k ■■
să-și satisfacă trebuințele burtci. Iei vede hp?10
potrivită acestor trebuințl, o ia, ie arestat
gat în pușcărie. Dacă spiritul acestuea nu’v.f
mistificat, pervertit de morală, cercați să lămuri?
unui asemenea om, c’a făcut rău, c'a săvîrșit o fanta
rea, că Ie uu făcător de rele... Dinsul nu vnt?
țetege de loc.
n'
Se vorbește de hoți. Ce ie inse un hoț ?
Cel care fură.
Da, înse asta nu-mi spune nimic. Ce lusamnă
a fura ?
A lua ceea ce nu-'i al tău.
Prin asta încă nu ne-am lămurit, pentru-câ aici
se pune întrebarea : ce ie al mieu ?
Ce ni se cuvine nouă ca ființi omenești ? Hrană
îmbrăcăminte, locuință, dezvoltare, odihnă, Intr’un
cuvînt toate mijloacele cari ne garantează existența.,
Ie hoț oare acela care, lipsindu-i aceste mijloace,'
și le aproprie ? Absurd de susținut.
Cu toate astea, legile noastre, morala noastră,
pe asemenea om îl intitulează de hoț.
Contrariul ieste adevărat. Hoți sînt cei cari îm
piedică pe alții de-a dobîndi mij'oacele de traiu,
și nu că-s numai hoți, sînt ucigașii semenilor lor,
pentru că a rîpi cui-va mijloacele, cari-1 asigură
traiul, însamnâ e-i ridica vieața.
Ce-1 mai buni din predecesorii noștri, cei cu
autoritate mai mare, acelaș lucru ne-nvață.
Cetim din Crist, în Evanghelica lui Marcu, cap.
II, vers. 28—26 :
«Și mergînd ici,într’o Sîmbătă, prin niște lanuri
de griu au început ucenicii lui, pe cind mșrgoau, a
smulge spice. lear fariseii i-au zis: Vezi ce fac iei
Sîmbăta, lucru ce nu se cuvine? leariel li-a zis: Au
nici o dată nu ați cetit ce a făcut Davi<l,cînd a avat
lipsă, și-a flămînzit, iei și cei ce ierau cu dinsul?
Cum a intrat în casa Iui D zeu, în timpul arhiej
reului Abialhar și a mine a t pînile punerei
înainte, cari nu se cădea do cît numai preoților
să le mănânce, și a dat și acelor ce se aflau cu lei».
Care-i înțelesul acestei povestiri? Că legi_sm >
dar că vin cazuri cari le îngădue călcarea. Lege
prescriea, că nimeni, afară de preoți, nuPutL
mîoca din pînile punere! înainte, dar cînd
și cu al săi fură împinși de foame, dinșu ca c
cele zise de lege. Cu alte cuvinte, mal Presus
regalele, cărora trebuie să te conformezi, le
couservărci proprii, și, după Crist, cînd ți-i i°a j
poți călca oil-ce prescripție. Cu alte caV1J}£’
flămlnd n’are să-și bată capul cu d cretele alt
jpentru acesla nu-i de cît o singură ll'eJ,ul.D}a’doCă
potolească foamea,și ie îngăduit s’o faca, cn a
legile îl opresc.
6. vor?De all-feliîi în cartea proverbelor, cap care lur5>
3o, cetim: «Nu trebuie disprețuit hoțul
să-și potolească foamea».
w ..- .. J înălță
Lulher, marele reformator, carul 1 _
cea de a zecea
statui, lămurește în chipul următor
S1'
de preferat, în lot cazul găsim nedrept ca ins rucțieaPdată în școlile de bieți să fie mal comp ecta
de cil cea dată în cete de fete, cum se inlîmp a în
practică. Casă ne convingem, navem de cît. sa
comparăm amîndouă programele de învațamînt
După cei cinci ani reglementari de studiu, fata
nu ie de loc în slare să treaca examenul de ab
solvire pentru băeți. Asta-i o n^rePtatre.^. d°
fele, fiind-că amîndoua programele sînt trîmbițate
ca egale, ccea-ce în realitate nu-s.
Un sistem social nou aduce o altă morală. Și,
dacă ne lovim adesea dc ideile morale cari sînt
consecința feliulul nou de vedere, te din pricina
că n’am știut încă să ne lepădăm cu totul de opinica veche: foarte adesea punem un petec la haina
roasă. Asia nu poate, nici nu trebuie să minuneze
po nimeni. Noi, bătrînii, am întimpmat m a 1
multe greutăți de cît cei tineri, pentru-că a tre
buit sâ începem a uita înainte de-a învăța. Mulți
n’au știut să îndeplinească pănă la sfîrșit această
sarcină grea și au trebuit să se oprească în cale.
Trebuie sa se producă o revoluție îu regalele
morate, și mal cu samă în ideile noastre. Trebuie
sâ părăsim cu totul vechea morală, care pleacă
de la uu punct greșit^ și să întronăm rațiunea ca
singura călăuză pentru a ne controla și Judeca
faptele. Tot o dată să ne dăm samă de duplicitatea
celor de la putere, cari se slujesc de două greu
tăți și de două măsuri, după cum interesul le cere.
In privința asta vom da cîte-va pilde, rugind
pe cetitor să nu se supere, ci mai degrabă sa cer
ceteze dacă ceea ce înaintam ie în opunerea cu
rațiunea cum-va, căci, pentru noi, imoral ie numai
ceea-ce nu i cu judecată. Ținem samă că noi nu
dăm acolea de feliu bazele unei morale nouă :
vrem numai să dovedim judecata ipocrită a lumei.
Legile noastre penale, n oravurile noastre, totul
se intemeeazâ pe principiul proprietăței private,
Inse mulțimea nu se întreabă nici o dată dacă
acest principiu Ie drept și dacă ar putea să su
porte vre-o discuție împotriva logicei și-a bunului
simț. Pe cel ce nu ț'nsamă de asemenea legi noi îi
privim ca pe niște făcâtori de rele, curat, pe cînd
Iei poate nu-s de cit pionierii unei societăți mai
bune, mai puțin nenorocite de cit a noastră.
Vizitați pușcăriile, faceți o anchetă. Ge veți
gași ? Nouă zecimi dintre făcătorii de rele, în
chiși în dosul porților zăvorite, au greșit, dacă
aceasta se chleamă a greși, din pricina mizeriei.
Crima lor slâ în sărăciea lor, și-n aceea că au
preferat să Întindă mîna și să apuce cele de tre
buința, de cît să moară de foame, neștiuțl, liniștiți,
fără să protesteze. Iei au atacat dreptul sfint al
proprietăței, n'au voit să se supună unei orlnduirl pe care nan creeat-o Iei...
Profesorul Albert Lange, a scris clle-va ^cuvinte,
vrednice să fie duse pe aripile vlntului pană Ia
marginele pămînlulul. leatâ-le : Nu ie de așteptat
ca un om să se sapue unei orînduiri la întemeerea căreea na luat parte, orînduire care nu l dă
nici o parte la prodacțiea șt bunurile societățel
și care Ii iea chiar și mijloacele de-a-și agonisi
aceslebunurl prin munca sa în vre o parte de lume.
Dopa cam nu te poți aștepta, ca un om al cărui
cap le pus la preț, să mai ție vre-o samă de cei
ce-1 prigonesc. Societatea trebuie să înțeleagă că
•„ hotărîte pojJ
asemeni dezmoșteniți, ce Ies din sînu-i, se vor in poruncă . « Să nu furi ».
«Cunosc prea bine ce drepturi
spira de dreptul celui mai tare. Dacă vor fi nu
totul, chiar. Ș‘
edicta,
însc
necesitatea
desființează
-----------------------------i ne-neccsita|e
meroși, vor răsturna regimul aflător, pe ruinele
un drept,pentru
că
între
deosebire nepomenit de marc, care face sa sfl
carul vor înălța un altul, fără să-și bată capul,
Ie o f
-cliimbe aspectul împrejurărdor și-al oamenilor,
fe.ea ce-\ drept, clnd nu-i necesitate, ie nedrept
clnd ie necesitate. Așa dar, hoț Ie acela care fără
necesitate lea o pine brutarului: arc dreptate înse
clnd foamea îl Împinge la asta, pentru că atunci
Iești îndatorat săi-odai».,
Adică, flâmlndul are dreptul de a-și îndestula
trebuințele burtci, călclnd toate legile aflătoare.
Catolicii aplică întocmai acelaș principiu, cînd
folosește tarabei lor. Marolte, vicarul general al
episcopului de Verdum, zice: «Nu i nici o dată 'în
găduit de-a săvlrși o faptă rea, nici a se bucura
de folosul ce 1 ar aduce. Dar ie îngăduit de-a se
bucura de un folos, chiar cînd iei izvorăște dintr’o
faptă rea. Bună-oară, un fiu poate cu inimă bună,
să-și moștenească părintele mort asasinat... Iești
totdeauna vinovat de furt cînd Iei bunul alluea ?
Nu. Pentru-că se pot înfățișa cazuri cînd cel al
cărui bun ți-1 apropril, n’are dreptul să protesteze
de loc, ceea-ce se întlmplă, bună-oară, cînd cel ce
fea bunul altuea se găsește într’o adtncă mizerie
și se mulțămește să ia numai ce-1 trebuie, spre a
scăpa de nevoe, sau cînd ia în taină de la aproa
pele său, cu nume de înapoere, ccea-ce acesta îi
datorează într’udevăr și ce nu poate dobîndi într’alt chip... Poți fi scutit vre-o dată de îndatorirea
să inapoezi lucrul furat? Da. Ce îngădue să nu
se facă această îaapoere? Două cuvinte : 1. Nedestoiniciea fizică, adică cînd datornicul n’are nici o
avere sau se găsește în stare de mizerie. 2. Nedestoiniciea morală, adică cînd datornicul nu poate
să dee înapoi, fără să-și pleardă starea dobîudită,
fără să se ruineze sau să-și tîrască familiea în mi
zerie, fără să încerce pn'mejdiea de a-și pierde
numele bun».
Legea conservare! proprii Ie mai pre sus de cît
orl-care altă lege. Asta ie și părerea lui Frederic, supranumit pe nedrept cel Mare, regele fi
losof, clnd scrie lui d'Alembert, într’o scrisoare
datată 3 April 1770: «Cînd o gospodărie iesle
lipsită de țoale mijloacele și se găsește în starea
mizerabilă pe care-o schițezi, n’aș sta la cumpene
sâ-țî spun că, pentru iea furtul iesle îngăduit:
1. Fiind-că această gospodărie a Intilnit pre
tutindeni numai nepăsare, îu loc de ajutor. 2.
Fiind că ar fi o crimă mai m ire de-a pricinui
moartea bărbatului, a femeel și a copiilor, de cit
de-a pune mîna pe prisosul cui-va. 3. Fiind-că
planul iei de a fura ie bun și faptul în sine ajunge o necesitate neapărată... Sînt chiar încre
dințat ca nu se va afli nici un tribunal, care, într’o
ast-feliu de împrejurare, să nu achite pe un tâlhar,
clnd adevărul îmboldirilor Iui va fi vădit. Legă
turile societății sînt întomeeate pe servicii reci
proce. Dar clnd societatea se alcătuește din
oameni fără milă, ori-ce îndatorire ic ruptă și te
întorci la starea primitivă, îu care dreptul celui
mai tare precumpănește totul».
Ce-va mai limpede, nu se poate. Și totu-și toate
tribunalele urmează astă-zi să osîndească dn ase• menea cazuri.
Mult trlmbițatul cardinal Manning. zice : «Ne
cesitatea nu cunoaște legi și omul fiămlnd areun
drept firesc la o parte din plnea vecinului sau».
Mereu aceea-și chestie, și vedem că toți, In teo
rie, sînt de acord: Dacă ceri de muncă și nu ți
8e dă, ai să ceri pine. Dacă nu ți se da, nici de
^uncă, nici piue, atunci al dreptul ca sa iei pine...
le un drept care se ridică deasupra
tuturor celorlalte : dreptul la eieață,.. «.Primam piV€i'e, mul întâi să trăești, ieste un vechii! percept.
Cu toate astea, pretutindeni dreptul nostru peie în opunere flagrantă cu perceptul acesta
’poral, morala osîndește pe omul care, împins
de foame, fură.
43
Avem cea mai deplină încredințare cum-ca propiietatea privată ie pricina celor mai multe de
licte, de nu a tuturor delictelor chiar, și totu-și
slntem nevoițl să băgăm In capul copiilor noștri,
de timpuria, principiul proprietăței private. Lăblndu-se sa crească copilul, simplu și natural, Tel
.va lua cele de nevoe, după poftă și după treouințl, tară să-și bală capul a Întreba de stâptn.
Noi slntem acei care dăm copiilor și le trezim
în chip artificial ideoa «de-a ascundea, «de-a fura».
Asta-i jucârh a ta, asta nul a la, Ie a altul copil.
Nu pune mina pe asta, nu-i lucrul tău». leată ce
aud pururea^ copiii. Apoi, în școală, dascălul va
dezvolta încă, această concepție a proprielâței pri
vate. Fie-care copil îșl are băncuța iul. condeiul
lui, caietul lui. Cînd copilul Iea vre-un lucru al
vre-unui camarad, ie pedepsit, chiar dacă acest
camarad are mai multe de cît II trebuie.
Cu toții băgăm în capul copiilor noștri, această
concepție a pronrietățel private, și, ceea ce-I mal
grav, slntem siliți la asta, îu interesul copiilor,
pentru-că, dacă i-am lăsa să-și urmeze Crea, în
scurtă vreme ar da ochi cu polițiea și-ar fi trimeși, de vre-un jude «deștept», în vre-o școală de
corecție, ca acolo să se conrupă pentru totdeauna.
Pentru a-și da un atestat de bună purtare, so
cietatea a despărțit diferitele concepții întf un
chip arbitrar, chip a cărui urmare ie câ într’o
clasă sau alta se aprobă ceeâ-ce pretutindeni aiu
rea va fi dezaprobat. Ast-feliii, onoarea militară
cere ca militarul să provoace la duel pe cel ee-1
insultă, și sa caute a-1 ucide. Să luăm bună-oară
comerțul. Nu-i alt-ce-va de cît o nemărginită fra
udă. Franklin a spus acest mare adevăr: «Co
merțul Ie o fraudă, războiul, un ornoi». Ce va să
zică come?ț ? A vinde cu 5-G lei sau mai mult,
un lucru ce face numai 3, și a cumpăra un lucru
ce face 3, bună-oară, pe un preț mult mai coborît,
folosîndu-te de lot felini de împrejurări. Ales twee
ruilen, maet er een huilent dintre cumpărător și
vînzălor, unul din doi ie înșelat, zice un proverb
olandez popular, ceea-ce dovedește că în comei ț
ie purirea unul înșelat, cu alte cuvinte, ic puru
rea un înșelător. O bandă de lălharl, cari au, unul
față de altul, o oarc-care considerare, nu-i mal
puțin o banda de tălharl. Ași se pctrece-n co
merț. Cînd nu te supui înse acestui obiceiu, poți
fi calificat direct cu numele de pungaș, șarlatan,
și așa mai departe.
Pururea mi-a fost cu neputință să văd vre-o de
osebire Intre înșelâtoriea cea ordinară și intre co
merț. Comerțul nu-I de cit o Înșelătorie în mare.
Cel care dispune de capitaluri inari, nu tole
rează pe pungași, și, fâcîud zgomot mult, cearcă sâ
îndrepte privirile asupra acestora ca tălharl, spre
a Întoarce asemenea priviri de la sine...
Tolstoi zice despre negusior : «Țoală negusioriea
Iui le întemeeată pe un șir de Înșelătorii : Iei spe
culează asupra ignoranței sau a mizeriei, cumpără
mărfurile mai jos de cît valoarea lor și ie vinde
mai scump. leșli înclinat să crezi că omul a cărei
activitate întreaga se razâmă pe ceea ce privește
Iei singur ca înșelătorie, ar trebui să roșasca de
meseriea lui și nici sâ nu îndrăznească să-și zică
creștin ori liberal, pe cită vreme urmează să-și
facă înainte negustorica»... Vorbind despre fa
bricant, zice că «Ie uu om al cirul venit întreg se
alcâlueșle din salariile oprite de la lucratori și a
cărui profesie Ie lulemecută pc-o munca silnica și
afară din calo, care ruinează generații întregi»..
Despre slujbașul civil, religios, militar, zice : «ser
vește statul, ca să-și-mulțâm-ască ambiție®, sau,
ceea ce se Întlmplă mal des, ca sâ se bucure dc
leiurile, pe cari poporul muncilor te plătește, de
�I
• 1
REVISTA IDEEÎ
ii
■
45
REVISTA IDEEÎ
D0, fură de-a dreptul banul visterieb eeeo-ceî se
asemenea slujîntlmpla mai rar. Cu
C- toate
—- -- astea,
buși so pinvesț și sint Pri’ y’‘ Ui' do semenii lor, ca
MI mal. folositori șl «. ee! mal v.rtu.,I membn
af socictăței»... Despre un i
•dictai ori după rechijnorociți, 'răpiți fainișcărll,seslnt
la
^dccX,PseUsFnucid,
lasă trimeși
să moară
de riamo? «1 zice k judecătorul și procurorul
acesta, «slut lufalîta de stântai» de ipocrizie, ca
însă-și ici, confrații lor, copul, familiea lor, au În
credințarea, că li-i cu putința sa fie, In acela.,
timp, foarte buni și foarlo simțitori».
Intr adevăr lumea ie plină de ipocrizie, și cea
mai mai mare parte de oameni slnt Intratlt de
pătrunși de leajn cît nimic nu Ic mai poate5 deș
tepta indignarea : cel mult se mulțumesc sa-și rida
de iea. Astâ-zi, uu oare-eare negustor solid și «cins
tit» se pune să combată coțcariea comerciala. Dar
întru cit comerțul acestuea se deosebește dc iea.
In timpul din urmă, ziarul Degblad van Za dHoiland en’s Grapenhage, cuprindea o corespon
dență din Londra, în care autorul tuna și fulgera
Împotriva șarlataniei: «Capitalul șarlatanului
comercial li stă In neobrăzarea ce-o are, matcterialul li stă In birlie de scrisori cu titluri um
flate, imprimate artistic, intr’o porte-plumiera și
clte-va tocuri. Neobrăzarea nu-1 costă nimic, pen
tru că-i probabil, o moștenire părintească. Cit
despre hlrtie și tocuri le capătă pe credit prin
mijlocirea vre-unui coleg, cave se oferă cu dragă
inimă «să-l «stabilească» ca «negustor de efecte
. furate.»
Cile case de comerț, aslă-zi respectabile și res
pectate, Își uatorese propășirea veștilor falșe, În
șelătoriilor, țifrelor falșificate ? Nathân Rothscliild,
hună-oară, a Început îngrămădirea uriașei bogății
a casei sale, ducind direct la Londra vestea falșă
a înfringerei puterilor aliate la Waterloo. Pe dată
rentele acestor State scăzura intr’o proporție uimi
toare, in vreme ce Rothschild cumpără, pe sub mină,
prin agenții săi, titlurile in scădeie. O dată ade
vărul cunoscut, dădu lovitura cea mare și mulțu
mită pungâșăriei sale «cîștigă» milioane.
Luiiți și cercetați, una după alta, marile bogății,
și veți da peste o mulțime dc fapte la feliu.
Creditul constilue, în societatea noastră, un bine
sau un rău ? Noi credem că-1 un rău. Și cu toate
astea, cum ar putea să existe fără credit*comerțul ?
Prin urmare baza ie rea. Cc fac coțciiiî? Rui
nează creditul, adică îndeplinesc o slujbă de merit.
Nu iau de leliu pe coțcarl sub ocrotirea mea, am
chiar o Înverșunare înăscută (ață de coțcărie, pre
judecată pr jbabil, dar leu pun pe coțcar pe treapta
comerciantului, a cărui «cinste» și «bună credință»
pentru mine sînt fără nici o valoare .. leată o mo
stră de cinste comercială, care-mi fu povestită în
cursul unei discuții cu un m are comerciant respectat
In deobște. Pe lingă altele, acesta făcea comerț
eu indigo și vlnduse unei case streine, după probă,
nn indigo de calitatea a doua. Clientul refuză marfa,
flind-ca uu iera potrivită cu proba. Asta nu iera
adevărat. Dar comerciantul mleu își cunoștea lumea
și știea că directorul casei în chestie nu Icra mare
cunoscător de marfă. Ce făcu? Schimbă proba și
vîndu acestei case, ca marfă de calitatea Întâi,
marfa refuzată, și afară de remiza sa, realiză de
o dată un beneficiu de 3o,ooo de florini. Comerciantul
Îmi povestea daravera ca o ispravă, ca o faptă cu
care se fălea. leu nu l-am aprobat și asta dădu loc
la o schimbare de vederi, cure mă făcu să cunosc
în ce chip privea comerciantul mleu cinstea. La
Întreb uree mea, că ce Înțelegea iei prin cinste, îmi
răspunse : Presupunem ca nu faci conicii
digo și că-mi ceri să-ți procur indigo. Vu in.
cazul ăsta nu furnizez marfă bun», nu slm .că in
pentru că
... d-ta nu te pricepi și leu îți fac 6C1
digo, sq. socotește cunoscător și n’are de cît itu
deschidă ochii... leată cum concepea omul n
cinstea. Ceea-ce dovedește că și în comori ll»
concepții do cinste, numai că se deoscbeSf. slnt
uqele de altele.
Lulher a zis foarte drept : « Cămătarul
tește ast-feliii : Dragă Domnule, după cum î t03'
obiceiul, ieu fac o mare slujbă aproapele Ca'lt
împrumutîndu-i o sută de florini cu dobîn(ja ?Icn
6, io la sută, și Iei îmi mulțămește pentru
ca de-o bine-Iacero ne mal pomenită. Nu potQ*8^
să primesc dobînda asta fără mustrare do cn
cu conștiința împăcată ? Cum poți privi foca
de bine ca o uzura?... leu răspund: Lâsați ne
ce palavragesc și țineți-vă de slovă : Peutru Im
prumut, nu se va lua nici mult nici puțin. A 1
ori și cît, îe uzură, nu o slujbă făcută, ie â aduce
pagubă aproapelui, ca și clnd l-al fura». Luther
adaogă: «Tot ceea ce se privește ca slujbă și facere
de bine nu constitue o facere de bine sau o sluibă
făcută : bărbatul și femeea adulteră își fac unul
altuea serviciu și plăcere : un războinic face au
mare serviciu unui ucigaș sau incendiar, ajuttndn-1
să prade ziua namiaza mare, să râpuc pe locuitori
și sâ cucerească o țară ».
Dar orl-care ar li numirea co s’ar da lucrului,
iei rămîne acelsș.. «Cel ce face comerț cu măr
furi» nu se va mulțămi de cît dacă va «cîștigă
4o sau 5o la sută: cel ce face comerț cu bani Ic
privit ca uzurar cînd cere io la sută. De ca?Za
hărul și cafeaua se deosebesc oare, ca mărfuri, de
argint și de aur ? Nici o dată nu s’a putut hotărî
marginile beneficiului acceptabil, adică renta, uzura Ori-ce beneficiu în realitate ie o tâlhărie, și
ori-că ar fi i sau 5o Ia sută, principiul rămlno acelaș. Putința de-a plăti un beneficiu dovedește că
într’un chip sau într’altul so fura din muncă, pontru-că dacă munca și-ar primi plata cuvenita, n’ar
rămlne de unde să se plătească un beneficiu.
Toate legile în potriva uzurei au fost și slnt
neîndestulătoare, de oare-ce pururea s’a știut săli
se Înlăture efectul... Nu există nici un argument
pentru a se apăra cinstea comerțului și-a scoslod1.
coțcăriea. Intre aceste doua ie numai o deosebire
relativă. Comerțul actual nu-i In realitate de cil
coțcărie.
leu cred că Inși-și coțcării joacă un oavc-care
rol la dârîmarea socictăței actuale, de oare-ce con
tribue la desființarea creditului, și dau prin aș
un mijloc de-a face nestatornica și cu nepu»1 I
proprietatea privată.
. . .
Falșificarea banilor ie pedepsită strașnic
pru. l)e ce ? Fiind-că monopolul talșiti^ă*’c .fl
ailor vreau să-l păstreze Statele. In realitate
.
statele fabrică actualmente monedă
¥Cfau ’
vorbim de regii de-c-dinioară, cari cu toți
falșificatori dc monedă. . Ce fac~ B%vcrne.eate că
pjese pe cari pun o valoare de 5 lei, cu to
valoarea reală nu iesle nici jumătate. 11C® «.j s'o
are valoarea iei, cu toate astea sîntem ne
_QQ
primim pentru valoarea ce arata. Dae« cUfț),
particular ar proceda ca guvernul, daca
a
para argint și l-ar preface în
ca
ca să se folosască de jumătate, ar fi ni
falsificator de monedă.
, ,
. a nuUn jurnal suplămînal, Der
pe 10‘*
blicat o gravură foarte curioasa, lalaț ■.
* mi
nistrul justiției slînd la o masa, In Ia*a_pon0ini5t
tîndu-so In niînile a doi polițiști, un
renumit, Pierson, ministrul de hnance...
leată legenda sau tălmăcirea gravurel.
pierson. — Da ți-mi pace, ieu slnt reprezentan
tul Statului Olandez...
poliții' — Ha» h«, ha. Ilojmălfiul ăsta ic în
pUl unei bande, care emite florini ce nu valo
rează. dc cit 47 cenls...
runca. Despre asta am spus clte-va cuvinte moî
SUS.
■ j |
«Păzește Duminicile», și muncitorii slnt oslndiți la o muncă peste măsură, care hu lasă celor
mai mulți nici o zi de odihnă. Dacă cer de la pa
tronii lor Introducerea acestui principiu, sînt dați
afară.
«Să nu ucizi», și toate popoarele creștine slnt
Copilă învață de timpuriu că datorează părin
ților săi supunere o'și iubire.
.
- Una .din -tporuncile
.
armate pană în dinți, să se ucidă-ntre iele. Amar
l sp —c eazape tatal tau și pe celui ce s’ar împotrivi de-a se deprinde In meșhisoriceșll zice; P-p
mania ta... Dar ce poruncă obligă pe părinți să-și ’ tpșugul de-a ucide, i se va face vieața cu neputința.
respecteze copiii ? Cu drept cuvlnt Multatuli a nu Preoții bisericel chiar bme-cuvintează armiile și
mit porunca aceasta, o regulă născocită pentru steagurile înainte de bătălie.
«Să nu te dai la trup dc cît în căsătorie», și
nevoile părinților, a căror mintalitate le deze
chilibrată, cari sînt prea leneși sau n’au destula legăturile matrimoniale slnt ast-feliii In cit se poale
spune
fără de nici o teamă, că sînt două feliuri de
inimă să merite să fie iubiți... Iei zice cu foarte
marc dreptate : «Copiii miei, nu-mi datorați nici prostita ții: proslituțiea extra-conjugală și prosti
0 recunoștință pentru ceea ce-am făcut după naș tuție intra-conjugală, pentru-eă căsâtoriea a fost
terea voastră și nici pentru nașterea asta. Iubi cobori lă la o prostituție legala. In căsătorie, unde
rea Își găsește răsplata în sine». Nu pot să cer banul ține locul iubireî, ie neapărat ca proslituiubire «peutru un lapt pe cure 1-ain făcut fără să țica s’o întregească.
«Să nu furi», și noi trăim Intr’o societate cărei
mă gîndesc la voi, fiind-că am făcut un lapt Îna
inte ca voî să fi fost pe lume». De ce trebuie i se potrivește de minune ceea ce Burmeister zice
să fie copiii recunoscători față de părinții lor, cînd despre Brazilieni: «.Fie-care face ceea ce crede că
pentru cei mai mulți vieața nu-i de cit un șir poate face, fără răspundere : Inșala, fura, își ex
ploatează aproapele pre cît se poate, încredințat
neîntrerupt de cazne și mizerii?
cum ie că și alții se poartă, față de Iei, la feliîî.
Cit sint de talșe relațiile dintre bărbat și lemee,
«Să nu mărturisești strlmb», și nu-i zi să nu
cite prejudecăți domnesc în domeniul sexual.
Max Nordau și a întitulat una din operile vedem cum oamenii se vatămă unul pe altul prin
sale: Minciunile convenționale ale socictăței. Iei mărturii mincinoase. Ie o luptă obștească, a tutu
tratează acolea despre minciuna religioasă, des rora contra tuturor, și-n care nimeni nu se dă Înapoi
pre minciuna monarhică, aristrocratică, despre min de-a Întrebuința cele mal josnice mijloace.
«Sa nu rlvneșli bunul altnea», și asta Intr’o so
ciuna politică, despre minciuna economică și des
pre minciuna căsătoriei.. Ieste într’adevăr, o carte cietate în care, prin mizeriea unora, lăcomiea altora
toarte instructivă și care se poate complecta la iea proporții spăimlntătoare, așa-călk-care ie ex
nesflrșit, pentru-că societatea noastră ieste atît pus la rlvna aproapelui.
Toate moralele prescriu o mulțime de porunci,
do plină dc minciună, la cit cn toții sîntem nevoili să mințim. Incearcă-tc numai să fii drept, sau mai degrabă de neiugăduirl. Io cu neputință
Iu toate privințile și față dc toți, și n’ai sâ izbu de-a se Intemeea ast-feliii o baza potrivită unei
tești măcar o zi inlr'o societate mincinoacă ca a morale sănătoase, care să ne îngădue dc-a cugeta,
de-a cerceta și lucra potrivit cu cugetările și nă
noastră.
Și toți acei, bărbați' și lemei, cari au între zuințele noastre. Morala independentă va fi cu
prins lupta, In toate domeniuriie, lupi a. In po totul alta do cit aceea ce s’a propăvaduit pănă In
triva prejudecăței și-a ipocriziei, sint priviți ca zilele noastre.
Toate aceste porunci slnt inse cu desăvîrșire
nebuni, ca dezechilibrați, ca neurastenici, cărora
li se admiră operile, dar ale căror principii sînt călcate, pentru-că numai gura Ic propovăduește,
lear
în reaiicaie
realitate nu
nu se
se iuucpnui»v.
Îndeplinesc. -Orl-ce
om cu,
combătute cu strășnicie.
lear în
---------------i---- J..
Tolstoi, în împărăția Iul D-zeu le în voi, cuvin- judecată, trebuie sâ fie lovit
de adînca ni
prăpastie
tare puternică împotriva militarismului, în care, ce Se află între ideal și realitate. Luati perceptul
în numele lui Crist, condamnă societatea creștina, creștin, «Faceți altora ceea-ce ați voi să vi se facă
privește pe oameni ca Inlănțuiți inJtr’un cerc de vouă de câtră alții», și faceți din asta baza nnei
fior și putere, din care nu se pot libera. Această societăți
socialiste. Cu toate astea vrăjmașii cei
îior și putere, din care nu se,pot libera. ■i^ceas^ societăți socialiste.
Inrlurire asupra omenirei Ie datorită a patru pri- mai înverșunați ai socialismului sînt tocmai crcșcini' cari se compleclează i. Frica, a. Conrupțiea. tinii, cari de alt-feliu n’au de cîi doar numele de
3. Orbirea ponorului. 4- Militarismul, mulțfimită creștin, pentru ca să poală mai bine tăgădui îacărui guvernele dețin puterea.
vățătnra creștină.
Toți oamenii aproape au convingerea că faptele
Întreaga noastră organizație socială Ie Interne
Toți oamenii aproape au convingerea că faptele
întreaga uvaaut
r—
lor cîni
sînt vr
rele,
puțini Inse cutează să se ri- eată
eată pe
peipocrizie,
ipocrizie, sprijinită
sprijinită și
și menținută
menținutăoria
prinputere.
putere,
Ii». foarte Datini
ndico împotriva curentului sau să înfrunte opiOare
un
om
inteligent
poate
aproba o societate
Oare un om j-""
niea
publica.
contrazicere
dintre caTotul,
asta ?
asta
convinge»
i și Tocmai
fapte dă această
luraei niasca-i
de ipocrizie.
Totul, dar
dar cu
cu desăvîrșire
desăvîrșire lotul,
lotul, va trebui să so
Mulțimea oamenilor sînt sau zic că sînt adevăra}! schimbe
_ 1. clnd
' ’ societatea
va va fi sfarîmat lanțurile
zic că sînt adevărați schimbe
clnd
societatea
. .Iui.
i..v
tnî'-îlns
creștini, și fic-care pe rînd calcă principiile
economico
cari__o« încătușază.
Crist, sau ccl puțin ceea ce se privește ca pornind
Arta chiar,
chiar, nu-i
nu-i de
de cit
o spoeală. Și nu poale
Arta
cit o
de la iei.
■
sa
fie
altmintrelea,
să fie altmintrelea, pentru-că
pentru-că nu nobilele năzuitfți
Comparați cu realitatea legea celor zece porunci. împing pe artist să creeze, ci spiritul de cîștfg,
Ce contrast...
Și dacă artistul nu vrea să moară de foame, trebuie
«Nu lua pe Domnul Dumnezeul tău în deșert», să-și încovoae talentul după gustul, bun sau rău,
cu alte cuvinte, sa nu juri. Această poruncă Ie făcută al Meconilnr, cari In cca mai maro parte slnt niște
Și m.ui înțeleasa prin, vorbele lui Crist; Ci sa fie parveniți milionari,
miuuuan.
Știința ««
nu vi de nu
cit o Îngrămădire de cunoșlinți
cuvînlul vostru «da», da, «nu», nu, și cava trece
comprimate In calupul noțiunilor academice. CU
do la asta rău ieste... Ccl ce se împotrivește Inso de puțini dintre pionierii științei ocupă o catedră
®ă jure ieste hulit și vede o mulțime de relații în universitățile noastre. Cu drept cuvlnt zice
Busken Huet: « Murii cernerilor senatoriale, ale
înstrăinîndu-se dc Iei.
«Cinstește po tatăl tău și pe mama ta», zice po-
�HEV1STA IDE EI
4^
-
I
academiilor noastre, sînt coperiți cu portrete de
savanț! mediocri. Portrele adevăraților savanți,
lipsesc».
.
*../ •
O revizuire a fie-căre! ramuri de știința se im
pune și vom găsi mult de schimbat cînd revoluțiea ne va libera o dată de jugul care apasa so
cietatea atlt de greu. La început ponte nu se va
ști tocmai bine de unde să se înceapă. Va trebui
să se facă o curățire întreagă în bibliotecile noas
tre, pline cu cărți fără valoare și mințitoare, scrise
nu peulru înaintarea științei, ci pentru ca să placă
puternicilor zilei și să le furnizeze argumente avocățeșii in dosul cărora aceștia se ascund, săinuind că apără dreptul și societatea.
Am fost mișcat de fraza următoare, culeasă din
La Morale sans oblig-ation ni sanci'on frumoasa
carte a filosofului Guyau : «Ce sîutem noî? Avem
mal multe lacrămi de cît ne-ar trebui pentrn pro
prie» noastră suferință, mai multă bucurie de cît
s’ar cuveni să avem pentru propriea noastră exis
tență»... Vorbele aslea nu cuprind oarejemeliea
moralei? Pentru-că, vrînd-ne-vrînd, trebuie să îna
intezi, fear dacă slaî pe loc, te împing alții. «Sim
țești trebuința de-a ajuta pe alții, dc-ă pune o
mină să Imp'Dgi să se miște carul pe care îl tîraște omenirea cu alîta anevoința». Această tre
buința pe care o găseș’i la toate animalele socia
bile, îșl are dezvoltarea cea mai mare la om, care
inchee de alt-felfu serica animalelor sociabile.
La opera asta lucreze fie-care, în măsura pute
rilor sale, și nu se mărginească,din prejudecată,
într'un cerc strimt: fie-care desrhidă-șl ochii asu
pra lumei întinse ce ne-nconjoară, fâra să oslridească, ci să lămurească faptele altuea, ori-cît de
diferite âr fi de-ale noastre. Cu chipul acesta,
înlr’o zi, putea-va să ni ae aplice frumoasele cu
vinte ale lui Longfellow: L^s o urmă în nisipul
vremei, poate cînd-va, îmbărbăta-va pe cel zbu
ciumat de valurile viețeî sau aruncat pe coastă...
F. Domela Nieuwenhuis.
CE-I ANARHISMUL
Ce-I Anarhismul'?
. Un,sistem social al cărui ideal politic Ieste
de-a combina, de-a împăca ordinea cu lipsa
orl-carel cîrmuir! directe a omului prin om: li
bertatea absolută. — Cenlury Diclionaiy.
— Cine Ie Anarhist?
Cel ce^admite idealul acesta, încredințat că
prm înlocuirea orl-cărel autorități din ’afară
civilă sau morală, încredințat că p’rin controlul
<le sine, au să fie dobîndite cele mal de samă
rezultate sociale.
— Ce-I Autoritatea Civilă ?
Acea putere care sfînjinește zilnic acțiunile
noastre, produ.cînd și pedepsind criminalii si
care se numește de obiceiîî Guvern.
’ ’
— Gura produce criminalii Guvernul?
Prin susținerea unu! sistem de repartizare
nedrept sistem în care un om atîrnă cu exis
tența-] de-un altul, existentă pe care neizbutind
sa și o dobmdcascu, ie silit să recurgă la crimă
pentru care, tot Guvernul îl pedepsește.
' — Asta se rapoartă inse numai la’hotl. Dar
cu omorul cum le?
•
hoasnea, sau teama de lipsă ieste aceea care
viXm p°C0Î ,naI tnull‘ oameaI la acle (]e
răzbuniX?' |6’e P°''lițe 'U” gel°Zie' ură sau
Iele sînt sau niște acte de nebunie trecui
sau permanentă, și trebuie tratate ca ata?e ^r°
sînt rămășițele unor instincte primitive ku11
rămășiți cari, întreaga experiență socială’ n?
rată ca trebuie eliminate prin educație si. ■ agirea drepturilor individuale Legile* de §lA- -presiune le fac și mai sălbatice încă: răzbuimarea
nu poate li lecuită prin răzbunare.
— De oare-ce Anarhiștii susțin că, (
Cr>ma
Ieste urmarea nedreptate! economice, cum
va
putea aduce dreptatea economică, cum
va putea-o aduce desființarea guvernului?
Dacă puterea care susține pe deținătorii
rilor izvoare firești de producție și al mijloacele
de schimb, va ti înlăturată, oamenii vor ti s]0}
să încerce a descoperi care orînduire economiei
va fi mal bună, in loc să fie constrînșl a ad
mite hotărîrea majorităței sau minoritate! stănt
nitoare.
4
-'
— Ce sistem ecenomic propun Anarhiștii ?
Sînt- diferite școli, dintre cari : Socialiștii IndU
vidualiștil, Comuniștii, Aliitualiștii.
— Așa dar cuvintele de Anarhist și Socialist
nii-s op’use ?
*
i
De loc: Numai acei cari confundă Socialis
mul, care nu Ieste de cît o propoziție curat
econom că, cu Partidul Socialist, care Ieste o
organizație ce lucrează pentru realizarea acestei
propoziții prin acțiunea politică, numai aceștia
pot să-și închipue că aceste cuvinte ar fi opuse
— Ce urmăresc Socialiștil-Anarhiști, asa dar?
Ca programul economic al socialismului să
fie îndeplinit prin acțiunea directă a poporului,
în loc să fie prin trucuri de politician!.
— Care-I teoriea Individualistă ?
Că omul are dropt la întreaga valoare a muncel sale, fie Iea cîștigată numai prin rnunca lui,
fie cu ajutorul altora.
— Nul aceasta starea de a-zl ?
Nu, Starea de a-zi, prin cele tre! mari mo
nopoluri, prin monopolul pămîntului al capita
lului, și-al invențiilor, face cu neputință ca
cine-va să poată dobîndi ceea-ce a produs. Cu
desființarea acestor monopoluri, inițiativa indi
viduală va lua asupră-I acele lucrări mari, pe
cari nepricepuții cred a-zi că nu le poate între
prinde de cît Guvernul. Așa-că fie-care individ
ayînd putința, să se întrebuințeze singur pe sine,
nimeni nu va mal voi a lucra pentru altul, afară dacă ar putea dobîndi tot ca și cînd ar
lucra pentru siue.
— Dar acest drept de proprietate al fie-cărui
asupra produsului său, nu va avea oare trebuin
ță de Guvern ?
Va cere o asociație voluntară pentru prote
guire Nimeni nu va fi silit să primească o a‘
tare asigurare, dacă nu. va avea nevoe de iea,
nici să plătească taxe pentru întreținerea-!.
— Ce sînt Comuniștii?
Ce! cari cred că dreptatea cea mal- mare vă
fi atunci, cînd oamenii vor produce și vor con
suma, în comun, după nevoe
— De ce privesc ie! asemenea lucru ca mat
bun de cît Individualismul ?
. Pentru-că lei nu cred cu putință să se măsoare suma exactă a producției unu! om, uid
nu cred de dorit a-ș! cheltui* cine-va ei■nergic.1
__________ ____________________________ REVISTA. TDEEl
jrii asemenea lucru, cită vreme există bul1 ’rf în de-ăjuns pentru toți, pentru-că nimeni.
1,1 are nevoe de mai mult, de cît îl face treJl :nta, chnl
sigur in totdeauna de-ațît.
’V^Cred Comuniștii în asociații ocrotitoare?
pjnd oalnenii produc în comun, ceea-ce pro
nie ieste
fie",cartlî ȘÎ <d tuturor acelor cari
•o'esc ă se folosi. Așa dar pentru iei nu-'i nevoe
pici o' asociație ocrotitoare.
■ 1 J- Ce susțin ’Mutualiștil ?
0 combinație a principiilor Individualismu
lui cu cele ale cooperărel extenzive a lucrăto
rilor. Ici privesc Trade-Uniunile de aslă-zl ca
sîniburele viitorului grup productiv. Uniunea
zidarilor, de pildă, vrea să întreprindă opera să
construească clădiri: Iea va emile cecurile Iei
proprii, cari vor reprezenta o anume cîtime de
inuncă : aceste cecuri vor li primite ca banii
de a-z'i Alte organizații, la felin, vor lua între
prinderile industriilor respective. O federație uțiiversală a asociațiilor aliate se va alcătui cu
vremea... Și ast-leliu funcționarul va fi eli
minat.
— Credeți că aceste diferite sisteme pot exista
Ja o laltă, alăturea unele de altele?Da. Intr’o societate libeiă, fie-care individ poate
să-și încerce calea sa proprie, tot așa ori-ce grup,
cit de mare și cît de mic. Fără îndoeală că un
anume sistem se va potrivi mai bine ca cele
lalte la anume localități.
— Presupunînd că ar predomina un sistem
de distribuție dreaptă, ar mai exista Anarhica?
Nu Anarhismul îșl are evanghelica sa spiri■ tuală, ca și cea economică : distribuțiea dreaptă
nu Ie de cît temeliea.
— Pentru ce ?
Pentru-că Anarhismul urmărește libera dez
voltare a tuturor acelor puteri cari astă-z'i zac
adormite în sufletul insului, închircite și stri
vite de cătră autoritățile civile și morale. .
— Ce înțelegi prin Autoritatea Morală?
Acea putere exercitată de cătră cler, care pre
pre-
tinde să statornicească, Iea pentru omenire, ceeace-I drept sau bun, nedrept sau rău, acea putere
numită în de obște
religie.
—
,!r:~
... ...... Religiea
ca un rău*?
— Priviți
r
--■_
“
*
___
____
Nu, cită* vremea Iea ieste libera expresie a.
>
' individuale.
•1 ]
un rău cînd se
năzuinței
Iea devine
căuta
cu sila învăI organizază întru a c"._
— să impue
x
lăturile sale, cuvintele sau codurile sale morale,,
celor ce nu îe'admiL
1__ LA... Organizată
C.D------- în feliul aceasta
Peligiea Ie cel mai mare din răle.
.
Asa dar nu condamnat! doctrinele Greștift|8mului?
Nu. Unul din cel mai mari Anarhiști, Tolstoi,
ieste tot o dată cel mai mare creștin. Si nu cpnnnmiiăm nici Budismul, nici Brahrnaiiismul, nici
■JJhfucismul și nici o altă doctrină religioasa,
cita vreme Iea’ Ieste libera întrupare a celor mai
r*alte concepții ale individului Totu-și,
credem
vom. m/muu
T Iu libertatea deplină se pot dezvolta
nazuințl
\uuu na/.uiuu
irnnl 111
'•! ibai înalte de cît cele ce sc cuprind
;n aceste
«coctc
°ctrîne : si omenirea ieste îndreptățită sa nă-’
' -Wăscă la’ ce-i mal bine.
. *‘7 Credeți în Dragoste?
* ?** Da. Prin dragoste nădăjduim noi să mînsă emancipăm lumea. Tocmai la simțul
fkl
dragostei, omenire! întregi, se îndreaptă, apelează
cel mal mult Anarhismul.
— Credeți în Căsătorie?
Nu în aceea ce stă în forme și ceremonii.
Credem că dragostea singură Ieste ’de-ajuns. Nu
există garanție mâl măre ca dragostea : o cere
monie nu poate adăoga nimica la desăvîrșirea
unei asemeni uniri.
— Inse cine ne poate spune, clnd umTea-I
desăvîrșită.
'Nimeni nu poate judeca pentru altul: persoa
nele pe cari le privește, trebuie singure a hotărî
pentru sine.
— Dar dacă cel uniți nu se vor mal putea
înțelege?
— Negreșit, se vor despărți. Și singur faptul
că ar dori s’o iacă, va fi o pricina destul de hinccuvîntată pentru aceasta.
— Dar asta nu va însemna oare sfărîmarea
familiei ?
— O familie care nu se poate ținea de cît prin
o putere din afară, Ie mai bine să nu existe, Iea
nu poate să aducă de cîtjnizerie.
— Pentru ce uni! sînt n u rn i 11 Anarhist!
Filosofici?
Anarhismul fiind Iei insu-și ofilosofie, expresiea asta ieste o tautologie sau o vorba de claca:
ca și cum al zice «o lilosolie filosofica. Cuvîntul
totu-șl a fost adoptat, intr’o epocă ariterioani * de
Irămîntare, de cătră niște inși cari opuneau o
rezistență pasivă, în dorința de a se deosebi pe
sine de ’cel cari se opuneau silniciei cu forța. Și
cuvîntul urmează a-și păstra înțelesul și a-zl.
— Anarhismul propovăduește"Iei violenta?
Anarhismul este negarea violenței. Inlăturînd
priciuele, iei va face recurgerea la violență să
leasă aproape de tot, și cu vremea cu dosăvîrsire din obiceiu.
— Pentru ce dar există acte de violenta, săvîrsite de Anarhiști ?
Cei cari săvîrșesc asemenea acte susțin că
în împrejurările aflătoare iei sînt siliți să-șt calce
aproape zilnic principiile, din pricină că ori-ce
protestare a lor rămîne pururi fără efect. De
aceea iei spun: «Dacă pot,printr'un compromis
oare-care, să tac o protestare mal eficace, gata
a-i îndura consecințele, asta ie treaba mea., leu
îmi arăt dezaprobarea față de starea de a-zn>.
:— Din ce scoală economică fac aceștia parte ?
Din nici o scoală, întru cît îu ori-ce școala
sînt Anarhiști’și revoluționari și dc ace! ce nu
fac uz^de violență.
.
,
—"bar dcTce 'aceștia din urmă nu ositidesc
pe ceilalți?
Un
Un /wui.uu.
Anarhist, cu drept cuvînt nu poale să
osîndească pe nimeni, lei
” ’ poate
* numai să-si
că ri ași tace,
rate părerea asupra a ceea ce se spune 7
căutînd să explice pricina celor ce se petrec...
Din «Ftcedom», de Grigore Goilav.
^Mantiei Dcvafdis ; ?Refiexions sur I’lndividualîsme".
Paris, tic Libcrlairc», 15, mc d'Orscl, 1910... In opuscul
al cărui obiect Ic. de-a face o scurtă schițare a doclrme-,
,nci nedesăvirsit forniulattt, a individualismului hbcrtar,
s- nial cu sauji de_a dovcl|i că, contrar prejudecățet care
infătosază pe individualist cu protivnic orc-ciîref înțelegeri
cu alții, ca protivnic ori-căroî asociații, urinarea practicii
a filosofiei individualiste Ve.to as.ciațiea, dar o asociație
iără părecho plinii in ziua de a-zl, in care unul din aso
cia p nici ispitit nu va ft și nici nu va avea putință săincalce pe alții?...
•
�revista ideeI
REVISTA ÎDEE1
49
4»
ÎMBUIBAȚILOR
DIN 1MPERIUL
UTOP1EA UNUI FLĂM1ND
săreau din îeî și cu o preciziune matematică cSfl
in gurile deschise alo «sătuilor» După bucătili
carne, ca o ploae, cugeau cartofii, salata,
roșă si altele. Și toate astea îerau pregătite dS
cel mai bun gust, după cele mal severe
ale artei de bucătărie.
împăratul din nou făcu un semn cu mîna
de giștî, rațe, curcani fripțî, fierți, umplnț, cu ’’
rez, mere, sau însoțiți cu minunate sosuri, vencan
curgeau și dispăreau in gurile «sătuilorx
*'
leu începui a mă înăbuși din pricina multelor
mîncăruri superbe.
împăratul a treea oară agită mîna. Din pămînt
începură a apărea fintîni de vin, rachiuri, bore
șampanie „cliartreuse", lichioruri, și așa mal de
parte. Pahare dc aur, pline cu băuturi, săreau din
fintînî și singure se vărsau în gurile «sătuilor^.
împăratul a patra oară agită mina, și colosurî
ca niște munțișorî, începură să apară liudinci, fa
guri de mîere, feliî-feliî, în atunare, soseau intr’una Ia noi, îear în jurul lor, într’un danț furios
-soseau mereu prăjituri, plăcinte, bonboane, fructe*
diferite dulcețuri, și toate dispăreau în enormele
guri ale asătuilor».
leu începui a geme de ghiftuit ce îeram. împă
ratul agită mina și totul dispăru.
Peste o clipă se auzeau horeairi, sforăituri, ră
suflări, și «sătuiî» adormiră adine. împărățiea sătuilor plutea in vis
leu asemenea adormi!... Nu-mi adne aminte cit
am dormit, dar într’un timp mii de glasuri mă
deșteptară. „Sătuiî" cîntau imnul lor național:
Căzusem ca o săgeata jos. In urcGhi!GJ”J?®
' suna încă șueratul vîntului, pe care îl stiabatusem,
ca u£ topor, cu corpul mîeu.
,
Din pricina friceî am închis ochii și m am tăcut
aliem. Nu-mi aduc aminte cit a durat aceasta că
dere fără zgomot, dar am simțit de-o dată o lovitura,
si. ca o minge, am sărit și am căzut înapoi si din
nou am sărit și căzut, și am rămas în cele din
urmă în nemișcare. Am deschis ochii Ierain culcat
într’un- pat moale, căldicel și mă latoiam în ma■ tăsăriT și perne de puf. Repede mă sculai, începui
a mă îmbrăca și mă gîndiî pe dată a Ieși din spa
țiosul salon, în care se tot inălbiau sute dc paturi
moi, cînd apăru o ființă. înaintea mea stătea in
picioare un omuleț, cu un pintec enorm, cu niște
picioare mici, închircite, cari abîea il susțineau
Cu uu cap mic, aproape fură frunte, dar cu o gură
enorm de mare, care ajungea pănă la urechi. Această ființă, vrednică de mirare, făcu ciț.T-va pași
șovăelnici și iși zgîi ochii întrebători la mine.
— Unde silit?... întrebai îeu
— Hi-hi-hi... începu să rîdă omulețul. Oare nu
știi ?!.. Iești in fericita împărăție a săluilor.
Omulețul începu a mă pipăi cu micilc-i mini.
— Ah,' vrednicul de compătimit, ce slab și fără
putere ieste... Ișî zise omulețul. . De ce iești atîta
de slab? Asla-Î o crimă pentru atare noblețe,...
zise companionul mîeu, prinzînd a-mî ștrînge mina.
începurăm să mergem. In prea îneîntătoarea
grădină, sub arbori, atîrnau mii de leagăne foarte
Ei bine înainte, ci bine înainte.
Pc noi nc așteaptă o marc strădănuire:
îndămînoase. Tovarășul mîeu de drum se opri înain
Să mîncăm, să mîncăm.
tea unui leagăn bogat ornamentat. Din îel se ivi
Să nc umplem pîntecele...
un cap mic, ai cărui mici ochi, leneși, mă priveau
Ei bine înainte, ci bine înainte...
cu dispreț.
Aceste
vorbe mă îngroziră Ion, flămîndul, înce
• înalt Cinstite împărate,., se prezintă tovarășfil
mîeu de drum, acelui cap pitic, gol și gras : In pui să tremur de groază. Spazmurile începură să
bine cuvîntata ta împărăție a „sătuilor“ a apărut mă cuprindă, gîndindu-mă că din nou mi se vor
un criminal, atît de slab ie și de subțire. Spuneți, vîrî pe gură bucăți de carne.
— Ce felin, din nou să mîncăm ?.. Strigai leu
Măriea Ta, ce să-i facem ?
— Faceți-1 vrednic să sălășluească în împărățiea ca un ieșit din minți... leu nu mănînc. leu sînt
liber să fac ceea ce vreau. leu...
mea,... răspunse împăratul asătuilor».
— He-ho-li oo,... strigară mii de glasuri ^de-o
— Da, da, așa să fie.... mii de glasuri adăugară.
Și din leagăne începură a se scula niște omuleți, dată... Iei nu vrea să mînincc. Iei are curagiul a
îngrozitor de groși, cu niște pîntece enorme, pe cari cugeta, îel nu se supune,... zbierară «sătuiî» Și
aproape le tîrau pe pămînt. Inchirc tele lor picioare începură a-și plescăi cu mîna groasele lor pîntece,
w
abîea le susțineau pîntecele, ca și cum îerau lipsiți ca și cum acolo se găseau creerii lor.
— Jos, jos cu derbedeul... Noi, fericiți! cet țcnl
de picioare. Minele, cefele le îerau nepomenit de
lăbărțate. «Sătuiî® se puseră în ordine, în rîndurî, al împărăției «sătuiloru, două-spre-zece ceasuri
și se alezară pe niște scaune îndămînoase, moi. Pe mîncăm și două-spre-zece ceasuri dormim ..
Și ființele acestea pocite săriră asupra mea^ uiun scaun minunat de frumos, se așeză împăratul,
și făcu cu mina un semn. < Sătuiî », începură a cepînd a mă întinde și a zbiera. Micii lor o hi devenîră scînteetori de cruzime, și dinții, în cnoicînta impui lor național :
mele lor guri, începură a le crișiii.. îear leu înentEl bine înainte, ci bine înainte.
Ve noi nc. așteaptă o mare strădănuire:
seifi ochii...
Să mîncăm, su mîncăm.
O nădușală rece curgea șiroiu de pe corpul mîeu.
Să nc umplem pîntecele...
De-o dată mă iritai la mine și-n jur. Mă culc^"
Ei bine înainte, ci bine înainte...
însoțitorul mîeu îmi zise să-mî deschid gura. O sem sub un tufiș, în grădina orașu'ul. Soarele, r&
sărit, făcea aproape strălucitoare noua zi. ^s.c.i
deschisei și văzul mii de guri largi deschise.
Din păduricea apropiată se auzeau zbierete, c’- lai dc-o dată. și. îheepui a-mî pipă! pîntccuL • ’
rpirî zgomotoase și sute de purcel fripțî apărură bucurie. Iei nu crăpa din preina diferitelor nu
in rind, Cind se apropiată, văzul că în dosul L>r cărurî superbe ale „sătuilor", ci din nenorocire
străluceau tăvi de aur cu cartofi' prăjiți, salată frămînta de-o foame de două zile...
Din „Rumana Experantisto^ de G. N. Gliîncscuvarza roșă și alte leguminoase aduse. Cînd purceii
ajunseră in fața noastră, bucăți de came dc la sine
Povești japoneze de Lafcadio Hcarn
teri, unde răsună vecinie plinselul unor filiere
nevăzute, suflate a lene, în chipul antic, o minglere de sunete, a pace și trislefă, îmbinate întoc
Ilarii fusese crescută mai mult acasă, după mai cum se Ingînă lumina aurie, în albastrul ce
nioda cea veche care a dat naștere un nea din riului, de asupra soarelui asfințind.
Afară de aceste mici plimbări și petreceri,
tipurile cele mai gingașe de femei ce s’a văzul
pi'C-Q dată pe lume. Această creștere casnică, Hani ieșea foarte rar. Rudele ici. ‘că și acele
ciillivd simplitatea inimei și mai mult, harurile ale soțului iei se aflau departe,prin alte ținuturi:
firești în purtare, ascultarea, supunerea, și o ața-că nu avea multe vizite de făcut Lui Ilara
'(Irăgoste peniiu datorie, care n'a fost nicăeri H Șj plăcea să slee acasă, orinduind flori prin
util de dezvoltată ca in Japonia. Produsul acestei odăile de dormit, pentru zei, împodobind odăile,
creșteri, moral iera un ce prea gingaș și prea sau nutrind la rimnicul din grădină bllnzi'i peș
frumos, pentru o societate alta de cit cea japo tișori aurii, cari-și scoteau capelele din apă, cind
neză veche, inse iera departe de a fi pregătirea o simțeau sosind.
Nici un copil nu adusese bucurie in uieața-i,
cea mai potrivită pentru vieața cu mult mat
aspră a socielăței noi, in mijlocul cărcea, cu griji noi. In ciuda impletitureî, după chipul
femeilor maritale, a părului capului iei, ieaarăta
loale astea. încă mai dăinuește.
0 fată bine crescută, iera ‘pregătită pentru o ca o copilă tinerică de tot și mai icra și simplă
stare in care, din principiu, iea iera la chere ca un c.cpil, cu toată priceperea ce o avea in
mul soțului iei. Haru fusese deprinsă să nu arate daraveri mici pricepere pe care soțul o prețuea
nici o dală gelozie, supărare, minie, chiar in atît, în cit adesea se-nduplcca a-i cere sfatul și
împrejurări cariar fi impins’o la astea: se aștepta in lucruri mai mari Poate că atunci, pentru
de la iea, să biruească greșalcle stăpiniilui prin iei, inima iei judeca mai bine de cit micul iei
o nemărginită blindețe: in scurt, se cerca de căpușor. Și cu toate că părerea iei iera mai mult
la iea să fie o ființă aproape supra-omcnească,. intuitivă, tea nu dădea greș nici o dală.
Vreme de cinci ani iea fu destul de fericită
să întrupeze, cel puțin prin tnfățoșare, idealul
unei lipse to mie de iubire de sine. S’ar fi putut cu iei, in care vreme și iei se arătă față de
și asta, față de-un soț de aceca-și treaptă cu dinsa respectuos, ca ori-ce tînăr negustor japo
dinsa, blajin in purtările sale, iii stare de ai nez față de o femee de o fire mai delicată de
prevedea simțirile și de a miile jigni nici odată. cil a lui... Apoi purtările lui se făcură de
Hani se cobora dintr’o familie cu mult mai o dală față de dinsa mai reci și asia atil de
bună de cil a soțului iei, și iera pentru ici pănă pe neașteptate in cit dinsa iera încredințată că
tntr’atit de prea bună, in cit, cu adevărat, iei pricina nu iera aceea, de care, ca drept cuvint,
n’o putea înțelege. Fuseseră prea dc tineri casă-a. putea să-i fie teamă unei femei, care n’avea
toriți: la inceput săraci, cu timpul ajunseră copii. Nepulind inse să bănuească adevărata
oameni cu stare, de oare-ce soțul lui Haru iera pricină, căută a se face pe sine insă-și a crede,
indăminalec, priceput in afaceri... Cile o dată că poale insă-și iea fusese, cum-va mai lăsătoare
ici i se părea că iei o iubise mai mult, pe cind împlinirea datoriilor ici: îșt cercetă cugetul,
îerau cu mai puțină dare de mină: ș', in ase nevinovat, in toate privirile, și cu multă, multă
stăruință căută să-i fie pe plac. Dar iei rămtnea
menea treburi, o Jemee rar se inșală.
Haru iși făcea mereu in casă toată îmbrăcămin nemișcat» Nu spunea vorbe neplăcute, ca toate
tea, și iei ii lăuda lucrul de mină. Iea purta grijă că dinsa simțea, in dosul tăcere! lui, pornirea
șidc cele ce-i trcbucau lui: ilajuta la îmbrăcat și infrinlă de-a le rosti. Japonezul dintr'o clasă
la dezbrăcat, făcea totul să-i fie indămină, să-l mai bună nu-i tocmai lesne in stare a se face
' placă în drăgălașa lor casă. Ii ura bună-ziua, neplăcut femei sale, prin vorbele grele. Aseme
fermecător, cind dimineața pornea după afacerile nea lucra ie privit ca cc-va vulgar și brutal.
sale, și la întoarcere, sara, il intimpina tot așa: Un bărbat bine crescut in dispoziții normale,
pe prietenii lui îi primea in chipul cel mai ales: va răspunde, chiar imputărilor soției sale, prin
eirmuea treburile gospodăriei cu o chibzuință vorbe blinda. Politeța obicinuită, după datina
fără dc greș, și rar de cerca vre-o favoare, care japoneză, cere această purtare de la ori-ce om
vrednic: mai mult leu ic singura cale, care
or fi costat bani.
De fapt avea și rw nevoe să ceară asemenea duce la bun sfîrșit: pentru-că o fenice bine
favoruri, de oare-ce iei nu iera nici o dată zgircil crescută și simțitoare, nu va putea fi supusă
ca iea, și-t plăcea să o vadă îmbrăcată frumos, multă vreme unui tratament rău : una mai ini
urătînd ca un fluture argintiu, vestmintat in moasă, pentru ce-va spus iei într'o clipă de pa
culele aripelor sale: ii plăcea s’o ducă la teatru timă, chiar se va sinucide, sinucidere care ne& țfalte de petrecere locuri. Iea il însoțea lai cinstește pe toată vieața pe undm'bal. Sini inse
Sfădinile dc plăceri vestite prin înflorirea cire și unele cruzimi mai dămoale, dar și mai rele
zilor, primăvara, prin strălucirea licuricilor, in, de cil vorbele grele, mai puțin vătămătoare pen
nopțile de vară prin înroșirea pomilor de acer, tru bărbat: nebăgarca de samă și nepăsarea, de
1,1 toamnă. Cile o dată petreceau împreună cile> pildă, pană să dec naștere geloziei.
Femeea japoneză într'adevăr ie deprinsă să
Q+i întreagă, la Maiko,pe țărmul mărci unde pin ii
Parase legăna ca niște dănțuitoare. Sau, vre-o nu arate gelozie nici cînd. Dar această pasiune
nnpă amiază, la Kiyomidzu, In străvechea cusă Ieste mal veche de cit ori-ce deprindere, tot atît
(te vară, unde toatele par un vis de acum cinci sute de veche ca și dragostea, și care va trăi, pare-se
e ani, unde sini umbre de codri adinei si, mari, cit și dragostea. In dosul mâștel sale celei lip
J cintccc de ape cc saltă, rect și Umezi, din peș- site de patimă, femeea japoneză simte ca și sora
HARU
�REVISTA 1DEE1
REVISTĂ IDEEl
50
șl
bl
M anusană, întocmai ca și această soră, care se
t
sască ceasul care o va lăsa slobodă, să șî ușurele
inima. în singurătate, de chinul tei.
Si ar fl avut de ce să fie geloasă Hani. Dar
prea iera curat un suflet de copil, pentru ca să
poată ghici de-o dată pricina. Si slugile ud ți
neau prea mult la iea, pentru ca s ornat amărasca
spuindu-i-o. Soțul iei avusese obiceiul de a-și
petrece serile, în tovărășiea iei, fie acasa, /ie in
afară. Dar acum, sară după sara, tel ieșea sin
gur. La început, dăduse ca motiv oare-cari afaceri: în urmă nu mal punea înainte nici un
motiv, și nici măcar nu-i spunea cînd avea.de
gind să se întoarcă acasă. Apoi începu a o și
trata cu o asprime mocnită. Se schimbase, «pare
că zăcea un diavol in inima lui», după cum
ziceau fetele lei de casă.
Ce ie adevărat, Ieste că iei căzuse răii intr o
capcană care-i fusese întinsă. Șoapta unei geisha
îi încătușașe voința : zîmbetul iei îi orbise vede
rea. Această dănțuitoare iera. cu mult mai puțin
frumoasă de cît nevasta lui, dar, iera prea dibace
în meșteșugul de-a țese mreji: mrejile înșelă
ciune} simțurilor, cari încurcă pe cei de fire slabi,
îndesîndu-se fără-ncetare în jurul lor, pănă la
ceasul celei din urmă rușini și ruine.
Haru nu știu, nu bănui nimic rău, pănă ce
purtarea ciudată a soțului lei se făcu obiceiii.
Și chiar și atunci prinse a bănui numai fiind
că văzu că banul lui trecea în mîni necunoscute.
Iei nu-l spunea nici o dată unde șl petrecea serile,
lear lea se sfiea să-l întrebe, ca. nu cum va să
o creadă geloasă. Și în loc să rostească ce simțea,
prin cuvinte, iea se purta cu o blîndeță atit de
mare, în cit un bărbat mal deștept ar fi ghicit
totul, ce se petrecea în sufletul iei. Dar, în afară
de afacerile sale, iei iera mărginit la minte.
Așa-că îșl petrecea mereu serile în afară, și pe
cît îl slăbea conștiința, pe atit i se lungeau
lipsele de acasă.
Haru fusese învățată, că o femee bană, trebuie
să stee pururea trează și să aștepte întoarcerea
soțului, noaptea. Făcînd așa lea suferea și de
nervozitate, și de o stare de friguri, ca urmare
a nedormirel și singurătâfel în care stătea, după
ce slugile, pe cari din bunătatea-i de inimă le
lăsa să se culce la ceasul obicinuit, o lăsau sin
gură cu gîndurile lei. O singură dată, soțul iei,
întoreîndu-se acasă, tirziu de tot, îl zise: «Iml
pare rău că D-ta stal trează atit de tîrz u pentru
mine : Să n'o mal faci altă dată^. Atunci, de
teamă ca nu cum-va lei să fi simțit cu tot dina
dinsul vre-o neplăcere din partea-i, zîmbi cu
blîndețe și zise : „Nu-mi Iera somn, și nu mai
simt obosală : vă rog cu cinste, nu vă gîndițl
la mineu. Și lei chiar și încetă să se mai gîndească la iea, bucuros că o putuse prinde cu
vorba, A doua noapte făcu tot așa și a treea
noapte la feliiî.
w
aceas^ a sa lipsă în noaptea a treea
^el dădu greș până și la prinzul de dimineață,
șt Naru pricepu că sosise vremea, cînd datoriea-l
ae soție o silea să vorbească. Așteptă toată înain
tea amezei, cu frică pentru dinsul și cu frică
șt pentru iea, dîndu-șl în sfîrșit samă de-aceea
L
jignire, prin care inima unei femeî.leste cel rr> adine finită. Fetele lei credincioase de casă*
spusese cite ce-va: prisosu l ghici. Fără s'ă r
dee samă Iera bolnavă de tot, lea se credea numâ'
foarte supărată, supărare egoistă, pentru chinui
ce l indura, chin crud, sfâșietor. Se făcuS6 a:
amiază și iea stătea mereu, gindindu-se cum.
i-ar spune, într'un chip mal puțin egoist, ceea-ce
acum iera de daioriea-i a-i spune, cele dintâi
cuvinte de imputare, cari au Ieșit vre-o dată din
buzele lei. De o dată inima îl sări din loc,
pucată de o zvîcnitură, care făcu ca totul să i
se șteargă din minte și să se învîrtească amețitor
înaintea ochilor lei, pentrucă auzi zgomotul roa
telor lui Kuruma, a căruță trasă de om. lear gla.
sul unei servitoare strigă: „Cinstită întoarcere*...
Dinsa se strădui, intru intîmpinarea-l, cătră
intrare: tot trupu-l fraged Iera o singarâ zgu.
duitură de friguri, de chin, și de teama să nu-și
dee suferința pe față. Bărbatul se opri, mirat,
că în loc să i dee „bun venit", cu obicinuitul ui
zîmbet, iea strînse, cu mica-i mină tremurîndă,
cutele rochiei de mătușă t la sîn, și, privind
în fața Iul cu niște ochi, care pare că căutau
vre-un petec de suflet, încercă să vorbească, dar
nu putu scoate decît un singur cuvînt: „Anata*?
Tu ? $i*, în aceea-și clipă, mîna i se descleștă,
ochiiise închiseră, înti’un zîmbetciudat, și mal
înainte de a putea lei întinde brațele, s'o sprijinească, iea căzu la pământ. Iei căută s'o ridice.
Dar se frînsese ce-va în gingașa iei vieață, murise.
Au urmat, firește, înmărmurire și lacrimi, zădarnice strigări pe nume și o mulțime de aler
gătură după doctori. D.r iea zăcea albă, tăcută,
frumoasă, și tot chinul și supărarea de pe fața l
pierise: zîmbe.a ca-n ziua nunțel sale.
Doi medici sosiră, de la spitalul comunal, chi
rurgi militari japonezi. Iei îl s'.rinseră de aproape cu întrebările lor, întrebări prin cari
deschiseră adine, insul soțului, pănă în măduva
lui. Apoi îl spuseră adevărul, rece și ascuțit că
tăiușal oțelului,... și-l lăsară ca moarta i.
Lumea sa mirat, că nu s’a făcut călugăr, ca
dovadă vădită că i s’a deșteptat conștiința. Iei
stătea, toată ziua, între baloturile de mătasâ
de Kyoto și chipurile cioplite de la Osaka, tăcut
și gînditor. Calfele lui îl aveau ca un stăpin.
bun. Nu vorbea nici o dată răstit. Muncea pănă
noaptea tirziu. Ișl schimbă locuința. Străinii ședsau
acuma în drăgălașa casă, în care hălăduise
Dara. Proprietarul iei nu-i mai călcă nici o
dată pragul. Poate de teamă ca nu cum va să
zărească acolo o umbră mlădioasă, mereu rînduind florile, sau pleeîndu-se cu harul unui erm
de-asnpra rimnicului cu peștii de aur. Dar, ori
și unde s’ar fi aflat, cîte-o dată, în ceasurile tă
cute, iei trebuea să zărească aceea-șt vedenie,
fără de glas, lingă căpătăiu-i, cosind, părînd,^
cu blindeță, a-i netezi, pentru a-i face și 711(11
frumoase, vestmintele, pe cari iei odinioară, f
îmbrăca, numai ca s'o înșele. In alte dâți}
clipele cele mai zgomotoase ale viețel lul^ de afa
ceri, zgomotul marel sale dughenl pare că Pierea^
și-un mic și jalnic glas, pe care zeii nu voea
să-l facă să tacă, rostea în singurătatea imtn
Iul, ca o întrebare, un singur cuvînt: „Anata
Din Englezește, de Grigore GoilaV.
MAX STIRNER
VIAȚA ȘI OPERA LUI
CU sc (tlinuc dc oamenii mari, ca fi <lc cei de cari
ne leagă prictcnica, ne inlcrcsazu orl-cc, pănă țl ni
micurile chiar, și cei ce ne sc spun despre iei lucruri
noi, ne aduc bucurie-..
Max Stirncr.
Protivnic cultului morlilor, cu adversar ce sint in
contra orl-cărel Încălcări asupra leului mleu, ca adversar
chiar și al uutorilățci celor ce nu mal sint asupra .celor
cC sint, nu-mi dau mal puțin samă de toată truda lui
John Uenry Mackay, dc-a duce la bun capăt a doua ediție
o lui Mux Stirncr : uicaja și opera lui. Se știe că Mackay
șj-a pus toate silințele pentru a face cunoscut Unicul și
propriclalc.a sa, și că numai grație lui această operă ca
pitală a Ieșit dintr’o relativă uitare. Dar, îmi dau samă
de motivele intime cari l’au îndemnat să întreprindă ase
menea cercetări, din cari multe ar părea fără prea mare
insemnătato: dorința de-a intra în relații cu toți cel cari,
de aproape ori de departe, au cunoscut omul, dorința dea ne comunica tot ce-a putut afla despre fizicul, despre
apucăturile, despre frecventările lui. leu cred că această
lucrare ajută mult și la înțelegerea operei, și, in privința
«coasta im! place și studiul consacrat de Mackay grupului
tEiuăncipaților» și analiza făcută «Unicului», de Iei, îmi
place mal mult de cît'orl-ce interminabilă dizertaț e asu
pra raporturilor dintre filosofica lui Stirner și cea atunci
in faimă in Gcrmaniea. Cind cetesc Unicul și Proprietatea
sa, leu cetesc opera lui Stirner și nu pe cea a unul Kant,
a unul Ilegel sau a unul Feiurbach.
Gu toată imparțialitatea lui Mackay, nu trebuie să se
mire nimeni, că a atribuit lui Stirner rolul cel mal frum< s. II Iera anevoe să facă alt-feliu. Nu degeaba privește
lei pe Max Stimer drept cel mal îndrăzneț și mal de samă
dintre cugetătorii germani, pe care-1 pune după un New
ton și după un Darwin, nu după un Bismarck, pe care 1
face să eclipseze pe Nietzesche, idolul acum amurgind. La
Gimnaziu, Iei ni-1 arată silitor, stud os, meritînd mărtu
riile de mulțămire din partea superiorilor săi: admirațiea
fiii Mackay îl va însoți in tot cursul viețel, pănă la punc
tul de a pune poate in prea mare lumină totul ce putea
hneșura slăbăciunile autorului „Unicului**'. Stirner a treJiuit neapărat să joace din timp In timp un rol păcătos.
Cel puțin cred, ca să nu mă simt prea zdrobit de perfccțiea lui.
Jobann Kaspar Schmidt, după numele lui de scriitor,
Max Stirner, se născu la Bayreuth, in 1808. Trebuie din
capul locului spus, că supra-numele luf de Stirner fe o
poreclă datorită franței Iul dezvoltate Știm in nemțește,
poreclă pe care a păstrat-o pentru scrierile lui; Să tre
cem peste ceea-ce se referă Ia studiile flcute, la cariera-I
de profesor liber, Ia intăea-I incoloră căsătorie, zdrobită
de timpuriu prin moartea femeel sale, și să venim la re
lațiile ce le-a avat cu vestitul grup sau cerc al «Eman■ cipaților».
0 grupare foarte ciudată, clubul acesta sau adunarea
aceasta, care-.șl ținea ședințele la un anume Ilippel, cîrciumar vestit pentru buna calitate a ceea-ce avea de vin
tre, și-a cărui casă Iera așezată pe una din stradele cele
>nal umblate ale Berlinului, pe «Eriedrichstrasse». Fără
statute, sau regulament, fără prezident, nu-I pășea nimăHue« do nici o critică, și orl-cc cenzură Iera luată acolea
In bă ta e de joc. Discuțiile cele mal aprinse aveau loc iu
Mijlocul fumăriei care Ieșea din acele lungi pipe de faianță,
Mit de cunoscute de cel ce au frecventat berăriile de
peste Rin : se discuta, golindu-se, nu glumă, la halbe. Aici
intilneai t0( sojuj d0
. de ja obiclnuițit, statornici la
postul lor de ani și de ani, pănă la trecătorii, cari veneau,
plecau, îear veneau și apoi dispăreau. Pentru a înțelege
ojne istorica acestui grup, ar trebui să ne punem «in
pielea» lumel intelectuale germane de la 1830—1850. Pe
Munci Germanica Iera tulburată cumplit, atit de critica
o materie religioasă, vieața lui Isus, de Strauss, datează
! lr} timpul acesta, cit și de năzuințele spre libertatea polljcă, cari trebueau să ajungă la revoluțiea de la 1858.
_* discuta de toate și asupra a tot: asupra cenzurai,
3,ipra socialismului, sub forrna lui c munistă, asupra anJte'oitismulul, care începea să se ivească, asupra teolol‘L,« osnpra autorități. Teologi ca Bruno Bauer, se găseau
fitii°i cu iuri,aliotf liberali, cu poeți, cu scriitori, cu
u<lei‘ț', bucuroși de scăparea de învățămintul de pe ca-
tedră, cu cițl-va ofițeri, in «tare a vorbi și de alte cele de
cit de cal si femei, și avind destul tact, ca să-și lese tu
peul sau morga si cravașa la ușă. Se a Hau de asemeni și
cite-va «dame». KarJ Marx și Engels, au frecventat ai Iei
asemenea cerc
••EmancipațiI» n’au avut totdeauna un nume bun: se
zicea că la Ilippel se petreceau adevărate «orgii», după
moda germană. Unul din vizitatorii lor vremelnici, Arnold Ruge, le strigă intr’o zi : Voi vreți să lițl niște eman
cipați, si nu băgați de samă mocirla puturoasă In care vă bă
lăciți. Nu se . emancipează oamenii și popoarele cu murdării:
Schincincrcin, înainte de a vă înhăma la asemenea treabă,
purățiți-vă mal intăl». In banda de la Ilippel nu domnea
totdeauna blelșugul. In unele sen, cind circimnarul refuza
să ■ pompeze», Iera nevoe să meargă să întindă pălăriea
«sub Tel», Bruno Bauer, ,ca și ceilalți. Cile-un străin ge
neros se găsea une-orl, care, iuțelegind sițuațiea. cit din
interes, cit de haz, furniza subsidiul trebuitor la acope
rirea datoriei care Iera.
Dacă «Emancipați'», n’au fost nici o dată, cit privește
exteriorul, niște emancipați, in toată puterea cuvin tuful»
cel puțin acești oameni se sileau să pară, ca interior. In
tot cazul, iei trăeau cu speranța deplină că nu tirziu aveau
să intre intr’o vieații de libertate.
Max Știrilor frecventă asemenea cerc zece anL Iei aducea
acolea surisu-I ironic, privirea visătoare și tot o dată pă
trunzătoare, care pleca de după ochelari, din ochi-1 al
baștri. 11 vedeai rece, nepăsător, nesimțind trebuința de
a se destăinui nimănui, ne dind pe față nimic din. Iei,
nici ch'ar celor cu cari Iera mal familiar, nimic din bu
curiile, nimic din durerile, nim c din amănuntele viețel
sale de toată ziua. Vorbind la dreptul, Stimer nu se știe
să li avut n ci prieteni de aproape de lot, nici vrăjmași,
înverșunat*. Caractoru-I, pre cit se pare, nu l’a dus nici
o dată nici să iubească, nici să urască cu înfocare. Simplu,
inse corect, cumpătat, fără nici o nevoe, fără gusturi de
osebite, afară de o predilecție pentru țigările buue, leată
cum apare celor pari puteau să se apropie de d nsul iuaî
mult. Tare și concentrat in-sine.
In -18-53, cind se insură cu Mărie Danhnharclt, a do.ua-I
femee, o Meklemburgheză plăcută, blondă, visătoare, sen
timentală. cu oare-care zestre, Max Stirner atingea apo
geul. Peste cite-va luni, iiitr’adevăr, Unicul st Proprietatea
sa trebuea să apară.
C’o educație aleasă, fără mofturi, tinăra femee frecventa
«Emaucipațil» și lea. 11 plăcea tutunul și Iei, fuma cu pipa
cea lungă, care li-I atit de dragă studenților, și golea bu
curos halbele 'moșului Ilippel Căsătoriea cu toate astea
nu a fost teric tă." La cite calomnii nu a dat lea uașterc
pentru Stimer? A fost acuzat dc-a fi trăit din munca, pe
socoteala femeel sale. Mărie Daehnhardt n'a fost cea^ din
urmă care să-1 acuze că i-a cheltuit zestrea in joc și pe
treceri. Gind dădu peste dinsa Mackay, cu t ate că după
trecerea de o mulțime de ani, îea-I povesti că „singele it
fierbea, gindindu-se că un bărbat cu o asemenea cultură
și cu o educație ca a Iu-, a putut sâ se folosască de situațiea uuel sărmane femei, și să-I insele încrederea pănă
la a dispune in voe de bunurile le» Ce chilipir pentru
moraliștii susținători al statului, pa dori sau magistrațr fără
o frintă para, în alergătură după moșteniri, pentru politiciauil, pleșcarii .și funcționarii cel gheșeftari. Alții au
mers pănă să insinueze că acest egoist dintre egoiști ar
fi simțit nu se știe ce bucurie diavolească să-șl duca feineea la «Emancipați», ca s’o vadă infectindu-se ș corupindu-se și materialicește și sullel«?ște.
Ce Ie adevărat din toate acestea ? Și romancierii și
phsichologil susțin rcă afară de rari excepții, afară doar
dacă af de-a face cu o femee superioara, lemeea care în
cetează de a iubi, privește ca un monstru Iară . pereche
pe acela pe care diusa nu-l mal voește: nu-I nici o ca
lomnie, orî-cit de mizerabilă fie, nici o birfire de slugă,
ca să nu fie gata s'o stringă. pentru a-șl face un scut și
o îndreptățire din lea. Ar vrea, ca cel pe care lea l’a iu
bit, să lin moralicește la o mie de picioare afundat iu păndnt, lea nu simte mulțămire mal mare de cit aceea ce
i-o procură vestea că, tot istorisind cui arc răbdarea să
o asculte, că iubitu-I de Ieri a pierdut slirna-1 și nu mal
merită de cit d sprețu-I, un prieten s’a desUpit delel. l’sichologil adaogă că ne-atn mira de prisos de asenfenea
lucru. In acelaș timp nervoasă .și calculată devotată la
nebunie șî interesată in mod meschin. captilioasă și cre
dincioasă, seuzibilă și perversă, extremă și făcindu-șl pănă
și din sl;ibaciunea-i o armă, «fcmoca ordinară» î.șl stitpîneșic «nevoe tendința de-a privi faptele alt-lel iu de cțț
�52
r
i:
-
REVISTA IDEEI
11ÎSVÎSTA ÎDEtil 63
_______________________ 2XL-,_—
să so dedea la uu act de răzbunare, po ne-așleptatc, «băr
batul ordinar» cel puțin nu păstrează rancună, pornit cum
Ieste In general să privească orl-ce femee iubită cu ade
vărat, ca avind drept asupra iniinel sale, chiar și după
pâvirșirea rupturel. lentă cum se stabilește compenzațiea
intre șoxe. De ait-feliu orl-cit ar li de reale, sau de
arbitraro, analizele ce s'ar face asupra caracterului feineesc, astea nu vor împiedica amorul de a-șl nde de lele,
indeplihindu-șl menirea.
.
In materie iinaîiciară ambii fără experiență, ni.il cu
samă Max Stirner, care trăise pururea sărac adevărul
probabil le că banii li s’au strecurat printre degete e amindurora. Și fără indoealâ, senzib la Mărie Daehnbardt
n’a putut Înțelege pe cugetătorul adine, și n’a găsit intr’insul pe prietenul așteptat, cu toate că Stirner nu Iu
de loc un nesimțitor. Puțin după căsătoriea lor Iei trăeau
mal curlnd da olalhio de cit ca «soți». Veni un timp cind
despărțirea se impuse: provocată de lea, aceasta avu loc
in 4845.
Mărie Daehnbardt ajunge in Englitera. Bine primită la
Londra, lea păstră o clipă un loc însemnat, intr’un cerc
pe care-1 frecventa Louis Blanc, Herzen și alții. lea scrise
cîte-va scrisori la o foae germană, în cari ișl bățea joc de
pudicitatea engleză și ridiculiza sancțiunea dominicală cum
se practica atuncea peste canal. După o aventură amo
roasă, o intîlnini in Australia, nenorocită, ca val de lea,
mal tirziu remăritată cu-n lucrător, căzind in mrejele
catolicismului, ajunsă maf puțin de cit cblar umbra Iei
intelectuală. Mackay o intilnește Ia Londra, bigotă, bătrină,
jargonind limba Iul Chanaan,’ pregătită, cum se rostea, de
moarte. Dinsa intr’adevăr se stinse, «intru Domnul», la
84 de ani, ne mai aducindu-șl aminte sau aproape ne mal
aducîndu-șl aminte că fusese tovarășa unui om, care nu
se poate tăgădui, lăslnd Ia o parte orl-ce, că a fost unul
din cel dintăl cugetători diutr’o rasă de cugetători
Max Stirner, a murit in 1856.
Departe de a ii fost un leneș, a numi leneș pe omul care a
scris Unicul Ie o culme, Stirner continuă să producă. Con
trar cu ceea-ce seintimplă adesea, nici căsătoriea, nici mi
zeriile ce a avut să îndure n’au stins intr’insul fertili
tatea. Unicul fi Proprietatea sa datează de la’ sfirșitul lui
1844. Dinsul a publicat, succesiv, de la 1845—1847, o tra
ducere germană in opt volume a operilor celor mal ca
pitale ale lui J. B. Say și Adam Smith, cu note și'obser
vații: in 1852, o «Istorica Reacțiunei® ; in două’volume,
datorită in întreg condeiului său; tot in 1852, traducerea
unei schițe a lui J. B. Say, asupra Capitalului și Interesului,
cu observații... Nu mal publică nimic după asta: mizcrica
îl urmărea de-aproape, stăruitoare. Nu jnal Icra văzut
nicăerl. Nu frecventa pe nimeni, de vechil prietenii fugea.
Trăea de a-zl pe mînc, cum putea. Se întitula Înainte tot
publicist, profesor, doctor in filosofic, păuă și rentier, in
realitate Iera comisionar, purtător de inesagîl. Cunoscu așa
dară ani mizerabili. Fu silit să recurgă la expediente;
închisoarea pentru datorii îl avu de două ori ca oaspe.
Rătăcea din hotel în hotel. La 25 luniu 1856, avea aproape
cinci zeci de ahl, muri de o infecție carbonoasă.
Din noile cercetări ale Iu; Mackay, separe, totu-șT, că cel
din urmă al săi doi ani, n’au fost atît de mizerabili și de
lipsiți de prietenie cum s’a crezut.
leată care fu bbscurul sfirșit al unul ora care, întemeindu-șl «cauza sa ne nimic», înălțase «leul» in fața «fan
tomelor» care tulbură viziunea "orizontului individual,
Omenire, Religie, Stat, Partid, Națio, Familie, si așa rual
departe: al unul om pentru care « nu Iera nimic sfint,
pentru-că tot ce-I sfînt Ie o legătură, un lanț: al unul om
care definise destolniciea puterel individuale ci stind in a
pune mina pe ceea-ce «leul» are nevoe, «leul» avind nevoe de tot ce-I Ieste la indămină și ce poate atinge: al
unul ora care a pus in fața societățeLGwcWschu// impuse,
asociațiea-Verein liberă, fn care «leul» individual poate
m șl păstreze singur toată valoarea .. «Teasini proprietarul
1 utere! mele, dacă mă știu Unic». Tot ce Iesle mal pre
sns de mine, D-zeu sau om, dispare In fața aseslul sen
timent conștient. «Pe mine, Unicul. leu mi-ain bazat
cauza me^>.
Max Stirner s’a stins obscur, dar nilndru. N’a «ispră
vi t-o», vlrit în cine știe ce sinecură bănoasă. Cunoaștem
ceea-ce a scris : asta a făcut-o pentru propriea Iui plăcere,
lear nu pentru a noastră, Dinsul nu ne-a cerut nimic:
nici admirație nici simpatie, nici mul pliniri. Nu-i j...
nimic. Tributul cc-I aducem, Ic din propriea noaslrl v i ”*
c’așa ne place. Și-lentă de ce, cu toate criticile sienU01?^
invidioșilor
sau moralitciștiior, dinsul no-anara suPreri|
de
dezinteresat.
E» Armând.
teroarea in rusia
Provocarea la violență și participarea slujbașilor
polițienești la crime
O trăsătură dureros de izbitoare a viețel ruso
din timpul din urmă, Ie repețirea provocărel la vio
lență din partea agenților guvernului, provocare
ce-a atins o dezvoltare strașnic de mare în ultimii
ani, de cînd banul public Ie Împărțit, fără nici o
cruțare, la trei sau patru secții concurente ale
poliției secrete. Tot așa cit s’alinge de participa
rea deosebiților slujbași al poliției la tot soiul de
crime, despre care participare, nu mal departe de
cit mai dăunăzî au fost descoperite o mulțime de
pilde. De acolea acele repetate osîndirl la moarte
a unor tineri lipsiți de experiență, tîrîțl în diferite
comploturi de agenții guvernului. Acesta-I un sis
tem foarte răspîndit de cîtă-va vreme printre agențil poliției secrete și ceilalți slujbași poliție
nești, sistem adoptat cu scopul de-a dobindi avan
sarea sau grase recompense bănești.
Toată lumea a auzit nu de mult vorbindu-se de
un anume Azeff, care a fost vreme de șase-sprezece ani agent al poliției secrete rusești, și-n acelaș timp organizator principal de fapte teroriste,
printre socialiștii revoluționari, în cari întră ucide
rea ministrului de interne von Plehve, a marelui
duce Sergiu, a guvernatorului Utel, Bogdanovicl,
și diferite alte comploturi denunțate de Iei la mo
mentul propice: împotriva generalului Trepoff, îm
potriva ministrului de justiție Gșeglovitoff, împo
triva marelui duce Nicolae și împotriva țarului.
Azeff și-a început slujba în calitate de indica
tor, în 1902. Acest fapt a fost oficial stabilit în
actul de acuzare din procesul lui Lopukin, fost
șef al departamentului poliției, care în toamna anului 1908, a confirmat refugiatului rus Burțeff,
că Azeff Iera agent, în solda poliției. In 1904, Azeff/care Iera în slujba poliției și-n relații regu
late cu Rașkovsky, fost șef al poliției secrete ru
sești din străinătate, organizază uciderea Iul von
Plehve, ministru de interne, a-tot-puternic Șl.aAr‘
hi-reacționar, care concedhse peRașkovsky, Și în
1905,acelaș Azeff Ie organizatorul uciderel mare
lui duce Sergiu.
Toate acestea sînt recunoscute pe față de șefii
partidului socîalist-revoluționar: ba tocmai aceste
două evenimente din urmă hotărîră partidul să
albă cea mal absolută încredere în Azeff. Cil chi
pul acesta se vede că un departament al poliției
secrete rusești, Okhrana, a cărui slujbă specială
Ie apărarea țarului, n’a stat la europene de a sa
crifica pe von Plehve și pe marele duce, ca să-ȘJ
mențină omul de încredere în centrul partidulu
socialist-revoluționar.
Toate astea pot sa pară niște închipuiri. Dar
polițiea secretă rusască s’a mal folosit dc un
semenea mijloc în 1881.
-iii
Cînd, în timpul primului an de domenie al
Alexandru al llî-lea, fu organizată o poliție sPeCI'
ală sub numirea dc O7c7ira/i«-„Ocrotire“, Pentr
i
•
■
.
apărarea personală a țarului, șeful acestei poliții,
colonelul
poneiul Sudeikin, întră în relații cun terorist, nunu
mit Degaieff, pe care-1 angajă în mod serios, să
provoace pe membrii Comitetului Executiv să ucidă pe ministrul de interne de atunci, contele
Țolstol, și pe marele duce Vladimir, după care
Tolstol,
ispravă Degaieff trebuea sa denunțe Comitetul. Cu'
chipul acesta, Iei Sudeikin, ar fi dovedit nedestolpeciea poliției secrete ordinare, de-a păzi aceste
înalte personagii,
------- S”. și
? ar fi dovedit și propriea-I isteținie în d'
’''™''descoperirea
vinovaților: ar fi fost nunlit atuncea șef al întregei poliții, cu drepturi dicțatoriale,• cum fusese contele Loris Melikoff sub
UAlexandru al II-lea, și ar Tfi asigurat complicelui
său Degaiefi un loc minunat.
5 Rașkovsky
Rașkovsky și
și Azeff
2kzeff continuară
continuară tradițiile
tradițiile lui
lui Su
Su
deikin. Pentru ca să ocrotească pe țar, Okhrana
îngădui lui Azeff să introducă în Rusiea scrieri
revoluționare editate în străinătate, să organizeze
laboratoril pentru fabricare
de bombe, une-orl dînd
z.v
chiar bani pentru asta: îl autoriză de asemenea
să organizeze comploturi împotriva miniștrilor, ma
rilor duci, pănă și împotriva țarului chiar. In vre
mea asta, această drăcească poliție păzea cu cea
mai mare grijă pe teroriștii indicați de Azeff, îm
potriva vre-unel arestări cu putință din partea al
tei secții de poliție, ca nu cum-va să fie arestați
de altă secție de cît Okhrana, tocmai în clipa
cînd trebuea să albă loc executarea complotului.
Cu chipul acesta Okhrana Iera sigură de efectul
produs asupra țarului, lear victimele aveau să fie
spînzurate pe dată, înainte de a fi avut vremea să
facă niscai-va descoperiri compromițătoare, în stare
să dee un fir conducător pentru descoperirea con
spirației polițienești.
Au fost organizate în mod ingenios chiar
unele evadări, cînd Okhrana și agentul lei Azeff, aveau interes ca să cruțe vre-un șef militant activ,
pentru a-1 da mal lîrziu pe mîna unul consiliu de
războiu, care trebuea să-l spînzure In două-zeci
și patru de ceasuri. După ce se arătau, cu chipul
acesta, ca niște adevărațl apărători al autoritățel,
primeau grase recompense în bani, dovedind tot
o dată și necesitatea ființărei Okhranei, pentru
care dobîndeau alocaț'I noi, izbutind să mențină
starea « Okhranei întărite», cu lefile I§I duble pentru
-toți ofițerii și pentru toți slujbașii, și făclnd ca «budgetul lei suplimentare-xtraordinar» să se perpetueze din an în an.
va să fie
HC mal
u.a* siguri, de asta, lei publi.
Pentru ca
cau un ziar
r' special
’ ’ Tzarsld
rrl----- r Lislok-Foaea ȚariiIru uzul
uzul personal
personal al
al țarului...
țarului... Unul
Unul din
din nuini, pentru
.._
berile acestui ziar, provenind din Arhivele jandarperiei, a fost reprodus de Burțeff în revista sa
Byloie. Orf-ce raport asupra activitățel revoluțio
narilor, orl-ce arestare Iera povestită acolea, pentru
care cetea foaea cu foarte mult interes. Toate
ființele astea tindeau să-1 întărească în ideea neCesitățel de-a menținea starea de asediu.
‘ Mii de persoane sînt cu chipul acesta jertfite, pe
ne-care an, pentru singurul scop, de-a procura aSențiior provocători al Okhranei sume însemnate
bani.
altminteri Azeff nu-I de loc o excepție. RăP°satul Pergament făcu cunoscut prin Mart trec.ut> prin Novoie Vremia, cîte-va fapte din expenența politică dobîndită de Iei în calitate de ad-
vocat: aceste fapte aruncă o oare-care lumină asupra sistemului de provocare practicat pe-o scară
întinsă de polițiea secretă rusască. In unul din ca
zurile aceste, un agent provocator din Vilna, tra
vestit în soldat, vine să se plîngă cîtor-va tineri
și tinere de maltratarea ce ar fi îndurat-o din par
tea ofițerilor săi. Iei ațîță pe acești tineri șă ucidă
pe ofițeri, dindu le și explozibile pentru asemenea
scop. Din fericire aceștia îl bănuiră și se feriră a-1
urma sfatul
In cursul unei ședințe a consiliului de războiu,
la Wladimir, în Februar trecut, se dovedi că locotenent-colonelul Zavarnițky, șeful poliției secrete
din orașul acesta, adresase scrisori de amenințare,
desemnur! de bombe și
manifeste revoluționare, desemnurl
chiar bombe adevărate, tuturor autorităților, prin-,
tre cari și celei a lui.
In cursul rprocesului, care avu loc la Cracovia,
în urma acuzărel aduse de Burțeff împotriva D-nel
’ cum-că ar aparținea poliției secrete, unul
Boroyska,
din advocațl declară că a văzut, de mal multe ori
în Polonia rusască, agențl provocatori osîndițl la
moarte pentru asasinate organizate de Iei, dar puși
în urmă în libertate și figurînd ca martori în alte
procese... Novoie \remia, 11 Februar 1909.
Ziarele ne-au făcut cunoscut, în cursul celor
dol-trel ani din urmă, o mulțime de alte cazuri
mal cu samă din partea sud-vestică a Rusiei, unde
polițiea din diferite orașe organiza lea însă-șî
bande de «expropriatori». Făcîndu-se să fie luațl
drept niște revoluționari, cari pentru acțiunea lor
aveau nevoe de bani, cel ce alcătueau asemenea
bande zmulgeau diferite sume de la oamenii bogațl, sub amenințare de moarte. In cîte-va cazuri
lucrul fu dezvăluit Înaintea tribunalelor, lear șefii
poliției compromiși fură revocați.
De curînd se arestă la> Tiflis o bandă de «ex
propriatori» de aceștia, și se află că, cartierul lor
general Iera la biroul poliției secrete a orașului.
Șeful acestui birou, un anume Maciansk5r, și trei
dintre subordonanț I săi fură arestați, pe cînd șe
ful poliției, Cikosky, se sinucise. Autoritățile judiciare fiind puse pe urma acestei bande de un
tînăr cu numele Saparoff, care intrase în polițiea
secretă tocmai cu scopul să găsascâ centrul acestel bande de expropriatori, acest tînăr fu, Ja 12
Mart trecut, atacat în stradă de doi inși și ucis.
Avem în sfirșit Memoriile generalului de jan
darmi Novițky, din cari, un fragment a fost, publicat în luniu trecut, de un ziar din Kiev și re.produs inRuskia Viedomosli.\r\^\rm^xo\^o,
scriitor bine cunoscut, garantează autenticitatea^cestor■ memorii. Aflăm din Iele -că generalul No
vițky Iera cu desăvîrșire în curent cu toate pla
nurile revoluționarilor cari voeau să ucidă pe Bog
danovicl, guvernatorul Ufel. In mal multe rînduri
. făcuse cunoscut acest complot ministrului de in
terne von Plehve, care-I trimetea drept răspuns
acest ordin: „Nu te grăbi». Și lucrurile dălnuiră,
pănă ce Bogdanovicl fu ucis de oamenii trimeșl
de Azeff, agentul guvernului.
Toate aceste fapte au fost povestite de presa
zilnică rusască și răspîndite pe o scară' întinsă
de toate ziarele principale din Petersburg și din
provincie, chiar și de semi-oficialul Novoie Vremia. Nici unul n’a fost tăgăduit, n’a fost tăgăduită
nici chiar exactitatea informațiilor măcar.
�REVISTA iDEEÎ
REVisTA IDEEÎ
I.
t
?:
!•'
i
fe.
,
ce-i De
i v
im»
__ Aslanov și"A dat demisiea... Piecl, I^o,
Am putea adăoga o și mai mare «
o
adunate în cursul anchetei ce April 1908.
fapte asemănătoare,
— i>t_
Nu»! pevoe să mal dăm alte pilde : toate a
am făcut.-personal, pentru a ilustra rolul agenților
acestea
de poliție în atîtea afaceri aduse în decursul ce dovedesc îndestul în ce mini sint puse vieațjta Și lilor din urmă doi ani înaintea consiliilor de răz- bertatea cetățenilor.
b°Ast-feliti, trei inși, Jolpesin, Borisoff și Matro-
soff, fură aduși înaintea consiliului de războiu din
Moscova pentru atacarea cu mina armată a fubncel Yasinsky. Jolpesin fusese de două oii osîndit
la moarte pentru hoție cu mîna armată, la care,
după cum declară la proces, participase în calitate
de agent al poliției secrete, în scop de provocare.
Pentru atacarea fabricel Yasinsky, Borisoft și Jol
pesin fură o s î n d i ț I la moarte, acest din urmă
pentru a treea oară... Tovaricici, No. 366, 8 Septembre. 1907.
.
.
La Sevastopol, agenții poliției secrete joacă in
toată libertatea rolul de agențl provocatori. In Octombre 1906, se trag cite-va focuri de revolver
asupra unei patrule. Cînd asaltatorii sint arestați,
se observă că Ierau spioni. Amiralul Skrydloff
ordonă atunci a șe_ expluza din fortăreață patru
„agenți", înse n’avu curajul a se atinge de șeful
lor principal... Put, No. 56, 21 Octombre 1906.
La Kalug-a cinci inși sint judecați pentru că
au jefuit o prăvălie. Martorii dovedesc că princi
palul instigator al crimei fusese un anume Brovțeff,
un băiat de 19 ani, agent personal al căpitanului
Nikiforoff, șeful poliției locale. Jefuirea fusese săvîrșită la 9 Mart: la 30 Mart Iera ziuă expirărel
stărel de asediu. Se dovedi că revolverul de care
se slujise Brovțeff îl fusese dat de Nikiforoff, care-I făgăduise tot p dată impunitatea desăvîrșită.
Arestat Brovțeff, trimese lui Nikiforoff telegrama
următoare: Nicolae Mitrofonovîci. Mi-aî făgăduit
impunitatea desăvîrșită, și îeată-mă arestai?'. Juriul
se opuse a da un verdict, și stărui asupra necesitățel unul supliment de anchetă: tribunalul luă în
asemenea scop, măsurile necesare... Ruskoie Sla
vo, No. 296,21 Octombre 1907. Tovar,} No. 382.
Polițiea din Petersburg află într’o bună zi că,
printre agenții poliției secrete, Iera un anumit nu
măr de persoane cari aparțineau unor organizații
revoluționare, și cari luaseră parte la o mulțime
de jafuri. Faptul se confirmă, și la 4 lanuar un
agent din serviciul secret a. lui Rașkovsky fu arestat împreună cu alțl clțl-va... Ruskoie Slovo,
No. 7, 9 lanuar 1908.
La Kiev, datorită unei întîtnplărl norocite se
află o istorie celebră, care căpătă numele de „Aslaniada". Se descoperi un întreg șir de fapte sus
pecte ale poliției secrete. Unor hoți cunoscuțl,
prinși cu mfnile pline de sînge, li se dăduse dru
mul de cătră directorul poliției secrete, Aslanov,
pe simpla explicare a unui portar de hotel, care
îl luase pe chezășie. Inșii cari făcuseră să -fie arestațl hoții, fură amenințați de Aslanov că vor fi
urmăriți pentru acuzare defăimătoare... Criminalii evadau adesea din pușcărie cu ajutorul poliției se
crete.., Se dovedi că niște case secrete de desfrîu,
a căror închidere fusese hotărîtn de autorități, ur
mau să propășască cu toate că Ierau prea bine
cunoscute de poliție. Guvernatorii ordonă o an
chetă asupra acestor fapte.* ancheta are loc și
acum. Doi polițiști au fost, pănă acuma, aleși ca
țapi ispășitori și revocați. Ziarul Kievlianin. zice
CCRnișeVSKV
DE CUNOSCUT...
P. Kropotkin.
In Romînește, de I. Ștefan.
Din lucrările ce le primim la Revistă, cu o vio plăcere
notăm:
Dobrogea, iS79—1909, drepturi politice fără liberluȘ, de
Vasile M. Kogâlniceanu... O lucrare scrisă cu o price
pere rară și cu un mare avint de condein. O lucrare hotăritoare pentru interesul ce trebuie să se dee do stăpinire acestei oropsite părți de păinînt...
G. Panu: Amintiri de la Junimea din Iași... Lucrări
ca cea a D-lui Panu, din cari vedem cu rnulțămire c’au
prins a se ivi și la no', face ca trecerea de la lecturile
noastre predilecte străine, să nu fie prea mare, și ch-ar,
cit se atinge de lucrarea D-lul Panu, trecerea nici să nu
fie simțită de loc. t Amintirile» D-lui Panu, ne amintesc
de * Memoriile» lui John Stuart Mili, de cari, păstrind se
înțelege nuanța,, ne permitem să le alăturăm...
Biblioteca „Lumen", Ieste la postul ie'. De
cu „Monismul" de Dr. N. Leon, profesor la Universl *
din laș', și cu Hatmanul de N. Gogol. Ni se mal an
de.A. Schopenhauer : Durerile Lumel... Subiecte vi
și cari prezintă totdeauna un interes...
La postul lut Teste și Dicționarul bioț/rafic:
timporane din Romînia, care apare sub direcția
.
Th Cornel... A apărut de curind fascicula •l'i. DXre ’
01, str. Cometa, București.
j
Biblioteca Poporului, o noul publicație Per^^c.âcjnd
înaugureaz i aparițiea prin lucrarea Iu1 B. Stepano *c0(U11
s’a întors acasă... icoană din viafa poporului rUS::\ ferii
jalnică înse... Direcției acestei biblioteci, a c^re M &
intr’adevar simțiți,’Teste în Bucureșt1, str. Oțeta , •
De luat aminte Bibliografica „Revistei Idee
de
pe procurat de la l^edacțlea noaslră.
De cînd au fost scrise aceste rîndurl, ziarul
sesc octobris’, al dreptei moderate, Pecernyi
tos, din 20 August 1909, face următoarea apre'
ciere asupra «Uniunel
Uniunel poporului rus» : ,Dubrovi
„Dubrovinn
și consorții, sene jurnalul conservator nu-s de cît
O( verigă ^nînnitnarp
mijlocitoare în
fatal. Orl-cltX
«
m acest
ncest lanț fatal
n.r... .
mare ar fi însemnătatea dată^ Consiliului «Uniunel>, iei nu-1 la rîndu-1, decît o urieltâ, de cît o
supusă păpușii în nu se știe ce mină puternica
și dibace... Atentatul împotriva contelui Witte
pre cît se pare, nu-I de cît un epizod din lupta
dusă împotriva lui de alțl demnitari... Atentatul
organizat împotriva contelui Witte, un cumplit atentat, pentru-că trebuea să-I lovească în aceea-șl
vreme fam’liea, a fost o fapta de răzbunare*.
Ziarul octobrist nu spune din partea cui venea
răzbunarea, înse toată lumea ghicește cine-I vizat,
Sofronie Ivanovici: Cum stăm cu literatura... Un stu
diu prin care autorul scrutează subiectul cu destulă indămlnarc. și prin care pare să ne dee o notă dreaptă...
Notițe istorice din tradițiune... șl Idolii monaștirilor
din țară, de leromonachul Alacari Ghețuanu... Cit se atinge de Idolii monasticilor din țară, Ieromonachul’spune
lucruri aproape în de obște știute, dar cari prezintă un
interes aparte, spuse de un Ieroinonach, Merită să fie cu
noscută cărticica aceasta și, in partea finală, chlgr repro
dusă de unele foi...
Biblioteca „Lumina4', o nouă editură a «Librăriei,No h
din Calea Victorie', No. 78, București, a publicat p ‘
acuma trei volumașe. Intre acestea Călăul de H- de d
zac, traducere de Ă. Mîndru... Ca format, ca ezccj
technică și ca eftinătale, intr’adevăr biblioteca aceasta iț
in fruntea bibliotecelor similare in curs de publicare ac
facuz
j
;
j
1
;
Iubite Prietene Mușoiu,
De mult măgindeam să vă scriu mal pe larg, despre starea
in care se află muncitorimea Gălățană. Dar tot așteptînd,
ba una, ba alta, timpul a tot trecut fără ca leu să 'fac ceea
ce-ml propusesem. Dar acum în urmă primind cartea poș
tală din parle-vă, cu data poștei 29 Mal st. n„ prin care,
pe. lingă altele, adăogațl că, «demult se urmărește intemeerea unei asociații care să sprijine mălin larg tipărirea și
imprăștierea de lucrări noi»,.„m’a scos din aminaro si rn’a
hotărit să vă scriu.
Se știe, că .și in orașul Galați s’a început o mișcare sin
dicalistă și socială, încă din 1906, dar care a-zl li’ngezește.
Și să nu credeți poate că această mișcare stagnează din cauza
persecuțiilor ce au avut de indurat muncitorii din partea
guvernului, sau că muncitorii trăesc grozav de bine, și că
u’ăr avea nevoe do organizare. Cauzele sint cu totul altele.
Și, cu toate că la prima vedere se arată mal de multe so
iuri, una Ieste fundamentală. Dar pentru ca această cauză
fundamentală să poată fi înțeleasă mal bine, voiu descrie
cite-va din observările melede-aicl din localitate, precum
ai ce-va despre Centru.
Căpeteniile sau pretinșii conducători al organizațiilor deaicl nefiind în deajuns de pregătiți „intelectnaiicește, pentru
asemenea lucru, la cea mai mică neînțelegere au deviat de la
ideal, dindu-se la intrigi personale. Și in loc să-și stringă
rindurile, în loc să-și dee samă că prin blindeță și calmitate
șe poate îndrepta ceea-ce-1 rău, Iei au început a se învinui,
că dacă nu vin muncitorii la organizație Ie de vină cutare,
că dacă nu se poate face cutare lucru apoi ie cutare și cu"lare de vină...
Afară de asta, închipuiți-vă ce judecată îșî va face un
muncitor, cind dinlru-ntăl aude spuindu-i-se de la tribună,
«venit! tovarăși de vă organizați în sindicate, că aice Ie ade- virata frăție, aicea Ie cinste, aicea nu-s lefegii, ci fie-care
face serviciu din dragoste pentru mișcare», lear mal pe urmă
tot pe acești propovăduitori ii vede aducindu-șî învinuiri
reciproce, tot pe aceștiea cari Ieri il spuneau că fac serviciu
benevol, a-zl, sub motiv că au indurat mizerie din cauza
mișcărel', au cheltuit fondurile Sindicatului?
Ce idee poate să-și facă un muncitor naiv, dar cu oare
care judecată, și cu sufletul curat, cind vede pe cel ce Ieri
il îndemna că, atita timp cit nu au muncitorii candidatul
lor sincer, trebuie să-și anuleze voturile, lear a-z.I, cind să
treacă la fapte și pilde, acelaș, revine și spune, că de-o cam
dată muncitorii au nevoe de sprijinul unuca din partidele
existente, și ca atare trebuie să voteze cu unul din aceste
.partide ? Ce idee poate să-și facă un muncitor căruia i se
.lace cunoscut prin statutele mișcărel, liniea de conducere
Sindicală și Socialistă, intri un anumit mod, lear cind Ie cazul
.să se^ conformeze celor prescrise, vede că acest mod Ie ne
socotit tocmai de cel ce se pretind a conduce mișcarea...
^Nu cred, mal cu samă acum de-o cam dată, că Ie nevoe
să Înșir aice in amănunțime ceea ce s’a petrecut cu miș
carea dela Galați, căci, după cura spuneam mal sus, cauza
stagnărel acestei mișcări Ieste una fundamentală. Și dacă
ani dat aice cite-va^exemple, ie numai că am vrut să fac
Un feliu de introducere, și nici de cum că văd cauza fundaIpentălă in aceste exemple locale. Și chiar, pănă să ajung
la aceasta, mai am încă o introducere: Da ă cele ce s'au
Petrecut la Galați au putut să se perpetueze atita timp, a
hal fost și cauza că singur Centrul le-a mai alimentat. Așa
‘.'l Miță cu cele ce am văzut de pe urma unor anumite hox, vcilite de la Centru, pot zice că nici Centrul nu s’a
'“Bat mal pre sus de cit căpeteniile locale. Dar, după cum
fineam mal sus, nici Centrul nu Ie cauza fundamentală
(,*8."loiiărel mișcărel, și leu, după curii am constatat, găsesc
'■•‘tactica ie de vină.
(}2l acu>na să mă explic: leu, din cele ce am cetit și auzit
He'Pr° Șocialistu, am înțeles ca idealul de dezrobirea celor
tajJ}1°șteniți'ț să fie unul și acelaș peste tot păininlul, inse
lnțeîCa
calea ce duce la infitptuîrea acestui ideal, am
Cfț es, că trebuie sau poate să lie sub orl-ce formă. Și intru
. 0 grupă sau o asociație urmărește acelaș țel, să-I lie
r>5
lăsată o cît mal largă autonomie.., lear dacă presupunem
că aceste grupe sau asociații, ar avea de tras mal mari fo
loase uintro centralizare sau uniformizare, aceasta sa se
lase a se reclama sau a se solicita de călră insile lele, fără'
nici o stăruință de dinafară... Lucrul acesta 'îl înțeleg cu
atit mal mult cu cit se știe că in anumite localități si în
anumite timpuri, sint anumite con dițil și anume împrejurări
Dar aice s’a făcut cu totul alt-feli\u Aice s’a inzistat
mal mult a se uniformiza mișcarea, dufiă un anumit plan,
lura ca să se ție samă dacă acest plan Icra cu p tință de
a ÎL înțeles, in atit de scurt timp, prtetutîndenea si de tot*'.
Aice iu loc să se ii format muncitori conștient! de robîeâ
economici, și de puterea ce ar avea de a scăpa din aceasta
robie, s’a stăruit a se face munci torl Sindicaliști,... Dar
asupra acestei fraze trebuie să mă explic mal bine, cum
o înțeleg leu; voiu să zic, că, de-o cam dată, numirea grupărel sau societățel care s’ar 0 format de cătră anumit!
muncitori, cu scop de a-șî îmbunătăți starea economici
și morală, trebuea să fie indiferentă.
Singurul punct asupra căruea cred că Ie neapărat a se
stărui, pretutindeni și totdeauna, le si se clarifice muncito.ilor înrolați în asemenea asociații, că scopul trebuie
să le fie, nu numai ajutorarea în caz de boală sau de moarte,
ci și pentru a-șl îmbunătăți starea in timpul cit trăesc,’
adică să-I convingem că, boala, sănătatea, întristarea, mingierea, dezvoltarea morală și durata de vieață,li-I in strinsă
legătură cu starea e.ohomică.
Și leu cred că, Iară să-1 botezi numai de cit sindicalist,
socialist, și așa mal departe, indrumindu-se muncitorul pe
calea asta, potrivit cu îmbunătățirea materială si morală,
la un moment dat, îșî va da singur samă, dacă i se mal
potrivește ori ba botezul de pănă atuncea. lear dacă o să
gășască cu cale să se numească sindicalist ori socialist,-or
alt-feliu, apoi, să știți că o să facă aceasta fiind convins
că Ie Sihdical‘st și Socialist la fapte, lear nu pentru c’a
plătit taxa de înscriere, cota pe-o lună dinlr’un an, și
costul unul 'sta* ut, cărui il vede'doa? scoarțele.... Atunci
să mal poftfească cine-va să-l mal intimideze’ sau să-1 conrupă de la idee.,.
Bina înțeles, prin aceasta nu voiu să zic, că in Romînia
nu trebuie, in acelaș timp, să se formeze sindicate, cer
curi sau cluburi socialiste, fie chiar și revoluționare ori
anarhiste, acolo unde Ie cu pulintă să ființeze. Aici in
Rominia, și cu osebire mă refer la Galați, ni’s’a clntatin.
șir, cum fac Austriacil, Germanii, Englezii, Francezii, Bel
gienii, Danemarkezil, și alții. Bun, și leurecunosc că trebuie
arătat muncitorilor cum au făcut alțl tovarăși din străi
nătate. Dar aceste pilde ar trebui să ne servească numai
ca un stimulent, în luptă, și ca o scutire deunele greșeli
ce-am putea face, in cazul cind n’ara avea idee de Iele,
dar nici de cuni pe ntru a ne identifica feliul de luptă
absolut in toate amănunțiinele, cu mișcarea din străinătate.
Inse de lucrul ăsta nu s’a ținut samă și pentr asta
avem a-zl, in mișcarea muncitorilor de la noi mal mult
curente opuse, cari m.rg cu contrazicerile pănă La a se
dușmăni cit se poate de rău.
Dar, dacă leu fac aicea cite-va critici mișcărel, să nu se
creadă că critic mișcarea in sine, său că invinuesc de lip
surile și greșelele ce i se constată, pe acel ce au inceput-o.
Căci datorită începutului Iei, cum a fost, putem să avem
a-zl in țara Rominească un număr oare-care de muncitori
în stare a discuta chestiea economica. Și chiar, ca să fiu
drept, trebuie să recunosc, că, Iară acest început n’aș II
fost in stare chiar leu să fac observațiile de față. Inse,
dacă poate li vorba dc recunoștința sau de scuză față de
cef începători, apoi de aici nu urmează ca masele să fie
expuse a fi conduse și încătușate unei anumite discipline
ci, cel mult, dacă se simte nevbea, in anumite împrejurări,
de vre-o disciplină, apoi aceasta să fie pornită din spirit
de camaraderie muncitorească și fără nici o umbră do
impunere sau comandă.
Vedeți, deci, dragă prietene, că deși la începutul acestei
scrisori aveam aerul de a vă scrie numai despre starea de
lucruri de la Galați, totu-șl, fără să vrea, chestiea m’a dus a
face și cîtc-va generalități. Poate să vi să pară cam nepotri
vite cele descrise de mine aice, dat fiind mal mult faptul că
D-voaslră nici nu .sinteți înregimentat în mișcarea din
Romînia. Inse, pentru^cii din toa ă activitatea D-voastră
literară, reesă că susțineți orl-ce idee de înaintare spre
binele și fericirea omului, se înțelege in feliul D-voastrA
de a vedea, destul că idealul Ieste acelaș, n’aș crede ca
fapta mea să fie socotită ca o renegare sau trecere de la
un ideal la altul.
Ceea-ce m’a determinat pe mine să vă scriu, asa cum
�HeVisTa ideei
'i
h
vă scriu, fc urnfîțprul lucru: D-voastrA
noi ani.
făcut Cunoștință, prin corespondență, cu ocaziea rHregr,.r ce v’am tăcut, prin o carte poștalii, daca mal 1041,
diu bibliografia Revistei, exemp are din «Lvoluțiea Gaț 1talulul.. de Gabriel Deville. Până atunci nu avusesen ocaziea sa văd măcar un singur număr din * Revista Idee ».
D-voastră ați avut inse buna voință a-»n( tninete, pe hng.
răspunsul cerut de mine, și un număr din «Revista Ideel .
leu, cetindu-l, nDun putut de cit să regret că n iun cu
noscut mal de mult o asemenea literaturii. De auzit, au
zisem leu, de existența Iei, inse întimplarea făcuse ca acel
ce-mi vorbise de dinsa, in loc să nn-o recomande de Buna,
o găseau rea. Și. ce-I mai rău, că aceștia se dădeau drept
conștientI,SindicaliștI-Socialișt .Ieu, in lie 8o găsesc rea,
din momentul acela am Început să mă gindesc la facerea
de noi abonați.
w
„ t . .
Se înțelege, primele mele încercări au fost printre acei
ce știam că-și au intru cit-va gustul de cetit dezvoltat
Inse cum aceștia se pretindeau Sindicaliști și Socialiști
pană in măduva oaselor, sindicaliști de calapodul cel t
despre cari vorbeam md pe Ia început, îmi tnnțiră in
față: «Tu, cum se vede Iești Anarhist; ce, asta nu știi
că le o revistă Anarhista ? AI uitat, eri poate nici n’al
fost la o conferință, pe care a ținut-o Constantineseu de
la București, despre «ce-î anarhismul și socialismul revo
luționar®. Nu a explicai omul destul de bine, ca noi, social-democrațil, să ne ferim deadeviea iu ideile anarhiste,
căci sint periculoase? Nu ți-a spus că ch ar forma de so
cietate pe care o preconizază Anarhiștii Ie alta : aceștia
nu numaic;t nu vor să desființeze proprietatea privata, ci
di'ar sint'cel mal aprigi Conservatori®?... leu am spus:
in tot cazul, cred că pentru că cine-va face parte din
partidul Socialist, nu urmează ca să-I fie oprit a studiea
și alte ide", ci din contra, cu cît timpul de cunoștințl va
ii mal întins intre membrii unul partid, cu atit ișf vor da
samă mal bine de ceea ce fac și de ceea-ce trebuie să facă.
In sfîrșît incăpă&iarea nu îe ușor de învins, mal cu
samă clnd găsește susținători. De exemplu chiar learna
trecută,
mi Os’ua IUI**
mal întimplat
lear ca să mă leu dc
UUU,
1111
ÎL* Vi IU
vorbă,
■bă, dinaintea unul pahar de ceaf, cu un înfocat Sin
dicalist și 'Socialist. Așa, dindu-ne in discuție, despre
mișcare,, din una in alta, vine vorba di aici în Galați Ie
mișcare,
Uj/Ol* UUvnpukU]
—
--------lipsă
de cultură, fe lipsă de cunoscători .al
adevăratelor
idd
idei Sociale, leu ani spus, că, r'iinna^Stni't
cunoscători ss’’nr
ar nufAn
putea Cnrinn
forma
.
. voință de a controla și ceti părerile cîtor
dacă ar li bună
mal mulțf Sociologi, fie Iei dd ori și ce nuanță. Gu tim
pul, creprul frecindu-se, ba c’o idee, ba cu alta, se șlefuește și ajunge din ce in ce mal bine înzestrat, mal potri
vit și mal corespunzător cu menirea cc-o are, cu proble
mele ce Ie are de dezlegat... Zicîncl acestea scot și un nu
măr din «Revista Ideeî», pe care il aveam in buzunar,
și-1 zic, leată de pildă o literatură, pe care cel puțin cel
prelinși mal conștient! al miscărel, n'ar trebui s’o treacă
cu vederea. Aici se găsesc diferite păreri*: Social-demo
crate, Socialiste-Revoluționare, Anarhiste, ele. De aseme
nea critici pe toate’ fețele, din cari ori și cit ar ii de
greu la cap cine va, totu-ș-, după ce-va stăruință, o să-sl mal
. ascuțască intru cit-va vederile... Știți ce mi s’a întimplat
atuncea să văd ? Convorbitorul mleu, noroc că, tind în
cepusem să vorbesc despre asta, apucase să-și bee cafeaua,
all-feliu poate ca se lipsea... După ce la iuțeală aruncă re
vistei epitetul cunoscut,... îmi mal atrage și alențiea că,
«n’al văzut ce.se scrie in Rominia Muncitoare» ? leu, care
știam despre ce vrea să vorbească, și știam la ce făcuse
aluzie «Rominia Muncitoare» In unul din numerile sale,
caut să-I conving că înțelege lucrurile greșit. Dar în zadar,
căci sa și sculă și pleci, par’că ar fi văzut in mina mea
o bombă nu «Revista Idee!»,..
- leată deci, iubite prietene, ce m'a determinat să vă scriu
ceea-ce v’am scris aice, și de ce spuneam prin ultima
carte poștală, ce v’am trimes-o cu ocaziea comande! unul
alt exemplar din «Ce-I dc făcut» și a unuea din «Marea Re
formă ț, pe cari le-am și primit, că aici iu Galați Ie un
fel u de încurcătură, care, pentru moment, te face să nu
. știi nici cu cine să sta’, nici cu cine să pleci...
Intru at mă privește, personal, această stare de lu
cruri nu mă împiedică de a-mî face datoriea, in puterea
cunoștințelor mele și in marginile posibilitățef, ca, tuturor
.ceior cu cari voiu veni in contact, fie Iei de ori și ce
opuse vederi, să încerc a le arăta ceea-ce voiu crede că
aduce lumina...
Cu o frățească stringere de mină,
Frate Șdva,
Siml o bucurie nespusa clnd vad că pnnclul mien ,
dere, mai InlAl rar împărtășii chiar de unii luptător} i1 ’c«»nl
ptilrunzălori din străinătate, după ce a silit sau a
și cilc-va intelectualități dc la noi să-l adopte, t.ine cileer/f
«noii
să fie imbrațoșat chiar dc bărbați, cu bun simț, din
țime. Din parte-mi privesc asta nu atit ca o izbindă p-1 nuiL
a mea, cil mai ales ca rod al uncî experiențe care t
să fie ințelcasâ mai bine. Intr'adcvăr, cum se P'^ea
,)llt • î(i
inlirzie să se vădească, in cele din urmă, că o i ’
/priry,crc~îÂ?"ictl,î
reciprocă, intre urmăritorii acelucaș ideal pi 0 criti
totul obiectivă sau mai nimerii o expunere curată an ,.Unor
situații dak, ie. singurul mijloc care susține stăruința
, 1 obșlească spre reforma socială cea mal dc samă.
Tolcre.nța nu se rcalizază inse fi crilica obiectivă tai are
loc, și pe dc-asupra se mai vădesc și unele rele uoinfi ‘7
lucruri ce par să nu fie tocmai curate, in aglomerațiile
oameni călră cari ar fi firește să fim. atrași și
aglomerații am fi șl făcut parle... Atunci rămine să slăruin,
noi singuri, in modul nostru de-a fi, de-a vedea,... pună L,
o posibilă îndreptare. Așa a fost din capul locului atilum
nea mea. Mai inlăi alălurind stăruințele mele, dc cele ai‘e
inlăei pleiade, care a prins să închege o mișcare munci,
lorcască propriu zisă la noi, am rămas să alimentez această
mișcare pe socoteala mea proprie, ciad am văzul că un amestec
dc puteri, In loc dc a spori rezultanta puterilor, din pricini
dale, mal mult a scădea, Am rămas să-mi desfășor activi
tatea, mai departe, dc sine, fără să fi fost la mijloc nici
o e.vculdcre, cum s’a acreditat fără nici un cuvint mai apoi
fiind-că și colaborarea anterioară fusese absolut voluntară.
Firește, in lupta mea singuratecă și închinată numai ideai
laiul de emancipare obștească, in afară de șicanele aulorilățci oficiale, am fost expus la lot felini dc uneltiri, din
partea acelor individualități sau organizații particulare, cari
sc credeau că reprezintă și iele o autoritate.: autoritate ți
autoritate, mă rog, in care sc vede că desfășurările mele
loveau. S’a văzul, pănă și mai dăunăzi, chip sub forma descărcărei dc o solidaritate compromițătoare, susfinindu-se cu
îcram „ieșit din mișcarea socialistă", și... prin urmare... nu
mă puteam bucura dc creditul dc care cată a sc bucura cel ce
fac parte din această mișcare... leală deci nu numai o grupare
anumită,J din care nu-ți
iesle îngăduit să faci parle și care
t
—posterior,
r * “L*_’ ieată însă-și
t--x -■ mișcarea
— ------- q socialistă
le «exclude»,măcar
mOnC
—
««tr-z-nma
cnrlalîcf-3
.opolizală, mișcarea socialistă ..z,rr
care înfruncnin
întrupează o diuersilalc de actimlăți.
Din înălțimea celor zece ani ai miei, de cind susțin o
tribună, care va vorbi dc acum inainlt, unor generații poale
mat setoase ac .adevăr și mat in stare a-l aprcciea, și a altor
tot 2'pe 'lUjiu
alifia Ui.t
ani pi
și ..iu.
mal <<<<«.,.
mulțl de stăruință
luminătoare,
fui
-----------cred că nu mai am a lua poziție față de nici un soiiî de
„aduersar'i^,
pentru
cari
solicitudinea
mea
se
străducșlc
dc
„adversari",
a le
’ fl” chiar lor de folos... Pe
" calea asta, pe diferite trepte,
după puterea ce pol desfășura, cred că pot. să slărueascâ
..vi.*? și
«t printre acești alțu și I)-la: dacă mediul in care
și alții,
te misii
miști nu ieste dc
de o cam dată prielnic, și dacă energica
tc
D-tale, alăturată de-a altora, cu cari ai voi să conlucrezi,
s'ar zădărnici. Vei căuta să inițiezi pe unii și pe alții, iu
parte, să i faci să se pătrundă de adevăr, și clnd se va im
pune o colaborare, de sine, vom avea o sumă de conșUiup
cil mai bine armate, mai luminate, mai in stare a triumfaAsia ar /i și rolul asociației, penlm alcătuirea căreca icu
caut să adun elemente...
Cit dragoste,
p. Mușoiu»
24 MaT, 1910, București.
tois, Vcuncrs-Belgique... Lucrare luminoasă de P^0f‘ op0vădin care extragem următorul pazaj: «Anarhiști» n l
țuesc pe nimeni să nu adereze la vre-un sindica .
nu descurajază pe nimeni de-a face parte din \rt"
ciație tinzînd a-f inbunătăți starea... Ceea-ce in
iflOj
inse aparte pe anarhiști, sint încercările îndeplinii *
individual de-a se sustrage de sub domimiroa> .ru a
specula patronală, încercările făcute in comun J j
trăi o viață independentă. Do cite or! se vor p'1 0,nțce
serios', să duca la bun capăt niște întreprinderi c
v£r
in cari absența s-'au lipsa aut.-ritățef, lipsa ine Juî se
loare, in cari gustul inuncef, ignorarea nume • ferjCîtă>
vor uni cu vieață sănătoasili liberă, hnbielșugaw,
1. V. Șova
Galați, t910t Mal tn 23. ___ _____
anarhiștii ii vor susținea».,.
•______
Tipografia «JUBILEU» Strada RegalĂNo.~8.’ —£7iiȚrȚ
REVISTA IDEEI
1910. Ho. 95. 5.
București, Strada Turturelelor, 35
RĂSCOALE ȘI REVOLUȚIE
Articol scris pentru un număr-aniversar al culci din urma
răscoale din Barcelona, publicai de Tierra y Liber Iad din
26 luliu trecut.
le neyoc de răscoale locale, pentru ca Revohiliea să (ie cu putință cînd-va. Ie nevde chiar
de’ multe, de multe răscoale. Mal trebuie să fie
urase si regiuni agricole cari să aibă tradițiea
răscoalelor.
Chiar cînd o revoluție ar fi începută, cum
a Ibst cazul în Rusia în 1995, ie nevoe ca șirul
răscoalelor din orașe și mai ales al celor țără
nești să se desfășure, cele din urmă pe mari
Întinderi, pentru-ca Revoluțiea să aibă timpul
să se dezvolte, i'ear reacțiunea să fie împiedicată
să-și adune puterile.
Întreaga istorie. Ie de (ață ca să dovedească
lucrul acesta, lear dacă acum conducătorii arivișl'i ai mișcare! proletare, fie intelectuali, fie
muncitori, predică contrarul, Ie că nu voesc de
loc revoluție. Se tem de iea. Poporul în stradă
îi bagă-n boale, Iei îl urăsc de moarte, ca și bur
ghezii din 1789, cari urau do moarte pe sulițari.
Dar, fără aceste răscoale, iară un șir întreg
de răscoale, revoluțiea nu va li nici cînd cu
pușcarțle, cu splnzurările cu grămada, cu toate
grozăviile teroare! albe cu toate astea politicianii se pot acomoda Să avem Iu vedere te
roarea albă din Franța, din timpul Restaurărei
Burbon lor, teroarea albastră de după 1848 și
1871, teroarea neagră din Rusia, de la 1917
Încoace.
Cu toate astea, politician!! s’ati putut acomoda
de minune, liind-că Ie ce-va’pe cari lei urăsc
cu mult mai mult de cit toate grozăviile reacțiune’i: bonetul de lină și sulița din 1789, stea
gul roș al proletarului, coasa potrivită de țăran
în lormă de*șpagă în viciul unu! ciomag, și,
mal cu deosebire, expropierile făcute cu regulă,
cu sistema, aproape ca un act religios, de cătră
comunele de țărani ruși, din 1904..
Ca să cîștige mai bine de partea lor pe revolu
ționarii ieșit! din păturile muncitorești, și să-I
facă să le îrnpărtâșască ura, politicia’nii le suflă
acum acestora la ureche acest cuvint jezuitic,
acest cuvint trădător: «Nu faceți mișcări in
conștientei». Cu acest cuvint, care îngadue să
lie dus! atît de bine de nas muncitorii germani,
cu acest cuvint se încearcă acuma să se dezbărbălezc proletarii revoluționari din țările latine.
putință.
Se înțelege, pentru ca să aibă loc revoluțiea,
Ie nevoe ca nemulțumirea, dorința de-a pune
capăt apăsare!, să fie dezvoltate și răspîndite
adine în 111:1 țime, mulțime din partea cărei numai
poale purcede acțiunea revoluționară. O dată ce
această nemulțumire și această dorință au loc,
răscoalele locale fără doar și poate, se’ istă. Ni
mica nu le poate împiedica.
Si, să nu se zică că răscoalele astea sînl fără
folos. Io o minciună. Fost-au cînd-va răscoale
/(iră folos? Cea din urmă răscoală din Barce
lona nu vine oare să dea o nouă dovadă, pe
lîngă alte mii de dovezi ce ni le dă istorica?
N’a fost nevoe oare ca ura poporului, împo
triva domnie! popilor, să se prefacă în acte de
violență, să lie mînăstir! arse, să se răscoale
do indignare întreaga Europă intelectuală, îm
potriva nemernicilor ucigaș! a! lui Ferrer, pen
tru ca elți'-va începătonlicl mici pași’, foarte, sfioși
de alt-feliu, să se. facă în Spania, ca să se scuture
jugul Romei ?
Cînd politicianil, burghez! și muncitori, vor•'esc împotriva răscoalelor populare, pe motivul
Cîi sint inconștiente, să se știe o dată^ pentru
totdeauna: ie că nimic nu-i ca aceștia sădisprețuească mai mult, ca poporul armat In stradă.
Cu monarhica și comediile, sacro, cu igno
ranța menținută de cler și exploatarea menți
nută de capitalist, cu foametea la ț ;ră, cu îm-
Cine inso, mai mult de cît noi, anarhiștii, a .
contribuit si răspîndească printre muncitori
conștiința limpede, chibzuită, concretă a țintei
comunist-anarhisle ce trebuie pusă în fața re
voluției viitoare? Cine, mal mult decît ramura
anarhistă a Internaționalei, din vremea lui Bakunin, a lucrat să rleștepie în clasa muncitoare,
nu numai constanta luminoasă a țintei de atins,
ci și cunoștința motivelor istorice, economico,
morale și altele, cari fac această țintii să (ic de
dorit și cu putință do atins? Și ‘cinea stăruit
mal mult de cît noi, asupra faptului, că burgheziea va ieși pururi învingătoare, cîtă vreme
muncitorii nu-șl vor da samă dc ceea-ce voesc
să dohîndească' de la revoluțiea viitoare?
Dar, tocmai pentru-cu ne cunoaștem prea bine
ținta, și pentru-că știm că nu poate să lie atinsă într’o singură zi, tocmai de-acvea protestăm
împotriva abuzului jezuitic ce se lace de cuvîntul inconștient, cînd se aplică răscoalelor
Tocmai pcntru-că știm că o răscoală poati:e
prea bine să răstoarne și să schimbe într’o zi
un guvern, leac o revoluție, ca să ajungă la un
rezu tat pipăit, la o schimbare serioasă și du
rabilă în repartizarea puterilor economice, cere
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LE1
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-ltii P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București.
�ftrâVlSfrA-- IbEEl
„.
R'iîVÎSTA 1DEE1
50
58
hvi-nalru ani de. zbiiciuniarc revoiulionai ^ locnXale’S1 "revoluții, nu
i
■
; b' -
h
■■
!
I
:
nuS o revolte le vn putea aduce, cmd va
avea alti țintă de
C.ît să zdruncine mașina
9>
oprească, s o-smintească, s o strice s o fata s.i
nu mai aibă nici o putere, si, cuchinul atesta»
să Iacă cu putință mai departe dezvoltai ea
1U£uatI Comuna din Paris, din 1871. Varlin avu
CU desăvîrsire dreptate să se îndrepte, la cel
dintâi zgomot al răscoalei dm 18 Mart, cu to
varășii săi, să se’îndrepte spre Primărie. Irehuea*să aștepte oare, după cum porunceau Engels
si Marx din Londra, ca mișcarea să proclame
mai întâi principiile comuniste ?
Revoluționarii Parisului avură cu desăvîrsire
dreptate să se arunce. în această mișcare, cu
toate că marea mulțime a celor cari puseseră
m na pe pușcă n’avea nici o idee de caracterul
comunist, pe care-1 putea lua mal tîrziu miș
carea republicană comunalistă, mișcare începută,
pentru a se asigura neatîrnarea Parisului, dar'
care putea să crească în aduicime, dacă putea
să duri z 3.
Revoluționarii Parisului și-au dat samă, că
după propaganda revoluționară ce o făcuseră
împotrivă regimului aflător’ Iera de datoriea lor
să se arunce într’o mișcare care se ridica îm
potriva acestui regim. 'Poporul Iera în stradă,
răsculat împotriva acelora-șl Thiers, Ferry și
tot neamul lor de burghezi oportuniști, pe cari
acești revoluționari îi „atacaseră atlt de des. Nu
Iera oare de datoriea lor,- de a fi cu poporul,
de a începe opera de dărîmare, cu iei ?
Revoluționarii tăcură gresala, că n’au fost,
• nici iei Tlestul de comuniști, ca să lucreze; pe
dată, sa ducă mai departe reconstituirea ecomică a societățel. Mal făcură gresala să se lese
a<lușl la cîrma comunei. Vinovațl c’au lăsat să
se alcatuească o cîrmuire a Comunei, cum s’a
susținut în rîndurile noastre, vinovat! pentru asemenea lucru nu sînt. Iei nu puteau șă se,
opue la asta, dată întorsătura autoritară a spi
ritelor de pe vremea, aceea. Gresala lor Ie că
sauJasat sa fie aduși, iei, la cîrniă, că s’au
bisa înlunțuițl, Iei, la cîrmă, cu al de Felix
1 \at Ș‘ toți burghezii protivnici unei revoluții
. ,PdtIori,ea lop 'era să rămîe
r!
T- r ” maha/a,eJe lor, cu poporul, pro
pagandiști și organizatori ai egalitătel de lapt
pe care o voea toată lumea: să se gîndească
cu poporul la hrană, la cîstigarea pînel la apararea cetațel: să trăească ‘la o laltă cu cei
sarac, să se împătimească, zi cu zi, pentru
nevode /ort pentru interesele lor, si să^ înte-
iaca
^i^^^eziea jaeobin^
paI^mv\r^Sba.bil ch’a^ă, - ■
parte din"K "ff
c-ermanl. mî«n.nn^
“n)ie?UPatd de catra
dc cît după
ezascruos, atare miș-
care sil li (ost înfruita. url-cum. AsUm
diea, soarta neaparala, s ar putea zice V,llcb
cărei mișcări revoluționare, care izbucni op<urma unui războia nenorocii, primeidiF6 ln
n’arli avut loc, daca revoluționarii ar f.L?pe
încă din 1869, o mișcare împotriva imn-n.
care Încă de pe atuncea cadea în ruinii
UI>
Dar, măcar că infrîntă, Comuna, ar fi’
cel puțin, trece ca moștenire, posteritate!
■’
unei revoluții comuniste, în afară de cea a ,
revoluții comunaliste sau cantonaliste. * * Utlei
* *
Ori-cum, dacă ar trebui să așteptăm ca
luțiea să albă chiar de la cele clin-âl j7j)llcS
ale Iei, de la intaile iei răscoale, un caract
curat comunist, ori măcar colectivist ar fi
părăsi pentru totdeauna ori-ce idee de revolut-/1
Pentru a li cu putință asemenea lucru, ar trefini
ca o mare majoritate să* fie mai dinainte de
acord pentru a aduce la îndeplinire o prefacere
comunistă Ceea-ce în deobște nu se întîniplă
pentru că tocmai întinderile unei revoluții slnt
acele ce pot aduce la comunism masele, dună
cum le-au adus în 1793.
v
Ariviștii sau parveniții noștri burghezi și munci
tori își’dauprea bine‘sama de asta. Iei știu oii
cele dintâi ridicări populare zdruncină clrmuirea
In cazul acesta inse, ar fi poporul în stradă,
proletarii «nedisciplinați», cari ar cere .„.pe dată
«egalitatea de fapt». Și dacă ar dura această
perioadă de «anarhie», ideile comuniste s ar lim
pezi fără doar și s’ar impune în timpul frămlntărel, chiar prin învățămîntul purces din faptele
reale. Tocmai ceea-ce ariviștii noștri nu vor.
Mici îmbunătățiri aduse exploatărei de a-zl, unele
concesii, admise de exploatatori, alîta-I tot ce
unora ca acestora le trebuie. «Mai tîrziu, vom
vedea», zic dînșii. Pentru-că, dînșii, cît ÎI privește,
au destulă vreme s’aștepte..
Ei, nu. Chiar dacă ‘revoluționarii ar trebui să
picară în cele dintâi izbucniri populare, datoriea
lor Ieste să nu se dee de-o parte. Dacă ținta pe
care le-au zămislit-o priceperea, învățătura, h-i
scumpă, dacă țin la ținta aceasta, Iei vor fi cu
poporul, cu țăranii răsculați de la țară, cu prole
tarii de la oraș.
”
Numai după’ce se va fi zguduit, pănă în celf
mai adinei temelii, cîrmuirea și Stalul, jdeI
anarliiste-comuniste vor putea să pătninda i
mase să prindă. Numai atunci, cele dintâi stav»
ale putere! organizate fiind înlăturate, ya pin ‘
pune vieața marile probleme ale egaIîUțol e
nomice, arătind și mijloacele de a dezlega ace.
probleme. Numai atunci, spiritele, încl!r??S ja
împrejurări, vor putea să se dee cu
distrugruea formelor vechi și la înjghebarea
nouă forme a vietel sociale. Numai a^nWfns.i
va putea dezvolta revolutiea, care nQ va In> ‘
năzuințele și va răspunde dorințelor, aștept
n—
°Să nu pierdem dar prilejurile
nî le
Să nu pierdem dar prilejurile ce m
.^ti
poporul, prin răscoalele lui, ~
pentru a P1 o
revolutîea asta. Să-1 ajutăm să facă înta 1
ad°rmit°r*
Py
cU DE fAcut
“e CE"T
De procurai de la -Redacția noastră
LIBERA CERCETARE
evoluțiea
In urma transformărilor succesive și necurmate,
planeta noastră a ajuns să fie ceea-ce ieste. Omul
a apărut cînd vieața i-a fost cu putință. Iei va dispare
cInd vieața nu-i va mal fi cu putință. După perioada
omeneasca, pămîntul, îmbinare de molecule, va
urnia înainte să se transforme, cîtă vreme mole
culele astea și părticelele din care iele se alcatuesc
nu se vor desface, Imprăștiindu-se-n spațiu.
leată o evoluție. Asta-I fatală, leata fapte cari
trebuesc să se întlmple neapărat așa, fapte pe cari
voința, activitatea noastră nu le poate schimba.
Ce ieste acuma un fapt istoric?
Un fapt istoric ieste rezultanta activităței oame
nilor cari locuesc, în acelaș timp, pe pămlnt. Dacă
această activitate ieste îndreptată într’un senz anumit, oamenii fac o^ anumită istorie. Iei ar face
o alta, îndreptîndu-și activitatea într’un alt senz.
Evoluțiea societăților, cu toate că atîrnînd de
transformismul universal, nu-i deci de aceea-șî
natură ca evoluțiea cozmică. lea nu scapă înrîurirei
noastre, lea rezultă din înrîurirea aceasta.
Dacă oamenii nu vor face nici o dată mișcările ne
apărate pentru întemeerea unei societăți raționale,
vieața omenească va putea înceta de pe glob, fără
ca omenirea să fi cunoscut vrîsta rațiunei.
Aceste mișcări neapărate, pentru întemeerea unei
societăți raționale, cată să fie determinate, na
așteptate, fîind-că evoluțiea societăților atîrnă de
Activitatea omenească.
solidari Intrejlel.., In al doilea caz, rea voință cătră
străini, protecționism, pace armată, razboiiî. Ceeace stînjinește dezvoltarea individuală, cumplit.
Vedem că ideea de patrie implică neapărat nn
simtimlnt mai puțin favorabil față de oamenii
celorlalte țări, arâ cu putință, probabilă, sigură
A uri o masă de ființT, pe cari nu le cunoști per
sonal, a urî niște necunoscuțî, a risca să te gă
sești In nevoea ca sa-i omori sau să fii omorlt de
Iei, ie absurd. Naționaliștii, patrioțil, sînt deci niște
nebuni primejdioși.
Cei cari doresc pacea universală, trebuie să se
lepede cu totul de naționalism, de patriotism, să
șteargă națiile și patriile.
Interesul obștesc, al tuturor oamenilor, fiind să
înlesnească deplina dezvoltare a individului, o
singură grupare are putința să îndeplinească acest
ideal: gruparea tuturor oamenilor,
Omenirea.
Legea
Faptele folositoare sau vătămătoare societățel
sînt judecate ca atare, nu după o învederare care
ar reeși din niște deduceri logice netăgăduite, ci
după bunul plac al unei părți dintre legiuitori.
Nimic nu-i împiedecă pe aceștia de-a stabili niște
regule absurde și jignitoare, destul ca regulele acestea să fie votate și promulgate după datină.
Legea nefiind alt-ce-va de cit admiterea unei
aprecieri, de cătră anumit! oameni, majoritatea,
apreciere găsită rea de alți oanieni, minoritatea,
și care apreciere se poate să fie și să nu fie dreaptă.
Nu ie numai de cît pentru că-I. devenită lege. Ade
vărul poată să fie de partea majorităței, poate să fie
de partea minoritățel, poate sa fie și-aiurea.
A impune niște aprecieri prin fovță, ie a tira
Dumnezeu
Legea Ieste asuprirea supremă, asuprirea le
A afirma realitatea unei abstracții ieșite din niza;
gală,
dreptul celui mai tare.
închipuirea oamenilor, ie oare faptă de om serios?
Drepturile unul om nu pot să atîrne de apre
Dumnezeu, după Laplace, ieste o ipoteză de prisos. cierea mai mult sau mai puțin nepricepută a altor
Noi vom adăoga: «deșănțată».
oameni. Sau aceste drepturi nu există, sau există.
Intr’adevăr, ideea de dumnezeire a izvorît din
Dacă nu există, nici un om, nici o adunare de
dorința de-a ni se explica obîrșiea. «Lumea, s’a oameni, ne avînd nici un drept, n’are dreptul
zis, nu s’a putut să se creeze de sine, iea a fost a stabili nici o lege.
creată de cătră o Ființă supremă». Replica ieste
Dacă există, nu ie nici un motiv ca să împie
foarte ușoară : «Pe ființa supremă cine-a creat-o»? dici pe ori-ce- om ca să le exercite, chiar șt în.
Concepțiea unui creator, ieste deci deșănțată, contra legel.
fiind-că iea îndepărtează chestiea, fără să o dezlege.
Dar ca să poți exercita drepturile acestea, fara
Afară de asta, această concepție ie metafizică, stră îndoeală trebuește să le cunoști. Ca să le cunoști,
ină de fizică, pentru-căie totuna cu a presupune o trebuie să le determini prin
Logică.
energie care sar desfășura unde nu sar afla ma
terie, fapt contrazis de întreaga experiență.
Politica
Dacă simțim nevoea de-a ne adinei până la
Pentru ca o chestie să pătrundă în domeniul
«cauzele prime», putem să ne închipuim o ipoteză științific, ieste nevoe: i. Să fie enunțată și spri
fizică mai în legătură cu starea de a-zi a științei. jinită cu dovezi, n Aceste dovezi, mereu verificate,
.Totul se transformă, dar nu s’a văzut nici o dată să fie pururea recunoscute- ca drepte. Dacă, la un
nimeni care să creeze ce-va din nimic, nici să re-" momentjoare-care, Iele sînt tăgăduite și recunoscute
duca ce-va la nimic. Așa dar nu-I fără rațiune de-a ca falșe, chestiea ieste numai de cit respinsă din
presupune cum-că substanța, materie-energie, n’a domeniul științei.
*ost-creată, a existat totdeauna, și ie nepieritoare.
Pentru ca o chestie sa pătrundă în domeniul le
Cu toate astea, nu ie de loc cu cale să se dea gal, Ieste nevoe să fie: i. Votată de cătră aleșii
substanței numele de «Dumnezeu», acest nume votului universal, a. P romulgată și impusă niereu
deșteptînd mai curînd ideea unei năzdrăvănii me- cu forța. Rațională sau nu, cu-asemenea condiții,
jafizice a tot puternică, de cit ideea unei ipoteze devine lege.
Ast-feliu de măsură, străină de rațiune, nu poate
Ipoteza științifică, veciniciea substanței, o dată sa dea rezultate raționale^ Politica, metodă nelo
tăcută,’ ieS
ieste
mal
cit^
i> V
10 nimerit să nu ne mai ocupăm de gică, nu poate sluji la statornicirea unor regale
clt de realitate,
“
, cu alte cuvinte de lume și Om.
logice de purtare.
Dacă aceste regale există, Ieste fapta de nebun
a vrea să le impui unor oameni în toate mințile
Patriea
Metodă rațională.
Grupările de oameni cari locuesc anumite părți alt-felifi de cît printr’o
0 pămînturi, supuse
tuse acelora-și legi, se numesc
Sufragiul
universal
PatGI sau nații. Două nații
‘T au sau in’ au acelea-^I
Legea, formulă arbitrară, ueștiințifică, empirică,
nterese. In cazul intăi.
intăi, Ieste
ieste pace, dar un simțin pj mal puțin favorabil față de oamenii celorlalte ieste iea cel puțin expresiea adevărată a păreri.
fiind ‘ maF Intăi celor mai mul ți ?
față de străini, niaționaFi/
’’
�I
Nu. Cei cari iau parte la facerea Icgeî sînt niște
privilegidțl, sau bogați inlrigaufi, pe cari niște
conducători îi impun mulțime! tîmpițe.
Dacă privim exercițiul dreptului de vot ca înrfprirea oficială, a unul «cetățean» asupra epocei
sale, această înrîurire, buna-oară In Franța, ieste
de 1/1460 sau r/1461 din ceeâ-ce ar trebui să fie.
Intr’adevăr, de la vrîsta de două-zecl și unu de
ani, la fie-carc patru ani, adică o data în 1460 sau
1461 de zile, alegătorul votează, adecă încearcă să
asuprească pe ceî cari cugetă alt-lcliii dc cît iei.
Pc cîlă vreme, autoritatea funcționează în toate zi
lele, în fie-ce clipă.
Sufragiu universal deci înșamnă: dreptul de-o
zi la intrigă, 1459 sau 1460 de zile de abdicare.
Precum se vede, sufragiul universal ie un mij
loc puternic de a se adormi activitatea omenească.
Iei n’are nimic a face cu suveranitatea populara,
cu dreptul de a fi în fie-ce moment tot atît de su
veran ca orl-care. N’are nimic de-a face cu
Egalitatea.
Dreptul
■
,
E .
U
I
REVISTA 1DEE1
REVISTA IDEET
<10
Libertatea nu poate alirna dc-------.
arbitrariu|
ni lor. Ica trebuie să existe.
Oame.
O lege asupra presei, o lege asupra
ieste netoîeranța legala, ieste negarea
1 Qlei>
Libertățeî de OpinJe
Autoritatea
pn,e<
Până acum toate , societăți le uu fost întome
pe principiul aulorilăței. Chiar ceea-ce se nunie8?
pe nedrept socialism, ieste o formă a acestui nr' °
cipiu. A-ți delega puterile unor însărcinați de***
repartiza totul cit mal spre folosul colectivităt *
colectivism, ie tot una cu a-ți abandona drent
rile tale. Camarazii repartiz itori vor fi niște nJvilegibțl, niște cîrmuitori, niște asupritori?cefial!'
vor fi niște clrmuiți, niște exploatați, niște asuprii *
Nimeni, neputînd admite ca altui să-1 asuprească
nu se poate îndritui să asuprească pe altul. lud?’
vidul logic ajunge neapărat la concepțiea’coniu
n sinului libertar.
Să nu sc zică: «Primejdie» lipsei de clrmuipn
ieste lupta cu indivizii lipsiți de judecată». So
poate răspunde : «Primejdiea cîrmuire! ieste Iupta
cirmuiților cu judecată, cu cîrmuitori! și cîrmuitiî
lipsiți de judecată».
Dacă sc afirmă că, spre a lipsi cîrmuirea, ar
ar
trebui inși cu judecată, se poate afirma, totaș’u, că
am primi să fim cîrmuiți dacă ar fi dovedit cutn-câ
cîrmuitori! sînt și vor fi pururea cu judecată.
Se vede dar că o cîrmuire bună presupune, ca
și lipsa unei cîrmuiri, judecata la indivizi. ’
Una din două :
— Sau oamenii vor fi lipsiți de judecată, și
atunci vom avea o societate lipsită de judecată,
cu cîrmuire sau fără.
— Sau.oamenii vor fi cu judecată, și atunci nu
Ic nici o nevoe de cîrmuire.
Rațiunea duce la
Anarhie.
Prin drept sc înțelege sau facultatea dc a face
un act, sau totalitatea legilor, sau știința legilor.
Prin drept natural se Înțelege acel drept ce re
zultă din firea oamenilor și din raporturile lor
necesare.
Prin drept pozitiv, se înțelege acel drept ce re
zultă din legi și convenții.
Așa-că Ieste un drept natural, care poate să fie
determinat prin logică și impus prin rațiune și care
Ieste dreptul adevărat. Și mai iesle un drept, care
atîrnă de bunul plac al oamenilor, impus prin
forță, care nu se potrivește cu cel «natural», care
nu-i tot una nu cel adevărat, care deci nu ieste
adevăratul drept, numit drept «pozitiv».
Alunei, dacă dreptul pozitiv nu ieste adevăratul
drept, nu-l voe.se și zic că a recunoaște un atare
Proprietatea
drept Ieste o fapta de spirit falș. Pentru-că dacă
Declarațiea Drepturilor Omului nc spune că pro
Ie logic ca să admiți lațiunca, a admite ccea-ce
se deosebește de rațiune, ceea-ce prin urmare nu-1 prietatea ieste unul din drepturile naturale și ne
prescriptibile ale omului.
rațiunea, nu poate fi logic dc Ioc.
Atunci de ce nu slut toți oamenii proprietari?
De-aicl urmează ca oamenii vor deveni logici
De ce să spui oamenilor : «Proprietatea ieste
tocmai atunci cînd vor înceta să se ocupe de drep
tul «pozitiv», fiind niște smintiți cită vreme se unul din drepturile voastre», pe cită vreme cea
msi mare parte se găsește în neputința de a de
vor ocupa de alt drept de cît de cel «natural».
Intr’adevăr, a-ml mărgini facultatea de acțiune veni proprietara, pe cită vreme majoritatea pro
la actele îngăduite de rațiunea mea, Ieste a mă fo prietarilor sînt proprietari cu dreptul de naștere,
losi cu discernămînt de facultatea de acțiune. Pe lear ceilalți sînt din naștere ne-proprielari
Gel de la 1^89, afirmînd că proprietatea Ieste
clnd, a-mi țaimuri facultatea de acțiune la actele
ne-oprite de arbitrar, iesle a-mi înstrăina facul .un drept natural și ne-prescriptibil, voeau să
spună că omul arc dreptul să stăpânească ceea-ce
tatea de acțiune, iesle a-mi nesocoti Libertatea.
Ieste îndrituit să stăptnească, legal, chiar daca
Netoîeranța
stăpîneștc în paguba aproapelui, chiar ducă nu slaplneșle nimic.
Declarației Drepturilor Omului din din 1789, zice:
Nu așa trebuie să înțeleagă dreptul la pi°P*‘lc'
Articolul X. — Nimeni nu trebuie să fie șicanat tate, un egalitar.
.
pentru părerile sale, chiar religioase, atît cp ma
Dacă proprietatea ieste un drept natural șt B
nifestarea lor să nu tulbure ordinea publică stabi prescriptibil, ori-ee bm trebuie, în tot timpul»
lită prin lege.
,
aibă in stâpînire ca orl-care altul.
. . 0
Incheere : Nimeni proprietar sau proprie**
Articolul XL — Libera împărtășire a gîndirilor
Comunism1"și a părerilor Ieste unul din drepturile cele mai pusă în comun,
Căsătoriea
t
prețioase ale omului: orl-ce cetățean deci, poate
vorbi, scrie, tipări liber, gata a răspunde de abu
După constatarea, că anumite cuvinte a?t eJJ
zul acestei libertăți, în cazurile determinate de lege. schimbate înlr’un anumit loc, în Franța și a2reCțJi
la primărie, societatea recunoaște unei p*^
Aceste îngrădiri reduc textul acestor două arti dreptul a se împreuna și a intemeea o fain* ^D.
cole la asta :
Legea ocrotește pe soți, lumea-i respectă, c oyf
Poți gtndi, spune, scrie, t!pări unele lucruri. Nu
dițica ca, înlîmpllndu-se cazul, bigamiea. %‘dqspoți gtndi, spune, scrie, tipări, alte lucruri.
sau amantele, siț nu so constate legai. p°P , I1CUră
A glndi, a vorbi, a scrie, a tipări în libertate cuți din inși căsătoriți, slut legitimi șt se u
ceea-ce nu-I oprit dc arbitrariul oamenilor, nu
- furi*
Insainnă nici de cum a glndi, a vorbi, a scrie, a' de anumite drepturi.
Din potrivă, o pereche cari se împreunoa>■ a|
tipări în chip liber.
ca mai Întâi să fi făcut să se constate seni
nr anumite cuvinte, într’un anumit loc, Ie pridrept criminală, societatea o dezaprobă, căci
v,n6inițimîntul mutual nu Ie socotit ca o legătură
c lestdlătoare. Societatea merge pană la a pedepsi
1° cOpJl pentru vina de-a se fi născut în afară de
datorie. Copiii din llori, bastarzii, sînt lutr’atțvăr disprețuiți, înfierați. Copii naturali, adică
luni po lume do cătrâ niște părinți ne-autoriznți,
î'i n au acelea-și drepturi ca copiii cei legUiml.
^Căsătorie așa dar însamnă înlănțuirea a două
ființe, sub pedeapsa sancțiinel penale, ceea-ce prefiupune ideea că, fără această sancțiune, dragostea
p’ar fi îndestulătoare pentru a menține familiea
01Ținerea strlnsă a unei familii cu forța, iesle con
sacrarea legală a dreptului de apăsare reciprocă.
Familiea rațională, întemeeală și menținută la
nevoe, dar menținută în afară de ori-ce prefecăiorie, în afară de ori-ce constrîngere și bazată nu
mai pe voința conștientă a celor interesați, își va
8vca obîrșiea în
Libera unire.
Prejudecățile
O prejudecată ieste o părere făcută înainte de
a fi judecat, o părere nejudecată.
Părinții, educatorii, politicianii sugerează copi
ilor, naivilor, anumite păreri exclusive. Dc aici ur
mează că un adult va avea credinți, religie, lege,
patrie și așa mai departe, fiind-că aceste credinți
11 Vor fi fost impuse de niște oameni lipsiți de simț
critic. Acești din urmă trec altora prejudecățile lor,
după duin li sau trecut și lor.
Așa zisa libertate a părintelui de familie și
educațiea autoritară, cu alte cuvinte dreptul de a
alege o anumită stare cerebrală pentru niște ființe
fără apărare, echivalează cu apăsarea îngăduită a
copiilor și-a celor slabi. Această apăsare va dăinui
necontenit pană nu se va da fîe-cărui iudivid suma
do cunoștinți în stare să și-o apropie, ca și facul
tatea de-a controla asemenea cunoștinți.
Metoda de educație autoritară nu îngădue înse
de-a controla ideile admise, de-a deosebi adevărul
dc prejudecăți.
O metodă de educație libertară ar coasta :
• 1. Cit se atinge de materiile asupra cărora toată
lumea ie de acord, să fie predate Iu afară de ori-ce
preocupare, simplu ca să se dec individului noțiuni
lizicej iear nu sâ i se insufle anumite aprecieri.
2. Glt se atinge de materiile sau părerile asupra
cărora nu toată lumea ie de acord, să fie predate,
punîndu-se individul in fața deosebitelor păreri,
după încredințarea că Ie în stare să judece logic.
Numai cu chipul acesta se va putea grăbi des
coperirea adevărului, de caro atîrnă progresul
omenesc. Pentru a ajunge la această descoperire,
iesle nevoe, înlr’adevăr, nu ca indivizii să aibă
cutare sau cutare părere, ci sâ aibă o părere chib
zuită, după ce vor fi judecat, tara idei precon
cepute, după ce se vor ii dedat
Liberei cercetări.
Concurența
Concurența ieste ica o nevoe socială? Ființa ome
nească va trebui oare să fie pururea o fiară, care
fla-și apere pielea și fericirea împotriva contimpo
ranilor săi*? Societatea de a-zi' legiueșlo concurența.
Tot așa va trebui să facă oare și o societate rațională?
_ Pentru cei cari nu admit că se poate jertfi rea
litatea ipotezelor anti-șliințificc, ca «nemurireasu
fletului» și ca «dumnezeirea», idealul individului
• ieste îndestularea tuturor nevoilor ce i se potrivesc
cu natura.
Individul nu poate atinge acest ideal, trăind sin
guratec. Singur, iei nu și-ar putea agonisi hrana,
nu și-ar putea face vestminte, nu s’ar putea apara
Împotriva altor specii de animale și împotriva intern-
61
periilor, n’ar putea să tragă folos din invențiile
de tot felini, nonă și vechi. Ființa omenească, caro
tagăduește solidaritatea omenească, ieste, vrlndnevrlnd, solidară cil toți semenii. lea a fost adusă
ne lume, crescută, apărată de-acești semeni, de
la aceștia a primit limba și cunoștințele iei. Așa
fiind, în nestare de-a se lipsi de-uu aproape, nur
trebui oare sa-ș! zică:
«Fie-care om, ca și mine, dorește sa-și mulțămească toate nevoile sale firești. Dacă îmi urmăresc
idealul, față de toți și împotriva tuturor, va avea
loc lu'ptâ, concurență, și, prin urmare, risc să fiu
cel mai slab, să fiu slînjinit, să nu-mi pot îndestula
nevoile mele firești. Dacă, din potrivă, îmi urmăresc
idealul, fără să-mi tulbur vecinul, ajutîndu-1-chiar,
lupta va fi desființată și voiul! în drept să aștept
de la iei ca să-mi recunoască egoismul și libertatea,
după cum îi recunosc și ieu egoismul și Libertatea.
Dacă această judecată ie dreaptă, o societate ra
țională trebuie, nu numai să desființeze concurența
sau lupta dintre indivizi, ci să orlnduiască și să
facă să funcționeze
Tovărășiea.
Utopiile
«Utopie» vine de la cuvintele grecești u, nu, și
tOpOS, loc. Ținut ce nu există. Se Înțelege prin
«utopie» planul unei alcătuiri ideale, și. prin în
tindere, o teorie socotită cu neputința de îndeplinit.
Gu cuvintul «utopic» se încearcă să se ridiculizeze
și să se descurajeze pe cei cari privesc cu putință
întemeerea societăței raționale, silindu-se să-î hotă
rască condițiile.
Nu se ține samă că nimeni n’are dreptul ca să
califice o teorie, că nu se poate îndeplini. Ori-ce
teorie presupune practică, ori ce practică presupune
teorie. In anumite cazări, teoriea precede practica,
în altele practica precede teoriea. Pururea însc
una chicamă pe cealaltă.
Din punct de vedere științific afirmațiile ne
însoțite de dovezi nu slut luate în samă. A afirma,
fără'dovezi, că o teorie nu se poate îndeplini, că
o teorie ieste o «utopie», n’are nici o însemnătate.
Transportul cuvîntului și forței la distanță, în
registrarea și reproducerea sunetelor și chipurilor,
vederea prin corpurile opace, telegrafica fără fir,
fotografiarea culorilor, «utopii», ieri, slut lucruri
«practice» a-zi.
O societate rațională, ieste un vis frumos, ni
se spune. Foarte bine. Dar teoreticianii acestei
societăți nu se lasă să fie tulburați de niște argu
mente fără însemnătate, fiind că progresul constă
în a face, dinți’o utopie,
Realitate.
Paraf-Javal,
Din Franțuzește, de Tiberîu Constant.
Intr’o traducere romînească, datorită lui Ion Brămșteanu,
a apărut lucrarea lui Karl Kautsky : Opera istorică a Iu!
KarI Marx... în țara noastră, unde ac face atita caz de
marxism, expunerea Marxismului, făcută de un marxist de
valoare, vine la timp... Cartea se cere de librării.
Biblioteca «Lumina», editată de Librăria Nouă. Culca
Victoriei, 78, București, a făcut să apară al patrulea
volumaș : Prizonierii, dc Paul Heyse— Sînt învățaturi
de cules din aceasta lucrare, sînt chiar scene mișcătoare,
ce ne ating adine, liind-ca-i vorba dc-o suferința umană...
Sc procură din librării.
Mai primim o lucrare de E. Armând: Qu’est-ce qu’un
Anarchlste ?••• Aceasta lucrare cată sa put în dezbatere
uncie chestii, asupra cărora nu s’a stăruit pana acuma
în deosebi, de cătră cel cari s’au ocupat cu propagarea
ideilor anarhiste în chip oare-cum doctorat Punerea m
dezbatere a unor chestii de vicațâ, asta ,și tace dc alt
minteri originalitatea lucrărei lui E. Armând... Dcspr
valoarea acestei lucrări sc va putea face o idee din1 ce
tirea a două-trel capitole, pc cari le vom rePr01,“^pp„
coloanele noastre... Cei cc " don sa-și procure lucrare
cu acest titlu, întreagă, sc pot adresa Iul E. Armând,
29, ruc de Kccouvraucc, Orleans, France.
�|
REVISTA IDEEI
63
Sinope Iera o puternică colonie grecească la
colonie numită Inert si astă-zl de furci Sima, ftî
pustiită de o flotă rusasert, la începutul unuea’ p re fiî
din urmi războae din Răsărit. Alungat din ceLaten » ceIQ
pentru o pată de familie, poate chiar personală «"j^tală
fugie la Atena, dueînd cu dinsul și pe sclavul
sau Menades, care îl părăsi în starea proastă în
După veacuri de-o f’orie. a
ziise,
fugind. Cum unii povățuoau pe DiogCno
căuo sUpîOește încă toate tradi.i > J / ’ «|U[ pe ri1K]( nu
i so urmărească fugarul: «Ar fi cu totul un lucrn Ja<^ ”5
de ris, zise Ici, ca Manes să poată trăi fără Diopp'^'^ic
Diogene, fiîră de Manes, nu».
b*'ne. leară
Sărac, rătăcitor, disprețuit, alungat din patriea lut r
de adăpost, lipsit de prieteni, Iei se hotărî să opun ’'ls‘t
curajul, legel natura, patimelor chibzuință, si n OftSfîî'r,lî'
totul fii.sofiei.
’
se <la cu
Asta iera un feliu de hotărire desnădrtjduită. p0,.
in mijlocul nenorocirilor patriei uriașa tribuna (le
aceea lumea se arunca in filosofic, după cum rnaf
îmbrăcă rasa călugărească, lot atit de adesea din dUn1*^111
avea S rlsuue de Sublimele' ruustrărl ale lui'
din desriădejde, cit și din încl'nare.
P^flrc,
Dintre deosebitele Învățături, Diogene alese învăuii
lui Antistene, ca cea mai potrivită cu simțirile s-fi Ura
tecc ale Macedoniei își pregăteau in tăcere sarcmele dc starea in care so alia și cu idealul ce și-1 făcuse as*5’ CU
luptă, chiar și visînd supunerea mărci rase, dm partea înțelepciune! și asupra virtuțel. Numai nnilțămită stărri T*căreca înduraseră o fiir de cale nesocotire.
izbuti să fie primit in micul grup al celor cari urrn
Pe vremea asta, Atena văzu ivindv-se, pe piețele pu pe dascăl. Dar numai de cit atrase băgarea de samă n
blice, in mijlocul retorilor și fll-.sofilor Iei, o sectă nouă tăriea caracterului său, prin puterea geniului ce aveari
de oameni, cari umblau desculț', trăeau cu pine și apa, prin înfrinăi’ile nepomenite la cari se supunea. Ca re
se invălueau, cu dispreț, într’o manta găurită, și legănau gulă de purtare, dinsul susținea că înțelepciunea trebuia
la umăr o traistă de săracî. Iei umblau, ca profeții ebre, să fie neatirnătoare de soartă neatirnăloare do oameni ri
inlierînd decăderea morală, stricarea moravurilor, uitarea chiar de sine: neatirnăloare de soarfil, prin disprețuim!
legilor naturei peirea vechiului spirit republican, mfie- favorurilor și caprițiilor Iei; neatirnăloare de oameni
rind iubirea neinfrinată a luxului și scirboasa impătimire prin lepădarea cu bărbăție «le toate prejudecățile prostești
de bogățiL
. ...
prin lepădarea ch ar de obiceiurile societățeî: neatirnă
Acestora li se dădu numele de cinici, fie din pricină ca
de s ne, prin obiclnuirea corpului cu toate asprimile
propovădueau mal de obiceiu pe tăpșanul numit Giuosarg, toare
vreme! cu toate lipsurile noaverel, și prin obiclnuirea
fie din pricină că vieața lor rătăcitoare avea oare-care sufletului nu numai să disprețuenscă plăcerile, ci chiar si
asemănare cu vagabondarea pitorească a cinilor. Orl-cum, cele mat simple înlesniri ale viețe . Potrivit acestor pre
numele de-cinic, care la noi a ajuns să fie tot una cu liminare idol. Iei se aruncă in brațele, celei mal ilesilipsa do rușine, cu raăgăriea, Iera foarte cinstit in vechime,
slujind la denumirea uneea din. școalele' cele rnal respec virșite .sărăcii, umblind, in toate timpurile, desculț, dor
mind sub porlicele, pe lespodele templelor, învăluit în
tate, de morală și de filosofic.
Antistene, dascălul cinicilor, fusese discipolul Iul So singura-I mantie, purtînd cu dinsul, in acea desagă po
crate. Iera un om care avea o căldură nepomenită in vorbă care au cin lat-o poeții smochinele, măslinele și pinea
și o învățătură foarte întinsă, după mărturisirea celor neagră, cari lerau de-ajuns pentru bărbăteasca lui cum
pătare, osîndindu-se in sfirșit. nestrămutat, la vieața cea
vechi. Dlocles, spune că dinsul fu cel dintăl care dădu
mal păcătoasă și mal ncpăsă’toare.
pilda de a o rupe bărbătește cu moravurile, cu credințele,
Cine nu cunoaște frumoasa istorie, a copilului pe care-1
cu obiceiurile, cu prejudecății!’ și cu legile societățeî. Ca
văzu
bînd apă de Ia o cișmea în pumn' : «Dinsul iiul arată,
simbol al filosofiel sale Iei adoptă traista și toiagul. Trăi
zise
Diogene, că tot păstrez cc-vn de prisos». Și-șî zvirli
pe piețele publice, și să mulțămi, drept orf-ce îmbrăcă
minte, cu o mantie, îndoită în două, bună pentru toate scafa «Datina zeilor, zicea Iei leară-ș', Ie de-a nu avea
nevoe de nimic: te apropii dar cu-atit mal mult de Iei,
anotimpurile.
pe altminteri, Socrate, pare să nu fi aprobat această . cu cit ai maf puține novo'». Versurile vechiului poet PhiÎntindere dată teoriilor sale. Apostrofa Ie in de obște lernon sau Posidipe, din comediea Filosofii, sc pot foarte
știută : «Antistene, prin găurile mantiei tale leu iți zăresc bine aplica lui:
mindrîSa».
«Filosof al unei filosofii nouă, fel propovădui foamea, și
Dar cinismul nu se mărginea numai La un soiu de vieață discipolii nu-I lipsi».
practică, potrivită pentru niște iuvăpăiațl, niște mistici, sau
Diogene, ajunse in cele din urmă să-șl deo ca loctiiuță
pentru niște suflete rinite, cari voeau să trăească departe obicinuită un poloboc, care deveni in toată Grecia populați
dc lume. Cinismul Icra un corp de doctrină, plin de putere și care a rămas și-n istorie. După un vers al lui Juvenal»
și de originalitate, ale cărui principii le vom desfășura, și
ilin satira a XlV-a, și după niște arătări destul de nelă
care ține un loc însemnat in istorica cugctărel omenește
murite, unii critici moderni, răsturnind tradițiea ohșt^?
Fică a lui Socrate și mamă a Stoicismului, această doc au susținut că polobocul acesta Iera de lut. Dar Viscolii,
trină nu-șf luă forma îiotăritoare și nu ajunse la deplina in Iconografia grecească, si Boiss nade, in Notiță l«
Iei dezvoltare de cit atunci cind se inciicgă in mintea manuscripte, au stabilit hotărilor că Iera uu poloboc adevă
bărbătească a unul om, al cărui nume a rămas vestit iu rat, de lemn, un poloboc care se răstăgolea.
, c
legendele populare a două-zecl de neamuri, al cărui caSatiră vie a oamenilor și a societățeî, răstăgoluț* I
’ose Ie in de obște destul dc rău cunoscut, destul piețele publice această ciudată chilie, caro
’
de rău prețuit, cu toate că Ie una din fizionomiile cele buna, Diogene coplțjșa cu împunsăturile, cu ridjeuu^
mal luminoase ale istoriei. Părerea obștească nu vede în
lui nesecate, străpungea cu usturătoarele lui ^*cl?r,leJșf
asemenea om dc cit-un feliu de mizantrop, de cit un. ursuz cel inaî puternici și pe cel mal temuți din toți ecl . .
care-și bătea joc de oameni, un neobrăzat, un lipsit de ru- smulgeau rămășițele rcpublicel carc-șl dădea sa •. ,
nUH i?ref
Uicl<un resPect de nimic- care-șl tira pe
S0‘a|e
ȘL1 h
e
i "^^'.“cgrija și amărăciunea pore oratori vînduțl Macedonenilor, generali plin?
clelor luf, care-șl disputa îmbucătura cu cinil, și caro vese- sofiști cu îndrugărl răsunătoare, toate desfrinăn*0»
minciunile
și
t
’
ale
păcătoșeniile.
.
.
«i
OsonnIPErU iA T!iPriD- ca,:az,îcurI grețoase. Ceea-ce se știe
‘Leit Socrato aiurind», zicea Platon, patrician» . cale
fiii uf di ? Ui Pnvcște pe Iei, Ieste felinarul și pololume el Jnt ^ul.accsb?I n?M istorice, închipuită de fief, scandalizat de fjrmelc originale și U,lra'l1u^rîni|urf
acestor predicărl. Dar însu-șl Platon fu in
oSderT^lnd
în Mti‘c dc joc,
omul de rind nu a voit si vadă de loc niște cugetări pătruns de săgețile necruțătorului cinic, a cărui p uțCjifo ■ nFC1 Vn»fi °S er adiftCâ* ° che8tie de î^Uoșure de dar de vorbire nu se temea de nici un atacași» Ct, ,-oahicrhriiorfds“\CA CC\Ce DU Se Oprcsc dc cit la suprafața dură Iera atit de învăluitoare incit ajunsosa cojiv j
rnenl bogațl și de-o treaptă Înaltă, pănă chiar și P
i|UI
xU. Prc*ucasc* ceea-ce iera mare șl rodnic cel mal ilustru din discipolii săf, să-șl părăsas_c;i poi gCit
m această noua înaintare a cugctărel grecești.
bunurile
ce
aveau,
că
să-f
urmeze
lui
și
să
îmP
’
Ihogene sft născu la Sînope, in al 4-lea an al celei a
00-a ohmpiadă, in al 4i:MeJ an din nainTea U noasVe . vieala-1 săracă, plină do Jnfrinărl.
. peldfl’
Un asemenea ascetism, o înflăcărare atit de vi
PREMERGÂTOBÎ ANARHIȘTI
diogene
<;<î3
BSSkîSAkîse-S
I
REVISTA IDEEI
vieaV1 săraeuhil și a sclavului, o nepăsare atit de dispre
țuitoare pentru bogăție, pentru glorie și pentru plăceri, nu
putea izvorî de cit dintr’un ideal superior, care a putut să
fie une-orl trecut vederea, judecat cu rezervele spiritului
modern, inse a cărui măreție și înălțare au fost proclamate
cei mal serioși și mal virtuoși oameni din vechime.
Intr’adgvăr, dacă cercetăm trăsăturile de căpetenie alo doc
trinei cinicilor, fie în compilările lui Diogene de Laerțiu,
lle în scrierile stoicilor, urmașii lor direcțl, fie in fragmen
tele risipite în scriitorii greci și latini, fio în părerile unor
părinți al creștinismului, și chiar in zeflemelele prostești
rde poeților, eterne ecouri a prejudecăților gloatei, vedem
că singurii cugetători din vechime, cari au proclamat sfințciiiea muncel și egalitatea morală a condițiilor omenești,
au fost cinicii: singurii a căror doctrină tindea direcția
desființarea sclaviei și la solidaritatea raselor. Trebuie de
adăogat, împotriva părerel vulgare, că morala acestora fu
una din cele mal pure ale filosofiel grecești, și că cinicii se
arătară ca vrăjmași declarați al superstițiilor și zeilor
populari.
Pentru a îndreptăți asemenea spuse, cari ar putea părea
peintemeeate celor ce nu analizază lilosofiea veche de cit
cu rezervele, cu prevențiile școlare, ar. fi nevoe de niște
largi dezvoltări. De o cam dată credem inse că vor ajunge
și cite-va scurte indicări.
Cinicii, după cele mal bune mărturii cari ne-au fost trans
mise. disprețueau nobleță și toate distincțiile sociale, pe
cari Diogene le numea podoabele vtfiuliu. Antistene susți
nea sus și tare cum-că munca ie vrednicii de cinste, dînd
pilda lui Ilercule, acest mare muncitor al legendelor gre
cește Munca-I un bine, zice dinsul aiurea, și adevărata no
bleță Ieste virtutea. Și sufletul și corpul, cer și unul și altul
să fie puse la treabă, zicea Diogene: un singur feliu de treabă,
nu-I deplin fără celalt, pentru-că sănătatea și vîrtoșeniea
trebuitoare la practicarea binelui atirnă de o potrivă și dc
corp și de suflet. Munca Ieste izbinditoare a tot: să lăsăm
la o parte muncile nefolositoare, munc le de prisos, și
să ne dăm numai celor pe cari le prescrie natura. Să ne
mal amintim, că-n educațiea fiilor lui Xeniade, Diogene făcu
să între cele mal umilite munci casnice, lucru înjositor după
idoile vremel, și că Iei căuta să vadă teapa discipolilor săi,
dîndu-lo să "ducă un pește ori brînză prin Ceramica, acel
vestit cartier, și pe ulițele Atenei. In ridicarea lor împo
triva moleșirilor luxului, în împătimirea lor cumpătată pen
tru bărbăteasca simplitate dc moravuri a celui sărac, ci
nicii mergeau pănă să proscrie frumoasele arte, ca nefolo
sitoare la practicarea virtuțel.
Iei se ridicau cu aceea-șl îndrăzneală împotriva celor mal
puternice credinți din vechime: într’o vreme și într’o țară
cind și unde prejudecățile de cetate și nație lerau ații de pu
ternice, în cit chiar cele mal mari spirite le indurau jugul, Iei
cutezară să .so mîndrească, că ferau fără patrie, sau, mal
drept, că aveau drept patrie întreg pămîntul și drept con
cetățeni pe toți oamenii. Diogene se proclama drept cetă
țean al lamei: inspirare mal pre sus de tot ce au putut
da la iveală, asupra acestei chestii, cele mai mari genii din
vechime, dar care nu păru pe atunci de cit o ciudățenie de
sofist. Totu-ș', această mare idee se păstră ca o tradiție ne
strămutată la cinici și la școalele filosofice intemeeate de
Iei. «leu n’am de loc ca patrie un singur oraș, un singur
acoperemint, zicea Cratos: universul întreg, leată orașul,
ieată locuința care mi-I pregătită .
Găsim în Piu tare, Despre soarta lui Alexandru, un pa
sagiu nepomenit de însemnat, cu privire la unul din prin
cipiile de căpetenie a Rcpublicel lui Zenon. Dăm din Iei un
fragment.’ «Polițiea sau forma de guvernare a Stalului, ațit
de-n cinste, pe care a inchipuit-o Zenon, tinde, aproape in
întregime, Ia urma urme’, la acest singur punct : ca noi,
ad că toți oamenii in de obșie, să nu trăim nici cuip fmpărtițl pe cetătl, in popoare și nații, deosebiți prin legi, drep
turi si obiceiuri aparte. Gi să socotim pe toii oamenii drept
concetățeni, si să nu fie de cit unfeliu de vieața, după cum
numai o lume Ie, nici mal mult, nici mai puțin, cași cind
ar fi aceea șl turmă, care ar paște sub acelaș păstor, pe-o
pajiște comună». Vedem că ideea unei rcpubhc> universale
nu-î cu desăvirșire nouă în istorica cugetăre1. Ceea-ce face
însemnat pasagiul acesta, in chestiea de care ne ocupăm, le
faptul, mal pre sus do îndoeală, călește o tradiție a ide
ilor școalol cinice. Intr’adcvăr, să nu uităm că_Zenon, >nteincetorul acestei eroice și paradoxale filosofii stoice, din
care s’au hrănit atitea mari spirite din vechime, fusese dis
«polul înfocatului Cratos, și că cele dintăl opere ale
,
mai cu deosebire Republica, lerau concepute pănă intr al j
în spiritul cinismului in cit se zicea ni vechimi, și drept
• derîdere că fuseseră scrise sub coada cmelui.
63
Acești sectari îndrăzneți păreau ch'ar să disprețuiască
_x___ • ____
războiul, temeliea sclaviei și a orl-cărei
neegaîitățl. «Tre
buie să to dai filosofiel, zicea Grates, pănă vei fi ajuns să
privești generalii armatei na pe niște dălcăușl de măgari».
Se pare că religiea o reduceau la un soiu de deisin.
Ceea-cc se știe bine, Ie că dlnșil făceau Jabula rasa dc
toate superstițiile populare. Antistene ișl bătea jos de de
monul luf Socrate, nu vedea de cit povești in ceea-ce Ho
inar istorisea despre zel. și zise în zeflemea unul preot
care, inițiind.u-1 in misterele orfice, if lăuda plăcerile din
vieața cealaltă; «De ce nu mori aluneca pe dată» ? La
orl-co intllnire, Diogene ișl arăta disprețul pentru inițieri
și pentru misterele sacre. Iei zice unul om vilios, care
umbla să fie purificat: «Smintit ce Iești, au nu’ștîl oara
că botezurile spală lut atit murdăriile viețeî pit’spafă și
greșelile de gramatică»? Prevestirile, gicirea, credința in
nebunele închipuiri ale somnului ferau obiectul neseca
tei -<r lui zeflemele. Unul, minunindu-se, in fața lui, de mul
țimea ofrandelor depuse în văgăuna unei zeități Samotrace :
«Ar f] fost cu mult mal multe, zise Iei dacă toți acel cari
n’au fost mînluițl in urma rugăciunilor lor, ar li adus și Iei».
Acest dispreț pentru credințele cele ina’ scumpe ale mul
țime', nu Iera lipsit de primejdie. Fără îndoeală însd că ci
nicii se aflau ocrotiți chiar prin ciudățeniea care iera atribuită numelui' și insului lor.
Doctrina politică și socială a cinicilor se poate cuprinde
intr'un singur cuvin!; comunitatea. Ca și Platon, și ca și
toii cel vechi, și printr’o consecvența fără de margini, iei .
întindeau principiul acesta, nu numai Ia lucruri, ci și Ia
oameni, după nestrămutata rătăcire a filosofilor și legiui
torilor din vechime, cari voeau să regulamenteze pănă și
sentimentele și patimele, jertfind, cu chipul acesta perso
nalitatea omenească,, jertfind’o societățeî și legel. De altfeliu, chiar in mijlocul- acestor rătăciri, putem deosebi
cite-va idei drepte, și chiar o tendință de-a ridica Tern eea
din înjositoarea supunere care-f iera impusă de moravuri
și de legile lumel vechi.
Morala cinicilor Iera de-o infrinare pe care înfocarea
celor dintăf creștini a putut s’o întreacă, dar care nu Iera
mal puțin mal pre sus de cit cea mal mare parte din doc
trinele vreme! lor, A disprețul bogățiea, luxul, plăcerea,
gloriea, voluptatea, a înfrunta durerea, simțirea delicată
trupească, a înfrunta sdaviea, chiar moartea, a practica
virtutea, singurul bine real, după cum vițiul feste singu
rul rău pozitiv, toate celelalte privindu-le ca niște lucruri
indiferente, a-șl înălța sufletul într’o regiune mal pre sus
de ambițiile nebunești ale oamenilor, a căuta fericirea și
libertatea in infrinare și lipsuri, a prea cinsti cele .mal umi
lite munci,, a nu roși de cit de ceea-ce-I vițios și a prac
tica în văzul tuturor tot ce Ieste cinstit in sine, a se cîrmui, în toate faptele viețeî,
după legile stabilite, ci după
cele ale naturei și ale virtuțef; Ieată cari lerau, pe lingă,
cele ce-am mat arătat, preceptele de căpetenie, pe cari această bărbătească și severă doctrină le impunea celui în
țelept, într’o vreme de decădere și de obștească destră
bălare. Ieste bine de amintit că cel cari împărtășeau ase
menea principii, dădeau pildă, luptau întreeîndu-se iu jertfe
și-n indurări, ca să aducă ne cetățeni la vieața de natură
și la împătimirea de .bine, dovedind sinceritatea propoveduirilor lor prin stăruința în ascetismul, In intri area lor.
Celor cari ar fi ispitiți să le impute și mîndrioa jigni
toare cu care s’au retras de lume și s’au dat ca model,
și du cerea,, afară din cale, a unul soiu do vieață, care Icra
ca o tăgăduire a orl-carel societăți, Diogene le-a răspuns
mal dinainte: «leu sint ca diriguitorii de coruri, cari ri
dică glasul mai sus, pentru.a-șl aduce elevii la ton».
Cinicii, de altminteri, urmau tradițiea socratică, reducind obiectul viețeî la exercitarea și la dezvoltarea per
soanei morale. încredințați că virtutea n’are nevoe nici
de știință, nici de cuvinte, mărginiri du-se pur șt simplu
la fapte, Iei disprețueau abstracțiile metafizice
iu «.
obște toate speculațiile științifice din vremea 1 r. Li sil
imputat strașnic acest dispreț a! știin ței, lărâ să se ție sama
de vremea și de împrejurările Jn mijlocul cărora sa al
cătuit scoală lor, fără să se iie samă că moleșirea moravu
rilor publice și private făcea negreșit trebuitoare o filo
sofic menită numai sî numai la practicarea moralei, Iară
să se Icc aminte in ce ciudate sisteme se rătăcea cugetarea
din mijloacele lui cele mal obișnuite de-a dovedi ce-ifl-
�UEVLSTA IDEEI
REVISTA IDEEI_________
Ș
!
î
■
1
t
Ncaparat, pilda creștinismului Je de față pentru a no, mcredința de neputința practică a teoriilor intemeeate n .
morah și simț, și Âol sînteiu departe (le-a aproba c st
rlisnret nesocolitor pentru nobilele cercetări ale rm ~.
par noi vedem ăic.’i mai cu samă, ridicarea buiiu ij • 1
împotrivă aiurărilor solisticei și filosofici, și zilnns .
unei critici, superioare și a unei niotoade noua.
In acest scurt studiu,.trecem anume asupra parțti a ■
dotire și oare-cum romantico a viețel lui Diogone.
•'
meni nu vom vorbi nici de cele eîte-va idioțenii raclitionale cari, pentru cei mal mulțl, ălcătircsc Jiitr . g»
biografica Iul biogene Și ne mărturisim dezgustul de-a c
privi ca adevărate,, ch'ar finind socoteală de acea filra
margini destrăbălare a moravurilor din vcclume. bintem
incredjnțaII de considerațiea serioasă ce caracterul iiiosbfulnî merita, prin mărturie» marilor scriitori grec și
romani. Marc-Aureliu, Epictct,. impărtășau cei mal adine
respect pentru memoriea Iul. Seneca il numește un om
. cu-n suflet mare- vfruni ittgenlis animi Dion, Plutarc, Grisostmn, S-tul Gerom și o mulțime de alțl autori i-au scris
lauda, citiiidu-I vorbele cu seriozitate și admirare. •
Diogene ișl petrecu o mare parte din vieață la Atena.
Într’o°căfcltorio ce o fileu in insula Egina, fu prins de niște
pirați, cari îl duseră-n Creta și-l vindurâ ca sclav. Omu
lui care practica dc-atita vreme și cu o tărie atit de bârbătenScă lilosoliea sărăciei- șî-a foamei, loate condițiile trebueau să-I fie indiferente. Povestirile vechi ni-l și arată
liătindu-șl joc. în tirgul de sclavi, cu darul lui de vorbă
obiclmiîh bătîmhi-șl jOp dc mușteriii cari cumpărau un
om nunial după vedere, fără să-- cerce sunetul, cum ar
face cine-va c’o căldare, cu-n lalgcr, declărindu-se iieted
slăpinul sfăpînulul cumpărător. Un bogat Corintian, numit
XeniudCjSe socoti fericit să încredințeze educațica copiilor
săi acestul scjav, care se proclama medic al sufletului, crainic
al libertiijcî și-al adcuărulul. Diogene imbătrîni așa dar in
Corint, pe lingă Xeniade și fiii săi, împotrivindu-sG ne
curmat prietenilor săi, dc-u se lăsa răscumpărat de Iei.
<LciI, zicea Iei cu dispreț, nu-s de loc sclavii colora ce-i
hrănesc*.
Ici crescu copiii stăpinulul său întrebuințlnd o metodă
caro trebui să parii cu totul nouă și cu totul ciudată in
cetatea moliciutml și desconipunerel. Afară de studiile
literare și de jocurile palestre, de întărirea corpuluî, Iei
if învăța călăriea, sil tragă cu arcul, să mănuească praștiea
^și să răpadă sulița. Alcătui pentru Iei, din doctrina’lui,
' rezumate, facindu-I să le învețe pe din afară, o dată cu
bucăți alese din poeți. Acasă, le preda vieața celui
sărac; i! obiclnuea cu treburile de casă, il învăța să se
mullămeasca cu o hrană ușoară și să bea apă. Ghid mergea
cu dinșil pe ulițl. la vinătoare sau la gimnaziu, adică la
locul do exercițiu, Iei Ierau vestmintațl cu cea mal aspră
simplicitate, fără nici o găteală, fără podoabe, desculți și
cu capul ras. Lucru uimitor, acești copr, af unuoa din cel
mal bogall cetățeni din Corint, practicau cu înflăcărare
cmnpătănlo cinismului, ajungind cel mal devotați discipoli
al luf Diogene.
Se nare că filosoful care Iera numit do c.itră Xeniade
gemui cel bun al casei, fu liberat de acosta. Pentru că il
vedem umdu șl din nou, in Corint, obiceiurile lui din Atena,
?l phmblndu-și pe piețele publice neatîruarea lui pitorească
și polobocu-I dc-odinioară.
In orașul acesta avu loc intilnirea lui cu Alexandru cel
ilare, mtilnire ale căref împrejurări sînt atîta de cunos
cute. Omul c.«re ayea să se facă unelta răzbunărilor elea®101 -‘51 Jrn.PTSă Grecia subjugată asupra
lUsăntuluL vedea grămădindu-se în juru-I o întreabă
mnDinLn;pD>enI d ?^’ide fil0S0ft
oratorI
VrilUdK dnrA d7lr
,narie pentru ca discipolul Iul
. t.nH î
mUV Ca Di0’ene s*"1 viziteze.
r 1 : 't! 1 U 11 ză.dar’ sc ,l0t3ri
meargă să-l gă-
‘SlrinnîlfdX‘ri ,/;cuni’.'lral(le căpitanii și curtezanii Si.
mi nh r/
Dai riGn?’n
f
:
intins la-soare, pe tăpșanul
c"ld/trd,ucîti.il cortegiu se opri inaintea-I.
De J S^'îv?"nWe aC'’KleI ’“ne ,3ră Pe-
derr, 'câree?
? ar"b"“î
pentru iul'iu-
«Nn mi Kne’fh eaWiS9‘iZi?C
hnb?te luf A1B3ar»dru :
rîpi de locP
-V,1Ln eoarc,uI®- Ceea-ce însemna ■. Nu-rnl
FÎaf 1u ’X
P°-CC,ÎSOartcf *
foved!J?Ppn«e de Lafcâdio^Heam
fie Dîogene: lucru indoehuc pentru asemenea suflet
Asupra n.orțel luf Diogone au circulat in vechime Z,, 1°j'’
time dc zvonuri. Iu du obște se . re. o că dinsul «iJ
prăvit vieața prin sinucidere. .Sinuciderea iGra (jcJt' l«obicfnuită la școalelR din vechime. Cinicii 0 priVeill ,1'i
cel din urmii semn de virtute din partea iiițeleptu) 1T Cil
care biitrineta si neputințele il făceau nefolositor am iPc ,
cit si altora. într’o dimineață, discipolii iși gftsiril d J
inWluit in mantiea-1, sub porlicea unde ișf petrecea noântÂU
vieața se rctră esu din Ic), și Iei credeau că-M (d.,, ;
moartea,-ținindu-șf răsuflarea. După Deinetrius, Plufn?e
.Suidas și alții, Diogone ar fi murit in ziua in care a
și Alexandru, in cea a 114-a olimpiadă, in al 323-Iei>
dinaintea orei noastre.
..' an
Corintienil, cari-1 iubiseră după cum il iubise și
porul Atenei, ii înălțării un morminl lingă poarta Istmuliu
Acest mormint, despre care vorbește Pansanias, IOra : 11
podobit cu un cîno. de marmoră și purta o inscripție in
versuri armonioase, accentuate printr’o vorbă de spirit
finală, mărturie naivă a unei calde admirații, și carp
anunța trecătorilor că cei caro întreaga vieață locuise
iutr’un poloboc, acum locuea dincolo de f-tele. hnagincn
ii fu răspindită foarte mult de artiști, poeții ii consacrării
memoriea, fear cetatea-: natală ii ridică statul, pe soclul
cărora fură săpate versuri pline de-nilăcărare.
In scurte vorbe, prin principiile .și prin tendințele lor’
cinici’ se deosebeau cu totul do șeoalele vremel lor. f.'ornliătind prejudecata nevredniciei munce', Iei ridicau coudiliea sau starea morală a sclavilor .și tindeau direct la
nimicirea păcătoșenii așeză mint al sclaviei. Afacind pa
triotismul cel strimt al cotitei vechi, intrau în calea cea
largă care duce la înfrățirea universală. Spulheriml cre
dințele populare, netezeau terenul pentru un ideal mat
curat, pentru o morală mal omenească .și mal înaltă. Ca
filusofl, cinicii au presimțit, și au pregătit uriașele reforme
ale viitorului. Ca moralișt, diu.șil au fost inaiute-mergătoril asceților sau mucenicilor creștini, cu deosebirea că,
deosebindu-se de societate, dinșil nu desperau și nu fugeau
de lea. Iei nu mergeau să-și clădească cbilica in pustietăți,
din potrivă, o clădeau pe piețele publice. Și departe do
a se izola, de a se osindi la niște roluri fără nici un folos
și la niște contemplări sterpe, Iei rămineau in mijlocul
concetățenilor lor, pentru a ciuta să aprindă din nou in
sufletele răcite virtoșeniea dc demult si credința iu patrie,
cum o înțelegeau Iei.
' Louis Combes.
1
Biblioteca aLunien», a tipărit a 58-a cărticică: Din
psichologiea militară, dc D-r. M. Campeanu... Interesantă
această lucrare, prin mintalitatea ce o descopere, pe care
autorul caută s’o mal civilizeze, s’o dirigueascâ spre
bine. Altă caracteristică a acestei" lucrări Ic că Ic scrisă
atrăgător... Dc găsit la toate depozitele de cărți.
D-nu D-r C. Thiron, a tipărit : Libera cugetare, monistâ, haâckeliană... Pentru mulțl va fi o adevărata sur
prindere aparițiea acestei lucrări, datorită uuul Profesor
universitar, care înfruntă în mod sîngeros una din datinele cele mai înrădăcinate, obștești... D-nu D-r Thiron,
în lucrarea sa, vorbește de Dogmele lipesc! cugetări.^'1
că aceste dogme, larg înțelese, ar fi un non-sens. Dări
pentru a înlătura ori-cc echivoc cu putință, «dogmele
liberei cugetări»», cît se atinge de toate maniles^1"1 B
viețel omenești, cari comportă o cugetare, nu pot u_a ■
tele de cît libera cugetare... «Autoritatea», adisciplm^
și «ordinea morală», apoi, nu credem să n’o recian
pănă și despotismul cel mal feroce. Așa-că o distinct
se impune.,. Lucrarea D-luî D-r Thiron poate să
sașcâ și-n librării, dar mai cu samă la autor: Iă?‘> _
Mitropoliei, No. 14.
N. Armășescu, un vechiu prieten al nostru Ș*
bine, a făcut să apară o remarcabilă carte: Spoveoa
și testamentul unui țăran... Sînt pilde tipice, dțn jca
ramurile de vieață, cari dau pe față toată ne3{,n’caror
celor socotite ca sfinte, toate păcătoșeniile a‘6{ ce|or .
urmări se revarsă la urma urmei asupra caPu'lljcțung
cari sînt înjugați la muncă... Cartea aceăsta, in iorjc.
meditată, ieste, pentru autorul Ici, un titlu de g
lea ar trebui cunoscută de toată lumea, și m»’
,
dc toți acei cari .se interesază, în mod serios, ,
faccreă socială... Spovedaniile și testamentul unUY2iei.
se afla în depozit si la Rcdacțiea noastră : exemp • •
nească. Pentru-că ulița Geisha-lor Ieste plină de tra
diții, cînd tragice, cînd comice, cînd amestecate cu
tragic și comic: fie-care casă îșl are amintirile sale,
și Kimika pe toate le știe. Unele sînt fioroase de
I
tot, altele te vor face să rîzl, lear altele țe vor pune
jfunielc acesta se găsește pe un felinar de hîrtie pe gîndurl. Istoriea celei dintâi Kirniko face parte.
dc la Intrarea unei case din ulița Geisha-lor.
“ din
Jî----“ 'Nu-Î
T*----------’-----r extra
, din-------aceste
urmă.
unaJ:din
cele
mai
Văzută noaptea, ulița asta Ieste una din cele mal ordinare, dar ie una din cele mai ane'voe de price
judate din lume. Strimtă, ca un coridor, pe fațada put de mintea apusanâ.
caselor, toate bine încuiate, lemnăriea lucește întune
II
coasă. Da fie-ce casă Intrarea Ie o ușă mititică, cu
(jeamurl de hîrtie, ce samănă cu niște geamuri aco
Ichi-dai-me Kim’ko acum nu mal Ie, lea Ie nu
perite de flori de ghiață: ușa alunecă, ca acele de mai o amintire. Kimika iera lînără de tot, cînd pe
lft compartimentele de clasa l-a, de drum de fler. De acea Kirniko, lea o numi sora-I de meserie.
fapt sînt cu mal multe caturi toate clădirile. Dar asta
„O fată peste măsură de minunată", ieată ce spune
nu se bagă de-o dată de samă, mal ales cînd nu-I Kimika despre Kirniko. Pentru a dobîndi o faimă
lună, de oare-ce numai rîndurile de jos sînt lumi în meserica-l, o geisha trebuie să să fie frumoasă
nate până la streșini, lear de-asupra totul Ieste în sau prea deșteaptă. Și cele mal vestite sînt de oîntuneric. Lumina vine de la candelele din dosul ușilor biceiîi și una și alta, fiind alese de cele ce le cresc,
celor înguste, cu geamurile de hîrtie, și de la feli de la o vrîstă fragedă, și numai în vederea unor
narele de hîrtie atîrnate afară, cîte unul la -fie-care însușiri ca acestea, cari făgăduesc. Chiar și cele
ușă. Te uiți de-a lungul uliței, printre două rîndurl din cea mal obicinuită clasă de cîntărețe, trebuie
de felinare, rîndurl cari hăt departe se pierd într’un să albă vre-un farmec în anii lor cel mai buni,
§ir nemișcat de lumini galbene. Unele felinare sînt fie și numai acea beaute du diable sau frumu
în formă de ou, altele sînt rotunde, alte-n patru și-n sețea diavolească, care a dat naștere proverbului
șase muchi, încrustate cu slove japoneze, frumos. japonez, că la optsprezece ani pănă și dracul ieste
Ulița-1 foarte liniștită, tăcută, ca o înfățoșate de lu frumos. Dar Kirniko icra cu mult mal mult de cît
cruri de cabinet, din vre-o mare expoziție, după cea numai frumoasă. Iera făcută după tiparul idea
sul închiderel. Asta, fiind-că locuitoarele, în cea mal lului japonez de frumuseți, ideal care-1 atins doar
mare parte, sînt duse dc-acasă, spre a sluji pe la de una dîntr o sută de nvi de femei. Tot o dată
ospețe de desfătare sau pe la alte serbări. Vieața iera și nemăsurat -de deșteaptă i Iera desăvîrșită.
acestora le o vieață de noapte.
Compunea niște prea gingașe poezii, știea să rinInscripțiea de pe cel dintâi felinar, din stingă, dacă duească florile în chip ales, să îndeplinească făr
apuci spre M’ază-zl, Ieste : fKynoya: uchi O-Kata». de nici o meteahnă ceremoniile ciaulul, știea să
Ceea-ce însanină: „Casa de aur, unde locuește 0- lucreze la gherghef, să plăzmuească mozaicuri
Kata“. Felinarul din dreapta zice : Casa lui Nishimura de mătasă: în scurt avea o educație cu totul ași a unei fete Miyotsuri. Unul, care însamnă: nCo- leasă. Și cCa dintâi a lei arătare în public stîrni
costîrcul ce se răfață cu măreție". Apoi, pe stingă, mișcare in lumea de petreceri din. Kyoto. Vcderat
vine Casa lui Kajita, și în casă se află Kohana, Bo că putea să facă aproape ori-ce cucerire i-ar fi
bocul de floare și Hinako, a cărei față Ie drăgălașă, plăcut, și că norocul îl stă' în față.
ca obrajii unei păpuși. Peste drum ieste casa NaȘi se văzu în curînd. că lea fusese crescută pe
gaye, unde trăește Kimika și Kirniko... Și acest ca deplin în vederea profesiei sale. Fusese deprinsă cum
tastif luminos de nume se întinde ast-feliu pe o lun să se poarte aproape în orl-ce împrejurare, ce se
putea ivi. lear cu privire la cele ce dînsa nu le-ar
gime de o jumătate de milă.
Inscripțiea de pe felinarul casei din urmă vădește fi putut ști, Kimika le știea pe toate: puterea
legătura dintre Kimika și Kirniko, încă ce-va mal frumusețe! și prețul indiferenței, și toată neroziea și
mult, pentru că Kirniko Ieste intitulată Ni-dai-me, perversitatea bărbaților. Așa-că Kirniko făcu numai
titlu onorific, care nu poate fi tălmăcit și carc-nsamnâ puține greșeli și puține lacrimi vărsă. Pe lîngă asta,
că lea nu Ieste de cît Kirniko No. 2. Kimika Ieste dovedi, cu încetul, că Iera și puțin cam primejdioasă,
învățătoarea, stăpîna : lea a crescut două geisha, după cum și dorea Kimika. Primejdioasă, cam în
amîndouă numite, sau, mal bin?, răsnumîte de dînsa feliul cum Ie primejdioasă candela, pentru fluturii
?i după dînsa, Kimilco. Aceas’ă folosire de-acelaș cel de noapte, pentru-că, de-altminterea, vre-unul
mime Ie o dovadă vădită, că cea dintâi Kirniko, Ichi- din aceștia ar putea s’o și stingă. Și doar menirea
dai-me, trebuie să fi fost prea vestită. Numele pro candelei ieste de-a face să fie văzute lucrurile plă
cesional purtat de o geisha fără de noroc sau chiar cute : în sine n’nre nici o răutate. Kirniko nici rău
tate n'avea și nici nu Iera din cale afară de pri
nenorocită, nu se dă nici o dată urmașei sale.
. Dac-al avea vre-o pricină bine-cuvîntată, îndea mejdioasă. Părinții, îngrijorați, îșl dădură în* cu
juns de îndreptățită, ca să întri în asemenea casă, rînd samă, că lea nu căuta nici de cum să intre
dfad într’o parte acel geam al micei uși alunecă în familiile vrednice de cinste, și nici nu Iera în
toare, ce pune în mișcare un clopot de gong, care clinată să se lase ademenită de vre-o aventură av®stește venirea unui vizitator, vel avea poate prilej moroasă mal serioasă. Dar nici lea nu Iera tocmai
s*l vezi pe Kimika, bine înțeles dacă mica sat-upa atit de blajină față de acea teapă de tineri can is
Uu-I va fi, pentru sară, închiriată. Vei afla în lea călesc documente cu propriul lor sînge, și cer unei
u persoană foarte deșteaptă, și cu care face să stal dănțuitoare să-șî tae vîrful degetului celui mic al
ue vorbă. Dînsa-țl va putea spune, deva voi, cele stîngel, ca o mărturie și chezășie de nepentoare
^1 de samă povești, istorii adevărate, în carne și-n iubire. Cu aceștia Iera destul dc răutăcioasă, așa
°ase, documente netăgăduite, despre firea cea ome- în cît îl lecuea lesne dc nebuniea lor, Niște per-
KIMIK O
:
;
;
;
,
65
—_
�■
REVISTA IDEEl j,_______ ____
________ _ __ ~
8tJ
■
ii
1
soane simandfcoase
au ganumai să fie cu trup și
arătat păn^nXtta' deUd"rn?c,7n'cît i-a.
libertatea făt de nici o condiție,, și cu un p t
din Kimika a făcut o femee bo?*“'
j’ț
fost recunoscătoare, dar tot geisha a
. Ș
mănuea înse refuzurile cu prea mult tact, așa că
nu stîmi nici o dată vre-o ură, și de multeori se
pricepu cum să tămăduească pănă și disperarea.
Au fost neapărat și'abateri. Un bătnn, Încredințat
că vieața nu făcea să fie trăită, fără să albă pe
Kimiko cu totul numai a Iul, o pofti intr o sară
la un ospăț, și-I ceru să bee un vin culei. Dar Kimika, deprinsă a ceti în fețele oamenilor, avu dibăciea dea pune ceai, care avea întocmai aceea-șl
floare, în locul vinului lui Kimiko, și ast-feliu scăpă
fetei, fără de știrea Iei, scumpa Iei vieață. Căci
ablea peste zece minute sufletul neroadei gazde
Iera singur pe drum spre Meido, spreJad, desigur
foarte dezamăgit... D.n noaptea ceea Kimika veghe
asupra lui Kimiko, cnm veghează o pisică sălba
tică asupra pisoilor Iei.
Dar pisicuța “ajunse în cele din urmă o manie
a modei, o nebuneală, un delir, una din curiozi
tățile și senzațiile cele mal mari ale vremel. Se
vorbește și de un prinț străin, în legătură cu nu
mele Iei. Iei îl trimese un dar de diamante, pe
care dînsa nu-1 purtă nici o dată. Alte daruri, ne
numărate, primi lea de la toți, cari-șl puteau în
gădui luxul de-a o plăcea : a fi în bunele-I grații,
fie și numai pentru o singură zi, iera ambițea,
.tineretului aurit®. Totu-șl lea nu lăsă pe nimenea
să se creadă c’ar fi un favorit al iei mal deosebit,
și se feri de-a încheea vre-o legătură de dragoste
veclnică. La orl-ce protestare, în această privință,
lea răspundea, că îșl cunoștea locul îel. Chiar nici
femeile respectabile nu vorbeau despre dînsa de
rău, de oare-ce numele Iei nu fu amestecat nici
o dată în vre-o istorie de nenorocire-n familii. Iera
cu totul la locul Iei.
Vremea părea a o face tot mal încîntătoare.
Și alte geisha au ajuns să fie vestite, dar nici
una na fost macăr asemuită cu iea. Niște fa
bricanți de manufactură și-au asigurat numai pentru
Iei dreptul de a se folosi de fotografica Iei, ca
marcă de fabrică. Și această marcă le aduse îm
bogățirea firmei.
Într’o zi înse se răspîndi uimitoarea veste, cum
că mima lui Kimiko în sfîrșit se muiase. lea îșl
luase cu tot dinadinsul rămas bun de la Kimika,
și plecase cu cine-va, în stare să I dee vestminte
frumoase, orl-cîte ar fi poftit iea, cu cine-va dornic
X ♦ *®ch*ar 0 poziție socială, și în stare să facă
să tacă toate trăncănelele despre trecutul Iei* cel
pătat, cu cine-va, gata să și moară de zece ori
dragostei’îS K*® T Iera pe junlătate “ort de
dragostea Iei. Kimika spunea că un nătărău
neCKMk-nSă S° 0,I10are.din Pricina lui Kimiko, că
PJ Kimiko o prinsese mila.de Iei, și că voise să-1
neroziei
P" S Ș
faCe sSt?I vie !n fire din
X'““,
tocmai dezinteresate,
nici o dată la lea, că acesta Iera un
goste reciprocă, pontru vreme de mal1 caz de
Totu-șl, Kimika avea numai pe
tate. Iera într’adevăr prea hîtră,
dwu?r nu f,S
nici o dată în stare să-și arunce c
Ochii
ruțele ascunse ale sufletului lui KiîX?'
roifuf
nfftriinrta ACOlea.
01
putut pătrunde
acolea, de uimire
h'Ș
VWar«
III
Kimiko se deosebea de celelalte gefaho
gele lei cel nobil. Pănă a nu-șl lua nuIretțrin sinfesional, pe dînsa o chlema Aî, ceea-ce e-pr°slova-I, însamnă iubire. Cu alte slove seri”8 Cu
cuvînt însamnă durere. Istoriea lui Aî t acela5
veste de durere și de iubire.
Ie 0 po«
Fusese crescută alintată de tot. Copila •
dată la o școală particulară, ținută de un T* !U
samurai, unde fetițele se ghemueau pe ni t n
rinuțe, înaintea unor măsuțe de scris nalt 6 pe'
mai de două-spre-zece parmace, și unde / nu*
dădeau lecții fără de nici o leafă, unde pro?^1
dueau pe degeaba. In zilele de a-zi. cind îJS
toril capătă o leafă mal bună de cît slujbașii din s!
bele
oeie administrative,
aamunsirauve, învățătură nu Ieste nici atîtde onorată, nici atît de plăcută, precum Iera odinioară. O slujnică întovărășea copila și la‘ școala
și înapoi, dueîndu i cărțile, călimara ’ cu periuța
de scris, perinuța de îngenunchiat și mica-I imăsuță,
După asta urmă la școala elementară ppublică., ,
Tocmai Ieșiseră
cele dintâi cărți
.•
> didactice,
- —~i nouă,
cari cuprindeau traduceri -japoneze, din poveșt
englezești, germane, franceze, despre onoare ș
datorie și eroism, niște lucruri minunate de bune
și ilustrate cu niște desenurl naive, mici de tot,
de oameni apuseni, în niște costume de pe altă
lume. Aceste scumpe cărțulii, atît de drăgălașe,
sînt astă-zi niște antice. De mult au fost înlocuite
cu niște compilări pretențioase, mult mal puțin
drăgălașe, și editate cu mult mal puțin gust.
Aî învăța bine. Un înalt demnitar vizita școala
o dată pe an,. vorbind copilelor, pare că toate ar
fi fost copilele sale, și netezind fie-căreea capul Iei
mătăsos, cînd le împărțea premii. A-zI acest dem
nitar Ieste un bărbat de Stat în retragere, care
fără îndoeală că a uitat de Ai, și în școalele de
a-zl nimeni nu mal dezmiardă micile copilițe, mc ,
le dă premii.
Veniră acele schimbări radicale, în urma cărora
familiile- de rang fură aduse la sărăcie și aduse s ■
cadă-n uitare. Aî trebui să părăsască școala. Avu
loc multe și mari supărări, pănă cînd, în cele .
urmă, acesteea nu-I mai rămase de cit marna^ Ș
soră mai mică. Mama și Ai nu se pricepe
alta de cît la tesut, și numai prin țesut nu p
agonisi îndestul pentru 1raiu. Casa și ogoare
întăî, apoi, bucată cu bucată, toate cîte nu
numai de cît de nevoe, toate juvaerurile, ca
o antică din moșl-strămoșl, vestminte sf u^?'ceț pe
mîndre de lack, trecură în preț mic la bogăție
cari-I îmbogățește nevoea altora, și-a căro
Ie poreclită de popor Namida no ^anc' flStept*1
lacrimelor». De la cel în vieață Iera gmu da
g3ajutor, de oare-ce cele mal multe fam aceea-și
mural, din rubedeniea lor, se aflau tot 1. jut>nicI
nevoe. Cînd nu mal rămase nimic de vi
chiar micile cărți de școală ale lui Ab fllOink'
ajutor de la morțl. Pentru-că îșl aciuse
că tatăl tatălui lui Aî fusese înmormat
REVISTA IDEEI
Iul, un dar
unuî Daimyo, și că podoabele acestei
săbii Ierau de aur. Așa dar se deschise mormîntul
și minerul cel mare al săbiei, de o lucrătură străină,
fu înlocuit cu altul obicinuit, și fură luate și orna
mentele de pe teaca de lack. Tăiușul cel bun de
oțel nu fu înse luat, de oare-ce, viteazul putea
să albă trebuință de Iei. Ai văzu fața bunicului
său, cum sta, în picioare, în ulciorul cel de lut
rOș, care slujea de sicriu la Samuraii de rang înalt
cînd Ierau înmormîntațl după ritul cel vechia. Trăsă
turile, cu toate că stătuse de atîția ani în mormînt,
i se cunoșteau încă, și se părea că făcea cu as
prime, un semn de învoire la cele ce se făcuse,
cînd i se dete sabiea înapoi.
In cele din'urmă mama lui Ai ajunse prea slabă
și bolnavă. în cît nu mal putea să lucreze la sta*
tive, și se cheltuise și aurul luat de la mort. Aî
atunci zise : «Mamă, văd că nu ne rămîne de cît
un lucru. Hal să- mă dau vîndută ca dănțuitoare».
Mama se puse pe plîns, și nu răspunse nimic. Aî,
fără să plîngă, plecă. .Dînsa îșl adusese aminte,
că pe vremuri, cînd se dădeau banchete în casa
tatălui Iei, și dănțuitoarele serveau vinul, o geisha
liberă, cu numele de Kimika, o dezmîerdase de
multe ori. lea merse întins la casa Iul Kimika: „Am
nevoe ca tu să mă cumperi", făcu AT, „și-mi tre
buie bani mulțl". Kimika zîmbi, o dezmlerdă, și-I
dădu de mîncat, și-I ascultă istorisirea, care-I fu
spusă voinicește, fără nici o lacrimă. «Copila mea»,
făcu Kimika, «nu pot să-ți daumulțl bani, pentru
că am puțini. Uite înse ce pot să fac: îți făgăduesc că leu voiri ține pe mama ta. Va fi mal
bine, de cît să-I dai, în schimbul tău, bani mulțl.
Pentru că mama ta, copilă dragă, a fost crescută
cucoană mare, și de aceea nu știe a mânui cu
pricepere banul. Roagă pe cinstita ta mamă, să
iscălească invoeala prin care se leagă că tu vel
sta la mine pănă la două-zecl și patru de ani, sau
pănă atunci, pănă cînd vel putea să-mi plătești
datoriea, să te răscumperi. Și ce bani pot să înj
gheb acuma, i-ai cu tine, ca un dar pe de-asupra.
leată cum se făcu Aî, geisha. Kimika îi dete
numele de Kimiko, și se ținu de făgăduința de a
purta de grijă mamei și surioarei sale. Mama muri
înainte de a ajunge Kimiko atît de vestită, lear
sora cea mică fu dată la școală.
f După astea se petrecură acele lucruri despre
cari-am vorbit.
Tînărul care voise să se omoare de dragostea
unei dănțuitoare Iera vrednic de o soartă mai bună.
Iera singurul copil la părinți, și părinți-I, oameni cu
dare de mînă și ranguri, Ierau gata, pentru dtnsul,
să facă ori și ce jertfă, pănă și pe ace?a de a
primi ca noră o dănțuitoare. Mal mult, pentru
dragostea Iei pentru băetul lor, Kinrkb nici nu
le Iera lor urîtă.
înainte înse de a pleca, Kimiko avu grijă de
măritișul micei sale surori, Urne, care tocmai îșl
isprăvise și școala. Iera bună și drăgălașă. Kimiko,
plănuind asemenea căsnicie, se folosi, pentru al
cătuirea Iei, de iscușita-i cunoaștere de bărbați.
Dînsa alese un negustor de modă veche, foarte
simplu, cinstit, un om care nu putea să fie rău,
chiar dacă ar fi voit să fie. Urne nici nu mai
discută cu sora Iei această alegere înțeleaptă, pe
care vremea o și dovedi fericită.
67
IV
Iera pe vremea lunci a patra, cînd Kimiko fu
dusă la locuința, gătită anume pentru dînsa, un
loc, unde să-și uite toate realitățile cele linte ale
viețel, un feliu de palat fermecat, pierdut în liniștea
încîntătoare a unor grădini, mari, umbroase, tăcute,
înconjurate de ziduri nalte. Aici, putea să se creadă,
prin mijlocirea faptelor bune, ca nou născută întru
împărățiea Iui Horal, in raiu. Dar, trecu primă
vara, și veni vara, și Kimiko reniase tot numai
Kimiko. In trei rîndurl născoci lea, pentru pricini
pe cari nu le spunea, amînarea ceasului nunței.
Pe vremea lunci a opta, Kimiko încetă de-a se
mal juca de-a ascunsele, ș'-șl dădu pe față moti
vele Iei, cu foarte multă blîndeță, dar și cu o
strașnică hotărîre ; «dește vremea să spun ceea-ce
am tot întîrziat a-țî spune. Ca s,ă ajut pe mama,
care mi-a dat vieața, și ca să vin în sprijinul micei
mtle surori, leu am trăit în iad. Au trecut toate.
Dar arsura focului prin care-am trecut tot mă
mistue încă, și nu-I putere pe lume care ar putea
să mă scape de lea. Nu se cade ca una ca mine
să între într’o familie cinstită, nici să-ți nască un
fiu, nici să-ți întemeeze o casă...'Lasă-mă să vor-'
besc, pentru-că în cunoștința răului leu sînt cu
mult mal știutoare ca tine... El, nici odată Teu
n’am să-ți fiu soție, întru rușinea ta. leu îți sînt
numai tovarășa de jucărie, însoțitoarea, musafiru-ți
de-un ceas, și asta nu pentru niscal-va daruri,
nu. Cînd nu voiu mal fi cu tine, pentru că, fără
doar, și asta trebuie să se întîmple, vederea îți va
fi mal senină. Scumpă-țl voiu fi, dar nu în feliul
de-acuma, care nu-I de cît nebunie. AI să-țî aduci
aminte de vorbele mele, cari pornesc din inima
mea. O femee frumoasă și credincioasă se va
alege și pentru tine, să fie mama copiilor tăi, leu
am să-I văd, dar locul unei femei leu n’am să-1
leu nici o dată, și bucuriea unei mame leu nici
o dată n’am s’o cunosc. leu nu sînt de cît nebuniea-țl, iubitul mleu, o nălucă, un vis, o umbră,
care, filfiind din aripi, trece prin vieața ta. In vre
murile de apoi pot ajunge ce-va, dar femeea ta
nici o dată, nici în existența aceasta, nici în cea
viitoare. Mal ulte-teTa mine odată, și mă retrag,®.
Pe vremea lunel a zecea, și fără vre-o pricină
vădită ori închipuită, Kim.ko sa făcu nevăzută,
pieri, încetă cu desăvîrșire de-a exsta. Nimenea
nu știea cînd și cum și încotro apucase. Prin ve
cinătatea casei, pe care-o părăsise, nimeni n’o
văzuse trecînd. Din toate lucrurile frumoase și de
preț ale Iei, din rochiile, din podoabele și darurile
Iei, o avere numai prin Iele, nimic nu luase cu_
dînsa. Trecură săptămînl, fără să vie vre-un cuvînt
de lalea. Se ivi teama, ca nu cum-va să i se fi întimplat ce-va groaznic. Rîurile au fost scormonite
și fîntînile cercetate. Se făcură cercetări prin tele
graf și prin poștă. Slujitori credincioși fură trimeșl
s’o cate. Fu făgăduită răsplată pentru vre-o știre
adusă despre lea, o răsplată deosebită Iul Kimika,
care ținea la fată cu adevărat și ar fi fost prea
fericită s’o găsască, chiar și fără nici o răsplată.
Dar taina, taln’a rănas. Ar fi fost zădanuc să se
îndrepte cătră autorități : fugara nu făcuse nimă
nui nici un rău, nu călcase nici o lege, și întinsa
organizație a poliției împărătești nu Iera să fie
pusă în mișcare pentru capriciul unul băeat.
�1; EV ISTA IDEEI
f8
Din luni, se făcură ani. Dar nici Kimik», nici
îi RVisîa ihRRl
PILDĂ DE SENTIMENT...
muncitori! și dracul
Draga Mușoiiile,
i'
vremea usucă toate lacrimile și orl-ce dor poto
Ieste. Și» chiar în Japoniea, cine-va nu Încearcă,
dc două ori, să se omoare pentru aceea-ș1 d r
nerare. Ibovnicul luî Kimiko se cuminți, și sc găs
pentru dînsul o persoană foarte duioasă, ca săfie soție. Aceasta-1 dete un fiu. Și^ mal hecură
alțl anT, și Iera fericire în casa de zine, unde odi
nioară sălăsluise Kimiko.
Intr’o dimineață, se abătu pe la casa aceasta,
ca și cînd ar fi umblat după pomană, o călugăriță
călătoare. Copilul, la auzul strigătului Iei budhist
de ha-î, ha-i, și alergă la poartă. Cuimd o servitoare
din casă, aducîndu-I darul obicinuit dc orez, se
minună văzînd cum călugărița mîngîea cu duioșie
copilul și ședea de taină cu dinsul. Apoi micuțul,
strigă la slugă : „Lasă ca săaI dau ieu“,Iear călu
gărița, din dosul umbrei niarel Iei pălării, care-I
ascundea fața, la rîndul lei se irugă : .„Cu cinste
rog, lăsa-țl copilul să-mi dee Iei".
Și asa.
așa, băețelul.
băețelul,
l«. Si
puse orezul în scafa cerșetoarei. Iea;I mulțămi și-1
rugă : «Vrei acuma ca să trial zicî o dată acea
' mică vorbă pe care te-aiîi, rugatt să o spui cinsciris• uiuiui
tițulul iau
tău parnue^
părinte» :? iear
lear ccpuiu
ccpilul șopu
șopti încetișor
încetișor::
fTată, una, pe care n’ai s'o mai vezi nici o dala,
zice --că inima i-i veselă din pricină că ți-a
văzut
'
feciorul».
Călugărița zîmbi cu blîndeță, și-1 dezmlerdâ din
nou, plecînd iute. Servitoarea se minună mai mult
ca orl-cînd, pe cînd copilul a’crgă ca să spue ta*
talul său cuvintele cerșetoarei.
Ochii tatălui se întunecară cînd auzi cuvintele
spuse, și plînse asupra copilului său. Pentru-că
Iei,
cine fusese
la poartă,
----<ei, numai
numai Iei
iei singur,
singur, știea
șuea cine
fusese la
f
-----------și-și dădu samă de sfînța jjertfă
a. tot ce fu tăinuit.
Acum Iei cugetă, multe, dar nu spune cele ce
cugetă, nimănui.
Iei știe că depărtarea de la soare la soare Ieste
mal mică de cit depărtarea dintre dînsul și femeea
care-1 iubise.
Iei știe că ar fi în zadar să întrebe în care oraș
depărtat, in care cută fantastică de uliță-ngustă și
fără nume, în care capiște scundă, întunecată,
cunoscută numai sărmanilor celor mal săraci,
săraci» aș
aș-
teaptă dînsa întunericul de dinaintea Zorilor Lummel celei fără sfîrșit, cînd fața învățătorului asupra-I va zimbi, cfnd gura Învățătorului ÎI va
zice, in glasuri de-o dulceață mal adîncă de cit
a Purces vre-o dată din buzele unul iubitor ome
mea in
in Lu
Lege,
nesc:: »O,
a'j _Fiica
uza mea
c tu
iu ai
ui ^ucra^în
'
■ - /Sd/uZ
chip desăvirșit. Tu ai -------------crezuDși-ai■ înțeles
cel mai. înalt.
Pentru
ieu vin
m
...... aceea
ieuaceea
vin acum
să te
intunpin și să-ți zic ție: Bine-al venit».
Din Englezește, de Grigore Goilav.
_
Dm Dicționarul biografic: Figuri contimporane din Rominia, de sub direcție* Th. Cornel, a apărut coala 15...
Ceea-ce face cu aceasta coala sa Iii în deosebi însemnata,
ieste biografie* lui N. Bcldiccunu. poet, cugetător, om
de știință, om de simțire aleasa, a câruf activitate fi
vieața menta sa fie mat în de obște știută... Dirccțiea
dicționarului biografic sc știe: București, 61, str. Cometa.
Sunt convins ciun-că d-voaslră mă credeți n
mort, că nu mal exist. Șt aveți toată dren ,,
dc a crede ast-feliu, de oare-ce n’am datsei ^
de vieață de un hmp destul de Imu] Inse
va depărtez de aceasta credința, m am deci.
mai multe rinduri șa va fac cunoscut. Dar in!
nrejurările tnli'e cari trăesc nu mi-au coitc<>s ni;i
timp. Aslă-zi, incii tljziu tn noapte. am
condeiul) spre a-ml unpllnl s/mta datoriiUq c
reste Intre mari sforțări. Voesc a mă legltimâ
Intăiii o boală dc care su/ăr de mult..Al doilea
economiea, zictnd civ-n cuvint profesiunea. \[
treilea familiea-mi numeroasă, împărțită pe
diferite meserii spre invățătiuă, pănă ș{
America sunt trei membri. Al patrulea, urnește*
Curea mea in afacerile alegerilor de deputațl
dielali șt in partidul social-dcmocraf din care
cauză am fost, sunt si Doi fi șicant din partea
ptl[ere‘i guvernului nostru mașter, care munții
/nz ne-ttr da. După toate acestea număr
si oi de ani al vrislel.
Dar, așa cum vedeți, ieu nu suni niol'b, nici
irllpește, nici sufletește. Dar nici de trăit, nu mai
(răesi așa cum ar trebui să trăesc, ci trăesc
mai inup niort: puterile m'au părăsit, nu mai
pOt suporta munca, regulat, ca pănă acum.
Chelluelele și dările s’au sporit, nu mai sunt In
stare să^rni plătesc nici abonamentul unei reviste,
ba, ce nici muncește și mai mult ieste că, sunt
decis a nu mă despărți pănă Ia moarte de Re
vista Ideei, de care sunt amorezat cualilafoc.
Această revistă m’a subjugat, m’a făcut sclavul
iei. lea ieste, pentru mine, ceea-ce iera Ctntarca
£)ai,id, regele, pentru Saul, socrul său. Mai
llȘ0]. ini.ar d mie sa mor ieu întâi și nu Revista
/dee‘i, Aiurind iea, inainlea-mi, mă va lăsa sil
dibuia restul viețui prin grosul întunericului in
care-am trăit. Xu o zic aceasta că doar trăma
cu dînsa dc alița
. , . ani
... J nu Dam
i-am luat friicUU,
fructul,
cu care m'am
m’am nutrit sufletește, ci mal sunt inci
incii
J!„ r_
______ i_. ____________ ..notari
raze de cules din fața acestei vergine scrieri.
părRevista Ideei. Dar, durere, căci spiritele din păr
■»/»•/>
nnrtl
t.r< •• înțelege
!../z. ln,,„ drmnuj
J.o.i.wlJ flf'/'slf.l
țile noastre,
cari i-ar
acc^lrtf
nop{cl,
foi, sunt spiritele nopței. cari, ca
— și
... -buhele
.
.
numai poaptea îșl caută niiirimenliii
dorm, ascuăsc, să nut <dea față cu lumina și cu
spiritul lei.
ca să ciștig Revistei vre-un
M’am năzuit mult ct
zadar,, numai promisiuni goale^ensoarea D-voastra
~
o- am primit, o am inl^>
am stăruit să adun ce-va bani, pentru ore-o
cărți, ca Ce-I de făcut, de Cernișcvsky,
țărani, deMalatesta. Dar totul in zadar.
m’am decis ca, cu banii miei proprii să Pr0 , ,
vlCL.Ujl.
I/Cfi [JILUU,
-’ gprevre-o 5-6
bucăți. Z1AU-UU
Așa-că
primi, v.»
cu
poștal,
abonamentul
trecutveți
al Revistei,
cui
’ '*
țuî acestor cite-va cărți, pe cari vă rog
și trimeteți pe dată. După ce le uoiu impăfl1
inși și vor avea plăcere de iele, se poale s
măndăm mai multe...
Hămin al tuturor de bine voitoriu,
.
Stroza Cărtișoara, Fagaraș.
Constantin
H Iulie, 4910.
.
Departe de tot, peste nouă mări și nouă tari,
traca un popor de proletari, alcătuit din oameni
cum se cade, cari munceau din zori pană în noapte
si din noapte pănă In zori, îndurînd și foame și
frig, Idră să se plîngă: scurt, trăind foarte liniș
tiți și mulțumiți de soarta lor. Și poate că de s’a’r
fi 'purtat mal cum se cuvine ar if trăit toată vieața
lor așa fericiți, fără griji. Intre acestea cei mâi
neluațl în samă Ierau fabricanții, supraveghetorii,
inspectorii și polițiștii, în frunte cu prefectul po
liției și ministrul: aceștia trebuiau să aibă în ve
dere ordinea publică.
Inse, lucru ciudat, cu toată mulțimea asta de
șefi și supraveghetori, nu trecea o zi fără să se
întîmpfe vre-un accident. Ba^Jse strivea un lu
crător, ba lăcea cazanul vre-unei mașini explozie
și omora lucrătorii, ba se surpa o mină îngropînd muncitorii, în fine mofturile artea nu se mai
sfârșeau.
Cine înse Iera vinovat de toate astea ? Numai
muncitorii, cari totdeauna se vîrau acolo unde
se înlîmpla nenorocirea. Patronii aveau de furcă'
cu autoritățile, înse ori-cît de grăbite Ierau aces
tea să aplaneze toate cu binele, se făceau oarecari încurcături, căci fie-care avea bătae dc cap,
și atunci supraveghetorii mormăeau: < Lua-i-ar
dracul de lucrători», și raportau directorului Di
rectorul, ocupat cum Iera cu vre-un supeu cu
musafiri înalț!, zicea la rîndul lui supărat: <rSă-I
ia dracul de lucrători. Raportează inspectorului».
Acesta, tot așa, indispus ca și directorul, căci tre
imea să constate cauzele accidentului, înjura :
«Lua-i-ar dracul de lucrători».
In timpul ăsta, înse, au apărut de o dată, dracu
știe de unde, niște foi volante, prin cari se
dovedea că starea lucrătorilor așa cum Iera, nu
Iera bună. Lucrătorii începură să se agite. Su
praveghetorii începură să spioneze, dar nu ailaiă
nimic. Veniră și inspectorii să liniștească spiri
tele, înse în zadar. Vai, dar aici se îngroșa
gluma. Prefectul poliției, îndîrjit, turba: «Sa-i
ia dracul pe tot! lucratorii, că nici o dată nu
poți avea destui paznici pentru Iei». Inse oa
menii de știință și gazetarii găseau că nu ie
nimic nefiresc în asta’ Totu-și asta nu împiedica
pe ceilalți să zică la fie-ce clipă: «Of, de i-ar
lua dracu pe lucrători».
In sfârșit a dat Dumnezeu de s’a îndurat dracu
și într’o bună noapte a luat pe toți lucrătorii.
Ă doua zi a fost ciudat de tot. Atelierele nu
mal lucrau, cuptoarele nu mal fumegau, mo
toarele nu mal bubuiau, Scurt, totul părea mort.
Supraveghetorii, cari de obicei» se deșteptau, cel
dintăl, la 11 înaintea mesei, cînd s’au trezit, nu
și-au crezut ochilor: au alergat la director să
raporteze minunea. Directorul, somnoros,' mor
măi ce-va, întoreîndu-se pe partea cealaltă. 1 uga.
la inspectori, aceștia fuga la prefectul poliției,,
și acesta fuga la ministru Numai gazetarii n'au
zis nimic, liind-că n’aveau încă corespondenți;
ca noi.
Inse, oii-cum, bucuriea lor n’a putut fi lungă,
fiind-că directorul deșteptîndu-se de tot, n’ayu
cine să-i aducă Ia pat cafeaua cu lapte si nici
franzela, căci dracu luase și franzela și franze-
$
larii. Vru să se plingâ prefectului, inse nu icra
trăsură, căci necuratul luase și pe birjari. Tre
buia să meargă pe jos.
Ajuns la prefect, găsi și pe ceilalți fabricanți,
dar toți Ierau întristați,
S’a discutat, s’au certat, dar nu mal î'era chip
de găsit lucrători, afară dacă ar fi Început tra
tative cu dracul.
Atunci ministrul, după dorința patronilor, răspîudi un manifest, în care făgaduea solemn, că
lucratorii vor ii de aici înainte tratați tot așa
de bine ca și fabricanții. Dracul află și le spuse
lucrătorilor, cum stă cliestiea.
Lucrătorii rugară pe dracul să Intre Iei în tra
tative cu patronii și bietul Belzebut se gîndî:
«Hai să fac și leu uri bine: o să mă compromit,
o șă mă înjosesc pană acolo să vorbesc cujupuitoril ăi de hingheri». Și a început să vorbească:
— La mine s’au luat măsuri contra acciden
telor,... zise dracul.
— Foarte bine, și noi o să introducem mă
surile astea.
— La mine au ziua de 8 ore.
— Și noi vom da ziua de 8 ore, ziseră fa
bricanții în cor.
— La mine lucrătorii sînt stimatl, nu sînt
amenințați și întemnițați, au libertatea întrunirilor
si dreptul de grevă.
— Toate astea le vor avea și la noi, trimeteni-I numai mal dec grabă înapoi la lucru.
— Bine, zise dracul leu vă înapoez lucră
torii, dar trebuie să știți că și ieu vreau să cîștig
ce-va din această afacere, așa că cer 10 la șutii
din lot ce veți cîștiga de aici încolo.
— Doamne, doamne.
Bieții patroni' Ierau indignați:
— S’a măi văzut așa tâlhărie, ziua în ameaza
mare? Mal bine să știm că murim de foame
de cit să dăm din cîștigul așa de greu cîștigat,
cu sudoarea noastră. Si ierau să rupă tratativele.
Dar în ultimul moment unul avu o idee, o șopti
altuea, celalt altuea, și așa mai departe, și’toți
primiră propunerea dracului.
După ce plecă Satan, toți se adunară în jurul
patronului cu ideea și începură să-l feliciteze
pentru genialitatea lui. Ideea iera toarte simplă:
să reducă salarul lucrătorilor cu 16 la sută.
Dracul îngădui lucrătorilor să se pună pe lucru,
nu glumă, și fabrice le începură din nou mersul
lor regulat.
,
.
Patronii înse de la început aveam hotărîrea de
a nu se ținea decuvînt, așa-că pe lucrătorii ne
mulțumiți, cari se obicinuiscră cu traiul bun
din iad, nu-i mai auzeai de cit zicând:
Să-1 ia dracul dc patroni. Lua-i-ar dracul
de patroni.
Intr’o zi sosiră, prin coșurile fa bricelor, niște
manifeste în cari șe spunea cți în curînd dracul
va îndeplini dorința lucrătorilor, va lua pe pa
troni. înse să mai aibă puțină răbdare, căci n’a
sosit încă vremea, dar că de sosit va sosi la sigur.
Acum înse, se naște întrebarea : Lucrătorii ră
mași fără patroni, vor întră oare în tratative cu
dracul, ca să-și reclame patronii ?
Cam greu dc crezut...
M. Avîntescu.
�iifevisTA IbfiEÎ
civilizației noastre factice, cum se explică atitea
și atitea ipocrizii și nechibzuiri de cari ne lovim
-Necontestat că propășirea în omenire se făptuește Ia tot pasul. La noT un sistem învechit de idei
pțin necurmata ș! sfătuitoarea punere în acord a care să fi răzbit adînc în conștiința unei paturi
faptelor oamenilor cu ideile lor. S’ar putea spune sociale, nu există: Lună-oară cum Teste catolicismul
că numai în concordanța dintre fapte și idei sta în asfințit; La noi Teste un sistem tradițional, admis
liniștea sufletească. Dar desăvîrșirea perfecțiune! inconștient, ortodoxismul. De asemeni un sistem
omenești nu poate fi socotită de. cit ca un deplin nou de idei, care să intereseze pătura zisă cultă
și neștfămutat acord între fapte și ideile dobîn- nu există: bună-oară cum Teste monismul în as
dite, chibzuite și acceptate ca fiind acele ce cores fințit. La noi Teste un felin de modă, un felia de
pund mai bine intereselor celor mai înalte ale năzuință superficială de-a simula convingeri nouă
omenire!.- Se poate de aici deduce chiar și crite dacă bine înțeles nu se riscă nimic prin asta. In
riul perfectibilitățel unui om, anume măsura în definitiv Te o așa stare de spirit la noi, că admițînd,
care dînsul își pune de acord conduita, adică pur cu închipuirea, că ireligiozitatea s’ar afirma oficial’
tarea în vieață, cu ideile ce le socotește ca fiind și pentru propagarea hbereî-cugetări s’ar revărsa
cele mai frumoase, mai prielnice și mai adevărate. budgetul actual al cultelor, cîțT preoți ortodox! ar
Se înțelege că ideile aceste pot variea, binele, fru mal rămînea la un șacerdoțiu neaducător de venituri?
mosul și adevărul fiind ori-cum concepte relative. Ori, afirmîndu-se4 ortodoxismul, cu tot caracterul
Dar rămîne nu mai puțin bine stabilit', că acordul unei exuberanțe medievale, cum tind unii, din
ce o peisoană îl pune, cu discernăraînt. între fap fericire nesincer, cîți din cei pretinși a se fi adapat
tele șale și ideile, sale, constitue însușirea sa de la curentele nouă de idei, n’ar lua o poziție pra
voslavnica ?
superioritate.
In asemenea condiții lupta pentru afirmarea unui
Ceea-ce constitue propășire pentru omenire, într’o
epocă dată, ieste sistemul de idei de ordine socială, nou principiu de vieață și de gîndire, nu găsește
și morală care urmează să formeze o treaptă de de'cît uu slab răsunet. Această luptă poate pune
dezvoltare științifică și filosofică mai sus pusă de cel mult în lumină personalitatea cui-va, cînd Ieste
cit treapta sistemului de idei anterior. In strati sincer. Dar celor mai mulțl iea servește doar ca
ficarea, cu treptată înălțare, a ideilor și, în legă mijloc de reclamă și de intimidare, calculînd răs
tură cu iele, a faptelor oamenilor, stă progresul. plata ce li va atrage o atitudine cuminte, îndată
Și-T lesne de înțeles că în acest progres energiile după asta Cam acesta a fost rezultatul de pană
omenești se împart cam în trei categorii: cele cari acum în toată parada de propagandă liber-cugețin cu sinceritate la sistemul de ide! ce va să se tățoare ce s’a desfășurat la noi De aceea și asis
stîngă; cele cari țin cu sinceritate la sistemul de tăm la spectacolul păpușeresc al oficiere! celor tra
idei ce va să vie : și cele cari pot spune cu poetul; diționale de cătră oameni de la cari ne-am fi aș
teptat să-T vedem într’altă postură. Să creadă oare
Elitre Ies deux mon cceur bălăuce...
iei alt-feliu acum de cît odinioară ? întrebare fată
Inima mi se cumpenește între amîndouă...
sen?, întru cît conștiința lor ieste tot atît de nea
Energiile d'n urmă, cari obișnuit se orientează tinsă acum ca și odinioară, căci nici o dată Iei n’au
după interesele personale ale momentului, sînt tot adus în lumina conștiinței lor elementul esențial
deauna stînjenitoarele progresului. De obiceiu li al conduitei eroice în vieață: acordul dintre fapte
niștea sufletească a oamenilor cu- asemenea energii, și idei.
*
nu-! acordul dintre fapte și idei, cum ieste la oa
menii cu celelalte energii, ci-i acordul dintre fapte
In starea aceasta a spiritului romînesc, stare
și îndestularea intereselor. Asemenea oameni sînt mai mult de obștească și dulce ipocrizie, excePj
un feliu de cameleoni cari, în apropierea retro tind numai pe țăran, care-T ortodox de multe ori
grazilor, numindu-I ast-feliu pe cel ce țin la un sis fără sa știe macar «tatăl nostru», D-nu D-r C.
tem învechit și anahronic de idei, apar ca retro Tliiron constitue o excepție, afirmînd faptic prin
grazi desăvîrșîțT, pentru-ca chiar imediat, eventual, cipiile sale, prin hotăriiea ce lasă testamentar de
în apropierea progresiștilor, mimindu-I ast-felifi pe a fi înmormîntat civil. «Inmormintarea unui libercei ce țin la sistemul nou de idei, adecvat tim cugetător trebuind să fie impunătoare prin mo*
pului, să apară ca progresiști desăvîrșițl, Vieața destiea și simplitatea iei și/prin depărtarea obi
lor Ieste o necurmată ipocrizie, fericiți nu cînd ar ceiurilor strămoșești de iarmaroc bisericesc», pre
fi pus de acord faptele cu ideile, ceea ce-I mai mult cum zice d-sa însu-și în broșura recentă: «Liberao "iluzie pentru alții, căci de obiceiii n’au idei, ci cugetaie monistă haeckel.ană». leată o punere în
cînd au izbutit mal bine să se acomodeze,- înse- acord a faptei cu ideea, ce-i vrednică a se releva,
lînd mediul în care se învîrtesc. Acestiea sînt căci «nimic nu poate fi mai demn șî mai meritos,
oamenii despre cari se poate spune si crede ori-ce
cum zice prea bine d-sa, de cit să dai exemplu^
pcntru-că în realitate dînșil nu sînt nimic : sînt personal și să fii consecvent doctrinei ce-ai pi°‘
pui și simplu trăitori! zilei de a-zi, cari o dată re- fesat în vieață».
cunoscuți ca atare nu pot fi de loc primejdios!.
Prin acest act D-nu D-r Tliiron pune în aPllc^a
Dar obicinuit iei sînt nerecunoscuțl, jucîndu-sl un principiu de cea mal pură morală, ce n’ar pn
rolul cu un talent extraordinar, și atunci izbutesc fi combătut de nici o religie, căci nici o rchgie!
sa ținu o stare de lucruri în loc.
esența Iei, n’a putut înălța nesinceritatea și ipocl1^ ‘
Țara noastră, mai aks, are de particular cate la principii de conduită în vieață. Ba-I lesne de va
gorica aceasta de oameni: falși retrograzi si falși că ceea ce a subminat ideile religioase și ceea
progresiști, pur și simplu trăitori ai zilei de a-zi. le-a consumat chiar în miezul lor, a iost . ,7er
91 această stare de spirit se explică tot prin pripa punerea in practică a acestor din urmă sentim
TESTAMENTUL D-R THIRON
i
ilfeVÎSTÂ IDEE1
'/I
faducitatea-T sigură și definitivă, pentru ori-ce
SCHIȚAREA PROBLEMATICA A UNEI
j :gtein de ideTj cc nu se mai bizue de cit pe ne„SOCIETĂȚI ANARHISTE"
jnceritate și ipocrizie, după cum întemeerea ieste
tot atit de sigură și definitivă pentru un sistem
je idei ce pornesc din adincă convingere. Și, între
Critică sau dări mare, educație sau dezbatere și
ipocrizie și convingere, dovada se face hotărîtor dezbatere,
<
dar nimic pozitiv: activitate curat ne
In asta se închee toate Intimpinările mul-,
prin ceea ce le constitue substratul respectiv, că gativa...
1
tora
din
acei
cari urmăresc dezvoltările noastre.
, jpocriziea se întemeează numai pe vorbe, pe cînd ]
convingerea și pe fapte.
J Unii ca aceștia ne mai fac întrebarea: <rCum, adecă
anarhiștii, nu nutriți oare nici o concepție, chiar
Nu încape îndoeală, că D-nu D-r Tliiron Teste un voi,
.
îndepărtată, a unei «societăți anarhiste», a uneilumi
convins. Pe pragul intrare! în veșnicie, asupra Intemeeată
■
pe lipsa de stăplnire, de speculare, de
câreea, meditînd, puțini au curajul să respingă ceea iexploatare, a unei societăți viitoare ?
ce atavismul le impune, une-orî imperios, d-sa ține
Cît mă privește, nu-mi place să vorbesc despre
; să Pue PasuI cu cugetul neștirbit, impunînd celor o< Societate Viitoare prea mult. Nu numai că asta-i
ar putea dispune de ființa sa neînsuflețită, să-1 o' idee care a fost cît se poate de exploatată și care
să-și întreție omul, întocmai după cum ex
liărăzască neantului potrivit convingerilor sale, poate
1
Raiului întreține pe popă, darieâ are ase
Teama, de a nu fi crezut că Te sincer în dorința ploatarea
1
cu Raiul, din pricină că descrierea minu
sa, motivată de alt-feliu prin pilda altor liber- mănarea
!
nățiilor Iei are o înrînrire adormitoare, amofțitoare
cugetători ce s’au înmormîntat la noT religios, asupra
.
celor cari leu cunoștință de atare descriere:
pare să-1 fi determinat pe D-nu D-r Tliiron intru Iea face a se uita asuprirea, tiraniea, robiea află
publicarea și argumentarea ultimei sale dorințe, toare : slăbește energiea, nimicește inițiativa.
punînd în lumină acordul dintre acest ultim de
Ce dovadă avem cum-că Societatea Viitoare va
să se înfăptuească cînd-va ? Cu toate astea, ca o
ziderat și alte acte a’e viețeT sale...
Vădit că D-nu D-r Tiron, prin declarațiile ce fantazie literară, voiu încerca să descriu ceea ee mi
le face, se înconjoară de toate garanțiile cum-că i se pare sa se potrivească mal bine cu ipoteza unei
se vor respecta ultimile dorințe, al căror acord cu «Societăți anarhiste». Dar, ieară-și, ce dovedește
cum că această închipuire va Intra vre-o dată în
alte acte ale viețeT sale apare luminos.
mintalitatea, va fi admisă de voință obștească? Pen
Fără a se afirma ca persoană imaculată, d-sa tru a se preface în realitate, ar trebui ca speciile
desfășură cîte-va trăsături din vieață spre a arăta, cari degenerează, ca atît categoriile diriguitoare, cît
documentat, cum-că ireligiozitatea nu comportă imo- și categoriile diriguite, să ușureze globul de povara
, ralitate sau amoralitate, cum interesați! caută să ființei lor. Asta întră în domeniul probabilităților,
arate. Necontestat că prea s’a tins din cale afară firește. Dar noi nu ne credem în drept,, cînd anar
a se pune toate însușirile bune omenești pe sama hiștii cer să-și trăească vieața de a-zi, a-i face să
In accentele unei muzici melodioase, plă
religiei. Și doar nu lipsesc exemple în cari ruga ațipească
cute, nu ne credem îndrept a-1 îndruma spre o con
a fost pusă în sprijinul unor crime abjecte. In cît cepție hotărîtă a unei societăți anarhiste. Cînd va
i trebuie convenit că formulele vecin, filosofice ca și sosi timpul, starea de lucruri și nivelul mintalireligioase, nu mai pot satisface conștiința noastră, tăților vor fi acele ce vor dicta temeliile stăreî noi
lărgită și luminată. Ceea ce se întîmplă în asfințit, sociale.
Inse, cu toate că rămtnînd o ipoteză, cu toate că
în domeniul ideilor și convingerilor, trebuie să se
întîmple și în răsărit, ast-l'eliii că D-nu D-r Tliiron părînd o nălucă, cu toate că neprivindu-lincl leu
poate fi chiar socotit ca un semn caracteristic al de cît ca o închipuire pierdută în ceața viitorului,
visul ce aștern pe hîrtie pare a fi țelul spre care se
acestui proces de idei.
îndrumează spiritele cele mai luminate, inimile cele .
Poate atitudinea sa prea războinică, militantis- mai simțitoare, lear dacă Cetatea Libertăței și Ar
> mul sau prea tăitor, să apară în domeniul nostru moniei se va înfăptui clnd-va, oamenii vor ajunge
ca ce-va cam deșănțat, în mediul nostru ipocrit, să o întemeeze mulțămită jaloanelor cu cari pro
mai . mult de cît cuminte. Poate exclusivismul său paganda anarhistă va fi presărat calea.
și îndoctrinizarea din cale afară a monismului, sub
Să presupunem, așa dar, că soarele arfirăsănt
numelejlui Haeckel, ce ar putea figura ca un nou Me- ■ de-asupra «societăței anaihiste»,. și că am fi cu toții
siea, să dea loc la interpretări intenționat ostile niște martori «înmărmuriți», firește, al unei pri
1 aspirațiilor sale. Nu mai puțin conduita D-lui D-r veliști de care nu ne-am mal sătura privind o. Sa
; Tliiron merită toată considerație», tot respectul: nu ne închipuim de loc că ne vom afla in lața unor
d-sa apare, în doctrina monistă, ca un apostol re sălbateci încolți, tnveșlmîntațl cu piei de dobitoace,
cu părul încîlcit, vegetînd anevoe, mulțumită cltorligios, vrednic de cinste pentru sinceritatea sa.
va rădăcini dezgropate de ici, de colo. Ne vomjiila
Chiar dacă nu cuprinde problema împăcăreT su în
fața unor ființe libere și bune, puternice, sănă
fletești în toată vastitatea iei, chiar dacă lasă Ioc toase, frumoase, bucurîndu-se de tot ce creerul
lă oare-cari obiecții și imputări din chiar punctul omenesc a putut născoci ca lucruri folositoare, lesni*
Ac vedere al liberei-cugetări, concepută ast-feliu că cioase, recreatoare. Coduri, constituții, parlamente,
8a dea loc cît mai puțin Ia biserici nouă și bise pușcării, cazărmi, nu vor mal fi, ci o atmosfera
ricuțe, nu mai puțin D-nu D-r Tliiron ieste un pro de nealîrnare Iară de șaman.
Nu ne vom afla nici în fața unor leneși sau unor
gresist adevărat și ca atare ie printre rari nanles
lri gurgite vasto al falșilor progresiști și falșilor narazițl, căci în deobște nimeni nu-I leneș de cît
atunci
munca ieste un chin. Repetînd o vorbă
retrograzi, cari, la noi mai ales, se prezintă atîta sublimăcînd
a lui Fourier: munca va ajunge o atrac
deosebiți în aparență, pentru ca în fond să nu ție, o bucurie, o recreeare. Ne fiind grăbiți nici de
formeze de cît un întreg, prin falșitate, întreținînd cum de o muncă afară din. cale, ne fund amenin
Par-că fără nădejde de curmare, năbușitoarea stare țați de cerințele stăplnului, patronului, avlnd la
îndămlnă uneltele cele mai desăvlrșite, oamenii vor
a spiritului romînesc.
Dr. P. Zosîn.
lucra țu plăcere, cu luare aminte, cu drag. Impăr-
�Mi
1'2
WiArA iWi
țițl după Indămiuănlo țali
oumcJiînțele lor. îu fdiurilcle ramuri ale muucol. o
nil, vor fi jnorou în c?“l‘‘lcAbunătuțască, să perunor nouă TOctoade,meni te sa îmbunauț^ ’rodise.
tecționezc calitatea, înfațișar ,
lucJ.a
lor ieșite diu mașini ^u dinf tuilc m
pentru mnlțămirea lor perenac
crlQd pentriî mul Urnirea unor neve ^ ob|teșLL
xWă organizare» ?
de
nimum de metodă cate se imp«
.
tntnrar
d™ăluire a viatei
Unele ramuri ale muncei omenești, vo. cere m
multă metodă de cit altele:
P«n|1
într’o ramură oare-care vor hotărî iei singuri con
dițiile în cari trebuie sa h so îndeplinească mu
.
A clubzui, a înlătura o munca de prisos,, nu îu
samnă centralizare, nu implica de țehu C^UI1^
noruncă Fie-care grupare va stabili de sine, m
urma unei înțelegeri cu celelalte, și după cerce
tarea stărei obștești, va stabili partea-i de utili
tate producătoare. Dar înțelegerea va porni de la
unitatea-producție, și nu va li de loc centrul-adminislrațîe care să-și impuc holărînle sale.^
Fără îndoeală, se va alege metoda cea mai prac
tica și cea mai expeditivă, pentru a se isprăvi cit
mal iute cu chestica economică : o dată aceasta
chestie dezlegată priu cîte-va ceasuri de muncă,
fie-care se va grăbi de a se alipi de gruparea spre
care îl va împinge înclinările sale, intelectuale,
morale, în care vieața i se va putea dezvolta
mai deplin. Ce de-a grupări, de Cercetare, de aplicare, vor avea loc: științifice, filozofice, ar
tistice, literare, afective... Ici se va duce pană
la cele din urmă margeni studiul biologiei: din
coace niște exploratori vor voi să lămurească pănă
și cele mai nepătrunse taine ale alcătuire! globului.
O anume grupare se va îndeletnici cu cercetările
etnologice sau Jimbisticc. Alta va căuta sa pătrundă
nemărginirile eareșli și va cerca să între în legături
cu locuitori! păininturilor planetare. O grupare se
va îndeletnici cu tipărirea sau editarea unor teme
cutezătoare, menite sădea naștere celor mai aprinse
discuții. Alta grupare, în fîue, se va deda la pre
gătirea, preschimbarea și rafinarea a tot soiul de
recreări, de petreceri : recitări, teatru, artă, ckns,
sărbări voluptoase... Unele gropar! naturiene, învestmîntate în piei brute, se vor înverșuna să-și
lucreze ogorul cu sapa, să treacă Atlanticul în
luntre și să. călătorească pe catlr, fâră ca cine-va
să le împiedice de la asia.
Grupările vor fi nenumărate, și acelaș ins va
face parte din mai multe grupări, le va părăsi,
se va întoarce^ din non la iele, va forma însu-și
altele nouă. Ici, se va practicai! berlatea sexuală
cea mal deplină. Dincoace va domni poliandria
și mai încolo poligemiea, liber și cu voință admise
șl practicate. Aiurea va domni unicitatea. Si atit
cel statornici, cît și cei schimbăcioșî, vor fi pe de
plin mulțamîțL Datorită unor țărniuriri raționale
a nașterilor copilul va afla chiar din leagăn o
suma de prilej™, ea să propășască și să ajungă
ce trebuie^ sa ajunga; vieața economică îi va fi
asigurata, lear mama, educatoare firească, va putea
sa se îndeletnicească In voe, cu toate că contri
buind Ia producțiea obștească, cu vegherea asupra
progenijurei sale, de bună voe dorită, puțin nu
meroasa de-altramterl.
*■' ‘
Proprietate nu va mal fi. Mașinile, uneltele miiloacele de traiii, vor fi ale tuturor ^1 nu" va'uece
nimănuea prin minte, sâ frustreze pe cine-va cu
Ml îălrf,<!CNuC™ o lcătîcsc
P^lungire a persournei... Mu va fi mai va|oave penim «.*. tnni#»
produsele vor avea utilitatea lor. P
&tC
.Jt ZOrJ??aî ft tâlhan, fiiud-că nu va i “
mai fi propnetate. Nici falșificatorj de bani, liind-că
- -a nu vor
mai exista bani. Nici geloși, fiind-ca lipsâ . p
dc iubire, nu va mai fi. Nu vor mai fi
fiind-că prilejuri de a savîrși omoruri, Un ^’hali
fi. Nu va mal fi asuprire, nici silnicie, fiind0-1' M
pecltil absolut al îibertâțeî și persoanei alt,?4 resîn floare.
eilvM
Cea mai marc parte din boale va fi pțeri.
cu înlăturarea îngrămădire!, mizeriei, ljn„ 0
murdăriei. Durerea morală va fi făcut loc I??1.01’care purcede din urmărirea, îmblelșugarJ
M
noirea experiențelor.
?l ,1q.
Dacă ne bucurăm de priveliștea asta, ne bn
de priveliștea pe care au dorit atit de mult
atîți prooroci, atîți mucenici, atîți dascăli n
aceștia au trebuit să semulțâmească s’o brocîCat°
s’o prezică, s’o prevestească, lu mii de chin» r”16’
țelul năzuințelor tuturor pionierilor de idei • 0 / ’Cft
din care suferința, cu putință a fi înlăturată £
—--------------
E- Armând.
REVISTA „ IDEEI- "
DIRIGUITĂ de p. MUȘOIU
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
35, STRADA TURTURELELOR - BUCUREȘTI
BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEE1«
P. Mușoiu și P. Zowi: «Mișcarea Socială» complectă 5P. Mușoiu: «Revista IdeeI», 9 colecții, de la No. 1—90 45Solomon Abrain : Destăinuirile unul expulzat . . .. —20
M. Askinassi: Jertfele Țarului
N. G. Ccrnișcifsktj: Ce-Î de făcut
H. Dcnis: Socialismul și caracterele sale generale
Gab. Dcvillc: Evoluție^ Capitalului
C. Dimilrescu-lași: Cele două morale
.... -50
Fr. Engcls: Socialism utopic șijSocialism științific -50
Grup. Slud. reuol. din Paris: Antisemitism și Sionism. —20
Col. R. G. Ingcrsoll: Dumnezeu și crearca-I . . .. -20
-50
P. Kropotltin : Cătră tineri
—
Vremuri Noi
. - • * -50
P. Lafarguc; Materialismul economic al Iul Marx. . -50
-20
Paul Lotiis: Sindicalismul Francez
.V. Macierlinck: Tkdoruvi noastră cea socială - . • -20
Ji. Malalesla: Intre țărani
■ • -50
John Sluarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție- -50
-50
P. Mușoiu; Cum so explică Anarhiștii
-5<)
—
Determinismul Social. Socialismul Ilelgia»
1—
Emanciparea Fonicei . . . • .*■
—
Intime
I. Neaga : Flăcări năbușite
2Scncca: Despre mînie
. . . . . . . •
-50
Fr. Stackclbcrg: Fomeea și Revoluțioa. . •
-20
L'n fecior dc țăran : Noua epistolie cătră muncit, și
Cererile, însoțite de cost, se fac la „Revista Ideei *
La Redacțiea, „Revistei lileei“ se mai 2fâses,C_
Tipografia «JUBILEU» Strada
Mediul social ca factor patologic, de Dr. Stincă
Problema agrară, de Toma B. Aburci • • '
îndurerații si chinuitorii, de Caius Gracchus • •
’ y Dir. Varlam Ghițescu,-'lărul
0 ap*
Neatimarca,
TI n-re
Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4r. n-rc
Marca Reformă, dc Th. G. Măftescu
* ' -75
' ’ -50
Risul Roșu, de Leonid Andreev
(.aura, de Clean t Spirescu ...«•• • ; -50
C. Brudaritt, Invățilmintul Poporului. . •
Menlalia, de Th. Cornel
’f
llrgdn, No 8. —C. a588
REVISTA IDEEI
1910. Mo. 96. 6.
București, Strada Turturelelor, 35.
„CE-I DE FĂCUT" ?
Roman de N. G. Cernișevsky. In Romlnește de P. Mușoiu.
Pentru marea mulțime a oamenilor, și mal
ales pentru marea mulțime a celor ce sufăr,
răspunsul lui Cernișevsky, la întrebarea «ce-I de
făcut», a rămas ne-nțeles: unii nici nu l-au cu
noscut chiar. Nu se poate zice că nu s’a propoveduit. Din potriva, pe toate tonurile și sub
toate formele, iei a fost trîmbițat în cele*patru
părți ale lunel, încă cu mult înainte de a-1 fi
formulat Cernișevsky, căci răspunsul acesta
exista de mult. Afară de anumite cercuri, cari
și-au făcut din rațiune, din logică, singurul cri
teriu de vieață, din luptă, singurul scop al activitățel, cari ‘și-au scrutat ideile și convingerile
aruncînd prejudecățile trecutului/ marea mul
țime se lasă dusă *de vîntul întunereculul, și
traiul zilnic ÎI copleșește toată energiea.
Cu toate acestea ce* splendidă răscolire de
simțiminte, ce puternică ațîțare de conștiință,
creează Cernișevsky prin romanul său. Dacă a*stă-zl, acest roman, nu Ie încă cea mal univer
sală carte de cetit, fără îndoeală că are să fie
cu timpul. Prin «Ce-I de făcut», Iei nu a creat
numai un roman. Iei a propus probleme sociale
si psichologice, de cea mal mare însemnătate. So
luțiile ce dă deschid larg orizonturi mărețe, și lu
minează calea unul viitor frumos, pentru cetitori,
pentru omenirea întreagă. >
Forma sub care se înfătișază Cernișevsky le
cu desăvîrșire originală. 0 puterei intelectuală
ca a marelui cugetător rus, nici nu se putea să
nu leasă din banalitate. Une-orI enigmatec, alte
ori ironic, Iei desțelenește la fie-ce rînd atențiea
cetitorului, ca să‘urmărească pe mult doritul
«ce-I de făcut». Pentru cel neinitiațl, sau inti1CLL1 UD
UUl OUltlwl LII ll
UIUI UALllj Ce
V4UIXXIU1V
<
j xwvv
inidatl
de persiflagiul
autorului,
’rnișevâky
face
. albcurea lux ele lămuriri. Nu se mărginește
la descrierea faptelor, ca orl-ce romancier inpAt.nl.*nX
conștient. Vrea să învețe w»r»
pe „nlil/vn
cetitor na oncmto
cugeta
iei însu-șl,
însu-și, a nu aștepta să i se dea totul
prin lei
de-a gat;
gata.
Fără o strînsă nbăgare
de samă, fără
o adlnca
f
. .
•!!__ 1..V
cugetare asupra faptelor
și• personagiilor
lui Cer
nișevsky, cetitorul zadarnic ar căta în patinele
romanului, răspunsul neted la «ce-I de făcut».
Fără scrutare,, nu numai că nu-1 află, dar is11, se întreabă cu mirare, ce fapt
prăvind de cetit,
putut să r
provoace
întrebare, pe care
M.i_:A
______ o asemenea
...
autorul o dă ca titlu romanului său.
Korolenko spune, în amintirile sale despre
Cernișevsky, ca acesta, chiar în convorbirile sale
zilnice, Iera enigmatic si
și ironic și trebuea ur
ur-
mărit cu multă băgare de samă, spre a se putea
pătrunde fondul celor spuse de Iei. Cu atit mai
mult, trebuie să facem asta cu cele scrise, cari
•
1
...
-«
«A*
•
1
•
1
./
/“<
r" ' . -... ;
.
1
f
aveau gă treacă prin cenzură, unde tăinuirea și
ironica.trebueau înadins cultivate.
Și. într’adevăr, ce situații din romanul lui Cer
nișevsky, reclamă pe «ce-I de făcut»?
Cea dintâi Ieste o ciocnire între o generație
care se formează, cu bun simț și cu năzuințl
mal presus de cît cele personale, și o alta care-șl
mărginește idealul la sine Însu-șî, privește so
cietatea așa cum Ie și-și însușește din îea tot
ce-I convine spre a trăi, cu toți âe-arîndul.
Intăea Ie înfățișată prin Vera’Pavlovna, a doua
prin mama Iei, Maria Alexievna. Această din
urmă, «intrigantă, vicleană, avidă de bogăție,
voește să între în lumea mare, spre a străluci
în îea». Dînsa voește să-sl mărite fata, după un
bărbat bogat, de-a cărui bogăție să se folosască
pentru îndestularea ambițiilor sale, pe cari de
alt-feliu, vrea să le insufle ‘și Verel, din dragoste
de mamă, crezînd ca prin asta s’o facă fericită.
Vera Pavlovna, a fost din copilărie maltratată,
bătută, torturată, și fizicește și moralicește, căci
mamă-sa, pe lînga altele,*mal avea și d*arulbe
ției. Fică-sa se afla deci într’o împrejurare ne
suferită față de familiea sa. Tatăl Iei, care părea
mal blînd,*nu-I putea fi de nici un folos In pri
vința asta, căci din pricina sărăciei sale de duh,
Iera’ cu desăvîrșire sub călcâiul Măriei Alexievna.
Aceasta chiar ș’i pe dînsul îl maltrata.
Cînd vine și‘propunerea de căsătorie, cu un
bărbat pentru care Vera simțea dezgust, împre
jurarea ajunge și mal nesuferită.
«Cei de /acut»?
Dacă constrîngerea ar fi venit din partea unor
străini, Vera găsea îndată ce trebuea de făcut:
Iera să respingă o propunere atit de ticăloasă
pentru îea Dar față de părinți, se simțea înda
torată și nu putea‘face asta fâră o mulțime de
greutăți, fără scandal chiar.
Cernișevsky vorbește pe la sfîrșitul romanu
lui său despre îndatoririle fiilor cătră părinți, și
le reduce la nimic. Dar Vera Pavlovna nu ajun
sese încă la asemenea încheerl.
In calea sa înse apare Lopukof, un profesor
al fratelui Iei. De la îatăea întreținere, Iei li ri
dică la rangul de teorie, de principiu, cîte-va
gîndirl timide ale Iei, asupra săracilor, asupra
femeel. Verel, i se deschide un orizont mal larg.
Se. simte atrasă de Iei, și îndată se naște o prie
tenie, o dragoste între Iei
, =_____
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București.
Abonații cari nu se vor grăbi să-sî achite
abonamentul, riscă pe viitor să nu li se mai
trimeată Revista.
�REVISTA IDEEÎ
74
Lopukof iera student înjnedicina, și un om
nou. Iei credea cu lot dinadinsul ca lumea asta,
se poate îndrepta spre mal bine, ca omul poate
deveni mai bun și mai fericit, ca toate nedrep
tățile si ticăloșiile acestei lumi pot dispare, loate
astea msuflîndu-le si Vcrei, care și Iera un ele
ment propice pentru asemenea idei, pricteniea
capătă o puternică sancțiune și amîndol ajung
să creadă ca se iubesc cu tot dinadinsul.
Poate că iera mal mult-o iubire intelectuala,
o prietenie de idei, dar iei n’au putut, de la-nceput să facă deosebire între iubirea adevărata
si simpatiea de idei.
Orl-cum, acuma Ierau doi pentru dezlegarea
problemei. încercarea lui Lopukof, de a plasa
pe Vera ca guvernantă, nu izbutește, și un mo
ment situatîea rămîne aceea-șl. Vera Iera des
perată și o’muncea chiar gîndul sinucidere!. Ce
iera de'făcut? Dînsaprinsese ideea dea părăsi
casa părintească, tocmai ceea-ce trebuea să facă,
tocmai ceea-ce Ie de lacut, cînd două generații
se ciocnesc: despărțirea. Dar mijlocul de a în
deplini ideea asta trebui să-l găsască Lopukof.
într’o convorbire foarte originală și neobișnuită
între tineri cu concepții ordinare, planul se sta
bilește : căsătoriea, care, realizîndu-se, lasă pe
Marîa Alexievna uluită de atita îndrăzneală și
înfuriată de neizbînda planurilor Iei.
Pentru această căsătorie, într’adevăr, Lopukof
își sacrifică cariera, întrerupînd studiile, dar asta
nu-1 împiedecă de a se simți fericit că scăpase
pe logodpica.sa din suferințele familiare.
Dar căsătoriea lor, nu Ie ’ una din cele obiș
nuite. Apropierea de idei, între cel doi eroi âi
lui Cernișevșky, cerea mal mult respect unuea
cătră altul, de cit ,se obișnuește între soț și so
ție. In căsătoriile ordinare, bărbatul si femeea,
străini pană la un moment dat, necercetați între
dînșii, necomparați, dacă se potrivesc în’carac
tere pentru un traiu comun, trec brusc la cea
mal extremă intimitate. Nu după multă vreme,
constatîndu-se o mică nepotriveală, intimitatea
se transformă în dezgust și iubirea în ură.
Lopukof și Vera, deși căsătorit!, trăesc doi
ani fora alte intimități, de cît cele intelectuale,
și respectul și armonica domnesc desăvîrsit în
casa lor. Vieața lor, în acest timp, Ie un'ideal
de gingășie șide relații pure. Fie-care în odaea
sa.’.n? s?, înțîlneau de cît pentru a-si respecta
intimitățile și mal mult.
’
F
preocupă foarte mult ne
Cernișevșky. Cea dintăl convorbire a lui Lonukof cu \ era, Ie despre femee. Iei ÎI spune că
are o logodnică, o logodnică ideală, care i-a des
eopent o tamă a femeilor. Cînd Vera îi cere să-I
Vorbirea asta, se exclamă într’adevăr de cătră
2ec7c % em,eI’
~
taica. Luci, ce nu poate tace o femee mimat
din pricină că ie femee si nu bărbat ? Ie drent
fiere ?eDacăaardrri Sa îlnbrăVșeze asemenea caPaca ai fi numai pentru venitul ce-1 au
acel ce se îndeletnicesc cu aceste ocupații
meni nu s’ar grăbi sa o felicite pentru llc’
dorinii. Căci barbațn cari le au, nu-s în de
oameni capabili, cărora leafa, sa le fie 0
plată a meritelor ce au. Daca femeea dorește nri
asta să-sl cîstige neatîrnarea, lear nu-fCai
felicitare, căci nici capul statului, nici miniștrii
nici deputății, nici ofițerii, nici înalțiî functioJi
nu-s de sine stătători, lei atîrnă de o multim?
de împrejurări, de înlănțuiri, cari-I împiede^
de a lucra în scnzul în care cred că-I mai bine
Femeea are nevoe de neatîrnare economică
numai, față de bărbat, și pentru asta Ieste di
recțiea muncei folositoare, mult mai liberă sî
mai fără prejudecăți. Acele deci, cari doresc
sincer a nu mai fi obiecte de posedat, n’au de
cît să apuce calea aceasta, fără a-șl mai re
greta sexul. Se vor bucura de toate’avantagiile
muncei, lear dezavantagiile le vor suferi cu mîngîerea, că au tovarăși de suferință bărbați.
Desigur, că poate fi vorba șî de femei mai
înaintate, de femei cari și-au format un ideal
social. Acestea nu se pot mulțumi numai cu
neatîrnarea economică față de* bărbat. Iele ar
dori să înrîurească mediul, să întipărească ca
racterul și idealul lor asupra mișcărel sociale
asupra mersului lume!.
Dar nici acestea n’au a fi felicitate pentru nă
zuința de poziții înalte. Căci, dacă ie vorba de
făcut o schimbare în situațiea femeel, apoi ex
periența bărbatului nu trelmle nesocotită. Prin
cariere înalte, bărbații, chiar cel mai bine in
tenționați, n’au izbutit să schimbe în spre mal
bine mersul lucrurilor Femeea trebuie să facă
un pas mal departe, să treacă peste asemenea
fază. De sus în jos nu s’a putut face schimba
rea lume!. Ce! mai mulțl sorți de izbîndă sînt,
că se vor face de jos în sus/Celde jos înse au
încă nevoe de lumină, de imbold. Iei sufere
mult, au nevoe de mîngîeri și de îmbărbătare.
Iei bîjbîe în nehotărîre, au nevoe de o condu
cere sănătoasă.
Ce rol mal frumos își poate însuși femeea,
daca nu acela de a coborî la cei de jos și a pro;
yoca acolo procesul unui viitor mai fericit ? Dacă
i se refuză tribuna parlamentară, apoi cea po
pulară îl ie liberă, și mii de brațe i se deschid
s’o primească. Dacă nu poate comanda armata
în războiu, apoi poate merge înaintea plebei,
care cere pine și lumină. Dacă nu poate con
duce politica țârei din cabinetul ministerial, prin
idioatele organe ale administrației, poate înrîuri
mersul lume! întregi, prin inteligenta mânuire «a
condeiului.
°
Ie chestiea să fie talent, voință si tărie, ȘJ
atunci nu sexul va fi o pledecă,‘ci din potriva
tocmai pentru-că Ie femee, înrîurirea Iei va n
și mai mare.
De alt-feliu, dintre acestea Iera Vera Pavlovn®,lea visează pe logodnica ideală a lui Lopukoilea, care a suferit alîta în casa părinților, care
a trebuit să înfrîngă voința vitioasel sale mame,
prin căsătorie, pentru a scăpa* din acea «te.1"'
nițâ» cum o numește dînsa, lea a priceput cm
poate fi acea logodnică.
n
— Nu iești acum din temniță liberată
1
lui
Lopukoftreabă în vis ideala fidanțală a hn Lopukoi.
REVISTA IDEEl
— Ba da.
__ leu tc-am liberal și te-am făcut sănătoasă.
Adu-țf aminte că-s mulțl încă neliberați și mult!
cari așteaptă tămăduire. Mergi, liberează și tăjnădue. Face-o-vel oare?
— Voiu face-o. Dar care le numele tău ? Voesc
să-l Știu.
— Zi-inl: Dragostea de oameni...
*
* *
Ce-i' de făcut, cînd omul voind să facă un pas
hotărltor în vieața-I, de pildă o căsătorie, și nu
are mijloacele trebuincioase ?
De ideea căsătoriei, ieste legat, în lumea co
mună, fastul, alaiul, luxul, zgomotul, ospețe,
dansuri și risipa. Apoi de căsnicie se mai leagă
ieară-și și mijloace îndestulătoare de traiu, un
prisos cu care să se facă față, că se dea un lustru
existenței familiare, fără 'a mai pune la soco
teală o prevedere materială, pentru un viitor
apropiat, cînd familiea își va înmulți membrii.
Ce-i de făcut deci, cînd pentru toate acestea
nu sînt mijloace materiale și căsătoriea totu-ș!
trebuie să se facă?
. Ie de făcut, ceea-ce fac Lopukof și Vera. Dez
bracă căsătoriea de orl-ce fast, de ori-ce alaiu,
o fac simplă de tot, dînd toată atențiea lor,
simpatiei care-I apropie, nu strălucire! ‘cu care
să orbească lumea. De alt-feliu, Cernișevșky nici
nu descrie căsătoriea lor, ci numai spune că s’a
făcut. Intru cît privește câsniciea, cumpătarea
acopere neîndestulareâ mijloacelor. Iei nu duc
lipsă de nimic, și nici o discuție, nici o jignire
în traiul lor, din pricina aceasta.
Firește, nu un lucru atît de simplu a vrut
s’arate Cernișevșky, prin căsătoriea lui Lopukof
cu Vera. Aceștia se împrieteniseră mai mult pe
cale intelectuală de cît sentimentală. Și iubirea
lor nu Iera o iubire pătimașă, ci una cu totul
ideală. Iera un felia de asemănare a mentalitățel, o atracție de idei. lear chestiea pusă de
Cernișevșky, ie, dacă între un bărbat și-o femee,
poate exista o asemenea iubire. Dată‘fiind educațiea actuală a sexelor, cînd femeea Ie privită
numai din punct de vedere al menire! sale
sexuale, o asemenea problemă nu Ie ușoară. Nu
se poate ușor despărți iubirea sexuală,- de cea
intelectuala, și chiar* eroii lui Cernișevșky, cu
toată cultura ‘lor în domeniul ideilor * înaintate,
se înșală înși-șl, crezînd că se iubesc alt-feliu
de cît intelectualicește. A trebuit să apară în
câsniciea lor, un nou personagiu: Kirsanof, care
să lumineze această înșelăciune.
In Kirsanof Vera își concentrează pe nesimțite
o nouă iubire, fără înse a slăbi pe acea cătră
Lopukof. Un vis, de alt-feliu foarte ex-plicabil
psichologiceste, face pe Vera să înțeleagă că lea
într’adevăr iubește pe Kirsanof. In neprihănita
fol castitate, dînsa se înspălmîntă de constatarea
aceasta. Se crede chiar vinovată de trădare, față
de bine-făcătorul Iei, de soțul care o scăpase din
iadul familiar, care-I înălțase sufletul mal presus
de mediul în care trăise, care-I insullase un
ideal, o concepție despre lume. Această spaimă,
această mustrare de cuget chinuitoare, o împinge
Și mal puternic spre soțul iei, o alipește atît de
*nult de Iei, în cît tocmai atunci încep adevă
ratele legături între soț și soție.
75
Dar firea, nu se învinge cu rneșteșugirl Lu
crul fusese statornicit: iubirea Iei cătră Lopukof,
Iera curat intelectuală, si orl-cît s’ar fi încercat
dînsa să ascundă lucrul acesta, nu Iera cu pu
tință. Iubirea cătră Kirsanof creștea mereu.
tCe-i de făcut ri
Vera, sinceră și cinstită, Ișl povestește visul
lui Lopukof și acesta înțelege îndată starea Iei
sufletească, ceea-ce-1 pune și pe Iei într’o situație
foarte încurcată. într’adevăr, Lopukof iubea pe
Vera, și pentru nimic în lume, Iei n’ar fi fost
în siare s’o învinovățească pentru iubirea Iei,
nici s’o silească a-șl ‘îndepărta privirea de la
Kirsanof. Ast-feliu înțelegea Iei iubirea: a nu
făptui nici o silnicie asupra ființei iubite.
iCe-t de făcut», deci?
Kirsanof, la rîndul lui, simte aceea-șl iubire
pentru Vera. Și iei pricepe situațiea în care se
alia față de prietenul său, cărue'a trebuea a-I
păta câsniciea, dînd curs liber iubirel sale. Se
încearcă deci a curma întllnirile. Dar relațiile Iul
cu familiea Lopukof, Ierau atlt de sincer prie
tenești, în cit soții nu-I îngăduiră să se îndepăr
teze așa fără motiv. Și trebui să înoiască legătu
rile cu Iei. Dar asta-I aprindea și mal tare iubirea.
leară-șl, «ce-i de făcut
Situațiea asta nu-I o simplă scenă senza
țională *de roman. Ie o problemă foarte serioasă,
care apare destul de des în societate. Asemenea
situații provoacă de obiceiiî scandaluri, certe,
divorțuri, și mai totdeauna se termină cu izblnda
soțului legitim, ultragiat. Femeea Ie calificată
de’trădătoare, lear amantul de infam.
Tot așa trebuea să se întîmple și între oamenii
cu idei înaintate ? Intre oamenlj cari visază o
îmbunătățire a relațiilor sexuale?
O soție* intiligentă’, castă, simțitoare, respectoasă, simte că iubește pe altulJde cit pe soțul
iei recunoscut, pe care-I stimează, și pe care pen
tru nimic în lume nu ar Îndrăzni să-1 jignească,
să-I turbure liniștea. Un soț, cu acelea-șl Însușiri,
simte că soțiea lui Ieste atrasă cătră un altul,
prieten al să*u, și nu dorește de loc a-I stingheri
simțimîntul. Și, în slîrșit, o a treea persoană, pri
etenul casei, îiu cu mâl puține calități, simte de
asemenea încurcătura.
Pentru toți trei, Iera deci un „ce-i de făcuta ?
Seriozitatea problemei stă în faptul că simțimintele omenești, trebuesc respectate, chiar atunci
cînd legile și conveniențele nu le îngădue, chiar
atunci cînd ‘cine-va trebuie să sufere respectînd
asemenea simtiminte.
Gel dintăl care dă semnalul Ie Lopukof, toc
mai pentru că Iera cel dintăl desemnat de legi
si conveniențe, a face act de tiranie. Spre a nu
se pune în calea fericire! soției sale, spre a nu-I
împiedeca simțimintele, hotărăște să se retraga
de pe scenă. Și simulează o sinucidere...
Caracterul enigmatic, pe care Cernișevșky îl
dă acestor scene, nu Ie fără interes si lara in
tenție. Faptele acestea, descrise cum sînt descrise,
sinuciderea ca prolog al romanului și dispanțiea
lui Lopukof fără explicații dramatice, dovedește
tocmai absoluta necesitate a faptului. Ceea-ce tre
buea să facă Lopukof, le ceea-ce-a făcut: sa se
retragă de pe scenă, fără a avea aer ca se
jertfește.
I
�REVlȘȚAJpfifil_______________________
76
Relrăffîndu-se, Vora și Kiraaiiul își dau ci^
iubirei si situatiea se dezleagă atit de natural,
în cit nu mai Încape nici o discuție asupra mo-
o dAnțatoare
1
11
i
scrisori, între Vera și un student in medicina dc. la
Berlin, chipurile un prieten al lui Lopukoi, dai
care nu iera de cil lei înșu-și, exPhea-ie;]-.l?J
dă faptelor fireasca lor pricepere și noi malilatea
Jor neștirbită. Vera și Kirsanof se însoțesc șitraesc în* urmii fericiți, ca și cmd nimic nu sc
întîmplase.
,
L .
In urmă Vera are un vis Al patrulea, din cur
au! povestire). In acest vis li apare o arătare, care-i
deslăsură tablourile fazelor prin care a trecut lemeea‘: Domniea Astartel, a Afroditei si-a Cas
titate). A patra fază Ie. a egalitâlei și libertate!
fata’ cu bărbatul, fază Ja care ajunsese și iea. In
faza aceasta numai, poate exista adevărata iubire,
atît pentru iemee, cit și pentru bărbat. Urmează
apoi o nouă serie de tablouri care desfășură vieața
ideală, ce se plămădește astă-zl din luptele strâdalnice ale omenire)', și pe care o visăm cu toții.
. **
Vera Pavlovna, afară de romanul ie) propriu,
are și o activitate socială în tfCe-I de lăcut». Nu
se mulțămește numai cu visurile, cari nu se în
trupează de’sine. Trebuie făurit puțin clte puțin.
Iea înființează un atelier cooperativ de croitorie,
care condus de inteligența și slrguința Iei, dă
rezultate uimitoare.
Sînt prea cunoscute la noi, urmările coopera
tivelor în mișcarea economica și socială, pentru
a mal face o descriere a întreprindere! Vere!
Pavlovna.
Trebuie cetit romanul, spre a se vedea că omul cu'inițiativă, și condus de un ideal mai în
depărtat de’ cit ziuă de a-zi, ajunge prin muncă
și slrguința la rezultate neașteptate. Activitatea
Vere! Pavlovna,în direcțiea cooperativeî.Ieste con
centrată în scrisoarea KătcrinelVasilievna Polosof,
din care se poate vedea ce minune se realizează
prin munca în comun, prin traiul în comun si
prin solidaritatea muncitorilor.
Sistemul acesta, întins asupraîntregei activi
tăți omenești, răspunde la acel mare,, Ce-i de făcui1*
al situației muncitorului în societatea actuală pe
care cărturarii și reformatorii noștri, într’adins
11 caută aiurea, ca să nu-1 poată* găsi.
Prin cooperație înse, se deschide drumul spre
cel de-al patrulea vis al Vere), care trebuie me
ditat, după cum trebuie de meditat toată cartea
pentru nepomenit de însemnatele probleme cele
mai pune, față în față cu dezlegările lor...
Traducerea lui „Ce-Î de făcut”, dată în Romineșle dc P Mușoiu, ieste fermecătoare.
Gh. Mărculescu.
Democratica și votul: programul și istoricul
partidelor... Expunere liicuta în numele unei
asociații de bărbați, cari și propun să iacă o
politica sănătoasă, atit spre binele întregului,
cit și spre binele părtei. Cel puțin starea află
toare de lucruri prinde să mai fie interogată și
să mai Im zguduită puțin...
REVISTA IDEE)
Povești Japoneze de Lafcadio Hcarn
Mulți ani de atunci, un tînăr student de 1Q
Arte, călătorea de la Kyoto la Yedo, pe jQg n e
munți. Pe vremea aceea, în Japonia, drumurileF®81®
nuține și rele, și călătoriea iera atît de grea farțu •
ceea ce ieste a-z'i, în cît mergea vorba jAa ,
ko wa tabi wo sate : pe copilul alintat trlm01
te-1 să călătorească. Țara înse icra ceea-ce îi
și osta-zl. Acelea-și păduri de pini și de cedri »
lea-și crlnguri de bamba, aceleu-șî sate cu str^'
nelu țuguete de par, acelea-și coline cu lanur/?'
orez, împestrițate de pălăriile muri de pae aI a®
rănilor plecați în mocirlă. Pe de laturile drum
rilor acelen-șl statui n lui Izo, zîmbeau la acelea Uj
chipuri de hagii, cari treceau In spre acelea șic!
piște. Și atunci, ca și aslă-zl, îg zilele de vara s*
puteau vedea, în vadurile pîraclor, rîzlnd, cete’da
copil oacheși, goi, și toate pîracle zlmbind în bătsea soarelui.
Tînărul student nu iera tolu-și un Kawaidto •
mai călătorise o bucată de vreme, icra dedat cu
drumurile obositoare și cu adăposturile anevoioase
șt deprins a scoate din oii-cc stare opurte cit cu
putință mai bună. Dar, în drumu-i de-acuma Id
se văzu, după asfințitul soarelui, călră sură, înlr’o
parte a țârei, unde se părea că nu Iera nici un
chip de găsit vre-o căruță, și nici vre-un adăpost,
rău-bun, oii și cum ar fi fost, și iera departe do
zarea vre-unor locuri cultivate. Cătînd să-șl scur
teze drumul, tăind-o de-a dreptul, pentru a ajunge
mar curlnd la vre-un sat, Își pierdu și cărarea.
Lună nu Iera, și umbrele pinilor făceau o noapte
neagră în juru-î. Ținutul în care se rătăcise, părea
eu desâvirșire sălbatec : nu se auzeau alte glasuri,
dc cit vljlitul viatului prin cetinele de pini, și
dăngăuitul ncsftrșit al glzelor-clopoței. Dar Iei pă
șea mereu Înainte, cu nădejdea de-a da de mâ
lul vre-unui rlu, de care ar fi putut să se ție, ca
sâ ajungi la vre-o așezare dc oameni. In sflrșil,
un rlu marc, de-o dată, li tăe calea: dar, In cele
din urmă, văzu că icra numai un plrâu iute, caro
se arunca, prin prăpăstii, într’o glrlâ adîncâ. Ne
voit să se Întoarcă Îndărăt, se hotărî oă se urce
pe culmea cea mai apropiată, dc unde sâ poată
descoperi vre-o urmă de vieață de om. Dar, clnd
ajunse sps, du zări de cît o mulțime de dealuri.
Aproape să se supue să-și peti caca noaptea sub
stele, clnd zări, la o depărtare, la poalele coastei
celei mai depărtate, a dealului pe care se urcase,
o singuratecă rază de lumină gâlbue, care parca
că vine dc la o locuință de om. Se Indrep'â otr’acolo, și In curlnd desluși o căsuță ce
a casă de țară. Lumina ce-o zărise tot licărea
iea, ștrecuriadu-se prinți’o crăpătură a obloane
cari ierau închise. Dădu o fugă, ajunse lu ușa, ba
11
Numai după ce bătu și strigă de mai
auzi în lăuntru mișcare. Apoi, un glas de .
îl întrebă, ce dorește. Glasul avea o dulc®V1
sebită, și vorba celei ce-1 întreba, fâră sa F
sâ lie văzută, 11 minuna, de oare-ce vor - fcra
limba aleasă a capitalei. Dînsul răspunse w jorett
un student, care se rătăcise prin munți, ca
să capete, ducă s’ar fi putut, hrană și °4i,P°pmene£L
noapte, și, dacă nu i se putea îngădui a ^că »
lucru, apoi
fi fost foarte recunoscător,
gâ
s»ar fi dat cel puțin deslușiri, cum ar u P flVCa
ajungă lu col mai apropiat sat, adăogâna
destule mijloace ca să plătească o călăuză. Glasul
jiu lăuntru îi puse, în schimb, alte clle-va între
bări, cari vădeau cea mai desăvîrșită mirare, cum
cinc-va putuse, din drumul ce-1 apucase iei, să
ajungă pănă la locuința iei. Dar răspunsurile sale
liniști™ toate bănuelele, se vede, do oare-ce cea
din lăuntru îi zise : a Deschid Îndată : cu greu a i
putea să mai ajungi la vre-un sat, astă-sară, Icarâ
calea-1 primejdioasă».
După o mica zăbavă, zăbrelele ușei fură date la
0 parte și se ivi o iemee cu un felinar de hlrtie,
pe care-1 ținea așa felii! ca să lumineze fața străi
nului, pe clnd fața iei proprie stătea în umbră,
plasa 11 cercetă în tăcere, după care făcu : «Stai
puțin, ca să-ți aduc o leacă de apă» Aduse iu sflrsit un lighean cu apă, pe care-1 puse pe pragul
ușei și Întinse musafirului un peșchir. Aceslu-șl
scoase opincele, își spălă colbul de pe picioare, și
fu dus într’o odae curată, care părea a cuprinde
toată clădirea, afară de o mică despărțilură, din
dos, care slujea de bucătărie. Un zabuton de bumbac
ii fu întins ca sâ îngenunche *) pe iei, și un mungalar cu jar de cărbuni li fu pus înainte.
° Ablea alunei avu prilej, să lee sama mai bine
la gazdă, și rămase uimit de gingășiea și frumu
sețe trasaturilor îei Putea fi cu trei-palru ani mai
mare ca ici, dar încă Iera în floarea tinerelei. Fără
doar fată de țăran nu Iera. Dînsa îl spuse, cu acelaș glas, atît de nespus de duios: <ileu stau acuma
singură, și nici o dată nu primesc aici oaspeți.
Dar sînt încredințată că ar fi primejdios pentru
D-ta, dacă ți-ai urma înainte călâtoiiea asupra
nopței. Sînt prin vecinătate cîți-va țărani, dar fără
călăuză, prin întuneric, n’ai putea să găsești dru
mul pănă la ici. Te pot lăsa dar să slai aici pănă
dimineață. Nu-ți va fi tocmai îndămîaâ, un put
Inse tot pot să-ți dau. Și mă glndcsc că trebuie
sâ-ți fie și foame, Aice nu se găsește dc cit ce-va
shojin-rj'ori, •*) nu tocmai pănă la atîla de bun,
dar iești bine-venit la iei».
Drumețul, flămînd de tot cum iera, fu prea mul
țumii de această poflire. Tlnăra Iemee aprinse un
mic foc, găti în tăcere cc-va de-ale mîncăieî, frunze
fierte de na, cc-va abura'ge, puțin kampj’O, și-o
ceașcă de orez obicinuit, și puse repede masa, cerlndu-și iertăciune, dacă cele puse înaintea-i nu
Ierau dintre cele mai bune. Dar în timpul cinărci
dinsa nu vorbi aproape de loc, iear felini ici re
zervat de a 11 îl cam încurca. Și cum, lu cele cîte-va
întrebări pe cari dînsul le încercă, nu răspundea
de cit numai printr’un. semn din cap sau printr’un
singur cuvint, sc opri și Iei în curlnd dc la ori-ce
încercare de-a mai întinde vorba.
Inlr’acestea băgă bine de samă, că mica căsuță
iera de-o curățenie iar de prihană, și că laclmurile pentru bucate ierau Iară de nici o pată.M Pu
ținele lucruri din casă, ieftene do alt-l’eliu, ierau
frumușele, Fusama de la zendana și oshiire *••)
*era numai du hlrlie albă, dar iera împodobit cu
slove mari chinezești, scrise cu multă nicșteșugire,
slove ce însemnau, după nolmele unor asemeni
Împodobiri', teme favorite dc-ale poeților și-ale aryștilor: Flori de primăvară, Munți șiMarc, Ploae
J}° Vară, Ceriul și Stelele, Lună de Toamnă, Apă
Pîrău, Adierea Toamnei. Într’o parte a încăPerel so ufla uu
jc nițG altar, jos, cu-n bat-
.*) Poziție» obicinuită a Japonezilor, ciad nu stau in pi
sai 7*’ Ieste
a sta in genunchi, pe rogojina sau covoraPe podele... Aro/« traducere^.
8l ) 0 mincare budistă, care nu cuprinde nici o subu’JW animală. Unele feliurl de shojin-njon sînt foarte
♦fe- z- ^earn.
.
,
•. „ .
Prii
^er*nenil de zendana și oshiire, sar putea tihnitei
Pfin1 ‘garderob»
Jl'
și «dulap*. J'usfima feste paravanul ce
ec’ă și slujește de ușă... L. Hcarn.
77-
sudan de-asupra, ale cărui uși mititel?, fiind des
chise, lăsau să se vadă în lăuntru o tăbliță mor
tuară, înaintea căreea ardea o candela, între niște
daruri de flori de ctmp. Și de-asupra acestui tem
plu de casă, iera atîrnată o zugrăveală dc-un preț
mai deosebit, care înfățoșa pe zeița ludurârci, purtînd în jurul capului, drept nimb, chipul lunel.
Dapă ct-și isprăvi studentul mica gustare, femeea-i zise: «Nu am cum să-ți dau un pat mal bun,
și nici Iesle aice mal mult de cil o singură per
dea pentru moschito. Patul și perdeaua sînt pentru
mine, dar pentru astă noapte leu am mai mult dc
lucru și nu am vreme să dorm. Așa dar, rogu-Le, caută a te odihni, deși nu sînt în stare sâ
te pun cu totul la ludâmînă».
Ablea atunci pricepu iei, că iea, din cine știe ce
pricină, iera cu totul singură, șl-i da de buna voe,
unicu-i pat, drept găzduire. Iei se opuse, în toată
cinstea, Ia un asemenea abuz de ospitalitate sau
de primire, și o încredința că putea dormi tot atît
de bine ori-unde pe dușumele, și că nu-Xlera frică
de moschito. Dar iea răspunse, In feliul unei su
rori mai mari, cum-că Iei trebuea să asculte de
dorințele iei. C’avea cc-va de lucru, cu-adevărat,
și dorea sâ fie lăsată singură, cit mal curlnd. De
aceea, de oarc-ce-nțelesese că iei iera un om bine
crescut, se aștepta s’o lese să orlnducnscâ lucrurile
cum va crede dinsa cu cale. La acestea navea ce
să mai zică, de oarc-ce nu iera de cit o singură
încăpere. Iea întinse o saltea pe podele, aduse o
pernă de lemn, întinse perdeaua de moschito, desiăcu un paravan mare în partea diutre așternut și
bulsudan, și-i spuse noapte bună, lutr'un chip
care-i arăta dorința vădită ca Iei să se retragă în
dată, ceea-ce și făcu, nu iară oarc-care codire, gîndindu-3e cită tulburare-i pricinuise fără sâ vrea.
III
Tlnărul călător, cu toate că nu voise să primcsca
o bună-voință care aducea jertfirea lin’șlei altuea,
află patul mal mult de cit plăcut. De obosit cc iera
nici'nu pusese bine capul pe perna de lemn, că
și uitase de toate, cuprins de somn,
Totu-și i sa păru că trecuse numai puțină vreme,
clnd fu deșteptai de ua zgomot ciudat. Fără Indoeulă că Iera sunetul unor picioare, dar na a uuor
picioare cari umblau Încet. Părea mai mull sune
tul unor picioare într’o mișcare repede, ca intru
vie nțîțare. Atunci li trecu prin giud, că niște hoți
ar fi putut calea casa. Cit pentru dînsul nv-I
iera frică, de vreme ca nu avea ce sâ plenrdă. Se
îngrijea mai mult de persoana cea prietenoasă,
carc-I primise In gazdă. Ia fic-care parte a per
delei de moschito, care iera de birlic, iera așezat
cile un mic petec de o rețea cafenie. Prin unul dfn
aceste pătrate căută să so uite, dar paravanul cel
nalt sta intre iei și intre cel • ce aveau loc. Se
gindi sâ strige, dar pornirea-i fu stlnjiuitâ de so
cotința, ca, în caz de primejdie adevărată, er fi
fost pe cit dc Iară folos, pe atit de uedibaciu, dc-a
se fi dat pe fața, înainte de-a-ș! fi dat samă dc si
tuație. Sunetele cari-1 nelinișteau, inse țineau me
reu, părlnd din ce în cc mai tainice. Holărît să
se aștepta la ori-ce rele, și să-șl pue, la ncvoe
chiar și vieuța în joc, pentru a apăra pe tînăra gazda, își încinse în grabă hainele, alunecă
fără zgomot de sub perdeaua cea de hlrlie, se Uri
păuă la marginea paravanului și piudi. Cele ce
află, îl mirară peste măsură.
In fața butsudanului, cu candelele aprins?, tlnăra iemee, gătită în chip strălucitor, dan ța sin
gură, pentru iea. Vestmintele Iei iei le recunoscu
ca acele ale unei shirabyoshi, deși Ierau cu mult
mai bogate de cît tot ce văzuse vre-o dală purtar
�revista
78
i
■
"r
I.
p
il
I
«i mai minunat încă, li Icra danțul. O clipa simț
ca atingerea unei fioroase îndoeli: superstițiile ță
ranilor, legendele despre Femeile-ympi, i se iviră
în închipuire. Dar vederea altarului budist, a icoa
nei sfinte, împrăștie această închipuire, _și se ru
gină de netemeiniciea-I. Tot o data își dădu sama,
că privea Ia ce-va ce iea nu dorise sa vadă, și ca
datoriea lui, ca oaspele iei, iera să se întoarcă pe
loc sub perdea : priveliștea inse îl fermecase. Simți,
cu nu mal puțină plăcere de cit mirare, ca privea
la dânțătoarea cea mal desăvlrșită, ce-i fusese dat
cînd-va să privească. Și cu cît privea la dînsa mai
mult, cu atît 11 copleșea mal tare harurile cu cari
Iera înzestrată, lea se opri de-o dată, sufllnd, își
desfăcu brîul și, în mișcarea de a-și da jos haina
cea de de-asupra, se întoarse și rentase înmărmu
rită, cînd ochi-i întllniră privirile lui.
Iei căută numai de cît să se desvinovățască față
de ica. Spuse că fusese de-o dată deșteptat de zgo
motul picioarelor iei iuți, zgomot care-î pricinuise
o oare-care neliniște, mal mult pentru dînsa, dat
ceasul înaintat și acel Ioc singuratec. Apoi măr
turisi ulmirea-i față de ce văzuse, și spuse cît îl
fermecase demult. «Rogu-te», urmă iei, «leartă-mi
lăcomiea de-a ști, dar nu-mi pot stăpîni dorința
de-a afla cine iești, și cum ai putut să ajungi o
atît de minunată dânțătoare. Cîte dănțătoare am
văzut la Sakyo, n'am văzut nici una orl-cît de
vestită ar fi fost, care să fi putut să danțeze la feliii.
Și o dată ce am început a privi,, nu mi-am mai pu
tut lua ochii de la D-ta».
La început păru cam supărată. Dar încă înainte
de-a isprăvi dînsul vorba, fața lei se schimbă. Se
așeză, în fața-I, zîmbind : «Nu, nu sînt supărată»,
făcu. «Numai de atîta îmi pure rău, pentru-că sînt
încredințată c’a trebuit să mă socoțl nebună, văzîndu-mă danțînd așa singură, numai pentru mine.
Acuma sînt făra-ndoeală silită să-ți spun și rostul
celor văzute».
Și-I povesti istoriea Iei. De numele iei dînsul își
aducea aminte a-1 fi auzit ca băet, numele iei pro
fesional, numele celei mai vestite dintre shira
byoshi, răsfățata capitalei, care, în culmea faimei
si frumusețe!, pieri de-o dată din vieața publică,
fără* ca cine-va șa ^tie încotro, pentru ce. Fugi de
bogății și de fericiri cu un tînăr care-o iubea. Iera
sărac, dar atnîndoi, împreună, avea destule mij
loace pentru a trăi simplu și fericiți la țară. Du
rară o căsuță în munți, și acolea trăiră un șir de
ani, numai unul pentru altul. Dinsul o adora.
Una din plăcerile lui cele mai mari, Iera de-a o
vedea danțîud. In fie-care sară iei trebuea să cînte
yre-o melodie favorită, și Iea trebuea a danța pen
tru iei... Dar, într'o iearnâ grea iei se îmbolnăvi,
jl cu toate gingașile iei îngrijiri, muri. De atunci
traea singura, cu amintirea lai, îndeplinind acele
mici rituri ale dragostei și ale închinăciune! cu
cari se cintesc morțil. Zilnic punea înaintea tă
bliței cu numele lui darurile obicinuite, și în fie
care noapte danța, ca odinioară, pentru plăcerea
Ini’
C?re iera rostul ceIor văzute de tînăd« n a!ar°?
într’adevăr ce-va crud, urmă iea,
nănZ, .
?
>'1 obosit, dar așteptase
taw .“4 <î° ‘SCr Ca odormise de tot. Ș> atunci cău
tase sadanțeze foarte, foarte ușor. Așa-că nădăjvree 1“ Shurab.0''™ 9’° "e‘'t0 peutr°-ca fârâ să
peDâPre
5XFe
tOa,e .accsto- Săti »>» mic ceuiu,
? 1?prC‘lllă- Ap0‘-11 ™gă cu atlta
» ?me-voească
face plăcerea a
v
* “__8u
v UviibCd. a-i IR
cauta să doarmă din nou, în cit lei
.1 se simți dator
mIX0.80
IDEEl
REVISTA IDEEI
a se Întoarce, sub perdeaua cea de hîrtie, ceriu*»._ț
din inimă Iertăciune.
Dormi mult și bine. Clnd se deșteptă, soarele
iera sus. Sculîndu-sc, găsi pregătit un prlnz, tot
atît de simplu ca și cel din ajun, și deși-I
foame, mîncă totu-șl cu cumpătare, de teama ca
femeea să nu se fi strîmtorat însa-șl, pentru aj
îngriji pe dinsul așa. Și apoi se pregăti de ple,
care. Dar clnd voi să plătească pentru cele pri
mite, pentru tot necazul pricinuit, Ica nu voi să
primească nimic, zicînd: «Geea-ce-am dat, nu face
parale, și ceea-ce-am făcut, a fost din bună-voe
făcut. Rogu-te dar să binc-voeșli a uita neplăce
rea ce-ai îndurat aice și să-ți aduci' aminte numai
de bună-voea uneea care nu are nimic de vlndut»,
Iei totu-șl stărui, să o înduplece să primească
ce-va. Dar, în cele din urmă, simțind că stăruim
țele sale, ÎI făceau numai neplăcere, își luă de la
iea rămas bun, prin niște cuvinte cum le putu
găsi mai potrivite spre a-șl arăta mulțumirea, și
nu fără o tainică părere de rău, de oare-ce fru
musețe și bunătatea iei îl îneîntase mai mult, de
cum i-ar fi plăcut Iui să recunoască față de cine-va,
în afară de sine. Iea îi aretă ce cale avea de ur
mat, și-I petrecu cu privirile, cum cobora munții,
pană ce-1 pierdu din vedere. După vre-un ceas fel
se afla pe-un drum mare, care-i Iera cunoscut.
Apoi de-o dată îl apucă o mustrare de cuget: ui
tase a-i spune numele său. O clipă stătu la cumpene, după care își zise în sine: «La ce bun?
doar pururea tot sărac am să fiu». Și plecă înainte.
IV
Trecură mulți ani, și trecură multe obiceiuri cu
Iei. Pictorul ajunse bătrîn. Dar pănă să ajungă
bătrîn, iei ajunse vestit. Prinții, îneîntaț! do miminunata lui măestrie, se întreceau care de care,
în a-I hărăzi ocrotirea. Așa-că ajunse bogat, și
avea o locuință frumoasă, chiar a sa, în Cetatea
împărătească. Tineri artiști din diferite provimcii,
ucenici de-ai lui, trăeau pe lîngă^ iei, iear numele
lui Iera cunoscut de țara întreaga.
.
Intre acestea, în una din zile, veni la casa lui
o bătrînă, care ceru să-I vorbească. Slugile, vazînd’o îmbrăcată sărăcăcios și ticăloasă la-ntațoșare, o luară drept cerșetoare și-o cercetata cu
amănunțime. Dar iea răspunse : «Nu pot spune
nimănui, de cît numai stăpînului vostru, Pen“;a.%
am venit». Slugile crezînd’o smintită, o amagir
zicînd : «lei nu ieste acum la Sakyo, și
știm dacă se va întoarce curînd». Dar batri
veni Ieară-și, zi cu zi, săptămînă după săptam
și-n fie-care zi i se spuse cîte altă ce-va, ce
iera adevărat: «Astă-zi ie bolnav», sau «ie
cale-afară de ocupat», sau că «are o muIținj
lume», «și de aceea nu vă poate primi». Totu"9
nu înceta de-a veni, în fie-care zi, niereu U a
ceas și avînd totdeauna cu iea o legătura in v
rată într'o pătura ponosită. Așa-că,
' *
cele din urmă, se gîndiră, că tot ar fij^ț spa.
bine de a vorbi stăpînului despre iea. Ș1'1
seră : «La poarta stăpînului nostru ieste e
tare bătrînă, pe care noi am luat-o drept c
toare. A venit poate mai bine de cinci-zecl
cerînd să vadă pe stăpînul nostru și 11 a v
ne spue anume de ce, zicînd că nu poat vjj
spue dorința de cit numai stăpînului nostr ■
a
am căutat s’o descurajăm, de oare-ce ni se P
să fie nebună. Dar Iea veni mereu. De ac
_
crezut să pomenim despre asta stăpînului
tru, ca să știm ce avem de făcut de acum îna
Atuncea maestrul le răspunse, certîndu-I *•
tru-ce nu mi-a spus nimeni din voi, mal ina
de asta» ? Și Ieși Iei însu-și la poartă, Ș‘ *
foarte prietenește cu bătrlna, adueîndu-și aminte
cum odinioară fusese și dinsul sărac. Și o întrebă
dacă cerea de la dinsul pomană.
Dar Iea i răspunse, că nu avea nevoe nici do
bani, nici de hrană, ci dorința iei iera numai de
a zugrăvi pentru iea o icoană. Mirat de asemenea
cerere, o rugă să între în casă. Atuncea dînsa
Intră în sală, și îngenunchind aice, începu să dez
lege nodurile legatarei ce o avea cu iea. După
ce-o desfăcu, pictorul zări niște vestminte de mătasă, ciudate, bogat împodobite în izvoade de aur,
dar totu-șl ponosite de multă purtare și șterse sau
Ieșite de vreme, rămășițele unor haine minunate,
din alte timpuri, podoabele unei shirobyoshi.
Pe clnd bătrîna desfăcea vestmintele, una cîte
una, și căuta să le netczască cu degetele-I tre
murătoare, o amintire se ivi în mintea maestrului,
seîntee mai întâi tulbure cîle-va clipe, după care
dr-o dată se lumină ca un fulger. In această duioasă
ciocnire a âmintirei, iei văzu ieară-și acel sălaș
singuratec, din munți, in care primise o găzduire,
nerăsplătită, locul cel strimt pregătit pentru odihna
lui, perdeaua de hîrtie pentru moschito, candela
care ardea slaba înaintea altarului budist, frumu
sețe ciudată a celei care danța acolo, singură, în
tăcerea cea de mormîut a nopței. Și, spre mirarea
bătrlnei vizitatoare, iei, răsfățatul prinților, se în
chină adînc înaintea-1, și zise : «leartă-mi necu
viința de-ați fi uitat pentru o clipă fața. Dar sînt
mai bine de patru-zeci de ani de cind ne-am vă
zut pentru ultima dată. Acum îmi amintesc bine :
D-ta m’ai primit odinioară în casă, mi-ai dat sin
gurul pat ce-1 aveai. Te-am văzut danțînd, și mi-a!
spus toată istoriea D-.tale, AI fost o shirabyoshi,
și nu am uitat numele D tale».
Și-1 rosti. înmărmurită și încurcată, de-o cam
dată iea nu-i putu răspunde, de oare-ce iera bă
trînă și pătimise multe, și aducerea aminte prinsese
a-'i slăbi. Dar iei îi vorbi din ce îu ce cu mai
multă căldură și duioșie, și-i aminti multe lucruri
spuse de iea, și-i descrise casa în care trăea sin
gurică, așa-că, în cele din urmă, își aduse aminte
și iea, și răspunse, lăcrămînd de bucurie : «Fără
doar, acea Ființa Dumnezeească, care cătă în jos,
în preajma glasului ruge! mele, mi-a călăuzit pașii.
Dar atunci, clnd nevrednica-mi casă fu cinstită de
vizita augustului Maestru, ieu nu ieram ceea ce
sînt acuma. Și mi se pare o minune a lui Buda,
ca Maestrul să-și amintească de mine».
Povesti după aceea sfirșitul simplei sale istorii.
In curgerea anilor, fu silită, din pricina sărăciei,
să se despartă de căsuța iei, și, Ia bătrîneță, se
întoarse iear în orașul cel mare, în care pănă și
numele iei iera uitat de mult. Pierderea sălașului
îî cășună foarte multă durere, dar și mai mult o
durea că, slabă și acuma bătrînă, nu mai putea
danța în lața butsudanului, pentru a face plăcere
duhului răposatului, pe care-1 iubea c'o dragoste
nestrămutată. De aceea îi trebuea o icoană, în
care să fie zugrăvită Iea însă-și, în vestmintele și
în țierea iei de danț, pe care să o poată atîrna
înaintea butsudanului. Pentru asta se rugase dînsa
fierbinte lui Kwannon, și căutase pe Maestrul,
pentru faima-i de zugrav, de oare-ce, în cinstea
răposatului, iea dorea nu o lucrare de rînd, ci o
pictură făcută cu măestrie, aducludu șl și podoa
bele Iei de danț, cu nădejdea că Maestrul ar putea
sâ binc-voească s’o zugrăvească în iele.
Dinsul ascultă totul, zimbind cu bunătate, și
rise: «Nu are să fie pentru mine de cit o plăcere,
de a zugrăvi icoana de care aveți trebuință. Astă-zi
am încă de isprăvit ce-va, care nu se poate-amîna.
Uar, dacă voi ți să venițl mîne, vă vojii zugrăvi
întocmai precum doriți, și pe cît îmi va sta în
putință de bine».
79
Dar iea zise: «Nu am spus încă Maestrului lu
crul care mă tulbură și mai mult. Și ac sta-i,
ca în schimbul unui atît de mate dar, nu pot să
dau nimic, de cît doar aceste vestminte de dan
satoare. In sine nu prețuesc nimic, deși au fost
odinioară, la vremea lor, scumpe de tot. Totu-șl,
trag nădejde că Maestrul va bine-voi să le pri
mească, vazînd că astă-zi slnt lucru rar, pentrucă acuma shirabyoshi nu mai sînt, îear maiho din
zilele de-acumanumai poartă vestminte de astea».
«Cît despre asia», tăcu bunul maestru, «nu
trebuie să vă gîndiți de Ioc. Nu. Slut vesel, că
am prilejul să plătesc astă-zi o mică parte din
vechea datorie ce am fața de D-voastră. Așa dar
mîne am să vă zugrăvesc tocmai precum dorifi».
Dînsa se ploconi de trei ori înaintc-i, rostind
cuvinte de mulțămire, și apoi zise: Ierte-mă,
Domnul mleu, dacă .mai am încă ce-va de spus.
Penlru-că n'aș dori ca să mă zugrăvească așa pre
cum slnt astă-zi, ci cum obicinueam să. tiu, clnd
ieram tînără, precum Domnul mieu m'a văzut».
Dînsul făcu : «Mi-aduc bine aminte. lerațl foarte
frumoasă».
Trăsăturile cele zbîrcite se luminară de o deo
sebită plăcere, pe cînd dinsa se închina întru
mulțămire pentru asemenea vorbe. Și zise : «Atunci
tot ce am nădăjduit și pentru ce m’om rugat, va
să se-ndeplinească. Dacă Domnul mieu își amin
tește așa de bleata mea linereța, 11 rog să mă
zugrăvească, nu cum slut astă-zi, ci după cum
m’a văzut, clnd nu Ieram bătrînă, și nu Ieram
nici tocmai urîlă, după erm a bine-voit D-nu s'o
spue cu atlta bunătate. O,Maestre, fă-mă tînără iear.
Fâ-mă să par frumoasa, să pot părea frumoasă
sufletului aceluea, de dragul, în cinstea carnea,
ieu, nevrednica, mă rog pentru asta. Dinsul are
să privească opera Maestrului, dinsul mă va ierta,
că nu mai pot danța».
încă o dată Maestrul o rugă a nu avea nici o
grijă, și-i zise: «Vino mine, și Te voiîi zugrăvi.
Iți voiu face icoana aidoma cum ierai, clnd te-am
văzut, o tînără și frumoasă shirabyoshi, și voiîi
zugravi-o cu-aceea-și îngrijire și măestrie, ca și
cum aș zugrăvi icoana celei mai bogate persoane
din toată țara. Nu te mai Îndoi, rogu-ie, vino».
V
Și bătrîna dănțătoare veni la ceasul holărît, și,
pe mato sa netedă și albă, artistul îi zugrăvi chi
pul. Inse nu o icoană, cum se înfățoșa iea ochilor
maestrului', ci amintirea iei, cum fusese în zilele
tinerețe! sale, cu privirea vie, ca a unei paseri,
mlădioasă, ca un bambus, luminoasă ca o tennin,
cu o fecioară cerească sau un în^er budist, în
vestmintele iei de mătasă și aur. Sub vraja periei
maestrului, harul dispărut se întorsese din nou
și frumuseța ofelită înflori ieară-și. Cînd acest
A-a/ieniono-tablou fu gata și însemnat cupecclea-I,
Iei 11 întinse pe o față de matasa. bogată, 11 prinse
pe niște fuștei de cedru, cu capetele de fildeș, c’o
coardă de mătasă de care să fie atîrnat, și-1 puse
într’o mică cutie de lemn alb. Așa îl dete lui
shirabyoshi. Și mai voi să-1 dec și-un dar în bani.
Cu toată stăruința sa Inse, nu putu s’o înduplece
a-I primi ajutorul. «Nu», răspunse dînsa cu lacri
mile în ochi, «leu n’am trebuință, cu adevărat,
de nimic. Icoana ie totul ce am dorit. Pentru asta
ieu m’am rugat, și acum ruga mi-a fost împlinită,
In vieața asta nu mai am ce dori, și, ne mai
avînd ce dori, murind, nare să-mi fie greu sa întru
în calea lui Buda. Numai un singur gînd mă
mâhnește, că nu am ce oferi Maestrului, de cît
aceste podoabe de dănțătoare, cari într adevăr
puțin prețuesc, deși îl rog să le primească, și-am
j
�REVISTA IDEEl
REVISTA IDEEI
80
pSS. «facerea
mea de bine nu însamnă nimic. In c®
podoabele de dănțătoare, le primesc, u daca asta
poate să Vă facă mal mulțămita. Iele îmi vor aduce
aminte de plăcerea ce am avut de a pe rec
noapte In casa D-tale, cînd țj-ailasat toată odihna
pentru cinstea nevrednicului de mine, lara
voeșli să-mi îngădui a-țl răsplăti pentru cele ce-a
folosit, pentru care bunătate ieu ma socot mea
datornicul D-tulo... Dar, acuma, rogu-te, spune-mi
unde locucști, pentru ca sâ pot vedea și leu icoana
așezată la locul Iei» .. Căci lera hotărît, în sine, sa
o pue mai presus de orl-ce nevoi. w ,
Dar lea-șl ceru, prin cuvinte umilite, Iertare, șt
nu voi să-i spue, zicînd că șălașu-i lera prea jos
nic, pentru a fi văzut de unul ca Iei. Și apoi, cu
multe ploconiri, iea-i mulțămi leară-și și leara-și,
și plecă cu comoara-I, plîngînd de bucurie.
Atunci, maestrul, chiemă pe unul din ucenicii
săi: «Du-te îndată după această femee, dar fă așa,
să nu simtă că-1 urmărită, și adă-ml răspuns unde
sălâșluește». Și ast-ieliu tînărul se luă după iea,
fără sâ fie de Iea văzut. Multă vreme rămase duș.
Cînd se întoarse, zimbind, ca unul ce iera nevoit
să spue ce-va ce nu lera plăcut de auzit, zisej
«Am urmărit, o Maestre, pe această femee, afară
din oraș, până la albiea secată, a viului, aproape
de locul unde slnt executați criminalii. Acolo vazuiu o colibă, de acelea în care ar fi putut să sălășlueaseă un Eta : acolea sălâșluește iea. Un loc
părăsit și urgisit, Maestre».
cCu toate astea», răspunse pictorul, «mine ai să
mă duci la acel loc părăsit și urlt. Cît voiu trăi
leu, Iea n'are să mal ducă lipsă de hrană, de-mbrâcăminte și de cele trebuitoare».
Și pe cînd toți ierau cuprinși de mirare, le
spuse istoriea lui shirabyoshi, după care vorbele
Iul nu li se mal părură atlt de ciudate.
VI
In dimineața zilei următoare, ca la un ceas după
răsăritul soarelui, maestrul și ucenicul, îșl luară
drumul spre albiea secată a viului, dincolo de
marginea orașului, la locul celor surguniți.
Acolo găsiră Intrarea micei locuințl închisă cu
un singur oblon, în care Maestrul bătu de mei
multe ori. Nu căpătă Inse nici un răspuns. Apoi,
văzînd că oblonul nu iera sprijinit pe dinăuntru,
îl împinse încetișor la o parte, și strigă prin des
chizătură. Nimene nu răspunse și-atuncl se hotărî
să între. De-o dată, cu o viociune nepomenită, îl
trecu prin minte tocmai simțirea clipei, cînd iei,
un băetan, obosit, stătea, cerînd să fie îngăduit să
între în singurateca căsuță din munți...
Intrînd încetișor, singur, văzu că femeea stătea
culcată, învălită numai c’o fustă zdrențuită, părînd
ca doarme. Pe-o poliță de seîndură, negeluită, rec^°i°scii ^țsudanul de acum patra zeci de ani, cu
tabhța-I : și acum, ca și atunci, o candelă mohorltă ardea în fața Iul Kaimyo. Kakemono zeiței
Induratei, cu nimbul său de lună, pierise, dar pe
paretele din fața altarului, văzu atîrnat propriul
a u gingaș dar, și un ofU(ia sub iei, un ofuda
de-al luIHitokoto-Kwannon,*) acel Kwannon, cătră
care nu se cuvine să te rogi mai mult de cit o
singura data, da oare—ce Iei nu răspunde de
cit la o singură rugă. Alte cele puține mai Ierau
♦ Panditul lulfe.te la Nara, nu departe de capiștea Iul
Duda cel uriaș.
în părăsitul sălaș : doar niște haine de călugărită
și toiagul și scafa cerșetoreasca.
VL
Dar Maestrul nu se opri sa privească la oslea
căci dorea să deștepte și să înveselească pe ac ’
care dormea, și o striga încetișor pe nume, (jQ
cîte-va ori.
M
.
De-o dată pricepu ca murise. Ultlndu-se la la»a v
se minună, căci părea mult mal puțin bătrîuă
O dulceață nedeslușită, ca o nălucă a tinerețel se
revărsase din nou asupra-I: trăsăturile durere!
Ierau îndulcite, zbîrciturile Ierau netezite îu chin
ciudat, de atingerea unul Maestru-nălucă mal
puternic ca iei...
Din Englezește
dc Grigore Goilav.
REVISTA IDEEI
DIRIGUITĂ de P. MUȘOIU
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
35, STRADA TURTURELELOR - BUCUREȘTI
CE ȘTim DESPRE LUTTIE
DE VORBĂ CU NEPOATA
/
I
Transformările Universului
None, Ie numele pe care mi-1 dă nepoata. None, însem
nează «unchiule». lea-ml mal zice și «bătrinelulo» si leu il
zic mal mult «bătrînică».
Bătrinica io o persoană cum nu sînt multe. Iea are 12
ani. Și vrea să știe totul numai de cit, lear cind nu-I lă
muresc totul numai de cit, nu mă slăbește de loc.
De alt-feliu aveți să vedeți. lacăt-o. Ascultați.
— Buna ziua, None.
— Buna ziua, bătrinică.
—- Ia spune, None, de ce există Universul ?
— Ce spui?
— Te-ntreb de ce există Universul.
— Do cc n’ar exista ?
— Asta nu-I un răspuns.
— Vrei altul ?
— Da.
— St.
BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEP
P. Mușoiu și P. Zosin: «Mișcarea Socială» complectă
P. Mușoiu: «Revista Idcel», 9 colecții, de la No. 1—90 45—
Solomon Abram: Destăinuirile unul expulzat . .
-20
ăf. Askinasi: Jertfele Țarului
N. G. Ccrnișevskg: Ce-I de făcut
H. Denis: Socialismul și caracterele sale generale
Gab. Deniile: Evoluțiea Capitalului
1—
C. Dimitrcscu-Iași: Cele două morale
....
-50
Fr. Engcls: Socialism utopic și Socialism științific -50
Grup. Stud. revol. din Paris: Antisemitism și Sionism -20
Col. R, G. Ingcrsoll: Dumnezeu și crearea-I . .
-20
P. Kropolkin: Cătră tineri
-50
—
Vremuri Noi
-50
P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx.
-20
Paul Louis: Sindicalismul Francez
—20
Af. Maetcriinck: Datoriea noastră cea socială . .
-50
E. Malatcsta : Intre țărani
John Sluarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție -50
P. Mușoiu: Cum se explică Anarhiștii
.... -50
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian —50
—
Emanciparea Femeol
. 1—
Intime
1I. Ncagu: Flăcări năbușite
2Seneca: Despre minie
-50
Fr. Stackelbcrg: Femeea și Revoluțiea
Un fecior dc țăran : Noua epistolie cătră muncit, și țăr -20
Cererile, însoțite de cost, se fac la „Revista Ideei".
La Redacțiea, „ Revistei Ideei“ se mai găsesc:
Mediul social ca factor patologic, de Dr. Stincă .
Problema agrară, de Toma B. Abur el . . • •
îndurerații și chinuitorii, de Caius Gracclius ■ •
Ncatirnarca, Din Varlam Ghițescu, 11 n-re apărute
Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4 n-re
Marca Reformă, de Tb. G. Măncscu. . . . • ■
Risul Roșu, de Leonid Andreev
'
Luura, de Cleant Spirescu................................... •
C. Brudariu, invățămintul Poporului. . . . •
Mcntalia, de Th. Cornel
1-25
4—
-75
-50
-50
3—
— Bătrinelule, te socoteam mal tare. OrI-cinc ar putea
să dee asemeni răspuns.
— Ascultă. Am să-ți spun adevărul. Inse pe urmă să nu
mă mal sicii.
— Bine.
— Universul există, pentru-că există. Poți fi cu totul
încredințată, cum-că n’ar exista, dacă n’ar fi să existe.
— Așa dar, None, tu te mulțămestl să constatl ?
— Da, bătrinică.
— începutul hunei nu te preocupă de loc?
— Asupra cuvintulul «început», cată să ne-nțelegem.
Drept vorbind omul n’a văzut nici o dată ce-va incepind.
Observăm transformările sau prefacerile Substanței, cu
alte cuvinte a ceea ce Ie, cu alte cuvinte transformările
materiei energice sau a energiei materiale. Pentru-că nu
vedem nicăerl materie fără mișcare, după cum nu vedem
mișcare lără să fie materie. Dar nu vedem nici o dată ce-va
izvorind din nimic, după cum nu vedem ce-va redus la nimic.
Ideea de început cuprinde numai punctul de plecare al unei
serii de fenomene, determinate de alte fenomene de mal
înainte, cari se văd cu chipul acesta mai departe desfășurate.
Bună-oară, o ființă care începe, urmează șirul strămoșilor
săi. Tot așa, ideea de sfirșit cuprinde numai încetarea unei
serii de fenomene, cari vor fi urmate de altele, cari vor fi
fost determinate de cele d'ntăl. Cu chipul acesta substanța
unei ființi cari se sfirșește, se desfășură mal departe, se
părîndează sub alte forme.
— Atuncea, după tine, trebuie să presupunem cum-că
substanța a existat sau a dăinuit totdeauna.
— Negreșit. Și chiar că această substanță, cu toate că
transformindu-se neîncetat, se păstrează fără nici o pier
dere și fiiră nici o adăogire.
— Dar, cum poate să existe substanța dacă n’a fost
creată ?
— Ce proastă iești. Dacă presupui c’a fost creată de-un
creator, cine a creat pe creator ?
— Nu știu. Asta Ie metafizică.
— Ascultă, bătrinică, ți-am lămurit adesea, că metafizică
nu există. Metafizica, după etimologica cuvintulul, însamnă
*ceea-ce Ie în afară de fizică», adică în afară de realitate.
Ceea-ce Io în afară de realitate, ceea-ce-I ireal, ne real, nu
există. Metafizica, după definiție, nu există.
— Cu toate astea există un necunoscut.
— Mai înainte de toate există un cunoscut pe care tu
ftu 1 cunoști. Există apoi un necunoscut, adică niște lucruri
de cari nu ne putem da samă, din pricină că nu avem
elementele trebuitoare ca să ne formăm o părere. In ase
menea caz, Ie mai ințelepțește de-a nu avea părere, sau,
lTl?(
V*
I
4Î «VO IflSO
măcar,
a« avea o părere trecătoare.
Cit se natinge
înse de
de .părerile trecătoare, Ie neapărată
r
1 nevoe
neve? de-a
J" ~ înlătura*
presilnilr.a-;l„
—
_
__
«
Presupunerile curat inchipuelnice, cind acestea sint in
°punere cu datele științei.
Va să zică, de necunoscut nu ne putem ocupa?
o
InvățațiI nu fac altă ce-va. Trebuie să ne
eupăm de necunoscut, nu înse pentru a ne face din Iei
“ Pricină de aiurări, ci pentru a căuta să-I mieșurăm înmnătatea. Necunoscutul, Ie nepriceperea, ignoranța. Cu-
81
noscutul, Ieste știința. Nu Ie de cit un mijloc de-a măr
gini ignoranța sau necunoscutul, acela de-a spori știința,
cu alte cuvinte de-a înmulți cunoștințele fizice.
— Bine. Admit că metafizică nu există.
— Prea delicat din partea ta.
— Admit, de o cam dată eternitatea sau veclniciea
substanței...
— Iești de-o gingășie nespusă.
— Ascultă, None, tu ți rizl de mine. Cum al să-mi lă
murești inse că Universul, după cum il percepem sau il
simțim, Pămintul și locuitorii lui, nu-s de cit niște pre
faceri ale substanței, cu alte cuvinte materie și energie?
— Drăguța mea, nu-mi rid de tine de loc. Tu Iești o
micuță bună femee, foarte interesantă. Pune mina pe
carte, urmează cursuri. AI să afli cari-s teoriile cele mai
raționale in chcstiea asta. Aceste teorii se intemeează pe
observație, pe experiență și rațiune sau judecată.
— Carî-s teoriile astea ?
— Al auzit de sistemul lui laplace?
—- Da. Știu că Laplace dovedește alcătuirea și evoluțiea
lumilor in spațiu, cu ajutorul unor lămuriri fizice. Cunosc
teoriea nebuloaselor și teoriea sistemului solar.
— Atuncea știi că toate fenomele cerești, se pot lămuri
prin noțiuni experimentale de mecanică. Stările de nebu
loasă, stea, sistem planetar, și așa mal departe, in cari ni
se arată substanța universală', stările astea pot să fie con
cepute ca niște faze de transformizni, izvorind din niște
acțiuni și reacțiunl anterioare și actuale. In chip logic
sîntem aduși să ne închipuim substanța ca foarte difuză
sau împrăștiată la un moment dat, apoi condensindu-se
sau strîngindu-se in anume puncte. Avem o Nebuloasă.
Ajunge, pentru asta, să presupunem cum-că substanța n’a
fost pretutindenea omogenă adică împărțită la feliu, și că
a fost «în oarc-care parte, cum zice Kant, o ușoară pre
cumpăniră dc densitate sau de desime... Pe dată o pornire
obștească s'a revărsat spre punctul acesta : materialele au
prins a curge spre partea asta'... Aceasta chlemare, într’un
punct al spațiului, a unor părticele cari veneau din toate
părțile, a dat naștere, presupunind numai o oare-care ex
centricități, a dat naștere unei mișcări de-nvirtire în
jurul unul simbure, îngroșat încetul cu-ncetul, a luat forma
unei mișcări rotatoare, din ce in ce mal repezi, ajungind,
condensindu-se, la o temperatură neînchipuit de inaltă.
Nebuloasa ajunge Stea. Experiența ne silește să tragem incheerea că, intr’o asemenea masă, condensindu-se din ce
in ce mal mult in timpul invirtircl, există o forță centri
petă, care tinde să ducă părticelele cătră centru, și-o forță
centrifugă, care tinde să le depărteze de centru. Aceste
două f jrțe pot să fie dovedite experimental, și gravitarea,
care izvorăște din Iele, Ie cu atit mal mică într’un punct,
cu cît forța centrifugă-I mal mare. Această forță din urmă,
după cum o arată experiența, Ie mult mal mare la mar
ginea zonei ecvatoriale, unde iuțala-I mal mare. Cînd, în
partea aceasta, forța centrifugă precumpănește forța cen
tripetă, se desprinde o parte din substanță, care ur
mează să se-nvirtească înainte în jurul Stelei. Aseme
nea fenomen are loc In diferite momente ale contractărel
treptate a unei stele, și așa, prin părăsirea de zonă după
zonă, in cursul contractărel, așa dovedește Laplace forma
rea Planetelor in jurul unei stele sau soare. Căutind să lă
murească ce s’ar petrece cind o nebuloasă, care ar ocupa
un spațiu mal mare de cît sistemul nostru solar, și al că
rei simbure ar avea centrul soarelui ca centru al Iei, căutînd să lămurească ce s’ar petrece cind asemenea nebu
loasă s’ar condensa în jurul acestui centru, cum pare să o
facă o mulțime de nebuloase care se observă pe ceriu, Lapiace ajunge să lămurească alcătuirea acestui sistem solar—
Știi tu că de la Laplace toate descoperirile științei n’au fă
cut de cit a-I întări hipoteza, după cum au întărit unita
tea și nenimicirea materiei ?
— Da, dar în sfirșit de ce există Universul ?
— Uite ce, bătriincă. Universul nu-i alte cele dc cit to
talitatea întregei substanțe. Substanța se repartizază sau se
alcătuește in tot felini de chipuri,cari se preschimbă la-nesfirșit. La un moment dat, Universul ieste starea substanței
din acel moment dat. Universul actual ieste starea ac
tuală a Substanței.
— Atunci, după tine, n’avem altă ce-va de făcut de cit
să căutăm a ne lămuri prefacerile substanței.
— Trebuie să —
căutăm
să —
no - dăm
—
- încă—
• Socoteală .și de eil__ ___ ” Așta-I
v
nu
cătuirea substanței.
cea nial mare problema. Și
vom putea-o dezlega «îo cît prin propășirea observației, a
experienței si-a rațiunel. De cite ori observăm bine, ex
perimentăm 'țbine și raționăm bine, facem un pas spre
�REVISTA IDEEI
89
«tartaP-ire Ie mult, că față de alcătuirea?! evoluțiea lumilor,
perirea planetei Neptun, adeverire a legilor gravitărei, prin
experiențele lui Crookes, și așa mai departe Pot ce sa pe
trecut, se petrece și se va petrece, în spațiile cerește, totul
se lămurește foarte lesne prin diferitele echilibrurl ale jiu
tanțel, care circulă, se combină și se desface dupăimpiejurări. leată cum se concepe istorica hunilor și cum se poate
pricepe cum se formează, durează, se preschimbă, iau a tă
— Bine. Pricep că putem lămuri alcătuirea lumilor prin
transformarea substanței în spațiu...
.
— Poți să adaogl și-n timp. Dar să nu uiți că spațiul și
timpul sînt niște plăzmuiri, niște concepții ale spiritului
nostru. Vom adinei asemenea lucru cu alt prilej. Urmează
mal departe.
...
. ,
— Dacă-ml lămuresc alcătuirea lumilor prin transforma
rea substanței, nu pot pricepe cum a apărut, de-o dată, pe
pămint, omul,
,
— Mal intăl omul n’a apărut de-o dată pe pămint. lela
mijloc o evoluție a substanței, înceată, evoluție care dudu
rează de mii do veacuri, din totdeauna.
— Lămurește-mi și mie asta, None.
— Bucuros, dar nu a-zl. Cugetă mal întâi la tot cc-am
vorbit și vină curind să mă vez1'. Noi am căutat astă-zl să
ne dăm samă ce-I «Universul», cu alte cuvinte totalitatea
substanței. După asta trebuie să avem o idee limpede des
pre această parte de Univers, care alcătuește «sistemul so
lar». In urmă vom putea studiea această parte din sistemul
solar, care alcătuește «Pămintul». Și-n urmă, această parte
care alcătuește «Omenirea». Ți-ajunge asta?
— Foarte bine. La’revedere, bătrinelule.
— La revedere, bătrinică.
II
Transformările Pămîntului
— Buna ziua, None.
— Buna ziua, bătrinică. Aî cugetat Ia vorbirea noastră
din urmă,
— Da.
— Și care-I urmarea cugetărel tale ?
— Ceea ce mi-al spus, mă mulțumește.
— Să vedem ce ți-am spus ?
— Substanța nu se poate distruge. Iea se transformă
necontenit.
Bine.
— Cnivcrsul nu-i alta de cil loialitatea substanței, a
materiei energice cu alic cuvinte.
— Bine. Precum ți-am spus, substanța Ieste materie
energică sau energie materială, pentru-că materiea și ener
gica nu se pot desparte una de alta. Studiul tuturor fe
nomenelor ne arată că nu putem concepe materie fără
energic, și din potrivă. Urmează mal departe.
— Putem face unele hipoteze sau presupuneri fizice cari
să se împace cu cunoștințele actuale, și să lămurim cu
chipul acesta alcătuirea lumilor și evoluțiea lor, dindu-ne
samă că-t vorba numai de transformarea perpetuu a sub
stanței^Universul actual Ieste starea actuală a Substanței.
~ Ajunși aici, m’a( întrebat dacă cunosc sistemul lui
Laplace.
. — Mulțămită acestei hipoteze fizice, care se împacă cu
datele actuale ale științei, putem să ne dăm samă cum s’a
putut substanța și poate să se concentreze-n grămezi
ceea-ce numim Nebuloase, cum concentrarea nebuloaselor
a putut și poate să dee naștere Stelelor, si cum, cit s’atinge dc Steaua-Soare, purcede din nebuloasa Calea Lap
telui, cum diferitele Planete ale sistemului nostru, Ncnlun
Lranus, Saturn, Jupitcr, Asteroidele, Mari, Pămintul, Vcnus',
-4,lî-,e p?a!n ir,?intc Ș» dincolo de Neptun, cum
âu dat^^t11 dlr Păl?lle desPăr*lte din Soare. §i cum astea
dîntre "ele^ Lune,or'
gravitează in jurul unora
— Alunei. Soarele sta nemișcat in centrul acestui sistem ?
,llc nu stă nemișcat, nicăerl. Soarele pare tîrit cu
•d
a|n«t0 e Cari ^vitează în jurul lui, cătră un punct
ipl H^rciflp.Ci,re 10 k‘ direciica uneI stelc din consletațiea
_ Ce vor ajunge inse toate hunele astea ?
— Substanța lor se va preface necontenit.
— Pămintul, bună-oară, se va sfirși ? Oamenii Re
vor
sfirși cu Iei?
.
— Nimic nu se sfîrșește, vorbind la dreptul. Asta n ..
Nimic nu se pierde, nimic nu se crează, leată formulă 9tl1’
formismului universal. Totul se transformă. Părnintm
va sfirsi ca planetă, după cum noi ne vom sfirsi ca oim Bc
dar nici o părticică din substanța acestuea, nici o nS1’
cică din cea a noastră, ceea-ce Ie tot una, nu se va plerdo n
altminteri, pe fic-care clipă, pămintul și ceea ce face ni ri
din fel, neapărat că și oamenii, se transformă prin nelnt °
rupte schimbări. In urma răcirilor treptate, pămintul n ’
juns să fie ceea-ce Ieste a-zl. Vieața a apărut pc pămfon
forma actuală, cind această formă a fost cu putință. Din 11
va dispărea sub forma aceasta, cînd această formă nu v
mal fi cu putință. Cu sau fără ființl omenești, pămintul hi
va urma mal departe evoluțiea lui pănă cind, rîsîpîndu ■
energica in spațiu, nu-I va mal rămînea îndestulă pentru
a reacționa împotriva acțiunel determinate de prezența soi
celui sau astrului cu care se va învecina in asemenea timn
— Și ce se va petrece atunci ?
I*
— Acțiunea determinată de prezența soarelui, se poatQ
să-1 aducă să se alipească de acest astru. In tot cazul sub.
stanța pămintească va fi înapoiată unul sistem al univer
sului sau totalitățel universului. Intre acestea pămintul
va putea începe o nouă vieață in urma acțiunel sale asu
pra satelitului său, luna, și-a alipirel acestui satelit de pămint, care se poate să albă loc.
— Snt foarte mișcătoare toate acestea. Aș voi foarte
mult să cunosc în amănunt istorica Pămîniului.
— Asemenea cunoștință Ieste neapărată, dacă voeștl să
al o idee limpede despre evoluțiea omenească. Va trebui
să cunoști cum, încetul cu încetul, in urma scăderilor
treptate a teinperaturel pimintulu', in spațiul inter-stelar,
a cărui temperatură se evaluează cam la 273 grade cen
tigrade sub zero, s’a format o scoarță solidă, scoarța pă
mintească, cum această scoarță necontenit diformată prin
fluxurile și refluxurile solare, prin energiile pămînteștl
interne, prin contractările, prin gazurile atmosferei, după
aceea prin apă, și așa mal departe, cum această scoarță a
ajuns să fie așa cum Ieste astă-zl.
— Asta-I ceea-ce tu numești transformism geografic. Nu
Ie așa?
— Da. Și așa, pentru existența lanțurilor de munți, pen
tru existența ghețarilor, a fluviilor, și așa mal departe,
pentru existența mărilor și continentelor vechi, actuale și
viitoare, găsim lămuriri naturale. Putem să ne închipuim
starea anterioară a materialelor globului nostru, precum
și viitorul lor... Putem să ne dăm samă cum .toate corpu
rile, mal întăl in stare gazoasă în atmosferă, s’au prefăcut
în lichide, după care s’au solidificat, pe măsura răcircî,
cum cele mal grele au fost pornite să ajungă cele dintăl
spre centru, cum atmosfera s’a curățit încetul cu încetul,
s’a despoeat de diferite elemente ce cuprindea în Iea, șt
cum cea mal mare parte au sfirșit prin a se fixa pe pă
mint, în combinări statornice, mal mult sau mat puțin,
cum altele circulă încă in această rămășiță de atmosfera
alcătuită din gazurile aerului actual, lear altele circula
cînd in pămint, pe pămint, cind în atmosferă, ca apa 1
a-zl.. Prin apropiere sau prin analogie, putem concepe, !
niște epoci anterioare, ploi de metale, și ploi de aer liciu ,
în niște epoci viitoare.
— Cum. Ploi de metale ?
x
— Nu te mira. Pe la 350 de grade centigrade, buni oară, a putut să ploae mercur. N’a putut începe să ploa
apă de cit pc la 100 de grade.
M Dc cc ?
— Pentru-că știi prea bine că mal sus dc 100 do Cra
la oare-care presiune, apa fe-n stare de abur sau dc vap
— Și ce s’a petrecut după asta ?
Mrin— Apa cădîa în ploae pe pămintul fierbinte, PrP ‘
du-se numai de cît in aburi, ca să cadă din nou. in
cu iucetul, Iea coperi pămintul și dizolvă unele co I
Treptat-treptat se alcătuiri diferitele straturi, geo San{
reacțiu»1
Și încetul cu încetul, in urma unor acțiuni și FeaR4rea
determinate de condițiile mediului, se alcătuiră, in
jQ
ce o au a-z’, diferitele corpuri simple și compuse,
numim.
aite
— Vrei să vorbești de substanța neorganica,
cuvinte nevlețuitoare. Nu Ie așa?
. K ;nfițo— Da. Nu uita înse că substanța neorganic mțneșază o formă deosebită a viețel. Ivirea unor specii
rale la un timp dat, a unor specii cari nu IU l
REVISTA IDEE!
Înainte sub forma asta, sau, dacă vrei mal bine, trans
formarea substanței in specii minerale, Ie o manifestare
vieață tot alit de reală, ca și ivirea, mal in urmă, a
unor specii vegetale sau animale. Astea, de-altminterl nu-s
alta de cit transformarea substanței minerale In substanță
vegetală și animală. Chimiea nu ingădue Indoealâ in
privința aceasta.
r — Nu se crede oare de obiceiu cum-că substanța ne
organică Ieste lipsită de vieață ?
— Ceea-ce ce numim „substanță neorganică*, trăește-n
feliul Iei, Fără concepțiea mișcărilor atomice și molecu
lare, nu se poate da nici o lămurire fenomenelor fizicochimice. Așa numita prăpastie dintre vieața neorganică și
vieața organică n’are nici o ființă, și alcătuirea compuaului gelatinos organic, care a dat naștere celulelor pri
mitive, cu alte cuvinte celor dintăl ființe organizate. Ieste
Un fenomen tot atît de u'mitor ca și cel al cristalizărel.
Cristalizarea ne arată niște grupări de molecule în echi
libru, luind pururea acelea șl forme geometrico, in acelea-șl condiții. Vegetațiea și animalizarea ne arată alte gru
pări, ale acelora-șl molecule, in echilibrurl deosebite, pu
rurea acelea-șl in acelea-șl condiții.
—■ Cu in știm toate acestea ?
— Asta reesă din nenumăratele experiențe pe cari oa
menii le-au pus față in față, le-au coordonat, comentat.
Vom vedea, mal tirziu, cum substanța organică, indurind
înriurirea mediului, s’a adaptat la mediu și a reacționat
Împotriva mediului. Și cum, in urma nenumăratelor trans
formări, ni se infățoșază sub forma vegatalelor și anima
lelor actuale. Această evoluție Ie legată de evoluțiea geo
logică. Cind, bună-oară, continentele au izvorît din ocean,
alte condiții de vieață au ajuns cu putință Fințele anor
ganice și organice s’au schimbat. Așa-că vezi, 'le cu ne
putință să-țl faci o idee sau să-țl dai samă de ce Ie omul,
fără ca mai intăl să-țl dai samă de evoluțiea generală a
substanței in Univers și apoi de evoluțiea * pămintulul, in
parte. Data viitoare, dacă vrei, vom căuta să ne dăm samă
de evoluțiea substanței organice.
— Tocmai, bătrinelule, ceea-ce vreu.
— Avem să vedem cum se poate concepe, că omul pur
cede din celulă, și cari-s, in privința aceasta, teoriile
actuale.
III
Teoriile transformiste
asupra adaptare!, eredităței și selecțiuneî
— None, știi că ți-am jucat o festă.
— Uite, uite. Ce festă ?
— Mi-af spus în rindul trecut c'al să-mi lămurești cum
omul purcede din celulă.
— Da, bătrinică.
— El, am pus mina pe cărți și astă-zl pot să-țl lămu
resc și leu asemenea lucru.
— Să vedem, aș voi să te-aud.
— Mal întăl de toate, nu trebuie să pierdem din vedere
evoluțiea lumilor și teoriea lui Laplace, formarea nebuloa
selor, formarea stelelor, formarea planetelor.
— Bun.
—■ Pămintul i-o planetă. Iei face parte din sistemul solar.
— Bun.
— In urma răcirilor treptate, din masă gazoasă, în stare
incandescentă sau arzătoare, încetul cn încetul, a ajuns
să fie ceea-ce Ieste acum.
— Minunat. Mal înainte de toate trebuește să ne dăm
samă de evoluțiea generală a substanței, apoi de evoluțiea
particulară a Pămintulm, în această evoluție generală, după
care să căutăm a pricepe, din această evoluție particulară,
evoluțiea specială, care, pe Ungă alic urmări, are
exis
tența ființelor omenești. Asta vrei să-mi lămurești?
— Da, și pentru a ne da samă de evoluțiea asta, tre
buește să studiem mal întăl diferitele straturi geologice,
ce s’au format treptat Ia suprafața Pămîntulul, pentru-că
în aceste straturi găsim urma diferitelor ființl cari s’au
părindat pe planeta noastră. Toate aceste ființl purced din
celulele primitive.
— Aș dori să cunosc ce idei al in privința aceasta..
— Lucru lesne de priceput. Straturile cele mal adinei
sînt cele mal vechi. Gind cercetăm cuprinsul diferitelor
straturi, plecind de la cele mal vechi pănă la cele mal noi,
vedem că afară de straturile cărbunoase, cari nu cuprind
pici o urmă de ființl vil, în celelalte găsim ființl din ce
*n ce mal perfecționate, po măsură ce ne apropiem de
83
timpurile noastre Cu chipul acesta pricepem cum-că șirul
acestor perfecționări Ieste neîntrerupt, pănă la omul de a-zl.
— Știi tu, bătrinică, cum se chleamă studiul acesta, al
fosilelor, sau, dacă vrei mal bine, studiul a ceea-ce se află
în straturile geologice, studiul rămășițelor sau urmelor
ființelor vil dispărute ?
— Da. Se chleamă „Paleontologie*. Ciudat nume.
— V ne de lă grecescul: Paleos-nec/iin, antic, Logosșliință. Știi tu inse prin ce Ie controlată și complectată
Paleontologica?
— Nu.
— Prin alte două ștințl. Prin Anatomiea comparată și
prin Embriologie. Despre astea am să-țl vorbesc. Dar ur
mează acum mal departe.
— El, s’a crezut îndelung cum-că omul și lumea au fost
create.
— Draga mea, sînt o mulțime de oameni cari rnalcred
asemenea lucru și a-zl.
— Știu. Cel cari nu cunosc teoriile lui Lamarck și Darwin.
— Cari-s inse teoriile astea ?
— Doctrina lui Lamarck, numită Transformism, stabi
lește că toate speciile vil aflătoare, purced dinlr’un număr
restrîns de tipuri ancestrale, străbuniceșt*, foarte simple.
— Și pe ce se intemeează Lamarck, ca să stabilească
asemenea lucru ?
—Pe Adaptare și pe Ereditate. Astea sînt două legi fun
damentale. Adaptarea Ie propriclatea sau însușirea cc-o
arc ori-ce ființă viețuitoare, de a-și pune organismul, pe cil
cu putință, in legătură sau in armonie cu acțiunea pe care
împrejurările incunjurătoare o îndeplinesc asupră-i, și de-a
dobindi cu chipul acesta însușiri nouă. Experiența, intr’adevăr, arată că întrebuințarea deasă și neîntreruptă
a unul organ, întărește încetul cu încetul organul acesta,
îl dezvoltă, îl mărește: pe cînd. lipsa de întrebuințare ne
întreruptă a unul organ, îl slăbește pe nesimțite și tinde
a-1 face să dispară... Ereditatea ie proprietatea cc are ori-ce
ființă vie de-a trece urmașilor săi, in împrejurări obicinuite,
normale, însușirile de formă și dc funcționare sau de lu
crare cc le arată chiar iea, și de-a păstra însușirile ce le are.
— Și tu găsești că aceste două legi lămuresc transfor
marea ființel.r vil de la celulă pănă la om?
— Mai ie Dariuinismul sau teoriea selecțiuneî, care a
fost dezvoltată de Darwin.
— Ia să vedem care îe teoriea aceasta.
— Selecțiunea ie fenomenul care face să supravicfucască
indivizii cel mai bine adaptați la împrejurări. Observarea
arată că omul poate aduce înadins la îndeplinire, și în chip
calculat, ceea-ce numim selecție artificială. Bună-oară, un
grădinar va sămăna semințele unei plante a cărei floare n’are
de cit numai cite-va pete de roș. Dintre plantele celei dea doua generații, va sămăna numai semințele celor mal roșii.
Tot așa va urma Ia a treea generație, la a patra, și așa mal
departe, și, la capătul unul număr de generații, va căpăta
o floare cu totul roșie. leată ce numim Selecție artificială.
Ceea-ce putem face cu plantele, putem face șj cu anima
lele. S’au făurit în chip artificial, prin încrucișări și creș
teri anumite, anumite rase de cal, de bol, de ol, de porci, de
porumbel, de cini, și așa maî departe... Darwin a stabilit că
ceea-ce face omul înadins și in chip calculat, ca să dobân
dească tipuri modificate de vegetale sau de animale, are loc,
se îndeplinește firește, în chip mecanic, prin selecțiea
naturală, mulțămită luptei pentru existență.
— Aici, bătrinică, Ieste timpul să vorbim de Anatomica
comparată și de Embriologie... Anatomica ie studiul des
criptiv al ființelor organizate. Anatomia comparată le stu
diul comparativ al organelor diferitelor iiințl organizate.
Studiul acosta deslușește ereditatea, rațional, cu alte cu
vinte deslușește unitatea structural organismelor, cu toate
deosebirile purcese din adaptare. Anatomiea comparată ve
rifică și complectează teoriea evoluției ființelor vil, stabilită
de PaleontoJogie...EmbrioZopiea ie studiul dezvoltare! orga
nismelor din perioada dinaintea a ceea-ce s’a numit naș
tere. Embrionii reproduc în chip prescurtat, în cursul dezvoltărel lor, forme la feliu cu cele prin cari au trebu-t sa
treacă animalele inferioare, strămoșii lor. Acest studiu des
lușește adaptarea, rațional, cu alte cuvinte deslușește pre
facerile îndurate de organisme, cu toate asemănările pur
cese din ereditate.
,
— Atunci embriologiea vine să complectezc și sa veri
fice teoriea evoluției ființelor vil, stabilită de Paleontolo
gie și de Anatomiea comparată.
— Fără doar. Cu chipul acesta ajungem la Incheerea că
știința, în timpul de față, stabilește acestea : Din însă-șl elementele substanței ncorganice purcede, la un moment dat
ț
�IlVlSTA ibilkl
84
r evista
ceea-ce, de la începutul societăților, nu icl...
&<le
cit un fapt brutal, urmarea antagonismului
V
-ir.
bar care deosebea pe oameni.
,Jrtl
Cu toate astea, putem spăla știința de ace™abatere de la legile eterne ale dreptătel
;
aceea că n’a susținut nici odată că ar fi U!?1
sită, prin aceea că maturitatea-I, îmbIelgULn£
îndreptează eu timpul greșelele răvărsătoâ™
iei tineret!, după cum lancea lui Achille. div;,
Pelias, vindecă rănile făcute de lea.
u
Nu-I tot așa înse, cît se atinge de legea pe
ligioasă: purceasă, după credincioși, chiar din
izvorul orl-cărel vieți și orl-cărel lumini, asta
nestrămutată și nu se poate-ndrepta, de oare-ce
de la început chiar, lea a lest veritatea cea mai
desăvîrșită, și veritatea nu se poate schimba
Cu chipul acesta, chestiea se pun limpede de
Paraf-Javal.
la sine: sau insultarea Dumnezeească a fost
Urmează:
rătăcită, menind fatal o parte din omenire ro
Transformările celulelor.
Strămofu pinfelor mefuiloarc dc a-zi și transformările lor. biei: sau toate stăruințele civilizației pentru
Filosofica transformistă. Transformismul universal și emanciparea neamurilor au fost tot atîtea nele
urmările Iul pentru omenire.
giuiri, sau toate îndreptările savîrșite, în calea
Lucrarea aceasta va să apară și in carte aparte.
asta, au fost tot atîtea fără de legi, cari-șl aș
teaptă pedeapsa?
Rămîne ca judecata să aleagă, pentru-că cre
SPARTACUS
dința Ie mută și n’a căutat a descurca nici o
— RĂZBOIUL ROBILOR —
data această contrazicere zguduitoare.
In lumea de fier din vechime, veți găsi, la
Pe Ungă Ajutorarea oamenilor între sutele de neamuri, împrăștiete de la ‘Coloanele
sine, unul din factorii evoluției sociale iesle lui Hercule pănă la țărmii Indulul, de la de
și Libertatea, poate încă cel mai de samă. serturile Scitici pănă la valea Nilului, veți găsi
Pilda celor ce au luptai ca să înlăture pretutindeni/și cu acelea-șl caractere, cu* toată
robiea cea veche, poate să slujasca drept deosebirea de seminții, de moravuri, de religii, de
cea mai mare învățătură robilor din zilele legi, acest așezămlnt al robiei, care Ie ca o le
noastre.
gătură obștească între popoare. La Roina ca și
Soarta acestor robi nu se va îmbunătăți la Memfis* la Cartagena ca și la Ierusalim, la
pe deplin de cit înlăturlnd toate îngrădirile Atena ca și la Babilon, sub casta cea mal dis
ce se pun Liberlăței...
prețuită, veți întîlni o ființă fără de nume, fără
P. M.
rudenie, fărâ familie, singură și mută în mij
. «Studiind-o în istorica Ici primitivă, vedem locul gloatei, jertfa disprețului tuturor și-a celor
limpede că robiea nu-I o întemeere omenească, mai crude tratări. Pentru această ființă nu există
ci un fapt providențiala.
nici lege, nici patrie, nici religie, nimic din ceea-ce
Așa vorbea, acum atîția ani, într’o teză vestită, face vieața celorlalți oameni. Cu toate astea, pe
împotriva emancipărel negrilor, un publicist a- această sârbădă aretare, pe această oglindire a
juns de-atuncl la cea mal strălucită treaptă, nimicului, se sprijinește, ca pe o temelie eterna,
Garnier de Cassagnac.
uriașa povară a societăților vechi, cari s’ar i
. Providențial. leată dar, una din cele mal pă prăbușit fără doar daca această temelie ar li
cătoase nedreptăți savîrșite vre-o dată de oameni, fi încetat măcar o clipă de-a fi.
,
întemeere de silnicie și barbarie, prefăcută de
Și această nedreptate Iera pănă într’atlt (ie
un filosof stricat într’un fapt necesar si fatal, patrunsă-n moravuri, în cît vreme de veacul>
izvorlt din înțelepciunea necunoscută șî sflntă, nici o protestare serioasă nu se ridică, nici
care se presupune că clrmueste întî’mplările îndoeală nu cuprinse mintea oamenilor, mc
istoriei și soarta lumel.
silință de-ndreptare nu se făcu. Avură loc cun Acest fatalizm, izvorlt din rătăcirile metafizicei, plite* răscoale de robi. Filosofii, în cele mai se raziină, de alt-felifi, pe autoritățile cele mai drăznetc concepții ale lor, n’au atins nici 0
venerate, mai vechi. Fapt dureros, toate religiile măcar’c’o îndoeală legitimitatea acestui a§.‘
pămîntulul, toate legiuirile și toate filosofiile, au rnînt al robiei, pe care-I socoteau ca teme *
consfințit robiea, și-n principiul, si-n urmările sflntă a orl-cărel stări sociale, Insu-șl ure.
Iei. Asta-I înscrisă cu litere de foc în cărțile nisinul, cu toate cele ce s’au zis despre
sfinte ale tuturor popoarelor, nu ca un fapt numai că n’a adus nici o schimbare starei *^
trecător, ci ca o hotărîre fără apel a voinței teriale a robilor, cu toate că primindu-I
j
DumnezeeștI Asta slujește de bază celor rnaf împărtășirea sa, le-a consfințit în mod i ‘
strălucite concepții ale legiuitorilor din vechime, josorîreâ, si le-a făcut din supunere o a* .
credința, Înțelepciunea omenească si legea, s’au sflntă. De altrninterca, admițînd simbolu
unit ga consfințască, prin zdrobitoarea lor înțe gător, care menește unei robii eterne/ o parte
nea*
legere, această jignire adusă moralei si dreptu din familiea omenească. Creștinismul Iera
î
rilor naturel. Aștea au întemecat ca principiu
sufereau dc
parat adus să nu vadă în cel ce £—
ceea-ce s’a numit substanța . organică. AcțasJJll^bsS"!?’
tanaformată, a imbricat pe rind forma de celulă, forma
diferitelor vietăți, după aceea forma de om. Daro Ă
ne lămurim toate astea in amănunt. 1 u șui, m ves c
caresintem, nu trebuie să lăsăm nimic pe sama a ct-ea-c.
ar fi in afară de fire. Vreu să ne dăm samă și de totali
tate si de-amănunte. Dacă va li vorba de hipoteză, iți \oiu
răspunde: a Poale fi dreaptă, poate «ă fie greșită ». Dacă
vei voi s’o primesc, va trebui să-mi arăți că dmsa explică
fapte, că nu-I in opunere, in nici o privință, cu
țele aflătoare, într’un cuvint că se razuyă pe ql^evarl, pe
induceri și deduceri drepte.
— Asta, bătriuelule; nu mi se pare ușor.
— Ce-I ușor, îo ce șfm, Ce-I greu, Ie ce nu știm. Tre
buie să ne limpezim ideile, dacă vrei, ca data viitoare, să
studiem leoriea celulară, împreună. Asta vom face-o cu ntlta mai lesne cu dl avem acum o concepție limpede des
pre marile legi, ale evoluției ființelor Aceste legi, cum am
putea foarte lesne s’o dovedim, nu fac de cit să lee loc
printre diferitele legi ale evoluției substanței.
8â
IDEEI
cît urmașii blăslămați a lui Chain. Cît despre
jnrlurirea ce a putut îndeplini Creștinismul asupra emancipărel treptate îndeplinită de vreme,
această înrîurire a fost nepomenit de exagerată
je teoriile sistematice ale școalelor moderne. Nu
vedem nicăerl ca Biserica* să se fi ridicat vre-o
dată împotriva așezămîntulul robiei în sine.
Monumentele istoriei mărturisesc, din potrivă,
că aceasta n’a disprețuit nici de cum foloasele
ce a putut trage din a’șezărnîntul robiei: prelațîi,
popii, corporațiile religioase, au avut în tot tim
pul un număr nepomenit de mare de robi sau
șerbi. S’ar putea cita o mulțime de pilde des
pre apriga și lacoma stăruință a clerului întru
a-șl susținea, și asta pănă în timpurile moderne,
așa ziseîe-I drepturi asupra iobagilor de pe mo
șiile sale. De observat că sub ocrotirea crești
nismului se-nternee robiea în America, pe cînd
In Statele civilizate ale Europei începea a pieri.
De asemenea istorica nu va uita, că-n feudele
sau bunurile eclesiastice găsi veacul al XVlIl-lea
și Revoluțiea franceză cele din urmă victime
ale serbiei. Pănă în ceasul din urmă, cu toate
legile, cu toate ordonanțele parlamentelor, cu
tuată opiniea publică, Biserica nu voi să-și li
bereze șerbii sau iobagii deloc, și, spre rușinea-!
eternă, trebui ca Revoluțiea să ’i 1 smulgă din
mini.
La Romani, popor războinic în toată puterea
cuvîntulul, care, pe lîngă asprimea moravurilor
militare, mai întrunea și lăcomiea semințiilor ne
gustorești, robiea avea un caracter poate și mai'
cumplit de cît la celelalte popoare din vechime.
Definițiea lor legală a robului respiră, cel mai
sălbatec dispreț al omenirel: Mai nimica de cît
nimic. Toate păcătoșeniile omenești sînt cuprinse
în acest text crud și nesocotitor. Varon, soco
tește robii printre uneltele de arat. Cicerone
Jjine-voește a-i însuma printre vitele de muncă.
In de obște, robii Ierau priviți ca lucruri. Stăpînii puteau să-I supue la cele mal crude pe
depse, pentru vinele cel mai ușoare, să-I arunce
fiarelor din circ, să-I supue la* cazne, sau să-I
arunce în heleștae, ca să-și ingrașe tipării lor
favorili, Cînd un rob Îșî ucidea stăplnul, se
făcea să pleară cu Iei toți tovarășii lui nevinovați. Patricenil romani șî proprietarii bogațl, ca
și seniorii din vrîsta de ‘mijloc, Iși aveau închi■ sorile lor domestice, ergasluluin, unde munceau,
șfășiați de lovituri, cu lanțuri la picioare, cei
cari încercau mîniea cruzilor lor stăpînitori.
Cînd se zice, în chip atît de ușuratec, cum-că
starea materială a vechilor robi, Iera, într’o pri
vință, mal puțin aspră de cît acea a iobagilor
și chiar a unor clase de salariațl, întru cît stăplnil lor aveau interes să-I hrănească cum se
cuvine, pentru a scoate de la Iei o mai mare
cllime de muncă s6 face o presupunere gra
tuită, pe care nimeni nu și-a dat osteneala s’o
adeverească. Sau se are în vedere robii de casă,
cel cari Ierau aproape de persoana stăpînului,
‘Și cari alcătueau ca un felin de aristocrație în.
casta lor. Cît se atinge înse de marea gloată a
celor cari Ierau întrebuințați în marile exploa
tări agricole sau industriale, soarta lor Iera cum
. pu se poate nîal păcătoasă. In Sicilia, în Cam
pania, pămînturl îmblelșugato, bogate, împărțite
în întinse proprietăți, stapinite de elitră cîțl-va
Senatori sau cavaleri romani, o mulțime de ta?
bere de robi Ierau Întrebuințate la ‘ muncă, și
acești plugari in lanțuri, mureau de foame. Asta
Ie și una din pricinile celui dintâi războiu șerbesc. Tot așa se petreceau lucrurile in întreaga
Italie, Diodor ne spune că nu se dădea hrană
robilor plugari și păstori, și că nenorocițil aceștia
ierau siliți să fuga în cete, să alerge să prade
la drumul mare. Ie deșănțat lucru de a împru
muta acestor vechi chiriți* pe jumătate barbari,
calculele și combinațiile" economiștilor englejl.
Trăgătorile și caznele li se păreau mijloace cu
mult mai simple si mal cu samă mai economi
coase pentru a înlătura lenea sau istovirea jert
felor lor. Cînd boala, bătrîneta, nevolniciea sau
scliilodirea, făceau aceste jertfe să nu mai fie în
stare a mai sluji la ce-va, și cînd nu mal puteau
să fie vîndute, se punea să fie ucise, sau Ierau
lăsate în rîpele drumului ca să slujasca de
hrană păsărilor rîpitoare, de pradă
Vecînicul războiu, pe care Roma îl întreținea
împotriva tuturor popoarelor, avu drept rezul
tat, pe de o parte, sporirea robilor în Italia, prin
prizonierii de războiu, lear pe de alta, istovirea
populației indigene. Vechea seminție italică, se
minție ele agricultori și soldați, din care se recru
tară atîta timp legiunile, mergea stîngîndu-se, is
tovită prin îndoita lucrare a unei legiuiri mis
tuitoare și a unei lupte neîntrerupte. Această
împuținare a populației făcu mai cu samă spălmîntă’toare progrese după distrugerea Cartagenel.
Patricienii, nobilii și cavalerii nu numai că uzur
pară pămînturile domeniului public, mai în
ghițim, treptat-treptat, prin hipotecă și camătă,
micile moșteniri ale plebei. Și cum aceștia găsiră
mal mănos de-a urma sistemul vechiului Catone,
și de-a preface pămînturile de muncă în pășunat, iei răspîndiră pe nemărginitele lor proprie
tăți, latifundii, păstori robi, cu cari înlocuiră
pretutindeni muncitorii cei liberi, muncitori aduși
•cu chipul acesta la cea mai cumplită sărăcie sau
siliți să se expatrieze, să emigreze. Se știe de
cîte existențe omenești se alcătuea largul unul
nobil cetățean roman. Unii mistueau pănă la
două-zecl de mii. Izbînda nu furniza atîția cap
tivi. Trebuea să se mal cumpere de pe toate
piețele lumel. Strabon povestește că pe pieata
din Delos, din Cilicia, se vindeau adesea, întru
singură zi pănă la zece mii de robi, pentru slujba
cetățenilor cetățel-regine.
Nimic mai sfînt de cît constituțiea asta: toți
cei cari îndrăzniră sii o atingă, pieriră Grahil,
mai cu samă, voiră să împiedice scăderea po
pulației Italiei, mărginind uzurpările marilor pro
prietari, alcătuind din nou clasa cultivaturilor
liberi, prin dare de pămînt cetățenilor săraci,
ceea-ce aducea neapărat împuținarea treptată a
robilor, dînd drept de cetate Italienilor, și asa
mai departe. Dar șleahta bogătașilor zdrobi în
germene aceste mari reforme, și ambii nobili
tribuni fură jertfiți pe rînd pe altarul zeului
Hotar, fetișul etrusc, paznicul moștenirilor, ne
cruțătoare * și tăcută emblemă a proprietățel
patricienc.
Nimic nu mal împiedeca șuvoiul. Și, pe vre
mea cînd Sparlacus porni răscoala lui vitejască.
�REVISTA IbEEÎ_____________________
8b
la anul 73-71. înainte de ora noastră, agri- timpul să scape dc răzbunarea stăpîuuiuî i
^imrTlera ruinată pe două-zeci de veacuri, se armară, fugind, cu cuțitele și cu satlrein r
tate prin bucătării. Ieșind din Capua, ieY », JJț*
Italia prefăcută în nemărginite PaȘ»nl>lear
blfcL romană se alcătuea de-o mîna de satrapi, niră niște sărăbănl încărcate cu arme de-aln ,
diatorilor: puseră mîna pe armele astea
cari domneau peste niște turme de robl.
grosară gloata cu cîte-va cete de fugari * si‘n '
Dintre acești nenorociți, ierau un i
destinat! cu deosebire sa se ucidă unu pe al , pară în cele din urmă un loc strașnic de întvf
în circ,’ pentru petrecerea poporuhU vomam . - așezat pe un munte...Freinshemius, în Sunh’in 1 ’
cești gladiatori, de la gladms, spada, se luptau, la* Tit-Liviu, presupune că acest munte Iera V *
fie' uni! în contra altora, lie in contra animal ’ zuviul... După ce zdrobiră cîte-va trupe trimp
lor sălbatece, pentru-că leii, panterelej si tigri , împotriva lor din Capua, ceea-ce le îngădui
ocrotit! de legea romană in Alnca și Asia, ierau se echipeze milităreste,^ se gîndiră să-si deflSa
chiematl la aceste serbări de moarte Ș1 acești organizare regulată Fără îndoeală că-n clipa de °
sălbateci actori ai deșertului, ierau salutați prin porni împotriva putere! romane o luptă nebi?
strigătele de înflăcărare ale unei mulțimi aprinsa nească, această mînă de robi trebuiră să 8te
păna la nebunie, cînd sfâșiau jertfele omenești multă vreme la gîndurl și să cîntărească toate
pe arena stropită cu esență de șofr..n sau cu părțile opuse. După furtunoase dezbateri no
alte mirezme. In jocurile publice nu rar se ve stîncele Vezuviulul, în fața mărel Tireniene
dea apărînd pănă la o mie de parechi de gla aceștia aleseră trei capi, din cari întâiul iera
diatori. Se știe că după biruirea Dacilor de Spartacus, cel care trebuea să dea numele Im
Traian, muri’ră vre-o zece mii din aceștia, în jo acestui războia și să lese neamurilor apăsate o
curile cari durară nu mal puțin de cît o suta pildă mare și-o vitejască amintire. De nație Trac
înse de seminție Numid, Iei întrunea pe lingă în
două-zeci și trei de zile.
Cînd se luptau numai unii cu alții, iei Ierau adu focarea sîngelul african, fiorii de neatîrnaie si
nați la locul pe unde intrau în circ, doi cîte doi, duhul războinic al neamurilor barbare, geniul
după mărimea, puterea sau îndămînarea ce-aveau, unui căpitan, cît și o blajinătate necunoscută
și lupta pornea. De îndată ce un gladiator iera moravurilor din vremea aceea. Dînsul slujise
rînit și înclina armele-i ca semn de înfrîngere, cît-va ca auxiliar în legiunile romane. Prea
biruitorul întreba pe privitori din ochi: dacă ace mîndru înse pentru a se împăca cu o supunere
știa găseau cu cale să grațieze pe biruit, ridicau deghizată, sub numele de alianță, dezerta în
mîna-n sus cu degetul cei gros îndoit: la din capul unei cete din vrednicii săi tovarăși. Fiind
contra, ridicau mîna-n sus cu degetul acesta prins, fu vîndut după aceea ca rob. Bărbățiea
întins, și nenorocitul gladiator Iera de vieață lui și puterea, făcură să lie păstrat pentru slujba
stins, ftlorțl și pe moarte Ierau după aceea tirîțl de gladiator. Femeea Iui, care îl însoțise în
cu căngile’pe nisipul însîngerat și grămădiți în expedițiile lui, îl împărtăși și robirea și’ fuga.
• spoliariiun, unde se dădea lovitura din urmă Ca și acele viteze tovarășe* ale războinicilor Nor
celor ce mai suflau și cari nu se putea aștepta dului, lea avea meserieâ să cetească în viitor,
prevestindu-i, se zice, tragica lui mărire.
să se tămăduească, ca să lupte la alte jocuri.
Această petrecere crudă fu în uz vreme mai
Istorica nu cunoaște din trecutu-i nimic mai
bine de șase veacuri: Romanii o rînduiră în mult. Din toată vieața-I nu se cunosc de cit
toate țărife unde li se-ntindea domniea, și ră cîte-va fapte cari l’au 'ilustrat. Iei nu apare de
mășițele Iei se găsesc încă și astă-zi în luptele cît o clipă în analele omenești, pentru a îmbo
de tauri ale Spaniolilor.
găți cu un nume pleiada acelor eroi misterioși,
Gladiatorii nu se luptau înse numai în circ: cari se ridică în unele ceasuri pentru a pro
ospețele, înmormîntările, serbările particulare testa împotriva nedreptate!, sfîrșindu-se. Cît se
aveau drept adaos îndatorat, aceste priveliști de poate de singurateci, fărâ părinți fără urmași,
omor, cari făceau veseliea cea mal nespusă a se ivesc de-o dată pe planul întăl al istoriei și
tuturor claselor societățel. Nici un popor nu se pierd a doua zi în cazne sau ,lupte.
mu Iei nu
simți vre-o dată o mai cumplită aprindere ca sînt văzuțl de cît o singură clipă, la licărirea
sa vadă sîngele omenesc curgînd. Cea mai mare spadei ce-au tras-o pentru o cauză a cărei izparte din personalitățile de frunte, nutreau la bînda dînșii nu vor vedea-o,
1 1---- , dar care le va
sme o mulțime de cete de nenorociți de aceștia, înălța temple sau monumente.
hărăziți morțel, și maeștri de scrimă, laiuștt
Pretorul Claudius, trimes de Roma, veni Iară
deprmdeau din lei cu dileritele soiuri de lupte zăbavă să împresure stînca pe care Ierau tăbăca să fie vînduțl sau închiriati.
ruitl răsculalii. Numai o ieșire le Iera aces o <.
In anul 73, înainte de era noastră, două sute deschisă: Iera o parte unde terenul, tara
dm asemenea robi, închiși într’o scoală de ase- muche, alcătuea o prăpastie care înfiora P£n
menea som. la Capua, în cea mai mare parte și dădea amețeli pană și celor mal
xj
bali, Traci sau Germani, se puseră la cale să Spartacus nu’stătu la cumpeae de loCii . p0.
SSt>U-iS^V dPblndeasca libertatea cu arma-n
se tae toți curpenii de vilă sălbatecă, cari, «
m i. ^rdeJul părea priincios: cei mai buni '«-p- pereau
stîncele, alcătui niște scări lungi, f
nfra?
îerau Prin& cu legiunile lor
fără din Italia: Metelus si Pompeiu în Spania5 care, îndată ce se întunecă, lăcu sa i se c%înCâ
soldați!, om după om si în ceea mal
a
tăcere, pe cînd vîntul noptel ÎI legăna de'
abizului. învăluind după'aceea cu rapt,,
tabăra pretorului, Isl izbi trupa asupra
. te
nilor apucați pe neașteptate, ii zdrob
HEVtel’A IDEE!
de-a avea vreme a se ntruni și ramase stăpln
pe bagaje și arme. .
r Această intae izbînda a unei gloate, care fu
sese nesocotită, lu hotărîtoare. De îndată ce se
află, că cumplitul pilum, un feliu de șpagă, a
legionarilor, se zdrobise de niște arme de robi,
o mulțime de văcari și de ciobani fugari veniră
să se strîngă în jurul conducătorului îndrăzneț.
Acesta numără, în scurt, până la zece mii de
aceștia. Dar, cu toate că-i stăpînea prin su
perioritatea curagiului și a geniului său, cu
toate astea Iei nu îndeplinea de cît o slabă au
toritate asupra acestei adunături vijelioase de
oameni de toate neamurile, prea adînc rlnițl de
serbie pentru a-și da samă de cît prețuea unirea
In niște împrejurări atît de serioase/ și cari se
lăsau tîriți une-ori în expediții răzlețe’ de cătră
conducătorii cari-I aveau aparte. Pra'da si răz
bunarea păreau apoi a-I înteți mai mult ’de cît
mărețele urmări ce le făgădueâu izbînda, și trebui
să fie lăsați să devasteze mal multe cetăți din
molateca și îmbielșugata Campanie. Cu 'toate
astea, Spartacus, putu să se arunce în munții
Lucarnei, taren priincios pentru o oaste cărei
ÎI lipsea organizarea și disciplina. Bătu pe rlnd
pe cei doi locotenențl al pretorului Varinius.
Curînd după aceea bătu pe însu-șl pretorul, care,
într’o luptă nenorocită, își prăpădi și trupele si
bagajele și calul, pănă și ‘fascele pre'torienc. Nici
de data asta, Spartacus’ nu putu să-și împiedice
soldați! de-a pustii mai multe cetăți ale Lucaniei
cu toate că le atrase luarea aminte că, prin ase
menea sm ntită purtare, aruncau de partea ro
manilor niște popoare sătule de jug și cari ar
fi sprijinit poate revolta lor.
Izbînda atrage fără îndoeală mulțimea. Uimi
toarele izbînzl ale lui Spartacus, proclamațiile
lui cătră toți apasații Italiei, îi îngroșara în
scurtă vreme' armata,'pănă la numărul de șapte
zeci de mii de oameni. Dînsul își statornici cuartierul general aproape de Turi’um și-n timpul
ernei se îndeletnici să-și organizeze atît militărește cît și politicește neregulatele-1 gloate: pro
mulgă legi și regulamente cari fură primite de
cătră toți fugarii, gali, etrusc! și latini, cari In
trară în'asemenea ligă slintă Un fragment din
Salusțiu chiar ne arată cum-că legea lucaniană,
ajunse obștească la toate adunăturile de robi
fugari, căror le dădu naștere această mare
mișcare, ajunsă obștească'chiar la fugarii de
peste Padu. Aurul și argintul nu iera voe să cir
cule în tabăra lui.* Dînsul primi pe toți negu
țătorii cari aduceau fier, cumpără cal, puse a se
. lauri arme, desfășură, într’un cuvînt, activitatea
unui căpitan și iscusința organizatoare a unul
bărbat politic.’
vCu toate astea, Senatul Roman, care mai întâi
săipuise față de această răscoală nesocotirea
trufașă pe care baronii din vrîsta de mijloc o
uratară mai tîrziu față de răscoalele iobagilor
Și ale burgherilor de prin comuni. începu să
]ie cu totul cuprins de grijă, și trimese împotriva
ml Spartacus pe cei doi consuli de-o dată, ca
ui primejdiile publice cele mari
In clipa asta se arătă ieară-și în oastea robilor
acel păcătos duh de răzletire, care avea sa
m fie atît de vătămător. Galii și Germanii voiră
8?
să alcătucască un corp deosebit și ajunseră să
fie bătuți de consuli. Cei ce scap'ară, fură no
rociți să întîlnească pe Spartacus, care să I scape
și să-l primească la iei. Cit despre acesta din
urmă lie că asemenea neînțelegeri 11 făcură să
renunțe la întinsele-1 planuri, de a distruge pu
terea romană, de a distruge robiea, lie că singura-i țintă, după cum o spune Plutarc, ar fi
lust să-și conducă tovarășii spre țara natală,
spre libertate, iei părăsi Lucania și Îndeplini
acel marș uimitor, de-a lungul Apeninilor, străbătlnd Italia, care Iera plină de soldați. Indreptlndu-se cătră Nord, dlnsul zdrobi cele două
armate consulare in cale, alte două armate pretoriene, ajungînd In slîrșit, pururea luptlndu-se
și pururea biruind, pe țăranii lui Padu, ale cărui
ape răvărsate i-mpiedi’cară calea.
După ce căută în zadar să ridice cetățile Cisalpine, cari urau jugul roman, dar cari ar ii
roșit să se unească cu niște robi, fu nevoit să
se plece îinbătărei soldaților săi, cari voiră să
înainteze asupra Romei. Senatul, spăimîntat, tri
mese pe Crasus, cu trei-zeci și cinci de mii de
ostași Încercați, ia cari se alăturară rămășițele
tuturor armatelor nimicite. Cu toate astea, ge
neralul roman se mărgini să apere Lațium, fără
să îndrăznească să încerce vre-o bătălie împo
triva strașnicului gladiator, mulțămindu-se să
facă să lie încolțit de cătră locotenenții săi, nes
trămutat bătuți ele îndată ce aveau Îndrăzneala
să dee vre-o luptă. Adus cu chipul acesta In
părțile meridionale, Spartacus își lăcu planul
dea arunca in Sicilia cîte-va mii’de oameni, cu
scop de-a înteți focurile încă nestinse ale celui
de-al doilea ră'zboiu șerbesc Niște pirați cilicieni
se învoiră să-I transporte aici 'Aceștia’, după ce
primiră de la iei o mare parte din'plată, întin
seră pînzele și-l părăsiră pe țărm. Dlnsul puse
să se construească atunci niște plute, înse fur
tuna le fărlmă și le-aruncă pe coastă. In mij
locul prăbușire! tuturor planurilor sale, și-a
răzlețirel armatei sale, acest om minunat își
păstră, cu toate a&tea, toată îndrăzneala hotărîrilor sale și toată înfocarea neînfrîntel lui energii. Și-ati t de mare iera groaza ce-o insufla
încă, în cît Crasus întreprinse a-1 închide In
peninsula Regiuni printr’un șanț și niște săpă
turi lungi de cinci spre zece leghe Căpeteniea
robilor arătă adîncu-I dispreț și fală de-asemenea muncă uriașă și față de'niște vrăjmași cari
nu mal aveau îndrăzneală să 1 atace în fată. Și,
cînd cele trebuitoare hranei și furajul prinseră
a-I lipsi, umplu, într’o noapte furtunoasă, o parte
din șanț, forță liniile Romane, și manevră în
toată' libertatea în Lucania, unde zdrobi din
nou trupele a doi locotenențl de-ai lui Crasus,
cari îndrăzniră să 1 neliniștească în retragerea
lui. Acest din urmă, scrise senatului, casătrimeată pe Pompeiu, care se întorsese atuncea
din Spania, și pe Luculus, întors din Asia, să-1
ajute. Dar se căi numai de cît de demersul fă
cut, și căută prilejul să isprăvească cit mal iute
războiul, pentru a se bucura singur de aseme
nea cinste. Prilejul acesta ii fu hărăzit chiar de
vrăjmașii săi, slăbiți de vcclnicele lor neînțe
legeri și razlețirl. Un corp foarte mare de Gali,
se despărțise 'de grosul armatei și rătăcea cu
�REVISTA IDEEÎ____
nepăsarea si îndrăzneala aventuroasă a neamului
lor. Generalul roman se grăbi sa-I atace cu
puteri mult mai mari și nimici din Iei mal bine
de două-spre-zece mii. Acești nedisciplinați Gali,
de altminterea, se luptară c’o bărbăție care aproape îndreptățea înfumurata și nebuneasca lor
cutezare: Iei selacură să fie uciși pe cîmpul de
bătae, pe care se încinsese lupta, și dintre cel
căzuțl nu se găsiră de cît doi cari fură rînițl
în spate.
Cu toate astea Spartacus, amenințat sa fie
învăluit de cele trei armate, se îndreptă spre
Brindisi, cu nădejde să se îmbarce acolea și sa
treacă-n Sicilia, cînd de-o dată, soldați! săi, ametitl de unele izbînzl proaspete, îl siliră să-și
schimbe cu totul planul și să se întoarcă înapoi,
ca să înainteze asupra Romanilor. Faptul acesta
însemna a întră cu totul în vederile lui
Crasus, care aflase că Pompeiu se apropiea
si care Iera grăbit s’o isprăvească o dată, cu atîta
mal mult, cu cît armata slăbită și dezorganizată
a vrăjmașului său îi îngăduea sa se aștepte la o
izbîndă. fntîliiirea avu loc pe inarginele lui Silarus. Nevoit să dee o luptă, care nu întră de
loc în vederile sale, Spartacus se îndoi poate
în clipa din urmă, de cauza cărei se^ devotase
si pe care-o servise cu un geniu și-o măreție cum
istoriea nu ne.mai dă altă pildă. Acest suflet mare,
rlnit, întrevăzu, poate, cu o amară descurajare,
că tovarășii de serbie nu întruneau încă puter
nicele însușiri trebuitoare pentru cucerirea liber
tățel. lei simți cel puțin c’aicl Iera o partidă su
premă, și se pregăti să o joace c o bărbăție mă
reață și ’desnădăjduită. In clipa de-a da semna
lul luptei, Iei îșl ucise calul, c’o lovitură de spadă,
rostind aceste* viteze cuvinte, singurele pe cari
istoriea ni le-a transmis de la el: «Biruitor, voiu
găsi alții destul la Romani: biruit, nu vreu de
loc să ’fug».
Și izbi asupra legiunilor pe al săi, pătrunse
adine în armata romană, cu scop de a da piept cu
Crasus, și, chiar acoperit de răni, luptă încă în
delung, în genunchi, pană ce fu mormîntat sub
cadavrele celor pe cari îi doborîse. Patru-zecI de
mii de robi pieriră cu sublimul învins, în această
nemuritoare înfrîngere. cari nituea pentru vea
curi lanțurile neamurilor supuse serbiei. Gîteva mii de fugari fură nimiciți de Pompeiu, omul
biruințelor lesnicioase, cărui îi revine păcătoasa
cinste’ de-a ii zdrobit cei din urmă germeni ai
revoltei. In anul 71, înainte de era noastră.
leată cum se sflrși războiul acesta, care fiicu
să tremure Roma, în cuhnea mărire! sale mili
tare și care o făcu să-și prăpădească capul si o aco
peri de rușine. leată cum pieri cel mal m’are om
poate din cîțl au ridicat fierul pentru cauza dreptățel și-a egalității. *
’Rob’iea a dispărut în parte din codul națiilor
civilizate, veacurile au lărămitit atît oasele apă
sătorilor cît și ale jertfelor lor, ieară tărîna lor,
de mult amestecată, a fost frămîntată’ de cătră
pasul nepăsător al generațiilor dezrobite. Dar amintirea nobilului rob din Capua a rămas ca o
vitejască tradiție in sufletele luptătorilor din
toate timpurile. A rămas, spre cinstea conștiin
ței omenești, ca să facă să nu se uite acele ne_____
______
muritoare lupte, acele su
ferințl
cari n’au fost raz-
bunate nici cînd și ale căror vrăjmășii și amaruri
au înduioșat do alîtea ori mima acelor cari n
Îmbăiat cu sîngele lor steagul cauzelor înfrlnte
învățind pe oameni să disprețuească izblnzile
nedreptătel...
Louis Combes,
Unul din marii conducători al Franței
Cei ce doresc ca studiul acesta să apară-n broșură, ne
vor înștiința pe dată de ce număr de exemplare vor
avea trebuință, spre răspîndire.
REVISTA IDEEI
1910. fio. 97. 7.
București, Strada Turturelelor, 35.
UN PREMERGĂTOR ANARHIST
bibliografii
Au apărut:
Cile-va considerația™ pentru libertatea de
cugetare, privind Religiunea față de Naționali
tate, Știință, Morală și Filosofic, de Dr. Zosln..
O lucrare care cuprinde vederi originale, vederi
ce vin oare-cum deciziv în sprijinul Libertățel
de Cugetare.
De acelaș: Educațiunea Scandinavă, de baro
neasa I. MIchaux... Cu adevărat un model pen
tru educațiea romînească. Ambele aceste lu
crări, menite neaparat să mal înalțe spiritul pu
blic, se pot procura de la autor: 15, strada
Armeană, Iași.
Traian Demetrescu vieața, temperamentul,
scrierile și personalitatea sa artistică, de N. Zaharia... O lucrare care pe lîngă că ne face cu
noscut pe deplin un autor simpatic, din nefe
ricire trecut din vieață prea de timpuriu, ne
hărăzește o sumă de învățăminte referitoare la '
vieața de a-zl, învățăminte cari, pentru niște ce
titori scrupuloșl, nu vor fi de prisos... Această
lucrare se poate procura de la autor: 25, Calea
Grivițel, București.
„Figuri contimporane din Rominia" fascicula
16... Direcțiea Th. Cornel, 61, strada Cometa,
București.
Socialismul Romîn, observații critice... N’are
a face că broșura aceasta Ie anonimă, și că atinge
unele chestii prea arzătoare. lea nu e scrisă Inse,
precum se vede, într’un spirit de denigrare. Și,
după părerea noastră, n’ar merita disprețuită
de loc, inal cu samă că lucrurile, întru cît Ie
vorba despre trecut, ar putea să fie lămurite
toarte ușor. Și nu ne pasă că ar fi un merit al
Iei, dacă în urma unei dezbateri ce s’ar face In
jurul chestiilor ce le atinge această broșură, ar
Ieși poate o îndrumare mal bună pe viitor.
In editura «Lumen» au apărut: A. Schopefl'
hauer: Durerile Lumeț. Alaxim Gorkl*
jertfele iubirei. P. Bujor: Mi-a cintat cucu-n
față. Lessing: Educațiea Omenire!... A15 bani car
ticica. Editura : 7, str. Calomfiresci^Bucurejj
Tipogruiia «JUBILEU», Strada Regală No. 8—C. 2689
EBOU- ALA- EL-MUARRI
Aș li putut întitula articolul mieu : «Un mare
geniu al Orientului», dacă cuvintul «geniu» ar
însemna numai «un spirit care întrece măsura
obicinuită». Vreu să vorbesc de un poet arab,
mort de mai bine de nouă veacuri, Ebou-Alael-Muarri, numit așa după numele locului său de
naștere, mic ținut ’siriac. din districtul Haleb.
Âluarri, poet cu desăvîrșire liber-cugetător, se
bucură în Orient de o faimă foarte Întinsă, pe
cînd Europa, sau mal curat Occidentul aproape
habar n’are de acest om cu o imaginație atît de
vie, cu o deșteptăciune nepomenită, și‘unul din
spiritele cele mal mîndre din lume.
Dintre orientaliștil francezi Silvestre de Sacy
fu acel care-1 făcu să între, pentru întăea dată
în rlhdul scriitorilor celebri. Din nenorocire acesta se alipi înse mai mult de formă de cit de
fond. In a sa Crestomație arabii, într’adevăr, îl
consacră mal multe pagini de cercetare grama
ticală, pe cînd analiza psichologiel sale ieste aproape cu totul trecută cu vederea, lăsată de-o
parte.
Gustave Dugat, în a sa foarte interesantă Isto
rica filosofilor si teologilor musulmani, dă o mal
bună prețuire despre Ebou-Ala. Din potrivă,
D-nu ller’bellot, în vestita lui operă: biblioteca
orientală, spune ablea clte-va cuvinte despre
acesta.
In studiul de față, leu aș voi să mă pun cu
totul din alt punct de vedere de cit orientaliștil,
pentru a judeca pe Muarri și a înfățișa mai mult
spiritul de cit forma scrierilor acestui însemnat
poet arab și autorul unei genealogii a oame
nilor mari. *
Ebou-Ala-el-Miiarri se născu, după Ibni Kalikan vestitul istoric al Ve/'iat-el-Ayan, în anul
373 al egirel, 976 al erei creștine.
La șapte ani, Iei îșl pierdu "vederea, în urma
vărsatului Cronici vrednice de. crezămînt spun
că ochiul lui drept Iera acoperit de-o pelițăgroasă
Care ablea îngăduea trecerea cîtor-va raze de
lumină, lear ochiu-I sting Iera cu totul atrofiat.
Muarri trăi sub califatul lui El-Kadir. Cu toate
stăruințele acestui din urmă de a păstra vechile
credinți neștirbite, Muarri susținea libera cuge
tare si’ clnt’a adevărul nestrămutat și vecinie.
Sufletul lui Muarri Iera cuprins de jale și
de amar și se frămlnta, față de revoltătoarea și
de obșteasca tiranie, atît politică cit și religioasa.
Prometeu ferecat cu lanțuri, Lucrețius Caius, se
Întrupează în Iei, Ca și ’Prometeu, fulgerat, suPus la cazne de Zeu 3/ Muarri Ie osîndiț să în
dure toate durerile, toate revoltele sublime ale
unei, ineml îndurerate, încătușată de nevăzute
lanțuri. Ca și Lucrețiu, care cîntînd Natura și
legile Iei, rezumeaza filosofica lui Epicur, Muarri
îmbrățisază. acelea-șl subiecte, dar într’un chip
mai înalt, și mal frumos si mai spiritual de cîl
scriitorul latin.
Poeziea-I Ie de o frurnuseță pătrunzătoare.
Omenirea înșelată, genunea viețel, reaua organi
zare socială, leată izvorul amar și bogat al poe
ziei muarriniene.
Acesta predică, pentru că simte, neapărata
nevoe a reformei, a prefacere! sociale. Se ridică
c’o neînfrîntă tărie împotriva neegalitătei stărilor
sociale. Și zice:
«learnâ a năvălit pe pămînt: lea strînge-n
spate nu numai pe cel îmbrăcat! bine, în Blă
nuri calde, ci și pe bieții săraci*golași. Un bo
gătaș, un nobil, acaparează, rlpește hrana unui
popor întreg, lear poporul se află’lipsit silnicește
și fără milă de îmbucătura de pine care-1 Ieste
neapărată».
Și Muarri privește cu oare-care dispreț acest
popor amorțit, îngenuchiat în fața despoetorulul.
<rCe nepricepute-s națiile pe*cari le-am cu
noscut. Fără-ndoeală, generațiile anterioare, pe
ari nu le-am putut nici vedea, nici cunoaște, Ierau
si mal rătăcite, și mal proaste de cît cele’ de a-zi.
înse astea se roagă în fie-care săptămînă pentru
șefii lor și doresc vieață îndelungată tiranilor
lor. Asta-i urmarea păcătoasei lor stări sufle
tești». Față de asemenea faptă neghioabă, minberul, predicatorul musulman, ar trebui săplingă.
Sufletul lui Muarri se pătrunde de toate du
rerile, dar nu se tîngue. «Inteligența acestuea,
zice un critic, frămîntă toate, pentru a face să
izvorască lumina, scînteea bogată».
Hazliu, Iară îndoeală că ie. Ascultați cuprin
sul acesta: «Isus vine și desființază legile lui
Molse. Muhame'd, Mohamet, vine la rîndul lui
cu cinci rugăciuni. S’a zis: «După Muhamed nu
va măi veni alt profet».. Ooamenii au fost în
șelați Ieri: Iei vor fi și mînl înșelați. Cînd vor
besc de ce-I cu neputință și de greșală, ridic
glasul. Cînd proclam adevărul curat, mă văd
nevoit să cobor glasul»
Vorbind așa, n’o face din pricină că i-ar fi fost
teamă, ci ca Vârâte groaza ce avea lumea din
juru-I de cel cari cutezau să spue adevărul pe
față. Iei nu stă la europene să afirme:
«Oamenii alcătuesc două clase deosebite. Unii
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LE1
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București.
Abonații cari nu se vor grăbi să-și achite
abonamentul, riscă pe viitor să nu li se maî
trimeată Revista.
�hitVlSTA IDEEl
90
cuvine, cu chipul acesta, micului orășele •
si păminlulu! undo sa născut SchopenlJ ,
^Cutezanța Iui merge Ș^^^n^Pn^entati-vă. ’ o parte din poeziile lui filosofice, ca
zic ateiste, au dispărut în curgerea celo/ ni1
«Deșteptați-vă, o voi,
ale bine de nouă sute de ani.
toai
Dogmele voastre sînt niște pielăcător
Opera sa de căpetenie are ca titlu:
celor vechi, niște amăgiri de cari aceștia s
Malayelzem, ceea-ce însemnează necesitate
slujit ca sa adune bunuri și să se ațopcre
din pricină ca versurile cuprinse în ?
slavă. Dînșil au izbutit si au muri, dar păca cerută,
două volume sînt toate rimate bogat. 0nfiM ,fe
toasele lor doctrine au supraviețuit.
.. . retipărită în 1891, la Gair, prin buna
Strofa următoare nu-i mal puțin indrazncata. a lui Aziz-Efendi Zend, învățatul director «g ?-re
«Cînd ne aducem aminte de Adam și de lap
‘ 'la'
tele lui, Si ne gîndim că și-a însurat feciorul cu rulul Ehnahronie.
Al său Divan, cu numele Sakt-el-Zend cu
lata, tragem de aici încheerea cum-ea oameni
sînt dintr’o rasă destrăbălată, și ca toata lumea-i cuvinte Scintee de surcea, se tipări în Wr
Beyruth, de cătră profesorul Chakir-Chekir AcpS
bastardă».
,,
. n™
Poetul nostru, precum am spus, lera orb. uar Divan, culegere de poezii lirice, cuprinde bucăn
Iei pare satisfăcut de asta, pentru ca în privința minunate ca originalitate și ca vervă străluci’,
toare, între altele o elegie de o nepomenită su
asta îsi adresază sie-șî aceste versuri:
O/Ebou-Ala, fiul lui Sulelman,... daca nu blimitate și energie poetică. In aceasta poetul
ti-ar fi fost hărăzit darul orbirei, și dacă ai ve plînge cu desperare pe prietenul dispărut pe
dea lumea, lumina ochilor tăi n’ar putea zări vecie. Dar nici o lacrimă-n ochi, nici un gemăt
mișcător, nici o frămîntare afară din cale. Pănă-n
nici un om».
,
Această amară înfierare a lui Muarn, nu adîncul sufletului dînsu-I îndurerat, dar nu>scrie
amintește oare pe cea a marelui filosof german totce-1 povățuește acesta. Ișl cumpătează amără
Schopenhauer: «Dacă lumea aceasta ar fi fost ciunea, îșl îndulcește și-și stăpînește arzătoarele-I
creată de-un D-zeu, n’aș li vrut să fiu aceț D-zeu, inspirai!, și, lăcîndu-le, poate, mai puțin romanpentru că păcătoșeniea lume! mi-ar fi sfâșiat ticoase, le’dă o sinceritate mai învăluitoare, mal
mișcătoare...
D-r Abdulfah1 Djevdef.
inima»: ,
Ebou-Ala-el-Muarri admite .generațiea spon
tanee, această concepție admisă de o mulțime
DUMNEZEU ȘI RELIGIEA
de autorități științifice, cu toate că respinsă de
regretatul și* celebrul bacteriolo^ Pasteur. Afuarri,
în”privința aceasta, se rostește în acești termeni:
Jn zvîrcolirile Iei mortale, religiea a cătat a«Ființa, omul, care uimește* lumea prin lucră liaț'i pe toate tărîmurile, ca sa mal poală dura
rile-! mărețe și geniale, nu-i de cît un animal un’ timp. Intr'un mediu naționalist, și-a însușit
transformat din materiea brută».
iubirea de neam, spre a-șl reîmprospăta puterile
Precum am văzut, dînsu-1 scîrliit de starea pierdute. Cînd știința ia’locul de conducătoare
socială a vreme! sale. Din pana-i mueată în a viețeT omenești, religiea, fără cel puțin a-și
sîngele inimeî sale, cad aceste cuvinte:
modifica ce-va din fondul sau forma Iei, se^ a(iMoartea-1 ticnită, pacea veclnică ieste cu lea. gață cu îndrăzneală de dînsa, nădăjduind să-și
Moartea-I superioară viețeî, chiar unei viețuiri amîe peirea. Timpul și experiența, creiază o mo
îndelungi.. Am cercetat oamenii și feliuritele lor rală independentă și "necesară a individului si a
purtări. Și n’am găsit de cît neomenii».
societate!: religiea,* se urcă pe grumâjil iei și
Muarri 'nu mînca nici de clim carne. A omorî o întovărășește, tot în scopul de a-și prelpngi
animalele pentru a le sfașiea carnea și-a te nutri, vieața. Pană cînd, în sfirșit, nici filosofica nu
după părerea sa lera ce-va nemoral* și sălbatec,
de acest asociat forțat, care nu mal, știe
și îndrăznesc a spune c’avea dreptate. Iei se scapă
încotro
să-sf arunce privirile, ca să scape ue
nutrea numai și numai cu legume și cereale.
moarte.
*
a
Pentru cuvîntul acesta unul din discipolii săi
Cele «cite-va considerațiuni pentru liberia^
strigă, la moartea maestrului:
‘
«Tu, care, dintr’o mare compătimire, ri’al voit de cugetare» ale d-rulul Zosîn, viii
să verși sînge de animale, tu faci astă-zi să iz timp. D-rul Zosîn, privind religiea lată de
vorască lacrămi din pleoapele mele și sîm>e, ționalitate, știință, morală și filosofic, ștab'“J.
o dată pentru totdeauna și. cu o claritate și fi prin peirea ta și vecinica-ți lipsă».
Muarri muri’în anul 449’al egirel. Pesimismul deosebită, că aceste din "urmă patrii conc®Py
lui mergea până la a înfiera procrearea. Iei lasă sînt cu desăvîrsire nealiniate de religie,,,/
există prin Iele înși-șl, fără a avea,< nevoe
sa se înscrie pe inorraîntu-1 aceste versuri:
/i.rnlui
. eleată crima de care părintele inieu s’a făcut vre-un concurs metafizic.
Aceste «considerațiuni» din lucrarea a;
vinovat față de mine. Cît mă privește, n’am
Zosîn, dau, în adevăr, o puternică lovitura
atentat la vieața nimănupa».
Credincios acestor principii, Muarri nu se în
sura și nu lăsă copil.
zeirel, adică de.temeliea pe Care sa
’ull
atunci iea va rămînc ceea-ce,a fost șije,,ell
Poeziile Iui Ebou-Ala-el-Muarri apărură pentru mijloc de a exploata sau ă ajuta la explp4
Intaea dată la Danzig, in arăbeste si-n latinește omenire!.
i' o
sub.îngrijirea pinii amator numit Fabricii." ’
Concepțiea religiei, trebuie,
Cinstea de-a li apreciat pe marele poet se simplă formă sub cure se adora di' '
au religie dar n’au minte. Alții au minte dar re-
ReVIsta Ideeî
Știința, explică pănă la un punct foarte înde
părtat, existența lumcl, de la „creațiune”, pănă
la „finalitate”. Dar cum facultățile o’menestl, nu
pot pătrunde pănă în adîncimile inabordabile
ale nemărginitului, pentru mulțl ideea divini
tăței ’ Ie tolerabilă, ba chiar foarte tolerabilă.
Prima dezvoltare a acestei idei, ar fi contactui
omului cu această divinitate. Toate religiile, la
baza lor, nu sînt de cît încercări, sub diferite
forme, de a realiza acest contact. Dar omul n’â
fost totdeauna atît de perfect si de înălțat cu
sufletul, ca să poată atinge divinitatea,‘adică
concepțiea divinităței, căci divinitatea nefiind
concretă, cu nici un chip nu se putea atinge.
La început, s’a crezut că se poate atinge, concretizînd-o în diferite obiecte. Mai în urmă, prin
studii sau contemplări, o elită s’a putut înalta
ce-va mai sus cu sufletul, spre divinitate. Bucurîndu-se de facultatea asta, elita s’a oferit să
servească drept trăsătură de unire între plebea
rămasă încă în întuneric, și divinitatea lumi
nată. Așa s’a format ,clerul.*
Dar clerul, orl-cît de suss’ar fi ridicat cu su
fletul, rămînea legat de vieața pămîntească, fiind
compus din oameni. De aceea-și esență cu ma
teriea, din materie trebuea să se alimenteze. Ocu
pațiile divine înse, și contemplările-, nu îngădue
clerului să-și scoată din pămînt materiea ne
cesară existenței, și treaba asta, a trebuit să
o facă plebea, în schimbul împărtăsirei cu
divinitatea.
Ast-feliu că, acest cler și-a format o situație,
care i-a îngăduit o dezvoltare din ce în ce mai
mare și pe care a trebuit s’o păstreze prin
■ orl-ce mijloace.
In această fază îl găsim astă-zl. Dacă pe tărlmul principial, clerul îșl lea în alianță știința
și morala, pe tărîmul economic se întovărășește
cu reacțiunea și cu exploatarea omenească, sp’re
a se bucura de roadele parazitarismulul. Clerul
a simțit de mult rolul de prisos ce-1 joacă.
Metafizicitatea divinităței, propagîndu-se cît
mal întins, forma concretă sub care prezintă
această divinitate, religiea, nu mal corespunde
mențalitățel moderne Clerul se mai mănține prin
credința, că divinitatea, deși creatoarea legilor
naturel, le poate schimba orl-cînd în mal ma
rele folos al omului, cînd acesta ar îndupleca-o
prin rugăciuni și umilințl. De aici, preoții tu
turor religiilor, *se simt ’în rol, de a transmite
divinităței rugăciunile și cerințele oamenilor.
Dar mal ie un pas încă de făcut, și se va
pricepe ușor, că tocmai divinitatea, care* a creat
legile conducătoare ale universului și ale viețeî
umane, Ie mal puțin destinată a Ie* călca, șf a
le schimba după interese și după cerințl
momentane.
O dată ajunși aici, ieată religiea, adică forma
șub care se adoră divinitatea, separată de însă-șl
ideea, dumnezeire!.
Peirea acestei forme, nu. lasă un- loc gol în
sufletul omenesc, ci din potrivă, mărește con
templativitatea spiritului. OrI-co om, care prin
studii și înălțare snlletească a conceput o diviuitate metafizică, i se poate ușor identifica, contemplind și admirînd frumoasa lei creățiune Și
iu loc de a se umili în fața-I, și a i se‘ruga să
9i
schimbe, mal în Folosul său, legile stabilite c
data pentru totdeauna, omul va căuta din potriva
să respecte aceste legi, să li se conformeze, deci
să le utilizeze prin propriea-I pricepere.
De alt-feliu, forma sub care se adoară astă-zl
divinitătea, nu purcede din concepțiea pură a
existenței unei puteri supranaturale. Jntemeetori! religiilor, n’au preconizat nici o formă. Iei
s’au adresat totdeauna sufletului omenesc, căutînd a-1 înălța cît mai sus, spre dumnezeire.
Formele s’au iscat mal tîrzîu, cînd, cu ajutorul
idee! divine, se putea îndupleca mulțimea a fi
condusă In anumite direcții, sau a’fi supusă
sub anumite condiții, în folosul unei clase.
S’a făcut în totdeauna confuzie între Dumne
zeu și forma sub care a fost adorat, precum
s’a făcut și între religie și naționalitate. Astă-zl
Inse, aceste concepții trebuesc cu desăvîrșire
deosebite.
Concepțiea divinităței îșl are o evoluție, și Ie
mereu supusă presch’imbârel, perfecțiune!. Așa,
Monoteismul, care pană mal ’dăunăzl/lera privit
ca faza cea mai superioară, a trecut acum printre
cele învechite. Intr’adevăr au fost reformator!
religioși, cari au căutat să perfecționeze și forma
adorărel, dar n’au izbutit mal de loc. Căci orlcît de perfectă ar fi această formă, lea trebuie
să fie o concretizare, ceea-ce nu-I compatibil cu
ideca metafizică a divinităței.
Forma religiei deci, trebuie să pieară, și firește,
împreună cu i'ea și clasa de oameni ce-o re
prezintă. Omul, trebuie să-și stabilească o le
gătură directă cu concepțiea* creațiuneî, nu re
zemată pe o putere supranaturală’care rămîne
încă o taină a nemărginitului, ci pe explicații
științifice.
Ast-feliu redusă reb'giea, să nu ne așteptăm
că lea va cădea de o dată în neant. N u. Precum
a găsit pănă acum aliați cu viitor, de a putut
rezista contra loviturilor pozitive, va mal găsi
încă.
In timpurile din urmă, reb’giea și-a asimilat
democratismul, ba chiar socialismul a fost aco
modat religiei. lea nu va renunța așa ușor la
domniea pămîntească, făgăduind ‘mereu p*e cea
cerească, celor săraci cu duhul. Dar le aproape
cu siguranță, că în socialism, unde metafizica Ie
cu • totul exclusă, religiea îsl va găsi mormîntul.
A. Catilina.
Din Biblioteca hLuîuenu:
Haremul, de Al. Pașkin. Trad. dc G. Carp.
Dumnezeu, de B. P. Hasdeu.
Unde-l Adevărul, de Max Nordau.
Despre minuni, de Ernest Haeclcel.
Stăpînl și robi, de Maxim Gorki. Traducere de
Gh. Moscu.
La Librării.
In editura ziarului «Uniunea», a apărut: Erancisco Eerrer, vleața și opera Iul, tradusă din
franțuzește de Dikși Mow... Acesta carte a apărut
cu prilejul împlinire! unui an de la executarea
lui Ferrer... Cărțile de valoarei sau cari tratează
despre evenimente de samă, ar1 fi. lost de dorit să
se bucure deA o îngrijire mal mure.
La librării.
�I
KVISTA 1DEEI
V2
REVISTA iDEfo_____________________________ ___
colaborator al său, de a se împodobi cu medalia
pagini din viața lui
ÎI oferi cu dragă inimă, fără codire, această ono
amînînd' investigările sale pentru letopisețul
CERNIȘEVSKY
Lavrinskv.'
Aici Ie locul să mal amintim, că Cernișev ,
Nicolae Gavrailovici Cernișevsky sa născut Ia înfățișă în vieața lui de tinerețe, o mare deosebi?
anul 1829, în orașul Saratof. Tatăl său Icra preot, de ceilalți scriitori ruși, ca Pușkin, Belinski, TolstS
protoereu al județului. Acesta Iera un om neobiș și alții, a căror vieață fu furtunoasă, destrăbă
nuit de Înțelept și de mărinimos: cinstea șy bună lată. Din potrivă, Cernișevsky, în vieața lui stu.'
tatea lui Ierau cunoscute în toată enoriea, in care dențească înfățișă cumpătare și o neobișnuită
sluji mal bine de zece ani, după care fu numit trundere, care lipsi la mal sus pomenițil oameni
protoereu la catedrală. Săracii lui, aveau într insul
celebri.
o desăvîrșită încredere și veneau la Iei pentru sfa
Terminînd studiul la 1850,^ Cernișevsky, după
turi și ajutoare. lear cînd se întîmpla ca vre-unul recomandațiea lui .Vovedenski, întră profesor de li- '
să economisască din munca-I ce-va parale, i le în teratură la al doilea corp de cădeți. Dar peste un
credința Iul, care le păstra cu sfințenie. Asemenea an, după rugămintea mamei sale, se duse la Sara
parale, date pentru păstrare, s’au găsit, după moarte, tof, unde rămase profesor la gimnaziul de-acolo
foarte multe la dinsul. Iei n’a fost un preot, cum
Asta fu un mare sacrificiu din partea lui, de oare
sînt mulțl în Rusia, ci mult mai mult. Dînsul răs
ce părăsise cercul întins și prielnic de camarazi și
pundea cu adevărat menirel sale de luminător.
acele relații intelectuale din Petersburg, părăsise
La etatea de 7 ani, Nicolae Gavrailovici, ca fiu
mijloacele de a-șl urma îndeletnicirile științifice mai
de preot, fu dat Ia seminarul din Saratof, unde
trebuea să se instruiască în misiunea spirituală și departe. La Saratof, găsi gimnaziul într’o stare des
să asculte predicele sfinților. Nepomenitele facultăți trăbălată : niște profesori, anti-deluvianl, îear di
ale tînărulul seminarist, îl ajutară să studieze cu rectorul, Maier, un jezuit. In societate, ablea găsi
temeiu bibliea și limbile vechi, pe cari le știea pe dol-trel oameni, cari să nu se uite sălbatec la noul
degete. Dînsul iera foarte devotat ortodoxiei, cînd profesor. Acasă, de asemenea se simțea străin, lă
nu putea încă să lucreze neatîrnat. Cunoștea, ne sînd la o parte bunătatea, blîndeța și cinstea ta
greșit, toate dogmele ortodoxe, dar, cum se ocupa tălui său, și duioasa iubire ce o avea pentru mama-i,
cu limbile vechi, nu găsi vreme pentru o pătrun pe care o acoperea totdeauna cu dezmierdările
dere mal adîncă a astor dogme. După terminarea sale copilărești, șezînd înaintea Iei în genunchi și
seminarului îșl dete samă în ce atmosferă plutea. plîngînd înaintea-I ca un copil. In casa părintească,
Tatăl său nu se împotrivi, și folosindu-se de fap Iei avea o odae situată tocmai pe malul Volgăl.
tul că o rudă a lor trăea la Petersburg, îșl trimese Aici primea Iei pe puținii prieteni, gimnazienl, căror
fiul Ia Universitate, acolo. Acesta îșl alese facul mal întăl li se păru ciudată purtarea profesorului
tatea de filologie și, fără întîrziere, se puse să stu lor, care vorbea cu dînșil atît de simplu, dar
înțelept. Cernișevsky avu multă înrîurire morală
dieze mai adine limbile vechi și limbile slave.
Urmă cu sete cursurile de știință, se specializă asupra tinerimel studioase, cărei îl aduse mare fo
în letopisețl, alcătui dicționare de limba rusă ve los. Iei susținu, aproape pururea cu izbîndă, pe
che lui Sreznevski, profesor de limbile slave la tinerii cari, după obiceiul rusesc, la întăea nereu
Universitatea din Petersburg, și după sfatul profe șită, cădeau în desperare sufletească. Și ajutor ma
sorilor ceti cu sîrguință pe Nibur, Dombrovski și terial, nu o dată oferi Iei săracilor, fără încălțăminte,
Vostokof. Se ocupă de asemenea cu filosofica și cari se întîlnesc atît de des prin gimnazii.
critica. Acolea fu atras în sfera răposatului VoveTrecură doi ani și Cernișevsky trăea mereu sin’
denski, prima societate ce cunoscu, în afară de gurațec, patriarhal, în mijlocul ocupațiilor și cu ce
cercul familiar. Insuflețitele convoi bir! ce se ur tirea cărților ce putuse aduce din Petersburg, Une
mau la ceaiu între tinerime, la Vovedenski, ne ori, îndupleeîndu-se de rugămințile mamei sale,
încetatele discuții ce se ridicau zilnic, și altele, des fără să vrea, se ducea pe la rudele lor, pe la pne*
chiseră lui Cernișevskl o lume nouă. Timp decîte- tenii'străbunilor și părinților lui, și vrînd-nevrind
va luni; petrecute în lîngezire, nu se putu cunoaște Iera nevoit să petreacă mulțime de seri în tovărășie
tînărul om, în mijlocul luptei morale de atunci, cu conțopiștl, funcționari, și așa mal departe. Ase
care se răsfrîngea în figurile membrilor societăței. menea adunări și zadarnica pierdere de timp,
lei ceti totul ce se putea dobîndi din limbile rusă, potrivite cu caracteru-1, siliră pe Cernișevsky să-și dj® ,
franceză șl germană, cu privire la știința socială demisiea și să se îndeletnicească cu orl*ce fl
contemporană.
meserie, mal coresponzătoare cu demnitate
Mlădierea naturală a mințel sale, nepomenita-I
într’un cerc, tel întîlni o fată, pe care o iubicu
memorie, facultatea dialectică, pe care o dezvoltă
instrucțiea seminarială, ajută, să leasă repede. tot focul tinerețe! sale.
, ’ \ . .a
omul nou, la iveală, în mijlocul cercului său, și de
La gimnaziu, în timpul prelegerilor, dinsul
la început să ocupe locul intăl, lăsîndu-șl profe cu înflăcărare despre însemnătatea iubirel, ș»
sorii în urmă. Toate astea nu fau împiedecat, ca pre însemnătatea femeel în vieața omenească»
în timpul acesta să scrie și cîte-o lucrare cu su scrisorile cătră prietenii lui, se observă că m
biect propus, cîte-o teză, să primească medalii și om, Iera cu totul stăpînit de o adîncă iubire,
să pregătească serios studiul filosofic pentru leto căsători' în primăvara anului 1853.In timpul logo“
pisețul lui Ipatevski. Ca dovadă înse că Cerni- se întîmplă ca malcă-sa, înbolnăvindu-se, sa n
șeysky Iera lipsit de ori-ce prejdecată și amor pro Cerriișevsky fu adînc izbit de aseiue!ieILnrnlînt
priu, vom aminti faptul, cunoscut, că observînd Fără lacrămi pe fața-I palidă, petrecu la
dorința tainică dar puternică a unul camarad și corpul mamei. Dar nevoind să ție tot term
doliu, se căsători după două săptămînl de la înmormîntare, și pe dată plecă, cu femeea-1, la Petersburg.
Așa-că, Cernișevsky, fiind-că n’ajplîns precum se cu
venea la biserică, fiind-că nu s’a aruncat desperat
pe mormînt, fu calificat, de către obștea din Sa
ratof, de om nesimțitor, fără milă, de fiu necu
viincios, care a fost atît de nepăsător față de mama
lui, în cît s’a însurat fără să aștepte numărul hotărît de zile pentru doliu, lăsînd pe tatăl său sin
gur, „în asemeni momente". Dar tatăl său nu
gîndea de loc ca lumea cealaltă. Iei consimți ca
fiul său să plece la Petersburg, unde Iera să-I fie
mal bine. Cît despre sine, ca om serios și înțelept
ce Iera, primi să rămîe singur, în adlnca-I durere.
Pe Iei îl vizitau rudele răposatei sale soții: astea
ii Ierau îndatorate, de aceea nu-1 părăsiră pănă la
moarte, care-I răpuse vieața la 8 Octombre 1862.
Cu prilejul acesta lumea din Saratof, nu întîrzie
să numească pe fiu, paricid, și nerespectuos față
de părinți, fără să știe, cu cîtă mîndrie muri tatăl
și cu cîtă bucurie vorbea iei de operele iubitului
său Nicolae, pe care nici nu-I trecea prin minte
a-1 învinovăți de ce-va.
Intre acestea, Cernișevsky ajunse la Petersburg
fără de nici un ban, cu tînăra lui femee și cu du
rerea pentru pierderea mamei. Să fi auzit dure
roasele lui cuvinte prin care pomenea adesea de
dînsa. Dar nevoea bătea la ușă și Cernișevsky fu
nevoit să se apuce de muncă. Pe vremea aceea,
Iera moda în Rusia să se cetească romanele en
glezești. Iei, fără să 'cunoască nici un cuvânt din
limba engleză, luă o carte englezească și cu aju
torul Iei, în două luni învăță atît de bine această
limbă, în cît curînd traduse unul din cele mai
noi romane engleze, pe care-1 publică în ziarul
<Memoriile Patriei*. Urmă tot așa cîțl-va ani, ca
traducător, compozitor, cronicar, pentru Kraevski.
Cea dintăl a lui lucrare de căpetenie, fu, dacă nu
mă înșel: Analiza broșurei lui Ordinski asupra
lui Aristotel. Această lucrare fu scrisă, într’un
timp foarte scurt, cu ajutorul enciclopediilor lui
Gruber și Hersch, și mulțămită memoriei și talen-tulul autorului Iei. Cu toate îndeletnicirile sale
pentru ziar, cari ablea-I dădeau mijloacele să trăească restrîns și să plătească chiriea unei case să
răcăcioase dintr’o mahala a Petersburgulul, mărgi
nașă, Iei se pregăti și pentru un concurs, pe care-1
ținu, îl scrise, îl tipări, susținîndu-șl dizertațiea sa:
Despre legătura estetică a artei cu realitatea. In
replică, Cernișevsky, cu vocea sa răsunătoare, res
pinse atacurile oponenților săi. Profesorul Nikitenko,
se încercă să pue înainte chestiea însemnătățel ab
solute a idealului, dar cu o teamă naivă se lovi
de răspunsurile autentice și îndrăznețe ale replicantulul. La concursul acesta Ierau de față Mușin
Pușkin și însu-șl Ministrul Instrucției Publice, Avram
Norof, ucis trupește și intelectualicește, care luă
răspunsurile candidatului drept lipsă de respect.
De aceea, după cît știm,. Cernișevsky nu primi
diploma de magistru, fără să i se dee vre-o lă
murire motivată sau niște alte temeiuri legale. Peste
puțin, începură pentru Cernișevsky dificultățile cu
administrațiea Corpului al Il-lea de Cădeți, unde
dădea cîte-va lecții, curmînd-o printr’o . ceartă cu
inspectorul claselor, liberalul Dapilovicl. Cernișevsky
ÎȘÎ dete demisiea, și se îndeletnici numai cu litera
tura. Dizertațiea lui descoperi ziariștilor năzuințele
03
și talentul autorului. Redacțiea «Contemporanul» îl
proclamă colaborator și în scurtă vreme îl încredință conducerea părțel critice și politice. Cu pri
lejul acesta îî apăru în deplină strălucire talentul.
Ocupă pe dată întâiul loc, lăsat gol din-timpul lui
Belinski. Articolele lui se ceteau cu sete de în
treaga tinerime rusască. Cine nu-șl amintește de
articolul IpI: Critica epocei lut Pușkin și Gogol în
literatura rusască, cu care ulmi pe toți cunoscătorii
în materie, prin nenumăratele lui argumentp, prin
îndrăzneala și încrederea ce avea în ideile Iul ? Toți
au rămas uimiți, toți fură însuflețiți, unii s’au nă
căjit, lear alții s’au supus, cu îndîrjire dar fără să
albă ce face, mărețului ideal al analizei noi. Și au
torul, îșl urmă înainte rolul fără nici o-ngînfare.
Și tot convorbind cu tinerii studențl, lei se depărtă
de lumea mare a literaturel rusești, lucrînd de
dimineață și pănă sara, pănă la istovire.
După moartea împăratului Nicolae, cînd Alexan
dru al II-lea nu se împăunase încă cu calitatea de Tar
Liberator, Cernișevsky vorbea foarte fulgerător,
strecurîndu-se printre nourii de ordine și de in
strucția cenzurale. In tot ce scriea iei, îșl introducea
cetitorii în științele sociale, făgăduind în acelaș timp
și credință ocîrmuirel și neatîrnare societăței de
rînd. Cînd izbucni polemica asupra comunelor, cu
economiștii de școală, palatiștl și într’adevăr de
stat, atunci pătrun se mal în amănunt chestiea țără
nească. Protivnicil lui, folosindu-se de unele gre
șeli de cifre și de unele pilde ale lui, îl învino
vățiră că voea să se răpească pămînturile proprie
tarilor și să desființeze statul. După asta, literatura,
înjosindu-se să se pue în slujba statului și ușurîndu-se de greaua datorie de-a fi cinstită, în po
lemica cu «Contemporanul*, se răspunse cu calomnii
grosolane, necugetate. Asta nu putea să nu înriurească asupra lui Cernișevsky, care în discuțiea
despre care Ie vorba, se exprimase totdeauna cu
o deplină și foarte vie bună credință. Dovadă ar
ticolele sale Frumușelele polemicei. Tinerimea nu
înceta înse de a ceti cu sete pe iubitul Iei publicist,
care creă acea limbă simplă, dar înțeleasă de Iei,
care grăea tocmai, ceea ce această tinerime simțea
și-o durea. La început însă-șl cîrmuirea, voind să
pescuiască în apă turbure, propuse lui Cernișevsky
să-l numească redăctor-reformator la «Petersburski
Vedomosti*.’ Propunerea îl fu făcută în 1854 de
N. M. Muraviev, fostul vice-guvemator al Peters
burgulul, după aceea și de re'adacțiea ziarului <r Voeni
Sbornik»—„Colecția Militară". Această din urmă
propunere, o primi cu anumite condiții, dar fu
amar înșelat, și foarte curînd fu nevoit să pără
sească redacțiea. Asta nu-1 zdruncină de Ioc: lei
știea că-I cetesc și înțeleg mulțl. Protivnicil lui,
neizbutind să-l doboare în chipul acesta, începură
a ploua cu scrisori anonime și scandaloase, pănă
cînd izbutiră să-l răpească de la redacțiea „Contem
poranului". Stăpînirea îl aresta, și, neputînd găsi
împotrivă-I fapte împovorătoare, fu adusă la o strimtoare din care nu știea cum să leasă. Se porni o
discernare a operelor lui, sub conducerea Iul Iiie
Arsenef. Dar cum nici aici nu se descoperi nimic, se
dete ordin tuturor comitetelor mal de căpetenie de
cenzură, să lee parte la discernare, punîndu-se în
circulație niște asemenea scornituri, în cît Decabriștil din jurul lui Nicolae, rămaseră cu gura căscată.
In urma iscodirilor, cunos rute, puse pe sama lu
�01
REVISTA IDEEl
Miliailoif. Vsevoled R’ostomarof fu dat în judecată. Și
sub cuvînt de criminal politic fu băgat în fortăreața
Petru și Pavek Acolea veniră la Iei Goluin și cu Potapof destălnuindu-I acuzările aduse împotriva lui
Cernișevsky. Kostomarof, după asta, sub cuvînt de
exilare în Caucaz, fu trimes cu un ofițer de poliție
la Moscova, ca să se întîlnească cu V. lacovlef. Pe
acesta, Kostomarof îl cunoștea de mult. -După pu
nerea Ia cale a Secției a IH-a, Kostomarof cumpără
pe lacovlef, ca să plece Ia Petersburg șl să spue lui
Potapof cum-că l’ar fi văzut pe Cernișevsky și l’ar fi
auzit înflerînd guvernul, zicînd: <E, ce, aștepta
răm voința voastră, friimoasă Ieste voința voastră»?
Pe cînd se îndrepta spre Petersburg, cu asemenea
instrucțil, lacovlef se îmbătă ca un porc cu banii
dațl de Kostomarof și începu să facă scandal în tren,
ajungînd în casa de coreeție din Moscova. Acolea,
îmbătîndu-se leară șl, dete pe față cele recomandate
de Kostomarof, pentra-care i se făgăduise o mare
răsplată, chiar din partea țarului, lucru ce-1 re
petă și în stare normală. întrebat mal de aproape
de asta, Iei nu se gîndi să ascundă că nu văzuse
nici o dată pe Cernișevsky, întrcbînd că ce felii! de
om Iera, și la ce I slujea oare lui Kostomarof ca să
mintă așa.
Cel ce-1 ispitiră, îl deslușiră că lui, nu numai că
nu i se cuvenea răsplată, dar încă, după lege,
trebuea supus la cele mal aspre pedepse, pentru
mărturie mincinoasă, sfătuindu-1 să renunțe la ase
menea faptă. Totu-șl Iei merse la Potapof. Vestea
despre intențiea de a se pierde pe Cernișevsky, se
împrăștie repede în cele două capitale. Pe lîngă
atîtea minciuni, se mal adăogă și alt mijloc de
falșificare. Cu ajutorul acelueaș Kostomarof, la
Secțiea a IlI-a se tipări o foae «Cătră clăcașl»,
bine-nțeles cu cuprins necenzurat. Corectura foael
Iera făcută de mînaTuI Cernișevsky, și cu chipul
acesta se pregătea o nouă învinuire. Izbutind să
contrafacă scrisul lui Cernișevsky, Secției a IlI-a, îi
veni altă în gînd, spre a fi învinuit și mal tare.
Se întruchipă, cu acelaș meșteșug, o scri
soare a lui Cernișevsky, cătră literatul Pleșteef.
Spre o mal mare sămuire, nu se puse în scrisoare
cuvinta aspre, necenzurate, ci se spunea, mal
obscur, că rnu mal Ie vreme de stat la gîndurl, ci
trebuie să ne punem pe lucru». Atîta tot. Alte în
vinuiri nu trebueau și nu puteau fi. Și acest pro
ces inchizitorial se trăgănă doi ani, cu nădejdea
că această îndelungată vreme, va sili pe închis,
măcar cît de tîrziu, să-și recunoască vinovățiea.
In acest timp, Cernișevsky, lipsit în închisoare de
aer curat, fu nevoit să se lupte cu foamea, ne
primind alimente mal multe zile, pănă cînd, după
atîtea chinuri, îl fu îngăduită o întrevedere de
cîte-va clipe, cu soțiea lui bolnavă, în prezența
unor supraveghetori cu epoleți de general. Dar
nădejdea inchizitorilor rămase deșartă. Cernișevsky
respinse cu înverșunare toate învinuirile precugetate cari-I ierau aduse, și fără nici o teamă aruncă
în obrazul inchizitorilor toată ticăloșiea faptelor lor
murdare. Tîmpitul de Pleșteef declară că nici o
dată nu văzuse scrisul lui Cernișevsky, dar că.,,
trăsăturile Ierau într’adevăr ale lui, ceea-ce recu
noscu și mulțl din secretarii senatului...
Spre o mal mare ilustrare a justiției ruse, do
cumentul oficial de osîndirea lui Cernișevsky, le
cunoscut...
«Să cadă blestem asupra acestei crime colosal
a guvernului, a societățel și a presei josnice e
vîndute, care a da? naștere persecutărel perso
nelor. Presa a inspirat guvernul să ucidă ostatec'r
militari în Polonia, lear în Rusia să întărească
sentințele acelor sălbateci și ignoranți criminali
cari compun Senatul și susțin Consiliul de Stat ’
turmă de oameni ticăloși, puși să împartă justiție"
să guverneze lumea, pe cînd în realitate sînt niște
adevărațl bandiți»... Iskender. «Kolokol»,
18G, j5 Octombre iSGtț.
Cetirea hotărîrei de condamnare Iera fixată ne
ziua de 13 luniu, 1864, ceasurile 9 de dimineață..
După doi ani și două luni de închisoare. Fără S£
se ție samă de ploaea care începuse încă de cum
se luminase de ziuă, pleața Mistina Iera înțesată
de lume, care, judeeîndu-se după îmbrăcăminte,
aparținea mal ales clasei culte.
Cernișevsky, a cărui barbă nu văzuse briciul
de la Întrarea-I în închisoare, a cărui față slăbise
așa-că părea suferind, în timpul cetirel hotărîrei de
condamnare stătu nemișcat, fără a se întoarce să
vadă, dinapoea sa, pe fruntașii cari se priveau din
clasa stăpînitoare. După ruperea săbiei sale, minele
Iul Cernișevsky fură introduse în niște inele goale
agățate de lanțurile de la stlîpil ghilotinei. In clipa
aceea pe ghilotină căzu un buchet... După care,
Cernișevsky fu dus la ocnă.
Răpitorul și hoțul alege timpul pentru rîpire, cînd
Ie vijelie, noapte întunecoasă^ nestrăbătută. Gu
vernul „împăratului liberator", a acelui împărat
care pe fie-care an face să pleară mii de suflete
nevinovate și cărui nepricepuțil II cîntă osanale,
guvernul acesta i-acela care trimete pe Cernișevsky
la ocnă, într’un timp cînd înfricatul și prostitul
popor primea știri despre revoluțiea poloneză și
despre răscoalele strașnice, țărănești, revoluție care,
prin «biruința vitejască» a militarismului rusesc,
guvernul acesta ar fi răpus-o, înfrînînd neamul de
viperă» polonez, după cum a înfrînat și pe «nemulțămițil» mujici. Timpul a fost foarte bine ales
și-ar fi fost greu să se brodească din nou... Ni
meni nu dădu luare aminte, nimeni nu protestă.
Fie-care se făcea că nu vede și nu aude. Ierau mulțl,
pentru cari neîncetata răpire a guvernului Iera vă
dită și cunoscută. Dar, știindu-se amenințați cu
cazne, Ierau cu mînile legate și cu gurile astupate.
Trebuie să ne aducem aminte, că în timpul acela,
Ierau zăvoriți, în fortărețe și-n ocne, numai în Ru
sia centrală, aproape 3000 de oameni... Cu chipul
acesta, Guvernele, în cele din urmă, începură a
domni în liniște, scăpindu-se de «primejdiea socia
listă». Dar Muraviev nu putea să uite pe Cerni
șevsky. Iei voea să chleme la răspundere minis
terul pentru afacerea Karakozov, cu prilejul lui
4 Aprilie 1866, ziua tunderel, dată corespunzătoare
cu ziua de 4 Aprilie 1Ș63, cînd se edită romanul
Iul Cernișevsky, «Ce-I de făcut ?» Afară de prileju1
acestei date, Muraviev găsi prilejul să înșele încă
pe trei deținuți: Malikov, Bibikov și Obolenșcm,
cari Ierau de altminterea sinceri. Așa-că înjnicele
lor convorbiri, fără să simtă că Intre lei iera ?
viperă primejdioasă, îșl arătară dorința de a călători
în Siberiea și de vor găsi acolo pe Cernișevsky>
să-1 libereze. Aceste două împrejurări se arătară u
Muraviev, ca un motiv cu totul îndestulător, ca s
REVISTA IDEEl
poată împovora pe Cernișevsky, care se găsea în
ocnele din Siberiea, și să-1 supună la noi pedepse.
Alexandru al Il-lea n’avu Încredere în planul
întunecos și sîngeros al inchizitorului.
-După isprăvirea celor șapte ani de muncă sil
nică, al lui Cernișevsky, contele Șuvalov, șeful
corpului polițienesc, în urmă ambasador la Londra,
cu aprobarea celor ce-1 susțineau, Timașev și alții,
propuse Consiliului împărătesc, în potriva tutu
ror indulgențelor legale, ca surgunirea lui Cer
nișevsky, să seîntîmplepe dată. Consiliul împără
tesc, cu aprobarea țarului, hotărî: Criminalul de
stat, Cernișevsky, să fie trimes în unul din locu
rile cele mal depărtate ale regiunel lakutsk, ținutul
Viliuisk, și zăvorit pentru vecie într’o închisoare
dobitocească, lăsînd acolo doi polițiști și cazaci
pentru a-1 păzi să nu fugă...
Cu chipul acesta Cernișevsky fu pentru totdea
una depărtat de știință și de societate. Și ce-a
făcut, timp de 14 ani, ^publicul liberal rusesc, pen
tru îndulcirea soartel închisului ? Incercat-aU oare,
acele rari exemplare, care se numeau tovarășii
închisului, a scoate din groapă pe Cernișevsky?
Cu întristare trebuie să mărturisim că acești din
urmă, nu numai că nu au avut curagiul a întocmi
vre-o expediție, a făuri vre-un complot, a zdrun
cina însă-șl mașina guvernamentală, spre liberarea
lui, încercare care ar fi putut rămînea în paginile
istoriei rusești, chiar acțiunea curagioasă, rara
vitejie și bravură cetățenească, deja scuipa în fața
funcționarilor rusești, judecătorii lui Cernișevsky,
lor le-a lipsit sinceritatea s’o facă, și au pierdut
chiar curagiul de-a mal rosti numele cunoscutului și
prietenului lor Cernișevsky, printre numele celor vil.
Cumplită pată se va așterne asupra Rusiei li
berale, asupra „purtătorilor Coroanei'1 sale și asu
pra „liberatorilor" săi, dacă vre unul din aceștia
din urmă nu va zice „înaltă Excelență" Iul Cer
nișevsky. Dar nu, numele de Excelență, în Rusia,
se dă fie-cărui vîndut, celui mal.josnic spion sau
despoetor, numai să nu fie din rasa lui Cerni
șevsky, numai să respecte din toate mădularele
leului lor icoana „Țarul liberator". Și cînd va auzi
numele lui Alexandru al IlI-lea, să cadă în ge
nunchi. Pe cîtă vreme oameni ca Cernișevsky, vor
putrezi încă în închisorile Siberiene, fiind-că ceafa
„mujicului" rus nu Ieste încă îndeajuns de crăpată...
După o broșură rusască, editată în bulgărește de
G. Manev.
BALADA DESPRE O-SHICHI
• Toamna, pentru a veni in preajma vînălorului,
cerbul se ademenește cu sunetul unui flaut, ce
șamană cu glasul soțiilor sede,... și așa-l omorit.
Cam in acelaș felia, una din cele cinci mai
frumoase copile din Yedo, ai cărei obrăgiori
drăgălași, întocmai ca floarea de primăvară a
pomilor de cireși, fermecau întreaga Capitală,
și-a jertfit v'ieața într’o clipă de orbire iznorilă
din dragoste.
Cind, după săuirșirea unei fapte nebune, iea
fu adusă înaintea primarului orașului Yedo,
acest înalt dregător cercetă pe tinăra criminala,
intrebind-o: « Nu iești tu O-Shichi. fiica lui
Yaoya? Și cum ai ajuns tu,atit de ținură încă,
Șa săvîrșeșli o nelegiure atîl de cumplită, cum
iesle darea de foc»)
Od
O-Shichi, plinglnd și fringlndu-șî minele, răs
punse': „Cu adevărat, asta-i singura nelegiuire
ce-am săuîrșit etnd-va. Și riam avut altă pricină,
de cit aceasta: Odată, de mult, întimplindu-se
un foc mare, foc atlt de mare c’a ars aproape
întreg orașul Yedo, a ars și casa noastră pan
la pămint. Și noi lus-tre'i, îata și mama și teu,
neavîndundesă ne adăpostim, ne-am aciuat într’o
capișle de-a lui Budha, și-am stat acolo pană
ce ni s'a clădit din nou casa.
<f.De bană samă ie greu de înțeles soarta care
împinge două ființi tinere una spre alta... In.
această capișle se afla un tinăr ucenic, și intre
noi se născu dragoste. Ne intilneam in taină,
și ne făgăduirăm să nu uităm nicio dată unul
de altul. Și ne giuriiirăm unul altuea, suglnd
sînge dintr’o mică tăetură ce ne făcurăm la
degetul cel mic, și schimbînd intre noi jurăminte
pecetluite, cum-că ne vom iubi pe veci.
«.înainte de a ni se statornici perinele, *) casa
noastră cea nouă din Hongo fu clădită și gata
pentru noi. Dar din ceasul cind îmi luai jalnicul
rămas bun de la Kikizo-Sama, cărui mă giaruisem pentru vreme a două viețuiri, inima nu
mi mai fu mingieală nici cînd măcar de-o scri
soare de la ucenicul mieu.
« Șingură-n patul mieu, mă îndeletniceam
toată noaptea să cuget și .să cuget mereu, și
în cele din urmă, într’un vis, lini veni gindul
îngrozitor, să dau foc casei, ca singurul mijloc
de-a avea iară-și prilejul să-mi întilnesc frumosul
ibovnic. Și așa, într’o sară, luai o legătură de
rogoz uscat, pusei înlăuntru-i ciți-va cărbuni
aprinși, și, în taină vîrîi, legătura sub ștreșina
de la spatele casei. Focul izbucni, se făcu zarvă
mare, și teu fui prinsă și adusă aice. Ah, ce
îngrozitor a fost... Nani să mai fac nici o dată,
nici o dată, așa greșală. Dar acum fă toate
chipurile și mă scapă, scapă-mă, o Buggs-ul
mieu.**') Oh, ie rog, fie-ii milă de mine*.
Ce apărare simplă... Dar care-i iera vrîsta j?
Poate doisprezece, poale treisprezece, poate
paisprezece ani ? Vai, iea ieia de cincisprezece
ani, și na putea fi iertată. Și așa O-Shichi fu
judecată după lege. Dar mai întâi iea fu legală
cu frînghit tari, și șapte zile fu linulă-n vederea
obșteî,pe podul ce se chieamă Nihonbashi. Ah. ce
jalnică priveliște iera.
Mătușele și verde ici, chiar și Bckurai și
Kakesuke, slugile casei, Irebuiră să-și stoarcă
minicile de o mulțime de ori, citit de ude ierau
hainele lor de lacrămi. Dar. de oare-ce nele
giuirea nu putu fi iertată, O-Shichi fu legală
de patru stilpi, fură adunate în jiiru-i lemne,
se dele foc. focul se făcu palalae... Și sărmana
O-Shichi in mijlocul jarului.
Lafcadio Hearn.
Din Englezește de Grigore GoilaV,
obir.șiea în 'zicătoa‘zicătoa*) Această ciudată expresie îș! are obîrșiea
rea japoneză, cum-că £ îndrăgostiți! îșl schimbă perinele».
Pe întuneric micile perinuțe de lemn ale Japonezilor pol
ti ușor, din greșală, schimbate. «Pe cind perinele nu ne
ierau încă hofârîte», nr însemna dec!; pe cind cei doi
îndrăgostii! încă tot aveau obiceiul a se căuta unul pe
altul iu taina nopțel...
*♦) Guvernator sau căpetenie» loculu’. Bugyo in ve
chime funcționa adesea ca judecător.
�OtJ
REVISTA IDEEl
LA O STAȚIE DE DRUM DE FIER
Ziua a 7-a, luna â 6-a, anul 28, oca Meiji,
O depeșă din Fukuoka duda dc veste ieri, că un criminal
disperak prins acolo, arc să fie adus, astă-zi, cu trenul dc
ameazâ, la Kumamoto, pentru a fi judecat. In omdinpolițiea din Kumamoto fu și trimes la Fukuoka, ca sa ice pc
samă pe arestat.
„
Acum patru ani, un hoț zdravăn calea noaptea o casa din
strada Luptătorilor, vîri in spericțl pe cci ce locueau in ica,
ii legă, si luă cu dinsul o mulțime de lucruri dc preț* ufmărit de aproape de poliție, fu prins in 24- de ceasuri, chiar
înainte de-a se putea desface de cele furate. Dar pecindiera
îndrumat spre secție, ici iși zdrobi lanțurile, zmunci sabiea.
celui care-l prinsese, U ucise și ca chipul acesta scăpă. Și nu
se mal auzi nimica de dinsul, pană in timpul din urmă.
Un detectiv din Kumamoto, care din intbnplare vizită o
închisoare din .Fukiioka, zări printre cei cari munceau acolo,
o față ce se întipărise de palm ani in crecrul său. uCinc-iomul acesta*, întrebă dinsul'pc păzitor. „Un tâlhar*, fu răs
punsul, ainscris aice, șițb nomele dc Kusabc*. Detectivul păși
spre arestai și-t spuse : «Kusabe nu ie numele tău. Nomura
Tcichi, iești chiemat la Kumamoto pentru-n omor*. Crimi
nalul mărturisi iotul.
Inlr'o mare imbulzală dc lume, mersei și leu, ca să fiu
față la sosirca-l in gară. Mă așteptam să văd șisă aud zarvă
marc, ocări, imî icra chiar teamă dc niscal-va silnicii. Ofi
țerul ucis fusese foarte iubit: rudele lui aveau fără îndo-f
cală să fie printre privitori: și gloata din Kumamoto nu icra
tocmai atil de blajină. Mai credeam că polii găsi poliție multă,
avînd de furcă. Presupunerile mele deteră toate greș.
Trenul se opri cu obicinttiia-l înfățoșare de grabă și zgo
mot: imbulzala și gălăgiea călătorilor cari-șl Urau bagajele,
strigătele băeților cari voeau să-și tundă ziarele japoneze și
limonada dc Kumamoto. Așteptai la ieșire, cala vre-o cinci
minute. Apoi, împins pe portiță, dc cătră un sergent de po
liție, sc ivi arestatul, un om mare de stat, cu privirea în
cruntată, cu capul plecat înainte, ca minele legate la spate.
Arestatul și păzitorul se opriră amîndoi in fața portiței, lu
mea sc îndesa mereu înainte, să vadă, inse păstra o tăcere
dcsuvîrșită. Aluneca auzii pe ofițer strigînd : «Sughthara San.
Sughihard O-Kibi, i-aicis ? O fcmcc mică, slăbănoâgă, de lingă
mine, cu un copil In spate, răspunse: nHais, și înainta prin
mulțime. Icra văduva celui ce fusese ucis: copilul din spate,
icra copilul lui. La un semn din mină al ofițerului, mulți
mea sc dete ’.i o parte, pentru a lăsa Ide slobod în jurul arcslanluhii și a celor ce-l însoțeau. Femcea stătea in fața
ucigașului,, cu copilul.. Icra o tăcere ca dc mormint. Atunci
ofițerul vorbi, dar nu dc loc cătră femee, ci numai cătră
copil. Grăi Încet, dar alit dc limpede că putui prinde fie
care silabă :
„Micuțele, icală accsta-i omul carc-a ucis pe tatăl tău acum patra ani. Tu nu îcrai încă născut, ierai în sinul ma
mei tale. Dacă aslă-zl n'ai lată, care să te iubească, ic da
torită acestui om. Privcște-ln... Aice ofițerulapucind de sub
bărbie pc arestat, it sili numai de cit ca să-și ridice ochii...
„Uttc-te bine la ici,țbăețcle. .N'ai teamă. Ie dureros, inse ic datorica ta. Uitc-te la iel“.
De după umărul minc-sa, baciul sc uită cu ochii 'mart,
holbați ca dc spaimă: apoi începu să ofteze, și-l pododiră
lacramile. Dar liniștit, ascultător, ici se uita mereu, se uita,
se uita țintă la fața care prinse a se slrîmba.
Mulțimea părea că încetase să mai răsufle.
Văzui cum sc răsuceau trăsăturile arestatului, îl văzui de-o
dală aruncindu-se in genunchi la păminf, așa legat cam icra,
lovindu-se cu fața in țărnă, și izbucnind într’un muget dc
pltns, ca o mustrare de cuget, care ne zgudui inima:
sIcarlă-mă,icartă-mă, leartă-mă, mictifulc. Ccca-cc-am săvirșit, n'am săvirșit din ură, ci numai dintfo frică nebună,
din dorința dc a scăpa. Am fost din calc-afară de blăstămal. Ți-am'făcut ție un. rău nespus. Dar acum am să mor,
pentru a-mi ispăși păcatul. Chiar doresc moartea. Sini mul
țumit să mor. De aceea, o micuțule, fii îndurător, ieartă-măn.
Copilul plingea mereu în tăcere. Ofițerul ridică dc jos pc
criminalul apucat de cutremur ; mulțimea se dete la o parte
ca să-l lese sa treacă. Apoi, dc-o dată, întreaga mulțime
începu să suspine. Și pe cind păzitorul cu fața dc bronz tre
cea pc lingă mine, văzut, ceea-ce nu văzusem nici o dată
ccea-cc puțini pot urc-o dată vedea, ccca-cc fără doar nu
voui mat vedea nici o dală, văzul lacrămile unui polițist
japonez.
* ’
Mulțimea se strecură, și mă lașii, gindindu-mă la morala
REVISTA IDEEl
ciudată a acestei priveliști. Asla-Î dreptatea neslrăn» i
dar totii-șl înduioșătoare, silind recunoașterea crime '11'
mărturiea mișcătoare a urmărci sale celei mai simpl
ie mustrarea deznădăjduită de cuget, care nu cerc altq^ci
iertare inaiplc dc a muri. Și aice ic și o mulțime de jos „ Cl1
mulțimea cea mai primejdioasă din întreagă împărăție
îe-ntărlată : ințelcgind totul, mișcată dc cele petreciii'cCln^
tisfacutădc~ căința și rușinarea vădită, și plină nu Je S<U
nic, ci numai dc j'alea păcatului, și asta numai din odi^'
încercare a greutăților vieței și a slăbăciunei firei onicn^r
Dar faptul ccl mal vorbitor, cel mai deosebitor al
tulul, din această intimplare, ie că această aducere ln en"
mtișcarc ie făcută prin simțul dc paternitate al crimin^'
lui : acea dragoste tnăscută pentru copil, care, cuprinde o/n
loc en sufletul fie-cfîrui japonez.
''n
Ie o poveste, că cel mai vestit din toți hoții japon
Ishikava Goemon, intrind a dată, noaptea, într’ocasă ca~-’omoare și prade, fu atil dc fermecat de zîmbctul unulpru^a
care intinse minuțele spre iei, în cil rămase jttcindit.se C‘
mica ființa, pană ce nu mal icra cu putință a-și indepp'1planul... Nu ic atil dc greu a crede această poveste : pe r 1
care an rapoartele poliției ne vorbesc dc înduioșarea ce
au față de copil criminalii dc meserie. Acum cile-va ln°chiar gazelele locale au povestit im caz fioros dc omor uci
dcrca unei căsnicii întregi, dc cătră niște hoți : șapte in '
an fost curai tăcți in bucăți, apucați in somn. Dar poliții
descoperi acolo și un mic băcțe.l, cu toiul neatins, care pltn
gea singur inlr'o ballâ de singe. Și sc aflară semne neîndo.
cinice, ca ccl ce omorisc, Irclm'ic să fi aval o marc băgare
dc samă, ca să nu atingă copilul.
Lafcadio Hearn.
Din Englezește de Grigore Goilav.
REVISTA IDEEl
DIRIGUITĂ de P. MUȘOIU
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
35, STRADA TURTURELELOR - BUCUREȘTI
BIBL10GRAFIEA „REVISTEI IDEEΓ
P. Mușoiti și P. Zosin: «Mișcarea Sociala» complectă
5—
P. Mușoiu: a Revista Ideela, 10 colecții, de la No. 1—100 504Solomon Abram: Destăinuirile unul expulzat . . . —20
M. Askinasi: Jertfele Țarului
4—
Ar. G. Ccrnișcusktj: Ce-i de făcut
. 4—
Louis~, Combcs: Spartacus
—50
II. Denis: Socialismul și caracterele sale generale . 1—
Gab. Dcvîlle: Evoluțiea Capitalului
1—
C. Dimitrescii-Iașl: Cele două morale
—o0
Fr. Engels: Socialism utopic și Socialism științific . —50
Grup. Stud. rcvol. din Paris: Antisemitism și Sionism. -20
Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea-I . • . -20
Paraf-Javal: Ce știm despre lume................... . 1. -50
P. Kropotkin : Cătră tineri
-50
—
Vremuri Noi
P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx. ■ -50
-20
PaulLouis: Sindicalismul Francez
M. Macicriinck: Datorica noastră cea. socială . . • -20
. —50
—
Nemurirea
. -50
E. Malatcsla : Intre țărani . .
John Stuarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție. —-50
*
P. Mușoiu: Curn se explică Anarhiștii . . . • •. -50
-50
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian
—
Emanciparea FemeeI
—
Intime
I. Neaga: Flăcări năbușite
' • •
’ ■’ 2Scneca: Despre mînie
. . . . . . . •
Fr. Stackeiberg: Femcea și Revijluțiea. • •
—20
Un fecior, dc țăran : Noua epistolie cătră muncit, și făr.
facla
„Revista
ldeel
“.
Cererile, însoțite de cost, se )
CE ȘTIM DESPRE LUME
DE VORBĂ-CU NEPOATA
bc vedea in n-rul trecut:
Transforinările Universului,
■ ■ . , .
Transformărilcpămintultii, și Teoriile transformiste asupra
adapldrci, crcdităfei și sclccțiiinel.
IV'
Transformările celulelor
— None, ;i-zl nu yoiu spune nimic. Am venit sii tc-ascult.
— Da'că-I așa, am să mă apuc numai de cit sli-țl vorbesc!
'— None, vrei să faci glume pe socoteala mea’ .
— Așa Ie, bătrinică, unchii ău fost născociți ca siPfacă
glume pe socoteala nepoatelor.
— Lucrul acostai None, iți ,vă fi mult mal greu, de cit
teoriea qelulară, să-l dovedești. Vel faceraulthial bine să-ml
lămurești teoriea aceasta, de cit să ne p erdem vremea cu
fleacuri.;
— In credință, că'al dreptate. A tuncea spunc-ml cu ezactitate unde-am ajuns.
— leată unde. Ne dăm samă de evoluțiea generală a Sub
stanței și de evoluțiea particulară a Piîmlntulul, cunoaș
tem marile legi ale evoluției ființelor, adaptare, ereditate,
selecțiune. Voim acum să intrăm in amănuntul aplicărct'
acestor legi. Voim să înțelegem formele trecătoare ale fiin
țelor și să ni le lămurim in chip logic.
— Din capul locului cată să ne dăm samă'că Ia un mo
ment dat și-n niște anumite condiții, chiar din elementele
substanței neorganice, așa zise, s'a format un compusalbuminoid, unsoiu degelatină, sau, daca vrei, o substanță organică,
— Ce ne îndritfieșțe să facem o asemeneâ presupunere?
. — Sinteza analizei organice! Oamenii au ajuns a făuri in
laboratoril, și cu produse neorganice’, au ajUhs a Aiuri sub
stanțe cari de obiceiu nu se găsesc de cit in corpurile or
ganizate. S’a făcut sinteza alcoolurilor, zăhărurilor, corpu
rilor grase, eterurilor, esențelor, alcaloidelor, urecl,' ceeace însemnează că plecind de la elemente nedrganice s’a putut
reconstitui corpuri identice cu cele produse de organis
mele vil. Dar, chiar dacă nu s’ăr fi ajuns pănă acolea/incă
nu ar fi un cuvint a se privi substanța organică, ca in hfară de fire, pentru-că la analiză, cu alte cuvinte descom‘ putrind-o, găsim în lea elementele substanței neorganice. 1
'•— Toate astea, Noile, le-nțeleg. Ceea-'cenu-hillămuresc
tocmai bine, Ie cum, dintr’un compus gelatinos a putut să
se nască celula, și apoi cum celula s’a putut adapta și pț^
face pană să alcătuească un organism atit de perfecționat
, ca acel al omului actual.
— Ga să ne facem o idee do evoluțiea asta, trebuie să
avem in vedere durata nemăsurată a perioadelor geologice.
Sintem uimiți constatind marea deosebire dintre formele
ființelor primitive și cele ale iiințelbr actuale. Ne njinuiiăm
că niște simple celule au putut să se modifice/ să Se pre
facă în cursul veacurilor pănă să alcătuească niște orga
nisme atit de perfecționate ca ale noastre. Dariiu yedem
noi oare indeplinindu-se, sub ochii noștri, dezvoltarea .unei
ființl omenești ? Nu-I urmărim noi preschimbările, oare, de
la zămislire pănă la moarte ? O vedem, pe rind, embrion,
făt, copil, flăcău, matur, bătrin. și în cele din urmă cadavru
pe cale de descompunere. Constatăm că punctul de plecare
al unei ființl viețuitoare Ie o celulă, și că această celulă
evoluează după ftum am văzut. Și constatăm, tot o dată, după
cum spuneam in' rinduf trecut, că această transformare in
dividuală ie, in . perioada dinainte de naștere, o prescur
tare a evoluției ființelor, de'la celula preistorică pănă la om,
evoluție care ă'durat milioane de ani. In cărțile lui, Hac,ckel descrie limpede de tot lucrtil acesta... Vezi Ilacckcl,
„llistoirc de la crealioh des dires orgahises d’apriș'Ies lois
naturellcs el l'anthropogcnie^.
— Ce păcat, bătrineluîe, ’vă aproape toți oamenit nu cu
nosc lucrurile acestea. Ce păcat că niște prejudecăți păcă
toase fac, ca generațiile actuale să lle ținute încă în rătăcire
Șisă fie hrănite cu povești, cu minciuni...
— N’ai nici o grijă. Nu Ie departe vremea, cihd nu se
vor mal preda cojiților parascoyeniile din istorica sfîntă,
nu Ie departe vremea cind povestea croației supranaturale
•a lamei va fi înlocuită prin tebriea naturală a agaStrulels.
. — Care-I teoriea aceasta, a gastrulel ? 1
—- Iți voiu spune îndată. Dar vreți măi irită! să-ți dăl
samă cum se âuvirio că, cu toată felurimea ființelor actuale,
viețuitoare, cu toatele purced din celulele cari aii trăit o-
97
dinioară îh apele mărel, in anumite cohdiți! de tempe
ratură, de presiune, dfe sfirătură, și așa mal departe.' Un
animal Ie un mediu care tinde să păstreze condițiile 4n cari
a putut să fee ființă, să se formeze, cu alto cuvinte tindo
să păstreze condițiile cari-i sint priincioa<e. Tinde să păs
treze aceste condițifj cu toate schimbările din afară. Cu toate
aceste schimbări, mediul animal ișl păstrează1 echilibrul liifJ
— Nu-f .a.șa, așa se face, NonC, că temperatura corpului
nostru nu se schimbă atit, pe cind temperatura din afară
noastră se schimbă necontenit.
— Da. Și poți încă adăoga că această temperatură Jăuh-;
țrică, a corpului nostru, trebuie să fie apropiată de cea a
ivire! viețef animale pe glob. Acelaș lucru l’am putea spune
despre presiune, acălaș lucru despre, ținerea irl sărătură a
organismului nostru, pentru-că pare cu totul dovedit cumcă corpul nostru fe’un mediu marin, j
•
— Cum astă, None ?
— Celulele noastre plutesc într’un lichid' a cărui corn-1
poziție Ie cu totul la felin cu cea a apel de mare Și care
cuprinde a treea parte din greutatea individului.
— Și. tu zici, None, că teoriea ăsta Ieste intenăceatâ pe
observări serioase ?
. — Negreșit. Bună-oară observările ce le-a făcut Quihtoh...
TezI Quinton, „VEau.de mer milieu organîrjuc“... Acesta a
dovedit că «organismele ale căror celule, plutesc ihtr’o plasma
la felia cu mediul dc origină, marin, mențin activitatea vi
tală din începuturi, pe cind celelalte îndură pcirca sau prăpădirca vilalăi... tVicața animală în'slarctt de celulă, apă
rută in mari, a ținut să păstbeze, in cursul seriei zoologice,
pentru inalla-i funcționare celulară, celulele cari au com
pus fic-care organism, într’un mediii marin. Vicața animală
in stare de celulă h'a păstrai acest mediu la toate orga
nismele, dar cele la cari această păstrare n'a amil loc, au.
indurat o stingere, o prăpădiră vitală*... cUn organism, ofi
cii de ridicată ar fi treapta ce-ar ocupa-o, pe scara ani
mală, apare dc acum înainte ca an adevăral acvariu ma\ rin, îh care urmează a trăi mai departe, în condițiile ac
vatice. din începuturi, celulele cari âlcălnosc acest organism*.
Iți dau aici jnsă-șl cuvintele din cartea laî -Quinton, pe care
te voiu pune s’o cetești in întreg cind vel fi în stare să bv
pricepi. Griea-ce fi-am citat le ceea-ce fel numește legea de
conservare sau dc neschimbarc marina, dc oblrșic, șl, inal
cu deosebire, legea de ncschinV are salină.
— Ce înțelege Iei prin neschimbare Salină ?
— Precum ți-am spus, generațiile succesive, cari s'au
părindat una după alta, au ținut să păstreze, cu tonte, schim
bările intimplate mal înainte, condițiile începStornicc, cari
le-au îngăduit să trăească. Apa de mare, care Ie in mal pu
țină cifiine în epoca actuală, iu urma concentrării treptate
a oceanelor, Ie mal sărată astă-zl, de cit in depărtatele pe
rioade străvechi. EI bine, acvariu marin al. corpului no tru, care Ieste chiar corpul nostru, ține să păstreze doza
sau cițimea de sare a acestor perioade străvechi. In deobște,
echilibrul corpului nostru ține să se păstreze în'cursu.1 pre
facerilor înconjurătoare. Ceea-ce putem deduce din trecut
și observa in prezent și ceea-ce Quinton numește legea ge
nerală de neschimbâre. de olnrșie.
— Cit Iești de drăguț. None ? Nu-I așa că al să-nit lă
murești toate astea, in adine, mal tirziu ?
— Fără indoeală, drăguța meii. Și astea, și alte lucruri
ce m’ol pricepe. Dar, de-o cam dată, Șă ne intoariem la
teoriea gastrulel.
— Asta-I teoriea lui Tlaeckel, nu Ie așa ?
-- Da'.’Trebuie mal întâi să concepem organismele cele
mal rudirnentare, Mcnerele. siriiple grnnzișoare de piftie
sau răcilurl. cari trâesc ca și noi, cari au o vîcață foarte
rudimentară, dar cari în cele din urmă trăesc.
— Cum, None, niște grunzișoare de piftie minieri, mîs’tue?
i\egr<
— Negreșit.
Mînincă, mistee, circulă, se reproduc. Scot
■ Kprelungiri, îmbucă niște corpușoare, cari-s buri''’ pentru
riutrirca ’lor, pe cari le mistue, negreșit Cind creșterea acestor grunzișoare ajunge la o oare-care mărime, gruirzișoarele sc despart in două jumătăți, și fic-care din aceste
jumătăți âlcătuoștc un ins neatirnat. care se dezvoltă ca și
cel din care purcede. Mal tirziu, din aceste organisme ru
dimentari și prin adaptare, nise adevărate celule, cari cu
prind o parte mal tare, sîmburele, parte diferențiată șau
bine deosebită de rest.
— None, toate astea sint o minune,
— Nu, bătrinică, toate aste sint lucruri naturale, ilroștf.
Par o minune pentru cot ce nu le cunosc și le aud pen
tru intăea dată. Co-ar zice aceștia dacă ar observa feno- .
numele al căror sediu Ie sîmburele cdulel, dacă ar observa
fenomenele afeteti în momentul cînd celula se divizază ? Ni-
<
�98
revista idee!
mir nu-I mal impătimitor de cit de-a studiea, această suc-
lulele sfnt-omogene,de acela? felia, foarte simple, si C(( yorjl|fi
'fntr'adovăr.. *Dar să no întoarcem’lear la gastrulă,
— Numai de cit. Mal întăl trebuie să ne dăm samă bine
despre celulă și despre chipul în care asta sciînmu țește
Procedeul-tip Ieste despărțirea celulei m două părți. Mal
sint și alte procedee : fiziparitalc, despărțirea in două sau
în mal multe părți, cari se dezvoltă apoi,ca niște indiyuî
noi: înmugurire, scoaterea unei Ieșituri sau mugure mtro
parte a corpului generator, născător, care mugure se dez
voltă ca un nou individ : sporulațic, închistarea, ingăocirea protoplazmeî, substanță care alcătuește celula, protoplazmă care se desparte iute în fragmente sau părți, mal
tirziu desfăcute prin ruperea invălișulul. Aceste fragmente
se prefac in tot atiția indivizi noi: gcmulare, îngemănare,
nașterea în corpul generatorului, sau în corpul cel născă
tor, a. unor grămezi de celule, gemule, cari sînt aruncate
in afară si cari alcătuesc indivizi noi: întinerire, unirea
și apoi despărțirea a două celule, cari, întinerite, cu chi
pul acesta, pot să dea loc unor generații următoare, pănă
la timpul unei nouă întineriri : conjugare, împreunarea,
împărecherea a două celule... Și așa inai departe.
— Noi inse, cum ne reproducem, None?
— Corpul nostru Ieste o colonie de celule, născute prin
despărțiri succesive, treptate, din substanța unui grăunte
numit pu. Pare inse că, in natură, aceste despărțiri suc
cesive au un capăt șî că coloniile acestora pier, dacă in
divizii nu capătă o putere nouă, conjugindu-se unii cu alții.
La ființa omenească, unde toată munca, care, la ființele
alcătuite dintr'o singură celulă, Ieste făcută de această
celulă, la ființa omenească unde toată munca Ie împărțită
sau devizată, sint anumite celule însărcinate cu conjugarea,
celulele sexuale la bărbat și fera.ee: se cpnjugă unele din
aceste celule, lear celelalte la un anume timp mor. Celu
lele conjugate in timpul împreunărei, ny-s altă ce-ya de
cit ovulul fecundat, grăuntele, oul, punctul de plecare al
unei colonii noi, care ya ii un ins. Acest inș se vp per
petua, la un anume timp, printr'o nouă conjugare, a uneea
din celulele sale, cu cea a unul ins de sex opus.
— Cit Ie de atrăgător să asculți asemenea lucruri. Acum
putem să vorbim de gastrulă ?
— Negreșit. leală teoriea gastrulel: Celulele se grupează,
alcătuind o grămadă asemănătoare cu un perete și care se
numește Morulă. Mal tirziu celulele , centrale se. despart
de centru, pentru a merge să. se așeze la margine, și rnorula ajunge o sferă găunoasă ce se „numește Blastulă.
Suprapunerea celulelor in blastulă alcătuește un adevărat
țesut. In blastulă se produce, la un anume moment, o
adincitură, ca un deget de mănușă, care apropie păretele
de deasupra de păretele de desupț și blastula ajunge un
feliu de pungă lungueață ce se numește Gastrulă. In gastrulă celulele se așază in straturi sau Fășii germinatoare.
— Trebuie să fie aici foarte multe celule. Astea sînt
foarte mici, nu-I așa ?
— Intr’adevăr, toate aceste celule cari se grupează, ca
să alcătuească mal intăl morulă, apoi blastula, apoi gas
trula, apoi fâșiile germinatoarc, și, după aceea, toate țe
săturile corpului, sint neînchipuit de mici, îear numărul
lor feste, nepomenit de mare. Corpul unul om cuprinde
cite-va zeci de trilioane. Numai cu microscopul se pot
vedea; Se măsură cu microanele, cu alte cuvinte cu miimile
de milimetri. Corpul nostru, ca și cel al tuturor anima
lelor și al tuturor vegetalelor. Ieste alcătuit din celule.
— Va să zică noi am fost blastulă ?
,— Ba chlar^ celulă unică. După cum la animalele cari
s’au părîndat in curgerea veacurilor, aceste fășii, alcătuite
din celule, s'au dezvoltat și au dat naștere deosebitelor
organe, tot așa la un individ aceste fășii se dezvoltă, fie
care fâșie dind pururea naștere la acelea-și organe. leată
ce spune Hacckel în această privință, în ale sale «Essâis
de psychoiogie cellulaire»:
«...Nenumărate, ca stelele cerului, sint miriadele și miria
dele de celule cari alcătuesc uriașul corp al unei balene șan
al unui elefant, al unui stejar sau al unui palmier. Cu
toate astea corpul acestor strașnici uriași, ca și corpul ne
pomenit dc mic al celor măi mici organisme, la inceputul
existenței sale, nu-t de cit o singură celulă-, mică de tot,
care nu se vede cu ochiul liber, celula ovulară.
«Dar cind această celulă prinde să se dezvolte, naște
niunat de cit din iea, prin divizie repetată, o masă nepomenit de mare de celule la feliu. Aceste celule se așază in
straturi sau în fâșii; aslea-s fâșiile geruiinatoarc. Toate cc-
unqrunzișor de protoplasma, cu-n simbure
trîziu apar diferențierile sau deosebirile , diviziea nuin^1
din partea vieței, pentru celule, incepc : astea îmbracă f^cl>
?i proprietăți diferite.
l0^ie
«...Această însemnată divizie dc. muncă între celițlc
cum sc rostește anatomistul, alcătuirea țesăturilor, șc:'1’
deplinește sub ochii noștri, in citc-va zile, în aezvoligr '
individuală a ori-cărul animal și a ori-cărul vegetal. Dinfa
această divizie de muncă, începe încă din cursul evoluț^-’
care are loc în. oul animal, din momentul- in carc poster-’
lalea celulei ovulare, cu alte cuvinte celulele de brăzda//
sc așază in straturi sau ,in fășii germinatoarc. Gerrntru]
animal tea atunci forma unei cupe cu doi pereți, lear «ce/doi pereți ai acestei .scobituri, acești doi pereți al gastrule/
sînt cele două fășu germinatoarc primare. t
’
«Din fășiea germinatoarc internă sqti fășiea intestinală
entodermă,. se dezvoltă organele nuiriret și ale schimburilor
materiale, aparatele funcțiilor vegetative ale vieței, Din
fășiea germinatoarc externă, din fășiea cutanee său ced n
simțurilor, exodermu, nasc aparatele funcțiilor animali)
mușchii și nervii,., pielea și organele simțurilor, țntr'im ctl’l
vini organele sufletului.
«Ie un fapt dc cea mai marc însemnătate, asupra căruța
trebuie șă stăruim mâi mult, că la toalp animalele policclularc, dc la polipii de apă pănă la om, diviziea muticei
celulelor începe la fcliîî, prin difcrențiăreacelor două fășii
germinatoarc primare, și că, pretutindeni și totdeauna, apa
ratul psihic purcede din celulele fâșiei germinatoarc ex
terne. La toate clasele de animale, nervii, organele simțu
rilor și mușchii nasc din fășiea cutanee a gaștraleî.
«Formarea țesăturilor, pe carc o vedem îndeplinindu-se
sub microscop c'p repegiune uimitoare, ritt-i de cit o scurtă
repetare, determinată de creditate, a unui îndelungat și a
unui încet proces istoric, care a durat milioane dc ani, in
cursul cărui proces diviziea ’munccl intre celule a apărut,
in lupta pentru existență, încetul cu încetul, mulțumită
adaptărei celulelor, la deosebitele funcții ale vieței...?
— leată, îutr’adevăr o descriere de toată frumușeța.
—, Asta, lămurește pe deplin însemnătatea Embriologief
și îngădue tot o dată să ne dăm samă cum tipurile fiin
țelor organizate s’au dezvoltat și modificat după mediu.
Unele din tipurile astea au supraviețuit, altele ău dispărut;
altele, prin adaptare, s’au transformat. Studiul acestor
transformări' îngădue a se urmări evoluțiea celulelor și
coloniilor de celule, pănă ,in momentul cind astea au al
cătuit organisme complicate, ca cel al omului. Spuneam
adineoarea, c’am foit cu toții celulă unică,, morulă, blasțulă, după aceea gastrulă. Spre săptămina a patra a vieței
embrionare, ne reproducem sau ne trăim leară-șl strămoșii
acvatici, adică șintem'ca și Iei. In momentul acesta .avem
niște arcuri branchiale, cu alte cuvinte ccea-ce, la pești,
ajunge mal tirziu aparatul respirator. Aceste arcuri, bran
chiale, spre săptămina a șasea dispar. Precum ziceam,;
Embriologica Ie un mijloc puternic de investigare, de cer
cetare, care vine să întărească și să complecteze datele
Paleontologiei'.
— Acelaș lucru, nu Ie așa, se poate spune și despre
Anatomica comparată.
— Intr'adevăr. Dacă Embriologica no face să înțelegem
adaptarea, Anatomiea comparata ne face să pricepem
cum nu se poate mal bine ereditatea. La diferite fiihțl g^*
sim o unitate de structură care perzistă, care rămipe, cu
toate transformările sau prefacerile îndurate. Lucrul trebuește să-1 vezi. Cind compari sau pul față in față parl1
dinainte a mamiferelor, bună-oară, această observare ara .
că adaptarea a dat nașterea la om unei mini,la cine un. /? _ ’
la focă unul soiu de mont înotător, la delfin unei ârip»1
țătoare, la liliac unei aripi.'la cirtiță unei labe-ljir1®.» ?
așa rnal departe. Cu toate astea în toate aceste părțideosebite, oasele se asarnănă și așezarea acestor oase
aceea-sl.. Dar cred că ajunge atita». pe a-zî.
— Cu ce, ne vom ocupa inse data viitoare? .
•
— ,Vom căuta să ne lămurim aflarea, in acelaș
pămint, a atitor animale și vegetale deosebite și sa b
șirul strămoșilor noștri.
— Minunat, bătrinelule, are să fie îiicintător.
t
— temenea lucru le incintător pentru tine și Pen£“ăU,
ce-au înțeles folosul de a-și da samă de toate, ue-a j ■ ’j
Dar Ie foarte plictisitor pentru cel ce nu P1‘1C®P. -tnare,
folos. Tot asa, într’o societate rațională, munca lolO
j
foarte supărătoare în societatea de a-zl. pentru • ‘ .
cari-I vor fi înțeles folosința,'vă li o fericire adev
REVISTA IDEE!
V
Strămoșii ființelor viețuitoare de a-zl
și transformările lor
'
i
— Astă-zl bătrînică, Ie vorba să ne dăm socoteală de
aflarea in acelaș timp, pe pămint a atitor diferite animale
și vegetale, și, după asta, să găsim din formele vechi, for
mele strămoșilor noștri.
— Formele probabile, nu-I așa, None ?
— Fără-ndoeală. Inse tu știi că avem pentru asta o mul
țime dc material, «adunat cu foarte multă- răbdare, atit
generațiile anterioare, cit și de generațiea noastră.
—- Nu-I oare do temut ■ că niște alte descoperiri vor
veni să modifice ideile oamonilbr ?
— Urmările unor alte descoperiri nici o dată nu-s de
temut. Un ins cu judecată trebuie să fie pururea gata ca
flă-și schimbe părerile în favoare unei hipotezo mal logice,
cind se ivește. Dar asta nu trebuie să-1 împiedice să coor
doneze materialul științific al timpului său și să se întrebe
ce încheerl logice purced din Iei.
-- Așa dar, după tine, în timpul nostru putem să ne
înfățișăm’strămoșii ființelor ca i trăesc acum.
— Ie cu neputință ca un individ cu judecată din timpul
nostru să nu admită doctrina transformismulul. lear cel
cari admit această doctrină se văd neapărat siliți s’o ilus
treze sau s’o vădească, fără indoeală lăsînd pe sama vii
torului, informat mal bine, grija de a aduce îndreptările
cuvenite. Dâr asta nu ne împiedică nici de cum de-a în
tocmi, bună-oară, catalogul strămoșilor noștri probabili.
-r leată ceea-ce aș voi să pricep cum se cade.
— Să ne silim. Mal intăl de toate trebuie să ne ferim,
să nu cădem în greșala de^a crede că omul are toate for
mele animale printre strămoși. Asta-I o greșală tot atit de
copilărească, ca și acee.a de-a ne închipui, că toți oamenii
cari-au trăit pe lume sint strămoșii tle-cârul din noi, cu
toate că cu toții purced, ca și toate animalele și toate ve
getalele,^ din aceia-șt strămoși, și anume din cele dintăl
celule născute din protoplasma ancestrală, străveche, insă-șl
aceasta purcească din niște elemente neorganice. ,
Cum se pot găsi atuncea strămoșii unul animal sau
unul vegetal ?
Dacă privim inșirarea ființelor vegetale și animale,
smtem în fața unul arbor genealogic, rămurit în toate
direcțiile. Ca să găsim, bună-oară, ramura de care ține un
animal oare-care, trebuie ,să determinăm locul, acestui
animal, după caracterele lui și după caracterele formelor
lui ancestrale, străvechi, printre cari poate să figureze, cu
alte cuvinte cu ajutorul paleontologiei, embriologiel si ana
tomiei comparate.
— Nii trebuie să fie totdeauna tocmai atit de lesne.
— Negreșit. Trebuie adesea foartă multă bătae de cap
ca șă ajungem aici. Pentru-că, o mulțime de ființl, din
perioadele anterioare, au dispărut, fără să lese vre-o
urpiă, și, după cum ani văzut, evoluțiea individuală, embriologiea, Ieste numai o prescurtare. A.șa-că această clasifi
care metodică Ie o operație delicată. Ne vedem adese-orl
nevoițl, ca să umplem unele lacune sau JipșurI, să facem
niștepresupuneri mal mult sau mal puțin vrednice dc
luat în samă, pe cari viitorul le întărește sau le distruge.
— Crezi inse pă asemenea presupuneri particulare pot
face vre-un rău doctrinei generale a transformismulul?
— De loc. Și pănă acum tocmai contrarul s'a intîmplat.
Intr'adevăr: din cînd în cind, cite-o descoperire, ca aceea,
bună-oară, a antropopitecului, omul momiță, mijlocitor
intre momiță și om, vine să întărească presupunerea, care
fusese luată in samă, și să ne pue sub ochi «veriga care
lipsea» de la lanț.
—'Vrei tu să-mi înșiri strămoșii animale al omului?
— Bucuros, Va fi un exercițiu frumos, bun să deschidă
gustul clasificarel și-ă face să fie înțeleasă teoriea transfor
mistă ctim se cuvine. Să ne dăm mal întăl samă, cum-că,
clasind strămoșii omului, noi nu putem arăta de cit o
parte și nu totalitatea clasificărel ființelor viețuitoare.
Geea-ce va să facem noi pentru om, se poate face pentru
orl-ce animal și pentru orl-ce vegetal.
— Lucru știut. Dat un animal sau un vegetal, putem
ori-cind întocmi o listă rațională , a strămoșilor lui și să
Ajungem la un punct de plecare, caro Ie al tuturor ani
malelor și al tuturor vegetalelor.
— In cursbl hingel enumerărl ce vom face-o, trebuie
de asșmenl să nu pierdem din vedero geologica. Evoluțiea
ființelor a mers mină in mină cu evoluțiea pămintulul. Cele
dintăl arătări alb vieței, s’au iscat probabil cind globul
1)9
Iera in întregime acoperit de apă. Deci multă vremo n'au
fost de cit animale acvatice. Cu aparițiea continentelor,
unele animale acvatice au devenit păminteșll, trecînd prin
stadiul sau starea de amfibil Strămoșii noștri au fost rind
pe rind, celulă, morulă, blastulă, viermi, ' pești fără cap/
pești, amfibil, niște șopirle mari, niște soiuri de kangurl,
momiți și oameni... Pentru a înțelege bine transformările
astea, cum și înlănțuirea organismelor,... vezi și Gaston
Bonnierj rEnchdindment des orgânismM,,^ trebuie să nu
uităm, cit de puțin samănă sămința unei plante cu-planta
însă-și, ajunsă la deplina Iei dezvoltare. Cu toate astea,
pentru cine urmărește amănuntele acestei desvoltări, mo
dificării, de la o clipă Ia alta, sint nesimțite. Tot așa,
pentru cine observă un copil și-l urmărește în cursul
anilor, schimbările, de la o zi la alta, sînt nebăgate in
samă. Schimbările astea-prînd a fi izbitoare cind asemănăm
o ființă omenească cu ceea ce Iera cu n oare-care timp mal
înainte, și mal cu samă cind luam această ființă de la să
mința Iei, celula ovulară. Nimic nu samănă mal puțin cu
celula ovulară de cit un om adult. Cu toate astea, numai
în cite-va luni, această sămînță, celula ovulară, se pre*
face-n copil, după ce trece prin niște forme foarte variate,
cari samană cu cele ale ființelor inferioare, anterioare, ale
căror urmași'ființază încă in mare parte. Așa dar trebuie
să găsim firesc lucru, să ne închipuim marea deosebire
dintre cele dintâi ființe ancestrale, străvechi, grunzișoril
de gelatină sau de piftie și ființele, f -arie complicate, cari
le-au luat locul, după ce s'au modificat, din generație in
generație, în cursul sutelor și probabil miilor de veacuri,
trecînd prin ati tea diferite condiții. Cu toate astea modi
ficările astea sint puțin vădite dacă privim trecerea de la
o formă la forma vecină, și-ar fi și mal puțin vădite dacă
am putea urmări milioanele și milioanele de forme succe
sive, treptate, cari le-au îmbrăcat generațiile in cursul
vremel. Și putem să ne dăm samă de asemenea lucru cu
atita mal bine, cu cit o mulțime de forme intermediare
sau mijlocii, din trecut, s’au păstrat cu puține schimbări,
pentru-că generații de indivizi, înzestrați cu asemenea
forme, au trăit aproape în acelea-șl condiții de la obirșiea
lor. Așa ne lămurim cum unele generații’au urmat a rămînea pești, fiind-că au trăit necontenit în medii sau in
împrejurări acvatice, po cînd altele s’au prefăcut mal întăl
în amfibil și apoi în generații terestre sau pămînteștl. Tu vezi,
așa dar, că printr’un .șir de deduceri logice putem să lă
murim' existența; în aceea-șl vreme, pe globul nostru, a
atitor soiuri de minerale, animale și vegetale.
— Tu mi-al spus, None, cum-că strămoșii noștri au fost,
pe rînd, celulă, morulă, blastulă, viermi, pești fără cap,
pești, amfibil, niște șopirle mari, niște soiuri de kangurl,
momite și oameni. Cum se explică trecerea de la una din
forniele astea la forma următoare ? Putem să ne facem
oare despre toate formele intermediare sau mijlocii o în
chipuire rațională ?
— Negreșit. Asemenea lucrare a .fost întocmită după
cunoștințele actuale, și te voiu face cit de cit s’o pricepi.
Mal tirziu, cind vel li mal deprinsă cu numirile ce va să le
auzi acum pentru întăea dată, ți se va părea, auzindu-le, că
vezi crescînd, încetul cu încetul, diferitele organe pe cari
le deșteaptă fie-care din acesle numiri. Inșirarea succedărel sau părindărel strămoșilor noștri probabili voiu
face-o după Ilaeckel... Vezi ilaeckel, Etat acluel.de nos
connaissanccs au sujet dc Vorigine dc l'hommc...
Măi întâi se admite că unele elemente minerale s’au
grupat ca să alcătuească substanța vie, sau protoplasma.
Aceste elemente, carbon, azot, oxygen, fosfor, și altele, se
găseau în aerul sau in apa care acoperea lot pămintul in
vremea aceea.' Unele trebueau să se găsascâ in dizolvare
în apă, lear condițiile generale de presiune și dc tempe
ratură îerau fără indoeală mal ridicate de cit ia vremea
de a-zl. Grupe de qsemenea protoplasniă alcătuesc-Monerele.
După aceea substanța vie se grupează ca să alcătuească
celula, prin formarea unul slmbure. Cu chipul acesta avem
Amibiile. Protoplasma prinde ast-feliu un punct de razăm
în sine insă-șl, in urma acțiunilor și reacțiunilor avute cu
mediul înconjurător, in urma schimburilor, cari-au făurit
celulei o rezervă de energie internă. Amiba Ie ,o celulă
simplă care samănă cu sămința orl-cărel plante și cu oul
ori-cărul animak
Se admite apoi că amibiile au trebuit sa be întrunească,
in Sinamibiî, în grupări de arnibii, și să alcătuească ast-feliu
morulelc.
In această întrunire de amibil, apoi, celulele se depăr
tează de centru și formează o sferă găunoasă^ blashita sau
Blasteadele. Blastula poate să fie privită ca alcătuirea țc-
�REVISTA IDEE!
■100
J oktailoiirc, ce va .avea să se modifice, sfl se pre
facă și să alcătnească Încetul cu încetul deosebitele organe.
ta’LS «ferii gHunoaM. prin pungiroa ca un deget do
mănușă ajunge gastrula, un animal care nu-I alta de ut
un soiu de pungi alcătuită dintrlo țesătură de celule:
Gastreadele. Funcțiile încep a se specializa și o deosebire
însemnată apare între partea exterioară, -exoderma, iiț«.
zestrată cu sensibilitate și cu mișcare, și partea interioară,
cniodennăi îndeletnicindu-se cu nutrirea, asimilarea,
eliminarea.
Din momentul acesta, și după ce celulele s au grupat
pentru a alcătui țesuturi, țesuturile se grupează încetul cu
încetul ca să alcătuească organe, fear organele se grupează
pentru a alcătui aparate. Și, fie in Embriologie, fie in
Paleontologie, găsim urma lăsată in cursul veacurilor de
cătră niște ființi- cari au fost celule, țesuturi, organe, apa
rate, întruniri de aparate. Se pare că celulele, așezate
intr o anume parte, se specializază intr’o anume lucrare
si se-adaptează la lucrarea aceasta, ajungînd nedestofmce
ăe alte lucrări. Pe cînd celulele celor dintâi ființi puteau
să fie privite ca scliimbătoare-ntre sine, pe astea Haeckel
le numește «bune pentru orl-co», celulele ființelor poste
rioare par a se întocmi in ateliere speciale, deosebite,
aceste ateliere speciale fiind organele. Lucrul acesta se
petrece la Tubelarii, oiermii inferiori, la cari se ivesc
organele rudimentare ale simțire!, ale secrețiunel si ale
generărel ăau reproducere!, apoi la Scolecidiî, la cari ce
lulele speciale, globulele de singe, se însărcinează să călăto
rească și să transporte elemente de împărțit.
Celulele se specializază inse din ce în ce mal mult, se
perfecționează tot mal mult în specialitatea lor, așa-că
diferențierea sau deosebirea țesuturilor sporește, organele
ajungînd din ce in ce mal complicate, alcătuind aparate
din ce în ce mal perfecționate. Avem Chordonienele,
Acranlenele, Monorinîenele, Selacienele, la cari so alcătuește încetul cu încetul o măduvă a.șirei spinărel și o
șiră a spinărel, după aceea sexurl, vertebre, un cap, un
craniu și un creer, care crește la partea anterioară a rnăduvel, in locul șirei spinărel. Sexurile,sînt acuma bine deo
sebite fear membrele se ivesc sub forma de-aripl înotătoare.
Pămîntul in timpul acesta se schimbă .și răsar conti
nentele. Acum s’arată ființele intermediare sau mijlocii,
dintre animalele acvatice, trăitoare in apă, și animalele
aeriene, trăitoare in aer, Dipneustele cu două răsuflătorl,
la cari beșica ajutătoare la înotat a peștelui se preface în
plămîn aerian, lear găurile nasului, in căi aeriene. Obiș
nuința și adaptarea organelor la vi ea ța terestră are loc
și mal mult la Sozobranchii și Sozurii*. Aceste din urmă,
hr tinereți samănă cu peștii, fear în vrîsta adultă cu-n
feliu de salamandre.
Schimbări însemnate au loc după asta in aparatul ge
nerator la Protamniofe, strămoșii reptilelor, al păsărilor
și mamiferelor, cu alte cuvinte și-ai oamenilor. Obiclnuința cu vieața terestra, și in anumite condiții, dă loc
la prefacerea solzilor in păr si la formarea de glande
mamare pentru alaptarea puilor, la Promamaliene, dă loc
la modificarea echilibrului corpului, care ne face să pri
cepem cum niște ființe tiritoare, ajunse mal tîrziu mari
șoplrle, s’au prefăcut pe urmă intr’un soiu de mari șo
bolani asemănători cu kangurul actual, Marsupialii, apoi
in mornițe, Prosimîene, Alenocercii, obiclnnîndu-se încetul
cu încetul cu statura dreaptă, Antropoidele, Antropopitecu sau oambnil-momițe, și in sfirsit Oamenii.
La acești din urmă, din pricina nevoilor viețel, lupta
împotriva celorlalte specii și întrajutorarea, au dezvoltat
mal cu deosebire organul glasului, creerul, mușchii cores
punzători cu statura dreaptă, și, de mu de veacuri, oa
menii se tot dezvoltă mereu, se tot desăvirsesc. Cu chipul
acesta avem putința să urmărim studiul aceea-ces’a numit'
Preistorie și Ișțone, și. ajungem să ne privim strămoșii,
obiclnumdu-se încetul-cu încetul să cunoască si să folosască sau să întrebuințeze materialele incunjurătoare, mi
nerale vegetale, animale, făurind unelte de pfeatră, de
lemn, de metal, din ce in ce mal îmbunătățite, apucindu-se
cu t?S
“-1 .?l de cre?tcrca vitelor, și ajungînd
cu timpul să întrebuințeze energiile incunjurătoare, ceea-ce
S’ÎS®
^«erne, cum se numește. Istorica
Clt < e
au Meles oamenii, cea mal
Revista ideei
universal,putem să ne dăm samă mulțămită ten>.-’?c,î,h
ți-am desfășurat: Știința actuală a îngăduit ca aXU1°r ce
închegate, coordonate, in urma nenumăratelor qi,? fio
da cari încă și a-zl sînt străini, habar n’au cel n « v*l‘î.
dintre oameni.
1 tauhj
Alături de clasificarea tip a formelor străvechi aln
putem închega o clasificare la feliu pentru fie-carn°,nu'UIi
animală sau vegetală, o clasificare generală a anir 8,,’ec‘o
și vegetalelor, ca și a mineralelor.
urn»lelor
— Cit Ie de întristător. None, cind ne gindim
de oameni stăruitori au făcut observații, că acesta i 01ir
vațil au dat loc la judecăți logice, că toate spiriteta ? JSer'
judecind asupra acestor observații, ajung Ia acelei T?0’
clieerlj și că; c.u toate astea, puțini oameni își 4.'“"
neala să se.folosască de observațiile astea și de uW*8l.°'
lor, și că aproape toți oamenii rămîn ignoranți.
n5r^le
— Lucrul acesta, bătrinică, merită adincire. VOlu ..
despre Iei.
.
,
'Or“i
UrmoazJ:
P^Maval,
Filosofica transformistă.- Transformisniul universal
fi
urmările lui pentru omenire.
Lucrarea aceasta va să apară și în carte aparte.
FAVORIȚll COPILĂRIMEI
Creștem unele animale ca să muncească pen
tru noi, ca să ne fie de folos pentru a căpăta cunoștinț! sau ca să ne aducă plăcere. Sa pus une
ori Întrebarea, pănă la ce punct am avea drep
tul să ne folosim de acestea. Ne ridicăm pururi
în potriva robiei: totu-șl robiea supravlețueștc,
lear întinderea Iei îndreptățită nu-I de cit ches
tie de grad. Nimeni nu pune la îndoeală drep
tul oamenilor de-a se sluji de vlnt și de apă,
pentru a învîrti roțile morilor ce au, sau de elec
tricitate, spre a-șl transmite știrile. Nimeni pan
acum n’a pus Ja îndoeală în chip serios dreptul
ce avem de-a deturna, spre îndeplinirea .ne
voilor noastre, menirea griului sau a cînepel: cind
un poet vorbește de brutalitatea noastră față de
flori, Iei cugetă mal cu samă la reaua înrîurire
a cruzime! asupra caracterelor noastre.
Pe de altă parte, putem crede că tpți cuge
tătorii actuali nu stau Ja cumpene a recunoaște,
cum-că n’ar trebui să se admită nici o jertfă din
partea vre unei ființe omenești, care n'ar primi-o
de bună voe, și că n’ar trebui să ființeze robiea
semenilor noștri, fie că constrîngerea ar fi fizic^
politică sau comercială,
Mal rămîne cazul animalelor. Și se știe că prin
tratarea animalelor domestice și a animalelor
favorite o samă de copii din zilele noastre Iși
fac educațiea ca proprietari de sclavi. Nu-I gfpȘ^
a se spune, că foarte adesea relațiile unul cop
cu animalele casei sînt sămînța din care va îo
colți mal tîrziu cruzimea sau înduioșarea K
de ființele omenești.
Cînd întrebuințăm pentru îndeplinirea ne'01^
lor noastre o energie inconștientă, că presiufiț,
aburului, sîntem nevoiți să cunoaștem legileefi^
o cîrmuesc, cari-1 regulează întrebuințarea, Ș1
ne ‘conformăm lor. Relațiile noastre cu energica
inconștientă se mărginesc aici. Unei creaturi vii,
care ne dă munca Iei, nu vorbim aici de între
buințarea animalelor moarte, pentru a noastră
hrană, îmbrăcăminte, și, așa mal departe,... unei
creaturi vi! îl datorim răsplată, respect., Prea
adesea îngăduim copiilor să ia drept „bunătate",
hrana și adăpostul pe cari le dăm, de atîteaor!
cu foarte mare zgîrcenie, acestor slujitori muți.
Aceasta tocește simțul dreptățel la copil și-1 poate
duce mal tîrziu să se socotească sprijinitorul
unor ființe omenești, față de cari nu se poartă în
realitate de cît cum și cere dreptatea, curn se
cuvine. D n pricină că bătrînul poney nu poate
pune nimic de-o parte, iei are dreptul să fie
îngrijit cînd Ie bolnav și să i se asigure -așa ce-va
ca o pensie pentru bătrînețe. Acesta mai are și
dreptul de a fi tratat cu respect.
’ Ar trebui să facem pe copil să priceapă,
că a se amesteca în munca unui animal, a tur
bura acea muncă, a face haz cînd animalul ajunge la marginele putere!, însamnă a se arăta
tot atit de puțin bine crescut ca și acel care ar
lua în bătae de joc rostirea provincială sau ță
rănească a bucătăresei,. spre
. pildă. Asta fără să
, mal vorbim de. cruzimea adevărată, și de răul
tratament pe cari toată lumea le dezaprobă.
Mal rămîne ch’estiea animalelor favorite^ ani
malelor alese anume pentru plăcerea ce o pro
cură. leată unde se întîmplă adesea cele mal
mari greșeli în educațiea copilărimel. Rari sînt
părinții cari ar îngădui canonirea: dar pricina
demoralizare! stă mal cu samă în credința ne
strămutată că există o creatură vie a cărei ra
țiune de-a ii Ie de a procura numai plăcere
stăplnului său.
«Tare mi-I dragă pisica, blana i-I atîta de caldă».
Iii de obște, începem prin a ne iiubi
— . animalele favorite, pentru frumuseța formei sau
’a culoare!, ‘ pentru penele sau blana lor moale
și caldă, pentru mișcările lor drăgălașe, pentru
gesturile lor plăcute. leată prilejul cînd senti
mentul prinde să leasă la iveală, să se'arate.
Inse acesta nu trebuie, să se oprească aici. Tre
buie să facem pe copil să priceapă, că această
plăcere egoistă â lui, cată să fie însoțită de recu ■
noștintă,- de duioșie: altminteri, nu ie plăcere
de cît de-o parte, schimbul nu-I drept Copilul
rare‘smulge pisica din dulcele-t somn de peî
perina de lîngă vatră, și care, după ce o îndeasă
j
supărător la obrazu-I o pune jos fără cel puțin
i7un. mulțumesc pisicuții", face un pas spre dobîndirea răului obiceiul .de-,a crede că. are drep
----tul
1 la-------------------proprietatea viețel - cni-va.
dOd
manifestări pipăite. In, cartea, sa asupra „Pre
gătire! unui .spirit neștiuitop Ja știință44, D-na
Boole stărue asupra faptului, că pentru dezvol
tarea normală a creerului copilului, ar trebui
,să i se încredințeze unele sarcini de îndeplinit
față de anirnalele-I favorite.„Dacă nu puteți
încredința sau lăsa pe sarna copiilor grija hrănirei și curățeniei animalelor lor favorite, îi
puteți însărcina să dea calului porțiea zilnică
de fructe, de zahăr sau pine, să facă cățelului
baea sau scăldătoarea lui zilnică44.
Afecțiea sau iubirea trebuie să se cate să fie
statornică, ' altm nterl Ie o păcătoșenie. Ce' urlt
lucru cînd, pentru a o nimici, Ie de ajuns pier
derea însușirilor cari au trezit-o întâi și-utăi.
Sînt familii cari se fălesc a avea necurmaț un
motănaș Tn vrîsta cîndie,mal fermecător. Lucru
nu Ie .de. loc anevoios: cînd sărmana creatură
trece de vrîsta jocului, ic lunecată si înlocuită
c’un motănaș mal lînăr. Să ne închipuim un
băețaș crescut in asemenea atmosferă: .cum va
trata Iei mal tîrziu pe o femee a cărei frumu
sețe îl va atrage ?
,
Aceea-șl întrebare se pune, cu și mai multă
tărie,
cînd Ie-vorbă
de
..
_
.. *dra<jost$a
.o
i animalului.
Sînt inși, cărora le place să se joace, să-și Iacă
de petrecere cu geloziea unui cîne credincios:
alții sînt gata să vîndă cinele ce-i iubește. Ce
socoteală va ținea mal tîrziu de legăturile ome
nești, cine-Va crescut la asemenea școală ?
Ce legătură mai frumoasă poate să aibă Ioc
între o ființă omenească și prietenu-I mut *? Nici
, vorbă, legătura creată printr’o unire spontană
și reciprocă, în care să se împărtășa’scă de am
bele părți plăcerea și dragostea. A avea de-a
face, a avea legătură cu o creatură neîmblînzita,
Ie mult mal de folos pentru . educațiea ținui
copil, de cît de-a avea la îndămînă un animal
robit, din care să-și facă o jucărie.
Fiorul plăcerel simtite cînd veverița iți mînîncă pe dru întăea oară din palmă, riibdarea
cu care aștepți întoarcerea unei paseri pe care
trebuințele Iei au ținut-o departe vreme de săptămîn! și de luni, ‘chiar băgarea de samă de-a
înlătura orl-ce teamă cînd vrei Să faci vre-un
oare-care bine uhu! animal: toate aceste fapte
‘
’ j un
sînt niște experiențe cari tind să facă
pe
copil destoinic și vrednic de prietenie și de ade
vărața iubire, atîl față de.ființele omenești cit
§i fața de celelalte creaturi.vil.
. ■■
■i -
E. M. Cobham.
In Romîfiejte de St. lonescu.
«Danubo», organp de la Bumanaj Kaj Balgaroj Esperanto], internacia gazeta, redalctata en
. Asemenea relații ar trebui să ducă la o iubire Esperanto.». Revista lunară. Refocțiea și A.dunadevărată, care ?ar ' trebui sa se vădească prin nistrațiea : 5, str. I. C. Bratanu, Buoure^n.;
trebui să
�I
REVISTA ibliEi
402
ANARHISTUL
PRIVIT PE TERENUL ECONOMIC CA REFRACTAR
«lucrător supus», un «slujbaș model», Un
ționar fără nici, un cusur», lei se va privi <Uu>ic.
prizonier de războiii, ca un feliii de spion «Ca
vrăjmașă. Slapînul, deținătorul de capitaj
. teniea fabrice!, diriguitorul de întreprinderia^6'
treaga scară de căpitani, de sergenți, do on?’
ai industriei, toți la o laltă alcătuesc «vrăimț>°*5^
Iei nu se va lăsa înșelat de Vorbele lor de sim • ’
dulceagă, ci pururea se va sili să-i facă a ț»*®
scump atîrnarea în care aceștia își vor încj ■ ’
că-1 țin. După cum anarhistul nu se va face na
de pușcărie, tot așa iei nu se va face nicl su2aic
veghetor, nici zapciu peste lucrători, și daca**'
primi vre-o dată vre-o slujbă care șă aibă răsn
dere, va fi că va avea motive puternice, de-a seo
din iea un folos deosebit pentru propagandă g
pentru bună-stnrea unor camarazi. După cam s,U
zis foarte bine, iei nu va face nici o dată soci U
tățel de cit un «minimum de concesii, pentru6'
trage un maximum de avantagii sau de foloase»6
Nu se va lăsa nici o dată să fie ademenit de so
cietate : iei știe că adesea nu ie de cît un pas de
la ademenit la complice.
Alți anarhiști au meșteșuguri independente, pu
rurea grele și producătoare de loc, din pricina
concurenței manufacturierilor înzestrați cu unelte
fără de asemănare mai bune, cari fabrică cu top
tanul. Intîlnim anarhiști iăcind meseriea de col
portori, de yînzători ambulanți, de plasatori pe
socoteala lor, de făuritori de diferite obiecte, pe
cari după aăeeale vînd. Dar și asta în lipsă de ce-va
mai bun, pentru-că îndeplinescnumai un rol demijlocilpri și numai plasarea de fleculețe de lux sau
de nici un iolos le Ingădue să se aștepte la unele
mici beneficii. Singurul bun ie scăparea de înda
torirea de-a fi de față într’un loc anumit de muncă
și în atingere silită cu niște indivizi protivnicî
ideilor anarhiste. Unii «camarazi» ocupa o situație
liberală, dar aceștia sînt într’un foarte mic număr,
și cînd ajung într’o poziție cîștigătoare, nu Ie
fără să fi călcat în picioare o mare parte din
convingerile lor.
Nimeni nu tăgăduește anarhistului rolul de re
fractar, cînd acesta se manifestează pe terenul
ideilor sau pe acel al faptelor cari țin de domeniul
«moralei». Unii burghezi, cu.inimă larga, îi re
cunosc chiar dreptul de a expune în fața publicului,
prin graiu sau scris, teoriile cele mai subversive,
pănă și sabotagiul. Aceștia au descoperit chiar un
calificativ foarte respectabil: iei numesc asta «liber
tatea opiniei», le aamis ca un anarhist să practice
ceea-ce se chieamă amorul liber, să reluze să pue
mina pe armă, să întețască la grevă sau .revoluție,
să meargă chiar pănă la a propovădui răscoala în
timp de războiu. Dar, înadins sau din nepricepere,
nu încearcă nimeni să cerceteze ce ajunge liber
tatea opiniei cînd din domeniul intelectual, trece
, în cel economic.
Ie vădit că anarhistul care «muncește^ în con
dițiile economice aflătoare, nu-i consecvent de loc
cu ceea-ce constitue rațiunea-i de-a fi. Lucrător,
slujbaș, funcționar, într’un cuvînt salariat, iei contribue la menținerea societăței actuale, de cîte ori
își închiriază sau își prostituează, în slujba altuea,
patron sau mijlocitor, priceperea sau desloinicica,
iiind-că prin asta îngădue, celui ce-1 iea în slujbă
să trăească ca un parazit: întăi pe socoteala tu
turor indirect, al doilea direct pe socoteala sa
proprie.
Se știe că anarhistul respinge o așa zisa solida
ritate cari l’ar da, cu brațele și cu picioarele legate,
restului omenirei, cu retrograzii și cuîntunecătorii
ce-i are. Așa-că înțelegem ca, logicește, ajuns Ia
un oare-care nivel de dezvoltare individuală, să
se silească să scape de înlănțuirea încunjurătoare
și să caute să trăească în afară de condițiile aser
vire! sau subjugare! obștești. O vieață intelectuală
și morală Iei își are făcută: va veni vremea cînd
va căuta să-șî trăească și vieața economică în li
bertate. Anarhistul, Intr’adevăr, ie departe de-a
da uitărei aspectul economic al problemei umane,
Alți anarhiști, iearășî, rupînd-o, mai cu-ndrăzși știe prea bine că ^cugetările nu sînt îndestulă neală, cu feliul obicinuit de vieață, s’au întrunit
toare ca sa hrănească pe om. In societatea actuală,
și-au căutat să-și împace, în mod rațional, trăind
iei dezleagă fie în mod individual, fie asociat cu în comun, consumațiea cu producțiea. Acestor în
alțL camarazi, chestiea economică.
cercări li s’a dat numele de «colonii comuniste,).
Cine dar i-ar putea imputa neglijarea sau uitarea
Se înțelege de sine ca aceste încercări pot. să
acestei chestii ? Observațiile noastre ne-au îngăduit îmbrace o mulțime de forme. Multe s’au zis, și de
să ne dăm samă destul de-aproape, cum se poartă bihe și de rău, despre aceste încercări de «vieață
anarhistul cînd se vede chiemat să dezlege această
în comun», la practica cărora n’a avut loc tot
primordială problemă. Ca totdeauna,lei procedează
deauna nici spiritul de stârnire, nici iscusința. Li
după temperamentul, după caracterul ee-1 are, după
s’a imputat durata cea scurtă, neînțelegerile lăunj
facultățile sale, după concepțiea personală ce o are
trice, cari le-au și pus capăt, organizarea mni
de vieață, și, trebuie s’o recunoaștem, în măsura
mult de cît defectuoasă ce au avut. Ieste și-oparte de
In care se poate emancipa de unele împrejurări,
adevăr, și o parte de neadevăr în toate imputările
de unele prejudecăți de educație, în sfîrșit de unele
astea. Se uită foarte adesea că o colonie cdmunJ9ta
Inrîuriri dm afară.
constitue un organism de rezistență, și că celulete
ori-cărui organism, care-i în opunere violent m
Anarhistul poate sa fie slujbaș, lucrător, func
sinul mediului în care se dezvoltă, se uzaza c_
ționar : poate sa se supue să-și încovoae spinarea
atît mai răpede cu cît rezistența ieste mai Pr?’
Introlabrica, intr un atelier, într’un biurou^ poate
nunțată. Indivizii celule, cari alcătuesc o coloui
sa repete, ceasuri îndelungate, ca un feliude rituri,
comunistă, sînt inse adesea strînși la o laltâ.
acelea-și mișcări: poate să se înhame la cîte-o
înlîmplare, . fără nici o adevărată atragere,
P1}ctl8lt?are? „ca s* ™ ^em mai mult,
abiea cunoscîridu-se între iei și adesea lepădațl r
careul da sama ca-î cele mai adesea starpă sau
sau nelepădați încă de înrîuririle educație*
lara nici un folos.
e
prejudecăților lor. Puțin sau de loc pregătiți PeJ*
împrejurări diferite, niște.«datorii de familie»,
experiența unei vieți în comun, vieață înco
,
fi°lLntn? e-S-? Ia,aseuaenea lucra- Diir’ °»î-cari-ar
îi ruinează iute de tot: nu tîrziu aceștia cad, a
iluprnjuranle astea, anarhistul nu-și va îndeplini
cursul întîmplărilor îi silește sa jiărăsasca
.
de
ca un răi pe care nu-1
menea încercări de vieață. Și dacă .nu v*n
va
Q‘ leJ “5 vu fi d0 Partoa
ce-1
îulocuească alți indivizi, încercarea și
yâ pune la muncaw.Nu va avea de loc la «inimă»
ar pieri ori-ce organism a căriil alimentai•
j
interesele patronului sau. Nu va fi nici o dătă un
înlocui celulele ruinate, uzate. Se uită de as -
ftEVISÎA IDEE1
ca încercările de «comunism practic», sînt niște
experiențe de vieață anarhistă, experiențe cari
izbutesc sau rămîn baltă, după destoiniciea celor
ce le încearcă, experiențe mai mult menite să fie
uiște lecții de lucruri, individuale, de cît a dăinui
pe vecie. Astea durează cu atît mai mult, cu cît
cei ce le-njgeabă se adaptează la iele mai bine.
Atîta tot. Nu-i de loc serios de-a arunca vina pe
sama comunismului practic, pentru neizbînda oarecărei «colonii agricole», a cărei cădere iei din pri
cina că cei ce-au pus’o la cale au fost niște
intelectuali sau niște zidari.
;
La începutul unei colonii, toți colonii sînt plini
de avînt, habar de grijă n’au de greutățile ce-i
așteaptă și se îmbarcă, cu spiritul ușor și cu inima
veselă, pentru țărmii cei fericiți ai Utopiei. Dacă
descurajarea vine tot atît de iute ca și avlntul^ ie
că se uită că Utopica nu se aduce la îndeplinire
(le cît de utopiști, adică do oameni cari nu se
mulțămesc numai să exprime niște idei cari de
pășesc timpul lor, ci cari au și calculat, cu răceală
și cu hotărire, cit costă punerea acestor ide! în
practică. AvIntui ieste un lucru foarte frumos,
statorniciea și stăruința face Inse acest avînt și
mai vrednic de luat în samă.
încercările de «vieață ■ în comun» nu pot ,fi
osînditedin pricină că pe unde au fost, făcute aceste
încercări, fiind fătute pe-o scara mică, au căzut
cu toatele sau aproape cu toatele. Iele'pot izbuti,
socotim, cu oare-cari condiții, pe cari le vom schița
pe scurt:
, .
11. G.a experiența să aibă loc pe un. plan destul
de întins, eu capitaluri îndestulătoare din capul
locului, și,să fie începută de cătră niște «coloni»
al căror comunism să nu fie numai de șuprafață,
numai o fățărire, de cătra niște oameni destoinici
să experimenteze în plinătate o vieață cu adevărat
trăită în comun, în afara de prejudecățile socie
tăței de a-zi, ocuptndu-seinai mult de perfecționarea
lor individuală de cit de cusururile coasociaților
lor, în sfîrșit cunoscători, în treburile pe cari zic
că le pot săvîrși. O încercare de «vieață în comuu»
io apoi o încercare de «iubire a mai miulți», o
înfăptuire a concepției familiei anarhiste. Numai
cei ce iubesc sînt în stare să fie îngăduitori : cine
nu-i în stare să fie îngăduitor n’are loc într’o în
cercare de asemenea felin. Tot așa n'âu! loc aici
cîrcotașii, pizmașii,‘geloșii, căutătorii de nod în
' papură.
n. Coloniea să alcătuească un cuib de propa
gandă a ideilor comuniste: ori-ce «colonie» care
nu tinde de cît să trăească, cărei îi lipsește «voința
dea se reproduce», într’o zi sau alta moare de sleire
sau lîngezală.
.
.
3. Aceasta să exploateze o ramură anumită de
industrie, care să ue folositoare, ale cărei roade,
făurite cu îngrijire, vor fi pe dată apreciate; chiar
dacă ar fisă coste ce-va mai nlult de cît cele fur
nizate de fabricanții objcihuiți..., Triâotagiile sau
; împletiturile de tot soiul, pesmecioril, cibcolateriea,
tipăritura și editura de cărți au izbuțit... Asta
îngădue să se adune parale, lucru păcătos și ne
mernic, dar atît de trebuincios la funcționarea
unei «colonii». într’o «colonie» unde banii lipsesc,
xo ca
ca și
și într
mir’un
un grajd
frrajuL unde
uuue finul
unui lipsește: se începe
ie
bătaea. Și lucim ieste foarte de Înțeles.
Ga și
Ca
și celelalte
celelalte expediente
expedient, sau încercări la cari
aui recurs
rpctirs anarhiștii,
anarhiștii, ca
ca să
să leasă din
-------încurcături
-- - 5
„
In societatea de a-zi, «coloniea
«coloniea comunista»,
comunistă», nici
nici
iea nu ieste cine știe ce mare lucru. Cu toate astea,
concepută în mod serios, adică plănuită cum se
cuvine, și înfăptuită hr felin, nu ie un lucru rău.
Colonii acolea scapă de constrîngerea patronală,
pot să nu aibă nici o grijă de «tcoriea valoare!»,
de -mânuirea banilor să nu țio nici o: samă Intre
403
iei, pot să so bucure In deplină libertate de expe
riențele viețci lor intelectuale și morale, pot să
ajungă să-și cumpănească producțieâ șiconsuinațiea
lor. Dintre multele încercări împăunate, cu mal
multă sau mai puțina dreptate, cu titlul de «co
muniste», unele au îngăduit, într’un timp mai mult
sau mai puțin îndelungat, să ne dam samă, ca
unul sau mai multe din rezultatele înșirate mai
sus au putut să fie ajunse. Astea n’au dăinuit așa
dar Iu zadar...
<
_
*
Un număr de anarhiști. în sfîrșit, faclnd ca bună
știință și înadins tabula rasa de toate «scru
pulele» tradiționale, și de «cinstea» codificată,
prejudecăți morale fără de cari, zic iei, societatea
actuală n’ar dăinui nici două-zeci și patru de
ceasuri, dezleagă, cit îi privește, problema econo
mică, în chip extra-legal. Cu alte cuvinte, prin
mijloace cari implică atingerea proprietăței, atin
gere care cuprinde diferite forme de violență sau
pîrlăcie, pe cari legile le opresc și le pedepsesc
mal mult sau mai puțin aspru. Nu se poate tăgădui
că teoriile acestor anarhiști n’ar fi urmarea logică
a unei vieți concepută fără dumnezei și fără stă•pini, fără autoritate ca șt fără prejudecăți. Se în
țelege prea bine 6a un anarhist să nu se mai
împace cu jugul fabricai, si să nu se mai împace
nici cu aservirea cazarmei. Se Înțelege prea bine
. să nu mai voească a se pleca la impunerile unui
zapciu de fabrică, ca și la cele ale unui galonat
oare-care, să nu mai voească a produce fără a ști
pentru cine și pentru ce, să nu mai vree să se
expue la moarte, fără să cunoască motivul, închi
soare, cazarmă, fabrică, sînt în ochii acestuea, trei
efecte ale aceleea-și stări de lucruri. Acesta are tot
atîta dezgust de toate și, instinctiv, simte ca locul
lui fiu-i în nici una din aceste case de aservire.
< Anarhistul tinde, așa dar, firește,' să fugă de aceste
trei chipuri ale robiei, și cînd 11 găsim în vre-unul
cuprins, Ie împotriva voinței sale.
Nu vom intra în amănuntele faptelor nelegale,
la cari se poate deda un anarhist ca să-și asigure
existența, să-și procure oare-cari mijloace. Ținem
numai să arătăm in ce anume condiții, un anarhist
«nelegal» se poate număra printre anarhiști, după
noi. Asta ie cu atît mai neapărat, cu cît o mul
țime de indivizi bănuelnici, ar putea să se -folosuscă de-o înțelegere rea, pe care și prieteni și
neprieteni o și exploatează, întitulîndu-se «anarhiști», cînd singura numire ce-ar merita să li se
dea .ar fi aceea de vulgari Juisori. Burghezul nu-1
mai simpatic într’o caschetă purtînd o etichetă care
ar vesti tuturora că-i anarhist, nu*i mai simpatic de
cit pieptănat cu cărarea la spate și cu cilindru In cap.
Tot așa cît se atinge de petrecătorl și de trîndavL
Dacă un anarhist.se hotărăște să trăească afară
din codi ie din pricină că-i , anarhist, iei nu ie
anarhist numai prin faptul că săvîrșește fapte
nelegale.
# .
O dată stabilit asemenea lucra, anarhistul «ne
legal» știe prea bine că dînsul nu distruge con
dițiile economice aflătoare, precum nu le distrug
nici acei cari pleacă la atelier dimineața și se-ntorc
.sară, precum nu le distrug nici propagandiștii,
prin scris sau prin graiii, sau măcar anarhiștii cei
teroriști. Dînsul trăește ca revoltat ca refractar,
în cel mai larg Înțeles al cuvlntului, dînsul lu
. cearcă mai multe primejdii de cit camarazii cei-•
lalți, și asta, fara sa urmărească, ca buua-starea
lui să o întreacă pe-a lor. Cu toate astea putem
admite, ca daca atentatele la proprietate s ar Înmulți,
intr atlt In cît sa fie cir totul păgubitor pentru
stăpimtori a-și paștra capitalul, cheltuelele de paza
Intrecînd veniturile ce le-ar trage din capital,
proprietatea ar înceta să existe, cel puțin lu
�104
REVISTA IDEE!
de-a face. Nici un anarhist nu va acorda
forma de-acum. Putem Sa presupunem de-asemom,
oâ dacă anarhiștii «nnlegali» ar ăruaca pe pieața derea sa, așa numitului camarad care se fălește
mondiali, fn bilele de bancă falșe, ou neputință «nelegalismulfi, care nu se~ glndește de cit i
• să ae deosebească de cele adevărate, o sumă dubla chefuri și la petreceri,, fără să-l pese de nevoile nri/*
sau triplu de cit cea In rezervă In cutare sau tonilor săi, fără să-i pese de mersul mișcare!
. «utere Bancă de Stat, s’ar putea produce o per
Ctt.se atinge de întocmirea economică, anarhistul
turbare atit'de mare lu cit ar putea aduce dispaxițiea monedei fiduciare. Afară de asemenea ^îm se va purta așa dar după înclinările indiyidUaij
prejurări, și încă asemenea operații ar trebui să fie țaței sale. Anarhistului i se pare că cu âît gesturi2
întreprinse pe o scară foarte Întinsă,.«nelegalismul» și faptele camarazilor să! se vor asemăna mai mu>î
nu constitue de cît un mod de vieață economică cu gesturile și faptele unor refractari, cu atit vo
ii mai conforme cu ideea unei reacții împotriva
mai primejduită de cît altele, nimic mai mult.
. Anarhistul «uelegal» nu ie de loc un trîndav. mediului. Acestueă nu-i va trece nici o dată prin
minte, de-a critica pe camaradul care-și va asigura
Cine fuge de muncăn’are nimic aface cu-n anarhist,
pentru-că. munca ie o funcție a dezvoltare! indi existența prin alte mijloace de cît cele întrebuiu,
țațe de iei. lei se va solidariza cu camarazii căzuH
viduale, un îndemn la inițiativă. A fugi de muncă,
sub lovitura justiției, neuitînd că regimul la CQfi
exploatare în condițiile în care ie înțeleasă a-zi, a
fugi de munca asta, se poate pricepe. Dar a urî slnt supuși «condanmații de drept comun» ie cu
munca, camunqă : dar a petrece hoinărind, a căsca mult mai nesuferit, mai apăsător, de cît acel la
gura, fără nici o socoteală, fără nici .un scop, în care-s supuși condamnațil pentru delicte politice...
zadar: dar a-ți procura obiecte de lux, de loc
E. Armând^
neaparate, sau petreceri costisitoare : dar a căuta
să iei masa sau să mănînci în restaurantele Ia
modă, sau a plăti foarte scump niște nopți de
Lucrări apărute:
amor, asta nare nimica, dar nimica de anarhist.
De altminteri anarhistul «nelegal» nu se pune în Din Biblioteca „Romînia Muncitoare* :
-afara de societate, de cît ca să poată lucra mai
prupugurcx
- Teoriea-luț Karl Marx asupra valoarel, de D-r
liber, w
să w
se p^iu
poată consacra și ux«i
mai xuuau
mult propagare!
ideilor, de cit ea să fie în măsură, să aibă putința Tatiana Gngoropicl... O lucrare luminoasa de
1• să studieze mai adine, să judece, să compare, vulgarizare, care menta a fi cercetata.
Aproape pururea cîștigul acestuea merge la o pro
Trel-zecl de zile la Văcărești, fapte și impresii, de
pagandă serioasă, a cărei întindere și regularitate
D. Marinescu... Această lucrare, pe lingă că des
iei o ajuta. Noi. cunoașiem parazitul, fără nici un copere o mulțințeide lucruri,.'cari fac să fie știute,
alt epitet, care se introduce într’un grup de camarazi, această lucrare !e o dovadă vie că dacă fizicește
șl, cu nume de «camaraderie», -își procură hrană,
omul de muncă poate să fie încătușat, uu poate
adăpost și altele pe de-nsupra : legal sau nelegal,
fi îndepărtat cu nici un chip de la preocupările
. acesta tot un parazit ie.
lui, pe cari un om iscusit se pricepe ori-cum să
Să nu se tragă de aici încheerea că noi tâgăduim
l'e traducă în fapte... D. Marinescu, unul din stllpii
cni-ya dreptul de a trăi din propagandă. Departe
mișcâreijjsocialiste de a-zi, și cure a și fost loyțt,
de-aici: anarhistul propagandist, prin scris sau
ca atare, dimpreună cu alțl tovarăși, de stăpînire,
prin graiu, care.se consacă unei întreprinderi se nu și-a petrecut vremea degeaba Ia Văcărești.
rioase de educație sau de răsplndirea ideilor anarIeste uu merit deosebit al lui.
• hisțe, trebuie să găsască pe lingă camarazii pe
cari aceașta întreprindere îi interesază, mijlocul
De cerut la «Romîuia Muncitoare» , u6, str. Piața
de-a face fața întreținere! sale și de-a-și urma Amzel/ București.
înainte activitatea. Acesta Ie un lucru cu totul firesc.
Dindicționarul biografic: «.Figuri Contemporane
Dar una ie a trăi cumpătat din propagandă, mulțămindu-te cu puțin, și alta Ie de-a exploata din Romînia, Direcțiea Th.. Cornel, a apărut
fascicola 17... Ilustrații interesante și indicoțu
propaganda ca să trăcști.
Ga să ne întoarcem la anarhistul «nelegal»,
lu feliu.
Gi, str. Cometa, București.
acesta se va ridica împotriva stapînitorilor, exploa
tatorilor, mijlocitorilor, împotriva celor din a căror
Neoiobăgia, studiu codnoțnico-sdciolbgic al prtildcinc'i
categorie se recrutează magistrații, ofițerii, indus
noaiitrc agrare, de C. Dobrogeanu-Gherea... Despre cartea
triași), negustorii, proprietarii, ‘rentierii, politi aceasta, așteptată de multă lume, c’o nerăbdare de-altininter
cian)! șl tot soiul de parveniți, și de sus, și de
ațițată cu meșteșug, nu știm cine se va încumeta să v0 "
jos : pe aceștia îi va ataca. Anarhistul «nelegal»
bească fără elogii. Din partea noastră, nu ni se va lua
nu va uita că aceștiea constitue «societatea», mult nume de rău, dacă am fi dorit să vedem, tocmai acea ope
mai mult de cît sărmanii, inconștienți lăsați în largă, care și icra în.pUinul hmrărci, operă care aVC,‘l .
ignoranța și a căror dușmănie împotriva ideilor cuprindă cb.estiea socială a țârei «noastre»,; in întreg11 ‘
anarhiste vine adesea dintr’o nedestoinicie firească Iei, cu toate problemele vitale ce le comportă... Dea,8einî.
de-a cugeta. Inșii de cari vorbim mai sus, sînt mi ni se va. lua in nume de rău, dacă am fi ^ont
aC,
burghezii, vrăjmășii anarhistului, ce zicem, vrăj se vorbească tocmai .despre atitudinea teoreticii
tâtea tactică hi practică a socialiștilor, fie și «romînl’»
mașii on-curei încercări serioase de independență, vreți... Pentru-că a pune în -lumină b stare de *aP?.(‘je
încercare care ar amenința ale lărgi orizontul îngust . do păcătoasă in sine, și a lăsa pe sama color orbii
sau a le turbura feliul de vieață dobitocesc.
. interese să o înlăture, însămnă a nădăjdiii, .yorba .
Credem ca putem acum stabili, că practica «gestu gheliel, in rătăcițil, întru cari nu4 mințuirei A PP
rilor nelegale» ic o chestie de temperament, o expe- lumină .asemenea stare, și a nu pregăti tocmai ia
nența a . viețe! anarhiste, pe care foarte mulțl conștiențl,. meniți 7să joace un rol, dacă nu PracPr,n.P‘ „njnă
Bțfă
anarhiști nu slnt în stare, nu slnt destoinici să . un rol hoiăritor în prefacerile ce slnt- a se face,
o încerce. Mal sînt și alte mijloace de cit atacul a nu da liicrărel voastre urmare-; Bin partea n • c
facem'toate
ufările,
ca-toate
adversitățile
sbrțn
.
direct la proprietate, dar orî-cari ar fi aceste mij
w
împrejurările potrivnice, extrem de grele, să “Pse g^.si
loace, nici o dată folosirea de iele inu va. putea
_
acum înainte din calea atit de apreciatului autor,
u
“rt^taalicește sau moralicește pe cel ce întregească lucrarea.
'
c romi1’
le-ar folosi. A om avea lu astea chiar un «criteriu»,
Neoiobăgia a apărut in editura librăriei Socec x
care ne va îngădui să ne dăm sama cu cînn
’
In
Bi
blioteca
Revistel^Ideei
a
apdtnl SPARTACUS^---- ---- ---——- --------- u-wm _________ _ ți, Miuiiutvuii ițevit>Leiaiuec
Tipografia «JUBILEU», Strada îi<^ate~No. 87^(372784
REVISTA IDEEI
*
1910. Ho. 98. 8.
CE ȘTIM DESPRE LUME
București, Strada Turturelelor, 35.
iau naștere in sistemul nervos central. In realitate, voința
nici o dată nu-i liberă. Hațiunea, chibzuință sau judecata,
DE VORBA CU NEPOATA
nu-i de cit un grad mai înalt al dezvoltărei și comparare!
judecăților noastre»...
— Acest pasaj arată că Lamarck, caută explicări sau
Filosofica transformistă
lămuriri fizice, lear nu metafizice, diferitelor fenomene.
Pa‘
temerel sau îngrozitei copilărești a po
Transformismul universal și urmările lui pentru omenire poarelor
primitive a trecut, și nesăbuințele închipuelnice
— Așa dar, None, astă-zl vom conchide, vom incheea. ar fi fost de mult șterse din capul oamenilor, fără preju
— Da, bătrinică. Și nu vom avea nici o greutate să facem decățile cari fac ca acestea să fie admise pe nejadecate.
După tine, cine crede intr’un creator n’are această
asta. Să ne întoarcem mal intăl la intăea noastră întreți
credință de cit din prejudecată.
nere. Iți dai tu samă de calea ce-am străbătut-o ?
—
Negreșit, acela presupune, fără să fie împiedicat de
— Fără îndoeală că da. Nu mă voiu mal întreba acuma
de ce există Universul, Voiu constata că există. Știu că netemelniciea unei asemenea presupuneri, pe de-o parte
Universul Ieste totalitatea substanței, că experiența arată neființa Universului, cu alte cuvinte neființa totalitățel
neputința de-a crea sau de-a distruge cea mal mică părti substanței, lear pe de altă parte un creator, cu alte cu
cică din această substanță, care se păstrează, prefăcîndu-se vinte o ființă care n’ar fi substanță, care n’ar fi Univers
și care ar fi creat Universul, le bazaconios asemenea lucru
vecinie. Substanța nu se poate distruge.
— Așa. Acum, dacă prin Univers înțelegem Universul si nu rămlne de Ioc în. picioare în fața întrebărilor urmă
actual, putem zice de-aseinenl că Universul actual există toare, cari răsăr pe dată : «Cine'a creat creatorul ? Unde
pentru-că substanța, cu alte cuvinte ceea-ce ie, cu alte a fost acesta și ce-a făcut în timpul eternităților cari au
cuvinte materiea-energie, se preface neîncetat. Universul, curs înaintea creărel.UniversuluI»? Această concepție curat
închipuelnică despre dumnezeire, n’are măcar meritul să
la un anume moment, Ieste starea materiel-energie din
acel anume moment. Așa-că pentru a înțelege bine acel șteargă ideea de eternitate. Se atribue, fără nici un
cuvînt,
această idee, unul așa numit creator, în loc să fie
de ce al universului actual, Ie doar vorba, fiind stabilit
că substanța nu se poate distruge, de-a urmări transfor atribuită Universului’. Atit și nimica mal mult. Un ins cu
judecată
nu presupune existența unul creator, iei constată
mările sau prefacerile acestei substanțe, pănă la epoca
existența substanței. Nu presupune eternitatea unul creator,
actuală sau pănă in timpul de față. Lucru carel’am și făcut,
înlăturind rătăcirile închipuite și ținîndu-ne pe terenul’ ci constată conservarea și nedestractibilitatea substanței
observărel și al experienței. Am aratat cum se transformă în cursul tuturor transformărilor Iei;constată Transforsubstanța și asta ne-a arătat de ce există universul actual mismul Universal.
— Atunci, bătrînelule, o dată cu ideea de divinitate,
în starea actuală.
— Intr’un cuvînt, bătrînelule, Universul Ieste concepțiea se cuvine probabil să înlăturăm și ideile de vieață vii
toare
și de nemurire a sufletului.*
ceși-o formează omul despre totalitatea substanței. Se pune-o
— Fără-ndoeală, și nu probabil, ci hotărît. Asemenea
întrebare: Ie oare vre-un neajuns să se zică : «Substanța,
idei
purced
din așteptarea nebunească, că, contrar tutu
Ieste D-zeu>.
— Negreșit. Un mare neajuns. Cuvin tul «D-zeii» deșteaptă ror faptelor constatate, o oare-care rezultantă de energie,
observată
numai
in oare-cari organisme in activitate, va
ideea unul <creator», a unul soiu de ^năzdrăvănie a tot
puternică». Cum am spus inse, dacă substanța nu se poate rămînQa neschimbată, tot sub aceea-șl formă, și cind adistruge, nimic nu ne îngădue de-a presupune că această ceste organisme vor li încetat să mal funcționeze și chiar
substanță a fost creată și nimic nu ne îngădue să atribuim când vor fi descompuse. Ieste lesne de dovedit, că
existența individului Ieste hotărit mărginită intre ză
acestei substanțe o concepție copilărească de năzdrăvănie mislire
și moarte. In afară de existența individului, altă
a tot puternică.
existență
nu poate fi pentru individ. Așa-că in cursul
— Inteligența inse de unde vine?
existenței
noastre C eată să ne urmărim fericirea, in loc
— Cercetarea fenomenelor intelectuale vine să întărească de-a ne resemna,
cu închipuirea deșartă a uregula generală că orl-ce manifestare de energie feste legată nel existențe sau hrănindu-ne
viețe postume, adică după moarte.
de-o transformare a materiei, și din potrivă. După cum
— Ceea-ce spui, None, probabil că-1 ceea-ce înțelegi
nu putem concepe că un fenomen de energie termică, căl prin „filosofic transformistă1*.
dura, ar putea avea loc fără să fie materie, tot așa nu
— O parte din filosofiea aceasta, și nu partea cea mal
putem concepe că un fenomen de energie intelectuală ar de samă. Am văzut'că, constatarea transformismulul uni
putea avea loc fără asta. In privința asta știm că materiea versal ne duce la lepădarea prejudecăților. Dar n’ara vor
în care are loc energiea intelectuală Ie mal- cu deosebire bit de cît de prejudecata divinîtățel. Am putea aminti de
creerul. La om, nu Ie creer, nu Ie gîndire : creer bolnav, toate celelalte, ca autoritate, patrie, proprietate, și așa
glndire bolnavă: parte de creer bolnavă, energie cores rnal departe. Vom vedea că, constatarea acestui transforpunzătoare funcționînd rău sau nefuncționînd de loc. Toate mism ne duce de-asernenl să hotărim, cu. foarte mare preobservațiile făcute ne duc la această concepție simplă : Față ciziune și fără umbră de îndoeală, toate mișcările ome
de orl-ce modificare a materiei cerebrale corespunde o
nești in vederea organizării fericirel umane.
manifestare a energiei cerebrale, și din potrivă. Asta-I
constatarea Transformismulul Intelectual.
— Tu crezi, None, câ-I cu putință, In timpul de față,
— Atunci, nici inteligența n’a fost creată, după cum
să se hotărască precis ce mișcări ar trebui să facă oame
nimica n’a fost creat.
nii
ca să trăească chibzuit ftnpreună ?
—- Negreșit. lea purcede din ceea ce Lamarck, in a sa
Philosophie zoologique,n\imeșietsislemul mecanic al naturei».
lei zice, cu foarte mare dreptate : „Vieafa nu ie de cit un
REVISTA IDEEI
fenomen fizic. Toate fenomenele vitale sini datorite unor
UN
AN, 10 NUMERE, 5 LEI
cauze mecanice, fie fizice, fie chimice, cari-și au rațiunea de-a
Abonamentele se trimet prin mandat:
fi în întocmirea materiei organice- Atit animalele cit și plan
tele cele mai rudimentare, puse pe treapta cea mai de jos D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București.
a scărci organice, s’au născut și se nasc incă și astă-zi prin
Abonați! cari nu se vor grăbi să-și achite
Generație spontanee. Toate corpurile viețuitoare sau organice
naturei sînt supuse acelora-și legi, ca și corpurile lipsite abonamentul, riscă pe viitor să nu li se maî
de vieață sau neorganice. Ideile, ca și celelalte manifestări
spiritului sînt niște simple fenomene ale mișcatei, cari trimeată Revista.
�REVISTA IDEE1
transformismul universal Ieste rău înțeles, chiarde■
EistI, cari nu-I văd urmările logice. Oamenii nu se vor
purta cu chibzuință de cit in ziua cind, îndestul de pătrunși de acest transformism universal, se vor hotărî să su
poarte potrivit legilor lui.
— AdtnițI tu legi?
, . „ .
— Să ne-nțelegem. A observa fenomenele și a ta nota,
insamuă a determina legea naturala, știința. Aceasta leg
Xală o dată cunoscută, Ie bine să se ie samă de I a
și să fie folosită cit mal mult cu. putință. Un fruct se afli
în vîrfiil unul copac, pănă unde noi nu putem ‘TI^'JS •
Scuturînd copacul, noi ne folosim de un număr de legi
naturale, printre care gravitatea, cari ni-I cunoscută și
care ne pune la indămină lucrul dorit. Legile politice din
potrivă, cum li se zice adesea legi pozitive, nu-s alta de
cit niște păreri flușturatice pe cari oamenii și le impun
unii altora prin putere. Legea naturala, ieste știința:
Legea pozitivă, Ie arbitrarul omenesc.
— Tu crezi atunci că legiuitorii sînt niște nepncepuțl,
ignoranți?
,
— Nici vorbă. Dacă n’ar fi așa, Iei sar îndeletnici
să facă cunoscut oamenilor legea naturală, ca fie-care să
poată s’o controleze, dindu-șl samă de folosința-î, și să se
slujască de lea. Pe cind iei se îndeletnicesc să impue al
tora, prin putere, prin silă, niște păreri arbitrare, fără nici
o chezășie că aceste păreri ar fi de samă. Legiuitorii din
toate țările sînt o șleahtă de megalomani, de înfumurați,
atinși "de nebuniea autoritară, de-o ignoranță și de-o in
conștiență ne-ncliipuită. De alt-feliu asta nu-i de mirare,
fiind dată mentalitatea mulțimel, care-I rabdă sau ii nu
mește. N;cl măcar unul, din toți acești indivizi, nu pri
cepe circularea Substanței.
— Dacă te înțeleg cum se cuvine, None, numai price
perea asta ingădue de-a adopta o regulă logică de purtare,
cu alte cuvinte potrivit legilor naturale.
— Chiar așa, bătrinică. M’al înțeles. Dacă intr’adevăr
transformismul Ieste universal: dacă intr’adevăr totul se
schimbă pe fie-care clipă: dacă intr’adevăr slujește tuturor
aceea-șț substanță, aceea-șl substanță care alcătuește cind
un grup mineral, cind un grup vegetal, cind un grup animal: dacă intr’adevăr noi nu sintem, ca și toate cele
lalte lucruri, de cit o grupare-a substanței, in anumite
condiții de presiune, de temperatură, și așa mal departe:
dacă intr’adevăr, ca și întreaga substanță, ne prefacem ne
contenit, prin schimburile ce le facem cu mediul, singurele
fapte de samă pentru vieața noastră sînt acele pe cari le
facern in conformitate șau potrivit cu transformismul uni
versal și cu legile lui. Celelalte fapte ne aduc vătămare.
Morala științifică izvorăște din transformism.
— Ce se înțelege prin morală.
— Morala Ie regula de purtare a unul ins. Putem numi
morală transformistă, regula de purtare a unui ins care
cunoaște legile naturale de transformare ale substanței, și
caro dorește să le utilizeze sau să se folosascăde asemenea
legi, atit in folosul substanței omenești in de obște, cit
și în folosul substanței scțle, în parte.
— Dar amănuntul acestor legi Ie cit se poate de com
plicat. Cum să se ajungă ca toată lumea să le cunoască?
— Amănuntul acestor legi Ie de samă, cu putință și lesne
de cunoscut, și poate li mărginit la un oare-care număr
de principii generale Aceste principii cată să le cunoaș
tem bine, dacă voim să lucrăm potrivit cu natura.
— Poți să-inf spui în scurt aceste principii?
— Bucuros. Totalitatea cunoștințelor omenești ne arată
că o anume substanță, așezată intr'un anume loc, lucrează
asupra celeilalte substanțe, și că cealaltă substanță lucrează
asupră-I. Nu ne putem sustrage de la această lege, nu
putem să ne scutim de lea. O»ființă omenească, se poate
asămăna cu o grupare a substanței universale, grupare
care lucrează asupra mediului, după cum și mediul lu. crează asupră-I. O ființă omenească, ca să trăească, trebuie
necontenit să-șiinsușască din mediu substanța trebuitoare
și să Inapoeascl necontenit mediului substanța care nu-I
mal ie de folos. Un ins cu judoceta trebuie așa dar necon
tenit Bă facă mișcările de circularea substanței, potrivit
naturel sau fire! sale.
~
»int Inse mișcările astea ? Putem să le-»Hirfim
Ură să ne Înșelăm oara ?
— Fără indoeală că da. Cunoaștem in timpul
condițiile dc presiune, dc temperatură, și altele
cele mal priitoaro existenței noastre. Știm cari.» R,
tele solide, lichide și gazoase, pe cari trebuie să i„Ubstan.
iăm și să le dăm afară, și așa mal departe. Așa-că < a81nii'
tință a ne determina sau a ne hotărî trebuințele
pu~
putință ca să le facem lista, și știința no furnizai Io cu
cu co să facem devizul unei existențe raționale, n, acu,n
pot înșira mișcările ce le au de făcut ca să se aner Cn*1
potriva intemperiilor sau vremel rele : imbrăcăniint0 'lo
cuință, și așa mal departe. Tot așa, ca să trăească în °~
dițil higienico bune, ca să mlnince, să bec, să doarm?11*
așa mal departe, potrivit lirei noastre. Pentru toate ’S*
Ie vorba de-o înțelegere intre inșii cu judecată. Int..?8!ea
văr nu-i' cu putință ca un ins oare-care să izbutească r "
ajutorul altora, să facă să circule substanța și s’opre?5t5
pentru-că substanța rar se găsește-n natură’în formă h*»
de consumare. Privind societățile actuale, vedem înBe nf‘
un număr foarte restrîns de inși fac mișcări de folos si
numărul mișcărilor nefolositoare Ieste nc-nchipuit do’m,1?
— Ce înțelegi tu prin mișcări folositoare sl nw’
mișcări nefolositoare ?
3 prln
— Ce-va simplu de tot. Prin mișcări folositoare întele
pe cele cari sînt do folos existenței noastre și prjn * •8
cărl nefolositoare, pe celelalte. Bună-oară, marea le plină de
pești. lea ocupă, pe cit se știe, vre-o trei sferturi de glob
Marea singură ar ajunge să hrănească pămintul. Oamenii
inse construesc corăbii și brăzdează mările, armați do tunuri și unelte distrugătoare, fie ca să paradeze in timp de
pace, fie ca să se ucidă-ntre iei în timp de războia și Să
dee peștilor hrană omenească... Fără nici un folos soldați!
tot feli’ul de slujbași, banii cari împiedică circularea sub
stanței, destinind rezervele acetel substanțe, nu celor în
nevoe ci celor ce pot să plătească, și așa mal departe.
Aproape fără nici uir folos, sutele de mii de copaci, castani
de India, platani, și așa mal departe, de prin marile
capitale, cari dau roade ce nu se mînincăsau numai frunze,
cum și nenumărațit arbuști, lemnul cînelul, miliniță,
și așa mai departe. Și alțl copaci ar avea clorofiJ, dind
inse și roade gustoase... Oameni, carî voițl să fiți cu
judecată, întocmiți lista mișcărilor voastre. încetați pe
cele cari nu-s folositoare. Cultivați vegetale alese, plantați,
sămănațl, ocupați-vă cu piscicultura, cu cultivarea pește
lui, pescuiți in marea și în riurile bogate, îndeletniciți-vă cu
creșterea vitelor, faceți sclecțica universală în folosul spe
ciei omenești. IEATĂ MORALA TRANSFORMISTĂ. Ca să
practicat! aceasta morală trebuie să părăsiți prejudecățile.
Nu-I de așteptat ca oamenii să ajungă la fericire prin arbi
trarul prostesc al autoritățel.La fericire nu se poate ajunge
de cit prin judecată, prin studiul care duce la cunoaște
rea legilor naturale, care va micșora strădaniea la cit mal
puțin, cind vor lucra toți oamenii și vor înceta de-a-șl mal
risipi energica. Oamenii din timpul de față, cari-șl dispută
pielea și fericirea și cari se sfășie intre Iei, insuflă groază.
O societate rațională nu se poate’ întemeea pe nebuniea au
toritară a politicienilor. Și ne-arn mira fără cale dc ab
surditatea unei organizări sociale, care-I urinarea mintălitățel omenești din timpul de față. De aceea, mititica mea,
toți inșii cu judecată n’au astă-zi nimic mat bun dc fă
cut, de cit să lămurească celor cari nu știu, ce-nsamnă
omenirea, și că fericirea omenească atîrnă de priceperea
exactă a transformismulul universal și a urmărilor Iul.
Numai asta Ie practic. OrI-ce alta Ie fără noimă, himera.
— Ah, None, ce fericită mă simt. Vreu să ajut la orga
nizarea fericirel și leu.
. .
— Frumos, drăguța mea. Și nu uita că un ins conșhen
trebuie să-șf rezerveze a cintări Iei singur, in toa^.vr^
mea, motivele ce-I determină acțiunile sale, că trebuie
se ridice împotriva ideilor ruginite, împotriva prcj'1(|cc''
ților. A trăi potrivit cu legile naturale, in afară de o
ce constrîngere, in afară de orl-ce silă, și-n farmecul u
tovărășii chibzuite, raționale, a avea drept regula
purtare, nu niște convenții absurde, urmarea unor '
curl de ignoranță, ci principiile transformismulul unP.
sal, leată doctrina viitorului, Anarhica. Intre anar ? >
chiar de pe-acuma, aceasta trebuie practicată.
paraf-Javal.
In Romincștc de P. MUȘOIU.
A se vedea în numerele trecute:
. .
Transformările Universului. Transformările P‘in,u.1 ^feC.
Teoriile transformiste asupra adapfârci, eruditafei Ș •
fiuneî. Trasformările celulelor. StrămofD /ilnțelor
)
loare de a-zî și transformările lor.
REVISTA IDEEl
■107
CeRDIȘEVSK?
i
,
cel mai de frunte. Odată țarul chiemă pe toți se
natorii, zicîndu-le: «Aud că-n țară lucrurile merg
12 luliu 1828—17 Octombre 1889
rău, oamenii se cam plîng. Spuneți-mf, cum să
facem să fie mai bine»?
Senatorii se-ncinseră la vorba : unul spuse că
I
ie _____
bălae, altul că-i neagră. Cum se petrece în tot
Sînt ființi râvârsătoare de
razecentre
ca
niște
luminoase. Cernișevsky răspîndi în timpul său deauna, asta se știe, lear Cernișevsky tăcea.
Cind. isprăviră cu toții, țarul zise: " «Dar tu, de
licăriri în tonte direcțiile. O întreită, o împătrită
glorie se alipește la numele său. Iei fu în Rusia ce stai tăcut, senatorul mieu, Cernișevsky. Spune
inițiatorul socialismului, al liberei cugetări și al ce-va și tu».
— «Senatorii tal țin discursuri inimoase, răs
emancipare! femeești. Fu de asemeni un novator
în teoriea artei. Opera sa multiplă oglindește punse Cernișevsky, țin discursuri meșteșugite. Dar,
tătucule
țar, nule vorba de discursuri aici: treaba-i
marea-i frumuseți morală. Imboldul cel mai de
căpetenie al tuturor scrierilor sale fu iubirea a- simplă și uite cum stă: ia privește la noi, cît aur
proapelui, cu toate că iera poreclit «poncgritorul». și argint nu atlrnă pe noi, și muncim oare mult ?
Rău-voitorii și mărginiți! la minte s’au agățat de Mi se pare că din toată țara noi muncim mal
cuvîntul «utilitar», pe care dînsul l’a adoptat pen puțin de cit toți. lear cei cari muncesc mai mult
tru a-și denumi năzuința. Lui îi plăcea să înfățo îu imparățiea ta, crede-mă, n'au nici cămașă pe
șeze, sub forma de interes și de egoism, nobilele Iei. Și tot așa merg toate, pe dos. Pentru a în
tinderi ale sufletului său, cerînd cetitorilor să drepta lucrurile, uite ce trebuie : să ni se scadă
complectezo termeni-i favoriț! prin noțiunea bi venitul, să ni se sporească munca și să se ușureze
poverile altora».
nelui. Dînsul clădea ast-feliu pe acest frumos in
Senatorii, auzindu-1, se supărată. Cel mai în vrîstă
teres, pe acest înalt egoism, o lume ma! buna.
zise:
Visul său de bunătate, interesată și egoistă, avea
— «Sflrșitul lumeî i-aproape, pentru că lupii au
nevoe de inițiare. «Și iniținții dnc-or fi buni, visul
acesta îl vor pricepe» .. Han Ryner, poeme or- început să se sfâșie între iei».
Și unul cîte unul plecară.
phique. L’Hexagramme.
Rămaseră la masă numai țarul și Cernișevsky.
Pe vremea aceea lumea iera în toiul iobăgie!:
țăranii îndeplineau «corvada», supuși boerilor nă- Și țarul zise:
— «Ei, dragul mieu Cernișevsky, drag îmi iești,
zuroși, cruzi. Une-ori, sătui de suferință, iobagii
izbucneau în crunte răscoale. Magistratura și ad- ce să-ți fac înse, trebuie să te trimet în surgun,
ministrațiea ierau venale sau storcătoare. Pungă- pentru-că numai cu tine, n’o pot scoate cu belelele
șuriilo aveau loc țe față, deschis. Justițiea iera mele la capăt».
Pllnse o lecuță și deporta pe Cernișevsky In ți
înecată într’un noian de formalități, de hirțoage,
de anchete secrete și de nesfirșite rapoarte. In- nutul cel mai aspru al fluviului Vili ui, un fluviu
din Siberia.
dustriea nu se putea dezvolta și finanțele Ierau
La Petersburg Cernișevsky lăsă inse șapte fe
într’o stare de plîns. Și, drept culme, un războit!
ciori, cari cu toții crescură, învățată carte și cu
nenorocit, războiul Grimeel, adusese cu totul ruina
toții ajunseră generali.
țărei. Acest războiu făcu pe guvernanți să simtă
Intr’o zi feciorii lui Cernișevsky se prezentară
primejdiea regimului feodal, care încătușa toate
puterile Rusiei. Proprietarii de domenii, atinși și noului țar, lui Alexandru al III-lea, zicindu-I:
— «împărate, dă poruncă să ni se aducă părin
iei în avut, prindeau de asemeni să-și dee samă
tele înapoi: pentru-că și părintele vostru ținea la
că munca iobagilor, cari imobilizau pămînturi ce
iei. lear acum, nu va mai fi iei singur, noi sintem
se puteau vinde, nu iera roditoare.
cu toții cu dînsul, așii șapte generali».
Așa-că stăpînirea prinse să desființeze iobăgiea,
Și țarul îl aduse în Rusia...
sorvajul.^ Gîndul de a libera pe țărani, pe timpul
Caterinci a 11-a, iera un gînd criminal. Glndul
II
acesta aduse publicistului Novikolf fortăreața
Cernișevsky se născu la ia luliu 1828, într’un
Șluselburg, și pentru faptul de a-1 fi dezvoltat
oraș de provincie, Ia Saratov. Intăea copilărie i
într’un volum, scriitorul RadiscefT fu osîndit Ia
se scurse într’un mijloc familial susținător, între
moarte. Pedeapsa acestuea fu prefăcută în depor
o mamă bună, duioasă, și un tată erudit și drept,
tare în Siberia. Mai tîrziu, Pușkin și Turgheneff, eclesiastic plin de omenie, care căuta să practice
pentru acelaș gînd, fură pedepsiți mai puțin aspru, printre poporanii săi principiile Evangheliei. Ase
dar totu-și fură îndepărtați de centrările inte
menea lucru nu Iera lesne într’un timp cind sin
lectuale ale capitalei și siliți să trăească în satul
gura pedagogie admisă sta mai mult In a Iovi și
în care Ierau născuți sau în străinătate. Bîelinsky, a pedepsi de cit a dăscăli. Acest preot, credincios
pentru asemenea gînd trebuea să moară în pușcă lui Isus Hristos, voind să-și scutească copilul de
rie, dar marele său suflet bolnav se stinse chiar pedepsele și vergile școlare, îl crescu acasă și-1
în ziua cînd i se dete mandatul de arestare.
pregăti pentru anul din urmă de seminar.
Gu toate astea în 1861, necesitatea istorică im
La șaisprezece ani, Cernișevsky iera un flăcău
puse chiar țarului, lui Alexandru al Il-Ieo, zis subțirel, sfiicios și tăcut, care sămăna și-a artist,
«liberatorul», să aducă la îndeplinire visul cel și-a savant. O blajinătate nemărginită izvora din
«criminal». Inrîurit de nobilimea reacționară, iei fața-I suptă, cu fruntea bărbăteasca și nobilă. Ochii
nu săvlrși Inse «dezrobirea» în spiritul de omenie săi, pe jumătate închiși, păreau pierduți într’o vi
în care o înțcleseseră scriitorii. Și Cernișevsky fu sare trista, iear curbatura sprincenilor sale avea
acel ce dete dezvoltare cauzei populare, susținută ce-va de veghetor, de băgare de samă, pe cînd
de cătră înaintașii săi, luminînd-o cu cugetarea sa conturul gurei sale dădea pe fața un spirit mușgenială.
cătov sarcastic.
înrîurirea lui Cernișevsky asupra epoceî sale
Marea-1 bună-voință îl cuceri iubirea tuturor
fn foarte mare, lea face baza unei legende popu camarazilor de seminar, iear cunoștințele ce avea
lare pe care scrii torul Korolenko o reproduce, cum făcură să fie foarte considerat dc dascăli. Dînsul
i-a fost povestită:
cunoștea șapte limbi. Cînd profesorul 11 întreba
...Cernișevsky a fost pe lîngă răposatul țar, A- asupra unei chestii, care făcea să_ tremure toata
clasa, Cernișevsky spunea asupra iei părerile aulexandru al II-lea, un mare general și senatorul
1
�108
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEÎ
Kirsanoff. Prefacerea lui în .rigorist", în «NikL
lorilor germani, francezi, englezi. Avea o memorie
nepomenită: știea pe dinafară pe întreg Schiller, tușka Nebiruitul», în «om neobicinut», îuCepu
Chiar din întăea sară, pe care o petrecuta 1^1
pe întreg Pușkin și cetea colosal. Totul îi interesa :
literatură, istorie, religie, filosofle, artă, știință. preună, ascultă pe Kirsanofl cu cea mai mare îm.
pătimire,
cu lacrimile Îd ochi, întrerupîndu-1 ctl
Scriea cu înlesnire în latinește și corespundea în
această limbă cu vărul și prietenul său Pipin, mai blăstăme împotriva a ceea-ce trebuie să picară șț
tînăr do cît dînsul cu cîțl-va ani. Gu chipul acesta bine-cuvîntînd ceea-ce trebuie să trăeasca... «Pr^
putea ascunde înțelesul scrisorilor sale de admi- ce cărți să încep», întrebă iei pe nou-i prieten
nistrațiea seminarului, care supraveghea cugetul Kirsanofl’ îi dădu deslușiri. A doua zi, în ZOrj
elevilor prin toate mijloacele. Dînsul întreținea pe se și plimba pe perspectiva Newski, așteptînd
tlnăru-i văr despre reforma țărănească, despre deschiderea librăriei cu cărți străine. Luă ce avea
«dezrobirea iobagilor», termen tot atlt de subversiv de luat, se întoarse acasă și se puse pe cetit,
pe vremea aceea în Rusia, ca și «Constituțiea» vreme de trei zile și trei nopți de-a rîndul, de
înainte de revoluție și dreptul de grevă în zilele Joi, de la 11 ceasuri dimineața, până Duminică
noastre. Atacurile împotriva iobagiel făceau asupra la 9 ceasuri sara.în total 8a de ceasuri. Ca să nu
boerilor ruși aceea-și întipărire ca și acea ce Ie doarmă, în cele dintâi două nopți, numai voința
îl fu de-ajuns. Ca să nu doarmă a treea noapte,
produce astă-zi cuvintele de desproprietărire.
La seminar se apreciea caracterul lui Cerni bău trei pahare cu cafea tare. A patra noapte ca
șevsky și precocea lui erudiție, dar îndrăznelele feaua nu-1 mai folosi Ia nimic, nu mai putu de
mințeî sale dădeau de gîndit. Astea se puneau pe somn și dormi i5 ceasuri într'una. Peste o saptăsama «misterului sufletului său rebel mediului ecle- mînă veni ieară-și la Kisanoft’, ceru indicații de
alte cărți și lămuriri asupra celor cetite. Aici făcu
siastic și care visa o altă concepție de vieață».
Știința 11 atrăgea prin metodele sale precise, pe cunoștința lui Lopukoff. Peste șase luni, cu toăte
—
j
-----------—
.-_i
----cănu
avea mai mult de cît i? ani, și cu toate că
cari mai tîrziu le aplică necurmat la sociologie,
la filosofie,
filosofic, la artă și la literatura. Ideea de a fi prietenii săi ierau fie-care în vrîstă de ai, Iera
folositor țârei sale se amestecă cu întăile sale visuri privit de iei ca egal. Și așa ajunse «un om aparte,
literare, pe cari Ie consemnează în jurnalul său:
neobicinuib).
«Voiu fi un om folositor, voiu scrie în Analele
Cernișevsky alese vorba de «om neobicinuit»,
Patriei și Ia Contemporanul. Voiii scrie despre în loc de revoluționar și de socialist, două cuvinte
orî-ce, dar mai cu samă, dacă voiu fi lăsat în voe,
neîngăduite de cenzură pe vremea aceea.
voiii face note critice asupra diferitelor genuri, liIe greu să înțelegem acum emoțiea unui tînăr
1..4-------------t,.----------- ,------------- s..
.
________l
literare»...
Rîvnea la cariera de
publicist. Seminarul
student în fața unui camarad, care, în cele din
ii părăsi^ nu fără oare-care cicăleală din rpartea urmă, nu-face de cît să-i recomande niște cărțl^bune.
îl
tatălui său, care nădăjduise să-l vadă urmînd mai Numai strămutîndu-ne în vrîstă de mijloc, pe
departe slujba-i de preot. Plecă la St. Petersburg vremea pîrjolurilor sau autoda-feurilor și a in
și întră la Facultatea de istorie și de filosofic, în chiziției, putem pricepe însemnătatea acelor mari
anul 1846.
bucurii pe cari lectura le poate da. Lectura jucă
I*
- c’o slrguință deosebită, cu un rol covîrșitor în civilizațiea rusasca. In întuIei urmări* cursurile
toate că științele,
„1. pe vremea
aceea Ierau predate necatele timpuri ale obscuratismului apăsător,
foarte sumar. ]"■-•-2
Ministrul Instrucției publice le credea lectura fu "
— de ~~~~
— —‘-----spiritele trudite
arca
scăpare
pentru
ca niște arme primejdioase, cari nu trebueau puse de trebuința de-a se ^dezvolta, de-a închega un
la îodâ.mîna tinerime!
de cit cu mare băgare de
ideal, de-a trăi prin gîndire. Cînd mulțimea dor---------- - ------------samă și după
. o lucrare pregătitoare de control și mea dusă în somnul ignoranței, somn ocrotit cu
eliminare. Istoriea, literatura, filosofiea, ierau pre- o grijă deosebită, de cătră o stăpînire autocrată,
lucrate
însenzul
senzulortod.oxiei,
ortodoxiei, lalacnre
cnretoate
toatecunoșcunos- mauu,
tirană, uuce puica
puteaiace
facemm ca minoritate a oamenilor
--------------tințele profesate la universitățile rusești trebueau instruiți,
/, a scriitorilor,, a învățaților și-a tineri
să ajungă. Totu-și, cîți-va profesori știură să oco me! împătimită după dreptate de cît să se întrulească programul impus și să-și salveze învăță- nască în jurul unei cărți și să caute într’o doc
mîntul lor de prejudecata oficială. Cernișevsky trină filosofică sau socială leacurile de adus stărei
gustă mal cu samă cursul de filologie, și fu'fericit de plîns în care li se afla țara?
să alcătuească, sub direcțiea dascălului, un voca
Feuerbach, Owen, Saint-Simon și Fourier, ierau
bular de limba slavă cea veche, publicat dc Aca zeitățile cercurilor literare pe cari le frecventa tî
demia de științi.--------------------------------------------------------------------------«svon. w
u
nărul Cernișevsky.
O muu
mulțime
de credincioși a!
Adevărata educație intelectuală și morală iei și-o lor și
celebri, făcu
T. de
dc martiri
~celebri,
făcu ca prestigiul acestor
primi înse într un cerc literar, care se bucura de <cercuri“ să
“ crească. Mulțiscriitori fură Întemnițați,
o faimă întinsă, la Irinaș Vedenski, un profesor deportați, și unii osînd'iți chiar la moarte, pentru
olc curm idei 11 depărtase de Fucultute* că făcuseră parte din aceste mici cenacle hm
/Ia se
unde
Acesta avea o foarte mare înriurire asupra elitei discuta mai
mai* cu samă asupra socialismului care
studenților, pe cari-I aduna la seratele sale lite- r
”;*
*în Franța
”
; și' în Germania și asupra refor
năștea
ra!e, cari țineau locul învățămîntulni oficial. Aco- melor
melor cari
cari se
se impuneau
impuneau în
în Rusia.
Rusia. Un
Un proces
proces monemons
lea-și gaseau adăpostul ținerile năzuințl spre artă tru implică la o laltă pe toți autorii celebri, ziși
y1 P10&ie3 ?l ,se formau inteligențele superioare. Petrasevschistl, după numele lu!Petrașevschi,în"
La aceasta elita, la această podoabă de tineri face temeetorul
+-------i—
---------v ------’’e- privite ca re
acestor cercuri
secrete,
aluzie Cernișevsky în romanu-I «Ce-I de făcut»,
voluționare, și cari, în realitate, Ierau curat filo
oi identifîcîndu-se cu unul din eroii acestui roman,
sofice și literare. Literatura Iera privită ca o tri
!el își descrie starea sufletească de la începutul bună împotriva autocrației. Culpa de eapetoj116
studiilor sale universitare:
pusă pe sama acuzaților fu o scrisoare inedita a
«La vrlsta de șaisprezece ani, veni Ia Petesrburg vestitului critic Bielinsky, privitoare la Gogol. Scri. ca un școlar
școlarde
derînd,care-șl
care-șlsăvîrșise'cum'socade
săvîrșise cum se cade soarea asta circula printre PetrașevschiștI, și 0“învațamîntul începător. Cele dintâi luni do studiu Prinsnl iei păru atlt de subversiv guvernului r
----- ca începătorii. Inse văzu curînd că“ în cît acesta privi lectura acestei scrisori ca o
și Ie petrecu
deose-
crimâ de les-mojestale. Din pricina Iei,y
printre camarazii săi se aflau inteligențe deose
i.v Cunoscînd
- 1 nu- aproape
bite. cari nu cugetau ca ceilalți.
-r—r- să fie împușcat. 1 se schimba pedeap
în
patru
mele a cinci-șase, pentru că nu ierau mulți. se
Patru ani de temniță. Numai mulțămită inal
“Ia unui prieten, tînărul Cernișevskj
interesă de dînși! și cultivă cunoștința unuea, numit Pr°tecții
|
fu implicat în cumplitul proces. «Acest proces al
Petrașevschiștilor» trebuea să dee după părerea
guvernului, lovitura din urmă rătăcire! sau «ere
ziei franceze», «utopiilor socialiste», și să poto
lească fierberea spiritelor ațîțate de răsunetele în
depărtate ale revoluției din 1848... După aceea se
porni goana în contra cărțoi. Iți primejdueal vieața,
cetind nu numai filosofii socialiști străini, ci chiar
pe marii autori ruși. Pușkin, Gogol și mai cu
samă Bielinsky, Cură confiscați fără milă de catră
cenzură, care îndeplinea o adevărată teroare. Aceste măsuri constrîngătoare, menite să întărească
regimul iobăgie! care se clătina, nu făcură de cit
să sporească numărul celor nemulțamiți. Iele
adăogară o atragere deesebită cărților oprite și
povățuită scriitorilor cumpătarea... Aceștia cău
tată în cele din urmă să vorbească acoperit, să
se slujască de alegorii, să tragă pe sfoară sau să
prostească pe cenzori, în cea mai mare parte oa
meni mărginiți, strîmți la minte Cernișevsky
strălucea în acest joc șugubăț, și hăt tîrziu, după
publicarea lucrărilor sale, cenzura-și dete samă de
înțelesul lor subversiv.
Din cea mai fragedă vrîstă personalitatea mo
rală a lui Cernișevsky s'afirmă. Provincial sfiicios,
transportat în capitală, în mijlocul tinerilor Petersburgheji, iei nu adoptă feliul lor dc vieața,
disprețuește amorurile lesnicioase și se păstrează
pentru femeea pe care avea s’o iubească. Urmează
a merge la biserică, pănă în ziua cînd convingerea
religioasă i-i spulberată de filosofiea lui Feuerbach,
întâiul dascăl al cugetărei sale.
Cernișevsky trăea mai mult în sine, foarte so
ciabil cu toate acestea. Iei nu-și deschidea inima
atlt de ușor, și în privința prietenilor, în anii săi
de student, nu se cunoaște să fi avut alt prieten de
cit pe poetul revoluționar Mihailoff, cu care-i plăcea
să cetească și să discute îndelung asupra operildr
cetite împreună.
Cernișevsky nu uită nici pe tînărul său văr,
Pipin, rămas la Saratoff, cărui caută să-i insufle,
într’o corespondență neîntreruptă, iubirea științei,
iubirea de oameni și dorința dea fi folositor nea
mului. In una din scrisorile sale scrie vărului său •
«Ce folos au-adus pănă acum rușii, științei? Din
nenorocire, nimic. S’a Introdus știința în vieața
rusă, nimic mai mult... Ie cu putință oare ca ambițiea noastră să se mărginească numai la a avea
o armată de un milion și cinci sute de mii de
oameni, și a putea, ca Hunii și Mongolii, să cu
cerim Europa, de-om vrea ? A năvăli ca o vijelie,
a ruina, a arde, a întemnița, a p rda, și atlt.
Asta-i oare adevărata noastră menire? zi fi pu
ternici din punct de vedere politic și militar, și
fără nici o valoare în manifestările vieței populare
înalte ? In asemenea caz mult mai binersă nu nască
de loc cinc-va, de cît să nască hun, Atila, Gingis-han, Tamerlan, supusul, soldatul lor».
Dînsul nu desperează de viitor: are credința că
Într’o zi Rusia va ajunge «puternică, personală și
de folos omenire!». «Și fie-ne dat, adaogă iei în
privința aceasta, de-a contribui la asemenea operă,
cît ne ajută modestele noastre puteri. Cu chipul
acesta vieața noastră nu va fi fost de prisos și
vom putea să murim liniștiți. A lua parte la gloriea, nu trecătoare, ci vecinică a țârei tale și a nea
mului tău, ieste oare ce-va mai frumos ? Fie-ne
dată asemenea soartă».
Iubirea de omeni nu-1 împiedică să aibă mari lmpătimirl personale. Frumoasa duioșie a sufletului
său se încheagă în cultul mamei sale, pe care
o adora din cea mai fragedă vrîstă. Iei sufere
din pricina despărțire! de iea, și de îndată ce-și
isprăvește studiile universitaro, părăsește numai
de cît capitala și merge în apropiere de marna, aSaratov. Ca să stee în apropiere de Iea, Iei pri
mește un loc de profesor în orașu-I natal. Și aici
întîlnește dineul o fată, de obîrșie nobilă, care-1 al
trage. prin marea frumusețe și prin starea-i neno
rocită., Olga Socratovna Vasilieva, singura pe care
o iubi. Iea avea să-i fie soție și Iei avea să-I păs
treze credința. întreaga viață. Dînsa iera persecu
tată Jln familiea Iei și căuta un mijoc s'o parăsască. Cernișevsky voea să-i găsască Iei aseme
nea mijloc și ar fi tost prea bucuros să se însoare cu
lea, Inse un scrupul de ordin Înalt îl oprea: nu
voea să-și tîrască femeea pe care-o iubea în ne
fericirea ce-1 amenința. Dinsul li făcu cunoscut:
— «.leu nu pot să mă-nsor, pentru-că nu știu
cită vreme voiu mai fi liber. Zilnic m’aștept să
fiu arestat. Care îmi va fi soarta ? Nu se va găsi
la mine nimic suspect, înse bănuelile împotriva
mea sînt cu desăvîrșire puternice. Ce voiu tace
atunci. Mai întâi voiii tăcea, dar hărțuindu-mă
mereu iei mă vor face să pierd răbdarea și le voiii
arunca cu vigoare în iață feliul mieu de-a glndi.
Și atunci nu mai trag nădejde să ies din temniță.
Vezi că leu nu mă pot Însura».
Cu toate astea iei se alipi din ce în’ce mai mult
de Olga Socratovna, Dînsa îl fermeca prin calită
țile cari lui îi lipseau, Dlnsa iera energică și hotărîta, pe cînd Iei, în afară de ideile lui, iera nebotărlt și slab, «un soiu de Hamlet», după cum
se califică chiar iei în jurnalu-i. Totu-șî, adaogă
că în împrejurări serioase dînsul are voință și
«știe chiar bătăile inimel să-și oprească]). In vieața
obicinuită Inse nu avea nici o inițiativă, se îndoea
pururi de sine și iera înclinat spre melancolie.
Frecventarea Olgăi Socratovna 11 prefăcu, dinsul ajunse vesel, energic. Fu recunoscător fetei de înriurirea ce-avea asupră-i, și nu o dată îi mulțămi
de-a fi făcut «dintr’o cîrpâ, un om», O admira
nebunește. Dinsul încredințază padinilor intime
ale jurnalului său aprinderea-I de ibovnic : «Nu
mai pe tine te voiu iubi toată viața, scrie iei. Nu
cunosc pe nimeni cari să-ți poată fi de potrivă.
Te bine-cuvintez. Fii fericită, pentru fericirea care
mi-ai dat-o», Și sflrși prin a "o cere în căsătorie.
Logodna lor ținu mult și de multe ori Iu aproape a
se strica. Prejudecățile nobilitare izbucniră pe dată
să combată la Olga - Socratovna dorința de unire
cu Cernișevsky. O prietenă vine și-1 spune : «Viitorul tău soț nu-I nobil, ce-au să fie copiii tăi».
Și cu tristeță iea spune, logodnicului, pricina neca
zului iei, care-o îmbărbătează. Iei li dovedește
ușurătatea unor asemenea motive, ce n’au nici un
temeiii, și cu prilejul acesta nu uită să susție cauza
democrației. Căldura cuvlntărei sale izbutește să
convingă pe Olga. Iea chiar observă ca-I iubea
tocmai pentru ideile sale umanitare și pentru no
bleță caracterului său, pe care-1 punea fațade mi
cimea și înfumurarea micilor boeri de provincie.
Ieată-1 înse pe iei apucat de scrupule: Iei se credea
prea urlt, prea mohorît, pentru-ca iea să-1 poată
iubi cu tot focul, și avu bărbățiea s’o sfătuiască a
nu-1 lua de bărbat, Iea nu se dete înse bătuta, îl
liniști și în cele din urmă dinsul se hotărî să se
căsătorească, așteptlndu-se din capul locului ca
într’o zi iea să iubească pc-un altul.
O dată însurat, dragostea Ini Cernișevsky pen
tru femeea sa departe de-a se potoli, sporește,
lei își generalizază cazul, îl găsește normal și
strigă' cu un accent de mare convingere: «Ie o ne
bunie a spune că iubirea descrește, prin posedare.
Cei cari spun asta nu cunosc adevărata ^iubire.
Nu cunosc de cît deșertăciunea iubitei». \ est ro
manul „CE-1 DE FĂCUT*.
Romanul său eulobogralîc, «Prologul», ne dă o idee
'i
�110
REVISTA IDEEI
despre iubirea cavalereasca și despre admirarea nede cîte ori Ierau împreună, acasa la iei, pe stradă
sau Ia niște prieteni, n’o părăsea din ochi. Lucru
ajungea să fie stingheritor și lea-i atrase luarea
aminte. Dînsul îl iăgăduea de-a se lăsa dedul
cea-! obicinuință, dar pace să se poată ținea. De
laudele ce se aduceau femeei sale nu iera clt^ de
puțin gelos, și găsea natural ca toată lumea să se
amorezeze de lea. De alt-feliu., iei nu admitea de
loc geloziea. In dragostea sa pecumpanea^o duio
șie aproape maternă. Pururi amesteca In iea grija
de a contribui la dezvoltarea morală și intelec
tuală a tovarășei sale și la ocrotirea sau chzășuirea personalităței acesteea. Iei avea cultul libertâței omenești și găsea scîrbos jugul impus fe
meei sub diferite pretexte, mai mult sau mai pu
țin motivate. Sentimentul demnitâței, pe caro iei
îl cerea de la ambele sexe, combatea In iei geloziea.
Pe asta o veștejește fără de nici o milă, prin
gura unueea din eroii săi, în romanul «Ce-i de
făcut»:
«Geloziea ie o simțire denaturată, pervertită și
josnică. Iea purcede din faptul dc-a privi o ființă
omenească drept proprietatea ta», zice Rakmetofl’.
Si ieată cum dezvoltă Iei aceasta idee : «Să vedem ;
de cîte ori prînzeșli pe zi ? O dată. De ce nu de
două ori ? Fiind-ca ai o poftă normala. Dar dacă
ți-ar veni un chef sau te-ar ăpuca^ o dorință bol
năvicioasă, de a prinzi de două ori? Teama de a
nu supăra pe cine-va, te va împiedica ? Dacă cine
va sar supăra pentru asta sau te-ar opri, tu ori
și cum velmînca. Dar vei minca în condiții proaste,
în ascuns și în grabă, te vei murdări pe mîni
apucînd bucatele să nu fii prinsă, și atît. Nu-i vorba
aici nici de moralitate, nici de nemoralitate ci, vrem
să știm : contrabanda sau furtișagul ieste oare de
samă? Pe cari oameni respectul geloziei îl înfrînează ?... Pe cei mai buni, mai puțin numeroși, pe
cei a căror fire nu se mlădiază Ia nemoralitate. Cît
despre ceilalți, toate considerațiile astea nu-I înfrînează de loc, ci-i fac numai să umble cu tragerea
pe sfoară, să-nșele, cu alte cuvinte sa ajungă mai
răi».
Lipsa geloziei se îmbina Ia iei cu o gingășie de
toată clipa, cu care-și învăluea femeea. Căsătoriea
pentru iei fu începutul, nu siîrșitul unei alipiri
pe care trebuea s’o cultive. Lucră la asta cu zelul
unui amorezat și a unui apostol. Iei făuri în jurul
nevestei sale o atmosferă de bunătate neadormită
înconjurînd-o de delicateți nesflrșite, de atentii
gingașe, și familiarizînd-o, încetul cu încetul, cu
totalul întinselor sale cunoștinți, cu marile sale
idei civilizatoare.
După părerea sa, pricina tuturor rălelor de cari
suferea poporul rusesc, pricină pe care ori-ce om
de bine trebuea s’o combată, iera ignoranta. Îm
potriva acesteea Iei își puse toate puterile'. Avea
în iei dragostea de apostolat și încă din cea mai
fragedă vristă avu înriurire asupra mediului său
bnnd în școală iei cultivă mintea vărului său si
chiar de la începutul căsătoriei, se ocupa să predee
nevestei sale enciclopedica cunoștințelor, pe cari
ar fi voit din toată inima s’o publice într’o formă
populară, ca să se poată toată lumea împărtăși de
instrucție. Din visurile sale Iei nu nduse Ia înde
plinire de cît o mică parte, dar îșl cîștigă soțiea
la cauza lui. Dînsa împărtăși cu curaj soarta lui
dasta.
° m ni*
al, lde»eî și nu4 înte^ de 10(5 să
de
Dînsa înțelese rolul ce trebuea să-1 joace în
!mnrăreAC-Ug-et?re?
° dată CU Sloriea lui,
*2ate suferințele lui. Acestea începură
numai de cît după căsatoriea lor. Cernișevskyjpier-
REVISTA IDEEl
zîndu-și mama, nu putu să mai stee la Sara»
Și plecară la Petersburg, unde prietenul Vedensky îl găsi un loc de profesor la ua i-Sau
militar Acolea nu putu rămînea mult.. Metoda 6U
de libertate, nu izbuti față de niște elevi ob’V
nuiți c’o disciplină aspră. Și-n urma unei gălă»’?
întîmplate la una din lecțiile sale, cînd director i
voi să intervie cu pedepsirea, Cernișevsky isl doi
demisiea. De alt-feliu condeiul său, ajuns^foart
apreciat, îl putea face să trăe’atică în larg.
10
Iei redijă, cu poetul Nekrasov, o revistă politia*
și literară «Sovremenik» — Contemporanul, capa
juca un rol însemnat în istoriea cugetărel rusești6
Lucra fără odihnă și zi și noapte, pentru a săvlrsi'
cît mai multă treabă folositoare și cu scopul de-a
asigura viitorul femeei sale și a copilului său. Cînd
Olga Socratovna se ridica împotriva acestei munci
afară din cale, Cernișevsky o întreținea cu multă
gingășie despre probabila-i închisoare și despre nevoea ce iera de a cîștiga cît mai mult, cită vreme
se afla liber. lelreconstitue una din aceste intime
scene în «Prolog» :
«Șezi colea lîngă mine, drăguță, și nu te întrista
de cele ce am a-ți vorbi. Tu știi, leu am un ca
racter temător. Nu da înso prea mare însemnătate
vorbelor mele. Tu știi, în țară totul ie liniștit, și
dacă mă ^îndese la viitorul tău ieste că sînt un
fricos. îmi închipuesc lucruri cari poate n’au să
se întîmple. Sînt prevăzător. Nu te îngriji nici de
ochii, nici de sănătatea mea, crede-mă. Un lucru
Ie de temut, pentru tine și pentru Volodia al nos
tru, schimbarea împrejurărilor. Daraverile popo
rului rus merg rău. Dacă ar izbucni ce-va acuma,
noi vom fi cruțați. Nimeni nu se gîndește încă la
mine. Dar reputațiea mea crește. Peste doi-trei ani,
voiu fi socotit ca om influent»...
Succesul articolelor sale îi îndreptățea temerile.
Dar departe de-a se potoli, cugetarea sa curagioasy ți întețea la și mai mari cutezări. Fu adus
aici și din altă foarte de samă împrejurare. Un.
tînăr de două-zeci de ani îi aduse un .articol, care
descoperea un mare suflet de scriitor. Iera Dobroliubov. Cernișevsky îl primi cu foarte mare căl
dură și fu fericit să-1 dea pe samă rubrica sa de
critică literară, pe care o îmbogăți cu-n gen nou,
special al Rusiei, critica publicistă, care nu-i
tot una cu arta publicistă. Iea cere unei opere li
terare materialuri cari să lumineze chestiile so
ciale, morale. Iea cercetează romanele și piesele
de teatru ca pe niște documente de sociologie,
dar dezaprobă operele tendențioase, cari subordo
nează arta, tezei, și sînt, cu drept cuvînt, artă
publicistă.
Dobroliubov avea strălucire și-mpătimire, cari
lipseau Iui Cernișevsky. Comunitatea de idei între
dînșii iera deplină, și dascălul avea încredințarea
că va fi urmat mai departe și întrecut de elevu-i.
Dînsul se judeca cu asprime:
t
.
«leu scriu rău, lung, adesea fără vieață... Singur^
mieu merit, dâr un merit mai însemnat de cît
ori-ce virtuozitate, stă în aceea că ieu pătrund
lucrurile mai drept» Dînsul fu fericit ca puțeț
încredința partea literară din «Sovremenik» lul
Dobroliubov. Și iei se dete la propagarea filoso
fici materialiste și a socialismului.
III
Cernișevsky îșl inaugură cariera de scriitor prin'
tr'o teză care făcu mare zgomot. Cu toate astea e
nu trata de cît despre «Estetică, despre raporturile
cu arta și realitatea». Acesteea i se dete o luare a
minte deosebită. Iea deșteptă un mare entuziasm Ș
făcu școală. Dar ațîță pe conservatori și nelmiș
pe ministrul instrucției publice. Scriitorul Șelgunoff
vorbește, în memoriile sale, foarte mult despre asta,
și descrie înfățoșarea salel unde fu prezentată:
Mica sală fera înțesată de lume. O mulțime de
studenți și un numeros public, de ofițeri și civili.
Stăteau unii peste alții: Ierau auditori pănă și pe
marginele ferestrei. Cernișevsky îșl susținu teza cu
modestiea obicinuită, dar cu tăriea convingerilor
ce avea. Cînd fu terminată discuțiea, Pletneff, preșe
dintele juriului, se adresă lui Cernișevsky cu urmă
toarea observare :
«Mi se pare, la cursul mieu nu v’am predat ni
mic asemănător».
I
i
:
Intr’adevăr, Pletneff nu predase nimic asemănă
tor, lear ceea-ce preda Iei n’ar fi provocat negreșit
entuziasmul întețit de asemenea disertație. Totul
Iera nou, fermecător în lea: ideile, argumentele,
simplitatea și limpezimea desfășurărel. Acesta Iera
sentimentul auditorului. Facultatea nu-I adresă de
loc felicitările obicinuite și socoti cu cale de a-I su
pune teza Ia cercetarea ministrului instrucției pu
blice, carele n’o admise.
Această teză fu inspirată lui Cernișevsky de cătră cugetătorul revoluționar german Feuerbach, au
torul filozofiei umaniste, care fu adevăratul izvor
al doctrinelor socialiste, de la care se adăpară Karl
Marx, Engels, Cernișevsky. Această filozofie cerce
tează universul prin om, adică făcînd aplicare la
om, și omul prin univeis, adică făcînd aplicare la
univers. Dînsa privește omul ca cea mal înaltă cre
ație a viețel organice, supus acelora-șl legi ale naturel, cari cîrmuesc toate corpurile. lea dovedește
că fenomenele -fizice și psihice au aceea-șl obîrșie
și sînt niște manifestări diferite ale materiei. Filo
zofica aceasta Ie înfățoșată de Cernișevsky sub nu
mele de „principiu antropologic". Diferitele aplicări
ale acestui principiu învălue opera multiplă a lui
Cernișevsky și li dă unitate.
Principiul antropologic prezintă estetica lui Cer
nișevsky sub o lumină nouă.
Frumosul, nu-1 altă ce-va de cît vieața și tot ce
se dezvoltă. Urîtul, nu-I altă ce-va de cît moartea
și tot ce se stinge. Idealul artei și singurul el model, nu Ie de cît natura. închipuirea și fantazlea sînt
pururea mal pre jos de cît realitatea pe care acestea trebuie s’o urmărească ca pe mama lor hrăni
toare, pentru-că lăsate în voea lor mor de inaniție, desleire. Cine-va nu trebuie nici o dată să zugrăvească
sau să descrie de cît ceea-ce a văzut sau simțit.
Domeniul artei, Ieste întreaga natură și întreaga
vieață, nu numai frumosul, după cum învață es
tetica idealistă.
Arta, după Cernișevsky, are, trei scopuri:
întâiul, Ie reproducerea realităței. <Cine-va face
gravura unul tablou, nu pentru că tabloul Ie prost,
ci fiind-că-I frumos. Tot așa și realitatea Ie repro
dusă de artă, nu pentru a i se ascunde cusururile,
nu pentru-că nu-i îndestul de frumoasă, ci tocmai
din pricina frumusețe! Iei. Gravura, nu prețuește
mal mult de cît tabloul, lea Ie chiar mal puțin ar
tistică de cît Iei. Tot așa și opera de artă, nu atînge nici o dată nici frumuseța, nici mărețiea rcalitățeî. Nu Ie de cît un tablou, și numai vizitatorii
muzeului pot să se bucure de Iei: pe cînd gravura
se răspîndește, în mii de exemplare, în toată lumea:
iea-I la îndămîna tuturor, lie-care poate s'o admire
<11
cînd vrea, fără să-și părăsască pdaea, fără să se
scoale de pe divan, fără să-și lepede halatul de casă.
Tot așa Ie și cu realitatea frumoasă, Iea nu Ie puru
rea la îndămîna ori-cul : reprodusă de artă, cu toate
că slab, ordinar și mal șters, poate să se bucure
orl-cine de iea».
Al doilea scop al artei ieste explicarea vietei,
de la care arta împrumută formele ce ne interesază
cu mult mal mult de cît dezvoltările seci. „Roma
nele lui Gooper, ne fac mai bine să cunoaștem mo
ravurile sălbatecilor de cît ne fac să cunoaștem aceste moravuri povestirile etnografice».
Al treilea scop al artei, de care Cernișevsky se
alipi mai cu deosebire, Ie aprecierea realităței. „Po
etul sau artistul, neîncetînd de-a fi om, nu va pu
tea, chiar de-ar vrea, nu va putea să renunțe de-a-șî
da părerea asupra a ceea ce reprezintă. Această
părere se manifestează în opera lui. Ieată o nouă
semnificare a artei, care o clasază In activitatea
morală a omului**.
Acest scop, de-a sluji Ia binele omenirel. după
Cernișevsky, nu micșorează nici de cum arta. Din
potrivă, tocmai acest titlu de glorie o ridică la treapta
cea mal înaltă a acctivităților omenești și-i dă drep
tul la respectul tuturor oamenilor.
Cernișevsky explică foarte ingenios rațiunea ar
tei pentru artă, întrecut, cînd Iera vorba de a se
apara libertatea artistului și scriitorului, pe cari
boierii sau seniorii ÎI tratau ca pe niște slugi. Dar,
«arta, scrie’Iei, și-a cucerit acuma neatîmarea și
trebuie să se gîndească acum să se slujască de
Iea». In vremea noastră, zice Iei, ideea de artă pen
tru artă Ie tot atît de deșănțată ca și „bogățiea
pentru bogăție**. Cernișevsky stărue asupra aces
teea, pentru-că sub formula estetică a «artei pentru
artă» se ascundea întreaga politică reacționară a sus
ținătorilor iobăgiel, cari protestau împotriva întrărel
în literatură a mujicului apăsat de senior. «Arta
pentru artă» cerea scriitorului să fie surd la sufe
rințele poporului și-i impunea tăcere asupra muce
niciei iobagilor.
Cernișevsky înțelese, acum treizeci de ani, în
semnătatea acțiunel artistice asupra progresului,
ceea-ce para uita încă mare parte din progresiștii
de a-z'L
Adversaril săi îl învinovățeau, de a propovădui o
artă utilitară și de lipsă de simț literar. Nimic
mal neadevărat. Articolele critice ale lui Cernișevsky
fac autoritate încă și a-zî, lear aprecierile sale asupra «perioadei Iul Gogol», a lui Pușkin, Tolstol,
sînt niște curate modele. Iei îșl arată in Iele, ce-1
drept, preferința sa pentru fond, pe care-1 găsea,
ca și Pușkin, mult mal însemnat de cît forma. Dar’
Iei spune curat, că trebuie să se respecte în tot
deauna, înainte de toate, „condițiile artistice ale unei'
opere**. Iei nu cere de loc, ca scriitorul să fie ten
dențios, îl cere să fie drept și uman, lei îșl precizază chiar cugetarea, zicînd că sînt idei poetice
ce nu se potrivesc cu problema socială de Ioc, și
că «Ie de prisos a se vorbi asupra 'chestiilor sociale,
asupra știinților militare, asupra lui Petru cel Mare,
asupra lui Faust, și așa mal departe, cînd Ie vorba
de-a zugrăvi copilărimea, și că trebuie pur și sim
plu de arătat copilul cu sentimentele și cu mîntalitatea lul>.<'
Inse, pe lîngă asta, iei afirmă că literatura, cn
t
voe, fără voe, răsfrînge pururea o anume nvșcare
�112
revista ideei
de idei. Și dă pe față reaua credință a partizanilor
«artei pentru arta», cari sub masca acestei teorii
urmăresc pe scriitorii din altă tabără politică și ar
voi să impue literaturel tendințele lqr antisociale.
IV
Cernișevsky propagă în Rusia materialismul știin
țific și liber cugetător, din care făcu baza doctrinei
sale socialiste. Crezul materialist al tuturor oame
nilor înaintați din timpul său, Ieste opera sa. Ge
nerațiile următoare de militanți îl adoptară, fund
atacați cu strășnicie de moderați, cari rămaseră
credincioși idealismului dogmatic. Și cearta urmează
și în zilele noastre.
Cernișevsky împrumută elementele doctrinei sale
de Ia cugetătorii germani și francezi. Iei luă de la
Stegel și Feuerbach principiul evoluției, mobilitatea
și prefacerea formelor omenești, cultul naturel și
punctul de vedere antropologic. Saint-Simon și
Fourier îl furnizară observările practice ale organizărel omenești, observări pe cari dînsul le îmbină
cu fiiosofiea abstractă a germanilor, lăsînd la o
parte toate avîntările mistice și ale unora și ale
altora.
Fiiosofiea materialistă curăți societatea rusască
de-o mulțime de prejudecăți. Asta-1 doctrina muncel.
lea Iera favorabilă clasei muncitorești, clasă pe care
dînsul o prețuea mal mult de cît pe toate celelalte.
<Mulțămită sănătoasei sale naturi, unei grele
experiențl a viețel, muncitorul, zice Cernișevsky,
are o mult mai bună, mal dreaptă și mai adîncă
concepție de lucruri de cît oamenii din clasele
mal cuprinse».
Ca să fie în stare să priceapă filosofica mate
rialistă, muncitorului nu-I lipsesc de cît noțiunile
științifice, pe cari socetatea burgheză se împotri
vește a i Ie da.
Cemișevski' fu tot o dată un materialist convins
și cel mal nobil, cel mal înfocat dintre idealiști.
Materialist în filosofie și idealist în vieață. Urmează
de aici că Iera contrazicere între principiile sale și
vieață sa ? De loc. Nimeni mal mult de cît Iei nu-șl
trăi, nu-șl practică ideile. Materialismul său ajungea la un ideal pe care căuta fără odihnă a-1
realiza.
Morala materialistă a lui Cernișevsky poartă
numele de «egoism bine Înțeles». leată expunerea Iei:
Sentimentele mari altruiste, devotamentul, mărinimiea, vitejiea, sînt niște forme superioare ale
iubire! de sine, niște patimi precumpănitoare cari
determină faptele cele frumoase. InvățațiI și revo
luționarii cari-șl jertfesc fericirea personală în in
teresai științei sau pentru binele omenirei, o fac
din pricină că iubesc mal mult știința și omenirea
pe cit căminul lor. Iei ar suferi și mal mult dacă
în loc de-a asculta de-această precumpănitoare
iubire, ar căuta s’o combată, și nu s’ar putea
bucura de bunurile căror această iubire ar fi jert
fită. Sufletul omenesc Ieste un cîmp de bătălie în
tre diferite senthnente: cel mal tare, Ieste imboldul
faptelor noastre. «Pasiunea cea mal puternică Iese
deasupra evenimentelor mal mici și le jertfește». Pa
siunile noastre sînt adesea cît se poate de josniceșt! egoiste, Iele pot să fie foarte înălțător ego
iste. ^Negreșit, zice Cernișevsky, identitatea celor
dintâi pricini ale faptelor noastre, bune ori rele, nu
micșorează de loc deosebirea dintre aceste fapte.
REVISTA IDEEI
Noi știm că atît diamantul cît și cărbunele pum
din aceea-șl substanță. Cu toate astea noi preh,diamantul și facem foarte puțin caz de cărbunt?
Trebuie dar de ales dintre sentimentele noastre '•
de întărit pe cele mal bune, pentru binele nostr^
Ce-I înse binele? După Cernișevsky, binele i
utilul. Iei nu uită cu toate astea că interesele in
divizilor și interesele claselor se ciocnesc, și j
cum evaluează interesele astea:
«Interesul omenirei Ie. mal înalt de cît foioasei
unei nații: interesul național Ie mal înalt de cît
foloasele unei clase : interesul unei clase numeroase
Ie mal înalt de cît foloasele unei clase mal puțin
numeroase».
A căuta fericirea în rău, în ura aproapelui, îe
un egoism dobitocesc. Ie contrarul acelei trebuinți
de căpetenie a naturel omenești, trebuința de iubire
și de bună-voire. Soiul acesta de egoism Ieste
nenatural, Ie propriu monștrilor, a căror soartă nu
Ie de loc de învidiat.
Egoismul bine înțeles ie bun. «Omul rău Ie pur
și simplu un risipitor nechibzuit, care cheltuește o
mie de ruble, cîte-va mii de franci, pentru un
lucru de doi gologani. Ca să-și procure o mică
plăcere, iei cheltuește o sumedenie de puteri mo
rale și materiale, cari ar fi de-ajuns să-I procure o
plăcere fără de asemănare mal mare».
Cernișevsky avea oroare de constrîngerea mo
rală, și frazele virtoase îi Ierau cu totul nesuferite.
Iei cerea omului să fie natural înainte de toate și
să acționeze după trebuințele sale lăuntrice. Toată
morala sa sta în aceea, de-a dezvolta trebuințele
organice ale omului. Prințre acestea binele ocupa
primul loc. Binele iera pentru Iei o trebuință ine
rentă, proprie omului, și singurul izvor de fericire.
„Un om pozitiv, zice Iei, nu poate fi de cît mă
rinimos și nobillear prin pozitiv, Iei înțelege,
dezvoltarea pe deplin. Originalitatea și adîncimea
doctrinei sale Ie deci împăcarea problemelor îh
aparență opuse, dezvoltarea deplină a individului
și interesul obștesc. Un om foarte dezvoltat, atît
mintal cît și ca simț moral, ajunge musai să do
rească binele tuturor. Evoluțiea individualismului
se încheagă în altruism, de care nu se mal deo
sebește, cînd ajunge la o oare-care înălțime. Indi
vidualismul și altruismul sînt cele două capete ale
acelea-șl scări a egoismului.
Morala materialistă dezvoltă instinctele superioare
ale omului, lea întețește energiile bune, sporește
ntenzitatea viețel.
V
Cernișevsky fu iritat de chipul în care se săvîrți marea reformă de la 1861, «dezrobirea ță
ranilor». Li se dete libertatea și nu li se pu56 la
îndămînă bucata de pămînt care putea să-I nU“
trească. Li se aruncă cu toate astea un os care i
năbuși, un petecuț de pămînt pe cari Iei se s»lea
să-l muncească îndatorîndu-se: n’aveau nici une
de muncă și aveau de plătit dări. Liberați de.boer >
Iei se supuseră patronului. în condiții materia
mai mult de cît păcătoase.
. A
Cernișevsky înțelese, cel dintâi în Rusia, insen
nătatea chestiilor economice pentru muncitori,
robirea starpă a țăranilor îl băga în robie suD
formă. /Această necontenită robie a poporu
\
mijloacele de a-I veni de hac, fură pururea o i
medităriJor lui Cernișevsky. Iei atăcă mal cu samă
pe „liberali" cari fură făuritorii reformei de la 1861
și cari întoarseră împotriva dezrobiților, dezrobirea
iobagilor. Aceștia izbutiră să-și asocieze sprijinul
conservatorilor, în ura lor comună împotriva „hi
drei revoluționare". Cernișevsky duse împotriva
acestora o campanie foarte aprigă. Iei le con
sacră o mulțime de articole și un roman, „Prolo
gul», în care singur se pune în scenă, sub perso
nagiul scriitorului Volguin, pentru a arunca nemerniciea în obrazul tuturor liberalilor, lei îl învi
novățește pe aceștia, de-a fi făcut din «dezrobirea
iobagilor» o operație financiară în folosul nobilimel
și a guvernului. După ce i se rîpi țăranului pă
mîntul, fu silit să-1 răscumpere și să plătească
dăjdil. Fu osîndit să se îndatoreze pe veci.
Cernișevsky prevăzu pacostea rămășițelor ne
plătite și în ce prăpastie aveau să arunce acestea
pe țăranul rus. Boeriul nu mal avea dreptul de
vieață și de moarte asupra mujicului, dar knutul
administrativ pedepsea, pe nefericiți! cari nu-șl pu
teau plăti regulat îndoita lor datorie, față de boeriti
și față de Stat. Și susținînd această răscumpărare
silită a pămînturilor, liberalii îșl dădeau ifose de
binefăcători aî poporului. II purtau doar de grijă,
voeau să-1 scape de foame.. Dar Cernișevsky-Vol
guin prefera mal degrabă în locul lor pe reac
ționari, cari nu-șl ascundeau de loc ura împotriva
mujicului, și nu găseau cu cale să vegheze la
soarta lui. După părerea acestora, de vreme ce
țăranii ierau liberați, n’aveau de cît să se descurce
cum vor putea, și nu Iera nevoe să li se dee nimic.
Lui Volguin îl plăcea mal curînd sinceritatea con
servatorilor de cît fățămiciea adversarilor lor.
„Sistemul vostru de răscumpărare silită, zice lei
liberalilor, Ie o formă de iobăgie, Ie calicie. lobăgiea boerilor ie chiar mal simplă... Liberați pe țăran
fără a-I da pămînt: dacă va fi cuprins, îșl va
cumpăra singur. Săracul n’are nevoe de pămînt,
care îl îngenuchiază și mal rău încă. Răscumpă
rarea Ieste în cele din urmă o cumpărare... Vorbind
la dreptul, Ie mal bine ca dezrobirea să se facă
fără împărțire de pămînt".
i
Și Iei îșl rezumează sentimentul asupra «dezrobirel
țăranilor» în acești termeni:
«Nu nobilii vor fi aceia cari vor libera pe ță
rani... Adevărata reformă nu va veni de cit din
partea poporului însu-șb.
Prin această frază Cernișevsky se dă pe față ca
socialist. Iei fu contemporanul lui Karl Marx, înse
nu-1 cunoscu de loc. Pe vremea cînd scritorul rus
îșl închega doctrina sa asupra socialismului, crea
torul socializmulu! german Iera încă puțin răspîndit în propriea-i țară și cu desăvîrșire necunoscut
în străinătate. Cugetarea lui Cernișevsky Ieste tot
atît de puternică, tot atît de genială ca și cea a
lui Karl Marx. Și dacă opera sa n'a ajuns să albă
cuprinsul și dezvoltarea «Capitalului», asta Ie da
torită condițiilor viețel rusești în de obște, și con"dițiuniilor vremel sale în parte.
Proletariatul nu exista încă în Rusia, numai țărenil alcătueau poporul. De acolea interesul aparte
ce dă Cernișevsky muncitorilor de pămînt și stăpînirel pămîntulul în comun, sub numele de obșcină.
Această formă comunistă de proprietate Iera obici
nuită în vrîsta de mijloc în Europa întreagă, dar
113
lea a fost, în Europa, prefăcută încetul cu încetul
în proprietate individuală, fără să mal lese vre-o
urmă. In Rusia, din potrivă, prinsese rădăcini adîncl,
și părea potrivită cu caracterul țăranului rus. Cer
nișevsky văzu în lea un teren priincios pentru dez
voltarea socialismului. Punctul său de plecare Iera
că forma superioară a unei instituții ie asămănătoare
cu forma-i primitivă... Vezi «.Critica prejudecăți
lor filosofice împotriva obșcineb... Nădăjduea că
Rusiea va putea să treacă peste faza mijlocie a proprietăței individuale, care în alte țări pare trăsătura
de unire între colectivismul primitiv și socialism. Iei
credea că muncitorii ruși vor putea înlătura calva
rul capitalist, îmbunătățindu-șl „obșcina" lor, care
dădea fie-cărul plugar, fie-cărul locuitor de la țară
pămînt de muncă, scutindu-1 ast-feliu de calicie și
deprinzîndu-1 cu vieața socială.
Toți plugarii, ajunși de drept membri aî „ obșcmel , se întruneau în niște adunări, numitenmirurl“,
un soiu de parlamente rustice cari dirigueau tre
burile comunitățel și vegheau la plata dărilor și a
rămășițelor.
Meșteșugarii de asemeni grupați în bresle, în
comunități egalitare, numite „ artelurt ", munceau
împreună, împărțind foloasele între membri.
Aceste așezăminte comuniste și cooperative, pro
prii Rusiei modeme, făceau pe Cernișevsky să creadă
că se vor împăca foarte ușor cu socialismul. Iei nu
ținea samă de autoritățile guvernamentale și poli
țienești, cari se amestecau în dara verile „obșcînel",
aducînd în lea elementele de descompunere cari
aveau să o desființeze-ntr’o zi.
Ziua aceasta sosi. In timpul din urmă guvernul
dete, fie-cărul membru al „obșcinei", dreptul să
se deosebească de lea, cu înlesnirea de-a-și însuși
o parte din pămîntul obștesc. Ceea-ce-I o zdrunci
nare desăvîrșită a tuturor credințelor sociale ale ță
ranilor ruși. Această adevărată lovitură de Stat le
menită de a crea clasa micilor cultivatori și a întemeea în Rusia proprietatea individuală, cari va com
bate, precum cred unii, vechile obiceiuri comuniste
ale mujicilor.
Cernișevsky nu putu prevedea jalnicul sfîrșit al
obșcinel rusești. Iei sprijinea pe lea o întreagă or
ganizare socială de cooperative agricole și munci
torești, cari vădit îl fură inspirate de Fourier. Pe
vremea lui industriea ne fiind dezvoltată în Rusia,
Iei nu avu putința să studieze condițiile economice,
cari, după socialismul metodic, trebuie să libereze,
să dezrobească proletariatul. Totu-șl, în celebrul său
„Comentar asupra economiei politice a lui Stuarl
Mill“, comentar tradus în mal multe limbi, lei schiță
acest socialism. Adnotările sale critice, cari însoțes
opera sociologului englez, trec în revistă întreg re
gimul capitalist. Iele curăță doctrina lulMill de elementele I burghezeștl, complectînd-o cu «utopiile*
lui Saint-Simon și Fourier, cari constatară cu bucurie
mersul urcător al omenîrel spre colectivism și
asociație.
Cernișevsky clădește viitorul și nu se oprește în
de-ajuns la mijloacele practice. Partea practică lui
îl scapă. Iei Ie mal mult un cugetător. Cugetarea
lui Ie activă, neadormită și cu înfocare umană. lea
se preocupă de soarta clasei muncitorești și-I des
copere adevăratele interese ale poporului.
Slăbirea fizică a lucrătorului modern făcu pe
Cernișevsky să-și dee samă, că economiștii bur-
�414
REVISTA IDEE1
voluționară, Iei o inspiră și o dirigui prin scrinri
sale. Dînsul îșl răspîndea ideile prin mijlocirea r
vistel Contemporanul, al cărui suflet Iera, și care“
datorită colaborărel sale, jucă un rol istoric pe Vre’
mea amarei reforme»... Dezrobirea iobagilor Ie tre'
cută în istoriea rusasc ă sub numele de marea re
formă... In această revistă îșl publică Iei toate atacurile în contra liberalilor, îșl publică planurile
personale de emanciparea iobagilor, și, mal acop?.
rit, doctrinele sale socialiste. «Contemporanul» avu
o faimă nepomenită și în cele din urmă neliniști
guvernul. Dar marea popularitate de care se bu
cura Cernișevsky și iscusința dialecticei sale dezarmă atît ministerul cît și cenzura. „Marea re
formă* și regimul care se intitula „liberal", cereau
o părere de legalitate. Trebuea un pretext, un mo
tiv pentru a se aresta Cernișevsky, și {spionii cari
îl supravegheau de doi ani, nu putuseră să furni
zeze așa ce-va. Și leată la ce se recurse atunci.
Se înteți fanatizmul „servagiștilor“, adică a partâ
zanilor iobăgiel, cari voeau să împiedice dezrobirea
țăranilor, aruneîndu-se panica, spaima cea mal grozavă, în societate, cu ajutorul dărilor de foc, puse
la cale de agenții provocatori. Se acuză revista lui
Cernișevsky de-a urzi proclamațiile sau manifestele
incendiare. „Contenporanul“ se confiscă. Fu o adevărată desperare în lumea revoluționară. Agitațiea se dublă. Foile clandestine curgeau.
Cernișevsky voi să se odihnească de laborioasa-I
dirîguire a «Contemporanului». Dînsul îșl expedia
familiea la Saratov și urma a pleca după lea, cînd
în sfîrșit pretextul de a-1 aresta fu în cele din
urmă găsit de poliție. Aceasta alergă să-l caute la
______
____ vestitul
_____ ______
_ publica un
Londra,f unde
scriitor Herzen
_____ i t
------jurnal revoluționar, Clopotul, pe _care-1
împrăștiea
— ascuns
-------- --în toată Rusia. tt
------ ---------pe
Herzen
primea—cu bra
țele deschise pe toți Rușii. Toți bărbații de samă
al țărel sale și mai ales toți revoluționarii făceau
pelerinajul la Londra. Printre vizitatori se strecurau
une-orl și spioni, cari informau guvernul rusesc
de ceea-ce se petrecea la Herzen. In timpul confiscărel „Contemporanului" fură trimeșl la Londra
niște spioni, cari să caute să pue mîna pe vre-un
document împotriva lui Cernișevsky. Aceștia aflară
că Herzen încredințase o scrisoare compromițătoare
unul prieten care se întorcea în Rusia. Această
scrisoare Iera adresată unui profesor de Univer
sitate și în lea Iera vorba de a se tipări «Con
temporanul», mal departe, la Londra, cu colabo
rarea lui Cernișevsky. Purtătorul scrisorei fu arestat
și scrisoarea fu confiscată.
Cernișevsky fu zăvorit. Fu ținut în pușcărie
vreme de patru luni, fără nici un interogatoriu,
Trebuea poliției vreme ca să urzască în potriva
lui un complot. Iera vorba de a se dovedi, prin
falșurl și minciuni, că Cernișevsky Iera autorul manifestulul incendiar „cătră țăranii răsculațî". Cel
ce se găsi să joace rol de uneltă în această co
medie mîrșavă, fu uuul din cel cărora Cernișevsky
le făcuse bine, un trădător, un degenerat
Cernișevsky încercă să se apere,^ dar^ cînd văzu
nemerniciea judecătorilor săi, cari îl osîndiră, din
porunca guvernului, fără să-1 asculte, se inctyse
într’o tăcere mîndră și disprețuitoare. Numa o
dată se depărtă de atitudinea lui mîndră și demn ,
■ VI
pe care o opunea josniciei temnicierilor- săi. 1^1 s
Cernișevsky nu luă parte activă la mișcarea re opuse să mînînce, vreme de opt zile. II împle i
ghejfo răstălmăceau rău legea împărțirel sau diviziei
muncel. Teoriea capitalistă amesteca specializarea
în diferitele daraverl ale unei industrii, cu meseriea
ucigătoare a unei singure mișcări monotone și îndobitocitoarc. Varietatea mișcărilor, pentru păstra
rea sănătăței, Ieste neapărată. Această varietate
trebuitoare „nu împiedică de loc principiul diviziei
muncel, din potrivă duce aiclu. „Diviziea muncel
practicată-n chip larg, îngădue aceluiaș om să în
deplinească pe rînd o cîtime de treburi parțiale și
diferite". Lucru din ce în ce mal vădit cu Intro
ducerea mașinelor, pe care Cernișevsky o cere. „In
troduceți mașini, recomandă Iei, mașina nu îndură
robiea". îmbunătățirea științei trebuie să slujască
la îmbunătățirea soartel omenești, cît și la crește
rea individului, care are drept la dezvoltarea inte
grală. In numele acestui drept mal ales Cernișev
sky osîndește regimul capitalist.
Iubirea clasei muncitoare îi face foarte pătrun
zător. Iei are încredințarea adîncă, cum-că prole
tariatul nu se va dezrobi de cît prin sine, lear sus
ținerea lui Saint-Simon și a lui
1 Fourier, cari voeau
’ “ planurile
'
”
să libereze clasa muncitorească, după
lor personale, i se pare copilărească. „Entuziaștii
progresului, așa numește Iei pe Saint-Simon și 'pe
Fourier, pe cari unii autori îl numesc «utopiștii»,
se înșală crezînd că ținta lor nu va fi atinsă de
cît numai pe calea lor. Dar au dreptate să nu
se îndoească, că această țintă va fi atinsă".
Din acest punct de vedere, Cernișevsky se de
părtează de socialiștii «utopiști» r
-------și —
se aproprie
de Karl Marx, cu care zice, că reorganizarea
socialistă a societățel se va face prin «acțiu
nea istorică și independentă a clasei muncitorești».
Iei impută Saint-Simonienilor și Fourieriștilor, că
voesc să impue idealul lor omenirel. Propaganda
acestora avea în vedeie mai cu samă pe privilegiațl, pe cari Iei nădăjdueau a-I convinge. Iei pu
neau temeiu pe o elită bogată și puternică, cari
trebuea să fie cîștigată la doctrina lor și trebuea
să facă binele sau fericirea ooporulul, fără ajuto
rul, fără concursul acestuea. Iei doreau chiar spri
jinirea guvernului și predicau muncitorilor, indife
rența, nepăsarea politică. Din toate „utopiile" lor,
Cernișevsky nu împărtăși de cît principiile de asociare și cooperativele. Credea și Iei, că asociațiile
și cooperativele vor ajunge să convingă societatea
burgheză, dar, contrar «utopiștilor», Iei nu vedea
în acestea leacul universal, singurul mijloc de a
reorganiza societatea. Iei îșl punea toată nădejdea
în conștiința crescîndă a muncitorilor, în acțiunea
lor politică și revoluționară, chiemată într’o zi să
pue mîna pe putere. Simpatiile lui Ierau cu Blanqui.
Cernișevsky n’avea naivitatea să creadă în apropiața înfăptuire a socialismului în Rusia. lel^ îșl
dădea bine samă de starea înapoiată a țârei
ță.vl sale
și de calea pe care trebuea s’o facă țăranul1 rus
rus
pentru a ajunge la regimul socialist. Dar iei credea
că poporul rus putea ajunge acolea în parte, fa
vorizat cum iera prin practica seculară a obșcineî,
btăpimrea pămîntulul în devălmășie, cooperativele
agricole și industriale și îmbunătățirea mașinelor
trebuea, după dînsul, să pue cele dintâi jaloane
ale colectivismului în Rusia.
REVISTA IDEEf
caseră să-șl vadă soțiea, fiind-că-i scrisese aceste
cuvinte profetice:
„Vieața noastră, a amîndurora, aparține istoriei.
Veacuri întregi se vor .scurge și numele noastre vor
rămînea oamenilor tot scumpe. Iei îșl vor aduce
aminte de Iele cu recunoștință".
Toată nădej dea Iei și-o punea în posteritate, cari
îrțtr’adevăr îl și aduce din ce în ce mal multă drep
tate. Dar și pe vremea lui dînsul avu zeloși admi
ratori. In clipa cînd fu țintuit la stîlpul infamiei,
pentru a i se aplica degradarea civilă, la care se
supunea pe atunci toți osîndițil la munca silnică,
o prietenă îl aruncă un buchet de micșunele. Acest frumos gest cășună curagioasel femei un an
de fortăreață. Mai tîrziu, doi tineri revoluționari
desfășurară o energie fără de samăn, în nobile șl
vane încercări de-a-lface să evadeze din temniță.
Herzen, care la începutul carierei sale nu-1 băgase în
samă, a doua zi după degradarea lui civică, scrise :
„ Cernișevsky Ie osîndit la șapte ani de muncă
silnică și la-nchisoare pănă la sfîrșitul viețel. Blăstămat fie Statul, societatea, presa vîndută... Vola-țl
țintuit la stîlpul infamiei pe Cernișevsky, un sfert de
ceas, lear voi, și întreaga Rusie, cîțl ani veți mal
fi țintuiți la asemenea stîlp. Fiți blăstămațl, fițlblăstămațl, și fie să vă primiți răsplata".
Marele Cernișevsky, unul din spiritele cele mal
distinse, din veacul al XlX-lea, întemeetorul socia
lismului în Rusia, un scriitor ilustru, ale cărui
opere fură evanghelica mal multor generații, fu
rîpit societățel rusești în deplina vigoare a geniului
său, la vrîsta de trel-zecl și cinci de ani. Iei în
trunea, pe lîngă un spirit adine filosofic, niște sen
timente delicate de blajinătate și omenie cari cu
ceriră pănă și pe temnicerii săi. Pe aceștia iei îl în
văță să cetească și .căută a revărsa puțină lumină
în capetele lor întunecate.
Vreme de două-zecl de ani dînsul trăi în Siberia,
într’un sătuc pierdut, despărțit de lumea civilizată,
în mijlocul ghețurilor, al iakuților, o populație pe
jumătate sălbatecă, care locuește în Siberia de
Nord, în mijlocul jandarmilor. Toate cugetările, toate
visurile, lei și le consacră tovarășei pe care iera oprit
să o vadă. Iei îi imortaliză numele, dînd-o drept
pildă tuturor emancipatelor ruse. Eroina din „Ce-I
de făcut" întrupează idealul femeel emancipate.
Nimeni mal bine de cît Cernișevsky nu înțelese
și nu îndreptăți toate năzuințele femeel. Iei îl dădea
toate drepturile omenești, pe deplin, în mod larg,
cu mărinimie, fără rezerve, fără să-I dispute o
libertate sau alta, cu acel frumos sentiment de
dreptate pe cari-1 găsim în filosofica sa materialistă
și în socialismul său.
Vreme de două-zecl de ani nimeni nu putea
rosti numele lui în Rusia, fără să se aștepte la
pușcărie. Operile lui fură alungate din literatură și nu
circulav.de cît clandestin, în’mînele revoluționarilor.
Cu toate astea amintirea lui și cultul ce i se con
sacră supravețuiră tuturor necazurilor lui. Do
vada Ieși la iveală la urcarea pe tron a lui Ale
xandru al III-lea, care urmă lui Alexandru al II-lea,
asasinat acesta de teroriști. Un ministru voind să
asigure cîțl-va ani de liniște noului țar, întră la toc
meală cu teroriștii, cari-I făgăduiră să nu.se atingă
de împărat dacă va face să se întoarcă din temniță
Cernișevsky.
115
întoarcerea lui avu loc în cea mal mare taină
Iera teamă de manifestații La lakuțk, fu invitat
să mînînce la guvernator. După masă, Cernișevsky,
sleit de obosală, ceru să fie dus la un hotel ca
să se odihnească o noapte. Jandarmul îl răspunse
că guvernatorul dăduse aspră poruncă să nu se
oprească de loc în cale. Cernișevsky pricepu atunci
ce. noimă avusese politeța oficială și cu sarcasmu-I
obicinuit, zise jandarmului la plecare: „Trebuie
să mă întorc la guvernator să-I plătesc o rublă
pentru mîncare". Dînsul călători zi și noapte, fără
popas, o lună de zile. Fu transportat, fără nici o
etapă, din Nordul înghețat al Siberiei, în Rusia de
Miază-zi, la Astrakan, unde soarele-I arzător. Iei
se îmbolnăvi de frigurile, galbene, cari-1 potricăliră
îngrozitor. Suferințele morale contribuiră a-I ruina
organizmul. Iei se simțea cu desăvîrșire străin față,
de Rusia din 1883. Trecuseră două-zecl de ani de cînd
fusese deportat în Siberia. „Marea reformă" făcuse
să se închege acele instituții liberale, acele „Zemstvo"
pe care reacțiunea se și silea să le desființeze.
Totul Iera schimbat, lear Iei păstrase vechiu-I feliii
de-a vedea, îșl păstrase intransigența și ura îm
potriva liberalilor. Iei nu voea să admită complexi
tatea viețel și-a intereselor, nici greutatea luptei,
rămase credincios logicei sale limpezi, necruțătoare
și aspră. Iera ca «o pleatră pe care un fluviu,
schimbîndu-șl matca, o lăsase descoperită». Iei îșl
dete samă de asemenea lucru și nu se mal ocupă
de actualitate^ Cu toate astea, cu toată boala-î,
lucra cu o mare încordare. Iei se dete lucră
rilor istorice. In cinci ani, comentă și traduse un
sprezece volume,, dinistoriea universală de Weber".
Afară de asta publică cîte-va articole științifice
și întâiul volum din «Documente pentru biografiea
lui Dobroliubov».
Iei trăea mal cu samă din amintiri, și cînd îșl
compara visurile lui de odinioară cu trista realitate
a vremel de față, îșl făcea efectul unul Don Quichotte. Și cum într’o zi niște prieteni stăruiră să
le spue ce credea despre acțiunea-I revoluționară,
dînsul le povesti această alegorie:
«Iera pe vremea războiului din Caucaz. Un
vraciu prevesti înfrîngerea și aruncă zăpăceală în
tabăra „ murizilor “, un trib din caucaz. Pentru
această cobire, șeful Șamil îl osîndi la moarte.
Vraciul, înainte de-a fi ucis, visă un vis -ciudat,
pe care-1 istorisi. leată visul acesta : Ie, unde-va,
o casă, în care stă de ani îndelungați un bătrîn
învățat, înconjurat de manuscripte și cărți. In curînd iei o să născocească 6 ast-feliu de mașină,
care va prăbuși nu numai Caucaziil șl Constantinopolul, dar chiar Europa întreagă. Asta în ziua cînd
vor sblera berbecii ca țapii. Prezicerea asta părîndu-se
neadevărată, murizil crezură că vraciul îșl bate joc
de Iei și că Iera vîndut Rusiei. Și fu ucis. Dar toc
mai cînd să aibă loc praznicul după mort, un ber
bec scăpă din mînele tăetorulul și zbieră de trei ori
ca un țap. Numai de cît Șamil, speriat, puse să se
caute tainicul învățat, să-1 f moare. Fu găsft Ia St.
Petersburg, stînd la gura sobei, pierdut în gînduri,
în mijlocul iiîrțoagelor lui. Cînd trimesul lui Șamil
îl vesti c’avea poruncă a-1 omorî, învățatul îl ceru
un mic răgaz pentru a-șl regula lucrurile.
— «Tu vrei s’aducl la îndeplinire ce-I scris în
terfeloagele astea, îl întrebă muridul.
— «Nu, răspuns? învățatul, vreu să le arunc
I
�116
REVISTA IDEEl
REVISTA IDEEl
pe toate-n cuptor, pentru ca nimeni să nu fie is
pitit a aduce la îndeplinire ceea-ce am alcătuit
cu toată străduința, crezînd că munceanl pentru
binele oamenilor. Acum văd că m’am înșelat»...
O doamnă, care Iera de față, întrebă:
— învățatul acesta Ieral D-ța ?
Cemișevsky, cu ironiea lui lipsită de orl-ce rău
tate, răspunse:
— Nu, leu am fost berbecul care a voit să
zbiere ca țapul...
Sănătatea Iul din ce în ce se stingea. 1 se în
gădui să meargă să moară în orașu-I natal.
Cînd se întoarse la Saratov Iei avea încă înfățoșarea tînără și-un frumos păr negru undulător.
Dar vinețala feței și adîncele-I zbîrciturl prevesteau
sfîrșitu-I apropiat. Iei rămase pănă la moartea !, cu
toți îndeJungați-I ani de viață pe jumătate sălba
tecă, de-o delicateță de natură uimitoare. Delica
teța II Iera deopotrivă cu susceptibilitatea. Nu se
plîngea nici o dată de soarta-I: compătimirea n'o
putea suferi și o privea ca o atingere a demnitățel
sale. Această frumoasă trufie poate că Iera mo
destie : Iei nu voea să treacă drept un erou. Cu
toate asfea în cel mal nobil înțeles dînsul fu un
erou, lei îșî dete vieața celor mal frumoase cauze
ale omenirel. Iei deschise muncitorilor cele mal
frumoase orizonturi de emancipare adevărată. Iei
revandică Ioc la soare pentru femee.
In ziua cînd Rusia îșî va recunoaște marii Iei
oameni, femeile ruse vor fi alăturea cu muncitorii
și cu intelectualii, pentru a ridica lui Cemișevsky
un monument, și la o laltă, din adîncul inimeî vor
înscrie pe piedestalul statuel sale, cuvintele înflă
cărate pe cari dînsul le adresă unuea din personagiile sale:
„Tu Iești un om de soiîi rarori-cît de rari ar
fi oamenii de asemenea soita, voi înfloriți vieața.
Fără voi vieața ar fi fără nici o vlagă, amară:
fără voi, omenirea ar fi înăbușită. Voi dațl ome
nirel eolorit și mireazmă: slntețl buchetul Iei.
Vera Starkoff.
In Rominește
de traducătorul lui
„CE-1 DE FÂCUT“.
Primim la redacție:
La Finlina Castaliei, poezii de N. Davidcscâ... Un volum
de gingașe versuri... Acest volum, tipării in condiții ti
pografice deosebite, de tipografica cooperativă «Poporul»,
Ie editat de revista «Viața Socială», care ne mal făgăduește și alte însemnate volume, cari vor trebui urmărite...
Din editura «Lumen»: Aria de a iubi și de a fi iubit, de
Manltcgazza... De ce ne trebuesc regii, de Carmen Salva .
Poezu altse traduceri din Gocthe, Schiller, I.cssing, Hânc
dirTurmă ° henilca,U1’’ Keușite și atrăgătoare acestea
INDIVIDUALISMUL
ZVONURI
Din ce discută prietenii
Prietone Saphir,
.Vai intui trebuie să-ți spun că ai ttn dar deosebii
slrlngc legăturile, cari Ierau aproape să fie rupte.
itc'a
Scrisoarea ta mă bucură și-mi mai aduce ainini
frămtntările ce altă dată mă pasionau și pe mine, ie , , e
luptă veche între Socialiști, mat bine între■ Soclal-dema * °
fi Anarhiști, luptă ce n’are de cene. mâhni, pentru^0!'.
mal din asemeni contraste na ieși anarhismul mai nUnd""
mat pe deplin înțeles Apoi, aceste lupte au darul de-a fU'
pe cci maî cu minte să cerceteze mai de-aproape literat *
anarhistă, literatură destul de bogată spre a lumina pe'r'
înzestrați cu cît de puțină inteligență.
p cei
Și, în cele din urmă, chiar prin acest fcliii de discuta
cînd combatanții slnt de bună credință, ce se face alta de
cit operă anarhistă. Pentru-că, fie-care, căutind a se ridica
cit mai mult in sferele cugetărei, cu chipul acesta se schimba
mentalitatea, se schimbă felini de gîndire al oamenilor. Ceea-ce
ie un lucru foarte de samă. Pentru-că dacă-î adevărată
doctrina materialismului istoric, care ne dovedește că starea
economică determină, fără să imobilizeze, felini gtndiret
apoi glndirea, îndrumată prin cunoștințele noi căpătate,
schimbă Insă-șl starea economică. Pcntru-că nu pot să-mi
închipuia un om ajuns să cunoască binele și să nu dorească
să-l și infăptuească.
încheia că discuții ca acele despre cari-mi vorbești, sini
de folos, inse numai atunci cînd sînt dc bună credință și
mai ales cind sînt lipsite de patimă.
In ce privește Revista Idee!, nu-i dat ori-ciu să se ros
tească asupra iei și mal cu samă cu ușurință.
„Revista Ideel* nit exprimă numai felîul de vedere a lui
Mașoiu. Vederile lui Mușoiu sînt exprimate prin articolele
semnate de ici, și nu-s tocmai puține acestea. Icar dacă
cinc-va nu poate scoate nimic din revistă, apoi asta insanină
că revista nici nu se scrie, nici nu se tipărește pentru iei...
Cu mult mai înainte ca „R.
să aibă o tribună roșie,
anarhiștu din Rominia aveau tribuna lor, dc la care s’au
adapat cu cunoștinți noi, chiar cei cari se ridică cu-atila
patimă in contra anarhiștilor : dacă au folosit asta-i altă
ce-va... Căci, la urma urmei ce iesle „Revista Ideă* de cil
tribuna care a împrăștiat, împrăștie și va imprăștiea lumina
ideei, lumina gtndirci, in pustiul saharian ce stăplnește
mentalitatea pretextelor de oameni din cuprinsul acestei țări
Am stăruit mai mult asupra „Revistei Idcei“, pentru-că
în totdeauna m’arn simțit jignit cind cine-va, neputind lnțelege, din pricina complexităței împrejurărilor, cari împiedică
puterea multora de pătrundere, se apuca să critice, să atace
Părerea lui Mașoiu, asupra mișcărei muncitorești de la
noi, că, date toate împrejurările, nu poate merge dc cit ciini
merge, părerea asia ie foarte bună. Spre complectară voiu
mai adăoga : Avem o mașină dc 20 kilogramo-melri
putere : bare ar fi cumințesc lucru să-i ridicăm presiunea
la 30 kgr. m., cind iea ie construită pentru 20 ? Mașoiu
are dreptate: nu poți cere mișcărei mai mult dc ctt poate da.
CU se ating de Most, ieste adevărat că a fost deputat. D?riic un dar: trebuie dc cunoscut împrejurările. Most, stibumu
Most, abîca se liberase din închisoare, cind se văzu teara-,
întemnițat, pentru 2 sau 3 ani, mi se parc. Și cnm
nu aveau alt mijloc dc a-l scăpa, i-au pus. candida
>
după care ablea guvernul a fost nevoit să-i dee dram
Concluziea reesă dc sine...
Cu dragoste frățască,
N- Opran.
Brăila, 111/23 Noembre 1910..
din
Calendarul Mancei pe 1911, edilul de Cercul de editură
Socialista, ~b, str. Piața Amzcî, București... Prezintă uu
deosebit interes calendarul acesta, și poate fi procurat
chiar de cel ce n’au nevoe de-un calendar...
Toblot ca literal și moralist, de X. Zahcria, un fecund
și bine documentat scriitor.
^5
!”,"*’*• co,,^ință ținută la Ateneul
din București, de G. Aslan, Doctor in litere și filosofic ele.
Lucruri lesne de rumegat și cari pot li de folos ’ celor
ce se yor hotărî să ție samă de Iele... Această conferință
a cărei cost Ie de bani 30, se poate procura de la autor,
carul i se poale scrie, pe numele său, în Focșani.
Din Dicționarul biografic, Figuri conlimp°rane
Rominia, primim la redacție coala a '18-a.
Legea și autoritatea de P. Kropotkin. In
de
Gh. Varlam Ghițescu... O lucrare care narcr» a.jtorul
nici o recomandare, pentru că competința cu care
tratează chestiile de cari se ocupă Ieste in deonș ?
,
Alte lucrări în Rominește de Kropotkin: P
Vremuri noi, Cătră tineri... Dimpreună cu lcb
Autoritatea: 2 lei
De procurat dc la Redacțiea noastră.
De la Redacțiea noastră se poate Z,rof,,,r<Tfc.<\ rmăsese®Spovedaniile și testamentul unui țăran, de N. Ariy|eI
117
tru-că, dacă socialismul ar fi autoritar, dacă ar
fi să fie un guvern Înarmat cu puteri econo
Rezultatul cel mai de samă al izbîndirel So mice, după cum sînt Înarmate, cu puteri poli
cialismului, va fi de a li pus un capăt asprei
asprei' tice, guvernele noastre, atunci aceasta stare din
necesități ce ne silește pe toți sau aproape pe urmă a omului ar fi mai rea de cît prima...
toți, de a munci pentru alții. ’
Datorită existenței proprietate! private, sînt și
'Din cînd In cînd, în cursul celui din urmă acuma unii inși cari, pană fa un punct oare
veac, un mare om de știință, ca Darwin, un care, dau dovadă de individualism, sînt și acum
mare poet, ca Keats, un critic iscusit, ca Renan, unii inși cari nu slnt siliți să-și cîștige cu-aneun desăvîrșit artist ca Flaubert, au putut să se voință vieața sau pot să-și aleagă meșteșugul
izoleze de mulțime, să se pună la «adăpostul care le place. Iei se numesc poeți', filosofi, li
zidului», precum zice Platon, să ajungă la per- terat!, învățat!, agronomi, într’un cuvînt oameni
1 cțiea ieulu'i lor, să-și dezvolte deplin ființa lor cari știu ce voesc, cari au conștiință de sine.
morală, și să dee tot ce aveau în Iei, pentru Pe lingă aceștia, inse, slnt atîțiâ și-atîția, cari
nemăsuratul și veclnicul folos al omenire! în nu sînt siguri de ziua de mîne, cari fac slujba
tregi. Dar astea nu-s de cît excepții. Vieața ce de vite . de povară sau cari slnt reduși la o
lor mal mulțl se petrece, supunînclu-se îndem muncă îndobitocitoare iiind-că nevoea brutala,
nurilor unul altruism nesănătos, exagerat. Senti poruncitoare-I silește. Pe aceștia-! numim pur
mentul fiind mal lesne de deșteptat de cît in- și simplu Săraci, fără să mai fie nevoe să le
i teligența, aceștia se lasă mișcațl mai mult de mai dăm alt nume. Aceștia n’au nici manieri
suferințele ce Ii se înfățișază veâerel, de cît de cultivate, nici farmec în vorbire, nici gingășie,
lucrările mințel, și cu ce'le mal bune intenții, nici spirit, nici plăceri intelectuale : bucuriea
intenții adesea rău inspirate, urmăresc lecuirea sau plăcerea de vieața nu se cetește in ochii
unor rele, rele pe cari neputincioasele lor lea lor. Propășirea materială a omenire! se datoreste
curi nu fac de cît să le prelungească, cînd nu-s forței lor colective. Dai* cel de cari această pro
în parte, pricina răului chiar, leacurile aceste. pășire atîrnă nu sînt de nici o însemnătate în
v Aceștia voesc, bună-oară, să dezlege problema sine. Săracul nu-i de cît atomul inlinitesmal ai
sărăciei, ajutînd pe sărac din mijloacele lor, unei puteri ce-1 zdrobește. Și departe de a avea
sau, cum se face de-o școală cu mult mal îna vre-o considerație pentru Iei,‘privnegiațil preferă
intată, dînd celui sărac* distracții. Asta nu în- să-l vadă redus ast-feliă: cu chipul‘acesta Iei
samnă de cît a agrava greutatea. Ceea ce ar -. Ie mai plecat, mal supus.
Se poate spune, cu drept cuvînt, cum-că In
trebui, ar fi^ să se întemeeze societatea pe niște
baze, cari să facă sărăci ea cu neputință în veci, dividualismul, care îșî datoreste obîrșiea proprie
pentru că virtuțile alturiste au drep‘t urmare tăți private, ie rar,‘și nici nu poate să fie denecesară de a face să dureze mal departe starea un tip superior, leaf saracul, dacă nu-I plăcut
actuală de lucruri. După cum cel mal răi pro la privire, tot are oare-cari virtuți... Tocmai
prietarl de sclavi fură acel cari Ierau cu tur asta ne face a privi proprietatea privată ca o
mele lor mal buni, fiind-că le împiedicau, cu vrăjmașă. Ie cu totul demoralizatoare. Din cele
chipul acesta, să adîncească grozăviea serbiei, mai vechi timpuri, o mulțime de oameni, cu
tot așa, oamenii cari fac cel mai mult rău, sînt, gîndurl bune, au cutreerat* lumea? spunlnd^că
cel cari caută mal mult să facă bine. N’am au proprietarul are atîtea datorii. Și-atît de mult
zit oare, în timpul din urmă, oameni de inimă, s’a tot trîmbițat asemenea lucruri, în cit Bise
cari și-au închinat toată vieața la studiul aces rica însă-șî s’â apucat a-1 predica le drept că
tor probleme sociale, și cari* locuesc de bună proprietatea are atîtea datorii, în cît ajunge o
voe în aceste regiuni nenorocite, în cari carita- servitute. Față de proprietar se și îndreaptă și
i tea are mal mult de făcut, nu i am auzit o?re trebuie să se‘ îndrepte nenumăratele reclamați!,
scoț.înd un strigăt de desperare și declarînd nenumăratele cerintl din partea fie-cărui sî-a
sus și tare, că toate practicele filantropice sînt tuturor, toate grijile, necazurile de tot felîul.
umilitoare și demoralizatoare, și că ajung cu Dacă proprietatea n’ar implica de cît plăcere,
totul aiurea* de cît la binele ce‘și-l propun să-1 s’ar mal pricepe rațiunea-! de-a fi, dar datoriile
facă ? «Pentru-că, caritatea acope’re mulțime de ce le are o face ne’suferită. Așa-că, chiar în in
păcate». Afară de asta Ie imoral, Ie fără jude teresul bogaților ieste, de-a li scăpațl de pacos
cată a se întrebuința mijloacele proprietătel tea de proprietate.
private, pentru a se ‘tămădui relele pricinuite
Cît despre virtuțile celor săraci, putem negre
șit să le-admitem,‘regretîndu-le Inse adine. Se
chiar de această proprietate privată.
Socialismul, sau comunismul, sau orl-ce nu spune adesea cum-că săracii sînt recunoscători,
me vrea cine-va să dea stare! de lucruri care va cînd li se dă de pomană. Poate că unii sînt. Cei
preface proprietatea privată în bogăție obștească, mai pricepuți Inse nu s recunoscători nici o
și care va pune în locul concurenței, coopera dată. Sînt ingrațl, nemulțumiți, nesupuși, răz
rea, va face din societate unorgan’izm cu totul vrătiți, și au cu* desăvîrșire dreptate. lel’își' jIau
sănătos, care va funcționa normal, prin bună samă’, cum-că pomana nu ie de cît un mijloc
starea asigurată fie-cărui din membrii săi, cari zădarnic și păcătos de înapoere, sau o practică
se vor dezvolta în mediul ce le va fi mai priel sentimentală, foarte adesea însoțită de niște
nic, dîndu șl curs liber tuturor manifestărilor păcătoase chestii private. De ce ar fi recunos
lor. Se înțelege că cel mal mare grad de desă- <cători săracii, pentru niște fărimăturl.cari cad
vîrșire al unei asemenea dezvoltări de vieață, ■de la masa celor bogațl.*Iei ar trebui să,și stee
mi poate fi atins de cît de Individualism. Pen- la masa asta, ceea-ce* și prind a pricepe. Că
�sînt nemultămip? Ar trebui să fie cine-va b
vita, ca să clucă o vieață de infrinăn, de lip
suri si să se declare satisfăcut de lea (xă-s ne
supuși, răzvrătiți ? Asta ie înse o virtute nea
părată, pentru cine studiază istoriea. Numai prin
nesupunere s’au îndeplinit progresele ce s au
îndeplinit în lume, prin nesupunere, prin revolta
Mai lăudăm săracii pentru că-s economi. A
recomanda înse unor asemenea oameni econo
mica, pe lîngă că le ce-va deșănțat, Ie și o ne
rușinare, Ie ca și cum al recomanda unul om
să’fie cumpătat, cînd i-I foame. A economisi
din partea lucrătorilor de oraș și a celor de țara,
ar fi a recunoaște că se pot mulțumi c o hrana
neîndustulătoare. Nu numai c’ar trebui să se
împotrivească la asemenea lucru: ar trebui
mai degrabă să-nșface. fe mai neprimejdios
negreșit de-a cerși, de cît de a-ți însuși dreptul.
Dar ar fi mai frumos a-ți însuși de cît a cerși.
Un sărac nerecunoscător, cheltuitor, nesupus,
răsvrătit, Ie așa dar un om logic. Iei își vădește
prin asta personalitatea și valoarea ce are. In
ori-ce caz i-o vecinică protestare Gît despre
săracul virtuos, putem să-1 plîngem, dar nu să-1
admirăm. Acesta cade la învoeală cu vrăjmașul,
si-șl vinde dreptul de-ntăl născut pe-un păcătos
ili’d de linte. Ce-va mal mult, Iei i-o ființă măr
ginită. Ca cei din clasa care se bucură de toate,
ca aceștia să primească legile cari cîrmuesc
proprietatea, s’ar mal pricepe, înse ca niște inși,
căror legile astea le fac vieața nesuferită, să
se supue lor, întrece ori-ce închipuire. Cu toate
astea, se explică și asta: mizeriea și suferința
au o înrîurire atît de vătămătoare șî paralizază
atît de mult priceperea omenească,’în cît acea
sta își pierde ori-ce conștiință. Iești nevoit să
puf degetul pe rană, și nefericiți! ’ tot neîncre
zători rămîn . Tot ce industriașii și capitaliștii
pun pe sama agitatorilor, cari sufla vîntul vrăj
mășiei și al nemulțămirel si cari ațîță la răs
coală pe niște oameni pănâ acolea’p’acinicl și
aproape satîsfăcuțl de soarta lor nesigură, pre
cară, Ie cu desăvîrșire drept. Dar tocmai pentru
astq sînt atît de trebuitori agitatorii Fără iei,
în starea noastră de îndobitocire, nu poate să
fie progres. Dacă robiea a fost desființată în
America, n’a fost desființată pentru că' s’ar fi
răsculat sclavii sau pentru că măcar si-ar fi
arătat dorința să fie liberi. Emanciparea’ aces
tora se datorește uneltirilor nelegale ale agita
torilor din Boslon și de aiurea, cari n’au fost
nici sclavi, nici proprietari de sclavi, pe cari chestiea sclaviei părea că nu-I interesază de loc. Aholiționiștii fură acel cari aprinseră torta, care
țrebuea să răspîndească incendiul. Si Ieste chiar
interesant de notat, sclavii nu numai că nu
dădură acestor aboliționist! nici un sprijin, măcar
prin simpatica ce le-ar fi arătat, la sflrsîtul
războiului, cînd dînșii se văzură liberi, atît de
• cu desăvîrșire liberi în cît Ierau liberi să si
moara de foame, mulți dintre iei regretară veche'a
,stare de lucruri.. Iaptul cel mai dureros din
Revoluțiea franceză, pentru cugetător, nu-I că
Manea Antoaneta ar fi fost decapitată, în cali
tate de regină, ci că țăranii flămînzl din Vandeea
Ji-au dat vieața pentru mizerabila cauză a
leodalitațef.
Clnd proprietatea va fi desființată, cînd lnM
voluntară va lua locul muncol silite. Indiv’i a
lismul va fi cu mult mal liber, cu muft Ua‘
frumos și cu mult mal adine de* cît în /T1?1
noastre Nu vorbesc de Individualismul în ?•
puit, realizat de poeți, ci de Individualism^
latent, care stă in putința lie-cărul din n y
Vorbesc de Individualismul care, prin reci’n ‘
ștercă dreptului de proprietate, a fost pănă ac»a‘
cu desăvîrșire înăbușit, așa-că pănă acum '
putea să fie vorba de cît ‘să ai, nu să fii DUu
sonalitatea insului prețuind atît de puțin’ ?ab“
de avutul lui, în cît legile engleze pedengS
crimele împotriva proprietățeî mult mal asnrn
de cît crimele împotriva persoanelor, avutul fiinH
chiar chezăsiea cetățeniei. Vorbesc de Indivi
dualismul sănătos și* fecund, prin care va trăi
omul. A trăi, ceea-ce Ie mal rar acuma pe lume
O mulțime de oameni există, și atît. Nimic mal
strălucit de cît Individualitatea în perfectiea Iei
Individualitatea se va dezvolta, simplu și naturai
ca o floare, sau precum crește un arbore în
solul și-n aerul ce-i priește, lea nu va mai fi
discutată, și nu va avea nevoe nici să s’afirme
mei să se apere. lea va ști totul, fără să caute
să se instruească. lea va avea o pricepere a
cărei valoare nu se va mai măsura prin bunuri
materiale lea nu va poseda nimic, și cu toate
acestea va avea totul. Cu cît i se va lua, cu
atît lea va putea să dea. lea va lăsa pe toată
lumea să se manifesteze, în toată libertatea, și
nu va cere n'imănuea să-i semene. lea va iutii
pe oamenii ceilalți, tocmai pentru-că vor fi alții,
și fără să vrea s’ă-I stingerească, lea le va veni
într’ajutor, rămînînd lea. Ori-ce imitare Ie rea,
și nu Ie numai un tip de perfecție, tipurile de
perfecție sînt nesfîrșite. Personalitatea omului
va fi binefăcătoare, binefăcătoare cum le per
sonalitatea unui copil.
Cunoaște-te pe tine iiisu-ți, stă scris pe fruntea
Lu mei-Vechi. Fii tu țnsu-ți, va fi deviza celei
nouă. Obiectivul nostru trebuie să fie ast-feliu,
Individualismul, și toată grija noastră trebuie
să fie, să respingem ori-ce idee de cîrmuire sau
de guvern Cu mult mai înainte de Crist, un
înțelept a zis: «Ie lesne să lași pe oameni în
pace, dar nu-I atît de lesne să vrei a I cîrmui».
Nici o cîrmuire nu-I bună. Despotismul Ie rău
pentru toți, chiar si pentru despot, care-ar fi
avut fără doară, ce-va mal bun de făcut, de cît
să fie despot. Cirmuirea săracilor ieste nedreaptă
pentru bogaț'i, și cirmuirea boga}ilor teste nedreaptă pentru săraci. Se aștepta odinioară
foarte mult de la democrație :* demoerpțiea, Ie
pur și simplu exploatarea p*oporulul prin popor
și pentru popor. Mulți au prins acum su-șl dea
samă de asemenea lucru. Iera si vremea, pentru
că ori-ce autoritate Ieste vătămătoare. Autori;
tatea conrupe și pe cel cari-o îndeplinesc, ca și
pe cel asupra căror Ieste îndeplinită. Cînd se
face uz de dînsa în chip brutal si crud, are
bunul că trezește spiritul de revoltă și^de nea'
tîrnare, care trebuește să-I pue capăt. Cin
autoritatea Ieste însă*paternă, cînd răsplndeste
în dreapta și-n stingă încurajări, ajutorurl, răs
plăți, ajunge foarte iute la demoralizare.
cîrmui ti îsl dau samă cu atît mal puțin de ti
«9
REVISTA IDEE!
REVISTA illEEl
i
ranica care-i apasă, cînd vieața li sc scurge
într’un feliu do bună-stare relativă, ca acea a
unei păsări îndopată în colivie. Și fără să bănuească măcar, Iei cugetă după cum cugetă
alții, imită ceea ce fac alții, se îmbracă zicînd
așa cu hainele purtate de alții, și nici o clipă
nu-s iei. «Cel ce voește să ’fie 'liber, zice un
cugetător, să nu se facă copist». Autoritatea
modelîndu-ne înse ca să ne copiem stăpînil, ne
aruncă într’o civilizație vitregă, față de care
barbariea ar fi de o sută de ori mai d*e preferat.
O dată cu autoritatea, va pieri și pedeapsa,
pentru negrăitul folos al omenire^ trebuie să
ne grăbim a o spune. Cînd cercetezi istoriea,
nu acea care-i scrisă pentru școlari și pentru
examinatori, ci acea din scrierile originale ale
fie-cărel -epoci, rămîl uimit, nu de crimele săvlrșite de răi, ci de pedepsele aplicate de cel
puternici. De-aici putem trage încheerea cum că
întrebuințarea obicinuită a pedepsire! pricinuește
mult mai multe rele, într’o societate, de cît
iscarea întîmplătoare a unor crime. Cu cit pe
depsirea sau reprimarea ie mal activă, cu ațlt
delictele sînt mal multe. Legislațiea modernă
începe să-sl dee samă de asemenea lucru, și,
în unele țari, unde-șl propune să cumpăteze
penalitatea, rezultatele dobîndite sînt simțitoare.
Crima descrește cu atît mal mult, cu cît’ repri
marea Ie maf puțin brutală. Cînd nu va mai
exista proprietatea privată, marea majoritate a
crimelor va înceta să mal aibă rațiune de-a fi. Și,
pentru a nu cita de cît geloziea, care pune arma
în mîna atîtor nefericiți, geloziea i-un sentiment
care are foarte strînse* legături cu vederile noa
stre de a-zi asupra proprietățeî. Socialismul și
Individualismul îl vor pune șl aceștia capăt. Se
știe, cum-că în asociațiile de comuniști, geloziea
ie cu totul necunoscută.
Să revenim la muncă. Asupra demnitățel muncel manuale s’au scris, s’au debitat mulțime de
lucruri nesăbuite, mulțime de prostii, bfu-i ni
mica pănă pe-acolo de demn, de însemnat, în
munca manuală în sine. Și-n mare parte, adesea,
munca aceasta nu-I nici rnacar folositoare. O în
deletnicire pentru îndeplinirea cărei nu simți nici
un feliu de atragere, Ieste umilitoare. A freca și
spăla un trotuar noroios, vreme de cîte-va cea
suri, cînd suflă un vînt înghețat, pare că nu-I o
petrecere de rîvnit. Și omul are altă ce-va de.
făcut, de cît să rînească necurățenii. Ori-ce corvadă de soiul acesta trebuește făcută de mașini.
De o cam dată mașina ie dușmana omului. Mal
tîrziu, înse, în niște condiții mal bune, lea va fi
plecata lui servitoare.
Ca și copacul ce crește, pe cîtă vreme cel ce va
să-i culeagă roadele stă în patu-1 culcat, tot așa
mașinele vor trebui să facă toate muncile grele sau
neplăcute, oamenii putîndu-se odihni, puthidu-se
deda la studii serioase sau distractive, putînd că
lători prin lume, pentru a-I admira priveliștile mă
rețe și-ncîntătoare. Pentru muncile grele sau ne
plăcute, Grecii aveau oameni sclavi: sclava civili
zației trebuie să fie mașina. Va fi destul să se în
magazineze aprovizionări îndestulătoare de forță,
pentru fie-care oraș, pentru fie-care casă, dacă va
nevoe, forță care se va preface în lumină, în
căldură, în mișcare, după trebuințele fie-cărui.
Să fio asta oare o Utopie? O hartă a lumeț
pe care Utopiea n’ar fi schițată, n’ar fi o harta
demnă de cercetat, pentru-că ar scăpa din ve
dere singura țară spre care Omenirea înaintează
mereu. Cu cit ne apropiem de lea, cu atît marginele lei se întind mai departe. Realizarea Uto
piilor inse Ieste Progresul... Lucrurile utile vor
fi produsul mașinelor. Lucrurile frumoase vor fi
operă individuală. Și Ie neaparat ca să fie așa.
Artistul nu poate lucra sub o direcție străină,
să se conformeze unor altor nevoi, sau unor altor
gusturi, sau unul alt ideal de cît al său. Nici o
cîrmuire, nici un guvern, nici o societate, nici
nimeni nu poate să dicteze artistului ce să facă.
O operă de artă, le unica rezultantă, a unei per
sonalități unice. Frumuseța-I vine de-acolo că
autoru-i a rămas Iei. Cînd*nu-șl dă samă de asemenea lucru, clnd își pune în minte să facă
ce-i pretind alții, inspirîndu-se de-o altă concep
ție de cît de concepțiea lui, Iei încetează de-a fi
artist, devenind un meșteșugar, mal mult sau mal
puțin îndămînatec, un negustor, mai mult sau
mal puțin'cinstit. Suprema manifestare a Indi
vidualismului ie arta.
Oscar Wiide.
INTIMITĂȚI
Vrednice să fie știute
Stimate Domnule Mușoiu,
Am prmit și cetit și a doua scrisoare cu o bu
curie pe care nu v’o pot în de-ajuns desluși.
Cartea luî Cernișevsky o cetesc acum. Am ajuns
la jumătate. Căi luminoase ne deschide această carte
și orizonturi noi... Să mă credeți că am cetit mult
în vieața mea și numai cărți bune. Nici o dată nu
mi-a lipsit <le livre du chevet», cum zice franțu
zul : cartea de căpătăiu. Cu toate astea nici o scriere
nu m’a impresionat atît de mult ca «Ce-i de făcut» ..
Sînt atît de mulțămită, și-mi place atît de mult această carte, în cît am să vă rog a-mi mai reco
manda asemenea cărți.
Vă rog, să nu mă țineți de rău, că deși nu vă
cunosc personal, totu-și vă scriu atîta de mult. Ca
uzele sînt următoarele: 1. Că fiind o ferventă esperantistă, și văzînd după scrisul D-vs că ne înru
dim în preocupări, am simțit o mare bucurie su
fletească și o dorință de a corespunde cuD-voastră.
2. Pentru-că de obiceiu femei în țară la noi sînt
puține, cari să lupte pentru o idee sfîntă, să năzuească spre un ideal măreț.
Desigur, v’ați întrebat, cine ie Dolores? Dacă
îmî dați voe, vă voiu face cunoscută vieața-mi, pe
scurt: Sînt o fiică naturală a Princepeluî..., acum
decedat. Din frageda-mi pruncie am fost menită
suferinței și umilinței chiar. Deși mama mea nu
îera nobilă, totu și tatăl mleu m’a luat și m’a dat
la minăstire, să mă crească o maică, la care am
stat pănă la vrîsta de opt ani. Din copilărie n’am
de cît amintiri răzlețe, icoane aproape șterse... îmi
aduc aminte, între altele, că pe la vrîsta de 7—8
ani, știeam o mulțime de rugăciuni, ceteam slovă
bisericească și din viețele sfinților. Inima și sufle
tul mieu Ierau inse atît de curate, atît fără nici o
prihană...
Pe urmă, călugărița care mă crescuse, și căreea
îi ziceam mamă, muri. Tat&l mieu mă aduse la
i
�<20
REVISTA mitei
Iași si mă dete la o doamnă bătrină, prea cum so
cade, ca sa mă crească, aicindu-I: *Ițî încredințez pe
copila mea: îcu iî stnt tată și D-ta să-Iln mama a.
Din nefericire această doamnă,prea cum se cade, îera
foarte nervoasă. Sufeream mult, moralmente, cînd
vedeam ce fericiți lerau copiii cari aveau un nume
și cari știeau ce’Ie iubirea de mamă. Adese-orî,
pe cînd mama mea crescătoare dormea, leu, cu
fața scăldată în lacrimi, îmi înăbușeam plînsul, cu
capul în pernă, suspinam pănăciiid somnul, alinător durerilor trupești și sufletești, ma liniștea. Și
așa au trecut anii copilăriei mele, în chinuri
’ Tatăl mîeu cheltuea pentru mine, și-mi dădea
cele trebuitoare. Studiile le-am făcut la pensionul
Humpel. Nu-mi lipsea nimic, .. dar îmi lipsea to
tul... La vrîsta de 17 ani mă căsătorii cu un Lo
cotenent. Vieața mi-a fost grea. Timp de zece ani
am cunoscut și cîntat gama suferințelor, in toate
modurile și pe toate tonurile. Aveam un soț care
mă iubea,' dar care avea patima cărților. In fie-care
sară mă lăsa singură șî pleca Ia cărți. Zic singură,
dar în realitate nu iera așa, pentru că^îeu rămîneam cu cel maî bun și mai sincer prieten pe care tre
buie a-1 avea cine-va, c’o carte bună Multe amăi’ăciunl și multe zile triste din vieața mea le-am
biruit c’o carte..
Pe nesimțite am început să mă izolez de lume.
Nu-mî făcea nici o plăcere să mă duc la D-na X,
să critic pe D-na Y, și să aud femeile vorbind nu
mai nimicuri... Societatea care aș fi dorit-o leu,
n’o puteam avea în cercul în care mă învîrteam.
Sufeream mult prin faptul că tatăl mîeu, deși spu
nea Ia lume că ÎI sînt fiică, totu-șl nu mă înfie,
sub cuvînt că „femeea își schimbă numele44. .
De-aicî pornesc cele mai mari chinuri sufletești.
Unde mă duceam, doar că nu mi se cereau actele
stârci civile... Inima mea I6ra rînită și sufletul
mîeu ofensat. Totu-și mă gîndeam: Cruzi oameni
au fost acei cari-au făcut legile, osîndind pe cei
nevinovațî, în locul celor vinovați... Dar, dacă nu
avem un nume, nu sîntem și noi oameni? Apoi
tot leu reveneam: Scumpi oameni, voi sînteți răi
și nedrepți cu mine, dar leu nu pot să fiu răzbu
nătoare, leu vă iubesc și mi-I milă de voi. Rău
tatea voastră vine de-acolo, că drumul pe care v’au
îndreptat alții și v’au călăuzit cei dintâi pași, Ie
greșit... Dacă părinții v’ar fi spus să vă fie'milă
și de copiii fără de nume, să nu-i umiliți, că și
iei au suflet și inimă, ca și voi. că destul sufere
un copil ce n’are părinți, dacă părinții v’ar fi spus
toate astea, purtarea voastră ar fi fost alta.
Vecinie îmi frămintau creerul ieliu de feliu de
idei, despre oameni și despre moravuri. De cînd
m’am făcut inse esperantistă, mă simt că trăesc
pe lume și leu. Înainte nu aveam unde-mi pune
capul: căpătăî, pentru mine nu se găsea. Acum
inse nu numai că mi-ain găsit căpătă!, dar mi-am
găsit o familie, in mijlocul căreea sînt cu adevă
rat fericită. Muncesc fără preget pentru „Esperanto“, acest ideal măreț de înfrățire al tuturor
oamenilor, fără deosebire de religie sau naționalitate.
Această frăție universală, deschide căi netede pen
tru întreaga lume... Și la întrebarea Ce-I de făcut
răspund : Să ne împărtășim întru Esperanto...
^,,1IXIi910z
Stimată Doamna,
Am primit scrisoarea trimeasă, încă de cile
va zile, dar n'am avut ragazul pană acum să
răspund Cu toate că ie attt de personala această scrisoare cred că ar fi. bine să vadă
lumina, pentru relatările ce cuprinde, relatări
pline de interes.
In privința liinbei Esperanto, zeu atn făcut-o
cunoscut prin Revistă, încă din 906, cînd nu
se știea. la noi, încă nimic despre tea, de cătră
marele public. Chestiea ieste că această limbă
trebuie să fie un mijloc nu numai de înțelegere
personală, pentru niște mici interese sau pentru
delectare, cu persoane de pe alte emisfere, ci
să dee acestor persoane, cînd n’ar avea, ce-va
înălțător de sperat, pentru binele general... Ce-va
înălțător, de sperat, ce trebuie a se da, cu aii
mai virtos, și celor mai in apropiere de noi
al căror graiu ne iesle firește comun.
Bine înțeles, pentru asta trebuie o pregătire
aparle. Pentru-că nu vom da nimănui de sperat
numai niște visuri ale noastre, frumoase, ci
lucruri pozitive, cari se vădește că se cer chiar
iele înfăptuite, pe cari trebuie să le pătrundem
adine.
«Ce-î de făcut» slujește, în privința asta,
drept o îndrumare cit se poate de bună, și-mi
pare bine că și-a revărsat farmecul încă asupra
unei persoane in stare să-l guste. lear colecțiile
^Revistei Ideeii» sînt o comoară de cunoștinți,
pe caii nu știu unde le-ar putea găsi cine-va,
mai bogat și mai ales întrunite, chiar știind
alte limbi... leală și ce am de recomandat
pentru cercetare, mai ales sufletelor alese, cu
cea mai mare căldură.
P. Mușoiu.
9 Nocmbre, 1910, București.
CUVINTE
cari însoțesc lucrarea
CE ȘTIM DESPRE LUME
al cărei sfîrșit apare în numărul de față, și care lucrare
apare tot o dată și-n carte:
Nu ne putem ascunde bucuriea de a putea pune in sfîrșit
la indămîna celor însetați de-a cunoaște, o lucrare de o
deosebită valoare. De mult urmăream a satisface nevoea
simțită acelor mai mulți, de-a face cunoștință cu fenomenele
naturale, a căror nepricepere contribue atit, să țîc lumea
nu numai intr’o nesuferită subjugare, sufletească dar fl
subjugare trupească.
.
Lucrarea de față a avut prioritatea să circule, ca ui a
carte de lectură, in școala modernă, Eacuela moderna, *
Barcelona, tntcmeeală de Ferrer, Și ajunge attt, pentru
i se cunoaște însemnătatea, pentru a se cunoaște prețu
trebuie să se pună pe îea.
.
. D0.
De mult se tot strigă, celor ce duc mal cu deoseb p
verile și îndură durerile viețeî, și cari rnerită o soar a
bună, de mult li se strigă: luminați-vă, palr,indeJl'^nali
zămislirile fire!, ca să vă dafi samă de locul ce-l
^are
in natură și să scupați, să vă scuturați de jU9u uma
v’apasu. Cultivați-vă,.. leală că unor atari Ieși venim
in ajutor, punindu-le la îndămtnâ una din cele m
cărți de știință. Tragă tot folosul din iea.
.
p. Mușoiu.
triniot®
Cel ce <doresc să-și procure această lucrhre, vor t—
costul lei, de un leu, ia «Revista Ideel.»
Oboseala nervoasă, dc Dr. Valerian Gh.
jjn
Rțnmicu-Sărat... Critică necu mpătarea și unele vlFur r0.
vieața socială dc a-zl.... Dreptul dc traducere sau r r
Dolores
-------- ----------- -------------- ducere rezervat...
_____ _____ ____ _—
Tipografia «JUBILEU», Strada Regală No. 8?—C. 2905
REVISTA IDEEI
I
*
1910. No. 99. 9.
ISTORIEA SOCIALĂ LA PALATUL JUSTIȚIEI
București, Strada Turturelelor, 35.
întrebare; Cel puțin in slujba ideilor D-voastră? Bună
oară n’a fost administratorul jurnalului D-ooaslră, Je
Revolte-„Revoltatul1', care apărea la Geneva.
Slăpinirea din 4 țara noastră. a găsit cu cale, pună
Martorul; La jurnalul nostru nu icra nici director, nici
acuma, a combate delictele de opinii in chip cu administrator. Naieraiide cit colaboratori: pentru fie-care
totul original. Anume, iniplicind pe autorii acestor număr, unul din acești colaboratori avea grijă de tot : ici
așa numite delicte in procese de escrocherii, dc rebe iera in acelaș timp și director și administrator. Inifo zi
liuni, sau inccrcind a-i suprima pur și simplu.
icra rmdul mlcu, a doua zi a lui Grave, apoi a altuca.
Delictele dc opinii pretulindcni sini combătute, dar
Avocatul general: A’u suitcțî D-voastră D-nu Beclus care
cel puțin sțăpinirile dc aiurea găsesc de prisos a mai a fost condamnat in 1882 la Lyon.
denatura faptul și cală a-șî îndreptăți prin dezbateri
Răspunsj An cunosc faptul. leu n'am fost condamnai
îndelungate rigorile.lor. Despre îndreptățirea acestor nici o dată și n’am apărut In fața nici unui tribunal, nici
rigori, intr’un caz care se poale generaliza, paginile la Lyon, nici aiurea, în 18S2.
următoare vorbesc. Și credem că nu le tălmăcim și •
Președintele: D-voastră ați fost colaborator la Revoltă
nu le. vom pune zadarnic sub ochit celor ce pol avea și apoi la Revolte ?
o inriurirc sociala la noi.
Răspuns : rlșa ie.
Trebuie să ajungă dc acum o rușine dc a se mal
Președintele: hi, in timpul afacereî Ravachol, Revolta
lovi cu brutalitate in cei ce nu-s dc părerile noastre a înfierat faptă anarhistului. In numărul următor înse_
și cari reprezintă păreri extreme. Și cei dintă'r cari jurnalul a revenit asupra sentimentelor sale și a aprobat pe
ar trebui să protesteze, împotriva unor asemeni lo Ravachol. Ați putea să ne spuneți de ce ?
viri, sini tocmai purtătorii condeiului și purtătorii cuRăspuns; Fic-careiestăpinpe părerile-sale, și ieu nu am
viniului claselor suprapuse. Aceștia ar trebui să, nu a răspunde- pentru colaboratorii cari an iscălii aceste două
renunțe cu nici un chip la prerogativa de a răspunde, articole.
lei,celor ce întrupează tendința de. emancipare a claselor
Președintele: Bine, puteți să slațl.
subjugate, supuse.
Octave Mirbeau.—Apare Octave Mirbeau, care a scris
Asemenea zile cred că ne na fi dat să ajungem,
dacă slăpîniloril vor perzista a crede că nu le-am prefața cărțel lui Grave:
și ajuns chiar...
Saint-Auban: Va binc-voi martorul să ne spună ce va
. P. Mușoiu.
loare arc Jean Grave.
Martorul : Pe Jean Grave nu l’am văzul nici o dată.
Nu-l cunosc dc cil din scrierile lui, pe cari le-am cetit cu
PROCESUL LU1JEAN GRAVE
cel maî mare interes.
Președintele: D-voastră ați scris prefața volumului ?
SOCIETATEA PE MOARTE ȘI ANARHIEA
Martorul: Da. Am fost (irit dc înălțimea ideilor pe cari
le-am intilnit in volumul acesta, dc înaltele și nobilele preo
cupări ale lui Jean Grave, și am venit acolea pentru a-ml
Curtea cu juri a Senei
mărturisi stima ce o am pentru ici.
Audiența de la 25 Februar lS9k
Saint-Auban: Ce credeți inse despre Jean Grave ca autor
Faptele acestui proces, care va râmînea celebru, sînt al cărțel ?
prea cunoscute pentru ca sil mai fie ncvoe să se stâ
Răspuns: Despre Jean, Grave? Icu il privesc ca pc-un
rnească asupra lor. Acest proces a făcut să apară, lim apostol, ca pe-un logician cu desăvirșire superior.
pede de tot, în cea mai' recentă expresie, formula anarAvocatul general: Asla-Î părerea D-voastră personală,
’ hiel doctrinale și științifice.
Domnule Mirbeau ?
Jean Grave ie autorul unei cărți dc sociologie, înti
Răspuns: Negreșit.
Președintele: Ați voi să ne spuneți.ce șe crede in lumea
tulată : Societatea pe moarte și Anarhica.
Parchetul găsi în cartea asta delictele de ațițare la
literară despre Jean Grave ?
Răspuns : Alîrnă de cc înțelegeți prin lume literară, lume
prădăciune, la nesupunere, la omor, ca și delictul de apocare merge de la Academie pană la Pisica Neagră...
logiea acelor fapte calificate de lege drept crime.
întrebare : In lumea D-voastră literară.
Parchetul intentă deci urmărire in contra scriitorului,
Răspuns: In lumea asta, Grave te privit ca un om* cins
care veni în fața Curței cu juri, Sîmbată 25 Februar
1894.
tit și un spirit superior. Maî pot spune că se bucură de-o
Saint-Aubau. apărătorul lui Jean Grave, c:tâ patru marc autoritate.
Avocatul general: In prefața D-voastră, și mai cu sama
martori : pe EHsde Redus, Octave Mirbeau, Paul Adam
și pe Bernard Lazare. leată ce au depus în esența iu pasajul unde presupuneți o discuție cu unul din prietenii
D-voastră care vă zice: uAnarhiea, foarte bine, dar ceea-ce
aceștia:
mă turbări Ic propaganda prin fapt, tcrozisniuh, răspun
Ellsee Redus. — Elisee Reclus apare cel dintăf... Sen’ deți: „Ce arc a face că vijcliea răstoarnă in pădure hesă- zație... Fie-care se apleacă să vadă frumosu-I cap cărunt’
țioșli stejari, dacă binefăcătoarele ploi va să Lnsuflcțască
cu ochii atit de blinzl și energici.
ierburile uscate.
Răspuns : I.uați o frază izolată. Ar trebui să se cetească
De două zeci și cinci dc ani, zice acesta, il cunosc pe
Aean Grave. Am pentru ici o foarte mare iubire. Ici și-a întreaga prefață. Dc altminteri stejarii nesățioși răsturnați
făcut educațiea intr’un chip strălucit. Și-a urmat cercetă
rile lăudabil de lot. Ic o inteligență aleasă. Jean Grave
REVISTA IDEEI
s'a ocupat mal ales dc Antropologic', Ca unul ce cunosc ca
racterul jî obiceiurile Iul Jean Grave, pol spune că iei n'a
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
favorizat, nici n’a povățuit nici un fapt criminal.
Abonamentele se trimet prin mandat:
Întrebare : Intr’un pasaj din carie, se face apel pe față
la violență. Găsim acolea: «Jupuiți-lc cu cuțitul pielea».
D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București.
Nimic maî mult.
Odată cu n-rul viitor se tnchee al zecelea an al Revistei.
Răspuns: Nu cunosc in ce alăturare se aflu pasajul aDe dorit ca toti abonați! neachltaț! sase puc neapărat lâcu*
cesta. De altminteri, ieu nu pot să-l explic, nici să-l apăr.
^N-rufvlUor va cuprinde*© tabifi generală, de toate materiile»
ÎntrebareJean Grave a fost in slujba D-voastră?
publicate în întreaga colecție de zece ani
Răspuns: Nici o dală.
�122
HkVISTA IDEEi
REVISTA IDEFA
nalulburată In rafturile ^rtriito^au toduhpurilo |nT4(a,
guvernelor, tuturor slăplnirilor. Toți ceț cc au ajitns ta
putere-, numai prin moarte-au ajuns;
Paul Adam. - Paul Adam Ieste al treilea martor care
Iu ascultat. leată ce a răspuns tel la întrebările președintelui:
Nn cunosc pe Jean Grauc. Ațcttl văd pentru intăea dată.
Ceea-ce pol să spun inse, ie că aș fi foarte mindru sa fi
scris leu cartea ce-a scris’o lei,
Bernard Lazare.—Bcrnard Lazare, cel din urmă martor»
nu-I mal puțin scurt, nici mal puțin tăetor ;
Cunosc pe Jean Grave, zice dinsnl, de patru ani. Ideali
tatea și probitatea Iul sint tn afară dc orl-ce discuție, lei
ie un senilor de foarte marc talent. Cartea lui ie una din
cele mal frumoase din cile cunosc.
RECHIZITORIUL
Se da cuvîntul D-!ui Bulot, avocatul general. Rechi
zitorul acestuea durează două ceasuri și zece minute
ezact. Iei se alclituește clintr’un număr toarte inare de
citate din cartea lut Jean Grave. Citatele- au făcut asupra asistenței impresiea unct cărți de doctrină, pu
rurea viguroasă, cutezătoare, adesea pănă la cele dirf
urmă margini, pâstrind cu toate astea frăgezimea unei
logice tari și a unei rari sincerități.
...
Verdictul juriului fiind afirmativ, dar însoțit ac cir
cumstanțe ușurătoarc, Curtea condamnă pe Jean Grave
la maximum pedepsei aplicabile, adică Ia dorian! de în
chisoare și la o mie de lel amcnda.
CUVÎNTAREA LUÎ SAI.NT-AUBAN
Domnilor Jurați,
CițI-va din D-voastră au luat parte și la procesul lui
l.eauthier ; vor controla amintirile mele.
Ieri, la trei ceasuri, D-nu avocat general zicea: «Dom
nilor jurați, L6authier Ie un mizerabil. Loviți-1 fără nici
o cruțare». Și cerea împotriva' lut Leauthier pedeapsa cu
moarte.
A-zl, la acelea-șl ceasuri, după o zi dc chibzuire, D-nu avocat general zice: «Domnilor jurați, n’ațl condamnat
pe Leauthier la pedeapsa cu moarte, și ce bine-ațl lăcut.
Mărinimie» D-voastră Ieste dreptate».
Ceea-ce dovedește că totul Ie relativ in lume, chiar re
chizitoriile Domnilor avocațl generali.
Imt închipui că cele două zeci și patru do ceasuri ce
vor urma după audiența aceasta, Vor produce asupra creerulul D-lut avocat general acelaș efect ca și cele două
zeci și patru de" ceasuri cari au precedat-o.
Mine, dacă afacerile ii vor da asemeni răgaz, dacă cău
tarea unor frumoase perioade ambițioase, pentru vre-un
verdict nemilos, nu-I va absorbi toată mintea, se vă gîndi:
«Jurații n’au ascultat crudul mleu rechizitoriu împotriva
lui Jean Grave, și co bine-au făcut. Pentru-că, intr’adevăr, ar fi o'.veclnică mustrare de cuget pentru mine,
un magistrat modern, un bărbat foarte înaintat,... am
intențiea să vă aduc o laudă, Domnule avocat general,...
dc-a fi determinat un. juriu din timpul de față să osindească un om, numai fiind-c'a gindit și fiind-că, gindind,
a avut curajul să scrie»,..
Domnilor jurați, D-voastră veți cruța, D-luI avocat ge
neral, asemenea mustrare de cuget. D-voastră veți achita
pe Jean Grave. Și-1 veți achita pentru motive superioare,
cari se vor impune, șocat, conștiinței D-voastră și bunului
D-voastră simț.
Minții D-voastră vorbesc; chibzuință mea, chibzuințe!
D-voastră se adresază. Uitați toate preocupările străine
dezbaterilor.
Acuzatul de astă-zl nu-i un pumnal, un revolver, o
_ bombă. Acuzatul de astă-zl i-o carte, le o operă a inințel.
Și fiind că vă văd foarte liniștiți, foarte binevoitori, ca
luare aminte, 1» începutul observărilor mole, pot să vă
adne aminte cuvîntul Iul Joubert, care se impune tot atit
da bine justiției ca și criticei. «Lucrurile minții cată să
fie judecate cu mintea, nu cu venin, cu slnge, cu toane»...
Cartea aceasta nu-I o fantomă, o aparență do carte. Nu-I
un delict ascuns in scoarțele unei cărțC le o carte ade
vărată, luată ln serios de toți oamenii cari cugetă, medi
tează, o carte- In înțeles doctrinal. In cel mal Înalt înțeles
ui cuvintulul, Alurele lei științifice, care o fac să nu fio
căutată de oamenii de rlnd, fi dă mal curind o Infățosare
greoae, și, fără indoeală, hi ceasul acesta, Ica s’xr odihni
leată cum judecă această carte un contemporan. i0 u„
articol de D-nu Glemenceau. împrumut dintr insul cito-va
rindurl, cari formulează bine cele ce gmdesc feu. D-nu
Clemenceanu nu se poate bănui de anarhie, Iei n are nici
un interes ca aceasta să izbmdeașcă, pentru-că dacă ar
izbindi anarhica, o dată cu proprietarii lea ar suprima si
pe doputațl, sau pe cel ahtiațl sa devie.
„Lenea contra presei, scrie D-nu Clcmenecau, funcționează
spre marca satisfacție a D-lni Raijnal. Acum ic riadul lui
Jean Grave, culpabil dc a fi scris o carte Intitulata;
Societatea pe moarte și Anarhica.
Nu cunosc pe Jean Grave, Nu știu despre, tel dc cil ceea
ce-a scris Octave Mirbeau, intr'un articol din Journal, /es/e
un lucrător cizmar al cărui suflet a fost mișcat, al cănii
spirit s’a deschis la priveliștea mizeriilor omenești.
Cartea lui Jean Grave a apărut acum un an și mal
Sz nimeni n'a văzut măterie dc urmărire in tea. Un întreg
an lea s’a răsfățat fără nici o pedepsă la vitrina tuturor
librăriilor noastre.
Vine epidemica bombelor, D-nu Raijnal profită dc spaima
dcputaților, pentru a-i face să voteze, in cutremurul lor, o
lege dc reacție politică, care nu poale impiedica brațul nici
unul aruncător de bombe, dar care, in ura împotriva unei
represiuni idioate, na arunca poate intr’o zi pc cine știe ce
smintit intr'o violență criminală.
De obiceiă, le admis că legile nan efect retroactiv, D-nu
Antonin Dubost nu se oprește la asemenea scrupule. Scriindu-șî cartea acum doi ani, Jean Grave trcbuca să prevadă
regimul D-lui Casimir-Perier. ’ Cartea ie. confiscată. Jean
Grave, arestat. Acesta a și făcut o lună de închisoare pre
ventivă, pentru delict de presă. Numai asta și ar fi tre
buit sâ'atraguprotestările cele mai violente, dacă ar exista
un partid republican.
Am edil cartea asta, și judecata mea asupra scriitorului
nu sc deosebește cu mult de. cea a lui Mirbeau. Limba ie
simplă, limpede și toi o dată puternică. Cei cari trăesc din
idei aijatc dc-a gata și primite dc la mulțime, să se păă de a deschide asemenea carte. leu nu poate dc cit
zască
zgudite cu tărie, fără să facă să izvorască in ici nici
să-l zguduc
o lumină, din lipsă de clemente trebuitoare. Pentru ccî, inse,
cari gindcsc prm sine, cari au ideile lor, orl-ce idei, cari nit
se tem să supuc celei mai nemiloase critici, revizuirci celei
mai radicale, principiile cc au, toate principiile ce au, doc
trinele c$. an, toate doctrinele ce au, această carte ie minunată,
pcntrti-că te face să cugcfi.
Doisprezece gospodari vor fi chemați să sc rostească asu
pra cazului lui Jean Grave. Ie foarte dc temut ca aceștia
să nu-l fi cetit cartea și să nu-l judece dc. cil după trun
chieri cu iscusință alese. Cu un asemenea procedeu, nu-i o
carte de medicină care să nu poată fi condamnată pentru
atentat la pudoare.
Ceea-ce a voii să facă autorul inse, ic tocmai medicina
socială. leu nu-s dc loc pentru terapeutica sa. Dar, in v^a'
cui in care trăim, nu-î o instituție, nu-i o idee, care sa n»
trcbucască sa fie in stare, dc a înfrunta critica. In cele am
urmă, zguduirea intelectuală care ne vine dc la Jean Grave,
zguduirea asta ni-'i bine-făcătoare, intru cit lea ne ' cearcă facultatea dc rezistență și nc pune in stare dc (
ne asigura judecățile, credințele noastre.
. .
Dacă jurații vor ceti dc- la un capăi la altul callca^lf.
Grave, iei il vor înfiera negreșit. Dar tot o dală-șl v°r.~ i.
că cea mal mică combatere va avea un efect mm ln
tor dc cit luni sau ani dc-nchisoarc“.
Am citat articolul acesta, liind-că rezumează cum ^Uja_
poate mat bine sentimentul universal, impresie» ce
norioșl, a intelectualilor, a literalilor, opinie
c,lr.e. j ...
a fost adus de Mirbeau, de Bernard Lazare, de \.aUT
de
Da, cartea lui Grave ieste o carte adevărată, ie * o
ce pasionează ntențiea literaților. leată de ce a Bl
»jV
minunată prefață lui Octavo Mirbeau, scriitorul » 8, .»c.
și delicat, ale cărui cugetări, cînd melancolice, cln ,
pătoare, pururea inse foarte gustate și. foarte pro»
*
le dispută atit foile do salou cit și cele de bulevar■ •
Gu toate astea, Împotriva acestei cărți, D-nu av DOate
r.eral cere o reprimare necruțătoare. Și regreta ca
ri
cere una și mat necruțătoarei, Vrea să facă, ca au
ca
să lle condamnat la cinci ani închisoare. Iu a
scop, a glrit tonte mijloacele primejdioasei sale «
4
De ce ?
Dacă mă pun, nu din punctul de vedere anarhist, din
punctul do vedere al clientului mleu, ci din al vostru '
Domnilor jur.>țl, din punctul devoderc burghez, ce rău a
făcut oare această carte ? Ce rău putea să facă"?
Să judecăm puțin: Această carte a avut două ediții De
intăea să nu vorbim, pentru că-I veche de aproape un an
așa că-I acoperită de trei ori do prescripție, ceea-ce fio
zis in treacăt, n’a impedecat parchetul ca s’o confisto. aducînd cu chipul acesta atingere proprietătel editorului
Așa ’6 inse practica din ziua do a-zl...
D-voastră știtî că in materie de presă prescrintiea Ie
do trei luni.
11
Intr’o vreme cînd cine-ra ișl da osteneala si ișl da timp
să judece, and legile Ierau rodul meditărei și nu al spaimei,
un legiuitor de samă enunța, in următorii termeni, mo
tivele raționale ale acestei scurte prescripții :
«Ie, zice D-nu de Serro, ie in na-ura crimelor si delic
telor săvirșițe prin publicitate, și cari există numai prin
această publicitate, de-a fi pe dată cunoscute si urmărite
de autoritate și de numeroși-I agențl. le in natura efecte
lor acestor crime și delicte de a li apropiate de cauza
lor. Ar fi tiranică acea lege, care, după un lung interval,
ar pedepsi o publicație din pricina celor mal depărtate
efecte posibile ale Iei, cînd noua dispoziție a spiritelor
poate schimba de la tot la tot impresiile ce insu-șl au
torul și-ar fi propus să le trezască la început, cînd în
slirșit îndelungata tăcere a autoritățel ridică o prezumție
atit de puternică împotriva criminalitățel publicitățef».
Fie-care cuvint din aceste fraze Ie d<valoare, si fle-care
cuvînt apără cartea lui Grave.
Parchetul zice: «Cartea asta-i un exploziv : loviți o ca
pe-o bombă». Cum se poate ? Parchetul a cam zăbovit
să-și dee samă de asemenea lucru... După aproape un an,
o scriere, întâi inofensivă, ajunge oare o primejdie pu
blică ? Din capul locului asta Iera o carte : trecerea de
vreme o preface in dinamită... Ce-ar crede oare D-nu de
Serre despre această metamorfoză, Iei care socotea atit
de cu minte „că Ie in natura crimelor cuvintulul de a fi
numai de cit cunoscute și urmărite, și că Ie în natura
efectelor acestor crime de a fi apropiate dc cauza lor" ?..
Parchetul se apără : «Noi nu urmărim intăea ediție.
Noi urmărim pe a doua, care constitue un fapt nou și dă
loc la o urmărire nouă».
Aș putea răspunde: Nu-I oare intăea ediție pe care o
coasețl în cuperta celei a doua ? Aș mal putea răspunde,
cu confratele Bărbier, a cărui opinie face autoritate în
materie; «Lipsa de urmărire in contra edițiilor prece
dente ale acoleea-șf opere, are de efect să îngădue per
soanelor urmărite cu prilejul unei ediții nouă, să se socoată apărate de orl-ce vină, să se socoată de bună cre
dință». Asta cade sub simțuri: tăcerea voastră Ieste un
bun dc imprimai: scriitorul are dreptul să vadă in asta o
apărare
Mal pot da inse și alt răspuns : Ediției a doua, singura
urmărită, singura caro se poate urmări, ce-I puteți im
puta? Pe cine-a ațițat lea ? Pe cine-a provocat ? lea a fost
confiscată înainte de a fi fost pusă-n vinzare. Așa-că lea n’a
putut ațița nici pe soldat la nesupunere, nic( pe proletar
la omor, fiind-că n’a pătruns nici în cazarmă, nici in atelier.
Și chiar dacă ar fi pătruns, nici soldatul, nici proletarul
n’ar fi adincit paginele acestei cărți. Și nici o dată, in aceste dizertațîl aride, n’ar fi avut răgazul și răbdarea să
caute provocarea. Mi-au trebuit opt zile să le înțeleg, a
mărturisit D-nu avocat general. Și D-)uI avocat general
i-au trebuit numai opt zile fiind-că Ie o minte de mlna-ntăl. Mie, caro nu-s de cit o minte de mina a doua,
mi-au trebuit cincisprezece. Unul caporal de pompieri
i-ar trebui cam tot atit ca și mie. Pentru-că, in cele din
urmă, dacă leu sint mal slab de cit D-nu avocat general,
trebuie să fiuce-va mal tare de cit un caporal de pompieri...
Dar, repet, odițiea a fost confiscată înainte de a 11 fost
pusă la îndămina cetitorilor, afară de 200 de exemplare
destinate presei. Aceste 200 de exemplare, Inse, dacă au pro
vocat pe cine-va, n’au provocat de cit ziariști. D-nil jurați
pot să fie inse pe pace: ziariștii n’au de loc timpul să
cetească lucrările, ce li se trimet: li se trimet prea multe.
Apoi, dacă ziariștii cite o dată provoacă pe alții, cit ii
privește pe Ici nu sint de loc simțitori la asemenea soiu de
ațițărl: sînt prea blazați, sau cum am zice, prea lără vlagă.
Cu toate astea, D-nu avocat general vrea să facă aceasță carte răspunzătoare de * toate bombele Izbucnite.
Dumnealui prezintă această carte ca pricina celor din
urmă atentate.
423
Să discutăm.
Dacă pricina atentatului Iesle cartea, atentatul trebuie
să albă llzionomiea cărțef. Cartea inse Ie logică, lear'aten
tatul nu Ie» Așa dar intre atentat și carte nu Ie nimic,
comun
Dacă atentatul ar fi inspirat de carte,<Iel și-ar alege
victimele.' ar lovi în inima societățel: ar. atinge-o» în cirmuîtoril, în exploatatorii, în mincățorii Iei: pentru-că, aceste per onagiî sint indicate de carte și vestejite. Aten
tatul inse n’alege . .atentatul lovește la întimplare: aten
tatul aruncă în aer o bleată stăpină de hotel păcătos, sa.fi o
bleată sluga de cafenea. Așa-că, nu-I de loc acolea ames
tecată cartea, pentru-că lea osindeșle aceste de prisos
jertfe.
Pănă acum un singur atentat a fost logic; cel al lui
Vaillant, Crima lui Vaillant face parte din categorica cri
melor politice, Ca și a lui Fieschi și-a lui Orsini. Fîesclii
ținti un rege, Orsini un împărat: Vaillant ținti Parla
mentul, un împărat multiplu, un rege cu șapte sute cinci
zeci de capete.
,
Atentatul lui Vaillant l’a determinat inse cartea lui
Grave? Vaillant a spus carî-I sint dăscălif, autorii cari
l’au instruit, lei n’a citat pe Jean Grave. Grave Ie un tlnăr,
și cel tineri nu se citează. Numai clasicii se citează.
Cari sint acești clasici ? Proudhon, Spencer, Rousseău,
Voltaire. leată rău-fâcătoril pe cari, spre a fi logic, ar
trebui să-I faceți să slee pe aceste bănci, Domnule avocat general. Hal, faceți-I să compară. Gel morțl au statuile lor
Citați aceste statui. Citați statuea Iul Voltaire. Risu-i de
bronz ar spune juriului mult mal mult de cit toată pledoariea mea...
Cartea Iui Grave a provocat oare pe Lâauthier ? L6antbier a cetit broșuri de Jean Grave, dar tocmai Societa
tea pe moarte și Anarhica, n’a celit’o. De altminteri, Lâauthier Iera lesne de provocat. Printre broșurile pe cari le
gusta zilnic figurează Vlnlransigeanl, precum a spus la
instrucție. Ziarele d-dul Rochefort nu sint ziare anarhiest.
Sint niște escelente ziare. Sint nevoit s’o cred., de oare-ce
D-nu Antonin Dubost, Logofătul Dreptățel și superiorul
Ierarhic al D-lui avocat general, odinioară l’a salvat, întru
atit avea pentru Dumnealui stimă...
Provocarea .. Asta-I cu totul relativ.!. Asta-I cu totul su
biectivă. Atîrnă de creerul care-I obiectul tel. După siste
mul d-voastră, Domnule avocat general, nu Ie o pagină de
poelmică, nu fc un articol de luptă, care să nu se poată privi
ca o provocare. Cindleu denunț pe bandiții roaret finanțe,
pe scolerațil banului, pe cari rechizitoarele voastre II uită,
leu provoc poporul a-I înfiera, a-I urî. Ha de. fiți lo
gic : smulgeți-ină de pe banca apărărel, puneți-mă pe banca
acuzaților.,.
Adevărul Ieste că pricina bombei nu-I cartea, ci bomba,
ca și cartea, sint, și una și alta, produsul unei cauze an
terioare și superioare : și această cauză Ie desperarea, ma
rea boală a vreineî.
Revoluțiea voastră a făgăduit proletarului fericirea t
proletarul a fost jertfa unei uriașe escrocheriiBurgheziea a prădat, făgăduindu-I să împartă produsul prudăciunet cu Iei. Burgheziea nu se ținu de cuvint: ica păstră
pentru lea rodul rîpirilor lei. Nu numai că aceasta nu
dădu nimic proletarului, găsi mijlocul să-1 mal despoae
încă: lea secă in sufletul aces ui proletar orl-ce izvor de
răbdare. Proletarul văzu că în locul nobilimel investinlntată in mătasă, care odinioară și lea luă locul nobilimel
Investminlală in fier, veni o a treea nobilime, mai necru
țătoare și mal împilătoare încă de cit celelalte două: no
bilimea inzelată in aur.
Ia loc de pine și de cămin, această a treea nobilime
oferă proletarului pușcăriea. Da, democratica noastră so
cietate oferă acelaș adăpost și criminalilor și celor săraci.
In ochii aceștia, cele două crime mai mari sint lipsa lo
cuinței si lipsa pungel...
A.t-feliu, înșelat, adus la desperare, proletarul scoate
un strigăt uriaș de durere. Și acest strigăt se răsfrlng»
in Întreaga noastră literatură.
I-Ienric Heine Ie acel care strigă:
«Aceasta veche societate Ie de mult judecată șioBÎfiditâ,
Si facă-se dreptate. Fie zdrobită, această lume veche»,
din care ne\inovațiea s’a stins, in care a propășit egois
mul, în care omul a fost.exploatat de om. Fie distruse
din temelie, aceste morminte văruite în cari halăduește
minciuna și nedreptatea». .
înfiorătorul ie Lamennais :
«Noî zicem cit societatea voastră nici nd-î macăr o
�REVISTA IDEEI
REVISTA 1DREI ----------------------------------------------- _ _
424
wtaJ’o’w >î'°
"rc ';u''
«societate, nu-f mftcar umbra unei societăți, ci * ad.u"£
Wrt de JiînJI rc cari nici nu știi ce nume râie dai .
mînistrap. manuîțf, exploatați cu totul după toa îl
voastre, o cireada, o turma, o grâmadâ dc vite omenești
menite să vii potolească ncsațiul*.
Nu atacă sfințenie» altul de cit Victor Ilugo:
«Guvcrnczc-nc o sabie, un sfîștoc sau o umbrelă,
«Cc societatc-f aceea care are, până întratîtu, drept una: tot un băț Ie». .
bază nepotrivirea și nedreptatea ? N'ar fi mal bine oar
Cc dreaptă-I acuzarea D-voastră, Domnule avocat gft.lo
de-a apuca de cele patru capete totul și de-a arunca gr« madâ in tavan, ți cuvertura, și ospăț, fi orgie, fi cne , ral. D-voastră imputați lui Jcan Grave provocarea l(l
si beție, si oaspeți, fi pe cei ce se sprijină cu coatele ae Cc-I oare acest nou delict.
Provocat-a Jcan Grave să vi se prade casa ? m..
rnasâ, pi pe ce» cari stau în patru labe sub masA, și
D voastră îl proclamați in nestare să se gindească la hi’
scuipat totul în nasul lui D-zeu, și dc aruncat cernu
pâmîntul întreg?-.. Raiul celor bogați Ie făcut din ta- nele altuea. Dar Jcan Grave Ie partizanul ('.onuinisnuli,-l'.
Ici vrea să desființeze proprietatea burgheză, lei crede ci
dtii săracilor».
Nu numai că n’a venit fericirea, dar a pierit și cinstea. revoluțiea viitoare va avea drept menire să desființCz'(1
această proprietate. Asta-I doctrina sa, poate ^că greșiți
Flaubert observă:
dar inslîrșit o doctrină a cărei promotor nu Ie Iei : p/0 ’
tO dată cu dezvoltarea producției capitaliste, opiniea dhon și mulll alții au născocit-o mal înainte.
publică europeana și-a smuls și cea din urmă fășie de
Gu toate astea leată delictul de care-1 acuză cuvin
conștiința și de pudoare. Fie-care nație. îpl face o glorie tele
D-voastră. A visa altă societatale de cit aceea In care
cinică din ori-cc infamie proprie de-a iuți acumularea domniți, însamnă provocare la furt. Jnsamnă a fi un cricapitalului».
minai. Puneți atunci pe .lean-.îacques Rousseau alături de
.Și acelaș Flaubert, cu o răceală necruțătoare, rezumca:ă Grave.
starea lumol moderne in acești termeni biciuitorl, pe cari-T
Asta nu vă dă mina, Domnule avocat general? Jean-Jacoue»
aruncă in fața societățel:
Rousseau Ieste părintele Revoluției al cărui fiu sintețl.
«Noi danțăm, nu pe-un vulcan, ci pe seîndurile unei Jean-Jacques Rousseau Iesle străbunul vostru. Vedeți, leii
Ltrine, can-s mal mult de cît putrezite».
vă las in familie, și, nu vă temeți, vă voiu lăsa neconte
Ce ar fi zis Flaubert astă-zl, după atîtea infamii, după nit in familie... .
Jean-Jacques JTousseau a scris :
atitea eonrupțil, după atitea potlogării. Ce colori ar ii gă
sit pe paleta-I stilistul acesta, pentru a zugrăvi acest ta
»Ccl dintâi care, îngrădind un teren, i-a trecut prin
blou de rușinl și de josnicii...
După cum zice Louis de Gramont, la lle-care termen de minte să zică : «I-al mini», lu adevăratul întemector al
societățel
civil-?. Dc cite crime, de cîte rele, de cîte gro»
mutare boala socială lea un caracter și mal aspru. La
drama proletariatului se adaogă scene lugubre. Cine va fi zăvîl n’ar fi scutit neamul omenesc, ccl care, smulgînd
Hoinarul năprasnic al acestei vrednice de pltns Iliade ?... pârii fi umplînd gropile ar fi strigat semenilor săi: «Feriți-vâ de-a asculta pe nel?giuitul acesta : veți ti perduțl
Da, are dreptate Baudelairc :
dacă veți uita că roadele sînt ale tuturora, le’ar pâmîntul
«Ori din cc partid ai face parte și ori cu ce prejude a nimănui».
căți ai fi fost nutrit, ie cu neputință ca sâ nu Iii atins
Ironiea lucrurilor. D-voastră traduceți la curtea cu juri,
de priveliștea acestei bolnăvicioase mulțimi, care respiră
pulberea de prin ateliere, care absoarbe bumbac, se-m- pe omul care, credincios principiilor voastre,vrea sâ deejos
bibă cu ceruzâ, cu mercur și cu toate otrăvurile nece îiotarele puse de uzurpatorul pe caro Jean-Jacques Rous
sare la făurirea de cap de opere, mulțime care doarme-n seau îl înfierează...
vermina, în fundul mahalalelor, unde virtuțile cele mal
D-voastră imputați Iul Jean Grave de-a fi zis că revo
umiliți ai cele mal mărețe să'ăjluesc alături dc vițiile
luțiea viitoare va devasta actele voastre avocățești, de no
cele mal înrădăcinate fi de vărsăturile pușcăriei, mul
tariat, va arde toate titlurile de proprietate burgheză.
țime plină dc năduf, tînjitoarc, cărei pâmîntul îl dato- -Uitați decretele voastre^jacobine, uitați decretele voastre
rește toate minunile sale, care simte curgînd îi vinelc-i
drii 18, din 19 luniu, din 25 August, cari ordonau să se
un sînge roșu, fierbinte, și care arunca o lungă și întris ardă in stradă titlurile lumel distruse.
tată privire spre soarele și umbra marilor parcuri».
Uitați carul simbolic, care duse pe pfeața Grevei hri
Trebuie oare să ne mirăm dacă strigătul de durere se soavele regimului învins, luminațiea ce se făcu cu lele și
preface iu strigăt de revoltă ? Trebuie să ne mirăm dacă hora ce încinse in jurul acestei luminății mulțimea.
Uitați, doar arhivele voastre, documentele voastre ofi
proletarul, disprețuit, batjocorit de niște amăgitori fără
suflet, strigă ca banditul lui Schiller:
ciale vorbesc, u tați că-n 1790, pe toată întinderea țârei
«Voesc sâ frâesc : am dreptul la traiu, și societatea izbucniră cumplite jacheril, .și că aceste jacheril Ierau ro
îmi rîpcște asemenea drept. Hal sâ alcătuim altă socie dul unor groaznice provocări, și că aceste provocări por
tate atunci. Toate societății a au început-o prin violență : neau din partea deputaților burgheziei sau ai stârci a Treea.
cele dintâi triburi omenești nu fost niște asociații armate. cu o.ebire din partea procurorilor și Icipșlilor, acești straHil să ințcmeem altâ lume și sa începem din nou isto moșLaf oamenilor de legi... cari scrieau imputerniciplor
rica : societatea noastră dc bandiți va fi mal dreaptă de lor scrisori incendiare, afișate pe dată in toate satele
Acum, dacă sintețl sinceri, poftim de puneți la
cit această veche societate despotică în care cele mal no
soare pe Grave. Credeți cu adevărat cil faptul de a fi pre'
bile incml sînt osîndite mal dinainte sâ piară».
zis, că făcindu-se burghezilor ceea-ce aceștia au lâcut p
leată provocatorii cârjei și-al bombei. Sint cugetătorii,
pilor și nobililor, nu se va întrebuința împotriva lor *
filozofii, poeții, can-au descris, carî-au cîntat desperările cît mijloacele indicate de Iei, face, nu zic cinci aflb C1
vremef. I'iți atunci logic, Domnule avocat general. Asecar o sfiptămină, o zi, un ceas de celulă ?
hunaz«țil pe toți de-a riudul pe băncile curțel cu juri, pentru-că
Sintețl amenințați: apârați-vă. Sintețl atacați: raza
Jean brave n’a tăcut alta de cit să-l repete..
ți-vă. Asta da, de răzbunare vorbiți, dar nu
Lrn
D-voastră știți bine că nu Io vinovat Jcan Grave. Stil! dreptate. Dreptatea voastră, in lipsa unuf pr’n.c,PlUn nu
ÎTnu
aîîtaf cartea ea- Dar sbipinîrea de se reduce la proporțiile modeste ale unul instinct- ’ .
8Jle s“
sintețl do cit niște instinctivi. Halde, loviți, dur n“ Lu|
gărițl vorba. Dreptul la răzbunare l’avețl, dar d P
I.JS.-,1'"'4 ve?Bi“,
» irabulbalilor ajunși,
am-că
«i Xgă XL rf'"în ’n,'lc “
Heea Joeâe Verbului nu...
Voițl ase da cinci ani de închisoare lui Grave, pei
Uu .pumnal lovește pe ducele de Berry: pe dată. Res a piugărit Patriea și Armata, pentru-că a ațițat la
puuore pe soldați, pentru ca a provocat la omori
taurata se urcă
tribună și zice Țăm ?„ iacr^5.
. t .,-a^gtă
U Câre a 10Vlt pe duce,e de Berry ie o idee ofițeri.
Și aici, feriți-vă de met _»da D-luI avocat ^ncrac‘ .,Ci jea
metodă
le
mal
omorîtoare
de
cit
proza
lui
Jean
• cărțel
..2?uC
0
4 ' xpe .daU.cea de’a D-eea Republica ac
constă, leară-șl, în a scotoci cele 309 de PaSin *
c0
«Bomba ce-a’jUucuH Vo
de groază:
uentru a găsi cele două rindurî cari, »zo,ale-'or ;l pre
«i fa mijlocul fumului bombei, care inlocuește, în timpul se splnzure un om. Această metoda consta i
zenla, drept un sistem chibzuit, ca un simgi-1
j!
C-
•«?
st
ce in realitate nu-I de cit căderea înfrigurată a unul neri°pditriere
r,Uină Un Capîtal conflacrat i,leeI de Patrie-
Iml fagăduesc a vă zice cu Viviani :
«Ați făcut legi împotriva făcătorilor de rele, și le apli
cați
anarhiștilor de jos: cînd le veți aplica oare anar
1‘Ară indoeală cit se atinge de asta, !eu nu-s suspect.
Sint djntracel al căror suflet o venerează. Și, In dome hiștilor de sus ?... Le aplicați anarhiștilor Cugetfirel:
niul Gindirel, și prin graiu și prin scris, am căutat să o cind le veți aplica oare anarhiștilor Bursei ?... Le aplicați
apăr in potriva celor ce no mal vreu, cari nu mal pot celor pc can-I acuzați câ fac să sară clădirile in aer;
sâ creadă in lea.
1
cînd k veți aplica oare celor cori fac sâ picară, cari
Dar sint silit să recunosc, că spirite mal mari de cît mine spulberă conștiințele ?...»
au tratat o drept o vătămătoare chimeră, drept o utopie
Ah, unii burghezi cari cred că întrupează Patriea, au un
făcătoare «le rău.
r
r
ciudat mod do a o apăra, Patriea asta.
Și ne mal mirăm că Patriea se discreditează, că scriito
«Cînd mă gîndeșc, strigă Tolstoî, la toate relele pe
cari le-am văzut și pe cari k-am îndurat, cari purced din rii, cugetătorii, tind din ce in ce mal mult ei o confunda
urile naționale, îmi zic câ amorul Patriei se întemecază cu Statul, adecă cu acea grămadă de legi contingente si
de convenții artificiale, cari se schimbă in fie-care veac
pe o marc și adîncâ minciună ».
sau la fie-care jumătate de veac, cari păstrează comun nu
Victor, Hugo, la rindu-I, profetizază :
mai caracterul de-a apăsa pururea pe cel slabi In folosul
«In veacul ce vine războiul ua fi mort, mort eșafodul, citor-va burtoși cari, in timpul nostru, nu sini de cit burtoși,
moartă ura, moartă frontiera : îear omul va trăi».
llind-că n’au macar circumstanța ușurătoare să fie nuri.
Ne mirăm că Jean Grave, care-ș! aduce aminte de Tohleu nu pledez asemenea cauză, leu citez pe oamenii mari
tol. nu vede in Patrie de cît o spoială menită să ascundă
cari s’au făcut avocațil Iei.
rgoirmurile
Statului burghez ? Ne mirăm cind scrie :
Apărăm noi Patriea cu tot dinadinsul, împotriva bănue«Ideea geniala a burgheziei fu de a pune îu locul au
lilor Gugetărel ? In loc de a prigoni pe scriitorii ce-o
critică, n’am lace oare mai bine a urmări pe bandiții cari toritate! dc drept divin, autoritatea nației».
o necinstesc ?
Înaintea lui Grave, un om pe care, după cit știu, încă
Oare Victor Ilugo, oare Tolstoî, oare Jean Grave, dacă nu l’a neliniștit nimeni pentru propaganda sa anarhistă,
modestiea acestuea lini ingădue să-1 numesc după niște onorabilul Yves Guyot, a emis considerațiea următoare:
atit de mari nume, oare aceștia-s, cari fac, in timpul de
«Credinți în Stat le o transformare a ideclreligioase*.
față, ca ideea de patrie să încerce cele mal serioase
Ge voițl ? Ideea religioasă se transformă o dată mal mult,
primejdii ?
și nu s’a isprăvit cu asta, Domnilor guvernanți.
Sub titlul: Cei Fără-Palric, elocventul mleu confrate,
Voi ați ucis pe bunul D-zeu, pentru a face râ-1 moște
D-nu deputat Viviani, scriea mal zilele trecute, un articol nească Statul. AI voștri ișl dau samă că v’ațl bătut joc de
foarte frumos. Iei denunța pe marii bandiți al Finanțai, Iei, și, la rindul lor, trimet Statul să se intilnească ca lu
cum se exprimă chiar Iei, cari-s pe cale de a scurge pe nile stinse.
pieața franceză cele 100 de milioane de rentă italiană, care
Acesta nu Ie de cit întâiul pas al evoluției necesare. Gu
nu s’au putut vinde nici la Roma, nici la Berlin... Bursa cit vor înainta mal mult, cu atil popoarele se vor deslipi
Ie ca acele paseri de pradă cari dezonorează, cari spurcă de Stat.
tot ce ating. Bursa a dezonorat proprietatea, dînsa mur
Ghamfort, prietenul lui Mirabeau, unul din soldațil Re
dărește și Patriea.
voluției franceze, scrie: «Fn fericit instinct pare că spune
leată cel Fără-Palrie. Cel Fară-Palrie, cari vor preface pe poporului: leu sint in războiu cu toți cel cari mă guver
cetățenii întregel lumi in Fâră-Pantalonl, în toată pu nează, cari năzuesc a mă guverna, chiar cu cel pe cari
terea cuvinlulul, pentru-că după cum merg lucrurile, iei i-am ales leu».
nu le vor mal lăsa, în curind. măcar nici o pereche de
Acelaș Ghamfort adaogă .-«Văzind banditismul oamenilor
pantaloni.
ajunși la putere, iești ispitit a privi societatea ca o pădure
Și D-nu Viviani adăoga rîndurile aceste, a căror răs plină de hoți, din cari cei mai primejdioși sint arcașii pitfi
pundere i-o las D-sale, dar pe cari am dreptul a le re să păzască pe ceilalți-',
produce drept document, fiind-că le-a hărăzit domeniului
Vă dațl samă efi arcașii, in cugetarea lui Ghamfort, sint
public:
jandarmii, orl-caro ar fi uniforma cu care garderoba na
<Guvernul nu pune nici un zăgaz. Ici prigonește pe țională i-arUi impopoțonat.
Thomas Paine, ilustrul convențional, autorul Drepturi
socialiști, lace sâ li? defăimați de presa-!, cuteaza a le
imputa ca nu iubesc țara. Dar ocrotește pe mizerabilii ce lor Omului, leară-șl un mare strămoș, Domnule avocat
despoae, exploatează, trădează Patriea. S’au votai legi in general, pentru-că, vedeți, leu nu citez de cit oameni că
potriva asociațiilor de făcători de rele. Cind nor fi aplicate ror nu li se poate nimic imputa: Convenționali, Girondini,
oare aceste legi ?
din Constituantă, Filosofi din veacul al XlX-lea. Vă las
leu nu pledez împotriva guvernului, că n’am nevoe. Nu in familie, și nu vă temeți, veți răminea me'reu in familie:
Thomas
Paine complectează cugetarea lui Ghamfort cum
pledez pentru socialiști, pentru că aceștia nu m’au însăr
urinează:
cinat a o face. Dar voiu spune D-luI avocat general: noi
«De cînd se ține minte, meșteșugul dc cîrmuitor pu
sintem solidari cu toții. Pentru-că, cu nume că prigoniți
Anarhiea, prigoniți Cugetarea umană. Astă-zl, urmăriți, ca rurea a fost monopolizat dc ccl mai ignoranți indivizi
anarhist, pe Grave: mine veți urmări pe socialiști, sub și mai canalii din omenire».
cuvint că sint in înrudire sau in megicșie cu Anarhiea :
Vedeți, n’a fost așteptat nici Elisee Redus, nici Jcan
polmine va veni rindul altor cugetători, cari nu-s nici so Grave, ca să spueasta Poporului. leată mal bine de o sută
cialiști, nici anarhiști, pe cari-I veți urmări inse fiind-că de ani de cind s’a început să i se spue asemenea lucru,
sint niște cugetător! liber!: pentru-că voi nu admitețl și leată mal bine de o sută de ani de cind i.se repetă.
cugetători liberi, voi, liheril-cugotătorl.
Poporul Ie încredințat despre asta, lei știe astă-zl că
•Sintețl in arhitar, și veți cădea in apăsare, pentru-că politicianil de orl-ce soiu, fie c’ar fi investmintațl cu alb,
arbitrarul nu-I o suprafață plană pe care să le oprești: cu negru sau cu roș, ii vor. cinta acelaș aghios și vor aarbitrarul Iesle un povirmș : nu te întorci din cale ci te dăoga un capitol nou la cartea acum atit de groasă a min
cobori și te cobori până la tiranie.
ciunilor omenirei.
Și pentru a complecta faimoasa voastră lege din 11 De
Poporul n.u mal vrea să aibă de-afuce cu-așa ce-va. le
cembre 1893, aștept o jurisprudență care să ne dce des sătul piînă-n gît și de politician!, orl-ce nume-ar purta,
pre făcătorul de’rele delinițiea următoare : «Trebuie să fie le sătul si de minciunile lor. Ceeu-ce urăște dineul mal
întemnițat ca făcător de rele orl-cine, care va cuteza să mult, le'pohlieu, această știință burgheză, născocită ca să
vugete că totul nu-I ceea-ce poate să fie mai bine in cea slujască drept mască parlamentarismului burghez.
Răul iesle că discreditul in caro cade Statul se răsfrîage
mai bună dintre republici».
vrind-nevrind asupra Armatei. Intr'adevăr, Armate, in
Atunci puteți să mă întemnițați și pe mine, la o laltă cu
timp de pace, apare ca un soiu de uriașă jandarmerie' in
ceilalți, Domnule avocat general^
Fără a imbrățoșa doctrina sau leoriea cul-va, ceca-ce slujba Stalului. Și cu cit Sfatul apare mâl apăsător, cu atil
întreține tual mult o ură mocnită în potriva armatei, unelte
*iu-î aici treaba mea, îmi ingăduesc să vă zic.
’
"Aparaț! proprietatea : cînd veți urmări înse p? marii apăsărilor lut.
Cuvintele, acestea nu-sale mele. Nu-* ale Iul Grave. Sini
^tndiți ai Finanțele... Apărați Patriea: cînd veți urmări
ale
unui
gingaș
poet,
ale
poetului
cu
Turnul
de
Fildeș, ale
inse caracatița cosmopolită ale câreî tentacule hidoase
Iul Alfred dc Vigny :
11
mclefteuză toate popoarele^ sugîndu-lc lot sîngele».
�126
REVISTA ideeI_____
«Armata modernă, dc îndată ce încetează de a fi în
rflxbo-u, ajunge un soiu de jandarmerie. lea se simte ca
rafinată de sine și nu știe nici ce face, mc! ce voește».
Vorba rușine alăturată de cuvîntul Armată, nu cunosc
nimic mai groaznic, mal sacrilegiu. Toate nesupunerile
nu-s oare cuprinse aici in germeni ?
.
VoițI să faceți să se dee cinci ani de pușcărie lui Grave,
fiind că, cartea I, dacă i ar ficelit-o soldațil, ar li putut osa-I
aducă a nu se mal pleca sub o disciplină indobitocitoare ' .
Urmări-vețI ore viitoarea ediție din Amintiri din tinereță a lui Renan, in care acesta povestește că n’ar fi pu
tut nici o dată să se supue disciplinei mihtăroșll, și
că, dacă ar fi fost s lit să fie soldat, ar fi dezerlat ?
Pasajul acesta. Ieste fără de asemănare mal primejdios,
vă încredințez, de cit acel pe care-1 veștejește actul vos
tru de acuzare. Pentru-că edițiea urmărită n’a putut sa
viziteze cazarma : știți că lea n’a vizitat de cit ziariști.
Pe cind, la cazarmă, cărți de-ale Iul Renan se găsesc une
ori. Și soldatul care va da de rîndurile citate, soldatul
căruia i se va fi dat opt zile de închisoare pe cari nu
le merita și care va fi neniulțămit de căpitanul său. sol
datul acesta va medita: «Uite, dar Renan Ie una din glo
riile omenirel. D-nu ministru a spus’o la inaugurarea ul
timului său bu-t. Dacă o glorie a omenirel nu s’ar fi putut
supune disciplinei și ar fi dezertat ca să scape de lea, de
ce n’aș imita gloriea aceasta și leu» ?
Silogismul Ieste din cele mal bine construite, și poate
prea bine 'produce propaganda prin fapt, pentru-că un
so 1 dat dezertează mal lesne decltsăvire baioneta in burta
căpitanului său.
A spus vre-o dată Grave, vre-unul soldat, să vîre baio
neta iu burta căpitanului său ? A spus, ceea-ce Iu adevărăt,
că sau a-I viri baioneta în burtă, sau a-f lipi o palmă, tot la
moarte va fi condamnat,după prevederile Codului militar, pe
care aproape in unanimitate îi găsim cam afară din cale.
S’o isprăvim inse, o dată pentru totdeauna, cu această
metodă nedreaptă, care constă în a izola două rîndurl,
dintr’o carto întreagă, în a infiițoșa ca lucrul cel mal în
semnat dintr’b operă, ceea ce nu-I dc cit concluzica Înfri
gurată a unul period înfocat.
Dacă voițl să găsiți o provocare la omor, a soldaților
armatei franceze, nu trebuie s’o căutațl în Jean Grave :
trebuie s’o căutațl mal departe, rnal sus. Ascultați pagina
aceasta. Victor Hugo se adresază Belgilor:
f Popoare... Nu ic dc cil un popor. Dacă Bonaparlc so
sește, dacă Bonaparte vă-ncalcă, tirind după sine,., această
armată,,., aceste regimente din cari a făcut niște hoarde,...
acești prelorieni,... acești ianiccri,... cari ar fi puiuț să fie
niște eroi și din cari a făcut niște bandiți: dacă sosește
la granițele voastre, puneți mina pe furci, pc bolovani, pe
coase, pe brăzdatele dc la pluguri, puneți inîna pc cuțite,
puneți mina pe carabine, pe puști: faceți ajta».
Aceste hoarde, acești ianiceri, acest! bandiți, sint armata
franceză...
Acum, vă întreb, dacă ura politică, ura de partid, a pu
tut, la un om mare, să meargă pănă acolo să strige strei
nului: ^Asasinează armata franceză», ce mirare ca indig
narea socială a unultinăr polemist să-I fi insuflat cite-va
rîndurl aprinse, cari-s cu lotul palide față de provocarea
cumplită Ieșită din gura marelui Victor Hugo.
Pc Victor Hugo l’aț! Iertat L’ațI dus la Pdnteon, si
ați făcut să fie adus acolea de-acel soldați al armatei
franceze pe cari odinioară acesta II tratase de hoarde si
do bandiți.
Și voițl să condamnați la cinci ani de închisoare pe Grave
pentru a salva onoare a ArmateI...O, logică a justiției voastre’.
Voițl să mal condamnați pe Grave la cinci ani de În
chisoare, pentru-că la sfirșitul unui capitol, in care de
scrie barbari ea unor anume patroni, cari abuzază de ma
șina omenească, cari au o lespede in locul inimel si în
locul mâruntaelor zimți, crede că, dacă martirii unei ne
rușinate exploatări ar ucide pe unul din patronii acestiea
poate că iecțiea ar sluji drept pildă celorlalți.
. Această indignare de cugetător, voi o taxați de apolo
gie. De ce nu urmăriți atuncca atitea alte indignări ? As
cultați aceste rîndurl, Domnule avocat general. Le împru
mut dintr’un ziar care nu-I ziarul Revolta : ie ziarul lui
de Goncourt.
La 13 lanuar 1871, acesta se miră Că populațiea moare
de foame și sta nesimțitoare, cind anume brutari, dintre
cari citează pe unul, oferă celor bogațl pine albă si cornuri, cind negustorii le procură uinat .și pasări. Mirarea
lui sațltă, se exasperează și stVigă in cele din urmă:
«Cind ceteam în ziarul lui Marat denunțările furioase
nle Oratorului Poporului, împotriva clasei băcanilor, eredcam că ic o tX-gerare de maniac. A-zî îmi dau Barna
că avea dreptate Marat. Dm partea mea n’aș vedea nici un
râu ca să se spinzure in galantarul dughenei lor vre-o doi-.
trei din acești zugrumătorl deghizați .. Poate ca, cite-va Qsasinalc cu chibzuință alese, tn timp dc revoluție, sint sin»
gurnl mijloc practic dc-a face ca urcarea prețurilor 5cy
rămic în cuvenitele margini.
leată provocare. leală apologie. Și cînd acelaș Gon
court, g'iidindu-se la toți acel irîntorl cari trăesc din
sudoarea poporului, strigă:
Ar fi o mare ușurare de toată dobitociea șic și (țe
toată tîmpeniea elegantă dacă o mașină infernală, într’o
frumoasă zi, ar ucide întreg Parisul ce face, de ia
patru la șase ceasuri, încunjurul lacului din pădurea
Boulognei».
Provoacă Iei ori ba la asasinftt ? Cind Ic dc Goncourt
D-voastră zlmbițl: ada-I literatură... Cind Ie dc Grave, vă
înfiorați : Ie anarhic.
Din partea mea vă voiu spune: nu știu ce Ie. Dar ceea
ce faceți d-voastră nu Ie justiție.
Halde, fiți sinceri, ridicați vălul. Nu-s nici excesele, nici
ațițările unei cugetări, pe cari le traduceți la curtea cu
juri: Ie cugetarea însă-șl.
Nu pentru-că Grave a scris niște cuvinte, chibzuite sau
criminale, V-11U
CnilllJhUC,
D-nu mVIVMV
avocat jjVUVMU
general HXVV
face a 44
li Jjudecat. Ci pentru-că uravu
Grave ua lunnuiui
formulat uo icunu
teorie științifică,
iru-Ccl
jmiipută, care-I Opusă
celei a D lui avocat general. Sau, dacă v< iți mal bine,
crima lui Grave constă chiar in exprimarea teoriei sale’.
Ceea-ce se voește a se întemnița nu Ie un om: i-o idee.
Se cero unui juriu modern, de-a osindî un sistem po
litic, precum s’ar fi cerut Parlamentului sau Sorbonel, in
veacul lui Ludovic al XlV-lca, să sa osîndească un tratat
asupra Iertarel păcatelor sau a prefaccrel pînel și vinului
in trupul și singele Domnului.
Nu vă place comparațiea mea ? O schimb:
Se cere unul juriu modern să osîndească un sistem, care
susține că Ie al viitorului, după cum s’ar fi cerut Parla
mentului sau Sorbonel să osîndească pe acel care, cu două
veacuri mal inainte, ar fi expus principiile societăței
moderne.
D-nu avocat general zice : Teoriea ce o acuz, dacă s’ar
îndeplini, ar desființa burgheziea,.. întocmai după cum sis
temul burghez, prin îndeplinirea I. făcu să dispară nobi
limea... De cite ori pui un lucru in locul altuea, Iești ne
voit să ridici pr cel dintăl pentru a pune pe cel'de-al doilea.
Vechiul Parlament fără indoeală ar fi condamnat prin
cipiile societățel moderne. Puteți întemnița oare princi
piile cari se dau drept cele ale societăței viitoare ?
leu vă zic : nu. De ce ? Pentru-că, vechiul Parlament,
condamnînd, ar fi rămas logic cu sine : acesta îerao putere
dc drept divin. Pe cînd, condamnînd, voi vă veți da vouă,
o desmințire : voi sintețl o putere de liber examen. Voi
sintețl fiii unei revoluții, cari s’a făcut tocmai pentru a
face cu neputință lucrul care se cere a se face acum.
Puteți să condamnați un om, puteți să condamnați o
crimă : dar o idee n’o pițtejl condamna. Ideea o puteți dis
cuta și combate, dacă Ie cu putință.
Fiți* pe pace, Domnilor jurați, și nu vă faceți cine știe
ce idee grozavă de ideea lui grave. Această idee nu-I ciu
perca otrăvită despro care vă vorbea D-nu avocat gene
ral, caro ar fi răsărit, fără rădăcină, într’o halhueală sfirșit de veac. Această idee nu Ie de Ieri, de a-zl lea Io
do două sute de ani. Grave, nu numai că n’a imbog. R
prin bombele sale rnartirologiul burghez, dar n’a imbog ții prin cartea-1 nici măcar repertoriul intelectual al ome
nire». Care lo oare ideea lui Grave ? lea se rezutneaz.
două propoziții :
1. Dacă omul Ie rău, vina i-a mecanismului b°c*iî
a
desființăm acest mecanism: omul va deveni bun. meca2. Pentru a preintimpina întoarcerea acelueaș
lotul a
nism social, trebuie să ajungem la înlăturarea
principiului de autoritate.
.
înlăturarea cu lotul a principialul de
instituțiilor, a puterilor c&l reprezintă : feat*
A
fe’_
ținta anarhiei științifice, caro urmărește ,r|"cP . • ar_
ricircl obștești prin desființarea concurenței ., i
moniea intereselor.
Nu discut. Nu combat: expun.
cetiți descrierea schiAsta-I nou ? LuațI po Rabelaîs Ș*
tulul de Tholerna.
REVISTA IDEE?
.1
J
Muzeul i
Literatorii:
Hoirttne |______ 417
Nici un guvern, nici o conatrîngere, individualismul
Șl* Grigorie
^iceea, nemuritorul cugetător din vea
înlocuind pretutindeni colectivitatea. De-asupra pork-i,
-lea : Grigorie de Niceea a fost canonizat, rlnduit
ca'principiu, ca lege unica : Fă ce vrei, cu alte cuvinte: cul al
J?,
8
,
V>
Iei
a
fost
citat de Revolta : sub acest dublu
Fu ce trebuie, fiind-că, să zicem, omul devenind bun
titlu Iei nu trebuie să fie simpatic de loc D-luI avocatgevoința lut se confunda mai departe cu datorica.
neral: n'are aface, voiu împrumuta dela dineul cite-va cu
Deschideți po Voltaira: eroul Iul, Candid, vizitează vinte : SI. Grigorig*~de Niceea a scris aceste rîndurl :iAcel
Eldorado, Raiul visat de spiritul filosofului. Ce-va ca și care va numi hoție sau paricid nedreapta născocire a in
schitul do Thelema: nici legi, nici constrlngerl.- armonie teresului, nu va fi tocmai departe de adevăr. De alt-felin oft
pretntiudonea, fericire
cu vafl face stăpin pe bunul alin ca, sărind peste ziduri sau
sCandid ceru ea vadă Curtea dc Justiție, Parlamentul. ucigînd trecătorii, ori-câ veți dobindi celca-ce nu-i al vostru
I se spuse că așa ce-va nu îera și că nu se pleda nici cu ajutorul necruțător al împrumutului, tot una-i...
Dacfi i s’ar fi făcut lut Sf. Grigorie profețîea: < Va veni
o dată. Dinsul voi să știe dacă se aflau închisori: i se
o zi cind ceea-ce tu tratezi drept hoție șl asasinat va a' apuse ca nu».
,|unge
legea lurnel, și clnd un avocat general va da in ju
Proudhon, in timpurile moderne, precizază idealul acesta
il rîpește din țara visurilor și-1 fixază in cea a ideilor decată la Curtea cu juri pe scriitorii cari-țl împărtășesc
părerea. întreaga societatea se va întemeea pe camătă, pe
pozitive.
uzură. Se va zidi un templu care se va numi Bursă. Acest
Deschideți Enciclopcdiea generală de Ranc la cuvîntul
Anarhie. Ranc amintește mal întâi teoriea formulată de templu va înlocui catedralele tale, după cum catedralele
au
înlocuit templul iul Venus și Jupiter. Slujitorii acestui
Gondorcet, cuiu urmează:
nou templu se vor numi Levy, Arton, Reinach, Hugo
tCcl dintăl termen din seriea guvernamentala fiind Oberndoerfier. Aceștia vor escroca tot aurul care Ie va asi
absolutismul, termenul final, fatal, Ic anarhica-.
gura a tot puterniciea. Iei vor cumpăra tot ce se poate
Proudhon se exprimă:
cumpăra, .și chiar unele lucruri ce nu se pot. Icar vanele
< Anarhica, leală forma dc care ne apropiem po fie-carc revolte in potriva cumplitei lor slăpînirl nu vor sluji de
cit
să facă și rnal vădită spălmintăloarea-I soliditate, tărie...»
zi, și pe care o obiclnuințli înrădăcinată a mințci ne face
s’o privim drept culmea ncorinduclcl fi ca expreeiea Dacă s’ar fi profetizat lui Sf. Grigorie asemenea lucru,
•SI. Grigorie, care credea in D-zeu, ar fi împreunat minele
haosului».
și-ar fi zis: «Ferește-ne Doamne, de asemenea boala morală*.
Ranc aproblnd aceste două propoziții, la rindul său
Boala și-a tăcut cursul. Din cind in cind, ca să-și afirme
afirmă:
păcătosul Iei virus, face să izbucnească unele Panamale,
«Țintii Revoluției ic insă-șî suprimarea autorităței, cu aceste accidente terțiare ale unul corp social care se des
alte cuvinte a slăpînirel».
compune, se prăbușește. Și zilnic crește buba care nu
La rindul său, Ranc, dă asupra anarhiei delințica peste mult ne va umplea pe loțL
următoare t
Nu vă grăbiți să ziceți: asta-I o boală morală. Bună ori
rea, asta-I Cugetarea umană. Nu întemnițați Cugeturea :
«înlăturarea autorilâțel in cele trei înfâțoșeri aleTef :
pururea
scapă. Nu căutațl a ucide Cugetarea: pururea
politică, socială, religioasa : contopirea guvernului, stăinviează.
plnirei, în organismul natural*.
Vedeți. lea a fost splnzurată in toate furcile, țintuită la
Și adaogă rîndurile acestea pe cari Ic supun meditărel toți stilpil de infamie: Cugetarea a d’aurit toaie’spinzurătuturor.
torile cu razele sale, a poleit toți stilpil de infamie cu
Pentru trinton, pentru exploatatori, pentru privile
strălucirea nimbului său.
giat!, pentru cheluitort, orl-ce idee dc dreptate ie o idee
A fost decapitată, arsă, torturată, crucificată. Iu niște
de neorînducalâ, orf-ce ridicare în contra priveligiilor incinte foarte asemănătoare cu-a voastră, niște magistrali,
ieste o manifestare anarhica. Numai gîndul de-a scăpa InvestmintațI cu aceea-șl purpură și imbonetați ca și D-nu
dc exploatare Ieste un gînd criminal. Trîntorh, privcli- avocat general, cugetarea a fost doborităsub acelea-sl ful
giaț:i, vreau să. bencbctueaBca îa pace.».
gera sociale, in fraze zdrobitoare, înginate cu acelea-șl in
tonații de voace, ritmate cu acelea-șl legănări de gesturi,
Dinsul conchide:
în mijlocul evoluțiilor, revoluțiilor, cataclisme
«Libertate și ordine sint doi termeni corespunzători, cari penlru-că
lor, cînd totul se preface și cind totul se năruește, nes
sc contopesc într’un al treilea termen, mai general, acel
trămutata
justiție
omenească, această veclnică biruitoare
de anarhie, după cum a definit-o Proudhon, cu alte cu de Ieri, care ie pururea
biruita do mine, păstrează acela?
vinte în înlăturarea radicală a principiului de autoritate». gest și aceea-șl înfățoșară.
leată teoriea. le o boală morală, strigă D-nu avocat ge
Pentru Cugetare, camera de oprealâ le sala de așteptare
neral... Cind o idee nouă se ivește în lume, nu vă grăbiți a Panteonului. Și magistrațif nu pot pleca fără să se lo
a striga : Ie o boală morală.
vească do staluea uneea din jertfele lor.
Foarte adesea, cu așa numitele boule morale Ie ca și cu
S’a crezut că se va înăbuși Cugetarea : Cugctarca-1
științele numite oculte... Ce-I o știință ocultă? le o știință strălucitoare.
necunoscută De îndată ce știința necunoscută ajunge ști
In lic-care zi, la răscruci, pe p.ețele publice, al de
ință cunoscută, iea încetează de-a fi ocultă pentru a ajunge Etiennc Dolet, încununați de nemuritoare, zimbesc zorilor
oficială.
dimineței cari salută deșteptarea Parisului.
Odinioară chimica noastră se chlema Alchimic, și se ar
Lăsațl Cugetarea să-șl facă drumul. Domnilor, n’o îm
deau alchimiștii. Astâ-zl Alchimica a ajuns chimic, și se piedicați. Ce sin tețl voi, pentru u-I stăvili calea? Cugetarea...
decorează chiinișlil.
lea-1 universul Pe cind voi ou «înteți de cit niște atome,
Cu Sociologica Ie ca și cu țoale științele.
Dați-vă samă că, ori-ce i sar face, insulte-o ciuo-va
Orl-ce idee care nu-I consacrată, vulgarizată, căzută in ori salute o, Cugetarea cămine Cugetare, Cugetarea care
puzderie* opiniilor noastre curente, orl-ce idee care nc-a- judecă și caro crede, care nădăjduoște și care vîsază, un
tinge obiceiurile, educațiea, ni se pare ce-va grozav. O tra vis primejdios poate-că, care nu se ya îndeplini poale,
tăm cu foarle maro ușurință drept boală morală, .și nu dar Iu sfirșil un vis sacru, pentru simplul cuvint că-I vis.
stăm, do loc la cumpene a răspunde celui cc ne-o expune :
Fii al unei societăți isvoriki din revoltele visului, lăsațl
«Iești un smintit».
să videze în voea-I crierul omenirel.
Dacă s’ar 11 zis unul vechiu senator roman : «Robiea-I
Apărați-vă, dar nu persecutați. Aeestu-1 cel din urmă
o rușine, trebuie desființată robiea», vechiul senator ro strigăt al mleu, Domnilor. Vi-1 îndrept din adîncul piep
man ar 11 răspuns: «Să se desfiiinleze robicn ? Te.ștI un tului mlou, cu toată vigoarea credinței și tincrețel mole :
anarhist. Robiea .. Dar nsla-I lemelica orl-cărel societăți. Nu Jurați, din timpul de față, nu fiii prigonitori...
există societate fără robie...» Și, cu mina pe Digest, vechiul
Emile de Saint-Auban,
senator ar fi apărat robiea, întocmai cum apără astă-zl D-nu
avocat general capitalul, cu mina pe Cod.
Anunțăm cu o deo.ehilă plăcere lucrarea D-luî Const.
Nici una din instituțiile apărate aski-zl de călră D-nu
V. Jiuțureanu: Curente Pedagogice... Lucrare scrisă cu
avocat general nu-I să nu fi fost vestejită sau înfierată odi
multă independență și in care sint puși la contribuție și
nioară ca o boală morală.
Dacă cine-va ar fi prezis unuea din vechime societatea acel scriitori și pedagogi cari s au ocupat de chcstica edu
cației, dar asupra cărora manualele obicinuite de peda
din vrista de mijloc, ar fi răspuns : «Iești un bolnav».
Dacă cine-va ar ii prezis unui feudal societatea modernă, gogie nu s’au oprit... O lucrare care merită neapărat
cercetată, pentru edificare și pentru lauda autorului leiar fi răspuns: «Iești un bolnav».
�REVISTA IDEEl
REVISTA IDggl___
TRECUT ȘI VIITOR
Al patrulea vis al Verei Pavlovna
Din romanul lui Cernfșevsky, „CE-I DE FĂCUT'1
Intr’aceea Vera visă un vis. Visă că din depăr
tare par’că venea un glas.' Și-i părea atît de cu
noscut. Glasul se tot apropiea și se schimba în
• vorbe lămurite :
Cît de frumos strălace firea,
Cum seînteează soarele,
Cum rîde cîmpul...
Vera și vede totul aeveo... Iea vedecîmpul galbăn : Spicele se mișca în valuri strălucitoare. Vede
o grădină cu mii și mii de flori. In jurul Iei un
lanț de bălării. Dar, peste bălării, se arată ver
deața unei păduri bătrîne. Și se aude freamăt de
frunze. Din grădină so răspîndesc mirezme îmbă
tătoare. Printre crăcile de arbori zbor păsărele.
Și mii de ciripiri se'nalță spreceriuri, amestecate
cu mirosul de flori... lear dincolo de grădină și
dincolo de cîmp, peste pădurea întinerită, alte
‘ clmpil de aur, alte livezi, până în munții depăr
tați, acoperiți de codri și poleiți de soare. lear ici
și colea, de-asupra crestelor de munți, nori lumi
noși, nori de argint, nori purpurii, rasfrîng o
lumină cerească la orizont. Soarele se arată in
strălucirea-i de aur. Firea se’nveselește, piepturile
se umplu de lumină și de căldură, de cînturi și
aromă, de iubire și fericire mare. Și din împre_ jurimi, se revarsă răsunetul de cînturi de veselie,
de dragoste și bunătate...
O, pămînt, O, soare, O, fericire, O, bucurie,
O, iubire, O, iubire, frumoasă ca aurul,
’ Mîndră ca norii diminețel, cari plutesc de-asupra
munților...
— Așa-i că slnt frumoasă?... Zice o strălucită
aretare. Dar nici tu, nici nimenea din voi nu mă
cunoașteți încă în toata frumuseța. Privește cum
a fost, cum ie și cum va fi. Ascultă și privește:
In pahare spumegă vinul purpuriu:
Ochii oaspeților strălucesc veseli...
La poalele munților, unde sllrșește crîngul, se
înalță un mîndru palat.
— Hai intr’acolo... II zise, Verei, aretarea.
Pornesc, într’un avînt.
Un ospăț strălucit,Vinul spumegă prin pahare,
ochii oaspeților strălucesc*, zgomot* și șoapte, și
rî®ete,
tainice stringeil de° mină,’și’năbușite
Afrodita n’are nici o haină pe Iea. Atlta-I de
frumoasă, în cît închinătorii iei nu vreau să fie
îmbrăcată. Minnnatele-I forme nu trebuie ascunse
ochilor lor aprinși...
— Iea* spune femeei, cc-I aproape ca și iea dc
frumoasă și care-i arde tămîc pe altar: «Fii izvor
de plăcere pentru bărbat, lei ie stăplnul tău. Căci
tu nu trăiești pentru tine, ci pentru iei trăiești».
In ochii ici lucește numai aprinderea plăcerilor
trupești. Privirea i’ei ie mîndră. Mîndriea i-i zu
grăvi tă-n față.* Dar se mîndrește cu frumuseța-i
fizică.. Ce vieața trebuea să ducă femeea pe vremea
domniei acestei împărătesc? Bărbatul ișl Închidea
soțiea-n haremuri, să nu o vadă nimenea altul,
afară dc sine, stăpînul. Numai iei să se hră
nească de frumuseța iei, a iei, unelta lui. Femeea
nu iera liberă. Inlr’adevăr, au fost și unele femei
cc se ziceau că-s libere. Inse și iele își vindeau
frumuseța și libertatea... împărăteasa asta iera pe
jumătate roabă. Și unde nu-i libertate deplină,
acolo nu-I noroc. Acolo nu-s nici ieu. .
., zise minunata frumusoță. Lumea aceasta
— Nu, zise
idnică de mine Pe așa vreme leu nu ieram
nu-Ilume.
vrea-Lpe
Atuncea femeea Iera roabă. Și unde nu-i
pe
egalitate, acolo nu sînt leu. Impărătessa acestor
locuri Iera Astarte. Privește-o...
So arată o femee* mîndră. La brațe și la picioare
li strălucesc brățări de aur. La glt îl strălucește
o salbă grea de mărgean și de mărgăritar. Părul
i i stropit cu mirezme. Pe față i _so cetește pa.
tima sau pofta sexuala. lear în cătare i-i scrisă
nătlngiea...
— «Supune-te stăpînuluî’ tău. Și îndulcește-!' leneviea, cînd iei se odihnește după războae. Tu
iești datoare să-l iubești, căci iei te-a cumpărat.
De nu, iei are dreptul să te omoare».,. Zice
Astarte, celei cc zace la picioarele iei în țărnă...
Tu vezi că nu-s acolea, zise frumoasa, Verei.
— Un cînt, un cînt... S ande murmurînd. Fără
x u.wu.
______
_
cintare nu Ie veselie
deplină.
de-o-nflăcărare
“ma're~Fruntea
Firea-i'șidcsiăînueste
tainele
, Poletul se ridică.
gîndul i-s luminate
Iei, isforiea II descopere înțelesul. Si‘vieața de
mii de ani se desfășoară in șiruri clare în cînturile lui.
’
j
i “ «
«
r
clte unT 1 Poclulul răsună... Icoanele trec una
Corturi de nomazi. In jurul lor pasc oi, cai si
cămile. Mal încolo o pădure de măslini și smo
chini. Ni, mai departe, la marginea orizontului,
spre Miaza-Noapte, un îndoit lanț dc munți Inalli.
Vîrfunle munților, albite do zăpadă. lear coastele
sînt acoperite dc cedri. Dar de cît cedrii, mai
frumoși se vad păstorii: femeile, și mai frumoase
de cît frumoșii palmieri. Vieața tuturora ie fâră
grija, mijește întro piroteală de frăgezime, de
drag Acolea oamenii n’au altă treabă de cît să
se iubească. Ișl petrec zilele, uua după alta, numai
în desmierdan și în cîntece de iubire...
2
Din nou răsună aprinsele cuvinte ale poetului'.
Si se arată altă icoană...
O cetate. In zare, spre Miază-Noapte și Apus,
munți. Spre Răsărit și Miază-zi se întinde azurul
mărci. Cetate mîndră. Pe dinafară casele nu se
arată nicî mari, nici prea frumoase. Dar cît dc
minunate temple. Și, maieu samă, colea pe culme,
uude_se duce pe scara cea uriașă și strălucit de
frumoasă. Tot dealu l presărat cu monumente, cu
temple. Din iele chiar numai unul ar fi în stare
să facă frumuseța și slava ori-cărel capitale mari.
Prin temple mii de statui. Și pretutindeni, în
cetate, sint presărate statui de astea. Din lele
numai una, și ar ajunge să facă fala celui mai
mare muzeu din lume. Și cit ie de frumos noro
dul, care se plimbă pe piețe, pe uliți. Uri-ce
fecior, ori'-ce fecioară și ori ce tînără femee, pot
să slujască drept un model pentru statue. Harnic,
vioii! și vesel, așa-i aici aici norodul, a cărui în
treagă vieața ie veselă, luminoasă. Dar chiar și
casele, pe dinafară simple, sînt prea frumoase
înăuntru. Cum știe lumea să trăească. Ai putea
îndrăgi cel mai mic lucru, din case și din jur. Și
țoală lumea asta slăvită, trăește numai să iubească
și să slujască frumuseța... Izgonitul se întoarce-n
cetate. Toți știu că se întoarce să fie despot. Și,
ieată, nici o mină nu se ridică împotrivă-!'. De
ce ? In carul in care vine, alăturea de iei,' stă o
femee do-o frumusețe răpitoare. Iea îl arată noro
dului, pe care-1 roagă să-l primească, zicînd că-1
ocrotește Iea. leară norodul, închiuîndu-se in fața
dă
’"i Pisistrate, ibovnicului
fvumnsețel, dă domniea lui
iei... La tribunal. Judecătorii sînt toți albiți de
bătrînelă. Mulțimea poate să se înflăcăreze, iei
înse nu cunosc aprinderea. Areopagul se fălește
cn nemiloasa-i asprime și cu dreptatea-i fără de
samăn- Chîar zînele 5* zeiî vin să-și încredințeze
®oarta ,în mîna hotărîrilor lui. Dar, ieată ca, in
tnbuna!ului trebuie să se înfățoșeze femeea pe
care toți o socot vinovată de cele mai lngrozitoare
crime. Iea a pierdut Atena, Iea trebuie să moara.
Fie-care dintre judecători, o hotărîse asta în gîndul
dintre
asta
iu
v înaintea
lQa
intea judecători,
lor
apareo hotărîse
Aspasia,
vinovata,*
lui. Si
lor apare
Aspasia, vinovata
l'î și
‘“jj
toți îi cad în genunchi, și-i zic: tu nu poți fi
osîndită,
tu...frumusețe!? Nu-i
Nu-iiești
oareprea
asta frumoasă
împărățiea
oare împărățiea iubitei?.. întreabă, minuuîndu-se,
vera. Nu, zise luminata frumuseța. Ieu nu ieram
pe-atuncea. Oamenii se închinau femeei, dar nu
o recunoșteau de egală. I se închinau numai
ca Ia un izvor de plăcere. încă nu prețueau intr insa* vre-o demnitate omenească, Pe
nu mă găsești acolo unde femeea nu-i socotita
om. împărăteasa acelei vremi Ic Afrodita... Uite,
pnveșteo...
'i
'
,
,
129
4
—- Impărătcscle astea nu șamani cu mine. Și
Iu cămal domnesc. Dar, rlnd, pe rlnd, domufea lor
se surpă. Cu nașterea uneea, începe căderea îm
părăției celeilalte, leu m'am născut atuncea, cînd
începu să cadă împărățiea celei din urma din iele,
lear de cînd ni am născut ieu, împărățiea lor a
început să cadă și mal iute, și pentru totdeauna.
Și leu le voiu înlocui pe toate. Vor dispărea cu
totul, și numui ieu voiu rămânea, ca să tronez
peste întreaga lume. Dar trebueau nenpărat ca să
domnească iele mai înaintea mea. Fără împărățiea
lor, a mea iera cu neputința... La început “oamenii
ierau ca dobitoacele. Iei încetară să fie dobitoace,
de cînd bărbații nu început să prețuească In femee
frumuseța. Inse femeea, ca trup, Ieste mai slabă
de cît bărbatul, bărbilu-i mai zdravăn, mal tare.
Pe așa yreme totul se hotărăște prin putere. Băr
batul își însușește femeea și începe să-l prețaească frumuseța. Dînsa ajunge avutul lui, uu felin
de marfa... Asta-i împărățiea Astarte!.., Gind băr
batul ajunge ce-va moi luminat, începe și mai
3
mult să prețueascâ frumuseța femeei și chiar să
leară-și răsună cuvintele poetului. Priveliște i i se-nchine. Iea înse tot în întunerec zace. Inse schimbă.
tr’lnsa numai frumuseța-i de samă. Nn știe să
O arena, în fața unui castel feudal. In jurul
gîndească de cît după ce aude de la bărbat, Dînsnl
11 spune că numai iei ie om, lear Iea se socotește
arenei un amfiteatru. In arenă se plimbă cavaleri.
De-asupva lor, în balconul castelului, stă o fe ca uu lucru prețios, proprietatea lui. lea nu se
socotește
om.. împărățiea Afroditci... Dar leală
cioară mîndră. Iu mîuă-i fllfle o naframă. Cine
va birui, acela va dobîndi odorul, și învoit va fi. că începe să se deștepte în femee conștiința de
omeniea iei. Ge dezgust, ce scirbă trebuea s’o cu
ca să-i sătule mina... Cavalerii se luptă pe vieața
și pe moarte. Biruitorul Ie Togenburg. Și lui prindă, clnd începu să-i încolțască ia minte ideea
de demuitatea-I omenească. Iacă nu mai fusese
fecioara-i zice: «Te iubesc, ca pc-uu frate, cavalere. Nu cere altă dragoste din partea mea. Inima privită ca om. Bărbatul nu voise s’o socotească
nu mi se aprinde cind te apropii, nu-mi bate clnd ca tovarășă, ci ca o roaba. Și lea-i spusese : nu
te depărtezi»... «Soarta mi-i hotărltă», răspunde vreu să-ți fiu lovurășă. Pornirea călră dînsa, înse,
cavalerul. Și o pornește spre Palestina. In toată silește pe bărbat s’o roage și chiir să sâ sme
lumea creștină se duce faima vitejiilor lui. Dar rească îu fuța-I. Uitlnd că uu o prețuea ca pc-uu
iei nu poate să trăiască fără să vadă pe zlna ce-l om, încape s’o iubească, să i fie dragă neatinsa,
fermecase. Și se întoarce. Nu o putuse uita în neprihânita-î feciorie. Dar cit i-asemă rugi, cît
războae... «Degeaba bați Ia poartă, ca vaiere. se apropie de dînsa numai o dată, îe vai de
Dlnsa-i la mînăslire»... I se răspunde de la ca iea, sărmana, li cade iear în mină. Și mina asta
stel. Atuncea iei se duce aproape de lăcașul cel ic mai vînjoasa ca mina Di. lear se prefa'ce-n
sflnt. Ișî face o colibă, prin ferestruea cărei să roabă, disprețuită, amar ds iea... Ie trista împă
poată s’o privească, fără să fie privit de iea, cînd răție a Ciistitâțci... Dar veacurile se înșiră unul
și-a deschide ochiul chiliei. întreaga vieața și-o după altul. Și soră-mea mai mare, pe care, Vera,
va petrece așteptlnd, doar s’o ivi, iea, Ia ferea tu o cunoști, începe să aibă iurîurire asupra lumei.
stră, frumoasă, luminată, ca uu soare. Nu-i altă Iea ființă-n totdeauna, trăita înaintea tuturor, și
se născu o data cu omul dintâi. Pururea a lucrat
vieața, pentru dinsul, de cit să-șî vadă zlna su
fletului. Nu fu o altă vieața pană ce în sfîrșit se fără preget. Și munca i-a fost grea. Izblnda Ici
stinse. Chiar cînd suflarea-! pieri, Iei sta mereu tîrzie. Dar a lucrat, tot a lucrat, și i-a sporit izla ferestruea colibei lui, c’un singur glod încre bînda. Bărbatul începe să se facă mai chibzuit,
femeea tot mai mult să se privească om, deopo
menit în minte: «Voiu mai vedea-o oare» ?...
— Aice leară nu-s îeu... Zice strălucitoarea feu- trivă cu bărbatul. Și veni vremea dc mă născu!
museță. Iei o iubea, cît nu o stăpînisc încă. Dar și ieu. Dar asta nude mult. Știi cine fu cel dintâi
de îndată ce i-ar fi fost soție, s’ar fi schimbat în care simți că m'am născut și caro zvoni peste
supusă : trebuea să-i tremure înainte. Ar fi in- tot? Rousscau. Vorbește de mine în «Noua Echis’o singură, și ar fi încetat s’o iubească... A- loiza». Din cartea asta, oamenii, pentru îotăea-șî
tuncea, bărbatul mergea la vînat, la războae, ben- dată, au auzit de mine. Și, de atunci încoace, îm
părățiea mea tot crește, crește mereu. De-*o*cam
chetuea cu cine voca, își necinstea supusele,
leară soțiea-i dragă, femeea lui, Dra lăsată în pă datâ nu împărațesc peste mu!ți. Dar împărățiea
răsire, închisă și desprețuita. Atuncea, cum a- mi se lățește iute. Nu-I greu de prevăzut ziua cjud
jungea bărbatul să stăpîncasc-o femee, i se curma voiu împărați peste întreaga lume. Și numai aiubirea. Nu, pe atuncea leu nu ieram. Impără- tunci vor simți oamenii, pe d pliu, cit de fru
teasa acelei vremi se numea Castitatea...Pnveșle-o... moasă sint. A-zi, chiar acel cari îmi recunosc stăt Castitatea se arată modesta, gingașă, strălu pînirea, nu pot îu totul sa so supună voinței mele.
cită : mai strălucită de cît Astarte, chiar și dc Sint încă înconjurați de o mulțime de pcoțivniei.
cit Afrodita. Dar gînditoare, mâhnită, plină de- Mulțimea asta i-ar sfașiea și le ar învenina în
apaar. In fața iei oamenii cad. in genunchi. Lumea treaga vieața, dacă dlnșiî ar ști și ar îndeplini
voința mea întreagă. Și doar leu vreu fericirea
li dă coroane de trandafiri.
„
— Dar, ieată ce ziee dînsa: «Trist îmi ie su- tuturor, ieu nu vreu nici o jertfa. Și chiar și spun
netul până la moarte. Inima mi-i rînită. Vă în celor ce mă cunosc: S5 nu faceți nimica ce v'ur
aduce cazac. Acum, nflițl numai întru atlta vo
tristați și voi. Sîntem nefericiți. Pămintu-i valea
PUngerei»... Nu, nu. Ieu nu ieram pc-atuncca... ința mea, cit o puteți afla iară să vă pvieinuească
vre-o vătămare...
1 zice, Verei, sublima frumuseța,
�____ ;
REVISTA IDEEl
130
______ .
și Afrodita. Și am acelaș cult de puritate, precum
avea și Castitatea. Dar totul în mine Ie mal deplin,
mal mult și mii puternic. Nu-I cum Iera la Iele,
Ceea-ce avea Castitatea, Ir mine se unește cu ce
avea Astarte și Afrodita. Și fiind-că totul In mine
se îmbină cu alte puteri, ile-care putere în parte
ajunge mai puternică, ajunge mal bună. Dar mult
mal multă putere și strălucire dau toate astea
unei însușiri nouă, proprie mie, pe care n’ail a_
vul’o nici una din împărătesele cari au fogt raniînaintea mea. Și însușirea asta nouă’, prin caro
mă deosebesc de iele mal mult, Ieste egalitațon
desăvîrșită a celor ce se iubesc : slnt relațiile ega
litare între ibovnici, ca Intre niște oameni. Și
această însușire au izvorit multe, foarte frumoase
lucruri, la cari unii nici visaza macar... Cînd băr
batul recunoaște că femeea îl Ie egală, atunci se
leapădă de ideea că dîusi i-I proprietate. Atunci
femeea 11 iubește, cum o iubește și bărbatul. Atunci îl iubește numai că vrea să-l iubească. Iear
dacă nu, iei nare nici un drept asupra-I, cum nici
iea n’are asupra lui. De aceea numai cu mine-î
libertatea. Egalitatea și libertatea fac însușirea
mea, ce se găsea și la celaleltc împărătesc, să iea
o față nouă. Iea se arată în cea mal înaltă stră
lucire. In fața Iei nu însemnează nimica ceea ce
cunoscură împărăteselc pan Ia venirea mea. Pănă
la mine nu se știu deplina îndestulare a tuturor
pornirilor. Căci, fără libera pornire a celor doi
iubiți, nici unul dintre dlnșiî nu poate să simtă
îndestulare deplină. Pan la venirea mea nu se
știea ce-I îndestularea deplină. Pentru că frumu
seți nu se vădea din libera pornire. Din contem
plarea iei nu putea naște acea cerească îndestu
lare. Și fără libera pornire, și îndestularea și avintul rămîn întunecate, față de îndestularea și
de avlntul pa care-1 simt ieu. Curățiea moa Iernai
carată de cit aceea a Castităței, care vorbește nu
mai de curățiea trupului, leu sînt curată și la
inimă. Și ieu slut liberă, de aceea în mine nu-i
tT v'„.rnitya “ 6ă. 0 re<!rn“oa?7 Veraî d.r?p‘ nici
nk“minciună,
minăin"5,“nk-I
nief prefăcătorie.
prefăcătorie, Nici o dată nu
voiu rosti• o vorbă,
ca Vera chiar îi văzuse fața și-I auzise glasul ?
’ . - fără s'o simt. Și nici voiii da
— Da, zise iear împărăteasa. Voeai sâ mă cu sărut lipsit de simpatie. Dar însușirea mea cea
noști. M’ai cunoscut. Vocal să-mi știi numele. Dar noua, care dă atlta strălucire la tot ce se găsea
stră
njam alt nume de cit al ființei In fața cărei m’a- în celelalte Împărătesc, îmi dă, prin sine, o strărat. Și numele ce-1 port ie numele ființei. Văzu-și lucire mai înaltă de cit ori-ce. Stâpîuu-i stingherit
cine feram. Nimic nu-i mai pre sus de om. nimic in fața slugel și sluga 1 stingherită în fața unui
maî înalt de cît femeea. Slut ceea cc iubește și stăpîn. Omul ie liber numai lingă cei deopotrivă
cu iei. leată de ce, pănă la mine, nici chiar băr
care ic iubita...
Intrjadevăr, Vera văzuse că însă-și iea iera, că batul nu cunoștea deplin fericirea iubirel. Ceea
lnsă-și^ iea iera zeiță. Fața împărătesei fusese ce simțea iei nu-i vrednic să se chîeme fericire.
fața iei, leită fu ța iei. Trăsături departe de-a fi Iera numai o beție de-o clipă Și femeea, cît iera
desăvlrșite, și de cit cari mai frumoase se văd ori- de vrednică de pltns pănă la mine. Pan la venirea
cînd. Dac, fața asta, luminată de strălucirea lei, mea, dînsa iera o ființa supusă și robită, trăita
iera^mal frumoasă de clț toate idealurile lăsate pururea n frică. Pănă la mine, iea prea puțin în
noua de cătră sculptorii antichităței și de cătiă țelegea ce i dragostea. Căci unde-i frică nu poate
marii pictori al marelui veac al Renaștere!. Da, să aibă loc iubire... Intr’un cuvînt, vrei să-ți spun
însâ-șl iea Iera, numai că luminată dc razele iu cine sini ? Să știi că-s Echitatea, și-s soră cu
birel. Icra chiar iea, dc cît care mai frumoase Ști'nta... Fără echitate, chiar îndestularea trupească
slut sute-a Pelersburg. Dar, cu toata săraca-i fru- și admirarea frumusețe!, sînt lucruri anevoioase
mușeță, Icra mult mai superbă de cît Afrodita de și triste, murdare. Fără echitate inima nu poate
ia Luvru, mai strălucită de cît toate frumusețele fi curată. Și curățiea trupului ie numai vorba.
Din egalitate s’a născut In mine acea libertate,
cunoscute până acum.
~
te yezi iu oglindă ușa cum iești, fără fără do care ieu nu pot ființa... In sfîrșib l1-81*1
mine. Iu mine le vezi ast-feliii precum te vede spus ce poli spuno și tu Ia alții: ceoa ce sînt.
acel ce te iubește. Pentru dînsul leu mă-ntrupez' De-o cam dală împărățiea mea Ie mică. Și trebuie
V1.1-016, ^CIltru d’-nsul ori-ee ideal se întunecă în să ml ocrotesc oamenii miei de clevetirea celor
ce nu mă știu. Și încă nu pot spune tuturor în
fața ta. Așa-I ?
treaga mea voința. Numai atunci voiu spune-o,
— Așazie, o așa... Răspunde Vera,
cînd împărățiea mea se va întinde peste întreaga
6
lume. Cînd toți oamenii vor li frumoși l\JruP’
— Acum mă cunoști dară. Mai află și că, icu... curați la inimă, numai atuncea mă voiu arata 1
eu am acelaș simț de îndestulare pe care 11 avea toată strălucirea mea. Dar ție soarta îți 15
și Astarte. Dînsa Ic născătoarea tuturor Impără- norocoasă. Pe tine nu te voiii tulbura, nu-țl v .
leselor ce-au urmat-o. Și mă îmbât și ieu cînd vătăma întru nimica, dacă ți-oi spune cum am sa
contemplcz în mine frumuseță, precum se îmbăta
— Dar, leu, așa-î că pot să-ți cunosc vrerșa.
deplin?... întreabă Vera.
.
DrfV poți. Slarea ta Ie foarte fericita. Tu poți
să faci ce-țl place. Și dacâ-I afla întreaga mea vo
ință, atunci ai să vezi că n’are să-ți ceară nimic
vătămător. Tu n’al să dorești și n ai pă ai nevoe
de dorit ce-va, pentru care or avea sa te căz
nească acel ce nu mă știu. Tu Icsți acuma destul
de mulțumită de starea în care te afli. La nimic alta,
lanimenl altul, de cît la dragul tău, nu te gîndeșli
și nu te vei glndi. Pot să mă arăt ție pe deplin.
— Dar, cum te chleamă ? Mi-al spus^ numele
împărăteselor de mal înainte și mumele tău nu.
•— J Vrei să-mi cunoști numele? Privește-ma,
m’ascullă...
5
— Îmi cunoști glasul? Văzulu-m’ai la față?
Da, încă nu-I văzuse fața, nu i-o descoperise
încă. Inse cum ii părea c'o vede ? ~De-un an în
treg vorbea cu iea, o privea, se sărutau amîudouă.
Și, de la o vreme, foarte adesea o vedea. Văzuse
foarte des strălucitoarea frumuseță. Frumuseță nu
s'ascuudea de Iea, precum nu s’ascundea nici iea
de frumuseță. I s’arăta mereu.
— Nu, nu te-am văzut și fața nu ți-am deslușit-o încă... Ii dete respuns, Vera. Pururea mi
te-ai arătat împresurată de strălucire și ochi-mi
nu putură să te vadă. Am văzut numai că iești
cea mai frumoasă din toate. Și glasul ți-I aud,
dar numai simt că-I mal fermecător.^
— leată, privește. Pentru tine voiii micșora, o
clipă, strălucirea nimbului mieu. Și voiii lăsa
glasul să-ml vibreze, fără să farmece, cum far‘ mecă-n de obște. O clipă, voiii înceta să fiu îm
părăteasă pentru tine... Iei, așa-I că m'ai văzut,
că m'ai auzit, bine ? Așa-i că m’ai recunoscut ? Acum
ajunge. lear slnt împărăteasă. Și de acum în veci...
Și iear se împresură de toată strălucirea
splendoare! sale. Și glasu-i iear răsună nespus de
dulce. Dar, oare, încetase ca să mai fie impara-
I
REVISTA IDEEÎ
fiu In viitor, clnd nu puțini, ca acuma, ci, toți
vor fi vrednici să mă cunoască de-m păcătoasa lor.
Numai ție îți voiii spune taina viitorului mlcu.
Jură că vei tăcea, că ai să mă asculți.
13!
să înlocuească lemnul și poale chiar și pieatra.
Dar cită bogăție. Pretutindeni aluminiu și alu
miniu. Toate locurile goale dintre ferestre slnt
umplute cu oglinzi uriașe, iear pe podele slnt În
tinse chilimuri scumpe. Iu sala asta jumătate din
pardosalâ ie goală, și se vede că ie din aluminiu.
Și pretutindeni pomi înfloriți și flori din Miază-zi.
Par'că ar fi o grădina de learaâ, întreaga casă...
Dar cine trăoște acolea, In casa asta mal strălu
cită de cit ori-ce palat?...
— Aicea trăcsc mulțl, o foarte mulțl. II vom
vedea pe toți
Se urcară In balconul etajului de sus al gale
8
Cum nu observase pănă acuma, Vera. In
— O, dragostea meaa, cunosc acum întreaga la riilor.
toate clmpiile de prin împrejurimi se tot arată
voință. Cunoscî acum <că se va-ndeplini. Cum se grupe, grupe de oameni : peste tot locul, femei,
va îndeplini înse, cum vor trăi atunci oamenii?... bărbați, bâtrlnl și tineri, și mari și mici. Mai
întreabă pe frumuseță, Vera.
mulțl la număr se vad cei linerl. Bâtrtnil mal
— Singură nu ți-oi putea spune ceea-ce mai puțini, bătrlnele și mai puține. Copiii sîot maî
dorești sâ afli. Aice Ie nevoe de ajutorul surorei mulțl de cit bătrînil, dar, totu și, nu prea mulți.
mele celei mal mari, a acelei care de multă vreme Mai mult de jumătate din copil slnt acasă. Iei
ți-I cunoscuta ție. Dînsa mi-1 și stupină și-mi Io Îngrijesc de treabă. Pentru-că aproape toată gosși sluga. Ieu pot să fiu numai ce iea mă face. Iear podâriea casei o. fac Iei singuri. Și lor le place
iea lucrează pentru mine... Soră, vină-mlîn ajutor. mult. Privighetori asupra lor au doar niște bâȘi de-o dată se arată sora surorilor împărătesei trlne. Moșnegii și babele nu slnt în număr mare.
și logodnica logoduicilor iei.
Acolea oamenii imbâtrlnesc tlrziu. Vieața acolea
— Buna ziua, soră... Ii zise Echităței. Și tu a- le sănătoasă și liniștită. Ceea-ce păstrează tinecolea, soră... Ii zice Iea și Verei. Voeșli să vezi reța vie. Toți lucrătorii do pe clmp înglnă cinturi
cum vor trăi oamenii, cîud împărăteasa, sora pline de farmec.
mea, va împărați peste tot? Privește...
— Dar ce lucrează oare oamenii la clmp? în
Se arată o clădire uriașă, cum nu se văd acuma treabă Vera. A, s’au apucai de săceriș. Și cit ds
dc cît în cele mal mari capitale. Sau nici se văd spornic li-i lucrul. In toate li ajută mașinele.
acuma. Clădirea se află între livezi și clmpii, Uite-te. Și seceră și leagă snopii. M.așinelc-1 și
între grădini și lunci.
poartă... Iear unii numai merg în sus și-n jos și
— Clmpiile astea sînl ca și clmpiile noastre. clrmuese mașinăriea. Și ce frumos își au orlnNumai mai dese și mai dese, îmbie.lșugate și mal duilă munca. Ziua îe călduroasă, soarele arde.
îmbielșugate. Oare acolea-i gcîu?... Întreabă, cu Dar cc le pasă lor ? Peste partea dc clmp unde
uimire, Vera. Cine a mai văzut asemenea boabe ? lucrează, iei și-au întins o pînză mare, care le dă
Numai în grădinile, artificiale pot a-zi să crească o umbră răcoroasă. Și cînd își schimbă locul,
niște spice cu așa boabe... Livezile astea sînt ca schimbă cu iei și pînza. Vecinie umblă ast-feliu,
și ale noastre. Inse pe Iele sînt atîtea flori, cum cu pînza după iei. Și ce frumos mai ciulă, Tot
numai rar se pot vedea la noi. Gradinele slnt cînluri pe cari nu le cunosc, lacă-tă Inse și-nn
pline cu pomi de portocale și de lămli, de caise ciut cunoscut:
și de curmale. Și cresc așa sub ceriul liber ? A,
da, sînt împrejmuiți în jur. Și so descopăr numai Ah, vom trăi ca niște bel. Toții oamenii ne slnt
prieteni,
vara. Da, asta-I o seră ce se deschide cînd soarele
ie cald... Pădurile slnt ca și ale noastre: iaca Și inima ce-țl va dori, vel doblndi prin oameni...
Dar lucru se sflrșește și toți se-ndreaptă In spre
stejar și brad, ulmul și teiul. Da, pădurile sînt
ca și a-zi. Numai se vede că-s îngrijite cu mult clădire.
— Să coboriin în sală, și să vedem cum vor
mai bine. Nu-i nici un lemn uscat ori putred în
iele... Dară clădirea asta de ce-i ast-loliii? Ce minca... li zise Vcrei, sora mai mare.
Sala Ie prinsă acuma, pe jumătate, de mese-nfeliu de arhitectura le? A-zinu se vede așa ce-va.
Totu-i aicea numai de fier și sticlă. Dar nu-i nu cărcate. Și c$ dc-a mese.
— Ciți au să mlnlnce aice, întreabă Vera. Vor
mai atit. Acesta-i numai acoperișul, numai împrej
muirea pe dinafară. înăuntru ie adevărata și fi vre-o mic, ori și mai mulți ?
— Nici nu slut toți clți au să mînîace. Cine
uriașa clădire. Ie numai coperila cu împrejmuirea
asta de fontă și cristal, ce face-n juru-i, la toate voeșle, mînîncă deosebit, acasă. Totul co vezi, ie
etajele, largi galerii. Ce ușoară-I clădirea pe di pregătit de bătrîne, de bătrînl și copii: de cei ce
năuntru. Ce spațiu mic între ferestre. Și ferestrele n’au ieșit la cîmp. Să gătească mlncarc, să facă
sînt înalte și largi: ajung păn la tavan. Păreții treaba în casă, să curețe odăile, ie lucru de nimic
dc pieatra, ai clădirel, par câ ar fi un șir de stllpi pentru iei... Zise tot cca mai mare din surori. Și
scluptuțl, sau numai niște ușori la terestre. Dar munca asta trebuie s’o facâ acel ce nu mai pol
ce felin de pardoselă ie asta ? Din c®“s, făcute, sau nu pot încă să facă altă treabă.
— Dar ce- lacîmuri împărătești pe mese. Totu-i
ușile și cercevelele ferestrelor ? Argint să fie oare,
ori platină să fie? Uite-te. întreg naunlrul ie tot din aluminiu și din cristal. In mijlocul largilor
așa. Lemnul aice ie raritate și ie întrebuințat nu mese, slnt vase pline cu fiori. Farfuriile cu minmai ca varietate. Dar atuncea din cc-s făcute mo carc-s pe mese. Și toii, și lucrători și bucătari,
stau la o lallă* Inse cine are să slujască la
bilele, din ce-i făcută pardosala, și celelalte?...^
— Cearcă să miști scaunul ăsta, zise împără masă?... întreabă Vera.
— Cînd? înainte de mîncare? Nui nevoe de
teasa mai mare.
— Uito-te, mobila asta ie de metal. Și-i mai nici o slujbă. Slnt numai vre-o ciuci-șasa feluri
ușoară do cît a noastră do nuc. Dar co metal ie de bucate. Și mincarca ce trebuie să se mlnlnce
ăsta? A, știu acuma. Sușa, drăguțul mieu, mi-a caldă, ie pusă unde nu se răcește. Vezi unde-s aRrătat o bucată. Icra foarte ușoară. Sașa mi-a spus șezate castroanele celea ? Sint niște ochiuri făeuc.ă» mal de vreme ori m»I tîrziu, aluminiul are te-n masă. Dedesupt ie apă clocotită. Și aburii țin
�132
REVISTA IDEEI
încălzite vasele... Răspunde iear sora mai marc.
Tu trăiești bine. Mlncarea buuă’țl place. Ți se
înfîmplă' des sa ai o masa ca asta ? De cile ori
pe an? Aicea, Inse, asta-i mlncarea obicinuita.
Și, cui li place și mai nli-feliu, își îea mincare
șl mai bună. Numai, arc o socoteală aparte. Iear
cine mînîncă ce se gătește pentru toți', nu are
altă socoteală. Totul ie întocmit așa : tot ce ie
pus deavalma, se înlrcbuințază fără nici o soco
teală deosebită.
— Inse aicea sîntem la noi? O avo aicea-î pămînlul nostru ? Am auzit un ciut cunoscut. Apoi
aud vorbind rusește.
— Vezi rîul cela ? Ie rial Oki Oamenii ceia-s
de-at noștri. Căci ruseă-s și leu... Răspunde acuma
sora mai mică.
— Și tu oi făcut toate?
— Totul re tăcut pentru mine. leu am insuflat
b toate astea. leu am inspirat îmbunătățirea acestor
lucruri și acestor unelte. Dar toate le-a făcu* sora
mai mare. Dlnsa ie lucrătoare, leu sînt numai
admiratoare.
— Și tot așa are s’â trăiească întreaga lume?
— Întreaga lume... Răspunde sora
mare.
Pentru toți oamenii are să fie Primăvară și Vară,
și bucurie in pururea. Inse tu u’ai văzut de cît
sfîrșitul unei jumătăți de zi de lucru. Mai avem
de văzut începutul și vremea de sară. Dar ăsta
peste două luni.
9
Florile s’au ofelit, franzele-s veștejite. Au început
sâ cadă de pe ramuri. Priveliștea a început să se
desfășoare mai tristă.
— le trist cu sâ țî aruuci privirea în jur. Și nu
bucuros și-ar petrece cine-va vieața aice... Făcu
sora mai mică. Și îea voesc ast-feliii.
— Șalele-s goale. Și pe cîmpiî și prin grădini
ieară-și nu-î nimeni. Zice acuma sora mul mare.
Asta. am orîn.duii’o îeu, pe placul surorel mele, îm
părăteasa.
— Intr’adcvăr, palatul ie pustiu ?... întreabă Vera.
— 0, da, Intr-adevăr. Aicea-i frig și umed. Și de
ce să irăească lumea în asemenea loc. Din două
mii de inși, cTțî locucau acolca, au rămas acuma
numai vre-o 20—3o de originali. Acestora li s’a
părut că ar fi o varietate plăcută, sa-și petreacă
aice, în singurătate, o toamnă de Miazî-Noapte. In
curlnd, cînd va începe să se întemeieze le.p.rna, vor
mai începe să mai vie, gcupc-g ’upc, și alți' admi
ratori aî plimbărilor de iearuă.
— Dar unde-s oamenii cari trăcau aicea ?
— Unde să fie? Slut pretutindeni: unde ie soare
și frumos, zice împărăteasa mar mire Vara, cînd
’le frumos acolca șt-1 treabă multă, vin mulți și
(eliuriți oaspeți diu Miuzl-zl .. Noi am fost într’o
casă In care Întreaga grupă Iera alcătuită din ruși
dc-ii noștri. Alai sini îusc și alte case, anume
. pentru oaspeți'. In iele poposesc oameni de diferite
neamuri, și fie-care își iea sălașul ce-I place, le
drept câ vara vin acolea mulțime de oaspeți, mul
țime de ajutoare la muncă. Inse. In schimb, pe
dală ce vin cele șapte-opt luni rele ale anului,
cei de aicea se duc și iei, ca Oi.sp?ți, unde le place,
spre Mîazl-z'. Dar chiar părnîntul ăsta are, la
Mia'ză-zi, un loc anume, unde cei mai mulți din
locuitorii dr-aici s& duc- ca sf-și petreacă iearna.
Și locul ăsta se chîeama «llusiea Nouă».
— Nu-i acel loc und-tfî Odcsa și ICerson ?
— Aeolo-i Nona Rusie din vremea tu. Acum
privește unde ie astă Nouă Rusie...
Munți acoperi ți cn grâ lini Intre munți, ici colea,
vui mici, șesiirl întinse...
— Munții âșliea, ierau mai înainte slîncl goale...
Acum
acoperiți
Zice împărăteasa mai m 're. -/
---- slut ......
.... :,T
cu un strat gros de pămînt. Pe dlnșll cresc acuma
păduri cu arbori înalțl. La poalele lor, prin locuri
umede, cresc întregi codri de pomi de nQfen
luară pe coaste se înalță smochinii și palmierii”
Viile se amestecă cu plantările de trestie de zahar”.
Prin livezi îngălbenește griul. Dar mal mult se
samănă în lele orez.
— Ce țară-i asta.?... întreabă Vera.
— Să ne urcăm mal sus și al să-1 vezi hotarele.
In depărtare, spre Miază-Noapte-Răsărit, se
varsă două rîuri, cari se împreună drept despre
Răsărit de locul din care privește Vera. Spre
Miază-zi, lucește golful întins și lat. Și tot spre
Miază-zi se întinde o parte mare de pămînt. Alt
golf îi ieste hotarul despre Apus, lear intre golful
de la Apus și marea ce azurește între Apus și
Miază-Noapte îe altă limbă de pămînt.
— Sîntem în mijlocul pustiei, zise, uimită, Vera.
— Intr’adcvăr, acum sîntem în mijlocul pustiei
de altă-dată. Dar, precum vezi, acuma, toată în
tinderea asta, dintre golfuri și dintre rîuri, Ie
prefăcută în cel mul roditor pămînt, precum fusese
odinioară și precum pare că ie și a-zi limba ceea
de lingă golf și mare. De locul ăsta ziceau în
vremea veche, că : «în i'el curge lapte și miere».
Nu sîntem tocmai departe de hotarul do Miază-zi
al pârței cultivate. Partea de sus a peninsulei a
rămas tot un pustiu neroditor, precum iera și
altă-data. Dar, în tot anul, rușii împing mai de
parte, tot mai departe, spre Miază-Noapte, hota
rele pustiei. Alții lucrează în alto țări. Si pentru
toți și pentru toate, pămînt ie de ajuns. Și pentru
toți și pentru toate îe loc de muncă. Incepînd dc
la îmbucătura rlurilor,'.din Miază-Noapte-Răsărit,
toată întinderea asta, până la jumătatea penin
sulei, tot înverzește și înflorește. Aici, ca și la
Miază-Noapte, pceste tot locul, se înalță niște clă
diri uriașe, la intervale de cîte patru kilometri,
clădiri ce. samănă cu niște nenumărate și gi
gantice pioanc, cari ar sta drepte pe o imensă
masă de șah... Hai să ne coborîm în una, 11 zise,
Verei, sora mai mare.
O casă uriașă, cu niște mari coloane.
— Coloanele astea sînt făcute anuino din alu
miniu... Zise sora mai mare... Căci îe prea cald
aicea, și albul se înfiorbîntă de soare mai puțin.
Ce-i drept, aluminiul ie mai scump de cît fierul.
Inse, în schimb, lace o slujbă mai prețioasă. Dar
îea privește ce au mai născocit aicea. Până la o
mare depărtare, în jurul palatului de cristal, sînt
așezate rînduri întregi de stllpi, subțiri și foarte
nalți. De dînșiî ie legată, pe dc-asupra, o pînza,
albă, groasă, lată, de vre-o două mii de metri.
Pînza asta ie pururea stropită cu apă. Vezi, din
fie-care coloană se ridică, de-asupra pînzei, o mică
țevișoară. Asta împrăștie In jurul iei o ploae.
De aceea ie atît de răcoare acolea. Și, precum
vezi, oamenii schimbă temperatura după voe.
— Dar, dacă cui-va i-ar plăcea soarele cald,
cum ie prin partea locului ? Atuncca ?
— Tu vezi mai colo, la loe deschis, sînt o ruilj
țime de cerdacuri, de chioșcuri. Fie-care poate sa
trăiească precum îi place. Și leu la asta năzuesc și
tot la asta îndemn pe oameni : la traiul după plac.
— Sînt și orașe dar, pentru unii ce le-ar p
— Nu-s tocmai multi ca că dorească de 01 v
Orașc-s mai puține de cit mai înainte. Acuma
rămas oraȘe numai pe lingă porturile mai m< •
Ude slujesc numai ca centru do cOinunlcîB*Le’maț
schimb al roadelor. Dar orașele astea sin
întinseși m&i mărețe de cit acele vechi. <Ja
se duc în iele numai do plăcere, numai ca '
late. Și cei mai mulți din locuitorii lor, netnecta
sînt fnlocuiți de alții. Stau In iele numai ca .
lucreze, cll-va.
niîVlSTA IDEEI
— Dar dacă cine-va ar vrea bă trăească ne
contenit în oraș ? Poale să stoe orl-clt ar vrea.
— Dar negreșit că da. Cui i-ar păsa dacă ar fi
unii să vree să trăească cum se trâește acuma la
Petersburg, ori la Paris, ori Londra ? Fie-care ie
liber să-și ducă vieața precum îi place. Numai, cea
mai' mare parte, aproape 99 la sută, trăesc astfeliii precum ți-ăm arătat cu soră-mea mai mică.
Ast-feliii le vine lor mai bine, și ast-feliii li-i mai'
drag... Să mergem înse n palat. S'a cam întunecat
și-i vremea sâ-1 vedem.
— Nu, mai întâi voesc să știu cum s’au făcut
astea toate.
— Ce?
— Aceea, că pustiea neroditoare s’a prefăcut
acuma în cîmpul cel mai rodnic, unde petrece
lumea două treimi din an.
— Cum s’a tăcut? Ce-1 de neînțeles aicea? Doar
nu s'a făcut în unul sau chiar în zece ani. încetul
cu încetul am tot împins leu lucrul. Oamenii au
născocit mașini puternice, cu cari au adus pămînt
de pe malurile rîurilor și au carat nisip chiar de
la țărmul mărei. Pe urmă au iacutcanale.au săpat
vaduri, au sămănat verdeață, și atmosfera s’a pre
făcut mai umedă. Au înaintat pas cu pas, și-n fie
care au s'au tot mutat cu cîte-va sute sau mii de
metri spre Miază-zi sau Miază-Noapte, precum se
mută și acum. Au prins la minte oamenii și au
început să se folosască de marea cîtime de puteri,
pe care, mai înainte, o cheltueau zadarnic. Nu de
geaba lucrez și-I tot Învăț mereu. Le fuse greu
oamenilor până sâ înțeleagă ce li-i mai de folos.
Mai Înainte vreme, oamenii ierau niște sălbateci :
și necioplițî, și cruzi, și fâră judecată. Dar i-am
civilizat. Și, pe dată ce au început să se lumineze,
n’a fost de loc vre-o greutate să facă ce iera și de
folos și de nevoe. Tu știi că îeu nu cer nimica
peste putință. Tu Insu-ți făcu-și pentru mine, cite
ce-va. Simți-și vre-o greutate ?
— A nu. De loc.
— Se înțelege că nu. Adă-ți aminte dc arlelieriul
tău de croitorie. Oare aveai mai multe mijloace,
de cite aveau alții ?
— N’aveam de loc mai multe.
— Și, totu-și, ,vezi, lucrătoarele tale stăteau dc
zece ori maî bine, de două-zeci de ori aveau mai
multe bucurii, de o sută de ori belele mal puține
de cîte aveau alții. Tu singură ai dovedit, că și
pe vremea ta .oamenii puteau trăi mai fericiți. Ie
de ajuns ca omul să fie numai cu chibzuință, să
știe să-și orînducască vieața, sa-și poată între
buința mijloacele mai cu folos pentru sine.
— Așa-I. O știu și leu.
— Dar hal Înăuntru. Să vedem cum trăesc
oamenii de cînd au început să priceapă, cee-ce
tu ai priceput de mult.
10
Intrară și văzură o sală uriașă și strălucită. Ve
seliea îera la culme. Pentru că soarele apusese de
trei ceasuri și se făcuse vremea cea mal bună de
desfătat.
— Ce orbitoare lumină le răspîndită-n sală. De
unde vine oare?... întreabă Vera. Nicăer’I nu se
văd nici lămpi nici candelabre. Acum înțeleg. Uite-te.
Tavanul salei Ieste făcut din sticlă mată. Prin iei
pătrunde o lumină albă, lucitoare, dulce. Da, asta-I
lumină electrică. Or fi ca Ia o mie de oameni adu
nați în sală. Dar pot fi și de trei ori mai mulți
și tot pot să încapă în voe.
— Intr’adevăr că și mai mulți încap,.. zice sora
mai mică, împărăteasa1 cea strălucită. Cinci vin și
oaspeți sala sc umple.
, -i;n
— Ie bal acuma oare? Ori sc adună așa in fie
care sară ?
— Se înțejege că așa.,
— Pe vremea noastră, o petrecere ca asta s’ar
fi crezut un bal împărătesc. Atit ie de bogată îmbră
cămintea femeilor. Da, ie vădit pe deplin că alte
vremuri sînt. Se vede și după croeala îmbrăcămintei.
Ie drept ca sini cile-va femei și cu haine ca ale
noastre. Dar se. vede că s'au îmbrăcat numai ca
varietate, așa in glumă. Uite, alte femei sînt îm
brăcate în haine felurite, croite in tot chipul. Inse
aice se poartă mal mult haine de cele ce purtau
grecii din vremea strâlucirel Atenei. Și cit de
ușoare și cit de slobode sînt hainele astea, leafă
ca și bărbații poartă haine de astea, și largi și
lungi: niște mantii ce n’au U mijloc nici o curmă
tură. Se vede ca astea sînt hainele de casă. Și cît
de simple-s și de frumoase. Cit de ușor și de drăgă
laș arată iele formele, cum măresc Iele gîngășica
mișcărilor... Și, lean ascultă ce muzică dumnezeească. Orchestra ie alcătuită din peste* o sută de
artiști și artiste. Și ce cor.
— Da, în vremea voastră în toată Europa n’au
fost nici zece glasuri de potrivă Pricina îe vieața.
care aice ie foarte sănătoasă și plăcută. De aice
vine că piepturile sînt sănătoase și glasurile mai
pline de farmecă. Zice luminata împărăteasă.
—: Dar oamenii din orchestră și cel din cor se
schimbă mereu Unii se duc să joace, și dintre
jucători vin să le tee locul Așa petrec oare in fie
care sară ?... întreabă Vera.
— In fie-care sară petrec așa. In fie-care sară
joacă Văzut-aî vre-o dată atâta vlagă iir veselie ?
— Și cum să n'aibă vlagă in veselica lor, o vlagă
de care noi nici nu aveam idee. Ici au lucrat .în
treaga dimineață, t ine n'a lucrat îndestul, nu și a
pregătit nervii să simtă desăvârșirea veseliei. Aici
chiar veseliea oamenilor mai simpli le mult mal
bucuroasă și mult mai vie de cit lera a noastră.
Mijloacele de veselie ale oamenilor noștri simpli
Ierau cu mult mai slabe, și mai sărace. Aice, inse,
mijloacele astea sini mai bogate, de cit la cei mai
bogați oameni din vremea noastră. Și apoi, veseliea
oamenilor noștri simpli Iera întunecată și de amin
tirea lipsei, ă suferinței, a tot felul de necazuri :
iera întunecată și de presimțirea câ nici pe viitor
nu-i va găsi vre-uii bine. Așa-că, doar numai cite
o clipă de-șl mal uitau de lipsuri și de nevoi. Șț
oare lipsa ori nevoca poate ii uitata cum-va cu
totul ? Oare năsipul nu se împrăștie in toată pustiea? Duhoarea mlaștmelor nu molipsește oare și
ochiul de pămînt, cel cu văzdhul mai curat, ce se
găsește intre pustiu și mlaștini ? Acolca inse nu-s
amintiri trecute, și mal cu samă triste. Nici frica
de nevoe și de necazuri nn4. Acolea oamenii știu
numai de munca liberă, de vicaț 1 fericită, de Line
si de bucurie. Și tot la asta sc'așteaptă. Dar ce
asemănare. Apoi mal ic .și alta: nervii muncito
rilor’ noștri ierau numai tari. Ierau in stare sa su
fere o veselie'mare. Dar ierau grosolani și greu de
ațițat. Aice tuse nervii sînt și tari, ca ai lucrăto
rilor noștri, și dezvoltați si mult mal lesne de ațițat.
Aicea oamenii pururea sini gata să sc veselească
și pururea iei sînt de veselie setos! O sete care
ne lipsea. lua nu sc dobîndește de cit din sănătate
deplină și muncă nelipsită. Și, ceea ce-I urni de
sniiui, aice, setea asta sc unește cu toate tincți-le
�,-!t
I
134
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
PROPAGANDA PRIN FAPT
simțurilor. Oamenii de aicea au toată dezvoltarea
morală, și dezvoltarea trupească a celor mai pu
ternici din muncitorii noș ri. De aice se vede ca
Cerberii ulegalismululs, sinceri oft prcfăcuți, Ua S(J
mulțumirea și pornirea le ie mal vie, mai largă și
se agile din nou. Propaganda prin fapt a fost pil,
mal’ delicată de cît.Iera a noastră. Fericiți oameni...
rnrea un cal dc bătae pentru vajnicii apărători .și prie- '
Nu, în vremea noastră, oamenii nu știeau ce-i vetoni ai muncitorilor... Mimai, apim aceștiayor trebui
să-și măsoare cuvintele mal mult și cred că i>a trebui
seliea adevărată. N’aveau nici vieața, nici lumea
să
le fie putină jenă că n’au făcut-o dc mai dc nuiU
ce le trebuea. Numai niște oameni ca aceștia pot
pentru-că explicațiile ce urmează, cari-ar fi trebnd
să se veselească pe deplin, să guste tot farmecul
chip celor mai documentați să le atragă luarea aminte’
îndestulare!. Cum le înflorește sănătatea și pu
dacă dc sine nu i-a ajutat capul, datează nu mai
puțin de treizeci și alifia dc ani... Clarificarea lucru
terea. Cît sînt de frumoși și plini de gingășie. Și ■
lui se înțelege că nu poate să fie de cit bine venită
cită vlagă arată înfățoșarea lor. Cu toți sînt feri
Pentru a se ajunge la clarificarea aceasta, de. alt
ciți, și sînt frumoase și frumoși, deavalma. Căci
minteri, apar in coloanele noastre păreri ce se pot
traiul' li-1 prielnic : ie traiul muncel slobode, Ie
socoti ca extreme.
1
traiul fericirel. Fericiți, fericiți oameni... Lumea seP. M.
veselesțe zgomotos în nesfîrșila sală. Dar unde-î
jumătate ? Pare că-i mai puțină...
De o bucată de vreme, în federație» Jurasiană
— Ie lumea pretutindeni Parte-î la teatru. Acolea se vorbește de-un lucru al cărui nume macar Ie
unii sînt actori și alții muzicanți. lear alții pri nou: propaganda prin fapt. Poate că nu Ie fără
vitori. Fie-care face ce-i place. Unii s au împrăș folos de a spune despre asta ce-va, macar pentru
tiat prin auditorii, prin muzee și prin biblioteci, acei din cetitorii noștri cari au fost înșelați asupra
lear alții se plimbă prin grădini. Unii stau prin însemnătățel manifestațiilor de la Maica Domnului
odăi: ori să se odihnească in singurătate, ori stau din Kazan, din Benevento și Berna Lămuririle ce
lingă copii. Inse mai mult, mai mult de cit toate, avem să le dăm ni se par cu atît mai folositoare,
unii s’au dus... Dar ’asta-i taina mea. Văzu-șl cum cu cît ființază aproape de noi niște partide ale căror
ardeau buzele-n sală, cum abureau ochii. Văzu-și șefi, pentru-că aceste partide' au șefi, odinioară
pe unii că intrau, pc alții i-ai văzut ieșind. Acel socialiști, ne mal fiind acuma de cît cu numele, nu
cari leșau, îl îndemnam să intre prin odăi. In fie-carc vreu să lămurească nimic din răscoalele populare. Și
îeu ani ci te un altar. Tainele mele mi-s ingropate-n au luat hotărîrei nu numai de a înăbuși pe ceîe
Iele. Bogatele chilimuri și grelele perdele, cari ce proprii lor prieteni, biruiți de mizerie, ar putea
atîrnă pe la uși, zugrumă ori-ce zgomot. Aicea-! să le-ncerce, ci chiar de a rîde, de a-și bate jo.c
liniște, acolea-i taină... Pe cei ce se-ntorceau, ii de cele pe cari le apără acei oameni cari nu s’au
aduceam din împărăție» tainelor mele, în ușurică schimbat, cari cred că poporul știe în privința asta
veselie. Acolea împărățesc pe deplin... leu proslă mai mult de cît ori-cine, ce se cuvine să facă, și
vesc aicea. Aicea totul Ie pentru mine. Munca slu pe care-1 urmează cu credință chiar în încercările
jește să pregătească, pentru mine, frăgezimea sim sale cele mai neînsemnate în aparență.
țire! și a putere!. Veseliea pregătește oamenii pentru
Ni-I dat să indurăm astă-zi priveliștea dezgus
mine. lear odihna ie cu putință numai după mine. tătoare, aî căror martori fură, în Franța, părinții .
Aice leu îs ținta vieței, ion sînt întreaga vieață... noștri, pe vremea lui Blanqui și Barbes, ai căror
U
martori am fost și noi, în timpul celor din urmă
— In soră-mea, împărăteasa, se cuprinde cea ani ai imperiului, pe cînd trăea Flourens. Radi
mal înaltă fericire a vieței... Zice sora mai mică. calii' francezi, cari voeau din toată inima să fie
O vezi și tu, aice fie-care i-atît de fericit, pre cit deputați ai republice!, dar cari ierau foarte puțin
11 rabdă* firea. Aice toți trăesc, cum. Ie mal bine geloși de a muri pentru Iea, înfierau încercările di
pentru fie-care. Pentru toți și pentru fie-care, li răscoale ale lui Barbes, ale lui Blanqui, rideau de
bertate deplină, libertate desăvîrșită... Dar, ce ți-am < baricadele de carton > ale lui Flourens, de-acele
descoperit acuma, nu se va îndeplini pe pămînt, «nebunii» pe cari aveau cel puțin obrazul a le numi
așa cum aî văzut, nici in curind, nici pe deplin. «vitejeștii». Cu toate astea, mulțumită acestor răs
S’or stinge multe generații pănă se va îndeplini coale și zguduire! ce au produs-o iele, ideea republi
ceea-ce al presimțit tu. Inse nici tocmai multe cană a pătruns în masele franceze. Mulțumită lor s a
n’au să se stingă. Inrîurirea mea înaintează tot mal întemeeat republica, și-aceia-și radicali au ajuns să-și
iute și tot mai iute, din an în an. Totu-șî, tu nu împartă plăcinta, O dovadă Ie că-n mansardă și
vel întră în deplina împărăție a surorel mele. Dar, în bordee, portretele lui Barbes și Flourens. se
cel puțin, tu ai văzut’o, tu cunoști viitorul. Ie stră văd, pe cind cele ale republicanilor izbindtlori
lucit, Ie fără samăn de strălucit. Propovăducște nu se găsesc aproape nici o dată: ceea-ce nu doîncaltea, tuturora, ce va să fie. Vestește lume! că vedește de loc că poporul arii izbindit cu ace» i >
viitorul îe sublim, Iubiți-1, tindoți spre dînsul, în fie zis în treacăt.
.
depliniți în prezent cîte ce-va din Iul. pre cit ie cu
Tot asa, astă-zi, socialiștii revoluționari, ca ?
putință. Și, vieața voastră va fi cu atît mal stră prin răscoale, al căror sfirșit îl prevăd toarte i lucită, mal bună, cu atit mal bogată în bucurii și pede, să miște conșt ința populară. Ceea-ce
;
raulțămiri, cu cit veți ști să punct! într’însa mal Socialiștii oportunist! înfierează aceste^ lăsco
multe lucruri din viitor. Năzuit! cătră dînsul, lu îe! rîd de iele, îșî’bat de Iele joc, le îeu m crați pentru iei. apropiați-vă de dînsul mereu. Adu raghioz, spre marea bucurie a burgheziei big. «
ceți, in prezent, cît veți putea mal mult din viitor... de iele în spărieți. Și asta tocmai în BmP” .
7/i Romtneșlc, dc P. Mușolu.
cei ce au luat parte la astea sînt porniți in bibeu.,
sint aduși In fața tribunalelor și umi se PreS_ •
CE-l DE FĂCUT se procură de la REVISTĂÎDEEl pentru
închisoarea pc vieață Radicalii francezi ,
4
italieni dau lecții' de pudoare acestor specimene do
socialiști.
Să lăsăm inse mustrăre! lor de cuget pe socialiștii
oportuirști, și să vedem ce noimă au cele ce s’au
petrecut la Kazan, Benevento și Borna Oameni!
cari au luat parte la mișcările ce au avut loc acolea,
nădâjdueau să facă oare o revoluție"? Aveau oare în
chipuirea de a credo într'o izbîndă ? Fără îndoeală că
nu. A zice că cugetau la asta, ar fi a-! cunoaște
rău, sau, cunoscîndu-î, ar fi a-î calomniea. Cele ce
s’au petrecut la Kazan, la Benevento, la Berna,
sînt numai niște acte de propagandă.
*
¥
Să ne lămurim.
Cînd principiile in jurul cărora se alcătuește un
partid sînt formulate într'un program, sînt înscrise
pe un drapel, oamenii acestui partid aleg mijloa
cele, cele mai bune mijloace, toate mijloacele de
a răspîndi aceste principii în mase, de a le face
să pătrundă in sinul acelora cari au sentimentul
revoluționar, dar cari, lăsat! în părăsire, n’au ajuns
încă să-și formuleze in chip neted acest sentiment.
Gel dintă! chip de propagarea ideei ie negreșit
propaganda personală. In discuțiile particulare, in
timitatea sau prieteniea, care se stabilește între
două persoane ce stau de vorbă, îngădui propa
gandistului a vedea cari părți din program au rămas
întunecate în mintea celui cu care vorbește, ca
să stăruească asupra lor. Pe de altă parte, cel ce
ascultă, cutează a pune întrebări, a aduce întimpinările Iui înainte de-a se lăsa convins. Și o dată
convins, rămîne bun convins.
Acest mijloc de propagandă, cu toate că minunat,
nu-! de-ajuns. Cit! propagandiști trebuie pentru
a-l pune în aplicare pe o scară destul de mare?
Oameni! de convins sînt doar legiuni. Așa-că se
naște firește ideea : «Fiind-că nu-s atîția propagan
diști, ca să vorbească de la om la om, să discute,
hal să facem să vorbească un singur propagandist
la mai mulți ascultători de-o dată». Și ajunge a
se înlocui propaganda personală prin propaganda
obștească: întreținerea in întruniri publice, confe
rința, discursul. In fel iul acesta de propagandă, celui
ce n are obicinuința vorbire!, care tremură la tri
bună, i-I cu neputință a cere lămuriri, lear celui
ce vorbește i-I cu neputință să știe ce n’au înțeles
ascultătorii săi. le acolea un neajuns, dar nu atît
de mare pentru a se neglija un atit de puternic
mijloc de propagandă.
Dar dacă vocea omenească poate să vorbească
la o mic de inși, îe o voce care vorbește la zece
mii, la o sută de mii: asta Ie vocea presei. Cu
chipul acesta se întemeează un al treilea mijloc de
propagandă teoretică, mijlocul cel mal puternic din
toate, propaganda prin broșură și mai ales prin ziar.
In scurta desfășurare făcută asupra mijloacelor
dc propagandă teoretică, am uitat a ținea soco
teală de două elemente foarte de samă ale pro
blemei, ca și de altele de o însemnătate mai mică,
pe cari Ie lăsam la o parte. Să vorbim numai de
situațiea politică și economică a celor ce propagă
ideea, de situațiea celor cărora se propagă. \om1
vedea că cercetarea aceasta schimbă simțitor re
zultatele judecățel noastre abstracte de mai sus.
înainte de toate, ne vom îngădui o mică abatere,
•135
Fie-care perioada istorică merge, se dezvoltă, se
stinge, cu un întreg alaiu de idei. de așezăminte, de
mijloace de acțiune, intr’un cuvint cu un mediu
care i-I propriu, bară îndoealâ trebuie să se ție
o samă chibzuită de experiența trecutului, dar se săvîrșeșteo adevărată prostie cînd se caută a se aplica
excluziv la o perioadă nouă ceea-ce aparține perioa
dei care se scurge. Cind un mediu se schimba, vădit
că se schimbă și ceea-ce se mișcă în acest mediu.
Această scurtă observație se aplică și la feliul de
propagandă cum se aplică la ori și ce.’
înainte de 1789, adică înainte de venirea la pu
tere a clasei burgheze, puțin se îndeletnicea lumea
cu vieața publică. Vieața pe piețele publice Iera
azvîrlită în municipalități și în istorieă Greciei și
a Romei, Lumea politică de pe vremea aceea, lu
mea nobilitară, nu făcea nici jurnal și nu organiza
nici întruniri publice numeroase. "Politica se făcea
in saloane, mai cu samă la Curte. In saloane, discutind, se urzeau toate întreprinderile, se înodau
toate intrigile. Acolea se închegau și se. deschegau
partidele Poporul nu intervenea pe urmă de cît ca
uneltă. De la intrarea-! în scenă, burgheziea, nu
trită de amintirile Greciei și Romei, aduse cu îea
un nou mod de-a-șî propaga cugetarea: presa _și
piețele publice. Gazetăriea ieși înarmată gata din
creerul revoluției. Cea dinjăi foae revoluționară se
tipări în strimta stradă Bercee, din vechiul Paris,,
la librarul Chevalier Cea dintâi foae aristocrată
se publică in vestita prăvălie pe care o deschise
Gattey, la Palais-Royal. Din timpul acesta, foile
publice, micuți, ca ioile socialiste de a-zî, se-nmulțesc, plouă cu iele. Unele din acestea trăesc și a-zî,
ca Gazeta de Franța, ca Monitorul. Altele au
lăsat o aminti e in istorie, ca Vechiul Mercur de.
Franța, Revoluțiile de Franța și de Brabant,
Oratorul Poporului, Pere Duchene, Faptele
Apostolilor.
Burgheziei, dezvoltîndu se, i se dezvoltă și
mijloacele do acțiune. In rîndurile burgheziei,
unde lumea are și timpul și mijloacele de-a
învăța să vorbească, se formează, mai cu sama
cu ajutorul baroului, un întreg personal de ora
tori de întruniri publice. Ziarul iea o întindere
uriașii. Mai întâi .acesta își mărește formatul,
își îndesește apariție». După aceea îsl atrage
cetitori, publicind nuvele străine de politicii chiar.
Prin roman iei atrage sufletele sentimentale Face
politică, muzică, literatură, «le toate. Inserează
chiar întUniri galante. In sfirșit, Emile de Girardin
aruncă în lume ideea anunțurilor comerciale.
Din această împerechere poligamii» între politică,
plăcere, afaceri, naște ziarul așa cum II vedem
în zilele noastre. Astă-zi ziarul iesle o industrie
producătoare, iei ie o industrie negustorească.
Iei face marfă: iei ie fabrică deci, și ca atare îl
trebuesc mașini mari și o puzderie de slujbași.
Iei vinde marfă: iei îe^dccicomptuarde comerț,
si ca atare îi trebuie capitaluri mari și piețe de
<'ies facere.
Gazetăriea, mare industrie, poate să sus tir
puterea burghezie). In practică, pentru muncilori, chiar îu țările libere, gazetăriea aceasta
ieste inse o armii cu neputință, dacă muncitorii'
voesc să facă operă serioasă și resping orf-oa.
alianță, ori-ce sprijin de la partidele burgheze.
�i.-h;
REVISTA IDEEI
ÎIEVISTA îbEkl
Burgheziei întreține în mintea lucrătorului
Abjlo^’Me. ifr propagandă teoretică-, .tlozvoHîndu-oC ne-ricețăh o nală cu btirgheziea, pe care elvețian prejudecata că acesta se bucură de
au adus-o ta putere, vedem cît de puțin între- țoale libertățile. Noi îi lot spunem : „Fără ega
liui-rițaliile an ajuns pentru noi, și cît de res- litate economică, nu există libertate politică se
trlnss chipuri de acțiuni pentru noi sînt. Acolo rioasă Cine menține neegalilatea ? Stalul”. Po
unde ar trebui să se opue oratorilor burgliezi, porul anevoe-și dă samă de. abstracțiile acestea.'
mii de oratori, noi daca putem să punem în linie bați-i nn fapt’pipăitși-l va cuprinde. Arătați-i ar
chicl-zecî. AColo unde sînt zece foi calomnia- ticolul care-i îngădue de-a-și scoate în stradă dra
. toace, cari se publică în mai multe mii de exem pelul ros. chiar și scoateți acest drapel: Sțalul, po
plare și de mai multe ori pe săptămînă sau lii ica, îl’ vor ataca, aparațî-1: întrunirea careva
zilnic, noi avem o foae sau două, cari apar o dală urina după asta va li plină de lume : cîte-va cu
pe săptămînă și se tipăresc pe o hîrtie mare ca vinte limpezi și poporul îsi va da samă. 18Mart
palma
a fost demonstrarea practică, făcută poporului
Așa dar starea economică a propagandistului muncitor elvețian în stradă, cum-că acesta
îi face cu totul anevoioasă întrebuințarea mij n’are nici o libertate, precum socoate.
loacelor do propagandă teoretică.
Prietenii noștri din Benevenlo au făcut și mal
’ Dar uu-înumai atît.
bine, lei nu. s. ’au mărginit să dovedească așa
Partidul socialist trebuie să-și răspîndească «.poporului numaii un singur lucru, le! au pus mîna
ideile în sinul maselor. Din ccscalcătuesc inse p_
___ _ _și_____
ulunu
pe’două mici comune
acolea,
dînd. foc arhivemasele?Din țărani, din muncitori cari lucrează lor, au arătat poporului ce respect trebuie să
cele
aibii de proprietate. Au înapoiat poporului banii
,.oi„ mai
mn. adesea unsprezece șLchiar
„î z.i.Mr» .douăspre
ir.,-,ti.
zece ceasuri pe zi Aceștia se întorc acasă atât birurilor, armele ce i-au fost confiscate: (ăeînd
lăcînd
(îe istuvih, alil de trulili, în cît au foarte puțin aceasta,dînșil
'
/ au arătat
"
t
______
i
poporului
ce samă trebuie
.chef să se apuce de cetit broșuri sau gazete să ție
lie de stăpînire. Ie cu neputință ca poporul
socialiste: iei se culcă, se primbla sau își con acesta să nu-și li zis: «.Am li cu°mult mai fe
sacră sara familiei.
riciți dacă ceea ce voesc acești bieți tineri s’ar
Starea economică ă celui cărui i se face pro îndeplini într’ozi». De aici pănă la a^c ajuta nu-i
pagandă face, ieari:și, precum vedem, propa de cît un pas foarte ușor de făcut.
ganda teoretică toarte puțin roditoare
Se poate face ce-va mai mult.
Așa fiind, dacă s’ar găsi un alt mijloc de a
Puc-se o dală mîna pe o comună, înleniceze-se
atrage luare amintea oamenilor, de a le arata ceea proprietatea colectivă, organizeze se breslele de
ce dîușii nu pot ceti, de a li se face cunoscut meșteșugari și producliea. grupele de măhălăli
socialismul prin lapte, -lăcîndu-I să-l vadă, să-l și consuma liea: uneltele <le muncă între în nu
simtă, să-l atingă? Se întîmplă adesea că cel ce
lucrătorilor: lucrătorii și cei al lor instanu înțelege un tablou, înțelege o slalue: dacă nele
în locuințele sănătoase, iear trîntorii în
pictura se vede, sculptura se pipăe... Cînd’ se leze-se
lăcu asemenea judecată, n’are aface cine-a lăcut’o, stradă :* atacați, lupte, apere-se, n’are a face dacă
. no p.on’ienirărn pe calea de-a face, alaiuri de vor li învinși Ideea va li aruncată, nu pe hîrtie,
nu printr’o gazetă, nu printr’un tablou, lea nu
propaganda teoretică, propagandă prin fapt.
va li sculptată în marmoră, nici cioplită înplea>?
Lră, nici turnată în bronz: lea va păși, în carne
Mai întâi de toate propaganda prin fapt ie un și-n oase, vie în lata poporului.
‘ *
mijloc puternic de-a deștepta conștiința popu
Șl poporul va saluta-o în mers.
lara. Sa luărn o pildă. Cine cunoștea în Franța,
Din Buletinul Federației Juraslene
înainte de Comuna din Paris, principiul autono
August, 1877.
miei comunale? Nimeni. Si cu toate astea Proudhoii scrisese opere minunate. Cine cetea aseinenea cărți? O mină de cărturari Dar clnd
Din lucrurile ce primim la Redacție, semnalăm atenției
ideea fu pusă la lumina zilei, în plina capitală, tuturor;
bascicola 19 și 20 din Dicționarul biografic: Figuri con
pe treptele primăriei, clnd luă corp și vieață,
lea merse sa zgudue pe țăran în bord'eiu-I, pe timporane din Hominia. . Interesind din ce in ce mal multă
lume...
Direclioa : 77». Cornel, 61, sir. Cometa, București.
lucrător in caminu-i. .și alil. țăranii cît și lu. ciători.i trebiiiră să stee să judece în (ala aces
Din editura ♦Lumen», primim foarte frumoasa și foarte
tui uriaș punct de întrebare înălțat pe*piețele bine tradusa lucrare a lui II. Sudermann; Nunta Yolanihcl. Apoi Anecdote dm vicafa Ini Cuza-Vodâ, de Tcleor.
publice Acum ideea’și-a făcut drum. In Franța, Memoriile
Tolslol. Pesimism și Optimism, de Norduu.
în lume, pentru sau contra, lie-care și-a" ales 1. Anestin lui
: Planeta Mărie ieste lea locuită
A. Ilebel:
partea. Pentru sau contra, lie-care ie hotărit în Bobiră fenieci... 1F. Korolenko: Două nunele... Cu broșura din
cunoștința de cauză
urmă .editura pLumen» a ajuns la numărul 75. Are cine-va
de ales,.. y\dresa edilurel:7, str. Calomlirescu, București.
O z;gi.idiiîre populam asemănătoare au
au vrut
vrut
si producă prieteni! noștri la biserica Maica
Politica Sulelor, o broșură de educație cetățenească,
scrisă pentru țărani, de doi bravi învățători, C. Brudariu
Domnului' din Fazan. Sj-au izbutit.
și
I. Dodon...
Asta inse nu ie. de-ajuiis. Nu-î de-ajuns o
propagandă care Se mărginește a Intel i atentiea
Procclul le.cjci pentru obUgaliuilaica voiului și dreptul de
populară. Această atenție întețită, trebuie să’fie voi al ofițerilor și sub ofițerilor reangajați, de Popcscu
hrănită. Așa dar faplul trebuie să cuprindă cel Tudor, locotenent in rezervă... Un studiu'scris cu vigoare,
in care se susține o cauză dreaptă. Cauza aceasta mal ouate
pHlm un învăță mint.
fi.susținută și ‘pe aceea că trebuie urmărită in tot chipul
Sa luăm acolea ca pildă mani testat ica de la ca atingerea’tuturor categoriilor de cetățeni să fie cit cu
18 Mart de la Berna.
putință mal deasă: solidaritatea socială avind numai de
cîșligat din asta... Lucrarea se găsește la librării.
Tipogcatia Cooperativă «IUBILEU»- SirnĂlf «•«/- 71Ă \T.. Î7 ~r* O-Ort
1910. No. 100.
București, Stfada Turturelelop, 35.
metoda experimentală în politică
Studiul acesta datează nu mat puțin de cit de
aproape două-zecl de ani. Cunoscut In cercuri destul
dc largi, m afară de cei cari l'au ascultat in formă
cetit în foae volantă, și cari s’au măr
ginit sa.și asimileze subslanța-l, cum se asimilează
substanța unui nutriment fizic, fără o analiză prea
mare,... nu se poate zice că acest studiu s'a bucurat
in deobște de o dreaptă apreciare. Chiar unii prie
teni, prieteni de idei negreșit, au văzut inlr’insul o
rătăcire, In lot cazul o deviare de la criteriul auto
rului lui ; că-n starea aflătoare de lucruri nu poale
fi nici un aranjament mulțămitor cu putință.
Dacă voia spune că autorul acestui studiu, cu toată
dorința dc a ținea samă de toate observările, indife
rent de forma In care ar fi fost iele făcute, repro
duce acest studiu cum a fost conceput, insamnă că
Va găsit că răspunde și acum feliului său de vedere,
care, cu toată experiența acumulată și cu toată do
cumentarea ulterioară, a rămas neschimbat. De unde
urmează că nici vorbă nu poale fi de deviare de la
vre-un oare-care criteriu, nedesmințit firește de reali
tate, criteriu aplicat incă, in această lucrare, cu o
deosebită rigoare.
Mentalitatea generală, fără-ndoeală iesle acuma
mai dezvoltată și pregătită fără indoeală mat bine,
ca să pătrundă spiritul unei gindite și chiar mește
șugite lucrări. Totu-șî, cil se atinge de lucrarea de
față, pentru a înlătura putința ori-cărui rău înțeles,
trebuie de prevenit cetitorul, să caute a deosebi acel
artificiu de dialectică, cum s’ar zice, cu care autorul
urmărește să strimtoreze pe eternii stăpînitori, și să
albă mereu prezentă in minte concluziea :■ că-n lupta
de emancipare obștească întrebuințarea tuturor mij
loacelor cu putință iesle justificată... Concluzie prin
care întreaga lucrare trebucște filtrată...
P. M.
I
I
. I'
ii
■ r
I
iii.
Că politica le o știința, nu mai Încape indoeală
A te îndeletnici cu dezlegarea chestiilor sociale
însemnează a cunoaște că evoluțiea omenire!, de
parte de a fi rodul întîmplărei,* Ieste supusă la
legi: că, pentru a descoperi aceste legi, trebuie
să cunoaștem bine condițiile de existență ale animalelor viețuitoare și înriurirea mediurilor neorganice: Însemnează adică a fi familiari cu prin
cipiile generale ale tuturor științelor, de la Matemateci pănă la Biologie. Cel puțin așa susține,
de altminteri convingător. Auguste Comte și
cu Iei și alțl de frunte cugetători.
Cînd inse ne aruncăm privirile-n jur și ne ui
tăm Ia acel cari conduc destinele omenirel, la
fosilele reînviate, pe mina cărora mal preste tot
a încăput puterea, nu ne putem opri de a exclama
cu poetul:
Cită depărtare, Doamne, de ia vierme păn Ia astru...
Oamenii de știință ajung ușor la înțelegere, pen
tru că urmează acelaș sistem, aceea-șl metodă
de cercetare, și pentru că în lucrările lor slnt
îmboldit! de o* potrivă de dorința de a descoperi
adevărul. Neputința de a ajunge l*a Înțelegere, deo
sebirea în scoale, *poate să albă loc, și, pănă la
un punct, poate să și fie îndreptățită^ numai cit
ar fi vorba de științele hipotetice, ’ numai acolo
unde nu se poate stabili un principiu și unde
nu se poate urma aceea-șl cale de Investigare.
Cred că nu Ie nevoe tocmai de atîta dovadă,
pentru a învedera îngrămădirea de sisteme și în
curcata de idei care domnește-n politică. Dacă
practica politicianilor Ieste *mai totdeauna anppa-sr
asta nu face de cît să mărească neduceea-șl,
mep:’r*a nrivitoruluI^eDărtinHor^, care se găsește
înfata
sjateme si aAu san
cu samă cind le vede
a laiaio va
cu 0 deopotr’ivă
inversun!
.— —
. — ~—jare.
r
‘ Privirea* serioasă,
av celor
ce ”vedem
petrecîn. y _ _ — ___ îv
du-se, ne face
să° afirmăm
că
oamenii politici, chiar
AQtî_
cred meniți să conducă ’^desti° , popoarelor,
Ol VA , si mal cu* samă din aceștiea,
n,au
Q idee
idcc’ de politică, nici o idee pe știință
întemeeati
eiiwcava. cîne-va,
Gluc-va, care nu și-ar pune nici odată
repare o pereche de ghete, fără să
*în minte
• ■ să
« ---fi învătat mal întăl, se crede de- o dată cel mal
destoinic bărbat politic... Pentru a trata afacerile
generale și pentru a cîrmui oamenii par’că Ie
nevoe de alta de cît de tradiționalul, obicinuitul
bun simț și de o oare-care bună voință ?...
A. Regnar’d, are deplină dreptate clnd face aceasta
constatare în cartea lui il'Elat, ses origines, sa
nature ei son buh.
La început o întrebare: numai de cît politica
trebuie să fie un prilej de vrajbă și fie-care individ trebuie să albă un soiu de politică a parte,
aceasta chiar în acelea-șl împrejurări ? Că acuma-I așa, că sin grupe de indivizi cari au politica lor particulara, în opunere cu toate celetalte, asta se vede de toată lumea.
Găutînd bine, faptul ar putea să alba poate
îndreptățirile lui. Dar, dacă primim ca obiect al
politicei îndeletnicirea cu lucrurile obștești, sau
maț bine îngrijirea, de a asigura tuturor pămlntenilor bunul traiu și dezvoltarea fireasca a tuturor facultăților, ori, în alțl termeni, dacă pri
mim ca obiect al politicei dezlegarea chestiilor
sociale, potrivit cu mersul normal al lucrurilor
și potrivit cu asentimentul mulțime!, dacă, poli
tica ieste o știință, pentru ce oamenii politici sînt
atît de departe de a se înțelege-ntre Iei ? De ce
oamenii politici nu urmează un sistem în dez
legarea chestiilor politice, precum o fac alțl
oameni de stiintă?
Politica Ieste ’ știința cea mal puțin cultivată,
REVISTA IDEEI
leată unul din cefe mâl apropiate răspunsuri. Dis
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
cursurile oratorilor de școală, ca și a tribunilor
populari, dovedesc că teoriile politice sînt reduse Abonamentele se trimet prin mandat:
curat numai 1a niște exerciți! de literatură, cînd D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, Bucura#,
nu-s reduse la mal puțin.
Odată cu numărul acesta sb închee al zecelea an al HwlitoL.La Redacția noastră u găitsc. din rwlitl, pi toii Mtt anii, ntuții iMpinfr
�_____ ;._____ ___ ____.________ i? RRvista
REVISTA IDEEI
'W1* uu
l,tt ■s,> găsește idei un mijloc prin aDar 'Wc
fuiorul raruea sii șe pOata stabili <» unitate do
gcnct-.de.. . să s‘e ' ponta ■ ajunge la o
vederi . gvjitVr.de
Ijilolcg^re oare șî Sa‘"«<• poala punct o margine
luplrlor crlnrciic re a.u lor, inlre oameni ? InțejAgpcca. lucra feti. In riunun sau in nceea*și dirgul.ic tuiorn chiar lipea ncaslra, instinctele noas’A- tre. bine ln ie lese si cultivate. Nn mai sinteni aurnă iii ••perioada^ de barbarie, c<i'‘șa ne'șfășicin
Infre nni.r >a ue rupem luirați, sa rninînf.m mcnt’ii,: b.’1 tuiul lurbkh'i hipfe puntrii vieală, lai
'■cît' nfndezvojiam uwr muli, eu aiîta vedem ca
.i.ioR o<!’pen)u pentru a m* Însuși a, sumă ritmai
mage »1o taricin, avejn neve na ne. întovai'a >mi,
A3. mi fipfjiimm .uTiii pe aliii,
farem ca 'Ic'ufn
llinvm linKi'-mta o dro.--binx sa .no donițe pin
•e-lt 'i':lmm'lue firea și• ua se biipărltișastai dnop1'»i.r/.va dm .burmijle 1 miri Si am iu-"Uilw'.ara do
,lo'- t,:t ■’ o'-- ■irilnî-'pom •urtercso.l'e rum m. p1 cade,
dac;’ Inc'iam .dliUJla. ;
.asfnțelegureig.iudrnrcșt.hi-uumun,-«» cdre si împarlirtai. șiiințulor, .îinparțirca nimicul-și trubuințele.-.noaetru; - pe zi eu trece urni complicate,
taufitlf, îu duștiiâuTe . pecontcnită, nu numai că
nu putem să ne îndestulăm pe deplin multele
noasțre cerhilij sîntem osindili, la degenerare, Jn
starea socretățri"moderne, izolarea, antagonismul,
dus , pWi'llccele l,lal depărtate margini, nu
insBmneaâi dm cit luoarterCalor. ce- ar fi aplicați
.să-mi ■1l3eu>‘UHaii«etie.t obieUțic«', le pot spune efi,
icu. luaUi urganizarea particulară a fie-eărui ins,
ou tontă, .'VurjAtaltu ;do înclinări, poate -să
mbăidoc. și .îuțelegGru și oingadueala desăvlrșită
Intrer.oameni/Și, jJeiitrul așta. nu-1 nevoe nici de
recita temperamenUjej nici de unificat sau de
desființat igornirile .imoștenite ■ ori dezvoltate în
.anumite medii, nicb de o subordonare exagerată
ta unora fața de alții, nu poate fi vorba.-Regulate
unele;interese generale, înțeleși asupra metodei
dej
in vestigane/asupra terenului de explorat; în
ile.dr'vestigane/asupra
politica că șt ra celelalte științl. rămîne fie-cărul
un-cîmp .întins pentru pornirile iui proprii, un
cimp întins.:în care, poate să-și' alunge caii în
bunâ tvoe.' Înclinările deosebite Sînt cjilar folo
sitoare, pentru. că în conlucrarea■ ai combinarea
kipr rațională și sta progresul..
I' » •
1*
-iii»
.
o
v
....
1
.
..
: .Sociologul belgianfiuillaume
în cartea
, Degreef,
miv/idrvducere la Sociologie,
’e: «In vieața
’
Noc/o/or/m sch
scrie:
'Cneybvaca^1 ,m weața individuală, metoda și
rezonăinintui
i 1 ' conștient* sînt
Slnt o neînsemnată
neînsemnată exceptue. .Purtarea noaștra.și pohtica socială ie hotaritâ.
mal
mult
de
tarita mai
inconștient, de .acțiunea reii.exă, de inutinct,s de; cît de metadrkg de'rezonarnlnt,; de voința». .. De unde ar urma un felia
<le hazard, um fclin .de fatalism oriental si că
or -ef .im'zuwta. dc« a ne coordona si unita nn*
■eit laa)mult puteril9.hr li in van. bacă putem
primi,r.icerea lui p,intru . trecut, .Mnterm foarte
puțin înclinați sa o primim plină in cel'mai depariat, vjitur, L.uar a-zl, avem ia îndamînă o
suma de mijloace, p'ijfrua ne da.: samă deîrnprmmunl." îfitatrj
ufi.'im. pentru a descoperi
<’
1; ,1>' f.tamicii- i /r. -a im’cmidi.icei’n după jele
dud tui. putem ;sa. Ir stapînnn ori s.i hr rhgu-a •«JUli/e cu chipul
ac/'tan ra ârmotae Atairn ne-a m depărtat'
-1
■ ■ cam■
•
- :„• ... . ..
, .
.
mult de strămoșii caCi locueau prin ■ puduri, cari
locucau prin caverne sau văgăuni. Crccrul nostru
Ie mult niai diferențiat, actele noastre sînt
mult inii! conștiente și mai In urmă mi se parc
ca are dreptate Alfrcd Fonillee, cînd, în cartea
lui, La Science Sociale Contcnporaine • impută
iui Flartmann și bii Spencor că an exagerat
rolul inconștientului și al instinctului în socie
tățile oiifeiiești. De alt felia chiar Degreef, in
cursul său despre Structura societăților, pe caro
il dezvoltă la .Facultatea de științt Sociale de la
Universitatea liberă din Bruxelles, văd că rec
tifică părerea lui di' mal înainte- . Alț-felin ar fi
ram greu ;a se', explice, unirea indivizilor,
atît din punct de vedere economic, genezic sau
familial, intelectual, moral, juridic1 și politic, ar
li cam greu .«-ă se împace fenomenele contractuale,
ca rupe deschid Calea către o vieală superioară,
tocmai ceea-ce legitimează Sociologica ca știință
neatlrnată și lot o dată suverană, ar fi cam* greu
ca'fenomenele' astea să se împace cu starea care
ar izvorî mai mult din inconștient, din instinct..
Metoda întrebuințată în Biologie și Sociologie,
metoda experiuienta’lă, îeată talismanul de care
ne putem sluji și in politică, care de altminle(rea mi-i decît Sociologica aplicată. leală mijlocui prin
. *> care se poate reduce numărul siste
melor
mijlocul prin care se poate do.....absolute,
’
hîndi o normă generală de 'orientare și prin
care putem cădea de acord
Aice Ie locui să repet, că prin politică înțeleg
știința care se raportează la acțiunile oame’nior
cari trăesc în societate, știința vastă care se ocupă
.ră cu dezlegarea chestiilor* de interes obselsc,
a cl__
chestiilor _____
sociale,, potrivit cu evolutiva tnormală
„IX a„ lucrurilor
x- si potrivit
cu_asentimentul mul
țimel. De asemenea aice Ie locul să afirm, cănu restrîng metoda experimentală de loc numai
la, un șir mărginit de fapte.
Cînd o soluție politică va fi destul de bine
verificată,, cînd în verificare vom întrebuința
aceea-șl rîynă de a descoperi adevărul lesne âcprdul se poate face .Cred că se poate scoate un
mare invațămînt din ceea ce spune Claucie Bernard
în 1’Introcluction a ,la- Medicine experimentale :
«Cind cîoi fizjolpgistl,. sau doi medici, sau doi
învățat! oare-carFse ceartă sustinîndu-sl fiecarekleile sau teoriile lui, nmlla mijloc. în
argumentele lor contrazicătoare, de cît'
cît un lulu
cru cu totul sigur: amîndouă teoriile sînt ne
îndestulătoare si nuînfățoșază adevărul nici una
n alta. Adevărul Ie,că soarele a cărui .căldură
nici
oj F
simt și’ orbii , Spiritul cu adevărat,. științific
trebuie ’săi ne facă modești și binc-voitori In
' "
' cu toții știm puține; lucruri și-putem
realitate
greși cu. toții, în fața greutăților uriașe ce ne
Inlățosază investigarea fenomenelor naturale.
N’avem deci nimic mal bun de, făcut de cît să
ne întrunim silințele, î.i Joc de a le răz/eți și In
loc de a le neutraliza prin dispute personale,
Intr un cuvînt, învățatul cu re, vrea să descopere
adevărul, trebuie .să-și păstreze . spiritul liber,
imtplburat, și daca io cu putință să nu albă nici
o dala, după cum zice Bacou, ochiul 'umezit de
■ omenești».
1
patimile
z J *■» ’
l
■
.-1 • «
•’»
r» izv<
T-l
zi /“vil
1*> ț i > 1
Vt •*>*k
>
!i
Alfred'Fouillee, la rîndu-i, zice că «ie vremea ca
fie-cate școală și de asemenea fie-care nație, în
loc de a se îngrădi în tradițieâ sa exclusiva si în
pundtul 'său de vedere personal, să se instnieâScă din pilda altora, să se inspire de cugetarea
16r și să'privească unde privesc și altele. Fată
cu: masa de fapte cari se petrec în sîntil
sodietățel omenești, masă.1 ondulătohre ;și obscură,
asupra căreea se' revarsă cu încetul lumina ști
inței; fie-care școală; fie-care nație, crede că* Ie1
singlirâ care vede făcîndu-se lumină. Tot așa,
uh spectator, așezat In fața oceanului, nu între
vede de cît brazda lucitoare trasă pe unde, îna
intea lui; de astrul cârb' setircă la orizont .Dar,
cu toate că-L pare • că1restul apel rămîne în um
bră, astrul 'd- luminează In realitate întreagă:
Schi'mbe-și- locul observatorul și, din fie-care punct
de! vCdere nou, va vedea o nouă diră de lumină,
pe1’ cari alți ochi au descoperită) înainte de-aî
lui»... leăr doctorul Page spune că «ori-cine ad
mite formule sau articole de credință, fie în fi
losofic, fie în teologie, ca și în orl-caro’alta știință,
de-altminteri, nu poate să neprietenul adevăru
lui și -nici un judecător nepărtinitor al opiniilor
altora, căci ideile sale preconcepute îl fac să-lie
netolerant' fală cu convingerile cele măi onora-1
bile ale altor învățați Poate ca cine^va Să'aibă
convingeri, chiar trebuie să aibă, dar ie ne
apărat ca acestea să se poală schimba1 după pro
gresul științei. 'Niște asemenea convingeri • nu îm
piedică'de loc progresul, pe'cînd o opinie pri
vită ca cel din urină adevăr/6 credință apărată
cu strășnicie, nu numai-că omoară-ori-ce' cerce
tare, inspiră' ură ori «cărui contrazicător.> Această ură, chiar admițînd că nu-1 de loc de
nebiruit; jignește și-irită. De aice vine ezitarea
atîtor învățați* de-â-șl da pe față opiniile lor:
A venit înse timpul să sfîrșim cu cruțarea: le vre
mea; să spunem verde tuturor credincioșilor, că
scepticismul și reaua credință! dacă se află, ieste
de partea lor. Nu-I sceptism mai supărător de
cit acel -ce pune la îndoeală datele cele mai res
pectabile și observațiea cea mai conștiincioasa.
Nu-I infamie mal proastă de cît acde’ă ce înyălue cu neîncredere concluziile unei judecăți bine
întemeeate și nepărtinitoare»...Și, doctorul Ludvig
Buchner, care citează pe Page, in cartea lui
«L’homme selon la Sciences, zice că «aceste
vorbe de. aur merită să fie săpate în aramă și
afișate la intrarea tuturor bisericilor, tuturor
școalelor,: tuturor biurourilor de redacție».
• >!< K
'
l.l
.Mijloacele de verificarea soluțiilor politice, și
cari- alcătuesc baza metodei experimentale, sînt
trei la niimăr: bbsernarea, -experiența și apro
barea generală. Și, de. și. avem multe rezerve
asupra chipului cum înțelege D bruiat >sîi se aplice în politică ademenea metodă, lotii-și îl vom
nrmao bucată în dezvoltările lui, și anume toc
mai pentru a ne întemeea mal tîrziu chiar pe lele
obiecțiile ce.vom avea a-flace:
■
Cei cari slht familiari :cu‘.știința, știu că ob
servarea a. foit izvorul progreselor îndeplinite
în științele fizice și naturale. Oamenii politici
înse Lin prea putină samă da observație.. In
materie socială și" politică, observațiea a fost
ipeei
și ie pană acuma îhcă-n puțină Cinste. Un oare
care număr de principii, privite ca axiome, ca
adevăruri absolute, un șir de deduceri logice,
potrivite gusturilor și trebuințelor de moment,
acesta ie substratul * pe care *se clădește cdnstituțiea și legile.. Acel cari pun la îndoeaJă
axiomele și nu se încred în adevăruri absolute,
sînt socotiți ca eretici și îșl atrag toată urgiea
asupra capului... Ceea-ce dovedește îngustimea
de judecată, caracteristica celor ce’alcătuesc
deosebitele secte politice.
Observațiea Ie o uneltă neapărată-n politica,
pentru a cerceta și demonstra adevărurile so
ciale. Singură înse nu Ieste de-ajuns, Ș’a dove
dit că observațiea, ajutorată chiar de statistica,
' ie stingherită pe de o parte de complexitatea
.fenomenelor, leat pe de alta de o mulțime de
greutăți subiective. Interesul, patima, caracte
rul, clasa, starea socială, mediul, naționalitatea,
secta religioasă, partidul politic, și altele și al
tele, înriuresc asupra observatorului șî-I schimbă
chipul de-îț vedea și de-a judeca. Statistica poațe
să fie Interpretată feliurit. Bună-oară ajunge să
alături, pe rînd, p constatare de alte constatări,
pentru a avea concluzii diferite. Și discuțiea
dintre un nefalist și un economist,* pe care o
reproduce «Politica experimentală*, referitoare
la rezultatele dobîndite prin încercările făcute în
Englițera de a se închide cîrciumile Duminica,
rămîne' o. dp vadă conchizătoare.
i ;
Experiența dă ajutorul său metodei. Un învă
țat desăvîrșit nu deosebește observarea de prac
tica experimentală. După* părerea celor compe
tent!, învățatul, sau omul nostru politic con
știent, constată un fapt: face o observație. Re
lativ la acest fapt ÎI vine în minte o idee : o
ipoteză." Iii’ vederea acesteea ’ combină- și realizază condițiile necesare de produs faptul
observat
face experiență, cu alte cuvinte
verifică ipoteza. Din această experiență izvorăsc
fenomene nouă de observat.
Claude Bernard schitază minunat regulele metodei experimentale. îeată, după Iei și în
scurt, caracteristica acestei metode. OrI-ce feno
men are o cauză, o cauză firească. Dacă această
cauză încetează de a lucra, fenomenul se pierde:
dacă revine,, fenomenul se reproduce neapărat
In condiții identice, fenomenul Ieste identic.
Cînd condițiile se schimbă,, fenomenul se
schimbă de ‘asemenea... Ceea-ce Claude Bernard
numește determinismul fenomenelor.
Relațiea determinantă între două fenomene
feste o'lege naturală. Această lege Ie desăvîrșită cînd hotărăște numeric relațiile de întenzi-.
tate între efect și cauză, bună-oară legea căde
re! corpurilor, care arată că spațiile străbătute
de-uncorp, care cade liber In spațiu, sînt pro
porționale cu pătratele timpurilor scurse de la
începerea ciiderel.
t
(’.unoaștereă legilor naturale Ie ținta cătra
care se îndreaptă toate științele. Învățatul știe
că, cauzele prime, ca realitatea obiectiva a lu
crurilor, îl vor fi pururea ascunse: de aceea
nu caută să cunoască de cît relațiile. Pentru a
ajunge la această cunoștință, trebuie sa albă un
spirit de îndoeală. Trebuie să se îndoească de
i
�REVISTA IDEE!
sine si de interpretările- sale : să privească prin
cipiile de la. cari pleacă și incheerife la cari
ajunge numai ca adevăruri relative. Trebuie să
fie gata să renunțe la ori că idee p necugetată,
dacă rezultatul cercetările sale i se opune.
Spiritul trebuie să-i fie pasiv .în fața fire! și
nupjaj o singură;convingere trebuie să păstreze
neatinsă: determinismul fenomenelor.
; Înarmat,cu o asemenea dispoziție, învățatul
observă faptele. Dar numai singura observarea
poate să ajungă astronomului, fenomenele cerești
fiind, din cele mal simple ce se arată vedere!
rioăstrd. De altminterea asupra acestora nici nu
piitem mal mult. Fizicul, chimistul, biologul, ca
și Sociologul, înse pot face sa se schimbe, prjn
experiență, fenomenele pe ciiri le studiază.
Ber- '
Metoda experimentală, zice tot Claude Ber
nard, nu-I de loc primitivă și naturală omului.
Numai după ce acesta a rătăcit multă vreme
în discuțiile teologice și scolastice a ajuns să
cunoască’ stărpiciunea* strădănuințelor lui în
cafeâ'aceasta. 'Omul a văzut atunci că nu poate
impune legi Firet, din pricină că nustăpînește
fel însu-sl criteriul lucrurilor exterioare, șî-a
înțeles câ, pentru a ajunge la adever, trebuie
să’ studieze legile Fire! și să-și supună expe
rienței, adică criteriului faptelor, ideile lui.
Aice voiu cita o notă, pe care o găsesc foarte
însemnată în dezbatere: «Sînt. trei clase de
oameni Unii cari purced de’ la idee la fapt,
acpștiea; sînt platonicienii. Iei subordonează
faptele, ideel, a cărei întărire o caută, luînd ceea
ce-I dă putere și lăsînd la o parte ceea ce ise
opune. Acești oameni sînt foarte numeroși...
Alții sînt- aristotelici. Iei merg de la fapte sau
de la obcervație la idee. De obiceiu înse trec
peste faptul ■ de observare : trag concluzii sau
copsecințl. neezacte, prin rezonămîntul post hoc,
ergg propter hpc, care privește drept cauza
unul fapt ceearce nu-I Ieste cauză.,. Platonicienii
și aristotelicii sînt deci supusi la gresală si cad
. în lea aproape neînlăturat... A. treea* clasa de
oameni, cari, sînt rari și al căror număr doresc
să se inmulțască cit mal mult, sînt acel cari,
pornind , cile o dată de . la idee la fapt si une
ori, de, la fapt la. idee,, nu caută de cît un sin
gur lucru : șă' lege, să , cimenteze faptul si ideea,
să le cimenteze de nedespărțit, printr’un deter
minism rigurps și.printr’o cri’tică a tuturor cau
zelor de greșala ce trebuesc înlăturate. Acest
determinism științific alcătuește o.filosofie știin
țifica, InvațațiI plațonicieni sau aristotelici au
totdeauna trebuință de o teorie a priori sau a
posteriori, leu ,n’am trebuință de nici una din
astea, leu mă razem pe doctrina necesitatei legăn^e
Și îdee, între fenomen.’și con
dițiile sale. Această legătură, care Ie numai ra
portul, ieste absolută, singur relativul ie absolut,
si acest absolut trebuie de găsit, pentru că ne
dă cpnoașțereti sigura și mijloacele de acțiune
asupra ienpmenelor.- Nu sînt cauze imediate ale
nu’8 d0 cît transformări, apa
riții de fenomene în condiții determinate»..
î Bernayd,. Notes ineddes comuniqu&es par
de France^' pro^esseur suPP^QId
College
Al treilea mijloc de verificarea diferitelor so
luții si care desfivîrșeste baza metodei experi
mentale In politică, Ie aprobarea generală sau
ceea ce s’a mal numit asentimentul mulțime!...
Dacă pe lingă observație avem nevoe de expe
riență, pe Ungă acestea, în politică, trebuie.nea
părat să se tină samă de aprobarea generală :
reformele politice trebuie numai de cit supuse
votului celor interesați. In Biologie poate să fie
de-ajuns observarea și experiența, pentru că
acolea nu avem de cît două mediurl: mediul
cozrnic si cel fiziologic. Cît Ie vorba de politică
Inse ie numai de cît nevoe de asentimentul
mulțime!, pentru a se înlătura pierderile și neorînduelele ce s’ar putea isca din starea de ne
mulțumire a unora. A ce încercările de reformă
lucrează asupra semenilor, asupra noastră, și
asupra oamenilor, mal cu samă asupra oame
nilor civilizați, nu se poate experimenta cum
s’ar experimenta asupra altor viețuitoare, bună
oară cum s’ar experimenta asupra epurilor, asu
pra cobailor, nici nu se pot întrebuința acelea-și procedeurl ca asupra metalelor : experi
mentările de ordine socială nu se impun, se
primesc. In politică avem un nou mediu de
care trebuie să se țină samă : mediul cerebral
sau intelectual.
Pentru acel cari ar înclina să alunge metoda
experimentală din politică, sub cuvînt că spon
taneitatea vitală a indivizilor va fi vecinie o pie
dică de neînvins la aplicarea unei asemenea me
tode, cred că ajunge să se opună, că ființele
viețuitoare, cu toată spontaneitatea de care se
bucură, nu sînt neatîrnate de înrîurirea lumel
exterioare și că funcțiile lor sînt necontenit legate
de condiții* cari le regulează aparițiea în chip de
terminat,* necesar... Alt-feliu am ajunge să afir
măm că nu-I cu putință determinismul în fenemenelc viețel.. In operele lui, Wlntroduction
â la Medicine experimentale și La Science
experimentale», Glande Bernard dovedește în chip
magistral netemeiniciea unei asemenea obiecții.
Dar, cu. atît mai mult Ie îndreptată ți tă mcto'da
experimentală, cu cît, bazată pe determinismul
fenomenelor, aduce o înrîurire rațională și bine
făcătoare în politică. Și, aș cuteza să afirm că,
dacă se află un domeniu în care metoda expe;
rimentaki Ie mai stăruitor cerută, acela Ie fără
îndoeală, politica.
Cit desprfi obiecțiile făcute de John * Stuart
Mill, că «experimentarea ie cu neputință în știin
țele sociale» și despre cele făcute de A Bain,
că «aplicarea metodei experimentale Ieste cu
totul anevoiasă», las că au fost combătute cu suc
ces de diferiți cugetători, dar. chiar Mill și Bain,
singuri, le micșorează însemnătatea. Cine voește
să se încredințeze măi mult, poate cerceta, drept
curiozitate, manualele lor de Logică.
Clt știu acum stăpînitoril, pe mina cărora a
încăput puterea, cit știu aceștiea despre metoda
experimentală și mal cu samă cit le pasă de
asentimentul mulțime!, se vede din cele ce săvîrșesc pe fie-care zi Faptele silit destul de
strălucite ca să nu mal fie nevoe a le ptupeca
REVISTA IDEE1
cu descrierea. Și chiar din acei cari ma! știu
ce-va, se va vedea Îndată la ce încheerl
ciudate tind să ajungă. Aice n’am In vedere nu
mai pe stăpînitoril noștri și anume numai pe
stăplnitorii noștri cel actuali.
* * • *, •
După considerațiile generale echitate, poate că
ar fi fost nemerit’să urmeze dezvoltarea cîtorva cazuri, cari au ilustrat mal mult metoda ex
perimentală în cursul vremel. Cred Inse că se
i poate face și pe altă cale luminarea subiectului
nostru. Mal întăl obiectul metodei experimentale
în politică, se cuprinde in Însuși obiectul ce carac
terizează politica : Dezlegarea* chestiilor sociale,
potrivit cu mersul normal al lucrurilor și potrivit
cu asentimentul mulțime!. De acolea a fost neapă
rat de trebuință să se proclame ca un principiu
fundamental: «adunarea documentelor pe cari ni
le furnizază etnografica, statistica, observarea
comparată a popoarelor civilizate, deducerea legi
lor naturale ale sociologiei, verificarea ezacțităței
acestor legi și încercarea aplicărel lor prin siste
mul legislațiilor separate și temporalei. Legea
i
pentru înscrierea și asigurarea proprietăților,
i
asa numitele «Acts'Torrens», regularea proprietciței femeilor măritate, deosebirea bisericei de
stat, jn Englitera, sînt roadele acestei metode
experimentale. Observlndu-se că o experiență
oare-care dă rezultate bune, acolo unde ie apli
cată, observîndu-se că răspunde unei cerințl
social simțite, capătă mal întăl o sancțiune tem
porală, și,’dujpă o experimentare mal îndelun
gată, poate sa ajungă temeinică chiar; Alte ți
nuturi o adoptează,' fără să aibă nevoe de vre-o
silă sau de vre-o constrîngere din afară.
Se înțelege lesne că <o lege vremelnică, pre
zintă mai multe avantagil. Dacă Ie bună, legiui
torii o proroagă sau o lasă a dăinui înainte, cu
conștiința luminată și liniștită Dacă Ie rea, o păî
răsese, 'fără nici o căință, fiind-că n’a avut
vremea să facă rău. Dar, pentru a judeca dacă
legea Ie bună sau rea, trebuie să fi avut prile
jul a i se studiea efectele : La sfîrșitul unei pe
rioade de încercare, cînd parlamentul Ieste ținut
să-și dee din nou votul, se află în fața Unei
anchete serioase. Opintea publică s’a pus în
mișcare, interesațil și-au dat pe față părerea:
ligile au alcătuit* dosare și presa le-a publicat.
Promotorii și adversarii lege! îșl dezvoltă de la
tribună argumentele lor, cari de astă dată nu
mal sînt întemeeate numai pe rezonăminte ori
•
ipoteze, ci pe realitatea faptelor Constatate.
Hotărîrea luată purcede deci din o cunoaștere
a subiectului mal adîncită de cît la-începub.
Elvetiea, Germaniea, Statele-Unite, și, dacă lă
săm la* o parte istoriea popoarelor, istorica ștun1
țelor ne dă de asemenea o mulțime de pilde m
razemul metodei experimentele. Trebuie înse să
se noteze bine, că de cîte ori s’a aplicat, cu con!
stiintă, metoda experimentală, în politică, și de
i
cîte ori rezultatele lei au fosUmulțămitoare, de
j atîtea ori observațiea, experiența si aprobarea
i
celor interesat! au fost întrunite.. Chiar faptele
prielnice ale unor stăpînitorl, cari nici visau ca fac
politică experimentala, și chiar neizblnda reforma
torilor, vin să mărturisască în favorul metodei.
441
Experimentaliștil conștiențl sînt unanimi a blama^ actele arbitrare ale- puternicilor zilei, cari,
fără să țină samă de tota itatea condițiilor so-1
ciale, impun legi ale căror urmări sînt cu desăvlrșire dezastruoase, cum sînt bună-oară legile
asupra colonizărel locurilor cucerite, încercările
de deznaționalizare ori de asimilare silită, Ca șî
legile și regulamentele restrictive, în cari s*e
îngrădește o parte din populație," și altele si al
tele. Realitatea Ieste de față ’să ne aducif tot
sprijinul: unde se întrebuințază silă, dacă nu are
loc o agitație puternică, o răsturnare bruscă a
stărel aflătoare de lucruri; mal in totdeauna șe
întîmplă o degenerare înceată. Unde' se ține
samă de legile naturale, în toată amănunțimea
lor, numai acolo îșl poate avea locul dezvoltarea
normală în toate privințele.
Nu mă^pot scuti de imboldul de a'reproduce
aice, după Politica experimentală, o descriere
care ne va face și mal familiari cu chestiea ce
tratăm: Confederațiea Helvetică Ie țara cea mai'
de frunte, care ne poate da o pildă *de aplicarea
metodei experimentale. Aceasta nație Ie împăr
țită în mal multe regiuni, cu toatele autonome
în regularea intereselor proprii. Fie-care îșT ela
borează;1 îșl votează și îșl revizuește, cîhd îi
place, Constituțiea sa particulară: îșl alege man
datarii pentru serviciile regionale, 'fără nici un
amestec din partea putere! de la centru: dis
cută, stabilește și ridică impozitele cantonului:
îșl dă legiuirea civilă și criminală, afară do unele
materii rezervate autoritățel naționale, ca vămile,
poștele, facerea biletelor’de bancă pentru toate
băncile private, baterea monedei, fabricarea pra
vului de pușcă, drepturile omului, dreptul obli
gațiilor, proprietatea artistică și literară... In ii-'
neîe regiupL cetățenii se adună, de obiceiă în
fie-care an, în luna lui April sau Mal. Vin îmbrăcațl în haine de sărbătoare, unii cu sabiea
la solă, alții cu lea în mină, se strîng pe o pleață
puBlică sau pe-o colină descoperită și se așază
în jurul estradei pe care iau loc autoritățile can
tonate de căpetenie, sub președinta landâmamilui. Ședința se deschide printf’o rugăciune
sau printr’un cîntec național. Landamanul pre
zintă un raport asupra administrației cantonului
și o expunere a legilor elaborate de marele con
siliu, pentru a fi supuse votului popular. De obiceiu, cu 15 zile sau cu o lună Înainte de în
trunire cetățenii primesc acasă textul tipătit al
proectelor as’upra cărora au să delibereze...
In cartea lui, La Suisse Contemporaine,
Hepworth Dixon descrie, Intr’un chip pitoresc,
una din aceste adunări populare, școala libertățel
elvețiene:
«ta o batae de pușcă de Rurglen, în Schachental, unde s’a născut Teii și unde se Înaltă
capela zidită în amintirea lui, lingă un pod clă
dit pe Schachenbach, între șosea și albiea rîulul, Ieste o pajiște pe care se adună de veacuri
oamenii Iul Uri,* pentru a dezbate asupra aface
rilor cantonului. O dată pe an, în întăea Dumi
necă din Mal, adesea cînd încă nici nu-I luată
bine zăpada de pe pămînt, cînd R.euss răstoarnă
blocuri de ghiata, landamanul Iul Uri pleacă din
Altdorf, întovărășit de o trupă de călăreți, de
cîte-va trupe cahtonale, cu muzica și steagul ‘
�cantonului, un imens cap de taur, purtat de doi
husari în. haine, galbene și negre: doi oameni,
In costumul elvețian antic, poarta cele doua
coarne celebre, blazonul cantonului Un. Locui
tori)'din Andermatt și din Vasen coboara pe
partea superioară a lui. Reuss: cei. din Brțsen.
" și din Stossi vin pe MaderanerthaJ: cel din Bur-.
glen si din Spiriugeii înaintează pe Schachen-:
thalz’cel din Seedurfși din Attinghausson stră
bat pe Reuss. Fie-carecetălean din.Uri, m vnsta,
de, 2Qde, ani și careului, face, parte, din ;olerf ie
îndatorat să yie la adunare. . Se clădește o es
tradă,.In cîiup,.;S«?' r.idică coarnele dq laur, Ir rnbifa răsună, isi îandamaniil jea. președintiea. Se
siunea, ,de o,zi .încep,e. Un hușan ;(c^et,e.ș|,e -lista
chestiilor de discutat: cite-ya regimente de com
plectat, o cale de făcut,,un torent, de; canalizat,:
de decreUit tăerea uniii(padurl, de stabilit o dare,
un piiter «le supus ..la pedeapsă. .poate cile-va
legi dp modificai, Fie-eare cetățean are dreptul
să lea cuvîntul. l .se ascultă părerem Scrutinul
Ie deschis.,si se votează prin ridicare de mini.
Un proeqt ie votat, un altul nu. Fără apel. Cînd
s’a votat totul si s’au sllrșit afacerile, regii lui
Uri Lși sting setea cu bere, dărîmîndu-șl estrada,
și fie,-care se Întoarce , Ja casa lui, fumîudu-șij
pipa și clntlnd arii patriotice».
Iși poate închipui ori-cine iii ce dispoziții șe
găsesc oamenii cari păstrează asemenea tradiții.
Alte regiuni se administrează prințr’un..felin de.
delegații, cu cari Inse nu-s mal puțin favorizate.,
j.l •
’
’
,
--------------------------- ---------------------- revista idee!
■REVISTA* IDEEl
443
*
,
I
*
I
! •
,
Fiind-că am înaintat pe asemenea cale, să
dau Încaltea și p, pilda de cum știeau să șe con
ducă oamenij In vechile republici rusești. Des
crierea o leu din însemnata lucrare a lui
Stepniak, La Russic sous Ies tzars; (Pe una din
pletele brasului Novgrod, .depopulat acuma, stră
inul vede și a-zî locul unde, odinioară,;la tragerea
clopotului ‘mare, care lera, suspendat pe iei, se
aduna poporul suveran. Toată lumea, fără. de
osebire, aven drpptul să tragă de frînghiea acestuf clopot sRnt. Fie-care .cetățean avea cali
tatea de a, convoca velcha și de’ a o chțema
pe dată să delibereze asupra* unei chestii per
sonale său care se atingea de binele public. Po
porul lera sțăpîn, iei avea, autoritatea despotu
lui, cîte o dața violent, iute la mînie, dar tot-,
deauna nobil si generos, ca acel, regi. orientali,
despre cari vorbește legenda, cari Ierau părinții
tarei,, totdeauna gata a'primi pe'cei mai din
urmă supuși ai Ipr, a le, faqe dreptate și a face
săK fie răsplătite scump neajunsurile ce fi s’ar
h adus de cătră cei mări și puternici... Șe în
țelege, nimeni, n’ar fi încercat, pentru un lucru
de nimica, să tulbure odihna leului adormit.
Dar, de asemenea, nimeni hu putea împiedica
pe cel mal din urmă cetățean să apeleze la po.sepljiigă, înaintea lui de, nedreptatea a
cărei, victimă șq credea, sa silească pe acel ce
i-ar fi adus vătămare, posadnik sau pripi, ori
, J1 fost, să vie să seglezvinuească.. Ceeaee deosebește vechile îvetche» de toate celelalte.
adunarl.de felini Ipr, fe lipsa desăvîrsită a ori
cărui sistem de scrutin. In toate celelalte re
publici,, orl-clț. de liqere șj de democrate ar li
fost, la Sparta, la-Roma, latAtena, la Florența,,
votul există, si principiul care silește minorita
tea- să se încline înaintea dorințelor unajorUățqî
servește,de bază-procedurei: politico. Slavul, cu
nici iîn chip nu primeșto' q asemenea,lege,:fnlF
adevăr, la toate popoarele de rasă slavă, cari au
avut instituții naționale, libere și curate de ori
ce amestec, găsim -necontenit i hotărîri .luate în
unanimitate...Cîte.- o dată-se întîmplaiL încăerărl,
dar rnai adesea, cei capi aveau păreri deosebite
asupra unor .chestii, cădeau,de acord,, se gă,soau
mijloace de împăcare, diferendele sereguțpu prm
convingere ,si prin concesii reciproce. î^alurp
blinda și, mlădioasă a.Slavului I.era mai.prcș.us,
și făcea’ cu ; puțin ța, într’o măsură largă, aplica
rea principiului bazat pti -scnlinientu.1, cu adevărat'
generos: respectuir.drop,tulii( ininqritățțlor, care,,
precum afiripă un .mare publicist e:nglpz, Iobaga
adevăratei jil)cctăți>\ .:
I I i • IMJ I . 4
Negreșit, Ierau condiții speciale cari susțineau
domniea unei asemenea stări de lucruri Față cu
dezvoltarea tecnicei, și cpmplicajjea trobuințelor
de a:zi, poale ar li ca*m naivă pretențiea de*a se.
mai încerca ,șă se satisfacă feluritele interese so
ciale în chip atît de simplist. Totu-și, cred cu
l
putință ca indivizi.! să se conducă ’și sa-și ingrijască iei Inși-și de. propriile lor trobuinți. Păna
la un punct, Con Iedera ți ea I le) vetică. actuala pe.
dă. p pildă doveditoare.’
Daca lumea în .«le obște prezintă un spectacijl
atît de. trist, dacă răsunetul clntecelQr.de m.ulțămire Ie mai adesea ahtul nevoej, dacă mizeriea
cea mai amară Ie qăptiișala bpnel stări, dacă un
contrast atît de izbitor . vedem în. yloața, pri
cina stă în baza, organizarei noastre sociale, în
faptul că, o., clasă de. oameni .domnește y.ișuPra
alteea și nu .înțelege;să intervină și’să lucreze
de cît.în ințeresutiei. Coroaile poate șă dee me
toda experimentală, chiar, dacă am admite că Ie.
recunoscuta, cînd acpl pe cari împrejurările i-au
favorizat cu, puterea ,,să o aplice, înțeleg . s’o
aplice exclusiv numai cît cer interesele clasei lor,
și își propun mai dinainte «să reșpecfșze pre
rogativele actuale ale parlamentului,, șă pu micșureze cît de puțin drepturile puterel executive»,
cu altejcuvinte ’să păstreze neatinse privilegiile .
monopolizate din .vremuri ? Ce roade poate să
dee metoda experimenlală, cînd, in loc de a i se
lăsa întinderea normală și de a nu da îndărăt,
dinaintea nici ,unei conscciuți.necesare, clasa șta- ,
pînitoare își propune mai dinainte, «să canalizeze
agitațiile, socialiste ale muncitorilor?), cu înțeler,
sul să se, învîrteașcă mereu în, starea ,dp ■■a-zlfi
Experimentaliștii burghezi după ce limiteazăobservaliea și experiența, au reduș , asentimentul
mulțime! ’la asentimentul castei lur... Ceea ce
imputăm de asemeni si luî.DonnaL
Firește că put să aibă neîncredere .in așernc:
nea metodă, ace; cari bau analizat urmarile.de
pană, acuma, și cari .se. înșală a credo,,că dome
niul aplicare! iei, va di in totdeauna ^resțyîns..-. ^
!,
Bună-oară; ce urmare putea, șă albă încercarea
|
făcută în.•Englitera>..de.a se închide circiumele
Dumineca, de a se mărgeni ast-felfu Lețiea cla-,
l
sei muncitoare, cînd legiuitorului nu i-ă* venit in
!
minte, ori nu i-a venit Ia socoteală, să experimen-
I
. .443
teze, mai degrabă, ca remediu, mărginirea uimi- ciuiuscute
acestea1 n
cunoscute:«erau
Si toate
tbăle
SX”
|n.s,' 'acestea'
KîitU'numai'fientrp 1 <?ă
.
.1 mai vrednice ne
im tai t a fuTh! Xrn
lnch'®°yea. "'«> , "iu, pentru ca educa'țien
. . f- Jbnvrâii
gbni?Fâlîdi îjoua !torâ lifai'
îngrijire vcghialh î'o^Xr
și peiil.ru dfi 4n falVriba sa
cari ajunseșeră surpriazăto/ de’in|eniUase!'Jlir- minefiS
miinCa rera redusă Iii !()■ ccdsuri si • jiiniăUite, pc
ciikI ConCurențji sui lucrau 13 și I j-ceasuri pe zi»...
<j teu din admirabila lucrare a luiEngels :
enorm, și, daca ai mai ii tinut înainte împiedi Gitatiea
carea, desigur ar fi ajuns un dezastru. Negreșit Socialism utopic și Socialism ..științific.,
că legea a trebuit să cadă; ■ Cu drept ciivîilt, Scr’ie
un economist englez: <iVreți ca lucrătorul să
Șliu toarte fiiiie, mi se vor"scoate'ihainie îiîfio mai puțin ispitit «le circiumă? DeSchidelbi ccrca.rlle ruinalc^ si -șl'iii Ibarle bih’e că, clasă
Dumineca bibliotoeolp. muzeele, galeriile de artă, slâpînitolire n*'foarte dispusă să-și rida de ăce'f
palatul de-cristal, toate stabilimentele7 'publice, cari se intefosază iha! mult de dezlegarea"ches
cari rămîn închise sub influența clericală. Uni- tiilor^ soci.de, dînd.u-Je, Jmna-oară, sfatul,, piple-se parcurile și gradinele de lucruri atrăgă cari îl.giișc.-c în politica iui Donnaț: «ÂJegcți
toare și de jocurile împiedicate ă-zî pe-mi' mo-: un. district, inqrgeți acolo ,să evanghelizațl, să vă
tiv ridicol. Studiul, admiratiea frumosului, blinda expuneți doct,rinele, să vă supuneii ' proectelc la
veselie, sînt pentru temperanță mai buni ajută discuții contradictorii. Dacă .-veți izbuti sa
tori de cît ori-care.lege»... Se înțelege, chestiea vingetl un destul de mare număr de cetățeni,
care rămîne în picioare și care trebuie măi întâi să le justificați aderarea. șr‘rhijtoacele ce vă aduc,
dezlegata, ieste asigurarea bunului tr'aiu, pune cereți de la Stat să vă cedeze o bucată de pămîn't,
rea omului în stare să-I vie gust de petreceri într’o colonie, unde vă veți putea face experiența
intelectuale-estetice, să nu mai aibă nevoe să-și în toată vbea. ' Guvernul nu va avea de ce să
înece amarul vieței in spirturi. Cum să nu iu steelă europene, Iară îndoeală va asculta aseme
bească muncitorul băutura, chiar dacă nu ar fi nea dorință și va lăsa o de'săvirșită ăutonotaie
înclinat din fire, cînd dînsa ieste uitarea suferin comunei ce teți întemeea. Pe urină, după o în
țelor și ațîțarea puterilor musculare, pierdute cercare favorabilă, ilu vedem nici o piedică ca
în în lelungatele ceasuri de muncă cruntă, cînd o asemenea autorizație să vă fie dată chiar1 In
costă mai puțin și cînd adesea ține loc de hrană, unul din departamentele noastre...Ieste vorba
de îmbrăcăminte, chiar și de adăpost, cum se ros de Franța.
tește Lopukof, din celebrul roman CeA de făcut,
Și cînd asemenea serioasă povata vine de lă
al celebrului Cernișevsky.
un om care nu-Ieste tocmai un năivj se poatQ'
Metoda experimentală, într’adevăr, trebuie să să nu fie luată drept cea mai mare bătae de joc ?
țină samă de documentele pe cari le lurnizază Dar nu și-au făcut proba, n’au arătat cît preetnografica satistica, observarea comparată a țuesc destule încercări de asemenea' soia? Ge
popoarelor civilizate. lea trebuie să țină samă sînt întreprinderile utopiștilor,. cari credeau că
de aplicarea acestora, prin mijlocul legislațiilor prin experiențe mici au ‘să regenereze lumea?
separate și temporale, dar, nici într’un caz* nu Firește că nu*puteau izbuti. Unde se poate găsi
poate fi restrînsă, cînd cere un cîmp mal larg o regiune atît de îmbielșugată, care să răspundă
de încercare, chiar cînd acest cimp s’ar întinde trebuințelor complexe de a-zl, trebuințelor cari
pană la schimbarea radicală a bazelor sociale.
pentru ’a fi satisfăcute1 cer nu numai fabricate
Dacă observ, bună-oară, că o parte din ome indigene, ci fabricate venite clin regiunile cele,
nire, anume casa proletară, ie plină de mizerii, mal depărtate ale globului? De unde mijloacele
ignorantă, decimată de boale și viții: dacă ob ca s’o poți dobîndi, cînd s’ar afla și cînd nu ți-ar
serv pe urmă că burgheziea îi ieste superioară, acordă-6 tocmai Iară nici o răscumpărare Statul.
aproape , în toate privințele, pentru-că are la în- De unde'mijloacele'âă întomeezi pe dinsa insta
dămînă tot ce poate sa-i înlesnească libertatea i lații cari să fie la nivelul descoperirilor moderne ?
de a se dezvolta în voe$ experiența ieste gala Care va fi capitalistul să-și aventureze starea
făcută : în loc de legi restrictive și în Joc de ce-va înlr’o încercare de asemenea ’soifl, care nu
acte de filantropie,... proclam ceea-ce numesc c- poate avea o ținta speculativă și1 care, niai frt
conomiștii moderni, justifica reparativă, adecă în urmii, privește pe cei cu totul fațade stare'?
Făclnd îiise cele mai extreme probabilftăți fa
toarcerea bunurilor confiscate iiumaj de unii, în
stăpînirea socială, ca să se folosască de iele în vorabile, clnd s’ar vădi superioritatea linei extreaga lume. Numai ast-felia se poate răscumpăra perienti sociale, prin ce minune s'ar putea
o nedreptate generală «care ieste adesea nu leg generaliza? Cine poate garanta că marii capi
al trecutului», cum Se rostește Fouillee, și nu taliști de a-zf vor renunța atunci lă colosa
mai ast-feliu se poaJte interveni serios spre lele* lor privilegii, iei. cari, cum foarte bine sa
zis, In afară de forma în care sînt o’bicmuiți
binele celor ce sufăr.
Robert Owen ne lasă o pildă strălucită din vre să-și ducă vieata; nu înleleag vieață ?... Fr. Pasffy
mea cînd lera directorul asociat al unei mari ță- de ’la Institutul* Franței* într’o conferința, Șcnala
sătorii din New-Lanark, Scoțiea: «.Iei prefăcu o libertinei, dezvoltată ia societatea de știiiiți poli
populație de aproape 2.500 de lucrători, alcă- tice și sociale - din Bruxelles, conferință1 opusă
tuiți din diferite , elemente și în cea mai mare celei* dezvoltate «le .lulea Guesde. Asupra
parte cu moralul stricat, îiîtr’o colonie model, coleclivisinulni, ne și- spune ; Un sfîrșil, pfină
liin locinăl dispuși, cil se a*
unde bețiea, închisoarea, procesele, mila publică acuma.: nu văd
și trebuința de milă privata ierau aproape ne- linge de cea mal mare parte, să ne dam1 ninB și
a4 ’• r
. ..
. .. - ?
* L. ■ .
t• . • -
. ,
■
«
.‘1 •
‘
�144
REVISTA IDEEI
bunurile noastre, mari sau mici, colectivitățel... aceasta negreșit ar atrage după sine reformele
Omul crin firea lui, Ie un animal proprietar».,, politice».. De alt-feliu aceasta și Ie tendința mișDar clnd sînt înlăturate extremele probabilități cărei sociale și tecnice din ziua de a-zl. «Munca
favorabile
reduce la a des- ’ intensivă, care cere întrebuințarea silințelor colecfavorabile, toată experiența se
sei--..
’ neînsemnată
.......
' organismul
'
tive,
asociate și combinate, înlocuește pretutindeni
lini o parte
din
social,
a o izola si a o pune într’o stare de dezvoltare munca izolată*, individuală sau în* familie. Expe
primitivă,’ori, de nu va fi cu totul izolata, a o riența ne arată că crizele nasc din dezbinarea
lăsa in vechile condiții, cu toată autonomiea-I celor doi factori neapărațl ori-cărci vieți eco
desăvîrsită... Firește că le cel mal nimerit mij nomice : munca și capitalul, capital care lâ urma
loc de «a canaliza agitațiile socialiste», de a com urmei nu-I de cît muncă cristalizată. Deci Ie
bate «utopiile» celor ce luptă pentru o organi firește să se tindă a se desființa nesolidarizare mal armonică a societățel, organizare m tatea și a se întemeea siguranța. Și pentru asta
care toți inșii, fără nici o deosebire de neam sau nu-I nevoe să se sfarme tipariul producției mo
derne, ori să se recurgă la experiențl de* colonii
de sex, să-și albă buna stare asigurată.
model: Ie de ajuns sa se facă o substituire de
Această scurtă analiză cred că ne-a lămurit persoane, făcînd din producător un consumator,
îndestul asupra valorel sfaturilor și asupra va- precum o cere transformarea tecnicel industriale,
lorel experimentărel de care vorbim, pentru trebuința siguranței publice, sentimentele de ega
ca să nu mal fie nevoe de scos încheerl și de litate ale mulțimel și silințele noastre conștiente».
înaintat mal departe.
Ceea ce întărește și Laveleye, cînd, în ca’rtea lui
Neajunsurile metodei experimentaliștilor bur Le gouvernament dans la Democrație, spune
ghezi; se înțelege a celor de bună "credință, că «Ie vorba a se face să domnească dreptatea
Ie că" îl restrîng prea mult domeniul de expe în relațiile economice și, prin urmare, a se face
rimentare. Fără îndoeală, interesul de clasă, in ca fie-care să fie răsplătit după munca-I utilă și
teresul rău înțeles, care li se resfrînge în minte să se folosască de rodul muncel sale, întreg».
ai le stăpîneste întreaga ființă, nu-I îngădue să
*
* *
o pună în ‘aplicare în toată întinderea, fără
In scurt, metoda experimentală se opune lea
nici o rezervă Ca și cum n’ar avea nici o idee
că chestiea politică’Ie absorbită acum de eco însă-șl, cu toată tăriea, în potriva celor ce ar
nomie, și că fenomenele economice nu pot să voi să-I schimbe ori să-l restrîngă domeniul
fie localizate, experimentaliștil burghezi, înțeleg de aplicare. Și dacă un individ, înălțat mal pro
să aplice metoda aproape numai cît se atinge sus de cît alții, ori numai o clasă s’ocială, ari
de fenomenele politice pure, și ceea ce I și mal cit le cu multă bună voință, n’are destulă comrău, chiar în acest domeniu, înțeleg s’o ‘aplice petință să o mănuească, Ie* un cuvînt mal mult
cu o mulțime de restricții. Ori,’ie dovedit cu să ne convingem că, aplicată la fenomenele so
prisosință* a-zl, că chestiea socială prezintă două ciologice, această metodă trebuie să devie din
fețe, că ‘ieste o chestie politică .și în acelaș timp ce în ce mal colectivă, precum o întărește, la rîno chestie economică și că mal degrabă de la du-I, leară-șl Degreef. Dacă interesele mulți
dezlegarea chestiei economice atîrnă dezlegarea mel sînt părăsite ori stingherite sub oblăduirea
celei politice.
unei clase stăpînitoare, totul reclamă întemeerea
Metoda trebuie să îmbrățoșeze totalitatea fe unul regim în care interesele tuturora să fie în
nomenelor sociale, și dacă ‘le* nevoită să le lee grijite de cătră toți Alfred Fouillee are cuvinte
unul cîte unul, nu poate să le izoleze de feliu toarte temeinice c’erînd aceasta și Engels are
din înlănțuirea lor. Numai așa se poate interveni tot dreptul cînd afirmă că Ie peste putință ca
cu folos în practica politică Ce argumente mal un singur individ, orl-cît de genial ar fi* sau
serioase ar putea fi opuse argumentelor lui ca o clasă socială, singură, să dezlege mulțăEugdne Fournidre, pe cari le desfășoară în studiul mitoriu problemele sociale, cari-satîta de com
său special, Asupra metodei, stuâiu publicat în plicate. La Science sociale conteinporaine. de
revista lui Benoît Malon La Revue Socialiste: altă parte, mi se pare că poate avea tot ra«Reformele politice, izolate de reformele econo zemul unei drepte rațiuni, cînd ne spune că
mice, cari le slujesc drept corolar, nu fac de cît «pentru a avea în stat minimum de servitute,
să mărească stavila aflătoare între progresul po de neegali Late, în scurt minimum de fatalități și
litic și retrogradarea economică pentru mulțime. constrîngerl, trebuie ca autoritatea socială să
La rîndul lor, reformele economice îndeplinite, fie alcătuită din totalitatea cetățenilor, trebuie
fără să se perfecționeze pe dată mecanismul po ca însă-șl societatea, din punctul de vedere al
litic, vor fi compromise și vițiate, cu toate că dreptului pur, să fie privită ca un vast contract
la nevoe ar fi de primit înaintea reformelor po de asociație, cel mal general, în care toate cele
litice izolate. Reformele economice trebuie să lalte să-șî găsască locul și garanțiea»... Pretenfie însoțite pe dată de refo rmele corespunză țiea lui Ăuguste Gonite de a întemeea .numai
toare politice, acestea ne aflîndu-sl sancțiunea îel un sistem de organizare socială, ca și a Iul
de cît în cele dintâi... Din mișcarea*inversă’reesă Le Play, nu mal vorbesc de alții, se înțelege că
că, în măsură ce individul cîștigă libertatea de n’a putut fi de cît o himeră.
cetățean, îșl pierde siguranța ca producător si
consumator. Si libertatea fără mijloacele de a ’o
Din considerațiile de mal sus, cari atacă orl-ce
îndeplini ce folos poate aduce mulțimel ? Ade escluzivism, fărâ îndoeală că pot să dobîndească
vărata metodă ar sta în organizarea producerel sprijin și acel dări se ridică în potriva princi
și t.igiribuirel bunurilor în chip mal rațional, și piului stabilit de cătră Asociațiea Intcrnaț’.onală
REVISTA IDEE1
•.'•I
li
!
|
s
de la 1864: că «emanciparea muncitorilor tre
buie să fie opera clasei muncitoare însă-sl»...
Această clasă negreșit Ie mal de-adreptul inte
resată, dar dezlegarea chestiilor sociale nu interesază numai clasa muncitoare: interesază
toate clasele societățel și trebuie să fie exami
nată și studiată, făcîndu-se abstracție de clase
și de partide ca și de naționalități ori de sex.
Dezlegarea nu poate fi definitivă de cît numai
cu condițiea de a se putea adapta la toate si
tuațiile în de obște, adecă la toate specialitățile
de muncă și de activitate, la agricultură si‘ la
industrie, la comerț, la arte, la învătămînt, la
demografie ca și la politică, la1 morhlă’și în sfîrșit la filosofic. Trebuie să se adaptaze la toate
specialitățile în de obște și leată pentru ce nu-I
cu putință a o studiea din puiict de vedere
exclusiv, leată de ce toată lumea trebuie să se
ocupe, de dezlegarea aceasta, în chip imparțial,
neatîrnat general...,
“ *
In studiul său Ecrit posthume, frumos vor
bește Albert Toubeau, dar, revenind din dor
meniul celor ce-ar trebui să fie, și întoreîndu-ne
la principiul «Internaționalei», ce voeatl să facă
muncitorii, cînd chiar Toubeau constată^ că «ma
sele suferinde singure, prin glasul cîtor-va scrii
tori rari, semnalează mizeriea socială, pe care
burgheziea sau clasa stăpînitoare se mărginește
să o tăgăduească orbește», ori să o declare ine
rentă organizărel societâțel.. Ce pot face mun
citorii de cît să rămînă credincioși principiului
stabilit de cătră Internațională, să nu aștepte
nimic de la pătura suprapusă, cînd văd ca
aceasta vrea să-și păstreze tradițiea înainte, cînd
văd că «munca manuală ori intelectuală, nu-șl
primește mai nici o dată remunerarea Iei integrala,
echivalentul firesc, și că o parte din rodul per
sonal Ie înghițit aproape în totdeauna de cătră
stăpînire», cum tot Toubeau constată. Cum să
nu-și lee muncitorii orl-ce nădejde de la dînsa,
cînd văd că burgheziea Ie stăpînită de cel mal
crîncen egoism, cînd o văd că vrea să-și păs
treze vecinie, ca clasă, o situație excepțională,
privilegiată, pe care în tot cazul nu a putut s’o
albă de cît vremelnic, cînd, pentru a asculta
plîngerile proletariatului și pentru a interveni
serios în favoarea lui, burgheziea așteaptă ca
upta de clase să se apropie de criză, să îmbrace
caracterul Iei violent și nimicitor?
In situațiea actuală,.muncitorii ar da dovadă
că nu-șl înțeleg, de loc, nici interesele nici me
nirea, dacă și le-ar mal părăsi în mîna altora,
ori de ce categorie ar fi, dacă s’ar mal lăsa tîrîțl de palavre ori de ademeniri. Las că mun
citorii trebuie să fie conștiențl, că nu se vor putea
dezrobi de sub jugul clasei care-I exploatează
și-I asuprește, fără ca în acelaș timp să scape
și întreaga’ societate, și pentru totdeauna, de ex
ploatare, apăsare și luptă de clase, cum zice Marx.
145
—
creze, cu adevărat, cu toată tragerea de inimă
și cu toată dezinteresarea, la regenerarea și bună
starea obștească. Politica, privită și cultivată ca
o știință, metoda experimentală, aplicată rațio
nal, In toată larga-I întindere, fără nici o re
zervă, ar li într’adevăr un mijloc de raliare, de
Împăcare, pentru toți, si poate singurul mijloc
prin care s’ar îndeplini dorința sentimentaliștilor,
de a se înlătura marile catastrofe, spre cari ne
împing neînlăturat antagonismele sociale . din
cale-afară de ascuțite.
Rămîne de meditat asupra aplicărilor ce
s’ar mal putea face din aceste dezvoltări ge
nerale, dar mal cu samă rămîne de meditat
asupra observației, asupra experienței și asupra
asentimentului mulțimel...
Mart, 1893, Bruxelles.
P. Mușoiu.
Metoda experimentală in politică apare tot acuma fi In
broșură... Avizare celor ce ar dori să~și procure...
BIBLIOGRAFIE
Pc lingă ziarul «Temps Nouveauxa din Paris, s'a alcăr
tuit un grup de propagandă prin broșuri, cari ișl inaugu
rează activitatea prin tipărirea aau retipărirea următoarelor
vrednice de consultare lucrări:
A mon frere le paysan, de Elisâe Redus.
La femme esclave, de Ren6 Chaugi.
L’Esprit dc rivolte și Les Prisons, de P. Kropotkin.
A se adresa la red. Temps Nouoeaiix», 4, rue Broca-Parit.
Un neobosit cercetător, Max Nettlau, a cărui nobilă preo
cupare Ie de a scoate din noianul uitărel opera unor aleși,
oameni de acțiune și ginditorl, dă la lumină două din cele
trei părți din
Oeuvres, de Ernest Coeurderoy
Unul din familiea acelor de frunte revoluționari din trecut.
Doritorii de opere măedre și viguroase n’ar putea să găsască ce-va mal vrednic, ca să-și oprească atențiea lor...
Librăriea editoare; P.-V. Stock, 155, r. S-l Honorc-Paris, 1.
Nu putem fără să mai recomandăm cu o deosebită căldură •
Oeuvres diverses, de ParaMaval
Un foarte original bărbat de cultură, a cărui preocupare
Ieste aplicarea științei la vieațăîn cel mal larg înțeles.
Un volum cartonăt, 6 lei. De cerut de la autor,la «.Bulletin
du Groupe d'etudcs scicntifiqucs», 14, r. Blomet-Paru, XV.
Emma Goldman, o vestită agitfitoare americană, a tipărit;
Anarchlsm and Other Essayi
Cunoscătorii de limba engleză a'r putea profita conaultind aceasta lucrare. Costul 1 dolar net..
A se scrie, pe adresa autoarei, lă rodacțiea iMolher Earth»,
55 West 28 Hi St., Neu»-York, N. Y.
In editura revistei «Facla>, a apărut:
Plagiatul D-lui A. C. Cuza, de Emanuel Soeor...
Prețul un leu.
încă din timpul din urmă a apărut, din Șatelierul tipo
grafiei cooperative „Poporul", romanul Iul Gorki: Mama...
Ar fi fbstde dorit ca asemenea carte, care ne vorbește despre
Induioșetoare suferințl omenești, carte dată in romîfiește de
O. Călin și L Nour, ar fi fost de dorit să găsască iiiște mai
indăminatecl tălmaci. Tezaurul limbel romîneștl ar fi ingădpit să îmbrace o formă cu: mult mal aleasă, formă pe c^rp
insu-șl fondul romanului ar fi cerut-o in ajutor... Totu-șl
merită să fie cetită și trebuie chiar1 scoasă, prin eDe aice urmează, ca încheere necesară, în cartea
puizare, din uz. Poate s’ar găsi pe urmă alt-cine-va, care
dreptățirea
în clasă
aparte
- - âlcătuirel muncitorilor
u
4
.
să ne dee dintr’insa un monument de limbă, cum Ie de
asemenea
întrebuințărel
tu- altminteri e Azilul de noapte
singura carte de Gorki,
și de âse
___ ‘îndreptățirea
t ",......................
/
’
1 *avea la
*' “îndămîna,
' —v
care
a găsit, la noi, in losif Nădejde, un interpret cu ade
turor mijloacelor
ce ar
după
vărat priceput... .Vama Ieste pusă la indămtna tuturora p»u
împrejurări, în lupta lor de emancipare.
librării, putîndu-se procura și de la „Cercul de
Ar fi într’adevăr mult mal frumos și mal fo socialistă", 26, str. Piața Amzel, București.
lositor, ca toată lumea, mînă în mînă, să lu-
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1910)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul X
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. 91-100
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
1910
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
București
1910
1910
A. Catilina
anarhism
București
Constantin Thiron
E. Armand
esperanto
Federația Jurasiană
G. N. Ghinescu
Gh. Mărculescu
Grigore Goilav
I. Ștefan
Lafcadio Hearn
liberă cugetare
Louis Combes
Madeleine Vernet
N. Opran
Nikolai Cernîșevski
Oscar Wilde
Panait Mușoiu
Panait Zosîn (1873-1942)
Paraf-Javal
Piotr Kropotkin
propaganda prin fapte
religie
Revista Ideei
România Muncitoare
știință
Traduceri
-
https://anarhiva.com/files/original/e16ebcc90edacf6c457341e7cf3c60ce.pdf
02a66179be987239bad41e2b8a969825
PDF Text
Text
REVISTA IDEEI
1909. No- hXXXL 1.
Cu numărul de fată „REVISTA IDEEI"
întră în al IX-iea an.
Abonamentele, de inoit, de rigoare.
filosofie, știință, socialism
I<
Spirit și materie, îeată obiectul aproape al tu
turor preocupațiunilor filosofice.
Acel cari au căutat să-și dea samă de modul
cum ajunge omenirea să-și Înjghebe cugetările,
ou constatat că ori-ce cugetare Ie produsul teudin|el de generalizare a cunoștințelor noastre:
omenirea pleclnd totdeauna de la cunoscut la ne
cunoscut prin analogie și inducțiune.
Așa ne explicăm de ce primele cunoștințl ale
omului au avut ca punct de plecare propriea lui
persoană, căci manifestațiumle corpului lui au
fost acelea pe cari trebuea iei îa primul rînd să
le cunoască și să le satisfacă.
Tot tn virtutea tendinței de generalizare a mințel
omenești, distinsul filosof romln, Vasile Conta, ne-a
explicat, în «încercări de Metafizică Materialistă»,
cum omenirea și-a creat singură sufletele cari s-o
stăplnească și cari suflete în decursul timpului
au Îmbrăcat diferite forme, pană au ajuns la un
D-zen Atotputernic, stăplnitor al lumcl întregi.
Și tot în baza acestei tendințe intelectuale ne-a
explicat V. Conta, cum a ajuns omenirea la pro
blema spiritului și materiei.
Omul, începînd să observe In univers o mul
țime de fenomene de mișcare, a căutat să stabi
lească rațiunea existenței lor. Iei găsise, în pute
rea sufletului, explicare pentru toate schimbările
corpului lui, și, printr’o generalizare a acestui
fapt a socotit că și schimbările pe cari le obser
vase Iei în univers nu puteau să fie provocate de
cit tot de un suflet, pe care, pentru că icra vorba
«e universul întreg, iear nu de un individ izolat,
a socotit ca cel mai puternic dintre suflete,, acordludu-I în acelaș timp o mulțime de însușiri,
Pe cari le cerea rangul înalt al acestui suflet.
jcată pur
simplu orjgina Dumnezeului lumei.
rin aceasta Inse universul a devenit un organm?1 asemănător omului, avind și iei, nu mai
corp și suflet. Cu timpul lumea n’a mal
Copns°.colfia ca fîipd compusă din două substanțe,
car? • suHct, ci numai din o anumită substanța,
ar Manifesta ca atare.
.
.
forn,xUla.acesteî substanțe, cari se manifesta sub
de c 8P1rituală de suflet și sub formă materiala
DnLx’ *era 'nca necunoscută oamenilor.
Hj.t
cuni această substanță va fi privita nucoiQ
spk'it sau numai ca materie, vom avea
ți matQ^a
concepțiunl filosofice: ideahzmul
^iecLi\^zniui’ ori-care ar fi forma lui, fie iei suWb f’?’aționalist, și așa mai departe, reduce Iu
ți cu Auroa&â la simpla manifestare a spiritului,
cit Vn ’ aceasta filosofie se va ridica mai sus, cu
Vl‘ea să speculeze mai profund misterele e-
București, Strada Epurilor, 10.
xislenței universului, cu atît va face loc lib<ier materializmulul In filosofie.
Ast-feliii, clnd fdosofiea kantiană socoate că
nu putem cunoaște lumea în sine, «das Ding on
sich», sau, cum spunea Engels vorbind de filosokantiana, nu putem stabili «identitatea gînd,irei și realițățebb socoate, prin aceasta, că cunoș
tințele noastre trebuesc supuse numai de cit em
pirismului.
w Ce-va mal mult. Unul din celebrii filosofi idea
liști, Hegel, care, ridieîndu-se deasupra lealul Ini
Eiclite și Dumnezeului lui Spinoza, socotind că
lumea reala n’ar fi de cît exteriorizarea ideei ab
solute, care și-ar avea o existență deosebită de-a
1 urnei reale, a ridicat la cea mal înaltă forma de
cugetare dialectica, pe care alipind-o la idealizmul lui absolut a favorizat negreșit, împreună cu
cuceririle științei, o m a r o lovitură filosofici
idealiste.
Dialectica, care pe timpul lui Hegel slăbise con
siderabil, observă Engels, din cauza metoadeî me
tafizice Introdusă din științele naturale in filosofie
de Bacon și Loche, nu iera de cit un reflect în
mintea noastră a mișcăreî și transformărei
universale.
«Dialectica, după cum spune Labriola, în «Socialisme et Philosophie», ie acea concepțiune prin
care ne propunem să formulăm un ritm al gîn-
BIBLIOQRAFIEA „REVISTEI IDEE1“
P. Mațolu ?i P. Zosin: «Mișcarea Socială» col. complea 5—
P. Mujoiu: «Revista Ideei», 8 colec. de la No. I—LXNX 40—
Solomon Abrani: Destăinuirile unul expulzat . . . —20
.1/. Askinassi: Jertfele Tarului........................... . 4—
X. C. Cernișevsktj: Ce-i de făcut... Sub presă. . .
II. Denis; Socialismul și caracterele sale generale . •1—
i—
Gab. Dcuillc: Evoluțiea Capitalului.....................
C. Dimilrcscu-hișî: Cele două morale . •
• -50
Fr. Engels: Socialism utopic și Socialism științific . —50
Grup. Șlud. rcuol, din Paris: Antisemitism și Sionism. -20
-20
Col, 11. G. Ingersoll: Dumnezeu și creai'ea-I. . .
—50
«mm..............................................................
P. ZUUj/UUvUl.
Kropoikin : UUHV
Către tineri
—
Vremuri Noi
• • •
„ic:. Materialismul
econom,
P. Lafargnt
---- ------------al Iul Karl Marx. —oO
Paul Louis
—20
Louls: Sindicalismul Francez
France* .......
....
JI. Mactcrlinck
Maetcrlinck:: Datoriea noastră cea socială - -. - . —20
John Sluarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție. —g»
P. Muțoin; Cum se explică Anarhiștii
—w
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian —5U
—
Emanciparea Femeel. . . • • • • • i *
—
Intime............................................. ]
/. Ncdgu: Flăcări năbușite... Sul> presă
.Seneca : Despre minio
Fr. Slackell'crg: Feme&i și Revolnțiea . - - ; • •
In.ftcinr de țăran : Noua epistolie către munciL și țar.
-0
Cererile, însoțite do cost, se făc la „Revista Ideei*.
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-lui P. Mitșoiti, ?0. Strada Epurifor, — București.
I
�2
REVISTA IDEEl
direi, care să exprime ritmul ccl m«i general al
mișcare! lume! reale».
,
Prin dialectică ni se arată că universul întreg,
lumea naturală ca și coa socială, ic o continua
mișcare, o continuă transformare și înlănțuire do
fapte. Totul, absolut totul, se naște, truește și
moare, pentru ca să renască ieară.
w
Dialectica lui Hegel alipită înse, după cum am
spus, la idealizmul Iul absolut, nu putea sa dea
de cît rezultate greșite.
Pentru Hegel lumea reală nu iera de cît idee
absolută, deci și dialectica lui nu putea sa vad
în transformarea acestei lum! de cît transforma
rea idee! absolute.
. „ „ .
După cum vedem, problema mișcarci și trans
formare! universale Iera pusă, trebuea numai sa
se găsască legile intime și generale ale acestor
prefaceri. Hegel, după cum am arătat, nu le-a pu
tut găsi prin dialectica ideilor lui, iei numai a
favorizat rezolvirea acestei probleme de cătră
naturalișli.
. . .
In acest timp, prin descoperirile principiului
transformărei energiei, teoriei atomice și evolu
ției Iui Darvvin, o puternică revoluție avu loc în
domeniul științelor naturale. Cu ajutorul acestor
descoperiri științifice, pe lîngă cari s’au mai adaogât și altele, materializmul își face din nou aparițiea în filosofie, dar nu «materializmul metafizic
și' esclusiv mecanic», cum numește Engels mate
rializmul secolului al XVIlI-lea, ci un materializai,
care după ce s’a înarmat cu cele mai înaintate
cercetări științ’fîcfe, vrea să arate Iei legile intime
și generale ale mișcarci Universului
Aceea-rși tendință n materializmului s’a manifes
tat și în domeniul istoriei sociale.
Materializmul aplicat Inse aici a dat naștere
materializmului istoric, după care cauza intimă
și adevărată a tuturor transformărilor istorice se
găsește în raporturile viețe! materiale, în struc
tura economică a societăței, adică în «tecnica
producere! și schimbului» și In lupta dintre clasele
sociale.
Materializmul istoric, după cum se va Înțelege
îndată, nu-i all-c.e-va de cit aplicarea în dome
niul istoriei sociale a descoperirilor științifice din
a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Acesto
concepțiuni revoluționlnd concepțiunile trecute
asupra lumcl naturale, nu puteau să nu producă
aceea-și revoluțiune și în concepțiunile relative
la lumea socială, mai ales cînd se constatase științificește că omul nu mai Iera o creatură deosebită
de restul celorlalte ființi pămîntești ci produsul
unei evoluțiun! lente și progresive a lumei
naturale.
Și ast-feliu, omul fiind o progresivă schimbare
a naturei și găsindu-se în legătură directă cu ani
malele, știința a ajuns la concluziea că primul
sau teren de existență a trebuit să fie acela al
pamîntulul modificat prin muncă, întocmai ca și
acel al animalelor, omul singur fiind un animal.
In asemenea condîțiunî, omul duce o vieață
pur animală și lupta pentru existență a trebuit
să se dea în acelea-și condițiunl ca și la animale.
Omonirea n’a ajuns însp, de cît prin imaginație,
să-șl descopere vieața iei pur animală: prcistorîea
nu ne prezintă omenirea de cit tot într’o situație
cu mult superioară animalelor. Cele mal înaintate
descoperiri, cu privire la preistorica omenire!,
le-a făcut celebrul sociolog, Lewis Morgan, în
America de Nord, printre Irochinezi, unde a găsit
ginta maternă comunistă.
Această descoperire, de unde mal departe n’au
putut trece cercetările noastre preistorice, ne pre
zintă omenirea într’o societate, nu-I vorbă, foarte
elementară față de noi, dar foarte complicată
___________ __________ ______ _______ i^VIȘTAjDEEl
______ _______ _ _ _________________ 3
pentru o omenire care și-ar duce o vieață
animală. Căci, pe cînd vieața animală se dește
șoară In mijlocul naturei nemodificată prin munc?
din contra ginta ie o societate foarte complic»?-’
prin raporturile sociale determinate de muu
omeneasca.
a
Omul, singur dintre animale, și-a transformai
prin muncă, potrivit trebuințelor lui, mediul »a
tura! în care trăea, ajungînd ast-feliu să-și creez
un mediu artificial, special lui și radical deosebit
de mediul artificial al unor animale.
Pe clnd omul scapă, prin acest mediu, de sul
domniea oarbă a naturei, animalele, din priciul
structure! interne și externe, continuă a fi ^5.
plnite de Iea. Ast-feliu, pe clnd omul are posibi*
litate, prin descoperirile lui științifice, să trăeoscă
în ori-ce mediu, animalele părăsesc totdeauna
locurile unde natura nu le oferă singură existența
«Munco, după cum spunea Jules Guesde, în «Etat
Politique et Morale de classe», munca ie punctul
în jurul căruea gravitează existența noastră, diipâ
cum pămlntul gravitează în jurul soarelui. Si
după cum fără soare nu poate exista vieața pla
netară, tot așa fără muncă nu poate exista vieață
omenească».
Munca i-a dezvoltat bine înțeles omului orga
nele lui interne și externe, favoriztnd mai ales
dezvoltarea inteligenței lui, care nu-i și iea, cum
spune A. Labriola, de cît «rezultatul experiențelor
repetate și acumulate». Și ast-feliu acei cari'cred
că progresul omenire! se găsește în dezvoltarea
continuau inteligenței omenești, uită că inteligența
nu-i de cît expresiunea experiențelor din trecut
ale omenire!, în baza cărora, cu noi mijloace
găsite în natură, omenirea a putut păși înainte
pe calea progresului.
Totalitatea tuturor descoperirilor succesive ale
omenire! formează mediul artificial, deasupra că
ruea s’a stabilit, ca un corelat, întregul edificiu
al raporturilor noostre sociale. Și după cum
acest mediu va fi mat puțin sau mai mult dez
voltat, vom avea epoca sălbătăciei, barbariei și
civilizației omenire!.
Atlta vreme cît mediul artificial nu icra destul
de dezvoltat și omenirea, prin puținele Iei mijloace
naturale dr-a trăi, nu scăpase încă do sub dom
niea naturei, am avut ca o necesitate a existenței
noastre comunizmul primitiv.
îndată inse, pe la sflrșitul epoce! barbare șt
începutul civilizației, clnd oamenii prin munca
lor își creaseră alît de multe mijloace artificiale
de-a trăi în cît să întreacă trebuințele imediate
ale fie-căruen, vom vede cum, în baza aceste]
transformări a mediului atificial, omenirea iși
schimbă și edificiul I» I social.
.
.
Pană la aceste vremuri oamenii s’au zbucium
cum să facă să-și agonisosca măcar hrana zilnici,
în cure scop își cneltueau tot timpul și
puterea lor de muncă. Do acum înainte, g l
dczvoltărei mediului artificial, oamenii încep pe
prima oară să producă peste trebuințele lo» >
ast-feliu posibilitatea ca o parte din mem r
cietăței să trăească din munca celorla.Iți, flUț
Cu această posibilitate de-a trai dm p
muncei altneo, și-au făcut aparițiea “ . Ul.f
clasele sociale. Iele ioruu totu-și tn aceste
o cerință dc neîlăturat a bunului mers ai
.
țaței, căci dacă toți ar fi continuat sa(le
numai cu producerea hranei, ne put
nateu
că ori-ce altă activitate a emenirei nu m 1
avea loc. Acel cari se ocupau cueg’ă fie
armata sau cu știința, trebueau
l felin, cU’n
^4^
d»
clase ie legea diviziunii muncei».
nifestul G>muQ?st»C’e^îmik* E?geIs» ,n <(Ma’
sa nc Cînd istorica viețe! animale se explică prin
cff’A neutru existența, istorica omenirel îsî rX
’C explicarea tu lupta dc clase, adică în lupta”
raSaSfassi
. se dă între acei cari muncesc și acei cari, ne- nufacturei, clasă ce Lin* ’ 8p0-’
thupul mamnneind, vor tolu-și sa se bucure de produsul
nncel celor dintâi.
prinmSi ast-feliiî istoriea întreagă a omenire! ne fiind
a pus
j?cît istorica luptei de clase, dotă în vederea
pieței
intereselor economice, se înțelege lesne pentru
materializmul istoric a pus condițiunile econo
mice ca bază reala a dczvoltărei viețel noastre.
Această explicare a istoriei prin lupta de clase,
întă în vederea intereselor economice ca bază reală
viețel, o datorim materializmului istoric. Prin
explicarea asta sc pune capăt, și în domeniul
istoric ca și în acel al filosofici, stăplnire! idea- mal nnt- -;-PeUtrU 8 face Ioc ™eî alte societăți,
lizmulul. Dar materializmul istoric nu-i ce-va cnrc “âtăm nl?r < Jîrogresull!î omenire!, putem să consă ne fi căzut din ceriu înainte de toate iei Ie o
nflS d in ? ?eTeQele .uneI asemenea evoluții
idee, și
atare nu poate fi de cît oglindirea în oLJ- ?l..lo,,lnsHî organikațiea actuală a produmintea noastră a feliului nostru de-n trăi... Iei p.e cerei capitalișto-burghcză.
«JpBoacde burgheze dc producere și de comuflind de cît produsul unor anumite fapte istorice,
sâ vedem care slut acelea.
?aten mn7po-tîri °ibu-gheze de proprietate, socie
Materializmul istoric își găsește origina în modul tatea moderna burgheza, care a scos ca prin farmec
de-a fi și de-a se dezvolta ni societăței burghezo- atltea mijloace de producțiune și de comunicație,
capitalistă, care nu poate trăi de cît producînd samană cu vrăjitorul care nn-șî mai poate stăueconienit proletari salariați și revoluționîndu-ș! pini puterile pe cari le-a evocat. «Manifestuf
J
mereu instrumentele «io producție, ajungînd să Comunist»,
Neîncetata perfecționare a mașinilor, armata de
uibă ast-feliu un prisos și de mărfuri, cari nu se
rezervă
a
industriei,
supra-munca,
supra-producțiea,
pol desface, și pe proletari, rămași pe drumuri din
crizele Industriale, și așa mal departe, leată forțele
pricina acestei imposibilități de desfacere.
Acest felii! de producere dă loc la cea msi acută pe cari le-a evocat burgheziea și pe cari acum nu
luptă dc clase, din cîte a văzut istoriea, pentru Ie mai poate ținea la stăplnire. leatâ in acelaș
câ aici se vede mai clar ca ori-unde deosebirea timp cum sub forma supra-producției mărfurilor
și proletarilor apare conflictul neîmpăcat Intre
intereselor economice.
Burgheziea Iera o societate nouă, Iea se putea forțele de producție și raporturile de proprietate:
«Supraproducțiea mărfurilor și aceea a proletarilor
ușor supune la o cercetare intimă a cauzelor cari
i-au dat naștere, pentru-că nașterea Iei se operase fără lucru nu se pot Împăca, fiind-că forma capi
sub ochii noștri. Burgheziea se dovedi că se năs talista a producțiune! nu îngădue puterilor pro
cuse dintr'o schimbare în modul de producere și ducătoare de a lucra, productelor de a circula,
de schimb al feudalităței, adică prin schimbarea afară numai dacă s’au schimbat mai Intăi In ca
condițiunilor economice. «La o anumită treaptă a pital : lucru pe care înoă-șî supra-producțiea măr
dczvoltărei lor, forțele materiale de producție întră furilor 11 împiedică. Autagonizmul Ie Împins până
la conflict cu raporturile de producție existente, la absurditate. Chipul de producție se ridică contra
jao, pentru a vorbi în limba juridică, cu rapor formei de schimb. Burgheziea ie dovedită nepri
tările de proprietate, In sinul cărora evoluaseră cepută do a cirmui de aici Înainte puterile pro
Panâ atunci. Iele rup cătușele cari Ic înlăn- ducătoare sociale»... Icată ce cetim In «Socialism
Utopic și Socialism Științific» de Fr. Engels.
o^PfxU’ ^unct începe o perioadă dc revoluție, soGe-va mai mult. Burgheziea nu numai că se a a
-s ,
schimbarea fundamentului economic se nimici sub puterea acelora-și arme cu care a nimi
1 ’tosrnă mai curînd sau mai tîrziu întreaga co- cit feudalitatea, dar, cum spunea și Marx, Iea a
®wa clădire». Vezi KarL Marz: «Critique de făcut și oamenii cari vor purta armele distrugere!
°noniio politique».
iei.- proletariatul.
•
lDpnea\Ce Pentru lumea fendală însamnă, ca raporDupă cele spuse pănă aice, vedem că materializZrinii do Producțiune sau de proprietate repre- mul istoric căutlnd in mediul artificial cauza, in
earn? P‘nu proprietarii feudali și prin patronii dm timă și generală a evoluției sociale, a găsit-o,
dnchIntraseră în conflict cu forțele de pro- datorită condițiilor de existență ale șocietățel caIn Une
manufacturei.
,
pitalisto-burgheză, In structura artificială a acestui
de producere feudal se produceau mediu.
trivîiP«e ?uniQI valori de întrebuințare, adtca poSă nu se creadă tuse, că după materializmul
lereo ‘rebuințelor individuale. O dată Inse cu naș- istoric mobilul transformărilor istorice ar fi numai
v»l01.v Janu,ncturei începu să se producă numai factorul economic, neglij’indn-so ast-feliu cu totul
celelalte înrîuriri la cari Ie supusă evoluțiea so
Ueceah ° 8cbimb, adică mărfuri, a căror vInza
cială. leată ce scriea Engels, ca să lumineze chesfeudalii? Jutinsă comunicație, lucru nt’cu°?sc
'orea « țoî’ Pentru că fcliul iei do producție nu ■'tiunes materializmului’ istoric: «Oamenii își fac
singari istoriea lor, pe baza condițiunilor reale
Piuă n 8einicnea lucru. Dacă mai adaogam ca s a
preexistente, printre cari, condițiunile economice,
atKlv»Cat° producțiea manuîacturei ier» îns1a’^
tu
toate-că pot suferi înrluririle altor condițiunl,
mVfl02,e«, vom înțelege ușor, că cu cît producpolitice și ideologice, sînt totu-șiju ultima analiză,
condițiunile decizive și formeaza firul conducător
care străbate isiorien întreagă a omenire!».
Materializmul istoric împreună cu teoriea luptei
de
clasă și aceea a supramuncei, constituesc cele
Interesele Iei economice.
;£JK
=£r~
“
.u i.iVX'£r['S” ■"-••'• *»
&£•'•“ ■" »Kțsța&
,
;.‘î; rS"'“" - A::— "«WS'ik
10
I
�■
4
REVISTA IDEEf
“WȘUIWJ
5
trei idei geniale, cari, pentru întăea oara, au fost Ast-feliii, lumea barbară n'a avut distinsa onoare
stabilite In formule scrisa de Marx și Engels, în- să cunoască Statul. Expresiunea organizare!
temeetoril, In acelaș timp, și aî socializmului știin sociale iera, după cum am spus^ ginta comunistă.
Ginta, după savantele cercetări ale lui Morgan’
țific, care, înarmat de acum înainte cu aceste trei
descoperiri științifice, va forma cea mal înalta iera un grup‘de indivizi atribuindu-șl o origini
școala, de critică socială. Știut Ieste că pana Ia comună, grup care, unit prin oarc-cari in.
dîhșil socializmul nu se ocupa de cît cu constaconsta slituți! sociale și religioaso, forma o comunitate
tarea nepotrivirilor sociale și cu clădirca
clădirea fanls
fantas particulară. Născută în perioada dc mijloc a săi•
nonntrivir!
tică de societăți noi, undo aceste nepotriviri, DU bătăciel, ține pană la perioada superioară a bar
bariei, de cînd începe civilizațiea. Toți membrii
au
și-ar mal fi avut loc., Asemenea teorii au apărut
rp”
pe la 1800, adică pe la începutul întemeerei bur acestei comunități, barba ți și femei, iei‘au liberi
gheziei, in timpul cînd. nu se întrocjusesu
întrețes-.* Încă și egali. Libertate, egalitate, fraternitate, cu toate
marea industrie și prin urmare vieața burgheza că nu le aveau stabilite in formule scrise, ierau
totu-și, după cum observă Eugels, principiile sacre
nu se putea reflecta clar în mintea nimănui. .
Și tocmai acest fapt l’a făcut pe Eugels să jus- și inviolabile alo gintei.
rA„ ast-feliu.
r-isr, »teoriile
an«*;iia socializmului
anrînlir.mnlni utopic.
ntonic. «Din- • Mai
Mal multe ginți unite formau o fratrie, learfra*
tîfn-e
tr o producție și dintr’o luptă de clase puțin dez triile la rîaduL lor unite, formau un trib. Ginta,
fratrie,
trib, slnt grupe de diferite grade de în
voltate se născură teorii nedesăvîrșite. Dezlegarea
problemelor sociale, încă ascunsă din pricina ne- rudire, fie-caro căutlndu-și de afacerile sale proprii
dczvoltărei condițiilor economice, trebuea să fie dar complectlndu-se reciproc.
Ca să nu pierdem prea multă vreme cu des
fabricată în întregime în creerl. Societatea înfățișa
nuiriai nepotriviri absurde, întemeerea armoniei crierea acestui chip minunat dc organizare socială,
voii! cita un fragment al lui Engels, plin de ad
ajunse problema rațiunel».
O dată ce societatea, prin dezvoltarea Ie! eco mirație pentru această instituție, care, cu toată
nomică, a devenit capabilă de-a fi examinată în simplitatea Iei, stă mult deasupra organizațiilor
cauzele Iei generatoare de nepotriviri sociale, so sociale posterioare, din punctul de vedere al mo
cializmul utopic ie înlocuit cu socializmul știin ralei și al dreptului: «O adevărată constituție, în
țific. De acum înainte socializmul nu se va mai toată tinereța și simplitatea iei, iera constiluțiea
ocupa cu clădiri imaginare dc societăți bozate pe gintei. Fără soldați, jandarmi și polițiști, fără
justițiea absolută. Asemenea teorii, am văzut, nobilime, fără regi și guvernatori, fără prefecți
și-au avut vremea lor. Socializmului științific 11 sau judecători și fără închisori și procese, totul
incumbă sa se ocupe de acum înainte, cum socie se petrece în cea mai perfectă regularitate. Toate
tatea burgheză, crelndu șl singură elementele sale neînțelegerile slut rezolvite de comunitatea pe
de distrugere, se va transforma în societate socia care-o privesc, de gintă, de trib sau de diferitele
listă, adică în societatea în . care, dispârlnd ne ginți înlre iele. Cu toate că ierau de rezolvit mult
potrivirile economice și sociale, se va inaugura mai multe afaceri comune ca a-zî, economica do
mestică fiind comună unei serii de familii și pădeplina libertate a omenirei.
mlntul fiind proprietatea tribului, nu Iera de loc
Am spus ma! sus că, după materializmul istoric, nevoe de buclucașul nostru aparat administrativ,
firul conducător al întrege! istorii, ic structura aj.it dc vast și atît de complicat. Toți slnt liberi
economică a socielăței, deasupra căreea se ridică și egali; femeile dc-ascmenea. Ce bărbați și ce
întregii ici clădire juridică și politică.
femei a produs o asemenea societate ne-o mărtu
Reprezentantul oficial lase al tuturor raporturi risesc .toți albii, cari au avut relații cu Indienii
lor juridice și politice dintr’o societate ie Statul. nedegenerați, prin admirațiea lor pentru demni
Și după cum aceste raporturi, din cauza ideologiei tatea personală, dreptatea lor, și pentru tăriea
lu care slnt învăluite, pierd, adică ne par nouă caracterului și bravura acestor barbari». Fr. En
că pierd legătura lor directă cu condițiunile eco gels : «Les origine» de la familie, dela proprietâ
nomice caii le-au dat naștere, așa și Statul a privee et de l’Etat».
devenit o putere independentă și așezată deasu
Dar, să ne dăm bine sama, ginta iera sortita
pra societâței, dar care în fond, nu-i de cit pro- să dispară. Regimul iei' comunist implica o produșul unor anumite condițiuni economice.
ducțiuno extrem do rudimentară, o populațiune
După cum ginta ie expresiunea organizațiunei foarte rară, pe niște teritorii vaste, și'o supunere
sociale a lume! barbare comuniste, Siatul ie ex- complectă a individului față dc natura neînțeleasa.
presiuafa organizare! spcialc a civilizației capita Trebuea deci să dispară, și-a dispărut. înlocuire
liste. Dar cită deosebire între aceste două feliuri iei a fost pentru omenire ca o cădere din Ina jde organizări sociale.
mea simplităței și moralităței iei.
, .
Po clnd ginta iera creată In interesul tuturor
Sub Imboldul trebuințelor fizice munca s a
— ace,“9. li.“p controlului fie-căruî voltat mult și în acelaș timp s’a operat și
membru al ici, Statul, din contra, io recunoscut ziunea Iei. In. această dezvoltare și divizia
ca o organizare de coustrlugcre a societâței, fa- muncei, găsim ruina gintei, Diviziunea mu ț
cîndu-șl dm independența lui față de societate, o decăderea gintei, Ie nașterea claselor soc ,
condipune esențială do existență. Lc-va moi mult: interese economico opuse, șL cîm1 zicem
.
blatul fund așezat deasupra socielăței, a căpătat zicem, in acelaș timp, mobilul esențialȘ
j0
puteiea ca în numele «rațiune! do stat» să devie al naștere! și perpetuare! Statului.
Q ctt
un lustrument de împilare și de tiranie față de clasa cea mai puternică, pentru a-șl
nolitic*
acei pe cari tocmai are aerul de a i reprezenta haina legalil^ei despoliznw^
" ,cfln’ocu,'ih pHu organizarea-!, liniștea șl
Primul pas iu dezvoltarea și diviz
-rlîinlu-8°
rni I a‘ Cu l.Oil ace9t co“lrast între menirea și
Iau făcut triburile pastorale, «»a»’b«rc’dXte tribo’’1
if°I U p.c. care îl jo;ică. Statul nu încetează de a de izolarea celorlalte tribun. Gu ,
producH
ia exPres’une ideală a orLcărc! or- pastorale vom aven de acum inHint
țiune nouă și imbielșugata, fața d P
unJento
M «Xi rC,“lî’<<reQ,’ZUI’t'«-ideei morale»,
celorlalte
triburi,
vom
avea
produsele
abu^
isk rk?ua ,ZQlUl
cei^ind întreg trecutul
oin®nirel, a constatat că omenirea a
pe cari ui le pot procura
dezvolîn £ Engels, de
fpt-im'is
°iU 1 ’V** b,nc o’Konizată și mult mai feliu de .producțiune, care
fericită de ctt 8ub domaiea instituția Stalului.
țârei muncei omenești, coiistdue, dop
b
'
;
I
j
mare di vi1 a tribu- spus, etetaecnTeaîep?oSdh^.CQm
producpe cari evoluează Int^g? noastră clădire
$ IU din dezvoltarea și diviziunea —
- U
s’u
5’ul ?■
plumbului, oare,.muncei,
cuni —
;cde» mdata, a datloc tuturor nepotrivirilor ee“
„ornice și sociale.
nViMa Py?101™ se născuse bine înțeles, acolo
onde conâițiuuile naturale favorizau viea a
galelor. Dar o data cș oamenii au pus stăplnire
pe animal.0» id, șt aici ic marele lor merit, le-au
Înlesnit vieaja chiar și acolo, unde nu iera PosL a muncei,
bi|ă din pricina lipsei periodice de -nutreț* Cu si bărb&tC? °Sa H față de raunea din c/să si deci
rllejul acesta constata Engels, că previziunile de și bărbatul, care o exercita, capătă și leiacwîSî
nulrct șt OP01 c^Htira lui slnt anle-morgătoarele mienddeve| °rQpr.a ^em,ee’- Și numai âst-felifi, urugricullurci.
°.' °rU lea ml,mâ a acestui proces economic
Dar dezvoltarea și diviziunea muncei nu se
’eCerea fa”}iIieî de Ia familiea de
opresc aici. Lina animalelor precum și nenumă fâmSUieȘ» mon0g0„5P“Mla0nă * ^ndismieuă la
ratele metale, cari începuseră să fie descoperite
cereau să tio lucrate, nocesillnd. ast-feliîi apari- harhir- v®de.m’ „baza întreagă a existenței lume!
.
’ k Fiat01’ se transformă radical, Impințiea industriei.
-Fn|ă cu atîla posibilitate de producțiune, munca oînd grabnic omenirea spre o altă epocă, spre epoca
civilizației.
Și, ca să vorbirii în limba lui
uumaț a membrilor ginței și tribului rămînca
neputincioasă și ncvoea unor noi, forțe do muncă Marx, vom spune relativ la această prefacere so
se impunea. Aceste noi forte de muncă uu fost ciala, ca forțele de producțiune ale lume! barbare
intrase Iu conflict cu raporturile sociale determi
jmcdiul găsite printre prizonierii războaelor, cari
In loc de a fi uciși ca pană atunci, ierau tran nate de-acea producțiune. Asta însamnă că, din
pricina dfezvoltărei și diviziune! muncei și dinsformați in. sclavi și siliți să muncească gratuit
un schimb relativ mai întins, s’a născut Iii sinul
învingătorilor. Și ast-feliii vom avea, pentru prima gintei noi trebuințe și interese necunoscute îcî
oară in istorie, sclavi și slâpini.
până atunci și cari cereau să fie satisfăcute.
In acest fapt. In treacăt fie zis, se poate vedea
Pe cînd ginta se dezvoltase tocmai în necu
cum barbarul obicciu al învingătorului de-a ucide noașterea antagonizmelor sociale, civilizațiea din
prizonierii războaelor n’a încetat-de-cit datorită contra, își făcea din iele o condițiunc principală
condi ți miilor materiale ale vieței, -iear nici de a dezvoltărei iei, cimențlnd puternic diviziunea
cum unei evoluțiunî în bine a idee! morale, cum ■ sricietăței în clase sociale. Clasele antogonjce,-cari-s
ar spune spiritualiștii,
.
manifestarea unei anumite structuri economice,
Cercettnd mal dep'arl.
___ __ 1 istoric „â
departe r
procesul
al dez- precum1 și lupta dintre clase, cari formează Jesuvoltărci și diviziune!
• muncei, vom vedea cum
iriTinî .rnur>A<.i
pe carg s'a r{dîcat istoriea civilizațiunei. ar fi
progresul agriculturel și industriei făcu ca aceste adus negreșit distrugerea societâței, dacă nu s’ar
ramuri’ de producțiune să nu mai poată fi satis fi inventat un mijloc puternic, Statul, pentru efăcute de unul și acelaș om, și de aceea vom . chilibrarca luptelor sociale, caro Stat. învăluit
aveai o altă diviziune
-------a mvnicei. despărțirea agri- întotdeauna în mantiea ideologiciutice și juridice,
culturel de
industrie.
-- - --------------------------------------------------a putut ascunde
putut ascunde
și perpetua
și perpeti
în acelaș timp veș•
. .1
. t!
x‘l a **’ •
.
_ 1!I I—2
Ca cîtfr . îînso produețiunea
se dezvoltă,
cu
atlt ’și nicele inegalități economice și sociale din această
schimbul
'i"'"’"-’ ‘devine o condițiunc principală
principalădezg dez- epocă.
epocă,
_
,
Vorlărel și cu atît și nepotrivirile sociale se vor
«Stalul,
eStal
—, cum
------spunea
£
Engels,
o - . fiind născut în sînul
.
S~.~ "*'**
XXIV. -.txai-LCUIU.accentua
mai' pu.l.t.1
puternic.
Ast-feliii VUXU.X
chiar xu
in‘ x>xxxa*l
sinul lupte! de clase, ie, in regulă generală, Statul clafftntci,
fiiitci, pe lingă
Ungă sclavi și stăplni,
stăpîni, vom avea săraci sei puternice, adică a aceleea care, dominînd eȘi bogați.
bnn-rtti rleată
A<.t cită perturbare
i. '. aduce In yieața conomicește, devine puternică și politicește prin
?!
8°cială schimbarea condițiunilor economice ale mijlocul lui, crelnd ast-feliu noi mijloace de a
aHci societăți.
supune și de a exploata clasa muncitoare®. Cum
^Nepotrivirile nenumărate ce se născuseră între vedem, Statul nu-i de loc o putere independentă
“jooibriî gintei, fâcură să se sfarme unitatea de in- de aceea a socielăței, cum vor să-1 c°^dere
tepese a acestor membri, dîrid loc deosebitelor ghezn, ci, după cum, am mai spus, io un produs
’ “W. necunoscute lor pănă alunei, ea: ura, in- al societâței Insâ-și ajunși la un anumitgrad de
S, ?’
Și in fin0 tot cortegiul de răutăți pe dezvoltare economica și care, cu schimbarea con
S? PUatc aducc lntre oameni nepotrivirile lor dițnlor de existența ale 0O“etiței, se vț. tr.nș_
®conomice.
Cu
inful
«iguiel
războiul
se intinși iei
neapărat.
Doară
nu-isupus
ce vatrans>ec
' ciu?aUurît
CÎsăinc/x
ini:vVe
fQhr
be° ocupați!
în forma
nic, după
cum
vecinie și
fără iei
sa âe
— '
nic, după cum vecinie ,
PutX lumeî ba^a^, cu atît, li asta iera și firesc, formărei nu există nimic în ș“
dZ ”cei cari susunivers.
Au fost, cu toaie acușica, ș’
,
-i
că
existența
Statului
a
fost și
recrutau țineau
petuă. Dar în sprijinul
găsit încă nici un argument, fie iei cît de puțin
făt01Spul această onoare și să se socoata, din apa
se’ ^Pjnitoril poporului. Vedem c te forje
IjqIiiI _5
ndlca in mijlocul însă-și al gintei și tr
^MȘrJCU?’ Proporțional cu creșterea producScb\monlui; încep să pocnească pe ilnd
?«lă
°i’Z0iari de veacui’i țineau omenirea încătu-
teme
^Socialiștii
au arătat cărui fenomen se ^oreste
acest caracter de perpetuitate atrib
atribuit Statului.
o dată
cu sociale
clasi
“
, zic Iei s’a«născut
dată cu
clasele
^atal|u^
cum iistorica ci?... ftție? Î0 istorfea luptei permanente3 a claselor
u .,^n nalnraj ca
statul
Stătu! să
să pri
primească un
cu transformările puternice operate tn
*0 rahi?ne’ altoIe tot atît de puternice se petrec
P rturfle de proprietate și de familie» Dea -
C“Toate'
taceptnd de pe
vremea lui Platon și pana în zilele noastre, au făcut
I
�6
REVISTA IDEE!
din Stat idealul dreptului sau al moralei, spre
care trebuie să tindă societățile în organizarea lor..
Materializm.ul istoric ne-arată înse, dm contra,
că Statul Ie ce-va toarte real, după cum reale sint
și condițiunile cari i-au dat naștere.
.
Fată de această concepțiune reala a otatuiui,
socotit ca o organizare sistematică de forțe menite
sa ție în echilibru lupta dc clase, cade ori-ce ideo
logie bazată pe misiunea do justiție sau de morala
a Statului. Statul, fiind o organizare pozitiva de
apărare a claseistăpînitoare, a trebuit sa . alba ne
greșit un sprijin puternic pentru activitatea lui
autoritară. In acest scop și-a creat .iei o putere
economică, care în timpurile moderne ie alimcn-
t&O Sată puteink economiccște, Statul inventează
tot felini de mijloace, adaptate bine înțeles mo
dulul de producere, pentru apărarea clasei stăpî
nitoare, contra celei exploatate, creînd ast-felm
anumite sisteme de guvernare. Totalul acestor
mijloace ale clasei stăplnitoare față de rezisten
țele clasei oprimate fermează acea artă minunată
în toate timpurile : politica.
6
, ,
Ori-care ar fi forma regimului politic dintr’un
Stat, fie iei un regim absolut sau constituțional,
fie chiar republică democrată, condițiunilc econo
mice cari i-au dat naștere rămln acelea-și, pro
prietatea rămîne caracteristica lui esențială. Pro
prietatea privată, născută dintr’o anumită formă
a producere! și schimbului, rămîne stllpul pu
ternic pe care se razima instituțiea Statului, lear
puterea politică, adăugată la puterea economică a
Statului, nu face de cit s’o apere mai bine, lerind-o ast-feliu, pe aceasta din urmă, de atacurile
directe la cari ar fi expusă din partea poporului.
De aceea politica crează acel sistem uriaș de îm
pilare ți de jaf pentru clasa muncitoare.
Politica a crea t ast-feliu legile, armata, justițiea,
închisorile și tot feliul de instituții, cari, consti
tuind ceea ce se chieamă forță publică, le-a pus
In serviciul clasei stăpînitoare. Pentru întreține
rea Inse a unei forțe publice atlt de vastă, clasa
stăplnitoare, după cum am spus, și-a asigurat
dinainte o putere economică, solid alimentată de
impozite și formînd ceea-ce se numește budget.
Budgetul ie expresiunea exactă a structurei so
ciale moderne. Dacă vom cerceta ori-ce budget al
Statului, vom constata cu multă durere de inima,
că toți banii strinșî din sudoarea muncitorilor, și
lu vederea interesele colective ale națiune!, nu
sînt întrebuințați de cît tot pentru mai complecta
lor aservire. Așa zisul interes general ie intere
sul clasei stăplnitoare, care nu dade cît o Infimă
parte din budget pentru popor: întreghudgetul fiind
absorbit de cheltueli afectate milițarizniului, luncționarismului, precum și datoriilor publice ale
bunului, făcute tot în vederea intereselor clasei
stăplnitoare. Numai Europa, după cum arată Alfred Neymarck, în «U1 Vil lea raport asupra Slatisticei Internaționale a valorilor mobiliare», are
o datorie publica de i$8 miliarde, cu o dobîudă
do b miliarde anual. Iar cheltuelele militare ale
Europei, dac i in auul 1887. ierau de 4 miliarde în
1907 trec dc.6 miliarde, și jumătate
’
Ca să ne facem înse o idee și mai clară, de
modul cum știe clasa stăplnitoare, ca prin Stat,
sa-și apere interesele, voiiî da cîte vu date cu nrivire Ia Romînia.
1
clnd pentru Jnvâțămîntul primar și pen “u sănătatca publica abica dacă suu cheltuit clte-va mi44“n dX1 ’?scot din' vic"îa P-ductivă mo
zarm. I
h
Slnt lnchi?i în zid^ile ca
zărmii. Socotit în ump, cum termenul de serviciu
REyiȘTAjj,EEÎ
7
militar., cu tonte reformele din urmă, ie ț0. .
trei anî, se pierde din munca socială i3a.oo0n?u
de ani. lear dacă s’ar socoti că în mijlociu ?1
soldat ar clștiga prin munca lui cîte trei loî
zi, ajungem la dezastruosul rezultat că prin armar
se scot din producție, anual, cîte 48 milioane 3°
lei. Dacă mai adăogăm la asemenea sumă pîer°
derca pozitivă, adică sumele bndgetare alocate mi'
litarizmului, căpătăm, ca chelueli ordinare, numai
pentru armată, fenomenala cifră, pentru budgetul
tarei noastre, de peste 100 de milioane anual.
Și în timp ce atlta muncă și bănărit șe pieni
în zadar, îndureratul nostru popor rămîne, îm.
preuna cu cel rusesc și sîrbesc, cel mul de jos
din Europa, pe scara cui turei elementare.
’
Apoi tristele observațiuni, chiar în folosul nostru
nu se pot opri aici. In 1804 pelagra, după arâ’
tarile precise ale Dr Obregia, a făcut 6.6<J
de victime, lear în 1904, adică numai zece auî
mal tirziu, am avut Infricoșătoarea suină do
ăfi.ooo do victime. Vezi Dr. Obregia: «Raport
General asupra Igienei publice și asupra Servi
ciului Sanitar al Regatului Romîn, pe anii 18781904.
Și, să avem în vedere, pelagra nu-i do cît una
din bolile cari bîntuc țărănimea noastră : oftica
și sifilisul fac ravagii colosale la sate. Dar unde
să se caute acest nenorocit popor romtnesc, cînd
medicii, ca toți slujbașii Statului, Întreținuți de
chimirul lui, 11 desprețuește, si cînd un pat de
spital la țară vine la 3.178 de locuitori.
leată deci, cu ce se alege poporul din toate sa
crificiile lui de bani și de sînge.
Ce bine le-a înțeles și le-a simțit Eminescu
toate acestea, cînd serica:
Și de-ntrcbațl atuncea, vouă ce vă rămîne?,
Munca, din care dinșil se’nibală in plăceri,
Robiea vieața toată, lacrimi pe-o neagră pine,
Copilelor pătate, mizeriea-n rușine.
Iei tot și voi nimica: Iei ceriul, voi dureri.
Cu cît clasa stăpînitoare se vede mai amenin
țată în interesele sale, cu atlt își va întări mai
mult forțele sale materiale : armata și funcționarizmul. Și clnd te glndești că toate acestea se fac
în nufhele Rațiunel de Stat, trebuie să fii orb la
minte, ca să nu înțeleg! ce-'i aceasta mașină po
litică, Statul.
w
,
Ga organizație de clasă ie de prevăzut ca Stătu
va dispărea o dată cu clasele sociale. In «ces
caz ne putem pune două întrebări. Intăea, asupra
viitoarei disparițiuni a claselor sociale, și a , a’
dacă aceste clase o dată dispărute și Stătu n
mai oxistind, ce organizare socială vom avea
leatl la prima întrebare ce am putea rabkyI\(îuoc’
clasele sociale, întemeeate pe insuficiența p
.
țiunei, vor trebui să dispera prin abundența w.
după cum am arătat, însă-și legile de dez
ale actualei produceri burghezo-capitalisla p
iese desființarea claselor sociale.
•
jn.
Socializarea continuă a muncei, apropr
0
dividuală a producțiunei, crizele, soci .
acțiuni, la cari mai putem adăoga,.
o
{etare,
și deșteptarea neîntreruptă a conștiința
ori*
sînt cauze destul de puternice,_ ca sa-carfl
cine, că pană la finitul societății
f]agele
se va tpmormînta pentru totdeauna ș
sociale, nu-î de cit un pas.
a „
cătrli
Dar oare monopolizarea continua o
înaainDa
a diferitelor mijloace de producțiun®, nu ?
prologul disporițiunei claselor
jispariU11;
vedem, societatea prepară eondițtumle "
nei claselor sociale, făcînd prin aceasta -
Slrfdo clasă de apasat și 0 alu de aparat.
fi Onr atunci, disparind Statul, nu se dezorgani!x Mociotatea ? Ne facem această Întrebare ca
5 cum astă-zi am h foarte bine organizați, ’neundu-ne sama ca mii și milioane de oameni, da;Lilă organizăm sociale de c-zi. slnt predestinați
£ leagă»,
prostituției și crimei, și că
?o aceste plăgi sociale ca pe un piedestal indi6Seazubil, se ridica binale și fericirea liirnei burP. _c. Judece oi i-cine și vada dacă aceasta ie oraujfciirc sociala. i\u, societatea prin Stat nu-1 orLjzată, do clt nu!nui' î,ll,u clt această organi
zare ie folositoare intereselor clasei stăpînitoare
am avut pe rlnd, în istoriea civilizației
Statal patricienilor, feudalilor și burghezilor, corfgpuuzlnd celor trei forme ale exploatare! muncei
onioneșii: sclaviei, scivagiulu! și salariatului.
Acum, după ce am văzut care-i adevărata natură
■i adevăratul rol al Statului, și după ce am arătat
ca disparițiea lui ie slrîns legată de acea a clasoler socialo, care vor dispărea prin Insă-și dez
voltarea actualei societăți, rămîne să răspund la
o a doua întrebare, asupra viitoarei organizațiun!
sociale, caro, prin disparițiunea claselor și Sta
lului, va face să înceteze toate nepotrivirile eco
nomice și sociale.
Socializmul, după cum Insă-și laptele istorice îl
arată ca singura soluțiuue de vindecare radicală
a nepotrivirilor sociale, își propune socializarea
mijloacelor de producție și de schimb.
Cam a ajuns socializmul la această soluțiuue?
Foarte clar. Insă-și burgheziea, după cum arată
Engols, i-a înlesnit rezolvirea acestei probleme,
prin crearea societăților pe acțiuni și prin tre
cerea mereu în proprietate a Stalului a mijloace
lor uriașe de producțiunei cum slut: calea ferată,
poștele, și așa mai departe. Burgheziea nu numi i
țâ recunoaște prin aceasta ca-i incapabila să stăplneaseă mijloacele de producție, dar ne arată
chiar și caracterul social al acestor nvjloaee, adică
necesitatea de a se socializa nu numai munca, ci
și. aproprierea
și schimbul producțiunei, care astă zi,. ---------------------------------------------------------------11 in
ii
1 , I X tl^<>
ni I
I i<'i n
ii n ii
dtn cauza individualităței
lor capitaliste,
dau I/w*
Ioc
•a cele mal grozave destrăbălări in producere,
■*
■
•
Gei eniemat înse să inlemeeze noua organizațiune
^cialâ, prin socializarea mijloacelor de producție
„’i iS5
1C proletariatul. Iei, prin condiliua*10 lui istorice, ie menit să schimbe fața lumej,
adu-i alte condițiuni mai demne de existență.
Ini °,s.duuea !e, cum va ajunge proletariatul sa
bou i-1Ueuscă act;astâ revoluțiuue economică și
>nn] a' Lovi-va iei, pentru nimicirea antagonizciftixi ®0c’a^ei în condițiunile economice ale soa vîai ’ -11 aedea cari formează dec! baza reala
PoliiCei le-’ sau va lovi id !n condițiunilc ici
dintr.??’eare constituesc sprijinul puternic al celor
Hunii/ boc°ti-va îel că prin distrugerea condii'iaî h Politice, condițiunilc cconomibe nu vor
riali/s e? d&înui? Dacă cercetăm literatura sodiu ’ leată care ar fi una din cele mai raspinlnire î/
Bnpurtășitc soluții. «Lupta claselor
lQPte i l are
scop economic, dar forma^acostei
^«ilin»0^^0 Sa fie neapărat politica : căci, între
’t.ile
Materială de ameliorat și amehorațiu6’Ugur 12ate» se ridic£ puterea Statului, caic
f4 daB’,On'cat’e ar fi clasa care-1 stăpînoștc poate
l*ihtpi\
caracter ceneral si suveran rezultatelor
asi ?T.bfiel Devillet «Principes Socialistes».
’Ân 1^, după cum burgheziea franceza Ia
J^țuit să pue stăpînire pe Stat, ca sa în?
?* de™».
•«» l'I»'0 ot’rI‘l“
'■ “urgbeziea”a Înțeles acest lucru ?i de »-
d‘c“ maTeHorST’
,n zadar- sî ,mPîcIii: - .UCHor,rnea de a lua parte activă în nn-
poKtică o K
e’ Ta ^eVeni prin Puterea
măsurB.
lă C“
d D8a DU Se va maî Pulea
ci£!fdală ,nSo ce proletariatul socialist va pune
side^nflt P<î ”i6t
Va Prdace- duP* prevederile
socklăM
?Ce ® de produclie în Proprietate a
re?!' p.vm aceasta, desființlnd pro
prietatea individuala, va pune capăt tuturor anogonismelor sociale. leată ce spunea Engels, în
a°cstă privință, In opera sa «Socialism utopic
și Socialism științific»: «Cel întâi act prin care
o a ul se ya întcmeca într'adevăr ca reprezentant
al lulregel societăți, luarea în stâpînire a tuturor
mijloacelor de producție în numele socictăței lntiygi, va fi In acelaș timp cel din urmă act al
sau ca Stat. Guvernul persoanelor va face Joc
administrației lucrurilor și conducere! chipurilor
de producție. Societatea liberă nu poate sâ Ingadue^ un Stat Intre dlnsa și membrii săL».
Aici aș putea să deschid o mică paranteză. Nu
trebuie să se coufude socializmul care
vrea, prin revindecațiunlle sale economice și po
litice, să Introducă socializmul în Stat, cu ^ocializmul de Stat, care, lăsind în picioare regimul
producțiunei capitaliste, socoate că prin anumite
norme legislative ar putea să îndrepte relele so
ciale. Burghezii sînt liber! să creadă ce vor voi,
muncitorimea înse trebue să-și concentreze idealul
iei de dezrobire numai în îndeplinirea ideilor so
cialismului său. Găci numai printr'însul vom
ajunge la disparițiea claselor și a Statului, numai
prin socialismul acesta societatea va staplni produe.țiea și schimbul, numai printr'însul omenirea va
putea asigura fie-căruca, pe lingă egalitatea econo
mică,libera și egala dezvoltare a facultăților fiiice și
intelectuale, și numai printr’însul omenirea, scăpînd de domniea uaturei și a destrăbălare! producțiunei, va ajunge să-șî stăpînenscă însâ-ș! mersul iei evolutiv. «Omenirea, scriea Engels, va ieși
Cu chipul acesta, din domniea falalilăței pentru a
trece în aceea a liberlățel».
Leon Șadbey.
' Dacîiu.
Avocat.
ÎNTIMPINARE
Nesocotința, rar să nu-șl albă neplăcerile
tel, pentru orl-cine se lasă Urli de nesoco
tință. Dovadă înlimpinarea unul om chib
zuit, care a fost tulburat și scos din rezer
vele lut, de niște procedeurl. de critică și de
Investigare, cari ar fi- trebuit să fie făcute
ca mult mal multă delicateță și băgare de*
samă. Cel vizați, să înghită și să tragă
învățăminte.
pk m
Dragă Prietene,
Stil ca-ti cetesc Revista foarte rar, mai mult
..l
* .
p 'apucatele, cam la un an o «lata. Sini gramapp
flil
<|it de
de o
o muncă
mui
,,grea, peste puterile mele. Am
mmal
u «vilă
miL», pentru
nunl
douii mîifi.
pcnlru un afurisit do cap,
cărueâ ?a7 trebui yre-o
C;jpUea i-iir li
.
..
ca stl.j poata ajuta la niuuca. Mai
ini-a
intrat
în
cap,
din
pricina
unor susa™, rai"'T.
’ i să mor, înainte de aJat socoteala de ce rost am avut hm prinini
ltn li11 b- . ....
�revista idee!
s
tre oameni, pe lumea asta. De a9ce}J’.vC;iatr.^a
aștern ne. hîrtie, o dare de sama cinstită, în c t
oamenilor cu judecata limpede, de ce am t
în sinul omeiurel. Și-apol, dac;
mutelcflo vor crăpa, treaba lor. Datorica mi-a
împlinit-o. Puținii ani clți i-am trăit în lume,
îmi dau cinstit Socoteală dc dinsii.
Dar unii, nu te lasă să-ți vezi, de. , treabă s
te scot din răbdări. Așa, mal alaItăorl, pun mina
pe numărul ultim din «iRevista Idee Acolo, dip
intîmplare, văd cale vorba de unul, lăra nume,
cu meșteșugul de-a spune oamenilor, că- anar
hismul‘ ar fi ce-va tulburător, primejdios, spab
mlntător pentru omenire. Si nici mai mult, nici
mal puf in, s’azvîrle cit vorbe păcătoase asupra
anarhiei. Ce i-b-li liicut lui auarliiea, că-1 ustura,
fiii știu. Se veilte înse că-1 ustură tare, de vreme
ce urlă asa a pustiu. Că ii’are cap dte om să
nătos, ca să știe cum să-și, potolească, durerea,
asta se yede. tăcut dc Ici și mai cu sama dc
cel de prin prejurul lui, cari sînt siliți. sâ-I assulte văicărelile. Gc. dracii, doar nu v’ațl li pus
în minte sa-I spuneți, că avem bombe In buzu
nar si mal stiii leu ce. Știu că sînleți oameni
teumîhțî. 'Dcăceea, cînd'avcțrcc-vașă-d de Iacul,
ciiutătl de nii vă piiiietl la glume cu toți proștii
.Băntifisc .căn’Uvețl i.ievoe dc teatru. Vrețf să vă
aduceți Imprejuru'l casei brigade polițienești, pro
curori/ jandarmi, regimente ?.. Fiți cuminți, lașa ți
oamenii liniștiți, pe la casele lor, că-i.Iearnagrea,
si vă vor blestema, nevestele și copiii, că le-ați
luat oamenii de-acasă să-I umpleți de frig pe
drumuri.
Am 6 deplină încredere îii seriozitatea voastră.
De aceea, dați-ml voe, vă rog, să iau lucrurile
întocmai așa,* cum bănuesc că sînt. Că Domnul
acela, care "țipă, fără pricini vădite, nu-i cel dintâi,
aceasta o știu. Dar că după atîta știință și lu
mină, mar’sînt caricaturi de glndire, bune de
așternut Ia-gazetele caraghioase, cărora voi le
dafi băgare de samă, 'asta mă cam miră. Se
poate ca în prea marea seriozitate a gîndurilor
voastre să fi lăcut oare-care gresală de aprețuire.
Dar leară-șl mă întorc și zic. Prea urlă omul a
pustiu. Ia hai să-I răspund chiar de-a binelea.
Dac’o li glumit, o să-I placă și lui' ce i-ol spune
aici. 11 cred pe cuvînt, și-I iaiî vorbele așa cum
avea de gînd a le spune, pentru că în hiarele
Iul dispreț pentru anarhie, a vorbit prescurtat. .
Anarhie, omor, crimă,' nebunie, întocmai cum
a? duce
nmnoiu o căruță plină cu surcele, baJigă, cutii goale de chibrituri, vată de la spital,
grăsimi puturoase si altele. Ii atrag mal întâi
băgarea
de samă
n»,
« » cai fie-care
r. > din aceste.lucruri
.
au
un rrost
'
“ ' Hif avut
nL LT
?Sî în lume
Urn1e Cel
Ce care ic-a
erăma
J®. d,uccJa Kuao,,î» dacă iera un
om vrednic, cu judecață, mai avea încă între
buințări de lăcut din fie-care din Iele. Cel cari
cetesc chimie știu ce vorbesc. Acelaș lucru cu
anai'luea și cu vorbele nesăbuite cari se strecoară
în gura celor cari nu pricep nimic, dar cu deSdvlrșire nimic, din ceea ce se scrie si ce se
vorbește despre anarhism și anarhie.
Că firea de olog al gîndirel, ăl unul țipător
oare-care, pe gratis, nu-1 leartă să se' îndrepte
spre cercetări' mal amănunțite, că o gîndire
oare-care nu-i deslușită pentru iei, asta nu-I
REVISTA JDEE1
treaba mea. Gă-I lipsit dc creșterea trebuitoare
pentru a sta de vorbă cu oamenii, asta Ie treaba
celor în mijlocul cărora a trăit. Nu pot leu, un
singur om, să fac creșterea tuturor celor bop
navi de judecăți sănătoase, și nici să le turn
lumina cu oborocul în cap. Școala oficială, cu
striiluciții cîrpacl In ale învălămîntulul, pe care-i
are, nu’ppăte să ne dea alte odrasle de cit acelea
cari le-âvem. Acel, cari sau ridicat de-asupra
învățăturilor, ce li s’au dat în școală, slut lirț
alese, pe cari nu le-a putut timpi hodorogeai^,
ce Ji s’a bocănit. la ureche, sub nume de Invătămînt. Ceilalți, urmează legea firească a tim
pi rol obștești.* Unii din Iei, mal Îndrăzneți, p0
temeiul unor1 asemenea învățături de rîs, caută
să întefiieeze critici. Treaba lor. Fie-care cu
păcatele lui. Mie unuea, știu că ini-ar fi rușine
să gîndesc în asemenea chip. Cît dpșpre o cilîtic;i,, făcută pe asemenea temelii putrede, ini-ar
părea, că toată vredniciea mea omenească Ieste
înmomiîntată pentru vecie.
Noi, gînditorii, nu avcjn de ce să no pierdem
vremea, înfruniînd pe mahalagiul, care Iese cu
mînecelo suflecate în poteca din mahala șî sud'ue
cum îl vine la gură, pe un om de pe drum, pu
care i se cășunează,... că a întors capul iți ăltii
parte. Trec,’îmi place, îl ascult, îl admir cum
iși potolește isterica oratorica cu șudălml, am
ceasuri de hazlie amintire pentru o limbuțite
alît de necurată, căci ceea-ce Iese din gura lui,
știu sigur, că leu n’am să pot scoate nici o dată.
Ga om cuminte, dacă pot, îl liniștesc puțin, â'fătîndu-I că sînt.'și alte căi, mai frumoase, sase
răfuească chiar "cu-n-om ce l’ar li supărăt hinadins. Mai cu samă, îl fac să înțeleagă, ca
sîut rîndueli de cuviință între oameni, cari cer
să-ți măsor! și vorba’ si fapta. Dacă reușesc,
bine. Dacă nu, îmi țin drumul. Îmi mai trage
si mie, mahidagiul, ’ o cruce și-un Dumnezeu
Trec înainte, și lac. Recunosc că n’am reușit în
ghidul rnieu teel bun. Dar nu am cîluș de puțin
dreptul, să ies supărat din afacere. Ie lucru de
judecată la mijloc, cînd doi oameni pot, sau nu
pot să se înțeleagă.
Dai’ se vede, că nu toți avem aceea-șl jude
cată'limpede în- împrejurări de acestea. Dm se
nin, fără ca nimeni să le tulbure traiul, ne po
menim că unii încep să-și aducă aminte, legi
atavice se vede, moștenire din ștrăbmii, din
vremea pe cînd cei rna'i vechi strămoși ai lor,
Înmieau în șatre, nomazi colindători după pn
pic de hrană, ori în ce chip si ori im de. I»
acele vremuri, unora mai Judiui, li se părea.ca
nu pot umplea golul eîmpiei cu făptura io1Atunci, iesau în usa cortului și urlau vorbe
scîrnave cft îi lua gura. Ceilalți, mai puțm gu
ralivi, rîdeau, chiueau, făceau teatru din as
In vremea aceea, pentru om, iera și acesta,
Chip de ă-șl, desface limba, de a se arata f ‘
* A-zi, din păcate, nu mal sîntem nomazi. Trțum
într’un veac de statornicire. Cea dintâi ce1 a
ne Ieste de la sine pusă, să păzim liniștea altor*,
ca nici a noastră să nu fie tulburata.
ni-i grea^ traiul ni-I anevoios, munca m-i
jinită de o mulțime-de neajunsuri sociale. ‘ .
nnilte piedici nî se pun în cald pentru •-
I
1,1
I
I-
rastrii și mai cu teamă pentru fericirea
liiir^/’vfn o luptă do urieși trebuie, să impinnuast1’3 .J propășire! Înainte. Și slntem nevoi ți,
getei <#* *
g^ facem asemenea ’ lucru, căci de’o
sili,'frq re 'sănătoasă iii-i legată întreaga noastră
nropjl? -sf a'celor’cari vin după'noi. Avem nck‘c,{7 tîii inare sprijin moral' și material, din
vc® , CHituror actelor cu cari viețuim Împreună.
Illit fpliă toată munca ni-i zădărnicită, trăim în. vip-dă de, chinuri, nu folosim din lea nimic,
F“ ăein’că ni-I scîrbă de lea, In cit unii se
^"'cid Alții, mai tarl însc> dllc lupta înainte.
•-* piu -aceste două căi, Indumnezeesc pe acel
,2j.(luc lupta Înainte. Dar trebuie de Întrebat,
A felia dc luptă Ieste de dus. Unii, prpa mișei
Ct sii.se poala ucide, și-au ales partea jăfuitortilui. Alții, col cari cu bărbăție primesc calda
luptei) Jet’ să nu fie jăliiit om de om, ba unii,
inri’6 ’mal departe și cer dreptate chiar pentru
dubitoacc.. Dau mina cu acel cari ,cer. cea mai
jm'ga dreptate, pentru toț ce viclucste.pp păinlnt,
om si dobitoc.
.
Pentru aceasta, unii ma’numetec anarhist.’ Jafuitortt n'eaihiilui omenesc fitit acest numc- lii
riui,; alții- merg pană la a spune cuvinte - mur
dare pe socoteala celur ce-1 iau asupra lor. Noi
11 prirniin, acest nume, întreg, așa cpin ieste,
liirâ să ne pese de murdărieă ce zace In gura
acelor, teari clevetesc despre noi.
Știința de a-zi, • are mijloace de curățit cea
mai sclrnavă gură. De.asemenea, aceea-și știință,
le la stare să vîre lumină în creerh cel mai î’n. Judecați.. Rărnîne numai, ca omul șă vree să se
folosasca. .Cu‘ făcălețul, nu ‘poate nimeni vîrî
știința, nimăriii, nici ’pe gură, nici pe urechi',
cum ăi îndesa păpușoiu -în gușa unui curcan
Iniiinte de paști, Cărți sini, biblioteci. (sînt, știi)iță
-șihiniipă, berechet. Nu-i nevoe ca cel rău crescut,
șa leasă la/portița din mahala și să-șî potolească
isfericaleld cu su'dălini, cărora’nu le poți răs
punde, • de-ar h de teapa lui, de cît cu ’hudio.
Nervii, alestinderea lor, buna - întrebuințare a
acestei destinderi, se vindecă prin lumina, lu
mină, și lear lumină.
Un ministru al burtă-verzimu, Ilarei, într’un
cras de. uitare de sine și de locul unde iera, a
strigat in gura mare; în Cameră,' că la sate tre'•uie lumină, foarte multă lumină. Ei bine, cu
••ceasta doctorie a veacului, minunat de vindecăJlOaPe> se lecuesc boalele grele ale neamului
onienesc. Cel cari nu știu, cum și ce felin, n’au
ie Jra să ne întrebe, că le vom arăta calea vinec,irei. Dar dacă se pun pe crăinicit, ca bieții
i’nf 1 1-oniaz1’ la nșa cortului lor plin de fum
min}00^0^ atancL deschidem , ochii celor cuniaff
se păzască de .asemenea.oameni ciu
lul’i s,a‘?î aPei’o trupul și mal cu samă șulleue-o asemeneă lepră oifienească.
Mid cuv^u^ anarhie, se tenie numai desfrlln n i *aie
ca i Se pnne tea un zăgaz mare
tem vra ?les.tiăului său. De cuvîntul anarhie se
Știu.
u^orii de oameni, căutătorii de robi, cari
L 9a anarluea are să-I. oprească de-a mal jăhotiu v ’a avea r°Ul- 'Cel inal mare dușman ai
lîiaQ Uf ie?te omu^ canstit- Cel mai mare dușcare i se pune în
cale
" v1 vrea să-l oprească dc
de la o mîrșavă nes
9
legiuire. Ticălosul are de prolivnic pe omul de
treabă, leneșul pe cel harnic, mișelul pe cel
drept, vrednic și nelncovoiat. Păduchele, jivina,
lepra, rîija, lipul, au de protivnie pe cel care
se curăță, se spală, se îngrijește, și nu se lasă
căzut în lene, ,în trîndăvre șt în gunoiu.
Scurt, acestea slut adevăruri fură tăgadă. De
aceea, ori-ce om, cu un pic de judecată sănă
toasă și de simț omenesc, trebuie să caute să
.se lumineze pe toate căile,, ca să înțeleagă ceeace. nu poate pricepe., lear dacă cum-va, un lucru
li. rărriîne încă neliițeles, să aibă răbdare, să se
călăuzăscă de frumoasele cuvinte ale lui Bebel,
spuse îh- Camera Germană lui Bismarck : Ce
leste mai departe, Domnule Bismarck... Va veni
o yremo,- pentru mintea ție^căruia, să i șe des
chidă mari și largi toate porțile luminei. Atunci,
i se, vor pune lu rlndiieală ’loatc căile mințel.
Nil mă ;teih,‘de murdărieă'Ieșită din gura îiinrărui'. Gautcagura mea-, să-ani-fio cnrată. Dacă
dn .sufletul lie-căruea va li stolă să înțeleagă,
ca. mal mult prețuește. o, gură curată de.clt una
ipurdară, Îmi va urma .pilda. Voiu fi fericit, că
i-am arătât.drumul cel’sănătos^ Intre oameni,
trebuiesă;nepovățuim mereu. Nuitial așa pdttem.
în cel mal scurt timp;isă rfacenr cea mal mare
^propășire. cu .putință și ..să tragem cel mm mare
folos <lin vieață.
'
... .
..
Guvinteld socialism, anarhie,’ democrație, uu
fac uite! o ceapă degerată.' Cine se! lasă amețit
do cuvinte, acela h’are creer pentru lăcut crî.tici și judecăți. ITapt’a omului, -aceea trage la
cîntan. Iii cumpăna viețel, nu primim de nît
fapte...La,cîntar, Domuilor^cari glndiți. Și cu ca
litatea. Vă rog, nu vă prea Îndesați cu grămada.
Măria cea rea se vinde la hurtă.* Cea bună, să
•știți, se vinde cu bucățică mică.
* •■'■•bacii voim- să dovedim, celor mal puțin lumi
nați de. cît noi, că ie ce-va de capul noștri, atpnci
săgîndiin bjne și să ne cintărim vorbele. Alt-feliu
dam priveliștea imul adevărat sălaș țigănesc,
fipteit de cea mal 'mică uiniă de civilizație, să
laș «lin-ale cărui vorbe- grosolane - nimenea ■' nu
■ înțelege nimic. - Să-ghidim bine si să ne cîntărinv vorbele, dacă nu cum-va ne.-am pus, cu tot
dinadinsul, în cap,, să vîrîm simțul demoralizarel în acel cari voc să-și facă 'creșterea1 la ‘satnirie, In loc să cerceteze bibliotecile, -tecrierile
luminătoare și glndirile marilor cugetători, ai
vrenieh,
.
' • .
.■ Mai am acuma o altă, față de.cercetat...
Gh. Varlam Ghitescn.
. Galați, 24 lanuar, 1909,
S’a pus sub presă
CE-I DE FĂCUT
celebra, operă
a celebrului CERNÎȘEVSKY.
Un exemplar 4 lei.
„FLĂCĂRI NĂBUȘITE"
de
NEAGU
-
ExemplariLl 1 Iclh
I
...
�JEV1STA IDEEY
REVISTA 1DEEI___________ _ _____ ___________________
40
SOLIDARITATE UMANĂ
Una din tendințele noastre fiind dc-a perma
nentiza. oare-cum manifestări dc acele cn
'
prind in Iele macar fi Jicanrca unei pilduiri.bune,
publicam în coloanele, noastre urmă
.rostit la o serbare ocazionala dm Slatina, nii fa
voarea celor Mntuîțî de cutremurul dm Italia.
Discursul acesta ni se pare vorbitor de
J
perturbări a trebuit să îndure pămîntul, chiar de
cînd a adăpostit pe Iei vlcață omenească.
Firește că asemeni prefaceri nu s’au făcut de-o
dată: milioanele de ani sint o numărătoare su
mară, prea scurtă, pentru a arăta munca nesim
țită, ce s’a urmat neîntrerupt,, pănă să se îndcplinească o prefacere nouă, cu alte cuvinte pănă să
se apropie o catăstrotă finală... Generații peste
generații au putut să trăească fără nici Un habar, că ce-va se clătea sau avea să se clătească
în jurul lor . și sub Iele. Dar generațiea prinsă sau
aproape de catastrofă putea să simtă mai dinainte
întipăririlc Ici. Unele au simțit'o, o dată cu cirduri și cîrdurl dc animale, și-au emigrat spre re
giuni mal solide, unde și-au aliat adăpost.
Regiuni mai solide Ieste un cuvînt găsit lesne,
pentru-că în tot locul omul trebuie să fie prevă
zător. Clădirile cele mal trainic zidite, cari par ne
clintite, sint mereu cercetate,. să li se observe .din
vreme ori ce meteahnă. Cine a văzut la biserica
Sf. Petru din Roma, pe acel arhitect, atîrnat pe
un soifi de! leagăn făcut din funii, în aer, făcîhdu-șl vînt spre bolți, de la înălțimea cea colosală,
ca să le cerceteze de aprpape tăriea, poate să fie
înfiorat, dar nu poate să nu aducă omagiu cu
mințeniei omenești... Cine a văzut acele prăjini
înfipte în crăpăturile unor munți, sub cari a fost
nevoit omul a-șl clădi locuințl, prăjini a căror deviare ar fi vădit o oscilare de stîncl, îșl dă samă
că chiar cel mal primitiv individ are grijă de
propriea lui salvare, și știe să fie prevăzător. Lu
mea civilizată, firește, are și alte mijloace, chiar
aparate de preciziune, care-I pot arăta, cu mult
înainte, cînd conservarea i-ar fi amenințată.
In șfîrșit, învățămîntul cel mal suprem ce putem,
ce trebuie să-l tragem din toate cîte ni-s date sa le
vedem, din toate întîmplările vieței, Ieste acela de
prevedere. O catastrofă, o dată îhtîmplată, firește,
nu încape să ne înverșunăm împotriva-I, după cum
nu trebuie să ne înverșunăm în potriva unei boli dobîndite sau altei nenorociri întîmplate, pe care cată
cît mal în grabă s’o reparăm. Dar cată să ne pă
trundem de adevărul adînc, că toate cîte ne lo
vesc ca un .trăsnet, nu șe întîmplă tocmai nemij
locit: se acumulează pe nesimțite,, clipă cu,clipă,
de la marile catastrofe universale pănă la catas
trofele sociale, chiar personale, catastrofe tot ătît
de mari pentru noi. Pe toate le putem ajuta, pentru
toate putem avea cea mal nețărmurită mărinimie»
în numele solidaritățcl umane care ne leagă p®
toți, neultînd mal cu samă vorba lui Isus, c
se atinge de nesocotințele noastre ...Și de acum
cată să nu mal greșești, zice Isus unul păcătos,
pe careTa rechlemat la vieață... In vorbele noastre .
Ne adună aici împlinirea unei mari datorii, aceea
de a contribuiai noi, întru Cît. va fi cu putință, la aju
torarea supraviețuitorilor, celor cari, au mal scăpat
cu vieață, ruinați în tot feliul, de la întîmplarca
unui uriaș cataclism. Știm cu toții despre dezastrul,
ce a avut loc în Italia, care a nimicit un număr
de localități, a nimicit sute de'mii de vieți, reducînd la cea mai neagră mizerie și umplînd de ne
închipuită durere, populațiea, care din întîmplare
a mal rămas cu vieață. In fața unei atît de mari
catastrofe, care ar fi ireparabilă, pentru ce mal
există, dacă n’ar fi sprijinul grabnic al lumel în
tregi, lumea intr’adevăr s’a mișcat, Din toate col
țurile pămîntuluî curg ajutoare, ca să se între
gească, Cît mal în pripă, ceea ce s’a distrus* Ce
s’ar face intr’adevăr, fără asta, o populație, care
și-a prăpădit industriea și care din nimicul ce-a
mal rămas nedistrus, nu poate șă înjghebeze, pen
tru ocrotirea vieței nimic. Fără un ajutor grabnic,
venit din afară, Ia sutele de mii de suflete, înghi
țite de catastrofă, s’ar mal adăuga altele, cari, ca
frați în omenire, dacă nu frați de sînge, ar mal
lărgi durerea ce ne-a lovit pe toți, ne-ar.face a sîngera
. și mal mult. Asta trebuie, cu orl-ce chip, cît mai
grabnic, înlăturat. De aceea întreaga lume s’a pus,
în pripă, să dea tot sprijinul putincio^.
, 4...Sănu ne mărgipim jnse,.numai la istorisirea întîmplărilor petrecute, ■ cari se cunosc în de obște,
și să vedem ce învățăminte putem să tragem din
astea, pentru că absolut din toate întîmplările tre
buie să tragem învățăminte. Mal întăl unul din
cele mal mari, și anume învățămîntul de prevedere.
Bună-oară se știe, că legea substanței, singura ce
există în univers, în mod pozitiv, după cum afirmă
și vestitul naturalist Haeckel, legea substanței Ie de
a fi într o necurmată prefacere. Nimic din ce alcătuește substanța sau mațeriea, cum f-am zice, nu
râmîne de veci, fără nici o schimbare. Fundamentul,
pe care stăm, pămîntul, , ca fundament, ieste de multe
ori șubred sau aparent. Iei n’a avut totdeauna
aceea-șl structură. Se vorbește, spre pildă, de-un
continent întreg, Atlantida, care-i acum sub apă
Și care alcătuește Oceanul Atlantic. Alt ocean, pre
făcut în pămînt... Dovadă, vestigii de vieață pă
mântească, cari se găsesc în Ocean și vestigii sau
urme de vieață aquatică, cari se găsesc și pe vîrfurl de munți, funduri de mări altă-dată. Nu mal
Omule, fii a toate prevăzător.,,
vorbesc de straturile de pămînt, care ne-arată cîte
Sorln*.
LUPTA ÎN
'
1
1
,
.
>
contra statului
•ntrebat adeflea cunune face, că ideile anarhiste,
M'*'1’!1 1 .,nr nonă atit de limpezi și cari contribue atit
f;iri
„pori bucurica de vieață a celor cari lo hnilc . x nu sint, la urma urmei, admise de cit de foarte
hn’f|i?az j)Iar acolo unde o propagandă Îndelungată a ininul puțin6 piedici.-Cită vreme credeam in putința,
li|nl.’j11(l mecanică a unei .întinderi nemărginite a ideinrin mijloace pedagogice de educație și agitație, suc|or' f util de restrins mi se părea neexplicabil, de plina. Cu
£e3”ea Inse ani ajuns la explicațiea următoare:
Tț’are-l intr’adevăr, esența anarhismului. In orl-ce orinn noi observăm trei tendințe: aceea de a-șl aprope cit cu putință, din materiile invep-ato cari sint mal folositoare pentru. buna-I stare mateW aceea de a-șl întinde propriea sferă de activitate,
rint’r'o pornire care să treacă, pe cit cu putință, peste
f"tc stavilele, și aceea de a se diferențiea, de a-șl crea
’ individualii:»1'1 111 raport cu ereditatea, cu mediul, și așa
ni.ll departe. Ceea-ce se -degajază, in omenire, din ce in
•f din masa mal omogenă, mal gregară a timpurilor tre
cute, Ie năzuința spre o mal bună stare materială, iubirea
de libertate și dezvoltarea individuală..Ținta acestei evo
luții Ieste vădit o stare de lucruri in care cea mal mare
libertate și bună starea cea mal deplină să lie apropiabilă
(ie-cărul individ, sub forma care să corespundă mal bine
jndiridualitățel sale și care să-I higăduc a se apropiea da
țea mal mare perfecție eu putință, leată ce și Ie Anarhica.
Anarhica Ie deci starea celei mal desăvirșite fericiri, de
care s’ar putea bucura, ar li capabil a se bucura lie-care.
NeUgăduit că această adevărată anarhie nu se va înfăptui
pe temeliea unul singur sistem economic si social, ei vor
fl atitea fcliurl de orinduire, după cîțl indivizi. Trebuie
rf mal ținem socoteală de faptul că, in lot timpul cit il
ra cere trecerea celor mal îndărătnici 1 a anarhie,
primii anarhiști n’au să rărnîe pe loc, ci vor merge,
Ia rindul lor, înainte. Arn-că nu va li nici o dată, in vii
tor, o atare de dezvoltare economică, morală, și așa mal
departe, egală pentru toți, după cum această egalitate nu
există nici in zilele noastre si n’a existat nici o dală.
Egalitatea nu poate să existe, pentru simplul cuvînt că oaiiiemi diferă intre Iei și sint, afară de cel pe cari o crudă
apăsare din- trecut și prezent ii împiedică și acum aproape
tu totul in dezvoltare, sint pe cale de a se diferențiea și
maiuult, loți dorim buna stare și libertatea, dar lie-car’e
X° "lăSUră’ int-r’° ProPorlie diferită. Dacă unele cauze:
St,VC socială, convingerea, propaganda, îndemnul,
alinZ1,lSniU unor ,.narI cl»Pe» micșorează aceste deosebiri,
ata v';A(17»e’ iCa ereditatea, mediul, etatea, atitea accidente
mărire ■ 1 e
;»u un efect contrariu, și Ie o aidmpIp uenorocîtă aceea de a crede că Ie destul de ă mișca
acum
^ac rirmuitoril noștri, cari mal izbutesc și
(ireiiirUi
liind-că știu să bată in struna tuturor
•ra secnl 1 °r’ ^u^llror răutăților grămădite timp de aticu toții J? l6].0
de a crede că am putea să iim
ec«u noi ° 1U: ^oartG adesea, ne răspunde ableaun slab
nobil șî genCar* 11 u Puueni temeiu de cît pe ceea-ce-I
îdeiltr “nn djn no1 contrîbue, intr’un chip diferit, la izbinda
flâre mu • r12’ *n uiăsura dorinței de libertate și bună
^rtjței'i|Ur-la P° care 0 ;ire u» lei. Pe unul iubirea li^iștit kî lnilailSp la cel mal mare sacrificiu. Altul trăește
niare ii’pntr 11U,.ya
ștare să ÎJIC^ uicl o silință prea
obș(e^cx p ubertate, dc cit in momente de înllăcărare
poperăriinnr0',akr?nda’ hipta in contra autoritățel, cer-un
• de ini» coni',aliv, care nu Io dat tuturor, și o mulc l’rin fam C?ri nu B-nt înclinați să se-manifeșteze de
tu'^ nu sg
. ? mal puțină faimă, nu fac nimic, pen^a. Âr
Pen^u IeI> nici un prilej dea face
Printa- U1■ 5® creeze un cimp de activitate cari
Jil se atîn„C
pcn‘ru aseu'cnua inși.
?e Einri
. spre masele, muncitorești in de obște,
ci? .,|)atcriali
!na’nt.e do toate să-și imbunătațască stab?rC?na Perin= ?«hbqrtatea pe al’doilea plan. Asta din
hu r* Statuii,c°merciale și-a apăsărel seculare din
•isu6 *naI al<»
tem ca dorînța maselor muncitoare să
ten? ta T„ia °„ r"tzbunarc in contra societățel capitahtf>- a pern
*iu Y°îasc^ a •> stăpine la rindul lor,
Hm* Ur»UI un,, q',1 dominarea, unei clase nouă și autorio in>Carii dimi &
muncitoresc, ca și burghezii revohi^•ate pP. ce ^ruiră feudalismul, nu mal voiră nici
umal dominarea exclusivă a clasei lor.
11
Aceste tendințe vor precumpăni poate pe cele ale vechi
lor socialiști de bună credință, cari Încă tot mal trăcsc.
ț)i ce ar putea anarhiștii, In contra acestei acțiuni a ma
rilor mase, cari scapă controlului celor cari nu voesc nici
să le-conducă, nici să. le stăpinească, ci numai să le vadă
merglnd de sine sau îndrumindu-se -pe calea lihertățel.®
Anarhiștii nu vor putea de cit să ducă înainte munca din
zilele noastre, aceea de-a deștepta puterile ascunse, la
tente, ce tind spre libertate si de-a lupta pururea in con
tra auloritățel. •
Aceste vădite tendințe ale maselor au și adus descom
punerea socialismului, care a ajuns să vadă că le peste
putință a Ie grupa pentru alt-ce-va de cît pentru luptele
electorale dămoale sau organizațiile sindicale, cari nu foc
de cit să se depărteze de orl-ce socializm adevărat «au
real. De altă parte Statul, orl-cit ar Ii de discreditat,
tinde a căpăta din nou încrederea maselor, prin tot feliul
de legi muncitorești, retrageri sau pensii pentru bătrinețe,
ocrotire in potriva lucrătorilor streini, și așa mal departe.
Sint departe de-a trece cu vederea faptul că s’a creat in
diferite țări un sindicalism revoluționar, că greve gene
rale de corporații, de localități, sau chiar și mal Întinse
pot să izbucnească dintr’o clipă intr’alta, dar și acolea,
pururea se întîmplă că pasul atit de simplu și atiț d®
•osie, pasul hotăritor care, de la greva generală, duce la
revoluție, nu se face:.pasul acesta n’a fost făcut nici In
Rusia, în Octombre 1905, ceea-ce a adus toate infrîngerile
și toate nenorocirile mișcărel ruse pe cari le vedem astă-zf.
Pentru ce.cele mal însuflețite greve s’au sfir.jit totdeauna
prin potolire și prin întoarcerea la munca cea liniștită?
Pentru-că masele nu voesc cu tot dinadinsul să meargă
mal departe și că cele cite-va individualități ce-ar voi,
nu au nici o putință.
Inițiativa minorităților, acțiunea luptătorilor militanțl,
au anumite margini. O nouă idee, o nouă experiență Iese la
lumină mal întâi acolo unde împrejurări prielnice îngăduesc: în acest înțeles orl-ce progres- Ieste datorit firește
minorităților, celor izolați mal întâi. Dar a impune această
nouă idee majoritățel prin forță sau silă. Ieste un act de
autoritate la felin cu asuprirea îndeplinită de majoritate
asupra minorităților. leată un punct care interesază cu
osebire pe anarhiști: pentru-că dacă o minoritate tiranică
are atitea mijloace pentru a-șl impune voința unei majo
rități, noi, cari voim libertatea, cum am da-o noi oare
unor oameni cari nu se sinchisesc a și-o lua Iei singuri ?
Priviți Știința și neștiința: știința nu stă să chibzuească
cu ignoranța, lea merge înainte, ișl arată rezultatele Iei
și face ca încetul cu încetul cel mal puțin nepricepuțl s’o
urmeze. Mal priviți Libera cugetare și Religiile: dacă unii
se leapădă de absurditățile religioase, în schimb mulțimi
nenumărate, mal rămîn îmbătate de Iele. In aste două
cazuri, s’a ajuns să se găsască un modits vivțndi printr’un
feliu de îngăduite reciprocă. Să punem brutalitatea ne
mernică, infamă, ă bigotismului ignorant a secolelor trecute,
îndreptată în contra științei și liberei cugetări, față - de
starea de indiferență 'relativă din zilele noastre. Știu foarte
bine că asta nu-I de cît o stare de pace armată și că
reacțiunea pindește orl-ce moment priincios pentru a
cîștiga leară-.șl terenul pierdut, inse starea de a-zl Ieste
ori și cum cu totul diferită de cea de odinioară:
știința și libera cugetare, scoase odinioară in afară de lege,
au a-zl o poziție încă mică,, dar hotărită, care nu le mal
poate li smulsă. Să facem tot așa pentru Anarhie.
Ce a adus oare încetarea relativă a prigonirilor despre
cari vorbim ? Ignoranța și bigotismul voind să-și perpetue
dominarea, au crezut că vor putea să extermineze știința
și libera cugetare prin foc și sînge. N’au izbutit: nu se
poate distruge o idee. Știința și libera cugetare, la rindul
lor, au văzut de asemeni că se loveau de prejudecățile
înrădăcinate ale gloatelor mari și au trebuit să meargă
înainte din partea lor, mărgini ndu-se a primi cu brațele
deschise, pe cel ce se simțeau mal apropiațl de lele, cari
veneau la Iele. Libera cugetare ar fi bucuroasă să distrugă
toate religiile, după cum ar fi bucuroasă fi Anarhica să
distrugă orl-ce autoritate sau siăpiuire. Dar asta nu arn
cu putință acuma do cit prin distrugerea materială o
pouă-zecl la sută din omenire. Și chiar făcîndu-se asta,
prigonitorii ar li prin opera asta do prigonire, prefăcuțl
in niște autoritari nc-asămănat de mult mal răi de cit victi
mele' lor. Cu chipul acesta s’a văzut din ambele părți tre
buința de-a face să înceteze un războiu curat de atac, să
se îndulcească cel puțin formele luptei, lear cel cari doresc
intr’adevăr să părăsască cîmpul prejudecăților și al igno
ranței, știu să găsască din zi in zi mal ușor, calea cătră
�REVISTA IDEEÎ
REVISTA IDEEÎ
12
Știință și Liberă Cugetare. Mine vor putea să afle cil ateoa-$I
Ușurință, Calea AnarhiM.
1.1
■Știu foarte Iiinc că nu smtein'alit’de obiclnuîțl cu ase-mriiea judecată. De obiceiu nu ne ocupăm de cit de calca
revoluționară. Să presupunem deci regimul capitalist de
astă-zl, distrus. Niște minorități energice sint de mare
liwemhătâte in momentul aițiunel: să presupunem deci,
că ănarlmdil ar fi contribuit pre cit ar li putut la această
izbmdă, că prestigiul Anarhiei ar li crescut enorm, că-n tr o
mulțime de pfirțl, vechile prejudecăți ar li fost lăsate de-o
parte, l<gir hiftiea ar prinde să trăească in anarhie, rară
fiidouală pentru aste nu va li nevoe. nidl de vre-un șef,
nici de regulamente unice: feliul de purtare al lumel va fi
ast-feliu foarte deosebit in diferite părți. Uni! vor înlătura
•OrI-ce organizare, alții vor admite organizarea in diferite
măsurL Se Vor alia grupări si’ comune cari vor încerca
să practice libertatea, Jie-care în feliul său, în chip mal
mult sau mal puțin diferit Toate astea vor li. minunate și
așa'sî trebueșto să lie, pentru-Oă numai experiența, încetul
cu incețul va arabi ce-ar fi mal bine, mat nimerit și se
va țmreede ast-feliu «io la imperfect la ce-vn mal perfect.
Dar, până una alta, toate aceste orgunizme vor exista in pace,
ălăturt, !ear îiicercările de-a inlpune una sau alta, alt-feliu
de cit prin pilde, nu va deștepte de cit disprețul obștesc
-ții amintirea tristă a' timpurilor trecute dc prigoniri. Dacă,
prin Urmare, intr’o societate nouă toți ar voi1‘să practice
anarhiea, s’ar vedea o mulțime, mii de nuanțe, de la anar
hica cea ihal1 moderată, pănă la cea ma! înaintată, fără cu
cine-va sa albă ce-va de zis.
Mi se va -recunoaște inse că aceasta însemnează a pfesiinh’ne eventualitatea cea mal folositoare. Se poate, prea
bine, capitalismul să lie învins iu niște' ast-feliu de con
diții, că muncitorii organizați sau mal nemerlt șeii! lor,
s’ajungă la'putere: asta va putea să însemne desliințărcn salariatului, dar nu numai de cit libertatea; nici so
cialismul: se va forma o nouă • biurocrație, care din administrativiț ar deveiii cirmuiloare, stăpînîtoare. Anar
hiștii vor li tot atit de rău priviți, de asemenea oameni,
după cum sint șiastă-zl «Ie politiciaml muncitorești, orl-cum
s’ar porecli sau bunii. Ya trebui altă luptă in contra aces
tei societăți, fără exploatare vădită, dar și fără libertate,
și nimeni iui poate spune dacă această luptă va fi mal
Idsnicidâsă, -toată luinba, scăpată de grijile economice, inu
drqitindu-se elitră libertate, sau mal grea, prin nepăsarea
celor îndestulați, de cit luptele din zilele noastre.
Eără-ndoeală, unele localități vor li nial Înaintate'de cit
altele, Ifairi anarhiea Se va înfăptui mal intifl ici și colea,
irtal cn'înlesnire ca astă-zl,-pentru-că pămintul .și uneltele
He; muncă vor 11 mal la indămliia obștească, Cu tonte că
-și acolea_se vor ivi greutăți, din pricina existenței um>I
orgnnikațîl autoritare,' pururea doritoare <le acaparare, de
a pune mina "pă tot și de-â tăgădui dreptul de autonomie,
de iieatirnare.
■ Condițiile m cari seva înfăptui poate anarhiea-ntr’o zi,
vor h deci în unele locuri mal mult sau mal puțin dife
rite, și se poate ca chiar atunci să fie nevoe de â se trăi
maturi de persoâne cari să nu Înțeleagă ideile noastre
,l.U
^pr^ie de clt pc dibuite de Iele. Mă
I,i< acă nar *' nîmepil de-a ne îndrepta privincai"’ RSUPra acosteI sWpI viitoare și
cri mai mnfiT H ,UJerft‘?.Hoa d»P ca
dăm anarhiei
fnentiL rSlM
P°tiuVi ,le a (i
«xperi-
în ce mal puțin simțite
tain Ir' vrcm.elu,cci dm ce
te
“
doar 'de
trebuie ad neglijez., co totul, % Irea^u
u “’l"
aduce Tre-o îngrădire Jihertățel lor
5? • ca-ri“ar
Kî rSn0|!?lrrCa dr*PloIuI de-a face tot' asanai'acri
sau ri» tif<*rIn01,VA Can Pentru montent ii privesc cred
. “•4cestor legi p-tr’u si^uîn^dune\ri^
a.,r'!rhi?tir. ri-cunosclnd trefiwnja unei conuețutrt vremelnice, trecătoare, cu niște
inși malptițin înaintați Șt cu instituțiile lor, și, pri
maro, recunoscind trebuința unei nif/odnrii muimilc
nuc aceasta in practicii, intru cit ii privește, ncsupunimte
legilor, litslnd altora deplina libertate de a rc proster,
înaintea lor, această idee va părea din capul locului
pica și h'erealizabilă. Dar, mal curlnd sau mal tirziu; c|i£
de pe acuma sau într’un regim muncitoresc, fără canin
lism, va trebui să ajungem la lea, dacă voim'să înfăptui,'
In sfirșit anarhica, in singurul chip eu putință, adică i
cepînd cu-riceputul Independența economică, atil de do
ritit pentru această luptă, va să lie neapărat ciștfgate- pj
prin cooperație, fie prin căderea capitalismului, luindn
p.imîntul și uneltele cum se află. Ingădueala, care Iq to°
tu-.șl lucrul cel mal simplu, nu Va veni do la sine, ci v'
trebui să' știm s’o'cucerim; Sint lupte cari nu duc'do cn
la sporirea urel dte moarte; la o netoleranță desăvirșită; sj(|l
inse altele cari, dacă nu ajung la respectul tniiltiai, câro-T
o stare superioară, sfirșesc cel puțin printr’o ingădiica?â
mutuală Trebuie așa ilar să luptăm in asemenea chip ca
ingădueala,-lear nu neîngădueala să se găsască la capă»
Acesta Ieste fondul chestiei pentru mine.
Ceea-ce voiu propune leu, pe terenul an'ti-ctatlst anar
hiștii, de-altminturca, pe terenul economic și practică
Acolea, nu numai de cind există sindicalismul, dar in tot
deauna au fost solidari cu toți muncitorii cari s’au simțit
exploatați, chiar litră să albă dorința conștientă a u’uel
schimbări economice depline. Va trebui de intonioAat o
solidaritate la felin intre toți acel cari sint in vre-o pri
vință adversarii Statului, fără a li ajuns să dorească liici
curat Anarhica, nici să albă îiceloa-șl concepții' econo
mice ca noi, după cum muncitorilor sindicați contră ca
pitalului nu li se cere să albă acolea-șl concepții politici:,
lentă un întins cimp de muncă aproape neexplorat și ne
desțelenit încă. Ura in contra Statului, disprețul legilor
■și a personalului care triiește din legi, setea nepotolită de
libertate: imensa indignare care se grămădește aproape în
lie-care, hi lie-care nas, cind vede că eu toate instituțiile
așa zise înaintate, nimeni nu se bucură de cea mal mică
libertate reală, că se izbește la lie-care pas de mii dc și
cane, de neajunsuri din partea Statului: din toate astea
ar trebui«ă se. creeze, in felini sindicalelor, dar pe niște baze
mal libere și mal largi, să se creeze niște grupări cari să
întrunească,' să cuprindă pe toți acel cari, fără a fi anar
hiștf; încep a se ăpropiea de noi, prin opunerea lor la o
hiști;
iViruin
•
formă crin
sau alta
de itiriurire mal odioasă a Statului. Toate
metoadele luptei -sindicale de a-zl, ca .și altele ce se vor
■mal gitsi negreșit, Cată a li aplicate iii această luptă in
contra Statului, in contră legilor .și autoritățel Do ilcolea
va izvorî un curent anlî-cJalisl care, in ziua învingere.!
•economice, Va împiedica căderea clin nou în greșalold stăpînirel, sau autoritftțel, și va îngădui anarhiei, dacă nu
o înfăptuire totală sau numai in parte, incă cu neputință
poate. cel puțin o experimentare mal liberă.
Dacă asta ar fi o metodă cu totul nouă, n’aș,mal vorbi
de lea, căci le cu neputință de-a făuri cd-vu care rt’ar
ființa mal dinainte în germene. Dar noi vedem că-n fie
care clipă in vieața reală, cea mal mare parte din legi
rănim cu toiul ignorate sau nebăgate in samă: de altfeliu vieața ar fi cu neputință altminteri. Legile cole miu
crude sint la anume prilejuri c.ălcate-n picioare, făcute
neaplicabile de dii popor întreg : istorica Irlandei, isto
rica ăbolilionîștilor, vrăjmașii robiei din America, intr un
cuvînt istorica tuturor mișcărilor politice ne dă cea ma
strălucită dovadă. Dacă am avea o statistică a legilor res
pectate și a celor călcate, absurditatea orl-cărel legislăți
ar li vădită: pentru-ca societatea nu se poate dczvolta
cit calcind in picioare, măturind la lie-care pas stavi ' c
ce poartă numele de legi și regulamente.
Exiști chiar unele slabe-ncercărl de a se recunoaș
asemenea stare de lucruri și de a se conforma Ici; In
glia, de cițl-va ani, Ie de-ajuns să declari că al o ® *
țiune de conștiință», consciencions objection, in contra a
sau vaccinărel, pentru a fi scutit de datoriea de a ''4jaj
pune lege! asupra vaccinațiel, obligatoare pentru l°ț •
de’ curind formalitățile, cari existau in această pn
’
s’au redus la o simplă declarație. Asta Ie rezultata
îndelungate lupte duse in contra acestei legi specia c. versaril legel n’au putut covinge pe apărătorii lei pu
punctul de-a face să fie desliiințată pentru toți- Da.
fa
dobiridit să fie dinșil lăsațl în pace și să se lese
sta
putința a-I imita printr’o simplă declarație. Lucru *
se va părea fără mare isnemnătate: dar daca « •
• ]a
silințl și in alte privințl, s’ar li cucerit abaterea ■.
cea
alte legi, sau cel puțin această operă ar fi pe •
inse nc-iun dus mereu dc idrea: lot sau
pjnii ^-’iVincipiui scuttrci, intemeciit pe dreptul
hu*1'1' jt-.ir de l’
c;l fic-ciire să apuce încotro va voi
do aU.‘° phice.t, n’a h™1 “ici vorbit. Englezul Au|i:|{l.i
‘:0 rnreco“izii'
la impozite, uolonlariș--i s Jlerbof* 1 ■'ller|.^i;az<i de obiectul pentru care urvor pl.iti impozitul, darea:
l'ț’L n
'“pjq,. nit va li cerută do la cellnjjl. Lucrul
,|i,rC utopi<î, dar greva impozitelor Ieste uh
Sta F‘^,1 jc grav și care ar li mal popular dc cit
J„rii
, I.... la-intrecere, care sa născocească un alt
■ &l“"lchmt 001.1 lac elatijlit
„'iio/d,' ’l ‘reecte de reprezentație proporțională, arata
pilenl,'a L anarhiștii, cari să nu rămină nepăsători
H i>u-B “(robirea minorităților de eatra demoerațiea tniMl? ('e'l • Tot a-^a vedem micile naționalifiill ridicindu-șe
J1^0 - mriior State, cari sint nevoite să renunțe pentru
IU £‘,utrț‘ j.‘ ghidul de a le nivela și a le face să dispară
turiiDi de contribuabili, in vasta- turmă, carne
[n
di.lll0‘ rbcsc.du cel pn cari fanatismul religios i-a făcut
hi't «a cucerească o sătiiație in afară dc legi, de solS'Si rin.» Jc .i pune mina pe-o pușcă, din’ convin^'lîL'ioasă, si așa mal departe. Din tot ce se petrece
part! inse a rezulta, că niște .șilințl hotarite, ajung
una la o oare-care soluție, neîndestulătoare poate,
iilrcare orl-cum știrbește principiul zdrobirel tuturora,
po potrivă, de catr.i leg»'. Recunosc, că toate acestea
îmi numai niște immputurl slabe: atitea alte mișcări, inlr\nlfVăr, tiiid a intari Etatismul, această tendință atil
comoilă triaturilor și m'păsăturilor cari se sinchisesc
iniliii dfl libertitea lor. U ilovmlu vip despre «u’rsisUi imit «ivcm
„ulioanfli! de alegători socialiști dm toate țările. Eară-rîdoeah ni'-aiii înșela cumplit crezind că sindicalismul ar putea
Y(.:-o ilițlti face această operă anti-etatistă de care vorbim,
dilii,r ilară și-ar zice anli-polîtie sau .iiiti-parlameiitar.
Ilii-l, să încetăm, in cele din urmă, de-a li hipnotizați iie
simliralisin. Rezistența colectivă a muncitorilor in contra
capitalului Ieste o trebuință neapărată pentru Iei. Această
luptă cere să lic dusă după trebuințele momentului și
nare duel uiinie a face cu lupta in contra societățel ac
tuale ialrcgl, cu lupta socialismului și a anarhiei. O dată
cu ilisjiafițiea capitalismului, sindicalismul va trebui să se
iflrțâscâ fatal; lear dacă se. ive-sc teorii sindicaliste, după
c.iri materiile prime și uneltele .de muncă vor intra pn
unul jn stăpinirea corporațiilor sau breslelor particulare
'l'.'iueșleșug.irl, asta ar li o nouă acaparare, tui nou monopol,
care iir contrazice primul oliviul al socialismului, cake
‘ dce i-,(-totul âra aparținu tuturor. Sindicfilismul, pentru
juuiiieiiț,, minunat, n’aro-ducl nici un viitor: Ie o dicta-»
“fi inilitară pe care lupta in contra unul vrăjmaștota•ti do concentrat o poate iiidreplăți pentru moment, din
de vedere strict tecnic, dur a cărei continuare
N bătălie, uimeiil nu va dori-o. Nor inse știm că Ie in
“ni orl-eârel autorități, de-a voi să se perpetueze, să
j'Vrol,,*ige.Lscă la nesfirșit: un regim sindicalist autoritar
lurv i ‘ot ,llila
vai’putiiilă, după cum a fost dictacelor doi Napoleoni. Plebiscit, guvernarea pojio'riilnt
Hulii
J1 21‘il
hi 1851a lui (Jonsiderant, Lcdrutedihi ^'^‘’ighausen,. și acțiune directa, nu ideal, ci
fS'Ut uu"ilil1 transmiteri de autoritate, care, de iq,
• :lor '■"■'■l1 V’eV-°, in minele unei mase mal mari, a așa ziXimi ,‘,u’"1\liltățiri a unul hrnru incorigibil, a democrației.
'"'M-J • )lni''
(!it l)0t rosti'prin cuvinte, că intre toate
xiiitliu.p ' aRlUnl,l,l . nostru ola co vrei», le o prăpastie.
uri*.|!’i,.,ll.ld’.'*e -altminteri, Ieste deștul de puternic și
hiat hi' ,/a câh.!.i, ne ceriu?! ce-va inul bun de cit să lie
a^ît de anarhiști cit și de socialiști, cari nti-I
’ iiii.ir - * ?’;irc ll,-‘vo,! (lo nimeni. .Sindicalismul in Franța
lari1.,1’ a highițit intță eu totul și asimiliat pe liber,r‘‘l,nte
, -a alit de folositori pe cind Iera incă slab,
i
iH
să.-l vezi in Anglia și America, unde
,s|||i im.ril’\n,'l’e oh secol, dezbrăcat dc orl-ce idea^'ăhiin |l, <1 •’f*^O’oh'â socialiștii i-l adăogiiră Iii origină :
^•tiisiuj
colectiv luind. locul egoismului indhidual, Ie
cum i s’a ziș in Ajuqrica. Tinărul imbă’'a
hălrin'ul nu mal; întinerește: cilă vreme hu
■',lh 1 :iceșt- fapt natural, nimeni nu mă va face,
i', liull!tr J1*4.'"1 L'-oli'yi-iiniuiiile vor devepi sindicaliste reM' Q,',’:i |ui/u
1l.(va
l''iriir1?ca
' .K*1,H^'-‘l^sl,lU' revoluționar francez va răi
- la Vii i
'i'nt i • ■
din . I^hîrnic de autoritate-mi st* pare că i-zvorăște
(l1'1
mișcare colectiva, așa-ca mai mitll de cit
13
orl-dnd văd trebuința unei întinse propagande imti-otaistc o data cu propaganda cea mal adincitâ a ideilor iuțregel anarliil. Dar ceea-co-I mult de regretat aici, Ie că
idcpa imarliistă a fost, zicind așa de la-nCepulul Iei rdăturatu de ipoteze economice cari, cu toate c’au fost date
ca ipoteze, au trecut pe nesimțite la starea de doctrină
și teorii. Pentru a doi’etli posibilitatea practică a anarhiei,
se făuriră diferite utopii economico și amirhiea se divizii
in școli: comuniste, colectiviste, individualiste,, și așa
mal departe. Ceca-ce-I foarte trist, pentru-că cu o* mină
ni se ridică vălul■ viitorului, arătiudu-ni-se fericirea de
a ne bucura dc cea mal mare libertate, lear cu ăltaaîntein
încătușați la o doctrină economică al cărei merit nu-1
tăgaduesc, dar care nu poate li de cil o ipoteză necontro
lata. Experiunki np lipsește și dc, alt-fcliu Ie absurd a
crede că s’ar putea ghici ceea ce-ar veni la indănunft mal
bine unei societăți incă necunoscute și tot așa ca ar putea
exista in privința asta o singura doctrină, in locul experimentiirol, pe cea ipal întinsă scară, a, tuturor posibilită
ților economice, conforme trebuințelor libertățel. Cind ci-,
ne-va vine intiil la anarhie, Iei nu găsește, intriadevăr,
grupare, Iei nu găsește carte, lei nu găsește - jurnal, care
să nu fie de mult afiliate la una sau alta din .școlile economice,
lear indoelile sale intllnesc puțină simpatie la credincioșii
sau la zeloșii sistemelor și soluțiilor fixate. Să-lăsăm, dar
toate acestea de-o parte: opera de acțione și de propa
gandă anti-etatistii și anarhistă Ie atit de întinsă,- că trebuie
întruniți toți acel cari iubesc libertatea, fără a urmări
numai de cit să-I îndoctrinăm și să-I ,-uniticăiu pe terenul
economic. Fie-care-șl ya clădi singur o utopie a lui .și se
va grupa, de va'voi, cu col cari s\'ir apropiea de d'insă
mal mult.
Știu foarte bine că sentimentul altruist Ieste atit de
dezyolfiit la cea mal mare parte din anarhiști, în cit Iei
vor mal da un tirnp tot sprijinul sindicalismului: alții se
vor nianifesla că revoltați său ca propagandiști de idei
hi cercul lor. Dar -acel cari nu vor găsi în asta o mulLimire deplină, -cari-ar voi să fugă de izolarea relativă a
propagandei pure și toț o data să nu. lie înghilițl 4e shyt
dicalizm, aceștia vor găsi poate un nou cimp de acțiune,
in ăgîtâțiea «Inti-etatisti, care-1 va pune in contact cu tot
alita lume ca și sindicalizinul și le va îngădui o acțiune
lihertară mal pronunțați de. cit .acesta. Ajitimilitarizniul
Ieste un excelent precedent: rămine de dus asemenea
sentimente, in cercuri, din ce in ce mai largi și ataci uda
se Statul, legile, autoritatea, sub toate formele lor, să se:
creeze ;tecl curent de idei anti-etatiste și de simpatie anar
histă, care- va înlesni o dată crearea unul mediu adevărat
anarhist De. alt-feliu, pretutindeni, pe terenul luptei iit
contra prejudecăților învechitei morale, pentru libertatea
cțigetiirel și-a artei, există' oare-cari vagi năzuiiițl cari,
prin propagandă- și acțiunea libertari lor, pol să ajungă mal
conștiente, îndreptate in contra izvorului tuturor relelor,
in contra autoritățel.
Gred că mi se va ințelcge mal lesne punctul mleu de
privire, dacă se va ținea Stimă de cele ce-am spus asupra,
neiiparatel convcțuir! aatitdr instituții cu caracter diferit
in timpurile trecute, spre pildă, se‘părea ca peste putință
ca sa existe două religii in aeehiș Stat- Din pricina asta și
urinară alilea veacuri de războac religioase; astă-zl, libera
cugetare și toate religiile din lume exista una lingă alta.
Tot'ășa va fi și cu sistemele socialei Noul și vechiul, pu
rurea trăesoHa o laltă. A-ochiul voește să înăbușe prin
prigoniri cee.i ce-I nou. .Cefti co-I nou, voeștesă zdrobe.isca
prin atacuri îndrăznețe ceea-cc-I vechiu. l.șl strică inult
reciproc, dar iiiel un partid nu triumla, Inud-că pururea
răiiiin oameni credincioși, prin toate înclinările lor, par
tizani,-fie a ceea ce-I nou, lie a ce-I vechio, și fiimi-că
de.altminteri ambele lagăre sint legate iutre.lele prji) ne
numărate nuanțe intermediare. Intr’o zi, anarhiștii v or
lî lăsațl așa dar, să-șl urmeze calea .șî să se de/,intereseze
tot atit de Stat, pre cit se va dezinteresa șt
.
tel, in felîulcum sint aste-zl clar separate Libera GUgeiaru
si Religiile... Ramin bazele oronomire ale acestei imicpendente. Vor li cooperarea sau o parte din capitalul soui 1
expropriat ? Sigur Ieste
A,,ar^ uu
‘a&mîâ da
irităr ile cit pentru dnurhișli, îriir alții Șe v
«
tea, cit de iute și do mulțt vor voi, mtoc na cui Bmt
din ce in ce mal puțim* idedivi senoase pentru, c e-\a
de a îmbrățișa libera cugetare sau murea libera . tiue-\A
se va d.-jurLi de Sfiit, cum se. depărtează a-z! de biHencă
si de mi.r.tla strămoșilor noștri Această evoluție, de don
după miirn, va li ajulatl, gr.llnla și poate singura lăcuU
cu putință prin existența unor largi simpatii auti-etatiste,
�__ URViSTA
REVISTA IDEE1
'
boală, care cerc numai dc cît să se chlem
doctor: boala poate să clocească de mult și SQerUtl
w
să fie în vre-un organ sustras vederel și auzi i4
doctorul examinează cu foarte mare băgare
samă toate simptomele, pentru a descoperi stn de
fizică reală a bolnavului cum și pricina bOn|?
chleamă în ajutoru-I pe cei mal vest țl practici :
și se poate întîmpla nici aceștia să nu poată T1’
termina sediul boalel, pricina Iei.
clc*
Doisprezece jurați ignoranți și un judecător
întrunesc, și Ieată-I punîndu se fără nici o pt\Sa se’
cu cea mal mare ușurătate, să hotărască asu
CINE JUDECĂ PE CRIMINAL
stărel unul suflet de om, asupra unul caracter
Să presupunem că unii inși mentă de a fi pe care nimeni nu l’a pătruns și nici poate nu 'rPe
depsiți. Cine-i va judeca? Vechiul precept va Ieși putea pătrunde cînd-va, asupra unei vieți pe ca F
la iveală și se va ridica totdeauna înpotnva orl-cul n’o cunosc și pe care nici nu-șl dau măcar ostC
ar întinde mîna asupra semenului său: «Cel lipsit de neala să o cunoască. Iei pun mîna pe acest su
păcat să-I arunce cel dintâi pleatra». A găsi înse flet de om, și Ia zareaslab elor, sărmanelor lor lumini'
un judecător riipsit de păcat», după ceea ce lumea cari sînt cea mal adîncă beznă, leată că judeefi
înțelege de obiceiCi prin asemenea vorbe, Ieste lu acest suflet, de rău, și, prin silnicie și rea voința
cru cu neputință. Judecătorii pot să susțină a fi îl leau, ÎI tăgăduesc dreptul de asociare cu frațî-i
mal curați de cît cealaltă lume, societatea cum în omenire. Cu toate că ori-ce asemenea suflet
Ieste lea organizată a-zl, poate să-I ajute a men ieste o parte din acest mare Infinit, care cuprinde tot
ține această născocire, această sfruntată minciună. ce ie bun și tot ce Ie rău, se face din îel un Tot
Situațiea sau realitatea văzută sub cea mal bună indivizibil, nedespărțit.
Judecătorul nu poate și nu-I dator să aprecieze
înfățoșate a Iei, leată la ce se reduce : că un om
plin de păcate are a judeca pe un altul. Un om purtarea victimelor sale de cît după ideile sale
plin de greșeli, de slăbiciuni morale, de lipsuri, se particulare, despre bine și rău. Prejudecățile, conj
prezintă pentru a judeca
nu numai că aproapele vingerile, parțialitatea, datorite educației, mediului
său Ieste un criminal, ci că Iei “însu-și
f"Ieste
' mal bun înconjurător, ereditățel, îl însoțesc pe scaunul său
q; țineți ---v -----v atît de magistrat: Iei măsoară pe osîndit potrivit cu
de cît aproapele -x..
său. Și
samă,
cum că
trecutul cît și prezentul au contribuit ca să 1 facă modelul omului ideal, om ideal care-i însu-șl Iei,
om bun, să-l ferească de ispite, asta ca să poată sau altul făurit de slabele-i, groșîtele-1 concepții
mal bine să osîndească pe un altul, pe cîtă vreme despre bine și rău. Firește, Iei atribue puțină va
întreaga lume s’a unit, și-a dat mîna, pentru a loare vițiilor, cari sînt o parte din individualitatea
pune victima în situațiea în care se află. Vorbind sa proprie, sau acelor virtuți pe cari Iei nu le are
la dreptul, la lumina nemărginitei dreptăți, nu Ieste sau pe cari le admiră în chip aparte. Judecătorul
o crimă mal mare de cit de a judeca și osîndi pe nu vede nici o virtute, nici o măreție de caracter
semenul tău, și dacă vre-o dată va fi să licărească în răufăcătorul, care preferă să îndure mai curind
în cele din urmă o zi, cînd tot ce-I strîmb se va întemnițarea sau moartea, de cît să-și trădeze
preface în drept, cînd scopul tuturor lucrurilor va complicii. In justiție, trădătorul Ieste cel răsplătit:
fi dat pe față și înțeles, de mii de ori se va simți caracterul cel nobil, cel eroic, se osîndește. Jude
mal în siguranță cel care a îndurat pedeapsa, de cătorul cetește codul: „Să nufur!“.LuI i-Icu ne
cît cel care a cutezat s-o rostească.
putință de a pricepe ca un așa numit hoț să nu
Cum va stabili un judecător vina sau nevina poată face alt-feliu de cît să fure o sumă puțin în
semenului săul Vieața nu i-o poate cunoaște, și semnată. I-I cu nepuțință de a înțelege, că însu-șl
nici nu cată a i-o cunoaște. A înțelege pe deplin lei, pus în acelea-șl împrejurări, acelaș lucru l'ar
o vieață, impune nenumărate greutăți, cere anchete fi făcut. O ast-feliu de purtare, cugetă Iei, nu poate
pe cari nu le poate întreprinde un judecător. Ju fi de cît rodul unul suflet stricat, păcătos, al unul
decătorul nu poate determina caracterul victimei diavol care tronează în inculpat. Hoțul de rînd se
sale: Iei cată să se asigure numai, într’unchip ne- uită lung la judecătorul îmbrăcat în haine alese,
desăvîrșit, păcătos și schilod, dacă a săvîrșit un oare care trăește în lux și imbielșugare, fără să facă ni
care fapt. Cît despre alta, despre starea lui sufle mic alta de cît să judece pe semenii săi. Iei m*
tească, despre nevoile sale, despre «ducațiea an țelege nedeslușit cît de mult mal ușor Ie pentru
terioară, despre
prilejurile vșii ispitele
j- - • întîlnite
‘
.
în judecător să cîștige o grasă remunerare, de ci
cal», espre numărul
- biruite, înfrînte,
ispitelor
pănă pentru sine să scoată din mizeriea-I plină de nccînd ss’a înfățoșat
nfățoșat una de neînvins, căreea nu a siguranță și de primejdii, niște slabe resur3®‘
avut 5c /
--------spre
r.w toate astea puterea de Dar judecătorul nu-șl dă osteneala să reflecte
e‘ lac?», cde
cunoștință
a judecătorului
habar
f
d®căt®.rulul. h?b
ar n'are. Cu toate că
leafa-I și fără o existență tolerabilă, du
astea, astea constitue
acestor
. .. individul, și cercetareape
una din nenumăratele trepte ce se întind ac
lucruri poate s’arate, dacă inculpatul merită blam meseriea-I de judecător pănă la aceea de hoț,
sau laudă și anume în ce măsură.
fi putut foarte lesne să fie Iei victima. Judec
La lumina unei asemenea analize, cîțl indivizi oamenilor nu-I nici o dată rostită-în urma ce
în cole,din urmă« să Ac priviți vi- tărel tuturor împrejurărilor cazului prezentat..
a 3 'tx cde^ ce ^dă, cîtă știință, aproape ne condițiea sentințelor omenești ar fi asta, nin
mărginită, se cere pentru a-șl da cine-va samă de nu ar putea fi osîndit.
Clarence S. Darr0'^'rj,
starea fizică a cul-va ? Cine-va sufere de vre-o In Romînește, de Un Diplomat al Școalel de InstlW
cari vor fi de neapărată nevoi» pentru a iinpTedica orl-ce
nou regim autoritar. Aja dar cncstiea Ieste sa sa creeze
asemenea suiquitil, .și am arătat cum, susținînd din toata
puterile noastre; cu o ingăduirc și cu o rabdarc nciniirginiU, toate tendințele anti-etatiste și anti-autoritare
cari vor Ieși iveală, .și aslca-s cu mult mal numeroase de cit
ne facem idee. Cu chipul acestas’ar pune in mod serios ba
zele unei adevărate liberări politice și s’ar crea adevă
ratul sprijin, necesar pentru o emancipare economică
definitivă.
Dr. M. Nettlau.
In Romînește de Coust. Cristescu și Vasilc Jurist.
CELE DOUĂ FASOLE
frumoasă. Udind’o bine, un crește șt voiu putea "
recolta intii multe fasole, cel pufai 28, socotesc.
Nici pe aceste 28 de fasole nu am să Ic nuninc.
28 de fasole nu vor putea să mă nutrească un
an. Le voiu pune-n pămint la primăvara cea
laltă. Și-au să-mi producă de 28 ori 28, cceava face 78b fasole. Punind in pămint aste
78b fasole, voiu recolta, in al treilea an, 21.952
fasole. Unnind înainte așa, voiu avea, in al
patrulea an, Glb.65G fasole. In al cincelea an,
17,210.3G8 fasole. In al șaselea an, Ml,890 30b
fasole. In al șaptelea an, voiu avea 13,b92f)28.512
fasole.
Și, din cale afară de vesel, iși aruncă In sus
fesul lui roș, strigind: «Trei spre zece miliarde,
patru sute nouă zeci si două de milioane, nouă
sute două zeci și opt de mii, cinci sute două
spre zece fasole.
Țineți socoteală că Osman icra un Turcușor
al dracului, mama focului de deștept. Intr’adcvăr, creer Irebuește sa al, nu șagă, ca să ajungi, la vrișta de șapte ani, să fii atit de gro
zav, să faci asemenea socoteli încurcate.
Osman nu iera numai peste măsură de deș
tept, mal iera și de-o cinste din cale afară de
scrupuloasă și nu i-ar fi trecut nici o dată prin
minte să fure. Mai mult, iera și din cale afară
de minăm si nu ar fi voit nici o dată să-ntindă
mina și să ceară pomană.
Iei iși plantă fasolea intrun loc bun, in apro
piere de-un riii, înfipse in pămint un băț, ca să
cunoască locul, il udă, aducind apă in pumnișorii lui, se puse jos... și muri de foame peste,
șapte zile.
loscul un turc. Am uitat cum il chlema.
AillCll,goț feciori, ceca-ce-l de mirare, pentru/?/
aii de obiceiu șapte copil sau paispreff'
o dată douăzeci și unu sau chiar mal
'^In lot cazul, Turcul mieii nu avea de
si ierau gemeni.
cil
din lei, pe cel mai in vristă sau pe
Pe 11 gnăr, asta n’o știu, pentru-că dintre
(fl r îp totdeauna unul mai in vristă, cel ce
in urmă, pe unul din lei il cinema Osftpc celalt il chlema AU. Poate că mă
si poate că pe cel mai in vristă să-l fi
Wf’Al Aii, iear Osman pe celalt. La urma
asia n’are însemnătate, fiind-că cel mai
■ rîslă veni pe lume numai cu șapte minute
Hrriu după fratele său. Și apoi, poale că
"‘li nîițin vă pasă de asta.
l'l>rhi l iei fură de șapte ani, tatăl lor dete fieyui cile o fasolă și le zise: «Copiii miel, pană
C
a.-i dam hrănit, v’am îmbrăcat, v’ain adăpostt'șîv’ampovățuit. Mi-ajunge. Acum, hrăniți-vă,
liubniciifavă, adăposliți-vă ■ și povățuiți-vă sin.„rb. Diiisul sărută pe frunte, pe fle-care, de
ălc supte ori, și-i detc afară pe poartă.
AH se indreptă-nlr'o parte, Osman într’alla.
poale că mă înșel, și poale că Osman se î n(Ireplă-ntfo varie, iear AU întralta. De alt-feliu
(ulii nu schimbă nici de. cum intîmplarea.
Cct'd-ce spun despre asta le numai să arăt cît
slut de conștiincios.
AH se plimbă pană sura cu fasolea in mină.
Sara,fiind-că fasolea-i il stingherea, o zvirlipeste
un mur. Și fiind-că-i iera foame, ciordi dintr’o
Bietul Osman. Dacă ar fi fost un nemernic
pouild im puia, ii suci gitul și-l mincă așa crud.
.4 doua zi, ciordi de-aiarea altă-ce-va. A treca pirlaciii, un pungaș, un păcătos, un bașbuzuc,
’i, iear mai ciordi, dc-aiurea, ce-va, și Lot așa in un hoțoman, un bandit, un escroc, un pirat, un
fie-care zi, și cum icra isteț, nu se lăsa a fi pezevenghii!, un blăslămal, un nerușinat, un circiobar, ca Aii, in loc sa moară de foame la
prins.
Aii urmă să fure in chipul acesta vreme de șapte ani și șapte zile, singur in fața unui
iupte ani și ajunse un hoț dibaciu. Șliea să loc unde și-a răsădit an bob de fasole, ar fi
î^rpetcască pungile și ceasoarnicele din buzu- trăit, hrănit bine, fără să fi dus de nimic lipsa,
narile oamenilor fără ca dinșii să simtă. Iei și-ar fi murit in imbielșugare la șaptezeci și
nil sc încurca nici o dată să șterpelească ba- șapte de ani.
fiind-că socotea că batistele n’aveau destulă
Morala acestei istorii le că, canaliile aproape
valoare.
două zeci și unu de ani, adică de două pururea izbutesc, iear oamenii cinstiți pier ăiip
flc vind tatăl său il dăduse afară desea de foame.
Asta nu împiedică să-mi fie scirbă de acel
sc tușura cu fala celui mai bo(/(. l(,9llțator din Smirna. Dinsnl deschise o casă hoțoman de Aii și să fi iubit din toată inima
^ilu"!^'1^ /urină in mare, fără să se lese vre-o pe. mititelul și bunul Osman, dacă mi-ar fi fost
Avu șapte copii, pe cari-i crescu dat a-l cunoaște. Așa-s icii.
Dar, gîndind. bine, a avut dreptate Aii. Nu
We i
?1' ,uun la
tie Wic =eci
să te lași să mori de foame. Osman a
de f()g a,u> stimai, iubit, prețuit și respectat trebuie
fost un nătărău. Societatea actuală i-alcătuită
rău. lea Ie compusă numai din pungași si din
Hfe.n():l()r,,^utu~i i se săpa: «Acolea zace Aii
nătărăi. Să ne grăbim să alcătuim o societate
'botn,, 0,11
bine.»... Efendi însemnează rațională, în care oamenii să nu mal alba nevoe
,l,h pv- turcește.
să’fie pungași și-n care se vor deprinde a nu li
Osn?.
vedem care-i istorica lui Osman.
nătărăi...
Paraf-Javal.
"’liiq; o -s>e plimbă pănă sara cu fasolea-i in
'"‘iile ‘ fra> fiind-că iera un băețaș foarte cuDin «Revista Ideel», avem acuma broșată și
Udia \Jr)(ll'te prevăzător, își învirlt limba-n
fi ,^lică^^e °.1^ -l~^1 zlse~u sine:
colecțiea anului 1908. Ca și din anii din urmă,
^olii(Utl\l,liuinc fasolea, foamea nu-mi va
■ Am s’o pun în pămint. Ie o fasole colecțiea anuală complectă: 5 lei.
�HAVISTA IDEE1
16
ÎNTREBĂRI GRELE .
Băiatul: Tată:, spunc-mî de ce cînd s a întors
Scrban din oraș, Iera atîț de voios, ?r a pus cor
dele la pălărie și cînta mereu? El, tată, îmi spui
de ce î
' ,
,
Tatăl: Fiind-că l’au luat la oaste.
Băiatul: Are să-I fie bine acolo 1
Tatăl: Numai una ca asta n’o cred.
Băiatul: Atunci, de ce se înveselește atit ? Oare
ce are să facă Iei ca ostaș?
Tatăl: Are să părăsască satul pentru trei ani,
dueîndu-se la tîrg, la cazarmă.
Băiatul: Și pentru cc?
.
Tatăl: Pentru ca să învețe cum să lupte și să
împuște mal bine, ca apoi, cînd patriea va fi ame
nințată de vre-un războit! sau de vre-o năvălire
a dușmanilor, să știe cum s’o apere.
Băiatul: Spune-mî tată, celeste Patriea?
Tatăl: Patriea Ieste pămîntul pe care-I locuim.
Băiatul: Dar acest pămînt Ie al nostru ?_
Tatăl: Ar fi bine de tot ca să fie al nostru.
Inse noi n’avem macar o fărăniă.
Băiatul: Atunci al cui Ieste Iei?'
Tatălt Al moșierului.
Băiatul: Atunci de ce îl apără Șerban? Patriea
Ieste oare a lut? Avem noi vre-un folos oare,
dacă moșierii au atîta pămînt ?
Tatăl: De-am avea și noi o parte dintr’însul,
n’atn mal fi nevoițl să răbdăm, atîta de toarne?
Băiatul: Dar de ce nu luăm și noi o bucată
de pămînt?
Tatăl: Fiind-că fără bani nu ne-o dă, și bani
n’avem ca s’o putem cumpăra.
Băiatul: Oare numai noi din tot satul n’avem
pămînt?
Tatăl: Nu, cu toții sîntem oameni săraci. Vezi,
tot pămîntul ce ne-nconjoară, Ieste stăpînit de
1 boerl.
Băiatul: Dacă zici că sînt atîția oameni săraci,
de ce nu se unesc? Uniți ar fi mal puternici dc
cît boeriul și, prin putere, și-ar putea lua pămîn
tul înapoi chiar fără a mal întreba pe boeriîî.
Tatăl: Atunci va veni oastea.
Băiatul: Și ce va face, venind ?
Tatăl: Țăranii cari ar fi încercat a*^I lua pă
mîntul înapoi, vor fi împușcațl de soldați.
Băiatul: Val, și aceștia nu vqx fi pedepsiți, săvîrșînd asemenea faptă ?.
Tatăl: Nu, din potrivă. Iei vor căpăta o răs
plată mal mare.
Baiatul: Nu pricep asta. Mi-aduc aminte că
la un chef, Fănică lovi puțin la cap pe Mihaiu,
și pentru asemenea faptă, căpătă la repezeală cinci
am de pușcărie... lear soldați! sînt răsplătiți pentru
ca ucid pe țărani ? Dar de ce împușcă suldațil pe
țărani, tată ?
’ r
Tulăl: Pentru-că le comandă ofițerul.
omătul: Și, Șerban, .va împușca și iei?
latul: Vezi bine.
Băiatul: De ce se duce dară la oaste? Și dece nu rămîne să ne ajute nouă?
>Cu voe, fâră voe> Iel ^bule să se ducă.
aJf : Dar dâcă nu se duce?
Vin cefialțf soldați de-1 Iau cu sila.
Baiatul: Ceilalți soldați sînt
bogațl
?
________
__________
. Tribuna
REVISTA IDEEI
Tatăl: Cel mal mulțl sînt feciori de țărani, ca
și Șerban.
Băiatul: Și, de ce s atît de proști și nu Se
unesc ? De-, ce ajută, pe cel bogațl și nu pe săraci ?
Tatăl: Dacă nu execută tot ce li se comanda
de cătră pfițerl, sînt sau întemnițați sau împușcațj
Băiatul: Dar cel puși să întemnițeze sau să
împuște, tot oameni săraci, ca și ceilalți, sînt?
Tptăl: Vezi. bin<?.
Băiatul: Dar dacă nici aceștia nu execută ordinele ofițerilor, ce se întîmplă atunci ?
7'atăl: Atunci... .
Băiatul: Așa Ie că atunci nimeni n’ar mal fi
silit șă se facă ostaș, și noi ne vom putea iua
atîta pămînt, cît ne. va fi 4e nevoe, lear oamenii nu
se vor mai împușca unii pe alții, ci cu toții vor
trăi fericiți?
'Tatăl: ...Dus pe gîndurl, vorbîndu-șl sie:
într’adevăr, pare că are dreptate băiatul.
Din «Vohlstand filr Alle», de ]. Kirill,
1009.Jlo. BXXXII. 2.
ÎNTIMPINARE
Cui se cuvine...
O SCRISOARE
Gâwsc că vechiul mieii, vechili prieten, care-hă
trimețe ferisoarea ce public] ar trebui să fie mai curind bucnrat, că o satiră a sa a dat prilejul să se
vădească, cu trei prieteni, cu toată aparenta lor dăi
nuire ața zictnd iu trei taberi deosebite, in fond per
sistă tot bilr’aaelaș vechili ți niuiluitor gîml... Furtul
de care, vechiul mieii prieten are aerul că ar voi să
sc pllngă, ieste mai curtnd un omagiu ce sc aduce,
pe neștiute, din două părți, un omagiu ce sc aduce
talentului său. Icar iscăltura de- P. Dracopol, cu care
-i se sigilează anonimatul, ieste nu se poale mai ni,merită. într’adevăr, numai un oarc-carc Dracopol
putea să persifleze util de bine pe infumurâlul care
.găsește să-ți rida de cele mal curate năzuinfl ome
nești.,. Ața-că, în cele din urmă, vechiul prieten ar
■ trebui să dce prilejuri mal dese, să fie despoiat de
-asemeni avut. Sc va folosi de. acolca o lume, (far un
Dracopol nn va fi, de aici, mai bogat.
P. M.
Dragă Mușoiule,
In numărul 8 din 909, din «Revista Ideei»,
■ai reprodus, după «îndrumarea» din Iași, o bu
cată, Nu ie momentul, semnată Dracopol. Țin
să-ți spun că acel domn Dracopol a săvlrșit un
plagiat îndrăzneț. Bucata aceea ie de sus pănă
jos a mea, inclusiv greșelele de tipar din « Vii
torul». Am atras la timp alențiea domnilor de
la «îndrumarea», dar n’au bine-voit să tea notă.
O fi vre-un amic politic acel Dracopol... Nici o
vanitate din parte-mi, crede-mă. Dar, din toate
hoțiile, cea mal urilă îmi pare cea literară,...
probabil, pentru că m’a ferit D-zeu de orl-ce
alia proprietate.
O bună stringere de mină de vechili, vechia
prieten.
H. St. Strcitman.
Luni, 12 lanuar, 909.
La Redacțlea, „Revistei Ideei" se mai găsesc:
Problema agrară, de Tonia B. Ab’urel - • - ' •
îndurerații ți chinuitorii, de Cfiius Griicbhus . •
Ncalirnarca, Bir. Varlain GhițfiHCU, 11 n-re apărute
științifica, Dir. Variații Ghițescu, 4 n-re
Tipografia • I LUI Lidemiel, ♦^“cTÎOd'T
~
Z
.X
i
j
j
j
;
Sînt pentru ca fie-enre vorbă a omului, să-I dec
,1 mare fol îs. Cu cît ne încurcăm, în mal
cel maicuvinte fără temeiti, cu atîta ne pierdem
piuite c
rcniea în zadar. Chiar dacă am ști, că avem zece
^ieți leu sînt în potriva risipei. Cînd mă uît în
fata nica, și văd că nu fac o treabă de folos oa
menilor, îmi pare că sînt un ticălos, care nu am
avut ce căuta pe lume. De aceea, vreu mal bine
să pier de prea multă muncă, de cît să trîndăvesc
cfl un nemernic. Am în fața mea, prea multe icoane
frumoase, ale oamenilor cari au lucrat în lumea
asta.' De aceea-I cinstesc, le slăvesc munca și-î
dau drept pilde cînd prilejul vine.
Oare un naturalist strălucit ca Haeckel, un medic
și fiziologist cu renume ca Biichner, un călător și
geograf mare ca Redus, un filosof ca Kropotkîne,
Tolstol, Malato și alții, pănă și un cizmar, cetit și
luminat ca Grave, un făuritor de romane ca Zola,
un descoperitor al tainelor firel ca Curie, cînd adîncesc prin cercetări chestiea socială, de ce, nu pot
să ajungă de cît Ia .Anarhie. De ce? leu știu ..
Ce i-a păsat, de pildă, unul cercetător mare ca
Haeckel, că un îmbuibat oare-care, cu creer îmbîcsit de fraze, cu șiruri de gîndirl luate de ici și
colo și prinse în creerul lui ca nuca în părete,
spune cal verzi pe păreți?
L-a prins ca într’un clește, i-a scuturat creerul
de colb, i-a depănat bine sărăciea cugetărcl și l'a
dat lumel în priveliște, cum al întinde o piele pe
gard cînd s'a prins mucegăit! pe îea. Ce s’a înllmplat apoi, lumea o știe: Omușorul a strălucit
numai în ceasurile întunecoase, cît o fosforescență
. n)ucegaiu la întunerec. lear Haeckel, fără să fie
n.!cî mal mare, nici mal mic de cît tocmai atîta
* Ieste Și-l prețuim toți cugetătorii, a fost ales
«mbru și președinte de onoare la peste două sute
nu SxCletă^ Științifice. Da, științifice, Domnilor, să
taHVple. cu supărare. De ce?... leu știu... CerceaWtotU'*mUncă
CU incor^are de g’mdire, se
lii(Snd Un asemenea gînditor, plutește in așa strătOar e aia,'e, ce-I pasă lui, că o caricatură vorbiOrgan‘
drumul din creer, la idei, cum ar scăpa
hm J8?111^ oare-cari mirosuri grele, cînd stomacnr, lficarcat peste puteri, ori a vîrît în Iei mîn^re iă?r,*-°are^*‘ Poate cel mult. într’o clipă de
ccți.ț doct’6’* pentru cel suferință, să zică : „Adu-
cu
nu Poale fi judecat de orl-cc vită
uioraj^ j e om. Anarhismul are filosofica luî. are
trAloș{e ui CaT* Sînt și acelea ale veacului în care
?
Celelalte filosofii și celelalte morale n’au
București, Strada Epurilor, 10.
avut vicațâ^nicî acuma doua mii de ani, cînd nici
chimie, nici științl naturale, nici fiziolog:e și nici
biologie nu Iera și maî cu samă, cînd încă nici
că se bănuea, că va veni o dată mașina în ajutorul
muncei omenești.
Anarhismul are rîndueala lui economică, bine
gîndită și bine statornicită, dar neapărat, cu aesăvîrșire protivnică la tot ce se vede în ființă; Anarhismul are știința lui. Ieste aceea-și din care
se hrănește toată știința medicală din ceasul de
față. /Anarhismul, a avut pe marele maistru al muzicel, pe care îl sfințește toată Germanica și cu
îea împreună celelalte țări: căci, s'a dovedit că
Wagner, care a făcut o adevărată revoluție în
muzică, avea strînse legături cu Bakunin, părin
tele anarhiei din veacul acesta. Dar, Wagner ținea
închisă în Iei, gîndirea luî scumpă, pentru-că Iera
. ocrotitul lui Ludovic al Bavariel, care nu iera de
cît un rege de a doua mînă, strîns în cleștele de
fler a lui Bismark și atîrnător de împărățiea pruăăcească de la Berlin...
Anarhismul, are, mr.I pre sus de toate, muce
nicii lui, cari se duc jertfă la rug, nu cum s'a dus
Hristos, miorlăind. Acest teoman, temător și dc
umbra lui, Ie într’adevăr icoana măreață a burtă-verzimel, care se închină la Iei. Mucenicii anar
hiei merg drept la jertfă, fericiți, adînc mulțămițl
c’au putut fi luminați în scurta clipă cît au
trăit și și-au putut da întreaga, dar întreaga lor
vieață, pentru un pic numai de fericire, adus nea
mului omenesc.
Anarhica nu inventează Patrii, nici țări, căci anarhiel nu-i trebuesc robi cari să muncească pentru
cîțl-va trîntorl îmbuibați și cu desăvîrșire nefo
lositori neamului omenesc.
Anarhiea nu făurește legi ocrotitoare a lenei, a
trindăviel și mai cu samă a exploatărel și a ju
puire! celor mulți și nepricepuțl de cătră o ceată
de borfași.
Și, ca să vorbim chiar de ceea-ce se petrece
la noi, nici o dată un anarhist n’ar iscăli la o lege,
la adăpostul căreea, niște lepădături, sub ocrotirea
unor procurori și jandarmi, să jupoae și să aducă
la sapă de lemn, une-ori chiar să ucidă fățiș pe
muncitorul sîrguitor, băștinaș.
Anarhiea nu clădește temnițî, spre a închide în
iele și-a necinsti pe cel jăfuit de avere, care din
pricina unei foame neîndurătoare, fură o pine.
Anarhica, din potrivă, luptă să desființeze pe
mișeii cari la adăpostul legilor, făcute de ciți-va
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-lui P. Mușoiu,10, Stradal purilor,— București.
�REVISTA
ID
19
revista ideei
■
orfanilor.
, ,
. r
Anarhiea nu ia pe muncitor de la munca Iul,
rodnică și folositoare omenirel, să-1 aducă în ca
zarmă și să-1 trimeată înapoi familiei plin de si
filis și de tuberculoză, ca să se umple de boa e
ucigătoare tovărășiile muncitorești de la sate, lăsate
anume în cel mal groaznic întuneric, și apoi, cu
nerușinarea însușelnică omului de nimica, să-și
dea alere de bine-făcătoore, să le trimeată o schilodilură de serviciu medical sătesc, ori o ambu
lanță rurală caraghioasă.
Anarhiea nu fură pe muncitori de la munca lor,
ca să-I ție grămădiți în căzărml pentru apărarea
averilor celor cari le au adunate din jaful banu.ul
obștesc.
Anarhiea nu adună armate ca să le asmuțe ca
pe cînl înfuriețî și să le arunce, cu furia însușel
nică fiarei de pradă, asupra muncitorilor Bulgari,
Ruși, Turci, Unguri, ori alții.
Anarhiea, din potrivă, dă mîna cu toate popoa
rele, să facem pacea cea mare universală, ca, în
liniște și cu mintea limpede, în fie-care ceas din
vieață, să întemeem armata cea mare de învățațl.
In mînile acestei armate, încredințăm lupta cea
urieșă în potriva firel oarbe, de oare ce trebuințele
viețel se măresc și oamenii nu mal pot trăi ca
turmele de vite, cari se hrănesc pe șesurî cînd
Ieste learbă și pier de foame cînd nu l ce mînca.
Anarhistului nu-I place să vadă pe muncitor
pleritor de foame, ca să-1 poată mal lesne robi.
Anarhistului nu-I place să vadă pe muncitor
neluminat, prost, tîmpit, ca să-I poată vîrî în cap
numai ceea-ce-I trebuește acelui care are nevoe
să-1 ție așa. A-l avea la îndămînă pe muncitor,
ca marfă de jaf, ca un felta de țară de unde vînzătoril de oameni vin să răpească robi, aceasta
Ie treabă de burtă-verde, în potriva căruea nu nu
mai anarhiștii, dar chiar stăpînirile mal omenoase
au început să ia măsuri.
Anarhistul conștient de datoriea lui, știe că ex
ploatatorul vrea să ție pe muncitor încleștat într'un
feliti de epitropie, din care să nu-I dea drumul de
cît cum stăpinul dă, noaptea, drumul cînelul de la
lanț, pentru a-l apăra casa, lear în revărsatul zo
rilor ÎI pune zgarda de gît și-I aruncă vre-o două
ciolane rămase de la masa-I îmblelșugată.
Eî bine, pe toate acestea anarhiea țintește să le
radă, cum al rade cu cuțitul jigul de pe un trup
plin de jigănil și trăit în cea mal bolnăvicioasă
necurățenie.
Anarhistul nu inventează constituții, unde bîta
să fie în floare și ciomagul alegător, unde cu banul
furat de^ la muncitori, lipsitul de minte și de carte
se viră în Cameră, să-și dea ifose că-I ce-va de
capul lui.
Anarhistul nu vrea nici să aleagă, nici să fie ales.
rea să fie tovarășul plin de simțul datoriei, într’o
tovărășie, cu oameni cari simt și gîndesc ca Iei.
Vrea să muncească în acea tovărășie, ajutat de
oată știința vremel,
fără a robi
nimeni și
.
---- rpe
------------v• . fără
.....
a lUfci mtînrn nimrtrmi
n^n^a
să ajute pe cel în su- ,
P! ccl în nePUtință
.... de
. a"se hrăni, dar nu
aXrl n nicI un chiP
sub Dicl un feliu de
arătare pnu
nimflnuI- Tare, în vredniciea lui,
nu
are
alt
nu are alt stăyîn de cit pe Iei insu-șl.
Pe ucigaș, pe rău-făcător, pe leneș. Anarhistul
ÎI îngrijește ca bolnavi, și trage la răspundere
tovărâșiea omenească, care lasă, prin neîngrijite
ca boalele să se ivească între oameni;
J
Pe anarhist, nu-1 doare de loc, dacă cine-va nu
gîndește ca Iei. Fie-care ie stăpîn desăvîrșit pe
cugetările Iul.
Intr’o societate, bine orînduită, anarhistul va
căuta să se unească la muncă, îp lupta pentru
trata, știință, propășire, civilizație, numai cu acel,
cu cari are să se înțeleagă, că omul nu poate și
nu trebuie să fie stăpîn pe alt om. Va lupta din
răsputeri ca prin pilde vrednice de urmat, să fie
înțeles și povața lui să fie urmată de cît mal
mulțl. Puținii neînțelegători, vor veni la matcă,
atrași mal întăl de o bună stare recunoscută, apoi
de curgerea vreme! care singura va alege ce-1 bun
de-o parte. Ce-! rău? Va pieri jn lupta pentru
traid. Căci Ie lucru firesc, că în trata, vor reuși
aceia, cari vor fi mal bine întovărășiți.
Cine are critici de așternut asupra acestor ade
văruri, îl poftesc să-și dea mănușile jos și sâ ne pu
nem pe lucru. Trebuesc dovezile date pe față,
îl rog, să nu înjure, căci se lungește fraza și se
pierde vremea.
Anarhistul știe că lui burtă-verde nu-i place ce-I
arăt leu aici, căci: de unde ar trăi păduchele,
cînd n’ar fi trup murdar? Unde s’ar prăsi micro
bul, dacă n’ar fi organizm atins de putrezire ? De
unde ar trăi jivinele și fiarele, dacă nu ar fi hoi
turi, ori ființl în nestare de a se apăra ? Unde s’ar
aciua burtă-verzirnea cea trîndavă și neaptă de-a se
putea hrăni prin lea însă-șl, prin munca Iei numai,
dacă n’ar fi o societate, unde lea să trălească ca
insecta murdară în capul necurat al păcătosului?
Cine ar putea, să I dea ciolane de ros javrei,
care hămăește, și apără pe burtă-verzime ? Și jăvrărit Ie foarte mult în țara romînească. Mal cu
samă, de unde și-ar umplea gușa, acel, care latră
ca un coteta, întortochind schilodituri de vorbe
seci în potriva anarhiei.
Aici ie locul să facem o mare deosebire, care-I
intre javra cînească și cea omenească. Javra cînească latră și dincolo de gard. Javrei omenești
i-al adăpostul legel, că tace de hămăit. Cînele Ie
mal presus și prin aceea, că latră pentru stăpîn și
flămînd. Dar cearcă de lea ciolanul din gura javrei
omenești și tace pănă’ntr'atita că ți vine să crez!
că-I mută de cînd lumea.
De aceea, anarhiea vrea să tale și porțiea javrei
și pomana aceluea care dă de ros la javre. Șt
leată de ce: Omul, cu mintea întreagă, cetește
mult, foarte mult, se luminează. Cînd se simte o
putere în ale gîndirel, atunci, numai cu mu.tă li
niște și cumpăneală ișl dă părerile sale.
Un om socotit, măsurat, știe bine că nu-I ni*
meni Dumnezeu aici pe pămînt. Căci dacă pre
— prostii la însupusul Dumnezeu, a făcut atîtea
chegarea
lumel, tocmai Iei o ființă
' o
~ ;t. care, spun
unii,
unii, car
c’at fifi de
de cînd
cînd lumea
lumea și
și va
va ifi cît lumea,
cum atunci să între în capul prostului de om, ca
într’o vieață scurtă și mărginită, ar putea să ne
urieșul care să închege și să desfacă tot. Așa dar,
omul cu minte, socotește, gîndește, cumpănfș e
vorba și critica, și-apol începe, foarte măsura,
a-șl da păreri înțelepte, fără să. albă dreptul a se
crede, că numai Iei ponte gindi și altul nu. Da
I
|
!
l
'
'
omenească îș! înlocuește creerul cu
clnd
d în locul gîndirel pune trebuințele pînbUrtfl’Ccînd așteaptă ciolane de ros pentru lătră,ecUiapOl atuncea se schimbă vorba.
hiea nu umblă cu mănuși. Avem atunci
Anar să Spunem: Că dacă în asemenea dără^reP»tură de creer omenesc' ar
fost cea maI
Păn; ,.mbră de închegare sănătoasă, neaparat că
nl inoștea mal întăl pe sine. Simțea că creeru-i
«e. destul de bine limpezit. Se punea apoi pe
nUf t Căpăta lumini. Creerul se întărea la razele
C etoare ale luminel. Gîndirea curată începea să
tnV'ă de la sine. Cu lea venea bunul simț, jude,e*j fimpede. Apoi se deșteptau simțurile adormite,
ca • j.ar fi deschis creerul: că omul le ce-va mai
^osebit in lumea asta de cit fiara. Mal apoi, ureînd
scările înălțărel sufletești, i-ar fi răsărit vredniciea
omenească In sine. De aici numai, dărăpănătura
de creer omenesc, ar fi început să fie om cum
se cade. Cu răbdare, la un timp de vrîsnicie, ar
A aruncat toate gunoaele din creer. Ar fi măturat
din firea-I toate apucăturile de fiară, căutătoare de
hoit. Părțile senine, limpezi, curate, ar fi-nceput
să-I placă. Omul, în loc să lingezască, să doarmă,
ar fi început să vegheze. Creerul, care-I neadormit
în om, ca și în celelalte dobitoace, ar fi început
să caute, să dorească lucruri curate pentru
hrană. Ar fi scos la iveală cîte-va părți bune din
flrea-I, dacă acea fire ar fi putut să întrupeze
ce-va bun. Și, la un timp dat, într’o vreme oare
care, potrivit înlesnirel cu care s’ar fi putut face
din vita omenească o făptură gînditoare, ar fi în
ceput a rodi. într’un asemenea rod, s’ar fi putut
găsi oare-cari sămințe mici, dar mic! de tot de
Anarhie. Sămînța pusă în pămînt, cu timpul ar
fi rodit, dacă locul nu ar fi fost sterp, mal cu
samă, dacă firea omului nu i-ar fi fost bîntuită
de vre-o secetă morală oare-care. Căci, trebuie
să se știe, că foarte mulțl pricep cel anarhiea,
unii chiar împărtășesc de-a binelea susținerile Iei.
Dar de aic! și până a se face apărătorii Iei, Ieste
un pas atîta de mare de făcut, că unii nu-1 fac
W o dată.
După cele arătate, după ce o întreagă propășire
totală și trecere treptată de la neștiut la știut
8 ar fi făcut în creerul omului, atunci, am fi putut
a ‘a vorbă cu jivina omenească, prefăcută în om...
•Așa, cînd vezi cînele turbat pe stradă, te aperi.
nd știi că au să-ți leasă lupi înainte, te înarmezi
i
01 se cuvine. Cînd cutezi să te duci în vizuina
ce- Uîn°rI Ie^ *n ca^ea d^ănieI> te simU că P0!1
i
’Va* Dar, cînd vrei să înlături, jivina omenească
I tr
înainte, scurt, fără multă vorbă : îl
de-t
cuvîntul anarhie în nas. Să știi că fuge
pe'?LScOate ocfliîi Fără multă zăbavă, se pune
cje fJrat ca un cîne după ostrețe. S'apucă, apoi
UmD]CUt te®*’ Adună armate, grămădește poliții,
a k e țara cu jandarmi, jăfuește banul public spre
zecț ’\nea Pe toate acestea. Amanetează țara pe
Platei,
înainte, cînd banii nu-1 mal ajung.
lupul
la Cole bîne profesor! și popi, cari să urle ca l-^J.
capitBiru:. ”rîndueală statornicită", „împăcare între
Intre !?l
dacă se mai poate, împăcare
draCo!!ot
păgubaș. Apoi, iubire pentru Patrie,
și țț
pentru Națiune, neultare pentru strămoși
și mal cu samă îngrijire pentru popor,
Drept bună dovadă de Îngrijire, cînd lădoaele cu
bani ale capitalului sînt amenințate, iubitorii dc
popor, îndrăgitoril de nații, cer ocrotirea străinilor,
spre a se apăra de acei de acelaș neam cu dtnșil:
dau mina cu polițiea tuturor națiilor, spre a urmări
cu cea mal mare strășnicie pe acel care gîndește
alt-feliti de cum cere trebuința capitalului. Asta nu
împiedică pe profesorii acestui capital să strige:
religie, morală, biserică, familie, nație și popor.
Dar fie-care din toate acestea cer cîte un capitol
anume spre a fi lămurite.
Pentru burtă-verdele neluminat, pentru acel care
nu vrea să cetească și să-ș! vîre mintea la cap,
acestea, vor fi cele șapte ori opt taine ale Cate
hismului. Pe acesta, îl trimet la un stîlp luminat
de-a bisericel, ca să-1 lumineze, și anume, la prea
cuviosul Partenie, care s’a folosit cu multă rîvnă
de unele taine ale catehismului. Folosul îl fusese
atîta de izbăvitor de păcate, în cît, chiar Ortodocșii
Ieșeni plănueau să-1 alunge cu alata din Iași, dacă
burtă-verzimea, cea Ia feliti cu iei, nu-I venea în
ajutor, luîndu-I repede demisiea și dîndu-I drept
răsplată, pentru cucernicele lui fapte catihetice, una
mie lei pe lună, pe tot timpul cit va trăi. Doar nu
degeaba a lătrat Iei pentru burtă-verzime.
leată de o cam dată, prea repede dată la lumină,
una, din căile pe cari se duc averile luate cu jan
darmii, cu legea, cu pușca și cu tunul, cu de-a
sila, din sudoarea muncitorului cinstit. Dar să avem
răbdare. Trecem una Ia răbuș, și anume: Douăspre-zece mii de le! pe an, spre a se lua din banul
obștesc și a se da, un mare număr de ani, unei
pocituri omenești, care o vieață întreagă, a propăvăduit minciuna, slugărniciea, lipsa de vrednicie,
rușine și altele, și apoi, nesăturat numai că a spurcat
sufletele oamenilor, a început să se dea și la alte
fapte spurcate, pe cari chiar burtă-verzimea, de
teama răspunderel, caută să le mal potolească, la
unii din al Iei, prea certați cu judecata limpede.
Pilde de acestea, mal mar! și mal grozave, avem
cu miile în țara romînească. Cît despre faptele
catolicismului, ale acestei secte care începe a se
aciua în țară la noi, sectă care a însîngerat 1900
de ani omenirea, cu crimele Iei, cine vrea să vadă
fețe luminate bisericești, nu are de cît să cetească
cele două volume urieșe ale lui Maurice Lachâtre,
mare cărturar francez.
Clnd zici anarhist, zici fără stăpîn. Cînd te știi
fără stăpîn, simți că iești om. Iți pare rău de alții
gură,
că au zgardă la gît, de și-I vezi că au f*
”** ochi
nnhr
’ I ca tine. Recunoști la cea dintă!
dintâi atingeratingere
Și urechi
cu
în firea lui. Sim
cu înzgărdatul,
înzgăiuaucu, că-I ce-va bolnav
------- ---țurile îl sînt zdruncinate din pricina lăcomiei de a
cî< trăească, fără să-și
să-sl dee sovrea numai de cît să
coteală cum și ce feliti.
El bine, această boală căutăm s’o preîntâmpinăm
la acel cari vin după noi, la acel dintre noî, can
încă nu au căzut pradă înfruptărel la răpirea munceî
altuea, fără a-I da ce-va de samă în schimb.
Anarhistul, pătruns dq simțul datoriei, știe că
burtă-verdele susținător al burtă-verzimei, gras
plătit din despoerile Iei, Ie cel dintâi care a dat cu
piciorul în fie-care din icoanele mal sus arătate,
religie, morală, nație, patrie, și așa mai departe.
.
' ' crește la Berliri, dar le patriot. AveCopilul și-l
din ssudoarea muncitorului romîn; o
rea, adunată din
�REVISTA IDEEt
cheltuește la Paris, darie naționalist.Moda, luxul,
trăsura, pănă și caii și-l aduce de prin alte țări,
dar țipă că îșl iubește țara. Cu păpușoiul cel bun,
cu griul cel scump, cu tot ce-I în sfîrșît recoltă
aleasă, se îndestulează plețile streinătățel, dar pentru
cel de baștină, pentru adevărata nație care ține
întreaga povară pe umerii Iei, pentru muncitorul
romîn, se dă păpușoii! muced, cu pelagră, secară
tăciunată, cu otravă, gunoae ne grîu, și altele și
altele, care nu-I vreme să le înșir aici. Cutează
inse să îndemne pe muncitor a fi patriot, a-șl iubi
națiea, a slăvi.biserica, religiea, morala și mal presus
de toate pe cel mal mari de cît Iei.
Aici, anarhiea, se izbește piept în piept cu burtăverzimea. Anarhistul cunoaște de mult pe lupul
îmbrăcat în pielea oael, care sc făcuse cioban la
stînă. Nu-T nevoe să-I mal încerce cumințeniea de
la capăt.
A-zl trăim într’un veac, cînd mulțămită științei,
totul ne Ieste luminat. Nu ne temem» nu de anar
hie, dar nici de un cuvînt care să fie de un mi
lion de ori mal îngrozitor de cît anarhie șl anar
hist. Pentru omul curat la suflet și la gînd, nu-1
nimic nici primejdios, nici de temut înaintea lui.
Cetiți cea din urmă scriere a octogenarului naturalist,
a marelui și nemuritorului Haeckel și veți vedea cît
de senin îșl așteaptă sfîrșitul viețel. Departe de
lei să tremure în fața morțel, ca mișelul burtă-verde
căruea îl rămîn în urmă, comorile jefuite, de la
acel cari-au muncit, muncă starpă și neroadă pen
tru hrănit trîntoril.
Haeckel și Biichner, Tolstoî și Kropotkine, Malatesta și, Malato, și atîțl alții vor sosi în fața mor
te! senini și -rîzătorl, ca niște fete mari, cari-și pun
flori in păr cînd soarele Ie vioiti și lumea petrece
pe cîmpurl Înflorite.
Lamarck nesocotit și Lavoisier la ghilotină, nu
s’au dus temători în fața morțel. Peutru Darwin,
acela, eare. a arătat că omul Ie văr de-aproape cu
maimuța și în mare înrudire cu mal toate dobi
toacele, pentru oasele lui s’a bătut popimea en
gleză, să i le îngroape cu mare alaiiî. Atîta se vede
că Ierau de sfinte oasele omului care întreprinse
să înfrunte minciuna boțului de lut popesc și să
arate cinstit adevărata obîrșire a omului și a tu
turor vietăților de pe pămînt.
Un Claude Bernard, un Mendeleef, n’au nevoe
să-și aștepte ceasul morțel, tremurînd de frica ne
știutului, Iei cari au despicat firea oarbă și i-au
zmuls tainele Iei.
Un Hertzen, un Bakunin, un Redus, au mun
cit, ca să nu le fie rușine că au trăit degeaba pe
lume, de și știeau că n’au nimănui de dat soco
teală, pe o altă lume, cum vor să ne mintă cel cu
crucea în sîn, dar cu cel spurcat sub piele.
O fire de cugetător, cum Iera Curie, un anar
hist desăvirșiț, cum Iera Iei, a disprețuit jumătatea
rțe milion ce i-au oferit-o Americanii, spre a le da
lor coa dintăl bucățică de Radium, descoperită de Iei.
Unor asemenea firi alese le-ajunge că au în lume
o țtnutA Și un ideal. Toate comorile Ninivelor de
ieri, de a-zl și de mîne, sînt pentru Iele niște pă
cătoșenii de suflete joase, pitice. Mărirea neamului.
-e aiaTlrea lor‘ Fericirea popoarelor ie cea mal
a
ege care sfăpînește tot. Asemenea oameni
p m o asemenea lege firească mal pre sus de cît
totce firțază pe lumea .asta.
Anarhistul mal știe că burtă-verzimea, dacă dă
ciolane profesorului care hămăește de-I apără co
morile, apoi trimete la ocne și tîmpește cu anume
mîncărl pe un profesor ca Cernișevsky, care cu
tează să deschidă mari și largi cărțile adevărului"
Mal trimete la ștreang pe o copilă ca Sofia pc’.
rovskaya, condamnă ca excrocl, în țara românească,
pe acei cari vor să arate că de vorba constituției
se pot folosi și muncitorii. întreține cu banul ob
ștesc, o mulțime de oatnenl, răpiți altor munci mal
vrednice, spre a hăitui pe acel cărora li-I rușine să
gîndească prostii, să mintă pe cel din prejurul lor și
să slăvească niște icoane ca religiea, biserica, mo
rala burtă-verzească, familiea, legea, constituț’iea și
altele, icoane pecari burtă-verzimea le-a călcat în
picioare de mult și se slujește de Iele, ca de-o otreapă murdară, pentru astupat gura celor cari cu
tează să dea adevărul pe față.
Toate astea, noi anarhiștii le știm cu de-a mănuntul. Ne dăm, cum nu se poate mal bine samă
de Iele. De aceea lăsăm pe orî-cine să ne pore
clească cum o. vrea. Dar vrem să fie știut că sîn
tem oameni cinstiți, drepți și mal cuminți de cît
și-ar putea închipui cine-va. Stăm de vorbă cu cel
luminați Chiar cu aceștica, sîntem mal măsurațl
de cît s’ar putea crede.
Mal mult decît atîta Dacă în țara romanească ar
fi cel puțin o burtă-verzime luminată, cu care să
poți sta de vorbă, s’o faci să înțeleagă, că totul
merge spre o veșnică prefacere, că ceea-ce-I a-zl
n’are să fie mîne, că așa cum merg lucrurile n’au
să dăinuiască mult, atunci, ne-am încurca zilele
cum am putea cu lea, sleindu-se forțele și robind
chiar, ca să o scoatem din noroiU. Dar lăcomiea
a orbit-o cu desăvîrșire. lea se crede atotputernică,
ca atare, se crede și atot știutoare. lea urlă pe
toate cărările, că ceea ce Ieste, a fost și va fi.
Vrei s’o scoți din întuneric. lea caută să te ne
cinstească și să te batjocorească... Nici pildele is
toriei, nici știința, nici faptele văzute, de toată ziua,
chiar în țară la lea, nici ceea-ce se petrece în alte
țări, nimic, nimic, nimic nu-1 limpezește-..mintea,
îmbuibată pănă la crăpare, i s’a sleit orl-ce ju
decată din creer. Ceea-ce-I deștept și veghetor la
acel cari gîndesc, la lea doarme somnul veșniciei.
Nu-1 nici un chip de făcut să înțeleagă că nătîngiea lei o pierde.
Burtă-verzimea asta, lipsită de omenie, obraznică
și stricată, se razămă în două cîrje: îndoparea
de-o parte și susținerea lei pe căi mișeleștl de cea
laltă parte. Ca om, care te simți, că al datorii fața
cu al tăi, lupți s’o scoți din rătăcire. El bine, pen
tru fapta ta cca bună, îți găsești beleaua.. Joate
clevetirile, toate uneltirile mîrșave, pAnâ
P^‘
triva viețel tale, toate prigonirile, tot-ce-I gunoi u
în lume, ți se aruncă în capul tău. Pe drumul t u
trebuie să umbli ca într’un codru de hoți șt ucț
gașT, alt-feliu tc-al pierdut. Cînd nu poate alt e 1 •
apoi te prigonește, pănă și în ceea-ce bănueșt®
tu gîndeștl. Mal mult, te prigonește pănă și in n
cocirile talc, cari nu au nici o legătură nici cu
ciologiea, nici cu filosofica, ci le-ai făcut nui
din o curată dragoste de a-țl mîntui neaniu
nenorocire...
(v
nlI-I
După toate astea, stal și te întrebi. Oare
mal bine, s’o lași, pe această clasă Pul‘h V
pe această burtă-verzime, să crape de insa-ș
De aceea, noi, în țara românească,
iosieă Ieî! dreot pavăză, tăcerea. Cetim, ne lumiI1£tot. Inc°î° •
cel dintăl, strigăm:
flcel1» acăe^vîrcolească burtă-verzimea cît are să se
Are să $ ă Dar la urmă are să pfeară în înși-șl
^rcoj®8 ’car3 a vrut să îngroape pe alții. S’au
rfUnoiu*’
s-au pierdut pănă și urma unor poslîfis
^u’fUndat sferturi întregi de glob și s’a
P°are’ este Ide oceanul, și credeți că o să dăiîOtioS ? mUlt o ceată de păcătoși, dintr’un petec
n«e.aS.c de pămînt al Europei ? Cui îi trece, una
tn nrin cap, țic pentru Ici, nu mal spue peste
că se face de rîs.
•6r‘t pentru noi, Anarhiștii din țara românească,
t i mutismul nostru, trebuie să spunem adecU j că putem să trecem în ochii lumel orl-cum,
vfirUJr<.pt proști, nu. Cu toată muțeniea noastră,
dar. vrcmelinică, pc nedumeriți!, cari ne cer lumini,
• t nitlcnilabibliotecele străinătățel, cari sînt ticsite
Vscricil anarhiste. Dacă, cîte o dată, scrim două
■orbe pe românește, o facem numai atunci, cînd,
\c unul, din cel tocmiți de burtă-verde ca să la
tre, P^a ’își face de cap, luînd sudalma drept cercetai-c și vorbele seci drept știință.
Asa dar, mă găsesc în drept, s’o spun cu hotarife: Burtă-verzimea aceasta românească, lecuire
nu mal are. Pe iea nimeni nu poate s’o puie pe
calea adevărului. Pe lea, n’are s’o omoare nici auarhiea, nici socialismul, nici ideile puțin mal îna
intate, nici chiar cel mal domol și mal blajin de
mocratism. Iea are să fie ucisă de însă-și lăcomiea
Iei. Are să-I crape încheeturile, cum se sparge cusutura unul burduf, cînd îțî vîrl in cap, să bați
mal multă brînză de cît încape în Iei.
Ori-ctt s’ar crede burtă-verdcle românesc de apărat cu lege și jandarm, îndoparea lui are un
sfîrșit. Dacă revoluțica țărănească a ridicat numai
un colț al perdelei, o s’o vedem foarte degrabă,
toată perdeaua ridicată. Atunci, vai de cei, cari
vom fi.
Ncronil și Caligulil n’au dăinuit mult. Din po
trivă, cel de teapa lor le-au curmat zilele. Dar au
lăsat o nenorocită de împărăție care a crăpat din
toate înheeturile. Destrăbălarea Regelui soare și a
celor de după Iei, au scos dintre al lor pe Mirabeau
Șj au pus sub cuțit capul unul nenorocit urmaș
al lor, Ludovic al XVI lea. Cronwell, aînfrînt pue,rca Regilor Angliei cu însă-și armata acelor Regi.
■X casă ajungem în zilele noastre, Armata Padișahuuijurcesc a pus capăt desfrîului Pașalelor. In țară la
01> Agenții de Ordine, ai burtă-verzimel, s’au
pos în capul răscoalei țărănești....
in legătură cu asta am să povestesc următoarea
se|
are ■ Astă iearnă un pădurar, în Germania,
la o Ce ^e'a casă’ numai pentru cîte-va ceasuri,
âVe Felcere. Hrănește cel trei cînl voinici, cari-I
Vas? •
slobo-zl ca să-I apere casa. Ișî Iea ne
om ta91 P^acă. Iera înse o nuntă care-1 face pe
21
priveliște grozavă. Cînil întindeau mațele stăpâni
lor prin ogradă. Casa și averea pădurarului Ierau
neatinse. Urme străine pe zăpadă nu Ierau. Cînii,
flămînziți pănă Ia nebunie, îșl luase î.. primire stăptnif chiar de la poartă. Toate cercetările amănun
țite au dovedit aceasta.
Nu trag nici o încheere. Amintesc numai burtă-verzimel că jăvrărit mult lese pe toate cărările.
Ce o să facă în ziua, cînd n’o putea să-I mai hră
nească turma întreagă.
«
Dar astea, sînt lucruri pe cari burtă-verzimea,
oarbă de îndopare, nu le vede nici nu le simte,
Totu-șl, noi sîntem datori să șănțuim durerea cea
mare obștească, ca, scursă încetul cu încetul, în
ceasul cel greu, ciocnitura să fie cît mai mică și
jertfe cît mal puține. Mal sîntem datori, prin vorbă
și prin' scris, să arătăm nu numai răul dar și mij
loacele de îndreptare.
Burtă-verzimea, cu urechile astupate, de lăcomiea
cea mare, care i-a nimicit simțul de om, nu are
de cît să meargă pe calea Neronilor înainte. Drum
bun, și cale largă. Ne pare bine, că în loc să ne
jertfim noi pentru revoluție, o face lea. lea scoate
pe cel mal pașnici din răbdări. O privește.
Noi, din potrivă, luptăm să scurgem încet du
rerea obștească, prin tot soiul de îndreptări, cari
cerem să se facă. Vrem să dăm o curgere firea
scă durerel, bine socotită și judecată din vreme,
ca să nu crape zăgazurile cu prea mare furie. Pentru
noi, pentru traiul nostru, nu cerem burtă-verzimel
nimic. Sîntem vrednici să muncim și nu căutăm să
ne îndopăm cu ciolanele stăpînirei, nu pentru că
nu ni s’ar cuveni, dar ca să dăm pilda cea bună
a vredniciei omenești. Mal pre sus de toate, lup
tăm să ni sc potrivească vorba cu fapta.
De aici, și pănă să se creadă că o să ne pu
nem zid în fața mișeliel burtă-verzimeî, să răspun
dem la prigoniri prin răzbunare, aceasta cred că
nu avem nevoe s’o facem. Și nici în sinul burtăverzimel, ca să-I împrospătăm sîngele cel necurat,
leară-șl nu o să ne vîrîm. Ce ispravă au făcut
acel cari s’au înfipt în burtă-verzime,. să-I potolească
furiea lăcomiei ? Nici una. Din potrivă: încep a se
strica din Iei cîte unul, pănă n’or mal rămînea
de loc.
Că-i întocmai așa, precum o arătăm noi, o spun
faptele de tot ceasul- Cît despre vijeliea cea mare,
care sosește cu pași uriași, orl-ce băgător de samă
nepărtinitor o vede. De o cam dată, Revoluțiea țărănească, a vestit pe burtă-verzime și din
păcate chiar pe noi, ce ne așteaptă pe toți. Miș
carea aceasta, făcută atît de iute și cu atîta străș
nicie, a fost o lecție grozavă pentru cine a avut
cap, și a putut s’o înțeleagă.
Mereu ar trebui să ne stee tipărit în creer, că
noi sîntem cîțl-va, lear țărănimea, muncitorimea,
mulțimea. Dar îmbuibațil de la noi, n au avut nici
creer copt, nici minte s’o priceapă.
Noi, cu scrisul și mal puțin cu vorba, nici atîta nu putem face, ca lacomul să înțeleagă, că lă
are o casă.
zînd
că are păzitori volnici. A patra zi, vă- comiea îl pierde. De aceea, ne-am luat mima In
dinți și am zis: La urma urmei, n are de cit să
femee
0 ^ăcuse âe oae, îmbrobodește bine
și kaîa’
îndeasă șapca pe urechi, căci Iera ger, crape. Și, ducă-se dracului.
,?cas&— A cincea zi, direcțiea pădurăriel văDe noi, nu are ce se teme burtă-verzimea, căci
bănn/r nu maî are n’cî 9 ?t’re de
pâdurar,
jerl î?te c^t nu-I lucru curat la mijloc. Doi stră- noi ne hrănim singuri prin însă-și munca noastră.
armați, vin la casa pădurarului* Dar, val, Doar așa, dacă vrea să-și facă spaimă singură, ca
om,uIte streI Zile„?i trreIn,°?ț c?
�REVISTA IDEEI
23
REVISTĂ IDEEI
2ă
să se îndreptățască, față cu cel proști, de ce hră
nește atîțea lingăi, cari nu fac nimic bun, nici
pentru neam, nici pentru popor, nici pentru civili
zație, nici pentru progres, nici pentru știință, nici
pentru nimic. Că mi are a se teme de noi, do
vedesc cel trel-zecl de ani de cînd sînt anarhiști în
țara românească. Să vedem, ce-o să^ fie în ziua
cînd javrele burtă-verzimel o să rămîe flăminde
ca haltele pădurarului...
Puținele cîte le-am spus aici, nu-s pentru a^ în
frunta pe cei cari vorbesc fără să-și dee samă de
ce spun. Le-am deschis drumul gîndirel, la acel
cari vor cu tot dinadinsul să se pue pe cercetat,
ce-I aceea anarhie și anarhist.
Nu mi-a trecut de loc prin cap că aceste cîte-va
rîndurl, să fie scrise pentru un lipsit de creer, care
s’a cumețit a scăpa din Iei păreri caraghioase asupra anarhiei.
Cele două vorbe, spuse de mine în grabă, sînt
pentru acel, cari nu găsesc răpede la îndămînă o
armă să se apere, cînd vine un ucigaș, te prinde
fără veste, îți pune unghiile în gît și-ți cere: Punga
ori vieața.
Se înțelege, pe-un om cuminte, nu-I omoară bîrfeala^ batjocura și altele, cari rămîn pe sama celui
de la care pornesc. Dar luarea în rîs trebuie scu
turată cum se cuvine, ca să se cunoască, că omușorul care vorbește îșl pierde cumpătul o dată
cu isprăvitul vorbei. Cele din gura lui, nefiind rodul
unul creer bine înzestrat, cum l’al strîns cu ușa,
lese vînt din Iei. A doua vorbă a lui, ori că-I re
petarea clișeului vecliiu, ori ca I o bîigueală, orl-că
începe să te înjure. Și atunci, cum zice neamțul:
Aus, adecă acum destul, că știe lumea de ce felii!
de toval ți-l pielea.
lear, dacă în viitor, se vor ivi
i gînditorl sănătoși
la minte, cari vor așterne critici
-f înțelepte asupra- -anarhiel, vom câta să le dăm un răspuns cuvenit,
căci, trebuie o dată, să ne dăm fie-care dovezile
noastre... Ce I a-zl, se vede: Ie o întreagă destră
bălare și un jaf nerușinat. Ca atare, atît omul cît
și cîvilizațiea au numai de pierdut pe urma a ceea
ce Ieste. Ce va fi mîne? Tocmai ce gîndim noi.
Neapărat, fie-care după puterea luminilor însușite...
Căpitan Gh. Varlam Ghițescu.
PE CÎMPUL DE LUPTĂ
Foarte sprinten, ca la un joc, aleargă entu
ziastul patriot la lupta c-~
‘~
‘ ’ mare
cruntă:cu
cea mai
veselie iși pregătește arma
rmz.:. a~ lbate, a ucide,
’ la
•
iei ieste mniica toată. Iei uită hunea, ‘uită
, T.'i copuul, simțirea, inima'sa Gmcneu^eă
omenească .d
și se prepice intr o curată fiară setoasă de
■’ sinqe
' ’ omenescy. ȘjJhȚdra
acestea?;z
.. i — — cine toate uvcojctz
..Dentru Rege: să-ți dai obolul patriei.
Ccldoride, dacă ai auzit puține si nimb
guzii puține și nimic n’ai
văzut din scenele războaelor
:hnnplnr tragice și din
j:.. la-,
iU l
lllPte crincene, vino cu mine. Te
ltClltna
cătun: abiea ieri niște
e °d uJcazorniați au trecut in marș pe aici
ftotcri;t (Ț
zi?" lor inamici, i-au
ipraiT ild (illP.a culoarea hainelor, că aceștia
lari nJ!ămani1 l.or,(!c ni.oarte: totul pentru
iâlîo r ru .1(igcle lor... Și aicea s’a dat o bă•olie cam zdravănă...
Vino, tu trebuie să vezi cu ochii tai, acicvâ
râtul tablou al unui războia... Aruncă-țl pr^f
rea. Vezi colo, de după dimb și pană in lnaf
ginea coastei, ie un nour negru întins: se pare
că oftatul naturei ie din pricina acestei mari
tragedii. Vezi tu față-i acoperită de plinset?
Simți tu, cum aerul acesta le plin de fum, de
praf și de aburul sîngelui cald, care înăbușă
oxigenul ? Vezi, tot ținutul ieste funebru și n'atura îl mai udă cu lacrămi... Aicea, pe‘acea
stă întindere, peste care s’a abătut urgiea, ierau
minunate grădini, vil și idile gingașe: pe aicea
creștea grîu și orzoaică, pe aicea săltau vițeii
și căprioarele vesele: mai alaltăerl iera pe aicea frumos, plăcut. Și acum ?... Da, acum are
înfățișarea unei prăpăstii, peste care se rosto
golesc numai nora cel negri.
Ah, unde mai sint de-aici acele mici cintdrețe, acele păsări drăgălașe, și acele vesele pri
vighetori, cari iși aveau rolul de primadone, cu
coristele lor păduri?... Toate au amuțit, dispă
rut: bubuitul tunului le-au alungat și împrăștiat.
Acuma, vino in sat: vezi, cum lotul ie pră
bușit, stricat: ruine pustii, ca în Sodoma și Gomora: ferestrele, ușile, acoperemintele, păreții,
totul, totul sfărimat in bucăți: n’ai un acoperemint întreg ca să vezi, un părete precum a
fost... Acestea toate, furtuna din urmă, lupta
năvalnică le-a orînduit: patrioții de soldați au
pustiit și întunecat acest raiu pămintesc.
Păzește, uite niște ruine gata de prăbușire,
aleargă mal iute, că-ți cade o cărămidă in cap
și ți-l sparge... O, tu nu poți fugi printre aceste
mormane de cadavre și printre armele rupte,
și inima ta văd că vrea să înceapă a se tlngui, pentru că nu poți privi asemenea lucruri,
făra^de jale.
Așteaptă,
astea toate
toate încă-s
nimica, hai
Așteaptă, astea
încă-s nimica,
hai mai
mai
departe, mai departe în
in sătișor... Vezi, pretutindenea fumegă, flăcărează, lotul Ieste
ieste pre
fănit in
fti miTitort
<'t in
• >» tăciuni. D:::
făcut
cenușă și
Dar unde stat
sint
nenorocițil
nenorocițil de locuitori? Ah, Dumnezeule, uite-te ctt stau de departe, colo pe deal și-și pling
ruinele, gospodăriile lor. Dar lacrimile nu-i
ajută întru nimic la stingerea focului pilpiind și nici ttnguirile nu-i ajută la ridicarea ru
inelor in starea de-odinioară... Ei, ce zici, n’ai
destulă sfâșiere de inimă?
Nu te grăbi, și hai mai departe... Vezi, cum
au rămas din bisericele arse numai păreții de
pieatră... înfățișarea lor ie ca a două orfeline
întristate ce stau printre mormanele de mor
minte: ,ferestrele
par niște ochi stră
----- -sparte,
rpunși, împrejurul lor mai fumegă încă ciți-va
tăciuni, la cari se frig niște corpuri omenești."
Uite-l cimitirul secular... Aicea ie jale peste jalb,
cosciugurile stricate, mormintele călcate,^
corile și cadavrele aruncate afară, fără de nici
p.. 1..,
.
’
./.
____ i ,
îmbrăcăminte.., rr.Ți se cutremură
tot corpul
.... și mișelii.
—
vederea acestor grozăvenii
Dar țineți firea, încă ham isprăvit, hai i"’
ainle cu mine... Vezi, pe această întindere ier
o grădină minunat de frumoasă, pe aicea, prjn
locurile acestea creșteau neintrecuții trahdafu i
gingașii crini: grădinarul îngrijea de iei
cu apă la timp. Vezi-i cu desavirșire striviți
,
și ulte-te, nu de parte de-aici, se află chiar gra-
I
h culcat la păminl, cu pieptul străpuns:
dinărl1 ’
Ungă ici ie colorată de singele său...
iezdtu1'11
crinui acesta chiar pe femeea
Si llrnniil împușcat: creeri-i curg pe obrazul iei
sa, .c,lt c [fite-te, Ungă copacul de colo, cei doi
t
al l°r: unul străpuns, cu gura umplută
al doilea, strivit de copitele cailor, ține
el1 W ufă in părul ondulat al frățiorului său,
0 "'u colorat de linge.
caI'eAicea nii «e pare, a tunat și fulgerat mat
Grozav, zguduitor, nu-i așa ?
\n te grăbi inse, că încă nu te las: trebuie
^ mal vezi adevăratul loc, unde patrioții și-au
saj!nf iubirea înflăcărată cătră patrie, călră relor: adună-ți puterile și privește...
cum stau grămadă: șarabane stricate,
rine mpte, săbii închegate de singe, haine sfăiate și P^116
singe, fotografii și cărți pătate
‘de singe, cai omorițl, și o mulțime .de trebuincîoaseJde ale bucătăriei, stricate: mă rog, tot
re trebuie unui popor de soldați la războia. Și
aicea, intre dărâmăturile acestea, se află uciși
copiii a două nații: movili intregi de cadavre,
mini împletite cu mini, picioare cu picioare.: orhii li sini deschiși cătră firmamentul albastru
si corpurile li sint străpunse grozav: singele dospește de jur împrejur: avem înfățișarea unei insule de carne omenească in mijlocul unei mări
de singe roș închegat. Toțimorți: au murit fără
să rosteacă măcar un cuvint, înainte de a-și da
duhul, fără să-și ia rămas bun de la părinți,
surori, soții, de la copiii lor...
Ie îngrozitor... Ie cumplit... Te infioară? Dar
stai, nu te las să fugi de lingă mine. Trebuie
să mai rătăcești printre aceste cadavre, inima
la să se umple de spaimă, ca să ții minte un
asemeni tablou mortal, ca să te-nveți cum să
mal propovăduești luptă, războiu, atac,pentru ca
să-ți sporești palrica încă cu o bucată de pămînt,
încă cu o bucată de țară. Să ții minte cum să
re?
' rmieu-Pent^u înă‘ta.rea patriei mele“... Vezi Ui aceste cadavre? Umiea îi lipsește o mină, altuea un picior, celui
d^-al treilea capul, celui dc-al patrulea creerul
ii ieste împrăștiat in bucăți, celui de-al cincilea
corpul îi ieste străpuns ca o sită și inima și
plămtnii i-atirn-afară...
El ce? Vi se par înspăimintătoare, întunecate,
grozave, aceste, tablouri? Știți inse cine a făcut
țeastă mare singeroasă și înfiorătoare? Știți
Clțle și~a îngăduit de-a face bestialul, mîrșavul
răzbii
Regele, acest călău a hotărit
r^i această patrie, patriotismul și-a ingăduit-o.
c ezi poate că politicianii și sprijinitorii țârei,
,1 ou dus pe nenorocitele jerfe la războia, se
coeSCr îalre Jertfele, lui? O na. Aceștia au stat a^cl^iromos,și au mai primit încă și decorații
tri^Ur pentru credința și iubirea lor cătră pace-n ^rezi- poate că copiii acestor cadavre au
1 si^^lenire de la Paitriea lor, pentru carnea
^ngcle părinților lor ?
neești copii sint a-zi incazarmați in
111 e’ fiind la rîndul lor și iei soldați parionțACfn< vor apăra pe rege, pentru a lui gloipărire
După John Paleyo, de I. Ișileanu.
SA FIE CONSTITUȚIEA O CURSĂ?»
Domnita legilor și legalitatea octrmuirel,
noi cel dintâi sîntem in stare s'o apreciem,
pentru-că mal cU samă Revista noastră, de
la aparițiea-I chiar, na încetat un moment
de a fi urmărită și stînjinită în mersul fel...
Va să zică îgnominiea ocîrmuirel nu ni-I nici
nouă, mal ales nouă nu ni-I străină, chiar și
în alte privințl. Dar, dacă, cît se atinge de
noi, am ajuns în stare s’o ignorăm, iscălim
cu amîndouă mînele cînd această ignominie
se înfierează, manifestată față de alții. „Domniea legilor", „lealitatea", chiar dacă noi am
fi lăsați la o parte, vie guvernul care să facă
din astea o realitate...
P. M.
le prea cunoscut refrenul cu domniea legilor,
al
1 cînteculul ce ni-1 ciută partidul liberal și în spe
cial
[ guvernul actual, pe aceea șl strună, cu un timbru
și
1 o monotonie ce ar fi enervante din cale afară,
dacă
nu s’ar nesocoti de auz precum se nesoco
'
tește
tic-tacul unul ceasornic sau picuratul unul
'
uluc, ca sa mal stăruim cu imputările. Intr’atît
'ne-am deprins cu eludările legilor, în cit rămînem
]
surprinși atunci cînd ni se aduce la cunoștință, că
< cutare ungher al țăreî s’a aplicat o dispozițiune
în
legală întocmai. Aproape nu ne vine să credem. Și
chiar în fața celor mai palpabile dovezi, tot dăm
din umeri cu neîncredere si cugetul stărue în îndoeală: oare într’adevăr să se fi respectat legea ? 1
In această dulce „armonie", dintre guvern și opiniea publică, intervin înse cîte o dată unele note
atît de discordante, cari lovesc atît de barbar și
dureros timpanele noastre, că daca n’am da instin
ctiv să ne astupăm urechile, mal-mal am deveni
yiolenți față cu perseverența guvernului în unele
note cu totul primitive ale cînteculuî său. Ast-felifi,
în zilele din urmă, surzi pentru tic-tacul monoton
ai eîXeMegiîo^pa^ă nemțeam luznlTn
~ ~oare
“ cînd de o dată, L
care siguranță,
pe------neașteptate, zgo
mote stridente dau să ne distrugă timpanele și mai
mult nimic: Ia Galați se arestează niște cetățeni
bucureșteni, cari se duceau acolo pentru o întru
nire publică ce urma să se țină. Și abiea reveniți
din zdruncinul acesta, la București se „confiscă*
niște ziare...
Se vede că guvernul, inchipuindu-și că cîntecul
său cu domniea legilor place, de oare-ce lumea nu
se formalizază de neîntreruptele note false cu eluderea legilor, a socotit să mai Introducă și alte
acorduri. Ei bine, cel puțin pe noi aceste acorduri
„nouă" ne uimesc și ne întrebăm cu grijă: unde
se va opri, o dată ce se va încedința că și pe calea
aceasta i se trece? Deși poate fără prea mult ecou, simțim înse de-a noastră datorie sa ne ridi
căm cu toata tărie-a si să veștejim aseminea acte.
In cazul arestărei cetățenilor, cari se duceau la
Galați, ca si în căzu confiscăreî ziarelor, on-cari ar
fi putut fi motivele, ieste o flagrantă calcare a Con
stituției. Căci legea legilor a fost conceputa tocmai
în spiritul de-a îngădui manifestări ce n ar fi pe
placul guvernului, acesta putîndu-se prea bine în
șela asupra nevoilor și năzuințelor firești și legitime
ale țăreî. Constituțiea tocmai a înțeles să pue
Ia adapost de ori-ce stingherire și lovire eventualele
�24
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
Răi păstori
regimul real să-și schimbe conduita și să reintra
subștituo cu voința sa spiritului constituțional, atuncî neîndoios că face un act arbitrar, o sama
volnicie care îndreptățește violența și anarhiea.
. In extrem, sc mal poate admite, ori cel puțin
se tolerează, pentru anumite rațiuni de stat,, un act
sama voinicesc guvernamental. Dar atunci să fie cu
totul vizibile acele rațiuni. Ast-feliu că se naște în
trebarea : ce rațiune de stat a putut determina pe
prefectul de Galați ca să aresteze cu de la sine
putere pe niște cetățeni ce lucrau cu totul în li
mitele constituției? Și de asemine, ce rațiune de
stat a putut determina pe ministrul de Interne
să „confiste" ziarele „Romînia Muncitoare^ „Ade
vărul-, „Dimineața" și .„Opinia"? Fără doar că
făptașii samavalnîcî pot da un pretext sau altul.
Dar noi nu vedem cîtuș de puțin primejdica ame
nințătoare ce s’ar fi înlăturat prin aceste acte.
Despre cetățenii arestați la Galați, nu ni s’au
dat ca motive’de cit niște calificative foarte elas
tice: pungași, șoltici, ticăloși, etc., cari se aplică
cu nemiluita, de dimineață pănă sara. orî-cuî și oricînd. lear pentru confiscarea ziarelor menționate,
ar fi motivul că s’ar fi trezit Teară-și duhul răscoalei,
poinenindu-se despre întîmplările sîngeroase din
1907 și despre nemulțumirile actuale ale țăranilor.
Motivele .aceste sînt absolut futile, pontru-că un
calificativ, neîntărit printr’o sentință judecătorească,
nu descalifică pe cme-va, sperînd că se aplică aceea-și măsură tuturor claselor sociale, și pentru
că duhul răscoalei nu se insuflă cu tipărituri orlcît de multe, dacă alte împrejurări nu-1 alimen
tează : ba, din potrivă, ignorarea unul rău face ca
urmările lui iă fie și mai teribile și mai de nee
vitat prin înttrziereâ lecuire!.
Ast-feliU că nu rămîne în picioare de cit ade
văratul motiv.- acela a!antipatiei pentru toate ma
nifestările cari nu bat în struna guvernului, și, deci,
samavolniciea la cel mai neînsemnat prilej, care,
înțr’un anumit feliil interpretat, ar scuza-o Nu ne
vom lăsa jase ispitiți de interpretarea ce-i convine
guvernului, pentru că nu vrem cu nici un preț să
stăruească în această direcție și bataoa sa de joc
pentru țară și legile lei să- meargă pană la a în
frunta ziua, în ameza mare, și bunul simț si drep
tatea și orînduirea noastră constituțională.'
Alai mult de cit atîta, vom merge pănă la a spuhe,
Cu nici pornii’ile ce-ar fi primejdioase realminte, nu
poate să le stînjinească guvernul, fără un text de
lege. lear dacă socotește că prea si-a Ieșit din mă
sura opmțea publică, ori presa, ca prea se folosesc
lau. la adăpostul libertăților constituționale, atunci
hi he leal și. franc guvernul și să se mărginească
ațele hbertați pe cale de legi, să meargă chiar pănă
la a suspenda constituțiea. Dar să la un vot al
lailamentuiui, și noî vom fi cei dintăl, deși sîn...
trn cea ,mai mare lărgire de drepturi, să
ne închina;'! acelui guvern.
Altminteri, cum se petrece lucrul astă-zî Ie cacittb‘nU1 ?.c?ustit^ea ieste o adevărată
cari
CUf Kpite?te pe cctăîenî ,a acte l)e
Hnm.Hd’ - rea ’ ^uvcrnuI actual, le infringe cu ■
Sm InmilCU
aceea>’^nă logică, noi
sfifX ?
CC ma\ elcmei,tar din lume: ori consuti.ritd s<t aC juspende, redusă la regimul real: ori
1 cerc
.,—.. —. ----- ce tre
buie să întreprindă. Folosindu-ne de drepturile con
stituționale, ne pomenin la tot pasul înfrînșl de rol
gimul rea! guvernamental. Reducîndu-ne activita
tea Ia ceea-ce ar conveni regimului real, n0 sus.
tragem ticăloșește de la niște drepturi și de la niște
orizonturi pe cari străbunii ni le-au lăsat spre a le
lărgi încă, lear nu îngusta și nesocoti.
Purtarea guvernului ne pune Intr’o alternativă
în care noi alegem, și cu noi țara întreaga trebuie
să aleagă, respectul constituției și desfășurarea vieței noastre publice după acea constituție. Spre acest respect și aceasta desfășurare Ieste datoriea
primordială a unui guvern, cu avantajul ce-1 are,
de-a realiza schimbări reclamate de împrejurări’
lear cind guvernul se dă la flagrante călcări de lege*
atipici Ie de datoriea orî-cărul cetățean a se seziza’
și cu toții, prin formidabile mișcări de protestare’
a-1 face să reintre în constituție’ sau, cavaler fiind’
să facă lovitură de stat.
lear ca să dăinuească un guvern „șolticărește*
Ia putere, nici un moment să nu-I fie îngăduit. Căci
o țară nu declină priiitr’un regim leal, fie despotic,
fie democratic: Tea declină inse ușor printr’un re
gim ileal și instabil. Prin urmare, guvernul actual
să nu mai încerce a ține doi harbuji intr’o mină:
ori să albă curajul întronare! arbitrarului, fie și
printro lovitură do stat, și atunci se va» justifica
cel puțin sic volo: ori co’nstituțiea să nu mal fie
o cursă. Altminteri, între aceste extreme, guvernul
Ieste cel mai puțin îndreptățit a vorbi de dezor
dine și anarhie, afară dacă nu vrea să se califice
pe sine, spre a se descalifica cit mai cuiînd și a-șl
grăbi căderea.
„ÎNDRUMAREA" din lași.
BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEI"
P. Mușoiu și P. Zostn: «Mișcarea Socială» col. coinnlec. 5—
P. Mușoiti: «Revista Ideelo, 8 colec. de Ia No. I—LXXX 40—
Solomon Abrarn: Destăinuirile unul expulzat . . . —20
M. Askinassi: Jertfele Țarului
.
4—
N. C. Ccrnișcvskij: Ce-î de făcut... Sub presă. . . 4—
II. Denis: Socialismul și caracterele sale generale .
Gab. Deniile: Evoluțiea Capitalului
...... ■1—
C. Dimilrescu-Iași: Cele două morale , / . . . -50
Fr. Engels: Socialism utopic și Socialism știinjilic . -50
Grup. Slud. rcvol. din Paris : Antisemitism și .Sionism. -20
—20
Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea-I. . •
-50
P. Kropotkin : Către tineri
—50
—
Vrem uri Noi
-50
P. Lafargue: Alatcrialisrnul economie al lui Marx.
-20
Paul Louis; Sindicalismul Francez
.....
-20
.lf. Macierlinck: Datoriea noastră cea socială . John Stuarl Mill: Libert, de cugetare și de discuțiiie. -50
«n
P. Miișoiu: Cum
uum se explică
expnea iinarnișm
Anarhiștii ....
. . . • •
Determinismul Social. Socialismul Belgian —50
—
Emanciparea Femeel. ,
—
Intime ....
. ... .' . •
1. Neaga : Flăcări năbușite... Sub presă . . . .
Sencca: Despre mînie . . .
-50
Fr. Slackclbcrg: Fomeea și Revoluțiea . . ■ >
Un fecior de țăran :■ NouaepÎBÎoliecătre muncit, și țar. -20
„Revista IdeeI".
Cererile, însoțite de cost, sc ifac la ...
La Redacțiea, „Revistei Idee!" se mai găsesc:
Problema agrarii, de Toma B- Aburci . • • •
îndurerații și chinuitorii, de GăiUs Gracchus * Ncatirnarca, Dir. Varlam Ghițescu, 11 n-re apărute
Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4 n-re
Marca Reformă,"do Th. G. Măiicscu.
i-25
-50
-50
Dramă socială în 5 acte
'
. . Magdalena, Jean Rotile, Ifargand, Capjon,
perSOa,,c
Duhonncl, De. la Trouilc, Lottis Th'icux,
i’crl ^rjnrlca»^ lin curios’ ^aigrcl,Zephirin Bonrru. un
ii hamal, l'rancois Gougc, Julcs Pucot, Pierre Ankî,(T/’ r teph Bordcș, un servilor, Pierre Pcinard, Mama
,/iiin1l'’/0Cciii't'icmt, Mat ana Rcnand, o servitoare. Gredin popor, lume...
, etrecei» zilele noastre, într’o cetate industrială.
Tf'l/1 0 °df,e flc ,,tcrător dintr'o cetate munciloWouid in fund, între două ferestre mari, prin cari
rijiO cu clădirile lei. La dreapta, Ungi perete, două
-1 dc copii, icară joș o saltea. La stingă, o ușă, care.
„ga odac. In mijlocul scenei, lingă o sobtilifă de
cărei burlane imbtizalc sc pierd in zid, o masă inni albituri d” cusut, ici, colo, scaune vechi, un
pilier .«rar.
“
SCENA I: Magdalena, copiii culcați.
ridicarea cortinei, Magdalena isprăvise dc adormit
j Jngiinnd nn cinice de leagăn, ica-î netezește incclișor9.
f Magdalena:— Așa... Dormițl puișori, dormițl... Stă o
j^lnclinaLi asupra copiilor. Un ibric fiert e pe sobnliță.
p] din fund ic deschisă cătră cetate. In depărtare se vede
Xi'fl, Cl,re’ 1/1 almosfcra încărcată dc fum, se luminează
Mcr/,’:Mel' cu-noplarca. Pe străduță sc văd lucrători, cari,
g^'iir.ovoiați, căleînd greoiii, apăsat. Unul dintre copi|flli prîndc-a țipa... Paul, taci, puișorule, dorm*... Copilul
|a« ihgilalena aprinde lampa și se. așază Ungă sobnliță,
la ma«', apuclndu-sc dc cusut. Un lucrător trece, ciulind.
Onltcui descrește și sc pierde ca lotul. O adincă lăcerc.
Inlrdntmn Cathiard, bălrină, slabă, numiii pielea și oasele,
cu o Mă in mină.
SCENA II: Alagdalena, Alama Cathiard.
Marna Cathiard : — N'al cum-va o leacă de supă să-rnl
împrumuți, Magdalena ?
Magdalena:— Ba da, mamă Gathiaru, am... Ni s’a trilues a-zl :le la curte.
Mama Cathiard: — Pentru, băiatul mleu cer. Veni adineoarca, jn niște friguri, cu niște friguri... Doamne, de
u’ar cădci și dinsul la pat...
Magdalena:— Nu-țl faceatitaspaimă, mamă Cathiard...
■Mprea bine că oamenii pururea sufăr acolea de friguri,.
? tâ uu pot niînca... *S'c scoală, iea oala pe care o umple
Ppmătele... Uite ce pot să-ți dau....
n
Zbiară :— Mulțămim, Magdalena... Arălind spre
m!'!i sill,îîa : flamei cum îl mal Ieste?,..
Magdalena:
Mal rău... Mult mal rău...
ili’ v?*' . ,fiiard :— Ce spui... Uite colo... O femee atit
d» ej i lc?‘ spuneam leu că-sl curma zilele, petrecin7 *oa 5 nopțile, cosind intr’mia.
Mâmn r a.:.— fic-avoa să facă?... Trebuea...
Te v:i<ia , ’’ard :— Și tu, Alagdalena... Bagă de samă...
feirtc taCUQ
de o bucată de vreme... Al slăbit
iMai7d\7'
vrîsta ta nu-I bine, Alagdalena, nu-I bine.
^thiard ef.a:T
ÎUR0 ca lucrul să fie făcut, mamă
cMo... '
să trăcștl.. Și-s mal tare de cil s’ar
25
Magdalena: — A...
Mama Cathiard:— Așa... leu, da leu pozez acum pentru
-ra Genevleva... ca mama ta... IrnI pune pe cap ce-va
r°ș.. pe genunchi o pestelcă cu dungi albastre... o bro
boada galbenă la git... la picioare un coș cu portocale...
cite comedii toate... Și să vezi ce atelier mare și ce de-a
buclucuri in Iei; oglinzi, dulapuri, covoare, scoarțe, scuînpeturl... Și, știi ce mi-a zis ?... Mi-a zis că-s mal frumoasă
ca mama ta... că am o față de... asta... de fildeș.,. De...
crezi
Și mi-a dat doi franci... Tot atita ii dădea si
mainel?.,.
•
Magdalena:— Da, mamă Cathiard.
Alama Cathiard: — Ce să zici, te mal înlesnești puțin...
•Se scoal« să plece... Știi... A-zI a venit și D-nu Robert,
de la Paris... Trebuie să se li împăcat cu tată-său. N'a
mal dat de multă vreme pe-aicl...
Magdalena:— De patru ani.
w Mama Cathiard:— De la moartea D-ncI Ilargand„. Și
sa yezl, draga mea, ce flăcău frumos Ie, și bun și blajin și
politicos... Curat rnă-sa... Se zice că-1 Anarhist, și că dacă
uzina ar li a lui, lei ar da-o la lucrători... Oare adevărat
să fie?
Magdalena: — Multe vorbește lumea.
Alama Cathiard:—Negreșit... Asta nu împiedică inse
c:i R”nu R°hert Si' fie un om foarte drept, care nu căsui«‘ază nici o belea nimănui, care iubește pe lucratori... Er,
mă duc... Arălind oala: Ți-o dau mine-napol. Noapte bună,
Magdalena, și multă sănătate la to'.I...
Magdalena:— Mulțămim, mamă Cathiard.
Alama Cathiard:—Și dacă Ie nevoe de mine la noapte...
vin și mă chleamă.
Magdalena: — Da... da... Noapte bună.
Alama Cathiard: — Noapte bună... Mama Cathiard iese.
Afară noaptea se lasă lot măi tare... Umbre de lucrători
trec grăbite })c ulicioară... Uzina l-și aruncă văpaca in
ceriul toi mai întunecos... I se aude găfîilura... Magdalena
ie încovoiată pe lucru... Intră Jean Roule,
SCENA III: Jean Roule, Alagdalena.
Jean:— Buna sara, copil.
Magdalena: — Buna sara, Domnule Jean.
Jean:— Tata a șî plecat la uzină?
'
Alagdalena:— O Jiu, Domnule Jean, tata nu se va duce
la uzină in sara asta... Arată spre ușa din stingă.... Stă
lingă mama...
Jean : — Cum ii mal Ie ?...
Magdalena:— Nu mal Ie nici o speranță...
Jean: — Doctorul a venit ?
Magdalena: — Chiar adineoarea. A pus mina la
capul mamei... i-a cercetat pulsul... și a zis: «nu mal Ie
nimic de fiicuto... Și-a plecat... Tăcere..., Și n’are să mal
vie... Tăcere... N’a strigat ciun-va de dincolo oare?
Jean : — Nu... Arălind în spre afară: Gine-rva care ci*tă...
colo... sau plînge... Vocile de departe, nu se disting ce
spun...
;
Magdalena, ascuUind:— Da... du Ie aici... Totu-fi sc
scoală, sc duce la ușa .din stingă, o deschide ușor și sc uită.
Intorciiidu-se spre masă: Mama pare mal liniștită... Tata a
ațipit... Așezindu-se și apucindu-se lear dc lucru: I-atit de
obosit... Două nopți petrecute la căpătâiul Iei... Și numai
a-zl nu s’a dus la uzină...
, Jean: — Destul de obosit:! Iești și tu, Magdalena... Ar
'
trebui puțin să te culci.. Gel puțin să stal întinsă ici pe
C!f(;zindu-sc alături dc Magdalena, cu ' saltea.
jYud TIia-VT® beI— a-zl veni riadul ca și al de ReAlagdalena: — O, am prea mult lucru întirziat.. și afară
;iri faiinmu?i kourdier să fie. îndepărtați de la lucru. de asta trebuie de umblat încoace și-ncolo... cînd mama
are nevoe de ce-va. Tata-I ca un copil... nu știe de rostul
.Mflgc|aj *l coada lui Alaigret Ie băgată și-aicl...
fi|șr(
a: — Cu toate astea Ierau niște buni mun- nici unul lucru din casă... Dacă lucrez aici, Ic că zgomotul
acului, lingă patul mamei, i-ar face rău, ar irita-o prea
<Hcc| Co^ard : — Da, dar.., Privind cu teamă împrejur, tare...
.
Jean, umblind prin odac:— Bisata Clementa... Tăcere...
u i(Oldra n*’h.Z , ca duminecă s’ar li lăudat că au votat
sj1'. 0,1 ului... De, vre-un păhărel mal mult... Aici Cit s’a putut ținea pe picioare nu stătea locului nici o
>h ?*rJ o
, auna bicăt la gură... Zici ce-va... așa... clipă... lear in ziua cind s’a oprit, Ie că nu mal putea iace
nici o mișcare... Sc așază-ntr’un colț... Ce vnstă are .
% »e8lUi... ,Qî îe‘”
ștafetele le și pirăsc. la Alaigret...
Magdalena: — Patru zeci și patru de ani.
a salt,, i1nevasta lui Renand care-I grea...
Jean, e'un qest de descurajare: - Patru zeci șt patru
' siu1’’ *eu‘n»i
Jio
Ica tulburată tocmai
de
ani... Tăcere... Și după fața-I, numai zbirciturl, cărun
o>n' ,e,
ca Pionul să știe cele ce se petrec
țită, pare de șapte zeci... Patru-zecI și patru de ani... Tă
M?Us* fiica a.rU' ,^‘nu llargand... dar Io drept... AlaiM»fîda,enae nSV e loe iubit -.
cere... Ceri drept, aici sînt niulțl cari nu ajung nici chiar
'■'«rBJHa. Cati:T"HDe ,oc~- d® lo?i- Negreșit.
pană la asemenea vrîsță— Aici nu respiri do ciț moarte...
nr-nf*a moartea patroanei, totul Se aud /lucrăturile și zgomotele înăbușite ale uzinei... Șl cu
toate astea Icra o fenice robustă, vioae... l,Qra plină de.
ta. ( oe/dut f0 . 11 -toată lumea, din rău în mal rău... Ah,
v/ niuU— Ce femee Iera... Si nu scofala
vioață...
<
•laedaln,kl l,utea-o vre-o dată înlocui... Dar stil
Magdalena: — Plină de suferință.
*,CUa> a-zl am fost la curte...
�REVISTA IDEE!
I
.
------ sobă. Louls Thieux caută la copii... Și mititeii, Doamne
»
Jean;
— Tot
.. co se vor face ?
Magdalena
.—una...
A văzut și îndurat atțtea... Potre, un copil
Jean : — Mizerie și durere mal multă, și nimic alt
atit de puternic și curajos, a fost omorit de mașini... loset,
Louls Thîeux : — Asta nu-I drept...
mort do atac la nouă-spre-zece ani... Asta fu pentru lea
Jean: — Se vor duce și Iei, cum s’au dus ji cel mar!
Louls Thieux : — Asta nu-I drept... nu-I drept... ‘
ultima lovitură.
Jean : — Co nu-I drept ?
Jean: — Da... da...
i-al
cunoscut.
Domnule
Louls Thieux : — leu n’ain fiicut nimănui nici un rău
Magdalena: — Ce păcat că nu
Pururea am fost un lucrător mm se cade...
Jean.
Jean: — Da... da... Tăcere... Mama ta trebuie să ti fost
Jean : — Și ?
Louls Thieux : — Și, zic că asta nu-I drept...
o dată frumoasă.
Magdalena: — Nu știu™ Totdeauna am cunoscut-o pre
Jean
Ba da, Ie drept... Dacă tu vrei așa... dacă te Incum Ie a-zl... precum lora acum un an, cind al văzut-o căpăținezl a răbda să fie așa...
pentru Intăea oară... ponlru-că vrista și boala au schimLouls Thieux: — Nu... nu... taci... Nn-ml vorbi <|0
asta acum... Sint prea nenorocit....
bai-o puțin.
„
t
„
Jean: — EI, nu-I așa că nu-I prea plăcea mutra mea?
Jean : — Voiu aștepta atunci... Voiu aștepta să fii fe
Magdalena: — I se părea că Iești prea posomorit... II ricit... Voiu aștepta să llf mort, Magdalena să fie moartă.,
lora clilar cam frică de D-ta...
toți de aici să fiți morți... Și nu trebuie mult,.. Dar nu
Jean:—Dar ție, Magdalena?
vezi oare nimica în jurul tău,.. Nu te-al uitat nici o. dutîl
Magdalena: — O, mie nu mi-I frică, Domnule Jean.
la fața palidă a Magdalenel, la mișcările Iei de femee La
Jean: — Nu-mi mal zice: «Domnule Jean»... De ce-mi trină, obosită la optsprezece ani... la obrajii subțL., la bu
zici: «Domnule Jean» ?
zele vinete... și la bietele minuțl slabe ale celor de colea?...
Magdalena: — Nu știu... Nu pot alt-feliîi... pentru ca
Louis Thieux : — Nu mal vorbi de astea... Scoale din
D-ta nu Iest! ca alții... Iești mal mult de cît alții... Nu te dulap o bucalii, dc pine și caută să minince... Nu mi-I
Înțeleg totdeauna cum se cuvine, și cuvintele D-tale cile foame... și cu toate astea n’am mîncat nimica de ieri...
o dată iml zboară... Dar simțesc că-s frumoase, că-s drepte... N’am avut vreme... Și nici in sara asta nu merge,.., Inii
Mama Icra prea bătrînă, prea obosită, pentru a simți ase stă în git... Pune pinca ta loc In dulap, bea puțină apă și
menea lucru, ca mine...
se ațază și ici intr'un colț... îndelungată tăcere... Dar tu nu
Jean: — Nu sînt de loc mal mult de cit alții, Magda te duci la uzină in asta sară ?
lena— Sint ca și alții... Un biet om ca și alții... Și am in
Jean :— Credc-mă, nu... S'apropie dc Louis Thieux și-t
mine multă amărăciune, multă tristeță... pentru-că prea bale pe umăr : 0 să al nevoe de bani... Ține... fi dă
multe țări am văzut, prea multe suferințe... Și n’am tot cifi-na lei.
deauna puterea și curajul ce aș voi să am... Gu toate astea
Louls Thieux : — Iți mal sint utîta dator.
multă ură nutresc... colea...
Jean : —Sint bani ciștignțl împreună... Sint al tal... Louis
Magdalena: — Nu știu cita ură nutrești. Dar Iești atit
Thieux ii mullămcțtc-n tăcere, ți-țl ica din nou starea Iul
do bun pentru tata... atit de duios pentru copil, pentru abătută... Jean umblă prin odae... Cinc-va ciocănește la
mine.
ușă... A ciocănit cine-va la ușă... N’auzl ?... Altă ciocănilură.
Jean:— l-adevărat... Vă iubese mult... pe toți... Și aș
Louis Thieux : — Intră... Intră Gcncvieva și Robert...
voi să vă văd fericiți...
Genevicva ie îmbrăcată simplu. Are. un coșulcț tn mină.
Magdalena: — Nimeni nu-I fericit aici, Dom... Vota să
SCENA VI: Genevieva, Robert, Louls Thieux, Jean.
zică Domnule .. Jean—
Jean: — Nimeni nu-I fericit nicăerl.
Louis Thieux: A, Domnișoara Genevieva... Domnit Ro
Magdalena: — Jeane™ Jeane... Mal ales D-ta nu Iești bert... Va să zică «înteți aicea, Domnu Robert... Ce do.
fericit..
mult...
Jean, se. scoală și Începe a sc plimba prin odae, ca să
Robert:— Am sosit'de curind... Genevieva mi-a spus
scape dc emoțica ce punea slăpînirc pe. îel:— Și zi de-acum că nevasta D-tale Ie bolnavă™ II stringe mina.
tu va trebui să 111 mama acestor copilași... Iești prea tiLouis Thieux: — Da... Da... U mare nenorocire, Domnule
nără pentru o datorie atit de grea și tata prinde a imbă- Robert...
trlni rău... Magdalena nu. răspunde ți incepe a plinge... De
Genevieva, punind coșul pe masă:— EI aslă-sară cum
ce pllngl
ii mal Ie?
Magdalena, cătină să-ți Înăbușe plinsul: — Poate că obo
Louis Thieux: — O, domnișoară, rău, rău dc tot..
sala... mama... D-ta poate... De cind al intrat, ablea m’am
Genevieva:— Ce are?
ținut să nu pling™ Izbucnind intr’un hohot dc plins... Și
Louis Thieux:—Are, D-ră Genevieva... că-I prăpădită...
pe urmă nu pot., nu voiu putea nici o dată... Jeane, Jeane... nu mal are putere*, nu mal are vieață... Sc duce, de os
nu voiu putea nici o dată să fiu ceea-ce a fost marna... teneli prea multe, de prea multe nevoi...
Genevieva:— Sint încredințată că vă faceți «palmă de
Nu vreau... nu vreau...
Jean, luîndn-i ți dcsnucrdindu-l minele: — Sărmana mea geaba... Odihnă, ce-va întăritor și să vezi cum so-ndreapMagdalena-. Magdalena se liniștește puțin... Pllngl... pllngl... tă... Tocmai am adus niște vin vechiu și o mulțime de
Nervii tăi au nevoe de lacrămile aceste.
lucruri bune.
Magdalena:—leartă-mă... leartă-mă... Se scoală,mai în
Louis Thieux:— O, D-ră «înteți prea bună... Dar nu
tețește focul de la sobița unde fierbe ibricul ți sc ațază din nou mal poate pune nimic in gură... le pierdută.
la cusut. Jean sc îndreaptă spre ușa deschisă. S’a inoplat
Genevieva : — Intr’adevăr ? Nu-țl închipui cit iml pare
de-a bmele. Uzina varsă numai văpăi. Sc aud loviturile de da rău .. D-voastră cari IerațI niște vechi credincioși ai
dae. I e. ulicioară frec lucrători. Unu sc opresc, vorbesc ce-va casei... niște oameni iubiți... Aș putea s’o văd ?—
* PlCaCU’ Talâl' Lo,l“ Thieux> ‘W din odaca
Louis Thieux:— De ce nu, D-ră...
Genevieva, dtndu-se ușurel înapoi.— Cel pațm nu
prea tare schimbată ?... Nu te înfricoșezi prea tare de lea• SCENA IV; Aceîa-șî, Louls Thieux.
Pentru că leu nu pot eă văd lucruri prea infricosaie...
7ak?nHSJh!eUX:'T
mă-ta are nevoe de tine...
Louis Thieux: — O, nu.. Ic liniștită... Pare că ar dormi,
Zărind pe Jean: A, tu Iești ?
lea va fi fericită să vă mal vadă pentru ultima oar.Jean: — Cum mal merge?
Gcncvieva: — Cum pentru ultima oară ?... O fi
,
Mta°U VaIî!SlX ' “ .Menor?cirea nu mai lese din casa viu... O să viu in fie-caro zi... AI să vezi cnm ave cari.
MaarfXnJ
““'dreapta calră odae.. Asta nu-I drept. îndreptam... Zărind copiii: Dar drăguții de copilaș
lnHd Thia:”7 Am c,,lcat copul... Picurau de somn...
dorm, «int volnici? Dar Magdalena ?...
măLta
n
; ne’aI ?îut- N’1-1 ™ mal chlema
Louis Thieux: — Ie dincolo, lingă măsa...
nici o
Genevieva:— Ce fată vrednică. De ce nu vine
tanJ«ta
î. n." Ca ra ,Jran
° . V13- Iarccunoecu
a8U- GînduI
ni
’
-l
lliaI
t mă mal recu- dată să mă vadă ?... Să-I apul să vină mal des.
?e«5U“’ D
n,aI r°‘ dl8tin8c ce «Pune... Magdalena
Loui» Thieux: — Ie cam sălbatecă.
,
Genevieva : — Lasă am s’o-mblînzesc leu. L- nțn..
mult...
Spune-I
că
mult
mi-I
dragă..,
A,
blcata
<
•
țj.j
SCENA V: Jean și Lous Thieux. .
Se uită distrată prin lucrul Magdalcnci lasal pe rnas; . t
Louls Thieux:— Noaptea asta se duce.., Și'leu ani a- aduci aminte de cind venea de poza... Avea un «i
dormit la capul Iei ca un tont. Nu credeam să se stingă• de frumos, atit de trist. O adevărată Maltr Doi' ■ ;
atit de curind™ Ce mă fac leu acum fără lea?... Jean mergc- mișcătoare rin t toate astea acum... Câtra Lmus nneu
ginditor prin odae. Închide ușa și sc ațazâ apoi aproape de
26
Hesemn, un marc desemn al Clemenței,,. Ro, foc un a r;to-va mișcări de nerăbdare, stinghcrlrca
ir “rl,tâ Pneau vorbele Genenieuel.
car*'12‘Xux: —
Domnișoară.
^toU*s . a •—* Da, da, un desemn mare... Du-mă «'o
Oenej’^jiorocireoa,nenl atit de buni și de
'fitLo^5 Țn
Da 27 de ani, Domnișoară.
pe 27
ani... Ia ulte-te... Arătind co06,1 t aici și bomboane pentru copil și un corsaj pentru
pi; Sin* • Mergind spre ușă, însoțită de. Louis thieux.,,
en‘g’ă-nil facă văzind-o... Genevieva și Louis Thieux
odae.
il,ia
ui scenei acestcea, Jean a stat pe scaun ultinln iQdievicva, cile o dată cu ură, și la Robert cu b
^•^•/rtlc stăruitoare... Rămas singur numai ca Robert,
l'jr‘ld Ai P"ne șopca-n cap și se. îndreaptă spre ușă,
,,fCOt^ca n» vedea pe. Robert. Prin ușa deschisă sc văd
învăluite de flăcări, de fum, de zgomot.
SCENA VII: Jean, Robert.
Robert: - Dați-m! voe... Plecați?
ffinJ)!n I*;JNu...
cina ,uea?
ian: — Poate...
iobert:— Sîntell lucrător în uzină?
I an. J. Ce vă pasă ? leu sau un altul... Dă să leasă.
iobert:_ StațI, vă rog... Aș vrea să știu cum vă clreamă.
jean: — N’am nume...
Pobert:— A... După o scurtă tăcere: Dc ce-mi vorbiți
Nii mă cunoașteți...
’jean ■__ De ce mă interogați așa? N’am nimic a vă spune.
Robert, inhnzlndu-i mina: — Sînt prietenul vostru.
Jean, privindu-l dc sus pană jos, cu mindric: A, d«l...
■lin... se-nțelege... Fiul patronului Ie revoluționar și so
cialist- poate și anarhist, fără doar. In timpul dc față le
foarte la modă’ intre burghezi... Je frumos, fo irte șic, cu
milioanele, pe cari vi le ciștigăin noi... Viu de tot: Lasă-mă.
Robert: — Te opresc de a te îndoi de sinceritatea mea.
Jean: — Și leu te opresc de a mă crede atit de dobitoc.
Robert:— Am dat pilde... și voiu mal da.
j
Jean:—Discursurile... articolele... cărțile D-talc... Le
unosc... le-am cetii... Da, le-am cetit.. Intr’adevăr, îndufojotor... împăcare... Fericire universală... Frăție... Și mal
««?,.. Asemenea cintec, cințl bine... Dar mie-mi place mal
fino tatii D-tale... Iei Ie aspru, neîndurător... Ne omoară
tu muncii și foamea. Se înțelege pănă să vie vremea glon
țului și-a ghiulelei.. Dar cel puțin cu dinsul nu încape
greșală...
Robert: — Nu Ie vorba de tata... ci Ie vorba do mine.
Jean:— D-ta... Rîdicind din umeri: Du-te de-țf debi
litează camarazilor crezul... Iei sint niște nenorociți, niște
bfete hruțe, cari nu știu ce vor șî cari cred numai in pujerea cuvintelor... leu nu cred de cît în puterea faptelor
"‘sx.. și știu ce vreau.
Robert, cu tristeță : — Știf, cu adevărat ?...
(nJean, viu de lot: — Vreu să trăesc... să trăesc în carnea,
L jrCCj^ mlen, în dezvoltarea tuturor facultăților melc...
oc de a răminea vita de jug, pe care-o arzi cu biciul,
«l^incon9ti0uță, pe caro, s’o învirieștl pentru alții.,
ill-fel' ,iU ,u? 0,n’ ’u «DTșit un om— pentru mine... De
mo» BțU nu
de ce ți-aș spune aceste toate... Treaba
a Adio... Vrea să plece.
«enw.n?’ relini,'dit-l: — Dar dacă-țl dau mijlocul să fii
Jtan?
Ră
meSel |)7| r° pomană?... Coșul surorel D-tale?.. Prisosul
nu așn:» tt
Gereasca milă a unei piese dc cinci lei,
Robert• n<xC
lllse insuRa pomenel D-talc?
line,.. :
Nu... nici milă, nici pomană... Credința-n
«obert.'"!''"'2.,‘i'or:- 0
Jean ir
‘*n in mine....
x l)-ta aT°n-'c:
^Ljlțămim de dar... Știu cit prețucșle...
S®1 ftiinc-nl01 l,0Puîarit>'Ue.. In flăcările și fumul de-aicl,
n • ’oil d*n
ncov°iate sub grelele sarcini de fontă toI
nîrr ,
omenești lucrează... astoptind de la D-ta
lor
Co‘“
D-ta Iești visul îndepărtat al lib0^- le-ir" . ,u®le D-tale J<* leagănă idealul, le năbușă
i.Ct°bert. lnxTnc”’
mărturisește... mine vel fi deputaL
j^le
Nu-țl bate joc... Nu Ie demn nici de D-ta.,.
A ’r11 ^o??e
— Să-mi bat joc... Oare cu adevărat
’^Uțit 7 Ar"îmd odaea muribundei și vorbind cu
1
e tot: Aid... în casa asta, in pragul acestei
27
uși, după care o femeo moare, din pricina voastră, pre
cum au murit din pricina voastră și cel doi fii al Iei,
bărbați de. 20 de ani... precum vor muri In curind, tot din
pricina voastră... și aceștia.:. Arălind spre copil... A, iml
aduci vieață... Iml dărueștl fericire ?... Du-te la cimitirul
de colo, la cimitirul de la care aara ne vine un aer tot
atit de otrăvit, ca și acel al uzinelor voastre... Du-te și
scormonește-I pămîntul... și fă socoteala tutulor celor ce
au pierit pentru D-ta. Da, pentru D-ta... și pentru a putea
să-ți plătești acum luxul de a fi prietenul suferinței si
mizeriei mele... Prietenul mleu... Ce feliu ?™ Cit iți plă
tește tatăl D-tale pentru asta ?...
Robert, descurajat: — De ce mă insulți ?...
Jean : — Zău... Nu vezi că-I lucru vădit., Nemulțămirea
zace intre noi, și cu toată infrinarea, cu toată obosala, cu
toată îndobitocirea noastră, mine poate izbucnește o grevă...
Tatăl D-tale Ie destul de bogat, pentru a-I ține piept... și
apoi greva cele mal adesea nu Ie primejdioasă de cit tot
pentru noi aceștia, cari trebuie în cele din urmă să-I
plătim cheltuelole... pururea cu supunerea și mizeriea noastră
și une ori chiar și cu singele nostru.!. Asta se știe... Da,
inse la .urma urmei Ie și necunoscutul aid... OrI-cum, tre
mură omul pentru uzinele, pentru averea sau chiar pentru
veniturile sale... Și s’a comptat pe popularitatea ce al...
S’a calculat că prezența D-tale aici va liniști lucrurile...
Și D-ta al și alergat... Spune, cit îți plătește tatatăl D-tale
pentru o faptă atit de frumoasă ?...
Roberț: — De ce mă insulți ?... leu viu spre D-ta cu
mina întinsă, cu inima frățască... ți-o jur și D-ta mă in
sulți... Te crezi un om liber, și nu știi, nu vrei să te ri
dici mai presus de prejudecățile ignorantului, de urile
cele josnice ale sectarului. leu îți strig: „să mergem
împreună, în lumină și in iubire, spre viitor* și D-ta te
cufunzi tot mal mult in noaptea dușmăniilor celor nepu
tincioase... Ce să-ți mal spun ?...
Jean, mai liniștit, cam atins de asemenea vorbe : — Fie...
M’am înșelat.. Vel fi poate un om de treabă... Nu știu...
Nu știu nimic... Dar de ce al venit la mine?— Te-am
chleinat leu ?... D-ta mergeai pe o cale, leu pe-o alta... Nu
ne puteam întilni...
Robert:— De unde știi? Cind mă cunoști atit de
puțin...
Jean: — Știu că intre mine și D-ta sint lucruri prea
de departe... și cari nu trebuie și cari nu se pot intimi...
Robert:— Intre cel ce suftr nu există depărtare de
inimi...
Jean:— Vorbe.
Robert:— Cind am intrat aici adinineoarea, D-ta mi-al
atras mal cu samă luarea aminte-. Nu te cunoșteam—
Dar am simțit, după înfățișarea D-tale, puțin cam cruntă,
după nemărginita tristeți cu care al căutat cătră mine...
am simțit că te iubeam... Și am voit să-ți vorbesc... am
voit, să-ți arăt ceea-ce aveam in mine frățesc pentru
D-ta. Nimic măi mult... Și D-ta ml respingi. Ge să-țl ma(
spun.
Jean : — Vezi bine.
Robert:— înțeleg neîncrederea D-tale, pentru că văd
in D-ta un biet suflet violent zbuciumat, în așteptări 'amă
git... Dar, fii bun... ascultă-mă o clipă™ ascultă-mă™ ca și
cum aș fi un trecător, mergînd pe aceea-șl cale, un călător
ce se îndreaptă cătră aceea-șl țintă ca și D-ta... Nu sint
ceea-ce crezi... leu nii-am creat o existență în afară de
prejudecățile castel mele... Trăesc din ceea-ce ciștig leu...
Jean, cu adincă tristeță: — Și leu, din ceea-ce ciștig,
mor... Dc-o dală, apucă mina Ini Robert, pc care-l duce
spre ușă, ți cu un gest larg li arată fabrica care varsă
in noapte văpăi... Cu cit vorbește, cu atit vocea (T devine
mai puternică ți mai răsunătoare... Uite flăcările aceste...
negurile aceste.... cazarmele astea, aceste blestemate mașnl,
cari pe fic-care zi, pe fic-care ceas îmi strivesc și iml
mistue crerul, inima, dreptul Ia fericire și
a"
ceste cazane cari iml consumă puterea, voința si libertatea,
picătură cu picătură, ca să facă din astea bogăție», pu
terea socială numai a unul om... Uite., stinge toate aces
tea... distruge toate aceste... fă să sară toate aceste, in aer...
Aruncă mina lut Robert... După acea... putem vorbi...
Robert: — la aminte, omule... Avem aici o femee pe
moarte, niște copilași cari dorm.. Robert mehide ușa. Jean
cade pc-un scaun, cu capul intre mini. Tăcere. Roberț sc
îndreaptă spre dinsul, băttndu-l pc umăr... Te-al mal liniștit
acum ?... Jean ridică ochii, fără a vorbi, spre Robert, pe
carc-l princftc-ndelung... Dă-ml mîna... Jean îi întinde mina.
Jean:— Ani fost nedrept... am...
■
Robert, înireruptndu-l blînd: — Lasă, lasă... A, suferința
�t i'
hi
•
'
•rițn.jr ii‘i ;
AEVfSTA 1DEEÎ
2 S
59
REVISTA IDEEI
D-tole o cunosc... Ie suferința mea... Tăcere. Intra Gemvieva șl Magdalena. Louis Thieux sc arată ui ușa și după
an tăcut rămas bun, se intoarce-n odae.
SCENA Vin: Gcnevieva, Magdalena, Robert, Jean.
Gcneyicva, călră Magdalena: - Curaj, Magdalena... Ie
nn moment dureros.-- Am cunoscut și leu asemeni
mente... Te pling din toată inima.
Magdalena: — Mulțămim, Domnișoara...
Genevieva:— Șî nu uita, că sînt prietena D-t.de,
Magdalena: — Mulțămim, Domnișoara...
Gcfevleva:- EI, la revedere- Voiu trimete mmo imincață să afla ce se mal petrece... Gtira.i, cura,]... Dinsii
tmbrățișază pe Magdalena. Robert u slnngc mina... bă nd
vedem cu bine— Robert și Genevieva Ies.
SCENA IX: Jean, Magdalena.
Magdalena:—Ce-I asta?.., Zărind coșul, se întoarce
spre Jean, care slâ mereu jos pc scaun.
Jean: — Iea l’a adus— Cam amar : Un corsaj pentru
tine- bomboane pentru copil...' și vin pentru mama... Știi
că-I miloasă...
Magdalena, luind coșul și punindu-l pc dulap : — Pace
și dinsa ce poate.!. Tăcere. Magdalena sc așază la masă și
sc apucă leară-și de lucru.
Jean, apropiindu-sc de Magdalena și sprijinindu-sc de spa
tele scaunului ici: — Magdalena...
Magdalena: — Jean...
Jean: — Noaptea iți va părea lunga... și mi se pare că
n’o-5ă pot să mă întorc acasă— Vrei, sa stau puțin acolea...
cu tino ?
Magdalena: — De ce nu, Jean.. Iți mulțămesc că Iești
atit de hun, să nu mă lași singură,, să nu lași singur pe
tata... Dacă cum-va nenorocirea se va întimpla noaptea
asta— L’al mingăea.
Jean: — Aș vrea să-ți spun și niște lucruri, pe cari nu
ți le-am spus încă—
Magdalena: — Spune, Jean... Cind vorbești D-ta, simt
că sînt mal puțin nenorocită.
Jean: — Adevărat?...
Magdalena: — 0, de cind Iești prietenul nostru și de
cind vil acolea, aproape zilnic, intr’adevăr... cred că sînt
mal puțin nenorocită.
Jean: — Scumpa mea Magdalena.
Magdalena: — Gel puțin așa inii închipui— îmi uit du
rerea cîte-va clipe,- și in clipele astea... ca și cum durerea
n’ar fi... Pănă și copiii... Cind Iești acolea Iei nu pling
nici o dată... știi atit de bine să-I Iei cu vorba, să-I faci
a-țl sări pe genunchi— Să le spui istorioare frumoase...
Jean, mișcat: — Ceea-ce am a-țl spune, Magdalena, nu
«iut istorioare frumoase... ci lucruri foarte serioase—
liind-că le vorba pe dragoste... Magdalena facc-o mișcare...
Și momentul in care am a-țl spune asemenea lucruri... Ie
de asemenea foarte serios». Arălind ușa de la odae : Penlru-că Ie la mijloc o moarte... Magdalena ic apucată dc-o
tremurare,.. Magdalena, îți dau vieața mea— Vrei să mi-o
dai pe a ta ?... Magdalena lasă lucrul și sc uită cu ado
rare și cu irislețâ lu Jean... Magdalena; răspundc-rol.
Magdalena, cu o voce mișcată, trcmurăloarc : — Nu pot
șă-1 părăsesc pe tata... Nu pot părăsi pc copil, cari nu mal
au pe nimeni afară de mine, de-acum...
Jean: — Nu-țl cer să te abați de la datorie... ci vren
a te-ajuta, pe cit iml va fi cu putință... Doi nu vom fi prea
mult pentru asta.
Magdalena: — Tuta ie iubește, Jean... Dar lui i-l frică
de ceea-ce Iești- Pentru Iei Iești o taină... Si Iei i-un om
atit de fricos. Știe prea bine că Iest! aici călător, că vel
pleca de-aicl in curind- Chiar Ieri‘zicea: «Jean, are niște
idei, cari nu-s bune- Are să o pățască rătia. Tata n’are
sa vreo să Jiu a ta.
Jean: — Tu-țl aparțil în totul. Nu lcștl a nimănuea de
cit a ta. Nimeni nu are dreptul să-țl hotărască soarta.
Magdalena : — Soarta mea ?... Iea mi-I in casa asta...
cu acel ce rămîn și au nevoo de mine.
Jean : — Mă iubești, Magdalena ?
Magdalena: — Din ziua din care te-am văzut.
Jean : — Atunci ?
Magdalena : — Nu trebuie să ne mal gindirn la ceea-ce
spui., din pricină că dacă pleci... leu nu voiu putea... nu
va trebui să te urmez..
..
1
Jean; — Nu pot să-țl filgăduesc, ce-I drept, că nu voiu
mal pleca de aicL,. Pot să albă loc întlmplărl, pe cari nu-s
siapm să le dinguesc... Cu energic; Poate să se întîmple
. i anarh*st, arestat fără nici o vină, oslndit
ir'un
dovadă... pe timp Îndelungat, iu care nu știu
Ară
■ ..m lăsat In minile chinuitorilor miel tot ce-mi
Iui'1 110 Să din 'inteligență și vieață, bugezil în cumpli„inf ră,nin»' aie Barcelonei... și nu Ieși! de cit să văd
mIi’. lnspinzurindu-sc, in mijlocul unei mulțimi îmLroti»11 u' j,jge, po prietenul rnleu Bernal Diaz... acest
lăfde ‘*0
b ’(|e oroU( jc care ți_anl vorbit de cîte-va ori...
dT'1‘tolena : ~ Da “ a’ d:l ” cumPUt' jurat să-1 răzbun... Dar... une-orl Iești
jcîu1 : "pară să vrei... Cind Iești mort de foame... inima
îndeamnă la nimic... Tăcere.
“'‘..Jtolcna : — pc urma?...
p0 urmă... urmărit do poliție, iară lucru, fără
■!eau' rătăcind din oraș în oraș, murind de foame, in^P0; la Bordeaux, ful aruncat in închisoare, că furasem
do asemenea ca toată lumea să lie. silită a pleca de aici
Scurtă tăcere... Dară cit voiu putea, voiu sta..
Magdalena: — Nu trebuie să stal pentru mine, Jean
leu nu-s nimica față de lucrurile, pe cari al hotărit alo
Îndeplini...
jcan • — Ce vrei să zici ?
Magdalena:— Nu știu nimica... Iiind-că nu mi-al des
tăinuit nimic... D.ir, încă do mult am cetit în ochii D-taic
ceea-ce al in inimă... Și apoi n’al spus adineoarea; «Pom,,
să se intimplu do asemeni, ca toată lume;! să fie silită a
pleca do aici ?... Tăcere.
Jean, ginditor : — N’am hoiărit nimic, Magdalena... Am
visat... poate la lucruri.. poate la lucruri mari... Dar dacă
mă cuprind Horii acțiune!, dacă m'apucă dorința luptei.,
IeJ pentru tine... prin tine... cu tine...
Magdalena : — Pentru mine ? Cu mine ?,.. leu sînt o
bleată fată, năcăjită, bolnavă... și nu-s măcar frumoasă..
jean : — Nu iești frumoasă... Oh, Magdalena... n’al frumuseta nerușinată a celor bogate, făcută din jăfuirea,
din foamea noastră... Tu al frumuseța care im! place mie,
al frumuseții sOntă a suferinței și in fața ta ingcnunchiu...
rm/cnunche'și li la minele... Sărmana ta față de pe acum ves
tejită... umerii tăi incovoiațl atît de curind ... minele tale,
micile Udo mini, palide- al.» căror degete sînt tocite do.
muncă... si ochii tăi, ah ochii tăi înroșiți de atitea în
tristări și de atitea lacrimi.. Nu .știi de cită dragoste
puternicii și sfiulă nri-au umplut inima, și cit de mult
mi-au intetit dorul de răzbunare și ura... Nu Iești fru
moasă, liihd-ca încă n’al avut tinereții... Iiind-că al
avut de indurat pururea prea multe mizerii... Tu Iești
ca o bleată plantă, care n’a văzut nici o dată lumina..
Dar dacă lumina ți-o aduc leu... Dacă-țl dau leu tinereța... Dacii-țl șterg, eu dragostea mea, toată suferința din
inima și de pe fața ta...
Magdalena:—Nu-mi spune, nu-mi spune asemenea
lucruri... Mă faci sa pling—
Jean: — Git despre sufletul tău... crezi că nu li-1 cu
nosc, dintre toate, sufletul tiu curat, gata de sacrificiu...
sufletul tău plin dc-o bărbăție liniștită și dulce... Se scoală...
EI, da am de imdeplinit o operă de răzbunare și de dreptate.
Dar pentru asta iral trebuie o tovarășă ca tine... o femee
cu suflet bărbătesc ca al tău...
Magdalena:— Jean, nu-mi spune asemenea lucruri...
te rog... N’am nici o bărbăție... Vezi bine... leu nu fac
alta de cit să pling...
.
Jean : — Din pricină călești singură.» singurică... față
de niște lucruri cu totul grozave... Amindol, legați prin
dragoste, nu ne vom teme de nimic... nici chiar de moarte.
Magdalena, cu aprindere:— leu nu mă tem de moarte...
nu mu tem de moarte... Mă tem numai că nu voiu avea
puterea să fac... cce-cc am acum de făcut...
Jean:— Tu trebuie să lil fericită... Și leu trebuie să-ți
asigur, să-ți cuceresc fericirea aceasta... Și acuma mă
simt în stare... Sc așazu lingă Magdalena: Trebuie să-ți
deschid toată inima... Ascultă-mă... Cind am venit aici,
acum un an... Ieram obosit... cu totul obosit, crede-ma..Descurajat de luptă... Nu mal aveam nici o încredere,
nici in .oameni și nici in mine.. Vieața rai-o dădusem
altora... o cheltuisem pentru alții. . și nu m’au înțeles...
nu m’au înțeles nicăerl... Cu toate astea, copila mea, an
colindat pretutindeni... Prin Brazilia, la New-lork, m
Belgia, in Anglia, prin toată Franța. Am cunoscut toate
mizeriile muncel... Am trecut prin toate ocnele exp ■
tarei omenești... Ce sfii.șiere... Și peste tot mam iz
ignoranța sălbatecă, de răutatea dobitoceașcă, de acu «u
peste caro nu poți răzbate, care Ie crcerul nroleton u De cîtc-orî am încercat să deștept conștiința in u
inșilor... de cite ori am vorbit mulțimilor de dre tU
de revoltă... de solidaritate, de frumuseța .. do abteazis că
unii mi-au rîs în nas... alții m’au denunțat...
Ieram polițist... Niște robi, niște brute...
J cu atit
Magdalena: — Niște bieți nenorociți, Jean...deȘJ ceec-ce
mal vrednici de plîns, cu cit nu-șl dau sama de
fac... Nu-I vina lor.
.
. Raina.Jean, ginditor:— Asta-I adevărat... Daca ș -< ‘ Toată
Intr’un gest larg : Opera ar fi îndeplinită... Țacer .
lumea ar II Cerîdfâ.: O lăecrc, in timpul cur.tta .Mu
mine pe gtnduri.
. ,
Magdalena : — Nu mal spui nimic ?„ (jC-care
Jean, urmînd înainte cu poveshrea-i .
P nlIeU,.,
încercare, Icra o cădere lot mal admcă din _
u A fost
Mizerie mal mare, mal mari difrerl pentru mine- Rcfu_
expulzat din Rio de Janeiro, in urma unei greve
giat in Spania, ful numai de cit denunțat... Am
[f'O Zh 14
0 Eî^dalena
Cit al suferit ..
. __ Am suferit, da... Dar mal mult de cit din plicina
-Nor Dră hrană, mal mult do cil din pricina nopților fără
l'ioost mal mult de cit amărăciunea care sfîșio pe vagabonzi
drumurile pe cari nu le bat nimeni, și în orașele in
P'ri loat-i h'inea-l respinge, am suferit de indiferența oaonilor •fd de zădărniciea silințelor mele de a le propo"’idui fericirea. Am suferit din pricina mea, mal ales...
jjn pricina slăbiți unei mele intelectuale, a ignoranței mele,
aC(’leI nelămuriri... a acelei fierberi amestecate sau ză-jenli in cari mi se pierdeau avînturile... Și, adesea, m’am
iulndiat, dacă aveam ilreptul să smulg pe nenorociți! de
suferinzi' din întunericul in care zăceau pentru a-I arunca
ii mal mult poale in adincamea noapte... Robert Hargaud
âvi»a adineoarea dreptate. . Ah, să nu știi nimic,., să
fu inipfedecat, in lie-care clipă, dinlr’un avînt, prin proprica
ti neputință... Și afară de asia gîndul ucigător, că poate
nu există nicăeri o dreptate...
Magdalena, cu înfocare: — Oh, Jean... D-la care știi
allka lucruri mari, care spui atitea lucruri frumoase, cum
niiuial in cărți se găsesc...
Jean: — Tn cărți i-atita gol, scumpa mea Magdalena...
Riilicind fruntea: Inse s’a isprăvit... Venind aici, după
alilea cazne, după atitea decepții, după atitea lungi dru
muri. . prin faptul că am iubit această sărmană casă, care
a fost ca o familie pentru mine, care n’am avut nici o
dată familie... prin faptul că te-ara iubit, Magdalena, mal
mult de cit pe-o femee, ca pe-o regăsită credință.-. Toate
durerile mele morale, toate îndoelele mi s’au risipit,..
Xu-ml mal amintesc de nimic... Gu puteri noi, cu o cre
dință nestrămutată in viilor, mi-ain recucerit toată min
unea mea... Și ție-țl datorase, Magdalena, c’am devenit
dl om, omul acesta nou. . pentru-că nu te-am iubit nu
mii pe tine, ia aminte, ci’nlrcaga omenire, întreg viitorul,
mu-mi intreg leu am iubit in tine... O tmbrățișază.
Magdalena, lăsindu-se:— Taci..', o, tacC.. Vorbele tale
antprea frumoase. . N’am dreptul să liu atit do fericita...
Jcati: — Totul mi se poate răpi, Magdalena... nu mi se
P
mse răpi fericirea pe care ne-am fiiurit-o in.și-ne
Iom’.i i 0
do acuni înainte, vom avea destulă pu,Ucr^m în potriva necazurilor viețel... Tu prin
J ■•.’cu Prin tine ..
r(1
inlr'"n fcliii de transport: — Gu neputință...
'l'Huni’i ~~ ‘‘’i c*nd vom fi i*1 °
c'nd °i’osit de muncă,
o,,hilor tdescurajat, mă voiu întoarce acasă, focul
•'liEilni-.n?1' ^UJdalena, glasul tău, Magdalena, inima ta,
•lrl|on.| na‘ • nmrele tău cur ij, Magdalena, Magdalena, MagMap'dni . r
din nou, îmi vor da puteri noi...
k fu
aPro<1Pe cuprinsa de leșin :— O .Ioane, Jeane,..
•'■dcirp "AVl Oarp ? Niște sărman*', ca no:, să viseze alita
w ulm’ '
ll,a' alp-s nu mii crede mal mult de cit ceea
Jean. Tn
<
^l'l si .. • ie*tl ac,iea prin care crod-înră în aceea ce
l,-lr dacă
' ~~ PrOil >mdt... prea mult. • Tu mă dobori...
r"■ -,,u va
cn putință?... Numa< intrevăzind
V
/n' J<ll< " :dl’ fiî,lt în,*rediuțată că aș muri... Jean
!]“^e a< ven
C“ cnr”P'’- Mgdalena se lasă cu lotul... De
> < In !»• ii1’ 'fi,an'-‘ n* mîeu, pentru asemeni minune? .
ni-7’po^radnime!' mie”
•’ bate
• ■ atît
— de
■ tare,
■
^C:lar i<
.. Ah, inima ta
' ' rrîh foiu ••
Jeiin
,
Da... da............
6tnnge-te-n brațele mele... '
Magdalena:— Da... da. . Tăcere. Co osce slaba : Dar
tata?... Dar copiii ?...
Jean, legăntnd’o: — tt vom păzi.,. lt vom ocroti W..
1 acere.
Magdalena, ca înlr'un vis:+— Doamne, Doamne... Ie cu
putință oare?,.. De-o dată se smulge din îmbrățișare, se
ridica in picioare, uitindu-se spre odae. Co voce trcnuinndâ : Dar mama?... Mama ?...
Jean, sculindu-scși iei și privind spre odaeMagdalena...
Magdalena:— Un strigăt...;Mă cheamă... Se aude un felia
de zgomot înăbușiți Magdalena... Magdalena... Ah...
•Jean :— S’a isprăvit... Ușa se deschide, apare Louis Thieux,
palid, buimac, clătinindu-sc.
5
SCENA X: Aceia-șl, Louis Thieux.
Magdalena: — Mama îe moartă... Marna ie moartă... Se
repede-n odae. Din odae i se aude pllnsul: Mamă... Alamă.
Mamă... Alama Ie moartă... Louis Thieux merge clătiniridu-se. Jean ll sprijinește. R face să se așeze pe-un scaun, pe
care cade ca un bolovan, cu capu-nlrc mini. In depărtare
fabrica scoale zgomote asurzitoare.
SCENA XI Jean, Louis Thieux, Mania Cathiard,
un grup de femei bâtrinc...
Mama Cathiard și cilc-va vecine apar in ușă. La zgo
motul lor Jean sc întoarce, le face semn că nenorocirea
s'a săvîrșit Mișcări iinguitoare din partea femeilor, cari se
retrag tăcute, inchizind ușa.
SCENA XII: Louis Thieux, Jean.
Jean, după o tăcere, siînd în picioare lingă Louis Thieux :
Așa dar s’a isprăvit ?.... Din odaea de alături se aud pan
selele Magdalcncl. Jean se duce de închide ușa fi se în
toarce lingă Louis Thieux: Sărmanul mteu Thieux...
Louis Thieux :— O asemeni femee... Mă înăbuș». Mi-I din
cale-afară de cald... Aer... Deschide ușa .. Jean se duce de
deschide ușa. Uzina pare de foc. In timpul intregei scene se
vede vărslnd flăcări roșu, cumplite, și se aude făclnd nn
zgomot infernal. Jean se întoarce lingă Louis Thieux... (J
asemeni femee... o asemeni femee .. Jean lasă cîte-va clipe
pe Louis Thieux, în prada durercî, după care u pune încet
mina pc umăr.. \
Jean : — Fii bărbat, dragul mleu camarad... Nu iești nu
mai singur care suferi aici... Giudește-te la Magdalena».
la cei de colea... Ie momentul să te arăți cu hotărîre și cu
curaj.. Cată să încerci a domina moartea...
Louis Thieux, dind din cap:—S’a isprăvit... S’a isprăvit...
Jean : — S’a isprăvit... Dar pentru dinșii de acum în
cepe.. Alde... Nu te lăsa doborit și privește-ți mizeriea in
față... A sosit ceasul...
Louis Thieux, intru cit-va iritat: — Ce vrei să fac ?
Jean ■ — Să-ți faci datoriea.»
Louis Thieux, cu-n fcliii de groază: — Nu acum... Nu
mai vorbi de asta... Nu... nu.. nu acum...
Jean, arătindu-l odaea:— In care clipă a durere! tale,
aș putea să-țf vorbesc dar mai bine de asemenea lucru de
cit acum?
Louis Thieux:— Lasă-mă... Oh, lasă-mă... Nu pot...
nu pot...
Jean: — Crezi că datorești ce-va patronului, fetei sale,
pe care im! venea s’o string adineoarea de git ? Bine fa
cerile lor te leagă ?.. Să vorbim despre astea... Uite, două
zeci și șapte de ani de cind te bucuri de Iele. Cu ce te-at
ales... Pururea infrînări... datorii... moarte...
Louis Thieux, astupindu-și urechile: — Lasă-mă ta rog...
te rog...
Jean: — Cată la tine... Cată in jurul tău... leală-te P®Pra"
-gul bătrineței, istovit de muncă zdrobitoare, otrăvit de
aerul, pe care îl respiri aici... Nu Iești de cit o umbră
de om... Cel doi flăcăi al tăi, cari ii-ar ii fost acuma un
sprijin... sînt mort! din prjeina fcU Arată uzina... bemeea
la moarta din pricina Iei.. Mgdalena, copiii, căror le-ar
treimi aer, hrană cum se cade, puțină bucurie, puțin soare
in suflet, putină încredere... mor din pncuia ie , li cuia,
cu încetul..,, leală pentru c<» bunătăți, pentru ce binc-faeeri,
cari nu sînt do cit niște omoruri voluntare și ca cu
tate, iea bine sama, îl! înstrăinez', m nunele ucigașilor tăi.,
in minele ucigașilor familiei tale... libertatea. înstrăinezi
partea de vieață a alor tăi . Pentru niște rușinoase poinimi, pentru niște cirpe nefolositoare... peutqi rămășița
de la bucătărie, pe «ire ndla lor cea maro o aruncă foa
mei tale nepotolite, precum arunci un ciolan unul cine...
leahi pentru ce... ieat« pentru ce... te înc'ipățuiezi a-țf inâbusi plingerile, a nu pune mina pe ceea-ce Ie al tău.. și
�Aevista ideeî
REVISTA IDEEt
30
a rimiaea vita slugarnici, supusă povoror și jugului, in
Ioc de a te ridica pană la stăruința de om,
Louis Thieux: — Nu... nu .. nu acum..
Jean: — Nu acum... Atunci cînd ?... Ce alte morțt mal
așlepti ?... In acest blestemat mediu... pe acest pămînt de
caznă și do teroare, unde adevărata crimă îe că, de o suta
de ani, sub apăsarea trudef, sub doborirea zilnica a foa
mei, nimeni n’a cutezat a ridica glasul... dacă am făcut
ce-ani făcut... dacă am putut face să se înjeleaga trebu
ința unei schimbări, nevoea grevei, unor oameni cari nici
o dată n’au înțeles de cit indurarea muceniciei lor... dacă
am ajuns a mișca aceste suflete greoae, lîncede, fără nici
o bărbăție iu iele... Ie numai pentru tine... sărmanul mfeu
Thieux, pentru ai tăî, căror le-am închinat toată iubirea
si toată mila mea... Oh, cum n’al priceput oare asemenea
lucru... Cum nu s’a încălzit oare inima ta la căldura inimol mele ?... Și cum, suferind însu-țf tu, nu țî-al zis, de
sine, că sînt momente eroice, dureroase, în cari trebuie
să știi a încerca orl-ce... în cari trebuie să știi a muri...
pentru alții ?
Louis Thieux, inncrșunal, cu o uacc ca dc copil: - - în
țeleg... înțeleg... dar, nu acuma... Lasă-mă să plîng... Astă-zl nu-mi mat vorbi...
Jcan: — Alde... fie... Cînd inse mine vel simți casa mai
goală, de ce-ai iubit, cînd vei vedea că dacă a plecat bieata
moartă, moartea a remas tot aici... că-țl dă zilnic trrcoale
și că s’apleacă și asupra celor ce dorm lîngă tine.. uu
se știe anume cit... atunci vei veni tu singur, ca să-mi
strigi: răzbunare... Ai dreptate... nu-țl voiu mai spune ni
mica în astă-sară... Odihnește-te... Intinde-teicîpe saltea...
11 ajută să sc ridice.
. Louis Thieux, trecînd pc lingă leagănele copiilor, ingină: — Sărmanii de iei... Sărmana Magdalena... Intr’adevăr... Nu-I drept...
Jean, fădndu-l să se ațeze pe salica :— Cată și dormi pu
țin. Aș voi să te legăn, precum legeni copiii... Dormi...
Louîs Thieux, arătind odaea : — Aș vrea s’o îmbrățișez,..
N’arn Imbrățișafo...
Jean : — Las c'al s’o îmbrățișezi acuș... Te voiu duce la
patul fel... Cată și dormi...
Louis Thieux :—Doamne... Doamne...Nu-I drept... Nu-I
drept... In momentul acesta mama Cathiard intră prin fund
c'o ramură dc liliac tn mină.
SCENA XHI: Mama Cathiard. două femei bătrîne, Louis
Thieux, Jean.
Jean, arată odaea, mamei Cathiard, care Intră dc pune
ramura, după care se întoarce ți pleacă. Sc arată altă bă
ltind, țintnd tn mină o ramură de răsură. Jean ii arată
odaea. Dlnsa intră, lasă ramura, sc întoarce și pleacă. Se
mai arată o vecină, fără nimic. Ingenunche in prag, iși face
cruce, inglnă o rugăciune, sc scoală fi pleacă.
SCENA XIV: Louis Thieux și Jean.
Louis Thieux, ridietndu-se pufintel pe salica: — închide
ușa... Nu pot să mal văd uzina in ochi... Nu vrou să mai
aud uzina... Jean se duce dc închide ușa. In timpul acesta
cortina se lasă.
. , , „
„
Actul II, III, IV și V, urmează.
Octave Mirbeau,
BIBLIOGRAFIE
. V?*U * Universal, de z- Theodorexcu, un cunoscut
cunoscut și
și ori
ori-
ginal mânuitor de condeiu; Studiul acesta discută pro
blema votului universal, cu o iscusință deosebită Stabilește
?f0™e * no trezeȘte asuprâ-I
gindirl utile... Studiul
din‘rarevista
«Viata
'71' acesta,
Vplrutextras
,nJ6dih
«Coreului
do
p" ul’.lo K tl,“ BMUre?'r' de “de ” ™ «' P"‘“
Impresiurn politice, de Jlihail Drăgănescu, fost ma
gistrat avocat. Craiova. Tipografia D. I. Benvenieti...
•
u cun°a?terea mentahtațel ?i moravurilor
clasei stăpmitoare de a-zl.
rcMnte°înrr''Wr<Urrena’ urmează a PubIica mereu *nte"
Xhîta,
^1?tre_celc aP*™te în urma, notăm:
Iubita», dc Gorki, «Ce smt visurile», de Vuschide,
rtaticSUIde’tIv1" A.ndIeicw’ «Epigrame și proza umoF,8t*c“ ’ d* Tt‘e°r ?i «Germania», de H. Heme, care le
lin cnnQnSnPe toatc;" Conducătorul acestei biblioteci,
«ra k? ? CafC 6a fl dcdicat feG face într'adevăr o
operă bună, care mentă să fie luata în samă.
„Mentalia 1900—1908“ ieste numele original
puțin banal, al unei cărți și mal originale, și mai
puțin banale, pe care d-nul Th. Cornel ne-o’înfățișaza .sub o formă exterioară de asemenea foarte
originală, foarte puțin banala, deși elegantă, apropiindu-se mult de chipul caracteristic al cărților
din veacurile trecute.
Ieste o carte, pe care, dacă ai putut să te ho
tărăști să-i răzbați înțelesul, căci, trebuie să 0
spunem de la început, lea ieste departe de a se
da înțelegere! de la prima vedere, deși nu ieste
de nimic mal departe de cît de a fi un roman, te
farmecă, te captivează mal mult de cît romanul
cel mal împătimit.
Și, totu-și, după ce-ai cetit cartea asta, dintr’o
dată, ma! că nu știi ce ai inaintea-țî, cum s’o ca
lifici sau categorisești: Ie oare poezie, cînd ritmul
sonor și atit de insinuant al poemei în proză îți
farmecă auzul, ca murmurul unor unde, cînd aceste
rapsodii înșirate, ca într'un șir de juvaerurî, îți
cîntă un ritm atît de neobicinuit, atît de dulce,
atit de pătrunzător: ie poeziea care se identifică,
după Schopenhauer, cu cea mai adîncă metafizică,
sau Te curată filosofie ? Aceste tablouri ce ți se înfățoșază în chip atit de pitoresc, plastic, nu sînt
de cît niște studii sociologice. essag-uri politice,
dar, ceea-ce le dă, în zilele în cari trăim, un preț
deosebit, de o moralitate înălțătoare. Aceste icoane,
de-un simbolism adine, în înțelesul cel mal înalt
al cuvîntului, sînt oare niște parabole biblice, ca
acele din evanghelii, sau sînt aproape de pesimis
mul lui Leopardi sau Birou, in toată amara lui
desnădejde ? Sînt și una și alta, și toate-mpreună.
Un colorit viu și foarte variat, un simț viu al
naturel, contribue puternic la farmecul unei cetiri
atît de departe de orl-ce banalitate. O limbă pu
rurea curată, aproape cu desăvîrșire descărcată de
neologisme, cum și trebueste să fie, ne dezvălește
comori ascunse, necunoscute, din graiul poporului.
Și chiar și cuvintele făurite de autor, pentru a-șl
rosti gîndirile sale, sînt, ca și cugetările cari pleacă
de la acele pe cari le-a cugetat poporul în trecu
tul străvechii, atît de bine plăsmuite, în cît par
a fi scoase tot din acel izvor nesecat al tezaurului
limbei noastre.
In ce privește cuprinsul cartei, îe o deosebire
nemăsurat de mare de cel atît de ușor, efemer, al
nămolului de cărți ce ne inundează mai zilnic.
Sînt cugetări adîiici, asupra rostului vieței, în toate
manifestările iei, asupra trecutului de la care-am
purces, asupra viitorului nostru, cătra care ne în
drumăm. lele-s cîntecul durerilor omenești: biciuesc
viciurile noastre, lăcomiea banului, arivismul neru
șinat și lipsit de scrupule, ipocriziile și fariseis
mul nemuritor, neroziea divină. Aceste cugetări ne
descriu, în chip aproape Dantesc, amorul neîndu
plecat, neastîmpărat, neînfrînt, ne descriu mili
țiile firel ce ne-nconjoară, ca și cele ale universu
lui pe care nu-1 vedem de cît cu ochiul științei ,
al extazului.
,
■ ,
„Mentalia^, Ieste, în scurte vorbe, o cartei car ,
chiar si după ce ai lăsat-o din mină, te fac
să cugețl, îndelung și adine, și la atitea emg
ce ne-nconjoară și la atîtea probleme ce ni P >
dar si la nimicniciea întregului univers, lu
că, în cele din urmă, te-mbărbătează și te t * V
sufletește, cum cărți puține o fîlC-Qrigore GollaV.
siNdicalismul revoluționar
Si
inuucitoninea franceză, sau mal exact, elita mun
citori mei franceze, caro icra trasă ciud la dreap
fnifun organ muncitoresc, singurul care ta cînd la stingă de jaufesiștf, cînd Ia stingă
■•(ihe.ard și luptă pentru binele clasei mun-' cind a dreapta de guesdiștf, și pururi amenin
^'toreșlij într’un asemeni organ mi ie loc țata de bunele intențmni ale ocîrmuirel, făcu un
llentru a se înregistra o părere muncito gest ce s’ar putea, in vorbe, exprima ast-feliii :
rească, cure nu se îngrijește, in cele din nici cu unii, nici cu alții, și Împotriva Statului
Acestea slut împrejurările istorice în cari
urmă, ăe cit de binele clasei... Se înțelege
nii-i 11,1
ea această părere să nu sindicalismul revoluționar trecu de la teorie la
sc Iacă auzită de unde-va. O părere poate practică.
Dar, cum ne-o demonstrară și recentele eve
trezi o părere chiar la cei mal neobiclnimente petrecute la Villeneuve și Paris, mani
jiiiill a avea o părere...
P,
festarea sindicalismului revoluționar nu place
ne cînd sindicalismul revoluționar a părăsit burgheziei. Această manifestare nu place nici
nieniid teoriei pentru a trece la practica de socialiștilor parlamentari, și Ie firesc să fie asa,
de oare-ce între principiile sindicalismului re
iUc zilele, din ce în ce sporește numărul duș
ilor Ini. Burgheziea, sau, mai bine, slîlpil voluționar și principiile socialismului parlamen
i'ii'rpljeziel, cari, pe vremea cînd revizionismul tar Ieste deosebire,.
Așa, se știe că mijlocul prin care socialismul
nreociipd lumea socialistă, cîntau pe toate to
nurile falimentul socialismului, scot a-zl strigăte parlamentar țintește să săvîrșască. transformarea
aisperate contra sindicalismului revoluționar, socialii, Ieste cucerirea puterilor politice. Să spu
nerii număl-de-cît cil această teorie trebuie tre
ăicialistii parlamentari țin isonul,
Slîlpn burgheziei, de data (asta foarte pătrun cut:! în domeniul utopiilor irealizabile. Părtașii
zători, trebuie s'u. recunoaștem, văd bine că sin iei d a u Parlamentului a-tot-puternice puteri
dicalismul revoluționar ieste o tendință, care lace transformatoare, pe cari acesta nu le poseda.
sâ renască, care dă o nonă vleață stafiei căreea Parlamentul nu-1 a-tot-putenuc. într’adevăr,
zadarnic cîntatii-i-au «veșnica pomenire» și des care-i a-tot-puterniciea Parlamentului, dacă se
pre care se vorbește în «Manifestul Comunist»: pot, pe de o parte, respinge reforme făurite de
socialismul. Și această renaștere pe burghezie Iei, (ear pe de altă parte, impune reforme ce nu
o Inspălinhita. Cum ? Tocmai acum, cînd mal sînt pe placid lui? Parlamentul nu numai că
avea puțin de lucru ca să desăvîrșască opera nu are, dar nu va avea nici o data puterea ma
, lei de domesticire a partidelor «socfaliste», toc- gică ce i se atribue. leală un ce care trebuie
, mal acum socialismul să-l scape din mînl? Cîr- să dea de glndit părtașilor osînditel teorii a cu
muitoril de tot soiul nu voesc nici în ruptul ceriret paterei politice.
Și nu-I numai atît. Ca să poată ajunge la
țapului aceasta. Așa se explică furiea cu care
burgheziea lovește orl-ce manifestare a sindi irealizabila cucerire, prin vot, a puterilor poli
tice, partidele «socialiste» sînt nevoite să facă
calismului revoluționar,
Dar nu numai burgheziea duce o goană ne- apel nu numai la clasa muncitoare, ci la toate
wnă contra sindicalismului revoluționar și con- clasele sociale.
-Ce se întîmplă atunci? Se întîmplă că parra color cc-1 practică sau îl propagă. Cei mal
jverșiuiațl adversari ai acestui nou socialism, . tidele «socialiste)' nu mai reprezintă singure in
Ș nt .«socialiștii». Să nu ne minună m înse, teresele clasei muncitoare, clasei exploatate.
ci ie vorba de acei «socialiști», cari, cu o Fiind alcătuite din elemente cu feliu de feliu
iPSln*a adevărat naivă, științifică dc altmin- de imediate interese economice, Iele sînt da
I |il;.ProPoyitduesc transformarea pe cale legis- toare să lupte pentru unele cerințl, a căror îm
ailt i d or^n<^drei sociale, și cari sau apropiat plinire, departe de a ne apropiea de reforma cea
vanii °
r^e Șefele burgheze în cît au de- mare, pe care o pierd din vedere, ne țin pe loc,
ba unele consolidează starea de lucruri exis
tentă. A cere, de pildă, îmbucătățirea latifun
Inaî serioase ale acestor
diilor, pentru a li împărțite individual la țărani,
carn-fhp > e vorn>,re^eva cu alt prilej-. De-o- Ieste operă anti-socialistă’ pe care partidele «so
viiilo â a.ne ’P'd.țdmim să spunem cîte-va cucialiste» slnt nevoite s1 o săvîrșască, căci aceasta
iftl îi
?,I1(^cabsmul revoluționar.
Ieste o condiție de. existență pentru Iele.
In uJJ;1 S!l. vedem căre-I fu originea.
Ca să precizăm, am putea spune că partidele
^pra hi fCGi în Germania «socialiștii» discutau
'ptulul dacă mișcarea sindicală se des- «socialiste» de cum întră-n acțiune pierd ca
i^tr, în i?a 0Pi nu.’ următor perceptelor mar- racterul socialist, care Ie înlocuit cu cel demo
cratic. m
Sindicaliștii
că socialn’hînih* 5a»n«a iscarea muncitorilor se zbătea uumv.
.u.uWuTi. revoluționarFștiu
r
.
rulare .. . două fracțiuni, socialisto-parla- democratica ieste o capcană pentru partidele
nu Ie tnt
tot una cu
f, ap|/dcăluese a-zi partidul «socialist» cialiste... Social-democrațiea ml
cea jauresislă. socialismul: pe cînd
Unu socialismul accentuează
i i Hoiiqoa *d00-i901, șeful de minister, ĂVal- lupta
social-democrațiea
mpw de
uu clase,
vuiau, avvwynv***''—”
-— t duce la inla solidarizarea claș^hy
claselor.... ,
i., %'ifera c.2au’ Pune
Cîd° acea încercare, de frătirea, li
. .
Jim fricii? !-ilnai h’ne d° a decreta organizaNici un om de bună credința și luminat
In tl'‘înr'-v’ ^nt,‘u aceasta încăpuse în mi- poate tăgădui că instituție» în
U care- se
-- face
----- cea
s, e.ri'ii itk,'?.1!81"1 Milhrnnd. Planhl îera istel, mal buna colaborare dc clase Ieste Parlamentul.
Stehi 1 cu dînsul de cît în'.țparte, căci Asa-că socialiștii parlamentari, cu toate ca, în
.
. 1 un co neașteptat. Se întîmplă că teorie, resping principiul colaborarelclaselor,sau
�REVISTA IDEEÎ
32
prins* si stau prinși în capcană. Și să fim bipo
lăniurili asupra unei chestii: sa nu se creada
că aceasta Ieste un ce îiitîinplatur. Cap<-‘aaa de
mocratismului, colaborarea de clase șii alte baza
conii de acest soiu sînt roade movila bile ale
teoriei: cucerirea puterilor politice, care le o
dogmă, osîndită de noua tendința a socialis
mului, o prejudecată ce trebuie să dispara și
din mintea învățaților vălaniati de prea marea
lor apropiere, de școalele sociale burgheze, și din
mintea celor umili cu duhul, lucratorii, la a că
ror dezrobire de această prejudecata «hda Ș1
teliul de luptă impus lor de catră condițule economice moderne: sindicalismul.
In loc de cucerirea puterilor politice, intru
înfăptuirea revoluției sociale, sindicaliștii revolulionarl înțeleg să se slujască de im mijloc,
nană mal Ieri hulit de totl «socialiștii», dar pe
care unii dintr’înșii l’au achnis însfîrșit in principiu. Acest mijloc Ieste încetarea generală a
mancei.
Practica sindicalismului revoluționar, deși
scurtata format tuturor convingerea cu, a vorbi
de ineficacitatea acestui mijloc, Iesle ridicol, și,
mal ridicol, a-I tăgădui putința de realizare.
'A.d._ o: :.:.".I
Pentru
mai bună edificare vom spune că
Ie vorha
mi U
------- —ile o încetare a mancei, care să se
c'_ ni-tam ni-sam,
’
, cum socot visătorii și
întîmple
iiiLvciotuxi grevei
^id.versarîl
jțtcici generale. Sindicaliștii revoluționari înțeleg o încetare a mu/icci',’carc să fie
pregătită zi cu zi, prin organizare, educație, mici
căpitaluVși
maf cu samă cu susțină
lupte cu capitalul
și mal
torul acestuea: 'Autoritatea, sub toate formele.
Ie vorba, dar, de făurirea imul lanț, carnea să
i. se adaoge, zi cu zi, verigă de verigă, ;i
și care
să lege o°dată, să imobilizeze întreaga inașinărie socială.
Tot pentru o mal bună edificare, vom adăoga
că. încetarea mancei Ieste o unealtă ce poate ii
mânuită numai de clasa muncitoare, de clasa
exploataților. Așa-că acum pricepem mal lesne
de ce partidele '«socialiste», cari nu-s tot una
cu clasa sau clasele muncitoare, căci, cum se
știe, lele sînt alcătuite din muncitori, mici bur
ghezi și... capitaliști mici și mal mari, pricepem
fio ce aceste partide, nu numai că nu împărtă
șesc teoriea: incetarea miincei, dai’ o combat,
une-ori cu Incăpățînare.
Din cele spuse reese că șociali.știî parlanientari și sindicaliștii revoluționari pornesc de la
puncte de vedere deosebite. Si dacă punctele
de plecare sînt deosebite, urmează . că si mijpacele de cari unii și alții se vor sluji*în acțiunea lor practica se vor deosebi si iele Asa
socialiștii' parlamentari se dau drept partizanl al
acțiune! combinate, politică și sindicală In rea
litate Iei dau prea puțina atenție mișcărel sin
dicale.v Lucru
cam, ,ciudat.; Pe de o parte recu,
nosc ca «baza acestui partid «socialist» Ieste miscărei'sindicalii»,
lear'pe
carea
sindicala)), lear
pe de ălfâ~pârtc
altă parte socotesc
sindicatele mal mult ca niște cluburi, pregătitoare de buni alegatori... Cei cari au trăit, cît do
pumîn occident, Înțeleg mal bine ce spunem...
dt se alinge îmbunătățirile condițiilor de traiu
și de inunca, pe cari muncitorimea organizată în
sindicate le-a doblndil, Ie într’adevăr hazliu să
auzi socialiști parlamentari spunînd că acestea
...................................................
i
‘
’
;4
“
se. datoresc prezentei «roșilor» în IWlainem
Vorbim de tarile în cari partidele, «sociuli^p
au reprezentanți în Parlament... Dar nu I1U A"
reformele dobindile sînt rodul acțiunei politic,;
ci si cele cari sînt de dobîndit, nu pot (j r ’
lizuto, susțin parlamentarișlii, Iară lupta politic’.'
Susținerea aceasta Ieste neînteineeată. Dintr’lns-i
reese că socialiștii parlamentari, 'ca să-sl sus
țină teoriile, pun în joc și necunoscutul ’viît01.'
ceea-ce dovedește ca-1 cunosc tot cum cunosp
noile tendințe âlc mișcărel sindicale si rolul Pe
care aceasta’ ieste ursită să-l albă în opera dc
transformare socială.
Lupta politică ieste o acțiune indirecta a cla
sei muncitoare. Puterea acestui felia de acțiune
se știe, ie nulă. Aceasta înși-șl socialiștii paria’
montări,. o mărturisesc
: «Noi nu putem
.
..
- nimic
...... o
V mișcare -----------------------j,yJ_ daca lupta sin.
lara
sindicala».
Ori,
parlamentari
dicală poate totul, tot ce socialiștii parlament™
nu pot, atunci la ce bun lupta politică, acțiunea
indii eclă?
Sindicaliștii revoluționari, contrariu tsocialistilor», 'sînt
omv părtașii acțiunei directe, «actiunel
vliuhui
xercitate de cei interesați.
Acțiunea
directă
„
.
—l -v
se
poate întrebuința în mai
mal multe feliurl. Așa, in
contra capitalului: greva, boicotajul, sabotajul,
tabelul, și așa mai
lahelul,
mal departe, pentru îmbunătățiîmbunătăți
rea condițiilor de muncă și de traiu. In contra
Autorilătel,----------sul.) toate
formele
: depășirea legaliAutoritățel,
sub
formele:
xX.-v
—
........................... ................. 1. n ,
tățel în ’ itimpul1 luptelor,
nerespectarca legilor 1
cari restrîng convenționalele drepturi cetate- ;
ițești, pentru slăbirea’acestui cel mai puternic
sprijin al clasei exploatatoare și stăpîmtoare.
Dar, ceea-ce, vorbind despre acțiunea directă,
nu trebuie să uităm, ieste puterea iei reforma
toare. Acolo unde acțiunea indirectă nu poate
nimic, acțiunea diiectă poate totul. Ca pilde,
pvtem
spune că numai prin acțiunea directă
put<
bărbierii parizieni au izbutit să albă repaosul
săptămînal. Și tot prin acțiunea directă s’a ob
ținut legiferarea desființare! birourilor de plasare
din Franța. Se-nțelego’ de sine că dobîndireia
acestor reforme fusese mai întâi încercată prin
acțiunea indirectă, dar fără izbîndă.
Învățătura ce putem trage din această lecție
a faptelor ie că, pentru dobîndirea îmbunătă
țirilor condițiilor de traiu și de^muncă, de cari
exploatați! au nevoe în mersul cătră marea re
formă, puterea
cum. o ia'
puici cu acțiunei
u«,uuzt<.< directe, așa
-------■1-- si -preconizază
------ "-.ză sindicaliștii
Leleg
sindicaliștii revoluționar,
revoluționari,
Lee va
”
?indirectă să devină
;«-v> curat de
iace
ca acțiunea
•&
prisos.
Mhl trebuie să ținem samă și de
Mai
acțiunea directă are o înrîurirp morală b* .
fericită asupra celor ce-o practică. Numai j cc
felin de aciiune, adică deprinderea de-a >
prin tine însu-lf, Ieste în stare săfacapcm
citor'i destoinici, do a pricepe conceplioa
tărei generale a muncei și dornici de a
pentru o cît mai apropiată răsturnare 0
de a-zl.
. h,i aAici ne putem opri, socotind că ar^ pe
cesta si-a atins ținta: a hotărî pe lucia ’ u.
exploatați, să dee cuvenita atenție
. iunta
lui revoluționar, această tendința aoua
pentru înfăptuirea unei orînduirl social
bune.
Tipoprnfia dPBTLErS. Slraih Acndomip-, No. 49 Burure^K — C 44M.
REVISTA IDEEI
1909-jo- XXXIII. 3.
absurditatea politicei
Votul universal nu Ieste și nu poate fi
universal.
prin * vot aniversai .» se înțelege votul tuturor.
pe cînd în realitate nu-i votul nimănui.
Intfadevăr, mai întâi ie de observat că:
Femeile n'au dreptul de vot.
Bărbații mal mici de 21 de ani, n’au drep
tul de vot.
_ Soldați! n au dreptul de vot
— Cei pe cari legea-i lipsește de drepturile
politice, nu au dreptul de vot
Apoi:
— Cei cari, dintr’un motiv sau altul, boală,
muncii, și așa mai departe, nu pot merge la
urnă In ziua de alegere, nu votează.
— Cel cari nu găsesc nici un candidat după
plac, nu votează, votează în alb, sau votează
alt-leliu de cum ar trebui.
— Cel ce se abțin de bună voe de la vot,
sau pentru că le feste indiferentă alegerea, nu
votează.
Rămîn votanțil. Dar o mare parte din votu
rile acestora nu au nici o valoare, pentru-că:
— Cel cari și-au dat voturile lor pentru can
didați! cari n'au fost aleși, pot li socotiți ca și
cînd n’ar fi votat, sau ar li votat zero.
— Tot așa și acei ai căror candidați rămîn
In minoritate, iii adunările legiuitoare, pot ii
socotiți ca și cînd n’ar li votat, sau ar li votat
zero.
Rămîn, deci, numai alegătorii, ai căror repre
zentanți votează legile.
»oni observa în treacăt c acești alegători, ar
11 poate cam strimtorațl și le-ar veni greu să
J'ioptc o aceca-și părere, dacă alesul lor i-ar
ousuit't de clte ori ar avea să voteze în nu
mele lor.
Mal nmit de cît atît,
‘ajoritatea unei adunări nu se poale pune
do Ipo-01' m I'u se POîlte înțelege asupra unui text
d hJy’ • K conciliare k Pentru a se conciliea,
PfirSn a^’1 .trebuie să-și părăsască parte din
ca nxle r- Nimeni nu poate avea pretentiea
Deci i e sa^e să fie primite în întregime.*
din ao 4'C° s^u.jește exprimarea votului, cînd
exprimare nu poate izvorî: nici donici adevărul, care Ieste inRrin'
•’ caro nu se îinPac^ cu 0 frinlură?
aiunpp .UPniai'e, care ieste rezultatul la care
Aceh i reaîitate așa zisul vot * universal • ?
Prin dl i ?a ^ace ca’ unii oameni să Ho asuUl avea i’,î’ *ara n’cî 0 garanție că acești alții
de partea lor rațiunea, și chiar, precum
Bacagești, Strada Eparilor,
10.
vom arata-o, cu siguranța cu acest! uliii nu nat
avea de partea-lor rațiunea.
In rezumat: așa zisul vot < universal >. nu
Ieste \otul tuturor. Iei Ieste un truc, care poate
alțiJ1inS°r ,n?1’ intriga“*i; Pentru a îiSUPri pe
bar'nu ie mimai atît.
Așa zisul vot universal ieste un mijloc pu
ternic pentru a amorți activitatea omenească.
Intr adevăr, cu Începere de la douâ-zec! si
unu de ani, la fie-care patru ani, adică o dată
ar . 0 sau 1461 de zile, alegatorul votează,
aaica încearcă să asuprească pe cel ce nu ^în
dese ca si Iei. Cît despre autoritate, lea func
ționează m toate zilele, clipă cu clipă.
Așa dar, votul universal însemnează: dreptul
de-o zi la intrigă, și 1459 sau 1460 de zile de
renunțare.
Vedem deci că votul universal Ieste un mij
loc puternic de-a amorți activitatea omenească.
Iei nu are nimic aface cu suveranitatea popu
lară, cu dreptul de a li, în ori-ce clipă, tot atît
de suveran ca și altul, n'are nimic a face cu
egalitatea.
Sistemul politic ieste absurd.
In țările cu regim parlamentar,... negreșit că
în .monarhiile absolute, părăsirea activitate! in
dividuale, in minele politicianilor, iesle tot atît
de efectivă și poate tot atît de lesne a li do
vedită,... in țările cu regim parlamentar, oamenii
stabilesc cari-s faptele ordonate, îngăduite și ne
îngăduite, stabilesc cu alte cuvinte legea, în mo
dul următor:
1. Numirea delegaților, deputat!, senatori, con
silieri, .. cari au toate păcatele alegătorilor lor...
Această numire însamnă părăsirea ori-cărei acactiyități individuale în minele politicianilor.
2. Adunarea politicianilor, cari-și dau feliurite păreri și stabilesc texte, rotind asupra
acestor păreri.
3. Impunerea acestor voturi prin forță.
Asemenea sistem Ie absurd.
Dacă într’arlcvăr sînt fapte, pe cari oamenii
trebuie să le ordone, să le îngăduească și sil
nu le îngăduească, ar ti nimerit ca aceste fapte
să fie determinate do logicii. Altminteri, politicianil nu sînt mal cu însușire de cît ceilalți
oameni să le determine.
IDEEII—
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-luI P. Mușoiu, 10, Strada £ purilor, — Bucurată
�revista idee!
34
35
REVISTA IDEEI_____________________________________
(kuii se stabilește adevărul? Cum se dotormină știința ?
Se numesc In acest scop niscal-va delegați.
— Nil Cel ce scoate, la iveală adevărul, n a fost
însărcinat sau delegat de nimeni. Adesea Iei
n’are nici diplomă, nici' rang. In chestie (le
știință, oare votăm ? — Nu. Votul nu dovedește
nimic: Singur numai Galileu susținea că pamîntul se învîrlește. Cu toata minoritatea, totu-sl dreptatea îera cu Iei, împotriva majoritate!,
—- Oare poate impune cine-va știința prin forță ?
— Nu. Ne adresăm oamenilor și le zicem :
«leat-o. 'lentă dovezile. Vă veți impune voi sin
guri ceea-ce veți recunoaște ca drept >.
Din punctul de vedere științifie, chibzuință
omenească-! vădită. Nimeni nu se ridică în po
triva științei, nici chiar opozanții, căci aceștia
știu câ leâ Iesle controlată de cei destoinici, și
că ar putea's-o controleze chiar Iei; dacă ar li
destoinici.
.
Din punctul de vedere legal, nechibzumța
omenească-! vădită. Legea, determinată în mod
absurd, poate fi idioata, vătămătoare. lea nu
ieste mai puțin lege, de vreme ce a fost votată
și promulgata, 'după normele absurde admise.
leală sistemul politic. Străin de ori-ce. chib
zuință, Iei nu poate da rezultate chibzuite. Po
litica, metodă lipsită de logică, nu poale sluji
la stabilirea unor reguie logice de purtare.
Ieste un fapt de nebun, de a voi, dacă aceste
reguie există, a le determina și a le impune
unor oamepl în toate mințile, alt-feliu, dp i cît
prîhtr’o metodă rațională.
Legea Ieste dreptul celui mai tare.
Ori-ce îns, ,ajuns la vrîsta de-a judeca, să
trezește în fața unei mulțimi nemăsurate de legi.
Dacă zice: « Xceste tegl, Întocmite afara de mine,
înaintea mea, împotriva mea, nu-mi plac », i se
răspunde: «.mai întâi ține samă de Iele, supu&ne-te
.t ll3 lor,
1VWOWM
și după aceea, la timpul dat, vel putea
să te folosești de drepturile tale de cetățean, ca
.timpină...... .<cSînt grăbit
AATSW
», i se utapiuiuc
răspunde: «Nu
făurirea legilor, Ieste bine să arătăm cum-că le
gea ieste zadarnică, vană.
Drept vorbind, nu există, nu poate exista lege
legea nu se ține în samă, sau, mal bine, nu
există de cît 6 singură lege, prevăzută Implicit
în toate codurile: „nu te da prins".
Intr’adevăr, Societatea nu pedepsește pe cei
ce calcă legea, îca pedepsește pe cei cari, căicind legea, se lasă prinși: ceea ce nu-'t acelaș
lucru. Cel cari calcă legea fără a fi prinși, mi
pot fi pedepsiți.
Avem dar dreptul dc-a susținea, cum că legea
ieste o primă, o încurajare dată potlogarilor, lea
zice oamenilor: «Nu Ieste.nici o nevoe să fiți
cinstiți, fiți șmecheri. Totul, celor pezevenghi,
celor vicleni, nimica celor slabi, nimic celor
naivi, cari n’au bici deșteptăciunea, nici mîrșeveniea trebuitoare ca să întrebuințeze legea
întru folosul lor.
Faptul acesta Ieste atîl de adevărat, îneîtslnt
oameni, advocațîi și magistralii, a căror meserie
oficială Ieste de-a căuta, fie să învîrtească legea,
fie să facă să se aplice după trebuințele cauzei.
Ori-ce alegător ieste conservator.
Toți oamenii recunosc cum-că societatea ac
tuală’Ieste rău întocmite.
Cum poate înse dăinui această societate re
cunoscută de cătră toți ca rea?
lea dălnuește:
1. Pentru-că sînt oameni, pentru cari lea Ieste
de îngăduit: privilegiat ii,
2, Pentru-că cel neprivilegiațf, pentru cari
lea nu Ieste de îngăduit, se resemnează, pen
tru -că dînșil nu se revoltă.
Ce-va mal rău.
Proletarii,
nu ixinM.v*
numai că
nu -se -revoltă
ci chiar
1
tMlDUUii) nu
w *' —
- - -—k — -î. — . «1
admit, recunosc, conserva, și întăresc regimul
asupritor.
•*«
.....
Iei admit, rec-unosc, conservă și întăresc acest
Pe>»tru-că sînt siliți la aceasta, dar
Intr’adevăr, de cîtc-orl oamenii sînt chlematl
sa votczo, această chiemare poate fi socotită ca
cererea unei iscălituri pentru prelungirea așa
numitului contract social. Alegătorul, Ieste un
om care aleargă, în ziua cînd i se sună, ca o
slugă plecată, în ziua cînd i se Ihieră, 'ca un
cine dresat să fie supus, care aleargă numai în
ziua acceea, lear nu în altele, un om caro aleargă cînd autoritatea îl spune: «A sosit timpul
de sancționat încă o dală și de pus în mișcare
un sistem stabilit de alții și pentru alții, afara
de tine. A sosit timpul de a alege pe acei cari
vor face parte din sistemul acesta, cu sau Iară
intențiea de a-1 schimba, de a alege pe acei
cari, pentru că vor contribui la funcționarea mașinel de zdrobit pe cel slab, vor fi plătiți cu banicu influențe, privilegii, onoruri, A sosit timpul
de a înlătura încă o dală ideea de rovollă îm
potriva întocmire! care te exploatează, te despoae, și de a te supune autorilățel. A sosit tim
pul de a vota, adică de a face un act a puroi
semnificare Ieste: „Recunosc legile".
Nu se vede oarejcă cea dintâi semnificare a
Legea Ieste o primă dată potlogarilor.
De oare-ce politica ajunge la întocmirea, la ahtinerel
abținere! electorale Ieste :
ÎȘf
trebuește să fii grăbit, Cei cel"
’ 1”S.sJnt
Insărcmâțl de line, sau de prolivnicil lai, să lu
creze în locul tău. Apucă-te de. politică)».
Politica duce, se înțelege, la întocmirea legei,
„ cătră
learu legea nu-i alta, de cît admiterea, de
pe
linii inși, majoritatea, admiterea unor pururi
ț
cari alțl inși, minoritatea, le tăgăduesc... Stiinta
nu se lăgăducște, pentru că ceea-ce Ieste'recu
noscut ca neadevărat sau nedrept, încetează de
a mal fi știință. Acest mod de lucrare face de
prisos întrebuințarea forței...
A impunea niște păreri*prin forță, însemnează
a tiraniza. Legea Ieste asuprirea cea mal mare,
asuprirea legală, dreptul celui mal tare.
Drepturile unul ins nu pot atîrna de judeca
rea, mai mult sau mai puțin dezinteresată, a altor
msi. Aceste drepturi există, sau nn există. Daca
exirfld, se cuvine să le îndeplinești, să le slujești
de Jele, la nevoe chiar împotriva legel, și-n acest
Scop sa, le determini prin logică. *
nn recunosc legile. j\u vrea un regim
Și, In timp ce autoritatea va fi discalificată,
ini
iinl)U,iR care vrea mi se impue mulțimea îșl va da samă de puterea Iei. Greva '
e(ir^
înne-ai’ci urnica7'11 ca ort-Ce alegător, care s’ar electorală Iesle un mijloc minunat pentru re
voluționar! de a-șl cunoaște numărul. înțelegem
Ii cu drept cuvînt, monarhist, sau, pe nedrept, prin revoluționari, pe oamenii in stare de a
l'U \Jist-revoiuționar, Ieste un conservator, de răsturna starea actuală de lucruri și cari vor
SQre-ce rezultatul votului său ieste de a contribui dovedi aceasta refuzind de a i se supune. Cu
u fuiicționar(?a sistemului în vigoare.
acești oameni, adică cu anti-politicianii, începe
progresiea geometrică anti-politiciană, adică una
Ori-ce abstenționist conștient îeste Ull
din acele progresii cu rație nedeterminata și
revoluționar.
nedeterminabilă, ca acelea din cari ies toate
\ni arătat că politica Ieste un mijloc puter- mișcările populare...
.,jc pentru privilcgiațf, de-a amorți activitatea
Intrebe-se pe cei ce știu, unde duc progre
pelor neprivilegiali. Se zice oamenilor: a Băgâ siile geometrice, și se va vedea cît de iute pot
nd în buzunar creerul ce aveți, aveți să-I merge, cit de neînduplecate sînt, și ce putem
Liatetî 0
<Untr’0 depărtare în alta, spre a prevedea, cînd întrezărim ivindu-se una... Să
întări autoritatea, Cita , vreme voi vă veți lepăda luăm de pildă: toate progresiile biologice și-n
de ori-ce, veți renunța la «Irepturile voastre, special bacteriologica.
autoritatea va funcționa ne-ncetati>.
Acum să cugetăm bine la următorul lucru:
1 și Jie mai miram că n’are loc revolutiea. Ar
trebiii să ne miram cînd revolutiea'ar avea loc, nu putem să ne slujim de-o putere pe care n-o
Oamenii, n’au putut folosi electri
cu un asemeni sistem, cu un sistem anti-revo- cunoaștem.
citatea, care Iera în jurul lor, cită vreme n’au
luționar, cu un sistem conservator.
cunoscut-o. Dimpotrivă, nu avem nici o pildă
’Reuoluțiea va avea loc, cind oamenii vor in- ca
oamenii, să nu se fi slujit numai de cît de-o
cela dc-a renunța la activitatea lor.
descoperită, le vorba să se descopere
Revoluțiea va avea loc, cind iei vor înceta de- putere
proletariatului puterea ce-o are, să i se arate
(i-șî mai numi stăpini, cind ici vor înceta de-a ca
Iei Ieste, cel mal slab, că-i cel mal tare, că
uliii îngădui unor oameni, ca și iei, să zică: nu nu
trebuie să se supue, că nu trebuie să se
<Mi-ați dat dreptul de-a lucra pentru voi».
lese, că nu trebuie să îndure robiea.
Autoritatea va cădea in ziua in care oamenii
Astă-zl proletariatul nu Ieste conștient de
por înceta de-a și-o mai impune, singuri iei, puterea ce-o are. Greva electorală îl Ta face
loni-și, in ziua in care nor înceta de-a mal conștient.
creea clase de privilegiafl, de guvernanți, de
Această grevă Ieste ușoară, din pricină că cel
asiipiilort.
ce se abține, uefiind pedepsit, nu riscă nimic.
Rcuoțuțiea vă începe neapărat in clipa cind
Prejudecata politică Ieste înrădăcinată, ce-I
oamenii vor părăsi politica.
drept, dar, ca toate prejudecățile, poate fi com
Toate revoluțiile au fost momente, în cari bătută prin argumente logice,* și nimic nu se
oamenii au părăsit politica, în cari s’au ocu poate împotrivi logicei.
pat iei înși-șî de soarta lor.
Să ne întoarcem la punctul de unde-am pleOfi-ce om,■ ....
care părăsește
.
politica,
cat. Dacă ieste adevărat că societatea actuală
n>nni„n^
i......
vai. unea
tesie purcede
aacvn
,.nnn actu,ll(lieaf l^ată —
__ neprivilegiații,
C(,Cl-reca
pe jj-dălnuește,
penlru-căproletarii,
wma altora pana atunci.
■ •
se resemnează, trebuie
cn aceștia să înceteze
de-a se mai resemna, trebuie ca iei să se puie
Cari ar fi urmările grevei electorale?
stare de revoltă. Trebuie ca fle-care din cei
I P/^iirjle ar fi următoarele: Declarare de răz- in
ce vor să răstoarne societatea, să se pue în
m regimului stabilit și începerea ostilităților, stare de revoltă pe proprlea sa socoteală, și,
siguranța răsturnărei acestui regim.
de oare-ce proletarii sini mult mai numeroși,
Jradevăr, refuzul de a v
L, ~
vota,
în condițiile revolta, generalizată, întinsă, va face sigură de
nt- de ......
t
jjnqx '] 111 s,us? nu Iesle un r.act
inerție,’ (le fot răsturnarea.
nantj/ , v
un act de revoltă. GuVer_
_____ ___________
Geea-ce lprecede
vădește
însemnătatea grevei
w,Ii.stierit'r lir*.cePe ea ce^,ce se abține în mod electorale, preludiul, cu putință, posibil,aî unef
revoluții, aa cărei
cărei formă
formă modernă
modernă ‘pareali
pare a li greva
greva
di acest’ rlQ r *te U1L llePas^^Or> (c‘i un răzvrătit, revoluții,
și Câ ..1. răzvrătit nu se poate să nu se miște generală.
Greva generală, sau, dacă voiți,
'’be o appnelectorală are ca precumpăvoi ți, grevajrenegreva geneni|nicirp'
individuală desfășurată pentru ralizată, apare ca o armă atît de’ puternică, în
•Varii^’arjubjl celui absurd.
cît, după noi, unele greve parțiale, întinzîndu-se,
țîl irinr/,,6 as^a’ abținerea generalizată, întinsă, ca, bună-oară, greva" militară,’ greva contribuaQ
IflGl'Slll
VOrilHI’el
IxîlîKtt» oî n 7 nnn
l/irt
o o li
Pil f)
bililor și a locatarilor,
ar fi de" ajuns ITPTll
pentru
a
aîe VJI• avea
ai '1 țip ?i*^
aiorrf
1 un- ins,
— ales
— de-o
— mică
----- aduce răsturnarea socială.
J'Mri (deautoritate
i‘ v^ătorl ? Ce autoritate vor avea niște
O ast-feliu de mișcare ar fi, nu numai cu totul
3 citate
^e^eoațl do niște minorități ? Ce străină de politică, dar chiar îndreptată împo<» ? aiea Puterea executivă, aleasă de triva sistemului din care rezultă organizarea au-,
si ’vrernpllnarî ?
toritară, care ne nimicește libertatea.
hovon CG] au^°fibiteai ca să funcționeze,
Trebuie să adăogăm că răsturnarea socială,
Cofichi(|a. * - a 0 îndreptățită prin vot, pn- îndeplinită de cel conștienți, nu poate fi de cît
l’ aytorita/ a oiștii o Umilă de voturi, sub mișcarea premergătoare'stabilire! unei societăți
atea ieste discalificată.
chibzuite, rațiohăle. Ieste lesne de arătat ca
iau
•
q
ii
1-
’•
’
*•
**
�__ REVISTA IDEE!
SC
REVtSTA TDEET_________ _________
această stabilire va putea avea loc, de îndată
ce un număr îndestulător de oameni va fi ajuns
a-și da samă că atîrnă numai de înlocuirea con
curenței prin camaraderie.
Intlmplnare: Dacă revoluționarii nu votează,
se dă puterea pa mîna ne-revoluționarilor.
De observat că această întâmpinare nu poate
fi făcută de cătră un revoluționar conștient :
orl-co ins la putere, chiar temporar, nu poate ii
un-revoluționar.
Intr’adevăr, scopul unui revoluționar conștient
Ieste nu cucerirea, ci nimicirea paterei.
Putem oare nădăjdui că vom distruge pu
terea, urmind s'o facem să funcționeze, făctnd
act de conservator'?
Am zis că alegătoru-i conservator, fiind-că
iei făurește o uneită a autoritate!, un elta cea mal
de căpetenie, fără dc care nu există autoritate.
Alesul, care-I această uneltă, în mod necesar
Ieste conservator,-fiind o parte activă a autoritățel, fiind autoritate.
‘Chiar dacă am presupune ca alegătorii și
aleșii ar fi doritori de-a distruge puterea, faptul
că există aleși, contribue nu la distrugerea pu
tere!, (ii la îndreptățirea Iei.
Afară de asta, să impui libertatea prin auto
ritate, pare cu totul ciudat. S’a zis de-atîtea ori:
libertatea și autoritatea sînt atît de opuse, în
cit una crește cu cît descrește cealaltă, și din
potrivă.
Pănă astă-zî, toate societățile au fost întemeeate pe principiul autoritățeî. Chiar ceea ce
pe nedrept se numește socialism, Ieste o formă
a acestui principiu/ Cedarea drepturilor tale,
unor inși, însărcinați să repartizeze totul prin
mijlocirea colectivi țâței, colectivismul, Ic tot una
cu abandonarea, cu părăsirea drepturilor tale.
Camarazii, însărcinați cu repartizarea, vor fi
niște privilegiațl, niște cîrmuitorl, niște asupri
tori : ceilalți vor fi niște ocîrmuiți,* niște ex
ploatați, niște asupriți.*
Nimeni, neputîhd admite ca iei să fie asuprit,
nu-șl poate lua însușirea și dreptul de-a asupri
pe altul: Individul logic ajunge în mod necesar
la concepțiea comunismului libertar, care s’ar
mal putea numi camaraderie integrală.
Votul, ducînd la autoritate, cată să luptăm
lmpotrivă-1, lear nu să luăm parte la vot.
2. Organizarea potlogăriei.
— Orf-ce alegator Ieste un conservator, de
oarc-ce votul său făurește autoritatea.
— Ori-ce abstenționist conștient Ieste un revoluțioar, pentru câ dacă n’ar vota nimeni, n’ar
mai ’fi autoritate.
— Votlnd, nu putem nădăjdui să aducem pe
revoluționari la putere, căci puterea nu poate
li de cit conservatoare. Așa-că, nu ie vorba do
cucerit, ci de distrus puterea.
— Deci trebuie ca toți cei cari recunosc că
societatea Ieste rău întocmită și doresc s’o
schimbe:
•1. Să se lepede de prejudecățile, cari, ca pre
judecată polititcă, fac din om, fără voea lui, un
conservator.
2. Să cerceteze, împreună cu cel ce socotesc
că cunosc, principiile unei societăți raționale,
ca să poată deveni revoluționari conștienți.
3. Să-sl pue, în toate împrejurările, faptele,
de acord cu părerile lor.
PARAF JAVAL.
In Roiuinește, de MIXT, Licențiat in Drept.
DIN PROBLEMELE .SINDICALISMULUI
Intr'un număr recent din ,Romiriia Muncitoare ",
apare un articol de Dobrogeanu-Ghcrea. Acest arti
col ni se pare nu mintal vrednic, de semnalai, ci dc
adus, fără ir'lrzicre, cil mai mult, la cunoftinfa obflească. Drept aceea lei fi vede lumina in coloanele
noastre.
P. Al.
N’ain pretențiea să arăt aici toate foloasele sin
dicalismului. Vreau să indic numai în cîte-va cu
vinte unele din caracterele lor principale.
Aceste foloase s’ar putea împărți în două cate
gorii : unele de ordin material, altele de ordin mo
ral, intelectual. Cele dintăl sînt chiar prin natura
lor mărginite: despre cele de a doua categorie se
poate inse zice, cu drept cuvlnt, că sînt nemăr
ginite. Să mă explic.
Cele mai importante foloase materiale, ca re
zultat al luptei sindicale, sînt: mărirea salariului
și reducerea orelor de lucru. Se înțelege înse că
și una și alta au anumite margini, și anume în
productivitatea muncei de-o parte și in întinderea
exploatare! muncel de altă parte. Intr’adevăr. Să
ne închipuim un atelier unde sînt ocupați o sută
de lucrători și patronul cistigă cincl-zeci de mu
de franci anual. In acest caz patronul va încasa
de la fie-care lucrător o plus-valoare de 500 franci
Rezumat
și lucrătorul ar avea șanse prin lupta Iul să-și
—- Votul universal Ieste pe nedrept numit dice salariul, să zicem cu un franc pe zi: ciștigu
universal.
patronului fiind și mai mare, lucrătorul ar avea
Iei nu Ieste și nu. poate să fie universal Iei șanse să-și ridice salariul în nccea-și proporție?
nu poate să mulțărnească pe nimeni.
dar în ori-ce caz această ridicare Ie mărginită p J
— Așa numitul vot « universal » Ieste un mij- însă-si suma plus-vidoarel ce încasază jiation •
oc puternic de-a înlănțui activitatea omenească.
Dar dacă acest folos material Ie mărginit, *
Poporul, așa numit suveran nu Iesle de cit nu vrea să zică că nu ie important. O nu^ i '
un sclav, îmbătat cu vorbe. Alegătorul ieste un cea mai mare importanță. Un franc sau doi 1
om, care se da pe mîna altora și-și tace stăpînî. pe zi mai mult, ie enorm: aceasta leprezinta
— Sistemul politic Ieste absurd. Lucrînd îm bunătățile esențială în hrana, locuința mbuca
potriva tuturor regalelor logicei, Iei nu poate mintea si întreaga vieață materiala a
de
duce la rezultate raționale.
lucrător.’ Acelaș lucru ie cu reducerea orelor
“ Acest, sistem nu poate ajunge de cît la: lucru, care are și iea anumite
/J ncntru
1. Asuprirea unor anume citim! de oameni, cum se știe proletariatul internațional luptă pm t
de catra albi, și nu la cea mal mare sumă de reducerea orelor de lucru la opt ceasulrij
libertate pentru toți.
Dar dacă foloasele materiale, care rezulta
■ i-gin «înt Prin firca Iucniriltfr mărginite, foLoi’fllc, culturale, sînt cu drept cuvînt nelo^ . itCt Cu cît 8’a ridicat cultura lucrătorilor
uiil’#1 înecate, o arată Trades-Union engleze și
pria ^bechciftcn germane. In sindicatele germane
(Mr de multe ori darea de samă a cărților pe
bC ja.c cctesC lucrătorii și numai acolo vezi Ia ce
de cultură au ajuns Iei. Alăturea de cărțî
g • ase de literatură clasică, vezi cărțî de istorie,
6 «tiințd exacte ?l de multe orî călJî abstracte
deLzofie. Sindicatele germane dau foarte des la
de lnJ monografii sociologice și lucrări de statis■ ? cari ai* P^tca fi invidiate de profesori uni^’itai'L Cine ar putea să prețuească acest imens
f Ins cultural, produs în primul rînd de asociarea
Urătorilor intre Tei ? Pe urmă vine marele folos
In loc să petreacă la circiumă, Ia berărie,
încrâtotul, in ceasul lui de odihnă, merge Ia sin
dicatul lui, se ocupă de interesele materiale și mo
rale ale breslei Iui. Prin aceasta se lărgește nu
numai orizontul lui intelectual, dar se lărgește in
inima lui și simțimintul solidarităței omenești, cari
coprinde pe tovarășii lui de breaslă, de Ia Început,
pe întreg poporul muncitor, în urmă, cind lucrătorul
devine mai conștient. Dacă un tată bun, numai
prin faptul înobilitornlui simțimînt de iubire de
tată, devine cetățean mai buu, ce șa mai zicem de
acela, al cărui simțimînt de solidaritate cuprinde
breasla întreagă, poporul întreg.
Dar un alt folos foarte însemnat al sindicalis
mului ie ridicarea demnităței de caracter a pute
re! de rezistență și a curajului lucrătorului, în
lupta luî pentru vieață. In societatea capitalistă,
omul în general, lucrătorul în special ie supus
, unor forțe și legi sociale dezorganizate, cum ie:
libera- concurență, legea ofertei și a cerere!, și așa
mai departe, niște legi economice și forțe sociale
oarbe, cari îi distrug puterile de rezistență, cari
il robesc, îl fac slab și laș față cu niște puteri pe
cari nici nu Ie pricepe, și a căror urmări numai
le simte atit de greu și amar. Prin cultură, lu
crătorul pe de o parte începe să pinceapă aceste
W lear prin sindicare, prin asociate cu tovarășii
™,de muncă iei se simte mai tare, mai hotărît,
jnaî sigur în înfruntarea tutulor urmărilor acestor
W sociale oarbe.
A1
-
*
* *
>arața^
unele din principalele foloase
Și morale ale asociere!, ale sindicărei luc. ori or, cari sînt dc alt-feliu foarte cunoscute și
Ifage'16, tu^or țărilor civilizate. Dar sînt alte forilor s^n.t a^te Probleme cari se impun lucrătocondii?r^n^atî aî unei țări, în concordanță cu
proble^i *eî sPeciale de vieață. La noi una din
noastr? - speciale, cari se impun sindicatelor
îe. țppta împotriva ilegalitățel și împotriva
Belor d ni?le‘ ne maî auzite a stăpînirel și a claln aJtă01IUnari^e
cu muncitorimea. Am arătat,
8ali2n1i1]I)~arte’ marea importanță a problemei ile.U1 Pentru întreaga noastră vieață socială,
^ele c î garanții legale ie la noi unul din
c«asta îi?
mar’ ale viețeî muncitorești. Și a^'Orî Șutate, față de omul mic și nevoiaș, ia
Pe cțfoPjrții cu adevărat barbare, înfiorătoare.
Mor,
0V1 nu cetim în gazete că vecinii poliUnt- Cî^are
cutare oraș, au reclamat ca
®a doarmă, din cauza vaetelor și a stricnir
Șt.
37
£
biceiu face o morală prefectului ca 8ă-șî roai astimpere copoii. Și numai cînd grozăveniile trec
ori-ce margine, cînd torturatorii în furiea lor bes
tială omoară victima, atunci opiniea publică se
mai alarmează, gazetele mai protestează, se fac
chip niște anchete și, după obiceiul țârei, torturatorul se alege cu cîte-va săptămînî de arest si cu
o avansare în urmă, ca o compensare pentru dezagramentele suferite. Și nimenea nu se gindeste
să pătrundă, măcar cu imaginațiea, in aceste vi
zunii de grozăvie, unde sînt torturați bătrinî, ne
veste, fete, nevrîstnici, aproape copii. Și acestea
se petrec în orașe, chiar în capitală, dar ce gro
zăvenii se petrec acolo, in întunecimea satelor.
Totdeauna m’au tulburat și revoltat adine aceste
vestigii mizerabile ale feudalismului inchizițional.
Dar, într’o zi, am avut și leu satisfacțiea să ce
tesc prin gările noastre niște afișe mici, cu mal
multe maxime morale, ca următoarea: Cruzimea
înjosește pe om, și așa mai departe.
Mă gîndeam: ,Se' înțelege, Ie o copilărie și o
naivitate a crede că poți să corijezi moravurile
barbare învechite, prin maxime morale afișate plin
gări. Dar, în sfîrșit, ie un început:, opiniea pu
blică începe să se alarmeze*. Cînd colo, ce iera? Ierau
maximele afișate de S. P. A., Societatea pentru
protecțiea animalelor. într’o țară unde bătaea și
maltratarea Ie o instituție de stat, unde vecinii
nu pot dormi din cauza vaetelor de durere ale
torturaților, unde în beciurile poliției se torturează,
ca în evul mediu, se formează o societate pentru
protecțiea animalelor... Se poate o mai slngero&să
ironie a întregei noastre deșertăciuni sociale? Se
va zice: „Bine, ie adevărat că în beciurile poli
ției noastre se torturează încă, sînt vestigiile bar
bariei trecute, totu-șl aceste cazuri de tortură sînt
rari*. Se înțelege că cazurile de torturare pănă la
moarte sînt rari: atît ar mal trebui să fie și dese:
celelalte, fără sfîșituri atît de tragice, sînt mult
mai dese. Dar Ie vorba că fie-care muncitor trăește
.sub amenințarea, sub veșnica amenințare că, fără
nici o vină, prin o denunțare falșă, prin vre-o nă
pastă, Tel și ai luî pot să ajungă în beciurile po
liției, la discreției absolută a tortutatorilor. Ce in
fluență degradatoare, distrugătoare, trebuie sa albă
acest fapt asupra caracterelor,' asupra -întregei
vieți muncitorești...
Ceea-ce se impune, în primul rînd, sindicatelor
noastre, Ieste lupta împotriva regimului
nostru de ilegalitate în general, un regim care depreciază întreaga vieață a muncitorului, și o luptă
aprigă împotriva acestor mizerabile vestigii bar
bare din beciurile polițienești. Prin aceasta sindi
caliștii nu »e vor juca de-a sentimentalizmul, ca
societatea S. P. A. Iei vor face de-asemenea o so
cietate de protecție și apărare. Dar aceasta va fi
o societate de apărare și de protecție a onoarei,
a demnităței omenești, a vieței lor și a părinților
lor, a copiilor lor. Și prin aceasta iei se vor ridica
tot o dată ca adevăra^I apărători al legei, împo
triva distrugătorilor iei.
C. Dobrogeanu-Ghcrea»
�revista ideeI
I
REVISTA IDEF.I
38
ASUPRA NEMURIREI
•[
Ideea supravețuirci noastre după moarte, cel
puțin în forma unei supravețuirl individuale, care
de alt-feliu ie în de obște forma cea mal scumpă și
mai alinătoare, întimpmase un obstacol hotărîtor.
Acest obstacol Iera distrugerea corpului prin moarte
pe de o parte, și dependența funcționărel spiritului
de integritatea corpului, pe de altă parte. Firește,
nu au lipsit încercări de a reduce această de
pendență, numai la cîte-va,prilejuri, numai la unele
manifestări. Lucrul mal ușor odinioară, devenea
din ce în ce mal dificil- Mal întăiti, - fără organe
de recepțiune, nu mal Ie cu putință dobîndirea de
impresii rioK Sufletele morților, in ipoteza dăinuire!
lor individuale, nu mal pot, despărțite de corp, să
capete nici o senzație nouă, ci numai să-și de
pene, in infinitatea supravețuirci, amintirile^avute
în vieața păniîntească, și, firește, cele mai bine
înzestrate, să clădească din Iele, icoane și forme
închipuite. Desigur o vieață psihică cu un cu
prins mal bogat de cît acela cu care sufletele
veneau din empireu! lui Platon, de unde nu adu
ceau tn amintirea lor, de cît axioma logice, legi
numerice, și intuiții geometrice, dar totu-șl nu
destul de ispititoare nici acum. Atîta. numai, că,
după cum primirea de noi senzații, Ie legată de
existența corpului, tot așa Ie legată și conservarea
impresiilor vechi. Actul conservfirel, nu se explică
la rîndu-I, de cit pe temeiul unor proprietăți cor
porale, anume pe proprietatea celulelor cerebrale,
de a-,șl păstra modificările pe cari le provoacă,
impresiile venite din afară. Fără această explicare
fiziologică, care aruncă oAre-care lumină asupra
memoriei noastre, ținerea de minte ar fi enigma
tică sau cel puțin obscură. Memoriea Ie așa dară
și dinsa condiționată de existența noastră fizică.
Acele suflete despărțite, și ridicate orl-cît de sus,
nu numai că nu mal învață dar și uită aceea ce
au știut. Atuncea, ce le mal rămîne din însușirile
pe eari le avuseseră o dată? Imaginație? Dar
imaginațiea, fără un material de plăzmuire, nu Ie
cu putință. Judecată ? Dar judecata, fără un obiect
la care să se aplice, nu poate funcționa. Senti
ment ? Orl-cît se poate admite existența unei sen
timentalități nedefinite, a unei tendințe vag! și neo
rientate, și sentimentul pănă la urmă trebuie să
albă un obiect. O voință, fără o țintă, Ie de ase
meni un nou-sens. Așa dar nu numai acele funcțiuni
sufletești, cari de regulă sînt numite inferioare, au
nevoe neapărată de existența unul corp, ci chiar
acele superioare, imaginație, judecată, raționament,
dacă nu direct, dar indirect, din cauză că au tre
buință de un material de aplicare, fie vechii!, fie
nou. su o necesitate analoagă, pentru a putea
funcționa. De alt-feliu ce dovadă mai certă a de
pendinței, de cît faptul că toate aceste funcțiuni
superioare, cari par de o cam dată să planeze în
înălțimi curate și imateriale, sînt atacate mai re
pede și mal de-a dreptul de diferiți agenți fizici, de
cît chiar funcțiunile inferioare, a căror condițio
nare .fizică pare a nu se mal discuta? Ce lucru
se pierde^ mal degrabă, bună-oară într’o stare de
ebrietate? Acuitatea sensorială? Nu. Memoriea?
Nu. Se pierde mai întăiu de toate judecata și
raționamentul...
loate aceste considerații simple par a face im-
posibilă Supravcțuirea individuală, așa cum se 0.
glindește in atttea credinți, și cum.trăeșle în fundul
atîtor dorințt Și desigur tăricâ lor, a acelor con
siderații, cari tind să tăgăduească putința de dflb
nuire a sufletelor, izolate de corp, nu Ieste întru
nimic slăbită, de întimpinarea naivă, dar ades în
născută, prin care se aduc visele, ca o mărturie
contrară. Căci poate fi serios vorba, chiar făcînd
abstracțe de cele spuse, de o dezlipire a spiritu
lui de corp, în momentele cînd acesta din > urmă
doarme, de o voiajare a spiritului, de o existență
separată a acestuea și totu-șl plină de impresii și
emoțiunl? Fiind că aceste voiajuri presupuse, cari
se concretizază în icoanele viselor^ pe orl-unde
s’ar petrece, țin îndeobște toate sania- de starca i
corpului adormit, Dacă corpului1 îl Ie frig, spiritul
voiajază prin ape și omăt. Daca respirațîea Ie îm
piedicată, spiritul călătorește prin tuneluri fără
aer. Ce felii! de existență separată Ic aceasta ? Mal,
poate fi vorba de o desfacere efectivă? Și apoi,
cum se explică bună-oară ,că visele de sară, pri
mele impresii ale voiajului, sînt mult mal confuze
și mal turburi de cît acele de dimineață, finalul
călătoriei. Nu Ie știut de toată lumea că în orl-ce
călătorie continuă, primele impresii sînt tocmai cele
mal clare, pe cînd acele ulterioare sînt treptat mal
confuze și mal neorînduite ? Dacă am avea de fapt
în timpul visărei, o ast-felifl de călătorie, ar trebui să
se întîmple contrarul de ce se întîmplă în fapt: ar
trebui să fie mal multă claritate la început și învălmflșală la urmă. Și dacă totu-șl se petrece în mod in
vers, aceasta fiind-că avem alt-ceva, fiind-că spiritul
nostru rămas la locul său, împărtășește în totul
starea corpului adormit: anume, sufere de obosala
pe care acesta o are sara și se bucură de trep
tata împrospătare pe care corpul o capătă, după
odihnă, cătră dimineață. De aceea visurile de sară
sînt mal confuze, lear cele ale dimincțel mal lim
pezi, mal cu șir. Un exemplu mal evident de le
gătură, de dependență a spiritului de corp, se mal
poate vedea ?...
Și visul, mal puțin ca ori-ce alt fenomen, nu
poate alcătui o dovadă, a putinței sufletelor noastre
să trăească fără de corp. Alte argumente nu se vor
găsi. Rămîne, întru-cît ne privește, că: Ruinarea
corpului prin moarte, Ie și a sufletului tot o dată,
cel puțin în formă personală, individuală, în forma
avută în vieață. Dar totu-șl gîndul nemurirel, Ieste
un gînd atît de scump pentru marea majoritate,
în cît nu va putea să fie definitiv abandonat, mal
înainte de a se fi istovit toate mijloacele capabile
de a-1 salva. Și chiar atunci, în cîte suflete, cari
nu se pot împăca cu resemnarea, nu va continua
să lucească mal departe, alături de argumente știin
țifice cari’l zdrobesc, printr’unul din acele paradoxe obișnuite, prin care cine-va crede de-o po
trivă într’un lucru și-n contrarul-său. Dar
a
această situație extremă, pe care o accepți,
a fi însc complect liniștit, căci liniștea nu P°
.
să răsară de cît dintr’o perfectă armonie su
tească, se încearcă în toate chipurile a se a
temelie rațională, de orl-ce natură, obiectului scum
pei tale credinți. Desigur că n’a putut să hpsas »
și nu au lipsit de fapt, încercări de a se salvain
murirea individuală, apelîndu-se la tot felin 1
melii filosofice, la temelii raționale așa dat inc
cărî de a se schimba înfățișarea lUcrunlor, șicur
I
39
fie 163 Imeqsă' fic
sul nJepV'e fll°sofică deosebită. Intru cît privește limitată RămînTatunT
O CO!’ipnia de față, trebueș.te să menționăm, în prică icoanele mpS cealaltă eventuaîltate’anumc
problema
'[e.nc printre încercările artificiale de această acel^X’
’ d/me’ Sp.re deosebire de
mul „- întemeci
w ».nemurire! individuale pe baze țări de realitati *
întemeerea
n»U SÎnt numaI reflcc*
Concepțiea le foarte interesantă și nu
. -tă de igeniozitate. leată, în cîte-va cuvinte în fapt așa și trebuie postulat, un suflet care crează
,ipS'onstă. Toate fenomenele așternute în infinigîndindu-le, Icar nu numai le înregis
cC iumel alcătuesc conținutul unei conștiințe realitățile
trează sau răsfrînge. Atunci, păstrați în memoriea
.£nite, al conștiinței divine. După cum tot ce
Sem Și simțim în fie care clipă, ori și care divină, continuăm a trăi tot așa de efectiv, cum
am trăit și mal înainte. Dar aici-se fedică o altă
aintre noi, toate fenomenele pe cari le percepem greutate. Dacă conținutul memoriei divinț, Ie tot
«sa dar, alcătuesc cuprinsul conștiinței noastre, atît de real ca și conținutul, să zicem, al percep
ÎJprins limitat, al unei conștiințe limitate, tot așa
ției sale, fiind-că într'o ast»feliii de concepțiune
îunica întreagă, universul, cu nesfîrșîrea lui de nu mal poate fi vorba de deosebirea capitală din
forme și de înfățișări, alcătuește cuprinsul unei psihologica omenească, dintre percepții și imagini,
conștiințe nemărginite și supreme, conștiința lui cum se face că conținutul amintire! sale, deci toți
Dumnezeu. Va să zică suportul invizibil, dar care morțil dispăruți, sînt absolut inaccesibili, percepse poate postula prin speculație rațională, al în- țiunel noastre. Dacă tot ce alcătuește reprezenta
tregel lumi, cu diversitatea Iei de realități, Ieste o rea conștiinței divine, fie perceperea sa actuală,
conștiință infinită, pe scena căreea apar de o po fie icoanele amintirel, sînt de-o potrivă de reale,
trivă toate cîtc sînt în univers. Noi toți sîntem așa de ce acestea din urmă ne sînt cu totul inacce
(Iară reprezentări ale conștiinței divine. Acuma, sibile nouă ? Evident, se poate răspunde că cer
disparițiea fie-căruea din noi, echivalează în con cul percepției noastre Ieste foarte redus, așa-că.
știința divină, cu ceea-ce Ieste disparițiea unul rămîn o infinitate de fenomene depărtate, pe cari
complex de senzații din conștiința noastră.
nu le cunoaștem în veci. Și s’&r putea ca și aceste
Inse acea conștiință supremă, cu toată inten- suvenire divine, închipuite ca realități efective, să
zitatea Iei, păstrează în esență acelea-șl norme de fie distribuite într’un punct al spațiului inaccesibil
funcționare, la cari sînt supuse și sufletele ome nouă. Ar fi aceasta o formulă idealistă a suirel
nești. După cum în sufletele noastre, o înfățișare la ceriu.
dispărută după scena conștiinței noastre, nu dis
Dar nici aceasta nu le cu putință. Și principala
pare complect, ci rămîne în cuprinsul aducerel cauză a imposibilitățel, derivă de acolo, fiind-că
; noastre aminte, tot așa trebuește ca o reprezentare moartea noastră, nu se petrece sub forma unei
dispărută din conștiința divină, să rămînă în adu dispariții absolute. Dacă omul ar dispărea la moarte,
cerea aminte a lui D-zeu. Fie-care din noi, așa nelăsînd nici o urmă după Iei, acea concepțiune
dar, după moartea noastră, continuăm a trăi în idealistă încă s’ar putea acomoda cu faptele. Dar
Amintirea lui Dumnezeu și, se poate o perspec de fapt rămîne ce-va între noi, de la mort, ră
tivă mal alinătoare, cum legile memoriei fac ca mîne corpul său, pe care îl îngropăm, care rămîne
ori și ce reprezentare să fie conservată nu izolat, la rîndu-1 în ascunzătoarea în care i’am depus.
ci asociată cu reprezentările similare sau cu acelea Atunci, in cazul cînd dispărutul, conservat în me
culcări a fost împcrechiată in conștiință, nu nu moriea divină, ar continua să vlețuească într’un alt
mai că vom trăi în amintirea divină, dar vom trăi punct al spațiului, ca atare, însemnează că una șj
alăturea cu ființele cu cari ne potrivim mal mult aceea-șl
i-șl realitate, fie acum și reprezentare divină,
Șl cu acelea cu cari am fost mal în contact în cai
&ui în
ui s>papu
uvua
puuuic
iu ucexistă
spațiumîn
două
puncteucwcviw.
deosebite.
In de
■mață. Aceasta Ieste, în esență, nemurirea pe baze părtările cerești, undesînt blocate suvenirile divine,
aealiste, reprezentată, cu variante, de mal mulțl șși
: aici între noi,
v fie chiar
------’K eforma
----pe:
jumătate,"sub
yetătorl, dintre cari cel ma! tipic Ie fără tndoeală COIpunu
corpului iarămas. Ori aceasta Ieste o imposibilitate
pe Pantazie filosof german, Gustav Th. Fech- logică, din
j:n care nu se poate scăpa de cît presucenți
Se poate spune de o ast-feliîi de con- punînd, in extremis, că numai jumătate din re
felh?U!3e^ ^aî
se poate pune întrebarea, ce prezentarea primitiv întreagă, adică numai sufletul,
°utulCC Pa.tur^’ Ie amintirea divină ? Conți- se strămută în amintirea divină, și cu aceasta în
alm ac^steî imense memorii Ie tot așa că acel alt punct al spațiului, pe cînd cealaltă jumătate
a |Ucm°.r,eî noastre, adică numai o copie, o icoană rămîne numai in cercul reprezentărilor vechi. Zic,
disDărUr^Or' sau s*nt cbl[ar lucrurile însele, cari, ar fi un supterfugiu, in extremis, fiind-că nici o
în L u e din conștiința propriu zisă, se strămută lege sufletească cunoscută, nu îndrituește . să ad
0 conc101-6’ *ntreSh ca atare ? In primul caz Ie mitem după dizlocarea unei reprezentări primitive,
t'tea <j-e^*Une întru nimic alinătoare. Dacă, amin- după ruperea iei în două, păstrarea în lumea su
nU*conservă din mine, după dispari- venirelor numai a acelei jumătăți dispărute din
aiit cț. a’ de cît numai icoana făpturei mele, tot cercul percepțiunei. Chiar dacă o percepție se
Po*te fiC?nserYă amicii și cunoscuțil miel, atunci înjumătățește, lucru care sc poate întîmpla, suve
Aurire î
-at^ de puțin vorba de o efectivă ne* nirul nu conservă numai jumătatea, dispărută *. ceea
CUtl1 PoaridUală> garantată de amintirea divină, ce trebuie să admitem pentru momoriea, creatoare
Mcar HeC
vorba de o efectivă nemurire, sau de realități a Dumnezeirel, fiind-că alt felifi ajungem
a^cerea ° .pre^Ungire a viețel mele, garantată de la imposibilitatea că una și aceea-șl realitate indivi
? ^nuirearn*nte a cunoscuților miel. Ce vreau. Ie duală există în două sau chiar într’o infinitate de
Una C1 ® fiPjureî mele, ca atare, care nu !e puncte spațiale. Dar chiar admițindu-se și acea
.
lrnaginea dălnuitoare pe care ființa mea eventualitate, a unei conservări memoriale parțiale,
�■
revista idee!
40
REVISTA IDEE't
ajungem Inse la ultima și suprema dificultate. Pe
baza legilor psihice cunoscute, pe al căror temeiii numai putem să stabilim vre-o ipoteză
valabilă, pe baza acestor legi, cercul imagini
lor memoriale și al impresiilor actuale nu stau
izolate ci se contopesc, se amestecă după anume
norme stabilite. Ori ce impresie actuală Ie com
binată cu elemente memoriale, sau dă naștere la
asocieri sufletești, în cari se leagă la o laltă, pe
baza similaritățel sau a unei foaste contiguități, în
timp și spațîâ, se leagă perceperi actuale cu ima
gini memoriale. Din această pricină suvenirile di
vine, și Iele trebuiesc să se amestece, să se aso
cieze, cu perceperile reale, și cum acele suvenire
sînt tot atlt de reale ca aceste din urmă, să asis
tăm așa dar, datorită procesului de asociare, la
reaparițiea dispăruților, conservați în memoriea di
vină, în mijlocul lucrurilor și a oamenilor în vieață,
în tovărășiea carora au trăit. Nu poate fi vorba,
pe baza legilor sufletești fundamentale, de o izo
lare a suvenirilor. Iele se combină, se asociază cu
perceperile actuale, și, în ipoteza de față, urmează
să avem, clini am spus mai înainte, reîntoarcerea
morților pe la vechile lor loeuințl. S’ar pute firește
să se zică, că această întoarcere se produce, că
există o revenire, o reînviere, înse mult mal tîrziu.
Pe lingă arbitrarul afirmăreî, se află și aicea o di
ficultate. Hevenirea unei suvenire în mijlocul
perceperilor actuale, pe baza asocierei, se petrece
într'o măsură cu atlt mai mare, cu cit, aceste
perceperi sînt mai în legătură cu suvenirul a
mintit. Dacă Ie așa, evident că Ie un prilej cu mult
mal mare pentru conștiința divină, de a asociea
suvenirul vre unul dispărut, și cu aceasta a-1 aduce
efectiv în cercul realităților de unde a plecat, cîtă
vreme dălnuesc realităților înrudite cu dtnsul, sau
cu care acesta a fost în legătură, cîtă - vreme îl
trăesc amicii, cită vreme nu i s'a dărîmat sau
prefăcut locuința, și,așa mal departe. Sau ce prilej
mal mare de asociare, și deci de readucere a su
fletului dispărut, de cît în momentul cînd corpul
său nu Ie încă înmormîntat, de cît în momentul
cînd jumătatea rămasă nu ie încă tăinuită sau
dezagregată ? Va să zică această revenire a dis
părutului, făcută pe baza asocierei psihice, Ie mult
maf firească să se petreacă îndată, cîtă vreme nu
i s’a distrus corpul, cită vreme II trăesc amicii,
de cît mal tîrziu, cînd toate vor fi schimbate,
cînd prilejul de asociare va fi atît de scăzut?...
t Toată această discuție, care cel puțin la unii
n’are să pară fără interes, a ținut să arate, că lo
gica faptelor nu îngăduește, a salva ideea nemurirel individuale, fie chiar pe baze de idealism. De
alt felia faptele și înlănțuirea lor efectivă au rămas
acelea-și, fie că le privim dintr’un punct de vedere
realist, fie idealist. Aceste feliurl de privire nu
ating înlănțuirea lor, cît caută să străbată în esența,
in constituțiea lor. De aceea, din punctul de ve‘
dere al înlănțuire!, al concluziilor de fapt, ceca-ce
Ieste imposibil din punct de vedere realist, Ie tot
v atît de cu neputință și din punct de vedere idealist.
Destinul omenire!, privit în oglindă, nu Ie nici
mal bun, nici mai rău, de cum Ieste în fapt. In
amîndouă cazurile se prezintă la fehO,
Din «Revista din lași*.
I. PETRO ViCJ
Confercnțiar la Universitate.
înștiințare
Aduc Ia cunoștința celor pe cari i-ar interesa faptul
cum-c& locuința noastră, pentru care plătim de alt-feliîî
o neînsemnată chirie, devenind cu totul heîncăpătoare
pentru depozitul de tipărituri ce avem pi care tot «porepte mereu, am dori neapărat a’o schimbăm...
Nu cunoaștem daci din urmăritorii noștri, mai cu dare
de mînă, s’ar afla și de acei cari să ne aprecieze pană
într’atît osterielele pi lucrarea ce facem, în cît «ă mâargft
^
pină la a «e îngriji
dc comoditatea noastră în mod se
rios. Dar dacă într’adevăr s’ar afla, firește că am ac
—x------cuX plăcere, dacă ni■ s’ ar puneîl* îndftmînă o lo
cepta
cuință mai omenească, încăpătoare, de care ne-am pi
putea achita într’un chip oare-carc și care
---- —arA fi-tasă -răP. M.
mîc pe urmă ca bun obștesc...
BIBLIOGRAFIE
Revoluționarii, trei’ descrieri, traduse de Paul lonescu,
datorite lui Lcw Tolsioi... Găsim îu astea, ca dc obiceiu
în scrierile lui Tolstol, găsim o suferință sfăpietoara, o
suferința fără nici un folos, care trezește în «uflctcle
noastre nemărgenită milă. Ne dătn samă că tontă sufe
rința aceasta purcede din mizeriea unei păcătoate orga
nizări sociale, care trebuie cu tot dinadinsul făcută să
picară... «Revoluționarii* inaugurează o seric de lucrări
ce-jî propune, se vede, a le da la iveală « Biblioteca
Nouă», bibliotecă editată de «Librărica Nouă*, 78, Calea
Victoriei, Bucureptî.
Biblioteca Universală, tipărește, într’un volumaș mal
din urma, două nuvele de Honorc de Batzac.. Pline de
interes, am putea zice chiar emoționante... Iubitorii de
lecturi aleasă, nu vor avea să încerce păreri de rău că
și-au pierdut timpul, cu cetirea lor, în zădar...
Biblioteca populară „Lumina pentru toți", o biblio
tecă, noua, ca număr începător publică o mie și una
de cugetări, de Dr. F. Grunfcld... Aceste cugetări, după
cum le claează autorul, se referă la multe lucruri pi pot
să fie învățătoare de minte, pentru cine poate scoate
învățătura dc minte din cugetări... Redacțiea : 217, Galeș
Moșilor, București.
Din „ Figuri contimporane din Romlnla *, lucrarea
anunțată a apărea tub direcțica Th. Cornel și Marc-A.
Jean Jaquct, ni s’a dat o fascicolă-specimcn... Această
fascicolă dovedește că lucrarea Ie pe calc de realizare,
ceea-cc susține încrederea celor în stare a o încuraja.
Despre fcliul de redactare, sobru, cu preocupare de ade
văr, nu se poate vorbi dc cît cu laudă, și Ie de așteptat
ca întreaga lucrare să fie răvărsâtoare de pilde, de în
drumări bune...
A apărut mal dinainte anunțatul volum :
FLĂCĂRI NĂBUȘITE
dc NEAGU.
1 leu exemplarul.
Acest volum face parte din biblioteca noastră, si
prietenii noștri ar face bine să-și dee o oare-care si
lință pentru a lui răspîndire. De alt-feliu Ie! și are de
îndeplinit o însemnata menire.
Prietenii cari ar avea buna plecare să recolteze abo
namentul de la unii abonați aî Revistei, atît din Capi
tală cît și din țară, ni sc fac cunoscuțl, ca să le dăm
cuvenitele indicații. Trudă marc nu vor avea, pentriică nu dorim a-I punc-n contact dc cit absolut cu oa
meni de bună-voință...
Bine înțeles că cel ce leu în samă pierderea dc vreme,
ne trimet abonamentul de sine, fără întîrziere,... fără
să mal aștepte alte intervenirl...
41
Răi păstori
Dramă socială in 5 acte
Vezi Revista Ideei No. 2..
D tale\îT\’ă maI,Urmc? lnainTte cu
dacă băiatul
D-tale ar fi dușmanul nostru... leu, care-g atît de bună
II — l.'it atelier de. pictură, luxos. O ușă mare,
pentru toată lumea.
dbid tnir'o
luminată de.-un larg gcamlic,
Mama Cathiard : — Val de mine, Domnișoară, dar s’ar
fsemnează, in perspectiva, in drept-unghiul ușei. putea r... uite ce istorie...
taft*, -ărețtc, rampa unei scări monumentale, aurită,
Genevieva: — Și Magdalena ?... Și Thieux ?.„ Nu fe
, M
țS/Lî v? P- rctl l,,I>de anticc tablouri cari acopăr oare rușine ?
jf
•/ if ale. nșel. 'In atelier, un geamlic marc, la
Mama Cathiard, cu o voct fără nici o expresie:_ O
Wa,.pa U$ă In 'Ungă, ascunsă dc-o perdea dc mătasă, cit despre asta..
’
cheunlcfc cu pirize.. Scăunele împodobite cu staGcnevieva: — Nișta oameni pe cari i-am îmbuibat
cu
păreții albi, tapele, stofe, prețioase, studii...
toate... Doar știi...
Mama Cathiard, ca și mai inabile : — Ha— ha...
SCENA I: Mama Cathiard, o serinloare.
• enevfeva* “ Asta-I o mișelie... Iei iml datoresc totul
Calhiard ic in atelier, așteptindpe Gcnctdeva. Dinsa
toate, la mobile, la tapele, la bibelouri, cu niște mie. bă șe ducă do-acum, lea și cu tată-său, sa ceară a>>', cfiri.pc lingă un simț dc admirație, sc vede și ură. jutorurl de la Jean Roule...
Alama Cathiard, ca și mai înainte: — Da... Da...
fA narea așestnd niște bibelouri, indrc.ptind și curâțind
Genevieva : — Și ,ce-f oare acest Jean Roule, care duce
j flori dc prin oase, sc vede bine cum o păzește. Nu toată
mișcarea ?
'mc imn cu
nimic... Cînd servitoarea cală la mama
Mama Cathiard: — Nu știu... Și, cum voițl?...
^Ilidrd, strlmbă din nas, obraznic, arată un dispreț pc
Gcnevieva: — Fără indoeală, un râu... un handit... Un
' nici nu sc ostenește măcar să-l ascundă. Joc de scenă.
ucigaș... L’am văzut Ia Thieux, in sara in care a murit
(•«rvltoarea, auzind pași pe scară: — Domnișoara... Intră Clemența... Ah, cum mă privea... Cu ce ochi...
cineva- Servitoarea iese.
Alama Cathiard: — Așa ic... \ ezi bine... Mama Cathi
SCENA II : Gcnevieva, Mama Catlilard.
ard, isprăvind cu îmbrăcatul: Ultc-mă gata... Domnișoară
Genevieva..,
Gcnevieva: — Am intirziat... Mama Calhiard sc inclină
Gcnevieva: — Așa... să începem... Alai bine, de cit să
ri/ptclups. Genevieva,privind la ceas: Două ceasuri... Asta-I
vorbim de prisos... In sfirsit, ce vor oare, ce-or fi cerind.
PrMl.. Cătră mama Calhiard: Vom cișliga noi inse tim
pul pierdut, nu-i așa ?... Ișl așază pînza și-și pregătește Aș vrea să știu ce voesc.
Alama Cathiard, ridiciiid din umeri: — Asa-I... ce-or
^Mama Cathiard, cu o infățoșare prea plecată, in care fi vrind oare ?... In clipa asta întră Itobert,
lola-fl se mat vede rămasă puțină ură:— Fară-ndoeală
SCENA III: Robert, Geneviva, Mama Cathiard.
d-l rom cîștiga, Domnișoară...
Genevieva, plictisită: — A, tu Iești ?
Genevieva : — Așază-te ca și Ieri... Iute, iute... Sculele-i
Robert, c.ălră mama Calhiard, care se-nclină: —- Bună
rolo... Arată un pachet de pe canapea.
ziua, mamă Cathiard.. Cătră Genevieva: Te tulbur ?...
Mama Cathiard: — Da, Domnișoară... Intră un servilor
Gen-cvieva: — Nu... Dar de ce n’al stat cu prietenii
io lavă plină cu pahare și cu sticle, pc care o pune pc o noștri.
' nbu|d fi pleacă.
Robert: — N'am mal putut...
Oenevleva, pc cînd mama Calhiard desface pachetul și
Genevieva: — Al să începi să-mi vorbești, .și asta mă
k gătește:— Ei, va să zică avem și grevă... ilaf?
Mama Cathiard, ultindu-sc chioriș:— leu nu știu împiedică de la lucru... Robert s'aproprie dc pinzâ... Gcne
vieva
o 'întoarce pc dos... Uite, vezi ?... Nu— nu... nu vreau...
Domnișoară...
AI să rizl lear dc mine... Cătră .flama Calhiard: El, daGcnevieva: — Cum, nu știr?...
( Mama Cathiard: — O, mal intăi leu... nu mă ocup de coșul cu portocale ?... Mama Cathiard facc-o mișcare, arâtind c'a uitat și sc duce să caute coșul cu portocale tn■« de daraveri de astea... De loc...
Oenevleva: — Nu poți spune, că nu știi, că lucrătorii tr'un cabinet din fundul incăperci.
Robert: Scumpa mea Genevieva... Prietenii tăi, mă scot
1D>diiar acum, întrunire in sala Fagnicr... și că peste un
din fire... lini fac rău... Credeam că n’o să pot să aștept
ceJ- Poate... greva să fie votată.
ca
să se isprăvească, masa... Și dacă adineoarea n'o șterMama Cathiard : — Asta se poate... asta se poate... Dar
geam din sala de biliard, unde beau cafeaua, vorbind de
,w »u Știu nimic... Și, cum voițl ?...
femei, de nemurirea sufletului, de socialismul papei, de
tnr . .va:— El... N’al auzit vorbind pe unii și alții?...
de cal... cred c’aș fi izbucnit.. .Viei se petrec
BJCU.l.deslul tărăboiu, Ieri sară... Și afișele cele roșii... vinătoare,
lucruri îngrozitoare... și uite cu ce-șl bat capul IeI...Gum
Msm
scîrboșeniile astea.
poate trăi oare tata cu niște asemenea nepomeniți idioțt..
Dir S Ca*l,iard î — El da... Am auzit pe ici, pe colo...
Genevieva: — Așa Iești tu, tu săsești că toată lumea le
imr ■ * na mea Domnișoară, la vrista mea... Toate idioată... Dar știi, că înainte dc a pleca, vor veni pe aici?...
Oetini,» lntr^ Pe“° ureche, si-ml Iese pe alta...
Robert: — Ah, aici au să vorbească de artă... pentru-că
se pricep și in artă... Nu vor mal fi odioși, ci numai cit
Mama
maI binc> cîi nu vreI să SPT'
vin «s
ard :—Sfinte, Dumnezeule... credeți oare caraghioși... Și starea asta a lor mie iml face bine. Iml
d știți
8Pue m*° daraverile lor... Uite ce-I... Vreți dă oare-carc mîndrie de mine... Mama Cathiard se în
i%- 'de 1Cred .eu
Crcd că"s nuniaî ni5te zvonl,rI toarce cit coșul dc portocale.
tine.„ n laz- și că va fi grevă cum va fi în palmă la
Genevieva : — Acum... ia o carte... cetește... și tacl~.
răspunsul tatălui D-voastră, dat delegaților...
Cătră Mama Cathiard : Să-ncepem... Robert se așază pc-o
Oene'vievr trage “^șurile... nu te teme.
canapea : Gcnevieva se așază în fața chevalelei, pe care o
ftrde jJ-ja J — Vor face bine... Tata Ie aproape a-șî așază cum sc cttmnc... Cătră Robert: El, cetești ?
Robert, pe jumătate serios, pe jumătate in rts: — Cetesc,
clZ
rea7 Iel a fdcut. tot ce i-a stat prin putință...
.•/ niaI mult de cit putea face... Dacă se incă- in sufletul tău...
Genevieva: — Cit Iești de plicticos... Tăcere... Mama
?er>evieva^ ard: — Fără-ndoeală, fără-ndoeală...
Cathiard și-a luai poza. Genevieva compară modelul fi
n
Ear feciorul D-tale ‘?
pînza, cu mici înălțări din cap... Nu Ic tocmai așa... Capul
q tnevievn . ardJ — Feciorul mleu ?..puțin malJa stingă, mal aplecat-., mal... A, bine... roarte
u"1 “Nil ni»
P’ da> feciorul D-tale.., N'at să-mi spui bine. Nu\nal mișca.. Dinsa sc scoală, așaza ede-va cute
<X,'C ,le feciorul D-tale...
la rochica maniei Cathiard, ți privește efectul.. Apoi, cii-n
«tiM a’are 7, ;^d’ cn,)l încurcata: — lei »e tinăr... ic gest dn pictor: Ce frumoasă... ce accent., ce desen... Ge...
% fe’ea 18 h£te‘" Ec lasă t,r*t dc UH’1
dc :drir— Alt- Sfirscsfc fraza-ntr'un gest. Apoi sc pune- să picteze,.. Tă
waiat cum se cade... Ic băiat bun... Cit despre cere,.. Ah, tonurile astea de fildeș... tata asta săpată și
supta... scofilcitura asta... Ce-va splendid... Tăcere. D«pâ
3‘
potrivă, pare că-î dintre cel mal clle-va clipe, Gcnevieva încruntă sprincencle, lața paleta
pc genunchi, devenind mai atentă, mai gravă... Dar nn. nu
:
î’ Doamne Isuse llrisloaso .. Cel Ie de loc așa. Nu știu ce-I a-zI...Nu mal găsesc expresiea...
i
> •‘sernenea lucru, fertați-mă Domnișoară, âlnt Manta Cathiard, nu mal al aceea-șl expresie... Figura D-tale
ZSrObi-
�î
REVISTA' IDEEl
42
!
REVISTA IDEEl
astă-zl Ie aspră și plină de răutate - M-mm 1 Cathitirll *c
Aâzncțlt! să-fi schimbe figura .. Nu •• TU-- nu-I așa... Nu
Iești de loc îu sentiment... lea o înlltțișare tristă;., trista
de. tot.. D-ta nu Iești rit... ci tristă, trista do tot... Adn-țl
aminte de ce ți-ăiir spus... Eă ca și cnin al avea o imzȚrie mare... o duroro mare... fă ca și cum ni plinge... rața
mamei Calhiard ia o .expresie sinistră lea mdrcajda umpra Geneoievei priviri ea de Lipomcă, Robcrl, cure, ă ur
mării toată această scenă, se scoală de j>c ctinapca... hi...
nu roii pricepiCn nare-care nerăbdare: t.a si cum al
plinge... Dnar nu Ie atita de greu- hitenzitalea pruncei
Irătrină și flxitalca-i deriniiid rit iotul stingcrdoarei Gcncuiena, cuprinsă de-o data de un fior, se scoală și se dă îna
poi... De cc le ulii la mine așa ?..; Nici o dală nu te al
uitat la mine așa... Iești bolnavă ?.-.
Robert, intervenind, asprii: -^ Gcneyieva.
Genevieva/ necăjită: Ge al cu mine...
■
Robert: — Iești prea nervoasă - N’ar chef de Ițicru... •>!
D-ta, mamă Cathiard, du-to acasă... Mama Cathiard se uită
la Gcncvieba și la Ilobrrl, cu-n feliii dc prosteală, acum...
Mult mal nimerii,, crade-iuă... Mama Calhiard sC scoală
și-fi scoale gălclclc dc pe iea.
Gencvieva: — De ce zici jisla... Do ce lari asta ?...
Robert, impunător: — Te rog— Nu mă sili a face mal
mult..
Genevîeva, punind jos paleta și penelul, ri plătind pc
mama Cathiard : — Vil atunci rriineP...
Robert, ou viociunc: — N’are să mal vio...
Genevîeva, afifală, jignită:
Dar... do ce ?...
Robert, tăindu-î vorba ■ — St...
Genevîeva: —Iești nebun ?... Ce te-a găsit ? Robert... Ah,
Robert... Și tu al niște ochi de te sperii: reVar.șă răutate.
Mama Cathiard, isprăvind dcsbrăcalul, stind să plece.: —
Domnișoară... Domnelo lloliert... Iertați...
Robert: — Lasă, du-te acum, mamă Catbiard... Și nu
duce din casă asta prea multă urii— Mama Cathiard iese
inert, greoiu, părînd nedumerită. Gcncvicvasună. Camerista
sosește, petrece pc mama Cathiard, care, inainlc dc-a dis
părea Ifi arată profilul aspru, pc fondul luminos ol geamllculiii sălci.
SCENA IV: Genevîeva, Robert.
Genevîeva; supărată, șlorgindu-șî ochii umezi: — Să mă
umilești iu asemenea chip... in fața unei bâtrînâ cerșe
toare... Ah...
Robert: — GeneVievaU.
Genevîeva: — Fugi... nu mai vorbi cu nune;.. To urăsc...
Robert î Genevîeva...
Genevîeva: — N’aș li crezut nici o data asemonoa lucru
din partea ta... Inlfun hohot de pline.: Al nebunit dar de
tot?.., Ce-va cum nu se ponte unii odios... Ge va gindi
acuma de mine... Ce va spune de mine ?...
Robert: — Nu plinge... Cind vor veni aici nu trebuie
sa te vadă de loc c’al plins... Ascultă-mă... Dacă al ți fo=t
o artistă mare, să Iii iu stare să dai omenire! un capo
doperă,,. de suferință și milă— ar ii ce-va minunat— Dar,
pentru a pune, o clipă, in vieața ta trindâvă, o distracție
sau o vanitate, să te joci cu durerea și mizeriea unor
sărmani,., socot că-I rău... că Ie ce-va nevrednic, de-un
suflet nobil...
Genevîeva, atinsă: N’am pretențiea că aș li o maro ar
tista... Cu toate astea, inedaliea mea... dc la Sidon... dcanul
trecut, tot însemnează, mi se pare, ce-va.
Robert: — Eleata nica mititică.,.
Genevîeva: — Tu mfi iriți., mă iriV... Și mat intftl de
toate, te-a rugat cine-va, ca să vil aici?... Aice leu-s Ja
irnne... Ce cauți aici ?
Robert, foarte Idind: — Vream să te fac să-nțeleglGenevieva, adu-țl aminte de admirabila noastră mamă, ale
cărei virtuți apărar.l aceasta casă, atita vreme, de neno
rocirile cari o amenință astă-zl...
Genevieva: — Ce vrei să zici
Robert: — Vreu să zic că lea ți-a încredințat o da
torie mare, cca mal frumoasă, mal dulce misiune, ce-l dat
Ea-ndeplinească unei femei: potolirea beției forței, mijloci
rea pentru cei slabi,., educarea ignoranței și brutalitâței..
Datoriea aceasta, pe care nu-fl cer s'o duci, ca mama noastră,
care a fost o sfinți, până la cea mal totală uitare de sine...
cum al indeplinit’o tu?...
Genevîeva: — Uite cine vorbește de datorie. Tocmai
tu, care-al plecat de-a casă... tu, a cărui vieață renegați
Ie cea mal mare supărare a tatălui nostru... In «i «ade
să vorbești de datorie, într’adevăr...
Robert, cu hotărire: — leu cat să-rn! îndeplinesc da-
torioa, după puterile mele, in altă parte de cit aici
>
nu pot fnco nimic... Dar tu trebuie siî ți-o îndeplinești airî
Genevîeva: — Fac și leu aceea ce pot... Sint hmi-i ’ ’
toți... dau la toți.., Și toți mă urăsc,..
cu
Robert:
Nu trebuie sli știi hă dai numai bani siir
mana mea Genevieva... Trebuie să știi să dai coiistiînPi
speranță... iubire,..
.
Ț
s
Genevîeva : — Fă- bine și spune încaltea, că .sint
fală rea—
0
Robert: — Nu, nu leșil rea..^ Dar nu.țe pricepi șa fli
iubitoare... Mama noastră se pricepea... Și marea lei pîl(J
a, plecat de.iucl... Robcrt.il ia minele șl o atrage spre'id
Ah, do-aș putea face să treacă o parte din cugetareame'i
într'a ta— Ge.ncviemi se dâmoleșle intru cil-na, sc. liniștește'
Dc-aș putea, face sftințjreo parte din sufletul mamei noasirÂ
inlr’al tiu.
Genevîeva : — Mă plictisesc aici... Și toți âamenil acestta
fac sfi-inl Iie teamă de lei.. Sint răi.
Rohcrt: — Asta, din pripihă că tu Iești prea departe
dc Iei... Nu există inimi rele... ci numai inimi, pr«{ (|p,
parte una «le alta...-și cari nu se-nțelt'g... prin atita. de
părtare. leală nenorocirea cea mare... Re aud voci pe scară
Prietenii tal... Șterge-țl ochii, zimbește... O imb'rățifază.'
Nu mal fr tristă...
,
Genevîeva: — Luni vrei să nu fin tristă, cind im! vor
bești tu ?,. Tu îmi spui pururea lucruri pe cari nu le
pricep.
Robert: — Fiu>d-că sufletul tău nu Te. acolo undc-1 al
rnlcti— Noi nu slnlem dc aceea-șl parte a durere!.
Genevîeva. gindiloarc, cănlind sa priceapă:—De aceea-șT parte a durCrel... Intră Capron, Duhormel și Dc ia
Troudc.
SCENA V: Acrca-fî, Capron, Duhormel, De laTroudc.jj
Duhormel: — Și noi cari socoteam, că o să vă surprindem
In plină lucrare, Domnișoară.
Capron: — In plină inspirație..
Genevîeva : — N’am avut dispoziție... Am dat drumul
modelului.. Robert s’u apropiat dc gcamlic și are acrul
că ar privi pcisagiul.
De laTroude, e.ramininnd studiile, dc. pe păreți: — Tot
revoluționară, scumpa mea Genevîeva... Chiar impresio
nistă, dacă pot zice așa... Alb... roz... albastru... Ce-I asta?,.
Arălind o pinză : o moară ?...
Genevîeva : — Ah, Domnule de la Troudc... Vezi bine
că Ie o lemne bălrină, care adună lemne.
De la Troudc : — Asta?... Să vedem..; Punindu-șimono
clul, și privind mal cu luare aminte; El bine, la infăea
vedere, această femee batrînă am crezut că-I o moară...
De nlt-feliu, cu școala asta nouă, mă înșel totdeauna...
Marea; femeile bătrine, cari aduna lemne, morile, grădinele,
turruele.de ol, certurile pline du furtună... ie acelaș lucru,
exact... tearta-nil sinceritatea, scumpa mea copilă... Dăt,
știi,iu pictură, ca și-n politică,ca si-n toate... sînt o rablă hâtrină... leu sint pentru tradiție;! veche .. Do altminteri, inclntător... Pline «le lumină... și de talent... Examinează și alte
studii...
Foarte
Capron:
— ciudata.
Nu asculta ce spune— Mal in tăi Iul il place
să te 'necăjească... Și apoi prietenul nostru De la Troude
ie ceea ce pictorii numesc un lilistiu, un băcan;
De Ia Troude: — -Mă incintă.
Capron
: — cătră
II incinta...
..
Genevîeva,
Duhormel.: — Puțină bere, Domnule
Duhormel
?... : — Bucuros, Domnișoară... Gcneiucua toarna
Duhormel
bere...
Mulțumesc.
a .,?
Genevîeva: — De cc n’a venit și tata cu .D"v®a8»Jrn
Duhormel: —Hargand are de vorbit cri Maigret... e >
cred c’are să fie aici.
•
Genevîeva: —- Ce se mal știe de la întrunire?
Duhormel: — Fără indocală va fi adus vre-o nouiu
Maigret... Avem să știm îndată...
Genevîeva: — Sint nerăbdătoare... rni-I frică •
ț
Duhormel: — într’adevăr, asta nu-mi place__e
cum... Mi-I teamă să nu fiu nevoit să amin marea vin.
pe care voeam să v'o dau.
Genevîeva: — Te. temi mult, nu-I așa? cazul de «
Duhormel: — Mult, nu,. Nu cred că-I
asta va
peste măsură de îngrijit... Dar Ie sigur că regiunea
7rv., cunip1»1;
îi tulburată cite-va zile...
Genevîeva: — Tata vede lucrurile în negru,
Duhormel: — Hargand Ie |
dosea lucruri, cari nu sint... ' .
prafăță de cit in adincime;..
care părăscșlc pe De. la Tronde : — De c©
CfPf0!’revă aid,
n 11 fost nici o dală?— lentă ce
el l’e .°nf să no-nlrebam...
m’l’*1^1 Jel- — Negreșit’ I)ul,or5L„Vide. așezindn-sc lingă Gencvicvn ; — Negreșit...
pe la '. _ El, și dac-o li grevă... Ce-i o grevă ?i.. Mal
CflPr?rti‘că de la început arăți față «le lea energie... și
-O
*,< nimica.. nimic... Ce pol acest! nenorociți, îm‘u-l ce‘ Cfiascl putori industriale și linanțiare a lui llarcotrh’a nnr’ vă avea Tel oare energica trebuitoare
kiid^eva. eu inociune: — Te-ndoeștl ?
(jene*1 ___
Domnișoară... M’ain exprimat rău.,. Nu
opf0";. de energica tatălui D-tale— Din potrivă ie un
urf
hotărit, Ib.irle brav.. Ne-a dat de atltea ori
o'11 - l-o minunata împotrivire. Dar,cele ce se întimplă
1|oveZ! «înt si ‘lin vin:i ,uI> cum s’ar zice.
^'«pvicva : — De ce? ..
°c on; — le și «Unsul un visător... Crede in ihibunăD’Prf,i.1M,.kir de jos... Kidicind minele spre ccriii: Crede
l’*ir,!lrilizar.irca muncitorilor .. Ce greșală...
'"r'rtevleva : — Mărinimoasă, orl-cum.
Snj-ofu — Nu, Domnișoară, nu sint greșeli înăriiiici numai pur și simplu greșeli... Lite, a îngăduit
r10-1 'mulle lucruri s.i-I copleșască uzinele... A lăsat s.i.se
Stavolte împotriva lui, sindicate, tot leliul du asociații, cari
. jmoârl'M m'unce-, slăbirea autorilățo. patronale... săWhiti revoluției dai unul lucrător cil de puțină
'una Stare și libertate, il înveți cu nărav.,. zLsta-( știut...
Duhormel: — Atirna...
Capron; — De cp atirmi ?... Nn... nu.. Lasă-I puțin frl«1 globod... s I'd >il vlnt— si zvirle... și o ia peste cimpl...
4 dramă totul. De mult de cind observ asemenea lucru...
jflrnuiliă' și doctoral... Proletarul Ie un animal ce nu se
noile liduc.'i— ce nu se poate organiza... Nu-1 ți-I in friu
de cil flcindu-l să simtă, tare, zăbala-n gură, .și peste
foldurl luciul... Toate astea i le-am spus mal de mult
iul llargai'd— Pentru-că, cu maniile lui de emancipare,
co brutăriile și măcelăriile lui cooperative... cu școlile lui
profcsionJe, cu societățile de asigurare și de retragere...
tu societățile de prevedere... cu toate aste invenții socia
lele, da, socialiste, prin cari, departe de-a-și întări nu1 Ierta, nu face de cit a și-o micșora, chiar a și-o pierde...
ne ingreuc si uu prime,jedupște și situațiea noastră, care
linlcm nevoițl să ne modulăm după iei... Trebuie să se
u-rcilințeze acuma, c’aveam dreptate.. In urma unei jnișâri a Gcncuicvci: Ține samă Domnișoară, ca uu crod să
fcacurna o greva.. Ca si Duhormel, sint încredințat că
s«-l de cit o simplă mișcare trecăto.ure— care nu se in-tf
teueează pe nimic serios... așa că va li lesne de potolit...
Ihr.ișyoi să slu jasca pentru prietenul nostru, ca avertizare,
wleclie... ca să înțeleagă in line, că nu-I alt mijloc de
Jup'iiit asemenea brute, de cit acela de a le ținea' friul
10 scurt.. a le stringe-n șurub, cum zic :elc... Face nuș,ruai de a xlringc un șiiruh... Dar asta, serios... puternic,
dr nici o milă.
nt? i rou(’C; — in principiu, și-n general, leadevăjr
SPUI) scumpul mleu Capron... Cu toate că poate,
llulL -*1
‘ie yiR-« Dar aiul lucrurile se schimbă—
W-hirTll,\l Po,uilldul, ideile moderne, n’au prea pitruns
b '.Agitatorii n’au trecere., in orl-ce caz nu multă,
S ?‘tr\ lu^ătorl...
lr(iJ,yOn;
Bravii noștri lucrători... Valeu,., valeu...
' Capro T.rOlU’C : ~ Nicf vorM ' fi,a*va
^ar ce Z*C1 ,b? acest Jean Boule, care, in
^’lurrăt ' a izl?ulit
rnii™ ^000 de lucrători... 5.000
|.OrJ’ car>» pălii acuma, s’au împotrivit la toate abc |'a inate îndemnurile la revoltă'?
frazeolog—
W nu.,T’0u^c •*— la un deficrcerat... un frazeolog-.
CaprQn.' r,'( °
că ar li cine știe
mișcareP '^reatiT" ^.:ira'ntl°OAlă.. făr;t-ndoeală... Cu țoale as» r'* ar> niariiirise.ște influența acestui om... lei susP0|||pnita Un rnarc *i,ir 'Ic vorbire.- că-I de-o înfocare
îillirQ- că” W :ire
sl,iriL ri,r tlc propagandă .și de
oiJ^buie' fT? 11,1 h,arp curaj.. Ccea-ce ie mai mult de
lîe*
cit dcr0,lin^lt’ ,,rag;i ,le ,a Troutie’ ca sa
PoH^itaîl0^?61—
sPuI l^lc— Asemenea calități
n
. ,°Bit aristocratice și burgheze. Astea nu
lei, neVîevaS.U lctrUl unuI sBnplu lucrător.
h^’iosc
*eu 11 u sint atit de asigurata ca D-ta.
Mț
TrourfaC,<lil '^an R°ulc— Ic-ngrozitor...
scumpa maa Genovieva, n’ai dre.pl'hmnll.,; |n fond oamenii nu-s nimic, fiind
48
eă pop totdeauna ca să-T răpul... Numai ideile wint cum
plite... Din punctul de vedere al ideilor inse, situaiiert
mc., o repet, iesle cum nu se poate mal bună...
™ vedem... de ce ar avea sa se plfogă lucrătorii?- De
ce ar putea să se plingă ?... Sînt cum nu se poate mat
fericiți...
‘
Capron:— Prea fericiți... Tocmai ceea-ce le-o imput...
Dc la Troude:— Au totul... salarii bune... asigurări
bune... și p»> Hngâ toate astea și sindicate... ceea-ce, din
partea mea «i de acord cu D-ta, scumpul m eu Capron,
găsesc că Ie prea mult...
Capron:— Ce prea mult... ce-va scandalos... mon
struos... Aprinzindu-se lot mai mult: Cum? .. Niște lucră
tori..1. niște simpli lucrători... oameni fără nici o nrvățatură... fără nici o moralitate, fără răspundere în vicața lor...
și cari n’au nici Un ban... cari minincă, sau rnaj bine,
cari beau tot ce ciștigă... pe măsură ce clștigă, să afbă
dreptul să se întrunească in sindicate, ca uol, patronii ?. ,
Să se apere, ca noi, patronii, și-ii contra noastră ?.:. Dar
de cit să admit un drept alit de. afară din cale, și anti
social
mal bine bnl dau foc uzinelor .. Da, le dau foc
cu minele mele... Iji mișcarea pc care o face Robcrl: Ah,
știu... D-voastră prelindețl...
Robert, eu foarte mare raccală:—. leu, Domnule..-nu
pretind nimic . Va ascult .. Urmați înainte...'
Capron:— El, ol. D-voastrâ prctindHI că ideile se
schimbă, ca s’au schimbat... că se vor schimba, intr’o zi...
Așa ie ? ..
Robert, foarte nelămurit: — Dacă voiți...
Capron: — Ef asta nu mă interesară .. Ceea-ce voesc
să constat,, o că interesele sînt nestrămutate... nestrămu
tate, înțelegi?... Și interesul cere ca leu să iui îmbogă
țesc, ori prin ce mijloc ar li, și cit de mult voiu putea...
N’am nevoe sa știu de una sau alta .. leu mă Îmbogățesc
și pace .. Cit despre lucrători... Ici ișl primesc salariul,
nu ’C așa?... Să ue slăbească .. Doar nu-t voi, socotesc,
să stabilești o comparație intre un economist și un pro
ducător ca mine, si stupidul lucrător, care habar n’are
de nimic, care habar n’are de ceea-ce ie Jean-Baptiste
Say și Leroy-Beaulieu .. Lucrătorul, tînărul mieii prieten,
lucratorul Ie cimpul viu pe care-1 desfund până la stratul
pietros .. Aprinzindu-se... Ie cimpul pe care-1 răstorn in
brazde mari omenești, pentru a sămăna in iele bogățiile
pe cari- le voiu recolta, pe cari le voiu strhige in lăzile
melc Cit despre emanciparea socială .. despre egalitate ..
despre, cuinii ziceți, cit despre solidari Lite... Nu văd
nici un rău să se inteincuze, pe lumea cealaltă.. In lumea
asta, inse .. nu vreu să aud de nimic... Jandarmii și lear
jandarmii .. mereu jandarmii... leată cum dezleg leu ches
tie.! socială .
Duhormel:— Mergi cam departe, Capron , leu nu sînt
atit de csclusiv ca D-ta.. Cu toate astea nu pot nega, că
in cele ce spui feste foarte mult adevăr ..
Capron:— Negreșit .. doar nu-s -niște vorbe in viul,
leu nu sint nici visător, nici poet.. Sînt uu economist ..
un cugetător .. și, nu uitați, un republican.. uri adevă
rat republican ... Nu spiritul trecutului vorbește in mine...
ci spiritul modern .. Și, ca republicau, aveți sa ma vedeți
în
in totdeauna gata să
p;« apăr sublimele cuceriri din ou,
in potriva lăcomiei nesățioase a sărăcimef
Duhormel: — Ic lucru sigur că nu se poate schimba
nimic din ceea ce le... Intr’o societate democratica, bine
constituită, trebuie bogaț’ ȘÎ săraci... asta I lucru vădit..
Ce-ar ajunge bogății, daca n’ar li săraci?... Și ce sar face
sărăcii, dacă n’ar li bogațl ?
Capron: — Neapărat . Trebuie să existe sa rad. ca sa
facă ne bogat1 să simtă .și mal mult valoarea bogățiilor or-.
Și trebuie să existe bogațl, ca să dec celor sărăci pi a
tuturor virtuților sociale.
Duhormel: •— Minunat de bine schițat..
De la Troude : — leala o frază, care ar trebui să sluiasca drept epigraf tuturor constituțiilor noastre.
Duhormel: — Asta-I alit de adevărat, In cit vreau să
vă fac o mărturisire... O mișcare dc luare amin c ..știți ca
leu sint vinilor..-. (Jind Ieram inse $rac. . tulra
Căci am fost sărac, Domnișoară- ȘrrguM-• Și vedețil că
omul nu moare-făml Ieram sărac, nu puteam admite să he
vinatoril privilegiate . și, vă spun drept, ina revolta faptul
ca nu se dădea la lume dreptul de vinătoare, cel puțin
pe domeniile Statului.. Cind am ajuns bogat, rm-ain sclumbal
de-o dală părerea ~
.
Capron: — Făr.I-ndoenlă- Ți-al deschis ochii- al
văzut limpede.,..
,
•
, .
„ ,
....
Duhormel: — Numai de cit mi-am dat samă de utili-
�54
REVISTA IDEEÎ
REVISTA IDEEI
Ldwi economică n marilor vluălorl, in cari vezi oameni
devotați cheltuind cite trei sute de mii de- franci pe an,
pentru hrănit faeanl.
. v
Capron t — Foarte nimerit... cUtiHtatea economică a ma
rilor vinători»,.
.
Duhormel; — Pentru-că... să fim drepți», ar h in state
oare un sărac, un vînător fără învoire, un braconier,
bună-oară, să cheltuească trei sute de mii de franci, Bă
hrănească, pentru o vinfttoate, fusanl r
Capron, cătră Roberl: — Răspunde-L te rog.,
Duhormel: - Și acești de trei sute do imi de franci,.
unde se duc
Se duc la tontă lumea... Mulțimea il bagă
In buzunar.
,
,
...
.,
Capron : — Vedeți co mamă bună-t societatea.. chiar
față de vină tor ui contrabandist.
, .
Duhormel: — Fără-ndoeftlă... he-tiife folosește deduci...
Capron : — Nimic dc zis... Economiccște, științilicește,
nnitematicește, hiniic de zis... Toată chestica stă aici...
Duhormel: — Afară de asta, pilda mea dovedește, că
ii-I foarte, ușor tuturora să se imbogățască., cu calcul, cu
economie» respectind legile...
Capron; — Ei, du-te și le predică asemenea învățături...
Te vor trata dc exploatator, și-țl vor urla Carmagnola in
față .. Face ure-o ci|i-i>a pafî, pc loc, furios, cu minele la
spate. După care, dc-o dală, facînd un gest par-c'ai' jislrlns
un țuriib: Să-I stringl in șurub... 8ă-I siringi in șurub,.
Alta nu-f de făcut... Călră Roberl. care s’a apropiat de
grup: Da., da... Rizf, înalță din umeri.. D-ta-foști tinăr.,
crezi in toate mofturile, in toate palavrele... lasă c’al să
vezi mal tirziu...
Duhormel: — Așa am fost cu toțif... cu toții ani lost
ca D-ta, Robert. Dar vicața, experiența vioțcf sc-nsărcinează
sa ne indreapte ideile și să ne. vindece de toate infierbintările noastre,. O, vieața., Nu-I totdeauna o jucărie,, pentru
noi mal cu samă...
De la Troude: — Avem necazuri, decepții, suferințl,
afaceri, îndatoriri grele, pe cari cel săraci nu le cunosc
de loc... Săracii sint liberi». Fac ceea ce vor... N’au să se
fiind cască de cit la sine,.. Pc cită vreme noi.. Oftează...
Dar ceea ce le mat cumplit in situațiea noastră, le că nof
nu putem măcar să devenim săraci, cind voim.» Uite, bună
oară, scumpa mea Genevieva,. leu am visat totdeauna
frumosul vis., să am o mică țarină,, o căsuță... o văcuță,.,
un căluț... și două mii de franci .. nu mal mult, două
mii de franci, pe cari să-I ciștig, cui tivi ndu-ml țarina..
Să fii sărac... ce bucurie,, ce-ncîntător ar fi,, ce idilă
plăcută, virgiliană... Să nu' mal al rcsponzabilitațl sociale,,
dclatărl de stomac, să nu mal suferi de ncrastenie., de
gută sau de podagră.. Pentru-că săracii nu știu ce-I guta,
norocițil de Iei., El bine, nu pot, măcar prin vis, să fiu
acest sărman fericit, sănătos și senin.
Genevieva: — Ce te împiedică ?
Dc la Troude: — Dar, scumpă copilă, am prea multe
hoteluri, palate, păduri, vinătorif, atițl prieteni și atit slu
gărit... Sint înlănțuit, ferecat de ghiuleaua asta : de bogăție.,
Oflind : Și trebuește s'o tirîl... Capron fi Duhormel aprobă,
oflind și dinții și ridicind minele spre ceriu.
Genevieva, scullndu-se ți indreptindu-se spre ușă : — Și
tata, nu mal vine... Ce să fie?
De la Troude, cătră Duhormel ți Capron: — Vedeți?...
• H%Ce *n6rbată lc--- Oare săracii sint vre-o dată-ngrijațl
Sc scoală,.. Și ne invidiază pe noi.» Inlorcindu-se,
vede pe Robert, care elă rezemat de geamlicul atelierului...
DCt S» a'a r.ctras> Robert?.,. De ce nu spui nimic ?.,
bert, care in timpul acestei scene, o dai semne de ne
răbdare: Ce aș putea să vă spun ?... Voi sîntețl surzii cel
veciniei,, voi n’auzițf nici pe cel ce vă imploră, n’auzițl nici
pe ce( ce vă amenință , Cu mal putină milă, si cu o in' gfnfare mal cruntă și maf cumplită, v’asernănatl cu cel
de acum o sută de ani... Cind Revoluțiea lera asupra lor,
cmd Ic înfigea ghîarele Iei în carne, și le sufla in față giflitura de sînge.. Iei ziceau ca și voi: «Nu, nu-I nimic..
Așa a fost de cind lumea, și așa va fi totdeauna,. Ceasul
celui cărac nici o dată nu va veni». A veuit, totu-șl,. cu
Batirul, cu ghilotina...
Capron : — Ce tot ne cințl acolo ?... Revoluțiea?., Rcvoluțiea noi ani făcut-o.
Robert: — Vola-țl fiîcut’o... Dar acuma vă dă de ripă,.
»
"n zPom0t nedcslnșil, strigăte incă îndepărtate,
ful ‘ ■ I ^esc^^n(1 fereastra și arătfnd in direcțiea zgomoiului. Ia ascultați... Toți lungesc qitul cătră fereastră.
Capron : - Ce Ie ?...
L* bite, Săracul, vine... In atelier se face tă
cere, Strigătele se apropie; Clnlccele se deslușesc mal bine.
Gtle-fi Irri ascultă, lungind lot mat hiillt gilttl, nendțeațl,
galbeni ca ceata. Vine Săracul... Săracul pe care-1 tâgrtdueal, Domnule de la Tourde,. S ft r a c ui pe care-l
munceai, pe care-1 ridicai in mari brazde, Domnule Capron.. Strigătele de: „Trăeaseă Greva" se. deslușesc chiar
bine. .L’auzlU acuma cum vine ?... Astă-zi aici.. Mine, va fi |a
voi. Mine, pretutindeni.. In zgomotul surd, in lropăeltta
unei goloaie in mers, s’aud ritmurile Carmagnolcl.. Mă
tem, Domnule Duhormel, că vinătoarca D-voastră va cam
li stingherită puțin .. Roberl închide fereastra.. Ce, aț( is
prăvit ?. Nu mal ziceți nimic?... Unde vale oare aprin
derea voastră de luptă... undevi-I vitejiea ?... Ațf Început
să dațl înapoi ?... Ce... A fost d-ajuns numai să clnte ne
cule Clțl*-va săraci... ca acuma să stațl tăcuți... Îngălbeniți
°Capron : — De groază?» Co spU:... Poate D-ta... leu,..
Le voiu arăta leu... zgomotul și strigătele cresc.., Arăltnd
pumnul la fereastră.- AlizerabiliL»
De la Tourde, slăpimndu-ți frica: — Da-le pace... Nu
vezi că-s beți...
Robert: — Beți ? Toate... Dar de ce ?... ?tițl de ce ?
Caoron: — La urma urmei mă plictisești... Ce cauți
astă-zl aici?... Ce cauți aici?... A, acum Înțeleg... Sint
prietenii D-tale. . Și-al venit.. A..
Robert: — Vină-țl in lire, Domnule... .
Duhormel; - Lasă... lasă... Nu le nimic serios... Lu
neputință să lle cc-va serios .. Glumesc...
Genevieva, tngrijală, uilindu-sc spre ușa mereu : — tata
nu mal vine...
. . n
Capron: — Oare să se b inclus porțile castelului ?...
Genevieva, tulburată din cale-afată, sună ft aleargă In
sală, anlccindu-sc pe balustrada scărei: — losof... Adela...
Baptist... Se aplecă mai mult .. Închideți porțile... puneți
să se închidă porțile... Agitată fi trenuirind, se întoarce
in atelier unde Robert cată s'o liniștească... Doamne...
Doamne...
,
v
. ,
Capron ; — Cel puțin dac-am putea să ne întoarcem mă
car acasă... Hargand apare... Uite și pe Hargand, in
sfirșit...
_
. .
....
.
Genevieva: — Tată,. Tată... Toți înconjoară pe Hargand
SGENtA VII: Hargand, Robert, Genevieva.
• thnlo strigăte, clntccc, ca nn murmur tic imluri.
Al‘,ra'l cani tjalben, dur foarte liniștii, s’a așezai inlr’iin
l!‘tr^^\iiconjurat de Genevieva, tremurindă, și de Roberl, dus
pe 'ji'1'11 ’ —Genevieva, dă-nil puțină apă, te rog..,
H8r? z jj toarnă apă inlr’nn pahar. Hargand o bea cu
^',rl,,^[ullăincsc, fata mea... O scurtă tăcere,.. Dar tu,
'
’%bLhert: — TaW ..
uireand: — Locul tău nu-I aici .. Nu vreau să tesilesc
i.fff intre sentimentele... intre ideile tale... si mine...
Vobert—TaU...
Hareand: — Vel pleca astă-sara...
' bert: — Tocmai voeam să-ți spun, tată... Stingherit
■ifios..- !>**» înainte de plecare, dă-ml voc...
fl Hargand, intrerupindu-lNici o vorbă, te rog... Nu-țl
. ' ut nimic... Nu te învinovățesc de nimic .. In mijlocul
multului, s'attde deslușit: „Trăească Roberl Hargand...
Trâească greva*. Roberl, înmărmurii, cală să protesteze.
Hargand Îl oprește cu-n gest O scurtă tăcere, foarte bnpoitorâtoarc. In cele din urmă Hargand, vădit mișcat, cu
uocta puțin schimbată, urmează: Nu te învinovățesc de
nimic.. Dar nu mări, prin vorbe de prisos,, distanța du
reroasă pe care acest eveniment o pune a-zl intre’ noi.,
Robert: — Tată,. Tată.,
Hargand, foarte nobil: — Intre nof doi, copilul mteu,
nU trebuie să mal fie de acum înainte,, de cit tăcere.
St scoală.
Robert, mișcai, se aruncă in brațele tatălui său: — Te
iubege... te respect,. Și am încredere . in mila-, în drep
tatea h*-. i‘l cUPa asta o pleairă, aruncală de-afară, spărgind un ocinii de sticlă de la geamlic, sr
se irostogolește la
picioarele lui Hargand Genevieva, scoatec un țipăt.
Hargand, ridicînd plealra:— Uite dreptatea,. Pune
piealra pe-o masă.. Cortina se lasă.
SCENA VI: Accia-țî, Hargand.
Capron: — Ce Ie ?
Hargand, privindu-ți prietenii, plin de mirare, aproape
disprețuitor: — Liniștește-te, dragă Capron... porțile sint
închise.
Capron : — Da .. dar., calea ?...
Hargand : — Calea io liberă pe la spatele parcului...
Am dat poruncă să vi se înhame caii.. Vă puteți întoarce
acasă fără de nici o frică .. Dar veți incunjurn puțin.
Capron: — Atuncea, haldem... Strigătele, cari n'au în
cetai de loc, s’aud din ce in ce. măi oii. Sc aude deslușit
de lot: „Jos Hargand Trâească grena*.
Te la Troude: — Să plecăm... să plecăm,. N’aș fi cre
zut nici o dată, Pălăriea... Unde mi-I pălăriea... Cautindu-și tn zadar pălăriea.. le-ngrozitor.. Pentru-că, in
sfirșit. grevă aici,. Unde mergem,. Pălăriea,. Pălăriea.,
Hargand, dtndu-t pălăriea, care icra In ochi, pe-o masa:
Nu te frămînta așa, de la Troude .... Ultc-o, și stergeți-o,.
Capron, cu solemnitate și luind mintie lui Hargand.
Dragă Hargand,. al sleit toate mijloacele de conciliare,.
i-al îmbuibat., Te-al despoiat, pentru bandiții aceștia.,
Le-al dat pănă și cămașa de po tine.. Ce mal vor anu,. Nu trebuește să mal stal la gîndurl.»
mal Ie acuma de cit al gloanțelor,, fii tare, P^et^cdată trupe., trupe, trupe.. Gindește-țe ca nu-țt aperIIn
mai uzinele tale., gindește-te că ne aperi pe no ...
perl libertatea muncel... societatea.,
15a
Duhormel: — Să nu cedezi nici cit Ie negru sub ungni ...
V CaX’"
f. strins ,urubul...
*•
la*Troude: — Sini dezgustat pentru vecie dc libe
raHa7gand‘Tdr^t:- Da... Da:.. Usatt pc «ine...U
vedere.. Hal, ștergeți-o.
, <ț...
Capron: — Iești macar sigur de drum, că Ie
Hargand; — Da , Dar ștergeți-o,.
Capron: — Trupe, trupe,. Numai de cit,.
,
Duhormel: — Să se deo o pildă,, o «ra5niCt 1
De la Troude : - Punem temeni pe
• leaCă
Hargand: — Bine., hine ,7fî ieau rama>b m , 7^1
cîle-și trei... Hargand, ironic, pn'’mdu-J plccin . .
de Iei., Ăștia sint tovarășii, sint ahațil miel ?
Octave Mirbeau.
Actul 3, h și 5 urmează.
TfihGUlRl
Alexandru Boda nu fe un necunoscut și nici un
uitat, negreșit, pentru urmăritorii Revistei noastre,
încă prin bucățile publicate intr’o colecție a Re
vistei, din urmă, a dat dovadă că le un spirit ori
ginal, lucru de care dă dovadă, și mal mult inca,
prin articolul ce publicăm acum in coloanele noa
stre. Nu-I precupețim spațiul pentru acesta, cu atila
inaf mult, cu cit preocuparea pentru cel mal înalt
bine obștesc respiră din Iei, și cu cit, o știm bine,
acest articol, anuvoe ar putea să gâsască un adă
post aiurea.. Firește, nu poate li, pentru nimeni,
u*i prilej de formalizare, dacă, in lipsa, necesară,
poate fatală, de. fapte bărbătești, Îndrumătoare spre
mue, spre binele suprem, sint suspectate poate chiar
hmi^le gindurL, Originalitatea și insu-șl bunele
ginduri ale autorului, îndreptățește sau toartă ,
P. Al.
^ Cartea Materiei, a Idceî, Cugetătorilor și Faptelor
hotnene și fotografii din vicața socială nelegiuită
lestinm sociale de importanță și lumină mare
D::i om, familie, popnr șl omenire
penlm om, familie, popor și omenire.
c
1
{ion*ai> se cxP^că că într’un stat de-o anume na-prOf. ’.ale se ffiă și străini? De și se urăsc reciaițij ?’ VoeȘc a se. subjuga și extermina unii pe
înt^ nj ? S au arnestecat ? Cum de nu au remas
istoric . ’ ^e’° cred‘nVb de-o limbă, cu aceea-șl
a. Uce CU aceîea'ȘI obiceiuri ? Cum au îndrăznit
?* a j,/*Cest- Pr.s greșit, în contra iubirel patriei
^c°rei lrt* nal’onalitățeî și a se supune și lei batn'nd
,nwsblkl și prigonire! altor străini, devereq
stiă'rl. eind Ie zicerea : fia pîliea cil
’
mal bine-n țara mea», sau: «orî
&
băiat, ori procopsit de pozițîea ta socială,
aici, in țara la, trebuie să trăesti si să mori,
căci tea ți-a /ost leagănul, lea trebuie să-țî fie .^i
monmntul. In această lume mare, afară de tara
ta, loc nu ie rezervat pentru tine». Cum au pă
răsit țara, pe care Iei o iubeau ? Cine î-a constrîns
ca Iei să se expatrieze și să zică: „unde Ie bine,
acolo ne Ie patriea". Și cine a făcut ca și alții, de
altă naționalitate, să se afle în țara lor?.. In rîndurile cari urmează, voiu căuta a mă lămuri.
Acești expatriați rămin credincioși naționalitățel,
din care fac parte. In privința aceasta, fac bine.
Naționalitatea i-a ținut, călăuzit, ocrotit, șt națio
nalitatea tot acest lucru le face zilnic și mal de
parte. Poporul care și-a pierdut limba, istoriea și
naționalitatea, a pierit. Străinii nu le va face ase
menea lucru, cu bună voință și cu sinceritate. Na
țiunea mamă de multe ori piere, prin vieața socială,
care face a fi străini in țară. Națiunea mamă mal
piere și prin rezbel exterminator, prin revoluții
sociale, și coloniea devine stat și națiune. Noi, lu
minați! și cinstiți!, voitorii de bine pentru toți, nu
voim ca o națiune mamă să pleară, ca națiunea
romană, și o colonie a Iei să devie națiune întrialt
punct al pămîntuluL Noi vrem ca națiunea mamă,
ca și coloniile: străinii, să existe în înflorire, după
legile privitoare Ia existența omului, familiei, po
porului și omenirel, conform viețel sociale atee,
comuniste, anarhiste.
IntrTun stat, se întimplă, fie cu industrie și
comerț, mare on mic, se intîmplă că un prisos
de populație, prin sărăcie, lipsă de lucru, Ie silit a
emigra în altă țară, de altă naționalitate, fiind-că
acolo găsește de lucru, îșl găsește existența asi
gurată. Onil chiar pot să se îmbogățească, prin in
dustrie, economie, comerț. Acest fapt arată că omul
nu rabdă, nu sufere, și nici nu trebuie să rabde,
să sufere, fiind-că lei are dreptul la existență. Si
nuciderile și temnițele tot acest adevăr îl arată.
Unii rămin stabili, lear alții duc în țara lor econo
miile pe cari le-au cules după munca lor. Și această
■emigrare naturală, de balanțare, continuă, în toate
statele, unde cei emigrați pot pătrunde, lei, alungațil de mizerie din țara, lor, unde lei sînt ceruți
și primiți, unde mare parte din indigenii săraci,
lucrători, sînt trecuțî la cimitir, înainte de timp,
din pricina lipsurilor îndurate prin vieața socia.ă
ne’.eguită. In modul acesta se face, ceea ce s’a făcut
în evul antic și de mijloc: invazica străinilor, sub
altă înfățișare, fără armă. Acest fapt arată comer-țul internațional de sclavi. Din cauza aceasta, văzîndu-se pericolul, s’a născut în indigeni ura în
contra străinilor, cu toate că lei nu pot scăpa de
străini. Nu Ie stat care să n’aîbă în Ici feliu de
feliti de națiuni străine. Și nu se poate lovi în
străini, chiar dreapta judecată ne-o spune, căci Iei
sînt sub protecțiea patriei manie, care poate să Ie
'vie în ajutor, căci numai aceasta așteaptă • și
■ast-feliti șoviniștil naționali pot plăti șovinismul
național prin pierderea statului lor. Și apoi, lovind
în străini, șovinșt:! ar da dovadă, că nu-șl cunosc
interesul lor și nu cunosc starea împrejurărilor.
Naționaliztnul le bun, dar trebuie să știi cum să
uzezi de Iei.
.
Prin faptul că există, omul, fie indigen, pe
■străin, iei are dreptul la existență și traiu, ori
unde s’ar afla pe suprafața pămintului. Cel ce
�revista. idee!
46
_
j.................... ................... .
.......... ..
——
REVISTĂ IDEEl
— —4 r1
-*
H—•—•
~
‘
- ------ ----------- —
trebuie
muncesc, l.
—să
— tragă
--o- folos
— -- din munca lor și ’ lucruri le cer interesele omului, familiei, popo_
■ și• datoriile
* ■
trebuie să albă toate drepturile
pe cari: tulul și omenircl, Și chiar învățăturile bune ale
Ie dă întreaga materie, legile lei, bunul simț, cu lui Isus te ccr. lear vieața socială, nelegiuită
getare' muncă și satisfacerea trebuințelor, Aliniat, calcă în picioare aceste drepturi sfinte, cari sînt
trebuite ștearsă vieața socială nedreaptă si trebiue drepturile nedestructibile ale ori-cărul om, ale fQ.
..
întocmită vieața alee, coiniinistă-anarhistă, după miliel, poporului, ale omenirel...
Aceste vederi ale mele, nu sînt de aeord cu ve
naționalitate. Toate drepturile le are omul, în za
și ji se confiscă. în derile naționaliștilor de clase, cei plini de urăcătră
dar i se fură, i se știrbează $î
țeleptul uzează de Iele, cînd sînt tăgăduite, stri străini, cari voesc menținerea claselor. în neamul
chestie
vleață
lor, nu
însecu exterminarea
vind legile nefirești^ _____
căci Ie o____
c*“~J cu’dealungarea,
-»
—♦* —șj dacă
moarte pentru iei. Și dovadă. că aceste drepturi-, străinilor. Aceștia nu voesc a vedea că pericolul
nu se pot confisca de la nici un oijb Ie cugetarea, individual și social stă în existența claselor. îej
simțirea, vorbirea, scrierea, fapta, cari se pot ma atribuesc tot răul existenței străinilor. Mare șărlanifesta, căci nu se pot opri, confisca, cu toată o- tanîe națională fac-Ieț Se vede bine cît de dușmani
prirea din partea tiranilor, lacomi, cruzi și igno al fericirel omului, familiei, poporului și omenirel
ranți, atentatori la drepturile, libeitâtea, munca, sînt Iei.
Lumina-, cea mare, a celor cu interese opuse cesatisfacerea și fericirea omului și mulțimel munci
toare,. sclave. Aceasta o glăsuește și o probează lora cari exploatează și domnesc, Ateizmul, comuluptele și revoluțiile popoarelor muncitoare, produ nist-anarhist, revoluționar; drepturile omului și ocătoare, exploatate, o probează un Luigi Lucclieni, menirel, să strălucească pentru ins, familie, popor
o probează fapta unql Czolgosz, cari au lovit pe și popoare, precum strălucește și va străluci în veci.
idolul nelegiuit și despot al viețel sociale nedrepte,
II
și apoi au murit, pentru că n’au preferit a trăi în o
O altă chestie însemnată le chestiea exclușilor,'
luinehoață, asasină, lacomă, egoistă, expatriatoare,
expropriatoare, întemnițătoare, nedreaptă, minci care chestie nu se vede tratată în nici o scriere
sau vorbire socialistă. De și există această chestie,
noasă și prefăcută.
Dacă Străinul n’are dreptul de a viețui și munci care privește pe atițl excluși, nimeni nu o bagă
în țară străină, cu toate că noi știm că lei arc, în samă. Muncitorii, cari primesc'atît cît, sînt și așa
căci nu se poate primi ideca ca briiul să fie fără mulțămițl, că nu sînt excluși, și nu fac de cît
drepturi, părăsit, iei moare, în contra instinctului socializm de vorbe. Cu toate acestea cea mai
său natural de, a trăi, deși întreaga materie a avut demnă chestie de luat în băgare de samă, și
grija de a-1 pnțeă îndestula1 și pe Iei prin itiuAcă. care cere o rezolvire grabnică, nu Ie de cît chestiea
lei Ie legat de pămînt și pămîntul Ie legat de îel. exclușilor. Această chestie, rezolvată, merită numele
Ii aparține pămîntul, în virtutea dreptului natural. de iubirea aproapelui. lea vine, în primul rînd, cu
Nu se poate tăgădui acest adevăr, că emigrarea, precădere rezolvire! chestiei străinilor, a naționali
decursă din fapte economice, ie aceea ce a făcut tăților, în senzul comunist. In această chestie strălu
ca tot pămîntul să se populeze de oameni.
cește iubirea aproapelui, care nu trebuie să fie numai
Ca să încheiri, zic atît: Să nu se mal prigonească o vorbă goală, și le de datoriea fie-cărul a realiza
străinii să nu 1 fie urîțl, excluși, dispreț uiți: con iubirea aproapelui. Această chestie, a exclușilor,
diții economice, mal tari de cît urile fanatice na Ie care dă Adevărului, dreptățel și științei docu
ționale, cari nu sînt,.și Iele, de cît cauze și efecte mente prețioase.
economice, i-a. creat pe dînșil și i-a pus în sta
Chestiea exclușilor va să zică luptă, va să zică
rea în care se află. Să li se dea drepturi, să fie ștergerea viețel sociale nedrepte și nelegiuite, va să
respectați, să nu se vadă în Iel.de cît oameni, zică apropierea viețel atee, comuniște-anarhiste, cea
cari au drepturi și trebuie să trăească, și să nu bună, îndeplinirea Iei. De aceea nu se vorbește și
fie priviți de cît ca aproapele nostru. pentru acest nu se scrie despre chestiea exclușilor, de aceea
scop să se realizeze vieața socială bună, atee, co- închid ochii toți voitorii actualei stări, nelegiuite,
rriunjstă-anarhistă, spre binele și fericirea omului, sociale, spre a nu vedea această chestie de cea mal
familiei, poporului și omenireL
mare însemnătate și de o simțire, cugetare și mo
Fie-care din noi ie expus, în vieața socială ne rală înălțătoare.
dreaptă, a deveni străin, emigrant, pentru a ne fi
Ie frumos oare a vorbi, a seri despre Comunizm,
patrie lumea întreagă. Chiar pozițiea de străin o și a nu tinde a realiza Comunizmul, ci a da dosul,
cere aceasta, și străinii au dreptul la asta. Ches- ca un soldat fricos, care nu vrea să lupte, să în
tiea străinilor ie chestiea fie-cărul, șirezolvirea ches vingă ori să cadă cu cinste, ci tot amină lupța și
tiei lor însamnă rezolvirea chestiei fie-cărul Cel dezrobirea ? A fi asemenea Comunist, va să zică a
can nu voesc a mă asculta, vor arăta că sînt fi cu dușmanii Comunizmulul. Atunci nu^ trebu e
proști ^și nelegiuițl. După cum noi zicem altora, a lua în mină steagul roșu al dezrobirel, îndes u
de alta naționalitate, că Iei sînt străini, așa și a- lărel, luminel, virtuțeî și fericirel omului, fainii
ceștia pot să ne zică nouă, că și noi sîntem străini, și mulțimel muncitoare, de popor și popoare-De
față de Iei, și pot să ne plătească cu fapte și vorbe steagul roșu ateu, comunist-anarhist, revoluționa.
la feliu cu cete cu cari ÎI urmărim. Ceea-ce trebuie Ie cu drept cuvînt al celor ce sînt pentru lup ■>
să preînlimpinăm. Nu se trăește așa pe lume, dezrobire. Acest steag mal apar,in%?LeXCcăcIIei
căci noi, naționalii, ca și toți străinii, facem parte Iei îl poartă cu demnitate și sinceritate, că
din marea familie numită omenire. Durerile lor, sînt pentru izbucnirea revoluției sociale, comuni •
străinilor, sînt și durerile noastre, și deci trebuie
Exclușii pot foarte bine sil moară, main e
să ne respectăm, să ne iubim, să iie ajutăm și șă timp, doborîțî prin foame, căci Iei sînt înlut I
ne bucurăm de toate drepturile omului. Aceste cu desăvîrșire de la demnitatea omenească și
m omenesc. Iei se compun din copiii de
1^ un
tineri și bătrîni, de ambele sexe și de
d10 tjOlialitate. Ic! sînt personificarea stratului
Qfl-c6 n ' ai durerilor omenești. Din Ici Ie alcătuit
cciuț ,nnotul 'cel mal mare de morțl, dat cimitirului.
cO’^^ți-ml, dacă nu zic, cu drept cuvînt. că
exclușilor Ie care mișcă pe omul simțitor,
foZIÎ i cult, și-1 face a cere, sus Ș* tare, rezols’nccrchesticl 1OG căci Ie o pată de rușine și crimă,
vireil re o poartă toți, cu bună știință. Nu trebuie
pe cfl-uca m ast-feliu de mod cu pozițiea de trăiri
“ S*eita omenească.
produce pe excW> pe ncci?11 nenorociți?
b(a socială nedreaptă, în care munca și satis‘ trebuințelor nu se face în mod egal, după
Pcr,tru fie"eare: îu care. nu se lea în vedere
^niul-'11 Produce suprapopularea, concurența, su^producerea munca excesiva, amestecarea națioJjftăților, necgalitățile sociale, jafurile, pagubele și
bunul plac al exploatatorilor, negustorilor, bogaț-lor,
poruncitorilor, indigeni, străini, lacomi, nelegiuițl,
LpatrioțI. nesimțitori și necugetătnrl.
Pozițiea exduș.lor Ie sabica ce stă trasă asupra
lululor, căci orl-cine, de ori-ce poziție și național;wte, de ambele sexe, deoil-ce etate, poate cădea
|n jalnica,. amara și primejdioasa poziție a exclu
sului și exclușilor, poziție care însemnează lipsuri,
pagub.4, tiîsteță, lacrimi, durere ne ntreruptă, des
curajare, r evolta tăcută, necaz, boală, suferință fizică,
morală, intelectuală, materiala și moarte Ie pozițiea
cwe lesne duce pe om la sinucidere, fuit, omor,
cerșit, emigrare sau lăsare mal jos, coborifea sa
lariului. Această poziție Ie care lacurajază pe bo| ga|I, negustori, exploatatori, în năzuințele și pur' târife lor, lacome și brutale. Cîțî din noi n’a gustat
ori nu va gusta pozițiea de exclus, fie și în chip
trecător ? Cîțl nu atlrnă de bunul plac și calculul
egoist al bogiților, exploatatorilor, negustorilor și
poruncitorilor? Cînd ar trebui săatîrnede satisfa
cerea trebuinței persoanei lor.
Social-democrați, n'ar fi pe lume, cari să propivadnească opt ceasuri de muncă, vot universa>lcgl, sprijinii e de clasă mijlocie, și așa mal
«pane, dacă am veni cu toții, în mod cinstit, în
Wrul excluș lor.
exriușilor- Ie chestie veche, foarte ves-iîi'-h lcs’i,c'1 Jor
împins popoarele lă revoluții
'lumrr^ Sau deJ'ucat Ș‘ trădat, schimb.îndu-se
^'itr ' 1111 SjC’a^-» Ch'icI împărțirea socială în
i Săraci, în exploatatori și exploatați, nu
Ohe0'*.
i°C
n’c un P0?01’"
loțî cjHlea ex‘duȘ,lor Ie aceea care demască pe
nii^ 01nV?rJ>''S0' Jn m°d nesineer, prefăcut, în nu’Wiiz.ri |
P°PoruluI, ohienircl și în numele co^riernia111’ aratlndu-l cape niște trădători și călăi
rist, d|.1a\Car'' d'n. propovăduirea Idealului Comu^U]țirnC^St IlKercs
vieață și ex'Stență a omului
lscri J
juarl, fac un monopol al lor, de
'i' lnal ^aC'P<’?iț;e de trăiri pentru
> Wubuiuulul și mulțimel celei mart și
\ a,:levărului, științei și virtuțeî. Aceștia
J3 Meij td.ri zie:
gindițî. cum gindim noi,
nov’
Vedcm nul, și să faceți ceea-ce ziSe 'ionaf’i
Se
tot arit de ncloleranțl și
c ^riijfțSupărătorii viețel sociale nedrepte,
130,11 ito U IeI’ sub
Aceștia
0111 Și înăbușitorii celor mai de samă
47
rumos socializm de scriere, vorbire, lear nu si de*
acțiuni, fapte și îndeplinire.
Ș ae
așa sa făcut de zeci de mii de ani, și de aceea nu mal vedem apărînd vieața socială cea bună
cea anunțată, cea poetică, ci o simțim numai în
simțurile noastre și în țara cugețârei.
Rușine celor ce au fost și sînt trădătorii cauzei
celei mal sfinte de dezrobire morală, intelectuală
și economică a omului și omenirel. Rușine celor
ce n’au. avut în. vedere chestiea exclușilor și(nu o
au in vedere nici a-zl. Cari, acel Mine de dez
robire și înfrățire îl socotesc cu amînărî și înșelări.
Cîțl nu părăsesc cluburile social-democraților,
fund că se plictisesc de vorbe, fiind-că acolo Ie
staționare pe loc și nici de cum nu le acolo cu
rent de dezrobire din vieața socială nedreaptă și
fiind-că ideile sincere de progres nu sînt primite
de capii acelor cluburi. Nu se aude și nici nu se
publică glasul celor cinstiți, cari vorbesc în favoa
rea nenorociților excluși, a căror poziție cere și
așteaptă o cit mul grabnică .ștergere a viețel so
ciale nedrepte. ; ;
Pozițiea acestora, depărtați de la chipul de a
trăi, de o organirare vitregă de muncă, producere
și .consumație, trebuie pururi să ne aducă aminte,
că trebuie distrus zmeul cel cumplit, care cere vic
time,, spre a le sfășiea, spre a putea exista iei.
Trebuie. să ne facă a fi pururi gata a ataca și ni
mici organizarea socială de a-zl. Trebuie să ne
facă a înfiera, zilnic pe bogațl, exploatatori și po
runcitori, indigeni și străini. Pozițiea exclușilor,
zilnic să o avem înaintea noastră, casă nu.uităm
a veni grabnic în ajutorul lor, spre a-I salva de
rușine, chin și peire.
Dacă nu stă bine omul, acest ori-ce om, nu stă
bine nici familiea, nici poporul și nici omenirea.
. . Vedeți c.ă în cuvintele mele, cele de egalitate,
libertate și comunizm, Ie un soare luminos, care
vă arată ce trebuie să tăceți. Acel mîne de dez
robire vi-.l apropie, cu pași repezi, căci sînt ființe
prețioase cari așteaptă mîntuire și sufăr în mod
barbar de la o societate nelegiuita, care nu știe
de Iei.
Voi, cari vorbiți de comunizm și de ștergerea
viețel sociale nedrepte, de ce nu sculați oamenii
pentru ștergerea viețel sociale nefirești? De ce nu
aveți aceasta ca țintă? Credeți voi, că nu o să fie
revoluție socială, de care inse voi aveți groază,
frică, și-o ocoliți? Revoluțiea socială din Rusia și
asasinarea a cîte unul exploatator și poruncitor
nelegiuit, de acolo, o lăudațl și aprobați,. lear In
țara noastră, dacă se întîmplă această acțiune so
cială, ditorită viețel sociale nelegiuite, o ponegriți,
precum ponegriți și pe revoluționarii sociall-anarhiș I. In otl-ce moment s*ar putea face revoluție
socială, căci mulțimea s'ar scula, destul. de sătulă
cu vieața socială nedreaptă.... Acela nu Ie comunist,
cure nu Ie un revoltat și nu poate revolta și pe alții.
Ia să fie o mișcare pentru revoltă, pentru dărîmarea viețel sociale nelegiuite, cum s’ar aduna
toți nemolțănuțil din toată țara și alte țâri, și ar fi
foirle mulțl aceștia, și s’ar lupta vitejește, că a
trai omenește, te o chestie de vieețâ și de moarte.
�48
REVISTA IDEEI
Și exclușii ar fi cari ar lupta cu tărie, devotament
și curagiii. Dar... Ie un ce. De asemenea acțiuni
nu sînt proprii conducătorii socialiști, de și ideile
și bunul sîmț ar fi de-ajuns și-ar vorbi în senzul
luptei, revoluției sociale.
Cum, prin 8 ceasuri de muncă ori prin deputațl-avocațl, social-democrațl, se face transforma
rea socială? Dizolvare de Cameră și Senat, de
cătră guvern, ce va să zică oare ? Aceasta Ie nu
mai un joc de petrecere. Alt-feliu oare nu pot fi
inși cari să fie reprezentanții mulțime! muncitoare
și a dorinței acesteea? Se închid cluburile și sin
dicatele. Unde vă Ie atunci lauda voastră și pier
derea de timp în nimicuri, vorbe goale, mani
festări și serbări? Nu se vede oare neputința,-ne
păsarea, stagnarea? Nu zic leu bine ceea-ce zic?
Ast-feliă de mijloace nu sînt de cît mijloace de
dezertare de la datoriea de om, pentru a sta în pi
cioare societatea ucigătoare, exproprietoare, expatriatoare, despoetoare, întemnițătoare și robitoare
de vieață și simțire omenească.
Trebuie să înceteze starea de lucruri aflătoare,
în care o mînă^ de inși, tirani, nesimțitori, necugetători, nepatrioțî și lacomi, posesori de avere și de
poziție exploatatoare, dispun, după bunul plac, și
după interesul lor egoist, de pozițiea, persoana,
traiul, cinstea și vieața semenilor și aduc neliniștea,
durerea, tristeța, desperarea, paguba, plînsul, în
sînul familiei, unde ar trebui să existe pacea, iubirea,
stima și înțelegerea. Trebuie să înceteze, cei ce
înșală pe muncitori în numele comunizmulul. Tre
buie să înceteze, cel ce nu luptă, nu duc poporul
spre dezrobire de sub domniea viețel sociale nele
giuite. Trebuie să înțeleagă bogății, exploatatorii,
negustorii și poruncitorii, indigeni și străini, căpo?ițiea, puterea și nelegiuirea lor nu le lege țși că
îel trebuie să se închine înaintea voinței, cererel
și revoltei sociale a mulțime! celei mari. Iei trebuie
să se închine înaintea vecîniculu! adevăr, veclnicel
dreptăți, virtuți, onestități, iubiri cătră aproapele,
vecîniculu! bun simț, veclnice! cugetări și știință.
Iei nu valorează ce-va, Iei, ce sînt condamnați față
de muncă, știință, trebuințe, individ și omenire mun
citoare. Chestiea exclușilor, știind de om, știe de
toți, știe de familie, popor și omenire, căci din cîte
un om Ie compus poporul și omenirea.
Chestiea exclușilor Ie care zgudue din somn pe
cel ce dormitează, dă direcție celor rătăciți, aducmdu-le aminte datoriea de împlinit, chîeamă po
porul și omenirea în ajutorul exclușilor și mișcă
lumea intru realizarea viețel mult dorite, atee, comuniște-anarhiste, cea a perfecțiunel, progresului
și tancire! reale pentru toți. Ziceți cu mine: TrăvnmK^h!S ’-eueX?Iu?iIor ?i vie cît maî curîndrecn
s.oclalfi» S1 vie cu dînsa vieața cea bună,
socială, atee, comunistă-anarhistă...
,
,
,
D* AL. BODA
exclusul, cel cu paguba, durerea și neconsolarea.
VESTIM pe prietenii noștri, cctim-că
— • avem de gînd a pune
neapărat sub tipar, ueslita lucrare de Malatesta: Intre
țeranî...
Se ftte ca lucrarea aceasta le una din cele, mai minu
nate. din literatura socială internaționala, care a făcut educațiea la generalii și generală inlregi... Cei ca-ar fi in mă
sura de-a contribui la înlesnirea tipăriturii, vor primi, in
schimb, un număr proporțional de broșuri...
PUBLICAȚIILE, de. limba Rominu, ce le pril
în schimb, la REVISTA
l|u,
DIN CAPITALĂ:
«Albina», revistă populară: 9, str. Mintuleasa.
Biblioteca «Luhieno, în cărticele: 20, str. Mavroghenj
«Biblioteca Modernă», revistă: 7, atr. Bis. Enel,
Biblioteca «Univcrsalăs-Nifeanu: 21, str. Negru-Vodă
«Curierul Israolit», organ săptanrinal, 54, str. Olteni,
«Egalitatea», ziar săptămînal: "10, str. ȘepcarI,
«Esperantislul Romîn», revistă: 5, str. I. C. Brătianu,
«Gazeta Funcționarilor Comerciali»: 91, C. Victoriei.
«Lumina», organ uaționalist-independcnt.
«Muncitorul G. F. R.»: 91, C. Victoriei.
«Noua Revistă Roinînă» : 55, B-d Ferdinand.
«Orion», revistă de astronomie populară: 3, B-d Academiei
«Revista Industrială»: 9, str Văcărescu I.
«Rominu! Literar», literar și politic: 10, str. Lucacl.
«Rominia Muncitoare»: 91, C. Victoriei.
«Revista Științelor Oculte» : 32, str. Coriolan.
«Sănătatea», revistă dcMedic. Populară : 9, str. Triumfului.
«Șezătoarea Săteanului», rev. populară : 28. str. Sculptura.
«Zionul»: 72, Calea Șerban-Vodă.
Din publicațiile din provincie, cari vor fi notate io
N-ruI viitor, ne facem o plăcere a nota, ca mal curlnd
ap/irută, sub o direcție nouă: Revista Societățeî coopera
tive și filantropice a funcționarilor și meseriașilor agricoli.
, Scrisă cu fond și intr’o notă cu totul independentă:
Adresa : 5, str. Davlla — Galați.
M
REVISTA IDEEI"
DIRIGUITĂ
de
P. MUȘOIU
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
IO, STRADA EPURILOR —BUCUREȘTI
BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEl«
P. Mușoiti și P. Zosin: «Mișcarea Socială» col. complec. 5—
P. Muțoiu : «Revista Ideeb, 8 colec. de la No. 1—LXXX 40—
Solomon Abram: Destăinuirile unul expulzat . . . —30
Jf. Askinassi: Jertfele Țarului
....................................4—
.V. CT'CcrnișcDsky: Ce-1 de făcut... Sub presă. . . 4—
H. Dcnis: Socialismul și caracterele sale generale • 1—
Gab. Deniile: Evoluțiea Capitalului
'*
C. Dimilrcscu-Iașî: Cele două morale
. . • • ■ -50
-50
Fr. Engcls: Socialism utopic și Socialism științific .
Grup. Slud, revol. din Paris: Antisemitism și Sionism. -20
Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea-I - ■ ■ —20
-50
Pt Kropotkin: Către tineri
-50
—
Vrențuri Noi.
-50
P,' Lafarguc: Materialismul economic al lui M^rx.
-20
Paul iaOius
ram
Louis; ninaicjuisinui
Sindicalismul Francez
rrațicez ....
•
—
M. Maeterllnck: Datoriea_noastră cea. socială . - , -20
iberi. devugcUie
John Stuart Mill; Libert,
de cugetare și de discuție, -aU
P. Mușoiti: Cum se texplică
k
Anarhiștii
■ ■ ■•
?n
rjisinulSocial.
Social. Social».»
Socialismul Belgian- -w
—
Determinismul
—
Emanciparea Femoei
—
Intime................................................................
7. Neaga: Flăcări năbușite . . ...............................
Seneca . Despre minie
......................
Fr. Stackelbcrg: Femeea și Revoluțiea. .
__oi)
Un fecior dc {âran : Noua epistolie către muncit, și prCererile, însoțite de cost, se fac la „Revista Idee
La Redacțlea, „Revistei Ideei“ se mai S&scs^
Problema agrară, de Toma B. A burei . - ■ •
îndurerații și chinuitorii, de Calus Gracchus - •
Ne.attrnarca, Dir. Varlam Gbițescu, 11 n-rb apăru e
Tribuna științifică, Dir. Varlam Gbițescu,> 4 n-re
Marea Reforma, de Th. C Măiiescu.
—
Tipografia «JUBILEU», Slradl Academiei, No. 19, București. — C 1255.
REVISTA IDEEI
190g, ^0, hXXXlV. 4.
sindicalismul revoluționar
București, Strada Epurilor, 10.
suferită celor mai mulțl din șefii socialiști fran
cezi : socotii deci cu cale să suprim un capitol pe
care-1 consacrasem pentru a arăta însemnătatea aPrefață la edifica italienească a hicrărcî
cestei ^concepții. De atunci s’au săvirșit mari schim„Viitorul socialist al sindicatelor".
bărl rîn 1900, cînd am scos o nouă ediție a stu
M’ani întrebat adesea dacă n’aș face bine să diului mieu, greva generală nu mal lera socotită
recâu chestiile tratate de mine, prea pe scurt sau ca o simplă sminteală anarhistă: astă-zl, lea ieste
prea superficial, în Viitorul socialist al sindica susținută de mulțl. De mal multe ori, Jaures a
lelor, folosi ndu-niă de experiențele făcute de la lăsat să se-nțeleagă că ar împărtăși acest chip de
1897 încoace și de cunoștințele mal întinse pe cari a concepe revoluțiea. Asta s’a întîmplat cînd a
le-ani 'dobîndit asupra principiilor socialismului, avut nevoe de sprijinul sindicaliștilor: dar mal apoi
spre a tace o expunere mal limpede, mal meto s’a lepădat de această utopie, care nu vine de loc la
dică, mai aprofundată a mișeărel sindicale. Am socoteală bogaților comanditari al jurnalului său,
fost inse mereu împiedecat de extra-ordinara lăr nici dreyfusarzilor Bursei, nici conteselor socialiste.
Poate că nu-î tocmai depărtat momentul cînd
gime a problemelor ce mi se puneau înainte, de
cîte ori aip început să cuget asupra unor aseme nu se va găsi un mijloc mal bun de a se defini
nea chestii. De altă parte, ultimii ani au fost cu socialismul, de cît prin greva generală. Atunci va
totul bogațl în fapte neprevăzute, cari au venit să apare limpede, că ori-ce studiu socialist trebuie
facă himerice pănă și sintezele ce păreau cele mal să se ocupe de direcțiile și calitățile mișcărei
bine stabilite. Cînd socotești c’al găsit un sistem, sindicale.
Trei proprietăți mal de samă sînt de relevat în
care să cuprindă cum trebuie constatările crezute
ca cele mai însemnate, un studiu mal amănunțit teza grevei generale:
1. Mal. în tăi, lea exprimă, într’un chip foarte lim
sau o întîmplare te silește să părăsești totul.
Nu ne aflăm acolea în fața unor fenomene cari-ar pede, cum că vremea revoluțiilor făcute de poaparținea unor genuri clasice, fenomene pe cari liticiani s’a sfirșit, și că, ast feliu, proletariatul nu
ori-ce muncitor serios se poate măguli a Ie putea voește să lase să se constituească noi erarhil. For
observa corect, defini cu exactitate și explica în mula aceasta nu vrea să știe nimic despre drep
chip mulțămitor, folosindu-se de principiile pririiite-n turile omului, despre justițîea absolută, despre con
știință. Acolea principiile lipsesc cu dcsăvîrșire: stituțiile politice și despre parlamente: lea nu neagă
prin urmare, îe cu neputință să poți descrie cu pur și simplu numai cîrmuirea burgheziei capita
preciziune și linipez’me: cîte-o dată chiar, trebuie liste, ci orl-și-ce altă erarhie mal mult sau maî pu
să te ferești de-a întrebuința o prea marc rigoare țin asemănătoare burgheziei. Partașiî grevei gene
de termeni, pentru-că asta ar fi în contrazicere cu rale țintesc a face să dispară tot ce a preocupat
caracterul curgător al realitățel și ast-feliu termenii pe vechil liberali: elocvența tribunilor, conducerea
ar fi înșelători. Trubuie să procedezi prin dibuire, opiniei publice, combinațiile partidelor politice. Ar
să încerci ipoteze verosimile și parțiale, să te mul- fi ca lumea să fie pe dos... dar socialismul n’a ațAmeștl cu aproximații provizorii, așa ca să lași finhat oare că tinde să creeze o societate cu totul
piiryrea poarta deschisă unor îndreptări progresive. nouă? Mulți scriitori socialiști, prea îmbuibați de
Adeastă neputință relativă trebuie să pară pă- tradițiile burgheziei, nu izbutesc cu toate astea de
c^°asă de tot, vrednică dc dispreț, marilor seniori loc să priceapă o asemenea nebunie anarhistă:
Sociologiei, cari, fără cea mal mică osteneală, Iei se-ntreabă, ce va putea urma grevei generale ?
aurcsc vaste sinteze, îmbrațișind o pseudo-istorîe Nu va fi cu putință de cît o societate organizată
a trecutului și un viitor himeric. Dar socialismul după însu-șl planul producției, adică adevărata
societate socialistă.
e taal modest de cît sociologica.
2. Kautsky afirmă cum-că capitalismul nu poate
•Lucrarea mea Ic una din aceste dibuiri. Cînd am
ce^S,°’ *n 18^7, Ieram foaite departe de a ști tot fi desființat în chip fragmentat și că socialismul
d Știu a zl. De-altminterca îmi propusesem o țintă Nu se poate realiza parte cu parte. Această teză
®sluI de restrînsă: să atrag atențiea socialiștilor Ieste de ne-nțeles cînd cine-va practică socialis
n u^ra niare^ut rol pe care sindicatele puteau să mul parlamentar: cind un partid întră într o adu
nare care deliberează, o face cu nădejdea de-a do,eniate să-1 joace în lumea modernă. Vedeam
o mulțime de prejudecăți în potriva
BEVISTA IDEEI
c0S
s‘ndicale și credeam că studiul acesta va
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
*“ să spulbere pe unele din Iele. Pentru
•
aJunge' țelul, Ieram nevoit să ating o mulțime
• de
Abonamentele se trimet prin mandat;
,pCs est^ tară să aprofundez înse vre-una.
e vremea aceea, ideea grevei generale icra ne- D-lui P. MușoiuJO, Strada Epurilor, —București,
�REVISTA IDEEl
REVISTA TDEEÎ
50
bîndi concesii de la protivnicil săi: și experiența
arată că într’adevăr dobîndesc. Ori ce politică e- .
lectorală Ieste evoluționistă, putînd admite ca, adesea, leanu obligă la călcarea principiului luptei de
clase. Greva generală Ieste un mod de-a exprima
teza lui Kautsky în chip concret: pănă acum nu
s’a dat nici o formulă care să poată îndeplini
acelaș rol.
3. Greva generală nu-I nici de cum născută din
niște reflecții adînci asupra filosoflei istoriei: dtnsa
a izvorît din practică. Grevele n'ar fi de cit niște
incidente economice, de-o foarte mică însemnă
tate socială, dacă revoluționarii n’ar interveni pen
tru a Ie schimba caracterul și a face din Iele niște
epizoade ale luptei sociale. Fie-care grevă, cît de
locală ar fi, Ieste o hărțueală în marea bătălie care
se chlcamă greva generală. Asociațiile dei del sînt
acolea ațît de simple, în cît Ie destul a Ie indica
lucrătorilor în grevă pentru a face din iei niște so:
cialiștl, A menține ideea de războiu pare a-zl, cînd
se fac atitea silințl pentru a se opune socialismu
lui pacea socială, mal de nevoe ca orl-cînd.
Scriitorii burghezi, obiclnuițl a cataloga ’școalele filozofice și religioase prin cîte va scurte for
mule, dau o foarte mare însemnătate axiomelor
ce se cetesc în fruntea programelor socialiste. Adese-orl Iei au crezut că, criticînd aceste obscure
declarații și arătînd că sînt lipsite de noimă, vor
spulbera socialismul, îl vor reduce la nimic: ex
periența a dovedit că această metodă nu duce Ia
. nici o ispravă și că socialismul Ieste independent
de pretinsele principii definite de cătră teoreticianil
sȘI oficiali.. Aș fi ispitit să compar pe acești teo
retician! cu teologii: un savant' catplic, Edouard
Le Roy, sc-ntreabă dacă dogmele religiei sale tur-,
niz iză vre o cunoștință pozitivă asupra vre-unul
lucru ce-va : aceste dogme au fost promulgate pen
tru a osîndi unele erezii, dar parc că s’ar lî dobîndit mult mai multă limpezime dacă s’ar fi adoptat numai niș'e simple negări. Congresele so
cialiste ar face bine, și Ue, să spună că resping
unele tendințe ce se manifestează în partide: dac»!
adoptă un alt s.stern, le din pricină că axiomele
lor sînt întru atît de vagi în cît le cu putință ca
toată lumea să le admită.
Șe afirmă adesea că trebuie să se organizeze prole
tariatul pe terenul politic și pe ccl economic, pentru a
pune mina pe putere, cu scop de a înlocui socie
tatea capitalista printr’o societate colectivistă sau
comunistă. leată o formulă minunată și tainică,
care se poate înțelege într’<î mulțime de chipuri.
Dar, dintre toate interpretările, cea mal simplă Ie
următoarea : a provoca formarea dd asociații mun
citorești, în stare a creea o agitație împotriva pa
tronilor, a te face advocatul lucrătorilor, cînd sînt
in grevă, și a te ține de capul administrațiilor puDUee, ca să intervină în favoarea lucrătorilor, a te
tace sa fii ales deputat, cu jsprijinul' sindicatelor,
Și a le folosi de înrîurirea ee al, fie pentru a dooiiidi oare-caii avantagil pentru alegătorii lucrători,
h
rU a ■ “CC ca urnl
eu inrîurirc, diusu înn'r^.,loreziS?rt’
dobmdeasca posturi la
un
Q.dtb,ta din vreme în vreme, cîteviitoar? ’ a 8 or^'lor «Șupra frumușelelor societâțZl
amb:t:osiinCC'Sla pol,licâ ieste la îndămîna tuturor
ș, „u Cire nikl de cum
înțeleagă ce-va din socialism, pentru a 0 putea
practica: asta-I politica lui Augagneur și a celorlalțl deputațl socialiști, cari n’au voit să rămînă în
partidul socialist.
părere
că “
nu<•* face o»
să og
se ucc
dee nici cea
Sînt de pai
ci c >-«■
f n nmct'nt
lîinraiurT
mal mică însemnătate
acestei literaturi.
Șefii Ofi.
ciali al partidului socialist, samănă, prea* adesea'
cu acel marinari de apă dulce, de rîu, pe cari în
tâmplarea i-ar arunca pe întinsul ocean, și cari ar
naviga fără să știe să-și afle calea pe-o hartă, fără
să știe să recunoască semnele de orientare și Să
lee măsuri împotriva furtunelor. Pe cînd acești pretinșl șefi, meditează asupra redactărel unor axiome
nouă, acumulează vanitate peste vanitate și soco
tesc să impue mișcărel proletare gîndirea lor, sînt
surprinși de cătră evenimentele la cari toată lumea
s'așteaptă, afară doar de conciliabulele lor savante,
și rămîn cu gura cascată în fața celui mal mic
incident parlamentar... Nimic nu întrece naivitatea
socialiștilor francezi, cari își închipueau că Millerand nu va primi un portofoliu ministerial de
cît după revoluțiea socială, pe cînd în Cameră
toată lumea știea că Iei aleargă după un minister.,.
Pe cînd teoreticianil oficiali al socialismului se
arătau atît de neputincioși, oameni înfocațl, însu
flețiți de-un simț foarte puternic de libertate, tot
atît de bogațl în devotament pentru proletariat pe
cît de săraci. în formule scolastice, scoțînd din
practica grevelor o concepție foarte limpede a
luptei de clase, împingeau socialismul pe calea cea
nouă, pe care începe a o străbate acum... Sindi
calismul revoluționar tulbură concepțiile elaborate
cu chibzueală, în liniștea cabinetului. Dînsul merge,
într’adevăr, la voea intîmplărilor, fără grija de-a se
supune vre-unul dogmatism, îndrumîndu-șl de
multe ori puterile pe căi de-acele pe cari cel cu
minți le osîndesc. Priveliște descurajatoare pentru
nobilele suflete cari cred în suveranitatea științei, în
starea de a-zl, cari așteaptă revoluțiea dc la o pu
ternică opintire a cugetare!, cari-șl închipue că
Ideea conduce lumea, dc cînd aceasta s’a eman
cipat de obscurantismul clerical.
Ieste probabil că se pierd o mulțime de forțe
din pricina acestei tactice, care, după uni! intelec
tuali, merită numele de barbară, dar se produce
și-o mulțime de muncă folositoare: experiența o
dovedește cu prisosință, cum-că revoluțiea nu po
sedă taina viitorului: procedează și lea ca și ca
pitalismul, năpustindu-se pe toate căile ce i se des
chid înainte.
Capitalismul n'a nimerit rău, în ceea-ce s’a nu
mit orbirea și nebuniea lui: dacă burgheziea
ar fi ascultat de oamenii practici, învățat! și niorali, i-ar fi fost groază de dezordinea, de haosul
ce crea prin activitatea-! industrială: ar fi cerut
Statului să exercitexe o putere moderatoare: s ar
fi tîrît într’un făgaș conservator. Marx a descris
în termeni minunați opera colosală ce s’a *n7
făptuit fără plan, fără cap și fără rațiune «Burglieziea, pentru întăea oară a arătat ce-I în stare
să facă munca omenească» lea a făcut cu tolu^
alte minuni de cit piramidele egiptene, de cît a_
peductele romane și de cît catedralele gotice : a con
dus cu totul alte expediții de cit năvălirile de po
poare și cruciadele». Vezi „Manifestul Coinuniș *
Burgheziea a lucrat în chip revoluționar și
opunere cu toate ideile ce-șl fac sociologii desp
i
51
t'vitate puternică și destoinică dc a duce la mic de la cugetarea burgheză, are, din potrivă,
o flC/’re2Ultate. Revoluțiea a fost bazată pe trans- viitorul deschis.
rea uneltelor de producție, săvîrșită în voea
Sindicalismul revoluționar îndeplinește în clipa
^Ovelor individuale: s’ar putea spune că lea a de față, ceea-ce cu adevărat le adevărat în mar
in,lia: în chip materialist, pentru-că na fost nici o xism, ceea-ce cutemeiule original, ceea-ce Iernai
^diriguită de ideea mijloacelor de întrbuințat presus de toate formulele: șl anume, că lupta de
tru a săvîrși mărirea unei clase sau unei țări. clase Ie alfa și omega socialismului, că această
Pcll ce n'ar putea urma și proletariatul aceea-șl luptă de clase nu-I un concept sociologic numai
? să-nainteze fără să-și impue nicj un plan i- pentru uzul savanților, ci aspectul ideologic al unul
c'fl l'? Capitaliștii» în furiea lor novatoare nu sem- războiu social urmărit de proletariat împotriva totadc.jeflU nici dc cum de interesele generale ale cla- lităței căpeteniilor industriei, că sindicalismul Ie
«1 sau patriei lor: fie-care din Iei nu ținea samă unealta războiului social.
He cît de cel mal mare ciștig imediat. De ce șl-ar
Cu timpul, socialismul va suferi evoluțiea ce i-o
subordona sindicatelele revendicările lor unor înalte impun legile Iul Vico: Iei va trebui să se ridice
vederi de economie națională și nu și-ar duce cît deasupra instinctului, și am putea spune că acest
je adînc avantajele sau foloasele lor, cînd împre lucru s’a și-nceput: marixsniul întinerit și apro
jurările le-ar fi prielnice ? Puterea și bogățiea bur fundat pe care îl apără și în Italiea cîțl-va scriitori
gheziei fură întemeeate pe autonomiea conducăto de valoare, "Ie chiar produsul unei asemenea evo
rilor de întreprinderi. De ce puterea revoluționară luții. Dar înțelepciunea și adînca pricepere a tine
a proletariatului nu s’ar întemeea pe autonomiea re rilor marxiști strălucește mal ales prin aceea să aceștia
voltelor muncitorești ? într’adevăr tocmai în chipul n’au nici de cum pretențiea de-a întrece mersul
aceasta materialist, întru cî't-va copiat după prac istoriei, ci caută să înțeleagă lucrurile pe măsură
tica capitalismului, îșl înțelege sindicalismul revo ce se produc.
luționar rolul. Iei se folosește de lupta de clase,
după cum s’a folosit capitalismul de concurență,
Și acuma, foarte pe scurt, vreu să atrag luarea
împins dc-un instinct puternic de-a desfășura cît aminte asupra cîtor-va din cele mal serioase, difi
mai multă acțiune pre cît îngădue condițiile ma cultăți pe cari le prezintă sindicalismul revoluționar.
teriale. Cel ce fac mare caz de știința lor socială
a. Am plecat de la ideea că sindicalismul urmă
și de filosofica istorică, se arată foarte neîncreză rește un războiu social... Ni se obiectează că în
tori față de manifestarea unor instincte atît de ne clipa de față războiul nu poate fi privit ca regimul
disciplinate : Iei se întreabă cu o îngrijorare une-orl normal al popoarelor civilizate: războiul riu-I de
cu desăvîrșire hazlie, unde va duce o asemenea cît un incident, și toate silințele oamenilor cu ju
barbarie: Iei îșl bat capul a prevedea regulelele decată tind a face acest incident cît mal rar și cît mal
pe cari proletariatul va trebui să le adopte, atunci puțin groaznic: pentru ce dar, în vederea îndeplicînd forțele răzlețe ale revoluției se vor concentra, nirel păcel, nu s’ar introduce acțiunea diplomatică
se vor organiza și vor avea nevoe pi? organe re în războiul social?
■>
gulatoare. Toată această ținută a celor docțl, Ieste
Ic o mare deosebire între războiul dintre state și
plină de ignoranță.
cel dintre clase : nici o putere nu mal tinde la mo
N’am nevoe a aminti, celor cari cunosc pe narhica universală: fie-care îșl întemeează politica
Vico, ceea ce acest mare geniu a scris asupra pe un ideal de echilibru: conflictele divin ast-feliu
condițiilor în mijlocul căror se produc acele ricorsi: cu mult limitate, și pacea poate rezulta, din conau loc atunci cînd sufletul popular se - cesiuni reciproce. Proletariatul urmărește, dimpotrivă,
întoarce la
cînd totul
Ie instictiv,
* stările
*“ ’ primitive,
...............
“
”
ruina totală a adversarilor săi, și, orl-ce noțiune de
creator și poetic în societate. Vico găsea în sfîr- echilibru fiind nimicită prin propaganda socialistă,
Șitul evului mediu ilustrățiea cea mal vie a teoriei grevele nu pot ajunge la o pace socială adevărată,
sale .* începuturile creștinismului ar fi neînțelese,
Cînd sindicatele ajung mari de tot, li se întîmplă G
dacă n’am presupune, alături de niște discipoli en- acelaș lucru ca și statelor: pierderile războiului pot
tozjașll, o stare întru totul asemănătoare celei a deveni enorme și conducătorii șovăesc să se aC1vilizațiilor străvechi. Socialismul nu poate avea runce în aventuri. De multe ori apărătorii păcel
hUr,en^jea s^ !noeasc^ lumea, dacă nu se întrupează sociale au arătat dorința ca organizațiile muncito
rești să ajungă îndestul de puternice, ca să fie
A?a“Că să nu ne mirăm, văzînd cum cad teoriile condamnate la cumințenie. După cum între state
°ciahste, unele după altele, cît de slabe s’arată, se întîmplă cîte o dată războae de tanfe, cari se
Pocind mișcarea proletară Ie atît de puternică: sfîrșesc de obiceid prin încheere de tratate de co
oceste două lucruri nu Ie de cît o legătură merț, tot ast-feliU unele învoell între marile fede
’Rcială. Teoriile sînt născute din reflectarea bur- rații patronale și muncitorești pot pune capăt acelor
uaez5: Fac excepție pentru ceea-ce Ie esențial în conflicte cari tot nasc mereu. Aceste iavoe11’^ Șl
rx.,s,u... De altmintelea aceste teorii se prezintă tratatele de comerț, tind la prosperitate» comuna
•
elah'?te Per^cVonărI ale filosofici etice sau istorice, a ambelor grupe, sacuficînd unele interese
măsură ce se cumințesc, federații!*
ia p°.ra^.'îhțr’o societate care încă de mult a ajuns Pe
întinse de tot, încep să prețuească
ce le
leor'i
înahe trepte ale intelectualitățel: aceste procură prosperitatea patronilqr și sățma saniăde
de/* ^asc dar, din capul locului, îmbătrînite și
naționale. Proletariatul se g ș
le
Une-orl Iele dau iluziea unei realități ce interesele
feliti într’o sferă ce-1 Ieste străină. Iei devine co
c^cî exprimă, în chip fericit, un senti- laboratorul capitalismului: ast-feliu, pacea socială,
orj acci.dental alipit mișcărel muncitorești, plerzînd
Sin(re ț?de îndată ce acest accident dispare. pare a fi aproape să devie regimul normal.
Sindicalismul revoluționar cunoaște asemenea
Causmul revoluționar, care nu împrumută ni-
�REVISTA IDEE!
52
\
revista idefj
tru ocrriHrÂa U
l?’?eteazâ jCJea
legi penlac» cq triw n uncRorj!pt : socialiștii se silesc să
solidaritate, adică la morala burgheză. S’au iUat
foarte mult în derîdere vechil utopiști, cari așten.
tau o reformă socială de la bună-voința sau de la
lumincle unor capitaliști mal bine pătrunși: par
că socialismul reea vechea rutină, solicitînd 0crotirea clasei, care după teoriea sa, ar fi du^.
mana cea mal neîmpăcată a proletariatului. Ra^
călii înaintează mult în senzul legislației sociale
cu nădejdea de-a face să dispară unele stări în
cordate, cari, după părerea lor, ar constitui singura
rațiune de-a fi a socialismului. Catolicii sociali
pășesc pe-aceea-șl cale, cerînd bogaților îndeplini
rea datoriei sociale.
• Socialiștii nu și-au dat încă( bine samă de ceea
ce produce această politică, de ceea ce urinează
din lea... Foarte adesea, socialiștii desemnează legislațiea socială sub titlul de dreptul muncitoresc:
greșală analoagă cu acea pe care ar fi săvîrșit-o
autorii cel vechi, dacă ar fi numit drept burghez,
totalitatea regulelor privitoare la raporturile ce exis‘tau între seniorii feudali șî țărani: legislațiea so
cială ie întemeeată pe noțiunea de rang. Drept
muncitoresc ar trebui să numim regulele cari s’ar
raporta la totalitatea corpului muncitorilor și cari
ar putea, prin perfecționare, să devină dreptul vii
tor... Cît se atinge de urmările acestei politici, pare
neîndoelnîc să fie dezvoltarea spiritului mic-burghez
la o sumă de oameni pe cari încrederea camara
zilor i-a pus în posturi de încredere.
3. Proletariatul modern Ie însetat de instrucție, de
cultură. Biserica a crezut că, prin școală, ar putea cîștiga o mare înrîurirc asupra spiritului său.
In Franța, Statul îl dispută cu înverșunare clien
tela muncitorească. Cu toate astea dacă ne-am
lua după satișticile școlare, n’am avea de cît o
idee foarte neexactă despre înriurirea ideologică
a burghezime!: mal ales prin carte proletariatul
Ie pus sub cîrmuirea unei ideologii străine. De
multe ori s’a deplîns faptul că nu avem o literatură so
cialistă bună. Cel puțin în Franța această literatură
Ieste cumplit de slabă : marea presă socialistă Ie
în mina unor burghezi cari vorbesc, cal verzi pe
pereți, despre tot soiul de lucruri, despre cari
habar nu au.
Cînd te gîndcșlî la asemenea fapte, Iești aplecat
a spune că, contopirea claselor, visată de cafoltcilsociall și de radicali, nu-l poate, în fond, o himeră
atît derîdiculă cum pare la întăea vedere: n’arfi
cu neputință, ca socialismul să dispară printr'o în
tărire a democrației, dacă sindicalismul revoluționar
n’ar veghea, nu s’ar opune păcel sociale. Expe
riența făcută în Franța de niște guverne foarte dor
nice de-a da ctt mal largi satisfacții claselor munci
toare, experiența asta nu-I de natură a ne face să
credem că asemenea încercări, ori-cît de iscusite
șt îndrăznețe ar fi, ar putea să învingi greutățile
____
_
p—*
........
- :
cc le opune
păcel sociale,osindicalismul
revoluționar
*.mâsura
—..w *_ * _
*
_
— c
«r* t
cin
în
care •_bur^heziea
făcea concesi,
sin;—
diealișț.I au urcat tonuTluptel, și rezultatul cel mal
sgitr al acestei experiențe, mi se pare că nu ÎȘ
altul de cît că instinctul de războia s’a întărit
in aceea și proporție in care burgheziea a făcut
concesii spre a se ajunge la pace.
cată neînoMq»°l ‘ Jnun,cî;onlor ■ presa socialistă
pel U sentimAnui011^ e uPlnJaa burfih^ză’ fâcîad a
- e de bunătate, de umanitate, de
In studiul mleu din 18^7, am privit sindicalismul
în chip abstract: în vremea aceea voeam să ară
numai marea varietate de mijloace cupriiise în e>
situație tot atît de bine ca și pacificatorii și se
ferește de centralizările mari: lucrînd în chip răzleț,
lei poate menține pretutindeni agițațiea grevistă:
războaele cete îndelungate au zămislit și dezvoltat
ideea de patrie: grevele locale și cît mal dese, nu
încetează de-a tot întineri în proletariat ideea so
cialistă, de-a întări sentimentele de eroism, sacri
ficiu și unire, de-a păstra necontenit vie speranța
revoluției.
b. Se observă că vechile revoluții n’au fost puf
șî simplu niște războae, ci au slujit la realizarea
unor sisteme juridice nouă. La ce poate ținti’noua
revoluție socială?
Am spus mal sus că formulele teoreticianilor
oficiali al socialismului sînt foarte puțin satisfăcă
toare. Dar dacă-plecăm de la ideea sindicală, sînte’m firește duși a privi întreaga societate sub un
aspect economic: toate lucrurile vorjrebui să se
coboare pe planul unul atelier, care pășește cu
ordine, fără vreme pierdută, fără capriciu.
Dacă socialisniul țintește să aducă în societate
regimul de atelier, nu putem da o însemnătate
destul de mare progreselor ce se Dc în disciplina
muncel, în organizarea silințelor colective în func
ționarea direcțiilor technice. Izvorul de unde va
Ieși dreptul cel viitor, vădit că Ie în bunele uzuri
ale atelierului: -socialismul va moșteni nu numai
unelta creeată de cătră capitalism și știința Ieșită
din dezvoltarea technică, ci și procedeurile de coo
perare cari se vor fi închegat cu vremea în uzine,
pentru.-a trage cel mal mare folos cu putință din
timpul,; din puterea și din îndămînarea oamenilor.
c. Vădit că într’o societate raporturile dintre oa
meni nu pot fi regulate numai prin războiu, Maî
ales în țările democratice, nesfirșitele complicații
fac cu neputință păstrarea stărel de războiu în toate
domeniile. Să cercetăm în scurt cele mal de că
petenie^ terenuri pe cari se îndeplinește unirea.
■ 1. Cînd vorbim de democrație, trebuie să ne in
teresăm mal puțin dc constituțiile politice, de cît
de ceea ce se petrece în masele populare: răspîndirea presei, aprinderea cu care publicul se interesază de toate faptele și înriurirea cc are opiniea
publică, asupra guvernelor, leată ce socot car tre
bui să se Iee în samă: toate celelalte sînt lucruri se
cundare și nu slujesc de cît ca un auxiliar al acestel organizări a voinței obștești. Experiența arată că, clasa muncitoare nu-I mai puțin aprinsă
a lua parte m chestii cari nu au nici o legătură
cu .nteresete sale de clasă: legi cari ating liberlăț le, împotrivirile opuse abuzurilor de cătră unele
ligi, politică externă, antklaricalism, șt așa mal
detYle* Ceea-ce a făcut să se. poată spune cumcă democrațiea stinge sau șterge clasele. De o mulînT»
°r * ?efil Partidelor socialiste au căutat să
îngrădească proletariatul în cercul unei mărețe sau
pe sefil’în^11' ?ar glOalC’e n aU Urmat muItă vre,ne
floriei munXril^^^
moartă, cînd îni re-
ntrU a studica în fond sindicalismul revoluPaf P actual» ar trebui să te mărginești a cerceta
ționftfrC se întîmplă într’o singură țară. Tradițiile
cee-ttnale alcătuesc un element foarte de samă în
izarea muncitorească : și acest adevăr, pe care
°rg? niitcm repeta în de-ajuns, apare acolea într’o
nUJină particulară.
1 xhi știu dacă nu mă înșel, dar mi se pare că
Va- nare a fi mal ales prielnică dezvoltărel noului
110 ifllism: »ea P°sedă astă-zl pe unii din cel mal
?°nl reprezentanți al doctrinei revoluționare, poate
hîar Pc ceI cari’ în Clipa dc fa(ă 0 sustin cu cea
ni mare autoritate : are niște organe concepute
Mr’un spirit minunat, din punctul de vedere so•alist Ar fi interesant de cercetat dacă suportul
„ceste! mișcări nu-I cum-va întreaga istorie italiană.
Instinctul revoluției totale Ie foarte vechio în Italia
si a putut lua diferite aspecte : astă-zl dînsul dă
ideel grevei generale o popularitate pe care n’o are
de loc in celelalte țări. Spiritul local a rămas viu,
sj prin urmare, sindicalismul nu-I poate atît de
amenințat de burghezismul marilor federații, cum
Ie de pildă in Franța.
In sfîrșit, sînt uncie tradiții prea vechi, cari
contribue a face populară, existența sindicatelor
alcătuite, pentru a distruge organismele oficiale.
Lupta de clase ar putea deci, prea bine, să Iee în
Italia formele cele mai însemnate. Așa-că progresul
sindicalismului italian va trebui urmărit cu luare
aminte, dc cătră toți socialiștii...
GEORGE SOREL.
In lîoiiiînește, de Leon Rlntzler.
53
...«Și
Și fie petreceau lucruri și maii neînchipuite,
după cele ccpovesteau lucrătorii'. Fabricanții de
conserve posedau niște conducte secrete,’ prin
ajutorul cărora abateau milioane de litri din apa
orașului Jurnalele, la un moment dat, au fost
pline de scandalul acesta, s’a lacul chiar și-o
anchetă, tuburile fură descoperite, dar nu fu pe
depsit nimeni', și holiea urmă mai departe. Apoi
vine această industrie a camei stricate, cu gro
zăveniile sale fără sfîrșit Oameni! din Chicago
vedeau inspectori la Packingtown și credeau ca.
Iei îi' vor feri de carnea nesănătoasă. Nu-și dă
deau samă că cel trei sute șase zeci și trei de
inspectori, fuseseră numiți în urma cerere! fa
bricanților și că guvernul Statelor-Unite îi plătea
să certifice că, carnea cea bolnavă n’avea sa leasă
din statul Illinois. Autoritatea lor nu depășea
constatarea această. Cît despre carnea destinată
sa fie vîndută-n oraș și în Stat, inspecțiea. ieiiera
făcută simplu de trei funcționari absolut depen
dent! de un partid politic local. La cît-va timp
după numirea lor, unul dintre aceștia, un medic,
descoperi că huitul unor viței condamnați ca
tuberculos! de inspectorii guvernului, cari
conținea a’sl-feliu plomaină, o otravă mortală* iera
lăsat pe o platformă afară și ridicat pentru a fi
vîndut în oraș, lei stărui ca hoitul acestor viței
să se trateze cu o, injecție de kerosină: trebui
inse să-ș'i dee demisiea chiar în săptămina aceea.
Fabricanții fură atît de iritați in cît nierserași
mai departe, silind pe Primar să suprime cu totul
biroul de inspecție: așa că de atunci, chiar apa
rența unei intervenții a dispărut. Se zice că pe
INFERNUL DE LA PACKINGTOWN
lie-care săptămînă se cheltueau 2(JW de dolari
pentru a dobîndi tăcerea față de vițeii tuber
Suh lillul «Jungla» a aparul nu de mult în culos!. Porcii morii de holeră în drumul de fier
Stlitele-Unite un roman social, care a și avut un nu cereau mai puțini dolari si zilnic puteau săiile
foarte mare succes. Autorul său, Uplon Sinclair, văzul! încărca ți în "vagoane închise si expediat!
an romancier socialist care n’a împlinit încă 30 într’o localitate cu numele de Glob, din Indiana,
de îmi, precum ne-o spune singur, a vrut să scrie unde se prepara din iei un soia de șuncă sau de
Coliba unchiului Tom a proletarului american. slănină de lux.
Jurgis alia aceste lapte încetul cu încetul,
Jungla ieste istorica unei familii din Lituania,
care a. emigrat peste Atlantic, pentru a-și căuta stînd de vorbă cu cei cari ierau siliți să iee parte
oună starea și libertatea. Upton Sinclair, într’un la lele. De cite ori întîlnea pe cine-va, venind din
slil foarte american, dar în care găsim reminis alt departament, alte crime afla și alte grozăvii.
cențe din Dickens și dinZola, ne istorisește chi Iera spre pildă un lituan, un măcelar, al carul
nurile acestei nenorocite familii, înjugla sau mal treabă nu iera alta de cît de a tăea animalele
oiiio în codrul vieței americane: speranțele și numai pentru a li prefăcute-n conserve.
suferințele sale, exploatarea-! nerușinată,/extre- ar fi făcut să fie ascultat de-un Zola sau un
"utățile la cari a fost redusă, în sllrșit nimicirea-!, Dante, povestind în ce stare primea Iei animalele.
adevărat tratate cu o mină de maistru. Locul Ti-ar fi venit a crede că-n toate țările se aflau
uctiuhel ieste Chicago și în special Packingtown, agent! speciali, pentru a strînge vite în deosebi
etatea abatoriilor și-a "acelor conserve căror ]i bătrîne, schiloade și contaminate sau atinse de
„
faIlna- Descoperirea fraudelor și-a pro- boală. Ierau vite nutrite cu (twhiskey malti», lepă
«beel’packer»-iior, adică a fabricanților dături de la berării, și pe cari lucratorii le nu
n, Cousei>ve de carne de vacă, a stîrnit o in’dig- meau ffsteerlvi», cu alte cuvinte buboae. Ge lucru
pe ^reneyalăînStatele-Unite si prin toate părțile murdar să le tal: cînd înfigea! cuțitul m carne,
mue sînt consumate vestitele produse. Trebuie un siroiu de materie cu-n miros puturos țișnea
lIO;5JUll.e,.n că amănuntele date sînt adesea scîr- In lată. Cum să te ștergi sau să te speli pe ochi
ar r>e ȘI ÎIltrcc ceea-ce sadismul cel mal pervers cu inînecile pline de sînge si cu minele-n singe...
leată carnea carcra slujit la. prepararea acelor
'linputat Răscoci. Traducem cîte-va pagini
Cefe m-8t- °Pera strălucită, una din acuzările a conserve pline de mirodenii'?, cari au omorit la
Cuba mult mal mulți soldați americam de cît
caPe
în documentarea iei strînsă,
, ;
IrialigJ.1 j dpePtat vre-o dalii în potriva indus- toate gloanțele spaniole.
Intru Duminecă sara, Jurgis îsi turna pipa
care a întrecut orl-ce nhu'geili, în
aproape de soba bucătăriei, stînd de vorba cu-n
de întiris ăl capitaliștilor americani'.
lucrător bătrln prezentat de lonas și care lucra
E. Armând.
�revista
54
REVISTA IDEEt
In atelierele do pus conserve-n cutii, la Durbam.' Jurgis află ast-felifi unele lucruri privi
toare la vestitele și unicele «produse în borcane»,
Durham, devenite o instituție națională. Ierau
niște adevărațl alhimiștl acești Durham. Tel anuntau «conserve de. ciuperci în oțet», îear lu
crătorii cari le fabricau, nu știeau măcar cu ce
semăna o ciupercă. Anunțau conserve de pul de
găină, cari ierau ca și supa de. la restaurante,
din jurnalele amuzante, în cari Iera zugrăvit
un pul care se plimba în trăsură cu cauciuc.
Cine știe, poate posedau secretul dc-a fabrica
pui clîimiceste, zicea amicul Jurgis. Lucrurile
cari intrau în combinație Ierau mațe, unturii de
porc, seu de vacă, inimă, maiu, în sfîrșit rămă
șiți sau resturi de carne de vacă, cînd Ierau de
prisos. Din asemeni amestec se făceau diferite
calități, cari se vindeau cu diferite prețuri: con
ținutul borcanelor înse Ieșea din acelâș butoiu.
Ierau apoi «conserve de vînat», de «cocoș săl
batec», de «șuncă», de «șuncă friptă și pipe
rată», cari se fabricau din niște rămășiți de
carne, prea mici pentru a fi tocate de mașini, din
mațe, tratate prin ajutorul unor Ingrediente chi
mice spre a li se pierde culoarea albă, garni
turi de șuncă și de carne sărată, din cartofi cu
coajă cu tot, în sfîrșit din zgîrciurl de vacă.
Această ingenioasă amestecătură Iera pisată,
frămîntată, presărată cu mirodenii, ca să i se
dea un gust de ce-va. De pe timpul hătrînuhil
Durham, orl-cine prezenta o invenție nouă, Icra
sigur că va face avere. Dar acum Iera greu de
glndit la vre-o invenție nouă, într’o casă undo
atîtea spirite pricepute lucrau de ani de zile,
unde se saluta cu bucurie ivirea tuberculozei
la vite, ceea-ce îngăduea să se îngrașe mal iute,
unde se cumpăra untul vechii!, rînced, de prin
băcăniile Întregului continent, care se oxida
grație unul procedeu cu aer comprimat și care
se vindea în orașe ca turte de unt proaspăt.. De
vre-o doi ani, se-ncetase să se. mai tae la aba
terii cal, așa zicînd ca fiind puși la-ngrășare.
După o lungă agitație jurnalele izbutiră a face
pe public să-și dee samă că, caii Ierau puși în
conserve. Lucrul acesta făcu să se iste o agitație
in contra legel de-a se tăea Ia Packiijgtown cîii,
si pentru moment cel puțin legea fu respectată.
(ai toate astea zilnic, se puteau vedea animale
cornute și cu lina, plină de scai, amestecate cu
. O'JCr y osteneaiă trebui înse pentru a face pe
public sa-și dee samă c-o bună parte din Ceeace cumpăra drept carne de miel si de oae nu Iera.
în realitate, de cît carne de țap.
O statistica tot atît de interesantă ar li putut
sa fie dresată la Packingtown, relativ la diferitele boa le ale lucrătorilor. Cînd Jurgis insolit
„E
? as’ Vlz,ta ibricele, rămase încreme
nit atlfiid ce se scotea d într’o vită, aflînd cile
kMW?'8»*1 fiFUraU
f“briceleacestea. Acum
mief h h '
San!â Ca fie-care <»n aceste
nL
S ri'i..rel)rez"’lau in sino
mi» infern
âhSnl n
■ • s-roaznic în feliul
«a si
3? >P pr."1 ?ls’JCTl>rul, origina tuturor ceparHcuhrplCrv-0-!1 Z1'" ,lle'carc aveau boalcle lor
LXcrSt
I’utea sii rfmbească
<iar sceniiH '' 1r‘,1,z"1 ,lrau'lel<>r celor nerușinate,
4 W^smul lut dispărea In fala țoalelor!
■
căci lucrătorul purta dovada acestor hoale n
sine, si nu avea în general de cît să-ntindă mi»!?
In atelierele conservelor în oțet, hUnă-oJ^
unde bătrînul Antonas îs! află moartea, nici in’
lucrător care'să nu albii pe corpul său vre-t
parte oribilă. Destul ca unul să-și zglrie dc<m°
tul, linpingînd un vagonet: putea să-și tacJ n
rană mortalii i toate incheeturile degetelor pu.
tenii sil fie niîncatc de acid... Tiietorii, prepara
torii si alții, ocupați să umble cu carnea, gor^
vihdu-se de cuțit, aproape nici unul nu se maî
putea sluji de degetul gros: din cînd în clnd
iera tăeată cîte-o bucățică din lels așu-că, hi
cele din urmă nu mal rămînea de cît'o ciuntitură, de care se rezema cuțitul cu să tae cum
trobuea. Mînile acestor nenorociți Ierau întru
totul brăzdate de tacturi, de tacturi pe cari nu
10 mal puteai socoti și despărți una de uita. Un
ghiile lor ierau dispărute, uzate de-ulîtn jupiliiHl
de piei: articulațiile le loriul atit de umflate in
cit bielele lor degete Ierau lățite în formă de
evanluliu... Ierau oameni cari lucrau In șalele de
fiertură, în mijlocul aburilor si tuturor odorilor
cari te înecau, și Ia lumina artificială. In ase
menea sale germenii tuberculozei puteau să trăească doi ani, și previziunea aceasta se reînoea
necontenit, ceas cu ceas... Mai Ierau lucrători
cari cărau hartane de carne de cîte două sute
de livre, în vagoanele refrigeratoare, o muncă
■
îngrozitoare, care Începea de la patru ceasuri de
dimineață și care dobora în cîțl-va ani pe cei
mal robușll oameni... Mai Ierau cei cari lucrau
/
In salcie de răcire, a căror boală specială iera
reumatismele. Se spune că un om nu putea să
lucreze aici mai mult de cinci ani... Mai Ierau
zmulgătorii de lină, ale căror mini se distru
geau încă și mal curînd de cît cele ale oame
nilor întrebuințați la conservele in oțel, pentru
că pielea de oae in tăi Iera muiată în acid, pen
tru a^ se lua lîna : zmulgătorii trebiieau șă lucreze
cu mînile goale, pănă ce acidul le mînca degetele...
MaiIerau cel cari fabricau tinicheaua pentru cutii:
mînile lor, ca și ale celorlalți, ierau un labirint
de tăeturi... Alții lucrau la mașinele de bătut și
se întîppla foarte rar ca cine-va să poată să lucreze
mult timp, în mersul obicinuit, fără să nurși tae o ,
parte din mină, din nebăgare de samă.
.
Afară de aceștia mai ierau și «biserii», precum
11 se ziceau, adică oameni însărcinați să apese
pe pîrghiea care ridica vita ucisă de la pămînt : aceștia alergau de-alungul unui leliu de
strecurindu-sc în umezeală și aburi.
Si fiind-că arhitecții bătrînului Durham, nu clă
diseră abatorul pentru înlesnirea «hiserilor»,
\
urma ca la. intervale foarte mici, aceștia trebueftu /
să se aplece pentru a trece pe sub alte bîrnc ■
sau grinzi, așezate la patru picioare deasupra/'
celei pe care Iei alergau: în cursul cîtor-vaani,1
Iei doblndiseră obicinuința de-a merge cocoșați»/
la leliu cu cimpanzeiil... Dar cel mal rău dn}1'1’/ z—,
toți, stăteau oamenii întrebuințați la hăligăril si /
cei cari lucrau în șalele de fiertură. Aceștia m1/
se putea să fie arăta ți vizitatorilor, pențru-cyde
la o ,sută de metri, mirosul unul lucrător cărei
muncea la băligării făcea să fugă pe un vizilțuori
ordinar. Cît despre cel ocupați în rezervoarele.^pline de aburi, unde se întîlneau adesea toci-
căzl descoperite, la nivelul pardoselel,
ttyjr0
Specială Iera că cei mai mu Iți cădeau
(lilicl1, !\ 1 cînd ierau pescuiți nu mai ram încă
jnii"" 11 i'Cj o dată îndestul, ca sii Iaca sa mai
‘•i’1 SHti: nnc-ori sluteau acolo cîte-va zile.,
|ic ;lfa.
si, afară de oase, plecau bieții, să
rt;"1 ,e.,‘scă "prin lunug etichetați ca «Pur lard
‘■^^jilcs do Durham»...
Upton Sinclair.
leonid andreev
luptele cari se dau în Rusia între autocrațiea
ribundă și poporul tînăr, energic, hotărit,
^dtoril
au Illat
Ibî I)arteî contribuind cu
FC,Ltul lor’astă-zi, cum au contribuit de cîtc-va
î’^cjiii
creeze o mentalitate anumită, cea mai
Sfioasă și >naî superbă minte a unui popor clou.
<nt pag111’ superbe, scrise de toți scriitorii acestei
J ce cari vor forma într’o zi evanghelica acestui
CLm’oropsit astă-zî, și cari vor fi cintate și cetite
slințenica religioasă cu cari se cetesc lindurilc
povestitoare a creare! unei vieți noi.
p jn acest armonios spectacol al unire! tuturor gîndurilor mari spre a proslăvi și a îmboldi la lucru,
jertfele și străduințele unora, curajul și voința altora,
un singur scriitor a rămas in umbră și nu poate
porni aceea-șî luptă. Lconid Andreev îe prea puțin
un om do luptă și prea mult filosof. Gîndirea luî
nu se poate adapta, gîndirilor tuturor. Iei iubește
prea mult mintea sa, ca să o poată toci alături cu
alții. Individualitatea sa Ie, prea mare, ca să se poată
umili voinței altora.
Gîndirea lui, cum o spune singur într’o superbă
nuvelă cu acelaș titlu, îl transportă pe cuhni de
unde.vede jos bălăcindu-se oamenii, cu pasiunile lor
animale și meschine, cu eterna lor teamă de vieață
și moarte, cu bisericile lor, cu rugăciunile lor, cu
Te-Dciunul lor.
Iei ini-I poate urî pe oamenii aceștia, dar nu-I
poate nici iubi: pentru Iei toți sînt deopotrivă, daca
prezintă o individualitate puternică și aleasă. Și
figura anarhistului Ie nobilă, cînd bravează moartea,
asțeptînd tupilat în mulțime, s’arunce o bomba îm
potriva unui guvernator, dar și acesta îe o figură
oo samă, cînd, știind că la fie-care pas va fi omorît,
‘ol merge cu curaj înainte, sfruntînd moartea, reAmuțind la vieață.
■. ya> Leouid Andreev s'a îndepărtat de curentul
terar al epocei sale: ici nu cată a descrie frămînouie și luptele ce se dau, iei nu voește a fi istori
ce -V.emi!01' sale> îel i’ămîne filosoful lor. A căuta
cCDpdru?.
toate aceste lupte revoluționare, a pride î Un . v?r ^uce toate aceste crime pornite, atit
p’t și de sus, a căuta să degajeze nu rolul
indilu1’.(iar rolul individului, leată ce vrea acest
Ț'^uahst fără limită.
Elimin ?ea"l rodem, în toate lucrările publicate în
cliîai.
tocind o nota deosebită. In Risul roxu,
ftrașnică.acaeastă ”uv^â groaznică, în această viziune
. ouios'ri- -'- .uluor unui razuoiu, Aiiiueev nu
WSfdza atîta de crimele săvîrsite, cît de ideca
C^P ăhst J^fifiiuluîj de crima însă-și, luată într’un
r lact- leată preocuparea care-1 chinuește:
nu se poate propovădui
.*n t*ml) de zccîj de sute de ani, mila,
”etUtea’ ’ °Sica, nu se poate forma în toată liber» ronștiința. Principalul îe conștiința. Poți
FDEEl
55
să devii fără iniîi, bă pferzî ori.ee sensibilitate, să
te obicintigțti .cu vederea singeluT, lacrimilor, sufernițclor, ca măcelarii sau ca unii medici saii militari, dar ruin îe cu putință să negi adevărul, odată
ce 1 a! cunoscut? leu cred că nu ie cu putință. Din
copilărica mea, am învățat să iubesc dobitoacele,
și,să Jiu milos: toate cărțile pe cari le-am cetit
rn’au învățat aceea-ș! doctrină, și sufăr, cu acer pe
cari războiul ii copleșește. Dar timpul trece și încep
să mă obicinuesc cu toate morțile acestea, cu toate
torturile acestea, cu singele acesta : îmr parc că, în
vieața de toate zilele, devin mai puțin simțitor,
mai puțin mișcat: și cu toate acestea nu mă pot
obicînui cu faptul insu-șl al războiului: mintea mea
refuză să conceapă ceea-ce ieste în sine iusu-și o
nebunie. Un milion de oameni, adunați la un îoc,se căznesc sași dea o întrebuințare mișcărilor lor,
se omoară intre Tei și toți sufer, toți sînt deop^
trivă de nenorociți: ce Ie asta dacă nu o zminteală ?
Da, această nesimțire care urmează obicifuiinței
de a asista la toate crimele și ororile^ și care ne
face s’admitCm războiul, ca obsedați de-un vis urit,
icată toată imoralitatea insă-și a războiului și care
ne tirăște într’un cerc vițios din care nu putem
Ieși. Crimele ne obicinuesc a vedea singele, și suigelc roșu și cald ne întețește la lupte și crime. Cum
vom scăpa de caiichemanil acesta? Cum ne vom
scăpa de răsboiu?
Și cu toată această concepție individualistă, pe
care o are Andreev în operilesale, sima! ales astă-zl
într’o opecă în care Rusia cere îngenunchiarea ori
cărei individualități în folosul marei cauze sociale,
scrierile sale sînt cetite cu pasiune. Căci tînărul
scriitor rus, făcînd apologiea individualitate!, scu
tură jugul atîrnărei fîe-cărul, de orl-ce dogmă, de
ori-ce credință, și-I face mal apt de a pricepe tre
buințele mulțimel și dec! indirect îl aruncă in
viitoarea luptelor sociale. Aceea-și explicație se
poate da și curiosului fenomen că, în Rusia de astă-zl,
socialistă ’și umanitaristă, filosofiea lui Nietsche, filo
sofica aristocrației gindireî, să fie așa de îmbrățișată.
Filosoful care a batjocorit mai mult de cit orî-care
creștinismul, religiea robilor, și socialismul, politica
lașilor și a fricoșilor, cum le numește filosoful german,
ie’ cetit cu ardoare de tinerimea rusă revoluționară,
pentru că filosofica lui Nietsche. ca și scrierile lui
Andreev, dezbată pe individ de orl-ce prejudecată
și micime sufletească și-1 ridică în acele sfere su
perioare ale Slipra-Omulul, rezultat final al tuturor
încercărilor noastre.
Gîndire delicată și fină, Andreev îe preocupat
totdeauna de esența unei chestii: pe iei nu-1 preo
cupă micimile, și toate scrierile lui au un caracter
general. Ultimele sale piese: Savci, \ ieața Omului,
cum și povestea lui despre „Cei șapte spînzuraț! ,
în care Ie vorba de ororurilc spinziirătorilor ru
sești, tot ce a scris acest scriitor poartă pecetea
unei originalități distinse.
Și pănă Ieri iera un scriitor necunoscut. La 1JU-1
i se publică primul volum de nuvele, dar de Ia
primul volum Iei se impune și cum în acclaș timp
ie si tradus în toate limbile culte din lecident.
Ăstă-zl Iei ocupă locul cel maî de valoare, in
literatura rusă, după Tolstoi, și ie cu mult mai
superior lui Gorki și tuturor tinerilor scriitori ruși...
Prefață făcuta la i'Risul Roșu».
Dr. I. DUSC1 AN.
�REVISTA IDEEl
REVISTA IDEEl
56
NĂZUINȚELE SOCIALE
Istorica științelor fizice ne arată încetineala sau
mal bine lipsa ori-cărui progres real, pe-cită vreme
vechea concepție antropomorfă a forțelor natureî
nu face loc noțiune! naturiste, fizice. Si nu tre
buie să ne mirăm nici de cum, cînd vedem ca no
țiunea nevoe! do trai, chiar întărită de frica. tul
burătoare a morței, nu izbutește să iacă, mai curînd, din „grija de tot ce Ie referitor Ia vioață*,
îdeea dominantă, fundamentală a existenței, pe cita
vreme oamenii cred încă în supranaturalismiil viețel. Intr’adevăr, la ce bun să cauți legile vicței,
cind crezi că vieața Ieste de principiu supranatu
ralei, deci nu poate fi supusă nici unei legî contin
gente ? N’ar fi o contrazicere să caute legi pentru
existența lui, cind omul are liberul Iui „ arbitru - ?
Cu toate astea, instinctul omenesc a fost mal
puternic, mai tare de cit toate teoriile, și-acolea :
după atîtca dibuiri și erori, științele biologice se
ridică cu îndrăzneală in fața fulgerelor „suprana-,
turaliste4*’, și, cu toate tunetele și trăsnetele, iele
cuceresc dreptul de cetățenie, pregătind pe cit de-ncet, pe atita de sigur, pregătind locul științelor
morale și sociale, a căror dezvoltare nu poate să
se facă de cit zdrobind coaja strașnic de împie
trită a vechilor idei.
x
Cu cit studiem mai mult mersul și legile inte■ ligenței omenești, cu atît ne-ncredințăm mal mult
de greutatea și de folosul de a înlătura prejude
cata. Și cu cit privim societatea mal mult, cu atit
sîntem mai izbiți de determinismul care ii regu
lează mersul, în cursul vreme!, cu atit ne pătrun
dem mal mult, că toate concepțiile, toate teoriile,
toate legile sociale, politice și morale, sînt numai
relative la starea noastră de spirit și de civili
zație. Cu atît mai mult, trebuie să ne ridicăm, așa
dar, de-asupra preocupărilor noastre de moment,
să ne lăsăm la o parte părerile anterioare, moș
tenite sau dobîndiie prin educație, pentru a privi,
cu spiritul științific al liberei cercetări, vecinica
problemă a ceea ce s’a numit „menirea omenire!*,
ccea-ce noi numim acuma „chestiea socială*.
Celor ce-ar socoti de prisos să se ocupe cu ase
menea chestie, le vom spune că faza critică in care
vechea noastră civilizație se zbate, ca într’o agonie
purcede tocmai din contrazicerea violentă care există
------... .
intre
mentalitatea,
între moralitatea noastră, cu totul
metafizică
me
r c ’ ~ ‘încă, cu totul extra-terestă, cu totul extra’
cială,
și
noile
condiții
La timsot
n ale vietel
, sociale.
__________
- trebuie
■ ’ - oameni- noi.
- Să
• căutăm, așa dar, să
puri noi,
lacom oameni noi, oameni cu adevărat vrednici de asemenea nume, în loc să facem și să întreținem niște
sceptici, niște dezamăgiți, niște' petrecători, pre cît
de orbi, pe atît de tîmpițl, înînginfata lor dezinteresare de tot ce se atinge de vieața comună. Să
nu credem nici pe ce! ce repetă că chestiea socială
Ie exclusiv economică, nici pe cei cari strigă că
nu există nici o chestie socială. Nici o dată problema
viețeî nu. s’a pus cu mai multă tărie, ca în zilele noas
tre. Nici o dată istoriea n’a dat cugetătorului priveliș
omenești,
tea unei îndrumări sociale a năzuințelor
l
atît de universal caracterizată, ca acum.
Acum nu mal îe vorba de lupta unul individ sau
a unei familii pentru supremație sau pentru putere.
mai sint numa! niște simple chestii de dușmănie
țastiL, sau de nații, acum. Nu maî Ie
izbinda unei oare-care divinități, care să preocupe
simplu pc muritori. Nu mai visăm apoteoze ni divinizări. Nu, preocupările oamenilor au p’JS
acum ceriurile. pentru a se cobori pe pămînt vșurile și speranțele numai sînt îndestulătoare acum
pentru a potoli setea de dreptate și-a amăgi suia’
rințele: acum Ie nevoe de realizări practice i*
loc de teorii: fie-care voeștc ca Ia banchetul viet?să-și albă locul lui: fie-care-șl reclamă partea di
bunurile sociale, pe cari le făurește și le sporesJ
prin munca-i, pentru-că fie-care își dă din ce în
ce mal mult samă de rolul ce-I are in mersul mașinei sociale, acum.
leală punctul culminant, îeată izvorul nesecat al
puterilor neinfrinte ale mișcărel, care duce socie
tățile moderne spre o schimbare adincă a stăreilor'
sub pedeapsa unei cumplite prăbușiri.
Dr. Jullen Plogcr.
MIC RĂSPUNS...
Unui Corespondent...
Lu roi/ iertați că vă inapoesc Kcuisla, dar icuim
pot încuraja de cil scrieri marxiste...
De pe o banijd.,
Fără iiuloccdă, D-la nu schimbi cu nimeni o
vorbii, fără să fie marxistă .. Xiz mai vorbesc de
furniturile D-lale, cari trebuie să [ic toate mar
xiste: ziarele și cărțile, pe cari le celești zilnic,
să zicem, trebuie să fie musai marxiste: dacă
nu chiar in spirit, trebuie să albă pc iele macar
o pecete marxistă..
înțelegi bine că ai râminea dezbrăcat și [Ui
mind, și absolut fără adăpost și fără nici un
soiu de relații, dacă ai avea ast-feliu de pre
tenții, ca furnizorii D-lale de întreținere, de în
treținere în cel mai larg înțeles, să [ie niște ve
ritabili marxiști. Sau, aș voi să te văd, fericit,
in mediul D-lale curat marxist...
Dar să lăsăm asemenea lacra... Revista, nu
ți s’a trimes D-lale pentru încurajare, cum nu
se trimete, pur și simplu pentru încurajare, ni
mănui de alt-felin. lea se prezintă ca un lucru,
probabil, util, și se expediază tuturor celor pre
supuși, probabil, că le-ar fi de vre-un oare-care
folos.
• . 1 Și, după cil știu, cu materialul ce se in_ :'ă a-l
.. / [urnizu,
f;;;
nu numai poale ci chiar
gemaza
și îe de folos țaom
la o mulțime
.
.. de lume: afară doar
-nn
acelor ce sar complace m bielele lor cunoacelor caii
cari ar
ar avea
avea
$Unll> lataI margcmle, sau acelor
cu curaj
curaj susținiua,
susținută,
P^tențiea, pe [ață de nimeni cu
c'ar fi omniștienți...
N’a'i să crezi că tocmai ieu, care am pus la
indămina mulțimei, alilea lucrări fundamen
tale, originale marxiste, mi-aș îngădui a cobori
sau a mecunoaște marxismul. Dar mi se pare,
prea izbitor,
/as? să se tot aplice cuvintul marxist
cu rost și fără rost, și să [ie un slinjinitor de in
tegrală cultură. Inchipue-ți pe Marx, că sar /
mărginit la cetirea unui marxism anterior: a~
fi fost cu desăvirșire departe să intemeeze aiarxismul lui... De all-feliu opera mea ie pur >
sunPlu (le mițiare...
leu n’ain nevoe să-ți_ cer nici o iertare, pentru
că nu-'i in inlențica mea de a-ți (lduce..vrj“ai
oare-care jignire. Mi se pare că-mi iești
de mult cunoscut și bun cunoscut, și, ca
ca alafț
al . f
mi se pare că putem vorbi prietenește si aesc
intre noi...
P- MUȘOIU.
Răi păstori
Dramă socială in 5 acte
Vezi Revista Idee! No 2 și 3..
.. |||t__ Cabinetul lui Hargand. Mobilier sever și
in fivid. L" dreapta și la atingă ușei, mari duboil'd; 1' c(îrți. Părcfii acopcriți cu covoare, antice. Pc soba,
'între două ferestre, un bust de bronz. In fața sobei,
(ițc^. ' u marc încărcat cu hirlil. l'ololiuri cu spatele. înalt.
u'1
Vitrine cu probe de mincraiuri și pietre.
r(lll<1J,,'l ’
Idicfirea cortinei, Hargand sta la biurou și lucrează.
r.,nor introduce pc Maigret. Maigret sc așază in fața
l'i' j^fț/and, de partea cealaltă a biuroiilui.
SCENA 1: Hargand, Maigret.
nnlvret, zărind o lampă, lingă Hargand, pc biurottl in
'.lon-nl "oaptea asta.
“f^argand: — M a"1 odihnit cite-va ceasuri pe canapeaua
'^Maigict : — Ajustatoril n’au venit la atelier .. S’au unit
gr,Oiștii... Icra de așteptat... Am fost nevoit să pun să
Cl'stingă focul «le la mașin'..
^Harcand:— N‘«u> ln:JÎ lost scandaluri ca Ieri?
Maigret:— Nu... Noaptea a fost relativ liniștită... Ieri
drA .Ican Boule a adunat greviștii la PrG-du-Roy.. Urcat
i?.'o masă, luminată de cite-va luminări., le-a cetit des
crieri populare... descrieri inllăcărate, de măceluri, de
jchiugiuir1, de ruguri... I’upă aceea i-a Îndemnai la jertfă...
După Jei a pus Magdalena mina pe carte, cetind c’o voce
pătrunzăloare.-. Fm de obosală, fie.că nu-I interesa... dar
nu Ierau de față de cit puțini bărbați... Mulțimea iera al
cătuită mal mult din femei, cari ascultau intr’o tăcere re
ligioasă .. Pe urmă s’au retras in liniște...
Hargand:— Curioasă șî zvăpăiată figură, acest le^n
Rotile... Intr'alte vremuri ar li fost un om mare... un mare
apostol.
Maigret;— Nu știu... Dir acum văd că-I un blăstămat
primejdios Noroc că n’are simț politic, că nu știe unde,
merge, ce vrea... Altminteri, cu puternica inriurire ce-o
are asupra spiritelor slabe., ar li o luptă luai grozavă...
p cruntă.
Hargand:— .Misticii sînt mal «le temut de cit alții...
pentru-că mult mal mult de cit alți , merg la inima gloatei..
care, nu se înflăcărează de cit pentru ceea ce nu pricep... Dar
Magdalena... Ge uimitoare prefacere..
Maigret: — lea Ie poite mult mai de temut de cit Jean
Iloule. Arde in oclii-I ua foc mocnit... întrerupere.
Hargand : — ști: bine că nu mal au bani ?
Maigret:— Știu foarte bine.. Au început a suferi de
foame. Și prădarea băcăiiel Rodet, ori jăfuirea brutării
lor nu-I va duce deparle... Așa-că, a-zl-mine...
Hargand: — Va să ucă cum stăm ?...
Maigret: — Stăm ciț cu toată aparența mal proastă,
entuzia.smu-I scăzut,... credința-I slăbită... Și unii au și inwput s;( murmure în potriva lui .lean Boule.- Bieții de
UndlnU^f111'1^. t^ac“or “l!lI l,lR'-'a s’° ducă o săptămină, lupHargand: ■— Nu iițeleg pentru ce .lean Boule a res! l”s •Mutoru! deputațîor radicali și socialiști... Prin asta
a tăcut mijloacele rrevel... Ce-o fi așteptînd ?
innia- re^:
Vre-o minune... Să împlinte in inimi eroisc,Lr,V- sacr*,lciul ma’tirilor... Ihdicind din umeri: Atit
’ 1 ziua de a-zl, dii fericire, nu mal Ie cu putință...
MMgand, Uinditor:- Cine știe.
~ OrI-cum, socot, că trebuie chle-
c‘;m?r(gand— Sosesc asbi-zl... Irni pare destul de rău
acU| osl. silit să recirg la măsura aceasta... Pentru că
tiQ|h«‘liCea 11,111 mică dițare, cea mai mică provocare
o
Irerj/J!g<?rft oare-carft ajunge.,, ca să se verse singe... îniievi/ln,c‘," Rutcani inse să fac alt-feliu?.-. Sint aici vieți
Cr0(j I,,' ’ ?»*eniuțat<*, pe cari sini dator să Ic apăr...
:irmata va uza cu moderare de forța lei...
Dar l.ul „Ku?
* avut — Tocmai voeam să vă spun...
Robert
'>rMusar*I» imiime de întrunirea greviștilor de- la
Har«T?Aj^’ 0 mtreveuerc cu Jean Roule...
~nNu S0
MareanA
Dacii vă spin...
U: — Iești încredințat despre asta,?
57
Malgrct: — O. foarte încredințat.
Hargand: — Și-n ce scop... Maigrel ridtcâ din timtri,
voind tu Xpună cu nu știca nimica mai mult.. De cind
«revj!? " J’au întors de la gart in strigatul de «TrăcascA
obert Hargand®, de la gară, undeil trirnesesem să plece,
pană acum, cit a fost prizonierul lor... Rohert părea c’ă
înțeles situațiea anormală și rușinoasă In care această vioientare-1 punea, față de Iei, și față de mine... Dar... intr’a
devăr... ieri Pani văzut mai agitat de cit de obiceiu... și
mal posomorit., in mal multe rindurl am crezut că roea
să-mf spuc ce-va... Dar nu mi-a spus nimic^.
Malgret: — Poate c’a mijlocit, pe lingă Jean Roulo..
vre-o oare-care împăcare...
Hargand: — Ar fi prea dureroasă și prea umilitoare
pentru mine... întrerupere.. Din toate întristările din aste
triste zile, cea mal adincă... Maigret... cea care mi-a lăsat
jn inimă o rană, care poate nu se va mal vindeca nici o
dată., ie ideea îngrozitoare, infernală, ce au avut’o .. de-«
ridica... o, f;iră voea lui... fără voea Iul, negreșit., de-a
ridica pe fiu in contra părintelui. Ic îngrozitor, ca și uu
paricid,,.
î
i !
Maigret: — Nu luațl lucrurile alt-feliu de cît slut
Domnule Hargand.. Impfedicîndu-l de a pleca... dinșii au
socotit să aibă, pe lingă D-voastră, pe cine-va, care le-ar
li putut li de folos... care le-ar li susținul-cauza... care âr
li- izbutit ponte să vă smulgă oare-cari concesii... La urma
urmei D-nu Hobert ie o natură generoasă și dreaptă...
Hargand : — Dar de-o exaltare ce mă spălmîntă... Inima
lui i-un vulcan... intr’insa clocotesc... mugesc cumplite
lave...
■
•
Maigret: — Nu vă îngrijiți atita de mult... Fiul D-vs.
arc un simț de datorie adine Hargand: — Da... Dar fe vorba ce feliu de datorie?...
leu habar n’am.. întrerupere... Ah, uite, dragă Maigret...
Mă-ntrob dacă am făcut tocmai ceea-ee Icra- de făcut...
la urma urmei, pentru acești sărmani.
Maigret: — Nu-I acum timpul, Domnule Hargand, să
vă puneți asemenea întrebări.. Acum aveți, și avem cu
toții nevoe de toată tăriea D-voastră de sufiet.. de-ntreg
imfrelo vostru spirit de hotărire... Din partea mea, vă pot
spune că nu aveți nimic a vă imputa... Tot ce s’a pntut,
a-țl făcut... Să vedem... Mal există oare, in Franța, vre-o
casă, unde mu ca să fie atît de bine retribuită, unde in
dividul să fie atit de respectat?... Ținta D-voastră astă-zl
trebuie să fie: Învingerea grevil.. După aceea veți mal
vedea...
Hargand, Irecindu-și mina peste frunte:— Fie .. Slringe
taifun carton niflc. foi împrăștiate pc biurou, dlndu-l apoi
lui Mgiijrci: Corespondența... Al să vezi, sint niște propu
neri din Germania, cari se oferă să-mf asigure comandele
pe timpul grevei... Sint cam grele, poate că de prisos...
In sfirșit, de văzut.. Studiază-le... Mi-I spune părerea Du
mitale desară... Hargand se scoală. Se scoală fi Maigret,
care se pregătește să plece... Al luat măsuri pentru hrana
armatei?
Haigret:— Totul Ie pregătit.
Hargand: — Nu-I de temut vre-o jăfuire ce-ya?
Maigret, ndicind fruntea sus: — Hm... Dar jandarmii
ce-I atu, ce păzesc. DinșiI ocupă două brutăriiMargand, intinzindu-i mina:— leartă, mica nma șo
văire de-adinioare... Dumneata, dragă Maigret, care duci
c’o inimă atit de liniștită, aproape toatii povara acestor
furioși... Maigret face gesturi de denegare... La revedere,..
Maigret:— La revedere, Dgmnule Hargand... Maigret
iwc.
Hargand, isi regulează o clipă hirliile pc Inuron. Liupa
aceea sună. Intră un servitor: — Spune lui D-nu no e
că-1 aștept aici... Servitorul iese. Hargand se plimtm ginditor prin odae. Apoi se duce și se razima cu spatele ae
marmura de la sobă... Hobert intră.
SCENA 11: Hargand, Robert Hargand.
’ fața fiului său, Hargand ifi pierde din ce in cir din
'a
' ce-o avea. Treplat-trcptat. dui yinddoare ți melanco
lică> cum icra in scena precedenta, cxprcpca feței u dci cm
nervoasă și bătăioasă. Se vede totu-șl ca vrea sa sc slapincascu..
Hargand: — Șezi... să vorbim.
Robert, s'așază: — Te așcuItlaU—
.
Hargand, c'un ton aspru: — După intrarea ta triumială aici... triumfală, nu io așa ?...- Așa io...
Robert: — O, tată...
’
0
Hargand:__ De care alt cuvint vrei tu să mă servesc. ...
Purtat? «dus aici, ca pn drapel..; ca drapelul lor...
�REVISTA JDEEÎ
58
59
REVISTA IDEEl
Robert: — Cu ce ton inii vorbești, tată.-. Și de ce malI in samă de cit înțelesul care li-I dau, și intențica rramintești o lutîrnplare, ,care nc-a fost atit de dureroasă,, .Joasă care-mi dictează aceste vorbe . Jean Boule, cej
invăpăcal, cel alita de violent, nu-I atit do gn.u f.‘"" de
H amindurora...
, j
1
1
Hargand, încerc,tnd a sc slăpini: --- In sfirșit... dopa vins... Și are un aulici mărinimos... Am cântai să-/'0"'
răspunderea
ce apasă asupra-I .Și ca linca mii (]e v:..ar,lt
cele petrecute... hottiriseni... Cu ironic : J.'aci nu puteam cere
mal mult convingerilor tale .. Căci sentimentele de familie... minile Iul... Și de la sine mi-a făgăduit că va veni a-zi
* acut
respectul... Robert, se uită la tatăl său cu mare-nlristare... să-ți aducă pronuncrl nof... Nu Iera treaba mea sșar" <h
"'
In sfirșit... in sfirșit... Iiotărisem... ca tu să rămil... neu aceste propuneri cu tel.. nici sa leu falii de ie] vy^-uu
tru... față, de evenimentele, cari sc vor desfășura aici... angajament... La rindul Iul nu mi-a tăgăduit nimic iDaj
mult de c't să vie aici... Atit și nimic mal mult
Socoteam că un angajament ca acești, față de. tine, jși in
Hargand:— Am să-l dau afară... nu vreau să-J cunosc
împrejurările pe cari le cunoști... trebuea să fie sllnt....
cine Ie... l’.un izgonit din fabricii,
Robert: — Nu m’am ținut de Ici?
,
Robert:—L'al izgonit.., Dar chici mii de lucrători
Hargand: — Cum numești inse tu acele întrevederi
l’au ales...
clalidestine, pe cari tu, Jiul mleu, le-ai avut cu Jean lloule,
Hargand: — Cinci mii de răsculațl... N’am să ascult u..
capul grevei ?
u
Robert, cu oarc-care uimire; — întrevederi?... Holu de fel... Să se supuc intăi și-ntăl.
Robert:— Dar dacă Iei iți aduce pacea?...
ri!... M’aro dus la dinsul... o singură dată.. Ieri... Asta-f
Hargand:
—
Cu
prețul
unor
concesii
absurde,
muili
drept.
toare ?... Nu... nu... Ar ii o nebunie de gindit Ia una ca
Hargand: — Mărturisești?... A, mărturisești?...
Robert: — De ce n’aș mărturisi?... Am lucrat cum asta... Se scoală și începe îcar a se plimba prin odac.' /ntrebuea să lucrez... Crezi oare că demersul făcut de mine Ircriipcrc, . Ne-am spus adineoarea niște vorbe de prisos
----- ( Asta nlI aduCe nici un folos... Să vorbim li
a avut vre-un caracter de ostilitate in potriva Dumitale ? jignitoare.
Hargand: — Ostilitate sau mijlocire, ambele sint pentru niștit.. Sc răzămă cu spatele dc sobă. . leu nu cred să fiu
inine o insultă... Te-am rugat leu să intervii?... In vir un om rău.. Ți-am dovedit că nu sini nici tiran... că din
potrivă, am un sentiment foarte viu dc libertatea altora..
tutea cărui drept ți-al însușit tu asemeni mandat ?.,. Și
cum nu ți-al dat samă c’o mijlocire din partea ta, in a- Dovadă să te-am lăsat ca să te dezvolți in voe, dnplt în
semenea vreme, ori de ce naturii ar li fost, nu putea fi clinarea ta... Nu-mi poți imputa că ți-am stingherit vre-o
dată ideile...
de cit o scădere a autoritățel mele. . Cum nu ți-al dat
Robert, cu uiocianc;—III sint recunoscător pentru asta...
samă că prin asta dădeai poate o armă mal mult în mi* nelo vrăjmașilor miel?... Dacă ți-al dat samă, cum al cu ți-o jur din toată inima...
Hargand: — Cu toate astea aceste, idol le priveam ca
tezat să faci asemenea lucru.
Robert:— Nu înțeleg cum aș fi putut scădea autorita himerice... ca primejdioase.., in lot cazul, foarte departe
tea Dumitale, și să mal înarmez revolta ?.,. Cînd: leu de ale mele... lele zdrobeau visul mleu, de a face din tine
colaboratorul ințreprinderel mele... și... după mine.. păs
n’arn vorbit de. cit în numele mleu ?...
trătorul credincios a tot ce-arn făurit aici ... Mișcat și cu
Hargand:— In numele tău?.. Cu ce drept?... Tu nu
glasul curmat: N’am prevăzut., âtuațiea logică, cu țoale
Iești nimic acolea... nimic.,, nimic.
astea, dureroasă... fatală... Știe D-zeu... .Se întrerupe... RoRobert: — Sint om.
Hargand, hotărilor:— Iești fiul mleu.
berl, foarte emoțional, foarte. trist iși lasă capul in mini...
Robert: — Oare, fiind-că m’al făcut D-ta, să fi renunțat Mă înțelegi ?...
Robert:—Tată., tată... îmi zdrobești inima...
de-a cugeta după ideile mele... de-a iubi după inima mea.:,
de-a trăi după menirea mea... leu i'rnl îndeplinesc me
Hargand, urmîiid înainte-, îndurerat: — N’am prevăzut,
nirea—
in line., ceea ce s’a-ntimplat.. și că liberalismul mleu pă
Hargand, aprin-îndu-se: — Și menirea ta, nu-I așa, Ie rintesc va aduce-ntr’o zi aces! lucru cumplit... do-a ne
sul te revolți contra mea... să te unești cu vrăjmașii miel ?... privi... nu de la tată la fiu... ci de la vrăjmaș la vrăjmaș..
Ce dobitoc am fost... și ce orb... să te chiem. lingă mine...
Robert, cu viociunc, sculindu-se:—Nu spune asemenea
Menirea ta, hal ?... Strigătele blăstămate de: Trăească Ho lucru, te rog... Cu înfocare: Te iubesc... Te iubesc.
heri Hargand.. pe cari le aud ne-ntrerupt, cari nu înce
Hargand:— Dacă nu ne-am iubi, sărmanul mleu co
tează de a mă sfi.șiea, de a-ml străpunge inima, ca niște pil... întrerupere... am li atit de nenorociți ?...
lovituri de cuțit... Amenințările de omor... incendiile... prăRobert:— Tată... Tată.. Face un paș pentru a merge
dăciunile.. tot ce clocotește in sulletole acestor sălbateci, spre tatăl său, dar cade icară-și pe scaun, impovorat...
deslănțuiți, innimielo tău, contra mea... Asta-1 menirea ta... întrerupere.
Zi-i mal bine ambiție.. al curajul de a-I zice pe nume...
Hargand: — Ascultă... In vieațamea leu n’am avut altă
Și puțin să-ți pese dacă această ambiție se va îndeplini patimă... de cit munca... nu pentri bani, bogăție și lux...
prin moartea tatălui tău— și prin ruina a lor tăi...
ci pentru puternica și nobila bucurie, ce-o dă... și, de
Robert, sc scoală:— leu n’arn altă ambiție de cit feri cițl-va ani, .și pentru u tarea ce o răvarsă in suflet... Și
cirea oamenilor... Pentru asta leu mi-arn jertfit averea, pot să-mi" aduc lauda, că rolul mleu social, rolul mleu de
tiuereța, și-mi voiu jertfi ,și vieața...
mare industriaș, de hiare străduitor a fost altora mult mal
Hargand:—Di’rnpreună cu vieața mea...
folositor de cit teoriile vaporoase... Ugăduclele vagi... de
Robert:— D-ta Iești prea nervos, tată... și nu vorbești cil acele visuri cu neputința,... Și d;;că, prin tot ce-am
cu dreptate... Nu trebuie să se rostească vorbe care nu se produs, prin tot ce-am extras din materie... dacă n’șun îm
m.M pot îndrepta intre noi... Dă-ml voe să mă retrag.
bogățit oamenii... ce-l puțin le-am mbunătâțit simțitor
f>Ii?,?/rgîjnd-:
S,tîlt‘ ic TremnhM prin casă, tul- starea ., le-am ușurat traiul... inlesniidu-le să-șî procure
.Â
5C a-ÎWX/‘ d,n nou in
Eroului. Căutind mal ieften cele trebuincioase, pe cari ni le-au avut înainte
de 8PunTnenSCa’ C,? IC cu»mij,ocirea ta?- Eă bunătate de mine... și pe cari le-am creat jentru Iei... înadins
pentru IeL..
^cx‘,u,,,-xe ?i dinsiil din nou : —. N’arn de- ce
Robert:—N’arn tăgăduitnicî o da 4 bunele D-t;de in
flă- ' ascund... Ieri, am aflat de la Genevieva, că ai cerît tenții... nici Stăruința de-a le aduce li îndeplinire...
■™tâ pentru a înăbuși greva... șicăarmafiisose-MeaX ,
Hargand: — Cit se atinge de rapor urile sociale pecari
~n fon mișcat... .Ani înțeles că asta Iera o cataMrnf-i
le-am stabilit, .și cu prețul a cite lupte, intre lucrători Și
mine., am înaintat cit s’a putut de dqwrtc pe calea emancipărel... atit de departe, in cit prietinii miel privesc asta
ca o slăbăciune din partea mea... ca o abdicare... Copiii»
m’am silit să mi-I cresc bine, să-Iimtruesc... Pe oăineni
căutat să-I moralizez, să-I aduc a cunoștința depun»
»'"nS"™rKl°nCicCe?.Pe
Si ““
Deee am
a individului lor... Pe bătrinl i-am p-.s.la adăpostul nevoel...
La mine oamenii pot să nască, să .răească și să moara...
Robert, infrerupîndu-l: — Săraci.. După o pauza. ț >
Si
••'HD-ta al făcut toate astea... Dar ce blos dacă pururea uaiRoS":
>■>■<!•• îti-A.,?. .
nuește mizeriea...
in<lestul, ca »ă nu fi înțeles
Hargand: — Nu-I din pricina mei...
“ •■“‘■“«‘-o așa, fără lungi
Robert: — Dar dintr’a lor ?
,.
Hargand: — Pot leu oareinfrhgeaceastă legenemir •
Jlorocu.1 1° a fi ascultat...
a viețel, care cerc ca totul să nu se creeze, sa n
-- ... .
„2 rog...
nu
numai formei vorbelor mele... nu lua scalde de cit in durere ?...
^îndreptățirea tuturor violențelor., scuza tuflo&c. jî|or.,. vorbă mizerabilă, tată.
itir<,r tir,la- — 0 intilnim în toată istorica.,.
f|ăfga.n.J_Torturi, măceluri, ruguri... leală istofica ,
^iJ un depozit de hoituri.., NU I mal scohnonl pupiori?aliri . Nu le inVerșuna u lot Interoga niefeii acesiri,|,iCi,U ntuliecal. Sîngeros. Lumina trebuie căutată... in
4 ucide și iear a ucide... Oare nu s’a săturat omenirea
vii{0.r.';;i necontenite jertfe ?... Și n’a sunat oare ceasul
(le
j Hj pentru oameni ?
—Indurare... Sc plimbă nervos... Indurarea
^*X-va care tne vigoarea... cc-va amorțitor... Ica inK51.'’, stăruința. întîrzio progresul... Ie lipsită de roade...
1Sni> crefaZi(- or.-ce .. Învățatul cure se luptă cu natura...
Ct? î i smulg» secretul... industriașul, care supune maneutru a-I cuceri puterile, pentru a le face s<1 shiilti nevoii” oniuliil... și a le adapta, informe pipăite,
ftrlcirca lui- aceștia n’au drept să se oprească in fala
Uiirărd, să fie miloși... Acțiunea lor trece peste clipa In
‘"t trăesc- trece peste spațiul ncinSemnat pa care pri
milor il cuprinde... se răsnindește de la Individ la popor,
'Sra lunhM inirbgî... Și pehtru billi^va existențe, cari nu
LAiiiuI nimic, pe cari le zdrobesc in jurul lor.. gindește-ie
n toate acele pe cari le încarcă de har, pe cari le liberea»U Aș ii putut... ar li trebuit să fiu un asemenea om.
Vecunosc’nd mila, poate aș fi atins un țel mai înalt..
‘ RObert:—Nu-țl face imputări tată.
Hargand: — B.i da... mă căesc... După o pauză ; Și Icat.l,
aslă-zl. rezultatul acestei milo dobitoceștl, pe care n’arn
diut.- |»e care n’am putut... să o înăbuș in mine... spul
berarea tuturor așteptărilor mele... niște ruine... Cu violență:
Dar acuma s’a isprăvit... Vor un stăpin ?... 11 vor avea...
Robert: — Ia sama.,. Aceste existențe, pe cari le zdro
bești... prin ce nepomenită trufie le socotești că nu inttniiut nimic?... în numele, cărui drept... superior Însăși
viețel, le osindeștl la moarte?... Dumneata n’al să-ți dâl
faină față de omenire de cit de existențele imediate a căror
ocrotire ți-al lunt-o asupră... lear nu de altele... Și nu
le-ai gindit nici o diită, fără să te cutremuri... că al putea
silii ucigașul necunoscutului sublim... carenlinge unde-Va,..
poate la D-tn ?
Hargand,, ridică din linieri și sc plihlbă foilrle ațițah O
pauză: — El, să-I vedem ce le poate pielea...
Robert:— Gum cutezi oare a cere unor slabi.;; unor nepriwj'up... unor sărmane, unor obscure suflete de copil, cari
Wlea ginoiireîc, să se ridice pană la acea silință divină,
plnă unde nici D-ta nu poli să-țf inaltl inteligența si
“ajea D-i:,|p inimă...
.
°
•
l,3rRand; — Te lași rîpit de cuvinte.,., te-mhețl cu vînț...
ft-uiin fraze... Lapte... Să vedem... Cînd cine-va vorbește
limil*'JiSUS’' cu
siSurant»... insamnă că are o formulă
l'csîte ■■;”,).l’r°5rani hotărit. Al tu un asemeni program?...
oo?llrz~lia“l Rl n,*e- •
PUn >n aplicare numai de cit...
,cr‘: ~~ La ce bun, tată, cind se coprinde într’un
Xr cinint, pe caro-1 negi?
11 in r^an(J’ c« minie: — Într’un cuvînt .. intr’un cuvînt...
comedie.
in toier ’
’^i cind Iești hotărit dinaintea nu vedea
I: cll vint^
Si^-^ sPun» de cil cuvinte... a nu auzi
'i|‘tiavtn,,fv " ^ezI - O știeam.. Te dai îndărăt... Și toți
r|ivin[1? j
11,(11 pnlindii-sc. slăpini: Dar, cind n’ai de cit
fitul a >"al un°r sărmani... cind ii conrupl, ii imbețl...
l5lnsn„Ol.fl..Ia "loarte... cu vorbe... numai cu vorbe... știi
Robert1
?... Știi ?... Ori un dobitoc, ori un ucigaș...
'•"piirtear f r tri!ilcl(i; Al dreptate.. Gindurile noastre șc
^k'iifaH* i-1 cc *n Ce ina* niult in de Iele. Ie ce-va din
Har<T3M"i ,n Cllle-afară dc dureros... Mă retrag.
rțlragp';nt..'
o pauză, scurt: — Intr’aiievăr, te poți
•’ clipa ăsia intră un servilor.
Har„_ . S^ENA III: Acela-și, servitorul.
ScrvS-r Co Ie ?
Palii i~~ Au ve“it delegații greviștilor... Sint la
fi ,rg«lnd «U Ul
VOcsc să vorbească cu Domnu.
COand n .7" ,,a- ha.. GițI sint? Servitorul prezintă lui
h"-e,"ie
Louis Thieux... Jean Boule...
fii?! Cinica
Pier re Anșeaume... și alții... Șase,..
rcce c hne... Hargand și Robert sc uită unul la
cor'<i-nn / Xl'ri>ilor: Să le deschidă poarta-Săvie...
ț?rv’toriii ? C
Rlccc., Nu știi, D-nu Maigret i-acasă ?...
fi
* ~7,'D-nu Maigret mal adineoarea s'a-ntors...
’
i. . ‘’P'’’'0-I Iul Baptiste să se ducă să-l chlemc...
•’'!l’le in sala do biliard...
Servitorul:— Bine, Domnule., Servitorul lese. Robert
sc îndreaptă și diiisnl spre ușă,
SCENA IV: Hargand, Robert.
InvoeKV -■ Hân‘i* ?! tU" n°bCrl facc ° ^earc .. M?
nyoeșc sa-I primesc... Dar vreu aă Iii hj tu de fată la inVrcmUC1h f
11
9*1 f^ițt dc Robert, cu asprind :
\ i cu. Ie tot ce poate II mal puțin, socotesc,
Robert: — Dar de ce, tată?...
Hargand;— Pentru-că vreu...
nc!in!’ra! țC<‘ "" -°C!tl rcsc,nnal- irorgand umblă prin odac
imșiu. Sc așază apoi la biurou, mototolind lahirtie. Tă
cere lungă. Intră delegații.
SCENA V: Hargand, Robert, Jean Roule, Louis Thieux
§1 încă alțl patru delegați.
loți Intră-nccl cu șepcile-n mină, intăi Jean Roule, în
cruntat dar foarte liniștit, apoi iMiiis Thieux, îndoit de
,sa/c și cam albii, încurcat și slingaciu. Toți se așază fn
eă)cr > lir°"^'11
^arsan(^ uh’îlf <tc bogățica severă a tneupcrcl. Louis Thieux, slă cit ochii in jos, ceilalți iși răsu
cesc șcpcilc-tl mini, afară dc Jean Roule, care stă dîrz,
C.1
id Șold. Dinsul stă liber și nltttclrti,
dar fără provocare. Hargand rid s’a niișcdl din Ide. Cd
corpul ușor plecat înapoi, cu colul râzămat de tftdțul fololmlui, și cu bărb'ica In mină. Se vede că-și întocmește o
masca fără nici o expresie, dc-o imobilitate dc gheață.
Robert, care, cind au intrat delegații, a schimbat o privire
repede, cu Jean Roule, sc retrage intr'un colț. O tăcere
copleșitoare.
Hargand, scurt: — Să vedem... vă ascult..
Jean Roule, oarc-cum cam solemn: — Am venit, casă fim
cu con.științii-mpăcată... După o pauză: Dacă respingeți
propunerile, pe cari in numele a cinci mii de lucrători,
sint însărcinat, pentru cea din urmă dată să vi le transmitn’am neyoe să vă declar ca sintem gata la toate împotri
virile. Și regimentele ce le-ațl chlemat in sprijin, și foamea
ce-ațl dezlănțuit in potriva noastră nu ne iuspălmintă do
loc-. Propunerile aceste sint chibzuite șî drepte... Treaba
IJ-YOăstră să hotărîLI dacă vă place mal bine războiul...
După o pauză : De altminteri, vă rog să țineți samă; că,
dacă am scos din programul nostru, umile revindecărl, nu
renunțăm la Iele de loc... ci numai le aminăm... Cujolă: Așa
vrem noi... întrerupere. Hargand stă ca de marmură, nici
o iricrețitură dc pe fața lui nu se mișcă. Jccln scoate din
buzunarul bluzei, d Itlrlie, pe care se uită din cind in cînd...
Intăf .și întâi... Iu capul reclamaliilor noastre menținem,
ziua de opt ceasuri de muncă...* filfă nici o scădere de
salariu... V'am mal explicat pentru ce-. Hargand tace... De
alt-foliu văd că a-zl nu prea aveți chef de vorbii... Al doi
lea... Asanarea uzinelor... Dacii, după cum faceți sil se triinbițeze prin toate ziarele D-voastră, sintețl un patron omenos,
nu puteți cere unor oameni să lucreze in niște localuri in
fecte, in niște instalații ucigătoare .. In cazul cind veți primi
in principiu această condiție, ciireea noi ii atribuim o în
semnătate deosebită, va răminea să ne înțelegem pe urmă asupra naturel lucrărilor do executat, asupra cărora vom avea și noi un drept de control absolut... Hargand stă tăcut,
pururea nemișcat. Jean Roule sc uită o clipă la ici, după
care facc un gest vag... Să mergem încaltea până la capăt,
dacă-I vorba c-am venit aici ca să fim cu conștiința îm
păcată... După o pauză... Al treilea... Înlocuirea țuturer operațiilor puddlagiulul prin procedeurl mecanice... Puddlagiul nu Ie o muncă, ci un supliciu, o caznă. ■ Dintr’u
mulțime de fabrici", mal puțin bogate ca a D-voastră, a
dispărut.. A sili niște oameni să stoc gol, timp de trei
ceasuri', sub duș, cu fața lipită de gura furnalelor, cu
pielea fumegîndă, cu gitul uscat de sete, să topească la
fontă și să-și facă hulele lor <le foc, Ie un asasinat... . i
doar știți că nenorocițil pe cari-I osîndițl la această tor
tură sălbatec;!... după zece ani... i-aH ncis -• Hargaud sta
mereu nemișcat. Jean Roule facc un gest.. După o pauza...
Al patrulea... Privegherea severă asupra vinului Și alcoo
lului... După o pauză.:. Cu toate că sub pretextul inșe ător de societăți cooperative ați acaparat tot comerțul
de-aicl, făcindu-vă casapul... brutarul-., băcanul... circiumarul nostru... și așa mul departe.. ar h nimerit poate
să vii mărginiți a ciștiga mal puțin do pe urma sănătățel
noastre, vinzindu-ne alte cele de cit otravă.. Totul ce
respirăm aice, Ic moarte... Totul ce bem aice, ie moarte...
Vrem să bem si să respirăm și noi vieață... Din partea lui
Hargand, tăcere.. Al cincilea... ceea-ce urmează Ie urmarea
morală, naturală și necesară a zilei de opt ceasuri... In-
�60
y
7
tnlr’insul sc dă o luptă cumplita intre minic
ființarea miel biblioteci muncitorești, ou
In sfirșit sună... Un servilor se prezintă.
filosofic, de istorie, de știință, de
. & ori-cit
de artă, a căror listă vă voiu infilțoșa-o... 1 cntrii-că, ori cit
Hargand; — Sil vie pu dala D-nu Maigret..,
dc sărac ar ti. un om nu trăește numai cu ijne ..
Servitorul:— Bine.. Domnule.. Servitorul -lex
o pauză... lei are dreptul, ca și ccl bogațl, să cuno.L ta
După ieșirea servitorului Hargand lear începe să
frumosul... O tăcere de ghiafă... Iu sfirșiL.. primirea înapoi
să facă (icsturi dezordonate. In sfirșit, doboril, ic J . ,c fi
în'uzină a tuturor lucrătorilor izgoniți de cînd a început
fi sc afundă intr’un fotoliu, cu capu-n mini .it'fa
greva, cu plata întreagă a zilelor de nelucru
1. e p Maigret Intră.
f
. soane mea vă scutesc... De îndată ce acordul va Ii isc i ,
plec... Dlnstil iși depune hirliea pe biroul Iul Hargand...
SGKNA Vili: Hargand, Maigret.
Hargand, după o lăccre, fără să facă mei o mișcai e,
c’o voce tăclotire: — Atît ?
Maigret, la vederea lui Hargand iu asemenea sh,r
Jean Roule:— Atit...
,
oplcștc, uimit, o clipă, in prag, apoi aleargă spre ifr’ /ft
Hargand, călră Louis Thieux: - El., ce crezi tu <lc
s’a intimplat, Domnule Hargand .. D-voastră... șj
asta, Thieux ?... Bibliotecă-țl lipsește ție acum ?. Spune ..
Beți... Asta nu-I cu putință... Domnule Hargand... HOr'
Ulte-te-n ochit miel...
;
nu răspunde, și plinge cu hohot... VA rog, spuneți-im cei'^
Louis Thieux, fără a ridica privirea: — Do|nnulc llarHargand:— leu sint vinovat. leu sint vinovat..
gand... Domnule Hargand...
Maigret: — De ce sintețf vinovat ?...
Hargand : — Ulte-(e-n ochii miel... iți spun...
Hargand : — Mi-am p erdul capul., da, par’cil m’n
Jean Roule: — Nu insultați pe-aceat biet om. Și ulte-te
pucat nu știu ce nebunie.. î-ani dat afară pe toți...
mal bine D-ta ce a făcut dintr’insul cel doua zeci și șapte
Maigret : — Ce s’a intimplat. . Ce s’a intimplat...”
de ani de vieață la D-ta... de muncă Ia D-taHargand:— Ah. nu știu... Nu mal știu nimic.. De <
Hargand: — 0, sărmane Thieux.. dacă n’al li sub stăam făcut oare asta... Maigret ?.. Apucă mina lui Malqrd
pîpirea acestui om... daca-I li liber pe mișcările ininiel
Maigret:— Domnule Hargand...
* J ■
tale... te cunosc... al li acum la picioarele mele, cerindu-ml
Hargand : — Nu mai am nici o putere, acum... Mi s’a
Iertare..
luat tot curajul .. Sint lovit aici.. Pune mina, cu ren a
Louis Țhieux, aproape gala a se. îndrepta spre Harlut Maigret pc inimă... Aici... Mi-au luat copilul, iiiMngr
gand:— Domnule Hargand... Domniile Hargand...
D-la?.i Și, leu sini vinovat... N’am știut să-l înduioșez...
Jean Roule, cu energic:— Intre.ihă-I aluncl.ee a lacul
Prea l’am pus la ispită. . Și liind-c.i mi-au luat copilul^
din femeea ta . și din cei doi copil al tăi...
lee atunc: și uzina .. tot. . tot ., tot... Le dau tot...
Louis Thieux, luindii-șt inima-n dinfi: — Domnule Har
Maigret: — D-voastră vorbiți?,.. Nu se poate ca D-stră
gand.. I-îidevărat.., Nu mal putem... nu mal putem trăi..
să spuneți una ca asta...
Și nu Ie drept..
Hargand : — Ba da... ba da... Maigret... Din nenorocire
Hargand:—Repeți o lecție, dobitoc bătrin-.. și nici
se poate. . chiar leu vorbesc...
pe aceea n'o știi...
>
Maigret:— Val, Domnule Hargand...
Jean Roule, inaintind asupra biuroului lui Hargand:—
Hargand : — Și leu...1’ Cu mare greutate... Și leu care mă
In sfirșit,' ce maf atita vorbă... Răspunsul D-voastră?...
credeam un oui bun... care credeam că făceam bine In ju
Hargand, i’ădit infnriat, dar mai slăpinuidu-sc incă: —
rul mleu .. care credeam că trăeam imrurea diulr’o
El bine... Ieată-1.. I’entru-că doar nu-I crede c’am să stau
muncit înverșunată, folositoare și lipsită de pată... Această
să discut toate absurditățile voastre... Iți am acum dosarul,
avere,
cu care mă mindream, o niindric dohitocească,
din nefericire,, cam tlrziu, dar in sfirșit il am.. Pe D-ta
Maigret, fiind-că nu Iera de cit un aliment al infrigute chfeamă Jean Roule ?...
rărel mele de a produce, și pe care mi se parca cil
Jean Roule:— Mă chleamă așa sau nu, ce te priveșteo si răspindeam cu dreptate asupra altora... da, această
pe D-ta ?
avere credeam că nu o întrebuințam rău. . Credeam c’o
Hargand; — Ge mă privește ?... Te-af introdus aice,
ciștigasem leu... c’o meritasem leu... credeam că Icra a înea
cu un livret.falș...
că icra ce-va Ieșit din creerul mleu... o proprietate a in
Jean Roule: — M’al li primit oare fiiră livret?, . Și apoi ?
teligenței inele... o creație a voinței mele...
Hargand, aprinzindu-se tot mai mult: — In Franța, nu
Maigret: — Și acum nu mai Ieste așa ?...
mai vorbesc de străinătate, al fost condamnat de două
Hargand, descurajat: —Pare că nu...
ori... o dată pentru hoție... altă-dată pentru violențile săMaigret: — Zău că visez... Oamenii ăștia să vă ti Întors
virșite-ntr’o grevă...
păn la atita capul ?...
Jean Roule: — Pc urmă ?...
Hargand
: — La urma urmei, Iei nu mi-au cerul de
Hargand:—Iești compromis in duraverl anarhiste..
cil lucruri drepte...
Iești un hoț... ucigaș...
Maigret, dind din cap : — Jean Roule... și lucruri
Jean Roule; — Pe urmă ?...
drepte... M’aș mira ..
Hargand:— Pe urmă... IUdicindu.se cu minic: Dacă te
Hargand : — Vor și Iei să trăească ... Asta nu-î la urina
dau pe mina justiției?. .
urmei o crimă...
Jean Roule, cu mărcfic fi amcnin{ălor:— Poftim...
Maigret: — A, leată-vă apucat lear de scrupulele D-tră.
Robert, inlcrucnind. — Orl-cine ar li, tată, omul acesta...
Gredeți-niă, Domnule Hargand, că nu Ie timp de asta aaici ie sub scutul onoarel D-tale .. și-a mele ..
cum... Rechlemațl sîngcle vostru rece... vechea-vă energie...
Hargand, cătră Hoberl, furios: —‘Tu.,. Nu isprăvește..
De nevoe, pentru a înlătura nenorociri și mal mart... Dac»
nd‘^TlKn‘l^t7,,
delc,Jall: Har voi ce căutațl
vă JăsațI doborit de himere... ce voițl noi sil facem?..-Daca
Uan D^'i1 arar‘l--'Vă gonesc, . vă gonesc... Icșițl afară .
n'ați voit să mă ascultați... Uite trei nopți de cînd nap
Jean Roule: — Ne așteptam... Haldem. .
'
închis ochii.. Vă omorițl muncind .. OrI-care ar ti pute
Pa’
vd gonesc... leșițl afară . Icșițl..
rile unul om, au și Iele o margine... Și cînd corpul Iesle
m
sc !ncireaptu spre ușă. Jean Roule lasă
pc ccdalfi sa tcasă înainte.
sleit... sufletul nu se poate să nu lie la felîu... Dacă, val
Jean Roule, inlorcindii-se spre Hargand: — Va «?i
ti odihnit curn se cade... Nimic din toate astea nu sar i
voițl războiu... războiu crincen.. Nu Lltațl inse că“noî Xintimplat .. Uitați-vă ia mine... leu nu-mi stric nici o da»
odihna și somnul... Fără asta de mult aș ti pe coaste...
riior'iifliSn ”?l dl!Ur ‘i,aCă nam avea 8,1 °nunem tunuîot vom1^11 or V?a6t7^ cit piepturile niastre goale,
și-aș aiuri ca un zăpăcit.
.
lot vom ști eA murim pănă la unul... De asta vă asigur.- Iese.
Hargand;— Dar, țiul mleu, Maigret?... Fiul mleu-..
clipa asia sc aude dc-.ifară un șunci dc trompele incu ‘
SCENA VI: Hargand, Robert.
parte. Maigret și Hargand sc privesc și ascultă. Trompe
asiîa|?în?: UmI-Iă fUaOs prin Odae'^ dc-° d«‘ă: - Tot
sc aud tot mai tare.
... *
Maigret:—Trupele.. In sfirșit.. Sc indrcapla cam
fereastră.
•
.
obert:
Ah, tată. D-ța ,*il vrut toate astea... Iese.
Hargand, intr’un gest copleșii:— Așa cunnd... •*
petele sună nicrcu .. Cortina se lasă.
SCENA VU: Hargand, apoi un servilor,
Actul 4 și o urmează.
dezordinea alS
i,,lrcr,,ln'rc> n,,,lt> Prln ^dac... Din
ormnea aliludma șl gesturilor sale, sc poale vedea că
Octave Mirbeau.
■Ș o &vM"■
■
roEEÎ__
-
REVISTA IDEE
chestiea străinilor
Părerile hazardate din articolul de fufă, chîcaniă
I iar lele in mintea editorilor scrutători o părere
.
dreaptă. Dc aceea și rcnun(ăm la rectificările ce
"f s'ur părea necesare după concepțica noastră.
ni
P. M.
cum se expropriază un ins sau o familie, se
DUP3 de Ia traiti, fenomen care se vede în fic-care
înlitt
urăa?a se expropriază, sc nimicesc și mal mulți
"•’7dt
?•' nia
niai1 multe îamilil, o națiune, din pricina bu’dul plac și din pricina calculului egoist al boga,1U exploatatorilor,
-.r„infitatorilor. poruncitorilor.
poruncitorilor, lacomT.
lacomi, ignoțil°rJ j-T?rnlT
nelegiuit! si
nepatrințl
rorî
după
€1
ploatatoril, mîncătoril de oameni, cari prăpădesc
cu interesul lor păgîn, viețf de săraci, de robi
producători și de copil deal acestora, nu pot
rămînea fără muncitori, nu pot aștepta zece ori
alt termen de ani, pănă se va dubla, dacă se va
dubla populațiea indigenă, asasinată prin sistemul
dejăfuire, exploatare nemiloasă, peste price maigenl, prin neegalitatea cea strigătoare, și deci, ori
ce străin, Ie bun, cîtă vrem® ura cătră străini
nu se arată. Apoi, prin îngăduirea emigrărel, prin
această libertate internațională, se înlătură revoluțiea
socială din țară.
Cel ce cetesc Istoriea, neînțelegînd fenemenele
se întreabă cum de
fost străinii tari și mari în țară în cutare epocă?
Cum 2sau
’- j Jăsat
lăsat indigenii să fie dominați de străini?
Și așa mal departe... Și cu toate acestea s’a putut...
Cel ce nu țin samă de fenomenele economice
din vieața
. i socială
socială nedreaptă,
nedreaptă, nn’au
’au nici
nici oo chee,
chee,
nn’au
au nici
nici oo orientare,
orientare, nu
nu știu
știu de
de ce
ce aa pierit
pierit popo
a
:
---p^rit.
Asemenea
nu
porul roman și cum a pierit. Asemenea nu știu
știu
cum s a format imperiul bizantin, de oare-ce în Istoriea lumel Ie! nu găsesc nici o indicație, nici o
lămurire în privința aceasta. Ie o tăcere rea-voitoare,
asupra acestor fapte petrecute: lele nu sînt menționate, dar cel cu bun simț, un cugetător și un
ateu, comunist-anarhist-revoluționar, cinstit, le des
x
, ...
o învățături prețioase pentru om,
copere
și
trage
familie, popor, omenire.
-------Străinii, așezați în țară, vîră copiii lor în școli,
și ast-feliu se formează din iei
lei medici, funcționari,
învățători, ofițeri, advocațl, preoți, și aceștia, na1.—
-...
—..*—4
—
turalizîndu-se, ajung deputațl, —primari,
miniștri,
căutînd a se vîrî în tot locul, căutînd a trăi. Dar
acești străini merg mal departe. In cercul lor, în
activitatea lor nu se slujesc, pe cît le stă în pu
------ -muncitori,
----- -------------tință, _de__cît —
de —
conaționali
dacăr sînt
exploatatori. Ast-feliîl se tot împuținează și sînt
înlăturați de la bucata de pîne, unt, lapte, ouă,
brînză, slănină, untură, unt de lemn, came, fructe,
îmbrăcăminte, încălțăminte, adăpost, lemne și bu
curii, cel indigeni, din țara lor. Fiind-că aceștia,
dacă nii pot munci, fiind înlăturați, nu mănîncă
și nu-șl pot satisface trebuințele lor. Străinii, cari
din
se ajută,
<
-1 contra, prosperează și se înmulțesc
dauna indigenilor.
Marilor bogațl, exploatatori,
iîn
“ uauiia
u,
r
\ ce le pasă de aceasta evoluție, dacă
poruncitori,
Nici
instrumentelor acestor^boj
neamul lor piere?
t
.
gațl» cApiuauuuu
exploatatori și
poruncitori,
nu le pasă dacă
T x
.
4 m■■ 5^ J«v»
iog*7u
poporul muncitor se împuținează,
emigrează,. Ori
or
cade în poziții inferioare pe scara socială de muncă,
producere, _consumație,
_______ știință,
,
. , .âUb..evrt^r®_?\_
• - f®,nc^;
După moarte,
-------- - în
— ceriu,
-- • muncitorii
. ,
xvor r trăi
» mal
bine, aici înse trebuie să rabde, să sufere, căci
le o lume a necuratului... „De ce nu sint
Ie
sînt destul
de tari și pricepuțl a concura pe străini,... mal zic
lei. Ctl harnici și tari rămîn. Asta-I o lege naturală
m’vreau, pe tine, ucenic, muncitor, te primesc
.^lueru ori te concediază, după interesul lor. A..
in tă, expropriere, alungare, nimicire, se întîmplă
Î
'
încet, r
pe_ nesimțite,
în cursul vremel.
se
,
... Națiunea
/---ea se
^împuținează, prin moartea pricinuită de lipsuri,
on’n nereproducerea membrilor săi și chiar prin
orin
gniigrarea
acestor
Pănă și
copiii săracilor,
f
ai
’pstor membri. Pănfi
ci rnnîîr
țn niare parte, sînt asasinați prin foame. FiințI omenesll de ambele sexe și de diferite etăți, sînt asanesll.
sinate. fărâ armă, fără luptă și fără otrăvă. Această
priveliște
jalnică,
zilnică, dezastruoasă și revoltă
■
îoinî^a G.;inî,.x
toare, f
’
—:stă,
lwt -nelegiuită,
’ -\’1' de
pricinuește
vieața socială*te
clase, Adep cnnrpmntip
supremație politica
și economică.
nnlitină dî
Toți văd eu groază și ochi răi pe tinerii cari
vin în urma lor, după Iei. Fie-care se ocupă cu
IaAi.I r-nt-n na nnco cX
ea
------jocul, care pe care să se
supue ori —săx se ,lase
pe dinafară...
"
Acest moment critic al unul ins, al familiei ori
llllîmof îr. xrîonf-® 0/ir.înlX
*•
mulțimel,
în vieața socială, care moment -------------se arată,
dispare și lear apare, arată că Ie foarte de samă a
avea zilnic muncă
----------șj jirană, așa precum o cere
știința, și anume partea Iei numită higienă, și ie șî
mal de samă a te
Ugîndi
o__________
__ _ muncă și saa avea zilnic
lisfacerea trebuințelor. Această constatare lovește
slrașnic în ceiț ce acuză
acuz£ pe
pe ateii, comuniștl-anarcomuniștî-anarîi'Șll, că greșesc prin faptul că se gîndesc la îndes
tularea insului și mulțimel.
. Exproprierea, jăftiirca, alungarea sau nimicirea
insului și inșilor, săraci sau bogațl mijlocii, această
niare dramă dureroasă socială, acest crud rezbel în
11!up de pace, se Întîmplă prin mijlocirea viețeî soțtate
cum nelegiuite, prin
P,in mijlocirea
mijlocirea banilor,
oanuor, vînzărel,
vinzarei,
sesn^ăirăreî’ Pr‘n răpirea avere! în timpul morțel popjgp^ulul
s.auîn tiin
timpul
impărțirelrnoștenirel,
Wanr
Ui1 Sau
Pul împărțire!
moștenirel, prin suL???
ul.aî’1e?>’supraoroducere.
tnunrî-^
suPraDr°ducere, lungire
lungire de
de ceasuri
ceasuri de
de
faMj'S’Pna bunul plac al bogaților și exploatatorilor
testPn producătoril exploatați. Se intîmplă toate acere a’cu to*te că toți au dreptul la existență, satisfaslabi .iniUnca- Val și amarde cel exploatați, de cel
de anih°iCC1 învinșl, doborîH, căzuțî ori înlăturați,
RaiU bde sexe, de diferite etăți șt naționalități,
aseiben °r -tarî ?î învingători. Sc înțelege că în
Mgînei asitUal'e. meseriile cad, datorite nemiloasei,
Mh, Rrun°nCU'ei^e' ° formă a luptel îlltre om ?i
s,J
cialflft
? gruPe- Tot ce Ic mult, blelșug, în vieața
S(Jciai
sînt un iuvaer rar> lrumos, plăcut, bun
lă, e un rău.
.,••„« scump Iei nu șl bat capul, ca munca, proernigrează din țara lor, sm prim ți ?l
Să fie a tuturora, după
rezbelul v>ete< “/XȘ si fie liber, considerat, InPaguba■ ce a cauzat----------Mcafa ț”edL6Pte 'Și >acă Statul trăește, dar cu comV”.tor: există meseriași, negustori, ban- destulat, apărat.
Notez, trecem printr’o schimbare și cu timpul
^Vefhuh
agricultori. Nu din umanitarismul
C^eQiâțl -S’nt P‘r>mițl șî tolerați străinii, sînt chiar se va vedea că țara poartă cu numele, numele pe
’ C1 momentul, trebuința îl cere, căci ex- care-1 poartă, căci lea va fi locuită în mare parte
” -- ■ '*•' - ™ •; <££.ȘȘ:
.S»"'..
�hEVtSTA IDEFJ
63
REVISTA IDEE1
de alțl locuitori, de cît cel indigeni, în cit se va
Trebuie să ținem pururi înaintea
ajunge^it*nv“vedea, că s’a ajuns la evul antic, cînd săracii, po țătura aceasta: Cînd un jpopor
.
porul, nu avea nici un drept, nici o libertate, ca alt popor/ acel popor Te periclitat în
in existența ’’
Iear să se înceapă lupta pentru cucerirea drepturilor Ușor Ie înlocuit la muncă și traifi,
omului, ca apoi, aceste drepturi Iear să fie pier altă naționalitate. Va emigra ori va ficu «ttil, de
•* măcelfirit
dute, ori să pleară întreg poporul.
de cătră străini.
Acești străini,4 exploatatori,, orl-cît se botează,
După cum se întîmplă că un <...
face ca nu.
orl-'cît se indigenează, tot străini rămîn. Vorbesc mal Tel să poată lucra, vinde, tot om
așa și
limba lor, practică religiea lor, și formează națîea burghejil, acești mari
...... prefăcuțî, tot uț,
așaa șj
și 0
lor aparte. Și cînd se simt destul de tari ca ție face altei nații, pe cale economică, p
rin con
prin
nație, între ceilalți străini, prin alianța, înțelege curență, omorînd oamenii altei nații, dueîndu-i
rea lor internă, locală, internațională și univer la neputința de a trăi. Dacă nu reușește, Va
sală, de teamă ca să nu se scoale în contra lor căuta aceasta prin declarare de rezbel. Și toate
indigenii, ajunși In sapă de lemn, sau din dorința relele vieței sociale nedrepte, cu toate urmările
de supremație, caută să pue mina de fapt pe țară, îel, sînt sprijinite, numai ca vieața socială ne
a o trece patriei mame de unde sc trag, sau se dreaptă să nu cadă și săracii să fie prăpădiți de pricipun sub protecțiea și autoritatea orî-cărul stat, care nele știute, ca Iei să nu albă prilejul a desființa pozile poate garanta traiul, bogăliea și domniea lor, țiea bugaților, exploatatorilor și poruncitorilor. Iacă
netulburate de indigeni. Și dacă indigenii nu se pănă unde’merge dușmăniei bogaților, exploatatori
pot opune străinilor, celor burghezi, nu le rămîne lor, că dușmănesc îndeplinirea fericirel săracilor și
de cît ca, cu timpul, să pleară cu desăvîrșire, dacă muncitorilor, cari se numesc popor și omenire roabă,
nu emigrează, dacă nu țin sama de bunul simț, muncitoare, producătoare. In cît, zic Iei, bogății'
de experiență, și dacă-șî părăsesc limba.
exloatatorii și poruncitorii: (ede cît să pierim noi,
Știința faptelor culese din vieața omului, fami din pozițiea noastră, să piară mal bine din cel
liei, poporului și omenirel Ie de față, a mă întări săraci, căci Iei sînt destul, s’au îmulțît prea mult,
în zicerile mele și a dtimasca pe prefăcuțl. Dacă, deci să ne atingem de pămîntul Jărel lor».
prin luptă, indigenii izbutesc a se menține, situaDe cît un asemenea cerc vîțios și asemenea
țiea lor în aparență Ie salvată. Urmează descreș vieață sociala nemernică, plină de ură și banditizm
tere în număr și bogăție din partea străinilor, prin pentru existență, nedemnă de om, de niște oameni
moarte, nemuncire, nereproducere și emigrare, și
se întîmplă creștere, îmbogățire, înflorire, întărire cinstiți, în care mulțimea să fie vecinie jertfă, o-'
blect de Reconsiderare, exploatare, de nimicire,
din partea indigenilor. Dar, cu timpul, indigenii nesiguranță, pătimire, spre fericirea unor clase suIear ajung inconștienți.și subjugați de cătră străini...
De aceea zic leu; nici o națiune să nu-și pără- pra-puse, indigene ori străine, sau indigene și
străine tot de o dată, să se curme o dată cu nesăscă țara și-nici un 'străin să nu fie în țară. egalitățile sociale, cu acest rezbel social fratricid
Scumpă-mi Ie mie' națîea mea ca și naționali
tatea mea. Scump îmi îe fortul Iei,T vorbirea, cîn- și. cu efectele sale cele dăunătoare. Să se știe că
tul, simțirea, istbriea, f>r'ogresul, literatura Iei. A- popii, adyocațil, ofițerii, exploatatorii, negustorii,
cestea îmi plac și pe acestea trebuie să le iubesc. bogății și poruncitorii, mănîncăpe cel săraci, in
Dacă într’un stat'ar fi numai bogațl și exploa digeni și străini, și pe cel înlăturați de la putința
tatori' de un neam cu săracii, 'excluși mal cu greu de a trăi. Aceștia sînt adevărațiT mîncătorî de oa
sar produce și numărul lor ar fi mal mic. Dar meni. Cu aceștia trebuie a ne lupta, căci religiea
fiind vieața socială nedreaptă, Ica amestecă nați bună o au pe pentru Iei. Iei sînt cel periculoși
unile, sporește urile și produce,' cu mai mare în mulțimel, deși pozițiea și faptele lor Ie pun ca
lesnire și. îri- număr mal marc, excluși, indigeni și voința unul D zeu. Muncitorii, ori ce-ar face, Iei
străini, și dă mulțimi de flințl, sinucidere!, morții, sînt ncvinovațî, căci Iei nu sînt de cît niște acți
spitalului și închisorilor. In vieața atee, comunistă- uni îndreptate în contra marilor vinovațl. Se în
anarhistă, înse, clasele nu vor exista, excluși nu țelege că sătuii nu judecă ast feliu.
Dacă scriu acestea, să nu se creadă că fac pe
vor mal fl,_ nici închisori, nici biserici, nici alte
lepre. Străini nu vor exista, căci fie-care va trăi urîtorul străinilor și popoarelor, ci constat fapte
sociale și deduc adevăruri sociale, de cari trebuie
în comunitate, după naționalitatea sa.
Ceea-ce spun, oare nu spun bine ? Puteți nega să ținem sama. Nici clasa socială, nici naționalitatea,
oare că săracii, exclușii și străinii n'au trebuînțL față de Adevăr nu trebuie să ne facă părtinitoridonnți, puteți susține că acestea trebuie nesoco Numai ast-feliu cîștigă Adevărul, Știința, Progresul,
tite ?Jeu zic că Iei au toate drepturile. Vă înfie Fericirea și omul ca și omenirea. Deopotrivă scriu
rez și vu disprețueso, dacă-ml veți spune contra și vorbesc despre bogațl, exploatatori, poruncitor,
rul. Dați futulor neatimare și îndestulare de tre indigeni și străini. Deopotrivă ne sînt dușnianb
buința și toți vor avea drepturi reale, Iear nu toți aceștia, creaturi periculoase a unul trist trecu.
iluzorii.
ignorant. Și de o potrivă vorbesc de săracii, exploatațil și exclușii, indigeni și sirăinl, aflațlîn țar •
înțeleg, la străini, iubirea .de neam să fie
nuAduc încă noi dovezi pentru apărarea ateizniuiu»
mal un scut de apărare al lor, dar
nu
și
de
acomunist-anarhist, apărare pe care nu ar treD
tacare, cucerire a indigenilor, căci în
străinii sînt ingrațl și tîlharl, și deci cazul
lei nuacesta
tre să o fac, căci ateizmul, comunist-anarhist, m^ca
buie sufențl m țară, fiind-că idealul lor ar fi ca se află speranța, dorința și salvarea tuțulor, deJ°
el să se îmbogățască, să se îmulțască, să umple relele păcatelor și ignoranței, de la sine vorb®ț /
e''terminetU1
S& Subjuge toate naîiunile Ș‘ sâ le despre calitățile sale virtuoase, și de la sine se ap
în de-ajuns în limitele bunului simț, experiențe
cugetăreî.
interesele, afară de cele ale muncitorilor,
^°meni l'berî
îndestulați, sînt interese, cari
cu °an’ceSC și nimicesc izbînda intereselor mulțimel
2jdărI11arI> care muncește șt produce valori. Deci
cele* msiujițl alte interese de cît pe ale voastre, de
si nUnI cu drepturi și datorii, emancipați intelectual,
011 isi material, căci în aceste interese ale voastre
fericire» voastră. Numai ast-feliiî realizați
?e 11 Gîndirel, cea frumoasă, a voastră, acest ideal
LUnrcliffie, perfecție ?’* virtute, și faceți să dom«ă adevărul, știința, dreptatea și fericirea pe
n«fliînt. Vă salvați de ură, invidie, rezbel, revolte,
uri pagube» dureri ?i nirnicire’ ?i numai ast-feliU
•’Pj.j jn pace, iubire, respect și înțelegere, căci Ie
trfl rău nemărginit și obștesc, vieața socială ne
aptă, atit pentru indigeni, cît și pentru străini.
Al. Boda.
CE PĂȚESC TRĂDĂTORII GREVELOR
Istorioara de față nu ic numai hazlie, ci sc desface
dinlrtnsa un invâțăminl de valoare..
Al. P
Se știe, cum cițT-va fabricanți și mici pationî tîmplarî din Viena, au închis atelierele lor, crezînd că
prin acest mijloc vor putea sili pe lucrători' ca să
accepte niște condiții grele, impuse prin regulamentul
de atelier. ’ Dar, fiind-că patronii nu se pot despărți
așa ușor de exploatare, au format ateliere de con
centrare, unde execută lucrările urgente.
Ca lucrători au cîți-va trădători, cum a fost Adolf
Ritzel și cum Ie astă-zi Costică lonescu-Dezertoru.
Despre" acest din urmă vom vorbi cu altă ocazie.
In afară de acești doi lucrători, lipsiți de ori-ce
conștiință, mai sînt și cîți-va mici meșteri cari lu
crează în atelierul de concentrare. Eroul povestire!
noastre ieste un mic meșter, anume TI...
Intr’una din zile, lucrătorii timplaii concediați,
s’auhotărît să arate meșterului II, o deosebită atenție,
petrecindu-1, in mod liniștit, dc acasă pană la atelier,
drum de o jumătate de oră. In acest scop l-au așteptat, întro dimineață, in dreptul casei. Cum a
■ipiirut in stradă, lucrătorii l-au primit cu zîmbete.
bar meșterul nu părea de loc înaintat dc această
conducere. Murgind pe stradă, și meșterul observind
c;j ininiărul însoțitorilor sporește si cu cel al curio«’lor, de-o dată o rupe la fugă Lucrătorii au înccP}it și iei să fugă după Tel, rîzînd, iear meșterul
tnșinat a dispărut într’un magazin de arme, ceea-cc
a. determinat pc lucrători să-I lase în pace pentru
Z|na aceea.
\doua zi inse, iei se postară din nou în fața
! sei. Meșterului, care apăru la ora hotărîtă, dar
J’Oțit de sergenți de stradă. Meșterul, triumfător
L."1 i ni» mergea, escortat de sergenți, iear în
mn/xi01’ ve,ieau lucrătorii, rîzînd. și făcînd aluzi,
c Jpmare Cortegiul se mări, căci Vienezii sînt foarte
5ădȘl-‘ MeȘterul, împreună cu polițiștii, începură
din
‘‘ei’voși... „Ce s’a întîmplat", întrebă unul
PunRo
»Nu vezî ca ra arestat polițiea", răs
un lln.Un hierător. „Bine, dar ce a făptuit" ? «Ie
i'evoiv^aV’ z,seră mai im iți, „nu vedeți că are
Un y^rul în mînă" ? De iapt’meșterul avea în mină
raidtin°-Vfer’ ceea-ce întărea șf mai mult bănueala
Un
’Dfcr uu», zise un altul «Te un spărgător
lu m0Uc &aȘ> pe care sergenții l-au prins tocmai
“Mutul cînd voea să fure». Și așa mai departe.
63
Mulțimea, adunată in acest timp, devenise atît de
compacta și indignată împotriva meșterului, în cit
polițiea s’a văzut nevoită să-l ducă in prima secție
ce i-a ieșit în cale, in loc să-1 ducă la atelier.
A treea zi de dimineață polițiea s’a îndoit in
fața casei meșterului II. Curioșii văztnd atîta po
liție concentrată, se întrebau unii pe alții ce s'a întimplat, și fie-care debita felin de felii! de versiuni
pe socoteala meșterului.
leată în sfirșit că de-o dată apare capul hieșterului Ia o fereastră de la al treilea etaj. Polițiea ii
făcea semn să se dea jos. Meșterul H, cu o mutră
foarte disperată și caraghioasă în acelaș timp, arătă
pe lucrătorii din mulțime și spuse polițiștilor că
nu se va mai duce la lucru. Așa că a fost nevoit
să rănite acasă, cu toată amabilitatea poliției, care-i
pusese la dispoziție o întreagă escortă.
Intîmplarea aceasta a produs multă veselie între
lucrătorii concediați, dar și multă amărăciune printre
patronii și codițele lor...
Viena, 30 Mal, 1909.
G. și 1. Hoppe.
Din «Romînia Muncitoarea
PUBLICAȚIILE, de limbă Romină, ce le primim,
în schimb, la REVISTA
DIN CAPITALĂ, afară de cele notate in N-rul trecut
o Biruința»: Ad-ția, 37 str. Luminei. Sucursală sila Ploești.
<<Convorbiri Critice»: 11, str. Gramonl.
«Uniunea Chelnerilor» : 91, calea Victoriei.
DIN PROVINCIE :
«Gazeta Țeranilor»: Mnșetcșli-Argeș.
»Revista economică și culturală»; Letca Nonă— Bacău
«Veteranul»: 128, str. Principală—Birlad.
«Vocea Tutovel», organ naționalist-democrat: Bîrlad.
«Gazeta Botoșanilor»: 29, slr. L C. Brăt'eănu —Botoșani.
«Libertatea», ziar Național-Lib.: Cal. Națională—Botoșani.
«Revista Asociației învățătorilor»; Bnzâir.
«Democrația», pub. bilunară: 27 str. Cazarmclor—Craiova.
«Pagini .juridice», rev. de drept: & str. Gh. Ghițu—Craiooa.
«Ramuri», revistă literară: 81, str. Stirbcij-Vodă—Craiova.
«Revista Culturală»: 20, slr. li Martie — Craioua.
«Prolilaxia» : 31, str. Gr. Ghica— Dorohoi.
«Revista Idealistă»: M. G. Holbau, Mogoșeștl— Dorohoiu.
«Răvașul Poporului»: Fălticeni.
«Dreptatea funcționar. Conifer.»; 1, slr. Belvedere—Galați.
«Dumirea de jos», rev. li L-culturali: 8, slr. llolban—Galați.
«înainte»; 44, slr, Marc—Galați.
«Praștia»,: IGj slr. Banului— Galați.
«Tribuna Științifică»; 11 str. Davila— Galați.
«Arhiva», științifică și literară: 2, str. Holin—Iașl.
«Arta Romină» : 2, slr. Ilolin — lași.
«îndrumare.!», polit., literatură, știință: 9, Șt. c. Mare—Lași.
«Moldova de Sus» : 41, str. Zugravilor — Iași.
«Revista din lași»; 29, slr. Albă — Iași.
«Tribuna învățătorilor» : Corn. Militari — Ilfov.
«Sentinela», ziar naționalist: 41, str. Emancipata— Focșani.
«Revista Prahovenilor»: G, slr. Buna-Vestire — Ploești.
«Stăruința», rev. didactică : Școala de bâcți No: 3 —Ploești.
t Veterinarul o: 16, slr. Carmen Sytva — Ploești.
«Neamul Românesc», literar: Vălenii de Manie — Ploești.
«Sanitarul»; 21, str. Pr. Ferdinand— Tulcca.
DIN STREINĂTATE:
«Adevărul», ibae pol-, socială: 1, Nyar-ulca —Budapesta,VIL
«Glasul Poporului»; 1, Ngar-ntca — Budapesta, Vil.
«Lupta», organ soc.-dom. • str. Treințel No. 12 L. Cernăuți.
«Țara Noastră»,; 8. slr. Morii — Sibiu — Nagyszeben.
Firește ca unord din publicațiile dsleu li se cuvine o men
țiune aparte, pe care ne vor Ierta conducătorii lor că n'o
facem, fiind-cu notorietatea de care se bucură nu credem
să fie străină edilorilor noștri.
�REVISTA IDRKÎ
fi4
BIBLIOGRAFIE
Librăria -.\ouă din Bncureșt', a dat la lumină o nouă
carte, țu ^devărat menită a faco, epocă. Pentrn-ra nu cupoaștem p carte care șă ne înfățoșeze in chip maf izbitor,
mal înfiorător, nebunie» războiului, do cit o face Leonid
Andreeo,, in cartea lui Risul Roșu... Traducătorul acestei
țjîrțl, Dr. L Duscian, care a îmbogățit literatura romînească, in scurt, cu mat multe lucrări de valoare, merită
cu adevărat toate felicitările noastre, și pentru înclinarea
ce a avut la ales, și pentru .feliul cum s a silit să nc îm
podobească limba, în special cu tălmăcirea frumoasă a
acestei din urmă cărți... Risul Roșu se găsește in deposil
ți la Redacția noastră. 75 bani exemplarul.
In editura «Librăriei Noiiăs, a mal apărut: “Bâtrincța*,
un fctndiu, datorit marelui învățat Etic Mcichnikoff... Pro
blema bătrîneței Ie dezbătută, utilizîndii-se toate datele ce
se cunosc pftnă a-zl.. In depozit Ia librării...
Biblioteca «Luinena, București, str. Mavrogheni, No. 20,
s'a îmbogățit cu alte două lucrări: aPsichologica Dragostei»,
de’5fa.v Fdrdau, și « Religia ți Știința », de L. Tolsloî...
Lucrările acestea nu numai că-s datorite unor cugetători de
samă, sint chiar iele de samă... Putem să discutăm părerile
emise in aceste lucrări, dar nu lipsim a trage mari învă
țăminte din Iele.., La librării..A
Lucrarea de sub direcție» Th. Cornel: „Figuri contem
porane din Romînîa", și-a început acum apariție» iei pe
riodică și normală... Atragem din nou luarea aminte, asupra
acestei importante lucrări, încredințați că mulți vor găsi
o plăcere avind în mina și-n casa lor o lucrare de mare
podoabă, in care vor găsi și relații ce-I vor interesa...
Ase adresa pentru lucrarea aceasta: Si, Cometa, București.
„ Laura idilă originală, apărută iu timpul din urmă,
ne prezintă un nou scriitor, care dintr’o dată vine să ne
atragă, , să ne cucerească atenție»... D-nu Cleant Spircscu,
autorul, prin chipul simplu și natural, cum știe să-nfățoșeze realitatea, lear nu o plăzmuire a mințel sale, intr*adevăr, iși. deschide drum, dintr’o dată, in pleiada scrii-,
torilor de merii, apreciațL.. Preocupări serioase despre
problemele fundamentale ale viețeî, -ide viețel universale
și sociale, leală ce Ieste ih chintesență idila sa .. lea me
rită a (i nu numai cunoscută, ci clilar rășpiiidită, în cer
curi din ce in ce mat largi, pdptru-că duce cu lea - de
prinderi de cugetare, menite să inrlurească vieala ome
nească in bine... Dc procurat si. dc la Redacțica noastră :
50 bani exemplarul.
)
Dintre lucrările apărute mal de curind» „Invățăminfiil
Poporului*4, studiu social, dc C. Brudariu, meriți o sem
nalare aparte... Cel ce voesc sa cunoască insuficienta invăjămintiilui nostru oficial, cum și insuficiența tuturor
măsurilor luate și proeclatc oficial, chip pentru amelio
rarea și punerea pe cale de dezvoltare a chinuitului
nostru popor, vor ceti cu-n interes susținut acest studiu
scris cu o pătrundere deosebiți și cu un mare curaj...’
Asupra marelui curaj, ținem cu osebire șă insistăm. Iei
nu poate aduce nimănui nici un .neajuns, chiar dacă feste
un organ al otlcialitățef, cum Ieste autorul lucrăref sem
nalate dA noi, care Ieste învățător,... dacă vădește o înnâlțimo morală deosebită, adecă o pătrundere a‘ lucrului
cum se cumo și o preocupare vădită de bine... Neajun«urdo indurate de unlr șî alțif, Bti datoresc mal degrabă
șov ire , ascunderel și manifestare! nedeslușite, sfioase
Ut se atmgu de lucrarea ce semnalăm aice, nu știm cum am
se
aleu|iea tuturora a^pra
•• Credem să
se gâsască mal cu eamă la autor: in Podit-Iloaci.
Tipogr-^a -HW.FUs ^-da”/
Progromul, de Octave Mirbeau, nu creden ••
albii neuoe de nici o recomandare. Celcbritah'
acestui autor, pe care-l preocupă in grad nr,
de înalt ehestiea socială și care urmărește
altla aprindere ameliorarea condițiilor generai1!
iesle recunoscută... «Programul*, in roniăned
de loan Alinulescu, se na putea procura si/
la Redacția noastră: 25 bani exemplarul.' ((‘
REVISTA IDEEI
*
ig09. fio. hXXXV. 5.
CALENDARUL SUPERSTIȚIOS
CE-Î DE FĂCUT, opera capitală a w
CERNIȘEVSKY, a cărei punere sub tipar an
anunțat-o, ieste acum executată mai mult de iu
mătate și în curind și apare-n volum... Cei c?
doresc să-și procure opera asta neîntrecută si
să aibă poate mai multe exemplare asupra lor
ne înștiințază și ne achită din vreme ce pot '
Exemplarul va costa 4 lei.
REVISTA „IDEEI"
DIRIGUITA de P. MUȘOIU
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
IO, STRADA EPURILOR — BUCUREȘTI
BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEl«
P. Muțoiu și P, Zosin: «Mișcarea Social;1»» col. coinplec. 5—
P. Mușoin : «Revista TdeeI», 8 colec. de la No. I—LXXX 40—
Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat . .
—20
M. Asldnassi: Jertfele Țarului
/t_
A’. C. Cernițevskij: Ce-1 de făcut
. . 4—
II. Dcnis: Socialismul și caracterele sale generale . 1 —
Gab. Deniile: Evoluțica Capitalului
1—
C. Dimitrcscu-Iați: Cele două morale
.... —50
Fr. Engcls: Socialism utopic și Socialism științific . —50
Grup. Slud. rcvol. din Paris: Autisemitism și Sionisn i. —20
Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și crearea-1 . . . -20
P. Kropolkiu: Cătră tineri
. -60
, -50
—
Vremuri Noi
P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx. . —50
Paul Louis: Sindicalismul Francez .
—20
M. Maclcrlinck: Datoriea noastră cea socială . . .<—20
John Șțitart MUl: Libert, de cugetare și do discuție. —50
P.' Muțoiu: Cum se explică Anarhiștii
—50
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian —50
—
Emanciparea Femeel
....... 4—
—
Intime
.
4— ■
1. Ncagti: Flăcări năbușite
. 4—
Scneca : Bespj-e mînip
Pr. Stackelbcrg; Femeea și Revoluție»; . ... . - • —^0
Fn fecior dc țăran : Noua epistolie cătră muncit, și.țăr. —20
Cererile, însoțite de cost, w fac la Revista IdeeI*.
La Redacțiea, „Revistei Ideei“ se mai găsesc:
Problema .agrară, de Tom» B. A burei
îndurerații ți chinuitorii, de Caius Gracchus ■ • -25
Ncatirnarca, Bir. Varlam.Ghilesc.u, '11 n-re apărute —50
Tribuna științifică, Bir. Varlam Glii {eseu, 4 n-re -50
Marea Refdtma, de Th. C. Mănescu
Risul Rbțu.ale Leonid Andreev . ,
—5ff.
Laura,;de Cleant Spireseu . •
" -25
Prqgromul, de Octav Mirbeau . • - - ♦ • " .
Prrnrc.-i- _ C 4PC1.
București, Strada Epurilor, 10.
dința în sfînțeniea acelor zile și în urmările pri
mejdioase ale neținerel lor se impune ca ce-va ma
Găsesc că nicăert nu puica să sc 'încadreze mai terial, atît Ieste de generală și puternică. La sate
bine un studiu ca cel al D-lui Drăghicescu, de cil te izbești de lea ca de un granit, eăruea nu poți
(n coloanele noastre, unde ătilca studii de sania sini
menite să-î fie tovărășie... Lăsind de-o parte dezide de cit să-I cedezi.
Așa se explică șî purtarea micilor autorități lo
ratele sale, a căror utilitate n'o contestăm, dar a
căror sancțiune sau imperioasă aducere la îndepli cale, cari, prin unele părți ale țărel, vin și, cu spri
nire noi n'o vedem, studiul D-lui Drăghicescu nc in- jinul lor, confirmă oficial ținerea acestor serbătorl.
leresază prin interpretarea sociologică a linul feno
Se întîmplă adesea ca primarul satului să îm
men cum am zice moral. A descoperi că asemenea
fenomen, neapărat cu urmări sociale, purcede din piedice pe îndrăzneții, cari vor să nesocotească
anume pricini sociale, însamnă a nc atrage luarea observarea diferiților sfinți de-ai superstiției. Sînt
aminte, că anume pricim sau stări sociale l’ar putea și cazuri, în cari primarii, în ast-feliu de serbătorl,
gonit de’ia & pe
xiliari ți ca factori esențiali chiar al acestor pricini
amenuă. 1 oate vor fi cazuy, deși nu Sint SÎgUF,
sau stări sociale, rămîne să vedem. Destul că pune- în cari primarii au și amendat pe sătenii neascultul acesta ie eîțligiit. Ceea-ce ne arată vădit ți ceea- tătorl. Si CU toate acestea, Iei au mai mult ca
al orl-cine în vedere calendarul oficial pe care ar
cărui cerc de apreciatorî am dori să-l mărim...
trebui să nu-1 uite.
P. M.
Putem afirma chiar că o bună parte din preoți
și chiar dintre învățători cad, fără rezistență, vic
In sutele noastre exîstiî, pe lingă calendarul ofi time ale acestei'credințe generale. Mulțl dintre Iei țin.
cial publicat, aprobat și recunoscut de autorități, la feliti cu sătenii, sărbătorile superstițioase.
un calendar netipărit, tacit, care cu toate acestea
Ieste aproape inutil să mai insistăm asupra con
nu Ieste mal puțin observat și ținut cu o deosebită secințelor acestei credinți bizare. Gospodăriea și
evlavie de săteni.
holdele sătenilor au să sufere, fără îndoeală, mult,
Acest calendar, netipărit, dar păstrat mal cu din pricina lor. Numeroasele cauze cari contribue
deosebire în memoriea bătrîr.ilor, Ieste, drept vor la sărăcirea și sărăciea satelor, se înmulțesc și se
bind, un supliment al calendarelor tipărite. In Iei adaugă și cu aceasta. Ca și cum cele de ordin
se prevăd un mare număr de sărbători, cari, adu economic și fizic nu Ierau de ajuns, trebueau năs
nate cu serbătorile oficiale, destul de numeroase, cocite și aceste cauze de ordin moral, ca să comale^ calendarului ortodox, ocupă aproape două plecteze opera mizeriei.
treimi din zilele anului.
Statistica sărbătorilor. — Caracterul și repar
Ceea ce caracterizază serbătorile superstițioase
d>n acest supliment băbesc de calendar, Ieste se tizarea lor pe anotimpuri. — Dacă numărăm tot
rioasa întrerupere a activitățel sătenilor în acele zile. feliul de sărbători băbești, cari se țin în cursul aPoate să fie toiul muncel cîmpulul, poate să se nulul, sub diferite numiri, pretexte, și în diferite
resimtă în localitate o criză penibilă de brațe, poate regiuni ale țărel. observăm țifra covîrșitoare de
sâ se plătească ziua de lucru cu prețuri excepțio 160 zile.
Dintre acestea, o bună parte, poate cea mal
nale, sătenii nu vor îndrăzni, cu nici un preț, să
la lucru în aceste zile, nici la Iei, nici la mare, sînt ținute mal mult de femei. Sînt unele
a t‘1. Preferă să-și vadă mal degrabă holdele com zile în cari nu trebuie să se toarcă, altele în cari
promise, de cît să lucreze la Iele în cutare zi, în se poate toarce, dar nu trebuie să se coase. In
sfim tradiV’ea i~a învățat să cinstească pe cutare alte zile țesutul Ieste oprit, în altele, în sfîrșit,
bin0 ’ maJ mult sau maî Put’in fantasdc sau du- spălatul rufelor nu Ie îngăduit. Tot ast-feliO, pentru
pri.9.r‘u.î va rămînea nesecerat, porumbul ne- bărbați. Lucrul viei Ieste oprit cu deosebire în unum
v’ea nepHvîtă, numai să nu lucreze în a- nele serbătorl. De asemenea, Vinerea ieste, în ge
viiX?le’ cari »sînt re,e de Pleatră“> ”de foc“’ nde neral, privită ca o zi rea pentru munca viei. Neiriva
Sînt anunie sfinP cari se răzbună, împo- respectarea Vinerilor aduce grindina și mana peste
Cll f Ce or ce-1 nesocotesc, cu grindină, cu trăsnet, vil. De asemenea sînt zile sărbătorite pentru a
feri holdele de animale, paseri, viermi. Așa, avem:
Preț’ >CU f*are să^adcenumerCXt^e ,acestea sînt, cum vom vedea, foarte Nunta șoarecilor, Lunea și Joea ciorilor, Lo
• Trflr?.a.Se
cit se poate de originale și curioase, godna paserilor, Lunea viermilor.
o f0 1 îiea seculară a făurit, în spiritul sătenilor,
REVISTA IDEEI
Și
putere de inhibiție pentru aceste zile "
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Putem’ suPerstițioșI. Ieste o stare de spirit foarte
Abonamentele se trimet prin mandat:
care supune șl<pfc cel mai
Se revoRl s^enl ȘÎ paralizază încercarea lot de a
D-lui
P. Mușoiu, 1O.*StradA Epurilor, — București.
în contra ținerel acestor serbătorl. Gre-
i Ar.e±,ib.ila-
�■l
REVISTA IDEE1
OC
revista idee?____________________________
Din fericire, aceste sărbători, nu se observă toate
In diferitele localități. Dintre acestea, numai unele
- au un caracter general: cele mal multe sînt locale
și sînt ținute numai în anume locuri, pe cînd în
satele vecine sînt necunoscute. Spre pildă, Lunea
ciorilor se ține numai prin Dîmbovița, Dolj. Nunta
șoarecilor se ține prin DorohoT, etc. Putem prețui
Ia 29. numărul serbătorilor cu caracter mal general,
restul sînt locale și diferă după osebite localități
și regiuni. Ast-feliu, Varlolomeul se ține în Dîm
bovița, în 21 de comuue, în Doljt în 12 comune,
în Mehedihțl, în 16 comune. Lunea viermilor se
ține numai în Dîmbovița, în 4 comune, și în Vîlcea,
în 2 comune.
Mal interesant Ieste înse, modul cum se distrîbucsc aceste serbători în cursul anului.
Nu Ieste nici o uniformitate în distribuirea lor.
In anume epoci ale anului, serbătorile supersti
țioase sînt mal numeroase, în altele mal rari.
Așa, epoca în care se observă cel mal mare
ntintâr de aăt feliu de serbători, Ieste primăvara,
și, în mod precis, în lunile April, Maiu, luniu,
luliu. Aproape jumătatate din aceste zile supersti
țioase cad în timpul acestor patru luni de muncă,
cînd Ieste adevăratul toîD al muncei cîmpului.
Toamna, din August pană la finele lui Octombre,
și din Februar pănă la finele lui Mart, cade cel
mai mic număr de seibători: în această epocă,
Iele sînt întfadevăr rari.
ta preajma Crăciunului, înainte și mal ales după
scrbătorile Crăciunului, se mai observă leară-șT o
acumulare de serbători superstițioase.
Această inegală distribuire a serbătorilor super
stițioase Ieste foarte semnificativă. lea ne oferă
indic:I neîndoioase, cum avem să vedem îndată,
asupra cauzelor, cari au determinat ținerea și năs
cocirea acestor serbători. Pe urmele acestor indicii
putem reconstitui geneza calendarului superstițios.
1
Geneza și proveniența zilelor superstițioase. —
Exanvnaie bine, zilele superstițioase, după prove
niența lor, sînt «,1c mai multe fetiurf;- Unele sint,
cum Ieste prea bine știut, reminiscențe, rămășițe
din serbătorile antccrcștine, pAgîneșil. Obiceiul de
a sărbători Vincrile, ținerea mal multor zile dm
Rusalii, sint, desigur, reminiscențe <lc la antichi
tatea păgînft.
Altele, ci te-va, trebuie să Tic de origină slavă.
Inse, în cea mal marc parte, geneza zilelor supersuțioase Ieste alta.
W1C“!*S de
economic, cultural și social, par,
cu multă probabi.itate, a fi determinat născocirea
acestor serbători.
După
jju
pa cum s’a văzut, epoca anului cea mal bo
gată în zile superstițioase ieste primăvara și în
ceputul verel, Cu alte cuvinte, sezonul muncei
celei mai intense a cîmpului, coincide cu cel mal
mare număr de serbăloil de acestea. Faptul! Ieste,
desigitr, de o mare însemnătate.
Se știe cît de anevoios îșl lucrează țăranii noștri
ogorul, cu unelte rudimentare și cu vite slabe.
Dacă aproape în tot restul anului vegetează, o
xîeațft fără multă grijă șl fără multă muncă, apoi
c« le 3—4 luni de vară, cît ține lucrul cîmpului,
tel îȘLșleesc puterile în sirădânuințl îndelungi și
neregulate? In această epocă, țăranul romln lu
crează, fără soroc, zile lungi, de cîte 16—17 ore,
cînd pleacă la cîmp pănă-n zori și vine apoi n
lumina stelelor. Și aceasta ar trebui să dureze săn
tflmînl peste săptămînl, luni întregi, fără întreru
pere. Așa o cere îmbulzala muncei țarinei, CQr"
se îngrămădește în aceste 3—4 luni, fje la pro.
prietar, fi la arendaș, fie la ogorul propriu.
Această muncă înse, dacă se. prelungește, devine
supraomenească. Această sarcina excedează, co.
virșește puterile omenești. Țăranul nostru, fărăc*
să se degradeze cu desăvîrșire, n’a putut face față b
atita cerință de lucru. Iei a simțit nevoea inexoa
rabilă de a întrerupe munca zilelor de 16—17 ore,
cu cîte-o zi de serbătoare, care trebuea să fie năs
cocită cît mal des în acest interval de timp.
Lucrul acesta a trebuit să se întîmple, cu sigu
ranță, cu atît mal mult prin veacul al XVIII-lea și
al XlX-lea, cînd legi nemiloase, de fier, obligau
pe țărani să muncească, fără soroc, pe moșiile
proprietarilor lor. Ierau, desigur, foarte dese ca
zurile în cari țăranul clăcaș îșl petrecea mal tot
timpul verel pe moșiile boereștl, pe cari avea să
lucreze fără soroc. Uzul fiind ca ziua să fie lungă
de 16 ore de muncă, energiea vitală a clăcașululera cu totul covîrșită. Pentru-ca să întrerupă ne
suferita povară a acestei munci, desigur că pe acele vremuri de bigotizm, inteligența țăranului, bo
gată în resurse, a alergat la expedientul serbătotorilor superstițioase, lei a născocit feliiî de feliu
de pretexte, ca să poată întrerupe munca istovitoare
și să-și refacă forțele sleite.
Nevoea de a obține un regim de muncă mal
omenesc a provocat istețimea și ingeniozitatea Iul.
Ast-feliu au fost născocite zilele superstițioase, în
cari Iei însu-șl a crezut și crede inconștient, fără
a-șl da samă de adevăratul lor scop, și în cari boeriul prea superstițios de altă-dată a crezut și Iei cu
ușurință. Așa se explică foarte bine coincidența
serbătorilor in epoca cea mal împovorată a anului.
De la Paști pană la linele lui luliu, calendarul
superstițios prescrie un număr de serbători mal
marc de cît acela al serbătorilor superstițioase din
restul anului. Iu acest răstimp țăranul trebuie să
sărbătorească Joile după Pașii, Vincrile după Paști
Joea verde, Circouii Paparudele, Ghermanii, Ru
saliile, Marțea și Joea după Rusalii, Marina,
Precupul, Sora lui sf. Ilic, oct.
Condițiile de atunci imbunătățindu-se prea puțin,
și încă Ieste de întrebat dacă s’au înbunătățiți ,
acclea-șl cauze continuînd, a continuat și efectul.
Acea rațiune de a fi a zilelor superstițioase n’a
încetat, și deci nici calendarul superstițios n’a tacetat. Dimpotrivă, Iei se păstrează și une-ori pare
că prosperă. Prosperitatea lui Ieste făcută din niizeriea țăranului și din lipsa tal de cultură. Cu această lipsă de cultură și cu fenomenele atmos
ferice, cari au loc în această epocă a anului) se
poate foarte bine explica și mecanismul născoci*
rel sei baterilor superstițioase.
Intr’adevăr, în ultimile luni ale primăverel §>'
primele luni ale verel, din MaiG până prin ^U8U5
se întiinplă variații și fenomene de atmoster
foarte decisive pentru holde și foarte impre51
nante pentru oameni. O ploae venita ia ump, r
varsă bîelșugul în sate : picăturile lei sînt ?cutnp
ca aurul. Dacă în loc de ploae, cade grindin ,
ceasta distruge și sărăcește.
.
•foetăil
Grindina și ploaea sînt însoțite de mani s
67
'
cîle o dată taspălmîntătoarc și funeste.
clcri1-’1-'?’) ]ovește foarte des oamenii, animalele do- teoriile bune din școala și, printr'un act de con
Trf,fî!lcU1casele^ șirele. Apoi, focul, mai ales vara duită, întunecă și distrug tot efectul educației știin
nicș1'1-0’ gj Ieste prea uscat, nu arare ori preface țifice și tot spiritul științ-fic, care numai cu sfor
cțnjl ta’1? case și magakil. Se mal adaugă la a- țări penibile se poate răspîndi în populațiile rurale.
in cenllyjjejiile, furtunile, înecurile, cari răstoarnă Ceea ce se obține prin sforțări de ani de zile,
ce5,ea’ Jică la pămînt lanurile și aduc tot feliul de școală și de teorii științifice, se distruge întPo
după amiază, cu o simplă procesiune, care de
?b°nenorocilL
. .
.
monstrează că ploaea ieste trimisă de cutare
Je ’ț .c fenomene coincid fatal cu anume sau sfint
sau. de altul ca iei.
•AccS sfjnți din calendar, mal mult șau mai puZădarnic va mal explica învățătorul în școală
definiți și Șterșî. Și atunci, săteanul, cu lo- cauzele firești ale pir
cauzele firești
ale ploaei, cînd practica exemplului
li!1 sa primitivă, sub impresiea penibilă sau fe- dovedește
contrariul.
dovedește se
contrariul.
Ideea științifică
C pc eare i-o produc fenomenele, după cum perstițiea
înrădăcinai
um dispare și superstițiea se înrădăcinează și mai tare. Dacă se
^(folositoare sau ruinătoare, stabilește o lege arată țăranului că Sf. Paraschiva
nmi-xarbitrii schimbărilor
“ 2;.
5111 l^i între sfîntul zilei și fenomenul climateric sînt
( JJv*i sau Sf. Dumitru
arbitrii
•Inplât. ta naivitatea Iul, îl pare țăranului că, isînt
—ir:
1.1 schimbărilor
luai climaterice, cum n’o să
a crede,
mai departe, că alțl sfinți:
’i a nr fi linut serbatoare și dacă ar fi cinstit ziua urmeze
Precupi,leiFilipi,
Marine,
•
tr.
•
1 '7 —
sau Vartolomel, tre,lajarul sau a cutării!,personaj din calendar, de o b—-- . buesc
cinstiți
și
șerbătorițl,
luenie vagă sau dubioasă, grindina nu-I distrugea dină și trăsnete pe holde? ca să nu aducă grin5 orul saU trăsnetul nu-I izbea boul din cîmp,
vîntul nu-i răsturna pătuiagul de fîn. Se înPoală socială. — Remedii. — Superstițiea de
fniplă cfl laanul v*’tor să-șl aducă aminte de cele
’c spetrecut anul acesta și să serbeze în acest an acest feliu ieste deci o boală socială dintre cele
ziua» in care lucrînd, anul trecut, i-a fost mal profunde la noi. Această boală Ieste generală
spre pagubă. Firește, coincidența nu se repetă, și și cronică la sate și face victime până chiar în
atunci săteanul Ieste și mal mult întărit în cre clasele cele mal de sus și cele mal luminate, din
dința sa. Ceea ce Ieste bizar, ieste că această con cari se recrutează diferitele autorități școlare, bi
firmare a credinței Iul se face după una din cele sericești și administrative.
Această maladie socială, ca ori-ce boală fizică și
pattu metode logice ale lui Bacon, aplicată înse
socială, se poate combate desigur. Există o tera
prea simplist.
Aceasta Ieste geneza, recentă chiar, a o mul peutică radicală, care, sistematic întrebuințată, n’ar,
țime de serbători superstițioase: origina lor se da greș: cultivarea, instruirea serioasă a maselor.
Cum această terapeutică a culturel științifice
poate urmări și descoperi ușor la sate. De multe
ori trăcsc încă sătenii cari au instituit ast-feliti de Ieste un mijloc radical, care cere timp și mijloace
bănești prea mari, Ieste bine să se întrebuințeze,
serbători.
In acest chip, se poate stabili, desigur, geneza împotriva superstiției, și alte remedii, mai puțin ra
mal energice înse, și deci mal la îndămîna
serbătorilor, Marina, Precupul, rele de pleatră, Foca, dicale,
noastră.
rea de foc, Vartolomeu, rău pentru vijelie, Papa
In primul rînd, ar trebui interzis procesiunile
rudele, pentru ploae, Lunea seacă, Marțea seacă,
cu moaște de sfinți, cari constituesc o scanda
loca seacă, etc.
De alt-feliti, numai așa se poate explica și faptul loasă contrazicere a spiritului științific, și nimicesc,
că cele mal multe din aceste serbători sînt locale. dintr’o lovitură, toate rezultatele instrucției în școală.
Acestsimplu remediu negativ trebuește înse com
Ide se observă numai în două sau trei comune
vccine dintr’un județ. Nu se găsesc în toate co plectat prin altele de natură mai pozitivă, spre pildă:
1. Învățătorii, fie în școală, fie în societate, fie
munele dintr’un județ, și cu atît mal puțin în toate
imunele din toată țara. Foarte mic ieste numărul în conferințele ce țin la cercurile culturale, să lea
sPtbMorilor acestora, cari se observă în toată țara: ca temă ideea sărbătorilor superstițioase și să caute
j*e se pot reduce abîea la 2—3: Rusaliile, Joile să le discrediteze și să le ridiculizeze prin toate
mijloacele de. cari dispun. Ar fi destul, pentru apaști, Filipii, etc.
ceasta, să arate că nu există și nu pote exista
. °gica primitivă pi simplistă a țăranului,
por, _____ , fi
_.
nici un feliti de legătură între mecanismul și leLj
u
1ca. să
— făurească
v..vholu iui
tot icuui
feliul uc
de avauttiuii
serbători gile schimbărilor climaterice și între rămășițele corl’Muts’ nU ÎCS<e
atafelta aproape cu nimic com- porâle ale cutărul sau cufărul sfînt.
Sa uâ dip partea autorităților școlare, bisericești
De asemenea, dînșil ar putea ușor să evidenți
feiioa ln’nistrative. Aceste autorități, cînd sînt in- eze, că între grindina, care vine sau nu vine, între
muite^’
cum am arâtat, cad de cele mal trăsnet sau vijelie și între cinstirea sau serbători<ils .orî Ș> tale în superstiție. Cînd sînt ce-va mal rea unor anumite zile ale anului, nu există și nu
fiice> niai lun'i”3te, chiar și atunci se fac com- pote exista nici un feliîi de relație cauzală.
Ieste destul să explici lămurit, sătenilor, cum se
hiem aceasa logică a țăranului, o încurajază
buțîu^ Dănă la a o șprijipi. In loc ca aceste au* produce ploaea, grindina, vînturile, cum vin și cum
îlllllnerp. rcPreztate lumina științei și să combată trec, pentru-ca Iei să vadă singuri că nici o Ma
Sllperstițiel, din indulgență, din inerție, rină sau Precup, n’au putere asupra acestor fe
M n,.nien5rea tar Și spiritul științei. Ast-feliu, numeuc
învățătorilor
nomene pui
pur nicuaiuuc.
mecanice.
în vreme de secetă, scot moaștele
2. Paralel cu acestesforțări ik,
inv&£ onlo
Sfm eutărel sfinte și pleacă cu iele sătești, preoții de la sate, fie in predici
•v(5te e6ll>'d, peniiU ca să aducs ploi peste holde, fie în vieața de toate zilele a satului, s». arate Că
îliil î au’°iiUțl, ceri încurajază si îngaduesc ast- serbătorile superstițioase sint ținute in contra bif
Procesai, descurajază, cu exemplul rău, sericei, ca sînt păgîneștl șt că mei un bun creștin.
wm
�gș
REVISTA JDEEÎ___________________ -_____________________
nu trebuie să le serbeze. Preoții vor trebui, deci,
să explice lămUrit că, cărțile bisericești nu prevăd
ast-feliu de serbătorl și că biserica chiar interzice
ast-feliu de superstiții.
3. Toate aceste mijloace, de a combate superstițiea și serbătorile superstițioase, nu vor reuși
înse deplin, de cît atunci cînd riiunca agricolă va
fi reglementată, prib serioase măsuri legislative, sau
administrative.
Prin ast-feli£î de masuri, ar trebui interzisă ziua
de muncă mal mare de 10 sau cel mult 12 ore.
Redusă la aceste proporții, cari nu covîrșesc re
sursele energiei omenești, munca ar deveni mal
metodică, mai continuă. Sătenii nu ar mal simți,
atît de mult, ca a-zl, nevoea întreruperilor muncel,
prin serbătorl fanteziste. Și\ cu chipul acesta, iei
s’ar obișnui ușor cu încordările continue, me
lodice, lucru care ar avea un efect fericit și asupra caracterului și astlpra acțiune! lor in gene
ral. Căci numai populații înapoiate lucrează sa
cadat, întrerupt, ulternîndtlîn chip fantastic, sforță
rile făcute intensiv cu intervale lungi de pasivitate
șî trîndăvie.
D. Drăghicescu.
, Din «Vin ții Romiițeasdh.
SINDICALISMUL Șl SOCIALISMUL ÎN ITALIA
Cred că a trecut acum timpul, cînd orl-ce
tendință de cercetare mal adîncită Iera pri
vită ca o erezie sau ca o pildă de vrăjmă
șie, de care Ierau feriți unii discipoli să se
împărtășască. Acum puterea de discernămint, cu care Ie înzestrat, mal mult ori mal
puțin, fie-care, ștergînd putința orl-cărel
rătăciri, nu le nimic de care să ne ferim, de
înlăturat de noi. Și poate tocmai cercetările
cari au aerul că nu se împacă cu ceea-ce se
știe și Ieste, cu ce Ieste admis, ne sînt, adesea, de cel mal mare folos... Spiritul viu
și putința de ne-ntreruptă ameliorare, nu pur
cede de cît de-aicl... Studiile cari apar în
coloanele noastre, despre Sindicalism și So
cialism, le dăm ca pildă de vrednice de luat
în samă învățăminte.
P. M.
Pentru a Înțelege mal bine valoarea sindi
calismului în s’înul socialismului internațional,
nu trebuie să pierdem din vedere că, ca în toate
mișcările sociale, în socialism Ieste o parte esențială și o parte accesorie, și că se înlîmplă
CE-I bE FĂCUT
adesea câ partea accesorie sa ajungă să pre
(Io
cumpănească partea esențială.
CERNIȘEVSKY
Socialismul ie o mișcare de masă. Această
A apărut în fme de sub tipar, și se va pune în
mișcare poate prea bine să se dezvolte pe căi sub
circulare peste puțin. Această neasemănată lucrare,
terane și să lea istoricește forma de conspira
Apărută acum in ediție nouu, care se poate procura
ție. Inse, tocmai pentru-că interesază masa, ort
de la Iledacțica noastră, ie însoțită de următoarele
vine să încununeze democrațiea, ori se slujește
rinduri, din partea tratlucăloruluî iei:
de acelea-șl mijloace de acțiune ca și democra
. Multe cărți au fost scrise, de fruntași de-a! tica. Nu-l’nevoe de amintit că acelea-șl fapte,
gindirci, să slujască drept călăuză in hune. Nu cari dau naștere democrației sau cari reprezintă
cunosc înse una care să deschidă minte! ori
zonturi mai largi... Cernișevsky și-a trăit cartea, democrațiea; dau loc și socialsimului.
Socialismul trece printr’un timp critic. Acescînd. iș'i avea căminul in închisoare. La rindul tuea
i se pare că soarta i-i legată de soarta de
nostru am retrăit-o in libertate, cind înse nu mocrației, și că nu poale trăi dc cît în sînul
aveam un rămin. Dar, precum dinsa sluji lui
instituțiilor democratice. Sulraj universal, par
Cernișevsky, in închisoarea-!, drept cel mai bun lamentarism,
presiune asupra puterilor publice,
căpălăiit, drept căpălăiu tea ne sluji și nouă, agitarea opiniei publice, socotita ca exprimînd
cind, in această închisoare mai. largă, care se
pane un
chieamă societate, nu aveam
aveam unde
unde pune
un sentimentul tuturor cetățenilor, în sfîisit cuce
rirea Statului, par mamlestarea cea ma) indreptacăpălăiu.
Faptul
această carte, in Ho- libia acțiune!-socialiste.
..
. . .
Faptul că.apare
că. apare acuma,
i
-.... - .in
realitate, inse, socialismul nu-i un dciivat
mincșle, in ediție- itouă,
se datoreșle
imprdjiirăret,
fost''pusă
rel, că,
ca, de
de la
la anul
imul 18(Fi, de
de cind
ciad a
a fost
pusă al democratici. Cel mult se poate spune ca, si
* lucrare
'
’ ■ cu ...
in
cdițica prima,
toată setea cu care, socialismul și democrațiea, Îsi trag obirșica din
producerile
mintale, n■’am mai dat
aceca-ș! situație, istorică, care le-a zaims i m
atn urmării
i
’
.................................
• •
_n.. similară, ș o suplinească sau s,’o in.
acclaș timp. Democrațiea are ca obiect acipeste_ alta,
‘treacă... împrejurările sc schimba, si, de la 1863, unea’în comun și solidaristă a tuturor cela ede cind Cernișevsky și-a alcătuit cârtea, iele s’au mior, hi lăuntruî Statului: șocialimul are ca
și schimbat, nu numai in Occidentul civilizat, acțiunea lămurită și deosebita a unei grup
dar și in Orientul cel barbar. Problemele dez- producători, în lăuntruî atelierului și pe tari
...... i a se rrefrînge
bătute in cartea dc fală sini inse atît de funda- antagonismelor economice, pentru
«aici
a.v. ...
,.i
an cuprinde tnt
tot Statul.
mentale și ulii de. strins lele sînt legate de vieață, de-Socialistul,
în afară
și
firește, nu exclude pe cetățean. Și
in cil dezlegarea ce li se dă va trebui să fie dacă, istoricește, Statul
'
poate fi socotit ca un
luată in samă, probabil, chiar și după ce se va organ menit să reprezinte interesele economice
indăplini, întru totul, acea mare schimbare, acea cari-s mal de luat în samă, aceasta nu împiedică
mult așteptată revoluție socială.
de loc să nu se cate, ca acțiunea acestui Stat
Adolescența, ca și maturitatea, vor vedea ce să se facă mal puțin apăsătoare și mal puțin
folosință vor soarbe, aplicindu-sc a discerne yrăjrnășască. Cu chipul acesta Socialismul aaceste,pagini maestre, cari ne-au ținut, pe noi junge și democratic, în înțelesul că în anume
unu, înlr’un perpelim entuziasm.
timpuri Iei îșl părăsește sfera producției, ca sa
se intereseze’ de chestii cari nu mal privesc .p6
P. Mușolu.
1909, București.
REVISTA IDEEÎ
’tori 'ca producători, ci ca cetățeni. Se întîmjin,llCca acțiunea democratică păru, foarte rcpl j reprezentanților socialismului, mal dulce si
pt”irîzătoare de cît acțiunea de clasă propriii
| cărel tărîm specific ieste atelierul, si al
4 v or*ran, sindicatul, produs al atelierului.
r narîidul socialist ajunse un partid demo^fc1 ca și celelalte, procupat numai de lupcrî‘■parlamentare și de bucătărica electorală, si
^ducînd lupta economică de cît în măsura îh
.£L aceasta' putea sluji la întărirea situației
de electorale. Irtsă-șl cooperațiea, ori-cît de projCii si de curat economică se arată, fu socotită
ZB o simplă roată a carului electoral al partiîulul- Socialismul ajunge o democrație socială,
'dicii un fenomen care a stirnit foarte adesea
dulcea ilaritate sau hazul acelui prozaic econonjjgl care se numea Karl Alax.
In teorie, la feliu. Socialismul nu mai cată
să adîncească pricinile cari fac tot mal ascu
țit antagonismul dintre clasa muncitoare și clasa
capitalistă, și cari înarmează clasa muncitoare în
potriva clasei capitaliste. Doctrina socialistă ajun
ge ori o nouă variantă romantică, asupra destine
lor viitoare ale omenire!, «în înfrățirea munceî»,
după Renard, Jaures, Atlantîcus, Alerlino, și
alții, ori o cercetare a cauzelor cari fac sa
crească solidaritatea socială și cari pregătesc
cu chipul acesta un regim în care va înceta
concurența ucigătoare dintre oameni... Aici ar
trebui citați toți intelectualii socialiști, din dife
rite părți ale lumei... Doctrina opunerel și a an
tagonismului claselor, fu ori complectată,orl ne
gată de cătră doctrina colaborare! claselor. De
prisos să adaog ca asta nu se putea să nu facă
stearpă teoriea socialistă... De acelea se poate
vedea cum o rînduită și rațională serie de idei,
poate ti răsturnată de cătră’o altă serie care i se
pune în cale.
Și-asa s’a înlîmplat că literatura socialistă să
ajungă un lucru atît de puțin interesant.
In urina acestor lapte, socialismul, ca mișcare, a devenit o simplă mașinărie parlamen
tă, in slujba cîtor-va politician! lear ca docInnă, o variantă a solidarismului lulSpencer și
, lui Auguste Comte, un apendice haziliu la
'•^tul de hazliul pozitivism al științifițiștilor olici'*Mau un comentar sarbăd, specialitate germană,
ceior mal mic! crîmpee de fraze cu dublu
pul ’-e c^arunuriaș al gîndirel, ca Marx, a
(a .ll.1 ,leJl01'0ci1’ei ȘÎ cum se-ntimplă în totdeauna,
Hieifi 8au h^roinat să-ndrepteze greșelile oaeleMn Pi De cînd socialismul a prins a deveni
izhin?-’i ’8 a ’vădit din ce în ce mai mult că între
real Electorale ale socialismului și progresu-i
nici o legătură. In toate țările,
râCut .există regim electoral, socialiștii și-au
chiar 1U!e UI1 l°c i11 parlament, hi multe țări
Mal’ 0 ..au Pus mina pe vre-un portofoliu miiiisau 8usținut.cu voturile lor ministeriul,
l’G^ca<7U'*î’ cu chipul acesta, răspunderea di;
de nlaj?u.Vei,Răi,ei: Unde n’au putut să sc lipească
^Vepț ,tatea vre-unuî minister, sau să între-n
5 *u arătat pentru asta o dorință nebună,
69
La ce-au ajuns Inse toate denegările, toate
compromisurile și toate tranzacțiile ministerialiste ale socialismului ? .Nici o data societatea
socialista nu sa părut mal îndepărtata de rea
lizarea-!; ca atunci cînd socialiștii s’au apropiat
mal mult de putere. Dacă «cucerirea putere!» însamna ca unii socialiști să pătrundă acolo unde nu
putea! întîlni altă-dată de cît burghez!, trebuie să
spunem fără ocol, că cucerirea putere! ieste curat
un caraghioslîc. Socialiștii cari au izbutit sa se
așeze pe scaunele ministeriale, n au făcut nici
mai mult; nici mal puțin de cît predecesorii lor,
burghezii. Și-i de prisos a cerceta efectele ora
torice, pentru adape fală contrazicerea aflătoare
între practica lur ministerială și principiile so
cialismului, pe cari le răspîndeau înși-șl, pe vre
mea cînd nu izbutiseră încă să ajungă membri a.
guvernului sau al majoritățel guvernamentalei
Și să nu se zică, că ceea ce s'a petrecut într’o
parte, nu se va petrece în alta. Mal-întâi, faptul
ieste prea general: s’a constatat în Franța, în
Elveția, în Italia și în Noua-Zelandă. Socialiștii
germani se laudă că voesc să facă alt-feliu* si
că nu s’au compromis pană a-zL Pentru asta
trebuie să mulțumească Kaizerului și celor din
preajma lui, oameni diritr’un metal*ce-va mal
rezistent de cît socialiștii din țara lor. O singură
excepție le de făcut, în favoarea socialiștilor ruși,
si încă nu în a tuturor. Poeziea Revoluției și
flacăra de aur a eroizmulul, care încuhjtiră c’un
nimb de glorie vieața lor de acum, ne-mpledică,
pe noi, al căror ochi sînt obiclnuițl cu mal urîte
realități, de-a le înțelege tactica cum se cuvine.
Vin 'înfrîngerile electorale. Iele au dovedit, la
rlndul lor, că între mișcarea electorală și socia
lism, nu-I nici o legătură. Apoi deșănțarea par
lamentară și baletul ministerial, au isprăvit sa
arete că, într’adevăr, socialismul Ie alt-ce-va de
cît democrațiea.
Două propoziții apar, in vremea asta, vădit,
propoziții pe cari sindicalismul le-a și. dedus din
enunțarea generală a doctrinei socialiste:
1. Partidul, mașină esențialniente politica și
democratică, Ie altă-ce-va de cît clasa.
2. Dezvoltarea socialismului se face pe altă
cale de cît pe calea parlamentară și democratică.
Observînd bine, întreg sindicalismul i-aicl.
Sînt 14 sau 15 ani de cînd partidul socialist
îsi făcu, în Italia, aparițiea triumfală, modelat
după tpicul democrației socialiste germane. Aordul Italiei, unde există o vieață capitalistă foarte
intensă, Iera pregătit să-1 primească. Proletariatul
orașelor mari, gata organizat pe tarîmul profe
sional, alcătui pe dată sîmburele cel mai rezis
tent al noului partid. Acesta fusese păna atunci
la cheremul democrației politice, înse, de mai
multe ori îsi arătase dorința de a se scăpa de
asemenea tutelă stingheritoare. Cu Partidul mun
citoresc, creație • spontană a claselor muncitorești
din Italia de ’Nord, dlnsul se îndrumă, deși încă
cu oare-care șovăeală și cu multă nehotărâre, pe
calea socialismului internațional.
Multl intelectuali, ținuți de cătră condițiile
mizerabile din Italia, ținuți departe de
�revista ideeI
70
REVISTA IDEEl
clstigurl si situații, pe cari subtila agerime de
spirit, comună meridionalilor, îl făcea mai lesne
primitori al ideilor noi, conlucrară să dee, noului
partid, considerație, prin acțiunea lor. Unde con
dițiile nu Ierau prielnice dezvoltare! unui socia
lism izvorit din antagonismele proprii unei so
cietăți industriale și capitaliste, ca în Italia me
ridională, mizeriea maselor alcatuea tărâmul pe
care socialismul, prin multe din generalizările
și unele din făgăduelile lui, putea să propășască
cu înlesnire?
, ,
,
începutul fu strălucit. Partidul iși desfășură
cu mîndrie și larg, întreg drapelul. Strigătul de
războia ’iera .* colectivism și luptă de clasa.
Guvernul se înfricoșa, clasele conducătoare
se înfricoșară. Crispi, ne persecută cu cruzime.
In 1894, o lege excepțională lu făurită în potriva
partidului socialist. Revoltele din 1898 fură înecate
în sînge.r Milauul fu .bombardat cu tunul. .Socia
liștii umplură temnițele și drumurile exilului,
leai’t succesele noastre electorale nu se mai nu
mărau, cu toate că Italia n’avea sufragiul universal,
ci un sistem electoral care nu dădea dreptul -de
vot de cît acelora cari, avînd două-zecl .de am
împliniți, dovedeau că știu să cetească și să scrie.
Repede, cum se întîniplă în Italiea, lucrurile-șl
schimbă fața. Glonțul de revolver cu care Breșei
curăță Italiea de regelele Humbert, produce o
însemnată schimbare în politica italiană. Noul
rege lea o atitudine democratică.
După scurtul răstimp al unul guvern conserva
tor înfocat, al lui Saracco, Zanardellg un doctrinar
al liberalismului democratic înaintat, fu chleinat
la putere și, în cîte-va săptămîni, stabili în 1tuliea un regim de libertate publică aproape
cbmplectă. Guvernul face profesie de strictă
neutralitate în conflictele dintre capital și muncă.
Giolitti, pe atunci simplu ministru de interne,
atacă, în discursurile sale parlamentare, în nu
mele gu vernului, egoismul proprietarii or, , și face
apologiea organizațiilor muncitorești.
Extrenla stingă lu dezaramată. Dînsa întru în
bloc în majoritatea ministerială. Grupul socia
list, dimpreună cu Ferri, se arată sprijinul cel
mai entuziast al noului minister. După moartea
lui Zanardelli, Giolitti, ajuns președinte al Con
siliului, oferi lui Turati un portofoliu în noul
cabinet Dacă Turati refuză, n’o făcu în virtu
tea unui principiu, ci curat din calcul personal
și oportumzm de partid. Socialiștii înse urmară
sa susție ministerul cel nou.
Cît despre acei cari-șl închipuiră că partidul
va blama purtarea grupului său parlamentar, aceșliea trebuira să recunoască că sau înșelat.
Partidul raspîndi niște declarații generale, pline
de cel mai crlncen radicalism. Dar nu stătu
la cumpene de a-și aproba deputății. Se văzu
atunci, o dala mai mult, că cele mâi intransi
gente declarații de principii, nu alcătuesc de
Ioc o piedica compromisurilor din vieata prac
tica. Partidul se margini să cerceteze dacă înP^ea-I politica creșteau, si cum,
nici vorba, acestea-! ierau sporite,‘prin alianța
i s apînirea, partidul trecu de partea deputajlor. lei admise ministerialismul parlamentar
și alianțele electorale în afară de Parlament.
■Aoi, cari leram fracțiunea extremă, trebui-
răm, cu chipul acesta, să recunoaștem că nu
indivizii Ierau vinovat!. Spiritul de’compromis
și politicianismul nu ierau rezultatul înrîurirei
personale a unor Turati sau Bissolali. Partidul
fiind un organ exclusiv politic, trebuea sa
încline neapărat cătră compromis, cătră tran.
zactil, cătră tocmeală. Si ne dădurăm sama că
socialismul nu poate sâ-șl păstreze spiritul lui
de clasă, de cît cu conditiea de a se închide în
niște organizații de clasă. Nu mai văzurăm în
partid de cît un organ accesoriu și subordonat
al luptei de clasă, folositor pentru anumite tre
buri determinate, dar neînstare de-a întrupa nă
zuințele revoluționare ale proletariatului. Inte
resele partidului, nepotrivindu-se cu cele de clasă,
ne dădurăm sama cum, la un moment dat, par
tidul putea să devie o piedică în potriva chiar
a dezvoltare! clasei. Văzurăm trebuința de-a în
tări lupta de clasa, luată in înțelesul iei cel mai
larg și mai revoluționar, în grupurile autonome
de meserii, sindicale, și de a lăsa partidului so
cialist reprezentarea unor anumite interese elec
torale .și democratice ale clasei muncitorești.
Așa se născu sindicalismul italian.
Ne-am folosit foarte mult de toate experien
țele și învățămintele Confederației Generale a
Mancei, din’ Franța, și, în inargenile putinței
și cu temperamentele* date, sugerate de ce
rințele mediului, am căutat să transplantăm în
laliea principiile și tactica sindicalismului revo
luționar. Greva generală din 1904, pildă aproape
unică în Europa, dacă șe lasă la o parte, bine
înțeles, Rusiea, pildă aproape unică de disciplină,
de legătură și de simțire revoluționară în proleta
riat, această grevă arăta gradul do răspîndire dobîndit în Italia de sindicalism.
Noi, sindicaliștii, ne socotim bucuroși urma
șii socialismului oficial. Bine înțeles nu în înțe
lesul că am voi să ne substituim partidului so
cialist- sau să-I luăm clientela electorală, căci știm
prea bine'că cu cît acesta va deveni mai mult un
partid democratic cu atitasuccesele politice au să-I
Iie mai mari, ci he socotim urmașii acestui so
cialism, în înțelesul că i-am păstrat spiritul, ten
dința originală,' tradițiile.
Noi ri’avem nici dogme, nici idealuri gata de
îndeplinit. Singura realitate ce recunoaștem Ieste
existența luptei de clasă. Singura țintă ce ne-o
propunem ie să adîncim, cît vom putea aceasta
realitate. Metoadele tactice de cari nO slujim, m
diferitele țări, sînt inspirate tocmai de trebuința
de-a adînci lupta de clasă. Gît se atinge de ale
gerea și aplicarea acestor metode, numai expe
riența locală și dibăciea conducătorilor proleta
riatului trebuie să Ic hotărască.
Desfășurarea luptei de clasă cuprinde in g '
rnene constituirea autonomă a clasei niuncnoai ♦
ca clasă deosebită de toate, celelalte. Constitui
autonomă a clasei muncitoare, înse, J4331?* ’
pentru noi, o clasă muncitoare, care ist >e lie
juns iei însă-sl, adică o clasă muncitoare *
n’are nevoe sa caute în afară de lea regii P
ductiel .și a schimbului ?> principiul conduce,
sociale, idealul nostru despre atelierul a
purcede chiar din faptul luptei de clasă, ca
parte pe muncitor de restul soeietaței și
I
I
. 1(îi slapînul propriul sule soarle. Deci, noi
11,1 .(jiiuliin o «celule viitoare», ci ne niulțâniiin
,U| prevedem rczullalul linul al țuici inișcari
%ri se îiclnaiizază de pe acum. Puțin ne pasă,
frcsle, dc-a ști cum se va înfăptui idealul acesta.
* Iii sindicalism iiit-I loc pentru certurile bi■ ■intim’» despre concentrarea propriețățeî, despre'
.reslcrea mizeriei, despre crizele calași rola le sau
L. 'Noî nn mărginim a spune că acolo unde se
uliii fabrică capitalistă, sindicalismul ie cu pu
tința» și Ie putință <le ateliere Iară stăplni. Adău^iiii bise, ca acest ideal nu va putea li atins,
[jc, cit atunci cind clasa muncitoare va li destul
f]e tare moralicește și inleleclualiccște, ca să-și
Insușască funcțiile îndeplinite pănă acum de
clasa burgheza, și destul de puternică mațerialicpștc, ca să doboare organizarea torței, care
proteguește fa lirica capitalista, lor ții. "care se
numește Stal.
Partidul socialist, în măsura în care contribue
Ja vleața instituțiilor prezente, de\ ine pentru in
stituțiile. acestea un element de conservare, lei
nu poate să intre în ministere, sau să Iaca
parte din rnajorilalile parlamentare, fără să apere
Stalul. Dc alt-feliu, experiența ne dovedește, că
uu-s mai răi reacționari de cît socialiștii, de în
dată ce aceștia ajung la putere. Că, prin aceasta
participare la vieața instituțiilor actuațe, socia
lismul contribue a le democratiza, și, prin ur
mare, a le face mai puțin apăsătoare pentru
proletariat, aceasla-i partea folositoare a acțiuliel partidului socialist, și aceasta-i rațiunea pen
tru care leu rămîn, totu-șl, în acest partid, in
Italia. Si, cită vreme «principiile» sale vor rămînea
teoreticește identice cu ale noastre, noi n’avern
aici un motiv de a ne retrage din Iei. De ne
tăgăduit înse, că, cu cît acțiunea democratică a
partidului socialist, va merge dezvoltîndu-se,
crescînd, cu atît acesta va întră mai mult( în
contrazicere cu cerințele revoluționare ale miș
care! muncitorești, adică cu propriile-i principii
teoretice.
Treaba noastră Ie ca întroducînd aceste «prin
cipii», în sinul sindicatelor muncitorești, trans
formate în organe ale integralei lupte de clasă,
să le tăcem să treacă în practica zilnică și să
le salvăm de inevitabila lîngezire 1a care le osîn•leșle socialismul oficial.
In puțini ani, sindicalismul a ajuns o mișCape internațională, prin care și-a arătat puterea.
. Be netăgăduit, socialismul întră într’o a doua
cea mai hotărîtoare fază. Și tocmai avîntul
Y dezvoltarea Confederației (jeneralc a mancei,
mu Franța, dau acestei faze caracterul iei spe
cific și inaugurează istorica cea nouă a mișcărel
^pcădiste, nu le tie cu supărare vestalelor so
cialismului oficial și politicesc.
A. Labriola.
Țrad. de A. Găjătanu.
MENTALIA...
nii?’hlrc c:,rl.il<' bune, pe cari le ni.tl putem pmu1b- hhl.ir lla Ur’*iiirilorilor noștri, doritori de o lecturii inaJlaloarj’,
vnri''0^*111 wMeiltaIia“ de Cornel Despre aceasta opera ș’h,
str- "t 'U.Avista noastră, și s’a și renrodus dinlr’insa o moPentJn 1 aC,lln 1111 rdiînne de cil ca doritorii sași-o procure,
1 nrru a o guști» pe deplin... Exemplarul 3 lei.
71
1NTIMPINARE LA UN MIC RĂSPUNS
Dan )<ic acCHt» i intiiupinAn, in Revista, ru a- •
titii mai bucuros,' cu cit se vcțlc hazafa pc rezoIi.'ir., lucru ce nu Se vede prea des cît ic xnrbk
eh HKjtiv.-.rea apucăturilor noastre. Acuma, daca
rczonarca ac-asta poate li suficienta pentru mat
inulți, icu nu voiu avea nimica de zif<. Pcntru-ca
nu ieu'-voiu *î acela, cart sA ina pun in cafea acrlui atac, exercitat de ftc-i soldați disciplinați,
regulați, a câror rezervă fi frunte și chiar a c&ror gros, imf pun toata uilința tocmai să Jc-ntxr?9<’ țu ien Alt scop nici n’are infațoșarea tuțurOr
acelor id< i. dezaprobate, de npotriva, nu numai de
cti nuu, ■ i c-l«.:bri tioret-i lanl sbcialiftli, dar'și de
vei mui «• elebri fedreticiajlT' anarbifO-, idei c&ri,
totu-J. in partr, nu contrjhuer.c mai puț-n.la cla
rificarea acelui adevăr general, care pe dezvaluefte binele c;| mai mar-*, a< el bine suprem. . Că
unele din aceste idei pot 1i cuprinse, fi chiar și
sint. și-ii scrierile ac-lnr c-î’se numesc marAișU,
nimic mai natural, fiind ■ chestie de înrudire la
nnpoc, ide înrudire- chiar strinră. Numai* pe 5312a
rcvi«t< 1 n ele răniine să fie tnm corni Itcia ova .
Ve.zi cș, în ziua d„- s-zî inrndirea-i mai comp li.« ata. ț-’i acea de idti merge <1 Iar departe d<± toi.—
P. M.
Momcțli, S luliir, 11)03.
Stimate D-le Mii.^oiu,
Am jirimit la timp stimata D-tale scrisoare, și,
un prieten al mieii, abonat al Revistei Ideeî, ini-a
arătat astă-zi revista in care mi-ai făcut cinstea
(le a publica răspunsul I)-tale. N’aî redat exact
cele cîte-va cuvinte ce am scris pe revista înapoeată, ,înse ceea ce-ai dar. are acelaș înțeles.
îndată după primirea scrisorcî m’am gîmlit- să-ți
respund, înse ocnpațiea mea, care-mi lasă foarte
rar timp liber, m’a împiedicat până astă-zL
Zici câ-ți sînt mai de mult cunoscut și bun cu
noscut. Se poare, inse nu mă cunoști bine, de oare
ce, spre marea mea părere de rău, nefiiiid literat,
n’am publicat nici o scriere. Nici coiespondență
n’am avut și nici nu ne-am Întiînit vre o dată. Tot
ce știi despre mine, Ieste numai din auzite; Pe
D-tâ înse, leu te cunosc, maî de-aproapc, tiind-că,
în afară de. ceea ce-am auzit vorbiiidn-.se despre
D-ta. am cetit multe din publicațiile D-tale. Deci,
pentru ca și D-ta să-ți poți forma o părei’e mai
complectă despre mine, îți comunic o parte din
biografi ea mea:
Am fost și leu unul dintre dezmoșteniții orga
nizației sociale actuale Tatul mieu a murit, cmd
leram numai de -1 ani, lăsind pe mama mea, cu
patru copii, in cea maî desăvîrșită sărăcie. Locueam într’un sat de lingă Momești, unde am cres
cut, fără nici o școală, pănă la vrîsta de 23 dc
ani. Inse. între copiii de țărani, cu cari mă jucam,
ierau unii cari-nvățau la școală, și de la aceștia am
învățat, și icu a seri și ceti. Inse pănă la zisa
vristă n’am știut- mai multă carte‘de cit un copil
de cel mult clasa a Il-a primară. Mai invâțasem,
pc alte căi, cam tot pe atita evreoște. La zisa
vristă inse, m'am mutat la Moiiieștî, și aici, din
intiniplare, mi am putut face timp, iu mijlociu cite
1-2 ore pe zi, spre a învăța, ca autodidact, limbele germană și franceză. Și, dc cum ani ajuns in
stare a le pricepe, am început să cetesc diferite
cărți și publicații periodice, in timpul ce am putut
rupe din acela al luptei pentru existență. Tot așa
urmez și în timpul de față.
D-ta inse, după cit am auzit, ai crescut pe băn-
�■
REVISTA IDEE1
72
cile școalel și de cum ai Teșit din școală, ți-aî creat
o profesie, a cărei obiect constă în studii de di
ferite stiinti. Deci, presupunând că natura ne-ar ti
înzestrat pe amîndoî cu puteri intelectuale egale,
sau chiar dacă leu aș avea o putere mai mare de
cit a D-tale, ceea-ce leu nu-mi inclnpuesc de loc,
totu-sT, față de D-ta, Teu trebuie să fiu, șimacied
chiar a fi, foarte sărac în ciinoștințî. De aceea re
cunosc, că as maî avea ce să învăț din revista
D-tale, si nu am făcut nici macat un singur pas
în calea acelora cari se cred, după vorba D-tale,
omniștienți. Cu toate acestea cred că, in chestiea
despre care Te vorba în scrisoarea D-tale, Teu ju
dec maT logic de cit D-ta.
leu am scris pe jurnalul returnat, că dau aju
torul mleu numai scrierilor marxiste... La aceste
cite-va cuvinte, D-ta mi-al respuns: Că Teu, fără
indoeală, nu schimb cu nimenea o vorbă, fără să
fie marxistă... Și furniturile melc trebuie să fie
toate marxiste. Ziarele, cărțile, pe cari le cetesc,
trebuie să fie musai marxiste... Și maî departe,
zici că aș rămânea dezbrăcat si tiămînd și absolut
fără nici un adăpost, și fără nici, un soni de re
lații, dacă aș avea ast-feliu de pretenții, ca fur
nizorii mTei de întreținere să fie niște veritabili
marxiști...
AT fi putut vedea, foarte ușor, că toate aceste
spuse Terau de prisos, dacă aT fi avut in vedere
că Teu trăesc, cam de multișori ani, imbrăcîndu-mă,
mîncînd, locuind într’o casă, etc., ca toți oamenii
de categorica mea. Din respunsul D-tale înse, se
vede, că cel puțin îmi atribui, că aș fi crezînd, că
există sau că aș voi să fie, surtuce, ghete, panta
loni, rochii, croite în stil marxist. Fripturi, supe,
brinzeturi, etc., cu gusturi marxiste, etc. etc. Cu
toate căldurile lui luliu, înse, n’am ajuns încă la
asemenea aberații. Iți declar înse că cred în exis
tența unui sistem marxist, în privința modulul cum
ar putea fic-care om să-șT procure toate aceste lu
cruri, fără să fie silit, ca in regimul actual, să
lupte atit de greu și să săvîrșască atâtea și atîtea
neomenii.
Și cred că acest sistem Teste maT în conformi
tate cu legile sociologice, de cît toate celelalte
despre care am cunoștință. Și convingerea mea,
despre adevărul teoriilor pe cari se bazază acest
J
sistem, Ieste atit de nestrămutabilă, ca si aceea
/
ce o am, și o are fără indoeală orT-cine,'că ori
ce corp mai ușor de cît apa, plutește de-asupra
iei, și ca m he-care zi noptime pământul se învirtește o dată în jurul axei sale. Și fiind-cămă cred
a ti atit de sigur, că aceste teorii sint bazate pe
Jeg! naturale, cred și in siguranța reușirel socia
lismului, in senzul vederilor teoreticianilor mar
xiști. De oare ce înse, acest socialism nu plutește
m aer, ast-feliu ca la un moment dat să se re
verse asupra omenire!, ci, prin diferitele interese
și nevoi ale oamenilor, Iei se formează in cape
tele lor, și nu m a tuturora, ci numai in a ace
lora cari văd in Tel îmbunătățirea soarteîlor, adică
a lucrătorilor, și a unor foarte rari excepții dintre
Ilumaî atuncî cînd va fi un
rnnvin«dC'S "l,.dcJnare 51 de puternic de aderenți
convinși, în cit sa poată învinge pe adversari, nu
mai atunci va putea să se intemeeze...
Aceste idei, nenăscindu-se inse în capul ori si
cui, spontaneu, Te de datoriea celor cari au putut
Mi
73
REVISTA IDElE
descoperi aceste adevăruri prin cugetarea lor pr0
prie, si a acelor cari, auzindu-T pe aceștia și cetindu î
i-au priceput și au aderat la părerile lor, și cari au
dorința ca să se vadă cît mai curînd izbînda de
finitivă, să lucreze prin toate mijloacele echitabile*
pentru deșteptarea celor mai greoi la.minte, cari-s
narcotizați de felin de felin de idei contrare intereselor lor. Mijlocul cel mai însemnat de deștep'
tare și propagarea de idei, fiind presa, se înțelege
de sine că fie-care om, care ține la răspândirea
unor idei, va favoriza’ răspândirea numai a acelor
scrieri cari reprezintă acele idei, și va elimina și
combate pe altele cari i se pare că vatămă pro
pagarea acestora.
Se înțelege că socialiștii, cari respectă princi
piul libertăței cuvîntuluT și a presei, nu pot merge
in această privință, ca burghezii, pănă Ia a cere
cenzura. Dar, fără indoeală că, in marginile îngă
duite pentru fie care de o potrivă, vor evita a face
ce-va cu care să poată contribui la viabilitatea
ideilor contrare celor ale lor.
Ideile ce reprezintă revista D-talc, sau cel pu
țin o mare parte din ideile TeT, sînt din acele ce
se numesc anarhiste, și aceste idei au fost dove
dite de cătră cei mai celebri teoretician! socialiști,
ca foarte vătămătoare mișcărei de dezrobire a prole
tariatului. Deși, într’adevăr, scopul acelora cari nu
tresc asemenea idei, Teste bine-voitor, înse serviciul
pe care-1 fac Socialismului, se aseamănă cu acela pe
care Far face niște oameni nedisciplinați, fără, nici
o cunoștință de tactica militară, amesteeîndu-se
între niște soldați regulați, în timpul cind aceștia
ar avea de executat un atac.
De aceeea, leu, care țin la așa numitele idei mar
xiste, m’am simțit dator a nu da, revistei D-talc,
care conține idei anarhiste, idei de mult, definitiv
dezaprobate, ajutorul mleu, ori-cit de neînsemnat
ar fi, abonîndu-mă Ia Tea... Cît privește celelalte
idei științifice, ce se mai găsesc in revista D-tale,
cred că se pot găsi și în scrierile acelora cari se nu
mesc marxiști, cel' puțin tot atit de bine expuse
ca și în revista D-tale. De aș avea numai timp și
putere să le cetesc pe toate. ImT parc rău inse
că am atît de puțin timp, că abiea pot ceti o
foarte mică părticică din Iele. Inse, din puținul ce
am cetit, am ajuns acuma în stare, cum zice pro
verbul romîn, să aleg neghina din griu. Cunosc
deosebirea între acele scrieri cari, cum zici D-ta,
au numai o pecete marxistă, și celelalte veritabile.
Le cunosc conținutul, chiar cind acesta nu ie arătat
prin etichetă sau cind aceasta Ic falșă.
Te salut cu dragoste și cu dorința de a ne pu
tea numi tovarăși, cit maî curînd.
Moise Grflnberg.
Din o altă scrisoare:
... Dacă crezi că scrisoarea mea merită a fi
blicată și vrei s'o publici, nu mă opun și poți Să-i
pui și introducerea D-tale... Tot o dată, constatînd,
din ultima D-tale scrisoare, totala D-tale lipsă de
interes comercial pentru Revistă, și aducîndu-mi
aminte, că multe din ideile ce m’au îndrumat spf
socialism le-am dobândit din „Mișcarea Socială^,
care Tera tot a D-tale, și parte din „Revista Idem ,
anul l-iu, m’am liotări’t a mă abona la revist
Momești, 12 luliu, 1909.
M. Grflnberg.
Răi păstoiq
^Xn1°UN?s'r3
Stat toi aceta-ți
Dramă socială în 5 acte
Vezi «Revista IdeeI» No. 2, 3 și 4,
.rTUL IV-““ Sub Sar“- 0 P°cană intr'° pădure. La
. pe nișlr trepte de plcalră, copleșite de iearbâ și di'se. ridică un bici Calvar de lemn: un Hrislos răsf'ilSoarlc-î apus după arbori. lear marile lor crăci
ddtază,
tipăresc in negru pe văpaea ceriului apu,c Spre (,P,,S :arca ÎC luminat“ de licăriri singerate pe.
'""i inlreg răsăritul te copleșit de. umbre crepusculare. O
t nlră, ici roză, colea albastră, se ridică dc pe pădure. In
Sal aclul"1’ luminclc ceriului sc slăbesc, prind să se stingă
fmbra astupă toate cărările, pădurea sc-ntunecă. CepC care s’arala ede-va stele, ajunge dc-un palid viopu Noaptea inainlcaza mereu.
SCENA I: Alagdalena, Jcan Roule;
[ji ridicarea cortinei o patrulă, sub comanda unui ofițer,
^ate scena. Numai de cit, după trecerea ici, Jcan Roule
Hagdatena, iese, nuna m mină, de. pe-o cărare. Iei as'cMpatruia, ai cărei pași ritmați și-al cărei zigănil de arme
lf pierd in pădure. Sc îndreaptă după aceea cătră Calvar In
clipa asta brațele crucei, cari se ridică neted și sc schițază
pe ceriu, sint izbite dc-o răsfringerc. roșiatică, care sc stinge
iulc Magdalena, cu capul gol, ic îmbrăcată intr’o mantie
neagra- lea arc-n mină cite-va lampioane de hirlie, ne aprinse, pe cari le așază pc treptele crucei. Jean Roulc, as
culta mereu. Nu se mai aude nimic.
Jean Roule, aproapc-n șoaptă: — Nu-I mal aud.
Magdalena: — Asta-i cea din urmă patrulă. Nici nu
bilnuește c’am li pe-aicl... Dragonil păzesc toate dru
murile și toate potecile cari duc la Pr6-du-Roy... Nu vom
figupărațl de nimeni...
Jean Roule:— Nu te temi că aprinzind lampioanele ce
le-al adus...
Alagdalena:— Nu... Sîntem departe de oraș, departe
de posturi... Și acolo sîntem pindițl... Dc altminteri in
nra asta n’are să fie lună... Și trebuie ca oamenii să te
udă... Trebuie să vadă pe Jean al mleu... cind le va
vorbi... Jcan se așază pc-o treaptă gindilor. . Magdalena
n duce fi lae cite-va ramuri, dc cari aținui lampioanele,
ft piedestalul Calvarului.... S'ar crede c’ar li o sărbătoare..
Jean:— O sărbătoare... După o pauză: Numai să vie.
Magdalena:— Au să vie.. Isprăvind cu așezatul lampoanelor, sc apropie și stă lingă Jcan in picioare: Numai,
«ți hi nervos, to rog. nu fii ațițat.. SMpineștc-te... Fii linL’iit, Te rog din suflet. Pănă să vie, nu vrei tu să ne
P'țnbăm puțin ?...
lin °n ^U‘“ ^T,h" 1,111 ldace niaI bine să stau alături de
îdnd/i “e’te liUgA mine.. Dă-mî mina... Magdalcna-i
de foa^a’enaî —'
arz'- • După o pauză: Iești chinuit...
credp11’ (ț,/,d dtn
:
chinuit că nu mai am indalnnf6’ ii l.’Ierd din ce in ce mai mult, draga mea Magdali ,’ u
s,nl obosiți de luptă,.. Alții se cred trăl'MI pGntru ca Ieu i-nni voit oameni, am voit să lie bărceia j; u£Urctt acelaș lucru.. Dacă n’am ii primit banii
'•ouă ’•] 0^îh, cari le-au îngăduit să mal îmbuce vre-o
fdiiî D-'4 ce“va> ar ii dat dracului totul, ar ii cedat...
Ma?rtUU tău dlim n aJ®nas— Bietul tata Ie bolnav
Prea mult zbuJj ru Ieb- De la întrevederea ce a-țl avut cu Ilarh locul îe/111 n,aI ?tie ce sPunc“* Nu-1 niaI ,este Inînlea
hrobj1’^îu^ea lui ie cu stăpiuul, la curte... S’a întors
dorea nn Vec,1° ••Cu ceilalți tot așa. .Și apoi cind neincrcMapa-f c
slăpinească mulțimea... s’a isprăvit..
a »a:T ki sc exploatează slăbiciunea și igno’ieriQa”i.?;lH*‘I firește., și tu trebuea să te aștepți la ase•kan rf.L'î.” ? u poți inse să-I cucerești din nou.
i'hl,
din cap; — lui nu știu co insanmă siicrili^hiă
l-apucă groaza in fața foamei... și au o
i
W d? ni°artc ..
hfr|Jate nnna,:~“ Trebuie deprinși să îndure pe una... să
Jean. »’e «Ha...
^aSdaîZn'U,n
l°u n,& trudesc in van. .
Prin blindeță .. prin bunătate..,
^’^dalen» .UncI vor sPunc cA sînt un laș,..
a : Oare cu biciul Isus a ridicat pe oameni
i/h»
t
1 8,a,’e» Pe can ,e “pălmliită ori-ce
Nule
■<b ou violenta.. tabe,te-I... chiar ilatf te tastauleârdaca *'• ca,w»i®c
Poam-tecurel
mjta »ef< bolnavi...
cu- ni,te
copil..
’ Garicu
• CU
dl d’n,;,ta
'
fni “\91 Ce tnOaP!e iera in sunetul mleu... Al venit.. Si
infi.n0 Ie<r,‘- ado?1‘il în mine... a’a deșteptai.. tot ce Ier»
ntunecat ni nune... s’a luminat... Și dinilumina ta... din
lumina ta, dragul mleu, sint Întrupată leu, astă-zf...
i.nîa?! t Astă-zl... Tu Iești aceea ce mă sustif, Magdauna, tu ieșlf aceea ce,mJ rcdește y curajuL. cind șovâ_
esc... tu le.ștr aceea care din slăbuciunilc mele, faci Injr una o împrospătare de putere și de crediuță.- In ochii
idt.. in ceriul adine al ochilor tăi, văd steaua dulce a Viiru ui v.ld răvărsatul, văd aurora libertiițel supreme...
crime!e1a?ZUt’ a’» VăZUt toatc
loatc astea’ in laDinrag/VIena-: ~ AdU’11 andnte de ch,d PK“?eain...
utnsa tși lașa capul pc pieptul lui Jean: Numai o singură
privire din partea ta, și lacrimile mi se uscau pe dată...
< • 3U •
ce“,ni vorbea.. par'că Ieram dusă in niște
palate, in niște palate in cari săracii lerau investmîntațf
in aur... in cari toate suferințele, toate amărăciunile mele,
le vedeam trecînd in lungi brazde strălucitoare, înaripate,
frumoase și ușoare ca niște Hori... Ah, Jean al mleu, tu n’ai
idee de vrăjirea prezenței Laie... Cum, numai aflindu-te
aproape de noi, schimbai căsuța noastră, atit de întune
coasă și păcătoasă, intr’o împărăție strălucitoare—
Jean : —. Magdalena... Magdalena... Vedeam leu astea in
lacrimile L-de..
Alagdalena:— lear frățiorii miel.. Adu-țl aminte, cind
iilingeau... Tu-I luai pe genunchi, ii legănai, și le spuneai
lucruri atit de frumoase .. Și Iei îți zimbeau, și adormeau
iu brațele tale, liniștiți, fericiți... Jcari cuprinde pe Magdalcha in brațe... Fă și cu cei ce-au să vie peste puțin,
aice ce făceai cu frățiorii met și cu mine... Și-ți vor zirnbi...
și le vor urma... pănăla sacrificiu... pănă la moarte... cîntind.
Jean: —Ah, Magdalena... Magdalena.. Intimple-se ori-ce...
n’am să mă pling de cite-va amărăciuni™ de cite-va tră
dări... de cite-va dureri mal mult... dacă mi-a fost dat
să intilnesc in calea mizeriei mele, bucuriei nesfir.șită, su
blimă a dragostei tale... Sc slring in brațe,.. Ah... ochii
tăi... ce putere sfinții culeg din Ici... Buzele tale... ce vrajă
sorb din Iele... Rămin cîlc-ua clipe îmbrățișați... încă.,.
Încă... Dacă ar fi ca asemenea noapte îmbătătoare să răinic
in veci...
Magdalena, rfc-o dală, ridicindu-se: — Taci... TacL.. Ia
ascultă... Dinsa face nre-o ciți-va pași, uscultind : Aud niște
pași... aud niște glasuri... Sint iei... Jean se ridică, trccindu-și mina peste frunte.
Jean : — In sfirșit...
Magdalena, intorcindu-se cătră Jean: — Ori ce-ar face...
dragul mleuJean, orî-ce-arzice. . fii bun... Mi-al făgăduit...
Jean, fără putere: — Da.
Magdalena, indrepluuht-sc spre poteca din dreapta și vor
bind greviștilor, cari nu se văd încă: Încoace .. încoace...
Unul cile unul, grupuri, grupuri, greviștii apar dc pc potecă.
SCENA II: Jean Roulc, Magdalena, Fillp Hurteaux,
Pierrc Anseadme, Joseph Bordes, Jules Pacot, Zcpnirtn
Bourru, Francois Gouge, Pierre Peinard, greviști, femei,
copii.
Pierrc Anseaume: — Buna șara, Alagdalena.
Magdalena: — Buna sara Pierre...
Pierrc Anseaume, indrepUndu-sc cqtrâ Jean : Bagă de
samă... Mulg vin acolea cu ginduri rele»
jcan; _ O știu, Pierre... Inse le voiu vorbi...
Pierrc Anseaume: — De cite-va zile sau băgat mingi,
au fost montați... Și dacă i-al căuta prin buzunărt. . poate
că al găsi prin iele bani plini incă de mirosul minelor
Im Maigret...
Jean : — Tu te înșeli, Pierre... Oameni lipsiți de curaj
sint aici, da... Trădători inse... nu pot să cred..
Pierre Anseaume: — Pretutindeni sint păcătoși... la
sama... Din partea mea te aprob .; sint pentru tine... Și
leu veghez...
�___ _______________ ___ ________________ REVIȘȚAjdefJ
REVKTA IDF.F.)
74
giud : să va iuhrascd... de NI o Rulă: să vă ajm,,
.
chipuirea de a va crede niște eroi in slare R11 v;i ‘l.
cipaț ... ciml voi nu sintețl dc cit niște robi, gal /!"'"1'
tinde gitul la alte juguri.. minele, la și mal grele lmui..1!1'
Murmure dc: Oh, dc ah. dar sfioase. Se simte dupti , '
cerca relativă, care urmează după aceste cuvinle, ,.<j »
Roule a ciștigal din nou o oarc-carc slapinirc asuprn
țimei. După o pauză : Imputările .. învinuirile cari urni r
de cită-va vreme, din grup in grup, din casă in Cilf,a la
să saniene vrajba intre noi, pentru a ne face să fim ’.iCil
zarmațl fața de dușmanii noștri.. le cunosc... și v ?'
răspunde la Iele numai .de. cit... Inse numai la ieiflU
Pentru-ca in’ațl nesocoti singuri, dacă m’a.ș opri maci’
o clipă asupra păcătoaselor calomnii... al căror j7<v'tr
murdărim te. greu de găsit. Cilc-va murmure. (Jh... L°r
Picrre Anseaume: — Bravo.. Bravo...
Jean :— Mi s’a imputat, ccea-ce și ie păcatul cel mal n(i>r
ce mi s’a pus pe samă, mi s'ajmpulat c'am resping
cursul deputaților radicali .și socialiști, cari voeau »ă
Joscph Bordes, tnlr’nn grup din stingă ; — A, ha... U'so amestece în daraverile noastre.. .și să fee direcției
tați-vă cit le «ie palid,..
grevei ?...
Jules Pacot: — Uite... fa luat frica.. Nu mal face
Diferite voci:—kA... A... Da., da... Tăcere... Ascultați
acum pe grozavul .. l-a cam pierit cheful..
Jean:— Am Ricutasemenea lucru... ce-I drept... și
Joscph Bordcs: — fuse trebuie să se explice..
mindresc cu asta... Diferite mișcări... Deputății voștri,.. Al,
Jules Pacot: — Mai mult ca sigui» că nu va voi să
i-am văzut la lucru.. Și chiar voi, ați uitat paro rolul
știe de nimic...
scirbos. . comedica mișeiească, sinistră, ce au jucat-o i„
Picrre Pelnard: — Ce-I?.. De ce vorbești, tu dc colo?
greva din urmă... și cum .. după ce au împins pp. lucră
Jules Pacot: — De soră-ta... Riscle. Picrre Pcinard sc
tori la o rez.isteță desperata, i-au predat,,, slăbiți... (|e$_
pierde in mulțime, ridjeind din umeri.
poeatl.. cu minele .și cu picioarele legate... patronului.,
Joseph Bordes, urălind Calvarul;— Uite ce slabă lumi
tocmai in ziua, cind o ultimă stăruință... un ultim avinC
năție . |5 hiliu Ic ăsta ?... Cilc-va riscle. amestecate cu ex
Par fi silit pe acesta a capitula .. poate... E-, nu.. N'aiu"
clamări de indignare. Bordcs și Pacot, sc pierd și îci ih
\oit ca, sub cuvînt să vă apere, să vină niște intrigatip,
mulțime, spre stingă. La dreapta o fruminfarc dc lume, stri
să vă impue niște combinații, in care voi nu sintețl, dagăte, cearlâ.
li-văsamă bine, de cit un mijloc dc-a menținea și de-a crește
Francois Gouge: — Iți spun leu, ca da...
puterea lor electorală., o pradă pentru a-șl satisface pof
Zephlrin Bourru: — Și leu iți spun că nu...
tele lor politice... Voi n’avețl nimic comun cu asemenea
Franțois Gouge: — Iți spun leu c’a reținut jumătate
oameni. Interesele lor nu se împacă cu ale voastre,..,după
din bani...
cum nu se împacă interesele cămătarulir, cu ale datorni
Zephlrin Bourru: — Mai spune asta, o dată...
cului său... După cum nu se împacă interesele ucigașului,
Francois Gouge: — Da a reținut ’ mii...
cu cele ale victimei sale... Diferite mișcări. O frăiminlare
Zephirin Bourru: — Reține atum,, și tu, asia... /i trage
care miroase a luptă, cuprinde gloata și o agită .. Jean
o palmă... Și du-o Iul Ilargand, care te plătește să vii
. Roule, cu o voce și mai puternică : Să vedem... Ce au Incul
aici să bagi intrigi. . Strigăte, Ininult, s’ameslecâ mai mulți
pentru voi?... Ce au încercat pentru voi?.,. Unde Ie legea
să-i despartă.
liberatoare, pe care-au votat-o.. pe care au propus-o
Francois Gouge, zbâtindu-sc. — Măgarilor.. Măgarilor
măcar ?...
ce sintețl... Ic imbrincit ți dispare.
O voce : — Așa-I... adevărat...
O voce din gloată:— Tăcere...
Jean:— Dar să lăsăm asemenea lege... cu neputință...
Altă voce: — Luați-l pe sus ..
admit...
un strigăt . tnacar un strigăt dc-nduio.șari*, pi1
Picrre Anseaume
Dacă faceți alibi gălăgie. . o să
caro să-1 fi scos... Acest strigăt, Ieșit din adincul unei
vină arnipta să vă lee pe sus...
iiicml cu adevărat iubitoare... care să menție in snlletclc
Diferite voci, din diferite, părți: — Tăcere.. Tăcere...
dezmoșteniților... neapărata speranță... căutall acest strigăt..
și mi-1 spuneți și mie..< și nuiniți-mi un singur jiohtiîncet, îneci, strigătele sc curmă. Magdalcna sc urca pe
cian, macar unul, care să li murit pentru voi... cari să li
heapta cea mai de sus .Femeile sc uighcsiiesc una lingă
înfruntat pentru voi, moartea...
alia pe treptele mai dc jos. Jean Roule înaintează. Ic li
Zephirin Bouru, dintre mnrmnruri: — Bravo... Așa-L
niștit și palid. Grămada dc femei așezate, focsc nelămurit
Jos politica... Jos deputății.
In penumbra, de-asupra capelelor năluroase ale midțimcî
Jean:
— Dați-vă samă că politicianif nu există, de cit
care a umplut acum tot platoul. Jean Roule intindc brapricina credulitațel voastre... Îndobitocirea voastră secu
Im, lucind un gest.
lară, Iei o exploatează ca pe-o moșie... robiea voastnb
o privesc ea o rentă... Fiind In vieață, Iei sc îngrașă din sacu?uenVa S di"'r? .l"irlr '£ all,t:~ Ascultau... Asrăciea și ignoranța voastră... Morii, ișf fac un pledusto
i
n ° "ufCf,re dc luare aminte.
n
u’.c’ Cl! 0 l'occ dâpuiUă: — Prieteni
din cadavrele voastre... Asta Ie oare ceea-cc urmăriți voiO voce :— Nu... Nu. . Arc dreptate...
Jean: — Și-n ziua cind puștile soldaților vă
pe pămintu-nro.șit, pe voi .. pe copiii voștri și pe leniL*
voastre, unde-s politicianif, unde-s Iei oare ?... Lz
Și ce fac?.. Vorbesc... Aplauze, protestări—
■eșlt r»«j
?i nu ca niște i|Urf yl 'C
n,?tc oa,,,,il'l liberi
turmă oarbă, lăsa-te-vel oare în.veci condusa de aceș
păstori ?...
vorba
Jules Pacot, dintre murmurărl: — Aici nu w
batem... Murmur
Sa nc lnJur,lln Șt să ne
de asta...
Francois Gouge : —- Noi
siiileni o
_\oi nu siniem
« turuiă.
»—•••— .
, ,țe
n?b,cc«n K10a,4: ~
A«
mat brea
Jules Pacot: — Ne insulta...
i..„^'.^.„ doar Ici nu-f n,al
Jean Roule: — \rCh drofmi1
Exclan)dri.
cit noi...
i Irtindtiii dc .c£
dccațl faptde Dată m , r.ptul .s,1 <iu»cuta|I... să-mi în
Filip Hurteaux, urclndu-sc pc un■mal bine ce a!
a! ficut
fi*
teți S-ml luali mandatul «
' ,ncrf,,ore in ,ninp» l'u‘
dat jos: — Ajunge vorba... Spune-nc i
h’depliuit dl mal spîe cin^? '“‘-1 <
‘ Grpd ca 1 a">
cu banii ?...
voastre... Dac.i mă LaI ' stea
împlinirea intereselor
Voci:— Da.. Da... Banii... Banii.
mai
Dați-,
Jean:— Cine vorbește așa?...
. ■
trtp'
Filip Hurteaux, sc coboară și inainlcaza pan
Jean RouIm ^uijlouiUumuil l^" T,kcrc-’ ^re...
tete Calvarului: — leu, Filip llurteaux...
.... jțurJean Roule: — Tc-au scos din minte,
n-am
I>ar, in numele cinstei v0Sr •
l>e CUr,e'1 ,lomi,,ă ’ “
spun-in iaț
fațaa ttuttiror^»
teaux... De ce mă faci să spun'in
utur.j
<^rc Juptărn... uu uiurdăritf
nume,e ldeel pentru
înrii și
si nartea
—
“Horiți un om, care n’are de cit un
oprit nimic... că v’am dat incă
partea mea
mea.-Jean, slrmgind mina lui rierre: — Dur sînt și inimi
b.lrbălcșt, hotărite.. Mulț.mmsc, camarade... pururea am
pus bază pe tiiio..
Greviștii curg mereu: unit cu pestelcile lor de piele și eu
șcpcilc lipite dc cap, alții in haine dc sărbătoare, alții ferfenițoși. O mulțime dc femei, imbrobodilc la cap, ș:-n niște
mantii lungi, negre, unele cu copiii dc mină, altele cu copiii
m brațe. Fețe suple, scofilcilc, de. suferință și foame. Dc axemeni și fețe criinle. Țoale mlr'o penumbră care dă fe
țelor un caracter și mai mișcător. Grcuișiiî curg mereu, din
dreapta, din stingă, din țoale părțile, ies dc pe țoala, că
rările, dc. pc țoale potecile. Iei sc grămădesc la dreapta și
la stingă Calvarului. Jean ic. urcai pc platformă, și, drept,
cu spatele răzâmal dc cruce, in timp ce mulțimea s adună
și Magdalcna aprinde lampioanelc, așteaptă grav, cu fața
laminată dc slaba lumină de ta lampioane. Intre greviști se
încep convorbiri. Dm mulțime sc ridică nn murmur,
ne-"idc-
75
. Ce. spui... Bravo... Bravo... Filip discută cu
I VocJ.:7”<î! inlră-n mulțime.,. Dovada.., dovada...
Ânseaumc
Tăcere .. Să tacă mișeii... VindupIxftacă • rumull
]jl să ROlIje, dominind tumultul, cu o voce răsunătoare:_
^^niă sa vorbesc... Voi, cari vă faceți complici cu dusI‘âsi’V voștri și răspinditoril păcătoaselor lor calomnii, nu
împiedeca să vorbesc...
niă vJJ.ce: — Ascultați
Ascultați..
Roule: — Ah, cetesc in sufletele voastre... Vouă vi-I
JeAi fit1 bărbați- Vă îngroziți să vă simțiți dezrobiți,
ff7i..‘nțurl. Ochii voștri, obiclnuiți cu intuncrecul robiei,nu
< îndrăznesc sa privească lumina soarelui... Sintețl ca
'"“■.sul Pe care' la Ic*irca din oc,,a> a'-rul curat al cim°cnf il amețește și il face să cadă pe pămlntul cel liber...
K mal trebuie un stăpin ? Aluneca, fie... Și, apăsare, pen’ «păsare... stăpin, pentru stăpin... Mișcurc-n mulțime...
'l.n qcsl larg: Păstrați patronul... Izbucniri de nimic. Păsfrail patronul... Cu nunmiî ridicați și strigind, greviștii sc
‘•jn.idrsc mai aproape, dc Calvar. Jean coboară doua
irrpte f’ i'lff"cind >)C "n Srcvist dc umeri, il zgtidiic, fi cu
r ,nCC răsunătoare: Patronul încaltea Ie un om ca și voi...
II ai i» fala
“
vorbi... il poli înduioșa., il poți
ameninț*1- ’• l,ol' llcl,Ie- cel puțin are o față, acesta... are
uu piept in care poți implinta un cuțit... Dar caută de
hidilioșR/'ă această ființă, Tară dc față, care Se numește un
politician... caută de omoară această născocire, care se
numește politică .. aceastii născocire alunecătoare, furișăloare, |>e care, cind crezi c’o ții mal bine, atunci iți scapă...
ne care o socotești moartă și lea viează mereu... această
născocire blăstămată, care a pingărit, a conrupt, a cum
părat, u vindut totul: dreptate, iubire, frumuseță .. care
a făcut din venalitatea conștiințelor o instituție națională...
care a făcut și mal mult... de oarc-ce, cu temeliea-i scirboasă, a rainjit fața augustă a celui sărac, .și mal mult incă...
căci a distrus in voi, până și cel din urmă ideal.. cre
dința in Revoluție... înfățișarea energică a lui Jean, ges
turile, pulered cu care a rostit aceste, din urmă cuvinte,
impun pentru o clipă tăcere. Mulțimea se dă înapoi, dar
râminc tumultoasă, murmurăloarc... A’ă dațl oare samă de
ceca-cc am așteptat de la voi... de ce aștept încă de la
energica, de la demnitatea, de la inteligența voastră?...
Am așteptat... și aștept .. să arălațl, o dată., hunei privi
legiate politice... pilda nouă., rodnică... înfricoșată... a uuel greve, făcută... in fine... de voi singuri... pentru voi
singuri... O pauză. . Și dacă va trebui Ssă muriți .și in această luptă întreprinsă de voi .. învălați-vă să muriți...
o dată... pentru voi .. pentru copiii voștri... pentru cel ce
se vor naște din copiii voștri, lear nu pentru cei ce vă
storc sudoarea, pentru adunăturii suferințelor voastre,
ca totdeauna. Murmurări surde. Greviștii, dominați incă,
rula unii la alții, întrebători.'
Filip Hurteaux, iese din mulțime, incurajal de cițl-ua
'jreui.șii fi sc apropie din nou dc. Calvar : — Toate astea
si»t bune... și tu, Jean Roule, tot ca un deputat vorbești..
llisclc-n gloată... Dară ne dai tu bani?... Ne dai tu
pine?..
.Mai multe voci, amestecate cu cilc-va protestări crcdinaoaAC;-- Da... Pine... Vorbește... Vorbește... 1’răeaseă
llurteaux...
Filip Hurteaux: — Că do, nu putem trăi numai cu
vorhele tale...
m!es Pacot: — As.i... așa... Dă-i...
n hHip Hurteaux: —
. Orf-cit ar fi de frumoase...
.
Hurteaux, incurajal și măgulit, iși umflă burla,
o înfățișare dc maior: — Gu deputății... pecari i-al
am fi avut și bani și pine... Călră mul-
Pm* t0* mai multe:— Așa Ie... așa fe...
rnip Hurteaux: — Și-ani fi putut dura.. Nu-i așa ? .
j aci • ~~ Așa Ie .. așa Ie...
Fjk1aaI Roule :— Lenea-i aceea care te face să vorbești,
A I’ Hurteaux.., Tu iești un copil stricat... Greva...
ftrii i
crezut că greva i-un felin de sărbătoare... zile
Penir. .ru’~ hoinăreală.. chef... beție... și. pe de-asnpra, și
a
1 toate astea si plată... Doar te cunosc... lată vreme
jifi
’oinca si ce bea... al fost printre ccl mal uulirre.-q,a ''CUnia inse, ciud trebuie să-ți mal stringl cunieii! ’ Sî sufcri- te retragi... El, pleacă .. Nu le ține ni^hiti
ai
N„
v°rbele laie: Aerele tale destăpin nu maspălloc... leu n,| te-ntreb de astea... Ci pur și simplu:
Jean Roule:- Ieste‘ in brutăriile orașului... 'Mergi do
fii- o
in ulna,flrllip Hurteaux: — Dar ban!?,..
VrPou,c : ~ Ciștigâ-I... Strigatele se indoexe 4 a
«JSK'™
""
Murtimel'Da.
’k.™
mî,c
~ " aUli!' ■ -
Filip Hurteaux: — Cum vrei ca să-f cistig... cind tu
±! ,lCâ ce aI f:lcul să ,iu alungat din fabric;)... ciud tu
«■'?
“e faCe 84 l,m ,,iuritorf de foame... Cum
\relsa-I ciștig... pezevenghiuie ?
Jean Roule:— Luptîndu-te... nemernic ce losll.. Stri
Iești.. Strigate, murmure... In zadar Picrre Anseăume ți cili-oa deP°fjiî ,n cr,dn ca S(l liniștească mulțimea.
Filip Hurteaux; — Dar arme... Al tusa ne dai arme?...
Cel puțin arme.
Jean RoulePari... tirnăcoape... torțe... pieptul tău.
Filip Hurteaux:— EI aș'... Mă tem că n’ai să vrei..
Calra mulțime: Pieptul mleu pentru Domnu... Călră Jean :
1
dă-ne pine., și ne vom lupta...
Mulțimea:— Pine... Pine... Jos Jean Roule...
rilip Hurteaux - —Ne-am săturat de tine...
Mulțimea : — Pine .. Pine...
Filip Hurteaux: —Și apoi cine știe cine iești tu?..
>Lie cine-va oare de unde vil ?... Destul... le-am văzut
destul.. Jos cu Prusacii.
Mulțimea, înfuriată : — Jos Jean Roule... Jos Prusacu...
Jean Roule, găsind in însă-șî istovirea-l mult mai multă
putere, și mal multă sonoritate in glas: Inimi slabe, cari
nu știi:... cari nu vretf să suferi ți...
Mulțimea: — Jos Jean Roule... Jos Jean Roule_.
Jean Roule: — Atunci intoarceți-că la Ilargand, robi
ce shifețl . La lanțuri, ciul, la cătușe, ocnași...
Mulțimea, inlinzînd pumnii călră Jean Roule: — La
moarte., la moarte.
Jean Roule: — Cătați de ci.ștîgațf,' ciștigațl negreșit
banii pe cari vi i-a făgăduit Maigret... Și oinoriți-rnă...
leatămă-s... Face un pas înainte, ineriicișindu-șl brațele pc
piept. . Și nu vă fie teamă... n’am să mă apăr...
Mulțimea: — Da... Da . La moarte... la moarte... Cu
toate. împotrivirile celor denotați lui Jean Roule, mulțimea
se repede, urlind și brincind femeile așezate pe tropic.:, vrea
să escaladeze Calvarul. Picrre Anscaume, luptindu-rc: —
Brute... sălbateci ce sintețl... Ucigași...
Filip Hurteaux:—Să-l inhățăm... să-l spiuzurăm de
nii copac din pădure.
Alulțimea: — La moarte... la moarte...
Mulțimea a năvălit aciimu pe-a doua treaptă. Filip
Hurteaux, urcat pc platformă, sc repede asupra lui Jean
Roule, care stă drept, necontenit cu brațele încrucișate, fură
a sc apăra, și-l apucă de umăr: De-o dată, Magdalcna sc
ridică in sus, iți intindc brațclc-n cruce. desfâșurind poa
lele mantiei sale, ca doua aripi. Un grevist, care jtiilritnscsc
pană acolo, să dă îndărăt.
Magdalcna, cu o voce puternică: —Îndărăt... Îndărăt..
Mulțimea rămine înmărmurită. Cu o voce și mai puternică.
Îndărăt... îndărăt... Filip Hurteaux sloboade pc Jean Roule,
Lumea stă nemișcată. Toate fețele, toate, privirile se îndreaptă
spre. Magdalcna.
Voci din mulțime, razbălind din zgomotul mteșurat:
Magdalena... Magdalena...
Magdalcna: — intr'o tăcere : leu nu-s de cit o fenice...
si voi sintetl bărbați... Dar nu vă voiu lăsa sa săvîrștp
âcolea o crimă... Și nu numai nti vi voiu lăsa măcar si-l
atingeți, pe acel ce-1 iubesc, pe eroul inimel mefe... de Ia
care port' un copil în coapsele mele... va opresc chiar și sa
insul LHI. . Cu un gest larg dinsa arată Calvarul: \ a opresc
chiar să insultați lingă această cruce, unde, de două mu
de ani. sub povara păcătoaselor voastre dușmănii, zace acela care, ecl dintâi, a cutezat să. vorbeiiscâ oauu-m or de
libertate și de iubire... îndărăt... îndărăt... îndărăt...
Cei ce se urcară pc trepte, sc dau tnvpoi. Idirjirea se moae
pc fețe. Capelele sc pleacă.
.
Voci din mulțime: Magdalcna... Magdalcna... Ascultați
pe Magdalena... Ascultați.
Magdalcna: — Jean v’a vorbit cu asprime... pc nedrept.
Dinsul io vinovat-. Dar voi sintețl și mal vinovați, intețindu-I miniea, trezindu-l violența... prin bănucll păcă
toase, prin birllrî mișcleștl... Trebuea să știți cine răspindește... cine propagă toate acestea... și in ce scop... Și
acest noroiu, cu care s’a vrut să se miujască uu om temut,
trebuea lăsat degetelor murdare cari l’au frăufintat...
�jțftVfSTA (DEeI
76
REVISTA IDEEl
viguros. Inima ta Io aceea-șl... bună și caldă, ca al ti- ’
dată... Halde, impacă-lo cu Jean. . dă-I mina...
Filip Hurtcaux : — Magdalena... Magdalena.., Nu-nn
cere asemenea lucru...
Magdalena, foarte dulce: — Dâ-I mina. Țe rog;,.
Mulțimea: — Da,., da.. Magdalena are dreptate.
Filip Hurtcaux, stă la ginduri, după care, iiiohis
tinde mina: — El, hal .. Amiiulot sc imbrălișaza. Mulhni~
ic entuziasmată Toate minele și loalc fețele- se indreapit,
spre Magdalena.
Magdalena: — Și ca împăcarea aceasta să fle semnul
impăcarel noastre a tuturor. s;i fie pactul une! legături
pe care nimic nu o va mat rupe de aici inainte... Jurah
Mulțimea: — Jurăm... Jurăm .. Trăească Magdalena
Trăească Jean Roule... Trăească greva...
•Un bătrîn, de pe treapta de jos: — Magdalena... Tu
Ieși! măicuța noastră... In clipa asta, cnluziasmu-i la culnic
Femeile, așezate pe trepte, sc’scoală, ridică copil in sus, in.
linzindu-i spre Magdalena.
Magdalena, după ce. bcfica mutțimcl se mal potolește,
mină in mină cu Jean: — Acum, să mergem fie-care po
po
la casele noastre... Cu mina rămasă liberă, face un gesi
larg spre. oraș. Cu o voce puternică : Și mine ?.,.
Mulțimea: — Da... da... da .,
Magdalena:— No veți urma pe-amindoi ? ..
Mulțimea: — Da... da... da...
Magdalena : Pănă la moarte...
Mulțimea : — Pănă la moarte... pănă la moarte.. pănă lft
moarte... Entuziasmul izbucnește din nou.
Magdalena:— Așa dar... mine... In fața uzinelor., cu
toții... cu toții...
Alulțimca:— Cu toții... cu toții... Trăească greva...
Mulțimea se scurge cu încetul pe toate părțile.., pe țoale
cărările.
SCENA III; Magdalena, Jean Roule
Jean Roule și Magdalena cămin pe platformă, mină in
mină. După plecarea mulțime!, dînșu coboară Ircptcle-nccl.
Jean Roule, luind pe Magdalena in brațe: — Vezi... îeu
pling acum in brațele tale...
Magdalena : — Te iubesc, dragul mieu Jean...
Jean Roule:—Ierau niște lupi, și tu i-aî prefăcut in
miel.. Ierau niște lași și tu i-a! prefăcut in eroi... Gare-1
oare puterea ta ? .. '
Magdalena: — Te iubesc..
Jean Roule: —, Voeau să mă omoare... și tu ni’al scăpat
de la moarte...
Magdalena: — Te iubesc,..
Jean Roule : — Magdalena... Magdalena... femee cu inima
dejaur, tu iești ca acele alese, cari se ridicau, in vechime,
din adincul mulțime;, pentru a înviea curajurilc moarte
și a întări din nou credințele abătute... Tu iești acea...
Magdalena, imbrățișind cu putere pe Jean și aslupindu-1
gura cu sărutările lei:— ...Acea ce te iubește, Jean... Ni
mic mai mult... Pornesc, alipiți mereu unul de. altul, pierzindu-se in pădure... Cortina sc lasă.
Actul al V-lca și cel din urmă, urmează.
Octave Mirbeau.
>il vă apere in contra vrăjmașilor voștri, și char a •
sirii... cari vii sintetf vrăjmășii col nw cumplițl., ău s a gtndil de cit la voi și la voi.. necontenit la voi... credeți-mâ j»u
mine, care sint tovarășa vioțel hil-- fiirevs.l,,ț ’*nP ' • ”
toarea visurilor, a planurilor și a zbuciumurilor lui... cart,
nu Ieram de cit o Ideală copilă, și care am putut soarbe
cu toate astea, din dragostea lui, destul curaj, destulă cre
dință aprinsă, ca să cutez să vă vorbesc, precum o fac
sara asta... leu... leu, copila tăcută și tristă, pe care a-ți
r
cunoscut-o odinioară, pe care inulțl dintre voi au și
ținut-o, micuță, in brațele lor..
Un bătrîn: — Vorhește-ne... vorbește-ne mereu... (.«Ici
glasul tău Io mal dulce ca pinea...
,
Magdalena: — ?! uite cum ii răsplătiți \ol... Genndu-I
bani si pine?.. Lui, care are mal puțin de cit voi . din
pricină că, totdeauna, v’a dat și partea lui și a mea... II
întrebați de unde vine?... Ce vă pasă de unde vine.», cită
vreme știți încotro se îndreaptă ?... Din nenorocire... săr
mani copil, vine din aceea-șl țară, ca și voi.. din acea țară
de unde vin toți cel ce suferit., din țara mizeriei... Și se
îndreaptă spre singura patrie a tu*’ .or celor ce speră...
spre fericirea coa liberă... Wufofure in gloată. Toate fe
tele sc discordează, încep să sc însenineze.
O mulțime de voci: — Da, da... Vorbește inainte .. vor
bește Înainte..
Âlgdalena: — Indreptați-vă dar spre patriea asta... Jean
cunoaște căile co duc la lea... Ștergeți... mergeți cu Iei...
Tear nu cu cel ale căror rninl sint înroșite de sîngele să
racilor... Mergeți... Calea va fi lungă și grea... Veți cădea de
o mulțime de ori, zdrobiți in genunchi... N’are a face...
sculați-vă din nou și-nainte... tot inainte... Dreptatea-! la
capăt..
Mulțimea: — Da... Da. .
O voce:—Să nu ne părăsești...
Altă voce; — Te. vom urma ..
Altă voce:— 11 vom urma...
Magdalena: — Nu vă fie teamă de moarte... Fie-vă
dragă moartea... moartea-I splendidă... necesară... divină...
Moartea zămislește vieața... încetați de-a mai plinge. De
veacuri, de cind tot vărsați lacrimi, cine vi le-a văzut,
cine le-a auzit curgînd.. Dați-vă singele... Dacă sîngele Ie
ca o pată scirboasă pe fața călăilor., pe fața martirilor
Iei strălucește ca un soare etern... Fie-care picătură din
singele ce curge din vinele voastre, fie-care vărsare de
singe ce riurează din piepturile voastre, naște un erou...
un sfinl.. Arătind Calvarul... Naște un D-zeu. . Ah, aș voi
să am o mie de vieți, pentru a vi le da pe toate... Aș voi
să ani o mie de piepturi... pentru ca tot acest singe de
liberare și de iubire... să curgă șiroae pe pămintul pe care
suferi II,,, înduioșare la culme,.. Ext ax pe toate, fețele.
O voce: — Mergem până la moarte,. Mergem pănă la
moarte.
Mulțimea:—Da... Da...
Magdalena.:—Ah, vă regăsesc, in sfirșit.. Și ce fericită,
ce fericită mă simt.. Ceea-ce s’a petrecut adineoarea, din
fericire n’au fost de cit vorbe. Acum ie nevoe de fapte ..
Mulțimea: — Da... Da .. Trăească Magdalena . Trăească PUBLICAȚIILE STREINE, ce le primim in schimb
Magdalena...
la REVISTĂ:
Magdalena: —Nu strigați «Trăească Magdalena»... leu
uu sint Magdalena aici... leu nu sint de cit sufletul aceluea Le Reveil:
ti, rue de Suvoises. — Geneve.
spre care, acum o clipă, se Îndreptau amenințările voastre
de moarte... Strigați: «Trăească Jean Roule».., Dovediți-mi Le Courrier Europeen:
prin asta ca-j Iertați violența, după cum v’a iertat si lei
280, B-d Raspuil. — Paris.
hanuelcJe... injuriile voastre...
Rnn^TV "■ Trră<?S,Că Jeatl KouIc- Ceașcă Jean
Les Temps Nouveaux:
boule Trăească Magdalena... Filip Hurtcaux n'a strigat,
4, rue Broca. — Paris.
r-afa lut raminc-ncrunlală.
™£dM.Cn,a’ Călră ”urlcaux
Dar tu, Filip Hurleaux ? Freedom:
vioR HUrtcaux:— Ieu- nici O dată... Face un gest
127, Ossulslonslrcet. — London, N. VI•
BOS»arna’ f(>nr!C blahn:~™V Hurtcaux... Noi ne cunoaștem bine unul cu altul... Clnd Ieram mititică, tie-țf
Prin DăduUrrUb
Tnndof" M.erfieam împreună pe cim'pii,.
flori ?n
?r -de
,n,ar8‘nea Șanțurilor tu culegeal
tu rnă .Sr î x’n,p?d°bcaI părul “ Giud al*H ,nâ bateau,
drăeul PxV’.r
Ca un nîic ,eu " lcraI 'ornic ?«
PiHn MÎSi1 mal aducI a,flinlc de toate astea ?
- Da’ «galena... mi-artue
Magdalena, lnlrtruplndu-l: — Acum Iești mare, flăcău
Mother Earth:
.
210, E. 13 tb str. — New-York, LinFreîheit:
‘
'p. O. Box, 1719. — New-York, City.
Volne List^7 E 72n(istr. — New-York, (Xv
Recomandabile pentru cetitorii cari cunosc
respectivele limbi...
JUDECATA LUI MOȘ PREDA
înfățoșez cetitorilor acestei Reviste, un ca
pitol dintr’un roman inedit, datorit unul ne
cunoscut hălftduitor de la sate, care cunoaște
inse prea bine fericirea mediului său. Acest
capitol le unul din cele cari arată prelimină
rile sau determinările răscoalei trecute, Răsctilațil fiind tocmai titlul și subiectul roma
nului despre eare vorbim. In afară de însem
nătatea covlrșitoare a acestui capitol, din cale
afară de mișcător, _ găsesc că nu pot atrage
mal bine luare amintea celor ce se arată îndoioșațl de suferințele gloatelor, de cît reproducînd o mostră dintr’o lucrare, care dezvălue tocmai suferînți, ce-ar.trebui, fără prea
multă trecere de vreme, făcute să pleară...
Această lucrare de la 1906, de cînd a fost
concepută, așteaptă încă să vada lumină...
P. M.
Moș Preda și Ștefan Trocea ierau în sala tribu
nalului, venit! la judecată. Samuil, vesel, roșu și
bine dispus, convorbea cu toți avocații mai cu
vază. Iera ziua de înfățișare a lui Moș Preda și-a
celorlalți cu boerul Samuil. Martorii boerului stau
jos pe-o canapea și ascultau cu luare aminte la
ce le șoptea un avocat al boerului.
— Vezi tu ce de avocațl are jidovul, Ștefane...
Vorbi Moș Preda.
— Ne-ncondămnează moșicule,... sevăită Ștefan.
— Ei, trebuie să ne așteptăm la toate.
Procesele începură să fie strigate și avocații In
trară în sala de ședințe, împreună cu publicul mai
ales, ori mai îndrăzneț. Moș Preda întră înăuntru,
dar Ștefan remase la ușă, tremurlnd. lera vară, dar
Iei simțea frig și-și strîngea la piept minteanul
ferfenițit.
Cu fie-care proces ce se striga, inima lui Ștefan,
parcă se rupea. Vinele picioarelor îi tremurau, o
sflrșală simțea prin trup și grozav îi venea o
poftă de-a se culca jos, să doarmă, să doarmă ani
întregi, pănă s’o uita procesul, s’o uita ura și pu
terea unui Samuil. Se căznea să-și adune mintea
ia loc, ideile risipite ca niște frunze dc-o vijelie,
Și nu putea, vedea singur că nu-i venea nici o
jdee,’nici un cuvînt de spus în fața Tribunalu
lui. Iei ridică ochii in sus, spre răsărit, să vadă
icoana, dar văzu un bust mare de femee, cioplit
•n ipsos, ținlnd în mină o balanță cu brațe egale,
întoarse copul mai sus și privi prin geamul în®nșnlui și se-nchină, zicînd: «Doamne, ajută-mă
CV1 ^nevinovat».
Doi țărani ieșiră afară. Aprodul începu să strige:
v eda Danie... Ștefan Trocea... Ștefan simți că
llna*aProaPe Bă”*
leșin. Intră pe ușă, înainta
^reda Și se opri cu căciula în mînă.
|8TrV,ldui’ veștezi, nu mal aveau pic de singe în
Drn«n. 9^linescu lipsea..'» Grefierul dete cetire
ninH651?.1 verbal și, după terminare, se strigă
duD«°ru-’ Intal jură .Dragne Mofea și declară, ca
Rard Carle’au ascultat toți, cînd, la un colț de
bea 1 ap1roaPe de circiumă, moș Preda Danie, vorUții
Călinescu să tragă cu pușca în domee-Var^r11^’ ca Pa văzut pe moș Preda, dîndu-I
dfthx
Ion, ce acesta băgă In buzunar, sttnd
M |aoaen' 1» pîndă: că Ion TărăfleacS, ieșind aUcă ? leî» să‘i Împiedice, a fost întâi rugat să
cazn’i ®aii apoi l-au luat la bătae, câzlndu-le nePâne P8 : ca strigau cîte-și trei, că tot vor
capăt viețel boerului Samuil.
hh
Ceilalți, Baibu, Taulete, declarară iu feliu. Pro-
sa-ntrebe pe Tarăfleacă, dacă are copii și dacă s’a
botezat vre-o dată. Tărăfleacă povesti cum boarul
oamuil io un om foarte bun, care ajută pe țărani
cu porumb, nntreț și bani, dar că moș Preda,
ștefan Trocea și ceilalți sint niște bețivi, zur
bagii necinstiți.
Moș* Preda și Ștefan Trocea ascultau, tremurtnd,
înfiorătoarele declarații ale celor patru martori.
Broboane de nădușell le acopereau frunțile. Pre
ședintele și membrii Tribunalului II priveau po
somoriți. Samuil, burticos, își mîngîea favoritele
și aștepta bucurat. După ascultarea martorilor se
dete cuvînt procurorului, care-ți începu pîra.
Iei arătă că atentatul, de și lin s’a făptuit, dar
inculpați! l-au premedidat și numai cauze streine
de voința lor i-a împiedecat cu putere ca sa nn-1
săvîrșască: că legea nu pedepsește numai faptul,
după valoare, ci mai mult intențiea rea a făptui
torului : că atentatul, așa cum se prezintă, constitue o tentativă de crimă, pedepsită de lege, și,
în consecință, cere condamnarea inculpațllor.
Se ridică unul din avoCați! lui Samuil și începu
să spue: că țăranul romln ieste criminal, că cri
minalitatea țăranului ieste fapt dovedit și spus
pe față de toți juriștii romîni. Firea țăranului,
plăniadită din singele sălbaticilor Daci și din sîngele
popoarelor barbare ce au năvălit odinioară aici,
nu se putea să nu se dea naștere unei naturi perver
tite și criminale... Dar, ieste dovedit că mediul de
vine o a doua natură, că mediul imprimă indivi
dului caracterul. Datoriea conducătorilor romîni, fie iei oameni de Stat, fie juriști, fie scrii
tori, ieste să creeze un mediu în care firea crimi- f
nală a țăranului să fie nimicită și înlocuită cu o
fire blîndă, supusă și pornită pe muncă...
■ Președintele Tribunalului asculta cu luare aminte’ și probabil cuvintele acestea găseau un ră
sunet în inima lui.
’
r
Avocatul lui Samuil urmă: Țăranul ie predis
pus la crimă din naștere, și cind ce-va, ce-ya, gă
sește un mediu favorabil, iei devine criminaL
Religiea blîndă a lui Cristos n’a putut să-i mo
difice instinctele, n’a putut să-l facă bllndul mie
lușel, dorit do toți. Spovedaniea și iertarea preo
tului n’a adus în iei mustrarea de cuget, n’a stîrnit
hotărîrea lui, ca pe viitor să nu mai* jjreșască.
Preotul, de multe ori criminal și iei, căci firea îi
copleșește cultura, n’a avut nici o influență, și reli-iea blinda a rămas fără nici un efect. Se cere,
a-zi, mai mult de cit ori cind, ca legile, cari sint
adevăratele religii de Stat, să fie aspre, cit se
poate de aspre. Criminalul teoretic, îndata ce a
ajuns criminal practic, să fie suprimat. Așa pro
cedează toate țările culte... Dar, dacă țăranul ro
mln ie un criminal teoretic, și daca încă n avem
legi care să-l suprime, cînd devine și practic, totu-șî avem o lege ce pedepsește cu blîndețe crima,
sau tentativa la crimă, și îndreptățiți, prea~
dreptățițl slntem, cind cerem apjicarea^^egei cu
toată rigoarea, cu tot maximul lei de Ped<W£’’’
Legile sint făcute neutru a da caracterul mediu-
nalt Doi sint tați, doi lipsesc pentru
vor să ție samă de chiemarea legel, . el
se dezvinuească. Iei nu respecta egile,
ce făptuesc crime pedepsite de legi...
că Jet nn
nu vor sa
de vreme
leaU-i.pe
�_!'‘KyrSȚAJDEEÎ
REVISTA IDEE1
78
cei doi... Privindu-I, orl-cine ar crede că are în
fală doi nevinovnți. Perversitatea Ie imprima pe
fală masca nevinovăției* Dar asta râmîne o masca
simplă, tn fața dovezilor de vină, de criminali
tate... Dacă legea nu i-ar lovi cu pedeapsa iei, aceșli doi criminali, întorși în sțitul .lor, ar spune:
«Ce pe-a făcut, mă? Un boor, și na avut ce ne
face, dar voi,.,, niște săraci». Și, nepcdepsițu de
a-zi pentiu un atentat, vor trebui să . fie pe
depsiți atunci pentru o crimă săvîrșită... In fhțeresul legei, al moralizare! naționale, al societaței
Intrcgi și chiar al lor personal, cerem, Onor.
Tribunal, condamnarea lor, pentru faptul de ten
tativă criminală, cu tot maximul pedepsei. Mai
cerem, ca parte civilă, lei două mii, plus chelluelele de judecată.
• w
. Jndată ce avocatul acesta se așeză pe banca, se
ridică un altul, care vorbi: leu voia spune puține
cuvinte, pentru că pledoariea confratelui, conclu
ziile D-lui Procuror și depozițiile martorilor, do
vedesc In de-ajuns, că Preda Danie, Ștefan Trocea,
Ion Călinescu și Călin Voicu Flrcu, au comis
faptul de tentativă criminală, fapt pedepsit de
art... din codul penal. leu mă voiu mărgini nu
mai să precizez absoluta nevoe de a se aplica ță
ranului maximul pedepselor prevăzute In legile
de a-zL Dacă ar lua cine-va In mină statisticele
închisorilor noastre, ar constata cu groază ma
rele număr de condamnați, mii și sute de miî, pe
cari li întreține statul, ca să-I moralizeze, ca sa
le plivească sufletul de glodurile și apucăturile
lor criminale. Dar aceste mii și sute de mii de
trlntori, de criminali, întreținuți de societate, în
dată se scapă din închisoare, devin și mai primejdioșl societaței, de oare-ce au dobîndit partea
t teoretică a crimei, dexteritatea și perversitatea
cea mal rafinată. Și dacă trebuie să răspund la
întrebarea: de ce? Apoi din pricina pedepselor
bltnde ce se aplică celor veniți în conflict cu mo
ralitatea, cu codul penal... Adevărat ieste că ță
ranul îe un criminal născut, dar pentru că și noi
sîntem romîni, tot ca îel, cine ar zice că trebuie să-I
tolerăm crima ? Cine ar zice că pedeapsa să fie mai
blinda? Dacă am asemăna națiunea cu uneîmp culti
vat, trebuie să plivim mereu neghinele, seaeții și mă
răcinii primejdioși. Numai așa holda se va dez
volta în pace și vom face sqlecțîuneâ dorită de
toți. Nici milă pentru neghine, pentru ciulini,
pentru mărăcini... Noi nu vrem ca niște criminali
să se numească cetățeni ai Rominiel, noi îi re.neli desliem, și-î ăzvîrlim la gunoae; temni
țele, pană o veni vremea să-i suprimăm... Nu pu
tem ținea ca cetățeni niște criminali, pentru că
nu nc-ar fi nici folositori, nici onoare nu ne-ar
face. Din contra, trebuie să înfierăm criminalita
tea, s o distrugem o dată cu Individul a cărui perll. 16 cSlcu?uI’ sălașul... Nouă, juriștilor,
Pritlnd Vxcrc<JlnV},a Plivirea națiunei romîneșli.
m
ol reparte’ la viitorul națiunei, la scopul
maie ce fie-care ne propunem, considerlnd pe in
dividul criminal ca pe-o celulă streină organizmului, ca pe-un microb toxic și distrugător, ne
vom face datonea, suprimtnd criminalitatea și cri
P<î -Cn CU- Put,n^— Cerem condamnarea
ni
și despăgubirile civile...
Președintele, întrebă pe moș Preda •
— Te caestl de ce-ai făcut ?
Domn“'e Pra?eJinte, respun.se moșul, de mult
n.T
maH“ " noas“’5- ’P™p*l □“““
: de-'
voe.mw’SuT perTersi,a,e’ lise “»»•
aA™ca‘ttl luI
Preda,
un tîuăr Ieșit nou de
pe băncile universități, avu cuvlntul:
Onorabil Tribunal,
Ațî ascultat cu atenție pledoariile părței advers*
fiți buni și ascultați și cuvintele noastre de an"
rare: Partea adversă susține, în principiu, că
ranul, luat ca termen general de comparație
criminal, sau, dacă nu, totu-șl ie predispus la crimă6
leu nu cred afirmarea aceasta. In fapt, partea ad^
versă susține că aceștia au comis atentatul: Intăî
pentru că stnt țărani, deci predispuși la crimAl doilea, pentru că martorii ascultați au spus
că inculpați! au voit să făptuească crima. Și ai
treilea, pentru că și D-l Procuror, reprezentan
tul ministerului public, a recunoscut că inculpațij
au făcut încercarea de atentat la vieață sau așa nu.
mita tentativă criminală. Și, pe baza acestor trei
dovezi judecătorești, partea adversă cere condam
narea cu maximul pedepsei și două mii de lei despăgubiți civile... Să respund acestor puncte de
învinuire. «Țăranulie criminal»,.. Cine zice aceasta?
— Toți juriștii, întrerupse avocații lui Samuil.
— Lasă-mă, te rog, Domnule avocat, să vorbesc
cu rațiunea mea, căci îeu nu vreu să fac pledoarie
de vorbe, ci coordonare de fapte și concluzii jude
cate și adîncite... Țăranul Ie criminal, zic sau ar fi zis
cîți-va juriști. Pentru acest cuvînt ieu pun la îndoeală sîngele romînesc al acestor juriști. Numai un
strein poate vorbi ast-feliu. de un neam ce cohstitue
o națiune și o țară de sine stătătoare. Numai un
strein poate arunca așa învinuire grea, care, dacă
ar fi luată în considerație de toți, apoi Romîniea
n’ar mai avea rațiunea să fie. Ar trebui atunci
ca Europa, în interesul societaței, să distrugă
peste 12 milioane de țărani romîni, ca unii ce
sînt iei neamul și existența criminalitaței omenești.
Dar, dacă spunem aceste cuvinte pe șoptite, în
casa noastră, ca să le auzim numai noi, apoi tot
îe o faptă necugetată, o insultă rostită de propriea
noastră gură, pentru-că, jumătate din juriștii roromîni sînt fii sau nepoți de țărani, sînt vlăstare din
născuți criminali. Și, cum «firea copleșește cultura»,
după afirmarea confratelui, atunci jumătatea aceasta
din juriștii romîni sînt niște criminali și mai perverși
și mai îngrozitori, pentru că ișî vor pune cultura
în serviciul crimei. leată dar insulta, grava in
sultă ce și-ar face-o singuri, juriștii, dacă ar lua
de bună afirmarea că țăranul ic criminal.
Dai* dacă vorba aceasta a fost rostită de cîțî-vo
juriști; ai căror părinți ori unchi n’au fost țărani,
iei an insultat o clasă, au tăgăduit dreptul la
vieață al milioanelor de țărani. In cazul acesta au
tăgăduit dreptul de a trăi al fraților miei sau ru
delor mele, remași țărani... leată dar Romînia des
părțită în două clase, cari vor începe cînd-va o
luptă de exterminare, una în potriva celeilalte^
Afirmarea că : țăranul ie criminal, insultă întâi
țara, al doilea jumătate din juriști și al treilea
clasa cea mai numeroasă, care produce și ființaza
de sine, prin sine.
Dacă țărănimea ie criminală, bețivă, degenerata,
apoi peirea Iei Ie rostită, și ieu, și mulți, cari facem
parte din lea, sîntem destinați peirel. Atunci,
leu și mulți, trebuie să ne pogorîm la urechea și
inima clasei noastre, să-l spunem : «Să ne apăram,
că peirea noastră ie hotar!tă. Cîte-va zecimi da
inși ne reneagă, ne desfîează, ne dezmoștenesc, ne
aruncă Ia gunoae, a-zi, iear mîne, mai împuțer"
niciți, au de glnd să ne desființeze. Clte-ya zecim^
se socotesc numai Iei de romîni, numai iei de oa
meni morali, sociabili, activi: pe noi ne numes
criminali, cari trebuiesc nimiciți. Haideți la țuP
acum: iei ori noi». Dar o țară ieste mare și P
ternicâ, cînd clasele ce o alcătuesc traesclntr o
plină armonie, într’un echilibru social ce nu
zguduit de puteri din afară. Cînd echilibrul dinirc
ei țări nu prezintă o bază mare, atunci
în. pri-
țJT.n
4S»X «-
intulor romînilor, și trebuie iubită de toți
■pini0.? par cine !e țara? Acele zecimi ce o nuîminnlâ A-cele zecimi oploșite la noi, ce
/Dese
Acele zecimi o iubesc oare într’ade0 1° tnd »Pun : lăranu^ Ie criminal și deci trebuie
v5r' «vîrlit la gunoae și nimicit ?
urit» aZ « vor acele zecimi ? Să facă graliea de a
^•'criminalul teoretic atît timp cît munca Iui
umplea punga sau lăzile cu banișiham|tfp0.D jor gau burta? De-al nimici îndată ce-I
baf®*.c
crimă ? Dar atunci contractul social, Con^°Utiea tarei, ie desființată. Nu rnai ie unirea celor
n neam și limbă, a rezista, trăind între popoa^i"°ce traesc: atunci trebuie o luptă de înlăturare...
1* mOii avocațl ai părței adverse și-au clădit pira
P o fraza falșă, pe o insultă adresată neamului
ralnesc, și rezultatul Teste tot o insultă, dar nu un
r5evâr. Țăranul nu ie criminal, nu ie nici eliminai
Sscut. Dar poale mediul mizerabil, creat de legi,
ie clasele de de-asupra lui, îl predispun la criminal'late. Lucrînd asupra înbunătățirei mediului, ori-ce
oreiiispoziție la crimă piere
Adversarii mai pun temeiiî pe concluziile Ddui
procuror. Nu se obiclnuește a se vorbi în contra
Ministerului Public. Dar ieu amintesc D-lui Pro
curor, că legea nu-l obligă să pîrască mereu, pe
cei bânuiți’ de vină, ci să-I apere cînd vina lor
nu ie vădită. Justițiea trebuie să lovească numai
In cel absolut dovediți vinovați. D-nu'l Procuror
poate face exces de zel, cînd nu apără cinstea pîilților nedovediți de vină.
Adversarii susțin pîra pe depozițiile martorilor.
Pe depozițiile martorilor ie clădit acest proces.
Martorii sînt temeliea pe care se clădește toată în
vinuirea. Să ținem minte că iei sînt temeliea în
tregului proces și să trecem la examinarea vinei.
Acești martori, declară că Preda Danie și cei
lalți, au premeditat să ucidă pe arendașul Samuil.
Iei au auzit premeditarea, fiind-că, într’o zi de lucru,
1 se aflau cîte-și patru în circiumă, fără-ndoeală nu
s! se-hchine. Preda Danie și ceilalți, ca niște perveșl ec îerau, nu venit tocmai lingă colțul ușei
circiumei și acolo au început sfăluîrea de omor,
apoi, tot acolo, au plătit prețul crimei, lui lonn
și tot acolo s’au pus la pindă, fară-udoliiud că credeau, că la circiumă n’o sa-1 vadă,
n.o 6j-i audă nimeni. Martorii, oameni' morali', au
s<mt sa-i Împiedice, i-au Împiedicat, s’au bătut
?> acesta îe atentatul...
lot faptul acesta dc tentativă, se reduce la o
pmplâ bătae reciprocă, între propușii martori, și
ntț'e cei nrătați inculpați. De ce a avut loc aseole»iea lucru: a avut loc, pentru-că un arendaș, fie
. rel, fie grec, fie romln chiar, cînd vrea să perx.P|Saâeâ pe un țăran, apoi caută să-I facă tot
ut ce4 sl- ÎQ putințHreudaș, un proprie•ift 1Bmlna câruea stau toți săracii, în. calitate
sâ.î ,nvloila,’’b găsește destui stricați de mizerii, ca
•lin
el'^uească cele mai nelegiuite dorini!. Mulți,
Je n- SU aala
se servesc de magistrațl, ca
iu h?te *!uelte de împilare. Prin mărturii falșe.
Pe («*** eăroru a fost răstignit și D-zeu, iei închid
si .
vor să închidă, necinstesc pe cine vor
de tmr plcască
zdrobesc sub povara mizeriilor
tn
*ehul pe ciUe VO1.
zdrobească. Acesta Ie
^nienli r
care jur In fața lui D-zeu și a
fa . °r> Toată administrațlea Ie sub comanda
inpnp u,eiidașilor ori proprietarilor. Primarul,
dacă a ’tuut în demnitatea de primar, numai
9ftU> eu un termen mai scart, mo8a fie primar. Primarul, care știe
’ ®tavui cel mal aprig și vitreg al țăranilor,
devine tiranul comunei. Dacă sar face cercetări
prin comune, asupra țăranilor bogați, se va găsi:
1, că au fost primari mal multe termene, 2, că
sînt protejați! unor personagii influente, sub um
bra cărora au strîns avere, 3, că dau bani cu dobîndă de la 1 leu pănă la a la napoleon pe lună.
Notarul, care nu satisface toate pretențiile mo
șierului, înfundă curlnd pușcăriea. Motive i se
găsesc destule, mai cu sama că puțina lui cultură
nu-l poate feri de greșelile grave ce poate tace
într’o slujbă atît de însemnată. Daca înse notarul
Ie mina dreaptă a primarului, iear amîndol, mina
dreaptă a moșierului, notarul devine un mal ti
ran al comunei de cit primarul, și ie scutit de
pedepse, fâptuind chiar cu intenție falșurile cele
mai grave...
— Procesul a fost încheiat, D-le avocat, de catră jandarmi, spuse avocatul Iui Samuil, și geaba
încerci să arunci bănueala asupra bunel credințe
a magistralilor ce fac primele cercetări. Jandarmii
sînt numiți de Stat, nu de comună: numirea lor
n’o Influențează nici un moșier, și Ie! lucrează li
beri, din propriul lor simțimînt de datorie.
— Strălucitoare cuvinte spui, d-le avocat, li
răspunse tînărul avocat. Strălucitoare, dar nu și
adevărate. Jandarmii sînt niște teroriști pentru
țărani. In speranța unui bacșiș, ce moșierul știe
să-l dea cînd singur își zice că ie bine servit, Iei
terorizază pe cel supuși cercetare! lor. Bat și
schinguesc pănă la sînge, pentru că vor trei lu
cruri : 1, să dovedească făptuitori cu ori-ce preț,
2, să leasă bacșiș de la reclamant, și 3, ce-va «un
soare» de la pîrîți...
— Am ju<?at ca ursul,... spuse moș Preda.
— Cum, .de ce? îl întrebă Președintele.
— M’au pus jandarmii, notarul să joc ca ursuL
Și ai jucat?
— Dacă ursul, și nu joacă de voe, dar ieu ?
— Bătae ai mîncat ?
— Cît mi-a luat pielea.
— Onorabil Tribunal, întrerupse avocații lui
Samuil, observați, vă rog, că din tot noianul de
teorii și acuzații ce tînărul domn avocat Drăguț
le debită pănă acum, nu reese întru nimic că ten
tativa n’a existat. Slab în argumente temeinice,
în serioase dovezi, a alergat să jure singur, că
crede în cele ce susține. Vede înse singur că nici
acest jurămînt nu dărîmă existența tentativei, și
atunci aleargă la ponegrirea tutu lor slujbașilor,
pe cari avem toți daloriea a-i apăra. Combate cri
minalitatea țăranilor, dar apoi, văzlnd-o că există,
o vîră în slujbași, asupra cărora aruncă reaua cre
dință, mituirea și alte rele. Noi înse trebuie să
Iertăm avocaților tineri, cari încep acum des
crierea unui lucru, il susțin după aceea pieziș, se de
părtează de iei și niungîn cele din urmă să ceară
achitarea lui Adam, că Eva i-a dat mărul... Și,
dacă răbdarea ascultătorilor nu s’ar epuiza, apoi
ar cere și achitarea Evel, pentru-că Evel șarpele i-a
dat mărul și iei ie vinovatul.. Și, dacă li ascultăm Îna
inte, ajung să ceară și achitarea șarpelui pentru ca
iei cu voea Iu! D-zeu a dat mărul Evel... Întrebările
ce trebuie să ni le punem asupra pledoariei d-lui
avocat slut următoarele. 1. A dovedit D-lui ca ță
ranii nu sîntniște criminali teoretici? 2.A dove
dit ca tentativa n a fost posibila? 3. A. dovedit
că martori! noștri slnt imorali ?... Pleadoanea
D-sale na dovedit nici lipsa^ de criminalitate a
țăranilor, pentru-că de și a tagaduit-o iu tai, a aflrmat-o pe urmă, ca din pricina slujbașilor, cari
ar fi cu totul lipsiți de sentimente bune... Tenta
tiva, n’a dovedit cu nimic că n a fost cu putință,
Că se găseau martorii în circiumă, nu Ie lucra
imoral. Iei, după obiceiul strămoșesc fâcînd un
aldămaș... Cu nimic n’a dovedit ca martorii noștri:
�8(1
REVISTA IDEEI
paku murii» i, sini imorali... Prin urmare, acuza
ție» de tentativă rămtne In picioare,.și, ca atare,
pedepsirea vinovuților se impune.
w
Avocatul lui Moș Preda se repezi la Ion I arufleacS, 11 apucă cu o mină de cap și cu una de
bărbie și, tndrepllndu-î ochii în .sus, ^de-asupra
mesei preșidențiale, unde Icra o icoană^ a răstig
nire!, rosti cu vocea apăsată și tremurătoare, în
uimirea tutulor, ce-I văzuseră îndeplinind aceasta
atlt de iute : Vezi tu cine îe restignit colo sus?
Ie blînd și nevinovat, ca un mielușel supus înjungherei. Vezi-1, ie blînd, ie cu ochii închiși, ie cu
minele Întinse și pironite, ie cu picioarele întinse
și pironite: coasta li Ie împunsă, și-i plin de sipge :
ie cu coroana de spini pe cap. Uite-te tu și, în
fața lui, întraabă-I: pentru ce te-au răstignit,
Doamne ?... Tu care ăl săturat lumea cu pine. Tu
care ai vindecat orbii, paraliticii, care ai Iertat pe
păcătoși. Ce vină ți-au găsit, atît de mare, ca să
te răstignească In locul lui Baraba?... Privește-1,
că le-ai botezat In iei, și te-ai îmbrăcat în cre
dința lui, și te-ai legat să fii blînd și iertător, ca
Iei..’. Privește-1 și ascultă-l, cînd ți-o spune că
martorii mincinoși, cari an mințit, jurînd, l-au
răstignit. Cutremura-te, cînd i-i auzi glasul : gol
am fost și rin m’ai îmbrăcat, flămînd am fost și
numi-ai dat să mînjnc. însetat am fost și nu m’ai
adăpat, nevinovat am fost și tu, mințind, sub jurămlnt, m’ai răstignit... Și cînd îi întreba, cînd
te-am văzut ieu Doamne ast-feliu și'nu țe-am îm
brăcat, nu te-am- hrănit, adăpat, și cînd te-am
răstignit... Adevărul, adevărul îți grăesc, îți va
spune iei, că dacă n’al făcut mie aceasta, unuea
dintr’ai miei ai făcut : mărturie mincinoasă
ai spus, și pe semenul tău și iubitul mieu l’ai
plrît, chinurilor l’ai dat, și ca și răstignit a fost...
Spune tu, creștinule, botezatule în Cristos, ne unitule cu cei ce l'au răstignit o dată, spune tu, au
plănuit aceștiea să ucidă?... Avocatul își luase
minele după iei, îl privea țintă și aștepta... Ion
Tăfăfleacă, tremurînd din tot corpul, răspunse:
— Nevinovați sînt, Doamne... Nevinovății... leu
le-am ieșit în drum, ieu le-am dat cu sticla în
cap, noi toți ne am bătut cu Iei și nici o vorbă n’a
fost să omoare pe D-l Samuil. leartă-mă Doamne.
leartă-mă...-Și îngcnunche în fața icoanei.
— le adevărat ce spune iei, întrebă președintele
pe Dragne și pe ceilalți.
— Să nc ierte Dumnezeu, cam mințit : Ade
vărat ieste... Și iei se-nchinară și-ngenuncheară,
cn capetele la pămînt.
Moș Preda, ridică minele în sus. Parul lui lung,
alb și înclrlionțat după marginele căciuleî, li da
înfățișarea unui martir. Ștefan Trocea îngenunche
și Iei, apoi se sculă în sus mai vesel. Președin
tele și toți aflați In tribunal se sculaseră în pieioara și priveau uimiți. Samuil, de obiceiu roșu
la fața, cu gogoșile ochilor bombate, înălbise. Tlr/0^’ se'nt0?rse ,cu fcța spre masa președențială și-ncepu sa vorbească în franțuzește.
Președintele rosti:
v ’
— Și cu toate astea, acestea nu se pot scrie. Ar
provoca interminabile discuții asnpra interpreta
re! sperjurului «U a canoanelor... După o pauză,
rosti în tacerea cea mai deplină :
F
1
— Achită pe clte patru inculpați!.
Moș Preda, zise tare :
. - Slavă ție Doamne, că nu ai lăsat să se puie
Pletele,“ele albe... Copilul mieu, se aJas5'n?f‘ 8ă te sărut... lelîmSarut5 Pe obrajL.. Să vă ierte
cătS Xl n PoedlPl°r> că ieu v’am iertat, zise Iei
A^nî Pal,:umartorî ce încă tremurau de groaZa...
Apoi ieșiră cu toța afar5...
L CoțvIna§.
Pentru romanul „Răsctilații", din care
reproducem capitolul de mai sus, după cum
am
spus in introducerea noastră, incă de. mult in,
-ledit, ne-ar plăcea să primim adeziuni de com
tribuire la tipărire... Drept aceea vestim pe cei
ce. ar avea inima să se asocieze, la întreprin
derii de samă.
REVI5TA „IDEEI"
REVISTA IDEEI
1909. N°- hXXXVl—VII, 6—7.București, Strada Epurilor, 10.
UN CAZ DE CONȘTIINȚA
DIRIGU|TĂ de P. MUȘOIU
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
IO, STRADA EPURILOR
BUCUREȘTI
BIBLIOGRAFIEA „REVISTEI IDEEI"
P. Mușoiu și P. Zosîn: «Mișcarea Socială» cpl. complet
P. Mușoiu«Revista IdecI», 8 colec, de la No, 1—LXXX 40—
Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat . .
—20
M. Askinassi: Jertfele Țarului
AT. C. Cernițevsky: Ce-i de făcut
. 4H. Deniș: Socialismul și caracterele sale generale . 1Gab. Deniile: Evoluțiea Capitalului
.................. . 1C. Dimiireșcn-lași: Cele două morale
. . . . -50
Fr. Ehgels: Socialism utopic și Socialism științific . —50
Grup, fiind, renal, din Paris: Antisemitism și Sionism. —20
Col. R. G. Ingersoll: Dumnezeu și erearea-I . .
—20
-50
P. Kropolkin : Cătră tineri
—50
—
Vremuri Noi
P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx.
—50.
-20
PaulLouis: Sindicalismul Francez
-20
M. Maeterlinck: Datorîea noastră cea socială . .
John Stiiarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție. —50
P. Mușoiu: Cum se explică Anarhiștii
—50
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian —50
—
Emanciparea FemeeI
î—
—
Intime
•!—
I. Neaga : Flăcări năbușite
I—
Scncca: Despre ininie
2—
Fr. Slackclbcrg: Femeea și Revoluțiea
—50
Cn fecior de țăran : Noua epistolie cătră muncit, și țăr. —20
Cererile, însoțite de cost, se fac la „Revista Ideel“.
La Redacțiea, „Revistei Ideei“ se mai găsesc:
problema agrară, de Toma 13. Aburci . . . •
Îndurerații și chinuitorii, de Caius Gracchus . • -25
Ncatirnarca, Dir. Varlam Ghițescu, 11 n-re apărute
1Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4 n-re
Marca Reformă, de Tli. C. Mănescu
-75
Risul Roșu, de Leonid Andree?
-50
Laura, de Clean t Spîrescu
. . • • .
Mcnlalia,j\e Țh. Cornel
■ ’ '
De procurat direct de la adresele de mal jos:
de Dr. Slincă, o
„Mediul social ca factor patologic", —
■■ t»i)UIZ**
foarte însemnată și instructivă lucrare, aproape
‘ihllr. Remuss'ar mal găsi: la D-na Amalia Dr. Stînca, j, «n.
București.
., a
„Lumina Asiei-, de scriitorul
de la
cărei valoare mulțl o cunosc, sar putea p
traducătorul fel: Gr. Goilau — Botoșani.
Le recomandam cu tot dinadinsul.
____
. Tipografia «JUBILEU», Strada Academiei, No. 19, București. — C 4136.
Chestiea căsătoriei a venit foarte des în dez
batere. Ie știut în deobște că această chestie Ie
mal mult o chestie economică. Căsătoriea n’are
jjt pol de cît menținerea proprietătel, conser
varea capitalului acumulat. Și Ie atît de vădit
că-! așa, în cll ftoițămil, conștient! de acest adevăr,’ instituiseră pentru clasele aristocrate, o
căsătorie adevărată confareaiio, lear pentru po
por un lelifi de concubinagiu -regulamentat.
«De cele mal multe ori, căsătoriea de a-zi
servă, nu pentru a uni inimi, cum ar trebui să
fie la oameni, nici măcar corpuri, ca la dobi
toace, ci pentru a uni saci cu aur»... leată cum
se exprimă Allred Nacruet, în lucrarea sa «Mariage, Divorce, Union fibre».
Cu toții, ori-care ne-ar fi situațiea, suferim
apăsarea a o mulțime de forme, de la cari nu
ne putem sustrage. De pildă, nu atlrnă de noi
a ne naște într’o religie sau alta, de-a fi sau
nu copil legitimi, de-a fi sau nu catalogațl,
eînd ne naștem, la starea civilă, și altele...
Căsătoriea inse io un act în care individua
litatea noastră poate și trebuie să se afirme
în plinătate. Dacă în fața altor întîmplări ale
vieței, nu s’a1 ținut, nu 's’a putut ținea samă
do vrerea noastră, și noi am fost constrînșl să
ramînern pasivi, apoi orl-ce ins, care nu-I o
personalitate ștearsă, trebuie să știe a se fo
losi de cel dintâi prilej, în care se poate afirma,
pentru a-șl face cunoscută independenta si a-si
WUne individualitatea.
.
* *
‘
bacă și la actul căsătoriei ne mulțumim cu
Toiul de figuranțl, atunci să ne complăcem în
“tarea de automate și să suferim să ne mișcăm
Pururea împinși de la spate. Dacă avem ame convingeri și din interes momentan treJF Ușurință peste Iele, personalitatea noastră
min-î n e anihilată și leul nostru intelectual, nicăiir’ 1 entl;u a nu n**se Ș^rbi individualitatea, să
?\a face
îea 0 realitate simtită, întimulnrt toate 8Teutâțile ce ni se ivesc și rămîpururea de-asupra tuturor încercărilor.
de
ru 0 Înțelegere mal desăvîrșită a chestiei
Mă6 ne ocuPăm, vom expune o discuție pasioțiea’aCe avu l°c
Franța, în jurul Iei. Discucu cl.c®asta prezintă un iriteres cu atît mal mare,
do nPft- Prilejită si are loc între oameni liberi
Intre
cari au rupt-o cu vechile rutine,
cojit
oameni cari nu au nimic de o0 a^nceritate neîndoioasă.
Prin artfcol
încePuta
L- Charpeniier,
Pus în
*n* timpul din urmă, de-un camarad,
^tfisîn(hreaUa ?ncercafe de-a se căsători, și care
*se mie căuta să se descarce în parte de
răspunderea de-a se hotărî la asemenea lucru, față
de aprobarea ce i-am dat-o mi-a rămas un scrupul
de conștiință, ca să nu zic o mustrare de cuget,
a cărei urmare fu de-a mă hotărî să pun în lu
mina cea mai prielnică și să supun ast-feliu ceti
torilor noștri, o chestie asupra cărei m'aș socoti
fericit dacă m’ar ajuta și iei să fac o cît mal mare
lumină. Pentr-că dacă-I minunat lucru a ne de
prinde să fim stăpînl pe personalitatea noastră,
determinîndu-ne la inițiativă, potrivit convingerilor
noastre libertare, în împrejurările ce ni le scoate
în cale regimul social actual, nu-l rău, cu toate
astea, de-a căuta să aflăm ce cugetă și alții,
pentru a ne putea folosi la nevoe de opiniea lor.
Așa dar prietenul mleu îmi făcu o vizită săptămîna trecută și fără altă vorbă îmi spuse:
— Nu mă știu bănuit de ușurătate, că m’aș
hotărî lesne, nu numai la compromisuri, dar nici
măcar la concesiile necesare pentru a izbuti în
lume. Profesez, fără fală, dar cu tărie, niște idei
cari, contrariu lui Sesam din povestea arabă, fac
să se închidă porțile înainte-mi. Ie drept că prin
situația mea artistică, pe care mî-aș fi îmbunătați-o
și mal mult, dacă m’aș fi silit să cîștig maî multe
parale, mă bucur de-o independență relativă, care
răpește curagiulul mieu jumătate din meritul pe
care Far fi avut un altul, mal puțin favorizat de
împrejurări. Totu-șl, dacă aș fi un nerușinat, un
fălos, pozînd în martir, am dreptul a mă mîndri de a trăi curat în mijlocul murdăriei mo
lipsitoare a privilegiaților în mijlocul căror mă mișc.
Nu votez, nu mă duc la biserică nici o dată, banii
ce-I cîștig nu-I prefac nici o dată în rente de stat,
prefer mal bine a pierde ceea-ce am de luat, de
cît a recurge la magistratură pentru a-ml regula ne
înțelegerile ce mi se întîmplă să le am cu cliențiî.
Nu cruț pe nici unul din personagiile oficiale,
care mi-ar putea fi de folos : dimpotrivă, de îndată
ce vre-unul îmi dă prilej, atac cu tărie instituțiile
pe cari le apără. Am refuzat chiar și crucea, care
m’ar fi consacrat sculptor mare... Și, cu toate as
tea, leată, sînt în ajun a mă hotărî să săvîrșesc
un act, pentru care chiar adepțil noștri cel mal
puțin intransigenți, cei mai îngăduitori, nu vor
lipsi să mă înfiereze, ca pentru o păcătoasă aba
tere... Mă-nsor...
— Și înaintea cui, întrebai blînd pe prietenul
mleu, pentru a nu-l tulbura, căci cu tot chipul
categoric de-a-șl formula intențiea, îl vedeam nehotărît și dornic de-a mă consulta.
v~IDeei
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-lui P. Mușoiu, 0, Strada opurilor, — București.
Abonați! cari au din Revistă numere lipsă, ne vor vesti.
Cei neachitați, dacă vocsc să primească înainte Revista, ne
■vor trimeie fard intirrierc abonamentul.
�REVISTA IDEEl
82
/
REVISTA IDEEl
— înaintea preotului și-a primarului,... mărturisi
lei, umilit, îndurînd rușinea ambelor consfințiri.
Dar, supunîndu mă oare numai consfințirel civile,
ori numai celei religioase, asta ar mieșura oare
ceea-ce par a arăta ca micime de suflet sau calcul
josnic, cerînd, pentru a mă întovărăși cu femeea
pe care mi-am ales-o. consfințirea legilor divine
sau omenești, a căror autoritate le-o tăgăduesc
de-o potrivă?... Chiar dacă mi s’ar lăsa alternativa
de a alege, care din ceremoniile astea îmi place,
n’aș arăta nici o preferință, de oare-ce nu-mi place
nici una: puțin îmi pasă că voiri fi căsătorit după
dogmă sau numai după cod, de vreme ce trebuie
să fiu căsătorit, pentru-că sînt tot atît de puțin cre
dincios, ca și cetățean...
,
— Judecind după respingerea ce arăți, ce a te
resemna s’o conduci înaintea altarului și-a ofițe
rului stărel civile, ca s’o poți dobîndi, trebuie să
ții la logodnica-țl foarte mult și numai niște preju
decăți puternice o leagă de vrerile părinților săi,
pentru-că, fără-ndoeală, lea te iubește și-al fi putut
cerca s’o hotărăști a vă uni liber...
— Fata din care vreau să fac tovarășa mea,
Ie drăguță, deșteaptă, și-mi întoarce cu prisos
toată dragostea ce-o am pentru lea. Am încercat
nu numai, cum spui, a o hotărî să ne unim liber,
ci a-I arăta încă și toată cinstea unei asemenea
fapte... Cu toate că n’am avut, inse, de cît foarte
rari prilejuri de-a mă întreținea cu dînsa aparte,
pentru a o inițiea în ideile mele, m’am izbit de
mal multă neștiință de cît de lipsă de chibzuință
la lea.’Ie tînără și educațiea Iei a fost ceea ce
știm că trebuie șă fie educațiea unei fete de fa
milie bună. Nu-I încă un pătrar de an de cînd îl
ful prezentat, și nu se dreg în trei luni, chiar în
creerul cel mai bine-nzestrat și chiar cu căldura
celei mal ascultate pasiuni, stricăciunile prilejite
de lecțiile dascălilor burghezi șipioșl... Am cîștigat,
ca să zic așa, destulă putere asupra miresei mele,
ca să-mi fie îngăduit, fără îngîmfare de marțafol,
a presupune că mi-ar fi foarte lesne s’o smulg
de sub înriurirea familiei sale, printr’o răpire, la
care dînsa ar consimți cu ochii închiși, cu toate
că prîvîndu-se ca o revoltată vinovată, ar consimți,
pentru-că avîntul dorm țel, cel puțin pentru mo
ment, ar fi mal tare de cît înfrînarea convenien
țelor. Dar nu mă pot hotărî la o asemenea pro
cedare, care, pusă în practică, după mine, ar avea
aerul unul expedient și al unul abuz, chiar întru
cît o privește pe fată. Pentru-că, dacă pot crede
că-ri urma actului său de emancipare nu s’ar pu
tea de cît felicita, trebuie să presupun, totu-șl, că
ar putea să și regrete asemenea act, îndeplinindu-1
aproape cu inconștiință, fără să-și dee samă bine
de ceea-ce face. Afară de asta, cum dînsa Io,
ceea-ce, după cod se numește minoră, aș risca
dacă ar fi s.l locuesc în Franța, unde am și nevoe să locuesc, după ce aș rîpi-o, aș risca să fiu
neliniștit de părinții Iei și să-I văd că mi-o leu
înapoi.
— Ți-ar rămînea să aștepți cu răbdare...
' ••• Ca lea să ajungă la vrîsta de-a dispune
de dînsa și la conștiința de-a face asemenea lucru
in deplină cunoștință de cauză, ca fată luminată...
M am gindit la una ca asta, întrerupse prietenul
mleu*. Dar tatăl Iei, care ar crede că mă-nvîrtesc
cu gînduri rele pe lingă lea, pentru-că știe că leu
sînt partizanul unirel libere, m’ar amenința cu in,
terzicerea pentru totdeauna de-al mal călca casa
dacă nu m’aș declara categoric. Cit despre a niă
retrage cu mîndrie, mulțămindu-mă cu făgădueala
celei ce o iubesc, c’are să fie a mea, și nutrin. du-mă cu speranța că, cu toată lipsa, cu toată
presiunea anturajului său, cu toate hazardurile
unor noi cunoștințl, dînsa ar stărui în a păstra
amintire! mele credință, timp de dol’anl șî mal bine,
pentru-că acum de ablea are nouă spre zece ani'
ar fi o nebunie curată... Chestiea se pune, așa dar,’
pentru mine, așa: Sau să renunț Ia femeea de lâ
care cred că atîrnă fericirea viețel mele, sau, pentru
a o dobîndi, să mă supun la cerințele părinților
Iei, adică să mă cobor în ochii fraților de idei, a
căror stimă îmi le neapărată, și să mă umilesc
înaintea acelui tribunal moral, pe care riguroasa
filosofic a lui Kant îl desemnează cu numele de
imperativ categoric...
— Asemenea chestie, tragediea clasică a rezol
vat-o, afirmînd cu tărie, că Ie neapărat de-a asigura triumful, datoriei asupra pasiunel.,.
Prietenul mă privi lung, pentru a vedea de n’am
clipit cum-va, rostind această frază, triunghiulară,
ca o insignă masonică. leu înse rămăseiu neclintit.
— Datoriea, datoriea, strigă dînsul apoi, ridicînd
din umeri și ridicînd glasul: cînd s’a rostit acest
mare cuvînt, s’a rostit totul. Dar ce înțelegi prin
cuvîntul acesta? Pentru soțiile nobililor seniori de
pravați, din vechiul regim, însemna actul prăstituțiel
conjugale... Ie oare pentru D-ta, vorbind în gene
ral, acea entitate abstractă, acel ideal, acea con
cepție a binelui esențial și spiritual, acea sfințenie,
acea religie, pentru a vorbi limpede, pe care
oamenii au scos-o din Iei sau pe care au creat-o
și căreea s’au supus ? Ce drept, ce parte de exis
tență atribui oare preocupăreî mele, atît de legi
time orl-cum, de a-ml asigura cea mal mare feri
cire cu putință, cînd institui domniea datoriei?
Nu mă izgonești oare în afară de mine, cînd mă
desparți de cugetarea mea, cînd mă desparți înfîință
pasională și ființă morală și ctnd supui instinctul
mleu subiectiv, unei etice ?
— Fără-ndoeală, fără-ndoeală, prin datorie nu
înțeleg nici leu abnegare, ci numai o înfrînare a
întinderel egoismului nostru, cînd încalcă* asupra
intereselor aproapelui nostru. Necrezînd în exis
tența unul ral ce l’am găsi pe lumea cealaltă, gasesc nimerit a face toate chipurile, să ne !aceJJ
raiul pe lumea asta, sau ce-va ce s’ar apropiea
raiu... Inse nu încape-ndoeală, în afară de grija pentru
mine copilărească, despre răul ce s’ar cugeta aesp
D-ta, însurîndu-te, atitudinea D-tale, primind
cuvîntarea popel și ascultînd alocuțiunea primar ’
va da o pildă vătămătoare de fățărnicie și,
.
ml expresiea, de nemernicie, celor Șava®Jn.^ita,
celor slabi, cari vor fi foarte înclinați a
e
fără a invoca macar motivele D-tale... imive p g
că nu Iești atît de pus în vază, pentru a
de-a fi citat în public ca un transfug șt de-a
vre o vătămare, prin asta, cauzei* noastre
cari o apără. Dar asemenea mtimpmaflf
dreaptă, pentru că știi, că ori cit de
net. In
fi, celebrarea nunțel D-tale va să alb
p.tale
cercul rudelor logodnicei D-tale și-al re t
. gcep'
artistice, terț va provoca surîsurl «]dulS DfOfesiile
tice, și ceea ce-I și mal rău, va despoea pr
de credință anarhistă, de ori-ce caracter de
I
‘tate, și» Prin urmare> de orl-ce putere de
j s*nCe-rI1O-cre. Afară de asta, pentru că teoriile nu
c°°'nnă nimic, dacă nu te devotezi să le practici,
| inSttt,oflte stavilele ce li se ridică în cale, se poate
i cU opune prea bine, sau că abaterea D-tale va
| Pr ncina încrederea unora dintre apăsații în cari
z silim să deșteptăm dorința de a-șl lepăda jugul,
ne că va îndemna pe cel slabi, cari se încovoae
b greutatea libertățel ce-o au, să caut: să se
sU povăreze de lea la picioarele vechilor lor stă. f Aceste spuse, mal Ie oare nevoe de stăruit
supra efectelor ce le ar avea căsătoriea D-tale,
flentru a-țl dovedi că vor pricinui un adevărat pre, ? jjjțiu, dacă nu partizanilor noștri, cel puțin par
tidului nostru? Declare-mi înse egoismul D-tale,
cuni-că, însemnătatea acestui prejudițiu nu poate
avea precădere asupra intereselor sale, și mă voiu
înclina înainte-I, ca-n fața unul monstru strașnic
de bine-ntocmit, dar cumplit de primejdios.
— Nu sînt un troglodit, un om trăit în peșteri,
îmi răspunse zîmbind prietenul mleu, și cred In
'
| nevoea unei mărginiri a întindere! drepturilor noastre
i fa fericire. Am cumpănit vătămarea ce-ar rezulta,
; pentru prietenii noștri, din trădarea principiilor lor,
‘ și această cumpănire, nepărtinitoare, m’ar fi hotărît
: a rămînea celibatar, negreșit, dacă n’aș fi cugetat
i că, rămînînd ast-feliîl, nu mă sacrificam numai pe
! mine... îmi dau samă că, renunțînd la fata pe care o
i iubesc, mă fac față de lea vinovat. Sînt încredințat
că dînsa merită o soartă mal bună de cît aceea
care-ar avea-o, dacă n'aș sustrage-o din familiea
i iei. Dacă mă dezaprobi înse, că mă supun cerinj țelor acestei familii, nădăjduesc că nu-mi vel face
, ocara de-a crede că mă voiu burghezi din pricina
I aceasta ? Sînt prea adînc pătruns de adevărurile
anarhiste, pentru a le renega sau măcar a îndura
vre-o oare-carc înrîurire prin faptul că mă voiu
căsători. Nu voiu fi mai covertit la religie saii la
civism, prin discursul popel, cari-ml va bine-cuvînta Însoțirea, sau prin discursul primarului, care
mi-o va legaliza. Dimpotrivă, fii încredințat că voiu
suferi, ascultînd atît pe unul cît și pe altul, și nu
voiu avea, în tot timpul cît va dura bodogăneala
lor, de cît o furioasă neiăbdare de răzbunare. Și
răzbunarea zilei îndurate, de umilire și de rușine,
ini-o voit! lua o în viitor, abătînd pe femeea mea
ue ja datoriile pioase ce le respectă, atît din obiș
nuința contractată din copilărie, din supunere Ia
voința celor ce i-au dat vieață, cît și din îndemnul
por sentimente necugetate. Ca să ajung aici, nici
ani să am nevoe să recurg la iubirea Iei pentru
plne: va fi destul să mă adresez viei sale inteli; Ln’e.‘
va scăpa foarte curînd de sub tutela du’ .. Vniculul. lear acesta, văzînd că-n loc de-a cîșsaJft Un suAet D-zeuluI său și un servitor bîsericel
în ,a nia^ Plerdut încă una din oi, cu turbarea
1 stînaIniă’-Se va blestema c’a lăsat lupul să între în
con‘7
desPte socru-mieu, care, cu toată lipsa de
le SI. eraî’e ce o are pentru ideile mele, pe cari
pnvește ca utOpîce< are stimă pentru talentul
aflaU‘
visează un viitor strălucit, departe de-a
car An n^ne un S'nere care sâ*1 ^acă onoare, pe
la InS^ 1 poată împinge din salon în salon, până
berî ^tltut, va vedea, pe fie-care zi, pe fica-sa licovn U Se tot maI mult de principiile, cari o în
ec acum sub autoritatea sa. Educațiea nepo-
83
ților săi, nu va fi de loc de natură a-J mulțămi,
pentru-că, afară de faptul -că-î voiu scuti de botez
și de împărtășire, naă voiu însărcina chiar leu cu
grija de-al deprinde a cugeta... Nu-țț fac această
schițare a urmărilor căsătoriei mele și a purtăreî
ce voiu avea după săvîrșirea-I, pentru a mă făli
cu glorîea unei combinații de politică machiavelică
sau jesuițică, ci pur șl simplu pentru a căuta să
mă îndreptățesc. Desprețuesc prea mult mijloacele
înjositoare de propagandă, de cari se slujesc ad
versarii noștri, pentru a le împrumuta de la Iei,
fie și pentru cel mal lăudabil scop. Și n’aș fi alergat nici o dată a căuta sistematic, în familiea
Iei, o domnișoară, crescută după „ideile ce tre
buie a le avea cine-Vă“, tăgăduind ideile mele, pen
tru a cîștiga încrederea părinților iei. Totu-șl, cum
nu mă pot hotărî să renunț la acea de care întîmplător m’am îndrăgostit, am prevestit cu francheță pe socrii miel, să nu creadă în convertirea
mea, să nu creadă că-mi vohî schimba credințele,
dacă mă resemnez a mă căsători cu fica lor, pen
tru a o dobîndi de la iei. Le-am vorbit întocmai
după cum îți vorbesc. Dar, veselul și optimistul
mieu burtă-verde de soCru, mi-a răspuns că lu
crul cel mai însemnat pentru Tel lera să regulez
sjtuațiea conform legel. Iei se întemeează pe rîvna
și puterea de înduplecare, cu care i-I înzestrată
fica, pentru a mă menține pe calea pe care mă
voiu angaja însurîndu-mă. Asemenea vorbe, la ce
să tăgăduesc, apasă foarte greu în sarcina mea.
Iele fac cinste celui ce le-a rostit, și, chiar cînd
evenimentele le vor da dezmințire, Iele vor avea
tot atîta tărie, pentru-că, dacă am fost în stare a
Ieși în mod public din calea ce mi-am croit-o, se
va putea foarte bine admite că nu mă voiu mal
întoarce la lea nici o dată... Așa-că, orl-cum ar
fi, cum spun, fie c’aș săvîrși-o din interes pentru
logodnica mea, fie din interes pentru mine, aba
terea mea îmi tulbură conștiința. Te-ntreb atunci,
dacă nu mă poți aproba, nu mă vel dezvinovăți
oare, față de argumentele pe cari le pun înainte
și cari mi se pare că m’ar scuza ?
Prietenul mleu părea atît de nenorocit și, afară
de asta, îl vedeam atît de-aproape de-a se lipsi de
logodnica lui, dacă l’aș fi povățuit a o face, în
cît i-am acordat dezlegarea ce-o aștepta de la bu
nătatea inimel mele. Dar nici leu n’am fost mal
încredințat de cît iei că ar fi meritat asemenea dez
legare, sau nu. leată de ce, astă-zl, după o săptămină de meditărl sterpe, pun, cetitorilor miel, chestiea
asta, cum mi-a fost pusă și mie, cu speranța că
aprecierile lor categorice vor face să-mi încline,
într’o parte sau alta, judecata care-mi rămîne, ca
un canon, suspendată.
John L. Charpentier.
Cum vedem, ceea-ce face sculptorul nostru, și
îel o recunoaște, nu-I o faptă măreață. La urma
urmei, teoriile peste cari trecea nu lerau căzute
din cerifl, ci se datoreau unor experiențe înde
lungate, pe cari iei le verificase, se Încredințase
de iele și le-acceptase. Faptul că trecea peste
Iele lera* pur și simplu o jignire adusă chiar
de Iei convingerilor sale. Gine-I pătruns de adevărul ce apără, înfruntă, fără tranzacții și
compromisuri, orl-ce împotrivire. Bărbatul’care.
cedează, n’are energie individuală, lear femeea
care refuză, nu iubește-ndestul.
�84
BEVffiTA IDEEl'
REVISTA IDEEl
Aice cliestiea Ieste, ce-i drept, mai conmlin
Dar dacă de schimbarea moravurilor alîrn??parte transformarea căsătoriei, apoi aceste r n
ravurl cală a ii schimbate prin pildă. Cuin
putea convinge pe cine-va, mai nimerit, mai b;VeI
de nu vădindu-I binele prin experimentare ? ’
O părere exprimată din alt punct de vede*
ni-o face cunoscută Emile Darre, sculptor. leat-o^
Cazul de conștiință citat, Ie foarte des și ne ara{.
că de cele maî multe ori Ie greu să-ți împaci co
vingerile morale cu senzațiile fizice: dragostea i*
început, nu Ie altă ce-va. Dar, mal întâi de toat *
Iești om. Așa-că leu unul înclin spre indulgentă’
Fără îndoeală Ie regretabil, că nu poți totdeaun'
să predici cu pilda, înse trăim într’o societate bob
navă și trebuie să ținem samă de toate prostiile*
de toate dobitociile iei. Așa că-i greu să întUneș»
tovarășa visată, emancipată de prejudecăți: doar
în urmă, printr’o educație afectuoasă, să poți ajunge
aici. Cît mă privește, leu m’am căsătorit civil
pentru a da femecl mele, o lucrătoare, o dovadă
de dragoste și pentru a n’o lăsa într’o stare de
îngrijire și inferioritate. Mărturisesc că poate m'aș
fi dus și la biserică, dacă mediul Iei ar fi cerut
asta, cu toate că sînt un adine anarhist prin in
stinct. Treacă deci prietenul D-taleprin aceste cor
vezi rușinoase, pe cari nu le poate înlătura, înse
consacre-șî pe viitor toate puterile sale idealului
nostru de frumusețe și de umanitate...
O. scrisoare referitoare la chestie, și care do
vedește convingerea .și holărîrea bal’btiteascu,
care reprezintă o personalitate reala, ie urmuioarea, răspuns la articolul lui Charpentier:
leu. vreu s’aduc nu un răspuns categoric,
cum s’ar aștepta, asupra chestiei căsătoriei legale,
ci să supun un alt caz de conștiință, poate și mal
spinos, asupra acelueaș subiect.
leată care Ie situațiea: De trei ani, un institu
tor șî-o institutoare publică, se iubesc : Iei s au cu
noscut în mod liber, în afară de orl-ce prezentare
convențională, fel, partizan declarat al unirel libere,
lea, la început admițînd unirea liberă în principiu,
dar necrezînd-o realizabilă de cît într'un viitor des
tul de îndepărtat, și supusă la rituri'e legale pe
care lea le disprețuește. încetul cu încetul, cîștigată la această idee, dînsa declară prietenului său
că-Igata să trăească ceea-ce altă-dată numica utopie.
Dcznodămîntul pare apropiat, înse din potrivă
situațiea se complică.
Cum să realizeze această vieață comună ?
Starea de funcționar le interzice amândurora uni
rea liberă, îngăduită celorlalți muncitori. Așa-că, ce
să facă: să aștepte ca angajamentul .lor de elevi
al școalel normale să expire,... și apoi să caute
o altă ocupație? Anume care? Să dee lecții în
mediurile burghezeștl? Pentru asta ar trebui să de
clare sau o stare de celibat, minciună poate cu ne
putință pentru femee, sau să declare unirea liberă
și să vadă închizîndu-li-se ușile, sau să simuleze
Emile Darrd, sculptor,
căsătoriea legală, adică să se slujască de mijlocul
Dacă societatea-!' bolnavă, iesle oare im motiv
desprețuit.
După trei ani de lupte, .de suferințe, de chinuri, ca oamenii sănătoși să se lese contaminați ? Nu-I
leată soluțiea pe care o propune bărbatul: să oare, din potrivă, de datoriea lor, de a lua cele
săvîrșască unirea curat intelectuală, să se dez mai stricte măsuri de profilaxie și de a preveni
volte împreună, fără să se vadă vre-o dată.
întinderea
molimei
L.
’.L.JL. — ...Ai...
A ?...
Femeea se împotrivește la asta, în nestare.de a
Că se poate admite, în cazuri excepționale, căprimi ceea ce îea privește ca o greșală și chiar ca o
monstruozitate, nevoind să renunțe la vieața posi sătoriea, chiar la cei ce o tăgădueac, Ie drept.
bilă de femee.și mamă. Dînsa propune această Se poate admite atunci clnd nu-’i o concesie
soluție: căsătoriea legală... Dînsul refuză, nevoind potrivnică convingerilor noastre, ci din contra
să se înjosască, sacrificîndu-șl principiile.
cînd i'ea-i necesară tocmai în folosul și întru
Două alte soluții se mal prezintă: moartea sau susținerea acestor convingeri.
desfacerea. Nici unul, nici altul, nu se împacă cu
Asta-I tema pe care o susține genialul scrii
vieață ascunsă, de unire înlîmplătoare.
Moartea, o resping amîndol, pentru motive de tor rus Cernise vschy, în celebrul său roman
osebite: Iei din iubire filială, laa din curată iubire C’e-i de făcut.
Cazul lui Darre inse numai așa nu Ie: prin
de vieață... Se impune desfacerea. Asta fu hotărîtă
și primită de amîndol, reciproc. Și le gata să se actul său, Iei plătește 'tribul, de nu prejudecă
îndeplinească.
ților sale, apoi prejudecăților altora...
leată deci, înstrăinate, chiar prin voința lor, două
Scrisoarea de mal. jos Ie foarte interesanta,
ființe pentru cari însoțirea lera desfășurarea splen prin ideile ce cuprinde. lea aruncă o nouă lu
dida sau înflorirea viețel lor. Cine Ie vinovat și
mină asupra chestiei ce ne preocupă :
cine are dreptate din doi?
Mare hîtru cine va dezlega asemenea chestie.
Socotesc foarte folositor ca chostiea căsătnrA
Dare va fi urmarea acestei încercări pentru fie să fie privită din toate punctele de vedere, Pen
care d;n Ici?
ca fie care clin noi să vadă limpede în proprie
Dmsul, va duce o vieață poate că amărîtă, înse conștiință, cire-I va dicta ce purtare va tre ui
nu tară măreție, sacrificîndu-șl iubirea, pentru prin- albă, cînd se va găsi supus la această grea
e sa e' Jeea‘ce feste o rnîngîere. Femeea, care cercare, de a se căsători.
S-Â1 *
sacnfice Principiile, unei fericiri releafă ceeâ-ce gîndese leu despre asta:
Orl-ce om conștient, găsește caraghioas x &
rhir n ,?lfCUr? ncaPărat s a simțit mieșurată în onn:.fpprrx înu!ur SăAU’ va duce 0 vleată oare care, jositoare ceremonioasa formalitate, care* au
f
nJCl° ,nsemnătate, poate că ră. Cine i legalmente pe un băiibat să pue stăpinire,,
răspunzător ?
prin putere, pe corpul unei femei, socotit
rjn{je
C. Roulinat.
păstrat fectoriea pentru această clipă s01®1?? .
mal punem că, cele mal adesea, acest b
i
1
j
;
,
fenice nu se cunosc, nu știu nimic din trelS._- habar n’uu de gusturile, de năzuințele
■•-„pra cărora au niște informații atît de nel°r’ aS în cît nu s’ar mulțămi cu Iele, nici să-și
S’SUflr5ze o slugă.
i s’a putut întroduce un obiceiti atît de ab1 în relațiile omenești, și pentru ce marea masU-?ate » oamenilor urmează încă să i se supue?
j. pricină că asigură transmiterea capitalului
Dmulat de-o familie, genera ților purcese din lea.
“Căsătoriea le în fond o afacere de interes. De
- t piedestalul pe care o pune societatea capita? tâ De aici însemnătatea Iei pentru toți tinerii
ScliezL cari o privesc, cu tot dreptul, ca nodul
^stenței lor, pentru-ca de căsătoria le atîrnă tot
viitorul • ..
Cum, Pănă acum’ minoritatea burgheză a izbu
tit să guverneze mulțimea omenească, lea a făcut
5ă S3 privească căsătoriea ca ce-va necesar, chiar
pentru cel cari n’au și nu vor avea nici o dată
vre-un capital de păstrat sau de lăsat moștenire.
je vremea să începem a reacționa împotriva acestel subjugări, cea mal îngrijitoare ce se poate
concepe, fakă de niște oameni ce se zic liberi.
In centrele orășenești proporțiea unirilor libere
și reprezintă o cifră-nsemnată.
Ca să ne dăm samă de asemenea lucru n’am
de cît statisticele Buletinului municipal al Parisu
lui, care numără în fie-care săptămină nașterile
copiilor legitimi și nelegitimi. In mijlociu, pe săplămină, se nasc la Paris 680 copii din căsătorii și
190 din uniri libere. Cel dintâi sînt dar aproape
de două ori și umătate mal numeroși de cît cel
,de pe urmă.
Dar nu trebuie să tragem de aici încheerea că
aceasta-I proporțiea exactă a unirilor autorizate sau
nu, pentru-că știm cu toții că, pentru tot soiul de
motive, copiii sînt relativ mal puțin numeroși în
unirile libere, de cît în căsniciile legale.
N'aș fi de loc mirat dacă la Paris nu s’ar pu
tea găsi mal mult de. două perechi căsătorite față
de una unită liber.
.Asta arată că actul fundamental al societățel ca
pitaliste Ie trecut sub tăcere de cătră un mare
număr de Parizieni.
In provincie înse le cu totul alt-feliti: pe măsură
je ne depărtăm de centrele orășenești, unirea liera devine o raritate, și Ie lipsită aproape de
afure6
'ar^*” Ceea-ce poate nu Ie cazul
Aceste fapte îmi par indispensabile de notat,
P ntru a ne putea da samă de purtarea ce trebuie
Să £•-în fie-care caz particular.
Din
sîn?
!n PUnctuI
vedere al principiului, cu toții
K em de*aceea-șl părere, de-a osîndi căsătoriea.
Dar
oare în practică putem să ne sustragem în
‘otdt
j auna de la ’ căsătorie ?
bește^,Un lucrător> unif UDer cu femea care-1 iutru-cx^ cu c,are are copii. Patronul îl știe, penpe c .Pionii cunosc toată vieața privată a celor
se
întrebuințază în lucru. Cum prinde să
crătoriU Ineze ^ucrL,I
să se concedieze din luUnm A OIT1U1 nostru are foarte mulțl sorți de a fi
cru a; ceî dintâi concediațl. Pentru a găsi de lu^OraliJ-f3! Sltuațiea lui, socotită de falșă de cătră
Wi qu ** burghezi, va fi o proastă recomandare,
s> dacă va fi nevoit să plece-n provincie.
85
*x
X £ ? găsi pnns In aceaslă dilemă: sau
sa moară de foame, împreună cu famifca lui, sau
Șă treacă prin formalitatea, care-I
care-i va deschide porțne societățel regulate.
In asemenea împrejurare ce trebuie oare să facă ?
Ceea ce face cînd îndură serviciul militar, nutrind
in sine ura împotriva războiului și a totul cc-1
pregătește.
Poate oare Tel singur să lupte în contra unei
organizări vechi de atîtea veacuri și sprijinită de
toate puterile sociale?
La ce-ar ajunge oare această luptă, de nu la
s.lngerea I neștiută de nimeni, fără ca tiraniea so
cială sub pare cade, să albă sorții de-a fi mai vă
dită prin jertfa lui.
Să zicem că asemenea caz de forță majoră se
prezintă rar pentru muncitori. In schimb ie foarte
des pentru micii funcționari și pentru cel cari
au direct aface cu publicul.
Vedeți cum-va pe vre-un șef de gară, pe vre-un
institutor, pe vre-un medic de țară, trăind în căs
nicie fără să fie căsătorit? Soarta le-ar fi repede
hotărltă. bfote rele-n dosar, raporturi mai mult de
cît încordate cu autoritățile locale, insulte a adresa
femeilor și copiilor lor, din partea tuturor onorabi
lilor lor concetățeni, i-ar face iute să spele putina,
dacă n’ar ajunge să-I facă să moară de foame.
Pentru a-țl plăti luxul de-a trăi în contra obiceiu
rilor admise, trebuie să fii, ori prea nebăgat în samă,
ori prea puternic. Afară de Paris doar oamenii
bogați se. pot sustrage îndatoririlor sociale.
Sînt deci unele cazuri cînd căsătoriea le o tre
buință de la cari nu se pot sustrage chiar inșii
cari o disprețuesc mal mult, sub pedeapsă de a
muri de foame.
Dar, în asemenea cazuri, căsătoriea nu mai Ieste
o cerere de autorizație pentru a trăi cu femeea
ce-țl place: această vieață comună, de mal multă
ori mal puțină vreme avînd ființă, ceea ce te duci
să cauți la primărie le numai un petec de hîrtie,
care să te scutească de a-țl pierde lucrul, ce-va
la feliu cu chitanța perceptorului, care dovedește
că ți-al plătit birul.
Negreșit, nu-1 nici un motiv de sărbătorire, nici
de benchetuite, aici. Amărît peste samă și cuprins de
turbare, îndeplinește un om cinstit, față de niște
martori neapărațl, fapta jignitoare la care-1 silește
o organizație socială, împotriva căreea ura încă-I
măi crește.
Multe căsătorii de feliul acesta numai să înalțe
prestigiul căsătoriei în spiritul asistenților, nu pot.
Și cred că dacă ceremoniea s’ar afla totdeauna re
dusă la aceste simple proporții, lea ar pierde mult
din atracțiea ce-o are oentru tîmpițil și pentru fe
meile cari văd în lea un mijloc de-a ulmi lumea
și un prilej de chlef. Așa-că pe nesimțite ne vom
deprinde a neglija o formalitate scîrboasă, de( cîte
ori nu ni se va mal părea trebuincioasă, și, așezămîntul căsătoriei va pieri din moravuri, fără să
ne dăm samă, după cum se atrofiează un organ,
care nu mal răspunde la nici o funcție utilă, într'un organism, viu.
Cazul de conștiință, despre care vorbește John
L. Charpentier, are altă infățoșare. Căsătoriea pentru
care a fost consultat, nu-1 o regulare de situație,
ci o autorizație de-a poseda femeea iubită. Mal
mult, ori-ce-ar spune interesatul, nu Ie de loc vădit
�REVISTA IDEE!
80
\
i
REVISTA IDEEl
că fata ar fi consimțit să-1 urmeze fără ceremonie.
Avînd obiclnuința de a nu-șl ascunde ideile sAșa-că, în cazul acesta, nu-I o înțelegere primor părerile lor, aceștia nu pot de cît displace adirS
dială, între bărbat și femee, de-a se iubi fără în bunilor cetățeni, respectabilelor matroane și dotn. •
voirea autorităților: din potrivă, această învoire pare nișoarelor bine crescute.
necesară pentru a cobîndi fata, nu numai de la
Dacă, printr'o abatere, vre-o fată s'ar întîmp]a
părinții Iei, ci chiar de la lea însă-șl.
să albă o dispoziție de spirit deosebită de cea\
După căsătorie, Ie adevărat, bărbatul se laudă mediului său, pănă la punctul ca ideile exprimate
că o va. cîștiga, pănă la a o face să-și părăsască de-un anarhist să fie pentru lea un f~
’:,w: de revefelin
întreaga I mentalitate, izvorîtă din ereditatea și edu lație, lea- va căuta să se pătrundă mal bine
—de
cațiea iei burgheză, și a o adapta, din potrivă, la aceste idei, șL încetul cu-ncetul, se va dezlipi
de
mentalitatea bărbatului.
familiea Iei, pentru a fi cu totul, cu trup și suflet,
Pentru asta Iei se încrede numai în inteligența a bărbatului care i-a fost inițiator.
acestei fete de opt-spre-zece ani, care a primit o
Asta-I teza lui Mirbeau, din piesa «Afacerile sînt
educație bună, și știm'cu toții ce înțelege prin afaceri >.
prin .ista lumea burgheză, acestei fete pe care o
Femeea părăsește atunci de bună voe mediul
cunoaște de trei luni și cu care, mărturisește c'a burghez, în care din întîmplare a trăit, pentru a
avut foarte rari prilejuri să se întrețină aparte.
evolua după aceea conform tendințelor sale și a
Uita, sărmanul, că fata asta are o familie, cu se uni liber cu bărbatul care reprezintă aceste
care nu va rupe de loc relațiile prin faptul căsă tendințl. Cazul Iul Charpentier caracterizază tocmaf
toriei, de oare-oe logodnicul Iei primește toate con fenomenul invers. Ici arată curat, că un om, care
dițiile pe cari această familie i le impune, ca să credea că a putut să-și dezbrace spiritul de pre
fie admis să intre în îea.
judecăți, sub înriurirea unor frumoși ochi de fată,
Căsătoriea la primărie, căsătoriea la biserică, Ie a văzut amorul spulberîndu-I de-o dată munca mal
tot una, ni se spune. De loc. Dacă formalitatea multor ani.
civilă Ieste neapărată, pentru a nu atinge preju
Nimeni nare dreptul de-a hotărî cul-va ce pur
decățile sociale, cealaltă ie o paradă, întovărășită de tare să albă, în numele orl-cărel doctrine. Pc sama
compromisuri, ca de pildă spovedirea preliminară, fie-cărul rămîne putința de-a dezbate mobilele cari
de care nu totdeauna te scapi printr’un bacșiș,. fac pe alții să lucreze adesea fără de voea lor, și
Interesatul admite întreaga ceremonie, toată pa- de-a apreciea aceste mobile pentru eaucațiea tuturor.
rascoveniea: bilete de invitație, toalete, plimbare
Cazul citat are pentru noi bunul de-a ne des
la șosea, masă mare, complimente cu două înțe chide ochii asupra ispitei femeilor, cari, pe lingă
lesuri, glume murdare și alte distracții în cari se frumusețe, mii au și-o eleganță de manieri, și niște
complace elita clasei sociale, care se crede cea mal grații de spirit, dezvoltate printr’o educație specială.
morală din toată populațiea.
Cel mal cultivați dintre noi, sînt și cel mal ex
După această plăcută și solemnă înțrare în fa puși a se lăsa prinși de asemenea farmece. Fre- ■
miliea femecl sale, dînsul va trebui să-șl îndepli cîndu-se înse lustrueala puțin, fondul Iese repede
nească toate datoriile de ginere, față de socri, de la iveală, alcătuit din toate meschinăriile, din toate
frații, de surorile, de verii, de prietenii lor, și așa micimile spiritului burghez : o groază de prejudecăți,
mal departe. In tot cazul, nu va putea împiedica cari sfruntează orl-ce chibzuință, o învățătură suptă
pe femeea sa de a îndeplini toate astea, și prin de-a gata din religie și codul monden, care dă so
urmare nu va putea-o sustrage înrîurirel părinților luții pregătite pentru orl-ce împrejurare, obiceiuri
lei, care-I vor urma mal d
—
J
- primită
- •
departe
educațiea
înrădăcinate, cu neputință de nimicit. leată de cc •
din copilărie.
Într’un cuvînt, dînsul întră într’un mediu cu totul se împiedică omul cît de puțin dezbrăcat de ase
meni podoabe... Am văzut tineri, cari cu toate cil
opus ideilor sale, și Ie singur în luptă cu toți, îm - nu se ziceau de loc anarhiști, dar cari trăiseră, ju
povorat de împrejurarea cu totul nepriitoăre, că decaseră și chibzuiseră întru-cît-va prin sine, de
cunoștea toate astea cînd a cerut să între în ase cepționați după cîte-va săptămînl de căsătorie, cu
menea mediu, și c’a făcut gestul consfințit ca să fete de bună familie, de cari fuseseră cumplit de-nfie admis în Iei.
Nu pun nici o clipă la îndoeală sinceritatea idei drăgostițl. DînșiI se mîngăeau, făurindu-și alăturea
lor sale hbertare, dar mi se pare vădit că pătrun decăsniciea regulată, oficială, un alt cămin, pentru
care păstrau tot ce aveau ca sinceritate și ca iu
derea i-i întunecată de dorință. Vorbește un
în
un
bire adevărată. Zestrea legitimei servea să compen
drăgostit, și, ca orl-cărul îndrăgostit,
nici o stavilă
nu i se pare de neînvins, de îndată ce va fi în- seze neplăcerile prilejite de cea ce-o adusese. .
Gata a merita disprețul bunilor cetățeni și-a n
soțit cu cea pe care-o iubește.
AJ învinui, ar fi a nu cunoaște legile naturel: expune la 'neajunsurile de-a trăi în afară de leg »
noi preferăm să ne lipsim de zestre și să trăim a
n'râ I.n/Oar(;e de Ia căsătoriea-I, ar fi a încălca asu- munca noastră cu femeea care răspunde n z
p c i erulul său arbitru... De altmintrelea cu totul
țelor noastre.
.
f
prisos, cum a înțeles-o Charpentier,
re aceasta
aceasta nu
uu vom
vuiu găsi-o
gust-u adesea r*
•••’•’ j jnPe
printre
Persoana în chestie, orl-cît de sim- crescute în vederea unei căsătorii strălucite
străiuc. ?și
în‘ACĂ ar
nu** de c*4 Pr^eJul uneI dezbateri de zestrate c’o educație bunăj nu v°ni P
oastră
generalalbă nicl-o grijă de urmările tîlnî în saloane, ci-n stradă, în atelier, i
trăeștc»
Părătoare ce pilda sa ar putea să aducă.
sau la locantă, pretutindeni unde
carele
obiceiu, oamenii emancipați ca spirit, sînt CQ
n0\» vieața. reală, cu greut
atu de adînc jigniți de tot ce văd că se petrece supusă și lea ca și noi.
npvnG să.l arătăm
și aud că se spune în mediurile burghezeștl, în
Acesțeea nu vom maT avea mare ne
dînsa le
v 1 nu.le frecventează atît de des ca să poată face vițiile unei societăți ale cărei neaj
cunoștință aice cu fete.
87
n03ște, nici sild dăm imbold de-a iubi și ajuta mulțămi să ți desfășor cîte-va rațiuni cari, nădăjȘ‘ cUIce sufăr din pricina acestor neajunsuri, pentru- duesc că vor putea fi folositoare, întru luminarea
PeC.Cfl și ieste pătrunsă de sirrițWl de solidaritate. unei chestii pe cît de obscură, pe atîta de delicată.
c i strucțiea i-I rudimentară. Cu atî’t mal bine î
Cetirea convorbirel ce?al avut cu camaradul în
loc de noțiuni ne-nțelese sau vîrîte în cap. cu chestie, a făcut să se ivească în spiritul mleu o
șj înțelese pe dOs, lea-șl va însuși, în cursul comparație între două cazuri, cu toate că deosebite,
5i țel 9flle» toate adevărurile Pe cari va în stare inse avînd o mare legătură din punct de vedere
« ie controleze. In lipsa frumoaselor manieri, lea libertar.., Vreu să vorbesc de doi anarhiști, unul duavea sinceritatea, și in loc de principii religioase, cîndu-se să îndeplinească serviciul militar, altul ducîndu-se să ceară domnului primar voea de a se
corale, o conștiință dreaptă.
Nu voiu dobîndi-o de cît de la lea, de la pro- însoți cu persoana ce și-a ales... Ie vădit că amîndol
rica lei voință, cu sau fără învoirea familiei sale. lucrează într’un chip cu totul opus teoriilor noastre.
Lea aceasta va vrea, vom avea cu dînsa ra
Nu voiă desfășura aici toate motivele, adesea-orl
porturi calde, dacă nu, femeea noastră va avea cu personale, invocate de cel ce-au îmbrăcat uniforma.
părinții Iei, doar relațiile dictate de recunoștință. Din nenorocire, leu sînt dintre ^aceștiea. Motivele
0 asemenea femee nu ne va cere să facem act acestea sînt cunoscute... Cu toate astea mi-a fost
je căsătorie, și dacă neajunsurile ce sînt, de-a trăi dat să constat următorul fapt: cei mal mulți dintre
normal într’o societate rău întocmită, ne vor sili a camarazi, nu privesc ca renegat pe cel care merge
face să se constate legal însoțirea noastră, asta va să facă parte timp de trei ani, dintr’o instituție atît
fi o suferință și nu un motiv de fală, atît pentru de protrivnică teoriilor noastre.
In aceea-șl ordine de idei, cred că, unele motive,
femeea noastră cît și pentru noi.
Nu-I așa că așa ar trebui să se întîmple în tot aduse de prietenul D-sale, fiind drepte, nu putem
să-1 blamăm, după cum nu blamăm pe camaradul
deauna și că așa se și intîmplă adesea.
Dacă nu se întîmplă în totdeauna așa, asta-I din ce merge să se facă soldat.
Pe de altă parte cred nimerit a face o obser
pricina educației burgheze, impusă fetelor din popor,
care le face să privească viitorul din acelaș punct vație privitoare Ia cazul care alcătuește fondul ar
de vedere ca și cele bogate. La biserică, la școală, ticolului D-tale.
Prietenul D-tale zice că nu cunoaște pe viitoafn juru-le, pănă și in famiile lor, Iele aud vorbindu-se de căsătorie, ca de singurul mijloc de-a scăpa rea-I soție de cît de vre-o trei luni, și că n’a avut
de cît foarte rari prilejuri să se întreție cu dînsa
de greutățile viețel.
Mal ie și vina, mal cu samă, vina bărbaților, aparte... Mi se pare că nu într’un timp atît de scurt
cari, foarte des, covîrșițl de acelea-șl prejudecăți, se poate cunoaște caracterul; temperamentul și gus
privesc ca de puțină valoare pe femeea ce li s’a turile uneî persoane.
Apoi Ie lucru sigur, că dragostea curată și-mpărdat liber, și nu stau la cumpene s’o lese, adesea
cu un copil, ca să se însoare cu alta, care a ce tășită nu-I singura condiție trebuitoare pentru în
țelegerea persoanelor ce vor avea șă trăească
rut contractul legal...
Nu le deci de mirare, dacă fetele, date asemenea împreună... Caracterul și temperamentul sînt niște
pilde, îșl iau măsurile lor, înainte de a se uni cu-n factori cel puțin tot atît de însemnați, dacă nu
bărbat. Și nu le putem aduce nici o imputare, mal însemnați chiar.
Pildele de oameni cari s'au iubit foarte mult,
fiind-că, în caz de părăsire, îele-s acele cari au să
ducă toată povara așa numitei greșeli ce li se dar cari n’au putut să trăească în deplină armonie,
din pricina nepotrivirel de caracter, sînt foarte dese.
Impută singure lor.
De acolea reesă, că cel cari se pregătesc a se
Pentru a pune capăt stupidului obiceiu de că
1... _ *legel, fără să se cunoască
pot
ocoli
n
’
arc,
ast-feliu,
însoți
liber_______
sau înaintea
sătorie, pilda celor cari îl * _ .»_____ .x
îr-> de-ajuns
r4a_ainnc unul
Țintii TIP.
filtUl. riscă
TIS
în
pe altul,
să-și vadă liniștea
de cît o foarte mărginită eficacitate. Această pildă
lor
viitoare
supusă
la
tot
soiul
de neplăceri.
arată că sînt oameni lepădațl de prejudecăți și în
Dar, cel care se servește de lege pentru a se
stare a lucra după ideile lor, mal arătînd de ase
și care vede mal tîrziu că unirea sa nu l
menea că acești oameni sînt și în situațiea de a căsători,
dă toate asigurările trebuitoare de armonie, Ie silit
putea s’o facă.
să recurgă la lege și la magistratură, mult mal in
Ar fi cu mult mal folositor
a se’ dintre
modifica
edu delung și mal anevoios, pentru a căpăta divorțul,
și raporturile
salariațl
cațiea poporului, cum f
v r
de cît pentru a meheea căsătoriea.
Ș» stăpînl.
In fine cine ne poate asigura că va iubi mal
Ca orl-ce reformă, reforma unirilor, le legată de mulți ani persoana pe care o cunoaște acum?
transformarea complectă a societățel.
Cred că nimeni nu-șl poate lua greaua răspun
Dr. Ei D.
dere, de-a răspunde afirmativ la asemenea întrebare.
Destul de vorbitoare această scrisoare, a D-ruVeZIcă, după făgădueala dată, n’am judecat ac
J’u E. D., pentru a stărui asupră-f mal mult. țiunea cu totul personală a prietenului D-tale. M am
Vom reproduce o alta:
mulțămit să-1 arăt cari ar putea fi neajunsurile
actului ce le pe cale a-1 săvîrși.
Camarade Charpentier,
G. R.
Cererea pe care o faci la sfîrșitul articolului:
. /l. C2Z de conștiință, mă îndeamnă a-țî împărPană aici am expus cele mai Însemnate răs
cîte va păreri personale, asupra acestui caz, punsuri primite și date publicare! de Charpen
e>tul de stingheritor, al prietenului D-tale.
tier. leată acum și articolul prin, care acesta
voit! vorbi ca un judecător însărcinat să înereze sau să încuviințeze purtarea unul camarad, conchide:
ceasta fiind în contra obiceiului mleu. Mă voiU
■
�I
88
REVISTA IDEE1
REVISTA IDEEl
Dăunâzî primii pe neașteptate vizita prietenului
mfeu, sculptorul. Cum lei întră cu zgomot la nune,
observai că Iera roș de mînîe și că ținea în mtnă
mal multe numere din Temps Nouveaux, gazeta
care a publicat convorbirea ce am avut cu Iei, cum
și din răspunsurile ce-am primit, referitoare lea. lei
strigă, vîrîndu-ml sub nas ultimul mleu articol:
— Ce-I asta și pentru ce-al publicat, fără să mă
înștiințezi, convorbirea despre căsătoriea mea ? Al
vrut să-mi mal mărești încă încurcătura, vestind-o
tuturor cercurilor anarhiste?...
— Dar nu te-am numit de feliîi, întîmpinal leu.
— Crezi că asta a împiedicat pe unii bine-voitorl să mă recunoască? Dar, mal la urma urmei,
nu-mi pasă. De cînd ne-am întîlnit, mam gtndit,
și nu mal vin acum umilit, să cerșesc zgîrcitel
D-tale îngăduințl oare-cari scuze în favoarea inteniel mele de-a consfinți la primărie și la biserică
nsoțirea mea cu fata pe care-o iubesc. Din po
trivă, vin a-țl aduce motive hotărîtoare asupra legitimitățel acestei intenții și pun temelii că vel
împărtăși cu imparțialitate, cetitorilor D-tale, decla
rațiile cari ți le voit! face... D-ta Iești în neputință
de-a stabili, dacă sint sau hu vinovat de-a-ml jertfi,
în aparență, principiile, în folosul fericirel mele, așa
cam scăpat de greutatea de-a mă socoti renegat,
leu susțin înse, bagă bine de samă, și la nevoe
afirm, că-I dreptul mleu, că Ie întru cît-va chiar
datoriea mea, după definițiea dată de D-ta, de-a
mă însura, cel puțin legal...
— AI putut observa, spusei prietenului mîeu,
c& răspunsurile corespondenților miel, publicate fără
altă alegere de cît cea a valoarel argumentației
lor sau a interesului ce-1 prezentau, îți sînt mal
curînd în favoare... Nici unul nu-șl asumă greaua
răspundere morală de-a te oșîndi... Al cetit aceste
răspunsuri, nu Ie așa ? Totu-șl, pentru aducere aminte, pentru limpezirea și închegarea dezbaterilor
pe cari pare că al vrea să le deschizi din nou, al
răbdarea să adun întimpinările de căpetenie ce aceste răspunsuri cuprind... Ți se impută o oare
care slăbiciune de caracter. Roulinat, mal cu samă,
vorbind, de cazul unul institutor, pe care-1 citează,
din pricina asemănărel ce are cu cazul D-tale, nu
pierde prilejul de-a arăta că simpatiile sale sînt
mal mult pentru cel care nu se înjosește, după
cum se rostește Iei, de cît pentru cel ce face con
cesii... Se crede că vel. săvîrși un act nechibzuit,
Insoțindu-te cro fată pe care n’o cunoști îndestul,
be califică de prea încrezătoare, speranța D-tale
un TA-SC^ mentalitatea și ți se prezice, cu lea,
JeanCmvLdwat’- Pe de altă parte’ camaradul
Jean Grave, îmi sene aceste rinduri, foarte chibzuite:
«Dacă, teoreticește, sancțiunea primarului Ie tot
atit de stupidă ca și acea a popel, în fapt le o
mare depărtare de la una 1a alta. Și, atuncea, cînd
fad concesii, le reduci la minimum cu putință
mm?h.nad.sa"cîiunea
prietenul D-tafe ar fi
figioasă Ar fiCme^’ pentruaînlătura Fe cea rebfndî rM A fi PU Ut’ mi se pare’ încerca a dob ndt reducerea ceremoniei pur și simplu la miri
Și la cei patru martori..
F
eriîe ceT’î
!PUne prietenul raIeu, aprecifi snhh V « ^cunoscut, sînt șovăelnice : aș
rătaf nLl rIăuda corespondenții, că nu s’auaLuî loTîn ^1^,^ aspri’ dacă ^tosmul lor, în înțelesul filosofic al vorbei, n’ar con-.
trariea trebuința mea de convingere formală. Co
vingerea asta înse am căpătat-o. Și-n urma un^
repezi anchete, la care m'am dedat în cercul libe
tarilor pe cari-I frecventăm, mi-am întărit-o,.. yr'
afla numai de cît despre ce feliti de anchetă, levorb
dar mal înainte vreu să.combat întimpinările rezuma*
te... Cunosc preapuțin pe logodnica mea, mise spune
Nu-s într’adevăr, de cît trei luni, de cînd îl fu{^
prezintat și n’am avut de cît rari și întîmplătoare
prilejuri s’o întrețin asupra ideilor și gusturilor mele
Dar ți am spus-o, Iea-I tinără, inteligentă, și mâ
iubește. Afară de asta sufletul lei Ie generos și unele
din sofismele cari se debitează în mediul său o jîg.
nesc instinctiv, fără ca lea să-și dea samă de ceea
ce-I displace în Iele. A pune la îndoeală, în ase
menea condiții, că nu-I voitî putea deschide spi
ritul la frumusețele idealului nostru, ar fi să nuavem despre puterea de revelare a acestu-I ideal,
de cît o păcătoasă părere. Sînt destul de bănuitor^
față de îmboldirile mele firești, pentru a nu mă teme
că mă va înșela pasiunea, cedînd curat'cerințelor Iei.
Știu că nimic nu ne garantează trăiniciea dorin
țelor și sentimentelor noastre, din minutul de față,
de aceea vreu să fac mal mult o tovarășă dinfemeea mea de cît o amantă— Și-s încredințat că
voitî ținea la dînsa și voiti siima-o chiar cînd voia
înceta de-a mal fi îndrăgostit de lea. leată atîfea
motive cari dovedesc că stăruința de-a mă căsă,
tori, nu-I de Ioc o încăpățînate de creer bolnavstăpînit de simțuri, ci efectul unei voințe liniștite,
întemeeată pe niște calcule cari au cel puțin sorții
de-a nu fi greșite. Rămîne de văzut dacă nu m’aș
coborî în ochii miel și în ochii prietenilor noștri,
prin faptul de-a-ml dobindi fericirea printr'un com
promis care, la inătea vedere, are atît de mult aerul unei josnicii în cît, la început, ani stat la în
doeală de-a mă hotărî a-1 face.. Negreșit, după
cum scrie Jean Grave, avînd în vedere că„nu tră
im de cît din relativități", mi-aș inieșura rușinea,
pentru că-I o rușine, căutînd a reduce ceremoniea
Ia strictul necesar și neconsimțind la unirea le
gală, de cît pentru a înlătura pe cea religioasă....
Tatăl miresei mele înse Ie neînduplecat. Dar chiar
dacă aș fi avut norocul de-a găsi în lei cel mal
mare anticlerical, la urma urmei asta nu mi-ar schim
ba situațiea nici de cum.TrebuIe să mărturisim des
chis : chestiea pe care căsătoriea mea o pune le
asta: are un libertar dreptul de-a-șl sacrifica, pen
tru interesele sale, cît de, puțin principiile ? Sîntem
noi oare niște apostoli ? Anarhiea Ie și lea oare un
cult? Cel ce se declară în luptă pe față cu societatea
ale cărei instituții Ieste încredințat că-s con
sacrarea omuciderel și prostiei, înfrînge Iei oare re
gula de purtare pe care i-o prescrie convingerea
lui, cînd recurge, pentru a-șl dobîndi fericirea, la
niște mijloace pe cari le înfierează? leu unul zic că nu,
de o mie de ori nu. Și nu trebuie să cerem în ziua
de a-zl mal mult de la un libertar, de cît de-a fi în
teorie. A încerca să adaptăm nihilismul nostru la
regimul social actual, ar fi a încerca ce-va asenie*
nător cu fapta unul negru .de, ,1a tropic#,, care ar
vrea să locuească, veșmîntat numai cu jășiea-I de
pînză și hrănindu-se numai. cu smochine și £ur"
male, pe banchizele sau pe sloiurile de la.P.°‘- .”1
tru noi nu-I altă alternativă de cît a trăi, suferin
legile, sau a muri, combătîndu-le. Dar între a
suferi și ale accepta sau admite, Ie o m
Urmeazti. la pafr 93.
89
Răi păstori
Dramă socială în 5 acte
Vezi «Revista IdeeI» No, 2, 3, 4 și 5.
APTUL V. — Scena reprezintă o pieafa. In primul plan,
lila lungimea *‘icene'> ° cnr/c incunjurată de un zid
in10., j0St dc-asupra carnea ie un grilaj de fier... Multe din
f°l,rj sini desfăcute fi scoase, altele îndoite.. Se vede aliro
pe cl,rc'1 !,cri'T’ uDl: inc,,iriat pentru prăvălia Ia mijlocul grilajului ie o poartă ce dă in pieafa,iear
■'Cîvarlen cealaltă a pieței ie o stradă, care sc prelungește
arte He
1(1 capătul careva sc văd ruinele uzinelor,
rmci/imtc"rle> lu dreapta, ic un șopron, in care se
'“ic mor fii fi carc se prelungește. pună intre culise... La
itnaa sui'
COP(,C Pipernicii, o bancă... Casele păstrează
rnicli' 1,nei bcilâl“ Proaspete.. Obloanele de la fcrcstre.-s
"nchise- Geamurile prăvăliilor și cafenelelor, sparte... Un
" r<> arzător scînlccază peste toate acestea, peste orașul
’ | niohoril, mai trist, mai întunecai, in atmosfera lui
cârlmni, luminat cant se. află de o lumină prea tare,
I [(l ridicarea cortinei, pieafa. ie goală... Un marc șir de
areviștH Pc cari s’a pils
escortați de jandarmi,
slrâlml scena... Cite-va obloane, de la ferestre sc deschid
pidinlel Șl lci Șl c°l° sc l,>esc capHln cari privesc curioase,
iiulurcrate... Cifi-va negustori îndrăznesc să leasă in pragul
prăvăliilor fi privesc, incit inspăimintafi, in urma greuișlilor, Pl,fi ,ZI f,u,c ■■ Două lărgi, invălile c'o pinză cenușie,
duse fie-curc de. cile doi inși, intră in curte... Aducătorii ri
dică pinza, pun mărfii sub șopron, lingă celelalte cadavre,
l’n privitor, jumătate lucrător, jumătate burghez, indruzneșle să înainteze pănă-n poartă, uUindu-se.
SCENA I: Privitorul, Cel patru inși cari au adus tărgile’
Privitorul: — Mal sînt mulțl?
întâiul ins: — Ga la vre-o zece... Vorbesc de morț'.,.
Privitorul: — Dar rînili- ?
întâiul ins: — La spitale . în pridvorul și in chiliile
fericei... lâ primării1... pretutindeni...
Al doilea ins: — Se zice c'ar niaf li vre-o patru-zecî
Je morțl sub dări măturile uzinei... Arătă spre uzină...
Afara de coi transportați la Fagnier, in marea sală de bal...
Dinii din cap: De astă-datâ nu ca să joace...
Privitorul: — Dar încaltea s’a isprăvit?..
Întâiul ins: — isprăvit. . Pare cl s’au predat eu toții...
Privitorul: — Nu-I de loc prea curînd .. Arătind cadamie: Totu-șî îe sfâșietor să vezi asemenea lucru...
Al.doilea ins: — Ce cumplit...
întâiul ins : — l-am văzut, la baricadă... lingă biserică..
niște strașnici volnici... Ierau ca vre-o-cinci sute..la bancadă.. poate mai mult... poate vre-o șase sute.. Și Iera
o larmă... doamne ferește. .. In fruntea lor Iera Jean Roule
II cu Magdalena, cari comandau și fluturau fie-care cîtej'^steag roș... Nepomenit de semeți... fără de nici o teamă...
?,a!1H’’ho» ce vrei... Și, numai ce să vezi, leată că de-o
aw. alergind, într’un suflet... cu ochii Ieșinduri din cap. .
We D-nu Robert...
lnr<'V,Itorul î ~ Care, D-nu Robert
întâiul ins: — Robert Hargand, care, altul?..
i„7*»?ruls — Băiatul patronului?
'"‘«ui Ins: — I„|..
'
lnta» t?r.uI; — ?* ?
clnd p> i *'ns:.—
9‘^Iă-l zbuciumîndu-se strașnic., fă’olihn
,nc°ace... Ricin d gesturi încolo... Vorbește
Cij tont" VOrBește greviștilor.. Dar cine să te-audă. .
cit (j0
Cil armata nu Iera’ mal departe de baricadă de
CQTrj.jj, re'° două-zecl de pași... din pricina larmei celei
«nora c
R’auz™ nimic... Par’c'ar fi vrut să strige și
Privit*a ,0ra— Opriti-vă.., opri ți-vă... opriți-vă .
. întâiul
: — Și Pe urmă ?•••
din tarî 'r ‘ ‘— Pe urmă .. numai ce să te pomenești că
.Cai‘ă pornește o descărcătură de pistol. și apoi
tfUrf'bimp,?lro’“la bucăn de ,ier> Ja feIiu de feIju de !U“
.
asuPra armatei .. Ce-va strașnic.. eAsta în?
'vr’
z*Sfî Căpitanul... Urmară cele trei somații...
> l> h o | aSdalena... Jean Roule.. steagurile... D-nu Ro,tauriiP
cu vre-o trel-zecl decamaraz’, cad.. Dar
4,1 chite RîSe ^Oruiează din nou... IndirjițiI se apucă să țipe,
tore... pietrele plouă si mai cumplit— artreh„-°rUia de fele... încă o (Uită«Foc» și «înainte».
1 mare caznă pănă să se infrîneze mulțimea.
num 7-UZJ T a f0st". *
f°pfa
cap fi sc șterge d‘:
L 3 mi HĂ;^0;‘rnr'e’
’nlr decald-’ Către al doilea mse
Prv&T
^-^P^Șibcaculâcomie
inK??11 - Va 8'} z,că’“
Robert...
l •DS : ~ b a dus- f"ct! un semn cu mina și-și
pune tearu-ți șapca m cap.
. Privitorul: — Asta-f din ca le-afară... Dar patronul .ce
zice de asta patronul?
paironuu.. ce
“ l'lCă nU Fam Văzut~
nu va
a\ea.ue ce eă se bucure..
Privitorul: — B.etul.. Trupul inse iTați găsit?
UI»
,n?: ~~ Trel)ueșle să lle colo... la o laltă cu celesc uită lung la cei patru inȘicari-șî ’ieau
largile icara-șl și pleacă. O fenice cu doi copu de mină
merge pe dinafară, de-alungul grilajului.
SCENA II: Alariana Renaud, Privitorul. '
Mariana Renaud, cătră privitor: — Caut ue bărbatuinleu,.._ Oare aici o li ?..,
Privitorul, arătind șopronul:— Vezi și D-ta, buna mea
doamnă. . Uinsul sc îndreaptă din nou spre pieafa.
Alariana Renaud, slrăbâtind curtea, plingind cu hohot :—
Doamne, Doamne... lea intră sub șopron... Pieafa prinde
a se însufleți. Inșii iese de prin casc. Privitorul u chieamă,
povestindu-le cele aflate. Gesturi nu. Alte femei sosesc, stră
bat curtea in gemete și pătrund sub șopron.
SCENA III: Femei, un băețaș, privitorul.
Un bacfaș apare, finind de mină pe fratc-sâu mai micuț;
îmbrăcat în rochița. Iei se oprește, fi cu o voce fragedă, li
niștită, se adresază cătră privitor.
Băețașul, cătră privitor: — Domnule... Unde sint, oare
rnorții ?... Privitorul arată șopronul. Băefașulstrăbate curtea
și intră fi iel-snb șopron.
SCENA IV: Femeile, Mama Cathiard, Louis Thieux,
apoî Magdalena.
l'cjnciic sosesc, unele după altele. Intră in curte, unele
singure, altele cu copii de mină, altele cu copu de- (iță în
brațe. Unele recunosc, printre cadavre, bărbați, copu, pă
rinți de-ai lor. Țipete, iirgiiirl. lele ingvnunchc lingă ca
davre și se bocesc.
Intra mama Caihiard, sprijinind pc Louis Tltieiix. Mama
Cathiard privește mai întâi împrejur. Louis Tliienr pare
cu toiul lătrtn ; dinsnl ie-ncovoiat, abiea pășește și privirea-î cală-n neștire.
Mama Cathiard: — Ui le-o bancă,,.. Iești ostenit.. Șezi
acolea... și-așteaptă mă,. Dînsa dace pc Thieax la bancă,
pe care mai stă 6 băirină, moliorilă, lăcută, in așteptare
și iea.
Thieux mergind : — Ce zic. ?... Mergem la fabricii ?..,
Mama Cathiard, așczindii-l lingă băirină pe bancă: —
lea puțin samă de dinsul, te rog.. Sărmanul, nu mal le
în mințile lui... Și nu puteam să-I las singur;,. Privind în
jtifu-îDoamne... Doamne... Cum s’a puiuț pein ce oare
asemenea lucru... Fcmeca stă nemișcată. Mama Cathiard se
îndreaptă cătră șopron.
Thieux, vorbind singur:— Ce zici?... Privind și iei in
neștire ceea-cc se petrece in curte: A, da.. A-zl Ie plata...
A-zl le plata... Femeile, curg mereu. Curtea incepe să se um
ple. Cu privirea lui aiurită, Thieux se uita, cile-va clipe, la
băirină de Ungă iei. După asta întoarce capul și sta ne
mișcat, cu capul in jos, pc bancă, fără să scoată nici un
cnvinl. Nu sc aud dc cit lingurile, de dl bocetele fi meilor.
Mama Cathiard, sub șopron, printre femei, scoftnd un
țipăt: — Val... Magdalena .. Magdalena...
Louis Thieux, la numele de Magdalena întoarce
cătră băirină: — Magdalena.. Ce,zic: ?-.. De ce
Magdalena ?... Știi bine că tu nu Iești Magdalena.. Da din
cap si cade din nou in starea lui aiurită.
Mama Cathiard, sub șopron: — Nu-î moartă... Magdalena
iiu-I moartă. Femeile bocesc... A deschis gura... “uma-I
bate... Dîns« caută s’o ridice... Femeile bocesc... Dați-ml
puțin ajutor... puțin ajutor... Nu « mișca nici una... Suit
prea bătrină . Nu mal am destulă putere.. Au sc nuyca
nici una... Dati-m<, vă zic, puțin ajutor .. Uite, nu-I moartă..
In sfirșit, linele, din cele cari nu fi-an găsit printre morțl
pe nici unul de-ai lor, sc hotărăsc sa dea ajutor mamei
Cathiard. Dintele ridică pc Magdalena, al curei pur le în
chegat de singe... Vedeți... uite descinde ocini Nu putem
Sâ o lăsăm aici.. Hal s’o ducem pe bancă... Cu destula anevoințâ ide o duc pe bancă. Băirină se scoală, fara să
arunci privirea fi pe nesimțilde plcacu. hon» Ihienx, stă
�REVISTA 1DEEI
REVISTA IDE El
90
lor. . Magdalena... Magdalena...
..
.
Louis Thleux, la numele, dc Magdalcna, ridica capul
din nou, o princfle o clipă, fără s'o ^unoasca- ripoi pri
vește O clipă carlcu plină dc lume : — A-z.I Ie plata.. $ cade
leară-șl In starea lui aiurită.
.
Mama Cathiard: — Uite cifoșl vine-n simțire... Mag
dalena suipină și pieptul tel i sc umflu... £0 nnitil ia cap..
In-e rana nu Ie adincâ... Cătră privitorii can caula prin
zăbrele : Aduceți-im puțină apă ■ t-f"11 dintre prunton
pleacă și sc întoarce cu o cana plma cu apa... Cum i &a
lipit părul.. Cătră femei: Descl>ciap-o la n ept.. Ilama
Cathiard pansază rană Magdalcneî.. Magdalena... .lagduJena... fo.u sînt,- In clipa asta intră Hargand, cu fața ca
dc mort. Dinsul ic urmat dc Maigret și de ciți-va slujbași
însemnați ai uzinei.
SCENA V: Aceia-șî, Hargand, Maigret, și alțiî,
i
Hargand, alcrglnd spre șopron:— Robert.. Fiul nV.eu...
Maigret, urmindu-l; — Dar, Domnule... Domnule... ținețî-vA llre.i..
Mama Cathiard:—Magdalena... Magdalena .. leu sînt.. Nu
mă cunoști ?— Mania Cathiard pansază inaintb rana Magdalena, carc suspină mai lung, mai simțit. Femeile stau
aptccufc spre ica și o țin mereu cu capul in sus.
Hargand, ieșind de sub șopron: —Unde-I ? .. Unde-I?. .
Maigret: — V’a înșelat cine v’a spus,.. Domnule.. Sint
încredințat că D-nu Robert tot la curte se află...
Hargand:—Nu... nu... A Ieșit, din curte, ca un nebun
A fost văzut, văzut la baricadă.. Iți spun că băutul rni-I
mort-, mort. . Femeile sc bocesc. Nimeni nu-l bagă in samă
pc Hargand... Robert Ie mort... și leu, leu sînt acela care
1'ain omorît...
Maigret:—Dar nu puteți sta acolea... Domnule Hargand...
Nu se poate.
Hargand, arăltnd femeile cari pling: —lele cum stau.
Maigret: — Dar, dacă fiul D-voastră ar li mort, Dom
nule, l’ar Ii adus la curte... Haideți' să mergem ...
Hargand: — Nu... nu... Cătră mulțime: N’a văzut cine-va
pe băetul m eu ?... Tăcere. Femeile sc bocesc sub șopron :
Spuneb'... spuneți, vă rog. . Fiul înleu.. Tăcere... Vo: cari
plingeț*', ascultați-mă... Voi, mame, cari v’ațl pierdut co
pilul, voi, văduve, ascultați-mă... Vă adoptez... Vă dau în
treaga mea avere... Vă dau și vleața. . Numai vorbiți-nr’...
spUheți-inl unde-mi feste copilul . Boccie și tăcere. Ma
riana Uenand iese dc sub șopron. Hargand se îndreaptă
spre dinsa, vrlnd să-î apuce mina.,. Tu, Mariana. . tu... N'al
văzut ]'«■ băetul mleu ?... Spune. . Mariana îl respinge, fără
să ridice ochu asupra lui... și trece înainte... Ah, nici o
milă... nici o-ndiirare.
Maigret, căutind să-l Urască : — Domnule,- Domnule...
Hargand, merge prin curie și sc. apropie de banca pc
carc vede pc Magdalena, galbenă ca o moartă și cu frnnica
plină dc sînge :—Magdalena... Oh ,. Sc dă indărîl, ți ca ți cum
ar fi văzut pentru întaea dată curtea, femeile îngcnuncljialc,
cadavrele^ pune o clipă mina la ochi, ca să nu nadă gro
zăvită acestei priveliști... Oh... oh... oh..
Mama Cathiard: — Magdalena... Magdalena... leu sint.
Magdalena, deschide ochii mari, parc că se deșteaptă
dmlrun vis lung dareros. Dinsa sc. uită la țoale, fără a-și
hicev^a^
r f//C ll,idcscu^- Acelui cu incelul
Inccpc sa recapete noțiunea obiectelor, inse nu lămurit.
Frinlun dc amintiri cc-i trec pc dinainte, dă privirii»’- sale
PHnrea aiunle, tnfațoțarca rcalilâței, care tot eretic
Dinsa ccarca sa facă oarc-cari mișcări. Hidica mina o
duce la frunte ți pc. urmă in fața ochilor. Pc mina ic o
mlăiw' r'lr':inc"
îi»!!l?,fCatWard
.Magdalena.- leu sint
Magdalena, se uită țintă la mama Cathiard n în cele
fi-l rcCZrieAri
SC
‘,n
xri"’ d0bnril Pc bancd’
îală ? n
w ° V0CCfn,(‘l Si!ll,r<1’inst l^iloar^-TatA...
șliinid i ?
Vtd! som
dl mare
S-
ră,nTf:rllZ
minte. Lucrarea confniă ln ,on"r‘ P'ine d' 9rooză...
Un
: Ah- C" ° infâțoșare
brn,,l! frn'""’r- nnde
Mama Cathiard : — Magdalena... Magdalena . Nn-tr r
teama... foști cu noi... M.l cunoști... sînt mama Gathhrrl
bătrîna-ți vecină Mica mea Magdalena...
" '
Magdalena, Iremtirînd încă : - Mania Cathiard.., q,
cum să nu te cunosc . D-ta foști... U Ic și bietul tata 1
cunosc... cunosc pe toți- . îndureratăi: Dar Jean?... Unde-*
Jean?,.. Hargand s'apropic.
*“•
Mama Cathiard: — li vom găsi îndată...
Magdalena:— De cp nu-I acolea cu D-La.. De ce nu-i...
Mama Cafhiard:
Magdalcna.. fii liniștită..,
Magdalena:— Jean— Vreau să-l văd pe Jeai
Mama Cathiard :— Lasă, avem să te ducem numa: do
cit la Iei. .
Magdalena, izbucnind inir'un (ipăl : — Jean fe mort..
Jean ic ucis.. Mi-aduc aminte, colo .. Vrea .să s? scoaleLăsați-m:L., lăsali-ină. . Mi-aduc aurite de toate. . Cn țoale
rugămințile mamei Cathiard și ale femeilor, dinsa'se scoală
Hargand:— Magdalena...
Mama Cathiard, respingind pe Hargand cu putere':
Taci... Vezi destul de bine, că-I mal mult moartă,
Hargand, stăruitor și rugător ;— Magdalena... nu1 Uliii
arn acuma nici o mindrie... sint un b et om. . sini i,..,..
mic-..,
mic do tot.,. Dacă-țl aduci aminte... spune-inî... spune-mi
unde-I Robert?..
Magdalena : — Spune-m? tu mic unde Ic Jean... spuna-ml
ce al făcut cu Jean... Ucigaș... Ucigaș... Maigret ți sluj
ba fii ceilalți intervin și Urăsc pe Hargand... In clipa asta
intră două lărgi, duse fic-care de cile doi inși. Încă de afără ducătorii largilor strigă : „Faceți loc, faceți loc".
SCENA Vi: Aceia-și, Aducătorii tărgilor.
Hargand s'ariîhcă, mulțimea femeilor se rcpc.de spre largi.
Maigret, slujbașii ceilalți, cearcă să respingă mulțimea, ocro
tind pe. Hargand. Magdalena tremura. Sprijinită dc feiiici,
dinsa se îndreaptă spre lărgi, dc la carc na i sc dezlipește
privirea.
Hargand, rîdicînd .pînza de pe inlăca largă, Inir'un țipot : — Ah, Robert. fiul mlcu... Cade pe. cadavrul fudul
sau... Robert... Robert..
Magdalena, tnatnlind mereu : — Bietul băet,.. Dc-o dala,
dinlr'o smiincintii-ă,scapă din minele femeilor și, clălinindu-sc,
aleargă ca o sălbatecă, la cealaltă largă, dc pc carc,
leară-șî ridică pinza: Jean. . Tu iești... tu... Cade peste
largă, apucă in mină capul lui Jean, pc care-l ridică și-l
sărută cu furie Femeile, năzînd că nu găsesc nici un mort
pentru iele, sc depărtează. Celallc se bocesc mereu sub șo
pron. Magdalcna și Hargand țipa, se. bocesc intr’un glas.
Hargand Ic înconjurai de Maigrci și dc ceilalți slujbași,
Magdalena, de mama Cathiard și dc femei.
Magdalena, ridicip.du-sc dinlr'o dală și ducindu-șî mina
la pinlcce: — Nu maî plingețl, voi cele de colo.. Ascul
tați... Nu mal trehuește să plinșețl... Copilul ml eu nu le
mort...L’am simțit mișcindu-se in pintece... Dinsul trăește...
trăește Și vreu și cu să trăesc. . Vreu să trăesc pentru
Ie! .. Nu rnal plingeț. . Văduve... mame îndurerate.... vo ,
căror vi s’a răpit.. căror vi s‘a ucis tot ce-ațl avut mal
scump... M'auziț.’ voi?.., biicî o mișcare... M’auziți voi ?•■•
Femeile lac... Vă spun că copilul mlcu, că copilul Iul JeaQ
Roule nu ie mort.. Nici o mișcare.. M’auziți' voi
Femeile
tac... Vă spuiT că voi'sc să trăesc... că vreu să-l cresc
pentru răzbunare... Nici o mișcare... M’auziți voi ?
Femeile tac.
,
Maigret:— Domnul-’, trebuie să ducem pe D-nu Robert
la tfurte...
Hargand, pUngind cu hohot și lăsindu-sc Urii ca un
copil:— Fiul mlcu... fiul nifou...
Maigret, rîdicînd pe Hargand și acoperind cadavrul c
pinza, cătră aducători: — La curte.
Magdalena, repezindu-sc la Maigret și dindu-l iulr o P
le: — Să nu-i atingeți... Biciul nu mal Ieste al fofnostru... Cătră aducătorii largilor.' La grămada..- la B ‘
mada... la grămadă,.. După aceea se întoarce la larga
Jean și orea să vorbească din nou : Voi trăț..._
c
ual de stngc R înăbușă, glasul. Dinsa se clătină șt ca
cadavrul iubitului ier.
ct,îi
Louis Thieux, de pc bancă, uillnda-se la țoale t
hii aiuriți: — A-Z-' fo plata...
cr’r^t
Cortina-
*?
octave Mirbeau-
jhd, de aUrudarim
Frumosul studiu, „Invățănuntiil Poporul
50 bani exemplarulse află in depoziția Redacțeia. noastră
91
SINDICALISMUL și SOCIALISMUL în GERMANIA lism in Franța, vad din nenorocire puține semne
I
(
rte asemenea renaștere in Germania. Astă-zi, a
tjnlpul din urma ziarele au anunțat că o în- îi german nu-î un titlu de nobleță de loc. Faptul
1prc internațională a întrunit pe d-nu Tittoni, de a te fi născut pe pămint german, nu-tî mai dă
tr?v.Ctrlil regelui Italiei, și pe d-nn Billow, cancela- dreptul de a ținea capul sus. Vremurile Îuî Goethe
^’PlmpăratuIui Germaniei. Acestei întrevederi răs- și ale lui Schiller și cele ale filosofilor, mai ales
1U dp o nltt întrunire internațională, mai umilă și cele ale lui Kant, care vibra la suflul revoluției
1,Un-modestă,ținută la 1 ’aris, cu cetățenii Labriola, din democrației franceze, au trecut de mult. A-zi nu
cU
,lin Germania, cu Kritchewskv, mai Ie în Germania de cit,o știință venală si o
îi Rusia- și cu Griliuelhes și Lagardelle, din cugetare subjugată, robită, care' nici nu bănuește
vaiita. Dintre aceste două manifestații, negreșit nu ce însamnă a fi cine-va independent și liber. Nu stau
.* ce apare mai mare Ie cea mai nouă. In cea de loc la cumpene să mărturisesc :* de tind "Rusia
urmă nu s’a făcut nimic care să samene cu revoltată prinde să scuture jugul despotismului,
din
ncra vătămătoare a diplomațiilor, și întrunițil n’au Germania a trecut la coada națiilor civilizate. Ger
-utat să arunce o apă nouă in vechiul butoiii al mania nu ic măcar stăpînită de cătră burgheziea"
Danaidelor S’a căutat să se vadă ce tendinți noi industrială și comerciala, clasa tip a sistema ui
deșteaptă cugetarea Socialismului internațional, ca capitalist, ci de cătră niște hordil, pe jumătate
să facă mai rodnică revolta proletarilor tuturor ță barbare, de boerănași, expresii supra-vețuitoare
ale unui regim pre-capitalist și feudal: Germania
rilor împotriva exploatăreî capitaliste.
Si’ntr’adevăr, în internaționalismul revoluționar de a-zi samănă încă, nuitatis muiandis, cu Franța
nu se mai găsește nimic care să samene cu diplo vechiului regim. Și, cu toate cele trei milioane și
maticele întilnirî ale burghezilor gentilomi, din di jumătate^ de voturi socialiste. Germania apasă
feritele țări, cari, dacă se întrunesc în numele bur asupra Europei ca o amenințare neîntreruptă de
gheziilor’ lor respective, sc întrunesc ca s < se razboiu sau de reacțiune. In Germania se trăește că
alieze împotriva altor burghezii, sau ca să se întrun regim polițienesc, care ar fi de nesuferit
înșele mutual. De alt-feliu rolul burgheziei nu-i unor oameni împătimiți de libertate.. Chiar cel
cei cari,
altul de cît de a se război cu doi potrivnici de-o mal sfioși
- xdin reformiștii germani,
t chiar
t
.•
dată: pe <le o parte cn burgheziile vrăjmașe, Tear ' at'?’ propavadnesc o resemnare țolstoiana fața de
loviturile
date
clasei
muncitorești
și
socialismului
pe de alta cu proprii sai muncitori ..Lupta proletanatului Ie mai simplă. Toate loviturile lui sînt în de. cătră -chinuirea germană, chiar aceștia sint ți
dreptate împotriva capitalismului universal: prole nuți în afară de lege și de societatea oficială. Apoi
știe cum sînt tratați Polonezii in Polonia prutariatul opune internaționala-I roșie. împotriva in se
sienească. Se știe că ajungerea Ia catedrele univer
ternaționalei galbene a stăpînilor săi...
germane Ie împiedicată profesorilor .so
De 'aceea, sînt fericit că pot să mă adversez,la sităților Se
știe că studenții'germani nu pot. sub
o laltă cu camarazii din celelate țari, proletariatu cialiști.
de' excludere din școli, să manifesteze
lui francez, pilda vie a veșnicei tinereți, al cărui pedeapsă
vre-o simpatie pentru ideile socialiste. Se știe c£
entuziazm idealist și cercetător deschide și acum practicele religioase sînt impuse iu invățămînt Și
calea celuilalt proletariat internațional. Și voii! spune
departe.
pe dată ceea-ce, pentru mine, îe mai ales minunat așaInmai
potriva acestei Germanii împilătoare, noi unii,
în noua formă a socialismului, pe care o dă hi i- ne revoltăm, în numele Germaniei împilate, al Ger
veală sindicalismul francez: ie c'a găsit, în chip maniei muncitoare și socialiste. Și noi, căror bnrlimpede, deslușit, expresiea țelului socialist, așa zi- gheziea germană ne impută antimilitarismul nostru,
cind cel mai ultim, lentă meritul cel mai mare al putem să-î răspundem că, la urma urmelor, acți
curentului nou. Iei se deosebește de concepțiea tra unea noastră socialistă îe, intr’un felin, rpatriotica^,
dițională a socialismului politic, întru cît cată să pentru că noi vrem să curățim Germania de ră
facă din mișcarea muncitorească, nu numai o miș- mășițele trecutului.
. _
care pentru toată lumea, cum ie acum, ci o miș
Dară tocmai aîcî iese la iveală greutatea savanei
care curat proletară: cu alte cuvinte iei se deo noastre. Noi nu avem, ca francezii, un sindicalism
sebește de concepțiea tradițională a socialismului revoluționar, care să propage și să nutrească
politic, întru cît vrea, să dee mișcare! pentru eman sentimente de libertate neîngrădită. Și nu I avem,
ciparea clasei proletare, caracterul de clasă. Se pentru că ceea-ce a creat acest sindicalism revo
deosebește și mai mult încă de trade-unionismul luționar in Franța, Democratica, în Germania lip
cnglejilor si de teoriea neutrâlistă a sindicatelor sește. Negreșit, nu-mi fac cine știe ce închipuiri
germane, întru cît, ieară-și, nu cată să reprezinte despre virtuțile Democrației burgheze. Dara, pentru
bici o mișcare pur și simplu pentru toată lumea ca sindicalismul să se poată dezvolta pe deplin m
muncitorească. însemnătatea acestui curent Ie n- Germania, trebuie să fie cucerite toate libcitațile
mi’ca măreață a ideei cu clasa. Iei se bizue doar politice, pentru ca proletariatul, ne mai fiind abătut
Pe clasa care, cu forțele dinamice ale egoismului în mersu-î, să se poată organiza, m chip revolu
Sau de clasă, cu greutatea numărului și legea su ționar,,pe tărîmil de clasă.
.
premă a necesităței sale economico, poate fi în stare
CM drept, în Germania pare ca nu nc-am inSd dezlege problema ce sc impune socialismului diurna de loc pe calea libertăților poliUce. Infim■^dern, socotind inse ca intăea sa datorie, de a cerile din urmă ale social-democrației, au dovedit
masele Ia conștiința menire! lor de clasă. nedestoiniciea de-a lucra in direcția asta, pe tanmul
^uicalismui, în sfîrșit, mi-T numai proletar, iei restrîns al parlamentarismului. Si aici dam dc-o
îee Ș1 socialist revoluționar.
contrazicere interioară. Partidul acesta, care-i foarte
^ucă sînt fericit să salut creșterea noului socia- numeros si foarte puternic organizat, nu cutează sa
�P3
REVISTA IDEEl
se slujascn de tacticele revoluționare, ca greva
neneraia, tocmai pentru că greva generală Ie o
idee absolut muncitorească și pentru că se teme
să rili îndepărteze de iei clasele populare care tind
spre democrație. Teama asta lămurește-n do-ajuns
sfieala acestui partid, patima ce are pentru ma
rele număr de alegători, ura lui împotriva ori
cărei acțiuni directe, care ar aduce mai mult sau
mai puțin cu sindicalismul revoluționar. Și ceea-ce
paralizază irncrsociaLdeiiiocrațiea' ceea-ce o depărt'ează de orî-ce avînt bărbătesc, de orî-ce faptă
vitejască, chiar mai mult de cît
cit teama de~
de care
vorbesc, “ie acea organizarea biurocratic»,
ierar
•
hică și
si ’greoae,
greoae, pe
pe care proletarii- germani o prehică
’țuesc’ foarte mult și pe care ori-ce socialist trebuie
s’o prețueascâ cu mult, cu mult mal
mai puțin. De bună
samă, organizarea aceasta ie destul do puternică,
lutr'o
Intr'o țară iu care inițiativa individuală nu-i luată
iu
in nici
nici oo SiUUU,
samă, UilX
dar 111
în vaiu
care ac
se ouic
știe ug
de iuiumug
minune ma.
ii disciplinat, in care marile mase alcătuesc întinse
fi
* ■i" mecanice,
‘
organizații
nemludioasc,, în care totul le
Ie
militarizat,
lUitarizat, biurocratic, muncitorii au urmat aceea-și
cale și și-an însușit aceea-și alcătuire ca și cele
lalte clase. Ceea-ce lămurește că, in privința per■ fecționareî și a complexităței, biurocrațiea socia
listă și sindicală nu se poate compara de cit cu
lîstă
biurocrațiea oficială. Germania modernă Ie un tipar
după care se modelează toate părțile ce o alcă-, tu.esc: pretutindeni, aceea-ș-I regularitate desărvirșită, aceea-și muncă înverșunată pentru lucrul
de care iești alipit, aceea-și credință, aceea-și
disciplină. La drept vorbind, se pricepe cum orga
nizațiea muncitorească germană a putut să ajungă,
dintr’un mijloc, cum trebuca să fie, un scop în
sine, o mașină pe care o perfecționezi, pentru a
fi mai frumoasă, iear nu pentru foloasele ce le-ar
putea aduce... A atinge organismul acesta centralizat
și greoiu, in ochii soc aliștilor și muncitorilor ger
mani, ie ce-va criminal. Sărmanii. Nu văd că
pe tărîmul acesta organizațiea Statului va fi pu
rurea mai puternică de cit organizațiea lor. orl-cît
timp ar fi întrebuințat iei s’o întemeeze și ori cu
cîtă îngrijire ar căuta s’o-ntărească.
Se vede bine că îfltr’un asemenea mediu, nu-i
nici de cum loc pentru sindicalism, pentru acțiunea
directă, pentru greva generală. Preocupările demo
cratice pe de-o parte, iear pe de altă parte împătimirea de organizare pentru organizare, si tactica
simplu parlamentară, nu sînt, nici vorbă, prielnice
feluritelor chipuri de acțiune muncitorească revo
luționară. Las la o parte că, caracterul bine edu
cat ai maselor germane, scrupuloase de-a copiea
r bunele practici", ale pacînicei burghezii, nu pot nici
S dia nașteF®u,!eî starî de Wta morală si sim
țului de opoziție brutală de clasă.
Inse, cu toate că încă nu există o mișcare cu adevarat sindicalistă revoluționară în Germania
lusa-și social-democrațiea, Ie bintuită de-o criză grea
și primejdioase. Ce cale, se ntreabă îea, trebuie să
apuce? Indruma-se-va pe fațăspre refomism fără
ici o rezerva ? Dar vieața germană nu-i coaptă
? îoncePtie atît
netedă, care, dacă are
alis
din punct. d?
socimior •
0 ^nnedm punct de vedere deX fnrCî\O’teOne?e politică evoluționistă nu-sl
aie Ioc mtr un mediu de absolutism cezarian Irri
dnuna-se-va cu bărbăție sfrecalea revo^onkră?
Social-democrațiea însc ieste prea sclavă premii
l>reju(Te.
căiților «tacticei iei glorioase-. Fi-va atunci i)u,.e'
71 fă'-î
în
rea ceea ce-I a-zî: un socialism sporovâitor,
vlnnr“ nn
nîn„v...:
vingă,
cu vnrbfi-mai
vorbe-mari’î-SI
și CU
cu Oo actilUlA
acțiune pipernici?
mine, Iară nici o vedo/
un socialism de a-zî pe mine.
mjii
mjiî largă, fără nici o idee
id.ee și fără nici o. rpractici
înțeleasă ca lumea? Bacă ar fi -așa, social-deni|
crațica va rămîne veșnic inferioară rolului Ici-.10*
crațiea
J.istoric și nu se va mai democratiza cît hăul! mediul
german. Pentru că asemenea operă dere alte’silîi
de cît alegerea cîtor-va deputațT, mai mult
mai puțin socialiști, și grămădirea, în lăzi, din\j
în zi mai pline, a gologanilor muncitorilor. Tactica,
actuală a social-democrației, tactică nehotărîtă cu
minte, legalitară și parlamentară, nu poate do cit
să prelungească sistemul dăinuitor și să stăvilească
avîntul forțelor tinere.
1
leată criza.,. Ceea-ce înfundă social-democrațiea în.
impasul in care se zbate, Ie neputința dc-a li la,
înălțimea rolului său. Și, așa cum stau lucrurile
nu se vede vre-o descurcare apropiată. Dar, se va
zice, dacă nu există sindicalism în Germania, nu
sînt măcar sindicaliști ? De bună samă, sînt. Inse-s
puțini de tot, față de cei 1,300.000 de muncitori,
înglobați in sindicatele reformiste. Ce pot cei 15—
20.000 de „localiști", cari urmează, mai mult sau
mai puțin, pilda Confederației generale a muncă,
din Franța, si cei ciți-va tineri din social-dcinocrație. cari au fost atinși de ideile noi ? Astea nu-s
de cît niște mișcări embrioi are, încă de-abiea sim
țite, fără destulă înrîurire asupra maselor organi
zate, cari cînd sînt in partidul socialist, sînt cel
mult îngăduite de partidul acesta. Iear acțiunea
lor ie cu atît mai mărginită, cu cit, in Germania,
șefii mișcărei socialiste, muncitorești, se bucură
de-o încredere nemărginită din partea proletarariatului, carc-i îndură fără crîcnire, și-I ascultă or
bește. Negreșit, nu vreu să vorbesc rău despre dînșiî.
Un trecut ca cel al lui Bebel, spre pildă, nu mi-ar
îngădui. Bar, făcînd această rezervă, pot foarte
bine să spun că autoritatea acestor șefi ie vătămă
toare, căci duce socialismul german la ruină.
Așa dar care-i rolul actual al sindicaliștilor din
Germania ? Poate că pilda camarazilor din Italia,
cari lucrează în partidul socialist ca în mediul cel
mal prielnic, ni s’ar recomanda mai cu deosebire
nouă, Germanilor. Asta inse n’are aface. Ceea ce
ni se impune nouă, pe dată, ie o opera denegare
si de distrugere a greșalelor tradiționale. Nu
trebuie să lăsăm să scape Tiici un prilej,' fără să
arătăm proletariatului german, greșala parlamentaristă și doctrinară de care ieste înlănțuit. Tre
buie să-I repetăm, in fie-ce clipă, cum-câ lupta do
clasă, revoluționară, pe lingă că-T asigură cuceri
rile practice1 și imediate, mai repede și mai bine
de cît compromisurile politice, ii va insufla acel
idealism revoluționar, cure, singur, îl poate duce
la biruință... leată care Ie datoriea noastră, a
sindicaliștilor germani. Și, inspirîndu-ne de la ac
țiunea curajoasă a camarazilor din Franța, vom
putea striga sus tare că, și-n Germania, ca și pre
tutindeni aiurea, socialismul nu va renaște (c
cit prin sindicalism.
. Ie
1
Robert Michels.
In Rominește, do I. Ștefan-
REVISTA
idee!
fl3
ijlre socot, și lucrul cel mal bun, pe împăca cerințele egoismului Cucele ale ideilor lor...
de°S-l putem face împotriva lor, Ie de a nu fi
in de obște anarhiștii sînt mal cu minte- de cît
c«re' dată, păcătoșește, complici cu tiraniea lor,
n’C1fllte cuvinte de-a nu le împînge la roată... Un s ar crede cînd îl auzi indighîndu-se de concesiile '
pe cari camarazii lor sînt destul de nenorociți
CJJ. ca acesta de-a ne purta, pentru binele cauzei să le facă... Ți-am spus adineoarea că m’am'dedat
° stre ne aduce de alt felia destule necazuri, pentru unei anchete în cercul prietenilor noștri, asupra
n°fl<rea oare-care demnitate de-a-1 practica... Cîtă vreflflV înfrînările, pe cari servirea ideilor noastre ni a ceea-ce mi-au îngăduit să aflu dîn vieața lor
și actuală. Am cules din această îndeletni
nl6cer nu depășesc măsura a ceea-ce un curaj trecută
cire dovada că, din doisprezece lîbertarl, m» sînt
1Ciîloc’iu, omenesc, poate să-ndure, și nu ating nici doi în stare a se făli că nu s’ău confonhat,
cehta ființei noastre, nu trebuie să stăm la cum nici o dată, Intr’un feliu sau în altul, regimului social
ane de a ni le impune, fără a vorbi de nici un pe care-1 osîndesc... Unii s’au căsătorit, și la pri
mism- Nu te grăbi a conchlde din această de- mărie și la biserică, nu-I vorbă căsăloriea lor a
riarațîe, că farmecul unei iubiri Împărtășite con- avut loc cînd încă nu cunoșteau doctrinele noastre,...
ciitue cam un felia de prisos, de care nu mi-ar dar nu sînt mal puțin în regulă cu legile și cu.
trebui de oît puțină energie, pentru a mă lipsi, și prejudecățile. Alții au fost fost soldați. Mulțl, mereu •
a de pildă, am mal puțină scuză de a mă că înainte de inițiare, și-au botezat copiii, au votat,
sători, pentru a căuta să fiu fericit, de cît tînă- actualmente fac un oare-care negoț sau sînt în
rul ce se resemnează a îmbrăca uniforma de sol vre-o administrație. Toți plătesc dări și, afară poate
dat, pentru a nu fi silit să dezerteze, cu toată scîrba de unul, sînt înscriși în registrele ștărel civile ca
_____ legitimi al «««uui
ce o are de militarism... Cazurile noastre sînt iden- moștenitori
tatălui și-ai nmuici
mamei w».
lor. Aș
tice
ț^bui să te^ rostești asupra putea inse oare să tăgăduesc sinceritatea convinlor,
înclina
sprede-al
mal lui...
multăPentru
asprime
fațăCededeose
cazul gerilor lor ? De loc. Știu Iei lucrătorii ce ispravă
Jnieualde
cît față
ce?
n-ai ini
n .> r’z.
pot face și că trebuie oare-care siguranță pentru
bire de valoare stabilești oare, de oare-ce amîndol a zidi.. Noi nu sîntem atît de numeroși: așa-că
invocăm indulgența, între motivele acestui lînăr cuvîntul nostru de ordine cată să fie, înainte de
și între ale mele ? Dă lel^ dovadă de mal puțină toate, «a dăinui» : a dăinui, pentru a răspîndi ade
slăbiciune de cit mine, cînd simpatiile, obiceiu vărul și a inițieă pe ceî ce nu-1 cunosc, să i cu
rile, îndeletnicirile sale îl determină să se supue noască. Vieața ne Ieste destul de grea, cum rie-o
unor brute pe cari le disprețuește, cel puțin timp face așezămintele actuale: să nu ne-o facem, cu
de un an, pentru a răminea în țara a cărei neputință, printr’un deșert amor propriu de intran
limbă o vorbește, unde-I născut, unde-I iubit, sigență și neîntreruptă revoltă... Refactarul, Ie ma
unde-șl cîștigă pînea? Oare afecțiile, simpatiile rinarul căror ocnașii corăbiilor Statului, îl dau cu
lui, nu l’ar urma ș;-n exil? Obiceiurile nu se maiul în cap...
pierd oare cînd contractezi altele nouă ? Efectele
— In§oară-te atunci cu mica D -tale burgheză,
muncel se micșorează oare dc la o nație la hotărî! leu. Nu voiu căuta să-l descopăr cine știe
alta?... In scurte vorbe, jertfa făcută de dezertor, ce alte cusururi: patima ce-o al pentru îea ar
după unii ar putea trece drept una dintre acelea, putea să-I descopere merite nouă... Dar grăbeșde cari ți-am vorbit, cari nu depășesc măsura a te-te s’o convertești la ideile noastre, pentru-că,
ceea ce u,n curaj mijlociu, omnesc, poate să-ndure. dacă, peste un an, devenit tată, vel consimți a-țî
Asta nu împiedică ca leu să fiu cel din urmă’care boteza copilul, leu voia fi cel dintâi care să te
să cer asemenea jertfă, pentru-că dacă pregătim pen- reneg...
tu generațiile viitoare o vieață mal bună, Ie drept să
— Ce presupuneri faci,... protestă prietenu
facem toate chipurile să trăim și noi cît cu putință mieu.
nial bine. Individualitatea noastră are drepturi, căror
— Din nenorocire, iubite, nimic să nu poată... Cînd
le datorăm acelaș respect ca și drepturilor pe cari u- apuci pe calea concesiilor, poți oare spune pănă
jnanițatea noastră cea generoasă se îngrijește să unde vel merge ? Fără Indoeală, te știu destul de
le asigure- raselor
idealul------------nostrti de pătruns de nobleță năzuințelor noastre și destul de
-------- viitoare. Dacă -------Pe recomandă în deosebi a nu jigni in- hotărît în voința de-a sprijini năzuințele astea,pentru
---• ~ •»uiauul,
ieresele
nimănui, Ie
le oare cu rezerva intereselor a nu mă teme că te vel pierde, întrînd în alianță
noastre? Am instituit noi oare o religie de abne- Cu familiea fetei ce ți-al ales. Dar, încercarea D-tale
Sarl, de mucenicii izolate și nefolositoare? Fărăi de-a cîștiga” fericirea și-o inteligență cauzei noasindoeală
că nu. De aici nu urmează că tăgăduesc
luesc tre, nu încetează de-a fi riscată... Jocul pe care-1
naoeălăcă
evoea de a fi pregătiți pentru silința unei iniția-■ încerci Ie primejdios și, generalizînd cazul D-tale
tive
ve comune, pentru răsturnarea vrăjmașului co-• particular mă voia feri de-a-1 da ca pildă cul-va...
din0’ Ca-re ar' Pu*ea s& nu fie pacînică, care ar cere Cel mult, dacă va trebui să te apăr, voiu căuta să te
Nu zic, fără-ndbeală,că-l rău a se cere să se juC*nd va ven* momentld de-a 0„ .....
^ntre.. " scuz...
dece cu blajinătate slăbiciunile noastre ne-rilâturate,
din
Care ar cere pierderea viețel a o mulțime
i
din
^ar a^uncî va fi vorba să dăm bătăliea dar a stabili asta înțrU cît-va ca regulă, ar n a îngădui
onei t
să ^ucrăm pentru cucerirea imediată a acestor slăbiciuni să ne copleșască de tot... Oame
visăm 6ri-lr*’ dac& nu a întregea fericiri pe care-o nii sînt prea înclinați a rămîrtea mal pre jos de
»
de care se Vor bucura 1 suprăvețuîtoril... idealul, de care iei insu-și cer să se arate vrednici,
-- o- disciplină stoică
^biterul misii se-nfietbîntase puțin. După ce pentru ca
stoica să
sa nU
nu cate a-I
a-i face
lace
voc^1 «suna, urmă cu un felii! de ironie în
fâră îndoealâ, șoptl prietenul
„.X Predic unor
unor convertit!,
observă Iei,
dînd aaconvertiți, observă
Iei, dînd
th'?lilor sfatul de-a-șl menaja interesele și de-a-și
mieu. Dar, dacă am Sinceritatea de-a mărturisi că
leu slnt dintre cei can nutrăesc intr o solidaritate
�94
revista ideeI
neîntreruptă cu convingerile lor, admir,
mindu-măși disprețuindu-mă pe mirr, Ș"
■ prin
' lume,
----ar fi intre, o caricatura bltnă și un portret desăulr
nebuni sublimi, ce-i întîlnim ici și colea
“
cari preferă să renunțe mal bine la interesele lor, sil. Scopul aiitoriului, căci Cemișeiisky nn-i
de cit să îndure sfâșierea morală a jertfirel unei îre acei cari scriu numai pentru plăcerea dc â
părticele din părerile lor... Demnitatea acestor oa inegri hirtie, scopul auto nulul fu să răspindeasc/i
meni răscumpără toate slăbiciunile noastre, și*I o ținui oamenilor pe cari-i descrie. Și, și /_a af.. l
urmare a minunatei lor puteri, de-a deștepta emu pe deplin. Acum alifia ani, tn 1863, acest tip\e *
larea, întrecerea: în cît mîndra și nestrămutata încă atit dc rar,și deprinderea de^a scrie, romano,
îndrăzneală a unuea dintre acești don Quichoțl, iera atit de nesăbuită, in cit, ziariștii, poreclirii
îace să se uite nemerniciea egoistă a zece mii de lucrarea lui Cernișevski/de „roman teoretîcu, na
lozofie morală", și așa mai departe, pe ctnd’iety
Sanchos, ca mine.
John L. Charpentler.
curat un roman, nici mai mult nici mai puțțn,
Iscălisem acest supliment la articolul mleu, cînd într’adevăr un roman neîntrecut tn literatura rm
am cetit, însemnata scrisoare a D-ruluI E. D. II sască. Cil despre tipul pe care autoriul l’a pus
sint în deosebi recuonscător, pentru lumina ce-mi lumină, atunci atit de rar, ș'a imulțit dc atunci
aduce în acest studiu. Sint fericit, apoi, de a pu- ‘ foarte mult, și chiar s’n purificat și iinbunătațit.
teadeclara, aici, că aprob deosebirea ce o stabile- Așa-că, personagiile acestui
..... roman, cari păreau
ște iei între cazul prietenului mleu și cel al anar- aA::::
;unc[
::
cu totul fără samăn,
histulul care se căsătorește, cu toată simplitatea par astă-zi oamenl
oameni fourle
foarte obicinuiți. Ceea-ce, de
putință, numai spre a putea înlătura șicanele
șicanele
cu puținfă,
'autortul,
•(
patronilor femeei sale sau ale patronilor săi... PrieUn scriitor celebru, și care ține de națiea cc
tenul mleu are motive pentru a-șl scuza fapta lui, merge in
în fruntea civilizației^
civilizației, după vorba France*
astad netăgăduit. Dar, din tot ce^am spus, pănă a* zilor,
Zilor, Proudhoiij in a sa «Pornocratie»,
«.Pornocratie-», zice că
cd
cuma, rezultă că nu-1 putem imita fără risc, și că femeeă ie Un «animab, și că omulf bărbatul aces
pilda lui, urmată riguros, ar fi vătămătoare. leată tui «animal», are dreptul să 6 oniodre, tn caz dc
«animab),
omoare, In
de
ce-I devenit...
J> L. Ch.
ri^hllh>T' ri/> r'tt i'i r^/-t i<n
l i'/irlri rin
hnhiiylriîn d»
adulter,
nerușinare, trădare,
bețiDănie
și desfrileată ce-i dovedit... Reproducând această în* nare, înstrăinare de bunuri, prădare, tn
in caz de
ntreaga dezbatere, nici noi nit putem spune ce* va nesupunere
leslipunere îndărătnică)
nduplecalâ.
îndărătnică^ ne nduptecald.
mal fjine.
Mina Neuwirt»
Autoriul nostru nii s’a întrebat nici o dată dacă
pol fi cazuri, in cari un bărbat ar avea dreptul
INTRODUCERE Ia romanul fui Cernișevsky,
omoare femeea, pentru auriului simplii cd
îel plivește
.CE--I
DE FĂCUT
FĂCUTA
p^acrima
in circulare..
circulare..
privește femeea ca pe-o ființă omeneasca.
omcneasrie
CE-1 DE
", pus
acuma in
fj
■ Daca cele mai adesea dinsa intr adevar nu-i, cel
ie cea din urmă lucrare
a lui ' .puțin
«<Ce-i de
- ,făcut»,
.............................
.
. ar trebui să fie Ideea că ,femeea ie o ființă
Cernișevsku. Romanul _____
acesta fu scris într
■’ o celulă
’ ’,f omenească, ieste ulcea
”
fundamentală
f
J------- '
romanuaforlărcței din Petersburg, in care autoriulpetrecu lui lui Cernișcvskip
doi ani fără două luni, inabile de a fi trimes in SE
In ceea-ce privește
nniiesi sllbiechd i'dmanidui, ie cu
Herzcn : i(/i
beriea, ca osindil
la muncă silnică^ îel Opării, in <desăvîrsire
. ” ’ acelaș*. ca .si/al lui ’Ho______________________ ..........................................................
’
’
1863, în mânerile 3,k și 5, din revista lunară, «Con- ie vina»? In vremea cind Herzen și-a scris
temporanulhpecare Nekrasoff o scotea aluneca mânut, nici vieața rusă, și, prin urmare, nici inla
Petersburg,*și care, după trei'ani, fu suspendată, su-și
su-și Ilerzen,
Herzen, nu
nu putea
putea da
da dezlegare
dezlegare chestiei
chestiei puse
puse
/o__________________________________________
din porunca personală a Măriei Sale Imperiale, de iei. După cincisprezece ani de aluneca, nu se
"'J pricina 'tendințelor
”
"
mai
ie
«din
sale vătămătoare». Permai căuta
căuta vinovatul,
vinovatul, na
nu se
se mai
mai întreba
întreba :: aa cui
caile
sonagiilepe cari le pune in scenă Cernișevskg, vina? Se întreba:
întreba: «Ce-i
« Ce-i de făcut»? Și se găsi de:(lec
sini din clasa acelora, cari, de la aparțiea roma- legarea. Care-i starea ce alcătuește subiectul accsromane,
găsităaede
nului lui Turgheneff, «Părinți și copii», se nu- 4tor
'"' două —
— și care-i dezlegarea incită
mese în de obște «nihiliști». Turgheneff, prin gura noua societate rusă? Se va vedea in romanul pe
^iiea dinpersonagiilesale, definește pe «nihilist», care cetitoriul sau cetitoarea il are in față.
nZî
i" Idto nici
Nu spun mai mult, ca să nu micșorez intere'
riMun
.arJl.care 9" Priite
nici lin
UJ ,l’ care nn prunește sul. Voia adăoga, numai, că autoriul a reproaii
ar fi dima
Ur<^ de,cerceî(ire> ori-cit de mare vieața rusă cu o adevărată mină de maistru. Dup
DunS
SrrQr b!lGulS aces! principiu», dinsul,-arta n’are ca scop înfrumusețarea, ideah'
mai muți nrî m/'1
ienefi>un "ihilistie deci, zarea naturei, ci reproducerea părților iei int
tolu-ă
%ldln’ lln 0,n ctl i)lln simț. Și, sânte. Șipoe.ziea, versurile, teatrul, romanul,
pelenie din
ȘazciI°lf>personajul de că- producind natura, trebuie numais’olămiireas •
un idiot rnri arinți și copii», ieste un idiot. Da, poetul trebuie să-și spună și iei cuvintul. Du
divid carp
SU Zl^ adn}intrelea unui in- menii trebuie să fie înfățoșați așa cum sintu
care nu nnrh^l1
dea. Rugători țăranilor, litate, și nu să se facă din iei întruparea
nu vede in / L'^e dj C .cu d,'sPre! de mulțime, care principiu abstract, bun sau rău. De aceea,
Turntn ^
Cd Carne‘ ^mancipații» lui mânut de față, oameni de netăgăduit bi nu
scurt "oman d i - ascifcriea deștul de prosti. In cusururi, turn ne-o arată realitatea, P^[l dG
de cit carienh,
lC ° bund caricatură, dar nu-i menii răi au tn aceea-și vreme oare-c
dtnsul Prosnera\^rLC^ar
piltut zice despre ^diune, precum se vede aproape zd^f^esicidei
re foaHp^^
.
reală. Acei cari cetesc rusește, vor 9^^ tui
linii si coni^ r, abl CrU ?-pardea r°manului «Pa- desfășurate limpede, de autor, în Iu
>ca^.
P
copil^u “Ml din motivele cari au im- ^Raporturile estetice ale artei cu realitatea
_____ REVISTA JDERI
Pentru ca romanul de față $ă fie înțeles tn toate
ltllf cred dc nev0(‘ să dna <*iHoriu‘lîiîoare-cai'1lămuriri asupra teatrului acțiunei,
^'pfllusica, dacă urci să te căsătorești, trebuie
inal de cit să alergi la mijlocirea imul preot.
Priinăriea nu consfințite aici însoțirile, precum
îe datina in alte țari din Europa. Căsătoriea, arcastă prejudecata religioasă, nu se dezbracă nici
cliin in Kusiea de odăjdiile iei bisericești. Deci
căsătoriea ortodoxa, ori însoțirea liberă, cină tmnrehirările o ingădue sau cind o cer Divorțul nu
Ug
1indamina
■
pitii
nî«i la indâmtna
mal b‘ne’exislă'dar
* A"aV"’;
•X!
la 0 Fr&'i™'?,'’
'•“¥«'»*
U™S' “
AUg.l,nrR.
. Luropel centrale. Ceea-ce l’a pus in atingere cu mEca-
citoHinr^r’ 18681 c'"d. Asocirdiea hternaHouaiă a MunXărtm dn\nrrm- H.“era^« ^oio, ’iar încă nu Iera
i4.fr <?cpia'
celor a căror stare le inqădue »dfă ,t-r \stat ac?10 Clte-va IunI ,naI mult, s’ar fi intiinit eu
—cu
. un1 preț
" foarte
’
Z» il C-a dinWI vizilă a accstuea ;,col°.
Eabruar
să-l cumpere
mare.
spirit neatirnat, ca acel al lui Most, ar li imbrăCit se atinge deforma romanului, se vor întreba .țoșat,, Un
negreșit, ideile lut Bakunin, cu tot focul, si ast-feliu
unii, de ce atitea visuri, de ce autoriul arată unul propaganda anarhistă ar li putut să fie Începută de fel. in
si acelaș personaj sub două nume diferite, si nu Germania, chiar de pe vremea aceea. Cum se făcu inse,
'spune nicăefi că ie acelaș individ? De ce. insfir- ’el nu cunoscu nimic din, ideile astea, cari Ierau neaccepentru dinsul pe vremea aceea. Cu toate astea dinșil, sint atitea alte ciudățenii, și unele părți chiar sitnle
sui iu totdeauna cu mult mal Înaintat de cit marea mul
cam întunecate ?
țime social-democrată, și, de la început chiar, fu un felin
Să nu se uite că această carte a fost scrisă sub de, cnfant Icrnblc al partidului său. Iei nu avea nici cea
regimul autocrat, sub care prevederile legei sint mal micii Înclinare spre compromisuri și diplomație, și
fera de părere că Social-Democratism nu însemna alta de
cam aspre față de autori. leată ce stă scris in co- cit
Socialism, Republicanism, Ateism, a căror izbindă treiu indepliniu cu ajntoru] Revoluției Sociale, lei
dul cenzura ruse, așa precum icra pe atunci in buea <.* Jie
spunea
vigoare:
Br
'"nAn asta la orî-ce prilej, spre neliniștea" politicianilor
circurnșpecțl al partidului său Afar& de asta Iei avea
«Se ingădue tipărirea a tot soiul de cărți și de mai
totdeauna simțul adevărat al situației, știind să lovească
articole, în toate limbile, afară dacă cuprindce-va totdeauna unde se cuvenea. Locul de reședință obic nuit
care tinde să atace doctrinele Bisericei Ortodoxe, ii deveni in curind celuia închisoare;. In rarile răstimpuri
tradițiile și ceremoniile iei, sau adevărurile și dog de libertate, îel comitea din uou crima odioasă de a vorbi
îiber, pentru care aproape zece ani din vieațâ i-au fost
mele credinței creștine in de obște: dacă cuprind ripiți prin condamnări, in diferite țări.
ce-va care atinge inviolabilitatea Paterei Supreme
Din Jura fel merse la Vîena, in 1869, unde tocmai afoarte activă socialistă, cu.....
toate
Autocratc, sau respectul datorit familiei Imperiale, tuncl se .iscasc o mișcare
.
și ce-va protivnic regulamentelor fundamentale
ac*,sll!\
partid icra foarte greu încercata
prin restringerea libertățel. Most i.șl îngădui să vorbească,
ale. Stalului: „Iară daca altng bunele moravuri, intr’o cuviutafe, pe fală, despre republică, și-și petrecu in
bunei cuviință, și așa mai departe».
închisoare primele opt
Opt luni. Apoi luă parte la progătipregăti
1869, alcătuită .din
Dacă autoriul avea intenții rele, ori nu ințele- rea demonstrației din Dbcembre -mw»
u.. aproape
20.000 de muncitori, cari merseră înaintea Parlamenlulu',
g?a in acelaș chip, precum înțelegea guvernul, cu cerind votul universal. Muncitorii n’au doblndit nimic,
vintele de respect, de bune moravuri, de bună cu lear conducătorii lor, printre cari senila și John Most, fură
viință și celelalte, icra osindil. la închisoare, la dațl judecăți pentru înaltă trădare. In Noembre 1905 inse
bâtaea cu vergi, sau la munca silnică, până la un au mers mi 20 ci 200.000 de mii de muncitori înaintea acolucaș parlament, pentru acelaș scop, cănătlnd de astă
in'aximiim de doisprezece ani... Art. 55—65, din dată făgăduoll însemnate do la miniștri Conducătorul mun
codul de cenzură.
citorilor, Dr. Adlcr, declară, nu tirziu după asta, la o hino muți
Poale că această carte să nu aibă la alte
nații trunire, cit Ierau de acum înainte partid de guvern: Itrîn
parlei. Dar tocmai in April 1906, parlamentul
0 primire atit de prielnică ca aceea ce a nvnl
... gicrungs
n....:r
Austriac luă in dezbatere caricatura de sufragiu universal,
Riisiea. Unul din motive, ie, bună oară că Hușii pe
pe care guvernul o oferea. Nu inse pentru asemenea,
au luptat oamenii
[iau avut nici un scriitor celeln u care să se creadă caricatură
c...
— din 1869 , și au fost, in urma
luna proces,
nroces, condamnați la închisoare pe termene
îndreptățit să numească pe femei «.frumoase ani unul
unul lung
...
Most, al cărui
cărui humor și
și ui
curaj se
nialej)
Dar dacă traducerea acedci cărți va-(lo- lungI> in Iuniu 1870. Most
h/n n
uaauccica acesici caia va au
dozvăhli 1;i 0c^8 (.â ătă 0‘ a|.hotilrire
loWrir<; humor
de
dc șase am
aut, fiind
' bnie
*'
' ' ca oi lnai numai CI suta parte din izbinda originalii- Întemnițat la Lubon, muie Iu destul■ de
tratat,
neașteptată
’Uli tradlicătorill.1 lui Ccrnisevshq nu poate fl de sindit politic. Iii Februar următor, o- amnistie neușt
libertate
victimile
acestui
proces.
Dar
după asta,
'"f satisfăcut.
-“ puse in libert.-.'.:.
p-'”’''dum
'' alex. tveritinof.
Most fu expulzat din Austria.
dhtifti
luliluiro
Dinsul morse la Leipzig, umle avu cea
nCe-î de făcut", de procurat de la „Revista Ideelu...
cu Democrațiea-socială, reprozoutaW m parlament prin par" Un exemplar b lei.
JOHN MOST
Most a murii dc mult. Nu ic acum nici o aniocr■^0 a nior|ci lui, nici urc-o inlimplarc aparte nu ne
aduce aminte in deosebi de. ici. Dar Most ie unul din
acei valoroși luptători, a căror
pilduitoare^ cu
ioatc că a mai fqșt pusă tn lumină fi allujlată, găsim
ca-lbinc sâ fie pusă in lumina ori-cind, să fie ameslccată în amintirile noastre de toată ’iua.
P. M.
Tr‘
vrțjJ^^
despre moartea lui John Most ne-a venit de
luna trecuta, Mart 906, de la Cincinali, Ame-
soana hif Liebknecht. curo iu chip instincllv uni onluzlnsspuse,destul do rece,
mul viu al lui Most Liebknecht il spuse,
accstuea, cum că in a castă țară Iei adoptaseră socialismul
ffim/Mc, și nu vocauj să albă nimic de-a face cu frazeo
logica revoluționară. Most, pi
pururea urii de asemeni con
ducători, al
căror joc meschin
do oănienf
ai oărof
mesebiu de
«•' moderați
--------<■ -și- .-"'•.Vî
i
' . ••
i-i _______ t
dc stat,
Iei
l
’
a
.lat
pururi
pe
față, mra ulrnunip
strașnic rin
de iiliiit
iubit
, .^-f —
de lucrători, ori■ și• ppe undo mergea, de oare-co arela ru„v.w-.v i<lor prin vorbă pe față. Dinsul fu infcrințele și nevoile
afrge la Chemnilz, pentru a scoale
llbeni
rf/natC/irnm«r
nnifz‘1-.. In
In acest
acest oraș
oraș industrial
industrial din
din Saxoni»,
Saxoni», Most
Mowt
cițl-va ani, cit in
în inebisoarc,
iiicbisourc, cit afară din Inclilinefiipetrecu cill-va
soare, dacă putem să ne rostim ast-feliu. Și cind aproape
*0
se Bătură
sătură de*
de inchisorile
închisorile saxone,
saxone, merse
merse la
la Mainz,
MaJnz, pentru
pentru aa
scoate acolea gazele social-democrate. Dar muncitorii avMU
�_ _____________________________ HEV1CTA IDEEl
96
REVISTA IDEEl
nevoe, ca lei să ajungă membru în parlamentul german.
Dinsul prind, crczîmi că va putea rosti, acolen, o vorbă
Dt» fală. înaintea unul auditoriu nou și mal larg. Istorisește
Iei insu-s-, in «Amintirile* sale, cit do strașnică dezamă
gire fu pentru Rd Parlamentul, simțire pe care unu din
noii lui membri, muncitori, pot să o încerce si lei inlro zi.
Parlamentul Te ca o mașină uriașă, plină do sfori si de
roate, condusă de guvern și de partizanii acestuea, cari
trag ițele, cari, la rindul lor, sint duși de bani sau alte
interese ascunse. Acolea nu ie loc pentru un membru nentirnat. Și Most, care intră In parlament, crezind că va
putea să vorbească pentru socialism și să arate nuzcnea
muncitorilor, nu putu nici o dată să scoată, asupra unor
asemenea chestii, macar uncuvinLNu fu îngăduit să vor
bească de cit o dată sau de două ori, cînd avu cuvin tul
ca să vorbească asupra unor subiecte foarte folositoare,
ca bună-oară amendamentul al 22-lca de la o lege pentru
vaccinarea chrilor, și altele la felin. Și atunci președin
tele-! sili ca să nu leasă din chestie Ast-feliu ișl dete
samă, prin sine, do netrebniciea parlamentului ca plat
formă revoluționară. Și pare că de atunci n’a mal crezut
nici o dată in activitatea reformatoare a parlamentului.
Un discurs asupra Comunei din Paris, Borliii, 4874, în
semnă pentru dinsul aproape doi ani de închisoare prusiană, pe care-I petrecu la Ploetzensee, lingă Berlin. Maf
tirziu scoase aBcrliner frec Prcssc“„ cel mal mare organ
socialist german, care nu fora tocmai iubit la Lcipzig,
unde Liebknecht publica organul oficial, «Volkslaat", mal
tirnu, ,Vunuacrl2~. Mișcarea din Berlin avu ca rezultat
lupta dintre partizanii lui Lassalle și grupul lut Bebel și
Liebknecht. Most Iera acum omul situației, neliind afiliat
la nici una din aceste secte. O așa numită mișcare cre.ștină-socîală începuse aici, inainte-mergătoarea de neînlă
turat a antisemitismului și a conruperel conservatoare a
nrișcărel muncitorești. Most răspunse printr’o propagandă
hotărit liber-cugctă'toare, printre socialiști, propagandă a
cărei neglijare lămurește-n de-ajuns marea putere ce o
au facă preoții de tot felini asupra muncitorilor, sub
masca socialismului creștin... Pe vremea aceea Eugen Duehring infruntii socialismul Marxist. I se răspunse de Fr.
Engels, intr’o serie nesfir-șita de articole, apărute in „Torwacrls* vreme de cip-va ani. Most nu crezu că Marx și
Engels spuseseră, asupra Socialismului, cel din urmă cuvînt, și că de-aici înainte nu mal răminea nimănui de cit
a învăța pe de rost catechismul acestora, incetind de-a se
mal indoi și chiar de-a discuta. Iei văzu iu asta o dogmă.
In fața ereziei lui Duehring, neapărat, Iei i.șl păstră ne-,
atirnarea mintală, ne admițind ereziea aceasta, de oare
ce, neapărat, nu iera revoluționară Dar toate astea aretau
conducătorilor oficiali, că dinsul nu Iera unul de feliul
lor, ce să zică alb ori negru, după porunca lor... Poate
ya întreba cine-va, dacă Most nu auzise despre Anarhism
în anii aceștia, leu cred curat că nu auzise. Mica revistă,
publicată la Berna, 4876—4877, poate să nu li ajuns pănă
la dinsul nici cînd. Și prea puținii propagandiști, veniți
din Elveția, ca Reinsdorf .și Werner, pare a nu—I fi cu
noscut pe vremea aceea. Afară de asta Marx, Engels,
Liebknecht, Hirsch, și alții, publicaseră cele mal josnice
tratate anti-anarhisle, răstălmăcind toate, asa că nu Icra
de unde să se cunoască ideile anarhiste.
Legea anti-socialistâ din 1878 fu admisă, cînd Most se
afla leară-șf m închisoare. După liberare Iei fu izgonit din
Berlin rărind lot o dată că pentru ani de zile'nici un
cuvmt despre socialism nu mal Iera îngăduit de tinărît
dfr vorbit în public, in toată țara. iLtidu! oficii intimpină această lovitură brutală prin faimoasa sa așa numită tactică: ,Taklik‘. Scoase ziare cu nume inofensive
**
cari nu cuprindeau nici un
riiyfat despre socialism. Dar, de oare-co editorii Vii
torii și tipografii jșf dobfade.au existenta prin astea totul
debita T e!Sf7‘ iel' nU
-tr’mîevăr an!
,, ,
,
. ............. v»«u,um
cie zuo,
feliul
zuo, in
in
leliul acesta,
acesta,. en
ca parazit -.i
al muncitorilor. Most
nu ferii
dinlrn
fera dintre aceștia și uicI fusese vre-o dată. Dinsul
merse
■se Ia —
Londra,
unde VIII.
Clubul Comunist al Muncitorilor
------------—>
Germani,
îl puse in curind in posibilitatea de-a publica
mani, ii
ziar, care deveni onem
°JT ad*vărat'1-a ...........................
vTețe?sale* ^Frci-
g»lai de 1V4
“re apSr",n mo<l rc-
entSa^Ll2CApU-Cairiar,soPaI‘democrat. Scris cu vervă,
SK8lC,i ,nlr?'irnbă viguroasă, bogată, Iei
Sanâ ’ln f-ermUn °C/le ^Unte in
socialistă
£frodu« np
• mamaJ.cra interzis cu asprime, inse fu
rermanl îPC“ at,t.rnaI.muUă ««ruință. Muncitorii
germani il iubeau strașnic. Iei are a-șl aminti, in afară
revoluționarii din Celelalte țori, in curind orgamil socialdemocrat ajunse un ziar social-nmotafm/mr Se zice ci
în.su-sl Knrl Marx lerascirlnt de faimoasa tactică, dc-a
mula‘supunere, și iera rnulțănnt de a vedea pe Most ridieîndu-se si vorbind liber. Dar partidul oficial, Liebknecht
Bebel, llasendeimr, și alții, tătnuiră între, șnur pentru a
găsi leacul tată de creșterea socialismului revoluționar,
care-i scotea din lire cu tactica lor. DinșiI denunțară pn
Most, că vorbea, tară nici o pedeapsă, dintr un adăpost
sigur... Vom vedea in curind cit de sigur Iera adăpostul
acesta. La rindul lor iei nu făcură alt-ce-va înteme
ind ziarul aSocial-dcinocral9, Zurich, 28 Se.ptembre 4879.
Acest ziar elvețian, scos de cătră Vollmar, mai tirziu de
cătră Eduard Bernstein, fu pus in fața lui «Freiheit». .Și
începu o luptă crăcască intre Most cil prietenii săi de-o
parte si partidul oficial. Bunul simț, ironica sau humorul
neîntrecut și indignarea adevărată a lui Most, făcea un
contrast izbitor cu apărarea schiloadă, neputincioasă a ad
versarilor săi, cari, totu-șl, n’avură a suferi nimic, spri
jiniți do dorința de pace și liniște a rnajoritățel alegăto
rilor lor, adversari cari mînueau șurubăriile și fondurile
partidului înainte, și cari, ca vechi Marxiști și Lasșallieni,
Ierau meșteri in ducerea, pc sub mină, a tuturor mtngelor...
De cite ori putea să vorbească in persoană cu munci
torii, Most aducea orl-unde lumină- Dar polițiea făcea cu
neputință agitației! pe Continent, pentru fel. Trebui să părăsască Parisul numai de cit, după discursul ce-l rosti la
o întrunire germană de-acolo. Nu putu sta in Elveția,
de cil scurta vreme.. Și din Belgiea fu expluzat chiar la
sosirea-! acolo. Partidul oficial ținu un congres, m tim
pul acosta, la Wyden, in Elveția, 1880, care operă așafelîu, in cit Most și delegații ce ar II putut să lic 111 fa
voarea lui să nu albă sorții să se alic de fală. Așa-cu congresu-1 excomunică, îl excluse
.
Adevărata rațiune, pentru care Most .și prietenii sal nu
putură învinge partidul oficial, care tocmai atunci se aflu
in perioada lui cea mal .rea, Iera că ideile lor proprii se
aflau intr’o repede evoluție, do la socialismul reyolu 10nar la ce-va foarte apropi.it de anarhism, și ori și cit, a
un adevărat anarhism. Această evoluție, care iera destu
de limpede pentru Iei, in lipsă de. orî-ce mijloace directe
de propagandă, pentru-că numai icl-cole.i, putea pătrimrte,
prin contrabandă, cite-un exemplar de-al lui «breiliei
această evoluție nu putu fi tacută destul de vădita socia
liștilor din Germania, cari nu știeau nimic despre ceiera
Anarhismul, si nu auziseră, nu citiseră de cit calonmi t
Marxiste, in potriva luf Bakunin, și altele de feliul acesta.
Anarhismul fu pentru intăea data nienlionat în «Freiiieii».
in niște scrisori trimese de A. Reinsdorf, decapitat in
'
Halle, care fu >ese membru in Federațioa din Jura. Allim intr’o crînccnă luptă cu dușmanii din jurul lui, Mos
putea, tot o dată, să propage idei, cari Ierau cbfar pen
dinsul noi. A.șa-că, cea maf mare parte din cetitorii ț “
mani și austriacl nu puteau să mal urmeze înmiite <rul și nu mal găsiră vre-nn interes in Tel. Aceștia 11 1
trebuință de-un partid Social democrat, care șa mu •
înainte cu orl-ce preț, și Ierau dezgustați de lași
’
văitorf, dar nu doreau să înainteze atit de departe.
că, cu încetul, pe rind, se uniră leară-.șl cu vechiul cira.
Un mic număr de oameni, totu-șl, primiră cu etuziasm
Anarhismul, și, în Austria, in anii 4882—1881, in* *rr_cc
joritate a partidului ii urmă instinctiv, cu toatejia. stța
propagandă teoretică fora aproape cu 1}cPutut-a, J. j-’
credeau intr’o revoluție socială apropiata, și C' . ce_
miște poporul prin acte individuale de violența,, ‘ '^0dinid ast-feliu cu aproape zece anî pe. Ravachol și p
varăsif săi din Franța Poporul nu i-a urmat,
’ le
numărul lor cel mic fu aproape exterminat prin m-i ._
prigoniri de tot feliul, prin lungile condamnări ia
soare penata, unit scăpind in Anglia sau America..
Most găsi la Londra niște tovarăși escelențl, c. 1
tară ziarul «Freiheit» cu o hotărire entuziastă. £
_
bun dinlre toy fu j0]m Neve, devotat liroPj$u“J. j fnhiste, fără răgaz, pănă la arestarea sa, in Șop > • • cll
căpu in închisoarea germană, din care nu .
••
vlaiță. Mal tirziu, in 4880, vino din Paris .. i ru
Dave și alții. Rar o mișcare care să aibă a
nljnUnc,
vleață în propagandă. Totul părea a nieri?
rcjz po
cind guvernul englez veni in aju*or^lU{acînS cu n<Jpu"
nind pe Most sub cenzură, lear in i882. 1 r>rent »rotext
lință ca «Freiheit» să mal apară la Londra. Drcpi 1
iiflico! plin de duh, Intitulat -In sfirșits, „Endlich“,
gjnjl l"‘
îl scrise allind du executarea luî Alexandru
pe cai’1’
Rusiei, de cătră comitetul executiv al «Narod'd 11 vLlvc1'.
7'o/joru/ni-. In urma acestui articol,
nai”1 : ;ireslat, acuzat că alîț:i la omorul regilor in de
■',oS Asta
^,arl 1881, Nu s,t l‘Oille a nu 11 a")inliti
tll,?ll!’>'irea Radicalilor și Socialiștilor, fața de aceasta pri'"ll- .‘a presei: Un ziar englez numit „Frcihcil“, din caro,
^“’i.-irul ȘM’le n«",ere’ ‘,e ll 4 APril Pănft la 45 Juniu,
:1U ns mimai de cil la iveală, și vechiul nostru luptător
10 î Uz nd Poale da Poate 0 dare de saniil ,naf plastică
F' pe aceste săptămînl furtunoase, de cit aș nutea să o
llC!!,!eu din auzite. Pentru darea de samă a procesului
?CJnra «Prigonirea Iul Freiheil» : procesul John Most,
fn.lra 1881, 30 pagini, poate li consultată. Broșura aceasta
„Sule discursul de apărare rostit de A. M. Sulivan,
f V Lord Colendge âsindi pe Most la un an ți jumălalc
j numea grea, nimicindu-se, cu chipul acesta, legenda de
ilfe cuvihtaro și presă a Engliterel, cu care se făleau
'Șurile engleze. I
J p,. vremea Iul Orsim, cînd Palmerston dădu in judepe Simon Bernard, juriul din Londra îl achită. Asta
f.14858. CnI ,naI cop'l’W'iȘi refugiațl ai Comunei- numai
. Anglia fură admiși. John Most merse Inse la munca
silnică, sarcină care nu-î fusese nici o dată impusă in
\ustria și Germania, in anii săi de închisoare, ca crimiL| politic- Din timpul acesta procesele tipografilor lui
iFreibeit”. di» 1882, a luî Cantwell. și Quinn, din 1894,
lui V. Bourtzoll'din 1897, și a tovarășilor Italieni de la
tlnsurrczionc^, din 1905, risipiră și cele din urmă rămăqll ale frumoasei legende, despre libertatea engleză.
'‘întemnițarea lui Most, care dură din April 1881 pănă-n
Octombre 1881, nu întrerupse nici cum publicarea regulată a Iul «breiheit», de cătră tovarăși' săi și alții, a căror '
nume ablea cu greu ajunse la cunoștința publicului, după
cum n'o întrerupse nici anii petrecuțl in închisorile Aniericm. Mai mult, iei izbutea pururea să rămie cel mal de
samă colaborator al ziarului, trecindu-șf articolele, pe furiș,
printre gratiile Inchisoarol.. Most Iera un om experimen
tat, ca să zicem așa, in ale viețef de închisoare, ținindu-șl
spiritul ridicat, și înlăturind decăderea fizică prin gim
nastică și exerciții mintale. Cu mijlocul acesta Iei părăsea
închisoarea in deplină putere și imediat iși lua locul lui
la tribună și în birourile de editură.
Intre 1881, 4882, Anarhismul făcu progrese noi în «Freilifiit» Dar, in 4883, niște prigoniri noi împinse devota
mentul hotarit a! editorilor lui «Freiheit» la cele din urmă
margon". Pricina prigonirel din April 4882, fu un articol
circ aproba omorîrea lui Cavendish și Burke, in PhoenixParks uin Dublin Do astă datii editorii ziarului, Schwelm
și MitIou, fură osindiți la lungi pedepse de muncă silnică.
I’ulițica ergleză văzind inse că numai prin stinjinirea for
malităților «legale», nu putea să omoare ziarul, recurse
la măsuri arbitarp, amenințind cu arestarea pe toți cel cy
vor lua vre-o parte la tipărirea și distribuirea unor edilii
noi din «Freiheit». După ce se ținu p,-ept luni de zile la
nciuunărate neajunsuri, se prezentă de la sine, iu cele din
jrmă, prilejul de a se tipări ziarul la SchaIRiaussen, in
hlvsția Și prin mijlocirea lui Stcllmacher, un anarhist
pre fiMpinzurat la Viena, in 4884, lucrul acesta se și aduse
,a îndeplinire, in vara anului 1882. Faptul că-n tratativele
^vri avură loc, ale căror amănunte grupul din Londra nu
putea, firește, să le reguleze din depărtare, a luat parte un
•‘divid din Elveția, pe cari social-democrațil germani
Poriră, cu cinci ani mal in urmă, că fusese spion
P°uțienosc, faptul acesta slujește și a-zt drent temoiu isziar | °p .sjocji^~<^cn,ocraVi
afirme că «Freilieito Iera un
^ost părăsi închisoarea, in toamna anului 4882,
a'S C®1 rnaf
l'icru ce-l putea face in împrejurările
rS|ircî îel l”‘'"‘i invitarea Iul Jnstus Schwab șia toval'ior germani din New-York, de-a merge in America, și
j’pțca «Freiheit» la New-York. CA aceasta măsură vreP meu deveni permanenta, Ieste tragodica vicțel lui Most.
U10-.M “c‘' -1?1 crc,l încă mulți ani după aceea, poate pană la
iatn-,
^ost nn credea nici de cum că nu avea să se
v^rcil la adevăratul lui cimp de activitate, in buropa.
țion î':'?rca ^rialista curat Americană, din cpowi lutnrnaNiirm, lera aproape stinsă in cel dintal ani după 488 .
(icurr.ita 9'?CilS° 1?’"n California prindeau a se tace noi
.^ȘcarikT germană fusese discreditata prin gălăhicrp'ijl’.^Hterîe a lui Sorgo și alții, căror Rari Marx
«âî (|i,*‘Hlse Briju celor ce maf rămăseseră din ufinașu
111 Internațională. Expulzările germane de socialiști,
97
din 4878 și 1879, aduseră o mulțime de social-democrațl
in Statele-Uniunel, cari alcătuiri ’o mulțime de societăți
locale. In cele maf multe cazuri in se toate astea se dezbi
nară din pricina deosebirilor dintre «Freiheit» și parti
dul oficial. Socialiștii din Chicago, ca A. Spies, editorul
luf tArbcitcr-Zeitnngb și alții, din cel uciși In Noemhro
1887, precum și mulți din Now-York, ca Justus Schwab,
și alții, luară partea lui «Freiheit». Așa-Cfi Most descălecâ,
in sfirșit, pe un teren destul de pregătit...
Pe chjd 80 afla In Austria'și Germania, arătările iul
la tribună Ierau puține și la rari intervale, de oare-ce
fie-care discurs dueba de obicctfu la farmecul unei închi
sori. In timpul stărel sale la Londra, între 1879—1880, o
mare parte din timp îl Iera rîpită de polemici, de chestilpersonale, de încăerarl înverșunate cu niște adversari Ine
dîrjiți. In America, in cel dintăl ani, dinsul se bucură de
libertatea cuvintulul, în marile sale călătorii, în calitate di
conferențiar. Fu in atingere cu o mulțime de camarazi, ș,
avea motive să creadă înlr’o mișcare plină de speranțe
care avea de acuma să crească. La început totul mergea
bine; Convențiea din Pittsburg, din toamna anului 4883,
alcătui o federație a grupărilor aflătoare, «Asociațiea in
ternațională a populației muncitoare», adoptând un pro
gram alcătuit <le Most. Mișcarea din Chicago progresă iute,
și «Alarma» luî Pacson, puse din nou pe englejl in oriși
care, de asta dală înlr’o mișcare cu caracter revoluționar
și anarhist. Pentru iulăea dată iși formulează acuma și
Most ideile sale asupra Anarhismului, intr’o serie de ar
ticole, cari fură tipărite apoi Intr’o broșură cu titlul:
„Societatea liberă*.
Anii de după 1880, ca și cel de după 1870 și 1890, fură o
perioadă de creșterea agitației și acțiune! anarhiste, pănă
putere;! brutală, această armă
armă* de înaltă inteligentă
înteii^ență
cind jiuterea
a societaței modeme, ca și a celei primitive, reprimă sau
—* -o a....s
reduse încă
dată numărul ----------------------------------curagids dar mic al celor ce
se ridicaseră pentru libertate. Dar, cum nici cînd o idee
n a Fost zdrobită prin reprimare, si nici un progres n’a
fost dobindit, de cit trecind peste grămezi de stăvili bru
tale și idioate, toate loviturile țimpuril nu fură de cit
niște intimplări de neînlăturat și niște trepte de propă
șire... Guvernele, Francez și Elvețian, credeau că vor ni
mici anarhismul, in cel dintăl ani de după 1880 : prin izgo
nirea anarhiștilor din Elveția, tacind cu neputință publi
carea Iul uRenoltet la Geneva; la Lyon, prin suprimarea
gazetelor anarhiste și prin închiderea anarhiștilor, ca
Kropoktia și alțb‘. Adevărata urmare a acestei prigoniri
inse, fu că «Revolte» fu strămutat cu îndrăzneală chiar
la Paris. Din acest centru fel făcu ca Anarhismul să se în
rădăcineze cu mult mal puternic in Franța, de cum ar fi
putut să se facă prin propaganda de la Geneva. «Freibeit»,
care nu mal Icra iii stare să trăească la Londra, după ce
trecură anii celei dintăl infierbintărl, fu alungat in Ame
rica, unde propăși o mulțime de anî... In Austria, de la
1880 încoace, întreg partidul german și bohem, in afară
de-o mică clică, fu de. partea lui Most, și evoluă spre Annrhism, cu toate cil ziarele acestui partid, „Zakunft*,
«Viitorul», și altele, anevoe puteau să tipărească un rind
despre acest subiect, care să nu fiu coillîscat sau șters de
cenzură. De alt-feliu soarta celor ce-ar 11 răspiudît ziarele
lui Most, Iera zccc anî și chiar mal mult de încliisoare
penală. Asta duse la un șir de acte de violență, pănă ce,
in 1884, o represiune, nimici, in Ausiro-Ungaria, pentru
maf mulți anî, orl-ce manifestare fățișă de propagandă...
In Germania, prietenii luî Most fură urmăriți pănă la atita, de cătră poliție social-democrație, în cit nu puteau
să-și pue nicăirea piciorul. Aicî au pierit de asemeni cițl-va
din cel mal buni, in urma unor incăerărl violente: Reinsdorf si alții. . Cît-va timp refugîațil din Germania’ și Austria roiră spre. Elveția, dar prigonirile și numeroasele
expulzări, dintre 1883—1884, nimiciră acest nou centru
de propagandă.. Ast-feliu, răndneau numai Londra și Ame
rica de Nord, unde ziarul lui Most putea fi susținut pe
față de abonați: pretutindeni aiurea trebueasă circule ca
o foae. secretă, cu mațe, risc personal.
Pro cit mi se pare mie, apogeul lui «Freiheitn
fu Intre anii i88a -1885. In timpul acesta iera,
cu adevărat, o cetire înălțătoare. Most, pururea
vesel, pururea plin de curaj, In timpul acesta, lovea
puternic. Apoi vine timpul decepției. Așa zisa
«libertate» americană, de-o dată Ișl lepădă mascat
infamele orori ale vlnătoareî de slnge anarhist,
din Chicago, avură loc, la 1886-1885. Pe de altă
�98
REVISTA IDEK1
REVISTA IDEE!
parte neînțelegeri interne paralizară mișcarea... independenți, cari la 1890 părăsiră partidul oficial
Voiu vorbi mai întâi despre aceste din urmă.
primiră anarhismul și Începură a Înlocui
Anarhismul lui Most, după cum se afla expus în german,
taina, prin o propagandă pe față, la Berlin, de In
tntăea ediție a Jucrărel sale «Societatea liberă», 1891. Most primi bine această veste, și <Autono
iera cu totul făcut de-acasu, preconceput: Iera un mia»- își Încetă publicarea. Din vremea asta îul
ieliu de socialism federalist, abiea puțin alt-ee-va. rîurirea lui «Freiheiț» se mărgini la Germanii din
De alt-feliu cu greu putea iei cunoaște pe-atuncca Statele-Unite.
adevărata literatură anarhistă, care nu^ iera atlt
Dar, în Statele Unite, tragediea din Chicago H
de lesne de căpătat po-atuncea, ca a-zi. Unii a- nimici lui Most toate iluziile. Cit se atinge de
narhișli germani, ca Rinke, cari trăiseră în Elveția, Most, cu greu avu vre-o dată iluzii despre Ame
ca membri al Federației Jurașiene, și cari urmăriră ricani. Puterea lor mecanică ieste într’adevăr
de-aproape dezvălirea anarhismului comunist, în, imensă: Sau Francisco se va reclădi mai înainte
«Revoltă», priveau desigur cam cu mirare la co de-a
fi măturată cenușa de pe aleele Neapolulul.
munismul autoritar al lui Most, din 1882—1883. Dar vînătoarea după dolari absoarbe toate facul
Ce bine-ar fi fost dacă aceștia ar fi avut răbdarea , tățile
Acest imens continent, ale cărui
ca să deschidă, pe-o cale liniștită, ochii lui Most., izvoarecelelalte.
naturale slnt incalculabile, după strălucita
Pentru-că acesta-și schimbă, încetul cu încetul, lupta pentru
neatîrnare, ajuns în mînele liberilor
vederile, și închegă anarhismul-comunist, pe deplin, cetățeni de atunci, ieste a-zi sub controlul trustu
de îndată ce-l cunoscu, într’adevăr, din izvoarele rilor și al milionarilor, ajutați de presa cea mai
sale. Dar iei fâcură, din cunoștința lor superioară, josnică dc pe lume și de floarea cea mai înaltă a
un mijloc de corijare și imputare. Temperamentul
religios. Civilizațiea ieste acolea numai
lui Most Iera prea anarhist înse, pentru a suferi șantajului
suprafață, numai la piele, libertatea un moft,
asemenea înfruntare. Mai mult, pe vremea aceea la
simțirile
omenești
cu totul, după cum ne-o
iei avea dreptul sa creadă, că această polemică arată, pănă iu ziualipsesc
de a-zi, linșajul negrilor, le
teoretică nu Iera de cit un pretext, nu Iera de cît gile în contra imigrației,
incidentul cu Gorki, și
forma exterioară a unei intrigi mai adinei în po altele, și altele. Mișcarea muncitorească
triva înrlurirel sale din Germania și Austria. totdeauna de această dispoziție obșteascăaa suferit
Pentru-că, la i884> cea mai mare parte din refu- telor: trade-uniunile cari propășesc, nu se maispiri
glngiații din Austria, expulzați din Elveția, venind desc
la
solidaritate, ci de a stabili monopoluri, în
la Londră, se adunară în jurul lui Joseph Peukert, favoarea lor proprie: conducătorii muncitori, aun anarhist Austriac, editorul lui «Zukunfl» și junși,
se folosesc adesea de pozițiea lor,, precum
conducătorul necontestat al rpînvierei revoluți
fac politicianii de meserie, și acțiunea lor, lu
onare din Austria, din anii 1882 —1884- Alungat olupta
muncitorească, nu ie de cit un mijloc spre
la Londra, înconjurat de prietenii și admiratorii înaintarea lor la mal mare. . In zilele sosirel lui
săi, deprins cu puterea, cu dominarea, ca să zicem Most în America, în fruntea mișcărilor unioniste
așa, din anii petrecuțl în Austria, iei ajunse ri și socialiste, ierau al de Powderleys și al de Van
valul, vrăjmașul lui Most. Și în loc să gâsască o Pattens : leată unde ajunseseră astea. Most, care
calc ca să conlucreze cu Most, iei își puse ca țintă
ca să-l zdrobească, să-i lee locul. Prestigiul sau cu tot feliul său cinic de vorbă, de care se lăsa
trecerea ce o avea la Austriac!, precum și cunoș adesea tivit, icra un idealist german, din zilele
tințele toeretice mai depline asupra anarhismului, cele vechi, a căror urmă a dispărut acum • din
pe cari iei, Rinke și alții le dobîndira în Franța Germania, se scîrbi de cele ce văzu în America.
și în Elveția, îl slujiră peutru asemenea scop. In De obiceiu, cel ce vin dintr’o țara în care mare
împrejurările astea, în 1884—1886, apare din nou parte din muncă și din lupta politică ieste
«Der Rebeli», urmat de«Die Automie», 1886—1892. întrebuințată pentru a dobîndi libertatea cuvînNegreșit, prin ajutorul traducerel lui Kropotkin și a tului, libertatea deplină de asociație, și altele, pun
altor broșuri și articole, se făcu ca anarhismul prea maro preț, pe asemenea factori, și cred că-n
comunist să fie cunoscut mai bine. Dar Peukert Anglia sau Statele-Unite, unde libertățile astea
și prietenii săi nu știeau să scrie: câractrristica slnt dobîndite, Iele slnt necontenit folosite, do toți,
lor icra obscuritatea și o desăvîrșită lipsă de hu până la cele mai depărtate margini, pentru pro
mor: verva, ironiea, bunul simt, veseliea neîn paganda revoluționară, pănă ce poporul se ridică
duplecata, cu cari iera înzestrat Most, lor le lipseau la acțiune. In realitate capitalul hotărăște și acolea
rUft0.tUr *- , că.?,’ar fi intervenit aceștia, dacă n’ar așa, ca aceste frumoase libertăți să fie scrise în
fi fost iei la mijloc, cine știe dacă, în cei dintâi litere de aur în cărțile Constituției, dar iele nu
am de după 1890, clnd anarhismul fu propu^S. în trebuie folosite nici de cum de popor, sub, peîn deaps
Germania, pentru întaea dată, chiar propagat
prm publi
psa de închidere, spînzurare, ca^ și în țările
cații aparute în țara, ca «Der Socialist» din Ber- despotice. Așa-că adevăratele greutăți ale mișcă
mHInrnJ
M°St nar fi ^Sit
rilor poporului sînt acelea-șl în ori-ce țară. Șl
d “ IUR„° fr.te raa* directă în această Most, care se convinse de asemenea lucru, prin
noua mișcare puțind sa se întoarcă în Europa, sine, prin cele ce îndură la Londra, se convinse
pururea La fost Iui cu mult mai aproapele și mai mult prin cele co îndură nu tîrziu în Sta
cit America. Ori-cum, opozițiea aceasta, din Lon- tele-Unite.
.
^J“potr?vra 1U*
forma cea mul
Dacă în Mal 1886, pe timpul întrunire! de la
nil
Ș1 P"CIDa draiueî a carei victimă Haymarket, s’ar li aflat unde-va în Illinois, l^o»t
iu cel mal sincer prieten al Iui Most, și cel mai ar fi fost spinzurat, ca Spies, Parsons și tovărășii
lor. Din întîmplare, pe vremea aceea, ținînd o
Belgia la 1887, extrădat Germaniei, și mort în conferință la New-York, un reportaj mincinos d
închisoare, peste nouă ani. Urmarea arestărel Iui ' presă, de la conferința aceea, susținut de martudiscreditat în cel mai mire riea unor ziariști ini șei, sluji spre a-1 tn?p ’
Stpnîr1? ?Cu,ri U1 ¥ost 91 a P^etenilor săi, că pri- pentru un an, în închisoarea New-Yorkulul.
alte cîte-va prilejuri, Iei fu trimes în aceea-șl
chisoare din nou, pentru cea din urmă oara,
prilejul morței lui Mc. Kindley. Ori de clte' 01
faptă revoluționară se , săvîrșea în Statele-un ,
nara tn bine, latru-cît acea parte a socialiștilor presa din New-York cerea închiderea sau sp
răcea lui Most, și pretextul pentru o perse I
i
- ‘iera foarte degrabă găsit. Cu toate astea bă.uî bărbat nu-1 păsa, iei privea toate cu sînge
trlDUnHStrîndu-șî seninătatea până în cele din urmă.
re<f6’de jelit că această purtare rușinoasa din
tea masei Americanilor, și impresiea nefavo^Yilă ce-o avu din partea mișcărei generale munr?17)1.eșli, făcu pe Most a scăpa din vedere singu1 factor mîntuitor din vieața americană, ființarU uUul mare număr de oameni și de femei licari lucrează pentru ideile lor, prin pilde
• nrin discuții serioase. Aceștia-s acei ce au în^nut mișcat ea aboliționiste, anti-sclavagistă, cea
AjQtăl mișcare anarhistă, și o mulțime de alte
mișcări de progres. Most, născut agitator, n’avea
răbdare pentru procedeurile lor, cari implicau un
rad. oare-care de toleranță față de adversari, pe
clnd pornirea-I firească iera de a lovi cu putere,
pe aceea iei a și remaș răzlețit de elementele pro
gresive americane, cari se strădănuesc de-a con
vinge pe individ, de-a lucra pentru sine, pe soco
teala sa, pe cînd Iei lupta ca să ridice masele pentru
a distruge starea aflătoare. Totu-și, trebuește de
spus, vina n’a fost cu totul dc partea lui Most,
pentru-că acești americani n’au făcut nimic pentru
a se întîlni cu Iei în idei. Din potrivă, iei au fă
cut mai rău, dovadă articolele din «Liberty».
Most fu în contrazicere cu mulți oameni simpa
tizați de mulțime, dar, afara de cîte-va cazuri, pă
rerea sa, de obiceiii, după o trecere oare-care de
vreme, iera îndreptățită de fapte. Lui îi ierau
binevenite toate încercările proprii, ale propagan
dei americane, ca bună-oară turneul cel dintâi
plin America a lui John Turner... Ieste mișcător
sâ cetești cum l’a bucurat pe ici vizita personală
a lui P. Kropotkin. Și regretăm cu toții că dln
sul n’a mai avut prilejul de a vizita Europa din
nou... Dlnsul făcu o mulțime dc turneuri dc conferinți prin întreaga Americă. Și «Freiheiț» fu
publicul regulat pănă la moartea sa... In 1886—1887
dlnsul trebui să emigreze la Ncw-Iersey. După
1890 merse pentru scurt timp la Rokester. N. Y.,
, unde scoase o gazetă germană zilnică. In curînd
înse iei se convinse câ un ziar zilnic ie o afacere
de bani și nu poate să fie ziar de propagandă...
Tot restul timpului «Freiheiț» a fost publicat la
New-York. Dimpreună cu «Revolte», «Temps Nouveaux», născut și iei în 1879, cu «Libertatea» lui Tueker, 1881, cu «Worker’s Freind», i885, și cu
cFreedom», 1886, «B’reiheit» fu unul din cele mai
vechi ziare anarhiste.
Most Io autorul clntecelor socialiste, cari încă
și a-zi slnt populare în Germania și Austria. Se
zice că dinsul iera loarte mișcător, ca ,actor. în
«Țesătorii» și alte piese. Și clnd se apuca să istorisască din vieața-i din tinerețe, sau să scrie
despre subiecte m«i puțin abstracte, în „Fieiheit",
darul poetic nu i sc putea tăgădui de loc. Broșu
rile sale slnt numeroase: «Holera deistă și ciuma
religioasă a omului» a fost traausă în mai multe
limbi. In materie dc religie iei a fost, de la în
ceput pănă la sfîrșit, fără de nici un compromis,
«teist și materialist, călclnd în picioare toate pre
făcătoriile moderne, cari pe o cale piezișă întorc
1« robiea religioasă a minței. Opera vieței^ salehu poate fi socotită, apreciată, dacă ne uităm la
broșurile sale, Inse ne' stă în față în cele 27 dc
volume ale lui «Freiheiț». Glnd-va, vre-o cîte-va
Volume de articole, bine alese, îl vor face mai bine
mal mult cunoscut de cît a fost în anii din.
urmă.
Cit se atinge de «Ereihei1», care a plecat în Ajuerica ca uu ziar refugiat, dacă i-a fost cu pu^ță să dăinuiască, cu toate că mulți din susți
nătorii lui de la început l’au părăsit, s’au retras,
prea intransigent pentru a clșliga popularitatea
00
locală a Americanilor, se datorește lui Most și
prietenilor săi, cari au avut de luptat greu, pen
tru a putea ținea la o laltâ, pe cei cari au avut
a-i da vieață, vreme de-atlția ani. Și, față cu moar
tea prea timpurie a lui Most, pentru mine i-o
mlnglere, că dlnsul s’a stins Înaintea lui «Freiheil», că opera viețel sale nu a murit lnaintea-I.
Inlr’adevăr moartea la abiea 60 de ani, Ieste
prea timpurie, pentru un tovarăș de-o stăruință
neclintită in năzuințl, de-un bun simț remarca
bil, Înzestrat cu facultăți intelectuale reale, de nn
humor, de-o săninătate neîntrecuta, de sama că
rui nu avem mulți de pierdut...
Dr. M, Nettlau.
Din Englezește, de Gr. Goilav.
CARTEA-I BUNĂ DE LEAC
5-1
Aprop'iindu-se cineva de dânsul,11 opri in drum:
— Carte vinzi ?
— Carte.
— De ce-i bună cartea ?
— De leac, ea lecuește prostia.
Așa răspunse, dar mintos, vânzătorul ce stâ
lângă o măglă de marfă, așteptând ca cel care
îi vorbii să cumpere carte’ Spre mirarea lui,
Insă, văzu că omul tăcu haz de vorba-i sănă
toasă și ’l auzi spuind șiret că de așa leac dânsul
n’avea nevoie. Adică, cum ? suferii* el de prostie,
ca să-și cumpere tămăd *? Să vândă altora.. căci
lnm^a-i mare... câți proști nu se allau în eal...
Omul, după această împotrivire, surâse muș.cător ; el se uită în sine-și, în sufletul său în
mintea sa, se privi pe toate părțile și se cân
tări în tot felul, apoi conchise izbâmjitor: — ne
gustorul ăsta nu știe ce spune, ca să-mi vorbească
astfel; nu-s eu destul de învățat, — de florile
mărului urmat-am eu la școală?—îndemânatec
sunt, îmi ■ fac treburile, negoțul merge strună,
am starea mea... și-s de viță...
Eră deci «omi», "întreg la minte, și la suflet
plin. Mucalit, bucherul șmecher, după ce-și supse
zgomotos mustața, întrebă:
— Oare prostia se lecuiește ?
— Incercarea-i cu folos, răspunse cărturarul.
La așa îndemnare, omul nu clinti, fericit de
întrebarea lui, dar nepricepând răspunsul vân
zătorului.
§-II
Dar iatâ că, vorbind împreună, pe când se
pregătiau să încrucișeze tăișurile altor vorbe, un
nepoftit se ivi, aprpape de ei, îndemnându-se să
afle și dânsul pe ce sens se ciorovăiau aceia.
Cam ’ pocâltit la trup, noul venit își descoperise
capul, ce era chelbășit ca o tivgă, și asculta
convorbirea; de-o-daliî, ațâțat de ce auzise, se
râțoi cu spuse nccălite:
-- lan ascultă, nene, noi nu suntem proști...
n’avem nevoie ile carte... Ca-s mulți proști’ pe
lume, e adevărat, dar uu noi, ci caută-i aiurea;
grădina lui Dumnezeu e mare...
- Așa-i, apăsă celalț, dumnealui, are dreptate...
noi nu suntem proști. t
Ei se apropiâra instinctiv, simpatic, precum
bou de bou se apropie, recunoscuudu-se frați si
/
\
�400
REVISTA IDEEI
pe mutește sprijinindu-se, iar cum erau acujna
doi la răspuns Ij se părură că erau rnai tari de
cât vânzătorul, mai tari la minte. Și-si făceau
c.u ochiți, și-,și dădeau coate,-și zâmbiau pe sub
mustață, pe când negustorul, ’viselnic, își rătăciâ privirile pe satirul întins al cerului. Licăriau
în vederea lui depărtate vedenii...
§-ni
Un al treilea om veni și se informă. Oh ! ce
râset gâlgâitor, scos din pântecoasa lui ființă,
răsună, de deșteptă pe cărturar. Gureș ca o vâjiitoare, acela hu mai ostenii protestând nebărduit în contra celor auzite.
— E o adevărată ocară, ce ni se aduce, zicea
dânsul. Să ne facă proști de pomană!... Uitatute-ai la noi, omule? Avem noi mutră de oameni
proști? Noi suntem crescuți, și bine crescuți în
legile familiei și apoi suntem cu vază, nu der
bedei.., Dacă aî carte de dat, apoi caută în altă
parte, căci e atâta prostime în omenire.
Vânzătorul se rezemă de teancul de cărți și
se puse, a grăi:
— Fala omului e deșartă; ai descrisj un cerc
cu vorbele și n’ai înțeles că cercul e gol...
;
Și
gâștele gâgâiesc, cânți le sperii...
Surâd câte-și-trei; iar imul zise :
— Vere, proști sunt cu duiumul, nai decât
să pui mâna în grămadă și să nimerești... dar
noi... tocmai noi?l...
— Doamne păzește 1 răspunse un altul.
§ - IV
Insa vorba lor vie și râsul cel nepotolit ade
meniră pe al ți inși, din care pricină grupul se
făcu din zece; și-aceștiaaflând neînțelegerea șe
îndârjiră răutăcios, de oare ce spusele învățate
îi ardeau la inimă, (în colțul un<le locuiește tru
fia oarbă), și cu privirile amenințau înăsprit pe
vânzător. Cum de îndrăzniâ dânsul sii-i facă ne
ghiobi, așa, pe cântate ji prin cuvinte al căror
înțeles erâ acoperit, dar străveziu cu toate astea ?
Ii cunoștea el oare? De unde ? Fie-care vietuiâ
întro cută depărtată a omenirei și lumea din
iuru-le îi socotiâ tare iscusiți, nespus de dospiți
la minte, iar el nu erâ din acea lume; de alta
parte dânșii știau că mai presus de cât multi
dm semenii lor se ridicau, și pe lângă asta mâi
știau ca în adâncul sufletului lor trăia bios eredința că nici o asemănare nu se pomenia între
ei și restul multmiei, atât de înflorită li se ivea
nmnit- °fi’
de P^V03 H se părea duhul care
umplea fîința-le neîntrecută.
— Neîndoios, noi nu suntem prosti; sunt atația proști în lume 1...
’ 5
du^Y^ V°rhiaU aStfGl dintru-allate> neștiin—V
^pAUt!5rea4Eon’ însutindu-se, și sbuciumarea
ei era răzvrătitoare, cerând seamă celui de cuS senhide aimC’
Ocărască nePoftit, din
pî
— Ce vă zic eu ? Cartea lecuiește prostia.
Dar noi nu suntem prosti.
îi trebuie omului să învețe, spre a se îmi •
ininloște. Iar voi, buolieri Aepricepuți, alungau
euftra și traiți in neștiința...
” i1
Se făcu .mișcare printre ei, mai întâi susuilor
a lene, ca de mirare, apoi mai întețit, culntrâ
bări clare ce umblau din gura în gură, trecând
prin auzuri, ca să liniștească conștiințele. Acele1
întrebări erau scurte :«Suntem noi neștiutori,cum
zice el ?... Nu știm noi ceti ? Oare nu furăm noi
la scoale și ce carte să mai citim, după cele dG
școală ? OÎi ! noi știm ceti, noi cunoaștem traiul
pe care-1 câștigăm, noi ne înțelegem pe limba
noastră ; ce ne mai trebuie nouă altă învăță
tură !...i> Și se liniști sufletul mulțimei, speriat
Ingrijat de frișcuita vorbire a vânzătorului* atunci răsună o voce din mulțime :
— Du-te de lecuiește prostia aiurea, printre
noi nu-i urmă de prost.
Ș - VI
Cât putii vedea omul cu ochii, se mări pe
urmă lumea, de se îmbâcsi întinderea, acoperind
câmpiile cele vaste și primitoare, puzderie de
lume, ce-ai li crezut că de prin toate unghiurile
pământului eșise și venise în horbă acolo ca să
afle cele întâmplate. EUj în negreala-i oceanică,
se prinse cruciș din zări și, adunată prietenește^
însuflețită de-o‘singură mișcare, iar de un gâncî
la fel bătută, dânsa se făcea talaz de mânie
străfulgerând de nemulțumire la aflarea batjocurei
ce-o lovia. Si erâ, în dânsa, omenirea adevărată
cu toată pestrițeaJa-i pe care o știm. Împărații
cu alaiul curților lor, regi și prinți, boeri alături
de negustori, stăpânii și slugile, omul de frunte
cot la cot cu cel de rând, de nu se mai alegea
cine erâ cu carte și cine nu, nici galon nu se
mai observa, nici titlu, nici avere, săracul înfră
țit de bogat, — femei ca și bărbați, în toate
vârstele: uncheși, vârstnici", flăcăi,’fete, copii.
Urlau vocile ei mii de mii, cum urlă valurile
deslunțuite ale mărei pe timp de vijelie. Și cu
prinsul era un iad în clocotire. De la un țărm
îa altul ale omenirei huruia un singur sens*, un
fraz dureros dar cu mânie : «Nu suntem noi
proști, ci alții... alții.» Fie-care strigându-1, liecarea runcâhdu-1, și val după val îl aducea vijelios
la urechile vânzătorului, care, rămas neclintit,
înfruntă
sbaterile deșuchiatei
...
Y furtuni
f • și
• fulgerele
. ochllor ce scanteiau de departe și ardeau de
aproape.
El văzu atunci crescând în juru-i ura și răz
bunarea, urcate pe aripile nătângei trufii; ima
ginea deșertăciunei răsări, luminată, din făgașul
omenirei.’ Pretențios și nestrămutat, se ridica
numai îngâmfare. *Și el trebui să plece, în graba,
vânteș, căci din urniă-1 ajungea torent omenesc,
bulbucător, puhoi negru de urgie, ce cată sa-1
copleșească sub apele-i desnădăjduite și turburi.
In ‘drum, el precugetă:
— Adevărat prost sunt eu, căci, le dau carte
de cari n’au trebuință.
Th. Cornel.
_ _ 1
•1
-
.
•
3
1
1
.
•
î
Din prețiosul volum „Mcntalia".
In depozit și la Redacțiea noastră.
Atragem in deosebi atențiea cetitorilor noștri asyp™
bibliografiei «Revistei Ideef», publicată in ultimul n
De nctrecut tu vederea.
Tipografia «JUBILEU», Strada Academiei, No. 19, București. — G 4631.
1909-
REVISTA IDEEI
8-
București Strada Turturelelor, 35.
IN MEMORIEfl LUI FERRER
CAPUL HIDREI...
jferrei* a fost împușcat. Conform sau neconfurm legilor spaniole, destul că faptul a provo
cat o atît de mare surescitare si depresiune
Corală, în- cit chiar cei mal netulburați oameni
si mal deprinși cu calamitățile omenești nu au
putut să-și stapinească înfiorarea ce i-â cuprins.
Acest fapt monstruos a provocat o reacție pană
si In mintalitatea celor ce l’au îngăduit, săvîrșit,
pilnă și in mintalitatea celor ce nu și-au pus
toată stăruința, potrivit autoritățel lor precum
pănitoare, a-1 ocoli. Papa, se zice că și-a în
depărtat sau și-a admonestat reprezentantul, care
u’a ținut samă să intervie la Curtea Spaniolă,
destiil de prompt... Regele Spaniei, deplînge că
guvernul tarei sale n’a ținut samă de mijlocirea
cruțătoarc* ce i-a făcut...’ Insu-șl acest guvern,
pare să-și reprobe cruzimea, fiind-că, cu un mo
ment mai tîrziu, a găsit cu cale să părăsască
puterea, indiferent dacă a fost sau* nu silit la
aceasta și de oprobiul obștesc.
Să nu vorbim de ipocrizie, de diplomație sau
de șărlatanie, cum s’ar chlema, cari negreșit pot
să și albă loc. Știm cu toții remușcarea’ care
cuprinde pe cel ce-a săvîrșit, direct sau indirect,
an fapt odios, pe care un moment de uitare nu-1
Îndreptățește, lear reculegerea nici într’un.chip
nu-1 leaftă, orl-cari ar fi fost mobilele lui. Simțul
ădînc omenesc, de altminteri, în fațajertfei, nu
vrea să știe de nici un soia de mobile, în fața
jerfel pe care nu o poate de cît deplînge. Rar
’le tot, și numai cînd molima nebuniei perzistă,
putem vedea pe-un sacrificator înverșunîndu-se
’• ^antînd pe cadavrul sacrificat... Cazul Ieste
vuf uo dată. Acest simț
individual si uuicuuv
colectiv tot
îngrijirea xprizonieriudlhc omenesc poruncește
____L —
--1 "ugiuitGrildr
°r rînițl în lupte, poruncește schingiuitorilor
^‘Șl .să toarne balsem pe rănile ce le-au
le-au făcut
făcut
călar lei, să lecuească rănile astea, ca un felin
?e. despovorare, ca un felin de pardon. Se in: , oe> in fața unul lucru ireparabil, rămîne nuia hemîngfere.
't‘fiacă
îescălîeSte
’?a’ CUm
S® face
face că
c:'1. fapte
fapt'i ce
c.e răsse?’
Ieste asa,
cum se
se
durerea, ce-atrag compătimirea obșteasca,
nelm!.tn?Cinecurmatî Cum se face Cil 0am<rn j
‘l‘PȘil.1 de Însușiri omenești, eu osebire cind
putere, săvîrșesc atitea cruzimi, pe cari
Fan! ?rettiectiteazâ Și 1® săvîrșesc cu sistemă ?
de cu
P°ate avea altă lămurire, mai buna,
unei atingeri și care nu știe de nici o cruțare.
Puterea, într’adevăr, determină, la cel chle'matl
so reprezinte, o mentalitate aparte, o mentali
tate care se înstrăinează de logica în de obște
admisă. Un orn investit cu putere, comandă,
dintr’o rațiune «superioară» poate, rațiune inse
c?^e.nu' tlne nici 0 saniă de relațiile/ de nece
sitățile noastre imperioase, care nu ține nici o
samă de reciprocitate... Cînd rațiunea «supe
rioară » lipsește, faptele jignitoare’nu pot fi puse
de cit pe sama unei atmosfere influențătoare
nesănătoase, care Ie tot un atribut al puterel
Ca dovadă '‘că mintalitatea puterel Ieste o men
talitate aparte, avem faptul c’aceia-șl oameni,
cari aveau un criteriu statornic asupra viețel și
evenimentelor sociale, acest criteriu și-1 schimba
în timpul dăinuire! lor la putere, ‘pentru a-1
adopta leară-și, după cădere... Să lăsam pe ne
norocitul de subaltern, pe nenorocita de brută,
care protestează, se tînguește pe toate cărările
de nedreptățile ce îndură, cît timp nu a ajuns
o uneltă a stăpînirel, nedreptăți la cari contribue apoi cu prisos, și de cari leară-șl Ie adus
a se plînge... Omul superior, cultivat, ajuns la
putere, se poartă ca și subalternul, la felin. Multt
își aduc aminte de acele celebre schimbări la
față, cari, din punctul de vedere al consecvenței,
sînt o pată neștearsă, sînt cea mal mare rușine
pentru cel ce le-au săvîrșit. Ce felin se poartă
Clemenceau, acest titan, vestejitor al nedreptățel,
ajuns la putere ? Ce feliu
poartă acel integri
bărbați de la noi, ajunși «bărbați de stat», ajunși
Miniștri ? Care Ie judecata unor cugetători, nu
de rînd, chiar asupra acelora-șl împrejurări, din
moment ce plutesc în atmosfera puterel?
Ceea-ce are în sine și mal nesăbuit instituirea
puterel, în afară de pervertirea mentalitățel celor
ce-o reprezintă, Ie că pulverizază răspunderea,
cu osebire pentru faptele grave, răspundere care
ar deștepta prevederea și ar face ca asemenea
fapte "să nu se mal repete... Ferrer a fost îm
pușcat: -fapta are o răspundere mare. Cel ce
l’au denunțat și Van prins, n’au nici o vina: Iei
Sju^^tf'nde°IiremaiLl«’au nici o vină,
j>au destinat «judecățen.. Cei ce
fau judecat, la rîndul lor, ce vină să atbăî Ierau
................
BEV1STA IDEEI
10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
De notat noua noastră adresă: 35, Strada Turturelelor, -Bucureșt-ș
�102
REVISTA IDEEl
EXECUTAREA LUI FERRER
învestit! cu asemenea rol si sau condus după
certe texte de legi. Cel ce puteau face, ca cru
zimea să nu se petreacă, s’au gîndit, au mijlo
Vrea să zică sîutcm aproape în plin veac ni
cit chiar pentru asemenea lucru, Inse mijloci XX-lea și șiragul martirilor, prinlr’o moarte bar
torii lor, crezînd poate că nu-1 aveau tocmai la bară, crudă și brutală, încă nu s’a isprăvit: Fran
inimă, au lăsat ca faptul să se petreacă... \om cisc Ferrer, vestit cugetător și vrednic om j
caracteriza lucrurile mal bine: vina celor de ‘ acțiune spaniol, a fost oslndit la moarte și,,,
jos se topește in «răspunderea» ce-ar li avut pușcat. Un fior de amară indignare a cuprins ma'
joritatca opiniei publice europene, ne mai asten
călca mai'marii lor, dacă nu sar li con tludu-se la ast-feliii do sfirșituii crude și nedrepte
format unei lilieci date, lear a celor do sus, mai ales pentru niște fapte cari pun în evidentă
chiar nelăcind nici o interveiure pentru crularc, cel mult o cugetare prea idealistă, chiar clnd
vina lor se topește în «răspunderea» iaht dc efectele ici cad sub prevederile penalității Rj.g
coi ce tiu la respectarea acestei miori date, si socotite, după o logică oficială, ca ținînd de do
cari silit presupuși a li poporul întreg... Sezi- meniul criminalităței.
•zali acum capul acesei hidre si poltini dc-1
La început se părea să fio o curată jucărie și
acei, cari urmăreau evenimentele sociale din Spa.
zdrobiți.
nia, au considerat pană în cele din urmă clipe
Hidra paterei poate să fie zdrobită inse și fără numai ca o sperietoare osindirea la moarte a lui
cap, cu toate că iniilți leu drept capete ale iei Ferrer : dovadă cît de greu Ieste a se pătrunde îq
uri-ce proeminență, orl-ce hulbucătură, cu care inima unei stări de lucruri și cită înșelare a te
Inse munții se joacă, cînd le stă la iiidăinlnă lașa iluzionat cum-că dușmanii seculari al adevă
s’o radă, numai o zgîudărăsc.. Hidra putere! ratei civilizații, ignoranța și bigotismul, s’ar mistui
poate să fie zdrobita, cum spunem, și iară cap, ori cel puțin dâbi așa dc ușor. Executarea lui
ilustre&ză neagra realitate a Spaniei: Iea-i
și anume fiind lovită chiui* în substratul iei... Ferrer
țara, din concertul lumel latine, care a rămas mai
Inșii cei luminați, înainte de toate, iu* trebui sa înapoiată, intelectualmente vorbind. Tristul epizod
se'ferească, să se lepede de ori-ce învestitură, o itșază, cel puțin pentru moment, la coada țărilor
care le-ar da un privilegiu aparte, orl-ce privi latine, de unde pană acum rușinea sau, mai blînd
legiu să-l vestejască și să-l respingă din toate zi’, jena acestei situații o avea țara noastră, nu
puterile lor și să propage, lu relațiile dintre alît- din considerații de ordine sufletească, cit mai
oameni, cea* mai strictă reciprocitate. Pentru cu samă sub raportul tinereței și micimel.
Sufletește vorbind, poporul romin înlațișazăln
această reciprocitate, firește,. trebuește o bază
materială, pentru-că reciprocitatea nu poale să genere o delicateță și o subtilitate de simț ca-1
pune
aproape în rangul întâi printre nații. Po
plutească în aer. Dar această bază materială se
poale întemeeape comunitatea de interese, care, porul romîn foarte de mult nu mai îngadue osînda
la rîndu-I se anunță a izvorî din proprietatea cu moarte și de mult a și înlăturat-o legal. Apoi,
cu veacuri în urmă în trecutul său, nu
devălrnășască... Inșii cel luminați, dacă se lea răzbind
priveliști publice, crude și sălbatice. In
pădă, în’slîrșil, de orl-ce solidaritate cu puterea găsim
afară de executările operate mai mult în grămadă
constrângătoare, dacă se leapădă de nemernicul și aceste în timpuri cu totul întunecoase și critice,
rol de unelte ale acestei puteri, au o menire cu cum Ierau timpurile de pe vremea Iul VladȚepeș,
desăvlrsire mlntuitoare.
.Ștefan cel Mare ori Mihai Viteazul,... poporul
Inerțiea putere! iără îndoeală le mare. Dar, romin n'a cunoscut nici luptele de gladiatori, nici
luptele cu tauri, așa cum aceste din urmă se
în fața acestei inerții se ridică o alta, mal mare, practică
pe-o scară largă încă în nenorocita Spanie.
inerțiea viețel in revărsare. Inerțiea paterei în- Apoi poporul romîn n'a cunoscut, cel puțin oficial,
cutusază, dar inerțiea viețel în revărsare zdro un rău enorm ce-a vitruit vleața atîtor țari și
bește orl-ce încătușare. Și nici o stavilă nu Ie popoare, inchizițiea, care, înfrânta peste tot, formal,
alît de tare să poată răinînea, în lata acestei de Napoleon I, continuă totu-și nefusta-i operă și
«Lin urmă inerții, în picioare. Colea purcegînd 8Slă-zi în Spania. Ferrer poate fi socotit ca o
din asociarea cea mai diversă, dincoace întru- jertfa încă a Inchiziției. Fi-va oare cea de po
pîndu-se in activitatea a inii și milioane de uni urmă ?
Spania ieste încă sub stupînirea clericalismului
tăți, iu aparența disociate, dar Jogate-ntre iclo
prm cea mai slrînsâ afinitate, inerțiea violei ieste n< gru. Redus pretutindeni, trăind o yieuță cu totul
menită, în cele din urmă, să devie copleșitoare... formală, mal ales In urma desăvîrșitci înfrîngeri
Inșii (.(.i luminați, dacă se leapădă de ori-cc so- suferită în Franța, clericalismul s’a concentrat in
lidarita(o,cu puterea constrângătoare, firește că-sl Spania, leagănul concepțiilor înehiziționale ce-an
zguduit veacuri întregi Europa medievală. Acolo
păstrează și-și sporesc încă puterea de con iși are încă cuibarul acel spirit de indolența ș*
servare, cu ajutorul cărei vor putea face să se dc bigotism, care Intr’alt-fcliu nu cunoaște mar
dezvolte, cil mai neslingherită vieața universală... gini mînicl și furiei sale de îndată ce simte p«*
leala ce ne sugerează alît împușcarea lui Ferrer mc-jdica unui cît de neînsemnat deranj. De decen
cîl si celelalte isprăvi nii.șeîești ale stăpînirei întregi se duce acolo o luptă surdă, dar nu m
r
de-aiurea. Aceste isprăvi trebuiesc nu numai puțin violentă și dirză, între clericalism
lulierale, sa ia aminte stăpînitorii noștri, cari au crutismul liber-cugetător. Executarea lui foii
ieste
un
jalon
sîngeros
al
directivei
fatale,
la activul hr isprăvi la feliu, ci trebucsc stâr
pite, _ stârpind chiar organele prin cari de o- care ieste ținut să se îndrepte poporul spâni ■
că această însîngerare Pece“ue^°jIlPs
bicem se revarsă, cea-ce în cele din urmă-i fatal, Negreșit
pact, a cărui traducere în faptă nu
daca nu se poate alt-feliu.
de cil la ingenucherea definitivă a big*otis
și definitiva Întronare a liberei cugetări.
P. Mitșoiu.
Executări a lui Ferrer ieste înti 'adevăr un
REVISTA
n’.vcum. acest fapt vădește câ dușmanul neobosit
i toleranței și al cugetărei neîngenuchiato dă
< ci recucerească terenul: cu cunoscuta-i nesim• a si brutalitate Iei Infâțișază Europei un nou
'n de uutodafe, împlîntarea glonțului în inima
®nre n’n Pulut sâ-1 simP»hzeze și să i se plece.
rnmplcxitilteî Ș1 VQnetațeî vi?le? intelectuale, de
nde derivă frumuseța și sublimitatea concepțiilor
Suțiflco
fîlo!ofie?» Vari s® J’esfrîng în vieața
încialâ prin prefaceri și așezau nouă, arbitrarisnal împotrivește un sic volo categoric de încreîLnire a viețel sociale, și pe cine i se împotrivește
jl anihileaz5’ omorlndu-1.
Ie într’adevăr o îndrăzneală fără de samăn
aceea a cxecutărci lui Ferrer. manifeslîndu-se, cu
acegt chip, în fața lumei, hotărlrea fermă ce-ar
avea-o absolutismul clerical de-a proceda cit de
sumar, fără să se gîndească, pe cît se vede, că
niasur ile sumare ridica împotrivă-le măsuri sumare.
je în această execuție o însumare de apucaturi
desperate și de înclinări organice barbare: țara,
In care se asistă cu plăcere, poate chiar cu de
liciu, la înjunghiarea cailor și taurilor în arenă,
eventual la îujunghiarea oamenilor, trebuea sâ
ofere în mod logic și spectacolul executare! unui
cugetător supărător.
Lupta între bigotism și democratismul libercugetător nu-i încă terminată: un feliu de exe
cuții au loc peste tot globul și au loc și în țara
noastră, de care nu ne putem făli, că-I mal pre
sus do Spania, prin aceea că aceasta s’a dat sin
gură mal jos. Dar ne acomodasem cu acele soiuri
de execuții pe cari le-am numi lente, în opunere
cu cele grabnice, cum a fost acea a lui Ferrer,
pe cari le socoteam pentru veșnicie stinse
Ie vorba de acele prigoniri sistematice, de acele
șicane, de acele lucrături;pe sub mină, cum se
zice, ale căror victime sînt încă cetățeni democrați și liberi-cugetâtori pe toată suprafața glo
bului. z\aemenea mici mizerii cari, însumate, sînt
o mare mizerie, ce de multe ori întrece o execu
ție sumara, sînt sistemul cunoscut și prin aceasta
nu atît de lovitor. Bigotismul și reacționarismul
știu, cu un tact neîntrecut, să fac uz de ast-feliu
de execuții lente, în tot cuprinsul Europei: am
pntea spune că Romlnia excelează cîte o dată în
mânuirea acestui sistem.
In. Spania se vede că frămîntările sociale se apropie de o dezlegare, de au luat forma aceasta
acntă : acolo clericalismul, stăpln pe dinastie și pe
politica, încearcă lovituri do noroc, cu tot tristul
Nzic ce aceste le comportă. Pană asță-zi a făcut
“esigur numeroase lovituri cari i-au izbutit, fără
inse a-și fi asigurat cu totul preponderența. A în
ecat și lovitura cu Ferrer : ce însamnă vieața
ynui om, fie cit de genial, față cu menținerea
nul privilegiu secular. Dar doborîrea distinsului
arbat a răsunat în întreaga lume.
. Qj’Ițninalul glonte, căci și societatea cînd. se
otarașto să ia pușca poate groși, ba mai abitir
^I/Idul, a străpuns o dată cu inima luIFcrȘi inimele tuturor oamenilor cari văd armo«■Iea socială numai și numai în varietatea mani^urilor omenești, numai și numai în diversitaC1,a ,a?țiunilor și glndurilor inspirate in deplină
£ațte de idealul binelui obștesc.
Ca 6 Vorbește că guvernul spaniol, pentru edifîevoea °pin.iei publice europene, despre dreptatea
fae„cul^rii lui Ferrer, va publica întreg dosarul aPetJei' Negreșit se va vedea negru pe alb cum
°r stînjenea dezvoltarea Spaniei, a acelei
idee!
403
Spânii care de vre-o trei veacuri, nu-I do cit o
mare de llngezală, în care zace în adlnca mizerie
și părăsire sufletească un popor ce ar merita alta
soarta . Negreșit, Ferrer se ridica împotriva acelei
dinastii, unealtă în mina papistășimel spaniole
care suge vlaga țârei și norodului întreg. Negre
șit, Ferrer Iera un criminal politic: coincidența
manifestărilor sale cu revoluțiea recentă, îndrep
tată împotriva ofîcialităței, pentru nenorocitul
razboiu cu Maroc, făcea dîntr’însul un instigator,
câre, în pură logică absolutisto-clericală, trebnea
suprimat.
Dar clnd cugetăm că fără oameni ca Ferrer
n'am fi acolo unde ne găsim astâ-zi, de râu de
bine, că fără oameni ca iei vleața cugetătoare aproape n’ar avea ființă, că cea mal amaiă mono
tonie ar stupim pămîntul, că în preajma cadelnițărilor pompoase, ce ar împînzi lumea toată, s’ar
prosterna fără sfirșit gloata netoată, ni sestrînge
inima de durere la stingerea silnică a acestor
luceferi al cugetărei și stăruinței omenești. Cind
destul caută firea însă-și să readucă în neantul
său, pe atltea și atîtea cai, aceste sclipiri de înnaltă conștiință ale omenireî, ie absolut abject din
partea oamenilor, s’o facă lei înși-și. Nu ne pu
tem acomoda și nici o clipă împăca cu această
abjecțiune.
De aceea, exprimîndu-ml marea durere de care
am fost sîderat clnd am văzut scris despre executa
rea lui Ferrer, căci, naiv, trăeam cu glndulcă vremile lui Giordano Bruno au asfințit de mult, sim
țesc, reculeglndu-mă, că mă fac ușurătorul dure
re! neexprimate a multor conaționali, ridieîndun
viu protest împotriva osîndirei și executărel lui
Ferrer, care, în bogata lui activitate, pentru țara
și poporul lui, avea destule fapte, prea destule,
cari să prevaleze asupra problematicului rău ce
poate, neintenționat des:gur, îl aduse țârei și po
porului lui. In ori-ce caz osînditorii lui au ajuns
la un rezultat cu totul opus așteptărilor lori intentiontnd să distrugă încă un criminal, au iz
butit deplin să creeze încă un martir al ideilor
de renovare socială și morală.
Dr. P Zosin.
Iași, 2 Oct. 909.
Din „Opinia*.
CRIMĂ REGALĂ
Sub titlul de mal sus, Federațlea studenților republi
cani, Grupul studenților colectiviști și Secțiea școalelor
din comitetul de apărare socială, cu prilejul executărel
lei Ferrer, au făcut să se placardeze pe zidările Parisului
următorul manifest:
Ieri dimineață Ferrer a fost împușcat.
Sentința consiliului dc războia, care a judecai fără as
cultare de martori, a fost îndeplinita după porunca for
mală a guvernul ui Maura și a regelui Alfons al Xlll-loa.
Pc dc altă parte, apărătorul lui Ferrer a fost arestat,
ca ,s'i doi judecători, cari s’au abținut.
Ferrer a fost osindildin poruncă, pentru că a organizat
in Calalonia învățam intui laic, sub învinuirea, fără nici o
umbră de dovadă, că ar fi organizat răscoala din Barce
lona.
Din momentul de față, noi afirmăm întreaga noastră so
lidaritate cu camaradul cărui starea lui de sensibilitate
ii va îngădui să îndeplinească opera necesară de siguranță :
Alfons al XllI-lea trebuie să fie executat.
Federațiea, Grupul și secțiea de mai susr
�revista idee!
REVISTA IDEEl
404
RAȚIONALISM UMANITAR
------ :
.
. |
combate pe toți dușmanii armoniei omenești
Cînd, acum sase ani, am avut marea bucurie ue ignorantă> răutate, trufie și alte vjtiurl si -r‘elp
a deschide Școala Modernă din. Barce ona, am . - _
tiu*/
pe oameni ............................
împărțit! în împilatori1 ?>
si
cutsăse-nțileagă bine cum-că acest/«steni «te n- cari
, națI
vătămînt va fi 'rațional și științific. Intăea noastra
invătămîntul raționalist și științific al ȘCoagri'jii, Înainte de toate, a ^t să prevestim pu- fc.. Modcrne cuprinde, precum vedem, studiul
grilă,
blicul că, socotind rațiunea și știința ca anti
anti-
tot CG_1- priincjog libertiițel insului și armoniei
dotul tuturor dogmelor, In școala noastra nu se
obștești,
spre a ne îndruma spre un regim do
va preda nici im soiă de religie.
Stieam că declarațiea aceasta ya provoca ura pace, de dragoste șt de bună stare pentru toți,
castel popeștLși că vom fi combătuți cu toate liiră deosebire de clase și sex.
armele de cari se slujesc de obicoiu cei ce tr«iF. Ferrer Guardla.
Cârcel Modclo de .Madrid, 1 Iiinin 1907.
esc numai din minciună și din ipocrizie și se
pricep atît bine să abuzeze de înrîurirea pecarc
le-o d:i ignoranța credincioșilor lor cum și pn- CĂTRĂ DIRECȚ1EA
* (crea ocirmuirel. Inse, cu cît ni se arăta mai
ZIARULUI „EVENIMENTUL"
mult că lera o îndrăzneală nepomenit de marc
de a. ne pune in poară cu biserica domnitoare,
Domnule Director,
cu atît prindeam mai mare curaj de a stărui în
Subscriu fără rezervă la cuvintele prin cari
Întreprinderea noastră, cu încredințarea că, cu[
cît un rău le mai mare, cu cît Ie mal puternică ziarul «Evenimentul» reprobă apelurile ce din
n tiranie, cu atît trebuie mai multă vigoare ca diferite părți s’au făcut pentru a se organiza
s'o combați, cu atît trebuie să cheltuești mai întrunirile de protestare contra actului din Ma
multă energie ca s’o distrugi.
drid. Socot că, dacă asemenea manifestări co*
Protestarea generală, gțîțată de presa clericală lectiye pol fi folositoare și legitime in alte țări,
împotriva Școalei Moderne, căreea voin putea cari au și dreptul și puterea de a vorbi in nu
să-t datorez un an de temniță, ne dovedi că, mele civilizației, iele sint deplasate într’o țară
Încrezători în superioritatea acestui metod de ca a noastră, in care nu trebuie să fie iertat
Invălămlnt, leram datori să dăm tuturor rațio nici unui corp social să se depărteze de preo
naliștilor imbolduri nouă, ca sil continue o- cupările dictate prin nevoile de căpetenie ale
pera cu mal multa liotărîre de cit orl-cînd, ca existenței și organizărei noastre naționale.
s'o mărească, ca s’o răspîndească din toate pu
Mă întreb inse, dacă asprimea cuvintelor nu
terile lor.
depășește scopul și utilitatea acestei reprobări,
Trebuie să se țiesamă, cu toate astea, cum- atunci cind, prin acelea-și coloane, «Evenimen
că menirea Școalei Moderne nu se mărginește tul» pare a se face apărătorul și glorificatorul
la dorința de-a face să dispară din capete pre execuției lui Ferrer.
judecata’ religioasă. Dacă-I adevărat că această
Au trecut vremurile cind se credea că năzu
prejudecată Ie una dintre cele ce se împotri ințele și rătăcirile gindirei se pol stinjeni și pe
vesc mal rnult la dezrobirea intelectuală a in depsi prin jertfe omenești, în numele noțiunei
șilor, numai nimicirea Iei nu poate să ne asi abstracte și crude a așa numitei rațiuni de Stat.
gure pregătirea unei omeniri libere, fericite, căci Istoriea dovedește că sub imboldul ideei de mar
se poate concepe un popor să fie tară religie, dar tir, departe de a se stinjeni, gindirea crește și
și fără libertate.
se in mu Ițește.
Dacă clasa muncitorilor se emuncipează de
Și dacă ie vorba de răspunderea morală a aprejudecata religioasă si păstrează prejude trocităților comise cu ocaziea ultimelor răzvrătiri
cata proprietățel, așa cum ființază în timpul clin Barcelona, cine ar putea să hotărască cui
de lată, dîfcă muncitorii primesc parabola care
incumbă o mai mare parte din vinovăție: hă
susține că pururea aii să fie săraci si bogali, Ferrer, sau regimului pe care îl combatea ? 91
dacă învălămîntul raționalist trebuie să se mulcine ar mai putea spune unde ieste conținut un
țamoasca a răspîndi noțiuni de igienă, desliinti
naturale, și a pregăti numai buni ucenici,’buni mai marc sîmbure de adevăr: in doctrinele lui
baofl do prăvălie, buni funcționari, huni mun Ferrer sau in instituțiile în numele cărora vieața
citori do tot soiul, vom putea foarte bine între lui a fost suprimată?
Față cu gravitatea acestor in treburi, cari se
atei să ducem o vieața mai mult sau mainutin
sanaloasă, robustă, potrivit sărăcăcioasei hrane impun cugetărei tuturora, socot că nu ie bine
ca asprimea reprobărei, din articolul la ccue^
pe care niște ticăloase salarii ne ar putea îm-ădui s’o dobîndiin, Inse vom rămjnca veșnic vom mă refer, să atingă pe acei cari, fără deosebire
de școală și de culoare politică, se simt pllf '
raminea robii capitalului.
.ycon/u Modernă înțelege să combată toate ros jigniți, in toată firea lor ginditoare și si
prejudecățile cari împiedică emanciparea totală țitoare, prin actul săvirșit de guvernul Spun ‘
In calea spre progres, toleranța,
a insului Pentru aceasta, lea adoptă raționa birei
și-al indoelei, rezutlind dinlr o cug
■
lismul umanitar, care stă în a băga în mintea
cepjiJor dorința dc a cunoaște obîrsica tuturor sinceră, se găsește pe o treaptă mai sus c
. n
nedreptăților sociale,penlru-ca, cunoscîndu-le, să credința nemiloasă...
M. B. Cantacuzîno.
le poata combate și să li se împotrivească. BaDi" * Evenimentul« din lași.
Jionabsmul nostru umanitar combate răzbuaele
------—’
FERRER
405
-muJ ?e biao csrc-a fusl ostnditla
moarte în patriea lui.
men^tTt04re’ “ărreală Priveliște a eolidarităței oDiitrrA
ceasta?*va™ta Părere, cea mai mare
putere pe care-a lăsat-o Dumnezeu pe pâmlnt.
voînrTȘlh Yern-’ -Ca 1D9ă‘-?î !Ubirea Sin care-a iz• buî.°
19ie para cludat de tot bietului
rege Alfons întorsătură asta de lucruri, la care
nimeni-nu s a gludit. Un Rege ca Iei, cu miniștri,
cu judecători, cu preoți, cu armată, 9ă aibă a se
teme de-o putere, de care nici nu știe* pănă a-zi
ca exista, nefiind trecută în protocoalele 'curiei.
re^e> O» semne din ce în ce mal rele pentru
cci rai. '
Dar ț tra, săraca, ce-I lea de vină ? Și cu toate
astea le pedepsită și lea. Pedepsită ca o mama
lara prevedere, care și-a lăsat casa, cinstea și
vieața pe niîna celor mai ticăloși dintre feciorii
r»a
sa ucîdă pe cel mai blînd copil al
iei. Pe Abel, pe bunul Ferrer. Ș’atuncI o lume
sA sculat, a pus vestmînt de doliu, ș’a pllns pe
Ferrer ca pe fiul Iei. Un singur suflet, din. sutele
de milioane de suflete împrăștiate pe fața pămîntulul, și sufletul acela, plin de jale pentru Ferrer
și de revoltă pentru ucigașii lui. O lume-ntreagă
freamătă de lei, de dragostea lui
La Paris se ucid oameni pe stradă, cu numele
Iui Ferrer pe buze. Roma îmbracă doliu : toate
prăvăliile și treatrele-nchise, obloanele ferestrelor
lăsate-n jos, și pe toate ușile aceea-șl inscripție:
«închis din cauză de doliu mandial». Altare se
ridică pe la răspîntil, cu chipul lui Ferrer, la care
se-nchină trecătorii. Florența hotărăște ca de a-zî
înainte «strada Arhiepiscopiei» să se numească
«strada Ferrer». Consulii Spaniei demisionează,
Străinii decorați nu mai vor să poarte semnele iei
de distincție, cari-au ajuns «un stigmat de rușine
pentr’un om cinstit și cu sentimentul dreptăței»,
cum scrie cu indignare doctorul Derogga, profesor
la universitatea din Bologna, îuapoind ambasadei
spaniole din Roma decorațiea pe care-o avea de la
regele Alfons. Orașele industriale proclamă grevă
generală; în semn de protestare. Țarul se teme să
mal meargă în Italia. In toate țările se fac întru
niri și, cu vorbe de foc, se înfierează nelegiuirea
popilor și cîrmuitorilor Spaniei, ca cea mai ru
șinoasă faptă a vremilor noastre. Asoțiațiea libarcugolătorilor din capitala Belgiei deschide o sub
scripție internaționala, pentru a se ridica lui Ferrer
o statue, care se va așeza pe pămîntul Franței, Ia
frontiera franco-spaniolă, și pe al cărei oclu se
vor săpa grozavele cuvinte: «La această ^graniță
se sttrsește cultura Europei».
,
u.
In momentul de față, cel mal mare și mai iubit
om din lume ieste Francesco Ferrer. Auziți voi
aceasta, urcuu
preoți cari Tați -ucis
___? Rege,
« ■ miniștri și
judecători,
ju(jecâtorl, cari ați crezut ca
că veți acoperi cu for
mele legilor voastre cel mai odios asasinat al
al vremei
în caro trăim, auziți voi aceasta? Simțiți voi, cel
puțin acum, ce faptă urltă ați făcut? Acum, cînd
îi vedeți urmările, neașteptatele, spăimîntatoarele
,fl9Dice lucruri se mai petrec și-n zilele noastre.
5 anice Și PIinc de-nvățătură. Un monarh slab
SlrJl.va duzini de sfetnici tot așa de slabi, Urăsc
și nia Pe Prfl£ul Pe’reî- Săraca Spanie. Regatul
SPt*,g1.e soarele nu asfințea nici o data, patriea lui
rrvantes ș’a lui Velasquez, în ce dureri se zbate.
r ră un Abolii nenorocit, în lăuntru certuri,
cinste și intrigi, o revoltă-n stradă pe care n’o
0 toleșle de cît tunul, și alta-n spirite, pe care cel
P.jeInnți s’o potolească nu fac de cit s’o ațîțe mal
c7 și peste toate acestea, sau mai bine zis, sub
[“«te acestea, întunecata mreaja a puțerci catolice,
ire acolo, se vede că-și mai aduce aminte cu
$ J de vremea Inchiziției. Pe popi li Înțelegem.
Iei și-au pierdut domuica, ș’ar fi In stare să dea
foc lumcl, ca să se vadă ce-nsemna pavăza lor.
nflr cum de și-âu pierdut capul întru atlta sfetnicii
bietului' Rege, în cît să șl poată-nchipui că aduc
ierlfai mîntuirei, turnînd pe ast-febu de flăcări
linge e celui mai hun și mai iubit om al Spaniei ?
faci Ie dovedit acum că nimeni în toată Spania
n’a crezut în vinovățica lui Ferrer. Nici măcar
pretexte n’au putut urzi_cumpliții lui judecători,
■ cari, pentru circumstanță, ar fi trebuit să-mbrace
mantiea cu glugă a Inchizitorilor de-odinioară, de-o
didee-odinioară, cum ar zice yre-unul din acel
rumeni cuvioși, cu înfățișare de gealat.
Un om luminat și de ispravă, un cugetător ge
neros, care-șl pune toată averea și toate puterile
lui în serviciul patriei, care întemeează școli pentru
deșteptarea poporului, care și-a făcut un apostolat
din iubirea adevărului, și (lin iubirea de neam o
religie, un ast-felitt de om, numai pentru că lu
crează în afară de vederile și interesele popilor
catolici, ieste pîndit cu cea mai înverșunată ură,
Învinovățit ca răzvrătitor, tîrlt înaintea unei jus
tiții zorite, care, fără a-I da putința să se apere,
II oslndește la moarte. Omul acesta, pe care ori-ce
țară civilizată ar fi dorit să-l aibă, în dimineața
zilei de 3o Septembrc a fost coborît din închiăoare
Intr-un șanț al fortăreței din Barcelona, unde un
pluton de i5 ostași au tras, la comandă, trei salve
în șir... în cel mai bun prieten al lor.
«Voi nu sînteți vinovați, dragii mei: să țintiți
bine. Trăească....»
^Acestea au fost ultimele vorbe ale gloriosului
bătrîn, care, în fața celor cinsprezece guri de pușca,
Îndreptate asupra-I, neprimind să fie legat la ochi,
a stat drept și și-a primit moartea c’o liniște de
®fînt, Iute l’au îngropat călăii, înfricoșați de ne
legiuirea faptei lor. Sîngerau încă rănile prin cari-I
Ieșise vieața, cînd l-au pus în pămînt. Și credeau
loți pîrîtoril și judecătorii lui, toți ucigașii lui
credeau că s’a isprăvit. Bunii călugări, ce bucurie
Pe iei. Biruitori, își frecau mînile, pline încă de
Urmole păcatului, cînd ieată că, din mormîntul
unde-și culcase pe veci jertfa ureî lor, se înalță,
mare și puternic, Ferrer nemuritorul și strigă:
UtDar ie, se vede, nevoe ca, din cînd în cind, sa
N«.s’a isprăvit.
toată lumea aude strigătul lui. Ca marea-m se petreacă pe lume clte-o nedreptate zguduitoare,
rî°lburată
v -------se ridică xu
ca să ne-aducem aminte ca sîntem frați.
în talazuri mugitoare,...
și strigă
’?^ea
Nu s’a isprăvit...
ce fericit trebuie sase simtă acolo, în pacea
ljea mereu, din val în val:
...................
- -• x
acum, Rege nenorocit, în jilțul tău de veșniciei, marele luptător care, și prin moartea
Și voi miniștri, cari vă credeați atotputernici, 1Qf
întărit încrederea-n dreptate și dragostea
Uni « ^rea Sfinți, cari vă-nchipuiați că se mai înt’re oameni.
.Joarce întunecatele vremi din calea lor, trei’nivcrsnV1.
Vlahuță.
P racu toții, cuprinși de groază, în fața marelui
_______ —
In «er‘ 11 credeați înmormînt, închis acolo bine,------------------- a Paza nelegiuitei voastre, și Ieată-1, viu și liber,
Din numărul acesta s’au rezervat un număr de exemPulernic de cit toți regii pămlntului, sărbă- plare, pentru cel ce ar dori să răspîndească sau ar mai
R In toate capitalele lumei, cetățean glorios al dori »ă-șl procure.
�REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEl
106
IN CONTRA REPRESIUNEI SPANIOLE
mulțămită revoltei conștiințelor omenești și S-Uint
întrunite a oamenilor de inimă și de inteligenta
dînsul a fost scutit de-a merge, ca Giordano Bruno’
pănă la capătul martiriului, din fața cărui nu â
dat înapoi.
Gabriel SSailles!S,
10 Oclombrc 1909.
Profesor la Sorbona.
Cînd Ie vorba de-a protesta împotriva unei re
presiuni ipocrite, brutale, poate că-I nemeritsănu
se facă auzite numai voci revoluționare. Mal pre
sus de dușmăniile și violențele de partid, orl-cariar fi Iele, să înălțăm și să susținem adevărurile umane, singurele cari pot mărgeni abuzurile puterel.
IDEILE PEDAGOGICE ALE LUÎ
Ieste lesne de prevăzut întimpinările ce ni se
FRANCISCO FERRER
pot face. Ni se va zice: căleați legea, fugiți de
pacea socială, dațl foc mînăstirilor și bisericilor,
răspîndițl groaza, și în ziua cînd sîntețl biruițl,
In secolul acesta al copilului, după cum zice
vă'ridicați ca victime, vă indignați în potriva unei Ellen Key, ieste natural ca în fie-care țară să arepresiuni pe care ați făcut-o necesară, invocați pară inovatori cari să inaugureze noi principp de
principiile de justiție, de moderare, cînd nu cereți educație, cît să și le aplice în școli speciale.1
impunitatea... Răscoala Ie o stare de războit!, reSpania l-a avut pe Ferrer, a cărui împușcare a
c
\ expul
-„re să
cunosc,. și, cînd te bați trebuie să te
indignat întreaga Europă,
orimestf lovituri, nu mal rămîne
rămînp. vorbă.
vnrhs Dar
n^r nu
R
mnn, doi ani de la 15 Aprilie 1908, de
primești
S’’«a fîmplinit'
trebuie să uităm că, atunci cînd se răscoală po cînd a apărut primul număr al revistei „L’c’cole
porul, fără să mai vorbim de pricinele cari-laduc renovee", care avea un plan de educație modernă
să se-pue în fața morțel, Iei n’are nici puști cu și în acelaș timp de-a forma o ligă internațională
repetiție, nici mitralieze, nici tunuri. Cei cari apără a școalei moderne după cea din Barcelona. Comi
ordinea, după expresiea consacrată, au, chiar în tetul acestei reviste, comitet de inițiativă și direc
luptă, datoriea de a-șl aduce aminte de acest lucru. 1 ție, Iera compus din: F. Ferrer, fondator,’ Spania,
O dată înse lupta finită, nu mal al dreptul a o < C.-A. Laisant, Franța, E. Haeckel, Germania, 1,-F.’
continua în mod‘laș, în toată siguranța,
Elslandcr^Belgia,
Kooida van Eysinga, Elveția,
o
„.împotriva
Mrzu„o Elslander,
Belgia, W.
w. Roorda
or rari
-o- și Henriette Meyer.
unor adversari pe
cari «
îl al >n
în puterea ia.
ta. .Protestăm
t««m împotriva
tmnntrhra minciunel
rv.îr.^;t.«ov și
- ipocriziei represiu
•
j\7u ne-am fi mirat de Ioc cînd am fi văzut în
nilor cari ascund răzbunările urel și fricel sub for comitetul de inițiativă pe Dr. Reddie, Anglia, E.
________
_____
____ <.<, pv x/i. xwuuie, Anglii
mele legalitățel. Nu ise îndreptățesc
‘
liWn, și
- n
întemnițările Dpmnlîn®
Demolins, Franța,
D-r.. u
H. Lietz, Germania, caji
arbitrare, torturile fizice
;ice și morale, execuțiile su- reprezintă
acelea-sT
nrinciniî
tlesnrn
.
^prezintă
acelea-și
principii
despre educațiea nouă.
mare, fiînd-că se ~găsesc
îsc ofițeri și judecători cari
Din
cuprinsul
articolelor
publicate
în
revistă
vom
nu se d
— înapoi din fața unor asemenea practici. put<
dau
•tea mai ușor desprinde expresiea clară și hotăO răscoală
— ----:oală izbînditoare, care ar institui
comisii,
rîtă
rîtă a convingerilor sale asupra școalei și copiilor,
St-rinaron Aa "
-----cu însărcinarea
de a tace să -se *împuște,
la noroc, cari au fost puse la baza instituțiilor din Barce
după o comedie de judecare, -vrăjmașii Iei din
ajun, s’ar necinsti. Crima, trecînd de ceea parte lona și a celor 600 de școli civile create de Ferrer
a baricadei, nu-I mal puțin mizerabilă, păcătoasă. în Spania alături de școlile catolice bisericești.
Din programul anunțat se vede limpede planul
Nu se schimbă lasacrul și proscrierea, botezîn- educației
—-ț-*-T moderne. Toate principiile pot trece
du-le cu termeni legali.
prin cenzura
celei mai«opxG
aspreviiLiui,
critici,iu.ru
fărăsasănefiei a1--_______—
Răscoala din Barcelonaa Ie
‘
Ie un pretext
pentru gu- tinse,
tinsp. căci
căr.l in
în primul
nnîtnwl loc
Inr» sînt concluziile datelor
J-x-i----știii
*-jn_
vernul spaniolesc, ca să ipue mîna
. - Yși- să
~~ yșlx lovească țifice moderne si în conformitate cu necesități
necesitățile
vrăjmașii, leară vrăjmașiiI Iei
sînt
mal
întăl
oamenii
iei sînt mar
2—-;ji sociale
sociale actuale.
actuale. Și
Și ce
ce Ieste rațional din punct de
energici, curagioșl,cari și-au pus ca țintă d
ica
’ î im
nu meu
mai Ieste
nevoe
Spania de sub jugul clerical și de-a ode-a
< scoate vedere psihologic și fiziologic
o
deștepta
să
fie
supus
discuțiilor
arbitrarii teoretice .,i
și empirice.
din seculara Iei letargie. Luațl lista celor- proscriși.
irncnrîcT
TaoI-z» „««kr. ,1- _ -.1
Ieste vorba de o educație integrală și dacă am
Veți găsi într’însa,, la locul dc onoare, alături de
colaboratorii săi, pe Ferrer, care, se știe de cătră observa numai planul educației intelectuale totoți, a fost surprins de evenimentele din Barce tu șl am rămîne convinși că chestiile de educație
lona : pe Ferrer, a cărui crimă neertată Ie de-a-șl ierau formulate cu pricepere.
fi consacrat averea laîntemeerea de școli, a căror
Ferrer îșî propune să studieze:
învățămint, în afară de ori-ce dogmă confesională,
a. Concepțieag-Iă a scopului educației intelectuale.
Senzul metoadelor.
,
pregătesc și formează spirite libere. Dușmăniile pe
cari le trezește chiar în Franța școala noastră laică,
Relațiile ce trebuesc stabilite intre cunoștințe.
calomniile și prigonirile ale căror victime sînt dasOrdinea în cîștigarea lor.
■ călii lei. ne pot da o idee de furiea ce deșteaptă
Alijloacele și procedeele de învățămint.
b. Distribuirea cunoștințelor.
o asemenea inițiativă cutezătoare într’un a tot pu
ternic cler, care privește educațiea sufletelor drept
Cunoștințe cari relevă vieața. Mediul școlar.
Cunoștințe cari relevă munca. Atelierul școlar.
unul din drepturile sale neprescriptibile.
Putem prevedea că, într’un viitor mal mult sau
Cunoștințe cari relevă cercetări, studii. Exten
mal puțin depărtat, Ferrer îșî va avea statuea pe siunea școalei în mediul exterior. •
Stabilirea unui program conform fazelor de dez
una din piețele Barcelonei, și nu-I nevoe de cine
știe ce mare silință pentru a scrie discursul care voltare intelctuală a copiilor în cît cunoștințele
va rosti la inaugurarea Iei. In ziua aceea, spu- constitue un ansamblu în care toate părțile sa
nînd că, pentru a-și îndeplini menirea, cu toate armonios legate între iele, răspunzînd stărilor
că Ferrer a trebuit să privească, de repetate ori, telectuale complecte și succesive.
Influența pe care trebuie s’o aibă școala a l
moartea-n față, oratorul va trebui să adaoge că,
vieței omenești. Școala, centrul social al vieț
Z
**»»*#KWi*«
JM
_
-v*
vx MO. A J UVUXUUUU
107
intelectuale și morale ale grupelor omenești,
continuată.
Mu mipnta scoale! asupra părinților și vieței fa...
r re Educațiea mamelor și a părinților.
^rîrti l’entru C0I)"’ etctnl vAinP5r1?-’ VaI°.a?î educa*ieî rezidă înrespecQîit si alte puncte tot atît de importante, cu- Inr n
fizice’ ;ntc,ectuale și morale a copilu■nsc in P1,0^rara’
cari sc adresaza marelui
i). O adevărată educație numai îl secondează in
plihlic ce trebuie să înțeleagă că școala așa cum pornirile sale, în dirccțiea vieței sale proprii
pte organizată nu răspunde necesităților sociale
J>i ce ieste mai ușor de cît a-1 opri,de-ai altera
'ndividuale alo educației copiilor.
individualitatea și ce Ieste maî greu de cît a l res
?lIn special, scopul prin care ideile lui Ferrer se pecta. In totdeauna educatorul poruncește, ordonă,
iposebeau de ideile școa’eî actuale ieste că mai a- impune, violează, contrazice: pe cînd o’ adevărată
primul învățămint al copiilor, cît și programele educație Ieste tocmai aceea care il apără maî bine
1 jnetoadele, trebueau să fie adaptate psihologiei pe copil în contra ideilor altora, în contrai voinței
Liilor, ceca-ce nu se face nici în învățămîntul altora, cari chîeamă în joc mal mult energiile proprii.
Ce sînt metoadele ? Fiind educațiea de astă-zi
public, nici în cel privat.
1 in acest scop, s’a întemeeat liga inlernaiională un dresaj de-a supune pe individ unor anumite
de educație rațională a copilăriinei, -ni cărei co mecanisme sociale, metoadele nu sînt altă ce-va
de cît niște instrumente puternice și perfecționate
mitet I’am amintit mai sus.
De unde plecau aceste convingeri pedagogice? de dominație. Pe cînd metoadele științifice au pu
pin ce necesități individuale a plecat Ferrer terea de-a educa pe copil în favoarea dezvoltărei
pentru a cugeta la o școală nouă, o școală reîno- lui, prin satisfacerea trebuințelor, pe măsură ce se
jtjî ca și o societate reînoită ? Oare numai fap nasc și se măresc. Și în acest caz, educațiea de
tul că acest simptom social în reforma școalei s’a vine plină de spontaneitate, conformîndu-se’ științei
produs în Statele-Unite și Anglia și pe unele lo despre copil, care trebuie să-1 libereze din situatiea
curi în Franța, Elveția și Germania, a fost singu de astă-zi.
Prin aceasta se deosebește idealul școalei noi de
rul stimul care l’a îndemnat să reformeze școala
in Spania? Și ce l’a îndemnat să prezideze o ligă cea actuală. Școala de astă-zi caută mijloace noi
in al cărei comitet se aflau erudițî și savanțî ca și eficace de-a forma din ființele omenești niște
instrumente convinse de toate convențiile, de toate
cei de mai sus?
Sînt atîtea întrebări, cari pentru oamenii spe prejudecățile și de toate minciunile pe cari socie
ciali de școală se dezleagă aproape fără nici o e- tatea ieste, fondată.
Idealul nou vrea să albă oameni capabili, cari
zitare. Căci, școala așa cum ieste organizată astă-zi, nu mai corespunde. Acest strigăt ..
a devenit să știe evolua'neîncetat, capabili să reinoească fără
convingeri
încetare mediul și de a se reînoi Iei singuri, oageneral, și pentru că Ferrer a avut
’----- ca
* mai
—
un ' agitator,
un? meni a căror independență intelectuală să le fie
active, oare se poate socoti ca
cea maî mare forță, cari nu vor fi nici o dată în
anarhist, ca un revoluționar?
Ce erori în aprecierea oamenilor mari, stăpîni stare să° se atașeze de ori-ce, totdeauna gața să
accepte ceea-ce ieste mai bun, bucuroși de trium
pe convingeri, la cari cuvîntul are realitate în ac’
ideilor noi.
ținni. Căci Ferrer a întemeeat școli în vederile sale fulPrin
ce mijloc s’ar putea îndeplini acest ideal.
și pe socoteala sa. Nu ne importă dacă sînt 600
Urmărind cu atenție lucrările savanților și cer
a-zi și dacă mîne vor fi 6.000. Ferrer a fondat cetătorilor cari studiază pe copil și aplicînd expe
un Muzeu pedagogic, în care a adunat materialul riența lor în educațiea pe care vrem s’o edificăm,
necesar pentru școala cea nouă și a înființat o în senzul unei libertăți complecte a individului, lear
școală normală in care să se formeze învățătorii aceasta nu se poate îndeplini de cit prin punerea
in senzul noilor educatori.
imediat în lucru, prin fondarea de școli noi sau
Ce a făcut Ferrer pentru Spania, care nu l’a cru“ ' ' ’» în școlile regenerate de acest spirit de
tat, se face, pornindu-se tot din acelaș sentiment aplicîndu-le
umanitar, în toate țările civilizate și ’în progres, libertate.
In
Educațiea maselor ieste o chestie de ameliorare
T senzul1 acesta s’ar putea modifica tot ce nu co
respunde acestui ideal, tot ce Ie artificial și tot
socială. Cine dorește să rămînă în ignoranță, vrea ce face să fie depărtat copilul de natură și vie ață
su profite de îea. ’ Această renoire în omenire se si tinut în disciplină intelectuală și morală pentni
face prin două căi: sau aplicînd continuu în șco- a i se impune idei gata și credințe cari_ ruinează
hle de a-zi principiile noi ale educației științifice, si anihilează voințele. Și mai bine le să rămînă
bazate pe studiul psihologic al copiilor, sau, fiîră copilul în mijlocul naturei, unde va fi in contact
a Se aștepta această prefacere evoluționistă, să se cu tot ceea-ce iubește și unde impresiile vieței
. ?eeze Școli după noile principii ale școalei mo- înlocuesc lecțiile de cuvinte moarte. „Iubesc maî
crne. Ferrer a preferat această din urmă soluție. mult, zicea Ferrer, spontaneitatea liberă a unui
fu ce privește scopul educației, Ferrer se ridică copil care nu știe nimic din instrucțiea cuvintelor,
A.Pyto1’6 în potriva principiului de-a se face din de cît deformațiea intelectuală a unui copil care
ltuvid un supus cu stricteță mecanismului social, ieste supus educației de astă-zitf.
....
Cam aceste sînt, in trăsături esențiale, principiile noi
^ost scop Ieste dorința guvernanților și de aceea
in /U ^cî un interes să schimbe acest sistem, căci de educație, pe cari Ferrer le-a susținut cu multă
stiucțiea Ieste pusă în serviciul lor, din care au convingere științifică în revista „L’ecole r6novee“.
^ear nu sa amelioreze starea generală a
Din „Noua Rtvislă Romtnău.
Gr. A. Tabacara.
crCl(Jț.ateh Ieste deajuns: să se mențină spiritul de
• Oala, ca institutorii cu voe sau fără voe să ser-
�r
108
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEEÎ
IN FAȚA TRIBUNALULUI OMENIREI
Guvernul spaniol Ieste In timpul de fața pe
Banca tribunalului Omenirel.
Atitudinea Iul față de deținuțil din Teruel Io
monstruoasă și procesul lui Ferrer Ie o sfidare
adusă conștiinței universale.
Acum trei ani, o bombă izbucni, în trecerea
regelui, la Madrid. Autorul atentatului cunoscuse
pe Ferrer, lucrase pentru casa-I de editură, pen
tru care furnizase traduceri de lucrări franceze și
germane. Ce prilej nimerit pentru guvernul jesuiților, de a se descotorosi de acest om de bine care,
prin nvnunatele-i școli, îndeplinea o revoluție
pacinică și bine-făcatoare în mentalitatea poporului
, spaniol.
Ferrer fu numai de cît arestat, și ținut un an
în închicoarca model din Madrid.
Europa se indignă. Ferrer icra cunoscut pretu
tindeni prin opera lui școlară cea minunată. Și
toți cari îl cunoșteau știeau bine că făptuirea de
atentate politice Iera departe de glndul lui. Orl-ce
opinie ar împărtăși cine-va asupra acestei forme
de luptă, ie cu neputință sa nu se recunoască, că
nu se împacă de loc cu metoda educativă și lentă
dar sigură, care constă în a întemeea școli și a
modifica națiunea, modlfîcînd mal întâi inșii cari
o alcătuesc.
De ce să mal întemeezi școli cari vor fi închise,
sau de nici un folos- mîne, dacă practici un atentat? închise, dacă atentatul nu izbutește sau
rămîne fără urmări ulterioare: de nici un folos,
dacă, îndeplinindu-se revoluțiea, țara, în totali
tatea Iei, se însărcinează dînsa cu asemenea treabă,
transportată ast-feliti pe sama inițiativei publice
și rîpită inițiativei private ?
Netăgăduit, a întemeea școli, reviste padagogice,
Hgl pentru educarea națională a copilărimel, case
de editură destinate a edita cărți potrivite noilor
centre de învățămînt, și a-țl consacra la această
lucrare, nu numai timpul și inteligența, ci chiar
averea, însamnă a da .dovada materială că nu pre
gătești nici răscularea populară, nici asasinatul
politic.
*u »
avuxu.
Cu toate astea, guvernul călugăresc u
din
Madrid
nu șovăi de-a implica pe Ferrer în afacerea lui
Morral. Dacă s’ar fi putut face să fie trecut drept
complice și să fie osîndit la moarte, ce ușurare
pentru popimea universală.
.
Dar
Dar regele
regele șiși miniștrii
miniștrii acestui
acestuiguvern
guvernîși
își făcură
făcură o
socoteală greșită. Nu mai guvernează acum purtăpurtă
i
torii de rantii conștiința majorităței oamenilor.
toni
Tot ceea-ce cugetă liber se indignă. Din toate păr
păr-
țile protestările nu mai aveau sfîrșit. Centrele in
in-
telectuale
se
alăturară
de
centrele
politice
și
telpctuale rr
si avu
Ioc o reeditare a celor petrecute în 1871 cuElisde
cu Elisăe
loc
Redus i smuls
emuls Mac-M»hnnilor
Mac-M»Uilor și Grllifeților,
fiecIu?,
Grllifetilnr. de
An
conștiința universală.
Guvernul wpuuivi
Spaniol trebui
să
# -------------irenui
să
ție samă de opiniea
enronnnnn
cî
—
opiniea europeana și dădu poruncă
magistraților
r B^i, gata la toate, să nchite pe Ferrer.
Cu toate astea,
1
am da dovadă de o absolută
neciiDOșt.ință a sentimentelor
BPTițimentelor ce
ce însuflețesc
însuflețesc reacțicnea militnristă
și clericală,
clericală, dacă
dacă DP-am
De-am închinnî
închipui
«ristă și
că, supunlndu-se impurerel lumei civilizate și îndurlud asemenea achitare, apăsătorii Spaniei n’ar
fi avut rezerva mintală să-și ajungă scopul ca ;
alt
prilej.
De alt-feliii, cum să nu fi avut o rezervă ca asta?
Școala specială, întemeeată de Ferrer, în strada
Bsilen, fusese închisă, înse se deschideau cu sutele
școale cari purcedeau de la aceea-și doctrina, în
toate orașele mal însemnate ale peninsulei. Casa
de editură, reorganizată, care începea a-șl tămădui
ranele, cu toate atingerile pricinuite de proces
mijloacelor de acțiune ale proprietarului Iei nai «
avere! lui Ferrer, casa de editură seconda’
riza aceasta mișcare. Și, cu toată vlermuirea cv
zavă de mînăstirf, se vedea ivindu-se aurora uni
noi ere pentru cugetarea spaniolă. A sta la
pene, a aștepta, însemna să se asigure înfrîDB.Z
rea. Trebuea să se lovească cit mai curlnd, săs
distrugă pană în rădăcină centrele de cugetare li8
beră care se.înmulțeau mereu. Așa-că, coborîiorij
inchizitorilor vegheau, căutînd necurmat împre.
jurarca priincioasă care să le îngădue să-șî apuce
leară și prada în ghiare.
Răscoala din Barcelona fu această împrejurare
Ferrer nu mai locuea în Spania. Se mai
mai ducea
ducea
acolo, din cînd în cînd, pentru a-și supraveghea
casa do editură. Dar pentru a conduce mișcarea
școlară iei se simțea mai nestingherit la Paris
De alt-feliu iei nu voea să mărginească mișcarea
asta numai la Spania. Liga lui Iera internațională
și în privința aceasta Parisul icra uu mediu su
perior Barcelonei.
Se înțelege înse de sine că nu se pregătește o
răzvrătire de-afară.
O mișcare de răzvrătire nu se pregătește nici
din năuntru. Răzvrătirile purced dintv'o împreju
rare neașteptată: iele nu-s nici o dată opera unei
societăți secrete sau a unei organizații revoluțio
nare. încercările de răzvrătire făcute de cătră grupe
revoluționare nu ajung nici o dată do cît la răs
coale ridicole. Ga să se înalțe baricade și să se
sloboadă focuri de pușcă în stradă, trebuie una
din acele porniri de mînie din partea întregei po
pulații, pornire care nu se pregătește, care izbuc
nește ca o lovitură de trăsnet, șt care surprinde
chiar și pe~ cele mai înaintate partide. Ceea-ce și
ie, cele mai adesea, ceea ce vatămă izblndei, pen
tru-că nefiind nimic pregătit, mișcarea sufere de
lipsă de direcție. Nu vreu să spun prin asta că
agitarea revoluționară ar fi fără nici un folos, în
aiară de împrejurările cari determină exploziile
populare. Asta întreține în mase o stare de spirit
care Înlesnește exploziile acestea. Dar asemenea
pregătire mintală n'are nimic a face cu ceea-ce se
numește organizarea unei răzvrătiri sau răscoale.
^au cîte-va pilde.
^1870, Napoleon al ULlea face să fie bătut în
criminalul războiii in care iei angajase Franța. La
vestea capitulărei Sedanulul, populațiea Pariziana SG scoală și guvernul, care zdrobea țara sub
câlcăiul său sîngeros de la 2 Decembre, le răsturnat,
Din potrivă, în 1866, împăratul Austriei ie bătut
Prusia în mod rușinos, dar dinastica, al cărui
Șef iesle iei, nu-i atinsă-n prestigiul iei. Franț losef
Păstrează ascultarea supușilor săi.
r--r-o
ce asemenea deosebire ?
rpnilb
i:cană
neîntreruptă^pregătise
terenul,
pe c 1
Pentru
că-n
Franța de ani de zile
o propagând
ce va nicinrecrătiso
glod să terenul,
fi avut foc.
republicanăasa
neîntreruută
ne cird
lnT*
«ș»’ ce-va mei giuu sa u avui xuu.
Franța,- exista un puternic partid republican,.
care
vestGn înfrîngerei, se folosi de indignarea
obștească. Iei nu avu nici să provoace, nici sa organizeze nimic : faptul că exista ajungea. P°PU‘
lațiea îl știea lîngâ Iea. Poporul, iritat de înfrmgerea suferită, se înturnă de sine spre iei, ș1, a'
proape cu consimțămîntul universal al țârei, se
proclamă Republica.
t ,
La Viena, nu se produse nici o mișcare ant^*
nastică, și vestea dezastrului de la Sadowa nu a
nici o acțiune asupra unui popor prăpădit.
La Barcelona lucrurile s’au petrecut, în iu
trecut, ca la Paris în 1870. In orașul acesta 1
atmosferă republicană și revoluționara. De in
ce se cunoscu îmbarcarea fiilor poporului P
Melilla, indignai ea populară semaniiestă și S
I
•109
«nerală, concepută mal întăl ca simplă protes '
și redijată în vre-o nemărturisită și neru
fflre pacinică, se prefăcu aproape pe dată în pollție
șinată oficină guvernamentala.
Nu-ml voifi pierde vremea a discuta niște ase
rfln°aca Și celelalte orașe ale Spaniei ar fi fost în„flețite deacelaș spirit, ca și capitala catalană, di menea neghiobii. Un revoluționar nu se joacă
Bă
pregătească, pentru poliție, Intr’adins, piese
nastica Burbonilor în ceasul acesta și-ar fi trăit doveditoare.
traiul, iear popii, aceste lipitori cari sug și sleesc
Adaog că proclamațiea găsită la Ferrer ieste con
„enorocita nație Spaniola, ar fi luat acuma calea form
ideilor tuturor revoluționarilor, ceea-ce a
pxiluiui.
îngăduit -poliției s’o întocmească cu ușurință, pen
Ast-felifi, întîmplările din Barcelona n’au fost tru
că
aceasta n’a avut de cit să cerceteze pentru
oregătite și organizate de nimeni: nu numai de asta programele
partidelor extreme.
ț,re-un individ, dar nici de vre-un oare-care partid.
Și chiar dacă o asemenea proclamație s'ar fi
Cetățeanul Moreno, membru al Confederației găsit între hîrliile lui Ferrer, ce ar dovedi iea ?
Generale a Muncei din Barcelona, care a plătit cu Că Ferrer ie de idei cu totul înaintate. Asta se
persoana-i în timpul luptei, și care, adevărat e- știe și Ferrer nu face din asta o taină. Dar o arou, cu prețul vieței sale s’a-ntors în Spania, după semenea proclamație n’ar putea să fie delictuoaaă.
cc izbutise să îeasă djn iea, pentru a se sili să de cit dacă ar fi fost împrăștiată și afișată, de cit
getipe și Pe alți tovarăși de luptă, cetățeanul Mo dacă ar fi încetat să fie o redactare personală,
reno, a putut să spue în meetingurile la cari a ca să ajungă uu fapt. Asemenea lucru, chiar dună
lunt cuvînlul, precum mi-a spus și mie Iu intimi mărturisirea poliției, pentru-că aceasla s'ai* grăbi
tatea convorbire!, cum-că răscoala din Catalonia să o spue și tăcerea-! ie o mărturisire, asemenea
fusese faptul poporului în total, și că nici un lucru n’a avut Inse loc.
partid de opoziție n’avea dreptul să-și atribue
Așa-că Fereer ie cu totul nevinovat. Daca dînmeritul iei.
sul va fi omorlt, fapta asta va fi pur și simplu un
Ferrer înse, prins cu totul de liga lui de învă- asasinat, mai păcătos, mai laș de cit acele cu cari
țamlnt, petrecuse 3-4 luni la Londra.
tribunalele lovesc zilnic pe autorii pedepsei cu
Glnd odinioară Ruiz Zorilla conspira, iei o făcea moarte. Și crima nu va fi mai mica, Iea nu va fi
de departe, din pricină că mișcarea pe care dlnsul de cit mai ipocrită, dacă prietenul nostru va fi
o ațîța Iera din mișcările militare. Dar cartierul trimes să lîngezască în vre-un presideo nesănătos.
general dînsul și-1 stabili la Paris. Iear cînd gu
Liber regele Spaniei și D-nu Maura, sa săyîrvernul lui Jules Ferry îl expulza din Franța și-l șască această crimă îngrozitoare. Dacă noi n'am
sili cu chipul acesta sa-și fixeze reședința la Lon fi prietenii lui Ferrer, și dacă nedreptatea nu
dra, fu desperat, și ne rugă, pe Lockroy și pe ne-ar avea de neîmpăcațl adversari, aproape am
mine, cari secondam silințele sale, să facem să se dori să-i vedem asumîndu-și asemenea răspundere,
revoace decretul de expulzare. Alt-felifi îi iera cu pentru-că în ziua clnd vor avea asemenea cri
neputință de a mai face ce-va. Londra iera prea minală îndrăzneală, aceștia vor fi săpat între
dînșii și conștiința lume! civilizate în general,
depărtată de Spania.
Așa-că ceea-ce iera adevărat cu Zorilla, care lu■ în special a Spaniei, o atît de mare prăpastie,
cra asupra unor personalități militare, puține la1 în cît dinastiea spaniolă își va fi trăit traiul.
Iscălind oslndirea lui Ferrer la moarte, dacă se
număr, ar fi fost cu mult mal multă rațiune pen
tru Ferrer. dacă, după cum afirmă lașii și perfizii va găsi un consiliu de războiu în stare s’o pro
săi acuzatori, ar fi voit să pregătească o răscoală nunțe, Alfons al XlII-lea va iscăli prăbușirea mo
populară. Pentru a da lovitura ar fi fost cu ne narhiei și va pregăti, mal bine de cit ar putea-o
7 ar fi fost faC0 la o laltă toți revoluționarii, înteraeerea
putință do operat de departe. Parisul,t și
un centru prea depărtat de Barcelona. »Ie oare de Republicel Spaniole.
nostru,,fără să fi fost silit la
paf* 25 S(.pfcnjbrc 19u9,
admis ca prietenul
p
Alfrcd Naquct
aceasta, prin nici un decret de expulzare, să fi
voit să-șî mai sporească greutățile sarcine! sale,
Daerglnd să se fixeze la Londra.
TRĂEASCÂ ANARHIEA
Lucrul acesta sare în ochii celor mai preveniți :
Ferrer nu ațîța nici o răscoală populară, nu ca nu
ar fi fost, din instinct, favorabil revoluției, dar
In scurta campanie de simpatie dusă în lumea
flind-că-n materie de progres omenenesc, ca-n întreagă pentru Ferrer, înaintea asasinărel sale, ol
toate cele, diviziea muncei se impune, și că, pentru mulțime de. oameni au făcut toate chipurile săficțiunea sa proprie, își alesese o altă cale.
Diu nefericire o boală a cumnatei sale, care se mieșureze, făcînd în cele din urmă din iei un palid
jndreptă, și a nepoctoi sale, care muri, ccea-ce republican sau un vulgar pedagog anticlerical. Ie
înlătură ori-ce idee de simulare de boală, dilemă a servi rău cauza unul om, și mal cu samă a
pc Francisco Ferrer la Barcelona, unde îl cinema ceea-ce are mal scump acest om, ideile lui, începînd-o prin a-1 trada. .Această lipsă de sinceritate
asemeni și casa de editură.
In. timpul răscoalei pe care n'a putut s o pre- s’a accentuat și mal mult la o mulțime de așa
v°uă și ia care n’a luat nici o parte, iei se găsea ziși liberali, cari n’au ridicat vocea de cît după
ficolea. Avertizat Inse că se voea să se profite de executarea din 13 Octombre 1909, atunci etnd
Prilejul propice pentru a se lua în poirivă-i mă- Ferrer nu mal Iera în vieață, și cari n’au protestat,
cum se făcuse în timpul afacere! Morral, pro- în mijlocul atîtor reticențe, de cît pentru că opiniea
fibll că trebui să se ascundă. Dacă făcu așa, avu
i-a silit să facă aceasta.
arePtațe. Beccaria zicea că acuzarea de a fi furat publică
Da, Ferrer Iera anarhist, șî tocmai din pricină
Jurnuril0 do la Notre-Damo n’avea să se înceapa
i^Potrivă-i prin alta... întîmplările au dovedit că că nu voea nici Dumnezei, nici stăpînî, a trebuit
eyrer făcu act de înțelepciune punînd în prac- să plătească cu vieața acțiunea lui revoluționară.
și popii, se înțelege,
ierau
jjcă această doctrină... Nenorocirea voi ca o sluga Cîrmuitoril Spaniei ca f
' *
Popească să-l recunoască și să facă a fi arestat. cumplit de-nfuriațl pe Iei.
Den»îUm s ar voi sâ fie ImPuȘcat; inventîndu-se
x
.**««*. maleată de-aiimmieri
de-altminterl uu
ce scriea Ferrer
întfun
™fest, pentru Școala modernă, în Septembrie 1905:
�---- —
Adevărata chestie, după noi, Ieste a ne servi
de școală ca de mijlocul cel mal propriu pentru a
ajunge la emanciparea deplină, la emanciparea
morală, intelectuală și economică a clasei mun
citorești.
Dacă sîntem cu toții de părerea că clasa mun
citoare, sau mal nimerit omenirea în general,
nu trebuie să aștepte nimic de ia vre-un Dum
nezeu oare-care/ ori de la vre-o oare-care putere
supranaturală, putem noi oare înlocui această
putere prin alta entitate, Statul, spre pildă?
Nu, emanciparea proletaricească nu poate fi
de cît opera directă și conștientă a însă-șl clasei
muncitorești, a voinței sale de a se instrui, de-a
'cunoaște. .
Daca poporul muncitor răraîne ignorant* Iei va
rămînea subjugat Bisericel și Statului, cu alte
vorbe Capitalismului, care reprezintă aceste două
entități. Dacă, din potrivă, se inspiră de la ra
țiune/de la știință, interesul său bine înțeles
11 va Împinge iute să pue un capăt exploatare!,
pentru ca muncitorul să poată ajunge arbitrul
destinelor omeniți.
Ie vorba dar, după noi, de-a face, înainte de
toate, ca clasa muncitoare să-și dee samă de
adevărurile acestea.
Pe cînd în sindicate aceste adevăruri ele
mentare pătrund din ce în ce mal mult, printre
muncitorii adulțl, să căutăm a lace ca Iele să
între și-n capetele copiilor și ale celor ado
lescenți.
Să întemeem un sistem de educație, prin care
copilul să poată ajunge, iute și bine, a-șl da
samă cum se cuvine de neegalitatea economică,
de minciuna religioasă, de vătămătoarea iubire
de patrie și de toate prejudecățile familiale și
a™6» capi‘J
ro^e"
Nu Statul, care-I expresiea voinței unei mi
norități de exploatatori, ne-ar putea ajuta să
ajungem la asemenea țintă. O asemenea așteptare
ar ^o^^mptabilMest^ici,
ti cea mal mare nebunie.
k
/»
“'"'O
•
vj'Jxxâij llLUJ
T'»l
.1
plSCURSUL LUI KROPOTKIN
liberi, ca spirit și ca purtare, să cunoască obîrșîe
ncegalitățcl economice, să fie bine pregătiți pentn*
vieață, pentru lupta de clase, care Ie vieața. Iei s
trudea a scoate pe copii de sub înrîurirea* minchinei religioase și a vătămătoarei iubiri de patri "
a-I pregăti, după expresiea lui aiît de curată, Jx
pue un capăt exploatărcl, pentru ca inuncitorul”§x
poată ajunge arbitrul destinelor omenești"...
Împușcatul din Montjuich Iera un bun pionier
al acestei civilizații de mîne, care trebuie să fle
întemeeată pe muncă, tocmai ceea-ce cată să în
deplinească anarhrșdl-sindicaliștl. Manifestul șeoalef
moderne răsfrînge cugetarea unul adevărat anar
hist, Ferrer i-un anarhist mal mult, carele și-a
dat vieața pentru cauza care sfidează toate prigo
nirile și care va împătimi totdeauna pe cel mal
buni dintre oameni: pentru libertatea poporului.
De aceea, lucrul cel mal nimerit pentru noi toți*
pb cari ne-a pătruns o durere nețărmurită la vestea
cruntului său asasinat, lucrul cel mai nimerit, dacă
voim să ne manifestăm îndelung, cu folos, Ie de
a duce mal departe opera lui, de a combate ca
pitalismul, fără cruțare, cu toți susținătorii Statului
și-al Bisericel, al patronatului și-ai Proprietățel, al Ar
matei și-al Patriei, al Religiei și al Instrucției ofi
ciale și autoritare, al Justiției și-al Poliției, al Par
lamentarismului și al Legalitățel. Numai întoindu-ne energiea în acțiunea revoluționară vom putea
onora cu adevărat memoriea lui. Ferrer.
Din „RâveiF — Geneva.
DIN TESTAMENTUL LUI FERRER
...Protestez mai inlăi, cu toată energiea puțincioasă, împotriva asp rimei neașteptate a pedepsei cu care am fost lovit, declarindu-mă
. convins
că, in scurtă vreme, nevinovățiea mea va fi sta
bilită in mod public.
Doresc ca, cu nici un prilej, nici acuma, nici
. / ;—x~i nici un cuvtnț, să nu se
facă, in fata rămășițelor mele, nici o manife-
funcționari iscusiți, oameni cari să
dească de cît cum C
,UWIUJ lcu
să se gîndească la cel âî altora,1 adresati-ră St;
:ai c^fmereîf (e 90,nerl Ș* tuturor ligilor sau va [i întrebuințat mult mai bine pentru îmbu
ie mult
/
societăților .patriotice. Dacă voitl, îrSe, cum nătățirea slăre'i celor vii, lucru de care L
8a- A01W PreoatiJl un viitor de frăție, mai mare nevoe.
Cit despre rămășițele mele, regret că nu exi
vnnî m -*1 • ° f?ricire pentrLl lotA adresati-vă
mia st(
stă^ nici un crematoriu in această cetate, ca ia
la
vouă inși-va, celor ce sufăr de lUKiiuui
regimul ue
de fată
și InteineeațL scoli ca a r
,‘'2r'*"x în cari său nutetl
noastră,
la Paris și in atitea alte cetăți, fiind-ca
preda toate- adevărurile
dovedite?
—
dovedite.
“ (l? fl cerut ca iele să fie arse. Fie ca inlrun
91 ce yă pasa de sprijinul Statului dacă nu- HmP cit mai apropiat cimintirile să dispara,
sfirșit, să fit! stănînl la vnY L:; m?
pentru binele higiene'i,'■ și să [ie înlocuite prm
risteUUrapropiat viitor vett fi’creat crematorii sau prin vre-un sistem care să inniște generații conștiente, cari nu vor mai fi gădue destnigerea cadavrelor și mal iute.
X°nllelt(eJe tiraîlie’ ci
fihit Jihere â
Mai doresc ca prietenii miei să vorbească cil
hotAr te a rai vrednicește In Huna-staiea obștea
mai puțin sau chiar de loc de mine, pentrii-ca
sca 51 intr'o adevărata' solidaritate Zani '
nu se crează de cil idoli cind se ridică in slava
'
lei nu£se înte™?'6 ara-* limpede idene lui Feirer. oamenii, ceea-ce ie un rău mare pentru
rul omenesc. Actele sînt acele ce trebuesc s
diate, ridicate in slavă sau blamate, fura sa n
ocupăm de la cine emană, lăudindu-sc, pen ri
sMc"telordpaSlUnea asociatiU" muncîtoreȘd,da a fi imitate, cind pot contribui la binele coi
>
criticindu-se, ca să nu se mai repete, cin
privite ca vătămătoare binelui general...
nTOn.tă dreptate,
’Sf
REVISTA
REVISTA IDEEI
110
•
j
:
■
>
„ -ziua de 21 Octombre, ținut de Memorial Hali,
din ZIU
Londra.
Fvecutarea lui Ferrer^. provocat în Europa si
> America o revoltă și o indignare obștească. '
111 până si la S-t Petersburg, cu toate baionetele
y Nicolal al II-lea, au avut loc meetinguri înVicărate, în cercurile universitare. Se înțelege,
/rea de asediu a împiedicat ținerea unor ase
menea meetinguri în restul Rusiei, unde domiestfî cea maî mare tepoare1 presa conservatoare din Londra mărturisește
gnalma ce a cuprins clasele avute, cînd zice, ca
Corning Post și Daily Telegraph, că numai „elementele răzvrătitoare și hoți!" au înscenat aceste
meetinguri, punînd între hoți pe inșii cel mai
Înaintați în ideile culturale numai 'elementele
astea, căror perversitatea sentimentală le-a dat
un sprijin cumplit de mare. Din fericire perver
sitatea asta-I aceeacare a împiedicat desfășurarea
pompei lui Nicolal al II-lea-și a călăilor lui pe
străzile Londrei.
Argumentele presei conservatoare sînt inse de
două feliurl: 1. Că Anglia n’are dreptul să se amestece în afacerile interne ale Spaniei. Da, dar
cînd Ieste de ocupat Ciprul, Egiptul ori Preto
ria, atunci intervine. Cu toate că străin, protes
tez împotriva unei asemenea concepții a nației
britanice. Și oare nu s’a amestecat în Belgia, Italia, Austria, Franța, cînd cu afacerea Dreyfus,
Turcia, chiar Spania, acum opt ani, cînd doi me
dici englejl au examinat o altă victima a inchi
ziției de la Montjuich, cînd agitațiea din Anglia,
Germania, Franța, a făcut ca 16°condamnați în
Spania la muncă slinică, pe temeiul mărturisi
rilor făcute sub torturi, să fie liberați ? Și oare
serbările ofieiale date acelui sprejur ’de Ricolal
al II-lea, n’au fost o amestecare în luptele interne
ale Rusiei? Rezultatul acestei măguliri aduse lui
Nicolal Ieste că se rupe o provincie din Finlanda,
a cărei integritate Nicolal a jurat s’o păstreze.
Al doilea argument Ieste că „Ferrer Iera un
revoluționar nesățios de sînge, un ateist gata adistruge totul în "Spania".
Dacă v’aș arăta cea făcut guvernul spaniol în
cel din urmă doi-spre-zece ani în Barcelona, cenIcul cel mal inteligent al Spaniei, pentru dez
voltarea clasei sale muncitorești, n’ațl mal pu
tea de necaz că revolta din Barcelona n’a spul
berat încă asemenea nerușinat guvern.
La 1896 a torturat Anarhiști: a pus bombe,
-Ppn Azefil săi, în cartierele muncitorești, oinormd copii și femei... Vezi procesul lui Rull.
Acum, acest infam guvern pornește un războia,
folosul cîtor-va capitaliști, războia care costă
sumedenii de milioane și mii de vieți omenești,
teată pricina revoltei din Barcelona.
Dresa conservatoare acuză pe Ferrer de a n
uat parte la revolta aceasta, lucru pe care I' errer
neagă, ceea-ce si trebueste să credem. Daca
*erper și alti intelectuali ai’ ti luat intr’adevar
I arte la revolta aceasta, poate ardeau mai pu4
țnînăstirl dar cădea bastiliea clericală de
°uțjuich, fără a se pierde 130 de oameni dm
1 ?Or’ omorîtl de trupele lui Allons.
TAn cP.vapul Ieste că popii jurară moartea lui Fer, fiind-că Iera sufletul mare! mișcări educa-
ideeI
•Ht
toare din Spania : creșterea și Înclinările acesLllPn 11 rl llOnnii In
v.
«~
...
i ”" vJ---- e, jiu iu revoltei.
—. a (J^vada voiu cita din cărțile sale, la cari
5b?^;îRX
.^clu8
’racter șî
rn-r
’a’’ un
un orn
or?Jal
aI cărui
cărul ca
caracter
și a^căa căui știința se respectă de Europa întreagă, a scris
mai P™lte
multe prefețe,
prefețe, voiu cita următoareîe,
următoarele, din analiza facuta carțel lui Malbert, Știință și Peliyze, și cartel marelui’ cercetător al istoriei Re
ligiilor, Burnouf.
Origina orientală budistă a creștinismului,
cum și relațiile acestuea cu adorarea Soarelui si
a fiului acestuea, Agni, Focul, sînt expuse în căr
hcica lui Ferrer în clup
ticica
chip foarte popular.
Și această carte se sfirșește, cu ce? Cu apolo
gia Anarhismului, ori a Tolstoismulul? Nu. Gu
apologiea Protestantismului, pe care leu unul o
găsesc, prea entuziastă.
găsesc
j!
ț
-X- -- al
— celor ’doi
-V. .M
„ Caldul
apel
apostoli, Luther și
Calvin, scrie Ferrer, a produs o adevărată ex
pliTzia rin r.r.r.e.11„ A —-___ »■
plozie de conștiință la Arieni. Reforma a căutat
să reconstitue creștinismul primitiv, curățindu-1
de elementele străine cari l’au desfigurat. Gu
Cu
Protestantismul a dispărut erarhiea preoțească...
cum și toată adorarea fetișilor“.
Despre etica Protestantismului, Ferrer scrie:
„Ieste o culegere de principii, lăsate nouă de fifi
losofii cel^ vechi, principii întărite prin observa
rea adîncă a omului, prin observarea nevoilor,
menitei, datoriilor, organizărel lui seciale, în lo
cul cărora știința modernă, încurcată cum le cu
cui
antagonismul de interese, care presupune exis
tența unor uzurpatori privilegiat! și a unor dez
moșteniți, împinși la muncă, explolare și mizerie,
n'a fost în stare să alcătuească o etică supe
rioară, care ar putea să dea satisfacție atîț sim
țului egoist cît
cit și celui altruist, pe îndoita te
melie a higienei sociale și a Solidarităței.
După ce arată, în scurt, ce a făcut Protestan
tismul pentru dezvoltarea omenirel, aruneîndușl privirea asupra veacurilor viitoare, Ferrer
Z
lUC :. „Și i
X ULUDUUlllDUllU va
*
zice
Protestantismul
trece, ca și cele
lalte religii. Cînd mulțimea va fi mai bine ini
țiată în adevărurile științei, nevoea unui ajutor
de la puterile de sus’ va’ fi simțită mult mal
puțin. Nevoea de religie va dispare în ziua cînd
oamenii vor fi destul de cuminți, ca sase cîrmuească de sine și să întroneze concordiea socială-?.
Ferrer îșl închee cartea ast-feliu: «Aceasta
splendidă evoluție a inteligenței omenești, la în
ceput plină de misticism, sub vălul religiei a
propăsit în potriva religiei și în potriva opu
nere! Iei. Sțiinta tinde acum să dobîndeasca au
toritatea supremă: Știința și Adevărul, a cana
expresie si dezvălire sau revelație ieste^ Științei
va aparține pe viitor puterea conducătoare a
dumei: în locul divinitațel, bine-făcătorul na
țiilor si mîntuitorul omenirel va fi Științai».
leată cele din urmă cuvinte ale importante!
cărți: «Origina Creștinismului», publicată la 190b,
la Barcelona, carte a cărei publicare 1 errer a
plătit-o cu vieața, sub gloanțele a patru soldați,
în închisoarea din Montjuich.
Ferrer acum Ie mort. De datoriea noastra ie
de a relua acuma opera lui, de-a o continua,
de-a o răspîndi, de-a dobori toți fetiși!, toți zeii
cari tin omenirea sub jugul Statului, sub jugulj
capitalismului, sub jugul superstiției.
P. Kropotkine.
�_________________________ REVISTA IPEEI
-
REVISTA IPEEI
Hâ
SPANIA ȘI EUROPA
,
resurse fi mult mai multă .vitalitate In
",a‘ri,nii(ii dc cil Spania, fi adevărul a triumfat.
ta<ce^la p
*
tn Spania, regele ar fl refuzat să uzeze de dreptul iui
de
grație.
Dar Ferrer nu a fost judecat.
Mal inlăl Spania a făcut greșeala, ca imediat a doua zi'
după revolta dc. la Barcelona, să facă să funcționeze csilii dc războia extraordinare. Ori judecata consihiiotco
. '«războia, funcționind în stare de asediu, nu tesle o - de
judecată
la care au dreptul cetățenii inlr’o țară. Îndată ce rci>olta
a fost înădușită șl liniștea restabilită, consiliul de .războir,
nu mal anca rațiunea lui de a fi, treimea să înceapă
Pnr..~,
,a 1fost
funcționa tribunalele ordinare. Și jîind-că Ferrer nn'r,
t n
prins cu armele In mină și nici măcar dovedit ca
lei nu putea să fie jug*/
parte în grâfrnczilc cornnbatanților,
’
cal dc cil de tribunalale ordinare.
Leală întăiul motiv de revoltă sufletească.
Se știe cum se judecă în stofe de asediu la consiliile de
războîu. Cele mai elementare proceduri, stabilite pentru des
coperirea adevărului, precum și pentru apărarea inculpa'.
țiior, nu sînt respectate. Cine a urmării procesul lui Fer
rer, a văzut că consiliul de războia s’a bazai, pentru a-l
condamna, pe proclamații revoluționare, găsite la ici, de
acuma șeaple ani, și de cari iei nu se servise, și cînd apăl
rarca acerai ca să dovedească acest lucru, consiliul de
războia a respins cererea, pe motiv că aceasta ar provoca
o amlnare. Aproape toate cererile de martori ale lui Ferrer
au fost respinse pe acest motiv. Atunci cum putea să se
apere inculpatul și cum putea să facă dovada nevinovăției
sale ?
Guvernul spaniol trebuea să înțeleagă că judecata unui
om ca Ferrer, un om bogat, un filantrop, un ginditor, un
organizator dc școli, chiar la consiliul dc războia, trebueaînconjurată cu toate, garanțiile de imparțialitate, și măcar
pentru dînsul, dacă nu pentru o mulțime de alți resculați,
cari au fost tmpușeațî, după condamnarea consiliului de
războîu, măcar pentru dînsul, Irebnea zic, să i se lase toată
libertatea de a se. apăra.
Jfal mult. După condamnare consiliul de miniștri a avut
dosarul lui Ferrer in mină, ministrul de. externe ne-o spune.
A trebuit să-l studieze și să vadă lipsurile dc procedură ți
respingerea sistematică a luî Ferrer de a-ș'i dovedi nevinovățiea lui.
Și atunci neputînd face all-cc-va, dc vreme ce ici însu-și
ordonase să funcționeze tribunalul extraordinar, trebuea
să supună regelui un decret dc grațiare.
Consiliul de miniștri nu a făcut aceasta, a refuzat să
intervină pe Ungă rege, pentru grațiare. De aici urmează
eă pentru executarea lui Ferrer nit mai ie de vină consiliul
de războiii de la care se știe că nu se poate aștepta marelucru, cînd iei funcționa in 'mod extraordinar. Vinovat de
asasinarea lui Ferrer, ie consiliul de miniștri, care și-a în
sușit hotărîrea și a refuzat că ceară grațiarea, .măcar că,
dacă ar fi vroit să studieze cu imparțialitate dosarul, ar fi
văzut că consiliul dc războiii a condamnat pe un nevino
vat. Căci îe presupus nevinovat ori-cc acuzat, căruea nu-1
dai mijloacele dc a se apăra,
Apoi nu avem dreptul, noi cu toții, fără deosebire de
țară și fără deosebire de idei, să fim revoltați in contra
acestui act incalificabil ?
Ludovic al XlV-lea reușind a așeza pe tronul Spaniei un
Bourbon, a strigat : II n y a plus des Pyrcnecs
Ce tnscamn ă Inse legăturile de rudenie și de dinastic,
. față cu legăturile enorme și indisolubile, pe cari ponoaie c,
tot mai mult, in fie-care zi, Ic cimentează mire iele. Astă
zi exista unități politice, nu mal există tn unele chestuint
de cit un singur popor, omenirea. Dovada că ccea-ac se
întlmplă Inlr’o țară, se repercutează cu putere in cele
lalte. Chiar partidelepolitice nu mai sînt separate prin țari,
lelc-și dau mina peste frontiere șl formează un singur par
tid, socialist, anarhist, liberal sau conservator.
Astă-zl guvernele nu au dc ținut scamă și dc dat răs
pundere numai locuitorilor țârei, dc faptele lor, ci lamei
întregi, care s'amestccă, le controlează și le cenzurează, în
tocmai cum ar face parte din cetățeni.
>
Și cînd observi acest fapt, și cînd vezi că deosebitele, țari
încep a avea o mulțime de idei în comun unele cu altele,
oare mi sintem în drept a crede că într'un viitor oare-care
iele vor sfirși a se pune de acord și asupra puținelor pun
cte cari astă-zi Ic separează, pentru cari astă-zi mai există
frontiere, cari le fac să se intredușmănească și să sc înlreucidi uncie cu altele?
Oare nu ic semnificativ faptul că pentru o execuție a
unul spaniol în Spania, s’a făcut aproape o revoluție la
Paris, ridicindu-se chiar baricade ?
Căci despre cxecuțiea lui Ferrer vocsc să vorbesc.
Jn contra acestei execuții a protestat lumea întreagă:
guvernul Spaniei și mai cu seamă regele s’a pus înlr'o rea
postură. Pentru ce a protestat lumea întreagă ? Știu cum
explică oamenii, așa numiți ai ordlnci și ai autorităței,
această enormă manifestare. Anarhiștii șt revoluționarii
din celelalte țări, cari an fost totdeauna in legătură cu
anarhiștii și reDoIuționarii din Spania și prin urmare și cu
Ferrer, au găsit ocazie ca să-și afirme părerile lor și să
producă dezordine și turburarc în stradă.
le o parte de adevăr in această afirmare, anarhiștii și
revoluționară n'au scăpat o asemenea ocazie, de a împinge
la răscoală peste tot locul.Accst lucru n’ar trebui să tur
bure în mod deosebit pe nimeni, nici n'am putea din iei
să tragem consecvențele pe cari le-am tras și îcu mai sus?
Anarhiștii mai cu seamă, nu aparțin nici unei [âri acest
lucru îe adevărat pănă Ia oarc-care punct și pentru revo
luționari. Pe dinșu ideea de patrie nu-i preocupă, cînd din
Iniimplare u recunosc necesitatea : îc'i luptă pentru răstur
narea nu numai a regimului dintr'o țară_ci din toate ță
rile. Nu îe de mirare deci ca revoluționară din Italia șan
Franța să facă cauză comună cu cei din Spania. ■
Dar adevărul întreg iesle altul. In contra executărei lui
Ferrer a protestat și imensa majoritate a opiniei publice,
care mi ieste nici anarhistă, nici revoluționara. Au pro
testat sau âti dezaprobat, tot ce Ieste spirit liberal și mo
dern, ți numai o mică minoritate, partizană mijloacelor
violente tn contra mișcârei ideilor moderne, numai aceia au
aprobat guvernul Spaniol care ți ici ieste o emanație a
ideilor reacționare.
De cc protestăm, noi cu toții, fără deosebire, socialiști,
*%
radicali, liberali, ți chiar o parte din conservatori, în contra
itxecuției Iul Ferrer, pe care o considerăm un asasinat ?
Ccea-ce
cerem
noi
cu
toții
în lumea modernă, Iesle ca
Aproba Europa rcvoluțica anarhiștilor de la Barcelona? justifica să-și îndeplinească rolul
ici. O judecata nedreaptă
Ăproba ideile Iul F„rtr ?
loCi Dc ce allinc- numim noj
nc
revoltă
mat
mult
ca
ori
și
ce. Să ne aducem aminte de
Zr-'a,UÎ
asasinal ? de ce guvernul Spaniol
cazul
căpitanului
Dreyfus
îtv
Franța.
s a făcut pasibil dc un act odios ți revoltător ? Pentru un
Pentru ce. și atunci condamnarea lui Dreyfus a provo
sl,jg»r lucru, care, cu țoale aceste, îe așa de marc și calea
St\n.e, dfcPluri Pc cari Europa modernă le-a ciș- cat o emoție enormă în lume și protestări energice ? Pen
ttgal, tn cil iei singur justifică întreaga revoltă sufletească tru că fi atunci, alte consilii de războîu, deși puseseră mal
formă și arătaseră mal mult respect pentru procedură,
a. n°a.ttr.a a Muror. Pentru că Ferrer nu a fost judecat: malta
’lot ^vf,,,lUn'aî
sim‘‘Ia,c/n ({c Jucată, și atunci avem dar in fond s’a dovedit mat pe urmă că judecaseră fi lele
lot cu parțialitate, violind principii fundamentale, pe cari
drentuf1 1
CC- J'Crrer a fosl nevinovat, și lot nu
le poate înlătura un judecător. S’a dovedit între altele
I <a condamnam pe guvernul Spaniei, fiind-că a că judecătorii condamnaseră pe Dreyfus pe acte cari lise
împușcat un nevinovat.
'
arătaseră numai în camera de deliberare fi cari nu fuseseră
narC-a.Cr'mâ de care s'a fdeul vinovat guvernul puse în discuție, auocaților apărărci. Pentru oamenii cari
Ferrer’raiCn lr,,b.unalele lcHal constituite, ar fi judecat pe nu înțeleg sfințcnica principiului, că judecătorii sini datori
după de-ba^ri ^°la.^titndinea ca să se apere, și dacă să pună tn vederea inculpatului orl-ce acte., pe cari, se "O
apScaUeaea si °îlCl^llc tn ori^e Proccs> judecătorii ar fi rezema pentru a da Iiolărtrea, asemenea principiu s'arpa~
dovedite ^reveAr^
sp(,niola< Penlr" asemenea fapte,
nZ fi avid n^tPefea^a CtU mOnrtc' nimeni din,le noi rea secundar, și cu toate aceste tn iei rezidă întreaga ga
ranție pentru acuzat.
.
dc reuoSnnS
Zts ’’ ln ac9sl caz nc-am fi separat
Și atunci alit opintea din Franța cit fi din lumea
devseî c
anarhiftî- Putem să fim contra petreagă, a protestat. Și In Franța cit pe-aci reacționari, atârî n’am avea\ 7 PC cU- vrcme iea‘ cxislă in ntlllic
țari, n am avea pentru ce șa protesta.m, dacă existlnd ți cei ce au executat pe Ferrer tn Spania, ierau să reufeasc
definitiv fi nedreptatea consacrată, Franța tnse arc
**
- -este un argument și cel mai puternic In contra
J)aC- eu moarte, tesle că o dată Jiotărirca executată,
ptdePscl. cinica ireparabilului. Ori ce am face a doua zi,
slidcf” !'l,ruCslc la nimic, nedreptatea le consumată complect,
nit mdlSL
Cl, față cu ireparabilul care s’a produs in
lut Ferrer, protestările au hiat un caracter
»r"!?Jnî violent, aproape revoluționar.
pi,,
Gh. Panii.
PROTESTAREA
marelui orient al franței
.
OPERA LUI FERRER
I
Pe vremea cînd se născu Ferrer. in 1859 in imnreiu-
«Sl BrC«°neI’ SFanIi) Iera intru
Proprietatea bi-
Srfc/e ,1? înm (fov^eBC ora^le, Pline de minăstirl și
Budnet il p ii
? iUn6 C' .°?9° ,ncJ,ifle.’ear altele palate,
tulul Ihl n ° Or ,nt;ec,nf1.toatc celelalte budgete ale Ste
iului, dar mal ru samă subjugarea conștiințelor dusă nînă
hnnnt -ă "P ”? S^01 n’ar " CUl^t *
gffi
împotriva bisenccT, lear copiii neînviîțind nimic alt de cit
catechismul si rugăciunile.
După o statistică recentă, din 17 milioane de oameni
ce numări populațiea Spaniei, 12 milioane sînt absolut
iară știința de carte, loar din celelalte 5 milioane, mult!
știu numai să cetească, filră să știe să scrie.
*
Activitatea generală iară indoeală se resimte de -ob
scurantismul acesta. Se poate zice că de fapt, o singură,
regiune din Spania, Catalonia și mal ales capitala acesteoa,
Barcelona, Ie sediul unei mișcări industriale, comerciale,
intelectuale și sociale, care samănă cu ceea ce agită țările
cele mal dezvoltate. Pe cînd restul Spaniei a rămas in
starea de vieață latentă care caracterizază satele ruse, Ir- '
landa, mocirlele romane și unele regiuni izolate din Franța,
bună-oară ca centrul Bretanîel.
Crescut in ideile religioase pe cari le împărtășea familiea
lui, ca toate familiile Spaniole, mal cu samă cele din mica
burghezie, Ferrer Începu, pe la vrîsta de cinci spre zece
ani, datorită unor lecturi, să vadă limpede in amăgirea
clericală, și-.șl îndreptă, fâră intirziere, asupra altor chestii
aprinderea ce-l tirise mal intăf cătră misticism.
împotrivirea la stăpinire se concretiză atunci, ca la în
ceputul orl-cărel emancipări, in anticlericalism, in repu
blicanism și-n Francmasonerie. Ferrer luă parte la agi
tațiile republicane, se fileu francmason, și, cînd, in 188o,
încercarea răzvrătitoare a generalului Villacampa căzu,
Ferrer trebui să'părăsască in grabă Spania, unde ocupa,
la vrista de două-zecl și cinci de ani, postul de director
al unei linii de cal ferate.
Refugiat in Franța, lei ișl ciștigă cum putu vieața; ca
plasator de vinuri, ca profesor*de spaniolește, apoi ca se
cretar al șefului partidului republican spaniol, Ruis Zorilla, refugiat și acesta in Franța, in sfirșit ca profesor
de limba și literatura spaniolă la Asociației filotecnică, din
Paris.
In timpul acestei îndelungi hălăduirl în Franța, dineul
ișl complectă instrucțiea generală și intră in legături cu
oameni cu spiritul liber,ca Elisfee Redus, Laisant, NaquetI
Mulate, Grave și evoluă de. la anticlericalism și de la opozițiea politică, pănă la a concepe necesitatea unei revoluți,
sociale care să libereze, pe individ de orl-ce autoritate.
Marele Orient al Franței, atins dureros prin exe
cutarea politică a lui Francisco Ferrer, în urma
unei judecăți lipsită de orl-ce garanție, nu poate
răniînea mut.
Dînsul trăgea nădejde, ca și toți, oamenii de ini
mă și cU judecată, cum-că cîrmuitoril de acuma
flI Spaniei vor ști să-și înalțe cugetul destul de sus,
pentru a asculta glasul conștiinței universale.
Zadarnică așteptare. In fața mersului nețărmurit
al omenirel s’a ridicat o putere de stînjinire, ale
cărei principii și acțiune țintesc să ne arunce în
noaptea vrîstei de mijloc. lea a lovit în Francisco
Ferrer, pe apostolul Adevărului și al Emancipărel
intelectuale a Spaniei. lea 1’a lovit după procedura
Inchiziției, după care cele mal obicinuite reguleale
dreptățel sînt desființate.
Protestarea Omenire! întregi nu a putut să-l scape,
pentru că intransigența, nenilădierea dogmelor se
opune principiilor adevăratei morale omenești.
Ferrer a fost de-ai noștri, pentru că și-a dat
samă că-n sufletul masonic, se exprimă cel mal
înalt ideal dat omului să-l aducă la îndeplinire.
Dînsul susținu pănă în cele din urmă principiile
noastre de frăție, de cugetare liberă, de-ngăduire.
.De aici scoase înalta săninătate care-1 făcu de a
ndura moartea fără șovăire, și care-I în gădui o
. II
jîntreagă curtenire" față de călăii să!, de la „punerea
Dintre mij'loacele de-a face această revoluție socială
o capelă" pănă în clipa ucidere! sale.
complectă, Ferrer alese cu osebire inoirea invățămințulul,
ca singura in stare de-a emancipa spiritele și de-a asigura
* Ceea-ce a voit să se atingă în Ferrer Ieste idea o izbindă durabilă.
lul masonic. Inse adevărul nu piere. Evoluțieai are
Donațiea uneea din elevele sale punindu-I la.îndămiuă
loc, cu toate puterile vrăjmășeștî, mal pre sus de capitalul trebuitor, in August 1901, Ferrer intemee la Bar
celona
Școala modernă.
partide și de regimuil sociale. lea va Ieși izbîndiîncă de cițl-va ani o mișcare de revoltă împotriva ti
ioare și faț# de prezent, după cum a leșit izbîndi- raniei bisericel se manifestă iu Spania. In cea mal mare
foare și față de trecut.
parte din orașele mari, într’o mulțime de centre mici,
pănă chiar și la țară se alcătuiri societăți de liber-cugeAmintirea lui Ferrer va dăinui în veci, ca și latorl, do republicani, de cooperatorii Internaționala a
cea a tuturor Giordano Bruno, Etienne Dolet, putut să pătrundă aici, șijeu lea concepțiile socialiste, chiar
vanini și ailț! alții, rămași neștiuțb cari au lup- anarhiste. William Ileaford, dc la care uuPrur‘11*} mare
parte din documentele astea, n-rele 3»și 5 din LEcolc rePentru Progres și pentru Adevăr.
novee, citează asemenea fapte după Ferrtando Lagauo, edi
.Mare Orient al Franței, credincios menire! sale torul a Las Dominecalcs, cum în unele sate d? raunte de
civilizatoare, protestează cu tărie, în numele celor lingă Catlix cea mul mare parte din inmorminlârl șo fac
civil.
,
£lncI sute de ateliere răspîndite pe toată suprafața numai
Cea mal dc căpetenie silință din partea tuturor acestor
F uuntulul, împotriva acestei izbucniri de barbarie. spirite emancipate, Iera îndreptate spre educație. Ca niște
oameni scăpai! de la o mare primejdie sau-cari au suferit
h*F?nsul îș! afirmă nestrămutata încredere în iz- mult in tinereța ,or> s au npucat înainte de toate să-și
nda definivă a științei asupra dogmei, a rațiunel scutească copiii, de încercări la Mia. , „ . ,
In 1885 so intemee la San belnt de Guixoles școala
supra credulitățel, și salută în Ferrer «prea mare
La Ncrdad. In 1907, aste fora foarte Înfloritoare, cu* Prea bun», pe unul din martirii „libereicugetări". laică
prinzind un mare număr de elev! și fiind instalată în
chipui col mal •mulțumitor. In 1890, o donație din partea
Marele Orient al Franței.
unul vechili ofițer, căpitanul Felipe Niețo, îngădui să se
�revista
114
întemeeze o altă școală laică la Guadalajara. La Madrid,
la Bilbao, la Corogne, la Saragosa, la Sevila, fie-care grun,
fie-care cpriiîtet republican, liber-cugctător, se dubla de
o școală cu totul laicii.
Ferrer nu fu așa dar, după cum s'a spus pe nedrept,
lutemectorul celei dintăl școli laice spaniole : dar Școala
modernă, pe care o intemee dînsul la Barcelona, nu fu
numai o școalîi neconfesională, o școală emancipată de
orl-ce dogmă religioasă, ci o școală in care copilul Ie lăsat
liber să se dezvolte, să se dezvolte în toată plinătatea funcții
lor facultăților salo, sau pialbîne în caro Ie ajutat pentru asta.
Educațiea dată in școala asta n’are drept țintii de a face
un bun creștin, un bun republicau, sau un bun cetățean,
ci do a face din copil un om in stare de a-șl da samă
de totul, de a se hotărî in cunoștință do cauză, și de a
lucra după propriea lui conștiință, fără habar de vre-o
lege do vre-o poruncă, de vre-o autoritate.
Marele merit al Iul Ferrer Io de-a fi introdus, dintr'o
dată, intr’o țară ablea Ieșită din feudalitate, un sistem de
educație cu mult mal înaintat de cit cel practicat de Re
publica franceză și de libera Engliteră, sau de vechea
democrație elvețiană. Față de invățămintul popesc bintuitor aproape in toată Spania, Ferrer a inaugurat edu
cațiea care convine unei Societăți emancipată nu numai
do’ Biserică, ci chiar de capital, de proprietate, de mili
tarism, de poliție și de tot amarul de dogme, de silnicii,
prin ajutorul căror so mențin popoarele in copilărie și
copilărimea in stare de nejudecată, în inconștiență.
Dacă acesta a fost meritul operei lui Ferrer/ a fost de
asemeni și pierderea lui. O organizare școlară, curat laică,
anliclericaJă, dar respectînd, celebriniî patriea, prosperi
tatea, cirmuirea sau stăpînirea, legea, ar fi găsit o mul
țime de puternici apărători. Dar a răsturna la o laltă, de
o potrivă, toți idolii, îusamnă a-țl înstrăina simpatiile tutu
ror celor ce stărue să mal creadă in Iei și celor ce trag
de acolea folos. Dacă Ferrer ar II rămas un simplu re
publican si francmason, nu numai că ar fi fost acum viu,
ci probabil ar fi fost și deputat, și s’ar fi bucurat, ca
membru însemnat al opoziției, de-o influență mare pe
lingă guvern. Dar, din pricină că dînsul cugeta liber, și
se purta după cum cugeta, filră nici o grijă de ambiție
personală, nu putea să aparție vre-unul partid, să fie sus
ținut do vre-un grup, să fie încurajat de-o clientelă de
aderenți, să se bucure in fine de popularitate.
Asta și explică faptul că guvernul spaniolesc a găsit cu
cale, iără ulei un neajuns, să-1 închidă în două rindurl
și în cele din urmă să-1 și ucidă, fără nici o umbră de do
vadă de vinovăție. Asta și explică faptul că Ferrer a fost atit de puțin
apreciatdună
de cătră
poporului spaniol, .•*
că
larcelona
cum masa
chiar
la . Barcelon.
0
■ - ---€
1..
• .
n v "i dennbttnl •***-«
oMuiica.’Za kusii uuim
-JL
sprijin, In afară
afară de
de deputatul t
Lerroux
si de un număr
restrins de oameni cu spiritul cu totul'emancipat. Asta
IVXaPi^tSAr?ltfa?U1^ tocrnaî în SPanin asasinatul
mntiî nnÎnkU ’ T
Pr°teSlărI>
mal slabă e■n h, P°Pulară« ?‘ 03 reprezentanții autoriUtel amenințată
m bm-I, au putut să Iee ce măsuri au voit
,emn‘dxa
In silința Iei foarte reală de a Ieși din vrîsta gotică a-
Seceri Ș^m4krTo?
art°
CÎViIiZate> Peri°;ida
Ofereacduca^ «are va fi’cUută de
poporul de E
.
la «dâ^S
UI
Ca 5â. SC dczvoll<!
venea tot mal populată, peste 60 de selli ? Bar,celona dc‘
după acelas model fndabiin,;^ • C u0 1 Iorau intemeeate.
M«, ma! aîes
lenS,
Spafefa «canulul, ta Por uiX ta ? ,
a Ro",a' >«
Mcd,mc ceotrakdtaBVcdoV'cie'„SUC"rSall! "le ^on,ci
școli laic© cari ființau de m.,/•C1’-lllxCea muI ,naro parte,
in urmă, inspirîndu-se de ££^?to »au 8e ‘«dințară
adoptlnd, o dată cu moto ulSh! a PB e ?coaI(î Moderne si
cărțile de cari
tdUCalie a'C acostMa- ’*
Acestei a oua părți din program Ferrcr ii dădu toată
IDEEl
luarea aminte. Pe lingă Școala Modernă, dînsul intem,
casă de editură. Ceru opere, scri.se anume pentru n 0
săi, do la cel ce i pe părură mal in stare a le furniza r * 1
spirituală, pine in care să nu intre nici un produs v”ea
mător și caro să fie scutită de orl-ce falșificare.
*lta“
O Franceză de elită, D-na Clcinence Jacquinet inp
directoare a Școalei Moderne, începu serica de cărți D»?Ca
tr’o Prescurtare a Istorici universale, in trei volume • r '
pedio de Historia Universal.
' °n'‘
D-r Odon de Buen, dădu o Istoric Naturală, o Gcoar
fizică, o Mineralogie. llenry Vogt, Elcmcnle de Arilmnii*
Fabian Falasi, o Gramatică Spaniolă. Nicolas Es^evanoz^'
Istoric, a Spaniei. Leopoldina Bonnard, Noțiuni de Franc ' °
Gli. LetourneaUj Psichologica etnică. Eurique Lluria
luțiea Siiperorganică Georges Engucrrand, Cele dintâi si°'
dii ale omenireî. A. Lorenzo, Banchetul viețeî, ‘BJoch $,<?'
stanța universală. Charles Malato, Mizeria, pricina si leacul
iei. După aceea urmează o traducere a Aventurile lui ,v0. *
de Jcan Grave, o foarte marc ediție in spanioleste a onn”’
rel capitale a luI.EIisâe Redus, Omul fi Păniintul Rj ‘
carto ce mi-o ceru inie asupra dezvoltărel normale ■
copilului, și care, apăru sub titlul de El Ninoij el adolescent!
Desarrollo normal, Vida libre, pe lingă care trebuie să
mal adăogăm, între altele. In Anarhie, do C. f’ert, un vo
lum de cintece și mal cu samă Buletinul Școlei moderne
publicație lunară, unică-n fcliul Iei, iu care nu numai pro
fesorii și cugetătorii cari se interesază de chestiile de educație, au putut să-și expună ideile și rezultatele expe
rienței lor, ci in care figurează și compoziții originale
de-ale elevilor.
fiRar mi s'a întimplat să cetesc, scrie William Hoaford
lucruri mal drăguțe și mal naturale de cit aceste obser
vații spuse fără înconjur și adesea profunde, rod spontaneu și sincer al cugetărilor fragede ale acestor băețl și
fetițe de la zece la doisprezece ani. Ceea-ce purcede din
faptul că educațiea primită urmărea mal cu samă să nu
le înăbușe năzuințele lor firești, să nu le restrîngă, nici
să le mărginească manifestările vilalilftțel lor, să nu itnpue nimica spiritului lor, ci să-I supue toate obiectele de
observare.
Așa se face că cea dintăl carte pusă in minele copiilor,
carlila, fiologica espanola, Ieste si silabar, si gramatică, și
manual ilustrat de evoluție
Istoriea lumel întregi Ie povestită și expusă copilului îno-ah»! i iP lesue de ‘«lelea pentru ochii și pentru inteli
gența iui, lear această metodă Ieste urmată în toate ramuUe cunoștințl, de la elemente pănă la legile cari imbrățoșază fapte numeroase, clasate.
TnfcS?®. Princ‘P‘I de educație au fost aplicate de cătră
sant
?coala |uI de la lasnaia-Poliana, de cătră Lainn fkJi r em.natele 1,11 lucrări de inițiare-n științl. Iele
testat • forrnv!Jale de cătră cugetători cari, pururea au pronîlni ‘niP°lrIva caznelor la cari a fost supus creerul co
tim/-, i
nurne a“l instrui, au fost pătrunse de o mulsud 116 dascidl necunoscuțl, 'cari au suferit in tăcere de
• punerea silnică la programe, de supunerea la niște agențl
uominărcl guvernamentale, protestînd și procedind, pe
,e Icra cu putință mal bine.
ferrer a utilizat aceste rnînluitoare idei, aceste metode'
e educație cu adevărat logice, și aceste mijloace de-a inesni dezvoltarea normală și integrală a copilului, lei, cel
. p ;ib a putut, s’a priceput, a cutezat să aplice pe o scară
întinsă, să aducă la îndeplinire în de-ajuns, pentru a ar«ta tuturora fericitele rezultate, ceea-cc doar se propusese sau de ablea se cercase.
In Alai -1906, școața din Barcelona, Icra la al șaselea an
de existență. Număra mal mult de 126 de elevi, ca la vre-o
cinci zeci de fete și vre-o 80 de băețl. In ziua de Vine
rea Mare, Ferrcr putu întruni, intr'un banchet raționa
list, 1700 de elevi, cari aparțineau la diferite scoale afi
liate. Dînsul publică mal mult de trei zeci și patru deoper_
școlare, din cari multe fura traduse numai de cit și-n
talienește, opere cunoscute în toate țările de
niolă. Carlilla se tipări in două ediții, de cite -10.000
exemplare fle-care, epuizate.
In timpul acesta, sub cuvin t că Mortal, înainte de-a *
runca o bombă asupra cortegiului regelui Spaniei, Ja
Mal 1906, fusese cît-va întrebuințat la Școala Moderna, b
vernul intemniță pe Ferrer, îl confiscă bunurile, și *
chise cea mal mare parte din școli.
Sub presiunea protestărilor cari izbucniră în cea
mare parto din națiile civilizate, și in neputință ue-a j
REVISTA IDEE!
o osîndă, guvernul spaniol trebui, cu toată părerea
li,l^iu
de,! drlini“1 1U1
după un an și o lună
,|e /iPtinere in închisoarea model din Madrid, hl care fu
<|1‘ 'intat cu garotarea pentru a-l face să miîrlurisască
■" ? crime pe cari nu le sănrșiso.
"‘iia îndată ce-șl dobindi libertatea, Ferrer nu se gîndi
, Ht să-sl lărgească cinipul de acțiune. Fiind-că metoda
i, educație aplicata la Școala Modernă îșl arătase bunul
irebuca s‘‘ fie Prol,l‘«at:i >n lumea întreagă, provocînd ceri-irilc, indicările tuturor celor ce se interesau de copil.
CL Asa născu, in April 1908, publicațiea lunară. Școala Pc,oiî<i, revistă pentru elaborarea unul plan de educație moi-nă extenziunc internaționala a Școalei Moderne din Bar.|ona. 1“ dou,i cdillf al,;irle> publicate in acelas timp, in
tnaniolcște la Barcelona si in franțuzește la Bruxelles. Si
Sâ fu creată Liija peni) ti Educarea rațională a copilărimci al cărei organ Icra publicațiea aceasta, care o susținea.
Comitelui internațional de inițiativă Iera alcătuit la in-pnut din Ferrer, Laisaut, E llacchel, Elslander, W. llealor.l, G. Sorgi, II. Rooda van Eysinga, M-lle llcnriette Mevor.
Cele dintâi numere din Școala llcinodâ, edilieadin Bruxel
les, cuprinde articole dc-ale mal multor din acești scrii[or’l, si afară de astea, de A. I’ratelle, de Paul Robin, de
Ellen ’Key, *'<• Tarrida del Marmol, de M. T. Laurinf artfcole, in cea mal mare parte, de cel mal mare interes.
In fie-care țară, in lic-care regiune se alcătuesc grupe,
pentru a propaga edm-aliea rațională, in necazul supersti
țiilor religioase, a autoritarismului guvernamentid și a impotrivirel părinților rău informați.
1 Lista aderenților Ligcl se lungește din luiiiQn lună, cuprinzînd in Franța o mulțime de institutori, cițl-va pro
fesori și chiar directori de școale normale, mediei in nu
măr destul de maro, cum și fruntași scriitori. In toate țările
oamenii cari gândesc liber simt nevoea de a se pune pe
lucru.
La începutul acestui an, 1909, edițiea franceză a Școalei
Heiiioile, indura o schimbare.Sub direcțiea lui Ferrer, Maurice Dubois și a lui Charles Albert, care înlocueșle pe
M-lle Meyer ca secretar al Ligel pentru educațiea rațioonală, Școala lleinoitâ, îșl propune o triplă țintă : 1. Să
reformeze școala și metoadele lef, nu numai in vagul și abslracțiea principiilor Iei, ci pănă in cele mal mici amănunte
de aplicare, silind u-se să pue la Indămîna fie-cărul copil,
felini de educație care să corespundă aptitudinilor ca și
mediului lui, inlărindu-1 facultățile și dezvoltind intrlnsul
gustul științei, iubirea naturel și im pătimirea de vieajă.
2 Să ajute în asemenea sarcină pe institutori, susținia<lu-I in lupta lor corporativă, care, are ca țintă propriea
lor emancipai-o, condiție primordială a unui învățămlnt dat
după conștiința lor.
3. Sa facă educațiea publicului, să-l inițieze în chestiile
de școală, să creeze o legătură intre școală și familie, intre
școală și mediul social.
Numerile săptămânale din Școala Beinoilă, apărute de la
începutul anului, nu s’au abătut de la acest frumos pro
gram. Cițl-va institutori au expus in Iele rezultatele unor
lungi raeditirl cari, pănă aici, au trebuit să le păstreze in
spiritul lor, dovedind ch ar acum existența unul personal
pregătit a educa după metoda rațională, dacă autoritatea
guvernamentalii nu i-ar mal obliga a timpi copiii, pentru
n4jice din lei cetățeni, slujbași și soldați, înarmați cu cerlificatul de studii si cu cartea lor de alegător.
Reproducerea celor trei frumoase scrisori ale lui Ch.
pnieysse, cătră un institutor, hrănit cu ghidul a iî socia
list. articole apărute mat intui in Pagini hbere, au deschis
0 <-ontraversă care a îngăduit <i so precizeze baza dog
matică sau practică a invățamîntulul.
, Documente de cel mal mare interes a aratat Francezior că, in celelalte țâri, in Germania, mai cu samă, ace7-Șl Piedici puse lilmrl iț-I invățămintulul produc aceleau “oajunsurl >i acclea-.șl răzvrătiri din partea citor-w
educatori de frunte
>1
Toate acestea.au străbătut in masa învățătorilor de la
al căror rid mal mare cusur ie ca cetesc prea P . r
7 “u cetesc chiar de loc, in afara de jurnalul local sau
gazetă zilnică. Mult mal bine de cit orl-ce
federații, ^oala Beinoilă a creat, afara de un curent de
<er- o legătură intre ace! dintre învățători, do 10
.
'W indeplini mcscriea cum se cuvine și de a luua după,
fugetareâ lor, in toată libertatea, ascultind de conștiința
01‘.‘«minată do ceea-ce cugetă alții.
,
. »
^fja pentru Educațiea rațională a Copdanmcl. a putut sa
grupeze pnrlizaijl convinși de sindicalism, kiras;lPj;^
're-o meserie, fâclndu-I a se sindica, oameni convinșid
jM5
necesitatea de a lucra pentru a reforma șî chiar a revouționa starea socială de a-zi, și cari nu găsiseră păhă aici
r"‘l*°c tlc acțiune, cugetătorineșoviiîtort de-a im-*
brățosa rezultatul logic al cugetărilor sau rezonărnintelur
lor, nuniească-se și anarhie măcar, in sfirsit chiar sfioși
sau miopi, cari nu vreu în ruptul capului să so discute patrje.1, armata, capitalul, famiheâ, dar pentru cari-I o fe
ricire să-și îndrepte privirea asupra educației, si să stu
dieze aceasta chestie fără să se gîndească la vre-o dogmă.
lentă întinsul cimp de activitate deschis, omenireî în
tregi, prin opera din urmă a lui Ferrer., descins cel pu
țin orl-cărel părți din omenire ncinfeodafâ Intru totul au
tor. LălcI guvernamentale.
Ferrer isl dădea sania bine că, vrind-nevrlnd, toți cel
ce vor contribui la emanciparea copilului, vor contribui'
chiar prin asta la emanciparea omenireî întregi, Ferrcr
zicea :
. «Adevărata chestie, după noi, Ieste a ue servi de școală
ca de mijlocul cel mal propriu pentru a ajunge le eman
ciparea deplină, la emanciparea morală, intelectuală și economică a clasei muncitorești . Emanciparea prolc-taricească nu poate li de cil opera direcții și conștientă a insă-șt clasei muncitorești, a voinței sale de a se instrui, de-a
cunoaște... Să intemeem un sistem dc educație, prin care
copilul să poată ajunge, iute și bine, a-șl da samă de neegalitatea economica, dc minciuna religioasa, de vătâmătoarea iubire de patrie și de toate prejudecățile familiale
și altele, cari-1 țin in robie... Daca voit! huni negustori,
comptabill destoinici, funcționari iscusiți, oameni cari să
nu so gindească de cit cum să-șl asigure viitorul, fură să
se gindească Ia col al altora, adresâți-vă Statului, Canierel de Comerț și tuturor ligilor sau societiților patriotice.
Dacii voi ți, inse, cum trebuie să voițl, să pregătiți un vii
tor de frăție, de pace și de fericire, adreaați-vă voifâ îiiși-vă, celor ce sufăr de regimul de fața și intemeeațl școli
ca a noastră, in cari să puteți preda toate adevărurile do
vedite sau dobînditeo.
leată unde ajunsese opera lui Ferrer, cind guvernul spa
niol, cari trebui să-1 lase o dată scăpat, nu putu să nu se
folosască de data asta de minunatul pretext, procurat de
răzvrătirea din Barcelona, pentru a face să dispară, in acelaș timp, și creatorul acestei mari mișcări, și fondurile
neapărate a susținea asemenea mișcare, pănă ce o va sus
ținea publicul singur.
Acest calcul al reacțiuncl clericale, capitaliste, obscu
rantiste, să fie oare drept ? Va fi oare verificat ? Răinîne
ca oamenii emancipați, din lumea întreagă, s’o spue, s’o
dovedească.
Ferrer a pus opera în mișcare. Dînsul a furnizat mij
loacele de acțiune, programul, organizarea unei educații
care nu otrăvește, care nu zugrumâ copilul, dar care, din
potrivă, îl va îngădui, cind va fi mare, bărbat sau femee,
.să meargă liber, cu hotărlre, pe calea revoluției sociale.
Rărnîne ca cel ce vor această revoluție, ca toți acel pe cari-I
revoltă dezorganizarea socială de a-zl, ca toți acel ce su
făr, cari se sting din pricina lei, să se sileăscă sa se uiioască, pentru a duce'mal departe, pentru a propaga, pen
tru a întinde opera lui Ferrer, care-I salvarea copiilor lor
și prin urmare salvarea generațiilor viitoare.
Lucrul acesta se va îndeplini. Iară doar. Ferrer o știea,
.si, așteptind plutonul de execuție, convingerea că opera
lui nu va pieri cu Iei, il îngădui să moară, curagios și senîri, șfrunUndu-jI calSif.
peUfc
REÎNOIREA ȘCOALEI
Dintr’un articol din „L’Ecole renov6e“.
Să nu no temem să zicem : Noi voim oameni destoinici
de-a evolua necurmat, destoinici de"a d^fț
n^lT'^inȘSenf
Ss
■W
Wo 'singură vieață, vieți multiple, mal multe vieți. SoSotuU 4 ferește, i-1 teama, respinge asemenea oameni
nu trebuie dar să nădăjduim ea aceasta va urmări vre-o
.lată o educație in stare de a m-1 da...
Ferrer.
.
�iid
REVISTA ItJEEÎ
«B
CHESTIA FERRER și PARLAMENTUL FRANCEZ
Petitie destinată a fi adresată Deputaților fran
cezi, care cu toată schimbarea de guvern din
Madrid îșl are totu-șl însemnătatea Iei:
leată în ce direcție trebuie să lucrați, Domnilor Deputațl, dacă îngrijiți de destinele țărel noastre
Asta-I cu atît mal neapărat, cu cît sîntem siliți
să vedem în guvernul de acuma al Spaniei re
prezentarea teocrațiel catolice, care uzază de mijloa
cele Inchiziției. Dacă nu ne împotrivim cu cea mal
mare energie acestei copleșiri a fanatizmulul și
cutezărel acestei puteri clericale, caro tinde, care
crede că are dreptul la dominarea universală, mine
chiar Franța poate ajunge jerfa acesteea, văzînd •
renăscînd guvernul călugărilor și al popilor.
Din „Le Courrier Europden",
Domnilor Deputațl.
Moartea lui Ferrer a produs o adîncă și dure
roasă emoție. Nu se putea altminteri, acuzatul ne
profltînd de mijloacele de apărare neapărate, de
garanțiile în de obște admise, și acuzarea ne intemeindu-se pe nici o dovadă. . Pare că ne gă
sim în fața unul omor judiciar, și că un nevinovat
a fost jertfa acestuea.
'
FERRER PUS ÎN MORMÎNT.
D «voastră nu va puteți dezinteresa de u. mările
ce pot produce, în țara noastră, această emoție
Perpignan, 14 Octomhre .. Ieraa ceasurile nouă de di
universală.
a
Fără a voi să se amestece in chestiile interi mineață, cind mi-a fost dat să asist Ta inmorminlarca lui
oare ale altor nații, Franța are dreptul de a face Ferrer. Legile militare prescriu formal in Spania, să se pro
întrebare guvernului său, dacă și-a dat toate si cedeze, pururea la asemenea soia de ceremonii in mod cu
lințele de-a împiedica evenimentul ireparabil, dacă-șl totul secret. Cu toate astea, m'am aflat la cimitir alături
va face mîni toată datoriea, față de situațiea de nepotiil-lui Ferrer, alături de mama fi de cițl-va de-at lui.
Numai prinlr'o favoare particulară rudele impușcaluln
nouă creată.
Vouă, reprezentanților noștri, vă. aparține de a au pulul să asiste la punerea in sicriu și la petrecerea cor
pului la groapă.
fi interprețil noștri.
Ferrer icra, într’adevăr, rămas vizivil în cosciugul tul
Se afirmă că au fost împușcațl la Barcelona,
descoperit, după obiceiul spaniolcsc, pănă in cel din urmă
Francezi.
Pe de altă parte, guvernul spaniol a făcut să se moment. Acest modisl cosciug dc brad, îmbrăcat in negru,
anunțe, acum cîte-va săptămîni, cum-că dezertorii fusese adus noaptea, la depozitul de cadavre, la intrarea
spanioli, cari ar pătrunde în Franța, vor fi inter cimitirului din Sud-Vest, ale cărui morminte se înclină chiar
nați în nordul Loarei, din ordinul guvernului fran pe coastele muntelui care domină castelul Montjnich.
Icra de față un ofițer, care anca rolul de jude, secre
cez. Ceea-ce-1 o minciună calomnioasă.
Asupra acestor două puncte, Miniștrii noștri n’ar tarul accsluca fi urc-o cițl-va agcnți de poliție.
Ferrer stătea întins, tn acelaș costum cenușiu pe cari-l
trebui oare să intervie și să facă cunoscut sus
Iși tare, să facă cunoscut țărel rezultatul intervenției reproduc toate fotografiile sale din urmă Iera în cămașa
or? Trebuie ca dînșil să se explice.
de noapte fi cu ghetele galbene, cu care sc incălță în grabă
D Astă-zl, situațiea Ie poate fără exemplu în istorie. cind fu dus la Montjnich.
țnacă fnoartea lui Ferrer și executările sîngeroase
Capul lui iera învălit de bandaje însingerate. Dar acest
tîmplate n’au fost precedate de cît de-o parodie sinistru turban, care gîslea de singe, nu ascundea oasele
a justiție, națîea spaniodă nu mal are reprezen- zdrobite si crceril cari ieșeau afară.
lant. Miniștrii lei nu-s de cît niște apăsători cri
O rană la gîl sîngcrasc puțin și-accastă rană mică des
minali, regele lei nu Ie de cît o momîe, lear am chisă fusese astupată cu o mină de var.
basadorii Iei, delegați de rege și de miniștri, și nu
Obrazul drept par'că iera afundai și gaura deschisă se
de țară, rămîn neputincioși, fără acțiune morală, lărgea cătră limpid.
expuși la toate răzbunările, la toate furiile.
In sfirșit, în mijlocul franței, o mică deschizătură, cu
Pentru liniștea țărel noastre Ie de nevoe, dar, margincle rotunde de tot, arăta trecerea unul glonte, care
ambasadorul Spaniei să plece, luîndu-se toate mă- Ieșise prin creștetul capului.
murilesă i se asigure vieața pănă la frontieră, lear
Fața icra cu totul lividă, dar minele cari terau infor
pe de altă parte ambasadorul nostru de la Madrid mate prinlr'o umflătură vinălă, adăogan, prin infățoșarea
să primească porunca de a se întoarce numai de
lor la. groaza cumplită a acestei priveliști.
cît în Franța.
Cind groparii ridica ră coșciugul ca să-l ducă la groapa,
Bine înțeles că aceste măsuri nu trebuie să dee
că zăcea pe-o întinsa baltă dc singe, și po -lot L,ar
naștere nici unei complicații războinice : nu ie observat
cursul, groaznica ladă lăsă pc păminl urma trccercl salevorba de loc de un act de ostilitate față de naJudecătorul dc instrucție nu voi să autorizeze innior
țiea spaniolă, simpatică tuturor Francezilor, și a
cărei nenorocire noi o dcplîngem. Dar ie fapt că minlarca lui Ferrer inlr'o concesie particulară. Iei f1*
guvernul Spaniei sa pus într’o asemenea situație, tntr'o groapă comună. Sc autoriză doar familica sa
în cit nici un popor nu mal poate urma, fără pri seze-n pămint o placă indicatoare.
Mamei Iul Ferrer u veni rău in cursul acestei dan
mejdie, să întreție relații cu lei. A ne încăpățîna
noi la asemenea lucru ar fi a aduce chiar Franța ceremonii. Sc zice că această sărmană bătrînă sc‘ Pă
intro stare revoluționară, • fără îndoeală grozavă. tase in ajun, la zece ceasuri dc dimineață, la grefa ra
Lind Spania, descotorosită de oamenii ce-o a- lului Montjuich, pentru a cerc să-și vadă fiul. lea nu Ș
pasă și-o terorizază, se va fi întors la o stare nor- că și Iera impușcat. I sc refuză autorizarea, fara
Un martor ocular.
r-i°r?aî alUncI VOm relua cu guvernul ales de dec vre-o explicare.
îea, relațiile regulate ajunse cu neputință a-zl.__________
Tipografia «JUBILEU», Strada Regală No. 8, București. — G -1729.
REVISTA IDEEI
(909. H°- BXXX1X. 9.
București Strada Turturelelor, 35.
PLEACĂ-TE ROB...
Djn romanul inedit „RÂSCULAȚ1P
din care am mal publicat un fragment
A-nceput secerișul. Dis de dimineață fluerul vav ’pornlui chicamă pe învoitorl la muncă. Oamenii
I J
scoală în rovarsatul zorilor și se duc la cotul
| . ' atrlel unde Ie ariea lui Samuil: care cu furca-n
I . mină, cu căruța, care cu boii în tînjală. Feinsili
berg, logofătul moșiei, ajutat de Tărafleacă și de
ceilalți ispră viii cel, orînduesc oamenii pe unde se
|
muncească. De regulii oamenii cei mai săraci și
maî fricoși^ sînt ținuți să muncească unde cad paele. Cărăușii încep să încarce căruțele de cum se
crapă de ziuă, ca să fie gata cînd o porni mașina.
Oamenii orînduițl fie-care unde să muncească și
trecuți pe liste, vaporul flueră și mașina începe
să umble. încă un țicnal scurt și coșarii încep să
bage snopi în gura mașiuei. Urletul a gol al mașinei se schimbă într’altul mal înfundat și oamemenii încep să vorbească tare, ca glasul lor să se
audă din larma mașinei. Cuvinte ce Ie prinzi pe
jumătate se amestecă cu altele, și vezi flăcăi, fete,
bărbați, neveste, alergînd toți, grăbiți, fie-care în
Îndeplinirea muncel orînduite. Fetele de la boabe
car sacii umpluți pe jumătate la vînturătoarc : o
fată îuvîrlește vînturătoarea, alta dă grîul cu lo
pata de la gura vînturătoarei, îear bărbații și flă
căii, încarcă grîul în saci, sacii în căruțe și caruțașiî îl duc la magazie... Focaru 1-auzi strigînd
din cînd în cînd: «Hei, o tar^ă pentru vapor»...
Cel cu tărgile duc paelc la șire, unde flăcăi și
fete lac șirele de pae... Căruțașii dc Ia șira de
grlu sînt și iei în zor, că trebuie să țină mașina.
Fie-care căruțaș de obiceiu vine cu omul lui, care
încarcă snopii și-i descarcă pe mașină... Soarele
se ivește și par’că privește rîzînd vredniciea aces
tor furnici, oameni, cari s’au sculat mai' de dimi
neață, ca iei...
Aerul proaspăt al diminețel par’ca se învechește,
pratul de pae sfarîmate, de pămint de pe rădăcinele griului, ce alcătuesc legăturile snopilor, se în
tinde într’o ceață gălbue, ce se duce de întunecă
lăstarul din cotul gîrlei... Mașina urlă, vaporul
Șîfie și aruncă nori groși de fum alburiu, îear
Jnniea strigă, bănește și furnică îni toate părțile...
**niger, ca să plătească zilele cu curul, obligat
Pentru învoeala vacei, luase pe Tud”r, ginurile
‘care
Ui moș
iei cu așa
furca,
ca dasă
griuPreda,
je ja cu carul, și
plătească
zilele
Jorate. Tudor Iera în căruță și așeza snopii ce i-I
®*vîrlea Fulger do pe șiră. Cu munca Iera cam
“ Hei mă, logofeții aia pârliți, vă știți voi cari
w i ’
maî rePe^e c* mîncațl papară.
Fulger, l-auzea, dar se făcea a nu pricepe bat
jocura lui.
Pe aproape de prînz veni în arie Filorian și cu
încă un prieten al lui; Goldenberg. Iei merseră
drept la vlnturătoare, examinară griul și vorbiră
între, iei oyreește. Zorul acum iera și mai mare,
strigătele și mai tari și praful îngroșa aerul și
mai mult. La io, mașina flueră prînzul. Oamenii
lasară lucrul, îear la umbra căruțelor încărcate
cu grlu ori lîngă șirl, femeile, fetele, întindeau
șervetele pe jos, puneau crozii de mămăligă din
panere pe șervete, cartofii fierți, știrul, loboda,
ori poșirca prin străchini, și își chîemau, fîe-carej
bărbații, tații, ori frații ce-i aveau dațl de clacă...
Fulger, la umbra căruței lui întinsese un șervet
și mînca brînză cu mămăligă, lear Tudor întingea
într’o saramură de pește fript.. Filorian și Gol
denberg, vrînd. pe semne să vadă ce mănlncă ță
ranii, porniră, cu mînele la spate, pe la oamenii
ce mîucau. Oamenii, cum îi vedeau, se rușinau,
luau mai încet cu lingurile și țineau privirile ațintite în'jos.
— Regim vegetarian; zise Goldenberg.
— Așa și trebuie, răspunse Filorian.
— Englcjii mînîncă cea mai mare cantitate de
carne, apoi americanii, francezii... și cea mai mică
cantitate romîniî, zise Goldenberg.
— Atîrnă de climă, răspunse Filorian. Africanii
banane, curii
curmale și numai vetrăesc prea bine cu banane,
w organizmul
-------- 1 2.J
getale, pentru că
lor n are nevoe să
fabrice
cantitatea
de
căldură
lui necesară. Pe ase- ■
" ’—
menea locuri nici bețivi nu slnt și nici grăsime nu
se mînîncă. Clima rece de la nord face pe om be
țiv și mîncător de carne și de grăsime. Pentru
asta Rușii beau spirt, cum beau în de obște toate
popoarele nordice. La noi înse, regimul vegetarian
poate fi suportat.
Tot vorbind, ajunseră și unde mînca Fulger.
Văzîndu-1 mîncînd brînză se opriră curioși și-l în
trebară :
— Nu ie a-zi Vineri ?
— Ba da, Vineri ieste, le răspunse Fulger.
— Apoi de ce nu postești?
— Nu țin posturile.
t
— Atunci nu Iești creștin, zise Goldenberg.
— Cred că sînt.
,
— Creștin care nu'posteșto... Poate sa ivit o
ped!at .Ful&e/. cu toate ca fusese mai mult scriitor
judecătorie,
cu .toate
căi se păru
două,
eI 2ile
Ia început.
Feinsilberg,
dingreu,
ușa cover-
^in:am°Se Sef■ L^biciul euer^
^0^4
pe. care o deituesc leu.JÎ .cel. cari
u să-și
secta chinuească
pe «mo u -------------- ,
nu—vor
să-șijîhinuească corpul cu balarn lierte,
le respunse Fulger.
— Poate vrei să prinzi mai multa putere, zise
nara iuuuomu
~ -----f
,
al —
omului.
Puterea, aceasta
organizmul
REVISTA IDEEI
UN AN10 NUMtT’5 LEI
fuc” ra.8PuterI. De cum văzu p3 Fulger, venit să-și Aboilânientclc SC trimet prin mdîlQât ,
’s4î rldă^t6^5’ fipus° sînd
înjure și D.luî p, ^ușoiu, 35, StradaȚurtalelor, Bucuraffi.
�H8
REVISTA IDEEl
din cele ce inînîhcă, șl cînd omul mînîuca bălării,
cari cuprind în de obște puțină hrană, nu poale
avea puterea trebuitoare pentru a viețui și a
nutea să muncească.
.
— Bree, zise Filorian. Dc aceea nn munciți voi
cît muncește un ungur, uu neamț ori un bulgar.
— No! muncim cît putem, și mai mult de cît
putem. Muncim mai mult do cît trebuie sa mun
cim după hrana pe care-o avem.
.
__ Bre, bre, bre, făcu leara-șt Filorian. \ oi, mu
tinere, sîntețl niște leneși recunoscui! do toți Vă
hrănit! foarte bine, mult mai bine de cît irlan
dezii, de cît nemții de Ia Rio, de cit italienii, dar
nu vreți să munciți, numai din ura ce o purta ți
bogalilor.
— Zi toi noi sîntem viuovali?
— Negreșit ca voi.
_ Dar vedeți ce mtnîucă ceilalți. In străchini
nu știr fiert, lobodă, poșircă, ori cartofi fierți',
castraveți verzi, or! teci de usturoi. Verdețurile
astea sînt analizate și se știe valoarea lor hrăni
toare : abiea cu mari siîinți organizmul poate
scoate din astea cltimea de energie trebuitoare
bunei sale funcționări. Valoarea asta abiea ar ajungo pealru întreținerea funcțiilor de relație, ne
cum să mal îngădue organismului să facă o muncă
timp de 16 ceasuri din 24.
Filorian se încruntă, câtă în jos, apoi privi pe
Fulger In ochi și-I zise:
— Ta ai cetit ee-va cărți, dar oi înțeles anapoda
cele celite. Omul și ori ce ființă îe un motor, ca
și ăsta ce pune în mișcare batoza, cu deosebire
cămccanicul acestui motor se cbieumă creer,nervi...
Cntiea de foc a acestui motor îe stomacul : apa
ratul mistuitor. In aparatul mistuitor ori-cc ali
ment suferă schimbările ce pun organismul în
starc să se întrețic și să dea putere aparatului lo
comotor. Alimentele voastre sînt calculate cîtă pu
tere vă poate- da, dar voi, din rea voința, nu mun
ciți cit puteți.
Fulger răspunse:
— Nici o odaia sătulul nu va crede celui Ha
inind. Nici o dală lupul n’are.să dee dreptate mie
lului. Noi vrem ea sj muncim ca niște uriași din
basme, dnr un putem. Uitați-va la flăcăii de-âcum:
au fire albe de par Iu cap și mullî n’au tras nici
sorțul. Uiți ți-vă la Miea de aciim, și uitați vă și
la bâlriml ce mai trăesc, și vedeți-i ce nalțl sînt
și bine fâcnlî. Munciț peste pnteii ne albește pâ
rul de copii, ne oprește din creștere, ne scurtea
ză1 vieața.
— .Știu că vouă var plăcea să mîncdl fripturi, să
beți vin din gheața, sa vâ plimbați îu zbor, și să
uoriniți clnd vreți... Dar astea, dragul mîcu, sînt
doiinli ce jiu so pot îndeplini. Munca, muncă și
iear munca, nu filozofie anapoda înțeleasă. Ie da
tor ori ce om sâ muncească. Ie chîar’silit de firea-i
nâuntrică.
— O Domnule, zise Fulger, nu mă rmorîl! cu
asemenea leliu dc vorbire ce nu păstrează cum
pănă drepIMci și-a bunei cuviințl Știu câ munca
Ie o trebuință fiziologică, știu că ‘io o pi
pentru că munca ic o mișcare ordonată deplăcere,
giea adunată în organizm. Dar un c-----' cnerbric sî muncească aiil și numai'atît,orgnnizrn
cît simte treîn •
demn, pentru că asrmenea muncă ie făcută cu
enogica ce prisosește orgânizmutui. Îndată ce omul.pnu voința Iui sau a altora, ce i se impune,
lacc o munca mai mare, ici simte obosală, dureri,
11, r
1^“
a
ce-o întrebuintază în îndcplinn-e.i acelei munci se in din cea trebuitoare
bun« 1 funrțrrmari a corpului iui. Alnnci rămln
celmekdm corp ne bvănilr, ne schimbate și munca
ț cea ie o tortură și o paguba fiziologică, ce al-
bește părul de timpuriu, ce zblrcește pielea
slăbește oasele și toate aparatele funcțiilor or/0
ganice. Do aici vine și bătrîneța cea timpurie"
predispozițiea la boli și sărăcica de voință dQ P’
vere, de inteligență și de putere... Hrana’lntrn'
dusă în corpul nostru ne dă o cantitate cunoscut?
dc energie. Energica aceasta ie capitalul noqt».a
fiziologic. Pe baza iei trăim, și pe baza Iei ațe?
găm după altă hrană, care, Introdusă ieară-sl în
corp, să ne dea energie să mal' trăim și să'mai
alergăm după altă hrană din nou. Alergarea dup’
hrană ieste ceea ce numim muncă, lear gîndirea noas
tră, faptele artistice, tot ce ne mUlțămește, ce ne face
sâ simțim plăcere, ieste ceea ce numim traiu sau
vieață. Nu muncim așa ca să muncim, ci nmu.
mun.
cim ca să putem trăi. Noi, țăranii, și In de obște
toți muncitorii, sîntem niște ființe reduse, Împledicate a se dezvolta cum le ieste menirea și a.șț
trăi vieața lor. Noi, săracii, nu trăim pentru noi,
ci trăim pentru bogați. Noi nu cunoaștem ferici
rea de a trăi, ci numai chinul de a fi vii'.
— Și ce-ați vrea ?
— Am vrea să zdrobim cătușele ce ne țin ta
robie. Am vrea să ne ridicăm o data la demni
tatea de oameni. Să ne hrănim cu bucate care să
ne dea energiea trebuitoare unei buni sănătăți
trupești și să muncim nu 16 ceasuri, nu io, nu
8, ci atlt cit organizmul va avea energie prisositoare. Atunci vom munci nu In silă, nu de teama
să nu murim de foame la iearnă, ci bucuroși, ve
seli și fericiți. Atunci vom avea și bogăție de vo
ință, de avere, adică de alimente, de inteligență,
și de putere. Atunci, cei cu mai multă putere vom
simți plăcere, să muncim și 16 ceasuri'... Dar,
D-voastră bogății, ce ne-ați tăcut ? Din timpuri
depărtate sți iscodit posturi și legi, cari opresc pe
oameni a mlnca bucatele ce Ie plac, și cari se
asimilează organizmului mai ușor, pentru-că ve
dea ți că iesle peste puteri a robi pe cei bine hrăniți.
Din timpuri' depărtate ați văzut că Leul, Tigrul,
Ursul, Lupul, Vulpea, Vulturul, Șoimul, Uliul și
multe altele, animale și pasări, ce se hrănesc cu
ceea ce se asimilează mai lesne, n au putut li aduse
In robie, ca boul, calul, oaea, măgarul, găina, gîsca,
rața și altele, cari se hrănesc cu vegetale, și aii
făcut posturi, pentru oameni, Infiglnd prin asta
o gheară în pieptul mulțime! prostită de palavrele
sfinte. Apoi ați' ridicat munca la o stare supra
naturală, spunîud că muncitorii de-aici vor trîndăvi iu Raiii. Și ne-ați muncit peste puteri, neați' slăbit voința, ne-ați răpit averea sau dreptul
de-a strlnge pentru noi hrană, ne-ați slăbit intetelig?nța și ne-ați redus la niște nevoiași ce se IIrăsc in vieață, llămînzi, bolnavi și proști. Cu asta neați înfipt și a doua gheară iu piept... Mlnînc
brînzu, mîulnc ce găsesc mai bun, pcntru-că vom
să fiu om liber, sta pin pe mine și să dau putere
din sufletul mi'eu tuturor acestora cari trăesc pen
tru D-voastră, bogății.
— Iești bun de împușcat, îi zise Filorian.
— Cu mai multă dreptate ați fi D-voasU’ă, bo
gății. Dar noi n’avem sufletul atît de hain» N°
nu dorim moartea D-voastră, dar dorim liberta_
_noi,
J ‘de a agonisi,
_* ’, cu voe buna,
tea dea trai2
pentru
pe acest mare păniînt, alimentele trebuitoare cor
pulul nostru. Noi nu vă vrem robi la noi, aup
cum ne voi ți, nu vă vrem dușmani, după cnnifj5_
sîntețl, ei vă voim tovarăși de vieață, de des tare și de progres. Noi vedem ca numai oin .
împărtășit de toți. dă naștere unei lumi ferici ,JȘ
noi vrem fericirea, și binele l-am împarluș
voi. Nu vrem să fim nici stăplnl. dar nici r >
un popor de oameni liberi, liberi a trai, li
s
aduna hrana, liberi a-și dezvolta toate înclinară
REVISTA IDEE1
- Vîeața-1 o fericire cînd trăiești liber, munfjreș11''' simți îndemn. Vlcața-I un chin clnd trăcffld Ct poruncă, muncind pană cazi do obosală.
ești 5 -»ra, bogății, slnteți fericiți și degeaba min^cȘjfgrijele vă^fac nefericiți. Dați-mi averile mie,
și ^cjțprge-te pe bot, îi răspuseră amîndoi, par’că
5 ?ost într’un gînd.
»r u ya șterg, știu icu asta prea bine. Cum o
dațî mie aurul ce vă înlesnește desfătările
3“'»raiul c°l liber' Auru1’îe vieala noasti'ă. a mui
cilor robite, ce ne stingem de foame, de oftică,
!i oîrleală și de boalele aduse de sărăcie. Aurul
S, munca istovitoare ce-o facem noi. Ie preschim
barea prisosului de hrană adunata de mulțimile
r°Vaporul flueră lung și țăranii ceilalți se în
torceau cu vitele de la gîrlă, unde le adăpaseră.
Tador plecase și Iei cu boii, și Fulger rămăsese de
vorbă cu Filorian și Goldenberg.
_ Auzi, te chieamă aurul, îi zise Filorian.
— Alerg, alerg.
__ Ei buete, băete. Tu nu știi grosimea cătutașelor. Genii au lucrat la făurirea lor și le va
A peste putință nevolnicilor și celor de rînd să le
afărluie. Clnd îi întră în luptă, ai să și fii zdro
bit. Voi nu puteți fi lei, cari cînd încep lupta în
ving ori mor: voi sîntețî niște măgari revoltați.
Noi ne punem vieața în primejdie pentru a trăi
cum voim, dar voi, pentru lacrâmile robiei nu avețl nici curajul să spuneți ce vă doare, cît vi-i
de foame și ce simțiți, ori gîndiți. Voi, de frica
morței ce poate veni ca urmarea luptei, prelerați
câtașelele, iubiți lacrămile si vă mărginiți a'vă
cerși vieața, a cerși hrana, liniștea, totul. Vieața
voastră ie urmarea îndurărel noastre. Intr’o zi vă
putem zdrobi. Avem și voința și puterea și vicleniea trebuitoare puntru îndeplinirea aceste!
fapte. Nu vă distrugem, că ne folosiți cu munca
voastră, cu puterea voastră colectivă, care ne ga
rantează stăpînirea acestor pamînturl. Cine din voi
so ridică trufaș, cine nu ne ie folositor nouă, so
cietatea stăpîniior, acela piere. Vieața voastră
le darul nostru, pentru-că sîntețl robi nu numai
ca corpul, ci și cu sufletul. Cătușele voastre
sînt nevăzute, dar le păstrați cu voi. Greerii vo
ștri, mintea voastră, inima voastră, și sîngelc
care vă curge prin vine ie încătușat și supus vo
inței noastre. Sîngele tău, la porunca noastră, se
Întoarce în contra ta. Fratele tău, din porunca
păstră, te ucide pe tine. Tu omori pe tatăl tău
tatăl tău te omoară pe tine, dacă noi zicem :
omorîți-vă. Și tu să aștepți libertate? Nebunie.
Cerșește vieața ma! bine, fii folositor și pleacă-te
r°b nemernic, căci alt-feliii iești zdrobit.
»orbele astea Filorian le zise cu putere și FulK®r albi ca varul. Buza de sus începu să-i tremure
Ca Și vinele picioarelor, lei îndura o emoție ce-1
Wuea tot trupul. Sculat în sus, privi lung in
ni ma celor doi, cum se duceau, nepăsători, cu mînele
d ?Pat.e vorbind ovreește. Vaporul mai flueră o
nn >
oamenii, la înjurăturile lui Tărăfieacă,. treî.,1» Jear fie-care la munca orînduită. Tudor înW boii Și trase lîngă mașină. Fuleer se sui
6 ’ȘtepUud. Soarele vărsa acum valuri de cale5A Al treilea fluer și mașina se Pornl- stvl"
urletul și furnicarea muncitorilor începu
ear’ Filorian chiemă pe Tărăfieacă, vorbmdu-i:
Daw
cuî Ie băeatul acela ce descarcă snopi in
v
dreaptă a mașineî ?
a țeste Ion, nepotu lui Moș Călin, acela care
ÎJyJț Pe tatăl D-voastră, să-1 împuște...,
D m’>
*e’
Filorian mirat.
119
se uită la dtnsul mal cu luare aminte
— Tărăfieacă...
— Porunca.
caVl^V^at3?^^^
din ce știi, înjură-I și bate-1.
b 9
Ca-să'LbaVrebuîe să-î iau tntăl furca din
mina, zise Tărăfieacă.
— Fă cum știi, numai bătut să leasă.
delTcâTopPiL“ “ratâ ?ipriVi P<> Fa‘ger CU“
xT
l°g°feteplrlilă, apoi nu trlnti așa snopii,
ca te trîntesc și leu pe tine, de ți se scutura lenea
din oase, li zise Tărâfleacă.
Fulger se opri nițel și-1 Întrebă :
Mie îmi zici, nene Ioane?
“
ly tat-tău îi zic... Apoi fa treabă cum se
cade, ca leu nu-s pus aici de fiori de măr.
— Mare neobrăzare, nene Ioane.
— Ce Ie ? Ia mai zi o dată.
Gc sa zic, leu văd că fac treabă ca un om
Și^^d
cauU pricina cu luminarea.
— Apoi n’azvlrli cum trebuie.
— Cum s’azvîrl ?
— M?1 M
din mină și să cază snopul încet
pe mașină. Cum dai tu, cu snopu banc, se scu
tură boabele jos, se face risipă și pe mine mă-njură boeru.
— leu dau cum pot.
w— Ei, ia adă turca încoa la mine, și uite-te ca
să vezi cum se dă.
Fulger, fără să-i priceapă gîndul, 11 lăsă să se
sue-n căruță și-i dete furca. Dar Tărăfieacă aduse furca și-1 izbi peste umeri de-1 dete jos din
căruță, mototol. Inebunit de rușine, mal mult de
cit de durere, Fulger se sculă în sus, răcnind, și
se repezi spre căruță, dar Tărâfleacă dete cu furca
ghioldiș spre ochi: crăcii furcei cuprinseră între
Iei gîtul lui Fulger și-l împinse iear jos, pe spate.
— Măicuțulc, răcni Fulger. înăbușit de lovitura
primită peste gît, și, dibuind să se scoale, dete
de un țăruș, scăpat de la vre-uu pătul de grîu,
și-1 izbi de-azvlrlita în capul lui Tărăfieacă, care
căzu jos în căruță, cu capul roșit de sînge.
— Săriți, criminalo, răcni Filorian.
— Puneți mîna pe ici, răcni Goldenberg.
Pe dată toți oamenii mașineî: coșari, mecanici,
focari, logofeți, se înarmară, care cu lopeți, cu furci,
cu vătrae de la mașini', și se năpustiră spre Ful
ger. Fulger îșl veni în fire numai de cît, apucă o
furcă și o rupse la fugă.
— Prindeți criminalul, răcnea Filorian,prindeți-1.
— Jandarmii, să vie jandarmii, că s’a făcut cri
mă, răcnea Feinsilberg.
Fulger, cum auzi de jandarmi, îșl închipui ce-ar
fi putut să pată, și se porni pe o fugă turbată.
Toți oamenii arendașului se-încirduiră după lej,
strigînd : «Ucigașul, puneți mina pe ucigaș». Ță
ranii cel-laltl alergau doar de forma. Un ispravnicel, Păun, în mină cu vătrain mașineî, ajunse pe
Fulger și dete, dar Fulger ținu furca și după ce
furca fu lovită de vătrai, iei izbi cu lea In cap pe
Păun, de-1 culcă și pe dînsul în drum... Un nou
ștrigăt, un nou răcnet de: «Au, l-a omorît și pe
asta», și iear începură toți să alerge. Fulger puse
ochii spre tarlaua de porumb și porni cătru lea.
— Țineți-vă spre porumb, țineți-vă spre porumb,
răcneau toți, alerglnd.
_
.
Focarul Galdoș, un țigan voinic, 11 ajunse, dar
Fulger sări în lăturile lui și-1 izbi și pe acesta cu
furca, de-1 dete-n brlncî. Țiganul dete un răcnet:
„Adale“, și remase jos, Injurlnd, amețit.
— După Iei, după lei..,
"Apoi ăsta ie untălhar fără pereche, Tărăfieacă.
�120
Oamenii din arie, dehămară caii, Incalicară
SCUMPIREA TRAIULUI
și porniră după lei. Fulger fugea cit putea spre
porumb, dar porumbul Iera Încă mic și tarlaua de
Agiiafica contra
are
și se mărginea cu pădurea, Iera lungă dc aproape
doi kilometri.
- Prindeți-1, prindeți-I, a omorlt doi oameni...
Fulger întră In porumb, călăreții se apropiau.
Iei Intră pe o hoagă.
— Omorîți-1, omorlți-l, risc o voce din mulți teazu, se agită. Strigăte de desperare izbucn ll,ra!‘ ni-1
mea celor ce alergau
jos. , . t... ..
,»pe •,
.
SU^ete omeneflî> ‘trada se umple de grevistă"
an ,(l dt
— Acuș i se duce
d--- capul,
—r-l, vorbi -•
Fllonan și Golguvernele, dc multe ori se Incendiază fabricii
<an
””‘*cn
“*n|u'
mașina, și lumea proletară se zbate un moment
denberg, acuș 111 omoară... Ha Ha...
tfc
Lucrurile înse nu înlirzie de a reintra fnMi
, nioarte
Trei țărani călări 11 ajunseră, dar Fulger se roti
..i lor^Mcu furca, izbi caii, cari o rupseră de fugă In lă
^•0“XXeW.''nlfiiniită
n'zr -?,re “ fH!!!.
m""«
nteiî omtenefli> ffiln.
turi și Iei porni Înainte.
bralelr.v in
ce
— Iute, iute iute... L-au ajuns... Puneți mina... ffărei^ ' anruncălin bXriȘi
Dati-I la țeasta... DațI... îndemnau toți pe călăreții, pr^â multă ^ne^. n ene atltea ^ini
cari, In graba lor, uitaseră să iee vre-o furcă.
w.
<-•/-mecna /aiautate se. scumpește șl traiul
— Stai, Iești prins... Predă-te, ziceau iei. Opt
Liberă concurență, adusese capitalismul inir'o fază
călăreți 11 Împresurară.
cină cu prăbușirea. Productele create, la început chiar nu
A y
c
, și jtprin
........mari
.
«-«««Mea,
ircvuea
mai cu spre
brațele
cheltueli,
trebueau
2>rai...
....
i
- plasate,
a face loc altora
și a'rambursa
c< neapărat
nlncnln onr»
ialnu
— La o parte, răcni Fulger și izbi In capul unui trebuinfat.
Asta nu se putea face de
cît nrsa
princapitalul fo.
trebuinfat.
Asta nu <•»
se putea face dc cît prin fflinătalt
cal de căzu calu jos.
tear
c.a sistemul
— Aduceți o pușca, o pușcă, răcni cel ce călă leac ca sistemul să se poată menține, treimea produs jnui/
șl cu cit mal puține cheltueli.
cheltueli. Afaținismul
Mașinismul ia
ia un
un anini neînrise pană atuncea po cal.
chipuit, producțiea mare, o dezvoltare nebună, ji canlinb.i
— Puști, puști, începură toți să răcnească.
întrebuințai, se reîntoarce in riî:r:f ne*,,nă> P c«pSui
- «vCIC
colosale, cătră acele
— Dați cu puștile... îndemnau alții, dar Iei n'a- întreprinderi sistematice, de cantități
unde a plecat sub formă de
veau toți nici ciomege, dar încă puști.
mărfuri.
— M’a lasatsărac... Mi-a omorîtcălușelu.,.Uu...
Dar sistemul acesta coborise prețurile la limită și cum
Și țăranul o rupse de fugă după Fulger.
revandioărîle muncitorilor tindeau să mărească chcltuelile
*— Dați, ziceau călăreții, dariei în mij’
lalei'nu găseau nici
un băț...
Fulger izbi cu furca mici, iele se vedeau insă-șî amenințate în existență, prin chiar
C1 1in
Q
un călăreț de-1 dete jos de pe cal.
— Aduceți o pușcă, răcni acela, că m’a topit și pașii lor gigantici și fatali. La un moment dat, prăbușirea
sc părea nlit de aproape în cit se începuse prohodireu ve
pe mine.
dici stări dc lucruri, și pc toate tonurile- sc cinla răsăritul
— I! omoară, îl omoară, zicea Filorian, care unui
nou soare, sc. puneau jaloanele unei noi socielăp. In
călărea și iei, cu Goldenberg, pe alți cai.
care icrausă dispară pricinclc frămîntărilor fi stifcrințclor
— Ucideți-l mă, ce mai stați, îndemnă iei, dar aflătoare.
ce* cu„
ierau pe jos, și iei remăseseră departe.
O reculegere Inse a marilor capilalișl'i, schimbă cu toiul
Călăreții se înmulțiră, se făcură unsprezece inși. mersul lucrurilor. Redeșteptați dc. instinctul conscrnărd, ici
Fulger iera roșu ca slngele. Ochii Iul peste mă văd că libera concurentă, lupta intre dinfii, ii conduce pc
sură de căscațî, ierau injectați în sînge, din gura toți la pcire. Intervine deci un armistițiu, o asociajic
îi curgea bale. Călăreții se repeziră cu caii peste intre ici, in scop de a-fl apăra interesele. Dc aici nasc trus
Iei. Unul îl izbi cu calul, un cal îndrăzneț, și—I turile, cari astă-zî au luat un avtnt puternic, formtnd o
dete pe brînci. Călăreții ceilalți trecură de iei. nouă fază a capitalismului, o prelungire a viețel lui.
Dușmanul real al capitalului, fiind cflinătatea producte
dar rotiră caii înapoi. Doi inși săriră de pe cai
lor și mărirea salariilor, scopul asociației a fost de la în
să-l grămădească jos. Fulger se ridicase înse și ceput
scumpirea productelor fi mănțincrea salariilor.
izbi pe unul în cap de-1 dete jos ca pe un copac
'Ast-feliu, scumpirea traiului nostru de astă-zi, nu u Ș
cînd îl tai. Aduse să dea și-n celalt, dar acela o cit efectul asociației capitalurilor, a cartelurilor dintre V
°
-ălorî
și fabricanți
a ridica
mărfurilor
cafea658 fag'â.ndărâti Călăreții ceilalți
ceilalți îl
îl țineau
țineau
Consumatorii,
carispre
simt
efecteleprețurile
dezastroasc
ale ace
v prind*.. Dați fuga... Răcneau cel de pe jos.
. Fulger izbi un alt călăreț cit putu. *Calul
fugi ș! călărețul căzu jos răcnind. Ceilalți feriră
in laturi.
e5Urel1?Tn!gronInLP'1’,t’ °ă “ °moarf’ 5,ri8au
Fulger porni spre pădure.
Repede. Repede, ici scai y
racneau călăreții.
— Alergați, alergați că :apa,
l
neau Filorian și Goldenberg.scapă erlmiriâlu/'i’âc-
ș îș:>1 țKr?
RBVKT^JDEEl
REVISTA* IDEEl
ț.
’ ’
fulger, fueînd
etif
... r-
«“Wsîssirf
rup-
ie de
i ATd« tî
PUtem vedea bine prin frunza.
- Alde, șl 8e înș^ară așa prin pădure...
I. Corvlnaș.
asociații, se zbat cu drept cuvînt, se agită, dar trebuief
că lucrul ie fatal.
- urj
Desigur că ideea falalilăței nu împiedecă de a lua ui
In contră-l.
. . , , -si la
Fatalitatea mașinct ic mult mat riguroasă, fi lo
g>a
noi o agitație a muncitorilor, i-a putut pune o pica c ■
putut împiedica înființarea unei fabrici dc fnealțămin ‘
alteca de tăbăcărie.
. Tt sfnt
Dar ieară-și nn trebuie de uitat că aceste ™aS -t(iical.
vremelnice. Mersul lucrurilor nu poate fl de nimeni imp .,(in
Ața. de pildă, dacă contra zahărului, care, se afla en|rn
trust național, s'ar întrebuința deschiderea 'Him^ ^ia/ie
zahărul străin, inirhin moment prețul ar scădea la i
jumătate.
'
Lucrul inse. n'ar dura de cit 2't de orc, căci imediat cr“1'
temeni o înțelegere cu capitaliștii străini fi trustul t'a a
veni internațional, leac prețurile șa vor ridica din
Desigur că sini și mijloace mai eficace, mai duru. '
cnm ar fi de pildă cooperativele. Toate Inse nu pol Ja ,
fiona de dl in sistemul și sub regimul capitalist, d<& 11 •
ctirînd salt mai lirziu vor fi atrase in cercul lui fi, i,ll]
aceleca-și legi, vor avea acelca-și efecte.
. c(|.
Trebuie, prin urmare găsită neapărat forța -care ta .
cerească mijloacele de producțrc, care să leșcoa_tdae ■
proprietatea individuală și care să stabilească t/itrebniuf
acestor mijloace dc producere cu efect egal pentru toț^
131
CERȘETORUL
Miner, lemnar, pietrar și muncilor am fost.
Fără mine,ce ar fi fost strădanuirile tale? Zăbala
5>
si potcoam
rmtrnn.jr, caiulat'tSufcMiiT'pîS^fS
calului tău, cluuj pintenii cu cari il
îmboldești leu ți le-am făurit... Fără mine spa
ții tăi de lemn .................
ar dormi încă......
in fundul pădu
rilor seculare, mendrele colonade ale catedrale
lor
. tale
4
în
...........
inima
., vu
munților,
rciC iuie cupele
ae aur, tale de aur,
lnpmul pămintulul.
Chiar si
sfinte,
rȔ* r'l.'.r.r.
m cărțile
„„—l-T. tale
<
,nic ,mi le datorezi: pergamentul trecutului,
lnar?ina de tipar a prezentului.
J'^arn. ăal totul și leu nu am nimic... Slnt
vătrinșinumaipotmunci.Vafjăsioarecadav,rul. mieii yre-un mormint?...D-zeulultău nu-î
dnfnrpr
dator^ nimic, tel nil Ui’a răsplătit...
La
La oo parte,
parte, vc
voi, puternicilor, cerșetorul să
treacă.
pu'"
n'c ?1
'"
bogăfil inscmnatc.
miterniC'
A/n
UU)W««huic.
51/H Pu.(lt țn amănunt toate căile ca să-mi
ini c,, mitica: etnd la lumina slabă a Unui
cind la lumina gazului, etnd
-*•1 c'""frecam
uil’‘s(r‘‘lntTîmi
socotelele SI
și CÎIld
cînd în
in ssiniml făceam
^CCam SOCOtelcle
i
nopței îmi număram aurul. Banii
,iitc vin: circulind în lumea asta mare,
i"1^ SC,ntorc cu procente... Sini bătrln, dar pot
“ t-cH livu1'-'l ' ~j-------- ------------- -----h'1
1 liniștit moartea... M’am acoperit cu onoli^
‘,t."-oa~
a.^m
^Perit..Slavă ție,
senator,
magistrat,
ministru.
nlrf0(lI
:Sl nne,
.. care nf
rnanlntii ndJM>
^n
ai răsplătit
ast-feliu strădănui°Se. - Loc, cerșetoriile, să trec.
’
Francesco Fererr.
im luat parte la zeci de războae si am in
In Romînește, de L. Rintzler.
ii clmpati: dc sinQc- Zgomotul armelor mele
litiipbît de groază nații întregi. Am învins mii
b dttinidni și fumul tunurilor mele au întuCEA DINTÂI GĂINĂ
'Lii lumina zilei... Sint bătrln, dar pot așteptat
inidit moartea... Drept recunoștință, patriea mi-a
Cercetarea origincl noaslre nu-I nicidecum un
acoperit pieptul cu decorații, in’a dăruit cu bu
nun. sint general,
o—
. rege, împărat. Slavă
- jție,
—>o----nuri:
Do- lucru ușor. Nu în cîte-va clipe, și, mal ales, nu
anine, care ai binecuvintat ast-feliu năzuințele/ la ? vrîstfi cînd judecata nu-I încă coaptă le cu
(^neie.^,^ Loc,
să trec.'
r - cerșetoriile,
--------------------------------------------------putință a înlătura „crearea omului", spre a vedea
»
în orl-ce animal o parte din substanță, a cărei formă
Ani cetit cărțile sfinte și pururea cătră Dum- actuală nu-I de cît rezultatul transformărilor succe
Mieu am îndreptat rugăciunile mele. Casa mea sive și necurmate. Trebuie să fi înțeles mai întăl:
ucasa Domnului. înconjurat de icoane scumpe, legea Eredități, legea Adaplărel, complectată cu
legea Selecției.
îmbrăcat tn haine brodate, însoțit de frumoasele
Și dacă Ie întru clt-va lesne să aplici aceste legi
iiuiețe ale orgei, am ridicat vocea la imnurile
solemne și glasul mieii a răsunat sub boitele înalte în domeniul actual, la ființeie aflătoare, ie foarte
olt marei catedrale... Sint bătrin și aștept lini greu a le aplica în niște lumi trecute, în. scop de
a căuta niște ființe necunoscute.
știt moartea... Credincioșii, recunăscătbri pentru
In tot timpul, a socoti a parte ceea-ce în reali
rugăciunile mele, rni-au dăruit patrahire împt tate nu-i nici separat nici separabil: după ce te-al
dobite cu diamante, cupe prețioase, palate de mar
slujit de prezent printr’o continuă observație, să hu
moră și comori nesfirșite: sint episcop, cardi mal ții nici o socoteală de Iei, să-1 izolezi de tre
nal, papă. Slavă ție, o Doamne, care in’ai răs cut: într’un cuvînt a face act de abstracție Ie o muncă
plătit ast-feliu... Loc, cerșetoriile, să trec.
cu neputință pentru un creer necult șt cu atît mal
mult pentru un creer de copil.
Ultînd să dezlegăm asemenea greutate, lăsăm coMa'm pogoril tn adincurile pămîntului spre
Hț aduce comorile, pe cari ți le-ai apropriat pilul în neștiință, "tocmai cînd, sub înrîurirea viepuțin cîte
puțin, logica se dezvoltă
pnn calculele tale și cari au făcut înconjurul țel' zilnice,
*’ *
-’x- —
----.
vcvimi
vn care
vui v ți-ai
... umplut lămpile să
că în Iei... Și ne trezim cu întrebări copilărești de-acele,
^mintuhii.
Uleiul cu
'tmiiieze, leu ti l’am stors. Cărbunii cari ți-au dat cari, puse pe neașteptate, ne lasă cu gura căscată:
nn”,/ ieu
4--.. i-am
•
v_._i Cărbunii au
—Spune, tată, cine a făcut cea dintâi găină?
Sonii,
scos din pămînt.
dat naștere aburului care a pus in mișcare maUnul om . îl trebuie zece ani ca să devină ateu,
rile niașini, cari le-au dus in călătoriile tale, și
yi un copil neîngăduitor în curiozitatea Iul, cere să
iettr
tale icu
ieu iv-uu
le-au vuiuxwh
călăuzit pe mă- fie satisfăcut pe dată, fără nici un răgaz... Cu toate
.:i , vapoarele
eze lulu
lie
tipi
dueîndu-țî
aiicindu-ți mărfurile, adueîndu-ți
uducindii-ți astea noi nu voim de loc să-l lăsăm pe copil în
acea neștiință care îngădue să asculte ca un prost
blhnJ''
. Pentru
VllUU a-țl
U-ll face
/ULD pe
uo plac
uiuv am
«... găurit
-------- 1
tind:!
clnd'l Ur
Uri^a
a$C
?L am ras și cărat dealuri. Ți-am toate parascoveniile popești. Cu toate greutățile ce
d—i și
y: porturi. Am
1: p
—t cas- la întrevedem înse, cu toate că, pentru copil, oripodur^ docuri
furat
J- ni
-i se pare foarte întunecat, într’o depărtare
puterea lor, cu
ca prin ajutorul unor mari zentul
țțfdereci
nemărginită,
noi vom înainta spre Iei cu pași de
--"o.
’nzcc să-ți
să-f: dau lumina electrică...
nemărgîni
T,,n,l.d^n
amice
(ieyunl{unle
Ji au aduc
Fe izbinda, uriaș.
i e F săbiile
săbiile, cari ți-au
adus ție
Bietul—
copil,
mal holbează ochii, uimit, cum
tw}!
I^f le'Qtn turnat,
^urnQif ascuțit... Diamantele cari-ți . Bicir-,cum
----------------» '.•unusp.fHv/t
d;n pustiurile
mtdhrnle. nisinoase
leu|
prn,Jseîazd cupele, din
nisipoase ascultă Iei minunile astea mal năzdrăvane de cît
1” ; de bunica. Ce-va mal
basmele rpovestite
We tni^ adus- Coralele cari-ți împodobesc hai- cele, din
..„•4. J- -ti
teCQr e’ leu le-am scos din adincul mărei. Cu nepomenit de cît în „Bățul fermecat*, basm încarc
r°ro 1? 77160 am dobărit arborii din lemnul că- un berbece scutură bani de aur din lînă-I... II vom
CQripr/rnon^ ^z“a tăeat crucile. Ieu am scos, din- spune că aceea Iera o glumă, dar că acuma... Ie
hirolJf6
Piatră, pietrele pentru clădirea ca- „adevărat*
Și zi, sărmane naiv, ție ți-I frică de popă, dar
îăQreti late
umerii miei lăți au pus virfiil
Ql templului tău dumnezeesc.
�192
___________ REVISTA ideei
REVISTA IDEEl
vezi oare că tocmai tu te faci complicele lui, că otrăveî clericale. îear dacă dragostea Iul Pentru iQ
gică îl va împinge, să scormonească mal denZ?'
pururea al fost complicele pbpel?
Din clipa in care se pune întrebarea celei dintăi în necunoscut, dacă ne va întreba: „Care ^rte
găinel-', rămine să i
găini, prin care copilul, ajuns prin rațiune un mic cea dintâi formă, a _
bărbat, îșl arată neștiința, care le tot una cu hăul, pe scurt că, adlncindu-ne în cursul
■ — ^
formele
animalelor
se
simplifică
pană
la curil01.
am dovada vădită că, prin neinteresarea ta, tu al
lucrat pentru binele Bisericel. Da, val de copil, lip depărtată limită și că numai studiul li ”Vacea rnai
Putea
arăta genealogica aceasta.
sit de ajutorul tău.
Dacă Ie primejdios lucru a lăsa pe copil în n
Introducerea în originea viețel cere o muncă în știință, în ignoranță totală, Ie cu atît mal prim6-'
delungată. Iea cere să nu se aștepte la copil o ma dios a-1 lăsa, de îndată ce cele dintăi temelii ale^*
nifestare prea adlncă a curiozitățel, pentru a l ducațiel s’au așezat pe o bază solidă, de îndatiî
instrui, ci, din potrivă, să i se sporească necon ce s’a ivit imboldul spre studiu. Ie datoriea noastră
tenit bagajul de cunoștințl pănă la nivelul pro de a reduce la copil frigurile îndoelel, la o dreapta
măsură, de-a lumina cît mal mult punctul oriei.,
gresiv al rațiimei ce-o are.
se ^reazt
creată
Cu metoda aceasta, creerul Ie nutrit pe măsură nai: Nimic nu
. se pierde,
.
, nimic
- - nu wv
ce cere. Și cum evoluțiea substanței viețuitoare ie Substanța animală n’a putut izvorî de cît di
mai. ,logicieni
un lanț neîntrerupt, în care greutățile nu se ivesc maleriea veclnică... Ipoteza cea
--------1
creatoai e, ci la însă-șt
de cît progresiv, cum însă-șl gîndirea copilului nu îe a ne opri la o putere creatoaie,
crește de cît în proporție cu ceea ce știe, de cum maleriea, care a existat totdeauna sub forme din
copilul va fi făcut cunoștință cu verigele înfățo ce în ce mal simple, pe măsură ce ne adîncini
șate lui, fără încetare curiozitatea-l care va de într’un trecut fără margini.
III. Necunoscutul atrage: copilul iubește necu
curge din ceea-ce va ști, va fi satisfăcută prin
ceea-ce va putea înțelege numai de cît. Metodă noscutul, și-l va iubi cu atît mai mult cu cît, fără
care va determina toată vieața, la copilul ajuns a-I fi obosit creerul, ne vom pricepe a-1 face să
întrevadă orizonturi nouă.
bărbat, o alergătură necontenită după Știință.
Așa fiind, se va zice, oare nu va mal trebui
leată pe copil mare. Curiozitatea, dorința de a
nici o dată să se mal pue întrebarea celei dintăi cunoaște îl ieste pururea vie. Prin matematecă mal
găini ?
ales, dînsul îșl dezvoltă în sine facultatea de abVom răspunde numai de cît, și vom dovedi mal atracție. Acum adincește științele, se familiarizază
-----'
‘
cu legile naturel, studiază vieața celulară, cercedeparte,
că, cu asemenea educație,
nici
o dată
intriadevăr nu va mal fi pusă o prostie ca asta, ma tează-n trecut evoluțiea materiei brute. Pregătit
nifestare netăgăduită a unul creer nepriceput.
cum se află, vrea să abordeze problema viețel. Va
ceti din nou, împătimit, pe Lamark, pe Darwin,
cari sînt acuma pentru iei niște vechi cunoștințe.
I. Copilul Ieste ceea ce am numi dîstracțiea în- Cu Haeckel, ideile i se vor limpezi și mal mult.
trupată. Spiritul lui vagabondează necontenit, umblă Și
Și va ști, în sfîrșit, că orice materie viețuitoare
prctutindenl dar nu stă mcăerl.
purcede dintr’un șir de ființe, modificate cu vre
înainte de-a cerceta ce nule, copilul va observa ce mea, după împrejurări, că formele acestora au fost
Ie: Iei se va cunoaște pe sine, va cunoaște anima aproape determinate, prin studiul fosilelor, de emlele și plantele din prejur.
Să-1 rîpim ideea minunel, să nu i se spue nă briologie și anatomica comparata.
Oprindu-se în cele din urmă la Urnitele cunoș
zdrăvănii. Să-l introducem în realitate, și nu va
tințelor actuale, va da ființelor viețuitoare o comu
spune: „Găina face ouă ca să putem face din Iele nitate de origină din ce în ce mal apropiată, ca
scrob: vaca dă lapte, ca să putem mînca unt*'...
II. De la un timp, copilul va observa lucrurile să ajungă la ipoteza unei celule comune, izvorîtâ
mal de-aproape. Prin anatomie, iei va vedea că spontaneu, cel puțin o singură dată, în niște
doar o inteligență mai dezvoltată deosebește pe om condiții foarte precise, din materiea veșnică...
Fenomenul acesta va putea poate să se producă
de animale, făcîndu-lepe aceste sclavele lui. Din po
trivă și prin simplă observație, copilul va înțelege că într’o zi în laboratoril, cînd se va putea pune față
din alte puncte de vedere, miros, văz, auz, bestiea în față acelea-șl elemente în acelea-șl condiții. Fe
sau vita omenească nu-I mal bine înzestrată de cît nomenul acesta, în orl-ce caz va fi anevoe de cons
tatat, pentru-că această celulă viețuitoare, dobân
umilele lui tovarășe de vieață.
La tinăru-I camarad, la pisoi, la fasole, vadă dită cu chipul acesta, nu va avea nimic a face cu
manifestarea ereditățel. Priceapă legea adaptării, forma celui mai simplu infuzor actual, care poartă
în sine, ca și omul, „povara ereditățel acumulate
prin povestire de fapte simple.
Și așa, constatînd că Iepurii de casă există cursul împrejurărilor schimbătoare, în curs de mi
numai în găurile în cari dînșil îșl fac culcușul, lioane de generații succesive", după cum se ros
porcul numai în cocina lui, găina numai în poeată tește F. Le Dantec, în cartea lui Limitele a ceea
sau în oyradă, Iei va căuta originea imediată a ce putem ști.
*
acestor animale și nu va fi mirat s'o găsasca în
* *
epurile sălbatec, în porcul mistreț, în găina din
leată, după mine, cea mai simplă și cea mțu
pădurile Indiei, care a trăit în epocile preistorice. logică metodă pentru a introduce pe copil în ori
Introdus in întăile variații ale speciilor, va gina viețel... Religiile mal au pănă atunci
deduce de la sine și că cea dintăi găină nu a trăit? Asta n’are aface. Să lucrăm mereu la dez
fost... o găină.
robirea mințel. Cum spune Libertad: bucuriea re*
In clipa asta copilul va fi vaccinat în potriva zultatulul stă în bucuriea strădănuințel.
jelui»
^r[SOARE
cătră un recrut
ublicațlHe Asociației Internaționale Antimilitariste
0,n P prietene,
uite că Teama împroașcă săgețile-i Începătoare
ffiituraifi și roșește nasul trecătorului Înfofolit, pc
d.c ?golanul, umbră pipernicită, se-ncovoae sub criCS îear copacii îșT pling foile scuturate. A venit
■rnnul cel mohorît, fără chef. Și a venit de aseme1 a timpul cînd cazarma își deschide porțile TeT.
vltriea, această cutră bătrînă, nerușinată si des
enată, îs* înmulțește chemările TeT și cere contin
entul îeî anual de flăcăi.
g Așa> sărmane prietene, îeată-te nevoit să-ți pără,tif familiea, prietenii, tot ce ți-i scump, ce ti-î drag.
îeată-te silit să părăsești vieața ta liberă, să pără
siți vieața ta liniștită de muncă. Mine, într’o lume
care habar n’aî, vei fi încovoiat sub o disciplină
de fier, îmbrăcat într’o uniformă, numerotat, pus
la țarc. Vei fi silit la treburi dezgustătoare sau ca
raghioase. De-asupra ta va atîrna amenințarea mor
te? sau pușcăriei. Cu toate astea, cu toate că inima-țî sîngerează și-ndurerareați se vădește pe față,
un vei sta la cumpene, nu vei șovăi nici o* clipă. Alai
mult de cit atîta, vei căuta să te încordezi, să te ții
mindrn, să izbucnești într’un rîs care va răsuna ne
grește : vei arăta că iești doară bărbat. Au mai tre
cut și alții prin asta, veî zice tu : fie-care la rindul său.
Sărmane prietene.
Fără-ndoeală, tu nu iești vinovat. Tu nu-ți dai
samă. Ți s’a spus și răspus încă din școală, că
trebuie să-ți slujești Patriea și să te supui legilor.
Ți s’a dovedit, că-I o datorie neapărată, pentru fie
care, să-și dec așa trei din cei mai frumoși ani din
vieață. Ți s’a povestit că, la urma urmei, cazarma
nu-i nici de cum pană la atît de grozavă, și că îe
lesne să te liberezi cu bine din iea, numai să fii
cu ascultare la ordine. Ți s’a vorbit de ceasurile de
chef, de prin camere, sara, după stingerea lumină
rilor, de glumele groase cari desfătează atît de tare
sufletul soldățesc. După aceea ți s’a rostit în față
cuvintele de lașitate și de trădare : dezertorii și sol
dați! cei rai au fost defăimați și s’afăcut să stră
lucească in ochii tăi vccinicele simboluri: Drapel,
Patrie, Onoare.
, Ai fost inse, hăt și bine mințit. Aî fost nevred'ricește înșelat. S’a abuzat de încrederea și de ne
priceperea ta.
Ceea-ce se ascunde sub aceste cuvinte mari, ceea-ce
86 află în aceste discursuri pompoase, cată să ți-o
spun. Am trecut și Teu pe acolea înainte de tine.
Și tine, am fost păcălit, înșelat, amăgit. Și sînt
dator să-ți deschid ochii, să te păzești de șarlatani
de amăgitori.
Căințe de toate, prietene, trebuie să-ți dai bine
samă 4e următorul lucru : armata, drapelul, apă
rea națională sînt atîtea iscodiri mincinoase, sor
ite a veciniei robiea clasei din care faci parte. Pa‘!Iea ieste o vorbă fără de nici o noimă. Cei can
numiți dușmanii tăi și împotriva cărora se urarește să fii’ împins, nu-s alta de cit niște bieți
?*meni, ca și tine, niște rtiuncitorl cari au acelea-și
înaețx8e .ca
^ne* îu C°J°
nu0
în societatea de a-zi sînt două soiuri de inși: de
Le rn»,1.1 "
123
fără
!,r?
m«"“ascS vre-n dată, se loloscsc de iodul, de munca altora de o parte fău
ri om bogăției sociale, de cealaltă, trintorii,'chel
tuitorii, ce) do mei o treabă, cari im-s buni de ni
mic : de o parte, hoțiții, de cealaltă hoții. Si cei din
tâi sînt cei mai rnulți, pe cind cei d-al doilea nu
sînt de cit o mină de oameni.
Pentru ca să se poată scliimba asemenea lucru,
ajunge doar ca cei exploatați, cari-s mulțimea
cu alte cuvinte puterea, să se hotărască a nu mai
ii exploatați. Ajunge ca aceștia să voeasea ase
menea lucra. Aici îe Ia mijloc inse militarismul.
Aici se vede la ce folosește armata.
Prinzi acum a pricepe? Bagă bine de samă. De
cite ori muncitorii fac grevă, de cîte ori cer o
dreptate, cer o îmbunătățire ce-va: de cite ori,
într’un cuvînt, caută să-și îndulcească păcătoasa
lor stare, vezi militarismul întrind în joc. Baione
tele se pun intre muncă și capital. împotriva pro
letarilor în bluza se ridică proletarii in uniformă,
cari, înșelați ticăloșește, orbiți de sforăiturile pa
triotice, se fac dulăii, paznicii societățeT burgheze.
Te-aT lămurit acum. Patriotismul nu-i de cît o
meșteșugită chichiță, datorită căreea muncitorii sînt
întețiți, sînt împinși unii împotriva altora, pentru
marele ciștig al stăpînilor. Armata nu-T de cît un
soiu de vastă poliție internă, leată de ce, din
școală, se caută a se face să zămislească in minți
ura împotriva străinului : Teatu de ce se propovăduește cultul drapelului, slăvirea marilor ucigași,
iubirea gloriei. Dacă muncitorii, întradevăr, și-ar
da sama că n‘au alți dușmani de cit exploatatorii
lor și că interesele lor, cu toate granițele, sînt
pretutindeni acelea-și, ar fi greu de-a-i robi.
Vorba, leată-te, sărmane prietene, printre cei
cari-s gata să plece, a-zi-mîne, și cari merg să iea
parte la veșnicirea stărei aflătoare de lucruri. Bagă
de samă. Gîndește-te bine la ' aceea ce aî să faci.
Trădînd interesele clasei tale. îți trădezi chiar in
teresele tale. A-zi în slujba stăpînilor, împotriva
fraților tăi de robie, de jug, mine, print/o dreaptă
• întoarcere a lucrurilor, vei vedea puștile soldaților
îndreptîndu-se cătră pieptul tău de muncitor.
La toate astea te vei ghidi, prietene, negreșit,
cînd cu pustiea de pușcă în mina, te vei răsuci
după zbieretele vre-unui galonat. Veî avea toată
vremea să te gindești în timpul celor trei ani ai
tăi, în cari veî fi făcut să cunoști meșteșugul de
a ucide, cele mai nimerite mijloace, cele jnaîbune
de-a ridica vieața aproapelui tău. Poate-țî vei zice,
că-î un lucru cumplit a strînge așa niște țineri ca
să-i deprinzT cu asasinarea sau cu omorul^ Și asta va
dăinui trei ani, bagă bine de samă : trei ucigători
ani, inchinațî învuțăturei omorîrei sub toate formele.
Fără-ndoeală, în vremea asta îți veî aduce aminte
că de multe ori ai auzit asemenea lucru, care ți se
părea prea de tot, că armata Te școala crimei.
Ai’mata-Î școla crimei... Nu ie ftumai atît. Iea
Îe si școala celor mai Mcîrboase xițiuii. Cazai ma
ieste- haznaua tuturor mîrșeviilor.
La cazarmă, toate pornirile dobitocești se dez
voltă. Bruta se întrupează, pune instăpînire pc om.
In acest focar scîrbos, înflorește bețiea. hoțiea, spio
najul, nemerniciea. Putrezi moralicește, inșii sînt
• /
•,
�124
de asemenea și Ia corp. Bordelul ie în preajma
cazarmel și vitejii noștri soldați pot căpăta de acolea, în voe, sifilisurile și toate boalele păcătoase,
împreună cu tuberculoza, cu frigurile, cu dezinteriea, buchetu-î complect.
leată ce te așteaptă la cazarmă. Și nu-țî^ vor
besc de acele marșuri funebre, în timpul cărora
oamenii cad ca muștele, de-a lungul drumurilor,
pe cînd căpitanul stă așezat cum se cade pe șea.
Nu-ți vorbesc de înjurăturile, bătăile, de brutalită
țile galonatilor. Vai tie, dacă ochii tăi nu plac sergentului-major. Zadarnic te vel trudi să îndeplinești
toate fără cusur. închisoarea va să-ți știe de știre.
Cîte o dată, îndeplin nd acele plicticoase și de
șănțate mișcări, pe cari vei fi nevoit să le faci, te
vei uita la ofițerul sub ordinele căruea vei fi pus.
Uite-te bine lâ Iei. Dînsul are dreptul de vieață
și de moarte asupra ta. In mînile lui, tu nu iești
de cît o uneltă, o păcătoasă jucărie pe care Iei
poate s’o zdrobească cînd vrea.
’
Uite-te bine la toți oamenii ăștiea. Âștia-s adevărațiî tăi dușmani. Iei sînt din altă clasă. Iei au
toate drepturile și toate înlesnirile, pe cînd ție nu
ți se hărăzesc de cît datoriile și corvezile... Ce-va
nepomenit... Și în mina unor asemenea oameni s’a pus
o armă de care iei se slujesc c’o măestrie rară:
Codul militar.
Vorbesc de Codul militar. Ostenește-te a-I frun
zări și ceti. Vei vedea într’însul lâ fie-ce pagină,
la fie-ce rînd, cuvîntul fioros: Moarte... Aiurea
munca silnică pe vieață... Moartea pentru-n cuvînt,
moartea pentru un gest. Pururea moartea. lear
cind nu-I moartea, mal rău. Te-așteaptă munca sil
nică, carcera, încătușarea, toată'podoaba caznelor
cari-s în cinste în închisorile militare.
leată, fără-ndoeală, o preșpectivă frumoasă. Peste
puțin, îți vel da samă că nu spun de cît adevărul.
Totu-și, dacă poți să te pleci, dacă ți-i dragă slugărniciea, vei putea poate scăpa de toate astea. Vei
putea să capeți galoane și să ajungi slugoiul nemi
los ăl celor împănoșați și, tot o dată, gîdele ca
marazilor tăi. Dar. dacă rămîi un suflet mîndru și li
ber, un caracter nestrunit, atunci bagă bine de
samă. Scîrba, liota militărească ar putea prea bine
să-ți vie de hac.
leată-te uluit. Stai acuma la cumpene. Ia fata înșirărei neomeniilor, crimelor și primejdiilor ce am
iacut să-ți treacă pe dinaintea ochilor, ieată-te-nfncoșat Ce să faci ?
’
Din nenorocire leu nu pot să-țî dau nici un sfat.
Nu-ți pot arata nici o cale pentru a scăpa de Militaiism, ca nu cunosc nici una. Ce să faci?MerCa*Zl™ă’ de bună-voe, sau, cu inima
-derS 4irbah vei găsi mai nimerit să treci
granița și să dezertezi ?
' ex
rCleZ- C,°
duce’ dacă te S1’mtî în stare
să împlinești acești trei ani de robie ce’ti se im!
pun, mergi la cazarmă. Dar, acolea, să nu’uitinici
de cura, ca înainte dc toate iești om. Silește-te a-tî
pastu judecata neîntinată, curată. Departe de a te
lăsa înrîunt de îndemnurile acestui mediu năcătoc
^"^e din
REVISTA IDEEÎ
REVISTA IDEE!
a Ium.Da peXrott
uta a eonvâ ? • a,-CÎ- ,Cu cbib^’"”tă, binișor, ca
no! Dar fiS șlMadnce nă-mpărtășască ideile
bure ca iu â
,ni.cl ° «^otință fără folos: tre-
Dar, dacă cazarma te înspaîmîntă, dacă refrimn„
tul îtT dă fiori, daca crezi că nu te vei n'
tea stăpîni, apucat de-o tulburare, de vre-o mini
nu te duce ? Vei fi pierdut. Fără-ndooală, vieib*
în străinătate ie plină de neajunsuri : fără bani fsS
muncă, fără cunoștința HmbeT țărei, îți va fi ’ m.*
ca să-țî asiguri traiul. N’are a-face, tot va fi8m.*
bine pentru tine : nu sta la cumpene, treci granița1
dezertează.
.
’ ’
Și acuma, .încă un cuvînt. Se poate îhtîmnh
să fiî trimes împotriva unor muncitori în gre*,Nu uita că tu însu-țT iești muncitor. Gîndește-te
bine că-î o crimă scîrbqasă, o crimă nepomenită
să verși sîngele semenilor tăi, fără nici un motiv’
fără ură. Gîndește-te Ia atîtea răscoale. Gîndește-te’
atunci, că cel cari-țl vor da asemeni poruncă, aceia-s adevărațil
, tăi dușmani,
...pe cînd ceilalți’ti-s
l-V NTn
c<« tragi.
Tnnv
rlnaX
frați.
Nu ♦•n
te elimina
supune să
lear
dacă Y3»
se Stă' *
dacă vel. fi silit să te faci ucigaș, alegeți victimele
atunci.
Ți-am spus, prietene, care-I rolul adevărat al Mi
litarismului : ți am arătat primejdiile ce te așteaptă
Ia cazarmă.
Incredințatu-te-al acuma ori ba ?
Ți se va spune, de bună samă, că cei cari-țî vor
besc așa sînt niște mizerabili, niște vînduți,' niște
Fără Patrie. Vei fi îndemnat să nu te potrivești
lor. Ți se vor repota din nou veșnicele sforăituri
despre Patrie, despre Drapel, despre Armată...
Ce vei face ? Ce vei crede acum ? Deschide-vei
tu în sfîrșit ocliii ? Ințelege-vei oare că nu iești de
cît jucăriea de plîns a fățarnicilor cari te mint, cari
te scot din minte de veacuri?
OrI-cum ar fi, am mulțămirea de a-ți fi spus adevărul, cu primejdiea de a-ml atrage disprețul tău
și ura. I-aproape ziua în care-ți vei da samăcîtă
dreptate-am avut.
Prietenul tău credincios, Victor Mcric,
Despre CE-I DE FĂCUT
Asupra lin „Ce-i de făcut“, însemnata și în deosebi reco
mandata a luf Cernișevsky lucrare, un prieten ne scrie:
Am cclit Ce-i de fiicut pc nerăsuflate și am trăit o vieață
întreagă. Am nădejdea de a face să fie cetit, cit mai curind, de
mulți. Numai n’am înțeles de loc .Schimbarea de decor de
la urmă. Dc aceea Ic rog explică-nii-o, ca s'o pot și ten
explica altora...
leată explicările noastre:
Dacă cetești introducerea lui Tucrilinoff, dc la „Ce-l de
făcut", î|î explici lesne pentru cc partea din urmă: „Schimbarea dc decor", a rămas așa învăluită, ca un felin dc enigmă..
Ic vorba dc evenimentele mari ce aveau să se petreacă in Husia,
evenimente cari nu puteau să fie precizate, firește, pe cari Cer- .
șeuskij nu le putea lăsa neatinse și pentru cari voca să deștepte
toate așteptările, cu putință. Lucru pe care, in chibzuință Im,
n’arfî găsit cu calc, probabil, a-l face, alt-feliu, chiar dacă n’af
fi avut să ocolească cenzura... Aice ic lăsată toată imaginar
țica cetitorului să lucreze, imaginație pusa la încercare ăe
altminteri în tot „Ilomanul".
Femcca în negru, care, nu mai .ic acuma in negru, parc să fie
convertita sau proselila lui Bakmetoff, împătimită dc id,
văduvița care avusese să-l îngrijască, acasă la iea,jlupa
salvare, și care îl socotise pierdut. Icar cel cc stă in trăsură,
alături dc ica,pare a fi tnsu-și Rakmcloff, intors, In cele dm
urmă, din călătoriile lui de studii, de cercetare... O concen
trare, tn vederea unor evenimente mari, a căror prcveșttrr,
pentru oamenii înțelegători, putea să fie făcută și printro
vorbă acoperită și frintă, puica să fie fă culă și-n șoap a—
In sftrșit, cred că cugetarea poale să icașa aice și afara i
text, fără să sc depărteze de. ținta urmărită dc autor,..,
P. Mușo.iu.
NEMURIREA
aSeI de dincolo de mormint. Oare lotul sc ispr^
moartea? Ie de închipuit oare o supra-vieații?
'■^mcrgo»1 51 cc 1 f n ?
nu așteaptă dincolo de
l'o‘’®rîn^ucire pe care o numim existență ? In clipa In
!^se oprește mima de-a mai bate, materiea sau spi’
ia izbindoașcă oare, oare veclnica lumină sau bezna
t<ră de sfirsit sa mceapă ?
A ce dălnuește, sintem neperitorl. Noi nu ne putem
Moui ca ce-va sa se plearda in lume. Alături de neiaSU nu-lcu putința de închipuit nici un hău in
'^r p»tea cădea măcar un atom de materie și s’ar puf^nUi- Totul ce Ieste va H m veci: totul ieste și™
Sia nind* care să nu fie de loc. Alt-feliu, ar trebui să
in cunr-că creerul nostru n’are nimic aface cu lumea,
îcare se sl,e?Je a 91-0 inc,npui. Ar trebui chiar să ne
& «<*’ a lucrează tocmai pe dos de cit lumea, ceea-ce
3 par® de joc
lie a-?a» jhnd-că-n cete din urmă Iei
jjloate fi de cit un fehu de răslringere a lumel.
’&H» pare sa picară șau col puțin să dispară, să se
drfode. «nț formele și chipurile sub cari percepem mawiea iiepentoarc: dar nu cunoaștem căror realități răs[Cnd aparențele astea. Astea sint țesătura vălului care,
L deasupra ochilor noștri dă acestora, sub apăsarea
. >1 orbește, toate imaginele viețel noastre. Vălul acesta
lai, cc rftnuno ? Intrăm oare in realitatea care iară inioală. există,. sau insă-șl aparențele încetează pentru no!
rj existe;?.»’
Câueantnl ar fi cu neputință, că după moartea noastră
tolo) In sine ar dăinui, nu ne interesară atit. Singurul
pud cc ne-atinge, în această dăinuire eternă, Iesle soarta
italel părticele din vleața noastră, care, in timpul acestei
w^.ișl.dădea samă de fenomene: soarta acestei părlitsle pe care o numim conștiința noastră sau leul nostru,
leat leu, după cum ni—1 închipuim cind cugetăm la urJnle distrugerel lui, nu-I nici spiritul, nici corpul nos
tru, pentru că ne dăm sarnă că și unul și altul sint niște
nMe care.se scurg și se înoesc necurmat Să fie acest leu
Kt un punct nestrămutat, carele să nu fie nici forma,
ud substanța, pururea în evoluare, niclvieața, cauză sau
1'orme,1 51 al substanței ? Intr’adevăr, ne Ie cu neW de a-I pătrunde, de-a defini acest leu, de a spuk jj ® Așezat și se află. Cind vrem să ne urcăm pană
‘-iro^A
Unn:h 11 u dăm de alta de cit de-o inlăurile  om011?!-.1"1’ de-un șir de idei de altminteri nelămuniiillm llmbătoare, legate de acelaș instinct de vieală :
tittl nn-ini" • i^e cit de-un șir de deprinderi de-ale simfotrivA r re
. reacfi*» conștiente sau inconștiente, îmrai fix r ”?nene or. incunjurătoarc. In sfirsit, punctul cel
'■^Iră aIstat°rnic, al acestei nebuloase, ieste memoriea
'’ferioâr’t r<P Pe de Mtă parte, pare o facultate destul do
Ml, )lna destul de atîrnătoare sau lăturalnică, in tot ca—
^celo rn - re lnaI Șubrede ale creerulul nostru, una
1
n PIor ,naI curind, la cea mal mică tulburare
ble nn nfl„tnoaȘtre- «Cbfarasta, zice cu foarte mare drep*for Ma Pepi 7’ ?are jnvoacâ veclniciea în strigăte mari,
Nam
acest leu, atit de nesigur, atit de necu/l Gințel ,6 *URar» de vremelnic, Ieste pănă-ntr’atita cenM foaie * vre’.ne interesează atit de mult numai Iei,
ih’l”iiri J,eaetățile vieței noastre pier în fața acestei
p;co'rpuî U vre,r*-nimic să.știm dacă-n durata eterni:•Jale feri Uo.Ștru sau substanța acestuea va să cunoasifr'I8 Și rin' e
toațe gloriile, va să îndure cele mal
a.'5e. preschimbări, .devenind floare, parfum,
eter» stea : tot ă?a nuvremsăștimni*1•l'^bă la a,®Cftta noastră va să se-rntindă, să se dezț
cu vieața lumilor, pe care vie«ață
'o,ij foato n S o domine. Instinctul nostrn-I incredin'4 ^, rt’ni v ^’au să ne-atingă, nu ne vor face mc!
foemorne. f’c date nici cum, de cit. doar dacă
fi ,e' (fo CHl0|a citor-va fapte, aproape pururea ne-nîntors 1 fioar dacă această memorie ne va-nsoți și
^i, lfoa rĂace,^or strașnice fericiri. Miri cu desăvîr-.
«da c
cele mai înalte, mal libere, cele mal
in P^todol mleu, ar fi în veci viețuitoare și
?i,Jprernele. desfătăriastea nu mal sint'ale
125
Ra>» de anfinfirl^re^kbt^
S'J află punctul ne care 1 simt d
d** nerv'
ce centru unde
PWsOii
trupează de cit intru cit se reflectează in ica.
nu sc-n-
lindn
î‘Ce?ta’ Sftl-ea noastra de nemurire, forcnulinnoastre ' UrS dlnpncu‘;i ci ,tot interesul supra-vletuirel
mal rM n, T"*
Una din părti,e 15t^alnice' cele
f a e V,ețel noaslre totale. Ni se pare că
mWA r ten-la
nU sc va părinda cu cea mai mare
KnUrM «'niZerU e> dln Josnicufo> din gresalele, cari o calâlt!>
nU’Va imI deos8lji’0 nimica de cea a celora te hmțl .die c ar deveni o picătură de ignorantă in oceanrivî<»CUn0SCt'}tt Ul’ tOt ce“ar Ur,na(iupă dinsanu ne mal
privește pe noi.
Ce feliu de nemurire se poate oare făgădui unor oameni cari
aproape necesar ișl mehipue, pricep nemurirea ast-feliu ?
ui să facem cu nemurirea, ne zice un instinct copilăresc
(iar adine ? OrI-ce nemurire, care n’ar tiri prin veclnicle,
ca ghiuleaua ocnașului ce fuserărn, acea ciudată conștiință
formată in timpul citor-va ani de mișcare, orl-ce nemu
rire care n’ar purta semnul identilățel noastre, neșters,
ie ca și cind n’ar fi de loc pentru noi. Cea mal mare
parte din religii au înțeles bine lucrul acesta, tinind sosocoteală de asemeni instinct, care dorește și distruge in
acelaș timpsupra-vieala. Biserica catolică,'bumi-oară adincîndu-se pănă la cele maî primitive speranțe, ne chezășuește nu numai păstrarea integrală a leului nostru cel .
pămîntesc, ci chiar învierea noastră in carne și oase.
leată inima acestei enigme. Această mică conștiință, acest simț al unul leu special, copilăresc aproape, in" ori
ce caz cu desăvirșire de mărginit, infirmitate probabilă a
inteligenței noastre de a-zi, cerind să ne insoțască in in
finitul timpurilor, ca se ne dăm samă de acest infinit, ca
să ne bucurăm de Iei, nu-nsamnă oare a voi să simțim
un obiect prin ajutorul uuul organ care nu-I destinat a-1
simți ? Nu-nsamnă oare a cere ca mina noastră să desco
pere lumina, ca ochiul nostru să fie simțitor la parfum ?
Nu-nsamnă oare, de altă parte, a ne purta ca un bolnav
care, pentru a-șl da samă de Iei, pentru a fi încredințat
că-x tot Iei, ar crede că-I necesar, de nevoe, ca să-și con
tinue boala in sănătate și-n toată durata nehotărită a zile
lor sale ? Gomparațiea asta ie de alt-feliu mal • ezactă d«
cit Ieste o comparație oare-care de obiceiu. Inchipuiți-vă
un orb, care ar li șl paralitic și surd. Iei le de la naș
tere in asemenea stare, ajungînd la trel-zecl de ani. Ce.
vor fi brodat ceasurile pe țesătura fără imagini a acestei
sărrqanc vieți ? Pe fundul memoriei sale, io lipsa ailor
suveniruri, nefericitul trebuie să li adunat cîte-va slabe
senzații de cald și de frig, de obosală și de odihnă, de
dureri fizice, mal mult sau mal puțin vil, de sete și foame.
Probabil că toate bucuriile omenești, toate speranțele și
toate visurile idealului și raiului nostru, se vor mărgini
pentru Iei la bună starea nelămurită care vine după po
tolirea unei dureri. Jeată ast-feliu singura armătură cu
putință a acestei conștiințe și a acestui leu. Ne fiind so
licitată sau întețită dc-afară, inteligența dormi-va adine,
fără să-șî dee vre-o samă de sine. Cu tote astea, bietul
mizer va avea șl diusul mica lui vieață, da care va ținea
prin ni.ște legături tot atita de strinse, tot atita de-apnnse
ba și cel mai fericit dintre oameni. Iei se va teme de moarte,
lear ideea dea intra in eternitate fără a duce mtr insa esi amintirile patului de durere, emoțiile si amin
< moțiile
tirile beznei si surzeniel Iul, îl va arunca m desperarea
in caro ne aruncă ideea de a părăsi pentru ghețuri și
pentru noaptea mormmtuluî o vieală de slavă, de lumina
și de iubire.
Să presupunem că o minune’ însuflețește'de-o dată, dă
vieată ochilor si urechilor, acestui orb-surd, xl descopere,
nrin fereastra deschisă, la căpătâiul patului lui, aurora
Leste cimpic, cintecul păsărilor din arbori, murmurul vmtulul -prin frunze și al apel dm riurl, chemarea cristalina
a unor voci omenești prin coUnelc pline încă de rouă.
Să mal presupunem că acoea-șl minune, desăylrșindu-șl ■
opera Icl,i-ar da si uzul membrelor sale. Se ridică, Întinde
brațele spre această minune nepomenită; care pentru dinsul nn are încă nici asemănare, nici nume: lumina...
�126
REVISTA IDEE1
Deschide ușa, se clatină printre strălucirile astea șHntregu-lcorp ee topește in toate aceste minunății. D osul miră
Intr’o vieață nespusă, intr’un ceriu pe cart. n,cI u, ,
nu putuse să-l întrevadă, .și, printr'o toană foarte ( c .
uns, in asemenea soiuri de huuadiurl, s:m.ttate.i m
cindu-lin această existență de neînchipuit și de nemțeIes, șterg'/ intr’îusul orl-ce amintire a zilelor celor din
-urină.
Care va fi starea acestui leu, a acestui focar central, a
acestui reccptacol al tuturor senzațiilor noastre, a ăcțstul
loc in care se r.isfringo tot ce aparține cu osebire viețel
noastre, care va li starea acestui punct suprem, punct,
„egotic" al ființei noastre, dacă ne putem sluji de asemeni
neologism ? Nimicită memonea, va mal găsi oare intrinsul
vre-o urmă din omul anterior ? U nouă putere, inteligen a,
ivindu-se, des0Rurînd de-o dată o nepomenită activitate,
cp relație va păstra această inteligență cu germenul inert,
întunecat din care-a purces ? De ee colț al trecutului său
se va anina oare ca să se poată părinda mal departe ' bi
totu-sl nu va dăinui oare iniei nici o simțire, nici un in
stinct independent de memorie, de inteligență și de nu știu
ce altă facultate, care s.'i-I facă cunoscut că minunea libe
ratoare s’a petrecut in Iei, că tocmai vieața sa, lear nu cea
a vecinului, vieațaisa transformată, și de necunoscut, in sub
stanță aceea-șl, că vieața sa, Ieșită din intunerec și din tă
cere, se prelungește in lumină și armonic ? Putem noi oare
să ne închipuim zăpăceala, fluxul și refluxul acestei conștiințl scoasă din fire ? Ne dăm noi samă in ce anume chip
leul de Ieri se va uni cu leul de astă-zl, și-n ce anume
chip punctul „egotic", punctul senzibil al personalii*țel,
singurul pe care ținem ca să-l păstrăm ne-atins, în ccanume chip se va înfățoșa in toată halhueala, în toată ză
păceala aceasta ?
Să căutăm mal întăl a j-ăspnnde, cu îndestulătoare pre
cizie, si căutăm a răspunde la întrebarea aceasta, care Ie
de domeniul viețel noastre actuale, văzute De nu vom pu
tea să o facem, cum să nădăjduim de a da dezlegare ce
leilalte probleme care se pune în clipa mor țel, orl-cărul om ?
Punctul acesta senzibil in care se rezumează întreaga
problemă, pentru că singurul in chestie Ieste, cu rezerva
a tot ce-1 privește, fiind sigurii nemurirea, punctul acesta
misterios, pe care, în fața mortel, îl prețuim atit, Ie cu to
tul ciudat, că-1 pierdem pe fie-care clipă in yieață, fără să
simțim cea mică neliniște. Nu numai in fie-care noapte Iei
f.c nimicește în somnul nostru, dar chiar în stare de ve
ghe, Ie in prada a o mulțime de întimplărl, O rinire, o iz
bitură, o boală, cite-va păhăruțe de alcool, puțin opium,
puțin fumat, Ie îndestul să-l ripească, să-1 șteargă. Ghlar
cind nu-1 preschimbă nimica, nu Ie senzibil necontenit. Tre
buie o silință adesea, o adincire in noi, cum s’ar prinde o în
cordare, peutru a lua cunoștință că ni s’a intîmplat cutare și
cutare lucru. La cea mal micii distracție sau nebăgare de
samă, o fericire trece pe lingă noi, fără să ne atingă, fiică să
ne reverse plăcerea cuprinsă ih lea. S’ar putea zice cum că
funcțiile acestui organ,:prin care gustăm vieața și-o rapor
tăm la noi, aint intermitente samschimbătoare, și că prezența
leului nostru, in afară de in durere, nu le de cito părîndare repede, necurmată, de porniri și de-ntroarcerl. Geea^ ne liniștește, Ieste că la trezire, după rinire, după iznjtura, după distracție sau nebăgare de samă, ne credem
mforn
regL? int[CF’ n^tirbit’ in loc
ne băgăm în
trefo.V^ PeU?U Cî Î'îtr’atila 11 credcm de ?ub«d> C‘‘
S deirnw/pardpe ,tot(leauna în îngrozitoarea ciocnire
•care desparte ueața de moarte.
Un întăl adevăr, pănă să vie altele, pe cari viitorul le
mnadrMC°-Pe?10
cbestii‘e a8t®a de vieată si
moarte, închipuirea noastră a rămas cu totul copilărească
fnily ■ ’ X.
,n.s<? •' acuin Poveste la jucăriile vrîs-
conitfintă dî n 9 ?*renut* întreagă in infima noastră
Zunem toanoln
ea Privi^ cum in toat® acestea ne
EJă FP n.^r Ups-ltc ,le orl"ce judecata a ceea-ce osaS
rn yn^Sa*Trare’
din noI» dăcă ar adormi
'a se deslenta
,n^r®a Științifică și experimentală de
deștepta peste o sută de ani, așa precum Ie astă-zi și
amintire despre viața-I anterioară, amintire de
zadarnică, care din noi n ar pnrm acest somn secuh/^
aceea-șl încredere ca și dulcele, scurtul semn din fie
noapte? Departe de a fugi delea, mulț! n ar alerga oare ]a L
cercarea aceasta cu o curiozitate nestăpinită ? Nu a’au JJ'
zut oare atiția oameni dind năvală di rugile lor, dind
vală hărăzitorulul de somn vrăjit.și ccrind ca o grație
ce priveau ca o miraculoasă prelungire dc vieață ? flu to
astea, in timpul acestui somn, ce va mal răminea, lear lî
deșteptare, ce vor mal găsi oare din sine ? Ce legătură tn
clipa cind vor închide ochii, ii va lega de ființa ce vaaă
se deștepte fără nici o amintire, necunoscută, în altăl.uno
Cu toate astea, consimțirea și toate așteptările lor Ia în.
trarea îndelungatei nopți, va atîrna de asemenea legături
fără ființă. Intre moartea adevărată și somnul acesta in.
tr'adcvăr, nu Io de cit deosebirea deșteptărel întirziată cu-n
secol, deșteptare tot atit de ciudata pentru cel adormit ca
și nașterea unul copil postum.
Pe de alta parte, cum răspundem noi oare la chestie, cind
nu Ie vorba de noi, ci de ceea-ce respiră cu noi pe pj.
mint ? Avem noi oare vre-o grijă, spre pildă, de supra
viețuirea animalelor ? Cinele, cel mal credincios, cel mai
iubitor, cel mal inteligent, de îndată ce-î mort, nu mal Ie
de cit un hoit de caro căutăm să ne descotorosim cit mai
iute. Nu ni se pare nici măcar cu putință să ne-ntrebăm
dacă ce-va din vieața, putem zice spirituală, pe care am iu
bit-o in tr'insul, mal dălnuește aiurea de cit in amintirea
noastră, dacă există o altă lume și pentru chil. Ni s’ar pă
rea cu desăvîrșire de ris ca timpul și spațiul să păstreze,
atit de prețios,’ in eternitate, printre astre și în nemărgi
nitele palate ale eterului, sufletul unul biet animal, alcă
tuit din cinci sau șase obiclnuinți duioase dar cu totul nai
ve, și din năzuința de-a .bea, de-a mînca, de-a dormi la
căldură și de-a-șl saluta semenii in chipul ce-1 știm. Ce va
mal răminea de altminteri din acest suflet alcătuit întreg
din cite-va trebuinți ale unul corp rudimentar, cindacest
corp nu va mal dăinui ? Gu ce drept făurim inse, intre noi
și animal, o prăpastie, un abiz, ce măcar de la mineral la
vegetal, de la vegetal la animal, nu există? Cu dreptul de
a ne crede atit de departe, atit de alt-feliu de cit tot ce
pe pămint există: cu pretențiea de-a ne pune intr'o ca
tegorie și-ntr’un regn in care inși-șl zeii închipuiți de noi
u’ar avea totdeauna intrare, care ar trebui cercetat mal
întăl.
Nu putem expune toate paralogismele, toate rătăcirile
j’nchipuirel sau imaginației noastre asupra punctului ce ne
ocupă. Așa, ne resemnăm sau ne împăcăm foarte lesne cu
desfacerea corpului nostru-n mormint. Nu ținem nici de
cum să ne însoțească in infinitul vremel. Gindindu-no la
asemenea lucru, am fi chiar întristați, dacă ne-ar excorta,
în acest infinit, cu neînlăturatele sale mizerii, cu cusuru
rile, cu uriciunile și deșănțările sale. Geea-ce înțelegem a
duce, în acest infinit, Ieste sufletul nostru. Ce vom răs
punde inse cui ne-ar întreba dacă Ie cu putință dea prcepe că acest suflet ar fi alt ce-va de cit totalul făcu riilor noastre intelectuale, morale, alipite, dacă voiți,!’
tru a complecta sau desăvirși lucrul, la toate ce Pu*ce .
instinct, inconștient, subinconstienl? La apropierea bâirn
țel, cind vedem inse, fie în noIKfie in alții, slăbind aaer ne
facultăți, nu ne tulburăm,-nu ne desperăm, după cum
tulburăm, nu ne desperăm cînd Ie vorba de ,n®ca ‘ noaSdere a puterilor corporale. Păstrăm neatinsă credința
tră nelămurită în supra-viețuire. Ni se pare cu de
firește ca starea unora să atirne de-a celorlalte, um- nd
cele din tăi sint stinse cu totul intr’un ins ce-1
*dllt
nu credem că l’am pierdut, nici că dînsul și-ar f IDai
leul lui, personalitatea-I morală, din care’t°,u";0’m crede
Ieste nimic. Pierdereanu-I vom plinge-o, noi n
... aS(ea
că nu mal Ieste, dacă moartea ii va păstra făcuiti
0
in starea lor de stingere, de peiro. Dar, dacă nu « o8tru-n
însemnătate deosebită nici desfacere! corP“ :nteiectuidc
mormint, nici desfacerel facultăților »oa** f n0 cruțacit ne aflăm in vieață, ce cerem oare mo ț . p]jnirca ?
și cărui vis de ne îndeplinit îl cerem oare îndop
Intr’adevăr, nu putem, cel
să dăm un răspuns care să poată să fie
inira
răspuns la chestiea nemurire!. Șl de c
* tainei °*c
te-ml lampa pe masă. lea nu cuprinde nici o
REVISTA IDEE!
4S7
aXVn.nl'.l'J0'15’
cu,n o numesc EnglejiI,
obi<
lăsat probii
un -ncepe de cit atunci cind mă-ntreb ce Ie această lnnu-' de unde vine atunci cind o chlem, unde se duce
^jnfl,
' cind o stmg. Și de-o <fotă, in jurul acestui mic no5it^~|a c,ia.uepjitruns‘’ incarene-ajlărn, închipuirea
"miunei
"Sect Pe carc"1 ndlc’ pe care“* deșurubez si pe ca*, X™ a
cu, £hlpul a®esta alc8®rca destinelor noastre
J ,uWt sS-l, ra“ros' c“ "'l"»10 "ide, taina devine <lc nS tem siiih\TC Cercetînd inse diferitele posibilități, sin11 sd rc<runoaștem că cele/mal frumoase, mai ispi
,'truns. Adune-so in jurul mesei mole to|I oamenii cari S"
rlesc pe pămintul acesta, nici unul măcar nu va putea titoare, nu-s cele mal puțin apropiate de adevăr. O primă
S ne spue ce Ie in sine această flacără ușurică, penare presupunere de-nlăturat de-o dată, fără discuție, dună
■’ fac să nască și să moară, in voe. Și dacă vre-unul ne-ar cum am văzut, Ieste cea a nimicire! absolute, totali. A
June Înainte vre-una din acele definiții ce se numesc stiin- doua pi asupunere, îmbrlțoșată cu aprindere de instinctele
KU fie-care cuv.nt din definiție va multiplica încă noatre oarbe, ne fiJgăduește conservarea rnal mult sau
Cunoscutul șiva deschide, din toate părțile, neprevăzute’ mal puțin integrală, în infinitul vremel, conservarea con
Sorți asupra nopțel nemărginite. Dacă nu cunoaștem nimic științei noastre sau a leului nostru actual Am cercetat
hin esența, din soarta, din vieața unui pic de lumină obici de asemeni și presupunerea asta, puțin mal înțeleasă de
nuită, ale cărei elemente, cu toatele fură făurite de noi a cit intaea, in fond inse atit de-ngustă, atit de naivă și
cârd izvor, ale cărei pricini apropiate și ale cărei efecte atit de copilărească, în cit nu vedem nici de cum, nici
sint cuprinse intr o bășică de cristal, cum să ue așteptăm pentru orn, după cum nu vedem nici pentru plante și
îă pătrundem neînțelesul unei vieți al cărei elemente cele animale, nu vedem nici un mijloc de-a așeza cu chibzuite
mal simple, sint situate la milioane de ani, la miliarde de asemenea conștiință, in spațiul fără raargenl și in timpui
nemărginit. Trebuie să adăogăm că din toate destinele
leghe, de înțelegerea noastră?
noastre posibile, ar li și singurul destin mal cumplit,
față de care nimicirea curată ar li de mii dc ori mal de
De cind există, omenirea n’a înaintat nici un pas pe
preferat.
calea tainei asupra căreea medităm. Toate întrebările pe
Mal cămine presupunerea dublă, a unei supra- vieți care
cari ni le punem, cil se atinge de asta, nu se ajiropie, ar fi lipsită de conștiință, sau cu o conștiință mal largă
nar-că, din nici o parte, de sfera in care s’a alcătuit si se și transformată, despre care cea pe care o posedăm astă-zl
mișei înțelegerea noastră. Poate că nici nu Ieste vre-un nu poate să ne dea nici o idee, care ne împiedica mal
raport cu putința sau de închipuit intre organul ce pune degrabă a o pătrunde, după cum ochiul nostru cel neperfect
întrebarea și realitatea carc ar trebui să răspundă la lea. ne împiedică a pătrunde o altă* lumină de cit acea ce
Cele mal sirguitoare și cele mal riguroase cercetări din pleacă de la infra-roșu la ultra-violet, cind Ie sigur că
ani! din urmă nu ne-au descoperit nimic. Savante și aceasta lumină, colosală, probabil, ar orbi, din toate păr
conștiincioase societăți psihice, cu osebire în Englilera, au țile, in noaptea cea mal neagră, un ochiu alt—feliu făurit
întrunit un total de fapte, impunător, total de fapte care de cit al nostru.
tinde să dovedească, că .vieața ființei spirituale, nervoase,
Gu toate că dublă la intăea vedere, presupunerea se
poate să mal dălnuească un timp,’ după moartea ființei reduce curat la chestiea conștiinței. A zice, bună-oară,
materiale. Să zicem că faptele astea ar ii de netăgăduit, după cum sin tem ispitiți a și zice că o supra-vieață lip
șliințificcște intemeeate: Iele ar depărta simplu cu cite-va sită de conștiință Ieste cu nimicirea tot una, însamnă a
linii, cu cite-va ceasuri, începutul tainei, misterului Dacă rezolva a priori și fără chibzuita mal mare această pro
năluca unei persoane iubite, de recunoscut, părînd atit blemă a conștiinței, cea mal insemată și mal întunecată
de vie in cit și prind a vorbi cu lea, întră in sara asta din cîte ne interesază.
In odae la mine, tocmai in clipa cind vieața i se desparte
După cum au proclamat-o toate metafizicele, problema
de corpul care zace la mii de leghe de locul in care leu asta Ie cea mal anevoioasă din toate, fiind dat că obiectul
mă găsesc, asta, fără-ndoeală, Ieste cu totul ciudat într’o cunoștinței Ieste tocmai ceea ce voim a cunoaște. Dar ce
hune din care nu cunoaștem macar întăiul cuvint; asta poate oare, oglinda, pururi în fața-I, ce ponto de cit să se
mal arată inse că sufletul, spiritul, duhul, puterea ner răsfringă Ia nesfirșit în zadar ? Gu toate astea, in răsvoasa și necuprinsă a păr țel cele! mal subtile a materiei fringerea asta neputincioasă de a Ic-.și din propiea-I mul
noastre, poate să se deslipească de materiea asta, șă-I tiplicare, acolea doarme singura rază in stare să lumineze
supravlețuească o clipa, după cum flacăra unei lămpi pe tot restul. Ce-I de făcut ? Nu-I alt mijloc de a scăpa de
care o stingi se deslipește une-orl de fitil și plutește o conștiința ta de cit de-a o nega, de-a o privi ca pe o boală
clipa in noapte. Fără-ndoeală, fenomenul acesta Ie de mi organică a inteligentei pămiuteștl, boală ce trebuie de cău
rare; dar fiind dată natura acestei puteri spirituale, ar tat a o tămădui printr'un act care să ni se pară un act
trebui să,ne puirăm mal mult, că asemenea fenomen nu de nebunie violentă sau voluntară. Dar, dincolo de apa
rențele noastre, ce îe oare, probabil, un act de sănătate .
se petrece mal des .și după voea noastră, in plinătatea
yețel. Iu tot cazul, chestiea n’o luminează de loc. Nici o
A scăpa de conștiința noastră inse-I cu neputință-, și
«aM macar una din nălucele, din fantazmele astea, n’a
parnt a avea nici cea mal mică cunoștință despre o altă ne întoarcem fatal, să ne-nvîrtim iu jurul acestei con
’ desPre 0 vieață supra-terestră’ și deosebită de cea stanți, întemeeată pe1 memorie, cea mal șubreda din facul
praBită de corpul dc care ținea. Din potrivă, vieața spiri- tățile ce le-avem. Fiind vădit,' zicem noi, că nimica nu
uala a tuturora, in clipa în care ar fi trebuii a li pură, poate pieri, fără indoeală noi am trăit înainte de vieața
lepădată sau de materie dezbrăcată, parc cu totul in- noastră cea actuală. Dar, din pricinii că nu putem alipi
erioară celeea ce-o duceau pe cind o invăluea materiea. această existență anterioară Ia vieața noastră de a-zi, si
i»al mare parte din nălucele astea ișl urmăresc, ma- guranța asta ni-I tot atit de indiferenta, trece tot aatde
pe departe de noi, ca și .siguranța existenței
f:
•'laucește, intr’un feliu de timpeală somnambulică, ișl fi
leată, și înaintea viețel, ca și
'V .TtrLbam
măresc cele mal neînsemnate din preocupările lor'omnemonic,
despre
care-I
bine,
mea
odată
sa
n
a
‘
c nuite. Una ișl caută pălăriea, uitată pe-o mobilă oare- dacă ceea ce face in cursul celor «te-«»^ hSuri afc’
c e' ațta poartă grijă de-o mică datorie sau întreabă de sale Ieste cu adevărat atit de desaniă, pentru a hotâH Mț
irph • Clî toatele> puțintel după asta, tocmai cînd ar feliu, intru cit îl privește tocmai pe lei, pentru a nouri
dp fU*jS& *nceaP,Ji supra-vieața adevărată, se evaporează și
despre problema nemurire!. Din faptul că nc bucurăm
* ■ totdeauna d.ispar. Zic și leu, asta nu dovedește nimic, MibPo formă exclusivă, atit de specială, de nepcrfecU, atd
<laov6ntru’ n*cl coutra supra-viețuirel posibile. Nu știm de șubredă, de trecătoare, de leul nostru,
alin 3ces^° scurte apariții sînt cele dintâi licăriri a11 unei că nu mal Ie nici un mod de conștiință §1 nici un alt
«lui V1GH 8au cei° dirl urmă ale celei de-aicl. Poate că se miiloc de a ne bucura de vieață ? Un popor de orbi năsde
morțil și se folosesc, in lipsă de ce-va mal bun, cuți, ca să ne întoarcem la comparațiea care iu se im
de „• ltna ^Bătură ce-I mal unește și-I mal face simțiți pune fiind-că rezumează mal bine situațiea noastr ă in
noastre. Poate că după asta urmeaza sa vle- in noaptea lumilor, un popor de orbi uăscuțl, cărucaunul
cu
, ,nainte in jurul nostru, inse nu se mal pot face, singur cu vederi i-ar descoperi veseliea luminel, nu nu
n0SpG^te silințele ce le pun, nu se mal pot face recu- mai c’ar tăgădui că asta nii ar fi cu putință, ci că nici
•'
sau a ne da vre-o idee de-nfățoșarea lor, fnnd-ca nu ar pute* să se inchipuească- Pentru noi, nu le oare
®iiiniPie^® organul trebuitor a-I pătrunde, după cum toate aproape sigur că nc lipsește acolea, pe Ungă o mulțime
cea J®,c noastre n’ar izbuti sa dee unul orb-născut nici de alte simțuri, un simț, superior celui al conștiinței noa
o»,
niică idee de lumină sau de culoare. In orl-ce
1 ■‘Sur Ieste, cum-că toate anchetele și toate lucrările stre mnemonice, pentru a ne bucura mal deplin și mal
�128
35yiSȚA_lDEEi
REVISTA ID3E1
jigur de leul nostru ? Nu putem oare zice
i
une-orl unele urme întunecate sau unelelicăriri aic . cestul simț, in germene sau atrofiat, închircii, 'in ori-,
raz năbușit și aproape desființat de regimul vicțcl l*J^t
do ne pămînt, caro centralizază toate evoluțiile existenței
noastre într’acelas senzibil punct ? Nu sînt oare unelec ine
nedeslușite, iu cari, orl-cit ’ de ne-nduptccat, orl-cit <
stîinli/iceste am face partea egoismului nostru, cercetat
până în cele mal depărtate ale luT și tăinuite izvoare, ve
dem că dălnuește in noi ce-va cu totul dezinteresat, care
gustă, se bucură do fericirea altul ? Nu-I oare cu putința
ca bucuriile fără scop ale artei, niulțăimrea senină, deplina,
in care ne adînce.ște contemplarea unei frumoase statul,
unul desăvîrșit monument, cari nu ne aparțin noua, pe
cari nu le vom mal vedea nici o odată, cari n ațiță nici
o senzuelă dorință . nu-1 cu putință oare ca mulțumirea
aceasta să fie palida licărire a unei conștiințl diferite ce
se strecoară prin deschizătura conștiinței noastre mne
monice ? Dacă nu putem să ne închipuim această con
știință diferită, nu-I- un cuvint s’o negăm, leu tocmai cred
c’ar fi un motiv s’o admitem. Toată vieața ni s’ar petrece
in mijlocul unor lucruri pe cari nu ni le-am li putut
închipui nici de cum, dacă simțurile noastre, în loc să
ne fie date toate dc-odată, ne-ar ii fost date unul cite
unul, din an în an. De alt-felîu, unul din simțurile ace
stea, simțul genezic, care nu se trezește de cit la apro
pierea pnbertățel, ne arată că descoperirea unei lumi ne
prevăzute, deplasarea tuturor axelor viețel noastre, atîrnă
dc-un accident al organismului nostru- In timpul copilă
riei, nu bănuim de loc existența unul întreg univers
de pasiuni, de-rabătărl și dureri cari zbuciumă „pe oame
nii marl“, Dacă, din întîmplare, vre-un ecou mutilat din
zgomotele aceste ar ajunge la urechile noastre, nevino
vate și curioase, n’am putea înțelege ce soiu de sminteală,
de nebunie, a pus așa stăpînire pe cel în vristă, lăgăduindu-ne, de-a fi mal cu judecată la, momentul venit, pănă
in ziua cînd dragostea ivită de-o dată, ne va strămuta
centrul de gravitate a tuturor sentimentelor noastre și a
celor malmulte idei. Așa-că vedem, c’a pătrunde sau nu,
ține lor prea puțin ca să avem dreptul să ne-ndoim de
posibilitatea a ceea ce nu putem să ne închipuim.
<29
nou so prezintă, de-a înlătura vălul viețel noastre terei
strc.Să nu încetăm a ne zice, că dintre toate posibilități
ce ne mal ascund universul, una din cele rnal lesne de-hdcplinit, din cele mal probabile, din cele mal puțin ambitioase.din cele de care ne putam sperica mal puțin, iC8le
fără-ndoeală posibilitatea unul mod de a ne bucură de fl.
ință, mal înalt, mal larg, mal desăvir.șit, mal durabil, nial
sigur de cit acela ce ni-1 prezintă conștiința noastră
actuală Această posibilitate admisă, și puține sini rnal aproapc de adevăr ca aceasta, problema nemur; rol noastrp
în principiu, Ie dezlegată, le vorba numai a i se prinde
sau i se prevedea felini, Icar din împrejurările ce ne in
teresează mal mult, io vorba de a cunoaște partea tlobhidirilor noastre intelectuale, morale, caro va trece în vieața
noastră eternă, universală. Asta nu-I de loc opera zilei
de a-zl, nici a celei de mine : Ieste opera altei zile.
Al. Alaeterllnck.
DESPRE UN NOU ORGAN
Lăsînd de-o parte rolul îndeplinit de cele două
organe de publicitate, despre cari Ie vorba în rindurilo de falii, singurele sau nesingurile apărătoare
ale cauzei noastre, rol anume circumscris, pentru
publicațiea noastră, să fie cum Ie, crearea unul
nou organ de publicitate, pentru apărarea aceleea-șl
cauze, găsesc că ar putea să fie bine venită. Inter
mediar sau neintermediar, acest organ ar putea să
albă și Iei o frumeasă, menire... Gine înțelege lucrul
la feliu si are energie de cheltuit, să răspundă...
P. M.
Iubite prietene Mușoiu,
La o întrevedere a noastră am discutat in privința scoa
tere! unei gazete, aceasta in urma constatărei mărci nevoi
ce se simte de o publicație care să complinească pe cele
două existente, singurele apărătoare ale cauzei noastre în
Romănia, „Revista Idecie și ziarul „Romănia Muncitoare*.
Revista IdeeI, publicație exclusiv sociologică, cu un coprins de o însemnătate de netăgăduit, ie acesibilă unei sin
gure categorii de indivizi, acelora cari an avut putința să-și
însușască de-aiurea cunoștinți preliminare. Ziarul Romănia
Ceea-ce ne depărtează .și ne va depărta încă mult de co Muncitoare, cu toată bunâ-voința, nu se prea poate ocupa
morile universului, Ie resemnarea creditată cu care hălă- cu chestii de ordin general, dat fiind că ieste organul
duim in mohorîta închisoare a simțurilor noastre. închi
organizațiilor sindicale, și ast-feliu chestiile referitoare la
puirea noastră, după eurn o călăuzim a-zl, se împacă prea mișcarea sindicală u absoarbe, aproape. întreg spațiul. Dacă
lesne cu asemeni robie. Ie drept că închipuirea Ie fica roa
ne-arn mărgini doar la aceste două publicații, apoi am avea
bă a acestor simțuri, singurele cari-oalimentează. Dar îea mereu acelaș ncimbucurâtor spectacol: de-o parte o cate
nu cultivă deștul in sine intuițiile și presimțirile cari-I gorie de indivizi cari se bucură ca de. un privilegiu de cuspun cum-ca Ieste Iară de nici o noimă prizonieră și că noșlințclclc pe. cari numai ieilepol căpăta—de acolca Intnd
trebuie să caute Ieșiri peste cercurile cele mal mărețe, mal naștere, la unii, un soiu de vanitate, de înfumurare., o ba
nemărginite,^de cari-.șl face idee. Trebuește mal cu serio rieră intre indivizii pe cari acelaș interes, acelca-și năzuinți,
zitate sil-șl zică, cum-că lumea reală începe cu miliarde de acelaș ideal de libertate și frăție ar trebui să-i lege, și
leghe mal departe de cit cele mal ambițioase și rnal îndrăz de altă parte o mulțime, organizată , fie, oameni gala sa
nețe ale Iei visuri. închipuirea n'a avut nici"o dată drep aplaude și să vocifereze pe la întruniri, dar inconștienți Și
tul șidatoriea de a fi mal strașnic de îndrăzneață. Tot ce in nestare de a se conduce singuri, și pe. cari ori-care fra
ar izbuti șă clădească, să multiplice-n spațiul și timpul cel zeolog îi poate cu ușurință amăgi, oameni cari, citul șln
mal enorm, pe care-ar Ii in stare ca să-1 conceapă, nu
le atingi bine coarda, sini gata să sară și-n foc, dar
, insnmnă nimica față de ce există. Cele mal mici descope să
cari ișt pleacă cu umilință capul și stau cu căciula-n mina
riri, revelații de-ale științei in vieața zilnică, II arabi că
atelier, față dc-un maistru oare-care, ca față de m^
crnar m acest mediu modest, îea nu poate să tic realită- la
dumnezeu, ftind-că la iei simțul de demnitate omeneasca
ieste înlocuit prin cel de. ascultare a ordinelor s^P"^or"'
Lucrurile acestea se explică prin faptul că muncitorilor .
li sc dă o educație cum se cade, nu se scrie, mai
pe înțelesul lor, care să le poală înălța nivelul iniclcc i >
să-i trezască din somnnl in care ignoranța u adinccșje,^
facă dinir’inșit adcvărațl oameni, cari să-și înțeleagă r
tul, să știe ce vor,
.
t n înDeci nevoea unei atare publicații se simte. Și pentru
făptuirea iei, sc cere aderarea a cîtor mai mulți (MP
elenii noștri, dornici dc a face ce-va. Va fi șj un ști
pentru cei co se vor grupa in jurul acestei publicaf ’
a sc pune pc cercetat fapte, pe cari apoi să le talmafca*fnlos,
tilorilor, si asl-fcliu își vor aduce și loru-le personal un I
mid, seinele
Socot că-i nefolositor să întocmim dinainte un p 9?
de care apoi să ne ținem morțiș. De dorit ies c: c
prietenii noștri, cari și iei simt nevoea unei P
,a să
acea despre care vorbesc, să se întrunească, p P
devie fapt, și apoi, în comun să sc
do% să fie
cit a neTimeUa nX* » . ° i"’31 dC neinctliP»it. <!« modului cum ar trebui să fie alcaluda. Țm
i?"
să aducem cit mai multă lumină acolo
.0 raclă
noranței domnește, să facem din publicațiea n
_
latura de la ocbn noțtn, de cile ori un alt vis. un vis a adevărului - ,si Facla i-ar putea fi cI,,aj ""„Magosle
In nerăbdătoare așteptare, îți strtng rmn
București, 3 Noembre 1909.
UN DOCUMENT
■ paniîntul pe care trăim, temeliea caselor noastre
i7Vrorul producerel noastre, din toate darurile făcute
„menirelsamă.
de natură,
Iesteorl-cît
cel mal
^de
Fără Iei,
de neapărat
vi/uroșl si cel
fi nervii, orl-cit de dezvoltate ne-ar fi facultățile
noastre’ cu neputință ca să trăim.
Neapărat tuturor oamenilor, toți oamenii au
flsiipră-lun drept egal, pentru-că pfimîntul Ie opera
naturel, nu rodul muncei vre unul om, și nimenea
pe lume nu poate avea vre-un motiv sau vre-un
drept, ori de ce natura ar .fi, care să-I îngădue a
pu ținea samă ^de revendicările comune și egale
ale semenilor săi asupra a ceea ce-I opera naturel
țear una a sa. Așa dar Ieste un drept natural, le
gitim, nestrămutat al omenirel, ca toți oamenii să
se bucure de pămînt cît cu putință mal drept.
Sistemul actual al proprietățel pămîntulul nu-I de
acord de loc cu adevăratul principiu al dreptului
omenesc. Se îngădue o putință de monopolizare,
de anexarea pămîntulul, nemărginită. De unde cea
mal mare parte Ie însușită de minoritatea celor bogflțl, îear marea majoritate a poporului se află lip
sită de dreptul lei natural. Drept urmare,’ această
mare majoritate Ie redusă la o stare atît de păcă
toasă în cît existența-I atîrnă cu totul de bunul
plac al minoritățel. Această mare majoritate ie ne
voită să se supue la puterea stăpînilor, să ducă o
povară din cale afară de grea, să se îngrămădească-n
orașe, să-și vadă salariul, din pricina concurenței,
redus, să se despartă, să-și părăsască familiea și
să rătăcească la întîmplare. Dreptul celor ce alcătuesc această mare majoritate, nu li-1 poate apăra
nici Constituțiea; nici legile. Nici chiar sudoarea
frunțcl, nici chiar sleirea sau istovirea puterilor nu
poate să le schimbe situațiea lor de plîns. Se ri
dică o școala în fața lor? Iei nu pot să-și trimeată
într’însa copiii. Cad cum-va bolnavi? iei nu pot
să-și asigure îngrijirile medicale trebuitoare. Poate
SA se imbunătățască politica și pot să se îmbunătățașcă legile, mereu-mereu, ca acum: pot să se
dezvolte mijloacele de producere și serviciile publitice ; dacă sistemul actual de acapararea pămînturilor nu va fi cu totul desființat, dacă adevă
rata bază a egalitățel, adecă recunoașterea acelueaș drept pentru toți de a se bucura de pămînt nu
Va R cu totul întemeeală în lume, aceste ființl onțeneștl vor urma mal departe să sufere din pri
cea situației lor de robi.
Mișcați adînc de asemenea stare de lucruri, noi,
^enibril acestei societăți, cerceiînd cu îngrijire prinC|piile dreptului omenesc, și de acord c\i legile o^enirel, ne-am hotărît a da tuturora acelaș drept
®supra pămîntulul, adecă a da fie-cărul ins putința
thika fiQveni neatîrnat și liber. Noi nu sîntem niște
^ourători de rînd. Inimele noastre sînt acele cari
«•nsufiețesc. Cei cari simpatizază cu noi, să vie
Se alăture de noi.
D
. — a se da tuturor oamenilor un drept
as??r;u Și egal asupra pămîntulul. A se asigura
■liber?Cl fie’căruî baza unei
nqatirnate Ș1
— De bunurile naturel, toți dame-
mm~rUÎe Să Se bUCUre d“P<>trîvă. Toate roadele
"“"“‘ omenești trebuie sVaparfie celor ce le-au
launt, cu capul sau cu brațele lor.
bum3’dneT
Ort-cine va avea trev« nu/ ?
' ‘n masura păr'eț luI Personale,
va putea so reclame și să o îea de la cel cari ar
de mea mal mult de cit li sar cuveni lor, cu tn«atonrea de despăgubire pentru îmbunătățirile aduse
pămlntulul transmis ast-feliu.
2. Partea de pămînt cuvenită fie-cărul individ va
ti hotănta printr’o împărțire egală, la toată populațiea, a intregel întinderi de pămînt, ținîndu-se samă
de puterea de rodire variabilă a pămîntulul, putere
de rodire care nu Ie totdeauna aceea-șl.
3. Orl-ce individ, bărbat sau femee, va fi în mod
uniforni) recunoscut ca avînd un drept egal de a
primi pămînt, de îndată ce va fi atins vrîsta legală
a maturitățel.
Regulament
biunele. — Societatea va fi denumită cu numele
de : Tochi, Fukken, Doshikai.
Biurou. — Direcțiea Ie la Tokio, cu biurouri locale
în provincie.
Admiterea. — Și bărbații și femeile sînt eligibili
ca membri.
Administrațiea.— Administrațiea va fi în minele
Comitetului Executiv.
Mijloacele. — Mijloacele se vor procura printr’o
subscripție a membrilor și a altor prieteni.
Pentru Comitelui Executiv, '
Ito Nitaro.
Biuroul; 1, Maxima machi Shitaya-Ku. Tokio.
O NOUĂ BOROBOAȚĂ A LUI ALFONS
Mal deunăzi, D-nu Maiziere, trimisul ziarului
Journal din Paris, a avut cinstea să fie primit de
Alfons al XlH-lea, regele Spaniei. Iera vorba firește
din partea I să audă vorbindu-i-se, pentru că regii
nu se interogează, să audă vorbindu-:-sc de afa
cerea Ferrer. Nu mal rămîne vorbă că interwievul acesta a tost pus mai dinainte la cale. Nu mal t
rămîne vorbă că s’a deliberat în Consiliul de Mi
niștri asupra-I și că a fost îngăduit, întru cit vorba
„îngăduit" se poate aplica nejignitor unul Suve
ran, sucesorul lui Filip al II-lea. Nu maî rămîne
vorbă că Majestatea Sa Insă-șl, sau cel puțin o
persoană de încredere din serviciul său, a revăzut
și corijat această proză de jurnalist. Cum» pu
tut să se lese să se strecoare atunci atitea im
prudențe? Păcat.
.
Sînt oameni cari se vor scandaliza de o vorbire
atît de netă, atît lipsită de meșteșugurile de limbă
cari se găsesc atît de pline de farmec in cance
larii, și cari fac ca micii atașatl să spue șefulullor
erarhic : Vedeți bine, excelență, leată ce a vrut să
zică, acest perfid scriitor". Vorbesc fără incunjur,
și nu știu de ce n’a? face-o, pentru-că Alfons al
XlII-lea rebele constituțional și netesponzbil, n avea
de cît să nu-șl angajeze regimul și propriea re
sponsabilitate dînd un interwiev. Nimeni nu-1 silea
la astaputea să tacă.
Ar fi făcut mal bine să tacă, ceea-ce-I lesne de
dovedit... leată ce-a zis pentru a justifica condam
narea și executarea lui Ferrer, și a înfiera pe ceț
�130
REVISTA IDEEl
cari, în Franța, fură indignați de asemenea lucru,
cu alte cuvinte pe toată lumea. Pentru-că nu tre
buie să o făgăduim: în ziua-ntăl, înainte de-amteren?pretext
sugestiile
clericale, dezaprobarea a fost obștească.
„Ceea-ce nu pot concepe, a zis interwievatul
rege, Ie că s’a văzut printre protestatari numele
numiți intelectuali. Cum,
celor pe cari
c_.l D-voastră-I
D —
’ar îndrăzni ^să
să proclame o des
un savant care n
n'ar
coperire, mal înainte de a-șl fi verificat experien
sta
țele de o sută de ori, care.
“ la îndoeală,
x cu
drept cuvînt, pănă n'ar fi cîntărit pănă la miligram,
r____ncu
va fi atît
pănă
’ar ficelulă,
socotitcare
celulă
de respectos față de conștiința sa în cit va refuza
..w
_ nXnXuhmii-T
va fi pănă
nnărut
eu va fi apărut cu
să susție
adevăr
nu-I
totul vădit, cum acelaș ‘savant, acelaș intelectual
poate să protesteze, fără anchetă, împotriva unei
judecăți date conform unor legi pe cari nu le cu
noaște și sub o garanție care are doar o oare-care
valoare: sub garanțiea onoare! ofițerilor spanioli“.
Uite că poate, Sire. Și asta pentru că „intelec
tualii14, și acum chiar și masa națiunel, în Franța,
știu cum s’ajunge să se elimineze, să se înlăture
pre cît se poate cauzele de eroare, de cari con
știința publică a fost indignată. Cînd le vorba de
cel mai mic fapt științific, se repetă acelea-șl expe
riențe de o sută de ori, se cîntărește pănă la miligram, și nu vă fie cu supărare pănă la milioni
mea de miligram : cînd le vorba de vieața unul
om, să nu se lee oare acelea-șl măsuri? Să nu
se ție macar samă de datoriea elementară de-a^se
interoga, în mod contradictoriu, în fața judecăto
rilor tăi, acuzatul și martorii. Și mal aveți nai
vitatea de-a imputa „intelectualilor" că protestează
„fără anchetă", față de o asemenea judecată. Cum
voiți înse să se fi făcut, această anchetă, cînd
tocmai procedura voastră a suprimat’o. Dar, ceea-ce pare îngrozitor, ceea-ce ar fi vrednic de rîs
dacă n’ar fi vorba de moartea unul om, Ie nepri
ceperea, la suveranul unul Stat modern, neprice
perea celor maî rudimentare garanții pentru înde
plinirea unei bune dreptăți. Cine l’a învățat drep
tatea, cine i-a făcut oare educațiea?
Da, cine i-a făcut oare educațiea ? Și urmăm a ‘
ne întreba, cetind mal departe: „Dar ce idee are
oare lumea în Franța, de Spania ? După unii Fran
cezi, s’ar părea că am.fi o țară de sălbateci. Ce
știți dar din istorica noastră? Despre această Inchizițe, despre care vorbesc atît de lesne jurnalele ?
Dar războaele D-voastră de religie, ce-s? „Ucide,
ucide, D-zeu va alege pe-al să-I“. Cine-a zis asta?
Un soldat spaniol" î
Nu, sire, cel ce-a zis asta Te Simon .de Monfort,
care a fost dus la cruciada împotriva Albigezîlor
de cătră călugărul Dominique, cărui se datorește
Inchizițiea, al cărui ordin a contribuit, înaintea
jesuiților, a face din Spania ceea-ce Ie... leată un
cuvînt care Iera mal bine a nu fi amintit.
Cu toate astea să urmăm a ceti: „Noi avem
tribunale militare, a căror onoare nu poate fi pusă
la îndoeală, avem o procedură, bună sau rea, avem
o presă, folositoare sau vătămătoare: astea sînt
fapte: să trăim cu faptele, și străinătatea scutească
națiile pe. cari nu le cunoaște cum se cuvine de
enticile și de povețiie Iei. N’ațI avut oare și Dumnea-voastră o afacere"?
— Poate afacerea Dreyfus?
— Negreșit. Ne-am amestecat noi în asta?
leată sire cea mal mare din imprudențe, a aammnT la
minti afacerea Dreyfus.
Dar tocmai
la*_încenutni
r»," C'« or.,,o cî „„..X
FULU|
afacere! Dreyfus ni s’a spus și nouă, în Franța
„că onoarea
onoarea tribunalelor
tribunalelor militare
militare nu
nu putea
putea fifi pusă
p*^
„că
la îndoeală".
ix« Și
c: s’a văzut mai tîrziu că dacă onoa
rea lor nu Iera în chestie în afacere, religîea le
fusese-nșelată, fiind-că apărarea nu avusese nici
toate garanțiile, nici toate libertățile necesare,.. Ce
amintire, și cum înlocui Unul șef de Stat cine-va
trebuea să fie cu inima strînsă și cu sufletul tul
burat.
Generalul Galii feț zicea, vorbind de generalul Roget
la procesul din Rennes: «Vorbește bine, dar vor
vor-
bește prea mult". D-nu Moret, în Spania, trebui
să cugete la felitî. Inse acesta-i un om politicos...
Pierre Miile.
Din «Le Courier Europeen».
JSocialismuI și Sindicalismul în Rusia
Labriola ne-a spus cum, în Italia, excesele par
lamentarismului socialist au făcut să se nască o
mișcare sindicalistă revoluționară.
Michels a explicat pentru*ce, în Germania, nu
există încă sindicalism revoluționar. La rlndul
mleu voiu căuta să arăt de ce în Rusia, într’o
țară din atîtea puncte de vedere mal înapoiată
de cît Italia si Germania, asistăm totu-șl la o miș
care sindicalistă începătoare și care *are foarte
mult! sorți de izbîndă.
Fără îndoeală, sindicalismul rusesc nu pur
cede din excesele parlamentarismului socialist.
Se știe prea bine că in Rusia n’avem a ne plinge
nici măcar de excesele parlamentarismului neaoș
burghez... Cum se face atunci că, în asemeni
condiții, a putut lua naștere sindicalismul revo
luționar ?
Intăca lămurire Ie că sindicalismul, o formă
nouă asocialismului, ie internațional, ca și for
ma cea veche a socialismului. Iei nu-i deci nea
părat legat de niște anumite condiții ale unei
țări date. Ca și socialismul de partid, sindica
lismul poate și trebuie șă lee deosebite înfățișări’,
potrivit cu condițiile vremel și locului. Sindica
lismul poate și trebuie să se adapteze la con
dițiile mediului, neapărat cu deosebirea că-n vii
tor, ajuns Ia maturitatea-!, sindicalismul interna
țional va alcătui, lară-ndoeală, în diferitele țari,
o unitate de concepție și de metodă cu mult mal
mare de cît acea a ^socialismului de partid. t
Pentru a lua naștere, sindicalismul rusesc na
avut nevoe să fie precedat de-o perioadă Parl:‘j
mentară a socialismului. Se poate spune ca
purcede chiar din începuturile mișcărel niun
torestl din Rusia, că a fost chiar forma InceR1'
toare a mișcărel noastre revoluționare, ca
care de masă. Pentru-că la-nceput mișc<• ‘
noastră revoluționară nu Iera de cît acți
unor mici cercuri de propagandiști sau cow
ratorl. Intr’adevăr, numai lupta maselor m
torestl a dat mișcărel revoluționare ruses o
druiiiare nouă, schimbîndu-1 dmtro. dată ’Jesti_
nele, pănă atunci nelămurite. leata .de c
^g.
lismul rusesc care, ca tendința specif
------------------------------------- REVISTA LDEeY
.mincitoreștl, de-ablea începe, poale totu-si
(M1 .evendice un rol istoric
cii-Ș» h marile greve ale muncitorilor țesători
]>Petersburg, din 1895 și -1896, pună la greva
di'1 ; $ Pevoiuționara din Octombre 1905, cel
^niitcrnic element al acțiune! revoluționare
“.Rusia l’a format un felitî de sindicalism spon> n Si cu toate cele ce s’au petrecut de atuncea
|iU ricc
din 1905, rămîne izvo*1 viu’de energie a tot ce se ridică Împotriva
131
partid a slirșit prin a se supune învățămintelor
ce i-au venit din jos. Intre imbold ireâ din jos
m dinguirea din sus, Iară îndoeală ciocnirea
continua si împăcarea nu-i ce-va ideal. Pentru
asta trebuie ca îmboldirea și clrmuirea să se con
topească, să fie identice. Aceasta identificare nu
se poate inse îndeplini de cit în si prin sindica
lismul revoluționar.
Negreșit, nici un partid socialist nu caută să
se despartă de proletariat. Din potrivă. Inse, ori-
“i^lSîli S’lT
aiiea de P-g&^păraC^
1^’ 0 orga^zație numai reprezentativă a cu
11711 I lOn rlA fVi Pi 11 I numinn vi z-ir» t »• t nn 4-
inCîi,
CQUJ „„ LX0!!. n->T
a. !
î i
ptoare ce se nu meste Duma, se datorește, la
uruia ovinei, tot es ușura ei uriașe a energiei
proletare din Octombre 1.10a Și adaog ca rolul
Jevoluționar al grevei „enerale din Rusia Ie cu
tit mal însemnat și fugaduește eu atît mal mult
nentru viitor cu cît aceasta formă de acțiune muncitofensca iu purui ea, atît in Rusia cit și aiurea,
respinsă, ponegrită de marea majoritate* a socia
liștilor de modă veche. Aceasta dovedește înjlestui că metoda de acțiune spe'cifică sau pro
prie sindicalismului revoluționar are rădăcini aJltocI în tilrîmul mișcărel muncitorești din Rusia.
Rolul proletariatului în revoluliea rusască se
contopește, Intr’adevăr, cu cel al acțiunel sindi
caliste. leată de ce sindicalismul rus*esc, ca să-și
lee avîntul cuvenit, n’are nici o nevoe să aștepte
ca socialismul de partid să-și fi spus cel din urmă
cuvînt.
De-altminteri, în perioada revoluționară, toate
revendicările, toate tendințele se încrucișază, se
ciocnesc, cătînd să-ș'i croeasca o cale, să se impuc. Asta-î adevărat atît pentru tendințele dc
acțiune și organizare socialistă, cît și pentru re
vendicările politice și sociale in general. Revoluțiea rusască nu-î și nu poate să tic o simplă
repetiție a revoluțiilor politice anterioare, dc
oare-ce, fără a vorbi de alte deosebiri însem
nate, Vea-i înconjurata de-o atmosferă interna
țională de fapte și de idei, mult mai înamtață
'le cit acea a revoluțiilor trecute. întâi. și-n tăi
marile revoluții din Âpus au făcut să se ivească
l'lei și tendinți cari anticipează, cu mult, evo'llțiea viitoare’. Asta-I o rațiune mai mult, ca
revoluției rusască, ule la începutul secolului al
p.X-lea, să nu mal stee să copieze ceea ce sa
(racut în stadiile evoluției cari au prece<lat-o
!,curn o jumătate veac. Dc asemeni proletariatul
Wșc, luerhid în atmosfera internațională a so^lisinulul contimporan, nu se poate apuca să
/’djiita, prin propriea-î acțiune, toate slailiile
.'“’^ioaro ale mișcărel socialiste. Iei poate și
rubine să înlăture ori-ce popasuri, sa meargă
dreptul Ja liniă. Sindicalismul revoluționar
i'',1 franța si Italia ie la îndămînă ca sa-1 aLh Cîl
arate drumul pe care, de-altmini *» proletariatul rusesc a și începui a-1 slraVnA •0 9*ne, printr’un îndemn instinctiv al
Iui colective.
Im» ebuîe de adăugat că proletariatul.ași izbutit
ti./!1 °H-va să impună propriea lui voința parla/i?p s°cialiste din Rusia. Și Ie de adus o
Pai’i;V‘>apdduluIsoeial-democral din Rusia: acest
voibî\riu s a împotrivit prea mult îmboldirel
•eI proletare: în cei din urmă ani, acest
tarei sau cutărei clase, o organizație prin miilocire, prin delegație. Alară de asta* mal Ie o organiza/ie sociaîminte
w
:e rnal
mal mult
mult sau
sau mal
mal puțin
puțin
amestecată.
neapărate între
între
amestecată. De
De acolea
acolea ciocniri
ciocniri neapărate
---•
’
.........
*
-................
partid și clasa reprezentată de Iei. Sindicalismul
revoluționar, din potrivă, ie organizarea directă
a proletariatului și numai a proletariatului. Iei
nule alta de cît organizarea autonomă aînsă-șl
clasei muncitoare ajunsă la maturitate.
Am arătat, la început, nevoea și putința pen
tru sindicalismul revoluționar de a se adapta
condițiilor mediului național. Pentru sindicalis
mul rusesc, asta însamnă mal întăl și mal cu
osebire, că iei va trebui, ca și-n trecut, să lupte
pentru libertățile democratice și asta cu atît mal
mare energie cu cît această formă nouă a socia
lismului are nevoe de o libertate politică mai
largă de cît formele anterioare ale socialismului.
De altminteri sindicalismul francez nu luptă oare
pentru reforme, si asta tot prin presiunea exer
citată asupra puterilor publice? Sindicalismul
rusesc nu se va deosebi dar prea mult de mal
marele său, ducînd o luptă Înverșunata pentru
libertățile democratice. Lupta pentru libertate în
Rusia/echivalează cu acțiunea sindicalismului
francez în favoarea reformelor. Bine înțeles, această luptă sindicalismul rusesc o va duce cu
mijloacele lui și in chipurile cari i-s proprii.
Cu să încheia, mai dau o rațiune, care face sa
se pue mare temelie pe viitorul sindicalismului
în Rusia. Sindicalismul revoluționar nu-i de loc
ceea-ce se crede de marele public Iei nu-i de
loco luptă curat materială pentru niște scopuri
materiale. Iei ie, din potrivă, o mișcare plina de
idealism, care se inspira în lupta
lu-I, 41e la idealu-i final. Sindicalismul revolu
ționar Ie o formă de acțiune care cere și care
crează un devotament entuziast pentru marca
t lDe\^t-feli1^ proletariatul rusesc, Pp0,^aPial-“{
tuturor popoarelor din Rusia, a și arataț lumeț
î re.o pr n lapte de un eroism strălucit, ca-!
toXtPcu izvoare noi și
idealist, condiție neapărata pentru dezvoltarea
sindicalismului revoluționar.
Boris Kritchewsky.
In Rominește, <1« I. Ștefan.
„ROMÎN1A. MUNCITOARE”
Organul Uniune! Socialisto și al Sindicatelor-Unlte
Un lin, in |orâ, 3 M.
Red. fi Adm. ‘?6 Slr, Piu|a Atnzeî, București.
�‘REVISTA IDEE1
•132
BIBLIOGRAFIE
Primim din partea editurei revistei internaționale ePocsia»,
2 via Senatoț Milano, pe lingă o colecție din Poesia, ur
mătoarele cărți î
K T. Marinettiî Lcs dicux s'en uont, d'Annunzio resie.
F. T. Marlnetti: La Conguitc des Eloiles.
F. T. Marlnetti: Proclamatton de gnerre en reponse aux
insulles donl la uieille Europe a gralifîi le Futurisme
triomphant.
G. P. Lucini: Cârme di Angoscia e. di Speranza.
Enrico Cavacchioli: Le Ranocchic Turchine. Col manifesta
del Futurismo, di F. T. Marinetti.
Aeroplani, canti alati, di Paolo Buzzi. Col IIproclama Fu
turista, di F. T. Marinetti.
Cei ispitiți sa-?f procure asemenea opere, vrednice ne
apărat dc atenție, vor vedea ce atenție le pot acorda.
Din partea librăriei, P.-F. Slock, 153, rue St. Honore,
Paris, o însemnata casa dc editura, primim:
Jean Grave î Reforme, Reuolulion.
P. Kropotkine: La Terreur en Russie.
Ambele lucrări însemnate cari, pentru mare parte din
cetitorii noștri, n’au nevoe de o recomandație speciala.
Din englezește notăm:
The Terror in Rusia, by Prince Kropotkin. Methuen
.t Co. 36 hssex Street, \V. C. London,
The International Anarhist Congres. «Freedoma office,
117, Ossulston Street, N. W. London.
What I. Belieue, by Emma Goldman. Published by
«Mother Earth», 210 East 13 th. Street, New-York.
Roosevelt, Czolgosz and Anarchy, by Jay Fox, and Comniunism, by Henry Addis.
Trade Unionism and Anarchism, by Jay Fox... Jay Fox,
box, 273, Lemont, Illinois, U. S. A.
In Românește:
Din „Figuri Contimporane din Romîuia", de. sub dirccțica Th. Cornel, au apărut încâ trei fascicule 6, 7 și S.
Meritoasc sub diferite aspecte.
«Biblioteca Universala», editată de A. I. Nițeanu, a
dat la lumină < Vicata la sale» dc Henryk Siefikiewicz.
Aceasta bibliotecă ac obiceiu se distinge prin însemnălatca lucrărilor ce le publica.
cLibir.ria Nouă»', 78, Calea Victoriei’, București, ti
părește in biblioteca-! o operă de Balzac: Liturghia Ate
ului... Traducerea Ic datorită poetului V. Dcmetrius, care
ne-a dat putința să gustăm, ca aproape în original, aceasta operă de fină satira și dc o înaltă solidaritate
umană.
Biblioteca <Lumcnv, 20 Str. Mavrogheni, îșî continuă
regulat imprimarea cărticelelor Ici. Din cele cc-au apărut mal in urmă notam : I. Turgheniew : Destul. Ernest Haeckel t Origina Omului Edgar Poe : Moartea Ro
șie... VoUatre: Sufletul... Ch. Darwin : Lupta pentru exis
tența. Ch. Baudelaire: Poeme in proză. La Rochefoucauld:
bilozofia liețet. Cervantes: Cină din Valladolid. Tolstoî:
«Liinicn* mentă o deosebita luare aminte.
O carte care ar putea să fie multora de’folos, Ie Dic
țiunea raționala a hmbei romîne sau modulafiunea vocei in vorbire lectura și cintare. de C. Predescu, Profe
sor.. N e îdcem o plăcere a semnala asemenea carte iubi-
“rput“~?i p™inter-
REVISTA IDEEI
REVISTA „IDEEIDIRIGUITĂ
de
P. MUȘOIU
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
IO, STRADA EPURILOR-BUCUREST|
1909. No. 90. 10.
BIBLIOORAFIEA „REVISTEI IDEEI"
P. Mușoiu și P. Hostn: «Mișcarea Socială» col. complec.- 5P. Mușoiu: «Revista Ideei», 8 colec. de la No. I—LXXX" 40Solomon Abram: Destăinuirile unul expulzat .
■ -20
Jf. Askinassi: Jertfele Țarului
N. C. Cernișcvsky: Ce-i de făcut.
II. Denis: Socialismul și caracterele sale generale .
Gab. Deville: Evoluțiea Capitalului
C. Diniilrescu-Iaș'i: Cele două morale
.... — 59
Fr. Engels: Socialism utopic și Socialism științific . —5Q
Grup. Slud. revol. din Paris: Antisemitism și Sionism. —20
Col. R. G- Ingersoll: Dumnezeu și crearea-I . . __g0
P. Kropotkin: Cătră tineri
—
Vremuri Noi
șq
P. Lafargue: Materialismul economic al lui Marx. . —50
Paul Louis: Sindicalismul Francez
. —20
M. Maetcrlinck: Datoriea noastră cea socială . . . —20
John Sluarl Mill: Libert, de cugetare și de discuție. —50
P. Mușoiu : Cum se explică Anarhiștii
__5q
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian —50
—
Emanciparea FemeeI
............................
—
Intime
......................................
I. Neagu: Flăcări năbușite
ț_
Scncca: Despre minie
. .
................................... 2—
Fr. Slackclberg: Femoea și Revoluție»
—50
Un fecior dc țăran: Noua epistolie cătră muncit, și țâr. —20
Cererile, însoțite de cost, sc fac la „Revista Ideei".
CUPRINSUL
1. Dusclan : -V. G. Cernișevski,
Dn
p. Kropotkin: Drepturile politice.
Octav Lupașcu : Din pricinele răscoalelor țărănești.
M pierrot : Răscoala din Sudul Franței.
Hub. Lagardelle: Sindicalismul și Socialismulîn Franța.
Victor Griffuelhes : Caracterele Sindicalismului Francez.
Cil. Malato: Ferrer fi opera lui.
Cuprinsul colecției Revistei Ideei de la No. SI—90.
I1
La Redacțiea, „Revistei Ideei" se mai găsesc:
Problema agrară, de Toma B. Aburel ....
îndurerații și chinuitorii, de Caius Gracchus . •
Neatârnarea, Dir. Varlam Ghițescu, dl n-re apărute
Tribuna științifică, Dir. Varlam Ghițescu, 4 n-re
Marca Reformă, de Th. C. Mănescu
.
Risul Roșu, de Leonid Andreev. .
.
Laura, de Cleant Spireseu , . .
Mcntalia, de Th. Cornel ....
i—
—25
1—
-75
-50
De procurat direct de la adresele de mal jos:
„Aîediul social ca factor patologic", de Dr.
foarte însemnată și instructivă lucrare, aproape ^PU1Z
s’ar rnal găsi: la D-na Amalia Dr. Stîncă, 3, str. Remu
București.
„Lumina Asiei", de scriitorul englez Edmin Arn0^if!'
cărei valoare mulțl o cunosc, s’ar putea procura
traducătorul Iei: Gr. Goilav — Botoșani.
Le recomandăm cu tot dinadinsul. Aceste lucrări s’ar
putea procura, eventual, și prin redacțiea',noastra.
In nr%arir
Conest-Miile Znamlea Tribunalulni Ilfov,
brosuT^hT-H
Pledoarie apăruta în
că ieste o In
’ : ^uncif0,riî
clasă, pe lîngâ
Multișor T
ț- b,nie ch,bzu*ta« teste ?> bine simțită,
rit  IeL LetChîarde înva*at de acolea «-va. Nimeoroaw^ d ? brTra/â fle cît mar mult raspîndită. De
procurat de la „Rominia Muncitoare".______
Tipngrâfla •JPBn.FT’-».
București, Strada Turturelelor, 35.
Din lucrările scoase de Cercul de editura Sociahsl
„Rominiei Muncitoare", ca mal de curind apa
5
interes palpitant, notăm:
• iasilâlri'
Dr, C. Rackovski: Din regifnui ^bijrarul^
p(l_
contribuire la istorica oligarhiei Ronune. C ț
'paris
rerile D-lor d. de Laprdde.lle, profesorj
despre,l0'
și Emmânuel Levy, profesor de Drept la Ly ,
tărirea Curțol de Casație... 1.20 cxempla™!'——---- —'
J
Yo R
- G 1818
N. â. Cernișevski
Cu ocaziea celei a 20 aniversări a morțeî lui și cu ocaziea
apariției unei noi ediții în rominește a romanului
„Ce-î de făcut".
In Oclombre trecui s’au împlinit 20 de ani de la moartea
Iul Cernișevski. Rolul imens pe care l-a jucat acest seriilor
și om politic in Rusia, in anii 1870—1880, și inriurirea pe
care a avul-o asupra tineretului din acel ani fi asupra ge
nerațiilor următoare, pu făcut ca sărbătorirea acestei ani
versări dureroase să se prelungească și pănâ a-zl.
Revistele rusești publică lungi și documentate articole asiipra viețel fi oprel lui, ziarele îi consacră coloane în
tregi. Cetindu-le, vezi cită recunoștință poartă Rusia de a-zl
acelui care i-a croit un destin nou, a pus-o pe calea pc
care ablea a-zl ica intră.
La noi Cernișevski te foarte puțin cunoscut. Afară dc
cițl-va, cari in lincrcța lor au făcut socialism, sau ăfară
dc și mai puțini cari cetesc tot cc se scrie, restul nu știe
cine a fost și cc comoară de idealism, dc optimism, a fost
in uicața acestui om.
Un roman al său, „Ce-î de făcut", a fost tradus și la noi.
Traducerea se daloreștc unui militant socialisl-rcvoțuționar,
D-nu Mușoiu, ccca-cc, probabil, va face ca romaniil să fie
prohibit. Și lotu-șî va fi o greșală. Dacă ic un roman care
trebuie să cadă in minele tinerelului și să fie cetit, apoi acel roman iesle al tui Cernișevski.
Scris in întregime intre. întunecoasele ziduri ale fortărcțe'i
de la Pclropavlosk, dc la prima pană la ultima pagină ici
ie plin de vicață și dc inmorarc. Antonii nu numai că icra
convins dc deșteptarea poporului rus, dar ici o vedea și
ii desemna chiar anul cind ica avea a sc îndeplini.
Contrar cărței lui Ilcrzen, care scrisese cu cilc-va decenii
hi urmă romanul său, „A cui Ie vina", cartea lui CeniiȘtvskl respiră toată încrederea, toată dragostea de uieață.
După însemnările lui P. Kropotkin, care prin anii 1860
<fra un linăr de 20 de ani, „Ce-T de făcut" a făcui asupra
tineretului rus o atîl de marc inlipărirc in cit nici o carte
ulterioară acestui roman nu a putut-o șterge. Și nu se
Rotile spune cu nu s’au scris pe atunci lucrări de valoare,
in vremurile acelea talentul lui Turghenef și Tolsloi iera
tn floare.
i Ce a făcut ca romanul lui Cernișevski să aibă o atit de
niare trecere în rindurile linerimei ? Icra însu-și entuzias
mul autorului care întărea in tinerime încrederea pe care
uceastă tinerime o avea în puterea și vieața ici. „Ce-i de
’ăcut*, spune Pesareu, n’a fost un roman, a fost un stin
dard de inpia care a adunat în jiiru-l tot ce iera mai niu
mai linăr.
.
.
. ‘
Pc cind romanul lui Herzen, scris cum am zis prin anii
iera expresiea descurajare!, plictiselei, acelei tinerimi
Uobtle, pe care spleenul lipsei de activitate o făcea să se
^mtă nenorocită și să întrebe „A. cui Ie vina", a cui ie vina
"enor<jcirei iei, din potrivă, logica și bunul simț iluminează
tuturor eroilor lui Cernișevski.
Aceștia nu găsesc că roslul viețel lor ie nenorocirea, ici
că-s tari, sănătoși, plini de uieață. Ceea ce le lipsește
ie că nu știu în ce direcție să-și îndrepte activitatea lor, ienu știa ce să facă. Și alunei Cernișevski Ie arată viitorul,
pentru care trebuie să muncească.
o. Viitorul ie luminos și splendid : iubiți-l, indreptați-vâ în
spre iei, lucrați pentru lei, apropiați-vi-i, îndeplinind in pre
zent cile ce-va din iei. Și cu cil veți face ast-feliu, cu atit
ineața voastră va fi nuli strălucită, mal bună, mai bogată
in bucurie și-n mulțumiri... Sintcm nenorociți, dar sintem oa,mcni dc acțidne, avem brațele sănătoase. Sintcm întunecați,
dar nu sintem limpițî. Trebuie să inuățăm, știința ne va li
bera, trebuie să muncim, munca ne va Inbogâți".
Rindurile acestea Ccrnișcvski le scrie in închisoare, șl cu
toate acestea cilu vicață, cil entuziasm pentru viitorul său
și al poporului său.
De unde acesl entuziasm ? Iei vine de-acolo că Cernișevski icra dintr'o lume nouă, iera din acea aoant-gardă a
unei grupări sociale care intra in arena istorică a luptelor ■
sociale, imediat după dezrobirea țăranilor in Rusia.
Cernișevski ișl petrecuse copilăriră în lumea aceea de mici
negustori, de lucrători săraci, cari o dată cu noua eră de
libertate vedeau și o nouă eră pentru iâ. In lumea aceasta
nu se pomenea de tradiții, nimic nu-i lega de trecut, ca pe
nobili, cari o dată cu libertatea țăranilor pierduseră o
parte din farmecul viefei patriarhale de allă-dată.
Lumea în care a copilărit Cernișevski vedea toate bucu
riile și fericirile in viitor, într’o nouă lume de mal bine,
de mai frumos. De ziua de ieri iei nu putea spune de cit
un singur lucru, că ar fi fost mal bine să na fi fost.
Ce-I de făcut ca ziua dc mine să fie mai bană de cit
cea dc ieri. Ce-î de făcut ? — Să trăim... leală răspun
sul cc răsarc din acest roman plin dc vicață. „Ridicați-vă,
spune Cernișevski, din întunericul vostru, prietenă miei. Nu
ic atil dc grea. Teșiți pc valurile lamei albe .* nu știți ce
bine ic dc trăit... Observați, cugetați, cetiți pc acei cari vă
vorbesc dc curata bucurie a niefei, cari vă spun că omul
poale fi bun și fericit. Cetiți cărțile lor, observați uicața,,
a o observa ic un lucru interesant, cugetați, a cugeta iesle'
un lucru atrăgător. Faceți numai atit și-l destul"...
Căldură aceasta, dragostea aceasta pentru ziua de mine,
încrederea intr'un viitor mat frumos, desigur că n’a pu
lul răminea fără răsunet in inimclc generației dc atunci,
cum nu ic fără răsunet în inimile tinerilor nici a-zî. Au
trecut ani dc la moartea lui Cernișevski, dar nu iești iinăr rus, aslă-zi, care să nu fi cetit pe „Ce-1 de făcut .Șt
cine știe cil n'a contribuit acest roman la ridicarea sufle
telor generațiilor ruse, cit n’a contribuit la acea atmosfera
dc mai multă moralitate, cinste și umanitarism.
Traducerea romiuească a romanului ar trebui sa. pe
cetită de toți de la noi, căci nici o dată n'am trad vre
muri dc mai mult pesimism, de mai multa neîncredere in
puterile noastre și de mal multa șovăeala. Și ceea ce teste
mai trist, le că descurajarea noastră merge paralel cu crea
rea unei mentalități reacționare, care face Ca curentele cele
mal egoiste să primeze in rindurile acelei tinerum care tre
buie să fie înflăcărată pentru idei umanitare.
Ce-I de făcut" ie potrivit mai mult ca on-clnd pentru
vremurile noastre, și traducerea cărțel Iul Cernișevski ar
trebui să fie primită cu dragoste fi recomandata cu
încredere.
Din «Ordinea».
®r’
Duscian*
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat :
D-lui P. Mușoiu, 35, Strada Turturelelor, București
Cil numărul de față Revista noastră ișl inchce al IX-lea
an. Inoirea abonamentelor Iesle acum de rigoare. lear cei
neachilați, cari nu voesc să sufere întreruperi în expe
diere, ișl vor trimete neapărat și datoriea din urmă.
�REVISTA IDEEÎ
134
REVISTA IDEEl
135
ie de a îuubuși vocea presei fără a re- în ziua în care un guvern ar îndrăzni să facă
tru cer ce au, nevoe de a fi dezrobiți ?
.
la violență? Și apoi, dacu-ntr-o zi,într-o
Gambeta, Bismarck, Gladstone, n’au nevoe niV
lucru, norodul ar sfăsiea pe execu
1 nn7i de fierbere, presa revoluționară ar deveni asemenea
de
libertatea
presei,
nici
de
libertatea
de
întru
. Daca un aristrocrat nu-si mai descinde o
Presa burghezască ne clnță zilnic, pe toato to ni re, pentru-că Iei scriu ce vor, se întrunesc
C irniă primejdioasa, în acea zi va li d stulă tori.
trecere pe străzi prin lovituri de bîtă, date în
nurile, valoarea și însemnătatea libertăților po
.me de a o rade dintr’o singură lovitură, sub dreapta și-n stingă de cătră arpatil săi, Ie din
cine le place, împărtășesc ce idei poftesc- litice, a «drepturilor politice ale cetățeanului»: cu
'
(iare’
care
motiv».
aceștia-s dezrobiți, sînt liberi. Dacă trebuie d
că argațil boierului căruea'i-ar trece prin
votul obștesc, libertatea alegerilor, libertatea garantat
U('ît se atinge de libertatea de întrunire, motivare pricină
libertatea de-a vorbi și de-a scrie6
minte asemenea lucru, ar fi răpuși pe loc... Daca
presei, libertatea de întrunire, și așa mal departe. libertateacui-va
■
j(;
|iiî:
«Să
dăm
depb'nă
libertate
de
întrun
re,
zicede-a se asociea, trebuie tocmai celor ■
o oare-care egalitate între’ lucrător si pa«O dată ce avei! libertățile astea, ne spt ne
■(lfjmzimea: asta nu ne va atinge privilcgiilenoas? există
Irbii, pe stradă și-n așezămintele publice; Ie pentru
Iea, la ce bun să’vă răzvrătiți ? Libertățile ce ce nu sînt destul de puternici ca să-și irnpue
t
.
e
%ucru
de
care
trebuie
să
ne
temem,
sînt
soAsta a și fost originea tuturor* dreptulucrătorul, mulțumită revoluțiilor precedente,
aveți, nu vă asigură oare putința tuturor re voința.
cieitdile secrete: întrunirile publice sînt cel mai că
are un simț de demnitate personală, ce nu-î
formelor trebuitoare, fără să mal aveți nevoe rilor* politice.
.
)nn
înijloc
de
a
le
paraliza
pe
acestea.
Dar,
dacă,
Dar, din acest punct de vedere, drepturile popoate îngădui a îndura jignirea ce i-ar aduce-o
de a pune mîna pe armă ?»... Iea să ^cercetăm inse,
într’un moment de înfierbîntare, întrunirile pu- patronul, lear nu pentru-că drepturile îl sînt
să vedem cît prețuesc aceste trîmbițate, «libertăți litice despre cari vorbim sînt oare făurite aplicear deveni primejdioase, vom avea ori-eînd înscrise în legi.
politice», privite’din punctul nostru de vedere, nume pentru cel ce singuri ar avea trebuința
mijloacele de-a le desființa, pentru-că sîntem stădin punctul de vedere al clasei care n’are nici de iele? Fără îndoială că nu. Votul obștesc
nîui pe puterea cîrmuitoare.
Ie vădit că în societatea actuală, împărțită în
o avere, care nu guvernează pe nimeni, care are poate ocroti une-orl, pănă la oare-care nunot
1 /inviolabilitatea domiciliului ? Inscrieți-o nu- ștăplnl și slugi, adevărata libertate mi poate fi
foarte puține drepturi și atîtea datorii.
. poate ocroti burghezma in potriva încălcărilor pu.’
jnal de cît în Coduri, trîmbițați-o cît ce putetl», ința: asta nu va putea ființa, cîtă vreme vor fi
Nu vom. spune, precum s’a ♦ spus une-orl, terci centrale, fără ca burgheziea sa fie nevoită să
zic prea hîtrii burghezi. Nu voim ca agenții'să exploatatori și robi, cirmuiți și cîrmuitorl Dar
cura-că drepturile politice nu au pentru noi rșcurgă necontenit la putere, cj sa se apere. Poate
vie să ne surprindă în culcușurile noastre par de aici nu urmează ca, pănă ce va veni re voi unici' un preț. Știm prea bine că, fată cu vre- S!UJI a restabili echilibrul intre doua puteri că
ticulare, în micile noastre menaje. Dar, vom în- țiea anarhistă, să spulbere toate deosebirile so
rnurile servâjuîul si chiar lată cu veacul trecut
stapuurea, guvernul, fără ca adliinla o cameră neagră, pentru a supraveghea pe ciale, nouă ne-ar plăcea să vedem presa încă
versaril
aduși fisă-și
s’a îndeplinit un ciare-care progres : omul din WT
’enn" să fie
hA nJ1,QY
*-aY dee lovituri de cutii■
siispecțî. vom popula țara cu spioni, vom întocmi tușată, cum a fost pănă mal dăunăzi în Ger
popor nu mai Ie făptura lipsită de orl-ce drep ca odinebară. Dar iei mi poate folosi la nimic
. o.listă ’de inși prîrnpjdiuși șj-i vom supraveghea. man iea, dreptul de îhtrunire desființat, ca Iii
turi, precum Iera odinioară. Țăranul francez, bună cînd ie vorba de-a se răsturna, sau măcar de-a
de aproape, lear cînd vom simți că nu mai merge Rusiea, și inviolabilitatea personală mărgeniUi
carii, nu mal poate ii biciuit în stradă, cum se se mărgini, de-a so limita stăpînirea, de a se
di asta, las pe noi: inviolabilitate, neinvolabilitale, la ceea-ce Iera pănă mai acum în Turcia. Așa ■
nial întîmplă :n Rusia. In locurile publice, a- desființa dominarea. LJneltă minunată de-a dez
nu-fgre-iide arestat inșii din patul lor, nu-Igreu robi al capitalului cum sîntein, noi vrern să pu
lară din atelier, lucrătorul, mai ales în orașele lega în chip pacinic 'certurile dintre cînnuide perehiziționat, scotocit. Si vom face asU/fără tem scrie și publica ce ne place, vrem să ne
mari, se socotește egalul orl-cul. Muncitorul torl, de ce folos poate li oare pentru cei cirputem aduna și organiza, cum vom găsi cu cale.
’ nici o cruțare. lear dacă vor fi unii cari să tstrige
'
Francez, ca să-l luăm tot pe Iei, nu mal Ie, In sfir- muițl?
Istorica votului obștesc nu-I oare de față, s’o
prea tare, îi vom trînti și pe iei la răcoare, spu-, tocmai pentru a ne scăpa de, jugul capitalului.
șil, făptura lipsită de oi’i-ce drepturi omenești,
uind celorlalți: «Ce voiți, domnilor: la războia,
Dar Ieste vremea să nc dăm samă ca asemesocotită odinioară de cătră aristrocratie ca o vită spună? Cît timp burgheziea s’a temut ca‘votul
ca Ia răzbi nu». Si lumeai’ne va.
va aplauda.
inea drepturi nu de la legile constituționale trede povară. Mulțumită revoluțiilor, ’multămită obștesc să nu ajungă în mînile poporului o armă
«Secretul corespondenței ? . Spuneți-o preta- buia să le cerem. Na întru lege, inir‘un petec
sîngelul vărsat de cătră popor, Iei a dofiîndit care să poată ii îndreptată în potriva privilegi-------------------------liiuleni, scrieți, strigați oii corespondența-!
in de hîrtîe, care poate li ruptă In cea mai mică pan-’
oare-cari drepturi personale, a căror valoare nu aților, Iea I’a combătut cu înverșunare. Dar, în
ziua cînd s’a încredințat, la 18-1S, că votul ob
voim s-o micșorăm de loc.
violabila. Daca șeful vre-unui o-licin rural des dalie a clrmuitorilor, va trebui să căutăm ocro
Dar noi știm să facem o deosebire, spunînd ștesc nu le deloc de temut, și că, din potrivă,
chide, așa, de curiozitate, o scrisoare, destîtui- tirea acestor drepturi firești. Numai cmistiluiucă Sînt drepturi și drepturi. Sînt drepturi cari cu sufragiul universal, duci foarte lesne de nas
ți-1 minim de cil, scrieți cu litera mari: «Ce. du-ne ca putere, în stare de a ni^inpuue voința,
au o valoare reală, sînt și drepturi cari nu au un popor, l’a adoptat cu brațele deschise. Amonstru, ce criininșî». Luat] bine sama ca mi vom izbuti a face sa ni se respecteze dreplariJe.
Voim să. avem libertatea de-a rosti și de a
mei o valoare, lear cel ce caută a contopi la cum, burgheziea însă-șl Ie aparătoarea acestui
cile noastre taine ce ni le împărtășim, unii al
o laltă aceste drepturi, nu fac de cît să însele po- sufrai, căci își dă samă că acesta Ieste o armă
tora, în scrisorile noastre-, să nu poată fi des a scrie ce ne. place ? Voim să avem deptul de /
•
porul. Sînt drepturi ca, de pildă, egalitatea bă minunată pentru a menține stăpînirea-I, dar cu
tăinuite lunioi. Dar dacă am mirosi curn-va vre-un a' ne întruni si organiza? Nu de la parlament :
dăranului cu aristocratul în relațiile lor private, totul neputincioasă împotriva privilegiilor bur
complot, urzii în potriva privilegiilor noastre, trebuie să cerem învoirea: nu trebuie sa cerșim \
inviolabilitatea corporală a omului,' si-altele, cari gheziei.
n’avem de ce ne sfii: vom deschide toate scri de la Senat, vre-o lege. Să fim o putere organi
au fost smulse prin, luptă, și cari sînt prea
sorile, vom numi cu duiumul la slujbași pentru zată, în .stare de a ne arăta colții, de a răspunde
fP3e
Pentru ca lei să se răzvrăasta, dacă va li nevoe, lear daca s’argâsi cine-va crini se cuvine, ori de cîteori cine-va ar căuta să
Tot așa cît s’atinge de libertatea presei. Care
restrîngă. dreptul ce avem de vorbire sau de
drepturi Uca vo^Vnhch^1*
Ș*
a Jost
pentru
burghezie
cel .mal
hotărîtor
ar arsă protesteze, vorn răspunde fără înconjur, cum ne
a fost
pentru
burghezie
cel .mal
hotărîtor
fsd /im Am, Și putem ii încredințați
ai tefe, pentru cari poporul
^eS^’ Ș1
în favoarea libertate! presei? SlftâM
a lacul-o, în timpul din urrnă, in aplauzele par întrunire
nimeni nu va îndrăzni să se atinga .de liber
lamentului, un ministru englez: «Da, domnilor, că
păsător, căci lei
i-âma9punJreane- nea aau neputința-I. Dr, neputința Iei: De
tatea cuvîntului, de libertatea de-a scrie, de li
inima strînsă de durere și cu cel mal adine bertatea tiparului, de libertatea de întrunire. In
drepturi, cari sluie^c d« mi ^1He CUm acGsts Girardin a scris o carte întreagă pe această temă:
‘
lezgust
punem
să
so
deschidă
scrisorile,
dar
asta
neputința presei. «Odinioară, zice dînsul, lumea
ziua în care vom fi izlntit a stabili destula înțe
Țimni din pricină că palriea,.. adică aristrocra- legere între exploatați, pentru a ieși in strada ni
ardea vrăjitorii, pentru-că avea dobitociea.de a-I
fîea
și
hurghezien...
ie
in
primejdie».
crede a tot puternici. Acum, se tace aceea-șl
număr imens și a ne susținea apărarea drepturi
ține puterea" asupra, poporului? Ilreotiiril?16?' dobitocie cît se atinge de presă, fiind-că se crede
lor ce avem, nimeni nu va îndrăzni sa ne atiiigd
că și Iea Ieste a tot puternică; Ceea-ce nu Ie de
leată la ce se reduc aceste așa numite liber- aceste drepturi, nici să ne dispute pe acele ce
Joc așa
Pl.l politico. Libertatea presei și libertatea de le-am mal revendica încă. Numai așa vom do....: presa-I tot
.. atît de neputincioasă ca și
vrăjitorii- din
din vrîsta
vrîsta de mijloc. Curme-se așa dar
nkninire, inviolabilitatea domiciliului și cele- bîudi asemenea drepturi*, pe cari am putea sa le
poporului. Si dacă mal sînt inZi
tru P?asa vrăjitorii
nanie pompos, de d^eptur" le ?*• °
™
ri^nirile Ppresei».
reseb-1leată ce argumentare făcea o. .. aCG9t Pprigonirile
WUe, nu-s respectate de'cit dacă poporul nu tot cerșim de la Cameră vreme de zeci de ani. lear
pentrii ca limba- dinioara DeGirardih. lear cînd burghezii dibeuw
/ace ca= de iele in potriva claselor privilegiate. asemenea drepturi ne vor fi garantate cu mult
de clasele cîrmujtoorl
un j^g'on, elaborat acum
dînsil
despre libertatee
ce ai.acum între
i
’*
........... presei,........
de îndată ce poporul prinde să'se slujasca mal sigur de- cît dacă ar fi înscrise dm nou pe
sul lor.
umu,toars Pentru uzul și-n intere- gumenteIei.- ? UftațFva,
gumente- aduc
aduc’’ oare
oare în
în favoarea
... .------ _v
■
lele pentru a înlătura privilegiile, toate a- msiy
niște peticec ,de hîrtie.
cspun dînșil, uita ți-vă la Anglia, Elveția, la bța
Ce-9te asa numite libertăți sînt căleate-n P'cioare.
’L.............
Uwrtălilei nu se dau, se Iau.
țele-Unite,’ Presa’acolea Ie
le liberă, și cu toate as
P-. Kropotkin.
. Șhl foarte firesc. Omul, nu are alte drGPtl^
uneîfâ ’X’X® d^P‘PO»tic, dacă nu o tele-Unite
tea acolea explostirea capitalistă Ieste mal Din
-de cît acele pe cari le-a dobîndit prin lupta, kl
înterneeată de cît orl-unde, domniea capdalut
11,1 -are alte drepturi de cît acele pe cari legata
Colecții complecte din „Revista ldeel“, și din anul
rnal sigură de cît pretutindeni aiurea. b»u va p
ÎJ
apăra în fie-ce clipă, cu. arrnele-n mini.
acesta, ca și din anii din urmă, la îndămlnă, pentru ,
că doctrinele primejdioase se fac cunoscute .
Daeii-n străzile Parisului bărbații
cei ce ar dori să-și procure... Colccțiea anuală, 5 lei.
ă se Iacă. N’avem noi oare toate miji
«înl biciuili, ca la Odesa, Ie diu pricina, ca
DREPTURILE POLITICE
ș- neputin-a preset f Odinioară'zi e “lumea
—u«A
�*
REVISTA IDEEi
REVISTA IDEEI
136
Prefect,
ranii și nu-I nedreptățiau : dar n’au fost par’că 8i
țărani nevinovațl, cari au plătit cu vieața vinovățiea
altora. leu cred chiar că cu toții, sărmanii, au fost ne
Memoriul acesta amintește o dureroasă vinovațl și că au plătit pe nedrept, cu vieața lOr
epocă. însemnătatea lui nu ie numai aceea vinovățiea, In primul loc a partidelor noastre
că stabilește o stare de fapt, caie carac politice, cari de la împroprietărirea din 1864 nu
terizară epoca la care se referă, ci că cu s’au mal interesat, aproape de loc, de soarta ță
prinde in sine și o idee, asupra cărei vor ranului. în al doilea loc, vinovățiea celor mal muln
trebui să mediteze cei ce urmăresc cu sin din proprietari și arendași, cari au explotat prea
ceritate îmbunătățirea stărel de a-zi, înlă neomenos țărănimea, și în al treilea loc, vinovă
turarea zbuciumărilor din societate.
țiea diferiților slujbași, cari nu și-au cunoscut
Cred că sini in asentimentul mal mul și făcut datoriea conștiincios.
tora, mijlocind să iee o răspindire mai
Căzînd guvernul conservator, în împrejurările
mare, o lucrare pe care o socotesc de știute, și venind guvernul liberal la cîrma țărel,
valoare.
prefectura județului Botoșani a fost încredințată
P. M.
D-luI loan Maurocordato, un fruntaș liberal și Un
om de inimă, pentru care dreptatea cul-va Ieste un
în mintea fie-căruea Ie încă proaspătă amintirea lucru sfînt.
Vremurile fiind atît de critice, toți prietenii și
tristelor evenimente prin cari a trecut țara și nea
devotațil D-sale ne am pus la îndămîna-I, ca să se
mul nostru, în primăvara anului 1907.
Vor trece ani și totu-șl proprietarii și arendașii folosască de persoana noastră și de slabele noas
de moșii, ca și populațiea orașelor, îșl vor aminti tre ajutoare ce i le-am fi putut da, așa cum va
cu groază de spaima și teroarea ce au simțit-o în crede de cuviință.
Am avut deosebita onoare, de a mi se încredința,
timpul cumplitelor răscoale. Dar nici bieții țărani
nu vor uita ușor durerile ce le-au suferit atunci mie, un modest și necunoscut advocat, dar un pri
și grelele măsuri de represiune ce sau luat în eten sincer al țăranilor, greaua sarcină de a merge
potriva lor.
prin comunele răsculate, din plasa Șiretului mal aîntregul adevăr asupra celor ce s’au petrecut a- les, ca să caut a potoli, cît voiU putea, țărănimea
tuncl nu se va cunoaște nici o dată, Iei se va răsculată, cetindu-I și explicîndu
nrin I marele maniascunde în totdeauna de cătră vinovațî, șivinovați fest ^atjn numel ~ g
1 i care se făgăduau fost toți, atît cel-ce au provocat răscoalele, cel eau atîtea frumoase reforme.
ce s’au răsculat, cît și cel ce au înăbușit aceste
In ziua de 15 Mart 1907, pe un timp Urît și vi
răscoale prea crud..
foros, am plecat, singur, fără armată și fără nici
Răscoalele au început mal întăl în județele din o apărare, în mijlocul țărănimel revoltate, totu-șl
nordul Moldovei, în special în județul Botoșani, fără a avea de lea nici cea mal mică teamă, încre
și au avut la îqpeput un. caracter pur antisemit, dințat că lea va recunoaște, cu ușurință, în mine,
fiind provocate și poate chiar puse la cale de pe un prieten ce îl dorește binele, și o învață a
oare-șl cari naționaliști copilăroșl sau de rea cre urma calea cea dreaptă.
dință, ce au fost găsit cu cale că trebueau de pro
Nu m’am înșelat. Aproape trei săptăminl, am
vocat și la noi mișcări antisemite, ca și în Rusia, colindat un număr de peste 30 de sate, din acele
niște adevărate p rogromuri.
pe unde fuseseră răscoale mal grozave, am vorbit
Numai de
«o cîtînse
uunac aceste mișcări țărănești, au poate la
ia peste 20 de mii de țărani, din cel mal
țtiaf
r»
luauu
_
luat o dublă înfâțoșare ‘ pe de o parte s’a răscu- obijduiți,, am ascultat plingerile la cîte-va sute de
lat drojdiea orașelor, bătăușii din măhălăll, și toți nenorociți, le-am spus cîte un cuvînt de mîngîere
cel fârâ de căpătă), cari au găjh
găsit momentul’priel- și încurajare, la toți, fără să mi se întîmple vre-un
nic, să bată, să schingiuească șii să
să omoare oa- rău, și fără să văd nicăerl, în bietul țăran, fiara în
meni nevinovațl, să.fure și să devasteze
....----- j pe cel setată de sînge, ci am văzut pretutindeni pe un biet
ce nu le făcuseră nici un rău, fără ca să știe ce nenorocit, cărui i-a ajuns cuțitul la os, și care face
vor, fără ca să albă nici un scop
scop în
în mișcarea
mișcarea lor,
lor, cea din urmă silință să-și rupă lanțurile ce-1 leagă
și necălăuziți în tot ce făceau de cît de dorința dureros ei amar.
de jăfuire.
Am prezentat, cu prilejul acesta, D-lul Prefec
Pe ide altă parte
4 ... populațiea țărănească din sate al județului, afară de rapoartele ce i le făceam zi ațîțată în contra larendașilor
------ V..W1 evrei, și îndemnată nîc, din fie-care comună, în cari II arătani pe de a-I alunga
fiind-că
1 ar fi pricina tu- supritoril și. împilatorii
.
j A pentru
- .
_ Dnn me- și
. -jefui, ™
Iei
țăranilor,
ca
turor nenorocirilor
țăranilor, aa văzut
văzut Iee
cerute de împrejurări, un <1p.
----- căzute
—‘vi asupra
asupra țăranilor,
Iee grabnicele
grabnicele măsuri
măsuri cerutele
cu indignare, aceastăpupujație,
-----’------CJ-*
această pupujație, că
că lea
lea sufere
sufere și
și Ie
le moriu
confidențial
asupra întregel situații ga
exploatată tot atît de mult de cătră arendașii și mine la satele vizitate.
d
proprietarii creștini ca și de cătră cei
Astă-zl, după trecere de aproape trei am,
cel streini, și atunel n’a mal cruțat
pe
nimeni.
că
nu
mal
poate
fi
nici
o
primejdie
și mu o j b
.._,_t
Arendaș și proprietar, evreu
evreu ca
ca și
și creștin,
toți nire pentru ci ne-va, de a.dd
creștin, totl
penau avut să sufere de mîniea leului adormit” de moriu, ci, din potrivă, cred că ar putea sluji P
ani și deșteptat pe neașteptate, sau, mal bine tru dovedirea unor nevinovății și stabilirea
Z;s, toți au avut să sufere din pricina prea mareî responsabilități, cari să ne ferească pentru
exploatări ce o făceau asupra mult horopsitului de a mal vedea repetîndu-se grozavele mișefin ț
și nedreptățitului țăran.
rănești dir 1907.
Negreșit că au fost proprietari și arendași de
vastați pe nedrept, căci ierau buni și blînzi cu ță
leală cuprinsul acelui memoriu:
3in pricineîe răscoalelor țărănești
(1]1 pâmintulaî ce j s,a dat
d()
primind delegațiea D v. din .17 Mart, de a păși'
ca,lt^te S1 măsurat nedrept, pe urmă se
• diferite comune, spre a povățui pe locuitori
prețui imașnlui' dat pentru vitele țăranului,
- - -------------------Și apoi,
a liniște și- de
a cerceta cari ----sint în de obște
ca- - ce i se mai cuvine
. ji nenorocitului rob,u^.
uzele ce au provocat revoltele recente, am plecat
că i se dă în bani, Doamne ferește,
“mediat In plasa Șiret și Tirgu și am vizitat ur- Ci in țiduh Ia crfșmarul —
....
’
sau ila dughcngiul
din sat,
motoarele comune și cătune..., unde am adunat i- care în loc de bani îl dă rachiu otrăvitor și marfă
mediat pe locuitori și, împreună cu preoții si în proastă și scumpă, rîpindu-î bietului sătean si pu
vățătorii lor, le-am vorbit, cetindu-le și explicîn- ținul ce i s’ar mal cuveni. Prada se împarte apoi
dU-le manifestul Guvernului cit și pe cel al D-voastră, între crîșmar și arendaș, daca nu cum-va crisma
sau dugheană Ieste tot a arendașului, pe nume si
si îndemnîndu-i la liniște și la răbdare. ei
’ l-am găsit liniștiți și mi-au dat asigurări că se persoană fictivă și interpusă.
H. Dacă se reclamă, pentru lipsa la măsură
căesc de cele ce au făcut și 'că dezordinele nu se
vor mai repeta. Am constatat că în primul loc ceea toare sau înșelare la plată, țăranul nu numai că
ce a determinat pe țărani la dezordine și revolte, a mi capătă dreptate, ci, drept pedeapsă, mal Ieste
fost marea lor mizerie, izvorîtă din exploata înlăturat de administrațiea moșiei și de la luarea
rea neomenoasă ce le-o fac proprietarii și pămîntulul pe an, și de la ori și ce muncă, în cît
săteanul, de șî înșelat, alege mal bine să tacă și să
arendașii...
nu mal reclame. In de obște se caută de proprie
A. Păininlurile, scumpite foarte mult, ureîn- tari ?i mai cu samă de arendași, ca locuitorii mo
dn-se pănă la 100 lei falcea, și doar nu se dă pă- șiei să fie aduși la sapă de lemn, pentru a putea
mîntul de cea mai bună calitate.
fi robiți cu desăvîrșire și exploatați ast-felifi cît mai
B. Plata acestor pămînturi se pretinde a se face mult.
I. Purtarea servitorilor arendașilor și proprieta
aproape toată in munci agricole, cari fiind prea
împovărătoare, nu arare ori pămintul săteanului rilor, de la cel mai mici pănă la vechil, vatav,
rămine necultivat, sau cultivat atît de prost și de contabil sau administrator, ieste cu desăvîrșire ne
omenoasă, față de țărani: aceștia sint înjurați,
ne la timp în cît nu se scoate nimic de pe iei,
C. Măsura acestor pămînturi ieste totdeauna bătuți, înjosiți în tot felini și în toate împrejurările.
nedreaptă, dîndu-se săteanului mai puțin pămînt
In al doilea loc am găsit o mare nepăsare din
de cît a cumpărat și punînd pe sătean' să mun
partea funcționarilor comunali și administrativi
cească mai mult de cît s’a angajat.
Primarul nu le face dreptate, cînd țăranii re
D. Lipsa totală a imașnlui, care a fost tăiat clamă: scriitorii de la primărie îi spoliază: me
aproape tot, spre a fi arat, așa-că vitele, singura dicul nu vine nici o dată pe lună spre a căuta
avere a săteanului, pier de foame și se împuți de bolnavi, și, cînd vine, se mulțămește numai de
nează din ce în ce, căci iernatul și vârâtul unei a iscăli în condica de prezență de la Primărie.
vite costă mai mult de cît valoarea iei. Ast-feliu, Iear bietul, sătean moare cu zile: inspectorul co
ca să nu citez de cît o dovadă, cu toate că aș munal trece în vizită numai pe la primărie, ba
putea arăta zeci: în satul Mîndrești, acum 4—5 încă și onorata Prefectură a mai trimes pe la
ani, la intrarea D-luî Frederich Costiner ca aren comuni niște bilete de loterie, pentru zidirea a nu
daș, sătenii aveau 200 de vaci cu viței, 400 perechi știu cărei'biserici,.., loteriea trăgîndu se de mult
de boi, 3 stîne cu oi: aștă-zi nu mai sînt de cît sau ne maî trăgîndu-se nici o dată,... pe cari bi
150 perechi de boi, prăpădiți de foame, 12 vaci cu lete sătenii sînt nevoițî a le lua atunci cînd au
lapte și foarte puține oi, celelalte pierind de foame ce-va treabă la Primăriea comunei: impunerile la
sau fiind vîndute, de nevoe, cu un preț foarte mic, prestație greșite și prea mari.
căci arendașul nu vocște să dea imașul trebuitor.
In al treilea loc, agenți provocatori localnici sau
E. Imașul care se dă pentru vite ieste foarte
prost, căci se dă de cea mai proastă calitate: iear din altă perte, cari au colindat satele nesupărați
modul cum se strîng vitele pe Tel, ie o adevărată si nestiuți de autorități, exploatînd prostiea țăra
bătae de joc: pe cinci fălci se adună cîte 60 de nului,' si îndemnîndu-1 la rele și la dezordine, spre
vite, cari, în scurtă vreme nu au ce mînca... Acest a trage’apoi iei personal oare-care foloase, morale
imaș prost și ou vite prea multe pe iei, se lasă nu- sau materiale.
Ast-felid chiar în comuna Vlădeni, în ziua de
foaî o lună sau două, și apoi se ară, iear țăranul
trebuie să-si aducă vita acasă și să o hrănească cu Duminică, de dinaintea revoltelor, a venit o șarabană
Me, cu toate că iei a plătit 32 de lei pentru pășu- cu doi indivizi caii s’au dat dat drept studenți ș_i
jatul unei părechi de boî, pe lingă cari sînt da cari au îndemnat pe locuitorii comunei să meargă
tori să mai facă încă 10 prăjini prășilă, cu preț de la oraș la devastat. Cine au fost acei vizitatori
oO bani, fără mîncare. tăeate și cărate la coșeriîî, nu se știe și autoritățile din sat nu au luat nici
tl’eî zile căraturi, fără popas, a 2 lei ziua, fără mîn- o măsură de ai opri de la ațîțare.
taro, și 40 prăjini secere, a opt lei, fără mîncare.
Ast-fcliii fiind, vieața acestor nenorociți săteni,
E. Mu sc socotește munca țăranului cmd a
aproape pretutindenea, Ieste mal rea^de cît. a unor
8fU'șit-o, ci, de cele mai de multe ori, mult riiai tirziu, robi. Stăpînul sc îngrijește de robi, îî consideră ca
Poate chiar în primăvara anului viitor, cînd nu
pe o turmă de vite care-1 mărește bogățiea, per111 poate fi nici un control, căci s’au distrus semderea uncea fiind scăderea avere! lui. Ce-i pasă
neto de hotar.
înse arendașului de moartea unul sătean : sînt aPlata muncă nu șe face, de cele mai de
multe ori, în bani, căci în primul loc se scade pre- tîțl alții cari îl iau pe dată locul la jugul de muncă.
�138
REVISTA IDlîEl
REVISTA IDEE1
Dar, pentru a concretiza și mal bine, modul cum ceea ce revine muncitorului pe zi Ieste a proxim
sînt exploatați sătenii, voit! da cîte-va importante tiv 30—40 bani, pentru cari trebuie să muncească
date asupra plățel muncel acestor nenorociți. Luăm de dimineața pănă sara o muncă grea și cu tot..,
1
de exemplu învoelele agricole ale d-lul Natan Cos- istovitoare.
In de obște peste plata muncilor arătate mal sutiner, ce le are pe mbșiea Țudora.
Falcea de pămînt arabil se arendează sătea i se dă muncitorului și hrana, tainul, dar ce hrană
nului cu 70—120 lei, din 45—50 cît lera mal îna să< ferească Dumnezeu. Vitele sînt mult mal bine
inte de venirea d-sale pe moșie. Ceea ce Ieste și îngrijite cu hrana lor : acestora li se dă o hrana
mal greu, Ie faptul că plata acestui pămînt se pre curată, nestricată, o apă bună, căci alt-feliu vita
tinde a se face totdeauna în muncă, îear toamna se bolnăvește și piere, leafă proprietarul sau a.
nu se dă voe săteanului să ridice păpușoiul de pe rendașul păgubește: dar dacă țăranul se istovește
acest pămînt pănă nu plătește tot ceea ce Ieste da și moarep nu 1 pasă»nimănui.
tor, sau pănă nu îndeplinește munca la care s’a
Hrana țăranului ce o capătă la tain, Ieste pă
angajat. Dacă nu are cu cc plăti, i se pretinde de pușoiul cel mat stricat, griul în două cu pămînt
a se angaja pe un alt an, ceea ce. bietul romîn, brînză stricată și plină de necurățenii, îear în zi
Ieste nevoit a o face, căci ast-feliu îșl pierde, și lele de post, și Doamne tare se mal înprijesc'apuținul ce i-a produs pămîntul său. Și ast-felîu, rendașil ca țăranii să ție posturile, pepenii șî cu.
din an în an, se robește țăranul cu întreaga lui rechini murat de cu toamnă, în cit în mijlocul
verei,_pute.
casă.
Falcea de final se arendează săteanului leară-șl
La zile mari se dă și carne, carnea vitelor bol
cu 80—120 pe vară, și plata se cere a fi făcută nave, ce trebuie în curînd să picară de oftigă sau
tot în muncă.
de dalac. Apa ce-o bea săteanul vara,' cînd Ieste
Pentru văraiul a doi boi se pretinde săteanu la munca cîmpulul, Ieste bîhlită, puturoasă și rea,
lui 26 lei : foarte scump, avîndu-se mal ales în stătută de dimineață pănă sara, în săcăll, la cum
vedere mulțimea vitelor adunate, cari fac suhatul plita arșiță a soarelui.
cu totul rău. Dar, totu-șl, sînt unele locuri unce
In cît țăranul nu capătă hrană și băutură, ci
se ia și mal mult, citez : D-l Artaxerxe Țaranu, otravă, cu care îșl înveninează corpul zi cu zi,
i_
22 lei pentru
__ vârâtul
‘ ■ a doi
- “ •boi
- : Abram
-•
ia 48
E.ișer,, pănă îl face să cadă istovit de mizerie și boli. îear
idem, 48 : losub Vâchsler,
Spotheim,
David
Ta’ tB.
1 pe
deasupra,
rachiul,
mizerabilul rachiu, care îl
bacariu, A. Milian, Ignatz Rapaport, PopovicI Bîz- slăbește, îl otrăvește și-l face să-și pleardă și cea
noșanu, Nuhăm SolomovicI, Spira Veronaș, Ca- din urmă vlagă din corp.
rol Vechsler, Scarlat Locerek, cîte 40, și mulț) alții,
In comuna Tudora sătenii, ne mal puțind suferi
între 30 și 40 lei.
apăsările și nedreptățile, s’au dus cu toții la Pri
Pentru d vacă plata ieste de 16 lei: la d-l Ță mărie și s’au plins amar, ast-feliu că primarul, cu
ran u, de exemplu, Ieste de 20 lei, plata făcută in toate cd Ieste sluga prea plecată a arendașului, a
muncă.
trebuit să ia act și să facă următoarea adresă, sub
Aratul se plătește săteanului 16 lei de falce și No. 2544, din 24 N-bre 1906, D-lul Nathan Cos
tainul, făcîndu-se de obiceiu o falce în patru zile, tiner, arendașul moșiilor Tudora și Vorona-Mare :
cu natru boi și doi oameni, ceea ce revine la 4
lei pe zi: adică, un om cu doi bol, de dimineață
Domnule,
și pănă sara, de abia cîștigă 2 Iei, din cari înse
In
general
toți locuilorii din această comună, ce. sini antrebuie să dea și hrană boilor/
gajați pc moșica D-voastră, ni se. pling cu, dc călru perso
Prășită, pănă la punerea în coșeritî, se plătește nalul cc administrează această moșie, sint înșelați și șica
40 lei falcea, și ^această muncă complectase face nați cu felia de feliii de neajunsuri, așa că unii reclamă
aproximativ în 55 de zile, ceea ce revine a cîte că nu îi sc dau drept tainurile., inșetindu-î chelarul D-voaslrâ,
73 de bani pe zi, vara, de dimineață și pănă sara. alții că nu li sc măsoară drept, iticărclnt!n-t cu cile cinci
la doiui-zcci de prăjini, lucra despre care s’a convins
Acest salar devine și mal mic dacă ținem samă pănă
și Primuriea, prin o nouă măsurătoare: alții că nu hs'ini
de pierderile de zile, ale săteanului, din pricina plătit drept pentru muncile cc au făcut, alții că, fiind duși
ploilor.
la plată sint rău tratați și insultați dc călră complubilnl
Secerea, pănă la punerea în gireadă, se plătește D-voasiră, care-î poartă cu plata luni întregi. Ie dc regre
tat dar modul cum se administrează moșieâ D-voaslră, ie
16 lei falcea, și plata acestei munci, care se face dc regretat dur mai mult starea țăranului, fără <lc care
aproximativ în 14—16 zile, revine la 1 leu pe zi. U-voastru nit ați putea face nimic, și nu ar trebui înșelat
Dacă le timp ploios, munca se îngreuează, prin zi in așa mod. șartolănesc; na de altă cc-va, dur ca să nu ulele pierdute, prin uscatul snopilor, și adese-orl jungă lucrurile punți acolo, ca insu-Și țăranul su-și faca
dreptate, că atunci va fi prea lirzîu și nu se. va nun putea
plata pe zi nu se urcă nici la 60 bani de om.
face nimic. Această stare dc lucruri s'a reclamat de un
pănă la punerea în stog, se plătește cu număr dc treisprezece locuitori și D-lul Prefect de judep
1b lei falcea, muncă ce se face, cu adunat, căpitit, care a delegat pe D-l Inspector comunal respectiv, tțc n faee
.
trasul căpițiîor la stog, aproximativ în 16 zile ceea anchetă la fața locului.
Prin urmare, am onoare a vă aduce hi cuiioțlinfii toa
ce revine la un leu pe zi. Dacă Ieste timpul ploios aceste, rugîndu-vă ca insu-și D-voaslră, personal, in
și trebuie de întors brazdele sau de răscolit că dc I Xoembrc, a. c. să va afiați la cancclurica acesîiu ă
pițele, atunci plata pe zi se micșorează și mal mult. fieiu cind va fiți d-l Inspector, îear pănă atunci ar
să tranșați cu toți locuitorii orî-^cc neajunsuri, a ‘
PZo/a unui omcu luna ieste de 16 lei, soco' dorit
feliii, în cit să nu mai râmie. nimic de dorit.
indu-se luna de 30 zile lucrătoare, adică scăzînSper, dar, cu 'numai d-voașiră veți dispune ca pe u
cu-se sărbătorile și zilele p|oioasc. La D-l Arta- să nu se mai dec loc la asemenea lucruri neplăcute și
/
*
xerxc țaranu, luna se socotește pe 32 zile, scăzîn- șinoasc.
Primiți, vă rog, asigurarea considerațiunei noastre.
du-se săibătonle și zilele ploioase, îear la d-l David
’ Primar, C. Buiiduc.
Costmer nu se plătește decît 12 lei pe lună... Deci
Secretar, 4* f- Cocioc
Cercetarea s’a făcut, bine înțeles fără a fi fațft
bJathan Costiner, care nu a bine-voit a veni,
cj se constată cft cel mal asupritori din slujbașii
î>;u‘f Costiner Ierau : contabilul losef Kuhn și cu
vntavii Ițic HalmovicI și Haini Rudih, dar nu se
ja în contra lor nici o măsură.
Urmează alte jalbe pe la d-l Prefect Jules Vă5escu, până cînd d-sa se hotărăște ca să dea or
dinul registrat sub No. 8136, prin care se dispune
izgonirea din comună a sus mumiților servitori arendftșeștfi fiind primejdioșl populațiunel rurale.
Ordinul înse a fost revocat, căci a intervenit iplediat stăruitorii, ast-feliu că aceste vipere sug și
acum sîngele horopsitulul țăran.
Ast-feliO Iest?, Domnule Prefect, traiul și hrana
poporului romîn, a bietului țăran, talpa țărel noas
tre, căruea îl cerem să ne apere pămîntul și avu
tul, cu vieața lui.
Acum ț'iran'il sînt liniștiți, gata să se apuce de
lucrul cîmpulul și au nădejde în făgăduelele ma
nifestului.
Totu-șl, am văzut în ochii lor, și oglindirea stărel unor învinși, cari nu au căpătat încă nimic
practic, a căror stare cată a se lua toate măsurile
a se îmbunătăți cît mal grabnic, ca să nu se mal
lăscoale, spre a-șl lua revanșa Învinșilor, spre a
se răzbuna pe învingători.
Primiți, Domnule Prefect, deosebitele mele con
siderații.
Octav Lupașcu.
j
139
După dum nimenea nu poate pune stăpînire p
apă, șj pe aer, cari sînt ale tuturora, tot așa
pămtntul, Terra, trebuie să fie a tuturora
Sînt contra împroprietărire! individuale a ță
ranului, asta Ie tot ce poate să fie mal rău: pfimlntul sc îrnbucățește zi cu zi. cultura nu se poa
te face cum trebuie, sistematic, și omul devine ti
ran și egoist.
Sint pentru împroprietărirea comunelor: pă
mîntul se va cultiva atuncea, de-avalma, cukura
va fi după toate regulele științei, se va pune se
ntința cea mal buna, se vor aduce mașinele cele
mal perfecționate, producțiea pămîntului va atinge
maximum și prețurile ce se vor lua vor fi cele mal
bune, pentru că va fi cea mal frumoasă recoltă,
îear oamenii vor trăi latre Iei mal bine de cît
frații, toți în blelșug și îndestulare, ne mal ex:slîad nici proprietate individuală, darnici ură, cru
zime, dușmănie, omor. Pacea va fi pretutindeni
între oameni, cari vor crește și se vor înmulți,
de mal mare dragul de Iei...
Octai' Lupașcu
RASCOALA DIN SUDUL FRANȚEI
Faptele ce sc descria mal la oale s’au petrecut acum aproape doi ani. Folositoare sau nu, după pre
vederea unor programe, iele sau petrecut. In ori
ce. caz acești- [apte sini vorbitoare șt au oirtulea de-a
arăta cnm-că in societatea de a-zi, cum ie organi
zată sau mat bine dezorganizată, nu există nici si
Da, aceasta Ieste starea țăranului, morală și ma
guranță, nici pace, pentru-ca o repetare a lor, încă
mai agravată, atirnă pururi de-asupra tuturora
terială, și această mizerie și exploatare a stricat
ca o cumplită amenințare.,. Pentru iubitorii dc bine
și înrăutățit sufletul țăranului.
faptele, astia sînt un îndemn măi mult să-și încor
Țăranul 'ieste bețiv, pentru că bea de desnădeze toate puterile, ca să schimbe din temelie o al
dejde, să-și uite necazurile și suferința : bea ra
cătuire. care numai victime face, care cnprinde in
sine și ruspîndcșle numai teroare,.,
chiul puturos și ucigător care-1 îndobitocește și îl
P. Al.
ucide zi cu zi.
Actele de violență,, asasinatele, săvîrsite in Sudul Fran- /
Țăranul ieste leneș, pentru că vede că nu fo țel de cătră polițiști, jandarmi și bandele militare, sînt
losește nimica din munca lui, și orl-cît ar munci armarea firească și logică a existenței Statului făcînd uz '
de autoritatea-I. Toți acel cari nu găsesc că toiul se pe
iei rămîne tot sărac.
Țăranul ieste crud și sălbatec, pentru că Ieste trece cit se poate de minunat in societatea de a-zl, care \
Ic cum nu so poate maî bună, slht niște bandiți, niște \
tratat ca o vită bună numai de muncă și jug. certați cu jostițiea, pe cind apărătorii ordinel legale sint
Treceți, într’o zi de vară, printr’un sat : veți niște «eroi®, niște, martiri. De alt-feliu leață o telegramă
<
vedea casele săteanului, mici, tupilate, acoperite cu apărută-in ziarele cu data de 24 luniu, -care nu mal lasă
nici
umbră
în
această
privință.
stuh, cu tereștri pe unde nu poate pătrunde nici
sute de inși s’au adunat in Împrejurimile gărel
soarele, nici aerul: grădinile pline de bălării și cu«Gite-va
scop de a provoca tulburări. Poliției a luat măsuri
sălbâtăciunl. Și casa și ograda sînt goale, oamenii de împiedicare, dar răsculațil impotrivindu-se, s’a pro
dus o incăerare în timpul căreea polițiea a fost atacată cu
au plecat cu toții la munca, cîmpulul.
. leșițl pe poarta țarinei: vedeți pe dată câmpuri pietre și cu gloanțe de revolver. Au fost doi morțl și
•vre-o patru-zecl de rinițl : în cea mai mare parte agenți
holde pline de bogăție, unde totul îți arată dăr- de poliție. A doua zi altă incăerare a avut loc, tot in apro
niciea naturel. Toată această bogăție ieste făcută piere de gară, in timpul căreea polițiea fu atacată dm nou,
Și muncită de țăran, lucrată cu sudoarea franței nerestabilindu-se ordinea de cit după mal multe arestări
lui și cu vlaga viețel sale. Dar ceea ce vezi nu-I de vagabonzi și do oameni fără de nici un căpătăm®.
Această declarație oficiala, cum s’ar putea
nu lie oa lui, ieste a proprietarului sau arendașului: lei fleială,
le foarte tipică Autoritatea se vede silită saImăra muncit și s’a strădănuit pentru alții: din toate turisască ucișii, dar, nu știu cum, se găsește că toți naceste, nimic nu i se face parte.
nitil sini de ‘partea poliției și-a armatei. Uemenceau u a
Și toată această bogăție se va strînge.și se va vorbit oare iu feliul acesta do la tribuna Camerei? Et
această declarație oficială a fost comunicau ziare.o
Pune în coșare, îear bietul țăran nu va avea în bine,
franceze de legațîea Portugaliei. Ida emană de la minis
bordeiul său nimic, de cît sărăciea, boala și des- trul Portugez, Franco, și ee referă la turburănle dm Li
sabona. lea ar fi putut fi iscălită de Stolypin...
nădejdea.
....... —
D-nul Clemenceau face nu numai pnn scrierile, ci și
Ast felid, zi cu zi se va stoarce vlaga poporului
nostru, pănăclnd se va ajunge ca, dintr'un popor priu Mele
de viteji, să avem un popor de stărpiturl.
Ce-I de făcut? De luat grabnice măsuri ca țăranul să devină stăpîn și proprietar pe munca sa:
iear ceea ce Ieste a tuturor să nu se lese a n ră
pit de cîțl-va îndrăzneți.
valoarea adevărată a legcl, idol crunt, singeros, rolul ar
matei, minciunile autorități și abuzurile de putere. Pu
tini au cetit lucrările ziaristului Clemenceau: acțiunea
ministrului va li mult mal rodnică asupra mulțimel.
Poate nu ie fără folos de a pune în lumină cite-va fapt»
�REVISTA IDEEI
140
_______ WjMSTA IDEEI
din invăț3iL<ntul ce ni l’a dat Clernenceau, fapte denatu
rate cu totul de ziarele radicale și oficiale.
Se știe că după arestarea lui Fea-roul și a celor din Argelicrs, agitațiea nu făcu de cit să crească și să-nflorească.
Cu toată blinda voioșie a lui Mau.jan și a ciracilor Iu!
Clernenceau, am avut mulțămirea de a vedea că populațiea
n’a voit să primească actul de violență săvîrsit de guvern.
Dar podgorenii, suflete simple, nu și-au dat samă cum
se cuvine do fruniușoțele legalitățeL Cel din împrejurimile
Narbonnel au mers, cu curaj, să găsască pe subprefect,
pentru a-I cere să se dea drumul celor arestați. Dinșilajung în gloată, sună și bat la poartă, dar in zadar. Sub
prefectul Icart și prefectul Aubanel, care sosise pentru a
se întilni cu subalternul său, stau incueț1', tremurind de
frică, măcar că aveau ou Iei două companii de linie și
vre-o sută de jandarmi. Față cu tăcerea voita a funcțio
narilor republice!, membrii prezențl al poporului suveran
încep să se supere .și fără multă vorbă caută a sfărîraa
porțile. De-o dată acestea se deschid, pentru a da pae
jandarmilor să-mpuște mulțimea dezarmată.
In timpul acesta, din partea opusă subprefecturel, cuirasieril și jandarmii călări prind Șă curețe străzile în
conjurătoare prin șarjărf repetate. Și liind-că mamfestanțil, armați cel mult cu pietre și bețe, fug să se adăpostească
pe unde apucă, soldațil trag asupra caselor, asupra feres
trelor, asupra prăvăliilor. Așa fu oraorit Ramon, care se
afla intr’o cafenea, lear lică-sa și-un prieten fură riniț!
foarte greu. Cit despre cei adunați de mulțime, peste
noapte, după retragerea cavaleriei, numărul lor nu se va
ști nici o dată. Doar cel rinițl de moarte fură duși Ia
spital.
In sfirșit cavaleriea fu apucată de o adevărată frenezie,
de-o adevărată nebunie, de a ucide. «Soldațil n’au tras
numai cite-va clipe, spune un martor, redactor al unul
ziar militarist, ci a fost o răpăitură neîntreruptă. Soldațil
și-au isprăvit cu desăvirșire munițiile».
Dar leată ce-va și mal și: leată una, din isprăvile sol
dățești, povestită de acelaș gazetar patriot:
«Fiul unul stimat fotograf din Narbonna, Granger, in
vrîstă numai de 44 ani și jumătate, pleacă -împreună cu
doi tovarăși de sama lui ca să vadă mulțimea. Ajuns pe
bulevardul Garabetta, tocmai începu șarja ucigătoare. Spăluiintațl peste samă, cel trei copil se ascund
____ _____
sub o ____
masă
«le la o cafenea, care, in graba de a i„_'.J.'.
_ 1iute
___ 'și-a
include___
maluitat materialul afară. Copiii, inghesuițl unul
---- 1 într’altul, auzirii pe un cavalerist strigind in trecerea Iul: «Uite si
acoiea cițl-va ascunși». Pe dată răsunară cîte-va focuri
de revolver și Granger se rostogoli la părnint: un glonte
pătrunsese prin spate, leșindu-I prin piept și găuridu-I
Clernenceau firește a tăgăduit de la tribuna Camerei
toate aceste fapte și-a fost aplaudat: Iei a povestit eveni
mentele in feliul lui, după rapoartele spionilor si prefec
tului lui. Dar afirmările ministrului au fost contrazise de
anchetele presei, chiar a celei oficiale, de nenumăratele
mărturii si de toate relațiile ulterioare.
„rat?.d-ene 8.^.cotirn c* Ie bine a reproduce vorbele Pre
ședintelui Consiliului, ca pildă de veracitate oficială :
nrim^eSraT4
atacată.
«rz
n^n«»i
de
Xc ♦ I t
d u Por!lIor
« fi apărată.'jandarmii
in ce ciliP nu
cilld le!
rncuete... Soldați! au primit
w n’LS îonstatat’ din toate Părțile, focuri de revolver ’
Soi fhr1??UnS’ Precum se va dovedi. Sint curat niște
îXta^rsJm?tîTP^eMf r5bde!a ne8fi^it- S’au făcut două
repetate somații, cu bătae de tobă, de două ori dună nre
jSSăfișî&i
partea trupelor au fost riniti foarte "nLRÎ^O^rinT1
S'sSasK *
republiamî» ?
’
tOatC’5,,,t Prinse în a<*unea anli-
vo'îbMrsotuify^rnnn'i
Se poate oare
Mugur un X mărh,
ȘxC
n’au fist
Miu mS
; r4 Id lc’a «cut. de altapol ce an»
•>°nrn'l’ Pnntro crăpătură a por țel Și
festul f'on federalim
’CiUm foarte
a spus-o mani-
: cui sa°
■141
Se poate oare vorbi de rinițl dintre polițiști si roU.i, n
Ministrul de Interne a dat cifra de 76, adică șapte zpm ?
șase. Cînd deputatul Aldy s’a dus la spital, n’a «hI? $
cit nouă soldați rinițl, dintre cari numai pairii^.
răni făcute de manifestanțl. Sint doi soldați din rerii« U
tul 169 de linie, cari au fost loviți cu pietre în cap °IU
jandarm din legiunea a 46-a, rinit de asemenea de o picată
la cap, in timpul intimplărilor de la subprefecturi! si !
cavalerist din regimentul al 10-lea de cuirasierl, rinit 7*
picior de o lovitură de baston... Mal Ie de adaos un cs •
lan rinit și Iei de o pleatră la cap. Nici o rană serioas-"
Nici o rană pricinuită de vre-o împușcătură.
sa>
Dacă s’au tras asupra armatei, din loatp părțile dunt
cum spune Clernenceau, gloanțe de revolver, măcar cite-v
din acestea ar fi trebuit să atingă pe cine-va. Slugah t
Clernenceau, prefectul Aubanel; afirmă, fără a (I cutez-1
a Ieși din subprefecturi!, că s’au descărcat, de pe ferestre
asupra cuîr asierilor cari ocupau străzile, numeroase gloant*'
de revolver. Și acest Aubanel dă redactorului lui Le Tenia
lista exactă a militarilor rinițl; «șase ofițeri, 9 subofițeri
și 62 de soldați. Fără,să fie cuprinși in acest număr ’ ofițeril, soldați! și jandarmii loviți mal ușor, și cari au
fost îngrijiți la cantona mentși pe la locuitorii. Cînd coîo
se găsi că toți acești rinițl nu Ierau de cit in număr de
cinci, cari n’au suferit de cit atingeri ușoare.
Se știe din nenumăratele mărturii, cu toatele asemănă,
toare, că din partea manifestanților n’a pornit nici o/iml
pușcătură. Aceștia Ierau iară arme și n’au putut să arunce
de cil cu pietre. Dar, pentru onoarea armatei și pentru
îndreptățirea lui Clernenceau trebuea numai de cit ca
împușcături să fi fost. Cum să se facă? Foarte simplu. Dele
gatul guvernului, colonelul C.crard, fu trimes la Narbonna
pentru a face o anchetă. înainte de toate acestaIera sigur
că s’au tras gloanțe : Iei lasă chiar a se presupune că
Ramon ar fi putut să fi fost ucis chiar de răsculațl... Te
legrama din Narbonna, din 22 luniu, cătră «Le Te'mpso,,.
A doua zi, vrednicul colonel nu mal susține spusele-I din
ajun. N’a fost de cit un singur manifestant, unul singur,
care a tras trei focuri de revolver,... acestea au fost nu
mărate anume,... împotriva unul întreg regiment de cuirasierl, prins in luptă, fără a atinge inse pe nimeni... Cind
scriu aceste rindurl, ancheta se urmează cu activitate, pentru
a se găsi această nălucă, pricină a întregului rău, singura
răspunzătoare de sîngele vărsat.
Intimplările pe cari le povestesc s’au petrecut dn ziua
de 19. A doua zi, mulțimea -ațîțată auzind că doi spre
zece spioni polțieneștl au sosit la Narbonna. hotărî să se
cotorosasca de Iei. leată, după relațiile date de un ziarist,
cum s’a petrecut lucrul:
«Tuturor indivizilor necunoscuțl, cari puneau manifes
tanților întrebări, asupra celor ce-aveau de gind să facă,
asupra organizărel lor șț altele, li se cercau dovezile de
identitate, dacă aceștia refuzau să le arate, Ierau căutați,
și, cînd se găsea asupră-Ie, cartea prefecturel de poliție,
Ierau snopiți in bătae, fără altă formă de judecată. Doi
agențl ai siguranței au fost aduși după amiază la primă
rie, cu fața plină toată do sînge: alțl doi, intr’o stare din
cele mal de plîns, ablea au putnt să se refugieze la comi
tetul aparărei viticole. In sfirșit uh al cincilea fu arun
cat in apă. .Scos dă niște suflete milostive, fu (irit <le
salvatorii hif,- pentru a fi pus in siguranță, la primărie.
Manifestanții mergeau in urmă, multăminuu-se să dec
cu ho....
, .
«Niște soldați din din regimentul 439 de linie se aflau
pe trotuarul primăriei. Fără măcar să se intereseze de
ce se petrecea, tară să facă cea mal mică somație, un
sub-ofițer trage un foc de pușcă: numai de cit primul șir
de So'dațI sloboade o salvă in poziție înclinată. Această
salvă nu produce nici uu efect, gloanțele trecind pe de
asupra capetelor mulțime! și plerzindu-se in schelăriea ca
selor in construcție din fața primăriei. Dar cel dc-al doilea
șir lea pozițiea de trăgător in picioare și ochește pe 1Iia'
nifestanțif, urlind cu cite-va clipe mal înainte, acum ra
mași cu gura căscată de groază. Se scurge o clipă, doua,
cumplite, ce par un veac. Efectul descarcăturo! de la 4t
metri depărtare Ic groaznic: cad cincl-spre-zece bărbați
si femei. Patru rămîn nemiscațl».
. f
Dintre rinițl, un anume Calvet, a povestit deputatului
Aldy că, atins în coapsă de un glonte, căzuse.
«Un .jandarm se 'repede la Iei și vrea să-l silească s
se ridice,
Nu pot’ nu Pot’ rePeW Calvet. Ie o mișeii e ceea
cf faA' jnișelie, strigă jandarmul. Atuncea, na.
^gî de aproape-, i! împilată alt glonte în pintece. Calvet îHi
£*|u cunoștința și nu se deșteptă de cit ia spital»; '
P Alții fură rinițl cu lovituri de baionetă, mal ales unul
.A*el cari scăpaseră pe spion
d’L Început s’a făcut mare zgomot in jurul morțel mal
multor polițiști- 1 e cind doar cinci, șase, au fost dațl
tărbacă. Aceștia au primit recompense onorifice și laude
partea d-lul Clernenceau, primul Gardist al Frânte!
AckstI vrednici spioni se dădură drept ziariști. Pănă aici
triștii de meserie nu sau scandalizat de loc ; le atitde
"fină 'deosebire intre unii și a ții, și-și fac Illulual atitea
servicii... Dar Narbonezil n’au înțeles aceste nuanțe
politeță- Și tăbăriră pe ziariști. Aceștia in sfirșit pritețtară prin următoarea adresă, cătră locuitorii Narbonnel _•
t/jarișlif acreditați la Narbonna, pe lingă comitetul apărărel viticole din Narbonna, protestează cu energie împo
triva polițiștilor siguranței generale, cari, pentru a-sliăce
nle«eriea. lor, și-au însușit calitatea de membri a-1 presei...
De asemenea protestează împotriva sabotajului telegra
melor lor, fapt care i-a împiedicat de-a face să se publice
je cătră ziarele lor, adevărul asupra tragicelor întîmplărl
cari au mișcat atit de. dureros populațiea narbonniană si
roagă comitetul departamental al apărărel viticole să le dea
cn semn distinctiv, care să nu fie liberat de cit adevăraților ziariști, după ce-șl vor fi dovedit identitatea. Semnul va
purta timbrul oficial al comitetului apărărel viticole cum
si numele titularului»/
„Presa pariziană și presa (le.parțainentalâu.
F
. ...
— Vezi bine ca nu pot, spuse Iei: piciorul ml-I zdropn— Hal, marș,... zice, jandarmul
I
Avem un nou progres în educațiea mulțimel: a se face
respectată de ziariști. Și cel din Narbonna au ajuns acolca
numai de cit, dindu-le cu piciorul in dosnic.
La Paris toate aceste întimplărl, mulțumită bunului
plac al lui Clernenceau, au fost aflate tirziu. Din ordinul
ful, telegramele adresate ziarelor au fost confiscate și înlirziate; s’au practicat în Iele eiopîr.lirl meșteșugite ca-n
Rasiea. In chestiea asta a avut loc o protestare colectivă
a ziariștilor.
In Sud inse, cele întîmplate în Narbonna s’au răspindit
peste tot. Încă din ziua ele 20 au avut loc manifesktlil și
încăerărl la Montpellier. Armata .și jandarmii împart nu
meroase lovituri fie sabie și de. baionetă. Se trage chiar
asupra manifestanților. Numărul rîniților Ie necunoscut.
La Perpignan, tot în ziua de 20 luniu, mulțimea izbu
tește a da foc prefecturel.
In tot timpul acesta concentrarea trupelor, începută
Încă înainte de arestarea lui Ferroul, și a celor din Argeliersj se urmează neîntrerupt. Tot ținutul Ie copleșit
de soldați.
!
_Pe neașteptate ajunge Ia Paris vestea: regimentul al
17-lea, expediat de trei zile din B6ziers la Agde, s’a răs
culat și a luat drumul spre Beziers.
PatrioțiI înmărmuresc.
Se lămurește că , greșala Ie a recrulărel regionale, că
regimentul al 47-lea Ie alcătuit din podgorenii din Hera»lt și din Aude. EI, da, aceștia și-au dat samă nu nu
mai că n’au de luptat pentru drapel împotriva propriilor
lor părinți, ci că chiar au de. apărat pe ai lor împotriva
represiunel guvernamentale. Iei voesc să se întoarcă la
Wrnrs, ba unii zic să meargă pănă la Narbonna, pentru
a răzbuna pe compatriolil lor uciși de jandarmi, de cmrasierl și de soldați! din regimentul 439.
leată istoricul acestei revolte, luat din Ecoul Parisului:
Regimentul 17, al cărui oameni sint cu toții de loc din
i
se temea foarte mult să nu fie trimes in Nord, teamă
«nărită de vestea adusă de ziare, că trupele din disinctele viticole aveau să fie permutate in alte ținuturi.
ieri, 20 luniu, cătră sară, colonelul dădu poruncă regiîrnk tu^ul
meargă la gară pentru a face exerciții de
, Care : pe drept sau pe nedrept, oamenii«crezură că
„ Iera la mijloc de cit «o faysă și că, o dată in tren, vor
n,, ȘI sPre destinați! necunoscute. Așa-că, declarant ca
dn
Vor supune. In zădar stăruiră de Iei ofițerii, rugmatî?1 Sa riu fac« act de nesupunere. Iei răspunseră: «Gu
r^u dacă D-voastră nu no-nsoțițl: ne vom ince ]a R^ziers si singuri».
.
Si mf'Oral1 ii soldați, ca la o mie,seduseră la pullieran.
«le 7-^ toate cartușele de rezervă. Fie-eare om dispunea
clUcLzecI pănă lâ sase-zec! de cartușe. Apo!, la miezul
'JOr'țftI> in cea mal bună ordine, cu toboșarii ei eornistil
spre Wer?PI°îi!li-tTIrfnd CfOma,,da^cțiilS, luîrădrunmi
taT ofiS
Puterp’ de orI-ce a^ori-
=,K-=:
X'qîn?dusft de ReneraIul u Croisade, care comanda brigada
tiLcsLU] orjiș.
In zadar generalul La Croissade conjură, In termeni!
cțl mal elocvenți pe soldați să asculte de datorie si să
plece la Agde. Iei nu căpătă de cit un refuz*hotărit si
cura generalul amenința că va face să intervîe cele două
batalioane din reg. 81, răsculațil traseră o salvă in aler,
pentru a arăta că nu vor nici de cum să cedeze. După
aceea, cerură generalului să-ș! rinduească soldatil pe luargmele șoselei, ca să le lase liberă trecerea. .Acest ge
neral pfingea de disperat ce Iera. Iei și-ar fi frint sabiea
dacă nu l’ar fi împiedicat ofițerii.
In cele din urmă, soldațil reg. 81 se rinduiră pe mar
inele șoselei, precum doriseră camarazi! lor, și reg.
17, sunînd din tobe și goarne, trecu1 in marș forțat.
La ceasurile șapte răsculațil Ierau ia porțile orașului
Beziers, cind se arătară doî-spre-zece jandarmi călări, spe
ranța cea mal supremă a autoritățeL O nouă descăreătură In aler, și sărmanii jandarmi, cari, doi-spre-zece
citi Ierau, nu puteau face de altminteri nimic, se făcură
numai de cit nevăzuțl.
Incbipuească-se uimirea locuitorilor din Beziers cind
văzură, pe neașteptate, derrinzhid pe aleele Paul-Riquet,
regimentul al 17-lea pe care-1 crezuseră pentru totdea
una plecat.
Caporalul săpător mergea in cap și conducea strict re
gimentul, iară nici un ofițer, fără nici un sergent macar.
Iera o priveliște cu desăvîrșire ciudată. Acest regiment
făcu tabără în mijlocul aleelor Paul-Riquet, Ocupiud iritinsul spațiu dintre teatru și statuea lui PanI-Kîquet.
In teatru ișl aveau lagărul vre-o sută de jandarmi pedeșfri, yiar aceștia socotiră cu mal cuminte su nu se'arate.
Oamenii cari merseseră toată noaptea, firește că ierau obo
siți. Numai de cit Bitteriștil aduseră pae, pe cari soldațil se
întinseră- Alții făcură o chetă care adună, intr’un sfert de
ceas, o mie de franci. In sfirșit veniră negustori cari le
aduseră șuncă, pini duble, roate de briază, cîrnațl.
I-arind a fi cu lotul nepăsători de urinările faptei lor,
soldați!, aprovizionați cu bani și cu de-ale mîncăreî, se
declarau încîntațl. Afară de asta circula zvonul, dovedit
de neadevărat mal pe urmă, că regimentul 401 de linie
se- răsculase în tabăra de la' Larzac și că Iera în marș spre
BGziers. Credință care susținea pe cel răsculațl. împreună,
două regimente puteau intra în Narbonna și cîștiga pentru
cauza lor regimentele ce se găseau închise aici.
Membrii mal influenll din comitetul Laferre și din lo
jile masonice, veniră să dee tîrcoale in jurul soldaților,
povățuindu-I să se întoarcă la Agde, asigurindu-I că nu
vor căpăta nici o pedeapsă pentru șollicănea lor. Dar
mijlocirea acestora fu .mal degrabă prilej de glume, nu
fu luată de nimeni în serios.
Pe de altă parte tații, mamele, frații și surorile sohlatilor, alergară să-I vadă, puțin cam îngrijațl de ceea ce
avea să li se intîmple pentru îndrăzneala lor, dar totu-șl
■ rnullămill că-i vedeau.
.
. , ,
Dimineața trecu așa... La amiază, oamenii regimentului
17, turnară un prînz cum nu mal avuseseră la cazarmă.
Isprăviseră de mîncalcind apăru generalul La Croissade.
Generalul venea să facă o nouă încercare, lei vorbi în
delung, vorbi bine, dar fără să albă mal mult succes de
cit dimineață. Răsculațil Ierau nestrămutațl mtr un gind .
«No! nu voim să părăsim Bâziers-ul pentru a merge in Nord
sau la Est: aici sin tem, aici răminem».
In cele din urmă generalul le propuse ca să-l conducă
în cazarma citadelei, unde fuseseră găzdiuț cu trei zile
mal înainte. Soldați! primiră. Cu generalul m cap și pe
fus. Iei făcură un marș prin oraș, m aclaraările mulțunel.
Dar,ajunși h cazarmă, găsiră ca la cinci șase-mil de per
soane cari î! împiedicară de a intra.
Generalul La Croissade prinse u parlamenta :
— Nu vor fi pedepsiți, zise fel.
•
— Aveți dovadă ?... 1 se strigă.
— Guvernul are să fie mărinimos.
9
�142
REVISTA IDEE!
— Guvernul Ie țilcătuit din pehlivani; nouă ne trebuie
o dovadă scrisă. Aveți nșemenl ddvadă ?
— Din nenorocire nu, mărturisi generalyl— Atunci ișl flde do noi. Stinga-mpre,- strigară două
zeci cincf-zecî, o sută de glasuri
Ascultători, soldațil rog. 17 făcură stinga-mprejurj iutorcindu-se pe aleele Paul-Riquet și lăsînd, sinșur-singure)
pe bietul general de brigadă.
Intre acestea, niște BittariștI dădură regimentului un
steag tricolor cu o bandă de crep.
In sfîrșit, la ceasurile trei sosește generalul Bailloud,
comandantul corpului 16, care alergă în grabă, de îndată
ce află de cele intlmplațe... Generalul Bailloud' ie călare,
insolit de-un soldat stegar și de doi ofijțerl de stat major.
Tinula-I frumoasă, figura lui marțială, totul Ie in favoa,rea-I. Iei le foarte aplaudat de mulțime și de soldați. Gu
multă iscusință, generalul Bailloud se adresă mal întâi
Biiteriștilor, cari înconjurau regimentul al 17-lea, cu scop
să cîștige mal întâi încrederea lor, și prin Iei să ajungă
a mișca inima soldaților răseulațf.
Generalul Bailloud aminti cu o elocvența cu adevărat
niilitărească, strașnic de mișcătoare, aminti de numeroasele
sale campanii:
eMtdțl dintre voi, zise Iei civililor capi-l înconjurau, au
servii sub ordinele mele. Iei știu că leu am fost totdea
una un șef drept, omenos. In timpul carierei mele, m’aru
bucurat pururea de încrederea soldaților miel, după cum
și Iei s'au bucurat de încrederea mea. Așa-că, atît cel cari
s’au liberat, din cari mulțl se gășesc negreșit printre voi,
cit și cel cari sînt sub drapel, pot și trebuie să-mi dea
astă-zl o dovadă vădită».
O întreită salvă de apjauzc acoperi aceste cuvinte. Ge
neralul Bailloud urma: «EI bine, trebuie să se puie un.
capăt celor ce se petrec; voi toți, cari sintețl alipiți de
acești tineri prin legături do sînge, spuneți-le«ă, printr’oacțiune necliibzuită, s’au pus intr’o situație foarte gravă,
din care numai șeful corpului lor țle armată îl poate scoate.
Icu. am Icîcprafial ministrului de războia și ani dobindit asigttrareit ca dacă vor merge la Agde, unde sini incazarma{i in prezent și unde Ircbuic să sc întoarcăfnu va fi nici
o ppdeapsă individuală^.
Mulțimea și soldați! aplaudă din ce in ce.
p
«Sintețl obosiți, zice atunci generalul Bailloud, elitra
soldați, pe cari simte că-I cucerise. Ei bine, vreau să vă
las timpul ca să vă odihniți: vă vețf întoarce în sara asta
la Agde, le ce vreme veți vrea. Ceea ce vă cer ie ca toată
lumea să fie prezentă la tabără mine la șapte. Se va face
apelul și se yor însemna abș.ențil. Cit despre cel prezențl,
îmi dau cuvintul mieu de general, că nu vor suferi nici
o pedeapsă^.
Dar generalul Bailloud n’ar fi dobindit nimica de la
soldați, dacă nu intervenea comitetul din Argeliers, dacă
acesta, prin influența șa, n’ar fi înduplecat pe soldahi reg.
1
17 să asculte pe general. Aceste fapte au fost stabilite.
.ln“nt®Ae soarea comitetului din Argeliers, burghe/
ziea dm B&tars, spălmiptată de răscularea reg. 17 încercase
a predica supunerea. Lapheil sau mal bine zis lichelele
guvernului, Ricateau, președintele tribunalului civil, si
membrii de egajief municipale, numită de prefectul din
Herault pentru a înlocui consiliul municipal demisionat,
dH,iC1i75
’eele PaukRiquel pentru a îndemna regimentu! 17 de linie să înceteze orl-ce răzvrătire. Dar sărfi nidt^K?te^U/C ! Uat Cx 11Ui>dC0 9* Ie
Pcntru a n"
fi maltratat, să declare că-șl dă demisiea. încă unul pi
caje frica de bătae, l’a adus la sentimentul rușine!
P
ti
aCGSta In Ga'?len1’ Glemenceau declara di <i ar
■
L L mo? snlînr nrcnoroclr.e u guvernul să capituleze in
doar 300 1inatm.. După Glemenceau Ierau
dOar .300 de răsculațldiușil Ierau opt sute.
Ziarele patriotico an -vorbit îndelung dună aceea do
Incitate ZaJaT’
dC ,acr^nile răsculaUlok
in realitate, după ce bine-voiră să se întoarcă la Amic
d^re- Kn*” ZiU/-de •SimMtd 22> la amiaz:i> «soldați!
în faSita lor
? ,nCargă să Pet™a<* ziua
t?eruM^ oX;rd8l>;u“ul cofonelulul a fost inse că carsi soLtimie? d™5at‘ACmullă,ni^ de neadmiterea asta,
SuXeS W .
fuSMcră consemnați
sin^invâir u dc:dJU?S’ 2?raâniI 8e hotăriră
Iu» de la
dimineața
.TrcI"?ute de șoldați au plecat, in
lua SrmiT B&S,erS 91 Wrejurîmile salo, fără a-.șf
dnd vorS eu r !S'-VOr 'tttOarce la c^arma dirt A8do
la deșteptare».
’
8ara aSU* sau »dne de dimineața
' *
Echo de Paris.
In fața acestei stări dc nesupunere, guvernul fâcn
fie ocupat orașul Agde de patru regimente de infantei?
un regiment do dragoni, două baterii dc artilerie si dou’.î
sute de jandarmi, și, in noaptea dc Duminecă spre Luni
făcu ca regimentul 17 să fie îmbarcat la gară, in fața Unp[.
baterii de artilerie.
‘
\
Avură Joc protestări, murmure, dar se luaseră măsuri
să se ridice culata pustelor, lear jandarmii și dragonn
năpădiră asupra celor ce protestau, punindu-le minele jn
c£. u.șe.
Aceste grabnice execuții făcură pc cel mai mulțl gj
-cugete că Icra mal cuminte a rărainea liniștiți. Cit deșnpn
soldațil, cari, luindu-și de la Iei învoiri', pu se aflau in ta
bără la stingerea focurilor, fură culeși de'jandarmi, fie dă
țwin trenuri, fie din localitățile unde se duseseră. Punhidu-I și pc Iei in cătușe, spre a înlătura orl-ce împotrivire
Tot drumul de Ia Agde la Montpollier Icra păzit rnUi^
tărește. Regimentul fu îndreptat spre Gap.
leată ce nu va ridica deloc prestigiul militarismiflul.
Prin acțiunea lor, podgorenii din Sud au putut apreciea
păcătoșeniea funcționarilor, neme.rniciea spionilor, neobrăzniciea ofițerilor, cruzimea judecătorilor, reaua credință a
ziariștilor, nepăsarea disprețuite iro a deputaților, lăfărnicieâ sau cinismul guvernanților, fel și-au putut fia s;mri
de toate frumusețile Statului și ale Legel. Ici au priceput
ceînsamnă patriotismul. Și ori și cum lei știu acum, bine
dc tot, caro Ieste rolul armatei.
Ceea ce Ieste și mal frumos in purtarea populației. Io
ca nu s’a lăsat intimidată de loc. lea ne-a inriițat să ne
purtăm cu sjiionil, cu slujbașii, cu ziariștii, cu deputății,
după cum li se cade. Dinsa a huiduit armata și a pus pe
toți soldățeii ia index. Scriitorii cel patrioțl pot acuma
să-.șl pregătească doliul: religiea armatei se pierde.
In sfîrșit, lucru și mal uimitor încă, cu toată disciplina,
cu toată tradițiea, cu toate lanțurile educației și asprimele
legel, un regiment s’a aretat nesupus. Ge pildă vorbitoare
pentru propaganda antimilitaristă
Această revoltă militară a mișcat guvernul adine. S’a
făcut totul să se ascundă. Pentru asta s’a recurs îeâră-șf
la apașii, la haimanalele dc cari s’a slujit Glemenceau
pentru a lămuri întîinplările de mal înainte. Fără indoleală că, sub aceea-șl inspirație a trimes și generalul Bail
loud, Consiliului de Miniștri, următoarea telegramă, din
22 luniu :
'
.
«-Lagărul din Agde a fost cotropit de o adevărată bandă
de derbedei, care a terorizat și ridicat cu forța un număr
însemnat de soldați. Fără îndoeală Ieste aceea-șl bandă cu
care am avut de furcă la Beziers și caro a încercat să se
împotrivească cu violență la intrarea so'dafilor in cazarmă,
A trebuit o adevărata Șarjă din partea soldaților răsculațl, redevenițl supuși, pentru a sparge rindurile acestor
derbedei, dintre cari, după spusele subprefectului, mulțl
ar fi străini de ținut».
Sint cu totul eludați acești derbedei misterioși, străini
de ținut, cari ajung să conrupă un regiment. Pretutindeni
să dă dc urma blăstămățiilor lor. Încet, încet, descoperi
rile ajung mal precise. z\ceștr străini sint niște anarhiști
spanioli. Colonelul Gerard, delegat al guvernului', face această declarație redactorului lui Le Teinps :
„Noi știm că printre agitatori sint niște anarhiști spa
nioli, pe cari-I cunoaștem, și cari ațîță populațiea împo
triva ar-rnateț, cu ajutorul drojdiei unor mahalale».
Peste două zile, colonelul Gerard prccizază și «nai mult.
Arătarea caro ar fi tras trei împușcături de revolver
asupra regimentului de cuirasierl, provocînd ast-feliu mă
celul, se afirmă că Ie un anarhist spaniol Firește rumeni
n’a văzut vre-o dată asemenea anarhist, dar așa-î ordinul,
lucru) trebuie să fie așaj pentru a se suina onoarea armatei..
Ast-feliu, derbedeii sau anarhiștii slujesc la două sc0“
purl: să se explice salvele ucigașe și să se scuze
Jarea soldaților, .așa zicînd fără voe. Din nenorocire,/'^"
coaiele militare s’au rejictat. Fără a mal vorbi de, mc «lentele mal vechi ale regimentului 12 și de răsculare
vădită si repetata a regimentului 100, trebuie să sen»»»1"
lăin, după răscularea reg. 17, diferite acte de r'«suPaI,<t
si de manifestare împotriva șefilor ori guvernului, m
se atinge do rog. 126, din Petpignan, fie ,c,t sc aîII?r'.
reg. 24 colonial, care păzea calea ferată de la
’
Agde, fie cit se atinge de reg. 58 din Avignon.
atinge de reg. 7 de geniu tot din Avign.oii, urniri
din urmă alcătuite din fii de podgoreni, fie cit se a»
do reg. 40 din AJais. Afară de incidentale din regiu
___________________________________ _ _RFAnSTA IDREI
143
x mal trebuie adilogate incidentele regimentului An
prodamu aKdi“’ f’rS “ ’,a™ de
proclamata,
•* 6 *•«
htilllCVoate aceste acte de nesupunere le-a pricinuit pilda
Sn)e"luluI’7'
t fata ivirel acestui spirit nou, îe foarte greu de invocat
țJtccal derbedeilor. Acest spirit nou fe recunoscut ‘ a? ere’ ca.re.'' ingaduc sa nu ducă de nimic linos Cit
despre vecinii săi, simpli alegători și pri?Srmare
ari' r dc
câcI featd ce spune un Pa8aj dintr’un ordin
H ’c “âdue sS întreL
c ndu* de un ziar naționalist, cu data de 30 luniu’ îoâufnte°le’lor r?‘’l
fe?in adresat dc un colonel regimentului sâu: <Cama< de toate gradele, nu călcațî nici o data înadins orrflZ le nîC,e’ Dar n" Ua flC teamă nici 0 dala de-a trece Narbonezi, nu se joacă de loc, Tel a pus sub înterzicere
d
ordinele mele sau chiar a le ar infringe, etnd cunsliinla ?ntn™annU'H DICi Pat?n.de cît cuartierul subprefecturi’
pndră
l’a sPanc c'ar ri
folosul biciului, si ca in- întreg. Dm aceasta pricină, bolnaVif cari locuesc în acest cuartier nu pot să fie vizitați nici de medic mâcar...
» nîat de purtarea voastră n’aș putea de cît s’o aprob»
K toate astea ziarul <Matinr>, din 27 luniu, ocupîndu-se
I-Oate Eâ par* de necrezut, cu toate astea Ie cu
faptele întîinplate la regimentul 58 din Avignon, vor- desâvirșirc exact, atît de exact în.cît Doctorul Ardiaf'rfefeară-șî de derbedei. Hotârit, numărul derbedeilor sen, președintele •Asociației profesionale a medicilor din
PLte în chip îngrijitor. In scurtă vreme nu vor mal iNarbonna, sa dusa-zîdimineață la subprefecturi pentru
Sista alți oameni cinstiți de cît miniștrii, jandarmii, po- a protesta împotrivă unor interziceri atît de sălbatece,
|jțiftii, ziariștii și rentierii sau bogătașii, prieteni ai in schimbul elocvenței și indignăref sale, s’a ales ou ur
mătorul răspuns: Cit timp locuitorii acșstuî ținut vor
°rQpvernul și-a dat atît de bine samă de starea de spi arăta dușmănie față de trupe, tâcîhdu-le neajunsuri în
rit a populației, în cît a făcut ca regimentul 17 să fie asigurarea brânci, cit timp mi vor întră în ordine si
eXPediat noaptea. Toate gările ierau păzite militărește, nu vor fi cu desavîtșire supuși la hotârîrile guvernului,
oentru a se înlătura ori-ce incidente și manifestații.* In noi nu vom avea pentru iei nicj o milă. Dacă voeșc să
sfîrsit, ca măsură de prudență și mai ales ca pedeapsă, facă să li se țîngrijască bolnavii, înceteze de a mal fi
revoltați. Pană atunci, cu atît mai rău pentru Iei», .
17 fu îmbarcat pentru Tunisia de Sud.
Asupra răsculârei reg. 17, încă un amănunt, necunos
Scriind acestea, mi-I teamă că cetitorii jiu mă
cut sau cel puțin ne dat în vileag de presa burgheză.
Un camarad din Sud ne scrie că doi sub-olițeri au luat vor crede, atît de grozav Ie faptul acesta: cu toate
parte la răsculare, după ce și-au rupt galoanele, spunînd acestea nu născocesc nimic, nu exagerez nimic.
ca cu toții sînt frați și că nu mai există superiori.
De alț-feliD, dacă împrejurările n’ar fi atît de
Fără îndoeală, unii puriști vor întimpina că nu trebuie triste, priveliștea orașului ar fi din cele mai pitorești:
sa tragem concluzii de un anti-militarism conștient, din
nîjte mișcări de neastîrnpăr sau de revoltă oarbă. Ori
„Soldațil îșl fac popota sub ceriul liber, curăcum, numeroasele acte de nesupunere, dezvâlue o stare țind legumele, tăind lemne, fierbînd cazanele lingă
de spirit nouă, necunoscuta în armată acum două-zeci,
acum zece ani. A îndrăzni șă nu te supui, pentru ori-ce zidurile caselor, pe cari le afumă, spre cea mal
motiv, dovedește o enormă schimbare în sentimentul mare disperare a proprietarilor. Mînîncă după asta
mulțimcl. Și pilda reg. 17 valorează pentru propagandă pe unde pot, pe marginea ferestrelor, pe lăițl,
mal mult de cît o întreagă serie de conferințe.
chiar curat pe pămînt... Am văzut, mal adinea-
In timp ce guvernul se îndeletnicea să ascundă ar
ceste fapte, să le micșoreze însemnătatea, să le de
natureze, în timp ce ofițerii căutau explicații in direcțiea
arâtată de Clemenccau, procurorul general îșî desfă
șura de asemenea zelul. Ministrul spusese că mișcarea
fusese pusă Ia cale de reacționari și îndeplinită de hai
manale, de derbedei. D-nul procuror fu deci foarte bu
curos cînd putu trimete, Consiliului de Miniștri, urmă
toarea telegramă : «Una din persoanele arestate îe fiul
girantului Casei Poporului, club regalist?. Jn sfîrșit
ancheta oficială părea a căuta să prezinte incendierea
prefectureî din Perpignan ca urmarea unui complot
clerical sau regalist.
Guvernul ar fi voit negreșit să divizeze poporul din
Șud. , pe [a începutul desfășurare! evenimentelor,
Jri. s’a silit să vîre zîzanie, prin comunicatele oiciale și tendențioase din presa lichelelor sale. Pănîț
acuma înse n’a izbutit. Dînsul a fost redus sa acopere,
totalmente, întreg ținutul, cu regimente aduse din ținu“înle cele mal depărtate. Chiar și satele cele mai mici
* nt păzite. La Argeliers, punctul dc plecare al mișcăret
J C!»re nu numără mai mult do cît 500 dc locuitori, cuPt nzmdu.se în această sumă și copii de țîță, ie un baon din reg, 18 și 100 de jandarmi călări. Ccea-ce
tmpîedică pe țărani să se miște. Autoritatea militară
pus sub pază toate podurile, căci au început să fie
fea?Us^* -Pe alocurca lirele telegrafice au fost tăiate,
partp0 ^ea feratfi a fost pretutindeni stricată. Acum o
de^erd,n truPC sînt ocupate să apere lintea drumului
oraș cu 29.000 de locuitori, smt cel■P«țin
Po2?i°_je soldați, adică de două ori mai mulțl dc cit
tanurî^’xr masoulină adulta, înarmați cu săbii,
a
prefectul, pentru paza lui
Pleleablteat 5-ooo de oameni, întru atita 1?’
<4 de>‘ N?cl v°rbă, într’una din zile ar putea foarte bine
tapte n î0 bcIea> ca unul ce arc p.c- cTnptunî? Jk’
Precturopt mort‘> lâsînd la o parte rimțn. In junii sub‘^delpi1’ pc 0 întindere de 700 metri, toate
leIe sînt păzite. Narbonna de altminteri a fost pusă
urea doi coloneii mîncînd pe o tobă. Unul
ședea pe o ladă veche, celalt pe pragul unei
porțl... Sosind noaptea, se postează sentinelele
și oamenii se lungesc pe trotoare.. Cava
leriștii sînt mal fericiți, pentru-că mulțămită lun
gilor lor mantale, pămîntul li se pare mai puțin
tare. Sărmanii infanteriști înse îndură toate mize
riile, și trebuie să albă somnul ușor al celor 22 de
ani al lor, ajutat de oboseala unei zile de trudă,
pentru ca, totu-șl, să poată dormi. Trupele sînt
schimbate de două ori în 24 de ceasuri, la șase
dimineața și la șase sara. Sosită noaptea, nu ss
mal poate circula de cît însoțit de doi oameni cu
baioneta la pușcă... Membrii tribunalului și al Ca
merei de comerț din Narbonna, decanul ordinului
avocaților, președinții celor mal însemnate Sindi
cate ale Negustorilor, au adresat e protestare Mi
nisterului de Interne. In acest document,^aceștia
arată că prefectul din Aude s’a opus cu îndîrjire
să facă cunoscut populației, prin afișare, jnăsunle
de ordine luate, pentru a regulamenta circulațiea
pe străzi în timpul zilei și după apusul soarelui.
In numele negoțului și al populației, lei se pling de
urmările vătămătoare ’zvorîte din o asemenea stare
de lucruri11... Din Echo dc Paris.
Toți corespondenții ziarelor sînt de aceea-șl pă
rere asupra stîngficiel acestui Aubanel, și asupra
fricel lui fără margini. Dar și celelalte orașe, sînt
aproape în stare de asediu. leată edictul pretectulul din PiriDeiî-Orientali, privitor la orașul
Perpignan.
„Clădirile amenințate, vor fi pe cit cu putință
�/
"
----- ------------------------ - ---------- ^bevlsta
ideeI
145
REVISTA LDEEl
IU
Respectul și considerarea reprezentanților
PUterel centrale au suferit cu chipul acesta o
cinare, și nu se va mal putea nici o dată să f’Un'
mal dee întreaga strălucire pierdută.
* 1 Se'
Țăranii din Paulhan, n’au stat de loc la
pene, de a face prizonier pe sub-prefectul din Tln‘
deve, după ce i-au tras mai întăl o zavracă. p °~
tru a fi pus în libertate, prefectul și procuror?!
au trebuit să se adreseze membrilor comitetului
din Argeliers, închiși la Montpellier. Da, un del1
gat al autoritâței s’a dus la pușcărie pentru a sn'
licita de la deținuți o scrisoare prin care să s"
ceară țăranilor din Paulhan să libereze pe sub-prZ
fect, ceea ce a și avut loc. Și această întimplar?
hazlie, desmințită de Clemenceau, a fost recunos
cută exactă.
Nu numai funcționarii, dar și politicianil și au
atras vrăjmășiea populației.
încetul cu încetul educațiea publicului prinde
a se forma. Sudul a înțeles, că pentru a avea
oare-cari sorți de izbîndă revendicările sale, Jera
de nevoe ca să-și pue mișcarea la adăpost de politică : mai pre sus, în afară de lea. Fără a se 0cupa de panide, fără a se ocupa de opinii, cei
din sud s’au declarat toți solidari: așa se face că
mișcarea n’a deviat, și a putut să albă toată puterea.
Deputății, ținuți la distanță, n’au putut să pre
vadă întorsătura evenimentelor, lei urmară a.
face alegătorilor lor făgăduell, ca-n trecut, Inse alegătoril nu mal voiră să audă nimic, ne mal 0prindu-se în fața făgăduelelor.
In Franța a început lumea să nu se mal lese
prostită cu tot feliul de amăgeli.
Făgăduelile guvernului n’au avut mal
multa izbîndă, cu toate că cîțl-va din deputății
„districtelor fcderate“ făceau parte din minister.
Cine, înse să albă încredere în făgăduelele guver
nanților ? Mal ales că unii deputațl au fost prote
guitorii vădiți al marilor fraudatori, din pricina că
rora s’a și iscat mișcarea din Sud, și pe cari i-au
făcut să se bucure de indulgența puterilor
publice.
Afară de Aldy, deputatul socialist din Narbonna,
cea mal mare parte din deputațl n’au putut pă
trunde în circumscripțiea lor. Au fost rugați, maf
mult sau mai puțin politicos, să se întoarcă de unde
au venit. Unul din Iei, din cei mai cunoscuțl, anume Laffere, deputat din Beziers și notabilitate
masonică, ajungînd la Agde a fost primit cu huîduelî și cu coceni de varză. A trebuit șă se urce
numai de cît în trăsură și să alerge la gara din
Vias, ca să poată să iee trenul. La gară, fiind
recunoscut de călători, fu din nou huiduit. Iei nu mal
cuteză să meargă Ia Beziers și se duse la~proprie"
tatea sa din Colombiers. In urma unei atît de rele
primiri, fu silit să se întoarcă Ia Paris.
Acest Laffere i-acela care s’a făcut remarca
r___ cuvîntările-I calomnioase împotriva Burselor
prin
j care a pus înrîurirea-I masonică la disMunceî, și
ț
pozițiea
fraudatorilor.
pururea
O mișcare de acțiune directă va întîlni P
urureî
dușmănieași nepriceperea'
nepriceperea'deputaților.
deputaților. Au fost P“n~
și socialiști cari să blameze, să ponegrească, să m
fiereze revolta și să predice calmul și disciplina.
Secțiea partidului socialist unificat din
3
afișat un apel cătră populație, în care cetim nu va
va -lua
„Nici un muncitor, nici un republican nu
izolate de cătră trupe, sara, de la opt înainte. De
la nouă, publicul nu va mai avea voe să întieîn
poștă: tramvaele nu vor mal circula de la nouă :
va fi de asemenea oprit de a afișa sau de-a ceti
în public, cum s’a făcut în serile precedente, nou
tățile primite din județ sau de la ministerul inter- ■
nelor: posturile de pompieri vor fi întreite, și se
vor lua măsuri ca, la cel dintâi apel, pompele să
poată alerga la locurile indicate".
In fața unei asemenea desfășurări de trupe, lo
cuitorii sînt nevoițl să nu facă nici o mișcare. Dar
ostilitatea nu încetează de loc. Țăranii nu vor să
dea nutreț pentru cal, nici pae de dormit pentru
oameni: autoritatea militară trebuie să forțeze por
țile hambarelor, șurilor.
In orașe le aproape la feliei, mai ales Ia Narbonna, unde au fost și morțl. De alt-feliii această
ostilitatele le sporită de brutalitatea revoltătoare a
autoritâței milităreștl. După șarjele cuirasierilor,
din sara de 19, generalul Querdrin a refuzat să
pue la dispozițiea rîniților civili, medici militari:
„îeî au destul de lucru cu militarii lor"...
Următorea comunicație a medicilor din Narbonna
Ieste foarte vorbitoare- cît se atinge de starea de
spirit a autorităților:
„Medicii din Narbonna, cari de cîte-va zile se
găseau cu totul în neputință de a merge să-și îngrijască bolnavii la locuințele lor, din pricina îm
piedicărilor stabilite, împărtășesc următoarea notă,
adresată de iei populației:
„Medicii orașului Narbonna au onoarea a pre
veni pe concetățenii lor că nu sînt siguri, a
putea să asigure serviciul lor regulat în perimetrul
ocupat de trupe. Pentru a se descărca de orl-ce
răspundere, Iei cred de datoriea lor a publica ur
mătoarea scrisoare •’
Narbonna, 22 luniu.
batalionului, Perof maiorul garnizoanei
Narbonna, catră D-nul D-r Aussiloiix, preșe
dintele societățe'i medicilor din Narbonna.
t 5e/bZ
Domnule,
••Am onoarea a vâ înștiința câ, cererea Domniefvoastre, de a se lăsa liberă trecerea medicilor orasului
aWnîDnaVIa.P-rC7entarea carîcî lor de doctor în mefV®iafât0Șatâ’ pria ^ijirea noastră, gene
ralii ul dedivizie, maf marele oasteî. .
îmnlin^?T-T2î-a vâ.rasPUnde că nu poate să vâ
Xe X?d0Hn{a’
pricîna
populației,
m truDef* n?îdSa#aadâp0St 91 hrană’ atit ofițerilor cit
^r^^chimbate^coQscrnneîeo^
- dispărea,
vor fi schimbate
«Pcro»,
h.”Rref‘ solidaritate profesională, medicii din Narrorf rit °n°are a ‘•ștllnta pe clie"ț'1 D-ruIui'Ferrou , că se pun cu tofil Ia dispozițiea lor, pentru a în
griji pe bolnavii confratelui lor, îÎȚ beneficiul
'
său,
in tot timpul cit acesta va fi deținut ~
Deo asemenea, medicii din INarbonna,
’_'
într'o
adunare
ce a avut loc astă-zl după amiază, au luat, în
unanimitate, hotărîrea de-a refuza de acum înainte
5°ncurȘul lor viitorului consiliu
rivizie si-:
- de
de rivizie,
șî-a nu
rnal asista cu căutarea lor
PȘ_ jandarmi,
Pr*”
cina purtărel ce au avut în ’ represiune^.'
^emenea abuzuri de putere pe care a armată
:
boifl * sUtea fâptUi nîcI chIar în ‘mp de rizS 1T COnven’,ea din Geneva, arată cum în
țeleg să-și apere autoritatea, funcționarii de orl-ce
k-
bUJ Ui..
r*
a.
•
a*
z4«r^z»l t^l IflXlj
la manifestațiile cari ar avea loc : sîngele mun,sC nu trebuie să curgă în orașul nostru, iear
va suna ceasul răspunderilor, Partidul socîa•Tva Ști să le stabilească complect... Acest apel
1.x a fi ascultat: nici o violență, linișite și trăcfcă Republica SQciaiă*.
' 9
j a Țoulon, primarul socialist, Escartefigue, a îmt dicat ca consiliul municipal să voteze o ordine
§e ri» & blam, la adresa lui Clemenceau.
SINDICALISMUL ȘI SOCIALISMUL
ÎN FRANȚA
mii"
înSoeJ.tle
r8 nn
?ă>
S>ndif4’™«M SochîiTmuî' hTarr-
socîaiisaiul oficial se-nvlrtește mereu
Je formule șîrămtne Închis laorî-ce
™ Q W * COUchide,
Miqcarea podgorenilor din Sudul Franței s’a cioc că cugetarea socialista ar fi murit, ne mai zărinlii cu autoritatea Statului. Cu toate astea, această du-se nici un semn de-noire. In timpul de față
Lineare avea drept țel să ceară de la Stat, de la Lege, In toate țerile, se săvlrșește o muncă tăcută de’
S pună capăt unul rău economic. Ie drept că pod- revizuirea ideilor tradiționale, și, sub forme va
riate și c-un ritm diferit, tendințe nouă se ivesc
tforeriiL în loc să cer?ască ocrotirea puterilor pu pretutindeni unde se vădește descompunerea ve
blice, au voit să’?î imPue voința.
chilor concepții.
Ce va rezulta din această mișcare ?Din punct de
Mișcarea a pornit din Franța. Labriola, Mivedere material, puțin : foarte mult, din punct de ve- cnels, Kntchawschy, ne-au arătat înrlurirea pre
jere al educației maselor. Această mișcare a deter cumpănitoare a practicei muncitorești franceze, aminat, la populațiea din districtele federate, o criză supra curentelor de cugetare sindicalista cari stră
sentimentală, asemănătoare cu acea a afacerel Drey- bat țările lor respective. Și tocmai pentru-că și
unii și ajțiî, cu toate că aurmlnd valoarea inter
(u% Toată lumea se simțea solidară, antagonismul națională a sindicalismului,* au scos la iveală în
intereselor de clasă părea dispărut. Intr’adevăr, tre semnătatea formelor lui, franceze, vreu să arăt
buie o adevărată nebunie sentimentală, un soid de geneza acestui sindicalism.
halucinație, pentru a face o Revoluție. Din acest
I
punct de vedere putem spune că mișcarea din Sud
a fost o mișcare revoluționară.
Sindicalismul francez s’a născut din reacțiunea
Peste cîtă-va vreme, se va produce ceea ce s’a proletariatului împotriva democrației. Nu vreu să
întîmplat după afacerea Dreyfus. Amestecul sau con spun, prin asta cum-ca, clasa muncitoare ar tinde
topirea claselor va pieri și, o dată agitațiea ispră la întoarcerea la regimurile politice anterioare,
vită, fie-care pătură socială îșl va lua din nou ro nici că nu-și dă samă de superioritatea relativă
a regimului actual. Vreu să spun numai că ceealul său.
clasa muncitoare combate în democrație, Ie for
Burghezii se vor întoarce la afacerile lor și se vor ce
ma populară a stăpînirei burgheze.
plînge împotriva pricinuitorilor de neorînduell. OsînFâră-ndoeală, atitudinea asta pare ciudată. Cum
dirl crude vor cădea pe capul unui anume număr poate clasa muncitoare să se ridice împotriva gu
de indivizi, cari, jaar’ca ar fi un făcut, se vor ni vernare! ideale a poporului prin popor ? Fără lndoeală, mărturisesc că scîrba muncitorilor francezi
meri să fie cu toții niște bieți desculți.
Tribunalele au și început să funcționeze : iele s’au față de Statul ajuns republican, îmi pare faptul
arătat cu totul necr uțătoare. Faptul de a fi avut cel mai izbitor al istoriei timpurilor din urma.
Care sa fie pricind acestei scirbe. lea trebuie
niște pietre în buzunar, merită șase luni de puș căutată in însă-și experiența democratică. Munci
cărie.
torii din Franța au văzut guvernul popular la
Trebuie, neapărat, ca tribunalul să proteagă au lucru, și au constatat că nici schimbarea persona
toritatea și să răzbune victimele, ucise de soldați și lului guvernamental, nici transformarea institu
jandarmi... După aceea-șl logică, Yvetot a fost con țiilor politice, n’au modificat esența Statului.
damnat la Nantes la patru ani, Iear Mark la un an • Forma sa înoit, dar fondul a rămas acelaș, iear
închisoare, din pricină că un jandarm a avut ne mașinăriea etatistă ie tot aceea-și putere de constrîngere, în slujba deținătorilor autoritâței poli
norocirea să ucidă un muncitor.
tice. Și tocmai decepțiea pe care au încercat-o
OrI-cum, din mișcarea de care ne ocupăm muncitori! francezi, constatînd identitatea Statului
Va rămînea un învățămînt de folos. Cît se sub felurimea formelor lui, tocmai decepțiea afitinge de oamenii din Sud, iei au văzut rolul ar- ceasta le-a dezvăluit adevărata natură a StapîniHîatel și acțiunea guvernului, și și-au dat samă de rei. Așa-că au luat hotărîrea de a numai schimba
purtarea acelora dintre deputățiilor, cari făceau parte stăpînirea, ci s’o suprime, leata' de ce, pe cînd
din cele mai multe țari arunca vina
■n minister. Singură acțiunea i-a aruncat în con- producătorii
lor pe sama mecanismului nedestul de
trP autoritarei Statului. Și, mal Ie de notat căa- nevoilor
popular al Statului, pe cînd iei își așteapta încă
Sttațiea a ațjns maj cu samă populațiea țără-. mîntuirea de la venirea la putere a unor oameni
«ească, de obiceid atît de înceată, de greoae a se politici bine-voitorî lor, proletarii din Frantj?a 1
Wșca.
au încercat toate felurile de stapîmre, se raz™a
.țeastă mișcare va mai fi, și pentru alții, un tesc împotriva celei din urma, și nu a celei mai
njY^tnînt. Clemenceau a declarat în Cameră, la puțin înșălătoare dintre înfățișările iei.
P Pentru a judeca sentimentele politice ale mili2 Iuniu, cd refuzul dârei călca stat le o pildă detanților muncitori francezi, trebuie sa VneJ? s£
truoasă, care trebuie împiedicată cu orl-ce preț. mă de înaintarea istorică, pe care democraț eali-o da
nesupunerea regimentului 17 te. de a- asupra muncitorilor din aproape toate celelalte țarL
^cni, o pildă molipsitoare.
înțeleg greutatea proletarilor națiilor cu regim
imperialist sau monarhic, de-a pricepe partea extraM. Picrrot.
democratica din activitatea sindicalista. Cita vre
Din BTcmps Nonvcauxu, de Mina Neuwirt. me masele muncitoare nau dobîndit egalitatea
�---------------------------------------------------------- tafâȚA 'IDEEl
REVISTA 1DEFI
W
ii
politică, votul universal, regimul parlamentar, iele ductibilă de interese cu starea capitalistă, p ...
de i evoluție, Iei declară să nu se slujască de^ d
luptă fără răgaz pentru cucerirea fcimei de gu
vern popular, de cure de abîea după ce o au, țiunea electorală de cil pentru propagandă si f*'
și pol să-I prețuească valoarea, se deslipesc., Cel gădui întrebuițarea regulată a acțiune! parlainej*
puțin, In Franța numai diu ziua în care s a uDar acestea nu ierau de cit visuri din tiner
iuns Ia democrație s’a arăUL năzuința de a se pași
'.ruai departe. Departe de mine de a susținea ca pe cari le spulberă yrlsla coaptă. Din partid mi
citorese,
iei ajunse repede partid popular, înein’
asta ar fi o lege care să ‘câfăuzascâ dezvoltarea
politică a clasei muncitoare. Mă mărginesc a con- bîfid toate clasele exploatate, ori-care ar’fi
stata că, altminteri de cît aproape îu toate cele locul lor îu totalul producției: mici burghejl mi’
lalte-nații occidentale, alaVă de Italia, și pentru proprietari, negustori, intelectuali, funcționari
acelea-și motive, ceva-ce a îngăduit proletariatu ușa mai departe. Neținînd samă de concepțiile’1q1
lui, în Franța, a o rupe cu dcmocr'țieh, le îusa-șl economice și de năzuințele lor sociale, chiemă
iei, fora deosebire, pe toți neniulțămiții fo sta a
practica democrației,
v
,u
Dar ce fapte au pricinuit oare m u mult despăr a-i aduce voturile lor și a-î asigura izbînda.
țeniei asta ? Mai întâi «parlameutanzareun pali partid revoluționar, iei se transformă, firește
delor socialiste și ajungerea la puterea partidelor aceca-și cale, îu partid parlamentar. Int&ea-i njttL
izblndă legislativă, din 1893, fu și întăea-i' mare
democratice.
Fu o surprindere foarte mare, în cercurile^ so înfringere revoluționară. Din vremea asta, dus
de iuțeala căpătată, îșl pierdu tot mal mult ori-ce
cialiste, cînd, în luuiu 1899, se oflă.
nu deputat al partidului Intrase în ministerul AVal- însușire proprie și nu constitui, la Cameră, do
deck-fiousseau. Asta însemna răsturnarea neaș
cît un partid democratic mai mult, asemănător
teptată a tuturor concepțiilor vechi. Fară-ndooalâ, tuturor celorlalte.
a pune mîna po puterea centrală, iora punctul fun
Intr’adevăr, nu numai oamenii cei noi, al do
damental al programului socialist, îuse nu so a- Jaures și al de Millerand, venițil de Ia radicalism
vusesc nici o dată In vedere de-a se,pune mîna pe pu de mai Ieri, ci chiar militanții cel vechi, ca Guesde’
tere alt-feliîî de cît în mod global, colectiv. Cuce teoreticianul luptei de clasă, îșl afirmară, din 1rirea lase se savîrșeo, în afară do regalele pre naltul tribunei, credința legalilară, și dădură con
văzute, pe cale fragmentară și individuală. Șl se cursul ministerelor din stînga. Nu trebuie uitat
văzu de-o dată, cu groază, că lupta de clasă se că, încă de la i8g5, guvernul lui Lcon Bourgeois dotransformase în colaborare de clase, opozițiea so- bîndisecel mal sistematic sprijin al lui Guesde și al
oiallstă, în solidaritate ministerială, starea de răz prietenilor lui. Cine nu și mai aduce aminte oare
boia, în stare de pace. Asta aduse o zăpăceală atît de acel faimos vot prin care aceștia se opuseră abro
de mare în spirite în cit le-ai fi crezut la amurgul gare! legilor scelerate, pentru a salva ministerul?
socialismului.
Mai tîrziu, ministerul Gombes trebuea să ducă
Asta nu fu Inse de cît fiorul-celei dintâi surprize. concentrarea mai departe și sa grupeze în juru-i
Uimirea întîmplărei iu micșorată prin repețirea-i. unanimitatea reformiștilor și revoluționarilor, so
După Millerand, Briand : după Briand, Viviani: cialismului. De atunci încoace, de cîte ori sîtusdupă Viviani... vor veni alții. Și ceea-ce, în 1899,
țiea politică a cerut-o, blocul democratic al par
păreg o anomalie, astă-zl a ajuns un fenomen tidelor din stînga s’a reconstituit mal mult sau
-nornțal al vieței parlamentare. Pare logic ca, în- mai puțin fățiș.
>
tr’uh regim cu totul • democratic, toate partidele
Astea slut fapte din cari proeltariatul militant
să.apoatâ ajunge la- putâre și ca, după jocul schim •nu putea să nu tragă încheer! practice. Cum să
bător al majorităților, șefii tuturor partidelor să nu fi văzut iefocă partidele socialiste, urmîndu-șl
se păvindeze la cîrmă.
-mersul lor regulat, se încorporară, progresiv, Sta
Cănd militanții observară că pătrunderea socia tului, întoreînd spatele ori-cărei activități revolu
liștilor în Stat nu le schimba întru nimic soarta,
ționare ? Dacă faptele arătate, n’ar fi fost de-ajuns,
că relațiile dintre clase rărnlneau acelea-și, că or mai Ierau, de altminteri, și altele, și mai doveganele de constrlngere, armata, polițiea, justițiea,
.
ditoare. Politica de pace socială, inaugurata de
admimstrațiea, și celelalte, funcționau ca și
și în
în tre
tre-, Millerand, departe de a fi personală, a lui, nu
eut, că, din potrivă, stfipînîrea cea nouă n
’
avea
foi>a de cît punerea în aplicare a politicei tradiți
Ie de cît să corumpă1 și să robească organiza onale a partidului socialist, leată un fapt ce se
țiile muncitorești, câ politica iei industrială nu trece prea des cu vederea. Consiliile muncei, con
iera de cît o politică de pace socială, clnd toate siliul superior al muncei, întreaga legislație care
astea se limpeziră în conștiința muncitoreasca, se are ca țintă sa apropie pe patroni și pe lucrători
intîmpla în proletariat un felifi de zguduire care în dezbateri comune, cine oare, mai mult de cît
rLfio dU?8“lntr? dabIă reacțittn^: împotriva so- Guesde și prietenii lui, le propăvăduiră, înaintea
mocraUc1111 P&r amenlar și"mPotriva Statalii de- lui Millerand? Nu există nimic, pană chiar și proectul de lege asupra arbitragiului obligatoriu, care
lntaî’ .Privind lucrul mai de-aproape, mili- a făcut să curgă atîta cerneală, a cărui idee,
î?î dădu,ă sama că’ după cum nu și formă, să nu fi fost mai întăl conceputa,
’ Partlc,Parea ministerială nu iera în fond însu-șl Guesde. Rătăcirile astea sînt explicabile
tar clÂam:mar®a Crească a socialismului parlamen- negreșit și ieu un fac imputări nimănui. In fiPsa „ _
nei politici proprii, partidul socialist trebuea a
tal să imiteze politica partidelor vecine, n
nu-I mai puțin adevărat că prin asta devenea
bitor, în ochii muncitorilor conștienți, în do
venter demonstrații a faptelor ?
firmitate a socialismului parlamentar,! care,,
în»4 Ie? Vrca limpede ca să se mal poată
țamindu-se de-a împrumuta de la democrație
riteîe f ^“-de iea' NicI V0l’bâ’ la Început difeșinariea-i etatistă li copiea și programul de aepu •
Se înțelege că identificarea aceasta pract
5i revnlnHUm S° S?nsVtuu’â Pe.haze muncitorești
clasă nai.iunye’ P?.rlid mujacitorcsc, partid de democrației cu partidul socialist, a lost m
,
la IneSnS s<îcialist nu-nțelesesc să recruteze dc căpetenie al discreditare! socialismu2
r
nro 35 -f luI’
clt proletari, <le oare-ce mentar în mediurile muncitorești. Intrad • ,
P lolani alcatuesc singura clasă în opoziție ire- fi putut oare militanții proletariatului sa m
-a
W
lAro în
într
tr’un
an P
partid
arrid politic care nu Iera 1 de
Pcr n ru”j. «l.!cc8lul Stat democratic njuns.să
c« 11 qi aibă nici un prestigiu în ochii lor? pen.
ptf T dacă ie vre-uu rezultat mul neprețuit si
tru'ea’4ată
ncașteaptnt ni ministerului * Web
K'! °Roiisceau, Ie tocmai ura ce a fjeut să se nască
11 e •nim» maselor organizate în contra Statului
1,1 .ar fi crezut că acești muncitori, caii în toale
^°^nrile s’au lQ(ircPlat instinctiv, rugători șl în_
C®orl', ppr« ființ= mistică și providențiolă, cavo
<rCîhIe»m» Stat’ su‘x dccl«re Vfe-<> dată războia ?
5(5 ost do ajuns împușcările diu Ghalon și din
uVtiflice, consiliile muncei, proectul dc lege anra grevelor, cîte-va «serate muncitorești» Ja mifiîScrul comerțului, cîlc-va tutungerii date cîtor-va
&toșl trădători, cîte-va încercai) de corumpeC unora secretari dc sindicate, pentru ca minnea să aibă loc.
Icată oum, scăpată de ori-ce superstiție etatistă,
vtca conștientă a clasei muncitoare n’a mai a• • «tentat liberarca-i de la inlervcnțiea magică a stăolnirci, putere!, și a refuzat dc a-și lega soarta de
Jestinelo partidelor politice. Știu foarte bine că se
poate aminti, cu dreptate, cum-că critica Statului
si a parlamentarismului a.fost dusă foarte departe
do câtră anarhiști, și că aceștia, au prevăzut, într’o
privință, tot ce iera să se îutîmplc. Recunosc bu
curos pătrunderea criticei anarhiste, dar numai
singură ica n’ar fi putut să transforme atît de adliie conștiința muncitorească. Negarea abstractă
a Statului, exaltarea ideologiei pure, apelul la
revolta individuală, dogmatismul ante-parlamentar, astea toate, drept vorbind, nu ierau menite
a influența masele și aici ie vorba de o 1mișcare
de mase, de-o acțiune colectivă intuitiv simțită,
de o orientare practică spontanee, pe cari numai1
experiența o putea determina.
Intr’adevăr, pe cînd încerca dovada negativă
& democrației, proletariatul făcea tot o dată do
vada pozitivă a acțiunei sale de clasă, și. aceste
doua încercări sau experimentări simultane, opuse,
i-au tăcut cducațiea sindicalistă. Niște agitați! Im
provizate, ca acea care avu loc pentru desființarea biurourilor de plasaro cu plată, dezvăluită
clasei muncitoare toată valoarea stăruinței iei persoaalc. Ivite în alt timp, care să nu fi cores
puns cu despărțirea-i de democrație și de so
cialismul parlamentar,întimplărileastea n’arfi avut
poate o însemnătate atît do generală. Producîndu-se îuse tocmai în clipa cînd masele încetaseră
de-a mai crede în bună voința Statului și-n intervenivea partidelor, Iele căpătată o valoare simboM și deveniră ilustra țiea tipică a ori-cărei mișcărl extra-le-alo
care determină pururea m*I mult sau mai puțin
M e.^YeiuFe legislativă, ma'j presupune, iutr-o
'mita masară, credința tu oportunitatea legei,
ceea-co pare In contradicție cu oefunea directa,
pury, caro suprimă ori-ce mijlocitor între panwi'it și proletariat. Asla-I așa, negreșit, dar, leara-și, ic conform cu natura complexă a lucrurilor.
Acțiunea directă nu-I o dogmă : ica luaamnă curat
voința clasei muncitoare de a-și regula personal
afacerile iei proprii, In loc de a le lăsa pe sama
altora, Însărcinați prin delegație și mandat sa in
tervină în locul iei. Și, fie că ap fi împotriva Sta
tului', reprezentantul patronatului, fio c’ar fi îm
potriva patron aiul ui însu-șl, n’are aface, cu con
diție ea proletariatul să se miște Iei însu-șl, să
se lumineze și sa se transforme.
De, ajt'leliu., îmi va fi de ajuns să amintesc marile
mișcări greviste din timpul din urmă,* acelo năpras
nice ridicări în masă, acele tumultoase agitații cari
au avut loc aproape pretutindeni îu Franța, pentru
a arăta în cc scuz înțelege proletariatul să se folosaseă cu osebire de acțiunea-i directă. Apoi aeea mobilizare generală de la i Maia 1906, care
a spăimletat attt de cumplit slăpînirea și clasa
burgheză, ce-a fost îea oare, dacă nu manifesta
rea cea mai vorbitoare a dorinței ee-o au de
acum încolo producătorii-, dc-a cuceri Șei Inși-șl.
smulglud-o prin luptă înverșunata do la patronii
lor, ziua de opt ceasuri?
Icaia cum s’au pomenit iu luptă, în Franța,
două principii de acțiune opuse; acțiunea indi
rectă, carc-1 principiul democrației și al succedaneulul iei, socialismul parlamentar, care pune
îa focul reprezentatului pe reprezentant, și acțiunea,
directă, care ie principiul sindicalismului, și care,
înlăturlnd pe mijlocitor păstrează numai pe inte
resat.
\
’
De aici a urmat, în ideile socialiste, o revoluție,
ai cărei termeni îmi rămlne acum a-î schița.
II
Noțiunea luptei de clasă, care-i.începutul și sfirprecisă. Clasa a aparat ca
șitul socialismului, ia
le precisa,
•
• ••- ’de partid. Creație
;’.3 a mediului econo
- deosebită
mic,
iea
nu
se"
poate,
după
’
~ 'greșala concepțiilor
tradiționale, transporta din margmele iei naturale
în marginele artificiale ale gruparei po^ce‘
.
calele, bursele mancei, federațiile du sindicate,, ș
aȘl
.mul. —
departe,
------- ------ astea
„
- . , olt
proletariatului, pentru-că lele nu grupează de cit
‘ lucratori, și na-I grupează de cit ca lucratori. Uamanii cari alcatuesc, așa zicîud.
nu sa deslipesc aici de solul ce-I susține ,ci sa^pes
a.--------------------_
i, leata
leatâ cum
cum
\|d<> *>.. mai
mult ca °ri-cînd. Din potriva,
se formează partidele : astea-s niște organe exte
sa luam din. nou pilda citata mai sus, ce șa rioare claselor, alcătuite din clemente aparținîad
Petrecut oare iu timpul agitației în contra biu- celor mai deosebite categorii sociale: lucrători»
JQttrilor de plasare? Sătule de-a aștepta de la pu; duj^uuw,
.
legislativă o interzicere mereu făgăduita și burghezi, proprietari, negustori, și așa mai de
parte.
Nici
o
legătură
economică comună nu men
^^0 dată făptuită, sindicalele interesate, mai cu rține coeziunea
- i^tnra
lor, care-i așezată pe temeliea șu
al bărbierilor și al - lucrătorilor de iu aii- I bredă a unei ideologii fără razem material. Socia
“tantare, porniră niște manifestații violente și re- jliștii au făcut deci ce-va fără noimă, asimilînd lupta
petate cari surprinscra și intimidară guvernul. In- 'de clasa cu lupta de partid și idcntificînd acțiunea
,p‘coșat, ministerul lui Gombes depuse în graba politica- a--pruieiarmiulol cu acțiunea electorală și •
parlamentară. Iluziea a putut dăinui cită vreme
producătorii nu căpătaseră conștiință de sine. Dar
do îndată ce și-au dat samă că partidul socialist
icra lot
a Ut de
de străin de lumea mancei ca și Sta
,
sCXeenx eU do pilduitoare loo.
toț
tul de societate, că
oYtmdor
dată de acest simplu fapt Și de
cncial’e că
forma oo supra-structurâ
realităței sociale,
că forma
supra-structuru. arainX*ă'OtU?? Diu C° lQi ce.maj b°-l‘îrlcîasiaJmun- tificială, fără leAtură
legătură cu fondul economic, de ar;i lea făurifoarea destinului iei, clasa mun
tuuci lupta politica a clasei muncitoare trebuea
ț aro a iaat ln
ani, cu totul în mlnclo s,î-și capete adevărata noimă, de luptă de ansamblu,
aiP^Priea-i cauză, excrcitlndu-șl do-a dreptul Srt
-și
purtată
de cătrâ organele proprii ale proletariatului.
Gu chipul acesta mișcarea sindicală trece de pe al
§tiuUQfea asaPra Statului și asupra
u foarte bine că presiunea asupra Statului,
»*tXdda;de dIrutiî p“'—-cdobudi
�148
REVISTA IDtEl
REVISTA IDF.El
doilea plan, unde fusese exilată, pe planul întâi
al politicei muncitorești, Iear partidul socialist se
coboară la locul iircsc care se potrivește cu rolul
lui democratic. Nu vrou să stârnesc aici asupra a
ceea-ce ar putea fi acest «rol democratic», Inse
acesta, în ori-ce caz, nu-I aceia pe care partidul
socialist l’a jucat până acum. O înfeodare mai
mult sau mai puțin formală la guvernele radicale,
o imitare mai mult sau mai puțin conștienta a
politicei sociale a «partidelor înaintate», o glori
ficare fără rezervă a mijloacelor electorale și a
mașinăriei etatiste, leată ce-i tocmai contrariul
socialismului. Democrațiea are înse două. înfăți
șări: dacă, sub partea-i pozitivă, în practica-i solidaristă și-n organizațiea iei politică, ni se.opune
noua, din punct de vedere negativ, noi o utilizăm,
lea ie, sau, mai curînd, îea poate fi regimul cri
ticei necurmate: lea Ingădue, mai mult de cît re
gimurile anterioare, opunerea împotriva putere! și
apărarea libertăților individuale. Doar pe acest
tărîm, pe care-1 voiîi califica do democrație revo
luționară, pentru că-i vorba a te sluji do demo
crație impotriya Iei însă-și, ar putea să se miște,
în chip folositor, după părerea mea, partidul so
cialist.
Asta înse în afară de lupta de clasă și de tran
sformarea socială. Opera de transformare ține nu
mai sau nu atîrnă de cît de instituțiile muncito
rești. Nu se poate stărui îndestul asupra faptului
că fie-care clasă își creează propriele-I organe de
emancipare, prin cari opune instituțiilor tradiți
onale, creațiile iei pozitive. Sindicatele sînt, pen
tru clasa muncitoare, ceea-ce au fost comunele
pentru burghezie. Iele slujesc de adăpost produ
cătorilor, nu numai pentru apărarea intereselor
lor, ci, mai ales, pentru elaborarea dreptului ce
lui nou, pe# care îl vor impune lumei.
Drept nou ? Ie dreptul muncei de a se organiza
în mod liber. Dacă, în societatea modernă, liber
tatea ie șerbă, Ic din pricină că munca îe roabă.
Actul producere!, care-i cea mai înaltă manifes
tare a persoanei umane, pentru-că afirmă pute
rea-! creeatoare, ie abătut de la menirea-i firească,
care ie liberarea individului, ca să slujască de
armătură la toate servituțile și la toate parazitizmele. Si numai în măsura în care munca se va
dezrobi, libertatea se va răspîudi lu corpul social.
Dar principiul acesta* nou, al muncei libere în
societatea liberă, undo se întrupează oare, de nu
în gruparea sindicală ? leu nu cred în eficacitatea
propovăduirei abstracte a concepțiilor socialiste
și nu-mi pot închipui ca niște idei să se poată
răspîndi în mediul muncitoresc, fără să fie creațiea chiar a acestui mediu. Un partid politic poate
prea bine să cate a vulgariza cutare ori cutare
noțiuni, pe cari iei le adoptă, dar noțiunile aces
tea n au. însemnătate de cît dacă sînt un produs
al vieței concrete a maselor. Intr adevăr, idealul
liberărel producătorului prin organizarea producerel, n ar fi putut ajunge un felin de chintesen tă a
socialismului muncitoresc, de n’ar fi rezultat din
practica revoluționară a organizațiilor proletare.
Ceea-ce caracterizază instituțiile muncitorești,
In opunere cu instituțiile capitaliste, ie tocmai
punerea în aplicare a unei practici revoluționare,
Ac®ste instituții alcătuesc o organizare pozitivă
a libertaței și o negare concretă a autoritălei în
atelier, în Stat, în societate.
In atelier, sindicatele țin a reduce tot mai mult
puterea patronală, și a organiza iele îhși-lc munca.
Întreaga mișcare sindicală nare altă țintă de cît
a. înlocui disciplina* impusă de capitalist cu dis
ciplina voluntară a producătorilor, și întreaga re
voluție socială ie cuprinsă In această prefacere lă
untrica a atelierului.
Tu Stat, cine ține oare îu friu arbitrariul stS
nirol, puterea armatei, chiar principiul ocîrmuirnv
dacă nu mișcarea muncitorească organizată ? m- ’
carea asta ie singura putere de care are a țim?*
samă îu mod serios, imperialismul etatist, Sin
rul factor dc dezorganizare reală a absolutismului
politic, piedica dc căpetenie în contra copleșire»
năbușitoare a mașinăriei administrative.
' 1
In societate, unde toate grupările au neînfrluț,
tendință de a reproduce alcătuirile autoritare ale
atelierulqi și Statului, sindicatele revoluționare dan
pilda vie a unei organizații întemeeată pe libor^
tate. Extrema mobilitate a Confederației generale
a muncei, federalismul iei, lipsa unei puteri constrîngătoare, sînt cea mai bună dovadă că se poate
împăca spiritul de rîndueală cu spiritul de neatîrnare. Cel sindicat, liber în sindicatu-i, sindica
tul liber în federație, federațica liberă în Confe
derație, leată o lecție a lucrurilor a cărei eficaci
tate nu poate să fie pierdută.
Și ieată cum sindicalismul se dă drept întrupa
rea reală a luptei de clasă și, tot o dotă, ca
pregătirea practică a unui regim de libertate. So
cialismul se făurește ast-feliu zilnic clte puțin,
pană cînd se va putea realiza pe deplin, lei nu
se mai privește ca o realizare îndepărtată și, în
acelnș timp, spontanee, ci ca o creație zilnică al
cărei mers încet și progresiv se poate urmări.
Socialismul nu va fi opera intervenirei miracu
loase a vre-unui deus ex machina, ci a‘silinței
stăruitoare a maselor. Libertatea nu se va coborî
dintr’o dată din ceriu, jirecum a răsărit Minerva
înarmată din creerul lui Jupiter. Cucerirea iei nu
va fi de cît universalizarea miilor de libertăți cu
cerite și actul de deces al miilor de autorități ră
posate.
Precum se vede, prin asta se dezleagă opunerea
dintre acțiunea practică și acțiunea revoluționară,
care a fost, pentru partidele socialiste, problema
cuadraturei cercului. Acțiunea zilnică, umila, în
durătoare și grea iera lovită de discredit pănă
acum: Socialismul tradițional o socotea ca starpă,
de vreme ce se săvîrșea în mediul burghezesc și
nu sfărîma dintr’o dată cadrele societăței prezente.
Acțiunea revoluționară, la rîndul iei, Iera împinsă
în splendoarea catastrofei finale, In care trebuea
să-și dea duhul, să pieară sistemul capitalist. In
tre amîndouă nu avea loc nici un compromis :
una ori alta.
De aici a urmat o ruptură din ce în ce mai pro
nunțată între practică și teorie. Spiritele cu grija
de realitate, sătule a tot aștepta o revoluție veș
nic fugătoare, s’au îndepărtat de un socialism pur
abstract și sau consacrat unor lucrări pozitive.
Inse, iără călăuză și fără principiu, aceste spirite
au fost absorbite dc mediul capitalist și au pier
dut ori-ce simț socialist. Cit despre apărătorii
dogmei, zădarnic s’au strădănuit sa afirme cît ceau putut valoarea revoluționară a formulelor lor •
ie! n’au izbutit să dea vieață idepor moarte, șb
precum am amintit mai sus, practica lor dezorien
tată a ajuns să se contopească cu activitatea re
formiștilor. Așa-că, conduse la pur democra is
de cătră fracțiunea lor reformistă, și la abstra
țiea dogmatică de cătră fracțiunea lor reyo ț
nară, partidele socialiste s’au pomenit într o
datară din care nu vor putea ieși, cel puți?
vor putea ieși urmînd rătăcirile tradiționa .
Pentru sindicalism, practica și teonea
. _
topesc, și acțiunea-! aceea, nu
J 4 nU
ționară. Aici io vorba de-o conduita unedi
SSSSâșSS
nilestează prin instituții, se identifica cu vieața
149
tfur faptul zilnic, capătă o valoare revoluționară: tat orizonturi nouă, perspective neprevăzute, me
S7 transformarea socială, dacă va să vie vre-o tode nebănuite, Intr’un cuvlnt, izvoare nouă de
întinerire.
nu va fi de cît generalizarea acestui fapt.
d Ieată de ce ideea grevei generale a înlocuit
III
de fii'e^®^
spiritul maselor muncitorești,
Mărturisesc, dealtminteri, că, chiar dacă visu
?! eft revoluției poltice. Goncepțiea unei amplificări
rtbite a acestui fapt zilnic, care ie greva, întră rile de viitor ale socialismului sindicalist nu se
ormal în psihologica muncitorească. Pentru pro- vor realiza nici o dată, și nimeni din noi nu cu
țncător, aici Ie ce-va simțit, real, carc nu numai noaște taina istoriei, ca să-i dau toată adeziunea
1 nu Iese din cadrul material al vieței sale, ci mi-1 dc ajuns să constat că, în timpul de față, Iei
re4 chiar întreaga sa vieață. Nu ie nici o ne- ie factorul cel mai de căpetenie al civilizației lumei.
Iei ie cel care duce progresul economic, împinSoO de cine știe ce mari speculări teoretice, pentru
0 țel să-și dea samă de efectul unei încetări a §?fid capitalismul pe căile celei mai mar! perfec
muncei, întinsă peste tot sau generalizată de-o ționări cu putință. Cu cît sînt mal imperioase ce
Printr’o operație spontanee a spiritului, pro rințele clasei muncitoare, cu atît impunerile
ducătorul nu are de cît să multiplice urmările iei devin mai îndrăznețe și cu atît dezvoltarea
incidentelor particulare ale luptei de toate zilele, tehnică se accelerează și sc întinde mai mult. Cu
ca să-nțeleagă că la un moment dat, fără nici ceririle proletariatului nu îngăduesc o industrie
0 intervenire străină, numai prin puterea unei rutinară, rămasă la metodele cele vechi, fără ini
stăruinți întrunite, războiul social poate să-și țiativă și fără-ndrăzneală. Aceste cuceriri sînt bol
atingă maximul de intezitate și dezuodămlntul dul care stimulează, carc împiedică oprirea, care
împinge mereu înainte.
să aibă loc.
f
Ferice de capitalismul care are în fața lu! un
De altminteri, cît se atinge de asta, împrejură
rile vor fi acele cari vor hotărî. Nu există nici proletariat combativ, pretențios, exigent. Acest
dată, nici, plan, să se inspire revoltei munci capitalism nu va ști nici o dată ce-i somnul, ce-i
torești. N’are a face dacă această ciocnire finală, stagnarea sau lîngezeala. Căci despre dînsul se
a cârti putință se-ntrezărește, mai mult sau mai poate zice că pururi 11 va răsuna la urechi, ca-n
ivîrși _mai de vreme prosopopeea clasică, o voce care li va striga: Inapuțin în depărtare, se va săv..,.
rolutionară zilnică nu inte, înainte.
ori mai tîrziu. Acțiunea revoluționară
Dar, dacă-! adevărat că progresul material al
se va îndeplini mai puțin. Lucru de căpetenie ie
!e legat de cea mai intensivă producție, ro
ca trecerea de la societatea capitalistă la societa lumei
lul
proletariatului revoluționar capătă o ’și mai
tea socialistă să fie concepută de masele muncimare
însemnătate.
dovedit, așa dar, că o clasă
corești ca un fapt realizabil, care nu-î de cU pre muncitoare fricoasă,Iecare
așteaptă totul de labunălungirea și, tot o dată, încoronarea unui șir de
încâerări. Întreaga problemă se reduce atunci la voirința stăpînilor Iei, sau de la intervențiea tui__x a Statului, nu vatămă nici de Qum numai
chestiea destoiniciei clasei muncitoare, pe carc nu- telară
interese, ci și interesele generale ale
mai evenimentele vor îngădui să fie apreciată. Ce propriile iei
ideea
politice. Aici totul societăței. Nu, nu atmosfera
atmosfera bolnăvicioasă
bolnăvicioasa aa pace!
pacei
nepotrivire cu icerirea
i^^^revoluției
_____
Statului de cătră un perso- —
sociale,
ci
aierui
sănătos
al luptei de
clase,
ie cel
saudwo
o.*
l
’
’Hp.î.
Si
■ se reduce la cucerirea Statului de cătră un perso ceJiale,
poate înteți ardoarea stăpînilor T.wrlnr
producției.
Și
nal guvernamental nou: totul se petrece in afară nu-i nici un socialist care să poată tăgădui ase
de munca, In afară de atelier, în afară de grupa menea ideru, dacă într’adevăr, după cum voește
rea muncitorească: iear proletariatul nu i de cit
litalismul nu
fi spulberat de
dțil o joacă pentru iei. socialismul, capitalismul
nu poate
poae.
un figurant al dramei pe care alj.li
jr l
pnuu'vo covlrșire a puterilor
X- sindicalismul
c. c..lt printr’o sporire, printr
Se înțelege acum de ce susține sindicalismul
ic departe de orl-cc utopie și de ce-șî rlde de producătoare.
Mișcarea sindicalistă ma! ie apoi și un factor
maniea profetica a partidelor socialiste, de a vesti, de progres moral, pe Ungă un facțor de progres
In fie<care ajun, pentru a doua zi, rovoluțiea so- economic. Intr’o lume in care dorul libertaței îe
cială.^ Sindicalismul lasă pe sama optimismului stius, lutr’o vreme ce nu mai’ are simțul dem
copilăresc al cuceritorilor Statului grija de a ela ni țaței, mișcarea sindicalistă face apel la forțele
bora planuri amănunțite, descrieri minuțioase, și nităței,
mișcarea omenești și dă o pildă neîntre
vii ale persoanei
de a formula, ca să mă slujesc de un cuvlnt cu- ruptă de
-----— și de energie. Cu chipul acesta lea
curaj
noscut, rețetele de bucătărie pentru cazanole so face educațiea societăței. lea ie ca un iocar, al că
cietăței viitoare. Pentru sindicalizai preocuparea rui căldură radiază se răspîdeșteln totalitatea corpu
d° prezent și grija debitor se confundă și izvo- lui social. Ce minune mai mare de cît aceea de a fi
r?8c dc-o dată din aceea-șl activitate practică. Așa statornicit principiul inițiativei colective, al grupărei
" spiritul aeiupiu
/4r* InntS
unească
•...«!«!» în
tT, opunere
nnnnere—cu deprimătoarele practice ale
să-ș! poată
lăsa liniștit siaioruiuiipma.vi.^.
sociale,
aeuuaria
in grija
istoriei.
.
intervenției etatiste. Gtndiți-vă că, chiar cei mal caspiritul
pozitiv,
ca f
■ i autoritate,
funcDe asemenea
putem să ne dăm samă că în sindilapodațl pentru
autoritate,’ pentru servitute, fu
soarta
în grija istoriei.
- -•
de administrație
^lism nu-I nimic care să amintească dogmatismul ționaril, toți1 cei
cei ce atîrnă
atîrnă de
administrație și
’JcialismuluI ortodox. Acest din urmă și-a rezumat de politică, au schițat gestul revoltei și au afirmat
libere.
adeyar, în
s J'riutea în cîte-va formule abstracte nestrămutate și suveranitatea muncei lib
—“ Într
ifttradevar,
in sur-“uiiive, pe
pe care
care tinde,
uuuu, cu voe ___
deliuitive,
fără voe, să le fietul acțiune! proletare, îiesle ce’v‘l schimbat, și
jtopună vieței.
De aceea
combateaIeri nu
nu gaseai
vieței. Dc
aceea disprețuește,
d’«p>’ețuește. combate
a- acolo
acolo unde
unde ieri
găseai de cît ființe subjugate,
utdao»^
---- •’----~«»:«arevo
jaKonară muncitoreasca,
muncitorească, prind a se ridica oameni.
Ide strașnic
practica
'*
1 revoluționară
de a-si bate joc
de savantele
la asta stă întregul■'*socialism.
Ce au atace defave are neobrăzarealui
deprofesori.
a-și bate joc
de savantele
Pentru
sindica- șartele profeții, dacă ideile socialiste se manifes]?cț’l ale pedanților —
lui profesori.
Pentruspontanee
sindica- tează sub ochii noștri, trăesc. daca prin iele în
in crp.ntiile
totul siă, diu potriva, în creațiile spontanee colțește ce-va mal multă revoltă in inima maselor,
J* Pururea nouă ale vieței, în înoirea veșnică a i- dacă literatura se reînsuflețește, dacă personali
/uor, cari nu se pot întipări, sâ șe toarne în tatea omenească se dezrobește...
de vreme ce nu sînt despărțite de tulpina
Hubert Lagardelle.
ti/1/^11 ma* Mntem în fața unui corp de intelecIu llouiinește. de I. Ștelan.
a unui cler socialist, însărcinat să cugete
|
clasa muncitoare, ci, însă-și clasa munciare> în cursul experienței iei, descopere neînceVț
lUILA
1XIU4V
«-»<**•
•— •
pumu
�lUîVISTA Idrki
HEV1STA ÎDEEÎ
Caracterele sindicalismului francez
Că sindicalismul francez a ajuns o putere pe care
toată lumea o recunoaște. Ie un fapt ce nu se poate
tăgădui... Labriola ne spune cît de mult se in
spiră din metodele și ideile noastre, sindicalismul
italian, lear amicul Miehels ne arată cum in Ger
mania socialismul nu va putea renaște de cît folo
sind experiența mișcărel sindicaliste franceze. Avem
aici un fenomen izbitor. Ca încheere, aș voi să cer
cetăm, de ce oare activitatea noastră a atras atît
de mult luare amintea camarazilor noștri dm străi
nătate și cari sînt caracterele de căpetenie ale sin
dicalismului francez.'
Ca să răspund la chcstiea asta, nu pot face
mal bine de cît să compar activitatea noastră cu
aceea a lucrătorilor germani, despre care vorbește
Miehels. Opunînd^ast-feliti) clasa muncitoare fran
ceză, clasei muncitoare germane, vom pune față în
față cele două mal tipice întrupări ale sindicalismului
și socialismului politic. Ceea ce Iese mal vădit la
iveală, Ie opunerea aflătoare între activitatea sindi
cală, din Franța și activitatea sindicală din Germa
nia. In Germania există o masă de sindicaliști : în
Franța există an sindicalism, teorie care rezumează
și cuprinde întreaga activitate muncitorească.
Miehels ne-a arătat că muncitorilor germani li-I
frică să nu ■ compromită, printr’o politică prea în
drăzneață, vasta dar șubreda clădire a organizației
lor socialiste și sindicale. Miehels ne-a expus neîn
crederea lor în orl-cp acțiune mai hazardată și dra
gostea lor necumpătată de cumpătare. Chiar așa-I.
Lucrătorul german le fricos și se teme. Se teme
să se aventureze, să se expue, 8ă se prindă în
luptă. Se teme de toate puterile ordinel, autoritațel, de toate puterile Ierarhiei. Lucrătorul ger
man Ie cuprins de respectul sfios al stăpînilor lui.
Mi-aduc aminte de două fapte foarte vorbitoare,
cunoscute în cursul călătoriei ce , am făcut la
Berlin, cînd, față de zvonurile de războit!, provo
cate de chestiea marocană, am mers să propun,
din partea sindicatelor franceze, sindicatelor ger
mane, o acțiune comună. Pe cînd vizitam o expo
ziție de lucru de casă/ ce avea loc în vremea
aceea, îmf fu atrasă privirea de o superbă pernă,
expusă la o vitrină, și pe care strălucea o fru
moasă'inscripție în aur. Intrebînd ce-nsemna, mi
se răspunse călerau cuvintele: Trăească împăra
tul... Nu mă putui împiedica de-a-ml arăta uimi
rea. Camarazii germani cari mă însoțeau îmi răs
punseră atunci că perna aceea Iera expusă de
cătră sindicatele creștine... Nu putui de,cit să întimpin: așa dar mergeți alături cu sindicatele creș
tine ?... Alt fapt, nu mal puțin caracteristic. Ie ur
mătorul : la un banchet de isprăvirea construirel
nu știu cărei biserici, lucrătorii zidari, cari lerau
de față, și cari sînt priviți ca cel mal, revoluțio
nari din Berlin, nu se putură împiedica, la sfîrșit,
de-a se scula și de a scoate, cu ceilalți, strigătul
sacro-sant de: Trăească împăratul... leată, dacă nu
mă înșel, niște fapte ce s’ar dobîndi anevoe de
1 la lucrătorii francezi. Dar muncitorul german ha
bar n are ce însamnă spiritul liber, cutezător, care-I
semnul nostru deosebitor, și Ie mereu stăpînit de
frică, de teamă. Greutatea lui de spirit face acti-
'
vitatea-I greoae, dămoală, anevoioasă a se pUne>
mișcare.
n
Ultați-vîf, din potrivă, la ceea ce se petrece In Fra
ța. Ceea ce caracterizază pe muncitor, ]a
Ieste că I îndrăzneț și independent. Nu l înspâr
mintă nimic : Iei Ie mal presus de orl-ce autoritate
de orl-ce respect, de orl-ce Ierahie. in fața unui "
ordin al stăpînirel, pe cînd cea dintăl pornire
lucrătorului german Ieste de a se supune, Cea
dintăl pornire a lurătorulul francez Ic de a se re
volta. Iei se împotrivește și protestează, critică șî
se răzvrătește, și trece numai de cît la fapt. Nu
se-ntreabă, înainte de a se pune-n mișcare, dacă
legea îl îngădue sau nu să se pue-n mișcare
Acesta-I înțelesul adînc al acțiunel directe, care
însamnă acțiunea personală a muncitorilor, îndeplinindu-se în afară de orl-ce considerație legalitară și de orl-ce autorizație căpătată de sus. Cit
de departe Ie muncitorul german de această nesinchiseală. Orl-ce faptă, la Iei Ie îndelung cînlărită, chibzuită matur. Iei cercetează toate motivele,
pentru și contra, cată dacă-I îngăduit ori oprit,'
sucește și răsucește lucrul, pănă ajunge să nu
mal facă nici o mișcare, rămînînd, fără putința
vre unei Ieșiri, în cercul vițios în care se închide
Iei însu-șl.
Și într’adevăr, dacă cercetăm cerințele acțiunel,
vedem toată superioritatea hotărîrei și inițiativei
franceze, față de prudența și greutatea germană.
Cînd chibzueștl prea mult, nu faci nici o dată
nimic. Trebuie s’o lei înainte, să te lași dus de
propriea-țl pornire firească, să nu te încrezl de cît
în tine și să-ți zici: nu noi trebuie să ne adaptăm
legalitățel, ci legalitatea trebuie să se .adăpteze
voinței noastre. Intimpinările pe cari unii savanțl
și cuminți intelecuall le fac acțiunel spontanee și
creatoare, ne lasă reci. într’adevăr, date încurcă
turile viețel moderne, cum toate se înlănțuesc și
atîrnă una de alta, n’am mal isprăvi nici o dată
examinînd cu lupa fie-care din cele mai mici ac
țiuni ale noastre, înainte de a le săvîrși. Și, dealtfeliii, nu vel putea nici o dată să prevezi totul, dacă
începi a voi să cîntăreștl și lear să cîntăreștl totul.
Originalitatea sindicalizmulul francez, Ie că nu cu
noaște de cît acțiunea. Iei nu se lasă paralizat de
frică, de teamă. Iei atacă, înaintează, dînd lovituri
îndrăznețe, îșî apucă vrășmașii pe neașteptate ș*
în cele din urmă izbinda-I a lui.
Tocmai această atitudine hotărîtă, această în
drăzneală neîntreruptă, această energie stăruitoare,
tocmai asta nc atrage acum, loviturile stăpînire •
Guvernul cel mal democratic ce l’ani avut vre-o
dată, ne prigonește fără răgaz și ne anien!?t
cu toate persecuțiile. Imî pare rău de d-nul G1 '
menceau, dar îșl va pierde vremea degeaba. ■‘■0Q
urmăririle, toate persecuțiile noastre, nu vor face
cît să ne întărească, să ne împingă și ma
la luptă și să ne facă și mal de temut chiar penu
acel cari cred să ne-atingă.
Victor Griffueihes»
d© îâ^ut
de CERNIȘEVSKI
De procurat de la Revista Ideeî
35,‘ SI:. Turturelelor Bucuri^4 lei exemplarul.
FERRER ȘI
opera lui
13<
aminte de o duioasă ședere a mca,înluliu
iJUS, la Amelie-les-Bains. Acolea,în acest orășel dinx’U ca o protestare tardivii, zadarnica, apare în x'itînel, la doi pași de această țară a Spaniei, unde
lounelc noastre o noua protestare împotriva cxc- se țeseau mipotrivă-I atîtea urzirl vrăjmășeșil și
turci
P‘crrcr' Ktndurile tui Malato sini pline de
aiisidcrafil generale, bune de slujit de itwdfundnl unde 11 aștepta moartea, Ferrer părea a respira
îencit. a seintrama pentru noi lupte. Și tot o dată
toi IW‘* • i/l»
croea, in neobosita lui minte, alte planuri de ac
țiune educatoare. Pentru-că, in înoirea pedagogică
xju in cîte-va clipe și în cîte-va rîndurl, sub cea mal largă și în organizarea puterilor munci
lestarea unei dureri care întunecă mintea, pen- toare, dî osul vedea cele două msl de. căpetenie
t câ Francisco Ferrer Guardia fu cel mal bun pîrghii pentru îndeplinirea prefacere! sociale.
între prietenii miel, Îmi va fi cu putință să pun
într’o zi, plimbîndu-ne împreună pe-o cale, ne
î deplină lumină persoana, ideile și opera acelui întîlnirăm cu niște lucrători, cari mergeau, cu tîrHin care monarhica Spaniolă și Biserica romană năcopul pe umeri, la muncă :—Ce sîntețl D-voastră,
ii întrebă Ferrer.— Suntem mineri, răspunse unul
* făcut un martir.
Născut la Alella, lingă Barcelona, acum* o ju- dintr inșii. — Mineri ai minei... Și sărmanul <mleu
mâtate de veac, acest cincogenar ișl păstrase, sub prieten apăsă asupra acestui posesiv... Olnd se va
înfățișare rece și rezervată, o aprindere tine zice oare „ mina a minerilor “ î
Proletarul aruncă o privire pricepătoare, darmurrească. împătimit, fără izbucniri violente, curagios
Până la eroism, precum a dovedit-o, cu toată sfi murînd: „Va mal trebui mult". lear Ferrer, care
iciunea părută, și-a consacrat tot timpul, toate pu nu pierdea nici o dată prilejul de 'a simăna o idee,
terile, toată averea și întreaga lui vieațfl, la eman răspunse: „ Asta-atîrnă de voința D-voastră“.
Ferrer nuIeraorator, cum sînt- în mod natural,
ciparea socială și morală a tuturor oamenilor.
La Paris, ajuns secretarul lui Zorrilla, funcție cea mal mare parte din compatrioțilsăi. Iei cugeta
pe care, în zelul lui, o îndeplinea fără de nici o mult, vorbind puțin. Cit se poate de modest, iei îșl
plată, Ferrer îșl dădu samă de golul sforăitor al șefilor iscălea rar articolele, uae-ori c-un pseudonim. Sin
republicani, despre cari sau putut spune aceste gure, publicațiile ce le-a fondat în cel din urmă anl Y
cuvinte cu totul drepte : că-s ’ „niște pretendențl". Buletinul hebdomadar al Școalei moderne și
Școala inoită, poarta numele* său.
Nici o idee în materie economică, simplu numai
Intrat, acum vre-o zece ani, în stăpînirea-unul
revoluțiea politică, cuprinsă în singurul punct: cu
cerirea puterel, înlocuirea vechel șleahte prin altă legat, lăsat de una din elevele sale, decedată fără
moștenitori, Ferrer se sili de-a și pune în practică
șleahtă de chinuitori, veclnicul: „scoală tu ca să
ideile asupra întemeerel unul învățămînt rațional,
mă așez Ieu“. Sincer și ch<bzuitor, Ferrer nu putea punînd bazele vestitei .Școale modeme din Barce- .
sâ rămîe aici. In acest Paris, focer al marilor re lons, pe care o îneunjurăde o rețea de filiale, mal
voluții, și rămas încă, dacă nu unicul, cel puțin u- alăturînd pe lingă iea și o casă de editură: Biblionul din cele mal mari focare ale cugetărel mo theca de publicacipnes de la Escuela modernaderne, Ferrer evoluă. lei se ridică de-asupra tutu
In 1906, în urma atentatului Iul Mateo Morral,
ror etichetelor particulariste de grup, rămînlnd toV împotriva lui Alfons al XllI-lea, guvernul spaniol
tu-șl alipit cuvîntulul de republică.
profită de faptul că Morral lucrase mal înainte laCeea-ce făcu ca Ferrer să fie clasat, cînd ca re editura Iul Ferrer, pentru a-l implica și .pe acesta
publican, cînd ca anarh’st...
în procesul atentatului, pentru a-I cere moartea, a-r
Adevărul'Ieste că Ferrer, care păstrase cîte-va confisca averea și a-I închide Școala modernă..După
relații alese în partidul republican, se ridică pană o prevenție de un an și o lună, Ferrer fu achitat,
la largul ideal comunism-libertar, al unor Kropot- mulțămită ridicârel indignate a opiniei mondiale.
k'n, și al unor Redus, al căror prieten ajunse. Și, nu fără o împotrivire înverșunată, guvernul tre
Nu-I spălniînta nici o evoluție. Dar, cu spiritul său bui să înapoească avutul. Dar școala modernă ră
precis și metodic, Iei îșl dădea samă că nu se re- mase închisă.
.
‘
aliznză într’o zi lotul și pă pururi calea progresu
De astă dată, actia-șl rău-făcătorl, dinguițl de alui rămîne des Jiisă; In republica, chiar burgheză, ccia-șl ultramontanl, reacționari, au asasinat pe Feaînsul vedea un prim pas care irebuea urmat de rrer, i-au furat bunurile și i-au nimicit hbrănea, pe
lingă închiderea școalelor create sau transformate
«IU pași.
\ S ar putea spune, fără teamă de înșelare, cum-că de iei. Și ni se spune că anti-clerrcalismul nu mal
ijonceptul luî Ferrer iera acesta: republică cu are rațiune de-a fi și că. dacă-I drept de-a lupta
împotriva exploatatorilor economici, trebuie să se
âza socială și cu orientare libertară.
l’ără să - rămîe cît de puțin nepăsător față de deschidă brațele exploatatorilor intelectuali, otrăvi
e oririele.ee pot avea ,oc-în Statul modern,^ mal tori ni minților.
4
Ferrer nu Iera unul dm acel naivi, pe can-I bol
u samă de cele privitoare- la laicizare și la învă<r^lnL mergea cu cugetarea pănă la înlăturarea for- mojești cu argupl, cu sofisme. Pănă m ziua dm
or etaiisțe și-a frontierelor, în marea federație urmă, lela luptat, lucru vitejesc. în țara Iul TorqueI)PuUt'Uror oamenilor, transformați din salariațl sau mnda și Loyola. în contra unul vrăjmaș iscusit a
Drî ?,a^
muncă, în muncitori liberi, în co-pro- îmbrăca toate formele, a vorbi pe toate tonurile.
pianetei și
—■- ,
pricina acestei lupte a murit, în mod glonosA
-tarl al planetei
șt ai puicuiui
puterilor *v*
Iei rproducătoare.
duioasă ședere de gmgă- , Memoriea martirul11! va plana de-asupra. mormîn$ie rduc aminte
aminte de-o
de-o duioasă
jLorpn
/‘■ățască,
bătrînulul
libcrlar
Anselmo
■
“a ua
“‘uuiu‘ filosof ,ibe
ft0J AnKe
oT»° tulul lui lear opera Iul va rodi.
Wenfrs
__ i a lui ”Ferrer, a toVa^
0-0’ a__
’zl_ deportat laTeruel,
Malato.
sale, de asemenea deportata, a tovarășei-mea, ,
____
�11)2
REVISTA IdEEI
Leon Șadbey: Filosofic, Știință, Socialism, p. j n .
Gab. Seallles: In contra represiuncl Spaniole,pi jni*
Upton Sinclair: Infernul de Ia Pakingtovn, p tT
George Sorel: Sindidalizmul revoluționar, p
Al. Boda: „Tălcuirltf, p. 45, n. 3. In chestiea Sorina: Solidaritate umană, p. 10, n. 1.
străinilor^ p. 61, n. 4.
. I. Ștefan: Sindicalismul revoluționar, p. 31, n 9
M. B. Cantacuzino: In chestiea executărel lui‘ H. St Streiman: O scrisoare, p. 16, n. 1,
’
Ferrer, p. 104, n. 8.
Gr. A. Tabacaru: Ideile pedagogice ale lui Fer.
John L. Charpentier: Un caz de conștiință, p. 81.
rer, p. 106, n. 8.
Th, Cornel: Cartea-Ibună de leac, p. 99; n. 6—7.
I. Corvînaș: Judecata lui moș Preda, p. 77, n. 5. A. Tverltinoff: Introducere la „Ce-I de făcufp. 94
Un martor ocular : Ferrer pus în mormînt, n. $
Pleacă te rob, p. 117. n. 9.
Le Courrier Europ6en: Chestiea Ferrer și Par Gh. Varlam-Ghițescu: Intimpinare, p. 7 si 17‘
A. Vlahuțăr Ferrer, p. 105, n. 8.
lamentul Francez, p. 116, n. 8.
Clar. S. Darrow: Cine judecă pe criminal, p. 14. Dr. P. Zosîn: Executarea lui Ferrer, p.
Q. Dobrogeanu-Gherea: Din problemele sindica- Bibliografie: Votul universal, de I. Theodorescu
lizmulul, p. 36, n. 3.
Impresii politice, de Mihail Drăgănescu. Din BN
D. Drăghicescu: Calendarul superstițios, p. 65. blioteca „Lurnen": Iubita, de Gorki, Ce sînt viDr. 1. Duscian: Leonid Andreev, p. 55, n. 4. N.
știrile, deVaschide, Minciuna, de L. Andreiev
G. Cernișevski, p. 133, n. 10.
Epigrame, de Teleor, și Germania, de H. Heine'
Federafiea Stud. republicani, etc. din Paris:
Mentalia, de Th. Cornel, p. 30. Revoluționarii de
Crima regală, p. 103, n. 8.
F. Ferrer: Raționalism umanitar, p. 104. Din Tes Lew Tolstol. Din Biblioteca „Universală**: Două
tamentul propriu, p. 110. Reînoirea Școalel, p. nuvele, de Honore de Balzac. Lumina pentru
toți, de Dr. F. Grunfeld. Figuri contemporane
115, n. 8, Cerșetorul, p. 121, n. 9.
din Romînia, de Th. Cornel și Marc-A. Jean JaA. Găfățanu: Despre un nou organ, p. 128 n. 9.
Grigore Goilav: «Mentalia», recenzie, p. 30, n. 2. quet. Flăcări năbușite, de I. Neagu, p. 40. Pu
V. Griffuelhes: Cracterele Sindicalismului Francez. blicații de limbă romînă, din Capitală, p. 48. Din
. Capitală, din Provincie și din Străinătate, p. 63. Rîsul
M. Grunberg: Intimpinare, p. 71, n. 5.
G. și I. Hoppe: Ce pățesc trădătorii, p. 63, n. 4. Roșu, de Leonid Andreev, trad. de Dr. I. Duscian.
„Îndrumarea**: Să fie constituțiea o cursă, p. 23./ Bătrîneța, de Elie Metchnikoff. Din Biblioteca „LuParaf-Javal: Cele două fasole, p. 15. n. 1. Ab men": Pihologia Dragostei, deMax Nordau. Reli
gia și Știința, de L. Tolstol. Figuri contemporane
surditatea politicei, p.33, n. 3.
din Romînia, de Th. Cornel. Laura, de Cleant SpiJelm: Cea dintăl găină, p. 121. n. 9.
rescu. Invățămîntul Poporului, de C. Brudariu.
J. Klril: întrebări grele, p. 16, n. 1.
Boris Kritchensky: Sindicalismul și socialismul Progromul, de Octave Mirbeau, p. 64. Publicații
streine p. 76. Râsculațil, de I. Corvinaș, Mediul
în Rusia, p. 130, n. 9.
P. Kropotkin: In chestiea executărel Iul Ferrer, social ca factor patologic, de Dr. Stîncă. Lumina
Asiei, de Ewdin Arnold, tradusă de Gr. Goilav,
p. 111. Drepturile politice, p. 134
A. Labriola: Sindicalismul și Soc. în Italia ,p. 68. n. 5. p. 80. Poesia, 2, via, Scnato Milano. F. T. MaLagardelle: Sindic, și Socialismul în Franța p. 145. rinetti : Les dieux sen vont, d'Annunzio reste:
Octav Lupașcu: Din pricinile răscoalelor țărănești. La conquelc des Etoiles : Proclamation de
guerre... G. P. Lucini: Cârme di Angoscia e
M. Maeterlink: Nemurirea, p. 125, n. 9. '
Ch. Malato: Ferrer și opera lui, p. 151, n. 10. di Speranza. E. Cavacchioli : Le Ranocchîe
Marele Orîent al Franței: Protestare în contra Turchine. Paolo Buzzi: Acroplani, cânii alati.
Jean Grave: Reforme. Reoolution. P. Kropotexecutărel lui Ferrer, p. 113, n. 8.
Gh. Mărculescu: Scumpirea traiului, p. 120, n. 9. kine : La Terreur en Russie: The Terror in Ru
Victor Meric: Scrisoare cătră un recrut, p. 123. sia... The International Anarhist Congres... TVhăt
Robert Michels : Sindicalismul și Socialismul în I. Believe, by Emina Goldman; Roosevelt, CzolGermania, p. 91, n. 6—7.
gosz andAnarchy, by Jay Fox,and Communistn,
P. Miile: O nouă boroboață a lui Alfons, p. 129. by Henry Addis. Trade Unionism and Anar
Octave Mirbeau; Răi păstori, p. 25, 41, 57, 73,89. hism, by Jay Fox. Figuri Contimporane din Ro
P. Mușoiu: înștiințare, p. 40, n. 3. Mic răspuns, mînia, de Th. Cornel. Vieața la Sate, de H. pi*
p. 56, n. 4. Prefață la «Ce-I de făcut», p. 68, enkiewicz. Liturghiea Ateului, de Balzac, tradn. 5. Capul hidrei, p. 101, n. 8. Despre «Ce-I de V. Demetrius. Din Biblioteca „Lumen" : Destul,
de făcut», p. 124, n. 9. Note la diferite ar de Turgheniew, Origina Omului, de Emest Heticole: p. 7, 10, 16, 23, 31, 36, 45, 61, 63, eckel, Moartea Roșie, Edgar de Poe, Sufletul, de
65, 68, 71, 77, 95, 128, 136,139,151.
Voltaire, Lupta pentru existență, de Ch. Darvvin,
Alfred Naquet: In fața tribunalului omenirel, p. 108. Poeme în proză, de Ch. Baudelaire, Filosofia #
M, Nettlau: Lupta în contra Statului, p. ll,n. 1. ețel, de La Rochefocauld, Cînil din Valladol\’
John Most, p. 95, n. 6—7.
de Cervantes, Testamentul mieu, de Tolstol. Dl
Mina Nouwirt: Un caz de conștiință, p. 81.
țlunea raționată a limbei romtne, de C.
Ito Nltaro: Un document, p. 129, n. 9.
descu. Gazetarul, de Gh. Tomescu. Rolul
John Paleyo: Pe c:mpul de luptă, p. 22, n. 2.
, țel și al religiei, de Mateiu I. Dimitrîu. CMP
Gh. Panu: Spania și Europa, p. 112, n, 8.
tul dintre Știință și Religie, de Dr. C. TniJ' •
Mlchel Petit: Opera lui Ferrer.' p. 113, n. 8.
Muncitorii și Justițiea de clasă, de Const. M •
I. Petrovki: Asupra Nemurirel, p. 38, n. 3.
Dr. C. Rakovski: Din regimul arbitrarulu Ș
M. Pierrot: Răscoala din Sudul Franței, p. 139.
șitățel, p. 132... Bibliografica „Rentei
,
„Le R6veir: Trăiască Anarhie*, p. 109, n. 8.
p. I, 3, 15. l.fi. 24. 48, 64. TI. 80, 132.
Cuprinsul Revistei lleei“ de la ^o. 81 — 90>
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1909)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul IX
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. LXXXI - 90
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
1909
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1909
București
1909
A. Gălățeanu
Al. Boda
anarhism
București
Charles Malato
Constantin Dobrogeanu-Gherea
educație
educație libertară
Francisco Ferrer
Georges Sorel
Gh. Mărculescu
Gheorghe Panu
Gheorghe Varlam-Ghițescu
Grigore Goilav
Hubert Lagardelle
Max Nettlau
Mina Neuwirth
Nikolai Cernîșevski
Octave Mirbeau
Panait Mușoiu
Panait Zosîn (1873-1942)
Paraf-Javal
pedagogie
Piotr Kropotkin
Revista Ideei
Sindicalism
sindicalism revoluționar
socialism
știință
Upton Sinclair
Victor Griffuelhes
Victor Meric
-
https://anarhiva.com/files/original/41ac2b015aace7a503ab31cd81734ee2.pdf
efe39c532b7bb7fc81d7e9bbd4e55caa
PDF Text
Text
REVISTA IDEEI
1{)08. No^BXXl. 1
București, Strada Epurilor JO.
Un concept...
lamentăm adesea, cel iubitori de muncă rodx /pI iubitori de senin, ne lamentăm adesea
n i ntele aprige ce se încing adesea între dife
de i tabere revoluționare. Firește că acestea, prea
4 wa ne umple, cu prisos, ne covîrșesc cu ar Inse ce putem face, dacă luptele despre cari
^Wtn nu prea sînt semne ca să albă cu adevăun sfîrșit- Să cercetăm atuncea, întru edificaa noastră, dacă asemenea lupte aduc progresu
lui de care sîntem împătimiți, fie-care în parte,
dacă aduc progresului vre-un serios neajuns. Alai
întâi progresul acesta are un mers al său, în afară de înțelegerea sau neînțelegerea noastră, în
afară chiar de stînjinirî și mal mari. Și, ca să în
țelegem lucrul mal bine, putem spune că-n nici
o stare anterioară n’au rămas lucrurile pe loc,
cum au fost, ci din potrivă, și-au urmat, cu cea
mal mare rigoare, aș putea zice ne-nduplecare,
mersul propășitor. Cu toate că nici o dată n’a
existat o împăcare sau conștiință universală în taberile menite să reprezinte momentul imediat din
mersul acesta propășitor.
Invidiea și ura au domnit între oameni, nepri ceperea să o las la o parte, unii pe alții, pănă
să b’e răpue, s’au dușmănit. Cu toate astea, în
pract.’ca yiețel oamenii au fost siliți să se îngădueasCăși să se poarte mai în deobștela felid. Fie
care a practicat un meșteșug anumit și a fost
nevoit să' introducă îmbunătățirile de nevoe, pulincloașe, în Iei : a fost silit, fie-care, să adopte
uu schimb relativ,
de obște
ix””"’ să adopte-n
---- -----~T--- o
org---?“
fPi;.As<Lcia?1 politică, cum am zice, proprie
[Jiului domnitor de producere și de schimb,
lueile asupra stărel de fapt au putut prea bine să
tie-mpărțite, această stare de fapt puțind să fie
Pnvitf de la înălțimi sau la adînciml diferite. Și
.CU sam^ au
să fie-mpărțite părerile adiMt,niSr*T ji!?are imediat Dar asta n’a împleîera fox
3 03 starea de fapt să fie așa cum
normpkrVe? vntoare să se îndeplinească după
urmă na
•? «terminările Iei. leară, în cele din
hiajorifai ni*
S^sască, în majoritate măcar, în
date
-Cei?r maI deprinși să gîndească,|că,
se inchA ’ In timpul dat, lucrurile nu puteau să
We
^Ine, alt feliu...
°rbi[i <4Jv yarietatea ideilor, numai tn capul celor
a! lor
e4sau orbit* de-un aspect de suprafață
Bunul e? Putut să apară ca fundamental variate.
^IraTt al muItimeI, care nu s’a lăsat totdeaniJ zio ♦a £ăsit între toate o surprinzătoare,
*sMnarP i!maî.ident’tate, dar o surprinzătoare
------ www.M.M
y,
fZVUMVa,
VM111
Clll>
4.1VVJ
, l|ce con?‘”dJtor, să le-arete într’o față, cum am
un,rară, singura, după dînsul, adevărată
De fapt și unul și altui nu le areta de cît un
aspect. Și doar cel cu înțelegerea mai puțin clară
puteau să creadă că mulțimea fera cu totul ne
pricepută, neroadă, cînd nu se rînduea hotărît
’n^r’° parte și nici în alta, cînd asculta cu
sănmățate și pace și o parte și alta, împărtășind
pe nnd, pănă și tot 6 dată, susțineri ce păreau să
fie contrare, le că mulțimea avea un propriu discernămînt, un discernămînt cam inconștient dacă
vreți, îera capabilă de-o orientare mal dezvoltată,
îera capabilă, de sinteză. Șovăirea mulțime!, cînd
de-o parte și cînd de alta, punctului de vedere
ce susținem tocmai vine să-I dee sprijin...
In luptele sociale, nu ni se pare o mal mare
înfumurare de cît aceea de a poza într’un cam
pion al celor mal adevărate idei, într’un cam
pion care vrea să ferească mulțimea de rătăcire...
Marx a luptat o vieață întreagă, spune un bio
graf puțintel cam naiv, mi se va Ierta vorba, să
ție piept nu știu căror curente nesănătoase. Pu
tea să nu se ostenească păn la atîta, că tot aceea
îera. Marx a murit, curentele nesănătoase nu au
putut să fie, nici cît a fost acesta în vieață, cu
atît mal puțin după moarte, cu toate că alțf cam
pioni înverșunați s’au ivit, nu au putat să fie
înăbușite. Cu toate astea mulțimea n’a fost și nici
putea să fie, din pricina aceasta, mal rătăcită de cît
a fost, de cît Ie: n’a putut să fie adusă, cu alte
vorbe, să-și ducă, să-și modeleze traiul și să-și
urmărească 'năzuințele TeT alt-feliu de cît îngădueau în de obște împrejurările în cari lea se afla.
Se vede de acolea ce strădăinuînță, se vede ce
muncă și ce trudă în van, dacă vreți și dintr’o
parte și dintr’o alta, cînd Ie vorba să se alerge
după himere, să se stabilească un absolut...
Ce concluzie putem să tragem de-aicl, ca să
nu întindem vorba mult mal departe, pentru-că
lucrul începe să fie cu totul vădit, ce concluzie
putem trage pentru practica noastră. Aceea-că,
dacă un mers general, uniform, hotărît, și un sin
gut concept, cu -------------r-----------gur
osebire în luptele
sociale,, ........
nu Ie
șj_y
și-I anevoe de stabilit, și dacă lupta opusă, contrară> în tabere mal de acelaș feliu, Ieste curat
prisos, luptă asta, dacă unii voescsă malstăniească, necumințește, în lea, nu trebuește să ne
emoționeze mal mult. La mersul lucrurilor, și anume la mersul propășitor, in tot cazul împledicarea serioasă nu Ie... Unii trag ftjtr'o partea|m
ziCem în alta: poate I o cerință a împre,
mm
IDEEI
"UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat :
D_luț p
10, Strada Epurilor,—Bm$U.
iiHrft in ai VIII lea au.
Toate abonamcutek trcbuac neapSrut nioUe.
�—
REVISTA IDEEl
8
REV1STÂ IDEE!
9
jurărilor și poate ! predilecțiea sau o înclinare a
lor: la urma urmei, fie care trage cum s’ar prinde
pe sama sa. Ținta Ie ori și cum înainte, poate
puțintel cam în ceață. De aceea, singurul lucru
de recomandat cu căldură, și care ar fi poate
singurul priitor, Ieste de a face ținta asta mal clară
și de-a ne îndrepta cum fie -care mal bine putem,
chiar mal iute de cît ar fi să ne-atingă biciul nevoel, "care de altminteri nu ne cruță spinarea, de
a ne îndrepta, din toate puterile noastre, spre lea...
LIBERTATEA AMORULUI
Nu vi se pare oare cum-că peripețiile căsăto
riei, zbuciumul soților celor nepotriviți, afacerile
de conștiință izvorite din adulteruri, nu vise pare
că nu mal au în iele nimic mișcător și că nu
mai pot să ne impresioneze acuma atît de adînc?
De alt-felii! cum să ne mai intereseze luptele
unui bărbat, ale unei femei, împotriva convențiilor
și invențiilor mediului lor social, cînd, în revolta,
in avintul imaginației noastre, întrevedem o lume
ideală, o cetate de dezrobire în care individul sin
gur Ieste arbitrul destinelor sale morale, sentimen
tale ? Numai teătrul, numai înfățoșate» idee! și a reaJitfițel Ie ceea ce poate să ne intereseze astă-zl,
fie c’ar zugrăvi niște amanțl cari-ar zdrobi toate
pîedicele, creîndu-șl prin pasiune o altă atmosferă,
n-afară, fie că ar reprezenta răzvrătirea unor per
sonagii de elită, alese, sculate să-și alcătuească o
lume a lor în contra tiraniei societăților. Ibsen a
fost format modelul și indicat acest felifi de idei
în admirabila ! dramă Rosmersholm.
Așa-că, pe scenă, atît cazuistica, dezbaterea
matriomonîală, cît și argumentele faptice, în fa
voarea divorțului, au să mă lese rece. N’are nici
o însemnătate, nici descoperirea neajunsurilor unei
mașini ruinate și osîndite, nici căutarea să i se
perfecționeze resorturile. Esențialul, lucrul cel cu
rios ar fi să fim făcuțl a vedea lupta cea sufle
tească, mai pre sus de interesele meschine și de
aranjările trecătoare. Cîtă vreme inse îmi înfățo
șați o femee, care nu se acomodează de loo cu
dispoziție» bărbatului Iei, care sufere din pricina
aceea în întreaga-I ființă,vă voiu întîmpina fără doar:
„De ce nu-1 lasă, fără multă tocmeală41 ? Și cînd
mi-ți spune cum-că iubește, cu toată tăriea unei
împătimiți năbușiie-ndelung, cum-că iubește pe-un
altul, vă voiu răspunde : „Urmeze-șl îndemnul im
perios al inimel Iei și meargă să trăească cu Iel“.
Asta nu-I cu putință, mi se va zice : eroina nu
poate să-și zdrobească situațiea ce-o are în lume,
nu se poate descalifica: io împiedicată de educațiea, de principiile, de motivele Iei de familie,,, Atuncea rabde și dee-ne bună pace. Nu putem să
ne interesăm de loc de acea sclavă tînguitoare,
care-ar avea putința să-și capete libertatea, dar
care-șl îndură stăpînul, din respect omenesc, din
vanitate și din prejudecată. Ori închine-se sooietăței, ca să se folosască de avantagiile și de ipocriziile Iei, ori ridice-se împotriva-I pe față și
cate să trăească în afară de lea Amestecul nepo
trivit de supunere și răzvrătire, dă naștere unei
stări echivoce, care nu merită nici o compătimire,
H, Bauer.
NEÎNȚELEGERE...
o discuție aprigii, care să ceară tocmai o
nire prea serioasă, o discuție aprigă intre
«i anarhism, ca doctrine extra-antagoniste, nu .• ?
cins sau măcar, în clipa actuala, nu dătnuest,'
nu te generalizată la noi. Cu toate astea, dezvol/^!1
ce urmează, pe cari leu unul le-aș fi făcut
circumspecte să nu cobor însemnătatea nici «„5
cele două doctrine, deopotrivă de argumentabile du.
mine,și ca concomitente adică ca dălnuinSțla o i'ap“
ca succesive în aplicare, dezvoltările ce urmează
discuție nestăpinită între aceste doctrine ar PutĂ.°
cel puțin, preveni.
P. M °
O luptă necurmată se dă în marea arenă pj.
mîntească, o luptă înverșunată între asupriți și a.
supritorl. Și tot ce simte, tot ce cugetă cu ade
vărat, Ieste do partea celor ce luptă pentru dez.
robire și ridicare, împotriva celor ce luptă întru
apărarea sclaviei și înjosirel. Două armate stau
pururea gata de încăerare : una ce vrea să con
serve, alta ce vrea să desființeze o anumită stare
de lucruri. Un fapt curios se observă înse ; pe
cînd soldați! armatei conservatoare sînt totdeauna
gata a-șl dee mîna fără a categorisi pejndivizi pen.
ti-u a lupta împotriva dușmanului comun, soldați!
armatei de desființare, armatei progresului, seda*
aează, se diferențiază, dese ori refuză a se ajuta
sau refuză ajutorul, atunci cînd ar trebui acest ajutor să-l primească.
Conservatorii, liberalii, radicalii, sîoUfrațl pen
tru a se apăra de dușmanii lor, social-democrațl,
socialiști revoluționari, anarhiști. De ce acești din
urmă sînt pururea în ceartă ? Să cercetăm: Fie
care din acești oameni, apără o doctrină. Minunat,
Trebuie să existe cît mai multe păreri, cît mal
multe idei, pentru-că adevăratul progres nu stă
în uniformizare, ci din potrivă. Inse acești oameni
fac păcatul de-a, fi sectari, de-a se închide în doc
trina lor, a se închina Iei și a nu mal admite cu
nici un chip, alta. Acesta Ie un mare, un foarte
mare rău.
A
Astă zi asistăm la lupta ce se dă, în streină’tate, între socialiști și anarhiști, luptă despre care
avem dureroasa conștiință că dăunează clasei asuprite. Și, cum se simte, par’că această luptă catn
începe a cerca să-și întindă mrejele și ja noi. D®
aceea vreau să arăt că lea nu Ie de nici un folos,
și că departe de a aprinde zîzaniea ar fi ras
bine să ne ferim de acest eoîu de activitate. 8
mă voiîi ocupa prea mult de social-democrațl, 8
cești extra-legaliștl, cari vor ca totul să se in
plinească pe cale paclnică, pe cale legală.
Ce Ieste legea și cine cunoaște legea .
voința burgheziei, pe care nimeni n’o cnnoaș 8
căreea toți trebuie să se supună. Muncitor»
și-au făcut legi și deci nu au ce să respect .
nici burghezii nu respectă legile, legile tac»
Iei chiar cînd Ie chestiea să lovească in m
felia
Iei lovesc în lege fără de frică, dovedm
te
că voința lor Ie singura lege, voința lor c
r
îmbrăca orl-cc formă le place, sancționa
după gustul lor.
dup5
Pentru a arăta că I de prisos a te îndrntn^
lege, de oare-ce chiar burghezii te sc
refect
voia arăta, ca ilustrație tipică, caz»1 # un P
romîn, lei închide un local al munci
.u|(
reateazft pe vre-o cîțLva. După lego » ar
dar Tel o face. Cn-i de făcut ? M fie tra
un advocat, un om care cunoaște
jare. ^fl'r’;idăfniciea acestei încercări. ProcuC» *r^A dacă poate sau nu să fie tras larăs*,p„|’dcc’feOtul. Ș» cum acesta Ie cel mal bun
^dere ULe]ege...’S'ar putea interveni pe la alte
Llecb SVar ohițibușerie» Icgel intervine^ și toată
cade în baltă.
flrsds01t, cCți ftcum, domnilor social-democrațl ?
^’.^'Zsă
manifeste ? De multe ori nu are
jfaooitorJ rgbezica so încăpățînează. Atunci cum
se resemneze? Atunci mal
r*®1'116' facem popi, cn 8ă propovăduim asta, căci
■ bin0 Dt«torl uu ne prinde. Soluțiea logică Ie ca
ca lllP j} să nu ție samă de lege și să facă cum
0DC'lor bțne . De 1» acest punct nu mal putem
social-democrațl, pentru că Ieșim din
vor1” lor de acțiune. Rămîn socialiștii rovoluțio efcrS ' anarhiștii. Atît unii cît și alții, recunosc
Oarl,mic bun nu sn poate înfăptui fără revoluție.
dacă ■ prin sindicate se urcă salariul lu
ărilor urcarea rentei pămîntului, scumpirea aIțelor » chiriilor, etc., epjnvalează urcarea, ba
Țiuite ori o întrece, micșârînd salariul.
Revoluționarii recunosc adevărul acesta și sin' 50luție pe care o dau chestiei' sociale le :
țlivob^a- C» toate acestea, deși s’ar părea că o
Înțelegere domnește, totu-șl socialiștii revoluționari
?i snarhiștil nu se-nțeleg. Din ce pricină ? Din
pricină că, după revoluție, Iei vor ca societa
tea *11 îmbrace o anumită formă preconizată
în diferite sinteme din dectrinele- lor, formă care
din păcate se deosebește. Asta-I ciudat: Vrei să
arăți haina pe care va trebui să o poarte o soci
etate ce trebuie să se nască de-abiea, și te cerțl
de pe acum că haina ta va fi prea strimtă și-a ta
prea largă, N’ai luat nici o măsură, n’al încercat
nimic și vrei, cu de-a sila, să se zică că va îm
brăca haina ta, musai pe a ta. Poate că copila va
li pipernicită și se Va pierde în haină, sau va fi
.plină do yieață, volnică, și haina va să plesnească
pe lea: nici nu vrei să admițl. Tu Iești croitor cu
renume, și reputațiea ta cere ca haina să se nu
mească bună.
.Cearta dintre anarhiști și socialiștii revoluționari,
m> «o pare fără de noimă. Iei se ceartă pentru
? ’tr80t’î și uită lupta reală, concretă în care trenie
jea mîna. Qa
nu
rgu înțQleasă,
Dl‘pa. mino’
ar fi cel mal
&r h1Df 1 .1*
starea cea mal perfectă la care
niru l°a ajun^G omenirea. Cînd va ajunge omeIgij ft anarhie ? Nu știm. Asta nu poate îndrepTot a; n,men.1 în®0, a spune că-1 utopie sau vis.
clna
nu
oînd vom ajunge la socialism sau
Ua
v? av°a Joc Revoluțiea.
rărea trCru
cu siguranță. Bazați pe obserîneoutu‘uî omenire!, știm că societățile ome^erîte f Qler0U^ evolutiv spre progres, îmbracă
Poate Itob*?8, ^ea. maY Perfectft formă pe care o
fl. AnarhiJ Cr> soc^etlltea omenească, cred len c’ar
^uiine p
mine perfecție și anarhie sînt
M4rI do o ate cit după realizarea acestei ultime
iahtul ggr0s 8P°ciea umană se va stinge sau
Cine știe? Sau poate că
j HCeii8lă 8ta° Va
da sau8e Va Pei'Petua la infinit. Cine poate
lie’ Peniru0»^ auarhi?l’I trebuie priviți cu simpac« Iei eînt pionierii ultimei stări de
progres, celui mal sublim progres pe care-1 poate
concepe cine-va. Iei ne pregătesc, ne învață să
înțelegem, să înfăptuim acest progres, pentru-că
Iei nu no va veni de-a gata din ceriu, cî noi tre
buie să-1 realizăm. Mi se va răspunde înse că această stare va fi foarte tîrzie, că acum le un vis
?i că anarhiștii ar fi cu mult mal logici, mal în
acord cu știința, dacă s’ar face socialiști. El bine
nu-I așa.
Socialiștii vor un stat, cel cari precizază că
vor uu stat, care să albă un anume feliu de pro
ducție și un anume feliil de repartiție, infinit mal
superioare celor de a-zl. De unde știu însă socia
liștii aceștia, că Iei ar fi mal științifici de cît anarhiștil ? Știu Iei data cind se va putea înfăptui
acest sistem ? Se va înfăptui lei după revoluție ?
Cine poate ști cu siguranță dacă se va îmbrăca
sau nu asemenea formă ? Poate ca însă-șî revoluțiea ne va sili să procedăm ast-feliu. Afară de
asta, știm noi cînd va avea loc Revoluțiea, ce
cauze o vor naște, cum va izbucni, ce va influența
asupra Iei, de va fi numai în Europa sau mon
dială, cum o admite Bakunin, cum se va termina
și ce eră va trebui să încoroneze?
Totul Ieste numai presupuneri, numai abstracții.
Poate pănă atunci știința va fi realizat un atît de
mare progres, în cît chimiea va fi în stare să
combine, într’o pastilă, nutrițiunea pentru o zi. Atuncl ce rațiune științifică va mal avea socialis
mul, cu statul, cu repartizarea, și celelalte, căci
nici monede nu vor mal fi, metalul servind ca
nutriment mineral ? Dacă nu se știe cu siguranță,
în condițiunile în care va avea loc revoluțiea,
mentalitatea oamenilor ce o vor aduce la îndepli
ni re,și altele și altele ce stau in strînsă legătură
cu asta, atunci pentru ce anarhiștii ar fi mal lo
gici, iăcîndu-Be socialiști ?
Anarhiștii nu pot ceda nimic, socialiștilor, din
idealul lor, pentru că idealul lor Ie mal superior
și tot atît de întemeeat pe știință, ca și cel socia
list. Inse anarhiștii nu trebuie să fie pentru asta
sectari, să se închidă îa doctrina lor și să uu mai
leasă din lea, să se închine Iei. Un anarhist tre
buie să fie un cugetător, un om liber, care nu vrea
eă fie stingherit, nici Iei, nici să se ostenească a
stingheri pe alții. Un anarhist le cel mal prin ex
celența ateu. Iei dărîmă zeii cerului și-ai pămîntulul și nu trebuie să ridice alt zeu, chiar atunci
cînd acest zeu ar fi cea mal sublimă concepție. Un.
anarhist nu se închină nici chiar anarhismului, de
acela Ie anarhist.
Anarhiștii pot admite ideile, aspirațiile socialiș
tilor, întru cît nimic pozitiv, pipăibil, nu a avut
încă loc. Cu atît mal mult socialiștii n’au de ce
se înverșuna împotriva anarhiștilor, de oare-celel
preconizază starea cea mal perfectă, la care putem
tinde, pe care ori-cine o poate dori. Și fiind-că
singura acțiune pozitivă, reală, ce poate fi urmă
rită de o cam dată, Revoluțiea asupra căreea nu
mal începe dispută pentru că atît anarhiștii cît și
socialiștii revoluționari recunosc necesitatea Iei, nu
pricep pentru ce revoluționarii, de ori-ce soitt, n ar
lua această acțiune ca țel și n’ar lupta pentru
îndeplinirea Iei, fie-care cu armele sale, pe dru
mul său, în comun cînd ar fi de nevoo, păstrînd
■firește, fie care, părerile sale.
Și, după revoluție vom vedea.,.
Mina,
�REVISTA IDEE!
4
REVISTA IDEEi
SPOVEDANIEA UNUI DUHOVNIC
Trebuie să fie frumoasă de lot organizarea
socială de a-zi, dacă instincte atit de vitale,
ca acele de cari ne-atîrnă dăinuirea, per
petuarea, trebuie să fie atit de contrariate,
pentru ca omul să recurgă la cele mal ne
închipuite aș putea zice excrocherii, ca să-și
satisfacă aceste instincte. Castitatea adoles
centei, în de obște prea încercată, ca și cas
titatea duhovnicească, nu mai vorbim cit de
încercată și iea, ierau menite să se coali
zeze, împotriva infrînărei silite sau ipocrite,
să se răzbune chiar cu prisos... 0 practică
ce jignește morala curentă, poate atrage
blamul sau înfierarea cui-va. Dar noi tre
buie să ne gindim, măi cu samă, cum ar
fi să se orinduiască lucrurile mai bine, ca
tot ce izbucnește în deobște acum ca. vițiu,
să-și găsască manifestarea normală.-. Ipocrizica, in mare parte, chiar de pe-acuma
din practicele omenești, poate să fie înlătu
rată. Firește inse că totul, ca să albă, nu zic
o rațiune, ce de altminteri o are, dar o
sancțiune îndestulătoare, alîrnă deo reformă
socială fundamentală... Cele două spovedanii,
publicate, una in colecțiea Revistei din anul
1906, una in cea din anul 1907, trecut, ca
și spovedaniea cea de față, date la iveală, t
dintre atîtea, sint, pentru cel ce gindesc la'
reforma despre care vorbim, un prilej tipic
de meditare.
P. M.
•
Marți, 23 luliu 1866.— Acum vre-o cîte-va zile
(lupa
am făcut cunoștință la Melaniea, care Ieste, după
cum am aflat după asta, o prietenă foarte de aproape a iei, am făcut cunoștință cu M-me Pri
măreasa... Numai atîta, vă rog. Lucrurile au ră
mas, cu toate astea, aici, și de atunci n’am mal
văzut pe femeea aceasta. Do altminteri mă gîndeam
cu atît mal puțin s’o mal văd, cu cît nimic nu
mă atrăgea cătră Iea și cu cît zicîndu-se volteriană și mîncăloare de popi, cu toate că negreșit
habar n’avea cine Iera Voltaire, nu putea să simțască nimica, din partea-T, nici Iea, care să o atragă spre mine.
Care nu-mi fu înse mirarea, clnd, pe la patruj
întors acasă de-ablea, slujnica, nu mal puțin mi
rată ca mine, mă anunță că M-me Leontina, aceasta-1 numele Primăresel despre care vorbesc,
întreabă dacă pot b’o primesc. Firește, îl Teșii în
tru întimpinare... și mă scuzai prea plecat de prea
însemnata onoare... Flecărirăm împreună ca la
vre-o trei sferturi de ceas, și fui' silit, la plecare,
să făgăduesc de a-I întoarce vizita.
N’am ce face, îl voiti întoarce-o. Dar ce să-nsemne oare aceasta ? Dacă M-me Leontina, după
pilda prietenei sale, nu vrea să dee, și iea, o lo
vitură de briceag contractului conjugal, și dacă
pentru asta nu și-a pus ochii pe mine, mărturisesc
că latineasca mea nu mal face două parale.
Vineri, 26 luliu.— Faimoasa vizitam dat-o
astă-zl... Numi-a fost cu putință s’o mal(ntîrziJ...
Ieram din cale-afară de intrigat... Ieram prea gră
bit aă aflu deiprțee iera vorba.., Dealț-feliiitoc
<
mai ce-am presupus... M-me Primăreasa bin
voeșto să mă găsască pro placul Iei: nu mi a de
clarat-o încă formal... înse nu ie departe. Ieste /
altminteri o manieră de a nu spune lucrurile p0 fatft °
Are să trebuească oare, ca și cu asta... ș,
car nu-I o bucățică mal poftitoare. Un felîU de Me"
lanie No. 2... Ce-i drept c-o filosoafă... trebuește
să aibă o savoare particulară... In tot cazul are
să fie nostim de tot. leată-mă acum aruncat în a,
momirile municipale... Fie ce-o fi, îeu nu voi&
provoca criza... Mă voii! mulțămi să fiu pasiv,
Miercuri, 31 luliu.— încă un nume de scris pe
ILta-mî: cel al M-me Primăresel... Veni astă-tf
să mă vadă din nou... și căzu... Cel puțin o r.
ventură, care nu se lungi .. Preliminariile cu r_
devărat nu au fost de Joc lungi: două, vizite și... a
treea, cea bună... Inse mă dădui, mă dădui'fără nici
o plăcere.
Zic, mă dădui, ceea-ce și Ieste așa. După cum
mi-am propus, leu n’am făcut nimica spre a aduce
deznodămîntul cel'Revăzut. Isprăvile mele cele
din urmă cu Melaniea, m’au tămăduit, pe toată
vremea, socot, de foastele femei tinere.
Și, fără doară, noua mea cucerire nu trebuie
să-și închipuească c’are să fie în toate zilele paștele... O dată m’a avut, socotesc eă-I destul, !□
orî-ce caz, pentru mine-i destul... Cu atîta mal
rău, dacă, asta nu va mnlțămi-o pe Iea... leu nu
mă voiîl duce s’o caut...
SîmbătS, 4 August—Am văzut astă-zl, leară-și,
pe M-me Primăreasa... Din fericire nu a fost
numai Iea. Iera-nsoțită de fică-sa..., pentru că are
o fică, ceea ce nu știam. Duduea Madelena Iese
de la călugărițe, la cari nu are să se mai întoarcă,,
studiile fiindu-i isprăvite. Mă-să a adus-o la mine,
să mi-o prezinte... N’am ce zice, ciudată idee...
Un pretext poate ca să revie.
Ori-cum ar fi, de altminteri, fata Ie altă-ce-vai.
de cît mama... Negreșit alta... Vrîsta Aogelel mele,
ce-va mai tînărfi chiar... Și niște ochi... și-o gură...
și-un mijloc. Dar, mai ales, ochii... leată cum iu
besc sexul... Ah, asta... dacă aș putea să-mi per
mit fantaziea... Inse cu neputință... Intr’adevăr,
cînd și unde ?... Las la o parte că fetișcana îmi
pare cu totul semeață. Mai bine să nu mal cuget
la asta.
Luni, 13 August—Nu trebuie să zici nici odată :
aFîntînă, din apa ta n’am să beu>, Nimic mal adevărat. Așa-că, astă-zl, m’am jertfit leară-șl.M-me Primăresel... Am descoperit oare, într insa
vre-un farmec necunoscut?... Nici de cum.-, Dar
atunci ?...
Q
leată ce-I. Cu toate că D-nu Primar de
Xxxx și soțiea sa slut, și unul și altul, sau a?
cel puțin se socot, liber-cugetătorl, dînșii 8
compromite, în ochii populației, s’ar compro®’
în mod serios, daoă, în ziua de 15 August,
prilejul sărbătoarel împărătești, fata lor,
ca decor, au făcut să i se dee o educație rel’g^_nJ
D-nfl
nu s’ar apropiea dt sfînta masă. Și, cum
Primar Ie alipit de eșarpa I mal tare de cît de
convingerile sale, iear M-me Primăreasa nuvavre»
să redevie M-me Leontina curat, Uuduea
roăg®
se împărtășască poimîne. Ca să mă
tîn’u
vădesc, și lot o uatft «pre a atingo și
’
* r’a abătut pe la mine. Nu putea să-mi
jstă'^
n«.!r> m'nlo n n>>nniinnra vntl
pjS'^/fira b»'j treacă PrAin,m,ntte’ o propunere mal
i
/«O răsplătit la nndu-ml și leu, cedînd aș■ pl«cutfli- Bale.„ Pentru asemenea generozitate pro<Jrll HDi să f>u răsplătit. Ori și cum prilej am:
mine ca 68 Pot tra£e din prilejul acesta
adrrlft nG alt-feliu, am propus M-me Leontina,
fot» acasil, să
aibăi a se djjjBJ 11
.
on mpviitpnril.ar
'"nulțimea
penitenților c.et.n
celor de rind,
t* Cc grămădească mine în gloată. Pro^"p’recum mă așteptam, măgulind anuflcrea nujriu al celei cărei i-o adresai înadins
fu cu grăbire primită. Așa-că sorții
«"'“'•’T'f''"PentrUfft?a’îT
j am.
J0 izbîDdn îi
astea, contrazicere cu totul ciudată,
Ca toftt® V —
Tfiâtă. într adevăr, o femee care s’arată ca vrăj1 ă a popilor, care, afară de asta, are în mine
narimen de cît aceștia prețuesc, și departei ca
Vi o depărteze să-mi JJ
încredințeze copila,
Ic cu
c" atît mal
“si si'mal din potrivă o-ndeamnfi.. Ie
garf c'am să ’'° resPe°tez’ cn. atît i-am respectat
înțelege
că socoteala mea
mal puțin mama... Se în
țel
^Ce îe drept, leu nu sint nici femee, nici filosof...
MaijJ, 14 August.— Nu Ie ce zice, lumea-1 ex
peditivă în familiea primului magistrat municipal
din St. Xxxx... Acum o lună, nu cunoașteam nici
măcar din vedere pe vrednica jumătate a perso
nagiul oficial: după două săptămîni, o cunoșteam
în chip biblic... Acum zece zile, nici măcar nu
țlieam că D-nu Primar și M-me Primăreasa, au
găsit cu cale să se coboare vre-o dată în vieața
lor, din aubimele înălțimi ale filosofîeî, ca să co
laboreze împreună la procrearea celei mal îneînj tătoare copile din lume: astă-zl copila asta îmi
' aparține...
Cumplit îmi pare de rău că n’am pana unui
Boccaciu. Aventura asta Ieste atît de cu haz, în
; cît asemeni vesel povestitor, ar fi scos dintr’insa
un jnvaer.
Ca e& am la Indamînă tot timpul, rugai pe
i M-me Leontina să-mi aducă, pe Madelena iei, cel
j
,tlrz’n P® la trei, punîndu-mi gîndul să fac
I ci'tM j
cu putință, o penitentă sau o po|
do loo, ci, mal degrabă, o păcătoasă.
' cab . . e?te 8ă fiu la confesional pe la patru,
91 jum8tate> susținui ieu, ca să-mi sprijin
j până
mea’“ $1» cum cre^
fi reținut
! atît dn * i ,Vl'e’° 9apte, aș voi, în vederea unei
l țiu cin»* e UD8ate 9®dințT, să mă și odihnesc puI
P ce v°tâ fi spovedit pe duduea...
' 011 ^Veam^0^63^’
aveam
de odihnă, cum
i ®tit np»/,,83 m? splDRUr : vream numai săfiupre^eosa 1 Uț
oe ^iuiplare... M-me Pri.^P'rte j U » ’ de-altmintrelea, fără a vedea mal
lălfyosai Cj^ vlr^ul nasulul lei, luînd lucrul cum
i
krau '0U> Be ai’0t^de-o minunată exactitate.
"’?•
‘rCa treI ceaBur'* ®tod îmi sună la
Sa °D» vorbit* ’* .Iera qu lea- Le făcui să între-n
de întb^ c‘te-va mînute-mpreună, după
*
cn„ -,?e P°l’teța îngădui, luîndu-ml dc
i» eam'.Cd'u- invitS( pe duduea să mă ur-
1 aptOr’ °rX^Te^p0DtrU îmPreJurare> 0
I ioKbriUalităti??
{meu.
.1 Podite; ’ e’ Car* preceadează spovedirea, iu-
5
— Spâne, copila mea, zisei cu ’cel mai blajin
- «»
glas ol
al rriYati
mleu, /la
de mnllX
multă YvwarMA
vreme —
nu ate-ai
spovedit?
- Crede-mă, părinte, că nu știu, îmi răspunse,
cavalerește, duduea. Drept să-ți spun, deaftminteri, dac’am venit, Ieste numai să fac plăcere lui
papa și mamaeî... Pare că trebuește să mă îmnărtămîne,sub pedeapsa dea pune tîrgul în revoluție.
revoluție
șese mine,sub
Mă voia împărtăși negreșit, inse mărturisesc că
nu mal cred de loc In toate bazaconiile acestea,
— Cu toate astea, al fost crescută la călugărițe...
— Da, părinte, am vegetat, am lîngezit la Iele
vre-o nouă ani.
— Acolea pierdnt-al credința ?
— Fără-ndoeală că da.
— Cum s’a întîmplat asta, copila mea ?
— O, n’avea grijă, nu surorile mi-au răpit-o.
Inse avui fericirea să cetesc unele cărți, negreșit
că oprite, și cari, fiind-că luminează, sint numite
cărți rele,, ce ni Ie treceam cu-ngrijire din mînă-n
mînă. Cetirea asta m’a făcut să cuget...și atîta tot.
— Atunci, cum vrei să te împărtășești... Fără-n
doeală că nu te pocăeștl de greșelele ce-al făcut ?...
poate că nici nu voeștl să le spui.., In asemenea
caz, leu n’am să pot să-ți dau absolvirea, să-ți
dau Iertarea...
— Nici n’o cer, n’avea grijă.
— Ast-feliti, renunți a te apropiea, mine, de
sfînta masă ?
— Ferească sfintui, fiind-că spusei, nu mă apropil pentru mine.
— O împărtășire sacrilege înse nu te spăîmîntă ?
— Nici una, nici zece și nici o sută. De vre-o
doi ani, la călugărițe, unde Ieram nevoite să ne
împărtășim la fie-care două flăptămînj, n’am fă
cut alt-feliu de-mpărtășiri... De ce să mă spălmînte, de-altminterl, înghițirea unei buline ?
— Buline ?
— Dar ce ? Crezi că leu văd alte cele în nafura voastră cea sfîntă ?
— Val, fata mea, atît de tînară și...
— ...Atît de stricată, Ieral s’adaogl, nu Ie
așa ? Te’ scutesc ieu de asemenea osteneală.
— Cum socoțl înse, că fără ajutorul sfintelor
taine, mal cu samă fără ajutorul împărtășaniei, al
să-ți aperi virtutea de naufragiu, pe marea lumei,
vijelioasă ?
— Virtutea mea...
— Poatea-I și prăpădit-o cum-va?
— Nu, din nenorocire. Dar s’o prăpădesc tare
aș vrea.
— Dar dezonoarea?
— Cît despre asta, nu... La onoare leu țin.,
înainte de toate, onoarea.
— Așa-că n’al sta la gîndurî... a face sacrifi
ciul frumoasei virginități ce o ai... dacă asta al
putea să o faci... fără ca nimeni... să nu afle vre-o
dată ce-va ?...
—Nu numai că la gîndurî n’aș sta, m’aș socoti
încă prea norocită... De-ablea aștept să fac cu
noștință cu acel necunoscut despre care nu am de
cît o nedeslușită idee... Ah, dacă mi s’ar fi înfățoșat
prilejul, te asigur, jiu l’-aș fi lăsat să scape,..
— Ce spui, copila mea, cu neputință să vor
bești serios.
— Prea serios, o jur.
— Știi înse că așa te expul... In așa dispoziții,
primul venit Ieste în stare a te seduce..
�REVISTĂ IDtEl
6
REVISTĂ IDEE!
— A, primul venit... Păn aicea, mă rog. înainte
de toate trebuește ca acest prim venit miesă-ml
placă...
N’aveăm nevoe ca să aflu mal mult. Nu doar
c’aș fi pretins să întrupez idealul visat de-o tînără fată cu imaginație» aprinsă de cetirea roma
nelor: idealul acesta, în sine, nu se poate-ntrupa.
Dar fel lea forme atît de multiple, atît de mo
bile, în cît i-ajunge ca să apară, la momentul
propice, în carne și-n oase, ca să fie pe dată re
cunoscut... Pentru-că-n fond, acest poetic ideal
Ieste, nici mal mult nici mal puțin, cu totul pro
zaic : bărbatul... Cunosc asemenea lucru : confe
sionalul, de mult, mi-a dat cheea acestei taine...
atît de puțin taină, de-altminterl.
Așa-că, din asemenea clipă, tactica o schimbă!.
Părăsind rolul de duhovnic, ajuns mal mult vătă
mător de cît de folos, dată mai cu samă, cea cu
care avem de-aface, făcui pe Madelena, care pănacolea, cu toată ciudățenie» mărturisirilor lei, stătusc-n genunchi, să se scoale, să șadă. La rîndul
mleu, punîndu-mă alături de Tea, cu o îndămînare
cu adevărat diabolească, ÎI dezvoltai o asemenea
profesie de credință, amestecată du asemenea con
fidențe, în cît, după cîte-va minute, gîfuind, vițioasa internă se aruncă nebună în brațele mele,
și, lipindu-șl buzele de-ale mele, sărutîndu-mă,
mușeîndu-mă, sărutîndu-mă leară-șl, mușeîndu mă
din nou,...- într’un cuvînt, cu totul ieșită din fire,...
pierdu în fine și repîerdu, în mijlocul unor trans
porturi și unor spazmurl delirătoare, ceea-ce, de
mult încă, dorea întru atîta să pleardă.
Mamaea, negreșit, iera mereu în salon...
Cînd Ieșirăm, după ce ne repararăm cum putu
răm neorîndueala toaletei:
—Tu trebuie să te fi plictisit, sărmană mamae,...
zise Madelena cătră M-me Leontina, care într’adevăr nu părea că se amuzase prea mult... Ce
vrei tu,., dacă a fost vorba să mă spăl dc pă
cate, am vrut să mă spăl încaltea de toate : o spo
vedanie generală, ce vrei... Roagă pe părintele,
care ar fi putut, mal curînd, socotesc, să se lip
sască mai bine astă-zî, mal cu samă cum. Ie gră
bit, roagă 1 să Ierte acest caprițiu de copil alintat...
Miercuri, 15 August. — Sînt încă cuprins de
farmec... Ce foc, Madelena aceasta... Și ce vițiu..,
Dacă călugărițele au multe eleve de asemenea
soîu, trebuie să se petreacă frumoase lucruri în
internatele lor... De altminterea, nu mă miră, li
nul din directorii noștri, nu ne spunea oare, la seminariul central, în cursul Diaconalelor, mi se pare,
c’ar prefera mal bine, de o sută de ori, dacă ar
fi părinte și ar avea o fată, să-I dee creșterea
înfr’o casă de toleranță... de cît într’un așezămînt
religios... Să zicem că cam exagera, nu mal puțin
inse tot trebuie să fi fost în afirmarea-I mult ade
văr, pentru că Iera cu totul în stare să știe de
de ce vorbea, fiind un șir de ani duhovnicul unuea din așezămintele astea.
Or-Icum ar fi, cucerirea mea n'are să-mi pricinuească nici o remușcare de data asta... Rodul
Iera copt și prea copt. Avui norocul să mă gă
sesc de față tocmai Ja timpul potrivit a 1 culege,
atîta tot.
Nu le vorba, acuma, de cît de-a face să se ivească alte prilejuri.,, ceea ce nu va fi tocmai'
lesne. Noroc că Madelena va să se pUe pe țu .
de cît mine, cu aprindere și mal mare...
vorbă, ca asemeni isteață, să nu scoată totul 1
capăt ce ar voi să-ntreprindă... La urma urmei
are prea mult dorința să izbutească, ca să nu cadă*’
Sînt încredințat pe deplin că nu o va împiedica nici
o stavilă : din potrivă, stavilele nu vor face de cît
a î ațîța pasiunea.rPot dar să mă culc pe amîndouă urechile, lăsîndu-I Iei toată grija celor cu
cale pe viitor : negreșit nu Ie lea care să aibă ne.
voe de ajutor...
Gustav Ethber.
DIN
PARIS
Public cu plăcere scrisoarea cc primesc dc la Vn
prieten al mfcu din Paris. UIulp vor găsi acoleapoate
păreri tranșante. Trebuie să se știe inse cum-că acolea
nu năzuind rătăcitoare de ale mințel, nici măcar o
observare meii aprofundată, ci chiar vădirea lucruri
lor de la sine vorbește. Experiențe, cari la noi ablea
ar fi să se facă, de mult încă și-au arătat efectele tn
străinătate Și atunci, ce a fost aiurea fără ntcl un
folos, poate să lese la o parte ori cine cînd teste vorba
că năzuește cătră cel mut bun viitor. Firește inse că
neîncrezătorii, pentru binele lor, pot să încerce orl-ce,
pentru ca singuri să se convingă Și de pierdut, și de
cîștigat au doar tel...
P. M.
Veî fi aflat poale, prietene, că mă găsesc
aici. Și socbt că fac bine irimețîndu-țl ctle-va
vești. N’am să-țî vorbesc de oraș, mi se pare
cum că-l cunoști. Lupta socială ie ceea-ce me
rită interes. Fiind aici numai de două săptămînî, înțelegi că multe lucruri îmi sînt încă
necunoscute. Nădâjduesc, totu-șl, că o idee, cel
puțin una, se va desprinde din cele ce-ți voiii
spune.
Chestiea marocană dă prilejul să se constate,
o dală mai mult, cum*că tactica parlamen
tară, atît de scumpă multor socialiști, n’are ca
rezultat practic de cît pierderea zadarnică a
unei bune sume ele energie. Toate cuvîntările,
tot tămbălăul făcut, în Camera franceză, pc
tema chestiei marocane, de cătră deputății so
cialiști, toate astea n'au putut împiedica pe „omul cu capul de mort", a decreta fără înce
tare trimeterea de trupe în Maroc. Vorbele
cllor-va buni mânuitori ai cuvinlului, nu sperie pe tirani, cu atît mai puțin pe Clemence.au. Dar, ca toate că se dovedește prin fapte,
ca tactica parlamentarisiă ieste fără folos, ce
ce țin la această tactică nu se lasă .bătuți, le
merg înainte pe această cale, și vor merge, &
puțin tncâ atila timp cît vor avea în urm
lor mulțimea fără convingeri serioase.
Totu-și. pentru cel ce au ochi și voesc sa
vadă, constatarea de mai sus poarta r°a ■
sindicalismul revoluționar, antiparlame j
se pronunță din ce în ce. Reformele bun ,
dobindesc nu pălrunzind acolo unde sili *
să faci concesii cerințelor tale, ci lupli^i r.
dinafară, liber fiind să lucrezi cum v
cum îți place... Transformarea sociala n
înfăptui dc parlamente, prin legi. A me j-v
Cameră, ca să convingi de drcPta.fea.,rjii cari
tale pe niște, oameni cari nu vor
u u
au interesul să nu audă, le ce-va far
nuf activitatea ce se prăpădește In
Unde ^/nrală. .Parlamentul nu trebuie conWPI(1 fl bebule luat cu asalt, distrus. Niște
nins •
„jrdtuile din elemente convinse, rei sitidicf le
educale de acel intelectuali cari
I i’^-de’ce-va mai bun s’asvtrl orbește tn
I
lipSanlilicâ unii o fac ca sinceritate, ce-i
lupta p .țnd iluzica că parlamentarismul are
^repl,^n de a transforma organizațiea sochîfaniste sindicate al căror ideal să fie nu
^'■rea de legi, ci distrugerea lor, leală ce
cllCrfre de prisos luptele sterile ale parlamenari,? Pe-această cale merge cu pași repezi,
■uncalismvl francez.
5l'inlinulitarismul a luai un avînt minunat,
pfineme convinse, din toaie grupările, au fori n mișcare aparte. Aceasta mișcare desfa!l,a- 0 energte fără de samăn. Militarismul ie
■
a din armele de apărare ale burgheziei, iei
distrus. De cit-va timp a /ost întem
nițai Hervc, redactorul șef al gazetei *La
Guerre Socialei, organul acestei mișcări. Dau
năă fură alți doi condamnați: secretarul și
administratorul gazetei. Dar, pe măsură ce con
damnările sc rostesc, cei <fără patriei răsar
ca din pămînl.
Maipre sus de toate aceste mișcări, ie miș
carea anarhistă. Acesteea se datorește ma
rele progres mintal sâvîrșit. Din lipsa de culi tură, din ideile cele stupide decurgînd relele
tn cari se zvticolește întreaga omenire, unele
ca aceste trebuie să dispară. Insul, această ce
lulă a organismului social, care, izolat, după
'! unii', n'ar dispune de nici o forță, insul tre, bule ridicat, făcut conștient de sine, vrednic
de inițiativă. Transformarea individului im
plică transformarea socielăței, transformarea
individului fiind cu putință. Dezrobirea eco
nomică urmează în asemenea caz, urmează
celei intelectuale. A trăi sub cil mai puțină
autoritate, aceasla-i ținta imediată : distrugecea ori cărei autorități, acesta-i idealul.. Mii și
îniî de oameni, deprinși a se conduce i'eî sin, 9yrl, a nu mal avea nevoe de conducători,
i
fic-care în parte, dau asalturi
; a^oritățel.. Asupra nici uneea din mișcările
; ^pre cari-ți vorbii, nu se dezlănțae, din parautorităților, o furie, mai sălbatică, ca ace^. anarhiste. Ie destul să se știe că
siih anar^s^» ca să fii pus, dacă iești francez,
acinPaza unei poliții, anume însărcinată cu
Per? saf..s^ fa expulzat pe dală, fiind străin.
Qrom;CU ll^e astea, nu fac inse de cil să încc
niaaărul anarhiștilor, numărul celor
Iear:Sa trcnuire Pc ai binelui dușmani.
aici CC‘^ V°L sPune desPre lupta socială
aris. 4 3 03.
!
1
Radu Bucur.
ia 20 April va apare o dată pe siiptăfi’ UryuoJ,-!..
revistă în 32 pagini, redactată do d.
lL^,ninia£\- bonamentul 10 lei po un an Redacția
crațiea ; ștr. Lipsr.nnY I, Tio. Aurora București.
Îî2a,’.e ° tipografie complecta, cu șase
Le
până la trei mii lei lunar. A
BucUrești U1Str’ LiPscanî 1, Tip. AURORA,
7
UTOPIȘTI...
..Noi vom urm ft si fim adversarii tuturor utopiștilor,
l’n tiar din Geneva.
Utopiști... lentă clișeul sau palavra obicinuita De îndată
co arde o fhefiră în inima ta, măriuimiea. care face să crezi
că vezi în iea întreș azurul udcI d minețl de primăvară ;
do îndată ce ceri mal multa frăție, mal înaltă bunătate, mal
multă dreptate, mat mult adevăr: do îndată oo ctigețl, că
te-ni nfiaeut pe lumo gă meriți vîeața,... ai onoarea de a fi
«utopist». Iești în sfîrșit utopist, de îndată ce întrevezi un
viitor mal bun.
Viitorul acr-sta noi îl întrezărim ca o casă albă, largă,
frumoasă, dulce și primitoare, deschisă larg tuturora, la care
se caută ca să fim uevoițl să ajungem, DU pe drumul cel
mare ci printr’o ulicioară murdară, plină de noroi, în care
se bălăcesc rațele, gîștele, porcii, decorată eu bălegar și
pe de mărgini cu niște plopi atît de sfrijiți. îd eît mal curînd samănă a nișto puncte de exclamare, înfipte'aeolea-DP.dins, de cît a plopi Cel ce vrea s’apuce pe drumul mare,
pe drumul col mai curat și mal scurt, să leasă cît mal
curînd din ulicioara murdara, ce) care crede, daca voiți,
c*. lumea aflătoare loste opera unui diavol ieșit din minți,
acela Ieste un utopist. Cu toate astea nu ne putem. împie
dica de a «pune eum-eă acesta are tonta dreptatea de a
crede așa..
Știu foarte bine eă utopist le aeola care, se zice, că ar
căuta amiaza, spre sară. Ideb difiaițiea asta nu ne spune ni
mic. La urma urmei. Victor Hugo, care a vrut să scrie poe
mele pe cari le-a scris, lora un utopist pentru Baour-Lormian. Articolele gazetei, din care am extras cuvintele puse
în fruntea acestor rîndnrl art.colelo ncestea pentru un idandciurian, ar fi utopii, dacă aoesta ar avea prilejul să le ce
tească. Un cîne de vîuat. peutru-n clapon,... Ieste un uto
pist. ..Cînd vezi, learna, pfiinîntul gol, go’. ca mîua celui să
rac, ieste oare o utopie o te gîndi In recolta cea viitoare?
Ieste oare o utopie cînd susții că nu Ia vorba de cît să dălnueștl. ca să se vadă că al dreptate ? Cînd susț i că toate
tradițiile an început a fi utopii, și că toate utopiile au
ajuns tradiții la rîndul lor? feste oare o utopie 3& cugeti, ci
și cu faptele mari istorice ca și eu dinastiile Ieste ? Legiti
mitatea dinastică nu le de cît o uzurpare care se prelun
gește, lear uzurparea nu io do eît o legitim’tate ce-ncepe ..
Miliarde de animnlcule grhmftdindu-ae unele lingă altele,
pregătesc, în curgerea veacurilor, în fundul apelor, conti
nentele ce au a Ieși la lumină. Ieste o utopie oare să crezi,
că. de asemeni, chiar în barbarie, se formează civilizațiea ci
vilizației viitoare?
Gazeta cu extrasul, nu iubește pe utopiști. lea preferi pe
acel oameni asemănători norilor, cari un se îndreaptă în mei
o parte cu hotărîre. lea adoră pe cel molatici, pe sceptici,
pe cel ajunși, pe dezamăgiți, pe constipaț i giudirel, pe toți
partizanii lucrului prevăzut, cunoscut, pe cel ce se înșiră la
rînd, pe cel ce merg totdeauna după părerea obștească, ca
morile de vint ce se uvîrtese dnpă cum bate vîutul. Toțl^aceștia nu sînt nici de cum utopiști... De asemenea nu emt
utopiști, toți acel politician), cari fâgăduesc mereu ceea ce
știu proa bine că n’au să vreo n’au să poată să aduci Ja-ndeplinîre : „Am eă inaugurez un regim nou,— conservmdpe
cel vcchifl ... Voifl păstra pa-ea,... chiar cu prețul unui răz
boit* . Tuturora. fftgăduese mai mult unt de cît pine , v,aja
mai departe*-. Acești politie ani nu sînt de loc utopiști,
nu. Iei nan nimic afaco cu acel Nebuni, cîutați de Borauger,
Butrînî soldați de plumb ce sîntem, gUniindu-ne
cu toțtl la sfoară: Dacă unii lese din nndun stri
găm cu toții: ..jos cu nebunii'1. Ici smt Pr,S^>
sînt uciși: rămînînd ca. după o cercdarc-ndclunga
să li sc înalțc-o statue, pentru glonca neamului
omenesc...
.
Dc cînd, o cugetare, necunoscută
*
ștcaptA mirele ici. Proștii o socotesc de
țelcptul fi zice : „ascundc-te
dc lume, un nebun, care crede
ferirea
însoțește cu tea. Și lea demne fecunda,pentru țcnctrca
neamului omenesc...
Cu părere de rău, prescurtez ;
Dacii mine, uttM sd sc ivească, lumina ar fi să
lipsască. atunci, mînc vre un nebun oarc-care, pentru
neamul omenesc, tot va să găscasA vre-o torța...
Aș» dar, camarazi nu-1 așa, ,,utopiștil“ trăească.
L Avennier,
�REVISTA 1DEEI
8
REVISTA IDEE!
_________________
CE-I anarhismul
RAZMIRIȚA
de F. W< Weber
1
„Biruri noi, zecimi și dijme
„De pe ceară, de pe miere,
„De pe cînepă și lină,
„Numai dijmă ni se cere.
„Apoi astă-zi, noi, neveste.
„Lacome de răzbunare,
„ Vom plăti pe hoțul curții,
„
‘ Cu dobîndă, pe spinare.
„Doar din an in an comoara
„împăratul să-și mărească,
„Numai dijmă și iear dijmă
„Tot Saxonul să plătească11.
„Trel-spre-zece mindre-odrasle
„Am avut și leu sub soare,
„Ce flăcăi .• inalțl ca brazii,
„Si-au venit să mi-1 doboare.
Astfel cîntă-n cor sinistru
Glasuri de femei turbate,
Care spre palat se-ndreapiă
Să-și la singure dreptate :
„1-a.u chemat pe toți la oaște
„Si acuma, cine știe
•
„Unde putrezesc în beciuri
„Strînșl în lanțuri de robie.
Toate cite altă-dată
Sprintene și zîmbitoare
Alergau să scoată apa
Cu cofița la izvoare,
„ Trel-spre-zece: cine știe
„Ce necazuri lei indură...
„îngrijesc de etnii curții ?
„Cară lemne-n bătătură?
Toate cile-odinioară
Rătăciseră-n pădure
Și cîntîndu-și dorul tinăr,
Culegeau căpșuni și mure,
„Si-apol mie, bleată mamă.,
„Pentru dijmă-mpărătească,
„Mi-au poprit și griu și vacă
„Și nu-1 zeu să ne păzească.
Ștrengărise nalte, brune,
Oacheșe încîntătoare
Și blondine care vara
Pinza și-o nălbesc la soare.
„înainte, după, mine :
„Nu-1 păcat s'omori un cîne,
„Dați-i a-zl la cap, căci altfel
„Ne va da lei nouă mîne...
Dar, in capul celorlalte,
Uscățivă și măruntă,
Clătinind o furcă ’n aer,
Una mal ales se-ncruntă.
Și întregul cor răspunde :
„Numai dijmă, ni se cere,
„Re pe cînepă și lină.,
„De pe ceară,, de pe miere,
leste Katla, sgripțoroalca,
„Numai muncă si cor vadă,
Nouă-zeci de ierni i-apasă
„Pentru curtea-mpărătească.
Gîiul oțelit, și totu-șl
„Numai dijmă, și iear dijmă,
Gîndul rău rio rabdă ’n <casă : „Tot Saxonul să plătească" „Jaf, blestem, amar șijale
„JBîntue întreaga țară:
„Nu le nimeni sus în ceruri
nSă ne mîntue de-ocară ?
Iear din vale, neagra ceată
La palat in deal sosește
Si b&brtna Katla ’n frunte
tuturora poruncește :
„Dacă pănacum bărbații,
„Bieți neghiobi, momii de pae,
„Au răbdat, fărJ să se miște,
„Hulă, foame și bătae,
dinainte, după mine:
aNu-i păcat s’omori un cîne,
aDați-i a-zi la cap, căci altfel
oNe va da lei nouă mîne».
Din „Convorbiri",
H. Frollo.
j
de obșle se știe alil de puțin despre aa i lucru re dc altminteri explică hdnCirhls^ ’' restuî titlu la alila de mulți, in cit
cine ar putea să ne ție de rău, că
1111 ■ să aducem asupra acestui anarhism,
VCnV{am^ ifl
obște, o deosebită lumină.
r!U .rn imparțial, care ar putea să slvjască
Hor eminenți critici de pildă, Paul Ellzin iPr doctor in. drept, adjunct de tribunal
btf'al docent la Halte, ca să lămurcscă Iu
ti mai bine, iea și analizază doctrina cemai de frunte reprezentanți ai pomenii lui anarhism sau a celor cari ar putea
S fie priviți, pănă la un punct, mai cu
drept cuvint ca atare, și rezultatul il conMnnează inlr’o foarte de valoare lucrare.
‘Capitolele acesteea, referitoare la fondul chesdef va să le reproducem, in cursul anului
acestuea, pe rind, in coloanele noastre.
Adversarii, adversarii de bună credință,
Dd să aibă acuma o țintă mai sigură, asu
pra căreea să poală să-și îndrepte săgețile
lor, și chiar părtașii, aclepții, va să-și dee
samă mai bine de susținerea unor antecedenți, de cari adesea au pulul să se lepede,
ca de o pată grozavă, ca de o mare rușine.
In, principiu, firește că și anarhismul, ca și
ori-ce altă afirmare de cunoștinți, se preci
zată, se desăvîrșeșle tot mai tare cu vremea,
și, în discuțiile noastre, firește că mai mult
formularea lui actuală, aș putea zice chiar
individuală, cată să fie luată de bază. Dar■
fiind-că ie obiceiul să ne îndreptăm» «viuciAtotdea
una, mai ales tind voim a ne îînfnnda
iniunua,
fiind-că ie obiceiul să ne îndreptăm, dacă
—r- .i..*—7?
nu la preistorie
chiar, la istoriea
veche,
chest ea origin clor trebuește bine elucidată. In
definitiv noi nu urmărim aici alta. Numai,
urmăritorii noștri să iea aminte.
P. M.
Doctrina liil Godwin
beSh
1. WtlWam Godwin s’a născut la WisnloX inmfrridge8hire- în 1756- prin ^773 studiea te0Xv on’ 7n ^778, ajunse predicator la WareI
îeaJ în 17S<> laStowmarket-Suffolk. In
unde fr»ie^ase din ocnPațieaasta, plecînd la Londra
Gofi îin c°ad*iii. Iei muri în anul 1836.
Ce, de fim» Pu.hbcat ° mulțime de scrieri de filoso-
i*
G;e
așa po,î Doctrină i\Eîec-.um Șl cărți pentru tinerime.
ProDripw+tv - Godwin asupra dreptului, statului
"quiry cotTrtJ’1® cuPr,nsă cu osebire în opera-i : „An
1
general ^?r,n,n8 P°Htical justice and its influence
) j *» volitini • and hnppines0: Cercetări asupra jus1
tuturor™
acesteea asupra virtu' In !?CePUtăa(»»Cesl?^ °Pcre», singur Godwin vorbește,
'
Una*/?1?1 mai înaintea isprăvirel sale, 1793.
m^î»Wâ!i veuerue
| ihn0liniaimnuV
e(*er^e autorului se limpeziră și
*e,Hndecîte-va contraziceri purced,
ten..
... .
.
1 cil t P?rfection161 înțelese că orl-ce soiu de gu8etnnoută în iSa ne'? îmPîedica fără doar: dar cu
de cî^tea aceB»?^.ea-1 cu atît înțelese mai bine în
w
’Mhft , ce trph„ 1 t,eoreme și-și dete
samă mai bine
GodwiJe? de
d,e f&cut'C In
In lucrarea
lucrarea de
de fată,
fața, docdocste Avnnca ”
} 3
din
* e exPas& numai după cuprinsul
doMr ea a doQa a operei sale.
'
Prt'UK nu n ina sa asupra Statului și asupra
o numește „anarhism0, Cu toate a-
9
stea de acest cuvînt nu se teme. „Anarhismul le un
rău mare, despotismul înse Ieste un r&u și mal mare. '
Anarhismul a omorlt sutimi, despotizmul a sacrificat
milioane și milioane, și prin asta n*a iăcut alta de
eît a perpetua ignoranța,mizeriea, vițiul. Anarhismul
Ie un rău trecător, despotismul Ieste aproape unul
neperitor. Fără-ndoeală, ie o încercare grozavă pentru-n popor, de-a da frîu slobod tuturor pasiunilor
sale, pănă clnd vederea urmărilor dă chibzuințe!
alte puteri, înse leacul acesta Ieste cu atlta mal de
plin cu cît Teste mai înfiorător*1.
Baza.— După Godwin, legea cea mal supremă, pentru
om, Ic bună starea obștească, universală.
Ce-I hună starea universală ? „Esența acesteea atîrnă de acea a sufletului nostru“. „Dînsa Ieste ne
strămutată : și-așa va fi cîtă vreme oamenii vor fi
oameni0. „Tot ce ne întinde cunoștințele, ne stimu
lează virtutea, ne umple de un sentiment nobil de
neatîrnare și care ne dă la o parte din cale tot ce
ne poate pune activitățel stăvili, această bună stare,
favorizază“.
Bună starea universală Ieste pentru noi legea cea
mal supremă.
«Datoriea nu-1 alta de cît chipul în care poate să
fie întrebuințat mai bine un ins, pentru binele tuturor4*
«Dacă aceasta are vre-un înțeles, are înțelesul acesta: drept Ieste ca leu să contribuesc cît mal mult
la binele tuturor11. „Virtutea ieste dorința de a spori
fericirea tuturor ființelor cu judecată. Cu" cit dorința
asta va fi mal mare, cu atît virtutea va fi mal mare.
Desăvîrșirea acestui sentiment Ieste o dispoziție în
care binele făcut pentru altul ne face tot atît ăe fe
ricit! ca și binele făcut pentru noi».
«Adevăratul înțelept» nu urmărește de cît buna stare
universală. „Nu-1 îmboldește nici egoismul, nici am
biție», nici alergarea după onoruri sau glorie. Geloziea nu p cunoaște. Ceea ce-I tulbură liniștea sufletu
lui Ie comparație» între ceea-ce a atins față de ceea
ce avea sa atingă, nu față de ceea?ce au atins alții.
Iei se simte îndatorat de a lucra pentru binele tutu
ror. Binele înse Ieste ie un scop absolut: înțeleptul
nu se-ntristează, clnd de aiți-I făcut. Acesta privește
pe fie-care ca colaborator, și pe nimeni ca dușman»,
Dreptul.— I. In vederea banei stări aniversate, Godwin resPin9e dreptul, na numai față de niște imprejaescepționale, tuvuic
locale și 11
trecătoare,
ci ui
in vmp
chip uuwlui
absolut..
ui tbiicpiLUiiuLC,
cuuiuui c, ci
«Dreptul ieste o instituție cu cele mai vătămătoare
efecte». «Qlnd se prinde a se legifera, nu se mal is
prăvește. Toate acțiunile omenești diferă-ntre iele,
după gradul lor de" nocivitate «au de utilitate. (Șnd
se înfAțdșază cazuri noi, legea pururea se arată ne
îndestulătoare. Așa-că mereu trebuie să se fabrice
legi. Cartea în care dreotul îșl înscrie toate ordo
nanțele sale, se tot îngroașă mereu, ieară lumea ya
fi prea mică pentru toate codurile viitoare». «Nesi
guranța legilor Ieste o urmare firească a numărului
lor colosal. Astea au fost stabilite pentru ca toată
lumea să poată să știe cum să se poarte într’o îm
prejurare dată. Cu toate astea, ccî mai de samă le
gist! sînt adesea în dezacord asupra sfârșitului pro
cesului mieu». «Mai adăogațl, afară de asta, carac
terul profetic ce-1 are dreptul. Menirea sa Ie de a
descrie cum au să se poarte indivizii in viitor și chiar
de ale cînlări mal dinainte purtarea».
«Adesea-orl numim drept înțelepciunea părinților
noștri: asta ie inse una din cele maj ciudate iluzii
De cele mai multe ori dreptul nu Ie de cit urmarea
pasiunilor, tricel și geloziei lor, îngustimei lor de
spirit și ambiției lor. Nu sîntem oare necontenit
siliți a modifica, a schimba această așa numita în
țelepciune a părințiloi1 noștri ? A o ameliora, dovedindu-le ignoranta si oslndindu-le netoleranța» .
Oamenii nu sînt supuși unei legiuiri, precum se crede
de obiceiu Singura legiuitoare ni-I. Rapunea,
prescripțiile acesteea sînt
sl"l
acelea-sl. «Singurul lucru pe care oamenii pot sa i
facă, Ie "să interpreteze și să explice dreptul. nici o
putere din lume nu Ie atît de mare, pentru a fi îudreptățită să promulge-ca lege ce-ya care sa nu*fi
fost promulgat mal dinainte de dreptatea eternă»*
«Ieste preț drept că cu toții smtem nedesăvirșiți
ignoranți, robii aparențelor», «Dar ori și cari ar fi
neajunsurile purcese din pasiunile omenești, intemeeroa do legi nestrămutate nu poate să fie leacul ade-
�10
virnt». Intr’adevăr, «cîtă vreme cine-vn-I prins in
mrejele supunere! și ie deprins să-și reguleze pașii
după accî ai altora, rațiunea și inteligenta-! vor rămtna negreșit adormite. Ce ar fi de făcut pentru ca
unul ca acesta să se arete în toată puterea ? Trebuie
învățat sfi se simtă pe sine, să nu admită nici o au
toritate sa-șl dee samă de însemnătatea principiilor,
să șî dee Ramă de acțiunile sale».
II. Șinele tuturor cere ca fie-care să fie de sine stă
tător, îcar nu ca dreptul să fie lege pentru omenire.
«Daca ori-ce părăluță a avutului nostru, on-ce
clipă din timpul care-1 avem, ori-ce facultate a su
fletului nostru, si-a primit destinarea prin precep
tele nestrămutate ale Dreptăței», ale binelui comun
cu alte cuvinte, nici o prescripție alta nu mal poate
dispune de astea. «Domniea absolută a Rațiune!, leatft
principiul ce trebuește să-nlocnească dreptul».
«S’ar putea să ni se întîmpino cum-că înțelepciunea
omenească îe mărginită. Nu lipsesc înse oameni cari
să fie de o mintalitate tot atît de dezvoltata ca drep
tul. Asa-că, dacă'există oameni a căror înțelepciune
echivalează cu cea a lege!, se va dovedi aneyoe că
adevărurile ce ar avea a ne comunica ar fi mai puțin
valabile fiind-că astea nu-sar fi sprijinite de cît de ranea lor».
„Ie vădit că hotărîrile judiciare luate numai de cît
după desființarea dreptului, vor fi aproape identice
cn cele vechi. Astea vor fi întemeeate pe prejudițil
și pe rutină. Rutina înse-și va pierde încetul cu în
cetul puterea, plerzîndu-șî punctul de sprijin. Cel ce
vor avea să dezbată între dînșil o chestie, îșî vor aminti tot mal mult, cum-că întreaga cauză nu atîrnă
de cit de libera lor judecată, și vor ajunge neapărat
să snpue la cercetare teze astă-zl încă ne-atinse. Pri
ceperea acestora va să crească, potrivit cu sentimen
tul însămnătățel sarciuei lor și cu libertatea cea mal
deplină în cercetări. Se va pregăti o organizare fe
ricită a lucrurilor, care va aduce cu sine nenumă
rate urmări: credința oarbă se va^ spulbera și va
dăinui domniea limpede a I)reptătei“.Statul.— I. Godivin rcspingînd dreptul* va să. res
pingă de asemeni și Statul, Intr’adevăr dînsul privește
Statul ca una din instituțiile juridice cele mai contrare
bunel stări universale.
Statul ie întemeeat, după unii, fie pe forță, fie pe
dreptul divin, fie pe contract. Dar „cea dintâi presu
punere însemnează vădit renunțarea complectă la ori
ce dreptate eternă și absolută. Pentru că dînsa pri
vește ca legitim orî'-ce guvern care are puterea să-și
impue prescripțiile sale Dînsa răstoarnă toate știin
țele sociale și pare a recomanda oamenilor să se supue cu liniște la toate relele, fără să-și bată capul asupra vre-unor îmbunătățiri de făcut. Presupunerea
cea de-a doua nu Ie .precisă; sau însemnează acelaș
lucru ca și întaea, făcînd doar ca ori-ce putere află
toare să purceadă de la D-zeu : sau nu are nici o
valoare pănă să nu se arete vre-un semn care să
fugădue si se poată deosebi guvernele aprobate de
cele neaprobate de D-zeu», A treea presupunere, în
sflrșit, ar fi să. zică că cine-va poate «acorda alt-culva cîrmuirea propriei sale consfinți precum și critica
datoriilor sale». «Noi nu putem să renunțăm* înse la
autonomiea noastră morală Asta-I o proprietate care
nu se poate sa se înstrăineze, nici vinde. Nici un gu
vern așa dar, nu poate face ca. puterea lui să-i pur
ceadă dmtr'un contract primitiv».
„Ori-ce guvern corespunde până la oare-care grad
cu ceea ce Grecii numeau o tiranie. Singura deose
bire Ie că în țările guvernate despotic, puterea înde
plinește, asupra spiritelor, o apăsare uniformă, la
feliu. pe cîtă vreme-n republici, aceasta-I mal mo
bilă puțin, îear*putcrea urmează mai lesne curentele
oniniel publice". „Existența instituțiilor guvernamen
tale are pururea ca urmare, într’o oare-care măsură
reslrîngerea mobilităței spiritului nostru și să-l tărmareascâ progresele". „8â nu uităm nici o dată ciirnca ori-ce guvern Ie un ri u ; abdicarea propriei noastre
conșființi, jadecățl".
Bună starea obștească, universală,"cere ca Statul
să fie înlocuit printr’o vieață comună și socială a tutu
ror oamenilor, vieață întemeeată numai pe prescrierile
binelui tuturor,
1. Ast felifi, după desființarea Stătu lui oamenii
cată să trăeascfi. împreună, socialminte. «Trebuie eă
REVISTA IDEEl
REVISTA IDEEl
facem deosebire între stat și societate. Indivizii
întrunesc mal întâi ca să e ajutoreze unii pe alții
‘A’®
Tocmai tîrziu se ivește conștrîngorea în comun»» ‘
tile astea, din pricina rătâcirri șl răutățel unor»
„Societate și stat se deosebesc între sine. nu
prin caracterele lor. ci și prin origină. Societatea
luat naștere din trebuințele noastre, Statul, din r?
utățile noastre. Societatea Ieste un bine, Statuile
mult un rău necesari4.
„
1
Dar cine va să fie pe oameni în frîu într’o „sorin
tate fără guvern". In ori-ce caz nici un legitmlni"
Nici o îndatorire nu mă poate pe mine lega. Din două
una: sau ceea ce am făgăduit Ieste bun, si-atuncr
trebuie să îndeplinesc fără nici o îndatorire, sau Ieste
rău, și-atuncl chiar o îndatorire nu mă poate lega
„A fi sftvîrsit o greșală nu însamnă a fi legat să tnai
săvîrșesc alta". „Să presupunem că am făgăduit 0
sumă de bani pentru o cauză bună, cinstită. înainte
de-a fi avut prilejul a-mi aduce la îndeplinire înda
torirea, o cauză mal nobilă, mal mare, se înfâțosază
cerîndu-mi sprijinul mleu. Pe care s’o prefer *1 Pe aceea ce merită Fftgădueala-ml nu are nimic atace
aici Ceea-ce trebuie să mă călăuzască ieste valoarea
lucrurilor lear nu un punct de vedere exterior si
străin. Și valoarea lucrurilor nu poate să fie înrlurită
de faptul că leu mi-am luat uu angajament.
Pe viitor „cercetarea comună a binelui public4*, asta
va trebui să țic pe oameni în societăți. Geea-co co
respunde cu gradul cel mal înalt al binelui tuturor.
„Va fi un pas înainte cînd va cuteza a-șl îndeplini un
popor sarcina cercetărel comune a binelui public, și
acest pas va îmbunătăți caracterul indivizilor, nece
sar. Faptul întrunire! oamenilor pentru mărturisirea
adevărului Ieste un semn frumos al virtuțel br. lear
obligarea individului izolat, orl-cît de mare s’ar crede,
de-a se spune glasului comunităței, atestează, cel pu
țin exterior, acest mare principiu, câ fie-care trebuie
să și sacrifice binelui public avantagiile sale.
2.* Societățile astea trebui-vor sl fie miciși să aibă
relații cît mal puțin între Iele.
Pentru aceste mic! teritorii trebuie pretutindeni
autonomie. «Cită vreme o comunitate urmează legile
rațiunel, Iea nu poate încerca nici cea mal mică ne
voe de a-șl mări teritoriul». „Toate relele carisînt
lipite, cari se tin de Stat, devin mai grave cînd acesta-I întins : Iele devin mai de suportat, pe măsură
ce teritoriu-I se mieșurează. Ambițiea, care în eazul
dintăl îe mal groaznică de cît ciuma, nu găsește loc
pentru a-șl îndeplini acțiunea, în al doilea caz. Tul
burările în popor pot să albă urmările cele mal
strașnice, cînd se deslănțuesc, ca și valurile întro
mare întinsă de apă. Cînd slnt, diri potrivă, mărgi
nite mai strîns, devin inofensive ca și valurile unul
mic lac. Cumpătarea și echitatea nu se găsesc de cit
în aglomerațiile restrînse». «Dorința de a ne mari te
ritoriu), do â învinge State vecine sau de a le
ținea în niște limite anumite, dorința de a ne ridiea
prin viclenie sau violentă, toate astea nu sint de ci
urmarea prejudecăților și iluziilor. Cine zice Pyter®’
fericire nu zice. Siguranță și pace prețuesc mult m
mult de cît un nume care face să tremure naț
celelalte. Oamenii sînt frați. Dacă ne întrunim,
pe ce latitudine ar fi, îe că liniștea noastră mten
■
sau amenințarea unui vrăjmaș comun cere. Inse ? .
măniea națiilorieun produs al imaginației noa
•
Aceste mici teritorii autonome vor trebui sa
cît mal puține relații între Iele. «Relațiile între »
divizl nu sînt nici o dată nici prea ^ult’pl0, {0 .
prea libere. Dar, cît s’ar atinge de sometăți.
folositor ca să aibă multe afaceri comune, aia
mal dacă n'ar fi cerute de rătăcire saU V.nnte oMulțămită acestei reflecții, dispar de-o data
iate,
biectele de căpetenie ale diplomației, atît d Dxn-arioase și atîta de complicate, cari au
de
cuma toate guvernele noastre. De prisos
&ruscat și de mare, ambasadorii și consu
P°*
tifîciile născocite pentru a zăticni pe cele
r
poare, pentru a le descoperi secretele lor • „imic"lianțele si contra-alianțele nu mal slujesc ltt
ro
3. Dar*cum se vor îndeplini în societatu
sar.
sarcinele cari-s acuma în sama stațu ./-.ri}» un
cinele acestea nu-s de cît două cari sa . gurilor
meiii oare-care, mai întăl repararea n ]
jz0.
săvîrșite într’o comunitate împotriva memm»
„ nppti rogularea prin bună împăcare a nei.ifr, du,’f J iqcnto între diferitele teritorii, și în siîrșit
|nîe,egea ^conwn în potriva atacurilor venite detfA * -ta aceste sarcini numai întăea ie cea ce
n mia t°aT„;pț o dată să nu ne intereseze. Un juriu
D’»r Pute“ scoica cuvînlul, judecind jignirile aduse
Aj.Br SPU- aflU proprietățel unuea din membrii socieăito»16'?1 qt tribunal nu va statua după nici un felia
curat după rațiune. «Poate că unui cride c° . “ « prea lesne să scape dintr’un teritoriu
nilnaj
de restrlns al unei juridicii! oare-care, și
ori Ș> c; gocoti necesar ca, cantonnele și districtele
ponte sa
fje guvernate la feliu, cel puțin ca iele
învecinai.
pentru a înlătura sau îndrepta pe
să se'I!ninal a cărui acțiune ar putea să le fie vătăurt crini țoi aga ca
bouă. Dar, în vederea aceasta,
^ț^nevoe de o convenție și cu atit mal puțin de o
aU e comună supremă. Dreptatea obștească si fo-
°am6nl d° Cî‘ °rî'
i
I
C0a doua sarcină nu se va prezenta de cit din cînd
Hnd «Neînțelegerile între diferitele comunități, ar
? culmea ridicolului: cu toate astea Iele ar putea să
* iste Pentru a regula neînțelegirele acestea, va
trpbui consimțimîntul diferitelor teritorii, pentru ca
lerile justiției să fie cît mai bine puse-n lumina, așa
«n-n caz de nevoe hotărîrile să se poată impune».
Atacurile din afară vor face de nevoe de-aseu»enl în
țelegeri la feUu, așa-că chestia asta va fi tot ca și
cea a neînțelegerilor despre cari-am vorbit. De acea,
adio cînd în cînd vor trebui să aibă loc adunări na
ționale, adică întruniri cari vor avea sarcina să re
guleze neînțelegerile dintre diferitele comunități, luînd
măsurile cele mai nimerite pentru a respinge atacu
rile vrăjmașe» «Dar va trebui să se facă de astea, uzul
cel mal restrlns cu putință», pentru .că în întrunirile
astea numărul glasurilor va decide. «Dacă totul va
merge bine, capetele cele mal slabe vor fi acele cari
vor determina votul. Dar se va putea întîmpla prea
adesea ca acesta să fie pricinuit de intenții nelegi
time». Mal mult, membrii vor fi înrîurițl în de obște
de pricini cu totul exterioare, nu de rezultatul libe
rei lor chibzuiri. Tn sfirșit, acești membri vor fi ne
voit! a-și risipi puterile'pentru*niște nimicuri, pe cită
vrepie nu le va fi cu putință să se lese mișcați de
probe. De aceea, „aceste adunări naționale* nu vor
trebui să fie constituite de cît pentru cazuri escepționale, bună-oară ca pentru dictatură la Roma sau
vor trebui sa se întrunească în chip periodic, o zi pe
^buuă-oară, cu dreptul să-și prelungească ședințele
pana la o margine oare-care. Felul dintâi ar fi de
Preferat».
„Care ar fi așa dar puterea acestor adunări națioi . și a acestor jurii ? Omenirea Ieste întru atît de
vn * de cătră instituțiile aflătoare, în cît va fi neîntâi și-ntăl de unele regale și de o oare-care
inso rlng?re Pentru ca astea să se aplice. Mal tîrziu
de npî'0» do‘3jnns ca tribunalul să propue, în caz
natin i?egere’ si> Propue un compromis, adunarea
înh»» * ^uUămindu-se să îndemne la conlucrare
a hirlfrCSU °bștesc“. «Daca tribunalele vor înceta de
dacă. J53*’ ne ma^ făcînd alta de cît să dee povețe;
va fj q? rCa va scădea cu încetul și numai Rațiunea
‘’lr’o ?i tie cb0zășiea guvernului, nu vom găsi oarepublin(>’ CUaV-că tribunalele si celelalte așezăminte
nuva nX°r devenît de prisos? Un singur’ înțelept,
Facultatpea sîi convingă tot atît de bine ca zece ?
oare fi
Cuî"va de a-șl lumina vecinul, nu va putea
hebui ni»
de
Pr*n alegere numai ? Va mai
nlîtea
să.
*ndrepte atîtea viții, să se învingă
W Diomn
Acesta va fi unul din gradele cele
Cete n» fni “e d*n svoluțiea omenească. Cu ce plăCCstade JJtreyede filantropul cel instruit, timpul aot<Unară SC j* cînd va
dispărut Statul, această
Ericin& a 'aȘină, care a devenit unica și veciuica
?uUiuie a.? ,°r vițiilor si care tîrăste după iea o
®ît cu a rvle cari nu vor putea sâ fie înlăturate
^Pr°Prf&îr?ita îeî Dimicire».
tr
tea.'~ 1 Godiuin resp-ngînd dreptul, în chip
aNr'a^dr »a 8d. faC(î acela.1} lucru fi cu proprietatea.
vrnn^?c,taiea sau> (luP" cwn zice„Sistemul
l:(dd detunf
adică distribuirea bunurilor întetnimte pe drept, îi aparp ca una din acele a-
11
șezăminte. juridice cari sînt stavila cea mal-mare abinelultu*
luror. «înțelepciunea legiuitorilor si parlamentelor a
fost întrebuințată ca să creeze distribuirea cea mal
absurdă, mai păcătoasă a proprietătei, distribuire în
opunere absolută cu natura umană'si cu Principiile
de Dreptate».
Sistemul actual al proprietățel distribue bunurile
într’un mod neagal, mal mult încă, in cel mal arbi
trar chip. „Prin întîmplarea naștere!, acest sistem co
pleșește pe-un singur ins cu bogati! uriașe. Dacă cine
va se îmbogățește, din cerșetor cumlera, se știe că de
ohiceiîl schimbarea asta n’o datorește nici' cinstei,
nici uțililățel sale. Adesea, cel mal’ activ, cel mal
conștiincios om, se trudește cumplit să facă ca tamiliea să nu-I moară de foame». «lear cînd din înUmplare, primesc răsplata muncel mele, mise dS de
o,sută de ori mai multă hrană de cît pot să mănînc, de o sută de ori mal mnlte haine de cît pot
să port. Unde-I acolea Dreptatea? Sâ presupunem
c’aș fi cel ma! mare bine-făcător al omenirel. Ieste
o-ire-un cuvlnt să mi se dee niște lucruri de cari nu
am nici o trebuință, mal ales cînd prisosi^ mieu ar
putea să fie de cel mai mare folos pentru sute și
mii de oameni»?
Această distribuire neegală a bunurilor ieste cu
dcsavh sire opusă binelui tuturor. Iea împiedică pro
gresul intelectual. Acumularea proprietățel doboară
puterea ideel, stinge seînteea geniului, cufundă cea
mal mare parte din oameni în griji păcătoase. Bo
gatului. această distribuire-I rîpește cele mal bune și
mal puternice resorturi ale activitățel», și, cu tot prisosu-I, acesta nu poate „să-și cumpere de cît splen
doare, invidie și doar trista plăcere de-a-napoi să
racilor, sub formă de pomană, ceea ce rațiunea atribne neapărat acestora44.
împărțirea neegală a bunurilor ma! ie și-o piedică
la desăvîrșirea morală. In bogat, această"face să se
nască ambițiea, vanitatea și fuduliea: în cel sărac,
violența, înjosirea sau umilirea, vîcleniea, și, o dată
cu astea, invidîea, răutatea și dușmăniea. «Bogatul
se înfațoșază ca singurul subiect de stimă, de vene
rație pentru toți. Ce folos că al fi cumpătat, cinstit
slrguitor, ce folos c’al avea cele mal sublime puteri
mintale, c’ai fi pătruns de cea rnal înfocată mărini
mie, ce folos dacă nu ai nici o lețcae ? A cîștiga pa
rale și-apol a le areta, îeată înclinarea obștească».
«Violenta, fărfi-ndoeală. ar fi fost învinsă de rațiune
si învățătură de mult, dar acumularea bogățiilor i-a
întărit domniea». „Faptul că unii stăpînesc cu ghio
tura lucruri de cari alții slnt cu deșăyîrșire lipsiți
ie un izvor foarte îmbielșugat de crime44.
II. Binele tuturor cere ca proprietatea să ție înlocuită
printr’o distribuire de bunuri întemeeată numai pe pro
priile sale prescrieri. Dacă Godivin numește tot „pro
prietate" partea de bunuri atribuită fie-câru! după aceste prescrieri, n’o face de cît îutr'un înțeles
rat. Intr’adevăr, în înțelesul cel propriu al vorbei,
„proprietate44 nu poate ti de cît o parte de bunuri
atribuită de cătră drept.
_
Pentru a aduce la-ndeplinire binele tuturor, ieste
nevoe ca toată lumea să aibă cu ce trăi mulțănutor.
1. «Ca criteriu vom adopta, ca să știm dacă un obiect. de tolos binelui tuturor, trebuește si-m! ațJarț.îe mie sau unei alte persoane? La asta du Iesle ae
cît un răspuns : Dreptatea». «Legile diferitelor t r
determină proprietatea într’o mulțime dc fehurl. Dar
numai unul din trilurile acestea Ieste mal potn
CUDrreptîtet>cerc întâi și-ntăl ca ori-ceindiYfdi?®^|
cu ce să trăească. «Noi știm foarte de muit• cam-că
trebuințele noastre, pe cîtă vreme sîntem
constau-în hrană, Imbră-ămmle jocui
r®P
cari-ar îiigădui o vieațfi plăcută, le nedrept ca un om
să muncească în dauna sănătâțel și chiar a viețe),
no cînd un altul să benchetueasca. Ie nedrept ca unul să nu aibă răgaz sa se instruească, pc cmd un
altul sa nu miște măcar un deget, spre folosul
obștesc».
B
�fiEVlSÎA j DE£i
12
ÎS
REVISTA IDEE1
3. Atare, «stare de egalitate a proprietățel* va fi rate .,De ce revoluțiile din America și din Franța n
cu totul prielnică binelui tuturor. O dată cu lea văzut toate clasele și toate categoriile de oameni unif.u
munca ya ajunge o sarcina atît do ușoarâ, în cit pe cită vreme opozițiea împotriva lui Carol I a îmnftHU
va fi mai curînd o recreare, un exercițiu». «Toată,. în două națiunea engleză ? Pentru că aceasta din urm?;
lumea va trăi Intr’un chip simplu și sănătos. Exer avut loc în veac'"! al XVII-lea. Vear celelalte la sfirsif..!
cițiul cumpătat al puterilor corporale va păstra tu veacului al XVlTT-Jea. Fiind-că pe vremea revoluțiile?n
turora săninătatea de spirit: nimeni nu sn va mai Amerca și din Franța, filosofica dădu-so la iveală uneia
istovi de trudă : tonta lumea va avea la îndămînă tot din marile adevăruri ale științei politice și fiind-că sub
timpul să-și dezvolte pornirile filantropice sufletești, înriurireu lui Siduey șl lui Locke, a lui Monte8quien
să-și exercite toate facultățile, perfecționîndu-se tot Rousseau, un m-in unchi îi de spirite cugetătoare, adînci
recunoscuseră răul pe care violența îl întrupa în sine’
, mal mult*.
Dacă revoluțiile astea s’a fi întîmplat mai tîrziu, nici o
«Ce repezi si sublime vor fi progresele rațiune!,
dacă toți ar putea, ar fi îngăduiți să pătrundă'în cîm- picătură din sîngele unul cetățean n’ar fi fost vărgată de
pul stiintei. Fără-ndoenla, neegalitatea intelectuală mîna altul cetățean și nici o dată măcar nu s'ar fi în
va mal dăinui înainte, într’o oare-care măsură. Cu trebuințat violența împotriva oamenilor sau împotrivă
toate astea, putem să fim încredințați cum-că spiri lucrurilor44.
3. Mijloacele de convins cît mal iute pe oameni de netele unei asemenea vremi vor întrece tot ce se va
voea unei schimbări, sînt .,demonstrarea și-nduplecarea.
fi Îndeplinit păn-aicî».
Progresul moral va înainta paralel cu progresul
Cheză?iea cen mal bună a unei scoateri la capăt Ie în
, intelectual. Vițiile, nedeslipite, legate de starea eco discuțiea liberă, susținută. Cel ce va Ieși învingător din
nomică aflătoare, vor dispărea în chip necesar într'o asemenea luptă, fără îndoeală adevărul va fi Dacă voim
stare socială In care vor trăi în îmbelșugate cu to să îmbunătățim așezămintele sociale ale omenirel, cată
ții, în care vor lua parte de o potrivă cu toții la da să convingem po oameni prin grăit! și prin scris. Nimic
rurile naturei. Nu va mai fi nici un loc pentru egois nu trebuie să mărginească asemenea propagandă, nimic
mul cel strimt. Nimeni ne mal avînd uevoe să mal nu trebuie să întrerupă elaborarea necontenită a unei avegheze asupra micei sale averi sau să se istovească semenea opere Toate mijloacele trebuie să fie întrebu
pentru a agonisi cele de trebnință, fic-care va pute a ințate, nu atîta pentru a atrage luare amintea oamenilor
să se dedea cu totul binelui tuturor- Ura dintre vecini și pentru a-I cîștiga prin înduplecare, cît pentru a înlă
va pieri o dat* cu obiectul luptelor lor : mărinimieava tura toate stavilele ce se opun la progesul cugetare!, pen
ocupa tronul pe care i-1 va fi pregătit rațiunea.
tru a deschide tuturora templul științelor și cîmpul
3. Cum sase îndeplinească înse această distribuire cercetărilor“.
de bunuri, în anumite cazuri ?
«Cel ce se preocupă de regenerarea speciei sale trebuit
«De îndată ce dreptul seva desființa, oamenii vor să privească ca foarte de samă atît descoperirea cît și
prinde a se preocupa de dreptate Să presupunem că propagarea adevărului, și trebuie să lese să se scurgă
în timpul acesta un jude va fi sezizat cu o afacere mulțl ani înainte de-a întreprinde să-și realizeze, să-ș!
de moștenire, afacere pe care juridicțiea veche ar fi aducă la îndeplinire doctrina. Cu toată prudența aceasta
rezolvât-o împărțind moștenirea în cinci părți egale, nu Ie cu neputință ca mulțimea cea tumultoasă să nu
după numărul celor în drept. Judecătorii noștri vor zorească, să nu întreacă mersul cel liniștit și sigur al
privi de aproape trebuințele și starea lîe-cărul dintre rațiunel. In asemenea caz nu vom osîndi revoluțiea care
moștenitori. Unul din aceștia, să zicem că ar fi un se va desfășura cu cîțl-va ani mal de vreme, înainte de
om"cu desăvîrșire cinstit, cărui i-ar merge bine în timpul destinat de rațiune. Dacă ne vom supune înse uafacerile ce^-ar avea, care ar fi stimat pretutindeni, dar ne! prudenți absolute, unele încercări premature vom pu
care, crescîndu-I averea n'ar mal trage nici un folos tea să le împiedicăm, prelungind mal departe liniștea și
și nu i-ar mal spori mulțămirea. Al doilea ar fi un ordinea publică’4.
nefericit, doborît de mizerie și de nevoe biruit. Al
«Asta nu vrea să zică de loc. cum ar fi poate înclinați
treilea, calic, înse fără de grijă: buna-I voință l'ar în unii să creada, cum-că transformarea societățel noastre se
demna să ocupe un loc în care ar putea să fie de va face cine știe cînd. Natura omenească Ieste făcută așa,
foarte mare folos; ca să capete acest Ioc i-ar^trebui că schimbări mari se produc dintr’o dată, descoperiri
o sumă echivalentă cu două treimi din moștenire. mar! se fac fără să te aștepți să se facă, ca din întîm
Partea a patra ar fi o fată bătrînă, de la care nu s’ar plare, precum s’ar prinde. Cînd cultiv spiritul unu! tînăr,
mal aștepta nici o progenitură. In sflrșit cea de-a cînd mă silesc a înrîuri asupra spiritului unul om matur,
cincea ar fi o bleată văduvă însărcinată să îngrijască multă vreme silințele mele vor părea urmărite de-un suc
de nevoile unei numeroase familii, Chestiea ast i, ces îndoelnic, dar roadele se vor arăta tocmai în clipa
prezentîndu-se liberei hotărîri a unor judecători lip cînd le-aș fi așteptat mal puțin. Domniea adevărului se
siți de prejudecăți, aceștia vor trebui neapărat să apropie pe negîndite. Sămînța adevărului poate să încolse-ntrebe: ce dreptate ar fi să fie în modul de îm țaseă tocmai cînd ai fi crezut-o prăpădită de mult14. „A-.
părțire egală, obicinuit păn-aicl* ? Răspunsul ce «l’ar devoratul filantrop, care susține adevărul neobosit și care'
.da acești judecători se poate pricepe.
luptă împotr.va tuturor stavilelor ce se pun în calea mer
Realizarea-— Schimbarea cerată de binele tuturor, sului Iul, poate să aștepte cu mintea senină un rezultat
cată să albă loc in chipul următor: cei ce vor recu viitor, prii tor.
noaște adevărul acesta, vor convinge pe alfii de trebu
II. Cînd convingerea, că binele tuturor cere ©transfor
ința acestei schimbări pentru binele general: prin asta mare a așezămintelor noastre, cînd convingerea asta vr
dreptul, Stalul și proprietatea vor dispărea și va începe fi<străbătut pretutindeni, dreptul, Statul, proprietatea, vor
era cea nonă.
r
dispărea de la sine și va începe o eră nouă.
1. Singurul lucru trebuitor Ie dea convinge pe oameni
,.Ie anevoe de privit ca un act o transformare atît de ne
cum că schimbarea aceasta Ieste cerută de binele tuturor
cesară : ,.asta va ii mal curînd faptul unei treziri a con
1. Orl-ce cale alta nu Ie de-admis „Puterea armelor științe! obștești. Oamenii îșî vor da samă de starea lor
pururea va să fie dubioasă înțelegere! noastre. pentru-»ă și lanțurile vor pieri ca niște năluci. Cînd va fi să luă®
ambele părți în luptă o pot utiliza cu aceia-șî sorti de o așa h 'tărîre nu vom avea nevoe a trage spada, nici
izbîndă. Ieat?i de ce trebuește să lăsam la o parte pute chiar a ne mișca. Adversarii vor fi prea slabi pentru ase
rea. Coborîndu-ne în arenă, părăsim terenul cel sigur al împotrivi sentimentului obștesc al omenire!4'.
adevărului, părăsim rezultatul caprițiulul și hazardului
In ce chip va să se îndeplinească transformarea »Șe'
Falanga rațiune! ieste invulnerabilă: lea înaintează încet zămintelor noastre ?
și s»gur și nimic nu i se poate împotrivi. Cînd înse te
1 «Oînd întră Convențiea în activitate în Franța, opimele ni le lăsăm la o parte și cînd punem mînapearme
niea r<> spîndită-n de obște Icra că această convenție n
situație» noastră se schimbă. Cine oare, în mijlocul zgo avea să elaboreze de cît un pr.oect de constituție, care tremotului, în mijlocul tumultului războiului civil, poate buea să albă putere de lege numai după ce va n 1
face vre-o prevestire asupra izbîndel sau neizbînde! cau prezentat departamentelor44,
zei sale? Așa-că trebuie de făcut o deosebire între ins
«Această idee ne trezește postulatul dea supune cer •
truirea și ațitarea mulțimel. Departe de noi iritarea si tărcl
1
nu numai constituțiile ci toate legile fără deosem_ •
patima și ura, noua ne trebuie chibzuință liniștită’.și rece
I dacă consimțimîntul unul departament, necesar pe*i
Și
judecată cumpătata, discutare de bună credință, cinstită.' promulgarea unei anume legi, nu va fi °P1,r^î?rinal?r^gă
2. Ie vorba de-a convinge cît mal mulțl oameni. Nu- discutea
<
unei asemenea legi nu va trebui să fie rest •
mal cu chipul acesta violențele putea-vor să fie înlătu- < cu nici un chip Fără-ndoealft, nu putem de loc prove
>
Vnr dobîndi rezultate hotărîtoare, urmîndu-se
MAI RĂU CA IN RUolA
-.ini-cil 80
Unele departamente vor ti nemulțamite do
soiUeOÎ i nu Ritul, și cînd asemeni articol va ti schimnn Brti<?l<rpderi(e raclamanților, legea poate ca nu va fi
Fapte demne de refinut, pentru a alcătui
but dup“i nlte departamente".
o dată istorica mal deplină a fără de le
ad®
adm'i8ftr i% ideea consimțire! trebuitoare din partea deva aduee diu norocire, în mod progresiv,
gilor, a neomeniilor săvirșile de stăptnire
oarta®en H.volvarea deplină a tuturor guvernelor». In
tn anul nenorocit ce-a trecut...
ia aduco u* dorit Î6slc cum-e& hotărînlc cele mal înP. M.
tr'adovăr
reprQzjntărilor poporului să fie supuse la afi0mnate
respingerea departamentelor reprezentate.
probarea 8 . u rațjUnea care ne face s i dorim ca în scurt
Așa s-a procedat cu lucrătorii din atelierele căi
Și
înnte de departamente să nu fic-n v:goare de lor ferate, din București: mal rău ca-n Rusia.
fiotsriri10 “ ri ie-ar li aprobat4'.
Ca să se poată pricepe mal bine, cele petreci1 InaSXmuI acesta va să albă ca primă urm ire de a .
2-*mult cuprinsul constituției. Și ceea ce va să ’ cute, cred de datorie să fac un istoric scurt al
scurt*1 <5 j j0 c£c ja iveală, va fi faptul că ie cu nepu- celor întîmplate.
Ieasi 5a dobîndit asentimentul liber a mal multe deparJoi 15|28 Mart, s’a afișat prin ateliere un ordin
tin^ tn uentru un- cod voluminos. Așa-că ori ce consti- de serviciu prin care se permite lucrătorilor să
pUtoa să constee într’o declarație asupra împărtu^tAro! în departamente cu un număr egal de locui- treacă limita de păn aici ia lucru cu bucata, care
țlrol ț
prevederea vreme! de alegeri pentiu adunarea păn-aicî Iera pentru cazangii de 60 %, lear pen
ponală: de alt-feliu prevederea din urmă ar putea să tru ceilalți de 40%', cu promisiunea că li se va
plăti integral ori cît vor scoate.
ll^naCdoua urmare: va să se recunoască curînd că le o
Acest ordin care, pentru moment, și pentru li
° rcătură zadarnică dc-a se trimete departamentelor,
!r cercetare, niște leg! fără însemnătate generala. Așa-că, nii, apărea ca un mîntuitor, a avut darul să pro
Bp
o mulțime de chestii, se va lăsa, pe sama depar- ducă o zăpăceală și o adevărată furtună de dis
p8Jnt«lnr să legitereze asupra a ceea ce le-ar privi. „Cu cuții intre lucrători. Chiar și cel mal tăcuți și in
^nul acesta, imperiul de Ieri, cu legislațiea lui unifi- diferenți luau acum parte la discuție.
rtă se va transforma’-fiiră întîrziere într'o federație de
Afară de cîțl-va priviiegiațl, cărora li se dădea să
ralcl comunități, cari pentru afaceri neobicinuite vor pu
tea totdeauna să lucreze-n comun prin mijloc rea unul efectueze comenzi mal bine plătite și li se ponta
Sngres, un fel h de consiliu umfictionic44.
și lucrări cari nu se făceau, și cari acum jubi
O a treea urmare ya fi disparițiea treptată a legislaț el.
O adunare numeroasă, venită din diferitele părți ale u- lau de bucurie, Iei singuri fiind susținătorii ace
nu! imperiu întins, singura legiuitoare a acestui imperiu lui ordin de serviciu, restul, și cel mal mulțl, se
te face numai de cît o noț une exagerata de numărul arătau nemulțămițl. Cauza nemulțămirel se explică
larilor "necesare. Un oraș mare va grămădi în voe regu ast-feliu:
lament peste regulament, sub înrîurirea unei gelozii
Din cauza prețurilor scăzute, de multe ori amercantile, acordînd privilegii, scutiri. Locuitorii unei
comune mici, trăind încă întru cît-va simplu și natural, blea scoteau salarul zilnic, cu toată truda și tot
vor înțelege numai de cît ca. nu Ieste de nici un folos zorul ce-1 dau la lucru, și rare ori scoțînd până la
de a avea legi generale și că mal de preferat Ie de-a ju 25—30%, neajungînd nici o dată maximul. Și adeca afacerile ce s’ar ivi, după caracterul propriu al cazu cum li se cerea mal multă trudă, mal mare ro
rilor. de cit conform unor normo stabilite, mal dinainte,
bire și silnicie. Direcțiea îl credea leneși, credea
pe totdeauna.
A patra urmare, a acestui sistem: va înlesni disparițiea că prețurile sînt prea mari, le întindea o cursă.
proprietațel „Orl-ce nivelare de rang și de stare va fa Doar, doar s-o sedate la vre-o comandă ce-va
voriza în gradul cel mal înalt nivelarea avere!44. Nu nu mal mult, pentru a avea motiv să scadă prețul,
mai clasele de jos ale societățel, ci de asemeni și clasele să tae din sudoare și chin.
celelalte îșî vor da socoteală de nedreptatea distribuire!
Și, în vîrtejul discuției, unit, doi-trei, din cele
8țm împărțire! actuale a proprietățel. „Bogății și magna
ți! nu vor da înapoi nici de cum în fața perspectivei fe cîte-va sute de oameni naivi, și tocmai din cel .
ricire! universale, numai să li se arele această fericire neorganizați, pomeneau de grevă, dar așa în mod
m toată limpezimea și cu tot farmecul Ie!4'. Dar, chiar inconștient, aceștia fiind combătuți de ceilalți.
ciad aceștia s’ar îndărătnici să nu 'se gîndească de cît la
D-nil șefi Cristea și Vasilescu au chlemat din
veniturile și la plăcerile lor, lesne ar putea să fie tăcuți
priceapă, c i Ie cu neputință a se împotrivi adevărului, fie-care secție cîte un maestru, cărora Ie-a ordocj Ie primejdios lucru de-a sta sub apăsarea ure! popo- nat să I trimită cîte o delegație de lucrători din
ihuj, și că-n stîrșit ar fi chiar interesul lor propriu de
fie-care specialitate, care să mulțămească Onor.
«ce eel puțin oare-cari concesii.
Direcțiuni, pentru sus pomenitul ordin de ser
Paul Eitzbacher.
viciu, Sîmbătă 17|30 Mart.
....
Maeștrii au ales, unii, oameni după chipul și
asemănarea
lor,
alții
la
întîmplare.
ba
au mal
hTATAL NOSTRU"AL MILIARDARILOR
primit și refuzuri de la unii lucrători. Cu un ma
estru de la atelierele noi înse s-a întîmplat nostim
torr1^ nostru carele iești în WachinglQn, Piu- de tot. Avea instrucțil de la d-nu inginer Cristea,
Facă
numele tău, Impărățiea ta a venit. ca să facă ast-feliu ca lucrătorii să nu priceapă
țu
uoea.ia
Stalele-Unile cum te făcută că d-sa a dat ordin să se aducă mulțămirl. Cel
nouă )0?“’
cu samă
Rusia* Pă-ne doî-trel tovarăși, cari sau prezentat șefului, au
și
Șsla-zi prada noastră cea de toate zilele întrebat de ce au avut ordin să se prezinte. Cînd
ji
n°uă înșelăciunile noastre, precum li s-a răspuns că nu i-a chlemat nimeni și Iei lepre nnr
l înșelătorilor noștri, și nu ne duce rau să plece, atunci, culmea ndicululul, au fost
SocialistSat^ cooperație, ci ne mîntueșle de opriți și întrebați de ce nu mulțămesc pentru
si
.c^ ale tale siRt și moșiile și ma- ordinul Onor. Direcțiuni. Tovarășii noștn auiăsbeilor
acam
pururea și in vecii puns cum se cuvine, arătînd in mod inteligent
acel ordin aduce mal mult rău de cît bine.
Zorul, grăbii prea mare o sa l istovească, accicuîîi
Reverend T W. Wnodrnw,
�REVISTĂ IDEBi
14
15
REVISTA IDEtil
dente și certuri între lucrători, cari să prindă loc
mal întâi la mașinele-unelte: acestea vor fi con
secințele ordinului. In schimb au cerut redarea a
10 la sută din prețul comenzilor, scăzut în 1901.
Afară de mici excepții, toate delegațiile s-au plîns
de salarii mici, prețuri mici la lucru cu bucata
etc. Aceasta s-a îriiîmplat Sîmbătă dimineață.
Sîmbătă după amiaza s-au dus la atelierele noi
d-nu inginer-șef Vasilescu și d-nu ministru Morțun, care a întrebat pe lucratori de feliul cum o
duc și a promis îmbunătățiri: cantină în ateliere,
biblioteci, etc., continuîndu-șl vizita Luni în atelierele centrale.
Sîmbătă sara ne-am adunat cu toții la sindicat,
ca să discutăm ce atitudine să luăm față cu cele
petrecute în atelier. Localul fiind mic, mal mult
de jumătate din lucrători au stat afară, ascultînd
prin ferestrele și ușele deschise cele ce se dis
cutau. In urma discuției la care au luat parte mal
muițl lucrători, s-a luat hotărîrea să nu se facă
nicî un feiiu de mișcare, nici măcar memorii, de
cari vorbise chiar d-nul inginer șef Vasilescu și
pentru care stârneau unii lucrători cu salarii prea
mici, pană nu se vor liniști răscoalele țărănești
D ar Duminică chiar, lucrătorii cari Ie au scutiți
de concentrări, s-au pomenit cu ordine de mo
bilizare, între aceștia fiind și maestrul cu pricina
de la atelierul nou. Luni, 19 Mart, un ordin spe
cial anunță că nu se vor mal libera certificate de
scutire celor concentrați. Birourile contabihtățel
atelierelor Ierau transformate într-un adevărat bi
rou de mobilizare. D-nul căpitan Drâghicescu,
împreună cu un sub-comisar, ia o masa, în can
celariea secretariatului, strigau după o lista pe care
îerau semne, în dreptul unor nume cu scrisul
roșu și cu albastru, și întrebau de pozițiea lor ca
militari, și treceau indiciile spuse de lucratori pe
niște ordine aduse în acest scop, și dîndu-n-se aaceste ordine Ierau trimeși la casierul atelierelor,
care Ie da cîte 20 lei, punîndu I să iscălească în
liste speciale, pentru aconto din salar, și ÎI tri
metea la cazarma. In zorul lor nu mal căutau,
concediațl, rezerviști, milițieni, giotași, dispen
sați, reformați, oameni infirmi și bolnavi, infan
teriști, cavaleriști, artileriștl, Ierau toți trimeși la
regimentul 21.
La cazarmă, de la poartă Ierau luațl în primire
de ofițerul de serviciu: „Ce vrei, mă“? «D-le
sub-iocotenent, sînt chlemat cu ordin aici la re
giment și leu fac parte din alt corp,. „Aa, Iești
de la căile ferate1* . «Da, d-le sub locotenent».
„El și ce vorbești așa gros cu mine ? Ori vrei
să te trimet direct la închisoare. Cît al pe zi“?
„Patru lei, d-le sub-locotenent ‘. „Va s-zică 120
lei pe lună: bună leafă pentr-un lucrător... Gor
nist du omul ăsta sus la mobilizare'1.
La mobilizare, după ce d-nu locotenent Dobrescu rotea ochii, să vadă atitudinea lucrătorului
consulta o listă la fel iu cu cea de la comptabilitatea atelierelor și dacă nu găsea trecut numele ce
lui sosit îl trecea la urmă. Ori-ce protestare din
partea lucrătorului: că face parte din alt corp,
altă categorie sau că le dispensat, Iera de prisos.
După ținerea unul mic discurs cazon, Iera trimes
să-l îmbrace, în compamea 13-a de rezervă, unde
a fi trimes în contra răsculaților.
imoracațl cu cele mal rupte haine din maga-
de conveniența sau interes
ziea de reformă, puși, la instrucție, marșuri n
casator
alergător, teorie peste program, amenințați lift
■
le aceea o căsătorie de
P;%flS‘ra “
care moment cu darea în judecată, și faptul 3
nu ni s’au dat arme, ne da de bănuit și aîn(S
murdară cea mai josnică prostituție,
că noi nu sîntem concentrați ca ceilalți, Annv
n! murdară și cea mal josnică.
numărați ziua și noaptea de cîte 5—6 ori si
G^^aUa prosUMiea de nu nesocotirea
praveghiațl de aproape, opriți de a merge în OMe
C*1 r unirea simțurilor fara de dragoste 1
să ne vedem familiile, tunșl militărește și arn?
de conveniențăsau de interes ce-l?
nințațl de a rade barba celor ce o purtau d
Căs^tori !e oare o fenice să se resemneze,
câtră d-nu maior Coandă spuind că nu-I trebuie
, Siclin! P,° m slnqe rece, in brațele unui om,
popi și că o să ne-nvețe d-sa să ne iubim țara
să se lfs% aruncată fără de oâe de o dulce
care ne dă degeaba leafă și mîncare,... nu știu nouă
fără saJj.o neinfrintă pornire.
sau d-sale,... toate acestea ne întăreau și mal mult
convingerea că cu noi Ie la mijloc o răzbunare
o pedeapsă a unei vine închipuite Dar ceea-ce a
de iertat de o sulă de ori și mai puțin
pus vîrf, Ie următorul fapt: un tovarăș Iese la
®‘'„ustătoare, de cit cea decorata cu numea
raport și cere să fie învoit că are un proces. Mal
fa^fnrie de conveniența, care nu are alta
întăl Ie refuzat, în urmă stăruind și arălînd ciOdăiță pricină, de cit doar niște rochii, sau
tațiea, i se da învoire, cu condiție să fie însoțit
de-un soldat, sentinelă ne armată. Atunci tova
ge pietre scumpe sau echipagii.
rășul întreabă dacă Ie arestat, i-se răspunde că
Alphonse Karr.
nu, dar i-1 dă ca tovarăș de drum fiind-că are
hainele așa de reformate. Și numai după multă
stăruință ablea l-au învoit să-și lee hainele civile
și să plece singur.
BIBLIOGRAFIE:
Tratați ast-feliu în tot timpul, noaptea dormind
cîte 3 și 4 în cîte 2 paturi infecte, așa am pe
Avora plăcerea a anunța acolea. ca mai recent apărute, urtrecut tot timpul în cazarmă.
Ditoirele interesante lucrări :
CîțLva tovarăși au fost ținuți și pe la închi
I Jonescu-Quinlus, deputat: Cei de sus șt cei de jos,
soare Unul a fost ținut vre-o 3 zile la carceră,
conferință rostită în sala teatrului <Cooperativa», Piupentru că s’a găsit în halnele-I civile un număr
| tșiL.. Pagini înduioșetoare și voitoare de bine pentru îndndin Rominia Muncitoare. Altul pentru că a înf reralnl popor...
tîrziat, fiind-că a fost la Galați să se intereseze
Toma Draga, fost magistrat: Partidul liberal și chestiea ți rănească : destăinuirile unui fost magistrat iu afa
la corpul iuTdacă Ie chlemat acolo, a fost ținut
cerea Kogălniceanu... Destăinuiri într’adevăr cari mărtu
2 zile la închisoare și reținut încă în cazarmă
risesc o lipsii da lealitate, care nu poate să, facă absoluta.ci
după ce s’a dai drumul celorlalți.
I o cinste mal cu s itnă unui a tot puternic guvern...
Liberați, cu ordinul telefonic, în urma inter
|
SI. Anlim ; Chestiunea socială in Rominia : problema
venției soțiilor și mamelor noastre pe la ministe
' politică... 0 încercare meritoasă de-a areta d.forențiarea în
rul de razboiu și direcțiea generală, nu s’a făcut
tre partide, încercare ce ar putea să f;e dusă și mal departe,
ds cei ce-ar medita mal adine asupra problemei. Acestora,
nici un feliu de formalitate obicinuită la desconlatr'adovftr, autorul le deschide o cale...
centrârl, adică nu s’a trecut în livrete nimic: nici
Mateiiî I. Dimitriu-Buzeu : Expunere de idei, prezen
data concentrărel, nici aceea a desconcentrărel.
tai celui de al treilea congres Social-democrat, ținut
De notat că între noi se aflau doi inși aduși
in București la 6-7 lanuar 1908
din alte locuri și cari au fost liberați o dată cu
Toate astea la librării
noi: Cosmiță lordache, maestru la școala inferi
oară de meseni (lin Pitești, care se înapoiase
Biblioteca Satului; Mașina de treerat... 0 broșură potocmai de la Huși, unde fusese chlemat și de unde
Pnliră do propagandă, în care aretîndu-se mizeriile ce în
_Ut“ muncitor i cel do la țară, în nua de a-zl, se aeh'țază
l’au scutit de concentrare, și Bunea llie, conține
nouă vieațd posib.la, caro să faci să fie trăita de lume.
gentul 18o5 din marină, adus din Pitești, unde
i0?'^°^eca rRominia Muncitoare1': Pușcăriașul,monoIera lăcătuș de revizie.
„
Dth!iiPr°‘Ză‘ Dezrobirea Mancei, mici piesă populară.
In urmă, ca s-o dreagă, ca să ne prosteasca
,lle cintece socialiste... Lectura recreativa și instructiva,
mal mult, ne-a invitat să luăm solda care, după
p&tura muncitoare...
spusa sergentului major Orfano, cătră un lucra
CmL»0*6,? Socialistă: Ce ieste Colectivismul, după
e rlerue... 'Vulgarizare de idei soc.ale ..
tor, a fost luată chiar de lei de la d-nu șef ingine*
B^ca Viitorul Social:
Vasitedcu,
Protestăm cu indignare în contra acestui mod
de procedare ilegală și anticonstituțională, ua^
stâpînitorii noștri au găsit acum sat fără emi,
știe că în viitor nu va fi tot așa. Muncitorii, ș
cu cine au a face, vor ști să pue la locul lor pe
de demnitatea
toți aceia cari caută să-și bată joc l- -lor de oameni și de cetățeni.
f paveJescii.
«Romînia Muncitoare» uiu April 1907.
|
;
,,
Sch'l* biog; afică.. 8e insistă în scurt și
»n8Binu&tațeI lu.rănlor acestui strălucit gînditor
^6
ti Libertate», de Jean Jaurăs. . Lucrare
36 nednm
COuviugător și deplin la îutimp nărila aduse
. ..............
8^jorarfl 01 ..............................
tot feliul, literaro
care seapA do orl-eo in-
5pij
A*.
ce! co-ar vrea _J.
8a ___
nu nibaoum-va aA.nrlciFP.
na-ndure VTA-IJ
vre-o
P0
po O.aY
~
’IOU D(¥
UU
fklUi» uaix* •
-- --------------------
,
’v ..
?l tiranie ..
în viitor...
J,iotecȚtqa.Satalui. Biblioteca «Romînia Muncitoare, B8|> Cale» v- a"’tă do procurat do la «Romînia Muncitoare ,
București. A cîte 15 bani exemplarul
25 fl 40 h pitonii Social» ; 31, str Sf. Teodor-Iași. A.
b*nî exemplarul
TIRANIE MODERNA
De admis că, mulțămitâ unor stăruințî se
culare, am fi dobîndit libertatea politică, li
bertatea religioasa, libertatea civilă și încă
cîte-va libertăți. Cel puțin am iost aduși cu
atîta înăestrie să credem asemenea lucru in
cît nimeni nu ar îndrăzni să se îndoească de
realitatea acestor cuceriri glorioase. Se știe
că pentru a Ic întări, și pentru a face ca Iele
să alcătueascâ un bun nestrămutat, mulțl se
gîndesc să li se adaoge «libertatea obliga
toare’, care să le fie sufletul sau cinjpntuî.
Dar pană ca aceasta să poată să exercite
o acțiune, înaintea căreea orl-cine nu se va
putea de cît înclina, îeu aș voi să propun
alta, cunoscută puțin, dar pen ru care n’ar
fi de loc de stăruit de prisos cît mai le cu
putință. Ie libertatea pe care o voiu numi, în
lipsa altui termen mai potrivit, libertatea ad
ministrativă. Puriștii îmi vor imputa negre
șit că vorba asta nu le atît de exactă. Le
voiu răspunde cum-că, lucrul neavînd încă
ființă, lei au tot timpul ca să aleagă alt ter
men ca să-l boteze... De alt-feliu, pentru mai
multă claritate, voiu da o definiție : libertatea
administrativă, ar fi dreptul recunos&ut fie
cărui de a fi tratat ca o personalitate ome
nească, nu ca o vită de jug sau ca un ani
mal de mîncare, de cătră funcționarii, repre
zentanții și alțl însărcinați cu diferite ser
vicii publice, fie că aceste servicii atîrnă de
guvern, fie că atîrnă de societăți asigurate
cu monopoluri, adică scoase prin legi artifi
ciale din condițiea naturala a concurenței.
le mult de cînd această libertate lipsește
din mănunchiul celorlalte libertăți, al căror
miros ni-I dat să-l repirăm. Ga să ne dăm
seama de asemenea lucru, ca să simțim cît
de neapărată nevoe ar fi, a trebuit ca o per
soană sus pusă, să aib$ o neînțelegere oare
care c-o domnișoară de la telefon: Cu pri
lejul acesta, ochii tuturor s’au deschis și ob
servatorii cei ageri au constatat, nu fără o
mare mirare, cum-că în diferitele ramuri de
industrie și „de comerț, acaparate de btat,
situațiea consumatorilor față de-acesta nu-i
nici de cum aceea a unor obicinuițl contrac
tant, ci aceea a unor supuși. Fără-ndoeala.
Statul le atît de mult obicinuit să se poarte
ca un Suveran, în cit lei păstrează acelea-și
procedeuri chiar cînd se face producător,ne
gustor, înțelegînd să transmită o parte din
maestatea sa chiar celor mal umili dintre
reprezentanții săi. Sîntem asț-feliă supușii
poștei și ai telegrafului, ai regiei tutunurilor,
ai căilor ferate, etc,
,
Aceste deosebite întrupări Suverane,
reprezentate de niște personagii cu în ți, rea modestă, neînconjurate de mc o p p
și cari nu sc deosebesc în mod si ț
CHndU’i-“fn’relnTil*7 V« ,n
�16
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEE!
mal dese, pe cari le avem cu iei, noi n a- nată, și chiar înfierbîntîndu-se numai 1
vem nici o măsură în contra atotputerniciei în contra celui nemulțumit, pe care să-i uCîl
lor. Ni se ivește vre-o neînțelegere cu lei, în meze, să-l iea în rîs, să-1 dojenească • n
birourile, ]a gliișeurile lor ? Cuvîntul lor ie de ce se plînge dobitocul acesta»... Nicfi
crezut, nu al nostru.Găsascâ-se în neînțelegere Dar la ce să mai înmulțim pildele ? NicT’.'
cu lei chiar omul cel mai’ cinstit cu putință: nevoe să ieși din casă, mal ales dacă \U’a!
o ficțiune legală, dacă vor voi Iei, îl va preface abonat la telefon, spre a căpăta impută t
Cu toate astea, tot se crede că atît nu^
în mincinos sau insultător, și cel condamnat
va fi iei, ca să servească «drept pildă». Și fiți ajunge. Ga să ni se îmbunățească condirn'
încredințau cum-că pilda îșl va produce e- vieței, se caută să se transforme în sen i
feclul: Iei vor începe din nou. Și oamenii, cari acesta întreaga noastră economie. Experi*1
știu, să număre, spun cum-că.bună-oarâ nu- țele pe cari le facem zilnic, în domeniiieT*
maTîn Franța oamenii de feliul acesta sînt cari am îngăduit legiuitorilor noștri sa în-?
ca la șapte sute de mii.
bușe principiul salutar al concurenței nu n
leatr, ast-feliu, șapte sute de mii de ti- învață nimic. Sîntem gata a renunța*în f
.
răni în contra cărora cea mal mică iritare voarea Statului, și la puțina inițiativă ce-am
sau enervare, enervare atît din partea lor, mal păstrat-o. Ni se spune că, atunci cînd îl
nu numai dintr'a noastră, ne expune a să- va fi a tot-puternic, va face mai bine cea-J
vîrși delictul de ultragiarea unui funcționar face râu. Ga să ne arate capacitățile sale bine
în exercițiul funcției, adică un delict de les- făcătoare, dînsul așteaptă cu noi să ne punem
maestate. Acești șapte sute de mii’ de tirani și mal mult încă la discrețiea lui. 0 dată ce
sînt ca brațele unei moluști monstruoase, cari iei va ținea în mînă toate firele existentei
ne înlănțuesc în toate actele vieței noastre, noastre, iei le va trage numai întru fericirea
de-ndată ce ne naștem pănă cînd sîntem bă noastră cea mai deplină. Și noi credem
gați în mormînt și chiar și după asta. Și cînd toate spusele astea. Ni se spune că cel mai
zic șapte sute de mii de tirani spun puțin : bun mijloc de-a pune capăt abuzurilor funcpentru-că pe lîngă funcționarii, propriu ziși ționarismulul ieste de a îmulți funcționaristrebuie să mai punem funcționarii tutulor mul neîncetat: de oare-ce, cînd fie care va fi
marilor companii, cu monopoluri, cari nu sînt funcționar,
/
, ca și cînd nimeni n’ar fi. Și noi
încă «naționalizate», ca gazul, unele căi flerate,sîntem convinși...
—
De-alt-feliu, argumentarea
tramvaele, și altele. Aceștia nu sînt învestiți asta ie fină. In orl-ce caz iea arată, la cei
tocmai cu aceea-și maestate, doar au a- ce-o fac, o cunoaștere minunată a inimel ome
proape acelea-șl prerogative sau privilegii, nești, a vecinicilor sale porniri, a slăbăciuniși mal pre sus de toate : lipsa de răspun lor sale ascunse, și-a egoismului pe care îl
dere efectivă, de fapt, dacă nu nominala. PUn place sa-1 îmbrobodească prin declamații îngerile noastre, de cele mai multe ori, se șelătoare. Gind fie-care va putea să contri- |
nimicesc de-un bloc.
bue cu mica lui porție la apăsarea univer
Nu-l alta de făcut de cît să te-asiguri cu sală, fie-care va ii încredințat că nu vor mal <
arma cea mal folositoare pentru cel apăsați: fi tirani. Tiraniea însenu va pierde prin asta
răbdarea. Virtutea ^sta nu-l răspîndita egal nimic.
în lume. Dar populațiea pariziană a fost înEdouard Rod.
zăstrată’ cu dînsa mai mult de cît se cuve
Din «Figaro», de Ano imov.
nea. lea Ie atît de resemnată și blinda, atît de
«cum se cade», atît de îngăduitoare și de
BIBLIOGRAFIA „REVISTEI IDEEI"
nebăgătoare de samă, în cit necontenit mă în
treb prin ce îngrămădiri de abuzuri, de îm
Ulușoiu și P. Zosînt Mișcarea Socială, col. complectă 5—
pilări, de samavolnicii, și de idioțil au izbutit P.
P.Mușoiu: Revista Ideel,șapte colecții,dela No. 1-LXX3»—■
odinioară niște guverne să o împingă la re— Despre Mînie, de Seneca........................... 2—
voluțil. Revoluțiile de odinioară au fost fă
— Socialismul și caracterele sale, de H. Denia. —
— Socialism utopic și socialism științific, de Engels—ov
cute fără-ndoeală pentru principii, contrar
—
Libertatea de cugetare și de discuție, de MiU —
celor ce se petrec bună-oară în lumea An— Pușcăriile, de Kropotkin.......................... ’ «n
glo-Saxonă. Pentru-că, cît s’atinge de fapte,
— Determinismul social. Socialismul Belgian. . —»
nu poți să admiri îndeajuns spiritul de răbdare
— Cum se explică Anarhiștii........................... ...
— Emanciparea FemeeI
£2
de cari dau dovadă Parizienii in mii și mii
Intime.......................................................
de mici întîmplarl ce se repetă pe toata ziua. I. —
Neagu: Trudiți!: Icoane din norod . . . • •
Nicăerea, sînt sigur, nu vei vedea atîtea
—
Vremuri Noi, de Kropotkin. . • . • * : ZiO
grupe de oameni', înghesuite și murmurînde, Un fecior de țăran: Noua epistolie eătră munc. și țărani
Solomon
Abram
: Destăinuirile unul expulzat . • ’ • ^20
ca niște roiuri de albine, stînd ceasuri în
Lazarc: Despre Antisemitism. • • • ? '
'
tregi înaintea unui birou de tramvaiu, c-un Bernard
Qrupul Stud.reo din Paris: Antisemitism și Siomam
petecuț de carton în mină, ca mîngîere, în
Kropotkin: Cătră tineri.......................... • Z-20
așteptarea surizătoare, fericită, nemărginită, P.
Col. B. G Ingersoll: Dumnezeu
"5°
a unui vagoncare săn’aibă tăblița «complet». P. Laiargae : Materialismul economic al lut mar
Nicăeri, ieară-și, cîud se iscă vre-o neînțele C. Dimitreseu-Iași ■ Cele două modale . • • •
gere, intre un administrat și un funcționar, Fr Statkelberg ; Femeea yi Bevoluțiea. • • *. g
xei putea vedea pe asistenți luînd pe .ftvoliațiea Capii aiului, de Gab. Devin •
Cererile, însoțite de cost, se fac la «Revist
apărarea funcționarului, iară să știe
spre cori vorba, cu o unanimitate minu
Tiy, „AURORA'', WpieanI >,
1908. No- LXXII.
sindicalismul
Biicn.-eștl, Strada Epurilor, 10.
FRANCEZ
»putlhe
no? cuvinte, puține expresii sintetice, cel
care de doLtrel anî încoace, să se găje adesea în polemicile presei, în cons3Sca,Pie revistelor, în cuvîntările oamenilor por ca cuvîntul, Sindicalism. Mulțî se slujesc de
11 . «tul acesta, făr-al pătrunde înțelesul adevărat,
Cjnd șarete că nu le Ieste străin nici lor, acest
Eogism acuma la modă.
n Dar Sindicalismul se impune atenției publice nu
urnal că Ieste un cuvînt nou. Sindicalismul Ieste
J Întreaga lume de fapte, de idei, o întreagă lume
de năzuințt lei a ată o întreagă mișcare munci
torească, una din cele mal viguroase, din cele
mal originale ce au avut loc vre-o dată. Vorbind
ja dreptul, în timpul de‘față al istoriei, Sindica
lismul s’arată ca fenomenul cel mai de căpe
tenie al luptelor sociale.
Cel ce nu»l cunosc, fie-că nu voesc, fie-că
n’au idee de Iei, nesocotesc una din cele mai
de samă înfățoșerl, trăsătura cea mal hotărîtoare
am putea zice, a antagonismului, a vrăjmășiei ce are
loc între ștrăpînl și salarîațl. Cel ce-l combat șî
caută să-l nimicească, nu pricep adîncile sale pri
cini. In această gurpare sau mal bine, în această
puternică stăruință a proletarilor de tot soiul, aceș tia văd nu feliu de întreprindere vremelnică, tre
cătoare, întețită, pusă la cale de cine-va, cînd
Iea purcede dintr’o stare economică anumită, stare
economică numai cu care Iea ar putea să pleară.
Cercetînd, la începutul frumoasei lor lucrări
asupra Țrade-Unionismului Britanic, atît de-aproape și totu-șl atît de deosebit de Sindicalis
mul Francez, cercetînd tendințele generale ale Uniunei de Meserii, Beatrice și Sisdney Webb, de^c. uptanea aceasta : O asociație permanentă
cari"?î propun să apere sau să îmDm «
condițiile contractului lor de muncă,
n’a? ™ ? să fi? asta c°ncepțiea Sindicalismului,
adiir? • ? ăruî acolea asupra-I, pentru-că n’ar
fost r«n,rLutl
nou> n,c’ ° gîndire ce n’ar fi
fie n S’a înaintea‘K nici un program, care să
/?nU a’ tuî’ Ceea ce te ’nse ai iu^» *e
să îmK,Im£uluî de vedere. Poate că și Iei tinde
M mimătătasS Pe dată’
Pe cît cu Putîn<ă
mal iest? ?°nditiile contractului de muncă, dar
detăter h de ase,nenl, și mal ales, surpătorul sosî Sai a~z^ ’ntemeeată pe folosul capitalist
nu Propovăduește numai ener^>Utlortarxiatoare’ muncitorilor, ci și energiea rePiie mina’ arătîndu-le, acestora, că trebuie să
,Or cît cj cu totul atît pe administrarea lucruri 4 slndicaiiPla?niînîstratiea bogățiilor.
SebS ÎU1 aces{a« mal înainte de toate, se
? destfi, T mișcarea sindicală franceză precum
’nhcăr» ' ,P^nă mal de curînd, se deosebește
le. sindicale străine, cel puțin de ceje
?< pe
sssta sa
lismul politic, care multă vreme a întrunit toate
torțele de răsturnare cari zăceau în clasa mun
citorească. Dacă acest socialism politic, după ce
fu formulat cu strălucire în Franța, primi, în ajunul lui 1848, pecetea germană, Sindicalismul
Ieste de obirșie și rămîne ca îndrumare foarte
francez, și, fără îndoeală, din pricina aceasta, a
fost, pănă acuma, atît de rău înțeles în afară.
Să luăm mișcarea noastră sindicală, de la Revoluțiea din 1789, care ă nimicit corporațiile. Vor
bind la dreptul Iea n’a cunoscut libertatea. Sub
neîncetatele amenințări ale legel Iea s’a alcătuit,
a crescut, a stăruit în scopu-I. La început scopul
acesta ie foarte simplu, dacă iei înse îngrijorează
stăpînirea, Ie că stăpînirea înțelege să țină puru
rea sub tutelă clasa muncitorească și să-I tăgăduească orî-ce putință de organizare. Șicane, ri
gori penale, împrășfierl sălbatece: toate astea or
ganizările noastre le-au îndurat, chiar atuncea
cînd urmăreau lucruri cu totul nevinovate. Legea
Chapelier, primită de Constituantă, nu îngăduea
nici o coaliție muncitorilor, nici un soiil de în
tovărășire. Aceștia încercară să se adăpostească
în dosul MutualitățeL După aceea, sub Louis-Philippe, cu toate hărțueleie polițienești, cari li s’abăteau asupră, întemeeară asociațiile de rezistență
cari în principiu, trebueau să țină piept ori cărei
reduceri de salar, cari înse, de fapt, luptară să
îmbunătățască, în întregime, condițiile muticei.
După Asociațiile de rezistență, sub al doilea Im
periu se întemeeară Cameriie sindicale, cari se în
tocmiră din nou după 1871. Scopul acestora Ieste
tot reglementarea zilei de muncă, mărirea prețu
lui brațelor, găsirea de locuri celor fără de lucru,
educațiea ucenicilor. Conservatorii le și botezară
opera de anti socială. Aceste Camere înse se fe
riră să dee împotriva Statului, împotriva orându
ire! sociale, un asalt necurmat, se feriră să întru
nească clasa salariaților împotriva clasei stăpînitorilor. Dacă acestea sînt amestecate în lupta
de clasă, sînt încă fără să vree, ca o curată ur
mare a acțiunel zilnice.
In cei dintâi două-zeci de ani, al celei al tre
ilea Republice, sindicatele cu oare-care deosebire
fără-ndoeală, joacă un rol destul de asemănător
cu cel al Trade-Uniunilor engleze, lele s reforma
toare. Și dacă nutresc năzuințl mal largi, Iele se
HEVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele ss trimet prin mandat:
D-lui P. Mușoiu, 10, Slrada Epanlor,—Bowieșll.
■ Abonați cari pentru abonament așteaptă a fi
vizitaff, plătesc abonamentul sporit Tot așa cei
ce așteaptă pentru asta a'te formaluățl.,.
�18
hfeVistfx lOBEi
ftfehsi'A iDtEi
afilîază la una din fracțiunile socialiste, cari-șT dis
pută întăetatea, precumpănirea: ideea unei Con
federații generale a muncitorilor ablea încolțește,
si prea puține asociații se înaltă mal pre sus de
interesele imediate și egoiste ale meseriei. Insă-șl
sindicatele de aceea-șr breslă, îșl dau ajutor anevoe.de la oraș la oraș, lear sindicatele de meseni
deosebite nu se-nțeleg, în aceea-șl locautate, de
cit după multă bălăbăneală.
leată înse că pe Ia 1890 și după 1890, un duh
nou pare să însuflețască aceste agregate profesio
nale. Marea, foarte marea industrie, dacă înain
tează în Franța, mal încet de cît în Germania,
Statele-Unite și aiurea, face, totu-șl, uriașe pro
grese întefind tot mal mult grămădirea de capita
luri și oameni. Ca să fină piept apăsărel acestei
mari industrii, proletarii simt nevoea, să alcătuească asociații mal întinse, mai mari, să apropie în
tre sine sindicatele alcătuite.
Prin evoluțiea economică, această putere, această
singură stăpînă a lucrurilor, egoismul corporativ
Ie zdrobit. Grupările locale șl autonome se îm
pacă, se îngăduesc, se întrunesc în Bursele muncel, în federațiile de meserii și industrii, în Confederațiea muncel. De bună samă,'ca să se înde
plinească asemenea lucru a fost nevoe de muncă.
Ca munca asta să fie dusă la capăt bun, trebui
de luptat împotriva unor stăvili nenumărate, pe
cari nu le făurea numai Statul, pe cari le punea
în cale cht r conștiința salariațifor însă-șl. Treaba
asta Ie acum pe sfîrșite. Negreșit de cînd a izbîndit mișcarea federativă, proletariatul sindical
manifestează tendințe noi.
Poate proletariatul acesta să fie încă orînduit
pe meserii, cizmari sau tîmplarl de-o parte, dul
gheri sau pantofari de alta, poate să fie împăr
țit în mit de societăți, cari să albă fie-care regu
lamentul, statutele, cotizațiile, îndeletnicirile lor:
mal pre sus de meserii și de societăți, â Ieșit la
iveală spiritul de clasă, spirit de clasă care alcătuește tocmai Sindicalismul. Țesătorii și zidarii
din Asociațiile de rezistență de-odinioară, năzueau înainte de toate să mărească cu 50 de bani
plata pe zi sau să reducă ziua de muncă c-un ceas.
Țesătorii și zidarii de a-zl, cari și-au mărit ori
zontul vederel, nu se mulțămesc numai cu niște
trecătoare reforme. Iei vor să surpe chiar întregul
regim socihl, întrunind în potriva-I toate ener
giile proletare. Sindicalismul se deosebește, așa
dar, de mișcare sindicală franceză de-odinioară,
prin aceea, că I o adevărată doctrină de răstur
nare fundamentală, cari țintește chiar cele mal
mici întocmiri ale societățel de a-zl.
Din pricini asemănătoare, acest Sindicalism se
deosebște și de mișcările sindicale din țările ger
manice, anglo-saxone și scandinave. Ie ușor de
văzut, că cu toată uniformitatea programului admis
de Internaționala socialistă, fie-care fracțiune na
țională socialistă îșl păstrează trăsăturile sale parti
culare, social-democrațiea germană, nedudnd lupta
ca socialismul francez. Orl-cît ar fi de neînduplecată
de aspră doctrina, înrîuririle istorice și etnice nu
pot să fie întru totul tăgăduite. Acestea formează
realități, de cari, cel ce nu sînt numai niște cu
rat utopiști, niște idealiști cari nu se uită la fapte,
trebuie fară-ndoeală, să țină samă. Tot așa, Sin
dicalismul din fie-căre localitate îșl are caractee sale aparte, cari-8, adesea, moștenirea
unul trecut, maî mult sau mal puțin depărtai
cari pot de-asemenf să să schimbe după vremi
și loc. Beatrlce și Sidney Webb, au arătat foarte
bine, cum-că, în vremurile de restriște, cînd fora
hărțuit de stăpînire, de puterea centrală, cînd Par
lamentul vota legi de rigoare în contra-1, Trade"
Unionismul britanic adoptă tendințl teroriste. De
cînd a dobîndit o oare-care libertate, s’a măr.
ginit în folosirea de prerogativele sale legafo"
Cucerindu-șl dreptul la vieață, Trade-Unionismui
se mulțămește ablea de a da semne de vieață
Și pe cînd Sindicalismul francez se frămîntă șl și
arată, cînd și cînd, nerăbdarea, printr’o mișcare
obștească a gloatelor muncitoare, Trade-Unio
nismul îșl bate capul cu osebire să tot facă la
federații, meserie cu meserie, să ceară contracte
cc.ective de muncă, cu cuprinsuri mal lesnicioase
mat priitoare.
Trade-Unionismui Ie de faimă prin disciplina i,
prin marile lui cotizații, prin mulțimea lui de sluj
bași, cari alcătuesc o adevărată administrație, Sin
dicalismul francez, dacă a adoptat disciplina, ceea
ce i se impută destul, pănă acum n’a vrut s’audă
de cotizațiile mari, și pe cînd acestea se generalizază în grupările corporative din toată lumea,
pe cînd chiar Belgia, cu toată micimea bine cu
noscută a salariilor Iei, a urmat după pildele date
aiurea, Sindicalismul francez respinge, aproape
din principiu, cotizațiile mari, lei impută Uniuni
lor Marel Britanii și celor ale Statelor-Unite, Uniunilor Germaniei, Danemarcei și Suediei, cari
s’au întemeeat după chipul și asemănarea celor
dintâi, că prea se dau cu totul mutualitățel și Iasă
la o parte lupta socială împotriva patronatului.
Sindicatele din Berlin, Hamburg Olascov, Chi
cago, Copenhaga, Ootemburg, sînt cu mult mal
bogate de cît cele din Paris, Marsilia, sau din
Creusot. Prin ajutorul reținerilor ce le fac din
cîștigul aderenților sau partizanilor lor, aceste sindicate streine întemeează case împotriva șoma
jului sau a lipsei de lucru, în contra boalel, în
potriva nevolniciei, și așa mal departe. Cum că
opera asta în sine ar fi de samă, Sindicalismu
francez n’o tăgăduește, dar acesta socoate, ca
cu cît un agregat profesional Ie mal bogat, cu
atît mal mult stă la cumpene, șovăește, să se arunce sau nu, într’o adevărată întreprindere de
Puterile publice, cari pururea pun mutualismul
înaintea stăruinței colectiviste sau comuniste, c
înfățișază mutualismul acesta ca pe un leac g neral, și cari-1 încurajază, ca pe-o șurubărie, n
nici un cuvînt să se teamă, cînd casele de 1
tor sînt ticsite. Banul care se dă Șomajului tara
voe, lipsei de lucru nevrute, sau pensinor oe
trînețe, nu va mal întreținea grevele. C
țiea asta nu I întru totul ezactă, dar cu
astea se sprijinește pe date destul de
Sindicalismul francez, impută ast-feliu,
Sindicalismului anglo-saxon și germanic,
h
ar inspira încredere guvernelor lor și
In
s’ar abate spre scopuri mal mult seco
loc să înflăcăreze mișcarea muncitoreasca, as(a
nile din Londra și din Berlin țin .4m,|?“rr„|etarlaîn frfu. In loc să lărgească orizontul
s0.
tulul, să-l ridice împotriva întregeî îmocm
ciale, în loc să analizeze în fața acesiu
mașinărlea unei asemenea întocmiri, unim»'
. y nroletariat îl tărmuesc acțiunea și
je3( ^^rginf Prea strimte și nu-I îngădue
j
‘
I
j
'
I
i
'
;
'
!
!
i
ițun al xC AnX ou îe n,m,c maî vădit' de cîf
11 ne bun^rtpre dintre silințele corporative francorporative, cari se desfășură aez $' 5 StutindenI aiurea. Confederația muncel
oroaPe p4 „n program atît de deosebit de cel al
a
crermane a Sindicatelor, sau de-al Con-,
Comisie' B■ jOrljSte de peste canalul Mînecel, sau
meselor riinr crupări Olandeze, din Elveția sau
H .^încit a rupt ori-ce legătură cu astea.
A^&atlea muncel din Franța ar fi aproape
c°nKr în purtarea-I intransigentă și războinică,
stingher , ./ne a lucrătorilor italieni nu sar indin tendințele Iei. Sindicalismul francez, prin
spîra.HiArea iul generală, prin doctrina lui, prin
i"Se de luptă, pe cari dînsul Ie recondă păstrează, cu chipul acesta, o foarte puScă’originaliîate> asupra căreea nu putem înîdul stărui. Dacă socialismul francez, însu-șl, eoluează, și în unele puncte ie în neînțelegere cu
Internaționala socialistă, sau, mal bine, dacă îmoinge deducțiea principiilor primite în de obște,
dacă împinge deducțiea asta pănă la cele mal
extreme urmări, o face sub înrîurirea crescîndă a
cugetărel sindicaliste.
Sindicalismul, s’a ridicat înse, în cea mal mare
parte, în Franța, ca un potrivnic al socialismului
poliiic. Dînsul a vestejit abaterile acestuea, i-a
denunțat și infferat compromisurile. In anii din
urmă, o parte din energie Sindicalismul și -a tras o
chiar din fluctuările acestui socialism, înfățișîn
du-seca o reacțiune împotriva concesiilor făcute
ideilor moderate.
Cînd privim socialismul francez, de la Revoluțiea din 1789, sau mal bine de la începutul
veacului al XIX lea, vedem că Iei a trecut prin trei
stadii., MaJ îhtăl nu-I de cît o concepție utopică.
Anumițf gînditori, cari nu purced din proletariat,
cari nu au cu proletariatul nimic comun, plăzmuesc o societate nouă, în care avea să dom!??? Jrăt’atatea» dreptatea, și care, printr’o loura <je toiag fermecat, avea să înlocuească staSn?013*"11 fiintă* ,e de ținut în samă, că aseS Utopil datează în P^te dîntr’o vreme, cînd
fennmlSrniUl nu cucerise întreaga Franță, și cînd
lemnnrne e sPe(rifice, particulare ale lumel conasteă a.ne-îerau în stare embrionară Cu toate
ritul nm. Ucat
acestea un rol, obicinuind spianalize?penes.c s? viseze ’o stare mal bună, și să
A dn„,nJlzerine vremeTde față.
care incen
*es*e cea a socialismului științific,
Vestită a i.^%ManifestL,l Comuniștilor, opera cea
r'iă in aiiin i Srx ?’’a 151’ Engels, care fu țipă’e revs Revoluției din 1848. IndustrialisCl1 alaiul
asuPra întregeî lumi apusene,
Crize- Din ț de m’zeril, de încetări de lucru, de
în p-”£l?riiădirea de capitaluri și oameni,
H?a’’ȘtI ir 1 era, în Franța și aiurea, scriitorii
’,,SU avînd ? COrîcluziea, că îngrămădirea capiavgr°$'h(luaJoî pe ncetat, lear masele salariate
fir? 85 aih-i itot tnalf
revoluțiea socială
llti?8că irect
ne.Rfeșit. Așa-că,’ printr’o foarte
riauV Stau’ S? aJUESc la faza socialismluf poMini , •
° uneltă de apăsarea prolthPutoare ca^< de care se slujește burgheziei
a s3 ?l păstreze dqmniea. Cîtăvreme
rilat“Laîe'Sfa •Va sfâ’Il picioare>
10
toate puterile
structura economică, cărei aceste constituiri co
respund, va rămînea neatinsă. Prin urmare, pen ru a se nimici Statul, Statul trebuie mal înJ?I cucejit, trebuie să se pună mîna pe toate ro
tițele lui mal de samă, pentru a le pune după
asta-n mișcare însă-șl împotriva clasei stăpînitoare.
Cu chipul acesta proletarii sînt întețiți să pună
mina pe puterea publică, să pună mîna pe stă
pîmre, nu numai pentru a o împiedica a mal face
vre-un rău, ci pentru a o înturna chiar împotriva
potrivnicilor lor, și pentru a și face dintrînsa o
prîghie de emancipare. Asemenea lucru ar putea
să se întîmple prin forță, și atunci ar Ieși din revoluțiea propriu zisă: în țările unde se afiă Lise
dreptul de vot, se poate săvirși prin copleșirea le
gală a Parlamentelor Așa-că, pe nesimțite, s-a
junge la modul de acțiune, care a precumpănit
pretutindeni în timpul din urmă, și pentru care
Sindicalismul bagă adesea vină Socialismului.
Nu prin a pune mîna pe Stat, cucerindu-1, zic
sindicaliștii, va fi să fie nimicit Statul. OfI-ce
luptă, dusă dinăuntru, va fi o înfrîngere, o cădere,
pentru cel cari-ar duce-o, în înțelesul c'aceștia vor
rămînea deținuți! puterilor publice chiar, și mal
ales, după ce vor crede, că le vor avea n palmă.
Aceștia, vor găsi cu cale să se slujască de' Iele
întru urmările lor, orî-cît ar fi să fie inse de sin
ceri, Iei vor păstra apăsarea insului, care fost
obiectivul, ținta din urmă a tuturor sistemelor gu
vernamentale, atît sub regimul cel vechiu, cît și sub
regimul purces din 1789 și din Consulat. Ori și
cine l’ar mânui, Statul va fi în totdeauna rău fă
cător, fiind-că pururea va fi Stat, adică o putere
de constringere silnică și de înăbușire... Păcatul
socialismului politic, Ie de a răsturna problema,
de a se lega de structura politică în loc de-a se
atinge de structura economică, închipuindu-și că
apăsînd asupra *așezămintelor politice, va să ee
prefacă din temelii așezămintele economice. Pă
catul cel mare al socialismului politic,Ie de-a fi luat
dacă Ie îngăduit a se spune,de a fi luat suprafața
drept bază, aparența drept realitatea substanțială.
Silindu-se să tot cucerească mandate, socialis
mul politic prelungește starea de a-zl, pentru
c’abate proletariatul de la urmăriri mal înalte,
de la fapte, deja acțiuni mai de samă. In acelaș timp, voind a copleși Parlamentele, socialis
mul politic Ieste prea ispitit de a lua mijloacele
drept scop: întră în legături cu partidele cen’au
de loc, ca dînsul, dorința să preschimbe starea
socială de a-zl, ce gîndesc, di mpotrivă, a o păs
tra Și așa, încetul cu încetul, se lasă tîrît d .parie de programu I inițial, ajungînd un partid
politic ca’ ori și care, grupînd la o lalfă interese
deosebite, jertfind, adesea, lăcomiei persoanelor,
năzuințele maselor muncitorești.
Afară de asta, socialismul politic nu Ieste, nu
poate să rămîe specific proletaricosc. Cum iri țin t?ște înainte de toate ca să-și sporească numărul
voturilor, casa și sporească numărul locurilordm
parlament, caută candidați în afară de rin
durile producătorilor. II trebuie vorbitori, teoretccianl, scriitori, jurisconsulțf, ca să-l reprezinte
în Camere. Firește că ambițioși de tot soiul, de
�■MMM
20
REVISTA îpEEi
toată mina, cari voesc să-șl facă, prin
mijloc, un viitor, 1 se pun iute la mdămînă, gata
să-l trădeze a doua zi, dacă ar fi să tragă de
aici vre-un folos. Ast-feliă, țînînd sama de aba
terile fatale, nedesllpite de ori ce mișcare a cărei
trăsătură esențială i-o formează acțiunea politică,
ținînd sămă de rolul indivizilor, socialismul po
litic nu va putea să-șl ție făgădueala nici cum.
Părăsit sie-șl, Tel va fi o primejdie pentru
clasa salariată, ale cărei cele mal arzătoare aș
teptări i le va înșela negreșit.
leată rechizitorul ce se găsește, concentrat sau
răzleț, în scrierile sindicaliste, fără să se poată
zice de rechizitorul acesta, că ar fi cu desavirșire’ de drept, nici că ar fi cu desăvîrșire
nedrept. Nu vom cerceta să deosebim de aco
lea, nici noi, ceea ce ni se pare drept, de ceea
ce ni se pare nedrept, nerezumînd actul acesta de
acuzare de cît spre a vădi mal bine tendințele
negative ale Sindicalismului. Să vedem tendințele
pozitive, afirmările, programul real al acestui
Sindicalism.
Ceea ce alcătuește trăsătura deosebitoare a
Sindicalismului, le că Tel face un apel necurmat
la mulțime, și un apei la individ, necurmat. Unii
îl socotesc de anarhist, chiar și a-zl, sau văd
întrînsul cea mal din urmă față a anarhismului
transformat. In ori-ce caz, nu putem, fără greș,
a-1 face să purceadă din anarhismul individualist,
pentru-că dînsul pune organizarea în rîndul întâi.
Anarhiștii individuliștl, plini de teoriile Iul Stirner
și Nietzsche, nu-șl îngădue să lucreze într’un to
tal, să se contopească în vre-o gloată, să-șl pună
în legătură acțiunea lor cu aceea a altora. După
cum în dezvoltarea socială, Iei nu segîndesc de
cît la sine, de cît la interesele lor, fără să se în
trebe daca fac parte dintr’o clasă, dintrio cate
gorie socială, care-î va duce cu sine, tot așa,
nu-s în stare să se închidă în vre-un grup oare
care, să admită o disciplină voluntară. Se poate ca
la început, Sindicalismul francez, să fi fost în
drumat chiar de anarhiști neaoși, dar acești anarhiștl și-au revenit de la tezete, de la părerile
lor primitive, fiind-că sindicatul le tot ce poate
fi anarhismului maî opus, anarhismului după cum
a fost plăzmuit în de obște. Pe ici, pe colea,
pătrunde înrîurirea doctrinelor Iul Balmnin, dar
Bakunin nu numai că„n’a zis nici o dată, că in
sul, numai lei singur, ar putea răsturna lumea,
ci, dimpotrivă, Tel s’a strădănuit totdeauna să coor
doneze, să-nchege Ia o laltă și mințile și brațele.
Sindicalismul francez admite, prin urmare, la
baza-I, o disciplină, adoptafă-n chip liber, legea
majoritățet și numai singură această remarcă îl
califică și concepțile și tactica. Nici unul din gru
purile cari-1 alcătuesc nu-șl are absoluta neatîrnare, și, unele fapte, socotite ca vătămătoare totalitățeb îl sînt oprite, precum în sindicat, fie care
afiliat, sub pedeapsa excludere!, va trebui să se
ferească de unele rătăciri. Această acțiune colec
tivă, determinată, clipă cu clipă, de mandatarii
aleși de Sindicate, aleși de Burse, de Federații,
•I Confederație!, nu-I înse opusă acțiune! indi
viduale. Dimpotrivă, acțiunea colectivă se razemă
acțiunea din urmă, pe care o presupune. Sindi«uimul caută să aprindă stăruind individuală,
corporativă
Aici ajungem la tema fundamentală. In toate n
'
fidele politice, ființa omenească, cetățeanul ră5Ni l
n’are de cît o neînsemnată valoare, într’un fX* ;
trecătoare, un rol vremelnic, pe căre i joacă nr
rar și de Ia care abdică, cea mal mare parte din tim
1
Dacă *-*""*
trăește“ nlr
ntr’r»
o Inrri
tara rii
cu vnf
vot universal.. Va ?:
chlemat Ia fie-care doi. la fie-care patru anr
1
voteze, după care va putea cădea în lîngczâla r iI
obicinuită, fără măcar să-l treacă prin minte, c’ar h>a
parte la vieața politică a națiune!. Acțiunea aces.
tuea, în vremuri obicinuite, nu se îndeplinește de
cît prin mandatari: prin persoane mijlocitoare
Numai în vremuri de revoluție ca la un 24 Februar
la un 2 Septembre, la un 18 Mart, dînsul se pun^
în locul aleșilor săi, ca să facă aceea-șî g|oa«
cu cetățenii ceilalți și să-șT exprime voința in
chip public și personal.
Sindicalismul francez pune în locul acestei
acțiuni indirecte, care Te norma în partidele
politice, pune acțiunea directă, acțiunea pe care
o. menii, în ființă, producătorii, o îndeplinesc asupra administrației lucrurilor, fără mijlocitori.
N’avem aă discutăm acolea dreptatea acestei teo
rii, care înnoește în totul tactica proletariană și
pe care unii, pe nedrept, o alipesc de dogma unei
necurmate răscoale. Teoriea asta ne spune, că
muncitorii n’au să mal pună temeiu pe inițiativa
guvernamentală, nici pe zelul deputaților, casă-și
dobîndească desăvîrșita lor dezrobire, sau măcar
niște parțiale refor ne. Puterile publice, prin chiar a
ceea că sînt puteri publice, sînt ținute să păs
treze, Să apere starea economică și socială in
ființă. In tot timpul legea nu înfățoșază de cît'ra- |
porturile claselor cari se află față în față. In sar- '
cina proletariatului, prin organizarea lu! maî ni
merit ticluită, cade să-șl dicteze revendicările, •
dar nimic nu va putea să se facă, cîtă vreme i
fie-care din membrii organizare! nu va ști să se I
miște, slujindu-se de presiune, scuturînd lingezala nedezlipită de firea omenească. Întreaga is- |
torie a celor treî-zecl de an! din urmă Ie de alt- I
minterl de față, pentru a dovedi că această, ac- ,
țiune directă a râspins împotriviri, cari n’ar fi ;
fost nici o dată învinse într’alt chip. Bună-oară, ■
libertatea, multă puțină, dobîndită desindicate.de
la 1848 încoace, n-a fost consfințită de cît din |
pricină că în disprețul Codului penal, a cărui ne- ■
putință îl fu lămurit dovedită, s’au sindicat nul
de lucrători. Nici o dată nu s’ar fi hotărît leSlul'
torul să desființeze birourile de plasare, daca ■
gloata salariaților, manifestînd pe străzi șl arau • >
du-șî însemnătatea numărului, n’ar fi cerut * ’
chiderea acestor oficine. Nici o dată n’ar fi srn
,
minerii reducerea zilei de muncă la 8 cea6 «
dacă aceștia n’ar fi înc,ețat munca, pun în a
feliu în primejdie atît industriea cît și [olosu
|
pitalist. In toate împrejurările, unde stăruim
dividuală s’a arătat, lea a fost răsplât!tă a
numai să nu fi fost lăsată cu totul 5apr,UxrUjn|a i
fantazie! cul-va, ci să fi putut încadra j
colectivă cea uriașă.
y țljDreni l
Greva generală, care-î modul cel mai 8 f
;
de luptă al Sindicalismului fiancez, se delin f.
drept: o acțiune colectivă, în care indivio
,
pune plinătatea inițiativei și a jertfire! «1 ■ jzsrt I
presupune o disciplină neîntreruptă» 0
In(o*
șl o renunțare deaăvîrșltă di<i Par,tea,fe;fHe
Vărășițl la o laltă, Precum s’a zis de 8
f
REVISTA IDEE1
xxrM dreptate, greva generală a înlocuit mes| nu fâra. rorTiantice de odinioară si războiul
(oade,ejxe Aceasta nu le neapărat violență, dar
dc s r ce Greva generală purcede din această
poa,e Mini simplă, și de-almîntrelea cu totul
idee Cr înțeles cum-că societatea de a zi, sprijrtn
e ‘ munca proletariatului Iede ajuns ca
|esne
J 'soietariat să nu mal vree ca să muncească,
jin',ndu
aceSt ^distruge societatea. Dacă admitem că lupta
spre iră Ieste singura luptă dedus, nimic nu-î
eC°?jp înțeles mal pătrunzător de cît această
0* .% Pioasă, care nu se pierde în amănunte.
docJrl ră se înțelege de sine, că dacă încetaPenLincel va putea fi maî întăl organizată și
rea tmnrpluneită pănă în ceasul izbîndel. Tea va
8p?a să determine atît prăbușirea Statului cît și
tuturor mădularelor regimului capitalist. Dacă
a ^hilarele astea s’ar pune cum-va în mișcare,
Hacă ar aplica apăsarea, care li-T și menirea, dacă
n'ar îngădui muncitorilor acțiunea economică, se
va vedea c'o cotropire parțială sau totală a sis (emulul politic însu șl, va da foloase vădite.
Ori cum ar fi, greva generală, pe care unii o
socotesc de vis, pe care alții o înalță ca pe cel
mai minunat mijloc, le în deobște primită de
Sindicalism. Și dună cum acesta nu se maî mulțămeșfe să preconizeze micile reforme localizate,
pe cari le recomanda grupările corporative de-odinioară, propăvăduind comunizmul integral, tot
așa, dă o mărginită însemnătate grevelor ce pot
izbucni pe ici-colea. Interesele capitaliste sînt în
lănțuite aiît de strîns, și adesea Ieste atît de
ușor a înlocui o muncă profesională prin alta,
în cît încetările de lucru restrînse sînt aproape
fără abatere duse spre neizbîndă. Pe măsură ce
sindicatele se asociază în Federații de meserii și
In Federații de industrii, mii întinse, maî vaste,
cîmpul luptelor îl lărgesc, și ideea grevei gene
rale nu se maî arată ca visul ne ndeplinibil de
la-nceput.
Sindicalismul nu susține de altminteri de feliîî,
că această experiență de refuzare sau de încetare
universală de muncă, trebuie încercată ori-cînd și
in orî-ce pricină. Dimpotrivă, această încetare
e muncă. Sindicalismul o înfățișază ca pe-o sil« urieșască, care cere o pregătire îndelungată
dnn J cJasa muncitorească trebuie să-șî supor
Jntreaga Te! propagandă. Sindicalismul
di?n_u. •e ca ar vo’ sa Poetice aventuri, că ar
vnrha Ul fetica. că s’ar mulțămi cu visuri și
cercărr^V- Pr‘n*r’un întreg șir de stadii și înurmă Ve întelege să se îndrepte spre faza din
o nnî.jf ln« care societatea trebuie să renască cii
"Ol>3 structură.
ținut nîr? faza d’n urmă, pe care Sindicalismul n a
reCinHiii y 0
să o ascundă Ieste întemeerea
zătoarpUJ comun’st. Dar orl-cît ar fi de cuprin|uește nîr?n^ept,|,,e sa’e’ Sindicalismul nu disprePof să fu i ormele parțiale. Pentru Tel acestea nn
Midg
e ca drePt scopuri în sine, nict *5
Șelarii !armureașcă orizontul muncitoresc. Dacă
îsmulur uaX mărgini la revendicările Trade unioSamă îk J'c’.îeî n’ar face de loc un ,ucru
^avă ’ uîS"1 Puindu șl c’au cîștigat cine știe ce
bani ?■ ’ sPorindu-șî cîștigul zilnic cu
!Se tacă
.dobîndind ca plata salariilor să
a’ar h/, înal- Cu toate astea lei ar greși
' uta să-șî tot lărgească cadrul acțiune!
21
mereu, dacă n ar căuta să-șl pile- la încercare pu
terile, cerînd tot mal multă odihnă și tot mal
multe parale, sau zdrobind toate țesăturile cari
le-ar restrînge lor libertatea. Dacă o reformă, orTcît de slabă, ar putea îmbunătăți, pentru munci
tori/condițiile luptei sociale, asta va trebui dobîndită. pentru că Tea va deschide pofta unor re
forme mal marî.dîiid tot o dată și mijlocul de-a le pu
tea căpăta. Nu I nici o contrazicere între doctrina
de subversiune, de răsturnare sau mâl bine de
reclădire totală, pe care o susțineSindicalismuI și
propaganda reformistă, pe care o recomandă, cînd
și cînd, une-orî. Așa se explică, că Confederație?
munceî s’a rostit pentru ziua de muncă de 8
ceasuri, pentru repaosul săpiămînal, pentru asi
gurarea lucrătorilor fără rețineri de la salariațE și
așa mal departe.
Că Sindicalismul Te un vrăjmaș neînduplecat al
Statului, că nu se împacă nici cum cu teoriea
Statului, după cum a fost formulată de juriști!
moderni, după cum izvorăște din istoriea tuturor
vremurilor, nu mal Te ncvoe de spus. Statul Teste
unelta de apărare a unei clase, a clasei celei mal
puțin numeroase, chiar a acelei clase îm
potriva căreea Sindicalismul adună pe toți pro
letarii. Ori-cît ar fi de stăpînit, acest Stat, de do:
rința de conservare, de dorința de a admite oarecari tranzacții, fără să se jertfească, nu va putea
să îngădue apăsarea ce va tot crește în contra-l.
Toate organele Iul sînt organe de «apăsare. Sta
tul Ieste alcătuit, să poruncească, să înăbușe, să
constrîngă, nu să organizeze. Înainte de toate, Tel
le poliție, o poliție complicată, a cărei singură
grijă Te să păzască o anume stare socială, pe
dare, întemeerea unei alte stări sociale, va înlă
tura-o neapărat. Statul acesta, privește râzlețirea,
fărămițirea poporului ca chezășiea cea mal de
samă a dăinuire! sale, așa-că n virtutea acestei
noțiuni fundamentale, atît sub regimul de față,
cit și sub regimul cel vechiu, Statul urmărește asociațille. Dînsul combate colectivitățile, ca să ti
ranizeze mal bine inșii. Sindicalismul îl Ieste, așa
dar, dușman.
Nici un fapt al acestui Sindicalism, care să nu
fie îndreptat contra Statului. Întreprinderea Iul
cea mai nouă, Te propaganda-î în administrații,
în așezămintele Statului, spre a introduce acolea
spiritul de asociație și să recruteze adepțL Dacă
izbîndește să alcătuească aîcT sindicate, cari să nu ■
îmbrățișeze numai o minoritate restrînsă^ dogma
etatistă va zguduio cumplit, pentru-că, îmulțind
slujbele cele mici, Statul și-a închipuit să lege de
cauza lui sute de mii de proletari. In privința asta
nu s’a înșelat nimeni. Ivirea Sindicalismului în
marile servic.1 poștale, de învățămînt, arsenale,
Ieste un fenomen foarte de samă, ne mal nmo
în puterea nimănui să-î mal țărmurească urmănle
A tot puternicie» Statului a primit o lovitură
adîncă.
Ast-feliu, în societatea de a-zl, în fața meca
nismului învechit al capitalismului. Sindicalismul,
atît ca grupare de luptă cît și ca schițarea unei
alte societăți, a cuceri; un loc larg. Iei le faptul,
ce nu se poate să mal fie desființat.
Paul Louis.
Din „Mercure de France", de 1. Ncagu,
�RIVUTÂ 1DEEI
22
23
RBVJSTA IDEE1
CaLATORIEA la
izvorul
noi înși-ne, întocmai după cum primim in noî
mirosul unei ilorî sau hrana. Sau mal bine : tr
înțelep ciunei
bule s’o trezim în noi, întocmai după cum
se
Un prieten din tinerețe a vizitat o dată pe Zo trezește în noi mirosul prin mirodeniea flaorc-i*
roastru. Mîntuindu-se viile manifestări de reve Vezi, cît de greu ie să dat o explicare chla^
dere, înțeleptul întrebă pe oaspele său :
numai în chip general. In chip amănunțit, înce.
— Ce te aduce la mine prietene din tinerețea, tează orl-cc analiză, pentru-că limba Ie prea săracă
mea? Te-a respins poate lumea și vrei să te în și pentru-că urechile noastre sînt prea greoae
tărești pe lîngă un prieten? Sau vil de curiozitate, Cestiunca trebuie să fie cercetată, aflată și cunos
ca să vezi tu însu-țî, dacă le adevărată ciudățe- cută în sine: pe altă cale nu se poate dobîndi
niea ce povestesc oamenii despre mine?
înțelepciunea. Dar toate ^acestea, sper să-ți devie
Prietenul: «Tu însu-țî atingi chestiea despre mal lămurite.
care Ie vorba: sinceritatea mea nu te va supăra.
Apoi duse pe amicul său pe un deal și îj
Compătimesc soarta ta, și voleam să mă conving mal arătă în dosul multor munți, încă un lanț de
leu însu-mî, ce Ie adevărat din toate contradic munți îndepărtat, între cari se deosebeau două
țiile, ce se povestesc despre tine. Unii te iau înălțimi speciale. Aici îl întrebă: «Vezi acelmunte
drept înțelept, alții drept nebun. Unii zic că al de colo, cel din urmă»? Prietenul zise: «Da». <Acunoștințele oculte ale naturel, pe cari inse le ții colo, între cele două înălțimi, zise Zoroastru,
ascunse cu îngrijire față de ochii lumei, casă nu mai departe, curge un izvor plin cu însușiri mi
ți se micșoreze gloriea. Alții te numesc șarlatan,
nunate. Iei curăță inima, scoate din cap și suflet
carele te folosești de igoranți mulțime!, sprea-ți aburi și negură, ne spală de murdăriea orașelor
face reputație.
mari și de funinginea, ce fumul lumei a depus în
Zoroastru : îmi pare bine că vorbești sincer. interiorul nostru. Dacă al euragiul să mă însoțești
Dar ce crezi tu despre mine?
pănă acolo, asta depinde de tine. Peste vre o
Prietenul: Nu-inî pot permite nici o judecată. cî-e-va săptămîn- arăt calea cîtor-va setoși după
Fiind adevărat ce spun cei puțini despre tine, că acest izvor. Poți vedea apoi cît de generos sînt
Iești un iluminat, atunci te-aș ruga să mă lași de a împrăștiea doctrina mea, dar și cît de pu
și pe mine să iau parte la fericirea ta. Ayînd țini slnt serioși a dobîndi adevărată înțelepciune».
ceilalți dreptate, atunci mă voiîî încerca să te
Zoroastru prepară pe noul său elev pentru că
abat de la calea falșă, 0 să te redau umanitățeî lătorie. Veni ziua : societatea, un număr de șapte
și ție insu-țl.
zeci de învățăcel, se adună împrejurul înțeleptu
Plin de o sfîntă înduioșare Zoroastru strînse mina lui, spre a mal auzi vre-o cltc-va învățături, ca
prietenului și zise :
întărire, spre a-șl da sărutatul de frăție și spre a
— Fie binecuvîntat ceasul ce te-a adus la jura veșnică fidelitate înțelepciunel. O porniră )&
mine, de șapte ori binecuvîntat, dacă al putere drum, fie-care pe sama lui: unul o luă pe calea
și curagiu se te apropii de lumina care singură mare, altul pe drumuri laterale, după dispoziție,
dă vieață, prosperitate și înțelepciune.
întîmplarc și cunoștință exterioară. Afară de asta,
— Cum, strigă prietenul, al voi sa mă intro s’au despărțit unul de altul, spre a nu face vilvă,
duci in templul, pe care îl încul cu atîta îngrijire ? căci, cînd cauți înțelepciunea, leu nu vrea să fie
Zoroastru : Tem;.lul mîeu Ie natura, pe a- discutată și criticată de mojicime.
cesta nu-1 pot incuca nimănuea. Dar chiar de aș
După ce călătorii făcuseră ast-feliii uni drum dc
putea-o face, asta ar fi o crimă.
trei zile, se întîlniră într’un oraș mare și
ț’ populat.
Prietenul: Cu toate acestea se spun felia de unde înflorea comcrciul, industriea, doctrina sa
felitt de vorbe, cu cîtă dibăcie știi să respingi pe vantă și artele, ca podoaba cea mal frumoasă
aceia, care voesc să învețe ce-va de la tine. lear- printre cetățeni. Instituții dc educație,
tă-ma, dacă nu-țl ascund părerea mea în privința spitale, dovedeau umanitatea locuitorilor. O mul
" asta. Al posesiunea înțelepciunel mai înalte, sau țime mare de oameni se adunase aici din toate
dacă există cum-va o înlelepciune mal înaltă, de părțile, pentru că virtuțile civice cele mal însem
ce s’o închizi ? De ce s’o incul cu lacăt și zăvor ? nate se încoronau, pentru-că descoperirile cele
De ce, în loc s!o tălmăcești oamenilor lămurit,'și mai folositoare se răsplătcamși pentru-că propu
să le zici, uite așa și așa Ie, să o înfășurl în e- nerile cele mal bune pentru binale public, se lua»
nigme, în parabole și în hieroglife, pe cari nu le în considerare. Vrînd-nevrind. Ieral atras dc si
poate descifra de multe ori nici unul dintre mai lința, de rivna, de blajiniea, de civismul și pa
multe milioane ?
triotismul acestor oameni. Tot ce oamenii pot tace
Zoroastru : Vorbești, cum vorbesc toți aceia, pentru prosperitatea semenilor lor, se îndeplini5,
cari n’au nici o noți ine despre cestiune. Ce ți fo cu adevărat și credeai că destinarea omenirelJȘ*
losește să-ți explic mirosul unei flori ? Poți mi clădise aici altarul, în umanitate pură, Ceea-cc
rosi floarea din explicare ? Ce-țl folosește, dacă surprindea mai ales pe noii sosiți, Icra împf
. eju"
...i înteîți descriu un ospăț? Primit-al oare prin aceasta rarea ca se putea bța aici apă din izvorul
vre-o întărire? Tocmai așa Ie și aici. Ie o știință lepciunel, deși Iera numai imitație, Chimiști! c^.
moartă și una vie. Știința moartă o cunoaștem cetaseră elementele apei veritabile și preparas
din auzite, din calcul, măsurare și abstracțiune. una asemenea. Chiar cunoscători, cunoscător
Această știință ne Ie dată și ne poate fi leară-șî vanțl afirmau, că asta Ie cel puțin tot
luată. Știința vie curge dintr’un veșnic izvor de bună, dacă nu și mal bună ca cea de la
.
vieață, carele începînd o dată să curgă, nu se
Găsiră aici cunoscuțl și făcură cunoștințe
m&l. sleește și ne comunică însușirea conținutului, Unul primi de la unul bogat o funcțiune, a
noțiunile primordiale vil. Această știință nu poate atras în legături ce-I Ierau însemnate pentru vi »
1 explicată și predată."Trebuie să no-o însușim un al treilea găsi confrați de artă și se a >p
'
1
]
.
ba fie-care găsise aici ce-va, ce cocefCU dea* cu acdvitatea sa* Cînd, după trei zile,
respu.n , »0 pornească înainte, mulțl se despărțiră
trebuin
dc. ]0Cul acesta plăcut. Unii rămaseră
n^UCdefinitiv, căci cumpăraseră, băuseră, și le
MȘ*
. bme’apa înțelepciune! care deși nu Icra
totu-șl semăna cu cea veritabilă.
Ve?ălători«eră acum cinci zile, fără ca să ajungă
-un loc însemnat. O dată se adunară Ia o
’a '^de țară izolată’ undo Zoroastru încurajă pe
^Htorl sâ se opue în statorn'cie no’’or piedici
C-' pite* pentru că numai biruitorul poate dobîndi
jata. Observară aici pe cel ce lipseau: fieare însărcinase pe un prieten bun să-l scuze:
ij promiseseră chiar, că vor veni în urmă, dacă
UD r^Jizazf cutare sau cutare lucru, sau că vor
'ntreprinde călătoriea, la nevoe, altă dată. Ințeleptuj părea a cunoaște astea. Ma! vorbi ce-va despre
necesitatea să nu se predea cu atîta copilărie far
mecelor viețel senzuale, ci să asculte de porunca
mal înaltă a spiritului Cuprinși de-o rivnă nouă,
jurară starornicie și plecară înainte In sfîrșit în
ziua a cincea ajunseră la un loc mai mare, carele
]a prima vedere și întrecea cu mult mal mult pe
întăinl. Aici se opriră cinci zile spre a se o
dihni și spre s se întări pentru eălătoriea mai
îndepărtată.
Găsiră aici tot ce-țl cerea inima în privința
yoluptățel, prosperitățel și plăeerel. Parcă erudițiunea și arta se înțeleseseră aici să facă din acest Joc raiul. Toate celebritățile se aflau aici
strînse: ori unde te u7taî, vedeai desfășurată bogățiea unul continent: stabilimentele, grădinile,
vilele, cintările, danțurile, jocurile de tot feliul de
lupte, te răpeau : se țineau și serbări de dragoste
și bacanalil, după cum nu Ie găseai poate nicăeri
aiurea. Nici un talent nu lîngezea în trîndăvie.
Cine voea să dea ce-va sau să facă ce va, afla
onoare și răsplată, și ceea-ce Ie de notat, aici aflai
“p5 de înțelepciune scoasă din izvor. Dar sprea-I
da tot ce putea face dintrînsa un adevărat nectarj • se amestecau dresurile înțelepciune! tuturor
zonelor și se vindea pe bani scumpi celor setoși.
‘Asta. Ie unica veritabilă apă de înțelepciune»,
Pr°povăduea împărțitorul. «Alcătuirea tuturor
Porților sale, Ieste suprema artă și misterul cel
n»al adînc. Chiar Zoroastru și a dat toată oste
neala posibilă spre a I găsi elementele și s’o prepare
. 0 Clntt sa, dar în zadar: aici se zdrobește minomului : numai tradiției, păstrate de Învățațiî
iaceCre°lnc’°'?^ avcni să mulțămim această bineuș re Pentru omenire». Putem să ne închipuim
băutură C1^ ^conî’e înghițeau mulțl din această
ave&i/aS<a 21 0 Pornir^ mal departe, De astădată
druin,
un drum de șapte zile. La mijlocul
sPte ul se adunară într’o casă de țară izolată,
Învăță S? sa^uta> Ș’ spre a se număra numărul
?oaraC vr’ Dar cît de mică se fftcu8e 8r3ma
tnulti * ' rc'° cîțl-va se întorseseră, dar despre
CuJlU«. Se P°menea nimic.
’n’’hca<îîi ar€^.^ Zoro~astru fu la ocaziunea asta
?cra
’ Părintească și mișcătoare. Se părea că I
Puțin»'JȚ*1 sfl nu meargă la izvor singur. Dar cri
tiotă (%r’ dbră parola și mînile, să pătrundă la
cde
de 1* s’ar opune în cale toate piediIn ’n lun‘e.
zi ajunseră într’un oraș de mărime
potrivită. AicT nu se vedeau locurile de petrecere
ale celorlalte orașe, din potrivă totul respira,
aici, seriozitate și chibzuință. Iera o școală înaltă,
unde profesorii ce stau în picioare și umblau, le’
umpleau școlarilor lor capul cu estractele tuturor
scripturilor. Se afla aici și un templul al Înțelep
ciune!, unde ea primea apă de înțelepciune veri
tabilă și neamestecată. Se furniza pe Ioc, adusă
pe catîri, în vase speciale, închide hermeticește,
ca să nu ae vaporeze nici o picătură. Ba, ce Ie
mal mult, pecetea . cu care vasele Ierau pece
tluite, avea o putere deosebită. 'Iera pecetea,
cn care se zice că s'ar fi servit Henoch, așa
zicea cel puțin tălmăcitorul, spre a se feri de
moartea trupească. In aceste vase, sub această
pecete hermetică, 7 săptămîni, 7 zile, 7 ceasuri
conservată, apa îșl avea de-ăblea însușirile sale
perfecte, pe cari nu le putea avea la izvor. Se
împărțea cu un preț Ieftin, se bea și se aștepta
cu o speranță răbdătoare efectul făgăduit. Dacă
nu se producea efectul, nimeni nu avea curajul
să mărturisasdă, că fusese înșelat, pentru-că nu
voea să se învrăjbească cu alții sau pentru că nu
voeasă-șl pieardă reputațiea și numele de înțelep’
A opta zi drumeții noștri părăsiră și acest loc.
Acum mal aveau numai 9 zile pănă la izvor. .
După trei zile trebueau să se întîlnească cu toții
la un loc însemnat. Soarele și apusese în ziua asta,
și de-ablea patru inși se adunară la locul hotărît,
Zoroastru sosi, se uită la mica ceată și zise : xSă
ne odihnim». In ziua plecărel. auziră murmurul
unul pîrăuaș ce cădea de pe-o stîncă.
«Vedeți», zise Zoroastru tovarășilor săi, «aleile
apa la al cărei izvor mergem. De aicea pune să
o care școala înțelepciune! Jocului c Iul din urmă:
doi inși ce mînă măgarii sînt tocmai indeTelnjcițl
să scoată apă: fel îșl agonisesc, cu chiu, cu vai
pînea zilnică. Să mergem mal departe».
Mergeau acuma țepeș in sus: numai despică turile stîncilor slujeau piciorului ca punct de ra
zăm. In fața drumeților se înnălțau în sus două
piscuri, unul la stingă, altul la dreapta, par că
voeau să se ascundă îu nori. «Aceste două pis
curi împrejmuesc valea, zise Zoroastru nude vom
găsi izvorul nostru. Druniul pănă acolo Ie primej
dios, și fie-care trebuie 6ă-l meargă singur, spre
a se prepara cum se cade și spre a arăta că vrea
serios să bea din izvor. Cinei .. a
a ....
fost momit pe
drum să bea apă imitată sau ifultuitfi, acela să rămîe înapoi, cănI în cazul acesta. nu o duce la
drum». Iei arătă fie-efiruea cîte 1un drum anumit
și plecă iute din ochii lor.
Acum Iera serios. Uimiți se ultara cu toții de
jur împrejur și de-ablea avură inimă să Întrerupă
Înfiorarea ce-I cuprinsese. In sfîrșit.unul luă cuvîntuk
«Fraților, haideți să înaintăm. Nu ne folosește
aici multă chiozneală. Mă încred în ocrotirea- înțelepoiunel, în a cărei apropiere ne aflăm și o
pornesc inimos înainte* RămînețI cu bine, la izvor
ne revedem».
. , ,.
Plecă și In curînd nu se mal văzu m hățiș
Prietenul do tinerețe al
Zoroastru carele și Io!
făcuse călătoriea pănft aici, o porni și lei pe po
tecuța arătată lui, apoi și ceilalți doi cnm cu
inima îndoită chip: pe semne că băuseră înainte
dintr’un alt templu al înțelepciunel.
No v* fi de prisos .» revenim pelacuritn pnviu a
celor tnttoplnte de-.tunel .mieilor lor ZorM.tr»,
�REVÎ8TA 1DEEI
24
25
REV1BTA IDKEl
înțeleptul ținea la onoarea prietenului sttu de
tinerețe și de aceea ee uita bine și cu deamftnuntul
la toate cele ce făcea și ce se întîmpla ou dineul.
Ceilalți păreau a nu se sinchisi mult de dinsul,
Așa-că la începutul călătoriei Iera singur. Mal
Iera încă unul carele, fiind în aceea-șl poziție, se
părea că nu le prea cam plăcea celorlalți. Cine
se asamănă, se însoțește. Cel doi părăsiți se alipiră unul de altul, nu doară din imboldul sim
țului de inimă, ci numai ca să uu fie singuri pe
un drum atît de îndepărtat și necunoscut. Solemnită
țile orașului dintăiă nu-I ațîțară. Voluptățile celui
de-al doi.ea le Ierau și mal puțin primejdioase.
La școala înaltă, prietenul de tinerețe al lui Zo
roastru voi să cerceteze numai de curiozitate tem
plul înțelepciunel, cînd, fiind ajuns pe prag
și predîndu-se unnl întroducător, îl trage tova
rășul de călătorie de mînecă, dojenindu-1, că acela ce are curagiul să meargă la izvor, n’are
nevoe de asemenea marfă vînddtă. Din această
clipă se întovărășiră și mai duios.
Acum înse cel doi, tovarășul de călătorie iera
acela, care dintăiîl pornise la drum, se văzură o
zi întreagă lungăși o noapte și mal lungă, singuri
singurel, A doua zi soarele Iera acum pe ceriu, sus
cînd ee deschise în fața tovarășului de călătorie
al prietenului nostru, o vale gingașă. Zări o pira
midă, par-că veclniea mamă natură o pusese lea
însă-șl acolo de mii și mii de ani. In mijlocul iei
țîșnea dintr’un trunghiii de aur, apa cea mal cu
rată și limpede. „Sînt la țintă", strigă Iei, răpit,
căzu jos la pămînt, mulțămind și recomandîndu-se
ocrotirel veclnicel Lumini pentru încercările ce
mal avea să îndure.
De-abîea se sculase și se uită îndată să vadă
de prietenul său. Dar despre acesta nu se vedea
și nu se auzea nimic. Umbrele se. prelungeau
din ce în ce. Soarele nu-șl maî putea coborî lu
mina în vale, și totu-șl nu se vedea nimeni. In
sflrșit, aude un gemăt, Cine-va strigă. Iei alergă
după glas și leată prietenul său cade în brațele
sale ca mort.
In clipa asta Zoroaetru stătea în fața lor.Iel apucă
cu amîndouă brațele pe prietenul său de tinerețe
și-l duse, ca pe copilul său, la piramidă... «Prie
tene, prietene, strigă
tovarășul, deșteaptă-te,
deșteaptă-tei>. «Fii liniștit, zise Zoroastru, îșl va
veni în fire, și chiar de ar muri, Iei Ie laȘizvor,
încă un pas, și lumina îi zîmbește, fie aici sau
acolo, cu sau fără înveliș?.
Obositul răsuflă leară-și, deschise ochii, se văzu
în brațele prietenilor și se întremă în curînd, fiind
însuflețit de-o dragoste nefățarnică.
Soarele spusese, luna plină se înălța și lumina
ținutul. Adăstară pe ceilalți doi învățăcel, dar nu
se simțea nimic.
Făcîndu-se miezul nopțel, se sculă Zoroastru,
zise o rugăciune de mulțămire cătră dătătorul de
lumină, cătră vecinica Lumină, și conduse pe fie
care intr’o colibă separată, spre odihnă.
îndată ce se crăpă de ziuă, îl duse learfi și la
piramidă și zise : «Ultați-vă colo la răsărit, cum
ee ridică soarele. întocmai ca Iei se ridică, la râ
ndul Veciniciel, soarele viu, al tuturor știrilor și
dragostei și al paterei, soaiele, ale cărui
puterile lăuntrice ale omului. Ca să ne
ca KiieZej
ne Patri»ndă lumina acestui soare și
pnmiiQ viile însușiri ale însușirilor sale bu-
blime, de aeeea aîntem aici,* lumea efirneî
le în
urma noastră. Aici trebuie să trăim în Datura
noastră mal înnaltă, spirituală. Dacă hotarîre
--.-Ja
voastră mal Ie statornică, întăriți-vă asta printr
’1”
Btrîngere de mină». Amîndol ÎI întoarseră rQÎni|°
și strigară într’un glas : «Du-ne la adevăr».
°
Zoroastru urmă mal departe: «Trei zile*înCh
mai trebuie să vă despart. Fie-care va primiîntr’un
ținut cam îutins proprîea sa colibă. Acolo să în
cercați odată, a vă uita în voi inși-vă. Reamintițivă de zilele copilăriei voastre, de nevinovăție»
voastră curată. Impreunați-le cu ale prezentului «i
uitați răstimpurile. Inălțațl apoi cugetările voastre
în veclnicul viitor, ca să se lege la o altă într’un
singur cuget, timpul trăit al nevinovăției, prezen
tul fatal și viitorul îndepărtat, ca să vă facă demni
a primi cea mal înaltă inîțiare și consacrare»
In conduse pe amîndol în colibile lor și îf re
comandă ocrotirei vecînicei și a tot prezentei
Puteri primordiale.
După trei zile fură leară-șl la piramidă. Zo.
roaslru dete fîe-căruea un potir plin cu apă. Mo.
mentul iera aolemn. Iei bău mal întăl, pentru tre
cut, prezent și apoi pentru viitor. Apoi îl urmară
prietenii. Cu o seriozitate adîncă, ridică mînile și
se închină în numele Aceluea ce Iera, ie și va fi.
«S’a săvîrșit», zise Iei după asta. «Cadă legă
tura. Ați Ieșit din cercul mulțimel trecătoare, v’ați
înălțat în regiunile Neschimbătorului, unde nu mal
Btăpînește întîmplarea, unde domnește adevărul,
unde limpezimea luminel primordiale ne pune în
cunoștința legilor veciniciel. Ferice acest ceas.
Două suflete au fost aduse la nemurire. Imbrățișați-mă, fraților. Frați BÎntem de aici înnainte.
Mal rămaseră vre-o cîtc-va zile în acest Iod
sfînt. II părăsiră împreună și ajunseră fără a ști
cum, la locul lor de pornire, și ciudat, arătîndu-se
Zoroastru la locul lor de adunare, toți cei șapte
zeci de învățăcel Ierau de față și se bucurau a
putea mulțămi maestrului lor pentru fericirea pro
curată lor în această călătorie.
Zoroastru vorbi cu o seriozitate blîndă cătră
societate, atrăgînd atențiea tututora, cît de ușor
Ie să Iei aparința drept adevăr. Iei îndemnă pe
toți să ocolească aparința și să umble neîncetat
după adevăr, pănă se desvelește. Congedie apoi
adunarea și luă cu sine în coliba-I pe cel doi
tovarăși de călătorie.
«Vouă», se îndreptă Iei aici cătră dînșil, du vă
mal zic nimica. Voi ați recunoscut adevărul ș>
știți unde le izvorul lui. Fie-care meargă pe drumul
său, și găsind urechi să vă poată auzi, învățat!
să cunoască spiritul. Dar învățătura voastră să
fie tăcută și izolată: în cercul alor voștri, al
prietenilor și al fraților. Să nu o propovăduit! nic
o dată în locuri obștești, căci, la zgomotul mulV®6’»
în harababura vieței publice, în lupta partidelor
pentru puterea publică, pentru onoare și avere, n
arta analitică a cuvîntărei metodice, spiritul f«g
și face din conferință numai un spectacol, pe care
privești, dar pe care nu-1,.guști».
. „Dar dacă nu găsim ascultători", ÎDtre ft
prietenii.
«Atunci luați-vă ca pildă izvorul din pustie a
răspunse Zoroaetru. „Iei curge într’una, Ș>
într’un secol scapă numai^pe unul setos de p
»
atuncTn’a cura în zadar*1.
.. .
Din «Lotus bluthen», de Ath.l. Dihhw®‘
CE-T anarhismul
OOCTRINA LUI PROUDHON
T
,
Pierre-JoBeph Proudhon sa n&gciit
^Wn0r*iA BelnncjoLi. Inaintb de a și tndețilinl nleșin
tn alte orașe din branța, iei liicră mal întâi
ie?°&. J^naFie diu orașul acesta. In 1838 o bursă a
iDlr’o t'f, dîh Braaticon îl îngădui a se așeza la Parjs
L»dcn,1Clface acolea studii. Ia 1843 dinsul întră la
l'entrUjnftafaceri. In !847 Părăsi asemenea loc și ao
1
,
i
Oleă difeintye a‘,e jp 1848; deverii iileihBbd al adunării na
rile jurna
îotcmee o bancă a poporului. Puțin
țion®'5osîndit la trei ani de închis ->are, pentru
dup*
’DregA, Iei fu întemnițat la Paris, fără să-si
dcllct «a Inse ocupațiile sale de scriitor.
,otrei dm închisoare în 1852, dînsul locui pănă la
«in Paris, de unde o nouă oaîndă, tot pe trei ani,
ini delict de presă, îl nevtti sa fugă. Dînbul trăi
p q uvelles de unde fee întoarse apoi la Paris, la
ofod fu grațiat. La Paris trăi până la anul 1865,
^Proudhon a publicat o mulțime de scrieri, rn oseblre despre chestii de jurisprudență, economie socială,
'
j!
'
1
î
Dintre scrierile sale dinainte de 1848, mal însemnat'e slot ■’ «Ce-I proprietatea, sau cercetări asupra
principiului dreptului și o ilrmuirel», 1840, și ale sule
«Contradicții economice, sau Filosofica mizeriei», două
volume, 1846. Dintre scrierile publicate de la 1848
până 11.1851. pot fi citate «Destăinuirile unul revo
luționar-’), 18»9, și «Ideea generală a revoluției din
veacul al XlX-lea», 1851 In sfîrșit dintre cărțile sale
de după 1851, amintim : «Despre'justițe în Revoluție
și Biserică, principii nouă de filosofie practică», trei
volume, 1858, și lucrarea «Despre principiul federativ
si despre necesitatea de-a reconstitui partidul revo
luției», 1863.
Doctrina lui Proudhon asupra dreptului, Statului și
proprietăței, a suferit schimbări asupra unor puncte
de Însemnătate secundară. Proudhon nu și-a schim
bat nici o dată părerile, Opintea că și-ar *fi schimbit părerile asupra unor puncte capitale, purcede
din limbajul neregul »t, s- himbător, al operilor lui
Proudhon. N'avem da loc intențiea de-a povesti a co
tea evolațiea doctrinelor proudhoniene, și cit s’atingei
de punctele discutabile, ne vom întemeea pe cărțile
publicate de la 1848 pănă la 1851, în cari Proudhon
teor*^e aa^e
chip cu totul limpede
l!
j
i
1
li
1
'
'
Inî Proudhon îșl numește doctrina asupra dreptu“snpra Statului și asupra proprietățel, anarăism.
ynrhsrniă de SUvern preferim noi ?—Nu mal încape
sintfid Va ra®PUnde unul din tinerii miei cetitori:
cosi» n5eput,I-ican—Republican, da: dar cuvîntul aPublio a Prec*zaza nimic. Res publica, însamnă lucrul
forma dn a că or*-cine vrea lucrul public, ori sub ce
Chiar Q; 8QY?rn» poate să se numească republicau,
moara»*? Le&n sîQt republicani.—Atunci sînteți de8lituțiOnJi?D Poate veți fi monarhic ?—Nu — ConWtt
Sâ
ferească sflntuî — Nu cum-va
v°ilfuh j8^ocrat
Nici de cum. —Fără-ndoealâ că
Ml dar/UVofn ffiixt ?— încă si mal puțin.— Ce sîn<SySlnt anarhist».
’
SQPremft~~v„ .UP^ Proudhon, pentru noi legea cea mal
. cel acJ ' e1JU9t^iea- dreptatea.
de ueta dreptate, drept ? «Dreptul Ieste respec(*e,hnltătav81ne
Și reciproc garantat, respectul
^preln».^îlene®l'î»
Orî Și- ce persoană și ori și
P>rarea j„•>are ar fi atins, si ori la ce primejdie a.‘LuUrPe-ar expune». ‘
kC.s* fio r«le sa reapect, și, de va fi cu putință, să
nJe8®a
aproapele mieu ca și nrine. Asta
n?aPelui
mele. Pentru-ce datoresc ieu ăt2tpa bOl>«HPectal acesta? Pentru puterea, talentul,
Sare.
-ce are ? Astea-s niște accidente exNn?'
ce îe maî PuPn dc respectat m perorl' ,dtiePtuia,jPeatru respectul ce-mi dă la rindu-i ?
o? ce intn^repta^0a’ Ieste na'al presus chiar de cît
firJz
in»
dreptatea n'asteaptă reciprocitate,
J>âhl4’ dln^an,lfesteze, ca să între în acțiune . dînsa a1 ?i la vrjr Oe* te respectul demnitate! omenești,
jmașî, ceea-ce face că să existe un drept
M războiului, pfină și la ucigași chiar, pe cari-I uci
dem ca pe niște lipsiți de însușirea de om, ceea-ce face
ca'efi elc'steundreptpenal. Ceea-ce respectînaproapele
1TÎ | f U
A
_ ■> <
■«
a «M
lrileu> nu S nici darurile
naturel, nici
harurile
întîmplftrel sau soartel: nici boul «Au, nici
nicf asinuL
asinul, nici
nici
-Sluga Ini, după cutii glăsuește șl decalogul: ’n 8chimbul salutului mlett
mieu nu aștept de la dînsul
dineul măcar salutul : ceea-ce respect într'lnsul Ieste însușire*-!
—de om»
«Dreptatea ieste în acelașlimp și realitate și idee».
«Dreptatea Ie o însușire a sufletului, cea mal din
tâi dintre toate, ceea-ce constitue ființa socială, dar
nU-I nimic mal mult de cît o'însușire: Iea-1 o idee,
tiu raport, 8, ecvație. Ca însușire lea Ie capabila de
dezvoltare: dezvoltarea aceasta va alcătui de alt-felifi
educațiea omenirel. Ca eveație nu prezintă Ifi felde
nimic schimbător, arbitrar, antinomic, opus sau con
trazicător: lea I absolută, nestrămutată, ca ori-de
lege, ca orî-ce lege, leară-șî, lesne de înțeles în cel
m?I înalt grad»
Dreptatea, pentru noi, Ieste legea supremă. «Drep
tatea ieste măsură inviolabilă a tuturor faptelor dmeneștl». «Numai prin lea faptele Yieței sociale, prin
natura lor nehotărîte și contrazicătoare, ajdng capa
bile de definiție și de ordine».
oDreptatea Ieste astrul central Ce guverneeză so
cietățile, polul tn jurul cărui se Invîrtește lumea po
litică, principiul șl regula tuturor tranzacțiilor. Nimic
nu se fnee-ntre oameni de cît în virtutea dreptului,
nimic fără să se invoace Dreptatea. Dreptatea nu-i
nici de cum opera legel: din potrivă, legea nu le
nici o dală de cit o declarâre și o aplicare a drep
tului». «Presupuneți o societate în care Dreptatea
ar fi precumpănită’, ori și cit de puțin, de Un alt
principiu, de religie bună-oară, sau o societate In
care unii indivizi să se bucure de o considerație, oricît de ouțin mal superioară s’ar vrea, de cît a al
tora : leu unul susțin că, Dreptatea fiind anulată tn
mod virtual, de neînlăturat ca, mai de vreme sau
mai lîrziu, societatea să pieară».
«stă în natura Dreptățel ca încrederea ce-o insuflă
să fie nestrămutată, și ca să nu poată să fie negată
sau reenzată, adică înlăturata dogmatic. Toate po
poarele o invoacă : chiar cînd aceasta o violează;
rațiunea de Stat susține 3 se întemeea tot pe lea.
Religiea nu există de cît pentru lea: scepticismul se
dă la spatele Iei: ironica, nu are putere de cît în numele lei : si crima si ipocriziea i-aduc omagii, i se
închină Iei. Dacă libertatea nu-I_ un cuvînt deșert,
lea nu lucrează, nu funcționează, de ait spre slujba
dreptului Și, cu toate revoltele Iei, Libertatea, în
fond, nu tăgăduește dreptatea». Tot ce înțelepciunea
omenească a admis mal rațional, privitor la Drep
tate, se cuprinde în acest adagiu vestit: »Iă altora
ceea-ce vrei să ți se facă sî tie: nu face altoraceeace nu vrei să ți se fă că și ție».
Dreptul.— T. In numele Dreptății, Proudhon rcsjnnge,^
nu nuinal dreptul, ci aproape toate normele legale șt mat
cu samă legile Statului.
.
Statul «va să facă atltea legi, cîte interese întîlm ya
în calo ; si fiind-că interesele sîntnenumărate, legislațiea va* trebui să funcționeze mereu, necurmat. Le
gile, decretele, edictele, ordonanțele, hotărîrile. va sa
cadă ca o grindină asupra bietului popor. Și peste o
bucală de timp solul politic va fi acoperit de un strat
de hîrtie pe care g» ologii nu vor avea de cit sa-i
înregistreze, în revoluțiea globului, sub numele de
formațiea papiracee. Oonvențiea, în trei nul, o luna
si patru zile, dădu unsprezece mii șase sute de legi
si decrete. Constituanta și Legislativa nu produse de
Ioc mai puțin. Imperiul și guvernele posterioare tot
așa au lucrat. Buletinul legilor se zice că acuma caprinde peste cincl-zeci de mii: dacă reprezentanții
noștri si-ar face datoriea, cifra asta enormă ar fi în
scurtă 'vreme dublată. Credeți oare cum-că .Poporul,
și chiar Guvernul, îșl mal are mintea la locul Iei !n
simte făcut să devienu-mi trebuie legi,
t estez
recUnosc nici o lege. pronu recu
dSi necesitate, sâ nnpue
Kei ^>e Sv W
«-» legile
�REVISTA IDEEt
î
semnă. Plnză de painjen pentru cel puternici și cel
bogațl, lanțuri, pe cari nici un oțel nu fa poate tăea,
pentru Col mici și săraci, îu minele guvernului, o
plasă de prins pește sau un năvod».
«Legi putințele, legi escelente. Cu neputința, ișu
trebuie oaro ca guvernul sa reguleze toate interesele,,
st judece toate contestările ? Interesele inse prin
feliul aocictățel, slnt nenumărate, îear raporturile
variabile și mobile ia nesflrșit: cum ar putea fi cu
putința sa nu se facă de cît puține legi? Cum ar pu
tea Iele să fie simple? Cnm s’ar putea să _ nu iie
detestabil in semt timp, chiar cea malunnnunată,
mal bună lege».
.
II. Dreptatea postulează că nu le de cit o singura normă
juridică, aceea: că un contract trebuește îndeplinit,
«O Înțelegem prin contract? «Contract», zice Co
dul civil, art. 1101, rieste o învoeală prin care una
sau mnl multe persoane se obligă, față de una sau
mal multe persoane, să-facă sau să nu facă ce va».
<Oa să fiu liber, ca să nu îndur altă lege de cît a
mea și si mi clrmuesc însu-ml leu, trebuie de reclă
dit edificiulsocietățel pe ideeacontractului». «Trebuie
să no alăturăm de ideea contractului ca de ideea cea
mal precumpănitoare politică*.
Norma că un contract trehuește îndeplinit, nu va
fi întemeeată pe Dreptate numai ci și pe voința ob
stească a oamenilor trăitori împreună, voința de a
îndatora po orî-cine, de a îndeplini un contract în
cheeat, fie că ar fi să se întrebuințeze chiar silaNorma aceasta, ast-feliti, nu va fi numai un postulat
morah ci chiar o normă juridică.
cDintre semenii tâl, mulți s’au învoit între Iei, să-și
'păstreze, unii altora, credința -și dreptul, eu alte
vorbe să respecteze regalele de tranzacție pe cari
natura lucrurilor le urată, ca singure în stare să le
asigure, în cea mai maro măsură, buna atare, sigu
ranța 8» pacea. Vrei să aderr zr. la pactul încheeat de
Iei, să faci parte din soc-et.‘iee lor? Făghduești eă
respectezi cinstea, libertatca și binele fraților tăi ?
FâgâdueștI să. nu-țl apropiezi nici o dală, nici prin
silnicie, nici prin înșelăciune, nici prin uzară, nici prin
agiotaj, rodul, avutul altaea ? Făg dueștlsă nu minți,
nici sa înșeli, nici o dată, nici la judecată, nici în
comerț, nfei în or! care din tranzacțiile tale ? Iești
liber să te invoeștl. liber să refazi».
«Dacă refuzi, faci parte din societatea sălbatecilor.
Teșit din comunitatea gentila! omenesc, ajungi bănuit.
Nu tc ocrotește nimic. La cea mai mică insultă, cel
dinlăl venit poate să te lovească, flră să încerce o
altă învinuire de cît aceea de un atac de prisos în
dreptat împotriva unei brute,
«Admițtnd pactul, din contra, faci parte din socie
tatea oamenilor liberi. Toți frați] tăi întră ln inyoeală cu line, făg<‘duindu-ți credință, prietenie, ajutor, Îndatorire, schimb. In caz de infracțiune, fie
din partea lor sau a ta, diu nebăgare de samă, din aprindcrc sau mlnie. rea voință, sîntpțl răspunzător»,
unii față de alții, atît de paguba, de scandalul, cit și
dc nesiguranța pricinuită: răspunderea aceasta poate
merge, după gravitatea sperjurului sau dapă repetare,
până la excludere, până la moarte».
Statul.— Fifad-că Proudhon nu recunoaște dc cît
o normă jnridhă, anume : că un contract încheeat
trebuește îndeplinit, Iei nu poate admite de cît o sin
gură relație juridică, cea dintre părțlfa contractante.
Statul Lnsi, fiind înlemeeat pe norme juridice speciale,
și legind indivizi cari n’au încheeat Intre diușil nici
un contract, Statul trebaește respins.
Intr'adevăr, Proudhon respinge Statul în chip absolut,
fără restricți--, fură rezervă locală sau temporală: chiar îl
privește ca una din relațiile juridice cele mai opuse, cele
mai opuse Dreptățel.
«Guvernarea omului de călrft om, nu Ie alta de cît
robie». «Orl-ciue-ar pune mîna pe mine să mă gu
verneze, Ie un uzurpator, un tiran J1 declar de vrăj
maș». Intr'o societate dată, autoritatea omului asu
pra omului le în măsură inversă cu dezvoltarea in
telectuală la care a. eastâ societatea-i ajunsă, îear
probabila a unei asemeni autorități poate fi
calculata, după dorința mal mult sau mal puțin gene»_**’unu* guvern adevărat, adică a unul guvern
pe știință»,
6
*îeReri«i0
nu*l legitimă.Nici ereditatea, nici
TtraSilsufragiul aniversai, nici perfecție» suh md
rehgiopăl țj țțș, p vre«
mei, nu fac regalitatea a fi legitimă. Ori sub ca forn,.
s’ar areta, monarhică, oligarhică, democratică, rep„
litaten sau guvernarea omului de cătră om, Ieste
legală, absurdă0. Cu osebire «democrațiea nu-I
alta de cit un arbitrar constiluț-onal pus In locul altnr
arbitrar constituțional: lea nu are nici o vni0Qr‘
științifică, si nu trebuie să vedem într’însa de cit O
pregătire pentru o Republică, una, nedespărțită.
«Pe dală ce autoritatea fu inaugurată în lume .
fu obiectul competiției sau rîvnirei universale, ku
toritate, Guvern, Putere sau Stăpîniro, Stat, toate aceste cuvinte însamnă tot una: fie-care vede în lele
mijlocul de-a apăsa și exploata pe semeni. Absolutiștil. doctrinarii, demagogii până și socialiștii foy
îndreaptă fft-ră curmare privirile spre autoritate, ea
spre singurul pol». »Toate partidele, fără excepție
întru cît năzuesc la putere, nu sînt de cît niște va’
rietățl ale absolutismului. Și pentru cetățeni nu va
există libertate, nu va exista ordine pentru socie
tate. nici unire între muncitori, de cît atunci cînd
credința în autoritate va fi înlocuită în catechismul
politic prin renunțarea la autoritate. «Nici partide,
nici autoritate: libertate desăvîrșită omului, cetă
țeanului». leață în trei cuvinte, profesiea mea de
credință, politică, socială»
II Dreptatea cere în locul Statului o vieață socială în*
temeeată pe norma juridică că. un contract trebuește îndeplinit. Această vii-ață socială, Proudhon o numește
«Anarhie», mal tlrziu, «federație*.
1. Ast-felifl, după disparițiea Statului, va avea loc
între oameni o vieață comună și socială. Încă din
1841 Proudhon caută «să găsască un sistem de ega
litate desăvîrșită, în care toate instituțiile actuale,
afară de proprietate sau de suma abuzurilor proprietățel, nu numai să poată să-și afle loc, ci să fie
chiar Iele un mijloc de egalitate : libertatea indivi
duală, împărțirea puterilor, minister Public, juriu,
organizație administrativă și judiciară».
Oamenii înse nu vor fi siliți a trăi în societate de
cît în puterea contractului, nu în puterea unei pu
teri supreme : «intr’adevăr, cînd mă^tnvoesc pentru
un obiect oare-care cu unul sau mai mulți concetă
țeni de-al miei, ie vădit că atunci singura mea voință
mi-i lege : îndeplinindu-ml îndatorirea obligațiea mea.
îeu singur îmi sînt guvernul. Așa-că dacă contractul
pe care-1 fac cu unii, pot a-1 face cu toți, dacă top
pot să înoească între dînșil contractul, dacă fie-care
grupă de cetățeni, comună, canton, departament sau
județ, corporație, companie, și așa mai departe, ce
s ar alcătui, tot prin asemeni* contract, privindu-se
ca persoană morală, ar putea, după asta, tot in aceea-și termeni mereu, ar putea să trateze cu fle
care (lin grupele celelalte, cu toți, ar fi întocmai cy
și cum voința mea s’ar repeta la neaflrșit. Aș fi si
gur cum-că legea făcută, pe toate punctele Repufliicel, sub milioane de inițiative, făcută Ia feliu.nar n
nici o dată altă cc-va de cit lege. Și dacă această noua
stare de lucruri ar fi să se numească guvern, ar n
vernul mleu Regimul contractelor, pus in locul re
gimului legilor, ar alcătui adevăratul guvern al 0I"
lui și al cetățeanului, adevărata suveranitate a p
porului, Republica».
. .
Republica ieste organizarea prin care toai
opiniile, toate activitățile fiind libere, P°P°f?1’; iu.
prin deosebirea de ve"deri și voinți, cugeta ș»
crează ca un singur om. In Republică, °ț1'cejireCt
țean, facînd ceea-ce vrea și nimic alta, lea
yefl
parte atît Ia legislație cît și la guvern, prec
parte și la producție si Ia circulațîea hogApe -_ „
lea, ori-ce cetatean Ieste rege, pentru-ca ar -o-pținătatea paterei, fel domnește și Raycr’?eraZiai'hflrtatea
blica Ieste o anarhic pozitivă. Nu-i
țx nicl
supusă ordinei, ca în monarhica constițuțio
•o
libertatea țărmurită, întemnițată în °t ,af’flCjproc>,
țelege guvernul provizor. Avem hbertatea
nu libertatea care se mărginește : liberia «
a ordine!, ci mamă a ordinei*.
„„imea de'
. 2. Anarhica ni se arată lesne drept
gfl
zordinel, înfățișarea celui mal cumpu.
jj jefl>
spune că un burghez din Paris, din veac
bietul oDl
auzind ci. la Veneția nu iera nici un reg ,
moar^
Se“lLPI^.Ta nî.»u?
ridieul.
«U, Proudb»» S'W”’ ’D
«te-ve
«Mături,.chipul în. caro ar. pute-?, să se orvieflța. socială in an iIne, spre a răspunde
...... A.,
'
•
■
'
P1”0- nnterca spirifu >lă n fost -des .arțjta, după
ycucuTi*
puterea cea temporal’'- leu susțin
despărțirea celor două puteri n’a. fp«t
fnse, Ca?i'ă deplină : centralizarea lor pururea fi.nd
n'cî ? »;,iAtoare, spre marea daună; alît a adminisn(',n1d? pSesinstice, cît si a credincioșilor. Ar fi fost
lire deplină, (farit puterea temporală, nu numai
dcsP"rPr. anosti cat întru nimic la celebrarea . misn°
la administrarea culturilor, la cîrmuirea pateȚc., \ etc ci dacă n’ar fi intervenit. nici de euni
r#}a numirea episeopilor.
,
n Ar fi fast centralizare mm mare, și prin urmare
- rficulst guverr, dacă poporul, în fie-cire paro®aJ
avut dreptul să-și aleagă singur lei parohii
i statoarele lor. sau să nu-și aleagă de loc, dacă
nfi în fie-care diocesie, ar fi putut să-și aleagă,
^{gcopil lor, dacă adunarea episeopilor ar fi putut
ă reguleze numai lea afacerile religioase, învățămlntul teologiei și cultul. Prin asemenea despărțire,
Serul ar fi încetat de-a mal fi, în mînile nuterei poli
tice faU do popor, o nnoltă de tiranie, Ș«-, prin apli
carea sufragiului universal. în chipul acesta, guver
nul eclesiastic, centralizat în sine, primindu-și inspi
rațiile sale de la popor. lear nu de la guvern sau de la
papă, ar fi lost în armonie neîntreruptă alît cu nevoile
socletAțri, cît și cu starea morală și intelectuală a cetă
țenilor, Pentru a întră, jn adevărul organic, economic
si social, așa dar trebuie : 1. Să se desființeze cumulul
constituțional, ridieîndu-se Statului dreptul de nu
mirea episeopilor, și despărțindu-se definitiv spiri
tualul de temporal. 2. Biserica să se centralizeze în
sine; priotriun sistem de alegeri gradate. 3. Să se
dec de bază putere! eclasiastice, ca și tuturor celor
lalte puteri ale Statului, sufragiul universal. Prin asemeni sistem, ceea-ce astă-zl ieste guvern, nu mai
Ieste ide cît administrație. Franța întreagă, spre
pildă, cît se atinge de funcțiile eclesiastice, leat-o
centralizată, îear țara, prin singurul fapt al inițiati
vei sa.le electorale, se guvernează de sine, atît în
chestiile cari-I privesc mîntuirea, cît și în cele ala vea
cului, .secul are: nu mal Ie guvernata. Ne put°m acuma
(la samă, că dacă ar fi cu putință de organizat toată
țara, la temporal, după bazele aretate pentru orga
nizarea-! spirituală, ordinea cea m'ai desăvîrșită. cen
tralizarea cea mai viguroasă ar exista, fără* să. mal
u«n.In“c
ceea-cc numim astă-zl autoritate
eonslifuitfi, guvern».
R "3
: Funcțiile judiciare, prin diferitele lor
lni»n^ltă^’ pr*n erarhiea, prin inamovibilitatea, prin
da n^.lrea
într’un singur minițfter,. dau dovadă
vădit*e^eklre Și de o tendință spre centralizare,
toat
^Jtea nu atîrnft db justițiabill de loc:
nate n Va “,sP*?zițiea putere! executive, subordo^
sau nri t ere*’ pr*n alegere» ci guvernului, președinte
bililqfn?- .P.1?11 numire. De unde urmeaz? căjustițiahienil pe - Pe m^na. judecătorilor lor, ca și paroSlatraHin Cea a Parohilor: poporul aparținînd marulul nnr-Cj 0 zesl-re> pledătorul fiind al judecătofragiul d.uaecătoi'ul al pleditorului.. Aplicat! sudicîare PlVer8al și alegerea gradată la funcțiile jiibilitatnîi a -l 1® ce^e eelesiastice, desființați iramovi®la{'>lnl’nr?re i abdicarea dreptului electoral, ridicați
acț’une» orl-ce înrîurire asupra ordi2,ar’ acest’ ordin, centralizat în sine și aPîniref
ațlrne de cît de popor, veți fi rîpit stăy°U8 fa-,.,*
puternică uneltă do tiranie a Iei :
kte cît fiî h n dreptate un principiu atît de liberPtlne cum
or(iine. Și, afară dacă nu veți presudh, ■ Ppporul.' de la care va trebui să pur!ac* Du vr’ttSu{ra£iu universal, toate puterile, afară
n eț[ av«a P.resupune c’ar fi în contrazicere cu sine,
m Va DufLasL8’Urarea eum-eft despărțirea puterilor
<.AkV.,lQcti hrt.u .^ee naștere nici unul conflict: puteți
n ^bră
,în principiu, cum-că despărțire și
ih/^ndbnn ai ;I inainte vor fi sinonime».
Uni16.1’ de vi^’^odu-se după asta de treburile ariu..bee,
de agricultură, d? comertj de lucrări
Rim denl ani stl,uctiea- publică, de finanțe, cere pre,pâQ\Vejrsal°nomie și centralizare bazat* pe sufra-
'E o națțe na
manifesteze în jipilftte»
21
Jet trebuie ca aceasta nație să fio ccirtrallzatft în reJiRjea fei centralizată ln jnstițiea IeJ, centralizată in
Puterea Iei nuli tară, centralizată în agricultura, tu
industria* și comerțul Iei, centralizată în finanțele Iei,
centralizată întrun cuvin t in toate funcțiile și facul
tățile lei : trebuie ca centralizarea să se efectueze de
jos în sus, de la cireonferență sau de Ia periferie la
centru, și toate funcțiile să fle independente, m«v
nîndu-se fie-care de sine Grupați, după aceea, prin
somitățile lor, aceste diferite administrați4; veți avea consiliul vostru de miniștri, puterea voastră executivă, care se va putea lipsi atunci foarte bine
de ori ce consiliu de Stat. Ridicați de-asupra tutu
rora un mare juriu, legislatură sau adunare națio
nală, numilă de totalitatea țerel direct, cu sarcina,
nu să numească miniștri, a căror învestitură atîrnă
de cometențil lor speciali, ci de a verifica compțurile, de-a tace legi, de-a hotAri budgetul, de-a judeca,
diferite administrații, bine. înțeles sscultîndu-se și
concluziile ministerului public sau ministerului de
interne, la care ya.sâ se reducă de-altminterl Între
gul guvern: veți avea o centralizare cu atît mal
puternică, cu cit veți îmulti resorturile mal mult, o
răspundere cu atît mal reală, cu cît despărțirea în
tre puteri mal hotărîtă. va fi: veți avea o constitu
ție și politică și socială».
Proprietatea.— Fiind-că Proudhon nu recunoaște
de cît o normă juridică, anume că un contract în
cheeat trebuește îndeplinit, Iei nu poate admite de
cît o singură relație juridică, cea dintre părțile con
tractante. Proprietatea tnse, fiind întemeeată pe
norme juridice speciale, și fagînd indivizi cari n’au
încheeat între dîușfi nici* un contract, proprietatea,
ca si Statul, trebuește respinsă.
Intr'adevăr, Proudhon respinge proprietatea. în chip ab
solut, fără rezervă local sau temporalăchiar o privește
ca una din relațiile juridice cele mai opuse Dreptățel.
I. «După definiție, pronrietatea Ie dreptul de-a uza
și abuza, adică domeniul absolut, neresponzabil, al
omului, atît asupra oersoanei cit și asunra bunurilor
sale. Dacă proprietatea ar înceta de afi dreptul de-a
abuza, ar înceta să mal fie propr>etate.JProprietaruI
n’are oare iei dreptul să-și dee bunul cni. lui ÎI place,
să lese să-i ardă vecinul,*fără să strige foc, să se
opue binelui public, să-și risipească, averea, șă ex
ploateze. să jăfaească pe muncitor, să produc? si .să
vîndă anapoda? Tocmai fiind-că proprietatea Vrabu
zivă, nu ie oare pentru legiuitor tot ce . poate sA.
fiemalsfînt? Cunoaștem oare vre-o proprietate cârei
polițiea să-i hotărască uzul și să-I îufrîoeze abuzul ?
Și, în cele din urme, nu Ie oare vădit, că dacă s’ar
vrea S'“ se introducă, dreptatea în proprietate, pro
prietatea s’ar nimici, s'ar nimici ca și concubinajul
în care legea ar Introduce onestitate».
«Cine-va pradă: 1. Ieșind Ia dramul mare și ucigînd. 2. Singur sau în gloată. 3. Prin efracție sau
escaladare. 4. Prin sustragere. 5 Prin bancrutAfrauduloasă. 6. Prin falș în kete publice sau private.
7. Prin fabricare de monedă falșă» 8 Prin înșelătorie.
9. Prin oxcroeherie. 10. Prin’ abuz de încredere. 11.
Prin jocuri la noroc, loterii. 12» Prin camătă saunzură. 13. Prin constituiri de rentă, prin arendă, în
chiriere. 14. Prin negoț, ciad beneficiul negxiUtoru
lui trece peste salariul cuvenit slujbei sale. In. Cine
va pradă, beneficiind de produsu-i primind o sine
cură, fncînd a i se aloca apuntamente „grase".^
„In prădăciunea pe care legile o ocrotesc, o încu
viința ză, forța și șarlataniea sînt întrebuințate sin
gure și pe față*: în prădăciunea autorizată, :roria\ș’
șarfataniea se maschează sub forma unei utilități
produse, do carete slujești ca de-o^cursăpentrua-p
pungăși victima întrebuințarea directă a violențetși
a șarlâtăniel a fost de timpuriu și într’un glas, ae
toâtă lumea respinsă, nici o nație’ inse n'a aJun®
ae scape de prădeciune, întovărășită cu talentul,-cu
munca, cu posesiunea". In înțelesul acesta, .d^pri
tatea-I o hoție", Ie exploatarea celui slab de ceh tare
„în potriva orl-eăru droot". „sinuciderea soemfătel
II. Dreptatea cere ca proprietatea să fie înlocuită pnntro distribuire de bunuri, întemeeată pe norma juridica, că
un contract trebuește îndeplinit.
.
. inl,rt a-
�hEVim ibEUi
1$,
JUKV15TA JDERI
dffiearfl, răul de pă pămînt. Dar nu mal departe .de cît
în 1841 declară că sub cdfîntul de proprietate nu înțe
lese» de oft abuzurile acestei. Ift aeelaș timp cere cre
area unu! sistem social aplicabil pe' dată. în care sft
poată atea loc dreptul de vindere și de schimb, moște
nirea în linie directă și colaterali, dreptul de primogeoiturâ și dreptul de-a testa. Tn 1846, Tel zice. «O dată,
proprietatea transformată va fi o idee pozitivă, complecta,
socială udev'ăratA : o nouă proprietate va înlocui pe cea
Veche și ta fi nentru toți deopotrivă de adevărată și deo
potrivă de binefăcătoare». In 1848,declară: „Proprietatea
CÎt se atinge de principiu I sau de cuprinsul său, care-1
personalitatea umană, nn trebuie nici o dată să.pleară :
lea trebuie să rămie în inima omului ca un îndemn ne
curmat la muncă, ca tifl antagonist a cărui lipsă ar face
să cadă munca în inerție, în lîngezală și moarte*-. In 1856
precizază : «Ceea ce-am căutat. încă din 1840, definind
proprietatea, ceea ce urmăresc și acuma, nu-I o distru
gere, după cum am tot repetat-o mereu : pentru că atunc! ar fi fost a cădea, cu Rousseau, cu Platon, însu-șl
cu Louis Blanc chiar și cu toți adversarii proprietățeî,
în comunism, împotriva căruea protestez din toate pu
terile mele: ceea-ce cer pentru proprietate Ie o cumpănă,
o balanță», eu alte cuvinte : «Dreptatea».
In toate aceste citații, proprietate nu-nsamnă alta de
cit partea de bunuri de care fie care poate dispune în
virtutea contractelor pe cari societatea va trebui să fie
fntemeeată. Proprietatea, după cum o cereProudhon, nu
poate fi o normă juridică specială, ci numai una din aplicările singurel relații juridice pe care Iei o admite,
relațiea contractanților. Asta nu poate garanta protecțiea,
pențru un grup anumit de oameni, prin norme juridice,
ci numai pentru un grup de oameni cari șl vor fi garantat
mutual o oare-care cîtime de bunuri. Proudhon aplică
ast-feliîi acolea cuvîntul «proprietate» în înțeles figurat:
în înțal®3u-I propriu proprietate nu-nsamnă de cît onarte
de bunuri, atribuită printr’o norma juridică specială și
într’o relație juridică involunteiă.
Dacă Proudhon cere, în numele Dreptățel, o oare-care
distribuire de bunuri, asta însamnă numai, cum-că con
tractele, pe cari trebuie să fie întemeeată întreaga so
cietate. trebuie să stabilească într’un chip asupra
împărțire! bunurilor de făcut, anume, ca orl-ce ins pe
rodul muncel sale să fie stăpTn.
1. aSă ne închipuim bogățiea ca o masa ținută, prin
tr'o putere chimică, în stare permanenta de compoziție,
fn care întrînd necontenit elemente nouă, aceste ele
mente nouă s’ar combina în diferite proporții, după o
lege bine înțeles hotărîtă: valoarea ar fi raportul pro
porțional. măsura, dupft cire fie-care din elementele astea
ar face parte din tot*'. «Presupun așa dar o putere ce-ar
eombina, în proporții hotarlte, elementele bogăției, și
care ar face din asta un tot omogen». «Această putere
Ie munca. Munca, singură munca. Ie acea ce produce toate
elementele bogăției și le combină pănă în cele din urmă
molecule ale lor, după o lege de proporționalitate schim
bătoare, dar hotărît'». «Orl-ce produs Ieste un semn.re
prezentativ. înfățișătqr al muncel».
«Ori-ce produs poate să se schimbe pe-Un altul». Dacă
deci croitorul, pentru a întregi valoarea unei zile, con
sumă de zece ori ziua țesetorulul, Ie ca și cum țesăto
rul ar da zece zile din vieața sa po-o zi din vieața: croi
torului Ceea-ce tocmai se și întîmplă cînd un țăran dfi
12 lei unul notar, oare-care, pentru un act a cărui redac
tare se face-ntr'un ceas: această neegalitate, această,
nedreptate în schimburi. Ie cea mal puternică pricină a
mizeriei. Orl-ce greșală înjustițiea, îndreptățea comuta
tiva, Ie o imolare o jertfire a muncitorului, o transfuzie
din sîngele unul om în corpul unul alt om».
«Ceea-ce cer leu, pentru proprietate, Ie o balanță. Nu
degeaba geniul popoarelor a înarmat Dreptatea cu ase
menea instrumat de pre?izie. Intr’adevăr, Dreptatea, aplicată la economie, nu l alta de cît o necurmată balanță,
sau. pentru a mă rosti în chip și mal ezact, Dreptatea,
c’t s'atinge de repartițiea bunurilori nu Ie alte de cît
îndatorirea impusă orl-cărul cetățean și ori-căru! Stat,
să se conforme, tn relațiile lor de interes, să se conforme
legel de echilibru, care se manifestează pretutindeni în
economie, si a cărei călcare întîmplătoare sau voluntară,
Ieste principiul mizeriei».
’ ^-.Eupă Prouhon, numai reciprocitatea poate să facă,
ca fie-care sa se bucure de rodul muncel sale, și de aceea Iei își numește doctrina: „teoria mutuaMăței: »nu«Reciprocitatea le exprimată în preceptul: Fă
altuea ceea-ce vrei să ți se tacă și ție, precept pe care
ecosoiDJe» politică, l-a tradus în formula-! celebră : Pro-
dusele se schimbă pe produse. Răul ce ne mlstue tr,
vine de acolo că legea reciprocii țel Ieste disprețuit# 5??'
câta. Leacul Întreg stă în promulgarea acestei letf 7?1'
ganizarea raporturilor noastre mutuale, leată fiitreal*
știință socială».
Proudhon. în declarațiea solemnă, pusă îu fruntea Rn
tuiul de societate a „băncel poporului*1 imaginau de ui
edițiea întaea, proclamă: „Protestez că făcînd critica nrn
prietațel, sau mal bine a totelitfițeX instituțiilor a
razem 13-1 proprietatea, aș li înțeles vre-o dată a atac»
drepturile individuale recunoscute de cătră legile an
terioare. a tăgădui legitimitatea posesiunilor dobîndite
a provoca o repartiție a bunurilor, arbitrară, a pună
vre-o stavilă liberei și regulatei achiziții, prin vindere și schimb, a proprietăților, maear a interzice aau
desființa, prin decret suveran, renta ronciară și interesul
capitalurilor. leu cred că toate aceste manifestări ale ne.
tivitățel omenești trebuie să rămîe libere și facultative
pentru toți Nu admit pentru Iele altă schimbare, aiu
restricție, altă suprimare, de cît acele ce vor rezulta na
tural, necesar, djn universa’izarea principiului de reci
procitate și din legea de sinteză pe care-o propun... leată
testamentul mieu de vieață și moarte Și numai celui ce
ar putea să mintă, murind, îl dau voe să-I banuească
sinceritatea.
Realizarea— Schimbarea cerută de Dreptate trebuie
să se producă prin mijlocul următor: oamenii cari vor fi
recunoscut adevărul, vor trebui să convingă pe ceilalți des
pre marea necesitate a acestei schimbări, în vederea izbîndci finale a Dreptățeî, prin care dreptul insti-șl se va pre
face, Statul proprietatea vor dispărea și va începe era
cea nouă. «De îndată ce ideea va prinde a circula» va
începe era cea nouă: dar pentru ca asta sa albă loc, tre
buie «de făcut ca ideea să circule».
I. Singurul mijloc de a aduce această schimbare, Ie
de-a convinge pe oameni de ceea ce cere Dreptatea.
1. Proudhon respinge orl-ce alt mijloc. Doctrina lui
Ieste «de acord și cu constituțiea și cu legile» «Faceți
mal întăl Revoluțiea, zic unii, după care se va limpezi
totul». «Ca și cum Revoluțiea ar fi alte cele de cît chiar
limpezirea, elucidarea ideilor»... „Ați face dreptate, tu ție,
și prin slobozire de sînge, Ie o extremitate care există
poate la Californienl, strînșl la o laltă de Ieri pentru că
utarea de aur. de care înse soarta țărel noastre să ne pâzască». «Cu toate violențele, ale căror martori sîntem,
nu cred ca libertatea să mal albă de acum încolo nevoe,
pentru a-șl revindeca drepturile și a-șl răzbuna jignirile
Iei, să mal întrebuințeze puterea. Rațiunea mult mal bine
ne va sluji, lear răbdarea, ca și Revoluțiea, nu se poate
înfrînge, de nebiruit lesten.
2. Cum să convingem înse pe oameni, «cum să facem
să circule ideea, dacă Ie protivnică burgheziea, dacă po
porul, tîmpit de supunere, de robie, plin dfe prejudecăți
și de înclinări rele, habar nu are de asta, dacă, catedra,
academiea, presa, calomniază, dîică tribunalele leu măsuri
aspre, dacă stăpînirea înăbușă totul? Toate astea nu au
aface: după cum lipsa de idei face să se pleardă cele
mal frumoase încercări, lupta împotriva ideilor nu slu
jește de cît a prileji, a înteți Revoluțiea. Nu vedeți
oare că chiar acum regimul autoritățel, al necgalitățel,
al predestinărel, al mîntuirel celei de veci și al rațiunel
de Stat, a ajuns pentru clasele cîrmuitoare, a căror con
știință și rațiune Iei le-o tortură, mal de nesuferit chiar
de cît pentru plebe, al cărei stomac, acest regim, îl
să strige» ?
3. Cel mal bun mijloc, după Proudhon, de a conving
poporuL le de a-I da în Stat și fără să se atingă legm
«o pildă de centralizare spontană, independentă si spcială», pe temeiul ideilor societfttel viitoare. «întețiți. 8 *
mulați acțiunea cea colectiva, fără care starea poporu‘
va ti vecinie nenorocită. lear silințele sale neputincio ■
liră tdeprindeți. învățațl pe popor de a face prin sine,
jutorul stăpînirel, de a face bogăție
ordine». creare»
O asemenea pildă, Prouhon voea s’o dee prin
«Această «bancă a poporului» urmărea «să asigu!fl
și buna stare tuturor producătorilor, organizinau- . r
unii față de alții, ca principiu și sfîrșit al producț »
alte cuvinte și ea capitaliști, și ca consumatori».
r
«Banca poporului va trebui să fie proprieta“ . fiCocet&țenîlor cari i-ar primi serviciile Iei. c®”?
j
aC4 ar
daci
pul acesta, ar comand|ta-o cu capitalurile io ’,.mooare
crede că o bază metalică i-ar mal fi pentru ui/
.
care încă neapărată, cari, în orl-ce caz^i-ar îsg
platăferința scompturilor lor și i-ar Primi.8.cn“ur* _cta chiar -n
Banca poporului, hmctionînd, cu chipul ace ,
ce i-flr «ticătui clientela, nu va avea de
MldsU1
dobîndă pentru avansurile Iei, nici de
£îcePut “comision pentru scompturi: nu va avea de
vre-u0„ît o minimă retribuție, pentru salarii
lorit d.e Asa-că creditul va fi gratuit . Principiul o
urmările câtă să se desfășoare la nesfîrșit».
& reslinoDoniluI dînd pilda inițiativei populare, atît
ivește guvernarea, cît și întru cît privește e•jjtrii o*1 pnOlitică, identificată, întrupată într’aceea-șt sin
cononiiea P i
ntru proletariatul întreg, și principiu
teza
emancipare. această bancă ar crea libertă
ți un 1-Kră ei industrială Și fund-ca ori-ce filosofic, orl-ce
tea P011°_te exprtsiea metafizică sau simbol.că a econorflUg*0’ * “|0 Banca poporului, schimbînd baza materială
®iel .«m ’ar fi preludiul revoluției filosofice și reli& bociși ț »
0 coneep prupuitoril Iei»,
gi°ss ;fl «stea vor fi aretato mal bine, reproducînd cîte-va
Tottip din actul de societate al Băncel poporului,
tfUcoie
g0 întemeeazăo societate de comerț sub nui de Societatea Bdnccl Poporului. între cetățeanul Pro»a - aicea fața, ’ji persoanele cari vor adera la aceste
t’te devenind proprietari de acțiuni de-ale Iei.
’
t -Societatea va ființa ca societate în nume coiJtiv site comandită : lea va fi în nume colectiv tați de
tAteanul Proudhon, și în comandită față de interesațil
cari, nici într’un caz, nu vor putea s& fie răsSnzatori peste capitalul acț'unilor lor.
5 —- Rațiunea Socială va fi: P. I. Proudhon
In afara
membrii Societățel comerciale
„ropnu zise, orl-ce cetățean Ie chlemat a face parte din
Banca Poporului, cu titlul de cooperator Pentru asta
ajunge de a adera la statutele și a primi scrisurile Iei.
«Art 7— Societatea Băncel Poporului avînd putința
unei întinderi nedefinite, durata Iei virtuală Ieste perpetuă.
Totu-șl, și pentru a se conforma prevederilor legel, lea
î.ț! fixazA durata pe noua zeci și noua de ani, cari au
i fncepe din ziua constituire! sale definitive.
«Art. 9.—...Banca Poporului avînd drept bază gratuitatea
eunțială a creditului și a schimbului, drept obiect circularea valorilor, nu producerea lor, drept mijloc consimtimlntul producătorilor și consumatorilor, poate și tre
buie să lucreze fără capital.
«Scopul acesta va ii atins cînd toa'ă masa producăto
rilor și consumatorilor, va fi aderat la statutele SocieUțeL Până atunci, Societatea Băncel Poporului, trebuind
si se cănformeza atît practicelor în uz cît și prescrieri
lor legel, și mal cu samă ca să poată solicita, ca să
poată cere mal bine aderarea cetățenilor, își va constitui
u capital.
<Arf. 10.— Capitalul Băncel Poporului va fi de cinci
milioane de lei, împârțiți într’un milion de acțiuni, a
oițe cinci lei fie-care.
“Societatea va fi constituită definitiv, și operațiile Iei
Tor începe îndată ce vor fi zece mii de acțiuni subscrise.
~ Emiterea acțiunilor nu va avea loc de cît
u
Iele nu însumează nici o dobîndă.
Im » l5'~~ Op.eruț‘iie de căpetenie ale Băncel Poporufilnt: 1. Sporirea fondului, prin emiterea de bilete.
8cfim0I?p^area bîrtiiior de comerț, pe două semnături 3.
snrt ^area tomandelor și facturelor acceptate. 4. Avanbuh n6 arQanct. 5. Credite deschise pe cauțiune 6. Avan«p P® unități, ipote I. 7. Plăți și încasări. S. Comande,
pronun • n ațril)uțiile astea, Banca Poporului își mal
10. Ani» 9,vCa801e de economie, de ajutor și retrageri.
^udgetuiujarl
Consemnări și depozit. 12. Serviciul
II
k
"i ®pro deosebire de biletele ordinare de bancă
Ieste un
«n monedă, hîrtiea Băncel Poporului
Spetim tiJlnv.d® liberare îmbrăcat ou caracter social
’Q Prodnnn atlb11
v«derc, de orl-ce societar și aderent,
6 8au 8ervic|l de ale industriei sau profesiei
aderent s'angajară să-și furnizeze, de
Boci.»A1 P0ntr* toatQ obiectele conaumărel sale, pe
VU
‘16 va Put®a oferi, de la aderenț'I Băncel,
d®rențll î?UmaI pentru co-socletarii și pentru co-a'bl chin Xoarea tuturor camandelor sale.
„er®nt îii"nlec proc» ori*ce producător eau neguț>tor, apoporului, ee angajați a da aderenților,
»
obiectele comerțului aau induatriel sale.
î® Paria Banca Poporului îșt are așezarea de căpe*
1 .
de‘t «tăblii, pe rfnd.în fie-cate eiroumariteu și îa fic-oare eomnnă un corespondent
%
63.— De îndată ce împrejurările vor îngădui, au*
ci etatea aceasta va fi prefăcută într’o secjetate anonimă,
fiind că asemenea formă îngădue, după dorința înteiheetorilor. să se îndeplineaacă triplul principiu: alegeftl,
al împărațirel și al independenței aerviciilor, precum și
al răspunderel individuale a fie-carul slujba».
II. De îndată ce oamenii vor fi convinși de faptul că
însâ-șl Dreptatea cere asemeni schimbare, «despotismul
cade-va prin inutilitatea lui chiar», statul și proprietatea
vor dispărea, dreptul se va preface și va începe era cea
nouă.
«Revoluțiea nu procedează în chipul vechiului principiu
guvernamental, aristocratic, dinast c. Aceasta i dreptul,
oalanț-a putorilor, egalitatea. Aceasta nare de urmărit cu
ceriri, nații de aservit, de aparat frontierl, fortirețl de
zidit, de-utreținut armate, de cules lauri, de menținut
concert european Puterea instituțiilor Iei economice, gra
tuitatea creditului Iei, strălucirea cugetărel Iel,i-s de-ajuna,
pentru n converti universul întreg» «Revoluțiea are de
aliațl pe toți cel ce îndură apăsarea și exploatarea: numai
să se arete, ți universul îl va întinde brațele sale».
„leu vreu revo.uțiea paclnică, vreu ca pentru îndeplini
rea dorințelor mele să faceți să slujască chiar instituțiile
pe cari vă însărcinez a le desființa, precum și principiile
de drept ce-avețl a complecta, așa ca societatea cea nonă
să apară ca dezvoltarea spontana, naturală și necesară
a celei vechi, așa-ca Revoluțiea, cu toata-cn abrogînd,
desființând starea cea veche de lucruri, să fie ea un pro
gres al Iei». «O dată luminat asupra adevăratelor sale in
terese, poporul cată sa-șI declare voința, nu să reformeze
guvernul, ci si revoluționeze societatea » Cu chipul acesta
„dizolvarea guvernului în organismul economic*1 se va
face într’un chip, firește, pe cari nu-1 putem incă de cît
presupune.
Pani Eitzbacber.
BISERICA
Evoluțiea diferitelor religii se poate întră
cît-va asemăna cu cea a partidelor politice.
Ca o sectă jără înriurire asupra relațiilor pa
terei lumești, creștinismul iera la început visă
tor, resemnat, poporan. Adepțil lui Isus la în
ceput lerau cerșetori, paralitici, bolnavi și mai
ales oameni cari își duceau vieața cu greu. Aceștl adepțl credeau in minuni, căci numai
printr'o minune a mintuitorului puteau spera
că vor scăpa de starea lor mizerabilă. Ca sin
gura mintuire apare minunea.
Până la venirea mtntuirel fie-care trebuea
să se dedea pocăinței, umilirel și renunțărei.
Această umilință degradatoare, această înjo
sire de sine, a dat imbold stăpuiitorilor a in
troduce creștinismul ca religie de stat. O re
ligie mai degradatoare unii ca aceștia nici nu
puteau să dorească. Supunerea pe care o prescrieau tel in legile lor, Ura cu mult întrecuta de
prescripțiile creștine, ce îndemnau la nimicirea
indiviaualitățel, la nimicirea plăcerilor lumești
și a tot ce iera pămintesc.
O religie, care zicea săracilor, că vieața adevorata, cea vecinică, începe de ablea după
moarte, și că aceluea care va fi suferit mal
mult in vieața aceasta, avea să i se pregădească ce-va nepomenit de gingaș, de dehcos
după vieața aceasta, asemenea religie Iera cea
mal însemnata comoară pentru bogațl. Aceș
tia n'au stat la cumpene nici o clipă, a hărăzi
săracilor toate fericirile cerești, tn schimbul bu
nătăților lumești, pe cari săracii lerau datori
a li le procura lor. ,
Creștinismul, ca religie de stai, încetă de a
mal fi visător, poporan. Iei deveni dogmatic
și incepu a stăptm popoarele alăturea cu de*
ținălorii puteri lumești.
�• ioni IMS Ml
30
Așa se născu, din religie, biserica, ițdocmal
după cum din tfuri partid politic, ajuns la putete, avem un guvern. Și-n tocmai după cum
un partid politic ajuns ta putere uită idealu
rile din Irecut, cari fac loc domniei ca scop
principal, tot așa în biserică, dorința, năzuința
tn spre mai bine, spre ce-va mal- înalt din tre
cut, slujește doar ca decor. Materialismul a
înlăturat toate dorințele, toate năzuințele astea,
și ceea ce a mai rămas in biserica actuală,
iesle dorința de a-șl întinde sfera înriurirelpa
terei sale.
Pentru a ajunge la scopul acesta, bisericase
unește cu acele straturi sociale cari dețin pu
terea. lea care predica umilirea și supunerea,
pentru supușii principilor și pentru sclavii nobilimei, astă zi predică acelea-șl dogme pentru
sclavii fabricanților și robii moșierilor.
Nu avem pană a-zi nici o pildă, care să ne
arate un conflict serios și de lungă durată in
tre biserică și stat. Certuri mici au avut loc
destule, pentru că și biserica, ca și statul, sînt
întruparea lăcomiei de domnie șiciștig, așa-că
izbucnirea de certuri din pricina invidiei și a
concurenței pentru o pradă mai bună, iera
ce-va de neînlătura '. Dar împăcarea urma de
grabă,pentru că și biserica și stalul aveau cel
mai mare interes ca ignoranța și supunerea,
robiea maselor să fie menținută cit mai mult,
pentru-că astea ierau cele mai însemnate con
diții, cari făceau cu putință subjugarea și ex
ploatarea atîl a spiritului cil și a trupului.
Carol cel Mare, dădu poruncă ca Saxonii în
vinși, cari ierau necreșiini, să fie Irecuți cusila,
de cătră soldați, printr’o apă spre a fi botezați.
Iei zicea : pe dată ce gloata va cădea In mina
popimei, in-prada cracei-și aghiazmei, sînt si
gur că iea se va supune și domniei mele.
In .feliul acesta, biserica și puterea guvernamen
tală sau autoritatea, se servesc reciproc.
In unele stăle domnitori prelinși cul|i, libe
rali» proclamară libertatea credinței: supușii
acelor domnitori aveau adică voe să și aleagă
din diferiți zei pe ori-care voeau. Dar a nu
recunoaște nici un Dumnezeu, asta nu se pu
tea. Despre acel împărat al Austriei, losef, care
prin pretinsul lui liberalism își făcea interesele
ca și regele Prusiei, Frederic, se povestește o
anecdotă, care se potrivește și modernilor ocrotitorl al bisericei. In marea Iul milostivire,
acest împărat a dat Auslriacilor libertatea cre
dinței. Intfo zi, ise raportă, că, într’o localitate
din Austria, există un bărbat care nu crede în
nici un Dumnezeu și nu aparține nici unei bi
serici. Aceasta iera, pentru înțelepciunea!, prea
mult, lei dădu numai de cît brdin, cătră auto
ritatea acelei localități, să facă tot ce-ar fi cu
putință, să-l aducă pe acel individ la calea cea
dreaptă, adică să-1 facă să între într’o asoci
ație religioasă. Dacă acesta se va opune, să-i
dea pedeapsa cutare și cutare.
Tiranilor și exploatatorilor de astă-zl, tot
așa, li-i indiferent, din care sectă religioasă al
face parte : credincios, doar să fii. Așa, te vel
lăsa a fi jupuit, exploatat și tiranizai, te vei
supune auloritățel, fiind-că ie orlnduită de Dum
nezeu, și vel admite teoriea că a existat in
totdeauna săraci și bogațl. Biserica are meni-
iUiVlSTA IDiitil
rea de a împiedica pe oameni ca să-și v
de interesele lor pămînteșli, pentru-că
oamenii ar căuta să transforme lucrurile f
așa felin ca minciuna și înșelătoriea să disnarh
și ca nimeni sa rialbă motiv să viseze o
mal bună dincolo de vieață. in locul Bfe/rî
mizerabile de aici. Această menire biserica
îndeplinește conștiincios. Catolică, Luterană
Ortodoxă..., popimea de toate categoriile
predicele de morală, șe plînge de lăcomiea mui.
țimei sărace, care prin nesupunerea și prin rl».
nirile lei după lucruri lumești, va aduce din
nou potopul.
Nimeni nu știe mal bine de cit insu-șl po
pimea, că lea-i unella cea mai neapărată a
stăpînitorilorpentru menținerea ignoranței, scla
viei maselor. Și tocmai pe această știința ieâ
se bazază, cînd inlră-n luptă cu slăptnirea
Prin asta popimea a învins pe Bismarck, !
cu toi războiul pe care-l duc împotriva- î poliiicianit și guvernanții de a-zi ui Franței, ex
ploatatorii francezi, fabricanții, acționarii, ban
cherii n’au s’o rupă cu biserica îa care văd o
aliată a lor, și va mai veni în Franța un alt
guvern care va face cauză comună tear cu bise
rica. Afară doar dacă cum-va, prin acțiunea
directă a muncitorime! sau prin greva iei ge
nerată nu se va pune capăt alît administra
ției destrăbălate a guvernelor și politicianilor
cil și strălucire! popimei.
Cit de bine își cunoaște biserica pozițiea iei
sub regimul capitalist, arată o dare de satnă
a foloaselor comerciale și materiale pe cai i le au
stăpiniton! in urma activilăței bisericei. Darea
asta de samă o fost reprodusă in mul multe
gazete americane, și se vede că a fost întocmită
de un cunoscător, pentru-că dovedește, exploa
tatorilor foarte clar, cum-că biserica lucrează
întru folosul tel, dar in acelaș timp în folosul
cornercianților, speculanților, fabricanților. Nu
mai insula Huva! aduce Americei ma! mult
venit de cît.se cheltuește cu întregul'misionat.
Un misionar, ca ț.ioner al unul nou teren de
speculație echivalează ca 50.000 de dolari pe an.
Ia întreprinderile sale din insule, scrie acest
inițiat biserica a băgat un milion de dolari
Ei bine, harul Domnului stă asupra acestui
milion, pentru ca după afirmațiea acestui om
de afaceri al bise'icei, acest milion aduce un
profil de 60 La sulă.
Toate astea se pol rezuma intFaceste : «4/
în prbpriea țară cil și în zonele cele streine,
biserica pregătește baza morală pentru un co
merț propușilor. * Sălbatecul Ieste pentru co
merț nefolositor, mal curind încă păgubitor',
după ce inse misionarul și-a îndeplinit misi
unea sa cu izbîndă, sălbatecul fiind la creș
tinism convertit, acest sălbatec poate fi' P^ivl
matur pentru exploatarea creștino-capilalistnascunsă sub masca religiei, biserica în a
obște, ieste o agentură internațională, Penl1
speculație capitalistă, a cărei menire
educa atit muncitorii din patrie cît și
loniile cucerite. în folosul exploatatorilor,
cărei menire iesle a imbicsi gtndirea și s
mentele acestor muncitori cu morala sc
î
țaraneasca in georgia
! 0
'
i
:
'
’le cari au avut cft 8C0P realizarea, înlncerritf“®noipiu|ui comunismului au fost foarte
{ăptu’rC> P atlt. îo vechiul cît și în noul continent.
ierOflBea fose că pentru soiul acesta de întreSoobBe/Vu mal domnește vechiul entuziasm. Atît
priDdc.d Duncl comunități nouă cît și dispariție
nu mal miră acuma pe nimeni. Și
Jtora vCercarea comunismului practic, care a adBcl1 tn Georgia și căreea guvernul rus i-a pus
țut 100 timpuriu capăt, n’ar prezenta cite-va trăPfCfl aracteristice și pline de învățăminte, nici
.%j fl6 vorbesc despre Tea.
o’tf
|u£m In total, toate încercările trecute și
^a.c a|e comuuizniului practic, ce observăm
*clU[*
Cari sînt trăsăturile ce le caracteri^î? Mai iot*! toate, s’au aproape toate, au fost
t*1tu| inițiativei cîtor-va oameni conștiențl, dorrW“ fCaliza a o doctrină, o pune în aplicare, îufllitl de o idee preconcepută, Majoritatea accs,a au fost oiște novatori, cele mal dese or! pașcurj au vrut să dovedească, prin pilda lor,
film.că o vieață ma! omenească de cît aceea ce-o
ducem, I® 0,1
Alții au fost niște camarazi
tari au dezlegat sau mal bine cari și au închipuit
c4 dezleagă greaua problemă a organizărel unei
societăți lipsită de exploatare și dominare, catnariEl dezgustați de societatea în care trăeau și cari,
ne mai voind să aștepte ca aceasta să fie trans
formată, prin silința obștească întru folosul obștesc,
au întreprins pe sama și pe rizicul lor, înfăptuirea
ic miniatură a ceea ce nu putea să se înfăptu
iască in mare de cît printr’un cataclism revoluțiocar. Ca și novatorii despre cari-am vorbit, și ca
marazii din urmă au fost niște spirite împătimite
de ideal, dezgustate, scîrbite de vieața nesuferită
ce ni-i impusă de condiții mal tari de cît nof. Sin
gura deosebire ce există între aceste două grupe
d« inițiatori, stă în aceea : cel dintăl își închipuau iă sentimentul religios, legătura religioasă trebuea să constitue baza Societățci lor frățești și
domnească în reia țiile ce aveau loc între frați,
P® clnd cel din urmă credeau că concepțiile nnarhiBte ce aveau și asupra cărora mal mult sau mal
puțin ierau de acord, Ierau de-njuns pentru a
reSDla toate relațiile lor. Mal mult, Iei alcălueau
aproape în totdeauna un mic grup de intelectuali,
Comunismul, care s’a înfăptuit dc la sine în
la Cm'8’ £uv?rnftmtatal Tiflis, districtul Telava.
nici U 8U j!
care tt durat nouă luni, n’a avut
arm UDft d‘n trăsăturile pe cari am căutat să le
! henrin^” ^nlîmpl&tor se găsi în capul acestei îni
r1’ prieteDul Vano Kolelischvili, fără în‘junga p prea bine ce urmărea, unde voca să
CutQ‘C&n’U l°ate astea, dînsul mi-a afirmat adesea,
1 clliP Pe ta C*Utat nicl 0 dat& 0101 a inrluri în vre"un
^uc;/Danr’nicî a H se pune în frunte și a-I
5'piu Btâtn “ potrivă> aceeta și-a luat ca un prin
a nu i.?110* d® a ae ținea oare-cum la o parte,
C,M ibra ’a J’CI o dată cuvîntul Iei cel dintăî,
intere °fba a 3e botărî un plan de acțiune
obștea sau a se dezlega o greIDtere« al ă IeaU ÎQ oe stă, după mine, marele
i f vedetn88t^ bicercărl practic?.
I
acuma în scurte vorbe, originea și
ae*«tel comune țărănești,
31
La începutul anului 1904, po timpul cînd cheu*
tiea socială, mal cu samă agrară, luase în Georgia un caracter foarte ascuțit, și dud toată lumea
vorbea cu Înflăcărare de libertate, egalitate, fra
ternitate, țăranii dfn Gulgula, ea la patra sute de
suflete, în urma propunercl prietenului Koleliscbvili, hotărîră să se Întrunească Într’o fraterni
tate. Fie-care dintre aderenți își luă de voea lui
obligațiea de a răminea în aceasta cel puțin timp
do trei ani, și dacă la sfîrșitul celui de-al treilea
an ar fi voit să rupă legăturile cu comunitatea
Iera liber s’o facă. Mal mult, fie-care,aderent făcu
un inventar complect de tot ce poseda, ca ani
male, ca unelte de muncă, pămint, punlndu-se și
lei, Împreună cu toate bunurile lui, 11 îndămîna
eomunitățel. Și se socializă totul cu o pornire și-o
renunțare cu adevărat uimitoare, mal ales la niște
țărani cari nu auziseră nici o dată vorbindu-se
nici de anarhie, nici de socializm. întruniți astfelitl la o laltă, două chestii le mal rămînea să
dezlege : de organizare și de administrare. Cum
să producă, cum să cousume ? Cît se atinge de
producție, acești țărani, cari nu studiaseră nici o
dată economica politică, hotărîră să se calculeze,
cît mal exact cu put nță, cîtimra puterel produccătoare a comunei, după care să su determine ap
titudinile, stăruind maieu samă, acești țărani soco
tiți de obiceifi ca tîmpiți, stăruind mal cu samă
asupra acestui punct, să se determine specialită
țile, înclinările și vrista fie cărui. Cu chipul acesta
dînșil puneau în lumină primul element al produc
ției i energica producătoare.. După asta, luîndu-se
ca punct dc plecare suma bunurilor posedate de
cătră comună și suma muncei trebuitoare pentru
îndestularea trebuințelor eomunitățel, se dădu energiei producătoare, stabilită mal dinainte, di
ferite meniri.
Producătorii se împărțirii în grupe și-n înțele
gere deplină alcătuirii o listă, în care se areta, pen
tru fie care grupare, locul, timpul și felini mun
cei de îndeplinit, punîndu-se bază pe conștiința și
bunul simț ce avea fie-care. «Nici urmă de auto
ritate, nici pîo de constrîngere, din potrivă, liber
tatea cea mal desăvîrșită domnea în vieața noas
tră comună și-n munca noastră, îmi apunea cel
care timp de nouă luni se dădu cu trup și eu
suflet acestei întreprinderi. Și lucrările se îndepli
neau spre mulțămirea tuturor. Produsele muncei
Ierau la îndămîna celui d’intăl venit, totul apar
ținea tuturor, afară de vin, care fusese destinat a
se vinde, fie-care vtnzîndu-1 pe sama lui, banii
slujind laplătirea dărilor și datoriilor încheeate îna
inte de a intra, in comună.*4
Opera mergea înaintînd, spre mirarea lumpl în
tregi, Nouă luni de vțețuire au făcut, pentru dez
voltarea ideilor comuniste, în comunele învecinate,
mal mult de cît ar fi putut face nouă ani de pro
pagandă prin graiîi, Cîod, în urmă, faima între
prindere! se mări și cînd, în cele din urmă, se luă
obiceiul a se numi opera asta de comunistă, țft-rănii, în loc de a se îngrozi, se bucurară. ,,A trăi
lipsit de stăpîn, într’o bună frăție, a trăi fără po
lițiști și a lucra în bună înțelegere, și în folosul
tău și în folosul obștesc,... va să zică Ie comunism?
Dacă aceasta le comunism atunci din vcclnol sin tem
comuniști, pentru că aceasta a fost totdeauna sco
pul col mal înalt al tuturor năzuințelor noastre*4.
In afîrșlt, din toate părțile, țăranii vesteau că
�34
REVISTA IDEEI
ftfiAÎSTA JDKEj
foeau a adera la comuna. Pentru ■fîrșitul anului
1906 se prevedea o murire simțitoare a organiza
ție! inițiale.
La începutul întreprindere! nici guvernul, nici
marii proprietari de pămînt ne de îndu-șl samă de
toată însemnătatea acestei încercări unice, nu lu
ară nici o măsură in contra leJ. Dar în cunnd ne
păsarea, indiferența acestora li se schimbă în tur
bare. Ca urmare a dezvoltărel comunei, pălmașii,
în împrejurimile Gulgulpl, deveniră cu totul scumpi,
ba chiar nici nu mal lerau de găsit. Țăranii cari
duceau o vîeață anevoiasă și cari nici o dată nu
mal ajungeau a înoda două capete, preferau a
căuta o ușurare în vieata comună, împreună cu
«frații lor de sînge», în loc de a se duce să lu
creze la un boeriîî, care, orî-cît de bun și dc mănimos ar fi fost, Iera totu-șî «de altă rasă, de alt
sînge». Marii proprietari, răminînd cu chipul acesta
lipsiți de acel <robi al foamei», se ridicară împo
triva «comuniștilor». In urma cîtor-va înțelegeri
ce avură loc între Iei, proprietarii hotăriră, ca în
ceput, de a face cu neputință vieața comunei,
prin mici șicane. Iei trimiseră o delegație la șe
ful districtului, peutru a-laduce la cunoștință cumcă țăranii, de o bucată de vreme, au pus în apli
care un mod de acțiune cu totul nou și foarte
primejdios pentru ordinea publică și pentru gu
vern, Dar șeful districtului, pe cit se pare, nu
Iera tocmai atîta de prost: informîndu-se că țăranii
nu lerau nici armați, nici nu se pregăteau să tacă
vre-o oare-care răscoală îl lăsă-n pace.
Ne putînd dobîndi satisfacție de la jefui distric
tului, proprietarii începură a trimete curieri p'-ste
curieri la guvernatorul provinciei, spre a-l face
să schimbe asemenea funcționar. Și pănă una alta,
Iei îșl lăsară vitele să calce și să devasteze țari
nele semănate ale «comuniștilor». Intr’o zi, un mem
bru al comunei văzînd că vitele unul proprietar
vecin devastaseră un lan de grîu, care Iera ai co
munei, găsi cu cale să pue mîna pe vite pentru a
sili pe proprietar să plătească stricăciunile prici
nuite. Dar, pe cîod dineul ducea vitele să le-nchidă,
proprietarul ÎI înfipse în piept un cuțit, omorîndu-1
pe loc.
Comuna se întruni pe dată, oamenii ațîțațl stri
gau răzbunare, dar cîțl-va membri, făcînd a se
înțelege că violența ar putea provoca o interve
nite a stăpînirel, intervenite atît de dorită de pro
prietari, care s’aducă dizolvarea comunei, printr’o
decizie unanimă se amînă pentru altă dată execu
tarea ticălosului cu pricina, făctndu-se totu-șl pro
prietarilor cunoscut, că de aici înainte se va răs
punde cu violență la orl-ce violență primită. Pro
prietarii, ne mai îndrăznind să atace de-a drep
tul comuna, hotăriră a suprima pe acela pe care
îl socoteau, pe nedrept, drept șeful întreprindere!,
pe Vano Roleliachvili. Ceea ce și încercară să facă
prin mijlocirea unul netrebnic, plătit înadins pen
tru asta Io sără de 7 Octombre 1906, pe cînd
prietenul Vano lucra în odaea-I, o împușcătură fu
slobozită, pe fereastră, asupra-I: din fericire Inse
dineul nu fu de cit ușor atins.
. ■ ' Stăpinirea luînd ca pretext întîmplarea aceasta,
Împrăștie comuna ou o brutalitate de nimic între
cută. Făptuitorului atentatului 1 so dădu dramul/
pe cîud victima fu arestată și exilată. Așa luă
sfîrșit această încercare de comunism practic, în
cercare demnă de interes și plină de-învftțftlpintef
Prietenul Vano, venit în Europa, mi-a' pQ
P°ve8tii
toate amănuntele vieței și mancei în comun
ceste amănunte n’ar fi acoleaila locul lor. Cu ' A^
astea voi fi menționa două întîmplărl, doufi toatd
asupra căror colectiviști etatiștii, cu osebire, lapte
pot
medita.
Se băgă de samă că unii din membrii COm
nel, folosindu-se de lipsa ori-cărel supraveghe»?
evitau să muncească, ceea-ce mișcă obștea. O ? 1
trunire a comunei fu convocata pentru această
Faptul fu discutat mal întâi în chip general .*
se vorbi, în principiu, că într’o societate frftța^j
într’o societate de egali, pedeapsa nu putea fi '
instituție socială. După asta se admise o r^zolufiu
care declară că leneșii, trîndaviî, vor fi socotit!
socotiți
ca niște bolnavi sau ticăloși, pe cari societatea îj
va hrăni numai din mărinimie, de milă. Rezoluția
fiind afișată pe zidurile comunei, efectul hi |u
surprinzător : de atunci nimeni nu mal lipsi de |a
muncă.
Alt fapt : Un țăran bătrîn furase niște poame
de pe moșiea unul mare proprietar vecin. Lucrul
ajunse la cunoștința obștească, dar «comuniștii»
hotăriră a nu se uita la asemenea fapt. «Prinfap.
tul că ne am adunat într’o comunitate, nu ne-am
prefăcut doar în îngeri, ziseră Ie!: trebuie timp,
numai timpul va regula, cum se cuvine, toato>.
Din nenorocire faptul se repetă, icar gurile rele
prindeau a șopti, că «comuniștii», în loc să mun
cească, furau. Se făcu o adunare din nou, și co
muna hotărî, încă o dată și într’un glas, că nu pu
tea avea loc nici o pedeapsă, ci numai o apreejare morală a faptului, și că. hotărîrea luată va fi
afișată pe toate zidurile comunei. Ceea-ce se făcu.
Efectul, ca și în cel dintăl caz, fu neașteptat izbitor,
De prisos a mal stărui asupra însemnătățel unei
asemenea întreprinderi. leată-nce cred ieu că stă
însemnătatea aceasta : 1 Că aceasta comună Ie
născută de sine, din voința țăranilor, în timpul
revoluției, din voința acestor țărani cari, după
părerea obștească sînt cel mal neapțl a admite
principul comunismului, și cari, unii isteți pre
supun c’ar avea chiar o conformație specială »
craniului, care le-ar face cu neputință priceperea
socialismului. 2. Că, comuna n’a fost reaultatnl
inițiativei unul mic grup de intelectuali, ci al unei
gloate țărăneș'I, ca la patru sute de suflete. 3.
Că aceasta a fost în afară de orî ce religiozitate,
de orl-ce misticizm, alcătuită în scop cu totul
practic. 4. Că, deși izvorîtă din inițiativa linei gloate
țărănești, lipsită da orl-oe îndoctrinare, lea 8__RVJJ
totu-șl caracterul unei organizări anarhiste. O- &
propaganda socialistă ce a făcut-o în jurul I®
fost foarte mare.
..ft
Poate că toate astea nn dovedesc tocmai a
de mult, dar; în tot cazul, asta ne dă pu'
de a ne face păreri foarte apropriate de rea i
Asta ne mal arată, că, dacă de cele J11*1 m *te
orî mulțimea Ieste lipsită de voință și bleng
o data, totu-șl, le în stare a ne da lecții marl’ trn
întru cît
din acțiunea .colectivă, au P
- rezultă
vÎAoțtt
mal mult interes de c
vieața socială mult mai
mal frumoase gesturi, cari rămîne izola «•
lOOȘ- No- LXXIII. 3.
Datoriea noastră cea socială
general, țI
R. Org«8i^.
ih Românește, de
;
1
i
!
|
j
I
|
I
I
j
asemenea legi, existența sa însă-șl i-ar fi primej
duită. btă în natura-I particulară, ca neamul ome
nesc să se supună altor legi, în afară de cea a
urcedem desohîs de la adevărul cel mare: naturel iul animale, etc.De-altmiutrelea,întimpinarea
P .j au numai o datorie sigură, hotărîtă:
asta Ie de mult pusă printre cele al căror prin
COÎ Ae a se despoea de ce au, ca să se pue în
cipiu nu se poate susține și care-ar duce ia mă
8Ceeft niulțimel fără nici o avere. Orl-ce conștiință
celărirea celor slabi, celor bătrînî, celor bolnavi,
priOepe că nu există o datorie mal porun- și așa mal departe.
^DlD ’
absolută, care înse, ne dăm prea bine
Se mal zice că, spre a grăbi triumful dreptățeî,
Cll°ft din lipsa de curaj, ieste cu neputință de
nimerit ca cei mal buni’ să nu se despoae înainte
^Sinit- De alt-feliti, în isloriea eroică a datoriilor,
de vreme de armele lor, dintre cari cele mal bune
’S în timpurile cele mal înfocate, chiar la însînt tocmai avuțica și timpul slobod. Prin asta,
suturile creștinismului și în cele mal multe din nevoea marelui sacrificiu se recunoaște-ndeajuns:
C mole religioase, cari au cultivat înadins sărăciea,
ceea-ce se pune în chestie, Ie numai oportunitatea-I,
Jeasta i® Poato 8ingura datorie care n’a fost
dacă i-a sosit ceasul. Fie și-așa. Cu condiție înse,
nicjodatăpe de-a-ntregul îndeplinită. Ocupîndu-ne de-a răminea pe deplin stabilit,
avuțiea
cum-că avr
i:"~
de datoriile noastre ce vin în al doilea rînd, se aceasta și-acest timp slobod sau cum am zice
cuvine să nu uităm că cea mal de căpetenie dintre răgaz, să slujască numai ca să se grăbească pașii
lele a fost ocolită cu bună știință. Să ne stăpinească
e "/
dreptățel.
adevărul acesta. Să ne aduce aminte cum*că
Altă susținere conservatoare, vrednică de luare
Îaumbra-I vorbim, și că cel mal îndrăzneți, cel mal aminte, afirmă că,
,
, oea dintăi datorie a omului
avintațl pași al noștri, nu ne vor duce nici o dată fiind
..............
înlăturarea silniciei sau violenței și a vărsărel
la locul unde ar fi trebuit din capul locului să fi de sînge, le de neapărată nevoe ca evoluțiea
fost.
n
socială să nu fie prea repede, să ajungă
w la
* i ma
turitate cn-ncetul, că ar fi biue s’o domolim,
Fiind-că se pare că Ie vorba aici de un lucru pănă va ajunge să se lumineze mulțimea, ca să
eu totul cu neputință, de care ar fi de prisos să poată săi se îndrepte treptat si fără zgududuirl
ne mal minunăm, să luăm firea omenească după primejdiiioase cătră o libertate și îndestulare de
cnm se arată. Să căutăm pe alte căi, așa dar, în ibunuri,
------- - cari acum âr dezlănțui numai cele mai
afară de cea singură dreaptă, pe care n’avem rele porniri. Bine, Totu-șl ar fi interesant de știut,
puterea a o străbate, .ceea-ce, pănă să dobîndim fiind-că nu ajungem la mal bine de cît prin rău,
această putere, ne-ar putea nutri conștiința. Lăeînd dacă relele unei revoluții neașteptate, radicale și
la o parte chestiea cea mare, două-trel chestii îșl sîngeroase,, ar întrece cum-va relele ce se desfă
pun acum inimele bine-voitoare. Ce-I de făcut în șură în evoluțiea domoală, înceată. Ar trebui să
starea actualii a societățel noastre ? Trebuie să ne întrebăm, dacă nu ar
i fi mal folositor, procedînd
tînduim oare,
ire, din capul locului, sistematic, în cît mal iute, dacă, la urma urmei, suferințele tăcute,
wa celor cari
—- o- dezorganizază
■>
■- - sau *în
----------t
a aceloraale acelor
|e celor
ce ice; așteaptă în nedreptate,
x
nu sînt mal*
Be trudesc să-I păstreze alcătuirea ? Orî
sfâșietoare de
de cît
cît cele
cele pe
pe cari
cari le-ar
le-ar îndura,
îndura, timp
timp de
Ori Ie
Ie sfâșietoare
?aI- întelepțP8c xucru
lucru să
să nu
nu faci
faci nici
nici uu
un legăîuîut
legămînt cite-va
cîte-va săptămîni
săptămîni sau
sau dde cîte-va luni,
privilegiațil
’
® alegere, și să aperi pe rînd ceea ce s’ar de astă-zl. Uităm prea lesne, cum-că călăii mizeriei,
L
r>a.ra
partid, dacă
n/j
rat’t°nal
’onal șiși la
la timp,
timp, cînd
cînd într
într’’un
un partid,
daCă nu
nu prea
prea ffac atît zgomot și nu-s atît de specnd m
xt--- •.
ș
j cu mu
ft mal
111 oak..i«3
lhil? Negreșit
că o conștiință cinstită taculoșl, în schimb
sînt
mult
mal numeroși
numeroșișiși
PWe găsi Și într,un loQ și în alful cu ce esă-șî
mal cruzi, mai activi, de cît cel ai celor mal
“
De afttă ac.t*v‘tatea 8au imputările să-și împace,
r
groaznice revoluții,
ao>,r«C0ea’
fata acestei alegeri, care se impune
de
°rI~căreî inteligențl curate, nu Te
le de
deloc
loc
In sfîrșit, ultimul argument, poate cel mal zgu
°ît
S a cumPan‘ motivele mult mal simplu de
duitor : omenirea, se zice, de mal bine de-un veac,
oh
dezint 406
°bmeiu, precum ar-face o locuitorul
trece prin vremurile cele mal roditoare, cele mal
.
resat al unei oare-care planete vecine.
REVISTA IBEEI
Să
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
toate intimpinările obicinuite, ci
ținute. M °e!e cari Pot fi destul de serios sus- Abonamentele se trimet prin mandat:
dup^ * aI întâi avem cea mal veche întimpinare,
d
l^ratg i'1"0 -Papalitatea nu s’ar putea să fie înlăAbonați cari penlrtf abonament așteaptă a fi
fiind conformă cu legile firel. Intr’adevăr.
vizitați, plătesc abonamentul sporit, și anume chiar
'e ificut aC destul de sigur că neamul omenesc
^r®!. Dana 88 r’dice de-asupra unora din legile dublu. Tot așa cel ce așteaptă pentru asta aUș
înfrîngă
ac«sUț ar renunța să -1.
— « niște formalități,..
iui E*. iiiușoiu, 10. Sirada Epnrilor,—București.
i
1
'Tipografia „AUROFlA.",
București, Strada Epurilor, 10.
�34
izblnditoare, probabil prin, anii climaterici al des
tinelor sale. Față de trecut, pare In perioada, in
faza hotărîtoare a evoluției sale. După unele semne,
s’ar putea crede că I® aproapș oa ®S-șX atingă
culmea. lea trece printr’o perioadă de inspirate,
cu care nici o alta nu se poate istoricește asemăna.
Un lucru de nimic, o ultimă silință, o scăpărare,
care va lega descoperirile între Iele sau care le
va pune în lumină mal mult, descoperirile sau
intuițiile risipite sau în suspensă, leată poate ce-o
mal desparte de marile taine. Omenirea se ocupă
acum cu problemele, a căror dezlegare, în contra
străvechiului dușman, adică al marelui necunoscut
al universului, va face do prisos poate toate
Jertfele pe cari le cero de la oameni Dreptatea... Nu
Ie oare primejdios să stînjinim avîntul aqesta, să
tulburăm această clipă prețioasă, trecătoare, su
premă. Chiar admițând, că ceea s’a dobîndit pănă
a-zl nu s’ar mal putea pierde, ca în zguduirile cele
vechi, totu și le de temut ca marea dezorganizare
cerută de dreptate să nu- pună de o dată capăt
acestei perioade prea fericite: negreșit că aceasta
n'ar mal putea să se înfiripeze cu una cu două,
legile cari cîrmuesc inspirarea geniului speței fiind
tot atît de caprițioase, de schimbătoare, ca și cele
cari cîrmuesc inspirarea geniului individului.
Acesta-I poate, precum am zis, argumentul cel
mal neliniștitor. Dar, fără doar, se dă prea multă
însemnătate unei primejdii cu totul nesigure. Afară
de asta, această scurtă întrerupere a izbîndel omeneștl, va avea compensări uimitoare. Putem noi
prevedea oare ceea ce va avea loc cînd omenirea
întreagă va lua parte la munca intelectuală care
ie munca hărăzită speței noastre ? A-zl, able-a dacă
se găsește un cap la o sută de mii, în condi
ții pe deplin priitoare activitățel sale. O mons
truoasă risipă de puteri sufletești se face în mo
mentul de față, Sus, lenea adoarme tot atîtea energii
sufletești, cîte le stinge jos munca manuală nemăsurată. Negreșit, cînd le va fi dat tuturor să se
ocupe cu cele ce acum sînt date numai în sarcina
cîtor-va aleșTal întîmplărel, omeni'rea va avea de
mii de ori mal mulțl sorți să ajungă la marea
țintă misterioasă.
leată, socot, cele mal ibune motive, pentru și
•
'contra, rațiunile cele mal chibzuite
ce ’le pot pune
înainte cel cari nu se grăbesc nici de cum ca s-o
sfîrșască cu astea. In mijlocul acestor rațiuni se
înalță uriașul monolit al nedreptățel. De prisos
a-1 face să mal grăească și Iei. Iei apasă conștiin
țele, mărginește inteligențele. De aceea nici vorba
nu poate fi de a-1 lăsa în picioare: numai, se
cere, celor ce vor să-l doboare, clțl-va ani de răb
dare, pentru ca, curățindu se împrejuru-I, căderea-i
să aducă cit mal puține dezastre. Trebuie oare
să îngăduim, să lăsăm de la noi acești ani. Și, din
motivele de grăbire și de-așteptare, pe cari să le
alegem oare în cea mal bună credință ?
rea n’ar putea să fie pehtru toată lumea ac
ȘI; Speța, caro are, probabil, despre de8tin°V
sale, o conștiință nctilărginilăj po care nici Un •
divid nu o poate înțelege, cuprinde, Va fi dat ’n‘
monilor, foarte înțelepțește, rolurile ce le 3'
lor la socoteală mal bine, în înalta dramă a el*11
luțiel sale. Pentru motive pe cari nu le pricene°*
în totdeauna, Ie fără doar necesar ca speța &
progreseze cu-ncetul: de aceea uriașa mulțime’ d‘
corpul iei, o leagă de trecut și prezent, putini
du-se găsi în această mulțime inteligențe foart"
cinstite, cum cu putință-I ca unele mediocre
fugă, să leasă afară din iea, N’aro nimic a face
dacă ar fi mulțămire sau nemulțumire dezintere*
sată de partea umbrei sau de partea luminei*
asta-I adesea o chestie de predestinare și de imJ
părțire de roluri, mal de grabă de cît de chibzuire, de cercetare. OrI-cum ar fi, pentru noi, a
căi or rațiune judecă acum slăbiciunea argumentelor tiecutului, acesta ar fi un motiv nou de neastîmpăr, de nerăbdare. Să admitem, cu toate.as
tea. că puterea acestui trecut ar fi încă destul de
mare. Ie de ajuns eă nu ne mai mulțămească aată-al nici cum, pentru ca să avem datoriea, așa
zicînd organică, să nimicim tot ce far mal putea
sprijini, spre a pregăti venirea zilei de mîne. Și
chiar atuncea cînd am vedea foarte limpede pri
mejdiile și neajunsurile unei evoluții prea răpezi,
ca să ne îndeplinim cu credință fuucțiea ce ni-l
dată de geniul speței, Ie necesar să trecem peste
orl-ce răbdare, peste orl-ce prudență. In atmos
fera socială, noi reprezentăm oxigenul, și dacă lu
crăm ca azotul inert, nu răspundem sarcinel ce
ne-a încredințat-o natura, ceea-ce, pe scara crime— _
lor cari ne mal rămîn, ie cea
mai grea maI
neertat nelegiuire. N’avem să ne ggîndim la urmfirile adesea supărătoare ale grăbire! noastre: în roIul nostrui asta nu-îi scris, și a ținea samă de asemeni —
urmări, ar fi a adăoga la rolul acesta cu
vinte cari nu se găsesc de loc în textul autentic
dictat de natură. Omenirea ne-a însărcinat Bă pu
nem mîna pe ce s’arată la orizont. Iea ne-a dat o
poruncă pe care n’avem dreptul s’o discutăm,
lea-ș! distribuește puterile după cum i se pare
mal bine. La toate cotiturile căel care duce spre
viitor, Iea a pus, împotriva fie-oărul din noi,
de mii de oameni ce străjuesc trecutul: să n’avem
nici o teamă, ast-feliil, că cele mal frumoase tur*
nuri de-odinioară n’au să albă destul apărători.
Șintem destul de porniți din fire să zăbovim,
ne înduioșăm față de niște neînlăturate ruin!: cea
mal mare greșeală ce făptuim. Cel mal puțin lu
cru ce pot să-l facă cel mai fricoși dintre no^
oari-s și-aproape gata să-mpungă fuga, eă dezer
teze, le să nu sporească măcar greutatea un®?
cea moartă pe care o are de tîrlt natura cu •
Ceilalți urmeze orbește avîntul propriu al pu
re! oare îl mînă mal departe, Chiar ciud rM
nea acestora n’ar admite nici una din m B
extreme la cari ar lua parte, să se *miș « ’
sperese chiar mal mult de cît le-ar ing
. aC.
uneai pentru că-n toate, spre a precump n»
țiea pămîntulul, trebuie să țintim mult ma
yOiin
trebue să țintim mult mal sus de cît țe u
a ating®»
gaz, vi
Argumentele cari cer cîțl-va ani de răgaz,
se par poate mulțămitoare ? Sint destul de fără
temeitt: totu-șl nu Ie cu cale a osîndi, înainte
ere mal
de a privi problema dintriun punct de Vedere
înalt de cît acela al rațiunel pure. Punctul acesta
trebuie pururea căutat, cînd Ie vorba de chestii
Să nu ne tenietn că Vom fi
depășesc experiența omenească. S’ar putea
parte: și nici' o chibzuință, orf't’h
rt m
bine, spre pildă, că alege-
1
REV18TA1 DKEl
HfeVIStA iDEfcîi
Ț
sau să domolească aprinderea
■ J(Ot
I
i
!
I
|
•
!
■
ț
l
i
1
'
'
!
1
I
'
|
j
1
’
'
a
Jurul nostru, cari au numai datoriea, au
JjnienbÎIlJ totlli etrictă, de-a stinge focurile pe
deD're8’ le aprindem. Să-mbrățișăm totdeauna cucit' 1)01 .ele mal înaintate, să avem cela mal mari
aă luptăm pentru dreptatea desăvîrșită.
oi«uiDțJ’ n0 lăsăm amăgiți de ideea cum-că stră§i jDUa6tea sînt destinate numai celor mal buni
^*°^ °nol: de loc, chiar și cel mal umili, cari
iiBlr0ad o auroră pe care poate n’o înțeleg, treÎDlreVftse îndrepte, din toate puterile lor, spre Iea.
Juje* ior pe culmile mijlocii, va umplea cu
j\anț& vio distanța primejdioasă, de la cele mal
^Lpinălacele din urmă, și va menține comuni’°ții'|9 neapărate între avant-gardă, între înaintași
șl mulținjoSa ne gîndim cînd și cînd la marea corabie nevăzută, care ne duce, care ne poartă, pe veșnicie,
jeitinelo noastre umane. Ga și corăbiile oceanelor
noastre, mărginite, lea îșl are pînzele sale șî leslol. Și dacă ne temem să nu se rostogolească sau
uu 88 legene după Ieșirea din radă, nu-I de loc
un cnvînt ca să i se sporească povara lestului, coborindu-se în fundul calei, pinzele cele mîndre și
albe. Astea n’au fost țesute ca să mucegăească în
întuneric, alături de bolovanii pe cari-i calci, de
pe drum. Lest, găsim în tot locul: toate bucățile
de pieatră din port, tot nisipul ce se află pe malul
măre!, de lest Ie bun. Pînzele înse sînt prețioase,
sînt rari: locul acestora nu-I nici de cum în întune
cimea, în hăul ce se află la fund, ci la lumina
înaltelor catarte, unde au a fi legănate de toate
violurile ce străbat spațiul.
Să <nu ne zicem : numai în măsură, numai în
cuvioasa de mijlocie, pururea adevărul cel malaevârat se află. Poate c’așa ar fi, dacă majoritaDnf 0^neD,*l°r n>ar cugeta, n’ar spera mult mai
ceilltr
Se cuv*ne- £>e aceea Ie de nevoe ca
ar r
cu6ete
spere cu mal mult de cît
hoifi rî Par& cu CRle’ ^T’jlocîea, cuvioasa mijțin nm8aZ' Va fi
cur^nd tot ce va fi mal punicH fi6ne8c''Găsesc, din întâmplare, în vechea croc&re ania.ndă a lui Marcus van Warnewyck, pe
m-ela
CUr!nd> 0 c*udată pildă, despre aWui
tulul cnmDUnat^ °P’n,e a bunului simț sau a simWarneJ00? maI cur^nd, și-a mijlociei. Marcus van
vlțat • . Iera un burghez bogat din Gând, înAnalul
86 P.oate de înțelept. Iei ne-a lăsat
lQrate 1 am^nunțit al tuturor evenimentelor desfă- ^* uuiaj,
ftdică Sa |Ora’tu
natal, u.c
de ila 1566 pănă la 1568,
k •“PwitrJ.a Prima
Pri“a izbucnire
izbuonire a iconoclaștilor, pănă
Cțea.fe02lt°wea represiune a ducelui de Alba.
auientică
i c de admirat în această istorisire
^e°’ziunpo*
Pjacuts, nu Ie atît culoarea cea vie,
‘ 91 P.
,J>în
«urfirța_P
|tnrAo
‘>‘’ ă a celor maT mici tablouri:
‘-«uran
Pj
0rea8C
Ptedic'i ci ard®r! pe ruguri, cazne, răscoale, lupte,
^ului pen,na ri limpe4ea nepărtihire a poves5i n, jtolic înfocat, Iei critică ou o pană
6 6 ale ?oderată atît excesele Reformaților cît și
mai ^“‘Olilor.
lol le
incoruptibil,
-lor. Iei
Ie judecătorul
judecătorul incoruptibil,
>
ou
cu putința,
putință, Iei
Iei reprenintS
reprezintă cu
ou udeadeînțelepciune practică, cumpănită,
Voința, omenirea cea i
sănătoRBă, indulgența, mărinimiea
«ohilibrată, cea mai luminată din
JSS
35
vremea sa. lei îșl îngădue, une-orf, de aa găsi
găsi re
gretabil că atîtea cazne Ierau necesare. Pare c&
crede, fără a cuteza să suație pe față o părere atît
de paradoxală, că n’ar fi fost poate neapărat de-a
se arde atîta de mare număr de erețicl. Dar pare
că nu-I trece nici o clipă prin minte, că ar fi
fost preferabil de-a nu se arde nici unul. Această părere le atît de extravagantă, se află la
asemeni extremități ale cugetărei omenești, în cît
nici nu-l vine în minte, nici nu apare la orizont
chiar pentru culmile inteligenței epocel sale. Și’
totu-șl aceasta Ie umila părere mijlocie de a-zl.
Nu-î oare tot așa, în clipa de față, cît se atinge
de chestiile noastre nedezlegate, ale căsătoriei, ale
iubirei, ale religiilor, ale autoritățel, ale războiu
lui, ale dreptățel, și așa mal departe ? N’a trăit
omenirea oare mcă destul, pentru a-șl da sama că
totdeauna ideea cea mal înaintată, cea mal ex
tremă, cea ce reprezintă culmea gîndirel, le cea
ce are totdeauna dreptate? In clipa de față, pă
rerea cea mai rațională, cu privire la chestiea so
cială, ne îndeamnă să facem tot ce se poate, să
împuținăm puțin cîte puțin neegalitățile nelnlăturabile și să distribuim cît mal drept fericirea. Pă
rerea extremă, cea mai înaintată, cere împărțirea
integrală, desființarea proprietățel, munca obliga
toare, pe dată. Nu știm pănă acum cum va să se
îndeplinească aceste cerințl, lucru cert Ieste, că
niște împrejurări foarte simple le vot face să apară într’o zi tot atît de firești, ca și desființarea
drepturilor celui întăiă. născut sau a privilegiilor
nobilime!. In chestiile privitoare la durata speței,
lear nu la cea a unul popor sau a unor indivizi
oare-cari, nu trebuie să ne mărginim nici de cum
numai la experiența istoriei, Ceea-ce întărește sau
tăgăduește aceasta se învîrtește într’un cerc ne-nsemnat. Adevărul aici se găsește cu mult mai pu
țin în rațiune, îndreptată totdeauna cătră trecut,
de cît în imaginație, care vede mult mai departe
de cît viitorul.
Rațiunea noastră să se silească, ast-felitt, să se
ridice mal pre sus de experiență. Pentru tinerime
Ie lesne, dar Ie salutar, priitor, pentru vrîsta ma
tură și pentru bătrînețe a învăța să se înalțe, de
la neștiința cea luminoasă a tinerimel. Pe măsură
ce ni se scurg anii, trebuie să ne înarmăm tot
mal mult în potriva primejdiilor ce va să ne amenințe
să ne surpe încrederea, marele număr de rău fă
cători, pe cari i-am întîlnit în cale. Cu orl-ce
preț, să urmăm a lucra, a iubi, a spera ca și cum
am avea de-a face numai cu o omenire ideală.
Acest
ideal nu le alt-oe-va de cit o- -realitate
---------------------------------------—Ti mal
vastă de cît acea pe care-o vedem. Greșalelej in
u—
divizilor ""
nu vatămă ~
malr —
mult
puritatea și —
nevinovățiea obștească, de cit valurile de la suprafață,
cari, văzute de la oare-care Înălțime, după spus*
aeronauților, nu tulbură limpezimea adîncă a
mărel.
mărel,
care ne mină
» Să ascultăm numai experiența
. .
înoate : asta-I uuruiv»
pururea superioara celei care ne
ține
po
loc
sau
ne
împinge
înapoi.
Toate
sfaturile
V== F=
-Ș -=
..
trecutului, cur, nu „e-ndraap * F» vnțor,
Ies de minune^ și
mwimo. «m-i
’T
această Revoluție Ie
W »•
�cruți. Aici, experiența ne-nvață că, contrar de ce
se îniîmplă în vieața de toate zilele, înainte de
toate, lucrai cel mal de samă le de-a distruge.
In orl-ce progres social, munca cea mare, sin
gura anevoioasă, ieste distrugerea trecutului. N’avem
să ne îngrijim de ceea ce vom pune în locul rui
nelor. Puterea lucrurilor și a viețel are însărcina
rea reconstruire!. Asta ie de alt-felitt prea grăbită
să clădească din nou, ca să nu mal fie nevoe să o
ajutăm în opera Iei destul de precipitată. Să nu
stăm deci la oumpone nici de cum, de a uza cît
mal mult de puterile noastre distrugătoare : nouă
zecimi din violența loviturilor noastre se pierd în
inerțiea, în tînjala mulțime!, după cum lovitura
celui mai greu ciocan se împrăștie, se prăpădește
într’o stîncă, și devine, ca să zicem așa, nesimțită
de mîna unul copil care ar sprijini stînoa.
Și să nu ne temem că s’ar putea să mergem
prea iute. Dacă, une-orl pare'că am mînca pămîntul și nu ne-am mal uita la popasuri, le pen
tru a precumpăni întîrzierile neîndreptățite și a
eîștiga vremea pierdută în.atîtea veacuri de moleșală. Evoluțiea universalul nostru, în aceste peri
oade de inerție, a mers înainte, și probabil le de
nevoe ca omenirea, în momentul unul anume fe
nomen sideral, unei anume crize tainice a planetei
sau chiar al naștere! unul anume om, să se găsască
la un anume punct hotărît al înălțăre! sale. De
asemenea lucruri, hotărăște instinctul speței, des
tinul acestei vorbește : lear dacă acest instinct sau
acest destin se înșală, n’avem ce face, nu ni-I dat
nouă să mijlocim, pentru-că orl-ce control înce
tează : sîntem ajunși la capătul, la culmea ființei
noastre : mal sus, nu mal Ieste nimic care să poată
să ne îndrepte greșala.
M. Maeterlinck.
In Romînește, de I. Nisipeann.
BIBLIOGRAFIE
Intre lucrările cari meriți cercetarea urmăritorilor
noștri, aparuțe mal de curînd, semnalăm:
Patriotism și Social-democralism, de Karl Kaalsky...
De procurat de la Revista „Viitorul Social“ • Iași, str. Sf.
Teodor, No, 31. Prețul 30 bani.
aSindicalismal Francez», de Paal Loais, In Romînește
de. I. Neaga... O publicație nouă,, care face parte din
iBiblioteca Revistei ldeel>... De procurat de la Lucreția
I. Neagu, 62, str. Toamnei, București. Exemplarul 20 bani.
«.Cauzele criminallțâțeî», de C. S. Ballan... Lucrarea
aceasta le de recomandat cu atîta mal mult, cu cît au*
torni. Iei ne fiind cunoscut ca un militant attt pătrunzător
al pricinelor relelor sociale, pentru a căror înlăturare să
lupte, ne-a prezentat o lucrare care nu numai merită să
stea în permanență în catalogul celor mal de samă ale
noastre lucrări, mentă să și fie cercetată de toțt. De
procurat de la librării, sau în orl-ce caz de la autor,
Magistrat în Focșani, Costul un leu.
De menționat, un articol apreciat, publicat în Revista
^Apărătorul Săteanului,u No. 16, din 1908; Ce-va despre
răscoalele țărănești din 1907,..
Din tRevista din Iașii, revista apărută mal de curînd,
notăm un escelent articol, publicat în No. 2: ,^Asupra
Nemnrireb) de I Petrovlcl..
Și fiind*că sîntem la Reviste» nu putem să tiu notăm
aparițiea unei reviste nouă, ^îndrumarea», care deși
pusă In s.ujba unui partid, așa Zictnd de guVernămînt,
prin nuanța lei sociologică Ie menită a aduce servicii
•au a fi de toloa, am putea zice chiar a da îndrumări
L
REVISTA IDHB(
RfiVlSÎA iDEfil
30
37
feliil printre Dukhobori, deoitnîndu-I cu sutele.
Cel sănătoși înse lucrau ca ziua la locuitorii c“l
indigeni sau la drumul de fler, ajutînd pe ceilalți.
In timpul acesta veniră într’ajutor cîte-va
al claselor persoane din clasa avută, stăpînitoare, dintre in
-ruse8C k *'n
telectualii ruși, ca TolstoT, Vlad.Tcherkoff, Pavel
>arhic, mal mult
cît orî-care popor.
’
de j'jfr®Preze cg.n 1887 guvernul rusesc Introduce în Birukoff și alte persoane mal puțin cunoscute, în
Anarhismul Ieste adînc înrădăcinat în R • I IfâtS ^rviciul militar obștesc, obligator, adică scopul de-a înlesni emigrarea Dukhoborilor peste
hotarele Rusiei. In acest scop se izbuti să se adin două motive: unul, religios, se maniei‘ft
de_a purta moartea și violența printre
straturile cele mal profunde ale poporului - aH 1 1 o^T-atî fără veste de această măsură; Duk- dune sume enorme. Intr’o publicație periodică
laic, s’a dezvoltat în cursul civilizației și s’e ^ul»
nevoiți malîntăl a se supune Iei, în«Cuvîntul liber>, publicată, mal întfil sub redac- .
nifestează printre intelectuali! înnaintațf. Ca 7' »acelaș timp, pe fiii lor, luațl ca re tarea lui P, Birukoff, la Geneva, și mal tîrziu
prezentanți, cunoscuțl în de obște, al acești 1
îndeplinească de cît în mod măca- sub redactarea lui Vlad. Tcherkoff în Anglia, șe
două tendințl, se prezintă două personalități • de I » ^'1 8 miniueaid,
mîntueală, porunca șefilor, fără a face dădu o atenție specială intereselor Dukhoborilor,
parte Lew Tolstoi, de cealaltă Petru KropX
d5
'
“
BlC' litate întrebuințare de arme Dar, vădit că ocupîndu-se a-I face să emigreze mal întăî în in
a cărui influență se întinde n i numai în R„ ' tarCft
11 grole ale cazarmel îl încredințară foarte sula Cipru, mai apoi în Canada, desvoltînd ma
r K'le
ci chiar în toată lumea mal învățată.
S*a ' facerc^r
McerC . - cuni-că supunerea cerută de serviciul ales printre Iei ideile anarhismului rusesc, cu aCei întâi cari se ivesc ca anarhiști ruși
’ de grâba*
■ '■rbr nu se împacă de loc cu demnitatea ome- devărat popular și religios, după cum se arată
Dukhoborii, o sectă religioasă ce se născu f ■*’,'Ur nU
011
și că trebuea: sau să se supună cu totul ca o urmare directă și logică a doctrinei creștine
Rusia meridională în a doua jumătate a «pc?
— fleaS.«,nliiî sau să se opună cu totul de a se bu- bine înțeleasă, în spiritul adevărului și iubirel...
lulul al XVIII-loa, după cum se poate conchide
cerințelor sale anti-creștineșt!.
In timpul de față Dukhoborii propășesc în Ca
din rescriptul împăratului Alexandru
P“flC
ru I,
I. adresat Pgotflrfrea
nu li se întări de cît cu încetul. In nada, atît din punct de vedere economie, cît și
la 9 Decembre 1816 guvernatorului militar din 1
dln
societate se găsesc oameni slabi și nehodin punct de vedere moral chiar mal mult
Kerson. In rescriptul acesta se zice: «Cu toate
"jJÎ.'lnse printre DukhoborI majoritatea dădu
de cît pe platourile Caucazulul. Iei au ră
măsurile de rigoare luate îu potriva Dukhobori1
lor, timp de 30 de ani, pănă la 1801, nu numai iovadă de o mare tărie de suflet, rămînînd în mas aici credincioși principiilor lor particulare,
adică au remas anarhiștl-religioșl ruși. Revista
că nu s’a ajuns să se distrugă această sectă ci deplină împăcare cu sine. Pe la sfîrșitul lui luniu
qc vre-o
încă prigonirile n’au făcut de cît să sporească J iWSW>
vrc‘u 12.000 de DukhoborI arseră toate ar- «Cuvîntul liber> nu mal apare de la un timp,
dar redactorul Iei continuă a se ocupa cu edita
numărul adepților sectei lor“.
’
mele ce le aveau, fenndu-se cu totul de
rea operelor luiTolstoi, cari expun acelea-șl doc
Doctrina Dukhoborilor, în esența Iei, după cum I losi de tutun, de vin, de came șf de toate ce
o arată chiar numele lor, de luptători al spiritu Ierau de prisos, pe cînd copiii lor, recrutați în' trine ca și cele ale Dukhoborilor și cari pănă
acum, din pricina asta, au fost interzise în Rusia.
lui, nu admite de cît o singură autoritate, acea armată, credincioși îndemnului părintesc, se îmMulțimea colaboratorilor acestei reviste, cari
a spiritului, adică numai’ aceea a <conștiințel
,
Tșî-a
.
potriviră de-a-șl face înainte serviciul lor militar.
rațiunel. Aceștia nu înțeleg
o creștinismul
/
* de Tcît
Ast-ieliă întăea împotrivire anarhistă în masă, s’au întors acum în Rusia, contribue la reviste și
spiritual. Pentru ’ dînșil '_îbiserioa-I de-a se supune guvernului, avu loc în Rusia în la jurnale: înrîurirea lor se va resimți, negreșit,
numai îîn senzul....
din partea
intelectuali teo- în regimul cel nou, care -trebuie să înlocucască pe
picLuuudeuî, unde-s adunate măcar două sau trei 1 1895, și asta nu
pui tea unor
uiiur uitcicctuul
pretutindeni,
—* uu
- fi-diuputut
> • ... că “ ar fi cel al violenței și al autocrației, cu atîta mal
persoane în vederea unei acțiuni spirituale. Iei reticianl, cari
ar
să fie învinuițl
nici rituri, nici icoane, nici cler.Pen ^doctrinari, ci din partea unor oameni simpli, mult, cu cît afară de DukhoborI, mal există și
tru Iei fie-care om Ieste reprezentantul divinitățel. cafi se *îndeletniceau1 cu agricultura și cu crește- . alte secte în Rusia, cari înțeleg doctrina creștină
în chip curat, spiritual, anarchico-comunist în
Iei se întrunesc cîte-o dată pentru a se ruga la o rea vitelor.
Guvernul rusesc se grăbi să reacționeze, să esența-I.
laltă, dar alături de psalmii, luațî din testamentul
cel vechiu și cel nou, cîntă și psalm! alcătuițl chTâr j lupte în potriva acestei mișcări, prin singurele
Alături de această mișcare curat populară, în
de lei. Autoritatea reprezentanților statului, ca a- , mijloace de cari guvernele sînt capabile mai cu
tare, pentru Iei nu are ființă.
)M. Privind
....— r
pe- toți
—
on- !’aină! soldațil Dukhobori, cari se împotriviseră senzul comunismulul-anarhist, întemeeată pe remenii ca pe niște frați cu drepturi egale,
-g-k, și
ț? înte’■ , ,. e a sta în rezervă sau de-a-și face serviciul lor ligiea lui Hristos, există în Rusia, de de mult, altă
meindu-șl relațiile, față de ceilalți oameni Ș> j
întemnițați sau trecuțl în batalioa- mișcare, laică» care atîrnă de civilizația ateistă
chiar de animale, pe iubirea aproapelui, nu se -r'riir>e 1 ’P^Hare. Cît despre ceilalți, toate bunu- curat, întemeiată numai pe știința cea pozitivă.
feresc a respecta și pe reprezentanții statului, ctM -1 cil^ °r>
In articolele critice ale lui V. Bielinsky, cel
,c^^ar îei
dațl în puterea caza
vreme se poartă,potrivit rațiunel, după glasul conști și
so^aților, ofițerilor, cari se apucară a jefui mal de șamă critic literar al Rusiei, întUnim
inței, fără a recurge vre-o dată la violență sau rău-,' lempi?
!> supUn
uno°- k
ja cazne Pe Dukhobori, siluindu-le și pentru întăea dată cugetări separate, îndreptate
tate. Dar se opun cu desăvîrșire de-a îndeplini cer*' if lemeile
■
eij- - ^.Ptacticînd
tot ce pot face niște oa- îh potriva lui Hegel, cari se deosebesc printr’un
țele autorităților, cari ar fi în opunere cu idealul meni det
Cn
cu violența, cu moartea, cu jaful. carater pur anarhic, Contimporanii acestue», ca
lor, cu idealul adevăratei iubiri creștinești,
se^ f’ viite'^
penilor
oate15 aceste violențe, față de cari groză- A. Hersen și M. Bakunin, și alți autori mai puțin
pun de-a face uz de arme, în contra oairțS . ■' de 1&
“ 9[2î> lanuăr 1905 și ale pogromului canoscuțl, apar ca anarhiști mal deslușit arătațl.
și chiar în3 ,!=?
contra
resping wlg1^ ■ In atih.?-°Stok Pălesc, Dukhoborii stăruiră înainte In revista «Steaua polară», în rusește No. 1 din
n.ira animalelor ’și*• "T'Trmnranta.
1885, editată de A. Herzen, înainte de vestitul
ortodoxă oficială, plină de fățărnicie și £
, |.
mea lor, nevoind să se supue guvernului
încă de Ia începutul secolului al
j.potriv’i
«Kolokol», Clopotul, se găsește un articol de V.
CW
să între în sînul Bisericel ortovernul rusesc făcu să emigreze D“kh^°"1 ,nde 8”
l- • Potrivite
POlri - 0 --• y.
«recun
OCuUoasca
oascăcermțeie
cerințele statului ca Engelson, asupra statului, de-un caracter curat
eaz tntr'un ținut aflat la 500 de picioM’
„„ f„t( f1'.. .«nnțelor
conștiinței și rațiunel. De aceea anarhic. Insu-șl Herzen, privește parlamentarismul
u‘ '-v«4j>uuuyci ții idijiuuor.
titudine, cu o climă aspră, cu care Duh B|»c' uțI
sa emigreze
emigrozc din
din ținutul
ținutul acela friguros
[riguros cel mal înaintat, ca curat de prisos, ascmănîndu-i
” sa
îefau depnnșr. Această măsură fu luulK
(l fs
‘°s, unde se obiclnuiseră ori șii cum fură cu mișcarea unei veverițe’n capcană. In scriso
™
Senilor^'în văl, ou o climă arzătoare, rile sale adresate lui Bakunin, cu toate că mâr“
turisind că nu se unește cu tactita lul,_ zice c&
să se apere în contra a^esmnilor nd^^
printre Georgieni, de la una
urmărea, cu chipul acesta, să fie siliți r tR
s4
Umilii în fie.car° sât> ; pentru ca în teorie Ieste cu dînsulcu desăvîrșire de-acord.
Cît despre Bakunin, anarhismul lui Ie vădit, ar
feligiea ortodoxa. Cu ton esas t
muntej’i ^entan?:^103^ de a se ma’ ajuta mutual. Re
chiar reprezentanții socialiștilor-reyoluționari, grucea aspră, în mijlocul unor JL»
raulț^ J ,^tOr
loca,î al Statului îndeplineau asupra păți
în Rusia în jurul Iul Nico al M.h.dovșky,
Dukhoborii ajunseră să pros»o| f
n cont^’^anțl DukhoborI o putere fără nici
Rar în străinState în jurul lui Petru L«ro« stat
stăruinței fi cumpătări
Gurile s ’ t,,ranică în cel mal înalt grad. Tifosul
toți, mai mult sau mal puțin, pătrunși de spinrl alte boale prinseră să bîntuească ast-
ANARHISMUL RUSESC
p°eta=ruM^
,
JJ . _
----- se fo.
�REVISTA IDBE1
38
REVISTA 1DEBI
39
jâ aceste rîndurî, cu toate că îmDESPRE EDUCAȚIE
tul anarhic. Mulțămită revistei «Ruskoie Bogat- nu fie în stare a deosebi aceste teorii sțngoroa
I (Jel c*r0 iniile fundamentale ale acestor autori,
stvo», Bogă{iea rusească, care sub redactarea cu totul nepotrivite ou idealul măreț al unor o?’
' „irlM’”?., ° filosofice, se deosebește totu-șl prin
In
toate
scoalele,
în toate țerile șl în <oate
lui Mihailovski Kovolenko a avut un mare succes, meni ca Kropotkin.
*’
?ocbfl,t" 0y ca aduce ideile metafizicei idealiste la timpurile, munca cea bună, cea sănătoasă, va amulțămită de asemenea operilor lui Mihailovșky și
>ce«* ?6 cesteea practice, cari îșî găsesc expresiea tîrna de înlăturarea cu desăvîrșire a ori ce întea altora, grupați împrejurul IpT, ideea personalițățel
Mai există în Rusia o a treea mișcare anarhiștii
^Brfn comunismul cel anarhist.
țire deșteptătoare de pofte, ori sub ce formă
autonome, supunind criticei totul și neadmițînd căreea nimeni nu i-a dat pănă aoum nici o bă*
nici o autoritate, nu numai în domeniul cugetă- gare de samă, și care, cu toate astea, 6e caVabh
i
a termina, notăm acolea operile cele mai sau acoperire ar fi. Fie care copil trebuie jude
rei ci și în acela al purtărilor personale, ideea rizază prin o negare energică a statului și pri *
?eDtrUf nie cari Pot ®a ^ea cetitorilor o idee de cat după propriul său tip, deprins să-și facă proasta luă o întindere foarte mare aproape în toate o afirmare a principiilor liberiare. înțeleg prjn ; cflPî tendințe ale anarhismului rus : I Lew priea-T datorie, răsplătit prin lauda cu adevărat
colțurile Rusiei. Ideea personalițățel autonome asta idealismul filosofic In literatura rusască^
tre. 1 «Impărfltiea lui D-zeu Ie în voi, sau ce o,merită. Ceea-ce merită laudă, Ie silința
precumpănește în literatura rusască, în artele fru chiar în- Universități, aplicat în chip larg în Mo
foMot.‘ j nu ca doctrină mistică, ci ca o nouă lear nu izbînda: pentru-că nu atîrnă doar de
elev de a fi mal îndămînatec ca altul sau mal
moase și-n poezie. Maxim Gorky devine celebru rală și Drept de publiciștii cel mal Luvutl
de vieațăJ. 2. «Robiea modernă». 3. «Ce
însemnați din
greoifi, ci Ie destul să fi făcut tot ce i -a stat prin
mal ales pentru, că în operile sale manifestează Rusia, ca Nicolai Berdiaeff și profesorul
0
să
facem».
II.
Petru
Kropotkin
:
1.
un puternic avînt anarhist, care trezește entu Bulgakoff. Insu-șl Petru .Struve, un șir doI tSerge
putință, cu înzestrările-I proprii.
n,lnizMiea Vindictei așa numită justiție». 2.
' ani a
ziasmai chiar printre persoanele protivnice, anar fost unul din reprezentanții cel mal în vază
Fie-care copil se naște cu o înzestrare mintală
I
'^trîrea
pînel».
3.
«întrajutorarea,
ca
un
fac. — —“1 alahismului.
determinată, și absolut limitată: prin natura-1 lei
ceste! mișcări. Mal tîrziu, devenind redactor
al
evoluției».
4.
«Cîmpii,
uzine
și
ateliere».
----------- al
Toate aceste scîntel, indicii ale anarhismului jurnalului „Osvobojdenie“ și luînd
Ie propriu pentru unele lucruri, pentru altele Ie
parte la actiîn 1V. Berdiaeff : «Despre Subiectivism și Indi- nepropriu. Toată frumuseța, fericirea și puterea
nu formează încă, neapărat, o doctrină com vitatea politică de 1
nioment,
acesta
pfirâsi
lucrările
•j'
ufl
]i
8
in
în
fîlosofiea
socială
>,
cu
o
lungă
preplectă al narhismulul, dar, în schimb, alături pur filosofice, mărginindu-se
yîetel sale, vor atîrna de mulțămirea-I că a făcut
«
’la
Ia Uunn liberalism
Jtă de Petru Struve.
Bulgakoff •. «Despre într’adevăr totul cît a putut, că și-a împlinit locul
de Iele, există un gigant al îdeeei anarhiste îngust.
jțjrxism și Idealism». A i se vedea după asta cu ose- Iul propriu, senin... Asemănat, pus fată cu mal
nu numai în Rusia, ci chiar în toată lumea
Contrar anarhismului religios al maseler popu
birfi principalele articole asupra idealului econo- marea sau mal mica destoinicie a altora, pue-șl
civilizată. Acesta Ieste Petru Kropotkin, care lare, cu Tolstoi de o parte, și contrar anarhismu
;u ca și critica principalelor teorii privitoare la în aplicare toate puterile superioare ca să le fie
s'a făcut cunoscut Vatît prin operile sale cît lui laic, științific și ateist, reprezentat priu Kro ‘ mia,
ia progresului...
și prin activitatea sa, despre care vorbește cu a- potkin și intelectualii ateiști, de altă parte, aacestora de ajutor, lear nu ca să precumpănească
1. Vietroff.
tîta sinceritate în autobiografiea-i, «In jurul unei ceastă a treea speță de anarhism, poate ii desem
Iei. Și să nu fie nici de cum rușinat, amărît, gă[In Romînește, de
vieți». Pănă acum Iera oprit în Rusia, de a se nată sub numele de anarhism metafisico-ideasindu-se cum-va inferior, ci să-și facă o plăcere
pomeni nu numai de operile lui Kropotkin ci list Acesta s’a dezvoltat în urma mișcărel cunos
Un Diplomat al Școaleî de Institutori. înaltă admirînd facultăți mal frumoase ca ale sale...
-------------chiar de numele său. Dar negreșit că îndată ce cute sub numele de revizionism, reprezentată
De-asupra ușel fie-cărei școli, fie-cărulcolegiu,
presa va dobîndi în Rusia aceea și libertate, de de social-democratul german Ed. Bernștein, adică
IMPRESII Șl PĂRERI
aș vrea să văd, săpată în marmoră, fraza:
fraza: Nimic
care se bucura în Europa și în America, toată a criticei principiilor filosofice, istorice și ecosă
nu sesau*din
facă din
rivalitate
------nu se facă din rivalitate
glorie
vană...sau *din glorie vană...
tinerimea rusască înaintată, atît din clasa mun nomice ale teoriei Marxiste.
r__ , __
.............................
t
:: Bici
o sărbătoare nu ne evoacă atîla înălțare Din potrivă,
amorțala
firească a unei încetineli
MCIO.
citorească cît și din burghezie, pregătită mal
Cercetările lui Bulgakoff asupra a Capitalismului
,.J ca sărbătoarea de paște. In iea sar- sănătoase nu trebuie
’ w **să“fie
“ tulburată prin intende suflet
dinainte prin dezvoltarea anterioară a ideilor laice și Agriculturel», cari ocupă două volume, conferip- ' —
" 1. sau canonită prin pedepsiri.
bătorim sau, mai bine, salutăm cu drag renaș- țirl.
înnaintate în Rusia, va manifesta pentru anar țele acestuea făcute politecnicienilor și la Universita
Dacă
frumusefa unei femei lipsită de discreție,
ferea frumoasei naturi, renașterea a tot ce la
p
hism un entuziasm ne mal pomenit: Scolastica tea din Kiev, consacrate criticei economiei politice,
sărutarea caldelor raze ale soarelui s’a deștep samănă cu un inel de aur în ritul unul porc, cu
doctrinei Marxiste și obiceiurile autoritare ale în sfîrșit articolele lui din revistele periodice, ca
tai din somnul lung și greoiu, din somnul le atît mal mult samănă un bărbat, o femee, sau
șefilor social-democrațiel, au devenit dezgustătoare și articolele strălucite ale lui Berdiaeff în potriva
un copil, cu cunoștințl, ce n’ar avea pricepere.
targic al unei ierni mohorîte.
Reprezentanții cel mal destoinici a-șl forma o ju lui Mihailovșky, și mal tîrziu cele din revista
Am tot spus totdeauna cum-că oamenii instruițl
Ci minunată priveliște ne desfășură acum
decată independentă, al revoluției rusești, sînt «Woprossy Gizni», Chestii vitale, totul contribui
picsfuituu cu
cu nenumărate
nenumtuu.Lv yuigușv
/iun, trebuie să-și împărtășască cunoștințele lor cu cel
cimpiea presărată
qinqașe flori,
și sătul de astea. Pe lîngă asta, prima victorie să transforme revizionismul mărgenit al lui Bern
Cflfl
>_
---1!
-------J„J„„
wn tremură tainic la
adierea zefirului dulce neinstruițl, luînd parte, cu chipul acesta, la luiix uuici cu icyumui uulw
repurtată asupra țarismului, care Ta obligat să ștein. rămas credincios partidului său, într’o ne
“
v lear
’
• și
• ’ ba. crările lor. Inse n’am spus nici o vorbă care ar
„'
primăvară.
pe uliți cit zgomot
acorde manifestul de la 17130 Octombre 1905, a- gare a social-democrațiel. Autorii notați aici nu se
Care. de care m(d împodobită cu flori șii implica că educațiea tuturora ar trebui să fie asupra Constituției, fu repurtată mulțămitâ grevei interesază de cît foarte puțin de anarhismul lui
dr n- ^î^oîore, tinerele țărăncuțe, alăturea1 semănătoare... Educațiea trebuie să fie liberă
generale un mijloc pe care social-democra- Tolstoi, Kropotkin și a celor de feliul lor. Dînșii
d in nCa!r & mindri
sclivisiți, se indreaptă,
îndr-^. pentru toți, ca și ceriul: fără îndoeală înse Iea
țiea îl arăta ca o «absurditate generală». Cu toate se depărtează de Tolstoi, din pricina ostilităței ce
acestea, după pilda lui Domela Nieuwenhuis, greva arată față de civilizațiea actuală și din pricina
Q.mca
de vîeată, spre scrînciobul ce acum nu trebuie nici o dată catalogată... Dațî omul și
calul la apă : bee de vor, și cînd vor : copilul
generală a. fost preconizată de anarhiștii ruși. pornire! exagerate ce arată pentru simplicitatea
Doinit P°vara lor grea, pe cind lăutarii, doritor de instrucție, de instrucție se va folosi,
Al doilea mijloc celebru, cunoscut sub numele primitivă a viețel. De Kropotkin, din pricina lip
Indem.iS ca arcu?ul cîte o horă sau o bătută,
cel nedoritor, va fi de asta dizgrațiat.
S^^^ea la veselie și joc.
de «acțiune directă», după care țăranii trebuie sei de adîncime filosofică în operile sale și din
Am
primit în timpul din urmă
o scrisoare de
a-șl însuși pămînturile, și pe dată, lear lucrătorii pricina dușmăniei ce-arată față de metafizică
0(lr^tor ^n *nima noastră ie paște. Dar,
nin piuiui aii Biiiij^M*
*-•••• — —
’ ' dreptul
’ .rt2l de a vorbi
lolui l a^S0Jnt toți de pe suprafața pămin- la o mamă, care are tot
a se face stăpînl pe fabrici și pe uzine, se gă religie. Cît privește concepțiea lor despre hinis *
,
. : «Dacă am o cît
țCafd. de asemenea sărbători 1 leată despre
educație
cît de
c mică faculsește îndeplinit în Rusia de cătră țărani, mulță- luînd ca punt de plecare teoriea pricepere! Ini
qonește zuuutdul
zîmbetul tate pe lume, scrie aceasta,
miță propagandei socialiștilor-revoluționari. Acest Kant, iei se îndreaptă mai departe cătră metan;
de pe i ce intfou clipă
cupa îmi
îmi gonește
‘x‘ Ie aceea
" de-a învăța
’ o tris- copiii și -al face buni, și tot o dată de tot fericiți.
mijloc Ie acel ce slujește de îndemu principal zică idealistă, pe care o transportă în morală ?*
t«|a adfnZe- Pdc[nd loc unei expresii“ de
pentru îndeplinirea reformelor radicale agrare. în politică. Cu toate astea, ieste de remarcat că,
9înd, văd0* ^rigălor de dureroasă. Căci, in leată singurul mleu principiu : Nici o guvernare
afară de guvernarea de
Cele mal bune opere ale lui Kropotkin, ca </Aju'
a ttnîfi oi ’ VQl’ 0 armată de mizeri, dezmoș- la nimic nu slujește,
.
în sferele politice și sociale, acești autori rfot
’ •
— cum
zice. Copiii
^rizatit0^6^ Privind, cu jalea în suflet, la sine, self-government
se zice.celCopul» va
tor mutual» și «Cîmpii, Uzine și Ateliere», cari
cari mașl pănă acum in urma secolului lor. O l’P8
1 04 Poah! „ \ortunei, doar cu sinqura nădejde, mal
li se •
mai răi
idl se
ac vor
wi preface
piciavc în
111 buni, dacă
----------arată ort-cărel persoane deprinsă să cug_l_,
igete, pe totală de simț practic, i-a împiedecat de a aJu^
° a^ptănSlresc>. cu nădejdea in mîntuirea ce areta ce Tp
Ie N"*
bine *
și ce Ie rifu
rău siși dacă
dacăvor
vor fifi lălăsațl
ce se întemeează concepțiea
anarhico-comunistă,
-----r»— —
«.w-vomunistă, la încheerile Idgice cari se deduc necesar
se propagă acum îr.
'JW Idrnj • lQ. izf)înda celei mal sublime, celei apoi să aleagă de sine». Tot așa am și leu o reîn Ruri-,
Rusia, mulțămită unei ediții principiile lor, îear prevenirea, rezerva lor
relativ Ieftine, accesibilă
.AaîWl* tuturor. tIeste
..h adevărat de KrOpOtkin și Tolstoi, i-a lipsit de imboldul pr*c'
îenit sa if
de la izbinda Socialismului, gulă, care mi-a fost comunicată de un[prieten, șj
pe care am încercat o pururea cu ’^uda : răul
că alături de propaganda ânarhistăj bazată pe tic venit din afară. Așa se face că acești aa
11
C?
6u
«Ur?le
a,
zlr
CaSCd
Și l°r dreptal la Uieată a-l trece cu vedere#, binele inse a-l lăuda. Bună
un ideal înalt, se face în Rusia o altă propagandă
sînt în Rusia străin! de partide, în ca^ta|^0 cj
’re ? Oq/p’cf
s°si oare ziua aceea de mintu- oară, dacă un copil nu-I curat, imputare nu-I tă
ca aceea a kuliganilor-anarhiștl, care se mărgi- de liberall-socUfîștf independenți',’ așa șo
ceți, nici măcar nu dațî să se-nțeleagă că obser
.
cina. ?
nește a propovădui jaful negustorilor mari și vorbesc cu căldură
—x □_
—
1:
—
•vați : înse la întâiul prilej, lăudați-I că Ie curat și
religie, de
mici și a stoarce bani prin mijlocul amenințărilor jmorală, de libertate, de
de drept, etc., fără a W
îmbrăcat cum se cade: mult nu va trece și-așa
Ceta.
^explozfea de bombe. Inse nu se poate admite î
va ti... Nu pot lămu
practică nivelul liberalismului sau al s0C1
revoluționarii ruși, cari urmăresc adevărul, să în
imulu!
înse l’am încercat de o mulțime de ori, fără greș...
ordinar.
�REVISTĂ 1DEEI
REVISTĂ IfiEEl
40
CE-I ANARHISMUL
leu mărginesc instrucțiea religioasă a micuților
miel prișfenl, la învățarea pe dinafară a scurtei
poeme:"DU toate că nu-s de cit un copil,de Dr.
Watts, fără îndoeală foarte demodată, ca și întregu-ml sistem. Cel mal micu|T pot învăța și pri
cepe ca aceste cuplete : „Nu voiu jigni pe ni
meni cu voe, nici voiu fi cu înlesnire jignit.
Ceea ce-I rău voiu căuta să îndrept, ce n’așpu
tea îndrepta, îndurînd".
Un bătrîn căpitan, din cunoștințele mele, mi-a
povestit că a navigat de atîtea ori împrejurul pămîntului numai cu ajutorul acestor cuplete.
'
1. Ruskin.
HRANA SI PUTREZICIUNE
Exploratorii Junglelulul, Codrului sau Vlăsieîdin
inima cea mal întunecată a cetățeî Chicago, s’au
întors, aducîndu ne istorisirile cele mal oribile
despre prînzurile ce se pregătesc acolo pentru
nutrirea întregei lumi. Numai cetind expunerea
făcută de presă, inima ți se-ntoarce, cu toate că
multe amănunte au fost lăsate de-o parte, precum
se spune, din pricină că nu puteau fi tipărite.
Nici o surprindere așa dar, că însă-șl prietenii lui
Upton Sinclair au crezut că cartea scrisă de Iei
Iera exagerată, trimețindu se la fața locului o
comisie, după cum se spune, anume a i se
dovedi că nu avea dreptate. Dar, dacă-I adevărat
că d-niî din comisie s’au fost dus la uzine spre-a
bine-cuvînta pe manufacturierii de conserve, tot
atît de adevărat Ieste că Iei rămas-au acolo ca
să-I blesteme. Așa-că singura imputare care s’ar
putea face noului manual asupra Juriglelulul din
Chicago, Te faptul că nu istorisește lucrurile de
cît pe jumătate, căci „Packeriî“ par a nu fi uitat
nimica din ceea-ce cel mal stricat și mal necinstit
vrăjmaș ar fi putut inventa despre infecțiea și
corupțiea lor. Acum un an sau doi, unui din prin
cipalii împărțitorl al acestei putreziciuni și con
tagiuni, chlemă în America un medic renumit din
Viena, pentru a-I cura o fetiță, care șchio
păta, și toată lumea simpatiză cu Tel. CîțI copil,
inse, sînt a-zl, cu siguranță, jertfele unor
dezgustătoare boli, sau întră înainte de vreme-n
morminte, din pricina amesticăturiior fără nume,
aruncate în consumație, sub etichete falșe.
Sînt o mulțime de trusturi, de la a căror acțiune
noi ne putem sustrage. Bună oară, de gaz, sau
de transportul pe căile ferate, fie al oamenilor, fie
al lucrurilor pe cari Ie consumăm, nu ne putem lipsi.
Ieste înse un mijloc foarte ușor, de-a da dra
cului putreziciunea și de-a înlătura toate per
versitățile trustului cărnel: acest mijloc Ieste de-a
înceta de a-I mal face vînzare. Abatoriile, chiar
cele prevăzute mal bine, nu sînt de loc niște
locuri curate. Băligarele, băltoacele desînge, sînt
neînlăturate. Mal mult, carnea cea mal curată,
nu-I nici o dată curată.
Carnea orl-cărul animal Ieste plină de țesuturi
pe cale de descompunere, pe cale de a fi elimi
nate din corp prin canalurile naturale. In afară
de corp, aceste țesuturi poartă numele do suapare, mucoase, materii fecale, etc. Toate acestea
uJdare’ "Sănătoase, vătămătoare. OrI-ce
S* d* carne Ie ast feliu plină de toate necurăv e’ ort-cît or fi de sterilizată. Numai două cea-
suri să maT fi trăit un animal oare-care ?i îam
bonul sau afumătura ce aveți de față, ar fi arătat
semnele unei materii în descompunere, sub una
din formele arătate mal sus. Un corp mort re
prezintă așa dar pentru noi lucrul cel mal respin^
gător cu putință. Noi ne ferim de ori-ce cadavru
cu drept cuvînt, pentru că ori-ce cadavru Ie un
izvor de infecții. De ce dar consumăm ceea-ce
instinctiv respingem ? Vorbesc aici de animalele
sănătoase. Dar marea majoritate a animalelor
nici sănătoase nu sînt și o mulțime din boalele lor
se pot ușor transmite la om. Medicii măresc zil
nic lista bolilor provenite din întrebuințarea cărnel.
Guta, reumatismul, scorbutul, scrofulele, apendicita
tuberculoza, otrăvirea prin ptomaină, boalele de
rinichi, etc., etc., toate astea sînt atribuite consumărel de carne. Unele autorități medicale cred
chiar că și cancerul are oare-care legătură cu uzul
cărnel.
Nu vom uita de asemenea nici animalele și sufe
rințele lor. In șesurile americane de vest, o mare
parte din Iele sînt destinate a pieri, în fie-care Teamă,
de foame și frig, pentru-că sînt lipsite de ori-ce
adăpostire împotriva cicloanelor cari coboară tem
peratura la 20 și 25 grade sub zero. Vin apoi călă
toriile transcontinentale, cari nu-s de cît un șir înde
lungat de torturi: frig și căldură, foame și sete,
îngrămădeală și groază. Ie de prevăzut ca o parte
să ajungă Ia destinație, mutilate mortal. Cît des
pre brutalitățile de la abator, de prisos să vorbim.
Oamenii cari lucrează aici pierd ori-ce simț omenesc. Iei trebuie să ucidă atîtea pe minut, în cît
se apucă să jupuiască bietele animale, de vil.
O regiune ca aceea a fabricilor din Chicago Ieste
un iad pămîntesc, lear caracterul TeT infernal Ieste
în mare parte inerent muncel care se face acolea.
O singură scuză, ar îndreptățit întrebuințarea
unul aliment a cărui preparație cere sau face cu
putință niște asemenea mediurî, aceea că ar fi
indmspensabil buneî-stărî omenești. Dar asta Ie
cu desăvîrșire falș. Mii de ființl prosperează, fără
să fi mîncat nici o dată carne de vită, păsări sau
pește. Numărul vegefarianjlor crește cu repeziciune
în Europa și în America, lear restaurantele vege
tariane, se găsesc în Londra, în Berlin, în Newyork, cu duzina. Cărțile de bucate vegetariene
’
arată că o mulțime de mîncărl gustoase, se pot
pregăti fără carne. Și sînt o mulțime cari, adoptînd noul regim, foarte curînd nu simt de cit
dezgust pentru regimul cel vechiu. Ieste un fapt
științific, că unul din elementele cele mal prețioase
ale cărnel, proteidele, se găsesc și în cereale,
mazăre, fasole, nuci, brînză și ouă.
De ce să nu răspundem, atuncea., nerușinatelor
provocări ale trustului cărnel, printr’o
individuală de independență ? Noi putem să trăi
și să propășim fără a-I cumpăra putreziciu
lui, fără a-I umplea lăzile cu un cîștig nemerita .
In tot cazul face să încercăm. începeți încetul cu
încetul, treptat. La început mîncațl carne nu
o dată pe zi și micșorați treptat caI]tl<axteaînp Ine
Ia încetarea de tot. într’o lună sau două,
. •
de a nu piitea trăi fără carne, vă veți mira p
că ați găsit vre-o dată plăcere în lea.
Ernest CrosbyDin Franțuzește, de Mm ■
doctrina LUI STIRNER
nf/iti— Johan Kaspar Sohmidt-Jean Gasla Bayreuth Bx varia, iu 1806 Iei făcu
|)ff4 3£ Mologie și de teol-igie, la B srlin, între 1826
la Erianff. între 1828 și 1829 In 1829 In
și 18 i fin si studiile, făcu o lungă călătorie în GerI irerUP11’? Xd apoi clnd la Koenigsberg, clnd la
31 ■*Tn 1832 se apucă ieară-șl de studii, trăind la
I<ulț°' ,iude în 1835, îșl trecu examenul de profesor
8crll mnaziu'sau de liceu. Neputînd dobîndi înse cadeA de la stat, în 1839 ajunse profesor alunei scoale
' teJ tP de fete, poziție pe care o părăsi în ‘ 1844,
P .„fnd mereu în Berlin, unde muri în 1856.
sub pseudonimul de Max Stirner, cînd fără
rfQ autor, Schmidt, făcu să apară un oare-care
'
“Sar de scrieri, filosofice în deobște.
D0Ctrina lui Stirner asupra dreptului, asupra
| \
stalului si asupra proprietățel ieste cuprinsă cu oseJire în cârtea-I: «Der Einzige uud sein Eigenthum»,
Unicul si proprietatea sa.
Dar înainte de a întră în materie, ni se pune o
întrebare: există oare cu adevărat o doctrină a lui
Stirner?
Stirner datoriea o neagă. «Oamenii slnt cum tre
buie st fie, cum pot să fie. Cum trebuie să fie? Cum
pot să fie, nimic mal mult. Cum pot să fie? Tocmai,
alitacumpot, cu alte cuvinte cit au putința să fie»
«Un om nu ie «chiemat» la nimic: iei n’are altă
«datorie», n’are alta «vocație» du cît are o plantă sau
un animal. Dînsul n’are nici o vocație sau menire dendenlinit: ceea-ce are, are puteri, lear aceste puteri sa
j desfișurâ, se manifestează, unde se găsesc: pentru-că,
pentru Iele, a exista, a fi, însemnează a se manifesta :
Iele nd pot rămînea neactive, după cum nu poate nici
vieața, care, dacă s’ar «opri», măcar o clipă, n’ar mai
fivieață. Așa-că, putem să strigăm omului: întrebuințază-țl puterea. Inse imperativul acesta ar implica
leară-sl o idee de datorie, undo nici umbră de dato
rie nu Ie. De alt-feliu, ce nevoe de asemenea sfat ?
Fie-care-I urinează, fie-care lucrează, fără să vadă,
musai, dintâi și dintâi, în acțiune, o datorie : fie-care
nesiășură, pe fie-care clipă, "toată puterea ce-o are».
Stirner pană și adevărul îl neagă. «Adevărurile
sînt niște fraze, niște expresii, niște cuvinte leg -te
ț_n. jU aJtele, înșirate capăt la capăt și rînduite
“Huduri: cuvintele acestea alcătuesc logica, alcă.v;®c ?fiÎRța, filosofiea». «Nu există un adevăr, fie
d?naH.DreP^uL Libertatea, Umanitatea, și așa mal
atirnau 'jare
aîhĂ o existență independentă, nevreme \ »m’De*
căruea șă mă plec». «Cită
bucasn» mîn? m^3ar un adevăr căruca omul să treH Ir
închine puterile sale și vieața, ca om,
Ie
uneî reeule» UQeI staplmrl, unc-î legi,
In tine
<Cltă vreme tu crezi In adevăr, nu crezi
Bur înetr j0-1* un 8erv un
religios. Numai tu sincît
eyavul> san mai curînd tu iești mai mult
'I derimio
adCvărul» fiind-că fără tine adevărul nu Ie
41
ceea-ce socotește Iei ar fi adevăr, șl despre ceea-ce-ar
tribul noi să facem. Cuprinsul cArtel sale, gst-felifl
nu-i o mărturisire sau destăinuire, ci o doctrină
filosofică.
3 Stirner nu prezintă sub numele de «anarhism»
propriea lui doctrină asupra Stalului, dreptului, pro
prietate!: din potrivă, iei întrebaintază această ex
presie ca să arate tocmai contrarul Iei, liberalismul
politic.
Baza După Stirner, legea cea mal supremă, pentru
fie-care din noi, teste binele individual.
Ce însemnă, binele individual? «Noi căutăm să ne
bucurăm de vieața». «De acum înainte nu mal Ieste
vorba să știm cum să cucerim vieața, ci cum s’o
cheltuim și să ne bucurăm de leau nu mal Ie vorba
dp. a face să încoltască în mine adevăratu-mf leu,
ci de-a culege roadele mele și de-a-ml consuma vieața». Pentru a birui năzuința la viea.ță, bueurarea
de vieată trebuie să tnfringă această năzuință sub
îndoita iei formă,., care a fost aretată de Schillertn
poeziea-I: Idealul și Vieața: să nimicească atît sfâ
șierea sau nevoea spirituală cît și cea temporală, să
șteargă, tot o dată, atît setea de" ideal cît și foamea
de pînea de toate zilele. Cel ce trebuie să-și mistue
vieața, să și-o păstreze, nu se poate de lea bucura
tot așa cel ce o cată n’o are și nu se poate nici dlnsul de lea bucura: amîndol sînt săraci».
Binele individual Ieste legea noastră cea mal su
premă. Stirner neagă ori-ue datorie. «Ce-mi pasă că,
ceea-ce cuget sau fac, ar fi creștinesc? Că ar fi omenesc sau neomenesc, liberal saii neliberal: devreme
ce duce Ia ținta ce-o urmăresc, de vreme ce asta mă
satisface, ie bine. Numiți aceasta cum vreți. dați-I
ori-ce calificativ, nu-mî pasă». «leată în ce stau ra
porturile mele cu lumea : leu nu fac nimic pentru
lea, din «iubirea de Dumnezeu», nu fac nimic din «iubi
rea de om», ceea-ce fac, fac din «iubirea leului mîeu».
«Clnd lumea mi se găsește în cale, și mi se găsește
în totdeauna, o consum," ca să-mi aslîmpăr foamea
egoismului mîeu: tu nu iești pentru mine de cit o
hrană : tot așa si tu mă consumi, Mcîndu-mă să-ți
slujesc de folos. Intre noi nu se află de cît un raport,
raportul de utilitate, de profit, de interes». «Iubesc
și leu pe oameni, și nu numai po unii, ci pe fie-care
din Iei. leu îi iubesc înse cu conștiința egoismului
mîeu: îl iubesc pentru-că iubirea mă face fericit,
iubesc fiind-că îmi ieste firește și plăcut să iubesc,
leu nu cunosc obligație să iubesc».
Dreptul — I. In vederea binelui individual, Stirner res
pinge dreptul, și asta fără nici o restricție locali sau
temporală.
......
Dreptul nu există prin faptul că l’ar privi indivi
dul ca folositor pentru binele său, ci pentru că acesta-1 privește ca sfînt. «Cine se poate apuca să cer
ceteze ce-I «dreptul», fără să se pue din punct de ve
dere religios? Dreptul“ nu-I oaro o noțiune religi
oasă', adică ce-va sfînt4* ? «Revoluție» dînd egalitatel pecetea dreptului, luă poziție în domeniul a
ce Iera sfînt, al idealului'*. „Intr'un sultan it, trebuie
să respectez dreptul Sultanului, într’o republică, drep
tul poporului, în comunitatea catolică, dreptul ca
nonic, și asa mai departe. Trebuește a mă suoune
acestor drepturi, a le privi ca sfinte*'. „Legea Ie sUnts,
cel ce o violează, o calcă. Teste un criminal . .unb
poți sa fii criminal de cît față de ce-va sunt Daca
dispare ceea ce-I sfînt, atrage după sine și cruna .
„Pedeapsa n’are însemnătate de cît în rejațe cu c
ce-I sfînt1'. , Ce face un popă care povățuește
pe-un
fi' profanat
criminal ? li arată marea greșală de » fi proia
ceea-ce iera consacrat de Slut, de a fi tndr InțeleP. .
mtnă vinovată asupra proprietate! Statului, inwegîndu-se pr|n asta și vieața celor c.w fac p
con*h£ii<1finc?le ce Preced, cine-va ar vrea sa tragă
c,t mărt
carlea lui Stirner n’ar cuprinde de
eet*rl fîix T*1’ 9i n’ar fi da eît desfășurarea unor cu
rtine <Îa Insemnâtate generală : Stirner nu ne mflau' deRnIlpre ceea*ce socotește dlnsul că ar fi drept
Sale=
caea-ee-ar trebui ‘sft facem după părerile
a Privi S/.p’ar face de ett să ne deo mijlocul de
?°nclu,ip° U1 /deilor lui. Dar Stirner n’a tras de loc
I <^eȘte R
din opera lui .* asemenea lucru nu tresân snrede?L ori-cît am fi de împinși la asta de
De #ua«
Vorbi necurmat do «leul StirnoaiirL3‘feliu Sth’ner tratează de orb pe cel ce
Sca taS1 a nu fi al‘a de cît uu «om», lei se riDreptul înse Ieste tot atîta de puțin sfînt,
ef flq1Va/acestei idei, că n’aș putea să-mi înJabele ca5C tot cș-aș avea trebuință», leljșj rMe^de si puțin de folos pentru binele individual. ” .
lel declarâ îe o fantasmagorie cu care ne-a înzestrat o f
•
h,’*aQferiitaCrfd în existența strigoilor.,, t - a face loc „Oamenii au ajuns păn-acolo, a nu inalJi
tH^xairerf
9
'
?
re
buește
să
pleară,
pentru
?r
e
împosă
stăpînească,
să
îufrînczo
această
idee
rrea
tură
1
Univ-,
7? emulii
**
'omul trebuie să se ap®■ 1 veacului p0 care înșl-șl’lei au creat-o : P^P
afirmă:: «Pe frontispiciul
“°stru
Și afirmă
ște.t43 i-a băgat în robie'4. ^Poate omul individual6*sus^
C8tim
”a.xi”a..d.el"cl;
că are toate drepturile din lume, ce-mi p.
ci; .'Exploatează-te,
tu SI»
pe tine».’ *?»
.
și de susținerile lui * - Nu le r sp
u^Pra ațgj1 ape numai intentiea să ne instrlte^*nH dreptul
? ’ ’cris q de suPot îu care se afla învremeaC1“d ce al putere să fii, al și dreptul să CI. Ori*®®
A.cartea, ci voește sâ ne întreție ai dCsPre
�REVISTA IBEEÎ
REVISTA XBfeEl
.41
|1 ort-ce dreptate numai de la riilrie pdrcade: I°u am
drantul al fac ori-ce, de îndată co am puterea. Am
dreptul de-a răsturna pe Zaua, peJehova. pe Dum
nezeu, și așa mal departe, daca ar fi să pot: neputtnd, toți zeii va să-mi stee înainte în față, tari de
dreptul ji de puterea lor". „Dreptul întră îo neantu-I,
în hiu-f, dacă îl absoarbe puterea4': ,.o dată cu notidnea-I) cutfritul îsl pierde ?i. înțelesul". „Poate că
poporul sr fi In conțra deârâdincfojilor t de aici lege
Iii contra acestora ; Va fi o. rațiune ca leii flă fiu cre
dincios? Aceasta l^ge va fi pentru mine mal jntilt
de cit o „porunci"? „Gel ce are putere Ie „mai pre
Sns de lese". „Pămîntul aparține celui ce se pricepe
ăă piiâ mina pfe Iei sau căr-nl nu se lasă să i se ră
pească Dacă cine-va va piftie mina ^pe Iei și și-l vaînsosi, va avea nu numai pfimîntul ci Și dreptul de-al
stă pini. Teată dreptul cel egoist, care se poăte flstfeliu formula : Vreu, și Ie drept".
II. Binele individual cere, ca pe viitor legea diriguitoare
a individului Să fib; nu dreptul, ci inșu-și individul.
Fie-care dintre noi Ieste „tonic"; „feste pentru sine
o istorie a lumel": știindu-se „unic" dînstil Ieste «Pro
prietari. „Dumnezeu, omenirea, nu și-au înterrieeat
cauza lor pe nimic, pe nimica de cît pe sine. De aceea și leu cauza mea îmi voiă baza-o pe mine; tot
ca si Dumnezeu, leu stnt negarea, tăgăduirea a tot
ce rămîne. leu sînt pentru mine totul, sînt Unicul".
Departe ast-feliii orl-ce cauză care.n'ar fi întru total
a mea. Cauza mea, veți zice, ar trebui să fie cel pu
țin Jjcaurt cea bună". Dar ce Ie oare bun și ce rău?
Cauza mea sînt chlăr Ied; și leu nu sînt nici bun,
nici rău: astea nu-s pentru mine de cft cuvinte. Ce
Ie divin, privește pe Dumnezeu, omenirea privește pe
om. Cauze meâ nici divină, nici omenească nu ie, nu
Ie nici adevărul, nici bunul, nici dreptul, nici libe
rul, Ie., ce tal mleu : lea nu-I generală, obștească, ci
ținică^ după cum tot unic sînt si leu. Nimic pentru
mine, nu-1 mal presus de mine" :
„Ce deosebire între libertate și individualitate.
Slnt liber față de ceea-ce nu rilal aml slnt proprietar
a ceea-ce îmi ie în putere, sau a ceea ce sfnț în stare".
„Libertatea nu ml ajunge deplină de cît cînd aceasta
îmi Ie puterea: numai mulțămită acestei din urmă, în
cetez de a fî numai liber, spre a ajunge individ și
stăpînitor. „Fie-care trebuește să-și zică: leu, pentru
mine, sînt totul, și totul ce fac, fac cu privire la mine.
Dacă vi s’ar întfmpla, fie și numai o singură dată,
& Vedea neted că Dumnezeu, legea și celelalte, nu fac
alta de cit să v& aducă vătămare, să vă micșureze și
ăă vă strice, fără îndoealâ că le-ați arunca* departe
de voi, precum creștinii dărîmară odinioară chipurile
lui Apolon și Minervel din morala păgînă". Cum fie
care nu lucrează de cît după sine șl nu-I pasă de ni
mic alta, creștinii și-au închipuit că și cu Dumnezeu
nu putea să fie alt-feliu, lei lucrează „precum îi place’’
„Minunat lucru Ieste puterea, de folos într’o mulțime
de cazuri, pentru efl „mult mal departe ajungi cu o
mină plină de putere de cît cu-n sac plin de drep
turi". NăzuițI cătră libertate ? Nebuni ce sîntell
Aveți puterea, și libertatea va veni de Ia sine. Ui
tați-vă, cel ce are puterea Ie „moi pre sus de legi".
Observarea asta Ie dună gustul vostru, oameni „le
gali" ? Voi Inse aveți lipsă de gust".
Stafn/.— I. Precum respinge dreptul, Stimer resping,
leară'ffi fără nici o restricție, ți instituțiea legală, nu
mită Stat.
Statul nu poate esista fără drept. „Respect legel",
leafă cimentul care ține-n picioare toată clădirea
Statului.
Statul ca și dreptul, nu există prin faptul că indi
vidul Far privi ca folositor pentru binele său, ci fîind-că acesta îl crede sfînt, fiind-că „nu ne-am lele
pădat încă de ideea greșită, că Statul ar fi un, «leu»
și că atare, ar fi o „persoană ' morală, mistică sau
politică. De această piele de leu a leului, trebuie leu
cu-adevărat un leu, trebuie să despoiu peînJtnfatul mjncfttor de'gogoși" Ou Statul, ca si cufamînH \exte '»Pentru ca familiea să fie admisă și
Ie; d0 c&tră fie-care din cel cari fac
tor. dn ^ ea’ trebuie ca fie-care să privească legă-
?i a& simtască- fată do
bru
«o respect pe care să-1 consSUtidS JLwJ ru«de* - Tot a§8’ fio-care mem^ui trebuie să privească această societate
da sf'ntă, si
venereze ca noțiune supremă pe cea
cara va fi privită chiar de Stat ca nlare". lonp 8ta
țxfi itn'u Ie numai autorizat cl Ip chiar obligat de-a
cere asta de la iie-care dintre a! săi".
Statul înse nu-î sfint. „Sfatul lucrează prin puterea
brutală: puterea, în mînele salp. se chVeflmfi ,,drPpp»
tn mînele Individului, asta sechWmă .,orlm«". Dacă
n’aș face ce-ar voi Statul, Statul n’ar întoarce în con
tra mea si m’ar face să-i simt gh;arele și unghiile
sale, pentru-eft Iei le regele animalelor, leul și șoi
mul". „Dar chiar dacă, prin puterea-ți, al a'junge
a imptinâ adeversarulul t?i u, acesta nu te va privi nici
o dată ca o autoritate sfintă, afară dacă n’ar fi un
biet păcătos. Iei nu-țt va datori nici respect, nici omagiu, cu toate că, fata de puterea ta, va trebui să
fie cu pază".De alt-feliu Statul, pentru binele individual
nu fe de nici un folos. „Teu sînt vrăjmașul cel mal
de moarte al Statului". „Binele public, ca atare,
Ieste departe de-a fi tot una cu binele mleu indivi
dual, pentrii-că, din potrivă, iei Ieste gradul cel mal
mare de abnegafe. Se poate ca binele public să nu
mal poată de veselie, poruncindu-mi mie : „Culcă-te
tu“: ca Statul să seînteeze de strălucire, pe cită vreme
ieu să fiu mort de foame". Ori ce Shat Ie despotic,
fie-că despotul ar fi unul singur, fie c’ar ti mal mulțî,
fîe-că, după cum se admite în republica, fiind cu toții
stăplnî, unul ar fi despotul altuea“. „Statul îngăduo,
pre cît se poate, ca indivizii sfi se miște liber, înse
le interzice să lee mișcarea asta în serios, și să-l
pleardă cum-va din vedere, pe dînsul, Slat. Statul
nu urmărește nici o dată de cît o țintă: a țărmuri, a
înlăntui, a subjuga pe individ, a-1 subordona unei
generalități oare-care Dînsul nu noate dăinui de cît
cu condițiea ca individul să nu fie, pentru sine totul
în tot; Iei implică în mod necesar țărmurirea leului
mleu, mutilarea mea și robiea. Nici o dată nu-șlva
propune Statul să stimuleze libera activitate a indi
vidului: singura activitate ce acesta încurajază Ieste
aceea ce se referă la ținta-i particulară". „Statul ca
ută a împiedica orl-ce activitate liberă, crin cenzura-I, supravegherea și polițiea lui. Iei crede a-șl în
deplini datoriea, procedînd în chipul acesta, pentrucă, într’adevăr, Ieste vorba de datoriea de conser
vare". „Teu nu pot face tot ce-s în stare, ci numai
ceea-ce îmi îngăduește Statul a facej nu pot să-mi
pun în vază nici cugetările mele, nici munca, nici în
de obște nimic din ceea ce-mi aparține". „Pauperismul Ie un corolar al ne-valoarel leului mleu, al
neputinței de-a-ml areta puterea. Așa-că Stat și pauperism slnt două fenomene nedeslipite. Statul n’admite ca leu să trag din mine folos: Iei nu există de
cît cu condițiea ca leu să nu am glas în pieață: pu
rurea Iei țintește a trage din mine un ce profit, eă
mă exploateze, sa mft despoae, să mă facă să slujesc
la ce-va, fie și a alcătui un proles, un proleetariat: Iei
vrea ca leu să fiu «creatura» sa*.
„Statul nu poateîngădui relații imediate de Ia om la
om: Iei trebuie numai de cît să intervie. să se interpue
ca mijlocitor. Iei deosebește, despArțește pe om de
om, și se interpune fntre dînșil ca «Sfîntul Duh». Lu
crătorii cari cer o sporire de salar, sînt priviți ca
drept criminali de îndată ee cată a smulge aceas
sporire cu forța de la patron. Ce-ar trebui
să facă ? Dacă nu s’ar folosi de putere, s’ar întoar
cu mînele goale: a te folosi înse de puterea
a recurge la silă, însemnează a pune în practica p
acel „ajută-te singur" însemnează a-ți areta PU"*
a scoate liber și cu adevărat din proprietatea-ț>,
mal cît face, toate lucruri pe cari nu le poate mg
dui Statul.
II. Binele individual cere ca Statul sa fie înlocuit pnntr'o vieață Socială care să nu fie întemeeată de cit pe p
priile sale reglementări. Stirner numește acest so
vieață Socială : „Unirea egoiștilor".
„
I.După descotorosirea de Stat, oamenii cată să u
totu-șl o vieață socială. „Individualiștii, dm P„--0.
lor, vor lupta pentru unitatea personală, de catr
care dorită, pentru unitatea izvorită din aS0<' jrea
Ce legătură va întruni înse pe oamenii din
aceasta? Fără îndoeală, nici un soiu de angoj
ț
«Dacă aș fi legat, astă-zi și totdeauna, de
J-ată,
de ieri, voința mea mi-ar fi imobilizată, pa
ra0ie
Creațiea meâ, cu alte cuvinte un act al voiaj .cjQg,
determinate, ar fi să-mi devie mie stăpîn. nm p
ja
că aș fi fost fer? un nebun, v» trebui oare, p
4
regiuni la o îmbucătățire ne-nchlpuită. Fie-care tre
st-91 albă osișorul lui, din care iă găsaacă
fe CI‘ettn spirituală, Superioară intelectului mleu, ca buește
ce-va să roadă".
P P°tere asociație alta Și după cum nu voesc de a .xPr«?P^ictatea în8e nu’^
»Jeu nu mi dau în
și
maximelor, cugetărilor mele, cari voesc să
fi robuj 1 & de nici o garanție, expuse criticei mele dărăt din fața proprietățel tale, proprietățel voastre :
o privesc, din ootrivă. pururea ca proprietatea
rSt»’e».J„ite fără să Ic chezășuesc durata, tot așa, leu
mea pe care n’o am de „respectat". Tratați și voi
nec?n„a
mal puțin, înțeleg a-ml angaja viitorul tot asa ceea-ce numiți proprietatea mea".
b» lDtc*î a-mi vinde sufletul" Iei, cum se zice cînd
pentru binele individual, nici nu te
u°ire,hfl d* diavol și cum și Ieste cazul într’adevăr deProprietatea,
folos. „Proprietatea, dubă cum o înțeleg liberalii
vorba de Stat sau de-o autoritate spirituală. burghf-jl, nu se poate susține, avtnd îâ vedere dăctndetnt si rămîn, pentru mine, mal mult de c-ît Statul, cetățeanul proprietar nu posedă în realitate nimic
l0U/rnultde cit Biserica, mai mult de cît D-zeu, ele., și pretutindeni Ieste un izgonit. Departe ca lumea
rin urmare, nemăsurat de mult mal mult și de să îi poștă aparți-pa lui, nici măcar păcătosul de
Sînnirea". Dimpotrivă, legătura care întrunește, care colț unde trăește de â-zl pe mîne nu-I al lui".
“J ne oameni într’o unire Ieste folosul care izvoIT. Binele individual cere ca proprietatea șă fie înlocuită
I
«fte pentru Tel, pe fie-care clipă, din această unire.
nncă vecinul îmi poate fi de folos, consimt a mă în- ■Șr1*” distribuire, prin o împărțire de bundri care să nu
fiee « mă “sociea cu Iel» din pricină că acordul a- fie^ întemeeată de cit pe cerințele binelui "individual Dacă
Pdn îmi sporește puterea, din pricină că puterile Stirner numește, partea rezultată din această |dis.Voastre întrunite produc mai mult de cît ar putea tribuire, tot proprietate, ceea-ce o face în toată cartea-I
fiice orl-care din astea aparte. Dar leu nu văd în asta nu-I în înțelesul cel propriu al vorbei care nu
întrunirea aceasta nimic alta de cît o sporire a pu- poate să însemneze de cît o parte de bunuri a căror
lereț mele, și nu țin la dînsa, și n’o păstrez de cît stftpînire Ie întemeeată pe ‘drept.
, Pentru a răsounde cerințelor propriului său bine,
atît cît reprezintă sau Ieste puterea-mi multiplicată".
Prin urmare unirea ieste cu totul alta de cît „So fie-care trebuie să albă tot ce Ie în putința I să
cietatea pe care comunismul vrea s’o întemeeze". dobîndească.
1. „Intru-cît nu-ml veți putea rîpi puterea asupra
, in unire, tu îți aduci întreaga putere, întreaga avere,
s’i-tl pui în vază toate puterile, arătînd tot ce poți... unui lucru, acgst lucru rămîne proprietatea mea:
In Societate, atît tu cît și activitea ta, sîntețl utilizați... Fie și-așa. Hotărască de proprietate puterea;. voifl.
în întăea, trăeștl ca egoist, în a doua trăeștl ca om, aștepta și leu totul de la puterea ihea; Puterea
cn alte vorbe cu religiozitate: aici muncești la viea străină, puterea lăsată de mine altuea, a făcut din
Domnului. Totul ce al, tu Iești dator Societate!, Iești mine un serv, fie-ca propriea mea putere să facă
obligatul, îndatoratul sau datornicul Iei și Iești stă- din mine un proprietarii. «La ce proprietate am înpînit de «datorii sociale* tunirei,- nu-I datorestl nimic: drituiraa să tind ? La toată proprietatea la care mă
lea te servește, și de îndată ce nu mal poți trage îndrituesc singur leu. Dreptul de proprietate asupra
dintrînsa nici, un folos, o părăsești fără de nici un unul lucru, mi-1 dau singur ieu, punînd mina pe Iei,
scrupul. Dacă Societatea ieste mai mult de cît tine, cu alte cuvinte dîndu-ml puterea, îndrituirea; tîtliil
ta o vel face a trece înaintea-țl, făcîndu te sluga Iei; să-l am". „Totul ce slnt îh stare să am, leată bu
asociației Ieste unelta, ie arma ta, iea îți ascute, îți nurile mele". „Bolnavii, copiii, bătrîniî, chiar și
. . multiplică puterea ta naturală. Unirea nu există de aceștia sînt în stare să aibă o mulțime de bunuri,
cit pentru tine, societatea din potrivă te reclamă ca fie măcar să-și păstreze vieața în loc să și o ridice.
bunul Iei, lea putînd să existe și fără tine. In scurte Și dacă sînt în stare de a vă face să le doriți con
vorbe, societateă ie sfîută, asociațiea Teste proprie servarea, Ie că posedă o putere asupra voastră".
j
tatea ta: Societatea se servește de tine, de unire tu „Ce bunuri nu posedă oare copilul, în zimhetul, în
te servești".
gesturile, în mișcările, în strigătele lui, în scurte
2. Cum se vor alcătui înse ast-feliii de uniri9 Stimer vorbe, în singurul fapt că există? Tu, mamă. nu-Idal
In polimica cu criticul său Moses Hess, dă cîte-va lui sinul, tu, tată, nu-I dai oare din bunul tău totul
ce-î trebuie? lei vă constrînge, și prin asta ieată-1
pilde de uniri, ființînd.
„Poate că chiar în momentul acesta, i se Întru că posedă, că are ceea ce socotiți ca al vostru‘‘i
„Proprietatea nu trebuie și nu poate ti ast-feliii des
nesc, în fața ferestrei, ca să se joace ca niște buni
camarazi, niște drăguți de copil. Ulte-se la 'dînsil si ființată : ceea-ce trebuie le a o curăți de iluzii și a
poaț ța
întruniri, destul de vesele, de egoiști. face dintrînsa proprietatea mea. Cu chipul acesta,
iiiMw ± re dornuul Hess vre-un prieten sau vre-o închipuirea că n’aș avea îndrituirea a pune mîna pe
chin « ?t.unSî ar Putea fără îndoeală să știe în ce tot ce mi-ar fi de nevoe, va pieri. „De cîte lucruri
.ctwin
hfPDO
° inimă
1 D.irn^ se alipește de alta, în ce chip se în- n’are înse omul nevoe" ? Cel ce are nevoe de multe
<H.C doî ’n(fivizl egoiști, ca să se folosască sau să și care se pricepe să le și-apuce, a lipsit oare vre-o
nlf>rH?lre-unn^ de altul, și cum se face că fie-care nu dată de a și țe însuși ? Napoleon a luat Europa, iear
Btrnaî pnn ,oceasta nimic. Poate-că se va întîlni pe FrancejiI Algeria. Ar trebui ca „plebea", pe care respxxeiom,
u vor
iee cugetul
o-nlănțuește, o paraliznză să se deprindă o
cu TIcI
pY „CU nJ?te P
rie
teni, .can
cari
îl
vor Iinvita
invita sa
să lee
cur
Uțj
/Iz.
—
-_____
do vin;
oare
se____
va duce cu dînsil,B^tă a-șl procura cele ce-I sînt de nevoe. Dacă #r
Ca
]„ f Păhăruț
~
anx i—
- ’o*“—• vaio oe- .T<x
■—
'
merge cum-va prea departe, dacă cum-va v ați socoti
prieton» «v . k*ne ’
se «întrunește* oare cu
cere? n
di.n Pricină că întrevede chiar Iei o plă- vătămațl, atunci apărați-vă". „Trebuințele „omului"
Rducă in/e Pyiotenil de petrecere vor fi datori să-I nu sînt nici de cum o măsură care să poată să se
Oare
^ujțămirl, că a făcut-o „jertfă"? Nu vor fi aplice Ia mine și la trebuințele mele, pentru-că leu
ceas
. c.urlnd conștient! de a fî alcătuit, pentru-n pot să. am trebuință de mal mult sau de mai puțin.
Nu, leu trebuește să am atît cît slnt în stare să-mi
8Utoer^!re ?e e&oistl‘‘ ?
‘“ane" de ego‘ ^G^ar
îutemeorea unei „uniri ger- însușesc".
2. „Unirile între indivizi va săînmulțască mijloacele
fie-cărul de acțiune, apărînd proprietatea-I amenin
1 Stimer respinge, de asemeni fără țată". „Dacă voim a ne apropriea solul, în loc de a-1
?u1Wu»Ih 8litutlea legală a proprietăți Asta „nu trăește lăsa ca chilipir proprietarilor fonciari, să ne unim,
??clt drfin?8iCÎt,doar dreptului, lea n’are alte garanții să ne asociem întru scopul acesta, să alcătuim o
d,îe- Ie nrlU Dînsa n« Ie un „fapt“ ci o ficțiune, o „unire" care să se facă proprietară pe iei. Izbutind,
garHanKtaAea
numele dreptului*, proprie- proprietarii de a-zl vor înceta să mal fie proprietari.
^reptic ntată. Nu posed de la „mine", posed „de Și tot așa, după cum fi vom fi deposedat de pâmînt
si de sol, ÎI vom mal putea alunga și din alte pro
prietăți, pentru a face din Iele proprietatea noastră
în înțelesul acesta, nu există a rîpitorilor „Rîpîtoril" va săalcătuească o societate,
S b‘“ek ur® individul o privește ca folositoare pen- pe care putem si ne-o închipuim că va crește, înlinn? tate. în
?i-Pentru că o privește ca sfintă. „Pro- zîndu-se progresiv, până 1“ Punctul de-a isprăvi să
Injelesul burghezcsc al cuvîntului, însamnă îmbrățoșeze omenirea întreagă. Dar însă-și jeeastj
a£0prletatOoS?ntă, așa-că leu trebuie să-ți respect omenire nu-I de cît o cugetare sau o iluzie, o fantoug
hi»nla* »\PesPect proprietăței". Polițcianil
n’are realitate de cît în mdivjz
pp°Priefe»«aro^ ca fio-care să-și aibă părticica lui care
aceștia, luațl în masă, nu se vor folosi mai puțin
.* asemenea tendință a și ajuns în unele
�REVISTA IDEE1
44
REVISTA IDEEl
arbitrar de pămînt și de sol de ctt individul cel
Izolat, așa numitul proprietar1'.
„Lucrul la care toți ar vrea a avea parte, se va
lua de la individul cure ar vrea, a-1 avea numai pen
tru sine, făcîndu-se hun comun. In calitate de nun
comun, fie-care poate sa alba o parte In Ie), parte
care i-arfi proprietatea. Așa se face câ, după dreptul
de moștenire cel vechiu, o cu să care aparținea la
cinci moștenitori Iera hunul lor comun, indiviz,
pe cînd a*cincea parte din venit Iera proprietatea
fie-cărul Proprietatea de care în clipa asta slntem
încă lipsiți, va fi cu mult mal bine utilizată. în mi
nele noastre ale tuturor. Să ne unim așa dar, ca sa
săvirșim o asemeni hoție."
Realizarea. — Schimbarea necesai ă pentru binele
individual va a se îndeplini, după Stirner, în urmă
torul chip : mal intâl o cilime îndestulătoare de oameni
va să se transforme interior, recunoseînd ca legea cea
mal supremă binele lor personal: după asta, acești
oameni va să provoace transformarea exterioară, adică
distrugerea dreptului, a Statului, a proprietăței, inaugurinâ prin asta o era nouă.
1. Condițiea ,,sine qua non-‘, condițiea neaparată
Ieste transformarea interioară a individului.
„Revoluție și râzvrîtire nu le acelaș lucru. Cea
dintâi constă într’o răsturnare a stărel politice, a
acelui statas al Statului sau al Societățel, asa-că lea
n’are de cît o însemnătate politică sau -socială Qea
de a doua are drept urmare aceea-șl răsturnare a
așezămintelor stabilite sau aflătoare,* lea nu ie înse
o ridicare de scut, ci râscularea unor indivizi cari
se ridică, fără să se-ngrijască de așeză mintele, de
instituțiile ce ar putea răsări după asta. Revoluțiea
are în vedere un regim nou, răzvrîtirea no duce să
nu.ne mal lâsăm de a fi cîrmuiți ci să ne cirmuim
înși-ne noi: asta din urmă nu întreține cine știe ce
strălucite speranțe^ asupra „instituțiilor viitoare".
Asta din urmă nu ie o luptă împotriva a ceea ce ie
stabilit, în înțelesul că, de îndată ce izblndește, ceea
ce-i stabilit se darima de sine. Asta Ieste silința ce-o
fac ca să scap de prezentul care m’apasă : de îndată
ce abandonez, de îndată ce părăsesc prezentul acesta, prezentul acesta se descompune, ie mort. In
cele din urmă, ținta mea ne-fîind a răsturnă ceea ce
Ieste, ci a mă ridica mal presus de ceea-ce Ieste,
intențiile și faptele mele n’au nimic de politic sau
social: astea, ne-avind alt obiect sau alt scop de cît
pe mine și individualitatea mea, slnt egoiste
De ce întemeetorul creștinismului n’a fost oare un
revoluționar sau un demagog, după cum Evreii l'ar
fi dorit? De ce n’a fost oare un liberal?Din pricină
ca fel nu așiepta mintuirea de la schimbarea, de la
premenirea instituțiilor: orl-ce tarabă guvernamen
tală și administrativă fiindu-1 cu totul indiferentă,
lei n a fost un revoluționar, cum a lost bună-oară
Cezar, ci un razvrltit, un rebel: îel nu căuta să râsto&rne-un guvern, ci a se ridica însu-și Iei. lei n’a
dus o campanie liberală sau politică împotriva autorițățel întemeeate, ci a voitsă-șl urmeze propriea-I
cale, fără să-I pese de autoritatea întemeeată si fără
să se lese îcriurit de iea.. "
„Totul ce-I sfînt Ieste o legătură , un lanț. Totul
ce-I sfîut Ieste falșificat de falsificatori, și nu se
poate să fie alt-tfeliti: de aceeași găsim în timpul de
față, în toate sferele, o mulțime de falșificatori de
aceștia. Dinșil pregătesc ruptura cu dreptul, desfiin
țarea dreptului11. „Privește-te cu mult mai puternic
de cît cum pari, și mal puternic vel fi; socoate-ți valoa
rea ta cît mal sus, și vel fi mult mal mult". „Săracii
nu vor deveni liberi de cît cînd se vor pune în răz
vrătire, cînd se vor răscula, se vor ridica". „Num&I
de la egoism plebea trebuie să aștepte un ajutor oarer
care: ajutorul acesta plebea’trebuie a-1 împrumuta
ae la sine, ccea-ce va și face de-altminteri. Plebea Ie
o putere, numai să nu se lase stăpînită, înfrlnata
uc irica »
n+îk-r*U<Vu- a aduce „transformarea așezămintelor
răîr* Și.Pentru a înlocui dreptul, Statul, pro?tit mal mull
n
.
wu«MJU UCDUIO <!U UUL
Nu.^re P?1®1118- împotriva Statului actual.
? Sutezare arbitrară Statul poate sa
a puterii
insamnă: întrebuințarea de individ
«•Ini»® nut^<L’oJu5n,aî priQ crim& individul poate
8 puterea Statului, clnd le de părere câ nu
Iei le mal pre jos de Stat, ci că Statul Ie de Iei
oro joe“ .,De acolpa rezulta cum-că Io lupta lot.
împotriva guvernului, cugetătorii etnt crreșitl, cu alte
cuvinte stnt neputincioși, etnd prind să vie cu cuge
țări la asaltul unei puteri personale ; puterea egoista
închide gura celor ce reznn«ază. Nu pe cîmpu!
bătălie a teoriei putea-sc-vn repurta o biruința hotj
rîtoare, lear puterea sflniă n cugelărel cade înfrîntă
și piere eub loviturile egoismului. Numai lupta cea
egoist*, lupta între egoiști, poate să dezlege o chestie"
oare-care".
aChcstiea proprietăței nu-I atît de simplă de dez
legat cum îșl închipue socialiștii, chiar comuniștii,
lea nu se va dezlega de cît prin războiul, prin lupta
tuturora împotriva tuturor». «Oată. să întru ast-feliă
în Rtănînirea, în posesiunea puterel pe care am lă
sat-o. am pfirăsit-o altora, nepriceput c?-am fost de
valoarea puterilor mele. Pentru mine, proprietatea
mea se întinde p^nă unde mi se întinde brațul: cătă
a revindica ca al mieu tot ce as fi în stare să cu
ceresc. fără să văd alte margenl reale proprietăței •
mrie de cît puterea mea, singura sursă a dreptului
mieu». țtPentru a stârpi pauperismul sau sărăciea, egoismul nu zice plebei.- așteaptă ceea-ce o inimă echitabilă va să-ti brirăzască în numele comunitățeî,
ci-I zice: pune mîna pe tot ce al trebuință și lea".
In această luptă. Stirner nu respinge nici* un mij
loc. „leu nu mă voiu opri în fata nici unei acțiuni, ori
și care ar fi, în fața spiritului de impietate, de mo
ralitate sau nedreptate, ce o ar putea anima, nu voiiî
da înapoi, după cum nu s'a abținut nici Sfîntul Bonifaciu, din scrupul religios, de a doborî la pămînt ste
jarii ce-I sfinți ai păgînilor". „Dreptul de vieață și
moarte ce și l’au rezervat Biserica și Statul, leu îl
declar al mieu". Vieața individului lîu mă imporți
de cît întru cît are pentru mine-o valoare: bunurile
sale, atît materiale cît și spirituale sînt ale mele, și
mă port cu Iele ca proprietar în măsura puterilor mele.
3. Stirner ne arată un caz de transformare prin vi
olență. Iei presupune că un număr de oameni recu
nosc că sînt exploatați peste măsură, cu osebire față
cu alțl indivizi.
«Exploatațilse cutează să-ntrebe: ce face siguranța
proprietăței voastre. Domnilor privilegiațl ? Și răs
pund singuri: proprietatea voastră ie siguri din pri
cină că noi ne abținem de a o ataca. Ce ne dațl înse
voi ca răsplată? Voi nu aveți pentru „poporul de
rînd" de cît dispreț și lovituri de picior, suprave
gherea politiei, și un "catechism cu acest principiu
fundamental: Re*spectă ceea-ce nu-I al tău, ceea-ca
ie al altuea. Respectează pe alții, și mai cu samă su
periorii tăi. La aceasta răspundem: voițl respectul
nostru ? Atuncea cumpărați-ni-1: ieată prețul ce-1 ce
rem. Proprietatea voastră, voim să v'o lăsăm, bucu
ros. înse cu prețul unei compenzațil îndestulătoare,
Ce produce în timp de pace un general, în schimbul
miilor de lei ce primește? Ce produce un altul pen
tru sutele lui de mii sau milioanele lui anuale? Ce
compenzație primim noi, cînd noi mîncăm cartofiultîndu-ne la voi cum vă înghițițl stridiile liniștit. Cumpărați-ne mă°ar asemenea stridii cu prețul pe care
slntem noi siliți pentru cartofi să-1 plătim, si puteți
să urmați a mînca aceste stridii în pace. Ponta va
închipuiți că stridiile nu-s tot atît și-ale noastre, ca
și-ale voastre ? Veți striga poate că-I violența, vazîndu-ne că ne umplem farfuriea și noi ne apucam
să le mîncăm cu voi: veți și avea fără îndoeală drep
tate. Fără violență noi nu le-am fi avut: iear voi,nu
mai pentru-că ne faceți violență le-avețl“.
„Dar să lăsăm stridiile de-o parte, și să trecen\l£
o proprietate care ne atinge mal de aproape, Per“*r
că celelalte nu Ierau de cit posesiune, avere, să w
cem la muncă. Noi muncim douăsprezece sau au*
__ _______________
_______ _____
.
tea
ceasuri, întru sudoarea
frunțel,
pe zi, și voi
dațl.pentru
dațl
.pentru asta vre-o clți-va
clțl-va bani. Bine, faceți
ffie
1" plătită
—și
~ munca voastră cu-acelaș
..Aniin nrt
preț, vo
nutnal
». cît de _acord,
____ ___
—__ __
numai g
de
numai
să fie înțeles hm
nimeni nu mal are nici de făcut, nici de primit a&~
rurl. Atîtea veacuri de cînd vă tot facem pomană <u
Stupid,. Utîua =r. de drf
nu-1 a cezarului. S’a isprăvit de acum, dezlegaț
baerile pungel pentru-că de acum înainte preț
fel noastre a îndurat o ridicare enorma. Jio
vom lua nimica, cu desăvîrșire nimic, dar v 1
j
.j
dt mal bine ceea-ce veți voi să aveți... Tu de
lUavuție al? ,>Am o moșie de o mic de poRme* sint omul gospodăriei tale, dur de acum
D uti-ți voiu mai lucra clmpul de cit cu
-~un
*“■
de uu taler
r ’ " pe zi. ,Atunci voii lua un alt luNu-1 vei g&si, pentru câ de acuma nici noi
’ -« mal muncim în alte condiții, iear daca
P,10-ggăsi cum-va alțni sa lase mai jos bage de sumă.
b
a* 6
Paul Ehzbacher.
PIETRELE...
cu totul și numai raze mici, slabe, străbateau, Iei și colo,
pnn desul copenș. de crengi și de frunze ce îmbrăca
pădurea . Printre pietre «uj&nta Ierburi sălbatece, mari,
Cari crescură, crescură atît de îm-lte, în cît acoperirii cu
totul mmdrele Hori, cari cu caznă mare, cu multă trudă,
se iviseră din p&mîntul cel morc și uscat care acoperea
pietrele . Șt prin păduri colindau animalele, tiarele
cele sălbatice, în voe, înăbușind cu- mugetul lor șoaptele
ce se încumetau unii oameni a le scoate cu teamă, cu
spaimă. Fiarele cele sălbatece alungară, împrfiștiară pe
oameni, și oamenii se ascunseră cu supunere, n tăcere,
prin văgăuni pnn talnițl, prin poduri, strîngtnd cu
teamă la pieptul lor corpurile înfiorate, bătînd cu putere,
...... „ gr
rhlar pietrele începutrau să strige...
petrele zăceau, din timn: ad! no. nfn
.. r------- t_
.
ox «a
w.m.2 o. _J
r ti tari și gr01e»
8& 80 clintească măcar.... Și zăîACeamute paralizate, reci... Razele calde ale strălucitac0?1floare încă nu pătrunseseră pănă la adîncimea în care
* . i dînsele afundate... Numai icl-colo, o slabă ume^lă produsă de ploae străbatea pănă la pietrele cele
'
i
neAdînc°în pămînt, în întunericimea fără de soare, fără de
er fără ’răzbaterea ploael, Ierau pietrele atundate, dar din
adîncinwa lorlele wdeauși auzeau că ploile ap dau puțin
otte puțin pămîntul,. simțeau că soarele ardea, usca noroiul ce le acoperea. Iele auzeau și simțeau ca caii cu
copitele lor și roțile trăsurilor sapau gropi în pămînt,..
că copitele cailor și roțile trăsurilor împrăștiea noroiul...
Si pietrele așteptau, cu o bucurie ascunsă ora cea tericită
cînd avea să se-nceapa și pentru Iele o altă vieață, ziua
cînd aveau să poată să rîdă soarelui drept în față, cînd
aveau sa fie spălate bine de ploi, iear piepturile lor tari
aveau să fie bătute de c opitele tot atît de tari ale ca
ilor șt de roțile trasurilor grele...
Inse, deocamdată, pietrele tot tăceau... Cu nepăsare se
uitau Iele la durerile oamenilor, cari se tăvăleau în praf
îu pratul ce le învaluea și pe Iele, și auzeau strigătele
sălbatece, de durere, ale oamenilor, de sub Cnutul, de sub
Nagalca, ce șuerau în văzduh... Iele auzeau plîngenle și
vaetule acestor oameni nenorociți, rugile lor de milă, im
plorările lor câtră Dumnezeu... Din adîncimea lor, pie
trele vedeau, cum mînl brutale răpeau iemel nobile de
lîng& soții lor cel iubiți și copil slabi, bolnavi de lingă
părinții lor.. Pietrele vedeau, cum peste fețele mohorîte
ale nenorociților, curgea în mari șiroae o sudoare de
sînge... Prin grosul strat de pămînt ce le acoperea, pie
trele auzeau zîngănitul lanțurilor și baterea tiarelor grele,
cu cari Ierau ferecați bieții nenorociți,. lear sîngele omenesc, vărsat, din blelșug străbătuse, prin stratul gros
de pămînt, și acoperise si pietrele... Pietrele, cele surde
auziră cîntecul vesel al tiranilor, al ucigașilor și strigă
tele de durere și disperare ale nenorociților suferinzi... Și
în întreaga vieață se auzi o larmă îngrozitoare, sălba
tecă, ca de iad, In care se amestecau glasuri de rugă și
blestem, bucurie și vaete, risete și plînsete... Numai pie
trele cele reci, numai Iele taceau..,
De-o dată, pe pămîntul care acoperea pietrele, strigă
tele de durere și hohotele de plîns ale nenorociților su
ferinzi, încetară... Oamenii se liniștiră: vechea îrică, de
cutare... și de cutare... care atîrnă pururea de-asupra ca
petelor celor nenorociți înăbuși, smulse toate-cuvintele
,' tinguire și protestare din inimile omenești... Oameuu amuțiră de-o dată.. Li se părea cu neputință ca Iei
oameni mici, neînsemnați, slabi, neocrotiți de nimeni, să
Poată nimici vre-o dată Cnutul și Nagaica*ce atîrnau
,îa8?p^ C8P®telor lor. Li se părea că în zadar li-I plîn,
tînguirea, că Dumnezeu nu aude și nu lea sama
|a durerile lor.. Oamenii credeau că plîngerile și strigă"uo lor, aveau să nască mai multe dureri, mal multe ti’ mal multe lovituri încă.. Și oamenii amuțiră...
Adine, în tundul inimel, îșl ascunseră Iei înspăimîntă^“plitele lor batjocoriri și jigniri. Și de nevoe,
“J “Hă, l?i acoperiră Iei fețele lor cîte ou-n zîmbet, ca să
cum-că se liniștiseră și că Ierau mulțămițl...
rt»AOuiI iuțiră .. Și daca vre-unul, din cel ce se tic ,P® pietre, cuteza sau avea îndrăzneală de a rldl0a
NiPr, • ** a c&u în sus cătră soare, se îngropa pe dată
4 “gaica, cea ou cîrligo la vîrfurl de fler, se îngropa in
Î1VO?UBB^ nerușinat., Și acest prost îndrăzneț, O
scaiul8e^6 de soare si de lumină, cădea H pămin ,
în sînge ..
Intr1 °anienil t<ceau. Opace de mormînt legăna lumea
* W. copaci cu vîriiiril» lor tuto«e,
Ierai1 împrăștiate negreșit pe departe, ruginite bîtele
putrezite... Și oamenii nu întinseră mîna la aceste m>jloace,... ca si se apăre, cu tărie și cu curaj, pe Iei și pe
al lor, cum se cădea hi facă..
Cîmpiile Viețel se acopenră de buruenlj și inimile
oamenilor se umplură de amărăciune... Și atunci pietrele
începură să strige.. înainte, dînsele ziceau, tari și grele,
adînc îngropate-n pămint, zăceau nepăsătoare și mute..
Acuma inse Iele, începură să strige .. Și oamenii tot tă
ceau .. Și atunci pietrele începură să strige :
«Sculați, ridicați-vă, voi, oameni, Ați uitat oare că
sîntețl oameni.. Sculați, voi, bărbați, părăsiți-vă soțiile
și copiii, sculați și puneți mîna pe arme, pe unelte de
apărare. Sculați cu toții, -și veți fi mulțl... Și nu vă va mal
fi nici o teamă, nici de fiarele cele sălbatece, nici de
păduri... și nimeni nu vă va mal putea face nimica...
La o lalU cu toții, voi oameni, numărul vostru Ie mare.
Și cum în mînl aveți unele puternice, sănătoase, lear
piepturile voastre-s de fler, ucidețl fiarele cele săl
batece, tftețl ramurile, tufărișul tăețl pădurea din rădă
cini, și soarele va dobîndi libertatea și vă va lumina
calea cu razele Iul bine-cuvîntate și cu lumina lui orbi
toare... La o lalta cu toții, tăeți, nimiciți... Soțiile voastre,
cu furie, să năvălească asupra fiarelor sălbatice, și să le
sfâșie cu unghiile, să se răzbune de batjocoririle îndurate
odinioară... Cu părul lor cel lung, soțiiele voastre să
astupe gurile mari ca prăpăstiile, fără tund, ale acestor
tiare, și să le scoată ochii... lear copiii voștri, și mici și
mari tîrîndu-se pe pămînt, smulgă, cu slabele lor mînuțe,
Ierburile puturoase, sălbatece, arzîdu-le și curățînd pămîntul de Iele... Oameni, oameni, sculați, sculați cu toții..
Puneți mîna pe bîte, pe cuțite și pe securi.. Femei, copil,
sculați... Și tiarele sălbatica va si isp&șască în chinuri
crunte, păcatele lor neertate și grele... lear. pădurile
vor cădea., și soarele, soarele luminos arzător și frumos,
dătător de vieață, va începe să strălucească cu o lumină
nouă peste întregul cuprins.'»...
Pietrele strigară : Sculați.. Mal înainte, tari și grele.
Iele zăceau mute și surde la durerile și strigatele oame
nilor... Dar acum Iele au prins să strige:
«Ridicați-vă cu toții, bătrînl și tineri, bărbați femei și
copil... Destul aț-I suferit... Destul a-țl tăcut... Cel ce
va mal tăcea șl acum, blestemat să fie în veci, I-un uci
gaș nimicitor al soarelui al luminel, i-un vinovat fața
de libertate de bucurie și fericire, ticălosul ticăloșilor
Ieste față de împărățiea viețel. - Voi judecătorii cel noi
mergeți a sosit timpul și acnm Ieste» ..
Strigat-au pietrele... Și oamenii au început să se miște
și a Ieși din ungherele lor mohorîte - le Ier* greu inse
să se ridice, sa stee drept... Iei se priviră ou teamă, sțrîngîndu-șl soțiile și copiii plini de înfiorare, la sin, și cu
teamă întinseră mîna spre uneltele putrede, învechite...
Pietrele înse strigară: «Fiți fără grijă fără de teamă ndicați-vă: puterea și curagiul biruesc totul».-,
,
Și oamenii se ridică măcar că de rușine nu puteau P^r c“
să se ridice. De nu s’&r fi ridicat, ar fi fost un păcat
neerat cînd chiar și pietrele începu-tau să strige..
Din Jargon, de H. L Wcchsler.
Eerețfl.
leacufiorde contele Aulic de Echartshausem traducere
SVt' nimilriu.. Ambele aceste lucrări fac parte
din „Biblioteca Universala" ed.tată de A. 1 Nițennu.
Moire, Aisa sau Destinul, de Eugen Tăutu, fost loco
tenent in Infanterie.
Martie 1907, de E. E. Vincler,
�IUU18TA 1DBBÎ
47
REVISTA. IDEEI
-48
DRAGOSTE ȘI IEAR DRAGOSTE
*
Ne trebuie dragoste chiar do-or fi
si nu bo alie iu lume.
Ludovic Halevy.
Afară de vre-o cîte-va rari escepțil, foarte
puțin încurajate de altmint&l, literatura nu
se înalță nici cum in regiunea superioară a
ideilor, a cunoștințelor experimentale și a înal
telor speculări psihice. lea cămine, nestrămutat,
la starea de divertisment, de distracție publică,
Bolul iei social ie de a desfăta pe cei trindavl.
petrecălorl, de a face să viseze femeile: lea
nu-l înțelege alt-Jeliu. Dacă, cile o dată, dinsa
încearcă cile o incursîe sfiicioasă in domeniul
intelectual, critica, însărcinată să ție strajă
...............
’ pe dată
’ ■
menținere! bunel1 daline
literare, dă
alarma. Iei îi trebuie dragoste, lear publicul
care cetește și cumpără, repetă cu critica:
„Mie-mi trebuie dragoste'1.
Pe cind știința își dă toată silința să limpezască izvoarele vieței de toate rătăcirile me
tafizice ce le întunecă : pe cînd lea cucerește
țărmuri neexplorate, interoghează infinitul,
spațiul și eternitatea materiei: pe cînd lea merge
șă cerceteze, in fundul mărilor primitive, materiea primordială, din care purcedem, cari și
urmează dezvoltarea-! înceată în cursul a mi
lioane de ani și în milioane de forme, pană
ajunge la evoluțiea cea mai desavirșită, până
ajunge la om,... literatura se măi ginește să tot
tngîne, să tot scîncească mereu bietele eîntece,
asupra a două-trei sentimente artificiale și con
venționale, cari trebueausă fie sfieșite, istovite
de mult, de cînd slujesc mereu să ne-ncînle,
pentru că pare că ne incintă.
Literatura ria tras nici un învățămînt, n’a
tras nici un folos, pentru întinerirea-i, din
modurile superbe și noi de educație pe cari
știința i le-a adus, nici din frumusețile estetice
noi, ce puteau să izvorască de-aicl. Cu o în
dărătnicie ne-nfrintă, literatura se-mpotriveșle
de a Intra, cu știința, în cîmpul aproape ne
mărginit, deschis de aceasta tuturor activită
ților mintale și artistice ale omului. Literatura
nu se dezlipește de dragoste, cu alte cuvinte
de singura și palpitanta chestie de a ști dacă
Stan se va-nsura cu Slana, și dacă Stana-l
va-nșela pe Stan, și anume-n ce chip, și din
contra. Lileraturel îl trebuie dragoste.
In privința asta, toți literațil sint de acord:
naturaliștl, idealiști, verișll, moderniști, psi
hologi. Opere ca Germinai, în care Zola ne arată
grozava, înfiorătoarea fantomă a chestiei sociale
sînt rari. Tot alit de rari sint și acele cari,
ca Ana Karenina de Tolstol, și Boala Veacului
de Nordau, mișcă, frâmintă idei adinei și rasfrtng asupra viitorului omenirel pătrunză
toare lumini. Lumea s'a întors foarte iute la
alcovurile adultere, unde dragostea-șl rage
veclnica tinguire.
Cînd stăm o clipă și ne gindim la asemenea
iu-, desC0Perjm c^-va de necrezut, nebunesc,
m băldceala literară, personagiile de roman
nuexprimași n'au de cit o preocupare: iubirea.
urm? Ceat
pagină și pană la cea din
iubesCi
cînd au isprăvit
tn(r o carte, încep tn alta din nou. S'ar
crede că au o anatomie specială nPt
prăvită, pentru-că, c-o ușurință cu adevăr t
uimitoare, astea suprimă toate celelalte nev r
ale vieței fizice, s'ar crede că au o siruclur"
craniană particulară, pentru-că, dintr'o tr^
sătură de condeiu, șterg toate manifestărdp
vieței intelectuale, manifestări cari rămtn aproape la felia cu cele ale acelor cretini sau
idioțl din Alpl, cu occiputul turtit, cu• crierul
lipsit de circonvoluțil și de materie . <cenușie,
căror, în noaptea inferioarei lor animalități
nu le rămîne, în funcționare, ca lucru
’
viu, de
cîl instinctul sexual.
Dragostea-i bună.
draqostel u«.
dn..
v , In tinereță,
.v. - > -lot'lm atitea ceasuri de iluzii incintătoare. atitea
credinți înșelate curînd, și de asemeni atitea
dureri, dureri fecunde prea rar. Mai mult
dragostea-i aceea care Urăște pe om la atitea
fapte nenaturale, unele tragice, altele comice
toate sau mai aproape toate de-o sminteală
care dă de gîndit, fapte al căror studiu Ieste
interesant, inse prea complicat, încurcat. In
cele din urmă, fără să vree, dragostea continuă
speța. lea ie în acelaș timp delicioasă, estravagantă, dezonorantă, lîmpitoare, criminală și
reproducătoare Așa-că-I drept să albă în lite
ratura locul însemnat pe care îl ocupă în
vieață. Dar, in vieață nu-i numai dragoste.
Există ni se pare încă o mulțime de alte lu
cruri, ca toate că poate nu par.
Francis Magnard, zicea, in timpul din urmă,
că, după vecinica istorie, vecinie tot povestită,
a inime'i noastre, ar fi bine ca cine-va să se
hotărască, in cele din urmă, să scrie și istoriea
crierului nostru. Crierul nostru. leată într’adevăr un organ părăsit, neglijat. Cu toate as
tea, o prea frumoasă cartea s’ar putea alcătui
despre lei, pentru-că malerialurile nu lipsesc.
„Lumea i sirîmtă, zice Schiller, crieru-l vasN.
lear Huschke scrie: „Crieru-i templul a ceea ce
ne interesază pe lume mai mult. Da, soarta
neamului omenesc le strîns legață de cele 65 70
degete de masă cerebrală, lear istoriea ome
nire! Iesle înscrisă tntr'tnsa, ca tntr'o carie
mare, plină de leroglife11. Cu toate astea puțini
sorți sini, ca o asemenea carte să fie încercată,
încă mud timp, cel puțin fn literatură. Motivele
sînt multe și minunate, în afară de incurabila
ignoranță de care sînt atinși literațil moderni.
Mal înainte de toate, subiectul ar fi lipsit de
acea voioșie sănătoasă și de acea emoție cor
dială, atit de recomandată de critici, lear cartea,
care ar face o asemenea încercare, ar risca
poate să nu se vtndă. Cărțile înse nu-s făcute
de cil să se vtndă, și numai dragostea se
vinde la editori, ca și pe trotuare. Literatura
ie un comerț ca orl-care, mai pretențios ca
orl-care, in înțeles că se mișcă într’un cerc
mărginit de producție, mărginit la chestiile
de dragoste. Publicul, dragoste vrea și nu vrea
de cit asta. Literațil sînt siliți să vtndă dragosteIei o vînd tn cutii, în pungi, în flucoane, in
sticle. Vindproaspătă, conservată, marinata ș
afumată. Lucru de mirare Ie că după ce a
vtndut atlta, sub orl-ce formă, tot mal au
vîndut.
Stuart Mill,care in calitatea-l de logician n»
lera totu-șl un fantazist, dar cape iubea m
*• > r*>«
»-■
__ Â
â
*
ca singara mlngte™ față de durerile
țiM ie ce4 copleșiră tntr'o perioadă critică
sale, aproape să devie nebun, gtna.j ie de-o data că acordurile muzicale puse sjirșască. „Octava, scrie tel, in ale
le^U Memorii, octava se compune din tonuri și
sa ei tonuri, cari nu pot alcătui de cit un mic
mar de combinări, din cari numai unele
n., frumoase. Cea mai mare parte au fost
ante Așa-cd ar putea să se-nlimple ca ome■pasâ nu mal vadă ivindu-se alt Mozart11.
Teama aceasta îl duse aproape la pragul si-
l
virel unei ațement lucrări. Slnlem tntr'o penoadă istorică, probabil tn ajunul unor pre»
faceri mari Și nu-l nevoe de a fi un spirit
adine pentru a vedea că se pregătesc evenimente,
mult mal însemnate de cit orl-care din cele ce au
avut loctn trecut. Multele descoperiri ale științei,
rezultatul anchetelor biologice, antropologice,
astronomice, cari tnapoează materiei fenome
nele pe cari aveam obiceiul a le atribui unei
puteri supra-naturale, aplicarea acestora la
bunăstarea omenirel fac ceasul pe care-l trăim
să fie cu iotul tulburător. Așezăminlele poli
tice, economice, sociale, pline de apăsare și de
minciună, ce cirmuesc popoarele, nu mal co
respund nici trebuințelor, nici nevoilor noastre,
nici ideilor ce le deșteaptă in noi dorința dreptăței, liberlăței și fericire!. Noi șovăim tntie
un trecut, in care nu mal credem, șiun viilor
incă nesigur și rău definit, care ne și spatmintă, ne și atrage, tot intr’acelaș timp. De acolea rezultă o nemulțumire obștească, care se
traduce, la unii, prin împotrivirea cea mal
înverșunată la deposedarea fatală, la alții, prin
nerăbdarea de a împinge cil mat iute mișca
rea spre acele forme mal raționale, mal știin
țifice <de vieață.
In realitate, nu sînlem de cit in pragul ci
vilizației. Dacă comparăm durata relativ
scurtă a dezvoltărei civilizației, față de durata
timpurilor preistorice', dacă, precum observă
marele Biichner, luăm aminte că numai o
parte restrinsă a globului se pregătește pentru
asemenea dezvoltare: dacă stăm și gindim că
iuțeala acestui progres crește potrivit cu con
tinuitatea-! : dacă nu prăpădim din vedere că
in mijlocul vieței rafinate de a-zi, mal dălnuește, în număr colosal, impulsurile și in
stinctele grosolane ale trecutului nostru bar
bar, și câ acea struggle for life, luptă pentru
existență, al cărei sălbatec caracter s'a trans
mis de la animale la noi, btntue pururea prin
tre oameni,.,, vom recunoaște că nu stntem de
cit la aurora civilizației, și că riam străbătut
de cit o parte mică din calea de lumină ce
ni-l deschisă îuainte. Noi ne socotim decadenți,
pe etnd nu stntem de cit un soiu de sălbateci.
Un învățat rus, profesorul IV. Betz, dacă nu
mă înșel, studiind cile fibre nervoase și celule .
nervoase sint de nevoe pentru elaborarea unei
idei, a găsit, in creerul omenesc, o chime imensă de locuri goale, adevărate stepe, utili
zate foarte puțin, care așteaptă, ca să se umple
și să fertilizeze, șuvoiul binefăcător al progre
sului și al Evoluției.
,
Dacă literatura a rămas tn urma științelor,
tn mersul urcător spre cucerirea ideel, le din
pricină că, prea avidă de succese imediate și
de ciștig, prea avidă de băni, a incarnat tot
mereu țoale prejudecățile, toate rutinele, toate
vițiile, toată ignoranța publicului, cărui îl
place să fie luat, alintat, înșelat, cu istorii de
pe lumea cealaltă.
Octevt Mirbean.
^Nol^u ne temem de o catastrofă ca asta,
n nriveșle amorul. Tonurile și semi-tonurile
din octava acestuea și au sleit combinările lor
de mult, omenirea inse vede, pe fie-care zi,
ivindu-se romanțierl cari încep din nou, fără
\a ne obosască vre-o dată, combinările literare
ale strămoșilor lor. De altminteri, ar fi frumos
Să-l vedem voind să impue publicului altă
marfă cu care acesta n'ar fi obicinuit și de
care n'ar ști să se folosască Odinioară, in operile
așa numite de imaginație, dragostea lera excluziv privilegiul claselor înalte. Trebuea să fii
cel puțin baron, vicontesă, ca să al drept la
amorul romanțierilor. Ca să poată să se iu
bească, spre pildă, o spălătoreasă și un lemnar,
nici nu putea să se închipuească. Se știea foarte
bine cum-că aceștia făceau copil, procreau, dar
asta lera, fâra doar, un efect al hazardului,
nu un rezultat al iubirel.
Ctțl-va scriitori, mai cutezători, mal brutali,
rupînd de-o dată ca tradițiea amorurilor ele
gante, titrate, imaginară să introducă spălă
torese, lemnari, în romanele lor, făcîndu-i să
se iubească ca și cum ar fi fost niște marchize
sau duci. Asta iera firește o pretenție care nu
seputea susține,o pretenție necinstiră. Ceea-cefăcu
un scandal colosal. Se protestă în numele bunului
gust, tn numele moralei, în numele adevărului,
veritățel. Criticii hotărîră că venise sfirșituL
lamei. Dar scriitorii novatori nu se lăsară ră
puși, Iei declarară in memorabile prefețe, tn
cari se vorbea de determinism, de anchete so
ciale, de științl naturale, nu numai că vor urma
ă face să se iubească lîmplaril și cu spălătorețcle, ci, dacă li se va căuta înainte pricină,
‘Ci ii vor face să și cugete, să gîndească. In fața
unei atare amenințări, scandalul,încetul cu înceut se liniști, prinzindu-se a se zice, în cele din
cd or^c^ de puțin probabilă ar fi fost
lUbirea unei spălătorese, tot iubire lera, ceeanimica, tot însemna ce va.
adn
^id-zl, au încetat de-a lupta. Iei
di».
mișcarea, adică se dezinteresază de
complect...
tlnt
starea actuală a literaturet. Și nu
tem Sei?ne ca lea să se schimbe curtnd. Sinincă la îndelungi adulterurl și la
cond^-afale: <Spune-mi că mă iubești». lear
de că/ care va trebui să scrie cartea visată
care să cuprindă istoriea
tiu j. P°rană, cu totul nouă a ideilor noasiret
^ntinfr repetarea ras învechitelor noastre tipărită in n rul n
Q fi fQ^^ățl, condeiul acesta le departe de
dsba, momentul ar fi priincios i-
rjanindjro, b data cu cererea de
••
b“’'
�48
RBV1STA IDEE1
STAREA DE NATURA și SOCIETA TEA
Născocirea „ne! sUrl de sălbătăde, cane ar fi
precedat starea de societate, aparțme luf J.J.
Rouseau. Cel dintăT Rousseau Te care și-a mch.puit pe om trăind singur, înțr o pădUre nemărginită care acoperea tot pămintul. Iei a vnzut pe
om rătăcind prin negurile uriașilor arbori, aruncîndu-se cu viociune asupra tuturor fructelor cari I
Ieșeau în cale, atăcînd, ca să-T rîpească arcul
sau sarica de blană, pe bărbatul ce-1* întîlnea în
cale, siluind pe femee, și apoi trecînd mal de
parte, fără habar de urmări. Rousseau Ie un om
de imaginație foarte bogată. Cine mal crede înse,
acuma, în asemenea stare de sălbătăcie? Nimeni,
și cu toate astea se urmează a se raționa ca și
cum s’ar crede în lea.
Cugetînd la tabloul schițat de Rousseau, des
pre omul primitiv, care ucide, pradă și siluește
fără nici o mustrare, unii interesați ne strigă:
leată libertățile stăreî de sălbătăcie. Omul, întrînd
în societate, a trebuit să renunțe lalele, a trebuit
să renunțe la satisfacerea tuturor poftelor lui, a
trebuit să recunoască un al tău și al mleu, un
drept și-o datorie... Și se adaogă, cu foarte mare
săninătate: Iei a mai renunțat și la alte oare cari
drepturi, bună oară la acela de a întemeea fără
de nici o condiție gazete tipărite, Ia acela de a
alcătui fără de nici o piedică unele adunări, în
cari faptele administrației să fie criticate... leată
o teorie frumoasă. Cîte vorbe, atîtea prostii, dacă
nu chiar mal multe.
<
Intăl și-ntăî, starea de sălbătăcie n’a existat nici
o dată. Și al doilea, chiar dac-ar fi existat, facul
tatea de a omorî, de a prăda, ce ni se, dă drept
pildă a libertăței omului sălbatec, n’ar fi nici atuncî o libertate, un drept, după cum nu l nici
a-zl. Și atunci, că și a-zl, lea ar fi fost tot o
crimă, cu toate că trebuind să rămîe, probabil,
nepedepsită.
Caracterul drept sau nedrept al unul fapt, nu
atîmă de ceea ce numim Societate. Acesta n’are
nici un raport cu Societatea. Nici voința unul om,
nici cea auo sută de mii de oameni, nu pot să
schimbe nimic din însuși, ile unul fapt. Un fapt
Ie bun sau rău, după cum pot sau nu să 1 săvîrșască cu toții, fără să dee naștere Ia vre o
împotrivire sau luptă, după cum se împacă sau
nu cu păstrarea egalitățel. Tot ceea ce le nedrept,
ar fi fost și în starea de sălbătăcie. Tot ceea ce
ar fi fost drept în asemenea stare, dac-am ad
mite-o, Ie cu adevărat drept și acum.
Mi se mal spune cum-că, întrînd în societate,
leu aș fi renunțat la unele drepturi. Aș vrea să
știu cînd am intrat anume în Societate, și, mal
cu samă, aș vrea să știu, la ce anume drepturi
am renunțat. Aș dori să întîlnesc pe cine va care
să poată să-mi spună neted: leată ce al abando
nat, și leată ceea ce ți-aî păstrat. Aș fi încîntat
mal cu samă, dacă ar bine voi să ml amintească,
locul, timpul, cum și împrejurările unul asemenea
extraordinar tratat.
Ceea ce-I și mal minunat, Ieste că se adaogă :
AI renunțat la unele drepturi, ca să-ți asiguri
mal bine pe celelalte, pe cari nimeni nu poate să
mi le arete. Și apoi, în folosul cui aș fi făcut
oare asemenea renunțare ? In al Societățel ? Dar
țts aceea Societate 7 Se înțelege prîn astai cînd
REVISTA IDEEI
-porturile de =e, de aUpire,. de
/S
trebuIe să ne oprim de-o c?m L’^'
datăîâ|a
.
, din
cam dată
înțelesul
din urmă
urmă.
|e drepturi
.
Aș ffi. renun|alj
renunțat, așa
așa dar>
dar» Iala une
unele
folosul ,a fnal3
toată I1JmM
lumea;. tnată
toată lumea fiind un perîn
sonaj, o ființă morală, juridică, care mi-ar fi nri
mit renunțarea, cari ar fi putut pune mina De
lea și să mă facă s’o execut, împîedicîndu-mă
cu sila de a îndeplini unele fapte cari mi-ar fi
de folos, nevinovate și neoprite înșine, cari n’ar
fi încuviințate însă pe baza tratatului mleu cu
acea : Toată lumea. Foarte bine, dar, înc o dată
cînd și unde făcutu-s’a asemenea tratat?
Din „Drepturile mele“: 1869.
Paul Lacombe.
1908- No. IjXXIV. 4.
Ferrer
. mintca multora Ie încă proaspătă amintirea
l" ii,y zgomot produs de procesyl atentatului
“’unra pereche! regale a Spaniei. Ochd tuturor
aS2r deprinși să vadă, sM cugete și să priceapă
Smnătatea unor anume fapte, fură îndreptați
1 luare aminte spre Apus, unde o nouă infamie
Irebuea să se consume.
Căci, într'adevăr, care Iera scopul acestui
Droces,’ lipsit de orl-ce rațiune ? Cel asupra cărora
atentatul fusese îndreptat, Ierau teferi, lear aten
tatorul, prin sinuciderea-I, se sustrăsese tuturor
consecințelor faptei sale, căci Morral și-a aplicat
singur, „pedeapsa" dacă poate fi vorba de vre-o
pedeapsă, pe care cei mal aspri judecători, i-ar
fi putut-o destina: Moartea.
Ce țintă avea, așa dar, acest proces ? Răspunsul
Ie simplu, și ori și cine ar fi putut să-l dea. Clericalii
foloseau acest proces pentru nimicirea celor ce
le stăteau în cale, pentru zdrobirea celor de cari
Iei se temeau..
Dar razele curate ale Adevăruluî au răzbit, cu
toată strădaniea reprezentanților întunericului, de-a
le înăbuși, au străbătut prin deasa țesătură de
uneltiri meschine, și în fața lumel să vădi ipocriziea acestui proces. Acuzații din Madrid au
fost susținuți, apărați de conștiința liberă, a oa
menilor de bine și achitați de opiniea lume!
civilizate. •
Ferrer, Nakens, Mata, fură priviți drept ceea
ce Ierau: niște victime ale clericalismului a tot
puternic în Șpania, niște vrednici martiri al răspînU'rel adevărului, și cari Ierau sortiți a cădea jertfă,
ELVEȚIA POLIȚISTĂ
Nu rar s'aude la noi cuvîntul c'o barbarie sau un
act arbitrar săvîrșit de gucern, numai în Rominia
ar fi cu putință. In părerea asta înșelătoare nwmaî
cine n’a călătorit pe aiurea și n'a cetit nimica despre
cele ce se petrec prin străinătăți, mal poate încă să
stărucască Fapt Ieste înse că n nici o parte, un oni
cu adevărat de .progres, nu poate fi astă-zlla adăpost.
Jn privința aceas a lăsînd dc-o parte abuzurile prac
ticate. pentru a se lovi în asemenea oameni, in afară de orl-ce prevederi de coduri, de orl-ce specifi
cări regulate, itată că se închee, intre guverne,' chiar
ș> tra'ate: nu numai între guvernele așa zicînd si
milare, ci chiar între cele părute mal depărtate..
Să ne mal facem iluzii de guverne înaintate..
P. M.
Ca pentru a face sa Ii se Ierte eticheta ce-o au, guver
nele republicane se s’lesc de-a ft n.al p&câtoase și mei fă
țarnice de cît puterile cele monarhice.
Atît Franța cît și Elveția se întrec una pe alta în servi
lism fafA de autocratul Rusiei. Franja îl da aeestuea mili
oane Elveția al va da jert e. leată Declarație* oare coinplecteazft tratatul de extrădare, care există între Rusia și.Elveția, udoptatA de Consiliul Federal:
&
Declarație, Între Elvpția și Rusia, privitoare la extră
darea reciproc» pentru întrebuințarea abuzivă a materiilor
explozive.
Cona 1 nl Federal al Elveției și Guvernul M. S. împăra
tului Rusiei,
In vederea de a întinde dispoziți le art, 1 și 3, din trata
tul du ext-ad ire din 5 Noembrc 1873, dintre Elveția ți Bc8 a, precum p lista crimelor și delictelor înșirate în ari 3
diu tratat,
convenit cele ce urmează:
1 Persoanele cari se vor ia o culpabile de tntrebuințir?*
abuzivă a materiilor explozibile ’pe teritoriul unuea diu Sta
tele contractante, și car> ar fi descoperite po teritoriul celullalt Stat, afară de propr l naționali, vor fi predațl -SW’
tulul unde a avut loc delictul, după -ererea Guvernului siu.
2. Pentru aplicarea acestei Convenții, dispozițiile țr®w '
Iul de extrădare d n 17[5 Noembre 1873, și, pentru E1Te' "j
și cele ale legel federale din 22 lanuar 1892, asupra »
dârei Statelor străine, sînt păstr.ite în toată întindere» •
Drept care, subsemnați! cu depline puteri, au F3®11.
Ceasta Declarație în dublu original, la Berna, în -2r0
19J8, aplicînd peceț.le lor
,
..
S fi Scyblim *Postolat» Pe altarul sPanieî re9a‘
i
Brenncr, B. S. Bachcrack- (
Nefericiți noștri frați rnșl, cari nu au de cît
se apere împotriva reprimare! mizerabile care so p
îu Rusia, vor fi cu teți! prednțl Rusiei.
.,»«câ un
Va fi cu totul lesne guvernului rus să «dovedeasu
refugiat onro-care a mânuit materii explozibile-• v
on
siliul Federal al Elveției sînt socialiști, cnnnau
ouvînt
frnnceîSaU
Preca republicani ș:. socialista, elvcțianft, i.to.CDio »
zice nimic, nici nu semnalează mAcnr aceasta p
guvernului elvețian...
NoaWMJ(..
i
j
In acest proces, figura lui Ferrer, întemeetoru.
ei< Aioder^, Ie cea care Ieși la iveală
^JJtnult.
Iei Iera sub toate raporturile personali
tatea
ca aciCea maî de interesa procesului. Ie firesc dar
foariA ra.luî’ asuPra operei sale, să se fi spus
ce se
Socot că lucrul cel mal nimerit
sj fipP°ate face> pentru ca atît opera cît și autorul
cei cpuse *n adevărata lumină, Ie de a lăsa pe
Ferrer 5 Tîe ceI maT îndreptățit a o face, pe
M a Cniar’ a vorl3i de opera sa. Și cine vrea să
scoată vrPierea’ să deducă în alt chip sau să
ven-ce concluzii i-ar conveni, să mediteze.
București, Strada Epurilor, 10.
Am. Dunois, de la „Les Temps Nouveaux", ale
cărui comentarii le-mpărtășim, căci nu pot crede
dejeliu că „inștrucțiea științifică, mînă, în chip
neînfrînt, Ia revoltă, și, cred încă și mal puțin,
că inștrucțiea se poate generaliza îndestul, ca să
poată naște în poporul subjugat, atît economicește
cît și moralicește, să poată creea o mentalitate
nouă și ast-feliii să determine o revoluție0.
Această scrisoare a lui Ferrer, adresată zia
rului Fruclidor, din Barcelona, Ie foarte instruc
tivă : lea povestește geneza Școalel Moderne. Ferrer
trăea la Paris, de aproape 15 ani, în intimitatea
bătrînuluî republican Ruiz-Zorilla, <pe care-I
ajuta, în lucrările sale revoluționare, conlucrînd
cu activitate la acele prununciamentos, pe care
acesta le proecta». Cînd Ruiz Zorilla muri, ceva
nu întîrzie să moară și-n Ferrer: încrederea aîn
roadele unei revoluții îndeplinită de revoluționari
superficiali,victime-a aproape acelora-șî prejudecăți
cari stăpîneau și pe monarhiștil căror aceștia le-au
fost smuls puterea *.
De atunci Ferrer nu mal avu în cap de cît o
singură ideee: «Să libereze, să scape copilărimea
de minciunile ce se învață în școlile oficiale".
Școala Modernă fu întemeeată acum șase sau
șapte ani și mal bine, cu un îndoit scop: pentru
a înstrui tinerelul de amîndouă sexele și pentru
a edita cărți de școală, lipsite de orl-ce influență
autoritară.
Invățămintul ce se preda în „Școala Modernă",
Ferrer îl numea raționalist. Și leată ce înțelegea
Iei prin cuvîntul acesta:
„Invățămintul raționalist poate și trebuie să
discute orl-ce, înlesnind copilului calea cea largă
a investigației, așa-ca, după o matură observare,
să poată să-și dee sama nu numai de originea
păn.întulul și a omului, ci și despre cea a tu
turor refelor cari amărăse și chinuesc omenirea,
cum sînt de pildă războaele, tiraniile guverna
mentale, capitaliste și patronale.
dnvățămîntul raționalist trebuie să formeze indi
vizi conștiențî de ceea-ce sînt, conștiențî de tot
cel înconjoară, pentru ca, ast feliu, să lucreze
totdeauna numai după povața rațiunel lor, după
cum ar cere buna lor stare.
«Invățămîntul raționalist nu neagă nimic, nu afirmă nimic, care să nu poată fi dovedit științificește, care să nu poată fi înțeles de judecata omenească, în stare de a fi dovedit păna la ultima
evidență».
HEVISTA
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele so trimet prin mandat :
0 ■Ucîar^’ SCFiea nu de mult Ferrer’ nu Ie nid
Cu ce_ e revoluționară care Să se poată Asemăna
’eată idlin5truirel poporului în chip științific".
v>tatea a după care se îndrumează toată acti- D iui p. Niiifioiu, io, sirada Kpnnlor,—București.
^eerea q
a lui Ferrer, și care explică înțe
cari pentru abonament așteaptă a fi vizi
pă privpcC<°a^ Moderne, idee pe care, întru cit Abonațit
\ plătesc abonamentul sporit și anume chiar dublu.
dl pe
nu mă pot hotărî a o împărtăși de tați
lurWate, scrie unul din tovarășii noștri, Tot așa cei ce așteaptă pentru aita alte formalități...
�50
__________ __________
Acum vedem ceTera «Școala Modernă», de la
ce izvor de idei generale se adapase. Ferrer.
leată, de alt-feliQ, și-un document prea puțin cu
noscut, care cred că nu va lipsi să Intereseze pe
cetitori. Dedarațiea Șeoalel Moderne, distribuită de
Ferrer la congresul internațional al Liberei Cu
getări, care fu ținut la Paris în Septembre 1905 :
Școala Modernă din Barcelona ține să facă cu
noscut, Congresului internațional al Liberei Cu
getări, întrunit la Paris, ceea-ce ar fi declarat și
la Roma, anul trecut, dacă discuțiea n’ar fi fost
închisă înainte ca reprezentantul Iei să fi putut să
fee cuvîntul.
Ieste întristător de-a vedea și auzi persoane
cari sînt în învățămînt, sau cari se ocupă în chip
special de chestiea socială, de-a Ie vedea și auzi
criticînd sistemele de educație în vigoare, propunînd înse alte metoade cari nu se deosebesc întru
nimic de cele cari le trezesc, le întețesc indig
narea. Ni se propune sau așa zisa libertate ab
solută a învățămîntulul, care nu folosește de cît
congregațiilor religioase, și pe care nimeni, afară
de acestea, n’o' cere, sau se propune monopolul
Statului.
Școala Modernă din Barcelona crede că libercugetătoril de bună credință greșesc, cînd nu pri
vesc chestiea din singurul punct de vedere ce
se cuvine.
După noi, adevărata chestie stă în a ști să ne
servim de scoală ca de mijlocul cel mal bun pen
tru a ajunge la emanciparea deplină, la emanci
parea morală, economică și intelectuală a clasei
muncitoare.
Dacă sîntem de acord cu toți! a recunoaște că,
clasa muncitoare sau mal bine omenirea în ge
neral nu trebuie să aștepte nimic de la Dumrifezeu sau de Ia ori care altă putere supranaturală,
dacă sîntem înțeleși asupra acestui lucru, mal
putem noi oare înlocui această putere prin altă
entitate, de pildă prin Stat ?
Nu. Emanciparea proletariană nu poate să fie
de dt opera directă și conștientă a clasei mun
citoare însă-șl, a voinței sale de a se Instrui, de-a
cunoaște.
Dacă poporul muncitor rămîne nepriceput, ig
norant, Iei va rămînea supus Bisericel sau Sta
tului, adică Capitalismului, care reprezintă aceste
două entități. Din potrivă, dacă se inspiră de la
rațiune, de la știință, atunci interesul său bine
înțeles nu va întîrziea a-l împinge să pună o dată
capăt exploatărel, pentru ca, în sfîrșit, muncito
rul să poată ajunge arbitrul destinelor omenești.
După noi, ar trebui, așa dar, ca, înainte de
toate, clasa muncitoare să fie pusă în stare de a
pricepe niște asemenea adevăruri»
Pe cîtă vreme, în sindicate, aceste adevăruri elementare, pătrund din ce în ce mai mult prin
tre muncitorii adulțl, să cercăm a face ca ade
vărurile acestea să pătrundă de-asemenl, și-n
creeri! copiilor și al celor adolescenți.
Să întemeem un sistem de educație prin care
copilul să poată ajunge a cunoaște cît mal curînd
și mal bine origina neegalităților economice, min
ciuna religioasă, dăunătoarea iubire de patrie,
wfe rutintle familiale ți altele, curbi țin în robie.
*
REVISTA 1DEEI
REVISTA ÎD&E1
Nu Statul, expresiea voinței unei minorităfî a
i
exploatatori, Ie cel care poate să ajute a i?
junge la asemenea țel. Această închipuire ar V I
o nebunie curată.
11
Dacă voițl buni comerciănțl, compiabil! âbîlr
pricepuțl, funcționari experțî, oameni cari să n!
se gîndească de cît cum să șl asigure viitorul
lor, fără să le pese de cel al altora, atunci adresați-vă Statului, Camerei de Comerț, și tuturor
. ligelor și societăților patriotice. Dar dacă voițl, cum
și trebuie să voițl, a pregăti un viitor de frăție, de
pace și de fericire pentru toți, atunci adresați-vă I
vouă înși-vă, celor cari sufăr sub regimul actual •
și întemeeaț! școale ca cea a noastră, în cari să I
puteți preda toate adevărurile dobîndite.
Ce vă pasă de sprijinul Statului, dacă veți
putea fi, în cele din urmă, stăpînl acasă la voi
siguri că într’un apropiat viitor veți fi creat niște
generații conștiente, cari nu vor mal fi unelte de
tiranie, ci ființl libere, hotărîte a trăi, vrednicește,
în mijlocul bunel stări generale și într'o adevă
rată solidaritate omenească.
F. Ferrer
O sumă de apărători al lui Ferrer au crezut '
că fac bine ridicîndu-I calitatea de anarhist. Do
cumentul precedent dovedește, tatu șl, destul de
clar, cum-că “Ferrer Iera cu mult mal mult de cît
un mediocru republican înaintat, sau cum s’ar
zice de «avant-gardă», cu mult mal mult de cît
un dușman al Bisericel și prieten al Statului. Declarațiea Școalet Moderne Ieste opera unu! anarhist veritabil.
Mina.
CURAJUL MILITAR
Vorbind de curajul militar, sîntem pleca]! a-l
privi mal mult din punct de vedere -teoretic de
cît realist. De fapt, curajul militar nu Te fără să
aducă atîtea neajunsuri cu Iei. Soldatul, chiar atunci
cînd îșT sacrifică existența, nu Ie de loc un sfînt:
de altminteri asta ar fi ce-va nepomenit. Încetul cu
încetul Iei pierde noțiunea proprietățel altora. 0
armată în marș, nu are nici un scrupul față de
ceea ceîntîlnește în calea-I: față de casa, de sculele,
de vitele, de beciul saude camara, chiar de feIJee!
civililor, amici, de-al noștri, sau dușmani. Șefiice
mari ridică contribuirl sau dări de războifl, ceeace Ie netăgăduit una din cele mal savante, m
rafinate forme ale prădăciunei', ale hoției. Cit
spre simplii soldați, imitînd pilda ce-o văd aPra“P.
de Iei, Iei pradă și înainte de bătălie, .pradă
după. Și n’au să fie soldați! cel mal viteji
să fie mal puțin prădători. Aceștia-șl
fică bucuros vieața, înse nu cruță nici vieațaa
•
Dacă ar fi să povestim în amănunt faptele de cr
zime săvîrșite de cele mal viteze armate,
istorisiri, foarte puțin recomandabile, de P
cărî, de torturi, de executări și de tot
jefuiri. Curajul militar coincide adesea șl
s
calități militare, se zice, calități înse
a
făcute de loc să ne ațîțe admirațiea no
mult, cu spiritul de răpire și de cruz’[™ *x toți
Să lăsăm înse astea și să presupun^em
pe
eroi! militar! al războiului pururea sini um
și întru tot respectași
x ră- generoși,
generoși; drepți
SM însemna
așfa cum-C*
|îngă Cuu®nuli altuea. Să
însemne asta
cum-că rX->
răz-.
Mâ?ujpeființat,eroismul
eroismul nu va să mal găsască prilej
^
'Sesta ? Cu alte cuvinte, să nu f=fie curaj
-iU
!"'Sesta?
----8 sC-f‘cînd porț!
porU o
° uniformă și
?’ o sabie?
sabie? Și nu
de
rinvadă
crlnan.
uv c- ’l
dovadă de eroism de cît în fata
fața gloana obuzelor?
jelor
1’ n
acă ar fi cu adevărat așa, n’ar trebui
nara
vorbim de curaj de cît pe cîmpul de băsă A tăgădui înse curajul atîtor oameni,
lălie. alcătuesc armata, din pricină că de atîta
e n’am mal avut războiu, ar însemna, mi se
yr
face,» acestor '-'aiului,
oameni, Uo iicurepraie
nedreptate
' !e
re aa li
li se
se Iauc
Prea’strigătoare. Fără-ndoeală lucrul nu stă așa:
rhlar și în vreme de pace, soldatul, ofițerul, pot
•nică.. să- dee z4nUJir1ă
dovadă dp
de curai
curaj si
și să
să ca
se devoteze
patriei...
....
paSăetrebuească oare numai de cît'un cîmp de
r
4rx>^
bătălie.*
bătălie, "cu
cu morțl, cu rînițl, cu incendii, cu do
liu și cu măceluri, pentru ca curajul omenesc să
se poată manifesta
manifesta?? Să fie vitejie numai vitejiea
soldatului, și să fii oare brav, curagios, numai
dnd cauți ca să ucizi?
cînd
De aii-jciiu,
alt-feliu, ua«i
dacă cuicigiui
curagiul aia
stă numai întru
miru a-p
a-țl
pune în primejdie vieața, pilde de asemeni curaj
găsim mulțime în jurul nostru... Chimiștil, cari
studiază substanțele explozive, inginerii, cari construesc mașini noi, geografii și marinari!, cari se
aventurează în regiuni încă neexplorate, aeronauțil, cari străbat peste marginele cunoscute, să
cerceteze tainele din hăul văzduhului, fiziologiști >
cari studiază tot soiul de virus și de otravă, toți
aceștia, cel puțin ca și profesioniștii militari, trebule să dee dovadă de-un oare care curaj. Nu
s’a sărbătorit oare, chiar .în timpul din urmă, pe
unul din cel mal mari cuceritori paclnicl din
vremea noastră, pe viteazul de Nansen, care, fără
«sacrifice măcar o vieața de om, a dat dovadă
ue;o vitejie, de-o energie pe care cei mai mînar> general! de ori-cînd ar fi egalat-o cu anevoe ?
6
vîntVrSe ’n^usteze nepomenit noțiunea cuunifn XCUrai’.
s ar atribui numai celor CU
(i-pxOrm. 1° toate profesiile se găsesc eroi, și
nefiind1*?1*"i?1 acestora, Ie oare-cum mal obscur,
quS , b’țat, nu-I mal puțin eroism.
Nouă lnU lur]treI de pescqit, care trece la Țara
au dp
,a vre-o patru zeci de viteji, cari
Răbdai-P^’
ceto mal anevoioase virtuți.
oare rțSd,sc,Pl’nă> îndămînare, ce nu le trebuie
'^potriva
yorba
,upte într’o coajă de nucă
griieste aes>ănțuituluî uragan? Medicul care înare s.,kp* tuberculos și pe bolnavul de vărsat,
cari, De .^dinele sale infirmieri, umili auxiliari,
,nfectărT °atl c*.’pa’ înfruntă cele mal groaznice
^UneiPm? ,pS’rI* îng'nerul care merge a căuta
•ucreze e..\ huj,a> în fundul unei mine, pune să
Jire de
de mineri, pe cari o izbuc< e «ă nTSU sau ° prăbușire de pămînt îl poate
[eliul săii
ca 0 suflare. însu și țăranul, în
o Joia dovadă de eroism, pentru că tre
r.n’,cie de suflet obicinuită puțin, a
u^Khino0!
răgaz, ani întregi, și pentru
1
feî ?id-e primejdiile
Plată> cu detoatetot Pfeliul.
kdicile' CU
F*pteie
stea de vitejie, față de curajul mili-
sterpe. Urmarea unu! mare războit!, cu toată vadeJ.soldatr’ și de 0 Parte
cealaltă, punmdu-ne din punctul cel mai bun de
™d?re!
-ră de nicI un folos
omenire.
Războiul CnmeeI, a avut ca punct de plecare niște
motive atît de puțin serioase, atît de neînsemnate,
m cit chiar istorici! cel mal erudițl le-au uitat.
Patru sute de mi! de oameni au murit în Crimeea. De ce anume, nimeni nu ar putea a o
spune. Putem culege toate trăsăturile de neuitată
vitejie, grămădite în jurul îndelungatului asediu
al Sebastapolulul, nu mă voifl putea împiedica
nici o dată de-a spune că toată vitejiea aceasta
a tdst cumplit de rău întrebuințată: și am în
drăzneala de-a preferi în locul acestei sîngeroase
de larme, faptele pe cari vitejiea, mal puțin stră
lucită, înse adesea mal prețioasă, a muncitorilor
păcel o acumulează pentru cel mal mare bine al
oamenilor.
Fie-ml îngăduit a cita, referitor la aceasta, o
pildă de curaj, vrednică de cea mal vestită pildă
de eroism, sărbătorită de cătră cel vechi. Ie vorba
de purtarea de care a dat dovadă femeea con
sulului francez, dintr’un orășel din Armenia. O
bandă de soldați turci, măcilăriseră, dupăobiceiu,
cîțl-va armenipașa ar fi voit să-I facă, și pe
cel ce mai rămăseseră,, să-I facă să îndure aceea-șl soartă. Consului*francezi se opune, dobîncdlnd
” J a se conduce,
’
’bieți!
v
nenorociți, într’un port
europenesc: fel nu rputea înse să-i. însoțească,
fiind-că trebuea să rămîe la post Ce Iera de făc»/»?
cut? LX-L.dLăsîndu-I7 «a pleca singuri, soarta acestor
nenorociți nu Iera îndoioasă, ierau să fie, fără
*îndoeală,
*
*
“Femeea consulului,
. . M-me
uciși pe drum.
Meynier, luă hotărîrea să escorteze, în fine, pe
cele trel-sute de expulzați. Titlul fel de femee
de consul și de franceză, poate Iera să fie de ajuns pe aceștia să-I proteagă. Dînsa avea doi
copilași, din cari unul de țîță. N’avea a face:
luase hotărîrea să plece. Ce! doi copil mititel
mra
fură puși
puși in
în uapui
capul cuiuanci,
coloanei, icat
lear m-mc
M-me ivicyuici
Meynier
rămase în urmă, să ocrotească vieața celor pe
<cari se ’hotărîse s’ o apere.
,
. ’ a cinci
In tot timpul
spre-zece zile de mers, printr’o țară vrăjmașă, nici o
x— —
• lipsi de Ia ceea ce privea ca «o
dată —
măcar
nu
strictă a Iei datorie. La un anume moment, gu
vernatorul unei provincii voi să împiedice trece
rea gloatei de izgoniți. Atuncea dînsa făcu să
1treacă- rîul
- - cel- doi
• - copil al fel, declarînd că fel*
Tea nu va trece
muri-vor poate de foame, dar că fea
înainte de a trece înaintea-I întregul convoiu de
_ 7 Pașa,
____ ‘intimidat, fu silit a ceda...*“leată i cum
armeni
au fost salvate trel-sute de exisfențl omenești,
prin curajul unei femei. Dacă acesta nu I curaj
militar, netăgăduit, nimeni nu va putea spune că
nu I la înălțimea celor mal frumoase fapte de
arme’_________ .
Ch. Richet.
Ne dăm a-zi sawl că femcead o unitate learnu
o cifră a fi adăogaM la unitate, o unitate evoluind fi
rânpîndind influcnfă-
Dr. L. Harrisou.
�■■
RBVISTĂ IDEE!
hEVlSTA JDEBi
52
ȘTIINȚA ȘI CREȘTINISMUL
Intre principiile fundamentale ale Creștinis
mului si cultura modernă ieste o luptă neîm
păcată,' luptă care se va Isprăvi fără doar, ne
printr'o reacție jibînditoare a Creștinismului,
lie prin înfringerea lui desăvîrșită de cătra cul
tura modernă: fie prin încătușarea hbertațel
popoarelor sub unda crescîndă a ultramontaniamului, fie prin dlsparițiea creștinismului, de
nu ca nume, măcar ca faptEd. Hartman.
A susține cum-că Creștinismul a Introdus In
lume adevăruri morale alta dată necunoscute,
Ie a da dovadă de o neștiință cu totul pros
tească» sau a spune înadins o minciună.
Th Buckle.
Dintre trăsăturile cele mai izbitoare ale vremel
din urmă, trebuie să notăm ascuțimea mereu cres
cîndă a contrastului dintre știință și creștinism.
Ceea-ce le cu totul natural, necesar : pentru-că
pe măsură ce progresele izbînditoare ale Științei
naturel, moderne, lăsă tot mai departe în urmă,
ă?
întrec cuceririle științifice ale veacurilor din urmă,
neadmisibihtatea tuturor concepțiilor mistice, cari
caută să plece rațiunea sub jugul așa numitei
Revelații, tot mai vădită se face, religiea creștină
făcînd parte din concepțiile astea. Cu cît Astro
nomia, Fizica și Chimia modernă, dovedesc mal
cu certitudine cum-că legi naturale, neînfrînte, nemlădioase, domnesc numai lele în Univers, cu cît
Botanica, Zoologia și Antropologia, dovedesc mai
Line, la rîndul lor, valoarea acelora-șl legi în în
tregul domeniu al na turci organice, cu atît reli
giea creștină, mînă în mină cu metafizica dualistă,
se opune mal cu putere a recunoaște valoarea acestor legi naturale în domeniul așa numitei „vieți
sufletești", adică într’un cuprins al fiiozlogiei ce
rebrale.
Nimeni n’a arătat mal limpede, mal cu multă
îndrăzneală și mal fără de nici' un cuvînt de opus,
lupta vădită și ne-mpăcată dintre știința modernă
și tradițiea creștină, de cit cel mal mare teolog
al veacului al XlX-lea, David Frîedrich Strâns.
Mărturisirea sau destăinuirea-! din urmă: «Vechea
și noua credință», Ieste exprimarea obștească a
celor mal adevărate convingeri, ale tuturor învățațiloi moderni, cari-șî dau samă de lupta neîm
păcată dintre doctrinele curente ale creștinismu
lui, cu cari sîntem Îndopațî, și revelările luminoase,
potrivite cu rațiunea, ale științelor naturale de a-zț.:
cartea luX Straus exprimă convingerile tutui or
celor cari au îndrăzneala de a apăra drepturile
rațiunei, împotriva pretențiilor superstiției, și cari
simt nevoea filosofică de a-șl face despre natură
o concepție monistă. Straus, liber cugetător cinstit,
cu curaj, a expus, mult mal bine de cît aș fi cre
zut, contrazicerile cele mal de samă dintre „ve
chea și noua credință». Totala neputința de a re
zolva contrazicerea, neînfrînta nevoe a unei lupte
hotărîtoare între aceste două credinți, * chestie de
vieață și moarte», au fost dovedite, din punct de
vedere filosofic, mal cu deosebire de Ed. Hartmann în însemnata-I lucrare despre «Auto-disoluțiea
creștinismului».
După ce cunoaștem operele lui Straus și PcWbach, cum și
wbacn
trie si
țî «htoriea
«Istorie» luptelor dintre roii
religie
ți
Știință» de (r. TK Draper, s’ar părea de PriBft
mal scrie ce-va despre asta. Totu-șl le bine I a
chiar de nevoe, de-a arunca o privire critica0818
supra evoluției istorice a acestei mari lupte, aV
pentru cuvîntul că atacurile. Bisericel militant
împotriva științei în deobște și în deosebi îm06’
triva teoriei evoluției, au devenit, în timpul (f*
urmă, deosebit de amenințătoare și vil. Afară
asta, lenea intelectuală, care domnește din nenor *
cire, acuma, ca și unda crescîndă a reacției c
are loc pe terenul politic, social și religi0B
tocmai proprii să mal mărească primejdiea. Dacă
cîne-va s’ar îndoi de aceasta, n’ar avea de cît să
cetească dezbaterile sinodurilor creștine, cum b'
cele din Reichstagul german, din anii din urmă*
In acest scop, multe din guverne se silesc să
B&
ducă o casă cît mal bună cu regimul eclesiastic, dușmanul lor de moarte, ceea-cc vrea'să zică
să se supue jugului lui: amîndol aliații întrevăd
ca țintă comună, apăsarea liberei cercetări științifice, cu scopul să-și asigure, cu chipul acesta,
prin cel mal lesnicios mijloc, stăpînirea desăvîrșită.
Trebuie deci să atragem băgarea tuturora' do
samă, că aice Ie vorba de un caz de legitimă apărare, din partea științei și a rațiunei, împotriva
atacurilor vii ale bisericel creștine și ale puterni
cilor sale gloate, lear nici de cum de un caz de
atac, neîndreptățit, din partea celor dintăl împo
triva celei din urmă.
Intăl și-ntăi, trebuie să ne apărăm de lovitura
papismulm, de lovitura ullromantanistnului: pen.
tru-că biserica catolică «singura care mîntueștei» și
«dă tuturora scăpare», nu Ie numai mal numeroasa
și mal puternică de cît celelalte confesiuni creștine,
are mai ales bunul unei organizații minunat de
centralizate și a unei politici nepomenit de istețe.
Adesea-orl auzim naturaliștl și alțl învățațl, aueți*
nînd că superstițiea catolică n’ar fi mal rea de cit
celelalte forme de credință în supranatural și ri
aceste înșelătoare «forme ale credinței» sînt, toate,
tot atît de vrăjmașe firești ale rațiunei și ale știin
ței. In teorie, și ca principiu general, această afirmare-I adevărată, dar cît se atinge de urmările
practice, Ie falșă: pentru-că atacurile îndreptate
cu un scop anumit, și pe cari nu le oprește nimiC)
ca acele pe cari le îndreaptă, împotriva științei,
biserica ultramantană, susținute de inerțiea șl d°"
bitooiea mulțimel, sînt nemăsurat mal grave și
mal primejdioase, din pricina organizărel lor cele
tari, de cît atacurile tuturor celorlalte religii.
Evoluțiea Creștinismului.— Pentru a ne da «am.
mal bine de însemnătatea nepomenită a Creștin*8
mulul, în toată istoriea civilizației, și mal cuean)
de antagonismul adînc dintre religie și
să aruncăm o ochire asupra celor mal de c p
tenie faze din evoluțiea sa istorică. In e^°u’
asta deosebim patru perioade î
4,‘ntaiI. Creștinismul primitiv: cele trei veacuri
II. Papismul: douăsprezece veacuri, de ia
cui al IV-lea pănă la veacul al XV-lea.
yj
III. Reforma : trei veacuri, de la veacul ai lea pănă la veacul al XVlll-lea.
. ^gc|fi
IV. Pseudo-creștinismul modern: pan
noastre.
.
. treI vțj»Creștinismul primitiv ■ cuprinde c
cur! dintâi. Insu șllsus, acest profet no
mal 3® iubirea de oameni, Icra cu mult
țo<i p!*DiD|Uculturel antichitățel clasice: Iei nu cuBub D‘vî flcît tradițiea ebreească: de mîna lui n’a
fl08?tâ . un rînd. De altminteri habar n’avea, de
l8eat nlC? aintatft, la care se ridicase filosofica, știi treaPta “ g ou cincî sute de ani mal înainte de
int* £r.en cc’ știm despre Hristos și despre doctrina
tal. --jitivă le culegem ast-feliu din cele mal
ceft ?r i.>nie scripturi ale Noului Testament: mal
ceje patru Evanghelii și apoi din scriso" pavel* Cît despre cele patru Evanghelii
r‘1® Hetim acuma că astea au fost alese în
la conciliul din Nicea, de cătră cel 318
• ni ’ adunați, dintr’un teanc de manuscripte
^'♦îodictorif, falsificate, cari datau din cele diniTtrel veacuri. Pe lista dintâi de alegere, tigun patru-zecl de evanghelii, pe cea' de-a doua,
,ft
temuseră patru. Dar de oare-ce episcore0 certîndu-se, înjurîndu-se cum Iera mal rău, nu
Vpuieau înțelege asupra alegerel definitive, se
hotărî, după «Synodicon» a lui Pappus, să se lase
o minune dumnezeească să hotărască de ale
gerea asta: se așezară toate cărțile sub altar și
se rugă Cerul, să facă, scrierile apocrife, de ori
gine omenească, a rămînea sub altar, pe cînd cele
emanate cu adevărat de la Dumnezeu, din po
trivă, a sălta pe altar. Și așa se-ntîmplă... Cele
Irel Evanghelii sinoptice, a lui Mateiu, a lui Marcu
ți a lui Luca, toate trele redactate nu de cătrâ Iei însu-șl, ci după Iei, la începutul celui de
al doilea veac, ca și Evangheliea a patra, cu to
! tul diferită, probabil alcătuită după loan, pe la
mijlocul celui de-al II-lea veac, toate-mpreună, aoeste patru Evanghelii, săriră pe masă, devenind
de atunci lemelica autentică, care se contrazice în
niuțime de locuri, a doctrinei creștine... Dacă vre-un
«necredincios» modern ar găsi poate de necrezut
asemenea săltare de cărți, i-am aminti că tot atît
dș necrezuta mișcare a meselor ca și ciocănitufăcute de spirite, găsesc chiar astă-zl printre
spintiștii ce! ,,culțl“ milioane de credincioși: lear
sutele de milioane de credincioși creștini nu sînt
maI puțin convinși, chiar și în ziua de azi, de
propnea nemurire, de «învierea din morțiu, de
reunea lui Dumnezeu», dogme cari nu-s nici
* mult nici mul puțin în contrazicere cu rațit»Lar-iVea Pur& de cît acest minunat salt al evan8 p^or manu8crise.
'
I
'
I
izvon
Evanghelii, se știe că sînt privite ca
marere
caP®tenie cele 14 epistole diferite, în
B°rile
ale apostolului Pavel, Scri^oder??16111'106 ale luî Pavel, cari după critica
mani »nu 8Înt maT multe de trei: cătră Rofost L - tră Galatenl, cătră Corinteni, toate au
nicQ J8e Căințe de cele patru Evanghelii canoneereZuțU^’ndA m*l puține basme minunate, de
aslea dp’
acestea din urmă : în scrisorile
V5Dghelii8COM0rim aP°* mulfc mai mnH ^6 cît în El'ona]g_
B1‘>nța unei împăcări ou o concepție rajey e alt-feliti teologie» modernă, coa lumi
na/ întJlO”8true9te> în parte, creștinismul său iV°-’ de cîb eindu-se mai mult pe scrisorile lui Paceea ce a făcut să se
n a dOntia!.0InenI teologie Păulinism. Personaliteta n6
marcantă, a apostolului Pavel,
u mult mal înaintat și înzestrat cu n
id s
53
B’mț practic cu mult mai mare de cîtlsus, mal Iest*
interesantă, din punctul de vedere antropologic,
prin aceea că rasele originale ale acestor doi
aceteaÎD‘'emeetOrî ** reUgieî cre?tine» BÎnt aproape
Părinții lui Pavel, după cercetările istorice cele
recente, făceau, la rîndu-le, parte : tatăl, din rasa
greacă, mama, din cea evreeaecă. Metișii, Teșiți
din aceste două rase sau neamuri, cari la început
se deosebesc foarte mult între Iele, cu toate că
ambele ramuri ale aceleea-și spețty: homo mediterraneus, metișii se deosebesc adesea printr'un
fericit amestec de talente și de pilde de caracter,
precum arată atîtea pilde, din vremurile tari au
urmat după Pavel și chiar din ziuă de a-zî. Fantaziea orientală, plastică, a Semiților, și rațiunea
occidentală, critică, a Arienilor, se complectează
adesea una pe alta, priitor, de tot 'priitor. Dovadă
despre asta doctrina pauliană, cari dobîndi numai'
de cît o jnrinuire mal mare, de cît concepțiea pri
mitivă a creștinismului original. De aceea s’a și
voit, cu drept cuvînt, să se vadă, în Pavlinism,
o apariție două, al cărei tată ar fi filosofica greacă
lear mamă, religiea evreească : un amestec la felia
avem în Neoplatonism.
Cît se atinge de doctrina originală și de ținta
ce urmărea Isus, cum și cît se atinge de multe
puncte însemnate din vieața-i, părerile teologilor
cari se luptă între Iei, se deosebesc dip ce în ce
mai mult, pe măsură ce critica istorică, Straus,
Feuerbach, JSaur, Renan, etc., pune în adevărata
lumină faptele ce i-au fost date să le cunoască,
trăgînd din Iele încheeri cu totul nepărtinitoare.
Ceea-ce rămîne doar sigur, Ieste principiul cel
nobil al lubirei obștești al iubire! aproapelui, și
principiul suprem al moralei, care purcede de-aici
regula cea de aur, ambele de alt-feliu cunoscute
și practicate cu veacuri mai înainte de Hristos.
La urma urmei, cei dintâi creștini, cel din vea
curile dintâi, Ierau în mare parte niște simpli co
muniști, în parte social democrați, cari după prin
cipiile a-zî în Germania în vigoare, și nu mai
puțin și pe-aiurea, ar fi trebuit să fie trecuți prin
foc și prin sabie.
Papismul. — Creștinismul latin sau papism,
«Biserica catolică romană», numită adesea și Ultramontanism, sau, după reședința capului lei,
valica ism sau mal pe scurt, papism, dintre toate fe
nomenele istoriei civilizației umane, Ie unul din cele
mai mărețe și mai de samă, o «măreție a istoriei uni
versale» de pe treapta cea mai înaltă: cu tot asaltul
vreme!,se bucură șiastă-zi de o înrinuire nemărginită.
Din 410 milioane de creștini, răspîndițl acum
pe pămînț, jumătatea cea mal mare, 225 de mili
oane, atîrnă de catolicismul roman, 75 de milioane
numai de ortodoxim. lear 110 milioane sînt pro
testanți. Vreme de două-spre-zece veacuri, de la
veacul al IV-lea pănă la cel al XV-lea. papismul
a stăpînit aproape cu desăvîrșire și-a otrăvit
vieața intelectuală a Europei: dar n’a cîștigat de
cît puțin teren, față de marile sisteme religioase
vechi ale Asiei și Africel. In Asia, budismul nu
mără, chiar astă-zl, 503 milioane de adepțl, re
ligiea lui Brahma, 138 de milioane, islamismul,
120 de milioane. Supremațiea papismului Ieste
areea care mal cu deosebirea întipărit vristel de
�54
RKV16TÂ UMERII
REVISTA IDEE1
mijloc caracterul Iei mohorît : adevăratul înțeles
al papismului Ie moartea ori-cărel vieți libere
intelectuale, înapoerea orl-cărel adevărate științl,
ruina orl-cărel pure moralități. Do la strălucita
splendoare la care se ridicase vieața intelectuală
în antichitatea cea clasică, în cel dintăl veac mal
înainte de nașterea lui Isus și în cele dintăl vea
curi ale creștinismului, cade degrabă, sub stăpînirea papismului’, pănă la un nivel, pe care nii-I
j'
putem caracteriza altminteri, cît se atinge de cu
noașterea adevărului, -de cît cu. numele de bar
barie. Se pune îutr’adevăr înainte cum-că, în
vrîsta de mijloc, alte părți’ ale viețel intelectuale
au găsit o bogată desfășurare poeziea și artele
' plastice, erudițiea scolastica și filosofica patristică,
L
Dar această producție intelectuală iera în slujba
l ' Bisericeî domnitoare și lea Iera întrebuințată, nu
^gjț.fca o pîrghie, ci ca o uneltă, de apăsare, 4de zugrumare, față de libera cercetare. Grija excluzivă
de a se pregăti pentru o „vieața veclnică pe ceea
lume" necunoscută, disprețuirea naturel, dezgustul
de a o studiea, nedeslipite de principiul religiei
creștine, deveniră datorii sfinte pentru lerarhiea
romană. O preschimbare în bine nu avu loc de
cît la începutul veacului al XVI-lea, mulțămită
Reformei.
Starea înapoiata a culturel în vrîsta de piijloc.—
Am fi duși prea departe, dacă am voi să descriem
aici înapoerea* cea vrednică de plîns, ce avu loc
în cultură și în moravuri, vreme de două -spre-zece
veacuri, sub dominarea intelectuală a papismului.
Ilustrarea cea mai izbitoare ne va fi dată de-o
frază a celui mal mare și mal de spirit dintre
Hohenzollerni: Frederik cel Hfăre își rezuma cu
getarea zicînd că Studiul istoriei ne duce la
condu ziea, că de la Constantin pănă la epoca
Reformei Universul întreg fusese în prada nebuniei.
O scUrtă dar minunată schiță a acestei „perioade
de neb,uniefI ne-a fost dată în 1887, de Buchner,
în tratatul său despre «concepțiile religioase și
științifice». Pe cel ce-ar vrea să adîncească asemenea
chestii l-îndreptăm la operile istorice ale lui Ranke,
Draper, Kolb, Svoboda, etc. Icoana, asemenea
adevărului, ce ne-o dau acești istorici și alții nu
mal puțin imparțiali, cît s’atinge dc înfiorătoarea
stare de lucruri din vrisla de mijloc creștină, Ie
adeverită prin toate izvoarele de informații ade
vărate și prin toate monumentele istorice, pe cari
această perioadă, cea maz tristă din toate, le-a
lăsat pretutindeni în urma-I. Catolicii instruițl, cari
caută în mod cinstit adevărul, nu pot fi trimeșl
îndestul să cerceteze aceste izvoare. Noi trebuie
să stăruim asupra acestui lucru cu atîta mal mult,
cu cît literatura ultramontană îndeplinește o mare
înriurire și a-zl : vechiul meșteșug, care constă în
a denatura faptele tără nici o rușine și-a născoci
povești minunate, pentru a amăgi „poporul cel
crezător", ieste întrebuințat și a-zl, de ultramontanism, cu izbîndă: ajunge să ne-amintim de
Lourdes și de «stînca cea sfintă, din Treves. Pănă
unde poate merge diformarca adevărului, chiar in
operile științifice, profesorul ultramontan, J. Janssen
dm Franofort, ne dă o pildă prea vorbitoare: operile sale foarte răspîndite, cu osebire „Istoriea
poporului german de la sfîrșitul vrîstel de mijloc"
e are numeroase ediții, duc păn la o treaptă
de necrezut nerușinata^ falși,ficare aistoinei xp
oinna acestor falșîfîcări jesuitice merge mln*1*'
mină cu credulitatea și lipsa de simț critic "Q
poporului celui simplu, care privește totul ca dr *
bani buni.
eP*
Papismul și știința. — Din faptele istorice ca •
dovedesc în chipul cel mal vădit, uriciunea’titri
niel intelectuale îndeplinită de ultramontanigm'
ceea-ce ne internează înainte de toate ieste luDu
energică și metodică dusă împotriva științei ca
știință. Această luptă, ce-I drept, de la punctul
Iei de plecare, fu determinată de-aceea, că cre
știnismul punea credința mai presus de rațiune
cerînd ca asta să se supue orbește celei dintăl altă rațiune mai le aceea, că creștinismul, privind
întreaga vieața de pe pămînt numai ca o pre
gătire pentru-închipuită „lumea cealaltă", tăgăduea
implicit orl-ce valoare cercetărei științifice în sine,
Inse lupta izbînditoare, dusă potrivit unul plan
nu începe împotriva științei de cît la începutul
celui al IV-lea veac, mal cu samă în urma ves
titului Sobor de Nicea, anul 327, prezidat de
împăratul Constantin, numit cel mare, pentru că
făcu din Creștinism religie de Stat și întemee
orașul Constantinopol, ceea-ce nu-1 împiedică de
a fi un caracter fără de nici o valoare, un fățar
nic, un ipocrit și de mal multe ori ucigaș, asasin,
Izbînda papismului în lupta împotriva orl-căreî
cugetări și orl-cărei cercetări științifice indepen
dente, Ieste pusă minunat în lumină de starea de
plîns a cunoștinței naturei și a literaturel privi
toare la asta, din vrîsta de mijloc. Nu numai că
bogatele comori intelectuale, rămase de la anti
chitatea clasică, fură în cea mal mare parte dis
truse sau sustrase publicităței, afară de asta,
călăii și rugurile vegheau, ca orl-ce «eretic», cu
alte cuvinte orl-ce cugetător independent, să-și
păstreze doar pentru sine raționalele-i cugetări.
Dacă făcea alt-felifi, trebuea să s’aștepte de a fi
ars de viu, ceea ce și fu soarta marelui filosof
monist G-iordano Bruno, a reformatorului lohann
Hus și a mal mult de o sută de mii alții, «martori
al adevărului". Itoriea științelor din vrîsta de mij
loc ne-arata, ori încotro ne-am întoarce, cum-că
cugetarea independentă și cercetarea științifică,
empirică, vreme de două-spre-zece mohorîte vea
curi, au staț cu adevărat înmormîntate sub apă'
sarea a tot puternicului papism.
Papismul și Creștinismul.— Tot ceea ce pre
țuim mal mult în adevăratul creștinism, potrivi
cu spiritul întemeetorulul lui și a urmașilor celor
mal vrednici, și ceea-ce, în prăbușirea fatala a
acestei „religii universale", căutăm a scăpa, tran
sportînd în religiea noastră monistă, ține de Par
etică și socială a Creștinismului. Principiile a
vârâtei umanități, a regulel de aur, nu face
ceea-ce nu voești să ți se facă și ție, a tolersn* »
îngăduirel, a iubirel aproapelui în cel mai
mai înalt înțeles al cuvîntului : toate acestea
moașe părți ale creștinismului, fără îndoeală nn
fost născocite nici date pentru întăea dată
j
dar iele au fost puse în practică cu folos m >
acestei perioade critice, în care antichitatea o .
pășea spre desfacerea Iei. Totu-șl papiemul 0 j-a
ceput să găsască mijlocul de a tr8DBlorm?'L(lJ»iW
preface toate aceste virtuți tocmai în con
te că păstrîndu-li-se vechea firmă. In
lori 011 «uî creștinești, ura fanatică împotriva tu|oOfll ț de a,ttt er0^intS: 80 întrebuința flerul
(0ror °.0 „„ Dumal pentru a stinge de pe fața pă
nle moderne, de la Reforma Bisericel creștine, după
cum pune începutul vrîstel de mijloc de la întemeerea creștinismului: are în privința aceasta drep
tate, pentru-că o dată cu Reforma începe renaș: li loC? r ne păgînl. ci
Pe ace,e 86Gte cre?tine, terea rațiunei încătușate, redeșteptarea științei,
Jjlfltu*1’1 P / Jintr’o instrucție, dintr’o învățătură pe care pumnul al de fler al papismului creștin o
^ri ^‘Țj^tjmpinările pe cari cutezau să le aducă înăbușise vreme de două-spre-zece veacuri. Răsujftl
dogmelor superstiției ultramontane, ce pîndirea generală a culturel începuse, ce-I drept,
îmPotflvauneaU, Pretutindeni în Europa înfloreau de pe la mijlocul veacului al XV-lea, mulțămită
li ,r?îj0 inchiziției, cari cereau nenumărate tipografiei, lear pe la sfîrșitul aceluea-șl veac, alte
tribun»1® ogrOra cazne aduceau o deosebită plă- evenimente mari, mal cu samă descoperirea Ajert^' ^tor cucernici călăi, pătrunși pănă în mă- mericeî, la 1492, veniră a se adăoga la Renaște
cfir® aCL0lor de-o „frățască dragoste creștinească". rea artelor, pentru a pregăti Renașterea și-a știin
papală, in apogeul, în culmea Iei, bîntui țelor, Afară de asta, din întăea jumătate a vea
PU furie veacuri întregi, fără nici o cruțare pen- cului al XV-lea, datează, în cunoștința Naturel,
CU t t ce Iera stînjinire sau stavilă, supremației progrese cu mult mai însemnate, cari zguduiră
trl| %nb vestitul Mare Inchizitor Torquemada, concepțiea domnitoare din temeliile Iei: bună-oară
?0la 1481—14:98, numai în Spania, 8.000 de cea dintăl navigare făcută împrejurul pămîntulul,
•fol fură ar9*
v’î»
văzîndu-se cu averile de HLagellan, care dădu dovada empirică despre
er‘Lcate și osîndițl la cele mai iritătoare ispășiri forma sferică a planetei noastre, în 1522, apoi înC°hlice. In Țerile de jos, sub domni ea lui Carol temeerea noului sistem cozmic, de Oopemic, 1543.
Kîiintul, cel puțin 50.000 de oameni cad, jertfă Dar ziua de 31 Octombre 1517, în care Martin
gteîde’sînge a clerului. Și pre cînd urletele mar Luther pironi pe ușa de lemn a bisericel caste
tirilor umpleau văzduhul, la Roma, cărei întreaga lului Wittenberg, cele 95 de teze ale lui, nu rălume creștină îl Iera tributară, curgeau bogățiile a mîne mal puțin o zi însemnată în istoriea univer
jumătate de univers, lear așa numițil reprezentanți sală : pentru-că Luther sfărma acea poartă de fler
ai lui D-zeu de pămînt, ca și sprijinitorii lor, cari, de la temnița în care absolutismul papist ținuse,
adesea, duceau ateismul pănă lâ cele din urmă vreme de două-spre zece veacuri, rațiunea, încă
ale lui margenl, chiar Iei, se tăvăleau în tot soiul tușată. Meritele acestui mare reformator, care tra
de desfrîurl și crime. «Ce de-a foloase", zicea în duse Biblia la Wartburg, fură în- parte exagerate
ironie frivolul, secul și sifiliticul papă Leon al lear în parte mecunoscute: de alt-£eliiî sra făcut,
X-lea, <ce de-a foloase ne-a adus, totu-șl, basmul cu drept cuvînt, să se vadă cît de mult Luther,
acesta a lui Isus Hristos*. Cu toată devotarea la feliu în privința acesta cu alți reformatori,
Bisericel și devotarea lui D-zeu, starea societățel rămăsese încă cuprins de superstiții. Așa se face
in Europa iera de plîns. Feudalismul, servajul, că, pănă la capătul viețel, Iei nu se putu scăpa
tagmele cerșetoreștl, dimpreună cu monahismul, de-o credință oarbă în litera Bibliei, apărfnd cu
domneau preste tot, lear sărmani! iloțl Ierau fe căldură dogmele învierel, a păcatului strămoșesc,
riciți, cînd li Iera îngăduit să-și ridice păcătoasele dogma predestinărel, a mîntuirel prin credință, ți
lor colibe pe pămînturile cari țineau de castelurile așa mal departe. Dineul respinge, ca o prostie,
sau de mînăstirile asupritorilor și exploatatorilor puternica descoperire a lui Oopemic, pentru-că-n
lor, laici și eclesiasticl. Noi suferim și astă-zl de Biblie <Iosua poruncește Soarelui lear un Pămîn
rămășițele și urmările dureroase ale nenorocitei’ tulul să se oprească».
De marile revoluții politice din timpul său,
ntfiri' de lucruri de pe vremea aceea, cînd nu putea
fie vorba de cît excepțional și n ascuns de Luther nu se® interesă de loc, măreața și întru
interesele științei și ale unei înalte culturi inte- atît de bine-cuvîntata mișcare țărănească de pe
akîUa*e‘
sărăciea și superstițiea, stau vremea aceea lăsîndu-l, mal cu samă, ou totul rece.
Qrl cu efectul nenorocit al celibatului, introdus Fanaticul reformator din Geneva, Calvin, făcu
nnJeacul
Xl-lea, pentru a întări tot mal mult chiar mal mult de cît atîta, iăou ca însemnatul
In ffea abaolută a papalitățel... S’a calculat că medic Serveto, să fie ars de viu, în 1553, pentru
Mn?PU ao®8tel perioade de strălucire a papis- că atacase credința nedreaptă în sf. Treime. De
fost •*
zece milioane de oameni au alt-feliti «ordoxil» fanatici al Bisericel reformate
cre<J~rtte!0 fanaticelor uri ale religiei milostivirei au călcat și dînșil destul de des pe urmele sîn'tace /' a °^G niilioane trebui oare să se mal gorate trase de cătră dușmanii lor de moarte, pacelibatU!n&rul jerfelor omenești pe ^Tfi le-a făcut piștil, în cari calcă și a-zî. Din nenorocire însă-șl
Reforma atrase în curînd după sine neînchipuite
,118
apasarea cugetelor, aceste cruzimi: noaptea sf. Bartolomeu și prigonirea Hu1 tituHT*
°tate ’ ] v^Sinătoare, dintre toate cele mal blăstă- ghenoților, din Franța, vînătoarea sîngeroasă după
CredinH6 j*b8°}ntismulul papistaș. Filosofii „ne- eretici, din Italia, îndelungatele războaecivile, din
i ’ Car’ au adunat dovezile împotriva Anglia, războiul de treî-zecl de ani, din Germania.
tan ; | 1 ‘ț11 D-zeu, au uitat pe una din cele mal
Dar veacurile alXVI-lea și al XVU-ljB,
°rI
*u Putut k că rQPrvzent‘anții lui Isus, de la Roma, și cum gloriea de-a fi deschis,
® *, *
^■zecA 8^vlr?ască, nepedepsiți, vreme la două- calea cugetărel omenești, Și de a fi i
»
Cu ® voacurl, cele mal strașnice crime, cele fi scăpat rațiunea de apăsarea Dăbușitoare a stăpinire? pspiete. Numai multJmi» nn,nI .“'.'“re^
^ormn' nel®giuirl, in numele lui D-zeu.
° ^Umin) j Istoriea popoarelor civilizate, pe care lucru fu cu putința din nou bogata desfășurare a
riea universală», pune in- criticei fiioeofiee și a «tudiulul naturel, care fileu
0 eî de al treilea a lei perioade, riimpu-
cOr.,o^°eia-i6.to
�56
HBVISTA 1DRBÎ
MKV1STA IDKBl
c* Veacul următor să capete gloriosul nume de monistă a veacului XX. Dar, de oare-ce, îQ a,
laș timp, formele exterioare ale religiei domnit^
veacul luminelor.
Pseado-creștinîsmul din veacul al XlX-ier in creștine dălnuesc înainte, de oare-ce, cu tot n P°
perioada a patra, cea din urmă a istoriei Crești greșul evoluției politice, lele-s legate, din 0^*°'
nismului, veacul al XlX-lea se opune celoralalte. ce mal strice, de nevoile practice ale Statului HO
Dacă și în cursul acestora, luminile izvorî te din dezvoltă acea formă de concepție relgioaBfi âttf
toate părțile făcură ca filosofiea critică să înain de răspîndită în cercurile instruite, pe care nu
teze, și dacă științele naturale înfloritoare dăduse putem numi de cît cu numele de Pseudo-cre^ti
acestei filosofii armele empirice cele mal tari, to nism, «minciună religioasă», în fondul fondul™
tu-șl, în ambele aceste direcții, programul îndepli iei de natura cea mai dubioasă. Marile primejdii
nit în veacul al X’X-lea ni se pare, totu-și, că-l nedeslipite de această luptă adîncă dintre convin',
uimitor. O dată cu veacul acesta începe o perioadă gerile adevărate și manifestările falșe ale Pseudo *
cu totul nouă a istoriei spiritului omenesc, care se creștinilor, au fost minunat de bine descrise de Mati
căracterizază prin dezvoltarea filosofici naturale Nordau, în interesanta-! lucrare : ‘Minciunile conmoniste. Chiar de la începutul acestui veac fură venționale ale omenirel civilizate».
puse bazele unei antropologii noi, prin anatomica
Iii mijlocul nesinceritățel învederate a Pseudo.
comparată a lui Cuvier, și a unei biologii noi, prin creștinismului domnitor, Ieste un fapt vrednic de
<i filosofiea zoologică» de Lamarck. Acești doi luat în samă pentru progresul cunoștinței naturel
mari Franceji fură pe dată urmați de doi semeni Intern eeată pe rațiune, că adversarul cel mal hogermani, Baer, întemeetorul embriologiel în 1828, tărît al acestuea, că papismul, a aruncat, pe la
și J. 3/uZter,întemeetorul morfologiei fisiologiel com mijlocul veacului din urmă, vechea mască a unei
așa numite înalte culturi intelectuale, pentru a
parate, 1834.
Un ucenic al celui din urmă, Tli. Sehwann, declara științei independente, o luptă „pe vieață
pune, în 1838, dimpreună cu M. Schleiden', teo- și moarte". Ast-felitt avurăm trei mari declarări de
riea celulară, fundamentală. încă mal dinainte, din războiă, făcute rațiuneî, pentru cari știința și cul
1830, Lyell redusese istoriea evoluției pămîntulul tura modernă nu pot să fie de cît recunoscătoare,
la cauze mecanice, eonfirmînd prin asta, cît se față de «reprezentantul lui Isusî de la Roma'
atinge de planetele noastre, valoarea acelei cos pentru-că atacurile acestea, au fost pe cît de
mogonii mecanice pe care Kant, în 1755, o schi hotărîtoare, pe atît de neîndoelnice : I. In De
țase cu o mînă cutezătoare. In sfîrșit, R. Mayer cembre 1854, papa proclamă dogma: Neprihănita
și Helmholz, în 1842, stabilesc principiul energiei concepție a Măriei. II. Peste zece ani, în Decembre
ce complectează, ca a doua Iei jumătate, marea 1864, «Sfîntul părinte» rostește în vestita encidicâ,
lege-a substanței, a cărei primă jumătate, cons o judecată de osîndă totală, asupra intregei ci
tanța materiei, fusese descoperită de Lavoisier. vilizații șt întregei culturi intelectuale moderne.
Toate aceste priviri profunde asupra esenței intime In silabus-ul care însoțește enciclica aceasta,
a Naturel, primesc încoronarea prin noua teorie papa enumeră și anatemizază, una după alta, toate
a evoluției lui Gh. Darwin, cel mal mare eve afirmările rațiuneî și toate principiile filosofice,
niment al veacului ai XlX-lea pentru filosofiea pe cari știința modernă le ține ca adevăruri lim
Natureî, 1859.
pezi ea ziua. III. In sfîrșit, peste șase ani, la 13
Cum se arată acum, față de aceste uriașe pro luliu 1870, războinicul prinț al Bisericel pune
grese, făcute în cunoștința naturel, cari au între vîrf extravanganțelor sale, rostind atît pentru Iei
cut atît de mult tot ce s’a făcut pănă la lele, cît și pentru toți cel ce l’au precedat în funcțiile
cum se arată Creștinismul modern ?■ Mal îatăi, sale papale, infailibilitatea. Această izbîndă a cu
ceea-ce și iera un lucru firesc, prăpastita se făcu riei romane fu făcută cunoscut lumel înmărmurite,
din ce în ce mai adîncă între cele două direcții peste cinci zile, la 18 luliu 1870, în acea zi me
de căpetenie, între papismul conservator și pro morabilă în care Franța declară războiu Germaniei.
testantismul cel progresist. Cierul ultramontan, și, La două luni după asta, în urma acestui războiă,
în înțelegere cu Iei, «Alianța Evangelică» ortodoxă, puterea temporală a papei Ie suprimată.
trebueau, firește, trebueau să opue cea mal vie
Infailibilitatea papei.— Aceste trei, mal de că
împotrivire acestor mari cuceriri ale spiritului li petenie, acte, din partea papismulul din veacul
ber: clerul ultramontan și «alianța evangelică» al XIX-1<£, Ierau atît de vădit niște pumni trînortodoxă, se încăpăținau, fără vătămare, în cre tiț! în fața rațiuneî, în cît, chiar din capul locudința lor literală, riguroasă, cerînd supunerea ab iul, provocară cele mal mari șovăiri chiar în si
solută a rațiune!, cerînd supunerea, dogmei lor. nul catolicismului ortodox.
Protestantismul liberal, din potrivă, îșl căuta din
Cind Conciliul din Vatican se întruni Ja ?
ce în ce mal mult scăparea într’un panteism mo luliu 1870, ca să voteze, asupra dogmei iu]®'
nist, silindu-se să împace cele două principii o- libilităței, numai trei părți dintre prinții Biseric
puset lei căuta să unească neînlăturata realitate se rostiră în favoarea acestei dogm6,^ adică Bpstt
o
a legilor naturale dovedite empiric, cu o formă din 601 votanțî: afară de asta mai ierau ’P 1
de religie mal curată, în care, într’adevăr, nu ră
mulț! alțî episcop!, cari căutară să se sus obmînea aproape nimic dintr’o propriu zisă doctrină- de la asemenea primejdios vot Totu-șl se • CU'
Intre aceste două extreme, se intercalează o mul servă foarte curînd, cum-că papa, șmecne c£t
țime de compromisuri : dar,’ mal pre sus de aces noscător de oameni, socotise mult mal bine
tea, pătrunde, tot mal mult convingerea că, în de «catolicii chibzuițî» și fricoși, pentru-că,
n.
Creștinismul dogmatic și-a pierdut toate ri tră mulțimea nepricepută, credulă, aceas
cinele lu’j, ne mal rămînînd de cît a i se salva struoasă dogmă iu primită orbește.
„rum
valoare etică, transportai d-o în noua religie
întreagă istorica papalităței,£ast-feliu p
i
!
)
I
pede izvodită, din miile de izvoare vred'^Jezare, și din documente istorice de-o
tjice dc neîndoioasă, întreagă această istorie aăruI judecător nepărtinitor, ca o încerPare’ ieșită dc orl-ce scrupul, de-a cuceri absoc»re ‘Spînire intelectuală o dată cu puterea cea
Iuta sț P ca t>tg>țdUirea cea mal nerușinată a
teinPor aC'eior înalte porunci morale, prescrise de
tutUf'ratul creștinism : iubirea aproapelui și îna^V'rea răbdarea : iubirea adevărului și curățiea
^ească sărăciea și înfrînarea sau renunțarea
J? d
lungului șir de papi și de prinți al
fericei romane, dintre cari se aleg papii, mămoralel creștine curate, reesă limpede că cea
mare parte din acești oameni ierau niște ne^sînațl și ipocriți șarlatani, mulțl din Iei niște
gțoșl criminali. Aceste bine cunoscute fapte
nu împiedică, totu-șl, ca, chiar și astă-zl,
bilioane de catolici credincioși, «instruițl», să
creadă în «infailibilitatea», pe care «sfîntul pă
rinte» și-a hărăzit-o lui, însu-șl iei : asta nu îm
piedică, ca, chiar și astă-zT, prinți protestanți să
meargă la Roma, să mărturisască «Sfîntulul Pă
rinte», cel mal vajnic vrăjmaș al lor, să-I mărturisască venerațiea lor : asta nu împiedică, ca,
chiar și astă-zl, în imperiul german, ca slugile și
stilpil acestui «Sfînt Șarlatan», să hotărască de
destinele poporului german, mulțămită neînchi
puitei incapacități politice și credulitățel lipsită de
orl-ce critică a acestui popor.
Enciclica și Silabus.—Din cele trei mari acte de
autoritate, prin care am văzut papismul modern,
în a doua jumătate a veacului al XlX-lea, umblînd să-și salveze și să-și întărească autoritatea
lui absolută, pentru noi, cel mal interesant Ieste
proclamarea enciclicei și a 5î7a6w5-lui, în Decem
bre i864: pentru-că în aceste memorabile piese,
rațiunea și știința îșl văzură tăgăduită orl-ce ac
tivitate independentă, cerîndu-li-se desăvîrșita su
punere «credinței care singura mîntueștej, adică
decretelor «papei celui infailibil». Nepomenita agii
aPe> provocată, de această nerușinare fără de
^argenl, în toate cercurile cultivate, deprinse a
cugeta în mod independent, corespunde tocmai
ine uimitorului cuprins al enciclicei : o minunată
lectCU 1 asuPra însemnătățel sale politice și intecnnir !\ne *e
de Pbraper, în a sa «Istoriea
Neorihăn-*dintre religie ?i
î875ceas» h n,ta concePt’e a Fecioarei Maria.— Alosal °SmS poate să pară nu cu atît de co
cea
"U Rtît ds neru?’nat de-ndrăzneață ca
a,,ticolln 1 ‘kilitățel papei. Cu toate astea, acestui
num ,e
i se dă o însemnătate deosebită,
pr°testa\‘ îerarh*ea romană, ci și de-o parte din
^UDă*oa a ,s?ul cel ortodox, ca alianța evanghelică,
r ‘ ^eea;ce se chleamă Jurămîntul imalnnePr!h"-CS afirmarea credinței, prin jurămint,
lllci o dU?Ita- COncePție sau naștere a Măriei, Ieste
^dinț., * or,*e sfîntă pentru mi! de creștini. Mulțl
^nesc • t asuPr? acestui punct, două idei întla>
si r s.usfan că Ș> mama Fecioarei Ma£ l°st fx ®c*oara Maria, tot de ‘Sfintul Duh>
°‘?eu Juta îngreunată. Așa-că, acest ciudat
lU ^ta fn 1
în acelaș timp, și cu mama și
Uca săLo» 5aP°rturiIe cele mal intime, așa-că tre91 «e propriul Iul socru. Vezi Saladin.
57
Teologica critică, comparată, a dovedit de curînd
cum-că mitul acesta, ca cea mal mare parte din
celelalte legende ale mitologiei creștine, nu Ie onginal de loc, ci a fost împrumutat de la religii
mal vechi, mal cu samă de la budism. Fabule
de soiul acesta Ierau foarte răspîndite, cu mal
multe veacuri, înainte de nașterea lui Hristos, în
India, în Persia, în Asia Mică și în Grecia. Cînd
fetele de crai, sau alte fete de neam, fără a fi
legitim măritate, dădeau naștere unul copil, se da
drept tata acestui nelegitim vlăstar, se da drept
tată un «Zeu» sau «Semi-zeu», care, în cazul nos
tru Ieste misteriosul <Duh Sfînt».
Darurile cu totul deosebite atît ale spiritului cît
și ale corpului, cari deosebeau adesea pe acești
«copil al iubire!» de copil oamenilor de rînd, Ierau
în acelaș timp explicate în parte prin ereditate.
Acești minunați «fii de Zel», se bucurau, atît în
antichitate cît și în vrtsta de mijloc, de o con
siderație înaltă, pe cînd codul moral al civilizației
moderne le impută, ca o pată. lipsa de părinți
«legitimi». Asta se aplică și mal mult încă «fe
telor de Zel», cu toate că aceste sărmane copile
sînt tot atît de nevinovate de faptul că lipsea un
titlu părintelui lor. De alt-feliîi, toți cel ce s’au
desfătat cu frumusețele mitologiei antichitățeî
clasice, știu că tocmai așa numițil fii și fiice de
«zel», greci și romani, au fost aceia cari s’auapropiat mai mult de idealul suprem al tipului cel
mal pur omenesc : să ne aducem aminte de nu
meroasa familie legitimă, și, d-j familiea nelegitimă,
mal numeroasă încă, a lui zeus, părintele zeilor.
Vezi Shakespeare.
Cît se atinge cu osebire de fecundarea Fecioa
rei Maria, de Duhul Sfînt, sîntem informați prin
mărturisirea Evangheliilor chiar. Cel doi Evangheliști, singurii cari vorbesc despre asta, Hfatciu
și Luca, ne istor^esc de-o potrivăcum-că Maria,
Fecioara evreică, iera logodită cu dulgherullosif,
dar lea rămase grea, fără ca logodnicul să îea
la asta vre-o parte, «prin lucrarea Duhului Sfînt».
dUateiu zice anume, cap. I. vers. 19-20. «Dară
losif, logodnicul iei, fiind drept, și nevrînd să o
pieradă, se gîndi să o părăsască întalnă. Și cugetînd Tel la asta,ieată «îngerul Domnului», i se arătă în vis, zicînd : losif, fiul lui David, nu te teme
de a-țî lua pre Maria femee, că ce s’a cenceput
înțr'însa Ieste de Ia Duhul cel Sfînt». Luca și mal
limpede Ieste. Cap. I. vers. 26—38. Dînsul ne po
vestește buna-vestire făcută Măriei de cătră ar
hanghelul Gabriel : «Duhul cel Sfînt se va pogorî preste tine, și puterea celui Prea înalt te va
umbri», la care Maria răspunde : deacă serva
Domnului sînt, fie mie după cuvîntul tău». Precum
se știe, această vizită a arhanghelului Gabriel și
Buna-1 vestire, au furnizat, multor pictori, subiec
tul unor interesante tablouri. Swoboda ne spune :
Arhanghelul vorbește aici cu o ezactitate pe care,
din fericire, pictura nu o poate reda. Avem aici
un caz nou de înobilarea unul subict prozaic ex
tras din biblie, de artele plastice. S’au găsit de
alt-feliu și pictori, ale căror pînze fac înțelegerea
considerațiilor embriologice ale arhanghelului Ga
briel, ușoară de tot.
Precum am spus, cele patru evanghelii canonice,
singure recunoscute de cătri Bisenca creștină ca
�WSVltTA IDfcBl
58
!
REVISTA IDRE1
autentice, și cari au fost alese, în chip arbitrar, cari-i fac personalitatea atît de înaltă, de nobita
dintr’un număr mult mal mare de Evanghelii, ale vși cari
de
iubi- —- imprimă Pe^tea-I ^religiel^sale
.
— •Mi)ire«
căror date precise nu se contrazic mal puțin în fără îndoeală nnmal semite nu eînt: astea .Par
tre iele, de cît legendele celor patru. Inși-șl Pă a fi mal curînd trăsăturile» distinctive ale
rinții Bisericel nu socotesc la mal puțin de 40-50 ariene, mult mal înaltă, și mai cu samă ale ra*
numărul acestor Evanghelii neautentice, apocrife: murei sale celei mal nobile, ale elenismului, Mai
unele din astea există și acuma în limba elină și mult, numele adevăratului părinte a lui isus •_
în limba latină, ca Evanghelica lui' lacob, a lui „Pandera“, indică fâr£ dubiu o obîrșie greacă •
Tom a, a Iul Nicodim, etc. Povestirile ce cuprind în manuscript se și scrie Pandora. Pandora inse
aceste evanghelii apocrife, despre vieața lui Isus, precum se știe, după legenda greacă, fu cea dincu osebire despre nașterea și copilări ea sa, pot tăi femee, născută din împreunarea lui Vu]can
tot atît de mult, sau mal bine tot atît de puțin, cu Gaea, pămîntul, cea dintăl femee înzestrată
să pretindă că reprezintă adevăral istoric, ca și de zel cu toate harurile, care se căsători cu Ecele furnizate de cele patru evanghelii canonice, pimeteus, și pe5 care Dumnezeu tatăl o trimese
t ‘
w
așa zise «autentice». In una din aceste Evanghelii spre oameni cu cumplita «cutie-a Pandorei», fînn
căreiIerau
- închise
* ’
7 ' _
apocrife se găsește inse o povestire istorică, în- care
toate relele, drept pedeapsă
tărită de altminteri prin Sepher Toldoth Jeschua, că Prometeu, purtător al luminel, răpise din ce.
și care ne dă probabil, o dezlegare cu totul fi riîj focul dumnezeesc, «rațiunea».
rească a enigmei zămislirel supranaturale și nașDe alt-feliu Ieste interesant de comparat chi
terel lui Isus. Istoricul acolea ne spune, foarte pul deosebit în care a fost conceput și apreciat
neted, într’o singura frază, straniea anecdotă, care romanul de iubire al Mirjam-el, de cătră cele
cuprinde dezlegarea despre care vorbim: >Josep- patru mari nații cultivate și creștine din Europa,
hus Pandera, căpetenie romană a unei legiuni ca- Potrivit cu ideile morale austere ale rasei germa- labrice statornicite în ludeea, seduse pe Mirjam nice, această rasă-1 respinge cu totul: Germanul
' ‘ Betleem,
~
‘ devenind
‘
•
cej onest
Englezul cel pudic, cred mult mal
din
o fată ebreică,
părintele
lui Jsus», Alte povestiri ale aceluea-șl autor, des lesne legenda, cu nici un chip cu putință, a ză
pre Mirjam, numele ebreesc al Măriei, fac foarte mislire! prin cSfîntul Duh», Se știe bine că pu-.
îndoelnică reputațiea de „prea curată crăiasă a diea austeritate a societățel distinse, de care se
Ceriului".
face atîta paradă, cu osebire în Englitera, nu
Neapărat, aceste istorisiri istorice sînt cu în corespunde de loc cu ceea-ce Ieste în realitate,
grijire trecute sub tăcere de cătră teologii oficiali, moralitatea, din punctul de vedere sexual, în
pentru că astea s’ar împăca rău cu mitul tradi «Hig-life» de peste canalul Mînicel. Destăinuirile
țional, și ar ridica vălul care acopere taina aces cari ne-au fost făcute, spre pildă, în privința a
sta acum un șir de ani, de „Pali Mall Ga zette'*,
tui miț, în chip prea simplu, prea natural. Cer
cetarea obiectivă a adevărului, de aceea, are cu ne-aduc aminte foarte de moravurile Babilonidui.
Rasele romane, cari-șl bat joc de pudicitatea
atît mal mult dreptul, iear rațiunea pură, sfînta
datorie de a supune, unei dezbateri critice aceste aceasta și judecă cu mal multă ușurință rapor
însemnate istorisiri. Din dezbaterea aceasta reesă, turile sexuale, găsesc acest roman al Măriei,
o’. o-.,, Iear cultul deosebit, de care se bu
cum-că istorisirile astea, pot, mult mal cu drept foarte gingaș,
cură
cqvînt de cît celelalte, să pretindă că reprezintă —
~ tocmai
------- - eîn
‘ Franța și în Italia «Scumpa noa
adevărul, cît se atinge de obîrșiea lui Isus. In stră Madonă», se apropie adesea, cu o naivitate
numele principiilor științifice cunoscute, concep- remarcabilă, de această istorie de dragoste. Așa
se face, de pildă că P. de Begla—Dr. Desjdt -•
țiea sau zămislirea supra-naturală prin «umbra o
crotitoare a Celui Prea înalt», trebuind să fie din, care ne-a dat, în 1894, un «Isus din Nazaînlăturată ca un mit gol, nu ne rămîne de cît ret, din punct de vedere științific, istoric și so
cial» găsește tocmai în nașterea neligiU^ ®
părerea foarte răspîndită a «teologiei raționale»
moderne, anume că dulgherul ebreu, losij, ar fi Isus, un «drept aparte la aparența de^sfonțen
fost adevăratul tată a lui Isus. Părerea asta înse ce se desprinde de pe sublima lui față”.
Ieste anume combătută prin mai multe pasagil
Mi s’a părut de nevoe să pun aice în toaJJ
din Evanghelie: însu-șl Isus credea că ieste Fiul
lui D-geu, și n’a recunoscut nici o dată că i-ar fi lumina, deschis și în înțelesul științei istorice: o
dat naștere losif, părintele lui adoptiv. Cît se a- ective, această însemnată chestie a origine
tinge de losif, iei se gîndea să-și părăsască pe Isus. din pricină că biserica belicoasă, a r
logodnica lui Maria, cînd băgă de samă ca a- singură cea mal mare însemnătate
ceasta Iera însărcinată, fără ca Iei să fi avutvre-un chestii, și din pricină că lea întrebuința^
amestec în asta. Și nu se lăsă de ,asemenea gînd dința-n minuni, întemeeată pe divinitatea
c cde cît după ce i se aretă, in vis, un «înger al sus, ca cea mal puternică armă
in0.
Domnului», liniștindu-1. Precum o spune neted cepției moderne a universului. înalta '
Mateiu, Cap. I, vers. 24, 25, împreunarea sexuală tică a curatului creștinism original, înnur
a
a iul loaif cu Maria -avu loc pentru întăea dată bilătoare pe care această «religie a
îndeplinit-o asupra civilizației, sîn u dogjn$;
după ce se născuse Isus.
Povestirea Evangheliilor apocrife, după care că n’au legătură cu asemenea mitoc njitupitanul roman Pandera, ar fi fost adevăratul tată așa numitele revelații pe cari se sPrJ ezliitatele
mOderne
a
^SUS* Pare cu
maI verosimilă, cînd cer- rile acestea, nu se împacă de Joc c
m
Isus, din punct de vedere cele mal pozitive ale științei noas H ecvc|.
curat‘ Isus Ie Privit- de
ca
• iJar tocmai trăsăturile caracterului sftu,
CE-I ANARHISMUL
LUI BAKUNIN
doctrina
!
I
i
i
|
|
,
'
I
■
i
...„lităti
Mihail Alexandrovici Bakunin se născu
.nmuchuio, districtul Torshok, guvernămîntul
la pr.|anj“814> In 1834, întră in școala de artilerie, la
TWnMe\sburg, devine în 1835 ofițer, dar se retrage
acelaș an. După aceea trăește clnd la Prjach,^ino cînd la Moscova.
J
Bakunin părăsește Rusia In anii următ nlanurile revoluționare ce-avea îl făcură ca să
l. ahată din Europa mai multe părți : la Paris, iei
rs fîventa foarte mult pe Proadhon-In
Ieste conSat în Saxa la moarte, Iear apoi grațiat: ox• 0<lat Austriei în 1850 și din nou condamnat la peEnosa. cu moarte, dînsul fu predat în 1850 Rusiei,
,nde fu deținut ca închis întâi la St. Petersburg,
apoi la Șluselburg, după care fu deportat în Siberia,
*flIn81856, Bakunin fugi din Siberia prin Japonia și
California, și se adăposti la Londra. Nu întîrzie si-șl
începu din nou agitațiea lut revoluționară, trăind în
cele mal diferite părți ale Europei. In 1868, deveni
membru al asociației internaționale a muncitorilor,
si puțin după asta întemee Alianța internațională a
democrației socialiste. In 1869, dînsul întră în legă
turi strînse cu fanaticul Netciajevr, pe care îl deza
probă totu-sl în al doilea an. In 1872, fu exclus din
Asociațiea internațională a muncitorilor din pricina
separatismului său. Dînsul muri la Berna în 1876.
Bakunin a scris un număr de lucrări de nuanță fi
losofică și politică.
2. Doctrina lui Bakunin asupra dreptului, Statului
si proprietate! apare mal cu samă în a sa :
Propunere motivată cătră comitetul central al Ligel de
pace fi libertate, 1868 : în Statutele Alianței internaționale
o democrației socialiste,^1868, scrise de Iei, și în opera
N’am cules nimica din scrierile cari nu pot fi atribuite cu siguranță penei lui Bakunin. Astea-s mal
ca samă cele două scrieri următoare : ■ «Principiile
Revoluției, și «Catechismul Revoluției., în cari slnt
ausținute ideile lui Netciajew. Sint unii cari atribue
scrierile acestea lui Bakunin, înse cuprinsul lor ieste
“/ontrazicere cu celelalte manifestări și acțiuni ale
nnir- akumn chiar a protestat de mal multe ori îmgjva «machiavelismului si jesuitismului lui Netlui nL • chIar “dmițînd că și astea ar fi de pana
o
omenea ^crieri nu reprezintă de cît
P noadă prea scurtă din dezvoltarea lui.
asnnaaR*U?j? uumeȘtc doctrina lui asupra dreptului,
»U1
asuPra proprietățel, «Anarhism».
aulorhn»fUV^D-’ noi. resPin&cm orî-ce legiuire, ori-ce
oficiala 1
privilegiată, patentată,
locreriint 6»^a v’ c^Iar ieșind din sufragiul universal,
°lt !n fni ‘ iCk nu a ar Putaa înturna nici o dată do
tatoare «osu‘ .uPeî minorități domnitoare și exploa
tau șahii,10 * riva intercselor marel mulțimi aservite
devlrat anarhistîCat&
CQ în-eles noi slDtem cu a‘
0,n teste bnPUV\'B(!‘kunin, legea cea mai supremă
suprema pentru
eao^vFei omenirei. cu alte cuvinte, legea proM perf.., ja 0 s^arc vidl puțin perfectă cătră starea cea
’
1
i
Jals> chihznI;iare-a^ °biect de cît reproducerea min1 -1 .cît maî sistematică cu putință, a
„1°. m„.?rale’ inerente viețel materiale, intelecnkC’a,e>
a,Vt ale liniei fizice cît și ale lumel
C UQaei
e dou& lumi, de fapt, nealcătuind de
M,Șli,nta
^nenaturală».
w.’^-cedî aHevărală
dezinteresată», nc-nvață
etns Y°ltare iraplică negarea punctului de
t<terta!ista Tbaza Punctului de plecare, după școala
e^Pirat
materială, negarea trebuie să fio
talî “ode
• Ceea-ce însamnă câ ‘tot ce viețuse realizeze în țoală plinătatea ființei
a?QniîoUP^ ?c°ala materialistă, dezvoltarea isutal Ieste o ascenzie progresivă’*. „Ieste
CU ^biinatuMli, de la simplu la compui,
de jos în sus, sau de la inferior la superior*1
laîn ne1gțrea PWesivă a celei dintâi
îal?‘ 1 1
°muM’ pnD dozv°ltarea umanități
«Omul, fiară crunta, văr bun eu gorilul oleacă din
noaptea adîncă a instinctului animal sp?e a atange
Ia lumma spiritului, ceea-ce lămureșteP în chip cu
totul firesc toate aiurările sale trecute si în parte
ne mîngîe de greșalele sale prezente. Plecînd de Ia
robiea animalică, și, trecînd prin robiea divină ter
menul mijlociu între animalitatea-i si umanitatea-l,
iei merge a-zl spre cucerirea și realizarea libertate!
umane... In urma noastră ni-I animalitatea, în fată-ne
omeniea. Lumina omenească, singura care poate să
ne încălzască și să ne lamineze, singura care ne
poate emancipa, care ne poate face vrednici sau
demni liberi si fericiți, și care poate să îndepli
nească frățiea-ntre noi, nule nici odată la început,
c~ F? , .1V. \a opoca în care trăim, pururea Ia
sfîrșitul istoriei".
Istoriea Ie negarea revoluționară, cînd înceată,
moale, adormită, cînd înfocată,' puternică, a trecutolui'. Pururea asta se-ndeplinește prin o necesitate
absolută și naturală : „noi credem în izbînda ome
nire! pe p*mînt“. „Această izbîndă, noi o chlemăm
din toată inima noastră si voim să o apropiem prin
toate silințele noastre întrunite": „Să nu ne uităm,
așa dar, nici o dată înapoi, să privim pururea îna
inte, pentru că înainte ie soarele nostru, înainte nî-i
mîntuirea'’.
.
— -T Pupă Bakuniu, cel ce vn dispărea mai
mtăi în evoluțiea omenirei de la starea animalică spre sta
rea umana, Ieste dreptul juridic, lear nu dreptul în sine.
Dreptul juridic Ie în legătură c'o f»ză a evoluției
puțin înaintată. .,0 legiuire politică, fie c’ar emana
de Ip, voința unul suveran, fie de la votarea unul
parlament ales prin sufragiul universal, nu poate fi
nici o dată conformă cu legile naturale, și pururea
ie tot atît de funestă și de protivnică maselor, nu
mai prin faptul că le impune acestora un sistem de
legi exterioare și prin urmare despotice, tirane**.
Nici o legiuire, „n’a avut nici o dată alt obiect de
cît de-a întemeea și de-a sistematiza exploatarea
mun^ei maselor populare în folosul claselor cîrmuitoare'*. Așa că „orl-ce legiuire tinde la aservirea, la
subjugarea societățel și la abrutizarea legiuitorilor
chiar1*.
Nu tîrziu, omenirea va întrece gradul de evoluție
care stă în legătură cu dreptul. Dreptul legal Ieste
legat neapărat de Stat, acest rău istoricește neapărat*,
„această formă trecătoare a societățel*1'. «O dată cu
Statul trebuie să cadă neapărat tot ce se chleamă
drept juridic, orl-ce reglementare a viețel populare,
așa zicînd legală, de sus în jos pe cale legiuitoare’*.
Fie-care simțește că asemenea timp se apropie, că
schimbarea asta nu va întîrzica a avea Ioc, că chiar
vremea noastră o va veden
ii In gradul cel mai apropiat de evoluție la care ome
nirea va ajunge puțin după această schimbare, va tnal exista țneă un drețt, dar acesta nu ca mal fi dreptul juridic.
Prevederile lui Bakunin, asupra hcestul viitor grad
de evoluție, ne arată că dîusul s’așteaptă ca-n vre
mea asta tot să mal fie norme „întărite de asenti
mentul întregei lumi", norme a căror respectare să
fie la nevoe impusă prin forță, cari vor fi ast-feliiî
norme juridice.
Printre aceste norme juridice ale viitorului grad
al evoluției noastre, Bakunin menționează pe acea
care garantează «o deplină autonomie». Pentru mine,
ca individ, asta însamnă, că-I „dreptul mleu omenesc
de a nu mă supune nici unul alt om și do a nu-mi
determina faptele mele de cît potrivit propriilor
mele convingeri. Tot așa înse «fie-care popor, fie
care ținut, fie-care comună, are dreptul absolut la o
deplină autonomie, atît ca alcătuirea-I interioară să
nu fie o amenințare si ° primejdie pentru autonomica
și libertatea ținuturilor vecine”.
De asemenea Bakunin, privește ca normă juridică
a viitorului nostru grad de evoluție, îndatorirea (?a
contractele sâ fie îndeplinite.
■
�00
REVISTA IDEKI
Puterea de îndatorire a unul contract Ieste măr•
ginită. «Nici o îndatorire perpetuă nu poate fi ad•
misă de justitiea omenească. Noi nu vom recunoaște’
nici o dată alte drepturi, nici alto datorii, de cft
acele cari se întemeează pe libertate. Dreptul liberei
întruniri si al desfacere! tot atîta de libere, ieste în
tâiul și cel mal însemnat din toate drepturile politice44.
Altă normă juridică; a viitorului grad de evoluție,
va li aceea care va hotări ca „pămîulul, uneltele de
muncă, ca și ori-ce alt capital, să nu poată fi utili
zat de cit de muncitori, adică de asociațiile agricole
și industriale '.
Sfatul. I. După Bakunin, Slatul va dispărea, foarte curînd, în evoluțiea omenirel de la starea animalică cătră starea
umană. „Statul ieste o instituție istorică, vremelnică,
o formă trecătoare a societățe!4’.
I. Statul aparține unei faze puțin înaintate a
evoluției.
.
«Prin religie, omul animalic, Ieșind din bestiali
tate, face un prim pas cătră umanitate: dar cîtă
vreme va rămînea religios, nu-șl va atinge ținta de
loc, fiind-că ori-ca religie îl condamnă tot la absurd,
si, falșificîndu-I direcțiea pașilor, îl face a căuta ceea
ce ar fi divin în loc de uman». «Toate religiile, cu
zeii, cu semi-aeil și cu profeții, cu mesiile și cu sfin
ții lor, au fost făurite de fantaziea lesne crezătoare
a oamenilor, ne ajunși încă la dezvoltarea deplină și
la deplina stăpînire a facultăților lor intelectuale".
Ceea-ce mai cu samă Ie drept cît se atinge de creș
tinism : acesta-i «răsturnarea totală a bunului simț,
a orl-cărel rațiuni omenești».
Statul Ie un produs al religiei. «Acesta s’a născut
pretutindeni din însoțirea violențe', rîpirei, prădăciunei, într’un euvlnt din însoțirea războiului, cuce
rire!, cu D-zeil făuriți rînd pe rînd de fantaziea teo
logică a națiilor». ,,Gine zice revelație, zice revelatori,
mesil, profeți, preoți și legiuitori, chiar de D-zeu in
spirați: iear aceștia, o' datâ recunoscuțl ca reprezen
tanții divinitățeî pe pâmlnt-, ca sfinți* dăscăli al omeuirel, aleși de cătră D zeu chiar, pentru a dirigui
omenirea pe căile mîntuirei, îndeplinesc Ură doar b
putere absolută. Tot! oamenii le aatoresc o supunere
p8sivă, fără de margenl: p^ntru-că, Împotriva ră
pune! divine, rațiune omenească nu Ieste, Iear con
tra dreptățel lulD zeu, dreptate omeneasca nu poate
sta împotrivă, Robi al lui D-zeu, oamenii trebuie să
fie și robi! Bisericel și al Statului, întru cît acesta
din urmă Ie consacrat de Biserică".
„Nn se află, nu poate ființa Stat, fără religie. Luaț!
cele mal libere State din lume, statele Unite ale Âmericeî sau Cpnfederațiea Elvelică, bund-oară, și
vet! vedea ce rol de samă îndeplinește acolea, în
toate discursurile oficiale, Providența divină, această
sancțiune superioară a tuturor Statelor". „Guvernele
privesc credința, in D-zeu, cu Îndestulă dreptate, ca
una din condițiile neapărate ale propriei lor puteri".
„Teste o întreagă categorie de oameni cari, dacă nu
cred, trebuie cel puțin să se prefacă a crede. Aceș
tia sînt toți chinuitorii toți apăsătorii și toți exploa
tatorii omenirel; popi și monarhi, oameni ‘de Stat,
de răzbdlu, fiuanțiari public! si privați, funcționari
de țGt soiul, polițiști, jandarm'1, temniceri și călăi,
capitaliști, despoetorl, antreprinorî și proprietari,
advocațl, economiști, polilicianl de toate culorile,
pana la cel din urmă vlnzător de rahat, vor repeta
cu toții, într’un glas, vorbele lui Voltaire : «Dacă
D-zeu n’ar exista, ar trebui inventat». Pentru*că vă
daț! doar samă : „pentru popor trebuie doar o reli
gie". Astu-i supapa de siguranță44.
2. Trăsăturile caracteristice ale Statului corespund
gradului inferior al fazei de evoluție cu care se află
în leg i tură
Statul aservește sau subjugă pe guvernați. „Statul
Ie autoritatea, puterea, fala, înginfarea putere!- Iei
nu se insinuează, nu caută să convertească : și de
cîte ori se amestecă în ce-va, o face oțărit, cu-ncruntare: pentru-că natura lui nu Io de loc de-a conci de a se impune, și de-a forța. Orl-cltă os» 5\ar da sa acoPere această natură de viomt°r 105al a* vo'inîelor oamenilor, de tăgăduire perent-i a libertăței lor Chiar Cînd comandă binele,
11 părăsește și-1 strică, tocmai fiind-că-1 comandă ■
din pricină că orl-ce comandament dă naștere A-9*
partea libertățeî, anor revolte îndreptățite, și din
oină că binele, de vreme ce I comandat, din pun£,*:
de vedere al adevăratei morale, al moralel umane ne
parat nu divine, din punctul de vedere al respectulm
omenesc și-al libertățeî, devine rău. Libertatea mo
ralitatea și demnitatea omenească a omului, constă
tocmai în aceea, că face binele, nu fiind-că i-ar n
comandat, ci pentru că-1 concepe, îl voește si ti
iubește chiar Iei".
Tot o dată, Statul demoralizază si pe cîrmuitorl.
..Ie-n firea privilegiului și-a orl-ce atare privilegiată*
do-a ucide și spiritul și inima oamenilor. Omul pri
vilegiat, fie politicește," fieeconomicește, le un de
pravat, un stricat, și ca inimă, si ca spirit. leată o
lege socială care nu îndură nici o abatere, și Care
se aplică- tot atîta do bine atlț la nații întregi cit si
la clase, atît la societăți cit și la indivizi. Condițiea
supremă a libertățeî și a nmanitățel Ieste legea
egali tățel44.
„Pe cînd Statele cele mici nu sînt virtuose de cit
că-s slabe, Statele cele puternice nu se susțin de
cît prin crimă41. „Noi detestăm monarhica din tot
adîncul nostru, dar tot așa sîntem încredințați, că o
mare republică militară,’biurocratică și politică, cen
tralizată, poate ajunge și va ajunge neaparat o pu
tere cuceritoare în afară, în năuntru apăsătoare, si
ca va fi în nestaro să asigure supușilor săi, chiar
cînd aceștia s’ar numi cetățeni, buna stare și liber
tatea". .".Chiar în țerile cele mal democratice, ca
Statele Unite ale Americel și ca Elveția, se află do
minarea regulată a. privilegiului unei minorități și
aservirea reală a imensei majorități".
3 Gradul de evoluție, cu care Statul i-n legătură,
va fi întrecut de omenire curînd-curînd.
«De Ia obîrșiea societate! istorice pănă în zilele
noastre, pururea a avut loc", și pretutindeni, exploata
rea, apăsarea popoarelor de către Stat. Trebuie oare
de aici să scoatem încheerea că această exploatare,
această, apăsare, ar fi niște necesități cu totnl nedeslipite de însa-șf existența societătel umane» ? Neapă
rat că nu. «Marele, adevăratul scop al istoriel, sin
gurul legitim, Teste umanizarea și emanciparea, ieste
libertatea reală, propășirea fie-cărul individ, trăind
în societate». «Izblnda omenire!, scop și înțeles prin
cipal al istoriei, nu se poate îndeplini de cît prin liber
tate». După cum Statul a fost un rău istoricește ne
cesar în trecut, tot atît de necesară va fi și nimicirea-I totală. Fîe-care și simte, că această vreme s’apropie, că schimbarea asta nu va întîrziea a avea
loc, că chiar vremea noastră o va vedea.
II. In (/radul cel mal apropiat de evoluție, la care va
să ajungă omenirea tiu tîrziu după această schimbare, Sta
tul va fi înlocuit# prințr'o vieață socială, întemccată
norma legală, că, clauzele unui contrele# închecat trebue
fie îndeplinite.
1. Ast-feliu, după disparitiea Statului, oamenii vor
trăi sorialicește întruniți. Ținta evoluție!
«omenirea dezvoltată», nu poate fi atinsă de cît desocietate. «Omul n’ajunge om, și nu ajunge a,w i
conștiința cît și la realizarea omenire! șale de w l
societate și numai prin acțiunea colectivă a socie țel întregi'; iei nu se emancipează de jugul na
exterioare de cît prin munca colectivă și soci >
singura în stare a transforma suprafața pam nt
într’un cuprins priitor dezvoltărilor omemr •
fără această emancipare materială, nici o e:
pare intelectuală si morală pentru nimeni.
nu se poate emancipa de jugul propriei sale nm
cu alte cuvinte nu-și poate subordona mstincuu
mișcările propriului său corp, conducere! aP. ati0
său din ce în ce maî dezvoltat, de c^..Pnnțn„fi sfnt
si instrucție : si educațica, și instrucție», 1 • j
lucruri, în-toată puterea cuvîntulul, exdu«V so« s
pentru-că, în afară de societate, omul ar
tot
pururea o fiară sălbatecă^ sau un sfinț,
. izolai
cam aeelaș lucru însamnă. In snrșit, omu
jjj,er,
nu poate avea conștiința libertate! sal « . ..
pentru om, însemnează a fi recunoscut, p oâmeniî
tat ca atare de cătră alt qm, de cătră
REVISTA IDEEI
I
!
6i
• r Așa-"c& libertatea nu-î nici de cum un fîca pentru binele celor ce-1
din P^olare, ci de reflecție mutuală, nu de exclu- 1P» Sguvernezi, acest al doif»Pb ■ din potrivă de legătură, libertatea oțl-cărul cel dintâi.
dere’.jX e fiind alta de cît reflectarea umanitățel Dupi leorlea ideal», lie teologica, fie meWiă^T
individ ,, dreptului sau omenesc în conștiința tu- ceste cuvinte, binele maselor, nu pot sâ-nsemne binele
sfti0 Oamenilor liberi, frații, egali! săi».
turor o«
Y01. maj f\ menținuți în stare socială lor pămintesc, nici fericirea lor temporală • ce îusamnă cîte-va zecl.de ani de vieață pămtataască,
°a nutere supremă, ci prin puterea juridică a iața de vecinicie- Așa-că masele trebuesc guvernate
prin °ntulul. Omenirea dezvoltată nu poate fi ajunsă nu în vederea acestei fericiri grosolane, pe care ne-o
c0°tH tntt'o societate liberă. Intr’adevăr, «libertatea dau puterile materiale aici pe pămînt, ci în vederea
de «lu ceea ce însamnă aeelaș lucru, demnita- eternei lor mlntuirl. Lipsurile și suferințele materiale
! dQ om, consta în a nu mă supune nici unui pot fi privite chiar ca o lipsă de educație, de de
tea-ruj . a nu_ini determina sau îndruma faptele prindere, fiind dovedit că prea multa îndestulare tru
de cît convingerilor mele proprii». «leu uu-s peasca ucide sufletul cel nemuritor. In cazul ae*sta
.melen si nici liber, chiar leu, de cît întru cît recu- orl-ce contrazicere dispare; a exp'oxta și a guverni
0in7 libertatea și umanitatea tuturor oamenilor cari însemnează aeelaș lucru, exploatarea complectind
n0/ncanjură. Numai rcspectînd caracterul lor ome- guvernarea $i servmdu-i, In cele din urmă, atît dc
ac îmi rcspcctez caracterul mîeu propriu. Un an- mijloc cît și de țintă.
nesc,
cari-șl măiuncă prizonierul, tratindu-1. ca
2. Trăsăturile caracteristice ale proprietăței pri
o fiară sălbatecă, nu-î un om ci o bestie. Un stăP.° derobi, nu-i un om, ci un stăpîn». «leu nu de vate, a ori și ce, corespunde perfect inferioritâțel
vin cu adevărat liber de cit prin libertatea celorlalți, fazei de evoluție cu care se afia în legătura.
’ cu cit vor fi mal numeroși oamenii liberi ce mă vor
„Reprezentanților privilegiat! ai munee! nervoase,
Incunjura, și mal adîucâ, și mal largă le va fi liber cari, în parantez fio zis, în organizarea actuală a sotatea cu atît'mai adlncă, mai largă va fi și liber cietăței, sînt chlemațî a reprezenta societatea, nu
tate» mea- R°biea oamenilor, din potrivă, ‘libertă penti;u-că ar fi cel mal intehgențl, ci numai fiind-că
ței mole îl pune stăvili, iear bestialitatea acestora s’au născut în sinul clasei privilegiate, acestora
toate bunurile, si de asemenea toate corupțiile civi
le negarea umanitățe'i mele».
0 societate liberă nu poate fi stăpînită de-o auto lizației, luxul, confortul, bunâ-starea,.mîcgîerile fa
miliei, libertatea politică exclusivă, cu facultatea de
ritate, ci de-un contract.
a exploata munca a milioane de muncitori și de a-I
2, Care va fi, în tot amănuntul, organizarea socle- guverna după plac și în interesul lor propriu. Re
tățe! viitoare 1
prezentanților muncei musculare, acestor nenumă
«Unitatea Ieste o țintă, spre care tinde omenirea rate milioane de proletari sau chiar de mici proprie
in chip neînfrînt». Oamenii se întrunesc, ast-feliu, cît tari de pămînt, ce le ramîne inse: o sărăcie fără nici
se poate. Dar Iei «vor înlocui vechea organizare în- o scăpare, nici măcar bucuriile unei familii, pentru
temeeată, de sus în jos, întemeeată pe violență și că familiea, pentru cel sărac, ajunge foarte repede
pe principiul de autoritate, prin o organizare noua, o povară : ignoranța, o barbarie, am zice aproape o
fâră altă bază de cît interesele, trebuințele'și încli bestialitate silită, cu mîngîerea că slujesc de piedes
nările naturale ale populațiilor» Cu chipul acesta tal civilizației, libertățeî și corupției unei minorități4'.
se va organiza «federațiea liberă a indivizilor în
Cu cît comerțul și industriea sînt mal libere și
comuni, a comunelor în provincii, a provinciilor in mai dezvoltate, cu atît malmare-î proprietatea «de-*a
nații, în fine, in Statele-Unite ale Europei întăi și moleși sau de-a demoraliza mai deplin minoritatea
întâi, și mal pe urmă ale lume! întregi.
de privilegiațl, de-a spori sărăciea, amarul și dreapta
Va avea loc «recunoașterea dreptului absolut al indignare a 'maselor muncitoare. Engliterâ, Belgia,
îie-cărel nații, mare sau mică, a fie-cărul popor, slab Franța, Germania, sînt neapărat țerile din Europa
sau puternic, a fie-cărei provincii, a fie-earei comuni, în cari comerțul și industriea, bucurîndu-se relativ
la o autonomie deplină, numai ca constituirea-I in de cea mar mare libertate, au atins cel mal înalt
terioară să nu fie o amenințare și o primejdie pen grad de dezvoltare Tocmai țerile astea sînt acelea,
tru autonomiea și libertatea ținuturilor vecine».
în cari priipastiea dintre capitaliști și proprietari
«Părăsirea totală a tot ce se numește drept isto de-o parte și clasele muncitoare de alta pare a se
ric al Statelor : toate chestiile privitoare la grani- fi lărgit păriâ la un punct necunoscut în celelalte țerl.
l®‘e uaționale, politice, strategice, comerciale, cată In Rusia, în țerile scandinave, în Italia, in Spania,
sa fie priVite de aici înainte ca făcînd parte din unde comerțul și industriea sint dezvoltate puțin, în
istoriea veche și să fie respinse cu energie».
afară de unele catastrofe rarî, rar se moare de foame.
«Din faptul că o țară face parte dintr’un Stat, la In Englitera, murirea de foame i-un fapt zilnic. Și
arc s’ar fi alipit liber chiar, nu urmează de loc nu mor numai cîțl-va inși izolați, mor mii, zecimi,
P'-Dtru lea îndatorirea de a-! rămînea pururea alipită, sutimi de mii chiar».
mk - *ndatorire perpetuă, veclnică, nu poate fi ad3, Nu tîrziu înse omenirea va trece de această, fază
avAU de JQȘMi0a omenească, singura care poate
nici a°t°ritate între noi, și noi nu vom recunoaște atît de inferioară a evoluției sale, de care proprie
inuJ? x*4 alte drepturi si' alte datorii de cit acele tatea individuală se leagă.
„După cum a existat totdeauna apăsarea popoa
al H?Qceat{i Pe bbertate. Dreptul liberei întruniri și
de Bo8faceJreî tot atîta de libere, Ieste întâiul, cel mai relor de cătră Stat, tot așa a existat exploatarea
muncei
silite a maselor, sclave, serve, salariate, de
conf-a
toate drepturile politice, cel fără care
?are maraac-âțnu va fl nicI ° datâ de cît ° centra11’ o minoritate stăpînitoare44. «Dar atît apăsarea cit si
exploatarea aceasta, nu-s inerente însă-șl existenței
societățe! umane». «Prin însă-șl forța lucrurilor»,
la^rs^netatea.—Bakunin, in evoluțiea omenirel de proprietatea nelimitată va dispărea. Fie-care și simte
că
asemenea clipă s’apropie, că schimbarea asta nu
«<ltnr8iVrC maî 1)u^in desăvirșită spre starea cea mat de^actuni?1 2utvit<i> nu proprietatea va dispărea, ci forma va întîrziea să se îndeplinească, că chiar vremea
noastră o va vedea.
«aw, propriecatea nelimitată,
II. In cel mal apropiat grad al evoluției, la care omeni0rUerî?«ri?lalea Privată, întru cît cuprinde într’insa
Hei rL,8!
legătură cu o fază inferioară a evolu- rea va ajunge peste puțin, dc la schimbarea aceasta, pro
pocatuiuL
prietatea va indura o prefacere. în urma cărei proprietatea
Wi^KTi?.t.atea Individuală Ieste si urmarea site- privată a mijloacelor de consumare va mal dalnta, m urma
taiiir?8 i
Statului". ^Exploatare și Guvern, întăea cărei inse pdmîntul, uneltele de ««««^
,de guvernare și alcătueste atit terpeliea pital, vor deveni proprietatea comunitățel. Societatea vii.
.
pntre 5 *■ Vnta ori-cărui guvern, care, la rîn- toate va fi colectivistă.
Cu chipul acesta, produsul integral al muncei va
I*1 ori“rentează și legalizază puterea de a exploata ,
bUluiu
„două feliurl de raporturi există : fi garantat ori-căru! muncitor.
. jCB1„de exploatare, al doilea cel de gw^ntarc.
1. «Di bară lume!
nou* trebuie »i-I «Wjiad
*dovitrat că a guvirna însamnă a te saeri-
�ftEVlSTA lOBEi
62
HbvisYâ ibafcl
Dreptatea : fără asta, nici libertate, nici republică,
nici propășire^ nici pace». «Dreptatea, nu juridică,
nici teologică, nici metafizică, ci curat omenească»,
cere «ca pe viitor, îndestularea să fio cu producțiea
fie-cărul egală». Ie vorba dar să se găsască mijlocul
«de a organiza o societate care, făcind* orl-cărul in
divid, de ort-ce treaptă ar fi b& fie, făcîndu-x cu ne
putință exploatarea muncel orl-cul, să lase fie-cărul
putința de a participa la folosința bunurilor sociale,
cari sînt produse în realitate totdeauna prin muncă,
numai întru cit va fi contribuit direct Ia producerea
unor asemeneți bogății, prin munca sa“.Mijlocul acesta stă în aceea ca „pftmîntul, uheltele
de muncă, ca și ori-ce alt capital, ajungînd proprie
tatea celectivă a societățci întregi, sa nu poată, fi utilizat de cît de muncitori, adică de asociațiile agri
cole și industriale».
«leu nu-s comunist, ci colectivist».
2. Colectivismul societățel viitoare * nu cere de loc
«stabilirea unei autorități reglementare, ori de ce
soiii ar fi : și, în numele acestei libertăți, pe care noi
o recunoaștem ca singura bază, și ca singurul crea
tor legitim* al ori și cărei organizații, atît economice
cît și politice, noi vom protesta totdeauna în potriva
a tot ce-ar sămana, de aproape ori de departe, a co
munism sau a socialism de Stat‘‘. „leu vreu organi
zarea societățel și a proprietățel colective sau so
ciale, de jos în sus, pe calea liberei asociații, și
nu de sus in jos, prin mijlocul vre unei autorități
oare-care.
Realizarea.— După Bakunin, transformarea ce tre
buie să o aducă, fără întârziere, evoluțiea, în trecerea i de
la starea animalică da starea umană, cw alte cuvinte disparițiea Statului, transformarea dreptului și a proprietățel
ca și ivirea unei ere noi, toate astea vor fi precedate de-o
revoluție, care se va îndeplini de la sine, dar pe care vor
trebui s'o grăbească și s'o ajute cel ce prevăd îndrumarea
mersului evoluției.
j. „Pentru a ieși din situațiea lui mizerabilă, popo
rul nu are de cit trei mijloace, din cari două fantas
tice, lear numai al treilea real. Ode două dintâi sînt:
biserica și crlșma: al treilea-i revoluțiea socială».
«In potriva r&ulul ce există, nu Ie de cit un leac:
Revoluțiea socială», adică distrugerea „tuturor in
stituțiilor Neegalitățeî prin întemeerea Egalilăței
economice și sociale a tuturor1*
Revoluțiea nu-I făurită de cine-va. „Revoluțiile nu
se fac nici o dată nici de indivizi, nici chiar de so
cietățile secrete. Iele se fac ca de sine, produse de
puterea lucrurilor, prin mișcarea evenimentelor și a
faptelor. Iele se pregătesc îndelung în adincimea con
științei instinctive a maselor populare, după care iz
bucnesc, întețite în aparență adesea de niște pricini
de nimic» Astă-zl revoluțiea stă să s'arate, fte-care
ÎI simte apropierea, chiar vremea noastră o va vedea,
1. «Pricepem revoluțiea in înțelesul deslănțuirel a
ceea-ce numim astă-zl pasiunile rele, și al distruge
re! a ceea-ce în aceea-șl limbă se numește «ordine
publică».
«Revoluțiea nu se va îndrepta împotriva inșilor,
ci împotriva instituțiilor și ajucrnrilor». «Revoluțiile
sîngeroase sînt clte o dată trebuitoare din pricina
tîmpenieî omenești : dar iele pururea sînt un rău,
și o mare nenorocire, nu numai din punctul de ve
dere al sacrificiilor, ci și din pricina pnritățel și per
fecției scopului în numele căruea Iele au *loc». «Nu
trebuie să ne mirăm dacă în primul moment poporul
răsculat omoară o mulțime de apăsători și de ex
ploatatori : asta-i o nenorocire poate neînlăturată,
tot atît de zadarnică ca și stricăciunile pricinuite
de-o vijelie. Dar acest fapt firesc nu poate fi nici
moral, nici macar de folos. Măcelurile politice n'au
ucis nici o dată partidele : astea s'augarătat mal mult
neputincioase împotriva claselor privilegiate, Intrn
iitlta puterea reșede vu
cu ,mult
mal pucm
puțin m
în oameni
oameni
uuul mai
bL?i
în cari-I pune pe oamenii privileS nJîI8amzarealucrurfior, adică instituție® Statului,
PteBrtStîu. WIm8, iC«a t1
îeî naturală,
r p etate* individuală. Pentru a face o revoluție
renunță la dreptul lei, sau mal degrabă
iatel°r’ „ratentie de-a guverna, de a impune proiâ ori’ce Pt. apel cătră toate provinciile, comunele,
viflcliI°r»iile lăsîndu-le pe toate libere de a urma
j
de capitală, de a se reorganiza înainte
Jjjda da:“ chip revoluționar, si de a-și delega, după
loto^/r-an punct de întrunire ales, de a-șl delega
aflta’ Tr de asemenea învestiți cu mandate imperative
dapuW ? •• șj revocabili, spre a închega federatiea
ră8Pa0.Zjior comunelor și provinciilor răsculate în
gBociaP* ’lueag principiu, și pentru a organiza o
uun>010
intio'nară în stare să biruească, să pue
Pute,r.e,.pîictiunel... Trimeterea nu de comisari revocaPftlari oficiali, încinși cu vre-un feliu de eșarpe,
lu^°nnropa*ratorl revoționarl în provinciile și comuci de printre țărani mal aice, cari nu vor putea să
”ele’ volutionațl nici prin principiile, nici prin defi0Mflunei dictaturi oare-care, ci numai prin singur
cr°t ii revoluționar, adică prin urmările ce le va
fapjL neaparat în fie-care comuna, încetarea toa vietei juridice, oficiale, a Statului. Desființarea
S hilul național, și-n înțelesul că-ori co țară străină,
nvinCie comună, asociație sau chiar individ izolat,
Pr°! s0 v’a fi ridicat în numele acelora-șl principii,
4 năgflscă primire în federațiea revoluționară, fără
Sătare la granițele de a-zi ale Statelor, și cu toate
a aoarținînd unor sisteme politice sau naționale
deosebite: lear provinciile proprii, comunele, aso
ciațiile, indivizii, cari vor lua parte pentru Reacție,
, he exclus!: Cu chipul acesta, universalitatea re
voluției întemeeată pe desființarea granițelor,
va triumfa chiar prin faptul întinderel și organizare!
revoluției în vederea apărărei mutuale a țărilor
răsculate".
v
radicală, trebuie dar de lovit în poxițil
J~ distrus proprietatea »•
’ .: cu cfiînul nCrur*'
de
și cs*-*-Stațul
nu va fi nevoe a se distruge oamenii, si a a „?ata
la o reacție neaparată, neînlăturată, care
și nu va lipsi nici o dată să fie iscată. îa « ?8ît
societate, de măcelărirea de oameni. Dar nBn» CB
avea dreptul de a fi umani față de oameni fă a
primejdie pentru revoluție, va trebui să fim’n» •
lostivl față de poziții, față de stări și de lucruri-011'
trebui de distrus totul, și mal cu samă, șj
j Ț1
de toate, proprietatea, cu corolaru-I neînlăturit- catul. leată toată taina revoluției».
’
«Revoluțiea, precum o pune neînlăturat pute»
lucrurilor,’ astă-zf, cuprinde un caracter cu tof
internațional sau universal. Față de coalizare»111
menințăloare a tuturor intereselor privilegiate si
tuturor puterilor reacționare din Europa, cari disenn
de toate uriașele mijloce, cari le dă o 'organizar
înjghebată cu meșteșug, față do dezbinarea adînc
caro domnește pretutindenea, astă-zi, între burghezi
și muncitori, nici o revoluție națională nu va putea
izbuti, dacă asta nu se va întinde pe dată și io
națiile celelalte, dacă nu va putea să treacă peste
granițele unei țerl, să îmbrace caracterul de univer- “
salitate, dacă nu va fi să aibă în sine toate elemen
tele unei asemeni universalități, dacă, cu alte cuvinte*
nu va fi o revoluție curat socialistă, distrugătoare a
Statului, și creatoare a libertățel, prin egalitate si
prin dreptate. Pentru-că nimic nu va mal putea, de
acum, să întrunească, săîncălzească sau să elec
trizeze, să ridice marea, singura putere a veacului
muncitorii, de cît numai emanciparea deplină a mun
cel, pe ruinele tuturor instituțiilor ocrotitoare ale
proprietățel ereditare și-a capitalului». «Nu mal
poate avea loc nici revoluție politică, nici națională
izbînditoare, dacă revoluțiea politică nu se va pre
face în revoluție socială, și daci revoluțiea națională
tocmai din pricina caracterului Iei cu totul socialist
și distrugător al Statului, nu va ajunge revoluție
universala».
2. Revoluțiea, precum o înțelegem noi, va trebui,
din capul locului, să distrugă radical și complect
Statul cu toate instuțiile lui. Urmările* naturale și
necesare ale acestei distrugeri vor fi: a. falimentul
Statului: 6. încetarea plățel datoriilor particulare
prin mijlocirea Statului, lăsînd fie-cărul datornic
dreptul a-șl plăti datoriile sale, dacă va vrea: c.
încetarea plățel ori și cărui impozit și perceperel
orl-căror contribuții, directe sau indirecte: d, dizol
varea armatei, a magistraturel, a biurocrațiel, a
poliției și popimel: e. abolirea justiției oficiale, sus
pendarea a tot ce juridicește s’ar chlema drept, și
a exereitărel unor asemenea drepturi. Prin urmare,
abolirea și arderea tuturor titlurilor de proprietate
a actelor---------*de moștenire,
de vînzare,
de ------t
donație,
----------~------- - —
--------- , —
--, des
ființarea tuturor proceselor, a tuturor hîrțoagelor
$11 vi
aî nîiUln Qrti-y»’/-»
juridice
și civile, într'o vorbă. DrnlnHnrlnnf
Pretutindeni Ql.n
și-n toate.
In locul dreptului
dreDtuluI crea^
creat1 și
si garantat
jrarantat de Stat, faptul
revoluționar : confiscarea tuturor capitalurilor pro
ducătoare și a uneltelor de muncă, în folosul aso
ciațiilor de* muncitori, cari vor trebui să le pue In
producere în chip colectiv: g. confiscarea tuturor
proprietăților Bisericel și ale Statului ca și a me
talelor prețioase ale indivizilor, în folosul Alianței
federative a tuturor asociațiilor muncitorești, Alianța
care va închega comuna. In schimbul bunuHio
confiscate, comuna va da strictul necesar ‘'utu.r
indivizilor despoiat! în chipul acesta, cari vor puc
mal tîrziu, prin prbpriea lor muncă, să cîștige și
mult dac-or vrea si-or putea».
,
„. _ofl
Distrugerea va fi urmată de reorganizare, bl
vom avea: th. organizarea comunei, tedera»1„,.inei
ricadelor în mod permanent și funcționarea co
revoluționare prin delegarea a unul sau doi
r.
tați de fie-care baricadă, sau stradă, sau m'
a
deputațl învestiți cu mandate i™PerflU\%,1PConiurăspunzătorl si pururea revocabili. Gonsuiu
nai organizat*ast-feliu, va putea să aleagâ m
re
său comitete executive, deosebite Pentn5, ”uOeI:
ramură de administrație revoluționară a Comu n
i. declarațiea capitalei ^sculate șx organiz»^
comună, că după pa va fi distrus Statul a
deoqnhu
devotaU» energici, intebgențl, mal dîn
cu
Dnhlrî® Sl?cerl«
uu ambițioși, nici vanitoși, din
destoinici
sa
slujască
de
mijlocitori
între*
ideea
revAif.
’.i atoînici sa
între ider~
YUltlilnnn« i
«
___ _____ t __ x
ine!in9tincteie populare. Numărul acestor
“lîarea
cl mare *5®tot- Peutru °rg.a'
^orOiosftinX7aht°de-aajunSe
orffar>;treI 8Ute de revoluționari vor‘ajunge pentru
leau rea celeî maf marI lărî“8ecrete Clloseb!re cîmpul de acțiune al societăților
FEMEEA și SOCIALISMUL
rf,£e"J-“• “• luptat- l" cursul •"'anei, ra' w riatee din înjosire și apăsare.
A fost o dată o vreme clnd puterea pum
nului guverna. Guvernează încă și astă-zl înir un grad oare-care, Inse se poate vedea că pulerea-l decade. Pe atunci puterea domnitoare iera
cel mal tare pumn: și fiind-că cel mal tare pumn
l avea bărbatul, bărbatul iera stăpinul a lot ce
putea să doboare. Tot.ce cădea pradă în minele
sale, iei întrebuința spre a-șl îndestula poftelesale
egoistice și brutale. Fără îndoeală, femeea nu
a fost„ scutită de asia. Femeea iera socotită ca
m.arla' ca 0 °dre-care uneltă, ca un animal de
airvală. Farmecele iei nu puteau sâ-f slujască
de pavăză împotriva brutalităților bărbatu
lui : dimpotrivă astea făceau pe bărbat să se
poarte și mal liran cătră dînsa. Gingășiea și
sinceritatea lei naturală, în loc să fie privite
ca niște neprețuite calități, ierau privite ca itiște
neertate greșeli.
Ani mulți, îndelungați, fu ținută femeea în
cel mai mare dispreț. Negru iera orizontul îna
intea iei și de nepătruns înlunerecul soartei
sale. Ga toate astea, umăr la umăr, femeea mxnci
alăturea de bărbat, care, în loc de tovarăș îi
Iera un stăpîn, cu toate că munca-i iera luată în
bătaedejoc. Sălbatecul nu putea să priceapă că
aațițafocul, in tot minutul, a argăsi pieile și a
îngriji de copii iera un lucru tot atît de trebuitor
ca și vînătoarea și lupta. Și din pricină că munca
femeel iera privită ca fără valoare, bărbatul
își zicea cu-ngînfare că iei o ținea. Cu toate că
iea iera cea dintâi dimineața la lucru, și cea
din urmă, sara, care să meargă la culcare, nu
se găsea în inima bărbatulai sălbatec un pic
de simpatie și pentru iea. Singurul lucru ce-o
susținea, probabil, iera dragostea iei de mamă.
Cu toată dragostea asta, Inse, in multe rînduri
mama își omora fica abiea născută, ca să o
cruțe de soarta de a ajunge la rîndu-i soție.
Numai asta poate da o dovadă puternică de
starea femeel in sălbătăcie.
Ierni triste veniră și se călătoriră, și-o dată
cu călătorirea lor și sălbatecul ajunse mai
n
„
„ sălbatec. n
îIk* șctatee de 'simțire «
P“/t;,n
0 „slabă
omenească începu sa se iveasca, sd strălucească
în pieptul său. Se arelă in sprșil omul. Iei ajunse mai sociabil cu cei cu ainsul de-un feliu :
aceea șl obscurilate. Irecura am : religii adorate și lepădate,
temple ridicate și dârtmate, dumnezei se iviră,
si și muriră, puțin se ușură inse calvarul femeel.
lnternațională a democrației socialiste",
r48Plndf»° dubIă
avea :
RîQSa 8e va *ili s&
ldeUe ceiASca’
masele populare din toate țerlle,
h UUOI DnlU*
PoiS
asupra, P
puniiwi,
oli.tîc®!4,_a«ou^u,
-8^^0/
jjlf>8a
fUCe ° asupra
tuturor chestiilor filosofice.
Smva
VT
Tro^dn^^
cJrți, întemeind, tot o dată, și asociații
Jteli8entr DInsa Va căuta să-și afilieze toți oamenii
greutăți căzură asupra femeel. Lui l se atri
bue desențata poveste a lui Adam și Lva.
După reliqiea mozaică se născu Creștinismul,
copilul ieî, Creștinismul cu sfinții lui cel bolnavi la trup și la minte Cu toate ^rbele lul deșarle, de a ridica pe femee la un grad mai
țnaut Creștinismul, cu vorba-i dulce, spune prin
H «A pregăti, a organiza și a grăbi» «revoluțiea,
care trebuie să se facă pretutindenea de popor",
leală singura sarcină a celor ce-șl dau samă de
mersul' evoluției. Noi trebuie să facem, vremurilor
noi, slujbade moașă, să ajutăm la nașterea Revoluției"
Trebuie așa dar, „să răspîndim în mase idei cores
punzătoare cu instinctele maselor". „Ce împiedică
încă dezvoltarea mal iute a acestei mîntuitoare idei
in staul maselor muncitoare ? Fără îndoeală că
neștiința lor, și în mare parte prejudecățile politice
și religioase, prin cari clasele interesate se mai
silesc și astă-zl să le întunece conștiința șl înțelep
ciunea firească11. „Așa-că ținta le <fe-a le dâconștința
deplină a ceea-ce vor, de a face să nască în Iele o
cugetare care să corespundă instinctului lor, pentrucă de îndată ce cugetarea maselor muncitoare se
va ridica la înălțimea instinctului lor, voința lor va
*x determinată, lear puterea le vă deveni neînfrîntă".
. Apoi Ie vorba „să se organizeze, nu armata revopAn!L..
lc.^ ----a.rmala
trebuie
D0-n • pe?
7tru
-,~"
v.vx/uxc să fie totdeauna
,
I
j
1
63
°i chiar prin Alianța aceasta".
Paul Elfzbachcr.
fletulai femeei, daco macar iea aparține faințHei omenești.
�MEV13TA tDEEl
04
Toate aceste conivibuiră să ție in supunere
pe femee, zugrumară într'însa orl-ce ambiție,
înlânțuind-o
de umila muncă —a căsniciei.
Drep€4<* IlA UF UU
- tul la vieața,
vieață, la libertate, la fericire, i sa
Hcyuî.
negat. Jcu
Tea trebuea să trăească numai ca o uneită,
neltă, ca să îndestuleze pofta bărbatului.
Precumpănirea bisericel asupra lumei trebui
in cele din urmă să pieară, să lase locul dom*- x *........ i
niei aurului. Cirma lumei o; luă
in mină aurul
dar. Cu toate că femeea, nu fu liberată cu lotul
de jugu-i, i se îngădui inse să intre în
in fateniru un infim salariu, iea
brică, unde, pentru
lea muncea, pentru beneficiul! lacomului fabricant.
Astă-zl inttlnim pe femee la oficiu ca și în
fabrică, la biuroul editorului de gazetă, ca -și
la tribună. Avem femei profesoare și direc
toare de externate, doctori și femei învățate.
Ca toate astea inse bărbatul tot mai păstrează
încă cîte-va noțiuni, numai așa să nu uite că
o dată a fost și sălbatec. Iei mai crede că fe
meea ie incapabilă de-a ocupa slujbe obștești.
Orl-ce ignorant burtă-verde, poate să voteze,
prin faptul că ie bărbat, dar cea mai cultă și
educată femee, nu poate să spue un cuvint cu
privire la cine s'o impue să-și plătească dato
riile sociale. Unul, care ria deschis în vieața-l
măcar o carte, a cărui minte n'a rumegat
măcar un singur gind,care nu știe ce se chleamă
nici «etalon de aur», nici «liberă concurență»,
poate să conducă chiar destinele țârei, numai
pentru-că s’a întimplat să fie bărbat. Inse o
femee, cu toate că ar fi studiat toate aceste
chestii, și și-ar da samă cu totul bine de in
teresele țârei, na poate merge măcar la vot,
din pricină că te femee.
femeea dă naștere națiunel, lea crește, ri
dică fiii ca să apere patriea, dar lei nu-l iesle
îngăduit să rostească o vorbă hotăritoare des
pre interesele patriei: asta- i' dreptatea de a-zi.
Socialiștii au studiat asemenea fapte, iei au
văzut nedreptatea făcută femeel, au cetit ana
lele oamenilor de știință, cari au măsurat,
cîntărit, creerul și inima femeel, cari au fost
găsite de-aceea-șl valoare ca și ale bărbatului.
Din toate astea socialiștii conchid că femeea
trebuie să aibă acelea-șl drepturi și libertăți.
Și acestea dtnsa le poate avea numai prin pri
lejuri sau prin șanse la feliu. Nimeni nu poate
să fie cu aaevărat liber, dacă nu se bucură de
avantajul liber, dacă nu se bucură de avanta
jul acelora-șl șanse. Socialiștii știu și recunosc
că femeea ieste egală bărbatului, de aceea cer
pentru dtnsa egale prilejuri.
Socialismul pune la indămtna femeel ceea-ce
pune și la indâmîna bărbatului, dreptul și li
bertatea de ă-șl dezvolta toate facultățile in
voe- Socialismul nu lea pe femee de la
casa iei, nici nu o trimete acasă, ci, pur și
simplu, îi dă dreptul și prilejul de a decide
singură lea, după destoiniciile ce-ar avea, fie
pentru casă, pentru fabrică, birou, școală, sau,
în cele din urmă, ce-ar socoti mal bine, mal ni
merit pentru lea.
Socialismul ieste filosofica egalitățel. Prin urfnare iei vrea ca femeea să nu vadă tn bărbat
rr—£HPeri°r sqq un inferior, ci un egal. Ceea-ce
tfcogrMfc
REVISTA IDEEI
se
; poale îndeplini numai prin libertatea economicâ și'prin egalitatea de prilejuri
măsură
chiar în forma de a-zl.
’ hlr'o
;
St. Louis.
0. Leonard.
IMPRESII SI PĂRERI
Kling, ling, ling, sună veseli clopoțeii, ctnf]
,își scutură mîndrele coame caii trâsurel
stă gata a ne primi.
Ie o dimineață ce se rpsfață în loată snlen
(doarea mult slăvitel luni de Mal. Pănă la Iq.
crimi obosesc ochii, seloșl după sublime pri
veliști, priveliști ce acum, in goana cailor, apar și dispar ca o nălucă.
1 leală-ne, tn sfîrșit, ajunși la ținta călătoriei
noastre, la G.., un sat ce, împrejmuit de munți
pe păduri seculare, oferă ochiului o panorama
\din cele mal îneîntâtoare și pitorești, ce na
tura, alit de bogată în minunății, dezvâlueșle
cu prisosință. Dar, netăgăduit, in primul rînd
fala acestui sat o face palatul mîndru, de o
măreție neasemuită, al proprietarului acestei
moșii. In mijlocul unul splendid parc, ce abundă
în minunate flori și plante exotice, iei își ri
dică falnic, spre văzduh, strălucitoarele sale
Jcupole, cari, din înălțimea lor,para-și rtdede
umilul trecător, ce, uimit, smerit, pătruns par'că
de un pios respect, privește cătră lele, în sus.
...O rumoare printre slugi se observă, căci
in acea clipă chiar, apar stăpinii, atot puter
nicii lor stupîni, iei și lea, legăntndu-șl pașii
într'o cadență gravă, impunătoare, leac pe
buze avînd acel suris ce trădează numai dis
preț, umilire, pentru acel supuși lor, atei ce
lor, sau mai bine, «bogăției lor» se închină...
Micul lor fiu, unicul vlăstar, menit ale per
petua numele de o însemnătate istorică,... pă
șește înainte, sub supravegherea a trei educa
toare, a căror pricepere și atenție întreagă, ie
îndreptată numai șl numai cătră acest copil
de a-zl, ce va deveni potentatul de mine... Ori,
ce voință, orl-ce caprițiu al său i se îndepli
nește în totul: toate îl sînt la îndemînă, nimic
de dorit nn-l rămîne...
- locmal se pregătesc «boccii* de «LawnTennisv, cind jalnic resună clopotele de la mi
cuța biserică din sat, și-un roiu de oameni, i/J
fruntea căror unul purttnd icoana
Domnului», pe brațe, se zărește, părindm
satul și ctmpil, implortnd «cerul* sâ-l binec vinteze cu o ploae îmbelșugată, de care ave
attta nevoe, și fără de care lerau în pruneJ
a se vedea lipsiți chiar și de bucățica de
măliqâ care le mai ținea zilele... Cu P
și ochii plecați la pămînt, ca niște neno
ostndiți ai soartel. aceștia implorau c
dîf că evlavie și cu o încredere oarba»
rarea «Celui de sus», să le in^e.sn^asc^:n miva traiul lor pe pămînt, un traiu țesut .
zecii, pănă cind in *Cer», tel, Alo P n,all •
«Dumnezeu», le va hărăzi o meață c
cunoscuVo aici, un raiii cum numai
poate se inttlnește...
Dulce le ignoranța, ^-^^^eleșteși multe suflete, din nenorocire, in
te UțMMl 4
1908. No. LXXV.
5.
Foamea
Foamea, leafă vrăjmașul rasei umane... Cîtă
Jnw omul nu va fi învins acest crud, degradaJ inr vrăjmaș, descoperirile științei nu vor apă° a de cît ca o ironie a nenorocitei lui soarte, ca
[Jxul unei existențe cărei îl lipsește chiar nece?șa ’se exprimă D-nu Oscar Commetant, în-
tfun ciudat articol din «Nouvelle Revue>, înti
tulat : Foamea. Recunosc că ie o încercare crudă,
pentru tot ce trăește, trebuința aceasta perpetuă
de alimentare, care constrînge pe toate ființele
viețuitoare, să facă toate cele, să se căznească,
să se distrugă-ntre sine, ca să păstreze cu ori ce
preț acest bine sau rău suprem : vieața. Așa Ie
legea.
Cristalul indiferent, închegat în stînca nestră
mutată, nici nu simte, nici nu dorește, nici nu
voește. Apele ceriului, inconștiente, vor întrebu
ința poate sute de veacuri pănă să I roadă mu
chea, fără să încerce vre-o suferință prin asta,
fără să. simțască nevoea să repare pierderea su
ferită. Iei rămîne unde Iera. întreaga mecanică
planetară ce l’a produs îl amenință, și în una din
zile ya dispune de Iei, răsfrîngînd, în ciclul ne
pipăitelor nebuloase, materiea eternă, martora
mută a ceea ce a fost și va fi Dînsul, durul cris
tal, închegat în stîncă, așteaptă, par’că înfruntînd
dementele. Cu toate astea, nourul ce trece înce tișor îl atinge, îl dezmleardă c’o nesimțită scrijdălură Destul atîta pentru a fi însemnat cu semnul
că impui îl va învinge...
Uitați vă la mica pată cenușie, nu mal mare
« o gămălie de bold. Ieste lichenul, adus de vînt,
. s a mfipt aice, nedeslipit. Acesta vrea să măȘi lei, leară bunul cristal, care habar de
L'l, n,u are de asta, nesimțitor, îl hrănește și-l
Perin? e‘k ea^ aP^r*nd vieața, vieața ce cere imsă rrî’ ațs°rbitoare și mîncătoare, care voește
înninî380?’
se întindă în dauna a ceea ce-o
51-o a?ar?,’ să stăpînească materiea inertă, să
Ranbâu e?e»
tacă dintr’însa o substanță orVoesf^ « Jînd Pe rînd suferind de trebuința ce
toța* satisfăcut Sfăcut^ ^ucur’nduse de tre^u"
’ graJjnLaceea’ în umezeala petei leproase, vine
j
I
;
I
Păturii» țx
înfige rădăcinuțele lei, prin erăflat țje
de vreme, și dintr’un firișor umpfj
nintr’un firișor subțire ca părul, pleaclaraf.
a se destace. Războiul le acum deearbâ a u-na. ucide și primăvara naște din nou.
î^cristaii W *’chenul, după cum lichenul a biatuiurOr y’acum vinecopăcelulcarevaluaviea.^ăalhk i?mea-I regina lumei. Nu tîrziu vre-o
llrbî ră va rumega ce va mal fi remasîncă
Și din learbă, ca șl din copăcel.
București, Strada Epurîlor, 10.
Capra va fi mîncată apoi de păstor, lear vegetațiea cea obscură, care fu cuvîntul cel dintâi al
yieței, va spune cel din urmă cuvînt asupra păs
torului. Așa se manifestează, pe toate treptele
erarhiel, trebuința de a trăi, foamea, regulatoare a
stărel celei viețuitoare.
Tot ce țrăește, vrea să trăească, tot ce trăește
ieste cuprins de foame, tot ce trăește devorează,
mînîncă, și Ieste, la rîndu-I, mîncat. Legea su
premă a trebuinței ce umblă după pradă, Ie forța.
Universul Ieste o întîlnire de forțe, din cari cea
mal mare are dreptate.
Fără îndoeală, omul a Ieșit din cavernele Iul,
în cari îl năpustiseră fiarele crunte, a Ieșit cu
ideea să se grupeze, să se asocieze, ca să se apere împotriva naturel vrăjmașe. Iei îșl urma le
gea lui naturală, făcînd din debilitățile, din slăbăciunele individuale o mare forță, o mare pu
tere comună. Luptă de indivizi, luptă de triburi
sau de nații, pururi războiu, pururea arbitrajul pu
terel. Știu foarte bine, cum-că luptînd, bătălind,
ucigînd, mîneîndu-și semenul, sau numai, pro
gres nemăsurat, numai fratele patruped, omul îșl
rafina în acelaș timp zeii săi cei brutali de pleatră sau lemn, până a cere în sfîrșit de la Iei, bu
nătate, milă dreptate.
In privința aceasta, necredincioși sau credin
cioși de acum, sînt la acelaș nivel. Sub forme
felurite, prin diferite formule, ceea-ce urmăresc,
cu toții, cu aceea-șî dorință, cu aceea-șî îngri
jorare, Ie îndurarea, milostivirea neînduplecatului
univers, Ie bunătatea nesimțitoarei legi, Ieste drep
tatea putere!.- întreabă ceriul și scrutează planeta,
analizîndu-se fie-care și raționînd de la sine, cătînd pe dibuite prin întunerec îndreptățirea tutu
rora celor ce sînt. Unii găsesc îndreptățirea aceasta într’o divinitate suverană, alții, în singura
lor concepție despre bine și despre frumos. In
fond, simt cu toții la feliu, cătînd cu toții sa
tisfacerea unei trebuințî noi, a unei alte însetoșerl, a unei însătoșerl de dreptate, de bunătate,
care susține să reguleze printr’o lege superioară
înclinarea organelor pentru vieața vegetativă. *
Ajunși aice, se-nalță temple, rugi se înalță în
aer, filosofii caută să scoată la iveală din ames
tecul de dogme și rituri sentimentul iubire!, care
KEWISTA IIIEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat *.
D-iui JP. ftiușoiu, 10, Sirada Epurîlor,—București.
Abonați? cari pentru abonament așteaptă a fi
vizitați, plătesc abonamentul sporit. Tot așa cei
ce așteaptă pentru asta alte formalități...
Numerile lipsii din cursul anului, ni se cer.
Totl acel ce na se pot acomoda să plătească aboiur
mentol, sint ca stăruință ragațl să ne inapoească Revista*
�hfiVlSTA iț)EBl
j^VlBTĂ tb&l
Ie tot o putere și iei, și prin care trebuie să fie
înfrîntă neîndreptățita stupiditate a putere! bru
tale. I-un strigăt mare de dreptate, de îndurare,
de milă, care se-nalță sub bolta plinei de-nfiorare săninătățT. Dar, în timpul acesta, pe planeta
învîrtitoare, întunecată sau luminoasă, bîntuește
omorul, războiul, măcelul de tot ceasul, de toată
clipa. Cu capul prin ceriurî, cu picioareie-n sînge,
leacătă omul. Iei ucide ca să mînînce, Iei ucide
să se desfete, Tel ucide să pedepsască, Iei ucide
fără să știe, mergînd, respirînd, viețuind. Din toate
nedreptățile astea, Iei activează într’însul ce-va
ce protestează și cere dreptate. Această bunătate
superioară, pe care omul o scoate din atîtea rele,
această bucurie înaltă, făcută din atîtea suferințl,
Ie mîndriea, gloriea Iul și puterea. leafă ce-l face
mare pe om, superior chiar vremel ce-l va în
vinge. Această îndurare, această milă supremă, pe
care omul o caută atît de departe, această îndu
rare îe-n Iei. De ce n’o poate răspîndi oare? Con
cepută de dînsul fiind, de ce n’o face oare a în
tră în lucrare, să fie cuceritoare, sfăpînitoare a
lumel ? leafă toată problema. Nu-I alta.
Necesitatea cruzimel, ca să fie satisfăcută foa
mea, a făcut din om un lup pentru om, cum se
rostește Hobbes. Dar foamea, care face omorul,
face de asemeni și munca, și, sub imboldul foa
mei, munca-I aceea care trebuie a ne scăpa de
omor. A apăra pe om împotriva elementelor mal
întăl și pe urmă în contra omului, pentru a face
din toți vrăjmași-I uniți, atîtea ajutoare și mij
loace de susținere : leafă ținta ce ne-o menim.
Omorul barbar, omorul sîngeros în mase, nu
mal bîntue de cît din vreme în vreme. Intre două
războae, pacea aduce omorul economic, mal puțin
zgomotos, mal metodic, fot atîta de sigur înse. Cu
încetul, palida turmă se rărește prin încetele vic
time ale foamei. Le vedem cu toții, le știm, lăsăm
să se petreacă, cu toate că jurînd să ne silim să
le împiedicăm. Marile sacrificii de bunătate, de
dreptate, se predică în biserici, dar cînd preotul
zice : «Ușurați pe săraci», nu se dă voe ca perceptorul să se prezinte la omul creștin, ca să-I
ceară a da ascultare vorbelor Iul Christos. Preo
tul nu comunică cu perceptorul de cît ca să-și
ceară de la dînsul salariul.
D-nu Comettant vrea să colonizeze, să depăr
teze pe oameni în țerl ce au nevoe de munci
tori. Idee bună, dar sărac rezultat, care, chiar de
ar fi mal bogat, nu ar fi de cît trecător. Cetiți pe
rMalthus asupra primejdiilor prolificărel. Arimetet
pe niște albi înfometați, să se întîlnească în Africa
ca niște negri, cari chiar acuma se ucid între
dînșîT de foame: ar însemna pur și simplu să se
probage războiul foamei. Franța, spre pildă, poate
să hrănească chiar mal mulfl Francezi de cît
posedă acum. Problema socială stă mal puțin în
crearea de societăți de nedreptate noi, de cît în
introducerea dreptățel în societățile cari sînt.
Se discută asupra formulelor, asupra sistemelor,
asupra măsurilor de luat, nu se discută înse asupra sentimentelor, cari dacă ne-ar pătrunde, așa,
unanime, pănă la punctul de-a determina actul
voinței, ar ușura de pe acuma chiar ceea ce ar
putea să fie de ușurat, Tot ce putea să se spue,
MM* ‘“țM* W și mal înainte de
MW și după. Toate cărțile propovcduesc, toate
CRIZA SOCIALISMULUI
catedrele; toate amvonurile strigă. Vleata
dezminte.
‘ ,tl5e
Noi trăim din actele reflexe ale barbariei
»
celei
vechi, transmise din tată în fiu o dată cu doct?
nele cari le dezaprobă. Ceea-ce numim civilizat ?
noastră, Ieste lupta puternicei Inconștient! atav?
împotriva trebuinței celei noi de dreptate
sătulă de a tot fi îndepărtată în ceriurî, vrea S
fie satisfăcută în sfîrșit pe pămînt.
a
Toți oamenii sînt stăpînițT de foame: asta-T
legea natureT. Toți trebuie să mînînce : asta-I le
gea cea așteptată. Pentru a fi adusă la îndeolinir*"
fără deportări, fără revoluții, fără zguduiri sociale
ce ne lipsește oare ? Voința de-a lucra cum simțim’
G. Clemenceau.
Actual Prim-Ministru si Franței.
DESPRE MINUNI
iVu trebuie să zicem nici o dată : fiind-că n'u fost dove
dită, nu există Minune Ortodoxii ar putea să trimeată me
reu la o instrucție mai complectă. Adevărul ic că minunea
nu va putea fi constatată nici a-zî, nici mîncf fiind că a
constata minunea, pururi ar fi a trage o concluzie prema
tură. Un instinct adine ne spune că tot ce cuprinde în $înu-i natura ie conform legilor sale sau cunoscute sau fal
nice Dar, chiar atunci cînd ar putea face ca presentimen
tul să-l tacă, omul nu va putea nici o dată să zică: <Cu
tare fapt trece peste marginele natureî». Explorările noas
tre nu vor putea fi duse nici o data pănă acolea Iear da&
felini minunel ie de a scăpa cunoștinței, orl-ce dogmă care
o atestă invoacă un martor pe care nu putem pune mina,
care va să rămîe în veci ascuns. Minunea-i o concepție cd
pilărească, care se spulberă de îndată ce spiritul începe a-fl
face o reprezentare sistematică a naturei. înțelepciunea greceașcă nu se putea îrppăca nici de cum cu ideea minunel
Hipocrat, vorbind despre epilepsie, zicea; * Boala asta ie numită cerească, dar toate boalele sînt cerești și purced cutoatele de la zei". Hipocrat vorbea ca filosof naturalist. Ra
țiunea omenească ieste mal puțin hotăntă în zilele noastre.
Ceea-ce mă supără mai cu samă, ie cînd se zice : <jVoI nu
credem în minuni, fiind-ca nici o minune nu a fost cîndva dovedită.
Aflîndu-mă, în luna lui August laLourdcs, vizitai grota
în care lerau atîmate o mulțime de cîrjt, ca semn de M*
măduire Tovarășul cu care mă aflam, arătîndu-ml cu dtgetul asemeni trofee de infirmerie, îmi șopti la ureche:
— Un picior de lemn, numai, mult mai mult ar voroi.
O vorbă cu adevărat de bun simț, dar filosofice^te piciorul
de lemn nw ar fi avut mal multă valoare de cît o cîrjă- Daco
un observator, cu un spirit cu adevărat științific ar fi chitmat să constate că piciorul tăeat al unui om s'a reconiUtuit de-o dată într'o piscină, întrun avuz sau aiurea, M
va zice nici cum: tUlte-teo minune». Va zice: <O obst •
vație, unică, pănăa-zl, tinde a face să se creadă ca
prejurărî încă nedeterminate țesăturile unul picior onien
au proprietatea a se reconstitui ca cleștuțelehomardtm
labele de rac și ca coada șopîrlci, înse cu mult mei
Ie un fapt al natură care i in contrazicere aparenta cu r
multe alte fapte ale naturei. Contrazicerea asta l,urC. t,igr
ignoranța noastră, și vedem bine ca fiziologica am
Ieste de refăcut, sau zicînd mal bine, tea na fos i
nici. cînd. Nu-s mal mult de cît două sute de ani, 11 . |(K
aveam despre circulațica sîngelul alta idee. Ieste
veac de cînd știm ce însamnd a respira».
Admit c'ar ti o oare-carc fermitate a yorm m
acesta. Dar învățatul nu trebuie a se minim
^aS
Lasă că, de altminteri', nici' un învățat nu
Lpimla
medicii le-au putut constata, cu lo9tct^Sor,
ziologiea prea bine, Bănă acum
de
nele și grotele sfinte, n'aa avut efect nici o aaitaa
asupra unor bolnavi atinși de^ee[nl^3adlL dacă
susceptibile de revenire instantanei: Dar '™a,edUădcc'[
vedea un mort invitai, minunea na ar ' i
atunci, Ctad am ști ceea-ce Ieste vieața
ee stntem departe de-a ști.
Anatata Fi,gfie
!
•
I
|
!
!
.
,
■!
;
|
<
i
;
;
•
j
!
j
<
|
i
i
I
,
I
■ Hemul constitue pe de o parte, o doctrină
S°°lfl
idei, o serie de năzuințî cari tind
un cOfp Bingur scop. Pe do altă parte Iei Ieste
oare țintește de a cureri puterea
110 P.^a-el mijloace prin cari a izbutit, pe la
pr-q rul secolului al XlX-lea, liberalismul, iear
rOlJ 1
ace^uea9 Becol> radicalismul. Dar,
Pe naDgzuințele socialiste, dacă curentul colectisau comunist pătrunde tot mal mult în ma7,1a muncitorești, partidul socialist, ca partid, suJe ?n clipa de față, în țerile în cari țegimul ca•talist ieste încă de mult dezvoltat, partidul
P -aii8t sufere un feliO. de stagnare. Stagnarea
8°tâ lou o voiti numi criză, pentru-că pe cită
flBCtne un partid, revoluționar prin tendințele sale,
?r parlamentar în practica sa normală, pe cîtă
me iei nu-șl lărgește mereu locul în parlament,
vădit că trece Printr’° perioadă critică.
De mal mulțl ani, fracțiunile ce numără socia
lismul, în Camerile din Franța, Germania, Belgia,
Elveția, Italia, nu arată de loc vre-un progres.
Din potrivă, abiea de pot să-și apere pozițiea lor.
In Germania chiar, grupul social-demoerat din
Reichstag și-a văzut redus contingentul, de la 80
la 43 unități. Știu foarte bine că, în acelaș timp,
lei și-a sporit armata alegătorilor cu 240.000 unitfițl, înse faptul brutal, pierderea celor 37 de
scaune, nu poate fi trecută cu vederea. Dacă par
tidul socialist nu s’ar fi lăudat de-a transforma
societatea căpătînd majoritatea în adunările elec
tive dacă Iei nu ar fi dat buletinului de vot o valoare
covârșitoare, și propagandei electorale o preocu
pare adesea prea excluzivă, răul nu ar fi fost atîta
de mare. Pierderile suferite de socialiștii germani
nu-6 serioase, și stagnarea socialismului mondial
nu-l semnificativă de cît cînd se asamănă socia
lismul cu un partid oare-care, ca cel al radica
lilor sau creștinilor-sociall, al Fressiningilor din
Berlin, sau al Unioniștilor din Marea Britanic : pier
derile acestea și stagnarea aceasta, apar înse ca
niște întîmplărl fără însemnătate mare, cînd prio campanie de alegeri ca un element acce8°riu și secundar în vieața socialismului.
Așa dar, despre criza «partidului» ca partid
vreu să vorbesc aici. Căci, ideea socialistă", cufontul socialist nu a fost atins de criză de loc: ca
dovadă, groaza crescîndă pe care colectivismul o
răBptndește asupra claselor cîrmuitoare și a celor
avute, cum și măsurile directe sau piezișe pe cari
guvernele le sporesc pentru a împiedica avîntul
proletaricese. In nici un alt timp al istoriei, mun®lt°ril n’au dat dovadă de o mal mare pornire,
?
mal mare entuziasm pentru a se grupa. In
o vreme grevele nu au fost ,atîta de dese,
h de întinse, atît de metodic organizate. Pretu1Qdem Be a|c&tueBC 8judicnte în jurul unor pro| aDle» cari mărturisesc cel mal curat marxism :
®Ht° sindicate se federează din ce în ce. tot mal
hi«,i 8’ nati°nal ca Și internațional. O uriașă îmfiintlU-&re
>n°LîtuțiY muncitorești prinde să lee
oelft
tutele cele mal puternic centralizate,
y.ț 111111 protivnice inițiativelor colective sau prilnJpIe,Bj,RÎ pătrunse de concepție» jacobină
67
Așa-că-I un contrast izbitor între această scă
dere mal mult sau mal puțin momentană a socia
lismului electoral sau parlamentar și această for
midabilă presiune a socialismului sindicalist. Asu
pra acestui contrast s’ar putea scrie mult, pentru
că dînsul va rămîne una din caracteristicele aces
tor dintăl ani al secolului XX. Apoi se poate prea
bine, ca, cînd-va, acest contrast să dispară, așa
ca și partidul socialist și ideea socialistă să pro
greseze într’aceea-ș! măsură. Dar ceea-ce voesc,
pur și simplu, să cercetez aici, sînt pricinele cri
zei cum o definesc și circumscriu sau cum o măr
ginesc îeu, Pricinele acestea, după părerea mta,
sînt în număr de patru :
?
1. Lumea trece printr’o fază de propășire
mal că aproape necunoscută. Industriea activă, co
merțul Ieste înfloritor: transporturile dau rezultate
uimitoare, Iear bogățîea generală a crescut simți
tor. De acolea rezultă că numărul celor fără lu
cru, celor nemulțămițl, celor cari' impută guver
nului zilei nenorocirea, mizeriea lor, tinde să
scadă.
Se înțelege, socialismul, luat ca partid, nu-șl
recrutează aderenții numai dintre proletarii cel
conștiențl de suferințele lor, luminați asupra rațiunel servitudinel lor. Ca toate partidele cari năzuesc a dărîma un regim social aflător, și a zdrobi,
a înfrînge pe puternicii zilei, dînsul îșl culege su
fragiile de la toți acel cari au a se plînge, dintr’un motiv sau altul, de starea actuală de lucruri.
In timpul perioadelor de scădere sau de descreș
tere economică, Iei se îmbogățește cu voturile nemulțămiților de orl-ce clasă și de orl-ce soiii sau
categorie.
Din potrivă, cînd afacerile îșl iau leară-șî cur
sul propășitor, partidul prăpădește firește efective
mal mult sau mal puțin dese. Aceste efective nu
prețuesc tocmai mult, prin elementele pe cari Iele
le înglobează, dacă vom lua aceste elemente în
parte. Luate înse în bloc Iele constituesc un spor
apreciabil la masele proletare cari au încredere
în socialismul politic. Efectivele astea-s acelea
cari, de cîțl-va ani, au tot dezertat din corpul elec
toral socialist, o dată cu fie-care întindere indus
trială și. comercială.
2. Mica burghezie a părăsit colectivismul par
lamentar. De ce a fost oare alipită la Iei? Aceasta-i taina cea mare a zăpăcelei claselor în
declin. Ruinată prin concurența marei' uzine sau
fabrici, a marelui magazin, lea și a dat voturile
celor mal vajnici adversari al Capitalismului.
Trăgea nădejde de-a îndrepta, prin asta, lovitu
rile socialiștilor, cătră burgheziea cea mare. Dînsa
mal socotise cum-că legile sociale vor Ifisa-o ne
atinsă, putînd să prelungească în voe ziua de
muncă și să reducă salariile: Dar prevederile sale
au fost rău calculate. Mișcarea muncitorească, pe
care mica burghezie o privise cu-n ochiO senin
cîtă vreme se desvolta în iudustriea marilor ntîlage, sau în magazinele cele mari, această miș
care muncitorească s’a propagat și-a pătruns pănă
la proletarii micelor prăvălii și a celor mal mici
ateliere. Proletarii aceștia de asemeni s’au sindicat,
s’au ridicat cu cereri, ftcînd și Iei presiune asu
pra puterilor publice. Puțin le păsa lor oum-eft
�REVISTA IDBBI
68
HfcVlSTA IDEEi
prăvăliașii și meșterii votaseră pănă atunci într’un felii! sau în altul. Așa-eĂ-n toate țerile, cu
o dezvoltare economică mal deplină legislațiea mun
citorească a venit să lovească și în burgheziea
cea mică, fie prin reglementarea ceasurilor de
muncă, a accidentelor, fie prin reglementarea
repaosulul săptăminnl. Mica burghezie, pentru asemenea inovații, pentru dînsa dăunătoare a făcut
o vină socialismului, întoreîndu se de la dînsul cu
fața și dîndu-șl voturile partidelor de guvern sau
celor curat reacționare. Această mică burgherzie
în Austria a devenit creștină socială, în Italia, mo
narhistă, în Germania liberală, în Franța, mal întăl
naționalistă, apoi radicală.
3. Socialismul parlamentar nu a scăpat nici Iei
de cursa pe care regimul parlamentar o întinde
tuturor partidelor. Nu-I cîtu-șl de puțin locul ca
în incinta unei Camere, opozițiea unei clase față
do alta să se poată manifesta în toată vîrtoșeniea
Iei: alianțele sînt ispititoare și rezistența, împotri
virea ajunge a obosi chiar conștiințele cele mal vi
guroase. Cu toate-că congresul german din Dresda
și congresul internațional din Amsterdam au osîndit metoda reformistă curată, care ajunge să
trateze cu partidele burgheze, ca partidul radical,
în Franța, în Italia, în Elveția, ca centrul catolic
în Germania, această metodă, practicește, ur
mează încă a precumpăni. lea a tîrît fracțiunile
■
socialiste, cu osebire în țerile cu £guvernămînt democratic, să se încorporeze adeseaa, ’D majontățiie
guvernamentale. Negocierile cu cabinetul Sonnino
au fost funeste socialismului italian, lear răspun
derile pe cari cîțl-va socialiști francezi și le-au
luat în tratativele lui Biiand cu Biserica, în Franța
pot cădea greț^asupra partidului întreg. Pe mă
sură ce colectivismul parlamentar se înglodează
tot mal mult îu asemenea compromisuri fără de
nici o glorie, al căror cost îl plătește tot iei, co
lectivismul parlamentar pierde puțin cîte puțin
din puterea-I de pătrundere, din energiea-I, din
resortul ceare. Social-democrațieagermană îșl da fe
rește eșecul moderatismulul său: ministerialismul mascat de acuma va putea costa scump pe
socialismul francez.
4. Io sfîrșit, nicăerf, pană a-zl, socialismul poJitie n’a știut să-și concentreze, să-și asocieze
lințele cu acele ale sindicalismului, a cărui vigoare de cucerire crește din an în an: surprins
la început în fața acestui fenomen nou,, socialismul politic a prins frică de formarea unul grup
concurent.
In Franța, cînd guvernanții au prins să lee mă
suri, și să lovească în Bursele Mancei și
în Sindicate, socialismul politic n’a reacționat în
deajuns, din care pricină popularîtatea-I a clesctreseut simțitor in rîndurile proletare.
Marea problemă de astă-zT Ie tocmai conciQiarea socialismului politic cu sindicalismul. Această conciliate firește nu poate avea loc de *cît
cu prețul părăsire! metodei pur reformiste de c,ătre socialism. Prin metodă reformistă înțeleg mj|4
practica transacțiilor parlamentare,
•**
** **
c«X_cia
nnn A-in
«
„le —
vv*v«v
PaulLouis
Din franțuzește, de Gat*
V
81w
I
SPRE EMANICIPARE
Ic expusă pururea hulei, buljocurirei, fevne
eare, revolatală de alila* nesocotire in societa?1
protestează, ridică glasul împotriva unei atare n'
dreptăți strigătoare. Pe motivul că femeea
neglija adevărata iei misiune, impusă de legile na.
turci, misiunea de soție și mamă «prin excelentă*
rivna ici de a-șz lărgi orizontul vederilor și
zuințelor iez, care i se întinde înainte in Umili,
din nenorocire, alît de mărginite, rivna aceasta
ajunge a fi socotită drept o anomalie, drept un
flagel de cel mai grav caracter. Și. lotu-și... cită
lipsă dc chibzuință matură, stă in presupunerea
asta. Căci femeea, ieste știut, invirlindu-se vecinie
în acelaș cerc strimt de idei, energica inteligenței
zei, ce fatal trebuie cheltuită inir'un chip sau in
nitul, neapărat că în starea dc față, va apuca o
cale cu totul greșită. Aid ic de căutat așa dar
obirșiea dragostei iei pentru îndeletniciri, pe cit
de deșerte pe atîl de primejdioase evoluției finei
sale alît de impresionabile.
Ca o urmare neapărată a unei asemenea stări
de lucruri, femeea negreșit, va cădea, fără voe, in
primul rînd victima luxului și a tuturor relelor
■ce decurg de aici, nimicind lot ce ie mai ales și
mal sublim în om, nimicind simțul rațiunei și
mai cu samă «.simțul moral»... A cere unei ase-merii femei să fie o soție model, o mamă price-pută, menită a sădi în inimele copiilor iei sen.tinv.nle de ordine, echitate, sentimente dc cinste și
generozitate nu insamnă oare o neghiobie, o ironie
fără de samăn ?
O remdiare a răului, se impune. Dalorim deci
-midia recunoștință, celor cari, in ciuda tuturor
prejudecăților, nu se împiedică a dezbate < hestiea
asta, de tțn interes arzător pentru vecinie obijduitu.1 nostru de sex. Netăgăduit că ie vremea, și
de mult încă, să ieșim din starea asta de com
plectă pasivitate, în care majoritatea femeilor s'a
deprins a lingezi, cu un calm și cu o resemnare,
revoltătoare. Alta le adevărata noastră menire,
de cit aceea dea figura drept subiect dedistracție,
de plăcre, drept propagatoare a speciei, numai.
Rolul femeei, în opera socială, ie de o'netâgaduua
însemnătate, căci tea, ca mamă, va fi aceea, caic
■prin educațiea înlemeeată pe principii sănătoase,
dată copiilor Ici, va fi aceea care va ajunge sa
■creeze o generație ideală, pătrunsă de dragose
pentru adevăr, cinste, dreptate.
.
Surorilor, să ne adăpâm mintea numa
da ideile nobile și mărețe, insuflețindu-ne i
<ales de năzuința ce răsare din ideea socia i >
care, mulțumită adepților zei numeroși, 8
varsă i toate unghiurile unde întunoricu ,
•țiunea, tinde să inăbușască mișcarea
&
Urnă, a tot omul. Emaniciparca, lepaaa
.
■tot ce nu poate îndeplini de cit o inriumre dcW
■toare, nenorocită, atit asupra noaslra ci \
g
pra generațiilor viitoare, leală zdeaiu
■ar trebui să neimpâtimini cu toată voința, >
ca
■energica, cu tot sufletul nostru, penlrU . ' sin'
vrednice tovarășe, ale celor căror ăs' fără
tem subordonate, să luptăm,
curmare, fără preget, fără răgaz
rea, întru binele și. fericirea omeniri Ce
gum se
ABKUTIZAZA UN COPIL
fjsi administrînd micului Popîndel, care
wWe«ite ca o potae de cățeluși, o colecție masche ia de palme
Na, na, să te apuci să mal
gistrr Ticălos, fîră suflet, ce iești. Mal faci ?
^n.m'ndel, într’un scîncet' ca o gîlgîitură de
fa{? ce se golește : - Nu... u... u..., pa... a...
gars*"
^Talăl cu-n ton pătrunzător: — Nu știi tu,
. ■'j blăstămat, că minciuna-i tot ce le mal urît,
plCJ de disprețuit, mai scîrbos, mal... în sfîrșit:
Aurora K-î scîrbă de mincin°Șb lear mincinoșii
JJor cu toții pe eșafod... Vrei să mori oare pe
’
jI
1
I
!
j
I
i
I
i
■
|
■
i
^optndei, speriat: — Nu, papa.
fami.— Atunci, te prinzi, să nu mal spui nici
0 dată minciuni ?
popîndel. Da, papa.
Tatăl, liniștit: — Bine, hal acum să-ți faci
tema... Aruncîndu-șl privirea asupra textului: Ie
din istoriea Franței... Iești gata ?
Popîndel. Ștergîndu-șl, cele din urmă smîrcurl,
cari-I dădeau pe față emoțiea ce-o avusese, și
făcîndu-șî micele pregătiri, cu gîndul la grozava
pedeapsă ce aștepta pe cel mincinoși.—Sînt gata,
papa.
Tatăl, dictînd :—„Francisc l-iu, știind că cancelaru-I, Duprat, cardinal și delegat al papei, care
făcuse, în dauna-I, delapidări mari, țintea la
tronul pontifical, îl vesti că Sfîntul Părinte murise**.
Servitoarea, întrînd :—Domnule, a sosit d-nul
și d-na Quiraze.
Tatăl, ne-ncrezător :— Ce ? Familiea Quiraze ?
Au să mă facă să prăpădesc degeaba un ceas,
Spune-le c’am plecat și că n’am să mă întorc de
cît desară... foarte tîrziu.
Popîndel ridică capul și se uita cu o adînca
mirare la tatăl său, după aceea la servitoare,
Cârc nu arăta nici un feliîi de-ngrozire la această
schimbare a adevărului.
Servitoarea.— Dar dacă vor vrea să vadă pe
boamna ?
. ^îăl.—El..., spune-le că d-nei îl pare destul
de rîu, dar*.are 0 cumplită durere de cap și nu
poate să
7- primească pe nimeni’. Du-te.
- ®rv’foarea Iese din odae, lear ochii bietului
‘ opîndel
k,•—-1 orbitele lor.
—Unde Ieram ?,.. Izbit înse de zăpăceala
așa/p S,a^e : Pa blne> ce aî de te uiți la mine
pA„.arîc? aI împrumutat niște ochi de broască.
spunj?1^6 ’ Cu sbală: — Dar... papa, ai zis să
de ca* nu
acasă și că mama are durere
îaM/Ceea"ce nu”^ adevărat.
nu'f adevărat...
^atălA'
I? atunci o minciună ?
n'âm vi.dlnd d*n nmerl: — De loc, prostule :
să.j - ;r .
spunem soților Quiraze că nu .voim
Ir011111 din Pric,nă că sînt plicticoșL înțelegi...,
p0’® ^an,eră...
as^ le^jr,6 ’• kk’* de asemenea deosebire : — A,
de scris anier^,,>- Și se așeză din nou în poziție
p.di.c«nd = - ... „II vesti, într’o zi, că
Pe rege arin^ murise. Pe dată, cardinalul rugă
P^tificni
sPrijini ca să fie numit Iei pe tronul
e ia Roma, punînd înainte că Iera cu
£ t «V°. re£du'- - Foarte bi“. «seFran.
“ .
dar> P°"tru a asigura asemenea alegere,
SUm.e d.e banI cam mari, și leu, după
cum știi, nu sînt in fonduri de loc.
Pe dată cardinalul făcu să se aducă regelui
b^°«xpl,nc CU aur- Nu Pec;te mult înse
cardinalul află că papa Ierâ sănătos, tun. Atuncea
înțelese că a fost păcălit de monarh, care nu iera
numai un soldat viteaz, ei și unul dintre cel mal
im! diplomațl.
Popîndel, fîstîcitIera... ce ?
Tatăl, repetînd: — Unul dintre cel mal fini
diplomațî... Tu nu știi ce însamnă un diplomat?.,.
Un om care face diplomație...
Toplndel, visător : —Așa dar, ceea ce făcuse
iera diplomație?
Tatăl. — Na, negreșit...
Popîndel, după o clipă de gîndire: — lea
spune ml, tată, nu-i așa că Francisc l-iu a murit
pe eșafod ?
Tatăl, indignat: — Dobitoc ce iești, tu-1 pui
în Jocul lui Ludovic al XVI-lea.
Popîndel. — Inse...
Tatăl, nerăbdător;—Fugi dc-aici că mă plic
tisești.. Pune-te de-ți învață acum fabula.. leu am
să-mi eetesc ziarul.
‘
Popîndel, ascultător, supus, dar Intrigat, se puse
a-șl învăța fabula. Trec vre-o zece minute.
Tatăl, arătînd ziarul, femeei sale, care întră :
Știi că ucigașul din strada Iadului a mărturisit
fapta ?
Mama, foarte interesată.: — Adevărat t Isto
risește-ml iute.
Popîndel, ridică capul și ascultă.
Talăl.—Știi că de cînd a fost arestat, acuma
trei luni, nu i s’a putut scoate măcar un cuvînt.
De la femeea lui, tot așa. Ieri, înse, judecătorul
de instrucție voi, în fine, s o isprăvească... Cum i
se aduse ucigașul în cabinet,lei îl strigă: ,,Acum
știm. Nu mal avem nevoe de mărturisirile tale:
femeea ta a spus totul. Tu iești singurul vinovat**
Mama, cu gura căscată : — Pe urmă ?
Tatăl.—Pe urmă, dobitocul din față lui a strigat
„.......................
»Nu-I
adevărat,, nu sînt leu singur. M’a ajutat șj
îea*'. Și
c' istorisi totul... Uite, cetește...
Mama, antrenată :—A, cît de bine i-a prins,:
Tatăl, îmbrăcîndu-se de plecare: — Asta-I o
frumoasă instrucție, Judecătorul a procedat mi
nunat. De alt-feliu vel vedea la sfîrșitul articolului.
I se va da legiunea de onoare.
Popîndel, nedumerit, scărpinîndu-se-n cap:—
Cui ?...
Tatăl. — Cum cui: judecătorului, negreșit.
Popîndel. — Bine. Dar nu-I așa că femeea
ucigașului nu i-a fost spus nimic?
Tatăl. —Fără îndoeală că nu. Dacă i-ar fi spus
n’ar mal fi avut nici'un merit.
Popîndel. — Atunci nu se va trimetc judecătorul la eșafod ?
Tatăl. — Vrei să zici că ucigașul? Fdră în
doeală că da.
Popîndel, cuprins de-o și maî mare nedume
rire; — Dar, cu judecătorulcum
---- --va rămîne *: ’lui
”T
nu i se va face nimic ?
Tatăl, ațîțat:— Tu Iești plictisitor.... Doar îți
spun că va fi decorat. De alt-felift, după serviciul
ce 1 a adus SocietățeT și Justiției, decorarea lui
i
�wm id»ii
70
REV1BTA. 1DEB1
să întreacă pe cel vecin: Statele cele mici
8tră.
dănuesc de-o potrivă ca să nu rămîe nici 3e
lelfi ÎQ
urmă.
M’am întrebat une-orl ce ar _putea fi
’ttal dezuGb. - nenorocit
struos pentru un popor: un răz'boiă
1 sau
o stare permanentă de pace armată. Războiul
”.^l (Jn
secesiune în America, a dăinuit. O- —
mulțime de anb
durata Iul a fost mal îndelungată, dacă nu mă în8Pi
de cît cea a războaelor europenești de la 1866*
1870
la o laltă. Europenii aveau armatele lor peJ'
---- -----manente, echipate și instruite mai dinainte. Am
rica a fost nevoită a crea totul chiar în timn6]
războiului, pentru care nu Iera pregătită în ni “
un feliit. Războaele noastre au înghițit miliarde ca
și milioane de oameni : crearea unei armate put
nerea iei în campanie și în acțiune n'a nimicit îq
Statele-Unite, mai puține vieți omenești, și 'n’ft
costat mai puțini bani. Ca urmare a celor două
războae noi avem înarmările colosale și progresive
cari au continuat și continuă în surdină opera
acestor războae creînd datorii zdrobitoare cari tot
cresc mereu și ale cărăr dobînzl trebuesc să fie
plătite. Ce s’a făcut dicolo de Ocean? StateleUnite, Ieșite din războiul lor cu o datorie nn mai
puțin mare, au dat drumul armatei lor, și-au cur
mat înarmările și chemînd tinerimea la muncă nu
la serviciul cel militar, au trecut prin o perioadă
de pace nearmată, fecundă,'și si-au și plătit creditorii.
Noi nu știm ce să facem cu datoriile noastrej
Iele nu știu ce să facă cu banii ce-I au... Ieste o
zicătoare : plaga sau rana de bani nu ucide.
Chestiea înse se schimbă după cum privim plaga
ca un acident temporal, sau ca o ftizie care du
rează mereu. Se schimbă leară-și, cînd ne dăm
samă că nu sîntem numai noi pe pămînt și că civilizațiea noastră n’a pus abiea piciorul ci a copleșit
și continentele celelalte. Australia, Indiile, vor
imita Statele Unite și vor întră în arenă pentru toate
ramuriIe activitățel omenești. Țările astea nu cu
nosc acea pace armată și nu au nici un zor să
facă eunoștiuță ca dînsa. întreaga lor populați®
poate să producă neîntrerupt. Pacea noastră ar
NEBUNIEA RASBOINICA
mată lovește de sterilitate o parte însemnată a po
pulației celei active, producătoare de bogății, p®
... Noi i
’ ’ ’ ’
’
‘
’ ■
•“
avem războiul
de obște,
în
stare latentă,
timpul celei mal bune validități. Credeți oare că
dar tot attt An.
de nimicitor.T1-*-Tot ce agricultura
, in- agemenca pierderi, într’un șir oare-care de fluh
u
dustriea, tot ce toate celelalte activități omenești nu vor ajunge să fie cu desăvîrșire simțite.
creatoare produc, mînîncă înarmările, duse peste
...Alt punct pe care nu voiil face de cît a**
ori ș» ce margenl. Pare că-ntreaga Europă conți- schița.
i
Armata se întemeează pe supunerea pasiv^
nentală nu muncește de cît să îutreție milioane de fără
;
de reflectare. Se poate oare crede că starea
oameni în floarea vrîstel, cari să n’albă altă treabă asta,
i
prin care fie-care om valid trebuește să tre&ci
de cit să distrugă valorile create de muncitori. în
! Statele ce\e- mari, vreme de cîți-va ani din
Majoritatea muncitoare se spetește și se dezbină pen- vieața-i,
■
nu-și va exercita influența asupra fac° '
tru minoritatea armată. lear sacrificiile, îndreptățite ităților intelectuale ? Ne căznim vreme de
prin pretextul specios, cu aparența de adevăr că întregi să stingem fie-care individualitate, ca
ar fi necesare pentru păstrarea păceî, sacrificiile ireducem să nu mal fie de cît o uneltă pasivă, i r
astea cresc anual. Și cine ar putea întrevedea măr voință, înzestrată numai cu o ascultare supusăf 9
gea unde se vor opri aceste înarmări smintite și am voi ca asemenea tratament să lese neatinsă vomț >
ruinătoare.
reflectarea, avîntul individual...
a.
Un puternic bărbat de Stat, care se celebrează
Și s’ar voi să fim făcuțl a crede că a60n3cyaf
și astă-zl cu-nverșunare, dar care ne-a lăsat, ca resorturi, apăsate peste ori și ce margenl,
moștenirea cea mal netăgăduită din parte-l, această frînte, ar putea să se distindă mal tîrziu lea •
înarmare progresivă, care trece peste ori și ce dee naștere unor urmași cari să fie înzestraț
margenl, a susținut că Statele și națiile nu ar fi elasticitate individuală...
Vogi.
espectate de cît potrivit cu puterea armată ce ar
MuS
v UJ!ie- Pare ca cuvîntul acesta a
ghebca Statelor Europei: fie-care caută
pici nu Ieste un lucru mare... Imbrățișîndu-șl
dtipă asta femeea, dînsul plecă la treburile lui.
Popindel, luminat și căznindu-se să-șl întipă
rească în minte vorbele tatălui său; — Acesta
Ie un serviciu adus societățel și justiției...Acesta-1
un serviciu...
Mama. — Ce faci, Paul? Invață-țî fabula.
Popindel. — Da, mama... Dînsul puse mîna pe
La Fontain, șoptind: Un mieluț iși slimpăra
setea in unda limpede a unei pirău...Inse se între
rupse de-o dată: Spune-mi, mama, cum se face
că animalele a-ztnu mal vorbesc, ca acolea în
carte ?
Mama, smulgîndu-se cu greutate de la ziarul
sgu: —Ce ? Dar, prostule, animalele n’au vorbit
nici o dată... In carte la tine sînt fabule.
Popindel, încurcatFabule? Așa dar, fabulele
nu sînt adevărate ?
Mama. — Fără îndoeală că nu.
Popindel. — Și de ce nu sînt adevărate? Din
pricina „manierei", să fie ?
Mama, mirată: — Manieră. Ce bîlgueștl?
Popindel. —... Sau a... rostind anevoios... diploma-țiel ?
Mama. — Nu știu ce vrei să spui? •
Popindel. —... Din pricină că asta aduce un
serviciu societățel, justiției?
Mama, dînd din umeri : — Tu spui prostii :
fabulele nu sînt adevărate, din pricină că sînt
niște povești cari nu s’au întîmplat nici o dată.
Popîndel, izbînditor:— Adică niște minciuni ?
Mama, afundîndu-se în cetirea mărturisirilor
ucigașului: — Dacă vrei?
Popindel, închizînd cartea:— Să mă mal prinzi
de-acuma învățînd vre-o minciună pe care să o
recitez tatei... pentru ca lei să măstingă-n bătăi,
Y
rț
T o
In Rommeștc, deMina.
UN OSPĂȚ ILUSTRAT
iiarea la masă adresată nouă de D -nu
pe d se putea ceti mica fraza : iMenuul
ff^htdrat»- Ne așteptam la vre o plăcută
va V nre oentru-că acest bogat bătrtn trecea
"•is“ un spirit original, epitet cu două inferare denotă de alt-fehu spiritul nostru
leSfină care confundă tntr’o zicătoare și pe
de iru cugetări nouă și pe omul cu cugetări
pdi D'nu Frechardf într'adevăr, te uiintăea vedere, prin glumele, ironiile
opririle lui. Dar, numai de cil, sub anaSnpa văl de maliție, de satiră, descopereai
(‘ ’.unm'ufW
ca tOtul CO™PăliF.U?r 5j bla’in- Ir°îfide pudoarea bunataței, adesea.
i nieSL doua-zeci de oaspeți de lux, întruniți in
nloriul cel mare, se așteptau așa dar la o inpioasă surpriză care să dec gust nu prea
oflitoarei atrageri a unei mese la care iești
ruaat a lua parle. Așteptarea nu le fu inșeinia Abiea se ridică, spre sala de mîncare, o
! Sd cortină, că și rămăserăm uimiți de pri
veliștea uimitoare ce această sală avea. Glo
burile electrice, anume învelite cu mătase, răspindeau o slabă lumină. Masa, încărcată, cum se
cuvine, de cristaluri și flori, desemna forma unei
potcoave de cal. Concavitatea sau scobitura iei
lera întoarsă spre ușa cea mare, de obiceiu des
chisă, spre bibliotecă. In deschizătura acestei uși
îera întinsă o piază albă, al cărei cadru icra
împodobit cu frunze și cu camelii. Oaspeții se
așezară, în cele din urmă, de partea cea con
vexă a mesei, puțind să vadă cu toții cadrul,
după cum privitorii din lojii văd o scenă de
hâtru.
Fie-care iși aruncă o privire, de-o îdală, asupra cartonașului de menuu. Acesta nse iera
foarte simplu ca formă și fond, fără nici o
olpnetâ. Aveam dinainte niște farfurii de acelea de stridii, ale căror coji stau in alveo
lele lor, pe un strat de ghiață măruntă, bol și
pornisescrăm a împunge cu furculițele, cînd
tite-va femei scoaseră un țipăt de surprindere
speriata: o imensă fotografie marină, foarte
tfminoasă, foarte limpede, se răsfrtngea pe capînză. Valul descoperise un teren de
s”ncî negre și lucitoare, după care se retrăsese
Pfna. la acea nnie pUr^ a orizontului de unde
îernlre-a
seaadio de la mare. Dar vederea
i,]enflclI}ernătografică: o pescuitoare de stridii se
ClSe(le~o dată, înaintează, c’o băsmăluță pe
DrphCU
S(iboțl în picioare, cu fusta slrînsă,
Șalvari: dinsa se pleacă, scotocește
castura, le aruncă n coșarca-l, in
acea
ln^te
regalate. Negreșit, nu avea
ăe nh:->fa aerlană vaporoasă, pe care o da
bat. nCeiu’ u Feyen-Perrin, Cancalezelor sale.
no?
evoluție vie a pescuitului, pe cind
in frn
odoarea, savoarea mărei cuprinsă
* sidef, păru tuturor noua
aprobat‘ot°are- Fu sa,ulată cu an murmur
Pe daM ° cren>ă cu sagu, urmă pc dată. Și
i)Q^iprvaiiUr^rn înaintea ochilor o pădure de
l'e^tnîni Î9sutlețită de niște muncitori negri.
intati c’o simplă cîrpd albă trecută peste
71
șolduri și tnodată la spate, tăetorii de lemnecei negri, dădeau arborii la pămînt, le des
cindeau inima, scoțlnd dintr'lnsa măduva dl că
rei suc catifelat îl gustam chiar în momentul1
acela. Iei trăgeau cu toporul, împingeau, des
picau, cu totul strălucind de sudoare în soare.
Această scenă plină de culoare și de mișcare,
plăcu. Un copac chiar aproape a cădea peste
negri, iear această nevinovată primejdie scoase
o izbucnire derisuri.
. ^sdiea asta liniștită aproape, marea apăru
leară-și în cadru. Dar o mare văluronsă și nea9rfi, c^re spăla stîncele, mohorîtă, dinir'o arun
cătură de val, după care tabăra asupra stincelor
intr'o masă enormă, zdrobindu-se in bucăți și
acoperindu-și jurioasa-i tragere înapoi c’o man
tie regească de o dantelă albă. O luntre de pes
cuit se ivi în lungul stîncâriei ce iera ca apă
rare de port. Tocmai In momentul acesta se
aduse calcanul. Si pe cînd noi ne serveam cu
o mină distrată, oamenii întindeau pînza cea
arămie, din bucăți de peteci cusute. Asta avea
coloarea și aspectul învrîstat ai cîmpului din
timpul mancei. O clipală și luntrea se legănă
pe loc, vînlul umflă pînza, luntrea porni. Tea
ieși cu încetul din cadrul pînzeî. Văzurăm in
urma-i rețelele cari atîrnau ca niște drapele
trențuite în bătălii. După care totul pieri Nici
un murmur nu salută scena asta, destul de pi- ■
torească. Plecările înse pururea sini pline de
melancolie. Al doilea calcan inse, nu mai
avu nici un succes. Ii găsirăm de-o dată, o sa
voare marină prea vie, care ne sili să ne gindim la acea luntre de pescuit îndreptată spre
larg.
Din fericire, in intervalul dintre aceste două
serviciuri, feciorii cari dădeau bucate la masă
ne strecurară la ureche numele unei renumite
podgorii, iear în pahare un rubin lichid cu
parfumul de violetă. Pe dată, asistarăm la o
priveliște de cules. Butucii se urcau la asaltul
colinei, ca niște soldați, in șiruri adinei, sub
arșița soarelui. Podgorenii, în rînduri, plecați
pe vine, culegeau strugurii, ii aruncau in coșărcile lor, cu acea mișcare înceată și regulată
care ne izbise la pescuitoarea de stridii. Iera
veselă scena asta în lumina cea arzătoare. Totu-și, veseliea acestei scene nu atrase pe oas
peți. Fără indoeală, iera prea viu contrastul
dintre poeziea banală cu care învăluim de obiceiu aceste rustice munci, și realitatea cea fo
tografică. De ce să se înlocuească aceste ude
cămeși, aceste spinări îndoite, aceste fețe de
granit tocite de intemperii, cu spilcuitele fic
țiuni ale gravurei și ale tabloului? Șt ăpoi
podgorenilor acestora li iera atitade cald, bamai vazîndu-i și ne ardea setea, să bem.
Scena următoare, pe care o însoți un sucu
lent turnedos, fu de un farmec mai dulce : un
păstor păzea niște boi,tntr'an dimb. Așezat pe
o stîncă, iei stătea nemișcat, pierdut învolbura
imensă a munților. Și măcar nu cioplfă 0 gro
solană figură de lemn, după moda. Iei facea
parle din nalură, ca pietrele și ca ^orba cea
scurtă. Nimic nu turbură această penibila iner
ție cîtă vreme noi ne mincaram fragelul nostru
mușchiiî... In starea de ne-ndamîna obșteasca,
�72
REVISTA IDBBl
REVISTA. XDBEI
cine-vă murmură: «Cff de lung ține), fără $ă
cugete, poate, că păstorul acesta stătea așa ne
mișcat, na numai timpul de-a înghiți trei îm
bucături de carne, ti o uieață întreagă.
Simțeam tntr'adevăr, nevoea unul lablou mai
însuflețit. O dată cu fasanu-l-auurăm. In pra
gul unei căsoae de țară o femee ținea în brațe
un copil: alțl doi i se țineau de poale. Un vînător rustic apare, lei îșl sărută copiii și dez»
mierdă cu mîna fața zimbitoare a mamei După
asta, cu priviri scrutătoare scoate de sub bluza-i
un bogat vînat, îl arată cu fală tovarășei sale,
după care întră-n căsoae. Peste o clipă, doi
uriași de jandarmi își opresc caii în fața ușel.
Unul coboară și se întoarce cu omul de guler,
întinde tovarășului său, pușca, vînutul, piese
de dovedire, pune cătușele braconierului și se
urcă pe cal. Ambii jandarmi, călări, ducîndușl prinsul pe jos, ambii jandarmi,-cu prins ca
lot, dispar. Femeea și cu cel trei copilași pling
dinaintea ușei. Această scenă, cu toate că jucată
de căiră niște adori înțeleși nu ne înteți nici de
cum pofta pentru fasan. A7e prea silea săgindim.
Tot așa culegerea sparanghelului, care se
desfășura sub ochii noștri, pe cîlă vreme gus
tam aceste prețioase legume, nu putea să ne
ațîțe foamea. Nimic mai trist de cit aceste
imense grădini, căror numai rezervoriul de fier,
ridicat pe o schelă de lemn văpsit negru, le da
un relief. Și aici, pururi spate încovoiate, mă
ști de pieatră tocilă. Fără-ndoeală, cu toate că
plivind, prășind, tăind, privirile se îndreptase la
aparat. Așa-că în proecțiune păreau că se uită
la noi, schițtnd niște înfiorătoare surlsuri.
Fu grozav, ieară-și, cînd adunatul bucatelor
de pe cîmp veni să ilusteze delicatele prăjituri
servite ca dezert. Nici o dală munca cea aspră
a timpului nu ni s’a arătat attta de-aproape,
sub ne-ndurata arșiță a soarelui. Vedeam su
doarea curgînd pe frunți, pe gîL întregul trup
părea un bronz topit. Și pururea acele șale ple
cate, mișcările acele de vită, acele fețe difor
mate, pocite de inclemența vremei. De-o dată o
femee bătrină se îndreaptă spre noi: orbită de
lumină, de sudoare muetă, ridea de i se strîmbau fălcile: gura-i iera fără dinți, iear gttul de
momîe ti iera gol. Și cum creștea, dînsa um
plu tot cadrul, dînd loc la adevărate țipete
tn jurul mesei. Dar vedeniea dispăru. Gazda
se ridică, ospățul iera isprăvit.
In salon, D nu Frechard se scuză:
— 'Mă duc să-nu felicitez mecanicul, zise iei.
Abiea și întoarse spatele și judecățile și por
niră: Nu se poale un gust mai prost.—Zi: mai
calic, mai zgîriebrînză: ne-a tăiat toată pofta,
ca să-și păstreze mîncarea.—N’am să mal mi
ninc de-acum o săptămînă: ie grețos.— Ori și
cum bieții oameni.—In sftrșit, scumpul mleu,
cum ar trăi acești muncitori dacă nu s’ar mai
minca in oraș?—Ișl alege cine-va timpul ca
să facă socialism.—Negreșit între prinzuri, nu
ÎJlf!i?fe~Cred€^ câ a uoil sd dee morală?...
t
cura/ <(Mane, Thecel, JZhares*, scris
de
pe zid în timpul ospățului..
Frechard se-nturna, fu priMMime bravo.
M Corduy.
CE-I ANARHISMUL
DOCTRINA LUI KROPOTKIN
casatoriea
Căsătoriea parc a fi inventată pentru a rflB 1
pe perverși: cu cît le mal șarlatan și nial *
’
cător un bărbat, cu atît i-I maT lesne de a aînn '
prin căsătorie, să se îmbogățască și să doblnde^’
stima obștească. Tot așa Te și cu femeile. Slif’t?
vă de cele maT păcătoase mijloace pentru a p “
mîna pe o partidă bogată, de îndată ce veH
izbutit a lua în căsătorie, veți fi devenit pe <j
un mic sfînt, un soț duios, un model de virh t
A dobîndi de-o dată o avuție imensă pentru trnd
de a fi exploatat o tînără fată, Te o izbîndă ath
de nostimă, în cît opiniea publică toartă ori &î 1
vină celui ce a fost meșter să dee o asemenea lo^
vitură. Acesta ie declarat, într’un glas, bun băr
bat, bun fiu, bun părinte, bun frate, bun ginere"
rudă bună, prieten bun, bun vecin, bun cetățean’
leată care-T stilul apologiștilor de a-zl: aceștia nu
pot să laude pe-un oare-eare, de asemenea feliij
fără ca să-l declare bun de la creștet pănă lâ
tălpî, în gros și în detaliu. Tot așa se arată opi
niea publică și față de un cavaler de industrie
care parvine să se însoare cu o sumă de bani sau
mai bine s’o șterpelească. O căsătorie bogată se
poate asemăna cu botezul, prin iuțala cu care șterge
orî-ce pată anterioară. Tații și mamele n’au ast*
feliîî nimic mal bun de făcut, în civilizațiea noas*
tră, de cît de-a șl înteți copiii să încerce pentru
a ]pune
----- —mina
*— --pe o partidă bogată, toate căile, bune
- v.
.
......
ori* rele, pentra-că,
căsătoriea,
un adevărat
botez
civil, șterge orî-ce păcat în ochii opiniei publice.
Aceasta n’are de loc aceea—șl indulgentă pentru
parvenițil ceilalți: lea Ie aduce aminte toarte mult
timp de mișeliile cari i-au făcut să fie bogațT.
Față de unul inse, care ajunge la fericire printr’o
căsătorie bogată, cîțl nu găsesc în asemenea le
gătură de cît o vieață de chin. Unii ca aceștia
pot să-și dea samă cum-că aservirea, subjugarea
femeilor, nu le de Ioc în avantajul, în folosul băr
baților. Ce înșelare pentru sexul ce^bărbătesc, de
a se fi străduit să poarte un lanț care Ie pentru
dînsul un obiect de groază, și cît de mult Ieste
pedepsit omul, prin necazurile unei asemenea le
gături, de a fi redus la robie femeea.
Ch. Fonrier.
BIBLIOGRAFIA „REVISTEI IDEEI“
P. Mușoiu și P. Zosin: Mișcarea Socială, col. complectă b—
P. Mușoin: Revista. IdeeI, șapte colecții,dela No. I-LXX
— Despre Mînie, de Seneca . . . • • • , • '50
— Socialismul și caracterele sale, de H. Denia .
— Socialism utopic și socialism științific, de Engela-— Libertatea de cugetare și de discuție, de Mu»
— Determinismul social. Socialismul Belgian. •
— Cum se explică Anarhiștii............................... ’ 1—
— Emanciparea FemeeI. .....................................p.
— Intime.....................................................................—60
I. Neagu : Vremuri Noi, de Kropotkin . . • ■
— Sindicalismul Frances, de Paul Louis. •_ • '. „gfl
Un fecior de țăran'. Noua epistolie către munc. și ț“” ^0
Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat . _20
Grupul Stud. rev. din Pari^ Antisemitism și Sionism
Col. R. G. Ingersoll •. Dumnezeu Ș^crea''e°jh, ’ —20
M. Maeterlinek : Datorita noastră cea socia • ^0
P. Kropotkin : Cătră tineri. .
—50
P. Lafargue: Materialismul economic al iul m , ^0
C. Dimitrescu-Iașl: Cele două morale. • ■ ‘ ^.50
Evoluțiea
‘
Științelor naturale» t metoda aceasta o aplicăm noi
4u?nțansoci«uțf^r<rTn IntX’ga țutați C" SD"rodUJ"
acuma o «schimbare de samă», multămllă «.filosofiei
flC / 8 ofițer de cazaci în Amur, și, în «cest timp,
lel Vxfn o mare porte din Siberia și Mandciuria.
str 1 1867
la
etndie matematecile la
pe Vfltersburg: în timpul acesta îel mai Iera secteSt , H0CietflteI geografice, după cerința căreea Tel
? plorĂ ghețării din Finlanda și din Suedia, în cur-
•
!
I
Jj
sUl
Kropotkin tăcu o călătorie în Belgia și
1 Ati» cînd aderă la Asociația internațională a
E «Storilor. In acelaș an dînsul se întoarse la St.
?^rchurg. unde ajunse unul dintre cei mai însemmembri aî societățel secrete a lui Cialko-wschi,
17’nHta In 1874 fiind descoperită, Kropotkin fu a■\qtat si ținut în închisoare, de unde Inse în 1876 iei
să fugă, refugiindu-se în Englitera
lio77
în El{877 Kropotîdn
Kropotkîn părăsi Englitera
Knglif.Rrn. si
ni plecă
>________
VPfia. °de
underîn 1881 fu expulzat. De
De"2
tunel, Iei lolo
de’unde
atunci,
rd cînd în Englitera, clnd în Franța. Osîndit în
Franța,
ța în 1883, la cinci ani închisoare, pentru ade
ade-
la o societate oprită, stătu închis pănă In 1886
cînd fu amnistiat. De-atunci, trăește în Englitera.
Kropotkin a publicat descrieri *de
de călătorie și lu1_
crărl geografice, de-asemenî scrieri de filosotie juri
dică, de economie socială și de politică.
2. Pentru a ne da sama bine de ideile lui Kropot
kin, asupra dreptului, Statului și proprietățel, trebuie
să cunoaștem micile sale broșuri, cari slnt o mul
țime, articolele ce le-a scris prin ziare cum și con
ferințele sale. Articolele ce le-a publicat In <Le Re
volte» din Geneva, între 1879 și 1882, au fost publi
cate, în 1885, in formă de carte* sub titlul Paroles d'un
revoltă—* Cuvintele unui revoltata Singura operă în
care Kropotkin îșl dezvoltă înse în chip mai deplin
teoriile sale, Ie opera-I La Conquîte du pain—«Cuceri
rea pînei», publicată Ia Paris, în 1892.
3. Kropotkin îșl numește doctrina sa : »anarhie».
Cind se iscă în sînul Internaționalei un partid care
nega autoritatea în Asociație și care se revolta în
Potriva autoritățel sub orl-cc formă, acest partid mai
intăi își dădu numele de partidul federalist după accea acela de anti-ctatist sau anti-autoritar Pe acest
timp, acest partid se ferea chiar de-a-șl da numele
de anarhist. Ouvîntul an-arhie, după cum se scriea pe
atunci, părea c’ar alipi partidul de Prudoniști, ale
cflror idei de reformă economică pe vremea* aceea,
nternaționala le combătea. Dar, tocmai din pricina
maț maiț* .c?nfuzij toTnî
trusă, Ie spulberată. Totul se schimba-n natură nimica nu rămîne intact, nici stlnca care ne nare’nestrămutată, nici continentul, in nemteste’numit tFesland» sau <pămtnt ferm», nici locuitorii acestue?
nici moravurile, nici obiceiurile, nici cugetările lor’
Tot^ ce vedem nu Ie de cît
un
trecător, care
--------------------fenomen
-UdlC
trebuie neapărat săse schimbe,, fiind-că imobilitatea
_
nu ,arx.f‘ de cîfc moarte*. Pentru organisme această
progres, din pricina «minunatei lor facultățl de a se adapta la Condițiile mediului în
trăese. Astea dezvoltă ast-feliu de proprietăți, în cit
întregul organism se adaptează la mediu, iear fie
care parte a organismului la condițiile unei libere
cooperări». «leată „lupta pentru existentă1'. —-----trebuie ast-feliu înțeleasă numai în senzul strimta!
unei lupte pentru mijloacele de traiă".
„Evoluțiea nu merge
-------nici
... o dată eu acel pas încetinel, uniform, cum s’a voit să i se atribuească.
Evoluțiea, une locuri, iesle necontenit întreruptă de
revoluții locale, iear asemenea revoluții, asemenea
perioade de evoluție mal iuțită, fac și dlnsele parte
din armoniea naturei ea și perioadele de evoluție
încetinită". „Ordinea-i echilibrul, stabilit în mod li
ber, între toate puterile cari lucrează asupra unul
acelueaș punct. Chiar dacă unele din. puterile astea
ar fi stingherite în acțiunea lor de voința cea ome
nească, Iele nu vor lucra mal puțin, dar efectele Jor
se vor îngrămădi, pențru a rupe în una din zile
stavilele cele impuse, și pentru-a produce o răstur
nare, un cataclism, o revoluție».
Kropotkin aplică aceste-teorii generale la vieața
socială a oamenilor. ,,O societate ie un total de organizme sau un mănunchiu, cari se silesc, în de
iele, de-a satisface și nevoile fie-cărui în parte și
de-a lucra la o laltă pentru binele speței»; o socie
tate-! „un tot ce.slujește a crea un maximum de
fericire cu-n minimum de muncă". Așa fiind, socie
tățile omenești se dezvolta. Iear noi putem cerca să
determinăm *direcțiea unei asemenea dezvoltări- So
cietățile evoluează de la o organizație mai joacă la
o organizație mai înaltă, ținta acestei evoluții, adicâ
punctul cătră care lea tinde, fiind ,,crearea celor mal
hune condiții pentru un maximum de fericire pen
tru omenirea întreagăCeea ce numim noi progres
ieste calea cea mal bună cătră ținta aceasta. Omenire,
de la asemenea cale poate sa se abată o vreme,pu
rurea înse dînsa va fi adusă la calea asta.
Dar chîar cazui acesta’
Dar chiar în
acesta, evoluțiea nu se produce
îq cazul
Hră
put,
S de
2 revoluții. Ceea-ce
Z
. tem spune față de ideile
,,„„T ins,
înc de climatul unei «
imul
țări, de proprietățile unei
specii, se potrivește și față de societăți: „astea cvoluesză cu-ncetineală, dar au si perioadele lor de
revoluție iute". Tendinței de a se atinge maximum
de fericire posibilă, pentru toate asociațiile ome
nești, se pot opune diferite împrejurări. „De pretuHrTdmif
2
se ivesc idei noi: astea caută a Ieși la iveală,
UndenI
să găsască o aplicare în vieață, dar se lovesc me
reu de puterea de inerție a celor cari au interes să
mentie regimul cel vechiu, ’neeîndu-se în atmosfera
năbusitoare a vechilor prejudecăți și tradiții". .,A$ezămintele politice, economice, sociale, cad în ruină:
clădire ajunsă de nelocuit, stingherește, împiedică
dezvoltarea semințelor cari se ivesc între munl crăpațl si cari se ivesc pe-mprejur". Atunci Ie nevoe
de evenimente mai mari cari să vie să rupă oe-odată firul istoriei, s’arunce omenirea în afara de
făgașul în care dînsa s’a năraolit, să o împingă pe
După Kropotkin, pentru om, legea cea mal alte căi": „revoluțiea ajunge cu chipul acesta o neprogrej
soluției
-r„.
omenirel,
... -cu alte cuvinte leînlăturată
necesitate". „Omul și-a recunoscut, în
de la
lui
în natură,
fel și-a dat samă că inîa o existență
existentă mal puțin fericită spre gfirgjt locul
----- —
x- ~
fericită posibilă : din această lege dineul stituțiile sînt opera lui și că numai iei singur
în stare aTe c«u;mbn.*
^chtaba*'.< ,..Ce
‘,Ce n'a
n’a cutezat oare 1tecno1 p Platul justiției și postulatul energiei.
»Iear literatura, arta imitativă, drama, muzica
°m legea cea mai supremă ieste legea logiea,
oare ce nu cutează"?... Așa-că, pretutindeni unde we^
cu alte cuvinte legea progresu- Instituție oaie-care împiedică progresul societate},
®xiRtențâ mai puțin fericită spre cea mal trebuie a cuteza să se lupte pentru u face accesibil^
Numa?xlatență posibilă.
luturor o vieață bogată, hnblelșugatft .
’Q singură metodă științifică Ieste : cea a
«bELJ
.dr,rSarV tSe
deosebir®
tnsu rf
, nume: Iei mal îugăduea săsespue, că
lor na mumele anarhiștilor iera o dovadă că singura
aBQhițIe, Iera de-a crea dezordine, haos,
.PoW de rezultate; ori-ce-o ies?, să ieasă.
adnn»Itlda^ anarhist, în cele din urmă, se grăbi să
cel tnx
dat. Tel stărui mai întăl asupra mi8Ub M^uri de un*re dintre an si arhie, lămurind că
?a aceasta, cuvtntul dn-arhie, de origină
haos m «»emna tipsă de stăpînire, nu <dezordine»,
săNU tlrz F înse, cuvîntnl fu adoptat cum Iera,
ceau
dee de lucru zădarnic celor ce făIntr'*"®Pturi^e Și cetitorilor lecții de limba greacă».
°r{iinei
<cuvîntul anarhie, implicînd negarea
f™moaRAn*I?are> . invocînd amintirea celor mal
CH se n 6 Jn°mente din vieața popoarelor, nu Ie oare
84 cuCp«ate de bine ales pentru un partid care cată
cerească un viitor mai bun» ?
�74
REVISTA IDtEl
9, Din legea evoluției omenlreL adică din legea
progresului de la o existentă mai puțin fericită
spre cea mal fericită existență posibilă, Kropotkin
deduce postulatul justiției.
.
In lupta pentru existență, societățile omenești tina
spre o stare, în care cele mal bune condiții vor fi
date pentru a procura omenire! maximum de fericire
posibilă. Numind un lucru ca bun, noi înțelegem prin
asta, că acesta înlesnește, favorizază mersul spre
asemenea țintă, că Ie adică de folos societățe! în
care trflim: pe de altă parte, noi numim rea orî-co
acțiune caro împiedică după noi mersul spre ase
menea țintă, cu alte vorbe care-I vătămăotare societitel în care trăim.
Neapărat că ideile referitoare la valoarea condi
țiilor cari favorizază sau împiedică, realizarea acelui
maximum de fericire pentru omenire, cu alte cuvinte
ideile asupra a ceea ce-ar fi folositor sau vătămător
societățe!, ideile astea sînt supuse schimbărel. Dar
cu toată deosebirea părerilor, o condiție fundamen
tală, necesară pentru a putea să se atingă asemenea
țintă, va trebui de admis totdeauna. Asta o putem
rezuma în maxima : „poartă-te față de alții cum ți-ar
plăcea ca alții să se poarte față de tine în împre
jurări asemănătoare44. Această axiomă „nu-I nimic
alta de cît principiul egalitățel44. Egalitatea de altfeliii, „Ie acelaș lucru cu echitatea4’, cu „solidari
tatea44, cu ..jusfițiea44 sau „dreptatea14.
Dar, pentru a se atinge ținta, mai Ie nevoe de o
altă condiție fundamentală și netăgăduită. „De ce-va
mult mal mare, de ce-va mal frumos, mal măreț de
cît simpla egalitate44. Ceea ce am putea rezuma cum
urmează : „Fii tare, covîrșește în împătimirea de-a cu
geta și lucra: numai așa Inteligența, iubirea și ener
gica ta, se vor răspîndi printre alții44.
Dreptul— J. După Kropotkin, în cvoluțica omenirei
de la o existență Hiat puțin fericită spre cea mai fericită
existență posibilă, nu va dispărea dreptul ci dreptul juridic
1. Dreptul a ajuns o stavilă la progresul omenire!
spre cea mai fericită existență posibilă.
„De mii de an! cel ce ne guvernează nu fac alta
de cit a repeta pe toate tonurile: „Respect legel,
supunere autoritflței44. „In statele actuale, o lege nouă
ieste privită ca un leac a tuturor relelor44. Dar „legea
nu are nici un titlu să fie respectată de oameni44, ie
un amestec dibaciii de obiceiuri folositoare societățe!
obiceiuri cari n’au nici o nevoe de legi pentru a fi
respectate, cu obiceiuri de-acele cari nu prezintă
foloase do cît pentru stăpînitori, cari-s vătămătoare
maselor și nu sînt menținute de cît prin frica de
cazne». „Legea, care fu prezentată din capul locului
ca o culegere de obiceiuri folositoare, pentru pre
zervarea sau cruțarea Societățe!, nu mai ie de cît o
uneltă pentru menținerea exploatăre! și dominărel
bogatilor celor trîndav! asupra maselor" muncitoare.
Menirea civiiizătoare a legel ie nulă astă-z!; lea nu
are de cit o menire: menținerea exploatăreî*. «Tră
sătura Iei distinctivă Ie imobilitatea, înlocuind dez
voltarea necontenită a omenirel». «Tea se strădănuește
lucrează să imobilizeze obiceiurile priitoare minoritățel dominatoare44.
„Cînd studiem milioanele de legi cari cîrmuesc omenirea, ne dăm numai de cît sama că Iele pot să
fie sub-împărțite în trei mari categorii : ocrotirea
proprietăței, ocrotirea guvernului, stăpînirel, ocroti
rea persoanelor. Și, analizînd aceste trei categorii,
ajungem, cu privire la fie-care din Iele, la aceâstă
concluzie logică, necesară: Inutilitatea, nocivitatea Le
gă. Cît se atinge de ocrotirea proprietăței, socialiștii
știu ce aceasta însamnă. Legile asupra proprietăței
nu-s făcute să garanteze, nici individului, nici societ&țel, bucurarea de roadele muncel sale. Astea-s fă
cute. din contra, pentru a rîpr, a fura de la produ
cător o parte din ceea ce a produs, și pentru a asi
gura unora partea de produse rîpite,"furate, fie de la
producători, fie de la societatea întreagă44. Cît despre
legile destinate la ocrotirea guvernului, «noi știm
prea bine că menirea tuturor guvernelor, monarhice,
constituționale, republicane, ieste de-a ocroti și de-a
menținea prin putere privilegiile claselor stăpînitoare:
_?5’®cr,aV®» preoțime și burghezie. Analize-zese toate
«te legi, ohBerve-so iele în acțiune zi cu zi, se va
REVISTA IDEE1
vedea că măcar una nu se va găsi de păstrat»
atlt de «inutile și de vătămătoare sînt și legile ort 1
toare Ia ocrotirea persoanelor, cu pedepsirea sin ‘
venirea „crimelor44. Se știe că frica de pedeapsă >"
împiedicat nici o dată măcar un ucigaș. Cel ce I d*a
a-șl omorî vecinul fie din răzbunare, fie din sără ■
nu stă să chibzuească asupra urmărilor mult B| e’
Ie ucigaș care să nu fi avut încredințarea adîncă
a scăpa de urmări In ziua în care nu se va mai 00
plita ucigașilor nioî o pedeapsă, numărul asasinatei a"
nu va creș'te măcar ca unul, foarte probabil că. n
cest număr din potrivă va mai scădea, cu toate
zurile datorite astă-zl recidiviștilor, idiotițl de-nehî
soare».
,
*
ni‘
2. Gradul de evoluție, cu care se află în legătura
dreptul juridic, va ’ fi întrecut nu tîrzie vreme do
omenire.
UQ
Intr’adevăr «legea Ie un produs întru cît-va mo
deru, pentru-că omenirea a trăit veacuri și veacuri
fără să aibă vre-o lege scrisă. Pe vremea ceea rela
țiile dintre oameni Ierau regulate de simple obice
iuri, de deprinderi, de uzuri, pe cari repetarea ne
contenită le consfințea și pe cari fie-care le deprindea din copilărie, după cum învăța a-șl procură
hrana prin vînătoare, creșterda vitelor, agricultura*.
aDar, de îndată ce societatea prinse să se despartă
din ce în ce mal mult, în două clase vrăjmașe, una
cătînd a-și întemeea dominarea și alta cătînd să
scape de lea, în vremea asta, învingătorul zilei
se grăbi să imobilizeze faptul îndeplinit, cătă să-l
facă indiscutabil, să-l facă sfînt, respectabil prin tot
ce învinșii pot respecta. In vremea asta legea apare
consfințită de preot și avînd în slujba-I măciuca sau
ghioaca războinicului*.
Sflrșitul legel Înse-I aproape: Pretutindeni găsim răzvrîtițl, cari nu mai vreu să asculte de lege, fără să
știe de unde vine, care-I folosul iei, de unde purcede
îndatorirea de supunere îeî și respectul cu care Ieste
îngunjurată. Aceștia supun criticei lor toate bazele
societățe!, pană ’acum venerate, și, înainte de toate,
acest fetiș : legea44. Ziua peirei ’ sale i-aproape, zi
pentru a "cărei ivire trebuie să luptăm.
II In gradul cel mai apropiat al evoluției pe care ome
nirea nu va lipsi a-l atinge nu tîrziu de la asemeni schim
bare, va să mal existe un drept, inse nu drept legal.
«Legile vor fi desființate cu totul», „obiceiurile ne
codificate44, «un drept «cutumier», după cum zic «ju
riștii», «vor fi de-ajuns pentru menținerea relațiilor
bune». Normele acestui grad de evoluție vor fi re
gulate de voința comună, lear admiterea lor genfr;
rală va fi îndestul de garantată „de nevoea fîe-cărui
de munca obștească, de simpatie, de ajutor», și do
teama de a nu fi exclus din comunitate: dacâ va
fi nevoe normele astea vor fi garantate de mijloci
rea cetățenilor izolați sau chiar de o răscoală a po
porului. Așa-că, aceste norme va să fie socotit© ca
norme juridice.
Din normele juridice ale viitorului grad de cvoluție, Kropotkin citează, între altele, norma w
virtutea căreea clauzele unul contract încheeat tre
buie să fie îndeplinite.
.
. .
Altă normă juridică care, după Kropotkin, va intr
în vigoare tot în acelas timp, va fi, că nu num
mijloacele de producție* ci că toate lucrurile vor
proprietate comună.
.
,
In acelaș timp, se va pune în aplicare, cei. cc o°
bește ie mereu Kropotkin, se va pune în apucw normă juridică, «care va recunoaște înainte ae
dreptul la vieață si după asta la-ndestulare, pen
toți cari vor lua la producție vre-o oare-care p
Statul — I, In cvoluțiea omenirei de la o
ma.
puțin fericită, spre cea mai fericită existență po^M,
tul, după Kropotkin, va dispărea de acum nu wț
1. Statul a ajuns o stavilă pentru evol“j£S.eI°
nească care progresază cătră maximum ie
• pe
•La ce slujește oare, această colosală mnfoatareș
care o numim‘Stat? Si împiedice °“r°nuȚu? dB cițrȘ
muncitorului de cătră capitalist,
de tot
bogătaș ? Să ne asigure munca, sa ne ap
feD1ee«
felini de cămătari, să ne procura hrana
jju1 C®
nu are de cît apă ca să liniștească Pe
I
I
sînu-I secat ? Nu, de o mie do ori nu44. In
taee ,.lel se amestecă în toate manifestările
„ctre. De la leagăn până la mormînt Iei ne
Sjețri Dx° in brațele sale. Legiferează asupra tuturor
noastre. Acumulează munți de legi și de oricți’,nl °»n cari cel mai iscusit, cel mai al dracului
L nierde. Crează o armată de slujbași, paiaJ(ivoca Zcrotele cîrlig, cari nu cunosc universul de
jen* c“ ffeatnurfle murdare de la biuroul lor. Su
cit ?rintasale. necontenit sporite, pe caii Statele le
£D°J0xcSe ia popoare nu Ie mal ajung nici o dată,
ridie» jft‘.nueștc mereu în dauna generațiilor viitoare :
gtatu1 °. datOrează, si pretutindenea merge cătră
Iel. ? rine zice „Stat44, zice, necesar, și «războia».
fU? i caută neînlăturat a slăbi, a sărăci alte State,
Sl irâ a le impune legea, politica sa, tratatele sale
pe°Sniert pentru a se îmbogăți în dauna lor; răzd0-îl a ajuns condițiea normală a Europei. Pe lingă
j boiul exterior, războiul interior. Adoptat de po
are cu condițiea de-a fi apărătorul tuturor, si mai
P° samă a celor slabi împotriva celor puternici, Stafnl a ajuns astă-zl fortăreața bogatilor împotriva exnioataților, a proprietarilor împotriva proletarilor».
P Do alt-felifi, forma Statului nu schimbă lucrurile
de loc. «Pe la sfirșitul veacului al XVIII-lea, popo
rul francez răstoarnă monarhica, și cel din urmă din
regii absoluțî ispăși pe eșafod atît crimele sale cît
si cele ale predecesorilor săi». «Mai tîrziu, toate țerije din Europa continentală aceea-și evoluție fac.
Cu toatele, una după alta, îșl răstoarnă monarhiile
absolute, cu toatele avîntîndu-se pe calea parlamen
tarismului». «Dar se băgă de samă că, primit cu
mari speranțe, pretutindeni țiarlamentarismul a gjans o simplă uneltă de intrigi, de îmbogățire perso
nală sau de împiedicare a inițiativei populare și-a
dezvoltare! ulterioare». „Asemănător într’aceasta
despoților, guvernul reprezentativ, fie-că s’ar chlema
Parlament, Convenție, Consiliu Comunal, fie-că și-ar
da un alt titlu mal mult sau mai puțin sunător, fie-că
ar fi numit de cătră prefecții unui Bonaparte, sau
arhi-Iiber ales de un oraș răsculat, guvernul repre
zentativ va căuta totdeauna a-șl întinde legislațiea
lui, a-și întări puterea mereu, amesteeîndu-se în toate
uoigînd inițiativa individului și a grupului, ca s'o
Inlocuească prin lege44..,Trebui o campanie, o agitație
de patru-zecl de ani, care, une-ori, aprindea toată
țara, pentru a hotărî parlamentul englez a garanta
lernuerulul folosul îmbunătățirilor făcute de Iei pe
plmintul co-1 ținea cu chirie ... Dar cînd le vorba să
rS aPe£e iulcresele capitalistului, amenințate de vre-o
răscoală sau de vre-o agitație oare-care macar,
unei guvernul cel reprezentativ devine nu se poate
trin.DC«xn^ lovește, și lovește cu mult mal multă side cît ar face orl-ce despot. Fiara
In.raa??n,mă cu 5ase sute de capete s'a priceput să
IV 1m«*
Ludovic al Xl-lea si pe totl loan al
celor « î'aur^?,?tna?SmUl nu„insPM de cIt de7enst
rit«ea tatarnr* ? ° moralft
PeH!oI±;
piepturile nnUfî«Fee? Ce
ara^a_desînl de bine
3Urgheză nî^io
ce.^țeanu^ni» P® cari Pr.esa
oare
t0-ate V”1™? ’
trebuinta dp ToiiP»e jtru cel ce singuri ar avea
Vereal r» * iele ‘ bără îndoeală că nu. Votul unip°ate nPn2a^v0crotiune-°rb Până la oare-care punct,
C6UtralpCIf? ^burgheziea împotriva încălcărilor puterei
necouterii» i ca burgheziea să fie nevoită să recurgă
restabin „ v-,Hutere ca
se apere. Poate sluji a
stMnirA» Ubrul între două puteri, cari-șl dispută
deP i’ Bhvemul, fără ca protivnicil să fie aduși
bar Votul0 . UI*I de cuțit, precum se făcea odinioară.
y°rba de auniVesal ^u poate ajuta la nimic, clnd ie
ir9 ase ii*-®e răsturna, sau măcar de a se mărgini,
.Qeltă ml lta stapînirea, de a se desființa dominarea.
?lc dintre0Ux?tă de-a dezlega în chip paclnic certu0®re
r^e cîrmuitoare, de ce folos poate să
n iertau
GeI cîrmuiți ?... Tot așa cît s'atinge
«??chiz&fn^a.Presel. Care a fost argumentul cel mal
t;’61 Dresor’o11?-. °chil burgheziei, în favoarea liberauaJ, • ®lăl>iciunea sau neputința-i. «Vedeți,
8SrțtoriI aceste!; libertăți vedeți Englilera,
lea Menii0 e"TTnite- Presa acolea-I liberă, cu toate
exploatarea capitalistă leale mal bine
75
întemeeată de cît orl-unde, domolea capitalului mal
Ș/R-ură de cît pretutindeni aiurea..,. Ott se atinge de
1 ?exta.!$a hdruninlor, motivare la feliu; „Bă dăm de
pună libertate de întrunire, zice burgheziea: asta
nu ne va atinge privilegiile noastre. Lucru de care
trebuie să ne temem sînt societățile secrete: întru
nirile publice sînt cel mal bun mijloc de ale para
liza pe aceste»... „Inviolabilitateu domiciliului? în
scrieți-o numai de cît în coduri, trîmbitațî-o cît ce
puteți», zic prea hîtril burgheji. „Nu voim ca agențil să vie să ne surprindă în culcușurile noastre
particulare, în micele noastre menaje. lear cînd vom
simți că numai merge cu asta, las pe noi, inviolabi
litate, ne violabilitate, nu-I greu de arestat inșii în patul
lor, nu-I greu de perchiziționat. scotocit14..... Secretul
coresdondenței ? 8puneți-o pretutindeni, scrieți, stri
gați că corespondența-I inviolabilă. Băgați de samă
ca micele secrete ce ni le spunem, în scrisorile noa
stre, unii altora, să nu poată fi divulgate. Dar. dacațn simți cum-va vre-un complot urzit împotriva pri
vilegiilor noastre, știm noi să nu ne ferim: vom de
schide toate scrisorile, vom numi eu duiumul la sluj
bași pentru asta, și dacă s’argăsi a protesta cine-va
vom răspunde pe" față cum a făcut în timpul din
urmă, în aplauzele parlamentului, un ministru en
glez : „Da, domnilor, cu inima strînsă și cu cel msl
mare dezgust noi facem a se deschide "scrisorile, dar
asta numai din pricină c& patriea,... adică aristocrațiea și burgheziea, ie în primejdie14... leats la ce se
reduc aceste așa numite libertăți politice. Libertatea
presei și-a întrunirilor, inviolabilitatea domiciliului
și celelalte, nu-s respectate de cît dacă poporul nu
face uz de lele împotriva claselor privilegiate. Dar de în
dată ce acesta prinde sase slujască de Iele pentru
a înlătura privilegiile, toate aceste așanumitelibertăț
sînt călcate-n picioare".
2 Gradul de evoluție cu care Statul le-n legătură
nu tîrziu va fi întrecut de omenire. Statul ie osîndit
să disoară.
Intr’adevăr, „1-1 Iede origină întru cit-va recentă44
„Statul ie o răsărire istorică, care, în vieața tuturor
popoarelor, vine Ia o anumită epocă să înJocuească
cu-ncetul, puțin cîte puțin confederațiile libere. Bi
serică, lege p’utere militară și puterea bogăție dobîndită prin prădarea vecinilor, fac cauză comună vea
curi de-a rîndul, lucrează cu încetul să elaboreze
pleatră cu pleatră, încălcare cu încălcare, seche
strare cu sechestrare, această instituție colosală care
a sfirșit prin a pătrunde în toate unghiurile viețel
societ*are, ale creerulul și inimel omenești: această
pacoste cu numele de .,Stat“.
Actualminte, acesta tinde să se descompue^. „Po
poarele, mal cu samă cele de rasă latină, și nfizuesc
la dărlmarea acestei puteri care nu face de cît să le
împiedice libera dezvoltare. Astea voesc autonomiea
provinciilor, comunelor, grupări muncitorești legale..... nu ca acum v
..u vreo
...u putere ....
«~
ntre Iele,
prin
carejlse
a Statelor. Slîrvuri neputincioase, cu pielea încrețită
cu picjOarele tremurînde, roase de boli constituționale, stîrvurl neputincioase de a-si asimila valurile
de idei noi, Iele %i irosesc puținele puteri ce mal
numărați, și îșl gr&au, trăesc pe sama anilor acum
acum*numărați,
gră
-»
— .. .
». . "ca
__ ’ _
;_._
besc
căderea
sfășiindu-se
unul. pe altul
niște
babe urîte și cîrtitoare". Momentul dispariției Statului
nu poate întîrziea să vie. Kropotkin îi prezice venirea
peste puțin.
IL Za gradul cel mal apropiat al evoluției pe care
omenirea nu va lipsi să-l atingă nu tîrziu după această schimbare, Statul va fi înlocuit de-o vieață so
cială întunecată pe norma juridică, că clauzele unui
contract încheeat trebuie îndeplinite. „Viitorul și cel mai'
înalt grad al evoluției omenești44 Ieste neînlălurat
Anarhica.
1 Și după disparițiea Statului, oamenii vor trăi
în mod social întruniți. Inse societatea aceasta nu
va să mal fie întemeată pe o putere guvernătoare ci
pe îndatorirea de a îndeplini un contract Incheeat.
„Libera dezvoltarea a indivizilor în grupe, a gru
pelor în asociații, libera rînduire de )a simplu la
compus, după trebuînți și tendinț)**, leafă forma,
societățe! viitoare,
�76
REVISTA IDEEj
In timpul de față putem observa „o mișcare anar
histă care crește mereu, adică o mișcare ce Unde a
mărgini acțiunea guvernelor. Omenirea, dupa ce-a
încercat toate soiurile de guvern, vrea sa se aescoiorască în fine de toate legăturile guvernamentale
și să copereze-n chip liber”. «întreg imensul cimp al
activitățel omenești, prinde să fie acoperit de so
cietăți libere”. „Marile organizații îutemeeato numai
pe libera înțelegere a membrilor, prind sa fie din
ce în ce mal multe. Ca pildă: rețeaua europeneasca
a drumurilor de fler, alcătuită dintr’o mulțime de
societăți autonome, „beurd” -urile olandeze, adieă
societățile de armatori, cari încep a asimila navigațiea fluvială a Germaniei și comerțul din marea
Baltică, numeroasele asociații de negustori din Franța
ca și sindicatele aceleea-șl țari. Urmărind alte scopuri,
mal nobile, sute de asociații organizate similar, se
ocupă de salvarea din mare, deîutemeerea de aziluri,
spitale, si asa mai departe. Dintre acestea nu vom
cita de cît societatea Crucel Roșii: de asasinat oa
menii pe cîmpul de luptă, asta rămîne în sarcina
Statului, Inse acelaș Stat se declară-n nestare de-a
ajuta pe cel ce-au fost rînițl apărîndu-I cauza lui,
si, în cea mai mare parte din timp, îel lasă inițiativa
unul asemenea lucru pe sama acțiune! private".
„Această tendință, luîndu-și liberul zbor^șî găsind
nu clmp nemărginit nou de aplicare, va să slujască,
de bază societate! viitoare”.
„înțelegerea între sutele de companii, căror le
aparțin caile ferate din Europa, înțelegerea asta s’a
stabilit direct, fără de mijlocirea vre-unul guvern
central, care ar fi făcut lege diferitelor societățir.dînșa
s’a menținut prin mijlocirea congreselor, alcătuite din
delegați disbutînd între ie! și supuuînd cometenților
lor planuri, nu legi. Acesta Ic un pricipiu nou, care
se deosebește cu totul de priucipiul guvernamental,
monarhist sau republican, absolut sau parlamentar.
I-o inovare care se introduce, încă cu sfiiciune, în
moravurile Europei, dar caro are viitorul cu Ie?.4'.
2. „Ar fi deșănțat lucru să ne batem capul de pe
acuma, pentru a preciza amănuntele viețeî publice
din societatea cea viitoare. Totu-șl, asupra ideilor
generale, cată să ne punem de-acord>. nNu trebuie
să uităm că de acum nu tîrziu am putea fi chlemațl
să hotărîm toate chestiile de organizație socială”.
Au să fie comune, dar „aceste comune n’au sâ mai
fie niște aglomerări teritoriale: astea nu vor cu
noaște nici graniți, nici muri Comun?- Ieste o gru
pare de egali, nu un tot, limpede definit. Fie-care
grupă a comunei va fi neînlăturat atrasă spre alte
grupe la feliu din alte comune: asta se va grupa,
se va federa cu Iele, prin legături cel puțin tot alît
de solide, ca și cele cari o leagă de concetățenii săi,
va alcătui o comună de interese, al cărei' membri
vor fi împrăștiațl iutr’o mulțime de orașe și sate».
Oamenii so vor întruni, iu anumite * grupe, prin
.,contracte”. Ie! vor avea „să so achite de datoriile
lor, față de societate, care, Ia rîndul Iei, garantează
anumite prestații. Va fi curat de prisos să se urmă
rească cu sila, îndeplinirea clauzelor unui contract,
nu va mai ii nevoe nici de pedepse, nici de judecă
tori. îndeplinirea acestor clauze va fi îndestul de
garantată de trebuința fie-cărul «de munca comună,
de simpatie, de ajutor» De altminteri cei ce nu vor
voi să-și îndeplinească învoirile sau îndatoririle lor
vor putea totdeauna să fie excluși.
In comună afie-care își va face singur daraverile
sale, fără să aștepte porunca vre-unul oare care gu
vern”. „Comuna nu va desființa doar Statul, ca să-l
alcătuească la loc”, „Și se va vedea că chipul cel
mal bun de-a fi liber. Ie de-a nu fi reprezentat, de
alții, de-a nu lăsa lucrurile, toate lucrurile, pe sama
Providenței sau a unor aleși, ci de a le puno la cale
chiar singur". Temui ți nu vor mai fi, nici alte așezaimute penitenciare. Cît se atinge de puținii inși cu
Înclinări rele, singurul mijloc de îndreptare, cinstit
și practic, va fi tratamentul frățesc, susținătorul mo
ral pe care-1 vor găsi aproape de toți libertatea
Comunele, tot ca și membrii comunei, adică într’ax» p’ 8e vo" coaHza Prîn mijlocirea contracte"7aI.Pfe SUS de comună nu pot să fie de cîtinl*her admisă de o comună cu al• htrebuințele noastre sînt într’atîta do variate,
nasc cu o asemenea repegiune, în cît o singur» «
derație nu va fi îndestulătoare să le mulțămea8(5 fe“
toate. Asa-că comuna va simți nevoeade a mal Pe
tracta șl alte alianțe, de a întră în alta feder.??’
Membră a unei grupe pentru procurareae elor f6,
buitoare de hrană, comuna va trebui să se mai f c.’
membra unei al doilea grupe, pentru a dobîudi nu
lucruri, de asemeni [trebuitoare, ca metalele buna
oară, apoi a unei al treilea și al patrulea grupe drh
tru stofe și pentru lucrurile de artă. LuațI un atln
economic'al ori-cărei țerl, și veți vedea că granit
economice nu-s : zonele de producere și de echimh
ale diferitelor produse se pătrund mutual, se înțelese
se suprapun. Tot așa federațiile de comuni daca îsi
vor urma libera dezvoltare, nu tîrziu vor Ajunge sâ
âe-mpletească-ntre iele, să se suprapue șl să alcă
tuească aat-feliii o rețea, cu mult mal compactă,
și nedespărțită», de cît grupările etatiste care ’ca $i
mănunchiul de vergelegdin jurul securel lictorului m,
slnt de cît alăturate.
’
3. Societatea viitoare va îndeplini, cu ușurință mare
toate lucrările cu cari se însărcinează acuma Statul
„Va fi de trebuință un drum, o cale ? Nu va râmînea de "cît ca locuitorii unei comunei să se-nțeleagă cu cei ai comunei vecine, și Iei vor scoate-o la
capăt cu mult mal bine de cît ministerul lucrătorilor
publice^ 0 oare-care cale ferată? Comunele interesate
ale unei întregi regiuni vor face-o mult mal bine de
cît antreprenorii, cari string milioane, făcînd câl rele
Vă vor trebui școli? Le veți face tot atîta de biue
înai-vivo! ca și domn)! de ia Paris. Veți avea nevoe
să* vă păratl de năvălitorii străini. InvățațI mal înfăl
de toate să vă apărați singuri voi, și nu încredințați
nici o dată asemenea grijă unor generali cari, f&ră îndoeală, vă vor trada. Vă vor trebui unelte, mașini?
Vă veți înțelege cu lucrătorii de la orașe, cari vi le
vor trimete în schimbul produselor voastre, în prețul
costului fără să mai treacă prin mijlocirea unul patron
care se-mbogătește furînd și pe lucrătorul care face
unelta și pe țăranul ce-o cumpără”.
„Poate că se iscă vre-o ceartă, sau vre-unul mal
tare caută să apese pe vre-unul mal slab. In cazul
dintâi poporul se va pune la cale supunînd chesti?a
unui arbitraj: în al doilea caz ori-ce cetățean va
crede de-a lui datorie de a interveni personal, fără
să mal aștepte polițiea: și va fi tot atît de pnțină
nevoe de păzitori ai liniște! ca și de judecători și de
^emniceri.
Proprietatea. ~ După Hropotkin, în evoluțiea oameni
rei de la o existență mal puțin fericită spre cea maț feri
cită existență posibilă, nu proprietatea va dispărea ci forma
actuală a acestei proprietăți, proprietatea privată.
1. Proprietatea privată a ajuns o stavila pentru
progresul omenire! cătră cea mai fericită existența
posibilă.
.
..
Gari-s urmările proprietățel private? „Criza, odi
nioară pacoste trecătoare, a ajuns acum, cronica.
Criză de bumbac, criză-n metalurgie, criză-n maustriea ceasornicăriei, toate crizele se dezlănțuesc acuma de-o dată, au loc în permanență. Numărul mu citorilor fără lucru se evaluează astă-zi. în
la mal multe milioane: numărul celor ce eatr®
cerșetorind, din oraș în oraș, sau se ațîță pem
’
cere, prin amenințări, «muncă sau pîne», sc
luează la zeci de mii». Mar! industrii ucise de-o
•
pe loc, orașe mari, ca Sheffield, ramase deșert .
tutindenî încetare de lucru, șomaj; și o aaxa v
cetarea de lucru, strâmtorarea sau
rănit
zeriea: copiii galbeni, femeea îmbătrîmtă mai
cu vre-o cinci ani la capătul Iernel:
. e vOrbrazde largi în rîndurile muncitorești... și n
beste de supraproducție».
nroprieâ’ar putea pune înainte buna JPl’înri'J, a
vrfsU
țaței private asupra țăranului. «Dar ac
^stă-zl
de aur a mice! proprietăți fonciare-i trecu - jea uțăranul posesor al unul petec de pămîn^,
(jft
neste ambele capete. Se-ndatoreaza, aj &q. a căneguțătorulul de vite, neguțătorului.de .pa*rUioea«ă
mătarului : polița sau contractul și hipote a coloSftle
sate întregi, ca mult mai mult de cît
sj
percepute de comună și Stat. Mica P P năslrl?azi
zbuciumă în chinuri, și dacă țăranul
REVISTA 1DEE1
. Dronrietar, la urma urmei uu-i de cit anflme10
ț, chiriașul bancherilor și al cămătarilor
r(jadBȘ,,nnnetatoa privată mal are încă și alte urpar Pț pUHn directe, col drept. «Cîlfi. vreme vom
n1arl.
de trîntorl, întreținută din munca noasttye» °h cuvînt cft ar fi nevoe ca să ne cîrmuească,
pa trîntorl vor fi pururea un focar pestilena6<’»ncD lîpsitor, pentru moralitatea publică. Omul
v°tîmpit> care țoală vieața aleargă tot după
tr‘° tăceri acel in care orI-ce sentiment de solidaallfl P L ceilalți oameni, chiar prin principiile extsritate qpIe ieste ucis, și în care sentimentul celui
.Vosnic’egoism, chiar prin . practica viețeî sale,
nutrit, asemenea om va înclina pururea spre
Ic inai grosolană senzualitate Ha înjosi totul da
CC?n oreiur. Ou sacul lui plin de bani și cu instincsale de bruta, va prostitua femee, copil; va
teLtitua arta, teatrul și presa ; își va vinde țara,
«Tinde pc-apăi itoni lei, și, prea păcătos, prea laș
patru a măcelări însu-și lei, va pune să se măcelăLască fruntea, elita patriei, în ziua cîndîi va apuca
frica de a-sl pierde sacul cu bani, singura sursă a
îndestulărilor, a plăcerilor sale“. Din an în an mii de
copii cresc In mijlocul murdăriei morale și mate
riale din marile noastre orașe, în mijlocul unei po
pulații demoralizate de vieața de a-zi pe mîne, față
de murdăriea, de trindăviea, de desfrînarea de cari
strălucesc cetățile noastre». „Insa-și societatea-! aceoa care fabrică zilnic inșii cei în nestare de-a duce
o vieață cinstită de muncă, inșii cșl îmbuibați de
sentimente auti-sociăle, dușmane, țea îi glorifică, îi
înalță, cînd crimele lor slnt încununate de izbîndă,
trimețîndu-I la ocnă cînd Ie! nu „izbutesc".
I
i
!
11
5 Epoca proprietate! private va fi uu Urziți infr€.
8ătpica°răOmen’rC‘ PrOprietatea Pri^‘*
osîndită '
i^!?.1riet?t<’aYrlval6 Je 0 'orație, o alcătuire
istorică; „lea «a format ca un parazit in mijlocul
instituțiilor celor libere ale strămoșilor noștri4' atrins
legată de Stat. „Regimul politic pururea ieste’txpresiea Ici, și in acclas timp consacrarea regimului eco
nomic". „le fapt ca nici o data, nici iutr’o vreme a
existenței sale, Statul n'a încetat și nu v*. Înceta de
a interveni în favoarea celui care poseda, împotriva
celui caro nu posedă nimic”. „A tot puterniciea Sta
tului, ieată baza puterel burgheze
Proprietatea privată se apropie înse de’dizolvarea-f.
«Haosul economic nu mai poate să dainu-.asca mult.
Poporul Ieste sătul sa tot înduie asemenea c jze,
provocate de rapacitatea, de iăcomieaclaselor dom
nitoare. poporul voeștc să traeastă, tnvncinu, nu
să înduie am de m.zecie. îndulciți de-o caritate umi
litoare, pentru doi, trei ani do muncă, istovitoare,
une-ori mal mult sau mai puțin asigurată, pururea
înse plătită rău. Muncitorul prinde să-și dec sania
do nedeatoinicica claselor cirmuiloare nedestolnicie
de-a-i înțelege noile-i Lăzuintl, nedestoiuicie de a
conduce industriea, aedostoînicie de a organiza producțiea și schimbul”. Prin urmare, „una din trasa
turile cele mai caracteristice ale veacului nostru
Ieste creșterea socialismului și propagarea mereu
crescîndă a ideilor socialiste In clasa muncitorească"
Vremea în care proprietatea privată va dispărea nu
poate să întîrzie a veni.
II. In gradul cel mal apropiat al evoluției pe care ome
nirea nu va lipsi să-l atingă nu tirziudupă această schim
Proprietatea privată i-o nedreptate. „Toate bogă bare, proprietatea va fi organizată în asemenea chip in cît
țiile grămădite sînt produsele muncei tuturor, ale numai proprietatea socială va ființa. «Viitorul și cel mai
generației actuale întregi ale tuturor generațiilor înalt grad al evoluției omenești va fi ne-nlaturat nu
precedente. Casa în care slntem întruniți Intr'un numai anarhiea, ci Încă comunismul anarhist4. .Ten
timp, n’are valoare de cît că-1 în Paris, în orașul a- dința spre libertatea economică, ca și tendința spre
cesta superb, în care se suprapune munca a ciouă- libertatea politică, amîndouâ, tendințele astea sînt
zecl și mai bine de generații. Dacă asemenea casă expresiea aeeleea-șl trebuinți de egalitate, trebuință
ar ti transportată în ghețurile Siberiei, valoarea iei care-I la baza tuturor luptelor din istorie”. „Vremea
ar li aproape nulă. Mașina inventată și brevetată de noastră se earacterizaza prin tăriea cu care se-nfăvoi, cuprinde în sine inteligența a cinci sau șasse țișază aste două tendințl". Și așa se va garanta o
generații: mașina asta n’are însemnătate de cît ca vieață plăcuiă orl-cărul ins care va coopera la pro
parte din acest nemărginit tot pe care-1 numim in- ducere într’o oare-care măsură.
duatriea veacului nostru. Valoarea mașinei de făcut
1. Viitorul grad de evoluție omenească nu va mal
dantele va fi curat nulă în mijlocul Papuasilor din cunoaște de cît proprietatea' socială.
noua-Guinee”. „Știință și industrie, cunoștință și
„O tendință comunistă se arată în Societatea noas
aplicație, descoperiri și aplicări practice, ducînd la tră, din ce în ce mai mult: podăritul dispare, pu
descoperii noi, muncă cerebrală și muncă manuală durile, devin libere: barierele cad, dramurile devin
tou i re
muncă cu brațul, totul le-n legătură, publice. Acelaș spirit pătrunde o mulțime de așeză
» 8e $ine* Eie-care descoperire, fie-care progres, minte : muzee, biblioteci, școli gratuite, parcuri,
în »Cf*rf ?porire a bogăției omenire! își are origina locuri de plimbare sau promenade, strude pavate și
tuhrt • munceî manuale și cerebrale și a trecu- luminate, toate astea-s la dispozițiea tuturor: tot
clne-vi a’xPr8Zen^u^* ^-tuncL cu ce drept ar putea așa se caută să se distribue apa pe la case, fără sa
imaniaPr°prie cea mai mică parte din acest se preocupe de citim ea întrebuințată; tramvaele și
al tău1' a *l sft.zică: Lucrul acesta-i i-al mleu, nu căile ferate au și-nceput să introducă abonamente
Intlmnf ♦ Pr,°Priarea asta a bunului comun, înse, s’a și tarife unice, și negreșit că vor merge și mai de
omimîlat: ”,înAȘirul de veacuri, prin care a trecut
parte pe calea asta, de îndată ce astea nu vor mal
bj nro<?a’«-a lntîmPlat ca tot ce a îngăduit omului
îi Întreprinderi private. Toate astea ne arata încotro
s’a in«m
s&'Șl sporească, puterea de a produce, so îndreaptă progresul viitorului”.
eare-si
at sa’
acaparat de unii. A-zi. solul,
Societatea viitoare va fi comunistă: „Cea dmlăi
- . J-ocmaI din trebuințele unei
.. .
grijă a Comunei viitoare va fi de a pune mina pe tot
P0Pulațiimt„Ta^oarea
fi unt BJn»ereu sP°rită, aparține unor minorități capitalul social acumulat în sîoul său”, „pe toate
Pvi 8a
st lmPÎetiice, și împiedică chiar poporul de- valorile de consumație și de producție. S’a căutat să
cuiti-r
Intelfi’ ?au nu'* îngddue de a-1 cultiva după tre- se stabilească o distincție între capitalul care slujește
nâl
m
C
i* m°d0rne. Minele cari reprezintă
munca lu producție și bogățiea care slujește să îndestuleze
^^clt dtn
scot valoarea
n lt4.ea generații, și cari nu-șî*...
___ noVoile viețeî. Mașina, uzina, mnteriea primă, căile
Pdlatiej ? “’ebuintele industriei și din densitatea po- de comunicație și pămintnl de-o parte, locuințele,
, .nun>ai unora aparțin, lear acești urni productele manufacturate, vestmintele, bucatele de
*ie, daca. extragerea cărbunelui sau cu totul o inter- alta: unele devenind proprietate colectivă, altele des
un plasament mal prielnic pentru tinate a ramînea proprietate individuală. Inse o ai etatea ior' T°t a5a
mașina, tot numai pro- semenea distincție-1 iluzorie, cu neputința de stabilit:
*
văui*inora Ieste, si chiar 'cînd o mașină repre- casa ce ue adăpostește, cărbunele și gazul ce-1 ar
hrana pe care mașina omenească o arde pen
, e1 genn».AP?riecțion£trilc aduse uneltei primitive de dem,
tru a mentiuoa vieața, haina cu caie se acopere u>a°r natr-A - ~e muncitori, nu mal puțin aparține mul,
ca
să-și apere existența, cartea ce o cetește ca
ois^bit,
ferate, cari n’ar fi de cît fier
!-îk de
.iu’ ljPsit de orl-ce folos fără populațiea să se înstruească, chiar plăcerea ce și-o procură,
aînt
atîtea
părți integrante din existența-), cari-stot
A8* a Europei, fără industrie», fără comerțul aUtde trebuitoare
pentru izblnda producției și pentru
mP’ Ca>i2 le** aceste căi ferate aparțin unor acțiodezvoltarea
omenirel, ca și mașinrie, manufacțurele,
• Cări P°ate că nici habar n’au pe unde se află mfcteriUe prime
și caflalțl
al ^odu.cVeAhlJ
*’
tiM.
lor venituri mult mal mari de cit menținea proprietate» Individuală pentru bocâpll»
anul rng« d’n vriutn de mijloc”.
SF-
�78
ÎAHvisrA Ibtfci
asteai ar Însemna a menținea neegalltatea, apăsarea,)
exploatarea, al paraliza din capul locului rezultatele
expropriere parțiale'*.
.
Izolarea comunelor comuniste nu ie ae ioc ae
temut. „Un anume mare oraș proclamă mine sa zicem
„Comuna": desființază proprietatea individuală în
sinul sau, Introduce la sine comunismul cel mai
deplin, adica bucurarea colectivă de capitalul social,
de uneltele de muncă si de roadele muncel îndepli
nite : numai să nu fie călcat asemeni oraș de oarecari armate streine, nu mai tirziu de cit peste cîte-va
zile, convoiurl de cure U vor sosi la hale, furnizorii
vor expediea din porturile cele mal depărtate încăr
căturile lor de materii prime: produsele industriei
cetatel, după ce vor fi îndestulat trebuințele popu
lației, vor merge să caute cumpărători în cele patru
colțuri ale pamlntului; străinii vor alerga aici cu
grămada, si cu toții, țărani, cetățeni din orașele
cele vecine, străinii, vor merge să iatorisascâ, la
căminul său fie-care, să istorisască vieața minunată
dusă de cetatea cea libera în care fie-care, lucrează,
în care nu se găsesc nici apasați, nici săraci, în
care fie-care se bucură, de roadele raunct! sale, iără
ca nimeni să pue mina pe partea leului".
2. Comunismul societăței viitoare nu va fi „Comu
nismul de minăstira sau de cazarmă, predicat poate
odinioară, ci comunismul liber, care pune la indămina tuturor, roadele recoltate și fabricate-n comun,
lăsînd fie-căruea libertatea de a le consuma, după
cum i-ar piacea, chiar la Iei sau aiurea". Ieste încă
cu neputință de a ne închipui toate amănuntele,
totu-și «cată să ne punem de-acord asupra punctelor
principale».
Cum se va petrece producțiea ? Mai întăî „trebuie
de produs pentru îndestularea celor mal neaparate
trebuințl ale omului '. Pentru asta ajunge „ca toți
adulții, afara de femeile ocupate cu educarea copii
lor, sa se învoească a lucra cîte cinci ceasuri pe zi,
de la vrista de două-zeci sau două-zec! și doi, pănă
la cea de patru-zecl și cinci sau cinci-zed de ani, și să se
pue la treaba ce vor voi, ori în ce ramură de*muncă
omenească socotită ca necesară". „O asociație, bună
oară, va încheea cu fie-care din membră săi următârui contract: „Noi sîntem gata să-ți garantăm
folosința de casele, de magazinele, de stradele noastre,
de mijloacele noastre de transport, de școlile, de
muzeele noastre, și celelalte, cu condiție ca de la
două-zeci până la patru-zecl și cinci, cincl-zecl de
ani, eă întrebuințezi patru sau cinci ceasuri pe zi la
una din treburile recunoscute ca trebuitoare pentru
trăit. Dacă vei vrea, iți vei alege singur grupurile
dm cari vel vrea să faci parte, sau vel alcatui un
grup nou, destul ca acesta să se însărcineze a pro
duce ce-va necesar. Cit se atinge de celalt timp,
grupează-te cu cine voeștl, pentru orl-ce distracție,
arlă, știință, îți va plăcea. O mie două sute sau o
mie cincl-sute de ceasuri de muncă pe an, într’o
grupare producătoare de hrană, de-mbrăcăminle, do
locuințl, sau o ocupație la salubritatea obștească,
la transporturi, etc., leată lotul ce-tl cerem, ca să-ți
garantăm tot ce asemenea grupuri* au produs sau
produc»'.
Va fi destulă vreme sa se producă și lucruri cari vor
fi să-ndestuleze și nevoi nu atît de* urgente. „Omul
se va descărca mal înlăi, fie la clmp, fie-n uzină, de
munca datorită societăței ca partea sa de contribuite
la producțiea generală. Cealaltă jumătate de zi, de
săptămînă, de an, o va întrebuința la îndestularea
trebuințelor sale artistice sau științifice». «Cel ce va
voi să aibă un piauo cu coadă,va întră în asociațiea
unor fabricanți de instrumente de muzică. Și dînd acestei asociații o parte din jumătățile sale de zi cele
libere, va avea nu tîrziu pianul visat. Dacă se va
pasiona pentru studiile astronomice, se va alipi de
asociațiea astronomilor, cu filosofii, observatorii, cal
culatorii săi, cu artiștii săi în mănuirea instrumen
telor astronomice, cu fnvațațil și amatorii săi, și va
avea telescopul dorit, furmzînd la opera comună o
parte de muncă pentru-că un observator astronomic
cere mal ales muncă groâsă, muncă do zidar, de
mecanic, cea mal din urmă si cea mai
Wțțd
matrumentulul de precizie 'de artiști.
'W ouvlpt, e«le cinei «au șapte ceasuri pe «i
«EVlStA
de care va dispune fie-care, după ce-și
sacrat cîte-va ceasuri la producerea neeesnr. î c°hfi prea de ajuns ca să dea îndestulare lut,, QI' vor
banițelor de lux, variate la nesfirșt».
ur°r tre. i
„Vom avea combinarea agriculturei cu ina
omul va fi și agricultor și industriaș, tot QU81rtea; '
„Industrie eminaminte periodică, care’ cere ?
timpuri un adaos do brațe, pentru îmbuJ?. Unele
pâmîntului, chiar mai mult de cit pentrii
agricultura, devenită cultivare-n comun va fi
de unire între sat și oraș o. «Tot asta va Dun« tura
deosebire! dintpe munca cu capul, cu mintea si CBp^
manuală cu brațul". „Cînd nu vor mai fi mărfi1*1* I
foame, gata să-și vindâ brațele pentru o năcă? de
bucată de pîne, va fi nevoe ca literații si întx°.as& ’î
să se asocieze-ntre iei să șl tipăreascănro*zn.OUn •
șurile lor. Scriitorii, la o laltă cu admiratori/6*'
și admiratoarele lor, vor deprinde foarte 1 ‘
rfnd meșteșugul de-a mânui coriipozilorul sau vî Cq’
lacul mașina de cules: vor cunoaște plăcerea dn >'
izbutit la lalta toți apreciatonl lucrărel de tinftrii’ 1*’
a fi izbutit s’o compuo, s’o zftțuoasci și 8’o vadă
j
trăgîud-o, în puritatea lei virginală, dintr’o mașini rotoffi
„Ori-ce muncă va fi plăcută-. «Dacă va mai eiiBt&
•
muncă neplăcuta ce-va ssta va fi numai dm pricină câ °
menii do știință du a’au gîndit nici o dată' la'îmbunătățiri
știind că se vor găsi totdeauna un. număr de muritori d’
ioame cari, pentru vre-o cîțl-va bani, vor munci în orl-J !de grele condiții ar fî». «Manufactura, uzina, mina, pot fi
tot atît de superbe ea și cele mal bune laboratoril alo uni
versităț.lor moderne, și cu cît vor fi mal bine organizate In ’
privința aceasta, cu atît mai rodnică va fi munca omeneasca» i
Munca furnizata «va fi cu mult mal superioară și cu mnlt
mal considerabilă de cît producțiea dobîudită pană în vremea '
de a-zl, sub imboldul robiei,al servajulul și al salariatului».
Repartițiea Inse cum se va face ? Orl-cine, care va fi '
contribuit la producție, îșl va aven și partea la repartiție, j
Partea de produs nu va fi înse echivalentă cu partea de
muncă depusă aDe la fie-care diipă facultățile sale, fie- j
earuen după trebuințl». „Trebuințele vor fi puse m»r pre '
sus de lucrare, recunoacîndu-se mal întăi
întăl dreptul la
Ia vieața,
vieațs,
după aceea la-ndestulare, pentru tuțl cari vor fi luat la pro
ducție vre-o oare-care parte». «Fie-care, orl-care i ar fi
puterea sau slăbiciunea, aptitudinile sau neîndămînărila
sale are, mal înainte de toate, dreptul la vieața». «V«,
exista dreptul la-ndestulare, și dreptul de a hotărî singur
ce trebuește să fie îndestularea aceea».
Stocul sau citimea bunurilor aflătoare va îngădui lesne
asemenea lucru. «Dacă luăm în considerare, pe de-o parte j
repegiunea cu care națiile cele civilizate îșl sporesc putere* ț
de producție, pe de altă parte limitele trase acestei pro
ducții, fie direct, fie indirect, de condițiile actuale, trebuie j
să conchidem cum-că o organizație economicii, ce-va rad
ch.bzuîtă, va îngădui națiilor civilizate de a îngrămădi !d ,
puțini ani atîtea produse folositoare, în cît vor ft silite t*
strige : ajung alifia cărbuni, ajung atîtea bucate, 3jW <
atîtea vestminte; sa ne mm odihnim, să ne mai reculegem, !
pentru a ne utiliza mal bine puterile, pentru a ne întrebuința mai bine răgazul»,
Dar ce va fi de făcut dacă cîtimea de bunuri nu va,ftj.*
să poată sa îndestuleze toate trebuințele, toate cer*nlflfl(J i
„Luare din grămadă pentru totul ce prisosește. Pentru
(
lucrurile a căror producție Ieste rcstrînsă, porție, șl ' ,
după trebuințl, dîndu-se preferare copiilor și bătrînilor, c
;
slabi cu alte cuvinte. Asta se-și practică zilnic la t81.*’ <cj
vreme le de ajuns finaț, ce comună ar ficasă-1
, 0folosința, uzajul ? Cîtă vreme in pădure sînt dulfUgft țreuscături și sînt castane de-ajuns, ce comună
fB«s
unul locuitor de a lua din astea orl-cît ar vrea . v
B.
lemnele prind a lipsi, ce Introduce țăranul ? P°rl
tru fie-care o anumita parte.
Realizarea.—După Kropotkin, sc}l^areclAsn dt ,’IJ
sd ae producă nu tîrziu în mersul cvoluficl °me
o existență mat puțin fericită spre cea mat
drep^
posibilă, adică disparițiea Statului, transforma
fi
?i a proprietăți, și începerea altei ere, toate
ajne,<^
prec date de o revoluție socială, care se va ja .^e sd /'
pentru care, cel ce prevăd mersul evoluției,
gătească spiritele.
1. «La idealul acesta noi știm că nu ,V0®nbU PutdDmari zguduiri». «Pentru Ublma dr°Plăț® ’ PviieH® r*rP
în practieft a ideilor celor nouă, ttabute
i
.
,
î
i
re Bă măture toată mucegâoala, toata putreziciunea,
c^r rozo cu suflul fol inimile oole amorțite, caro
Jro
onj0aire devotamentul, abnegațioa, eroismul,
si-nrot® p j 0 societate se înjosește, se degradează, so dos
iră de oa No trebuio «Revoluțiea Socială, cu alto ouvinfo
coi»Pflnf®’g{ăpînîro, de oătrft popor a întregel bogății sociale,
.„tarea orl-eărei stăpîniri sau guvern». «Rovolnțioa
și dOi?i aoroape». „Vremea do față ne pregătește o revoBooia>a J
«pana la Revoluție nu mai avem de cît
100® Cfti-va ani». „Asta-I problema ce ne-o impune istorica".
Yre-o cl’vOj cine-va, ori nu, asta va avea loe, în afară de
vofift otll-va’*
.
Nu printr’o revoluție de-o zi sau două vom ajunge
franstorma societatea : va trebui să trecem printr’o
a V întreagă de trei, patru, cinci ani, pentru a so înp0rrni revoluțiea noastră în regimul de proprietate șî modul
Grupare nl societăței do a-zi». „In timpul acestei perioade,
_g, anarhistă va putea încolți, va putea germina, sa-șl
f roadele Iei și să so precizeze în marea mulțime do
d°‘rite Indiferenții de astă-zî se vor preface atunci în paranii* cei mal convinși al idee! oelei noi". Revoluțiea nu
Uîfi mărginită la un teritoriu reatrîns. «Cu toate astea, nu-I
do presupus ci va începo în toată Europa de-o dată». «Gerania le maI ăproapo de-o revoluție de cît s’ar crede». Dar,
Tfio-ta revoluțiea ar porni din Franța, din Germania, din
Spania sau din Rusia, va fi europeană». «left se va râspîndi
CU aceea-șl iuțeală ca și cea a bătrînilor noștri, eroii
din 1848 :* va îmbrfițoșa, va cuprinde Europa întreagă».
2, Cel dintâi fapt al Revoluției vu fi distrugerea. «Ins
tinctul de distrugere, atît de drept, fiind-câ-I tot o. data
instinctul înoiroi sau premenirol, va putoa si se. satisfacă
din plin. Ce de-a vechituri de înlocuit. Nu-I oare totul do
refăcut: oase, orașe, uneltăriea agricolă și industrială, în
fine materialul societăței întregi? Distrugeți fără nici o ză
bavă tot ce trebuește dat jos, toate bastiliile, toate tem
nițele, toate forturile îndreptate în potriva orașelor, toate
mahalalele nesănătoase în cari ați respirat atîta vreme un
aer înoăreat de otravă».
Totu-și, Revoluțiea socială nu va fi nici de cum domniea
teroarel. «înțeleg în luptă să cadă jertfe, pricep poporul din
Paris, cînd înainte de-a alerga la granițl, . externunează în
închisori pe aristocrații cari complotau zdrobirea Revoluției
cu vrăjmașul. Celui ce-ar ținea acest popor de rău, i-aș pune
întrebarea aceasta: «Al suferit d-ta oare că lei și cu Iei ?
Dacă nu, ai cel puțin obrazul să taci. Dar nici o dată poporul
nu va pune Teroarea la ordinea zilei, cum au făont-o deatîtoa ori regii și țarii. «Poporului i-I milă do victime, Iei
are prea bună inimă pentru ca teroarea să nu-l dezguste
foarte degrabă. Acuzatorul public, furgonul, ghilotina, îl
Boîrbesc iute. In scurt se recunoaște că un asemeni regim du
face de cît a pregăti dictatura, și ghilotina so dosființază».
înainte de toate, cel ce va fi răsturnat Ie guvernul, a Nu
vă temeți de puterile lor. Aceste guverne, cari atît do for
midabile par, se prăbușesc la cele dintâi lovituri ale popo
rului răsculat: s’au văzut destule guverne dîndu-se peste
wip în cîte-va ceasuri». «Poporul so răscoală și leată mașina
Statului desfăcută: lerarhiea slujbașilor oade în dezorga
nizare și nu mai știe încotro să apuce, soldați! și-au pierdut
încrederea în șefi».
fi
at^ na ajunge. «In ziua în caro guvernele vor
Bpnlberate do cătră popor, acesta nu va mal aștepta ca
“n'guvern oare-care, în inteligența-I nepomenită, să de• i ref°rnie economice. Poporul va desființa proprietatea
^ividuală, ie], prin exproprierea violenta». «Țăranii vor
.
pe marii proprietari, declarind bunurile lor proprieDrn iC0D?an8’ vor 8t4rPi cămătarii, vor desființa ipotecele.
Va 1 .adu.*și independența lor absolută». In orașe, «poporul
sluihx ln Bizuire întreaga bogăție socială, va scoate din
m ' Vfl Eoui po baronul industrial, și va face iei singur
dar
înainte atelierele». Exproprierea va fi generală:
miDJ5®ntra ca asta să răspundă principiului, care teste de-a
oa 2, a Pr°prietate& privată și de a da tuturor totul, trebuie
mio JWarea 84 80 îndeplinească în proporții întinse, ln
iMteîni8 ar vedGa în Io& de 0 Mie d6 riQd‘ J0a fnu- 80
P’poîS1 nu“aI la “Wo^ele de producție; «d* îndată ce
toătona va fl măturat guvernele, va căuta mal înainte de
14ioa,A T augure o locuință sănătoasă, o hrană îndeatnS® SL^rtoăminte, fără a plăti cui-va vre-un tribut».
ni ,JeEe că expropriarea asta-va avea margenl». eleată,
glH aa.z‘ce> un oare-care om; prin înfrîuărl, pnn reetrincumpere o casa deștul de mar®,
să-țl
W o !?!îw Emilie» «fi 1»
prM fr rit: arunoa-lr* ri p« (Unsul p» stradă ? Fără fodMri* eă
70
cașa-1 abiea-1 ajunge ca să-l cuprindă Manșa familie» lof
iXîl^
E^finadin fața ferestrelor Mie?
a£ T?
°cea U DfiVoe Chlars&-1 dee o mîua de
S‘«Dan d
aa aP«ta“ent pe care îl înMndn I - fi*!?’ PtPOrDa V\mCr®e a Eăe‘ pe-«est altul, z-n£ ?
’ Camara,de1’ -C& D" maI dat<>^U nimica patronnlnl? Stal în aparentul io caro te afli, firi 8a m^hl de
£h““?C ’ DU trObial° 8â ,nal!iI teamă 8e Port»®V Sociala
10 stioiua acum». «Expropriarea trebuie 9ă ge întindă asu
pra a tot ce ar fi să îugadueaseă ori-cul de a-sl înausi
munca altuea».
’
7
3. «Opera de dărîmare va li urmată de opera de reor
ganizare».
Cea mal mare parte îșl închipue revoluțiea ca un <>puyern revoluționar», asta in două chipuri. Unii văd acolea un guvern ales : «se propune să se convoace poporul
pentru alegeri, să, se aleagă numai de cît un guvern că
rui să i so încredințeze opera pe care cu toții, pe care
fie-care din noi cată s’o facă din propnea-l inițiativă».
Dar «Ie cu neputință unul popor răsculat ea să-și dee, pe
cale de alegere, un guvern care să nu fie o ghiulea atlrnata de picioarele poporului, mal cu sama cînd Ieste
vorba de a îndeplini această uriașă regenerare economică
politică și morală pe care noi o-nțelegem prin Revoluțiea
socială». Alții leată cum înțeleg : riel renunță la ideea
unul guvern, «legal», cel puțin pentru perioada ee-i o re
voltă împotriva legalitățel, precouizînd «dictatura revo
luționara-1 . Partidul care va fi răsturnat guvernul, zic aceștia se va pune neapărat, cu forța, în locu-I. Va pune
mina pe putere și va proceda în chip revoluționar. Pen
tru acel oari nu vor voi să-I recunoască autoritatea, ghi
lotina : pentru cel cari se vor împotrivi de a se supune
ordinelor ce ie va da pentru a regula mersul revoluției,
tot ghilotina. leată cum raționează Bobespieriștil neisprăvițl. Noi, anarhiștii, noi știm câ această idee de dic
tatură nu-1 pururea de cît produsul nesănătos al feti
șismului guvernamental, și știm și unde duce lie-care
dictatură, chiar cea mal bine intenționată: la uciderea
revoluției».
«Noi ne vom, face treburile noastre singuri, fără a mal
aștepta ordinele vre-unul guvern». «Destul ca în una
din zile, pentru-n cuvînt sau altul, Statul să se afle
dezorganizat, mașina apăsătoare să se aîle slăbită In func
ționările Iei, pentru ca alianțele libere să se ivească, să
nască de sine. Hă ne amintim de federațiile spontanee
ale burgheziei armato din timpul marel revoluții. Să ne
amintim de acole federații cari .izvorîri în Spania, spontaneu, și salvară independența țărel cînd Statul Iera zgu
duit pănă în temeliile lui de citră armatele cuceritoare
ale lui Napoleon. De îndată ce Statul nu mal Ieste în
stare să impus unirea silită, unirea izvorăște, se iscă
de sine, după trebuințele naturale. Răsturnați Statul, so
cietatea federată va Ieși din ruinele sale, cu adevărat
una și nedespărțită, cu-adevărat, dar liberă și crescînd în
solidaritate, prin libertatea-I chiar».
«Reorganizarea industriei pe baze nouă nu se va face
în cîte-va zile», mal cu samă că Revoluțiea nu va avea
loc în toată Europa de-o dată. Poporul va lua măsuri
provizorii pentru a-șî asigura hrana, îmbrăcămintea, lo
cuința sau găzduirea. Poporul va pune mînaîntăl și-ntM
pe hambarele de grîu, pe pătule, pe abaterii pe magazinurilo cu lucruri de nrană. Cetâțene și cetățeni de bună
voință vor face inventar de. tot ce se va găsi în fie-care
magazin în fie-ccre hambar: milioane de exemplare de
tablouri ezacte de toate lucrurile de hrană vor fi distri
buite, arătîndu-se locurile unde se vor găsi înmagazinate
ca și mijloacele de distribuire. De o cam data, luarea
din grămadă pentru tot ce ar fidm blelșug, pentru totce ar trebui să fie măsurat, porții, păstrindu-se hrana
cea mal delicată pentru bolnavi și slabi. înlocuire» lu
crurilor consumate de hrană prin aducerea de la țară,
producîndu-se lucruri folositoare țeranilor, cari sa fie
________________
puse la îndămîna _acestora.'
afară deasta, jocaitonj[^ș la
P
rcurile 80niorale sau boerejti precum
orașe vor
vor cuJtiva
(
ei
gradinele
de
prin
prejur.
Tot așa, poporul va lua m
și gradinele
de prin prep
2^^
Jocumțele.
Grupe
de cetățeni de bună vostăpînire și
și-locuințele,
(ft
P
c
ț
rceta
a
p
ar
tamentele
goale, publicmd Ieară-ș£
ință vor cerceta apartamenl
t complecte. Oamenii se
liste
s vor întruni, pe strade, pe
rti
arond
i
3m
ente,
punîndu-se
de acord asupra
cartiere,
--------- djgtribuirei dfl locuințl. Neajunsurile ce vor ii, vor fi reîndreptate. Lucrătorii *zldart« vor lua, pentru cjP
ceasuri peri munca ohiclndită: Io vor
«JtUentole Rari ri *
pn
p
�80
HEVista ibEEi
-^maJ sănătoasa do cît colo din zilolo noastre vor răsări.
Cu îmbrăcămintea )a fcliti. Poporul puno atăpînire po
marile magazine de haine, și voluntari întocmesc liste
de proviziile aflătoare. Luare din grămadă pentru tot
ce ar fi din blelșug, împărțire sau raționare sau porție
pentru tot ce ar fi de cîtime mal mică. Lipsurile vor fi
Implute numai de cît de catră fabricile înzestrate cu
mașini perfecționate și organizate pentru prpducerea pe
o scară întinsă.
revista ideei
d^idualft sau colectivă : Iei împinge po revoltați 1&
șt încetul cu încetul faptele astea ,cîștiga alto năt»
generalizez* și so dezvoltă. Partidul revoluționar « ’
târoște cu elemente cari mal înainte-I lerau vmi
sau cari lîngezau indiferență. Și dezagregarea în deafâ,^0
«Clasele ^cîrmultoare mal pot încerca să recureă i
reacție furioasă dar acesteea i-atrecut timpul:
0
poate deveni prin asta de cît mal aprinsă mal asciu-Jx11
Pe de alta parte cea mai mica concesie nu tace de
trezasca spiritul revoluționar și mal mult încă, Ponn i
prevede izbînda și Revoluțiea izbucnește.»
’
porul
2. Pentru a ne familiariza cu mijloacele de a faCo
noscut scopul revoluției și pentru a deștepta spiritul
revoltă, Kroporkin ne povestește oîte-va din evenimonui
cxri au precedat revoluțiea din 1189.
1810
„Mii de pamflete de scrieri fac cunoscut poporului vitiii
sau răutățile curțel: cântecele ee leagă de capul capete! »
încoronate, Iele deșteaptă ura îmi otriva nobilimel și Impo
triva clerului. Placardo șan afișe amenință pe rege rbefofi
pe fermieril-generall.Vrăjmașii poporului aînt arși în efli>ie'
•
pvpiSAlAl
Se deprinde
poporul D«
să MUDUiUUa
descindă 1X1
în OVIUUU
stradă inirun
înfrun 6e TWV
do^
lițiea, armata, cavalerfea. In
jacobinî
în sate societăți secrete, jacobihil
dau foc la patulelo seniorilor le distrug recoltele și vînatul
și ÎI slîng și de zila. Pe cel ce umblă după încasarea de
dări și pe cel ce plătesc îl amenința cu moartea In una
din-zile, ee sparg hambarele, se opresc convoiurile cu pine,
se dau Ajo barierelor slujbașii, slugile, se uoid, condicale
de dări, condicole de socoteli arhivele municipalități se pun
po foc»: «popoiul simte îndrăzneala crescînau-i și-acela-șl
oameni cari odinioară zdrobiți de mizerie se mulțumeau
de a suspina în tăcere de a suspina în ascuns acum ridică
cannl și merg cu fruntea bus spre un mal bun viitor..»
Kropotkin nu crede că trebuie să mal stărueascâ «asupra concluzilor cari pot să fie scoase de-aicl»: dineul
se mulțumește să ne înfățoșeze faptele citata că, trebuind
«să no slujască drept învațămînt prețios».
Paul Eltzbacher.
,
II. «A pregăti spiritele pentra^Revoluție»
leatăsarcina
celor carirprevăd"mereu! ^evoluției. Asta-I cu osebire
SitfCinâ
socieUților"secrete
și
a'organizațiilor
revoluțio.
------ —--------- «- «s « Aw.ni.-M5bM.wwAi.au
narei-. Asta-I sarcina «partidului anarhist». Numărul anarhiștilor crește pe fie-care zi și pururea va merge crescînd, dar numai în ajunul răscoalei generale va ajunge
majoritate din cum minoriate Iesle a-zl *8ă ne aducem aminte
ce tristă priveliște înfățoșa Franța numai cu cîțl-va
ani îna
,
—
inte de Revoluțiea
ivoluțiea mare ș'
și ce slabă minoritate lerau acel ce
visau desființarea
ființarea regalitățel și a feodalitațel și . totu-șl
ce transformare
trei
patru —
ani
mal
— cu »—
« ——
*—
» tirziu minorita
tea a început revoluțiea și mulțimea s’a luat după Jea».
Dar cum să se pregătească spiritele pentru revoluție ?
1. Mal înainte de toate trebuie do făcut cunoscut
pretutindeni scopul Revoluției. «A-I face într’atît da
vădit prin cuvinte șl fapte în cît să ajungă cu totul’
popular, atît de popular în cît în ziua mișcărel de pe
toate abuzate să pornească. Sarcină cu mult mal uriașă
și mal trebuitoare de cît îșl poate închipui de obiceiîi
cine-va: pentru-că dacă scopul acesta Ie viu în fața ochilor celor puțini nu Ie de loc așa pentru marea mul
țime zăpăcită de presa burgheză».
Dar atît nu ajunge. Ieste vorba «a se trezi simțul acela
de independență și acel suflu de îndrăzneală fără de care
nici o revoluție nu se poate îndeplini». „Dar de la raționarea cea liniștită păn la răscoală păn la revoltă ie o
prăp '.știe prapastiea care la cea mai mare parte din omenire desparte rațiunea de fapt cugetarea de voință.
2 Pentru a ajunge la aste două scopuri nu Ie de cît
un mijloc «aepunea, acțiunea minorităților neîntreruptă
BIBLIOGRAFIE
înoită și înoită mereu Curajul devotamentul spiritul de
jertfire sînt tot atît de molipsitoare ca și înfricoșarea sau
lașitatea ca .și supunerea ca și pacanica sau ca și groaza
Semnalăm înceoutul unei publicații periodiodice: «Bi
cea mare».
blioteca Națională». Inaugurarea se face prin volumul
«Ce formă va lua agitețiea ? 8e înțelege că formele «Doamna Măigănta, de Ion Cătină. Interesant volumul
cele mal felurite cari-I vor fi dictate de împrejurări de acesta, în special, prin faptele crîncone cari purced din
mijloace de caractere temperamente. Cînd lugubră jalui- zădătniciea măririlor, cari se desfășură în trecutul Dom
teara cînd persfilătoare sau zîmbitoare înse pururea în niilor Romînești. Interesant apoi pnn limba armonioasă
drăzneață cînd colectiva cînd curat individuala : agitațiea și colorată de care s’a slujit autorul, o limbă cum ar fi
nu va neglija nici unul din mijloacele ce-I vor fi la n- frumos mal înde obște să se cam scrie.
dămînâ nici o împrejurare u viețel publice pentru a ținea
«Dreptul Roman în literatura juridică romînească», de
spiritul public pururea treaz pentru a propaga și for E. Dioghenide... Un studiu de valoare, documentat minui
mula nemulțămirea pentru a ațîța ura împotriva exploa nat de cunoștințele sociologice pe cari, autorul, cu-n in
tatorilor a lua guvernele în bătae de joc a le dovedi slă teres aparte, odinioară le-a cultivat.
biciunea și mal cu samă și-n totdeauna pentru a deș
«Anarhism și socialism» de C. Lobrogcnu Glierea. Două
tepta îndrăzneala spiritul do revoltă prin pillde».
studii asupra cărora n’am fi voit să facem nota dlscof;
«Oameni de inimă cari nu se mulțumesc numai cu vorba donată de la admirațiea universală chiar noi daca n ar n
dar cari caută apune vorba în aplicare caracterele integre fost prevenirea ca sa nu zicem mal mult care respiră din
pentru cari faptul alcatueste un tot cu ideea,pentru cari puș- iOIO
«, auwtiu
Iele.. AA Meuu
trebuit
autorul »
s& muiuo
îndure în vieață ma-e» ---neca’
eăriea, surgunul sau exilul și moartea sini mal de preferat de la vre-un «prietin» al său «anarhist» pentru-că cu docude cît o vieață în opunere cu principiile sau ideile lor, mentare atît
*■ de
’ neîndestulătoare să“ categorisascâ
'
‘
--------x de
o samă
oamenii întreprinzători, cari știu câ pentru a izbîndi tre inș> Dacă Ie un anarhism care merită atît de mult
buie sa cutezi, acești oameni sînt sentinelele pierdute ce am fi voîtșinoisă ne fie descoperit șl am fi voit mai sie»
încep lupta, cu mult mal înainte ca masele să fie îndestul să vedem din ce anumite condiții materiale purcede cu can
de întețite pentru a ridica pe față steagul răscoalei și-a în evoluțiea lor naturală n’ar putea sâcaareze perfect, un
merge, cu armele în mină, la cucerirea drepturilor lor. partizan
nartizan al matei
materialismului istoric sau economic ne-ar iiu
In mijlocul tînguirilor, șezătorilor, discuțiilor teorectice, făcut în privința
1i asta un studiu frumos. *
.
se produce un act de revolte, individual sau colectiv,
«.t’-o broșură de propagandă în care-I vor
«Cetește-mă»
care rezumează năzuințele domnitoare».
de acele nepotriviri sociale a căror evidență nu știmei
<8e poate ca de-o date mulțimea să rămîe nepăsătoare, ar putea să o mal tăgădueaacă acum.
.
>e
indiferentă, se poate ca ista să urmeze mal întâi pe în
«Represiune si prigoniri dare de samă a Intru*111®. <
țelepți, pe cuminți, cari se vor grăbi sa taxeze de «ne la 10 Mal 1908 a Grupului muncitorilor socialiști ro™
bunie» un asemenea act. Nu tîrziu înse nebunii vor gâsi din Paris» cu. o prefața de M. Gh. Bujor. Prefața i ju,
simpatii masa poporului va aplauda îndrăzneala lor în santa și serioasă. In broșura Ie vorba fara-ndoeală <
secretși vor găsi și imitatori. Pe măsură ce cel dintăl dintre orurl grave dar sarcasmul ce fio presură în loa m "8
lei vor merge să populeze temnițele și pușcăriile vor veni nu numai deplasat dar uu sarcasm piticesc. Știm Di
alții cari să le ducă opera înainte . faptele de protestare pozițiea omo easca care din lucrurile cele mal s
nalegală, de revolte, de răzbunare so vor tnmulți. Prin mal grave îșl face un subiect de batjocură și <w . gU.
faptul ca se impune atenției generale, ideea nouă se 8tro- Iele alt’felid.ar trebui să pue pe fie-care pe gin® . și
wara in capete, cucerind proselițt Un fapt face în cîte- truca să încurajam tocmai noi o asemenea diepo t„ pe
ProP^nda de cît mii de broșuri».
apoi chiar față ae protivnicil noștri cari chiar
oild«
Prin ISJ11} fir®3? B0-mPotrivețte • Ies măsuri toarte aspre. noi ne Jeu uno-orl în deșert încă Ie bine alt-feuă
Y
- ------- \2ggl.QA naștere la alte fapte de ritrvrîtlre in- de
_________
la noi să primească.
.. .
""'
Ttywnfl* „40RO1U*,
UpK«aI1
București, Strada Epurilor,
1908 No- LXXVI. 6.
henry david thoreau
10.
E7?.X“PP:«S“.”
pune ca o strașo poate cu nici
un. chip ocoli, j
pe care trebuie să o dezlege
măcar, pentru sine.
£
Acesta, după cum natu_______
i4
pe ciod ființază culturii,, oamenii
rfau t4
a-_ ra-1 îl va mina1 5au ba în spre luptă și pro<x• ^încă să fie dc acord asupra foloaselor Pa8
an
dă,
după
cum
va fi înzestrat pentru
E <i*»
j“ns
"
. -l.'_
w
pnin v<i
i Ce-va neîmpăcat, atavic, din
noi,
poate
asta’ Vadeveni martir, nebun uitat de lume
înîimalul
un
nimalul sănătos,
sănătos, care
care zace
zace în
în ori-ce
ori-ce om
om săsă- sau
sau u
? ÎDtemector de religii. Pentru-că-n fie«ntns seluptă în contra formelor leicompli- care doarme în taină un al doilea om, care,
cate. P
Pretueste
ret^e-te Iea oare
?are cît toată
toata acea uriașă
clipele de singurătate, se deșteaptă și amuneă ce ne-o pricinuește? Sîntem noi oare ^a-Și întrebare îșipune, malnedesluțitsau
munfă
mai fericiți?
fericiți ? Sau, nu ne putem noi oare a- “Jai <?lai’- C>nd unul dintr’aceștia s’a istovit
cpmana cu măgarul, ademenit, de acasă la
, c lnUl?» barătăm recunoștința noastră, cu
semăna
lira și de la tîrg acasă, de-o sărcinuță de
*a?’ Print,r ° adorare postumă. In cele din
iiif legata
de oiștea
căruței cu
cu o
o șchioapă
șchioapă yrmă’ ț1/56 a SPUS §l, faeut» ae preface în
fin?
legata de
oiștea căruței
- D,n
■
|
'
'
I
|
;
;
i
j
;
i
I
.Pssatis zur A.merikanischen
Literator» de Dr. Karl Federa —
mai departe
departe de
de dînsul?
dînsul? Mii
Mii de
de întrebări
întrebări se
se
1
alălurează pe lingă astea, și în toate epocile de
cultură s’a ridicat o opoziție bucolică, eîmpenească sau pastorală, de la Theokrit șiHorația pană la Rousseau și Tolstoi.
Dar nu numai apostolii unei stări primilive de lucruri stat cei ce lupta împotriva fehulul nostru nebunesc, istovitor, de-a trăi.
Alții au mers cu mult mai departe : au cău
tat sa pue stavilă în de obște ori-cărel trudiri. N’aveau ce zice împotriva plugarului, dar ablea încuviințau pe păstor, cugetînd la lucruri mult mal de samă de cît
că din ce vor trăi lei și copiii și neamul lor pe ziua de mine. Și, ca pe vremea
vechilor Indieni, și astă-zi mai pășesc cîte
«nil, tu cufsul omenirei, prin valurile vremel, strigînd: «Prea din cale afară munciți:
hu aveți cînd trăi». Cu necazul imputărel de-o
parte, cu un zîmbet de dispreț de cealaltă,
toca și astă-zî stau față-n față cel ce contemP*a> cel ce stă și se uită și cel ce se zbuciumă
n . y1dește, și întrebarea, care din cele două
Hlpletene a^e u* lsus» Maria sau Martha, și-a
inca Par^ea cea ma^ bună, tot nedezlegată Ie
diZn»*? aceste chestii
pot fi foarte
frumos
!n
• 6 îutl’’o Schiță, cît pentru a fi luate
sâmtn10u’ cu* i'ar trece Ppin minte ? Ne lăceen 5 brațe^e viețe'i, urmînd întocmai, cu atre C] Naivitate, instinctele și obiceiurile noasI duna toată cultura și situațiea ce o avem,
! l°r*
°i ^ceau și cei antici în deliul
14 nu n
n am auzi, că nu ne-ar ispiti,
De spun G'ar ÎHCÎnta • poate cuvintele cari
t Ce*3a nou> dar luam în serios vieața
c°PiUrin chipul în care ni s’a prezentat din
afaCeri‘e’ PlăCerile’
Se °PUnn
Se vidica
ridică însG
înse cite
cile unu1
unul,’ care
’’
0Uehuniel obștești consfințite pe care
pnnool
poreclesc ’'cumintenie7’citer unul,
<
buiJ °bștesc, se grosolănește, se pietrifică,
se banahzaza, își pierde ori-ce înțeles, se pteface-n «rațional»; acum ne putem și noi în
suși învățăturile sale, fără să ne neglijăm se
înțelege afacerile. In trecut tolerăm ori și ce:
ca și-un cutremur de pămînt, un omor pe
trecut
departe,
ne dă
un fior plăcut de întrelinere
; Oaientt
origi^după
1 1’
____
-- - ___
- o—
• L ’dv.r
Fa■ ce nu ne
mai stingheresc, ne convin de minune. Cel
ce trăește înse și Ieste alt-feliu ca noi, n’are
nici o dată dreptate. Sîntem deprinși a privi
obiceiurile noastre ca cele mal „raționale" și
a le proclama ca atare. Că aceleâ-șl «mora
vuri», acelaș obiceiîi care nouă ne pare ca
arhi-sfint, apare, după 30 de ani, sau la o
depărtare de 30 de leghe mal spre apus, ca
ridicol, puțin ne pasă de asemenea lucru.
Dar acest curaj le curat lașitate. Cînd sîn
tem în majoritate, sîntem fâră îndoeală straș
nic de siguri... Cîte nu-s, cari ne despart în
tre noi: neam, religie vederi politice, lupte,
lupte de interese și tot feliul ae uri: în mi
cile obiceiuri și-n urmările precumpănitoare,
sîntem înse o masă compactă și ne aparți
nem unul altuea mal mult de cît ne închi
puim. Pană în cele mal adinei cute ale vie
țel omenești pătrunde tiranica obiceiului. Ju
decata noastră morală umblă nebună după
căpetenii și precedente. Cea mal mare parte
din așa numita g morală publică» nu ieste de
cît un obiceiu, îngăduitor față de ori-ce mi-
KKWISTA IDEEI
DN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat ’•
D-iui i*.
muihoIii,
10, Strada Epurilor, —-București.
Abonațil cari pentru abonament așteaptă a fi
uizitafi, plătesc abonamentul sporit. Tot așa cei
cc așteaptă pentru asta alte formalități..,
Numerile lipsi din cursul anului, ni so cer.
Toii acei ce nu se pot acomoda sa plutească abonameniul, Sini cuItirmntărugați sine mapoeasci Reouta.
�«â
niiVîSTA IDEE!
MkVistA
șelie, cucarese înțelege sîntam deprinși, loarte
aspru fața de cea mai mică călcare a ceea ce
ieste „moral11: moral ie înse tot ce fac
și au făcut cel mult!, ccea-ce ne scutește de-a
iudcca prin noi, un hogaș purtat sau cum am
zice un drum bătut, pe care să poată un bl a
și cotiuga greoae a crierului nostru. , Acest
mod de a privi al majoritățel, care face Pe
fie-care atît de sigur, care domină totul, po
litică, moralitate, moda, chiar și religie, nu
Ie de cît un amestec de trufie și lașitate.
Am putea poate să ne ridicăm cu cîte-va
trepte mal sus și să zicem : Obiceiurile, mo
ravurile noastre sint niște rezultate necesare,
tataie, nu sint de cît eflorescenta, urmarea
stărei în care neamul nostru în clipa de față se
află și trebuea -să se afle, în condițiile sale
istorice.
Dar, punîndu- ne dintr’un punct de vedere
mal înalt, ne dăm samă, că, de vreme ce
natura ne-a dat, drept principiu de dezvoltare,
lupta, mișcarea, nu ie nimica mal de temut, ca
ridigitatoa sau ca stagnarea: fie-care formă
viețuitoare amenință a se-mpîetri, fie-care
clădire nouă amenință să devie o închisoare
stînjinioare, lear zidurile pe cari ablea le-am
înălțat în triumf, pentru a areta pană unde
am ajuns, amenință acum a nu ne lăsa să
pășim mai departe, și trebuesc dftrîmate. leatâ
de ce novatorul, de o cam dată, ieste, în tot
deauna, un dărîmător, un criminal: institu
țiile noastre cele mal reacționare ău fost întemeeate do niște oameni cari odinioară tre
ceau de cei mai aprigi revoluționari.
In toate timpurile înse consfințirea nebu
niei obștești a întețit împotrivirea oamenilor
serioși, viguroși, și chiar dacă nu toți au
simțit imboldul de-a îndruma și cuceri omenirea la o vieață mal liniștită, mai bună,
fie-care, după puterea de muncă, după vredniciea personalltâțel sale, a lăsat după sine o
neînfrîntâ înrîurire. Așa, pe-ndep«rtatul și
puternic mișcatul fond al Nouel Englitere, se
deosebesc limpede, cu tărie, chipurile cîtor-va
viguroși oameni, cari au trecut prin vieață
alt-feliii de cît ceilalți. Dar nici unul nu a
fost mal caracteristic și tot o dată mai fan
tomatic ca Henry David Thoreau.
Ce-a fostThoreau? Anevoe de spus : tot și ni
mica. «Un pierde-vară», ziceau și scrieau
mulțl, și Lowell lasă a se înțelege printre
rîndurl, asemenea lucru. .Un muncitor îndămînatec la orl-ce treabă și pe care-o găsea,
spun alții. Un „original" ar fi zis unii, care
ar fi fost uitat dincolo de Concordia, dacă nu
ar fi ieșit la iveală tot alte volume dîn scrie
rile sale fermecătoare, originale. Un om enigmalic, interesant, îndrăzneț, a fost în ori
ce caz; unul din cel mai liberi ce au trăit
cînd-va. «Cînd se va scrie biografica sa, zice
un autor englez, lea va părea un mit, o po
veste». Dar această biografie nu ne-ar po
vesti tocmai mult, și tel ar rămînea o enig
mă nedezlegată și pentru noi, de n*ar fi de
față cărțile sale, toate auto-biografii,note zilPKc pagini din vieață, cu digresiuni stranii, din
• fenzitate Dantescă». <Cît de adîncă și
o
urma ce a săpat cugetarea pe fața
|impea -cea unui care-1 văzuse pentru întăasUl’’ dată. Statura mijlocie, subțire, ochi
eocăprH, așezați adînc, sub niște sprincene
83
viețuitoare, care-1 primise, cu ioatâ încrede
cari Iei ne răsare limpede, dar sub Uh n rea în intimitatea-!.
care văl, nu chiar plastic de tot.
°a,’e
Nu departe de Concordia le un lac mic,
Francez de origină, dar american de u numit Walden, adine,ilacut, limpede și Închis,
generații, lei se născu la 1817, în Corcordi
ca la un ceas depărtare înconjurat de coline
ca fiu al unul fabricant de creioane. Cabait’
jplU’b °
mină, ca și Emerson, vacile la cireada, întrînri : tUA<S ’pierde-vară se pricepea de minune împădurite, plin de apa cea mai curată și
străvezie: cun izvor nesecat în mijlocul pă
apoi în gimnaziu și la universitatea din Ha?
A ri-ce muncă : iera fabricant de creioane, durilor de stejar și de pin". Astă-zl se găsesc
ward, unde îșl isprăvi studiile. Cît pentru
rmnlar, zidar, grădinar, și cîte și mai cîte : acolea locuri de gimnastică și de sport și
a-șl alege după asta o carieră, nu avu nici o
}lra sfătuitorul cel maî căutat al tuturor ță- mal multe clădiri: pe atunci înse totul nu
plăcere s'o facă. Iera un om care voea să trăească
aoilor diQ PreJur’ Ppicepîndu-se la pămînt iera de cît an pustiu izolat. Acolea își dură
ca o ființă liberă, nu ca magarul alergînd
•la vreme, plante și animale, ca nici unul Thoreau bordeiul în care sălășlui, în deplină
după ademenitoarea sărcinuțâ de
Cari
care
îin
iei. Pentru a cîștiga cei vre-o cîți-va do singurătate, doi ani. Iei singur îșl ridică bor
pentru noi se numește, cînd bani, cind glorît
ie,
lari
ce-i i'erau de nevoe, muncea pe an cîte-va deiul,din scîndurl, și 1 coperi iei însu-șl și-1
renume, cînd carieră, mal luînd încă si 0
sânUmîni, ca salahor sau lucrător cu ziua. tencui: toamna îșl așeză singur soba. Bor
mulțime de alte porecle: nu voea să se pu0
ca învățător, m^î adesea ca geometru, deiul avea o singură încăpere, în lea un pat,
la muncă, ca toți, la biurou, la prăvălie, lînga
sau ținea conîerinți. Restul timpului Iera trei scaune, o masă: mai toată mobila și-o
carte, pentru un scop tîrziu. Pentru-că cu
liber,* colidînd pretutindeni’, cugetînd, obser- făcu singur, ca și lucrurile cele mal de nea
toții o știm ; cînd vom avea ceea-ce ne în
rfnd, mulțămit, ca un Derviș modern. Sim părată nevoe. Iei trăea din fructele ce găsea,
chipuim că ne trebuie, vom fi prea bătrîni
plitatea lui nu Iera înse de loc spartană, n’a- peștele ce prindea, din fasolele ce le cultiva
ca sa no mai putem bucura : vom fi mulțâvea nimic din chinul, din canonul călugă prin prejur, în pădure, din cari vindea cîte
miț’i doar că sîntem pesfîrșite, și vom merge
resc : pentru iei nu exista renunțare sau le o baniță, cumpărîndu-șl, cu banii prinși,
spre vecînica odihnă.
pădare de sine, ci așa-l iera firea, plăcerea ce-va făină, sare, cartofi, zahăr. Pînea și-o
Acest om ciudat voea din capul locului să
lui. Oamenii îl priveau ea ce-va ne-nțeles și făcea singur. După propriea sa socoteală,
trăcascâ, nu să se zbuciume, să se trudească,
totu-și care se înțelege de sine : trebuea să vieața îl costa pe lună cam 8 dolari. Toate
să trăească liber, cum n’a fost să trăească
fie așa.
astea iei le descrie amănunțit în capitolul
vre-un rege, să privească cu ochi-I lacomi,
Iei
cealaltă
nu curpu- întâi al cârjei, încare mal departe-șl descrie
— Inse privea
x
, la lumea
.
----------să soarbă lumea în desfătare. Fără a-și tace
țină mirare. Cele 12 munci ale lui Hercule i vieața lui de pădure,în capitolul „Economie",
din originalitatea sa un program, cu sîngele
so păreau nimic, față de cele ale concetățe- Nici o dată nu-șl încuea bordeiul: ori ce ră
rece al unui Anglo Saxon, și-a mers iei canilor săi : pentru c’acele aveau cel puțin un tăcitor de prin codru putea să între : singurul
lea~I aparte. Nu explica, nu-ndreptățea nimic,
sfîrșit, pe cînd ale contemporanilor săi nu se lucru ce-i lu o dată înstrăinat, fu o singură
făptuea. Un derviș modern, fără nevoi în în
țelesul nostru orășănesc, dar plin de nevoea , mai isprăveau nici o dată. Fără-ncetare, fără carte: o traducere din Homer. Dar se mînde nici
gîeI---,
cuj----ideea
că atunci Jcînd
.... un „scop, se sfâșie, în vieață, unii pe —
- --------o maîdreaptă renaturei, lumineî, libertățe'i și liniște! de-a
alții, jertfe ale avere! lor și ale deșărtăciunei pactizare a bunurilor va fi introdusă, cînd
gîndi.
sau închipuire! unor trebuinți
ce
’-ar avea
x
ce-ar
avea:: nu va poseda nimeni mal mult de cît cele
Iei găsi înse lumea-mpărțită, nu chiar curat
nu găsesc măcar timpul să fie într’adevăr de trebuință, cînd toate exemplarele din
ca la noi, Iera doar în Angjia-Nouă și pe la
cum se cade: n’au măcar timp de
deaa sta drepți Homer vor fi distribuite celor cu dar de-al
anii 1840 și ce-va, totu-și găsi că „lumea Iera
ca oamenii. Cei mai mulți, din oamenii ce-i ceti, atunci vă dispare cea mal din urmă
a regelui Admetus, și, ca Apollon să trâ_
l
_
i
;
Q
v
j
ea
^
o
desnădăjduire pricină de furt.
cunoaștem,
duc
o
ească, trebuea să slujască lui Admet". Dar
Original ie chipul de-a scrie al lui Thoiei știu, după zisa Iul Direks, știu si-1 tragă . ascunsa, iear ceea ce numesc iei resemnare,
nu le
ie de cît desperare-nchegatâ.
reau: lin și totu-sl pătrunzător. încă înainte
pe sfoară pe-acest Admet.
Avea lei trebuință de bani, dar ciți-va
asemenea vieață ieste lară îndoeală greșită. de „Walden, . însul a scos o carte întitulata:
Ulnsul voea
vhap să încerce o alta Bătrînii, ce-iț
saptămîna(<} carte în care descrie o cădolari pe an îi ierau de ajuns. Pururea tot j Dînsul
drept,
ne povățuesc
dv-w
în aceea și haină trainică, cenușie, umbla, In
P,°y,ăVjescta
a Eou.
laȘa A
e"u° Parte “
lătorie de descoperiri, făcută cu frate-său,
noi:
dar
ce
îndrituește
pe
bătrînioarecasă
cap cu o pălărie de pae: de obiceiu mînca i ciee no—***-*» T
L
x
...
. ----- ,~ ă ne într’o luntre, lucrata de lei, pe rîurile pa>
mîncările cele mai simple, drept vorbind iera >
? InfcFu. cît a^.scos’o voi la capăt triel sale, Massachusset. Timp de-o săptă•pal
frumos,
mai
departe?
Arăta
ți-mi pe-a-. mînă lei s’au urcat și coborît pe rîurile Convegetarian,
fără a,
a I<*vt/
face un
dinu as, •
V cuc IUI ld.ll/ 1C1LU,
UI» principiu —
carui vieață, în cazul cel mai bun, să cordia, Merrimac, și fie-cărei din cele 7 zile
știea, ca și sălbatecii, ce nutrește mai hi
bi • j
nufost o greșală?
O colibă, o odae cu mobila cea mai simp /
ii-)
Thoreau îl consacră un capitol. Cind cetești,
oah ?^a’ c°Dnda
neaparată, hîrtie și cerneală, lui îi iera '
ta Iei
aci prin
yi-ju țară,
jaia, observînd,
uuwrviuJ, cer- pare că mergi cu iei, vezi peisagiul, vezi rîul,
j
c
etînd,
dar
un
<
'
•
‘
’
ajuns: cărți afla la prieteni, propne
PrJPfrJeta
ajuns
tat„ej
®, ulș- j
cercetor al vieței, care, pentru cîmpiile, pădurile și oamenii, în zorii zilei,
trebuea, armă nu purta nici o dată, ne ? , ® 0 cunoaște, nu aducea nici unei ființi Ca prihtr’o ceață subțire: ai o simțire de pei.
de
nimic
u»«jj
■
Moartea
:
mănind pe nimeni și ne avînd de uim
. saj visat: asemenea pildă avem în cele din
x.u?tJCa paserile,
pubeLUie, upsii
,.~.VMU
vvxuw .
Care cunoștea
lipsit U.C
de aiuia
armă* urmă wr
capitole
din, „Heinrich cel verde",
o teamă. Nu se folosea do loc de
de trăsur
y—-» —
vea
tren, mergea totdeauna pe jos, pentru-ca ^ ,j
*dbea
p
Dea trandafirul,
tra»dafirul, fără" să-l
Să luăm din „Duminecă": „Liniște adîncă,
i-l rupă.
totdeauna destulă vreme: frig și
- cirA?e.l'SOn» în casa cărui Thoreau trăi un an, conștientă aproape, ca și cînd ziua aceea ar
obosală și foame, putea să-ndure c
cfl .I
re:l mbea foarte mult și a avut o mare în- ii fost un Sabat al naturei: aerul iera atît de
bine de cît Indianiî, cu cari so întovar ^rî.co !! 05
asupra-i, îl poreclea «Tinărul Pan», ondulator, cristalin, în cît avea pentru peisagiu,
drag în călătoriile sale. Se înopaca
feC0
jL,n “'adevăr nu iera sălbătăciune, nu iera acelaș efect,ca și geamul unui tablou: îl dădea
societate, iear părerea oamenilor ii m
ui
ennre’ al cărel chip de a fi să nu-1 știe : o depărtare și o desăvîrșire ideala. Peisagiul
Byron și alții, cari se făceau car
P
ij^Ștea ttpetul,
țipe tul zborul,
zborul știea
stiea unde sâlăș- learaîuvestmîntat într’o lumină liniștita, într’o
asemenea lucru, sub orl-ce Privir^ reflu
le cun Ce animul Tot aȘa Și cu plantele: lumină, lină, în care crîngurile și împrejuri
noasă, batjocoritoare, sufereau . in
8chin?k^t®a vieața cea mal de-aproupe, toate mile se aretau în niște margini regulate,
strecura, înse, prin asemeni piivi »
îestari) l'^e de formă. Apa, în toate mani- nepomenite. Cîmpil neregulate, accidentate,
«șa, Ura să He bagat in
^or d«
puțin cunoscută,
Nfttnna sa^e> nu-l iera mai puțin
csnnapnW- se întindeau în zare, netede, moi, ca^ niște
■■
’ q- ființă pajiști de parc, Iear nord, cu contururi bine
rea-I iera de-acele ce nu se uită u.
întreagă Iera pentru P dînsul
i
I
•
A&AV* VA
x/A V
CA VI OVWO W
Y
XCA-
�HfîVte'i'A ibfifci
încondeete și pitorești, alienau ca o draperie
de-asupra unei țări zineștl. Lumea lera gă
tită ca pentru sărbătoare sau ca pentru altă
măreață pompă sărbătorească, cu stegulețe de
mătase fluturînd pretutindeni : lear vieața
ne părea că se întinde nainte-ne ca o verde
alee ce se pierde-ntr’un cring, pe cind
pomii roditori sînt în floare*1.
Cum și pentru ce traca în pădure, spune
lei într’un pasagiu din multe: «In jurul
viețel mele îmi place o margine largă. Cîte
o dată, în cîte-o dimineață de vară, după ce
mi-am luat baea obicinuită, m’așez în pra
gul porței mele, scăldată-n soare, de la ră
sărit la amiază, adîncit în visări, în mijlocul
pinilor, nucilor, și a tot feliul de arbori, în
mijlocul unei tăceri și singurătăți ne-ntrerupte: paserile cîntă în jurul mieu sau fără
zgomot zboară prin casă, până cînd razele
soarelui, cari se îndreaptă spre fereastra de
la apus, sau huruitul unei trăsuri pe șoseaua
îndepărtată, îmi amintesc de al timpului zbor.
Jn aceste ceasuri leu cresc, cum crește peste
noapte secara, și lele-s cu mult mal nune
de cît ar fi putut să fie ori-ce lucrare a mînilor mele. Astea nu sînt din vieața-mi un
timp scăzut, ci timj) adăogit peste ceea ce-mi
ieste dat, peste porțiea mea obicinuita. Pricep
ce înțelegeau orientalii prin , contemplare și
curmare de muncă. De obiceiu nici nu bag
de samă cum trece vremea. Ziua înaintează,
ca și cum ar ii avut de strălucit asupra unei operi de-a mele: Ie dimineață, și ulte-i
sară, și nimic deosebit isprăvit. In loc de a
cînta ca paserile, zîmbesc în tăcere de feri
cirea-mi nețărmurită. După cum păsărică din
nucul din fața ușei mele își iubește iea ciri
pitul, așa-mi iubesc ieu îngînarea, cîntecul mîeu
năbușit, pe care păsărică, din cuibul mîeu, ar
putea să-l audă. Zilele mele nu sînt zile de
sâptamînă, cari să poarte pecetea vre unei
zeități păgîne, nici nu sînt fărîmate de cea
suri și minate de tic-tacul unui ceasornic :
trăesc ca Indianii cei puri, despre cari se zice,
că pentru ieri, a-zlși mîne, aveau numai un
singur cuvînt, înțelesul schimbărei arătîndu-1
ast-feliu : pentru ieri, înapoi, pentru mîne,
nainte, de-asupra capului pentru ziua de
a-zl... Pentru concetățenii miel, asta va
părea, fără doar, o trîndăvie desăvîrșită :
dar dacă m’ar judeca paserile și florile, după
măsura lor, așii găsit fără nici o prihană...
In feliul mieu de vieață ieu am cel puțin un
folos :• pe cînd alții aleargă pretutindeni după
plăcere, prin societăți și prin teatre, vieăța
mea însă-șl mi-l o plăcere și nu-ncetează
nici o dată de anu-mi fi nouă».
Iei nu iera înse cu totul singur. Mai întâi
Ierau sunete de tot feliul: trenul din mar*
ginea pădurel, mal ales noaptea, cînd trecea
peste poduri îndepărtate, și toate cugetările ce
trezea jertfele cerute, de muncitori: <un om sau
fiecare traversă». Apoi ierau feliuritele mugete de animale; iei putea sa audă și cucoșil și
emil din saț. Șl nici vizitatori nu lipseau:
*«vcam trei scaune; unul pentru șingurătea,
două pentru prietenie, trei pentru
.
tate». Vînătoril, tăetorii de lemne 81°kCle’
cengii, cu osebire copiii se abăteaa cu d c"
pe la dînsul, cîte o dată și prieteni celei?8
unul, ce nu-1 găsi acasă, drept carta de •
zită îi lăsă cîte-va versuri zgîriate in/}'
frunză de nuc. Une-orl mergea în
,
chiar Iei, de-și cumpăra una și ajta j.9^"
de sta la cislă cu cine-va, și-n cea’ nv“
întunecoasă noapte își nimerea instinor1
înapoi drumul lui la pădure. Mai av
după aste un vecin viu, Iacul cu ana0?
apa-f,
care Iera atît de limpede, liniștita, în cit"
-îl o’
rîndunică care o atingea cu aripa, o insecta
care-i fugea pe deasupra, făcea niște cercuri
pană la mal. «Un lac Ic ochiul pămîntuluicel ce cată în iei, măsoară adîncimea pro
priei sale ființî: copacii de pe malu-i sînt ge
nele I prelungi: colinele-mpădurite și stîncile”
sînt sprincenele ce-I atîrna deasupra». Cît de
bine cunoaște lacul, și malurile, șl albiea, și
lot ce zace-n adînc, și cîte bucurii dă Jacul cînd
pescueștl la lumina torței, pe care la urmă
o arunci departe-n talazuri, cari o slîng
sfîrîind. Știuca, crapul, și porcușorul, țiparii și păstrăviorii înviorează lacul, nu
din cale afară do mulți, și Iei le știe toate
tainele lor. Ca vecini mai de samă* avea ani
malele de uscat: rîndunele și ganguri, chîăr
potîrnichile Ierau deprinse cu lei: un șoarece
de pădure venea zilnic să stea la masă cu
iei. O petrecere minunată îl făcea cufundariul,
care petrece pe baltă cîte-va luni, pe care-1
vina cu barca, fără gînd rău, și care par’că
pricepea că iera numai glumă : se afunda,
spinteca apa și lear Ieșea la iveală, rîzînd
diabolește.
încetul cu încetul se făcea toamnă. Cocoarele și alte păsări călătoare plecau, vespele
se adăposteau de frig în camera sa, vîntul
de Nord răcea lacul, care se acoperea de-o
ghiață verzue. încetul cu încetul se închidea
și iei, trăind cu morții, de cari nu se temea,
Indieni și Negri, îngropațl în apropriere, și
de cari în asemnea vreme își amintea. Iei
presura hrană pentru animale: epuri de mosc,
veverițe și dumbrăvence, veneau pană 1»
ușă, pline de haz: o cucuvae holba somno
roasă ochii la iei, cînd trecea. In timpul nop*
ței vedea vulpile-n cîrduri pe luciul ghețeL
cînd și cînd cîte una lătra catră fereastra sa
luminată scoțînd o înjurătură scurtă, în hmba-I vulpească, fugind apoi mai departe. As *
feliii, cu mulțime de întîmplărl, primavar
venea, pe care ca să o vadă, cu osebir ,
Thoreau se așezase în codru.
y
Dar vieața în Natură și cu Natura J.u.
toată în carte. Și Thoreau face parte din
transcedentaliștii Americani: și pentru
lumea Ieste un vis și un simbol, și t0 ••
devin pentru iei o parabolă. Intîlnirea P
cu malul, pentru dînsul însamnă tre
de la cele lumești la cele supra-lumești, .
rîul lin curgător se preface în rîul “fonfi
lor și al Istoriei. Plină de excursii
re
nitul mar® și infinitul mic Ie cartea >
REVISTA 1BEE1
i
;
;
;
j
i
85
te iei despre lume și vieață și creștinism. oamenii vreme! noMtre, de civilizațiea, de ’
vorb0?. convorbirei, ca și cele ale riulul, îl dumnezeii lor: «Va fi tel lehova mult mai
Valuriîn naiiști. printre morminte, la orașe cu absolut și mal de neapropiat, de cît zeii elini,
duc P1< gtrâvechl, la luptele Indienilor, uitate mal Dumnezeesc înse nu ieste. Zeii clini Ie
cr° nit Ia nopți cu stele și tot feliul de cuge- rau zei tineri, zel cu greșeli, zei ce căzură,
^0Hear ritmul prozei sale cel lin, ne duce de dar, în multe priviri, ierau din neam ade
,ăr* riveliȘtea bătrînului pescar, pe care zeci de vărat de zel. Și marele Pan Ie departe de a
văzut pescuind tot în acela-și loc, la fi mort, cum s’a zvonit pe nedrept, ci, din
an‘. mnlarea frumoasei, îngăduitoarei blîn- potrivă,„ în Panteonul mîeu lei săbășluește în
5°?î amartirulul.. Saltă o lacherdă: cu iea o cu- vechea-i slavă, cu fața-I roșcată, cu barba-i
d0Lre nouă, ciudată și cu toate astea firească: curgătoare, cu corpu-I flocos, cu flautu-i și cu
g0 rta animalului. «Lacherde se mai prind și cîrja sa noduroasa, cu nimfa-l Echo șî cu
50 m în albiea rîulul Concordia, lîngă Lowell, yambe, fica-I aleasă: nici un zeu nu poate
a je din pricina căldurel apel, dînsele apar muri».
0 o’lană mal înainte de cît în Merrimac.
Dar D-zeul popoarelor civilizate nu-1 altqi iele vin mereu, cu răbdare, c’o răbdare ce-va, de cît <întreaga-le autoritate și respec
înduioșătoare aproape, cu-n instinct ce nu tabilitatea înălțată ca cel mai mare idol
* lasă" descurajat stu înfrînt: cercetează ve sau zeu. Și Thoreau ie plin de-nverșunare
chile lor sălașe par, că soarta lor aspră s’ar împotriva oamenilor cari adoră doar niște
mai putea muea, dar se lovesc de acelaș nume, pe cită vreme «D-zeul Ku ieste tot una
zăgaz. Sărmană Lacherdă, cine-ți va veni oare cu D-zeul Khu: tot aceea-șl mîncare**. Tho
Intr’ajutor? Dacă Natura ți-a dat instinctul, reau se miră că» un pescar evreu, după tre
datu-ți-a și inima oare să-ți îndur! soarta? cere de 18 veacuri, poate face pe un prelat
Tot încă călătorești prin mare, în zalele tale de New-York, atît de bigot, adică se poate
do solzi, pentru ca să întrebi cu smerenie prezenta ea atare. Cine-va nu trebuie să fie
pe la gurile rîurilor, de nu cum-vă lăsatu- creștin, ca să înțeleagă pe Christ sau Buda...
le-a omul slobode pentru tine, să poți în iele Unii mă vor ținea de rău, că pun pe Christ
să-noțl. La țărmuri nenumărate stai tu, aș- al lor alăturea de Buda al mieu : cu toate
teptînd în nedumerire, ca nisipul, ca însă-șl astea îl las cu plăcerea să-și iubească mai
apa mărel să-ți dee răspuns. Și ast-feliă, că mult pe Christ al lor de cit pe Buda al mieu,
lătorești tu, în gloate nenumărate, pănă pri pentru-că totul se mărginește doar în iu
măvara tîrziu, condusă de instinctul, care-i bire. De unde ați învățat înse alfabetul ce
singura ta credință, întrebînd, căutînd, au resc, de unde știți cîte persoane cuprinde
unde
le nu locuesc oare oameni, unde nu se gă
gă- familiea lui D-zeu? Puteți cuprinde oare-n
ouaC oare, în zilele astea, nici
sesc
îiicl fabrici, nici cuvinte tainele sale? Puteți oare rosti cele
zăgazuri. Neînarmată nici cu sabie, nici cu de nerostit? De unde ați învățat geografiea
electricitate, numai o lacherdă, înzelată sim cerească? Cind te-a făcut D-zeu oare priete
plu cu nevinovățiea-i și cu cauza-î dreaptă, nul său, ca tu să-mi poți povesti despre per
CU 0
__ _____' *
- -- < v
_ _ i _• sf — —î —
gură fragedă,
mută,
și• cu solzi-i,
cari-s soana și însușirile sale? Cutezi tu, Miles
attt de ușor
_r_. de deprins. :leu
_ unul, cel puțin, Howard, cutezi tu să ne spui că te bucuri
SI
r! A
a*
« Xsînt
de partea ta, și- cine
poate
spune OA
ce Oa- de încrederea lui D-zeu? Dacă mi-ai spune
nume pîrghie ar putea să slujască la sfăr- ce înălțime au munții luneî, cîțt metri are
unui zăgaz.
zăgaz". Voi nu sînteți prinse de diametrul spațiului, poate te-aș crede: dar
marea unul
desperare, cînd miriade și miriade, în aceste cînd îmi povestești istoriea tainelor Dumvremuri de așteptare grea, sînt mincate de nezeești, te socotesc drept nebun.
«Noul testament ieste o carte neprețuită,
Junăniite mărel, ci pururea viteze, nepăsă,ar®> așteptați, plutind ușor, ca niște la- cu toate că în biserică și la cursurile Dumi“Wde, menite să albă o soartă mai bună. neeale, am fost adus să-mi fie scîrbă de iei
ata a fi decimate de oameni, după trece- și să-i fiu împotrivă. Dar une-orl Taș ceti
ea vremei depunere! icrelor. Jos cu til-an* prietenilor mie’', pentru-că mi se pare că iei
CînIea- suPerficiah\ egoistă, a oamenilor... nu l’au auzit nici o dată.
<Nu-i de mirare, că, cu toată favoarea ob
Ipqh ^le ce minunate, prețioase virtuți peșcare Noul —
testament
cu
rau
Pot a^a în adîncurile apel, neadmi-ștească,
y- T':cu
-----------------;—’.v le primit,
uoAiii»
, ate de co-făptura singura care-ar putea să toată habotniciea, cu care-I susținut înțelesului
CePLetuească? Cine aude strigătul peștilor? și adevărului său i se dă atît de puțini loc:
^ memorie își Va aduce aminte că am trăit Nu cunosc carte care să aibă atît de puț ni
Lj^e^îvreme? Va veni înse ziua cind și tu, cetitori. In Noul testament, ca .adevarat sînt
j ^herdă, îți vei găsi calea în cursul rîuri- cuprinse lucruri severe, pe cau nimeni n ar
Ch}aa» tutupor riu8rilor globului pămîntesc. trebui.să le cetească, cu glas tare, maijnujt,
muu1 jVaPtorosul tău vis de apă, va fi mai de-o dată. «Nu adunați comori pe pămînt».
Dans ® cifc îndeplinit, dacă nu mă înșel. «Dorești să fii desăvîrșit, mergi, vinde ceea
ce ai, și împarte săracilor, și vei avea co
euyPrj at* ® așa, dacă tu al fi fost trecuta moară în cernii». «Ce folos ar avea oare un
idoeD, ?rea> i*1 planul creațiuneî, chiar de la om, care ar dobîndi toată lumea, dacă și-ar
ptfea a’- ai'Und nici ieu nu voesc a primi ni- pierde sufletul? Sau ce ar putea oare sa dee
n ceriul Zor». Thoreau în toate Ie un omul în schimbul sunetului său» ? Gînddi-va
Or aspru și îndrăzneț, nemulțămit de
�RJEV1ETA IDE21
86
REVISTA IDfiEl
la aceasta, o voi, Jankeilor. «Adevăr grăesc
vouă, de veți avea credință cit un fir de
muștar, veți putea zice muntelui: mută-te de
ici, colo, și lei se va muta, și nimic nu vă
va fi vouă cu neputință*. Cine poate, ceti,
cu glas tare, asemenea lucruri, fără fățărni
cie? Cine poate, auzihdu-le, fără fățărnicie,
să nu părăsască biserica ? Dar astea nu au
fost cetite nid-ctnd, nu au fost auzite nicicînd. Dacă vre una din frazele astea ar ti
cetită cum se cuvine din vre-un amvon, ri’ar
mal răminea nici’ o pleatră pe pleatră din
casa de rugă».
Cui nu-î amintesc, aceste cuvinte, vorbele
lui Emerson : «Ori-ce Stoic iera un Stoic,
dar cine, din întreaga creștinătate, Ieste
oare creștin ? Apoi versurile lui Whitman,
mau vechi: «Mai mult de cît ori-ce preot,
suflet al mieu, credem în D-zeu și noi: dar
cu tainele lui D-zeu noi nu-ndrăznim să neîndeletnicim*.
La toată lumea aceea-și tendință: de la
forme, . numiri, la spirit. Și nici un lucru nu
pare nimănui prea mărunt: ori-ce poate de
veni cheea ușei spre nesfîrșit. Lucrul acesta
îl aveau de alt-felid chiar învățători mari, ca
Socrat, ca Isus, căror le plăcea să vorbească,
în parabolele lor, de lucrurile cele mal neîn
semnate, ca linguri, pești, aluat, fire de sămînță și candeli.
învățătura marelui American, ieste cea
mai. nematerialft concepție a lumel, îe spiri
tualizarea viței active și vrednice. Vrednic
ieste chiar și Dervișul, cu toate că umblă
fără de treabă: pricepe inse și poate să săvîrșască ori-ce. Adese-qri i s’ă întimpinat lui
Thoreau : «Ce se va face cu cultura, cu Sta
tul, cu societatea, cu o ast-feliîi de concepție
și normă în viață* 2. Cred că nu trebuie
să ne-ngrijim de asta: făpturi de-ale Natu
rel sîntem și noi: chiar instinctul nostru ne
mînă de o cam dată spre Stat, întocmai ca
pe furnici și albine: chiar noi creăm cultura,
neconștient, cu toate că ne închipuim altfeliu, fie c’o admirăm, fie că ne aduce durere,
o creăm, pentru că trebuie s’o creăm. Un
adversar ca Thoreau o mal înalta chiar
Nu găsim la Thoreau cugetări atît de
originale și de adinei, ca la Emerson, nici o
originalitate atît de revoluționară și de deo
sebită, ca la Walter Whitman. Dar orl-cine
poate găsi o plăcere în liniștea bărbătească și
stătătoare de sine a .acestui bărbat, > care a
trăit și a scris, simplu, necăzînd sarcină ni
mănui, credincios sie-șl întreaga vieață, altfeliu de cît lumea cealaltă, după cum spun
versurile Iui Goethe: «Ferice cel ce fără de
ură, stă departe de lume* Și totu și, nu fără
a face parte din iea. Adevărat că Thoreau n’a
recunoscut Statul, și s’a opus de a plăti dare
pentru bordeiul său, lăsîndu-se închis, pănă
ce un prieten plăti pentru iei. Cînd lupta
Pentru desființarea robiei Iera în toiul iei,
mînJU«eXxeCutat John Br°wn, Thoreau aln favoarea lui un discurs: mulți îl
Uxră a renunța, pănă și comitetul aboli-
ționist: „Nu v'am cerut sfatul d-vou,
punse Thoreau: am anunțat numai
vorbesc». Și iei ținu o cuvîntare, care în"u
astă-zl, după cum zice John Burre- ’ UCa
să clocotească sîngele orl-cui o ceten? I&Ce
deobște iei știea să găsasca cuvinte tari
acele ce rămîn neuitate. Pe cînd zace * de
j
închisoare, pentru-că nu voea să nlătjL î
plătească
dare unui Stat ce tolera sclaviea, primi
■îmi vi 3
lui Emerson, care-1 salută cu cuvintele; Ri
.Bine,9
dar cum se face, ca D-ta să te afli aice
Thoreau respunse: „Cum se face, c&D-ta m
te afli aice? Sub o ocîrmuire, care închid
un om pe nedrept, locul adevărat al ori-cârul
om de ispravă Ieste în închisoare*.
Toate însușirile marilor Americani : îndrăz
neală, independență, simțul adînc al Naturel
și-un misticism propriu, original, Thoreau le
întrunea la felia cu Emerson : pe jumătate
vechili Indian, pe jumătate Yankeu. Thoreau
muri la anul 1862, încă înainte de războiu
din pricina unei răceli, dobîndită pe-un vîrf
de munte, unde trăi opt zile, fără de adă.
post. Adînca-i unire cu Natura, în tot cursul
viețd, îi aduse pacea și libertatea. Thoreau
a fost un om în care nu există șovâeală.
In Romînește, de Gr, Goitav.
DREPTUL LA AVORTARE
Dreptul la avortare, de Dr. Jean Darricarrere,
ie un roman tezist. Fără o împărțire vădită,
romanul cuprinde cu toate acestea două părți,
legate destul de strins între iele.
Prima parte ie judecarea la curtea cu juri
a Doctorului Lafargue. Doctorul Lafargue,
membru in Liga procreației voluntare, inlemeeată și condusă de călră bunul Rollin, ie unul din colaboratorii cei mai activi ai Revistei
ce publică liga.
Dinsul ie acuzat cum-că ar fi întrebuințai
asupra persoanei uneea din clientele sale, d-na
Levrel, niște manopere abortive, cari i-au pri
cinuit moartea, crimă prevăzută de cod, ari.
317, pedepsită cu închisoare. Lafarguese apară.
In ochii săi, avortul departe de a fi
ieste pentru femee un drept, și nu tăgădaeșW
aceasta. Sus și tare iei recunoaște tot ce revista
ligeî a publicat sub numele său. intre altele aceste pasagii puse înainte de acuzare : «In ar’
Concepții nelegitime, acelaș apel la sterilitate,
plăcerile amorului, fără înșelătoarele-^ ce
fi mini și poimini, fără cea mai mica pre
cupare de vre-o urmare de maternitate».
Apoi : «De ce avortul iesle calificat de crim*.
cînd dinsul tinde a împiedeca
pruncuciderile, a scăpa pe femee de a r.
rare, de insultă, de dispreț, de mizer , ,
prostituție, cînd ie tolerat, mai nM P
țuit, in numele celui mai de respectai
lva
ment de umanitate, cînd are descop de a ^
pe viitoarea mamă de o moarte probau1 Lțj
propiată, dacă ar continua a-șl păstră
*Bunii noștri legiuitori, atît de umgr’
ca.
ajuns încă să cugete sau cel puțin sa
saț^u^
1
^oiul la ^^slea, oprit de temerea foarte leCu
,me‘i pedepse prea aspre, nemeritate,
qiti^^rnue, afirmă că n’a practicat nici o
gr. ^nrtul Olt despre moartea D-nel Levrel
dală au0 tomi nevinovat. D-na Levrel, femee
liina^ avea de mulți ani ca amant, pe romirilul^i
yanof' Bărbatul, suprinzinda(ioni din casa sa pe amant, și, pasdgind^atc aparențele, încetă ori-ce relații in-
linH f!? ^două luni, D-na Levrel observă, cu
DuW că iera însărcinată. Paul Vanof la
Su-i, P^tizan și propoveduitor și jel al
j °niui de avortare, se glndi sa-și tnmeata me,^ala d-rul Lafargue, înțelegîndu-se amîndoi
n e ca să mintă pe doctor. S ar fi cerut nunnmal doctorului, ca să trateze pe d-na Levrel
de o metrită cam veche, printr’un procedeu
mai puțin groaznic și mal puțin primejdios de
ti curetagiul. Indus în eroare de afirmațiile min
cinoase ale D-nel Levrel cu tot examenul minuțios
doctorul nu putuse diagnostica o sarcina, de altfeliu recentă. Și aplicarea unei tige de lami
nare destinată a ușura tratamentul metntei,
determinase avortul dorit de amanțl, provocînd
lot o dată o hemoragie care, neprevăzută, deveni
mortală. Alături de cadavrul scăldat în sînge
st găsi și tija revelatoare și embrionul.
In numele moralei ultragiate, în numele in
teresului superior al Societățel, în numele fa
miliei, al virtuței și al patriotismului, advoca
tul general, Renaud, pronunță un rechizitoriu
cumplit în contra acuzatului, cerînd juraților
aplicarea cea mai riguroasă a legei.
Advocatul apărărei, D-nul Cange, își începu
inse rechizitorul, atacînd cu violență^ ministe
rul public. Iei ceru să se creeze legi speciale
pentru a pedepsi pe acești calomniatori oficiali,
cari acuză pe ceilalți oameni, silindu-se a le
distruge cinstea și repulațiea, fără a aduce alte
argumente, alte dovezi, de cît orgolioasa lor
afirmație. Iei distruse foarte ușor toată slaba
indrugare a acuzărei arălînd că dacă ar fi avut
cunoștință de însărcinare, doctorul, nici o data
y.ar /l lăsat bolnava pe sama iei, fiind-că ar
''‘• Pravăznl putința unei hemoragii. Dar mai
.făcu senzație cînd prezentă doua scrisori,
Pana acolea necunoscute, ale romancierului vatS!'Lafargue, scrisori cari dovedeau
P aa la evidență șiriteniea celor doi amanți
ue.
cîte-va minute, juriul aduse un verh>n^a^v’ Lafargue iera liber.
rft/ena acuma a doua parte. Advocatulgeneare «
apărător al legei și al coaidul,
Vqn? fată, Suzana. Suzana iubește pe Paul
aognert an absolvent, de la Saint-Cyre, care
iubită-locotenent în curind, de care„ ieste
De Pat™ ani Paul Vanier iera în
^Lnaia. Iei pune a se cere mina SuPictai ^fnaud, fica sa și Ferdinand Vanier, un
J fratele lui Paul pleacă la R'hnata, unde
se celebreze căsătoriea. In ajunul ce-
87
“ sd vizi-
teze cu dtnsa vila vecină, vila tn care aveau
să stee. Dinșil întră in camera nupțială și...
într’un moment de înflăcărare, o iau înaintea
învoire! primarului și bisericei.
Peste un ceas, Paul Vanier moare pe neaș
teptate de o angină de piept, Suzana devine
văduvă înainte de celebrarea căsătoriei, și pe
deasupra însărcinătă și sifilizală, D-rul Clair
face cunoscut asemenea vesle cumplită neno
rocitului tată. Acesta, roagă fierbinte pe doctor
să-i cruțe fica și să-l cruțe și pe iei de rușine și
disperare, printPun avort. D-rul Clair, consimțeșle. După aceea, descopere lui Renaud, ră
mas ca trăsnii, cum-că dtnsul, D-rul Clair,
ieste un feliă de trate al lut Lafargue.
Ar fi de dorit ca opiniea publică să acorde
toată atențiea, acestui roman. Acest roman pune
înaintea conștiinței tuturor și mai cu samă în
fața legiuitorului, o problemă ca totul gravă. Co
dul nu ieste neschimbător. Un articol mons
truos poate să fie desființat sau înlocuit printr'un alt articol mai omenesc.
Art. 317 nu împiedecă și nici nu poate să
împiedice manoperile abortive. Dar are rezul
tatul, fatal, că avortul în loc de a fi practicai
fără primejdie și în cele mai bune condiții higienice, de oameni experimentați, cele mai
adesea ieste lăsat pe mina unor nepricepuți
șarlatani ba chiar pe mina bărbatului sau amantuluî.
Dacă avortul voluntar ie un rău, pentru a-l
combate, trebuie să i se cerceteze pricinele. Le
giuitorul brutal se mulțămește să amenințe cu
pușcărie.
.
Pricinele cari fac ca avortul să [ie dorit pol
fi reduse la douo mai principale :
1. Mizeriea : Ori-ce individ conștient, fuge,
se dă înapoi dinaintea răspunderti de a aduce
la vieață o ființă cărei nu-i va putea asigura
nici măcar necesarul.
2. Prejudecățile noastre: Iea sa fie Materni
tatea, privită, pururea, ca un fenomen tot atît
de natural, și nici de cum mai dezonorant
de cît ploaea, furtuna, sau marile holde aurite
cari se înalță voioase, purcese din sinunle sfin
țite ale pămînlului nutritor. Iea să fie Mater
nitatea privită, pururea, ca o funcjie socială,
care dă drept mamei și copilului pana la 18
ani la o lungă întreținere, avorturile voluntare
vor scădea simțitor, scăzind cu iele o suma de
chinuri și de dureri morale create artificial de
societățile noastre «civilizate».
Putem adăoga, că chiar tn asemeni cemaiții,
ceea ce-l Și părea O-ruluf Darricarrere ftn.eea
va răminea totdeauna stăpma de-a hotărî daca
voeșle sau nu să îndure durerile
facerei. Dreptul de avortare, cu toate astea, va
trebui
pesedeplin
în de
vigoare.
Am să
dori fie
să"
citească
D-rului Darricarrere. ,e.u?a
°Pu canoasmai libere de ori-ce preJudZca‘““,
trm si foarte proprie ca sa prepare spiritele
s^^a^ea cea nouă, care Pe f.e-care n
se elaborează sub oc i,
§ f?eficie ]\TUmjeiska.
�HEVlfcTA. IDEEt
88
89
HEVIBTÂ XDEBl
FRUMUSEȚA CODURILOR
parat comerț, și chiar mult : popoarele din
orient aveau unc omerț cu desăvîrșire întin
... Abandonarea, lăsarea întregel vieți so din care scoteau însemațe resurse, dovadă
strălucirea Cartagenei și cea a Tyrului. c?
ciale la apreciarea tribunalelor a condus, mai toate astea, nici o regulă referitoare la CoU
mult de cît s’ar crede, la indiferența politică.
Intr’adevăr, ce importa de a ne bate capul merțul acesta n’a venit până la noi, ceea ce
pentru un regim oare-care * societatea ya fi motivează o desperare cu totul hazlie ]»
oare mal puțin guvernantă de Codul Civil ? legiștii noștri cercetători. Dar, oameni buni
Portăreii, escortați de «itinu militari, vor func de ce nu presupuneți un lucru simplu? Dacă
ționa mai puțin oare după aceea de cit îna- nici o regulă comercială de-a anticitătel nn
inte? De aceea, de ce am ține oare mal mult ajuns, pană la noi, ie curat din pricină că anticnatea n avea. Comerțul avea uzurile sale
la un regim de cît la altul» n
?
locale, variabile negreșit, nu numai după loc
...Sa trecem la baza societățel noastre, Ia ci și după timp încă, dar nici unul din uzu
constituirea familiei: vom vedea cum, în do rile astea n’avea nevoe să He scris. Mărtu
sul unorjeuvinte mari și a unei parade de sen risesc că-n loc de a fi desperat de o lacuna
timente, vom vedea cum, Ie- tratată iamiliea ca asta, leu văd în iea o lecție mare pentru
de cod și de judecători, ceea-ce adesea nu ie epoca noastră, sau mal degrabă patru Soci
acelaș lucru. Portalis, a dat despre căsătorie etatea noastră, pentru că nu toate popoarele
o definiție, adoptată în de obște de toată lu sînt ca noi. Nouă ne trebuie pretutindeni și
mea: de ce n’a pus’o oare în Codul Civil? pururea legi și epitropl. Numai D-zeu știe
Mister. Iei definește căsătoriea: «Societatea cîte revoluții am făcut noi sau am cercat să
bărbatului și-a femeei, cari se unesc,' pentru facem, în numele libertăței, și știm atît de
a-șî perpetua speța, ’pentru a se ajuta, prin puțin ane servi de Iea, că cea dintâi grijă ce o
sprijin reciproc, să ducă greutățile viețel, și avem, cînd ne bucurăm de dînsa o săptăminfi,
pentru a împărtăși acelaș destin». Această ieste s’o aruncăm în capul celui dintâi venit..’
definiție ieste foarte ezactă, pentru căiea ieste
...Crede cine-va cu activul falimentelor merge
indiferentă de chipul în care unirea se face :
iea cuprinde unirea liberă, care fu începutul fără nici o știrbire la creanțieri ? La falimente
Ieste ca și la sechestre, numai, aici, cel însăr
căsătoriei și care, după chipul cum merg lu
cinat cu sechestrul se chleamă sindic. Și fiind
crurile, va fi, nu peste mult, și ultîmu-I cucă acesta-i plătit, dacă la activ ieste o sumă
vînt: ceea-ce nu va fi mai rău de cît ceea-ce
îndestulătoare Iei lungește cît poate afacerea,
gustăm astă-zi la umbra Codului Civil...
așa-că onorariile sale se urcă, în paguba cre...Intre noi fie vorba, dacă Codul Civil Ie tot anților. Cînd
—' nul
■’ eJ—■
Cînd. •'Icrdcreu
pierderea do
de fi:
timp
îndestucu ce
( ne-am ales din revoluție mai bun, pă- lătoare, sindicul poate iscodi
’i vre-un oare-care
rințil
țîi noștri ar fi făcut
fnr.nt. mai
mnî bine c?_
ca °ă
să stea pro
pro es,
es, pururea
pururea în
în paguba
paguba creanțierilor, ...
al
liniștiți. Dacă pentru a oferi Europei asemenea căror apărător Ieste. In falimentul unei Soliinvn
_________ ilumel
____ _ v burselor,
i _ . acum
___ ____
lucru am rine
dus nnl
noi războiu rlonCS
două QOriI
zeci și cinci cietăți, care —
aprținea
un
de
j ani, făceam mai ibine să stăm acasă.
număr de ani, sindicul imagină să ceară tri
...Ideea de sechestrare ieste pănă într’atîta bunalelor să treacă data falimentului la o dată
o idee
idee de
de spoliare,
spoliare, în
în cît
ca buni
buni Franceji
Franceji ce
ce anterioară unor înscrieri hipotecare făcute de
cît ca
noi unii sîntem, și cari voim să Hm respectat! umI creanțieri, pentru a face nule hipoteccle
*- cuvinte,
----- ;_x_ în
>_ Algeria,
«i—•_ cînd
... > fu vorba vL
în
de «
a lud
lua comsimțite acestor din urmă. Tribunalul de
Comerț și Curtea de Apel mal pe urmă, respămînturile Arabilor spre a 1le da
’ Europeilor
__ _________________________
do pinseră
cererea făcută de sindic. Nu rezultă
ne-am
ferit ca de foc de aauriului
rosti cuvîntul
de
confiscare: confiscarea iera" desființată, "si înse de aici mai puțin un minimum de 10.000
aveam doar principii. S’au pus curat pămîntu- VIU
de IVA
lei UllUAVUUil,
cheltuell, pu
pe lîngă
doi HUI
ani de întîrziere
lilieci U.U1
x.
rile triburilor sub sechestru, punînd ca ad- pentru
Pentru masa chirografară, într’o lichidare desministrator Domeniul public. Administrarea tul de păcătoasă și fără asta. Dar, în vremea
procedă pe urmă la cantonament, operație în acestor doi ani,sindicul își luă ~regulat onoriul...
..Se admite-n de obște cum că legislațiea unu!
care se declara cari Ierau pămînturile pe cari
tribul le avea de prisos. Astea ierau tot popor ieste oglinda cea mal credincioasă a
deauna cele mai bune, cari, pentru a nu fi civilizației sale și că această civilizație ie cu
lăsate necultivate, ierau împărțite îu .loturi, atît mai înaintată cu cît dreptul penal ține
și date sau vîndute, după împrejurare, Euro în legislație mai puțin loc. Ce să zicem atunci
peilor. Aceștia, de cultivat nu le cultivau iei, ci de cilizațiea noastră. Codul nostru civil»
le închiriau Arabilor, proprietari deposedați: care ne fălim atît de prostește și toate Co
durile noastre sînt niște Coduri ?en^e:.
iear civilizarea făcea un pas înainte...
loc de-a fi un simplu arbitraj, lele pun in niiș
...Trebuie să vorbesc ce-va și despre Codul
care tot personalul coircitiv: portărei, age s
de Comerț, cît se va putea mâi pe scurt, dar
împlinitori, comisari, jandarmi, cu totnea® ’
nu pot să-l trec sub tăcere, într’o epocă ca
Cum să nu conchidem din toate astea o
cea a noastră, cînd totul Ieste materie de tra
că civiiizațiea noastră Ie încă strașnic
fic. Codul acesta nu-I pus lu socoloteală de
C opilărie ?
Loco.t-Colonel Floridor
nimeni anume, așa-că nu voiîi jigni nici o
credință, nici o legenda. Anticitatea făcea neaAvocat la Curtea <lc Apel chn
CE-I ANARHISMUL
doctrina lui tucker
1. Benjamin JR, Tucker se născu, In
Darmouth de ltng& New Bedford —
|8«. l,lH„selts. De la 1872 pănăla 1874, Iei făcu o că
ldafl9.a fn Ebglltera, Franța, Italia.
jRt°r,ieR47 Tucker dirigui, în calitate de suplinitor,
in , i xVord, care apărea la Princeton — MassajurnaiȚ
fel publică la New Bedford revista
cliiisetw.
radical review, din care apăru patru
b‘)ine®R numai. In 1881, întemee la Boston un jurnal
°uInîar. Liberty. din care o ediție germană apăru
lu°a«imp sub titlul de Libertas. La Boston, Tucher
c,li i nră la Globul, vreme de zece ani. In 1892, dînsul
00 atrase la New-York unde apare, din Vremea asta,
Tuckcr^âup^a dreptului, Statului,
■ nrietătel ‘ieste cuprinsă cu osebire în articolele
Pf,opanărute în Liberty. Dînsul a publicat, în 1893, o
alegere a articolelor ale, într’o carte intitulată.' Inf/ a book. By a man too busy to vmte one.A fragmenlary exposition of philosofical anarchism: «Iu loc dc-o
carte. De-un om prea ocupat pentru a scrie o carte.
Expunere fragmentară a anarhismului filosofic».
3, Tucker își numește doctrina sa „anarhism".
Un șir de' Împrejurări făcu din mine unul din
reprezentanți puțin mai cunoscut! al doctrinei anar
histe moderne". „Anarhie nu vrea să zică, nu-nsamnă
nnmal contrarul lui arhos, șeful politic. înțelesul aeestui cuvlnt Ieste și opusul arhieX. Arhie mal întă!
însemnează : început, origină, după aceea principiu,
element, apoi întâiul loc, supremație, dominare, guvern
comandarea cea mal înaltă, stăpîniresau antoritate,
in cele din urmă, însemnează: putere supremă, im
periu, regalitate, funcție guvernamentală, situație de
administrator. Cuvîntul „anarhie" poate ast-feliu să
aibă înțelesuri deosebite. S’a adoptat cuvîntul «anar
hism», spre a califica o tendință, filosofică, pentru a
exprima înainte de toate opunerea față de autoritate
de guvern. Și, prinddreptul primului ocupând, s’a pă
strat cuvîntului însemnarea aceasta, așa-că ori-ce
altă întrebuințare le inezactă și pricinuește încurcături"
Baza. — Tucker privește interesul personal ca legea cea
mai supremă pentru fie care din noi: dînsul deduce de-aicl
Itgea acelcea-șl libertâfeipentru toți.
1. Pentru ori și ce ins, legea cea mal supremă
Ieste interesul său personal. «Anarhiștii nu sînt niște
utilitariști, ci egoiști în toată puterea cuvîntului"
Ce însemnează oare interes personal ? Interesul
alea ie tot ce îmi ieste util, de folos. Iei cuprinde
ue o potrivă atît formele inferioare ca și „formela
8»P*B$?ape a*e egoismului". Ast-feliu, interesul soci
al8 .^ste, într’un grad cu totul înalt, interesul fieln.teresu^ orî-cul: „vieața societățel ieste nedescietatea^ Cea a insuluI: distrugînd insul, distrugi Sopersonal Ieste, pentru om, legea cea mai
•Anarhiștii resping cu totul ideea une! obhSin morale, unor drepturi sau datorii naturale».
„m&9ură a drepturilor noastre naturale-! puAlev' j ’ce individ, numească-se Iei Bill Sykes sau
■vizf țj
Romanoff, ca și ori-ce totalitate de indi-
ș; as; s—“'iS-rfa-:":
țiune ‘ «Vezi-ț! de daraverile tale,Ieste Tgnra lege
de°ra Vann7hl8mU?nI“i’-Jute
datoriea nO«8^
de a respecta drepturile altuea, cu alte cuvinte de
?,.resP®cla. sfera de Putere a fle-câruî, mărginită de
libertatea tuturor". Ast-feliă «în virtutea legel acelea-sl
libertâțel, pentru toți, puterea fie-cftrul ee află
neapărat mărginită. Pe această lege, a aceleea-al li
bertăți pentru toțî, se întemeează «deosebirea între
încălcare și împotrivire, între dominare șl apărare:
asta-I de-o însemnătate cu totul mare; fără lea nu
poate fi filosotie socială dăinuitoare".
•
5nP^care’. *e faptul de-a încălca domeniul unul
individ, domeniul determinat de marginele înăuntrul
căror libertațea-I de acțiune nu se lovește de liber
tatea de acțiune a nimănui». Această linie de deose
bire^ apare foarte limpede în unele puncte: bună
oară, amenințarea din partea unei acțiuni nu le o în
călcare dacă această amenințare nu le în sine o În
călcare: „am tot dreptul să ameninț cu-n lucru pe care
am tot dreptul să-1 facu. Sînt înse puncte unde această linie de deosebire poate să apară ca îndoioasă:
bună-oară nu putem hotărî într’un chip absolut, chestiea de a ști dacă relele tratamente administrate
unul copil de părinți alcătuesc o încălcare ori nu asupra libertâței unul al treilea ins“. «Experiența ne
învață de a determina din zi în zi mai neted, mar
ginea asta». «Cît se atinge de felul încălcărel, n'are
aface dac’ar fi sfivîșită de o persoană asupra alteea,
cum ar fi cazul unul criminal ordinar, dac’ar
fi săvîrșită de o persoană asupra tuturor, cum ar fi
cazul unui tiran, sau dac'ar fi săvîrșită de toată lumea
împotriva unei singure persoane, cum ar fi cazul de
mocrațiilor noastre de a-zi».
«Pe de altă parte, împotrivirea la un atac strein
nu le o încălcare, ci apărare». «Individul are drep
tul să se apere împotriva încălcărilor pe terenu-l de
acțiune»: «chiar și întrebuințarea violenței ie legitimă
împotriva unui atac»; n’avem acolea să luăm însamă,
să cumpănim do cît sorții izbîndel». Ie legitim lucru
«nu numai de a cere o indemnitate pentru o încăl
care vădită, ci chiar de a împiedica încălca
rea. Dar nu ie legitim de a împiedica niște acțiuni
fiind-că astea ar putea lua parte să determineze o
încălcare, bună-oară ca debitul de alcool». „Cit se atinge chiar de felul împotrivire!, n’are aface că ar fi
din partea unei persoane împotriva alteea, ca. apararea față de un criminal, sau că ar fi din partea
unei persoane împotriva tuturor, ca împotrivirea de-a
ne supune unei legi tirane, n’are a face că ar fi din
partea tuturor contra unui, ca răzvrîtirea unui, po
por împotriva unui despot: membrii unei societăți
se întrunesc spontanen ca să se scape de-un criminal.
Dreptul. — După Tucker, nici binele individual, nici
aceea-șl libertate pentru toți nu se opune la existența drep
tului. Trebuie să avem niște norme juridice, adică
niște norme întemeeate pe voința comună, norme
cari ar putea să fie aduse la îndeplinire prin toai
mijloacele, chiar prin închisoare, prin cazne, prin
pedeapsa cu moarte. Dar dreptul trebuie să fie «aht
de mlădios, atît de flexibil, în cit să se adapteze la
>
w
-vux
zJa
mnninfflri. Uc
flceacelei? ??estă lege supremă, Tucker deduce «legea
libertățl pentru toți». Legea aceleea-ș!
Pentru loțfsebazază pe interesul. he-^rui
a°»-XL\ca.tlibortatea IeBte eondițiea primordiala
*ai de
fericiri omenești: ceea-ce Ie și lucrul cel
am ndin lume, din care»lmdVSăOparteiligaa
zănuulele avînd ca UnU de a. m
£q ._
fi curat de
V
legale, norme din cari Tugoarea
legel de libertate,
lumea deopotrivă.
.nc
pentrui toată *°“«ava ePjsla o normă juridică destina^^sVa^guVeV^
�REVISTA IDE EI
90
91
REVISTA 1DEEJ
țați de rațiune și de împrejurări». Pedeapsa ou moarte
sa împacă foarte bine cu ocrotirea persoanei, pentru
că în csența-I aceasta nu Ie o acțiune agresivă, ci
defensivă.
Va exista apoi o morală juridică, în virtutea cărei
va exista «proprietatea întemeeată pe muncă. Aceas
tă formă de proprietate garantează fle-cărul atît pose
siunea sau stăpînirea produselor sale cît și cea a
unor produse streine dobîndite curat, fără vre-o în
șelăciune sau violență». «Stăpînirea sau posesiunea
anarhistă nu se raportează de cît la produsa. Poate
fl socotit ca produs, tot ce cere muncă de om. Totu-șl
cît se atinge de produsele ce nu se află de cît într’o
cllime prea mărginită, anarhismul nu va ținea soco
teală de cît de cerințele întemeeate pe stăpînirea sau
pe posesiunea actuală, de fapt, și pe uz». împotriva
violărel proprietate!, ca și împotriva violărel per
soanei, «anarhismul nu respinge nici o măsură vio
lentă, numai să fie dictată de rațiune și de îm
prejurări".
După aceea, va exista și norma juridică în virtutea
cărei un contract jncheeâttrcbuește să fie îndeplinit.
„Daci cine-va fșl iea o îndatorire în mod conștient,
liber, prin asta pentru sine-și crează o îndatorire0,
lear pentru partea cealaltă creazi „un drept'1. Tăriea
unul contract na Ie înse nemărginită. „Coutractul Ie
o unelti din cele ma! prețioase și măi lesne de
mănuit, dar utilitatea nu i-1 nemărginită. Nimeni nu
poate să întrebuințeze contractul pentru a-și Înstrăina
drepturile ce se numesc ale omulul“: „Ieată de ce
constituțiea unei asociații cari-ar cuprinde renun
țarea obștească la dreptul de a se retrage din aso
ciație, n’ar fi de cît o formalitate deșartă'*. Afară
de asta, nimeni nu poate pretinde, după contract,
vreun angajament dăunător unul al treilea; ieată
de ce orl-ce angajament ,,a cărui îndeplinire ar cere
o încălcăre asupra unul al treilea, va fi fără nici o
valoare1*. „îndeplinirea unul contract ieste un lucru
atît de însemnat, în cît nu putem încuviința viola
rea-! de cît în cazuri cu totul excepționale. încre
derea mutuală ce pot să-și dee membrii unei aso
ciații Ieste un fapt de-o însemnătate atît de mare,
în cit Ie foarte cnibzuit lucru de a nu zdruncina nici,
o dată această încredere, prin vre-un fapt oare-care
afară doar cînd o rațiune superioară ar cere". «Ne
tinerea de un angajament luat, Ie o fraudă săvlrșită
în dauna celui față de care ne-am angajat, Ie o căi
care arbitrară a libertățel sale, Ieste o încălcare».
• Oxl-ce individ, față de care și-a luat cine-va un angajameuf, ori de ce natură ar fi angajamentul acesta,
ave dreptul de a cere executarea, chiar prin putete,
executarea clauzelor acestui contract, afară dacă
hideplînirea-I n’ar cere o încălcare asupra unul al
treilea. Cel față de care s’a angajat cine-va, are
dar dreptul de-a cere executarea, chiar prin putere,
executarea clauzelor contractului încheeat, avînd
dreptul de a se înțelege chiar si cu alții ca sâ-l ajute
pentru asemeni sflrșit. La rîndul lor, acești alții au
dreptul de-a hotărî,*dacă vor și pănâ la* ce punct
vor, să ajute, în demersurile sale pentru îndeplinirea
clauzelor unu! angajament, pe cel ce a recurs la
sprijinul lor. De altminteri aicinu-I vorba de cît de-o
chestie de oportunitate. Ieste Inse mai mult de cît
probabil că se va ajunge la rezultatul ca îndepli
nirea unul contract să fie mal bine asigurată, cînd
cel ce s’ar angaja ar ști din capul locului că nu va
fi silit să-și îndeplinească angajamentul».
Statal. I. In vederea binelui individual adică în vederev leqei acelcea-șl libertăți pentru toți Tucker respinge
Statul intr'un chip absolut, fără nici o restricție locală
eau temporală. Pentru-că «Statul Ie întruparea idee!
de încălcare».
1. «Toate instituțiile cari au fost privite vre-o dată,
drept Stat, au două caractere comune: mal întăl
caracterul de. a constitui o încălcare», «sau, ceea-ce
J5 a^ela- ^ucru» ° violare, o dominare», «supunerea
mulul care nu se opune voinței altuea» : «apoi, acela
un^ *°2?
uzurparea unei puteri absolute asupra
teri,
.?n
asupra a totul cuprins în Iei, puîn
obște în scopul dublu, dc-a
Pe supuși și de-a întinde si mal
marginale acestui teritoriu". Ieată *de co
«difinitiea anarhistă a Statului Ieste cea următoam.
Statul le întruparea ideel de încălcare, în poraoaJ ‘
unuea sau mal multor, cari susțin să reprezintă ai «J
comande totalitățel populației unul teritoriu". ? 8&
„Ori-ce guvern Ie un rău, chiar dacă ar fi dom;
narea unei majorități". „Atît despotismul teocrat;Z
al regilor, cit și despotismul democratic al maiori
tăților, Ieste tot atît de respins**. „Ce-i oare un bu
letin de vot 9 Nimic mal mult și nimic mal nu
țin de cît un reprezentant de hîrtie al baionetei
âl puștei, al prafului și a gloanțelor. Ie o invenție
pentru a constata, cu cea mică pierdere cu putintă
de muncă, ce partidă anume are puterea și cape
trebuie să se supue inevitabilului. Glasul majorități
ne ferește de a vtrsa sînge, dar alcătuește tot des
potismul unei puteri ca și comandarea celui m&t
absolut prinț, care are laspatel:-! cea mal formi
dabilă putere armată".
2. «Toate acțiunile unul guvern implic* mal întăl
un atac indirect, fiind întemeeate pe această incul
care primară, numită impunere*. «Cea dintâi acțiune
a Statului, fixarea unul impozit obligatoriu și perceperea acestui impozit sau dăjdii cu forța, alcătuește din capul locului o călcare, ©violare a aceleași
libertăți pentru toți, violare care preface în vițioasi
orl-cc acțiune subsecventă sau următoare a acestui
Stat, chiar dacă aceasta ar fi de un ordin curat de*
fensiv și dacă cheltuelele Iei ar fi acoperite prin
contribui?! voluntare. Cum să împăcăm legea aceleea-șl libertăți pentru toți cu faptul că ml se răpește
o parte din rodul muncel, ca sl plătesc o protecție
pe care leu unul nici n’am cerut-o, nici n’am
dorit-o».
«Ieată o violare. Dar cum să calificăm o confls«
care prin care cel cari sînt jertfele Iei, eînt gratifi
cați cu gloanțe în loc de pîne, în loc de ocrotire cu
apăsare ? Asta însamnă cu adevărat, a adăoga peste
o fâr de lege altă bătae de joc. Ceea ce face Statul».
Acțiunea guvernelor implică „după toate, și în marea
mulțime a măsurilor ce le iea, implică violări, do
astă dată directe, pentru că iele nu tind numai să
preîntlmpine niște atacuri, ci să și comprime poporul
în activitatea-I comercială și industrială, în vieața-î
socială, domestică personală».
„Așa că ie ©judecata cu totul superficiala, ușoară,
de-a zice cum-că Statul actual nu le de cît o sim
plă măsură dc ocrotire*. «Ocrotire, Ie un serviciu de
aceea-șl natură, ca și orl-care altul, și caro, prin
urmare, ie supus legeî cererel și ofertei. Cînd pleața-I
liberă, ni se uă ocrotirea după cit costă. Dar Statul!
a făcut din producțiea și din vinderea acestei mărfi
monopol. Ca ori și care monopolizator Iei, ne dă niște
putregaiuri sau aproape niște putregaiuri cu niște
prețuri ne-nchipuitc. După cum un monopolizator de
lucruri trebuitoare de traiu dă adesea otravă fn loc
de hrană, Statul profită de monopolul apărărejț ce-i
are, pentru a da, în loc de sprijin, ajutor, încălcăriclienții celui dintâi, plătesc pentru a ii otrăviți, cei a
celui de-al doilea, pentru a fi subjugați. Dar mișenc
Statului întrece, mult cu mult, pe cea a tuțuror c '
lorlațl monopolizatori, pentru-că, numai Iei dintre l , <
are dreptul să ne siească se ne servim de ma
lui, vrînd nevrînd».
u
. m
3. Cit se atinge de apărarea Statului, nu P“ «
zice că Statul ar fi necesar pentru a combate cr
nalitatea. «Singur Statul ieste cel mal mare cr’®,.n r
Dinsul crează mult mal curînd criminali de <c {n0
putea pedepsi». «închisorile noastre sînt arn-p
de criminali, făcuțl criminali de virtuosul nos
.g.
Stat, cu legile sale nedrepte, cu m?noP01urt_fl»fl de
năbușitoare, și prin condițiile îngrozitoare
toate acestea. Se promulga o mulțime <ie b <
prilejesc crima, se promulgă unele după a&
depsască această crimă».
, x.j neNu mai putem acum apăra Statul ziCin . 1(Pjate,
cesar pentru a împuțina mizeriea. Dacă acu»
ț luj
Statul dă ajutor bietelor victime ale iDU°, ^uri
Misisipi, fără-ndocală le mult mai bine ae cu
olI
alte lanțuri pentru popor: dar
s0 po»t<!
face cît prețul cu care-1 plățjt. p°Porti1 ”, je nici w*
lăsa subjugat, ca să fie asigtrat. pac| «„dure Pn'
alt leac, mal nimerit pentru dinsul
“ pute*
mejdiile naturale și
so acomodeze mim
îi unei asemeni practici. Dar libertatea ournittriie u . ■> a ae însărcinează cu niște asigurări
fi» fllt /Xure și mulfc ma>’ Ieftiuc- Prin asigurări
bXpfe^^
s’S
CT‘astrofc’-
«• .i, individual al tuturora, și mal cu samă uceea-șl
jj. pine‘e’
ccre ca Slutul să fie înlocuit printr'o
lil,£rl^C^ială a oamenilor, vieață întemeeată pe norma jutirfil" socw
contract încheeat trebuește să fie înderl • în locul Statului ar trebui să existe «asocia^'hberă a inșilor ce vor a încheea un contract*.
10
Anarhiștii nu tind nici nu doresc abolirea sau
societățel. Tei nu uită deloc cum-că vieața
nlD1’oC»IteI ieste nedespărțit legată de cea a indivi50in? St că nu s’ar putea distruge una de loc fără
« ucide si .ceealalta». „Societatea a ajuns apana“ni sau bunul cel mal prețios al omului. Aerul, pur,
3 rat ieste bun, dar nimeni nu poate respira izolat,
fflung. Independența, neatîrnarea, Ie bună, înse
jn izolare, în singurătate Ieste cumpărată prea
8 0?^ oamenii trebuie cuprinși, întruniți în societate,
nu prin o putere supremă, ci prin obligarea de a în
deplini un contract încheeat. Forma societățel va
trebui să fie ao asociație voluntară" a cărei «consti
tuție» nu va putea fi nici o dată de cît un contract.
H. Cum va trebui înse să fie organizată în amă
nunt această asociație voluntară.
înainte de toate, iea nu poate să-și lege membrii
pe totdeauna. «Constituțiea unei asociații, eu renun
țarea obștească la dreptul de a se retrage din iea,
ar fi un contract tară nici o valoare și ori-ee om
cinstit care ar tace parte din asemeni asociație nu-șl
va face nici un scrupul de a viola asemeni contract,
do a-1 călca în picioare, de îndată ce-șl va fi dat
samă de adîuca-i dobitocie. O asemenea renunțare ar
însemna că cine-va s’ar face rob singur, de sine: ni
meni înse nu se poate preface în rob pană Ia punc
tai de-a pierde dreptul să se emacnipeze».
După aceea, această asociație voluntară nu poate
Iea, ca atare, să aibă, să exerciteze vre-o dominare
asupra unul alt teritoriu. Se înțelege că, în terito
riul sau în partea de teritoriu. întrupată în asociație
după ce membrii acestei asociații au apucat a pune
- ' n?*DR. Pe acest teritoriu sau pe această parte de te
ritoriu, se înțelege că această asociiție poate impune
^punere la regalele convenite între membrii sal resnh t ?•’
Ponte împiedica pe un neaderent la aociație de a întră în acest teritoriu, de-a locui acoiea fără a îndeplini condițiile cerute de asociație.
dnJ?5<M.uPUnem înse că o persoană îșl va fi avut
înnh!?^1?1’ chiar în mijlocul acestui teritoriu, mal
np P.0 de a se fi întemeeat acolea asociațiea, și că
la
8au Pe nedrept, Iea n’ar li vrut să adereze
avf*n°
: în asemenea caz, asociații nu vor
DlaS drePtuh nici s’o alunge, nici s’o supue la
Veci» J>e<ntru foloasele ce ar putea să le tragă d’n
PeasM •t*a asociațiel, nici s’o împiedice, ca. să-I răcîstipî/0 oaseefo astea, să se bucure de dyePstnFde
existe ^ anterior. Ca si înori-ce asociație liberă, dar,
orl-rf “ecesar dreptul de retragere din as.°^ia.^
totdeauna, să se retragă. In or'i-ce caz, nu se va
putea nici o dată dispune de o minoritate împotriva
dorinței Iei, ori cît de puțin numeroasă ar fi». Asociațiea liberă Ieste autorizată a siU pe cine-va să-și
îndeplinească angajamentul, făgăduința. «Dacă cine
va și-a luat vre-un angajament față de alte persoane
astea au dreptul să se coalizeze, să se unească, pen
tru a-1 sili să-și îndeplinească angajamentul:» o aso
ciație Ieste ast-feliu autorizată* a cere îndeplinirea
tuturor prescripțiilor încheeate între membrii săi
respectivi». Cu toate astea, nu trebuie nici de cum
să uităm cum-că «foarte probabil îndeplinirea unul
contract va fi mult mal bine asigurată din ziua în
care cel ce se va angaja va ști mal dinainte că nu
va fi silit să-și îndeplinească angajamentul*.
Una din îndatoririle cele mal importante pentru
membrii unei asociații libere trebuie să fie aceea de
a plăti dare: fiind înse întemeeată pe un contract,
contribuțiea asta le voluntară. «Impunerea voluntari
departe de a slăbi creditul asociației, îl întărește*.
Mal întăl asociațiea nu împrumuta nici o dată sau
aproape nici o dată, dată simplitatea sarcinelor Iei.
După asta, asociațiea nu poate, după cum face
Statul actual prin mijlocul impunere! forțate, să-și
suspendeze plățile și totu-șl să existe. In sfrîșit, asociațiea trebuie să se silească să-șl apere creditul
prin respectarea strictă, amănunțită, a angajamentelor
sau datoriilor Iei. Impunerea voluntară, apoi «Ieste
o amintire neîntreruptă adusă societățe! de-a nu
ajunge o instituție agresivă pentru-că atunci va
putea să se teamă de o scădere a cotizațiilor libere.
Societatea posedă cu chipul acesta un neîntrerupt
stimulent care-o împinge sase conformeze dorințelor
poporului, mereu-mereu».
.
„O organizare aproape excluziv anarhista șl de-o
întindere necunoscută până la iea Ie minunata «Irish
Land-League». O mulțime de organizații locale se
întind pe niște teritorii nemărginite, pe cele două
continente despărțite de trei mii de leghe de apă
sărată. Fie-care grupă Ieste autonomă și liberă. Fie
care se alcătuește dintr’un număr variabil de: inși,
tot autonomi si tot liberi, deosebiți ca vrîstâ, ca sex
nume. Fie-care grupă Ie susținută dc contribuțflI vo-
se vădească valoarea
nele lor ar fi întemeeate Asț-feliu, cu toatele sînt in
trunite în chipul cel cu Pu^lă.®aîX?taScoas«si jertfească autonomiea: cu toatele alcătuesc
clație dc egali a căror neasemănată putere face
tremure armatele și tiranii»
vor ocroti membrii «împotriva tuturor celor ce vio^
a‘-
c“ dfsp*ri“e‘
Statului, crima ya începe a d,^flrneiVe poate prea
PfobS ’ at!rnă numai de faptul că acefstV^kre
âau nn a x 1‘ar respinge scopurile, c’ar crede-o î
triva incendiilor. De j
a fi jurat,. «Se poate ca soeieUtea
se
delC jde buletinul dc vot, fund-că există Și
kfitatoM0xnisiona. Dacă o hotănre fo^^oritatea
Referi «Tde °
importanță în <m^O"KbOfeze cn
focreze mai bine aparte de cit
puțea
cu Partea cealaltă, aceasta din urmă
Pul
®rivc, 'cari să (asigure
�92
tals'iA iilfegj
REVISTA 1DEEI
să fie ocupat numai Iei. Dar dacă s’ar fntlmpla ase colă : bancherii de pe domeniile industriale ai
1 “’hermenea lucru, asta ar fi din pricina însușirilor sale ciale. leată cine înghite plus-valoarea".
2. „De unde purcede înse puterea acestor •> m
de ocrotitor, nu din pricina puterel sale tiranice.
De teama concurentei va fi silit totdeauna a se monopolul Statului. Toată uzura se razixnă pe acp ph
purla cit mal bine. Puterea nu va rezida nici o dată "Din mulțimea monopolurilor do acum, patru i”
8*hl
în sine, ci în cliențf, lear aceștia o vor exercita, nu de-o însemnătate mal mare".
„Monopolul monetar, prin efectele salo nefasta
prin violări sau prin forță, ci curat scutindu-se do
cupă
locul
dintăl.
Acest
monopol
constă
In
aceea
°*
serviciile sale“. Dar, dacă rînitul și lovitul aparțin
unor diferite societăți defensive, nu va fi oare luptă guvernul îngădue unor persoane, unor persoane
între aceste societăți ? „Se va ști probabil să se vind un oare-care soiii de proprietate, să emită n?"
împiedice prin contracte asemenea luptă, poate nedă de circulare, privilegiu pe care-1 protege în i
celelah
chiar prin crearea undr curii supreme de arbitragiu, rile noastre impunînd cu 10 la sută pe toate celeloh
și seva găsi la aceste diferite societăți aceea-șl idee persoane cari vor să emită monedă de circulare i
proclamînd prin legile sale cum-că emiterea de
do?’ bj
de colaborare liberă, baza fie-cărel din iele".
, Asociațiile defensive au ca țintă de-a cere despă lete, ca drept valori, Ie o acțiune criminală pentru
aaainPn5
gubiri pentru atacuri vădite, și de asemeni de a le toate celelalte persoane. Putem zice cum-că aeomenj
preveni sau preînttmpina pe aceste". Pentru a în privilegiațl sînt stăpînil stabilirel citului de dobînda
’*
deplini asemenea sarcină Iele pot să recurgă la chirie, și ai prețurilor pieței, în primul caz ald
al dobln.
toate mijloacele nimerite pentru asemenea lucru, dei direct,
- zîn al
•—doilea
- —— -rși al
-— ..
treilea al chiriei
ațsi și prZaccesul piviesiCl
profesiei ae
de banbaufără să exerciteze cu toate astea vre-un uarc-care
oare-care țunlor pieței, indirect. Dacă autism
guvern. „Supun
„Supunerea unul individ care nu săvîrșește
4
chcr a*’ fi liber pentru toată lumea, un număr necontenit
nici un feliu
feliâ dede-ncălcaro,
---------- , —
supunerea
______ unul asemenea xx.
mft
t.xI mare de indivizi s’ar apuca de meșteșugul
mestesuanl acesta
ari»«in
individ la voința altuea, lentă guvernul. Supunerea până cind concurența ar ajunge atît d’e-nversunaU
cui-va, care săvîrșește încălcări, nu îe dar un gu- în cît prețul plătit pentru o împrumutare de* bani
vern, ei o rezistență și o protecții
Je față de guvern. s’ar reduce la cheltuelele muncei, la trei pătrimi sau
„Anarhismului recunoaște dreptul de-a urmări de-a o- la unu la sută, după cum ne arată statistica". ,Tot
r~
”
,
•;
’
,
r
______
sfndi, de-a pedepsi pe făcătorul de rele". _■Anarhis
o dată prețul chiriei ar cădea mult. Pentru-că o’ri-ce
mul yrea să-I
să-i rîpească acestuea din proprietăți
proprietate persoană, care ar putea săgăsască bani cu unuia
tnnmni r>îf frnhnin no eă
„Ar.„lnnlA
tocmai cît trebuie ca să repare pagubele pricinuite". sută, ca să-și construească o casă, nu va mai vrea
„Dacă nu va găsi un mijloc mai bun ca să „„„„
se ape:
apere să plătească proprietarului o chirie urcată". In sfirșit
împotriva atacurilor, se va sluji și de pușcărie". A
A- „profitul schimbului va scadea, pentru-că comprsanțiî
---- moarte.
-------- „Soci în loc de-a cumpăra pe credit și cu prețuri urcate^
□arhismul admite chiar pedeapsa cu
etatea rostind pedeapsa cu moarte nu comiteî un a- vo.r împrumuta bani de la banca* și cu-n. procent mal
sasinat. Un
asasinat ieste o acțiune
Un.asasinat
arț'unc agresivă
agresivă,: o ac- mic de cît unuia sută: plătind de-o data, Iei ar cumțiune defensivă nu poale nici “o’dnlă să fie -------------numită para ieftin și ar scădea proporțional prețul mărfuast-feliu. Vieața celui ce ne atacă nu Ie inviolabilă rilor pentru clienții lor",
de
loc,
și
nu
există
în
vieața
socială
principiu
care
,,Din punctul de vedere al iniluențel sale, mono
fiă ȚIP Oni’PîlCnă Ho_U
să ne oprească de-a ne Dam»!
servi zideo toaterrttîlzxnAAln
mijloacele pen- polul funciar ocupă al doilea loc. Și mal cu osebire
trn a ne împotrivi unui atac". „Ieste nKinn
chiar nrȚmîpiHî]
admisibil în țerile în . toată puterea cuvîntulul agricole, ca
ca ag
--------- ’ să fie pus șija
’ * cazne, dar
'
igTesoruî
nu se vaînIrlanda, se simțesc influențele nefaste ale acestui
trebuința acest mijloc de cît dacă pedeapsa cu moarte monopol. Monopolul acesta constă în aceea, că gu
și cea a unei închisori suportabile nu vor fi folosit la vernul proteguește titluri de proprietate fonciară
,.Toate litigiile slnt iudecate de jurii".
jurii11, „Pen- cari
nimic". „Toate
-----------------------nu sînt întemeeate
——— pe ocuparea personală si nici
..«« „Arenda
— v — nu-i
putință
decîtmulțămită
cu putinț.
|tru
ru a alcătui ijuriile,
ar^pe> cel mai bun mijloc ar fi să se Pe muncă".
încredințeze numirea la sorți, scoțlndu-se două-spre- acestei proteguiri
acordate de Stat". ,,De îndată ce fie
w
7PPP niimn
______ ...
.
nona
- r «.a
zece nume dintr’o roată ce va cuprinde numele* tu care n’ar mal găsi proteguire de cît în posesiunea
turor cetățenilor din comunitate
„.Juriile nu vor pesonală și în cultura solului, arendarea ar dispărea
statua numai asupra faptelor, ci si asupra dreptului lear uzura ar pierde un sprijin mal mult, ar avea
asupra aplicărei acestuea la cazul dat, cît și asupra un sprijin inai puțin".
Al treilea și al patrulea loc slnt prinse do monopolul
tulul"36* B3U desPă8'ub,reI în caz de violare a drepvamal și de* cel al brevetelor. „Monopolul vamal con
stă în a favoriza o producție caro se fabrică în conProprletaten.— I. In vederea binelui individual si a
aeeleea și libertăți pentru toți, Tucker nu respinge țiropricrarea lucker nu respinge
respinge din proprietate de cît dis- mici cheltuell, împledicîndu-se prin dări, exploataată„ P®
pe monopol, precum există pu- rea celei din urmă. Răul pe care-1 pricinuește acest
ÎL21 e-**a înt..e“eeatâ
rurea șt pretutindeni în Stat. Faptul că în esența lui monopol ar putea mal curînd să fie numit mes-uzură
vii
în®alcare; »nu Șe Yede numai în fap- —misusury, de cît uzură-i<suri/, pentru-că dînsul reșaaa Ca v co.mPr^mă năzuințele individuale, ci și în,
trlnge munca nu ca să facă o întrebuințare intelin
-11m1aL ^r^v’
Protecțiea și-ngrijirea ce gentă din capital, ci pentru a face o întrebuințări5
o a monopolului, înlesnind cu chipul acesta uzura, neinteligentă din ier*. „Monopolul brevetelor proPmZhLSuî0-?0*8 stoarce o plus-valoare. teguește, fmpotriva concurentei, pe inventatori, P®
adao8'area de valoare prin autori,. pe
artiști,
atît de mult, ca aceștia să P°“^
X
--------- ------------------------------------ ------------------ -> V<* «VVgxx- ~
inînS cer? iadură obiectul ce^se furnizază consuma- stoarce
stoarce de
de la
la popor
popor sume
sume cu
cu mult
mult mal.mari
mai. mari de cit
D“p>un,emi?a peprodusul ace8ta le
-ar face
le-ar
face valoarea
valoarea muncei,
muncei, cu
cu alte
tUU cuvinte, mono
Ho
ltatea-1 de
Iei nu dobîndește polul acesta acordă unor persoane, și P
ealra
pentru
antM
“®cesar existenței sale'4. „Cu toate anume
tat® ne
anume număr
număr de
de ani,
ani, bucurarea,
bucurarea, în
în ca
cakhtate
a *re^uJe sâ existe, care să dobîndească proprietate, de anume legi si
și de anume feaOia -p
P F^eîx fea ,aceasta- c,ne
fie"? „Uzurîerul".
naturale,
’l de-a
naturale, ca
ca si
și de
de privilegiu
privilegiul
de-a preleva,
preleva,
Mnrîă s»iw ^Orm? de uzură: împrumutarea cu do- dica un tribut
folosirea acestei
tribul pentru AJwSirea
OrT-ntnAnnÎL»?trexa 'l araPdarea profilarea în schimb rale, care ar trebui să fie liberă, la înd^®Ina taior,
uzn'rar6^^ Câ UUU1
AC<^te treI luerarI Ieste un lor". Pe monopolul vamal și pe cel
r al breyf ®r0exoenfÎY nrOolDe
-Srac u04 ‘ iToatâ ^umea> afară de pe
pe lîngă
lîngă monopolul
monopolul cel
cel monetar,
mon’etar, se
se Jntemee^pqte Și
rJStJt v-S
Bancherul Ieste un uzurar, fabri- fitul
aceste î
fitul în
în schimb.
schimb.OO dată
dată abolite,
r1??’**-, desființate
J'
chiar
un uzurar» Proprietarul Ieste un uzurar : monopolul cel monetar, va dispărea și profita
d*X
Care aVÎ5? ° °®onomIe oare-care o
II. Binele individual
al
tuturor,
și
mal
cu
sa>nă^
e
individual al
și
<
o caRălJî dă 8a* CT dă cu chirie sau cu arendă libertate
cer o ast-fcliă
dc distribuire a p
libertate*pentru
‘ toți,
‘
‘
uzurîr NtmîJ2>°9IOarră C?‘? ?re’ chîar
dÎQSul i'un prictățel •în....
cît produsul
muncei
să
fie
garantat
/«*f£
eW
te,
^
,
lumeaSC?tlt de păcalul uzurcl, toată
1. «Aceea-șl libertate, cît se atinge de.proepchilibr°
rea mulțime °<.VVâ’
îea ?u tuturor folosește, ma- ieste libertatea de a lua și
, ta fii
ei acea de-a
-- ? păstra,
.
^”•1 uzăridlv Pr,cina-L Se îmbogățesc nu- care
forcare face
faceca
caaceste
acestedouă
douălibertăți
libertățipot
pot să '
teritQtmQ r.BV,tCri m. i: Pr°prietarîl foueiari, de pe acelas
acelaș timp
timp fără
fără ciocnire
ciocnire și
și încălcare».
încălcare»» *7‘op aCcstc
cari cuprind o numeroasă populație agrî- mă
~’x de proprietate care —
•-*
•>«
inundă
la
poale să răspuna®
nlâ numnl o mică parte, ar trebui să o
hoWea «întreagă"» „Această formă de proprietate
dâplo°ar Lre însamnă garantarea proprietâței afi5nsclor tale cît au fost doblndite * fără reîll a p«r& înșelăciune și silnicie, și mai insamnă
orvS, far“ tuturor drepturilor asupra unor* produse
jxorciiflr0n
virtutea unor contracte încheeate
Ser Cnrietatca anarhistă nu sc referă deci de cît la
»prop Tnsamnă produs orl-cc lucru care cere
produs®- 1
fiQ £ bucată de fier, fie o bucată de
jnnocă
to’ate astea, cît se atinge de pămlnt și
obiecte cari se afla în prea mică cîtime pende 8
albă orl-cine, trebuește să spunem că Anar{tD ca sanrotegui de cît drepturile întemeeate
hi8îocupațio actuală, dc fapt, și pe uz".
n distribuire a proprietâței, care să garanteze
2‘ «rnl nrodusul muncei nu presupune de cît aplifa aceleca-șl libertăți pentru toți, chiar în domeTle cari până acuma nu-s cîrmuite de cit de mofnnolul Statului.
“ Mal Înainte dc toate, trebuește moneda liberă—
.
„Moneda liberă însemnează linsa totală
ori si c&rei stăvili la emiterea monedei nefalșifeate‘f Emiterea monedei trebuie să fie tot atîta
deliberă ca si fabricarea de papuci și de ghete". Mo
neda aici, Ie luată în înțelesul său cel mai larg, „aici
je vorba și de moneda-marfă și de moneda-credit":
nu-i vorba numai de piesele sunătoare de aur, sau de
argint curat: „ideea așa numitei regalități a metalelor
prețioase ar trebui să fie scoase din capetele oame
nilor, și ar trebui să se știe că nici o marfă n’a
fost hotărîlă de natură anume pentru a servi de
monedă". „S’ar afla un număr îndestulător de mari
și mici proprietari, cari ar emite bani bucuros, dacă
ar avea libertatea, și cari ar procura chiar mai
mulți de cît ar fi de nevoe“, „Dacă ar fi îngăduit să
se aicătuească bănci pentru emiterea de hîrtie-monedă, angajînd orl-ce soiu de proprietate, chiar dacă
banca n’ar poseda nici un ban și nu ar fi silită să-și
ramburseze socotelile sale în bani bătuți, dacă cliențilbăncel s’ar angaja mutual de-al accepta biletele
lei al pari în locul plățel în aur sau în argint, dacă
rambursare? nu va putea fi cerută de cît la terme
nul hotărît și în contra înapoerel biletelor și restituireî gajurilor: dacă ar avea loc asemenea lucru,
poporul ar fl foarte puțin inteligent dacă nu s’ar
folosi de-o libertate atît de prețioasă". „Prin efectul
concurenței, ast-feliu, dobînda capitaluluis’ar coborî
pană la valoarea simple'or cheltuell de exploatare
năucei, adică mal jos cît unu la sută", „fiind-că
wrneni nu va consimți a plăti rente unui capitalist,
cma ar putea fără cheltueil să dobîndească de la o
jancă sumele ce i-ar fi de nevoe cu să*șl procure
Woacele de producere". Tot asa, „prețul chinei
tulhi.r«c . e
salariul industriașului sau comerriansan ii ’ ?»^n*;ra cît nu s’ar opune la asta legi vamale
ttilllnn re,vet". «Această ușurință de a se procura
Dorn^i
producere ar da afacerilor un avint neeh „ ț ’• „Dacă banca liberă—frec banking, n’ar fi de
tiza t^?c>ercare sfioasă, numai în vederea de a repsrde aJî »n
ma’ eKal bogățiile aflătoare în ziaa
munoBif
jertfi în favoarea-! măcar o clipă de
‘PdmîL', upă asta, va trebui ca solul să fie bber.
54 cuiiiil a5kaPar^ poporului, adică orl-cine ar vrea
htru «u v P&mtntul, sa albă stăpînirea lui garantată,
stabin va r cultiva Iei cu adevărat, asta fără a se
•rendaoVe,'° deosebire între o clasă de proprietari de
’ !Ucrători, și fă,râ să se impue de dat yre o
ottipaKÂ ‘kcest «sistem de stăpînire întemeeată pe
mnnîdH
»1U^“ fl'ar adă°** ** Sistemul
monedei hbere, „beneficiul m schimb n’ar mai fi de
cit egal cu salariul unei munci industriale sau co
merciale". Mulțămită liberului schimb, „prețul tutu
ror mărfurilor, până acolea impuse, ar scădea simți
tor . Șl mulțămită neproteguirel produselor spiritu
lui omenesc, „autorii acestora ar avea o teamă sa
lutară de concurență și s’ar mulțămi cu acelas sa
lariu ca și lucrătorii ceilalți*'.
Dacă condițiile acelea-și‘libertăți pentru tot! s’ar
îndeplini în aceste patra’ sisteme, ar urma negreșit
să se îndeplinească și pentru proprietate, cu alte cu
vinte- urmînd să izvorască de-aicl o distribuire a propnetăței în care produsul muncei va fi garantat fie
cărui. «0 dată cu desființarea tiraniei politice, privi
legiul economic va disparea de Ia sine". lair'o so
cietate în care n’ar mai fi dominarea omului de câtrâ
om, renta, chiriea, arenda, profitul In schimb, ar de
veni cu neputință, stăpînirea produsului muncei ar
fi garantat fic-căruh „Noi nu zicem: să nu furi, ci
zicem: cînd toți oamenii vor fi liberi, nu vef fura-.
3. «Libertatea poate prea bine sâ împiedice de a se
răpi lucrătorului produsul muncei sale, dar lea nu poate
veghea ca orl-ce muncă să fie deopotrivă retribuită".
«Deosebirea de sol și de inteligența, vor avea totdeauna
ca drept urmare o ncegalilato de produse. Dar
chiar Regalitatea aceasta va dispărea cu vremea. In
urma noilor condiții economice, în urma mal largel
latitudenl lăsate inițiativei omenești, mulțămită libertațel monedei și solului, deosebirile ae clase se
vor șterge cu vremea, nu se vor mal vedea facultiti
strașnice dezvoltîndu-se în sinul unei minorități, pe cînd
cele ale majorităței să se stingă, să pleară. Ușurința de
plasărilor va să fie cu mult mal mare : lucrătorii nu vor
mal fi alipiți, cel puțin în număr atîta de mare, nu vor mal
fi alipiți de centrele actuale, și nu vor mal fi, prin asta
sclavii proprietarilor urbani: teritorii și m jloaee încă ne
utilizate, vor ti cu înlesnire atinse, utilizate. Prin efectul
acestor influențe orl-ce neegalitate va fi redusă pănă ia
minimum cu putință».
«leșie puțin probabil ca neegalitatea să fie vre-o dată
cu totul înlăturată». «Din pricină că libertatea nu poate
înlătura cu totul neegalitatea, sînt unii oameni ca zie: noi
nu voim libertatea, pentru-câ nouă ne trebuie egalitatea
desăvîrșită. Nu-s de părerea acestora. Daeă pot să trăesc
liber și-n bogăție, puțin îmi pasă mie că vecinul mleu
ar fi tot atîta de liber dar mal bogat. Libertatea va îm
bogăți pe toată lumea cu vremea, fără să îmbogățascâ
deopotrivă pe toți. 0 putere supremă ar putea poate să
ne facă pe toți deopotrivă de bogațl, cît se atinge de
bani, negreșit înse, fea ne va face pe toți de o potrivă de
lipsiți cît se atinge de tot ce face ca vieața noas
tră să fie cu adevărat vrednică de trăito.
Jleaii^nrea.— Schimbarea cerută de binele individual,
după Tucker, trebuie să albă loc în chipul următor: Oa
menii ce-și vor fi dat samă de realitate, de adevăr, vor
convinge cît mat mulți indivizi de nevoea acestei schimbări
tn vederea binelui individual: aceștia vor desființa Statul
după aceea, refuzînd să i se supună: lei vor transforma
dreptul și proprietatea și vor aduce cu chipul acesta domniea noel ere,
I. Alai întăl Ieste vorba de a convinge cît mal mulți indi
vizi, că chiar propriea lor bunâ-stnre cere atare schimbare.
1. «Poporul trebuie crescut, educat în doctrinele anarhitte». «Trebuie să pătrundem pe fie care de ideile anar
histe, să-I propagăm răzvrătirea». «Trebuie de propagat me
reu doctrina aceleca-șl libertăți pentru toți, pana co majo
ritatea va recunoaște, în cele din urmă, cit se atinge de
formele actuale do încălcare și arbitrar, ceea-ce a recu
noscut cît se atinge de formele cele trecute, că ținta lor
nu Ie aceea-sl libertate pentre toți, ci tocmai supune
rea unora». Agitațiea făcuta de „Irish-land-leagueo na
ajuns le izbîndă, din pricina că țăranul in loc s*-sl ur
meze propriile sale lumini, știind bi e ce vrea a dobindi,
s’a încrezut orbește în niște șefi cari 1 au tredat la mo-
5j®8Mnta
asupra monedei», acest siațem_ *t,a
băcii?l,onda*ea'$ „repartizînd întrun cblp na.ta'
bfip}0’ Ppodusele solului între proprietarii lor
’ uî
▲
și al pârlea loc, ar trebui JjJ»«Jlat®a
noproteguirea pro duselor apiritu1^’ 9
qd M ‘tirnintl1-
�04
RfeVisii ibfeâi
HkVîSVA IDEfei
sociale». «Dacă îutr’un mare oraș, în care sînt rnn
tata diferitele trăsături caracteristice Și diferitele tS*’
ale civilizației noastre, atit de bogată-n contrasta» V
e’ar găsi un număr îndestulător de anarhist! « * ■ aacA
inteligențl, de meserii diferite, din d.fente clase*10?
sînt suprimate ? Violența Ieste îndreptățită m cazul acesta, aceștia
aco?^a ar transforma producțiea și re.P^ țiea bunnfe
ipă ddreptul la produsul muncel», «dacă, în rarilor
Dar, «de violența nu trebuește să se uzeze de cit in după
vădită cu prescripțiile ce-1 opresc", «Iei ar crea o kDere
cazuri extreme» «Dacă doctorul vede că asprimea dure- vădita
care
le ar pune 1» îndămînă, pentru activarea h °ancl1
rilor ruine» ă puterile unul bolnav, atit de repede în cit
lor, capitaluri fără doblndă, care pe urma 8:_ ay°*
să fie teamă de moarte mal înain e do a *1 putut să lu- rilor
'
creze remediile aplicate, atunci ordona otenzarea. Dar un trebuința capitalul, mereu crescînd, pentru a sihla"
doctor cum se cade nu se resemnează la asta de cit ne ționa întreprinderi noi, întreprinderi cari ar arăta n»Q*
avînd ce să facă, pentru ca acesta nu uita cum-că unul ar lua parte la Iele foloasele unul asemeni sistem daci •
din efectele etorizărol le do a neutraliza parțial, chiar întîmpla toate astea, ce urmări am avea? In scuxfă v W
total, acțiunea remediilor întrebuințate. Tot așa Ieste toate păturile populaț.el, și intehgențil și marcinim®?
si cu întrebuințarea violenței în eocietato. Ori-cme ar cel buni, și cel răi, și cel indiferenți, vor fi izbit?
presari-o fără disceruămînt, ?i ca leac general și ca lucrul acesta: în număr din ce în ce mal mare se” °e
întăritor orl-oine ar recomanda-o în de obște ca leac, folosi de instituție» asta, și, după uu număr oare-car7?
orl-cme chiar s’ar folosi de dmsa cu ușurătate și fără ani, îșl vor culege ou toții roadele muncei, nimeni nn
trebuință ua tot ce poate să se întimple mal rău ar fi un putea să trăească din rentă, întreaga cetate va fi ai V&
înșelător». De aceea «nu trebuie să se uzeze de violență un imens stup de lucrători anarhiști, de oameni liber?
împotriva apăsătorilor omenirel, de cît dacă aceștia vor fi prosperi",
li"
ce un număr îndestulător de ins! VOr r
făcut cu neputința orl-ce agitație paclnică**. Curgerea de smn Da îndată
{
ge însine-I un râu, dar dacă avem nevoe de libertatea do a - fost convinși, cum-că propriul lor bine cere schimbarp»
gitație și dacă numai curgerea de sînge ne poate garanta despre care vorbim, va fi venit momentul de a se r«q
asemenea lucru, atunci asta trebuie practicată». „Cită turna Statul prin «Revoluțiea soc.ală», adică printfun
vreme va exista libertatea presei și a cuvîntului, nu va refuz de supunere, cît mal general cu putință, va fi venit
trebui să se recurgă la mijloacele violente pentru com momentul de a se transforma Dreptul și Statul și de a se a
baterea tiraniei. Chiar daca libertatea cuvîntuiul ar fi duce cu chipul acestaeracea nouă. «8tatul nu-I nimic alta
violată în unul sau în zece sau întrio sută de cazuri, de cît o tiranie: Iei n'are nici un_ drept
. .r.rpe. care
_
satrebueaaasta tot nu îndreptățește sa se verse torente de sînge. că ok
șă-1
_i respectăm.
a Afară de asta,
?r! orl-cine-șl
va cunoasteproNumai cînd lumea ar fi încătușată cumplit, va trebui să pnile-I drepturi și
o; ™
l------ » libertatea inva <.«
ști să-și prețuească
se facă uz de mijloace extreme, de violență». «In Rusia, dividuală, va face tot ce va putea pentru a spulbera
r
actele de terorizare sînt apropriate, îndreptățite: în Ger Statul».
mania, Englitera, cam nun, Cum va trebui * să se facă
1. Sînt oameni cari socot că «Statul nu va putea să
de violență uz? «Vremea revo.uțiilor armate-I trecută, dispară de cît după ce toți oamenii vor ajunge perfecțt
astea sînt prea lesne înfrînte». Ie uevoe «de acte de te
Ceea-ce-nsămua că anarhiea nu va fi cu putință de
rorizare și de asasinate», dar astea trebuie „îndeplinite cît în momentul chialismului. Dacă ne-ar ii cu pu
de indivizi izolați, cari si se slujnscă de dinamită».
tință sa ne perfecționăm, cu toate stavilele cari ne îm
3. Afară de cuvînt și de presă, mal sînt și alte mij piedica perfecționarea mereu, neapărat că Statul ar dis
loace de «propagandă».
părea cu totul, de sine... Tot așa înse, dacă am fi în
Unul din mijloacelo acestea constă în aceea «ca un in stare de a ne înălța trâgînd de urechile ghetelor am
divid izolat să refuze plata de dărlv. «Să presupunem că merge poate pănă la cei iii» «A instrui oamenii nu
intri un an, destul de tare și destul de independent, așa însamnă a-I învăța feliul de a se guverna singuri și de
ca purtarea-mi să nu poată să-mi vatăme nici unul din a le îng dui să se guverneze apul, ci de a-I învăța,
datoriile mele personale, întru cît Iele vor ti serioase, îngădumdu-.e să se și guverneze de fapt», «leatft de ca
să presupunem caș fi hotărît să petrec poate un timp trebuie «desființarea Statului», printr’o «viitoare revo
onre-care în închisoare, și c’aș avea putința ue a-ml luție socială».
ascunde averea : voiă face comisiei de constatare decla
2. Alții sînt putrunșl de , .greș .la că anarhiea va putea
rarea unul venit, dar perceptorului nu I voi ti plăti darea: să lie adusă prin violență*.
sau, dacă nu voitt avea nici o avere, nu-I vuia plăti taxa
La urma urmei, orl-care ar fi chipul prin care anar
, personală. Se înțelege că Statul va trebui sa-șl pue în hiea va trebui adus , Ie numai o chest e de ,,oportuni
mișcare toate magiile. Iei nu va putea să facă de cit tate'1. „Ie ridicol să sa desemneze ca imoral- politica
două lucruri: sau ma va lăsa în pace și leu voii! po teroarel și a asasinatelor. Dacă cine-va săvîrșește împo
vesti daravera, tuturor vecinilor miel, cari în anul viitor trivă-mi o v olare am tot dreptul, cel mal absolut drept,
vor urmări cu toții să-și păstreze banii în buzunar: de a-ml alege ori ce mijloc de apărare. Ca și un om
sau mă va pune Statul Ja închisoare, în care caz vuid privat, un guvern pierde orl-ce drept de a fi menajat,
căuta, urmărind cu punctua itate toate președinte legale, cînd Băvîrșește o încălcare. Modul de încălcare nu i aic*
voitl căuta să-mi asigur toate drepturile unul închis de nici o însemnătate, Ieste afară din chestie: ori care
pentru datorii și voiii trăi liniștit și în voe, pănă ce ar fi feliul în caro mi s’ar restrînge arbitrar libertatea,
Statul va obosi înțreținîndu-mâ, atit pe mine, cit și în- leu am dreptul să mi-o revindea prin ori-ce mijloc mi-a»
trețmînd pe cel, din ce în ce mal mulțl, cari vor urma fi la îndâmînă»
.
,
«Dreptul de a ne apăra prin v.olență împotriva fiuopildei mele. Dar, Statul în desperarea ful, poate se va
hotărî poate, sa-șl facă legile asupra închisoarel pentru jugărel, nu se poate tăgădui. Dar folosirea de asemen
datorii, mal aspre, și atunci, dacă voiii fi cu adevărat drept nu se poate povățui, cîtă vreme mal putem Bă rhotarît, se va vedea bine pănă unde poate ajunge un curgem la alte mijloace». Dacă guvernul ar fi desn1’(.[L0
guvern constituțional «care deține adevărata putere de la de a-zi pe mîne, asta ar da probabil loc la o muiț
asentimentul celor guvernați, pimă unde poate ajunge de lupte, pentru plîmînt sau pentru alto bunuri
pentru a-șl procura «asentimentul» acesta, daca va ajunge cruri: poate p’ar izvorî de-acolea de cît o reacție car
pană la izolarea într’o ce ulă întunecoasă, sau, după aduce din non aceea-șl tiranie. Dar cînd această u
pilda țaristă, pănă la tortura pr.n electricitate. Cu cît țâre se desființază treptat, potrivit cu progresele
80va merge mal departe guvernul, cu atît va fi mal bina răspîndește tot mal mult și cunoștința adevărur
pentru anarhie, după cum prea bine o știe orl-cine sa
3 Revolațiea socială trebuie să se facă
ocupat cu istoriea reformelor. Nu ne putem închipui
toată însemnătatea ce-o au pentru propagandă unele din trivirea unei opuneri pasive, adică prin reiuz
laptele astea, cu osebire dacă se află, în acelaș timp, îu
nuîn punere, ascultare
afară de murii înch-sorei, dacă se află o armată bine or
aOpuneroa, rezistența pasivă, Ie arma cea
jopta
ganizată de agitatori»
— a---__
__ - vre-o dată omui
ternică pe care
mânuit-o
.^
*
. • *
__ A^Z'CC X1 Ol U
/r.
Alt mijloc de propagandă constă în faptul «de-a de- luipwiixvo»
împotriva
tiraniei»,
Rezistența
pasivă,
LII
xtvmoLvuyj
jzv.w
•
«vțpgtC30 re
51îîXra £utinVi de’a apHca doctrinele anarhiste în Lassalle,
"
’* cu toată
‘
greutatea-I Serma‘ ?icariin notri?
itrivf51*'
jp
ZX*'„?arA8tafnu va putea sa 8e tucâ în comunități ztatențtt ce nu rezista. Nimic mal falș, dj r
«ciute, c> «chiar în centrul vlețel noastre industriale și asta-I singura rezistență care are sorți ae «*
semene» cale, fără să se lese împiedica» de strigătele do
I
car®
te g revoluție sîngeroasă de cît să vadă o
br°ta ‘însemnată din supuși, hotărîți să nu i se mal
parte
Ie năbusiU cu înlesnire : dar nu exista
Jopuf; £re să se poată hotărî sau care să poată să-și
tf^Viunarite împotriva unor oameni liniștiți, paclnicl,
îndrept®
gc ațjunft p0 atrarf cj carj 8tau acasă
tar>
cari so mențin în drepturile lor».
ta Ir-Xnta se nutrește din npirl; lea plero dacă jert,lV3°; nii se vor mal lăsa prădate. lea nu poate să fie
fel?xie!iicl prediJnd, niclvotînd, nici împușcînd o, ci nuuo>
tnrl-o să moară de foame. De îndată ce uu număr
m»1
(je oameni deciși, hotărîți, și a căror încarjtnpuna
&rea riscată, de îndată ce asemenea oameni,
e°r’re * vOr H fost înțeleși, vor închide frumușel ușa
d1u.?'LrcCntoruluI de dări, cît și perceptorului do chine
arendă, și vor face si circule, cu toate legile,
6811 ril lor bani, desființînd cu chipul acesta renta capiPr0.p!J de îndată ce s’ar petrece un asemenea fapt, gurnul* cu toate privilegiile cari-1 apără și cu toate monolu'rile ce-1 susțin, ar fi desființat foarte curînd».
Uit de însemnată, cît de neînfrîntă, ca osebire, ar fi
tarea unei minorități energice și luminate, care ar
Ende bună-oară a cincea parte din populație, cînd
Setă minoritate ar refuza de a plăti dări». «Agitație»
W «Trish-land-league», în privința asta, ne dă o lecție
imnunată. Atîta vreme cît-aceasta stărui în politica Iei,
« refH7.e plata arendel, lea fu puterea revoluționară cea
mal taie, mal de temut din lume, neplerzîndu-și această
patere de cît în ziua cînd și a părăsit asemeni politică.
Dar lea a urmat această linie de purtare destul, pentru
ca să se facă dovadă că guvernul englez nu putea să facă
împotrivă-! nimic: și noi nu credem a exegera nici de
cum cînd zicem că nu ar mai exista proprietar de lati
fundii în Irlanda, dacă Jrlandojil ar fi stăruit pănă la
capăt în politica lor. De altminteri, în țerile noastre
Ie mult mal lesne ca în Irlanda de â ne opune la
plata dărilor, la plata arendel; o asemenea politică ar fi
la noi, cu atîta mal de temut, cu cît poporul nostru
îeste ou mult mal dcsvoltat intelectualicește: totu-șl ar
trebui Bă se găsască un număr îndestulător de bărbați
ți femei cu destulă seriozitate, care să lee inițiativa unei
asemeni opuneri Dacă numai o a cincea parte din popu
lație s’ar opune la plata dărilor, asta ar pricinui mult
mal multe cheltuell ca să se facă să se încaseze suma da
torită sau măcar să se încerce asemenea- lucru., mult
mal multe cheltuell de cît ceea-ce celelalte patru cincimi
u accepta să verse în casele Statului.
Paul Ellzbacker.
SCHIȚE BALCANICE
Se știe, că marea majoritate a Slavilor din
Macedonia Ieste o populație țărănească, agricolă.
Mzic «Bulgari». Și sînt clăcașl. Asupririle lor
d.ln partea beilor și agalelor, proprietarii de moPrea cunoscute.
vom ocupa aici în special de sătenii Slavi,
că---Slavii,*
toata lumea șTie*
---------- orășeni
" și
•' săteni,'
/nli-rlor organizată întru Pan° masăf solidar
!n^^er^e^c încercări de a dezbina această masă,
hi1K?trîarhi9tb Sîrbl și Greci, și ExarhiștI, au iz
bea
°bție de formă o clientelă măestntft sîr\ una grecească: grosul populației înse Ieste
în ta . ’ Panslavistă. S’a ajuns de formă, căci
țion^
Slavul pare a avea cunoștunța na-
VrocpCejU^ acesta» exarhiato-patriarhist,, ieste un
cut 2* °c cucerire culturală, în deajuns de cunosînteta
a^cs tn faza actuală, în care - ,
ctuale au fost înlocuite cu siluire» conștnn-
&
. . i teroarea bandelor»
Antagonismul cel mal mare înse nu-I între ra
sele
--- greacă și slavă, ei între Slavii pravoslavnici
și guvernanțiiI mahomedani. Dușmăniea aceasta
îeste cPCI,i’rl
~ /eCrT a\ ’ "e,mPftc.ată- »avil țin mai mult
samă
S?mă de pierderile
PIerd
suferite prin întoarcerea, de
sigur
“V; silită a Slav,Ior la mahomedanzm, așa numîțil PosnatL de CÎtd® schizmcle reHgiozo-națion3ie creștine
T„ 7^™°In trecut mal ales, pericolul mahomedan pentrolavl Iera și mal strașnic. Clnd zic trecut în
țeleg un trecut foarte apropiat, chiar pănă In a doua
jumătate a secolului al XlX-lea. Orl-ce clăcaș Slav
orî-cit de schingiuit ar fi fost, de îndată ce dă
dea cel mal mic semn de revoltă, trebuea să
leagă între turcire și moarte.
Apăsarea Slavilor, mal ales din partea Albanejilor musulmani, îmbrăca toate formele; de la
stoarcerea economică pănă la pîngărirca familiei.
Cari au fost mijloacele de rezistență, de apă
rare ale Slavilor in acele timpuri de grozăvie
cari s-au mal îndulcit a-zi ? Resemnarea și umi
lirea cea mal înjositoare, ce se poate închipui
nu-I punea la adăpost de îndîrjirea neîmpăcată a
dușmanilor lor, pot zice firești.
Ori-cît de mare s-a arătat că Ieste răbdarea și
stăruința slavă, tot pe atît de mare înse apare și
rezistența lor națională.
Pentru ca cetitoriț să-și dea seamă de aceasta,
vom consemna aici sistemul de luptă al Slavilor
contra Turcilor, enumerînd unele mijloace de car»
s-au folosit:
1. Turcii Ierau înarmați cu puști și lataganeSlavil ierau dezarmați. Singura lor armă Iera un
ciomag lung, de 2—2 1/a metri, numit lastavarca,
de grosimea a 3 degete, avînd la un capăt un
jghiab sau o bifurcare și servind la sprijinirea
unu! sac, pănă cînd țăranul să-și împovăreze calul
cu al doilea sac, de grîu, etc. Acesta Iera bas
tonul nelipsit din mîna lui.
Pe cîmp, cînd Turcul scotea arma contra unul
Slav, acesta repede o lovitură puternică eu clastavarca?, pe fluerul picioarelor, și Turcul cădea
jos de durere: Slavul sărea și-l dezarma.
2. Slavul mal avea și o altă armă, cu mult
mal cumplită și hotărîtoare : amnarul, ce-1 poartă
atîrnat de brîu prin o curea destul de lungă, ca
să-1 poată pune în buzunar și să-I permită a ecăpăra cu cremenea, spre a aprinde un fir de iască.
Cînd Turcul amenință bună-oară pe vre-un să
tean, ce-I refuza vre-un serviciu de corvoadă «angara că să-I facă și o să-I dreagă, atunci se pe
trecea cam următoarea scenă, ce o dăm, ca o
tnosră tipică:
— «A bre, cine, am să te stîng în bătăi».
— *Să trăești aga, mă bați, da, mă bațb, ÎI
zicea săteanul pe un ton prefăcut smerit.
— «Am să-ți necinstesc fata.
. —«D-ta să-mi trăești, stăpîne, o poți face,
^^A bre, am să-țî taitf în felii toți copiii». ,
Slavul, scoțînd binișor amnarul din buzunar și
învlrtindu l în vînt, jucîndu-se cu Iei, foarte calm
�REVISTA IDEEI
fttVistA DEEll
piaștri.— El, agă, avem de plătit biruri
Ce însemna acest gest cu amnarul?
,
Turcii, necutezînd să Iasă din oraș ca să-șl e
Vara, cind bucatele îmbtelșugate ale beiului
stau grămădite pe cîmp în clăimîndre, ca pira sirtgurl lemne din pădure, de groaza răzbun»?1*
sînt
reduși a plăti cît li se cere.
1,Or>
midele, în așteptarea «spahiului» dijmuitorul, ca
Zic a plăti, căci înainte vreme, un T„,w t
sa le dîjmuească, săteanul de mal sus, ce a în
dacă-l
durat cite ce-va din cele ce-1 anunțase, beiul lui, lăsa inima, dacă vroia, plătea, dacă nu, lua* sau
care se ține pe deplin de cuvînt, o. știe țăranul răpea cu sila tot ce poftea și lumea ca și auto
aceasta prea bine, săteanul, zic, trecînd ziua prin ritățile închidea ochii și-și căta de treabă.
— A bre, Stoiano, gîndește-te bine, că o
tre clăi, furișa ce-va în fie-care clae și pleca pe
să-nu
iur
aici în colo, tot atît de tacticos și liniștit, ca de cazi și mie în mîni, încearcă să îngălmeze Tur.
obiceiu, fără ca pîndarul să fi putut prinde de cui, cu inima în dinți: fii om de treabă și dă-mi
lemnele cu patru piaștri, lacă-țl plătesc îndoit.
veste nimic.
Sara, după cină, pe la orele 8—9, în zare, pe
lear Slavul, se mulțămește să-I zică : cPoininatoa
cîmp, toată lumea vedea o flacără vălvătae, mis vreme, agd», adică: s-adus vremea aceea...,
tuind toate clăile beiului cu pricina.
Și-ntr’adevăr. Munca îndărăpnică a cumpătați,
Iera răzbunarea Slavilor, cari pentru aceasta lor țărani Slavi din Macedonia îșl urmeazănecur^
sînt și astă-zl porecliți palistogofți aprinzători mat mersul.
Alegerea mijloacelor spre a-și ajunge scopul ? *
de clăi.
Ce furișau în clae Slavii aceia ?
Sîntem în Balcani doar.
Cu amnarul aprindeau puțină iască, o învăleau
Din 'Arhiva* din Iași,
în cîlțl, făceau un ghiomotocșî-1 virau în clăi. Fo
cul ardea mocnit, și peste 5-6 ceasuri, pănă se
propaga de la cîlțl, la fin sau la bucate, Slavul aCRIMELE RĂZBOIULUI
vea tot timpul să aștepte în liniște isprava.
Efectul ? Nimicitor. Victoriea rămînea în perma
Pricina depresiunei constatate in timpul nostru,
nență de partea Slavilor în lupta de exterminare
pricina depresiunei artei obștești, repartizată în
declarată de proprietarii Turci.
3. Unii proprietari mici, nu au țarine ci bos- întreaga națiune și pentru toate ramurile de meserii,
pricina acestei depresiuni ieu o pun cu osebire pe
tănăril.
8
Dacă se leagă de vre-un Slav, atunci acesta sama depresiunei, scăderei vitale, adusă de repe
așteaptă pănă cînd pepenii sînt aproape să se tatele și tot mai îmbelșugatele vărsări de sînge,
coacă, și, într-o noapte, în unire cu cîțl-va să cari purced din războae.
Asta in afară de ori-ce judecată istorică și po
teni de-al lui, încalecă pe cai și încep a cutreera
toată bostănăriea, în lung și în lat, stîlcind sub litică. Ori-ce am crede despre răsboiu în sine, sau,
despre un anume războîu, străin sau civil, ie un
copitele cailor toți pepenii.
Dar nu se întîmplă ca vre-un Slav, care știe fapt pe care sîntem nevoiți să-l admitem: supri
cine-I autorul unul incendiu ori al vrt-uneî dis marea, alil prin biruință cit și prin infringere,
suprimarea a mii și milioane de vieți omenești.
trugeri de bostănărie să denunțe pe făptuitor ?
Nu s a pomenit încă așa ce va. De ce ? De Ș> trebuie să vedem, că nu numai perioada care
frica linșajului. Slavii au proverbul acesta : «no- i-rmenză unui războ'u ie sărăcită, prin petrec
viden arămia, pogol^m ot cadiăo, adică hoț ne prr. ntmîrirea neașteptată a atitor energii, ana
văzut mal mare de cît cadiul, judecătorul turc, lilor activități, ci întreaga continuitate a vieță
sociale și omenești. Golurile pot să fie umplute
nedovedit, negustor cinstit.
Acum apare în toată grozăviea no>ma acelui gest cu vremea, seva poate să devie ieară-și puternică
cu amnarul, Ia vederea căruea furiea Turcului pre și plină de vieață. Nu avem mai puțin inse nivenit se potolea, ca după un duș rece, de ghiață. micită atila vieață, vieață care ar fi creat v eațăIn timpurile din urmă organizațiea internă a Cu oamenii pieriți, piere un șir întreg de urmași.
Ieste de asemeni vădit, că nu avem de înregis
izbutit să aplice cu succes bunicel boicotarea de
Slavi a negustorilor neslavi, lear pentru conflic trat numai pierderea unei mulțimi, a unei bar6'
tele dintre dînșif, Slavii nu mal recurg la Tribu care colectivități. In hazardul războiului, prin ia'
nalele guvernului Otoman ci la tribunalele lor pro atlitatea bătăliei, ceea-ce deopotrivă dispare, te o
prii, orînduite de comitetul revoluționar în fie anume energie, particulară, o anume indivtdM
tate, care ar fi putut să devie reprezentatul >
care comună rurală.
Ca un epizod mic din războiul economic, ce se în domeniul cugetăreî sau acțiunel, a o mulți
desfășoară cu toată urgiea, vom consemna aici de dorințî, de voinți, cari pot să fie, dacă tn!1.
următorul fapt, petrecut la Perlepe, celebrul nulate, cel puțin întirziate, slăbite, din pn _
lipsei unor motori utili, necesari tocmai la ,
centru revoluționar bulgar.
,
Un sătean slav venise în tîrg cu doi măgari în- meniul prielnic.
De cite spirite mari, bune, frumoase, « '
cărcațl cu lemne. Doi mușterii, unul Slav și altul
opere
pe
vccmicie
fecunde,
a
fost
omenire
Turc, îl întreabă cît cere pe lemne, fie-care voind
să cumpere cîte-o povară. Săteanul adresîndu-se sită, prin catastrofele cari au făcut să se
mai întăl conaționalului său, se tocmește și-I vinde în sara luptelor, pe plaiuri, mormane a
o povară cu doi piaștri, în auzul Turcului, care asta-i o întrebare fără răspuns, un groa^ i
Ge^oy.
stă și așteaptă. Apoi îl cere Turcului 10 piaștri. de^at mister...
A bre, Stoiane, vorbește drept, ce-I asta ? Zece
A bre, acum al dat una cu doi
•
București, Strada JEpurilor, 10.
jIAREA. PROPRIETATE
;
1
!
i
i
și învățătorii
se va zice ciad proprietarii nu-s de cit 2.071?
bina, in mijlociu, un proprietar are 1.500
>(tCum înse ziarele cer plată și se fe neclare, lear un soleau 4hectare? Ie tot una*
resc chiar, și tot așa și publicațiile In- Oare nam fi ce-va mai fericiți dacă in loc de
vătatoreștl se feresc, singura cale ie de 4 hectare fie-care sătean ar avea 8 hectare ?
a se publica într’o revistă care nu se Firește ca da.
Domniea-sa zice că lot progresul Rominiei
' temu de nimeni» .. Se explică de ce acest articol apare în coloanele noastre. de a-zi, se datorește marilor agricultori, făcind
’ De alt-feliii «Revista Ideei» n’armal răs pentru aceasta un tablou comparativ, între su
punde menireî Iei, dacă n’ar da adăpos- prafața cultivată la 1866 și cea cultivată la
tire tocnnil acelor lucruri cari sînt înlă 1905, cum și intre producție, import și export,
turate de-aiurea, cari totu și dau de leu susțin că acelaș lucru s'ar fi intimplat și
dacă n'ar fi fost mani proprietari. Să ne în
gindit..
P. M.
trebam cum au ajuns proprietarii să aibă mașini
prinlr’o serie de articole publicate intf un sistematice pentru cultura pămîntulul ? Cu bani,
jurnal din Iași, articole editate de societatea va fi răspunsul. De unde acei bani ? Din vinagrară din București, tutr'o broșură-pamjlet zarea productelor moșiei. Dar cine a lucrat
ce intenționat s'a trimes și învățătorilor, D-l moșiea ? Sătenii. Oare dacă sătenii ar fi lucrat
si. D. Holbau, atacă cu toata violența, partidul moșiea pentru dînsii, nu se pricepeau să-și
care va îndrăzni, să îndulcească cîlurși de procure toi ast-feliu de instrumente sistematice ?
puțin Iraiul săteanului. Dar nu de asia mă Sigur că da. Deci ieată, acelaș progres avea
mir, căci D-l Holban facind desigur parte Romînia și fără mani proprietari, ba încă
din clasa ciocoiască, s’a putut vedea și auzi mai mare, căci ar fi fost in acțiune atitea
de loală lumea, cam proprietarii și arendașii, sute de inii de oameni, nu ca a-zi cind 2.000 de
s'au întrunit în sala Dacia din București, de ciocoi, se plimbă în cupeuri, lear 5,000.000 de
mai multe ori, și au protestai contra ori-cârei robi, le adună comori, ca să aibă ce arunca
îmbunătățiri ce s’ar aduce săteanului, sau, mai la masa verde. Și. acești 2.000 de ciocoi inbine zis, conform chiar cu moțiunea ce-aa vîrtesc toată politica țârei Romîneștl. Cum se
prezentat-o și Begelui, ici au strigat că vor progreseze cel 5,000.000 de robi, cind acești 2.000
îmbunătățirea stărei săteanului, dar să nu li de ciocoi, dețin în. mînile lor toate bunătățile
se ia nici un ac din privilegiile lor... Mă cari s'ar cuveni să fie ale tuturora ?
Tare îl supără pe D-l Holban Casa Rurală...
mir inse de ușurința cu care D-l Holban S'a
Grozav îl doare... O numește expropriere au
^primat despre rostul nostru al învățătorilor, tomatică, pentru proprietari, lear pe susțină
general despre toți funcționarii rurali. Ieată
de pildă la pagina 8-a a pamfletului, ce zice torii iei îi numește «socialiști». Tot omul trebuie
HI Holban : «Învățătorii au fost totdeauna să fie socialist, casă merite titlul de omșisă fie
îndreptățit a trăi in societate. Alt-feliu, nu
^ceptoril tuturor ideilor falșe, tuturor enor merită de cît titlul de anti-socialist și ca atare
mităților și excitațiunilor, pe cari, la rîndul te periculos socielăței. Ori, cel mai anti socialiști
.01“) le rasfiîng în masele rurale». Această oameni din societatea de a-zi, sînt proprietarii
^ilură nedreaptă, adusă unui corp, ce-i recu- mari și marii arendașii. Deviza lor le : <Totul
n>SiUt
faci datoriea in conștiință, mă jig- pentru mine, nimic pentru alțilt>. Ideea unei
^ ^il de tare, cum de alt-feliu jignește dem- drepte repartizări a mancei și a venitului, tl
r
întregului corp învățătoresc,in cit tre- supără pe D-l Holbau. tCam, leu Holbau, să
să-î răspund, în numele colegilor miel, iubesc ca pe mine insa-ml, pe Ion al Marghioalei?
clțe-ua cuvinte.
REVISTA IDEEI
Domniea-sa, zice, că mizeriea
>nînt U lei rilrciîe nu sedalorcșle lipsei de. păUN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
hecin
nproximativ din. 7 milioane de
Pnmînt agricol, 4-milioane slăpînesc Abonamentele se trimet prin mandat:
D-lui r. JîluHoiu, io, strada Epnrilor, - BaroreșU.
milioane proprietarii. Fie. leu
cu rydțăm.esc cu asemenea împărțală, înse ' Abonațit cari pentru abonament așteaptă a fi
ca și numărul proprietarilor vizitați, plătesc abonamentul sporit. Toi așa cel
b\nrm5n
proporție dreaptă față de nu- ce așteaptă pentru asta alte formalități...
fdinm safenilor. Deci, dacă sătenii capi de
Nomerile lipsă din cursul anului ni se cer.
atuijy ’Pentru 4 milioane de hectare sînt 920.000,
Toți aed ce nu se pol acomoda sd plătească âbona(Qrp \ ^^Pr^laril, pentru 3 milioane de hec- mentul,
sînt cu stăruința rugați să ne mapoească Revista.
’ rebuesc a fi la număr 670.000. Dar ce
�yâ
RbViSÎA
Ferească Sftnlul: leu sini leu și lei le robul
mleu. vita mea>„. Numai proprietarul mare
are dreptul să stea în case mari și în palate,
dar săteanul, care din zori și pănă^n noapte
muncește numai pentru a-l îmbogăți pe pro
prietar, poale să stea și intr’un bordeiii, la
rtnd cu porcii.
Foarte mulțămim, D-le Holban, de dreptul
cu care proprietarii dețin bunurile adunate de
robit lor: sătenii. Foarle-vă mulțămim de agricultura progresiva a marel proprietăți.
Această agricultură o facem noi sătenii, cu
minele noastre cele pline de beșici și spini, nu
D-voastră cu minile albe ca hîrliea și cu bri■ leante pe degete. Dar dacă agricultura pro
gresivă uo facem noi, întrebarea le, care ni-i
folosul ? Din vagoanele de pine ca aurul, adunatede noi și prin sudoarea noastră, noi n'avem
voe a minca, ci le trimiteți la porturi, pentru
țările streine.Noi și copiii noștri murim de foame
lingă pătulcle pline, umplute prin sudoarea
noastră. Noi muncim, noi n'avem. Proprietarii
nu muncesc, iei au. Așa-i că vă convine o
asl-feliu de impărțală, D-le Holban ? Desigur că
de asta nu vă convine se fiți socialiști. Socia
listul nu vrea numai pentru sine.
Nn vă mirați de producțiea la hectar, D-le
Holban. Minele noastre au produs această
<
’
"
creștere a .producției
la hectar. Pe
spinarea
noastră creditul s'a coborit la o și 4 la sută. Pe
spinarea noastră budgelul țărei s'a ridicat de la
59 la 260 milioane. Pe spinarea noastră a-ți
introdus pluguri Sack și loivler, treerătoare
i"'r~4':?
Claylon, Ramsonnes, etc... Noi sinlem furnicele
lucrătoare, cari producem averea, dar
au. nu
pentru noi ci pentru marele proprietar, care
i
nu muncește, care ie trîntorul. Și dacă nu
credeți
că ie așa,
duceți-vă
de
< ’
. . D-le
"“__________________
’ Holban,..______________________
7
..
«
cercați D-v,
o_ zi măcar,
să umblațl la treerăloarea Glaylon-Schuttleuorth, pe care au
introdus'o marii proprietari, și vom vedea
dacă sara, cînd se ivesc stelele, după ce' din
zori veți fi lucrat, hrănindu-vă cu pepeni
[ 4
, și
mămăligă, sau cu brînză rincedă, vom vedea
zic, dacă după o singură zi de muncă, veți
mai susține că marea proprietate prin mașini
a realizat progresul țarel.Marea proprietate n’ar
face nimic, nici cu mașinele, nici cu pămintul,
dacă n’am fi noi, robii de țărani, cari să le
slujim pe degeaba.
îndrăzniți a zice, D-le Holban, că a opri pe
fruntași pănă ce codașii tlvor ajunge, ie progreșul pe dos? Așa le, nu-l vorbă, dar mă
mir cum puteți pretinde că proprietarii sînt
fruntașii 1 Ie o copilărie. Să vă I 'cu*™
lăsăm
noi
°șil
mașinin
sătenii, să faceți agricultura numai cu brațele
D-v, ați pieri de foame cu tot cu
pămtnt. Atunci v'am vedea noi ce j____ y.
fi. Mi se pare că nici codași, cum stntem noi
a-zi, n’ațl putea fi, Fruntășiea D v, stă In
’ —brațe
a -• și
brațele țăranului. Lipsască-vă aceste
veți deveni... socialiști...
D-v, aveți aerul a vă trece Intre genii și pe
nof ne taxați de idioțl ? Nu le departe
vremea
...r...... .............
cuid lucrurile vor fi din
4!.r. pztrizz..
potriva. Aceșll țărani
idioțl por fi lrezi|l on dală
această letargie
fir.iA din r,^.,.„^
»-*—.♦,
ideEi
și atunci veți recunoaște că au fOst Qeni)
Vă suparăți pe băncile și cooperativele nn
pulare, zicînd că se prezintă la licitații ca nri
vilegiate? Nu știu cum de n’ațt auzit Că nr.
tutindenl obștiile sătești, la orice licitație^an
oferit mai mult ca proprietarii și arendașii
Nu vi-l supărarea pentru asta, ci pentru*Câ
vedeți, că scăparea și dezrobirea țăranului leșie
banca, obștea, Casa Rurală. Știe bine proprie^
tarul, că in ziua cînd săteanul va avea bancă
puternică și cînd va fi conștient de drepturile
lui de vieață, atunci proprietarul nu-și va mnî
bale joc de dînsul, atunci munca lui de o zi
nu va mal fi plătită cu un leu ca a-zi, ci In
raport cu ceea co iea produce.
După D-l Holban, țăranul sufere de mizerie
penlru-că" nu lucrează 5—6 luni pe an, leamn
desigur, nimic. Poate
că după muncă amară,
r-~‘-o
precum face țăranul i se și cuvine un .timp
r
de odihnă. Chesliea inse ie, că dacă mizeriea
vine
l
'...- din nelucrare, atunciv cum se face că do.
coii, cari nimic nu lucrează vre-o dată, totu-și
au acumulată
în minele lor toată averea țârei?
'
Cum puteți compara, D le Holban, pe țăranul
Romîn cu cel German ? Cum să scoată Romînul folosul pe care-l scoate Germanul de
pe painini,
pămînl, emu.
cînd A-kurnuiut
Romînul ,<n,c
nici 1<«
uu oc
se puuic
poale
Ir. lucrul
h.său,
CZTTTT pănă
TwV F, ZT
HI) termină
MmUtl/l pe
F1P 1'111/11
gîndi la
nu
cel al
ciocoiului?
(,ră temeți că reforma proeclată de guvernul
actual va fi într'iin ceas rău ? Nu yă temeți,
D-le Holban. Fiți sigur, că mai rău de cum
iesle tpentru
țărani, nu mai ieste loc sa fie
___
___
“ i nu ie cum.
Mai bine poale fi, mal rău
Să mergem lâ partea Il-a a pamfletului, ce
mi sa trimes și nu știu pentru-ce? Poate pen
tru ca să văd ce idee au proprietarii despre
învățători...
" _
Ce _____
după rz-t
D-l -a..
A. x>.
D. Holban ?.
ue
nu-i
permis uupu
1. Nu-i permis să se discute nimic ce nu-i pe
placul proprietarului,
-----“■ie de pildă nnen
iictuiuiuî, cum
Casa
Rurală, noi tocmeli
t''''mn1’ agricole, etc., căci... se stinge
Bomînia dacă" nu se va asculta de sfatul D-îui
Holban.
nnis bă
2. Nu-l permis
să se oprească legea ofertei,
d, creîndu-se
concurențl privilegiațl,
,i a cererei.
r-*-'*și
populare, obștiile țărănești
cu„. sînt ?băncile
cum
l
’i ca față
de un ciocoiă
față de
etc.,
adică nu-l permis
t
gindul că o să-șl
care
vine de-- concurează
--------------, cu țăranului, să vină
scoată întreit de pe spinarea țaranu ,
U UUȘLV,
c.
— J. CU^
să concureze și oȘlobște,
carecui
poate
mal mult și tncă pe spinarea iei proprie. Sa
mal
mult
și
tr.că
pz
zpinare
n
nu cum va să discute cine~ua aceste lucruri
nu
să discute
cine-ua
căcîcum
se va
duce
guvernul,
cum s'a dus a lut
sn duce guvernul, cum
Mhanf
Rosetti.
no5euiP-lui Holbam
' -■
1
. ra obștea, iear diferența, să o arunce
i
verde, la Niza. Ie o utopie, D-lor coI ,(1
mai procedați ca pană acum. Faceți
lW> „ire D-l Holban, și atunci veți scăpa de
i
«receptori ai ideilor falșe».
ifârturisesc D-lui Holban, că pană acum,
.‘ .lâloril sînt într'adevăr receptori al ideilor
K dar nu in înțelesul D-sale, ci tocmai
'ntrmCă nu fac ceea ce-i acuză Domniea-sa.
^cuzaiiile aduse de D l Hoblan corpului tn7(dor«c, sînt de resortul ideilor reale. Că
vropaqă aceste idei, ie că sinlem încă
4 a_ fi receptori
T.nf.jnfnr'i rt'i
Csilc-n nu
.... atit
„Hi
)
ai irieilnr
ideilor falșe,
L constringere, pe cit mai ales pentm-că
na le iacă timpul venil.Fic sigur inse D 4 Holban
C4 in ziua cînd învățătorii vor fi receptori
al ideilor reale, atunci atit d-l Holban, cit și
lo}t ciocoii in genere, nu vor avea mai mare
valoare de cil ori-care bade Gheorghe de a-zi:
: atunci, ori vor lucra ciocoii, ca să aibă, ca
fiecare, ori vor muri de foame: atunci vor fi
socialiști.
Până ce inse învățătorii vor fi receptori al
ideilor reale, rugăm din toată inima pe D-l
Holban, să ne scutească de patriotismul Dom
niei sale,• și
Domniea-sa tpentru
- ceea ce dorește
.
___
1
H dorim pentru sine și pentru clasa
J ciocoiască.
receptor al ideilor falșe.
'
Vom face acolea o dare de samă a chipului de
°x jUră U tutnQuluI, nu In ecop plugăresc, ci ca
să dăm o cît de slabă lumină asupra greului acestel culturi, care pus în față cu răsplata culti
vatorului de cătră Regiea monopolurilor statului,
să se poată mai bine vedea, cum aceasta din ur
mă hoțește munca celuilalt.
După cum se știe, tutunul ieste un monopol al
statului, adică un lucru asupra carnea statul, fă
ț>
9
țiș șșii fără înconjur, și-a afirmat proprietatea. Cu
chipul1 acesta, dispune de iei cum bine voește, înșelîndl și pe producătorii, cît și pe consumatorii
'
~ habar de vre-o răspundere, știind că de
lui,
fără
nimeni nu va fi controlat, nici concurat, fîind-că
hoțind natura în paguba soeietățel, declară mai de
nainte de «nelegală» și «crimă» orl-ce cultură și
vînzare de tutun in afară de culturile sale.
Fiind un monopol al statului, tutunul, după cum
nu poate fi vîndut de orl-cine, tot așa nici să-l
cultive nu poate orl-cine.
La fie-care cinci ani Regiea închee un contract
cu atîțl locuitori, de prin părțile alese bune pentru
cultura tutunului, pe cît are nevoe, să șl facă su
ma de hectare cit socotește de trebuință. O dată
semnat contractul, Semnatarul Ie ținut, să cultive
partea de loc, pe cît a semnat, în toată vremea
contractului. In contractul acesta sînt trecute toate
cerințele muncel acestei culturi și toate condițiile
BIBLIOGRAFIE
Regiei.
Spre aducerea la îndeplinire a celor scrise în
Din publicațiile cari se știu că le avem la Re- contract, Regiea are prin fie-care sat contractant
| vislă, colecțiile Revistei, din urmă, au prins a o întreagă rețea de ageriți. Aceștia dau sămînța
i deveni rari. Ca rarități mal putem nota unnă- primăvara și hotărăsc vremea semănatului, lei
loarde publicații:
hotărăsc vremea răsăditului, a culesului, îngrijesc
I d v r/
----- , Tarulnî, de AL Askinassi. In Romîneșle ca uscarea să se facă potrivit cerințelor din contract,
Gh. Warlam,1.
cîntăresc recolta după cules, hotărăsc păpușitul,
Indarerat'if „j
‘și'chinuitoriî, din tainițele inchi- cîntăresc din nou tutunul după păpușire, merg cu
Indnmm^r
i 80,’”0i‘ romîneșlt, de Caius Gracchus.
predarea la Regie, în sfîrșit tot ce cere și nu cere
‘Neatîrnarea», 11 numere. «Tribuna Științifica» contractul, lucruri pe cari de alt-feliG cultivatorii
; nipncre.A.mbele de sub direcțiea Varlam Ghițescut Știu
iu a le race
face șși fără imboldul agenților. Rolul de
” Problema agrară», de Toma B. Aburci, farmacist, căpetenie, înse,? aț acestor agențî, Ieste spionarea,
Aviz
spionarea tuturora și pretutindeni, să afle contra
a^a jO1^-op’ Cai * seP°^ac^resa Pentru bandele, cari, ca la ori și ce lucru oprit, se săvîrșesc destul de-ntins și la tutun. Zelul agenților
te/dr
‘Bosnia Muncitoare», organu-i în spionare Ie întețit prin perspectiva premiilor și
’ di» i ’ ^~săPl^mînal, mișcarea muncitorească cea a avansărei, prin care Regiea știe atît de bine
să-și stimuleze cînil de pază. După ridicarea re
«Gaz
amaî
un organ de publicitate:
i T>arP i funcționarilor Comerciali», care a- coltei și predarea Iei la Regie, agenții umblă din
în casă, cercelînd, sondînd prin gunoae,prin
’ *Mnnnaar* ^ot iunar se mai anunță a apărea: casă
• • *
‘ ' i“ acoperișul caselor, să dee de
IMuX rf°1U1 Căil°r Fel’ate R0n’’aen- Ad,'T
trofeul, ce le-ar deschide portița premiilor și-a
91
G
Victoriei,
București.
I. Proa J?Ce de susținut și de luat in de a- avansăreL Prind copiii pe uliță, îl cercetează, ce
fumează părinții, ori badea cutare, cînd vine pe
j
Mgare de samă.
Ia iei. Dar, în disperare că nu găsesc contrabanda
j
A.
. __
zeloșii agențî ai Regiei s’apucă de șotii de tehui
'
Kribliot<>C‘‘ Na(ionala., a curei [irimă lun următor. In timpul din urină ziarele Ierau pline de
l*p(ipliOn'rnna Alărgărită^, am anunțai-o,tA
faptele a doi agențî din Bolintinu, can, dorind să
i i'tty, acum al. doilea volumaș ; «De pe alt ** pună mîn» cît mal degrabă pe răsplata Regiei,
; ’^nioal'- Ue /oan Calina... Aceca-șî
Aceca-și If^bă
Lgirx ou cale să ducă într’o noapte și «-ascundă
unur 6ftlean 0 cfume osre-care de tutun.
sn.?’ ^imoasă, și un fond plin de descrieri F
'
«desea cele mal plăcute surprize.
Cu
_
‘
A doua zi vin, cercetează și, de
i actlustâ nie>'ilă cea mai caldă susținere biblioteca sesc tutunul la docul unde-l puseseră De-a colea
I . la‘
se adresa-. 39, str. Cometa, BucureșA.
«po-rto Ia Bagi.,
5e
'■SS£ St.wîXS.ți.S i
S?4, i
P țărani să desființeze băncile și obșliilet căci
bine să ia bani de la ciocoi. Să nu facefl
iernai unic mat
w hinp lucrează
> ciocoiul
-Mcoiuf nwștebf
obștii, că mal bine tafreG^ ‘nu licit*?.
” -'A—* fa
pentru sine, de
sâ ^CIJLr
vanii la vre-o moșie, cS,
cn 50*Vo
ciocoiii, pe spinarea 0 ? i
CULTURA TUTUNULUI
‘
�160
întîmplă, inse, că un oare-cine din sat, i-a fost
văzut, pe deștepțil cînl de pază ai Regiei, i-a fost
văzut în noaptea, cîud au întrat în șura omului,
leată dar că lucrurile și-ntoaseră fața. Perspectiva
premiilor, ce-i determinase să facă această neome
nie li se deschise în gîrliciul temniței.
Dar, agenții aceștia, mai au și drept de amendă
asupra cultivatorilor, cari nu le-ar face mal des
cinste, sau ale căror femei și fete nu le-ar prea
lua în samă uniforma. 11 vezi atunci pe vrednicul
spion al Regiei, mergînd la locul casei cu pricina,
dîndu-I cu lanțul. Cum de obieciu aceste Jocuri se
află luate de cultivatori in moșie, pururea va
găsi 3—4 prăjini lipsă din cîtimea cu care-I în
scris omul în contract și, iute raportul la Rogio, și
5 lei se înscrie la debitul partidei omului, spre a
i se pune în socoteală la plată.
Cum spuneam, cultivatorii de tutun ieau locuri
pentru această cultură din moștea boierului din
apropriere. Pămîntul ce-I mal au și dinșii îl păs
trează și-l împart cu zgîrcenie între plantele, ce
le dau hrană mal curînd lor și nutreț vitelor lor,
ca porumb, orz, mei, luțernă. Dar, chiar prin forța
lucrurilor, cel puțin o dată Ia doi ani, sînt ținuți
sa cultive tutunul în moșie, spre a-i putea face
rotație în pămînturile lor. Asta înse doar pentru
cel mal cuprinși din sat, pcntru-că restul n’au de
cît cîte un pogon, o jumătate, un sfert de pogon,
cînd n’au de loc, cum sînt bună-oară, locuitorii
din Bolintinul din deal și din Bolintinul din vale,
județul Ilfov. Prin faptul acesta, stăpînil moșiilor,
caută să se folosască de strîmtorarca țăranilor, ca-n
ori și ce împrejurare, mal mult de cît s’ar putea
crede. Așa bună-oară, arendașii și proprietarii din
aproprierea Bucureștilor,' pe ale căror moșii se cul
tivă tutunul, cum sînt: Bolintinul din deal și din
vale, Poenaril, Ogrezenil și Joița, de unde și luăm
datele noastre, aceștia au urcat prețul unui pogon
dat de tutun, de la 70 la 80 lei, pe fel ținîndu-i
mult 26 lei pogonul,. . cînd, sînt arendași.
Dar un lor, ca să'fie bun pentru cultura tutunulul, trebuește muncit
mult —
mai< bine și prin
«„nnîi ™.,nurmare mult mal mult, ceea-ce face să coste
și mal mult ca la ori-ce altă cultură. Se ară întul
ogor, din toamnă. Primăvara, cum s’a luat zăpada,
se întoarce ogorul o dată și să grăpează spre a i
se sfărîma bolovanii, și-n ajunul răsădite! se mal
ară și se mal grăpează o dată. In totul se fac,
trei arături și două grfipăturl... Semănatul se
face primăvara, cît do timpuriu, în răsadnițele pre
gătite și îngrășate anume prin ogrăzile fie-cărul
cultivator, răsadnițe cc musai trebuesc Îngrădite,
alt-felin d-1 agent amendează.,. Răsadul se duce
la cîmp, cînd s’a făcut destul de mare, de obiceitt
în Mai. Acum începe munca cea mal greq a tu
tunului. Des-dimineață, vezi pornind gospodarii la
cîmp, cu mic cu mare, cu plugul, grapa și două
putini de apă u căruță. Răsadul îl duc femeile, fetele,
în legături mari purtate po cap. Ajunși la locul
do răsădit, trag mal întâi două-trel brazde adinei
cu plugul, lo netezasc cu grapa și-apol
încep
A
t răs&direa, în proaepăt. Răsădirca «e face în rîndurl
r;nd-..
de jumătate de metru depărtare, și fir cu fir see
îngroapă tutunul și-apol ae udă, Udarea urmeazăft
multe zile după răsădire, mal ales cînd nu-1 no•tocul vreunei ploi, spre a asigura prinderea r&dă-n
REVISTA IDEJB1
RBVi.STA iDeL»
cinei în pămînt. Un om cu patru inși (]0
' în casă întrebuințează, în mijlociu, o
pentru plantarea unui pogon cu răsad de"
întrebuințînțl și o căruță cu două vite... Urm
apoi prașila, care nu contenește de la prinsnf3?
sadului și pănă aproape de cules. Agenții am^"
dează pe cine lasă să-I crească în tutun Ip-> l1"
Pe lîngă asta sătenii știu, că cu cît tutunul
mai slăbit la rădăcină, adică se sfarmă scoarța
mîntulul, cu atît și tutunul va crește, dat fiind i '
o plantă foaite pretențioasă în privința asia.
1
Cvr-șterea tutunului ieste supusă și ica Bclîimks
rilor atmosferice. Secetele usucă și-i reduc rocoh
ploile prea multe în Mai și luniu îl măneazfl a
aricesc, etrîngîndu-I și închircindu-I foile. De mult
ori timpuri întregi do o bogată cultură de tutun6
sînt nimicite înlr’o clipă, dc grindină. Atunci cui’
tivatoril sînt dcsnădăjduițl. Cît despre Regie
sc asigură împotriva grindine!, îoar de cultivatorii
iei habar n’are. Din potrivă, nu le scade nici mg.
car avansurile, cc li le-a dat la-nceputsi cari ™
ridică pănă la 40 lei de pogon.
Culesul începe pc la sfîrșitul lui August și 8e
face treptat, începîndu-se cu foile de la pămînt
spre.vîrf. Culesul prinde aproape aceea-șl vreme
ea și răsădirea, și mal mult chiar, cînd recolta le
bună. După cules, sub amenințare de amendg
fie-care cultivator Ie ținut să -șltae sau să-și smulgi!
din pămînt toate tulpinele de tutun, cele are pe
loc, ca nu care cum-va să se bucure eine-va de
«copilil», vlastaril noi de fol, ce-ar da în urma
culesului. Cu florile, cînd înfloresc, sînt ținuți să
le rupă, de asemeni, ca să nu-i vină cui-va în
minte, să prăească sămînță.
Dar dacă s’a mîntuit munca pe cîmp, prin cu
les, de acum urmează acasă. Foile culese se înșiră
pe sfori lungi și șirurile ast-feliu făcute se-ntind,
afară, po vreme bună, prin șoproane, po vreme
umedă, să se usuce. Grija cea mare o au acum
cultivatorii la buna uscare a tutunului', căci la
predare va fi destul să se găsească o foae mucedă
într’un teanc do 50—100 de kilograme, socotit
de întăea calitate, ce s’ar fi plătit cu 70-90 bani
de kilo, spre a fi aruncat, fără cruțare, iot teancnJ,
la calitatea a treea, plătită cu 10 bani de kilogram.
Chiar de la cules tutunul se alege pe calități,
adicăv foile de jos, mal închise, sînt alese de cali
tatea IILa, cele mijlocii, roșil-gălbul sau aurii
de calitatea întăl, și restul de calitatea II-a«
face această alegere, fiind-că la predare se țiu®
samă de iea, plătindu-se tutunul după calitățiPredarea se face pe Ia începutul lui DecembreO dată cu predarea se face și plata. Acest fapt
știut de stăpînul moșiei în care au avut _oan,.e®’
locurile de tutun. Și cu toate-că aceștia idat ban! și muncă în socoteala acestor kcUr\jor
tu-șî ciocoiul trece toate astea în socoteala a
datorii vechi din moșie, a căror obîrșic se
meează pe un nesfîrșit șir dc dobîndă la do ’
și cît privește plata locului de tutun, mer.^C0agft
contractul ce-I are cu oamenii, Ia Rț‘g,e»+ c0„
Regiei întăl plătește boierului partea ce i J
vine, upă acest contract, de la fie-care cu sse-te
și-apol plătește pe cultivator. Regiea bo ng .
mal întăl, să plătească arenda locului ?'
p.
cultivatori, «D-voxstră îngrijiți «X
cl
regulă șl
Prcdare înfXțișați-vtt Ia casă».
U*cl° orbe > e’ou r08tit de
arendașului
Accst° I ita în primăvara lui 1905, cînd acesta
(jjoș''01 g°e încredințeze, dacă poate să se' bizue,
sS
nlată a locuitorilor, ce-l cereau locuri de
pe
nioșie. Cea-ce însamnă, că cultivatorii
tutu® ,Qlrll Regie nișto cantități neglijabile, perEfot
oe.Valorînd nimic în afară de rodul proje munca lor.
■1“®
spuneam, plata tutunului se face după ca. j inso alegerea po calități a tutunului, ie cu
*’ Avîrșire după bunul plac al administrației Re^s? Asa bună-oară, dacă un om a scos, într’un
^fericit,’ 700 kilograme tutun de pogon, cel pu,D jumătate din Iei se trece la calitatea III-a,
i se plătește cu 10—40 Dani kilo, șapte optimi
la calitatea II-a, plătindu-i-ee cu 40 mult 70 bani
? . ;|0 și-ublea o optime din jumătate i se soco
tește *drept calitatea I-a, plătită cu 70, 90,
j|
,'
|•
pe kll0Dacă, bună-oară, luăm pe un oare care StanBrsn drept pildă, vom vedea mal bine toată procopeeala lui după urma tutunului, în urma unul
an agricol de strădanie și așteptare. Să zicem, că
Stan-Bran avu parte de un an bun și a căpătat
de pe pogonu-I de tutun 700 kilograme, mari și
late. La predare, înse, i se alege 300 kilograme de
calitatea III-a, mahorcă, a 0.10 kilo. -Altă sută,
tot calitatea III-a, înduratu-s’au să i-o taxeze cu
0.40 kilo. Adică (300x0.10=30)-t-(100X0.40=40).
70 lei i se face să îee de pe cele dintâi 400 kgr.
Mal rămîn nesocotite alte 300, făcute tot teancuiT
de cîte 50 kilograme. Vine un inspector, se uită la
teancuri. Dă cu piciorul în fie-care, agenții le des
fac, pe Bran îl trec nădușelele, tresare, aude vorba
inspectorului: Bun, ăsta a II-a, cu 50. Bran răsuflă.
Inspectorul trece la al doilea, la al treileș,, la al
patrulea și cînd vru să-l aleagă pe ăsta, ce stră
lucea ca aurul, să-l aleagă de întăea calitate, un
agent i-arată cu grabă și rînjind o păpușă în mij
locul căreea mucigăise o foae. Inspectorul îl împușeft pe Bran cu două priviri de dușman, Bran
®ui'gue ce-va și inspectorul tună : «Dați-1 dincolo.
^ll zece. Pungași',.,. In sfîrșit teancul al cincilea i
se taxează cu 0.70 și-al șaselea, ales de foarte bun,
'" 0,90 baM kilogramul.
Așa dar cu ce mi s’a ales Bran al nostru ? Trei
6oW.
dc cîte 50kil°, a cîte °-50> fac 75 ,eî’
r, ? kilo ieară-șl aruncat la cel cu 0.10 de kiloj
09fi4 ’ 59 kil°a °-70>fac 35 leI» ?i 50 kîloa
i
i
j
'
J. ’
45 lei, cari adunate se însumează preadfin -Urniează: 754-54-35+45=160 lei, la care
îee rtndu 86 întăea taxare de 70 leI’ urmează să
midii ° Jentf> Pe «ele 700 kilograme de tutun, plăIun i
. îel în munca, zăduhul și grija a nonă
jnr&b e~ z9e' S’&rpmîndu-se la ceafă, trîntind o inMa r-p’ ’n
hoțului de agent cufoaea cea mug ’
rau trece acum la casă...
8e uite, înse, că Regiea pune în consu
li U r^nul, ast-feliă .* calitatea III-a inferioară, cu
25 Lr \°> a Ul-a superioară, cu 15 leî, a U-a cu
cum j *~a cu 40 Ici kilo. Să nu ne mirăm dar,
fonarf T cu Putință, cu tot luxul nebun de funcț ’ ca ^egiea aduce excedente de zeci de miiistatului pe fie-ce an. Și am avut in
' ' doar tntunul debitat în pachete..,
101
lală-I pe Bran la Casă, unde-1 așteaptă altă răfueală. Are lei să îee 230 de lei, dar i s’a dat de
două ori avans cîte 20 Iei, fac 40 lei, are o amendă de 5 lei de la d-1 agent, că i-a gfisit lipsă
cite-va prăjini din loc...
— Păi, dacă mi-a dat boierul lipsă, ce-s de vină.
— De ce-aî primit ?
— Nu-m! da alt-felitt, ce Icra să fac, leu n’am
pămînt.
— Asta te privește. Lipsa-l o contravenție la
contract, nimic mal mult.
1 se mat scade 6 la sută reținerea pentru pre
mii, care face 13 și 80. Se scade, prin urmare,
58 lei și 80 din 230, cît i s’ar fi cuvenit, mal
rămînîndu-I de luat 171 lei și 20 bani, din cari
îl mal oprește înse caeierulpel 70 de lei, cel puțin,
ce i se cuvine d-lui arendaș pentru loc, fiind și d-sa
de față.
— Păf-bine...
— Las Stane, că ne mal socotim noi.
— Ce feliîi, leu ți-am muncit...
— Hal, scurteaz-o Brane, mal aînt și alții...
Și casierul îl numără Iul Stan-Bran în palmă
101 lei 20 bani. Dacă mal adăogăm pe cel 40 leî
luațl avansuri, însamnă că-I rămîne lui Bran al
nostru un cîșlig de 141 lei și 20 bani de pe ur
ma tutunului.
Cel puțin, la întăea vedere așa s’ar părea, un
cîștig. Dar să facem puțină socoteală și la munc-a
ce a produs acest cîștig. Și dacă acesta va întrece
pe cealaltă, cîștigul'vâ fi ban. De-o va egaliza,
atunci munca va fi zadarnică lear de va ti sub
!ea, munca va fi o robie în toată puterea cuvîntulul, robie îndurată prin nădejdea amăgitoare într’o plată atît de tîrzie.
Să zicem :
3 arături, a 5 lei..................................................... '
2 grăpăturl, a 1 leu......................... j •* ’
5 zile la sămănat și pregătirea răsadniței . 3.5U
1 gard la răsadnițe.....................................
24 zile la răsadire.......................... • • •
cal la
la răsădite
răsădite . . .
6 zile cu căruța cu cal
20 zile, sapa și plivitnl, aa 22 leî,
lei, vara.
vara. . -<U18 zile la cules, a 1 leu . . - • • • >
Uscatul, păpușitul, sfoara întrebuințată^
Cu alte cuvinte, munca Iu! Bran face, cu prețutl
socotite în mic, face una sula șase
unu^1
cinci-zecî bani, pe cînd tel
aceasta muncă doar una suta palTi^
ș
lei 20 bani, adică :
Munoa=16L50
Răsplata ==141.20
Profit și pagubă=^0.10
Așa dar munca întrece rasplața, pnni urmare
t
.j vftalfi, hrană,
Stan-Bran a cheltuit prin energie v>*ft
i
mult
de
cit
vite, îmbrăcăminte și scule, mai E— — - a domaterială,
bîndit. însamnă că starea lui 1~
—. dec! și
*'» a i'0’
energiea-I morală a dat înapoi anu/ aceTj
bit de surda. Acelaș lucru ar fi fost, cînd rfis+ ar fi fost egală
egali <cu munca.
p^T
Numai alunei ar
Br^
luat mal mult de cît I’ar
j-ar fi fost oîștigal, cît ar fi în
în atare caz, atîfa > — eca cheltuita, nu întreaga
trecut suma primită, po
�REVISTA 1DEE1
102
stimă primită... Spre înțelegere, să zicem că a chel
tuit prin muncă numai 141 Iei și
primit 161.
Cîștigul lui ar fi fost: 161-141=20, adică două
zeci lei. Dar ce cîștig le acesta, după strădaniea și
nădejdea a 9 luni de zile '? Șt să se țiuă samă, c’am
ales anul cel mal bun. Dar sînt și anT, și încă cel
mal deși, cînd 'in pogou nu produce de cît mult
300—400 kilograme, altă dată și mal puțin.
Cît despre premii: o rogojină, o stropitoare, o
grapă, un plug, ce le dă Rpgiea la nnnl-dol din
sat, credem că sînt cu vîrf și îndesat plătite de
cel 6 la sută oprit! fie-cărtll cultivator la plată,
cu toată mutra obraznică, ce-o face Regiea Ja
darea lor, numindu le premii gratuite.
De-1 vom întreba pe Stan-Bran, să vedem dacă
Iei nu pricepe cît de hoțit Ie, vom primi răspunsul
omului neluminat asupra puterel și soartei lui:
Mal întfil, noi țăranii nu ținem samă de munca
noastră, n’o prețuim. Apoi ne bucurăm, că luăm
în gura lerne! ce-va de cheltueală. Ne credeți inse
atît do proști, că nu vedem, oum ne sug toți, din
toate părțile, dar ce-I de făcut, dă, nu vedeți cum
ne-au adus boeril în sapă de lemn ?
Ce-ar fi de făcut? Cam de-o dată unirea In sindicate,
pe regiuni,a tuturor cultivatorilor de tutun,sindicate
cari să alcătueaseă o singură federație a sindicatelor cultivatorilor de tutun. Ast-feliîl alcătuițl, cuitivatoril ar însemna o forță, care ar ști să impue
Regiei prețuri maî omonoase, Iear boarilor, să lase
pămîntul mai Ieftin. Totu-șl treaba asta ar fi, ca
și cînd i-al unge buba bolnavului, ne-avînd în
drăzneala să I înfigi scalpelul, ca s'o stârpești din
rădăcină. Cea mal de samă treabă de făcut ar fi,
atît la sat, cît și la oraș, unirea tuturor munci
torilor, pentru expropriere, pentru luarea din mînile statului, a boerilor și patronilor, a tot ce s’atinge de vieață : pămînt, fabrici, cari să fie trecute
In stăpînirea obștească a tuturora, ca fie-care să
muncească și să producă, prin sine și pentru sine,
fără să se mal îngrijască de vre-un oare-care stăpîn.
I. Neaga.
BIBLIOGRAFIA
„REVISTEI IDEEI“
P. Mașoia șiP. Zosin: Mișcarea Socială, col. complectă 6—
P. Mașoiu: Revista Ideel, șaptocolecțil,dela No. I-LXX 85—
— Despre Mînie, de Seneca
....... 2—
H.*Denis
,• — ^Socialismul
Socialismul și caracterele sale, de H.
Denis . —50
— Socialism utopic și socialism științific, de Eugols—50
— Libertatea de cugetare și de discuție, de M’u cn
TW0^.„.o--- - social. Socialismul Belgian, . —50
— Determinismul
— Cum se explică
-plici Anarhiștii............................
.................................. —50
— Emanciparea FemeeI......................................
— Intime
1—
I. Neagu : Vremuri Noi, de Kropotkin ...
—50
— Sindicalismul Frances, de Paul Louis. . . . —20
Un fecior de țăran: Noua epistolie către munc. și țărani -201
Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat .
—
—20
20
GrupulStud. rev. din Paris: Antisemitism și Sionism —20)
Col. R. G. îngersoli: Dumnezeu ți crearea-{ . —20
M. Maeterlinek ‘ Datoriea noastră cea socială . —20
P. Kropotkin . Cătră tineri ....... —50
P. Lafargue: Materialismul economic al Iul Mai’.rx —50
C ilinaitrescu-Iașl: Cele două morale. . . . —50
Fr. Stackelberg : Femeea și Revoluțica . . . —
—ou
50
Evoluțlea Capitalului, de Gav. Deville 1
Cererile, insolite de cost, se fac:
la Revista Ideel, 10 Bir. tipurilor—București,
REVISTA 1DEE1
LEGISLAȚIUNE/k
FANATISM
muncei
in idei
do
TAKE POLICRAT
Succesiv și’n părți bine delimitate, se cercetea »
evoluțiea legislațiunel muncei, timpul de lucru •
de odihnă, siguranța muncitorului, măsurile îmD?l
triva lipsei de lucru, greva, arbitragiul, casele d®
retragere și pensiuni, c’un cuvînt se schițază dealegarea tuturor problemelor ce-ar putea să
preo.
cupe pe legiuitorul chlemat să ne dee o
atare |e.
gislațiune.
î•
j
|
I
j
Măsurile-s poate dintre cele mal bune, și ne-am
mira ce anume ar mal aștepta sau invoca aleșii
chiemații, casă nu le adopte, acum cîndli-s ochii
țațe, cu atît mal mult, cu cît în sprijinul și pentru
Busținerea lor se aduce nu numai simțătointn]
dreptăței ci chiar interesul capitalului,
_pe:. caro
bună starea muncitorului îl face mai' spornic
mal
productiv.
Și n’am avea nimic de
acestor
. spus
*
- împotriva
—r-------- ««v
O
niăsurl,
* \ dacă pcMtiu
pentru realizarea iur
lor nu S'ar
s’ar face apel la un legiuitor
plin
*
— de- simțăminte democratice,
Ja funcționari destoinici și scrupuloșl, la intervențiea și controlul statului, și pe de-asupra, și pen
tru aceesta, la o cît mal bună organizare a mun
citorilor, într’un cuvînt o complexă conlucrare de
factori foarte diferiți. La ce bun irosirea, cheltui
rea energici unei muncitorimi bine organizate,
doar pentru dobînd.irea unor reforme pe cari chiar
interesul capitalului le reclamă.
Pentru autor, care cu tot dinadinsul vrea să
despartă mișcarea muncitorească de mișcarea so
cialistă propriu zieă, asemenea împăcare și aseme
nea activitate poate să-și albă însemnătatea Iei.
Mișcarea muncitorească nu-I înse numai mișca
rea ce vrea să smulgă din domeniul prea întins
al capitalului atît cît trebuie întreținerel viețel
muncitorului, ci-I mișcarea care vrea ca produsul
muncei omenești, capital acumulat sub toate for’
mele, să fie al omenirel care i-a dat ființă. Ghes’
Liea muncitorească nu-I o chestie economică numal, ci o complicată problemă socială, ce cuprinde
în sînu-I raportul tuturor relațiilor omenești, și-»
cărei dezlegare nu legislațiea muncei, împotriva
căreea n’avem de ce fi, cînd nici un sacrificiu
energie, ce cu mai mult folos s’ar plasa aiurea,
nu ni s’ar cere, o poate da.
6
Dezlegarea-i alta, pe care chiar autorul nu^
sfiește a o întrevedea, și spre care fie-ne îng‘
ca-n primul rînd strădănuința noastră să tm
Cu această rezervă, broșura Ie de reCOD3țDvor
tuturor, ce-n negura și frămîntarea vrem
să-șl lumineze o cale...
Broșura despre care vorbim Ieste depus|
brăril, putîndu-se cere și la autor:58
Elisabela, București.
,
I
|
i
:
1
SPERIETOAREA
Un bălrin țăran făcuse in grădina-i o spe
rietoare, ca să alunge păsările, cu iea. Jera o
ramură înfiptă in pămînt și incotoșmată cu
catra/use vechi. Țăranul ăsla venea în fie-care
dimineață să-șl privească momtea și nu arare
il vedeai dregtndu-și, potriuindu-șt opera lui,
pentru care simțea o tainică înclinare. Intr'o
entuziasmul, ori-cit ar părea de firesc, 3t ii adăogă o cingătoare roșie. Intr'altă zi
Dar ar părea de indispensabil întru propă- pieptul deșert i-l împodobi cu o iinechea lu
tfl-clt .iei năzuinți, nu trebuie totu-și dus la citoare, drept decorație.
rea unei nww
’’ a degenera într’un adevălirrres
® sfirșind-rprin
PCsle puțin, c-o măestrie adevărată, bătrinul
/ fanatism. Chiar
Chiar în preajma neajunsurilor țăranfăcu pentru momîea-i un feliu de
lor mal revoltătoare, neajunsuri de cari de mască cu gura largă și cu ochii mari. Bietul
^ufehîî ori
ori-ce idee fatal se izbește, să nu su- bălrin. închipuitul lui omuleț îi iera acuma
faî întru
echilibrul, luciditatea menta- toată mîndriea. O dată găsi in șura i o sabie
intru nimic,
n
wd/ef noastre, ci calmi, plini de încredere in
veche și ruginită și pe dată iși înarma sperie
piitoi’, să luptăm înainte, fie-care în maryinele toarea cu iea. Patima asta, încetul cu încetul
putinței sale, să luptăm pentru idee.
crescu, și cînd bătrinul vedea motoașca mișcîndu-și brațele și picoarele și trîntind sabiea
Neapărat că visul cel mai sublim, care de sa cea mare, asemenea priveliște îl înfiora, sim
alilea decenii ne leagănă, se întrupează în i- țind în sine un feliii de teamă. Bătrinul adeea socialismului. Căci nu există, ce-i drept, junse a se întreba chiar, dacă intr'adcvăr iei
ideal mai larg, mai înalt ca acel la care as a fost făuritorul aceslei spaime. In cele din
piră mișcarea socialistă.
urmă înfricoșat, iei nu mai apuca pe cărările
ce-l puteau duce în fața operei sale: dar cum
Iși poale cine-va oare închipui ce-va mai din toate părțile gradinei dădeai cu ochii de
sublim de cît o lume în care nu va mai încăpea impelițalul care juca drăceșle, nu mai cuteza
mizeriea, în ale cărei lacome ghiare se zbat a pune în grădină piciorul, inchizîndu-se in
alttea victime, jertfite iei de reaua organizație cocioaba-1.
socială, de cît o lume în care fericirea nu va fi
Copii, cari zîmbifi la asemenea povestire,
numai a unor aleși ai soartei, ai unei clase întipăriți-vă bine în minte povestea
ță
stăptnitoare? In asemenea lume nu va mai în ranului celui bătrin, penlru-că, făcîndu-vămari,
căpea asuprii și asupritor, ci fericirea va fi veți vedea că toți oamenii sini cu dinsul la
a tuturor, va fi generală. Ferice de cine a în feliii. Iei aleg pe unii dintr'tnșil, pe cari-i împoțeles, de cine a simțit trebuința de a se ins poțonează după cum le tiece prin minte. Pe
pira de la idealul acesta, pănă să-și creeze unii din aceștia ii vesmîntează cu un antereu
acea slare de mulțumire sufletească, pe care negru, de care te sperii,- iear pe alții îi îm
Un ideal, ori-cit de îndepărtat chiar, ie în mă bracă cu niște uniforme aurite: după asta, pe
sura a ne crea.
dată îi apucă o spaimă, li se face o frică de
iei, și cu chipul acesta spărietorile cele întru
Din fericire, silința de a ne apropiea de i- chipate de dînșii, ajung pe dînșii stăpinî.
calul acesta nu ie nici de cum în zadar. Cit
*' aunge de această silință ie clar că timpul,
M. Marchin.
re^\re^rmaJ°r, harnic și răbdător, ne ușuO NOTA
nu>r? Țe^nc^pnit sarcina de-a preface din leTirn jrea9d structură a societăței de a-zi.
A fost vorba, în timpul din urmă, într’un cerc
inhr >Care’ ?upă <Bentham>, va transforma
faCPe-. Particular într’un interes colectiv, va restrîns de prieteni,
r
fca fa|ă
t_ cu. nevoile și năzuiniiir,a Slm!im 0 injurie adusă altora, ca și o jn(ele zilei, Z:!c:,
încă unÎZC*
organ
’Zr. ?rg?"
de publicitate,
d*
în fnrmaf
format
ziar, din partea noastră să
se mal
asenfi^personală- Așa cere sentimentul de rasă,de
--------------------------------------------------’ facă -a -/ie
de conservare, sentimentul fericirei părea. Lucrul nu Ie dezbătut încă în tot amă
nuntul, în cît nu putem împărtăși, de-o cam dată,
,le^riu individi in de
cetitorilor noștri, de cît ideea.
firește că ar fi minunat, dacă s’ar găsi un nu
sd nu ne îndoim nici
nici de cum de
î(i îniSt uPl£i, ce-o ducem, din care trebuie măr oare care de energii, cari să dorească a avea
un
derc ln(tUpdm ori și ce fanatism. Cu o încre- m>i organ, cum s’ar chlema al lor, în care să se
cu pași
puft siguri,
oiyu'i, maniîesieze
voe sau
sau cum
8Pre ncCllniăa, să ne avtntăm,î, cu
manifesteze în
în voe
cum am zice autonom.
nI.jy .
?’ am dori să știm dacă
mal* ispitește pe cine-va
ea frd ferice, care va ?
1...1
J
«Untn / • slea9ul acelei înalte idei, a cărei asemenea gînd, și cu ce ar putea să contribuească
la realizarea lui, în mod efectiv.
feiine ie; ^adevăr, frăție, dreptate*.
Se înțelege, pănă să se poată fntemeea ce-va
cu temeiu, coloanele noastre sînt la îndămîna ori
Ce-Ta.
cui, cu osebire cînd ar avea ce-va mal profund,
mal cu simțiregîndit...
P. M.
t nici o idee din cile preocupă omeneveninda-i in sprijin cu țoală energiea,
flireHlată voința, cu tot entuziasmul, poale n'ar
ca nîri o dată sorții de a ajunge să se dez0Dța nici
Broșură menită să lămurească și 8& îndront»
țască chestiea co drept titlu o are.
p
103
�HEVJSTA JbEfll
H«V1«TA IUEB1
104
CE-I ANARHISMUL
Dtiptl ce am publicat, iii coloanele noastre, sub acest titlu «Ce > Anarhismul*, doctrina Iul Goclicin,
a lui Prouâhon, a M Stirncr, a Iul Bakunin. a Iul
Kropoiktn a Iul Tucker. cred că putem s'o isprăvim
tocmai bine mai public-înd acuma și-a Iul Tolstoi.
Cei insetoșațl cu adevărat dc a cunoaște, ist vor pu
tea face acum o idee cam de cc poate fi acest anar
hism, despre care unii și-au făcut feliil de felul de
închipuiri. lear detractorii cu orl-ce preț, ca să me
rite să fie luafl în băgare de samă vor fi nevoiflsă
prezintepentru doctrina preferită dc l t, măcar atîtea
documentări cîte s'au prezintat pentru anarhism :
pentru acest anarhism care după noi nu exclude nici
o doctrină, înteineeată neapărat pe realitate, fiind -că,
asemenea doctrină, la urma urmei, nu Var putea
exclude pe tel...
P•
DOCTRINA LUI TOLSTOI
Generalități.— 1. Letv-Nicolaevicl Tolstoi se născu în
1828 la Jasnaja Poljana, cantonul Krapiwna, guvernămîntul Tuia Iei studie la Kazan, de la 1843 pănă
la 1846, apueîndu-se mal întăl de limbile orientale,
după aceea de drept, al cărui studiu îl continuă la
St Petersburg, de la 1847 la 1848. După o ședere în
delungată la jasnaja Poljana, dînsul întră pănă în
1851, într’un regiment de artilerie din Caucaz, deveni
ofițer, remase în Caucaz pănă în 1853, luă parte la
războiul Crimeei și demisionă în 1855.
Din vremea asta. Tolstoi stătu msi cu samă la Șt
Petersburg. In 1857, Iei făcu p mare călătorie prin
Germania, Franța, Italia și Elveția. De la întoarcere,
pănă în 1860, iei stătu cea mal mare parte din vreme
la Moscova. De la 1860 la 1861, călători prin Germa
nia, Franța, Italia, Englitera si Belgia, făcînd cuno
ștință cu Proudhon la Bruxelles.
De In. 1861, Tolstoi trăi aproape necontenit la Jas
naja Poljana, consacrîndu-șl tot timpul atlt ocu
pațiilor rurale cît și lucrărilor literare.
Tolstoi n publicat o mulțime de opere : pănă în
1878, astea cuprind mai ales povestiri, dintre cari,
cele mal de samă, sînt cele două romane «Răsboiu
și pace? și «Ana Karenina». Operile sale ulterioare
prezintă un caracter mal ales filosofic.
S, Cele mai de căpetenie scrieri ale lui Tolstoi, asupra dreptului. Statului și proprietăței. slnt: «Con
fesiuni», 1879, '.fScurtă dizertațio asupra Evangheliei»,
1880, «Credința mea», 1881, «Ce-I de făcut», 1885,
«Despre vieața», 1887, «Impărățiea lui D-zeuIe învoi
sau creștinismul ca concepție nouă a viețel, nu ca
doctrină mistica», 1893.
3. Tolstoinu numește doctrina sa, asupra dreptului
Statului și proprietăței, anarhism. Anarhism, după
Iul, Ieste’acea doctrină, care privește o vieață libe
rată de orl-ce guvern, ca țintă dc* atins prin între
buințarea forței.
Buza.— După Tolstoi, legea noastră cea mai supremă-i
iubirea. De aici Tel scoate postulatul a nu ne opune prin
forță la rău.
1. Tolstoi iea „creștinismul" drept bază. Dar, prin
cuvîntul acesta Iei nu-nțelege nici una din bisericile
creștine, fia ortodoxă, catolică, protestantă, ci ade
vărata doctrină a lui Christos.
«Cu toate că asemenea lucru ar putea șă pai ă ciu
dat. bișericele nu numai ca nu au cunoscut doctrina
lui Christ, ci i-au si fost vrăjmașe, și asta prin pu
terea lucrurilor chiar. Bișericele" nu "sînt, precum se
crede-n de obște, niște instituții întemeeate pe-uu
fond creștin și ablea abătute de la calea cea dreaplă:
bișericele, ca atare, ca congregații cari-și susțin infailibitatea, sînt niște instituții anti-creștine. Biserîcelo creștine și creștinismul n’au de cit numele de
comun : sînt niște elemente antagoniste, cu desă
vlrșire opuse. Unul Ie umilința, penitență, supunere,
progres, vieață: celelalte sînt îngînfare,"violență, auîraPtetrire, moarte. «Biserica», ca să fie pe
pwxeul hunei, a transformat doctrina lui Christ așa-
felia ca nici o îndatorire sft nu purceadă din Iea oamenii să poată urma să trăească ca și-nainte m
serica, în fața lume!, cedă, și, după ce cedă. o n’r “l*
Lumea tăcu ce voi și lăsă Biserica să-sl reguleze en
o putea dogmele iei asupra înțelesului* vietel. Lnm
trăi, călcînd întru totul doctrinele lui Christos r a
biserica născoci subtilități să dovedească Că onm
nil, cu toate că călcînd preceptele lui Christos îl » '
mau De acolea urmă că oamenii duseră o vieață mrrea de cît cea păgînească, icar biserica nemulțămin1
du-se numai să scuze o asemeni purtare, cuteză chla
să susție că Iea Icra conformă doctrinei l®î Christ
Ceea-ce ie mai departe de doctrina Iul Christ l‘
«dogma credinței creștine», cu alte cuvinte totalul
cestor «dogme» neînțelese și de aceea și inutile, «Nor
nu cunoaștem un D-zeu, creator din afară al lumf“
origina, tuturor originelor»: «D-zeu, ieste în om ani’
ritul», ie «conștîința-I», «cunoștința viețel»; «fie-carÂ
om recunoaște în sine un spirit liber, care judecă'
neatîrnat de materie : pe acest spirit noi îl numim
D-zeu«.Christos fu om, „fiul unul părinte necunoscutuecunoscîndu-șl părintele, în nevinovățiea-i copilă'
rească, Iei numi pe părintele săn,D-zeu“. Intr’adevăr
prin spirit, Iei iera fiul lui D-zeu, după cum ori-ce
om Ieste fiul Iul D-zeu, personificîud «pe omul care
se recunoaște de fiu al lui D-zeu". Cel ce susțin «că
Christ a declarat să răscumpere prin sîngele său omenirea căzută din pricina păcatului lui Adnm, c’a
zis că D-zeu alcătuea o Treime, că Sfîntnl Duh se
pogorîse asupra apostolilor și că prin bine-cuvîntare
se transmitea, întră în preot, că îndeplinirea celor
șapte Taine iera o condiție necesară a mîntuirel
noastre, și altele, și altele», unii ca aceștia, «predică
niște doctrine cu totul streine de învățăturile lui
Christos».«Christosn’a vorbit despre înviere nici elnd,
nici de nemurirea omului dincolo demormînt»; ase
meni închipuiri, de altminteri, sînt grosolane si fără
nici o-nălțare: învierea ei urcarea la ceruri sînt de
pus printre «cele mai deșănțate minuni».
Tolstoi nu recunoaște doctrina lui Christ de cît pen
tru bunul Iei simț, hu pentru credința Iei într'o re
velare. Credința într’o revelare „fu pricina de căpe
tenie care făcu* ca doctrina mai întâi să fie interpre
tată rău și apoi mutilată complect*4. Ciedința înlsus
Christos nu constă «în adoptarea orbește a tot ce s’a
zis despre iei, ci în cunoașterea adevărului».
«Există o lege a evoluției, așa-că nu trebuie a ne
ocupa de cît de propriea noastră vieață, lăsînd tot
restul pe sama legei evoluției. leată cel din urmă
cuvlnt al educației rafinate din epoca noastră și lot'
o dată al acestei întunecări de conștiință la care sînt
supuse clasele cultivate». Dar nde îa răsăritul păn la
apusul soarelui, vieața omenească iesle o serie ne
întreruptă de acțiuni: dintre alîtea acțiuni, ce-i stau
la îndămînă, omul trebuie sa aleagă în fie-care zi pe
acele ce crede să le poată îndeplini: așa-că, omulnu
poate lipsi să-și impue să urmeze o oare-carc linie
de purtare'1. Această linie pe purtare poate să i-o
tragă 'numai rațiunea. Intr'adevăr, «ca lege cc trebuie
să-i călăuzască vieața ieste recunoscută de om rați
unea». «Dacă nu există o rațiune superioară, și de
existat nu există, pentru că de altminteri nimic m
poate a-I dovedi existența, Ie propriea-ml rațiun
care trebuie să fie judecătorul suprem al viețel mele».
„Imperiul pururi crescînd", ,,al rațiune! conșue» »
asupra personalitățel animale", „leată adevar
vieață", leată „vieața", opusă simplei „existențe .
„Odinioară- se zicea: nu sta de judeca, ci oi
dintă în datoriea ce ti-o prescriem: judecata
duce-n gresală : numai credința-ll va procura
q
vărata fericit»' a viețel. Și omul căuta credința ?
aflo. Dar mulțămită relațiilor cele întroț. jor
lalți oameni, dlnsul băgă de samă că crea*”» ,
se deosebeau între iele, băgă de samă faptu
reină
care susținea că cea care procura fericire
f ,^c
iera a sa*. Se puse ast-feliîi neapărat într era’cca
a se hotărî, care din toate aceste credinți
mal adevărată. Numai singură judecata pu
lege întrebarea aceasta**. „Dacă budistul, c
cunoscând Islamul, nu rămîne mal Pnv’” îndidă ce i
amestecată aici credința, ci rațiunea. De
ar a
se va înfățoșa acestuea o credință noue,
loa întrebarea dc-a hotărî pe care din cele
duCC C.pdintl o vă‘ leP&da> numai rațiunea va putea
d°uBkCnand<I. D-ică acesta, luînd cunoștință de Islam
să Tâspfl tot budist, Ie din pricină că convingerea
judecat» a luaVlocnl credinței oarba".
cl)*iuî *lU recunoaște adevărul de cît prih rațiune,
^i^c^ruliuuei nu se descopere omului de cît cu
I
;
” tul*’. „Acum o mie și atîtea sute de ani, se ivi,
în<țeLca’ pâgîuo romană, o doctrină nouă, doctrină
în
superioară tuturor celor ce-au precedat-o,
cU Trtoă atribuită unui om, numit Christ“. Această
trină cuprinde concepțiea „cea mal strictă, cea
d°T întreagă*' a legei rațiune! „la care s’a ridicat
m<ritnl omenesc pănă în zilele noastre". Doctrina lui
rhrist îest0 ,,chl'ir rațiunea" : Iea trebuie să fie ah nlatâ de oameni ,.pentru-că numai Iea dă toate a“X reguli de vieață fără de cari nici un otn nu a trăit
„ici o dală, nici nu va putea să trăească, dacă va voi
a trăească ca om, adică potrivit rațiunel". Omul,
aohltir prin rațiune, Ie împiedicat br se depărteze
do Iea".
o. După legea lui Christ, legea noastră cea mal su
premi trebuie să fie iubirea,
H Co Io iubirea ? „Ceea-ce înțeleg prin iubire cei ce
nu-și dau samă de vieață, nu ie de cît preferința ce
au pentru unele condiții ale binelui lor personal, cu
îndepărtarea altora.Cînd omul, care nu înțelege vieața,
zice că-șî iubește femeea, copilul, prietenul, Iei vrea
să zică prin asta numai că. prezența femeel sale, a
copilului sau a prietenului său, în vieața-i, contribuie
ia bincle-I personal".
„Inbirea adevărată, Ie totdeauna abnegarea bîhelui
personal" in interesul aproapelui. Iubirea adevărată
constă „înlr'o stare de bună-voire pentru toți oame
nii, asemănătoare celei ce se vede de obiceiti ia copii,
dur care, la omul matur, nu există de cît în cazul
unei renunțări". „Ce ființă omenească n’a simțit mă
car o dată în vieață, asta în întăea tinereți, acel slă
vit sentiment de duioșie, care te face să iubești toiul,
și po fală și mame, și pe trați, și pe răi și pe duș
mani, și cînele, și calul, și pajișteaîn aseme
nea vreme dorești* ca toată lumea să fie bine, ca toți
sl fie pe deplin fericiți, și al don mai cu samă să fii
în stare de a face fericită pc toată lumea, să te sa
crifici, să-ți dai și vieața, numai ca țoală lumea să fie
fericită și să se bucure. leată în ce constă singura
iubire care alcătuește vieața omului".
Adevărata iubire* Ieste „un ideal al desîivîrșireî de
pline, infinite, divine". „Dcsăvîrșirea divină le asimp
tota viețel omenești, spre care vieața omenească tinde
necontenit, de care se tot apropie mereu, dar pc care
»o va atinge de cît în eternitate". „După învățăturua vechi, adevărata vieață ar sta în îndeplinirea po
runcilor și a legei: după, legea Iui Christ, stă în aceea de a ne apropiea cît mai mult, de desăvîrșirea
•«vinii, care ne Ieste dată drept pildă si despre *care
u toții avem sentimentul intim interior".
uupa dogma lui Christ, legea noastră cea mai su1
îeste iubfr'ea. „Postulatul iubire! iesle însă-și
doctrinei". „Numai trei puncte de vedere a- m’ d*n cari putem să privim vieata, Și anume : 1,
L’î«3eoS0na^ sau animală. 2, ca socială sau ca păd« v’ 3 caQreȘtinu salica divină". Omul al cărui felin
de
animalîî, „sălbatecul, nu recunoaște vieața
ce«i. 1 Pentr-u sine : resortul sau imboldul viețel asoeinhn’Ieste plăcerea lui personală. Păgînul. omul
ci ț{ D1 ’ nu mai recunoaște vieața strict pentru sine
raM«
° °ai e-care * comunitate ■ familie, clan,
oninî « a* : imboldul viețel sale ie gloriea. In sfîrșit
divin Care Privește vieața din punctul de vedere
soanĂ DU
recunoaște vieața doar pentru persesto î S&' ni°* chiar pentru o comunitate, ci
Bă
nite îr^2Vorul primordial al viețel eterne și îniiZlpa? D*zcu: resortul viețel sale Ieste iubirea1. ■
Sa că’ duP^ doctrina lui .Christ, legea noastră
rea PxaI ?uPremâ lesto iubirea, Ieste tot una cu zicueca
Potrivit rațiune!, iubirea Ieste legea noastră
cuku;11 supremă. încă din 1852, Tolstoi rostește
îe8te o£ea Aceasta : .«Singurul adevăr d° Pe
ziu
mbirea si caritatea sînt adevărul . AI»i tîr'
în 1887, dînsul numește iubirea „singura
105
U. pereonahUțel noastre animale, iea
?uptf Pt'bună- dintre oarncnil cari tind a
T \°r fer?cire' iea dă viețel o tintă indepen
dentă de tunp și de spațiu, țintă fără de care vieața
sar scurge fără do nici un sen»,pănăsâ vie moartea.
3. Doctrina lui Christ deduce din legea iubirel-posatuicîi nd trebuie să ne opunem prin violentă la
rău. «Nu te opune la rău, vrea să zică nu te opune
celor Tăi nici o dată, adică nu te opune nlmănuea
prin torță, adică să nu săvlrseslf nici o data vre-o
acțiune care să fie opusă iub'irel».
Ghrișt a scos postulatul acesta mal cn samă din
legea iubire!. In predica sa de pe munte, cu osebire
, a enunțat cinci postulate : < postulatele astea nu-i
alcătuese lui doctrina, dar nu sînt mai puțin una
din treptele cari ne duc spre desăvlrșire: «cu toa
tele sînt numai negative și nu fac de cit să ne in
dice», «eeea-ce ni-I lesne să-nlăturam în năzuința
noastră cătră desăvlrșire», da gradul la care o ajuns
omenirea în veacul acesta». leală cuprinsul celui din
tâi postulat, anunțat în predica de pe munte: cTrăește în pace cu toți, lear dacă pacea Ie tulburată,
dă-țl toată silința a o aduce din noua. Cel de-al doi
lea zice : «Bărbatul nu va lua de cit o femee, lear
femeea nu va lua de cit un bărbat, și, sub nici un cuvînt, nu se va părăsi unul pe altul. Â1 treilea: «Să nu
faci nici un jurămlnt». Al patrulea: «înduri ocara
ce ți se face și nu întoarce rău pentru răa r,Al cincilea:
«Pacea sănu o tulburi, chlarpentru a folosi poporului
tău». Dm toate postulatele astea, cel de-al uatrule.a
ieste cel mai de samă : iei Ie exprimat in Hfateiu, FI,
38-39» : «Știți c’a fost zis: Ochîu pentru ochii și dinte
pentru dinte, leu vâ zic inse a nu vă împotrivi ce
lui rău». Tolstoi istorisește cum pnsagiul acesta a
junge «Cheea tuturor celorlalte» <N’am avut de cît
să privesc aceste cuvinte în toată simplitatea cu care
au fost zise, pentru a înțelege pe data toată doctrina
lui Christ: nu numai în predica de pe munte, dar i
în evanghelii în general, tot ce mi se păruse con
fuz, neînțeles, deveni clar, tot ce mi se păruse con
tradictoriu, opus, deveni logic: esența tuturora, nu
mi se mal păru inutilă ci de cea mal mare necesitate:
totalitatea diferitelor părți- formă un Lot ale cărui
părți respective ierau confirmarea fără, tăgadă a ce
lorlalte, întocmai ca bucățile unei statui siărimate
așezate din nou». Principiul norezist-ențel alcâțueșle
o legătură «care coordonează. Intr’un tot diferitele
părți, înse numai în cazul ciad nu ie numai o sim
plă tendința, ci o regulă obligatoare, o poruncă
«leată cir adevărat(Cheea care deschide totul, numai
să pătrundă In inima lucrurilor».
Origina nerezistenței la rău trebuie de văzut nea
părat în legea iubire!. Pentru că legea asta-I aceea
ea eere, sau să găsim un semn precis și netăgăduit
al răului, sau să renunțăm la întrebuințarea violen
ței pentru a ne împotrivi, pentru a rezista la rau.
* Pănă acum, cînd papa, cînd un îmuarat sau un
n-ge, cînd o adunare de aleși, cind poporul întrej,
icra acel ce trebuea să declare ceea-ce Iera un r. u,.
si care trebuea să si hotărască dacă trebuea combă
tut prin violență. D?.r, alît in Stat cit și în
Stat au existat pururea oameni c?n, cu u pnv
pe dînș-1, n’au vrut ea recunoască nici hoUnrile papel, socotite ca legi dirine,mcl hoh«ririle oamenilor,
îmbrăca ți cu un caracter de sfințenie, nici in. i
tiile cari aveau pretențlea să reprezinte voința
porului: îutr'un cuvînt, au existat oameni cari p
bau ceoa-ce puterile aflătoare priveau ca un rău. și
cari uzau do violență împotriva violențeiacest orp
teri. Oamenii îmbrăeațl cu un caracter <k JțW*
priviră ca rău ccea-ee se păruse, ca bun *
sK
și oamenilor Îmbrăeațl cu puterea seculara, «car
Xu °1âncarenU0»jXI “S:
a acestnl faot • că rtuluj.-p/acole.
nu există ei că nu n.voeu
poate exisu
defi"jSSul«a
dea.-o
ni™ i
IBM#»»
�UEVISTA IDBtl
106
HBV1STA iDEEl
potriva răului". Ie! nu oprește în lupta asta de cît
întrebuințarea violenței. -Cit se atinge de aceasta din
urmă, Iei* o oprește fără, nici o restricție, lei ae ra
portează ast-feliii, nu numai la râul ce ni s’ar face
să-l îndurăm, ci chiar la răul ce s’ar face a-1 indura
aproapele nostru. Cind Petru, c’o lovitură, luă ure
chea slugei marelui preot, Iei «nu persoana sa-șl apăra, ci pe cea a iubitului și divinului său stâpin. Cu
toate astea, Christ 11 opri formal, zicînd : «Cel ce se
slujește de sabie, de sabie va perie. ~ Postulatul acesta nu vrea să zică nici că numai o parte din
oameni «trebuie a se pleca fără luptă în fața a ceea
ce le-ar dicta unii superiori», ci Iei întinde , oprirea
«orl-cărui om, prin urmare și celor cari dețin pute
rea, si chiar mai cu samă acestora, de a uza de vio
lentă* față de ori și cine ar fi, și ori în ce împreju
rare ar fi».
Dreptul.— I. Jn numele iubire!, adecă întemeindu-se
pe postulatul neîmpotriviref la rău, Tolitol respinge drep
tul, nu în chip absolut, ci pentru popoarele civilizate din
vremea noastră. Cu toate că nu vorbește de cît de legi,
Iei înțelege prin astea dreptul întreg, respingînd în
principiu orl-ce normă. întemeeată pe voința unor
indivizi, orî-ce normă menținută prin puterea ome
nească, mal cu samă prin cea a tribunalelor, care se
poate abate de la legea morală, care poate să diierească în teritorii deosebite, și care poate fi schim
bată ori-eînd, arbitrar.
Poate că odinioară existența dreptului să fi pre
țuit mal mult de cît lipsa i. Dteptul Ieste «ocrotit,
apărat prin putere». De altă parte îel împiedică vio
lența printre oameni. Poate c'a fost un timp cînd
puterea sau forța îera mal puțin împovorătoare de
cît violența. Timpurile acestea sînt fără îndoeală
trecute, moravurile s’au îndulcit, oamenii din z:lele
noastre «recunosc legile filantropiei, ale mărinimie!
și nu cer alta de cît posibilitatea unei vieți liniștite
și pacînice».
Dreptul Ie în opunere cu postulatul neîmpotrivirel
la râu Christos a spus’o Vorbele sale : <Nu judecați,
ca să nu fiți judecați», Matciu, 7-1, și, <nu osîndițî și
nu veți fi osîndițl“, asemenea vorbe «nu vrea nu
mai să zică nu judecați pe aproapele vostru prin
vorbe, ci și nu-I osîndițî prin fapt, nu judecați pe aproapele vostru după legile voastre omenești, prin
tribunalele voastre». Aici. Christos nu vorbește nu
mai «despre raporturile fie-cărul din noi cu tribuna
lele», ci r spinge «administrarea justiției ca atare».
«Iei zice: voi vă închipuiți cum-că legile voastre ar
scădea răul, Iele nu fac de cît a 1 spori : nu iede cît
un singur, un unic mijloc pentru a împiedica răul, și
anume de a face pentru rău bine, de-a face bine tu
turor, fără nici o deosebire». Christos mi-o spune, tot
așa fac «și inima și cugetul mleu».
Rechizitorul împotriva dreptului Ieste departe de
a se mărgini la atît. «Puterea nu osîndește, prin forma
nestrămutată a legel, de cît ceea ce în*cea mal mare
parte dm cazuri opiniea publică a tăgăduit și osîndit de mult: opiniea publică înse tăgăduește’și osîndește toate acțiunile cari-s opuse legel morale: legea,
la rîndullel, nu osîndește, nu urmărește de cît un
anume total de acțiuni, total mărginit cu\ exactitate
si cu totul restrîus, sancționînd cu chipul acesta
toate acțiunile echivalente cari nu se găsesc înse cu
prinse în totalul acesta. Opiniea publică, încă din
rimPnl lui Moise, dezaprobă și osîndește egoismul,
desfrinarea cruzimea : lea dezaprobă și osîndește ego
ismul sub toate formele, nu numai aproprierea bunului
altuea prin forță, fraudă sau viclenie, ciorl-ce soiii de
exploatare: lea osîndește orl-ce soiti de furnicatie, lie
c o curtezană, c’o sclavă, cu o femee divorțată sau
cu femeea ta legiuită: lea osîndește ori-ce cruzime, cousteesauîn tratamentul rău, în hraua neîndestulătoare
sau în asasinarea nu numai a oamenilor, ci a ani
malelor chiar. Legea nu urmărește de cît unele forme
frauda, ca si unele forme
mtStulnăre! 51 alr cruzimeî» ca adulterul, omorul
forXl \ueî: 1Iege“J?Cuviin)aza deci toate celelalte
vrSieî.1 eKOismulni, desfrfnăref. cruzimeî, pe cită
ftalUV
Co clasale în strimtele-I dcpurcefl din niște, rătăcite concepții».
«Ebreul putea să să supue cu înlesnire legilor w
pentru-că nu se îndoea că ar fi fost scrise de don
tul lui D-zeu : tot așa șl Romanul, care admitea A"
astea-I veneau de la nimfa Egeria.- și tot asa cu ori n
om în deobște, cîtă vreme vedea în prinți-i legiuiton»
niște «unși al Domnului* sau credea că adunării»
legiuitoare aveau dorința și destoinicioa de a da cel
mal bune legi cu putință» Dar «încă din timpul etnd
se ivi creștinismul, lumea prinse să-și dee samă cum
că legile purcedeau de Ia oameni, câ oamenii, orl-earp
le-ar fi fost strălucirea exterioară, nu puteau să fie in
failibill și că niște oameni supuși greșelel nu se prefar
în infailibili prin faptul că s'ar întruni sau s’ar fo/
popoțona cu numele de Senat sau cu orl-care altul»
«Noi știm în ce chip se fabrică legile, am fost cii
toții după culise, nimeni nu-I să nu-șl dee samă, din
noi, cum-că legile nu-s de cit produsul egoismului
al șarlataniel, al luptelor de partide și că adevărata
justiție Io departe și nu poate să fie *de cît departe
de justițiea legilor». leală de ce «recunoașterea
ori-cărei legi ar fi, ie semnul unei boacăne ignoranțe».
11. Iubirea poruncește ca-n locul dreptului, legea omuiu» ’
iubirea să fie. De unde urmează cum-că legile lui
Christos, leară nu dreptul, sînt cele ce ar trebui să
ne călăuzască. Ceea-ce ar fi «împărățiea lui D-zeu pe
pămînt».
«Ziua și ceasul în care se va ivi împărățiea lui
D-zeu nu atîrnă de cît de oameni». «Prindă fie-care
să facă ceea-ce se cuvine să facem, înfrîneze-se de a
face ceea-ce ne Ieste oprit de a face, și atunci un
apropiat viitor va aduce împărățiea anunțată de D-zeu».
«Dacă iie-care ar vrea, în măsura puterilor sale,
de-a susținea adevărul care-1 cunoaște, sau măcar^
dacă nu s’ar înverșuna să sustie ca adevăr minciuna
în care trăește, atunci chiar în anul acesta ar avea
Ioc acele schimbări, tinzînd la stabilirea adevărului
pe pămînt, schimbări pe cari nu cutezăm a le visa
de cît de acum peste cîte-va secole», alncă o mică
silință, și Galeleanul va fi învins».
împărățiea lui D-zeu «nu se găsește în lumea ex
terioară, ci în sufletul omenesc». «Venirea împără
ției lui D-zeu nu Ie ast-feliă ca să ne lovească pri
virile., Nu se va zice : Uite-o ici, sau: Uite-o colo.
Câ leală, împărățiea lui D-zeu le în voi». Luca, XVII
20-21.
Împărățiea lui D-zeu nu se cuprinde în nimic alta
de cît în'îndeplinirea poruncilor lui Christos, maieu '
samă, a celor cinci porunci din predica de pe munte
porunci cari ne-nvață în ce chip trebuie să ne pur
tăm, în clipa unde-am ajuns, pentru a ne apropiea
cit mai mult de idealul iubire!, care ne poruncește
de a trăi în pace cu aproapele nostru, de-a face to
tul pentru aîntemeea ieară-șl pacea, fiind întâmplă
tor ruptă, de a fi, credincios,* ca bărbat, femee! sale,
ca femee, de a fi credincioasă bărbatului său, de-a
nu rosti jurăminte, în sffrșit de a nu rupe pacea cu
nimeni, chiar în favoarea poporului sau neamului
din care am face parte. Ce formă va lua vieața ex
terioară în împărățiea lui D-zeu ? «Discipolul sau ucenicul lui Christ va fi mal înainte de toate sărac,
nu va locui adecă la oraș ci la țară : nu va sta
neclintit în casă, ci va munci la pădure, la cîmp: iei
va vedea lumina soarelui, pămîntul, ceriul și animalele : nu se va îngriji de ceea-ce va trebui 8ăminînce, pentru a-și ațîța pofta de mîncare și de ceea-ce
ar putea a-1 grăbi mistuirea, ci îl va fi, de trei o
foame pe zi: nu se va învîrli pe perini mol, ne
cum sa scape de lipsa de somn, ci va dormi: va
bolnav, va suferi, va muri ca și alții, si par®
racii sufăr si mor mai lesne de cît bogății*: iei •
trăi într’o comunitate liberă cu toți oamenii». ni P
rătiea lui D-zeu pe pămînt, nu-I de cit pacea,
oameni, bună-voirea: așa^ s’a arătat lea prof P1
așa s’arată ori-cărei inem! omenești*.
Stalul.—I. Fiind-că dînsul respinge dreptul,
mr
bufe tot așa să respingă și instituțiea juridica a
cît privește popoarele civilizate din vremea noasiro»
«Poate c’a fost un timp cînd, dată starea m oilor
a moralitate! și a înelinărei generale a o
.
spre violență, ființarea nnelpnte i care sa
vreBic
coastă violență, poate Iera de folos : Iera,
cînd puterea Statului Iera mal puțin aPăG
u cea pe caro 0 exercitau indivizii unii asupra aL
r» Dar un atare folos din partea existențe! putetof Statului, fată de noexhtența acestei puteri nu
„tea să dureze: pe măsură ce pornirile violente ale
famenilor scădeau, moravurile se ciopleau, pe măsură
gnvernele, mulțamită nemărginitei lor puteri deSnorau tot mai mult, Statul îșl prăpădea toată va
loarea lui: schimbarea asta, moralizarea mulțimior
ci degenerarea cîrmuitonlor, mată întreaga istorie
| celor două zeci de veacuri din urmă». „leu nu pot
Jovedi nici folosința absoluta a Stalului, nici noci
vitatea sa absolută», dar ceea-ce știu ie că leu nu
^01 am nici o trebuința de Stat și că nu mal pot să
contribui a-i susținea existența».
^Creștinismul, în adevăratul înțeles al cuvîotulul
oprimă Statul» j iei djstruge ori-ce guvern. Statul
Peste op”® iubirei, adică postulatului neîmpotrivirei
la rău- Dar nu ie numai atît. Statul întemeind un
guvern, se pune în opunere cu faptul că în ochii îubirel «toți oamenii sînt fiii lui D-zeu si sînt cu totil
egali*: îeată de ce, chiar lăsîndla o parte faptul că
în calitate dc instituție juridică, Ie întemeeatpe vio
lență, îeată de ce Stalul trebueste respins. «Cum-că
doctrina creștină n’ar urmări de cît mîntuirea indi
vidului?! nu s’ar raporta la chestiile de-un ordin
general și mal cu samă la daraverile Statului, asta-i
o afirmare pe cît de îndrăzneață pe atît de greșită».
«Ori-ce ora serios și sincer din vremea noastră* tre
buie să priceapă cum-că adevăratul creștinism, doc
trina umilinței, a iertăreî, nu se împacă cu Statul si
cu înfumurarea Iui, cu actele-i de violentă, cu pe
deapsa cu moarte și cu războaele». «Statul*Ie un fe
tiș» : faptul că iei trebueste respins n’are a face cu
forma-î, fie că asta ar fi «monarhie absolută, Con
venție, Consulat, întâiul sau al doilea imperiu, domniea unul Boulanger, monarhie constituțională, Co
mună sau Republică». Să vedem acum cum dezvoltă
Tolstoi asemenea teză.
1. Dominarea eelor răi, dusă pănă Ia cele mai de
părtate margeni : ieacătă Statul.
Statul, nu ie de cît dominarea. Guvernul Statului,
nu Ie de cît «o întrunire de indivizi ce sîluește pe
ceilalți oameni».«Toate guvernele, fie despotice, fie
liberale, au ajuns, în zilele noastre, ceea-ce Herzen
numește atîta de bine, un Gingis-Kan cu telegraf»,
va menii cari dețin puterea «o exercitează, nu spre a
iruirâul, ci numai din interes sau capriciu sau chef,
ie«r oamenii ceilalți se supun acestei puteri, nu din
pnema. cg Qrej
je spre jjinețe j0Fj c& asta jj va
n™ Pa • r”u’ ci nnmal din pricină că nn pot să sc
J^acjpeze de lea». Dacă Nisa Ie anexată la Franța,
j Germania, dacă Bohemia le încorporată la
P°Ionja a fost împărțită, dacă Irlanda,
0hinaln^U ••
suPuse Eogliterei,*dacă se luptă în
zază, pi7-aca.8e om°ară Africanderil, dacă se expulRuflîn * neiz*1
America, dacă se prigonesc evreii în
cesar ’ toa*e astȘa nu se întîmplă că ar fi bine, netrami ^au ^l°31^or oamenilor, sau. cel puțin, că, con
ector n
vătămător, ci curat că. așa-I chefui
SimXi ăp‘nesc puterea».
ceh q? 2 ?u îe de cît dominarea celor răi. «Distrutal» ¥8 * Și ce* riii vor cîrmui pe cel mai puțin
oft Ji. ce zic apărătorii Statului. Dar, oare.fiindoare n VGîi. SP transmite, din mină în mînă. în Stat,
nici 9
deținută, în totdeauna, de cel mai viedkesDierr a aj’unse
guvern Ludovic al XVI, Ro
ma! hnv Napoleon, cine guverna oare atuncea: cei
bunii• a. ?au ceî mal răi ? Cind domneau oare mal
Rtănlnv0’ • Versaliezii sau cînd Comunarzii Ierau
Pefru ni W guverna Carol I sau Cromwel? Și cînd
ferinn <»•
Î0ra țar, cînd după asasinarea-l, haRustoi *1 ^uB'atcew domneau fie care într’o partea
dețin mC.are îera bun> care rău ? Toți oamenii cari
^buitA erea sustin, cum-că puterea lor ie necesara,
Privind re’ 03 caî răI să nu silnicească pe buni,
Srotea««2U ,totul firesc ca Iei să fie bunii can sfc o*tate în^’ ^potriva râilor, pe ceilalți buni». In reaP°t G 8e. Ceî ce acaparează puterea și o dețin, nu
Pliere loc Ceî ma! buDÎ «Pentru a pune mina pe
a Putan v1 ° Păstra, trebuește să-tl placă. Psăzuința
Ct,dnd
, î°se foarte rar legată* de bunătate, mal
e legată de caractere contrare, de înfumurare,
107
fără minciună, ftră pușcării, fără fnriSrliA ftrs ««
seVoitn
P„”u
se poate nici întemeea, mei păstra», «ieste cu desă
vârșire lucru vrednic de ris, de-} VOrbi de un creslin
Tstăpîn^ Pn!ra:’ Trebuîe
maladăogVm bum’ ’
JL• Si?
. putereI conrnpe oamenii*. «Oamenii
can dețin puterea nu pot de cît să abuzeze de lea -
?‘ Joate
TP0"“
td.f S,rnăscocite
.8?ni<: dcdemare
măsurile
oameni,
pentru a îmc,rma,t?r» de a subordona mituirea conn
Pm°p(rJu,1Gl ,or fol°9’ n’aa avnt absolut nici
Dăratl mîn T»°®lă
9°e Cum’eft CÎHDuitoril, îmî mtmșfri, prefecți de poliție, jandarmi, tocmai
din pricina puterel lor, înclină mult mai mult spre imoralitate și spre subordonarea binelui obștesc pro
priului lor avantaj, de cît cel cari n'an nimica de
p°j£-iandat 1
altmintert nici n’ar putea st fie altStatul ie dominarea, dusă la cele mal depărtate
margeni, a celor răi. Pururea, «calculul sau chiar
silința inconștienta a autoritătildr, va tinde spre
cea mal mare slăbire cu putință a celor silnicit!: nentru-că, cu cît vor fi mal slabi acești silniciți. ”<--u atît
vor fi dominați sau stapînîțl mai lesnă». «In zi
lele noastre, nu mal ieste do cît un singur teren în
care puterea^ guvernamentală nu a năpădit încă, și
anume de cît acel al familiei, al economiei, al vîeței private, al muncel. Dar, mulțumită at curilor co
muniștilor și socialiștilor, guvernele îrreep a- se ames
teca și aici, așa-ca, cu ajutorul acestor reformatori,
muncă și odihnă, îmbrăcăminte și haine, vor fi în
curînd fixate și reglementate de autorități». «Banda
cea mai groaznică de bandiți nu Ie atît de temut ea
un guvern bine organizat. Puterea unul șef de ban
diți Ieste cel puțin limitată, prin faptul că membrii
bandei păstrează o parte din libertatea omenească
și pot să se împotrivească de-a săvîrși o acțiune cu
care nu li s’ar împăca conșfiinta». In Stat nu sîntasemenea restricții, rezerve : «nici o crimă nu poate
fi îndestul de grozavă, ca să nu poată fi săvîrșită de
cătră funcționari sau slujbași și armată, din porunca
celui ce, din întîmplara, s’ar afla Jn putere, numească-se iei Boulanger, Pugațcew sau Napoleon*.
2. Dominarea îa Stat se întemeeasă pe puterea
materială
Ori-ce guvern se susține de niște oameni arma/,
gata a face să se respcQteze, prin forță, voința aces
tui guvern, se susține de-o castă «educată în vederea de-a ucide pe cel a cărui asasinare i-ar fi poruncită
de cătră autoritățile sale» Acest! oameni alcfituesc polițiea, și mai cu samă arniata. Armata nnle altă ce-ya
de cît o gloată dc «ucigași disciplinați»: instrucțiea Iei
ie «o școală de asasinat»: izbînzile sau biruințele Iei
sînt .,omoruri". „Armata pururea a fost temeJiea putorei, precum ieste și a-zi. Puterea aparține pururea
celui ce comandă annsta, și, de ta cezarii romani,
până la împărații ruși și germani, toți potentații au
avut cea mai mare grijii de trupele lor».
Armata susține puterea guvernului mal întâi în nfară: lea împiedică ca areaslă putere să nu-j[ fie rîpită. de-un alt guvern. Un războit! nu Ie alta ce-vade
cît un litigiu sau o pricină dintre mal multe guverne,
referitoare Ja puterea de îndeplinit asupra unor su
puși. «Cită vreme va dura smintita si vătămătoare*
supunere a popotelor, supunere guvernelor lor. ya
fi ou neputință sa se întemeeze pecea universalămtr’un chip chibzuit, prin convenții sau efb’byj*. Dala
însemnătatea armatelor, ori-ce Stat Ie sihtsâ-și spo
rească numărul trupelor, lear aceasta sporire les e
molipsitoare, precum a spus’o lilontetiuuu, acum
sută cinci zeci si mal bine de ani.
Dar, dacă cine-va ar crede com-că
fi alcătuite de cătră guverne de cit P,cn^“
teritoriului, uită cum-că „guvernele an mai ««
nevoe de Iele, pentru n se apăra
^“pu_; !G.
lor apăsați, aserviți'1 „Nu de.mult. în^parlamei ttu
german, cancelarul imperiului
’
bueau bani pentru a spon salariul
nunse neted că Ier* nevoe de sub-oflterl siguri pen
tru a lupta în potriva socialismului. D nu CaprivinU
�108
HEVISTA IDEEt
a făcut de alț-feliil de cît a proclama, sus și taro ceeace șttea de alt-feliă toată lumea, cu toate că se as
cundea cu-atîta îngrijire do popor ‘ leată și cuvin tul
pentru care regii Franței si papii îșî aveau guarzii,
străjerii, „Suisii** și „Ecosezif* lor, cuvîn'ul pentru
care în Rusia regimentele sînt distribuite așa feliu
în cît regimentele din năuntrul Imperiului sînt recru
tate din provinciile de la granițe, lear regimentele
de la granițe se alcătucsc din soldați venit! din năunti'ul Imperiului D-nu Caprivi a proclamat, din în
tâmplare, ast-îeliîi, ceea-ce toată lumea știe sau mă
car simte, și anume că starea, actuală nu există dintr’o trebuință intrinsecă, izvorâtă din sine, sau pentru-că poporul ar voi să existe, ci din pricină că-I
susținută de puterea guvernului, crin armaja cu sub
ofițerii, cu ofițerii, cu generali-î conrupți**.
3? Dominarea îndeplinită de Stat se întemeează pe
puterea materială a celor ee-s dominați.
Dreptul caracteristic al ori și cărui guvern ieste că
cere de la cetățeni atît putere’a cit și susținerea puterel. De acolea, în Rusia, îndatorirea obștească a
jurâmîntulul.la urcarea pe tron a unui țar,‘jurămînt
prin care se făgăduește supunere unor oameni, celor
învestiți cu dutere : de acolea îndatorirea de a plăti
darea ce se va întrebuința la lucrări destinate de-a
întări aceâstă putere : de acolea, îndatorirea pașa
portului, acțiune prin care îți recunoști atîrnarea de
instituțiile Statului; de acolea îndatorirea de mărturie
In fața tribunalelor, cea de a fnce parte din tribunal
ca jurat, și de-a răspunde ast-feliu kgei de răzbunare:
de acolea, în Rusia, îndatorirea, pentru orl-ce țăran,
de-a face slujba-n poliție, ceea-ce cere din partea
noastră de-a ne supune frații la zbuciumărlși la sil
nicii: de acolea, mai cu samă, serviciul militar obli
gatoriu, adică îndatorirea de-a fi călău și de-a te
pregăti pentru slujbele de călău. In serviciul militar
obligatoriu sa arată de altminteri ante-creștinismul
Statului, miri bine: „Orl-ce om trebuie să mănuească
arme omorîioare, o pușcă, un cuțit, și, dacă nu va fi
nevoit să ucidă, trebuie să-șl încarce pușca măcar și
s5-șl ascută cuțitul, adică trebuie să fie gata de *a
ucide**.
Dar cum se face că cetățenii îndeplinesc aceste cerințl ale guvernului, cînd tocmai îndeplinirea acestor
cerințî Ie ceea ce face cu putință existența guvernu
lui și apăsarea mutuală sau reciprocă a cetățenilor?
Lucrul acesta nu-I cu putință de cît „mulțămită uneea
din cele mai artificiale organizări, întocmită întreagă
pe baza perfecționărilor științifice, organizare care
face ca^ oamenii sînt sub o vrajă, de sub care
nu pot ieși. Vraja asta constă acuma în patru mij
loace da înrâurire foarte strâns legate-ntre iele si cari se
țin împreună ca inelele unul lanț**. Intăinl mijloc Ieste
„ceea-ce s’ar putea mai bine numi hipnotizarepoporulnl**. Această hipnotizare Ie obîrșiea „ideel gre
șite, ce o au oamenii, cum-că starea'actuală de lu
cruri ar fi nestrămutată și ca trebuește a fi menți
nută, pe cînd jea în realifate nu ie nestrămutată de
cît pentru că-I menținută**. Această hipnotizare sc
face „cultivînd două soiuri dc superstiții sau de pre
judecăți și anume, religieași patriotismul-*: Bîea în
cepe a-șî îndeplini înrâurirea încă din copilărie și
urmează a și-o îndeplini pănă la momi te*’- Privind această. hipnotizare, s’ar putea zice cum-că puterea
Statului se întemeează pe rătăcirea înșelătoare a. pă
rere! obștești... Al doilea mijloc constă în „conrupe
rea, adică în acțiunea de a. rîpi bogățiea claselor la
borioase. prin ajutorul dărilor, și-a o împărți unor
funcționari cari, pentru asemenea plată, duc mai de
parte și chiar îngreueazâ aservirea sau subjugarea
poporului1*. Dacă funcționarii, slujbașii, „cred cu toții,
mal mult sau mal puțin, in nestrămutarea stărel "de
astă-zl, Ie din pricină că li-i folositoare*-. Avînd în
vedere această conrupere, am putea zice cum-că
puterea Statului se întemeează ne egoismul celor că
ror această putere'le garantează locuri atît dc priinA! treilea, Ieste „intimidarea**. Acesta constă
»u țo-a skarea allătoare a Statului, fie liberă,
lcav4?.?u ?ea maI despotică cu putintă, ca ce-va
enmoJiu « 5*’ -1 a amenința cu cele mai grele, mai'
°emcnpa ??«e^8e,r0rI7.e .încercare d° a schimba aa stare ... In sllrșit, al patrulea mijloc constă
<în aceea că se fîpește din numărul tuturor inșilor
abrutizați și hipnotizați prin cele trei pomenite mii
loace, un număr de oameni, cari sînt supuși la nisi*
procedeurî și mai strașnice de abrutizare și de bestia
litatc, ajungînd, cu ch'ipul acesta, în minele guverl
nului, niște unelte fără nici o voință și sărârsiud
toate brutalitățile și toate cruzimile ce le cere ‘ase
meni guvern**. ‘Vorbim de armată, de armata cară
a-zl înrolează pe toii flăcăii, mulțămită serviciului
militar, obligatoriu. „leată cercul violenței închis. in.
timidarea sau înfricoșarea, conruperea, hipnoza, aduc
pe oameni a se face soldați. La rîndul lor, soldații
fac cu putință faptul de a se pedepsi oamenii, de a
li se fura bunul, de a se conrupe slujbașii cu ase
menea bani, de a hipnotiza sau de a. rătăci mulțimea
și de a face dinlr'însa soldați, cari, la. rîndul lor, pun
îa îndămînă mijloacele de a* se afivlrși toate crimele
__
toate fără de legile astea**.
II Iubirea cere ca Statul să fie înlocuit printr'o vieafă,
socială întemeeata numai și numai pe legea iubirei. „OrI-ce
individ, orl-cît de puțin ar cugeta la asemenea lucru,
îșî dă samă astă-zl de neputința de a urma mai de
parte feliul nostru actual de vieață și de nevoea de
a hotărî alte feluri de existența**. „Trebuie ca creș
tinătatea din zilele noastre să părăsascăcu totul ter
mele pagîne ale viețel, pe cari le osîndește de altfeliti, și să înalțe o nouă vieață pe bazele creștinești,
pe cari dînsa le recunoaște**. "
1. Odată Statul desființat, oamenii vor trebui să trăească tot în societate. Dar ce-I va ținea oare întruniți?
Nici o făgădueală, desigur Christos ne-a oprit dea
face „vre-un jurămînt**, „de a făgădui ce-va oameni
lor**. Un„ crești» nu poate făgădui că la cutare ceas,
va face sau nu va face cutare lucru, pentru cădînsul
nu poate să știe ce I va cere, la ceasul acela, legea
iubirei, cărei fiind supuși ne-alcătuește chiar înțele
sul viețel *. Mai puțin încă poate „făgădui a voi să
îndeplinească voința altuea. fără să. știe care va fi
cuprinsul acestei voinți**. O singură ‘ făgăduință de
natura aceasta, „ar dovedi cum-că. legea internă a lui
D-zeu nu mal iesle singura lege a vietei sale**, și noi
știm „ca nu se poate sluji de-o dată la doi stăpîni**
Inrîurirea intelectuală pe care inșii mai înaintațlîn cunoșlinți o îndeplinesc asupra celor mai înapoiațî, va trebui să întrunească de-acum încolo, pe oa
meni In societate. „Inriurirea intelectuală Ieste o ac
țiune îndeplinită asupra individului, o acțiune prin
care dorințele acestuca se modifică sau se schimbă
și se asamhr.ă cu acele ce i se cer: omul care se
supune la înrâurirea intelectuală a altuea, lucrează
după propriile sale dorințî**. Puterea*-, prin care oa
menii pot trăi în societate**, constă în această înrâu
rire intelectuală, îndeplinită de cătră înșir mal îna
intați în cunoștințl, asupra celor mai înapoeațl, în
„deprinderea indivizilor cari cugetă mai puțin, de-a
urma indicările celor cari s'a întîmplat să ajungă la un
grad mai înalt de cultura**. Mulțămită particularitățel
uccsteea „o întreagă mulțime dc oameni se sP^n®
la acelea-și principii raționale, minoritatea făcinu-o
cu conștiință, fiind-că principiile acestea corespunu
postulatelor rațiune! lor, majoritatea fâeînd-o inc00’
știent, fiind-câ astea au devenit părerea obșteasca .
,’,In asemeni supunere nu ie nimic nebunesc sau con
trazicător, sau opus**.
. ,
n ••
2. In ce chip vor fi îndeplinite, în societatea
toare, toate cu cite astă-zi se-nsărcinează Statul f
punem întrebarea aceasta ne gîndim de 01)1001
trei lucruri. Mai in tăi la ocrotirea împotriva celor n
cari trâesc printre noi. „Dar cari-s oare răn acesw.
Dacă, acum treî-patru secole, pe timpul cind . . s‘e
se glorifica cu artele războinice și armurele, c
privea acțiunea de a ucide ca minunata,
Jfc
tunci existau asemenea oameni, iei au pierit u
de acolo do unde nimeni nu mal poartă ai p’aCgț
unde orl-ce om recunoaște legile filantropiei.
o(}
pc de altă parte, prin acești răi, de ca£ltr?{m «stă-zl
apere Statul, se înțeleg criminalii, noi ști
câ
că aceștia nu sînt niște ființl diferite de _ '.nlposînt niște indivizi cu totul ca și noi, 0211,1 si n0I ■
triva crimei un dezgust tot atît de mar0’. oedep«e’
noi știm că acțiunea Statului, cu crudele sa p
c0_
închisori, cazne, spînzurătorl, ghilotine, n
HK-ViS'fA toiibi
nnde progresului actual al moralilLțel, că din
fesP.’J’: toate, astea contnbue mal mult la abrutiP°’r\ ooporuluî dc cît la înstrucțiea lui, colaborând
*a nnhicrînd mal degrabă la sporirea de cît la scă9:111 » numărului acestor rfiu-făcătorl“. Daca sînlom
dCSnI Și dacA P’ecâ?\.de 13 Principiul „ca vieața
c atrft există ca să slujim semenilor noștri, nimeni
00 va fi atît de smintit Pentru a lipsi de mijloacele
nU de vieață sau a ucide pe niște oameni ce te slu.,0L Miklucho Maclay se stabili printre niște oainsulți, »j,țe
nnnu„alace1nU atentară la vieața-I, dar.il iubiră și se puseră
9nh atîrnarea lui, numai prin faptul că nu-I icra frică
^lel ca nu cerea de la dinsil nimica, făcîndu-le bine»
Tn âl doilea loc ne gîndim la chipul în care ne vom
,dca ap Ara, în societatea viitoare, în potriva vrăjEosalul din afară.Dar nu trebuie să uităm „că națiile
din Europa recunosc principiile de libertate si de
fraternitate și că, ast-feliu, nu au nici o nevoc să sc
rhezâsuească unele împotriva altora. Dacă pe de altă
narte/ ne gîndim la o apărare împotriva barbarilor, a
mica parte din cel ce-s acuma sub armo ar fi de aiuus pentru asta. Puterea Statului lasă Inse nu numai
s&dălnuească primejdiea unor atacuri venite de afară,
Ic si provoacă» Dar, „dacă ar exista o comunitate de
creștini, caro s& nu filcă nicî un rău nimănui și care
si dee altora tot produsul ce-ar prisosi din munca-I
nici uu vrăjmaș, German, Turc, sau sălbatec nu s’ar,
gîndi să tulbure sau să omoare niște asemenea oa
meni dc la cari de altminteri nu s’ar putea să se lee
de cît aceea dispuși de sine sfi. dee, fie Germanilor,
Rușilor, Turcilor, fie Sălbatecilor.
AL treilea, ne-ntrebăm în ce chip vor fi cu putință
în societatea viitoarea așezâmintele de educație, de
religie, de trafic, și așa mal departe. Poate c’â fost
un timp cînd oamentl trăeau atît de departe unii de
alții, cînd mijloacele de apropiere și de schimbul ideilor îerau atît de puțin dezvoltate, în cît fără de
existența Statului nu te puteai consulta sau acorda
asupra unei chestii, tie de comerț, fie de economie,
fie ae instrucție. Dar asemenea piedică nu mal există :
mijloacele de comunicație au luat o dezvoltare ne
închipuită: pentru a se alcătui societăți, ligi, corpora
ții, pentru a se convoca congrese, nu mal Ieste nevne de vremii guvern : guvernele chiar sînt, in deobșie, mai degrabă vătămătoare pentru atingerea unor
asemenea ținte, de cît să fie de vre-un folos".
3. In ce chip se va organiza vieața în societatea
viitoare în amănunțimile Iei? „Viitorul va fi ceea-ce-l
vor face împrejurările și oamenii**. In clipa asta, noi
nu sintem în stare a-1‘prevedea limpede, hotărât.
«Oamenii zic: Care va fi organizarea care va înlocui
starea actuală de lucruri? Cita vreme nu vom ști în ce
jUp 86 va scurge vieața noastră în viitor, vom preferi să
pe loc 34 nu înaintam nici un-pas». «Dacă Goumo ar fi judecat ast-feliii, nici o dată Iei nie-un
’ar fi ridiocean
_/ ancon}- Ar A fost nebunie do-a naviga pe-un
.
L5 Țlre nimeni încă nu-1 traversase, cătră o L
țară .a cărei
cărei-~
muirt Vi *eia
cele mal problematice, Dar. numai
nan»
unei asemenea nebunii Iei a descoperit lumea
mul. f!0aP,ărat, «r fi mult mal lesnicios lucru de a te
nenft>„ l-n r0 ca8ă mobilată întruna mal bună : din
ceje
’Hnienl care să pregătească locuințele
I ■
,
wikLOamen^’ gîndindu se la societatea viitoare se în*
de
PUVD de chestiea, cumva fi. lei sînt trudiți
dltiii» „l8^a :.cum vom putea oare exista fără toate conaria oîL-r
ale viețel noastre, ce la numim știință,
de cît J-I2a^°’ cultură» ? <r Toate aceste lucruri uu-s inse
cb
forme diferite ale Adevărului. Schimbarea
PUniFA» lufăPtui va fi o apropiere spre Adevăr, spremdeafCe31iUea- Cum vor putea oare s< fio distruse sau
de iQi * ® ronnele Adevărului prin o mal mare apropiere
foal siiTlf.^s^ea 30 vor schimba, vor ajunge mal bune,
Tot cp E rioare, Iele înse nu vor avea cum să dispară,
te plefi îa minciună în formele actuale ale Adevărului,
Wt,
flar «eea ce lera ța Iele real, se va dezvolta cu
!a
Moaște pe deplin vieața, trecînd de
trij. țW la alta, n’ar mal avea nici un motiv de-a
"M
cu vieața omenirel: dacă la
®P0c), ar avea înaintea-I un program stabilit,
iov
ar fi dovada cea mal sigură că Ipa nn ™
\
progresa, că va rămînea fixnU îJSwiIĂcâ ?u VR
tele unul nou felia do vieață ni
n Amftn¥“
no! singuri trebuie a le Întoemî P v- ?e fl clinf'HOdte.
în «Xe. JSe*
mon,zarea acțiunilor noastre’ eu aderai cel nou roâ«
™ata ,ndividulu1’
MC'ettților,
mimate din vremea noastră, respinge dreptul Tolstot tre
buie să respingă și instituțiea juridică a propti.
, Poate ea fost un timp cmj menținerea unulf individ
îe CeIlaH,î oa'aenl. cerea mai pusSîîX»
<Clt ar fi- Cerufc 0 IuPU
pentru
nr f
proPnetâV>
existența proprie
^aI I111111 decît ,lpsa’L Dar asemenea timp
fără IndoeWă ca a trecut, starea actuală «si-a trăit traiul :
chiar dacă proprietatea n’ar mal exista, oamenii, mal
uni 11 do cit sigur, n ar mal da o luptă înverșunați pentru stăpimrea de bunuri : «legile filantropiei le recunosc
cu toții», «fte;care știe că toți oamenii au acelaș drept la
bunuriIe pămmtulul» : nu vedem oure chiar a-zl nnil
bogațl renunț.nd la moștenirea lor,dintr’un sentiment de
respect pentru pareroa obștească în fașă» ?
Pronrietatea Ieste în opunere >u iubirea adică cu pos
tulatul^ de-a nu te împotrivi prin putere la rău. Afară de
asta: întemeind dominarea celor âvuțl asupra celor neavuțl, proprietatea predică .și împotriva celeilalte legi a
iubirei, că <itojl oamenii sînt fii lui D-seu și că-ntre Iei
Ieste egalitate», leată de ce proprietatea trebuește res
pinsă, chiar nețiuînd socoteală de faptul că. în calita'e
de instituție juridică, lea se întemeează re violență. Bogaț.I, «numai prin faptul că sînt bogațl sînt de vină®,
le o crimă ca mii și mii dc «mizerabili să-udttre, chiar la
Moscova, foamea și frigul, pe cînd leu și alți cîte-vasute,
la prânzul nostru să mîncăm mușchih șinisetru și să ne
acoperim cad și podelele cu cergi și covoarev. Și cîtă
vreme «voiii avea de prisos o iăi-îmă de pîae. de care
altul ar fi lipsit, vtiu ti mereu complice Ia nsemenea
crimă: tot așa, cita vreme voih poseda doua haine.
cînd altul nu ar avea nici una». Să vedem cum dezvolți
Toistol asemenea teză.
1. Proprietatea, nu-i alta de cît dominarea celui avut
asupra cejui neavut.
Proprietatea Ie dreptul excluziv de-a te servi de-un anume lucru, fie de-altminterl că te-al servi în reniitat»
sau nu. Tolstoi face să se zic i calului «Leinwandmesser».
«Mulțî, cari mă numeau calul lor, nu mă încalecziu dmșil.
ci alții. Cel ce-mi făceau bine, nu îerau cel ce ziceau că
Iera.ni al lor, ci alții, vizitii, veterinari, niște oameni
streini in sfîrșit. Mal tîrziu, cînd cercul observărilor mele
se mal lărgi, îmi dădui samă de faptul că ideea Ini sal
mieus, care do altminteri n’are altă bază de cît o în Jinare josnică și animalică a oamenilor, înclinare pe care
iei o numesc simțul de proprietate, îmi dadei samă că
această idee nu se raporta numai la noi, caii. Omul zice
*ac®astă casă l-a mea», și Iei nu locuește nici o dată într’însa.nn se ocupă ue cît cu construireași-ntreținerea casei.
Neguțătorul zice «prăvăliea mea, dugheana mea de pîi>ză',
și haina ce-o poartă nu-I făcută dm cele mal buno stofe
din magazinu-i Sînt inși cari numesc «al mleu» un te
ren pe care nu l’au văzut nici o dată, pe care nu le-a căl
cat nici o dată piciorul. Oamenii, în vieață, nu bo ocupă
să t-ică ceea-ce socotesc bun, ci să poată numi cît mal,
multe lucruri «al mleu*.
,
Însemnătatea proprietății constă în faptul ci săracul
care nu are nici un avut, atîrnă de bogat, caro are: pentru
a căpăta lucrurile de cari are aovoe, cari aparțin boga
tului înse, săracul trebuie să facă ce vrea bogatul, cu osebiro trebulo să muncească pentru diDSUl. Lu chipul costa, proprietaiea divizez» po oameni «m d<teă cast0»
una care muncește, care Ie apăsată, care sufere ș
moare de foame, alta care o duce, în
pasă, care se bucură, care meșto m
sîntera frați cu toții, totu șl, fu
mlea ie acela sau soră-niea Ie aceea
ooala de noapte Noi aîntem frați cu ^*1.1
ceara dimineaț-s treb te să mi se aducă țigara, zahărul,
SaTo mult mc de alto lucruri, a căror producere a
Stet ai costă 4 acum sănătate* unor frați ?1 surori,
unor ființl
0U m,D’” ^treaga-ml vteat*
�RBVibTa înfigi
iw
hRv1î»tâ
se petrece în următorul chip : Mînînc, vorbesc, ascult: mi- ■
uînc, scriu, cetesc, adică leară-șl vorbesc și ascult j minînc și cînts mînînc, Vorbesc și leara-șl as mit: minînc
si mă culc: și tot așa în fie-eare zi. leata totul ce mă pri
cep să fac. Și ca să pot face asta, do dimineață păuă
săra trebuie să muncească, portarul, țăranul, bucătăreasa,
bucătarul, feciorul de casa, vizitiul, spălătoreasă, fără a
mal vorbi de munca trebuitoare a altor oameni, pentru-cn tați acești vizitii, bucătari, feciori de casă, și așa
mal departe, să albă totul ce le ta de nevoe pe cînd mun
cesc pentru mine : topoare, buțl, peni, fărfurăril. mobile,
după aceea ceară, vacs, gaz, fin, lemne, carne. Toți acești
oameni sînt nevoițl de-a so trudi zunic, dm zoru zilei
până noaptea tîrziu, că să pot leu vorbi, mînca și dormi.
Această urmare a proprietății se iaca mal cu deose• bîre simțită cît s’atinge dc lucrurile trebuitoare pentru
producerea altor lucruri, deci mal cu suma a celor ce
se referă Ia pămînt și unelte. «Nu poate să existe plugar,
fără pămînt de cultivat, fără coasă, făta hrană gj f.,ră
vito ; nu poate să exista cizmar, fără o locuință înjghe
bată pe painlnt, fără apă, făta aer, lără unelte»: proprie
tate înse însenină că adesea «plugarul n'are nici pămînt,
nici coasă, că' cizmarul n’are mol casă, nici apă, nici
sulă, din pricină că-I cine-va e.-re le reține, pe nedrept,
toata astea» De acolea urmeaza, «că, pentru 0 mare
parte din muncitori, condițiile naturale de muncă sînt
spulberate, așa c’această parte Ieste silită să se glujască
de-o uneltărie împrumutata. Cu chipul acesta, deținăto
rul mijloacelor de producție poate să sileusc* pe mun
citor „să nu muncească pe socoteala Iul proprie ei pe acea
a patronului". Așa dar, muncitorul «nu lucrează pentru
sine, după doriuța-I, ci lucrează sil.t și după gustul unor
inși trîndavl, cari traesc în îmblelșugara, în folosul u ml
bogătaș oâre-care, a pioprietarului unei uzine sau fabrici".
Ast-feliti, proprietate însemnă exploatarea muncitorului
de cifră cel ce stâpînește pămîntul și uneltele; însamnă
«că roadele muncei omenești fug din ce în ce mal mult
din minele clasei muncitoare pentru a trece în mînele
claselor trîndave»
Semnificarea saa înțelesul proprietățel, întru cît face
ca neavuțif sa atîrne de cd avuți, apare cu totul limpede
cît se atinge de bani. «Banii sînt o valoare care rămîhe pu
rurea aceea-șl, carc-I privită pururea ca reala și ca le
gală» Prin urmare „cel ce are bani, poate, pre um se
zice, să bage în bazunaru-I pe cel ce n’au“. „Banii smt o
noua forma a robiei, care nu se deosebește de robiea cea
veche da, cît prin imperaonaiitatea-I, prin hpsa ori-cfirel
legaturi omenești între stăpîn și rob, pentru-efl «esența
orl-cărel robii consta în faptul ca cme va sa tragă folos
din puterea producătoare a unor inși pe cari i- r sili s i
muncească : n’are a tace de-altminterl dacă această sila
s’ar îndeplini în virtutea posesiunea robului sau în virtu
tea posesluuel banilor de cari altul nu se poate lipsi-.
„In ce chip, la urma urme, sînt banii miei, și cum
i-am cîștiget? Am dobîndit o parte, vînzînd pamîn
tarile moștenite de la părinți. Țăranul și-a vîndut cea
mal diu urma oae, cea mai din urmă vacă, pentru
a-ml plăti asemenea parte. Altă parte din bogăție provine
d.n sumele primite pentru lucrările mele poetice, pentru
cărțile mele. Dacă cărțile mele sînt vătămătoare, leu
mi-am conrupt cumpărătorii și-am cîștigat bani pe ne
drept. Dacă, din potrivă, cărțile mele sînt publicu
lui de folos, și mai rău Ie: celor cari aveau nevoe de Iele,
nu le-am dat simplu, ci le-am zis: „dați-m atîtearuble pe Iele
și aveți să le-avețl”. Și după cum țăranul și-a vîndut cea
mal din urmă oae, tot așa sărmanul student și dascal
de școală și vre-un alt biet om, s’a lipsit de cele neapă
rate ca sa-ml dec mie suma coruta. leaiă-n ce chip, am
grămădit leu o mulțime din banii aceștia. Dar ce între
buințare iac I6u oare dm Iei? II leu cu mine-n oraș și îl
dau la săraci, cu condiție ca aceștia să-mi împlinească
toate poftele mele: să mă urmeze în oraș pentru a curăți
trotuarele pentru mine, pentru a face, în fabrici, lămpi
încălțări, ți o mulțime de alte lucruri, pentru trebuințele
mele. Cu banii miel, leu le capăt toate produsele și caut
oi dau cît mal puțin pentru a dobîndi cît mal mult. Și
de-o dată mi apuc să împart aceia-șl bani la săraci, fără
a le cere vre o slujbă, nu tuturora ci celor leșițl mal înaînjCa Cj adic4 luînd cu 0 mInă de la aâracl mii de
runie dau cu cealaltă, unora dintre Iei, cîte-va părăluțe*4.'
«nora
ce dă ProPri0taiea, claselor avute, acelor
se razimă po puterea materială.
'111
ioEți
«Ca nemărginitele bogății acumulate de muncitor»
nu fie proprietatea tuturor, ci numai a cîtor-va ni >’ 8il
‘ cîțl-va indivizi să alba putința de a percepe dftrl d ’ Ca
muncă, și a le întrebuința după plac, asta nu nur la
din voința mulțimel sau din vre-o lege fireasca1 r>- rre
laptul că clasele cîrmuitoare trag foloase din asta
tind să întocmească lucrurile așa feliti, în favoarea ^iU'
minatei ce exercită clasele astea asupra corpurilor p i
lalțl oameni”. Proprietatea, cu chipul acesta, se înte °f'
iază ape violență, pe asasinat și pe amenințarea ci?e‘
mîndouă relele astea», «Dacă niște oameni dau cănit- r'
tulul sau proprietarului cea mal mare parte din 1 rod )
mâncăilor, dîndu-șl samă, precum îșl dau muncitorii •
zilele noastre, că le un lucru nedrept», fac asta «num “
pentru ca știu car fi bătuți și car fi ImpuscațI cînd?!!1
împotrivi». <8 ■. poate zice, tară sa se poată imputa
exagerare sau ca scornire, cum-eă în societatea noastră
în care rața de-un om bogat, trăind ca un mare boemi ’
sînt zece muncitori istoviți, lacomi, invidioși, muritori dk
foame, cu femee și cu copil poate cum-că ’în această 8o
ci etate toate privilegiile celor bogall, toata îmblelsmra*
rea și tot prisosul lor nu s cîștigate și asigurata de cît
prin pedepse, pușcării și executări sau omoruri".
Proprietatea nu-I garantată de cît prin poliție si ar
mată «Putem să ne prefacem că nu vedem pe jandarmul
care se primblă pe sub ferestrele noastre, armat c’un re
volver, ca să ne apere pe cînd noi gustăm un prînz su
culent sau pe cînd asistăm la o premiem la teatru • pu
tem să ne prefacem că nici nu știm de existența soldațllar, gata în lie-care clipă să se pue în marș, cu pușca
încărcată pe umăr, spre locul unde ni sar ataca propri
etatea. Cu toate astea o știm prea bine : dacă putem să
ne isprâiim în liniște prînzul șt să asistăm ia premiera
aceasta, ducă putem să circulăm în trăsură, fără a fi tul
burați, să ne ducem la vînătoare, să asistam la o ser
bare, să asistăm la curse, asta-1 numai și numai mulțămită glonțului jandarmului și puștel soldatului, gata
a străpunde pe mizerabilul muritor de foame care se uită
la plăcerile noastre, din colțul lui, ca inima goală, și
care numai de cît ne-ar tulbura petrecerile noastre dacă
jandarmul cu revolveru-1 s’ar da de-o parte sau dacă la
cazarma nu ar mal fi soldați cari să răspundă Ia întăea
chlemare.
3. Precumpănirea ce da proprietatea claselor avute
asupra ce or neavute, se în'emeează pe puterea materială
a celor cîrmuițl, guvernați.
Indivizii cari fac parte dm casele neavute și cari, prin
proprietate, atîrnă de clasele avute, chiar acești indivizi
sînt siliți să faca slujba de polițiști, să slujeaecă-n ar
mată s• plătească dările cu cari se întreține poliție* și
anuala, și să îndeplinească sau cel puțin sa întreție, îhtr’un chip sau în aitul, puterea materială prin care pro
prietatea le ap arată. «h'ăra existența acestor oameni, gata
să pedepsasca și să omoare pe ori-cine le-ar spune con
semnul, muie I n'ar cuteza să susție, ceea-ce susțin acuma
cu fi tita asigurare toț< proprietarii, cari nu fac nimic,
cum-că pămîntul care încunjură pe țăranii ce mor de
foame, din pneina lipsei de pămînt cultivabil, că
tul acesta le proprietatea unul om carele nu-1 lucrează :
„stăpînul unei moșii nu s’ar încumeta sa răpească țărani
lor o pădure, crescută sub ochii lor“ : și nimeni n ar ,?.1C0
„că proviziile de pîne, îngrămădite șarlatanește, în ni’J1®*
cui unei populații flamînde, trebuie să rămîe neatinse,
pentru ca negustorul să poată cîștiga un folos*.
II. Iubirea cere ca o împărțire a bunurilor, ^e!nfC^/l
numai și numai pe legea iubirei săînlocueascăproprtcta ■
„Neputința în cai e na aflăm de a urma mal departe f®
actual dc vieațâ și nevoea în care ne aflăm de-a n
alte regale de vieața”, tot la distribuirea bunurilor »
feră. Suprimarea proprietățelși înlocuireit-I printr un
nou de împărțire a bunurilor, Ie una „din chestiile
impun în timpul de față14.
.. tpnrtă
După legea iubirei, orl-ce om, lucnnd pro cit u
puterile sale, trebuie să albi toate cele trebuitoar . ,
1. Câ orl-ce om, luerînd pre cît îl leartă pute
trebuie sa albă toate cele trebuitoare, și n2raL lege»
mult, asta reesa d^n două prescrieri întemeeate p
iubirei.
trflbule
întăea din aceste prescrieri zice: „omul nu t
ceară „altuea nici o muncă, ci trebuie a-șl ,ncn » ț e gluvieața muncel pentru alții. Omul nu trăeșto ca »
• ra lei s4 31uJasCft,'’
OS0b’r® nu trebuie deci ca
Jl*’ clo ni nrecupețasca asupra muncel salo, sau să creadă
flioe i nie s* ceari ou at*fc ma* diulteîț penpno țer înt
c*
Cît destolniciea-l de muncă va ii mal marei-șr
Dflror iositoare“. îndeplinirea acestei prescrieri procurii
ni*!
om cele de ÎI sînt de nevoe. Astea se referă mal
11 «ia individul adult, sănătos. „Dacă omul muncește,
îu *0.1 hrănește. Dacă un altul utilizază munca acestui
^^‘nsul îl va hrăni, tocmai pentru-căîl utilizază munca.
o®» j Tu.qi asigură „existența, rîpind-o de la alții, ci fă°« ta se de folos, de neaparat pentru alții: cu cît Ie mal
01 kStor altora, cu atît existența ÎI Ieste mal asigurată**
Kndu-se înse prescrierea de a sluji pe alții, procuri și
^r£“. bolnavilor, bătrînilor și copiilor. Oamenii „nu-ncede a hrăni o vită bolnavă, Iei nu omoară nici po
Wtal bătrîn, ci-1 pun la o muncă potrivită ou puterile sule;
V» ridică Întregi familii de miel, de purcel, de cățel, fiind1 așteaptă de aici un folos. Cum n’ar îngriji atunci do
n bolnav ce le Ieste folositor? De ce n’ar găsi atunci o
muncă potrivită pentru bătrînl și pentru tineri și do ce
r crește niște oameni cari din nou vor munci pentru Iel“?
doua prescriere, care purcede din legea iubirei, care
nrocla®4 câ ori'-ce individ, muncind după puterile sale,
mU »ă dobîndească cele ce-I sînt de trebuință și nimica
mal mult, această prescriere de la noi cere.- „împarte bu
nurile tale ca alții: nu îngrămădi, nn aduna bogății1*. „în
trebat, de ascultătorii săi asupra celor ce aveau de focut,
loan Botezătorul iăspunse simplu, scurt și cuprinzător:
Cel ce are două cămăși să împartă cu cel ce n’are, și cel
ce are să mînînce, sa faca la feliti. Ohristos, de altminteri
în diferite rîndurî, a rostit aceea-șl idee într’un chip și
mal limpede încă. „Fericiți cel săraci, val bogaților". Iei zi
cea că nu poți sluji în aealaș timp și lui D-zeuși luIMamona. Iei opri pe discipolii sal nu numai de aprimi bani,
dar chiar de a avea doita haine. Iei zice tînărulul bogat,
că nu va putea să între în împărățiea lui D-zeu, tocmai
din pricina bogăției ce o avea, adăogînd că mal curînd o
cămilă ar putea trece prin urechile acului de cît un bo"at prin poarta raiului. Christos zicea că nu putea să fie
discipolul său de cît acel ce-șl părăsea totul, și casă, și
moșie, și copil, ca să-l urmeze pa dînsul. Iei povesti as
cultătorilor săi parabola cu omul bogat, care nu făcea alrău de cît că se îmbrăca cu vestminte scumpe și se nu
trea cu mîncârurl și băuturi suculente, ca și bogății noștri,
și care îșl vîndu sufletul lui prin asta, și cu bietul Lazăr,
carele nu făcu nici un bine dar care merse în ceriurî, din
pricină că Iera un cerșetor.
2 In ce chip înse va putea să se tacă această distri
buire de bunuri ?
Despre asta ne dă cea mal bună idee colonii ruși. „Acești
coioni ajungînd pe-o moșie se stabilesc acolea și se apucă
,’DUDcă; nimeni din Iei nu-șl poate închipui
UI Ca
că pupădînm i a\.Pu^ea ș’aparție cul-va, care să nuse slujascăde
J*
mun
<lin Potrivă, colonii privesc pămîntul ca bun coS49680 foarte drept ca fie-care să muncească și
tira» ^De Und,e‘î Place Pentru munca cîmpulul pentru plan
ourâ nn
Pentru construirea de case, Iei îșl prow nntk.
j
acolea nu le trece prie minte că astea
o
aducă dobindă.’ din potrivă, colonii privesc ca
mlnta 6fLate orI’ce cîștig din unelte, orl-ce vemt din să’bi Mmta*rr?lutată' & a9a maî departe. Iei muncesc pe
faorumnJ
ni^e imuno
unelte umisuii
cari sînt moiui
ale lor obuwui
sau can-s
Prutnnt *
, 1 j r’011 «ișw
-»
‘ifă pe sama
p ^Ie’care Pentru 8fQ0 sau cu W
•te
I
;
rca trebuință a acestei schimbări, fdctnd eu ievora^H
«S;rria lee“lubi,e'
“et*
” aS
I «Pentru ea regula de vieață, opusa cuno8(intflî nn.,,rc
să poată fi înlocuită printr’o regulă corespunzătoare a.’
,
trebuie jnai întâi ea oniniea publică actuală îmbă
prinlr'0 opi“'8 ,“bLct
Nu marile acțiuni slut acele cari aduc schimbările cela
mal mărețe și mal însemnate în vieața omenirel; niCf e
chipameutul armatelor nuinărind cu milioanele de «oldxti
nici construirea de căi și mașini, nici organizarea de exnoziții, ujei alcătuirea de societăți muncitorești, nici revoluțiile.
Dta! baricadele, nici exploziile, nici invențiile pe terenul eoronanticel,. . nu-s să aducă asemeni schimbări, ci numai
schimbările opiniei publice, schimbările părerei obHeștiMintnirea nu-i cu putință de cît „pr.ntr'o schimbare a con
cepției noastre asupra vieții «totul atîrnă do puterea cu cart
fie-care ins recunoaște adevărul cel creștinesc-* : rocuueașta
adevărul, și adevărul te va mîutai. Nu se va putea înde
plini mîntuirea de cît dacă creștinul va recunoaște cum-că'
legea iubirei, proclamată de Domnul, lesio eu totul îndeaiuMtoaro pentru toate împrejurările viețel omenești, recunoscînd inutilitatea șt nal.gitiinitatea orl-cârei stapmu iu.
_ Pe sama celor ce vor ti recunoscut adevărul, râmîne de-a
provoca în opintea publică asemeni schimbare. „Nu Ie nerv?
de sute și mii de ani pentru ca o opinie publica sa lec naș
tere, sa sa propzge: asia are proprietatea sa lucreze prin
contagiune și să cîștigo iute o mare mulțime de oameni. După
cum o izbitură-i de-ajuns ca să faca să se cristalizeze un
lichid supra-saturat de sare, tot aș* poate că chiar de-acuma
ar fi de-ajuns o mică silință pentru ea sute, mii ș, milioane
de oameni si fio cuceriți de adevflrul dezvăluit, pentru ca o
opi ie publică corespunzătoare, cu cunoștința, sâ se afirme,
și pentru ca, pnu asta, regula noastră de vieațâ să .ie
întru totul schimbată. De noijatîrnăca să tacemlaceaetă sil.nțd
2. Cel mai bun mijloc dc-a produce această schimbare
trebuitoare a opiniei publice, constă în faptul ca oamenii
cari vor fi recunoscut adevărul, să-1 mărtunsască prin topic.
«Creștinul nu poate cunoaște adevărul de cît pentru s-l
mărturisi în fața erior ce nu-1 cunosc», și a-1 mărturisi
«prin fapte». Adevărul se comunică oamenilor prin fapte de
adevăr. Faptele adevărului «limpezesc judecata oil-cârai
ins și eu chipul acesta nimicesc pnterea minciuneL leata de
co va trebui, în fond, adaca te afli proprietar, sft-țl dai terenul
săracilor, dacă te afli capitalist, si-țtdai banii și fabrica lu
crătorilor, uuv»
dacă «iești
ministru, funcționar, jndeeutor,
wiiiunwr,
kjh prinț,
f
e
____ } __
general,
să renunți pe dată la slujbei® tale, dacă leșil sol
dat, să refuzi de a te supune, fără să te tați la primejdie».
Din nenorocire inse «Ie destul de probabil că nu vel 11 atita de tare ca să faci asemenea lucru ■ ta relații, at rnde,
inferiori, superiori, ispitele sînt puternic® ?* puterea nu ți-l
de-ajans*.
3 Dar mal Ieste un mijloc, mal puțin propriu desigur, de
a'produce schimbarea opin el publice și deacesta„ tu te poți
folosi ori și clnd“. Mijlocul acesta constă în faptul că oa
menii cui
cari vor fi recunoscut adevărul să-l spue fără nici un
meoii
îucuujur.
„Dacă oamenii cel puțin unii ar roi să se hotărască să faci
asemenea lucru vechea opinie publică s’ar spulbera foarte
iute, fiind
înlocuită
----------_ pe lată de una nouă, plină de vieațâ, yi«
guroasă, modernă”. «Nici miliarde de ruble, nio! războae, nici
revoluții nu pot face
fac ceea-ce poate simplul curîntalunui om
liber
liber care
care spune
spune ceea
ce ce găsește bine sau râti. Cfnd un om
liber
”• enunță
—** pu
- față
f-4’ ceea-ce cugetă și simte în m-jlocul a
mit de oameni csri susțin prin gr.ti O și prin faptele lor toc
mai
contrarul aceea ce spune rol, sar putea crede căra
—
. . . 1...---- ------- jU£ pâr îo deobștelucrnr le
rămîno izolat, singur cu opimoa
nu Fso
petrec net
act foita •«»
toțl’ «sau
nu
o petrec
“•’ «'aproape cu toții de mult, au
V11MU.J și' simțit
_:._,:toa și fel. înse fără 8ă spue: aja-că ceoa-ce
ciigolat
de-abiea
de-abiea astă-zl
astă-zl Iera concepțiea nouă a anuea singur, s^e
,u;nu «.
mine să
poate
ca mîae
să fie părerea obștească a celor mal rnulțl .
,Di0i
- vedem
Daoă am
am înceta
înceta de-s
«<-•• minț.
Wiinritaa d8a3aQ
tauea soiiido
soiti de comunitate nu descriu o
— asemenea
«•- ceea-on mea
deaorfu ceea ce a existat din tot timb^thtindAr,»88 P0trec® Și a-zl nil numai la colonii ruși ci
Zburată d nnde 3tarea naturală a omului nu a fost
^are natnr v ait?te ““prejurărl oare-cari. Descriu ceea-o»
^titoriu
c“*i)Zuit ori și cui; oamenii se așază pe-un
cIn,Penesw 88 Pun cu toW la muncă, îșl fac sculele lor
folositnt1 l?’ îndeplinesc toată treaba. Dacă găsesc
:?.ProdnXru8“.lacr®Za-n comun, alcătuesc o cooperativă
b’cl în „h»le • Dar nici în cazul producției individuale,
J’fmîntni a . Producțiel comune, obștești apa,jpămîntul,
îî
an»
nu poate să aparție altuea de cît celui
? ^ăte
P.oarta vestmîntul, se slujește de plug pentru/.Eleata j ieruri nu sînt trebuitoare de cit Celui ce
(tsu a’c,t munca“ vSși daTl’m
e’jr vedea că
X mii, miiiosue de oameni slut într o situație de-o poTolstoi, schimbarea pe care o cerc ttlvă eu-a noastră, ci văd ca și
a.de^r.n1’
.'îtiiî
u°r'- oa>n k
ye producă să aXbă loc prin mijlocul ur~ * fi numai lei cari «1-1 rtOUDOMOi așteptind, «a ?l noi alții*
C9hvibn*e?^ cari v°r fi recunoscut adevărul vor trebui mărturisi P«taru adsvftrul *c«*ta»,
" îtl numele iubirei cît mat mulți indivlsi de ma
�112
firviSi'A HrâHÎ
ca oamenii cari recunosc, adevărul să-și regUloze v.cnța dypa
cunoștința ce-o aa ți mal cu samă să refuze a se supuuo
Statului.
,
, ,.
1. Trebuie ca înși-șl onmen 1 sa Aducă asemeni schim
bare. „S& na mal aștepte ca vre-un altul să le vio intr aju
tor, fie Christos ealare pe nouri și în sonet do trlmbițl, fio o
Jpgo istorică fie o lege diferențială sau integrală do puteri.
Nimeni nu ne va ajuta dacă nune vom ajuta singuri".
«Mi s’a povestit o istorie ce i s’a îniîmplat unul comisar
curagios. Iei ajunse îatr'uu sat undo, pentru a se potoli o răs
coală a țoranilor se ohiemase soldați. Id spiritul lui, Neculal
I--.fi, id voi să potolească această răscoală numai prin inrîunxealul personală. Făca să i se aducă cîtc-va căruțe de vergi,
adună pe toți țăranii într’o șură și se închise acolo cu iei
Prin zbieretele lui lei izbuti a înfricoșa pănâ-ntr’atît de ță
rani în cil i se snpuseră lui. prinzînd, după porunca-I a se
bato lol între lei. Și se bătură nuni pe altul până oînd un
simplu țăran nu voi să se snpuo, strigînd la camarazii săi
că nici Iei nu trebueau să se bată. Numai atunci loviturile
încetară, funcționarul ne știind cum să se facă nevăzut cît
mai iute. Oamenii din epoca noastră ar face bine să urmeze
sfatul acestui simplu țăran.
2. Nn trebuie de loc ca oamenii să producă schimbarea
prin violență. „Vrăjmașii guvernului, revoluționarii, îl com
bat din afară creștinismul nu combate de ioc, Iei îl sfarmă
tonte b ’.zelo înăuntru1*.
„dînt oameni cari susțin că dispariție» violenței sau cel
puțin scăderen-1 ar putea aven loc dacă apăsații nr zgudui
cu putere guvernul care-1 apasă, și unii din lei chiar și
procedează așa. Dar Iei se-ușalâ o» și cel ce-I ascubă . ac
tivitatea lor nu face de cît a întări șt mai mult despotis
mul guvernelor, și încercările astea de emancipare sîut pen
tru astea, un pretext priincioa pentru sporirea puterol lor".
Să admitem înse că prm favoarea împrejurărilor, ca în
Franța în 1870, se izbutește prin violență, să se răstoarne
un guvern: partidul învingător va fi nevoit «pentru a rămînea la putere și peutru a îndeplini starea nouă de lu
cruri, nu numai de-a se sluji du tuate mijloacele de vioionță
aflătoare ci do-a mal inventași altele n^uă. La rîndul său
va subjuga aiți oameni, pe eari-1 va sili altolucruiX să facă:
și violența și subjugarea vor fi do cît înainte încă mal crude,
pentru-că lupta va fi ațîțat ura, va fi întărit mijloacele de
subjugare și va fi creat și altele nouă, leatâ soarta tnt.iror
revoluțiilor, tuturor revoltelor, tuturor conspirațiilor, tuturor
sehimb&rilor violente ale guvernelor. OrI-celuptă du oame
nilor momentan, la putere mijloace șt m.al strașnice încă
pentrn subjugarea tnulțimelo.
3. Oamenii trebuie să producă schimbarea, regulîndu-șl
feliul de nouță după convingerile ce au. «Creștinul se v.i
emancipa de on-ee dominare emeneuseă, recuuoscîud'peutru
sine și pentru alții ca singură călăuză legea dumnezoească
a iubire!, care face parte din sufletul omului și care a fost
revelată de IsusChristOB*.
Asta însamnă că pentru rău trebuie să iaci bine, că trebue?te să dai vecinului tot ce al de prisos că nu poți să lei
de ia dînuul nimica de care tu te-al putea lipsi, ci nu tre
buie a cîștga bani ci a te softpa și de cei cftri-l al, că nu
trebuie nici să cumperi, nici să înch.riezi, că trebuie sâ-țl
îngrijești de cele de nevoe fără să te rușinezi de vre-o muncă,
dar asta mal cu samă însamnă oă trebuie a refuza a to su
pune cerințelor necreștinești ale puterilor Statului.
1d Rusia vedem în timpul de față o mulțime do refuzuri
de astea. O mulțime de oameni refuză plata de dări, refuză
jurămîntul obștesc, refuză de a jura în fața tribunalelor, re
fuză de a sluji în poliție, refuză activitatea de a fi jurat și
serviciul cel militar. «Față de acest refuz al creștinilor gu
vernele se găsesc îutr’o stare desperată cu totul». «leie pot să
pedepsască să execute să închidă pe vieațâ sau să tortu
reze pe orl-c.ne ar vrea să le răstoarne prin torță, pot cOnrupe jumătate din omenire și s’o copleșasca de aur, pot să
lee în slujba lor milioane de oameni armați gata a distruge
pe toți vrăjmășii. Dar ce pot oare sA facă împotriva unor
oameni ce nu distrag nimic ce nu clădesc, nu conBtrnosc do
asemeni uimic dar cari fie-care pentru sine nu vrea să iacă
nici o mișcare împotriva poruncilor lui Christos și cari pen.
tru cnvîntul acesta se împotrivesc de a face cee<*-ce Ie mal
de nevoe pentru. guverue“.aPoxrte-8e Statul faț-4 de aseme
nea oameni cum va voi, nu va lucra de cît la proprie* sa
u,tr?ga-re,** S/pdn asta Ia distrugerea dreptului șipropnetăXm-rl a * ‘achegarea stârei celei nouă de vieață. aPene. n"..T* u’‘mări sau prigoni niște oameni ca Dn------ ?și alții foloanele viețel lor crețtineștl
Hniștite vor hotărî nlțl oameni să so tmeascll cti j, j .
numai creștini convinși ci și coi cari sub manta creBf- U"
mulul vor voi 8ft so . Bnstrngă de la, îndatoririle lor fafK ț8'
Stat. Dacă din potrivă Statul so va pnrta cu Gruzini? f^0
do niște oamoni a căror singură crimă li-i siliuț4 de a » &
întrinu chip moral, aceasta oruz mo îl va.face și mw
vrăjmași încă și va trebui aă vio îu colo din urmă mome t i
cînd nu so va mal găsi nimeni tm sprijinoască Statui n •"1
mijloace violente".
PriQ
4. Cît despre chipul, de a-țlorîndnî vieațu după ounosiints
trebueștu ca fic-care «’o facx po socoteala sa proprio si du 4
propriua I inițiativă. Nu trebuie sa aștepto ca totl a
cine știe cîțl s’o facă cu sine în ucolaș timp.
v au
Omul -zo at nu trebuește să creadă că ar fi de pr[s
dacă ar d spune singur de vloața-I după învățătura lui
Cbrist. «In situație» lor actuală oamenii samăna cu nist
albine cari și-au părăsit stupul, și s’au spînzurat cioată
de craca unul copac. Pozițiea albinelor po cracă Ie treefitoare și trebuie neaparat să se schimbe. Albinele trebu'.
ește să zboare, altă locuință să-și cate. Fie-care albina n
știo și dorește s’o isprăvească cu această stare de 8uț0
rință și pentru sine și pentru celelalte, dar lea nu arc
nici o putere cită vreme nu se vor hotărî .cu toatele la
asemenea lucru. Pe de altă parte neputîndu-se ridica îu
aceea-șl vreme cu toatele, pentru că fiind ntîrnate una de
alta, eeea-ce le împiedică de a se . deslipi, trebuie să rămîe cu toatele cum se găsesc. 8’ar putoa crede că pentru
albine asemenea stare Ieste fără Ieșire", și într’adevăr așa
ar fi dacă fie-care albină n’ar fi o ființă vie indepen
dentă. Ajunge înse ca, „o singură albina să șl întindă aripele, să se ridice să zboare, după Ic-a a doua, a treea, a
zece*, a suta, și această masă care atîrnă ici nemișcată,
va deveni un roiii de albine evoluînd sau mișcîndu-sc-n
voe. Tot așa Ie d- .Uul ca un singur om să înțeleagă
vieuța și s’o pătrundă după cum o propoveduește crești
nismul, ca un al doilea, un al treilea, al sutălea să-l urmeze și vraja din care nimeni nu credea să mal scape
sa fie ruptă".
Individul nu trebuie să se lese înfricoșat de ideea su
ferințelor ce ar avea Bă îndure. Iu de obște se zice : nDacft
voiu ’ur.aa învățătura lui christos, numai singur, în mij
locul unei lumi caren’o recunoaște, dacă-ml vuiă împtrți
bunurile mișcătoare și nemișcătoare dacă voiii întindă
fără împotrivire obrazul, dac» voiii refuza să jur și s.A
slujesc în armată, mi se va răpi tot ee-ml va rămînea, și
dacă nu voiii muri de foame, voiu fi bătut de moarte, șî
daca nu voiu muri voiu li întemnițat sau voiu fi împuș
cat. Cu chipul acesta îmi voiii ti jertfit de prisos toata
fericirea, viețel mele și chiar și vieața“. Se ponte ca lucru
rile să se petreacă și u?a. bar rIeu nu vreau sil știu că
voiQ. avea mal multe necazuri sau că voiii muri mal curînd urmîud legea lui Christos, Numai acelui poate să-l
pese du asemenea lucru, care nu vede cît do smintită și
păcătouiă i-l Vieața individuală șt care-șl închipue că nu
va muri nici o dut&. leu înse știu că o vieață în vede
rea fericirel personale Ie cea mal mare nebunie ji că o
vieață Lpsită de ț ntă nu poate li urmată de cît de-o
moarte L pirită de țintă, leatâ de ce nu-ml Ieste do niniio
te^mă. Am să mor ca și toți, ca și cel cari n’au urmat
învățătura iul Christ, dar vieața mea și moartea vor avea un înțeles pentru mino și pentru alții. Vieața mea
moartea vor contribui la mîntuirea și la vieața alto
leată ceea ce ne propoveduește Christos".
De îndată ce unii îșl vor fi orînduit vieața după
noștmța lor, mulțimea îl va urma foarte iute, „yec
omenlrel de la un feliiî de vieață la altul nu se fac ,
tr’un chip uniform, după eum curge nisipul
C01
perniță,, tir cu fir, tio-cure fiind totdeauna Ja f®“'*
precedent: leu se face mal curînd dupâ chipul i
,
so umple un vas băgat în apă : la început apa
trilnde do cît încet, regulat, printrio singură pa W^e_0
după asta greutatea vasului îl face să 86
U'
dată lea toată apa po care o poate cuprinde . J
’ care
izb.tura pricinuită de unul va provoca o miș majde;
propugîndu-se din ce în ce mal iute, dm
ltilUca ț»
parte, după chipul uuel avalanșe, va pregăti mu » .fl(|
va aduce noua stare de vieață. Și va fi venit
£ a rfiz'
toți oamenii vor fi plini de D-zeu, cînd vor i
Jflnboml îșl vor preface săbiile în fiare de plug xflmnițele Ș*
ede în coase, cu alte cuvinte un timp c.11ndrtll„hie, ta°u'
cazărmile vor fi deșerte cînd splnzurătorile, P Ș vjg ț^ț f»
nle vor fi scoase din uz. Ceea-ce fio P®^oa , ti.»
ti găsit îndeplinirea într’o nouă forma
T’Pog afia <Auro?a» S’F, Lipscani No. 1 (Paîăîuî Dacia)
REVISTA IDEEI
1908. No. LXX VIII. 8
Mentalia
Numai ce-i vedea!, pe vinzătorul de tainice
Jmusetf, trecînd din om în om, printre lume
șl strigînd cu glas muiat în purpura duioșie!, stri^.^1 Mentalia •• Menlalia.» Operă nouă, operă
I
Adevărată cîntare Tera chîemarea lui, lear nu
alt ce-va, și mult! din ce! cari o auzeau, o reoetau ca dînsul: Menlalia.., Menlalia... Operă
nouă, operă vie... Rămîind de a-totul înfermecațl
de grălrea aceasta, căc! strigarea părea ca o ra
mură melodioasă, ruptă din grădina muzicei. Și
lei o ziceau tare, o ziceau clar, o ziceau ca dîn
sul, îngînîndu-1, dar Iera armonios.
Totu-șl fel îș! urma drumul, printre lume, din
om în om, strigînd mereu. Trecători! îl auzeau și
se uitau după Tel, înminunaț! de lingușitoarea-I
chlemare, dar, neînțelegînd ce spune, se-ncruceau
de oare ce nu îndrăzneau să-l întrebe ce-avea de
vînzare. IșT ziceau dînșil, mintoși: „zarzavat nu
vinde, fiind că noi cunoaștem bine grădinăriea, și
legumă !ast-fel iu numită n’am pomenit0... ■
— Menlalia,... nouă încercare, încercare cu
folos... Menlalia... Cine vrea Menlalia... Așa ră
sunau, din nou, vorbele Iui cu fețe a-duios se
crete, lear’ lumea, tot maî multă, se oprea, chibzuitoare, cercetînd molcomă, în de lea: «Apoi nici
pasăre nu vinde : cu așa nume nici una nu-I botezatâj». t
București, Strada tipurilor 10 B
- Fruct al mințel,... zise Id ridicind cartei în
sus și arătînd-o celor de pe alăturlș. In: lea stau
swise.gureșe gîndirl. Da, fruct al mințel, fruct
plin de fermecare...
— Dar se mînîncă ? întrebă unul din mulțime,
care se afla cum depărtișor, ascuns într’un val
de lume, și care nu auzise îndestul acele vorbe
ale vînzătorului. Și cel de pe acolo, și ce! de pe
mal încolo, credeau și Iei ca acela și voeau să
afle dacă într’adevăr fructul despre care le -po
menea Iera bun de mîncat.
lear ce! de auziserăapriat cuvintele,și cel cari
văzuseră cârtea, rîseră: «Hîrtiea nu se mănîncă,...
hîrtiea scrisă cu tiparul»... «Dacă ar avea, omul,
ce-va gustos de mîncat, spre vînzare, de, cu toții
am cumpăra...- «Nu! așa, vere*?—aBa. așa: ah,
ce-va bun, să-țț lase gura apă, să-ț! gîoile ușor
limba*...
Ast-feliu seînțelegeau între dînșil. lear din ochii
lor, dăltuiț! în lăcomie nesățioasă, clipeau șiret,
și șl surîdeau din buzele lor mîncăcioase, printre
cari se prelungea unsuroasa plăcere a pîntecelul.
Risipită, cu mișcări vesele, mulțimea se da în
toate părțile, depărtărel, vorbind agale, încîrduindu-se în ieliu de feliu și pefrecînd nevinovățește
pe samă naivului vînzâtor.
—Dogar nu-I,se vede treaba, că și-ar pune sin
gur doaga, grăi unul cătră vecinu-I.
— AI dreptate, frățicule, adause altul; auzi, să-și
bată joc de noi, să ne vînzâ hîrtie, hal ?...
— Și ce hîrtie, tipărită, barim să nu poți înveli
nici icre în lea...
— D-ta, pescar Iești ?
— Nu, băcan, slavă domnului, băcân din neam...
Auzi, să ne vînzâ carte, ce,de carte ne ardenouâ?
M n.rarn «kT - >1
a
' *“** _,
n avem noi destule
treburi,... negoțul,., familiea...
Daravera asta ne mâl trebuie acuma pe cap?
— Mentalia... Cereți Menlalia... Rod ales,.;,
fruct...
Atunci se trezi lumea. «Auzi, bădie, Ie fruct*,
spuse unul. <iA, fruct Ie? Sâ-1 vedem». Și
Și așa
socotind, unul după altul, începură să vie în
Preajmătul vînzătorului, să se rotească .n juru-I,
« PriYească ciudat, chiorîș, și cu !rîs ușor,
Vinzătorul de frumuseți îșl luase sacul de-a
cJlptat ironic în colțul buzelor. lear d’nsul, o- spinare și, și cu inimioara despicată, o pornise
b}rbosul Atlas oPlume ^nîreTal ^rî’ns'ăma^înco,°’ pe ^rumul mărădnos aî' vlețeî’ Șl,
lumea Iu! se
Kt
r
cum TerȘea a?a> Î?1 da în gînd cu chibzuință,
îndrăzn'f
eS a
ne^usfor’ zise unuI> s’o priceapă, nici inimă să se inflcârezer.
”• Fri.-*- vo .
_ ,
Atunci zîmbi Iei amărît, dar mal îmbărbătat.
vin? Fructe «I? Ian să gustăm... De la munte
HEVISTA IlăEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
droae, n pridideau cu întrebările, dînd
îfle Dr’5*. ^ghioanele flămînde. Unit voiau să Abonametele se trimet prin mandat :
Puiînd Jx ’ a,t^> în gura mare, îl întrebau, ne- D-lui jp. iviușoiti, io, Slrais Epanior.-Bmștl.
caua
ajunSă Până Ia Iei, îl întrebau: <cu oviitor al Revistei apare dublu. Cu Iei
Mcqi °r’ cp toptanul*? lear alții !!pipăeau dibaci se Numărul
închee al Vlll-lea an. Abonați! rămași în-urmă
?lfobăT Clnd un,X deprinși cu așa mișcare, îl cu plata, cari doresc să primească și acest nu
M
prin marfă... Vinzătorul îl potoli, sco- măr, cum și altele mal din urmă, pe cari poate
s^c o carte, nouă-nouță, cu titlu roșu pe nu le-au primit, vor trlmete abonamentul neapărat
|.
�REVISTA ibEEi
114
RăViATA
zărind în spfe zările cele turquri aumându-se un
viitor cu ale lUrttT. Se întoarse cătră vremurile lui,
din cari Teșea, și din nou lef striga;
—Mentalia... Mentalia.,.
De-l mal priveau oamenii, Tera maT mult lupește.- dînșil se depărtau de Tel, lîncezî de ne
păsare și surzi, fiind firea lor pe vecT starpă de
dorința aflăreT.
Numai ce-l vedeai, pe vînzător, trecnd printre
lumea prizărită și pustie de senz, strigîndcu graiiî
muiat în purpura duioșiei și purtînd dulcea po
vară a cărților: lei se-ndrepta spre alte răsărituri,
nu coborînd peșul eternei peirl,ciurcînd priponii
îmbălsămat ce duce cătră dalba lumilor viitoare.
In vreme ce, ca printre frunze ce fremătau din
delungare, suspina ecoul cel învățat cu chlemarea
Iul făguroasă:
— Menlalia... jJLentalia...
Tti. Cornel.
. LEGISLAȚIEA MUNCEI
Lucrările cari să discute cu alica obiec
tivitate o problemă de interes general, in
Iiieralura Romînească, sînt rari. Lăsînd
de-o parte aprecierile pe cari le-am putea
face și noi asupra lucrârel d-luî Policral,
apărută recent, găsim mai nemerit a re
produce unelepasagil din ieo, nu singurele
mat esențiale desigur, nici singurele mai
originale. Dar, pasagiile astea, pot arăta,
destul de edificător, pentru mulți, cum se
discută, cum se susține o chestie, și cum
se face ca îndrumarea spre deslegarea-'i
mai priitoare, de orl-ce minte, fie și pre
venită, logicește măcar, să fie musai îm
părtășită.
P. M.
Mat întâi ca generalitate: ...Progresul științific
arată că mersul omenivel se îndreaptă cătră o
solidaritate, din ce în ce maî mare, a tutulor
straturilor sociale, a tutulor indivizilor. Și că
această solidaritate micșorează înăsprirea lup
tei de clase și dă o mal mare putere geniului
omenesc, să cucerească tot mai mult din do
meniul naturei,pentru nevoile viețel omenești.
Cînd acest lucru va fi înțeles unanim, cînd
societatea omenească va ajunge să constitue
o vastă, o legitimă și o perfect echlibrată
cooperațiune, de la sine însă-și vor fi și dis
părut cauzele atîtor deșerte și nedrepte suferinți omenești și atîtor dușmănii crude și sălatece. Trausf ormarea aceasta va fi a tim
pului nostru ? A unul timp apropiat ? Sau
depărtat ? Nu se poate ști. Tot ;ce se poate
afirma și constata, Ieste că lea se elaborează
de mult, că se realizază mereu, și că a nu o
vedea, a nu o cunoaște, a nu o simți, ieste
un anacronism...
Asupra retribuirei muncei: ...Se zicea, că dat
fiind scăderea din ce în ce mal mult a dobînzilor, cîștigul ce se atribuea pană aici ca
pitalului, se distribue, din faptul scădere!
dobinziior, muncitorilor, al căror salar, a
«veacul, cu o bună proporție, în cursul ulwaului timp,
De fapt» Iova adevărat, că numeric. salnH .
muncitorului crescuse, dar real, sub raDor u{
putinței lui, de susținere a viețel munok
rului, și a familiei sale, nu. Dacă acea2?*
Iera adevărat, faptul descreșterel dobîn7<?
nu Iera de loc întemeeat. Se cunosc /’
cursul istoriei, epoci, în cari dobînda scăiu?
până la 2 jum. și 2 la sută, fără ca prin a
ceasta starea muncitorilor să se fi îmbunătății
Ieste o legătură prea depărtată între dobînda
capitalului și salariul muncitorilor, pentru ca
mișcarea uneeaj să se resfrîngă asupra celui!
lalt, ca de la cauză la efect.
Mal întăiu capitalul nu pierde numai de
cît, și nu-șl reduce producțiunea, prin micșorarea dobînzel. Din contra, tocmai aceasta
micșorare, îi dă mai multă mobilitate, mat
mare elasticitate: poate fi întrebuințat și
folosit mal dese ori, mal de multe ori, mai
pronfpt, mal sigur, și aplicat ast-feliu, pe un
cîmp de mal întinsă industrie și de mal comod comerț, produce de mal multe oii
de cît ar fi stat în inerțiea ce i-ar fi dat-o un
cîștig mal mare, dar unic.
Nu tot ast-feliu, se poate zice de salariul
muncitorului.
Numeric, salariul a putut fi sporit. Vieața
inse și complexitatea condițiilor iei, devenind
tot mal intensă, a mărit nevoile individului
și ale familiei, căror le cere sacrificii și sfor
țări, ce sînt cu mult mai superioare crește
re! numerice și aparente a salariului.
Astă-zi familiea, nu-și mal poate lăsa co
piii fără instrucție,ce adaugă enorm la cheltueală, prin faptul că copiii nu mai pot munci,
în acea vreme, lear susținerea lor îngreuiază,
produsul părinților. Locuința și hrana s(au
scumpit în chip nespus, și tot feliul viețel a
ajuns atît de costisitor, ca sforțarea indivi
dului, rămîne pe jos, față de sacrificiile "pe
cari vieața le cere.
Rezultatul reducere! ceasurilor de muncă: ...Mfc*
șorarea orelor de lucru nu ieste o slăbire a
muncei și a rezultatelor iei. Din contra,
tocmai ordonarea aplicare! energiei omenești
dă rezultate mal mari și mai durabile.
Ieste dovedit științifîcește, cu cercetări de
comisiunl medicale, ce s’au prelungit mult,
și asupra oamenilor și în timp, că producți
unea acelor fabrici ieste mai bogată și
perfectă, cari întrebuințează muncitori cu ore
normale de muncă și de odihnă. Și din contra, produsele spec’ulațiunel cu orî-ce p
sînt totdeauna inferioare și în cantitate 5
în Cdlit/cvto»
Ieste în natura organică a omului nevoea
al ternarei între muncă și odihnă.
, ,
Această nevoe Ieste arătată prin *enom1eo%0
activitățel și somnului. Și de la aceasta I I
mare a naturel se pornește, cînd ieste v
de foloasele ce se pot trage din munca
-nească.
,
. ^Ono'
A fost o mare cestitme istorică și
mică cestiunea celei a șaptea zi de
olositâ de totalitatea popoarelor, ca p
feput de civilizație. Do co această nevw.
ce a șaptea zi ?
'
•
1
1
1
;
i
tăi’I medicale au răsputis, în mare
^^întrebărilor. Ieste o speciala dispoziție
fiziologica a omului, de a nu putea
^^neîntrerupt lucrul. Fără odihna celei
iF111* ptea zi organismul s’ar istovi.
de 0 fixarea acestui riumăr nu poate fi nici
?anlAtor, nici din capriciu, ci rezultatul
,[îtîtOsttH’I naturale, unei legaturi fixe, între
fgile mișeărei cozmice și vieața omenească
pVhateaubriand crede asemenea îhtr’olegăa fixa a legilor naturale, fiind-ca ziua a
tur implica 6 zile de munca, cari pe un sism de multiplicațiune dau 360 de zile, ale
tC nlul vechia, sau 360 grade ale circonferințel.
fa acest termen de muncă și de odihnă răs\mde la o lege naturala, se poate vedea și
Sin aceea că s’a impus tuturor popoarelor,
ă a fosi luat
răspîndit de creștinism și
ca a învins decadele grece și romane.
Munca omenească inse crește tn aplicarea
si intensitatea Iei. Nevoile societate! se mă
resc,cu numărul și cu feliul produselor civilizaliuneî.Pas cu pas, se cucerește mereu in do
meniul naturel. Astă-zi se muncește mult
mal mult ca ieri, și Ieri ca în trecut. Și cu
cit înaintăm în timp și ne dezvoltăm în pro
gres, munca omenească devine mai mare.
Givilizațiea o înlesnește, îi pune la îndămînă
mașinismul, dar o și aplică în acelaș timp
pe un cîmp mai vast, cerînd tot mai multă
sforțare omenească. Aceasta sforțare nu poate
fi dusă la imposibil : s’a dovedit că nu nu
mai muncitorii de lucruri grele, dar chiar
muncitorii comerciali sau de birou, cari au
lucrat 10 ani dearîndul, fără nici un concediu,
după acest timp devin cu totul neapțl pentru
orl-ce lucru, incapabili pentru orl-ce sforțare
intelectuală. In tot sistemul muncei omenești,
trebuește regulă, metoda, armonie, cari nu
se pot dobîndi de cît printr-o alternare
cumpănită și riguroasă.
Odihna zilei de a șaptea nu înseamnă în
cetarea lucrului cu desăvîrșire, ci numai slă
birea intenzitațel lui, și aplicarea lui la alte
nevoi omenești, ca cele familiare, tot atît de
însemnate și folositoare, ca și producerea
mijloacelor de existență.
Despre protecțiua Muncitorilor:..ln sistemul protecțiuael dar, ce folosește mal ales patronilor
caP\taliștilor, trebuesc luate măsuri pentru
țeirpln^rea mUQCit0l'il°r> ln tot rostul vie"
i
i
|
i
După natura lucrului, după sforțările ce le
cere, după timpul dat, trebuește regulat și
jMariul. Minimul de salar ieste astă-zl o
?*zta de Stat, fiind-că Iei trebuie să răspunză
citorjfiea^a v’ea4â făuubara Ș* socială a mun-
1
de lucru pentru copil, pentru băr« l1’ odihna, obligatorie și remunerata
njn.eeI însărcinată, înainte și după naștere,
.jucorarea familiilor, pentru creșterea copn’ Pentru caz de boală, pentru lipsă de lufon’ Pentru bătrînețe. Și toate aceste sub
. . nia demnă și adevărat economică, a caselor
et*°bomi©, de prevedere, de asigurare, Șl
lis
sprijin mutual și reciproc. Ca alte cuvinte,
al economiei sistematizate, al.salariulul și al
contnbuirel obligatorii a patronului și a capitalulul, destul de remunerat!, ca să fie ți
nuți la aceasta fără nici o pierdere pentru iei.
Măsuri, tot atit de esențiale, ca înlesnirea
cooperativelor, societăților de producțiune și
consum, precum și prohibirea, riguroasă a
cantinelor ținute de patron, cari sînt mijloa
cele cele mal nedemne și neumane de speculațiune ale muncitorilor,’
Un ast-feliu de sistem de organizare și
prevedere înlătură de.la sipe.o mulțime, de
cauze ale luptelor sociale și apropie cele două
tabere, atit de înverșunate astă-zl.
Nici o dată, o măsură de prevedere, ori-cit ■
de nouă și de grea ar fi părut lea, a început,
nu a putut contrariea sau nimici o situațiune,
ca urmările nenorocite ce au venit, fără acea prevedere. Cînd fabrici cu capitaluri enorme au fost distruse și stăpîni! au ajuns
în mizerie prin crizele violente ale supra-pro
ducției, ale șomagiului, sau ale grevei, nici o
dată enormitatea acestui dezastru n’a fost
nici pe departe comparabilă, cu micile, sau
chiar cu marile sacrificii ce s’ar fi impus pa
tronilor, prin mărirea salariilor, reducerea orelor de lucru și participarea la casele de
sprijin și protecțiune ale muncitorilor și fa
miliilor lor.
Și tot așa, urmările triste, cu cortegiul lor
întreg de mizerii, ale unei greve de munci
tori, n’au fost nici pe departe asemănătoare
sacrificiilor ce li s’ar fi cerut, acestora, prin
contribuțiunile de economii sau amînarea
unei greve, în speranța că sacrificiul lor
continuu va înlesni înțelegerea cu patronii.
Dar dacă conflictul se ivește, organizarea de
Stat trebuie să aibă la îndămînă mijloacele
de îndreptare.
In acest senz, o largă și amănunțită legife
rare se impune.
Situațiunea în țara noastră, Ieste desigur
diferită celei din alte țări: va fi deci nevoe
și de măsuri speciale In genere, inse, mun
citorimea are dreptul să fie sprijinită. lea
Ieste un factor esențial, al trecutului, al zilei
de astă-zi și mai ales al viitorului nostru.
In vremea aceasta, în care lumea se solidarizază tot mal mult, sprijinul acesta se datorește tuturor. Muncitorul național are inse
un drept mal mare. Iei trebuie ferit și spriji
nit Contra concurenței, muncitorilor streini,
cari emigrează la noi, numai un timp scurt,
adună un produs al muncei și, plecînd, duc
cu iei, salarii de milioane, ce s’ar fi împărțit
muncitorilor naționali, sau cel puțin locuito
rilor permanențt din țară.
Concurența ce o sufăr aceștia din urma nu
vine din cine știe ce superioritate, ci din o
specială sobrietaie a muncitorului străin, aruncat de mizerie din țara lui și venit la noi,
ca cu orl-ce preț să adune ce-va, pentru re
întoarcerea la pămîntul ce-I iubește cu toată
ingratitudinea ce a suferit-o.
Dm sistemele preconizate, pentru înlătu
rarea «ceste! concurențe, s au înlăturat
�RfiVîaf ibEKÎ
j£d
ca nepotrivite. Unul singur a fost găsit eficace
și legal; obligațiunea absolută, pentru cei ce
aduc și se servesc de ast-feliti de muncite rî,
’ ’' egal1 cu muncitorii autohtoni...
de a-i .plăti
Take Policral.
NU IE MOMENTUL;..
Am avut Iert o mare satisfacție, care m'a unplut
de niîndric față dc mine însu-mî. Anume, am fost
în plăcuta pozițiune de a turna dușarece a pro
fundei mele prevederi asupra entuziasmului sincer,
cu care un amic îmi dezvolta convingerile sale
într’o chestiune de interes obștesc, și-mi anunța
ferma sa hotărire de a-șT face un apostolat din
* neîntîrziata propovăduiro 1 acestor convingeri.
Tocmai cînd amicul infau Iera mat încălzit de
Brumoasele sale intențîunî, pe cari știu că Ie în
ftare să le Îndeplinească cu prețul qrl-cărul sa
crificiu, i-am Spus cu aerul unui om care vede adînc și departe:
Nu fa momentul...
Trebuea să vedeți cum a rămas entuziastul mleu
amic la auzul acestor trei cuvinte... Trei cuvinte,
numai trei: Nu Ie momentul. Dar, în aceste trei
cuvinte cît» putere frigoriferă : cită admirabilă
putere de inerție, care paralizază și frînge cele
mal elastice resorturi sufletești: cît plumb care,
din regiunile entuziasmului, te trage jos, jos do
tot, pe faimosul teren practic, dc pe care n’ar
trebui să se înalțe nimeni...
A mal încercat să se reculeagă, să recapete avînțul de mal nainte, să fie de o însuflețire tot
așa de comunicativă ca adineauri: dar, degeaba :
rezistența mea pasivă, exprimată prin acea for
mulă de lașă ostilitate, îșl făcuse efectul. Ii mai
zisei o dată rar și respicat:
Nu Ie momentul...
Și atunci, entuziastul mleu amic, care Ie încă
atît de naiv, ca să creadă că ideile sînt făcute
spre a fi realizate, tăcu, cuprins de o vădită de
primare.
Am degustat cu o adevărată savoare clipa aceasta, în care mi-a fost dat să rînesc un suflet,
să înăbuș,, pentru un moment măcar, o frumoasă
pornire, să îmbrîncesc, cu duhul
,blîndețel,
■ **,\un• . cu
get curat, stăpînit de un nobil
1 ...
’ elan,
- . adincimile
în
mizeriilor zilnice în cari mal
ia cu
cu toții,
oți, noi
no cel
ce pru
prudențl, noi cel cuminți, noi cel serioși, ne simțim
atît de bine.,.
Ah, dacă am face cu toții așa, fie-care în cer
cul nostru, ușor s’ar sterpi atunci dintre noi,
burueana entuziasmului și s’ar sfîrși o dată cu
rasa acelor unportunl cari îșl închipuesc
că cine
.
Împărtășește o îdne,
iJ-- fa
- dator să^
-* și
- Jupte
' -L- pentru
------îndeplinirea Iei, fără să aștepte împărțirea cuvin»
tulul de ordine,..
Am impresiea că mi-am împlinii Ieri o sfintă
datorie, smuncind pe idealistul mfau amic din
sferele caldului său avînt, cu înțeleaptă formulă:
Nu Io momentul.,»
P. Dracopol
Din Revista «Îndrumarea, din Inși,
PROFESIA DE CREDINȚA
a unul teolog modern
De preotul Paul PflOger-Xutia^
KtTlSTA IDEII
Finitum non est copax infiniti...
Dumnezeu. — Natura sau Universul le ttn
arătarea
ființei supreme. Și n’avem nici o pricină, nici
țiune și nici vre-un temeiti pentru ,ad mitei—f o ra»
îrea existențel vre-unel alte ființe supreme.
Strămoșii noștri, cari prin -roligiunile pMUntlVo
primitiv.
personificau și onorau puterile naturale, Ierau1 conconștionțl de identitatea naturel cu dumnezeirea. Mol
noteismul fu un progres, întru cît prin falșe dădu
expresie unităței forțelor naturale, adică unități
universului cu puterile sale: fu o aberație
’®. ‘intru
atît, că Dumnezeu, socotit de oameni ca antr<ropomorf, se despărți tot mal mult de natură
crezut ca fiind dc-asupra naturel sau etînd inȘi afu_
fără de faa.
Se impune acum să facem sinteza religiilor natura-,
liste și a Monoteismului : Natura, în întreg cuprinsul
Iei, în totalitatea-l, Ie Dumnezeu. Prin vorba
«Dumnezeu» desemnăm natura în sine, în antiteză
sau în opunere cu feliul în care lea se arată,, cu
aparițiea iei. Natura în sine ne ie necunoscută, ori
cum Ieste de nepătruns. Noi avem motive, ca din
propriea noastră existență să conchidem că ar pu
tea să existe undc-va o substanță „spirituală" &
naturel: trebuie să ne ferim înse de a identifica
«Spiritul-Universal» cu speciea psihică-omeneascfi.
Gîndirea, voința și simțirea sînt funcți specifica
psihicului omenesc și nu pot fi de felin atribuite
întru totul «spintulul-universab.
«spiritulul-universab.
Gîndirea noastră omenească, de pildă, nu-l de
cît o gîndire de cuvinte, o o vrbire șoptită ce nu
se poate despărți de limba, de graiul nostru. Dum
nezeu n’are nici o limbă, deci Iei nu are nici cu
vinte de gîndit. In cugetarea noastră, într’un mo
ment, are loc doar numai o singură, gîndire: o
gmdire analoagă, atît de restrînsă, n’are aface cu
«Spiritul Universala. Gîndirea nu Ie de cît o com
parație, care privește lucrurile numai h suprafață:
Spiritul lui Dumnezeu nu trebuie să rămînă însă
legat numai de suprafața lucrurilor, ci trebui să
cuprindă, să pătrundă și interiorul lor. O ast-folitt
de Inteligență a Universului, cu părere de rău, ne
Ie peste putință a o cuprinde, căci, pur și simplu,
ie neînțeleasă, de oare-ce ceea-ce numim „a gîndi“
lQ 0 funcție p8ihic-omenească. Față de animale,
«gîndirea» Ie o funcție spirituală superioară: puși
înse alăturea de Spiritul-Universal apare ca o funce
ție inferioară.
Indoell asemănătoare se ridică și împotriva fld*
miterel atributelor simțirel și voinței ca ființînd în
Dumnezeu. Dumnezeu Ie prea înalt, pentru ca, i°
vre-o împrejurare să putem face, să ne fie cu pa"
tință a face, vre-un soitt de paralelă, de comparat*0
între lei și oameni.
Ființa Iul Dumnezeu ni-I deci neînțeleasă și a6'
pătrunsă, cu neputință de cercetat. Cuvintele 1
nrO»P0,
blice: «Omul Ie creat după chipul și asemănat^
lui Dumnezeu'*, ni sună ca o pîngărire•ndațnu or6'
omt»,
Și teologii tuturor religiilor au greșit, cînd
au or
zut că știu și pot să răspundă despre yc. . . ar fi
nurilo ți povețele lui Dumnezeu, ca și ou#
Mtat alăturea de Iei, în cabinetu-J de studiu.
natVlY nn 1 nY
ft»*5nr»nn/A
*’•
—« — *
£
/*.!->-
"
J
gemonea le o greșală să se înzestreze ființa
universul infinit.
rață de
de universul
infinit Noi nu cunoaștem altă
^ezească cu predicate morale, cu însușiri, cu față
Pulflnuri bune. Moralitatea fa ce-va specific ome- voință a Iul Dumnezeu de cît legile naturale : a în
Gingii. din ce în ce maT bine aceste legi
^^Dumnezeu ie «dincolo de bine și rău». Noi văța să cunoaștem
nCflC'ntem admite pe cel cari definesc pe Dumne- și a le - pune în armonie cu vieața noastră, leată
parte din religiea noastră. De rugăciuni, ne-am
nU
întruparea morală a ordine! lumești sau ca o
desvățăt: pe o anume «Pronie Dumnezească» noi
^inea morală a lumel.
Știința ne-a învățat a nu trece toate fenomenele nu punem nici un temeitt. Știința progresivă, pe de
altă parte, ne orientează asupra legăturilor ce există
? rioare și interioare ale ființei noastre, a nu le între fenomenele naturel, ordinea întîmplărilor psi
C a direct «cauzei primordiale a tuturor fenome- hice și sociale, așa-că, cu liniște și încredere, pă
trfl|or J ci a Ie concePe ca un Pr°duct de cauze și
°Lte'înlănțuite, legate între Iele ca inelele unul șim spre viitor. Cu „Iubirea lui Dumnezeu" ne
consolăm prea puțin, atît pe noi cît și pe alții
l t Așa dar, noi nu mal vorbim de «Ultima pe cînd, pe umanitatea semenilor noștri și pe cresPauzăT1. care a produs un fenomen oare-care, ci seînda solidaritate a societățel omenești, punem
Lcetăm factorii naturali, mal lesne de descoperit,
un preț aparte, un aparte temeiu. Ast-feliă, Știința,
Cari au 8^Qj*t Bau ooatrikuit
contribuit la producerea luT.
lui. Ne Etica, Statul, Societatea ne procură, aproape în
procură, aproape în
pare foarte stranie vorba despre „Viul Dumnezeu":
----: totul,
, ceea cex-------procura generațiilor trecute Religiea.
■ pol nu vorbim nici o dată, sau,, în ori-ce —
caz
prea
j prea
Serviciul nostru „Damneîeesc'* s'a prefăcut
puțin despre Dumnezeu: de
?- alt
11
‘ •*; 2 r_;_
feliiitotatîțde
puțin chipul acesta, într’un serviciu Omenesc.
se vorbește și-n predicile„ sau în
proverbele
biseIn
l.. —Nor deosebim pe dogmaticul, istoricul
! riceștl.
Dacă ni u'ar cere o etichetă pentru concepțiea și pe idealul Isus. Cu dogmaticul noi nu mal ai noastră despre Dumnezeu, am putea-o numi pan- vem de-a face nimic. Tabloul istoric al lui Lus
1 teistă-agnostică : adică un agnosticism care tinde din Nazaret îl avem transmis destul de clar,
chiar dacă unele trăsături i-s șterse sau retușate.
! spre panteism. Agnosticismul și. Panteismul, cu alte
I cuvinte Monismul, sînt cel doi poli ai concepții Mal însemnat Ie Isus ca ideal sau ca tabloul idea
universale moderne, spre cari gravitează întreaga lului omensc, pe oare fie-care, pe baza tradiției
istorice a lui Isus, și-I alcătuește în sine, după
, dezvoltare științifică»
trebuința sa personală, potrivit propriei sale firi.
Religie. — Religiea s’a născut, pe de o parte
Intru cît fa vorba de Isus cel istoric, sîntem
, din Frica de puterile naturale necunoscute și -ne- siguri că nu voea să alcătueaecă o biserică nouă,
pătrunse de mintea primitivilor : cuvîntul „Frica
1?
șî cu
maj pUțjn
înfijnțeze 0 religie nonă,
1 de Dumnezeu" s’a menținut drept o religie limbi- ci se lupta pentru reînoirea moravurilor poporului
• etică. Pe de altă parte religiea a luat naștere din său Ideile fundamentale ale lui Isus sînt de na
I trebuința de ajutor împotriva tuturor neajunsuri- tură etică-socială: înse ceea ce a voit Iei, nu s’a
1 lor, pe cari omul primitiv Iera expus a Ic întîm- iîndeplinit,
...t
z lear ce s’a îndeplinit,
.. v_
n’a voit ...
Iei. Cit se
j pina din partea naturel, după cum se și vede din atinge de personalitatea sa, ne Ieste cunoscut că I.suai
I toate rugăciunile de venire într’ajutor, cari au jucat n’a fost tradiționalul
J:‘:—’••*171Enric
—•’----cel blînd ci un cap aprins
on rol foarte însemnat în toate religiile. Mai' tîr- și mîndru, o fire tenace și entuziastă, al cărui cu2*u fură introduse, în F
"
J
’
Religie, și bunele moravuri, vînt Iera o. sabie cu două tăișuri: blînzil*( se în
cu toate că, în sine, religiea nu avea de-a face ni• 1lătură,
--------- , nu . se
. răstignesc
■
: lear Isus a fost rfistigmic cu morala: șeii fură priviți ca tocrotitori al 'nit... Creștinismul
~ ‘
’ Iej un produs al imperiul roman,
unelor moravuri și al moralei, și venerarea lor se fă un produs al ideilor lui Isus, al ideilor platonice,
cea fa parte, sau în cea mai' mare parte, prin al erudiției rabinice, al misterelor și cultului ai**na purtare sau moralitatea oamenilor. Religiea nagogelor și nu mai puțin un produs al trebuințelor
am^l
deosebl, ie cea în care s’a făcut un religioase și sociale ale proletariatului roman.
^a'gam din bunele moravuri și credințele reliCa om, Isus n’a fost lipsit de defectele și gref°Aa80. Cu toate astea, ar’---’ adică “partea, șalele omenești. O ucj&iivîișîiă
.malgamul,
dezăvîrșită „lipsă de păcate,
ÎS!’.ea păr‘eI morale, în
■“ fie-care individ, Ie n’ar corespundej —
cu legile
psihice. în
’—desvoltărel
J“—
I gj ’i?’. *e aba, la fie-care ins.
vățăturile și părerile lui Isub nu ne impun ca au
! lon-nnre
între cari și cea creștină, urmează toritate necondiționată și absolută. Avea chiar u* împărtășea
* ai cu poporul și
! 4
După cum omenirea
<
reprezintă cea nele greșeli pe cari’ le
vorbi d:
de credința
! deavoltar’oa ^
ezvo^are a viețel auiiuale,
animale, fără ca timpul său. Fără a mal verii
iov
, în în; feliQ
‘<’IIU c-rești"nj * ac^ua^ să fie încă sfîvșită, tot ast- gerl și dcavolî, chiar ,,Tatăl din cer" al lui Isue,
a ucsvo
^eaVoltă
rePrez’nt& cea
cea mai
maI înaltă
IhreL*8ni p ,kcprezjiua
luimu treaptă
ucayiu. ni se pare prea antropomorf. Nici aprecierea va: CQtt* hfaheer
. 8’‘0aGe
luch5re* rre?£
oaBe de
fie pănă
Pănă acum, înse nici de loarei eticei și vederilor lui Isus nu ne sînt
..iiuri vbi.
’fioLxb. lNoi
’wT-xj
I
relipia^ 91 comPIootarea desăvîrșită a întregel u
apriori
obligatorii.
ne rezervăm
“ dreptul de cri:
de etică cit
nu există
nici oo tic» liberă atît în chestiile --------— și
, îo' ce e
^ll a^e cuvinte, nu
există nici
j ,rfiCldiilui a*1 1 * A0uPra creștinismului bisericesc al de credință religioasă. Nu ascundem că în vederile
c»1 a Prezentului se va privi, în viitor, etice ale lui Isus, așa cum ne sînt redate de EPri*v’m n°î asupra mitologiei lumel vangelie, găsim unilateralități și lacune, din cari,
uoafl. ,
cea mal mare parte își’ au rădăcina în împrejură® M>uim n°3atră personală, constă maieu samă rile
rile timpului
său. De alt-feliii,puțin ii xpăsa lui Isus de
timpului său.
: se
JCe8itatea iUneî concepțil moniste a lumel, și în un sistem etic sau
' de-o învățătură religioasă:
.
interesa tot alît de puțin atît de unul‘ cit
A‘ și' de
| n ’ Pentru 0 a da l,n senz ?« o valoare, unităței
Uf’zeu
lft°
“V***M*““»"și vnăzuință. Frica
cea laltă,
- ■ J
|L
străduință
fiqjțOuiSetare,
( 8P*ntualizaroa
siințimîntuluî de aIsus nu ne io Autoritate, ci
Jdeal. Isns ca ideal
t
spiritualizarea
simțimintulul
de «•- trifaffa în noi, și adesea ne întrebăm
fî puterile
naturale
și de nimicnirie
îztrr'**"' : ,,Cnm s’ar
_____ -
--------7------------ -
-------- -
UUOUV^UI 11.J
^««1—
'
. x.x
1,.
uwcuv.
________
P.Amnlmrin Hfin
A
r
, uugiut,
IU-
țjl
IUIUUIUj v
_vxwx.._:i_
•
zi AnX
1U.W1
------ w. —
”
S
i va Ml*
inc
"
TA-
icuauc 91
JDUD
UUJ
£țj
‘
JOVUlIVj
GUbUiiaoia,
C&UWMA.
ai toi
«x.
Q
*
�nnviii îmi
T
118
XKVWl ÎDWU
fl purtat Isus în atare împrejurare ? Ne «im- de cauzalitate. Voința Ie determinata de cau»e
țîm ca discipolii lui bus. Ceea ce Ie constant și e rezultanta combinata a simțirilor și gînj-’
hotărîtor în Isus, nu sînt nici ideile lui religioaso, noastre. Voința însă-șT, vrerea noastră, nu le
“Va
niol măcar indicațiile lui etice, esențialul le per creeat de noi inși ne.
'Soarta le-n noi, ca și in atarfl de no! tot- alu
sonalitatea și caracterul lui, în care se împreună
de puternic influențează pe om mersul natural i
iubirea, tăriea.
. .
A fi creștin însamnă a poseda „Spiritul lui lucrurilor din afara lui ca și bătaea inimei sale*
Isus, adică a poseda entuziasm, curaj, spirit de sa
Chestii fundamentale de Etică. — Morala se n
crificiu. Noi stăm liberi și nepăsători față de ideile ște din relațiile sociale ale oamenilor: iea in t
sale, atît. metafizice,«Dumnezeu-Tatăl»,cit și etice, acomodarea socială a indivizilor în societate.
6
„nu purtațl grijă". Noi nu răstălmăcim, nu subtili
Baza obiectivă a moralei se află în conslrînqe
zăm vorbele lui Isus și nu interpretăm în Evan- rea societățel omenești, care prin moravuri, leg'
gelie nici Panteismul nostru nici Socialismul politic. și opinie publică, impune restricții individului șU
Nemurire.—Pentru temeiniciea credinței în ne cere anume îndatoriri.
’’
murirea sufletului n'avem nici o dovadă, afară
Morala ca putere, obiectivă, se oglindește în con
doar dacă nam voi să lăsăm tradițiea și dorința a știința fie căruea și devine aet-felitt morala su"
trece ca atare. Psihologica - modernă, care a do biecivăi cu alte cuvinte cugetul moral sau mar
vedit paralelismul fenomenelor între puterile psi pe scurt «Conștiința», se formează în individ pe
hice și. corporale și-a adus aproape la siguranță i- baza rațiunel și-a unor sentimente, ca mila, răsplă
dentitatea dintre creer și suflet, înlătură ideea u- tirea, etc,, și sub îndrumarea educației. După cum
nel supraviețuiri sufletești în afară și după vieața morala obiectivă a suferit în cursul timpurilor
corporală.
transformări și evoluări, tot ast-felitl variază și
Credința despre lumea, cealaltă, Ie strîns legată conștiința morală, după timp și loc, ba se schimbă
de vechea concepție babiloniană asupra celor trei chiar de la individ, la individ, de multe ori chiar
straturi ale lamei: cer, pămînt, iad, concepție la acelaș ins.
care, cu toate că opusă descoperirilor lui GoperNoi numim libertate morală acea stare spiri
nic, tot mal ființează și mal înrîurește și acum. tuală a subiectului, în care propriea acțiune morală
Concepțiea fiiodernă asupra Universului, nu cunoa nu mal Ie simțită ca o silnicie din partea societățel
ște în spațiu nici sus, nici jos. «Bolta cerească», ci ca o trebuință proprie bine simțită, rațională plă
a cărel formă și culoare le condiționată de ochiul cută. Libertatea morală Ie de neapărată nevoe pen
nostru, Ie recunoscută ca o mare de aler și eter. tru ovieață complect fericită, fiind-că fără dînsaoIdeea unul imperiu ceresc, de-asupra pămîntulul, mul ar suferi, atît intern cît și extern, din pricina
destinat oamenilor, n’are nici un temeiti.
contrazicere! dintre voința proprie și voința socială.
Cine crede înse cu strășnicie în «Cer> și ține
Relativ la moralitatea oamenilor, putem deo
musai Ia Iei, acela trebuie să creadă și-n «Iad». sebi trei categorii, cari, bine înțeles, se confundă:
Iadul a fost totdeauna corelațiea cerului. Nimă
a. Amoralii, adică criminalii, oamenii nesocisnui nu-I este oprit de-a păstra credința în cer și bill, cari trăeso în luptă cu societatea și cari bs
iad, dar să nu se slăvească acest dualism ca cea recrutează în cea mal maie parte din oamenii ou
mal bine-cuvîntată concepție a Universului, pro facultăți psihice josnice, inăscute.
ducătoare de fericire, și să nu se ponegrească
b. Moralii neliberi, cari se supun voinței sooieconvingerea noastră temeinică despre veșnica în tățel, dar cari simt această voință ca o asuprii®,
chegare și desfacere a lucrurilor și despre singura e- ca o lege străină pe care o servesc, și cînd li b®
existență neperitoare a Natureî-Dumnezeu. Tre pare că sînt la adăpostul privirel publicului, o obuința unei nemuriri nu se găsește la toți oamenii colesc întîmplător sau de cîte ori le vine la *n"
orî-oum, lea poate fi, dacă nu chiar Ieste, for dămînă și pe cît cu putință.
. .
i
mată prin educație. Noi nu simțim această
o. Moralii libert, cari din plăcere și iubire lu
trebuință.
crează în chip social, în conformitate cu convin*
Credința în nemurire îndeplinește o înrîurire ne gerea și potrivit cu trebuințele lor.
norocită în nenumărate cercuri, întru cît le răpe
Pe cînd la moralii neliberi moralitatea are un o
ște energiea de a lupta pentru dezvoltarea și îm racter negativ; „să nu fac! cutare lucru",... la rn^
bunătățirea relațiilor pămînteștl dintre oameni. Pe liberi are un conținut pozitiv: ceea ce însamnftci
de altă parte, poate că odinioară credința în ne moralii neliberi moralitatea constă în respecta P
murire Iera potrivită unor temperamente, tocmai tru comunitate dovedit prin evitarea celor opri > .
pentru a da o valoare mal precisă viețel pămîn la moralii liberi constă în acțiunea devo
teștl a omului.
entuziastă pentru scopurile societățel. Aceas
,
Pentru noi Ie sigur că termenul almpărățiea ce țiune pozitivă, pentru binele aproapelui, . ju},îrea
rurilor», care predomină în predica lui Isus, n’are lui cea mai mare mulțămire în vieață.uj 0 '
un înțeles supra-natural, transcedental-metafizio, aproapelui îmbogățește vieața, pe cina eg
■
ci un cuprins moral-sooial, și că, prin urmare mult atrofiază.
, pute*
timp a domnit, după cum mal domnește, o adîncă
Fără morală societatea culturală ni
neînțelegere, o eroare, cu privire la acest punct dăinui: conlucrarea oamenilor Ie con iț vajoare» ,
central din învățătura lui Isus. Natural că prin a- moralitatea lor. Pe aceasta se
. acest®4 ■
ceasta nu susținem de feliu, că Isus a fost întru cea mal de samă a moralitățel. Cu
ce_va
,
totul emancipat de închipuirile transcedental-es- morala Ie mijloc și nici de ?um 8®ț°P;erveșie,:
chatologice ale mediului său.
lativ leară nu absolut. Scopul
alcăt^e
.. 1-iber Arbitru.
Asemenea
fizice, și ac
-.-•r—r* — r:
------ v* lumelmenținerea
și bunăstarea u.n?JjB°Sorftte I®
țiunile r: “ ’ psihice,
.................................
■pintuale,
la rîndu-le, sînt stăpînite din membri vrednici
fericiți:
I
j
119
trn om, nu omul pentru moral». Și
, moCît se atinge de responzabililak, le de obser
făcut și
cu$ Pț ar° limfele • iei! a f<*vuv
<fi lea
w» malt rău vat că noi atribuim fapta ftptașului, atunci și nural» ’v :cjt __
multe vieți. Morala trebuie5 să lase__
JD>
0O
cînd jea
se f^Uie'numal'r-trage din alcătuirea —
fire!
ți a °‘er Fndividualitățel:
jn^ividualitat'ei: Devotamentul
Devotamenlu pentru mM atunci,
“adiTă’ atunci
'dnd
iu
trebuie
sa
excludă
afirmarea
persedusul
persoanei
sale,
așa
ca
motivul
pedens'ei'să
Cetate nu
-Cea UHU
mal u*"»
marc lonuu-v
fericire pămmtească
’P - -P
*
^utilei «Cea
pauiLucuasua ie influențeze asupra-I. Cînd P -- '
1 Ie vorba de întîmplări
flflft’5’ Htatea». Alt-ce-va-lînse amorul propriu
patologice atunci fapta nu
cozmice sau de stări patologice,
wx-a
mv
nlf- /*«* —ttq-1
AfrniflTnnl knln
Pj cumpătat, ?i alt ce-va-i egoismul bolnav, ia
’
pa
le fimu
fapta noastră.
nrrerat.
îndată ce începe îmbunătățirea criminalului
“Morala, oare pe de o parte îșt are rttdSci. ț..
r_; pedepsei Ieste ,ajuns
JU„, ,,
scopul
și pedeapsa poate să
•r îD conviețuirea oamenilor, lear pe de alta in înceteze. Reformele
’ penale
»
‘ moderne,
—-4-- » eu eliberaîrfldiepozit’ea psihică a individului, Te un chip cio- rea
condiționată
și
condamnarea
... condiționată și condamnarea eoni
condiț oncrtă,*PJ. de oameni, Ie o operă omenească: «Binele și parțin tot acestei ordine de idei. Bunătatea sau
b eînt noțiuni izvorîte din conviețuirea oame- grațiea, joacă, din ce în ce, un rol tot mai marfe
•Jor în societate. Noțiunea teologică «păcat», ca în tratarea criminalului. «Se leartăn de îndată ce
01 reșală împotriva dumnezeire!, dispare pentru se vede o îmbunătățire la făptuitor. Deci ceea-ce
° ? si o dată cu lea, dispare și închipuirea des- se spune în mitologiea creștină despre clemența
n° ’ pedeapsa dumnezească și despre Iertarea pă dumnezească și Iertarea păcatelor, se realizază,
țitelor. Asemeni vederi nu sînt nimic alta decît cum grano salis,f din ce în ce mal mult, în «îmniște proecțil pe bolta cerească a întîmplărilor părățiea dumnezească»► a oamenilor. „Clemența
gubiectiv-psihice omenești.
dumnezească" stă ila sfîrșitul lear nu la începutul
Fără de legea, le o nesocotire sau o răzvrătire dezvoltărel.
împotriva societățel omenești și-a scopurilor Iei.
Acei înse, cari întrebuințază destul de des și
Societatea reacționează împotriva fără de legilor cît mal tare, cuvinte ca grațiea dumnezeească și
mai mari, prin represalii : legi penale, proscrieri iertarea păcatelor, aceia sîntt cel mai neîmpăcațl
sociale, mal mult ori mal puțin aspre, etc., cu dușmani al semenilor ce greșesc, și cel măi
mal mulț!
mulți
scop de a se apăra, din nevoea de-a se pune la partizani al biciuirel și al pedepsei cu moartea se
asigura.
Chiar
găsesc
în
mijlocul
lor.
adăpostul altor răzvrătiri, de-a se
Foarte rar vieața
‘ ' morală se dezvoltă în linie
cînd societatea nu prinde pe rău-făcător, ceea-ce
dreaptă șiși fără
fără perturbări
perturbări:: slăbiciuni
slăbiciuni înăscute
inăscute aala crimele mal grave se întîmplă din ce în ce dreaptă
mal rar, fîind-că statul modern,prin organizațiea par, influențe nefavorabile se manifestă, vinovății
exagerări
și mijloacele tecnice de cari se slujește, devine din și dezamăgiri se grămădesc,
- ------*-• ale viețel
.... și o^ mulțime 'dej necumpătărl tulbură
ce în ce mal pătrunzător, dobîndind, în chip re- sentimentale
lativ negreșit, cunoștință aproape despre tot, chiar armoniea și echilibrul sufletesc, pricinuind pri
atunci, făptașul sufere din pricina conștiinței ne mejdii și urmări rele pentru sănătate, cinste,progres;
împăcate, plinăde remușcărî, de slăbiciune, dis se nasc lupte interne și catastrofe sufletești zuucordie și inconsecvență. leatăîn ce înțeles se poate cium, remușcărî, prin cari multe suflete îșl fac
vorbi de o_ ordine morală, după care ori-ce pur drumul cătră edificare și liniște sufletească. Pentru
tare imorală aduce după sine suferințe exterioare dezvoltarea și complectarea viețel morale Ie de
sau interioare. O Iertare a păcatelor, fără urmări, cea mal mare însemnătate un ideal, un tablou
adică în senzul nimicirel ori-căror consecinți, nu măreț al viitorului, în care omul să creadă,«Credințăi>-Idealîsm, pentru care să se agite, să lucreze,
există.
lupte.
Ieste în însu-și interesul societățel ca pedeapsa să_ ._
r - Acest idealle cînd de natură
. vastă,
. • cu’* ‘
cînd depolitic,
natură cînd denati
«ă na albă efectul de-a speriea numai, ci să in- prinzătoare, religios,
social,
...
fluențeze întru întărirea calităților și impulsurilor restrînsă,
mărginit la o singură idee de samă, u
scop
special,
la no lucrare științifică, o desco8O?ialo, de pildă să înrîurească la îmbunătățirea un
------- —
’ u
criminalului: le-n interesul societățel să ridice pe perire, la promovarea unei instituții de folos
r
, și așa mal departe. Fără un scop ideal,
indivizii înzestrați cu sentimente mal josnice, să-i public,
ridice la o cît mal mare valoare socială. In rea- special sau general, omul cade ușor în josnicie și
*tate înse pedeapsa le sau un act de răzbunare superficialitate sau în plăceri senzuale în cu“au le o rubedenie a acestuea, un așa zis act de pid‘late.> | n plictiseală, dezgast d« vieață,
,reptăte, în loc de a fi un mijloc de îmbunătățire amărăciune și mizantropie.
Crizele sufletești nu se petreo'după tipicul eticei
,• cțjjl loc, mal în totdeauna asemenea acte îl
• Dm pedeapsa răzbunătoare trebuie să se facă teologice, chiar dacă în scoarța dogmatică, despre
antrenare psiho-fizică, în scopul întărirel morale. credință și căință, se află un sîmbure de adevăr,
ci maT curind putem spune că din potrivă, matu
dți a . ^^area, cum se împacă pedeapsa cu ritatea caracterelor se întîmplă prin nenumărate
ei rru‘narea voinței ‘sau cu voința determinată,
vu
— variații', schimbări. Ca șă explicăm, pe baza
tornp0a^e răspunde că pedeapsațoarta'puternic?
influențează in biografiilor mal bine cunoscute, diferitele posibihff^ul psihologic ca un motiv L—1
. .
t„ tați de dezvoltare a caracterelor, ie încă o pro
trecul pedepsim, ci pentru viitor. In blemă a psihologiei caFe ablea de acum trebuie
tea
2'8’
căința nu dovedește că 1ba]n" dezlegată.
;i
j- eavirșireI- faptului
am ..
fi putut
alt-fe—
— proceda
a. n&fiintă
Nu știm dacă există un scop al tainei, și mal
l«Vțdov^eștenumi
ește numai că acuma, după tap», am
feHQ de
ftr
da> n0l
ru c0|cctiîitatea omenească
Suirea nalt chip:
QhiP: prin
P™ faptă ni s’a descoperit al. rea noimi
noastră, s’au vădit urmările faptei noastr Pu
P P } mR][ dfi 0amft prin faptui
.î: — 7.3
p
fapi£ d(3V«nit aJt-felin
de cum reram îna.nte de ș. acesta^ lu^
�■r
150
revista
problema și-o devoțiune, dăm viețel noastre o va
loare ori-cărei vieți un senz. Nu devenim fertctțl
olnd ^căutăm direct fericirea, ci numai urm&rind
un scop și dăvotîndu-ne sooietățel găsim cea mal
înaltă fericire.
,,
.
Nu ort-oe activitate inulțămește și înalță, oi nu
mai aceea oâre are uri scop, pentru care ne stră
duim, și aceasta ne satisface ou atît mal mult ou
olt scopul Ie mal înalt, ou oit Ie mal mult o acțiune
în folosul omenirel întregi.
Oameni mal bnnî și împrejurări mal bune.—
Dacă omenirea a devenit, în decursul vremurilor,
mal morală, îe o întrebare discutabilă încă, tot
ast-feliîi oa și întrebarea dacă, va deveni mal mo
rală în viitor. Și chiar dacă noi personal am afirma
asemenea lucră, sîntem convinși că progresul moral
nu se îndeplinește cu deosebire numai prin pre
dici și influențe religioase. Dacă am aștepta ca
mîntuirea omenirei' din mizerie și nevoi să se întîmple, să albă loc prin îmbunătățirea oamenilor,
ceea oe se suțîne adesea, apoi am putea aștepta
mult și bine.
îmbunătățirea arganizărei sociale și-a slărel ma
teriale, înse, după cum mișcarea socială o doveC
dește și-o urmărește, vaA înlătura la mulțl imboldul
spre crimă și va contribui ast-feliît foarte mult la
îmbunătățirea oamenilor. Și unde lipsește credința
în nemurirea sufletului, se întărește imboldul de a
contribui, de-a conlucra la dezvoltare și de-a pune
umărul la opera de reformă pe toate tărîmurile viețel.
Cît de josnică și de absurdă ne pare ridiculixarea speranțelor socialiștilor despre viitor, cînd
ne gîndim ce schimbări au avut loo, în cel din
urmă 30, de ani, în tecnîcă și-n'cunoștințele știincifice 6a și în vifcafa socială. Cine ar fi crezut, nu
cine știe ; cînd, ci numai maî nainte cu o vieață de
om, ,că ș’ar putea sg se plătească 2000 de lei
unui’ lucrător pentru pierderea unui deget? Cine
ar fi putut presimți, înainte cu cîte-va zeci de ani,
productibilitatea eleoțro-tecniceî, telefonul și ra
zele Routgen ? Și să nu putem crede cu siguranță
că viitorul va realiza în 50, 100, fie și în 1000 de
ani, lucruri cari ni se par astă-zl basme, sau chiar
lucruri pe cari nu sîntem în stare să le presimțim
și să la înțelegem acum... Nu le&te oare asta cre
dința în marea dezvoltare a «imperiului dumnezeesc> pe pămînt, precum și constatarea îmmugurirel și oreștșrei bobocului tuturoî rezultatelor
sociale, ce-va mai evident, mal luminos, mal
pipăibil de cît credința că prin saltul mortal al
morțel omul întră de-a dreptul într’o altă lume
desăvîrșită și minunată ?
Chesțiea socială nu-I numai o chestie de stomac
ci și o chestie sufletească: în mișcarea socială se
manifestă tendința proletariatului cătră dezvoltarea
personalitățel. Nici o rafinare și nici o floare a
viețel morale nu șe va atrofiea în statul social: din
potrivă o mulțime de flori, cari astă-zi lîngezesc și
se ofilesc, vor exala uri miros îmbătător.
Biserică. —Biserioel evanghelice nui se va tăgă
dui nici în vieața modernă dreptul la existență,
întru cît se va deda unei îngrijiri & simțului ideal,
unei promovări a conceperel viețel moral-sociale
.și-a artei de-a trăi. Poeziea concepției moderne a
țmiverșulal și-a viețel îșl așteaptă încă renașterea.
și. practicei bisericești îi rămîn încă
probleme de dezlegat, în privința explioărel
îfiBBi
REVISTA 1DEB!
121
SA.RA CEA MARE
științelor, paicologie, sociologie, etioft, șj.a »
cărei diferitelor curente, spirituale și ou]tu P.a~
Menirea de preot, care întrunește în sine conc 6‘
țiea modernă a lumel și-a idealismului moral-Bon^i*
Ie omenirea bine cuvîntată, care aduce o adî ** ’
mulțumire sufletească.
cft
Mișcarea pornită de Isus n’a fost pentru:-o,..v
serică și nici nu trebuie să fie o biserică: lea^
fost mai mult o deșteptare moral-socială. Trânef U
marea acestei mișcări în biserică creștină, a . fo »
un proces istoric necesar, care s’a îndeplinit j
primele veacuri după hus, potrivit cu legea dez
voltărei omenirel, care nici o dată nu sfirșește cn
ce-a început. Cu deosebire introducerea în biserică
a unul funcționarism special, a fost o trebuință
pentru consolidarea comunițfițel religioase. Ca să
vrei să readuci biserica de a-zl pe punctul crești
nismului vechili, ar fi să vrei ce*va cu neputință
de realizat.
Biserica creștină Ie, încă, un factor în vieața cul
turală de astă-zi. Inse biserica de astă-zi n’are
pentru lumea actuală, sub nici un raport, însemnă
tatea pe care vechiul creștinism a avut-o pentru
imperiul roman. Rolul vechiului creștinism ie jucat
a-zl, pănă la un punct, de cătră socialism, pe cînd
creștinismul bisericesc de a-zi n’are nimic co
mun cu creștinismul primitiv.
Din Nemțește, de Solevineanu-MoineștL
piesă, în trei acte de Leopold Kampf
'Ic: Vasiîe. 22 de ani Anton Tlaieia, 3S m(.
1
1
VREMURI NOI...
De ajuns să se știe,,,
P. M.
Camarade Mașoiu,
Dacă-țî scriu Ie numai că al experiența făoută.
Și cui oare ne-am jălui de cît acelor cari, cu mult
înaintea noastră, au trecut prin situațiile princari
trecem noi astă-zi. Și dacă inimile noastre, tinere
încă și pline de expanzivitate, sînt greu încercate,
apoi adăpost și mîngîere nu pot găsi de cîtlîngă
acelea-șl inimi, minate de acelea-șl năzuințl, cari
prin firea lucrurilor, deși mai des lovite, au ră
mas înse credincioase unul ideal sublim, tînzînd
din răsputeri spre realizarea-I.
Venisem aici pentru tipărirea numărului i al
ziarului «Vremuri Noi». Abîea ajuns, și în
trul orașului sînt arestat, mi se face perchiziție
în stradă. Dus la poliție, sînt ținut 30 de' ore»
apoi mi se face perchiziție la domiciliu, de unde
agenții poliției îmi ridică, cărți, ziare, manuscrise
și corespondență. Mal mult, nici hîrtiea albă, de
scris, nu-I cruțată. A doua zi, se procedează a
felin cu prietenii miel, cari nu aveau altă vin
de cît aceea de a mă fi cunoscut, crezîndu-se c
prin arestări, perchizițiî și prigoniri, se vor pu e
opri Vremurile Noi să apară. Iele Inse vor aPa^
fără să ție samă de mine și de nimic. Pe ne-o
clipă ce trece, Vremurile noi vin, se aprop*6"’
Brăila, 18 Noembro, 1908.
Opr^-
Calendarul Muncei pe *®o0,lePoblică lucruri' vrednice de cunoscut,, ca - r,
biceiii. feste al treilea pe care-l tipareșt
cui de editură Socialistărdin București»
are la activul său un șir întreg de u
>nța
părituri... De procurat de la Cercul
Muncitoare, Calea Victoriei Wi
'
i
:
|
'■
!
•
‘
I
i
1
î
i
|
40 te ani Ivan ^omet, funcționar la finanțe,
înant Urigore,
an^’
student, 19 «ni Doctorul,
S ani' Bancherul, 25 ani. Un comisar de poliție. Sașa
16
Simion. portar Un căpitan de jandarmi,
K Rikanskaia, 20 ani. Sofia Ivanovna, noasta Iul Anton,
25 ani. Arma, 50 anr18
larvara, nevasta
S Ivan, mătușa Anei Mana, prietena Varvarel. Tania,
Măriei. Mia, nevasta unul colonel de jandarmi,
Tandămils
Scena ee petrece întrun mare oraș rusesc, în 1905.
iCTUL — Scena le imparfita^în doua, in mod neegal,
4partea dreaptă, cea mal mare, înfdțișază o odae simplă.
La dreapta, o fereastră cu o deasă perdea, pe • marginea
cărei le un ghiveciu cu fiore. In fund două uși. Cea din
dreapta
din dos, cea din stingă,
.irMnta dă într
intr o cameră
cameradin
stingă. în
in sala.
sala,
0 lampă atîrnată în mijlocul odăel. Ce-va mal departe,
cam la mijloc, o masă cu scaune împrejur. Lingă pere
tele din dreapta, tn față, un divan cu saltar. în colțul
din stingă un cuer Două portrete de țari împodobesc pere
tele din stingă, care împarte scena în două. O ușă tape
tată dă tnir'un feliu de celar, slab luminat de o1 lampă
din fund. Celaru-Î-strimt și numai niște lăzi mal din
față pot să se vadă de privitori. Vremea îe după prins.
Cînd se ridică cortina, s-aude pornind din celar un uruit
monoton șt ritmat. Mașa și Sofia stau la masă. Mașa
ed tot albă 18 ani: ie o fată cu înfățișarea veselă și
zglobie, cu părul blond, cu fața inteligentă, îmbrăcată ca
o servitoare Sofia, în vrîstă ca de vre-o 25 de ani, cu
pirul scurt. Dinsele îndoesc niște
tipărite,,
•••»»•> fol ăe curind
v«zt/<u ujjwjwc
așezîndu-le apoi într'un sac dcsfăciit, pus pe podele-ntre
-»*•-«-în cetirea
••
lele. Mașa, întrerupînd lucrul,’ se' adîncește
uneicărți
SOFIA, îndoind înainte:—Hai, hai Mașa, îear cu
cetitul ?... Nu-I timp acum de cetit, hal să dăm eor.
Acum te pomenești cu Ana ne ușă, și trebuie să fim
gata. Pe urmă al să poți să buchinestl în Marx al
tău cît îl vrea.
MAȘA, cetind înainte: — Doar nițel... Isprăvind, pune
carka de-o parte și se pune pc îndoit.. Așa-I. AI dreptate.
Fawzd Uruitul crește/
‘ sc 0Prcștc, trăgînd cu urechea, după, aceea se
scoală și se duce la ușa celarulul: — Bagă- de samă, face
prea mult ztromot mașina.
^omotul descrește din ce în, apoi încetează de tot.
faU- ' te ar'
de vre-o 35 de ani, cu trăsăturile pronuns-ab la față, ten vreme în vreme tușește Iei le cu
Thînr Sli>nese ti-Șl ferește ochii de lumina zilei cînd întră.
uWne l,e "iasă un vraf - de alte fol tipărite, se
* A^'vaÂ\tai do lo, un capăt la celălalt ăl odăel.
mînonf x :dracului, mașina asta afurisită. Mi-a
temeln* s ,nf *atea’ ^ar<ÎSriea are nevoe de-o pusoare
Șnur* i •nca che-va numere și mi-ar ajunge!
ANTnKT t,evo*l°arc : —lear necăjit foc și astă-zl.
ruS‘nitură ?—V€Zl
7ffemot face afurisita de
PeÂlSb°uV,,iU e'aU ,VUl d8 furcă
ANTO^.»'
din
n? 8'® Putut odihni nici o
ț*"'
bunle, fără pașaport... Si să fie tri™.? r° Curată nc*
casă ce nu-1 ferită de loc Aici la nM a asemenea
SOFIA: - Se știea că Vasiîe na n«ri’
veam nevoe de-un aiutor Trebuea dnn«8«tt *’ cS a"
cunzătoare, o carantină pentru Taîtfi* TuVr/Jb
nu putea să găaască un mal bun adăpos?
8 51
ANTON : - Cel puțin de nu l’ar fl vS* dobitocul
de portar Ieri, n'am mal fi avut nevoeXă unelte
de pașaport.
'
MAȘA :- Și par’că fu un făcut: tocmai acum să
fie arestat și Sergiu...
SOFIA : — Par’că ’s’a-mplinit săptămîna.
ANTON : — Două zeci și patru de pașapoarte, pe
cari ni le-ar fl putut procura, prăpădite. Ce binenear fl prjns acestea acum. Ce-I de făcut?..
Asupra acestora dinsul întră îear în celar.Zgomotul începe
dm nou, mal înăbușit de cit înainte : din cînd în cînd înse
se aude mal tare.
MAȘA: — Tot necăjit și astă-zî.
SOFIA : - Nu-I de mirare... Mereu cu frica-n sin...
Ton non'/il
MASA ■. — Asta-I molipsitor. Tot asa și(î leu,
par’că
nu știu ce am...
SOFIA : — Anton n’o mal poate duce înainte, aici
Ie sleit. Trebuie să mal leasă din văgăuna asta un
timp.
. MAȘA : — Crezi c’o să vrea ?
SOFIA : — Noi, femeile, vezi, putem să îndurăm
mal mult
O scurtă pauză Apoi s’aud la ușă cocăniturl puternice,
Sofia -strînge—repede foile ce mal îerau pe masă, le aruncă
--- - P
--s care-l tpu\
me pe cufărul din colț. In acelaș timp
sac
Mașa bate —
ușor -<•
în ■ușa tapetată care dă în celar, îșl aruncă
o broboadă pe cap și aleargă în sală. Zgomotul încetează
pe dată. Anton Iese repede și-și îmbracă surtucul care le
agățat în cuer lingă ușa care dă in celar. Mașa se-ntoarce
cu un jurnal în mina și-un plic.
MAȘA, scoțindu șl broboada: — Doar factorul... Ita
zvii le cu știrbă jurnalul-ntr’an colț.«Monitorul Oficial*.
ANTON, înfuriai:—Nu-i chip să al o clipă de liniște..
Iei se desbracă de surtuc, îl atirnă din nou în cuer
și vrea să treacă-n celar. Mașa rupe plicul șl scoate
o fotografie pe care o întinde Sofiei.
SOFIA, o privește zimbind: — Serioșca.
MAȘA : — Băetul tău ? Mă tot întrebam cum al
putut petrece atlta timp fără să al cel puțin o foto
grafi^ de-a lui.
- .
ANTON, mohorit: — Bunică-sa care-1 crește, i-alît
de superstițioasă. Cică nu Ie bine să se} fotografieze
copiii.
SOFIA: — Vezi că și-a Usat superstițiile dc-o parte,
pentru-că uite ce surpriză nc face.
MAȘA : — Bieata femee.
SOFIA
Nu-I vre-o scrisoare cu Ica 7
MAȘA: — Nu- Poate vom primi ce-ya mine.
SOI?1 A, privind fotografica ; — CU Ie de drăguț...
Suspinind: Cînd 1 om mal vedea oare, Anton ?... Tu
heaba1^ ’ ~"Je b^trină bieata mașină, dar tot aceea-șl Iești
atîta de obosit, tf-ar trebui o oare-care odihnă.
toeni
aîfa, o face, și jos în magazin nu-î ni O schimbare de aer ți-ar face bine.,^.Rugătoare. Ce-ar
ANTrîw
n are cueq fi auzită.
fl dacă am merge pentru_c!te-va zile să-l vedem ?
aă Se .■’v ’• Asta n’are aface. leu vă spun că are
ANTON: — Ce vă trăsnește prin minte vouă fe
apun» “UtnPIe ce-va astă-zî, nu se poate, par’că-mi meilor.., O să tot avem timp să ne odihnim mal tîrziu
Masa va'
în închisoare.
că na trpiT Se Vede bîne câ t*’1 cam rftu’ Dar SOCOt
MASA j — Cum’ vorbești.
^JTn-Mbu^e
ne înfricosem de prisos.
Sofia sărată fotografiea și-o întinde lai Anton, care
?aPortui ’
— Și-Vasiîe să numai aducă pa- după ce o privește puțin, o pane-n buzunar.
Mar n» fal? Penlru Tantal... Pe urmă cinele de
SOFIA: — AI să vezi ce mal puid de revoluționar
M,runda • no amenință că o să lase comisarul să are să leasă din Iei Cînd va împlini zace ani, nn-I
așa Anton că avem să-l aducem ăicl ? Are să nc ne
Ii^ASa .aicV* Cotind ușa din fund. Tot doarme?
ka,tt
îo vorbă. Altminteri pe vremea asta deAI^TON : —* Cînd va< împlini zece apt- Peste șapte
bfa‘u!.
8culat... Se uită în odaca din fund : Da,
8OFJA?arnle dns’
.
y
îndelungați ani... Știi tu ce-a șapte ani?
SOFIA, dînd din cap : — Șapte ani.
’e,Qlreru‘pȚ’ APr°ape două zeci și patru de ceasuri
ANTON : — Șapte anL Vor fl trecut poate șase de
^o«-rCe vrei? N’aî de Ioc prilejul să dormi cînd vom fl fost cetățeni al Siberiei.
l?îarcorlroPetru Pavel. Și după șapte luni aspre
MASA ; —Tacă-țl fleanca,u Antoșca, cobe ceRIeșUnin notrivă neste șapte am poate nu va mal fi nede 7 cică ceI° z*0® din urmă nopți n'a învoe să ne înmormîotăm ca hoțd în niște
°aPtea„ loc ochih Fiarele nn se pot pili de cit văgăuni-. Arăttnd n?a tapetată de la celar. Alune)
�T"
ri22
apoi în întreaga lumo.
QaNTON: — Mașa, tu Iești cea mal visătoare
fetișcanele optimiste... Ah, mă doare... Peste șapte
H^insuHntfă fii cefiir. Mașa și Sofia deschid sacul și
se pun din nou pe îndoit foi.
u . ... . ..
SOFIA, sie insă-șl: — Ana să nu mal Vic.Și n ci
Vasile cu pașaportul. Mă mir. Poate n o fi avînd nici
unul la Îndămînâ.
_
MAȘA: —Are s'aducă, n’avea grijă. Se va pricepe
iei fără doar ca să facă rost de yre-unul... După o
pauză. Dar ascultă : de-o bucată de vreme, leu nu-1
mai înțeleg pe Vasile.
SOFIA:—Nici leu.
w
, , ,
MAȘA: — Vasile al nostru, cu nervii pe oțel, s ar
putea zice c'a devenit de-o dată șovielnic, nehotă
rit... Cu cît drag se dădea Iei; fără nici o cruțare și
apoi, de-o dată, nu se mal vede. Numărul din urmă
ablea s a putut culege la timpi Noroc c-un altul a
fost în Ioc... Ce s’a putut oare petrece, așa dc-o dată?
SOFIA: — Nu tocmai așa de-o dată. De-acum o lună
de cînd îi leu sama. Mi-a spus că a-zi va veni pen
tru cea din urmă oară, după care o să s-apuce de
alte cele. Zice că-i sătul de asemenea vleață...
MAȘA : — Ce să fio oare la mijloc ?
SOFIA: —Bănuesc leu ce-va, înse nu-s sigură.
MAȘA, stăruind : — EI, ce ? Spune.
SOFIA : —După mine, i-I săgetată inima. ■
MAȘA: — Ar avea haz...
ANTON, întrînd cu-n vraf nou de tipărituri pe cari
le pune pe masă. In sflrșit?
MAȘa : — Atît de curînd ? Isprăvit ?
ANTON : — Acum literile trbuesc împărțite, numai
de cît. Hal, Mașa. Hai de-mi dă ajutor. Sofie, tu vei
isprăvi singură : n’al mai mult de cît o duzină de
îndoit... Schimbînd tonul. Ce neprevăzătoare mal sun
teți voi femeile. Do unde știți că după perdeaua asta,
de ceea parte a străzei, nu-i nimeni să ne spioneze ?
MAȘA, luătoare înrîs : — De vreme ce nu' se poate
vedea dacă-1 cine-va după perdea, afară, cum vrei
atunci să vadă prin lea, curioșii de dincolo, ce facem
noi înăuntru ? Nu ne tot bate ‘capul, Antoșca.
ANTON:—Nu vom ajunge nici o dată să ne pă
zim îndestul.. Către Mașa. Hai, Mașa.
MAȘA, Sofiei: — Cată de lea sama* atunci.
lea întră ca Anton în celar.
ANTON, fiuerind înăuntru ușor, apoi: — Să nu sosasefi. încă Vasile ?.Vieața noastră poate s’atîrne de-o
mică înttrziere de asemenea soiu.
SOFIA, sfîrșind de-ndoit, așază sacul și-l pune din
nou pe cufărul din colț. S-aud trei ciocăniturl scurte: —
In sfîrșit.
Dînsa trece n sală unde se aude vorbind cui-va. Intră
Vasile, un tinăr nalt ca de 22 de ani, fața ovală, fru
moasă, puțin obosită, încadi ată c'o barbă lungă, nea
gră. Ca minele mereu la spate. Iei pune pe masa un
pachet mic dar greu, legat c’o sfoară.
VASILE, frecinda-și minele : — Afurisită greutate.
SOFIA, deschizînd ușa de la celar: — Antoșca, avenic Vasile. laca-tă pașaportul.
J1 ANTON, din celar: —Tu Iești, Vasile? Numai de cît
sînt al tău...
MAȘA, tot din celar: —Cum mai merge, Vasile ?
33VASILE:— Ce faceți acolo?
^.MAȘA:—Impărțim litere.
•j VAoILE
Oam, ați și isprăvit?
PJSOFIA, închizînd ușa de la celar și privind pachetul
de pe masă: — Ce-I acolea ? Litere de tipar ?
VASILE: — Da Al dracului de greu și trebuie de
dus asemenea greutate pe stradă, de-uii căpețel de
sfoară, ca și cum ar fi ce-va cu totul ușor, să*nu se
dee nimic de bănuit.
SOFIA: —Cum ți s’a părut cîndte-aî văzut în stra
dă, după ce-al Ieșit din văgăuna asta ?
VASILE : ■—Și-n stradă, ca și ori-unde, mă simțesc
apieat... Ultinda-se la fereastră. Trebuie să fiu foarte
mstrat. Nici nu mi-a trecut prin miutc măcar să'mă
uit de jos la fereastră, să văd de se putea urca fără
nijș o primejdie.
. ȘpFîA — Slavă DomnuinL Ghiveciul cu flori ieste
> luf‘ Qr‘'cuni lucrurile nu merg ulii de rău.
c* vom mirt Ji de-acum Usațl in pace un limp.
BEVIST iP«Kî
VASILE : t- OrI-cum. Îngrozitor ce-I afară,
dftrie ce te umple de ecîrbă,... la tot paeu-n 0 muraploh...
SOFIA : — Ie cu putințâ ?
VASILE:—Aer stricat, timpul nesigur.,.
SOFIA; - Tot ce te rog Ie să nu spui asemBH«
lucruri, cînd o fi de față Anton. Ie alît de iritat n ?
Dar tu, adevărat, ți-I în gînd să schimbi aerul ? pi?\
unde-va tu străinătate ?
lecl
VASILE : —Nu, nu, rămîn. Dar trebuie să ne lnă„,
rămas bun de acum. Nu știi nici o dată ce. se noai
întîmpla. Dc-al ști inse cum mă doare asemenea i«
cru... Patru luni-.. Ce bine mă simțeam destăinuindn
mă ție, cînd sufletul îmi Iera încărcat, și. te
prinzi...
SOFIA, necăjindu-lZi, mereu te roade ce-va?
Asta-1, fără-ndoeală, numai din pricina caracterului
tău.
Intră Anton.
VASILE, arătind pachetul de pe masă
IHto, bomboanc pentru tine.
ANTON: — Bun... Totul complect?
VASILE : i— Lipsește doar I majuscul.
3.ANTON: — El, asta-i prea, prea...
VASILE : —11 voiii aduce a-zl. Nu vezi, sioara nii-a '
curmat degetul.
ANTON, strigînd : — Mașa, uite litere noi.
VASILE : — Uite si pașaportul.
I-l dă lui Anton.
ANTON : — Jklah fie lăudat. Descifrînd pașaportul.
Ie vorba deci de... Karl Santov, 'din Kiev, Atunci...
Ah, par’că mi s’a luat o pieatră de pe inimă. Canalii
de portar m’a și strîns cu ușa. M’a și vizitat astă
zi,... banditul../Glumind, cătră Masa, care tocmai întră. St, Ie prietenul Mașei...
Toți rîd,
MAȘA. apropiindu -se de iei: — Asta mă privește.
ANTON, arătind ușa odăei din fund: — Bietul om
doarme dus. Cu toate astea trebuie să-l deștept, si
știe cel puțin cum îl chieamă și de unde-i.
Dînsul intră in odaea din fund.
MAȘA, laînd pachetul ca litere noi: — In sflrșit nu
he mai lipsește nimic. Nu vom mal fi neyoițî să ne
servim de Oros, în loc de E. Mă duc să le împart,
alăturea de surorile lor. Jumătate cînlînd L itere noi,
litere noi... Dînsa pleacă, rizînd, in cclar.
VASILE, ațițat, masarînd odaea iu lung și-n laț, ur
mărit cu privirea de Sofiă, imilează pe Mașa: — Litere,
litere. Ce folos, negru pe alb... Tare. Nitroglicerină,
Sofie, Nitroglicerină... Linlștindu-se după asta: Na
venit Ana ?
. . .
Mn
SOFIA, căutind să-și stăpinească un zimbel:—™
nu încă, dar fără îndoeală cată să vie numai de cir,
VASILE : — De ce rîzl ?
x.
SOFIA : — Nu rîd... După asta numaide cit urmeazăNu-i așa c’o s'astepțl ? Urmărind ca privirea pe Vasn ,
ce merge prin ociae ca pași mari, agitați. Vasile, cej
s’a întîmplat a-zî ? Nu-mi place cum te-arățl.
VASILE, trist: — Știi tu ce-nsamnă a fi muncit de-o
dorință ? Cunoști la asta vre-uu leac ?
.
SOFIA : — Mi-al spus o dată,., mi-aduc anuowg
c’o asemenea muncă pusese, o dată, la Pa1’18» a£e,
nire pe tine, cînd nu aveai nici odihna, nici P cU
Se întlmplă însă cauza să te chleme neapărat j
toate că polițiea Iera pe urmele tale, jcu to
vețele noastre, nu te-al lăsat și-ai plecat și a
r*
s’a vindecat.
, _ „-.va cu
VASILE : — Cu totul alta ie însă a-zl. Ie ce
mult mal puternic ei mal adînc.
»e înSOFIA: - Lasă, lasă că te cunosc ion, așa
fierbinți tu.
... _r rUșine
VASILENu-ți bate joc de mine. Mi-ar n
să destălnuesc asemenea lucruri cui-yaaStea>
pentru ai noștri sînt niște fleacuri. Cu io oeDtrU
astâ-zl, cînd toate inimile bat cu aPrin,,inovatecauză... inima mea Ie plină de cugetări
•
asemenea cugetări alungă din inima me^iQ(jU-sI 1°'
acum privise ea venerabil, ca sfînt,
tr’însa sie-si un templu.
noștri'
SOFIA : — știi ce zicea unul_ di» ?i^tot atît
tAdevăratul revoluționar trebuie aa
nesimțitor ca și trunchiul unu! copac . jfla astn^
VA SIIjE ; t—Cuminte vorbă, dar
g
cț- mă poate Iea ajuta ? Din nefericire
■
trunchiii de arbor nesimțitor* i*1 liceu,
MV1STA 1DH1I
'
r flcriea» ficrUorf pe hîrtie roză, schimbau foto*
tfeu nu puteam suferi asemeni nimicuri, sogrtindu-m& dintr’flitâ stofă croit.., Dar de-o dată,
dfăcînd haz: —Deci, leată-te îndrăgostit...
î
i,
!
>
;
Ii
1'
A vaEILE :
fi vrnl
emulK din mine, dragostea
7. cu rădăcini cu tot, dar a pătruns adine do tot...
8flt ft între»gQ vleață îmi a Urnă de lea.
10dnFlA alinînda-l: — De ce s’o smulgi ?
VASILE : — Sofie, îți dai tu samă de ce însamnă
ntru un om s»chinat cauzei, să trăească într’o nepeirniată durere, să numere ceasurile și clipele ce-1
Ssnart de apropiată întîlnire, să-ndure chinul cel
cumplit în lipsa unei singure,,, unei... Ah, gînfil ăs'a ce nu te slăbește de loc.
d gOFlA, cu duioșie : — Ce copil iești.
VASILE, desnădâjduit: — Tu nu-țl dai seamă, Sofie,
Ht de ucigător, de dureros Ie dorul, cît de neînfrlnt
. • Nu numai cînd lea Ie departe... Chiar în fața-I,
cu totul aproape de iea, ce-va mă atrage spre lea,,.
o dorință nebună fie lea, și... cu toate astea mă îm
piedică par’că nu știu ce de-a vorbi..
F SOFIA : — Ce idei ai.
VASILE-* — Se poate să fie la mijloc o boală mo
rală : ce P°* ^nse
fac-«SOFIA :—Vorbești ca un copil, Vasile. La urma
urmei,... o femee tot o femee Ie, chiar cînd ar fi... Stă
puțin la cumpene, privirile li se întilnesc. După asta
cu-n ton ușor: Chiar cînd ar fi Ana, spre pildă, crede-mă.
VASILE, însurcat, apoi isâucnind cu pornire : — Ga
și cum nai cunoaște o...l-al auzitoare vre-o dată glasul?
Ah, ochii aceia uimiți, plini de atîtea îhtrebărljmute,
ce par’c-ar zice c'o mîhnire disprețuitoare: aTocmal
tu să cutezi a pîngări sfintele noastre învățăminte,
cu preocupări egoiste, cn simțiri personale, fără
rost, cu prosfif». Ah, n’aș putea îndura nici o clipă
disprețul acesta din partea Iei... Ca resemnare. Pri
cepi acum ?.. După o pauză Poate că are dreptate.
Dacă am asculta glasul tuturor gtndurflor noastre
secrete, cauza ar suferi... Ca pornire. Dar mereu ca
uza... cauza,., cauza...
SOFIA, zimbind: — Nu cunrva ÎI fi gelos pe cauză ?
VASILE : — Da, da .. Gelos pe gtndunle, pe timpul
d® tot ce nu pot să-mpărtășesc cuJ lea.. Ce-va mal
liniștit. Cine din noi nu și-âr jertfi bucuros vieața
pentru cauză: află înse Sofie, leu nu voiă lăsa ca
vieața-ml să se scurgă picătură cu picătură, leu nu
vom aștepta ca flacăra ce mă mistue să mă cono0 tot, de aceea...
SOFIA: — De aceea?..
VAS1L, accentaînd silabă ca silabă : —Ni-tro-gli-ceri-na.
Se aud la așă ciocănitarl vii Anton aleargă-n odae
if-Șt îmbracă iale surtucul. Sofia bate la ușa celaralul.
®a?a lese din celar, își pune broboada pe cap și dă
in,sa!ă- Iea se întoarce întovărășită de Simion
P
de-un comisar de poliție.
tin
: —Doamnă, D-nnl Comisar... Simion urmează
pe ^zziisar.
prag, aspru : — Bună ziua. Cred
oft nimeni n’are dreptul să găzduească stre.ca ° Politeță extremă: — A, venițl pentru
car«^rt^ N'avem aici de cît o rudă a mea din Kiev,
de At» ?,arme acum. Dacă voiți pașaportu-i, numai
exam; a^uc...7el întră în odaea din fund. Comisarul
înt^^aza totaI în iural lai. Anton se ivește la așa
llfărel peste cîte-va clipe. Pe-aici, vă rog...
v°AmSra^n/.trece ca Anton în odaea din fană.
n’a
jnzngdar Ca in^eJes’ câtr°
Ce’ Ana
ciolanA1 ~ Nu... Iea se duce la fereastră, ia jhiveM
.Pune Pe masă. . Masa, vezi că lear al uitat să
MA?a e’ UI^ toate cele. *
,
H
Sofin
Scuzați. Doamnă, le ud numai de cit...
sPatp’i^tn^^o, întră în odaea diu fund. Mașa, ca
Va
a?a celarulal. cătră Simion, impatător...
Pe onr>,4lcă a5a’ numai de cît te-aî dus să vestești
cu
te
123
MAȘA : — Cum tul te cunoic
81M10N, căutind a glumi: — Ah, Masa. Masa draaă
^°|C‘Â D^al se allă la potfelele țarilor. Care-i tătucul de Nicolal?
y
1
: Slnl 061 doî Alexandru...
SIMION : — Adică cum ?
dra
arăl‘nd pOrlretele ' “Alexandru 11 și Alexan-
. SIMION: — Dar întâiul?-Cum puteți să avețipe-al
doilea și pe-al treilea, fără tatălui? Fără Iei al doi
lea și al treilea n'ar fi avut cum să fie ..
MASA, căatînd să-și stăpinească rîsul. — Asa Ie al
drentate.
*
.* ’
SlMlON, încintat de sine: — Negreșit, ca și cum ar
fi vorba de niște haine: ai avea surtuc, jiletcă ai
pantaloni nu.
“
MASA :—Ca totdeauna, minunat de bțne -grțeștl
Adevărat așa-i, trebuie să cumpărăm un Alexandru
l-iu, îl voiii spune cucoanei.
SlMlON: — Sfaturile mele nu-s proaste... El, să mi
duc : pe comisar îl voiii aștepta jos.
MASA, glumind: — Dar dacă nu te-ol lăsa leu să
pled ?
SIM’ON: —Ho, ho... Cătră Vasile obraznic. Compli
mentele mele... Cam nou pe aici... Trebuie să stal
departe, acum?
VASILE, scurt; — Da, departe.
SlMlON : — In sfirșlt... Voe bună...
Dinsul lese ca Mașa. In odaea din fund se aude vor
bind Anton și comisarul se ivesc în ușa întrărei.
COMISARUL, respectos, cătră Anton care-l strecoară
in mină o hîrtie. Nu-I de cît din pricină că D-nu Ins
pector Iera cu totul supărat... Dinsal ce înclină
politicos, luinda-șl răma sbun... Sa mă Iertați, nu Ie de
cit din pricină că D-nu Inspector..Iei iese petrecut de Anton.
ANTON. întoreîndu-se: — Slavă Domnului că pașa
portul a fost aici, alt-feliii trebuea să dăm zece ruvle. Așa, ne-am achitat cu trei... Imitind pe comisar.
Din pricină că D-nu Inspector...
VASILE, punind din nou ghiveciul cu flori Ia fereas
tră : — Acuma c-a venit, fără să vadă nimfe,... putem
dormi mai liniștit, fără grijă de tipografia noastră.
ANTON:—Se poate, da sînt attt de turburat a-zf
Sofia sosește din odaea din fund âucind de braț pe
Tantal. Tantdl Ic un oni mic de stat, sleit de iot, cm pieptul
supt, cu trăsăturile de evreu. Parc rupt de obosală: barba
Iul încilcită, nepleptănatS îl dă o înfățișare sperioasă Iei
se mișcă greoiă și vorbește încet. Dineul întră-n papuci, ridieîndu-și gulerul de la surtuc împrejurul gîtuhn său gol.
Se așată pe divan. Desele Iul clătinări din cap întovărășesc
spusele celorlalți.
_ ,, „ ,
SOFIA, cătră Vasile: — A, leată și pe David Cohen
în persoană, mulțumită D-tale acum Karl Santov,
din Kiev, de fapt iubitul nostru Tantal... Arătind Iul
Tantal pe Vasile lată-țl și predecesorul.
Mașa sosind din odaea cealaltă.
4
ANTON, arătind pe Vasile, pe un ton ci} in glnmi, cit
in bănat: — Cu toate astea a lucrat minunat derbe
deul acesta, a lucrat cu noi vreme de patru luni, și
de-o dată, fără să aștepte măcar să se usuce cer
neala de la cel din urmă tiragiu, Ieată-1 că-și lea ca
trafusele și... Apăsînd: Fără cea mal mică mustrare
de cuget, așa de-o dată, ne lăsă.
,
VASILE: — Tantal va fi mal de folos de cît nune.
TANTAL, sflindu-se să zîmbeascS : - Asta va să se
vadă... Dind mina lut Vasile, carei-o stringe:Muqimesc
pentru pașaport. Mi-a spus Sofia.
_
VASILE : — Ie o curată nebunie să vil aici fără pa?aTANTAL : — Da, dar lucrurile s'au .petrecut cu atîta iuțeală.. Cînd mau răpit tovarășii, ablea avui
vreme să-mi schimb hainele în
. p .
fost nevoit să-mi îndop creerul de adrew. Cine mal
sta să se gîndească 1» pașaport. De aiiminteri șu
aam e» nu .era cine știe ce
: Fi»ră-ndoeală, ieri datoriea mea. Dar'tre
de asta ? Mă cunoști dealul do bine,
1
�REVISTĂ 113EE1
r
125
124
Iul» vecină, șl zilnic să stal și s’asciilp, să urmărești
.progresul 'nebuniei ce-I copleșește mintea și șă-ți zici:
cînd o să-mi vie oare și mie riadul?.. Cuvintele t^se
sorb Dineul urmeaul: Sau cînd, după ce ablea ai în
chis ochii, și cît de anevoede să-I închizi în asemeni
lăcaș, te pomenești că te deșteaptă un ofițer, care ți
întră-n celulă ca să te ducă la sala do instrucție, priu
acele lungi și umede ganguri. Judecătorul însărcinat
cu instruirea afacere?, îți dă ă înțelege că unul sau
altul din tovarășii tăi a mărturisit totul, și prin ur
mare nu va căpăta de cît o pedeapsă ușoară, pe cîtă
vreme cu tine va mal fi mult de furcă .Și ce-ai avea a
cîstiga din asta? Căci, adangM judele,..tovarășii tăi au
mărturisit totul... Cu-nsuflefire: In asemenea caz nu-țî
rămîne de cît să taci, să-ncepî să te-ndoeștl... Cu
durere: Și apoi, mal tîrziu, într’o zi, să-ți vezi tovară
șul de care tc-al îndoit, din pricină că un netrebnic
judecător a zis că și-a vîndut frații, să vezi prin ză
brele, pe fereasta celulei, pe asemenea tovarăș, mergtnd liniștit la spînzurătoare Inima ți se frînge de
remușcărl; Am cutezat să mă-ndoesc de dînsul, să-l
bănuesc. Mă va ierta Iei oare? Dacă ar putea mă
car să-'șl arunce o ultimă privire spre fereastra mea
zăbrelită. Mă uit la dineul. Preparativele sîntsiîrșite.,.
De-o dată, ochii rătăcitori, într’o privire îmbrăfișază
totul, se ridică încet, sîngele îmi îngheață, privirele
noastre se lutrelae...La aceste .cuvinte ploapele-i se închid:
Ochii aceștia, privirea aceea ar fi de-ajuns să facă ca
Europa întreagă să scoată întrebarea sălbatecă ce
seîntee in Ici: Pănă cînd ?. Se oprește o clipă, apoi încd,cu-n glas'sting: Călăul trece juvățulpo după gît.cînd
de-o dată, cu-n glas răsunător, eroul strigă... Inferbîtiiat, cu putere : tTrăeaecă revoluțiea socială».
Toți, îngroziți, se uită la ușă și la fereastră.
SOFIA, repede: — Nu vă temeți, n’a auzit nimeni...
MAȘA :—De cine vorbești ?
TANTâL, cu înduioșare - de Melîtski.
TOȚI, cu uenerure : — Melitsk».
O pauză, trei ciocănituri.
SOFIA, sculindu-se: — Ana.
Dînsa iese in sală și se întoarce întovărășit de Ana
Rikanskaia. Ana Ie o fată ineîntătoare, de 20 de anh Părul
des,lucițor. despărțit pe frunte a la Boticelli.îl atirnă pănă
laet'aîă.La rochiea-I fieagră are un guler depînzătresfrînt
Dînsa poartă o mantie lungă, largă, deschisă în față .și
-ahrnuid in voe pe umeri. Din cinci în cînd se aude rîsul
copilăresc^ aproape, de-o voioșie neștiutoare de
griji. Ctnd vorbește serios, gesturile I devin energice și con
vingătoare. Foarte tinără și cu totul ispititoare. lea- strînge
mma Mnrora, tăcut, in mod deosebit Iul Tantal, care nu
se mișca de pe divan.
■ ANA: — D-ta ieșli, Tantal.? Ieri,, cînd am venit,
dormeai. O, dar ic toată lumea de față, in păr... Ie
o adevărată recepție în vizuina asta,*, o adunare...
Dînsa strînge mina lui Tantal, care-l zimbește, și se as^u!lu,1. cel ^ .apropiat, vădit-obosita. Risctc.
MA^A; dind din cap:—Veselă,., veselă,., zău<.r
SOFIA,
Dar de ce iești atît de obosită ? Nu
vrei să te dezbraci ?
, /NA:—leată ce mi s'a întîmplat, oameni buni. Awea ieșisem-din casă, cînd bag de samă că-s ur
mărită ; un îngeraș păzitor, cît colea pe urmele me
le. Ce să fac ? Să mă întorc acasă, nici vorbă, să
vin aici, mei .atît... Sar într’o trăsură, și peste zece
minute ajung îu dreptul numârulnî 1'6, stiti, unde-s
?iyaUua1»Șir,,"Yădi? Se co,hoară §i omulețul nuen din.
trăită trăsură... Dispar cît pot mal iute pe gang...
De ceea parte, din fericire tocmai trece-o trăsură
Sar în lea.. încă o clădire cu doua Ieșiri si...
leată-mi urmele prăpădite... Dobitocul.
lea ride.
?2?iAkVCel ?uVn ie?u încredințată?
te îndoi nicI 0 cLpA. Altminteri n’aș fi
ară .vă, P°vestesc pataraniea...
SOFIA, Iul Tantal, aratînd cu duioșie pe Ana: — leată
w ^ ?rphn?pra POr?m?el
caro ne aduce lot
- n
afară«- jurnale, scrisori, noutăți,
di fXmJ r?1 ?av°rUlnnrU nC adUCe de C,t Scrisori
zpnbnd: «Monitorul Oficial»... Toți rid.
timde ^lnd potriitele tarilor. Cică n’am putea să nc seu«« pAS"? cm‘dirAna... Ce i>e-3I mal aăKa %Lde
h Aouța ?
weHanM
Vină-ncoacc, Antosea. Uite
<iitt Bț-Pohraburg, manuscripte, die-yj
REVISTA IDEEI
articole pentru «Lumina»... Două apeluri: unul «Bn
tru mobilizare, altul pentru grevă,...de tipărit pQ
lă .. Cred că număru-i gata,
SOFLc —Fără îndoealăi tc-așteaptă. Numai să
împachetez...
*
ANa, Catra Anton:—Mai ales apelul pentru KP<JvM
ie mai grabnic. Mi s'a snus că trebuește pe mîu0 '
Sofia ia pachetul de jurnale. îndoite, din sar
și-l învelește în elAonilorul Oficiala, pe CQre
Nlășa-l aruncase-ntr'un colț.
SOFIA, in glumă:— Vedeți... La urma urmei
șî «Monitorul Oficial» ieste bun de ce va.
Anton duce-n celar hirtiile aduse de 4na,
apoi se-ntoarce.
MAȘA, privind o muscă pe care, a prins-o
de pe perdea: — Ufte, întăea muscă pe care o
văd anul ăsta. .
VASILE:—Dă-I drumul, n’o necăji.
MAȘA, rizînd:—Ce inimă simțitoare... Dindu-l
drumul: Hai, meargă sănătoasă.
SOFIA, înfășurind gazelele, cătră Vasile : —
EI, ce se mat aude cu nitroglicerina ta ?
VASILE, posomorii:—Bine înțeles, doar nu ie
pentru muște.
Toți rîd.
SOFIA, punind jurnalele pe masă
leată și
restul pentru consumațiea locală. N’a mai rămas
nicT un număr acum în casă.
ANA:—In provincie s’a trimes totul?
SOFIA : — Da, după cum știi, de Teri.
ANA, cătră Tantal: — Și acum ia să auzim
ce mai noutăți prin St -Petersburg, Tantal ?
TANTAL, glumind : —Ce mal noutăți... Sla
vă Domnului, anul acesta nu putem zice că-T
scumpă carnea de jandarm...
Toți rid.
ANA :—Cînd am auzit vorbindii-se de D-ta,
nu credeam că vom mai revedea cînd-va pe Tan
tal, și acum... Cu bucurie: Tantal Ie în mijlocul
nostru.
TANTAL:—Ce vreți? Scapă omul...
VASILE:—Și acum, te zvîrll curat learîn ghea
rele lor. Ar fi trebuit să te îndrepți la larg, nu
să treci dintr’o închisoare într’alta. Vieața de ti
pografie clandestină Ie mai rea chiar de cît vieața
de pușcărie. Fără îndoeală, în străinătate ai fi
fost maL la adăpost.
TANTAL, sculîndu-șe necăjit: — Dar tu, plecat-aî oare în străinăntate? AI putea oare să-ndurî exilul și să fii liniștit, aiurea,... cînd vel auzi cum frații tăîîșl dau vieața pentru cauză, aicnC-o voce stinsă: Chiar din fundul strimtei ce
lule Iești ros de gîndnl că zaci acolo degeaba,'
că nu poți nimic pentru cauză... Dar zidurile i •
chisorilor nu poți să le fărîml cu capul...A l p tea tu oare, te-ntreb, să-ți impui, să sorbi ae
libertăței în străinătate, cîtă vreme aici... D t
groasnică îl face să cadă pe-un scaun, toi
neliniștesc. Apoi, ca și cum s'ar trezi '■ Lj »•••
pot să vă spun un lucru,.., în ghiarele ca
nu voliî mal cădea nici o dată.
Tușea, pe care in zadar încearcăjs o oprf
că, îl îneacă din nou. In cele din urma
tal își îngroapă capul în minele pe c
pune pe masă.
ANA, c-o voce înăbușită} privind pe
tal:—Tot ne-mi mal rămas oameni adeva r
VASILE, încurcat : - Negreșit... PllPa a
'
,naî midia tărie : Crede-mă, Ana, alții pol
i eu ^'e și mal ucigător martiriu...
^SaNTAL, sculîndu-se, c-o voce slabă, care
. * poale fi. auzită .-—Trebuie să mai dorm...
JÎnHI nu îerau de c,t oamenî> tot așa șl revoffiint ruși... Dă nuna cu Ana : Cred ca vil
ai adesea pe-aicl.
111 aNA. zîmbind : — Dau zilnic lecții de franțuJL după raportul făcut de Mașa, portarului.
TANTAL, catra Vasile : — Și izbîndă bună la
t ce-fi întreprinde,.. în numele cauzei.
1 Tantal, tușind, trece în odaea din fund. Toți
H urmăresc cu privirea
VASILE, scrișnmd : — leată-! e opera, leafă ce
fac stăpînitoril din noi.
ANA:—Cu toate astea noi nu ne vom lăsa cu
,lrta CU dOUă...
UnVASILE:—Cine știe...
ANA, cu trisleță: - Tocmai tu să spui asta,
Vasile ?
.
VASILEDac om tărăgăm lucrurile tot așa...
ANTON: - Cum să nu le fărăgănim ?
VASILE : — Adică credeți c’o să faceți pureci
mulflcu tipografica voastră pe aici?... într’o bună
zi, cînd vă veți gîndi malp uțin, vă veți pomeni cu
polițiea, care va începe a scotoci.
ANTON, impresionai in chip neplăcut:-Ce I
de făcut atunci ?
VASILE:—Find-că o dată și o dată, ori ce-am
face, tot trebuește să ni se-nfunde, să fie încaltea
pentru ce-va.
ANTON:—După noi vor veni alții și vor tipări
înainte.... Ideile și năzuințele noastre nu se yor
spulbera cu cea din urmă suflare, pe care mînele
călăului, apăsate pe umerile noastre, ne vor scoaI te-o din sîn, după cum nici porțile-pușcăriei mi
' le poate înăbuși. Se vor găsi pururea alte brațe
pentru a ținea torța sus.
VASILE, cu tristeță: — Necontenit mal mulțl
frați, cari să urce inutila Golgotă... Generațiile
se ridică și mor, lear noi nu înaintăm, Anfoșca,
măcar c-un pas.
ANTON: — Dar amintirea martirilor, Vasile,
deșteaptă alte energii pentru luptă,... până cînd
71 v&c VOr aj'unge rea,,ta*e'
ț^SILE, cu amărăciune:—Visuri, pururea virxn .
îh?1 ne vom pieri,făr-a vedea măcarrăSăAM z,leî ce,eY atît de dorite.
ANTON:— Corpurile noastre vor umplea înse
groapa peste care copiii noștri vor trece cătră
' VAcnr maI buna i!î i i ’ cu Pornire:-Răbdarea noastră de vită
loaie ocncie...
va
înHr,; u; *oate închisorile, toate
ocnele... nu
Nu va
sosit.Nu
simți?
nse timpul, chiar *si
și Ieste
Ieste
sosit
-- •
- ■ —*
Nu iîÎ ,ca un mare depozit de praf de pușcă.
, A^O?î^de d'scînteea-
leT‘UN, cu resemnare - Ce vrei să spui?
1 MuiK6 !ncă asem“« timp... Dind din cap ■
! tlo,rea
Armanele mele litere au să-ș! tocească
' ‘P,Umb pănă s3 ,e fOpi Pe"
I i^Aă yă:r,ndGle{nicirea voastră meschină a aoiîni O-» v\mgreue tapui.
capul... LUuap
Lucrați r*'
pe ----sub. .FT.»
pă’ ^Ht
de ]a^sobolii,...
colportori sijuț»
sfioși cari vă
—«■•»,... vinuuiiun
•- tiritl
hlelț n P
prac
In altul...
aliitî Ah,
Ah n^Mctand»
06
rag la
propaganda asta de
#mA«re(er
'
trisleță:
Nu SÎ
sîntem
/zileeM:—
~NU
”tem înse de Ccît
" în
«în“P«
doarme greu.
Iul,'mea doarme mereu,
iungtTpuFm^ pleeauPnrnu?măr’ndinUr-LCîn- peste zece zile de I? apari^ cu n Ut“’
telege ce-va întru atît Ie de murda?și de rUnt
F AMTnMUm or trece pr,n sute de "tini
P'
nP^T-0N;“$i afară dinfre zidUrile orașului în
necuprinsele plaiuri ale Rusiei, cum mal doarme
VASHaF- Sne ?l m’,ioane de deșteptat aici.
VASILE.—Milioane, al căror sînge, fn vremea
as a, se scurge picătură cu picătură,. Insuflețindu~se. Valurile astea de sînge cu de-a măruntul
nu vor ajuta la nimic. Masele de-afară din cupnnsu orașelor nu se vor mișca dacă lî-ți spune
că smt sărace. Iele știu asemenea lucru mult mal
de mult, lear dacă v’ațl mărgini a le spune că-I
yorba să li se vie într’ajutor, nu vor avea nici o
încredere. Dar lea arătați-le sînge, nu o băltoacă,
Cl y°Jga> Dvina, Vistula, revărsîndu-se roșii, nu
mai de cit vor pune mina pe coase și ne vor
urma... Inlr'un murmur: Numai în cazul acesta
singele prinde glas, un glas cerînd răzbunare,
care va răsuna tot mal tare, care’ va-mpinge la
alte lupte, cari nu se vor stinge nici o dată și
nu vor cere răgaz... Intr'o resperareadincă: pănă
izbinda nu va fi fapt.
ANA, care pănă aici stătuse ginditoare, ne
mișcată, pe scaun, jără să scoată nici un cu
vin!, se scoală de-o dată și siă-n picioare in
mijlocul odăei. Intăi încet, apoi mai tare, Urită
de o aprindere tot mat mare: — Da, ori-cit de
îngrozitor ar fi de cugetat la asemenea lucru,
clopotul sîngelul trebuie să răsune, să răsune atît de puternic ca să-l audă întreaga' Rusie. Nu
mai avem destulă vreme, Anfoșca, ca să deș
teptăm unul cîfe unul, pe fie care frate,... bătînd
la fie-care ușă. Trebuie ca clopotul cel mare, ob
ștesc, să sune, să sune, să sune. Uitați vă... De
pretutindeni... țăranii au prins să se deștepte...
lei se revoltă împotriva dăjdiilor celor grele, mi
nați de foame, de cumplite nevoi... Și, nu vă te
meți, Iei vor înțelege glasul clopotului sîngelulAm cea mal mare încredere... Glasul acestui clo
pot va aduce mult mal multă bucuriede cît toate
articolele «Luminei». Fie-care lovitură de limbă
va zdrobi neapărat o vleață omenească, a mea, a
ta, a celui ce-I va plăcea... Inse n’are aface... Amurgul umple odaea. loji slau jos In tăcere.
Vasile stă răzămat de divan, ulltndu-se cu
9lira căscată la Ana: Mulțimea va prinde ahincea
curaj, va vedea că nu-I de Ioc un. criminal, ci un
sfînt, omul care-șl dă vieața pentru a trage cloJ fericire! r
potul, ves •dorul
pe-‘ care Iei n'o va cudată... Noi vom face ca acest dose audă cit
Poț
F’o ‘ 1 liă?usit va izbu
izbucni vijelios,
după'care îumeaC va dtnufîn^pace..
_ ... Asemenea
_______
mmune
văd.
vorommare primă... Nu vor mâl fi tunuri,
v
J ‘7nicî cnuturi...
ri... Nimic
s7torători7.
Nimic dde cit lumi••
bunătate,.. Cît de frumos va fi.. Viitorul,
V,lt°nWe a se udarea de-abinelea. Odaea nud
luată de cît de lamina felinarului din stradă.
�126
F
REVÎSTÂ IDEE!
așa-că nu se pot vedea de ctt siluetele Sofiei,
Nașei și-a Iul Anton. Capul Iul Vasite s'apleacă.
Ana, însoțind ultimele-l cuvinte de-un gest dra
matic, rămine ctt va timp cu minele ridicate.
SOFIA, ca-ntr’un extaz,încet'.—Auziți ? Auziți
glasul clopotului sîngelul? Cum chleamă, cum
răsună...
MAȘA, la feliă:—ȘI milioanele de coase cari
lucesc... ia uîtați-vă ce bârbâtește cosesc.
ANA, solemn: — Mîne...
ANTON, cu durere:—Tăceți, tăceți.
MAȘA, co bucurie plină de tndoeală: — Va
să zicâ s’a isprăvit cu robiea ?
ANA:—Da. Rusiea-I liberă, liberă.... în sfîrșit.
SOFIA, plina de încredere, dar mal îndoindu -se încă: — Liberă ?
7'ăcere.
ANTON, oftează, apoi cu tristeță, desnădăjduilt—Visuri nebune... Visuri deșarte...
Dinsul se urcă pe-un scaun și aprinde lampa
de sus. Sofia și Mașa stau jos, in extaz, cu
privirele îodieptate in gol.
g, ANA, după o pauză, cu căldură Pentru a
răscumpăra asemenea izbîndă, spuneți-ml ce jertfă
oare ar fi prea mare ? Ce cazne sînt mal îngro
zitoare? Ce pFețuește o vieață de om ? Față de
nesfîrșitele suferințl ale sărmanei Rusii, ce I su
ferința unuea singur? leu cred în puterea jertfirel... Cred în puterea singelul pevinovat
VASILE, înfiorat: — Dar care-I urmarea unei
asemeni credinți?
ANANoi trebuie să aparținem cu totul ca
uzei... Nici o îngăduire slabăciumlor noastre și
durerilor personale.
VASILE, zvîrlind pe masă cartea Nașei, pe
care o ținea de cîtă-va vreme tu mina: — Mal
puține vorbe, mal multe fapte...Dinsul se plimbă
nervos prin odae. Toți se uita la lei. Simțind o,,
se oprește. Vazind în plivirea Anei un felia de
bănat, iei aleargă la lea...N& vellerta, nu I așa?1
Iei ti sărulă mina și ca o scuza: Ie drept asia
nu-I de loc în obiceiurile noastre.
ANA, zîmbind cu bunătate:—Da, da, o știu...
Numai zelu-țl covîrșitor,... numai avîntul, trebu
ința de a lucra pentru cauză... Cu atît mal bine.
YASILE, ca și ctnd n'ar fi auzit: — Dar nu
crezi, Ana, că o slăbăciune ca aceea despre care
pomenești, o suferință personală, intimă,... poate
să zdruncine, să zdrobească cumplit un om ?
ANA:—Cine n’a suferit dintre noi?
VASILE:-leu vorbesc înse de o suferință care
ar face ca cel mal sfînt ideal să pară dimie,... o
suferință despotică, ce te face să nu trăeștl de
cît pentru lea. O dorință atît de arzătoare, în cît
chiar dacă ar fi în cauză patrlea unul om sau
chiar universul întreg,,, trebuie s’o alini sau să
mori,
. ana, tndurerală: —Fără ndoeală, nu faci alu
zie de cît la o posibilitate, nu-I așa, Vasile ?
Vorbești așa numai în teorie...
VASILE, ingâlmai:—Nici vorbă,
ANA:—Ah, m’a petrecut un fior.. Amenițtndu-l
cu degetul și rtztnd: Pentru că poate o femee...
VASILE, înroșindu-se, încurcat, cu o voce neiuie :—A» nu* ’ nu- Dar chîar de'ar fiiT?1!
8pun>- femeea nu îepriinbătbatulul, lea II slăbește, insuflă frica...
VASILE, plimbtndu-se încet, cu pași rari, Ca
scos din fire, strigă de-o dală, c o vuce sfirșita:^
Da, da, al dreptate, da... Luînda-șl pălăriea: Rj,
mas bun tuturora.
u u
Iese repede pe ușa de catra sală.
ANTON, stngîndu-lA—De ce așa curînd?VezI
nu uita s’aducl și literile celelalte... Dinsul des
chide ușa ca să-l petreacă: Bre, nici se mal ve
de... închide.
ANA,rupînd tăcerea împovărătoareTrebuie
să mă duc și leu... Iși pune mantaua: Ce i s’o
fi întîmplatlul Vasile ? Nu bănuițl cum-va?...
SOFIA:—Chiar ai ghicit, Anuța... îndrăgostit...
£i adaugă repede: Cel puțin așa mi se pare...
ANA:-Bietul băiat... la strlnge mina la toți.
Apoi, aproape în sine, în timp ce-șl închee gu
lerul de la haină: Cum să se fi făcut oare?
Dînsul nu s’a mișcat de-acolea aste patru
îndelungate luni... Dinsa arunca pe furiș o pri
vire cătră Sofia, care-i zîmbeșle cu înțeles. Ceea
ce bagă de samă, turburîndu se ușurel. Luinduși pachetul de pe masă: Izbîndă bună și ră
mas bun.
lea lese iute. Sofia și Mașa stau jos, fără
. să scoată nici un cuvînt, cu privirelc-n. gol.
Anton se uită la lele, după aceea se plimbă
nervos prin odae. Trece-n sală, de unde se în
toarce c’o lampă de alcol, pe care o pune pe
masă. Pune o lingirică pe iea, după care-l dă
joc. Aruncă din nou o privire spre Sofia și
Mașa, și-și începe din nou plimbarea plină de
zbucium.
ANTON, iritat: — Nu scoateți nici o vorbă ?
De ce ? Tremui ind: S’a răcit de-o dată aici.
SOFIA, pierdută-ntPo visare:— Clopotul sîngelui...
MAȘA. la feliu:—Și milioanele de coase...
ANTON, pierzind răbdarea:—lea niște visuri...
Nimic de cît visurI...Zel se așază jos, lingă masa, scoate fotografiea din buzunar, se illă la
diiiS't și o întinde Sofiei: Mal bine ia te uită la
Serioșca,. Sofia șt Mașa se uita la fotografie.
Anton se. școala de o dală, aleaiga ta fereaslnl. da peideaua de-o partr, aruncă o privire
in strada și se trage numai de cit înapoi, cu
privirea rătăcită, punindu șl mtnele-n păr. A- \
pol, ablea sufllnd: Cine va I jos...
.
Mașinalicește, lei iși începe din nou mersa
înfrigurat.
v v
MAȘA, dă fuga la fereastră, se altă afar^
și pe-un ton imputător:—Un biet trecător..• c
pornire : leară-șl începi? Ce al oare? Vasilepu
rurl ia tras pe sfoară. Nu-I nici o greșală
imputat.
SOFIA:-De asemeni și Ana...
MAȘA:—Cît privește pe Cohen, nu vă malf”a'
cețt inimă rea.., Din potrivă... Cum, comisarul
venit șl pașaportul a fost atît de minunat în re^ANTONi-Cine știe... Dacă se va afla
După un timp : Ce știi tu Mașa?... I
băgăm de samă, să fim cu ochii in p
chiar așa, cu toată băgarea de samă, 1
,jrf,
tem scăpa de atîtea și atîtea soiuri d
că
Să ne închipuim că un necunoscut
je
se ascunde după poarta de jos, șl
scotocește și-n cașă...
ftSYlflH IbEgj
J
J
----- —------ ----------- --------------- 137 M I
siA.
,e'îTON mai liniștit, așezîndu-se Ungă masă:—
i t nutin dacă afurisita asta de mașină n’ar hoatît. Și sîntem ablea la al 27-lea număr. aduc cărți topuri de htrlie albă, de tipărit, și
o°[r?șA:—de neapărată nevoe să Ieși fără în- altele, punînd țoalele pe divan. In timpul acesta Anton : Cum te numești?
ziere pentru o bucată de vreme de-aicl. AltANTON:—Anton TIatdov.
^qQFIA^tiniînd fotografica copilului:—Tre
vâdit'wpriM-Vz ••da...D-ta..g
ANTON:-le o greșală, nu Ie așa?
pte absolut să văd pe Serioșca... Rugătoare -.
CĂPITANUL, repede: — O, nu, nu... De altvrei tu să mergem ?
MAȘA:—Veți vedea,., de acuth într’o lună vom fehu vom vedea?.. Nu te grăbi așa Cu un ztmoet răutăcios: Avem tot timpul. Încet, înceL. De
fi de-aiuns, Tantal și cu mine, ca să nu mal a- ce
atunci nu ne lăsațl să întrăm ?... Ce mal ba
Li cel puțin cîte-va săptămînî, nici o nevoe de ricadă, Doamne... Și încă două uși... Tăcere... O
B’. Aveți să vedeți
să vedem numai de cît...Nu ne grăbește nimic,..
Anton dă din cap; cu neîncredere. Tăcere. încet,... încet.,. Anton, care-i lingă fereastră, iz
1)1-0 dală, Anton sc ridică și ascultă cu luare bește cu cotul ghiveciul cu fiori,' care cade și
aminti Sofia -și Mașa îl privesc cu neliniște.
se sparge. Căpitanul, -zîmbind: 'Ți-am poruncit
■ ANTON, c’0 voce sălbatecă:'— Cine-va... la ușă... să nu te miști. Degeaba asemeni fasoane, prie
Sînțern plerduțl...
tene,... prea tîrziu.
Sofia și Mașa sar in sus. Se aud la ușă bătăi
ANTON, ironic:—Ne năbușim aici. Ar fi bine
puternice. Anton tresare. Sofia și Mașa dau un să se deschidă puțin ferestrele.
țipăt înăbușit și-și ascund capul în mini. Toți
CĂPITANUL, tăindu-i vorba: — Ferestrele au
trei rămîn înlemniți și se uită unul la altul, să rămînă așa cum sînt... Cunoaștem noi ase
îngroziți.
menea truc... VIIeste teamă de vizitatorii ce vor
TANTAL, apare-n pragul ușei odăei din fund, yeni, hal ? Nu aveți nici o teamă... Vor fi pri
murmurînd : - Jandarmii... Un glonte-1 pentru miți foarte bine, vă garantez... Arălind sala: lei
mine... Scoțind un revolver: Cinci pentru voi, și sînt așteptați. Cît despre onorurile ce li se cu
dacă aveți nevoe. Adio.
vin, lăsațl pe sama oamenilor miel... Obscrvînd
Dinsul se întoarce-n odaea lui, lăsînd ușa scrumul împrăștiat al scrisorilor: A, ați avut
,crăpată. Alte bătăi se aud în ușa de la sală, grijă mal dinainte... Dar nu face nimic. Vom ve
de-afară.
dea... Cu-ncetul... Ia fotografica copilului de pe
SOFIA, cătră Anton, c-o voce stinsă:—Lista de masă, și-o dă unui jandarm: Confiscațl tot, bă
adrese...
gați de samă să nu pierdeți nimic.
SOFIA:—Asta ! fotografiea copilului mfeu-./ea
ANTON:—Incuiațl repede ușa... Dinsul se repede-n celar și se-ntoarce încărcat de scrisori scapă din minele jandarmilor și întinde mina
și hîrtii, In timpul acesta Mașa încue ușa ce cătră fotografie: Dați-mi-o, vă rog.
CĂPITANUL, cătră jandarmi: — Puneți mina
dă din odae în sală. S-aude cum ușa de la
sală, de-afară, le aproape să sară din țîțîni. pe tea...Cătră Sofia: Peste putință.. Puneți-o lingă
Sofia d dat jos tingirea de pe mașina d°. spirt celelalte bucăți... Iei aruncă o privire asupra
ți ard în pripă, cu toții, scrisorile și hîrtiile. cărților și se oprește mirat dinaintea mulțimel
Din camera din fund se aude o detunătură de de htrtie albă de tipării: Ațî scotocit peste tot ?
Jandarmi fac semn că da.
revolver și zgomotul căderei unui corp. Ușa
UN JANDARM, merge spre ușalapetată, îm
am afară a sălei le spartă și se aude un tîrșiit
de cizme și zăngănit de săbii. Ușa ce dă in pinge, ușa se dă în lături:—A,Ieată o odae fără
sala se zgudue cu putere, pe. cînd scrisorile sînt ferestre, o ascunzătoare.
CĂPITANUL - Vedeți, nătîngilor... Satisfăcut.
jale tn prada flăcărilor cu o grabăcrescindă...
Asta-I ce-va trufanda...Lîmșlil: Las că nu ne gră
repede,... ia ghiveciul cu flori...
/n clipa aceea, jandarmii dau buzna înăuntru. bește nimic. Încet,... încet..Dînsul pătrundem ce
Pun mina pe Anton, pe Sofia și pe Mașa, tocmai lar, urmat de dțl-va jandarmi. I se aude gla
sul: Aprinde-ți o lampă, ce-va... Se poate vederi
cînd aceasta alearga la fereastră.
P1TANUL de jandarmi: — Cine a tras adi- prin jocul umbrelor că lămpușoara nevăzuta
rfn?rea,?- Tăcere. Prin crăpătura ușei un jan- de privitori le luată din peretele farului și
or/n?
cu
de cadavrul lui Tantal, din apropiată de public: A, o minunată, drăguță
dvln )und, pe care-l arată căpitanului,
Tuni vtiztndu-l: A, mal aveți șl alte arme ?...
luHne^e,'^punetî> sau dau ordin să se caute prebu>t.
Tăcere.,.Cătră jandarmi... Intoarceți-le felicitările mele. Dar, între noî fie vorb.«, nu-T
M*nc»e’e pe dos... Jandarmii se supun,
nim if* ‘UC«ndXUe “cele mat secere,
r®*, °PuntndU‘Se:—In lături.
prostie... Condolan ele meie ce
bite >ITaNUL, cătră oamenii Iul: - Țineți o
•RTe„ SdtVaf dnd se aflMl halul etaj sub al
Ah4^caut *eu.
OaI°N :'B1'eata Mașa.
doiS Nu t ața ? Dar ia să vedem cam ce mlhikZL JIANUL, cătră Anton și Sofia: — Nici o
Hăl ’
0 vorbă... Cătră jandarmi Postap
sală și luațT aminte. Dacă va veni cine-va,
J
�REVISTA IDEE1
se duce cu lele-n celar și se aude zgQmotul
mașinei, ca la începutul actului.
ANTON, îndurerat, cătră Sofia-.—BTeata mea
mașinioară în asemenea labe murdare...
CĂPITANUL, întră c'o foae tipărită, se pune
pe un scaun și cetește :— «Lumina»... Mirat, se
• uită la Anton și ta cele două femei, și cu
oare-care respect: D-voastră sîntețȚ autorii?.. Se
scoală și face clțl-va pași, mulfămil: Par’că nu
mi vine a crede... Se așazi din nou: încet, încet...
" Vrea să cetească, ițise îșl ia de samă, și ca sălbătăcie. Așa dar s’a sfîrșit: lumina-I stinsă.
ANTON, hotărtt:—AI două-zecl și șaptelea nu-i
măr va apare tocmai peste o lună; fără a putea
să-I stingeți.
CĂPITANUL:—Vom vedea, vom vedea...
Iei se așază pe-un scaun, vrtnd să cetească.
ANTON:—Noi nu cunoaștem stăvili.
Se aud trei cicăniturl la ușa de-afară. Zgo
mot in sală. Anton, Sofia și Mașa se uită unul
la altul cu spaimă.
UN JANDARM:—Cine-va fuge. Inse-I în ur
mărire.
CĂPITANUL: — Numai de cît să se pue mîna
pe Iei... Cercetînd foaea tipărită: Dar lea să
vedem articolul de fond...Cetește mormăindșiaprobind din cap : Ce drept, ce adevărat.. Cetind:
leală cine-I autorul celor mal mari rele de pe pămînt... Cătră Anton: Orlov avea cu desăvîrșire
dreptate: voi îl combateți în privința asta, ne
apărat Dar Iei are dreptate. Cum îl chieamă pe
cel ce-a iscodit tipografica?... Uilîndu-se în foae:
A, da... Gutemberg. De-ar fi să trec vre-o daiă
prin Nuremberg, n’aș face alta de cît să-I scuip
statuea, pentru tot răul ce l a făcut omenire!.
Asta-I părerea mea, nu-I așa...
Doi jandarmi, abiea rasafiind, întră n sală.
Anton, Sofia și Mașa scot pe furiș un oftat u-
șurat.
l-iul JANDARM, în mină cu-n pachet asemă
nător cu cel adus de Vasile:—Ne-a zvîrlit asta
între picioare. Și Pavel s’a împiedicat și a căzut.
Iei arată pe-al doilea jandarm, care afirmă
ținînd o batistă la nas,la care se louise-n cădere.
far^os» cutră țntăiul jandarm:—
BIBLIOGRAFIE
REVISTA IDEEI
Th. Cornel:— JVIentalia. Tipografia 7in
rului „La Românie". Prețul 3 lei... Avem nu
numai plăcerea, avem chiar bucuriea de-n
semnala aparițiea unei asemenea cărți,
interes aparte pentru cel cam satul de felim
cum se serie mal în de obște în zilele hoastre.. O pilda ie chiar bucata ce publicăm fo
fruntea numărului de față. înfumurarea, per.
versitatea și lașitatea sînt apoi zugrăvite a/
devărat cu mina de maistru, zugrăvită mizeriea, a cărei posibilitate de dăinuire, sub au
rora nouă, pe care ni-î dat să o întrevedem
fără îndoeală ca piere. In siîrșit cartea asta
nu le numai un ciclu de creațiunl simboliste
a unul linăr scriitor, cum s’a zis, ci o carte
care vorbește, destul de clar, despre lucruri
pe cari le înțelegem cu toții. De înțelepțirile
ca să riu zicem numai de farmecele Iei, sînt
mulțl cari ar putea să tragă folos... De pro
curat de la autor: 61, slr. Cometa, București.
De la Cercul Romînia Muncitoare, de procurat cărticica Cuvinte adevărate: Lupta
de clase, de Dr. Tatiana Grigorovicl. Această
cărticică, alcătuită cu multă pricepere, care
inițiază minunat pe profan, într’un subiect
de mare interes, ieste întaea dintr’o serie pe
care îșl propune s’o editeze „Lupta“, orga
nul muncitorilor social-democrați romîni din
Bucovina, care apare la Cernăuți. Ca pildă
de expnnere, cărticica de care vorbim nu le
fără folos a fi cercetată chiar de inșii
in asemenea chestii inițiat!...
A apărut în București, de curînd, o bibli
oteca noua: Biblioteca Lumen. A publicat pînă
acuma un șir de cărticele bine alese, cari, în
ori-ce caz, nu abat de loc spiritele de la, pre
ocupările mai înalte ce le-ar avea. Intre aces
tea laras Șevcenco, de Dobrogeana-Gherea,
una din cele mai mișcătoare descrieri.,ce au
ieșit din pana acestui iscusit critic și autor
social, poate singura descriere mișcătoare, care
ne mirăm chiar c’« trebuit să aștepte .atîtde
mult pentru a fi retipărită din non... In ,sîirșit cărticelele bibliotecel «Lumenn costă cile
15 bani exemplarul. De vînzare la librării.
l-iul JANDARM, posomorit:—Dînsul a stîns lu
mina pe scară, și, înainte de a ajunge la ușă...
CĂPITANUL, zblerind: — Măgarule. Idiot ce
Iești... Aspru, cătră Anton: Cine Iera?...Tăcere...
Din publicațiile aflate la Revista Ideei'
Știți prea bine cine Iera ?.., Cine Iera, vă-ntreb...
Jărtfele Țarului, de M. Askinassi. In RomiTăcere... Am să vă fac leu acu? să vorbiți... A, .
?ar£e- ?a/e: Ce mizerabilI...Anton se smulge de o nește de Oh. Warlam.
îndurerații și Chinuitorii, din faiftilțele încn •
dată din minele jandarmilor și se aruncă asupra căpitanului. Doi jandarmi punind mtna sorilor romîneștl, de Calus Gracchus,
*Neattrnarea*, 11 numere.«Tribuna
pe dtnsul, l-tmpiedică. Dinșil abiea il țin. Căpi
tanul s'apropie șl răcnește la iei: Ce vreai să 4 numere. Ambele de sub direcțiunea va
faci, păcătosule?,.. Cătră Sofia, care pltnge cu
^Problema agrară*, de Toma B. Aburel.
să sfîr?!?tT 0 dată cu văîcăritul ?
MAȘA, scoasă din fire:—Nu vom avea acum Col. R. G. Ingersoll : Dumnezeu ?i oferea I
JS
dJep.luI să P’fagem fără devoea voas1
put.erî maî tarî de cît voi... M. Maeterlinck i Datoria noastră oea socia
CĂPITANUL, bufnind în rts: — Ha, ha, ha. P. Kropolkin: Cătră tineri........................ .........
50
Poate ți-a veni în minte să dai vre o jalbă... Ha, Pani Lauis: Sindicalismul Francss. . ‘-,'
P.Lafargue: Materialismul economic al luiwar
vîtm.8’" CU n’?te OamenT M voî’ Putem face ce C. Dumitrescu-Iași: Cele doua morale.- .
Fr. Stackelberg ; Femeea ?i
Cortina cade repede.
Euoluțtea Capitalului, de Gav. Ddvill .
gg;?0-.. UXX1-X- - UXXX- 9=10
București, Strada Epurtlor, 10.
ETICHETE
!
;
.
i
i
i
i
j
i
;
j
j
:
I
;
i
|
'
<
PiUă
_ mai
...............
mult
Pili
iă să vie vremea a ne ocupa
.1eflpre oameni și lucruri, despre aiiludeiri și siconcrete, sintem nevoii! a ne ocupa de-o
;aI,j dală și de ceea-ce numim etichete. Moti
vul ieste că prin adoptarea de cătră niște par
tizani, convenim, poate (lin nedocumentare de
plină, uhc-ori mal puțin circumspecți, cărora
im p u t o m să nu le atragem, în treacăt,
luarea aminte, si prin exagerarea sau mai bine
denaturarea, de cătră niște adversari, nu nu
mai din nedocumenlare deplina dar și din inte
res une-ori, mal puțin .scrupulos!, s’a ajuns să
se Iacă, din astea, o adevărată perturbare, o adevărtită zăpăceală în spirite., Din pricina aceasta
manifestarea upor silinți priincioașe, pentru o
acțiune comună, fecundă, prin suspiciune,.leșie
mâi totdeauna înlăturată. Ciiîe nu știe, spre pildă,’
că Ie destul să etichetezi, pe ceTina! bine inlenționat om, cu un nume, care se bucură în’
de obște de o mizerabilă faimă, pentru ca toate
mijloacele’ce le-ar li puș, acest om, în,mișcare,
pentru cauza Cea mal superioară, să-I fie,’ pur
și simplu, macar în parte, anihilate.
Prietenul Varlam își aduce aminte de încercarea făcută de noi, acum mulțl ani, la Rotopaneștl, de a vorbi cu țăranii, cînd a fost destul
ca un arendaș, din cunoștințele noastre, nu ne
priceput negreșit, nici din pornire de «Înduri
rele, în dispoziții înse de mucalit, să spue că măsu
rile ce Ie propuneam noi, pentru curmarea relelor
(lc (Cari suferea gloata, Ierau socialiste, pentru
a wea tot entuziasmul țăranilor, ce părea că-1
aveau pentru Iele, și a-i face, încetul cu încetul,
v ^simțite, să se depărteze de noi... A fost
estul un chibrit, scăpărat de-un mehenghiu,
KrU-Ca fieaPa Hămîndă și zădărîtă, îig stare
’le.ln ghiarele Iei o pradă ori cu cită vip. *r?’ să fugă p-inft aproape' să-I crape fierea,
cf, jxnsa.,de cea ma! cumplită înfiorare... Firește
vL,’,dr1an’î Șîieau de sentimentele ce le avea gucirn” Pentru socialist!, stieaii de prigonirea de
nui,.?0, Neurali, «socialiștii», din partea guverran î ‘. care’ drePfc vorbind, nu se cam bucuidiîy',0 -oc> prigonire ale cărei efecte, chiar de
ti. 1 n'ntr’însii, dintre țărani, ce-va pipăite, snno î,L 11 țnintea lor, nu numai că le socoteau delnfpînf11Z^a^e extraordinară, le maî socoteau ne^puiij’p1 k
vedeau par’că căzînd asupra
ri
aduce
la UUI
cunoștință Inse alt caz: Un tlnăr, însufietiUe'hbe'
• tneste un plan’ trecut prin scoli speciale, alcăplan, prin care crede să-nlăture, ma-.
car in parte, exploatarea cea nemiloasă,‘de care
șuiere obștea. Doritor să-și amelioreze planul
acesta,^ sau ori și cum să albă o părere com
petenta asupra-!, iei îl supune unul socotit de
finisul cunoscător, cunoscut în deobste ca un
anarhofag, pentru-că nu putea Ii curat' ca stră
moși-! : antropofag... Acesta, în loc de orl-ce altă
documentare, răspunde simplu,... că planu-I plin
de idei anarhiste... LTn caz cînd printr’o vorba
sacramentală, nu se înstrăinează pe cine-va nu
mai de altul sau alții, ci se înstrăinează chiar
și dș sine... Insuficiența de orientare, și aco,lea le
dată și neajunsurile Ia cari se poate expune un om
care, chiar cînd urmărește îmbunătățirea slărel
multimel, nu voește să-și primejduească prpprieâ-I stare, neajunsurile’ la cari se poate ex
pune un om cu idei «anrțiiste», știute sau mal
curînd neștiute’..
Chestiea, Ie recomandabilă asemeni purtare,
și poate lea să fie adoptată, mi vorbesc de șu
gubeți, de maniaci și de oameni cari se învîrtesc în cercul unor interese meschine, ci de oa
meni cari urmăresc cu adevărat binele general ?
Cu toate astea, râmi! înmărmurit, cînd vezi ca
pană și din acești din urmă, macar în parte, au
aceea-șl practica în favoare. Marele nostru critic
și dialectic distins, care întrebuințează atîta obiectivitate și cumpătare, cînd vorbește de alte
categorii sociale, nu găsește altă expresie, cu
care să calegorisască o sumă nedctermindlă de
inși, pe cari o convenție omeneasca i-a numit
«Anarhiști», pe cari poate să-l determine orl-ce
capritiu,’ adică să-I desemneze în voe orl-cine,
de cît expresiea de smintiți... Un motiv, mal
n-rav încă, de supiciune... Nu rămîne de cît să
se treacă în revistă acești «zmintițl», ca să se
vadă fată de cîțl, cine-va cu discernămînt și
bun simt, rămîne cu capul acoperit.. înțelegea
marele critic si dialecticianul distins, a carul
activitate Ie do obiceiă luminoasă, sa treacă, cite-o dală, și prin eclipse. înțeleg ca puterea de
concentrare să nu-I fie lipsită de margenl Iar
nimeni tiu-1 silește să-și dee...
“
ne fată. Nimenea nu-) silește de a nu pune
punct,’ maî Înainte de a aduce vorba de Anar
hiști. Mm ales cînd... și așa, margine Ie nnul articul au fost depășite de mult...
Carn0,1’ Asemeni efect îl provoacă un om isteț,
REVISTA ideei
pnaK'1 Vo^ ,nal mult să ne-arate ce temeni: se
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
uri(?J)Une pe această masă, lipsită de ori-ce
Abonamentele sc trimet prin mandat:
| e» șovnelnică, păcătoasă, par’ca onenthJQri?.1Car avea-o, dacă un concurs de impre- D-lui P. Mușoiu» 10, Stnda opurilor,—Bucnr«$h.
n ar izbuti sa i-o dea, n’ar șterge mare
�O Revistă, upăruță chip să vulgarizeze cunoștinți teoretice sociale, In loc să-șT vadă curat
de astă, in măsura puțintel conducătorilor Iei,
printr’o notiță insinuantă, care trădează un vecină
ranchiun, caută să vorbească de-un anarhism,
cărui... propaganda social-dcmocrată, atît în miș
carea trecută, cît și în cea prezentă,i-ar li
tăeat orî-ce putință de dezvoltare... Cine știe
care â fost anarhismul acela, s’o spuc... Altă
notită, mal vorbește dc-un sindicalism revolu
ționar,... pe care unii ar fi căutat a-1 propaga și
la noi,... propagare, firește, funestă, de-mpledicat... Această poză de luptă, donchișotească, se
arată cu ațîta mai deșănțată, cu cît, aprigii luptătorl, înainte dea fi tăeat cuî-va, cu adevărat,
vre-o putință de dezvoltare, și de-a ii îinpiedecat, pozitiv" la ce-va propagarea, lasă baltă o
luptă slîntă, o luptă care, ablea începută, le-a
și ruinat sănătatea... Firește că din asta, din pă
răsirea vorbitei lupte, mișcarea noastră nu s’a
păgubit cu nimic... In legătură cu asta, un mi
litant, ini de puținii valoare, pe care un motiv
încă nedeslușit, ’pănă acum, pe deplin, pentru
noi, motiv ascuns în dosul acelei «rațiuni dc
stat® mișelestl, a făcut să fie acuma pribeag,
mestecă și Jînsul Anarhismul și Revoluționa
rismul mereu, dacă nu cu scopul, cel puțin cu
efectul să se forhieze leară-șl o atmosferă (le supîciune, împotriva celor ce ar voi, în mod cu
totul dezinteresat, să contribue la o educație
socială, integrală, a maselor.
Lucrul nu-I nou, dar să fie în de obște bine
știut: noi nu venim acolea cu-n titlu, c’6 etiche
tă, care ar înfățoșa o concepție strimtă, pentru
care am cere prioritate. Pentru noi, silințele tu
turora, mal ales cele coordonate, cari răspund
unor. situații determinate și din cari decurg, au
rostul și rațiunea lor și sînt menite, cu toate,
să concureze la a ne mină mal departe de pe
treapta evolutivă pe care stăm. Am zis silințele
cele coordonate, dar ori și ce silinll, în dc obște,
concurează, în mod necesar, tot’ cătră acelas
sllrșit. îndrumarea catră alto destine, si anume
cătră cele întrevăzute de cătră cei maî clar vă
zători, atît de nelnfrîntă, de irezistibilă ieste,
in cit nici nu putem concepe că ar fi cu pufbița de pus vre-o stavulă, acestei' îndrumări,
prin ce-va, of£-cit ar conlucra aici, să zicem, ge
mu dezordinel si al răului. In cît, un procedeu
mult mai înțelept, pentru noi, ar li acela de-a
demonstra, cum-că afară de silința noastră, extra-calculală, cea mai chibzuită din toate, toate
celelalte sil mii, ori și cum le-am numi, pănă si lncatușcnle tiraniei, cari întețesc împotrivă-i dez
lănțuirile cele mai pline dc loc, nu pregătesc.
In cele dm urma, de cît o eră de hună stare
obștească dc independență .și de acord... Asa-că,
daca-I vorba, ar fi mai bine ca lie-care să adopte
practica noastră, care ne-a dus chiar de-a drep
ții aici... De altminteri, firește, numai noi purmirP.K ° ‘‘l ?xetl,c,,leL n celei mal chibzuite
purfiir . numai noi am tins cătră «Ursitul acesta
nbscdu cnșlienți, ocolind toate zbaterile !d‘-’
- ^lpmS'
_________
REVISTA IDEFJ
430
în realîhlle
1101
ganizam
VU îmljIertica nimica de la ora noastră cea mal strlnsă, mai incor-
data, dc la munca cea măsurată, pe care nP
greșit că situațiea noastră ne impune s’o adoptăm"
și care, după noi, Ie factorul -cel mal pozitiv do
progres. Trebuie inse să avem încredințare-)
adîncă, cum-că această muncă a noastră, a cărei
tradiție voim s’o facem sau mal curînd s’o păs
străm, n’a fost nici o dată, chiar această muncii
a noastră, uniformă, netulburată. Chiar în năuiitrul organizației noastre s’au manifestat nenu
mărate’ tendinll, am putea zice chiar izbucniri
ceea ce Ie și propriu unei lupte de clase, m’
care nimeni n’o contestăm Această luptă de
clase, a prezentat, în toată vremea, cum Icra si
fatal și cum Ieșea
s din materialitate, cele
........
mal
„ djferite aspecte.. Așa că Ie curat de prisos,
blama, a discredita, .„w.,
niște camarazi îi/cele^din
’
urmă, ale căror mijloace, cari nu-s nici capri
cioase, nici nestrămutate, nici fixe, în cazuri
date, avem chiar noi nevoe să le-adoptăm... Vor
bind de cele semnalate acdlea, mai mult de cît
discreditul sau blamul cul-va, știm foarte bine
că nu s’a urmărit de cît înlăturarea unui dis
credit propriu, urmărit, de cătră stăpîniro, în
mod viclean, să-l întindă asupra unei întregi
colectivități, ca să poată s’o înfrîneze mai fără
risc. Dar â lua vicleșugul stăpînirel în serios
și a te apăra cu înverșunare, muțind o porecla
atribuită ție, cu toate 'însușirile Iei voite, mutînd-o ce-va mal departe, socotind pe altul mal
*111 stare s’o poarte, a te folosi adică de aceea-șl
infamă prejudecată, Ieste o perspicacitate... cu
totul deșartă... In cele din urmă, vorbiți cît
voiII de cuprins, pe care-1 puteți scruta cît
voițl, pentru-n cît mal limpede înțeles,. vorbiți
cît mal rar înse de titluri, de etichetei..
P, Mușoiu.
DE MEDITAT
La li Noenibrc 1887, în urma exploziei unei
bombe, fură spînzurațl la Chicago aocialiptil-ariarhiftl, Augutt Spiee, Adolf Fischcr, George Engel
și Albert R. Parsons. Asta în urma unul proces
nedrept, în care nevinovâțica acestora fu totu-și
vădită. In amintirea morțel celor ce s’au numit
«■Martirii din Chicago», publicăm aceste două scri
sori scrise de Albert R. Parsons, personalitatea
cea mal în vază din asemenea dramă.
„L’Erc Nouvcllc1'.
Cook Couniy Bastile, celula No. 2p, Chicago, 3
Noembre i8Sy. Cătră editorul „Tribunei”. — bi
coloana Vocea Poporului, din Pagina Populară
a șdițiel D-vs de astă-zl, unul din corespondenții
D vs întreabă; Pentru a pune capăt unei discuții»
bine voițl a ne informa dacă anarhistul Parsons
are sau nu o religie? La întrebarea aceasta Dvs
răspundeți „nu“.
Pentru a închide o discuție privitoare la credin^
țele mele religioase, discuție care se ya rid’0*?®,
greșit in urma asasinatului mieu judiciar,
rcu să
va fi peste putință să mal vorbesc, vreu
rx spun
atît cercetătorului D-vs cît și orl-cul, cum-că
c—- rel*'
‘1 a-zi de
giea, așa precum Ie înțeleasă și practicată
credin|ă
cătră cel ce o împărtășesc Ieste sau omantie
cu
oarbă a unor cinstiți superstițioși, sau o
care se înfășură ticăloșii.
Putințe
Dacă există o Ființă.supremă, un A lot
.
D-zeu care cîimuește Univetsul, plane a,
actele sărmanilor muritori, de ce atunci 1
REVISTA
pază ascultarea față de iei dispretuesc și calcă
po^s aie? De ce-î pun la îndoeală integritatea și l
leg ită bună voința, statornicind guverne, promulinSi lefii făcute de oameni? De ce se servesc,
g firșH, de arma sîngeroasă a războiului ca să
Hs
țț ’să perpetueze aceste legi și guverne, operă
nus Pe
p
onn£ea mea, dacă i se poate da acest nume,
t 0° Cine trăește bine, moare bine. Nu există
Ieal"it un D zeu- Omenirea. OrI-ce alt soiti de rejKfnu le de cît o bătae de joc, o iluzie sau o
IlgLană, o mistificare, o cursă.
Albert R. Parsons.
Celula No. y. Coolc County Jail, Chicago, g
■aoembrc 188y. — Cătră Albert R. Parsons ,si.
,ora sa Lulu Eda Parsons. — Din partea părintelul lor. — Cu rugămintea de a nu se des
chide și ceti această scrisoare înainte de 11 NoemIjre 1888; — Scumpii, prbțioșil miei copilași, scriind
aceste linii, vă încrustez numele vostru plîngînd.
Noi nu ne vom mal revedea nici o dată. Ah, co
pilașii miel, cît vă iubește părintele vostru de adînc
si de mult. Noi ne arătăm iubirea, trăind pentru
cel pe câ.ri-I iubim. O dovedim de-asemenl, mu
rind, la trebuință, chiar, pentru Iei. Alții vă vor
da amănunte despre vieața mea și despre pricina
crudei și nenaturalei mele morțl. Tatăl vostru ieste
o jertfă care s’a oferit, singură pe altarul Libertățel și-al Fericirei. Vouă, vă las moștenirea
unul nume curat și-a datoriei îndeplinite. Păstra-1
ți-o, întreceți o, covîrșiți-o. Față de voi fiți drepți,
și nu veți putea fi nedrepți față de alții. Fiți curagioșl, cumpătați, bucuroși. Mama voastră. Ah,
lea Ie cea mai mare, cea mal nobilă dintre femei.
Iubiți-o, ascultați-o, cinstiți-o. Copiii miel, scumpii
miel mititel, vă cer să cetiți mesagiul acesta la
fie-care aniversare a morțel mele, în amintirea celui
care a murit nu numai pentru voi ci chlar pehtru
copiii nenăscuțl încă. ...Adio, scumpii miel, fiți
bine-ouyîntațl. Tatăl vostru.
Albert R. Parsons.
In Rominește, de Mina.
CRĂCIUN ÎNTÎRZIAT
I o proastă poveste, pentr'un întirzlat
'
vraciuri, poveste pe care fără-n docală că o scriu
pentru mine, pentru mine singur, numai pentru
mt.ne‘ Pentru-că cel ce știu să cetească nu vor
,01 s’o priceapă, lear cei ce-ar putea s’o priceapă
™ Știu să cetească. Dar a vorbi în pusJ* le ? îndeletnicire care nu li-i urîtă poeților,
e
nimenea nul ascultă. Așa-că-ncep: *
ci/» ^QSi 0
UTl uncheaș, înlr’atit de bătrin
111 nu pupm să ne închipuim mal bătrin. Și
*st Uncheaș aiit de bălrlnl era sărac, intr amn!e A*ărac> cum nu putem să ne închipuim
de \*arnc- Ca să vă faceți Intru cit va o idee
eJ}^rîn^a llll, închipuiți-vă că trea de cind
în t ă pe lll,ne oameni. Și ca să vă dați sama
eL^va ae sărăciea, lui gîndifi-vă ca n
^e‘la nici nimic din nimic, nici un nnme
“l«Car.
caCJÎ t0(lte astea, iei urma să trăească fimd^itif'\a 8PPr<mța îi zisese ntr'o si, cind'Un
Mbdare răbdare, biet sărmanei,- La
C^ciun ori altul al să ai și iu <e»a in
ideei
----------------------------------- ----------------
131
de ,a Crăciun la Crăciun
duinm^ m-eTeU‘ t,n"ezl>lor
dulcea făgi.
Na
'.
.necamat: «Bine. bin,.
An ielneă pentru Crăciunul de-iwum. Fâră-nline Aștept». ""
nepmlm cel
B‘ne.
Și nu-l venea nici ideea să caute %îna cea
mincinoasă, sau numai o proastă glumeață
Cu toate ca, pentru această glumă destul proastă
tel ar U putut-o învinovăți pe tot dreptul. Pen
tru că, ce sorți avea de a fifost hărăzit cîndva
cu ce-va în papucu-lf Nici unul. Fără îndoeală
nici unul, fiind-că pentru asta-l lipsea condițiea
cea mal de căpetenie, aceea dea avea un papuc.
Dar lei na căuta pentru asta, bietul, pricină,
nedlndu^ șl samă măcar că toată lumea rldea
de lei cînd zicea : «Răbdare, la un Crăciun sau
altul, am sa am și leu, ca toată lumea, ce-va în
papuc. Răbdare». Ceea ce iera de-un haz cople
șitor, chiar pentru cel mal buni oameni, pentrucă astea le zicea totdeauna desculț.
Și așa, din copil ajunse flăcău, după aceea
bărbat, pe urmă matur, pe urmă cărunt și în
cele din urmă, bătrîn, bătrîn, bătrîn. Și fără
să obosască, iei repeta de la Crăciun la Crăciun,
încrezător în dulcea făgăduință a rîzătoarei,
glumețd zîne Speranța-t « Bine, bine. Na le încă
pentru Crăciunul de-acum. Fără-ndoeală inse
că dresă (ie pentru cel viitor. Bine, bine, aștept».
Se înlîmplă Inse că dete întruna din zile deun prăpădit, de-un vagabond, cu picioarele goale,
care răcni la ieli
-— El, Ia ullă-te colea țintă in ochii miel'ăm leu nasul așa făcut, să primecc sfirle?
— Na, dragul mieu, răspunse bătrînul. Pari,
din potrivă, mal în stare să dai de cît să pri
mești;
’
'
— Afuncea, zise celalt, suferă să țl dau una,
c’o meriți. Iești un păcătos de bătrin, dobitoc.
— Pentru cet răspunse bătrînul. Și mal la
urmă, cu ce drept Iești atît de puțin politicos
față de mine, mă rog.
— Cu ce drept îți vorbesc în chipul acesta,
răspunse vagabondul, cu dreptul, află, sărmane
om, căs fiul tău.
, «
,
_ Te voiu fi făcut atuncea, striga bătrînul,
dormind, la vre-o oare care calică. Ori-cum, fiule,
să ne îmbrățoșem.
,
Și cu duioșie l-îmbrățoșă, bunul bătrin, pen
tru-că nu ținea la necaz. Celalt înse se în
toarse la vorba-i, zicînd:
A
— Cît pentru ce, iești un păcătos
bătrin,
dobitoc, lacătă pentru ce. Ce tot îndrugi de-atiji
amar de ani: «Bine, bine, nu ie inca Pefl™
Crăciunul de acum. Fără indoeala înse ca are
să fie pentru cel viitor. Bine,
aștepți așa, nelribnic ce iești, voeștl s ^p
și mie, rtnced burdufl
u,
,înx
- Aștept Crăciunul făgăduit de zină,.ci d
«nizz avea țz leu, ca toată lumea, ie-ia-n papuc.
aCnnf si Se întâie ^en^enea ^
bM tlmpM ce
etnd nai
na. ei a.
niCÎ
fS
Mlr!nu!', F°a,C '* “;
nu n.’am gtndU la ^nenea
"‘"“'Atunci incl.ee cMlalt, cată dc te gW'
�■
REVISTA ideei
133
la asta pentru Crăciunul ce vine și cată s4 ai
un paduc cum se cade.
t ,
nnmaBan cu ban, bătrînul economisi, dm pom
na ce i se da, ca să poată să-și cumpere un
papuc. Iei se lipsi chiar de hrană, chiar mai
mult de cit înainte, vinzindu-Șt cojile de pine
pentru a le preface in gologani Din pricina
asta, slăbi, slăbi, slăbi atit do tare m cil nu
lera omenește cu putință de închipuit pe cme-va
mat slăbit.
,
<
Cind veni Crăciunul, abiea u mat rămăsese
atita putere ca să adune ctte-va găteje să aprindă
un foc Dinaintea acestui foc inse, tel putu pune,
rod al economiilor ș: .înfrinărilor sale, putu
pune, in fine, ca toată lumea, un papuc în picior.
Si adormi bucuros, mal încrezător ca ori-cind
in făgăduința zinci Speranța, alinindu-se cu
ideea°: „Crăciunurile trecute necontenit au fost
altfelui și alt feliu și alt-feliu, dar, negreșit,
Crăciunul cel bun va f Crăciunul de-acum)).
Ah, și ce somn dulce ava, plin de visuri pline
de fericire, sărmanul unelteaș atit de sărac și
atit de bălrin. Visuri lesne de îndeplinit de altfeliu. Da, da. foarte lesne de-ndeplin.it. Pentrucă nu cerea nici de cum cine știe ce lucru mare,
bietul sărac. Și zîna Speranță, după ce l’ajăcut atita vreme să-fl amăgească durerea, ar fi
putut să-l mulțămească fără s'o coste scump.
Iei se vedea cii amindo iă picioarele încălțate,
cu amîndouă nenorocitele lui picioare, cari co
lindaseră atît, goale. Se vedea mîncînd în fie-care
zi o zamă deasă și caldă și Dumineca, o mîncare de carne. Se v dea bind la fie-care masă
un păhăruț de vin și furnind, după asta, o pipă
umplută cu tutun proaspăt. Se vedea făclnd asta
in pragul unei căscioare scaldată-n soare, sau
înaintea unei vetre plină de jar. Se vedea cul
cat într'un pat, cu saltea, căpătăiu, pernă și al
bituri, da albituri... Zină Speranță, ztnă Spe
ranță, nu tc-ar costa cine știe cit, dc-aî da toate
astea, chiar toate.
— El, zănalicule uncheaș, ce-al capăt t in
papuc i Ce ai căpătat în iei, tată? Cc-ai căpătat?
lea te uită;
Deșteptat de strigătele acestea ale vagabondu
lui său de fiu, bătrînul se ridică înlr'un cot și,
cu ochii holbați, se uită. In papuc nu lera nimic.
Un cine, trecînd pe acolo, ridică piciorul și se
udă în iei. Vagabondul rldea. Atunci sărmanul
bătrîn își dele sama că pururea slujise drept
bătae de joc și, scoțînd un blestem, muri.
Vagabondul, izbucni inir'un răcnet, r dică
pumnul spre certă, uscă papucul cu barba celui
bătrîn, după care il puse-n picior. Și de-utunci,
cu papucul acesta, în dreapta, în stingă, înainte,
înapoi, dă cu piciorul in vanga întregel lumi.
Crăciun, Crăciun...
Jean Richepln.
RECOMANDARE.
Waii-a Jubîir“
Utln, MnUrhh.i
n'^Handiu^-ie 71-
U*‘ daL‘ asLl
' buna < • . ,
ear.- dispune această tipografie, eum
o rarJiim
asăciafi ce-o conduc,
a '-u p’rivL;,‘ 1
tl' Vor aVr'1 afaceri cu diusa vor
«‘tăcuți.. Adresa: Slr. Acad.miăi, 19
------------------------------------------------------REVISTA JDEFJ
133
SARA CEA MARE
nrlcorc: — Doi »>cmbri din comitetul presei sint in c;munul adăpost. Gam greu..
%Ptidcntu’--° tipograf la ce folos ? Un laboratoriu
Vezi Nr. trecut din «Revista Idn(,i(
ACTUL AL il-lea. — O camera mobilată biirluccxo
mijloc, o masă, alaiuri două scaune schiloadc, altele, C0[
imprdșliele fără nici o regulă prin odae. Spre peretele /!*'
slinga, in fund, o masă hodorogită, de scris.
ron
dulap. O ușă la dreapta. In planul inlăi. o canapea J.ci,
O pereche dc pantaloni alirnați inir'un cutii, în perele. lj0,C'
fcreslre iu fund. La stingă, vederea dă intr'o picafă hu-ir
iear la dreapta vcdcrca-i slinjenită de o biserică... [)„!'-
prinț.
Iu
Bancherul, 25 de ani, zvelt, barba fi părul din cal-,
afară dc blond, bătind in alb. Barba ascuțita. înfățișare'
nedumerită și vocea groasă. Haine roase. Surtuc de dril alb
jiletcă montantă, pontaloni deschiși, vărgați, pălărica boțită’
Grlgore, 27 dc ani, haine dc lucrător dc fabrică, la git un
fular vechia, roș. Studentul, W ani, uniformă studențească,
Iși tot scoale cascheta. Ochelari albaștri. Vorbind, face, gestut-'î
apucă nasturii dc la haina celui cu care vorbește, sau se
plimbă cu pași mari prin odae. Doctorul, 30 ani, înfăți
șare serioasă, barba mare, neagră, gesturi potrivite, oc/irlari. Persoanele dc mai sus, cu Vaslle, beau ceai și fu.
mcază intr’iina, afară de Grigore. In timpul vorbiră cc
va să urmeze, vorbesc cu aprindere, se întrerup unii pe alții,
zbicară, sc opresc, se plimbă de la un capăt la cclațl al
odăei. La ridicarea cortinei toți par cazați intr'o meditare
adincă, cu capelele plecate, stau, care pe scaune, care la
masă, care pe prichicinl ferestrei, care pe canapea, care
in picioare.
Studentul, prinindu-i, dă din cap: —Hamlețl ruși... Cuamărăciiine: Capetele in jos... Frumoasă jiriveliște; Ați
vrea musai să muriți, al? Dar, cel puțin, ducă vieâța vi-I
o povară, vindeți-o scump, nu o dațl pe nimica.» Pauză...
Halde, ridicați capul. Trebuie să vă repet leu eoea-ce
m’all învățat voi ? A sosit timpul. Polițica ne decimează
rindurilc, fără milă... Tipograliea descoperita.. Arestări iu
masă .. Casele călcate in toată clipa, .și, pentru nimica țoală,
consiliul de războiu... Ce mal așteptați? In fortăreață to
varășii noștri vor să se lase sa moară, iac grevă de foame..
Aștepta-vețI mereu ?
Doctorul, inlrcrupindu-l: — ...N'am isprăvit sji vă poves
tesc încă tot. Cea din urmă lovitură, care a hotărit greva,
Ie intimplarea unei tinere camarade, Masa.
Vaslle, dinlr'o dală interesai:—Una din cele de la'tipogralie? Ce i s'a inlimplat ?
Doctorul: — Sub cUvint că regulamentul închisoare!
cerea semnalmentele exacte ale preveiriților, paznicii o
despoeară in fața jandarmilor și ocnașilor.
Studentul, aprins, eu toate, că ceilalți nu iau aminte, cil
doctorul urmează:— .Și găsiți că nu Ie încă de-ajuns?
Doctorul: — Toți arestațil aflării despre asta numai de
cit. In închisoare veștile se comunică din celulă in celulă,
bătind in perete intru’un chip anumit. Anton Tlatciov,
auzind asemenea lucru, ceru să vorbească comandantului
tortarețel; din întimplare guvernatorul fiind de față, i sjJ
plinse direct. Guvernatorul inse-I răspunse curat :’«DâCa
s’ar fi inlimplat ce-va... a, nu zic ba... Cu ironic: Dur ■ni
meni n’a profitat de împrejurare o... leata opinie# d-hil Gu
vernator gelieral Rechnin.
Studentul, ca și mai înainte: — Ce grozăvie.
,
Vaslle: — Poate știi ce-va despre Solia Ivanovna... 1
lea le Una de la tipografie.
. .
Doctorul: — A încercat să-și tae beregata ni-n cio’
de sticlă, găsit din întimplare. Un paznic inse a observ'
sila-•
prin gaura cbeeL.. Asa-că trebuie să trăească cu de-a
d,e-asi.
Vasile: — Numai' atit ți-a spus temnicerul ? M
știi ce-va, doctore, despre Anton ?
Doctorul: — Nu, nimic.
Grlgore: — El, bancherule, cum stă casa?
. k
Bancherul:— O intrare de 3 400 de ruble :
1 ‘1UL
un judecător de provincie, care nu vrea să i se ști
mele, .și care ni le trimet ca partea noastră de la 0
tenire primită. Ghelluelile noastre slut grele de
timpul de față. Șeful nu mi-a trimes parale, Aștej»
de ruble peste cite-va zile Mașinii cea nouă a cos.
și mal Ie .și transportul.
, .x mda
Grlgore:—A, da, lera Hă uit A .și fost introdusă |
contrabandă... Uite depeșa.
,
Bancherul, cetind :— «Măria bine»... //mp0*'"
Dar uțl găsit o casă in care să se aranjeze atace
11 Bancherultoate astea trebuie căutat «ă fle
,,p cil mal ctirînd mașina I ovarășil din St. Petcraburg
'" „ot «ă lea asupra-le mal mult tipăritul. Las la o parte
'jjtatea și pnnie.|dea de a aduce tipăriturile tocmai de-
Doctorul:—A, metresa Iul
ist ,.Tr
»^tSd,:x,’a':‘lull,' ■Cu MiMr^fo,r ™
Studentul: — Ar trebui măcar doL unul do strofă
loms: N’aș putea fi leu al doilea?... Las să lin leu '
mal m!?!?’ f0“r,(‘ »r"p: ~ Vieaîa Uo
“e trebuească
*Doctorul: — Numărul viilor din i Lumina* trebuie nesil să apară la timp.
Vaslle, care încercase, să vorbească, cu toate hdrcruncgrBancherul: —Un nenoroc... Și ce bine mergea greva.
ruc studentului, c’o voce liniștită, dar cam tremurătoare ;—
Studentul: - Mult mal nimerit praful do pușcă...
lovară.șl,
am nevoe de variație. Nu se .știe cil o sâ nial
Doctorul, cu Unific: — \ orbești cam mult, tinere, Invăue nevoe să stau ascuns aici... Să părăsesc orașul, nu vreu.
Hlt să așteptați și sa va stăpmițl, tu și cel de-o părere
31
am
dat
cu totul cauzei.. Dar, credeți-mă,... simt că nu
.. tino, speranțe neprevăzătoare ale patriei. Bcțiea crec_
,nial pot fi bun de nimic-.. .S'e oprește dc-o dală, apoipe-un
ca nu
ion rugător: Nu mă inlăturațl... îmi voiu face chiar mic
ciun-va, prin chiar martiriu vostru, să-I aduceți vre-uu
mșu-inl, cu acest prilej, un mare serviciu. Mina mi-i si
neajuns. \ icața Ie sfinta, și bunul simț, singur, ar trebui
gura... Mă cunoașteți... Treaba cade in sarcina mea...
S;1 vă oprească de-a o atinge. După un tiran, altul, si asa
Grigorc-î stringe mina-n tăcere.
inal departe... b'acc o mișcare cu mi/m: Strădanica; Danaidei*,
Bancherul, sculindu-sc și plimbindu-sc prin odae: —
Studentul: —Numai prin fricft-I vom infrina. Frica Ji-I
Mizerabili bani...
gjngiirul cod de morală și de dreptate.
Grlgore:—Nu le plinge, bancherule.. Ge ne-ani face
Vaslle: —!• timpul să se sune clopotul siugelut...
fără de banii tăi? Tu Iești ccl mal puternic susținător al
Studentul: — Bravo Vasile, clopotul singelul. De-alungul
nostru,... fiind-că cel dintâi lucru ce s’ar fiice, arestindii-te,
intregnl lumi, glasu-I să fie auzit, pentru a deștepta la
ar fi să ți se conliște bunurile. Ce ne-ani face noi Iară f ine ?
fapte pe cel ce mal dorm încă.
Bancherul, desperat:—Trebuie de stat pe loc liniștit, .și
Doctorul: - Singe rece mal intăl, june. Dacă voim să
de privit cum voi vă dațl vieața... Cn-n ris amar: Pe cind
ne folosim cu adevărat de starea actuală de lucruri, să leu inii dau bănit
zdrobim vrăjmașul, trebue.ște să ne unim, să fim strin.șl
Grigore, cu o mișcare dc renunțare: — Iești incurabil...
cu ceilalți. Mi-I teamă inse că se vor depărta de noi...
Acum trebuie să plecăm... Călră student: Tu o s:i mergi
Studentul: — Liberalii ? Ducă-se, păcătoșii, Pănă .și purecii
cu mine la cartierul general. Mal avem de împărțit cite-va
lor li-s morțl de groază
manifeste... Tu vel sta in laț# bisericel Sfinta-Ana... .irâBancherul, cu disjireț:— Burghezi Ieri, burghezi mine,
lind dulapul: la-ți o pereche de cizme .și-o bluză Nu pier
Studentul: — Robi buni numai să sărute biciul care-I
de timpul și scliimbă-te iuie... Manifestațiea are s;i lie super
lovește.
bă... O să vedeți,... o să vedeți... Rănii! cu bine, Vasile.,, Doc
Doctorul : — Ce mal pleavă de cuvinte.
tore, vino: tu vel Ieși cu minn pe partea cealaltă.
Studentul: — Io mal bine să faci, sau să discuți ce-va,
Grigore și cu Doctorul, ies. In timpul acesta slndcntiil a
de cit să dormi pe-un timp atit de priincios, .și pe care
îmbrăcat o bluză de lucrător rus și niște cizme bucea, pli
mal tirzin n'al să-1 mal poți intilni... Cu pornire: In junind celelalte cfccle in dulap, llanchend se plimbă prin odae.
ru-ne totul doarme. Voi sin tel! prea dăinoll, prea greoi.
nerăbdător, vorbind cu sine încet, apoi iși ia pălărica și
Cele din urmă pierderi oare v'au doborit ?
pardesiul, stringe tăcut mina lui Vasile și a slmlentulni și
Grigore, înlrernpindii-l: — Liniștește-te, liniștește-te. Noi
iese numai dc. cil in iiring uccslnea.
. Studentul:—Lasă nu te mal necăji, bancherule... Călră
le-am ascultat cu răbdare, nimeni nu te-a contrazis, ceea
Vasile: Rămas bun. Na, lera să uit. A trebuit să-țl trădez
ee poate ar fi fost greu... Inlorcindu-se. călră doctor și apițsind pe, cuvinte: In convingerile noastre toți sintem unaIeri adresa.
înml, .și nu numai de astă-zl, nu-I așa, doctore ?
Vaslle: — GuI?
Doctorul. - Nu va trebui să rămînem numai singuri in
Studentul:— Anei Rikanskaia.
Vaslle, iute, cu interesAI vorbit cu lea? Le mal lace .
luptă, să dăm liberalilor cu piciorul.
Studentul: — A fost Ieri la cartierul general Dc la des
.Grigore: — La urma urmei o să fie siliți să lupte .și Iei
coperirea tipografiei, a trebuit să stoc ferita. Acmp nu
i.1
noL
‘1° vronie sau mal tîrziu o să se sature
mal stă in locuința cea veche, ci la o mătușa a lei m
d ,ot coșească, să tot aștepte.
3i u
kl so simte atit dc sigură, in cit a putut risca
Iipit i
~ ■V'h și ce sprijin ne pot aduce Iei ? Pănă și oraș. Și
aici
Cind m’a întrebat despre line, i-am dat
i,,’.1’11 isprăvitul unul banchet, ablea de au curajul a să vie' la
u comitet.
n'"
K na cu sfială cuvintul banal «Libertate».
R Vasile,1 cu imputare: — De ce al făcut asemenea lucru ?
sn 4 erui: — Staliea roșie, leata ce-I inspălmîntă.
Studentul:— A stăruit.
.
uîh.r ențui •’ — Și idealul lor cel mal înalt Ie un stai conVaslle, mutfămil, dar mirat: - A stăruit ?... Cădi pi
'
’ cu un ’»onarh in cap.
‘ n , cflerul: — Gu cnut si baionetă, ca și mal înainte.
3 Studentul, indreptindu-se călră ușă, sc inlilneșlc-n pr«y
trofic °re :
Ia ,,iaI bine Bă nu uităm greva... Lovind pneu Arlna : - A, bună sara, bătrînică... Bagă de samă de
raiul o’1
masă: Greva trebuie să izbutească. CuVasile a) nostru și-1 îngrijește ca ochii din cap.
cinli gre1Vlșlilor H'nenintă să scadă. Comitetul, în conseArina, ca de 50 de ani, cu părul cărunt dc
P !„
vor ..'h» 10t.ârit să se miște. Astă-zl, după amiază, Iei se
adusă
de șale, dar zdravănă incă: — Ehei, am
ri« (tafnr ,ja rinei biserici, printre cari și aici, în bise- mult mal
consecvenți do cîl iei, și nu h sa iuti | ■
,‘Sfillta Ana- ^râtind fereastra care dă spre
'"studentul,d?Snd.’ - Da, așa le- mal
JJult‘
’e vor '•'*
c*ncl grupuri se vor întruni după asia și
<4ri 8ei1r,|>ra‘lica Pe 1:1 vetrele lor, cin tind. Aceasta le va înVasile, care n’ascnltă: De o generație,, de
Snînzurat In’
'"aiutp 1,lentul ‘i'î solidaritate. Numai așa vom putea urina
ne slujește. A fost dădaca ui Alexis Ral . - himiiul.
,‘0^rito‘,_lc<ltIfl
co îzbînda mi.șcărol do a-zl cată să fie
Și de atunci... Sc llllot,rce
..rnce:\ Sfiner^’ ani colindat din casă in casă,... toți pa- 85Dac’am avea medalii de dat, tu al f
râde... Bă
'i-ebuLta 1°. ‘“credere. Spiritele sînt aprinse. Mișcarea
țului Andrei... Dar numai {arul dă diconijilnSniSă lz,)ntească ,și nu trebuie tulburată... Alt-feliu
mas
Pleacă. ; .
dc pe masă,
lliqre>“ si n°rI’ce încretlcre, Iear cauza va fi în primejdie
nins bun..
m>«
l(ie inimi pnaharcle
n
Arina,
/««»
Sc îndreaptă
^““‘cntele nUr sili să recurgcni la mijloace
Ar na, trebăluind pnn odae.
Țaru
l P
‘"/iW/c:
are să ne nial
S va
aceea, am scris guvernatorului, Rechmn, ca, ^le cu <iț e(irl ■■a(le
y-:z:!c: Oarennilt
O--' t
«?(îins «zuăn °C| Vre"° n,anifcstati‘î. zi!C,C i^hnV^tă’/l’
n» se
k astea», ca să nu creadă c’ar II chiar astă-zl,
?! vor vnJncskice cum-va si să ație calea greviștilor, cari
f'1'Mo l0?dea do drum liniștiți, imprăștiindu-so In mahaIear de-șl va pune in minte să inru Va cedn V<? Sc?I)a de soarta ce-o merită de mult... Socot
X’?”" Poiim ’ ° t ata asta» guvernatorul nostru...
*U riuetj. ne vo,n avea reprezentațiea de adio... Toți rid...
• reprezentațiea de adio a dansatoarei Flora.
? Al/î,ia a,)I de Ci’,dcare n o asculta . Til. incrpe n țucra printre dinți o
se „rea mea
melancolica melodi
. ..ut j>... Vasile, surprins, isco
dind din cap: Iear, I*
1 ln lf(J D£l| ț(a. tunoa9tem
preșle- din șucral fi «
Dinsa urmează, iz^ddorTNu sUeC inFlă ^ba Arina... Rlndmnd inainlc.
�HEVJSȚA IDEEl
■134
REVISTA IDEEl
Toți la feliu. Frumoși, curagioșl, cum se cade Hoți... Zărină pantalonii sptnzurațl tn cuii'i, mormăc: Nn, nu șo
poate ca să nu-șl atirnc pantalonii in cuiu... li m d«n
cuiu și-șț vede de treabă.
Vasîle:— Cind ni se întimplă s’avem și noi doua pe
rechi.
Arina, [ară a asculta: — Toți Ia felin, toți.
Vasile: — Nu bodogăni degeaba, Arina. Par’că ce poți
face: omul Ieste cum Iesle.
- '
Arina, atirnind pantalonii in dulap:— Știu... La felin,
ca boabele de mazăre dintr’o păstae... Merge spre Vasile ;
AI auzit vre-o dată vorbiridu-se de Alioșca, do Alexis
Ratlov ?
Vasile: — Ce întrebare?
Arina, rnindră : — l-am fost dădacă... Se pune pe tin
scaun... Bleata mă-sa a murit in ziua cind l-a făcut, și așa
mi s’a dat mie să-1 cresc. Cel mal drăguț băeat ce mi-a
fost dat să văii,... blind ca o copiii ță .și hun ca uri sfint...
Dar... Dă din cap: Sîngele, prea fierbinte ii alerga prin
vine, și intr’o noapte,... b cumplită de noapte neagra, po
la miezul nopțel,-. sosesc jandarmii... Blestemății de cinl,
l’au legat cot la cot și-1 luară. Și de atunci nu l-am inal
văzut niciodată.. Sc tinguește, legănindn-și capul ca'o bo
citoare... Chiar tatăl său n’a avut dreptul.. Ci-că părul
i-ar Ii încărunțit ca cenușa intr’o singură noapte. Nn
m’au lăsat nici pe mine să-I string in brații, amenințindu-mă cu închisoarea de vohi mal dărui. Cu glas stins :
N’am știut măcar, nici cind a apărut înaintea Curiei de
judecată, nici cind a murit... Călăii.. Nici nu împlinise
două-zccl de ani.. Alioșca.. Alioșca... Sălbatec: Ucigașii...
Nu le voiu Ierta nici o dată... Măcelarii... Liniștindti-sc cu
inertul și ștergindu-șî ochit: Dar etnn te chîeanlă pe tine,
care ți-I numele de familie ?
Vasile:— Ce are atace numele mieii: camarazii, acolea
îmi zic Vasile. Cind voiu ti mort, Iei vor pomeni de Va
sile: alții nu vor avea nevoe să știe cine Iera...
Arina, dînd din cap ginditoarc, tace citc-va clipe, apoi
de-o dată, aducindjt-și aminte : — A, Iera să uit, toantă ce
aînt... Feciorul vecinei, Sașa/băețelul cela drăguț, vrea să-ți
vorbească, inse, nu l-am lăsat să între... Inse nu se dă dus,
vrînd cel puțin să te întreb cînd ar putea să vie... Toți
acești domni, prietenii tăi, îl Iubeau.
Vasile: — Fără-ndoeală, poate să vie cînd vrea.
Trei crocănilurî.
Arina: — Uite, iți vin alțl musafiri. Nirneal n’a mal
primit atitea vizite... Dar, nu face nimic.
Vasile: — Dacă-I o damă, zi—I să între, fără să mal în
trebi alt-ce-va... Arina pleacă și deschide numai de cil.
Vasile, nerăbdător, aleargă spre ușă. Intră Sașa... A, Sașa...
li întinde mina.
Sașa, orc-o 16 ani, uniformă de licean, dă mină cu Va
sile, sfios: — leartă-mă, to rog... Scoale din buzunar o carie
f« o dă lut Vasile: Iți mulțămesc. Nu pot să-țl mulțămesc
îndestul.
Vasile: — Al și mintuit-o?
Sașa. — Am cetit-o de două ori.
Vasile: — Cum se poale?
Sașa: — Am devorat-o... Câni încurcat: Te rog, Va
sile,... oare se primește orl-cine, mă veți admite, mă veți
lua și pe mine ?
Vasile, cu bunătate: — Uite ce-I trăsnește acestui băețel prin cap.
Sașa, cu căldură: — Aș vrea să lepăd uniforma asta,
să alerg să-I ajung, să lucrez cu Iei. Nu știu ce iri-atrage
spre Iei și nu mal pot suferi. Cu desnădejde: încă doi
ani, păhă să isprăvesc școala-I prea mult, nU mal pot
aștepta.
Vasile: — Ie Încă timp, și nu trebuie a fadă' nimica
fără să te’gihdeștl mal Întâi bine, Sașa.
Sașa, aproape plingind: — Bleata mama,... ce durere’
a a li pe lea... Dar trebuie... Vasilc-l privește cu simpatic:
Aș fi vrut să arăt cartea și altor colegi si să le cetesc
părți din lea, ca s-o iubească și lei. Aș voi să vorbesc
despre dinsa la toată lumea. Dar in loc de asta sint nevoit
s-o țin ascunsă în buzunar și să leu sama a nu cădea...
ț ascund o carte ca asta. Ce rușine... De la biserica din
lața pătrund niște sunete de orgă, cc se opresc o clipă,
apoi tncep in răstimpuri din nou. Ambii asculta: Ce bine
e °rrRa (1,’~aicL Uo ,a »ol nu se aude nimic... Se
lume V..
. slincfa
sc uită pc lea : Cc de-a
«■«■•’isfd "fnf CC a
astă-fcără... Trece la masă, ia o
Vf'rov4k!.p10<,rVI b^mc/c și se nîtă la ilustrații: A, Sofia
de-o duîâ
T^a~1? Privești ținta portretul, apoi
Vasile, îngrijit: — Ce-I, Sașa ?
Sașa, plingind cu hohot: — Profesorul ne-a spus a8[4
că nihiliștil sint niște făcători de rele, drojdiea societăîei
Și ă trebuit să stau la locul ihleu, liniștit, fără
zi'"
nimic. Mă gindeam la mama... Trebuie să dau meditații ra
s’o fac să trăească. Caută să se slăplncască, fără să poat({
Mă duc acuma. Mal vin leu altă-dată..
Pleacă, șlcrglndit-și ochii. Vasile, mișcat, tl urmărește cu
privirea, dinii din cap. Ici sc plimbă prin odae, gesticulau!
Se duce la fereastră, privește afară, se-ntoarec,'oftează adinc, sc așază pc canapea, cu minileinerucișatc după ceafă
șucrind melodica rusască. Peste cil-va sc întrerupe, cnn(bl(j
inainlc. Orga. O ciocănitură la ușă, dar n'o aude.
Ana, in tocă și jachetă, intră încet, dă cu ochii de Va
sile slind pe canapea, ocolește masa in virful picioarelor, sc
apropie de iei pc la stingă, Vasile, văzind-o, sarc-n sits
aleargă la ica, șl-î slrlngc mina, tăcut. Veselă: — Nu le miri
că mă vezi?
Vasile, cu o voce adincă, eu înflăcărare: — Te așteptam.
Ana, mirată: — M’așteptal ? Peste putință... Zhnbihd d
aincnințindti-l cu degetul: Nu-I fi cum-va năzdrăvan ? '
Vasile, ca Și mai inainle: — De zece zile, heincelat le
chiorii.
Ana, glumind —Și leu să n’.iud-nimic... Mal serioasă •_
Pur .și simplu, nu mal pnțeain suferi carantina Incliipuește-țl. mă duc. la tipografie că do obiceiu, mă uit la fe
reastră, nici un ghiveciu cu Hori Norocul mieii că por
tarul nu Iera in ghereta Iul .și nu dădu cu ochii de mine.
Mă întorc înapoi și alerg de-a dreptul la Comitet. Aici
mi se istorisește dezastrul.. Mal aflu că polițiea scoto
cește întreg orașul, vrind să dea de urmele profesoa
rei de franțuzește... Mă reped numai de cil acasă, îmi
fac geamantanul, spun nropnetărescl că plec la Petersburg, și mit duc de-a-areptul la mătușă-mea, în strada
Parcului.
Vasile : —Strada Parcului ?
Ana:— Da., și ce-I de mirare?
Vasile : — Nu departe de Operă ?
Ana:— Alături... Sc vede pe fereastră... Măinșă-nica, văzîndu-mă, ineîntată, mă copleșește do întrebări despre St.
Petersburg. Buna bătrină habar n’avea că mă aflam aco
lea de șase luni. Bărbatul Iei Ic funcționar la Finanțe, și,
firește, vrăjmaș de moarte al socialiștilor! Cite-o dată singură rîd, dar acolea-s în siguranță, ca și cii|d aș fi sub
aripa lui D-zeu. Cu toate astea Ie atîta de greu să stal
ă.șa fără treabă, să trindăvești, fără să lucrezi pentrn cauză,
fără să stil nimic ce ’se intîmplă, ce fac al noștri. Să nu
știi nici măcar de mai trăesc, ori ba... Cu pornire: La
urma urmei n'am mal putut, mfi duc la Comitet, și aco
lea aflu... Cu-n Ion impulălor: Aflu 'că D-tă Iești incă
aici... Și mi se dă adresa D-tale.
.
Vasile, inlrerupînd-d și infrînindii-i biicuriea: — Iești aht
de... politicoasă... astă-zl, Ana.
.
Ana, cu duioșie : — 'Imt ziceam : bietul băeat, sufere,..
trebuie să sufere si iei, negreșit,' acolo, ca și mine..;
Vasile, ca și mâi înainte:-'X va să zică, n’al venit mi
mai p.entru cauztf...
’ , . nli
Ana, dind din cap: — Mă gindeam, Vasile, că se impinisegă zece zile de cind nu ne văzusem... TțtcnutinuuȘi-ml închipueam că te apasă timpul.
.
Vasile, încurcat și îndurerat:— Ana, tu îți baț .1°
mine... Inie: Sofia mi-â.spus...
.
Ana: — Sofia ? De ce amesteci pe Sofia aici < <
Vasile, resemnat :— Nimic... Sc. plimbă
J”*',* °‘[n_
Ana, in prada uminlireî:— Solia, bleata Solie.
‘ _0
ton, ce li 's’o 11 intîmplind oare in clipa asta .
.știre despre Iei.
rUnd:?
Vasile, cu asprime: — Doamne, și la cc-ar idiom
Ana, îngrozită : — Cc spui, Vasile ?
. m fie
Vasile, cu amărăciune: - Cauza, Ana, cauza mamu
toate. Ce au aface ființele?
.. .j xăii de
Ana, iiilrislală:- Ce s’a intimplat oare
tillC,
le mal cunosc. Și încep aproape a mă
cU inVasile: — Ana, are să se isprăvească deg
doelele tale.
.
.
urmărcște.
Ana, iniputuIoare — Știi bine ca poliția
l)c cC
că în fle-rce’ clipă poți să cazi peșcheș in ,n
pebiinien’al. plecat încă, Vasile, și stal așa P(‘„ 1”c -. 0 |;dtă <,JI
Vasile: — De mult, dft mult Iera sa m ,
, (j foSt...
Sofia, cu Anton si cu Masa,... făr.ă-ndoeală, m'
Ana: - De n’ar fi fost ce? Spumb sp“n.c^ n’ar fifost
Vasile: — De n’ar li fost... Cu caldiira.
pentru line...
„nitcalu Pc neașleplalc, iiifăiide ochii, și cu o voce
A”?’.
De n’ar li fost pentru mine...
'"rUe ca și cum ar fi cerul de la îca un răspuns: —
•S. q fi părăsit nici o dată, plccind de la tipografie.
Is,U*1n reculcgtndu-sc iute : — Nu ți-I Iertat să. Iii atit.de
.văzător,.’. Oameni ca tine sint trebuitori.
“'T/qile^ -imbind amar: — Trebuitori... Amcnințind: Da,...
.. trebuitor, dar aicea... acum.
S Ana, ingrijalâ: — Tu mă-ngrijeștl, Vasile? Qe plănueșil
|
1,1Vasile, ironic: — Tu, și îngrijită de mine?
Ana cu trislcță: — Ah, ce crud Iești.
Vasile ca și
imiinle : — Ana, cauza înainte de toate.
Ana îuplind cu sine: — Ah, Vasile, mă torturezi.
Vasile, ca șt mal înainte: — Pururea vorbe mari.
Ana plccind ochii in jos, căulind să-și stăpinească laruiiilc> ingină cu-n ton de imputare: — Vasile, Vasile,...
Si sfii cit rău iml faci.
Vasile, căindu-se și mergind cu pași rari prin odae : —
[cartA-mă. Vasile nu mal există... Cel pe care-1 al in față
le altul.» Se aruncă pc un scaun, după care, linguitor:
Cc's’a făcut, val, Vasile cel de odinioară?
' ^na : — Vasile cu inima de pleatră.
Vasile: — Nu de pleatră, ci de ceară, această inimă
mizerabilă, pe care o palidă seîntee o face să se topească
întreagă, pe cind cel mal sfint foc nu-I in stare să-I în
călzească răceala... Cu hotărirc, bătind cu pumnul in masă:
par focul acesta va înăbuși scinteea nelegiuită și va în
cinge inima renegată... Deznădăjduit, c'o uocc stinsă: Unde-I
Vasile dc-odinioară ?... Lasă capul pc spate. S'aiide orga.
Ana, venind la dinsul pe dinapoi și netezindu-i cu amînitoua minele părul: — Ce s’a intimplat Vasile ?... Cu du
ioșie: Vină-țl in fire...
Vasile, c’o voce rugătoare, cu ochii închiși: — Nu-țl
lua ruinele, te rog. Cit de dulci sint, cînd îmi umblă prin
păr. Ah,,ușurare divină... Dc-o dală deschide ochii, cari
trădează lnpta-1 interioară: ar voi să vorbească, dar nu
poale de cil îngina: Ana... Ii prinde minilc, le trece pe
fa(ă-i până la gură și sărută cu pietate ambele palme. Ana
l-ascultă zîmbind, plină de fericire. leac ici urmează, gemind,
c-o voce stinsă: Ana, ce-al făcut din mine,... din inima
mea... 0 cirpă... o treanță... Ii lasă nunilc, se ridică ți pă
șește cu pași agitați prin odae. Ana, înmărmurită, uilăi și
intui, răminc in picioare o clipă, apoi se pune pe-un scaun,
aproape de masă, fără să îndrăznească să-și ridice privi
rea. Vasile trădează in toate mișcările Iul turbiirarca carc-i
ziigriimasc întăile lui vorbe. Cucii vorbește inse glasn-i devine
mai curgător: Nu fii supărată pe mine și nu ride de
mine,... sau mal degrabă... I7ii gest indiferent: Sau mal
de grabă rizl, dacă-țl place. Puțin iml pasă, nu mal am
nimic de pierdut. Știu prea bine că numai în romanele
vechi, dragostea Iesle cel mal de căpetenie obiect al viețel.
*nsc> 81,,t dezarmat sî-ml fac efectul celui mal stupul Romeo. Am luptat în zadar; Nu-țl voiu cădea-n genunchl, ,nu-ți voiu jigni nici auzul cu-n «te iubesc® de
romanță. Nu-țl fie teamă, in privința ăsta nu m-am schunv-• ,J)ar trebueste să-țf spun un lucru... Cu căldură:
VieațaJărfi tino iml Ie un chin: nu pot să o îndur mal
■”u^un copil si nici un flăcăuaș. Știu.că vor li fe'"5 cari eă-ți SaineUe poate, dar sufletu-ml Ie supus unc
^nfrmte atracții care purcede din tine, așa că nu mal
8nJ pe mine s'tăpin. Totul Ie tulburat în mine Nu mă
»>d recunosc leu pe mine si nici nu vreau să mă mal rc^nosc... cu-n ton mai liniștit: Veneai la tipografie m fier
riJ?,ZL”! Icra martiriul, Iera muceniciea cu-ncetul. Am
tnhni a,u ini:orcat să scap,... in zadar. Nn Ie vorba de o
oaS cc trcc‘;. Ie dbrința,... intensă, grozavă, elementară,
drDi‘, suverană. Dacă’ dragoslea-I asta, i-un iad.
®»rr raî (l(linc mișcată: — Vino, Vasile... /fi întoarce fațu
nnr,,!^ -pc earc
luminează un zimbet dulce, Vasile sc
l>nl
mlr’nn salt. Ica ridică ambele brațe și-i apucii ca-
cZa rc. ,nînî- V(ls^
135
m noapte, spre tine, brațele lor cele mari ? Te dezmlerdeșteptai™"’ ln8C at'1
dU1CC’ atlt de lin’ că n te
Ana: — Adevărat, al suferit atît?
Vasile, ca și cum s'ar fi deșteptat dinlr’un nis: _ Tu
Iești, Ana, intr’adeyăr ? Nu sint oare nebun ?... o prinde
m brațe, rostind: .Vna.... Ana... Nu visez oare? Ic aevea?
Ie cu putință ? AnarI oare in brațele mele ?— Tuiguilor ■
De ce a trebuit, atunci, să sufăr atît ? De ce asemenea
clipă vind atît de tîrziu?
Ana: — Vasile, fericirea vine oare vre-o dată prea tîrziu ?
Vasile: — Da, une-orl... Face o mișcare cu mina, câți
cum și-ar alunga niște ginduri întunecate.: Dar fericirea-I
de față, o am, ce-ml mal pasă de celelalte?
Ana: — Nimeni nu și-ar crede privirilor. .Mindrul, neinfrintul Vasile-n genunchi.. Amindoi rid.
Vasile: — Prea iubită— Ii sărută degetele unul după
altul.
Ana: — Niște oameni serioși ca noi, ce-ar zico lumea văzindu-I sărutindu-se așa?... Rid amindoi. Din stradă, de
afara, pătrunde zgomotul unei mari mulțimi.
Vasile, tulburat, uitlndu-se țintă la Ana: — Ah, fericirea
mea,,., scumpa mea fericire plăpindă... închide ochii ți face
o mișcare in aer cu mina, ca și cum ar fi vrut si oprească
o arctare ce piere. Zgomotul de afară tot crește... îmi sca
pă,... zboară,.,, piere,... nu vreu s’o pierd.
Ana, cu imputare, punind.hu Vasile mina la gură: —
Vasia,... Vasile... Asculți: co se petrece oare afară?
Vasile, părind nepăsător : — Greviștii s'au întrunit în
mal multe biserici, între, cari mal cu samă aicL Acum se
pregătesc să plece, să se întoarcă, in masă, pe la vetrele lor.
Ana, cu un ton dc surprindere, veselă:-— Și leu să nu
știu nimica. Ie drept că nu mal am nici o noutate, de
mult... lea bal la fereastră, să ne iiltfin...
Rtimoarea crește, crește mereu.
Vasile, rugător și îndurerai:— Stal locului Nu te ducePlăpindă mea fericire... Aparte: Nu mi-o răpi.
Ana:— Las să mă duc, Vasile, te rog.
Vasile, iot in genunchi, face accea-și mișcare cu mina, ca
și cum ar fi vrut să prindă o nevăzută aripă: — 0 scap,...
fuge de mine...
Din stradă se nude un cintcc, alte glasuri sc alatureaza
pc.
descrește, cu cil mulțimea înaintează, deșartă
pe. rind,
rina, apoi
at
picafa.
■ Auzi?
Ana
Vasile, .sărind in sus <desperai!— Ah, ce ciută ? Aș vrea
Voe.i»
w;;’ «Imprăștiați-vă. Nenorocirea vâ
s;I mă răpăd șă/le strig
mne cu Air
Ana la fereastra din stingă.
paște»... Se pune
Ana:— Uite, Vasile,, ce frumos Ie. Mărețiea liniștită a
poporului Ie sublimă. Cu cită'• încredere pășesc. De unde
le vine oare asemenea singe rece? Al crede că sint in altă
tară, că n’au știut nici o dată ce, sint cnuturile și cazacii...
Vasia, n’au fost degeaba strădănuinle noastre..Aurorama
relui viitor începe a se ivi. Vasia, ce fericită mă simt...
Se lipește de iei.
,
.
Vasile, cu groază:- Ana, n’auzl?.. Gavaleriea,...cal...
Ana:— Nebunie, închipuiri. Iești atît de nervos, de coVasile:— Mi-I groază... Cu desnădejde: Ana, nu vreau,
nu pot să te. pierd... O slringe la sin.
_
nespusă înseninează aceste figuri obosito. Știu că wua d.
Wsil tle pUteF$r r uS u
moale: Cu pre ul de ă ciștiga pe Ana^
cu , C' l,P^l de vlagă, cu fafa’nirc minele Anei, caia Ia ica
cap. a"spo^- Copil... nfbun, prea iubit...rJ
lCar buzclc lor sc ating inlr'un lung,
in
J°s,
a-sla’ Vasilc> alc căraî brafc s.laUaU
si cum
ar fi
cruciș și-șl înalță pieptul in sUSr’'
' .
ale. in,r-ul
apese cu o aprindere și mal mar
. . 4 ”Acea*t« depărtează atunci de buzele
9ttlc> reminind fafă-n față și ochi in ochi... Scump nebun...
locul odael șt se sprijină di reclin,pme inlimplări.
urechea ațintită, ca m
[napPoi sprc Vasile...
Ana privește intr’una, cu braț'd am,
Are să Înceapă
cintA neîntrerupt, nu șovăesc,
inte mereu. Ascult*.•
yasile, n’auzl? Gintă fără
nu fug- Fuge
*>iereu.
sA le pese de puști. Ina t
<
{nd picafa
plerdn.
�REVISTA IDEEl
136
Î37
REVISTA IDEEl
Vasile: — Merg să intilnească cortegiurile purcese de
la celelalte biserici.
Ana, veselă:— Vasile, ascultă; ciută necontenit.
Vasile, vesel și îcl
N’rtre să U se intimplc nimic, Aniifa. Au să se împrăștie in liniște, singuri, negreșit, ne
greșit.
•
Ana, ne măi puțind de'buc'trrlc:— Vasile,’Inulțimea cintd
intr’una;
‘ '
Arina, întriud inccet se duce la fereastra din stingă, Intin'-ind brațele înainte, spre stradă, mișcatăAscultați
cîntecul pe care-1 cinta Alio.șca al nileu... . Deschide fe
reastra, cintccul răsună mai tare, după care sc stinge, încet,
încet... Ce frumos cin tec, nu-I așa ? Și cum îl cinta... în
cet, încet de tot, să îiu-1 aiixă curii-va tată-său.
Ana, triumfătoare'.— Și a-zl se cîntă în mijlocul străzel.
Arina încearcă șă cinic cu corul, inse nu izbutește, apoi
rostește vorbele fără artă, inse c.ii Căldură, emope și entu
ziasm, cresclnd, după ritmul melodici cc pătrunde din afară
in odac.
Arina, cinlind ■ «Steagurile noastre,'deasupra trenurilor
filfii-șl-vor marile lor falduri roșii, ca sîngele. Regi, tre
murați, că. voi sintețl cel cari le-ați muiat in sînge nevi
novat»’.
Ana, o privește mirată, ingtnind după dinsa, strofa cc
vine... Vasile, mașinaliccștc, însoțește Ici inlimplarc pc cclc
două femei: — aGlasul nostru, mereu răsună mal tare, ini
mile noastre, pururi viteze, pururea mîndre, pururi cu
rate, lumol mal cu tărie vorbesca.
Din depărtare se aude. itn ‘răpăit de saluți. Vasilc-șl as
cunde fața intre mint. Cu groază Arina lasă sa-i cadă
capul încet pe piept, iși șterge lacrimile și iese incel din
odac. Alia și Vasile rămin locuiții ca Inipîclrifi. Imnul din
stradă încetează și-n depărtare se înalță zgomotul unui
mare tumuli. Unde glasuri- încearcă in zadar a ciula mai
departe. Se. aud criinpcc de melodic. Alta salvă.
Vasile, implorator: — Anuța...
Amurgul umple pc. nesimțite odaca.
Aria:' — Simt fîlfiirid în juru~ml aripile morlil.'
11
Vasile : — Pe lingă hol. A trccii salvă. Cu o bocc îrcmurăloarc: Anuța...
Ana, înfuriată: — Răbdarea a ajuns la cele din urmă
margini. Trebuie să- lucrăm cu o îndoită ardoare'.
Vasile, co vgcc stinsăAnuța, taci, te rog. Asta-I crud.
Ana, apropiindu-se cu încetul de iei, îhglnâ cu grijă,
duios: — Vasia..'.
i
‘ .
‘
Vasile, înăbușit : — Mi-I frig, ' nri-I frig. Vin mal aproape... Ana s-apropic, iei o cuprinde in brațe: O putere
neîhdurată vrea să hu te răpească .și nu vreau,... nu vreau
să te pierd... Ca și cum ar fi implorat pc cine-va: Nu mi-o
luațl.. O pauză... N’a fost de cit un vis... A trecut....
Ana: — Vasile,... ți-aducl aminte decîntecul ce se cinta
ades în cartierul latin din Paris: eVleața Ie scurtă : pu
țină speranță, puțină visare și apoi rămas bun».
Vasile, mașinaliccștcȘi apoi rămâg buri.
Arina, dă năvală in odac, gemind
Ah, Dumnezeule,
ce grozăvie, Sașa a fost adus străpuns de baionete...
Vasile:— Sașa? Aleargă prin odae nebun.
Arina :— Dumnezeule... Dumnezeule... Bleata măria. Mă
duc la Iei... Iese repede.
Ana:— Ce de suferințl pretutindeni.
Vasile, cu o voce turbată:— Anuța, să plecăm, să fu
gim... Iute, Anuța... Se întrerupe. Apoi, peste o clipă, aparte,
parc că rugător :— Numai un ceas, nu cer de cit un ceas,
un ceas de uitare... Tăind acrul in semit de oprire: Nu acmn,... nu acum .. Se aud trei ciOcăniturî scurte... Răcnind...
Nu ucum, Nu acum... Apoi, ingîntnd iute: Nu acum,... nu
Vasile, după cilc-va clipe, cu ochii închiși, thfrttibid.
durerea, răspunde cu hotărtreDe loc.
‘“-fi
GrigoreCe-I cu tine, Vasile?
Vasile, ca și mat înainteNimic. Asa, ne polmh,»
Grigore: Strada Parcului si strada Palatului..’.
Vasile, itilrerupindu-lleu îmi leu strada ParcuFiir
Grigore:— Poarte bine. Cum vrei. Totul va II Ilr‘11(
tit. Izbindă bună și rămas! hun...
1 ^a11 siringa mina și dispare. Vasile, ca țiiituit' in ])r ,
urmărește pe Grigore cu ochit.
°ff«
Ana, apropiindți-se încet-: — Despre ce Iera vorba?
Vasile, mașinaliccștc: — Despre nimic, la o Matei,i,
■
fără nici o însemnătate.
Sc (tșcăzu ămindoi pe canapea.
Ana, neliniștită: —Dric tu tremuri, Vasile... Pi c"l>rindc
capul intre mini.
Vasile, plecat, sc lipește de ied, apoi, eu-n glas Itifăgci.
nat, incel: — Ah, lasă-mă șă-ml Odihnesc cal”il pc sinul
tău, .1 bietul cap.
Ana, dulce: — Linișteșțp-te, Vasia, ce-I asta?
Vasile, obosii: Ținc-ml'de veghe,
Ana: — Dormi, Vasile, dormi.
Vasile, ca-n vis: — Ah parfumul, scumpul parfuih al
părului tău.
Ana: —Dormi, dorini, sărman copil.
Vasile, rugător: — O clipă doar.
Ana: Te voiu legăna dulce, dormi, dragul mleu, dormi.
VasileO clipă doar,... o clipă.
Ană:— St... Liniște. Tăcere...
CORTINA
ACTUL AL III~Iea. - Salon modest mobilat
La stingă, o masă, scaune și o mică sofa. Masii
cu samovar și pahare de ceai: La dreapta un
birou vechia pe care, intre altele, șe Văd două
sfeșnice cu luminări. In, dreapta și in stingă,
uși. In fund trei ferestre. Sara... Varvara, Tania
Maria și Ana beau ceai. Pe masă, o sticlă cu
coniac, pahare, prăjituri.
Maria, ,?2 ani, toaleta de vizită: — Va’să
zică... Iești mai de mult aici, Ana..
Varvara, 45 de ani:
Sini vre-o .două săptăinînl de cînd ai venit, nu-I așa,... Ana ?
Ana :— Trebuie să fie vre-o două săplămlm.
Timpul trece atît de iute la D-ta, mătușă.
Maria : — Macar îți place ?.
Varvara:— Abiea* de Iese: zile-ntregi• și le
petrece neîntrerupt în casă.
Ana:— Te simți atît de bine aici. De. alțfeliu leu am venit’pe mătușica s’o văd.
Tania, ca de vre-o 20 de ani. Toaletă de vi
zită:— Al foarte mare dreptate, și nici nu-I
vre-o plăcere să te plimbi în timpul de față pe
stradă, Pretutindeni tipuri suspecte,... soldați—
Varvara, cătră Maria, așezată alături de ie(i
pe sofa:— Nu prea-i place să leasă, afară doar
de zilele astea din urină, cînd a trebuit sa se
ducă să-șT vadă o prietenă cil care .a. venit ‘ P
la Petersburg, împreună... Bleatn, iera bolnava,
Ana:
Vasile, a snnat cine-va, Pentru tine.
Vâsile, crr și mai înainte :— Nu acum,... nu acum.
Vasile,
si1 a trebuit ca Ana să-I ție
lie alaltăerl ț«10
și
1,0'‘ 1u* r ’»
Ana:— Asculți ? Arina a plecat la Vecini. ’ A sunat - păhă hoaptea tîrziu. lereaîh atît de nolimșu> /
cine-va.
Tocmai în ziua acelor întîinplăr^ sîngeroase, f
Vrtsifr se îîndreaptă zdrobit spre ușă. Ana se ilucc la fercastra din stingă și
se ntlâî afară, așa ca Grigore, care se
cari le știi... Val ce cumplit lucru.
>......
tnlodrcc cu Vasile,
î* '
in semi-inUuieric, nu dă cit ochii tic.
Maria*: — Tot asa Ie si astă-zl.
iCA
dinsa. Grigore■ cu Vasile, In pragul uțeî, vorbesc intre dinVarvara, turburată:— Ce se mai petrece,
fOJ/i șoaptă.
u<<lucrăm.
tere:Trebuie...
- ,A.su,K,t ceasuI' ririd»! nostru de acum spune ?.
**
Maria: — Se percheziționează prel•tulinden), în
:.VVasile,
rcpdind : — Trebuie...
toate casele : nimeni nu scapă ,
vreIK:”S’:‘u Hdicat baricade. Străzile
Șepci*'
Varvara, din ce in ce mai neliniștita ■
Me rlurl ‘,e
de fi,nge
sînge.
Nu se ?tic r,T* uci>I sînt. Asa că
polmlne?
- Nu
chiziționează?... Iși prinde capu-ntre
inine/cu copii*
fi mai inainte
Măria:— Vecina mea pleacă mm‘POftnine-.-. •
’-"=l cil asprime
Stnî îa-ndoeaîă ?
în streinătate.
, rvara, ca și mal înainte: — Oare de ce ?
v ja. — Cică nu se va mal întoarce în Rusia,
atunci cînd nu sc vor mal cere pașade cU *■
PL'.r fvnria:— Adică, atît de rău am. ajung?
Xaria* — Bărbatul Iei Ie advocat, și zice că
i ,tp-să ne așteptăm încă și la mal rău...
lrVarvara:—. be-alaltălerl leu credeam Inse
^Mqrja;1—’Ce liniștite, dragă Varvara: armata
nustiit măhălălile, unde sîngele curge puhoiu:
cldai’ aici, în oraș, nu cutezi a trece nici peste
dr/X-.s-i' urmează înainte vorbirea.
Ana’ vorbind cu Tania, lingă fereastră: —
Vin să’-nif văd aici pe mătușa, încă de pe cînd
iprun în pension.
Tania: — Si acum, studiezi Ia Petersburg.
^imțin încurcată: - Da.
Tania:— Ciudat. Mi s’a părut că te-am văjrut chiar aici în oraș, nu de mult...
Ana, ca și mai înainte:— O părere, nimic
nial mult..
Tania: — Ah, ce frumoasă trebuie să fie vioaia
universitară. In toate zilele, conferințe, apoi
atiti camarazi.. Visul mleu ne-ntrerupt.
Ana:— Pe ce n’ai făcut din Iei o realitate?
Tania, mal slăbind vocea:— Am avut un caz
nenorocit în familie.
Ana:— Adevărat?
Tania:— Frate-mîeu Iera student, și luînd
parte la turburărî, acum trei ani, a fost trimes
in Siberia. Și de atunci nimeni nu mal îndrăz
nește din noi să pomenească de universitate
față de tata.. Schimbînd vorba și privind pe fe
reastră: Ce vedere frumoasă de-aicl.
Ana, distrată:— Da,... Parcul... Uite și Opera...
Tania, privind pe geamul din stingă: — De
partea asta se vede toată strada Parcului. Ce
nesilrșită procesiune de becuri. Cu toate astea
strada nu-I mal puțin întunecoasă... Mi-ar Ii
frică, să mă plimb pe’ lea, singură.
^Mnindouă rămin uitindu-se pe fereastră. Ma
na, după ce a tot vorbit cu Varvara, după puImd șovăire, scoate din buzunar; cu băgare de
samă, un petec îndoit de hîrtie tipărită.
y,arYara> curioasă : — Ce-I asta ?
I J”aria:— Am găsit-o pe scară. Am mal văzut
e astea și-n alte case. Intrînd acolea, călcâi pe
a-.. Nu
putuj împotrivi, și o ridicai... Dai’
(hi a£Ve îd buzunar, si-acasă nu Îndrăznesc s’o
mtn ^Ulnnezeule sfinte, dacă ar da bărbatul
s’o ? psb3 *ea- Vreau s’o cetesc repede, și apoi
încoace Maria, s’o văd
in an ? SG sp?tie în Iea’ Trebuîe să fie Vre"
Acasă-I Doamna?.. PfeWC hirlie’ Varvara si Maria P^dsace^tali Cb!d (le'° dată< sc alldC
Sa (n! Va
Maria v^ă hîrtiea iute in buzunar£a(lm,d ntrd Prin dreapta: h-5 de ani,
veche, cu pretenții de înlme
.
'^rbf^i Ull> ca llc bărbat aproape, vorl)l'd
ff
im J,dll;fi ceaiul și mîncind intr una pe^mefih
k^°lemn... Bonsoir, scumpele mele. Ce nu
Varvara, recomandtnd pe Ana:— Nenoata
dm 1 etersburg, Ana Rikanskaia.
P
Natalia, stringe mina Anei și Taniei și se
Pllne Pf-un scaun, Ungă nutsă. Varuara-l dă
vv Pahar de ceai: - De-atI ști, dragele inele,
Fanai ?
V®
1CU’ ,1GW «HUi COlonel de jandarmi, și sa Iiu arestată, pe stradă
Niște derbedei de soldați, cari fără îndoeală nu
?veau
maî bun de fceut... Dar zău, am
eu Înfățișarea unei persoane periculoase?... Pot
i luata drept o socialistă ?... Alerge după socia
liștii lor cit voesc, dar sar putea să li se dee
poruncă să lase lumea bună în pace. Inchipuiți-vă, o bandă de tîrîtori de vătrae, să-rnl ceară
pașaport, și să mă întrebe de ce parale am... Dar
au văzut Iei pe dracu. Le-am arătat leu cu cine
aveau a face.. Să Ii văzut ce mutră au făcut,
cînd mi-am dat numele... lear un pustiu de ofi
țeraș nu știea cum să mă salute și să se scuze
înainte de-a se cărăbăni cu oamenii Iul... Tre
buie să spun înse că nu-I sta rău: îl prindea...
Totu-șl întîmplarea asta m’a tulburat foarte
mult . Ce de-a buclucuri... Bea ceai, ca să-și
vie in fire: Cum spun, nu-I sta rău de loc ti
nerelului ofițer... Schimbînd de-o dală tonul:
Dar de ce nu te mal arăți pe la mine de loc,
Varvara ?... Sînt foarte supărată pe tine de asta...
Mă duc la Operă și Ie încă de vreme.
Varvara: — Merge și bărbatu-mleu la Operă
astă-sară.
Natalia: — Tu nu, Varvara?
Varvara: — N’am deloc dispoziție. Mă doare
capul, și apoi nu se mai găsesc nici bilete. Băr
batu-mleu se duce cu alțl colegi.
Natalia: — Are să lie’superb. Se zice că are
să asiste și guvernatorul.
Ivan Paulovici intră prin stingă.
Ivan Pavlovici, 50 de ani, uniformă de func
ționar rus. părul cărunt, frizat proaspăt, mus
tățile groase, ținuta marțială, nasul roș. Vesel,
iși toarnă inereu la păhărele din sticla, in tim
pul conversației ce urmează: — Bonsdir, Doainnele. mele. Ce mal faceți?... Dă mina cu toate.
Natalia: — Adevărat că mergi și D-ta la 0-
P^vanr-^rvorbă... Trebuie să facem Flo
rei un triumf, astă-sară. Sîntem un wup de
colegi, cari am închiriat la o lalta trei loji C
diferență: Excelența sa, guvernatorul, va h cu
^NataUaf—USe pregătește, tără-ndoeală, una
,l'îvan -1—0 Desigur. Avem să deshămăm cau de
h Sia: - Cine ? D-voastră, oameni în vrîshi?
Credeam că asta Ie treaba
Ivan, cu dispreț:— A, nu-mi mai 1
desenăm ca,!^
Iea ș,
.... .
()e
pPII.
�188
revista
uităm, Iea a umplut, de farmec vieața unui ase
menea om. Iei Ie unul din stîlpil Rusiei: ce ne
am face fără de Iei? Fură Iei, într’o bună zi am
fi alungați din locurile noastre, de cătra acești
socialiști, nihiliști, sau mal știu leu ce... iști,
după cum se numesc. Dar Iei știe cum sa le
vie de hac.. I.ș'i umple ieară-șipaharul.
Varvara: — Nu voeștl puțin ceai?
Ivan, răstit: — Nu, mullămcsc. . . . Iși go
lește paharul .. O să-i împuște, o să-I spinzure,
o să-i împrăștie în cele patru părți ale lumei,
și văzduhul va fi purificat. Adunătură de. studenți datl afară si de golani de ovrei...
Ana, de la măsuța din dreapta, unde șade cu
Tania: — Dar, Ivan Pavlovicl, nimeni nu-I mal
de plîns din tinerimea noastră.
Ivan, intorcindu-se cătră iea, cu surpriză: —
Atunci, bine le face... Păcat că-ți irosești sim
patica, pentru asemenea drojdie. Știi că dacă
ii’al li nepoata nevestei mele,... chiar tu., mi-ai
da de bănuit... Ana, dă din umeri cu nepăsare
urmind a răsfoi, cu Tania, un album, fără să
mai dee atenție discuției ce avea să urmeze...
Ivan, întorcindu-se spre femeile mai in vrîstă
din jurul mesei, coborind glasul, pentru a nu
fi auzit de Ana: Iede nepomenit, Doamnelor, o
adevărată epidemie. Vezi oameni în tot locul,
cari-șl prăpădesc capul cu teoriile astea, căutînd să tulbure liniștea bunului nostru țar, prin
apeluri, petiții, și alte dobitocii de astea... Iși
umple paharul din nou.
Varvara, stăruind: — Nu bel nici de cum
ceai ?
Ivan, minial: — Nu, nu. Prefer băutura astlaltă... Bea, după care urmează: Oameni ca Gu
vernatorul general, sînt foarte trebuitori. Pentru
restabilirea ordine! poți să te întemeezl pe iei.
Bună-oară ca alaltăerl.
Maria, plină de groază: — Frumoasă ordine,
n’am ce zice, dacă trebuie să mal curgă atîta
sînge.
Ivan: — Ce sînge? Sînge-i aista?... Un cîrd
de bestii de lucrători si alte, specimene Ia
(elin... Ptiu.
Maria: — N’al auzit înse oare cum-că sluj
bașii de la Căile Ferate și de la Bancă, s’au alăturat Ieri la grevă ?
Ivan: — Tot o apă, dragă Maria: nu voesc
să lucreze, lear greva lor însamnn a merge pe
stradă cîntînd, pentru a tulbura liniștea bunilor
cetățeni... Ziua trecută voeam să ilorm... Îmi
simțeam capul puțin cam greu... Fusesem, cu
o noapte mal înainte, la un coleg, la botez. Si
nu mă putui scuti să nu sărbătoresc acest fe
ricit eveniment, puțin mal mult ca de obiceiu...
Ierau doi gemeni.. 'Așa-că mă simțeam cam obosit, cum spuseiu, și voeam să înă odihnesc.
Cîml, de-o dată, lepra se puse pe-un urlet, ce
urlet... Ah, brutele... Iși umple paharul
Varvara: — N’ar li mal bine ca să iei ceai?
Ivan, aspru: — Nu-mi tot bate capul cu
ceaiuLtău... leu bou coniac...
Varvara: — Cum te-I duce înse la teatru?
I lyan; T Draga mea, tu știi prea bine c’o duc
ia tăvăleală ca și ori-care altul... Cînd toată luv ine <l‘9PU9^ veselă și voioasă, nu văd
e leu aș face excepție... Despre ce vorbeam
IDEEI___________ ______________________
______________________
inse? A, despre socialiști,... despre oamenii Canvoesc un Stat, mă rog, în care toți oamenii ?
fie egali. Ce nerozie. Inchipuiți-vă un Stat f-S
funcționari,... larii noi: Ce s’ar face Rusia, fH
noi...’Bea... Astă mă înfierbîntă să vorbesc dp?
pre Iei... Iși golește 'ieară-și paharul.
8*
Natalia, cu seriozitate: r— Se zice că locuri|
lor de-ntihime, sint în doobște pe lingă cimitir»6
pe sub pămînl... CumplițI oameni... Fie-care nar’
tizan trebuie să-și dee tributul o jumătate d*
litru de sînge, pentru corespondență. Cu ash
scriu Iei Țarului.
u
Ivan: — Dacă ar fi numai asta.
Natalia: — încă ce?
Ivan, rușinos:A, anevoe să spun. Se no
|)0vestește despre destrăbălări... Pocnește în ceriul
gurei cu limba.. Dar... Face-un semn arătind
cătrâ fete.
Ana, apropiindu-se: — Nu mai isprăviți cu
politica ?
Ivan: — Ai dreptate. Să lăsăm în pace no
afurisi ții de socialiști.
J
Natalia, uitindu-se la ceas: — Cu r\tît mai
mult cu cît întîrziem de la teatru.
Varvara: — Uile-I ușa, colea.
Natalia se pregătește să plece.
Natalia, cătră Varvara: — De trei luni n’ai
mal călcat pe la mine. A trebuit ca tot ieu sa
vin mai întâi. Să-ți fie rușine... El, Ivan Pavluviei, mergem?
Stringerl de mină. Natalia iese. Ivan o ur
mează, după ce mai bea un pahar. O tăcere
apăsătoare.
Ana, ironic: — Mătușă dragă, se poate să nu
te duci săi vezi o femee atît de deșteaptă?
Varvara: — Sînt foarte bucuroasă cînd mă
lasă în pace. Mă și păzesc de Iea. Ie cu totul
în stare să trimeatâ să se perchiziționeze și-aicl
Ana: — Aici, în casa unui funcționar al gu
vernului? Și.ce-ar putea să se descopere aici?
Ce voeștl, mătușica, să spui ?
Maria scotocește in buzunar, arunetnd in ju
ni-1 o privire-ngrijită.
Varvara, adacindu-și aminte: — Că bine zici,
uitasem. Ia să vedem, Maria.
Maria, iea foița cea tipărită, o desface Ș\
pregătește să o cetească. Varvara, de-o data se
scoală, aleargă la ușă, întoarce cheea in broas
că și se uită la hirtiea din mina Măriei. Ana
și Tania ss apropie să asculte.
Maria, cetește cu măsură, fără să se c'n(,b'!'
neze, puțin cam iute: — «...Greva generala. p>
care s’a afirmat glasul conștient al miilor <a
crători din orașul nostru, ne-a adus m
unei revoluții. Nenumărat! muncitori, din r .
telectuali, au dat mîna cu noi. Toți
din slujba-Capitalei, și-au părăsit posturi c,
tru a întră în rîndurile noastre. Pana s
liceelor au venit în mijlocul nostru, u •
beralil s’au ridicat împotriva_ guverna
jn.
guvernanții, am văzut cu toții ce ,n,U‘( deztrebuintază: furiea soldățimel țariste .
lănțuită’împotriva mulțime! ull0.I’1niun..irj.1u; d*1'
nici, în potriva femeilor și copiilor, șil>’
cat! în copitele cailor, șlîrcuiț! (,e
aceșW ,
biciu, tăeți <le săbii»... In timpul ros
(tiscuvinte, cele patru femei iși arata ./
I
revista
IDEEI
139
lor, prin diferite gesturi. Ana-i cea mai
P[efl.fifa din toate. Vocea Măriei tremură, cu
tele-și string rntna-n
tăcere,
voind să iețtsă
din. dreapta,
aliî«
CUCeMC
eadbl 'celn'c^m^Tai prin
Wra.ușa
,nt°arce
r^ede
deschMe^iar'ia^i
bara întoarce repede care le încueată. Varc^,^^ara *iA"a
‘"Pi'
h scene și fapte, pe cari nimeni nu le va uita
Varvara: — Cumplite zile s’arată
nici o dală... Am văzut tragîndu-se asupra poAna: - Timpuri măi bune, mătușă
porului, fără mei un motiv, pe cînd poporul phn
Varvara, privind-o scrutător, ma? întâi cu o
Se încredere și cîntînd, se îndrepta spre Acel, voce nesigură, ca și cind cuvintele i-arfl venit
pe care-1 numea, pdimtele sau și care >i-a ras- fără voe: — Ana, Ana, trebuește să-tl spun...
pana prin gloanțele călăilor sal Am văzut caAna, căutindsă-șistăpineascăemoțieaf— Ce?
?acl,descarcîridu-și armele la-ntîmp are, intr’un
Varvara: - Trebuește să-ți spun, tie-U pot
grup de femei îngrozite, înghesuite lînga o poar- sjiune. leu... Iute: Iei au ascuns un*vrafPde
°W%e> Prlvlnd>in. achii plini de groa- .cărți, oprite, acolea, sub paza mea.
;ă ai celorlalte. Apoi, respinnd din adine, urAna, ne mai puțind de bucurie:— Cum, anlează: «...Priveliștea unei asemeni nepomenite colea la D-ta, mătușă?
cruzimi, o malțam, răzbunătoare, în fața popoVarvara: — In bibliotecă Ie destul loc
rului nostru și in fața, popoarelor Europei. Dacă
Ana, ca și mai înainte: - Si' nu ti-I ’ frică
nial exista cine-va, care sa privească asemeni măcar de unchiul?
priveliște, fără sa se înfioreze fără să se ridice,
Varvara: — Iei nu se uită nici o dată la cărți.
să ne iea aparareai, fie înfierată atuncea speranța Iute,z cu
neașteptată: Dar ăcum/cu
-- o spaimă
noastră, blastamata
fie vestejit cercetările
cercetării
astea peste " tot locul, mi-i o teamă
nuabtreb
j.uacaa.iiuua cauza^
cauza noastra,
noaștrâ, lie
atuncea numele nostru. Sîngele Rusiei, cada cumplită.
asupra Omenire!, ștergînd cuvintele mințitoare
Ana, sărindu-i de git:
de Dreptate și Libertate, pentru cari nu făcea tușă, cît te iubesc.
: — Mătușă, scumpă mănici să moara cine-va,'nici sătrâească»..
Varvara*- v—*
Varvara:-- Vezi că mă năbuși.
Maria se oprește, înclină, capul p.e spate, lă
Ana:— Cît Iești de bună.
țind hirtiea să-l .cadă din mini. O clipă dom
Varvara: — Nebună... După aceea, întoreînnește tăcere.
Varvara, ridicind hirtiea, prinde a eeti cu-n du-se spre fereastra din mijloc: Uite,.vezi... tră
glas slab, care-i dă pe față emoțiea. Mai încet sura guvernatorului abiea acuma vine prin stra
'de cît Maria:— «...Dar, negreșit, curaj. Din da Parcului.
Ana:— A,tlt de tîrziu?
colo de frontieră, spirite vil ne.’urmăresc __
lup _ Varvara
T ... - ---- — . xwx J1VI tlllC ută I
: Iei nu vine de cît pentru balet...
tele, inimi frățești se unesc cu ale noastre,
nea□un, popo
Uite,... se țlă jos din trăsurii.
poare mature ’zîmbesc poporului, care: abiea
Ana: — Ie însutit de Prefectul Poliției.
naște. Se apropie ceasul. Fiți gata.., Ceea-ce
Varvara: — Uite cum îl salută toți și i se
pană
’
pana acum n’a fost de cît o flacără jslabă,
p.o.atc, pleacă pan la părnhit.
dintr’o clipă într’alta, să strălucească ca un foc uAna: ~ ^u-s
c
Nu-s .de cît agent! deghizați. ili-I
naș,
riaș, pe tot întinsul tarei... Un
SvhL<* de
ue asemeni
asei
Un foc
foc cum
cum omeniomeni- scîrbă
spioni... ăe întoarce de la
rea n’a mai văzut nici o dată»... Se oprește, zdro- fereastră...
Ah,
r----x-s.- urmă
*1} am. aflat atîta fericire în juru-ml
bită de emoție, zicind: Urmează Ana._________ as
te din
din urmă zile, atîta fericire. Ce oarbă am
Ana, cu viociune și cu o voce plină de ură: aste
fost, de n’am văzut ce se petrece alături de
— In slîrșit, sclavul va să ajungă liber, în a- mine.
Ah, inima-mi vine la loc: cauza noa
ceste plaiuri nemărginite, unde, pană a-zl, a dom stră-! vie.
nit întunericul oarbei tiranii, de-alungul cărora
Varvara, mirată:— Cauza noastră?
nu s’a auzit de cît zăngănitul lanțurilor celor
Ana, cu înfocare:— Da, mătușă, cauza noastră.
Închiși în ocne, mergînd’ spre eternul surgun...
Varvara: — Si tu?.... Si mie măcar să-m!
Ziua cea sflntă răsare. Trecutul nu mal
mai există,
există^ treacă prin glndL
umbra-I se stinge. Pentru toți: pine, bucurie,
’— din
Âsa-I,
din nenorocire,
■___ Ana: —Ana:
Așa-i,
nenorocire,
ou tuli, ou
iretoți.
T reiubire, lumină..? Pentru unit
nii,” cel
cel mai
rnal dfericiți,
criciti? bule să te ferești chiar de\al tăi... Cine-vâ sună.
Simplul sacrificiu, senin al viețel, moartea: ca Cine să fie?
după sara cea mare, să fie mal splenS aud la ușa trei ciocănitufi, intr'ui chip awda, mai mîndră. Timpul trece, clipele zboară, numit.
sculați si înainte. Camarazi, la arme».
Varvara, speriată: — Stai, mă duc să văd
Maria, în picioare, in mijlocal odăei, face-o cine
Ie... Se-ntoarce: Un tînăr, Anuta, te caută
iscare, ca și cum și-ar întinde punga ciu-va. pe line.
înr lddm(de cuvinte ale Anei, iea strigă cu
Ana: — Nu-ți fie nici o fricii. Ie Vasile, un
2!0,c,are> neputind să se stăpinească mai mult: camarad, un erou.
in„9 1(^e aȘ putea să-i găsesc? Care-I^ adresa
S’aud acelea-și ciocănitufi.
. ••• Iea hirtiea și-o cercetează, fără să dee
Varvara: — Anula, Anuța, pentru Dumne
(Pir>yrCi~0 adresă, apoi o mototolește. ■ Unde sa zeu, bagă , de samă. Mî-I atîta de frică. Să te
dnrJ > Ieî’ unde să dăm doici?.. Dusă pe gin- las singură? Te las.
Cel.1 n “ sn-i cadă minele-n jos, resemnata,
Ana o petrece pană la ușa din stingă. Intră
tont-.
ramîn pierdute intfo tăcere apasa- Vasile. Dinsul abiea se mișcă, ie galben ca un
iien^f
/nc* 0 speranță. Apoi, c o hotanre mort și arc-n spate-o manta. Iei iși plimbă pri
întinde
mina Varvarei: learta-mă virea împrejurul odăei, in mijlocul coreea
npvapq- Tania,
haldein.
_____ __
- -- -
** •
pi-- -
UÂIU
> ■-
p
*
..............
oprește fără să vadă pe cine-va.
�■140
REVISTA IDEEl
Ana, înaintind din stingă, se oprește la ciți-va aici ? Tot atlt de bine ar putea s’apuce pe 9t„
a,*a.
pași, uitindu-se înmărmurită la iei. îngrijită:— Palatului.
Vaslle: —Și acolo, o vieață-1 paste.
Vasia, Vasia, tu iești?... Iute: Aș fi venit leu
mîne, de ce să te expui la asemenea risc: ve
Ana: —Dar dac-o trece prin altă parfe
neam, aș fi venit, negreșit.
ce facem, Vasile, spune degrabă ? Nu-I asa ’ v-!Hol
01
Vasile, cu vocea stinsă:—Nu mal al nici o părăsi orașul, pleci ud departe tare, în feuron
nevoe să vil.
unde poate să se respire liber. Și acolo vom ] ’
Ana, din ce in ce mai îndurerată:— Ce Ie? era pentru cauză. Șase luni numai de lericir
&
Spune-mi, Vasile, te rog.
pe cari le gustă toți oamenii,... și pe urmă chA
Vasile, ca și mai înainte cu ochii țintă: — dorința de acțiune ne va cuprinde, ne vom In
toarce... Dar...* o clipă de fericire, măcar N’i;
Voeam,,.. trebuea să te mal văd o dată.
’ Narn
Ana, ca si mai înainte: — Vasile, ce vrei dreptate, Vasile?
oare să faci ?... Iși adinceșle privirea în ochii
Iși zimbesc unul altuea ca adorare.
lui, ca și cînd ar fi vpit să cetească în iei, faVasile, cu fața mohorită, de-o dală: — [^,A
ța-i exprimă o qroază crescîndă, iear buzele-t Încă odată cînd vieața-mlsurîde,... sfășietor dn
murmură: Vasile, Vasile... Ințelegind totul în ispititoare,... pusă cu tot dinadinsul să mă scoată
cele din urmă, strigă cu desperare: Nu, nu. din minte... Anula, tu faci să-ini fie atlt de du
Peste putință. Tocmai tu, Vasia ? De ce tu, atît reros a muri. Gu răsăritul de mîne, libertatea
de curînd ?.’.. Se oprește cu fața contractată, că poate se va ivi, dar leu nu voiu vedea-o, leu
lind la Vasile cu ochii holbați.
trebuește să plec. Din izbînda apropiată, leu nu
Vasile, mohorit: — Trebuie...
voiu avea nici o zi, nici o clipă măcar. Dar, sînt
Ana, închizînd ochii, călind să-și înăbușe încredințat, trăgînd clopotul astă-zl, toti se vor
plinsul: — Trebuie...
deștepta’în juru-ml, și poate tu vel vedea, într’o
Vasile, ca și mai înainte: A venit vremea... zi, Rusia liberă, Ana* In ziua acea, Ana, adă-tl
Clopotul sîngelu'i răsună...
aminte...
Ana, tinguitoare: — Clopotul sîngelul, clopo
Ana: — Vasile...
tul doliului...
Vasile, stringîndu-'i mina : — Adio, Anula..
Vasile: -— Mă simt ca brațul unui popor Ana, gata să-și arunce brațele în jurul gituhu
apăsat... Faptu-I
’**”v drept,
J x așa-că trebuie să se în
*“ lui, se oprește, văzînd retragerea-'i nesimțită:
deplinească. O putere uriașă mă'-mpinge, mă A-zI trebue să fiu tare... Ii lasă mina din ale
mină, îmi poruncește.
sale: Adio.
Ana: — Tu iești, Vasile, al mieu, atît de mult
Ana, rugătoare:— Mai Ieste vreme...
al mieu... Și acum să te pierd, atît de curînd ?...
Vasile, făcînd un pas înapoi: — Un camarad
Trebuie, trebuie ca asta să r*
se Intîmple, Vasile, m’așteaptă.
atît de iute?
Ana, ca și mai înainte: — 0 clipă, numai
Vasile: — Anuța, tu mi-al dat o fericire mare. o clipă...
Dar fericirea-I primejdioasă: aproape să-ml pierd
Vasile, aproape de ușă: — Timpul trece.
încrederea și-n mine. Acum puterea și liniștea
Ana, desnădăjduită: — Rămll,... rămîl,... nu
mi-au venit Iear. Și mina asta nu va* da greș. pleca.
Voiu privi moartea-n față, fără nici o frică. P*e
Dînsa rămîne-n prag, petrecîndii-l cu ochii
fața ta, Anuța, inse cîtă’tristeță... Ana i se uită cu brațele deschise.
1
țintă in ochi, face o mișcare, vrea să vorbească,
Varvara, întrind prin stingă, înaintează spre
înse vorbele i se îneacă in gît... Mina nu-mi Ana, o prinde-n brațe și o întrebă duios: — Ce
va tremura, dar vreu să te am alături de mine, Ie Anuța, ce-va vești de la prietena ta bolnavă ?
să-ți simt prezența, să te aud poruncindu-ml:
Ana, uitindu-se" la Varvara, fără a pri
«Halde»...
cepe:— Ce zid ?.. Apoi, aparte: Să-și jertfească
Ana, cu-nflăcărare: — Da, te-ntovărășes c.
vieața sa cauzei,... numai vieața" sa, poate să fie
Vasile: — Nebunie... Copilă... Nu asta. Nu o plăcere... Dar mal mult de cit vieața sa.
peste mult, Ieșind de la Operă, are să treacă
Varvara, interesindu-se, delicat: — Ci neIerat
pe-aicl... Tu trebuie să pul o lumină la fereastra • Ana:— Ah, mătușă, nu mă-ntreba R,JnJJ',r
de colea, ca un semn, ca un ordin, ca un ultim Merge priifn odae și se oprește de-o dalii'- nu,
rămas bun. Am spus să plece camaradul asta nu se va întîmpla,... nu se va întupP. T,'
să-ini dee semnalul. Clipele astea Se duce numai de cit la fereastră, se uua
care trebuea să-ml
din urmăî vreu să le petrec numai și numai cu geamul din stingă, cu mina streșină. Varuani
tine... Arătînd spre fereastra din stingă: Colo, s'alătură de iea... Peste putință să vezice-va 1
lînnri*» parc, *leu
-----:.x sta
------y. în întunecimea
•
ujjța parcu]uj Felinarele luminează numai-P
lingă
voiă
pe o1-----bancă,
copacilor, și, cît vîsînd, cît veghind, voiu privi <o parte: cealaltă le-n beznă.
.9
cătră fereastra ta. Voiu sta acolo, la pîndă, ca
Varvara:— Dar cînd ie luminat 1 arcu
și cum al sta alături de mine, pănă cînd va luci
Ana: — Nici o dată nu mi-au părut co| •
ultimul tău adio. Atunci voiu ști c’a sosit tim- atlt
i
de întunecos!. Și colo, în jurul Ope • >
pul.. După o pauză, rugător: Bagă bine de ide-a lumină...
si
samă, Anuța, ca să pot ajunge la timp...
Se uită țintă pe fereastra din sttnga,
Ana, inăbușindii-și plinsul: — Să-ți dau leu 1cind ar fi voit să distingă în strada ct - >
Insa-mi semnalul morței, al despărțire! noastre
»
Varvara,
uitindu-se pe fereastra din nuj oc
pe veci,... asta Ieste peste puterile mele... O pa- Ah,
1, leată cii se și strigă trăsurile... A'l.a ăiuille
Dc-o dată, ca-nviorată de-o rază de spe- părtează de la fereastră inlrun xnl!j.,..eaS[râ, .
fejwasj/fâ
ntu: bar trebuie să treacă numai de cît pe în mijlocul odăei. Varvara, mereu la
i /
REVISTA IDEE!
f ra a sc întoarce: Ia vin de vezi, aii să troacă
441
RELIGIA, FAMILIA, PROPRIETATEA
Din epoca RevoluJIel Franceze
|
i
I11 '7na, ca scoasă din minți, aparte: — Pc-aici ?
p„aicl?... Cătră Varvara: De unde știi, mătușă?
Mifcareâ socialistă, tic la noi ți din timpul de fapl.
Varvara, ca și mai înainte:
Trăsurile slut
cu toate că privită de unii, prin excelentă, ca prac
tică, nu s'a tobonl de loc până la practica de a lua
îndreptate spre noi... Ana, pășind ca apucată
/vre-o dldudine serioasă impolrwa nriîgicî, Familiei. *
0 înfricoșare de. moarte, tea o-cutie cu chir
Projirielăfu, lemclica organizarci sociale din zilele
1 rituri d(‘ Pe n^CIS(t> S(- ^llcc i(l idroit și aprinde
noastre, precum a fost și a celei trecute. Sub rapor
o Impinare. Stă o clipa pe loc, apoi, c'o hotătul acesta nimeni n'ar putea aduce mițcârcî noastre
socialiste, absolut' nici o vină, ca să fie de adus in
rire neașteptată, stinge luminarea jmnind-o la
favoarea
tei argumente, llcproduc inse articolul de
'la loc Varvara, fără să sc întoarcă: Prefectul
mai‘jos, pcnlru-că mișcarea noastră socialistă ppatc
i’dliliol se urcă-n trăsură... Ana aprinde la chisă intre și-n altă faza, șipentru-că articole ca acesta
hriltirî întruna și le aruncă unul după altul.
nu se scriu totdeauna și de ort-cinc. Și ic bine, ca de
spiritul tui să ne folosim chiar actinia, dacă se poale.
yn/purn. fără să se întoarcă: Uite, trăsura
Articolul acesta, publicaI mai întâi in „Critica So
pleacă... Se aude apropiintlii-sc. o trăsura... Acum
cială", No. 10—11, din 1893, fără iscălitură, apoi in
„uvcrnaloriil general se urcă-n caleașca Uilc
„L’Ere. Noiivcllc" din Paris, No. 2, din 1891, sub is
călitura Tasilc Pion, se daloreșle unui vechia prieten
ritm îl salută toii (lin prejur și Iear i se pleacă
al nostru, Haîcu lonescu-llion.pc aluneca student uni
înainte.
versitar la Iași, care are la aclivul său un șir de.
hi clipa asta se. aude cum se depărtează instudii, din rari o parte s'an st rins inlr’un volum pos
liiea trăsură. Ana aprinde, repede luminarea,
tum, sub titlul de Scrieri Literare, volum care deallminleri nu se mai află in circulare. Ic un mare
pune, sfeșnicul la fereastra din stingă, inlorcinpăcat
că s’a ti neglijat tocmai scrierile cil caracter
du-se apoi iute la masă, așteptind cu ochii hol
economic și social. Itaicu Ion eseu n’a putut să pre
bați, ațintiți înainte. Se. aude sosind cu zgomot
vadă c'anca să moară aiit de lătur, pentru-că alunei,
o a doua trăsura, escortată de cătră cazaci.
caracterul, seriozitatea scrierilor lui dovedește, și le-ar
fi editat poale singur, nu le-ar fi lăsat in părăsire,
Tropot de cai. După o clipă se aude o detu
și
nu nc-ar fi lăsat nouă încurcătura de a alege din
nătură de bombă, la oarc-care distanță. Geadouă, texte, in cari se simte o adaptare, bine inten
nuirije se sfarmă: In stradă țipete, jlucrătufi,
ționata firește, inse o adaptare streina, cum îc in
(tpeliiriș tumult. Ana cade-n genunchi, scoale un
cazul de fața, ca versiunea franceză și vcrsiiinca romină a acestui articol.
țtpel sfâșietor și ingină.cu privirea pierdulă-n gol.
Poate nu slujește tocmai prcuenpaților M,'aiU.de
Ana:— Vasia, Vasia al mieu.
practice, momentane, inse dirccfiea' mișcară noastre
Varvara, care zărește, sfeșnicul la fereastră,
socialiste ar trebui să dczmorminlczc,ica cea dintâi,
lucrări de felini celor ale. Iul Itaicu. Pe lingă rolul
pune mina să-l dec dc-o parte, cind detună*lor, ori și cum educativ, cultural, pentru mqsă. ar
tura exploziei fiice să-i cadă jos : Anula, cefi și a pildă originala, de felini cum gindcau și lu
al făcut Aleargă la Ana, pe. care o zgudtie un
crau unii antecesori, incu tineri de tot, o pildă pen
clocot de. plins și un ris de smintire,'de. ieșire.
tru o parte din. tineretul mai cult, care intră acum
in mișcare și care parc că sar complace mai mull
(lin minți. Varvara, apucind-o cu duioșie in
In superficialitate...
brațe:. Anula, vină-IJ in lire, Anula, Anula.
P• M.
Aniițâ .deschide ochii.mari, ca deșteptată, dinVăztnd titlul articolului, cetitorii vor credo poate
h’iui somn adine. Sc uilă-n jura-i și se smulge
că avem de gînd să respundem Încă o dată cu
din îmbrățișarea Varvarei.
Învinuiri ce se aduce socialismului, ca ar
Ana, rar: — Da, ai dreptate, mătușă... .$7lt- finoscutei
atăclnd cele trei vestite sprijine ale orî-cărei
(fiiitlu-și ochii: Lacrimile-s stupide... Cu-amă- alcătuiri sociale : familica, religiea, proprietatea.
mciiine: Lacrimile-s stupide... Aspru: J.acri- Respunsul la aceste Învinuiri s’a dat de mult, nu-1
’.n]le-s stupide... Cu piociune: Clopotul, sună, voiu mai aminti deci Încă o dată. Repetarea ace
sUha, sună...' Fraților, înainte... Cu durere: Clo lor respunsuri n’ar mai fi de folos nici prieteni
potul sîngolul... Cu in/lăcărare: înainte,.. înainte... lor, și cu atlta mai puțin vor putea lămuri pe
dușmanii noștri, cari nu vor să Înțeleagă cele ce
it^răna cade repede și s'aude mereu: înainte... Ii se tot spun.
Scopul mieu ie altul: vrau săaretcum s'a pur
tat burgheziea cu acești stllpi de alcătuire socială,
CORTINA
Lcopold Kampf.
pe cari II jelește atlt de mult. Dacă ne dezgustăm
Jn Roniinește, do Barbu Eftiniin-I’îiris.
clte o dată de frazeologica declamatoare a Invă- țaților burghezi, cred că nu poate fi ce-va mal
liniștitorii! de cit să prinzi pe acești onorabili re
prezentanți ai clasei neguțătorilor,^ In flagrant de
lict, In crima pe care ne-o impută nouă.
ai'une
Magistrat in Eocșanl... Foarte frumos <Iacă a
Care burghez n’a zis, măcar o dată în vieața Iui,
lirnn; '* .Plicul romine.se s;i prindă a deosebi și fi-șl.acă
socialismul vrea nimicirea familiei, religiei.și
1 op>ea lucrările eu adevărat de valoare,.Numai cmstc-I
proprietăței
? Care n'a jelit aceste nevinovate vic
ase£ea Mig.Ur’ <laCi1 Va PlArui
aCC,,,t pUb! C’ IH' time ale ideilor
subversive și nu s'a înroșit pana
i'Sîpd?.rul Tovărășiilor Sătești, pe 1909... <> loerare In albul ochilor de indignare?
Ti-ar
veni
să
crezi că, de cînd s a aretat pe
<le
.dintr’o cooperare .redusă, care încearcă sa aretc
lume burgheziea n'a atins nici o data acești stllpi
,oioș poate s.i Jie o «operare mal largă..
sfinți ai ori-cărci alcătuiri sociale. Sa vedem Inso
PlnaV°jrcJ,e crimelor șl posibilitatea de a le preîntimdacă ieste așa. Cetitorii mă vor ierta daca citez
Ctir°l
Eckarlshaitscii, apărută in c Biblioteca
prea
mult, căci lucrul de căpetenie, în chestiea
le (|0 _aJa*- Traducerea, datorită d-lul Alh. !■ ,)",P,r"1,
aceasta, ie să citez fapte: aprecierile pot sa nu
fond A *r,.»uuseță care sporește meritul acestei lucrări, in
fie așa de lungi, căci iele vm în mintea on-cul,
, Bingyră de un merit aparte.
dacă știe faptele.
°ate’
librării; 1 leu, .30 și 25 bani.
�142
REVISTA ideei
încep mai întaiu cu religiea. Admirabilul arti
col al Iui Engels, despre Materialismul economic,
arată cum burgheziea engleză, spăimîntată de turburările revoluției francezo, pe cari iea le socotea
urmări ale materialismului, s’a lepădat iute și de
grabă de materialismul Iei, și s'a făcut din nou bigotă
, și fățarnică. Timpul de materialism al burgheziei
engleze trecuse, și în țara din caro parcursese
marea mișcare materialistă din veacul al XVl-lea
și al XVII-lea încă pănă a-zi besericile sînt pline
de burghezie evlavioasă. Tocmai așa s a întîmplat
și cu burgheziea franceză, despre care ani să vor
besc în articolul de față. Și iea a fost într o vreme
materialistă: veacul eugetărci burgheze, veacul
al XVIII-lea, ie vestit prin atacurile violente cu
cari se împroșca religiea. Dur au venit vremuri
grele, și pentru că «materialismul nu dădea nici
cel mai mic profit», Iera firesc lucru pentru o
clasă de neguțitorl, să fio părăsit. Și a-zi tot pă
răsit Ieste. Cînd inso materialismul putea ascunde
un interes economic al clasei burgheze, Iei nu
frigea de loc conștiințele drept ortodoxe ale aces
tei clase. Pănă ajunse a tot puternică, burgheziea
Iera împotriva religiei, pentru că iera și In po
triva marilor averi ale clerului: cînd ajunse slăpînă; lea schimbă for ea. Să vedem cum s’a purtat
cu religiea, în timpul cînd stăpînirea nu-i iera
încă bine întemeeata. Cetitoriul nepărtinitorii! va
face deosebirea între chipul cum so poartă cu rcligiea, mișcarea proletară și cum s’a purtat bur
gheziea cînd a avut și iea mișcarea iei. Va vedea
cetitoriul că Iea nu numai că atăca acest slîlp de
alcătuire socială, dar că își bătea joc de dînsul,
schimbîndu-1 într’o simplă și dezgustătoare păpușerie. Pentru a pune în mișcare masele mari ale
populației, masele mai ignorante și mai bigote,
negreșit că burgheziea nu prea putea face paradă
de materialismul iei, dar pe do altă parte, încă
nu văzuse nevoea de a-1 da dracului. De aceea,
pe la începutul revoluției franceze, putem vedea
un feliu de religie, amestecătură de materialism,
religie care nu prea avea altă menire de cit a
servi ca pîrghie de revolta, împotriva alcătuire!
feudale. Și cu culoarea aceea declamatoare, care
stăpînește întreaga revoluție franceză, cu șărlălani ea cu care clasa burgheză a știuț să-și găsască
sprijinitori și în al,te clase sociale, se puteau găsi
prin jurnalele lor fraze ca' de al de-acestea: «Spuneți-ml dacă D-zeu, tatăl oamenilor, poate fi aristocrat? Ciircubăul care încununează capul
Iul măreț, nu Ieste oare o prea frumoasă cocardă
patriotica și nu-l luat de-a dreptul de pe culorile
noastre naționale» ?Hristos iera și iel luat în rls,
Iei iera cîte o dată: san chiuloiul Isiiș". altă dată
iera așa nnmițul rege al lazaretului. Ce-va mai
tîrziu Iei iera pomenit cu titlul de: răposatul Isus
Hriștos, mort în epoca revoluției ludeel, pentru
că a încercat o revoluție împotriva împăcatului,
etc. După ce prin feliu de felii! de mijloace bur
gheziea îșlcîștigă sprijinitori și după ce prin con
fiscarea averilor clerului și ale multor aristocrația
ajunsese aproape de putere, iea își putea îngădui
un lux ce-va mai mare de materialism. Tot mai
iera încă timp... La 10 August 1793 se inaugurează
în Paris o religie nouă, religiea naturei, rațiune!,
etc., care de o carp dată mulțămea pe toți: și pe
burgheziea care încă nu.se lăsase cu totul de fumul
Iei de .materialistă, și pe celelalte pături sociale,
cari de o cam dată aveau altă ce-va de făcut, de
cit să so gîndeasca Ia afacerile religioase. leată
scurt cu ce ceremonie, s'au pus bazele nonei
religii. O statue colosală, de picatră, care re?Se5ent?i natura, se ținea cu minele de amîndouă
ruinai » caS cnrgoa apă. Iea Iera așezata intre
eie Castiliei, pC care puseseră să se graveze
feliu dc feliu do inscripții, ca: virtutea te cn
ducea aici, etc. împrejurul acestei statui T?'
sirînsă o mulțime imensă, în fruntea căreeâstău
convențiunea națională. Membrii Iei icrau încînCcu panglice tricolore și cu flori în mină. ToH
capetele goale, repetară cu glas tare, un jur”*
mînt-imn, pronunțat de prezidentul Gonvonțiune“*
jurămînt care începea așa: «Natură, primește
expresiunea strînsel legături a Francezilor tntx
de legile tale, ele.»
'
Ideile acestea lerau și ale lui Hcbert și Ghuu
inette, conducătorii Comunei, dar deosebirea In
că Iei s’au ținut pănă la sflrșit de dînsele,
cînd cei cari sărbătoriseră alăturea cu Iei cultul
naturei, îndată se vor lepădă de dînsele și anunm
chiar după cîte-va luni.
La 2.5 Brumar, Convențiea primește o petiție in
care autorul propunea, să se pună pe altariul tu
turor bisericilor, «unde pănă acum rugi zadar
nice se adresau la niște năluciri», cîte o statuo
care să înfățoșeze calități ca: «Respectul filial, Mă
rinimia, Curajul, Egalitatea, Buna-credință, Iu
birea, Binefacerea». Autorul petiției susținea că
numai atunci «buna stare generală se va întinde
în colțurile cele mal depărtate ale lumei și hi
dra spălmîntătoare a superstiției uit ra-montane,
neavînd altă scăpare ae cit în culcușurile in
fecte ale aristocrației, va pieri.... Ce răspunde
convențiea națională acestei petiții ? Ge răspunde
această adunare care cu cîte-va luni mai înnainte
serbase cultul naturei și al rațiune! ? Poate în în
treaga istorie a omenire! nu s’a văzut o clasă care
să-și schimbe atît de ușor ideile, ca clasa bur
gheză. Urmînd șirul natural în care un șarlatan
își neagă ideile de mai înnainte, convențiea na
țională zice de o cam dată, că nu le-a venit tim
pul. lea respunde petiției adresate că: superstițiea
le o boală ce trebuie vindecată încet,... că docto
riile prea tari pot pricinui convulsiunl spălmîniătoare.
De aice și pănă Ia negarea cultului rațiune!,
pentru care făcuse atîta tărăboiu, nu mai iera de
cît un pas, și îeară-și după cîte-va luni vedem
pe burghezie cn o nouă religie, al cărei întemeetoriă a fost Robespierre. Noua religie capătă din
nou, vechiul centru al religiei catolice: ființa su
premă. Iera cea dintăiu concesie făcută de o clasă
ce se pretindea materalistă, unei religii de care
simțea că are nevoe. Religiea lui Robespierre ar®
numai 36 de sărbători, închinate; Iul D-zeu, (ge
niului omenesc, Poporului francez, Libertățel, Rțpublicel, Agriculturel, Industriei, etc. J
Sărbătoarea ființei supreme a fost alcătuita ae
însu-și Robespierre, și s'a celebrat în grădina.nqțională. Prezidentul convențiunel franceze, n '
bespierre, îndreptîndu-se cătră mulțime, zic .
«Francejl republicani, nu-l așa că ființa supr
a decretat de la începutul lumei republica A»
După cu a sflrșit discursul și s'au clntat m ‘
multe imnuri, cătră D-zeu, Robespierre ie
aprinsă și dă foc monstrului ateismului •
tr’un mecanism, zeița Ințelepciunel aPar®>. - c0.
c’o mină cătră ceriu, și ținînd în ceai
toană de stele.
. „ t
Aîntăiu
Religiea lui Robespierre na fost ce *
di’ntre religiile scoase la iveala de
» . care
Mai nu ieste revoluționarii!
S încerca*
să nu fi propus o religie noua. A lai a
âtoarel®
rea lui Robespierre, mai amintim ș
consifi0!
proecte de religii: a ^i Leclerc,
|vijă, a 1°J
celor 5oo, care iera un feliu de rehiianthroPf
Rcvclliere-Lepeaux, așa numita a teopn
^.3,
Zor: o religie fără rituri, bazata maialeSP din
bună-oară cum ic religiea lui Felix-Adi
}gl.
merica. Nu mai vorbesc de manifestării
REVISTA IDEE!
I
i
j
s0 bolnave alo acestei epoce: porniri bolnave,
oPri do foarte multe ori.făcea pe populațiea paric?eană,să adoreze ca pe niște zeițe femei de la
afeig-chantants, ele. Persecuțiile împotriva mem
brilor clerului, confiscarea averilor lui, nici nu
trebuie pomenite aice. Dar pamfletele contra reidiei, catehismurile revoluționare, traficul în bi■erici, dărâmarea lor, toate aceste dovedesc că
n'a fost o clasă, în istoriea omenirci, care să’fi
combătut mai tare religiea existentă, și care să-și
n făcut mai multe religii proprii.
Faptul că într’untimp atît de scurt religiea socielăței franceze s’a schimbat, ie de bună samă un
fenomen psihologico-social foarte însemnat, pentru
care csplicarile idealiste sînt cu totul neputin—
4 «"*
n
1 £*) O I
r»
- -- * ■»
Joase.
Și• »Spoate
nu
iesle îîn
istorica omenirci,
moment
în care
_
w e să se vadă mai
-------limpede,
r, ce cicfi HAT» In ai>n
normă ci
și ni'incn
uriașă in
influență
arc ncn»»»
asupra manifestă
rilor filosofice ale unei epoce, lupta de clase în
aprinderea iei. De aceea cred că nu va fi de pri
sos să facem o digresiune aparentă, pentru a nc
uita la mișcările economice ce turburau pe atunci
societatea franceză și în special pe burgheziea,
care de-abiea pusese mina pe putere. leală ce miș
cări se înlîmplau pe vremea cînd burgheziea,
schimba așa de des religiile.
Prin Ianuarie 1791 a fost o criză, care făcu pe
vre-o 5—6000 de muncitori să se adune și să se
siatueașcă în privința ridicărei salariilor. Ase
menea faptă scoase din minți pe burghezie. A
doua zi se putea ceti, pe ulițele Parizului, o placardă a primarului Bailly, în care, între altele,
se găsește și dese ori de atunci repetata frază, că
o coaliție de muncitori «pentru fixarea zilei de
muncă, ar fi o jignire a legel, a ordinel publice,
q turburare a interesului general, ar fi o crimă».
îndată de la venirea iei, sermana burghezie a fost
silită să înceapă șirul de fraze banale pe cari le
repetă și pănă a-zi Și, lucru pe care-1 pomenesc
în treacăt, raportorul Ghapelier al adunărci națio
nale, care primise o petiție a acestor muncitori,
zice, ceea-ce zic de atunci și pănă acuma burghe
zii..... «contractul liber între individ și individ
trebuie, să hotărască salariul muncitorului», iear
nu adecă legea. Va să zică burgheziea avea de pe
atunci a face cu mișcări supărătoare, pentru cari
nid pănă azi n’a găsit alt-feliu de respunsuri.
«emul|ămirile sociale ierâu mari. într’o scrisoare
a.i°IiMaiatj muncitorii aceștica ziceau că slăpînitqni lor «sîntniște esploatatort, cari și-au strîns
Pe socoteala muncitorilor,... cari ar voi
■* pună sub cel mal greu jug».
iot pe atunci Adunarea națională iera nevoită
a ]oteze un credit de i5 milioane pentru a des
P,e
ateliere naționale.
gi^.țLongwy și Verdun căzuseră în minele Prucj, \„Or» tocmai atunci se puseră în grovă muntrnjU1’ car* lUCI’au la forturi, pentru ca li se inDetirSeS- 1?crul cu bucata, ba încă înaintară o
catra convențiune în care spun că Iei sînt:
^gust»
nafiunelt câcî Jeî s’an ridicat la 10
nutPt01 Ce sâ mnî numim sute dc mișcări conti«ă ânQ cu}'sul anului dc scumpete, 179'3? Ajnnge
ji.q/’uu.
de la începutul revoluției și pănă la
a lost în Paris, o Comună, în care muncilomult
Putei'nici și cu caro burgheziea
avut
fi°besp(ie^arC^ Pană în sfirșit a dat-o la pămînt
franci c,1i aceste esperienți dureroase, burgheziea
tei‘iali2a “eVftnea tot mai' religioasa. I°a uJta nia'
de care făcuse atîta paradă și se înCa caKleara*^ Catră vechile tradiții ale bisericei,
Uvei'i)/ acum so putea împăca după ce îi'luase
• Robespierre iera îndrăznețul care făcea
.143
pe fața declarațiile cele mai tari, despre sentE
montele adevarate ale clasei sale. In numele Ie1
vorbi iei la 21 Noembro 1793, 1Q clubul Iacobi
nilor, cînd zise: a Ateismul le aristocratic... Cre
dința într’o ființă superioară, care veghează asu
pra nevinovăției și pedepsește crima triumfătoare,
le populară. Dacă D-zeu n’ar fi, gr trebui să-l
născocim.
La 18 Floreal, Maiii, Convențiea, Iu urma unui discurs al lui' Robespierre, dă vestitul decret
prin care recunoaște existența lui D-zeu. Materia
lismul burgheziei Încetează. lea revine iear la
vechea cale a adevărului.
Cînd, după ce am văzut purtarea clasei burgheze
față cu religiea, ne uităm și la purtarea mișcărei
proletare față cu dînsa, nu se poate să nu capeți
încrederea într’o clavă, care n’are nevoe de cre
dințele religioase pentru a putea subjuga pe altă
clasă. Proletariatul știe că nu urmărește întemeerea unui chip nou de exploatare: iei nu mai are
nevoe de o armă de care s’a slujit burgheziea la
venirea ici la putere. Pentru mișcarea proletară
de a-zi, religiea ie un lucru indiferent. Pentru bur
gheziea franceză de la sfirși'.ul veacului al XVlIl-lea,
religiea iera o categorie economico-socială, religiea
reprezenta o clasă dușmană. De aceea a combâtut'o cu înverșunare, a înjosit’o. Cînd a zdrobit
clasa dușmană iei, clasa preoților, burgheziea a
văzut că religiea îi poate sluji ca sprijin al alcă
tuire! iei sociale, dar., s'a înșelat.
Cînd, așa dar, ne Invinuesc pe noi, c’am fi
împotriva religiei, burghezii sînt și șarlatani,
pentru că se .fac a nu vedea purtarea social-democrației în chestiea aceasta, și fățarnici, pentru
că, după cum am spus, nu cunosc o altă clasă,
care tinzînd la putere, să fi lovit mai tare în
religie, să-și fi bătut mai tare joc de dînsa.
Trecem la familie. De cînd au început a se ivi
ideile comuniste, în veacul al XlX-Ieo, burgheziea
a și început a striga că iele nemicesc fa miliea.
Lăsînd.la o parte considerațiile economice, cari
dovedesc foarte limpede că organizarea actuală a
societățci însamnă nemicirea familiei pentru cei
mai mulți. Căci cine altul de cît capitalul și ca
pitaliștii, desparte pe fu de părinți, pe^ femei de
bărbați și de gospodăriea lor? Gare altă societate
a fundat atîtea institute de binefacere, cari să
înlesnească mamelor putința dc a se despărți de
copiii lor în folosul exploatatorilor? Aceste lucruri
se știu și se văd, socialiștii le-au spus, dar pănă
acuma nu i-au putut înțelege cei cu musca pe
căciulă. O clasă și niște apărători.-de ai Iei, cari
pretind că prostituțiea Ie ce-va trebuincios, nu
poate nici o dată să înțeleagă că lea, în realitate,
nemicește familiea. Și lucrul se poate explica.
Chiar în cei din tăi ani de la venirea la putere
a burgheziei, prostituțiea ica niște proporții uriașe,
bine înțeles că sub toate formele iei. Se pare le
gate de soartă,. înflorirea burgheziei și. cea a
prostituției...
„ .
,
Cînd amîndouă aceste zîne au apărut o data,
pe scena lumei, ie cu putință să se poata Inclu
pul trăind una fără alta ? Și
dreptate, on-c
de aspri am fi. Prostituția ie ce-va necesar în al
cătuirea socială de a-zi; dar faptul acesta însamna
ca a-zi familiea Ie înlocuită, pentru o mare parte
“
sin, pricina
acestei păcătoase întregiri a familiei, de cită rea
credință1 sini, cînd ne imputa ca noZ am vroi des-
�I
144
nitoaro și ce întindere luase prostituțica. Blă
voiii mărgeni ioară-și să rezum fapte, pe cari le
grupez în două serii'. Intăea, va arcta cc iera
prostituțiea la venirea burgheziei, a doua ce în
semna familiea burgheză cînd nu iera și iea o
prostituție patentă.
Aice mă servesc dc două volume îndemnate alo
fraților Goncourt, cari studiază «societatea fran
ceză în vremea revoluției și a directoratului», bine
înțeles că nu si de csplicările lor, cari-s cu totul
rătăcite. leală In chestiea ce ne interesnză :
„Grădinile publice ajung saloane dc fele, ferestrele firme.
Sc impărțeau adresele lucrătoarelor dc pinză și modă,
cari duc la localurile dc desfrin. Din strada Croix-dcspctits-cJiamps sc dau tuturor tinerilor cile o tntnlațic dc
dc a veni să nadă tablouri din Olanda ori dm Italica,
și ici găseau la adresele dale, cile o italiancă ori olan
deză. Lingă opera icra un scraiit dc fele de It, 13, ti. ani,
cari ierau date afară dacă ajungeau la m isia dc 15 ani...
Magaziile și mai inlăiii dc cil luate magazinul An Trăit
galant ierau adevărate academii dc prostituție. Tnillcrics,
l.nxembuurg, crișmelc, restaurantele, băile, pline de fete.
Icar pe balcoane, fele cu rochie scurtă, cu picioarele cru
cișe, cu țițclc afara, pentru a atrage privirile-.
Vestitele[soeurs prbmeneus.es ierau ființe neno
rocite de acestea, cari rodeau aleele grădinilor
publice, în cîrduri, compuse mal întotdeauna de
fete do la ani. Burgheziea bogată avea și iea prostitutole iei, proslitute de clasă. Acestea trăeau
mai bine, trăeau chiar foarte bine: totdeauna
ierau urmate de clte un mic negru, și puteau chel
tui pe an cile 5o.000 de livre. Streinii ierau mai
ales prada acestora. Kotzebue, care tocmai prin
vremurile acelea venise pe la Paris, vorbește
foarte mult în memoriile sale de aceste prostilute
sau curtezane dc rang. lear Fr. Schulz no dă asu
pra lor cu atît mai însemnate detalii, cu cît ne
arată ce feliu de familii se înjghebau pe atunci.
Iei zice:« Astea instrueau pe tineri ca într’o școală:
îi păzeau de ochii celorlalte, li țineau îmbracați
curat, faceau tîrguelele împreună cu dînșii și le
spuneau prețul lucrurilor: într’un cuvînt iele
cioplesc urșii tineri ai Angliei și dau sînge și
mlădiere animalelor anîfibil ale Olandei*. Gon
court mai spun și alte lucruri: iei descriu și
clte-va curtezane vestite de pe atunci...
Ar fi nedrept să zicem că prostituțiea s’a născut
o dată cu puterea politică a burgheziei. Dar cu
foarte mare dreptate se poate susținea că s’a născut
și a crescut treptat-treptat cu puterea economică
a acestei clase, că adecă a crescut pas cu pas, cu
transformarea burghezo-capitalistă a societăței fe
udale. Innaintea Revoluției prostituțiea iera În
floritoare. Pe la 1784 se numărau, de cătră unii,
la 60.000 de prostitute In Paris, cărora li se
atribuea venitul colosal de 143.800.000 de lire.
Față cu întinderea atlt de mare a prostituției,
iera firesc lucru să se nască, în mintea burgheziei,
ideea că prostituțiea ie ce-va necesar și că trebuie
regulamentată. Celdintăiîi care vine cu un ast-feliii
de regulament, ie Restif de la Rretonne. Iei do
rește să facă un ast-feliii de regulament, care, după
cum o spune iei Insu-și cu cel mai maro cinism,
să «pue pe prostilute la dispozițiea tuturor clase
lor^ sociale și să facă comerțul lor ce-va mal
plăcut*. leată pe scurt cam ce masuri propunea
iei să se iea. Pe fete vroea să Ic închidă în «case
comode, dar nu prea bătătoare la ochi», cari să
fie puse sub privegherea guvernului și cari să se
numească parthenion. In fie-care parthenion, un
consiliu compus din ia cetățeni cinstiți, apoi niște
«nvernante, puse sub porunca unei superioare.
fiitJ ie~care parthenion, Restif propunea să se facă
zi
dona grădini, Cîte 8 ceasuri pe
6* se siringă îu două săli. Restif
nteaza petrecerea lor aice, In modul ur-
f
REVISTA IDEE)
REVISTA TOEEI
mătoriu: «Vor ședea jos liniștite, ocupate cu
tirea sau cu lucrul: fie-care loc va fi tnsemCe
prin cîte o floare, care va da numele fetei ce^
va purta». JPcntru a face comerțul lor7mai ni5;0
cut, Restif 10a următoarele măsuri ; „fetele n' j
voe să albă parfum, să se sulemenească, să T*
servească de pomadă pentru a-șl înmuea pielea
fiind cunoscut că aceste lucruri dau o stralucir'
trecătoare și că nimicesc frumusețea firească*
Alt legislator al prosituției ie Mercier. Acesta
ie cam îngrijit de relele prostituției, dar fiind-că
nu-și poate închipui o societate burghieză xără
prostituție, iei caută să iea măsuri do apărarea
societăței. La fie-care parthenion iera cîte un fa
nați u numerotat. Numărul fîe-cărei fete iera scris
pe ușă. Ori-ce particular putea denunța printr’o
scrisoare pe o fată bolnavă, și imedieat se trime
tea un hirurg: îoar pănă la lindocarea fetei, fânariul trebuea să fie stins.
S’au făcut propuneri încă și mal severe, latre
cari ie și a abatelui Fauchet, curo voca să se
închidă pe Ioc toate localurile de prostituție.
Cînd iera înse vorba să se priceapă adevăratele
pricini ale prostituției, nime nu le putea nemeri.
Deși Ie venea în minte să lovească în mod brutal
pe aceste nenorocite, nime nu-și dădea sama ci
ne-! vinovat de căderea lor. Mantiei, procurorul
Comunei, care sc purta cu foarte mare asprime
cu prostituțica, își’ esplică această cădere ca o ur
mare a străduințelor «celor mal tari sprijinitori
al regalitățel și aristocrației», adecă a conrupă1
torilor și neguțitorilor de carne omenească. Aceștiea, credea iei, ,excită vițiul, arctindu-l vederilor re
publicanilor, încoronat cu [lori, ticigind cu spurcatele sale
mini moravurile cetățenilor, pc altarele despotismului ,si regalitățci.* Deci, regalitatea, vinovată de prostituție...
Cu toate încercările foarte viguroase întrebuin
țate de Comună, sub I-Icbert și Ghaumette, pros
tituțiea merge înainte, și primul iei legislatorul,
Restif de la Rretonne, ie nevoit să exclame:
„Fără să vrau mi-a trecut prin minte că prostituțiea ic tre
buincioasă. O adevăr trist, ani exclamat leu cu durere.^ Ce,
trebuie... Am început din nou să mă gîndcsc: trebuie....
proslitute. Și ni’am convins dc acest lucru gemind...*
N’am spus destule lucruri despre prostituțiea
franceză pe vremea revoluției. Sînt de spus încă
lucruri, pe cari n’am curaj să le spun. Sînt atlt
de multe îngrămădite, în opera fraților Goncourt,
în cit fată cu cele citate de mine, cetitoriul nu-și
va face <le loc idee adevărată despre ce iera pr<>
stituțiea- pe atunci. II pot sfătui să-și înzecească
imaginea ce-și va fi făcut, și să gîndeaeca ce pr
porții trebuie să fi luat prostituțiea, daca atl
tare ocupa mințile oamenilor regulamentare* •
Pentru cetitorii cari știu să lege mai binefaptele
sociale, mă mulțămesc să le dau o idee indir
»
de ce trebuie să fi fost acest reu-social, pome
cîte-va fapte, cari arată ce grozavă criza. ®
mică iera pe atunci. Cînd aristocrațiea
J
atît de bogată și de cheltuitoare, a fost
Q-t
se înțelege că întreg mecanismul social
unCp
să fie zguduit. Sute și mii de oameni.
foarte
tori, râmîn pe drumuri. Acesta io un tap
mic0
important pentru-întemeerea domniei
iuDje
a burgheziei. Burgheziei, de clnd sa *J“,Kbănei-a trebuit oameni liberi, adeca cari
je a
mica cu dlnșii de cît brațele și P anUfactO‘
munci. Aceasta pentru că ațollc£eT.ritut avea do
riere deschise de burghezi, n ar li p
a acest«r
exploatat altă muncă onieneasca,
mai puoameni liberi, căci ceilalți muncit
cmn a
teau rezista în bresle. O criză e
.onceze, lQri
fost cea de la începutul revoluț
întemeereft
așa dar o chestie de căpetenie, pentru
aduCe
domniei burgheze. Dar o ast-fehu de
I
sine... prostituțica. leată clte-va exemple de
cU. q în 1789 iorau la Mantele dc pietate, trei
țHo'ane de lucruri, de valoare mai mică de cit
1111 Jouis d'or. Atelierul de caritate dc la MontxPnrtro sc ridica dc Ia a mii' de lucrători la 18 mii.
1 dustriea de Una. dantele, porțrlană, fier, lux
tc ioni eu dcsavîrșire căzută. Manufactura de
Costav de la Lodeve, în care lucrau mii de muujlorî, se închisese. Mii dc muncitori sc Ingrămădesc la Par*s’ l°ra vor^a» pentru a le da de lucru,
j.i pună să sece mlăștini pe o suprafață de 5oo
L’l de hectare, de prin împrejurimi.
Nu mai pomenesc scumpetea și foametea cari au
fost statornice în tot timpul acesta. Cînd societa
tea iera atlt de zdruncinată, care podoabă trebuea să leasă la iveală, dacă nu prostituțica ? Și
dacă Ia începutul acestor turburări, ierau în Pa
ris 60.000 de prostilute, putem ridica fără greș
numărul lor la aproape îndoit, îndată ce începe
Rovoluțiea. Dar nul drept să punem pe socoteala
burgheziei, tot numărul acesta colosal. Iei vine
din turburarea socială, care nu se mai putea În
lătură. Cînd lucrurile se mai liniștiră, cînd înce
pură din nou să se deschidă fabricile, nu î mai pu
țin adevărat că pe lîngă cele 60.000 de prosti
tuate, de cari numai burgheziea icra răspunzătoare,
mai ierau o mulțime, produse de regimul economic
acum puternic. Ori'-cum, istorica va privi eu ad
mirație o așa strânsă armonie între prostituție și
burghezie...
Trecem Ia familiea burgheză. Aice nu voiii pu
tea cita fapte particulare, în totul, epocei acesliea. Familiea burgheză le tot așa și a zi, cum
Iera pa atunci, ie tot, de cele mai multe ori, o
simpla neguțitorie. Turburările sociale de pe atunci, îi dau înse o notă mai energică, în cît
poate fi observată de cei mai indiferenți oameni.
Lasă că din pricina crizei celibatul iera o regulă
generală, dar Înjghebarea unei familii iera și iea
un simplu negoț. Biurouri de informațiuni ne
cesare pentru căsătorii înc cp să se ivească.
Cetățeanul Liardot deschide și iei un asemenea
birou, care avea menirea de a putea găsi partizile
colo mai potrivite, dlnd amănunțimile cele mai
exacte, asupra caracterului, ob’ceiurilor, avorel și
condițiilor potrivite. Biroul merse bine, fondu
rile crescură și Liardot scoase și un jurnal: L’indicateur des mariages. Un alt cetățean, mai dibaciu, se ivi. Iei deschise uu mare pension dc
domnișoare dc măritat. De trei oii pe sâptămînă
terau baluri și concerte, In celelalte zile, aduaari ordinare. Nu ierau primiți ca musafiri de cît
tinerii eleganți și cu avere, și ast-feiii domnișoa
rele puteau «alege., cunoaște. încerca șl verifica
cel cari le vor plăcea».
Aceste ierau in'jtoacele dc a sc putea înjgheba
“nulii nouă. G; lobii ierau familiile înjghebate,
vor arăta următoarele aprecieri ale Iui Goncourt.
145.
rea prostituției patentate, deci desființarea fami
liei pentru cei mai seracî, și transformarea fami
liei burgheze într’o prostituție nepatentată. Amîndouă aceste lucruri se pot vedea și pănă a-zi.
Cînd deci socialiștii știu că va veni o transforma
re a familiei accsteea păcătoase, iei știu că do
resc îndreptarea unui fenomen social conrnpt de
burghezie. Mișcarea proletarilor, nu se atinge,
nici direct nici indirect, de familie, cum s’a atins
mișcarea burgheză, cel puțin prin urmările Iei economico-sociale.
Ne. mal rămîne să vedem cum s’a purtat bur
gheziea cu proprietatea, adecă cu proprietatea al
tora, a feudalilor. Aice nu mai putem susținea ca
socialiștii ar fi prietenii proprietaței burgheze,
dar se poate susținea un lucru: că n'au atacat-o
și nici vor avea prilej s’o atace atlt de tare pe
cit a atacat burgheziea proprietatea feudală. De
acest lucru burgheziea nu poale fi prea tare în
vinuită : iei iera cea dintâi condiție a venire! Iei
la putere. Dar acei cari -cunosc revoluțiea fran
ceză, nu pot să nu mărturisască că se cunoșteau
în purtarea Iei, apucăturile riparețe ale neguțito-
Prolclariatul poate nici nu va avea prilej să
facă proașcă în proprietatea burgheză. Concentra
rea avuțiilor și peirea proprielățel individuale
merg așa de iute, în cît Ie. foarte cu putință, ca
la o revoluție socială, proletariatul să n’aibă nevoe de a se atinge de proprietatea individuală
ce va mai fi rămas: iea va pieri dc la sine, fără
atacuri violente, nici centra proprietarilor, nici
contra proprietăței. Da’r, de ce seva întîmpla, să
nu mal vorbim. Să vedem mai bine ce au făcut
aprinșii apărători ai «proprietății sfinte», cu pro
prietățile cari nu ierau ale lor. Aice mă voiii
servi de Taine, citind clte-va fapte strînse în a
sa «Origines de Ia France contemporalne». Fap
tele aretate le voiii împărți și aice în două serii:
In întăea voiii pune atentatele împotriva proprie
tăței, într’adoua teoriile despre proprietate, dez
voltate de clți-va fruntași ai burghezimel, cu pri
lejul confiscărei bunurilor clerului, mai ales.
Atentatele împotriva proprielățel nu sînt toate
făcute de burgheziea propriu zisă, ci de șans-cu~
lottes, de serăcime, de țeran'i. dar lele sînt toate
aprobate și încurajate de Adunarea, națională.
Aceste atentate sînt atlt do multe In cît cea mai
vizibilă influență a revoluției, Ierau, pentru con
temporani, tocmoi iele. leală clte-va di’ntr’acele
mai însemnate, pe cari le pomenește istoriea.
Contesa Mire de la moșiea Davcncourt, ie alacală, sub conducerea consiliului comunal, de sa
tul întreg: a fost prădată, insultată șiabîea scapă,
lăsîndu-șî moșiile în mîuile prădătorilor.
Scene de acestea sd petrec mai ales tu Bretagor. La Beuvres, țcranii după co au ars titlu
rile, se așează în castel și amenință să-I dea foc.
nai Pr ,C’ Sc imPirechc(!Z(i, nu-șî plac, sc desfac in modicarrf/71""< lrccc ,lin
bărbat, urmărind plăcerea.
Lingă Rcdon, schitul Saint-Sauvcur io ars. Redon
j(, * 1 ”
'"'"'''dni. ă dc fericire, desnodind, înmiind f»
ie amenințat. Iii curs de o lună^se numără 3p de
le
ci'Wiloarca. Iea circulă ca o marfă plăcută,
castele atacate, aă a căror titluri au fost arse, 12
rare ie mamă cil ii place. Bărbatul
ai căror proprietari nu trebuit să se lepede de.
nCc l- »C<?C 0
11,1 orfan
"rfn" minor,
nttnor, aleargă
aleargă din
un
dm braț
brațele u- dreptul ile lor. Mișcări de acestea sc fac in Quercx,
Ditr
alicea,, căultml
căultml oo concubină
concubină in loc
loc de soție, [jan£rliedo(’, Perigord, Rouergue, etc.
,
iniim,‘!!‘a^ric" ? Vn
>0,,lc ri,
l,e,din
din “•' ••idan (0,llracl
tonlrad cr
cc sc
sc !poate
rupe,
împotriva acestor jafuri parlamentul din Bor-
l n 1,1 ""Plămină,. din noapte in noapte. Cc-i așa
af« dar
1‘fiitr1'1radl,"l‘ >'»<’ despart pcnir
dc șase
pcnlr ’o absență
absența di
>as< hm .
t(t , j* "'‘potrivire in caracter, pentru
"
lese r‘‘ (le!iPf"'lă, sc despart ca să sc însoare. Fcniei. confi sc mărită cu foștii lor servitori. FrantiUnj 11,1-vast local de prostituție...'' Și aceasta nu 1
din ' 0 judecată pornită. Goncourt citenza mereu
JOrnalele, broșurile, cărțile timpului
despre familie, va trebui să zicem că
ea la putere a burgheziei înșamnă înmulți-
J
q
ni5surî
tru urmarirea șj
1 reu-făcâlorilor. 83 de orașe semnează
£i trimet nd.-ecA rătră Adunare, și delegații extra-
și trimet adrese cătră Adunare, și delegații extra
ordinare, cciînd să se pună capăt acestor mizerii,
să se pedepsească vinovății.
Ce face burgheziea ? Ce face această clasă, care
și a-zi ne bale capul cu frnze ca «proprietatea
Ie sfinlu», care Iea cele mal aspre măsuri, a-zl
riad se atacă sftnta iei proprietate? Burgheziea,
�448
REVISTA IDEEl
care nu se știe de-ar fi făcut ce-va, dacă nu iera
ajutată de acești sans-colottes, privea cu plăcere
cum se nimicește și se lovește proprietatea duș
manilor Iei. Ș: dacă Iera prea ticăloasă pentru a
Îndrăzni să pună mîna pe acele averi, iea tolera
și aproba jafurile făcute de acești oameni, asupra
cărora de veacuri se apăsase cea mai neagra ex
ploatare. Răzbunările lor veneau in folosul bur
gheziei : Iele dădeau naștere, în organismul so
cial, la acele lurburări cari ierau menite să pro
ducă visul de aur al burgheziei: «oamenii liberi»,
liberi de toate, liberi de a muri de foame. De aceea burgheziea, care avea majoritatea în Adu
narea națională, in ședința de la 4 Marte 1790,
face mustrările cele mal aspre parlamentului din
Bordeaux, pentru că luase măsuri de a pedepsi
pe cei ce atacau proprietatea, sfînta proprietate...
Dar nu numai atlta. După cîte-va luni iea silește
pe rege sa declare că urmăririle făcute împotriva
jacquerieî din Bretague nu-s drepte, și pune în
libertate pe cel vinovați. Pentru a-și spăla obra
zul, Adunarea națională scrie o adresă sentimen
tală cătră poporul francez, adresă despre care
Taine zice : «Această bucată de un comic extra
ordinar, le de ajuns pentru a ne jace să înțele
gem întreaga revoluție franceză».
Dar atacurile acestea nu sînt legale și de aceea
nici n’avem noi nevoe să ne interesăm atîta de
dlnsele. Mâi pline de învățătură slnt atacurile le
gale asupra proprietăței, atacuri pornite din inema burgheziei și cari veneau în folosul Iei direct.
Acestea-s lourte multe și foarte însemnate. Iele
au fost săvîrșite mal ales pe la începutul Revo
luției, pe cînd burgheziea avea nevoe de cele
mal energice măsuri pentru a-și asigura domniea.
Pe atunci dădea tonul un partid eminamente bur
ghez, partidul Iacobin, partidul burgheziei destrugătoare. Programul acestui partid 11 dezvoltă
foarte pe larg Taine. Ie important să-l citez, pen
tru că amintește toate atacurile legale împotriva
proprietăței. Taine îșl închipue că vorbesc Iaco
binii și 'ca-șl expun principiile lor, amintind tot
o dată și faptele tăcute și pe cele ce aveau de
gînd să le mal Iaca. Pe acestea le lăsăm de o
parte, căci cele săvîrșite sînt mult mai însem
nate. leată-Ie: adecă ieată cum s’a purtat Aduna
rea națională cu proprietatea altora:
A confiscat averile clerului, a căror valoare
se urca la 4 miliarde, averile emîgranților, în va
loare de 3 miliarde, averile ghilotinaților și ale
exilaților, care se ridicau la cîte-va sute de mili
oane; «Ie vom număra mai tîrziu, căci lista ie
deschisă și se tot mărește». Convențiea iea bunu
rile spitalelor și ale altor instituțe de binefaceri,
cari ierau în valoare de 8oo de milioane, averile
fabricelor, ale institutelor de educație, ale societăți
lor de litere și științl, cari se ridicau la cîte-va sute
de milioane. Numai' confiscarea averilor ordinului
do Malta și ale colegiilor sale, se ridica la 4oo
de milioane. Reea înapoi domeniile pe cari le
înstreinase statul, cu trei veacuri înnainte, ceea
ce aduce în tezaurul Convenției încă două mi
liarde. «Să începem a pune mina pe domeniile înstreinate, fără să ținem samă de legile de mal
înainte», zicea Camban, într’un raport al său.
Toate obiectele do aur și argint trebueau depuse
în minele Statului, care dedea în schimbul lor
assignate ce n’aveau nici o valoare. Și aceasta,
sub pedeapsă de moarte, pe unele locuri', după
cum spune Camban că se întîmpiase la Montau>an. Statul pune nst-feliii mina iucă pe vre-o 4oo
re»Si-0ane' ^ntl‘ un raport al lui Barere se zicea :
0 eam dată, proprietară a tot cc comcrDeputainî* 7* f‘ 'fd'idrtca «"produs pe pămîntut francez11.
soi e zlceâ: „in caz de trebuință publică to-
tul îc al poporului ți nemica a individului*. Și cjU(i
putea declara pe atunci burgheziea, cazuri a
trebuință publică...
c
Co să mai' gtndim acuma despre respectul trn
dițional al burghezului pentru proprietate? Cina
atacurile și jafurile împotriva proprietăței și D *
prietarîlor slnt alît de numeroase, cînd se spun*
de cătră reprezentanții burgheziei că proprietatnn
individuală, nu-i cîte o data a individului, ce s“
mal glndim despre învățații cari susțin, îmnoa
triva noastră, că atacurile împotriva proprietăței"
însemnă distrugerea societățel ? Dacă ie așa, atuncî
n’a fost mai sîngeros strivită o societate, în toate
manifestările ici, de cum a fost distrusă societatea
feudală, declasa burgheză. Jafurile împotriva proprielăței, ierau cum am mai spus, aproape singura influență vizibilă a revoluției, pentru con
temporanii iei. Ieată ce spune și Taine în privința
aceasta : „cu toate vorbele mari, ca libertate, egalitate
frăție, cu cari se înfrumuseța Revoluțiea, iea este in fond
o strămutare de proprietate. Aice ic razămul ici ascuns,
tărica ui permanenta, începutul cel dintăiu ți înțelesul iy
istoric. Altă dată, in vechime, s'an mal văzul datorii si
rente desființate ori micșuratc. averile bogaților confiscate,
păminlurilc publice 'împărțite, dar lucrarea se mărgencâ
numai la o cetate, la un teritoriu mic. Pentru înlăca oara
se îndeplini in marc, într’un stal modern... Picdccile cc uitilncțte, revoluțiea, o fac mai distrugătoare: de la pro
prietăți iea trece la atacul proprietarilor ți îți sfirșeft
jafurile prin proscripțiunP... Nu împărtășesc părerile
lui Taine asupra Revoluției, dar am citat vorbele
lui pentru a arăta cum s’a purtat burgheziea cu
proprietatea streină, cu proprietatea acelora îm
potriva cărora se făcuse revoluțiea.
De ideile Iacobinilor, burgheziea nu-i răspun
zătoare, în tot timpul revoluției, ci numai pe la
început. Căci cînd ideile acestui partid, care iera
alcătuit mai ales din mici burghezi, dădeau naș
tere jafurilor legale, cari toate prieau burgheziei,
iele ierau aprobate de clasa întreagă : cînd Inse
principiile acestui partid de mici burghezi, nu
veneau la socoteală burgheziei mari, aceasta caută
să se cotorosească de lei, cum s’a și cotorosiLRobespierre și- cu partidul lui, care lucrase atlta de
mult pentru burghezie, a fost în cele din urmă
sacrificat. Iei avea idei prea revoluționare și cre
dea că ar fi bine ca cel mai bogat di’ntre Fran
cezi să n’aibă mai mult de cît 3ooo fr. renta. La
Marsiliea se decretase chiar ca nimeni să n’aiba
mai mult de 2000 fr. rentă pe an. Din pricina
acestor idei partidul Iacobin a fost zdrobit. Dar
ceea-ce burgheziea apucase să Iea, n’a nun aa
înnapoi. Tendința înse de a zdrobi propriei a
feudală remase. Iea se arata mal ales, în
succesorale și în măsurile civile. Codicele ci
lua o mulțime de măsuri, c.ari aveau de scop
«Imbucățelească proprietatea», cum ziceau m
deauna raportorii convențiunei.
<c0
Din toate cllo le am spus pună aice, putem o
cu Taine că revoluțiea franceză, ieste în
« gte
strămutare de proprietate și că acest lu
și «înțelesul Iei istoric». Sfințemea cu care in
jură a-zl proprietatea individuală, nici
pro
priu minte burgheziei, cînd avea de u c
prietatea feudală. In trei mari împr J • iotațep
luțiea franceză a atins principiul p P
rjn
1, prin desființarea drepturilor fe
’ verilor
legile succesorale și 3, prin confiscarea
clerului.
-jeea desprC
Cum se împacă aceste fapte
.
sO;
sfințeniea proprietăței ? In a sa <
încercă sț
cialisme conlemporain»,
Ja“
jc
dovedească că: «Revoluțiea aep
.
cc^c fpari
principiul proprietăței, în form
tnlăriref
dimpotrivă tocmai lei l.sf
■ Ifinl». D”P11 c
•cestul principiu ca inviolabil y -/
REVISTA IDEEt
Ut
fapte citate, nu cred că vre-unul din cc- porație și nici să aibă averi... O ast-felifi de ar
cIlC’v va judeca ca Janet. Pentru ori-cc om cu gumentare o numește Janet «savantă și adlneă
fit°rl
lucru ușor de văzut că, dacă rev<'oluțiea discuție». De va fi fiind ori nu adlneă, cetitorii
judeca
vre_un principiu de «proprietate ca invor judeca, dar, de buna-samă, că numai respec0o I1°
?tbilV*
Boftnt».
^Intî"a întarit
. .i
întărit principiul
nrinciniul proprietăței
n----toasa cătră «sfînta proprietate» nu Ieste. Cu pri
iear nu nl proprietăței m general. Va lejul discuției In Constituată, au vorbit următorii
b«<\ică
rXhrîn’’.a considerat nici o data proprietatea Ta deputați:
nhtă de care nu trebuie să te atingi. Și cînd
Raportorul legei pentru confiscarea bunurilor
sfînta,
mrinâese a-zi ,b“rS^zit P® socialiști eă ar fi clerului, Iera episcopul d'Autan, Tailleyrand, care
insmonil proprietăței lor, lei uita ca tot așa le-au susjinu acelea-și idei ca și Turgot. Iei deosebea
•«si lor feudalii, dar că nu sau uitat la aceasta, trei feluri de proprietăți bisericești': averile co
lași n-zi susțin că dreptul de proprietate ie sfînt. munităților, mlnăstiri, confrații, etc: fondațiunile:
c? cu toâte că raportorul Constituantei, Merlin de darurile, pentru milă și pomană, întreținerea
IJoiiai, dădea motive subtile pentru a ataca pro- săracilor, etc.
riâtatca feudală, cu toate că iei. împărțea drep
Are drept statul să se atingă de aceste feliuri
turile feudalilor în legitime și uzurpate, tolu-și de proprietăți ? Pentru cele dintâi, Talleyrand
procedarea Constituantei nu îusamnă de cît. nc- dezleagă chestiea ca și Turgot: Statul are "drept
fespcctul proprietăței. Căci și socialiștii pot să să desființeze orl-cari asociații și corporații, și
dovedească ori'-clnd că proprietatea burgheză ie «acest drept asupra existenței lor, aduce după
Intemeeată adesea pe furt, pe munca neplătită, și sine un drept asupra averilor lor*. Scurt și cudeci, la ce sar burghezii, cu gura la iei, la ce îșl prinzătorift și mai ales plin de respect pentru
aduc aminte că «dreptul de proprietate ie invio «drepturile sfinte ale proprietăței»...
labil și sfint* ? Dar chiar unde faptele constitu
Funda ț.iunile, daniile pentru mănăstiri, încă Ie
antei du se pot îndreptăți nici printr’o gogoriță poate ataca satul, căci fundatorii vorbesc în iele
advocățească, P. Janet tot nu vede că Revoluțiea a in «termeni vagi», zicînd că iei ar voi să asigure,
jignit dreptul de proprietate. De pildă, ce argu celor lipsiți de mijloace, „un trai cinstit®. Intru
mente se pot aduce pentru ca, susținînd sfințeniea cit Statul se obligă să asigure preoților, «un traiii
proprietăței, să îndreptățească confiscarea bunu cinstit», iei poate să le iea averile dăruite.
rilor clerului ? Nici unul. Și de aceea aice, Janet,
Pentru al treilea felin de proprietate bisericea
trebuind să leasă din încurcătură, a fost nevoit scă, lucrul ie și mai' ușor. Statul'Iea asupra-și sar
să zică, «aceasta le o măsură de luptă, care nu cina de a ținea pe calici, deci trebuie să iea și
alcăluește un principiu și pe care deci n’avem averile dăruite pentru acest scop. Pe aceste ar
s'o cercetăm». Dar tocmai ca măsură de luptă gumente, foarte tari, Talleyrand susținea confis
trebuea aretat că burgheziea, cbi'ear în asemenea carea averilor clerului. Dintro deputați au vorbit
împrejurări, respecta sfințeniea proprietăței. De pentru concluziunile raportului: Jhouret, Tronchet,
principiile iei sîntem sătul, ne place să arătăm și Mirabeau, iear, contra, Malouet, și abatele
cum clasa comercianților lasă dracului și principii Maury.
și tot cînd ie vorba de o «măsură de luptă».
Thouret, a dezvoltat și Iei acelea-șl idei, ca și
Ca sa vedem ce teorii s’au dat la iveala, asupra Turgot. După iei comunitățile slnt niște proprie
proprietăței individuale, ie bine" să amintesc în tari «factices et mineurs». Tot așa și Tronchet.
semnatele discuții, urmate în Constituantă, -cînd Mai însemnate argumente a adus Mira beau.
cu prilejul confiscârel averilor clerului. Ieată îm Mirabeau deosebește trei feliuri de fundațiuul:
i, cele întemeeate de regi, 2, cele de societăți, 3,
prejurările :
Statul avea nevoe de bani, Iei iera amenințat cele de particulari. Gole întemeeate de regi au
sa dea faliment. Ge să iacă? Constituanta a gă trebuit să fie făcute în interesul public, și dacă
poate lua înnapoi și dotațiunile coronei,
sit, de o cam dată, un mijloc: confiscarea averi" națiunea
ițiui
lor clerului. .Ei, dar această confiscare însamnă evident că Iiea poate pune mina și pe lundațiu° adevărată tâlhărie pentru niște oameni cărora, nile regale,
într’aT’doilea
felin de fundațiunl, Intrau și acum zicea constituanta’într’o daclarație alei, «nu
jle^a trecut nici odată prin minte să jignească drep- verile clerului. Gum să aibă statul, vre-un drept
,
sfinle ale proprirtățclu. Cum să se poată asupra lor? Și advocatul Mirabeau dădu statului
ndreptâțl o ast-feliu de măsură? De aice mare acest drept, prin următoarea nostimă argumen
’scuție, de aice teorii peste teorii, care de care tare, Iei zice: Datoriea statului Ie de a îngriji de
cult și de institutele de bine-facere :.dacă Ie da
“«t ochioasă. Un adevărat balamuc de idei.
Gbestica s’a pus pe terenul următorii]; confis- toriea statului, însemnează că Ie a națiune! și deci
c,bd averile clerului, nu confiscăm averi indivi- a membrilor Ici. Așa dar, acei cari au întemeeat
' Ualf, ci averi corporative. Iera deci de dovedit comunități clericale și le-au dăruit averi «și-au
a proprietatea corporativă nu-i legitima.- Ghes- achitat, cum zice Mirabeau, partea lor din datoriea
Um
• com Srca Și nicî nu se Prea p?tca. !10' națională». Inse, datoriile naționale se varsa In
txj.prin argumente, ci mai mult, cum s’a și ho- tezaurul național, ergo, averile clerului trebuie sa
prin Îndrăzneală. Căci cum să poți dovedi vină în tezaurul național... Mal logică argumen
nici că se poate...
. , ..... ,
ffitlpr?Prletatea unei societăți, nu-i tot așa de le- tare
Cît despre fundațiunile individuale, Mirabeau
s
ca a unui individ? leală cîte-va argumenfej zice și iei că-s sfinte. Din ce pricina ? NusețUe.
urinCv9lllul Turgot, susținea într’un articol al Iui,Din partea contrară a voi bit mai Întâi Matouet.
j JJatoarele : Indivizii există innaintea ori-carei ' —’-iva argumentelor aduse, lela trebui sa lellr
proprietatea lor ie mal ^“aintea pună
Wolri
pe terenul «drepturilor sfinte al P^pnetar»rin’ilea nu poate fi nici regulată, nici atinsa țeî», pe cari celllalțl le culcaseră In Pic*°8™’
sh?,- efie- Proprietatea individuală ie, așa dar, Face Inse o concesiune : aceea ca daca nu se ie
‘cS’limă și inviolabilă. Asociațiile, cor- cunoaște clerului, dreptul de proprietate asupra
■ Mm?
t'Jse există sub scutul legei și
e;
câ t/0 rit pentru societate", de aice urmează
fo|Qte bot fi Imprăș'ielc «cînd nu mal slnt de
’ Clerul nu mâi Ie trebuincios șopietâț» 1, a1 4ien ’
nPlf’> averile lui prea necăjesc burghe- sfințeniea proprietății . xmxp
r
j
’ *ri nu trebuie deci să mai existe în coi-
�148
REVISTA IDEEl
sflntă : de ce ar fi mai sfinta proprietatea statu
lui, care acuma ie amenințată de faliment, de cit
proprietarca oierului? Din punctul do vedere al
sfințeniei proprietăței, se înțelege că nu iera ni
mic de spus. Dar aceasta icra cel mai slab argu
ment pentru burghezie» de atunci .. Maury își
termină discursul cu următoarea frază ? «1 oițl sa
Jițl liberi ? Dar fără proprietate nu poate fi li
bertate. Libertatea chiar le cea dintaiă dintre
proprietăți».
Ce curios lucru Vestita» frază attt de mult re
petată de burghezie, a auzit’o tocmai Ia cel din
tâi păgubaș pe care I a prădat... Ține minte și acuma, ce i-a zis nefericitul cîud i-a p is îea mina
în glt„. Asta Inso nu Insamnă că burgheziea ie
ca un individ, care, făptuind o crimă, nu mai uită
ultimele vorbo'ale victimei lui, ci însamnă că ic
o clasă cam puțin năsoocitoaro, care se mulțămeșto să repete, ceea ce a prins de pe la alții.
Dar să vin la chestie. După argumentele, ce s’au
adus In Constituantă, cine mai poale crede bliguirea lui Janet, că revoluție* a respectat «drep
tul sflut al proprietăței». Și cum n’a respectat
proprietatea altora, așa n’a respectat nici religiea,
nici familiea. Dacă cetitorii se vor fi convins de
lucrul acesta, scopul articolului mica a fost ajuns. Remlne ca fie-care să judece ce va vrea despie burghezime.
Raicu louescu-Rion.
SE ANUNȚĂ, apariție» unul Dicționar biografic: Fi
guri contimporane din Bominia.,. După recomandarea ce i
se face, această operă va cuprinde «biografie». complecta
a tuturor celor cari și-au creat un loc'de frunte in ac
tivitatea socială și națională a acestei țărl®„. Din parte-ne,
cuuoscind nu numai competiuța, dar și cu totul bunele
gin duri ale părței conducătoare, sintem încredințați că ni
se anunță o lucrare, care merită cu tot dinadinsul de a
fi ajutată prin abonamente sau prin subscrieri- Deslușiri
mal amănunțite se pot cere de la Th. Cornel, str. Cometa,
61, București.
Cuprinsul Colecției Revistei de la tfo. kXXJ-LXXX
Anenimov : Tiranic Modernă, de Eduard Ilod, n. 15,
1.
„Arhiva" din Iași; Schițe Balcanice, p. 95, n. 6
L. Avennier: Utopiști, p. 7, n. 4.
H. Bauer: Libertatea Amorului, p. 2, n. 1.
Radu Bucur: Din Paris, p. 6, n. 4.
Ce-Ta: Impresii și păreri, p. 39, n. 3. Impresii și pă
reri p. t» n. 4. .Spre emancipare, p. 68, n. 5. Fanatism
in idei,- p_. 103, ,n. 7.
.
1
G. Clemenceau: Foamea, p. 65, n. 5.
M. Corday: Un ospăț ilustrat, p.. 71, n. 5.
Th. Cornel: Mentali», p. '113, n. 8.
?î2stf CĂ?sl?y; Ih2n.ă ^.Putreziciune, p. 40, n. 3.
Patrie : Călătorie la izvorul ințehpciunel. p. 22.
Un Diplomat al Școalei de InstitutoriAnarhismul ru
sesc, de I. Vietroff, p. 36, n. 3.
Ci D.jacoP°l: Nu Ie momentul, p. 116, n. 8.
Horidor Duinas: Frumuseța Codurilor, p. 88, n. 6.
«F’iTm
Marn' ‘l0 Uo|“,l,L Ka'”p,; p'
Paul EHzbacher: Cc-î Anarhismul: Doctrina Iul Godî' n’ P
k doctrina Ini Proudhon, p, 25, n. 2. Doctrma Iul Stirner, p il,n. 3. Doctrina iii Bakunin, p, 59,
r«o IU,n
P- 73, n. 5. Doctrina lui
1 Cm jn P’p8/m
,Doctrina 1111 r,’oIstoI, p. 104, n. 7.
kariar ț,thber1:1 bl'9ve<laiuea unul duhovnic, p. 4, n_ 4.
”•81’ ■'e- ■
GrSCV n Gcffroy ; Grimele Războiului, p’ «III n. 6 '
u /‘ ’ffryVDa?j!j,Ttil
Grcștinismul, .le Ihîeckcl, p. 52,
Erne^t iL , . 1.‘«"‘•■‘au, de Karl Fcdem » 8 n 6
--SSȘMiaeckeh
Dr. L. Harrinson: O notă, p. 51. n. 4.
Leopold Kampf: Sara gea Mare, p. 121 și 132, n. 8, 9_ln
Alphonsc Karr : Căsătorie de convenție sau interes, ■> .u .
Paul Lacombc: Starea de natură și societate, p.
”•
O. Leonard: Femeoa și Socialismul, p. 63, n. 4.
Paul Louls: Sindicalismul Franrez, p. 17. n. 2,,Crjiw
Socialismului, p 67, n. 5.
Wl. Mactcrlinck: Datoriea noastră cea socială, p. 33ji T
M. Marchin : Sperietoarea, p. 103, n. 7
A
Mina: Neînțelegere, p 2, n. 1. O comună țărănească»!
G.eorgia, de. II. Orgneiani, p. 31, n. 2 Hrană și putrfc
ci une, de Ernst Crosbtj, p. 40, n. 3 Ferrer, p„ 49, n‘
Cum se abrutizază un copil, de Xunrof, p. 70, n. 5 «J.
gislațiea Muncel# de Take Policrat, recenzie, p. 102, n.\De meditat, de Albcrt ÎL Parsons, /».* 130, n. 9-10.
Octave Mirbeau: Dragoste și lear dragoste, p. 46,
P. Mușoiu : Un'concopt, p. 1, n 1 Etichete, p. 129, n. 'jF
Note la diferite articole p. 2, 4, 6, 9, 13, 48, 97, 103, {
114, 120 .și 141.
I. Neagu: Sindicalismul Francez, de Paul Louis, p:
n. 2. Cultura Tutunului, p. 99, n. 7.
I. Nisipeanu : Datoriea noastră cea socială, de M. 3f..
terlinck, p. 33, n. 3.
Felicie Numietska : Dreptul la avorbire, p. 86, n. b.
N. Opran . Vremuri noi, p. 120, 11. 8.
Albert R. Parsons: De meditat, p. 130, n. 9-10.
R. Orgueiani: O comună țărănească in Georgia, p. 31, n, 2,
1. Pavelescu: Mal rău ca in Rusia, p. 43, n. 1.
Paul Pflflger: Profesie» de credință a unui teolog mo
dern, p. 116, n. 8.
Take Policrat: Legislație» Muncel, p. 114, n. 8
Raku lonescu-Rion : Religiea, Familiea, Proprietatea,
p. -141, 11. 9-10.
Jean Richcpin: Crăciun intirziat, p 131, n. 9-10.
C. Richet: Curajul militar, p 50, n. 4.
Leon Rintzler:. Biserica, din «Freiheit», p. 29, h 2.
Eduard Rod: Tiranie .Modernă, p. 45, n. 4.
I. Ruskin: Despre educație, p. 39, n. 3.
Soloveneanu: Profesiea de credință a unul teolog mo
dern, de Paul Pfliiger, p. 116, n 8.
„Les Temps Nouveaux“: Elveția polițistă, p. 48, n.,3.
Un receptor al ideilor falșe: Marea proprietate și În
vățătorii, p. 97, n. 7.
I. Vietroff: Anarhismul rusesc, p. 36, n. 3.
C. Vogt: Nebuniea războinică, p. 70, n. 5.
H. L. Wechsler: Pietrele, din Jargon, p. 45, n. 3.
Rev. T. W. Woodrow: «Tatăl nostru» al Miliardarilor,
p. 42, n. 4.
■
.
Xanrof: Cum se abrutizază un copil, p. 69. n. 5.
Bibliografie : Viața socială, revistă redactată de P.Uhrinovski, p. 7. Cei de sus ți cei dc jos, de I. lonescu Quin”
tus, a Partidul liberal ți clicstica țărănească», de
Dragu, Expunere de. idei, de Mateiu I. Dimitriu, Mofina
trecrat, Pușcăriașul, Ce iesle colectivismul, după GUS
Herve, Karl Marx, schiță biografică, Socialism și Liber
tate, de Jean Jaurez, p. 45 Patriotism și
lism, de Karl Kautsky, Socialismul France:, de Paul Louis,
Cauzele criminalitățci. de G. S. Ballan. Mențiune . "E
revista „Apărătorul Săteanului, „Hctnsla din Iași ; y f . a
drumarea* din Iași, p. 36. Monstrul, de N- i1 nc» «„.yc, ,
răzvrătirilor șt leacul lor, de A. Ecbartshausei, •
Aisa sau Destinul, de Eug. Tăuțu, Martie 1
• jjaOter- '
Vincler, p. 45. Datoriea noastră cca sociala, uc
nrr»fid
linck, p. 47. Doamna Mărgărita, de loan.
Boman in literatura juridică rommcasca, de
" - pcAnarhism și Socialism, de C. D Gherea, f >
gp.
de Caius Gracchus, „Ncalirnarea-, „Tribuna •?Țoiiia
riguite de Gh. Varlam Ghițescu, Problema- ^ 5^0 desB. Aburci, De pe all iarim, de îoan ^‘^„iri/or Con^pre „llominia Muncitoare*, „Gazeta Funcpom r 1 Cflf(,njșciali*, .Muncitorul Căilor Ferate ț^"un'’’ 1 c'ornCl, L»Pl"
rul Muncei pe 4.90.9, p. 120 MenMlm, <lc J oUca vLunu'l ,
de clase, de Dr. Tatiana Gngorovic ,
Despre T</'
Taras Sencenco, de G. D. Gherea, p' . . e(j, 11,
graf<ea „Jubileu*, p 132. Cauzele Cnrnm l Izobarele^
C. S. Ballan, Calendarul Tovărășiilor
. Eckart?1** .
melor și posibilitatea de a le infrlna, ț- pjnuri Coidm'l'^
sen, p. 141.Despre Dicționarul ^09ra^^ Ideei*. Pranc din llominia, p. -I ii. Biblioteca „
72, 402, 128.
_______
Hpogiaha «JUBILEULucitorilor jAsociațl, Strada Academiei, 49.
G- 875.
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1908)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul VIII
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. LXXI - LXXX
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
1908
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1908
București
1908
Albert Parsons
anarhism
Benjamin Tucker
București
Ernst Haeckel
Grigore Goilav
istorie
Iuliu Neagu-Negulescu
Jean Richepin
Les Temps Nouveaux
Lev Tolstoi
Max Stirner
Mihail Bakunin
Mina Neuwirth
O. Leonard
Octave Mirbeau
Panait Mușoiu
Paul Elzbacher
Pierre-Joseph Proudhon
Piotr Kropotkin
Raicu Ionescu-Rion
Revista Ideei
William Godwin
-
https://anarhiva.com/files/original/70f14ad41a088a13039216be634dc7ab.pdf
281ce77229430625adcd823eb8b4f69d
PDF Text
Text
REVISTA IDEEI
^1907. No. J.XI. 1.--------- — București, Strada EpurUor, 10.
FIZICA ȘI
metafizica social’ă nu a mal făcut compromisuri, n’a mal făcut un
xfare încurcăturii a făcut în mințile oameni, concept-iea străveche, cum-că omul ar fi altă
a va de olt o substanță materială în fond, o
.,’hutonță chinuită de legi nestrămutate, firești,
nfi cari nu le poți nici Înlătura, nici infrînge,
ine-orl, de cit sub foarte aspre pedepse. Din
flinerienta străveche omul a învățat să mănuflnsoă și să utilizeze materiea încuniurătoare,
finind de-nproape samă de firea ! și de uzul ce
' —i Jsă facă de lea, pentru-că nepriceperea sau
putea
ibuzuL a învățat din experiențele sale, că-I slnt
at-"”
nîuooa dăunătoare. Ca să treacă o rîpă sau o
adesea
Pjrilpastie,
1/ ' omul a căutat o cărare. Ca să treacă o
apă, a căutat să afle un vad, să clădească un
pod temeinic, ori o altă uneltă de plutire i-a
Jat prin minte să facă, după un plan calculat.
Coliba și-a clădit-o, să nu i-o spulbere vîntul
și să nu se prăbușască pe Iei. De animalele ce
nu le-a putut domestici s’a ferit, lear pe cele
domesticite le-a îngrijit, potrivit firol și necesită
ților lor, -ca să-i aducă cît mal mare folos. Și
observați cu ce artă și cu ce prevedere se slu
jește omul de toată uneltăriea, pe caro o tot
preschimbă, o tot perfecționează mereu, potrivit
ou descoperirile ce tot face, să-I facă vieața cît
mal asigurată, cît mai îndămînoasă. Mlaștinele
le saoă, ca molimele să fie înlăturate. Răvărsarea unor torente ori rîurl o împiedică prin ză
gazuri, lipsa de apă o suplinește prin canalizări.
Aplică paratrăsnetul la clădiri, să le ferească de.
descărcări de electricitate. Schimbă stîlpil de
telegraf, șinele de la drumul de fler, poduri mo
numentale de fontă, înainte de a ajunge la ca
pătul sau fie și la capătul calculatei, știutei lor
durate. Si nu așteaptă nimeni ca o clădire să-1
prindă sub ruinele Iei. Muri, în aparență solizi,
■dm bun caldul, sînt la pămînt dărîmațl. Asta
penfru-că omul a înțeles că trebuie să ție samă
«o'durabilitate și-a vrut să fie la adăpostul unor
Wlnderl nenorocite.
.Wftea-ee-n'a înțeles omul, sau ceea-ce absorW observărel celorlalte obiecte, pe cari le-am
ttoaVte, Fa făcut poate să lese la o parte,
nii n ’ 'ț
rînduirea relațiilor Iul cu semede p/-?1 nu a maI f°st Pontru om un °b’eot
trfrKww aParte, nu a mal fost un obiect pe care
Băj, ’ *Q tnarginele existenței, ființei lui,
■plfitnn f^00^0, A avut unul b îndămînare întîmnăvxiu0 8au 0 îndrăzneală oarbă mal mare, a
l08aL ! ®?.uPra altuea să-l subjuge ca să se foBale -xj “ale de . înzestrările sau de -agonisirile
cătuit h
Sohirabîi nimica, dacă unii sau al• gloate ex;? ? ’ vreme, pentru sfîrșitul acesta, în
guratAM
8îi năvălească asupra altora, sin8au aloătuițl și dînșilîn gloate. Omul
pact, după cum A făcut cu materiea încunjurătoare, anume să observe, cu strășnicie, în co
măsură putea să se folosască de om, ca să nu-l
pue la încercare prea mare răbdarea sau pute
rea de îndurare. Un stăpîn, mal ales, cînd omul a ajuns să albă asemenea însușire nedemnă,
în înșelarea unei îmblelșugărl peste ori și ce
margenl, în imbătarea unei destrăbălări trecă
toare, n’a ținut socoteală și a uitat cu totul
lipsa și suferința cari Ierau la bază. Pedepse
grele a lovit omenirea, din pricina acestei neertate orbiri, pedepse cari au întrecut cu mult pe
cele întîmplate din pricini curat naturale și din
neprevederl de altă natură. Pentru că aici omul
a strălucit prin cea mai oarbă neprovedere. Oa
menii au suferit, au răbdat, gloate peste gloate
de prisosul de suferință s’au stins. Dar alte
gloate intimplatu-s’a ca să albă în iele o putere
de rezistență și la anumite momente o putere
de iritabilitate mal mare. Alte gloate s’au răs
culat, pricinuind cele mal cumplite dezastre; Ga
și în lumea curat fizicească, coheziunea și afi
nitatea nu a fost calculată, presiunea și încor
darea a fost din caii afară de mare și a tre
buit să urmeze firește o disoordare.
Ajung acum și mă-ntreb, cui folosit-a această
lipsă de prevedere. Vieți nenumărate s’au stins,
și paginele istoriei nu vor fi nici o dată spălate
de valurile imense de sînge ce-au curs, nu numai
din cîmpul unor glotașl neînsemnați, neștiuțl.
Pentru repararea cumplitelor întîmplate dezastre
s’a cheltuit pe urmă mult mal multe mijloace
de cît ar fi fost de nevoe pentru o bună stare
sau măcar pentru o îndrumare mal serioasă de
bună stare, de armonizare firească. Atuncea, vin
din nou și mă-ntreb, ce politică nepricepută-!
aceea, de-a prelungi înainte acoea-șl practică
mizerabilă, oarbă, acoea-șl stare de suferință și
de nesiguranță obștească. A, știu, voi, stăpînitoril, voi credeți că veți amăgi, veți momi oa
menii necontenit cu răbdarea, mistificîndu-I cu-n
cult, că-I veți putea înfrîna, umplea de frică, cu
magistrațil și cu jandarmii, să nu se miște după
nevoile lor. leată înse că și valul mulțimel se
umflă și să umflă năprasnic, precum se um-
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-luI P. Mtișoiu, 10, Strada [purilor — BacureștT.
AbonațiI cari pentru abonament doresc a fi vizitați,
plutesc abonamentul sporit.
Firește ci nu putem avea de cit cuvinte de laudi pentru
ace! cari neputînd si ne primească Revista se grăbesc a ne-o
oxpediea înapoi.
Ca numărul de față Revista uoaatră întril Tu ul
Vll-lea nn.
1
�2
/
REVISTA 1DEEI
fiu și torentele văel eîndplotiă cu îmblelșugaro
la munte. Pîntecul gol și sttfunirea sau înfrinaroa cea mal cumplită, dă de acele amețeli sau
vertigil, eari uită și de D-zeu, și de oameni,
nari șterg cu totul din amintire pe toți magistrațil, pe toți jandarmii; Pentru că sint rigori
de acele cari nu-s ținute In samă de oameni, do
cit oind sint cum am zice indiferente. Oamenii,
Ie știut din tot timpul, nu mal caută la nimic, nu
mai respectează nimic, cînd Ieste vorba că au un
interes, vital, imperios, într țm felii! să se poarteȘtiu, v’ațl deprins, ca atunci cînd nu plouă, să te
șiți afară pe ulițl cu icoanele sfinte, să invocați, pe
cel a tot puternic, prin rugi fierbinți, pentru pă
catele voastre. Cu pagubele îndurate din pricina
indolenței, neprevederei voastre, întemeeată pe
milostivirea cerească, cu pagubele îndurate nu
mai în oîțl-va ani, ați fi putut înjgheba inse
niște irigări excelente, cari v’ar fi asigurat imblelșugarea, îndestularea, absolut în toți anii.
Ultați-vă co cuminte se poartă col ce-șl așază
moara pe un braț de torent, și care lea toate
măsurile cuvenite, ca acest braț de torent pu
rurea să nu-I sece.
Dar oamenii noștri politiei, cari ne guvernează,
n’au învățat din știință și din experiență, n’au
învățat din vieață nimic. Iei se minunează de
izbucnirea și de cruzimea răscoalelor noastre.
Răscoalele astea au izbucnit înse absolut fizi
cește. Și nu cunosc nimica mai deșănțat, de
cît acel apel al Ministrului nostru de Culte, o
dată venit cu guvernul său la putere, acel apel
îndreptat cu osebire spre preoțime, care, în par
tea-! finală, leată cum supă: „Voi, preoți,^tra
geți clopotele de la biserici, îmbrăcați-vă în
sfintele vestminte, luați în mînă crucea și evan
ghelica, ca să se adune , poporul, și vorbiți 4, și
voi, și învățătorii, și faceți să între pacea și dra
gostea între oameni, și, să pieară duhul cel rău
dintre Ielu... Invocare ca să pieară duhul cel
rău, adică să se potolească elementele în tur
bare... Firește că lumea, situată cum s’ar prinde
mal bine, care avea simțul realitățel, simțul acelor dureri înăbușite, nelecuite, profunde, de
care fîe-care în parte poate avea într’o măsură
să se și plingă, firește că lumea nu putea, la
urma urmei, in mare parte, să fie de cît cu to
tul indiferentă. Fiind-eă ce se intlmpla, se întlmpla necesar și firește, nu se putea să nu se
întlmple așa, dacă lucrul fusese adus păn-acolea. Ori-ce intervenire, de alt-feliU, ar fi fost de
prisos. N’aveă cum să se împiedice ca să nu
curgă puroiul, buba o dată coaptă și spartă.
Chiar intervenirea forței armate, de care s’a fă
cut atîta uz și abuz, nu a putut de cît să mal
lărgească rana, sa mal mărească durerea obș
tească, care putea să rănile, firește, în proporții
mal mici. Dar oamenii noștri politici, cari no
guvernează, sagaci, cum sînt, nu se putea să
nu împingă zelul, neprevederea, chiar dincolo
de marginele îngăduite celei mai slabe și mal
puține inteligențl omenești. Mă întreb, nu fără
oare-care cutremur, nu fără oare-care îhgîndurare,
învăța-vor măcar puțină minte, cu-adevărat, măcar
de-acum încolo stăpînil ? Ori umilința ce-au în
durat-o cu toții și spaima cea năprasnică ce
pentru o clipită i-a petrecut prin Oas
de la cel mai din urmă „al vostru
p0 toii
pus servitor41, pănă sus, pănă la ce| J M
va fi fost o umilință și-o spaimă o We hon
mal strașnic sculat, cînd evanghelica bi
?* ;
vor fi luate ca să deschidă, temeinic cn°,riiCea >
celor neînțelegători, fără minte, cari’ «a
a‘ î
perindat în rolul uzurpat, de conducător Vor fi 1
Vădit lucru că o altă politică, pozitiva
*
rală, firească, prevenitoare, Ieste d0 inaii^'
de acum. Omul, individual, se înșală
la rîndu-I, in parte, .cînd nu . ține samă eI°are
de necesitățile,.de însușirile reciproce, cînd n
privește semenul ca pe-o substanță fizicai î*
cărei legi aspro trebuesc musai și musai nB|
lăturat respectate. Omul politic, se inșală T j
asemeni, sa înșala de moarte, cînd nu țin0 8affi;
de sentimentul obștesc, și pe care se încăS I
nează să-l ignoreze, să-1 calce, chiar atuacea
cînd acest sentiment nu Ie destul de vădit
ori și cît pe departe. In acest sentiment sint
concentrate de alt-feliu necesități drmuite și ie]0
de legi firești, ce trebuesc, tot așa, neinlăturat
respectate. Unei asemeni greșeli s’au datorit, ia
tot timpul, acele nenorociri și tulburări întlmplato,
s’au datorit și răscoalele noastre. O .politică mal
cuminte și mal reală ar fi înlăturat poate aceste
din urmă răscoale. Dar, întîmplate, Iele au fost
o reacție, o reacție necesară la o practică înde
lungă, nechibzuită, de presiune și de opresiune
sălbătăcească. In haosul acestor răscoale, nu
știu ce felitt am fi intervenit noi. Dar, dacă am
fi putut sa avem în Iele vre-un rol, am fi cătat,
din toate puterile noastre, să nu se risipească .
de-asurda atîta admirabil elan. Neajunsul cel |
mare, tot răul, venea de la stăpînirea, de la a- I
capararea de bunuri, venea de la proprietate. |
Am fi cătat • să interesăm, de-o potrivă, pe toți
cei cu aplecare spre muncă, și pe tecnicianl •
administratori și pe cel cum s’ar prinde curat
numai cu brațele goale, să-I interesăm să stăpînească și să întrebuințeze obștește un
M i
trebuea nu prăpăduit ci cruțat, întru îndestula
rea obștească. într’o gloată ast-feliu amestecat
și îndrumată ast-feliîi, să fi poftit cinema
tunul să tragă... leată politica largă ce țreW»
de-acum încolo îmbrățoșată, politica dictau^
interesul superior al unei vieți sociale ne
;
rate și al unei dezvoltări naturale, caro nu
(
buește să mai cunoască margenL leat»
„
socială. Metafizică socială facă cine poaw ? <
place. Par cred ca asta nu pot so iac
capete gînditoare.
p Mușoio- ,
p&rato, cari ne obligă la norma
că noi avem obiceiul a eXP°dIeAtT1ror o
rile anului, complecte, și a da tnt nunJfli #4
°fo
nhmăr la altul, dar care șl pe ^noIlioară'
complectă, eă fie de consultat, o
hfeVlSTA IDEEI
favoarea lui ferrer
1 T m’sant, un vechia deputat și E. Câr
tihiî membri corespondenți al Academiei
f»110’
StiințI din Madrid, adresază colegilor
leg»1.0 „npastă Academie, un apel în favoarea
apel ale carul mai de căpetenie pa^i vorbesc:
Spania, «
se pune uo «-Lcailc,
chestie, varc
care
' toa asta, în opanîu,
Ia cu mult însemnătatea unul fapt național,
‘>°nireCC
,reCfihdiurnă
dureros
conștiințele
în
toată
lumea
k.,rîiimă ------«£are
?r-e- zbtS “Sc 'pregătește o crimă, o crimă a cărei
1
£|Vil,Za
necinste dacă s’ar săvîrși se va întinde asucare înse înlăturată, nu va putea
Jd’uce asupra întregel Spânii, cu drept cuvînt, de
țarina unui atentat, pentru care autorul și-a
«rut însu-șl justiție sie-și, doi oameni, Nakens,
Vftrer au iosi
r-rrer,
fost arestați. Iei .....
sînt și-acuma, de luni
*.„lluogate,
.
Anînt^ Cea
Întemnițați, ciși nfirp
pare ?>_î
a-l *iwi
amenința
• ---«« pedeapsă.
nwtMnsă.
‘in"^grozavă
Cu toate astea, ieste lucru cu desăvîrșire vădit,
cî nici la unul, nici la celalt, nu-1 cea mal mică
complicitate în faptul care s’a săvîrșit. Lui Nakens,
poate să i se impute că n’a predat pe omul, care,
Incrczîndu-se-ntrînsul, veni să-i ceară adăpostire.
Dacă un fapt ca acesta, în fața lege! ar fi vrednic
de vre-o pedeapsă, nu se va găsi nici un om de
inimă, în Spania cea cavalerească, care săvoească să
vadă Intr’însul altă-ce-va de cît o mișcare de mări
nimie, de generozitate, conformă tradițiilor seculare
ale țerel. Cît se atinge de Ferrer, nu se poate să
sc încerce să se invoace măcar o indirectă compli
citate, Intrel îel și pricinele pentru cari se află în
carcerat șl pentru cari-i amenințat cu moartea; nu-i
nici o legătură. Intre acuzare și acuzat, i-o prăpas
tie fără fund. Acuzarea aceasta Ieste pănă-ntr’atîta
de nesusținut, în cît se susține, făcîndu-se să intervie o cumplită rațiune de Stat, ca victimele să fie
răpite de la judecătorii lor natural! să fie date unui
tnbnnal de executori.
Crima lui Ferrer, adevarata-I, singura-! crimă, Ie
_" ,Vnul din cel mai minunați educatori rațiodin 2i]ele noastre, ie de a fi întemeeat, la
riile 9°na’- ^coa^a m°dernă, Ie de-a fi unul d n glocoMiii^r11^ contemP°rnne. leată ce trîmbițează
Pe Priet lntreSeî. lumi- ^ată ce mișcă cu osebire
fiind dien^ Spanîcl, cari nu se pot împăca s’o vadă
ceI ce n n*°U P^m*ntul clasic al inchiziției. Chiar
Getule să 1QîPa.rta?esc ideile filosofice ale Iul Ferrer,
împotriva nedreptăței ce se pre• a se apăra o doctrină, o școală,
- a se împiedica violarea unul
dreptate, violare ce mîne s’ar putea
oameni și asupra altor doclo»să a ’c.h’^Pdu-se, <cu chipul acesta, calea ticăNu mpri8°nitilor.
lor și Scumpilor Colegi, pănă
' intervenție colectivă, asupra opor‘guri puteți chibzui. Dacă ne adrePentru că voi sînteți elita intelectuală
rQj vestei patrii. Ni-i destul să vă fi arunj n sJpgăt de dreptate și de umanitate,
Ungă voi CF t
nam făcut o operă vană.
> n°‘ sîntem interprețil tuturora celor
&*du=nr-cidea
•-4?? °omniI'
F.S'
3
ce judeci și cu iubire de țară. Mulțămită dar vouă,
și mulțămită tuturor, un mare oprobiu va fi evi
tat, și Spaniei, și lumel.
Comitetul Ferrer, de la Paris, la rlndul lui,
publică următorul apel:
Cătră poporul Spaniolesc
Cetățeni,
La i5 April curgător, Ferrer, Nakens, Maydral,
Ibarra, Martinez și soții Mat-, după zece luni ju
mătate de prevenție, trebueau să compară în fața
unui tribunal dfc excepție, zis tribunal de „derecho".
In clipa din urmă inchizitorii deleră înse din nou
înapoi, și pentru a cincea sau a șase' oară, pro
cesul fu amînat. Mai poate fi oare vre-o îndoealu
de complicitatea judecătorilor ?
Lumina zilei de la Curtea cu Juri, făcînd ca oa
menii întunericului să dea înapoi, procesul acesta
va să se judece sub bolțile lui Loyola, așa-ca asa
sinatul, sub aparențe juridice, să se petreacă în
umbră și tăcere. Oamenilor negri le trebuește musai
vieața lui Ferrer, averea-i cum și curmarea operei
sale de educație emancipatoare, și, pentru a în
dreptăți asemenea nedreptate, le mal trebuește osînda tuturor celorlalți acuzați, implicați în atenta
tul de la 31 Mai, plănuit, organizat și îndeplinit
de Morral singur, după cum s’a dovedit pănă a-zi.
Față de Ferrer, un fapt capital rămîne hotărîr,
cîștigat din dezbateri: mărturisirea cinică, făcută
ziaristului Urales, de cătrâ tristul personaj Becerra
del Toro: „împotriva lui Ferrer nu ie nici o do
vadă materială^. Acest proces, datorit numai reac
ției clericale și monarhiste, a avut mai întâi, ca
primă consecință, o revoluție de palat. Liberalii,
părînd că șovăesc, insuflară oarc-care neliniște par
tidului jezuit, care, nevrînd să-și părăsască nici
de cum prada, se grăbi s'aducă la putere pe Maura
cu întreaga lui șleahtă.
Din vremea asta reacțiea n’a slăbii in opera îeî.
Am văzut expulzîndu-se ziariști ca Guy Bowman.
Ziarelor li s’a dat poruncă să tacă. Cele ce n’au
ținut samă de asta au fost urmărite, iear redacto
rii lor, ca cetățeanul Mir y Mir, au fost arestați. Au
mal fost arestați și acei oameni de caracter, cari
nu și-au putut stăplni indignarea.
Spania cea batjocorită, cea umilită, prin toate
aceste călcări de dreptate, Spania exploatată de
cler, de jezuiți, de călugări, Spania ruinată, sără
cită de un guvern incalificabil, numai favoritism,
Spania care îșl vede locuitori aduși, ca să trăească,
să emigreze în masă, arunca-va lea oare jugul acesta infam ?
O mare pildă de solidaritate s’a dat Spaniei, față
de afacerea Ferrer și a coacuzaților1 săi, de cătră
toate marile orașe din Europa și din America,
cari au protestat împotriva acestei crime, urzită
împotriva nperei de educație raționalist^, republi
cană. Sperăm că Poporul Spaniolesc, va .fi-nțeles
pilda asta, și va fi-nțeles, cu chipul acesta, ce da
torie-! incumbă.
OrI-cum ar fi, noi credem că aparține, mal mult
de cît ori-eînd, liberilor -cugetători spanioli, de ori-ce
nuanță ar fi, de a face abstracție de toate rivalită
țile ce-î divizază și-i slăbesc, și de a lua inițiativa
unei vaste campanii de propagandă și agitare, care
�4
REVISTA 1REEI
REVISTA IDEEl
ffleind un bloc în contra tiraniei clericale, politice
și economice, va scăpa de dînsa, pe totdeauna, ne
fericita lor țară.
Trebuie ca incalificabilele urmăriri, îndreptate
împotriva lui Ferrer, a lui Nakens, a lui Mayoral,
a lui Ibarra, a ‘lui Martinez și a soților Mata, să
fie începutul unei mari mișcări de opoziție, care să
doboare toate partidele vechi, pricina înjosirel Spa
niei, deschizînd pentru asta era cea grandioasă a
înaintărel sale spre cea mal deplină justiție și spre
nemărginitul Progres.
Mal reproducem acum cîte-va note, apărute
îri organul „Les Temps Nouveaux“, din Paris.
Chestiea se limpezește și mal mult, cu chipul
acesta:
Francisco Ferrer, Jose Nakens și cel cinci co-acuzați al lor, dintre cari-o fenice, sînt și acum în
chiși în carcere modela, de la Madrid, așteptînd să
compară în fața unei judecăți care se tot amină.
Procesul trebuea să aibă loc în sfîrșit în ziua de
15 April. S’a amînal inse pe la 3 luniu. Atunci va
fi un an încheeat, de cînd sînt închiși acuzații...
Atentatul lui Matteo Morral, fiind săvîrșit la 31
Mai 1906.
S’au făcut toate combinațiile, ca să se dobîndeasefi, împotriva celor doi mai de căpetenie acu
zați, Nakens și Ferrer, osîndirea la moarte, care va
fi cerută de ministerul public. Tribunalul va să ju
dece fără asistența unor jurați, mărginindu-se adică
să ezecute poruncile venite de sus.
Și cu toate astea, de-un an de zile, de cînd se
urmărește instrucțiea, nu s^a produs nici o dovadă,
care să întărească acuzarea. $tim astă-zî tot atît cit
știeam și-a doua zi după atentat, nimic mal mult:
știm, că Jose Nakens, jurnalistul republican, de stăpînire temut, a dat lui Morral, care căuta adăpost,
un adăpost de vre-o cîte-va ceasuri, că Ferrer a
cunoscut pe Morral înainte de atentat, că l'a avut,
la Escuela. Moderna, de colaborator slrgu.tor. leată
ce fapte fără însemnătate ajung acuzărel, care n’are
nevoe de dovezi, ci curat de pretexte.
Ceea-ce urmărește păcătosul guvern clerical, al
cărui șef, de nu cum-va curată uneltă, Ie vînatul
Regenerat care se numește Alfons al Xlll-lea, ceea-ce
urmărcște acest guvern, Ie să se scape juridicește de
acești doi oameni, din cari primul ie un polemist
pS care talentul și probitatea-î îl face temut, iear
ceț de-al doilea, Franci^po Ferrer, a deslănțuit împOlrivă-I, tot ce se află pe lume mal grozav: Ura.
cea clericală,
leală ce scrie, a doua zi după actul lui Matteo
Morrah ieată ce scrie Sacre~Coeur de Jesus, orga
nul catol’C, aparînd la Bflbao :
Mori*! Je un discipol al acelei Escuela. Moderna,
al unei din tainițele de impietate și de ateism din
Barcelona- Un elev al Escuela Moderna. Știți oare
ce-i aceea Escuela Moderna ?
„Ie educațiea și instrucțiea liberală, Ie un felia
de societate anonimă, un trust, o federație păgîncască, un sistem de instituție fără de D-zcu... care
s'alcălueșie dm școli laice, din reviste indecente,
din periodice nereligioase, din cărți impudice, din
meetinguri blasfemaioare, din spectacole necuviin
cioase, din discuții pîgîne.
„,..ln ziua 1 cestul îngrozitor și brutal atentat toți
Spaniolii și toți străinii strigară indiemn *
asasinului distrugător.
® ’* lni)'Potriva
wDin partea mea, întreb : împotriva
neconsecvenților, vă indignați voi., a CRI
CUl oare
mal mare parte, voi sîntețl partizanii lib^’ 'n Cea
cetire, de instruire, de cugetare, prin
de
mează asemenea monștri în societate** ? e Se
Limpede, nu-I așa ? Procesul intentat Im c
Ie îndreptat
i
în cele din urmă împotriva Iîl herr«r
atît. 4de dușmănite, „de cetire, de?instruire
getare**. Astea-s în
î. cauză, ca și-n SyUabu’
al IX-lea, și nu o personalitate peritoare sa, ,P1°
Procesul Ferrer nu ie
le de cit un epizod
ePi2od T
Bisericei catolice în contra libertățel.
Cei ce au la inimă libertatea, lăsa-vor
oare c,
această Biserică să.șl stîmpere pănă la
caPa< groa2.
nica iei sete de sînge?
Vreu arama să spun ram-eă eivilizatI .
cum stat Spaniolii, dacă io vorba, slntem si™
ca guvern. lavmuițil pentru răscoale
pot deci să cană, să bugezască prin Ir»
p- Mușmo.
-------------
t qdevâr istoric, moștenit prin traPftTC c& iaCrare ațiță
noi un soiu de scîrbă
nia ce rtrială izvor al tuturor crimelor. DeoS de imP« «cum ținem mal mult să păstrăm
îe md alune!(se ținea ca totul să fie obștesc,
f iul, PB-f in obtrșieasocietățef, Ierau, cu toții, sau
0»’neD,î’ vinători, sau pescari. Trăind de a-zl
fia >aveau nevoe de buzunărl, ca să păsmuie» peștele, fructele. DînșiI ierau
fre*e brî“nu Ierau’ atît de deștepțl, să țină să se
i
Vn stîncr, sau să se răzlețească prin pusUjchtda P1' să)batece, in loc să trăească m voe,
lielăp- Ș fJ zimbitoare, cari Ie dădeau din blelșug
> i0 c,îP'npvoe de hrană. Și chiar a-zl, cînd neamul
I cel8 dC a ajuns, cu lot luxul, cu toate boalele și
!I °®f
®»înrile
Jne4
iur,'.ie> să
1 se-nmulțească aproape ne-nchi1 ’chlar a-zl, mal sînt pe suprafața glo: p«i-’’ pămînturi
n‘
mănoase, unde toți oamei balul destule sâp. trăească lipsiți de sărăcie, de cer; nil *
j- șarlatanii; de falimente, departe de toate
fI Soniunle civilizației
civi,izi
noastre perfecționate. Dar
cțnd oamenii se muUmal
stabiliră in
mai
ISTORIA FILOSOFICĂ A BUZUNĂRILOR >I
multcele
pLta"
1 .floare climate, iei găsiră mult mai mult pămîiit,
> L nit iera de nevoe, pentru a hrăni niște locuitori
Introducere
Istoriea speciei omenești Ieste fârămdoeală cea i ^nu'"cunoșteau nici supărarea, nici boala. Acomal interesantă din toate cunoștințele ce țin de S'nu*Iera d*ar loc de dispută, de impărțală, de
ceartă.
aatU. Cetitorul poate îmi va împotrivi, acolea,
domeniul spiritual.
In deobște istoriea ne dezvăluește trecutul, ea cum-că sînt și ținuturi mal rodnice, cu toate astea
mai sărace ca nordul.
să ne dee învățăminte atît pentru timpul de față Daalal puțin populate și mal
cît și pentru cel viitor. Istoriea buzunărilor, inse, ; La asta am de răspuns, cum-că cel dintâi oameni
după mine, Ieste cea mal de samă din toate nu ierau înclinați spre trindăvie de loc, și nu Ierau
istoriile. Asemenea firului Ariadnel, lea ne călăuC" | nevoițl să hrănească o atita nenumărată mulțime
?ște prin labirintul întunecos al istoriei generale, I de mlzgîlitorl de hîrtie, de inși de gașcă, de spene3 introduce, așa zicînd, prin culisele în cari se I calatori, de economiști. într’un cuvînt, pe vremea
’ a lumel,
■ ’ ceea
nu Ierau buzunărl,
și leală de ce oamenii Ierau
joacă marea comedie
făcindu-ne.
a cti
noaște pe toate personagiile-n scenă. începutul is- I mulțămițl cu toții și fericiți
toriei buzunărilor, ca și începutul tuturor istoriilor, !
Epoca a doua
se pierde in întunecimea vremilor legendare. Tra- ‘
Cu saci, sau vrîsta de argint
dițiea merită atît de puțină încredere, izvoarele
Vrîsta dj aur s’a ,. pierdut
în istorie.
și-n ---tradiție,
sînt într’atit de ascunse și tulburi, în cit istoriea
------------h._,
mea va parea
părea xara
fără uuar
doar întemeeată
numai pe ipo- cum *e mtîmplă v
și acum cu metalul acesta, după
luieuieeaiu xiuiua»
teze, pe presupusuri sau pe probabilități. Dar, dacă , «
~n“atțtrecut
.u^ printr’o mulțime demîni.
de mîni. Asemeni unor
Herodot, Dicdcz
Diodor din Sicdia,
Sicilia, Tacit și T:t
Titu-Liviu
’24 i’in ți- £1SD‘lu1 W
<1^’ ale
ale Căror
căror vîrfurî
vîrftirisînt
sîntînvăluite
învăluitede
denori;
nori)
au îngăduit,
îngăduit să se razeme pe dovezi de feliul
felini acesta, ji ™
JJW descopere,
descopc-r- în adîncul trecutului, împărățiea
-—aj_crede, că _mi —
de-asemenl
cutez
se vor Ierta
d^emeDHj : a Indiel, a Siriei, împărățiea Egiptului Mai
po de orizont se arată vechile regate, repumie unele greșeli, cu atît mal mimit,, că buzunarul ;
le alt-feliu, nu vb j
> udeea Grecia, Italia, Asia-Mică. Orașele se
d-tale, cetitorule, ca și-al mleu de
! Pierd?832 •
aPare- Simplitatea obiceiurilor se
să sufere nimic pin pricina aceasta.
I vitini pC?®î s-nrată. Dar omul tot nu cunoaște
Epoca întăea ,
I rele se t 1 năva,n’ce II frămîntă. Șefii, popoaFără buzunărl, sau vrîsta de aur
Toți filosofii sînt de acord, că <
dm aceste
| p^. «mul, să-I rîpeșll și să-I slăpîneștl proparte din mizeriile noastre purced din
acesl
cuvinte: al mleu și-al tău. Atît cît oamer*
!QlvnI : den*e, fără ° U Se fâcea Pe fată> deschis, fără viginindu-se să-și mulțămească cele dintâi De
ne cP bir
pu. z?Qătf. lmh^xrlalanic’ 2’ asta fi nd-că nu Ierau bunu 1 dintr’nj tUnȚ„7''
^mintea
părinților noștri,
viețel, făr-a avea idee despre proprieiate
B.uuucea Părinților
noștri, alcătuită
alcătuită
curau în comun de toate- bunurile
--pămm
. o răutate»- arai^x
aratî^ sau ? §I?°, logă sau Manta, zalele lor de
iicl
pizmași
ni* pD^u
Ierau făcute așa feliu în cît nu
se cunoștea nici invidiea,i, nici P
,zma’^”
turile sau dispu ’ zj. Me re|e p ,unări, ceea ce H feri de foarte
nici calomniea, nici certurile
acestor spuse în
Sr. Jalanți( • e lingă, asta mal țineți socoteală, că
luptele. Găsesc dovada acestor
și cef
J 1
Romdj
cătoare: „La ce să te cerți?
tcițî? AI
--- ce-vade ^,
J1 măriei ?.arî §* de Gref, in cît o sumă ce-va
țit“? De unde urmează, că tot răul ® r ppieiiț^
jeu,
țeală purcede, adică dinn împărțirea pr
P P țS . ^e*’sUu fn\?.u .Putea fi ținută de cît într’un sac.
nn 0c,03nStax,antîdeaurși de argint. Și nu Iera
publice în proprietăți particulare.
I r< CV* transP°riî ni5te sad c’o monedă
> °u toată decăderea moravurilor,
I
1
‘ •
__________
Ș s i sîr
4 5
care și prindea să s’arate, se păstră încă multă
vreme buna credință in afaceri, dreptatea in jude
căți, nepăitinirea în alegerea șefului Republice! și
iubirea de patrie curată și dezinteresată, Aristide,
nu vroi să primească cu nici un chip darurile re
gelui Persiel, mal în tăi că asta nu se-mpăca cu con
știința lui, și apoi penlru-că i-ar fi fost cu nepu
tință s’ascundă de popor sacii cu aur, cari i-ar fi
prunit. Tot teama de sacii cel mari făcu și pe Atenienl, să înapoeze comorile lui Filip, regele Mace
doniei. Fabricius, refuză leară-șl sacii lui Pirus. In.
tr'un cuvînt, ne-ndămlnarea sacilor cum și lipsa
de buzunărl scăpară popoarele de-o mulțime de
nenorociri. In cele din urmă, casierii Greciei, precum
și cestoril Romei, născociră o monedă rotundă,
mică și lesne de purtat. Se punea în niște săcu
lețe lungi, strimte, un feliti de chimiruri, care se înco
lăcea împrejurul mijlocului. Această descoperire, oricît Iera de ingenioasă, nu putu să nu dee naștere
unei paterni, nu cutez să zic vițiu, care pentru întăea oară fu cunoscută printre oameni sub numele
de dragoste de cîștig, sau, ca să vorbim mal lus
truit, dragoste de prezenturl. Ierau inși atît de
îndămînatecl, în cît in areopag, în senat, pe piețe
publice chiar, îșl treceau din mînă în mîoă saci
plini cu aur, cu cari îșl încolăceau mîna stingă,
de-asupra căreea aruncau o pulpană din mantaua'
sau toga lor. Dar necunoașterea buzunarelor îm
piedeca nenorociri mal mari. Pentru-că ori-cît de
îndămînatecl ar fi fost acești iubitori de prezenturl,
tot li se întîhîpla une-orl să se dee pe față. Se
zice, cum că un orator Ia Roma, pledînd pentru
clientu-i, cu drept cuvînt acuzat, în focul cuvîntărel, uilînd că mînile îl Ierau înfășurate cu cîte un
sac de argint, le ridică spre cer, făcind să rîdă
to'<tă adunarea, care-i dete numele de Laocoon,
înfășurat de șerpi. De pe vremea asta Ieste pro
verbul: Nu i-s mînile curate, pentru-că sub o țe
sătură scumpă s’au văzut dese ori saci de piele
de țap. Și se știe, că țapul iera privit la cel vechi
ca un animal necurat. In sfîrșit noi trebuințl adu
seră descoperiri noi. Ceea ce se va vedea în cur
sul acestei istorii.
Epoca a treea
Cîte-va buzunărl, sau vrîsta de aramă
Roma Iera acum moartă, Grecia nu mal exista.
Flăcările lumel înaintate vechi Ierau stinse. Bar
barii, cari n’aveau nici saci nici buzunărl, cople
șesc Europa, supun fără de nici o greutate popoa
rele moleșite de saci, cu alte cuvinte de lux, și pe
ruinele științelor și ale artelor, înlemeează împă
rății noi, în cari învingătorii se „amestecă cu în
vinșii. Din acest amestec al barbariei și-al tuturor
vițiurilor, Iese negura din vrîsta de nrjloc. Popoa
rele aceste, leu nume nouă, limbile se amestecă,
legile fură preînoite, toate Tură schimbate, pănă și
hainele. Tunicile, togele, fură înlocuite prin sur
tucul cel scurt. învingătorii tratau pe învinși după
voe. De acolea sistemul feudal. Una din cele din
tâi urmări ale acestei harababuri obștești fu năs
cocirea buzunărilor. Fie-care se încărca cu ceea ce
avea mal de preț, fie-care se grăbea să ascundă.
De unde se ajunse, că pe lingă sacii, cari se pre
schimbară în pungi, se mal făcură niște mici saci
purtăreți, cari se aninară la halue, iear acești saci
�■
6
REVISTA’ IDEEI
REVISTA IDEEI
fură numiți buzunărî. Dar, cum pe vremurile feudalitățel aproape toate crimele puteau să se răs
cumpere prin bani, nici judecătorii", nici vinovății,
n’aveau nevoe să mai umble pe-ascuns, Ast-feliu
fel apărură în public prevăzuțt cu buzunările lor.
Pe dinafară, de cele două părți ale hainei, Ierau
cusute două buzunărî, precum se văd și astă-zî la
Cerchezii, ce-șl fac o cinste, de a-șl petrece vieața
horind la drumul cel mare. De desubtul hainei
atîrnau alte două buzunărî, adică patru buzunărî
în toată îmbrăcămintea. Cu aste patru buzunărî și
c-o pungă, care slujea de al cincilea buzunar, trăiră
oamenii mai înainte de-a se fi săvîrșit civilizarea
în Europa. Nob.lil, cari se ținură pană atunci numai
de judecăți, porniră înse la cruciade, lăsînd bur
ghezilor, negustorilor, să le îngrijască de case în
vremea cit aveau a lipsi.
Cu chipul acesta se iviră unele meșteșuguri noi,
de judecători, de advocațl, de legiștl. lear domnij
aceștia, folosindu-se de împrejurări, născociră ș.
alte ramuri de negoț, ca șicana, și altele, și altele1
ceea-ce îmulți numărul buzunărilor, peste samăl
Epoca a patra
O mulțime de buzunărî, sau vrîsta de fier
Cele dintâi haine lungi fură introduse in Franța,
și îndeobște în apusul Europei, cătră sfirșitul vea
cului al șase-spre-zecelea. Cu toate că Ierau deo
sebite de ale noastre, aveau două buzunărî făcute
în cele două pulpane de dinapoi. Vesta de pe
dedesubt avea de-asemenl două buzunărî. Panta
lonii de obiceiu n’aveau. Această epocă Ie însem
nată prin aceea că, femeile, cari pănă atunci nu
luau nici o parte în afacerile publice, în afară de
cîte-va prilejuri, și cari se mmțămiseră cu privile
giul să-și ducă bărbații de nas, să-1 zăpăcească,
să-I canonească în năuntrul gospodăriei, începură
a se arăta și a lucra în public. Nu știu cum a pu
tut să se hotărască, acest delicat sex, să schimbe
fericirea unei vieți liniștite cu toate grijile de pa
tronagiu, de protecție și atîtea alte necazuri. Ori
cum ar fi, vedem, că tocmai în vremea aceasta
femeile prinseră să poarte pe dedesubt buzunărî,
ceea-ce nu pricinui puțină tulburare in lume. Ga
să se împle cele șase buzunărî, ale bărbatului și-ale
femeeî, trebuea, de bună-samă, mulțl bani. Dar
pentru cel care-șl vindea cinstea și conștiința, bu
zunările se schimbară în adevărate bhtoaeale Da
naidelor, adică nu mal aveau fund. Furiile războiu
lui celui de zece ani, din al șapte-spre-zecelea veac
și peste cită va vreme războiul succesiune! la tro
nul Spaniei, sleind vechile resurse ale apusului
Europei, trebui să se recurgă la alte speculații și
la alte sisteme..Furnizorii, acsizaril, arendașii, spe^t',.xser " Vlster,ea- Ba,ania dreptălef tera
falșrficată. In vremea asta ÎI veni în minte unul
fermier să facă un buzunar'la piept la surtuc ca
să-și albă pururea obligațiile, chitanțefe, mal aproape
de mimă, care nu-I mal bătea, de cit pentru scum
pele sale venituri. Nu se întirzie să i se imiteze
pilda, adoptîndu-se acest buzunar de la piept de
negustori pentru a-șl, păstra polițele, de notari pen
tru a-șl ținea petițiile cu actele necesare de jude
cători pentru hotărîrile din procesele clientilor lor
de oamenii galanțl pentru scrisorile lor de dra
goste, de poeți pentru versurile cari le compuneau.
Se poate spune, într’un cuvînt, cum-că r
nărui cel de la piept, fie-care-șl punea cpJ?
la mimă. In sfirșit, în 1725 apăru moda s„C?’av®a
englezesc, sau moda redingotelor, caro tr riUcu'ui
continent.
ecu Și pe
Născocirea asta a unul popor cu totul
fu și mal desăvîrșită în Franța, unde se
pe lingă buzunănle de la piept, de de-asnnr
al treilea buzunar în cuta dinăuntru, și UnP 1111
trulea dedesubt, pe partea de la inimă SpU
această îmulțire de buzunărî pe sama comisi PUtle
lor, pe sama negustorilor, cari se slujeau
să-și țină probele mărfurilor lor. Ast-feliu num?e’
buzunărilor încă se mal mări, șî cum in Vr Ul
noastră moda Franțuzască Ie , cea primită de fi
toate celelalte popoare poartă hainele cu ini
buzunările astea, cu toate-că buzunările celor <
mulțl rămîn pururea goale. Un om în haine d
purtare, are două buzunărî la frac, două la vestt
trei Ia pantaloni, cite o dată șase la redingotă’
adică două la piept și două pe flancuri, unul h’
piept dedesubt, unul în pliuri și unul pe de-asupra
la pelerină, peste tot patru-spre-zece buzunărî. Se
xul frumos, care, după neizbinda din urmă kj
petrece cea mal mare parte din vreme la aer’sau
cel puțin afară din casă, prin magazinurl, la pre
umblare, a renunțat la buzunările de dedesubt, pe
cari Ie-a înlocuit c-un buzunar ce-I poartă in mină
§i care s’a numit monieră sau pungă, pe franțu
zește ridicul.
Se zice că de la ivirea acestora pe lume, și-n
urma altor cîtor-va descoperiri, cari au ilustrai
epoca a patra, afacerile se fac mult mal iute: tre
buie mult mal puțină vreme, să-ți agonisești și să-țl
risipești avuțiea.
Incheere
Cetitorul a putut să vadă, că pe măsură ce mo
ravurile pierd simplitatea și luxul prinde a se în
tări tot mal mult, numărul buzunărilor crește in
chip proporțional. De unde urmează, că poți ca*
noaște pe un om caritabil după buzunările de la
dreapta, cari îl sînt necontenit tocite, cu toate-că
halna-l i aproape nouă. Dacă-I avar, toate buzunările îi sînt nouă, cu toate că hafna-I Ie roasa,
Buzunările lungi, din materie tare, țin de domeniu
Dreptății. Li un risipitor, ale cărui buzunărî sin
pururea goale, stofa Ieste netedă și lipită. Aveți ’
băgați de-asemenl de samă, că cu cit cine-va i, bește mal puțin banii, cu atît are buzunărî
puține. Servil n’au buzunărî de loc. Cum trec!
țăran, un fermier, li negustorie, prinde a P
alte haine, cari se deosebesc de cele ce MP
înainte prin aceea că acestea au buzunărî.
avîntă-n afaceri, îmbracă haina cea iraa;
cu toate buzunările Iei... Nu știu ce le rez
zunărilor soarta. Ori-cum ar fi, sînt neJ J0(jj
sfirșesc istorieâ mea, din două monve, . u ji
pentru-că nu scriu, să-nu împlu buzun
al doilea, pentru-că acuma Ie moda, sa s_
de buzunar, adică cărți ia format nuc.
dacâ
vedește respectul ce avem pentru d
pefls’a inventat o ramură de literatură anume
lr“ IeFe-
BulgW'n'„
SOCIETĂȚILE DE PATRONAGIU
Libertatea_pârERIL0R
libertate nu ieste stingherită,
Acea?+r. numai la noi, ci și pe-aiurea,
înăbuș*™ nizate% pentru^ libertatea ain t&rî Omenii pătimesc. Pe-aiurea înse
cea8tnl? cmiștiențl se agită, se. mișcă, ca
otimem1 c
t
fie Clt maî suportaefcctCHnâ nu nule. In Franța, s’a format
b,le’ l«?e care mai existase cînd-va și
o grUP?Juse rezultate prea bune, pentru
care
aiutorul celor ce sufăr pentru
Vrerile P^tru ide<le Ior.
«/eriexpresie a lui Marmande, pentru a
c ținea revolta împotriva samovolmciet
flr?nnreâ de care-I vorba, din Franța,
pentru a fi poate o pildă și pentru noi.
i
P. M.
ra si anul trecut, tot pe asemenea vreme,
i Jnnnem de reacție, care cuprinde în sinu-i
i «Slistî aruncă în închisoare și amenință
.uptatoni cari
I Tosindească pe militanta, pe luptătorii
tfim altă ______
vină de și-au
cit cadat
și-ape față,
,1-au manifestat părerile 'lor.
'
Marck și Yvetot au fost inchișila Nantes,
pentru delict de cuvînt.
4
_
La Paris, sînt urmăriți doua-zeci și doi ae~
anarhiști, pentru-că au îndemnat pe soldați
80 nu tragă asupra fraților lor, muncitorii.
Bousquet și Levy, cată să fie judecați de
jurați pentru delict de cuvînt.
Mal sînt urmăriți și închiși ieară-și: Torton, la Rouen, Coupez și Lorulot, la Denain.
Se urmărește la Nancy, se urmărește și la
Bayonne. Se percheziționează la sediul Tine
rime} Socialiste, etc.,' etc.
Contra unor atari, nenumărate inichități, ni
se pare neapărat să reacționam viguros,
leatâ pentru care sfirșit s’a alcătuit grupa
ta Libertăței Părerilor.
Pentru a-și duce sarcina la bun capăt,
j gruparea aceasta ie de nevoie o dublă ac8o albă: să șezizpze, să vestească opipublică de toate faptele întîmplate,și să
•
aîa^orul camarazilor deținuți sau o|
precum și în ajutorul familiei lor.
•
an5Cfm aPe^ pentru asemeni sfirșit, facem
toțh cari sînt hotărîți, dimpreună cu
| . te(tpirerj
sd
ie
S& a&ere neștirbită libcrta-
s
7
BleJ1CT8alle’
Marmande, Allibert, Nicollet,
Caatâg £Uet’ ^e8P^ancIueilJ, Garnery, Merheim,
„Les Temps Nouveaux“.
4, me Broca, Paris.
n Cn*‘ ’înt î țtrl Ceî bnnî’ cnrl ne urm&FCBC dc-aproape
tnip’ni
opera folositoare ce facem,
toi
cit • °'
dacu-HÎ dau .osteneala a ne
abonați, He-carc. Abonamentele
^bul îuh©,
hotîtrtre din capul locului
.6 intenție bună, chiar si puțin cdm
\ mărginită să fie, încă le bine â fi sem
nalată. Dacă s’ar face silințl serioase
a fi îndeplinită, firește că i s’ar mal
lărgi cadrul- Așa fiind, par că ar fi pă
cat ca articolele D-ltu Romulus P. Voi
nescu, privitoare la Societățile de patronagiu, să stea uitate în «Revista de
Drept și Sociologie», de-un șir de ani
răposată. Articolele acestea ale D-lui
Voinescu, mai pot să fie însemnate și
prin aceea, că sugerează ideea, car fi
nevoe de-o patronare anterioară, ante
rioară îndurărei unei osînde, patronare
pe care însuși D nu Voinescu, în situațieajn care se află, printrun spirit cît
mal neprevenit, cît mal pătruns de drep
tate, cum se și măgulește că-l are, cu
toate că pare une-ori mistificat, antre
nat^ te pus s'o practice pe o seară des
tul de largă... Articolul acesta, cu oare
care reduceri, face parte dintrun ciclu
de trei, pe cari D-nu Voinescu ar face
bine să le tipărească-n broșură.
P. M.
...Ne punem întrebarea dacă la noi se simte
nevoea înființare! unor societăți de patronagiu
și răspundem că încă de mult se simțea aceaștă nevoe... De s’ar fi creat mai de mult asemenea instituții, s’ar fi adus un serviciu real
și condamuaților și societățeî.
Un exemplu ne va edifica. Sa presupunem
un individ, care comite un delict. Iei ieste
prins, judecat și condamnat la o pedeapsă
oare-care, apoi internat într’un penitenciar,
leată tot ce se face pentru reprimarea faptei
comise. Societatea a izolat pe omul acesta și
i-a aplicat și o pedeapsă care, după principiile
dreptului penal, trebuie să fie moralizatoare
pentru delicvent, căci numai ast-feliu își poate
ajunge scopul, și mai trebuie încă să fie exem
plară pentru ceilalți. EI bine, dacă credeți că
a aplica o pedeapsă unul individ ieste de-ajuns
pentru a-1 moraliza, vă-nșelați. Societatea n’a
făcut pănă a-zi de cît a fixat o scară de pe
depse, opunînd fie-căruî delict o suferință con
vențională, mai mare sau mal mică, după gra
vitatea delictului in abstracto, suterință care
se reduce lă detențiunea într’o casă, unde arestatul, ieste găzduit un timp oare-care, hră
nit, îmbrăcat și încălzit pe socoteala Statului.
Din punct de vedere moral nimic, iei nu s’a
amendat. închisoarea nu tace minuni, din po
trivă, penitenciarele, așa cum sînt organizate,
sînt mai mult adevărate scoale unde crimele
se învață și de unde ies toate asociațiile de
răl-tăcătorl. Individul condamnat rămine, în
cazul cel mai bun, eeea-ce-a fost înainte de in
ternare. In imensa majoritate a cazurilor înse,
iei iese mal conrupt de cît a fost și, readus
în mijlocul societățeî, sănătos, viguros, Ie gata
a începe din nou, știind bine că, chiar prins
și condamnat din nou, nu-I va fi rău, ci își va
întîlni ieară-șl prietenii și din nou va fi hră
nit, găzduit și îmbrăcat pe spinarea contribua
bililor. cari după ce sînt jefuițl de criminali,
sînt siliți să-î și întrețină pentru ă face o școală
care să le aducă un prejudiciu mal mare.
lentă că nici moralizatoare, nici exemplară
nu poate fi pedeapsa. Și cum vreți să fie alt-
î
�8
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
ieliii, dacă nimeni nu se ocupă de arestat, nu ar aparține oare-cum Statului
necum de liberat, dacă nimeni nu caută să-I du-I de fapt, cînd ar fi să se ocupe
ridice moralul și dacă nimeni nu Ieste să-I țiativh privată. Și apoi Inițiativa privn J01 itUspună că fapta ce-a săvîrșit-o trebuie ispășită fi de nici un folos dacă lea ar interveni nu hf
prin pocăință, prin muncă și prin o conduită în momentul cînd individul ar fi puoj nutM
bun fi pe viitor, dacă nu Ieste în fine nimeni tate, de oare-ce Ieste unanim recuuo^'^er.
cari să-1 sustragă de la înrîurirea cîtor-va ne pentru ca societățile de patronagiu. nsUt c&
.
norociți cari au coborît toate gradele crimei aduce vre-un folos indivizilor libera+j t
și cari" caută a conrupe tot ce mai poate fi ca Iele să-i cunoască maî dinainte; pe^U e îi
n "
cinstit împrejurul lor. leată de cit folos ar fi izbuti, astea au cu desăvîrșire nevQ(.
atl con '■
instituțiea patronajului, la noi, mal ales cu ac cursul Statului.
statului aparține de a pune în liborra*
tuala organizație a penitenciarelor, cînd... toata
'
grija celor însărcinați cu soarta închișilor, se individul patronabil, de . a înlesni initinti
■
private
mijloacele
de-a
cunoaște
și
de-n
reduce numai la o bună pază și atît.
’
...Liberatul, acela mal cu samă, care n’are iența, pe timpul cît individul ieste în î u'
nici sprijin, nici familie, iese de cele mai multe soare, asupra moralului acestuea, șLde a.i
ori din închisoare, abătut, împovărat,în nestare găti pentru o purtare mal bună, deaisup re'
de a se ridica Iei însu-șl, expus prin urmare ționa instituțiile de patronagiu, căr^ prinVe>n’
la acelea-și cauze cari i-au produs întăea că votamentul lor, îi vor economisi atîtea.cl i
1 ,le*dere. Opera justiției are deci nevoe de a fi tuelî de represiune.
Inițiativei private aparține acțiunea pozitivă
complectată, ca să-șî dee roadele sale. leată
misiunea patronajului. Ici intervine pentru a care ieste multiplă, de oare-ce această actiun
ridica curagiui, a deștepta conștiințele, a în cuprinde acțiunea caritabilă, care aduce un n
depărta stavilele, a arăta drumul cel bun și a jutor material, acțiunea morală, care ridică îi )
învinge prejudecățile cari fac a se crede cum- reabilitează, în fine acțiunea socială, care
care -rc'.
că un om căzut o dată-n greșală nu mai poate clasază pe muncitor și îl ține în rang, «i1 cu
chipul acesta suspendă sau micșuregză lilupta
să 'devie iear om cinstit.
Nu mi se pare o mizerie mai înduioșătoare societățel destructive, contra societățel iproductive
și meritorii...
de cît aceea a unui nenorocit, care ieșind din
ROMULUS P. VoiNESCU, '
închisoare pocăit, cu hotărîrea nestrămutată
de-a nu mal făptui nici o faptă nedemnă, se
Doctor în drept do la. Facultatea din P»tU
vede peste tot respins, judecat nedemn de-a
lucra, ultragiat în bunele sale intenții și în cele
din urmă silit, pentru a putea să trăească, să
CĂTRĂ TINERI
ftire și să fie îeară-și condamnat. Itfhtă ce În
duioșător, arată Beienger, președintele con
In editura revistei noastre a apărut, acum de curind, ex
gresului național francez al patronaglulul H- celenta broșură de Kropotkin, însoțită de următoarele rindurh
beraților, într’un discurs ținut la Bordeaux,
„Cătră Tinerl“, apare în romîhește, acum a freca
în 1896, cu prilejul deschidere! acelui congres, oară-n broșură. Intăl și-ntăi s’a tipărit în aoea mi
starea mizerabilă în care se găsește un neno nunată revistă, ce-a fost „Revista Socială11, din i
rocit de liberat:
Iași. S’a mai tipărit, după asta, și într'o altă re
„Nici adăpost, nici hrană, nici vre-o spe vistă, de la Brăila, o revistă de merit, cu toate că ' |
ranță ce-va, și din toate părțile amenințarea poate de puțini cunoscuta, cu titlul de „Romînia
de întors leară-și la închisoare. Dacă se culcă Viitoare"...
sub ceriul liber, și ce poate alta să facă : va
Rațiunea pentru care se tipărește această cărti
gabondaj. Dacă întinde mîna: cerșetorie. Dacă, cică din nou, acum în ediție revăzută, ieste că daci
împins, silit de nevoe, se slujește de vre-un un cugetător-luptător, potrivit cu înaintarea in
vicleșug, ca să-șî împace
foamea:
_
~ escrocherie,
-------- --------- vrîstă, ie înclinat să susție, să ferească de șovăire
leată pe bietul om în
î acelea-și
' , -condiții
__ r-____
1 pașii cel maturi, nu trebuește sa
carisă pleardă
pleardănici
nici de
« cu
—- agravarea
cumo- djn ve(icre> cum-că una din menirile iul, icșfe
i-au provocat întăea greșală,
să
călăuzască
col
sîndel ce-a trebuit să o îndure, mal mult. Cu să- călăuzască, rînd după rînd, 6- —
toate astea omul trebuie să mînînce". Si mal dintăi pași, pașii cel tineri...
departe: „Vedem un naufragiat care înoată din
Dg alt-feliQ, cărticica a^^ caro a fost diuI‘
toate puterile, cu vigoare, spre țerm, la care tona de foarte marc folos, lipsea din circul&ro ®
ajunge în cele din urmă printr’o supremă si mult. Cel ce o așteptau și-l știu mal dinainte', va
lință, pe care înse malul inaccesibil, rîpos, îl loarea, ca și acel inimoși cari-1 fac cunoștinu
î-esplnșe, istovit și pierdut, în abiz“.
acum, se vor folosi înțelepțește de lea, iavi»rg
îndoită mizerie, de oare-ce pe lîngă lipsa de
adăpost și de hrană, se adaogă mizeriea mo firește, în cercul în care iie-care se mișca, b i'
druip...
. :
■
T#|,
rală a disprețului și abandonului ..
Cel ce-au primit această broșură prin poștă, vor bine
Sfatul și inițiativa privată ar trebui să caute
să n’o privească de loc ca venită în dar, pentra-^
f6
.n.oî. in»«tuții de patronagiu.
înstrăina, ne-ar răpi o sumă de mijloace cetr
Qn(J]e
Leg Statul de inițiativa privată, pentru-că dacă ar
reproducă, încă sporite, pentru a putea faco sapa v
inițiativa privată ieste necesară, nu urinează din lucrările ce le mal socotim potrivite..
hoiianifnl0'
că lea poate să facă totul ca să îndrepte răul.
Achitarea se poate face o dată cu achitarea a
jflcA
Asupra cui se îndreaptă patronagiul ? Asupra lui la Revistă, dună cum unora le-a și dat pun . 'ra
njultfj
nltfi
Cei ce-ar dori din această broșură exemplare
celor cari ar putea merita, cari merită chiar
«Â-8aU Cari au meritat în trecut ca să su vor fi atît de buni ca din capul locului să le-®c ' „
fere acțiunea represivă a justiției. Ori, repre
siunea^ aparține Statului, fie-că o exercită iei
La Redaotiea noastră se găneso
insu-și m întreg, fie că iei o deleagă, supra ale
Revistei, broșate, de pe toți
19
veghind exercițiul și aplicarea Iei. Teste deci 1901,
1902, 1903, 1904, 1905, 19091
sigur ca nu ar fi nici unul din patronați, cari parte: 5 lei.
ELISEE
reclus
<lli nani P°?
idei superioare orl-cărol prejudecăți de
104-ficat totdofian ,
însușlrea-I de învățat cinstit,
vrednică de asemenea rinme, cea caro n’are.
V cît cercetarea curată a adevărului,, nu are
!
cmioaște granițî, Iei anarținea omonțrei întregi.
°.uie nni C«h<>a inai cu samă de știința oficială, care-I
tfă c®*1 dîmană engleză, italiană, caro are o naționalitate
ance*8’ g? Ste adevărul de cît întru cît nu atinge unele
1 ^‘^^ndamentalo ale Statelor burghezeștl, caro cere să fio
Jrinc'py -S !s an omagiu, omagiu datorit, pe altarul Patriei,
ipol ofem»
fa(jA uioI 0 dată nimica ce ar ii fostîmpoIie«Ias.J,0Yn„+nî aule de învățat cinstit și om liber, nu dobîndi
trfva c^n? 1 nici una din distincțiile, din rangurile pe cari
1» Kirfino că lo împarte celor cu merit mai mare,
gavtirwn s v
măcnr 0 catedră la Colegiul Franței, caflu 1 bo oi
ocupat-o cu mult mai multă vrednicie do
tedri P» ®ar mare parte din cei căror această distincție se
di
jntrebînd de pricina acestui lucru pe unul din cel
' frecventau cercurile științei oficiale: „Dar n’a cerut nici
Udă o catedră ca asta" cetiți cerșit, mi se respunse.
.♦1 oficina: pentru a dobîndi asemenea distincție „ștnnți«i* Redus
fi trebuit să meargă Bă strîngă mîna finantiirilor, capitaliștilor do la putere, să facă plecăciuni prin
miniitew.
Eliede Reclus e’a născut la 15 Mart 1830, la Sainte-FoyU.firande, orășel situat pe marginele Dordogneî. Iei iera
«1 de al doilea fiu al unui pastor protestant, om de-o credință
ncatrămutată și de-o dreptate desăvîrșită. Acest părinte adluc
religios, plin de încredere în providență, iera cinstit pănă-n
adlncul’sufletului. Nici o dată nu i-ar fi Îngăduit conștiința
ge abată cît de puțin în faptele sale de la principiile mo
ralei pe care o împărtășea. Nimenî nu aplica cu mai maro
stricteță vorba Evangheliei: „Deci nu vă îngrijiți, zicînd:
ce vom mînca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca?
Ci citați mal întăl împărățien lui D-zeu și dreptatea lui,
ți toato* acestea vi se vor adăogi vouă". (Mateiu, VI, 31-38),
Dîosnl ar fi putut trăi cu al săi într’o stare îndestulută, prinind leafa ce i-o da Statul, stînd într’o localitate unde Iera
Tiwt bine de oamenii cu trecere mare. Dar religiea lui nu se
topica cn asemenea compromisuri cu lumea, și primi mai
bine sii plece la chiemarea creștinilor din Orthez, din Pirineif
—j.»,
de
joi, do
wu uhde
uuuo tocmai
luvuiui Iera
ioia expulzat ui*
un propagandist mu
de voțlnini
__ x _ __________________ i__
riginJ elvețiană
ce predica acolea „autonomiea bisericilor"
ilAtuite de cătră grupe do
de convertiți In
tn afară de consistoril și
ileituite
Sht, Și in
în acest colț depărtat al Franței, iei ae
se apucă de
Stil,
predicat oamenilor do bino, iear
icar aoțiea
soțîea Ii deschise o școală
pentm copiî.
copil. In familiea lui,
lui. numeroasă ca o familie biblică,
Pionii idra privit nu numai ca șef, ci zicînd așa chiar, ca
rcpraentantul lui D-zeu: autoritatea lui Iera desăvîrșită.
•5'ujba-l de căpetenie Iera educațiea sufletelor: iera dedat
lotul ipeditărei și propoveduirei cuvîntulul lui D-zeu. Și
lucnuțij'j-1 -j. are& rea^^t’l°r pămîntești, îngrijirea de
venita țBCelen‘^ "virtuți se găsesc și la Elisde mai ttrziu, dede .a , , mulț mal bogate, mult mal fecunde, prin faptul
cODttnH» PnB° în B^nJba unei caazo mult maî
une*
nelnfrtnfj
Hl)ore a viețel: și iei avea tot aceoa-șl
Coti5tiint
de suflet, care-I împiedica do-a-și călca
lele’’• 'a S*'0 nrtnji, tot acelaș dispreț pentru calcucari îngădue ajungerea idealului în
întw,00* “ie,d’u riguros^ aspru, creștea copilul, mediu pfimii cr ‘5“ total de ideoa datoriei morale. Din fericire îel
?i nrofl ? ? în Pllnă natură, dimpreună cu mal mulțl frați
cn‘, ®* cîți-va arbori, cari încunjurau gospodăriea lor,
3°®^inl t?-ț,re SCUmPr acestei mici societăți- „Aici iera
^‘viDi
fermecat, al viețel copiilor, lumea cea năzfiwrâri’n? care tot ce ni se spusese se întrupa din nou în
tempLrJOtiale- Acești copaci alcătueau adevăratul templu,
BaCj, cn Ș>nlt mal măreț, mai august, do cît templul
^lcAando mergeam de oîte două ori îu fie-care Dumai des, pe calea cea lungă și albă".
P^eitoa mal tîrziu Elisde Reclus însu-și.
9
Eligtfe fu trimes foarte de tlnăr, în 1840, departe de pa
trie, la Neuwied, in Provinciile Renane, într'un așezămînt
al «Fraților Moravi4, în caro pastorul Reclus, carc-șî făcea
Închipuiri strașnice asupra valoatel acestui așezămînt, îșl trinfesese și pe fiu-I mal mare, Elie De fapt, „Frații Mpravt*,
lorau în mare parte „niște ființl docile, cu neața regulată, de
mni nainte printr’o desgustătoare monotonie de practici co
pilărești și de minciuni convenționale". Cit despre cdndncă-.
torul așezămîntului, Iera „o fire păcătoasă de om, cărui îl
plăcea să lingușască slugărnicoșțe pe acel din elevi-I pe cari
îi știea de bogați și să-și bată joc cu luătur! în rîs de om
de nimic, de cei pe cari îi știea de săraci". Elevii Ierau din di
ferite țări, înso mai toți aparțineau raselor germanice. Vrăj
mășiile naționale, pe vremea asta încă în floare, făceau Ca
toți să se unească împotriva Francezilor, pe cari-I scărmăriau
cum se cade, sub cuvînt că se joacă de-a Waterloo. Ași-că,
încă din întăea I copilărie Elisdc pdtu să facă cunoștință de- ,
aproape cu cele două mal odioase trăsături ale societăței bur
ghezo: cu privilegiul de care se bucură pretntindepl,bogății,
și cu ura cu care se ațiță între Iele popoarele. De aceea irttreaga-i vieață. luptă pentru egalitatea socială și pentru in
ternaționalism. Depărtarea do’ casa părintească, cum și cu
noștința cea mai riguroasă făcută cu vieaț-a din cea mai fra
gedă vrîstă, ierau cum nu se. poate mal proprii să oțeleosoâ
un caracter, pe care evenimentele socialo desăvârșiră apoi
a-1 căli.
Perioada ce precedă mișcările răzvrătitoare din 1848—49
fu una'din cele mai active și mal bogate ale istoriei: în pe
rioada aceasta încolțiră toate ideile cari la sfîrșitul veacului
al XlX-lea au luat o atît de puternică dezvoltare și cari alc&tuesc și astă-zl convingerea a tot ca ieste inteligent, cin
stit, liber, atît din tineret cîț și din oamenij mai în vrîstă.
Vițiile societățel burgheze Ieșite din revoluțiea franceză, se
vădeau, chiar din perioada aceasta, pentru, toate spiritele
limpede-văzătoare. Rezultatul care se doblndi nu corespundea
negreșit năzuințelor filosofilor din veacul al XVIII-lea, aș
teptărilor nutrite de popor. Trebuea să se înceapă opera cea
mare din nou, să se continue apoi, ținîndu-sp socoteală de.
experiența dobîndită. Așa-ck din toate părțile, cugetători și
oameni de acțiune, porneau o luptă nouă, mult mai măreață
db cît lupta dusă de predecesorii lor. Do astă dată se lovea
chiar în baza societăților trecute și a celei prezente, In pro
prietate, căutîndu-se să se afle o formă socială în care să nu
mal fie cu putință să se găsască dezmoșteniți, în care nimeni
să nu mal poată fî despoiat de partea-i cuvenită din roadele
comune. Socialismul, cu acest chip se născu. De data asta
nu se agitau numai în Franța ideile. Germania, care pe ase-’
menea vreme nu Iera nici de cum țara sacă și stârpii, țara
disciplinată, militarizată, prusianizată, pe care o cunoștem
noi, Germania, care vreme de un veac produsese o mulțime
do oameni de geniu, scriitori, compozitori, filosofi, icra plină
do spirite libere, de utopiști, de visători generoși, de cugetători deveniți revoluționari, fiind-că ierau cinstit-logicl. La
rlndul lui, tînărul popor rus, abioa Intrat în civilizație, dădea
niișcărei forțe vergine, nevlăguito iută de-un exercițiu prea
prelungit și prea exclusiv al cugetăreî, oameni dintr’o bucată,
zidiți solid, cu instincte foarte puternice și c-o neînfrintâ
voință do a lucra, ca Bakunin bună-oără.
Revoluțiea de la 1848 fu. izbînditoare în Franța: tinerii ■
puteau să-șî facă iluzii, să creadă în apropierea unor adîncl
prefaceri sociale, în viitoarea îndeplinire a ideilor noi. Elisbe,
care frecventase colegiul protestant din Saintc-Foy, do la
1842 pănă la 1848, Iera în 1849, cu frate-său mai maro
Elie si cu-n prieten al lor, la Universitatea din Montauban,
Camaraz'I trăeau la țari, la ciți-va kilometri departe-do
oraș. Fără nici un habar do invftțămînlul cel teologic, dînșri
nu asistau la cursurile profesorale de loc, petrecîndu-șl vre
mea să cetească cu lăcomie scrierile filosofilor și sociologilor,
să discute, să se bucure de natură. Ici ișî îngăduiră
escapadă de vre-o cîte-va zile, ca să meargă să vadă Meaiterana.
purtare
------- —Această
-------- r
------ pilduitoare de rău, aceste prea libere
purtări, discursurile,
discursurile, suuvcww
subversive «
ee le rțineau,
făcură să fio nopurtări,
“'"îrL
r
v
. ....
__ cu toată
in* ‘i"
tați de
autoritate rău,’ fTnevbîbsă
iear
rectorul 10 notifice'depărtarea.
.'
_____________
dulgența lui naturală,
Mănunchiul de idei în jurul cărora >e
«' colicretiză concep•.
țlca socială pe care Elude Reclus o
J® tot. ,cttrs^
viețel, se fonnă^totr
formă într’insuFdin'vreniea
însul.din vremea astn.
asta. Ideile
Walo acestea nu
luaseră încă forma definitivă. Ca toate BS*cavle *° n “S?
prea lesne, dintr’un manuscript inedit,de pe vremea aceasta.
Extrag dintr’însul următoarele caractenst ce pasagil:
„Strigătul nostru ie: Trăească ^Publica universaU a-i
coastă Republică viitoare în care Grecul va avea acelea-ș
■
�11
REVISTA 1DEEI
10
REVISTA 1DEET
drepturi ca și Francezul, în care Samoedul va vorbi îptr’acoea-șl întrunire, ca și Parizianul; NQ vedeți oare cum-că
urile naționale fee și șterg chiar și că oanifenil prind să fio
clasați mai mult după opiniile do cit după patrioa lor ? Nu
mai sînt a-zl în lume de oît oameni do viitor și oameni al
trecutului, și fie-care din aste două imense părți formează o
Confederație uriașă, caro se încheagă în toate țerilo, fără
deosebire de rasă șl limbă".
...nIn rezumat, scopul nostru politic, pentru fie-care nație
în parțe, ieste desființarea privilegiilor aristocratice, cum și
fuziunea, contopirea popoarelor, oît se atinge do pămîntul
întreg.
„Noi tindem să ajungem la acea stare de perfecție ideală,
în care națiile să nu mal aibă novocasă fio sub tutela unul
guvern sau sub a altei nații. Ceea-ce însemnă, la lipsa ori
cărui guvern, la anarhie, cea mal înaltă înfățoșaro a ordine!.
Col cari cugetă cum-că pămîntul nu se va putea, scuti nici
o dată do tutelă, aceia nu cred în progres, și sînt reacționari.
„Libertatea politică nu însemnează înse nimica fără do li
bertățile celelalte, nu însemnează nimica fără libertățile so
ciale, Simplul cuvînț do libertate, poate să albă oare vro o
tnaemnățate, pentru acei cărora nu le ajunge sudoarea să-și
cumpere pînea trebuitoare familiei, pentru acel lucrători cari
nu se aleg șî nu culeg de oît alte dureri din revoluțiile po
cari numai dfnșH le fac? Oaro nu-I o curată bătae do joc,
suveranitatea poporului, cind această suveranitate se-ndoplinoște de niște oameni acOperițî de trențe, cari și mor do
foame ? Poate oare să compenseze dreptul la vieață, dreptul
de-a merge la anumita date să pul o bucată de hîrtie în
urna deda primăriea comunei tale"?
...„Pentru ca socialismul să ajungă la adevărata-I înfățoșaro,
pentru a fi într’adovăr idealul uman al societăței, trebuie să
apere în acelaș timp atît drepturile individului, cît și drep
turile colectivîtățeT. Trebuie ca 'fie-care membru al asociației
omenești să se dezvolte liber, după mijloacele, după facul
tățile sale, fără să fie împiedicat întru cît-va, în asta, do
cătră masa fraților săi. Trebuie tot o dată ca buna-starea
tuturora să se folosască de munca fie-căruî. Cîte-va varietăți
comuniste, ca reacție' împotriva societăței actuale par a credo
cum-că oamenii trebuie să se contopească In masă, fără a
mal fi altă ce-va de cît ca nenumăratele brațe ale nnul po
lip caro s'ar agita pe stîncn-I, sau ca niște picăturele de apă,
prăpădite în mare și ridicate de vijelie într’nn acolaș val.
Neapărat, so înșelă cumplit: omul nu ieste un accident do
Ioc, ci o ființă liberă, necesară, activă, caro so unește, co-1
drept, cu cei asemeni cu sine, care înse nu so confundă cu
nimeni".
Krfăsau idei anarhiste. La poștă li so deskrîî Iri împ t „r.lfl oari le ierau adresate, ceea-ce slujbașii
milo Noul-Orleans, unde fu numai do
Iei fiind aboliționist, preferă să părăsască rint’PîeMt D.»
Do-cuma întră într’o perioadă mnî liniștiții
tr’o perioadă de muncă stăruitoare, care avea sări ?lIn8« tosul In scurtă vreme un învățat celebru. Do Ia
1867 publică în nla Revuo des Deux Mondel" o.?-pă?& h
la alto reviste geografice. Redijază mal "multe dinS/ ?•
publicate, sub direcțieă Joanue, de cătră cnsa HnM, ?? “Urih
traduceri de cărți germano și americane. In 1868—Ifinn FflCo
maroa-I operă, în două volume, „Pămîntul"
,para
definitiv printre cel dintâi geografi ai lumel.
1 °1'18824
Alto zbuciumărl Inso trebucau să frămînte’ Frantn
.
acum pe vremea războiului Franco-German Pa
'ra
dietei Parisului iei io în slujba aerostierilor, In tSJV??
lui Nadar, care avea să-I rămîe pănă la finele victot
U
bun prieten. Izbucnește Comuna. Dînsul servește ca «*
soldat, și cade prizonier, cu arma în mînă, într’nn Bi?P ,
foderaț-lor. Cu chipul acesta-î fu dat să îndure toato îni^n
și toate acele rele tratări po cari cruzii, sălbatecii do hî °
ghejî, al căror vrednic șef iera infamul Thiors, făcean u t’
îndure învinșii. Fu trimes din închisoare în închisoare nonf™
a se isprăvi să fie osîndit în cele din urmă la deporta™
deapsă care ÎI fu prefăcută în exil, în urma unei Bobilo’n^
testări, iscălită de o serie do învățațî englejl, în fnintj cq
Parvin. Această protestare, caro face o osebită cinste celor
c'-au conceput-o, dădea, în acești termeni, o lecție frumoasă
burgheziei franceze: „Noi cutezăm a crede, cum-că această
vieață, a lui Reclns, nu aparține numai țărel ce l’a văzut
năseînd, ci omenim, lume! întregi, și că reducîfldu-so astfeliu la tăcere un asemenea om sau trimițîndu-1 să Hngezască departe de contrele civilizației, Franța nu va face da
cît să se mutileze, să-șl mieșureze influența iei legitimă asu
pra lamei".
. Toate evenimentele astea nu putură de cît să întărească
și mal mult pe Elisăe în convingerile luî. Tot în timpul In
care so ocupa din nou do lucrările-I științifice, lua parto ou
o aprindere nouă și la propaganda ideilor sociale. In 1872
sb află la Lugano, unde scrie broșura-i atît de cunoscută
„Cătră fratele mleu Țăran". In 1872 locnește pe lacul do
Geneva, la Tour do Pei z, iear anul următor ea instalează
la Clarens, undo râmîne pănă la 1890. Acolca concepe ici
acea Geografie Universală, al cărei prim volum, Europa Me
ii
ridională, îl scrie în 1875. Din acest timp, regulat, po. fie
care an, publică cîte un volum din formidabila lui operă, 1
Ou plecarea-l din Montauban începu pentru. Elise'e Redus, ceea-ce nu-1 împiedică să se ocupe și de mișcarea socială,
duna din perioadele cele mal zbuciumate din vieața I. Iei se să Iee. parte activă la mișcarea anarhistă năseîndă. AsintA la
inse mai în tăi. la Berlin,-, nșa-zicînd pentru a-și urma sta întrunirile Federației juraziene, colaborează la „Travaillenr'', t
giile de teologia, dar în realitate pentru a urma cursurile la „Revoltă". In 1890 se întoarce în Franța, fiiîndu-so la
r0ografulul Karl Ritter. Acolea dînsul trăi în chipul cel mal Săvres, undp, In 1892, îșl isprăvește Geografia, și scrie pre
g&strîn8, dînd lecții cu totul mizerabil plătite. Atît Iera de —
... la cartea lui Kropotkin „La Conquîte du Pain“....
fața
ne™Cd 4 Clt nePnt“ld,“8 cumpere lemne, să facă foc, icra
Nu știu dacă prin această’ scurtă schițare am putut da o
bal? tf? 80 PiQxV!, ?rtad,7"Z
.ezc’>Î-în
idee uespre
despre pruuigioasa
prodigioasa accivicato
activitate a iui
lui xiecius.
Redus. Ceea-ce-nani
— pat.
r-- Din
—pricina
yiwuo lipsei
iij/ocx de
uo
iucc
—3
*°i.
du ne
pluti
nici taxele
universitare,
lucru nenfrn
r a
piati
loc de
niciloctaxele
universitare,
lucru pentru
putut nnfnt
să fac,os ie a-i fi „rezumat
evoluțiea in^Arinnr&.
interioară. Din neno;
re oficial fuu exclus,
în.-e do
exclus, coea-ce nu-1
nu-1 împiedică frue
do a urma fericire leu nu Fam cunoscut de cît la bătrînețo. Pentru a i
CQrsunle regul-* * q-> mi t
r l
.
86 8CWta dezvoltarea spirituala, s’ar cere o întreagă 1U”°T®
In Septembio kjoui
'vi,- r. ă®e 80 stoarse la Orthez In tovă- de reconstituire, ceea-co nu pot să încerc leu, acuma. £ oat
ti .Băa
Bău Elie,
Ehe. nn
oa întllnfla
i-’Strisburg. De că pag;nele următoarOt ÎQ
a-I face.să fi
f£atelQl
cu care se
t SMnPăn&- 1H °rtheA dÎD?U făCQr& 0ălătorka pe văzatnșa precum icra la capătul cariere), vor îngădui sa
dn’rivCUie mar<G’ de caroaveaa grijă mai mare prevadă influența pe care evenimentele zbuciumatei salo v t
de cît de dînșiL Nu aveau împreună de cît vre-o trel-zeci de au putut s’o îndeplinească asupra formărel caracterului s
—Pudrați ,ă v.di C.1, co 8’or' petrece ta o«,.l“’«’Kein;
Șl se fereau să se compromită, frații Redus, sinceri cu
tinitoffiStV i01’ 86 ^râ»,laD8îndun manifed, cău-
axai »~
aid plecă in 18o3 pentru. America de Nord, unde, fiind’lip
sit da mijloace, îndeplini tot soiul do meșteșuguri In portul
New-lork iei se făcu hamal. Lucră la un mățlr unde n^tin
lipsi să nu fio zdrobit de-o mașină, ce transporta balercî
Mnî tîrziu întră ca pedagog ]a un plantator din împrejuri-
■
1
I
I'
i
'
tr’un acelaș avînt, la cucerirea idealului revelat, în caro mica
armată de băețf și de feto Iera plină de încredere și ferme
cată de izbînzile viitoare. Iei văd pe vechii camarazi precum
Ierau atunci și preferă să li ignoreze figurile lor de a-zl, ’
făcînd presupunerea cum-că nu mul trăeac: lași atîțl morți
în calo...
r ennO5tiDta;si «ău EH”. la 1 Iannar 1894« carul trebai
Redus iubea tinerimea pentru speranțele de viitor ce în
irestă P?
drumul pe dată, din pricina prea marelui trupează într’însa. Ca toți aed cari sînt în avan# față de
vremea
lor, dînsul avea nădejde în generațiea care se ridica.
Stri ț.Sntolgî- umInd traditiea t&wi, care consta Și încuraja
po toți tinerii cari Ierau înclinați să iea parte
’
pururea Franța, în tot ce avea Iea mal rău nu la mișcarea cea anarhistă. Dacă vre unul din aceștia mani
, s imita pu raoî
ÎQ pI0stl0 păcătoșenie de cit festa în fața-I intențioa dc-a lucra liber, de a întră.în luptă
roirA 80 led® ța Sud, și Universitatea așa numită liberă cu societatea, do-a răspîndi, prin graiu sau scria, ideile li
cc^af] *°r -jmi p0 Reclue. Acest fapt păcătos și neghiob, bertate, Redus numai do cît li zicea:. Foarte bine, așa să
refe^ de a I
Itatoa a9a numită liberă, care nu avea pn- fad, apucă-te de lucru, te mișcă... In vieața lui, cugetarea nu
r|D care
bărbați de valoare, se lipsea de concursul a fost nici o dată despărțită de acțiune. Iei făcea, fără să
cel mal marI învătatî BÎ Europei, provocă dispre- mai steo la cumpone, tot ce i so părea bun și util. Nn mai
un°e\«™r oamenilor intoligențl și priloji o mișcare a tine- cîntărea atîta, pentru și contra, înainte să iee o .hotărîre.
tal l „iJnrqltaro care, dacă s’ar fi condus mai revoluționa- Nu-I păsa că-șl va tulbura cum-va liniștea și nu ținea atîta
rimei ant
jat pC8f0 cap po vrednicii susținători al liberu- socoteală do stavilele materialo. Cu încrederea fundamentală
fjcețto. ar
țjneriî bolgl nu-s făcuți pentrn asemenea ce o avea în oameni, Iera pornit să-I creadă în stare de a
/tf/
’ -ofoBorii, aproape în unanimitate, remaseră do realiza, ca și dînsul, în vieață, ideile ce le manifeșțau. Dar
ofistrătorilor ordinel. Studenții, după ce hotârîră că cea mai maro parte din tineri veneau la anarhie din motive
lui Reclns va fi organizat sub auspiciile lor, avură do sentiment: din mărinimie, din generozitate do inimă, din
^rinnea de-a declara cum-că prin asta Iei n’au voit să entuziasm tineresc, din nemulțărpire cu starea socială de a-zî,
■|ă^a8Că de loc consiliul de administrație al Universitățel
din admirație pentru un om ca Redus, din antrenare sau
îKo lăsară mistificați de artificiile jezuitice ale unor oa- din tîrîre. Foarte puțini Ierau anarhiștii din temperament,
Iel ț nhfclnuitî cu politica. In loc să rămle uniți în masa cel co aveau trebuința de libertate în sînge, și cari căutau
®ffl0aotă Iei so lăsară a fi divizați. Avură loc defecții, re- să-șl documenteze ideile printr’un studiu mal adîncit.al fe
Sri si cu chipul acesta se izbuti să so excludă vre-o 18, nomenelor sociale. Celorlalți, ar fi fost de nevoe să li se.tot
a gă se facă o pilduire, ceilalți fiind înfrinațl. Dar tot ce insufle mereu spiritul anarhist. Redus le dăduse încurajeri
iera în țară puțin mai liber și puțin mal cinstit, ținu cu ex- șl poveți, dară pe urmă nu putea de cît să-I lese să zboare
dosil- Și tinerii cari nu Ierau cu totul sterpi și se îi simțiră cu aripile lor. Anarhismul nu-i o doctrină ce se predă. Nu-Ț
d«toptIndu-li-Be conștiința, așa-că cursul luî Elisde Reclns o religie caro să aibă răspunsuri la toate, le un total do idei
avu loc în localul unei loje masonice în fața unei colosale cari so modifică și se perfecționează mereu. Un sentiment
al vioțel, ce-va caro crește, se dezvoltă cu noi și se folosește
mulțimi.
Și toată lumea văzu pe acel om care fusese respins ca susținînd de experiența ce-avem. Io o crfeație la ctire trebuește să luăm
riște teorii imorale, nelegiuite. Privirea-I exprima toate acele parte fără curmare.
înalte virtuți co se slăvesc la om: bunătatea, mărinimiea, cins
Ce concepție largă; înaltă avea Redus despre anarhie, ne
tea, credința într’nn ideal sublim. Pe fața încă plină de vigoare arată rândurile următoare, dintr'o scrisoare din 1895 : „Git
& acestui bătrln, în ochi-1 limpezi, în cari evocarea celor mai se atinge do cărți, îți voiu spune că ieste cu totul fără fo
liurioase și mai nobile năzuinți făcea să izvorască scîntel, los a le studieâ pentru a găsi în iele argumente pentru dis
’ ceteai vieața-I pură, cheltuită întreagă pentru adevăr, viea- cuție, Asta-i cea mai puțin, foarte puțin însemnată parto a
țâ-I largâ do învățat și do cugetător, în caro nu Iera . loc chestiei. Lucru de samă, ie de a pătrunde lucrul în. fond,
pentru nici o pasiune meschină, pentru nici un interes strimt. de-a-ți întări convingerile prin studii serioase, dv-a-țî făuri
Vorbea bine, dară fără meșteșugite. Vorbea ca un sincer un ideal cu totul complect, care să cuprindă, să îmbrățișeze
viețel, și4 de-a trăi conform
tare înflăcărează publicul și ajunge la cele mal frumoase e- totalitatea
—— cu
- ««idealul
. acestafifȚlînw
. »• i
— 3 — X—.x—1
-v—51^J1»AXA»1
fwto do oratorie numai prin căldura inimoi, numai prin pu- toată întinderea puterilor tale adaptate' la posibilitățile
tarea convingerilor sale. Dînsul iubea omenirea de-aproape, u:
—
astita lu
biante.
Studiază, învață, și nu vorbi nici <■>o dată Hdespre
udînc, și această iubire se simțea în toate vorbele sale și cruri serioase do cît cu oameni de o sinceritate deplină.
— mîndrie
——de
2.3 a nu risipi în convorbiri,
ÎAcea să vibreze în chip simpatic tot sufletul receptiv, primitor. Trebuește să ai -vi
atâta
Tot ce moralicește cîntărea, prețuea ce-va la Bruxelles, în converzațil ușoare, comoara convingerilor tale. De alt-felin,
aclamă pe Reclns. Și, într’nn avînt de entuziasm, se întemee dacă observi pe cei ce discută, fără a lua la dezbatere.parte,
dai 0W1UU
samă UULU4»&
numai uv
de U1L,
cit, cum-că ----------------------sinceritatea
deplină
ie
®irivta.1
Universitate
j
v.WBkMbW UUUl»
nouă. w 04
si
un XUQLlbUb
UU
Institut
de AUMIkV
UV
înalte
Studii, între- îți V<*4
-------r
.
_3. .
'. . «
.
v
___
—— 3 ~
Ipnndero îndrăzneață
într’o țară
ca Belgiea,
unde interesul, foarte rară în soiul acesta de nvîrtitură, și că întrevorbitorn
jnpfetimirca
pentru spe
speculările cele mnî înalte ale spiritului caută să împingă pe adversar într’o chestie secundară, într’o
“apanmirea pentrn
«de atU do slabă. Dar în asemenea vreme lumea iera tîrîtă, mică încurcătură de amănunt, de detaliu. Ou chipul acesta
sra revoltată și Redus Iera de față ca să comunice aprin- ...
Iei rpot
__ să
_ dobîndească o izbîndă părută, oare nu însemnează
uerea-i, tuturor, încrederea și izbînda ideilor celor drepte și nimic, al cărei rezultat înse Ieste—cu- totul contrar, opus ade
face aar
dar ioane
foarto mne
bine ua
să nu tc-ncrezi de loc în
vhAWOaS0‘
anar^3ea prinse a fi cunoscută, a. fi pri- vărului. Voi race
ic să-ți asiguri
fi" V? ^Uaro am*n^p» a fi roipectată ca un sublim ideal, a aceste artifiții oratorești. Ceea-ce trebuie,
i
ccuvingcrilv talc
șl să trăești
trăcști după credința ta: cu chipul
acei
c nQ îmbrățoșarăideea cea nouă fură convingerile
fedttM 'F* ctuiar
h*ar ac
?î ce
tale șî
Mese* siliți s'o admire.
acesta vel face propaganda cea mai bună din toate... Tinern
adm' ti?.er*rao
0 mulțime do convertiri: fu un moment îșl închipue foarte ușor, cum-oă lucrurile pot. să se schimbe
.. .**’aJ),l« Camarazi, cari se pierduseră din vedere un timp, numai de cît, prin revoluții neașteptate, ce izbucnesc de-o
transformările se fac cu încetul, și prin urmare
airnl' Deuu d’n noui
c<fi° ființa cuvinte schimbate, dată. Nu,
de lucrat la Iele cu atît mal multă conștiență, răb
0 0 l0S‘ttQră nou& există între iei, că o credință co- trebuie
dare,
devotare.
graba unei revoluții imediate, te oxpui,
i>i In i nnea- Șî fie-care avea zelul'unui neofit, fie-care voea prin reacție, să In
cuprins de desperare,.cînd constațl puterea
închi‘ 6’ V°ea
^acă propagandă activă, să îndnre chiar unor prejudecățifiiabsurde,
cînd vezi acțiunea acelor patimi
8usținîndu-și credința. Ceasuri radioase, stră- rele. Anarhistul cel conștient
nu desperează nici cum : Iei
,!e ’. ““iră, tinerii cari fraternizară atunci, simțind cum li
tentj„jpe8c toate îndoelele cari lo-ntunecaseră sufletul și deș- vede dezvoltarea legilor istoriei, cum §i schimbările treptate
alo
societăței.
Și dacă asupra totalităței lume! nu poato să
De aH.80»cu *ntreaga ființă cătră o vieață nouă.
de cit intriun chip inflnitismal, cel puțin poate să
dife itnJ** nu trecut zece ani și puțini luptători mal sint lucreze
asupră-și, să cate să\ se lepede personal de toate
Ut.
cea mal mare parte au „evoluat* trep- lucreze
ideile
preconcepute
sau impuse, și să grupeze încet-încet în
răm»0°P • maî bine primite și mai profitătoare : alții
prieteni cari să trăească și să se poarte la felin. Din
JaarhiHH8, nSimpaticîM, dar nu fao nimica și tac, aceștia sînt juru-i
apropiere în- apropiere, din mici cercuri, din mici societăți simavut ada platonid: cel cîțl-va,
statornici,
au
idăa’depărtîndu-so
dcari-au
Copărtindrămas
ru-8o“ de'dîușiî
iubitoare, inteligente, se va alcătui doar marea masă frăcel pe .8C.a‘ntristarea să vadă
dîușil "chiar
chiar patice,
.P.F"nși.mai-denestrămutațt
țească"... Minunate povețe^ păcat numai că nu iera dat tu
N’*re Țnd socotiseră mai hotărîți
turora
să le urmeze, pentru-că într’on cadru atît do frumos •
ttCo»t
^nB0’ Acestora le place ca să-șl aducă aminte
‘«np do mișcare, în caro totul părea că pleacă, in trobuea să fi avut ce-va de pus.
m
a
III
De la 1894 pănă la moartea-i Elisee Redus locui aproap
exclusiv in Belgia.
țl nnnliso
Din 1892 Universitatea „liberă" din Bruxelles
doctor agregat și 1 Invitase să vie să dea un cure e
grafie comparată. Oinfl înse mai tîrziu fu vorba s
—
deschiderea acestui curs, Consiliul do
să-1
versitățel, în ședințn-f din 80 Decembre 1898> .0»or faamîe pentru o dată nehotărîtă. Iera pe timpni
. gn.
cordato provocate de atentatele propagandei pr^ 0 HEpnimă
vernele burgheze, apucate de panică, Pn“se , .„da plȘ'
cumplită, ca n toate trizelo, se dădeau orbește_ i
cereî celor mai crnde, mal sălbatece răzbunări.
jjn
totre\g7 ton7ui*e"ReciuB*ie
“ra“nrmArită
urmărită dlD
din prlClDă
prici Ctt «
- — ” • -Arn
i
v
!
�'18
REVISTA IDEEI
12
REVISTA IDEEI
Ce sa-ca ta izbea Ia BocIub, cînd îl vedeai fntăl, Torn atinifeBta mai adesea prin iubirea de oameni, iubire
tudțna* Iul foarte simplă, plină înso do-o demnitate foarte numai teoretică ci activă, reală și simțită do toți
hț
înaltă, ș| .do-multă rezorvă, atitudine cară Iera oxprosiea,unei
de oameni n'am avut nici o datăj chiar clnd priBoH,!î ,.sPte
vioțl, fără nici un cusur, exprosien unei muri stâpîniri do sino,
virilități mă.umpluse de-mfuniurare. Bețîea pricinuita a
expresiea voinței do a lucra asupra altora. Iora do altă parte
do lecturi și impresii amestecate m’n fâout adesea, eă •
o politeță extremă, care nu Iera la dineul numai o simplă
a putut chiar să mă demoralizeze în aparență, înao nnlllreM<i
fonnă do educație ci rezultatul deferentul cu purta omului
aparență: diferitele oscilări mă aduceau totdeauna lnUnia^ri
în de obște, rezultatul respectului ce avea pentru personali
de gravitate care Iera „înfocata iubire" de oameni. Cit'a
tate* omenească. Iei nu voaa do loc eă lese să 1 se eimtu
primele mele pagini din THistoIre d’uno montagne mă 5 8Pf6
superioritatea: p.o toată lumea, o trata de la egal la egal.
dacă-n fond n’au cum-va un cusur, lipsa de slncoritat
Avea modestiea să sc poarte așa, ca și cum timpul nu j-ar
cît mi-aduc aminte, Ieram atunci îuchis, și pe do-asum8'-^6
fi fost prețios: putea ori-cine. eă vie. și să 1 găsască la ori-- țeam In juru-mi, zidul col gros nl urci, al InverșunăreH
ce -ceas, și Iei se-ntrerupea djn mijlocul lucrului, ca să so
gei lumi împotriva Comunei și Comunarzilor. Poate ci fi'
întreție cu niftto inși 8 căror convorbire adesea trebuea să
asprisem, și această mișcare îmi năbușise adevărata natn
fio fâră nici un interes pentru dînsul. Toate astea Ierau con
Ast-feliu, la finele vieței, aproape și impută una din
forme ou ideile sole, inse în practică, asemenea purtare avoa
gurele mișcări de-amărăciune, mișcare do alt-foliu Cu x*}6’
o mulțime de neajunsuri: o mulțime do tineri se arătară
îndreptățită de împrejurări, ce a avut împotriva oamfin’l
față do Iei de o nosincbisală, do o lipsă de jenă nepomenită,
An trebuit ca^oamenii să-1 adape cu suferință, ca să-I ad°»
și, sub cUvîut că dînsul Iera anarhist, ca și îoî, și un „ca
aici. Ajungea înso foarte puțin să-i deo ca dînsul Bj
marad", ca orl-care, îl tratară fără nicf o considerație; dînd
recunoscător; „Celui ce face o carto, îl cor să-mi dee o n
dovadă de-o vulgaritate și lipsă do delicateță, cari 11 întris
gini, măcar un rînd, sau un cuvlnt de folos. Și dacă-mi dî
tară, Așa se explică pentru ce în cei din urmă ani, simți
cuvlntul acesta, icu sînt acela caro ti dutoresc gratitadin
atîta dezgust pențru acei așa numiți anarhiști, al căror alui, ou toată mlaștina în caro iera mal întăi să mă îaăniolesc"
narhism constă într’o destrăbălare do minte, în niște purtări
Dînsul nu cerea de cît să învețe, să cunoască lumea (j.
mojicoștî, și într’un egalitarism tîmp, cu care se împacă do
cunoască re sine: față de sine Iera tot otita do sincer cakÎ
minune mica lor vanitate, caro-I împiedică de-a recunoaște
față do alții și pănă în colo din urmă fu urmărit do dorini
vre-o superioritate la altul.
dc a se perfecționa: „Am-avut și am și acuma cusururile ri
Trebuea sa pătrunzi în intimitatea-i, ca să simți tot ce slăbiciunile mele, dar am do-asemenL prieteniile mele einavea intr'insul de adine omenesc și sâ apreciezi calitățile de cere, înaltele mele dori nț , idealu-mi interior, și. pururea lu.
sentiment ce arca: bunătatea, încrederca-i naivă, entuziuscrez să sculptez efigiea eroului ce-1 visez și csrc-i col
mu-I, dragostea-i do natură, îneîntarea-i de a învăța, tot co-1
bun leu al mieu". Minunată vorbă, din partea unul om care
ftcii pănă în cele din ungă să-i fie dragă vieaț-a, să se iniora atît de cu mult superior imensei majorități a oamenilor,
tereșezo de evenimentele cari zgudueau lumea ca și do emo
vorbă ce rezumează cum nu se poate mai bine năzui> țole
țiile cări făceau să bată inima prietenilor eăl. Cu toate că
ori-cărui adevărat anarhist, cătră un idoal de perfecție, de
sănătatea îi fu atinsă rău în cei din urmă ani și avu niște
desăvîrșire morală, al cărui vie realizare va fi societatea ce
crizo cardiace cari-1 făceau să sufere strașnic, cu toate că iera
o visază.
încărcat peste măsura de treabă, redactări do articole și de
Roclus, acest bun, acest sincer, acest cinstit om, care ne.
cărți, cunuri In Universitatea Nouă, dirocțiea, institutului
apare ca reprezentantul acelei omeniri mal bune co o visăm,
geografic intemeeat de iei, jel nu-șl pierdu curajul și nu ar fi trebuit, după cit se pare, să insufle respect tuturor.
numai că-șî păstră încrederea în vieață, dar se șl bucura do
Cu toalo astea, o spun spro necinstea omenirel prezente, sc
dînsa din plin, într’o scrisoare, scrisă la începutul anului
găseau la tot pasul ființl atît de josnice să abuzeze de în
1994, cînd îșl înehlpuek cu veclnicu-i optimism cum-că fra crederea lui, să-1 înșele, să-l exploateze, istorisindu-I lucruri
tele său Elie biruise boala ce trebuea să-I puo capăt, Elisde închipuite, do cari spiritul Iul, care nu cunoștea prefacerea
spune: „Fie-care zi, nu Ie do cît o luptă, inse co are aface
și minciuna, nu se ștîca feri. Nu se irita cînd descoperea
dacă această luptă se isprăvește printr’o izbîndă, dacă pe fie
șnrlatanica, cel mult simțea un feliu de amărăciune, fâgăcare zî organismul izbutește să se adapteze mal bine la me
duindu-șî să iee sama altă-dată mai bine, cu toate-că la cel
diu, să profite din mediu. Vieațu-I bună, fiind-că-nveți, fiind
dintâi prilej se lăsa mistificat din nou, de teamă să nu lip
că te-noești, frici ales că iubești. leu mă simt fericit că pot
ească do a veni cul-va într’ajutor, cari ar fi avut o adevă
să-mi oprcac din timp în timp cugetarea asupra tuturor po
rată nevoe.
cari-I iubesc. Ie chiar aproape zadarnic să mă mai gîndesc
la aceștiea în chip conștient: toți sînt, toți se afli de fiiță,
Ultimii zece anî din vioață nu-i fură mol puțin laborioșl
Instruindu-mă, împlindu-mă do bucurie, luminîndn-ml ființo,»
de cît ceilalți. La Universitatea Nouă, făcoa cursuri, dinca un far care luminează întregul orizont. Nu-i noutate po>
litică, nu-I fapt nou în geografie, în istorie, în știința cea
guea lucrările elevilor săi, și, mal tîrziu, cînd_ «e îniemae
iu istonepentru
f in știința jk-ncea
Institutul geografic, ajunse sufletul lui. Gu tontă sănătateagenerală, cape să nu albă un nuo,
înalt
înaltinteres
interes pentrumine,
mine, pen- SOVăitoare, mergea să țic conferinți într’o parte și-p
tru-că prietenii veghează și știu
Io bncunea
bucurioa Ânvers, la Charleroi, la Edimburg, la Londra. Serica stooii
itiu că
că bucuriea
bucunea mea
mea Io
lor. Afecțiea, iubirea Ieste o vecinică. împărtășire-.
Cele din urma evenimente ce zbuciumară Rusia îl mișcară
într’o mulțime do reviste, fie asupra chestiilor de geogra ,
adine. Dînsul simți un entuziasm fără margonl vâzîud „ncoa
fie asupra chestiilor sociale. In 1895, concepu P‘aP'“
dramă măreață a Rusiei, a Rusiei care înaLita în genunchi.spre
glob pămlntesc, a suta mica parte redus: acest glob 10
împăratul iei, care se ridica pe urmă, făcea să-i sară sfetnicii
proape să fio punctul de atragere, cuiul expoziție! din
1
IUI iu ner( pregătiudu-so să-1 faci să sară chiar și pe Ici,
din 1900. întreprinderea, nu căzu de cît din reaua yo 1
acea a ianță a tuturor claselor și tuturor, popoarelor impe
capitaliștilor, cari nu văzură în această afacere un 1
riului într’un acelaș avînt, acea simplitate fermecătoare lu
beneficii îndestulătoare. In acolaș timp • nu încetă s
nepăsarea individuală de vieață, acea solidaritate în dovola marea-i operă ce tiebuea să alcătuească concluzi
tauiont, Și apoi, colo departe, ca fond, in zăp__::_
iilor întregei salo vieți, încununarea înțregel, sala> ope ^nfA
nla Mandciunel, cele două armate cari ae ucideau Intre emo
1000 vjJC*n 4U1<* iwiuiUHW.
«^fjinit P°
și cari du cereau de cît împăcare*.
do a perfecționa ce făcea îl împiedica
fi1 j Carie»
aă«S
ÎD rI?dan? ace8tcfl- Cine ar putea
deplin. In cele dintăi zile ale anului 1904,_ șen • »
jn.
îmJSnLÎ
d
' ® Crau scnsB de un bâtrîn» de-™ om
mi-am isprăvit-o, dar tocmai fîiud-că-I isprăvit ,>.•.«, de
amenințat do moarto ?
9
cepntă din nou, adică corijată și complectată'*r.. -_j|or Ion
Iu altă porte se arată dragostea-I <
prevăzut criticele prietenești și de conformat Jn ,^'Jqcsc
Asemenea lucrare și fac în clipa de față, fâra » nl^car ou
natură; la întoarceintoarcerea-I dinfr o călătorie făcută in Jura,de natură:
n xțoatc .
---------- in Tarft
annlllî
19031903,
>
sii am în tot aC65fc
âo 4.500 do pagini ît je.co
J ' rara
anului
scrie
„Cu
sene:: n
Gu țoato ploile și furtunele necontenite,
putui
să merg paragraf c-un stil atît de ferm, atît de Iimpeoe,
maințo voios și să-mi fac sînge bun,, alt-feliu de cît prin ris, totul obiectiv, ca cel din care mi-ai trimes un » ’ giu)ți
pnn buna împărtășire, prin contactul cu ceriul, cu norii, cu sagiul din Machiavel. Dar ponto că, cetindu-niacted
brazii, cu ionrba“. lear pesto-un an:„Prețuescmprou, puter- ce-va mai multă duioșie omenească, ceca-ce oo .
mc, de-apyoape, buna căldură a soarelui, freamătul frunzelor,
că nu-i de disprețuit".
„„ <-nre l«
că nu-î de disprețuit11.
re le
suflarea vînțnluî, nobila sonoritate a unui vers frumos ai mal
prioin^^
cu Kajna dezmierdătoarea pătrundere a unei vorbe prietenești".
Iubirea de natură, iubirea de vieață, iubirea de oaipenl,.toate
Pare că editorii ar fi trebuit să-și dispute favoare»
astea Ierau pentru dînsul unul și-acelaș lucru, care se mablica o carto de-un om atît do universal cunoscut.
■'
I
i
'
■
tnoru nu a’a îutlmplat do loo. Hachetto, caro
ajei»an®a' o|O8Jiio cu vinzarea Geografiei Universale,
^ot
ntn si tipărească VHomme ot la Terra, care-I
• rru Did,c“ ab cuvlnt că aceasta concluzie Iera anar“ . oonclt>zl®8.' ;nte dc ft ftvoa un editor la Paris, căpăta
htatâ1 r ondra. Si edițiea franțuzască începu să apară
" elîitoriK Aorilie 1905. Dur punerea pe cale da publicare
abiei» JV°rnbA un izvor de necazuri de cît de plăcere pentru
fa flai n «eterul pur industrial și comercial pe caro-l îmtoclus.
onoa lucrure-1 lovea. In luna lui Mart, al abracă a’*1 " je. Cit se atinge de cartea mea, nu-mi dă
celoeaȘ ®D’ * . câ Ba mă intereseze ar trebui să mă simțesc
nici o P1 „ iQită ou șeful do atelier, la o laltă cu compuitrăind 18 0 rectorii, ar treb i ca fic-care zi să aibă micu-I
W^’^rnica-I discuție, pe cînd așa lucrul se face cum am
confl' dnstriaBcește, fără ca leu să fiu amestecat in nimic".
oaomcnen om ar trobu* de vorbit îndelung, să i se
D® 0... e memoriea mereu. Din fericire curțile lui slut de
pnprospMț vorbi do dineul mai bine de cît ar putea-o face
« In iele va fi găsit, dacă nu așa cum iera în intimiorl’C1cQ făr de grija și fineța sentimentelor lui, cel puțin cu
‘^’turilo de căpetenie alo caracterului lui. Pentru că Iei
,r iert de loo ca acel învățațl, a căror cel mal desăvîrșit
DD ni-1 dă Germania modernă, ca acei învățațl cari nu au
it ideal de cit obiectivitatea, dțri nu-s de cit niște curate
ini de cules fapte și de distribuit în anumite dosare, după
metode nestrămutate. Din toate paginele scrise de câfll’ Redus, se revarsă simpatica lui omenească și pretutindeni
Vsimte îa iele ideea-i călăuzitoare, pretutindeni idealu-I se
odindește. Piosul n'a consacrat do cit un număr foarte reitrlDB de scrieri pentru expunerea directă a ideilor anarhiste.
Din pricina aceasta ie cunoscut de cea inai mare parte de
anarhiști mal puțin de cît acei autori cari au publicat mai
cu samă lucrări do propagandă. Se înțelege că pe nedrept:
pentra-că anarhismul nu le atît un total de idei sociale, cît
u atitudine generala de spirit, un chip aparte de a privi
toate fehomenele omenești, o concepție a vieței care reacțio
nează asupra voinței ca și asupra reprezentărilor noastre. Așa'
tijtid, anarhismul trebuie necesar aplicația toateramurile științei.
Influența Iul ElistSe lieclus va urma să se îndeplinească
mult încă, pe-o calo dublă : prin opera i, care va face să re
flecteze spiritele serioase și va convinge de adevărul ideilor
anarhiste pe cei ce vor fi sinceri și lipsiți de prejudecăți,
apoi prin pilda vieței sule, care va areta la ce grad de evo|ie morală, necunoscută de toți apărătorii Religiei și ai Urdinei, poate ajunge un din caro nu recunoaște nici d-zel, nici
legi, nici sthpinl. Cit se atinge de noi, cari am adoptat de
mult asemeni idei, idei al căror origine purcede de-altininteri
de la Renaștere, do la vieața-I cu osebire trebuește sâ ne
inspirăm; trebuie să no silim, ca și dînsul, să nu deosebim
nici de cum teoriea de practică, noi înși-ne să fim cea mai
Tie mărturie a ideilor noastre, să lucrăm necurmat pentru
perfecționarea noastră interioară. Ou chipul acesta îi vom
cinsti memoriea mal vrednicește. ElistSe Keclus trâește printre
Mțl In ,noi, cugeLaroa-i continuă a lucra, ca una din miile
“* puteri ce se silesc Bă transforme lumea cea veche.
JACQUES. MEȘNILi
In Românește, de Ceta.
libertate germană
Și 1 April trebuea să albă loc
.. uitenbaeh pe JVTain, un congres al Federan-J^kiste germane. In ajun, sara, organiza
și intrunirel, Paul Fraubose, primi comuni
ca ucazului următor:
Administrarea comunală mare ducaiă
aflUrina confidențelor făcute oficiului nostru,
r|t *
că Federațiea anarhistă germană a hotăJntrunească delegații în orașul acesta.
re 1 nsiderînd că propaganda anarhistă în genetare .fnCUtn
P[opag«nda anti-militaristă în parte,
cațj Se P^te integrantă din doctrinele libertare,
.£» .discutate, la întrunirea de care-I vorba.
* Prosti t
confiscarea ce a avut loc în urmă
*ure* Manualul soldatului, care avea pe cu-
perta pajura ImperiUlfiț nostru german precum și
armele suveranului nostru domn și stflpîn, trebuie
șă fie privită de cătru noi ca o indicare de-a căuta
să suprimăm tot ce-ar avea legătură cu această
blăstămată doctrină.
„Văzînd art. 56, al. 5, din dispozițiile comunale
în vigoare în marele ducat de Hesa, decretăm că
nu va avea loc întrunirea de câre-l vorba. Iu caz
de contravenție lea va fi împrăștiată cu armele".
Semnat: J. A. Brauning,
1
I.
In legăturii cu relațiea de mal sus, leată ce
1 s’a intim plat D-rului Friedeberg, de Ia Ber
lin. Practicianul acesta, venit de la Locarno,
unde a stat cît-va timp, în interesul sanlitățeî
sale, venit la OlFenbacli, cu interițiea de a tace
aeolea o conferință asupra sintezei anarhist©socialiste, lu arestat la hotelu-I,_în zorii zilei de
2 April, și condus la prefectura poliției din
Mannheim. Adolea, doctorul, dovedi toarte
lesne, cum că de 19 anî locuea la BeHin, că
nu îera afiliat la nici un grup anarhist^ că din
potrivă făcea parte din asociațiea electorală a
circumscripției a IlI-a de la Berlin, și. că nu
se ocupa de cit teoretic de chestiea anarhiei,
în raporturile îeî cu socialismul. Afară de asta,
întrunirea plănuită ne avînd loc, dînsul nicî
nu-șl ținuse conferința măcar. Cu toate astea,
doctorul Friedeberg, fu transportat, cu man
dat de arest, în închisoarea orașului, unde fu
nevoit să se dezbrace complecț, să sufere a fi
măsurat, într’o stare de goliciune totală, și să
se lase a fi fotografiat în mai multe poziții. A
doua zi, încărcat de lanțuri, tu dus în fața
unui judecător de instrucție, care-i făcu cu
noscut că arestarea-i avea de scop să-l împie
dice de a fum în străinătate.
D-rul Frieaeberg spii^e acestui ciudat ma
gistrat că nu fusese de cît trecător lă Locarno,
unde credea Că-și va restabili sănătatea, că iera
membru corespondent al Oficiului internațio
nal al luptei împotriva tuberculozei, al cărui
președinte îera ministrul von Ppsadowsky,
că-n adunarea anuală din urmă; a naturaliștilor și medicilor, dînsul fusese numit mempru
al comisiei permanente anti-tuberculoze, dim ■
preună cu profesorii Gerhard, Leyden, Hăppe,
consilierul Engelmann, și alții, că o informa
ție telegrafică, ce-ar cere la Berlin, i-ar spline
în cîte-va ceasuri, că până la plecarea-I pentru
Locarno, dînsul făcuse pacte din administrațiea comunală a capitalei și iera delegatul acestei administrații la spitalele din oraș, cȘ>n
sfîrșit, dacă trebuea să fie urmărit pentru in
fracțiune la legea asupra asociațiilor, nu pu
tea fi osîndit, in tot cazul, de cît la d simplă
amendă, ceea-ce nu-I încuviința nicicii-n chip
arestarea și-ntemnițarea.
D-rul Friedeberg nu fu măcar învoit Să tele
foneze advocatului său, D-rul1 Franck din/Ber
lin. Acesta nu putu să vadă-pe-doctor de cit
peste trei zile, cînd se grăbi să depue perso
nal o cautie pentru prietenul său, ceea-ce,puse
capăt închisorel acestuea.
.■
In tot timpul încarcerărei sale, D-rul Frie
deberg trebui să-și curețe zilnic singur celula,
să-șl verse hîrdăul foarte puțin higienic pus
la-ndămina lui, și să se plimbe, să lee aer,
în curtea închisorel în -tovărășiea deținuților
pentru delicte de drept comun.
Din „Courrter Europeen-,
Paris, 280, B-d Raspail.
i
�Revista ibfeEt
IO
REVISTA IDEEi
14
’
RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI
apăsător, lear situațiea creată țăranilor
cauză, din ce în ce mal nesuferită, m’ațdin
Uia
cu sa^
în Moldova.
cu
Răscoalele țărănești, îniîmplate în timpul
N’am nevoe să caut să dovedesc ac
din urmă, în țara, sînt un epizod însemnat
în vieața soeietâței noastre. Aprecierile noas toată lumea îl știe. Prețul arendel UnejCst ^Ucru
în
tre se pot vedea chiar în acest număr de Moldova s’a îndoit, dacă nu s’a întreit
față, par, afară de astea, voim a reproduce, acestor 20 de ani. Pe ce se razimă arend -CUrsul
poate în întreg cursul acestui an, cele mal cu samă acel din trust, căci ieste un trust”!*»»
caracteristice lapte, cari să poată mal bine, față, fie în ascuns, cind ridică prețul arenei
pe
pe
epizodul de care-1 vorba, Axa. De o cam dată prima linie pe lipsa de pămînt propriu al * a In
începem prin cîtc-va considerări generale, Iui, și pe calculul că nenorocitul va trebui 1vhanu,
datorite unor oameni al căror cuvînt, cu ti
Ja vină
■
tluri și-n sferl deosebite, se bucură de o tre- să ceară de la dînsul pămînt. Și cîncj —
Cui ca
cere-aparte și găsește, mal adesea-orl, aproba falcea de pămînt care o dată iera 20 dc ’ - m
re. Se înțelege că reproducem considerările dîcat la 60 și 80 de lei, atunci înțelegem
arendașii dau prețuri îndoite și întreite în
și?
astea cu titlul de curăță documentare.
țăranii sînt împinși la desperare.
’■ *•* de Ce
P. M.
Ceea-ce a avut loc cu Moara Grecilor ’r’ Proprie.
, Lumea le adînc emoționată și în gradul cel mal tatea Academiei, Ieste decisiv. Această moșie
*
mare interesată, de răscoalele țărănești din Mol gea, ca arendă, cu vre-o 28.000 de lei, S’a
dova. Iele Ierau de prevăzut, căci sînt de mult timp exploatatori cari să dea 60.000 lei. Academia ) j
în stare endemică: boala mocnește cît-va timp, pe s’a informat ce voește arendașul să facă cu m?
nca
urmă izbucnește, apoi iear se ascunde pentru ca țăranilor, a refuzat acest preț exorbitant.
să apară din nou.
Dacă toți proprietari ar face așa, chestiea care n
Nu mă sfiesc a spune că în fond țăranii au drep preocupă ar fi mai puțin acută.
ne
tate și încă multă dreptate.
Dar arătați-ml cîțl proprietari au abnegațiea int<
tePătura dirigentă trebuie să între pe calea refor reselor lor ca să imiteze pe Academie.
melor, singurele cari pot aduce liniște în spiritele
Statul nu Ie capabil de acest sacrificiu.
*
țăranilor.
Evident că nevoile rătăcesc pe țărani, căci ce
Tulburările din Moldova, au de cauză de astă
însemnează invaziea lor prin orășele, cum Ie cazul dată scumpetea pămîntulul pe care arendașii îl în
de la Podul-Leloaeî, și excesele antisemite.
chiriază țăranilor. Am văzut prin gazete că cuvinChestiea leu o consider pur și simplu ca agrară, tul de ordine Ieste de 25 de lei falcea de pămînt
dezbrăcată de ori-ce prejudecată de rasă.
de închiriat.
Țăranii sufere nu numai de la arendașii evrei,
Vedeți cum se schimbă și se subțiază cererile
să avem curajul s’o spunem, cît și de la cei Ro- țăranilor. In 1888 Iei cereau să li se dea pămînmînl, și cîte o dată chiar și de la proprietari...
turl, in Muntenia cereau tocmeli agricole mal omenoase. Astă-zî țăranii din Moldova cer ca să poată
Gh. Panu.
Din „Săptămîna* de In 3 Mart 1907.
avea pămînt închiriat în condiții ca să poată trăi
din munca acelui pămînt, căci cu 60 de lei falcea
Mal am încă speranța că peste o lună turbură- sau 80, țăranul nu poate să se hrănească pe dînsul
rile din nordul Moldovei, nu se vor agrava.
dimpreună cu familiea lui.
Ceea-ce se poate observa de astă-dată în opiniea
« **
publică a orașelor, îe că mișcarea țăranilor Ieste
Aceasta ieste o chestiune gravă, foarte gravă,
privită cu mai multă simpatie sau cel puțin cu mai care se impune orl-cărui guvern.
multă comizerație.
Nu voesc de-o cam dată să dau vre-o soluție,
Nu Ieste numai frica, care în 1888 cuprinsese căci recunosc că soluțiile sînt grele.
clasa dirigentă, frică care făcea pe orășeni, pe pro
Mă mulțămesc să fac o ipoteză.
prietari și arendași ca să îndemne autoritățile aSă ne închipuim că în orașe măcelarii ar face un
flătoare la 6' crudă represiune.
trust și ar urca kilo de carne la doi lei. Să ne în
Mi-aduc aminte că la t888 arendașii din părțile chipuim că brutarii ar ridica pînea de la 20 banii®
Munteniei răsculate, au făcut o întrunire, la Dacia 40 sau 50 de bani, că proprietarii ar ridica cbi*
mi se pare, Iear leu, care dirijam pe atunci Lupta, riîle
“"h cu 60 sau cu sută la sută, că trustul cu alțe
am fost avizat de poliție că a luat măsuri ca să cuvinte ar impune obiectelor prime de alimentai16
împiedice pe arendași de-a ataca redacțiea.
și trăifi, prețuri exorbitante, cu cari orășanul nu
Arendașii Ierau considerați atunci ca victime ne
ăr putea trăi.
prihănite, Iear țăranii răsculațl, ca niște cruzi săl
Ce s’ar întîmpla? O mișcare colosală s’ar Pr^
bateci.
duce în toată populațiea orașelor, mișcare care
După aproape 20 de ani lucrurile s’au schimbat.
merge pănă Ia revoluție.
1 ' • hiat
Astăzi nu mal crede aproape nimenea că arenda
Dar oare autoritățile, comunele, județele și c
șii, vorbesc bine înțeles în genere, n’au nici o ’vină
‘
Statul, ar putea să rămână indiferente? Nm
in mișcarea țăranilor. Astă-zi foarte puțină lume
Am vedea pe primării deschizînd Iele măce 1
crede că cauza țăranilor Ie lipsită de ori-ce dreptate. brutării, și tot ce se atinge pentru alimentație p
blică, sau ar căuta să impună cu forța exp o
Ce ya întîmplat de atunci și pănă astă-zî pentru
rilor prețuri convenabile. Cit despre proprie . jof>
ca opmiea publică să se modifice ? S’a ‘întîmplat
‘
casc s’ar lua măsuri drastice pe calea imp°
că sisțemul arendășieî a devenit din ce în ce mal
ca să Ie reducă Jăcomiea,
i
'
orașanul care să protesteze în contra
GarC aC rarităților ? Nimeni.
-cțiunri aUl cfiruî principiu comunele și autorităIn Put®LCcstCca între locuitorii orașelor și negustil*
-i^niul Ieste cunoscut, un principiu care nu
U? ^‘ revoluționar. Interesul public în materie
Ie • entație și de cele absolut necesare pentru
vi68^ «kre exploatatori voesc să afameze o po. a cîtc-va sute de mii de suflețe, dpțoriea
pulrtie dcstatului Ieste ca să intervină se va
60,nUO; cu drept cuvînt.
zice'- ti acum cît-va timp, lucrătorii electricianl au
Cî.n"!at greva la Paris și au înfundat peste 3
Pr. n de suflete în întuneric, statul a intervenit,
^^nrtDarat echipe din regimentele de geniu, ca
?“!imineze orașul. Iear cînd Jaures a apostro!8
primul ministru, cum și-a- permis să interînăP între patroni și lucrători, Clemenceau a
V
ns cu mare dreptate: Luminatul ieste un inrăSPUgcneral social, de la care atîrnă îhtrc altele
Plinea pub’lică, vieața și averea cetățenilor. Și
imensa majoritate a Franței a aprobat pe pnmul-
^'Sonul de suflete din orașele țărel ar aproba
cu aclamație pe autoritățile cari în ipoteza de mal
sus ar lua măsuri ca orașele să nu moară de foame,
sj nu rămină locuitorii pe strade.
1
!
;
I
,
;
j
!
i
■
'
'
I
*
*
Emigrarea se va impune.
Ne mirăm noi, superficialii de la orașe, cînd ve
dem pe țărani răsculîndu-se, și zicem : Sînt o ade
vărată sălbătăcie aceste răscoale, țăranii, sînt cruzi,
Iei ard și chiar omoară.
Așa Ieste dacă îl judeci numai în momentele de
răscoală.
Dar o altă întrebare se impune: Pot țăranii să
protesțeze altmintrelea ? Sentimentul de adevar mă
face șă spun, nu.
Țăranul n’are gazete, nu-I poate ajunge măcar o
gazetă, țăranul nu se poate întruni. Ori-ce încer
care de întrunire Ieste împrăștiată cu jandarmi, căci
întrunirile lor sînt considerate ca sedițioase. Prin
ce mijloace voițl ca iei să—șl arăte păsurile și sufe
rințele, și cătră cine mal cu samă? Gătră inspecto
rul comunal? Gătră perceptor? Un învățător care
ar lua partea țăranilor în satul său, ieste imediat
destituit ca sedițios. Un.p.reotj cînd se găsesc cîte
o dată și de aceștia, ieste tratat. în acelaș fel..
La orașe răscoalele n’au loc sau foarte rar.
De ce?
Fiind-că orășenii pot din timp în timp să-și arăte nemulțămirile. Iei au gazete zilnice, pot face
întruniri, pot face manifestații, pot uza cu alte cu
vinte de mijloace cari înlătură posibilitatea unei
răscoale.
’ .
Și apoi te mal miri că țăranul se răscoală din
cînd în cînd.
Dar știm ce se petrece- în sufletul lui de la o
răscoală la alta? Nu o știm, căci Iei n’are nici un
mijloc ca să ne facă cunoscut acest lucru.
De la ipoteză mă întorc la realitate, și de la orișe mă duc la sate.
Țăranii nu au pămînt propriu al lor, de cît în
foarte mică cantitate, ceea-ce toată lumea știe. Reduși la pămîntul lor propriu, cel puțin un milion
da suflete din șase, ar trebui să moară de foame.
Ieste o necesitate de vieață și de moarte prin urDacă nu ne gîndim serios la această ohestîe ță
mare pentru un milion de suflete cel. puțin, ca Iei rănească, putem să ne trezim întrio zi cu un pu
iau să contracteze angajamente' agricole, sau mal ternic curent de emigrare. Toți cel cari nu pot să
cu samă să închirieze pămînt de la proprietari.
se hrănească Iritrio țară, emigrează. Emigrările din
Ia cele mal multe cazuri pentru țărani închirie Italia^ din Germania, nu au altă cauză.
rea de pămînt Ieste ca pentru orășeni, carnea, pînea,
Sînt oameni cari au idei vechi și fixe și cari zic :
locuința, încălzlul și luminatul. închirierea de pă- Romînul nu emigrează.
mlnț Ieste o chestie de vieață la țară,
Ieste o prostie.
Desigur că arendașul ie stăpîn pe pămîntul rnoDe ce Romînil din Transilvania emigrează ? Fiind
ției, pe care proprietarul i-a arendăt-o,' Iei poate că nu au pămînt, și condițiile pe cari proprietarii
si închirieze pămînt sau să refuze, Iei poate cere unguri le impun sînt intolerabile.
?i o sută de lei și chiar mal mult pe falco.
Credeți că dacă trustul din Moldova va face con
Dar oare măcelarul, brutarul, proprietarul de case dițiile de arendare a pămînturilor inabordabile pen,_______
r.„. r
„
tru țărani, și după ce răscoalele vor fi năbușite in
orașe, nu sînt. și
lei stăpîn!
pe_ obiectul negolor ? Gu ce drept s’amestecă comuna
*— ———sau Sta- sînge, credeți că țăranii hu vor emigra? Și Statul
chiar cînd un■ trust
* * de
* asemenea negustori
----- *“’* ar va fi nevoit să dea pașapoarte de emigrare țărani
«ce imposibilă vieața în orașe ? Răspunsul l-a dat lor, de vreme ce nu le poate face prin măsuri de
v*6®cnceau în Franța. Cu dreptul interesului ordine publică situației tolerabilă. Nu poți în adeWî și ordine! sociale,
trebuie
____ jcare
________
.. ..să primeze
,
văr insă privești cu1 sînge rece pfe țărani murind de
desele particulare
j
• unei
' - clase
■
-ale
ori cît T
de intere. foame, prada exploatatorilor, Iear pe de altă parte
”nW ar fi.
să-I împiedici
să-I
împiedici de
de aă emigra.
emigra. Ori
Ori una,
una, ori
ori alta:
alta: Ori
Ori
vr
* * *
te. îngrijești de vieața lor, ori dă-le pașapoarte.
Ieste Statul Romîn dispus să
șă privească cu sînge
num V°e-SC -Să tra? conc^uzib Ic destul că am e>1 ieste
« wxxx.g,*
—- ?
-I «■ w
|Uț_’at,Pr*ncipiI,'principii pe care ori-ce guvern din 1GWC
rece perspectiva
emigrațiunilor?
1 ta ori-ce stat, trebuie să Ie practice.
Sau să-și lea de normă Ca din zece‘ih zece ani
<l«că 01
vedein care ar fi situațiea țăranilor, să înădușe răscoalele țărănești în sînge?
Căci fără o soluție a chestiunel, nu Ieste altă
ce iQ’renda?iI, iăsați în libertatea lor, ar ridica, din
Țâra* ’maJ mu^ Prețur,le pămînturilor.
perspectivă.
■ ‘
’
ra«coajAU-n ar avea de
0 alternativi: sau să se
>
0^ Panu,
readUce ?1 autoritatea să-i măcelărească pentru a
90î'
. Din „Sfiptămînau de 1» 7
ordinea, sau să emigreze,, -
'•
�16
REVISTA IDEE*
...Tulburările agrare nU-s rezultatul nici unui clasă, după ce a poiuncit asasinatele
soitf de -propagande, ‘nici imul sotâ'-de ațlțflri. A- agrare, s’a retras. In locul lui au venit lib
/eeate tulburări, de la noi, sîrtt rezultatul strașnic rîndurile aces'ora se gădesc o mulțime1 de
h
I dar cu desăvîrșire firesc, al celei mai cumplite,. ăl aî acelor reforme, cari-s acuma neapărat?aflizanl
I celei mai neînchipuite tiranii, economice și politice, asemenea partizani, tineri, vor ști să imB •
| din cîte există în Europa, Adesea fără nici un pe- dulul lor o activitate care să leasă din
Cel
| tecuț de pămînt, cînd nu-1 deprins de cît cu mun- oligarhic și din rutina orientală, vor cont
| cile cîmpulul, silit de angajările, de munca ce are tărie la regenerarea unei frumoase țeri terii ’ -.cu
de
o
rasă
cinstită
și
muncitoare,
îndura»
de făcut la proprietar- ca să-și muncească prost
bucata de pămînt ce une-ori o are, înlănțuit de blîndă, care Ie vrednică de-o altă soartă m
felia de felia de îndatoriri ce-1 fac a atirna de care ie vrednică de un mal bun viitor.’ 8 bUn®,
boeriu, care cu toate legile cele noi Ieste Un senior
N* Ioroa,
feudal, sau de acela ce-I ține locul, un evreu, grec,
Din „Le Coțirrier European*1.
bulgar. In nestare să-și cîștige vieața cu alte cele,
hrflnindu-se cît se poate de prost, cu mămăligă,
BIBLIOGRAFIE
borș cu burueni și cu brînză, locuind de obiceiU într’un miztrabil bordeid, mfneat d6 bolile sărăciei,
despoeat, stors de Stat,‘care face,să cadă asupra
Di-, P. ZdBÎn: Proflreăelf? Psihiatriei și rawrturti.
cu
acestui biet suflet; toste' sariînele unei modernizări celelalte • ramuri ale /MedlcInel șl-ale Ștliritel.
deschidere* a' eursulu't. Ide . clinică nervoasă li
pripite, de-un lux nesăbuit, câte vrea să speriâ lu- de
pe lingă Facultatea- de Medicină din lasi
. mea. Supus la neajunsurile unei administrațiiJcari
Octbmhre 1906 in AmPteatrullnstiti&
se schimbă cu prefacerile comediei polîti. e a mă •'do Anatomie... Lfeoțla de deschiderea unul cura Unlvereh
riilor lor alcătuiți în bande cari1 sug din buget. întt-’fldșvăr măeâstriî. După cum fac tnvățâfil cel flonaum?
din Apus... De procurat poate la autor: 16, Strada '
Lipsit' de drepturi electorale, fiind-că /nu votează meană,
ȚașL
.
’ ,
de cît prin delegați, indirect, îear votul. i-I furat în . Prdhlema agrară, de Toma Abtirel, farmacist Ga
folosul politicienilor de cea mai ră, de cea mat-Ti Tați, Tipografica Buciumului Romîn. 1 leu exemolarni' oî;
căloasă speță, sau unor marțafoiași cari batir nici diul ‘acesta ie tih’u.l din cele mai valoroase, cari 's’au "acri"
•nu știmromînește. Trds pe sfoară, foarte adesea asupra chestiei agrare la noi. Trecînd asupra'soluției, prea
pozitiv poate accentuată, care înse tocmai prin ast* poate
bătut, bătut până la singe, neținîndu-ise samă de interesa
și atrage pe oamenii cel practici de a zi voim eă
. demnitatea-I de om, batjocorit, pîngărit în tot ce spunem că studiul acesta surprinde prin obiectivitatea și pri
are pe lume maî scump, pentru-că nevasta*!, copi ceperea rară concentrată în iei. țjimenl n’ar Ji6rde șl >r cfa.
1 H
la-!, sînt adesea Ia cheremul proprietăricesc, țăranul, tîga mulți dacă l’ar cunoaște de*apronpe.
•L. P. Ruau ; N. lorga: Cuvinte adevărate. București
a strîns, a grămădit, în cursul atîtor amari de ani,
Tipografica „Speranța", 50 bani... Pamflet care poate dee
a strîns o ură nemărginită, ură pe care o vedem prilej
D-lui lotga să-și precizeze pozjtiea sa mal bine și
revărslndu-se a-zl.
să-și'restabilească unele opinii cari au putut să fio unilate
Tulburările s’au început din Moldova, unde sta ral pbate interpretate. Osebit pentru asta atest pariflet face
rea ^rănilor Ie peg mal păcătoasă, Ieste cei mal a fi relevat. Alt-feliu. poate că ar fi fost-prea mult, ca 1să atace pe-un om care atacă pe toți. Și D-nu lorga
de piîns, unde exploatatorii evrei, în cap cu Fișe- tîția
putea să mai fie cruțat, ca să nu zicem iertat.
teștiț, uniți îp trust, stăpîncsc, tot, pămîntulj făcînd
Piane' Ramus: Muttersohutz und Liebbsfreiheît.
cu neputință vieața, bieților oameni, Răsculațîl cer
să Ii se dee pămîpțul m,aî leften, Iei nu cer să li Berlin Q., Alexanderstrasse, 9: Komunistische Verlags-Anibalt.
.
Wiiliiun. Godwin, der. Theorotiker des ,Komunistisse împartă proprietățile de pomană. Iei merg la ches
Anarchismus, von Plane Bamus, Leipzig, Brtcurtea din sat, la tîrgușoare, la orașele în cari lo- derstr. 49: Felii DietriCh, Verlag.
cuesc atîția eyreî, mânuitori de bani, negpțători,
Moria Maier '. Sistemul surmenajului sau stoarce
^cîrciumarî, merg să-și găsasqă posesorii, proprietarii,
energiei de astă-zi. Cum scăpăm de sistemul nca să le ceară învoell. mqi omenești., Dar cînd o rea
cesta?
politică oarbă, păcătoasă, brutală, opune, din capul
Sindicatele uvriere: Menirea și mijloacele Ipr' âe
locului, unor asemenea oameni, opune o poliție co luptă, âe Dr. C. Racovski. Traducere făcută de Moforis
ruptă, opune baionetele armatei, se, înțelege, furiea -Maien
Aceste două broșuri eînt în jargonul evreesc,
cea mal nestăpînită zbucnește. Și-așa încep țăranii
să sfarme geamurile ,de la clrciumarii și de la te- 25 bani fie-care. Iele ee pot procura de la ^The NewTimfl» ,
57
Plnmbărs Row, Whitechapel, London II..
lalil evfeî, ale căror mărfuri le aruncă în stradă,
Al la Virino], Iad Urbain Gohîer, kaj treAn^^
așa s^runcă. asupra, soldaților ce-I împușcă.
RăsculațiI nu fac prădăciunl, în Moldovă lei n’au .dehino pri la milito en hinlando, trad. 7?Ji‘'5£an'Ră’țn Eiantratfparolo de Fino Felicie Numietska-., pro^
ucis pe niqenlf' cu toate că mal mult-.de vre-o 350 perdnto.
Exemplarul 15 bani. De cerut la Interna
dintre ,dinșii au căzut, au rămas pe teren. Mișcarea cia Revuo.
, g a.
s’a întins , acum șîrp Valahiea, unde o rasă mal pu
Internaoia Sooia Bevuo, Monata EsP'®fîoifâ0 internică și măi energică de țărani dă mișcărel un zeto, internacie redaktata kaj ilustrata pri . ^gunisteresas la homaran vivadon. Ridakoio * J ■
alt caracter : răsculațiî aici atacă.toate proprietățile
J
și-n frigurile, în flerbințala furiei lor, nu stau la tracio, 45, rue Saintongc^Faris, HI.
gîndurl să verse și sînge.
Guvernul, așa zisul .guvern conservator, alcătuit
Aceata-I ultimul1 număr care1 so mai trhrto
din cîțl-va bătrînl boerl, de viță veche, și din niște cari-au rămas ou plata' abonamentului
aventurieri de cea mal proastă, mal ticăloasă speță
țelege că. cel ce doresc să primească înainte
guVerri incapabil, plin de cruzime, din interes de trimete abonamentul pe dală.
’
-----No? 6.
București, — Institutul de arte grafice nEmiaescu“, Bule.vardul Elisab&ta
REVISTA IDEEI
București, Strada Epurilor, 10.
190?»
VEGHEM
!
V G. Morțun, ajuns acum ministru al fă•cl nu-șl dezniinteșle trecutul și ie cu atit
\nnî frumos pentru ici. Ușoara distincție ce
o face, vorbind de partidele noastre politice,
U privește pe iei. Și tot pe iei il privește anrecierea ce o face relativ la manifestarea
ostilă făcută acum atiția ani Regelui Romînieî la Iași. Interesant iesle că acum,
cînd ideea unei inoirl sociale ic combătută
cit atila urgie, in persoana susținătorilor
Ici actuali, putem să luăm in sprijinul acesld idei, susținerea vechilor și putem zice
chiar aprigilor iei pioneri... Articolul ce re
producem aici ie o polemică cu redactorii
unui ziar, cRezislența^, ce-a apărut pe vre
muri, redactori cari combăleau Socialismul
lot eu alita înverșunare, de nu cu una poate
mal slabă de cit aceea cu care il combat,
acum, susținătorii aceslu^. pe atunci. In
privința aceasta articolu^le față ieste de
două ori actual. Felicitările noastre dacă
autorul acestuca il subscrie si a-zl.
P. AL
Dragi confrați,...
Dragi ca sarea-n ochi și piperiu-n nas.
In ziarul D-voastră, cautațl să răspundeți drep
telor și întemeiatelor învinuiri, ce v’am adus, și
să ne doborîțl înaintea celor cătră cari vorbim.
Știu că aveți multă bătae de cap și că luptele
D-voastră vă rîpesc tot timpul și gîndul. Dar,
va rog să aveți bunătatea, să-mi dațl - ascultare,
Joar vom putea o dată limpezi chestiea care vă în
verșunează și neînvrăjmășește atît. Vă rog să cetiți
“ luare aminte, să vedeți măcar acuma ce spunem
> pentru ca pe viitoriu să nu mal vorbiți în vînt,
nu ne mal învinuițl pe nedreptul.
ifelul P,:voastră.
«Fîl al poporului», începe
una rfÎH :/Dintre toate zeflemelele colectiviste,
ma
maî hazlii Ie ceea ce am putea chleObî d lSmul 9uvernamentah.
Pe cit Ip3- a?esteî învinuiri, tot atît de întemeeată
ani dat
adevărată, Ie ajutoriul moral ce
!ui în | Paulul liberal, cînd, cu venirea regez’l,eI sau ’m3?1 s-cos lln manifest în potriva opo re§lecă jfeTi 131,16 z‘s “1 potriva ciocoilor. Fiv’a npm, !?u. nuv’a venit la socoteală, firește
•n urma i
Crește că nu ne-a împrietenit.
Sllferit toni ^‘țestului nostru, reci și liniștiți, am
v?ut de
•• J.ocurde> toate calomniile ce a-ți
rl Vom
să răspmdițl pe sama noastră.
?'Or nePa nm\chf.ar
asprimea și înverșuna9că lovit^ăgU 1 toarte mult, căci aveam doSPr'îlnui ca nlastră pătrunsese adîuc.
•am dat liberalilor a fost sprijin lip-
sit de interes și neașteptat, și pricep ca i-amulfămit pe acele vremî de grea cumpănă, cum mul
țumește o ploae bine-făcăloare holdele dogorite
de arșița și seceta verei. Pricep asemenea că amintirea lor Te scurtă, că dacă n cumpăna-n care
se aflau au remas mulțamițl, cînd ochii lor au
văzut limpede, dînșîî au deslușit primejdiea ce-T
paște.
Ce-va maț mult, „Voința Națională" și „Tele
graful oficioasele liberale, ne fiind in mijlocul
frămîntărel în care se aflau partizanii lor Ieșeni,
au priceput toată însemnătatea faptului nostru, au
priceput că noT am luptat numai pentru noi, nu
mai pentru cauza poporului. Căci, reproducînd
manifestul nostru, Tel s’au oprit unde începeam a
vorbi de partida noastră și de interesele Iei de
căpetenie, cari ne împinseseră în lupta politică.
lear întru cît privește moțiunea Bucureșteană,
sub scutul căreea păreți mîndri de a vă adăposti,
aflațl că Ieste,anarhistă.. Și de nu ați priceput atuncî, cum nu înțelegeți nici acum, ie că D-voastră
cunoașteți teoriile socialismului științific, din gura
mahalalei, lear nu din scrierile cari alcătuesc evangheliea noastră. Vă închipuiți că sîntem o ceată
de zurbagii, gata de ceartă și răscoală, dusă de
paterni și orbită de niște păreri în vînt. Credeți
că vremurile ce trec și pildele ce le adunăm zil
nic nu ni pot”coace mintea, nu ni pot face să
judecăm rece și fără porniri primejdiile în cari ne
aflăm.
Noi, Ieșenii, vă sîntem recunoscători de lauda
ce aduceți moționiștilor, căci lea Ie ocară în gura
D-voastră. Ziceți că frații din București „luptă
în contra colectivitățel, pentru că lea nu admite
principiile lor, și mai ales pentru-că guvernul acesta, a trecut măsura imoralităței și a cînizmulul“. Și că vor lupta și în contra D-voasiră,
„pentru-că, atît teoriile liberale cît și cele conser
vatoare, sînt cu desăvîrșire opuse doctrinelor so
cialiste''.
Noi luptam atît în potriva liberalilor cît și a
conservatorilor, pentru-că toată toată alcătuirea
lor socială întrece măsura imor-alitațel și a cinizmulul. Dar lupta noastră nu Ie luptă oarbă, și, din
tre două rele, neputîndu-le zdrobi, stârpi pe a-
KEVISTA I1IEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
d
iui f?. MiTșoiu, io, Strada Eporilor-București.'
Abonată cari pentru abonament doresc a fi
vizitați, plătesc abonamentul sporit. Tot așa
cei cari așteaptă invitare aparte prin scris și
așteaptă să li se ceară abonamentul de poștă.
Cp! ce ar avea din Revistă numere lipsă, le cer,
-
�REVISTA 1DEE1
19
ftEVISTA lOBfcl
„ t
din cele mal remarcabile sinteze io- .nu cuprinde mărturii tot attt de sigure si tot de neâgăduite despre voința divină: din potrivă, D-zeu a
Boerlmea mea Ie boerie calică și Sărapx
„.nrlelluoiei. Pentru Bossuet, ca și pentru
voit ca marile încăerâii de popoare să se întlmple
--mîpdouă, vom fi pentru răul mal ușor, mal mic,
din pricini matrimoniale. Dușmaniea dintre Grecia și
moși, lea nu a lăsat urme in
mal puțin vătămătorii! propășirelși desăvîrșitel înAsia, care începe prin războiul Troel ai ee prelun
.1-1 mieu r^hlaii ripcrtil
temeerl a partidului nostru. Dintre doi vrăjmași, bunului
gește pănă la cucerirea Asiei de catrâ .Alexandru, are
bogațl,Ie pentru că așa au fost vr?-* ,e|
ca origină aventura galantă a frumoasei Elena și a
.
-----T
.
sînt
1
no
oamc.ll
spre
o
țintă
necunoscuta
din cari unul vrea să ne scoată amîndol ochii șî
ru-căs’au hrănit și Iei din muncă om» rnuri*e>
păstorului Paris, sfirșindu-se cind războinicul mace
c0
o
cărări
cunoscute
numai
de
Ie),
Ieste
un
de
am
apentru-că
s
:
pentru-că
au
adunat
bani,
că
au
cumnăraj
nească
>
altul numai unul, am fi niște nemernici d? z~ donean răpi lui Darius numeroasele sale soții.
pCUUU-v<x MW. —--------Romanii, cărora D-zeu le dete imperiul lumel, nu
-t
------«rinimpT.
Rușine
de
dîncir
nutnn«*
eu
’
al
ica
lui
Bossuet,
se
servește
«de
Asinenl
lege pe conservatori.
D-^’un pentru a pedepsi poporul evreu. De devin poporul său favorit de cît după răpirea Sabi
De cîtă-va vreme ați prins
a- zice
y. că nu-I
- ase
. ......
au în?
■
"U?l/t
se-
-...iînnien , e aduce la ioc. j)e Alexandru si dc nelor de la bărbații lor. Cînd, imbatațl de izblnzile
mănare intre foștii conservatori și D voastră, fiii,
I Ferșf-P^asl. pentru a-1 ocroti. De Antioh, strălu- lor, iei lasă să cadă în părăsire moravurile antice,
de mU"e °rI' dar d°Vadă Păniintul acesta
I crian-1 m«
jntări. Do Romani, pentru a-I sus- pentru a-și regenera poporul conrupt, D-zeu face să
urmașii lor. Ați zis-o
' 5»1» Etatea. Până la nașterea iui Christos. Evreii se nască șl ridică la demnitatea^de cenzor pe Caton,
nuCare
ne-ațlvădat.Teste programul ? Lesne vă vine să tăi
- mieu,
.««‘'din^încele
--------din
sîngele
și
sudoarea
țeranuluî,
îi
VO
ifi
fi
u
bertfl
!2t
a
tăl
si
'
s
nuterea
aceiași Romani. Dar, întfmplîn- pe austerul Caton, în care retrăeau virtuțile lui Anu
~ 3-4 zilei de a-zî. Lesne vă vine să vă JnfrSta întru riștimi
aretațl relele
braham, care împrumuta retorului Hartensius, femeea,
-,h 0Uls^un sama
de acesta, să-l râstigdrepturilor poporulllî ;
y®
ridicați, din gură, în potriva dinastiilor locale, în întrebuința^Jntrujiiștigare^
j în ° 0Jva vrăjma?ș^r
aceia-șl
Romani, fără să se gln- pentru cîți-va arginți.
IU JJUL..T' iUT.
1
- . ------ % dumnezeească,
extermiel
aș
fi,
de
as
Urm,
neaS
S
«utiră
răzbunarea
auinuvz
In evul mediu nobilii feodall, cari uzau și abuzau
potriva corupției și a deâfriului, in potriva neruNlf vroiu
vroiQ laudă,
|auJdă căci mișel aș fi,
Nu
care hotărî de a în- de dreptul de jambaj, de a se folosi de miresele și
Nu vroiu laudă^
---L
tuturor
nați
lor,
alt-feliu,
crezînd
cum
cred,
N•
—
«
de
femeele oamenilor, Ierau prin grațiea, prin bineșinei și a imoralitățeî, in potriva sărăciei care
rrP7Înd cum ci
acetL de . ^lunalfotă.f pămînlunlo
și m
mările sub aqelas cuvlntarea dumnezeească, mai marii'nației.
--------- si
celor ce sînt de starea mea
bîntue muncitoriul, în potriva foamei și a pela
x
diferite
popoare,
altă-dată,
in
zilele noastre, burghezii, cari nu se mulțămesc
vreți să se izbăvească păcatul
tul părinților voștri.
voștri'
> utf0?in Comerțul atltor diferite , p
grei, carî-T sting zilele în chinurile nebuniei. Lesne
aneio de altele, în urmă ini
întrunite sub domi- numai de a uza și abuza de nobilul drept de jambaj,
■ "•-t.
“fie“unele
de tot, dragii miel, dar nici o dată nu spuneți
Din „Muncitoriu 1“ 1887.
s «cca^A.:io
comună,'Io unul
unul din
din cele
cele m
mai puternice mij- al carul înțeles poate sa-l traducă ori-cine, drept de
V. G. Morțun
fi
----------------V. G. Morțun.
j'oace de care s’a servit providența pentru a da curs jambaj asupra servelor din atelienle lor, dar cari
chipul prin care ați îmbunătăți, ați preface astă
încă ie mal obligă a-și complecta neîndestulătoarele
stare de lucruri. Nu cum-va credeți că tot răul
ale sate, observă cu lor salarii industriale prin tristele, nenorocitele sa
I•' Viro’ in hrlCniti/»K-.
‘' Știința
va pieri, ca printr’o vrajă, de îndată ce veți pune
‘ urte multaa fineța,
tineța, că Grecii, temîndu-se
temîndu- de a nu în- larii ale prostituției, burghezii slnt aleșii lui D-zeu.
mîna pe cîrma țărel, de îndată ce veți înlocui dizili împotriva năzuințelor 1lor, avînd obi- Iei sînt cel asupra căror acesta împrăștie, ca o ploae
‘0&
n6 z<
are celora aie
ale lor,
nu găsiră nimic mal de aur, favorurile sale. Pe vulgarii mediatori sau fae
- nastiile: Cănești, StăteștT ori LeculeștI, prin di
"contrare^celora
iur, uuguoixa
Pentru matcrialiștil școalel lui Marx, omul le rezul"de
nntrcît
simplu
cu si
w dee zeilor lor propriile lor
1 obiceiuri, ton sau pezevenghi de stradu, cari nu exploatează
nastiile GhiculeștI, Catargieștî ori CantacuzineștI ? tatul a două mediurl: mediul cozmic sau natural și
- F.‘ Ierau
o» dfi
orl-cll
de murdare. Bossuet avea de asemenea de cît numai munca uneea sau a două nenorocite,D-zeu
Programul D-voastră nu ține
ține în
alte cele. Cu mediul economic sau umuv><<^
artificial. Zic artificial, pentru
A,
Vtl&U
*£*
-B *41.11
răsturna v/kl
cu ii așterne-n poliție și-i face sa aș tearna bine pe so
l Și partiaul, Iim-Iiuu, că Iel îeste faptul^ productul-artei omenești. Așeză(Hcă susținătoare
susținătoare de
de D-zeul
D-zeul său,
sa care laoiuiua
g&sască,
------să-; gl
----- 1 în ochi-1’ cialiști, pe acești nelegiuițl cari neagă pe D-zeu și
prinsulnele
lui caruea
Ie șubred,
ca ș« nartîdul. lutică
Iei ieste
iup<.u<,
vui Ui p.
mintale
civile,
politice, religiile,
și literata
literata- •
ușurință imperiile.--- Ca
mintele
civile,
politice,
religiile, filosoiiile
filosofiile'si
acelea-și sentimente
sentimente de ser divina lui providență.
D-lor,
imoralitatea
și
desfrîul,
foamea
și
pe‘
’
—
—
•.
<
|
rrațle,wl
.
•îl
împrumută
acelea-și
aceiea-si
în numele căruea vorbiți.
rile societăților *omenești îsl au rădăcinele lor ln i nlute ca Ic avea
Gulerele de-o șchiopă, ca și oamenii gravi, vor pu
vo» șio. iei. „Nu-ml
„------------1. ---Ic teamă
să1 vă asi! ?1,n-------------va plen ain țaia mediul economic.
Din solul
economic
își sorb
acestea - .w
Nu D-k,., *:7.2r?
"*Qo
tea găsi, aceasta istorie universală, conchizătoare spre
delfinnlul, regalului
regalului său
său elev,
elev, cum-că
ifffjre,
deaslava
cîtsi
șicele
de
decădere.
Iei delfinului,
cum
—
va
pferi dinoastre,
n țara elementele de mf-J-cînd
alcătuirea
societățel
’
*vă.
<Ȕt
cele
de
decădere,
glonrlcarea
adulterului și a mediatorilor sau tactonlor
lagra, corupțiea și venalitatea
nai in mediuleconomic istoricul filo- ; țWm0S
sMmoșn
iI voștri,
wați», dintre
Jiu».- toți regii,
--o-^ sînt pomeniți,
7----- "Jț*> cel
*
noastre, g. numal
S1 nuiUH11Uc ------------------------• - în ilustrele nrnrnciri
prorocii! ale Bibliei". Tot așa sau pezevenghilor sau întretinuților, cum le-am zice,
ast-feliu numai
cum Ierîr,H
acum,
va --------------cădea în zdroburl,
noastră
alcătuirea
zdrobun, nu- ^
S-Of “trSnie
trebuie5 sîZte
să caute cauzele prime ale evoluțiilor șl I mal- clar,
pentru a așeza pe papă la Roma și pentru a glori vor putea găsi această istorie cam fantezista și cam
-------»-.*:!!«». anr»in.lfi.
1
ast-îeiiu
cum k
------ luminat va nemici* revoluțiilor
zeflemesitoare puțin. Gu toate astea, daca nu Ie tot
mai
sociale,
pă,’oiii supune
supune
iu<u-cuțu teorie a, lui Atarx
Marx ia
la criua
critici 1 fica
Bea pe Ludovic
nuuwic al
<*» XlV-lea, Dumnezeu acoperi
r
.
mal
potopul șipoporului
luminat
va cînd
nem arîvnacînd
de domnie
putere, numai
atunci
Voitf
măreață
• :: Mediul' ,ft
! Xlul
de ruine
și lovi rasa omeneasca
-u.ni ha
ruina si
omenească cu atîtea
atît du- atît de servila ca istoriea universală a lui Bossuet,
1
iriel,
studiind
două
mediurl
economice
J
de domnie cît
și putere,
numai
tît conservatorii
și liberalii
vor atunci
zăcea cînd
învinși istoriei, studiind doua mediurl
Ie tot atîț de logică. Schițînd-o, în trăsături mari,
o
«..
«jlariatuM.
I
reri.
,
leală
la
ce
concluzie
ajunge
una
dm
cele
mal
ICIl. > 1WUIC*
%/w
------ o < — —si mediul capitalist sau al salariatului
vreau să arat grotescul, deșențarea filosofîel istorice
mservatoril cît și liberalii vor L
f face aceasta, cred de trebuință
trehuwja de
ar I; mari concepții religioase ale istoriei omenești.
‘
tavindu-mă
deUM«.procedarea lui Bossuet,
procedare
de mersul vreme! și
■’ de
J~ unirea muncitorilor
muncitorilor, nunu
vorbi aice despre citc-va
cîte-ya^teom
I| FCW
reuuiue«u.
YevoluțU
de a idealiștilor, fie că iei j’ar Închina la un singur
leuiJi J^Ve^omeneșri.
jluqouio.w
I
peureointrebuințază
toți
idealiștii,
aș
putea
dovedi
B-zTuȚfie'la’maî multe’idel
Dre’ptatr
li
mai
fi
împilați
și
împievenimentelor
istoriei
omenești.
.
mal atunci
cînd nu
vor mal
impi- servit
a
::?
«uu-căD-zeu
na Ssăvirșît
formidabilele
revoluții de bertate,
harfot» Pra^mitatn.
latorî,
stăpînitorl
și stăpînițl.
îa lexplicarea
Fraternitate, rî
și asn
așa maf
mal dpn»rt*
departe. P
CUD Că D
V J
__
a.,««î « Fo'tmi’i’ya
imperii
de
cît
pentru
a
onora
adulterul
și
a
favoriza
I
.. —
n
...Nu zic,, că n’....
am fi
stat .Ia o
gîndurl,, că n’am
In loc de-a explica fenomenele, al căror teatru Iera , pe mediatori,
II fost
1UJ» poate
J cu D-voastră, dacă ați G
fi spus lim corpul omenesc și natura, prin acțiunea puterilor
Intr’adevAr, ce om alege D-zeu dintre toți fiii păfi
D-zeu din natură ieste alungat cu rușine. Funcțiile,
mîntulnl, pentru a fi părintele scumpului său popor, cari i-au fost atribuite odinioară sînt recunoscute ca
pede și fără ascunsuri că nu veți schimba Con- materiei, oamenii au recurs mai întăiu, ca mal simplu,
intervențiea unor ființe cari n’aveau existență reah
penlni a da naștere acelui șir glorios de regi, ilus- proprietatea materiei. De prin secolul al XVIIl-lea‘ica acte!
pT, și mal ales dacă
fi arătat la
stituțiea
astei «
țări,
c . “ ați
7 c:
de cît în imaginațiea, în închipuirile lor: ceea-ceîn*
a ru ^av^dj Solomon, și care avea să se termine
se încearcă zadarnic a-1 alunga din istorie. De pe
cum ați putea face să se respecte legile. 1Dar în semna a amîna iear nu a dezlega greutatea : ceea-ce
cu tnriBtos, fiul lui D-zeu? Iei alege pe Abraham, un unde nemiloasa critică a enciclopediștilor a trecut,
schimb
b ne-ațl dat atîf
atîtea
oa dovezi... Că?:
Căci ?înverșu- însemna a crea o altă greutate, o greutate nouă. Așarin»! r 8UQ un factor.'« leată ce spune despre asta D-zeul naiv al lui Israel și-a luat tălpășița. Și, în tul
narea luptei
lupteî v
va
’a făcut să vă arătațî arama, să vă că una din sarcinele spiritului omenesc a fost de a
din ° i e scripturi, a căror răspindire a fost una burarea revoluționară Iei fu desființat ca un simplu
distruge, unele după altele, toate acele religii și filo
i-ii |Pn* mari preocupări ale providenței divine. gardist..Pentru ca poporul să primească fără de mur
luațl masca. Și
ați scris că nu merităm libertățile
“*’*
Și_ațl
sofii cari, la un moment dat, servise omului pentru ■ Iei
u u'sc f°amete în țara locuită de Abraham,
"J avem.
Și
priceperea universului. A distruge pentru a c,003t^ i drum Co“OrI ln Egipt. înainte înse de a pleca la murate poverile cele grele cari Ierau să i se toarne
cîștigate, nici Constituțiea
ce
av.
T. ați scris,
în spinare, filosofii, cugetătorii, economiștii și politi
Itl-OlU.
tv
țwj
*
*1
negru pe alb, că Rusia ie țara libertăților. Ați din nou, a dezasimila pentru a asimila, asta-ico®“*
•ocmatC.UV^ntă ,acesfoa fonicei sale, Sara. Citez In cian! burgheziei se puseră pe lucru și fabricară alțl
opoziției țiea de căpetenie a întregei vieți sociale și individ®^
dia
șwalV58^
cit un document
^Mcoâia^p
1^1 Pret$u®Ște
®Șto cil
aocuiueuv omenesc
umcuvow D-zel. D-zcul creștinilor fu înlocuit prin semi-zeil mi
scris că Țarul se 1îngrijește de
■ soarta -----Intîmplăriie vietei individuale, ca naștere,puDeț**sub.'
burgheze, prin D-zeul burghez, prin zei
^«nlefi?
tu Iee?lî
§1* sora
” —»-.♦« onvnale.
Ierau
iți scris astea, îndrăzniți să vă mi- adolc^enYăTrclațiî
sexuaie, boale, moarte^,
ni°a*
sora mca
mea,i ca
ca pentru
pentru tine
tine să-mi
să-mi tologiei
Romine.
tățile: Libertate, Fraternitate, Paine, Justiție, și așa
,
încredere
Măriilor
Voastre,
boerl
contr
olul unor ființi închipuite. Religie^c * delilnjuJ
uȘj Voni e’> *1dm
din cauza ta să trăească sufletul mieu. mal departe. Zeitățile acestea fură îmbrăcate, se în
Și după ce aț
ft®’«HIe£ ^±5,“ ?giPtl văzuri E^Pten11 câ țelege, cu toate calitățile D-zeului detronat: Ierau ne
rați că nu dămx nume stau scrise în istoriea ță- a inventat și distrus Proa P°&ă“Jt pe
flar?egil,t’ VăZUr4 EgiPten“
mrițl
dacă acea boerime a căzut la
I
P^Amarii lui Faraon o lăudară
muritoare și aveau menirea de a conduce omenirea
neaoși, ale căror
nume
«Mu SS? 0 Pr® îea mal marii lui Faraon o lăudară pe calea viitorului. Și, pentru ca iluziea sa fie deplină,
rel,’fără să lămuriți dacă sau la Rovme. Ori
maslu
.
Cel
Insărcna»„
tră
snelulul,^,
,
"
jUmeea
•zeitățile astea fura făcute antropomorfe, fură îmbră
vîndut Albă,
bragălaînCălugărenI
mahalalele sau
Tarigraduluf
sătorie,masiu.
masluTCel
Celînsărcinați cu c«.*;--netaI
Valea
la Rovine’ ori a sftfone,
cate ca Isus și ca Jupiter, bun a-o ara, într’o formă ucu rcentr.liz»r4
Dec! mai scurtatl lauda și mărit! dovada. Ce cu
zeUizbucnirea
ReS furtunel,
monoteiste
0I‘ bo1 §i asini, servi și serve, asine și rnană. Dar acești d-zel al Uhmpulul burghez, slnt fără
Religiile
monoteiste
ce.*..pe
—sama
multiple.
punîndu-Ie
vreți. Amintirile trecutului nu ne pleacă înaintea zeii.
atribute
multiple,
punîndu-ie
măreție și fără poezie, sînt încă mal deșențați de cit
Rușilor. Pildele zilnice, ștreangurile, Siberia și oc- nezeu unic.
fenomenele socg
g&9i alît de minunată metoda adin mitologiei pâglnă și din mitologica
nele, nu ne momesc în ''de-ajuns
ae-ajuns
pentru
Dar -0
omul
?1111 maI
m-aI avaa
avea ^'F^SÎjit
să-și explice fenornew
de cît fo®ornSi a ic,t nu s? 5o?.,n<li a8inI si sclavi, de ambele sexe, divinitățile
‘•'■'-■/b-----------a da
_ mîna nezeu
unic.
creștină. Caracternl lor nelogic și contrazicător sare
UJ» oumal o dată de lea. Cînd merse în ochii tuturor.
* * rîndurile
”—>—:i-opoziției.
------ ;*;qT
carl-1
izbeau
și maî
cu D-voastră și a lupta în
naturale,
fo? încă
seCsiuji
de cumplit
aceea-gl
jj'jauflj 5 *°cui in
&re Sarn rar’ 9ituat înlre Hades și Sur, Iei „zise
Preoții laici al burgheziei, filosofii, moraliștii, e•
naturale. Iei se sluji de ac “
s?eleC> rearJen^ea aa : ^ea *este sora mea<
conomiștil și poiiticianiî, jură pe rătăcirile, pe min
„ pămîntesc
zeiimarirea
izgoniră si
pe decăderea
om, osm—-imperi
«• la durere;
ItUi.^^nielpn iG-ueFareI trimese și luă pre Sara». ciunile, pe șarlatanismul lor, cum-că la dezvoltarea
tăceți
de a-ml
boeriu,
nu aș șiridica
. cntn își J»
S }u& oî ai boî’ servl Și 3erve» și le dete șl periecțiunea speciei omenești prezidează D-zeul
...Intru
cît măzice
privește
personal,
ocara glasul
ce rni f-egulată de providența 'divină.
ct.aU r^ (L"?1 iei 2l ’ *l foapoi și pre Sara, femeea sa.
spre apărare, dacă nu ar atinge sinceritatea gafine, pentru a/a °
de chipul
cni^ ce
burghez, lear acțiunea acestui D-zeu Progres se ma
Ieal&’ am dttt 0 mie aiclii
nifestează cu mal multă energie la națiile cu civili
mie?"’ redaC,ie mi S’a încredta'at de tova' UintemnuKuI personagiu
86
cuni’Vft că istoriea altor popoare zație capitalistă, Gu toate astea la toate națiile unde
j-ă^il miel,
ce-va mai duh de cît
asupra
s
ie
- ■» « « Sil? Ss&xKft "* S
idealismul și materialismul in istorie
I
II
�20
REVISTA 1DEB1
domnește D-zeul Progres, se constată Cea maî de
plins degenerare a speciei omenfeștL Această părere
nu Ieste părerea unuea din acel socialiști ncmulțamili cu nimic, revoluționari, ci părerea unuea din
cei mai mari învățat! al perioadei burgheze, chimis
tul I. V. Liebig. „In" toate țările Europei, Undo există
recrutare, de la întemcerca Iei taliea mijlocie a aduL
ților a descrescut, aceștia devenind, în general, mai
puțin proprii pentru serviciul militar. înainte dcRevoluțiea de la 1789, taliea minimă a soldatului de in
fanterie din Franța, Icra de 163 centimetri. In 1818,
după legea din 10 Mart, de 157. In fine, după legea
din 21 Mart, 1832, numai do 156. Mal mult de jumătate
din oameni slnt declarați improprii de serviciu, din
pricina neaj'ungerel taliei și a vițnlor C0»8^J*
Taliea militară Icra în Saxa. în 1870, de 178 centi
metri. Astă-zt Ieste do 155. In Prusia, de 157. După da
tele furnizate de Dr. Meyer în Gazeta Bavancl, din
9 Mai 1862, rezultă că în timp de 9 ani, în Prusia, la
1.000 recruți, 717 slnt improprii pentru serviciui: 318
că n’aveau taliea cuvenită, 399 c aveau o prea debila
constituție. In 1858, Berlinul nu putu să-și doa contigentul său de rezervă: lipseau 156 de oameni . Această părere asupra degenerărei speciei umane, în
țările civilizate, nu-i de loc izolată. Charles Darwin,
scrie: «Doctorul Beddoe a arătat, în timpul din urmă,
că pentru locuitorii Marel Britanii, șederea în orașe
și unele ocupații, exercită o influența asupra micșorărel taliei, micșorare do talie care-1 ereditară, feno
men. care se întimplă și’n Statele-Unite. Ge-va mal
mult, doctorul Beddoe crede că numai cînd o rasă
atinge maximul său do dezvoltare fizică, poate ajunge
la cea mal mare energie și putere morală». D-zeul
Progres, conduce popoarele cu civilizație capitalistă,
la degenerare fizică și la degradare morală.
Burghezii republicam, au o dragoste atît de apnnsă
pentru cele trei zeități, Libertate, Egalitate, Fraterni
tate, în cît merg până acolo că le imprimă până și pe
închisori, și pe temnițl, bine-cuvîntatul lornume.«Iei
dovedesc prin aceasta cum-că în Societatea capita
lista Ieste tot atîta libertate, egalitate și fraternitate,
si în afară de închisori ca și în Închisori. Societatea
capitalista.Ieste o pușcărie imensa: fără deosebire
de etate si sex, marea masă a națiunel Ieste închisă
în ateliere și osîndită la o muncă grea de 10 și de 12
ceasuri pe zi, pentru a nu- primi în schimb de cît un
salariu de foame. De pe timpul cînd domnea încă
D-zeul catolic și creștinesc, cînd Trinitatea republi
cană nu iera încă concepută și scoasă la iveală în
ume, înainte de 1789, lucitorii se bucurau de toată
libertatea. Duminicile și zilele de sărbătoare, cari
Ierau in număr de 38. lei erau scutiți de munca 90 de
zile pe anii sau o zi, Ia fie-care patru zile și jumă
tate, nu lucrau De clnd cele trei zeități burgh/z^șll
au înlocuit inse sfinții dm calendar,pati onn,uber-cugetatorl si catolici, creștinf, au desființat z<lele de săr
bătoare, impunîud sa se lucreze Duminica și nutrindu-șl și mal rău lucrătorii, de vreme ce taliea le
descrește.
Zeitatea Patrie, are gusturile stricate, ale unor
stricate : lea nu-șl deschide brațele și nu acordă fa
vorurile sale de cit acelora cari-o bât, cari o pradă
și o trădează Gamhetiștil, acești mari patrioțl al po
liticei, au pus Crucea Legiunei, zisă do onoare, pe
pieptul lui Bleiehroeder, consilierul financiar al lui
Bismarck. Acest demn fiu al lui Abrâliam, cînd se
discuta despăgubirea de războit!, spunea neînduplecabilulul învingător: «Nu vă uitați și nu lăsatl de
loc, cereți Franței zece miliarde: ieâ va fi foarte bu
curoasă de a scapa cu atlț», Patrioțil Finanțai, sînt
cel ce-au exportat economiile Franței, pe cari le-au
consacrat sa înzestreze militarește și industrialicește
uauuu
națiile uuamaut.
dușmane. xPatrioțil Industriei, oiui
sînt cel vc
ce fac
să vie din Germania, din Belgia, din Austria, materiea prima lucrată, pentru a ruina munca națională,
Patrioțil Academiei de științl morale și politice și
cel al soidetaței economiștilor, slnt acel ce discută
mijloacele de a Introduce in Franța colii, muncitorii
(I? profiți
21
Ideologica burgheză, care ca si odinin»^ ,
Sflnta Fecioară, a servit și maî* serveau •Iaus Si
înșele vulgul, prostimea, începe a nu mnî 91 a*zI W
cere, lear materialismul economic al im itavea tre.
da lovitui a dfe grație.
Marx fi Va
Dar, vor zice economiștii, legile naturale
nomiol politico, nu sînt niște pure idei feu » ec°*
pozitive, descoperite prin observație si încernn,1 le8i
experiența de toate zilele. Aceste legi sin? « prin
neschimbătoare, și, după cum scriea în thv, , rne>
urmă tcLe Temps», socialiștii, ca si sar-nnu , din
pila, fel vor toci toți dinții înainte ’dc a le nim®1, Cu
le roade. Cu credința în nestrămutarea amoi • cb a
naturale, se înfășură al de Beaulieu, al de
,8l
Sonetul, pentru a privi mizeriile populare cnr<? *c*
nătatea unui operator, care ar deseca or£ran«inSâni'
broaște. Credința asta religioasă, ie cea carefiLnneî
Courcelle-Seneuil să spună la Academica de «i9pe
morale și politice; .Să admitem, ca un^adevăr cum k1
după organizarea de a-zi, saracul tinde a deveni^5’
sărac, bogatul mai bogat Ce dovedește asemenea i»’
cru, din punct de vedere absolut universal? Ni™După domnii economiști, lucrătorii trebuie sA-sîî dure neajunsurile, fără să murmure, și să moară
foame alături de bogățiile pe cari numai iei le ai
creat. Așa voesc legile naturale, ale economiei no
litice,
po'
Să vedem, oare legile naturale sînt atît de eterne
și de nestrămutate, precum economiștii susțin. Una
din cele mai eterne și mai nestrămutate legi ale economiel, ie concurența, cauza orî-cărui progres si
orî-cărel dezvoltări sociale. Dar concurența, singura
se distruge pe sine pentru că o industrie nu se dez
voltă de cit centralizlndu-se. Marile organizme ale
producției moderne, ca minele, fabricele de tesătorie
atelierele de construcții, drumurile de fier,* institu
țiile de credit, și altele, sînt niște imense monopo
luri, cari nu s'a’u constituit de cit desființlnd treptat
concurența amil de producători. Unele industrii,ca
fabricarea monedei, transportarea scrisorilor, bună
oară, sînt sustrase concurenței private, și monopo
lizate de Stat. De ce al de Leroy-Bealieu nu cer ca
scrisorile, moneda să fie date hazardului și fraude
lor concurenței ? Pentru-că capitaliștii sînt prea in
teresați în chestie. Credința economiștilor în nestră
mutarea legilor lor naturale Ieste o credință îngădui
toare. leale îngâduede a reclama, fărănk-Io rușine,
intervențiea Statului, care desființează ori-ce concu
rență de îndată ce sînt de apărat interese burgheze
încă una din cele mai nestrămutate și mal eterne
legi ale economiei politice, Ie legea ofertei si a cere
re!. Asta fixază prețul mărfurilor și mulțl econo
miști susțin că asta le. și creiazâ valoarea. Legea
asta pune in mișcare lumea Cu toate acestea au existat societăți, înfloritoare. în cari aceasta lege nu
exista. Spre pildă, în evul mediu, prețul mărfurilor
nu iera fixat prin legea ofertei și a cerorol, Ci prin
sindicii sau starostii corporațiilor. Ieste adevărat, c
pentru Domnii economiști, evul mediu Ie. °. e.p®
care nu se împacă cu dreptul comun, cu simțni _
mun, simțul comun al celor lipsiți de simțul co
Dar chiar în societatea noastră capitalista, eieccu
gel ofertei și a cererel nu i înlăturat oare pn
P
tul acaparărel ? De un timp, niște sPec1ul^:°p_ftnteV:
tit-au să pue mîna pe minele de petrol alo 1
prețul petrolului Ieste fixat de sPe^ulat0ohhfichUd,
nu de legea ofertei și a cerere^ Casa R
de
care are în exploatare cele mal InsemnaAui aCestul
mercur, regulează, precum îl place, pr l . lecea
metal. Prețul transportului, Ie regulat oar
oiod
ofertei și â cererei ? Iu urmi uuei re
t ' mlCă
clasa muncitoare va pune mina pe
^ăși va naționaliza un-jliele de Pro““c510» ,,ererel va î,n"
nilnt, htnJ și altele, legea ofertei
4 produsele
ceta pe dată de a mal exista, PeQ“ cumpâ“arfl ?
vor fi distribuite, nu după Pu/®^ea,intelc sale, și duP1
celui care le-ar cere, ci după treDumj
îmblelșugarea produselor.
sînt,eterne? ,
SSS
©yqIwș****
stere tot atît de ridicolă ca șl .aceea de
piito 0 Pr forrna pantalonilor și vestelor noastre
îfliist^'Jmutată, eternă. Legile economiei politice,
fi n0,,lrî*halnolor noastre, sînt variabile, Iele se
J
măsură ce modul de producere și de
’sebi®}’ s® teorie,ftSre are pretențiea s4 explice eveistorice. Asta a primit sprijinul antropolojjinieute , jnvătatilor naturaliștl, cu toate că de oIeste teoriea de rase O rasăoarefezestrată cu niște calități speciale, ar fi des^re'/% coplesască pamlntul și să înlocuească pe
im nopoare. Din nenorocire, născocitoril acesce!eIa\4i nu s'au putut încă înțelege asupra alege
ai «tel rase. Fie-care teoretician credea vedea In
rd a0 rasa predestinată. Așa, cînd rasa slavă, cînd
rflSl1 «ermanică, cînd rasa latină, cînd rasa mongolă
^^-nclhmată rasa superioară. Dar teoriea raselor,
F?inde a înlocui ideea de Patrie, devenita prea
’î’tmHi Ie tot o vechitură, ieste teoriea cea biblică,
;
de poeziea-I naivă. Ast-feliu, pleetnd de la
: ®ențiea unul D-zeu, istoricii șl cugetătorii bur1 herief s’an întors, pe nesimțite, cu ultima lor teo• 5a a râselor, lear de unde-au plecat. Pentru-că cine
; “efi înzestrat rasa superioară cu acele calități, care
;
asigure întăetatea, dacă nu un D-zeu, pus* în afarA si nud presus de umanitate ?
Filosofica istoriei s’a învîrtit într’un cerc vițios, fără
al poată să leasă din iei.
Dacă istoricii și filosofii n’au putut să descopere
legile cari prezidează la evoluțiea societăților, ie c'au
plutit cu capul prin ceață întunecoasa a fantaziilor
idealiste. Iei n’au voit să se coboare până acolo, ca
sâ studieze condițiile materiale ale existenței oame
nilor și societăților. Au fost streini de pasiunile, de
trebuințele, de interesele ce aceste condiții materiale
produc* Iii fața acestor istorici și filosofi, omul.pla
nează de-asupra împrejurărilor naturale, găsind în
alne-șl dau în. niște D-zei supranaturali cauză acțiu
nilor lui. După Hegel, cel din urmă dintre metafizi
cii mari, Ideea Ie aceea care, opunîndu-se sie-și si dînau-se pestecap.se desvoltă, și desvoltîndu-se, dă naș
tere fenomenelor naturel și fenomenelor societăței.*
Baftă economietii, cu toate că ocupîndu-se de aceste
«Ddl|il materiale, au fost loviți ae aceea-șl nepuunță, de aceea-șl sterilitate, Ie diu pripind c’au stu®at lumea economică după metoda idealiștilor : feomenele economice ca' și' legile acestor *fenoniene,
tezeB»«r ne' nes^mutate. Li-a fost teamă să cerceomenMH nea f01?Oi:nGn0Jor economice asupra masei
deivM»x ’ rCam -i reaețîunea masei omenești asupra
Cean » Iî1jacestor fenomene. Credeau sau, se prefâuiioeiFA? i e'
după cum omul nu putea influența
1 0 «cfiuM p anete^or' t°t așa nu putea îndrepta nici
i
Peaompna?Up-a mer.auluî fenomenelor economice.
I ’®uta»n
e
Puterile.economice nu sînt neșțrăIfile-s crinH urmeazit un curs evolutiv, și fiina-că
^pezl dn an ochească, transformările lor1 sînt ihal
mul Du
, a*e altor fenomehe ăle< naturel, lear olunci cînd i ce a, de a mai fi jucăriea lor, de cît a’Melege anii. V-^
direcțiea, atunci cînd le va
^“frola tiefectele. Atunci iei le va putea
u aiibin»Cx sa’^ slujaseă la trebuințele sale. 0,
,n51ura; electricitatea distrugătoare a
n !Ca la oh / . ?dămîna noastră și putem să ne slujim
n',miuea7ăCe:
transmite mișcarea și cugetarea,
a.. ^Uctîa»
fcce să fiarbă o'ala la foc.
aUk^°are a n^,8t;a?lctt’ care a însoțit puterea repronSn^iiilon em .UI» cape a fost mama cea roditoare
nSmai î?9 atît de Păcătoasă șl atît de neduenf01 8it nn
al de Beaulieu al Economiei oțiNici
seamă de asta, pot slo tăgăPitimV a connni?,ata suPra munca bărbatului, a feft8cMu’a
?,arfa odinioară stătea Ia vatra
de te8scurtează
* 9l de *“povărătoarJ
,
n
. -==î*-ă
munca ome-' EteriiCUq1 zîp nS,Irc de muncă «labor saving maHec»H &!658'1' Domnii Economiști, zic lu,’^rnDatt6î Voaafcy* capol> supnneți-vă *fără mur** vor pentru-că, precum a zis Isus,
r»cl pe pfimînt, chiar cînd ar fi cu
,i’> i
~
semnărel, îngenunchere!
Materialismul economic, al lui Marx,zgudue pe om
din amorțirea fatalismului spiritualist lei strigă mun
citorului : Ridică-te, studiază, dă-țl samă de puterile
economice cari te-apasă. lele-s Ieșite din minele omulul, ca șt D-zeil din creerul lui, tu poți să contro
lezi aceste puteri. Dacă vel vrea, mașina-unealtă, acest cumplit instrument de tortură, va deveniD-zeul,
Nlîntuitorul, care va libera pe om de munca cea grea
și care-I va da timp să guste din toate bucuriile cărnel și ale spiritului.
Materialismul economic chieamă proletariatul na
țiilor civilizate la revoltă, spunînd acestui proletariat
că nu se va emancipa de cît cînd va sfărtma forma
economică a societățeî capitaliste. Societățile ome
nești nu se dezvoltă* de cît fiteînd să zboare îh aer
formele economice .devenite prea strimte pentru a Ie
putea cuprinde. Spiritul omenesc nu prngresază , de
ctt călctnd în picioare religiile și filoșofiile cari l’au
legănat și cari .după''ce i-âu servit'de călăuză se pre
fac tntr’un mijloc de reacțiune de apăsare.
De cînd a părăsit omenirea forma cea comunistă,
acest prim leagăn al societăților omenești, societățile
omenești au dăinuit în trei mediurî economice, ca
racterizate prin modul lor de producție : robie, servaj, salariat.
Modul de producție al acestor mediurî economice,
a creat interese opuse printre oameni, împărtindu-I
în clase dușmane, antagoniste. Istorlea societăților omenești nu Ieste de . cît istorlea luptei de clase, între
clasele ce constitue aceste societăți. Așa-cfi, precum
s’a exprimat atît
limpede Fr. Engels, .structura
unei societăți date formează pururea temeliea adevă
rată pe care trebuie s’o studiem, pentru a înțelege
toată suprastructura instituțiilor poljtice și juridice,
ca și feliul vederilor religioase, cari-i sfnt proprii.
Ast feliii. idealismul ie alungat din știința istorică, te
meliea unei stiinți istorice .materialiste, ie pusă. Calea-I deschisă, calea care va să ne ducă la explica
rea feliului de-a cugeta ^1 oamenilor, dințr’un timp
dat, prin feliul lor de-a trăi, în loc de a voi să ex
plicăm, cum s’a făcut până acum, feliul; lor de-a trăi
prip, feliul lor, de-a gîndi.
In timpul acelei memorabile discuții așupra TJnitdțcl de compoziție, care pasionă Europa științifică, Geoffroy, Saint-Hilaire zice ilustrului său adversfcr, Cuvier, care atrjbuea creearea speciilbr, unui D-zeu:
„Știința voastră, naturală nu Ieste de.cît o culegere
de fapte La ce slujește materialul acesta, dacă nu
se întreb.uințază, dață'nu șe așază într’o ' clădire". Nu
putea să fie alt-feliu cîtă vreme se căuta afară' de
natură cauzele fenomenelor naturel Numai clnd
Darwin reînvie, marea.teorie a lui Lamarck. s^ȘațntHilaire, făctnd-o de necombătut ppntr’p .^ulțime co
losală de fapte și prin niște descoperiri geniale, numai
atunci idealismul fu alungat din istorica1 naturală,
lear știința naturală deveni o știință generală șL fi
lozofică, după cum o .prezișeșe. peoffroy Săiuț-Hilaire.
Filosofica acestuea răstoarnă toate melafizicile.
Cei care a îptrodus în istoriea economică teoriea
mediurilor, Ie Maix Să nu se creadă înse curh-că
materialismul economic, al lui Marx și Engels, Ieste
una din acele vulgare adaptări de teorii naturaliste
Ia știința socială, de cari, în timpul din urmă. D.arwiniștif Geripaniel, ai Angliei și al Franței au fost
atît (ie risipitori. Nu, Marx a luat-o înaintea aces
tora. Atunci cînd teoriea mediurilor dormea somnul
cel greu, din 1832. Marx formulă, teoriea luptei de
clase, în Mizeriea filozofiei, publicată. în franțuzește In
anul 1847. in anul următor, 1818, Marx si Engels ex
pun în Manifestul partidului comunist, teoriea transfor
mărilor sociale, impuse prin transformările mediului
economic.
. _
,
Materialismul economic, al lui Marx.și Engels, va
ucide idealismul istoricei fatalismulîndobitocitor, va
crcea filosofica istoriei și va pregăti, capetele cuge
tătoare ale Proletariatului, pentru revoluțiea econo
mică, care va deschfăe porțile unei lumi noi, lumea
muncel libere.
P. Laîargue.
Jn Romtnește, de Const Cristegcp,
I
�sumați
cum și soldați obscuri al
CAZUL RACOVSKI
In privința uneltirilor ce sff fese împotriva D-rultil
Racovski, un membru strălucit al mișcărel socialiste din
țară, din partea celor a tot puternici, pentru a fi ex
pulzat, voiit publica în n-nil viitor un articol datorit
sie-și, precum și o scrisoare trimeasă unul ziar dințară,
in cari se expune fără de legea în perspectivă, cu desăvîrșire cădit. De o cam dată împărtășesc editorilor
miel, ca să sc cadă, de cătră toți, ce feliil de mintalitatc a tot puternicii pregătesc la niște oameni cu simț,
cînd te vorba de o ignominie, dc un fapt mișelesc.
P.M.
Iubite Mușoiu,
...Urmărind tot ce scriu ziarele de Racovski, deși, personal, nu pot tocmai să-l am la
inimă, inse, să ți-o spun drept, mă simt re
voltat pănă în cele mai ascunse fibre ale organizmului mleu, de procedeurile, arhi-mizerabile,
cari s’au adoptat ca să se lovească în iei. Și
asta, cu atîta mai mult, cu cît loviturile astea
purced, din partea cui o știi bine, că nu mai
Ie nevoe să-ți spun. Și dacă în toate astea
nu-i nimic de mirat, dat fiind faptul că burgbezimea și-ar dezminți ființa și rolul dacă
ar proceda alt-feliu față de noi, răzvrătiți! vre
murilor de a-zî, nu ie mai puțin adevărat că fap
tele brute, cari au loc, nu pot să lese rece pe
ori și ce om simte și cugetă ca noi, cu ade
vărat. Și ieu,unnl, sînt în drept a mă simți
ca atît mai revoltat, de cît orl-cine altul, cu
cît cunosc mai bine mijloacele mișelești la cari
s’a recurs, spre a lovi în Racovski, mijloace
puse la cale de primarul Constanței și de pre
fectul Vîrnav. Procesul verbal încheeat de
Consiliul Județan din Constanța, și pe care
poale l’ai fi cetit în ziarele din astă-sară, nu îe
de cît preludiul, căci mișeliea încă nu ie con
sumată complect.
leu, care știu cele puse la cale, ori-cît nu
mi-ar fi prieten personal R., totu-șf, turbez
de necaz că nu pot, că nu am unde să public
tot aceea ce știu, fiind și de mîni și de pi
cioare legat, nu de alte considerente, dar de
faptul că nu am foaea mea proprie, pentru a
scrie ast-feliiî de lucruri.
Ah, Mușoiu, răzvrătirea asta a mea nu ie
de Ieri, de a-zi. Numai atîta că manifestările
iei exterioare nu izbucnesc totdeauna, dată fi
rea mea conținută, cum și raționamentul, caremi arată inutilitatea unor ast-feliîi de mani
festări, destinate a rămînea platonice, pe cită
§in.u Pot a traduce în pozitiv.
Și daca ieste o. ruină mai mare, care se ope
rează în organizmul mieu, apoi desigur că iea
nu-i pornită tocmai din neputința de-a mă
mișca în voe, după imboldul fire! și a princi
piilor mele. Voiu crăpa, ca pițigoiul în colivie,
înăbușind în mine toată revolta ce simt, toate
năzuințele mele, și voiii trece, ca ori și care
altul, prin lumea asta, fără ca să fi putut face
ce-ya potrivit cu aceea ce cuget.
Și stau acuma și mă gîndesc, ce atitudine
să ieu față de R. Să-i comunic ceea ce știu ?
Ar fi cu totul inutil. Iei n’ar putea para lovi
tura, căci ceea ce ie hotărît „la Centru" va
să se îndeplinească ori cum. Și apoi, dînsul îe
destul de deștept ca să știe ce îl așteanis .
n ar avea de loC nevoe de avertisment?’
In tot cazul, i-o mișelie ceea ce sen » Î6u«
cu socialiștii' și cu mișcarea lor la nft" Iec6o vreme încoace. Iear noi, stăm de°n’
la
și contemplăm. Iți cunosc părerile î Par,e
privință,și ori-cît poate nu-i fi de acord r./
în privința tacticei ce ni s’ar incumba
noi, să urmăm, leu îmi mențin părerea ■?’
carea fără rezervă a legei talionului. Treh
inaugurată o cale noua de acțiune, și U
fiind condițiile actuale de
.. £u,$ieziel
j purtare a
noastre, care se simte prea sigură îr/ libo^'
tea-i de acțiune, o mișcare nouă, cCî* asta, duși"
cît-va timp cel puțin, nu va putea aduce d
cît reale foloase mișcărel revoluționare, boie"
ze-se iea ori și cum....
Cu o frățească strîngere de mînă,
Buâireștî, d luliu 907.
An. R. Valmaro.
RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI
Turbăciunea în fața mișcărilor țărănești
Cu toate comunicatele asigurătoare, cu totul
explicabile de alt-feliu, date de ministerul de Inteme, mișcarea țărănească Iea în Muntenia și mal
cu samă îu Oltenia, asemenea proporții în cît ar
mata a trebuit să recurgă curat la bombardarea
satelor răsculate. Așa s’a întîmplat cu trei sate din
județul Vlașca: Hodivoaea. StăneștI și Vieru, și
cu-n sat mare din Dolj, BăileștT, cari fură dis
truse cu tunul, fără să se cunoască numărul
morților.
De alt-feliu, nu se cunosc de cît cu totul pu
țin amănuntele revoltelor cari ațîță o groază ob
ștească printre locuitorii de la orașe. Proprietari,
arendași, mari comercianțl, funcționari, sînt cu fotul
înspălmîntațl de incendiile, devastările și omoru
rile la cari niște mase înverșunate se dedau cu
o furie pe care nimic nu poate s’o dămolească.
După schimbarea neașteptată a guvernului, par
lamentul a votat, fără să stea la gîndurl, o lege
care autoriză declararea stărel de asediu, unde ar ,
trebui, lege de care de 43 de ani țara nu siijipȘJ ■
nici o dată nevoe. Spaima generală se mal vj
dește în acordul deplin în care au căzut cele doua
partide adverse, cari pănă acum două-zecl dez
îșȚ disputau puterea pe rînd, combătîndu-se î
nici un răgaz, fără nici o cruțare, c-o mri
care puține țări dau asemenea pildă. ve“‘.n» îcâ
mereî de la 26 Mart, Ie memorabilă: vrăJ?1^tnJ
D-nu Sturza și Take lonescu îșl
îmbrățișîndu-se cu căldură, în aplauzele P ej
ale unei majorități conservatoare, care se P .
guvernului liberal, impus de rege și °e
rări. Organe ofiefoase ca La
arată
fruntea lor un îndemn fără precedeni
că acordul Ie general împotriva prim J
|
„Văzînd gravitatea excepțională a s’^^gJresăn1
pra căreeanu trebueștesă ne-njelăni,^ depl); (
tuturor conservatorilor din țară: sena
\
tați, cari se vor întoarce pe la casele tor,
c0I1.
al comitetelor executive șj al
Pr°'
servatoare din București și dm oraș
Seea4Fc(’1| făgăduit guvernului M. S. Regelui, de
ti cOflCa?dul conservator, Ie un concurs de fapt,
âr* P^nncurs verbal, o atitudine de ședință.
n*1/de autoritățile țărel trebuie să ne purtăm
2® ra si cum n’am avea partide politice:
așa-fe,.‘i'em-m sarcina, să le furnizăm toate lămusă >e S indicările de cari ar putea să albă neririle, 5 le facem toate serviciile ce ar putea să
voe,.sa * să ie preîntîmpinăm dorințele chiar, să
nCî£n deplină, o întreagă încredere, într’un
le . ? că ne pătrundem cu totul de ideea că,
^vreme va dăinui vijeliea, pentru a fi cetățeni
a 5 Vfe cade, trebuie să uităm toate punctele ce
cunjposebesc, pentru a nu ne aduce aminte de
dt de cele ce ne unesc». La Roumanie de la
parte, ziare ca Voința Națională și A^rul cari, fie-care în feliul său, naționalist sau
Hemocrât n’au încetat de un număr de ani să
denunțe nepăsarea criminală a guvernanților în
chestiile agrare, se raliază cu hotănre la politica
de represiune fără cruțare, a noului guvern.
Fără îndoeală, cînd proprietăți, cînd domenii,
cînd gospodării sînt încinse de flăcări, sînt de
vastate, proprietarii și capitaliștii cari au în mînă
puterea, adică puterea armată, nu pot să se gîndească de cît să se folosască de această putere,
pe dată. De-acolea vine represiunea actuală, cu
toate excesele legate de Iea. La StăneștI, bună-oară,
artfleriea a distrus, întro clipă, 160 de case țără
nești, la restul locuințelor dîndu-se foc de soldijl și de ofițeri, dîndu-se foc cu gaz. O pildă
de represiune, abătută fără deosebire, atît asupra
răsculaților cît și asupra bieților țărani resemnați,
cari stau liniștiți. Dacă printre țăranii, pe cari
vedeniea sîngelul îl urmărește ca pe niște fiare
cumplite, se găsesc bandiți ordinari, ucigași odioși,
trebuește de asemenea să spunem că unii pro
prietari, arendași sau administratori de moșii, se
folosesc de represiunea sumară, pentru a denunța
armatel și magistraților pe acel din țăranii de cari
ar voi să se scape. Și, în ceasul de față, Ieste
aesiul ca un țăran să fie denunțat ca instigator,
Pentru ca să fie arestat, pedepsit. Caz întîmplat,
J, ° .m.uH>me nenumărată, bietului bătrîn învăj or Simion Vasilescu,din comuna Toporu, unde
în urma unul denunț, și tîrît între ba'°Me la Giurgiu...
a
M. Craiovanu.
i.Oourrier Europ6en“, dc la 5 April 1907, st. n.
O știre
?CoiQ*8tai. a ok “ armata
comuna Corcova, .iud. Mehcso îndrepta spro mulțîmo» si.ți'agă, aP6 coinanS în
și, cu lacrimile Îil ochi, a rugat
Mist Va , \e“'I rerte. Comandantul, adresîndu-se mulțime!,
4 r&scoalft.# Â’.
spuneți numele celor co v'a îndemnat
00 vina
^'Va‘
mulțime, neavînd probabil pe cine
PrnA^i r®Pe(K spuseră ci învățătorul satului JUondi ă84'1 adnr/
de garnizoana. Comandantul dete or5; ^‘erooa
fără a face vre-o cercetare sau
ae 9'oantedele ordin soldaților și traserâ o salva
«ei, lăsîndu-i morti pe loc..
«Tribuna învățătorilor», de la 5 A'pril 1907.
ideeî
28
înfiorătoare executări de țărani
De comentariile sau înfierările mai înde
lungi ale presei socotim că ne putem acolea
lipsi, cînd faptele sînt atît de vorbitoare de
sine. Nici comentariile și înfierările noastre nu
mai au aici nici uri rost, pentru că ar în
semna să credem că cetitorii noștri au pier
dut ori-ce simt propriu dc sezizare, ori-ce
putință de indignare. Aice nu-s de altmin
teri subtilități, ci-s fapte goale. Ca întăe desfășurare, reproducem scrisoarea adresată de D-nu Inginer I, Constanlinescu,
ziarului cAdevăruh, cum și răspunsul său
adresat ziarului <s.L'Independance Roumaine*,
răspuns prin care confirmă, a doua oară,
istorisirile sale... Rătăciri și cruzimi, nebunii,
toate au o morală.
R M.
Cătunul Viașu, situat la Sud Est și la 30
de km. de T. Severin ie locuit în întregime
de romînl. Ie alăturat la comuna Pătulele, cu
cu care se mărginește la apus, lear la răsărit
sînt situate comunele Valea-Anilor, Drîncea,
Oprișor, Izemșea, etc. Are 150 de locuritorl,
dintre care 60 la sută sînt cu dare de mînă.
In tot timpul tulburărilor, ce au bîntuit
țara și satele din jurul satului Viașu, sătenii
săi au fost liniștiți și nu au avut nici o pretențiune cătră arendașul lor, Vintilescu, cu
care de alt-feliu nu au contract de cit verbal
pe care îl reînoesc pe fie-care an.
In ziua de 14 Mart s’a suspendat comisiuneapentru recensămîntul recruților, ce avea
loc în comuna Pătulele. In aceea-și zi s’a dis
pus spargerea bîlciului, care de asemenea
avea loc anual în această comună.
In sara acestei zile, o parte din băețl, cari
veniseră pentru recrutare, din comunele ve
cine, și o parte din țărani, ce se retrăgeau de la
bîlciu, s’au unit cu cîțl-va derberdel din sa
tul Viașu și au mers suflînd din goarne, de
au dat foc la 3 hambare cu porumb de la
conacul moșiei Viașu, după ce mal întăi bă
tuseră cu ciomegele și cu boatele în ulucile
curții și în ușa circiumei lui Vintilescu.
Grupul acestor indivizi număra, cu cel stră
ini la un loc, ca la 50—60. După incendiarea
hambarelor, cel străini sau îndreptat cătră
satele lor, iear haimanalele ce se asociaseră
din satul Viașu, au voit să incedieze și curtea
lui Vintilescu, inse au fost împiedicați de să
teni, cari auziseră cele petrecute la cqnac
In ziua de 17, trei zile în urmă adică, a sosit
în sat un pluton de infanterie, venind din
spre Oprișor și Valea Anilor, și văzînd ham
barele arse, deși satul Iera în perfectă liniște,
s’au oprit la curtea arendașului și au între
bat dacă Ie agitație între țărani. Arendașul
a răspuns că nu ie agitație, dar că hamba
rele au fost incendiate de calră sătenii din
sat. Arendașul a prezentat o listă foarte lungă,
începînd cu oamenii cel mai de samă din
sat. Nu trecuse pe cei mal de rînd și mal
săraci, cari într’adevăr luaseră parte la in
cendiu, Gind-că nu avea ce să le ia acestora,
i
&
O
I
I
�24
REVISTĂ IDEE!
REVISTĂ ÎDEEI
Atunci, căpitanul ce conducea trupa, a sunat vătaf, ca să lie scăpat cel puțin unul di
din trompetă în sat, înse la aceasta n’a răs tata ori fratele. Tata a spus, că dacă le U
puns nici un țăran. Intr’adevăr, sătenii vă pe alese, mal bine să moară iei și Sil v°rba
zînd cum se procedase cu împușcarea țăranilor băiatul, fratele mieu, de la care am
din satul vecin Pătulele, în zilele de 15 și 16, toate cîte le pun aici pe hîrtie.
5
fugiseră aproape cu toții în pădure și in balta
Am întrebat pe fratele mieu, ce au h
și nu mai rămăseseră de cît cîțî-va bătrînl, cari cu iei după ce au ajuns la Pătulele? I4cut
în vieata lor fuseseră oamenii cei mal cin
— Cînd am ajuns acolo, mi-a răsniiitâ , ,
stiți și nu se știau cu nimica pe suflet. Vă- au venit la noi doi ofițeri, cari ierau n »' .
zînd că nu 'iese nici un țăran, căpitanul a mal mari și au întrebat pe cei ce ne ad^ °
mers din casă în casă, și unde agăsitpecei seră : «li aduserăți, tnft» ? «Da, au ,.ă usț
ce nu fugiseră, le-a spus cu frumosul să vie iei, mai vin și alții în urma noastră*, j) ar :
la primărie, căci are să le comunice, „ce-va*1, aceea ne-au predat roșiorilor. lear tata
relativ la dispozițiile noului guvern, și că are ceput din nou a spune după cum snn<?- '
să le mulțămească, fiind-că a găsit liniște-n sat. și d-lui căpitănia Viașu, că ie bălrîn de^
Atunci țăranii, ce se mal găseau în sat, de ani și nu se știe eu nimic pe cuget. In ti
văzînd că li se vorbește frumos, au mers în pul acesta a venit unul, care era acolo m"1»
grup la primărie, în total 20—25 săteni. Dintre mare și i-a dat tatei cîte doi pumni de tie
aceștia, căpitanul a găsit, pe lista dată de care parte, pe sub fălci, zieîndu-i: nSa tad
Vintilescu, pe sătenii : I. Constantinescu, de hoțule bătrîn. Cum mal știi să spui minciuni
ani 82, tatăl mieu, cu fiul său de ani 16, fra și să te aperi. O să te învățăm noi acum ca
tele mleu mal mic, I. P. Mîndreci,. de ani 52, să mal dai foc“. Iear tata s’a rugat la D-zeu
D. loyan de ani 55, N. Ungureanu de ani a oftat adînc și iear a început să plîngă ' ■
45, și-a început a-l lega cot la cot. Pă
— După aceea, îmi spune fratele mleu, ne-a
rintele mleu, I. Constantinescu, mai toată
learna fusese bolnav și foarte rar ieșise pus într’o căruță și s’au întors cu noi cătra j
satul
Viașu. Abiea ajunși la marginea satu- '
din casă, și chiar cînd a fost chiemat la pri
mărie lera prăpădit de bolnav. Săteanul I. lui, ne-au dat jos din căruță, m’au dezlegat |!
mine și m’au dat la o parte, iear pe cei- :
P. Mîndreci avea un băiat sub drapel, în pe
i-a trecut în marginea șoselei, i-apuseu ;
armata permanentă. lear altul plecat carezer- lalți
vist pentru potolirea răscoalelor. lear ceilalți fața cătră soldați și, nelegați la ochi, au tras l
ierau oamenii cei mal cinstiți din sat, cari o salvă de puști în Ici. După ce au căzut jos, J
nu contribuiseră cu nimic la ineendiarea ham au mai tras încă o salvă și pe urmă încă una, ‘
barelor și rămăseseră încă în cătun fiind-că și după aceea a descălicat de pe cal ofițerul •
cel mal mare și s’a apropiat de cei morțlși i
se știeau cu sufletul curat.
cu revolverul lui a mal tras în fie-care mort ’
Tatăl mleu, Ion Constantinescu, văzîndu-se cîte un glonț în cap. Iear leu am fugit .ne- 1
legat, s’a adresat ast-feliu căpitanului :
bun peste cîmpuri și nu mi-am venit in fire
— Domnule căpitan, sînt un L«
...... de 82 de cît peste o săptămînă.
bătrîn
de ani și învieața mea am fost omul cel mai
După aceea, Luni 19, arendașul s’a dus din
respectat, nu numai de consătenii miel dar
de orl-cine m’a cunoscut. N'am făcut ni nou la Pătule și s’a întors cu un pluton de
mănui nimic și le păcat cala bătrînețelemele roșiori, care a mal strîns încă opt săteni, pe
să mă văd ast-feliu necinstit, ca hoții. Am cari i-a împușcat într’o groapă, la capul cel
fost unsprezece ani învățător, pe urmă, rind lalt al satului, lear Miercuri 21 îear a ape rînd, consilier, primar, perceptor, judecă dus armata și a strîns încă 4, pe cari i-a
tor comunal. Am băiat pe care l’am învățat împușcat lingă un gard, aproape de cimitir. <
:
în școli la București și la Paris și acum Ie Aceștia sînt, afară de cel 4 de mal sus:
inginer la stat, la căile ferate. Sînt cin'spre- Stoica, de ani 47, S. Tutuc de anl30, S.Baf,zece ani de cînd nu mai am nimic cu co bulescu de ani 22, D. P. Dincă de ani 4o,r. I
muna, nici cu arendașul, nu muncesc pe mo- I. Sandu de ani 21, V. G. BidilecI de ani -4
șiea lui, ci îmi văd de pămîntul mieu si de bă- I. F. Bidileci de ani 30, M. SLoenoiu de an .
:
trînețele mele. Vă rog, n'am făcut nimic 55, L. Lirbu de ani 23, I. Pîrjol de ani
și încă 2 nume cari îmi scapă din minte.
i
și sînt și bolnav.
. n. '■
La acestea, căpitanul, fără să-1 asculte, a total, dar 17 victime.
Din cei 17 numai 3 luaseră parte la m
răspuns:
’
,
- El moșule, știi că te pricepi să minți și diu : cei 2 Bidileci și Ion Pîrjol, cellal.
,.
să te aperi ? Taci din gură, ca mănînci și bătae. rau cu desâvîrșire străini.
Atunci moșneagul, legat cu fiu
f ’f’ sâu__ăl__
“aTu- , In ^a.‘-a ineendiulul I. Pîrjol «
spital- |
rea, a început să plîngă și au plîns șf cei de un glonte de revolver și iei a 111 . \eSo .
lalți de plînsul moșneagului. Au fost înse tri- In ultima zi, arendașul Vintilescu a ' — '9 l
•',
=’ugat>.
meși în comuna Pătulele, unde se găsea re căruță și l’a adus muribund și 1L aa uuav sold»'
11
gimentul de roșiori, sub comanda d-lui co ților de l’au împușcat lîngă un gard
gard în s
lonel Herescu și maior Ghigortz.
Toate aceste 17 victime au ț?sfc2y1I’nenlrU
In drum, o soră a mea ajungînd convoiul, după arătările și lista lui Vintilesc , F ea(j
a începui să se roage, și a intervenit apoi un diferite motive și anume: sau că n
ne la circiuma lui, sau că nu mer
să c°nS/macine la moara lui, sau că nu îi
genii iPCÎlțî lui. Doi-spre-zece din acești rîeîcrau .Pj nici nu lucrau pe moșîea lui.
n°r°rniDul acestor executări, intrase groaza
1°
tiranii cei rămași și cel ce ierau fuprintve .
o mare parte din iei auz venit
gi|i
imit sume .enorme lui Vintilescu, să-l
do pe listă. Ast-feliu consilierii, șecarnizoană și fruntașii satului, au plătit
-Vintilescu cîte 20—80 de napoleoni, pentru
lul,. »a scăpat vieața, Iear o femee, femeea
f4- Tânase al Popii, a dat salba de galbeni
* o* de napoleoni, pentru a scăpa vieața băru*viul iei. Au mai dat: Florea al Predei80
jj napoleoni, Niță al Firii 40 de napoleoni,
rhitâ bficulescu, Ion Nieulescu și alți mulți.
.ffară de acestea, Vintilescu văzînd teroaJ țăranilor, i-a amenințat, zicîndu-le că
satul lor le pus pe listă, să se distrugă cu
tunurile prin bombardare și că ie ordin de
Ia armata că sau distrugerea satului, sau să
plătească fie-care cap de familie cîte 46 franci,
sau cîte o chilă de porumb. In caz contrar,
tonurile sînt gata să distrugă satul.
Atunci țăranii auzind aceasta și văzînd că
satele Oprișor, Iz.mșea, etc., din jurul lor,au
fost cu desăvtrșire distruse de artilerie, pre
cum și sub impresiunea împușcărilor țărani
lor de mal sus, s'au grăbit cu toții și în mal
puțin de 48 ore au depus în mînile arenda
șului Vintilescu suma de 4000 franci, în nu
merar și porumb. Cei cari n’au avut li s’a
luat cîte o vacă sau bou, cal, porc, ori alte
animale, și cari n’au avut nici acestea, trebuea să între slugă la iei sau în altă parte
pentru a aduce bani.
In fine, Vintilescu a obligat pe țărani să
semneze un contract, prin care se recunosc
că iei înși și sînt vinovați de ineendiarea ham
barelor, fiind-că n’au oprit-o și că iei se obligă a plăti de fie-care cap de familie și pe
timp de 5 ani cîte 85 de franci, pentru des
păgubire, amenințînd pe țărani că dacă nu
vor iscăli, statul nu retrage trupele din conumă. Conducătorii și fruntașii satului, ca revintilescu, ca
unoștință cucrs
către' Vintilescu,*
că ie-a
le-a scăpat
mijloacele pent ’eap au întrebuințat
întrebuințat toate
toate mijlo
nirea
celor
de
mai
sus.
* îndeplinirea celor de mai sus.
Asta-zi satul se găsește sub o teroare care
Se -P°ate hichipui Și sub servitute ne
25
Un răspuns ziarului „L’Indeptndance Roumaine"
Domnule Director,
Cetesc în „L’Independance Houmaine“ de
Ieri sara 1, 14, April a. c., ctte-va rînduri
relative în scrisoarea mea apărută în „Ade
vărul** de Sîmbătă 31 Mart, din al căror
cuprins reese că, dacă d-v ați cetit cu aten
țiune scrisoarea mea, atunci ați Căutat prin
acele rînduri a micșora gravitatea faptelor
petrecute la cătunul Viașu.
Mențin că ah fost 17 victime lear nu 12
cum relatați d-v, sică 4, împreună cu tatăl
mleu, au fost executate în capul satului spre
vest, 8 în capul satului spre est și 5 în ulița
cimitirului,
Ducîndu mă la înmormîntarea tatălui mieu,
la satul Viașu, mama mea, fratele meii, sora
mea și tot satul, mi-au povestit mQihil în
fiorător, cum și pentru ce, au fost împușcațl
tatăl mieu și ceilalți nenorociți Unul din cel
doi BidilecI lera încă în agonie, corpul ciu
ruit de gloanțe, ambii obraji pătrunși de un
glonte, iear glontele din cap ricoșase, rupîndu-I pielea capului.
Mama mi-a arătat cojocul tatălui mleu, plin
de sînge și zdrențuit de gloanțe, iear un moș
neag, tot cam de etatea tatălui mieu și vecin
cu noi, a venit plîngînd să-mi arate cojoaca
fiuluvsău, I Tutuc, toată zdrențuită de gloanțe
și înroșită de sînge.
,,Că soldațil au tras fiind-că se găseau în
trista necesitate de a trage* *, aceasta nu
ie adevărat, de oare-ce în sat a fost liniște,
atît înainte de ineendiarea hambarelor, cari
de alt-feliu sînt la doi km. departe de sat,
cit și după incendiare. Aceasta mi-a declarat-o
toți sătenii. Și chiar și căpitanul de infanterie,
care a legat pe tata, mi-a spus că singura
învinuire iera că găsise hambarele arse și că
d-sanu i-a arestat cu intențiea de a-I îm
pușca, ci de a-I cerceta, judeca, și-a afla de
la iei pe culpabili, iear că dacă „roșiorii** au
găsit de cuviință să-i împuște, aceasta nu-1
privește.
Toți acești nenorociți nu au fost împușcațl
ic mod clandestin, ci în prezența părinților
în prezența femeilor lor șiTață deplînseible și rugămintele desperate ale copiilor lor.
Vă* rog șă faceți o anchetă, cum se obiclnuește de cătră marile jurnale din țările civili
zate, și veți găsi că s’au petrecut fapte și mal
grnStea ^e-am cules din spusele celor în- grave și mal înfiorătoare dar pe cari leu le-am
rei
teEorizaVi’ cu ocaziea înmormîntă- tăcut.
București, 1 April 1007.
, „ ...
VAdiivm)eu» U Constantinescu. Sărmanele
«Adevărulv din 3 April 907. I. Constantinescu.
oare-p6’ Cai’î ma cunoșteau încă de copil, de
Vestit am cr®seut între locuitori, mi-au poUN ECOU
moduiCu lacraniile în ochi cele petrecute,
Află ca am primit „Câlrc tineri11,
le rog
ce aVp CUm au fost jefuite de ultimul porumb
cnU i??ntru hrana copiilor rămași or- mai trimete-mî. Pe aici am ajuns timpul Rusiei
auzui
S au
vaca cu lapte, etc. La și al Inchiziției. Oatnenl neuinovați nu se spincele
tora
însu-ml m’am îngrozit de zură și nu se trac/ la roata, dar li se răpește
rhătik> recufce și voiu reclama la toate auto- ceea ce natura ct dat tuturor viețuitoarelor, l.rana
de cari au nevoe: libertatea.
1 le’ Pana Ia Majestatea Sa.
D. Aricescu.
1. Constantinescu
Cimpina
dm 31 Mart 907.
I
■
�HKVItTA JDEEt
dumnezeu și crearea-1
ciunea, copilul s’a însănătoșit, dar a răma •
Cincl-spre-zece ani de zile s’a muncit T
mamă și a vegheat asupra copilului iei
«mpiCș?
zice preotul Moody : N’ar fi fost oare mu
k'
dînsa să fi lăsat pe D-zeu să-și fac>jm,” binețj
011
■
VOe
a sa ?
Inchipuiți-vă un D-zeu care pedepsește pe
care în,agonica durerilor Iei ar zice : â? o TOamă,
Ah doamne
nu mă despărți de copilașul mleu“.„ Ce-as
^ar
fi fă
Satana în asemenea împrejurare ? leată
D-7
’Vcut’
-—u 1 în
care trebuește să credem.
Preoții au născocit un păcat pentru lume, un
păcat mare, o crimă: crima nelegiuire!. Această
crimă Ie zidul în dosul căruea, de mii de ani se
ascund ignoranța, superstițiea, ipocriziea. Din do
sul unul asemenea zid, ipocriziea, superstitiea, ig
noranța, îșl aruncară spre pioneril cugctărel ome
nești, înveninatele lor săgeți. Popii ne spun că ar
fi unde-va un D-zeu, căruea nu -I place ca o ființă
A doua zi am cetit predica unul alt nrent- 1
omenească să cugete și să-șî facă cunoscut gîn
durile sale. Preoții ne spun că ar fi unde-va un torul, închipuiți vă, doctor, W. Talmage, un
care
dacă nu se bucură de multă fantazie *”
D-zeu care îngrijește de lumea aceasta. Un D-zeu
unde-va, care ușurează soarta celor robiți. Un D-zeu poate lăuda cel puțin cu o logică minunată V<?
care vizitează pe cel nevinovat în închisoare. Acelaș bind de visuri, zice, între altele, că D-zcu ne '
D-zeu care a îngăduit oamenilor, în curs de mii de ani, zitează în somn, și caută să ne convingă, pe cale'
să ardă de vil și pănă Ia cenușă, pe semenii lor, spre și asta, de existența lui. Intru cît mă privește ne
«mal marea glorie» șî iubire a acestui D-zeu, Ni se mine, leu prefer să văd la lumină. Și doctorul ne
spune c&Je primejdie mare a gîndi asupra unor ase toarnă o poveste despre „o cerșetoare din Anglia
menea lucruri și că din toate crimele, din toate păca care suferea de reumatism", și despre o altă cer
tele lume!, nu îe mal mare de cît negarea existenței șetoare vecină, care «nu suferea de reumatism»'
lui D-zeu.
Și, «cerșetoarea care nu avea reumatism aducea
Inroșește-ți mînele în sîngele tinerimel și al ne zilnic de mîncare cerșetoarei cu reumatism. După
vinovăției, fură pînea din gura orfanilor, în această cît-va timp, cerșetoarea fără reumutistn moare și
vitregă societate, înșală, ruinează, Iasă în părăsire cerșetoarea cu reumatism începe a se îngriji, că
fecioara care s’a încrezut în tine și care te-a iubit, cine-I va aduce de acuma mîncare^... In acea
adorat. Pentru toate acestea, de curtea frauduloasă noapte D-zeu îșl părăsește tronul ceresc, după ce
, bisericel, tu —
v c.fi achitat. tDar
-.
. a rfâ poruncă referitoare la pornirea soarelui și a
a
vei
îndrăznește
nega existența lui D-zeu: smerita față bisericească lunel, și vine la bătrîna cerșetoare, se înțelege în
se face vînătă, de vecinică ură : porțile raiului ți vis. Nu o tămăduește, doamne ferește, de reuma
se închid pe veci, și, ca un blăstem nesfîrșit, ră- tism, ci o scoate din casă, șî-I arată în dreapta
sunînd în urechile tale, Iești osîndit a ți duce un enorm munte de pîne și-n stingă un altul de
înainte calea: calea rătăcitorului, calea osînditulul brînză, zicîndu-I : «Aceste sînt ale tatălui tău
ceresc. Crezi oare că dînsul va îngădui ca unul
nemuritor, calea vecîniculul nelegiuit.
Auziți, Nemărginitul, D-zeu se înfurie pe măr- din copiii săi să moară de foame» ?
ginitul, pe om, pentru că acest din urmă a îndrăznit
Nu nc putem opri de-a gîndi ce ar fi țara noa
a zice: Nu știu. De ce ? Inchipuiți-vă un domn stră de pildă, cu cîți-va munți de pîne și brînză,
Carol, să-I zicem, care ar auzi niște muște din bine înțeles dacă nu se va găsi vre-un nabab care
ograda Iul discutînd chestiea importantă a exis să pue stăpînirc pe Iei. Cît de ușor ar putea scăpa
tenței lui, Carol, și închipuiți-vă încă că o mică ast-feliij China, India, Rusia și-alte țări de foa
muscă roșcată, s’ar jura, pe cuvîntul lei de muscă, mete. Totu-șî, D-zeul acesta, care ne vizitează îa
că, după părerea Iei, un asemenea domn nici nu vis, nu poate ajuta ființei omenești nici cu schim
putea să albă ființă, Ce-ațI zice cînd acest Carol barea direcției unul vînt. Dacă nourii ar putea fi
ar alerga după musca cu pricina, și, prinzînd-o, ar împărțițî regional, oare numai o singură foamete
lega-o stnns cobză, ar izbi-o la pămînt și călcînd-o ar putea fi înlăturată?
Dar
. ’: ~
‘ D-zeu,
‘ I on'are
pu nici
în picioarele sale i-ar zice : «Stăl, că-țl arăt leu tere pe vînturl, și nourii dădătorl de vieață se
ție că Carol Ie un factor teribil
de
existent...
Si.
- — ---------duc să crească lărgimea măre!. Ce-ațI jzice de-un
țotu-șl, dacă există un D-zeu infinit, îe o deosebifâ. grădinar, care ar avea un puț plin cu apă, și care
infinit mal mare între acest D-zeu și o ființă ome- cînd florile și fructele s’ar usca de căldură ar
nească, de cît între un geniu ca Shakespeare și cel scoate-o găleată de apă din puț, ar face ocolul
.o dată
_ grădinel sale cu lea, și ar turna apoi apa în Pu*
n,î,c v'ferme ..
ce s’â .... vre
vre«o
dată pe
pe fața
fața pă
pămintuluL
care a scos.o ? pgnă ce n’am cetit aceste
Se zice că acest D-zeu veghează asupra noa
noa- două predici, nu mi-am putut închipui, că-n timpu
stră și. se îngrijește de noi. Zilele trecute am cetit nostru, în această generație înaintată, s’ar putea
in rapoartele bisericești, predica preotului Moody. găsi cine-va care să creadă că D-zeu ar idioți pe**
Dînsul
n,nc” vorbește despre rugăciune, șî zice că tre un copil, numai pentru că mama lui s’a ruSatPe”I
buie să ne rugăm lui D-zeu, ca să se facă in voea tru scumpa lui vieață, ori că dovada existenț
sa, pănnd a crede că dacă ne vom iruga,
u6O) luu
k și lui D -zeu ar fi visurile noastre... Așa cum Ic, orto
mult
bine, îl vom putea îndupleca pe acest' D-zeu
n’a r
progresat
de loc: Ie acela? ca ,
2____să-șl
„ yi doxismul ....
.w&____ ________
s Ie a-zî, așa
t a fost și așa va
împlinească voea. P
'
Preotul în chestie povestește de
al eschimoșilor: așa
cazul unei femei, care se rugă lui D-zeu, să nu-I fi de-apururea.
a5Ait D-zeul
răpească
copilul
bolnav —
din —
brațele
nu
,„ .
r-:- Iei.
•— Dînsa mu
Se spune că fie-care națiune și-a
-r’— —• _•.
...
sa rugat inse «fie in voea ta», ci a întrebuințat, său. In realitate, fie-care națiune și-a aVut o ceată
cum se exprimă preotul Moody,
r .
cuvinte aproape numeroasă de zel. Materialul Iera atît de Ieftin ?*
de arăzvrătitoare, zicînd: , Ah, doamne, nu mă des fabricarea atît de ușoară, că ceriul Iera P1*"
ță
părți de copilașul mleu“, D-zeu i-a ascultat rugă ceste monstruoase fantome. Dar, se mal sp
tevfOTA. ÎDEEt
S7
• triburile sălbatece cred într’un D zeu. Ar- de pîeatră, care nu putea fi pătrunsă de săgețile lor.
P®nîl
Jîlnic Admițînd acest fapt, sintem nc
Vedeți, așa au fost creați acești zel, din ni
gutneot2runâa?tc în această privință cum că săl- mica. Toți sînt fabricați de noi înși-ne, și fie
voit1 ,a r. 1 de acord cu noi... Ic trebuință înse de care dintr’înșiî Ie o operă proastă. Cu progresul
bateCIÎ ^iit crad dc cultură, de cugetare, ca cine-va timpului, omul a devenit cu totul superior anima
un anU-d:Ce de-asupra ideel unei ființl personale, lelor, pe cari, cu ajutorul armelor mâl perfecțio
sS SC n domni asupra universului numai spre Sa- nate, a început a le stăpîni, nemicî. Cultul ani
malelor a căzut deci, și locul lor l’a luat omul
^/^prea gustului său, glorificăfel sale.
ne întoarcem privirea la timpul formărei so- însu-șî, cu calitățile sale bestiale sau nobile. In lo
■
în ad incul trecutului. Blackstone și Looke cul zeilor primitivi, animale și puteri naturale, au
venit zeii în formă de oameni, și cînd zicem că
■ ă societatea s’a format prin contract. Nu cred
îiC’ ce-va Arborii nu cresc în codrii munților prin s’a început cultul omului, se înțelege că Ie vorba
â?\ract si animalele nu trăesc în cete, prin con- de cultul bărbatului. Nimeni nu-șî poate închipui
C°n ? Nu Prin necesitate ? Da. Cînd oamenii au pe D-zeu în formă de fernee. De ce ? Pentru că,
!raenut a se organiza în familii, triburi și nații, de fapt, bărbatul le stăpînul societățel. Dînsul Ie
■Cun cuvînt cînd au început a forma societatea, creatorul tuturor instituțiilor, dînsul fiind stăpînul
^rtea trecutului și a experienței amare, le-a ară- economic al lumel, devenit ast-feliu prin progre
țît că în mod individual, răzlețit, nu pot lupta în sul mijloacelor de traiu pe cari mal ales dînsul le
contra circumstanțelor împrejurătoare. Intemperiile mănuește mal cuizbîndă. N’am ajuns încă pesemne
natureî, animalele sălbatice, nu Ierau forțe cu cari destul de înaintați ca să avem cultul principiilor
Pentru fie-care zeu ce-a creat, omul a luat ca
omul să poată să lupte singur. Ideea de a se asociea
cu 3*V*
alții JCSLC
Ieste UULl
deci rezultatul
firesc al instinctului model chipul său. Nu D-zeu a creat Jpe om după
CU
ik-z-uivu
*
de vieață. Omul înse recunoscînd superioritatea chipul și asemănarea sa, ci din potrivă. In gura
• » «.------—
-------au pUS
greșelile,pus
toate
ră greșelile, toate rătoate
lor,toate
oamenii
forței brutale a animalelor
și --a natureî,
începe
a -ț zeilor
le zeifica, pentru frica sau admirațiea ce acestea-I tăcirile lor astronomice, geografice, filosofice și
înspiră. Omul îndumnezeește numai pe superiorii morale. Și-un zeu nu le nici o dată mal deștept
săi^în bine sau în rău. De aice pornește cultul de cît creatorii săi sau mal bun. Cînd oamenii
credeau în așezămîntul sclaviei, credea și D zeu
animalelor și al natureî.
Să ne aruncăm o privire retrospectivă cătrăbaza tot așa. Cînd oamenii se desfătau cu carne ome
acestui cult. Cînd omul dă cu ochii pentru întăea nească și D-zeu îșl cerea porțiea cuvenită. Unde
dată de leu, se-ncredințază foarte degrabă că are există poligamiea, și D-zeu se desfată cu nenu
în față-1 un animal cu mult mal puternic ca Iei. Cînd mărate zîne, zeițe. Și tocmai pe cît a devenit mal
vede șarpele tărîndu-se și ureîndu-se-n arbori,fără pi civilizat omul, prin ușurarea progresivă a. cîștigăcioare, trăind, în aparență, fără mîncare, lei remîne rel mijloacelor de traiu, și D-zeu a devenit mal
uimit. Cînd vede puternicul vultur zburînd în po civilizat: adică omul și-a civilizat zeul în țâre a
triva furtuneî, ochii săi fiind în stare a suferi pănă crezut. Progresul ce D-zeul nostru l-a făcut în
și razele orbitoare ale soarelui, vede ce-va su ultimii 4000 de ani, neapărat că Ie mare. Acum
perior lui. Cînd vede un arbore uriaș, pe care 4000 de ani dînsul Iera un barbar, a zi Ie adînsul cu uneltele sale, nedesăvîrșite, nu Iera în proape un domn civilizat. Acum 4000 de ani
stare eă-1 doboare, și care Iera desrădăcinat de-o dînsul cerea a se ucide prunci la sinul mamei lor,
furtună sau doborît de-un trăsnet, trebuește să înse s’a reformat de-atuncea. Acum 4000 de ani
recunoască că toate astea îl sunt superioare. Iei Ie dînsul nu cerea a se lua prizonieri de războîu, ci
plin de uimire și admirare pentru cele ce vede în moșnegii cel prinși ordona să fie uciși, roșața sînși rezultatul Ie că începe a se închina la ani- gelul amestecîndu-se cu albul părului lor, să se
........2..
f.._. în floarea ‘ vrîstel,w să"A- seucidă
lei, vulturi, șerpi, ucidă
bărbații
male și la natură, a îîndumnezei
'
ucidă
copiii.
dîndu-le puteri supranaturale. Șarpele din grădina femei[ cu
—pruncii
------- !r la sin, să se
- ”
~'1* ^
ni,î Ce să
Eden, și șarpele de aramă din pustiu, nu sînt de se facă înse, o D-zeule, cu neatinsele fecioare? Aruncate să fie pentru satisfacerea plăcerilor solc’t rămășiți ale cultului șarpelui vechiu.
Au fost îndumnezeite aproape tot feliul de a- dățimel și preoțime!... De Ieste unde-va în ceriu,
uimale. Vechil Evrei și chiar Moise, au zeificat pe un D-zeu, doresc să ție samă, sub semnătura mea,
lehova în formă de bou. Ceea-ce explică coarnele că neg această monstruoasă minciună, cît îl pride Pe altarul sinagogeîor.' De aît-feliu le fapt vește pe iei. Acum 4000 de an! D-zeul nostru
au avui
avut uuuui
cultul unul mare
lera—în —fayoareasclăviel.
Acum
do anî_P'^
1
netfigăduit, că Evreii au
...... ----------------------------- ------ț— 4000
.
.
număr de zel, afară de lehova. Chiar și în timpul nostru osîndea la moarte prin lapidare, pnn pu
tre,
pa
orî-cine
ar
fi
îndrăznit
să-și
dee
pe
față
ul Solomon și al lui Ieroboam s’au ridicat mal
ori-cine
f
a
cîiU ide cît treî-zecî de temple, în cari se practica gîndurile sale cinstite. Acum 4000 de ani D-zeul
nostru
Iera
un
monstru.
'Și
dacă
astă-zl
Ieste
ce-va
n
altor zel, deosebit de cel al lui lehova.
După‘ ce oamenii s’au convins că un singur ani- mal bun, Ie simplu că noi l-am făcut așa. Vorbesc
Bial rnu mal Ie cu mult superior lor, din pricina de D-zeul creștinilor. Poate să fie unde-va, in spa
țiu,
cărui gîndire să fie insă-șl cousteJ^fecționfrer
iuneltelor de apărare, au început a
onm ,
T—, un
—- Ce -a-------------------uaț a nenumăratelor stele. Dar de
^Pune 2eY din maî multe animale, A luat de lațiea cea
superbă
A
;a ce-va,
ce-va, .apoi desi1leul,r
Pentru
—
putere, vulturul, pentru iuțeală și unde să știm ? Dacă- -ie înse
așa
t pentru
Pentru Metanie istețime și vieață lungă, gur că n’a sens mei o bibhe n a fost susțmătorul
L ț ?cut ™ animal ce nu putea să fie învins, sclaviei, n'â propoyădmt poligamma ș> n’a ordo«ul , ,'eniI Mexican,, bună-oară, care Ie numele nat ucigașului să-și v>re iataganul m pieptul fra,lor ? Spiritul pletril. Un spirit purtînd o zale ged al unul prunc,
i
1
i
�REVISTA 1DBE1
2S
Dar, se zice că D-zeul nostru a scris o carte, sacrificare de aine, de îndrăzneală cutezăf
îmi pare bine c'a scris. Pe baza acestei cărți îl vom ajutor mutual, ie o pagină nouă a lei Ao2a\°’d°
putea judeca. Găsim în această carte că Ie o blie n’are trebuință de a fiUntărită de Dast&b‘*
crimă, un păcat mare, să mînîncl din pomul cu ■ de minuni sau semno supranaturale Dn?roor°cb
noștinței binelui’ și al reulul. Găsim în așa-numitul frică de a fi cetită, de a fi cercetată,’de a^ D**0
testament nou, al acestei cărți, că din această cată și înțeleasă cum Ie. lea chleamă ne nrf0"1’'
vină purced toate nenorocirele omenești, de cari să guste din fructul cunoștinței și sg,
*“c,no
atimal sîngele unul martir, născut în mod supra vrea. Ne-avînd pretențiea de-a fi sftnta flî°CC
natural, fi-Va în stare să ne scape, dacă primim poate să fie tăgăduită, călcată. lea crede si «nî»-nU
credința întrînsul și-n chip simbolic mîncăm carne pur adevărul și naturalul. lea ne vorbește 'd t 6
din trupul său și bem sînge din sîngele său... De cîntătoarea natură, admirînd-o în totalul îel d I
unde urmează, că biserica a fost dușmana educa floare, frunză, pană la grandioasele stele ’ ° **
ției, în tot timpul. Și-n școli, chiar în universități,
Dar, ni se spune, trebuie să fie uu d1ZQIi nn
biserica tot mal mănuește sabiea înflăcărată a de-vu. Dar de unde să știm ? Poatd că ie r d
ignoranței, pe dc-asupra pomului cunoștinței
că Io mai mult de cît unul, unul prea singuramn
Dacă această poveste-I adevărată, oare n’ar ar fi. Ni se mal spune că lumea asta a trebuit să
trebui, după tt)ate, să mulțămim Satanei ? Satana fie făcută de cine-va. Dar de unde să știm ? Atîta
a fost primul nostru învățător, dînsul a fost pri știm, că ceea ce nu se poate distruge, nu se poate
mul care a rostit cuvîntul libertățel la urechile crea. Din ce a creat D-zeu lumea ? Din nimica ?
noastre, dînsul autorul progresului. Oare nu Ie Dar nimica, din punctul de vedere al materialului
mal de preferat furtuna și viscolul gîndirel libere nu vedeți că ie ce-va ce nu se poate concepe ? Forța
ți al aoțiunel conștiente, de cît calmul mort, lini nu poate fi înțeleasă aparte de materie. Nu putem
ștea ignoranței și a credinței ? Intru cît mă pri pricepe o forță, unde-va, fără a-și exercita influența
cește, prefer pedeapsa cea mal grozavă, dar să iei asupra a ce-va, pentru că forța trebuie să fie
fiu lăsat să gust mal întăl din fructul științei. Apoi activă, ori nu Ie forță alt-feliG. Nu putem pricepe nici
nu itrică să amintim aici, că, o dată cu D zeii, cel mal mic atom de materie stînd la un loc fără
lumea a făurit și diavioll, lear, ca regulă generală, forță.
‘
1
diavolii au fost mai buni prieteni al omului de
Dacă
~~~ „
Dacă admitem
admitem că
că un
un L
D-zeu
a V1
creat lumea, a
cît D-zeu însu-șl. N’a fost Satana, care a înecat trebuit să fie o bună dimineață
cînd
‘w _*_J a început-o.
lumea: nu a fost dînsul care a acoperit cu o mare Și dacă dînsul a existat totdeauna, a trebuit să fie
uriașă corpuri de bărbați, femei și copil, nu, a- o vecinicie în dosul acestei creări, cînd dînsul n’a
cesta a fost bunul D-zeu. Diavolul n’a trimes nici făcut n ci o°dată, nimica, cînd deci n’a fost o forță
o dată boli și foamete, ucigînd, înainte de vreme, cînd a trebuit să trăească într’un hău nesfîrșit,
nenumărate cete de bărbați, femei și copil, aceasta fără fund, fără laturi, fără acoperiș. Dînsul nu
a făcut-o bunul Dumnezeu. Nu diavolul Ie eroul ur putea cugeta, căcj nu Iera despre ce. Desigur că
mătoarei povești... Iera o dată un bătrîn, dar cam nu-șl putea aminti, căci’ nu se întîmplase încă ni
spin. Cum mergea Iei printr’un sat, un oîrd de copil mic. Nu putem pricepe așa ce-va. OrI-cît de bles
s'au luat după dînsul și i-au strigat : < Cară-te, temați am fi, pentru gîndurile noastre necredin
spînule». Omul lui D-zeu se întoarse și—I bles cioase, dar, ce nu putem înțelege, nu putem crede.
temă. Doară om bun. Atunci, doi urși au Ieșit din O samă înse spun, că np putem pricepe eterni
pădure și au rupt în bucăți 42 de copil. De unde tatea. leată ceea ce tocmai putem pricepe. Nu puau Ieșit acești urși acolo? D-zeu, ca să pedep- tem pricepe încetarea
Se mal
spune
----- eternitățel.
-x—
—» --— că
sască pe copiii în chestie, i-a trimes ? închipui- nu
— putem
-—*— pricepe
_ __
— ca spațiul nelimitat.
slî* m
—
ce-va
Toc
ți-vă numai un D-zeu infinit, creatorul stelelor lu- imai ce putem înțelege, pentru-că de ne închipuim
închipui]
citoare, care să-și albă îndreptată atențiea la stri- iorl-cît spațiu, sîntem în stare să ne închipuim și
gătele unor copii, cari însultă pe un bătrîn oare mai mult: imaginațiea noastră va sta pe margine și
care, și care, chlemînd pe
zice_: vom putea vedea un spațiu infinit înaintea acestei
. secretaru-I i-ar ___
<Ia trimete acuma o p„.
păreche de urși». Ce măreț margini. Spațiu infinit Ie o necesitatepeptru minte,
D-zeu. Acesta Ie D-zenl
ce se propune
. i —
—4în
_ școalele
1- de
2: oare-ce nu ne putem închipui de-ajuns materie
noastre, pentru a face pe copiii —
noștri r
buni și’ să-1 umple. Eternitatea Ie pentru minte iear o neceolinzl, iubitori. Acesta Ie D-zeul ce copiii noștri
. i sitate, de oare-ce nici prin vis nu ne poate trece
sînt învățațl a stima. întreb ce ar fi
fi făcut diavolul prin minte încetarea timpului.
In asemenea împrejurare? De ce să neg? Dar nu pot
Ni se spune că lumea ar fi un desemn, care
flă-m’i închipui un D-zeu care să nu fie mai bun de trebuie să aibă un desemnator, și că cu cît un
cit „Necuratul14.
lucru Ie mai miraculos, cu atîta le mai mare neȘi dacă veți ceti bibliea cu ochii deschiși și cu voe de-un creator, care să-1 fi făcut. Un ceas e
ce-va miraculos și trebuie să fi avut un ceasor
barbari si de aîn?8? “U ,numal do oameni, oi de moar,, care să-1 fi creat. Un ceasornicar I® Ș»
vrednică^jlp 8ă,bate.cl. .chlar’ 9» 0ă-i cu totul ne- miraculos încă de cît un ceas, și deci trebu e
nu s’a scris7nc-a0Vn»1Vi^Zat* ^bliea cea adevărată fi avut și dînsul un creator. Venim la D-z®u
cel din nrmS Ca\D,D8a 86 scrie *™e, rămlnînd ca Ie mult, cu mult mal mericulos de cît ceasorn* >
nîrea va înceta?1
fiî’adă.°&at> duPă 00 om0- de cît ceasornicul deci, dar dînsul n’are crea
dioase cărT n„
“al 84er0-Autorii acestei gran- Lipsește o verigă din lanț.
Fie-care om ™ iJQt
do D“zeu
Știm că creștem și ne dezvoltăm în 00Qdl*'"^fi
wntribuețte la
limitele Șt“nJeî omene^b cari ne
«« aflăm ■?*și “nu
“ “ne
“ r-putem închipui o
r»rim8
Ho na
? m dînsa. Qri-Ce exemplu nobil, de primă. De
ce 9
? Or'i^n.Pi
Ori-ce rânză
caua» UVO UU efeCl.
frioS' voțî ajunee Ia inche°-
a
29
REVISTA IDJKEI
î
i
vel simți o căldurăjîn mîn'i, efectul devine
fa p^010’ cauză. Și I,u 60 Putea 8â fie o cauză dacă
un efect, de oare-ce, dacă n’ar fi fost
n’ar f t° nimic nu putea fi cauzat. Și atît timp
efect,
un
ț’niniic cauzat, putem fi siguri că nici o
nu-l
cit DU
" vft fi. Vedem deci că nu ne putem înca”Z&- un uium efect, căci ultimul efect pe care
c^U-i-am putea închipui, ar deveni o cauză care-ar
noi D1 ' un alt efect. Și de oare-ce nu ne putem
puți
| un ultim efect, nu ne putem
gîndi nici la
gî°d 1 a nrimă. Ie ce-va ce mintea omenească nu
0
y
P^r^ni sc spune, tot trebuie să fie un D-zeu,
oîrmuește, caro guvernează această lume... Dc
car8 guvernează atunci Rusia și alte țeri, ce se
ce “ nă Cu lea? De ce îngădue Iei Țarului să trifote îngerești, de 16, 17, 18 ani, în minele
siberia, unde-șl istovesc trupul, sîngerînd, mun.i înjugate ca animalele la carele de metal, cu
C'aiunchiî sîngerațl, cu minele rînite, umflate, nu& » pentru că Iele îndrăznesc să se rostească penIra sfînta libertate și frăție a omenirel subjugate.
Auziți un a
mdost*v D-zeu îngădue ca aceste
sSlbătăcii să se întîmple în lumea ce dînsul o cîrmuește... Oîrmuește iei lumea industrială de a-zi,
ciad îngădue ca milioane de bărbați, femei și
copii, să fie exploatați și istoviți în chip neoomeneBC, în folosul unul pumn de capitaliști ? Nu
las5 ‘iei în lumea ce dînsul o cîrmaește asă cadă
in uzură copile din popor44 ? Domhit-a Iei în Americâ, pe timpul sclăviel negrilor, cînd crucea
creștină Iera schimbată într’un stîlp de bătae, de
care se legau nenorocițil robi, spre a-șl primi
numărul hotărît sau nehotărît de harapnice? Uînd
Biblica, sfînta carte, scrisă de mîna lui însă-șl,
iera cartea pe care o săruta mama, pe cînd copiltil
leilera vîndut, cu darabaha la „cine dă mal mult44 ?
Numărul acestor sclavi negri se Urcase, în StateleUnite, <din grațiea lui D-zeu» la patru milioane de
oameni, A cîrmuit D-zeu pîmîntul, cînd exista
Bastilia din Franța și Schlusselburgul Rusiei?
Numai la pomenitul acestor nume, dacă ar exista,
tt trebui să i se urce sîngele în obraz de rușine.
Am auzit vorbindu-se și cîntîndu-se, că D-zeu
va răscumpăra, va răsplăti toate suferințele vieții.
vedem. O mare majoritate din noi sînt păcă°?Ij cel puțin o mare majoritate a creștinilor, pe
cari noi îi cunoaștem, sînt păcătoși. Dacă această
Octrină lQ adevărată. veți rămînea împietriți la
ptter^a domnilor pe cari-i veți întîlni o dată și o
“ ■ jad. Ii veți cunoaște după burtă ce felii!
predici țineau lei pe lumea aceasta. Aceștia ne
po fi’ asta’zY» 0A’I drept, că cvl ce-o duc mal bine
duo Ta asta’. 8*nt Pftcat°Ș*î» cX <ceî buni» nu o
htî n d® bine, căci Ie cumplit de greu să sluoea . °maulul. Po lumea asta trebuie să duci crulnșekleț.eI
BMl denegl nu numai plăcerea de a
csrj * de’a _uc‘de, ci ori și ce soni de plăcere. Cel
ace?t,a 8t& din bunătățile lumel acesteea, ne spun
curn ne<ÎVOr Vedea IeI Pe lumea cealaltă». Dar așa
fere fOf, 8.pln» vre"° 99 la sută vor trebui să su
da iQQ
Uhehenef, și ni se pare că cifra rotundă
trtn& f«m
v va
aproape ajunsă. Cînd o bă?> Gradiu^6
®®ot’anda vorbi o dată de biserică
’Sorft a & îe1, °tae-va o întrerupse, zicîndu-I:
dacă credința p.tale Ie adevărată,
numai D-ta și soțul D-tale aveți să fiți mîntuițl».
iBa», răspunse dînsa, «de soțul mleunu sînt atîta
de sigură:». Aproape numai unul la sută va scăpa
de focul Ghehenel. Așa-cfi, în mijlociu, nu va fi
măcar atîta fericire, dincolo, cită avem dincoace.
In loc ca planul lui D zeii să se îmbunătățască, se
înrăutățește mal tare, și-n toate veacurile eternitățel va fi mai puțină fericire de cit pe lumea asta.
Lumea asta-I o școală, lumea asta le locul în
care ne dezvoltăm moralul. Sîntem pe lumea asta
ca prin agonii și dureri să ne facem vrednici de-a
sta de-a dreapta tatălui celui ceresc... Dacă tre
buie agonii și dureri, ca să ne facem mal buni,
apoi nimeni nu va putea să mai între în raiii. Ia
dul va fi singurul loc, în care cel ce ar vrea, va
putea să-și dezvolte simțul moral... Lumea-I per
fectă, lea Ie o operă desăvîrșită a lui D-zeu. Cu
toate astea, de am avea putere, oare n'am face
ca starea actuală de lucruri să fie cu mult mai
lesne de îndurat ? Desigur că am face ca sănă
tatea și nu boala să fie molipsitoare. Am face
ca nimeni să nu mînînce fără să muncească, nici
să muncească fără a mînca. Am ridica omenirea la
un nivel mai înalt, ca să albă vederi mal largi, mal
libere, mal altruiste. Cine stă înse în calea pro
gresului omenirel? Acest D-zeu din religiea ome
nire!. Ie deci de datoriea fie-cărul, să facă puținul
ce poate, spre a alunga pe acest D zeu al religiei
din mintea omenească, punînd în loc un D-zeu omenesc, ca să ne'închinăm unul D-zeu omenesc:
să ridicăm cultul mințel, cultul iriimel, al dreptățel,
al milei, al iubirel și al adevărului. Să dezrădă
cinăm ideea că trebuie să sacrificăm pe fratele
nostru pe altarul plăcerel unei fantome.
Ultați-vă, ce a făcut creștinismul pentru omenire.
A redus Spania Ia o harpă, Italia la o h&rmonică
și Irlanda la un exil. In ori-ce țară din lume, în
care domnește cea mal puțină religie, do mnește
cea mai mare prosperitate, cea mal mare cultură,
pe cînd țara ce sufere de boala religioasă le în
starea cea mal de plîns. Cit timp vom avea uu
D -zeu în religiea omenirel, nu ne vom putea libera
de jandarmii, de papii, de cardinalii, de mitropolițil, de arhiereii, de preoții, de rabinii săi, nu vom
putea să ne scutim de cler, de catedrale și de bi
serici și de toate credințele religioase venite de bus,
pentru „binele44 omenirel. Libertatea, gîndirea nu
mai atunci va fi cu putință, cînd omul, în locul su
perstiției, va putea să Stabilească cultul umanitățel.
Cum s’a liberat înse omul, pre cît s’a liberat de
credința în monștrii cerești ? Cum a scuturat dînaul, cit a făcut-o, jugul superstiției oarbe? Negre
șit că cel diutăl lucru ce a contribuit să i se des
cătușeze mintea, a fost descoperirea ordinel regu
late și periodice ce domnește în univers. De aici
omul a început să-și- dea samă că toate nu se întîmplă numai din plăcerea unul așa zis D-zeu. A
observat că ori și ce ar face acesta, mișcarea pla
netelor Ie vecinie aceea șl, că eclipsele sînt perio
dice, că chiar comețil, vin la intervale anumite și
regulate. Aceste toate* l-au încredințat că eclipsele
și comețil nu au nimic aface cu-n D-zeu. A simțit
omul că toate astea nu au ființă nici pentru bi
nele, nici pentru răul său. A învățat deci a le
privi cu admirare, în loc de teamă. A prins să-și
dee șmfi oă foamete^ bună-pară, nu-î trime^șă
1
v!
4
�30
de vre-un t>-zeu înfuriat și răzbunător, ci că Ie
adesea rezultatul ignoranței, negligențel sau. relei
alcătuiri a societățel omenești. S’a pătruns că bo
lile nu sînt produse de duhuri rele, ci că sînt sau
rezultatul nepriceperel legilor naturei sau sînt pri
cinuite de mediul social în care trăim. Aflînd că
pricina bolilor Ie naturală, omul a început â căuta
remedii naturale, și vraja și-a prăpădit terenul.
Oel puțin spre satisfacerea sa personală, s’a convins
omul că rugăciunea nu-i medicină. Experiența zil
nică l-a făcut să priceapă că zeii n’au nici o va
loare practică, ca nu l-au ajutat nici o dată de cît
în cazurile in cari a fost destul de destoinic să se
ajute singur destul de bino. A început a descoperi
în sfîrșit că acțiunile lui individuale n’au nimica
de a face cu intîmplărilc extraordinare ce au loc
în văzduh, că ie cu neputință, orl-cît ar fi de rău
ea Iei să pricînuească o furtună, ori cît de bun
ar fi, ca să oprească una.
După veacuri de cugetare și cercetare, omul a
ajuns la^ncheerea aproape, că a te lipsi de spovedirea la preot nu pricinuește numai de cît un
cutremur. A observat, și nu fără uimire, că oamenii
buni sînt trăsniți de trăznete și de fulger, cîte o
dată, pe cînd cei mai răi scapă. Omul a fost silit
să ajungă la cea mai dureroasă concluzie la care
o ființă omenească putea ajunge că dreptatea nu-i
totdeauna învingătoare. A observat că zeii nu se
amestecă în favoarea celor slabi, celor nevinovațl.
Și a trebuit să se mire adesea, oă cei mâl aprigi
susținători al lui, D-zeu ierau acei ce-1 asupreau
pe dîhsul pe nedrept, și mai taro. A rămas adese
ori împietrit de uimire, văzînd un necredincios bucurîndu-se de sănătate deplină. S’a încredințat în
sfîrșit, că nu poate fi nici o legătură, între o learnă grea și nedarea unui miel, din partea-I la popă.
A prins să-și dee samă că ordinea universului nu
se schimbă în toată clipa, ca să-1 ajute pe dineul
pentru că a repetat o rugăciune, un crez. A ob
servat că o samă de copil fură, cu toate că au
fost în toată reguja, botezați. A observat o mare
deosebire între religie și dreptate, și că urmașii
aceluea-șl D-zeu luptă-ntre sine și se ucid unii pe
alții. A văzut că sfezile religioase umplu lumea cu
ară, sclăvie. In sfîrșit omul a avut curajul a pre
supune că nici un, D-zeu nu schimbă ordinea re
gulată a lucrurilor, a evenimentelor din lume. A
învățat o sumă de lucruri, cari nu se puteau îm
păca nici de cum cu ignoranța superstițioasă a
părinților săi. Găsind cărțile sfinte neadevărate și
în unele privințl falșe, credința în autenticitatea lor a
început a i se clătina.Găsind preoții,în unele privințl
ignoranți, începu a pierde respectul față de antereu,
ceea ce fu începutul libertățel intelectuale, libertățel de cugetare.
Prima îndoeală fu scutul și începutul progresu
lui. Și de la prima îndoeală omul purces-a a pro
gresa, oamenii prins-au a cerceta, lear bisericole a
se opune. Astronomii au pătruns cerurile. lear biS6.nfkid QAfterat mîndra 10r frunte cu stigmatul de
firaamA .
ÎQ8° n‘Cl ° aingur& ®tea, din tot
ci^dâ tn? Ce
nu P°art& un nume creștin. In
tul 1
rel,S,ilor> Smogul a străbătut pămîn8i a
,t’'at0"6a trecutulul în cărți de pleatră,
cana ;u“-.xrî;
torul microscopului pretutiudenl nu a» Uu a*îu*
de cît infinitul. S’a cercetat îq toate diL?riik
și nici o ființa superioară sau independentă d
tură nu s’a găsit. Nu s’a putut descoperi nică^’i
nimic vădit, despre vre-un amestec exterior în ”
nimentelo naturel. De altă parte, sociologica a
cetat condițiile sociale, în care omenirea s’a h ~
ciumat și se zbuciumă, și-a dovedit în mod nlîn' *
doelnic, că neegalitatea socială, producătoarea «
tîtor nedreptăți, nu Ie opera unul D-zeu care
conduce daraverile omenești. Sociologia â dovedit
pe deplin, că omul însu-șl le stăpîn pe destinele
sale și că, prin chibzuință și prin voință, relele e
xistente se pot schimba, și că Iele se vor schimbă
pentru a înlesni progresul omenesc.
Cele mal multe religii omenești sînt îngropate
acum în vastul cimitir al trecutului, unde zac din
zeii lor cel mal mulțl. Sfintele temple sînt de mult
în ruine. Peste coloane și ziduri se întind și 8e
urcă plante agățătoare. Brahma cel aurit, Vișnu
înfricoșatul, pedepsitorul celor răi, cu cel trei ochi
al săi, cu mărgelele de tidve omenești atîrnîndu-l
la gît, Siva, distrugătorul, roșu, cu minele umplute
de sînge, Kali, Zeița, Draupadi cu mîna albă, și
Chrișna, Christosul, toți au pierit, s’au dus și au
lăsat tronurile deșerte în ceritt. Dc-a lungul malu
rilor sfîntulul Nil, Iris nu mal plînge, rătăcitoare,
în căutarea mortului Osiris. Umbra lui Tiphon,
amenințătorul, nu mal cade asupra valurilor. Soa
rele tot mal apare ca altă-dată și auritele sale
raze tot mal sărută făptura lui Memnon, dar Memnon Te tot atît de tăcut ca și Sfinxul. Sacrele tem
ple sînt pierdute, pustii. Prăfuitele mumii așteaptă
și așteaptă mereu învierea cea făgăduită de preoții
lor. lear vechile credinți, încrustate în pietre uriașe,
dorm în misterul unei limbi pierdute și moarte.
Odin, autorul vieții și-ai sufletului, Vili și V® Ș*
înverșunatul Ymia, de mult nu mal aleargă în la
birinturile de ghleață ale Nordului; Thor, cu fur
cile lui de fler și cu ciocanul, nu mal răstoarnă
creștetul munților la pămînt. Stricate sînt cercurile
anticelor Driade, căzute sînt vîrfurile dealurilor Și
moarte sînt sfintele amintiri. Divinele focuri ale
Persiel și Ascetilor stinsu-s’au în cenușa trecutului
și nu mal le nimeni care să le aprindă din nou,
nu mal le nimeni să hrănească sfintele flăcări.
Harpa lui Orpheu, amuțită. Deșertată Ie cupa lu
Bachus și aruncată în groapa neexistențel. venus
Ieste moartă în pleatră și albul Iei sîn nu tu*
palpită de iubire. Rîurile tot mal murmură inc®,
dar Miriadele nu se mal scaldă în Iele. Ar
tot freamătă și acum, dar pe cărările codr or
mai danțază Driadele. Zeii au zburat 111
ț
tul Olymp și nici măcar frumoasele femei nupoate atrage. Danaae stă întinsă goals„ ®
neobservată de nimeni. Dispărute pe voci
gerile Sinael. Pierdute sînt vocile profeților.
în care curgea o dată lapte și miere, nu
un pustiu devastat. Unul după altul, a ;ount &u
turl și-au pierdut poleeala, și oaspeții
P
dispărut unul după altul; faptele, adevărurile/
alitățile le-au luat looul,
3)
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEEÎ
ttturalul Ie aproape pierit, numai natuSuPra’°țnâ Zeii au dispărut, dar oamenii au răt’|ul SMiile.' “ ’’ indiVi2i>
Plîri™d|clc,,lor
fljftS.
Maturitate și decădere. Religiile, tot
june^’
Acelaș ne-nlăturat destin le așteaptă
ist-f°l‘î1, Zeji creațI de-o națiune, mor o dată cu
pc
Creați au fost de oameni și trebuie
ze *de-a viețui. Zeitățile unui veac, sînt
e& lDOttceie basmele veacului următor. Religica vrePr°,ve- ° țârei noastre nu va fi scutită nici lea de
^‘.^•itoiulul,precum n’au fost niclaltele. Cînd
iroâ*eaV1 t re mare, pe tronul lumel Iera așezat
Cînd sceptrul a trecut la Egipt, Iris și
nrimesc omagiul. Grecii, căpăcînd, cu gro08‘r,8_’ bravură domniea, cu purpura autoritățel ieste
c4t Zeus. Cutremură-se păinîntul de pașii fii■ tezătorl al Romei: Jupiter apucă cu minile-i
l°r
talgerele cerești. Roma cade, și creștinii
ț mijlocul iei, eu sabiea cruntă a prigonirel, alditUeec națiile cele domnitoare din lume. Și Icacuma, le cel ce șade pe vechiul tron. . . .
Eli va lua locul?
Cin0 11
R. G. Ingersoll.
Din Englezește, de A. Vaișanu.
3ÎHT MM FERICITE FETELE CD SAU FARA ZESTRE ’
leală întrebarea ce fu pusă,înfr’un ziar, cetitori
lor cari, ciudat lucru, proclamară, în unanimitate,
pe’fetele afără avere», drept cele mai /'ericite. Cîtă
ironie, sau cîtă lipsă de sinceritate. Căci cu greu
s’ar putea stabili, dacă de fapt sînt atît de fericite fetele bogate, pe cît de nenorocite sînt acele
lipsite de avere. Neapărat, că acest rău, ca și multe
| alte rele, îșl are obîrșiea în mizerabila orînduire
1 socială, chestie ce de atîtea decenii preocupă și
frămîntă viu, spiritele largi nobile. Din neno
rocire îmbunătățirile aduse în direcțiea asta, sînt
prea neînsemnate, ca să putem nădăjdui într’o ra
dicală și mal fericită transformare a actualei stări
de lucruri, transformare ce de alt-feliu se impune.
Pare înse nedetronabil zeul «.Mamon», acest idol
căruea o lume întreagă se închină, i se proster
nează cu sfințenie aproape. Bogățiea Ie a-tot-pulernică, Ie sărbătorită pretutindeni. Muritorului, ce
o posedă, i se deschid largi porțile, orl-unde ar
bate; lei se bucură de privilegii, de onoruri, Iei
se bucură de vieața în plin, pe cînd acelor oroprază
si|I, acelor «dezmoșteniți al soartel» nici o rază
?.uce bucurie
oucurie nu străbate prin întunericul mizeriei
' 10r- -Ie deci „w
de oiuv.
sine înțeles, că .V.fata bcg-tX,
bogată, are
nneetăgăduit
tăgăduit mal mulțl sorți de a fi fericită, da cît
acpa
jja săracă.
-i™. Liooîm
Lipsită Gc
de grija covîrșitoare ce ne-o
'
^.greaua
.^eaua luptă pentru traifi, ci resfățîndu-se din
irivă în
în toate bunurile nnri
cari cf
se> nnt
pot înrhimii_
închipui,
1
de anturagiul Iei, cu vorbe cari de cari
n 1 ademenitoare, mal dulci, fetel.bogate pururea
v^.j’utura pe buze, acel zîmbet de mulțămire, de
"
decî de «fericire». Zicea doar un mare
a fi
«ajunge să fie cine-va vesel, pentru
,tîl- Ar trebui adăugat, ca corolar: că
stare fe una din condițiile de căpetenie,
Fie
*ace mal cu putință dobîndireâ fericirei.
i
în samă, i le nesocotește chiar, cînd lea are ne
norocirea de-a fi săracă... Sărăciea, ce Ie drept, Ie
un blestem, ce pregătește, pe toate cărările, celui
căzut în ghiarele Iei, numai umilire, deprimare,
dispreț, decepție și lacrimi... lear cînd Ie vorba
de măritiș, leată prăpastiea, ce în majoritatea cazu
rilor se deschide, gata să înghită pe fata lipsită de
mijloace materiale, le cert, tinerii idealiști, cari
mal mare preț pun pe «ceea ce Ieste cine-va>
de cît pe «ceea ce are cine-va», se pot număra
între fenomenele ce rar produce mediul în care
ne mișcăm, mediu atît de mărgenit în idei înăl
țătoare de suflet și inimă. In schimb, «Donjuanii»,
se ivesc destul, cari cată a mistifica prin vorba
amețitoare pe bietele fete sărace, și, ca atare,
mal expuse mișeliilor oamenilor de rău... Victimele
exploatăreî șărlătăneștl de soiul acesta, sînt prea
numeroase... Nu Ie de Ioc nevoe, să recurgem
la vre-un exemplu de prin cărți, ci avem pilde
în de-ajuns de acest feliu, înaintea ochilor, pilde
pe cît de plastice pe atît de zguduitor de triste și
de revoltătoare... Cît timp omenirea va continua
a se alcătui din două clase deosebite: clasa bogaților și acea a asuprițiior, cît timp nu poate fi
vorba de «fericirea generală» Ie de netăgăduit că
acea cîtime de fericire ce există ie numai a celor
aleși, a celor favorizați de soartă...
De netăgăduit că idealul nu Ie, acuma, într’o nă
vală spre îmbogățire individuală, năvală în care
orl-ce energie individuală triumfă, pe cît triumfă
în condițiile actuale, numai cu prețul înfrîngerel
alteea, ci într’o luptă aprigă, conștientă, pentru o
îmbunătățire
de stare obștească.
Pentru-că,, alt-feliu,
,
,
aspectul social, cel trist, cel înfiorător, cel de plîns,
nu se
schimbă.
Ceta.
------
GAB. GR. BALEANU
D. Gavril Gr. Baleanu, fost profesor la Iași,
care Iera în gazdă la d. silvicultor loan Gr. Voroneanu, din comuna Dolhusca, dueîndu-se st
se scalde în rîul Șiret și neștiind a înota, s’a
înecat. Cadavrul a fost pescuit de niște locui
tori. A fost avizat paroh, tul local. Din ziare.
...Atît și de acum uitarea va acoperi numele
acestei distinse personalități și va alinta memoria
sa. Căci ceea ce scriu eu astă-zY, despre iubitul
meu fost
profesor
la liceul din Botoșani,
nu poate
,
.
, .
răzbi prin nepăsarea, cu care e sortit a se Intimpiua viața
viața ca
ca*și
moartea unul
unul om
om fără
fără noroc,
noroc, căci
căci
piua
și moartea
altminteri nu știu cum să mal
mat zic.
Și totuși prof. Gab. Gr. Baleanu a fost și rămîne o personalitate distinsă pentru orl-cine l-a cunoscut mal de aproape:
aproape: Om învățat in cel mal
larg înțeles al cuvîntulul, latinist desâvirșit și poate
chiar fără pereche în ' superficialitatea actuală a
-- ---------------culturii
noastre clasice, valoros interpretator aalt
fenomenelor limbel romîne, mal ales în părțile
legate strins de limba latină.
Dar
nenorocul
se ținu u
legat de pașii acestui
- -------------- ' ~
om. Venit din Bucovina, în împrejurări, cari, pe
cît am putut să înțeleg fl făceau viața nesuferită
acolo,
ajunse
definitiv de limba romînă
—
— profesor
r----la liceul din Botoșani, unde a ilustrat catedra cu
jtlțJat? înzestrată de natură cu calitățile cele mal prelegerile sale și a produs elevi ca domnii pro’e» cele mal strălucite» societatea nu i le bagă fesorl lorga ți Evolceanu. Mam hrănit persqnal
�32
REVISTA. IDEEI
din lecțiunjle sale, șî priveam ca o răsplată prea
bine venită starea materială mflorjtoarpîh care se
găsea la Botoșani, Ibcliind chiar lîngă h’ceu, în
casă propie cu două etaje și cu o grădină, care
vădea gu§tul și hărnicia sa.
Dar nenorocul îl coborî pe prof. Baleanu din
această stare. Nu tîrzid vreme, fără să știu prin
ce circumstanțe, căci cauza îndepăriărel sale din
îhvățămîht n’a devenit nici cit publică, îl întilniî
în lași, ducînd viafa mizerabilă a profesorilor par
ticulari, cari cu mult chin și cu multă sudoare
vînează ici colo cîte o lecție privată.
Avui plăcerea de a-1 vedea adese pe domnul
Baleanu, și durerea de a-I ascdlta unele păsuri.
Nici o dată însă nu obținui de la el amănunte
asupra împrejurărilor critice în mijlocul cărora se
zbâtea. înțelegea că-s neputincios să-1 ajut și miemi venea greu să răscolesc niște amintiri și niște
fapte, cari prin înviere nu puteau duce de cît la o
zgîndărir# a suferinței, Iar nici cît la o potolire a el.
Anl și ani, aptdăpe două decenii, a dus omul
acesta viața de martir a învățătorului zdrobit de
nevoi, neînțeles de lume, incapabil să înțeleagă
dînsul șurubăriile viețel, ca să se înalțe pe căile,
ce nu cer niCI muncă, nici merit. Și totuși n’a
contenit de a fi brav, de-a avea mintea în toată
întregimea, de a discuta cu un farmec deosebit
și de a lucra măestrit și neobosit.
Nu știu cum va rămîne cu mica sa căsuță din
mahalaua TatârașI, cine va pune mîna pe dînsa.
Dar sînt sigtir că în bordeiul său se găsesc lu
cruri, cu cari nu Se pot lăuda nici cele mal mari
biblioteci și trebuesc să fie manuscrise de ale sale,
ce-ar fi tare nimerit să încapă în minele Acadeniieî Române sau în mînele cuiva, care să le facă
cunoscute spre îmblelșugarea filologiei romîne.
Lucrarea sa din urmă, tipărită, despre Fonetica
. limbel române, deși n’a atras atenția recenzenților
obișnuițl, pentru-că și pe recenzențl trebue să-I
influențezi cu influența ce. momentane al, acea
lucrare este totuși un monument de înaltă cerceta
re linguistică și nu mă îndoesc că vre-unul din
elevii săi specialiști va pune-o cînd-va în lumină.
Dacă e o logică în noroc, trebue să fie negreșit
o logică și în nenoroc. Rar se întîmplă ca o
viață nenorocită Să isprăvească printr’b moarte
fericită. In hecaz e tot-deauna o alunecare mal
mult, un pas mai larg făcut, o îndrăzneală mal
necugetată: și de aici derivă încă multe nenorociri.
Precum s’a avîntat în valurile viețel, bătrîn dar
încă energic, cîrmaciu al suferințelor, iubitul meu
profesor Baleanu s’a avîntat tot așa și în valurile
Șiretului... De cît, în fața acestor valuri, nu era
destulă experiența: mal trebuia și vigoarea fizică
și tinereță, șî dînsul, bietul bătrîn, nu le-a avut,...
și sa mnecat
Știu că dînsul se simte bine, cu sufletul legă"a Kp șalurile necruțătoarelor elemente. Dar gro<S"t,!nâ,s™tesceu unul pentru această
cui al yJ,?,I,at,e.de soartă. Sîntem oare în vea• îi 5 Pei^ru a privi nepăsători acest șuO^^^Cine știe. Dar conștiința
țese nehtm hU’ml poate P°to,i durerea ce-o simavea PvK ?lexe?PIu ce mă dePdnsesem a-l
27
0Chil0r
a
Pr, P. Zosîn,
REVISTA IDEEI
CUGETARE...
lepciune, tu să vorbești, tu să înveți ne tnupe tine să te asculte ori-cine... Tu iești wri'
și calea robilor, celor ce judecă șr cuaetă^r1
iești amica Cugetătorilor. Iu iești cu Ateii,'a*
mumșlu, cu Anarhiștii și Materiali^. 'Făr&
tine nu exista Cugetători, și nici nu Sp imL®
face socoteală, și nici o judecată. In tine z
desfătarea înțelepților. Cu tine petrec cei ria
fire sinceră și aleasă. Tu iești’ uriașă. pe Un
te îngrijesc cercetătorii cu sirguință, ani in
delungați, spre a se cultiva, chiar toată vieatâ
lor, căci iești un întins domeniu de cercetară,
și studiu. Tu știi totul, faci totul. Tu vrivpsti
din faptele vitejilor și artiștilor. Tu ordoni to
tul și pesle toi. Ta pui in rîndueală fie-care
lucru și faptă. Tu poruncești totului. Tu iești
sinceritate, știință și Adevăr. Fără tine Munca
n’ar fi Muncă, și deci nici îndestulare de tre
buințe n’ar fi, n’ar exista viețuloare. Nici
experiența n’ar fi experiență. Pe domeniul
tău locuește Știința, Binele, Adevărul, Drep
tatea. Tu să strălucești și în scrierea mea,
ca un soare, luminos, înveselitor, întăritor și
bine-făcălor. Tu să mă scoți în vază, precum
iiști tu in vază. Ce de artă, frumusețe, îmbtelșugare, melodie, plăcere, însuflețire le în tine,
în lumea ta. Sini mișcat, cînd vorbesc lamei
de ține. Gită dragoste, prevedere, puritate, înăl
țare, profunditate și lumină cuprinzi, numai
Cugetătorul știe să o spue, și o lume întreagă,
inminunală și dornică de a ști și cunoaște, să
stea și să asculte, să devie mai înțeleaptă...
Numai pe gînditori ii lași in locașul tău.
Pentru nelegiaițl nu iești de cit o neplăcere
și o cursă, pentru a-i pedepsi și pierde, iear
pentru drepți iești scut, călăuză, prosperitate.
Nici unul nu se rușinează, cel ce recurge la
tine. Tu iești egalitate, libertate și comuhizm,
și nu iești o îngînfată, proastă, tirană, leu pe
tine te iubesc. Fii cu mine. leu cu tine petrec
bine și cu folos. leu te bine-cuvintez, te reco
mand la toți, nu cu puțin lemeiii. Prin tine
vorbește oricine cu Cugetătorii trecutului, pre
zentului și viitorului. Călăuză și lumina, naintea ta nu le taină. Tu vezi, știi șidescoperi
totul. Gîndul fie-cărui îl știi. Tu pătrunzi peste
tot și iești de față pretutindeni. Tu, ca
P
al Materiei, privești vecinie Materiea. T
spre iea, petreci cu iea, te ocupi de icaș I
socoteli despre iea, pentru iea. Tu pe
noșli, și o predici pe iea
instrămutate, materiale și vecinice. 1 u
lăea după Materie. Tu ^știp^a puter^
Tu iești oglinda și cartea Materiei. ?
pla
ta iești care dai strălucire, tnsamndtat
cere Materiei. Numai prin tine da„ 9
preț Materiei, existenței. Și numai P
ia
Cugetătorul le la înălțimea, ce se
fi
dînsul. Cugetare, adincește-te și
a toate stăpihitoare...
g0(ja,
țjOÎ* ^°’ kXHI—-LXIV. 3—4.
București, Strada Epurilor, 10.
.1
„PAGINI JURIDICE41
,,uatea țăranilor învinnițl de instigație șî de
^rîine în revoluția agrară din Martie 1907.
l
•
‘
'
'
î
!
Iubite Zostn,
Al pus mina pe o temă foarte fru
moasă, pe care vei moi putea, negreșit, s'o
aplici. Negreșit că-țl dai samă, că un
asemeni criteriu și ar găsi mai ales apli
carea intr'o societate organizată mai bine,
care mi se. pare că ar trebui mereu-mereu
amintită și dată tuturora de urmărit cu
ardoare, într’o societate care să nu mai
fie caracterizată prin atitea nepotriviri
artificiale, cari iscă in lume alîlea anomalii.
Peniru-că, alt-feliu, ori absolvirea crimelor
sau judecarea lor, după criteriul tău. ori
osîndirea lor, după criteriul in uz, cam
tot una. nu schimbă lucrurile cu mult:
nu împuținează anomaliile, nu împuținează
criminalitatea, cel puțin simțitor, pentru-că
izvorul le rămîne deschis. Și lumea nu
trebueșle să fie mereu-mereu, în prada
acelueaș nenorocit joc...
P. M.
Iniru cît măsurile pe cari societatea le ia penIm a preveni și reprima delictele îmbracă un ca
racter pozitiv și precis, trauucîndu se în deobște
prin pedepse clar formulate și executate, Ie de
absolută nevoe ca și considerațiunile în temeiul
il?se.’au ace^e măsuri să fie tot pe atît de
podlive Și de precise. Lucru ce în de obște nu se
Wervă: și ni-I dat totdeauna să asistăm la conlnrtrCrSjî !oade ’nîeresante și cu aparență de mare
fnariî ’^e’ de Pe urma cărora opiniunile sînt
loin-eY lmpărt'.te» îear rezultatul practic Teste că
Inviiîii na d,ntr acele opiniunl are precădere și
milă sî 1 ’.Pentru delicte sau crime primesc o anurevine d * aP,hcată osîndă, asupra căreea nu se
un si.l.5
prin excepționala grațiere, care are
ostn^aphcau atî* de nes’£ur ?’ discutabil ca și
<Srm?îguranfy acea dezbatere largă și plină
I ^udlre m- rse> car’ preeed ori ce verdict de onu Văd m a? pâru! totdeauna ca foarte neavenite. Și
acJmite fn • lv.ul bine-cuvîntat pentru care nu s’ar
‘
cel]!!r\Spruderită> după exemplul celorlalte
' ^itueae??*1? 0 'Poteză mai plauzibilă, care să
i ?lleriu,
rîpt un Punct de sprijin, drept un
! pehtru chim; Ună’oară’ cum Ieste ipoteza atomică
îICă’ cari ini* Sau *Poteza vibrațiunilor pentru fi.Cestor
eze au ajutat foarte mult dezvoltarea
1 S n ’Poteza e‘ DescoPeririle ulterioare pot zdrun' "W ori ciin? p°t modifica dacă cele mal de
' 111 se întîmplă pănă astă-zl în știința
-
fizico-chimică, n’o îndreptățesc și mal mult. Dar
cel puțin Ieste un punct de sprijin, Ieste un criteriu
după care se analizază fenomenele fizo-chimice.
Pentru fenomenele sociale, în special acele cari
întră în domeniul criminologiei și jurisprudențel,
nu există un atare criteriu sau mal bine zis un
criteriu similar, adică necontrazis de experiență.
In deobște jurisprudență se referă la criteriul libe
ruluȚ-arbitru, și toată condificarea penală Ieste
clădită pe acest criteriu, care înse Ieste răsturnat
la tot pasul de fapte și de experiență. Ipoteza li
berului arbitru Ieste pentru jurisprudență ceea ce
a fost odinioară pentru chimie ipoteza celor pa
tru elemente: apa, aerul, focul și pămîntul. Știința
a arătat că aceste elemente, socolite se simple des
compun, și tot știința arată ca aceea ce considerăm
ca liber-arbitru nu I o entitate, nu-I o putere de
sine stătătoare, ci-I o stare sufletească, din marea
gamă a stărilor sufletești, prin cari trece un indi
vid. și-I nedrept a se lua un epizod sufletesc
drept criteriul mal multor epizoade cari compun
vieața sufletească.
închegarea sufletească a omului, amănunțit cer
cetată nu i o entitate de sine stătătoare, ci un
derivativ, presupunînd neapărat condițiunl stricte
de manifestare, în care înțeles noțiunea liberulularbitru nu mal are nici o rațiune. Și o dată cu
dînsa urmează să cadă toată dialectica, căreea îl
slujește de bază. Așa-că pare cu totul fără miez
dezbaterea asupra gradului de responzabilitate al
celor implicați într’o afacere penală, precum fără
temeiu urmează să fie și penalitatea ce se stabilește
a li se da. In realitate, în asemenea dezbateri, și
în asemenea măsuri nu-1 o urmare logică a unul
principiu bine stabilit și universalmente primit,
ci mal degrabă ridicarea la rang de doctrină a
unor reacțiunl ale noastre sufletești de domeniu
cu totul comun: pe copil îl batem cînd greșește,
pe fiara o împușcăm, pe omul matur îl închidem.
Sigur lucru Ieste că toată penalitate se întemeează pe pornirea vindicativă a omului, ori de
cîte ori Ieste atins în interesele sale, pornire pe
care societatea în general și-o apropie, încercîndu-se a o îndreptăți pe considerațiunl filosofice.
Jurisprudență, stăpînită de rutină, caută să adap
teze știința uzanțele Iei tradiționale, în loc să caute
a adapta uzanțele Tel științei. De aceea nu tre
buie să fim surprinși cînd vedem atîta frămîntare
și atîta dezbatere în jurul unor crime și delicte:
în aceste framîntărl și dezbateri se amestecă ce
va din spiritul nou științife, care, încet-încet, sapă
și cu vremea va trebui să dărîme întreaga clădire
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-iui p. iviuțoliiș HM Evurilor—Bmști.
3
.4
�34
JUiViăl'Â inEfcH
fantasmagorică juridică, întemeeață pe noțiunea
fără înțeles a liberuluî-arbitru,
Pentru știință nu-î nici o dată cazul, fiind un
delict sau o crimă, adică un fapt antisocial, un
fapt care dăunează mersului normal al societățeî,
a se urmări responzabilitaiea făptașilor, ci a se
urmări nocivitatea for. Orl-și ce fapt pe lume^ avînd cauze precise și strict determinate, Ieste na
tural, orî-cît s’ar putea să fie spre daună cul-va,
societățeî mal ales. Criminalul, adică insul care
savîrșește un fapt antisocial, Ieste strict determi
nat spre aceasta. Ca atare Tel Ieste iresponzabil.
Convențional încă s’ar putea admite noțiunea de
responzabilifate, dar științificește nu există. Fan
tele idiotului ca și ale geniului au stricte condițiunl de manifestare și sub raportul cauzalitățeî
lele sînt la feliu: idiotul putem spune că nu l mal
puțin responzabil ca geniul, cum și geniul nu-I
mal puțin iresponzabil ca idiotul.
Dar anumite fapte ale oamenilor, în societate,
pot fi vătămătoare, pot fi antisociale, pot trăda
pornirea unora de a fi mal vătămători sau mal
nocivi ca alții: le chestiea, cu alte cuvinte, de-a
determina nocivitatea criminalilor. Un altul poate
fi îăcut cu totul răspunzător de crima sa, și cu
toate acestea să nu fie cîtu șl de puțin nociv, în
care caz Teste de prisos și fără înțeles scoaterea
sa din mijlocul societățeî. Un altul poate fi ne
răspunzător de crima sa, și cu toate acestea să
fie foarte nociv, în care caz Ieste absolut indicat
a-1 îndepărta de societate. Ne vom călăuzi dar
nu după metafizica și instabila concepție a responzabilitățil criminalului, pornind de Ia noțiunea
liberuluî-arbitru, ci după reala și precisa concep-^
ție ă ndcivitățef criminalului, pornind de la noți
unea vătămăreî ce se aduce societățeî,
Și atunci vom înlocui criteriul liberuluî-arbitru,
cu derivatele sale: responzabilifate, responzabilitate parțială și iresponzabilitate, prin criteriul nocîvitațel, deosebind trei feluri: nocivitatea fiziolo
gica său congenitală, nocivitatea patologică și no
civitatea ocazională. Pentru știință nocivitatea ieste
o meteahnă precisă și vădită prin neajunsurile so ciale cari le produce: Ie în interesul societățeî a
o determina și înlătura. Obiectul jurîsprudențel
penale Ieste tocmai această meteahnă, această în
sușire fiziologică perzistentă sau trecătoare, care
se poate manifesta absolut Ia orl-ce om. Jurisprudența penală are dar de scop a stabili într’un
fapt de crimă cu ce feliQ de nocivitate are a face:
le fiziologică sau congenitală; indiferent bine înțe
les de gravitatea faptului săvîrșit, atunci criminalul
trebuește cu totul și definitiv scos din mijlocul
societățeî: Ie patologică, atunci criminalul trebu-;
ește pus sub îngrijirea medicală: Ie ocazională,
atunci criminalul trebuie lăsat în mijlocul societățel, avîtidu-se grije a se înlătura ocaziilnile de
crimă
In acest chip vedem cum se precizază obieclu jurisprudențeî penale, cum se simplifică ope• jud,ciare criminale și cum toată discuțiea
a?upra resP°nzabitilățeI devine inutilă.
™j?.enjai P?nală, Î!?y precizază cu modul aîSr lnr
Șl t,n:d*sâ pue în ^rcetarea ca*
unior ce 1 se prezintă aceea-șl rigoare științifică
REVISTĂ iiifiBi
35
datoriea de-a osîndi la nimicire acele învățători, etc., n’au fost amnestiațT. Acțiunile por
pe care o pune
altă știință exifr»
cjz, a.r®xA«iear pe oamenii prinși de lele a-lab- nite numai din sentiment au particularitatea de a
imPreJSridu-I să se întoarcă în mijlocul socie- nu se identifica mal nici o dată cu acțiunile por
sdlvb
mal adese ori oamenii pățiți o dată,
nite din rațiune științifică, cari-s mal presus de
esc să se precizeze, la lumina faptelor, tot ai»
tllel,
fJrea jor nocivitatea, nu se mal dedau
compătimire ori aversiune. Științificește amnistiea
cum s au precizat științele naturale. Numa?t fe u
neaVIIJp antisociale, chiar cînd împrejurările i-ar trebuea să cuprindă pe toată lumea învinuită: sencizîndu-se pot deveni de folos, rupînd-o «
la foPȚxH. faptul închidere! și înfrîngerel lor Ieste timentalicește se explică a se fi făcut deosebire,
definitiv cu tradițîea și cu rutina.
0 da^ăl
lî^,.rar’ea nouă care-I face să nu mai reîn- și ast-feliu funcționarii Statului, năpăstuițl ca și
Și acum pornind de la aceste considerați
,n1pr« putem fi siguri că într’o presupusă relu- făptașii, să nu se bucure de clemența regală.
să încercăm a apreciea faptele țăranilor îndiiW»
ceapâ’revoluției n’am mal întîlni pe țăranii revoIn orl-ce caz, cum numărul acestora din urmă
pe urma răscoalelor din Mart. Luînd revolnH
îr5 ^ri de astă-zî: pe dînșiî i-am găsi sigur Ieste foarte restrîns, amnistiea din sentiment s’a
ca fapt antisocial, se pune în genere întrebări?
1-dfre potolitorl. Acesta-I caracterul nocivitățeî apropiat de amnistiea din rațiune științifică, ce so
ce feliu de nocivitate prezintă țăranii implicata:
Pn,Lale: de-a nu se repeta, sau de-a se ma- cotim că nu va întîrziea a se recunoaște, pentru
răscoale? lear în special se pune întrebarea • n
cu totul alt feliu.
că actele, ori-cît de ponegrite, întemeeatepe consînt printre țăranii închiși cazuri de nocivități
Dar s’ar putea spune că revoluțiea a dat prî- siderațiunî științifice, sînt singurele indicate a se
deosebite? La prima întrebare se poate limpede
. • «rănilor nocivi prin fire sau prin boală să aplica Ia societate, putîndu-se ori cînd repeta fără
răspunde, că în general nocivitatea țăranilor răc
p manifeste, și cel închiși ar fi tocmai dintre nici o primejdie, ceea ce nu-I, cîtuș de puțin, la
vrătițî Ieste ocazională, lear la a doua, că într’o
trestia. In atare caz lucrul ar trebui cu mare feliu cu actele, orî-cît de nobile, pornite -din sen
restrînsă mfisură sînt printre țăranii închiși unii
i priiâ cercetat. A priori putem totu șl susține că
cari pot deveni absolut dăunutoare în
cu o nocivitate congenitală și alții cu o nocivi ! E j de admis o proporție atît de mare de ță- timente,
societate. Ne poate fi milă de nocivul congeni
tate patologică. Ceea-ce trebuie să dovedim, spre
' «ni criminali cîțl sînt închiși de pe urma revo- tal, despărțit de societate: aceasta nu poate con
a stabili în chip absolut științific ce Ieste de’făcut
; luțieT. Mal degrabă am fi înclinați să credem stitui un motiv rațional de a-1 readuce în socie
cu dînșiî.
| d închișii sînt tocmai dintre țăranii cel mal tate, pe cînd, cu toată aversiunea ce am avea-o
*
i vrednici, cel mai cu demnitate, cari au putut u- împotriva nocivului ocazional, rațiunea ne impune
In general vorbind punerea la închisoare a mir
I șor să cadă victime urelor și intrigelor. Revolu- să 1 redăm societățeî.
de oameni într’un moment dat nu se explică de
1 țiile, cari se nasc din condițiunile sociale ce le
Iași, 1 Septembre 1907.
Dr. Z.
cît prin două împrejurări: sau a avut loc un
, rizurăm, nu dau la față tocmai pe ticăloși, ci
fenomen de contagiune psihopatică, de unde a
mal degrabă, dacă nu totdeauna, pe oamenii deșrezultat fapte antisociale prin nocivitate patologică,
MEDIUL NATURAL: TE0R1EA DARWIN1ANĂ
lepțt și de inemă.
sau au fost împrejurări sociale mari, cari au de
In orl-ce caz, dacă pentru țăranii închiși pe
terminat la fapte antisociale o mulțime mare de
urma revoluției nu există antecedente de nocivi
I
oameni, în care caz nu-I vorbă de cît. de noci
tale fiziologică sau patologică, pentru cari cazuri
Orl-ce clasă stAplnitoare îșl pflatrează apăsarea,
vitate ocazională. Poate un fenomen de contagi
și
prin
puterea
brutală,
și
prin puterea intelectuală.
Iesle absolută nevoe a se avea și părerea medi
Religiea le una din puterile intelectuale cele mal
une psihopatică să fi avut loc într’o măsură res
cilor psihiatri, pentru ca nocivii prin boală să fie de căpetenie,
cari
îudoae
clasa
apăsat# sub jug Tu
trînsă, deși Ie tare curios ca Tel să se fi manifes
; -trimeșl la spitale, atunci sînt de considerat ca veacul al XVIlI-lea, Burgheztea, ca clasă apăsată, lupta
tat absolut pe toată întinderea țăreî. Dar sigur
I novici prin ocazie. Părerea mea înclină că revo- in contra aristrbcației sprijinita de catră cler, lea
Ieste, și lumea toată s’a edificat astă zi, c’au fost
luțiea a putut scoate la iveală cu totul prin ex lera pe atuncea volteriană, aratîndu-se pănâ și ate
chiar. Dar de îudata ce ajunse clasă stâpînitoare
împrejurări sociale, cari'au putut da naștere une’1
cepție vre-un psihopat, poate într’o măsură mal istă
întoarse foaea și se întoarse pe dată, la credința pă
nocivități trecătoare. Intr’atît se impun, prin c.er- țnare nocivi prin fire sau criminali născuțî, dar rinților sai. Nu’mal avea sa se teama de apaș rea re
cetările de fapt, împrejurările sociale ca dete;rmi ^Ș a.dat la lumină numai oameni în tot între- ligiei, pe 'care piitea acum, s’o utilizeze. Dînsa resta
nătoare ale revoluției agrare, că contagiunea psi
mni* m-lnleI.
al fireî, Pentru cari nu poate fi bili prin decret, pe D-zeu, pe care-1 d^se’jos prin de
hică nu-I redusă de cît ia rangul unul e’jement I InJd ’Ud,.cios de osîndire, de scoatere din mij- cret. Zidi din nou altarele pe cari le dbrtn ase și salarie^pe preoții pe.cari-I despoease și-i persecutase.
ajutător și cu totul fără înțeles dacă ni/ lernu
s înrfBSxCle^eî’ Dacă societatea are datoriea de Preoții se arătară firește ca niște slugi pline de cea
împrejurările sociale favorabi.e revoluției.
i an> c?4 ? Pe ce^ ce ° vatămă, nu mal puțin mal largă îngăduință.*Așa că nu trebuie sa mire pe
Mizeriea mare, la 75% dintre țărani, ’/gnorart'Ja !
ce-l pb^f3}
3 readuce ’n s’nid
Pe a“ nimeni, văzînd, în districtele industriale, tu?ma pa
tronală atît de strîns unită cu preoțimea catolica și
neînchipuită, nedreptățirea revoltătoare. în toate
tiu^man0 s,mPl>bcată și clarificată fiind cestiunea protestantă, care conrupe atît de strașnic inteligența
privințele etc., au fost factorii hotărîtori cari at
muncitorească.
Popa slujește pe cine plătește.
determinat revoluțiea agrară, în care tiranii inal
Religiea creștinească și-a pierdut înse “mult din
pe țărani» ray cazul măcar dea-I supune judecățel
toți cîțl se găsesc astă-zl închiși și osîndițî au
■filigaSRăzvrătiți și pe toți cel închiși ca in- vechea-i înviurire. Pentru a o ajuta în opera I de afost atrași, ca să zicem așa, fără voea lor. In bune
datori.
Coi
intelectuală, filosofii și politicianiî Burgheziei
Wpreiu irn
Onsiderînd
într’atît au predominat suprire
făuriră pe D-zeii Progres, Muncă, Libertate, Patrie,...
condițiunl de traiu dînșiî nici n’ar fi visat măcar
.
*grară
P
x
L
m
?
rî
.
s
°ciale,
cari
explică
revoluțiea
al
religiei
liber-cugetatoare. Economiștii descoperiră
să se răscoale. Așa că elementul oc azional joaca
ducă slnt
?1 nocivi congenitali și psihopațl legile lor naturale eterne, adâogînd pe lingă tîmpirolul capital în nocivitatea lor. In general vorb iră
torul
fatalism
religios, tot atltde tlmpitorul fatalism
o’ 5 auPr|nșî într’însa prin ocazie economic. Malthus,
dînșiî sînt, ca să zicem așa, vinovațl de o nocivi I■ Tetafizjce
care întrupa tntrTnsul și pe popă
f*pn,.stiare generală se impune. Poate și
pfygconomist, formulă legea lui asupra populației,
tate cu totul ocazională, care feliu de nocivi
j dica'ivă
spre a se satisface pornirea vin- prednXnd că din pricină că prevăzatoarea Provi
trebuește socotită ca un accident natural Ș’
'Pe sine Si tl Je ă|eT’ care nu se privește îndestul dență nu pregătise hrană pentru toți oamenii, unii treîn consecință. încă nu s’a văzut să se inc _p
u Se găsa^xaet;?tdeauna a se scoate din cauză, bueau să pieară de foame, pentru ca alții sa piară de
dignare împotriva grindine!, cutremurelor, i
,
indigestie.
? W cei în,3* .so,utîe» Științificește înse penBurgheziea găsește că trinitatea asta religioasă,
țiilor, etc., și să se acuze cine-va de leie.
e?iuțlea
,nsti£atie Ș» de crime în religia creștinească, religia liberală,religia economică,
așa ieste aprbape de absurd a se acuza
'
2a t a?rară* Se impune amnistiea.
n’ajunge pentru a apăsa intelectualicește clasa salaIUTiÎh « ».
de o mare revoluție socială.
,
liatâ: dînsa caută a-șl sprijini supremațiea Iei eco
! . “
1907.
Dr. p. Zosîn,
Nocivitatea ocazională, explicmdu-se
să
nomică și politică prin teorii științifice.
1
Biserica, ignorantă și grosolanii, fulgeră toate
tul prin împrejurările, cari neyoesc pe oamenprin
cît a^i?116*11'
considerațiunl de si- anatemele Iei Împotriva științelor naturale, aste năs
devie nocivi, fără să fie din firea lor
cociri
ale d avolulul.aprînzind ruguri pentru invățațll
î hlen\nc,oeală X /xpuse aicî» amnistiea s’a dat.
boală, se mistue de la sine cînd «mP^^enea
1
de 013 c a Jost un act acesta de pură de* cel mari, vrăjitori, susținători al iadului. Burgheziea
terminătoare dispar Jurisprudența, m as
deopotrivă de ignorantă inse mal însetată de aur,
A
ce funcționarii statului, prcojl, utilii*?*» Inreginiintwă totul In slujba lei, Știutele
aa
jfc*"
’i
�HetIBTA 1DBBI
St
... «unerioritate.caro îera atîrnată de-o coadă.,. dacă s'apropie de preoțime prin servilismul lor. nu-s
iină spiritualiștii fură cuprinși de-o frică înzestrați înse cu acea ignoranță blagoslovită, care
«utra o %. g* nuplesrdă această prețioasă dovadă îngădue oamenilor religioși, să se arunce cu atîta cu
;
rtiiPP
11
.
’
divină a omi lui: niște călători afirmau tezanță tn idioție: Iei trebuie să cerceteze cu anevoe
nalturale subjugată puterile naturale, punlhdu-le la eau în falș, împotriva acestei plăcute
,
d* ?®âeră, în interiorul Africel, niște negri, Nyam- cel mal de cApetenie agențl naturali al evoluției or
îndAmtaa -Ivi. Două puteri, descoperite na tocmai de plante otrăveau animalele și so tntîmnl» 1:
ti !n »1 nndobițl cu acest elegant și util apendice : ganice, fără să susție că ar putea să dee rațiunea
mult, elasticitatea aburului și electricitatea, sînt dintre mânlnce și păstorul șt turma. Dar astea l Ca le>! Bă
cercetare, se descoperi ‘că această pre- tuturor fenomenelor. Lui Darwin îl revine onoarea
cel mal puternici agențt de bogăție. Burgheziea nu neînsemnate, Cari se treceau cu vederea r?r5u f,PU
(4dnau-so nu ferfl de cît o podoabă pe cari acești de-a
fl descoperit cel mfl mulți.din agenții aceștia șl
SMomal arde pe Invătați, oînsa-I exploatează. In marile giea desinormîntă, din adlncul pămîntulul
lin
0
*
c
?
a
fixau
dinapoi, cum își fbxazț frumoasele de-a le fl demonstrat acțiunea pentru formarea spe
Jndreprinderl industriale și agricole, chimiștii, ingine resturi de animale dispărute, cari păreau' aelet® și
uegrf și’°
turnura. Spiritualiștii n’aveau însecu- ciilor.
rii și agronomii, concurează, ca simpli proletari, la îm țarea animalelor aflătoare, lea tulbură nns fl18ch‘’
a fle bucure: embriologiea dovedea că dacă obogățirea acesteea. Burgheziea mai așteaptă inse de admise. Invâțațif, cari, ca marele naturalist a
Darwin avu avantajul de a trăi în țara clasică a
vlot &
coadai lec'o pierduse, nu-n bătălie ci-n
8t8’k
la științele naturale ce-va : așteaptă ea astea să facă admiteau că «fle-care specie aflătoare ier«
crescătorilor de vite: țel observă că animalele do
mul
mă-sel : într’adevăr, la footus, coccyxul se mestice
din teoriile lor cele mal hazardate niște mijloace de unei idei a divinitățel», declarară că p terori nor tP?te«
ierau supuse la o mulțime de variații, cari,
P^l^tpnză liber, ca o veritabilă coadă, cu mult mai dacă atrăgeau
apăsare intelectuală. Burgheziea voește ca toate pu celelalte animale fosile Ierau «tipuri profetice *ee 5i
aminte a unul crescător, Ierau
Pr° jC cît genunchii rudimentari... Mal deosebea pe cultivate, Axate.luarea
terile intelectuale sâ țărmurească la mizerie clasa .archetip, zicea anatomistul Owen, în onnr» ’’I(,Cea
Huxley citează un caz caracteristic:
J°9 afară de pe unele parți ale corpului, lipsa pâ- oile din Massassucliets
ture of limbs» din 1849, s’a manifestat ne 8aj
ierau de-o sprinteneală nepo
salariată.
oD
î*î
Se
știe
inse
că
în
stare
fatală,
pănă
la
vrîsta
Charles Darwin, cel mal mare naturalist al tim noastră în carne și-n oase, sub diferite for P aneta
celnnî, corpul omenesc Ie acoperit de-o îmblel- menit;! : nu Iera gard cît de nalt, să nu-1 sară: fer
purilor din urmă și unul din cei mal adinei cugetă dificate, cu mult mal înainte de apanțica an8.' r10'
mierii ierau desnădăjduițî că nu Ie puteau ținea în
de
fulgi.
Nimeni
nu
mai
tăgăduește
astâ-zi,
tori al lor, care deșteptă, din îndelungatul Iei somn, animale, cari trebueau sâ-î servească de nlld« C Uof
ocol. In una din zile o oae fătă un berbecuț* cu pi
imul ca si momița, ca și cinele, nu ar Ieși din- cioarele
i 1
teoriea lui Lamark și-a lui G. SL Hilaire.care-i dădu tipurile profetice ale lui Agassiz cît ai ideea
foarte scurte. Iaca leacul năbădăioaselor
f ou' și că, în vieața-i intra-uterină, n’ar prezenta mele
vieață noua, care o făcu sâ triumfe, cătă să dove lip a lui Owen, manifestîudu-se îu forme sueo i
de ol, își zise proprietarul turmei. Dînsul crescu
Remăuârl foarte mari cu celelalte specii animale, a
dească, cum-că neegalitățile sociale Ierau niște fata și imperfecte înainte de a ajunge la perfectlea a -8
cu
îngrijire
berbecului acesta cu picioarele scurte și-l
Aror fr*c dc dezvoltare le-o recapitulează mal mult întrebuință ca
lități naturale. Alțl invățațl, de al doilea și de al ze- malului aflator, nu sint, la urma urmei, de cit na
animal reproducător. Peste vre-o cîțl-va
BCou mal puțin pe deplin.
cilea ordin, învățali cari trăesc din ideile oamenilor frazarea poleită a explicației grosolane naive aî*
ani,
Iei
nu
avea
de cît oi cu picioarele scurte,*cari
Deivoltarea omului, sau a ori-cărui alt animal, nu
de geniu, după cum Irăește vermina din pielea leului, veacul al XVIH-lea: D-zeu, so zicea pe’atunci’ mit
însușirile săritoare ale înaintașelor lor.
re-a fi de eît recapitularea îazelor de dezvoltare pierduseră
se luarâ numai de cit după iei: își canoniră crierul întăi a modelat formele animale și după aceea le
Ceilalți
vecini
îl
imitară
și a-zl există în America o
ale animaleler cari au precedat în serie. Sau, ceea-ee
să dovedească, cum-că teoriea darwiniană îera cea însufleții: fosilele Ierau schițele neizbutite sau întoe
de oi de statură mică, după cum există la noi
ieste acelaș lucru, speciile de animale inferioare nu orasă
rasă de cînl buldogi.
mal zdrobitoare combatere a socialismului mo mite râu, ne-nsuflețite și aruncate. Fosilele Ierau ca
sîut de cît faze de dezvoltare ale speciilor superi
dern : In lupta pentru vieață, zic Iei, izbînda nu apar chipul acesta, pilda ne-ndamînăre!, neiscusintel celui
Acelca-și fenomene se produc și la animalele cele
oare, după cum robiea, servajul, salariatul, nu s de
ține de cit celor ce-s înzestrați, ce-s adaptați mai A toc puternic.
sălbatece. Dintre puii unei lupoaice sau epuroalce,
dl faze ale dezvoltărei sociale.
bine : bunurile pămîntulul trebuie sâaparție de drept
Teoriea divinii a creațiunel ajungea de-o deșănțare
puii,
cu toate că asemănlndu-se, nu sînt de loc egali:
Pe măsură ce științele progresară, splendoarea cenulităței dobitocilor clasei stăpîniloare: situațiile cele cu alît mal hazlie cu cit i se generaliza aplicarea.
riurilor și frumusețele naturei proclamau diu ce în iei se diferențiază mal mult sau mal puțin simțitor:
mal nalte ale nației trebuie sa aparție extraordinarei Bernardin de Saint-Picrre, cure găsea degetul lui
cel
mai
hulpav sau lacom bună-oară, care va suge
ce mal puțin gloriea lui D-zeu. Totu-șl, acestuea îl
intebgențe a unul Thiers, a unui Mac-Mahon, a unui D-zeu în întreaga natura, descoperi că dungele har
Hmtneau monștrii, ca să-i dee pe față târiea. «Mon la mă-sa mai mult, va ajunge mal repede mai puter
Napoleon al IJI-lea: bogățiile societăței trebuie sa buzului sau pepenelui verde și-ale dovleacului, cu
nic
și
mai
îndămînatec de a fugi de primejdiile ce
strul, scrie cu trufie, în Geniul Creștinismului, ex ateul
ajungă a fi împărțite de cinstea înăscutâ și dobîndită prindeau o idee de-a divinitățel : astea aretau pă
Cbateaubnand, ie o probă de-acele legi ale hazardu- Var amenința si de a-și procura hrana : va avea cei
a unor cămătari și gheșeftari de bursa : ‘dividendele rintelui de familie cum trebuea si împartă harbuzul
malmulți
sorți
de a ajunge până la vrîsta adultă, de
Jnl cari, după.atei, trebueau să fl zămislit universul.
de la dramurile de iler, mine, de la uzine, trebuie să întro copiii săi. și dungele mal multe ale dovleacului,
D-zeu nu li s’a opus lor, ca să ne-arate ce-nsamnăo a se reproduce și de-a lăsa urmași, de a-șl trans
- fie bagate în buzunar de trindăvimea acționarilor și cum trebaea să 1 împartă cu vecinii. Ce minunat fi
creație fără lel“. St-Hilaire a răpit înse lui D-zeu a- mite, cu alte vorbe, însușirile mîncăcioase, cari i-au
a proprietarilor de obligații. Se înțelege că mizeria, și lantrop Iera a.’est milostiv D-zeu. Iei povâtaea că
ceaștăsărmană mică dovadă, despre tăriea lui, do asigurat lui superioritatea. Curcile sălbatice sînt niște
degradarea morală și fizică, trebuește să răsplătească roadele cele gustoase trebuea să le maniaci In fa
vedind
cum-că monstrul nu Iera un fenomen în afară cumplite alergătoare. Curca străbate distanțe colo
milie, lear feliile de bostan să le împărți, mărinimos,
munca, energica și* intefigența producătorilor.
de legile naturale, ci simpla o ființă la care nu se sale, urmată de familiea Iei curcănească. Puii, prea
Ciracii Darwinlsmulul, cari, ‘pentru a merita banele la prieteni.
Îndeplinise
în totul toate transformările sale, pentru slabi să execute aceste curse, rămln pe cale și mor,
grații ale capitaliștilor, au voit să coboare știința la
Cu progresul științelor, izvorîră o mulțime de su»ajunge la tipu-I normal, o ființă care îndurase o pe cînd curcănașil cu picioarele oțelite rezistă, și-și
nivelul unei religii, silească-se să dovedească, ceea-ce uărâtoare obiecții. In vîrsta de mijloc, teologii dis
transmit calitățile lor. Natura nu-i nici morală, nici
oprire în dezvoltare.
socialiștii de altmintrelea știu, cum-că, cit se atinge cutau, tot atîta de mult și tot atîta de grav, ca și e^briologiea dădea pe față mersul evolu- bună, nici inteligentă : puterile Iei oarbe suprimă fără
de servilism, Invâtații cîntaresc cit și popii. Asta conomiștu noștri, asupra armoniei intereselor ecode nicl-o milă pe slabi, nelăslnd să trăească de cît
--- .C.VV,
CHUU1
a?*m , or» studiul organismelor dezvoltete do- po
arată ce bine au făcut revoluționarii din veacul al nc. jice,* ca să știe dacă Adam avusese sau nu buric.
tari.
vede» că, orî-ce
formă âr avea un organ, Iei rămîne
*Ce formă
XVIH-lea, cari-au tăiat capul lui Lavoisier, părintele D-zeu, ziceau unii, nu putea face nimic fără folos: ; necontenit compus
c
Cele mai mici variații ale unul organ, care dă u.
Dâni a a1 »4°mpus de acelea-șl elemente, modificate
chimiei moderne, acest complice al finanțiarilor cari buricul lui Adam înse nu putea să albă folosi, fiind ' „
4ia fl; » c °? d.ată necunoscute.
Ast-feliu carapace
recul,,!
necunoscute. Ast-feliu
carapace aa nul animal vre-un avantaj asupra concurenților săi,
au ruinat revoluțiea. Darwiniștii din Franța, din Ger că acesta nu fusese născut de-o femee: deci Aoa
’|C, J .}■H\ scheletul*.*
scheletul: Iei trăește înăuntrul sch^.schv se conservă, și, transmițîudu-se din tată în flu, vreme
mania și din Anglia nu vor Izbuti? înse, să falșifice nu putea să albă buric. D-zeu. replicau alții, nu pu : ]IpinUr
de generații, se dezvoltă. Așa se pot explica ghiarele
p&nă’nir’atîta învățămintele științei, pană la a face tea face
ar fi.
tace nimic nedeplin
neaepnn ,. dacă.Adarn^n
anca num** «***
-----,
ascuțite ale leului, arma lor ofensivă, și coama îm
din fele numai niște mijloace de asuprire intelectuală. ne, iei ar n iosi neuepuu nune
r
o prelungire belșugată, care, ca o pavăză, le apără pieptul... Ani
Știința a fost necontenit și va urma să fie revoluțio bune. Babelaia, neawoUnatal nostru «riemtal. P»M(
i nărilor lui : cornul rinocerului, o gră- malele își însușesc coloarea obiectelor în mijlocul
nară. Dlnsa va dezrădăcina toate prejudecățile sămâ- să discute pe
.
cărora trăesc : cameleonii sînt verzi, ca și frpnzelc
O»;«A
ad. rînd între Iei. Arisnate cu amîndouă minele de câtr& clasa stftplnitoare mal întâi: ideea, sau pori
pomilor: păduchele albicios, ca și pielea cu păr. Amult,Pliud
în Istorica
.ca să-și susție puterea șovăitoare. Teoriea Darwi cari aveau tot atît de mult^timp de’ P^dJ’g rAma8 pp
Să°c!^paserî
eeea-ce animalelor,
sînt la peșticum-că
soirii; coastă asemănare de coloare Ieste o ocrotire'împo
paseri flind ceea-ee sînt la pești soirii,
niană, care trebuea să consQațască șUințificește nec- cuțn zadarnice, ca șj
«Șfi Xlscut mulțime»
Q9“
penele și
și cu
cu so'zil,
so'zil, și
și tot
așa, triva vrăjmașiloi. Păsările temele, cari în timpul in
Im penele
tot așa,
galitatea socială, înarmează, din potrivă, pe materiacubației trebuie sa stee nemișcate, lesne ar fi dis
folos, pe car^ anBl^ ^ece...lec rrannlr."
ftCul ;laltora
și copita,
si foârT-------->’ unghiile'
“
vupilo, mîna
miuuoi
JUO.Aliștii comuniști, eu argumente nouă, ca să chieme la cu toate astea ulmiț ,
tinse de păsările de pradă, dacă ar avea penele stră
*iidiv)z
d
'
sint
q
tă
p/tn
a
H
nde
părțile
cari
alcatucsc
răzvrătire, clasele asuprite, împotriva acestei socie
lucitoare ale bărbaților...
tăți barbare, în care cel ce samănă bogăție nu a- ar fi trebuit să discute la nes?rJlt* tuluI| G. Saint’ dUră
nouă ‘răsturnară
răsturnară teoriea'divină
și dăda
Intre animalele în stare de natura are loc așa dar
teoriea divină și
dună de cîl sărăcie, în care toate răsplătirile sociale
la memoriul său, asupra aripei s
nu-so . 'Umui nt /®îdeeî P«pecare
o selecție naturală : cele înzestrate mai bine, cele’adap- •
careOkeu
Okeuo oformulâ ast-kliă: ■
sînt apucate de cel mal incapabili, de cei mal nuli, Hilaire
zică : .Acesta rudimente d LjîaI0tM>l
,Osl ~~
'
"
tate
mai bine la mediul lor, astea triumfă în lupta
creat dînsul s’a dezvoltata.
in care legile evoluției organice sînt ignorate, tre fost suprimate, din pricină că nat a
pricină c*
n
viețel. Sclecțtca naturală, diferă de sclecfiea artificiali,
cute cu vederea și stăvilite.
III
nici o dată prin salturi răpezl, și di P
cj,îsr
pe caro o face crescătorul dc vite, diferă în aceea:
Din pricină că unii Darwinișd au acceptat rolul
ce bo înlătura hipoteza lui D-zeu, pen- că, omul, alegtnd și dezvoltînd o însușire, o calitate,
unor Frcppel al religiei, unor Gambetta al liberalis
annmor>ai«
trebuea sa sere la un animal, nu cugetă de cît la utilitatea ce-i pre
mului și unor Malthus ai economiei, deJarînd cum-că
lor materiei, trebuea să sa a- zintă calitatea aceasta; adesea iei sacrifică animalul:
legile naturale, ca și legile lui D-zeu, ale poliței șl
și animalelor precum și aet-febu, grăsimea dezvoltată la porcii de casă, lor
alo economiei, oslndeso la inferioritate pe muăcitor,
— J‘ ’._7 .... .' . lumeiam- li-I vătămătoare. Selecțlea naturală, din contra, nu
cată să cercetăm sociologica acestor domni natura
cum zicea G. Saiat-Hilaire. păstrează de cit calitățile utile animalului. Tocmai
list!, după cum am cercetat idealismul istoric și cel un rudiment al membranei mcbtentej^ ,rl u t,.a
llr4 ^tor,
l°r cine-va
rm,
putea să-și dec samă din pricină că forțele naturale sînt neinteligente, ra
economic. Mal înainte însele de nevoe să expunem în patrupede si paseri o au . Ac
bătae 'de cap. Ast-feBă,
Ast-feriă, oj
oamenii
------ 1- zultatele lor sînt inteligente.
_g inutile,
Cl-oati
trăsături mari, teoriea Darwiniană, cu meritele și om sînt rudimentare, din primnăc tntrebuin|J*r Lfgdl de ,-^ca sa
ghif
a.------ j. de. sînge
» —-----j și Dar, în natură, lucrează și forțe inteligente: pretu-. ghiftuenscă
puricii
cusururile Iei.
cari la animale slnt de^°*tă ă PoOiul I® c°wut od
ChiP? Ce
n •* : năucitorii, ca să ghiftuaescă de
„e tindenl unde-I alegere, determinare, Ie firește o acII
> trînda^iI .: chiriașii, ca esă
* 7'
slut atîtea dovezi, cari ®r“l^,o8tenire n’a 9Uu
Sum,. hlr|®, uronS^?
plâ- țiune intelectuală. Fluturii, cari zboară într'un clmp
ca
sa
Ijage
chiriea
în
cn sau livadă aleg cu îngrijire florile pe cari trebuesc
din
animalele
astea,
a
căror
’
j
stare.
pe
j
’
a
Șa
m.»
8
!
8
”
’
Cl
lera. foarte lesne și la-ndămîna tuturor celor săr
1Jhprimă
®P«*e.
Turna. „
------- Teoriea°
Teoriea materialistă eâ se pue, și Ie foarte plăcut pentru noi că au penmani cu duhul, a cărora Ieste împărăția certurilor, să n’a putut sa o păstreze *n.a£e®J,§Itrebuea s|
Altă
știință
nouă,
aU
d
Â
ier»
•
’
pe
atît
_
x
PHcârile
:
.
------pD
«...
uc
tru colori acelaș gust ca și noi, pentru-că Iei au
«plice crearea plantelor și a animalelor prin față fapte și mal ciudate- Sp
coda! t cAor!
Conchizăloare, Naturalistil moderni păstrat și dezvoltat coloarea cșa strălucitoare a fio
. jirea Uncd flluțl închipuite. Nimic tnaî simpla, BOmnatate deosebită aPB"dlpl
restul
, vâr : providența divină, prevăzătoare, crease
piautela pentru hrana'animalelor, leat astea pentru organul care deosebea pe ^15UPeriorit*^a
«ea a ctaMnllor, Nu«I vorba( unele fapte ae îaserb lipsa cozel la om Iera semnul supH
HlSVtSTA lb£Ki
-
'
■ fea* .‘w
�REVISTA IDIE1
39
MVISTA iDKEl
rilor. Intr’adevftr, tburlnd de la floare la floare^ Iei
transportă polenul și le fecundă. Și s'a observat ca
tocmai florile cele' mal1 viu -colorate stnt vizitate ae
prdftrință td zborul lor zglobiu. Tot asa ?i P*9e™e>
simțul frumosului îl au si Iele foarte dezvoltat: băr
bații, curtîndu-sl femeile, se roteăc și-și desfășura
penele cele mai' bătătoare Ia ochi: momițou, cari in
■eriea animală slnt cel mal apropia# strămoși ai omuluî, etalează în ochii admiratori al amorezelor lor,
dosul sau anusul lor înconjurat de aureole strălucit
colorate... Unde s’ascunde oare Frumosul, acest atri
■
but al lui D-zeu?
,
. . «
Nici plantele, nici animalele nar fl putut să se
dezvolte de loc, dacă n’ar fl avut proprietatea, plină
de un mister mal de nepătruns de cît acel al religii
lor, dacă n’ar fl avut proprietatea ereditățeT, care să
le îngădoe să transmită calitățile dobîudite... OrI-ce
ființă organizată Ie un acumulator de calități stră
moșești : or'f-ce ființă organizată Ie un conservator
care moștenește, conservă și transmite chiar orga
nele a căror uz l’a pierdut.
Selecțiunea, naturală și sexuală, această descope
rire genială a Ini Darwin, nu poate să dee cheea tu
turor fenomenelor viețel: sînt o mulțime de fenomene
cari nu întră în explicațiea iei: Darwin iera cel din
tâi a o recunoaște. Nu* voii cita de cît'o singură
pildă; organul vocal al papagalului, atît de extra
ordinar de flexibil, în starea naturala, luî nu i-i de
nici un folos. Aceste uimitoare însușiri ale lui nu apar de cît cînd animalul întră în societate cu omu'.
Pentru a înțelege în chip nedeslușit unele feno
mene ale flintelor organizate, trebuie să recurgem la
legea balanțărei organelor, pe care Saint-Hilaire o nu
mea legea subordonări organelor, ne care Cuvier, în
Discursul asupra revoluției suprafeței Pămtntulul, o formuli ast feliu : «OrI-ce ființă organizată formează un
ansamblu; un sistem unic, închis, ale cărei părți co
respund mutual și concurează la aceea-șl acțiune de
finitivă printr’o reacție reciprocă. Nici una din păr
țile acestea nu. se *po^te schimba fără ca să se
schimbe și celelalte". Spre pildă forma dinților unui
animal nu se poate schimba fără să provoace niște
modificări mai mult sau mai puțin profunde în fălci,
în mușchii cari fac aceste fălci să se miște, în oa
sele craniului- cu; cari fălcile stnt legate, în oasele și
în mușchii gîtulul și picioarelor, în modul de nutrite
al animalului, prin*urmare în lungimea și forma in
testinelor, într’un cuvînt în toate părțile corpului..
•Probabil formarea unor organe; ca aparatul vocal al
papi galilor, ie urmamarea transformărei picioarelor,
aripelor sau a ori cărui organ; ce-a fost nevoe să se
modifice, că să se adapteze mal bine condițiilor lumei
înconjurătoare.
Dacă orî-ce ființă organizată formează un sistem
ale cărui DârțI sînt’într’atîta de strîns legate'în cît
nu poate fi atinsă nici una fără să fie zdruucinte cu
toatele" mediul' cozmic, cu fauna-i, adică cu ani
malele sale, și cu flora-! adică cu plantele sale, alcătuește utt sistem foarte vast, un sistem fără mar
gini, ale cărui părți nu sînt mal puțin strîns legate.
Medial cozmic nu se poate modifica ftră a reacționa
asupra animalelor și plantelor cari-1 alcituesc. Tot
așa plantele, animalele, nu pot să se molifiie firă a'
reacționa asupra mediului lor cozmic. Pădurile, bună
oară, au o înrîurire însemnată asupra tem peritur ei
unei țerl, asupra cltimel de apă ce o primește și asupra formărel pâmîntnlul Iei vegetal. Darwin a
semnalat niște reacțiunl datorite unor fdnțl nemăr
ginit de mici și unor cauze nepomenit de meschine.
Rîmele, cari mînincă pămîntul, elaborează pămîntul
vegetal, pe care-1 aduc la suprafața, înmormîntînd
sub excrementele lor ftliforme pietrele cari-1 acope
reau. Dragostea pe care fetele bătrlne de țară o au
pentru pisici, cari mănîncă șoarecii de cîmp, cari dis
trug stupii de albine și viespi, cari, clnd culeg mie
rea; transportă polenul și concură la fertilizarea plan
telor si la-nmulțirea lor, lucrează indirect asupra u- .
midităței atmosferei. Ast-feliu dacă mediul înconju
rător tșl determină flora și fauna lui, plantele și ani
malele transformă mediul cozmic care le-a dat na
ștere lor.. In fața unor atare fenomene de reacție,
«m partea ființelor viețuitoare asupra mediului coz-
mic, economiștii înaintează, susțin că oamenii «
nutea să modifice legii» mediului economie
v<®'
Iei îl făuresc în întreg.
' pQ c®re
Plantele și animalele unuî mediu acționează
acționează unele asupra altora, prin faptul aanXi
lor, după cum părțile unul acelueas Organism
?eI
fluente» ză reciproc. Kant a făcut observarea
arborii din pădure n’au formele, pipernicite și
ale copacilor cari, crescînd în cîmp deschis
tuțf de toate viaturile. Arborii din pădure ae ocr
tesc mutual și se ridică în trunchiuri drepte ca s
caute aerul și lumina.. Botanistul Negeii, atrace 1»
arca aminte asupra faptului că plantele cari trăen
îu tufe sînt mai susceptibile de cît celelalte să nrn
zinte variații. «Unele plante din Alpi, zice Iei s’ai'
modificat unele pe altele, prezcnlînd dacă mă nat
rosti ast-feliu, tipuri sociale particulare, cari diferăIn
fie-care grup și prin urmare în fie-care vecinătate
Faptul acesta dovedește netăgăduit cum-că formele
lor, de clnd s’au asociat, s’au alterat.
Această acțiune si reacțiune a ființelor organizate
din partea unora asupra‘altora. îe și mai puternică
la animale de cît la plante : lea le* alterează orca
nele și face să apară la Iele niște calități morale antlnaturale, necunoscute mal înainte. Se știe cît le de
puternică la animale dragostea cea maternă: dacă
bărbații își negfijază puii, cum îșl negljjază burghe
zii bastarzii, dacă une-ori ÎI sfâșie, industriașii, cari
exercitează dreptul de cuisai asupra servelor lor de
atelier, se mulțămesc să-l exploateze. Femelele, din
potrivă. ÎI ocrotesc, îl îngrijesc: sînt insecte cari le
dau chiar corpul lor spre mîncare. Cu toate astea
albinele regine, cari nu sînt de cît mamele stupilor,
își omoară ficele, singure Iele, ca nu cum-va să aducă tulburare în stup: iele îșl jertfesc sentimental
matern pentru liniștea colectivitățel. Acesta ie un
sentiment analog cu acela de care ascultă fetele mame
cari îșl omoară copiii: Iele nu voesc să jignească
conștiința și să stîrnească indignarea morală a prie
tenelor și cunoștințelor lor. Asociațiea adoarme amorțește, chiar siînge și un alt sentiment, care ie ,și
mai necesar la conservarea viețel de cît amorul mătern, egoismul individual, care, Ia animale. Ie tot attt de cumplit dezvoltat ca și în inimă burghezilor
celor mai civilizați. La momițe, la elefanți, la cămile,
la toate animalele cari trăesc în familie, bărbații
cel mal puternici aleargă totdeauna unde șe arata
primejdiea și se jertfesc să apere puii, femeile și pe
cel slabi din colectivitate.
,
Vedeți ce multe și diferite slnt forțele cari au lu
crat și lucrează-n natură ca să creeze și să dezvolte
vieața. leu n'am pretențiea de a le fi numărat pe
toate, după cum nici naturaliștil n’au pretenuea ae
a le fi descoperit pe toate. Cu toate acestea, cina cești naturalist!, despoindu-se de metodele lor șu țifice, se metamorfozază în sociologi, Iei fac abstrac
ție de multiplele forțe cari lucrează în lumea na
rală, ca să nu păstreze de cît singură una,
.
rența vitală, lupta pentru vieațS. Iei îșl
știința, ca ieaPsă poată face apologie societăți
capitaliste.
„
»
Concurența vitală a naturaliștilor nu ie• ® jQ
rftsfrîngerea în creerul lor a ceea-ce so petr
lumea economică : lea nu-I de cît întindere « -e u
mea vegetală și animală, a concurenței mau
^ar
comerciale pe care o îndumnezeesc econom ? • jD
vrin, cel puțin, Iera conștient de faptul
se.
Origina Speciilor, dînsul mărturisește cum- lecției naturale nu încolți în creerul sau
_oducînd
cetirea cărțel economistului Malthus. Dar, m
. cari
în stiinta s*ocială concurența vital», aur
?
se cred* prea hîtri, nu fac, la urma urm , „»uralisiiîntoarcă ceea-ce-au luat, și să îndrug .
n0Ua
cește lecțiea economiștilor : ie^ habar, tfimeeată Pc
lof teorie asupra formăreî sPQCJ*lor’x „«afirmat® ®
concurența vitală, ieste o slrălumtă con
materialismului economic a lui Mar- .
trenul
religiile și filosoiiile își înfig radăcm1’ cjudat4> ț
conomic.* Intr’adevăr Ieste o coin01<*
Angl*8’ L
teoriea Darwiniană să se fi formula
ajuns
tara în care concurența economica.
adnM.
cel mol înalt grad de dezvoltare, ca ic
.
I
,
,l
în toate țările unde domnea această con- prieioa-j știință, o teorie economică, teoriea popu
0 Mtutfn'd®01’’Snîcă. gi
fi devenit,, pentru clasele lației lui Maltlius. Dar Darwiniștii au făcut un fiasco,
f{ur«“|t1,r“ un
de-a explica neegalitSțile so- au făcut un fiasco de plîns, rctransportînd, prostfpjnnft?8* °*1 îndi în numele naturei, pe producători, 'ifește, în știința socială, pe care o cunosc după cum
cunoaște un pădurar botanica, rctransportînd teoriea
ia ^rafiar°v
lor asupra supraviețuire! Oamenii sînt niște bestii
ce-i
drept. Societatea capitalistă, întomeeată pe con
- a,.rptftm acuma cît prețuește această fif,a ¥ Ocurentă vitală, atît din punctul de vedere curența economică, ieste bestială, nimic mal adevă
rat.
Dar,
nu-i de loc un cuvînt, ea concurența vitală
.pioasă con
s[ din punctul de vedere cel soci J.
loatDriWg». cft* concurența aceasta vitală a fos. ne- să prezinte, la oameni, acelea-șl caractere ca la curci
și
la
stridii.
a explica o mulțime de fenomene, caorIn societățile omenești, de clnd au Ieșit din cea
-pulmcwfti
papagalilor, ca sentimentele ante-ma&flna ynir-egoiste, si altele. Rămîne de știut dacă dintâi formă comunistă a lor, lupta pentru existentă
îmbrăcă două forme : forma individuala sau lupta de
iera „renta vitală, ajunglnd la supra-viețuirea ființe- la individ la individ, și forma colectivă sau lupta de
v Mior adaptate mal bine la mediul încunjurător, la
clasă, la clasă... leatâ cele două forme ale concu
fâe necontenit o cauză de progres organic. Izbînda, renței
vitale, la oameni, analizate atît de minunat
Xfiul râmln de partea animalului care ie adaptat încă de la 1847, de cătră Marx și de Engels.
r bine de netăgăduit. Dar oare animalul mal bine
P. Lafargue
Cântat ’lc mereu animalul mai bine înzestrat,
„ai bine dezvoltat? Nu se întîmplă oare, adesea,
,a auimdlul cel mal gingaș organizat, în nesMIȘCAREA NOSTRÂ
tiro să se acomodeze unor condiții inferioare de
viâat&t
lese locul altora și să fie învins ? Darwin,
semnalează asemenea fapt, Iar R»y Lankester, în
Intr’o importantă-revistă franceză, «Le Mouvelucrarea-I Degcneration: a chapter in Darioinism, din 1880,
ment Socialiste», de sub d recția D-Jul Hubert
îl'ptino pe deplin în lumina. «Nu-I îndoeaiă, zice aLagardelle, din Paris, ne întimpină un studia spe
cial, despre «Socialismul în Romîuia». Pentru prea
cesta, cum-că adesea, selecțiea naturală lucrează aaupra unei rase de animale în senzul reducere! taliei.
scurtul timp, pe care l’a putut pune informatorul
Micimea unor animale, care le favoriza supraviețui
particular, D-nu G, S. Jaray, pe care am avut
rea în unele împrejurări, le-a redus la niște proporții
plăcerea de a-1 cunoaște, care ne-a vizitat anume,
microscopice. Această reducere înse, împinsă la exca să albă informaț I oare-cum mai precise, docu
trefn, ajunge la plerdeiea, la suprimarea unora, din
mentările nu lasă de dorit în privința preciziei
calo mai de samă organe. Trebuințele unui foarte
tocmai mult, 0 idee generală se degajâză, mal cu
mic, animalcul sînt restrînse, față de* cele ale unul asamă pentru cetitoriul străin. Cit se atinge inse
niipal mare, si adesea vedem că inima și vasele san
despre mișcarea noastră, găsim în studiul despre
gvine, branhiile sau urechile si rinichii,* afară de pi
care vorbim, o caracterizare aproape fără nici im
cioare și mușchi, au fost pierdute do cătră coborîtocusur, pe care, în esență, am fi putut-o face chiar
ril reduși, degenerați, al unei rase mai marii». Ca
noi, care poate ii de folos, socotim, celor ce vor
pildă a acestui soiu de degenerări, Ray Lankester cisă ne cuprindă din cîte-va vorbe, și cari s’au ostenit
pentru asta, poate, pănă acum în zadar.. De aceea
tează rotiferele, polizoariile, și altele. Așa-că, chiar în
regnul cel animal, lupta pentru existență nu-1 puru
și reproducem acolea întreg pasagiul referitor,
rea o cauză de progres, ci de multe ori o cauză de
P. M.
degenerare.
...Vechea tendință revoluționară, independentă
tall în2 ao°i îătfi0^ poa*’e avea această concurență vidin Rominia, n'a dispărut. Ca adăogarea de
sălbatec poate bpneficiea de cali- elemente nouă, tendința asta a devenit nu so
tnf^'
1® dbbîndește. Omul civilizat Ieste oare tot cialism indenendent, nedoctrinar, care un ieste
c?z? Oile dîn Africa meridională au doIInt^n»^Prielatea de a înmagazina grăsime în coadă, organizat, dar care se manifestă intr’o repista,
triST 0 ac?m«tează în buc!: oile si Hotentoțil Revista Idee!, organ lunar, pe care-l dirijază
de lins» TT’râ9Jmea ce au>
timpurile *de foamete si un uvrier intelectual, un artizan, un meșteșugar
cit DoftU r i pIu&ar produce mult mal mult gcîu de al condeiului, P. Mușoiu, cel mai principal
B&-1
iCOnsaaia tetr’un an. Dar cum nu poate interpret al unei asemenea stărf de spirt. Prințre
clnd
Gâscă, să-l îngrămădească sub plelea-i,
sește.
deaP<>eata
?u_1 mai &ăse
§te- După
DflPă cum sînt colaboratori, remarcăm an profesor de Unior, tot așa Ieste
ieste desdes- versilate, Dr. P. Zosin,și un feliu de, jumătate
POeât <| «1 *~inrie de mierea lor,
Prietarii
-d0 rodul muac
-: sale, de cătră rpro- țăran,, I. Neaga. Caracterul acestei reviste poate
icei
dM-eS^ «•"<* -la
adecă
55^4mj^l(Țacele lui
luî S.ă &. P.xat, ™Wiii.ț ™ist« pleacă de la ideea
«hMl®T£ihrana’«sînt dinții cei
ascut»# si luptei.de clase, punindu-se, cu chipul acesta,
Dar°^
el
^
e
‘
vic
leniea
ieste
unelU
de"*muncă
vulpel D»l°‘ellte‘ vicleniea Ieste unelti de munca a
a pe
ps terenul
terenul socialismului
*«/•»/»/»«•»»”»>»•* științific și
«> realist.
co'rpu> in?
w™
astea
corpul
”? ?neltele as
!ea fac parte tefegrantă
integrantă Revista inse nu acceptă nici dogmă, nici școală,
* al1' .olmnt Îe4î.?.
u,?ot sS 11 se întoarcăÎmpotrivă
■ yîea’. Ceea
„..Ce.
CneÎMrmaLiX
nrXrC&f^ri°erlde
P^c ma! bun, atit din
stările cri tecorporate, nu-s întrupate în iei. Cu- marxism cit și din anarhism. Nu tinde sa fie
l?rlallzate tnre «lu! său- pot s.ăfie exteriorizate și ma- de loc nici organul unui grup oare-care orgachimice
în invenții mecanice, în descope- nizat, nici un mijloc de a face aleși. In afară
de ^ganizarea cea practică revisța^iu^ă
Mritff°ppilor lor creatori Invențiile ruinează problemele sociale, lea crede ca ideealuptei
V
car 5 înlboR&^nd pe industriași și pe capi- de clase ie îndestulătoare pentru a face unirea
1m^1°m. c«iiîUr inventat de cît de-a despoea pe in- elementelor de progres, fără a mai impune vre-o
’nsjî d?rilo'r cari
dogma. Și cu toate ,că de fapt neeșind din
«“ît
ett legalita^ dtnsa propagă, cu predilecție, spirdul
r,ca«ă să
da cît să tae cupoane șisă treacă
ai^^urenj^cașeze...
leu <5pl,ce astShfi * Do^telor darwiniștil nu poate
revoluționar.
, .
Avem de-a face, in scurt, cu o direcție mtelectu(ilăt nu cu o organizare politică, care ar
jr-sSe’S r'
’PWulfabfiu cg să transporte, în pro-
101, rue de Vaugirard, I an...
!
�REVISTA IDKBl
40
REVISTA IDEEi
EXPULZAREA D-r RACOVSKI
Un nou capitol, al expulzărilor, pe cari
vom căuta să-l ilustrăm, de asemeni, cu
scrisorile celor izbifl de asemeni neajuns,
ca să rămie oare-cum vecinicilă maniera
de guvernare, a țârei noastre, din epoca
în care trăim. Sînt scrisori ‘ mișcătoare,
cari vor apărea in coloanele noaslre pe
rtnd... In jurul expulzărei D rulu'i Racovski, acuma fapt, avem acum o litera
tură întreagă. Gazetele guvernului s'au
întrecut în cele mal cumplite atacuri și
denigrări. Racovski, s'a apărat ca un leu
Din scrisele sale noi vom reproducesiinplu
doăr două piese, ințelegînd ca lupla tu
turora, a tuturora celor atinși, să fie dusă,
cu osebire, nu numai pentru respectarea.
unul drept convențional, care poate fi con
testat, ci pentru respectarea unui drept
natural, drept de așezare și de viețuire,
nesupărată, orî-unde, a ori și cărui om
pămîntean. Pentru lupta aceasta, mal universală, mai vastă, guvernul romînesc,
singur, încarcă spiritele mai mult, și, prin
înaepărtarea din țară, plasază unele ele
mente, ce le alege iei, poate tocmai în
mediul ce li-l mai propriu, pentra o mai
vie mișcare. Neapărat, loviturile ce ar fi
putut să le primească, de la acestea, deaproape, ou pătratul distanțelor fi-vor acuma cu mult mai grele. Să le suporte,
acuma, guvernul,.., neputincios.
P. M.
Scrisoare adresată ziarului «Adevărub.
Domnule Director,
Știț! ce măsuri riguroase a luat guvernul în
contra lucrătorilor șî socialiștilor. Arestări ilegale,
maltratări, ca Ia Pașcani, expulzări de muncitor!
romîn! din Transilvania, percheziții, și în fine
confiscarea jurnalului <Romînîa Muncitoare», care
nic! a-z! nu poate fi încă expediat prin poștă în
toate orașele Chîar îeu, pe care guvernul romîn
îmi face onoarea de a mă considera ca personifi
carea mișcăre! socialiste, am fost obiectul unei
seri! de măsuri aspre. Intă! o concentrare de 35
zile, din care 12 le-am petrecut consemnat la ca
zarmă. Apoi trei percheziții, și ia cazarmă și la
locuințele mele de la Gherengic și Mangalia, se
chestrarea corespondențe! mele la poștă, și o de
aproape supraveghere a mea din partea poliție!
din Constanța.
Autoritățile nu s-au mulțămit a mă lovi per
sonal, dar au atacat chîar pe cunoscuțiî și prie
teni! mîel. Ast-feliu, muncitorul Enciu a fost ținut
12 zile la polițiea din Constanța și bătut de poli
țaiul Cimbru chîar. De altă parte potemkinistul
Cernitzin a fost arestat și bătut de comisarul lanculescu. Muncitorilor romînl, dintre cunoștințele
mele, li s-a pus în vedere că îl așteaptă prigo
nirea, dacă vor continua a avea legături cu mine,
lera destul ca cine-va să mă salute în stradă,
pentru ca îndată să fie chlemat la poliție și amenmțaf.
E! bine astă-z! Ieste un fapt stabilit, dunx *
cercetările făcute, că no! socialiști! nu avem •e
un amestec, direct or! indirect, în mișcările
neștl. Aceasta a recunoscut-o și guvernul ă.
prefectul politie! Capitale!, în fața delegației
citoreștî. Ast-feliu tot ce s-a vorbit pe soco?11?'
noastră a fost numai minciuni și legende Ieaa
De alt-feliij, orî-cine ar fi urmărit mișcarea««
stră, ar fi știut foarte bine că lea Ieste emlna’
mente educativă a maselor populare. Departe de
a provoca la sălbătici! și fapte nesocotite, îea dfe
ciplinează muncitori!, punîndu-le înainte o tints
precisă. Și proba o avem. Ic m ri mult de un a
de cînd muncitorimea organizată din orașe a In
ceput o acțiune împotriva lege! meseriilor și nen"
tru o legislație ocrotitoare a munceî. Cu această
ocazie s an organizat întruniri maî în toate orarașele, în alte locuri s-au făcut chîar manifestați!
Oare s-a produs în vre-o localitate, din vina lor
cea mai mică dezordine? In acest feliu se va
desfășura mișcarea noastră și în viitor, și mîne
cînd muncitorimea va începe a lupta pentru vo
tul obștesc și pentru alte reforme.
Nu numai Socialiștii, dar or!-ce sincer demo
crat ar fi trebuit, cu bucurie, să ocrotească miș
carea muncitoare sindicalistă de la noi, fiind-că
îea Ie singura putere populară organizată de pro
gres și cultură. Din nenorocire înse, oamenii
noștri de stat se uită la toată vieața noastră po
litică și socială din punct de vedere al interese
lor lor strîmpte de clică. In mișcearea munci
toare modernă le! văd numai un intrus, care tul
bură armoniea partidelor noastre politice. Nu nu
mai spiritul de clasă dar și cel de rutină se ri
dică înpotriva noastră. Și fiind-că toate mijloa
cele obicinuite n-au dus la rezultatul dorit, gu
vernul s a gîndit la acel ultim mijloc, care, după
calculele lui, trebuie să nimicească mișcarea mun
citoare și socialistă în Romînîa. Ieste vorba de
izgonirea mea din țară.
Conservatorii s-au încercat și le! să recurgă la
acest mijloc, însele! s-au împiedicat de prescnpțiile formale ale lege!, cari nu permit izgonirea
cetățenilor romînl. Or! tatăl mleu, ca și mine«
sîntem de drept cetățeni romînl, conform lege
organice a Dobroge! Inse liberali! cari au pr
tențiea de a fi un guvern tare, adică un guv
care îșî poate permite fotul, fără teamă «
tras la răspundere, vrea acum să încerce ceeac
n-a reușit conservatorilor.
„îndurleu îeram încă în cazarmă, sub drapeI,
hivele din comunele Gerengic ș Mangalia
fost răscolite și cercetate la Pre^ec^rae„x vre-un
stanța, în amănunțime, ca să se găsa a lo nu
argument împotriva tatăluT mleu. Ins
nj.
s-a putut găsi și nu se putea sa se gas|era Jo.
mic alta de cît că înainte de ’^zț).oiu Io de «rcuitor dobrogean, că a fost găsit a
jnfrematele romîne și de atunci încoace tara
)a
rupere, a fost înscris în listele e1
„^0*
Gerengic, fie la Mangalia, lear in.
cornUn3l'
raș a fost ales de cîte-va or! con
adică Părlă
Și toate acestea până la moartea s ,
în 1903
s’a putnt
' tind linl.pd,]diiie, după care mi am și făcut sta1 l*”11?8 fRQO ca medic militar, și că în fine figini» ’n. i;stele electorale.
gurez lnJrest rezultat negativ, autoritățile noastre
DUpă dat bătute. Iele au decis să recurgă la
nV S’a«ul unul guvern străin, pentru a căpăta arluptă Împotriva mea. Ieste vorba de gu-
'
;
!!
j
•
VfiTrri3Ule8notat că tatăl mleu și mulț! alțl pro.* j ț de origină bulgară din județul Constanța,
pn toate că aveau locuința și principalele ocupații
nnbrogea, țineau familiile lor în Balcani, în orasul Cotei, oraș bulgar, de la 1885 încoace, cînd
!l«ia Rumelie orientală s-a unit cu Bulgaria. Aici,
acest oraș, am tost născut și leu, în 1873,
adică alună cînd Tel, ca și Dobrogea, aparținea
imperiului otoman.
După această pariu teză, Ieste clar cu ce scop
guvernul romîn a recurs la ajutorul celui bulgar,
lei cearcă să mă încurce într’o cetățenie dublă, ca
să se scape de mine. Nu cunosc amănuntele aceste!
conlucrări, între cele două guverne, pentru a ni
mici politicește un om, înse îeu cunosc un epi zod destul de caracteristic al îeî. La 19 April,
se prezintă în orașul Cotei. Ia suprafectura locală,
un domn, cu o adresă specială din partea ministrului de interne bulgar, care nu lera altui de
dl un funcționar al prefectureî din Constanța, un
domn Pieșu, care devenise de ocazie Teodor
Pleșov. După aceasta iei s a dus la primăriea locală,~ de unde a scos certificatele ce-a voit și apoi
s-a întors prin Sofia la Constanța.
Fără îndoieală că reacțiunea bulgară a fost foarte
bucuroasă de a servi reacțiunea romînă. leată de
ce nu știu dacă nu mă voiu pomeni mîne în bepoliție! or! afară de frontieră.
9> fiind-că lucrurile se prezintă ast feliu, țin să
«clar aici, că izgonirea^ mea nu poate fi de cît
° map,ur? absolut ilegală, o strigătoare călcare a
as’ituție! romîne și lege! organice a Dobroge!.
fant îl ai?’ n,cT ’n Bulgaria, nu există cel mal mic
tăhiY e » care -s^ mb'rme cetățeniea romînă a taeel h d
v^eata lui» duPă anexarea DobrocetăfPn' j înia» îel n a făcut nicî un act de altă
interval6» i c*t de cetățeniea romînă. In tgt acest
în ce ms n-’a f°st n'cî 0 dată în orașul natal.
cu-Bui 6tprive?tePe mine, toate relațiunile mele
Școala c?a se reduc *a cîțl-va an! de studii la
n-am fiundară» dupa ce fimp de 17 anî» îeu
0 săntămî j?co'° de cît de 4 or! de 5 ori, cîte
natal
J1 r orf două. In special, în orașul miau
ziunea nor Ost de loc de la 1884, cînd, cu ocazile.
escursiunî m-am dus pentru xcîte va
0 dată ce' maî m*c act de ce~
biisiune riogar ' nu m“am prezentat la vre-o con'ani cerut r®cvrutare bulgară, n-am votat nicăerî,
Vreo funr*-n,c’ ° dată să OCUP Ș' n am ocl,Pat
«aria, S'“ne>fie Ia județ, fie la comună, în BulProbez n,
Jeste adevărul, pe care pot să-1
Prilej.
autentifice și legale, la orl-ce
toate, De
Urmaj pun o întrebare: de ceaceste
această prigonire arbitrară și sălba-
4i
tecă ? De ce guvernanții noștri caută să mă des
partă de familiea mea, de casa mea, de țara mea,
ca să mă reducă la situațiea juridică a străinilor
fără protecție? Pentru o cauză foarte simplă. Pen
tru că îeu am avut îndrăzneala, fără margini și
fără. Iertare, de a nu face parte din nici un par
tid istoric, de a nu avea legaturi puternice, dea
fi un izolat, și de a-ml permite a mă* ocupa de
apărarea intereselor muncitorime!. leu am neno
rocirea de a fi încă un dobrogean, adică un om
care după definițiea obicinuită, n are alt rol în
țara romînească de cît să iscălească telegramele
de felicitări cătră venerabilii șefi... «Voi, golani
lor, care n aveți ce mînca. ar fi zis un ofițer adresîndu-se răsculaților, voi v-ațî găsit să faceți
revoluțiea» ? Acelaș lucru ne spune și nouă, do
brogenilor, guvernul nostru: «voi, dobrogenilor,
care n aveți nicî drepturi politice, cum, voi v-ațl
găsit să îndreptați țara rominească» ?
Dr. C. Kacovski.
Explicație Personală.
La scrisoarea publicată în «Adevărul», am de
adăugat aici cîte va cuvinte, prin cari mă adresez
tovarășilor miel.
De mult știam că în țar,a aceasta sînt, cum
s ar zice, un om de prisos. Intre mentalitatea mea,
formată în țările apusene, unde principiile și curagiul sînt tradiționale, și între mentalitatea de aici
există o nepotrivire fundamentală. De acest ade
văr, dacă încă nu îeram convins, puteam să mă
conving mal mult, acum în urmă, în timpul răs
coalelor țărănești. Cine nu știe ce grozăvenii ne
mal auzite s-au petrecut, cine nu știe că săpțămînl întregi țărănimea noastră a fost la discrețiea
absolută a cîtpr-va galonațl și procurori beți de
sînge și de fum și că s au omoiît sute de oa
meni fără de nici o vină. El bine, cine a protestat 7
Unde au dispărut oamenii noștri de inimă, inte
lectualii noștri adăpațl la o cultură apusană, ca
să ridice vocea lor pentru a protesta în numele
omenire! ?
Da. într-o țară unde domnește rușinea și lași
tatea, unde toți fug și se sperie de o percheziție
sau de cîte va săptămînl de închisoare, într-o ast
fel de țară, repet, leu sînt de prisos și aș fi ple
cat singur, de și aceasta lera pentru mine ce-va
de neașteptet. leu nu m-am decepționat, fiind-că
nici o dată n-am avut iluziunea să mă încred, fie
în clasele stăpînitoare, fie în partidele noastre po
litice, incapabile de orl-ce idealism social. Tot
deauna le-am considerat, din potrivă, egoiste și
crude, așa cum s'au arătat în timpul din urmă.
Nici o dată n-am crezut și nlam așteptat ca L
deile'socialiste să fie introduse și răspîndite de
membrii societățel agrare, a celor din Jokey-Club
sau a politicianilor. Inse leu am crezut și cr<’d
încă, că poporul romîn,prin situațîea sa econonțică
și socială, Ieste indicat să joace un rol covîrșitor
în opera Iul de dezrobire. Vorbenj: declasa mun
citoare, de proletariatul romînesc.
Să părăsască țara acele cîte-va sute de pro
prietari. cari prin exploatarea lor nemărginită a
țărănime!, a împins-o la catastrofe. Să părăsască
țara acele cîte-va zecimi de politician!, imbecili ?•
/
�HEVlfiTV IbEfcl
42 .
UEVi^A tbfeMt
-/
HEtji RIK IBSEN
Jefuitori, cari au dat probele cele maT strălucite
de incapacitate. Să părăsască tara toți acel cari
De tici ani îneheențî, prefăcut înti-*o
aii fost huliți chiar de poporul rojnîn. Pe mine momîe, de paralizie» ce avea sîî-i ptl0
inse poporul nu mă va goni. Și dacă mtfo zi Tel totul în ziua de 23 Mal 1906, și prezcntînd •
mă va goni, ca proprietar, leu voîu avea încă înfățoșate a unei frumoase și inahe inteligent js n*la
drept să mă întorc, să rămîn și să trăesc aici, m de putința do a se folosi de facultățile sale Ihacu*"10
mijlocul lui, ca socialist.
mal lera de cit o umbră a ceea ce ’fiicn °
I
Da, știu că a-zî, sub domniea arbi Iranului, gu clipa în care se stinse.
8e»
'
vernul, care a dat pâmînt de veci la mii de ță
Chiar cel ce n’au atîtea cunoștințl despre m’
rani romînl, are ne/oc de mare curaj moral ca earea literară ce are loc în afară de zona nă
să comiți încă o infamie: să expulzeze un cetă unde se întind relațiile noastre politice tot r
țean romîn. lei ne va da inse și prilejul deal a- ce-va de ce fu acest om, care contribui’ cu atîiU
răta puterea noastră de luptă, de rezistență, pre putere să împodobească Norvegia cu acea străin v &
cum și mijlocul de a cuceri noi aderenți ideilor intelectuală curată de care Norvegia radiază °
socialiste. Luptă se va da, dar nici într’un caz
Dintre toți scriitorii exotici, streini, după cari
învinsul nu voifi fi nici leu, nici mișcarea socia prăpădim, prea adesea, trebuie b’o mărturisim din *
lista de la noi.
Dr. C. Racovski.
!
snobism, Ibsen Ie poate, într’adevăr, cel care ne-a
Din dîomhiîa Muncitoare», No. 10, Maiu 1907
PENTRU ELISEE RECLUS
Se spune cum-că Consiliul Comunal din Pa
ris, ar fi dat unei strade din arondismentul
al XV-lea, numele lui Elisee Reclus. Un oare
care nume. Firește că n’am avea nimica de zis
împotriva acestei alegeri, dacă votul Consi
liului n’ar fi fost dat pe bâza unui raport, in
care ,prietenul
imaginea
____
----------- nostru le modelat după
.
w
burgheziei. Trebuea să se iacă pe placul rădică-
Iilor și naționaliștilor, a celora din dreapta și
a socialiștilor. Așa că se vorbește de Elisee Reclus
literalul, apoi de geograf, de umanitar și de
republican. Strada Elisee Reclus comemorează
un învățat, care a făcut să crească „gloriea
Franței", nu pe omul pe cari l’am cunoscut cu
toții. Tot alita de bine strada asta ar putea
să se chieme stradă ,,Prea sfintei fecioare".
Afară de asta, diferite ziare anunță cum-că
s'ar fi alcătuit un Comitet, să se ridice și o
statue lui Elisee Reclus. leac în capul listei,
cu aceea-șl țrasătură de condeiu, cu care a is
călit expulzarea unul revoluționar străin, s'ar
fi înscris însu-și Clemenceau...
Fără înddeală că ne place și nouă ca să
vedem niște stalul frumoase, cari să se armo
nizeze cu peisagiul, și tot așa ne place să re
vedem portretele unor prieteni dispăruți, să
studiem fizionomiea unor oameni cari au avut
o înrîurire asupra dezvollărei omenești. Ideea
ca niște oameni liberi să pue bustul unui prieten
la umbra unor falnici șlejari, sau să-l sculpteze
in toată tinereța, asemenea unul luptător antic,
ideea asta poate fi susținută... Inse acei mari
oameni, de pe piețele noastre publice, pe cari
ni-l impune vederilor un guvern, morți cari
înădușă viii, acel Gambetta, acel sergent Bobillot,
și ceilalți, acele genii trîntite de statuarul ofi
cial in redingotă și~n jilț, acei Diderol, acel
Danlon ... asta nu, voința noastră scutească de
asemenea lucru pe Elisie Reclus.
Voiu aminti aici o converzație de la finele
viețel lui Elisăe^
— Tu știi, nlilsă scapi să al și iu un bust
în ora?u-/i natal, intre Grcdiolet și Paul Broca.
*r<19 aluneca nădejde c'are să se găsască
n camarad s’o răstoarne și să pue In loc un
°Pnc roditor...
Paul Redus,
întreținut convorbirile noastre mal mult și despre
care revistele și chTar gazetele zilnice s’au ocupat
mal cu predilecție, se înțelege cu drept euvînt.
Din cele ce au spus despre vieața I numeroșii tăi
biografi, din cele ce a spus despre lea însu-și Iei
pentru-că acest pusfnîc nu disprețuea publicitatea
de loc, ar fi prea lesne unul compilator nă alcătuească materiea unul articol anecdotic destul de
lung. Inse, de oare-ce Ie'probabil că se așteaptă
altă ce-va de la noi. apoi nu asemenea operă vom
face. Așa că, cît satinge de vieața marelui dra
maturg', noi nu vom menționa de cît împrejurările
pe cari le vom crede că trebuie să ne-ajute a-I
lămuri personalitatea, atît de complexă, șt al ur
mări direcțica desfășurărel talentului.
Născut la 20 Mart 1828, în acela ș an cu Tolstol,
pe malul întinsului golf al Christianiel, în orășelul
Skien, într’o casă dm piața oborului, numită casa
Stoekman, nimicită de un foc mare în anul 1866,
în «micul oraș de pe coastă», despre care vorbește
în. dramele sale, Henrik Johann Ibsen lera fiul Iul
Knud Henriksen Ibsen, un bogat armator, și al
Marichen-Corneliu-Martine Altenburg, căsătoriți la
1 Decembre 1825.
Străbunicul lui Henrik fusese un meșter marinar
danez, stabilit la Bergen, lear străbunica-I Ier»
germană. Ceea'ce, în afată de dispozițiea veselă
și glumeață ce trebui s’o moștenească de la KundHenrikaen și do seriozitatea, răceala Maricben-eiCornelia-rMurtine, i-ar explica, i-ar. îndritui întro
oare-care măsură, din punctul de vedere al atayismulul, contraziccrele firel sale, în care aveau s
se ivească din nou, fără să vrea să se contopeau
cele mal de căpetenie caractere, nu vom 21
două rase, dar a două naționalități.
lvr. vorbind,
Educațiea copilăriei nu i se lăcu, drept^
învățător! al
în chip atît de didactic, și cel dintăl î—,
săi fură, nu niște pedagogi aleși( anume
anume a-și îndruma cugetarea, ci niște inși g
de- cari
piară întîmplarea relațiilor familiare și
,jn
Așa se făcu, că un felii! de Figaro, care ș
latinește, îliniție cel întâi in *8torie,.I^nteresS Pu”
în istoriea antichîlăței clasic^, c&re‘ 1
D’flUi
rărea mai mult de cît orl-ce. Și P°a n:rjtu-I d«
greși nici de cum ‘ afirmînd, cum-c P_ocietate»
neafîrnare individualistă s’a deștepta
erojcg treacelui pastor Lammers, a cărui ^^Uțr trupînd-o in
buea s’o facă mal tîrztu JegondaM,
drama sau mal binș în epppe©* pa
I
I
;
I
1
j[.
eIe ce știm chiar noi despre Iei și după
DuP5 c d0Bpre dînsul de Ibsen, «un agitator
flele/PuȚ
pentru a-1 pune în opoziție cu filosoful
jn viIe¥j’e’r Kegaard, căruea îl impută de-a nu
d*neZ 7" cțt un «agitator de odae», acest Dam-
fl r cu° intransigența sa îndrăzneață, ni se arată
®or6.’ CiU preotului raționalist norvegian, ceea-ce
o» hp”1'jj țn țara asla> unde lupta între progresat!
'?9emnPrvatorI se dă pe terenul religios, ca o os?!.C>
OnAvindecărel dreptului individual de inițiativă
l<* tvft nuterilor de nivelare și de aservire sis‘m^tică a legilor.
te® miner8 propo.veduea întoarcerea la creștinismul
i evanghelic, combătînd Biserica de Stat, lear,
«mod indirect, însu-șl Statul, căruea dînsul îl
a Kdueft .'privilegiul sau dreptul de a călăuzi conștTntele. Aprinderea și sinceritatea convingerilor
aln atrase după sine un popor întreg de proselițr,
9 ri totu-el, în cele din urmă
Părăsiră, după
ce îndură și fileu să îndure și-ai săi, din abnegare,
cele ma! gre^e încercări materiale. Probabil, ba
chiar aproape sigur, ca o pildă atît de frumoasă,
de voință și de curaj, care ajunge, dacă nu la
ruina desăvîrșită a soartel unei idei, cel puțin la
fslimentu-I vremelnic, să fi făcut o întipărire adîncă
asupra lui Ibsen, care pururea păstră ca o convingere
bărbătească despre nobleță și folosul unor ast-feliîî
de neegale și de înverșunate dueluri, fără chip de
a da îndărăt și fără nădejde de alt benificiu de
cît dobîndirea stimei de sine și al disprețului altora...
Putem chiar spune, că dacă, în cele din urmă,
Ibsen, disprețuitorul Soeietățel, mal mult conchide
do cît rezolvă, dezleagă, și se înțelege ușor deo
sebirea ce facem între acești doi termeni, aceasta
țino numai de nesiguranța tulburătoarea cu care-1
otrăvi, pentru toată vieața, deziluziea decepției
lui Lammers.
Ibsen lera în vrîstă de opt ani, cînd un faliment
fiili pe părinții săi să părăsască Skien, unde făceau
o negustorie, pentru a merge să trăească într’o.
umilă gospodărie de țară din împrejurimile acestui
oraș. Acolea, un răstimp de mal mult de cinci ani,
în mtthuirea decepțiilor de familie, viitorul drauiaturg își facU cea dintăl și mal hotărîtoare ucenicie
.a meditațiel solitare. înzestrată n^I dinainte cu
impresii din copilărie pline de melancolie mal mult,
mfira sa memorie isprăvi să adune, din noul mediu
In care necazurile comerciale ale tatălui său îl
Paaea, amintiri triste.
timpul acesta, Ibsen cetea foarte mult, dar '
eiJ 8B, Pare ca lectorele salo să-l fi exaltat și
zibjrf»?.j cel puțin în felini imaginațiilor și son0DG 1
precoce, cari, vibrînd de sugestiea unorgoqj’ abordate înainte de timp, se joacă de-a
unor’G?erea» printr’o neîndăraînatecă combinare a
,8rea8eăTnte culeae din
sau printr’o copiMqIu" ducere a unor involuntare reminiscențe.
dV?me tt’860 nu BCriae
c^Iar PoatQ n’°!
*^e elaK ea6nma<deînceata lucrare de asimilare și
hndu-b °rarea ce avea loc în Iei. Desemna, socotr’adavă
av^Q<^ înclinare pentru pictură... InPeutru
lera înzestrat cu oare-care talent
dacă 8 a’ daP8, cunl dovedesc aovarelele sale,
foarte
Bfiu P0ntru artă a rămas pururea
MiniL ~?lr’ nu și-a cultivat în de-ajuns aptiPentru a |e aduce Ia matoritalen la care
43
ar fi putut să ajungă, deși pictă, ici-colea, până
pe la 1860.
După o întoarcere la Skien, din nou, unde, locui
doi ani, adică până pe la 16 ani, și unde urmă
cursurile „Real Skole“, fără să arete acolea cine
știe co dispoziții, ci mal do grabă înffițoșindu-se
ca un elev de rîud, Ibsen, cărui mijloacele părin
ților nu-i îngădueau să se dedee studiului artei, fu
nevoit să între ca ucenic la farmacistul Reimanni,
din Grimstad, un orășel mititel abiea de o mie de
locuitori.
Prin chipul energic, în care se hotărî a-^face
o nouă meserie, atît de opusă năzuințelor sale, pe
care i-o impunea nevoea, Ibsen dădu pe față că
la orl-ce condiții trebuea să se plece, salutara-I
mîndrie nu-șl pierdea drepturile Iei nici o dată.
Dînsul, într’adevăr, tindea cu totul la altă-ce-va
de cît a rămînea băet de droguerie, și, în afară de
ocupațiile sale de prăvălie, se strădănui c-o stăruință,, cu o'minunată silință, să-șl apropie materiile
examenului
ce trebuea să-l dee diploma de doctor.
-----De aice vine partea științifică a operei sale, care
cuprinde piese ca Strigoii, în care expune un caz
de ereditate patologică, și Dușmanul Poporului, în
care face, din prin'oipalul său personaj, un medie...
Dar, lucru ciudat și pentru noi caracteristic, sub
lovitura 'contrarierel simțită din nevoea de a re
nunța la pictură, pentru care se credea înzestrat,
și înduioșat de proprie'a-I soartă, scrise cele dintăl
ale lui versuri.
Cînd concepției pesimistă ce o avom despre lume
nu ne aduce a ne asociea cu victimele vădite ale
rigorilor unei asemenea lumi, și a ne plînge, prin
o reîntoarcere firească sau aplicare Ia noi,-adeseaorl se întîmplă că disprețul nostru pentru societate
nu-I de cît rezultatul simțului nenorocire! noastre
și-a nedreptăților ce o pricinuesc. Acesta ieste ca
zul lui Ibsen. Independent, neapărat, de caracteru-I
propriu, care-i alcătuea elementul de căpetenie, fi
losofica ea se formă sub disciplina aspră a unei vieți
cu totul tulburată de o mulțime de peripeții. Se
poate presupune că pornind de la curagioasa lai
resemnare, de a se consacra la practica medicinel, adică de la cea dintăl încercare cu adevărat dure
roasă din vieața-I, dînsul îșl dote samă despre valgarea-1, dîndu-șl ca țintă de a se realiza integral.
Și cum
---- tpână la asemenea vreme dînsul trăise înt
.w
1
ț
tr’o izolare intelectuală aproape complectă, relațule-I
cu Lbanala
’ societate
'
* eîn
“ îndin Grimstad, îl slujiră
’* J I să se convingă de ori
țclosul că-I dădură prilejul
.
ginalitatea sa proprie, observînd
prin ce spiritul său
se deosebea în chip superior de cel al obștescului
omenesc.
Sîntem în clipa cînd zgomotul evenimentelor din
1848 se repercuta pănă la ecourile cele maijdepărtate
de Paris, Ibsen, cărui aceste evenimente, apreciate
de la distanță, îl insuflau un entuziasm tineresc, îșî
manifestă, sus șl tare, simpatica lui’ pentru oamenii
cari le provocări Și nu numai j)i*in cuvintele, ci
pănă și prin versurile sale, îu cari-șl exprima visătoriea-i tînguitoare și melancolica sa de artist în
lăturat din calea ce se credea menit a urma, tinărul student sărbători ou aprindere revolta celor asuprițî, mal cu samă cum socotea că, ca și dînșil,
aven a se plînge de o neegalitate și Iei și că cauza
lor Icra cauza sa««.
�44
HEV1BTÂ IDEEl
HEV1STA JDKE1
Din pricina plictisirilor și jignirilor indurate din
contactul cu burghezimea din Grimstad, cu ideile
ce le-avea, mizantropiea lui s’agravă, dacă putem
să zicem că s’agravă, cu o dispoziție iritabilă, agrosivă de tot. Pesimismul său, în atmosfera roman
tică și încă romantică germană, a vreme! și țerel
sale, ar fi putut să nu fie, prea bine, de cît un
sentiment dureros de singurătate morală,, o dezolare
vagă, în nestare de a-șî da sama de cine sau de
ce să s’anine, de nu de D-zou, de-a fi, ceea ce Ieste,
intr’o vorbă, o întrupare într’o imobilitate fatalistă.
Cată să spunem că dacă pesimismul Iul Ibsen,
din fericire, fu alte cele de cit o deziluzie germa
nică, ungemiithlichkeit, asta se datorește, fără-ndoeală, cel puțin în parte, vrăjmășiei neroade pe care
a întîmpinat-o poetul la locuitorii din Grimstad. îm
prejurările urmînd a-I fi nepriincioase, apoi, îl mă
riră și 'fnal tare antipatica lui pentru oameni, pen
tru oameni ca putere colectivă, organizată în con
tra liberei dezvoltări individuale. Dar,_prl și cum,
antipatica aceasta, din Grimstad îșl trifcge obîrșiea.
Ibsen nu părăsi păcătoasa mică cetate de cît în
1850, după ce locui întrînsa vreme de șase ani.
Dînsul se depărta de lea, mal amărît ca orî-cînd,
dobjndind, în cele din urmă, în contra locuitorilor
săi, un motiv de ură mal mult, și unul din cele mal
serioase motive... Dînsul ducea, într’adevăr, cu sine,
o piesă în trei acte, Catilina, ce i se refuzase,
ise, sau
mai curînd, se refuzase credinciosului său prieten,
Ole Schulerud, caro cercase să o plaseze. Mulțu
mită sumei de care Schulerud se despoe cu gene
rozitate pentru lei, Ibsen putu ea fă că să-și edi
teze drama, iscălind-o cu pseudonimul de' Brynjolf
Bjarne. Cu toate că înse îl fu primită destul de fa
vorabil de cătră critică, drama asta nu dobîndi tot
succesul pe care autorul îl aștepta de la lea...
In Christiania, unde debarcă, de-ablea cu «cîțl-va
dalerl în buzunar», Ibsen, întovărășit de devotatul
său Schulerud, într’o Sludenterfabrik, într’o fabrică
de studențî, ca să-șT pregătească examenul. Intr’aueea, Iei mal intră în relații cu oameni cu păreri
înaintate, ca Vinje și Bjbrnson, și, în înțelegere cu
cîțl-va condiscipoll din Universitate, întemee ofoae
satirică, destul de îndrăzneață, precum trebuește să
credem, de oaro-ce mal mulțl din colaboratorii le!
fură întemnițați’. Cît se atinge de Ibsen, care is
călea înainte tot Brynjolf Bjarne, fie din întîmplai’e,
fie din prevedere, scăpă de rigorile legilor. Apoi,
cum drama-I Mormîntul Uriașilor, îl fu jucată, nu
fără oare-care strălucire, la 26 Septembre 1850,
dînsul so hotărî a renunța cu desăvîrșire la medi
cină, ca să poată urmări cariera literară, în care
se simțea destinat a realiza dezvoltarea puterel sale,
complectă.
Ibsen înse se cam pripise făcîndu-șl socoteala că
va trăi numai din condei0. Cu tot zgomot.il ne 4/nrmintul Uriașilor făcu în jurul numelui său, trebui
să mal aștepte, de fapt, aproape încă Vre-o patru
spre zece ani, pănă să ajungă celebru. Strîmtorat
de nevoea de a găsi cu ofl-ce chip cu putință, o
ocupație în stare a-I asigura pînea zilnică, dînsul
primi, ca un neașteptat dar, cu toate sarcinele ce
bb ținea de iea, slujba de regizor la teatrul din
Bergen, pe care i-o procură compatriotul său, Ole
talentatul violonist.
In calitate de regizor, Ibsen primea o leafă de 300
de dalerl pe an, cam puțin lucru, ce-l dront A
se ține samă că în afară de munca practică ’ ^a<io*
nevoe s’o facă, «trehuea să ajute teatrul caceiera
dramatic», adică o dată cu revizuirea piesei *autor
■>r iu
re-*
pertoriul, să compue pe fie-care an cîte o DiPcB °J
Cea mai bună, la drept vorbind singura care °U11‘
rită a fi amintită, dintre piesele scrise ast-feli^?'
dînsul pentru teatrul din Bergen, ieste G-ildet U
Solhang : istoriea poetică a unei femei care J
feșie pentru datoriea iei.
Un răstimp de cinci ani, pe cît Iera durata con
vențieî iscălite, Ibsen duse o vieațft laborioasă •
pitorească, analogă cu acea a celor doi cel mal ma?țl
autori dramatici al omenirel, Shakesheare și Xf
liere, deșemnînd, pe lîngă celelalte, și costumek
personagnlor ce trebueau să apar* și ocupîndu
cu cea mal plină de stăruință grijă, de cele mal mici
amănunte ale punerel în scenă. De acolea deprinse
Iei, negreșit, acea știință specială a tecnicel dramatice ce-o poseda într’un grad atît de înalt.
Ibsen nu pare să fi păstrat din această perioadă
de vieață, aceea-șl impresie de tristeță ca din cea
dinainte. OrI-cît de mărginit îl era atunci pre
zentul, Iei totu-șl știu să găsască o variație în monotoniea îndeletnicirilor lui. Iera preocupat, după
toate, de grija de a descoperi formula unei este
tici noi, în afară de romantismul a cărui decădere
se și prindea să se simtă, căutînd să se pue ]a
încercare atît pe sine și să pue la încercare și
publicul, riscînd unele rentativej din ce în ce mal
puțin vagi și timide, de a se cotorosi de conven
ționalismul unul ideal fără vlagă, care predomina
pe vremea aceea în toată literatura occidentală și
septentrională.
Primirea favorabilă pe care vedea că o fac lo
cuitorii din Bergen dramelor Iul Shakespeare, ori
de cîte ori le monta, i se păru Iul Ibsen ca ținînd
mai cu samă de caracterul lor de psihologie rea
listă de cît de blelșngul do imaginație răvarsătoaro
din Iele și feeriea lor, prin care plăcuse atît de tare
romanticilor. Dînsul simțea că adevărul nu Jiera
nici în sentimentalismul, nici în extraordinarele aventurl, cari-1 atraseră și-l rîpîră întăî și îiitBλ
sub înrîuriea timpului și a mediului său, și că H"
dovărul nu putea să fie găsit de cît cu chipul unel întoarceri la observa țiea'riguroasă a viețel ți
la studiul problemelor Iei.
,
Cu toate astea, încă mult timp, pănă destul e
tîrziu, ,ceea-ce preocupă maieu deosebire pe 1 sen, ieste înoirea formei în artă. Ga și Nietzac e,
care avea a veni după Ie], dar cu care, după cu
vom avea prilejul șă ne dăm sama, are at^ea,i)Uniî!ea
de asemănare, Ibsen a urmărit serios . eJ*0Sa.
chestiei estetice, într’o îndelungată perioad a-,
țel sale, ca scop suprem, gîndindu-se să ee
«mv. acțiuni. $'
moșului, rolul de regulator al orî-eărel 1
de forță și li®’
fiind că frumosul .acesta, cuideoa de
pezime, care dînsul făcea să între în concept103
ca să-l ga;
ce avea despre Iei, îl Iera cu neputința
—ial
sască în romantismul, nervos și, enervaf, aversiuplutiri extatice și excentricități, din pric10^
caute t°°’
noi pentru real, socoti că trebuea să- mal în ceea-ce iera opus romantismului,
.dieft, tocmai 1“
ce romantismul respingea hotărît, a<
■
realitate.
, .
.iderări ou*
Nu-I aici locul de a ne deda la c0*8'
i
I
f
re înse putem să spunem, că, ori-cît anrAt ’ m e’ar părea, Ia întăea vedere, că există înWgOn,ft. . frUmos, realitatea se împacă, din potr.° 5°actj frumosul, destul de bine, și că, chiar,
tr*jVS’ n fcoiii de scriitori nu au avut vre-o dată o
n,C\ică ni*1 absolută ca realiștii, ca fiziologiștil
e*St° natomiștili precum zicea Sainte-Beuve, din
Opacul din urmă.
Vepe oînd Ibsen se întreba, ast-fejiîi, prin ce ar
r mitut inova o artă nouă, vrednică de a cores11 nde cerințelor cugetărel moderne, de prin preajma
hi 1860, înrîurirea spiritului științific, care însem
nase sfîrșitul romantismului în Franța, prinse a se
imti foarte viu și-n Norvegia. Criticul danez,
Qeorges Brandes, înifiea inteligența scandinavă la
pozitivizmul lui Comte și la determinismul lui
Taine. Opera Iul Stuart Mill, tradusă și comentată,
întețea o mișcare intelectuală a cărei tendință la
verificare, și, prin urmare la nevoea de exactitu
dine, treouea să se afirme curînd. Ibsen, care
neapărat nu a fost cel din urmă, care să fi cetit
pe filosofii despre care vorbim, datorește fără îndoeală acestora de a-șl fi precizat viziunea con
fuză ce o avea despre o arta de analiză psiholo
gică cu adevărat dreaptă și cu adevărat ome
nească- Această viziune nu se degajază înse toc
mai neted din formulele cele vechi. Ibsen, în în
cercări nedibace, timide, cari vădesc stîngăcita li
nei șovăiri, se istovește în combinații, cari nu rezolvează nimic, între procedeele sale personale de
teatru și tradițiile artei dramatice învechite, căreea
Iei se credea dator de a l face concesii.
Asta-I vremea în care scrie Pru înger UI OesIraad, Doamna înger de Oestraad, Haemaendene
paa Belgeland, Expedițiea. cătră Nord, Kjaarlfjhedens Komodie. Ie] Ieste'acuma în Christiania,
îndeplinind pe lîngă teatrul capitalei norvegiano
tot aceea-șl funcție pe care o avea și la Bergen,
înaltele speculații ce-l urmăreau îl Ierau înse foarte
ttult stînjinite de greutățile materiale ce-î aduceau
Qoua sa situație. Irsurat la Bergen,( cu fica pastorulul Thoresen, Susanna Daae Thoresen, leafa
00 ba Ct'ezut că merită răspunderea-I de <direcrîd
teatrului norvegian», Iera atît de
-C^ &e S^dea să emigreze tn Danemarca,
P rindu-i-se cu neputință «de a trăi numai din
ratură în proprica lui țară».
p0n u toaț° ustea, înainte de a lua o hotărîre riscată,
pn./11.se temea să nu urmeze cum-va de aice
*u2rar^or sa^e> î?* că^că oare-cum pe ivorn, 1Qj c^edu-șî mîndriea și cerînd de Ia gu!8ta aloca,.ie de 400 dalerl pe an. «StorZRÎrcftn^ "inSG *'° r6^Qzăi Pe de o parte și din
Piniea le\*?ar Pa de alta să nu înfrunte nici’oceaata PUb lcă- B>sen, într’adevăr, o lidicase pe a?ontra-1> prin publicarea Comediei A~
P‘M fer ]ta 10 1^2. Și cu toate că această
Cun* se
. Parte de a fi atît de subversivă, preVegienfr SaBt1Uea in momentul apariției iei, Norde mare a car’ se adresa Ibsen, aveau un atît
cu tolu| Jespect pentru prejudecăți, Ierau- atît de
Cl,îtuloy <leP“D?1 cu convenționalismul romantic al
•nente
aeea-ce s’a admis a se numi «senti°tQ de
’n c’t 8e indignară cumplit, ca un
ca afchy , 5 ru> a cărui menire trebuea doar să fie
impca*că cu uh idealism falș, îndrăznea
45
să vorbească ca un 'filosof și ca un realist, f&cînd
nu numai critica pasiunilor dragostei, dar și sa
tira căsătoriei. Ibsen, care credea că-șl tratase
subiectul încă cu moderație, fu desconcertat. de
scandalul ce-1 provocă. Acuzat de imoralitate, fel
îșl căpătă faima de-o dată, inse sub ploaea de
hulduell.
Văzînd reaua credință ce o puneau adversarii,
să-l ponegrească, Ibsen îșl dete samă că nesuccesu-I avea o pricină mult mai serioasă de cit o,
lipsă de înțelegere clară. Cu toateastea, mîndriea
sa neînfrîntă refuză «ă se- coboare la explicări.
Așa că în loc de a căuta să cîștige de partea-I
mulțimea, care.avea ca scuză, pentru vrăjmășiea
Iei, neștiința, dineul se închise în disprețul pănă și
de a-I vorbi. De oare-ce singura încercare fă
cută de a-I scutura apatica, după urile dezlănțuite
de Comediea Amorului, prin Pretendenții Coroa
nei, din 1863, în care preconiza alianța popoare
lor de Nord, nu avusese nici un succes, dînsul
luă hotărîrea de a nu mal scrie de cît în scopul
de a întări convingerile unei elite sau, și mal bine,
de-a exprima niște idei în conformitate cu ideile
pn cari trebueau necesar să le aibă, în germe ne
cel puțin, oamenii în stare, din capul locului, să
se ridice pănă să le-nțeleagu. Din această hoărîre, de-a cărei însemnătate lesne ne putem da
samă, Ibsen avea să-și tragă formula artei ce-o
căuta. Dîusnl avea să fie original, personal, cu
alte vorbe nou, rupînd cu hotărîre cu toate tra
dițiile trecutului, chiar dacă asta av fi supărat sau
atins pe orl-cine, pentru că dacă nu producea operele sale pentru mulțime, ce-I păsa dacă le-ar
fi dezaprobat mulțimea? Firește că asta habar nu
. avea să mal aibă de iei, după cum Iei habar n’avea de lea. Ibsen prevăzu înso cum-că împotri
virea ce-avea s’o întâlnească n’avea să fie înte
țită nici de cum de popor, ci de conducătorii săi,
de cel în stare să-și dee suma de adevărurile ce -7
avea să exprime, interesați firește să le denatu
reze... Știea c'avea să numeț-e adversari indîrjițl,
în jumătate, poate mai mult de cît în jumătate
din oamenii ce aveau să-i urmărească cu luare
aminte dezvoltarea ideilor sale. Și, cum avea spi
ritul agresiv, Iei avea să se folosască de dispozițica cetitorilor săi, să-I combată în caz de a
nu-I fi convins să se convertească, să se întoarcă
ia înțelepciune.
Prin urmare, cu toate că preocupîndu-se de a
atinge desăvîrșirea în formă, Ibsen n'avea să facă
artă pentru artă. Dacă avea să-și impue de & nu
predica pentru mase, avea să-și dce, cu toate as
tea, ca drept menire, de a ti un educator, sau,
mal bine, ca să zicem ca dînsul, ,de a înflăcăra
sufletele*7. luată de cc avea a se feri a nu-șl contrariea vocațiea sa dramatică, ori și oii dezacord
ar fi putut apărea între înțonțica-i de a sen pen
tru teatru, care Ieste totu-șl un feliti do Trio una,
și refuzul de a se adresa publicului, pentru a în
cerca 8ă-l instruească, să-i miște. Ditțsul avea 6
rămîe înainte pe scenă, dobînditft avînd încrede
rea că acolea se afla in elementul său, șl, fără a
căuta 8ă tindă la efecte ușoare, fără să-și vulga
rizeze limbagiu), pentru a l face de înțeles ia cea
mal mare parte din auditori, va utihaa mod.ficfnd, mijloacele puse do scenă la îndemiuă-l, așa
�46
REVISTĂ IB1EI
ca cugetările sale să poată produce, asupra spiri
telor susceptibile de a fi deplin atinse de Iele, cea
maf puternică întipărire, posibilă. Artn-I drama
tică va să albă drept caracteristică, deol, întăl a
se distinge printr’o mîndră neatîrnare, purcesă din
indiferența, din nepăsarea ce avea de-a plăcea.
Emancipată de procedeelemulțămităcărorasecîștigă aprobările publicului, arta-I dramatică afișa-va
sau va vădi un caracter de excepționahtate cam
curioasă, sau, dacă voiți mal bine, desconcertantă,
par’că excesivă anume, care va izvorî tocmai ain
violența emancipăreî sale, din chipul brusc în care
aceasta artă avea să se sustragă de la cele mal
mici influențe care apăsase odinioară. asupră-I.
Fără a căuta să analizăm această artă dramatică
în tot amănuntul, ceea-ce nu ar putea să. se facă,
rațional, de cît de-un critic care-ar stăpîni limba
și ar cunoaște și geniul scandinav, cată să afirmăm,
cuin-eă în toate părțile Iei, Tea Ie protestarea necur
mată, constantă, în contra romantismului. Roman
tismul, leată ,.capul de turc“ al Ini Ibsen, ca și
al Iul Nietzsche. Amîndoi cnosc răul pe care acesta
1‘r pricinuit cugetărel moderne și cît de mult a
slăbit-o și idioțit. De aceea, în opera lui Ibsen,
cel puțin unde-I în deplină stăpînire de sine, nu
găsim nici unul din acele cusururi proprii înainte
mergătorilor săi. lea nu caută să ațîțe imagînațiea
și mal cu samă sentimentele, ci numai să agite
idei, chiar și idei abstracte. Dacă i s'a imputat
că I obscur, nu-I de loc, socotim, precum s’a prea
grăbit a se crede, din pricina stilului său, a cărui
eleganță, singura cochetărie a Iul Ibsen, stă într’o
admirabilă simplitate. Lipsa de claritate a dra
maturgului norvegian, pentru-că trebuie să numim
lucrurile pe numele lor, ne pare mult maî mult
că atîrnă de cît de-o lipsă de precizie expresivă,
de unele proprietăți psihice proprii rasei sale, și
poate încă mal mult de cît de proprietățile astea,
de apucătura atît de stranie chiar a spiritului său
personal.
Ne prindem că opera lui Ibsen, în mal multe
părți ale fel, Te tot atît de nepătrunsă de compatrioțil săi ca și de noi. Din pricină că, nu putem
îndestul să o spunem, lea-I esențial personală, mal
ou samă întru cît în compunerea Iei întră și poezie.
Ibsen a mal scris piesele lul'pentru sine, pe lîngă
pentru publicul restrîns despre eare-am vorbit Ori de
oîte ori i-a plăcut, i'el și-a exprimat, visul san s’a
lăsat în voea fantaziilor lui. A da la iveală o dramă
sau o epopee, asta lera unul din chipurile de a
se înlesni să-și' cucerească integralitatea, să lea
cunoștință în totul de sine și să se bucure de aceasta. In^riun discurs cătră studenții din Christiania
din 19 Septembre 1874, ne spune; «A scrie, Teste
ca a lua o bae din care al Ieși purificat, mal să
nătos și mal liberi». Dînsul îșT procura desfătarea
de a se oglindi în producerile sale, de-a produce
apoi, pentru a-yl turna cugetările în timpare sau
a le hotărnici cu tărie... De fapt unele din piesele
sale nu sînt de cît o icoană pentru a-șl ilustra o idee.
Propnnîndu-șT, la feliu cu Nietzsche, precum a
ris-o Nietzsche, „de a fi conștiința spiritului mown, stăpînindu 1 știința", a fost mal mult să-și
dreptul să se mîndrească de forța oe lera să
0 reafizeze> fca 8ă ajung^ aici, de cît
V nwu U’HUl imediat ce putea trage lumea din
rbVjStă
injSRî
47
i .’tim. Privirea cercetătoare, înfățoșarca «Deștepta poporul patriei sale și a trezi într’insul
forța-I... leată unde, după cum am putut exnli
d ^nroape cruntă, dar tot o dată corectă, cugetăr mari». Drept vorbind, cu toate-că, după
ieată unde trebuie a se căuta rațiunea pentru
țepoasă,„
reținere neexplicată, de ferire de-a cum am vă’ut, nu și a făcut, de loc, din educațiea
nu ee poate atribui, operei lui Ibsen, meritul
cU-°, s0,^ea_ce areta și cuta cea subțire a buzelor maselor, ținta cea mai de samă, nu și-a Întors
versalitățeî, cu toate că are ca titlu de eâneten"1’
să aspire la asta, marile 1 adevăruri co cuprind°
} fi
și redingota I strict îmbumbată, îeată cum nici o dată cugetarea, cu totul, de la daraverile
1 sa’e Ca afarii dacă, mișcat de vre-o simțire de
în sine. Negreșit, nu fără a le fi știrbit calitatil
și de la oamenii d n Norvegia.
;
apjrea,
areta de o sfiiciune naivă. Cine
cari aveau să le facă să se adîncească, să pătrund»
Ar fi a lașa sa se întărească o legenda,
juîhșie,
n
u
se
în timp și să se răspîndească în spațiu, îți mjp5
^^ifvăzut o dată, nu putea *ă-l mal uite. lera dacă n’am dezminți pe cei ce înfățoșazâ pe lbii văzut o
ginești creațiile de a fi numai o oglindire a t'
!
l*ar ’ginal- Ș* ne înc^l,Pu,ni că dîndu-i-se epitetul sen ca pe un eatâțean al lumei. Daca a pri
originalsau a anturagiulul tău, în loc de-a le întinde la
un
je’j a
a tr:
trebuit să-I primească ca un omagiu, mit favorurile și decorațiile unor curți mici
răsfrângerea vecinicel omeniri mondiale.
tCpadevăr, nu trebuea să țic la nimica maî mult, din Europa, asta a fost numai așa ca o co
IntrWevăr,
Ori-cît ar fi de glorificat pentru cosmopolitismul
j rît la gloriea să nu-șl albă părechea cum-va
chetărie și numai pentru a stimula zelul pu
cu care și-a îmbibat vieața, Ibsen a remas, pănj
î vre o parte. Și, fără doar, prin curiozitatea terilor publice din țara-i proprie. De alt-feliu
. 1 ___ __
la cea din urmă suflare, atît de fundamental nor
' lătoșerd Tel vrea să-și pue mal în evidență ex- dinsul n’a fost supărat pe Norvegia de cit
vegian, în cît opera luT, pe care a identificat-o cu
cepționalitatea morală.
un timp relativ scurt, ca de vre-o trei ani.
personalitatea-I, va rămănea, pentru totdeauna, în
1
pe ibsen numai un om il interesa: Ibsen, pe După asta, dacă rămîne în străinătate, ie ea
maT multe părți ale lei, străină înțelegerel generale.
i ’ care-I vedea și care și lera, poate, unic în feliul să poată să lucreze în pace, diud ca motiv al
Ca și cum sticlele albastre ale ochilarilor săi ar
siu. Pentru a-1 cultiva, a făcut în jurul lui goj. depărtărel de Norvegia dorința de a-și în
fi fost saturate de atmosfera țărql sale, pretutin
i
cjt se pare trebuea să se bucure, într’o oare tinde cîmpul studiilor sale. Iu 1806, iei scrie
deni, orl-cît de departe s'ar fi exilat dînsul de
care măsură, de a fi fost primit rău de public și regelui Garol al XVdea, cu „vadele călăto
Nord, dînsul n’a văzut oamenii, cu toată privire-l
de a fi fost împins, prin ne-nlesnirca de a li în riilor sale au fost tocmai puse sub ochii pu
pătrunzătoare, de cît printr-un soiîj de ceață, care
țeles, să se închidă în sine. Sărbătorit, pentru că blicului sub forma poemei sale dramatice
i-T areta asemănători cu compatrioțil sal. Vorbind
lera simțitor Ia laudă, solicitat, pentrji că lera și Brand, publicată în urma la Copenhaga, și
la dreptul, ori în care loc ar fi fost, Iei se închi
milos, ar fi pierdut, fără îndoeală, ce-va, din acea care, numai după cîte-va săptăminl de la pu
dea cu cea mal mare strășnicie în sine, ferindu-se
vigoare a cugetărel și din acea curagioasă indi blicarea-!, a și atras atențiea chiar in afară
de toate solicitările exterioare. Obsedarea amin
ferență a părerilor sale, cari, din potrivă, s'au de marginele țărei sale11. Pornind de la întirilor sale și-a documentelor pe cari le punea în
întărit și mal mult sub ocară, sub hulă. Acest taile-i succese mal strălucite, Ibsen nu înce
legătură cu Iele lera atît de puternică în cît îl
filosof mîndru, după cum se întîmplă adesea, lera tează de a fi în cele mai bune relații cu Nor
împiedica ca să resimțască contactul, oamenilor
un foarte bun suflet, în fond. Păoă-ntr'atîta de vegia, care-1 copleșește cu onoruri. Pensionat
cu cari i se întîmpla, cîte-o dată, a veni în atin
slab, de ase da. simpatiei cu totul, de a nu pu de guvern, dînsul primește cea dintâi deco
gere. Iei nu studiea după vieața, care se alcătuește
tea să se apere de-nlănțuirea unor afecțil comu rație, din minele regelui, la Stockoim, în
dintr’o infinitate de existențe, și care, pe toată
nicative.. Negreșit, privindu-șl timpul ca un capi- 1869, și, în acelaș an, face parte din numărul
clipa, se înoește atît de feliurit, ci după o vîeață,
tal de care avea trebuință în totul, Tel îșî arăta celor opt-zecl și șase de celebrități cari pleacă
mal curînd după o parte din vieață, cea care vreme
în chip oficial din Marsilia, pe «Moetis»,
cu amărăciune părerea de rău după clipele con
de treî-zecT sau patru zeci de ani, fuse a sa. Izolat,
sacrate prieteniei și pentru muncă pierdute, jert- pentru a participa la deschiderea canalului
chiar în sînul mulțime!, Ici relua una cîțe una, cu
«Prietenii sînt un lux păgubitor, scrie Tel, de Suez. In 1877, merge în Suedia, ca
o încetineală foarte scrupuloasă, metodică, toate
nu din' pricina a ceea ce facem, ci din pricina a să primească, cu prilejul împlinireia patru
notele cc le îngrămădise în capu-I și cari trebueau
ceea ce lăsăm neisprăvit, nefăcut, din cdnsidera
sute de ani a universitâței din Upsala,
să-l ajute la rezolvirea unor mișcătoare probleme.
i
ție, din luarea cu Iei... O mulțime de germeni titlul de doctor onorific în filosofic, lâsind sa
In tinereța-1 Tel face inteligenței sale un fond
mintali se evaporează și pier. Sînt un pățit, de i se împodobească fruntea, cu o solemnitate
extraordinar de bogat, din care Iei trăește tot
aceea leu
ani în
deosebita, cu cununa de lauri. In 1899, în
--------- unul
——« și
y* am
<*»«* în
111 urma-mT
UI IUU-U1I un
Ull șir
ȘIC de
UB aui
111
timpul și pe care lucrările sale l’au dezvoltat superb.
_ timpul Cărora n'am putut izbuti să devinînsu-mT»... fine, întocmai ca și Ludovic al XlV-iea, aDar numai dezvoltarea cugetărel inițiale l’a hotărît
|
. *otu-și, această izolare, pe care Ibsen o căuta, zistă chiar la inaugurarea statuei sale, înăl
a întreprinde aceste lucrări.
.
I
nrpT^’ pentru at’tea motive,-de atît de mare țată înpleața teatrului național din Christia
La punctul existenței sale, la care-am aJu?s»w
.esueciuM •
S"1 —’ « «dea iuLu-,5i
totu-șl greu,
greu. bu
Cu coaie
toate ca
că se
se nia. Se știe că Ibsen locui, rîud pe rînd, la
m!f
după decepțiile încercate din pricina nu,— ,uaPguiea
de a.ctpăstra
fi
Î_
‘
tI Roma, Drezda, Stockolm, Mumch, Copen
îiIm
a’?I
ru
t lanțurile,
în inima
celor dintăî două din piesele lui, de la can e
Datr* p
?’ adîncă, de a fi despărțit de -com- haga, Neapole. Din cînd in cînd se întorcea
în drept să aștepte o oarc-care onoare, Inse
PJea 11
.-Departe de Scandinavica Tel se mîn- spre a sta cit-va timp în peninsula scandi
dă hotărîtor samă de geniu-1 și de reaua ere
triumfti n^ejdea de a se întoarce o dată într’însa navă, pe care n’o părăsea de cit să mearga
sau de nepriceperea, de ignoranța publica u .
drie • °r* ^sta nu din înfumurare sau din. mîn- ca să-și petreacă 'verile în Tirol, la Berchtessonalitatea ÎI lera acuma formată și nu avea
gaden. Din 1891, Iei locuește in Norvegia, la
aProbC1 Pen^ru Păcătoasa de bucurie, de a <culege
__ o
mal schimbe. De aici înainte, nici unu
iu0<rul
v.».* îl
«x atacaseră L
cernu-afea ace^nr oameni cari
la î.xîn- Christiania, unde putea să fie văzut, în fienîmentele cari vor avea să mal treac p
ge
în iluziile
tinerețel c^re dimineață, părăsindu-șl eniresolul din Alvhasede1 C?mplMcu cari .......
---- -----------șir de ani ce-i va avea de trăit, n av
j
■■ \
bins Gade, ca să meargă la hotel Cari JoAdm’ r lmPfir.tă9* credința aceluea-șî ideal,
în stare să-1 miște pănă-ntr'atîta, să-1
'rcăm
ajun<5. Ira^iea ce 1 -O areta Europa nu-T lera <de ham Gade, ca să-și cetească ziarele^ sorbincomplecteze sau să-1 reducă cum-va.
-—
xi trebuea
uivuiix-a ca r
admirațiea
du-șl berea.
&sta '>»Penxtru a fi
Aricit, îT
J—ri
ast-feliu a-1 analiza, mal rămîmndu-ne.
împărtășască Norvegia. Din cuvintele
Dacă vom căuta bine, totu-și ÎI putem
să punem în lumină, cît vom Pu*ea» , aProape>
1 eî: ul1 mtoarcerel sale în țară, după olăuda, că a știut să se facă acceptat sau pri
lips$ de U
mari principii din opera-I, can sînt at a r
'
^’DsuI lnZeC-e anT» ^esne se poate vedea cît ținea mit, Iară a se pleca să facă concesii. Ibsen
atît de strîns legate de complex**tea ape Pj
sh?riStlI?a Concctațenilor săi. Pentru a mul- nu făcu nimica, împotriva convingerilor sale,
Toți cel cari au cunoscut mal
oum-c®
grații
opiniei
J°r> Tel «j ent’ °r
Christiania, pentru ovațiile xpentru a întră
------- --în bunele - .. _ tale
— — —
Ibsen, sînt de acord ca să reea" * ‘Z. ’piret^
|
in*titutin ap3ră dea fivrut vre-o dată să atace publice din Norvegia. Aceastajrebui sa-lprifelul său de a fi nu dezmințea întru
după
Sa“ ’ire\norvePcne... Chiar de pe cînd se adre- îneaseâ
measeâ așa precum iicra.
----- Dîndu ne sama de
ce cine-va leraplecat să-și facă
P
itnPreSlț
I *** di2.t ■ regeluî, pentru a dobîndi acel Digler- asemenea lucru, ar fi să fim
‘
prea intransi_L_" 1i am ’lua ------------ *1~ rău ca
-■* s
7’’u
3 ucele ceseriex. Mic ?i vinjos
8& 5a făl acea pensic de P°et» dînsul nu se sfiise genți dacă
de forță concentrată, pc care «
1
?ască de a țju scrie de ott yentry a 1"
rătet recunoscător pentru ceea«o$
iacqț
I
/
•
�HBV1STA IDBB1
48
HEVISO’Â IDEE!
pentru iei, recunoscător mai mult de cît s’ar
fi cuvenitpoate... Ibsen a avut pururea rara
probitate rara cinste morală,~ca sa exprime des
chis, fără nici o întortoehereșifâră nici tin în
conjur, ceea ce avea convingerea de a fi fost adevăr. Iei n’acercat sâ înșele pe nimeni, dar
n’a câtatase înșela nici pe sine. Dînsul nu a
înaintat nici o dată, ce-va, care să nu fi verifi
cat îndelung, mai întâi. De acoleaacea necon
tenită supraveghere critică, pe care o îndepli
nea asupra propriilor sale idei, toate întrebările
cari și le punea, de acolea contrazicerile isco
dite după fie-eare din Iele. De acolea încetinea la
compunerilor sale, cercetarea Iul răbdătoare,
îngrămădirea de amănunte adevărate, stu
diul amănunțit al caracterelor personagiilor
sale, grija de a înșira cel.e mal mici înrîurirl, contribuitoare să le formeze.
Conștiința scrupuloasă de artist, a lui Ibsen, pe care nu putem în destul s’o dăm ca
pildă iuchistritorilor noștri, cari trântesc un
roman în cîte-va săptămîni sau mîzgâlesc o
pînză°în cinei-spre-zece zile, conștiința aceasta
fu una din formele acelei probități intelec
tuale, din care ne place a-l face o cinste. Lui
nu-i trebuea mai puțin de doi ani pentru
a-și plămădi o piesă și a o aduce la forma-i
definitivă. Și, cum ne spune unul din biogra
fii săi, iei lucra necurmat, acasă la dinsul,
la masă, în timpul pe cînd se plimba, până
chiar și la cafeneaua de la care nu lipsea și
' unde prietenii săi, ca să nu-1 stingherească,
se fereau pană să-1 și salute. Dinsul singur
afirmă că-șl purta pururea, subiectul ce-1 ab
sorbea, cu sine, fără să-1 fi putat ce-va de la
dânsul .distra. Așa că Ibsen trăea într’o inti
mitate de toată clipa eu personagiile din dra
mele sale. Acestea trăeau, într’adevăr, în sine,
într’un sanctuar unde nimeni nu puteasâ pă
trundă. O dată așezate în fundul spiritului
său, dînsul avea nevoe să fie într’o relație
neîntreFtiptă eu lele, să le privească trăind,
notînd nuanțele de înfâțoșare cele mai tre
cătoare sub cari acestea s’ar fi prezentat.
Asta explică de ce dînsul nu putea să facă
abstracție, nici o dată-, de sine, și de ce cea mai
mică întîmplare exterioară îl tulbura. «Ibsen
«ie un^ din acele firi, scrie tot acel biograf
pe care încă l’am mal citat, pe care nici
chiar trebuința1, nevoea, nu putea s'o aducă
de a produce în afară de îmboldirea trecă
toare a inspirărel». După ce făgăduise fraților
Brandes, să colaboreze la revista întemeeală
de iei, trebui să-și retragă cuvîntul, aproape
îndată după ce și l’a dat, neputînd sa seocupe de alte cele de cît de piesele sale. Elaborarea lor conștientă nu numai că cerea
ajutorul tuturor facultăților sale, dar le și
ținea pe acestea necontenit deșteptate...Ieste
chiar de mirare, cînd te uiți la mersul lor
inspirat, bătăios, cînd te uiți la minunata
putere de durată a entuziasmului cu care
i-ebuea sâ fie înzestrat autorul lor. DelibemSn
cal e Ibsen a făcut să treacă dralor 6>ale>
U»a răpit nimic din însușirile
i w tmoție și ca vervă, Toate poarte pe
I;
cetea acelui nepomenit amestec de nelinîo»-*
senzibilitate și de voința puternică ca?™
împotimită de speculații, care deosebește
Ibsen, cum zice camaradul său Dean B oPpe.e
ding, ici^ puterea-I de concepție atît de lin!"
pede, cu caracterul său puțin cam iritabil
cu cuvîntul atît de incisiv, tăetor».
Puțini oameni, după cît ni se pare, au
juns atît de tare, ca Ibsen, a se face subiec"
tul idealului care și l’au impus, a cerc sî
dobîndi atît de mult de la iei, a se realiza
sau ti se conforma după asemenea ideal. lb
sen, desfășoară, ca pentru a o da ca o pildă
măreață spre edificarea întregeî lumi, toata
energica pe care iei susținea ca cine-va să o
o aibă, pentru a lua cunoștința de sine do
vedind până la ce înălțime poate cine-va nă
se ridice prin iea.
Negreșit, nu ie de aprobat la dramaturgul
care a compus «.Rața Sălbatecă», trufiea unui individualism pană la atît se semeț, în cît
ajunge, cMir dacă nu pe atît de deplin’, pună
la aristocratismul cel nietzschean. Dar nu
putem să nu admirăm, fără nici’ o rezervă, atît la filosof precum și la artist, acel curaj
de a dori să fie original și să meargă puru
rea pană la capătul lucrurilor, fără habar că
s’ar pomeni aici singur. La o epocă cînd tea
trul nostru nu iera-n stare să opue fantasii
lor celor romantice de cît comediea burghezi
a lui Augier și teatrul doctrinal a lui Dumas
fiul, și-I bine să nu uităm rolul precumpă
nitor pe care îl juca, pe la 1860, literatura
franceză în Norvegiea, Ibsen, protivnicul ro
mantismului, are ne-asemanatul merit, de a
nu imita nici pe Augier, nici pe Dumas...Lâ
acesta din urmă, a cărui dibăcie, a cărui îndâmînare în meșteșug îl irita, cu drepț cuvînt, critică plictisul ficțiune!. Dînsul impută
aicestui creator a piesei teziste, convenționa
lul caracterelor ce le pune în scenă și plic
tiseala lecțiilor lui de morală de un .pozitivizm cu totul comun. Nu fără gîndul de a
face opoziție dramaticei acestuea, lei își pro
puse să, se ferească de a sistematiza în chip
atît de mărufit și de a mărgini însemnătatea
operil&r sale, menindu-le de a dezbate niște
chestii particulare, parțiale. Pe lingă convin
gerea ce avea ca iera fără nici un folos sa
se adreseze mulțimel, pentru a discuta, pen
tru Iea, lucruri cari cad sub simțul comun,
dacă nu propunea nici o dată ceea-ce se co venise să se numească îmbunătățiri practice, . ,
pricina ieste că nu voea să facă din tea,
un soiu de de tribună de unde să aduca ș
proecte de reforme de amănnnte. Cit P,e
vea, Ibsen avea o ambiție mult
ârtă- '
Dacă, ca cugetător, îșl dă sama de
.
ciunea paliativelor, prin cari se susți
ușura societatea de relele iei, ca ar 1S
putea sâ nu știe ce prostească iera JJ cllOj
țiea de a face literatură educativă,i(jnU
s ar prinde, utilitară. Afară de asta
i se părea mal puțin util, de
urmăfera in trei sau in cinci acte. D» , .,niC de
rea ca opera ea să fie un izvor P
I
de judecată libera pentru cei ce
judeca»»’
Jlrunda. Ridicata de-asupra 1uPute-înr nanii la simbolul lor, lea-l o putere
^“sugestie, cerîndde la He-care. pentru a
.. aleasă, o silința chiar de feliul lei salufi înțe
ibseu nu-1 displace de loc să se intal?’ nieselor lui, ca dau loc Ia diferite alP nretari. Dînsul le-a scris așa feliu, în cît
t6se impui
de cum> daca se poate rosti
nUt_feiiu prin formalismul dogmatic ce l’ar
aS ’ șf de oare ce (forca ca iele să fie îraholditoare, Ibsen a rămas necontenit tăcut
î mijlocul dezbaterilor ce acestea le-au pro*!ociit. Vădit intențiea lui lera. nu de a în
fățoșa oamenilor o organizație socială în
stare a le asigura fericirea, ci de a le pre
face, inoindu-1, fondul moral.
1 pentru aceasta Iei a crezut de-ajuns ca sâ
nu facă de cît un lucru: să deștepte simțul
individualismului în noi, cu tot ce cere iei,
ca conștiință și ca voință. Dinsul piedică, că
puterile omenești, a căror utilitate supremă
o și afirmă, au dreptul să fie independente,
trebuind ca iele să cucerească asemenea drept,
care li s’a tot tăgăduit din tot timpul, fie
prin glasul religiei, mal cu deosebire al reli
giei creștine, care privește mîndriea ca întâiul
din cele șapte capitale pacate, fie prin glasul
moralei, fie prin glasul Statului, care cere de
la concetățenii sal jertfirea sau supunerea in
tereselor lor particulare, unul interes gene
ral, pretins superior, care în realitate ieste
acela al unei abstracții.
A emancipa pe individ, împingîndu-1 să leasă
atît din siuea-i cît și din acea a altora, ieată
preocuparea de căpetenie a lui Ibsen. «Lucru
de sama, zice Iei, revolta individului ieste».
Iu ,a(ară de eîrd,... Ieată unul din cele dintâi
strigăte pe cari le scoate. «Omul cel mai
puternic ie cel mal singur». Vieața în turmă
sau cîrd ieste perpetuarea uniformitâței dez
gustătoare, perpetuarea mediocrii aței. Ce va
ăiai mult , leâ Ieste nimicnicirea izvorîtă din
ornudabila conspirare a tuturora în contra
^"•cărul. Ieste numărul fără de nici o valore,
rta*?41*11 *.ne8ătiv, constituit din tot ce-1 rîpit
-Afară dar de. ori-ce religii, a
0 deci, cel puțin de religiile dogmatice,
CHr;
de
întristarea, slăbirea omului,
^depărtează de la „buouriea de a trăi",
păcat aau aa§tere imobilitățăel, satisfăeînd
w
dep-A»?aBa nevoe de siguranță,
a tuturor' celor
nu
să lie
fie,’ cu
cu plăcere,
plăcere, nelineliWtițI B1‘ațî, cari .n
u?știu
tiu sa
0 țintoȘ»
51 să înainteze spre cunoștință ca spre
cu
neputință
de-a
fi
atinsă.
Astea
£pasă <?a niște odăjdii năbușitoare asupra
l'asei j
prea mica
mică iDsseriua»
biserică» uuuu
unde
66 Ulei» întregi. «Te prea
n-»e*e,..
..
..
Sei'vi1<-^
Sa s? roage «pe —D-zeul
sclavilor
și al
^Ueste*’ ^nd°»U de-asupra țarinei».Dînsa tremsă nu mai aibă nici ziduri,
de, panlFe1nl» Pai‘dosala sa-i fie pămîntul verl’ea* Dm Br ^dumbrăvile și fiordurile și maf rw<u.
de
^
dap
ar de
de morale,
morale, și
si mal
mal cu
cu samă
samă
baza rb» le.cu legi scrise
scrise, cari nu-s dc
de cît
Principiul religiilor. Și moralele și
40
religiile au fost născocite de slabi și pentru
slabi, pentru a stînjini acțiunea celor puter
nici, cel puțin moralele cari predica jertfirea
omului, semenilor săi. Fii omenos, aet-felifi
suna cea dintâi poruncă a lor. Ce însamnâ
aceasta ? a Omenos» cuvînt nemernic și păcătos
care slujește deeuvînt de ordine pentru rasă.
Pretext exploatat de acei triști sire, lipsiți
de bărbăție și de voință. Mască tremurătoare,
care se teme să pue la încercare, să pue în
cumpănă toiul pentru a birui : scăpare de
ori-ce datorie, cu păreri de rău păcătoase?.
Urând : «Cea mal bună dragoste le tot ura»
pentru că numai sfichiuindu-șl semenii cu bi
ciul urei, omul Ie aduce cel mal mare ser
viciu. Le pregătește la urma urmei, cel mai
mare bine cu putință, neavînd nici o milă de
lei, scoțindu-l din toropeala lor, smulgîndu-i
cu sila din seninătatea lor păcătoasă, ea să
li se mărească puterea. A munci pentru altul,
însamnă a vătăma pe altul: trebuie a îmboldi
pe altul la muncă. Dacă altul are voința de
a munci dar îi lipsește puterea, se cuvine
a-l ajuta, „de-al duce“ chiar ,,și în spate,
chiar de-al fi de obosală zdrobit și ți-ar fi
picioarele sîngerațe. Dar ce să facem pentru
un om care nu voește mat mult de cît atîta
cil poate" *1 Vorbă admirabilă, care departe de
a fi negarea cea mal supremă a ori-cărel
morale, tocmai ie iemeliea unei morale nouă,
strașnic de bărbătească, cu mult mal anevoe
de practicat de cît acea a cărui principiu Ieste
misericordiea și mila disprețuitoare, frica egoistă de a vedea pe cine-va suferind și plă
cerea de-a da o ușurare, de-a fi o Providență...
In afară de societăți, de convențiile și de
prejudecățile lor, în afară dc fariseism, in
afară de aparențe sau de fățărnicii. Să ne
trăim vieața în întregimea Iei: să nu lăsăm
să o paralizeze sau să o mutileze nimic. Să
avem o conștiință și o voință a noastră și
să nu ne supunem de cît mobilelor lor. Cu
toată energiea noastră. sa tindem, cu toate
stavilele purcese din legi și din reguli, din
forme, și în afară de câi-ările cele bătute, să
tindem spre adevăr, pentru-că nu-1 adevăr
de cit acel pe care-1 descoperim înși ne. Su
punem în chestie tot, sâ nu primim moște
nirea nici unei credinți. Sa ne facem o per
sonalitate a noastră. Ieată ce-i mai de samă
de cît ori-ce. Să nu ne mu Iții mim de a avea
ca simț ceea-ce s’a convenit a se numi simțul
uman obștesc. Să ne împotrivim dc a ne lăsa
cîrmuițl de conducătorii mulțimelor. Slîlpii
Societâfff. Să nu îngăduim de u fi puși sub
epitropie, ca niște copii. Casa de Păpuși. Destul
sâ ni se interzică libertatea actelor noastre,
ca noi s’o cerem cu stăruință. Doamna Măreț.
Urmînd Inse după niște ast-feliu de prescripții,
pur și simplu riscăm ca să fim subversivi ?
Ce are a face, vom fi, și cu atîta mai bine,
fnsu-și violența unei voinți pe care nu o
stăvilește nimic ieste de preferat lîngezelel
acelor trîndavl sau păcătoși cari primesc să
se hrănească cu cugetările «rumegate și răsrumegate» de câtrâ alții.,.
1
�dO
KEVISTA IDEEt
«EVHTA 1DEE1
Să fie oare asemenea lueru întoarcerea la
starea primitivă, la starea de sălbăticie?...
Se poate, și se poate că vieața așa cum o
concepe Ibsen să nu alba din vieață sociala
nimic. Pentru dramaturgul norvegian, a te
asociea însamnă a te micșura. Solidaritatea
ieste o slăbiciune și iea : nevoea de a te
sprijini pe un altul: chipul de-a desfășura un
lucru, bună-oară bravura, numai întru cît
oamenii ar alcătui o oștire. Luați cîte unul,
în parte, aproape toți soldați! unei armate
ar avea frică în fata tunului, după cum ar
da înapoi, izolați, din fala unei acțiune!, aproape toți membrii unei asociații alcătuite,
totu-șl, în vederea de a lucra. Ori-cine întră
intr’o grupare, întră cu ghidul ascuns de a
se descărca asupra altora de partea sa de
răspundere.
Cînd un om are de răspîndit o idee, cînd
crede în utilitatea unei oare-care inițiative,
numai ce-1 vezi întrebînd, încoace și-neolo:
«Faci parte>?... Iei cată să-și recruteze to
varăși. Nu se va risca nici de cum, dacă nu
se vor risca și alții cu iei. La rîndul
Iul i-ntrebat: «Citi vom fi»? Și nimeni nu-și
însușește opiniea-l până ce nu se asigură bine
câ-I și de alții împărtășită. Cu chipul acesta
cui-va îi ieste rușine saii teamă să cugete
ce-va, ce ar cugeta numai singur. In loc ca
cine-va să se mândrească de a fi singurul
campion al unei cauze, lei îl reduce însem
nătatea ca să-și cîștige ndepțl. Ișl supune
idealul la concesii, cari îi tae tot ce are într’însul de bărbătesc... Să avem deci tăriea
de-a ne manifesta părerea, chiar dacă am
avea toată lumea în conți a noastră. Să șlim
a fi Dușmanul poporului, și a-i spune tot ade
vărul, chiar cînd asia ar fi în dauna noastră
și in dauna intereselor ale celor ce ne-ar
incunjura.
Se înțelege de la sine, că după cum nu
admite unirea, Ibsen admite și mal puțin
Statul, care ie pretutindeni, după cum scrie
Nietzsche, «unde sinuciderea înceată a tuturora
se chiamă vieață». Ibsen Ieste „antiguverna
mental" înainte de toate. Dînsul, într’adevăr,
Cfede, că chiar dacă ar fi conform idealului
ce am putea să ne facem de lei, Statul cere
ca să luăm de bun, ca o voința singură să
iee locul voinței tuturora, sau, mal bine, ca
voința tuturora să primeze, să aibă precădere
asupra voinței ori-cul. Nu există o născocire
mal răQ, de cît acea a Statului. Adevărata
icoană a Statului le «o clădire, școală și tot
o dată casa de închisoarea, Nietzsche ar nu
mi-o spital, la care s’ar cuveni să se mal
adaoge, „o sală de întruniri publice1*. Brand.
Pretutindeni, aproape în toate părțile operei
sale, Ibsen ataca Statul. Iei îl urăște pentrucă domesticește și disciplinează pe oârneni,
pentru-că îl confundă pe toți în aceea-Șl mediocAtate și cere ca iei să fie egali înaintea
legilor, cari, ne ținînd de excepții nici o samă,
nu. prevăd cazurile particulare. Egalitatea
Hnpuaă, ast-felift, id tocmai întruparea
neegalitaței,
1
Oare-cine a zis că „nenorocirea egalitătei
din pricină că o voim numai cu supeHniJ?
noștri". In potriva acestei voiri de egaUtaf1
care nu Ieste de cît dorința celor mic! de e‘
coborî pe ce! mari la nivelul lor, se ridica
Ibsen. Iei cunoaște «tiraniea» așa numitele
„libertățeî politice", știe că individului supei
rior, care-I declară, ca să se ție samă de dvenl
tu-l, „leu am cu mine elita", Statu-1 răspunde'
„îeu majoritatea". Brand. Ast-feliă, tăgaduirea‘
principiilor, religioase, Corale, sociale, străine
individului, și revindecavea drepturilor sale
imprescriptile, leală în două rîndurl și îQ
întregul său substanța dramelor și comediilor
lui Ibsen. După cum îșl dau samă cetitorii
cari se vor iî familiarizat citu-șl de puțin
cu opera filosofului scandinav, întru a-î lă
muri cugetarea nu vom zice că am adus mai
multă limpezime, dar de sigur mal multa
preciziune de cît acea întrebuințată de însu-și
Ibsen să se exprime. Elementele cari-l alcătuesc teoriea sînt într’atît de împrăștiate în
paginile sale și de învăluite de obscuritate
în cît fac foarte anevoioasă sarcina celui ce
ar vrea sa le descopere, să le-adune. Ie ciudat
de notat, cum asemenea om, care a putut, să
fie asemănat cu Racine, pentru simplitatea
compozițiilor sale dramatice, aproape lipsite
de acțiune, a putut să fie, tot într’acelaș
timp, atît de greu de pătruns. Asta vine nu
numai, după ’cum am spus’o mai sus, nu
numai din pricina caracterului cu totul na
țional al geniului său, împătimit de specu
lații metafizice, din pricina dragostei ce avea
de simbol, din pricina dorinței ce avea de
a lăsa tuturor aprecierilor curs liber, ci și din
pricina incertitudinel, nesiguranței șale... Nu
putem să n’o mărturisim: în spiritul lui
Ibsen Ie o confuzie și o nehotărîre, pejeari
avem să Ie imputăm numai lealitățci, sincerităței sale. Dacă am avea vremea să
ne dedăm la o cercetare amănunțită a pie
selor sale, lesne ne-ar fi de notat în fie-care
din iele, și cu atît mai mult între lele, con
traziceri cu totul izbitoare pe cari am căuta
în van să Ie îndreptățim. Bună-oară, ieste bine
oare ca s<J nefacem ceea-ce s’a numit datoriea,
ieste bine oare sa ne jertfim? Adevărat sa
fie , că «nenoricirile noastre ne oțelesc», ca
suferința le o răscumpărare, o purihcare
Sau, din potrivă, nu Ieste oare, cu mult m
bine, să nu negîndim de cît a ne ^uoara,i
ne bucura orl-cum și.prin ori și ce mij 00
vieața ce trece?... Trebuie de supus
oamenii, cărora le voim binele, une
trămutate voințl, care, spre folosul, sp1*
tuirea lor, va cere de la lei să-și măb |
mal scumpe ale lor sentimente, sau
*
să avem pentru păcatele, pentru sla
noastre, cele mal neîntrînate mgă , \este,
Ibsen, după cît ni se pare, nu se
nici îhtr’un felia, nici in altul, sau,
Jn
grabă, se rostește, pe rînd, ahr impUiie
ambele cazuri. Brand, într adevai, Alf»
și impune soției sale moartea 1
pare
copilul său, ca să nu pârăsaseă țara
I
51
de datoriea lui să rămîe. Din potrivă,
d-Os/rccd, Casa de păpuși, Doamna Măreț,
cred0 Alving, din 'Strigoii*, pentru a satisp.na caprițiul bolnăvicios al fiului Iei, aruncă tleada Gabler. Destui ca în privința acestor
piese am recurs la notițele și la amintirile
face <
salG 0 slu#ă’ 031,6 *e 80ra Iui naîn
Apoi : cuvine-se oare să statornicim noastre. Rolul criticului, chiar prin sine în
de ingrat, n’ar mai putea să fie
JUjntorirea morală, pentru cel ce descopere destul
îndeplinit dacă ar trebui ca acesta, de
iDrt adevăr, să-l dee numai de cît la iveală, cîte ori ar fi chTemat să vorbească ’ des
U imal Și numai pentru faptul că-i adevăr, pre un autor, să se afunde în studiul, in cer
si cit de primejdioase ar putea să fie cetarea tuturor operilor unul asemenea aur
fectele sale? Sau, nu ie oare mal bine, ca tor. Cu chipul acesta se poate să ni se sem
♦inîndu ne de prudenta înțelepciune burgheză, naleze unele scăpări din vedere, ale unor par
Jmn-că nu toate adevărurile pot să fie bune ticularități de detaliu, referitoare la caracte
de spus, nu Ie oare maî bine de a povățui rul și la filosofica marelui dramaturg Scan
s se înăbușască acele adevăruri cari s’ar dinav. Dar credem că pe cele mai de căpe
presupune c’ar fi în stare să dee loc unor tenie le-am notat. Cum înse Ibsen a lăsat un
tulburări?
cîmp larg comentatorilor săi, ieste un felii!
In Dușmanul Poporului, Ibsen răspunde că de joc pentru spirit de a-1 interpreta în chip
chiar dacă adevărul ar trebui să ruineze pe diferit. „Bătrînul poet multe taine ascunde»,
cetățenii orașului tău, chiar atunci să spui a- Melterlinck zice, voind să lămurească hodevărul: denunță izvorul de apă minerală a tărîtor pe Solness, pentru publicul teatrului
cărui exploatare face bogățiea cui-va, dacă cOeuvre», de la Paris. Totu-șl, ie stabilit, că
izvorul acesta ie otrăvit. Pe cînd, în Rața săl fondul cugetare! lui Ibsen ieste întocmai după
batecă : lasă în necinstea inconștientă, pe-ar cum am încercat de a-1 defini noi. Anume cu
cea familie a cărei rușine vei fi descoperit-o: cit in mal mult sau în mal puțin, firește că
dacă îl vel dezvălui-o vel provoca în sinu-I nu putem să specificăm, firește înse că cu
numai niște zadarnice rele...
ce-va, fe trebuește de atribuit poate acelui
Vieața lui Ibsen îe tot atît de plină de con’ straniu amestec de categorism și de evas^sm,
trazicerî, ca și operile sale. Omul care pro- dacă putem să zicem așa, de îndoeală și de
poveduise alianța popoarelor de la Nord îm credință, ce se găsește în teoriile sale și care
potriva primejdiei austro-germane, critică ne face să nu-1 putem rîndui nici printre op
spiritul modern de asociație, și ori de cîte timiști, nici printre sceptici. Ibsen, într’ade
ori cetea prin jurnale că se forma vre-un văr, a fost un mare biciuitor al societăței, și
grup, că se alegea vre-o comisie, zimbea,... poate tot pe atît și al lumei. Nemulțumirea
precum ne spune unul din biografii săi. Inse de ceea ce exista, nu mergea înse fără oare
ar fi nedrept ca asemenea contraziceri să i care-ndoeală, ceea-ce-1 împiedica de-a con
se impute. Iele purced din sinceritatea eare-1 chide. Cu toate că, în Scrisoarea Din balon,
silea să se dezmintă or! de cîte ori credea că declară că vede rasa omenească «însetată de
ar fi descope it vre-o părere care să-i răs frumuseță», crezînd-o că, în cele din urmă,
toarne părerile, și să cerceteze în totdeauna va ajunge la limanul țărei făgăduite, nu lip_________________
tot ceea.ee putea să fie adevărat
sau macar seș.te, totu-șl, să-și dee pe față, și nu o dntă,
verosimil în ceea ce ar £.
fi privit .ca falș. Ceea descurajarea încrederel sale în oameni. Mal
ce mai putem spune, pentru a lămuri a pre sus sau mal pre jos de revolta, pe care
baterile de cugetare ale acestui filosof, care Ibsen o propâvăduește insului, ieste un fata__ o
_ lism oare-care, ceea-ce nu-i cea mai mică din
avea atît de înalt conștiința de
a _____
cugeta drept,
«sie că umanitarismul său jiera
-----stingherit (ie curiozitățile acestui curios scriitor. Pare-că
'
crede, și Brand, care le opera în c^re Ibsen
pJU'ma’
a merge pe calea pe care-1’ duda^* m*ndrul său individualism... In sfîrșit se rezumează, ne face, și pe noi ca să credem,
mint Pa^oni să'~I atribuim asemenea rezervă că revolta asta le nefolositoare din pricina că
• C^n<^ proveduea oamenilor ca sătră- nu schimbă lucrurile de loc, că-l folositoare
pe J slnSurI ȘÎ să nu se întemeeze de cît cu toate astea, fiind-că schimbă pe individ.
teasc?e’- P°ate „eă voea numai să-1 pregă_____________________
Dar,
schimbîndu-se individul, nu se schimbă
reoinî Sa -se ^aca maI vrednici de a se ajuta și lucrurile oare ?... Ibsen1 nu răspunde la asta.
‘Proeșimaî vrednici de a trăi în societate... ”
’
Ne place, totu-șl, să ne închipuim, că dacă ar
bu-si
acum mal departe... Nimeni fi răspuns, ar fi răspuns în senzul operei sale,
luorL„a inc^ipui că pentru a alcătui această care ÎI dă interes pentru noi. «Fatalitate, in«i atiS,aHm a.eelit de i2Q0aT4 cele douăzeci dolență și nebunie», ieată «tripla alianță» căftsen r,* e Pies?> cari alcătuesc
lui reea Ibsen împută mizeriea omenească. A
2? teatrul l*zi
O Piese cari see pot
.
", genul‘ pune fatalitatea pe aceea-șl treaptă cu trînîmpărți, după
nrnmO " istorice -/CaUlina, dăviea și zăpăceala, ie a înceta de a-i malaSr,uPe :• Drame
lor,, Expedițiea ---------------tribui un caracter divin, ieste a o privi ca
Halfii1
Uriașilo.
Gali|p„aI}?, Pretendenții Coroanei, împărat un accident1 care poate fi preîntimpinăt, pre
^.Qr^edifnn' Comedii Satirice șl drame filosofice: văzut, ale cărei efecte se pot înlătura sau
S^0^ulfi.Br^nd, Peer Gynt, Liga schimba... Această fatalitate, nu-Icumvă oare,
nu păcatul cel «««.
strămoșesc,
ci
poporului n
Societăței, Strigoii, Dușmanul căutînd bine, uu
wuxvșc&v, ui
nes’ zidar, 1
^batecă, Rosmersholm, Sol- acumularea groșalelor sti'ămoșilor noștri,cari
Drame psichologice; Castelana In- rf"'"'
-----------"" de plumb
K asupra destinej
apasă ca
un noiir
1
�5fi
KBV1STĂ IDBBI
lor noastre? Fatalitatea asta, n’am putea aâo
numim oare, cu un termen mai științific: a •
tavism? S’ar scuti omul de partea-! de răs
pundere cea mal grea. Ar trebui, ea acesta,
să fie atunci socotit tot atît de puțin vinovat
ca și un bolnav, și, ca atare, chlemat de a se
tămădui, de a se ameliora, de a se face mal
bun,. Să nu se creadă cum-va cum-că împru
mutăm, așa de la noi, această concepție a fatalitățel, lui Ibsen. lea se găsește curat în
scrierile sale, alcătuind caract rul acestora de
adîncă compătimire. Pururea, cînd are de ju
decat vre-un individ mizerabil, Ibsen cată la
obîrșiile aces’uea,'să vadă ce feliu de desvinovățire ar putea să pue-nainte. Cazul lui
Oswald din Strigoii și al mamei lui Brand
din Brand... Iei pătrunde chiar atît de departe-n trecut, în cit, în cele din urmă, înlo
cui individului, ajunge a găsi un principiu și
atunci i-î mal lesne $1 osîndească... De alt feliu acest scrupul, de-a nuda dovadă de lipsă
de dreptate și bunătate, Ieste una din slabăciunele și una din pricinele contrazicerel acestui evocator de figuri atît de energice în
cît ne par cite o dată ne-nduplecate.Fără doară
iei trebuea să exagereze violența eroilor săi,
ca să se stimuleze prin pilda lor, ca să se în
tărească în conviagerea-l, că, tulburînd som
nul cel greu al conștiințelor, săvîrșea o operă de mare folos. S’ar putea zice că dînsul
are, cînd și cînd, remușcărl, pentru sacrifi
ciul ce-1 cere din partea acestei sărmane spe
cii omenești, cărei nu contenește Sc-î tot im
pute, că-i prea „avară cu vieața-I“, prea cheltuește puțin din iea... Iei îșl impută că o tru
dește prea tare, pentru-că nu știe dacă agitațiea ce se străduește să i-otrezască nu va
fi o pricină de suferințl noi pentru lea... Nu Ie
oare chiar iei un intelectual trufaș și nefast,
ca și acel arhitect al dramei sale, Solness Zida
rul, pe care o trebuință tiranică, de a domina
sufletele, de-a fi idolatrizat pentru geniu-i, îl
face crud pentru cei ce-i sînt prin prejur? Cînd
dă lumina celor neștiutori, nu riscă oare de
a-I împinge la catastrofe: nu le pregătește iei
oare un viitor tot atita de întunecat ca și acel
al soților Rosmer, din Rosmersholn pe care
Rebeca îl tîrăște la nebunie și sinucidere?...
Cu toate astea, s’ar înșela cine ar crede că
toate șovăirile astea, pe cari ne-am făcut
o datorie de a le semnala, în treacăt, ar fi
împiedecat pe Ibsen sa se declare. Dînsul nu
s’a mărginit numai să facă tuturor conven
țiilor și tuturor credințelor sociale, numai
o critică negativă. Dacă s’a ferit să fie cu totul
i afirmativ, lucru dealtfeliu care nu ne displace,
a arătat că admite putința unei regenerări a
spiritului omenesc, cu condițiea ca oamenii
să-și dea silința sa lucreze la asta, individual.
Iei face, pentru asta, apel, in contră noastră,
, la noi. leata pentru ce nu i atît de aristocrat,
după cum le-a plăcut unora a-l crede.
Intr’adevăr, pe timpul cînd i se interpre
tau dramele la teatrul „Oeuvrp“, se cică
cuvintul de anarhism, ibsenian, pentru a se de
omnadilenUmtismul aristocratic, al unei doc-»
trine individualiste, buna u uimi pe Burtfl
verzime. L’a. o conferință ținută de Laurpn*
Tailhade, despre Dușmanul Poporului, ^ au<?.
torul lui se găsiră, ca sâ salute, cu strigatul d
«trăească anarhiea», profesiile subversive al
acestuea de credință, niște snobi elegantă
cari-șli făceau o falii sil admire pe Ibsen pen
tru ceea-ce părea a avea mai puțin liberal în
concluziile sale și pentru însemnătatea exa
gerată a înrîurirel ce părea că ar vrea, îp
cele din urmă, s’o aibă o elită asupra desti
nelor lumel. Niște esteți nebuloși admirau în
filosoful norvegian pe vestitorul unor tim
puri viitoare, în cari speciea omeneasca va
lăsa pe sama intelectualilor sau a celor ce
se vor privi ca atari, grija de a prezida la
soarta-i'. Adevărul ieste că Ibsen n’a susținut
nici o dată c’ar fi nevoe, pentru binele lumel
ca asta să se împartă în stăpînitoriși în stapînițl. A repetat îndestul, că inițiativa emancipărel noastre, ca să ne facem neatîrnațl
trebuie să o luam noi, pentru a nu avea ni
menea dreptul de a-l învinui c’ar fi urmărit
întemeerea unul regim de mandarini. Ca sa
îndure o oare-care autoritate, nu se pregă
tesc nici de cum oamenii, predicîndu-li-selor
revolta...
Ceea-ce reese limpede din cugetarea!, le
părerea, pe care n’a schimbat-o nici o dată,
că trebuește să facem să izbucnească din noi
un «izvor* de voință», de sub stratul de pre
judecăți ce ne-nvălue. Izvorul acesta, orl-ce-ar
ajunge^ nu poate să fie înăbușit. Răzvrătirea,
chiar sălbatică fie, Ieste de preferat amorțeleî. Numai Ieșind diu umbră ne dăm soco
teală de noi, și asta ieste de samă... Compatrioții lui Ibsen se plîng că, pentru a-i
scoate din întunericul lor, dînsul i-a biciuit
fără milă. I au mai imputat prea multa amărăciune și prea multa asprime, prea multa
rigoare față de bărbați și mal ales de femei.»
Astea din urmă au fost întru cît-va spăimîntate de stima ce Ibsen o mărturisea pentru
Iele și de idealul care li-1 propunea... Negreșit
dînsele își dădeau samă ce dispreț Iera, pen
tru slăbâciunile și vițiile femeei, după cum
aceasla apare în raporturile, în legăturile le
actuale cu noi, în feminismul sau, și femi
nismul acesta le irita ca un îndrăzneț, pgn ’
tor paradox. Agnes, din Brand, Hdde \\ '
gel, din Solness zidarul, Nora, din Casa ae
păpuși, Ellda, din Doamna Mărci, Hedda
bler, din piesa cu acelaș nume, cbl
Alving, din Strigoii, și Rebeca
e ,
Rosmersholm păreau niște model
modele, îneît se presupuse că Ibsen nu
duse de cît ca irenie, și ca pnns < ’objc^
mitarea unor creaturi nedesavnș /
nuite să fie iubite pentru nedesăvîrși
Se înțelege că noi nu credem» cum
Je
lențiea lui Ibseu ar fi fost de-a u . . upatîn
a descuraja femeile, cînd dînsul^ .. «e fipurii
iele tipul cel mal curat, în admir
n pOtrivâ
ale eroinelor sale. Iei n.‘ dajdue > nuy Pel o1®1
nădăjduea să le stimuleze, șide înalt®
drag iera ca iele să se arete demne o
iiiiVis'iA tDBitf
1
!
, la care dînsul le socotea chiemate.
menn’e a mai mușcătoare, cea mal tăioasă,
Verva ce
<
v’T si-a păstrat-o ca să pedepsaseă pe călăi,
61 ca să maltrateze pe victime; Și a ridiculizat
..lfl cruzime pe reprezentanții legilor so• i0 adică pe creatorii starel de mizerie și
de sclavie omenească, în cît a fost ținut ade
sea de rău. „
pe Ungă frumuseța.^ tecmca a onnduirel
• r ne lingă poeziea, cîte o dată întunecata,
‘ urarea înse bărbătească și vie, și majestatea
sobră a limbel lor, pe lîngâ adevărul carac
terelor lor, dramele lui Ibsen mal prețuesc
ol.in emoție, prin acel suflu de indignare și
de mărinimoasă compătimire, cele pătrunde
si respiră din lele. Repetăm înse, pentru-că
trebuie să se priceapă bine, compătimirea de
care-i vorba n’are nimic a face cu acea com
pătimire ușoară și cam disprețuitoare puțin,
pe care sîntem înclinați să o arătăm celor
nenorociți, și care ne face să-î plîngem, înclinîndu-ue de sus cătră iei. Compătimirea
lui Ibsen n’are nimic dintr’o înduioșare întîmplătoare: lea ie un ajutor violent, înse
întăritor, care face apel la demnitatea omului
abătut, doborit, și pe care îl susține, să se
ridice. Compătimirea aceasta Ie, ca și ura-l,
de aceea-șl natură: dînsa nu dezarmează.
<Tot sau nimic», asta Ieste deviza lui Brand,
și asta ieste și deviza lui Ibsen. Iei cere im
posibilul de la noi, și are foarte mare dreptate,
pentru-că, poate, numai acesta-i mijlocul, prin
care ne poate sili să facem, să îndeplinim ce
se poate, iîind-că pururea rămînem mai pre
jos de ceea-ce voim și putem. Noi îl admiram
ca pe unul din cei mal neobosiți „dăscăli de
energie", ce-au existat.
John-L. Charpentier.
In Romînește, de Or. Goilav.
Vechiă Senator.
BIBLIOGRAFIE
Pe lîngft broșura lui Kropotkin : • Cătril tirferl», tipărită
na noi de curînd. am mal scos în broșură aparte și lucapărută în numărul nostru trecut: «.ZXceuft crearea-i»
vn onfllid Gr. Ingersoll... Cîte 20 baril fie-care... Nu-I
’orba ca aceste două broșuri să se desfacă în număr mare,
rUoi* -c& si Putem face față unor tipărituri noi, pe cart
eauminterl voim să le realizăm chiar pe dată, ci pentru
fnî? ,muiun8t® de propagandă, propagandă care ar
nutn?v foarte mu^ ^că silmțl mal multe ar ii hi nivelul
f rarei noastre de muncă și stăruințelor noastre... Broșu«a
dc alt-feliă ca și cele cc mal sînt notate în iele,
^^rești
«Revistei ideel», 10, str. Epurilor
I
aP^rlită încă o minunată broșură, «Marea RePrieten itoriu “au! vechili prieten al muncitorimel și
llurt • ?oațru> Th C. Mănescu... Broșura aceasta, pe
țltf înl«i.lnt.roJUce îu chestiea socială pe un spirit neinilui’miJ»
paa cu Pas toate îndoelele si nedumeririle
Rimrî Cu .ie Și cu 0 pricepere rară cele mal acde Wr T^^nțl muncitorești... * Marca Heformă» costă.
procurat de la Administrațica tRomînie
voarc,R2Oj
Btănari, București.
î
QUai*r
maI
revista * Viitorul social», al căre1
face «7 268tfl acum apărut. O revistă voluminoasă,
mi«\vXntroduB& maI P0Ste tot. Se înțelege că pronoastre nu poate ue cît ciștiga, mal atadai» ...~?oranța obștească dintr’o lăture nouă. . • Viitorul
^0 lei n,. .z4 a aP^rea luyiar. Abonamentul în țard Ieste
” flnwal. 31, strada Sf. Teodor, Iași-
RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI
Destăinuirile d-lul deputat Rădulescu-Mehedinți.
leată textul faptelor cUm le relatează d. de
putat de Mehedinți:
...Acum, spuse în treacăt cele de mai sus, vin
la orori. Afirm că lele n’ar fi avut loc în Me
hedinți, dacă prefectul n’ar fi părăsit județul
de Sîmbătă 10 Mart și pănă Marți 13, umblînd
prin București, pe la ministerul de finanțe,
după cele 86.000 lei din excedentul bugetar,
pentru spitalele și școalele lui. Măi mult, sem
nalul răzvrătire' l'a dat chiar Iei, bătînd per
sonal la moșiea Vlădaea, pe îngrijitorul evreulul âabetay, în fața a cinci sute de țărani.
Intre cel devastați sînt: Petre Popescu,
G-irla-Mare, Triandafil, Cioroboreni, I. Popeșcu, Gărdintfa, Gîrjaliu, Podu-Grosulul, ’
principele Bibescu, Corcova, loanid, 1 terna,
d-na Bibescu, Lumnicul, Al. Florescu, lablănița, D. Florescu, Bălăcită, I. Isarescu, Isuoralu, ele. Devastările și jafurile au lost așa
de îngrozitoare, în cît pe unde treci, fumega
și a-zl pătulele cu porumbul și magaziile cu
griul ars. Casele, conacurile și harmanele
proprietăreștl și arendășești nu se mal cu
nosc pe unde au fost. In locul lor nu a mal
rămas de cît mușuroăele de cenușe. Privind
ruinele și ascultînd jalea celor cazați prada
furiei mulțime!, nu poți să nu verși lacrăml
cu iei, și nu-țl vine să crezi că toate cele făp
tuite sînt opera sălbatecă a țăranului nostru.
Mal mult ai crede că ieste urgie D-zeească,
sau urmele năvălitorilor de alta data.
Cu privire la armata, susțin că s’a purtat
admirabil. A fost la înălțime, potrivit cu jurămîntul soldatului, care a jurat apărarea pa
triei contra inamicului de afară și din launtru.
Geeace înse ie de regretat, Ie excesul ofi
țerului care a ucis și sluțit în bătae pe ne
norociți! câzuțl în mînile lui, nu prinși asupra faptului, ci în urmă. Așa, a împușcat
în Corcova pe preot și pe secretarul comunei,
după ce aceștia fuseseră aduși la prefectura
și eliberați ca fără vină. La Meriți de Față a
împușcat cinci nenorociți, fără altă vină, de
cît că au discutat răscoalele, cu toate că la
Iei în sat n’a fost nimic cu caracter de răz
vrătire, La Tlmna a ucis și rănit, după fla
gel, atunci cînd țăranii dezmeticiți din deli
rul urgiei s’au predat. La Oprișor s’a bom
bardat satul, pentru că ar fi sat de hoți, ucizind în mase. La Bălăcită, Gărdinița, iear.
Ceea ce înse ieste oribil, ieste tribunalul
înființat de ofițerîme în comuna Girla-Mare,
compus din doi greci cîrciumarl, doi isprăvnicei al moșiei și cinci săteni chiaburi, cari
hotărau cu voturi moartea celor arătațl de
unul și altul Așa a fost împușcat Stan Băr
bat, noul primar ales și alțl zece-cincîsprezece
nenorociți.
La Pătulele, proprietatea Ștyrbel, cel îm
pușca ți au ajuns țifra do două-zecl, arătațl
toți de oamenii curțcf, cu toate că aici nu
�—
__ J»
kfevim itrâfci
Ajunși în GimpuLMare, pe șoseaua r
cova-Severin, la o distanță de 50 stînîenr I'
sat, sublocotenentul comandă să se onrp trăsurile, și, dueînda-se la cei trei. le
— Dați-vă jos, puneți-vă la distanta de nnl
metri, cu spatele spre soldați, sa vâ Oni
Se produce o scenă mișcătoare : fiul op
otului Serghie, care mina caii, se roaga T
se cruțe vieața tatălui său, căci a fost ce
cetat de parchet, instrucție și prefectură șb
fost găsit nevinovat: prezintă biletul prefecți?
reî și manifestele. Secretarul Ruptureanu s
roagă săi se cruțe vieața, căci iei il’a fost pu?
nici sub bănueala, n’a fost cercetat și ie străin
de localitate.
Toate în zadar. Trei pocnete de pușcă se
aud : popa moare pe loc, fiind lovit în inimă
secretarul Ruptureanu și Ion D. Mărăcine cad
în canalul șoselei, în agonie. Fiul preotului
le luat de sublocotenent cu trăsura, la Po
iana, lăsînd pe tatăl său mort. Secretarul
Ruptureanu, deșteptat mai tîrziu, într’o baltă
de sînge, se scoală, și cu puținele puteri ce-i
AdvQCat-deputat.
mai rămăseseră se lîrăște până la gazda sa
în comună. A doua zi de dimineață, la 21
Destăinuirile advocatului Ruptureanu.
Mart, sosește în Corcova un domn maior de
cavalerie, care trimete pe Ruptureanu și Mă
Stimate d-le director,
răcine la spitalul din Strehaea. La spitalul
La cele publicate de Domniea-Voastră, viu din Strehaea l’am văzut: lera galben, glonțul
a-zl cu amănunte asupra omorului săvîrșit în de războiiî intrase prin spate, străbătuse plăcomuna Corcova de subloc. Negreanu Ion minul stîng, peritoniul și diafragma și ieșise
pe dinainte. Cu toate îngrijirile date, secre
din reg. Mehedinți:
In noaptea de 14 spre 15 Mart se pune foc* tarul Ruptureanu, înceta din vieață, in cele
de răsculații din Cordun, Cotoroaea și Cre mai cumplite dureri, pe ziua de 27 Mart.
menea, avere! prințului Bibescu. Toți cel bă- Fostul șef de garnizoană Ion D. Mărăcine,
nuițî : primarul cil fostul consiliul comunal, are să rămînă fără mina.
Ie de notat că în comuna Corcova, de la 14
primarul cu întreg consiliul comunal și îm
preună cu locuitorii răseulați, sînt luațl și spre 15 Mart, nu s’a petrecut nimic și toata
duși ,1a Severin. Nu râmîne la primăriea din lumea a rămas încremenită de omorul de la
Gorcova de cît spcretarul Ruptureanu Pre Gorcova, căci iei nu corespunde nici cu or
otul comunei AL Popescu ie ridicat și dus la dinul ministrului de războiti: a Reprima ți cu
Severin, undo după ce procurorul, judele-in- multa energie răscoalele», și nici cu cel mal
structor și prefectul ÎI fac o lungă cerce mic sentiment de justiție, căci se omoară pre
tare, îl pun în libertate, găsindu 1 nevinovat. otul după ce a fost găsit nevinovat, se o1 se dă preotului biletul de liberă întoarcere moară secretarul, fără nici o cercetare. Aflu
în comună și 50 manifeste spre a le împărți, că raportul sublocotenentului ar fi făcut, ca
la locuitori. In ziua de 20 Mart preotul Al. ar fi căutat să fugă. Așa ar fi, dar i-a dus cu
Popescu se prezintă inspectoratului Strehaea, trăsura, în mijlocul soldaților, și nu lera po
care-i vizează biletul, și cere comuna Gor sibil. Așa că, cu acest mijloc : cfă-i scapați»
cova la telefon spre a i se trimete trăsura, și loviturile date în spate, au căzut mulți nevinovațl.
, ..
ceea-ce se și face.
leafă, domnule director, cum s a
*
In aceea-șl zi de 20 Mart, se dă-poruncă
subloc. Negreanu Ion de a merge în Gor cest groaznic omor în ziua de 20 Mar ,
cova, dacă preotul a sosit. La primăria Gor a uimit lumea. Spre convingerea dom
cova buhloc. Negreanu Ion, spune secretaru voastre reproduc mal jos scrisoarea pr
l
lui Ruptureanu să se pregătească, că ave să de mine si soțiea mea, în ziua de zu
meargă la Severin, împreună cu popa și fos purtînd data de 19 Mart 1907, adică
tul șef de garnizoană loan D. Mărăcine. Se înainte de împușcarea celui ce o seri
trimete fiul preotului ca să vie cu trăsara și
Corcova, 1907 Mart 19.
cu popa. După care, din porunca d-lul sublocot. Negreanu, se sue în trăsura popel:
Iubitul nueu nene și scumpă țață,
.se9retarul Ruptureanu și Ion D. Măsă
,
?! pornesc spre Severin : înainte, tră- Dorința mă face a vă seri și ^^pd^ceți’j
prin
• coten®ntalui, la mijloc, trăsura cu știu ce mai aveți pe-aci, cum o
« iniOF*
2 jondanjtf11 urraa 0
6 soldați și ce mal ie prin Severin. P® lft
Corcova țeste greu. Cred ca v’ap « inl
s'a devastat proprietara. La ■Giorpfcoreni' s’a
ucis fostul primar, Preda Georgescu, și alții,
tot după indicațiunile pătimașe ale celor in
teresați în cauză. La Podul Grosului,* a suprimat pe preot și mulți țărani, tot în condițiiihile de mai sus.
Mă opresc aici, pentru ca nu le știu toate
ororile. Sînt pe urma lor și le vord aduna zi
cu zi, una cîte una, pentru a le aduce la cu
noștința guvernului, care, cerîndu-ne legea
proclamare! asediului, ne-a asigurat că nu va
face uz do iea. Găsesc că nu mint, încunoștiințîndu-vă, că în ce privește noua adminis
trație a d-luî Ilariu Isvoranu, nu s’a distins
absolut cu nimic, do cit cu înarmarea gardi
știlor de stradă și batalionului de cetățeni’
hotărițl să apere orașul, la o eventuală in
vazie țărănească, a cărei posibilitate a fost
exclusa de Ia început. Județul nu l’a vizitat
■ și cred că tocmai asta a dat Ioc la vărsările
de singe, cari s’au comis. Despre arestați,
va voiu vorbi în altă corespondență.
G. 1. Rădulescu-Mehedinți,
mal mulți locuitori, în pumăr depeste
te aa năvălit ca niște fiare sălbatice și
tl’0v mult zis barbari. Cea mal mare parte din. Iei
malfnst locuitorii din Cotoroaea. Au venit în
aU tina Corcova și au distrus prin foc și dăCSturi distrugîiid toata averea prințului,
r rindu-i pagube peste un milion. Ast-fel că
U cisese între niște barbari.
Rog scrieți-ml și mie ce mal Ieste pe aci.
^■pnmHl sărutări dc mini,
r
-
C. Ruptureanu,
Secretarul Corcovel.
Icată, cum numea secretarul Ruptureanu pe
incdtoi’il răseulați : «fiare sălbatice, barbari
i tâlhari». Și nici nu șe putea ast-feliu, iei
Lre lera disciplinat, căci la finele lui Noembre 1906 s’a liberat din armată, lear în lanuar 1907 a fost numit secretar la Corcova.
Mevinovățiea lui’, se va stabili, dacă se va
Qi’dppța vre-o cercetare și dacă mal există un
pic de dreptate.
Gr. Ruptureanu,
Avocat, Severin.
Primari hotărînd moartea.
Domnule Director,
Vpdem cu regret, că în ziarul DomnieiVoastre, cu data de 21 Mart, a c., ce poartă
numirea de «Dimineața», publicați că în gara
Timna a fost arestat Preotul Bălăurescu, ca
cap de răzvrătitori, ceea ce nu Ieste adevă
rat, căci preotul Bălăurescu ieste din comuna
noastră, unde se află și acuma, pacinic la do
miciliul său. Nu a luat parte la răzvrătire și
nici nu a fost în fruntea locuitorilor din copauna Podu-gros.
Rog dezmințiți aceasta, pentru-că în co
muna noastră nu s’a întîmplat nici o dezor
dine și nici spiritele locuitorilor nu au fost
agitate, grație măsurilor luate de d. C. C.
Constantinescu, primarul comunei, de sub
semnatul ca secretar și de Ștefan M. Achimescu, ca ajutor.
lear ca șa se știe de d-v., la comuna Podu
Gfosu, lera preot Ion Podeanu, pe care armata l-a împușcat în gara Tîmna, împreună
gi secretarul Gh. Vasilian, capi dați de Mafcu
Popescu, primarul din Podu-Grosu.
Stignita-Mchedinți.
I. 1. AchlmeSCU,
1907 Mart 25.
Secretar.
< JdeWuZ» din 1 April 1907,
Execuții sumare..
daSUUea deunaA
un distins publicist, că,
Utn .ai' avea timp disponibil, ar scrie istorica
Pat
a răscoalelor, pentru care a aduparte*1}?0^1
caracteristic material, cules,
adminit
parte din corespondența
din cTlstrativă ce i-a căzut sub ochi, parte
ce le-a avut sau la cari a
du8e In acel® zile de restriște, cînd. se pierpe știrii Ce di9cernămînt și se punea temeifi
tpazicat Cele ma* vadit absurde si mal conS’ot -re‘
*
|e|oPi Cj?e acea istorie umoristică a râscoaar cînd
va scrie, în mod complect,
rfra?1*
Jalnica istorie a răsvrătirel, a represiunel ?
Asta le mal necesară și mai urgentă. De
pilda, următoarea trăsătură din vremea re
presiune! :
GîțI-va tineri, fanatizațl de ură în contra
țărănime!, străbat ca fulgerai satele, cu un
automobil și împușcă din zbor, neayînd măcar
timpul să articuleze o vorbă, o duzină de
țărani...
Nule așa că isprava a fost eroică? Mat mult
de cît eroică. Are meritul de a fi nouă. Ie o
demonstrație vie a rolului covîrșitor al auto
mobilismului în mișcările de represiune și In
materie de execuții sumare.
Și vreți să știți cine sînt acel cari au dat
automobilizmulul această nouă și nobilă în
trebuințare? Nu le nevoe s’o știți. Principalul
Ieste că de la noi din țai'ă a pornit această
fericită inovație... Pe urmă ar fi și greu să
se restabilească exact cine au fost autorii
acestei aventuri care ne deschide pentru viitor
noi izvoare de emoțîunl puternice...
Automobilul spinteca văzduhul cu toată
viteza, învălit de praful șoselei, fumul benzinei
și... de fumul împușcăturilor. Cine ar fi putut
recunoaște în această fantastică goană pe
răsbunătorii improvizați al ordinel sociale
amenințate ?
$
1
„Prezentul", din 15 luliu 1907.
Suferințele țăranilor deținuți
Domnule Director,
In calitate de avocat, am trista neplăcere,
ca să vizitez din cînd în cînd și pe nenorocițil
deținuți din arestul preventiv al județului
nostru, acuzați de răscoalele din primăvara
trecuta. Ce văd la lei, și jalea cu care mă
primesc, îmi rupe inima. Mal întâi temnița le
ieste insuficientă, din cauza numărului lor.
In patru, cinci camere, cu o mărime de 5 pe
5 metri și o înălțime de cel mult patru metrij
stau două sute și mal bine de nenorociți. Sînt
mai toți, cari i-am cunoscut personal la ve
nirea lor acolo, dar vă afirm, că a-zf, nu-i mai
recunosc. Mizeriea, suferința, dorul de casa,
de copil, de vitele și ogoarele lor, i-a istovit,
și a rămas minciună cuvîntul sfintei scripturi,
care zice, că omul ieste după chipul și ase
mănarea lui D-zeu. Mă mir, și cu mine ae
întreabă o lume întreagă, cum a putut să su
porte aceste ființe omenești până acum traiul
și să-șl tîrască ciolanele slăbănogite de atfta
amar de vreme.
Intervin în favoarea lor și rog nu știu pe
mat cine, judecători, regi, D-zel, gazetari, ca
să i pună în libertate. Toți au case, familii,
copil și cîte un petic de ogor în țara asta.
Ce-va mal mult, între ielsînt și bătrîni vete
rani, cari dacă n’au fugit în fața tunurilor și
gloanțelor de la Plevna, nu vor fugi, fie sigur!
toți
nici
. acei căror le stă în mină libertatea lor,
—,----din fața judecătorilor. Țara, familiea, ogorul
tăi, nu le părăsești,
părăsești,' cu uns
t și mormîntul alor tai,
'cu două, mai'ales
mai ales cînd jurații cari au judecat
procesele în sesiunea de vară, au zis în înalta
for îînțelepciune: „N’am venit sa l coada
5
i
�ei să-I Iertăm0, precum Chrt’st, mîntuitorul
lume! în dutnnezeescul luicuvînț, zicea :„N'am
venit, să surp biserica, ci sa o îndrept pre lea“.
Mă opresc aici, lacrâmile îmi umple ochii,
iar sufletul obida..
Rădulescu Mehedinți
fost deputat
T.’Scvcrin, 1907 îufa
lulhi 26
T.-Scverin,
'.(Adevărul» din 29 luliu 1907.
PĂȚANILE UNUI ADVOCAT
0
REVISTA IDEEI
HEV1SÎA.
56
După cum se știe, toate ziarele din Capitală au
publicat știrea că în Giurgiu a fost arestat avocatul
N. T. Curpen, un istigator al țăranilor, un peri
culos agitator socialist. D. Curpen, care a fost
eliberat în urmă, de oare-ce se dovedise că la
mijloc nu Iera de cît o eroare, mi a povestit cele
ce urmează. Cetitorii noștri vor urmări cu interes
povestirile aventurilor tînărulul avocat, care nu
numai că nu Ieste un instiga-or al țăranilor dar
Ieste o simpatică victimă a răscoalelor.
De vre-o 5—6 luni, mi a spus d. Curpen, mă sta
bilisem în Turnu-Măgurele, ca avocat.de oare-ce
știeam că acolo cam lipsesc avocațil. In scurt
timp îmi făcusem o numeroasă clientelă Lucrul
acesta displăcea înse mult unora dintre avocațl,
cari începură să răspîndească diferite zvonuri
răutăcioase. Se spunea, între multe altele, că dacă
sînt din Moldova, sînt prin urmare evreu. Altă
dată aQ înștiințat pe cliențiî miel că am murit de
scarlatină. Altă-dată că am inventat o înmormîntare,
pentru a-ml apropiea cinci lei ce-I colectasem
pentru rudele mortului, cari Ierau sărace. In sfîrșit
nu Iera zi, în care să nu se răspîndească feliu de
feliu de zvonuri. într’o zi, mă aflam într’o cafenea
și stăm de vorbă cu un avocat. Tocmai discutam
chestiunea răscoalelor țărănești și interlocutorul
mîeu îmi spune:
— Poftim, de ce s’au răsculat și țărânii din
cutare comună, căci Iei toți au pămînt.
— S’au răsculat și Iei în semn de solidaritate,
am răspuns leu.
Atît a fost destul ca cel din jurul mîeu, în mare
parte advocațl și cari mă urau din alte motive,
să înceapă să strige, că sînt socialist, agitator,
instigator... Zvonul acesta, ca totdeauna, s’a răspîndit în orașul întreg: Ierau puțini acel cari mă
cunoșteau personal, toți ștleau înse că avocatul
Curpen Ieste un periculos instigator. In ziua de
13 Mart, mă aflam într’un debit de tutun, cînd
văd că strada se umple de oameni, în fruntea
cărora mergea un domn Ciurea D. Ciurea întră
în debit și mă întrebă:
— D ta Iești avocatul Curpen, socialistul care
a venit din Moldova să se îmbogățească la noi?
In acest timp, mulțimea începu să strige: «Jos
socialistul». EșiI afară și țipetele se îndoiră.
— La poliție la poliție,., strigară toți.
Voeam și leu să merg la poliție, dar de-o dată
începuiu să fiu îmbrîncit. Din fericire sublocoteț^tul Șerbu, care se afla de față și subcomisarul
tnichescu, scoțînd săbiile, îndepărtară pe cel ce
rX n ?pre mine’ Fără 8ervîetă» fără pălărie, mă
în«0 h- ’n tarmac’ea Andreescu. Lumea se aduna
în ce maț multă în fața
Farmacistul mă ascunse repede în pod und
.ll.ndeam
stat două ore. In timpul acesta jos se strL»,
atn
— Să devastăm farmaciea.
»
— Săi dăm foc.
Și din ce în ce cel câri strigau feraii mar
meroșl. Văzînd că nu Ie chip să scap teafăr >
fugit pe tntrarea de din dos a farmaciei si m’a
dus Ia prefectură. Aici am găsit pe d.’iudersi
Mavrodin, care m’a sfătuit că, față de J curent°l
ostil ce cîțl-va inși crease în contra mea, să mă
refugiez la Nicopole. împreună cu d. Mavrodin
am plecat într’o trăsură spre port și de acolo
am trecut la Nicopole. Aveam de gînd, că, Jinis
tindu se puțin lucrurile, să mă întorc în Turnu
Măgurele șl să iau trenul spre București. Am fost
înștiințat înse, că în gara Turnu-Măgurele sînt
așteptat de cîțl-va indivizi, cari amenințau că mă
vor împușca. Am renunțat, bine înțeles, de a mal
trece prin Turnu-Măgurele. Ablea mă aflam înse
în Nicopole de o oră, cînd leafă că se zvonește,
că un periculos anarhist a venit la Nicopole, pentru
a porni pe la sate să răscoale pe țărani Acest
anarhist voea apoi să asasineze, în Sofia, pe
primul-ministru Oudew. Anarhistul în chestiune
Ieram leu. Polițiea începu cercetările. Norocul mîeu
a fost următorul: hotelul la care trăsesem Iera
plin de lume, leu stăm în camera patroanei hote
lului... Numai acolo n’au căutat polițiștii bulgari.
Am fugit la orele 4 dimineața din Nicopole,
luînd vaporul spre Giurgiu. Cum am ajuns în
acest oraș am fost arestat imediat. Prefectul
județului m’a trimes la Bucuieștl. Pentru ce mă
arestase? Pentru că se primise o telegramă par
ticulară, din Turnu-Măgurele, prin care se spunea
că sînt un anarhist. Telegrama Iera semnată tot
de d. Ciurea, care iscălise și pe alțl cetățeni, fără
știrea lor, Am fost reținut la Polițiea Capitalei, în
urmă trimes la parchet. Acolea d. procuror, care
Iera foarte ocupat, nu a avut timpul să-mî ia
interogatoriul. In sfîrșit am putut vorbi d-luY Vili
Georgescu, sub-șeful siguranței, căruea i-am expli
cat totul și care, din ordinul procurorului general
m’a eliberat...
â
.
— Vă veți mal întoarce în Turnu-Măgurele?
— Nici o dată... Mă stabilesc în orașu de
unde sînt.
Anestm.
1907. No. LXV. 5.________ București, Strada Epurilor, 10.
totul se schimba
t
!
;
j
Din Adevărul1' din 22 Mart 1907.
NOTĂ LA ABONAȚI
Prietenii și abonați! noștri cel
și nouă și aduc șt cauzei un serviciu, m P
curindu-ne, fie-care, cile un abofat,?o*L_’ală
înțeles, platnicii buni, pentru ca» de
de neplatnici, avem intențiea stabilii ,
desface ho tarilor. Acești din urma, ne~
alegerea noastră, chiar tel, daca n ■
Revista ce primesc înapoi.
deuli^
mașl în urmă cu plata, și cari soco rsnZă si'
opera de. cultivare ce facțm'ne.
chsarpe
lințele noastre cu mult, trimețîn - »
dată, abonamentul lor. Cei ce ar
țltturor
numere lipsă, le cer. Le vom con p
bucuros.
Revista ldeCÎ
farmaciei.________ ___________ —r-
TW3îr,,A.iJjiOKAi‘ Strada Lipscani, 1 (falâtOacia w
curteb
•
’
1
!
Dacă D-nu loan Nădejde are asupra
evoluției o concepție noua, bucuros să o
vedem formulată și să luăm cunoștință
de lea. Până atuncea inse ni se pare ciu
dat, să se desfășure o prigonire atît de
aspră, in potriva acelei categorii de împăti
miți muncitori, cari in cele din urmă
n’au altă vină de cit că se adapă de la
ac.elaș isvor de idei, de la care s’a adăpat
si vechiul teoretician socialist,, actual man
datar al națiunel în parlamentul țârei și
fruntaș național-liberal. Ni se pare cu atît
mai ciudat, ca să nu zicem necugetat, ca
chiar acest mandatar să rupă cele mai
înveninate săgeți, împotriva celor ce n’au
găsit cu cale să se lepede de vechile sale
păreri...
P. M.
cietate în care boeril nu s mare lucru, learburlăverzimea Te totul.
Am avut decT la noi prefacerea societățel Feudalo-boerească, în societate liberalo-burghtză.
Această prefacere s’a făcut și în alte părți și
anume înainte de la noi. In Franțiea a fost o
vreme, sînt acuma cîte-va sute de ani, cînd și acolo boeril Terau totul. înarmați și înzelațl, fără
frică, îndărătul castelelor lor întărite, țineau în ge
nunchi pe țeranl, cari le Ierau clăcașî, servi, și
pe locuitorii orașelor, cari Ierau meseriași și neguțițorl. Pe atuncea față cu a tot putemiciea unei
nobiliml viteze și îndrăznețe, cine putea crede că
societatea feudală avea să cadă, cum a și căzut,
în sînge, la sfîrșirulveaculul al XVHl-lea Și totu șl
a căzut, încet, încet, s’a dezvoltat și a crescut în
putere și în lumină clasa neguțitorilor și a maiș
trilor, burghezime^. Pas cu pas, și-au răscumpă
rat libertatea orașele, prin bani, prin răscoale,
prin ghibacie, prin descoperirea pulberel de tun
și prin întrebuințarea armelor de foc... Castelele
și zalele nobililor n’au mal putut să-I apere și
puterea armată, care hbtărea luptele, a ajuns pedestrimea orașelor, îmbrăcată cu postav, dar înar
mate cu puști. Regii s’au unit cu orașele, au făcut
armată permanente, s’au înconjurat cu învățațl
armată
burghezi
T, au neniicit drepturile nobilime!, au do
mesticit o și au adunat o la curtea lor.
Dar burghezimea, care acuma Iera bogată și
luminată, a ajuns clasa cea mal puternică, și această clasă folosindu-se de ura țăranilor contra
tiîntorilor ce-1 despoea a ruinat și nemicit socie
tatea veche și în locui Iei a întemeeat domniea
burghezimel.
Cum ați văzut aice prefacerea societățel feu
dale în cea liberală a fost pricinuită de o mulțime
de cauze, cari au crescut puterea burghezimel și
slăbit pe-a aristocrațimel. In lăuntrul societățel
feudale au lucrat niște puteri cari au prefăcut-o
în societate burgheză.
La noi prefacerea s’a făcut sub tnrîurirea Eu
ropei burgheze. In Franțiea și aiurea s’a făcut din
pricina unor cauze locale.
întrebăm acum pe cei puțin credincioși, ori mal
bine puțin știutori: în societatea de astă-zf nu
sînt oare niște pricini cari vor fi lucrînd pentru
prefacerea acestei societăți în alta ? Nu se for
mează in mijlocul societățel de a-zl o clasă care
va lua locul burghezimel, cum aceasta a luat locul
nobililor feudali r
Da, sînt și cauze cari cu cît pășește mal de
parte societatea burgheză, cu atîta mal mult o
Mulți văzînd ce puternic pare întemeeată sodetatea de astâ-zl fșl pierd curajul și zic: «Reul
și' suferința nu vor putea pieri di ntre noi, ce pu
tem tiol face, cînd cel bogațl au în mînele lor
pămlntul și mașinele, armata, poiițiea și judecătorîl și bani peste bani. Pe cînd noi sîntem seracl
și desuni|I și neluminațl și slabi».
Intaea greșală Ieste că, pe cît se parefjcel ce
aii' atîr de puțină credință în vi.toriu, uită că au
mal fost și alte feliurl de societăți, cari păreau că
vor ținea cît lumea și că nu vor cădea. Și în ace
lea puterea și pămîntul și totul Iera în mîna clasei
stâpîmtoare și totu-șl au căzut.
Societatea de astâ-zl Ie destul de nouă. Aice
la noi in țară mal sînt încă oameni cari au apucat
vremea cînd boerif ierau totul, cînd țeranui, bres‘aYUl și negustoriul trebuea să umble cu capul
plecat și cu sărut mînele, dacă nu-I Iera dor de-o
oatae strașnică la scară... Așa Iera la noi sînt
acuma nu mal mult de cincl-zecl de ani. Și to"J’Șl ce schimbări nu s’au făcut, în acești cinclîmk de an1, Vedeți o clasă nouă: burtă-verzimea,
?D°gătiiă, a ajuns stăpînă în Romînia. Chiar
bn?11 , au aîuns în mina feciorilor de vechi slugi
nequ rl sau
plăcintarl și arnăuțl sosiți de
tănin unăie-- Ce Iera înainte cu puterea căluși | !•. A treea parte din țară Iera a mînăstirilor,
luaj Ja această putere s’a spulberat, moșiile s’au
șiln* au ajuns în mînele țeranilor și din nefericire
Deci puitor îmbuibați de tot soiul.
*erau tn? ? Sc*1unbat o societate în care boeril
mh ♦ ’n care cea maI mare Parte d’n teranî
REVISTA IDEEI
trebu-ai 1 €clâceî> *n care breslașui și negustoriul
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Caprin i$a • ?lugâ Pltcată Ș> pentru a scăpa de
Uimesc
sâ se facft sud’t nemțesc sau en- Abonamentele se trimet prin mandat:
•
schimbat și în locul Iei avem o soD-iui p. 3iușoiii, Stradă Epurilor, io—Bwurețu,
I
1
I
�8_8
HfcVlfeTA iBEki
In ziiia de 20 Mărie a fost adus la PqJ!i.
țăran, care a fost bătut cu vergele de
pielea goală șila tălpi. Am văzul, iubiți S
rășl, pe acest nenorocii căzut jos și Dâi!țnl?u«de dureri în mod îngrozitor. De teamă
"Se
moară, polițiea a adus medicul respectiv °
in loc să recurgă la mijloace medicale £Qre’
neștl, a ordonat să se toarne apă rece n,e'
victimă. Și, într'adevăr, nenorocitul a l^^
să îndure drept medicament, cile-va donHr
apă rece.
P
La 9 April a fost adus la poliție un cnl„n in etate ca de 60 ani. Călugărul Petre Marin
așa se numea nenorocitul, avea ctle-va măn
franci slrinse. Rudele Iul inse ti ptndeau ,noo“'
lea. Și cum polițiea ie călăul cel mai laS g:
lume, pentru că omoară la întuneric, fără cutii
sau glonț, agenții, această drojdie scirboasă a
mahalalelor și pușcăriilor, a torturat până in
tr'atila pe sărmanul călugăr, în cit și-a dni
sfîrșitul in această incintă a crimelor. Ceea-ce
n'a putut face rudele sermanei victime, cari în
cercaseră a-l otrăvi, a desăvîrșit polițiea. Să nu
mai întrebați, va rog ce au făcut acești mișel
cu suma de IM de lei ce călugărul i-a avut
asupra-l.
In ziua de 12 April a fost de asemenea ares
tată o fetiță de 13—1^ ani, cu numele de Gristina. 1 orturile îndurate de această victimă i-a
produs o paralizie nevindecabilă. Jandarmii in
cap cu faimosul bandit, caporalul de jandarmi
Damian, o țineau la carceră cîte trel-patru ore.
Din al cui ordin? D-l Voinescu, cel cu^polițiea
modernăt să răspundă
Asemenea a fost torturat pănă la shige co
pilul Grindman, in vîrstă de 11—12 ani, ares
tat din eroare, în locul altui individ cu ace
laș nume inse de 17 ani. Ca probă a nevino
văției lui acest copilaș a fost pus în libertate
de cătră judecătorul de instrucție.
SCRISOAREA UNOR EXPULZAȚI
In fine, Filip Roman macedonean și Dumitra
S'ar părea la prima vedere că voim a des Nicolae, au fost ținuți tn aceste cocine sclrcrie inchizițiile din Spania sau torturile barbare boase, cîte k8 de zile, pentru motivul că nu aale autorităților moscovite. Nu. Voim să arătăm veau actele în regulă.
Mizeriea aresturilor ie la culme. Deși administovarășilor noștri, din mijlocul cărora slăptniloni ne-au smuls, după ordinul și dorințele trațiea interioară n’are dreptul să ție malmulțl
patronilor noștri, că la polițiea Romîniei con de 9 arestați, se îngrămădesc la olaltă, cite
stituționale, la polițiea Belgiei Orientului, se pe 30—W, așa în cit atmosfera uițiindu-se sanatrec lucruri lot așa de barbare ca și în țările tatalea deținuților ie în mare pericol.
Arestarea noastră și menținerea in arest
amintite mal sus.
Tovarășii noștri șliu, că, înainte de a fi ex fost motivată pe faptul că nu sintern r0,n A
pulzați, am stat incluși in beciurile poliției a- Ipocrițil, stăptnilorii din Rominia, care ne arata
proape o lună de zile. El bine, tn acest timp totdeauna ca victime ale șovinismului magnia ,
am avut trista ocazie să vedem lucruri ce-ar mint cu nerușinare. In beciurile poltțwl , fra[
merita să fie invidiate de cea mal barbară po reșll nici un romin n'a îndurat ce-am
noi in patriea mamă.
M far
liție din lume.
Nu pentru că nu aveam acte■ tn r^9uia> g
Beciurile infecte ale poliției ierail pline de o
anda
mulțime de neuinovațl, bănuiți ca instigatori pentru că patronii noștri au plătit P
tn răscoalele țărănești, jăranlși lucrători ierau de la poliție, ca să se scape de p P J
de
aduși la poliție și in două-trei zile cit ierau noastră sindicală, care ajunsese un p
ținuți in acest infern al celor mal scirboase mal- tru pungile lor umflate din munca noasu
tratări, nu l mal puteai deosebi de niște fanîncă o dată, vă spunem de..^lis^uf
împing spre societatea socialistă. Da, clasa care
are menirea de-a da forma viitoare societățel, clasa
în folosul căreea lucrează fără de yoe progresul
industrie! și al științe!, Ie proletariatul. Proleta
riatul, adică toțî ace! muncitor! cari nu mai au
alt chip de traiîi de cît să-ș! vîndă puterea dea
munci, pentru salariu. Proletariatul merge din ce
în ce înmulfindu -se. In Anglia nu mal sînt pro
prietari mic! de pămînt, tot pămîntul Ie în minele
cîtor-va familii putrede de bogate, și cel cari-I
lucrează n’au de cît puterea de-a munci. De ase
menea nu mal Ieste în Anglia industrie mică, mai
ștri mici, ci numai mari fabricanți și muncitori
industriali proletari.
Toate statele civilizate merg pe urma Angliei
cu pași răpezl. Tot o dată nevoea face pe fa
bricanți să adune mii și mii de muncitori în orașe, în fabrici, mine și ateliere. In acești prole
tari cari sufăr acelaș jug și se întîlnesc necon
tenit, cari sînt nevoițl să se lupte veșnic pentru
salariu cu acelaș stăpîn, s’a trezit simțul de fră
ție și a resunat îndemnul: Proletari din toată
lumea, uniți-vă.
Clasa proletarilor are acuma și politica și știința
sa istorică și economică și pe zi ce merge lea
ajunge clasă puternică, unită, luminată și Ie nu
mai o chestie de timp pănă să-I vie în mînă și
puterea politică și totul.
Dar, după cum burghezimea cu multe suferiuțl șl multe jertfe a ajuns clasă domnitoare, tot
de asemenea și proletariatul ajunge și Iei, se a
propie de țel, dar cu cîte suferințl, cu cîte jertfe.
Deci și muncitorii de la noi să se unească, să
se lumineze, să se lupte pe toate căile ce Ie stau
deschise în o țară ca a noastră, dacă vor se se
facă vrednici de puterea pe care și împrejurările
din afară și dezvoltarea industriei și agricultureî
în țară tind a le-o aduce.
«Munca», 1 Aprilie 1890.
I. Nădejde.
lifteneAM ctle~va
mon5iruozdate P°
tare, să vă convingeți, ca
nilor noștri te o nouă armada sa ne p‘
__________ ___
ij
i
!
;
■
■
REVit'rA ibfea
a vedea răul tn altă parte de cil unde
tn Budapesta, vom arăta munromlnl. cu cari vom veni tn contact
c'lotnl tratați romtnii de-acolea, în Romîs‘ uOin spune ce perfectă legătură există
flia- „oiitica, burgheziea romlnă și patronii
nație, ce complot brutal au organizat
în “contra lucrătorilor romtni, organizați
tn i^numele sindicalizatului internațional al
Pitarilor, în numele ideel sfinte de solidainternațională a proletariatului din lurl ° întreagă, în numele viitoarelor libertăți
^ale cătră cari ne îndreaptă pașii socialiș
ti liiotațl cu energie și incăpăținare pentru
Știrea sindicalului călcătorilor șialîntregel
I raani^țd sindicale din Rominia. Șl primiți
din partea tovarășilor voșiri proscriși de cătră
! aioi;iieși patronii înveninați contra noastră, prii fflițl salutări sindicale entuziaste
G. Comșa, G. Boeru, Petre Calning.
Rominia Muncitoare» No. 11 din Mal 1907.
Altă scrisoare
j
’
!
;
!
;
i
■
i
■
‘
.
>
I
.„Cred că vei fi aflat că am devenit și leu
periculos siguranței Statului și am fost aruncat,
In 24 oare, peste graniță.
Dar, cred că-i bine să-ți arăt cauza: Lucrăloril tipografi fac grevă și cer oi'
imbunălățire de salar, patronii cer concursuli guveriuilul.Guvernul,care a ordonat bombardările de
la Băltești și Viașu, sub care s’au săvîrșit oro
rile cele mal neomenoase contra țăranilor, care
caută să zdrobească cu ori-ce chip mișcarea
muncitorească din Rominia, pentru care recurge
la ătllea și alilea mișelii, care se servă chiar
de acte falșe, cazul muncitorului Enciu și Dr.
Racovsky, numai pentru a lovi în cel cari îi
dau în cale, nu putea să refuze concursul său
palronilor tipografi.
A fabricat la iuțeală trei decrete și le-a prei P^ițiel Cariade, Zenide & Co., ca să le exe^^fără să se intereseze măcar dacă titularii
slrăinl. Așa, tea am fost expulzat, cu
tonl ‘C{LndȘcut
crescut ia Rominia, cu
e ca am satisfăcut legea recrutărei.
ca“ a?' rU Proc£derea lui, guvernul ne învață, \
ocumlJ05l-^rea.na^ dacă ne-am luat pănă
tna;ni Pale9atismul scris pe hîrtie. De acum
tere. Si ne V?m serv^
no^
tegea celui mal
ni
ce ne ar Putea opri,ca atunci cind
n> le
-voe să ne ciștigăm drepturile, să
o!» Sln9url. Și ce-ar fi dacă la expulpuade
noi tot cuacee.a-șl armă :
Petnnpe^ino^ să neexpulsăm, cite u•’ioarip maijnaril, pe toți prolivnicil noștri
Casa/Jc - t()l fără judecată, fără de apel sau
timpul n,
puțin de 24 de oare? Poate
H 1 nu Ie departe.
Leon Rintzler.
-^t», i
Auguat 1907.
ti
RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI
O nu C, S. Popescu, doctorand în științele
matematice de la universitatea din Paris, pro
fesor la liceul din Ploești, a înmtnat perso*
nai ministrului de interne o petiție prin care
cere o anchetă la care sa fie admis și d-sa, cu
privire la împușcarea pe nedrept a 18 țaranl,
printre cari se afla și părintele său, un bătrîn de șaptezeci și doi de ani... D-sa ne-a adusă, odată cu cele ce urmează, o scrisoare
deschisă cătră comandantul trupei respective,
ambele cu rugăminte de a le aduce la cunoș
tința publică :
In noaptea de 22 spre 23 Martie, ne scrie
D-nu Popescu niște făcători de rele, din co
muna Salcia, jud. Mehedinți, au pus toc co
nacului moșiei Hîrlămpoaica, ținuta în arendă de d-nu Constantin Mandalopol.
In cursul celei de a doua zi, adică Vineri,
au sosit iu comună o companie de vinâtorl
și un escadron de călărași. Comandantul acestei armate, fără a face cea mai mică cer
cetare, pentru a descoperi pe vinovății a—
devărați, a dat ordin să se chieme afară din
sat oamenii cei mai de frunte, sub motiv de
a li se comunica ce-va important.
O dată acest act îndeplinit, onor, coman
dant trecînd peste regulele celei mal stricte
stări de asediu, care de alt-teliu nici nu-șl
avea locul în această comună nerăsculată, a
găsit că ieste și umanitar și legal ca să co
munice pașnicilor și bătrlnilor săteni, acel
«ce-va important®, prin pușca Maniiober, tmpușcind ca pe niște cînl 18 oameni nevinovațl întru nimic...
leată acum și acea Scrisoare deschisă adre
sată Domnului comandant al trupelor însărci
nate cu potolirea răscoalelor locuitorilor din
comuna Salcia, județul Mehedinți:
Domnule Comandant,
Deși cu ochii plini de lacrimi și supus ce
lei
mai gravesuporta,
surescitări, ce nervii unei ființ!
omenești
omenești pot
pot suporta, 1mă încerc tolu-și a-m!
aduna
toate forțele, și, cu
i
respectul, vă
rog a-mi
permite sa
rog
a-mi permite
sa v<
vă adresez cite-va rinduri,
felii; cum în comuna mai
durf, cu privire la feliul
sus pomenită v’ați achitat de sarcina ce ați
avut.
In ziua de 23 Martie, a. c., ați comis, dom
nule comandant, în satul Salcia din județul
Mehedinți, unul din cele mal grozave și ile
gale asasinate ce se poate imagina, punînd
în gura puștilor, din utotputerniciea d-v., 18
bătrîni nevînovațl,
l-ați ucis, d-nuîe comandant, ca pe niște
adevârațl cîni, iără cea mai mica formali
tate a celei mal aspre stări de asediu. Intre
acești nevînovațl uciși Ieste și părintele mieu,
StoianPopescu, om bătrin de peste 70 de ani,
unul dintre cel mal pașnici și mal înțelepți
o
�șăteril, nu numai din satul lui dar poate din
întreaga țară.
Ați fost, poate, induși în eroare. Aceasta
înse nii cohstitue o scuză, date fiind pe deoparte legile țârei și regalele chiar ale unei
stări de asediii, iear pe de altă că acei ce vi
le-a semnalat, dacă a fost vre-o semnalare,
lucrurilb fiind cu totul alt-feliOî au fost niște
inctilțl; pe cînd d-v., personagiul cu sînge rece;
ce v’aț'f însușit atotputerniciea în asemenea
împrejurări, fiind om lumiuat, fiind dm cult;
Poate și d-v.i domnule comandant, să aveți
un părinte, sau, dacă nu atețl, să fiți pă
rinte. El bine, puneți-vă în situațiea ori a
unueaori a altuea și, într’un mod profund,
judecați daca fapta ce ați comis și feliul cum
ați comis-o Ieste demna de a fi săvirșită de
un chip omenesc.
Nu v'a trecut oare pe dinaintea ochilor chi
purile acestor blînzi bătrîni, pe față cărora
nu se putea vedea de cît bunătatea și înțe
lepciunea ? Perii albi ai acestor vrîstnicî n’a
avut oare nici o influență asupra sentimen
tului d-v umanitar? Mila, ori-cît ar fi de
redusă în asemenea împrejurări unei ființe
omenești, nu v’a împins pe d-v, ca înainte
de a comanda acea ilegala și jalnică comandă
de foc, să cercetați în modul cel mai super
ficial posibil, acele fețe zbîrcite, acele frunți
încrețite, acei peri albi, ce he-âu dat, d-tăle
și mie, independența de a-zi și peste care au
trecut atîtea nevoi ? Lacrămile și tînguirile
acestor nevinovați, pentru cari în acel mo
ment suprem d-v ierațl D-zeul lor, nu v’a
înduioșat oare de loc, ca chiar în atotpu
terniciea diimnezeească a d-v să faceți un si
mulacru de ancheta, dacă și aceasta o fi fost
necesară într’un sat nerăsculat ? Incovoiturile
genunchilor, și semnele de implorare pentru
un Crîmpeî de vieață, in schimbul nevinovă
ției la care atotputernicul le da dreptate, v’a
lăsat pe d-v slîncă nemișcată ?
p-!e comandant, daca acest lucru îl obseivațl și îl făceați, nu ridicați atîtea vieți nevinovate, de care ori-cît do nepăsători va veți
arăta, vă va apasa mereu sufletul și vă va
zdrobi mereu inima. *Va fi această faptă a d-v
ca o boală.incurabilă căreea îi veți atribui
cît veți trăi toate șimptomele și toate indis
pozițiile.
Bălrînul care nu mai ieste, dar în numele
căruea vă scriu, n’a fost în toată vieața lui
de cit un adevărat înțelept al satului. N’a cu
noscut, în toată vioața lui, ce-i intriga sau
ce-I cearta cu consătenii lui. Vorba lui nu Iera
aha de cît vorbă de pace și de dreptate, vorbă
de frăție și de iubire, dar cu toate acestea, val,
a fost executat de d v în modul cel mai grozav posibil, desconsiderînd legile cele mai
aspre ale jarcl.
Ieste oare posibil, d-le comandant, ca un
ofițer romțn sa amăgească niște batrînl pa-
1
MBT18TA IDKEI
ăd
dee gloanțe? Ieste oare posibil, domnul M
Că înțelepciunea și blindeța romîneaacă sa fiZ
transformate
într’o asemenea cruzime și ‘
---------jearnan pe
ne întreZni
întrn<™ț9
barie ce nu-și are seamăn
pămîntesc ?
°UI
jleii artificial: teoriea luptei de clase
I
Ați ucis niște
nevinovațl,
■
•
•“ pentru a ned
pe un pungaș, ce a dat foc unui conac -si
tr’o noapte, într’un sat nerevoltat, semânf *
întristarea și descurajarea în tainiliile
tite și încurajarea la fapte rele în tamilii ’
cinstite.
Qe~
Ați varsat sînge nevinovat, pentru a va
îirma a tot puterniciea d-voaslra de om arm
contra unor bălrînî ce aveau drept scum
de apărare niște sumane rupte și niște .“l
ciuli găurite. Sigur că n’ațl tost romîn. ir
comis o crimă a cărei greutate vă va anaJ1
ori-cît veți trai.
pa8a
Scapațl poate pedepsei legale, nu veți 3Capa li
înse pedepsei morale, ce predomina asupra tu
turor și so împarte cu de la sine putere, fie-căruea Hupă laptele ce-a făcut.
Cel care va scrie aceste rînduri, d-le co
mandant, ieste fiul lui Stoian Popescu, ucis
de d-voastră, care și-a pierdut mama, fărâs'o
vada, dus fiind la învățătură, îear pe tata in
modul cel mal oribil, dus fiind la datorie.
Să nu credeți ca vă voiu blestema de fapta
ce ați făcut, nu, d-le comandant, din contra,
gîndindu-mă la copiii d-voastră, dacă veți avea, egali cu mine: Iei față de d-voastră, leu
față de victima d-voastra, mă voia ruga pen
tru iertarea păcatului, din inconștiența sau
din trufie, făptuit prin groaznica faptă ce ați
comis, scâldîndu-vă în sînge nevinovat res
tul viețel ce vă mal ieste dat a trăi.
C. S. Popescu.
ț
«Adevărul* No. 6326 din 3 April 1907.
Un tun contra unul om
La Păroși-OIt, n’a fost răscoală. Trecînd
La ParoșI-Olt, n’a fost
înse
artileriea, sub
jnse artileriea,
sub comanda
comanda unui
unu dom maior
pe aC0i■ o , fostul primar Radian a denanțat
acestuea pe țăranul Ion Stan Negrilă, ca fum*
cap de răscoală. Fără multă vorbă, i^rupa a
pornit la locuința lui Negrilă, care, ai,
venirea lei, s’a închis cu nevastă-să în ca •
Atunci un tun a fost pus în fața casei lui
grilă
și
o a doua somație s a tras
ffrjiâCum
și după
după
toc.
s’a întîmplat înse că NegnlMJ
— 5«.
vasta sa au rămas neatinși... S a făcu
,
o nouă somație lui Negrilă ca sa Iens ’ jala
înse, și mai terorizat, a refuzat și
j
’flU
țeasta’ Un al doilea foc de tun s
doua nară
oară omul și
femeeâ
pentru »a Hnna
_
neatinși.
In acest moment ' i
a tund
rămas
i
ușa și s’a strecurat arai .
f
a deschis
c
__:_J aa pătruns in casă, ș •
Radian
. .. .olver, a ucis pe Negrilă, care,
de revolver a
statat,’, ;iera
absolut nevinov
s-a constatat
_____
Xte'>Vrbe ’igăloZ ÎentrC:PaTSta
ptiPjtadu-J că are să li se spue ce va,
V *00101 în foc de vorbe și sfaturi^ să li se
No. 0336 din
_______
1
;
•
'
1
(
I
■
■
f «fuste în două mediuri: mediul cozmic sau
001 i i meciiul economic sau artificial, acest din
ptiur*1 9* t de aPta umană. Acțiunile și reacțiunile
nrtn*.
«ie acestor două mediuri determină evosi a societăților.
tați0® 0
5raul rămîne o ființă organizată, ablea
CltKindu-se, prin unele calități și unele deprinderi,
de0S -mnlcle celelalte, iei poate fi privit ca produsul
ds
t »1 forțelor ce lucrează-n natură. Omul preI® > omul vrîstel de pleatră, după cum ni-1 arată,
IstofiC' , gie pOnUiatiilc sălbatece, ce mal există în
Prl° SL în America și în Africa, nu îndură de cît
Oe0»®1"’ mediului natural. Intr’sdevăr, Iei nu trăUde cit în natură: umblă gol, în climatele reci
adesea, atîrnată de gît, o piele de animal, pe
p°ar~ trece, dinainte sau dinapoi, după direcțiea vînc®" • IpI nu cunoaște întrebuințarea metalelor, ablea
£* cunoaște pe cea a focului: adăpostul iei și-l
udeate cu ramuri de pomi, ca și cimpanzeul: drept
rf;.» uneltă sau armă de aparare Iei se servește de
nîflatră si de ciomag, ca și unele momițe : nu și-u
Ek.irAt'încă nici un soit! de olărie, care să poată fi
nusă la foc: nu și-a elaborat de cît o limbă, într'atît
de rudimentară, în cit nu are nici verbul a fi, nici
cuvinte generice, ca copac, coloare, căldură, și altele :
I n’ajunge de cit la o dezvoltare intelectuală într’atlt
de inferioară, în cît nu poate socoti mal departe de
trei șl patru...
Pentru a explica formarea diferitelor rase omenești»
din aceste epoci primitive, naturalistul poate, după
cum face pentru formarea celorlalte specii animale,
poate să nu recurgă de cît la acțiunea forțelor na
turale. Concurența vitală, lupta pentru existență, după
cam există la’animale, Ieste și legea oamenilor pri
mitivi. Pentru a urmări o pradă și-a o găbji, pentru
a disputa și apuca o femee, Iei întrebuințază mlă
dierea și puterea brațelor și picioarelor lor, îșl sfâșie
vrăjmașii cu dinții ai cu unghiile, îl lovește cu pletrc
si cu ciomege: învingătorul Ie cel mai tare, cel mai
Indămînatec, cel înzestrat mal bine.
Dar această concurență vitală, animală,se schimbă,
Imbrăcînd alte caractere, chiar din timpurile preis
torice: De îndată ce omul descopere arta de a lucra
metalele, din vrîsta bronzului, oamenii nu se mal bat
cu armele lor naturale, au arme artificiale, și cel ce
blruește in luptă nu-I totdeauna cel mal puternic, ci
cel mal bine armat. Ast-feliă, pentru o sumă de anuopologiștl, Ieste aproape sigur cum-că oamenii din
vnsta de pleatră, cari populau Europa, au fost exînlocuițl dc °
rasă «° oameni vesilfi: .^dsărit și cari cunoșteau uzul bronzului. In
hiiin 5U ,acesteI păreri, antropologiștil citează că săIrinnj «ronz» pretutindeni unde au* fost aflate, in
iuron 8,i1? ScoPa» in Norvegia, în Germania, și aiid. k<?« .nu numt>I de acclas feliu, ci chiar idense di-noV Kr fosl turn£lle de-acelaș turnător. Nu
sculbtat Sx
*ele de
prin ornamentele lor
soirau
kiilo de bronz din Danemarca au niște
îi cerem? ? af,ate mal la Sud sînt ornate de linii
indice ort Mloerpl lor ie mic, ceea-cc ar părea, să
pe oam.mw8!?®0®1 carl le măuueau si cari au biruit
Oeea-fe? » in vrista de pleatră aveau mini mici.
Peti si tn 8 ? P^recut în timpurile preistor.ee se ree 'v n0Qstre. Cî-d un Stanley, un de
un neJS.0"*®0'® bandit cilivizat, întră în lupta
■
ta»? , Congo, biruința nu Ie de partea ceC1 de partA ’ Ce*uî mal sprinten, celui mal cnragios,
81 S r,0volverulul si prafului de pușcă. Tot
.“lorii cu
Impui de hătae al industriei. Cînd țeter?»!2? dl8pută pieața țesătorilor marel inbu$c> cel»» U1 ’J'1 rămîne lucrătorului celui mal eah VQlor. SXaX “1UnC‘tor, celui mal îndămînatec, ci
în e °,ael°r mecanice și puterel motrice a
tal’* P0tr
omenești, cum vedem, lucru« otu!
de cît la animale: nu
biruia*- ®.fireatî ale omului sînt cele ce-î asi« > ci mal cu samă uneltele de muncă și
6i
firmele ce lo are. Patern zice că adevărata luptă pen
tru existență si perfecționare nu mal le Intre oa
meni, ci între organele lor artificiale: Această, concu
rență vitală, dintre arme și dintre unelte, care pre
zintă caracterele concurenței vitale dintre plante si
dintre animale, Ie pricina uimitoarei dezvoltări a ma
gmelor industriale și de războit!.
Clnd doi patroni, înarmat! cu aceea-sl uneltărie in
dustrială, tot atlta de dezvoltată, luptă *să se expul
zeze unul pe altul de pe pleață, iei se bat pe spina
rea lucrătorilor lor: se întrec unul pe altul, reduetnd salariile și mărind ziua de lucru, înlocuind băr
bații prin femei și copil, lucrătorul cel meșter printr'un salahor. Această luptă pentru existență dintre
patroni, dacă nu perfecționează, nici fizicește, nici
intelectualicește pe cel doi concurențl, ajunge la de
generarea fizică și la degenerarea intelectuală și mo
rală a clasei salariaților.
Lupta pentru existență la oamenii Teșiți din ani
malitate nu prezintă așa dar acelea-șl caractere și
nu dă naștere acelora-âl rezultate ca'la animale și
plante. Prin urmare, dacă voim să ne dăm samă de
eyoluțiea omenească, trebuie s& analizăm mediile ar
tificiale străbătute de om, ca și acțiunile și reacținnile acestor medii asupra omului și asupra societă
ților. •
Cele două medii, în cari trăește omul, mediul na
tural și mediul artificial, nu *sînt nestrămutate și
pururea identice lor; dînsele se transformă. Istoriea
formărel pămlntnlul ne dovedește, că mediul natural
evoluează: de această evoluție* cozmicfl, îșl alătură
Geoffroy-Saint-Hilaire, teoriea sa asupra* formărel
speciilor. Bună-oâră, transformarea reptilelor în păserl, Iei o pune pe sama modificărilor chimice ale
atmosferei, care, îmbogățindn-se cu oxigen, îngădue
existența animalelor cu‘sînge cald Mediul cozmic
îrse evoluează încet, lui îl trebuie mii de ani, ca st se
petreacă într’însul schimbări mal însemnate. Speciile
animale și vegetale de aceea ni se și par nestrămu
tate, pentru că condițiile cari le-au dat naștere nu s’au
schimbat de ctt pe nesimțite... Mediul artificial evolu
ează înse cu torul iute. Do aceea, istoriea omului, com
para tă cu cea a animalelor Infățoșază un mers atît
de zbuciumat și divers. Pentru-că* mediile artificiale
în cari evoluează oamenii sînt diferite, sînt atît de
mari variații între diferitele rase umane : între inte
ligența unul Parizian și cea a unul Fueglan, Ie o di
ferență mai mare de cît între cea a diferitelor rase
de cîni si momițe.
n
Nn numai omul Ieste singurul animal care să-și fi
creat în natură un mediu artificial: unele specii de
animale, ca castorii, albinele, furnicele, și altele, an
ajuns să-și construească niște medii artificiale, cari
le-au îngăduit să atingă un grad de dezvoltare necu
noscut altor specii.
Marele medic latin Gelsius,scriea în anul 1800: «Dacă
oamenii susțin că se deosebesc de animale pentru că
locuesc în orașe, fac legi si îutemeează guverne, Iei
se înșală amar: furnicele și albinele, tot așa fac: Iele
au că*peteniile lor, pe cari le proteguesc, le servesc:
au războaele, biruințele lor, masacrul lor de învinși:
au orașe și foburguri sau despărțiri, ceasuri regulate
de lucru: iele gonesc și pedepsesc pe insecte. - Dacă
cine-va ar putea să arunce o privire asupra pămîntulul, din naltul cerului, ce deosebire ar găsi oare
între operele oamenilor și cele ale albinelor și ale
furnicilor» ? De la Celsius încoace o mulțime de ob
servatori stăruitori au studiat moravurile acestor
miri animale.
Furnicarele sînt niște minuni ale naturel. «Trăsă
tura lor caracteristică, zice Forrel, Ie absența unul
model neschimbat, special al fie-cărel specii, precum
îl au vlespele și albinele. Furnicele cunosc arta de
a-și adapta construcțiile după împrejurări și de a se
folosi de accidentele terenului. înalță ziduri, înalță
stllpl, culcă grinzi, pun podele, suprapun caturi:
s'au găsit furnicare să numere pănă la patru-zecx de
etaje. Cuibul termitelor, cari-s atît de multe în Se
negal, so urcă de la trei pănă la șase metri de-asupra pămîntuiul, ji sînt atît do solid construite, In cît
pot să suporte si un om, și chiar un bivol: Iele co-
j
!
!
�REVISTA IDEEj
furnicare conice, de la două pănă la cinnv
de înălțime. întreaga populație aaatorfu^! P'^oar*.
în legătură strînsă, nu se ataca nici o fia» Car® ^ra
pentru a respinge vrăjmașii dinafară, nai«îo’.e ynea
și ae ajutora reciproc la construcțiea ni .nI'
cuibului lor. Iera o federație de furnici.
^ePatareâ
Faptele precedente, pe cari as putea
1^
mulțesc, dau dovadă de o atît* de mare a ttaî In.
intelectuală, în cît Darwin a fost adus
„Crierul unei furnici ie unul din cele mal
particule ale materiei organizate, poate m rDat*
nunată încă de cît crierul omenesc". Aceasu J71*'
voltare intelectuală ne-asemănată, nu poate fl de8'
huită nici cum concurenței vitale a domnilor rt?****
niștl, ci acțiunel proteguitoare și edueătohrn »
diulul artificial creat de furnici, mediu caro
î®6'
ori cc luptă, în sînul furnicarului, ori-ce concurftniî?111
dividuală, lăslnd să dălnuească numai lupta cea
lectivă a coloniei împotriva naturel înounjurato^
municl cu exteriorul prin coridoare subterane de
trei zeci do centimetri lărgime. Ce sînt monumentele
oamenilor față de cele alo acestor mici ortoptere.
Dacă comparăm tnăUimea și întinderea acestor con
strucții cu taliea construitorilor lor, lucrările ome
nești par ridicole. O piramidă zidită pe aceea-și scară
ar trebui să atingă o înălțime de o mie de metri.
Monumentul zidit de oameni, cel mal înalt, piramida
din Cheops, n'are de cit o înălțime de 116 de metri.
Sulița catedralei din Strasburg 142, lear turnul SamtJacques 58 de metri.
Furnicarele au grlnare unde s’adună grînele re
coltate de colonie. Furnicele despoae aceste grîne de
cojile lor, pe cari le aruncă afară. InțA nu s a ajuns
să se descopere, prin ce procedeu tainic ajun^au ide
să le împiedice încolțirea. pe care știu perfect s o
oprească, clnd se-ntîmplă de are loc. In niște bolți
răcoroase Iele grămădesc foî mic tăcute^ de tot, cari
le furnizează niște microscopice ciuperci de așternut,
cari le place prea mult. S’a susținut c’o oare-care
specie de furnici de Texas Ierau agricultoare, că cu
Cercetările istorice mal din urmă dovedesc c« 1
noșteau arta de-a pregăti pămîntul și de-al insămînța. dintâi tipar economic în care au fost turnate nod
Dar faptul nu-I încă dovedit științificește.
tățile omenești ie comunismul. Chiar în zilele noaaiî'
aCine ar fi crezut ca furnicele să fie un popor păs se mal găsesc în Asia, în Oceania, îu Africa
toresc», zice, Huberi. Intr’adevăr că sînt; Iele au șî-n Europa, popoare care nu cunosc pronrletat».
turme de păduchiași de flori, cari le dau o secreție individuală a pămîntului, afară doar de-a casei si6»
zaharată, și uu furnicar Ie cu atît mai prosper, cu unei grădini înconjurătoare Cimpurile sînt stăpînit?
cît are un numii* mai mare de vaci. Iele construesc în mod colectiv, de tot tribul: pfimînturile arabile
pe vreja
copaci,
sap ocoluri
---- ----de- —
, —.—staule
.—------------- -- în- -cari
. îșl. Îndupă obiceiurile locale, stnt împărțite între familii tn
păduchiași!: altele
al.— le
—mai
-------------chid păduchiașil
au subr---------pămint,, rpe- cari fie-Care an, la trei sau șapte ani: pădurile si imn»,
le asazi pe rădăcini. r>
Clnd
îșl
schimbă
cuibul,
iele
------ >0 Q rile rămîn proprietate
neîmpărțită. Această formă co^
transporta lotul eu iele. Toamna îșl recoltează ouăle lectivă a proprietățel întreține o organizație socială
lor, pe cari le îngrijesc și le fac să rodească. Audubon și familială, pe care n’o întUnim nici într’un felia
a observat niște furnici cari întrebuințau păduchiașil de societate bazată pe-o altă formă de proprietate.
ca pe niște vite de jug: Iele îl făceau ca să ducă, La popoarele cu proprietate colectivă, cu toate deo
între două rlndurî de sentinele, foi rupte, și o dată sebirile de rasă și de climat, găsim acelea-sI vița,
munca lor terminată, ÎI închideau bine în furnicar. acelea-șl pasiuni, acelea-șl pasiuni, acelea-și*virtuți,
Diviziunea muncel, care nu apare de cit timid În ca și acelea-și înclinări, acelaș feliei, de-a glndi: me
societățile omenești primitive, Ieste atît de dezvoltată diul artificial unifică rasele pe cari le diversifică me
la furnici. In cit lea a dat naștere unor asemenea diul natural. Ast-feliu furtul, virtutea cea mal de
diferențieri în populațiea unui aceluea-șl furnicar. în căpetenie a civilizaților burgheji, cari trăiesc sub re
cit acesta ș’ar crede alcătuit din specii deosebite. gimul proprietățel individuale, ieste necunoscut In
Munca roproducerel Ieste încredințată cîtor-va băr sînul societăților primitive: membrii acestora, cu
bați și unei anume femei, pe care" oamenii, cari au toții, lucrează, nu trăește nici unul, făclnd pe altul
voit să găsască organizației lor socială la animale, ca să lucreze și furîndu-I acestuea o parte din roa
o numesc regină, dar care n’are nici unul din atri dele muncel t toți îșl dau bucuros ajutor, fără aă se
butele regalitâțel. Aceasta-Î îngrijită, hrănită, dar Ie gîndească să ceară‘pentru asta vre-o oara-care răs
păzită din ochi și adesea întemnițată de cele plată. In Rusia, în India, cînd o familie nu poate să-și
lalte furnici fără sex, cari alcătuesc marea masă a adune strînsura, celelalte familii se grăbesc de-o 1coloniei și cari se subîmpart în luptătoare și lucrătoare. jută, neprimind drept plată de cît o cinste. In aceste
In furnicar domnește comunismul cel mai desă- comunități primitive, nu-s legi: în astea nu se știe
vîrșit. Munca aicea-I liberă: furnicele o îndeplinesc ce Ie aceea justiție, drept, datorie : nu slnt do cit 0înse c-un zel neobosit. Solomon dădea pe furnici de biceiurl, tradiții : singura pedeapsă, a celor co calcă
exemplu supușilor săi Ebrel: «Mergi, trîndavule, la obiceiul, feste'dezaprobarea obștească: în unele> co
furnici: privește căile lor și fii înțelept. Iele n’au nici munități indiene, Vinovatul Ieste ținut, une-ori,»
£ef, nici director, nici guvernator, și cu toate astea plătească o cîtime de băutură, care se bea la 8ar-°“‘
iele îșl pregătesc pînea în timpul verel și strîng, în torile publice. «In India, scrie celebrul jurist engie >
timpul secerișului, ce le trebuie să mănînce». In fur H. S. Mayne, în cartea-I Comunitățile sătești din Băsiru
nicar, totul ieste al tuturor. Furnicele duc sentimen și Apus, apărută în 1871, în India consiliile bătjriwr
tul comunist păn-acolo, că chiar alimentele apucate, comunităților sătești nu poruncesc nici o dato>
răpite, stnt un timp oare-care la îndămîna comuni- declară, pur și simplu, ceea ce a fost totdejUP*4,,"Tn.
tăței. Tubul digestiv al furnicilor Ie împărțit în două; înțelesul juridic al vorbei, nu există drept, aațoriC'
partea anterioară ie un feliu de dulap în slujba co tr’o comunitateindiană o persoană lovită, nu se p
loniei: esofagul, întins, alcătuește un felhî de gușă, de-o nedreptate individuală, ci de tulburarea
,
care poate cuprinde o mare cîtime de alimente li în întreaga ordine a micei societăți. Oeea-c - .D
chide. In caz de trebuință, lichidele ce se găsesc aici ciudat, legea cutumieră nu-i pusă în v,.Ș°j
stnt regurgitate, pentru a alimenta pe camarazii flă- sancțiuni. In cazul, aproape de ne'nclnPU1;’ anSa elmînzl, larvele, femeile si bărbații în nestare ca să-și punere la hotărîrile consiliului, singura P?
procure hrana. :La unele specii australiane. proprie gură pare că nuri de cît dezaprobarea un
‘reSjve,
tatea aceasta Ieste utilizată pentru a transforma un
Fără ajutorul nici unei din instituț»“ț|lle ^agi»*
număr de furnici în adevărate borcane de dulcețl: ale națiilor capitaliste, zise civilizate, pol‘V®« tabili
astea sînt îndopate cu-n suc, pe care sînt însărcinate tratură, sistem penitenciar, și altele, o
omnnit>U’
ca să-1 păstreze și pe care Ia vreme îl dau.
si o armonie perfectă domnește m Binu
jale sf
t ce.j străin
Ordinea, armoniea nu domnesc numai în sînul fur for primitive, cu toate-că, ca și
nicarului, ci sînt stabilite adesea relații pacînice chiar află, în de obște, în rfizboiu între Iele. ToVcfldeVâr^
- ^4, în *
cu fdrnicarele cele vecine, cu toate că în de obște li-I vrăjmaș. Sentimentul acesta îșl
lațrta cea mol aprigă are loc între furnicare. Forrel expresie în cuvîntul latin hosțts, care
p
ervab îutr’un șes din împrejurimea Genevei, la
o bfîa8.»al*ve? ° ual*e de furnici, alcătuită de peste
piSr < .co“n,s* car* tr^eau în cea mal desăvârșită asupra animalităței, din pricină, că ® djj artific1.
Nord•-mW* ș.es al AUeghanlilor. din America de neștl primitive
------au
-------------evoluat t .
pr
’
M>ock a descoperit Î.80Q până la I.700 de cari suprimați orj-ce autal?ordan^
Revista ideei
1
I
Ș
■
;
1
■
I
1
’
!
!
’
■
■
’
<
j
;
In s° • tAtel !e desfăcută, cînd societatea se împarte
pr°Rrl a ru interese opuse. Dar lupta pentru exis|ii el»8® mbracă nici o dată, în sinul societăților oteD^ h forma luptei ce-o observăm între animale
n}enjCațte, și, mal cu deosebire, n’ajunge la acelea-șl
feicare, pentru-ca diferitele funcții neăpurate
io f țn comun tate, să fie îndeplinite, fnrnicele se
în categorii, în clase: clasa reproducătorilor,
diV,Z?fli bărbați: clasa neutra, subîmpărtită în clasa
si clasa lucratoare, rămînlnd pe sama claam urmă toate lucrările : clasele celelalte n’au
, ./treabă de cît să vadă de reproducerea si apăraa comunitate!. Aceste diferite categorii de furnici
Feflaci un rol cu deosebire util...
Această subîmpărțire a membrilor aceleea-șl comu(Mtl îQ categorii și în clase, are loc și în societățile
menești: clasele scutite de grija de a-șî agonisi cele
frtbuitoaro, pentru hrană și întreținere, la început
rmrurea au îndeplinit o funcție utilă, indispenzabilă
foraunitătet, care le procura mijloacele de existență
Tn toocra'țiile Ebreilor, Indienilor, Egiptenilor, Gali
lor etc„ pe timpul cînd scriptura silabică nu Iera
inventată încă, depozitarii tradiției și-ai cunoștințe
lor dobîndite, Ierau preoții: iei ierau însărcinați cu
administrare® bunurilor colectivitățel și cu direcțiea
generală a muncel. Tot^ așa, și aristocrațiile feodale
din Europa și Asia, la început au avut utilitatea lor:
Uranul-proprietar se înfeodala un senior feodal, angajindu-se a-I plăti un tribut în natură, redevanță sau
dijmă, și-n muncă, corvadă, cu condițiea de a fl pro
teguit, apărat, în potriva mulțime! de vrăjmași cari-I
Incunjurau. Seniorul trebuea să albă un caste), unde,
într’un caz de atac, țăranul putea să-și pue la adăpost vitele ce avea și strînsura, Iera ținut să intreție
un număr de oameni armați, ca să ‘respingă orl-ce
atac. Precum o spune prea bine Engels, în remarca
bila Iul lucrare, Socialism utopic și Socialism științific,
da baza diviziunel societăței în clase ie legea divixiunel muncel*.
Clasele emancipate sau scutite de muncă au abuzat
Inse în totdeauna de superioritatea lor socială, lear
abnzul ce-1 tăceau de privilegiile lor deveni cu atît
mal vătămător și mai nesuferit, cu cît funcțiile utile
ce le îndepliniseră îșî pierdeau din însemnătate mulpmttă transformărilor mediului social care le dăduuTln:a?te,re- Țoate aceste clase au recurs la forță si
si
a_, vțclenie la înșelăciune, ca să-si întindă
ni .ine64 dominarea In paguba clasei muncitoare
nloauJ)rc‘acâ*
schimbe direcțiea socială tn excum ta? a maselor. Din folositoare și hine-făcătoare
Bllrsitu^ la'ncepnt, clasele emancipate de munci au
toare. °Woauna Prin a ajunge vătămătoare și apăsăjunso
ȘPăsarca, clasele emancipate, atuală ni £ti domnitoare, întrebuințază forța intelecșlim cum r 9 ,rutals> cu artă, mare organizată. Noi
In contra nJ?u£keziea, volteriană în timpul cînd luptă
oitoare noV1de îndată ce ajunge clasă domcu D-zeil lAQ7Îlde în 8ine inventîud religiea liberală,
rale ale rL? ir?£res> Libertate, Muncă, Legi natuc?uilnd, jn nondel politice, și asa mal departe, și
•uM°I nafnroi
urm^> să d‘ecreteze, în numele
?*bare, a •».* 1^“Prioritatea socială a clasei munrW': fu nn
§1 aristocratica prin asemenea evo«1 cni«™ P ?înd îutre papă și împărat, între
iJ r5*l)oiii crîtP'
castel și Biserică, Iera declase f«mCeD.- Gu loate astea, în cele din urmă
de i Ce?t® si ffeU î,mpâcarc’ pentru a apăsa intelecUti? tată
pe muncitorii de la tîrgurî si
sc flîS^ishatură ?rrtală» QPfisatoare, armată, po
pe îl?e8c claselo alstei? penitenciar, etc., de care
ce al doinnitoare, această forță crește
tagoț? Ce clasaSnQ1xnea el086 devin mal inutile, pe
daqna?ăFSață creȘtc șî-și accentuează an^lă ei !a enianNn?ferioară’ 8B Melege, nu poate să
CfjKj ss iorla brnf£iare de cît distruglnd forța intelect*0Peb'r.*Pl'ecede2f.aJa clasei domnitoare, de cît fâca Preg5tii0 UpteI cu inîua armată ° campanie
63
Pentru a se împotrivi reclamațlilor șl asalturilor
dasel apasate, oupuse, clasa domnitoare tnfAțosazlLun front unit, cu toate că în slnu-î domnește dis-'
cordlea: în 1848 și în 1871, văzurhm toate fracțiunile po
litice ale burgheziei suspendîndu-șl certele lor si u.
nindu-se să zdrobească mișcarea ‘populară. Totu-șf
luptele politice ale fracțiunilor clasei domnitoare nu
aînt de cit de suprafață, lele nu manifestează In to
tul luptele intestine, fără cruțare, fără răgaz, cari au
loc în sinu-I. Intr’adevăr, precum o spune Marx, în
Mizeriea Filosofici, răspuns la Filosofica Mizeriei de Proudhon, din 1847, «dacă toți membrii clasei domnitoare
au acelaș interes, întru cît alcătuesc o clasă în fața
alteea, lei au interese opuse, antagoniste, întru cit
se găsesc unii în fața altora. Pentru burghezie opozițiea aceasta decurge din condițiile economice ale
viețel burgheze».
Concurența industrială și comercială, această dogmă
fundamentală a economiei burgheze, nu ie la urma
urmei de ctt declarațiea de războiu a intereselor
burgheziei. Războiul acesta aduce fatal la expro
prierea celor învinși, cari sînt împinși, aruncați în
proletariat, și la concentrarea bogăției sociale în
mîni din ce în ce mal puține. Prin urmare, pe mă
sură ce clasa burgheză îșl crește bogățiile Iei, lea
descrește ca număr și devine tot mai rie-nstare să
se apere singură... Tot prin acelea-șl faze de evoluție
a trecut și aristocratica, Războaelc neîntrerupte ale
baronilor, feodali, an adus distrugerea lor mutuală :
bunurile celui învins, ca și oamenii săi de arme, treceau să-ngroașe armata și să rotunjască pămîntnrile învingătorului. Această eliminare neîntreruptă
a membrilor Iei, ajunse să reducă clasa aristocrată,
și să-I înlesnească suprimarea, că clasă domnitoare,
prin asta.
Lupta pentru existență la animale, tinde a perfec
ționa individul și a dezvolta speciea, pe clnd, în so
cietățile omenești, pe lîngă că nu ameliorează pe in
divid, decimează clasa domnitoare, pregătindu-I și
nimicirea. Pe măsură ce clasa emancipată de muncă
descrește și se transformă în clasă parazitară, asu
pritoare, clasa cea apăsată crește și întrunește în
rîndurile iei toate capacitățile intelectuale trebuitoare
pentru direcțiea economică și politică a societate! i
cu chipul acesta antagonismul între ambele clase se
condensază, izbucnind în războae civile, Antagonismul acesta iscă în vrîsta de mijloc războaele țără
nești și răscularea orașelor, cari pregătiră căderea
clasei'feodale. In zilele* noastre, antagonismul acesta
dă naștere la greve, cari zdruncină necontenit rela
țiile economice, și revoltelor muncitorești, cari tul
bură cu totul lumea politică...
Războiul civil, cu cruzimele și grozăviile lui, mar
chează culmea antagonismului de clase: luarea cu
asalt a puterilor politico ale Statalul devine condițiea emancipărel clasei apăsate, a clasei revoluțio
nare. Statul devine fortăreața în care se retrage clasa
domnitoare, în ne-nstare a se mal apăra, atît din
pricina reducere! numărului membrilor iei, cît și din
pricina imbecilităței acestor membri. Statul devine,
ast-feliu, organizarea puterilor, atît intelectuale cit și
brutale, de care are nevoe clasa domnitoare pentru
a-șl asigura condițiile lei de exploatare și pentru a
menținea masa muncitoare în condițiile de supunere
cn le reclamă modul de producție aflător : robie, servaj, salariat.
Intru ctt societatea Ie împărțită în clase antago
niste, adică cîtă vreme trebuie de stăpînit o clasă,
existența unu! Stat Ie o fatalitate, pe care nici apa
blagoslovită liber-schimbistă, nici afuriseniile celor
mai strașnici revoluționari n’o pot distruge. Gasa apăsată, cate Ieste acum clasa revoluționară, trebuie
să pue mina pe Stat, să-1 transforme după necesită
țile luptei și să îndrepte toate puterile lui împotriva
clasei ce trebuie să deposedeze. Clasa revoluționară,
îu veacul XVlII-lea, Iera burgheziea franceză. Aceasta
nu se emancipă de cît punînd mina pe Stat, pe care-1 transformă și de ale cărui puteri se sluji pen
tru a zdrobi împotrivirile nobilimel și ale clerului.
Dar burgheziea, cn toată îngălmeala iei filantropică
si declamările Iei fraternitate, nu se fnfățoșa de cît
ca clasă exploatatoare a masei muncitoare, așa-eft
■
>i
�REVISTA 1DEEI
64
dlusa nu putea să distrugă Statul: din potriva, dînsa
îl întări, și, chiar în ziua ajungercl lei la putere, *ea
se sluji de dînsul ea să înăbușe revoltele populare.
Statul nu va putea să fie suprimat de cît de clasa
care va desființa clasele lear clasele nu vor. putes& fie desființate de cît cînd antagonismul interese
lor economice va pieri, cînd proprietatea individuală,
care dă naștere antagonismului do interese, va fi
transformată în proprietate națională, comună.
«De îndată ce nu mal exista clasă care să fie ți
nută în apăsare, scrie Engels, în Socialism utopic și
Socialism științific, de îndată ce stăplnirea de clasă și
lupta pentru existență, Intemeeată pe destrăbălarea
nroducereî, si ciocnirile, cu excesele cari purced din
Iele, de îndată ce astea sînt înlăturate, sînt măturate,
nu mal Ieste nimic de reprimat, un Stat ajunge de
nu mal lesto de nici un folos. Cel dintâi act prin care
Statul se va constitui într’adevăr ca reprezentant al
întregei societăți, și anume luarea în stăpînire a mij
loacelor de producere în numele societățel întregi, cel
dintăl act al său va fi în acelaș timp și cel din urmă,
ca Stat. Guvernămîntul inșilor va face ioc administra
ției lucrurillor și diriguirel mijloacelor de producere.
Societatea liberă nu poate îngădui existența unui
Stat între dînsa și membrii săi».
După cum am văzut, pănă a-zi, toate societățile
omenești au fost împărțite în clase. Această împăr
țire trebuea să fie urmarea fatală a productiviiaței
puțin, dezvoltate, a societățeî. Acolo unde munca so
cială nu furnizază de cît o sumă de producte cari
ablea întrec ceea-ce-I absolut necesar pentru menți
nerea existenței tuturor, acolo unde, deci, munca ab
soarbe tot sau aproape tot timpul marel majorități a
indivizilor din cari se alcătuește societatea, această
societate se împarte neapărat în clase. Alăturea de
marea majoritate dată exclusiv muncei, se formează
o minoritate scutită de munca direct productivă, o
minoritate însărcinată cu daraverile comune ale societățel: diriguirea generală a muncei, guvernare, apă
rare, justiție, arte, și așa mal departe. Grație înse
dezvoltărel neînchipuite a producere! mecanice, acea-r
stă împărțire în clase nu va mal fi o necesitate în-.
tr’o societate în care producerea «șiî distribuirea pro
ductelor vor fi socialicește și știirițiflcește reglemen
tate. «Posibilitatea, prin* mijlocul producere! sociale,
spune, în Socialism utopic și Socialism științific, Engels, posibilitatea de-a se asigura, tuturor membrilor
socielățel, nu numai o existență materială, întru to
tul îndestulătoare, care se va îmbunătăți tot mal
mult, ci de a li se chezășui tot o dată libera dezvol
tare și liberul exercițiu âl tuturor facultăților fizice
și intelectuale, această posibilitate ablea acum există
pentru înțăea dată, înse există»...
P. Lafargue.
HERACLE ȘI CENTAURUL
Psychodor, vorbind despre puternici, spunea glume
și îl lua în bătaie de joc. Ercycle îl întrerupse îu aceștî termeni:
— leartă-mfi dacă ți taiă vorba înainte de a o sflrsi.
Dar niște necunoscuțf, sosiți astă-zl, sînt printre noi,
ji urechile lor și limb?, nu li-s sigure poate.
— Urechile lor nu atîrnă de mine, dupu cum nu
le-attrnă nici limba.
— Ceea ce atîrnă de tine Ie ca urechile lor să nu
audă de loc vre-an cuvînt pe care limba lor l-ar pu
tea repeta pentru nenorocirea ta. Neîncrederea, o
Psychodor, face parte din înțelepciune.
— Ieu mal cunosc fricoși pentru cari neîncrederea
Ieste înțelepciunea întreagă Cit despre mine, privesc
înțelepciune numai pe aceea care face neîncrederea de
prisos. Nu știu unde-am cetit următoarea parabolă:
Marele Heracle mergea o dată pe-un clmp, și fiul
sau Jolas alerga după dînsul, ca să-l poată urma. Se
ivi în cale un rîu, pe care Heracle îl trecu dintr'o sărnură. Apel, așezat pe țărmul celalt, aștepta pe fiul
«u, privindu-1 zîmbind. In ochii săi se'cetea o oare
și Pe huze Ij flutura întrebarea aceasta:
av„a
, Cuni aî PiL scaPI de-acolea»? Heracle mal
m lăson'îu*
felia de mîndrie, care par’că îl făcea
aspundft ; «Negreșit bine, fiul lui Heracle fiind»,
REVISTA IDEEl
gpOVEDANlEA
Jolns, servindn-so do o pleatră tăioasă d
dintr'o tufă o rnmură •groasă. După aceea’ ra
vînt, și înflgînd capătul ramurel pe mardne n<*a‘9l
sări, săltat de avlntu-i și de ramura Iul a,îvrt,|,®I,
tatea-I ramura Inse eo frînse.Un centaur ’ Oa b ^Uprin apropiere alergă iute la zgomotul eădî^v0 nQa
Căzut în apă, copilul nu se înfricoșa de Iqa -8alenici o uimire Înotă cu putere. Clnd sosi
;1
plin de apă, Jolas, se ridica spre ]
celalt țărm, cu capul plecat spre cele
-le ’ două
doufi ”hnL„“-lemn, monstrul smîrcuea Ridică apoi capul si »i'I de
— O, tată, trebuea să înveți pe fiul tău si J?”•’
lăuntrul ființelor si.al lucrurilor. Ar fi văzut° ♦ PV0,
că acest lem Ie de soc și că mijlocul său. fără ™» c*
are o măduvă moale și'slabă. O, tată, fie cat « ’
plarea asta să te învețe minte, si de acum
să-țl înveți fiul, și-aș cuteza să zic să te învet/nw^
pe tine, înțelepciunea al cărei nume obicinuit « ♦
crederea Ieste.
neI°Gu o voce care răsuna ca un tunet si cam
a un rîs, Heracle răspunse :
*
riăna
— Dacă pentru tine înțelepciunea se numește npt
credere, leu o numesc forță. Invățămîntul pe oara n!î
l-am dat mie și pe care îl dau și' fiului mleu, eonaU
în a ne pune în afară sau mal pre sus de trică len
îl învăț să observe, nu lăuntrul lucrurilor si al celor
lalțl oameni, ci pe al său. Dînsul nu se va thtemeeauo
împrejurări sau pe celelalte ființî, cipo sine, peenergiea, pe puterea sa de-a nu avea nici o dată vro-â
frică, pe spiritul său care nu se va speriea nici o dată
și care nu-1 va părăsi de loc, chiar cînd corpul ar
îndura o cădere neașteptată, neprevăzută.
Centaurul necheză cătră soarele care dădea în apus.
Și zise ca într'o beție, profetică :
— 0, Heracle, atît de mîndru de puterea ta, nu tîrziu tu vel fi un apus de flăcări, de sîngeși de vaete.
Și vel muri, cu încrederea ta,
Heracle, clătinînd din cap, răspunse:
— Văzut-a! oare, o, tu centaure, că soarele deîearnS,
ascuns tremurător, după o desime de nori, să alba o
zi mai lungă de cit ____
acela ___
care,
, cutezător,
____ , semeț, pluteste vara pe ceriu ca o navă vitează ?
Și learăzise
learăzise,::
— Te înșeli, o tu jumătate de bruta, dud
clnd șoui
spui că
ci
ieu voiîi muri din pricina încredere! mele. Voiămuri
atît ieu cît și
si tu, din pricină că sîntem muritori.
Han Ryner.
UNUI DUHOVNIC
])in Spovedaniea unul duhovnic am mai
reprodus in coloanele noastre o parte. Par
tea de fdță ‘ n’are nevoe de ‘vre-o recoman
dare particulară. Voiu spune numai c’o
dau ca pildă celor ce mai cred in sfințeniea
oamenilor, sfințenie mai cu samă impusă
cu rigurozitate și consacrată prin legi. Per
versitatea, ipocriziea, rafinăriei de' altmin■ teri se știe că atârnă mal cu samă de mediu,
mediu împotriva cărui se reacționează, dindui-sepe față practica ce purcede din morala,
din țărmuririle lut....
P. M.
NAPOLEON CEL MIC
«Vine într’o dimineață un om Omul acesta se apleacă ; h
cătră funcționari și le zice: Funcționari, trădați'.(Funcționarii trădează.—Fără excepție? Toți?—
^Dînsul se adresează generalilor și le zice: generali, Mt
s£ măcelărim.—Generalii măcelăresc.
,
..
• Se întoarce cătră judecătorii inamovibili și le gicegistratură, leu zdrobesc constituțîcă, calc jurămtmui
narea suverană ieu o dizolv, arestez reprezentanță ’Bvi
bili, prăd casieriile publice, sechestrez și confisc,
cint-mlplace xurgunesc pc cine-mi trăsnește prin npnte .
traliez fără de nici o somație împușc fără dc aței o 3
cată, săvârșesc tot ce de obiceiîi numim crimă, violez
de obicciii numim drept. Ultați-vă la legi, lek-s
rele mele
„NCiVom race că nu vedem, ziseră magislrații.
. '
„Sînteți niște ticăloși, replică °.Mul Pro.vt^,'!^l
capul însamnă a fi insultat leu
ca#
m’ajutațl De o carii dată mă veți felicita, pc
.
sînt și puterea si crima, șî apoi pe ctă ce mt- i
. ^ec6
trivă. onoarea, dreptul, pe cd ce-s legea, voi H W J
f
și îi veți osindi.
, , ,
« se ap^
(Judecătorii inamovibili, pleacă botul in jos Și
să tnstruească Afacerea răs-oalelor
•Si mal presus dc toate ii depun 3nriî1'lV1' ^^l cal
!
•Intr'acestea, dineul zărește mtr un. ungi
cdr^
zestrat, aurit, incîrjat, împodobit cu odăjdii »»«
Hzice:
, vf- airf.
— A, Iești acolea, mitropohtule, tu- »
sdhwif binccuvintezl astea toate.
•Și Mitropolitul îșl intonează Magnifi
fjugo.
f
Dumînicâ, 8 Octombre 1865. — «Aeta-zi, Du
minică 8 Octombre, din anul de grație 1865, la
două ore după amiază, D-l Abate Henry Z., vicar
la St. X, față de nici ua martor, a avut 'cinstea
ți fericirea supi emă, de-a face cunoștință, în în
țelesul biblic al vorbei, Dumineca de alt-felitt nu-I
oare ziua cea mal de samă a bibliei, de-a face
cunoștință cu Doamna Luiza... soțiea legitimă a vie
țuitorului... cioplitor de pleafră și paraclisier la bi
serica parohială din sus zisul St. X,»
Așa, da. Găsii dar neprețuitul mijloc, de a în
lătura piedica care-mi stătea în cale. Așa cred...
Dar, să vedem, să-mi istorisesc lucrul pe larg și
în tot amănuntul... Afară de cîte-va alte dulci să
rutări, nu s’a petrecut nimic deosebit în dimineața
asta. I-adevăratcă, din pricina slujbei, am fost
ținut aproape tot timpul la biserică. După masă,
cînd Luiza îmi aduse cafeaua, dădui de-oparte
ceașca.
— Ce. felitt, Domnule Abate, nu vă luațl ca
feaua ?... întrebă cu mirare giuvaerul dc servitoare.
— Cum nu, o să o Iau cu plăcere, dar vreau o
altă ceașcă,
. — Ieste în cea de față ce-va ?
— Nu-î nimica, dar vreau o alta. .Vel mal găsi,
de asemenea, pe poliță o sticlă cu lichior.
Lichiorul și ceașca a doua fiind așezate pe masă:
-~Aounij zisei Luizc-I, umple amîndouă ceștile...
?■ șezi colea, lingă mine.
O, Domnule Vicar.
ț .7"
un o... Dacă nu vroi, mă scol... De alt61 cred că nu te temi că vel păcătui dacă vel
be& puțină cafea...
Nu, dar.7.
1'7;
vezi, te rog, că din pricina matale,
am 1țnPu.ri b-nfrînare care raă va costa, pc care
amjo simt mult.
p,orbițl cu adevărat serios?
— Cit
răteqn
î 80 Poato de serios., Dacă nu mă îutovă. o > leu nu mal beau cafea.
, Scurt,
îo ,,1n3a'1' ,avur^ loc încă cîte-va marafeturi,
ca
izbutii. Cînd furăm amîndol alături,
farâ-ndj( 1 prieteni, într’o odae închisă bine, unde,
nu avea Bă vie să ne tulbure nimeni:
ș,iI
> - câ m’al făcut să nu dorm, astă-noapte...,
_ ’eu aurîzînd.
•
leii ?
7-Și?•>1®’-.
te-am
Sîndit la ceea ce-mi spuseseșl... și
a— D-ta înee dormit-a’l bine ?
&
— Nu prea, nici leu.
— Din ce pricină 2
— Nu știu bine... Am fost cam tulburată...
— Tulburată, de ce?... Poate că din pricină...
că te-am sărutat ?,..
—? Nu... știu... poate.,.
— Asta ți-a făcut poale rău ?
— O, nu.
— Atunci...
— Ge voițT... Sînt atît de puțin obicinuită cu
Asemenea lucruri...
— Blentă Luiza...
Scoțîod această îngînare tînguitoare, măapropial
cu desăvirșire de cea pentru care-o scosel, rezemîndu-ml capul pe umărul Iei așa feliu că buzele
mele îl atingeau tocmai bine obrazul.
— Bleată Luiza... repetai. De ce nu pot oare
să te consolez întru totul... Tu nu vrei înse, răută
cioasă...
Nici un răspuns. Inima scumpei micuțe bătea
înse atît de tare în cit pieptu-I Iera ridicat. In
asemenea stare,,., ce vorbitoare tăcere.
— De ce nu vrei tu, spune ... urmai.
Mereu aceea-șl tăcere.
—- Nu-țl sînt oare pe plac?,..
Un sărut plin de foc îmi dovedi că bănueala
mea iera ne-ntemeeată.
— Ce te oprește atuncea?... Poate-că gîndul să
nu-ți înșeli bărbatul ?...
— Bărbatul... Nu mă gîndesc la dîusul de felitl
— Atuncea, vrei... nu-I așa?...
— Dacă n’ar fi păcat ?.,.
— O, nu i așa de mare păcat— Da, înse va fi nevoe, să mă încarc cu Iei...
Mă așteptam la o întimpinare ca asta și răspun
sul îmi Iera gata de dimineață: într’adevfir, lei
îmi veni de-o dată în timpul leturghiel, cînd după
ce-mi bătusem capul toată noaptea fără să-l pot
găsi, aproape nici mai gîndeam la dînsul.
— Uiți, scumpa mea, că am puterea să-ți dau
iertare leu ?,.
— Știu bine, dar din nenorocire leu mă spove
desc la D-nu paroh.
. — N'are a face.
—■ Va trebui atuncea să-l las?... Fără-ndoeală
că nu ml-ar fi nit i un greu... Dar așa nu Ie prea
potrivit și, de necaz, îl socotesc în stare să dee
afară pe bărbatu-mleu din slujba de paraclisier...
— Nu m’al înțeles: bărbatul mătălucă n’are de
ce să se teamă, nu ie vorba ca nici mata să-ți
schimbi duhovnicul cum-va„. Numai, tîn loc de
unul, ai să al doi... Așa că-mi vel mărturisi mie
tot ce nu vel voi să mărturisești la paroh... în
țelegi...?
— Minunat... Dar se poate?
— Cum să nu. Dacă nu s’ar putea, ți-sș vorbi?
De alt-feliu păcatul mteu să fie, leau asupra mea
totul față.de Dumnezeu, așa că poți să fii liniș
tită ou totul.
In realitate, mințeam, sau puțin mal lipsea, dînd.
ca drept legitimă o împăcare pe care teologica o
dezaprobă, cu toate că o mulțime de preoți, după cele
ce-mi spuse parohul din B., nu-șlfac nici un scru
pul de loc, să se servească întru uzai lor personal.
Dar, fie. Cred>nța mîntueșle... și, de alt-minteri,
cum luam asupra mea totul... Absolvirea mea va
�66
RBVISTA IDEE!
Ce va crede jupînul Y ?... Creadă ce-ovrea a
fi totatîta de bună, pentru Luiza, ea și a abatelui Y.
im
să-I spun mîne cum-că nu mi-a fost bine
El, Iești* încredințată acuma,.., urmai.
Dies
albo notanda lapillo : zi de-nsemn i
Da.
pleatră albă : zi fericită.
at o’o
— Atunci,.., mata,»., tu..
— Da.
Luni, 9 Octombre.—Nu numai parohul mie»
Acest din urmă da, numai’ pana înflăcărată a și alte persoane, între cari M-me Melania si’r»Ci
unuea din acei heruvimi cari se consumă de dra Paraclisier, au observat că n’am fost la vece ■
goste înaintea tronului Celui Etern, ar fi în stare Ieri. Pare chiar că s’a trimes un copil de la
să—I exprime accentul. Din partea mea, renunț. Ah, să bată în ușă la mine : dar nici Luiza, niCr ?Or
ce nu poate cuprinde un simplu cuvînt de două n’am auzit nimic.
v
eu
litere... Acest da iera o simfonie, acest da iera o
Cît le cu toate astea, de drept, că, cînd doi
poemă, acest da Iera... Dar cura aș spune vre-o simpatizază puternic, au acelea-șl idei... Ieu n 8ț
dată ce Iera acest dumnezeesc da... Cum aș putea suflasem Luizel nici un cuvînt, de alt-feliQ n’il8
ajunge să dau o idee chiar cit de grosolană și putut, pentru că nu mă gîndil la asta de cîtdunjt
nedesăvîrșită de fol...
ce dînsa plecă, despre povestea prin care îmi prn
Da, respunse Luiza, strîngîndu-mă în brațele puneam să explic astă-zi de dimineață, abatelui
lei... Și cum iera cîte-va clipe de cînd mă apro Y, lipsa mea. El bine, îneîntătoavea fermecătoare
piasem de lea, îi înconjurai și leu pe la spate, cu se sluji tocmai de aceea-șl poveste față de bărbatul
brațul drept, talie» Iei de veape, pe cînd cu mîna Iei, și se sluji cu atîta măestrie, în cît, sub cuvînt
stingă îl netezeam bărbiea,... găsindu-ne acum în că indispoz-țiea mea dura acum de mai multe zile și
cît va înlănțuițl unul de altul... Da, ceea ce în că nu Iera cu cale de a mă lăsa noaptea singur, în
semna: <Te iubesc. Stat a ta. A tăcu lotul. Fă tr’o asemenea stare, scumpa mea Luiza făcu săi
cu mine ce vrei. Ce mai aștepți. Nu vezi oare seimpue de cătră paraclisier îndatorirea de a dormi
că ard de dorința de a fi posedată de^ tine^ de de acum înainte la mine. Spuneți cinstit, un bărbat
a-ți aparținea, după cum să mă posezi arzi și ar fi putut vre-o dată oă imagineze asemanea lucru?
tu? Nu amina dar ,fericirea noastră. In
, clipa
.
Am dar norocul asigurat pănă la întoarcerea
asta nu imăi există pe pămînt de cît ființa ta Blujnicel melc. Ah, bahadîrca de slugă. Dacă nu
și a mea, de cît ființa mea și a ta... Grăbeșle-țe-..e fl1ar maI jntoarco de loc. Dacă daraverile Iei ar tot
Grăbeșle-te... Da... Dau11...
ținea o într’una.
—
i i 7 mleu c..
i.r și înLuiza se duce să dee doar o raită la dînsa, în
Căzui
înaintea idolului
în genunchi,
tr’o clipă îl aruncă în mijlocul odăel ghetele și fie-care sară,, să deretece casa și să vadă să nu-I
1'____
w _l-w
ciorapii. Coprinsel într’o singură mînă ambele Iei lipSască
nimica lui los'fr «1
al Iei.
picioare ca de păpușe... și le sărutai, și le sărutai,
‘
’ care m'am dus să pierd
Cîte despre Melania,
la
atîta de tare și atic de mult că aproape să le mî- un sfert de ceas, astă-zl după amiază, pentru-că
nînc... Și nu visam de Ioc. Și a mea Iera ceea, mă temeam să nu înceapă să bănuească ce-va,
apoi cealaltă. Și ceealaltă. . Și cealaltă... Și-n fine ne văzîndu-mă ieri la vecernie, așa zisa mea boală
totul... O extaz, o delir... O,da, Dumnezeu leîn- nu făcu, din potrivă, de cît a o întări tn credința,
țr’adevăr mare în făuririle sale : Magnus Dominus c’avcam nevoe, într'adevăr, do odihnă:
in operibus suis.
Intr’adovăr, totul îmi izbutește. Dar pentru sara.
Cu toată neîndemînarea-mi’, voii ca singur, asta destul: aud scîrțîitul cheei în broască. Știu
fără să mă ajute lea, să-I smulg unul cîte unul, ce însemnează aceasta. lea vine.
toate vălurile, cari îmi ascundeau vederea, contem
Noapte bună, visuri plăcute bărbatului iei.
plarea directă a unei frumuseți pe sare numai con
Marți, 10 Octombre.—-Fericire.
tururile singure, prin veștminte, lăsau ca să ghi
Miercuri, 11 Octombre.—Fericire.
cești adorabila Iei perfecție. Dar, îu acelaș timp
Joi, 12 Octombre.—Fericire.
și printr’un felia de inspirație, închisei ochii,., ca
Vineri, 13 Octombre.—Fericire.
steaua lucitoare să nu-mi apară de cît cînd norii
cari-I întunecau strălucirea lerau să fie cu totul Slmbătă, 14 Octombre.-Luiza trebuie să se mărtimîmprăștiațl... Nu mal rămăsese, îu fine, de cît unul sască
gașca mtne.
mine. Asta o face
lacoianu-o»
V«“v»-rla fie-care’’ cinci-spre—. ușurel
-Y----- —
din acele văluri', cel din urmă și cel mal
din■ zile,
zile,laladouă
două Dumineci,
Dumineci,una,
una, după
dupăpovața
povațadu ovm
și pe celelalte, cuiul Iei. A-zI. îl dădui ast-felifl, dezlegări
tre toate... II smulsei și-1 aruncai, ca ț"
și... privii...
<dintâi
__ de păcate. După asta s’a dus ca să m»1 ca
S’ar putea oare ca să se găsească un pictor, pete una de la paroh.
na
Ceea ce Ie ciudat, 'ieste că-I sinceră.
® de
îotr’atît de smintit, care să-ncerce ca să fixeze pe
pînză un ast-feliîi de tablou?...
mat fusese vorba întro noi, nici de p&ca >
ă
dublă,
,
8000tefl
^
te
g
Sjoo,
Fericirea ce o gustai pe urmă, le în afară de spovedaniea tn partidă dublă,
și că-șl
orl-ce graiii. Ar fi și o profanare de a fi, com- nunțase ’la asemenea complicație,
--h—
parată măcar cu aceea pe care am putut-o gusta de alt-feliii ca și mine, și de treime ca vQOftre»,
vre-o dată,... de a fi comparată, bine înțeles că Dar de unde: lea, mi-a adus aminte,
?|.
cu scopul de a face ca să-i reeasă zdrobitoa în modul cel mal serios, de făgăduea a
rea superioritate...
și-a trebuit să-I dau Iertarea pe care:
.
VaI’ trebuoa 8ă fi0 vremea vecerniei... In- fără caro, sînt acuma încredințat,
L* fi Sr* 8Unase §ase 1* 0 P®n<ltilă... Și vecernie» nimica.
,
mă duc®
Prin urmare, puțin mal înainte
Ț,unelor
D«
e,le* Pe la ceasurile patru fără un sfert...
ja
^ag*BemUdțH’ B{J făcea noapte..: Ș’ no1 nici nu la biserică, pentru a proceda la curăț
suflete ce mă așteaptă în toate eîmb
/
hevista
î
o. < ceaiuri în ios, Îmi pusei patrahirul, luai o
o10, j0 rugăciune în mînă și mă așezai aproape
•r caunul mieu de rugăciune. Luiza Ingenunchiă
d® B
de mine și operațiea începu.
—In numele tatălui, al fiului și al sfîntuluI Dub. Amin. Blagoslovește-mă părinte, că am
PB5^aceste cuvinte, întinzînd cu solemnitate mîna
!
,
i
i
i
i
.1
■
dreaptă asupra capului acestei a doua Magîtene bondănii cele trel-patru rîndurl de latiească stricată, de cari se slujește sfînta noastră
c.ftrică. pentru a bine-cuvînta pe naivii cari rutrg 1* alujbele îeL .
Luiza. — Mă spovedesc atotputernicului D-zeu,
reft fericitei Mari», pururea fecioară, sfîntulul arbiDghel Mihail, sfîntulul loan Botezătorul, sfinților
apoâtoll Petru și Pavei, tuturor sfinților și sfinției
Jje> părinte, pentru că am păcătuit mult, cu gîn
jri’ou cuvîntul, cu fapta.
jeu.— Spune, copila mea, ce-țl apasă pe suflet,
de Ia cea din urmă mărturisire ?
Luiza.— Părinte, sînt vinovată, pentru că am
greșit cu gîndul contra curăție!.
leu.— De cîte ori, copila mea ?
Luiza.— Nu știu, părinte,... îuse de multe ori.
leu.— Cam de cîte?
Luiza.— Cam... nu-mi pot aduce aminte. Numai
de vre-o zece, două spre zece zile, am tot greșit
. mereu.
Zeu.— Bine, asta-mi ajunge. Dar ai părăsit glo
durile acele, fica mea ?
Luiza. - Nu, părinte.
leu.— Tea-I oprit atuncca la Iele?
Luiza.— Da, părinte.
leu.— Cu voe, ori fără de voe ?
Luiza.— Cu voe.
leu.— N’al făcut îose nici o cercare ca să te
«capi de Iele ?
Luiza.— Nu, părinte.
leu.— Poate că ai gustat din Iele plăcere ?
Luiza.— Da, părinte.
/eu.-— prea bine> COpjia mea> șî caro lera oMoțul acestor gîndnri ?
Luiza.— Mă gîndeam la cine-va.
tCU.— La o persoană de acelaș sex cu d-ta sau
dfl »ex diferit?
Luiza.— De sex diferit.
fioțul?
^nt^raP^are> persoana asta nu-țl Icra
iuiz0._ Na pgrinte.
cu lea?
r.?"1
vre-o legătură do înrudire
parint.
InfV
>e ca3at°rită, ca D-ta, sau nu ?
nu Ie căsătorită, părinte.
în Vrieta?
iu"7T,"Sra
de olt
°arte tînfiră» Părinte, chiar mal tînără
» 1 ^Qără ca D-ta... Cu mult, cu mult
lu£RT& ca D‘ta ?
k^Datn
Prea Line, dar trebuie să aibă
^u._paQI “ai. puțin de cît mine.
8pUs ? °arte b’ne> copila mea. Mal al ce-va
•
!
Părute- M’am lăsat sărutată.
Luiza_r,Per80ana de care vorbim?
’
părinte.
tDEBI
67
leu.—De multe ori, copila mea?
Luiza.—Da, părinte, foarte de multe ort»
leu.—N’al putea să hotăreștî mal bine ? Stal aă
te ajut: în cîte zile te-al lăsat a fi sărutată?
Luiza.—Opt zile-ncapăt, părinte...
Zeu,—Și cam de cîte ori pe zi ?
Luiza.—In ziua-ntăt, de vr-o cinei-zeci de ori.
In zilele de pe urmă mi-ar fi cu neputință să
spun: de alt-felitt, cît a voit persoana.
leu.—Cred că știi, fiica mea, că sînt sărutări
și sărutări: unele sărutări sînt nevinovate sau cel
puțin constituesc păcate mici, ce se Teartă. Altele,
din potrivă, supără pe D-zeu mai mult. Știi aceasta
copila mea, nu-I așa ?
Luiza.—Dă, părinte.
'
leu. — Spune mi atunci feliul sărutărilor ce ai
primit.
Luiza.—Nu știu, nu știu ce să vă spun părinte.
leu. — Am să mă lămuresc mal bine, copilă:
persoana ceea te-a sărutat pe față ?
Luiza.— Da, părinte... Dar... și.. în altă parte..
leu.— Bine, copila mea. Să vorbim mal întăl
despre față. Al fost sărutată pe frunte, pe obraz,
pe ochi, ori al fost sărutată în gură ?
Luiza. — Cam pretutindeni, părintd,... dar mal
cu samă în gură.
leu. — Aceste sărutări ierau exterioare san
more columbino cum se numesc tn teologie, ceea
ce însemnează ca columbii ?
Luiza. —O, nu Ierau exterioare.
leu.— Trebuie să fi fost dar more columbi
no. Te făceau Iele să simți plăcere ?
Luiza. —. Da, părinte prea mulță.
leii. — Minunat, copila mea. Unde‘al mai fost
sărutată ?
Luiza. — Spusei părinte: aproape peste tot.
leu. — Te-ai descoperit așa dar înaintea acelei
persoane ?
Luiza.— Da, părinte.
leu. — Cu totul ?
Luiza. — Da părinte.
leu. — Chiar cu toiul î Nu mai aveai nimica
pe corp î
Luiza. — Nu părinte, nimic, nimic.
leu.— Ziua sau la întuneric? Amănuntul aces
ta Ieste foarte de samă, pentru-că Ie de nevoe
să știu dacă persoana aceea te-a văzut sau numal te a atins.
Luiza. — Părinte, văzut și-atins.
leu. — Și te-ai lăsat, fica mea ?
Luiza. — Da, părinte.
leu. — Dar, poate că nu te-ai lăsat de cît de
nevoe sau, cel puțin, cu indiferență?
Luiza. — Nu, părinte, nici de nevoe nici cu
indiferență,... ci din toată inima mea și... am fost
foarte mulțămită
leu. — Foarte bine, copilă. Mal al ce-va de
spus ?
Luiza.— Da, părinte: această persoană m’a
mal..- ne-am... în fine, părinte,., ca și cum ar fi
fost bftrbatul mTeu.
/eu.— O, copilă. Asta-Î mal serios: asta-I un
adulter. Ștical ori nu ?
Luiza.— Da, părinte, știeam...
leu.— Și cu toate astea l’al săvîrșit?
Luiza.— Da, părinte.
■
�68
hBVtm ibfeaf
REVISTA IDEEI
leu.— Cred că numai o dată.
Luiza.— Nu, părinte, cel puțin de douăr-zecl
de ori.
%
leu. — Nn-țl iubești dar bărbatul, copila
mea ?
Luiza.— Ctt mă iubeșteși Iei...
leu.— Are Tel cu cine-va legături vinovate ?,
Luiza.— Nu, părinte, dar... nu se ocupă de
mine de loc.
leu.— Vrei să spui că nu-șl Îndeplinește, față
de d-ta, datoriea iul conjugală ?
Luiza.— Chiar așa, da, părinte.
/eu.— Așa dar din răzbunare fapta d tale por
nește ?
Luiza.— Nu, n i părinte,... dar nu pot sta me
reu tot așa.
jgOt— Atunci din senzualitate ?
Luiza.— Da, părinte,... dar și din alt motiv.
leu. — Și care Ie acel motiv altul, copila mea.
Luiza—Persoana-n chestie... și leu., ne iubim,
leu.— A, foarte bine... Așa mal înțeleg,.. Cu
toate astea, copila mea, fiind măritată n’al drep
tul să iubești pe altul mal mult de 'cît pe băr
batul tău„. Dar persoana în chestie... Ie li
beră îea ?
Luiza.— Da, părinte.
leu.— Știu că Ieste celibatară, mi-al spus-o...
Dar nu va fi oare din întîmplare închinată Iul
D-aeu ?
Luiza,— Da, părinte.
leu.— Călugăr fi-va?
Luiza.— Nu părinte.
leu.— Atunci, fără îndoeală, un popă.
Luiza.— Da, părinte.
leu.— MaT spune-mi încă, copila mea î care a
început din doi... Cine a făcut cele dintfiî propu
neri. D ta sau preotul?
Luiza.— Preotul, părinte.
leu.— Așa că d-ta al căzut, fără să fi fost
provocat ?
Luisa.— Da, părinte. Numai... am fost foarte
bucuroasă să cad.
leu. — N’are a face, copila mea. Vina d-tale
Ieste cu mult mal mică. Ce mal al, afară de asta,
de spus ?
Luiza. — Nimic, părinte.
leu. — Bine, copila mea : isprăvește «fflârfurisescu mă*, de spus.
Luiza. — Am păcătuit, am păcătuit, am pă
cătuit mult Pentru aceea rog pe preafericită Ma
na, pururea fecioară, pe sfîntul Arhanghel Mihail pe Sf. loan Botezătorul, pe sfinții apostoli
Petru și Pavel, pe toți sfinții și pe sfințiea ta
părinte a te
te ruga pentru mine Domnului DumneDumne
zeului nostru... Părinte, sîntvinovată de toate păpă
catele astea și de toate acele de cart nu-mi mal(
aduc aminte : pedeapsă și Iertare, dacă să gă
sește cu cale,
leu. — Bine, copila mea, pentru-că, cu. toată
nevredniciea-mî, reprezint aici, pe Domnul nos
tru Isus Cristos,... trebuie să mă uit nu la păcatele
tale, ci să-mi aduc aminte numai de cuvîntul di
vinului mîntuitor : Ucenicul nu Te mal bun de cît
dasiâlul, dar orl-ce ucenic Ie perfect, ctnd se aseamîna cu dascălul său». Luca*. VI-40. Așa, ascopila mea.
«Intr’o zi, spune Evanghelica, cărturarii t
șeii aduseră înaintea lui Cristos o femeo
seSe prinsă în adulter, și făcînd’o să stee ?refu'
în mijlocul mulțime!, ziseră Domnului Nostr^^
ispitească: «Stăpîne, femeea asta a fost * sft“l
adulter, și Moîse, în legile lui, ne poruncest15*ÎQ
prinși înadulterurl, a-I lapida: de ce părere V’ Pe
Isus nu răspunse, dar, aplecîndu-se, porni
cu degetul pe pămînt. Cum cărturarii r ' SCr‘e
Ș* fariseii
nu mal conteneau cu întrebările lor, iei se
r:H
*e săridică
și le zise: «Cel ce n’a păcătuit dintre voi,
i
runce
dintăl>. Apoi, aplecînd'uI a..
‘pleatra cel mal
„ x .r • 1 ~~r34’ “H*ct.inau*Se
dm nou, scrise pe pămintînainte... Cel cel auzi x
crrăinrl ast
n.>;t fnltii
... SCr?5
grăind
foliu se r/»tra<s««r?f
retraseră nniilrtt»
unui clte unul, »bătrf
depărtîndu-se mal întăl, așa-că Mântuitorul rămas
singurel cu femeea, care Iera în mijlocul drumu!
lui. Atunci Isus,ridicîndu-se îl zise: „Femee unde-ti
sînt acuzatorii tăi ?... Nu te-a osîndit nimeni"? <Nj.
menea, Doamne, răspunse Iea>. «Nu te osîndi-voiti
nici leu, urmă Cristos: mergi
~ în pace și- să
-I nu mai
păcătueștl». loan : loan : VIII—3—11.
Ce-aș mal avea adftogat leu la istorisirea acea
sta copila mea ? Nimic, afară doar că probabilei
cu cea mai mare bițnă-voință din lume, al să păcătueștl din nou, pentru-că, val, carnea te slabă.
Dacă ți se întîmplă asemenea lucru: nu te des
curaja n.cl de cum, aducîndu-țî aminte că D-zeu
Ieste tatăl mizercordiilor și că Iei a prescris să
se Ierte, nu odată ci de șapte-zeci de ori cîte
șapte, adică pururea, Mat. XVIII— 22, vină de
mă găsește cu toată încrederea, și atunci, ca și
a-zl, îți voiu zice : «Repetă actul de pocăință ți
îți voitt da Iertarea»...
In urma acestei concluzii, straniSa mea peni
tentă începu, într’adevăr, să zică cu toată pieta
tea și cu o adevărată smerenie, formula actului de
căință, in care timp leu mormăeam formula Ierthre!
păcatelor. Alcătuiam ast-felid, amîndol, un duo, în
care leu nu puteam să-mi fac datoriea, fără a
pufni de rîs, de cît cu mare anevoință.
Rostită Iertarea păcatelor, mal aveam a impune
Luizel o oare-care pedeapsă, și avui grija să nu
uit asemenea lucru, pentru-că scrupuloasa mea păcă
toasă ar fi fost în stare să-și închipue că absolvirea
mea nu prețuea nimic.
— Copila mea, prin urmare-I ziseiij cît -putui
de serios, copila mea, fără îndoeală o știi că •
losif, se crezu o dată înșelat de Fecioara Mana,
prea curata-I soție, și chiar aproape să se despart
de lea. Pentru aceasta, biserica a stabilit pe ac
ocro/flar^e^^mare sfînt ca patron, și
și ocrotitor
spec
baților atinși de nefericiri conjugale.
fiind în
în asemenea
asemenea caz, vel
D-tale, copila mea, fiind
Sf- losif
losif d(
două-zecl de
bate pentru Tel și-n onoarea Sf. Și-acum,
mătănii: asta-1 pedeapsa ce-țl dau.
nu mal p&'
copila mea, mergi in pace și să nu
clllîSTIA PROPRIETĂȚI IN DRAGOSTE
.
cătuești...
zice aice»
Jos cortina, farsa-l jucată, aș putea
cu Rabelais...
,r
Gustave whh
Efnber.
A apărut în broșură Materialismuiacoiio^^ulfi
SăfflțîSSKS
tre... De procurat de la Revista Ideel. Ex
P
j'
|
|
•
i
i
j
rredeaî că o iubești. Dar ti’o priveai de cît
’"Gr obiect de proprietate. Cînd a încetat de a
câ “înrietate, iubirea ta a încetat de a mal fi iu
ti Pr0A posedai. In ziua în care al socotit înse
blr%<;a a violat contractul, al cumpărat un re^i/ir si-al împușcat-o. Ori cine al fi, al devenit
îrhioul acesta o brută a tiraniei mal mult.
Tul aceea ce tu numești dragoste. Această aA52înfă de stăpîn. Ce posedai oare în această
!°mee? Ce poseda lea in tine ? Nimic, absolut
•mîc lea îți dădea toată dragostea pe care pu5 de la lea s’o pretinzi. Iți dădu multă, cînd
n inspirai multă. Nu-țl mal dădu de loc, cînd al
ncetat s’o atragi. Amorul nu-I o chestie de cinste,
L bună credință, nul o chestie de lealitate. Iei
u.j o chestie de virtute. Ci pur și simplu o
chestie de dragoste. Poți să al toate virtuțile cu
nutință- Dacă-ți lipsește singura virtute caresă-I
etfrnească, să-I ațîțe iubitei tale, iubirea, nu al de
cît Să te pleci și să pleci. Zici că și-a băgat coada la
mijloc, un altul, care ți-a furat afecțiea Iei. Nu
crede asemenea lucru. Dragostea nu se fură.
Dragostea Ie produsul unei voințl libere, sau
alt-feliu nu Ieste nimic. Tu crezi că dragostea Iei
Ie â ta. Dar de unde o asemenea legătură? lubirea dinsel a fost a ta atîta vreme cît al putut
răspunde la lea. Dar dacă tu nu poți răspunde
la iubirea asta mal mult, rdlul tău Ieste de a te
retrage. Ce drept al a te întoarce din nou. o dată
înlocuit? Nimicești corpul acestei femei. Dar asta
readuce, restatornicește iubirea ? Ucizi pe bărbatul
ce-1 prefera. Dar asta are să micșureze, să scadă
oare aprinderea alegerel sale ? Care din aste sil
nicii păcătoase ar putea să o readucă la tine?
Te duci la aitar și cumperi dragoste, precum te
duci la circiumă să cumperi o băutură. leată filo
zofica ta asupra amorului. Ca și cum n’al fi putut
să convingi pe această femee că ți datora ce va,
dacă ar fi fost așa cazul. Ca și cum dragostea ta,
chiar dacă ar fi fost reală, n’ar fi pierit de Ia cea
dmtăl a Iei îndoeală. Ca și cînd iubirea ta n’ar fi
Pulul se ar^te ’ubire, sprijinindu-I înclinarea
calfă un altul. Putea să-țT sufere dragostea, văzmo-o că alege pe-un altul. Dar dragostea ar fi salutat
această dragoste nouă ca și cînd ar îi fost vorba de
® ’ d.rag°stel tale. II zici necredincioasă.
.^^•ncioasă, cui ? Făgăduinței sale. Care făgS'W Făgăduinței să te prefere pe tine. Dar
Ip?a araS°stea Iei a fost atît de oarbă să formu-
fi recunoscut îhfiînt Nu ți-al mal fi amintit de
iubirea de odinioară. N’al fi pretins ca amorul să
rămînă pururea țintuit într’un loc, pentru faptul
c’a dăinuit acolo odinioară.
Pretutindeni văd acest soiîi de iubire sau de-’
amor, luptîndu-se pentru proprietate. Așa amor
i o osîndă, le un ocnaș, leu mă instituesc gar
dian, și cînd amorul încearcă să scape, asediez,
atac cu brutalitate sfîntul său conținut Și socie
tatea bate din palme. Societatea nu admite amorul. lea admite un contract. Iubirea trebuie să
poarte semnele și pecetea unor magistrațl. Tre-.
bule să treacă prin reglementarea unor sistema.
Trebuie să se prezinte cu stampila popească. Ie
de ajuns să fi fost o dată Iubire, ca să rămîe iu
bire în veci. îmi poți preface iubirea în u ră,
N’are a face, iubirea rămîne iubire, chiar atr mei
cînd nu meriți să mal petrec măcar o clip/. alăturl de tine. Și totu-șl să nu cerc să dau ; adă
post unul alt sentiment, strein... Iubirea nn are
drepturi. Contractul are. De prisos să răjnîT cu
credință iubire!, trebuie să păstrezi credirif ă con
tractului. Iubirea nu-I iubire. lea l un uz, un obiceiu, o rutină. Cînd se revoltă, trimetea n în urmărirea-I pe toți spionii polițienești. CBad ame
nință să plece, unde are toată rațiunea dea fi,
punem toate stavilele cu putință, cu brutalitatea
interpretărilor noastre rătăcite, greșite.
leată de ce, în timpul din urmă, la New-York,
Rose îșl ucide în mod dramatic femeea. leată de
ce în fie-care zi cetim în ziare, aceaslă veche
rubrică, farsă: «Trădări. Afecțiuni furate». Ca ș
cum al putea să furi ceea-ce-țl aparține. Ca ș
cum al putea să posezi, ceea-ce nu-I al tău.
H. Traubel.
Din Franțuzește, de Mina.
CEVA DEVENI CIVILIZAȚIEA
Ce vor deveni roadele întregel munci ome
nești', ce va deveni civilizațiea? Viitorul sa?
fie reîntoarcerea la maimuță și la vieața după
natură, precum scriea Voltaire lui Rousseau,
spunindu-i să învețe a merge în patru labe?
Să fie-așa, precum repetă toți, cari-s încre
dințați ca civilizațiea de care ne bucuram asta-zl ieste un bine atît de mare in cît nu admit
nici măcar ideea de a renunța la nimic din.
ceea ce această civilizație ne-a dat.
<Cum, striga-vor asemenea oameni, voițl să
înlocui ți orașele noastre, cu căile lor fievate,
electrice, subpămîntene și aeriene, cu ilumimi trebuea să inspire nici un act natul electric, cu muzeele, teatrele și monuIubirea nu face, nici nu primește mentele lor, prin comuna rurală, formă gro
Iubire»;
nu Pornește nici nu dă garanții. solană a unei vieți sociale părăsită de ome-.
Poate e?!îlne ’ub>re cît dălnuește. Asta-I tot ce nire, de mult, de mult» ? «Fără-ndoeală, i’ăsspun*» ? *âgăduească iubirea. Știu tot ce se poate punde-voiu i’eu, orașele voastre, cu cartie
țâței casupra virtuțeî, asupra siguranței Socie- rele lor pline de mizei I, cu s/um-urile Lon
cieta'te,
. PuT primejduită prin iubire. So- drei, New-York-ului și altor centre mari, cu
b,relfau e Pr,meiduită prin omor. Indărătul iu- casele lor de prostituție, cu băncile lor, cu
MâLtU îera ’ubire, Iera o armă. Iți Iera bombele îndreptate atît împotriva vrăjmași
zis contrf *.ncrede iubire! tale. Te bazai pe un așa lor dinăuntru cît și împotriva celor de-afară,
!UI teren « pe 0 obligație. Fiind bătnt pe singu cu închisorile și eșafodurile, cu milioanele lor
rel oM|ț!Lcțre Iubirea sălășluește, a! întins iu- de soldați, da, toate astea pot să fie desBin-1 * i»5jrea ta a fost asasjnat Dac’alfi țațe fără nici o părere de râu».
u«îrerbmfalăU;ntAși' a ta sâ ° îee •e bunâ’
«Jrat, nu un amant de paradă, te al
«Civilizație» noastră Ieste un mare bun*r
�70
hftWA. tnfifit
repetă acest! oameni. Dar cel încredințați de
asemenea lucru alcâtuesco minoritate. Aceștia
sint acei cari nu numai că traesc ta mijloculI
acestei civilizații, dar trăeșc prin leți în bielșug, și aproape în trîndăvie, față de munca.
poporului muncitor.
Toți împărații, toți regii, toți președinții,
toți' prinții, toți miniștrii, toți militarii, toții
funcționarii, toți proprietarii, toți negustorii,,
toți inginerii, toți medicii, toți învățații, toți
artiștii, toți profesorii, toți preoții, toți scrii-,
torii, sînt convinși, că civilizațiea noastră ieste1
un bun atit de nemăsurat, în cit nu admit
măcar gîudul că. ar putea să dispară, sau
chiar să fie modificată... întrebați inse imensa
masă agricolă, ori din ce țară vreți, slavă,
chineză, hindostană, sau rusă, masă, care re
prezintă nouă zecimi din omenire, întrebați-o
dacă civilizațiea atît de slăvită, atit de scum
pă claselor intelectuale, ieste un bine sau nii ?
Aceste mase yă vor răspunde cu desavîrșire
în senz opus : vă vor spune că dînsele au
nevoe doar de pămînt, de îngrășăminte, de
irigații, de soare, de ploae, de lemn, de re
coltă imblelșugată, de unelte de arătură, puțin
complicate și lesne de fabricat în localitate,
chiar de cătră țărani.
Cit se atinge de civilizație, populațiea ru
rală nu o cunoaște sau o vede sub adevărata
iei față : corupțien orașelor, nedreptatea ju
decătorilor, te mnițl, pușcării, biruri, palate ne
folositoare, muzee, monumente, vămi, cari îm
piedecă liberul schimb, tunuri, chiurasate, ar
mate pentru a pustii țările străine. Popula
țiea asta va spune : Dacă civilizațiea voastră
vi-i asta, atunci nu numai că-i nefolositoare,
ie chiar vătămătoare.
Gel ce se bucură de foloasele civilizației,
" susțin că le un bine m^re pentru omenirea
întreagă. Dar în privința aceasta, aceștia nu
pot să fie nici judecători nici martori, pentrucă-s paJrțe interesată. Fără îndoeală că am
înaintat, din punctul de vedere al progresului
technîc. Cine a înaintat inse? Mica minori
tate, care trăește parazitar pe spinarea mun
citorilor. Din potrivă, poporul, care muncește
pentru toți cei ce se bucură de civilizație, con
tinuă â trăi pretutindeni, în toată lumea creș
tină, cum a trăit acum cincr-șase veacuri, folosindu-se rar de fărâmiturile civilizației.
Chiar privind lucrurile din punctul cel mai
bun de vedere, distanța care despărțea po •
porul de clasele bogate, acuma șase veacuri,
departe de-a se fi micșorat, mal jdegrab-a cres
cut. Nu vreu să spun prin asta, precum ar
crede unii, că dîndu-ne samă că civilizațiea
nu-1 un bun absolut, trebuie d<i acum să a
runcâm tot ce oamenii au deprins în timpul
luptei lor împotriva naturei. leu zic că pen
tru a ne încredința că toate achizițiile ome
nire! îl sînt lei cu adevărat de folos,, trebuie
ca toți oamenii, nu numai o minoritate, să
poată să se bucure de iele. Trebuie ca masa
nu mai fje silită să se despoae îh folosul
nnora. numai, cu amăgitoarea speranță ca buva sa fie folositoare gene-
runcit să fie construite și de neînțeles^
gărnicie a celor ce le-au construit. Cu XaIu‘*
stupid, mal odios Ie înse faptul de a -?al
case de la zece pană la trei-zecl și șase de ♦ Ca
de cari oamenii de astă-zl stat atîta de '&G
dri. In jurul lor se întinde pămîntul
vezile, cu apele salo limpezi, ,.ou
curat, cu păsările, cu animalele sale cu Sau
țiul unde strălucește razele soarelui'. Cu
astea Tel se silesc să ascundă, să aslune°?te
mina. Iei zidesc enorme cetăți unde nu se n~
nici iearbă, nici pomi, unde apa și aerul .«}
viciate, unde mărfurile sînt falsificate și
întreaga vieața ieste nesănătoasă și grea Qe
Nu-I oare semnul unei adevărate nebunii
semnul nebuniei unei societăți întregi ca,J
înalță în slăvi nebuniile săvîrșite de lea? Pm
fi luate și alte pilde. Priviți în jurul vostru
și veți vedea la tot pasul invenții asemănă
toare cu zidirile dotrei-zecl și șase etage, cari-s
tot una cu piramidele Egiptului.
’
Cei ce susțin civilizațiea, mal zic : «Sîntena
gata a îndrepta ce-i rău, dar trebuie de pgg.
trat intact tot ce de omenire ie cîștigat».
Tocmai ceea ce spune medicului berbantul
care șî-a compromis sănătatea, și care-l gata
să facă tot ce acesta i-ar ordona, cu oonditiea
de a putea să-și ducă înainte vieața lui de
destrîu. Noi spunem unul asemenea om, ca
singurul mijloc de a-șl îmbunătăți starea, ie
de-a-șl schimba feliul de existență. Ieste
timpul de spus acelaș lucru „omenire! crestine“, și Ieste timpul ca aceasta să-l înțeleagă.
Greșala inconștientă, une-orl conștientă, pe
care o săvîrșesc susținătorii civilizației, ieste
de a privi civilizațiea ca o țintă, ca un rezul
tat, pururea ca un bine, pe cînd dînsa nu le
de cît un mijloc. Civilizațiea va fi un bine,
atunci cînd roadele lei vor fi bine întrebuin
țate. Explozivele sînt folositoare, pentrufstabilirea unei linii ferate, sînt teribile într’o
bombă. Fierul ie bun, pentru fabricarea de
pluguri, funest cînd servă la facerea obuzelor
ori cătușelor de-nchisorl. Presa poate să râspîndească sentimente frumoaso și idei înțe
lepte, dar poate servi, cu și maT mare izbîndă, idei falșe, vătămătoare.
.
Chestiea de a ști dacă civilizațiea Ieste fo
lositoare sau vătămătoare, nu poate fi dez
legată de cît după ce se va ști dacă în so
cietate precumpănește râul sau binele. In.s •
cietatea noastră, în care minoritatea asupreș
majoritatea, civilizațiea constituește un w
râu. lea Te o armă de apăsare mal mult,
sele superioare trebuie să înțeleagă m
i
cum-că civilizațiea, cultura lor, nu ie
un mijloc, o consecință a robiei în
je
rea majoritate a . muncitorilor Te Un
cătră o minoritate de priyilegiațl.
Ieste timpul dea ne da samă c“m' rgeiD
parea noastră nu-T de-a urma sa
picîj
mal departe pe calea pe care am ap
re.
de-a păstra ceea ce-am
că am
cunoaște c’am mers pe-o calerl», ’ L
n®
căzut într’o văgăună din care tren
h&VlStA ItJEkt
71
«ă Teșim- Să nu purtăm grijă pentru tot
‘O CERINȚA A EDUCAȚIEI
31 ‘urirn după noi. Din potrivă, lepădînd ca
De mirare cum toate artele au la noi o vreme
' °e .rină de prisos tot ce ne împovărează mal
o SU gă ne silim a ajunge pană la pămîntul de ucenicie, afară de arta cea mal grea dintre
toate, afară de arta de-a forma oameni...
i eted Ii0 și-n Patru bibe măcar.
Asta s’ar ocupa mal întăT de-a reforma întreaga
c®nmul va duce o vieața bună, rațională, cînd
pricepe s’aleagâ cea mal bună dintre noastră edu ație gotică, barbară. Nu mal Ieste de
i 90 '
s0 VOr nl’ățișa. In situațiea actuală trebuință de spus că tea va alungaplictisala, tristeța
menirea creștină» trebuie să aleagă din două și pedepsele corporale, că va deprinde pe copilași
<0 Sau să rămîe la civilizațiea aflătoare, cu dragostea, nu cu frica, pentru a face dintr'înșiî
una‘ figură cea mal mare suma de fericire cetățeni și nu sclavi.
! Cnel minorități, pe cînd majoritatea se tavăCu chipul acesta lea va alunga emulai ea din
? te în mizerie și robie, sau să jertfească o școală. Emularea, se zice, Ieste un stimulent. Toc
eLe din cuceririle civilizației, chiar toate cu- mai de-aceea Tea mi le de admis. Oameni in toată
eririle cari folosesc cîtor-va, și aceasta fără firea, lasațl mirodeniea, dresul, celor al căror gust
nici o întîrziere, pe data, de îndată ce ne vom le slăbit, nu dațl copiilor de cît mîncănirl dulci,
încredința că tocmai avautagiile acestea îm simple, ca și lei, ca și noi. Nu trebuie să Ie dațl
friguri sîngelul lor, ca să Ii-I faceți să circule:
l piedecă mulțimea de a se scăpa de mizerie lăsați-li-l să curgă în cursul Iul firesc: natura s’a
și robie.______ L Tolstol.
îngrijit pentru asta la o vrîslă aiît de activă, aiît
de neastîmpărată, de vie. Neliniștile adolescenței,
IDEALUL MULȚIMEI
pasiunile tinerețe!, giijile vrîstel mature, îl vor în
flăcăra o dată cu mult mal mult de cît am fi in
Ideal al mieu și al celor cinstiți. Răpește-mă stare noi a 1 potoli, a-T calma
lnsuflețește-mă și fâ-mă să cînt despre tine
Emularea Ieste un stimulent de o ciudată speță.
clntecele cele mai sublime și cele mai noi. Gît Nu sîntem noi să ne servim de îea, lea se ser
suna.coardele lirei mele, fa să pară timpul, vește de noi. Cînd ne propunem noi să subju
clipe, veselie, sărbătoare, mulțămire și liniște, găm un protivnic, lea ne subjugă pe noi. Ca și
lubescu-te foarte. Tu iești cel mai frumos și omul care puse căpăstrul și încăleca calul, după
cel mai bun dintre toate bunătățile lumei. Mi- cererea
_____ .iul,, ca
_____
_____ rpe
____________
să-l răzbune
cerb: o dată,f pe
nunaji-vă, voi cîți mă auziți și lasați-mă să sufletul nostru, cu picioarele n scări, îea ne silește
cînt, ceea ce n’a cîntat nimeni. leu nu voiîi să mergem unde n’avem ce face, să alergăm după
clnta bocete sau deșertăciuni.
tot ce
ce fuge
fuge mal
mal iute
iute ca
ca noi.
noi. Emularea
Emularea ne
ne umple
umple
—y.
tot
w Ideal sfînt. Fă-mă să cînt pe Isus și victoriea toată cariera viețel de neliniști, de griji, de deMarilor și Liber Cugetătorilor. Ajută-mă să șarte dorințl. Și chiar cînd bairîneța ne încetipovestesc marile lor fapte, învățături și lupte nează ne mieșurează toate mișcările, și-atuncea încă
*• ggroaznicul balaur, numit vieața socialăi ne- îea
“ ne mal săgetează cu acele vane păreri de rău:
cu
dreaptă,
4”, ce înghite atîtea ființe nevinovate,, ca
Post equitem sedel atra cura : O grijă neagră
jertfe și victime ale iei. Fă să scot ast-feliu de stă călare la spatele călărețului.
cîntece, de cea mai sublimă cîntare, ca între
Avut-am oare nevoe în copăîlfie să-ml întrec
gul univers să se pătrunză de cuvintele mele, camarazii la băut, la mîncat, la plimbat, ca să sim
sa
sa învețe. Fă ca toți oamenii să țesc plăcere? De ce să fi trebuit să mă deprind a-I
se înfrățească și să trăească o vieața liniștita, întrece la studii. Ca să-m! fie studiile mal dragi ?
phna de sublim, cîntare, veselie, joc și îndc- Nu puteam să mă deprind să vorbesc și să judec,
s ulare, Dacă aceasta îmi va reuși, merit lauda. fără de emulare? Funcțiile sufletești nu-s oare tot
cîștigat cea mai mare victorie alît de naturale și tot atît de plăcute ca și cele
mîw? Oamenfi°r1 pentru a le da Idealul, care trupești? Dacă acestea ne întristează copiÂI, vina
aa ăcut săcînt cu atîta înfocare.
Ie a metodelor noastre, nici de cum a științei:
----------------------------------------------calo • !n mîna
cu tQțn instrumentele muzi- nu-I din pricină cum că nu le-ar plăcea. lea ulu^^ntați
’jnereu,
facefi^
1C
mef0n, cu dor, cînteenj
cînteenl mieu. Și tați vă cum imitează tot ce vad pe alții făcînd, tot
lp.
ie-aa\,^
9^*°*
r.e^^
* VT"**
u<^eni --------------------------------cunoscut minun.le pe v-.i
cari ce aud spunîndu-se. Vreți poate ca să atragețl pe
selie. î’51 Idealul mieu. Prefaceți clipele, ve- copil lă îndeletnicirile voastre? Faceți precum face
plăcut . aI°are>„ fericire. Sune cîntul cît mai natura cu cele ale Iei: puneți în Iele plăcere:
onoare^1 r^ raa* frumos> Faceți aceasta in o- copiii vor alerga de la sine.
m°s Id eaJu1Q1 mieu, care ie cel mai fruEmularea, întrecerea, le pricina celor mal multe
mai gi .eal
.unui om virtuos. Și ziceți: <Nu rele de cari sufere neamul omenesc. Asfa-I răP°mnoif Un’ jnvidie, dușmănii. Nu mai sînt dăcina ambiției. Pentru că emularea naște dorința
OM.» ..
ori,
.-. mai sînt sărăci ci
a fj întâiul, îear dorința de-a fi întâiul nu-î
ga»
Nn°
rI’ si șina!
slugi- kt
Nu
și bos,Ql lunfJ11 aLslnt escluși și străini. Nu maii alte cele de cît ambiție, ambiție care sen împarte
^Ulfâmiri’ RJ n8eri, dureri, nedreptăți și ne- după poziții și caractere, în pozitivă și negativă,
P^int», * loate acestea au pierit și ie rai
r* pe de unde purced aproape toate relele viețel sociale.
• *M«aiui v
Ambițiea pozitivă trezește iubirea de a fi lăudat
J’mpui
eu* Cît sună coardele, fă sâ pară măgulit, iubirea unor prerogative personale și ex^’Ște. r>)?e’ ves0lie, sărbătoare, mulțămire și clusive, pentru sine și pentru corpul său, iubirea
P108 cai cu‘te foarte Tu iești cel mai fru- de proprietăți mari, ca demnități, ca moșii slujbe.
‘Hotel.
1 lna1 bun dintre toate bunătățile In sfîrșit, lea deșteaptă zgîrceniea, ambițiea seAl. Soda.
tea de aur cu care se sfîrșesc toate celelalte am-
I
5
�’7â
MfevlstA insist
biții. Singură zgîrceniea inse-tîrăște după dînsao
infinitate de rele. lea răpește celorlalți cetățeni
mijloacele de traiO, și produce, printr’o reacție
neînlăturată, necesară, tălhărlea, prostituțiea, în
șelăciunea, superstițiea.
Ambițiea negativă dă loc la rîndu-I la gelozie,
la cîrtire, la vorbire de rău, la calomnie, la certe,
la procese, la dueluri, la neingăduire. Toate aceste
ambiții particulare dau loc ambiției naționale, care
se manifestează la popor prin dragostea de
cuceriri, lear ia domnitoru-I, prin aceea de despo
tism. Din ambițiea aceasta națională purced dările,
sclaviea, tiraniea, războiul, chiar numai dînsul fla
gelul neamului omenesc.
Multă vreme am socotit și leu ambițiea ca na
turală la om. Dar acum o privesc ca un simplu
rezultat al educației noastre. Atîtde timpuriu sîntem
învăluițl de prejudecățile atîtor oameni, cari au
interesul să ni le inspire, în cît ne Ie cu desăvîrșire
de greu să ne distingem în restul viețel ceea ce
ni-I natural sau artificial. Pentru a ne da samă de
instituțiile societățel, trebuește ca să ne depărtăm
de Iele:pentru a ne judeca înse sentimentele mimeî,
trebuește să ne-adîncim în lea. Cît se atinge de
mine, care am fostmultă vreme împins în sinea-mi
de catră moravurile publice, și care mă depărtez
de lume din ce în ce mal mult, din obicinuințele
mele, mi se pare că omul nu I dus, de sine, nici
să se ridice mal sus, nici să se coboare mai jos
de semenii ce l are, ci să trăească ca un egal.
Sentimentul acesta Ieste comun la toate anima
lele, ale căror indivizi și ale căror specii, nu sînt
sub aservire, unii și unele altora. Cu atît mal
mult sentimentul acesta trebuește să fie al tuturor
oamenilor, cari au o trebuință, au o nevoe mu
tuală de a șl sta îmr'ajutor. Dragostea de ambi
ție nu Ie mal naturală asr-feliu mimeî omenești,
de cît dragostea servituțel. Iubirea egaiitățel ține
mijlocul între aceste două extreme, ca și virtutea
.de care nu se deosebește de loc: lea Ie dreptatea
universală, între cele două contrare lea Ie ca ar
moniea ce cîrmuește lumea. Pe asta o numea Con
fuciuș» «mijlociea», pe care Iei o privea ca pricina
orl-cărul bine, și pe care o mal numea cu ose
bire «virtutea mimeî». Principiu. Iei îl făcea să
consiste în pietate, adică in iubirea tuturor oame
nilor în deobșle. Iei recomandă adesea în scrie
rile sale, <de a nu face să-ndure aițtl ceea cen’al
voi să înduri înșu-țî tu». Pe baza asta naturalăs’a
ridicat clădirea cea nestrămutată a legilor Chinei,
cea mal veche împărăție din lumr. Nici copiii,
nici tinerii nu sînt crescuți în China, de loc, să
se întreacă unii pe alții. Aceștia nu cunosc, zice
filosoful La Barbinais, nu cunosc nici tezele, nici
disputele noastre de școală. Sînt supuși simplu la
niște examene de morală, de câtră niște comisari
numiți de catră Curte. Acești comisari aleg pe
cel ce par mai capabili, ori din ce stare ar face
parte, pentru a-I face să treacă prin diferite grade,
ia cei de mandarin, de unde pot ajunge miniștri.
Emularea pe care noi o insuflăm copiilor noș
tri, Ieste, zicînd așa, o ambiție mai sporită. Pentru-că ambițiosul nu vrea să ocupe cel mult de
dt locul întâi, pe cînd emulatorul vrea să se nalțe
șl In paguba unul protivnic, unul rival. Acestuea
nu-l ajunge de-a fi înălțat până la culmile unul
Tigografi»
REVISTA IDEEI
munte, Tel vrea să-și vadă de acolea Irăsnifr •
Ca un zeu crud, căruea nu-I ajunge CI r,VaHf. J
templu și-i tămîet, îl mal trebuește jertfe are’un
Emularea copiilor Ie și pricina cea mal n
petenie a nestatorniciei oamenilor: cu cru n
&
medaliile, cu cărțile, cu premiile, cu tez l ’ cu
concursurile Iei, pe de oparte lea insniră e e’
1907»
6*
București Strada Epnrîlor, 10.
care de-a fi întâiul, lear pe de alta umpiepe ?e“
care de nesubordonâre față de superiori dPefie* ’
lozie față de cel egali, de dispreț față de i’nfe -8e’
A ne supune orbește unor legi cari nu leu în
Și cum extremele se ating, această educație^*
samă pornirile individului și cari sînt cu totul
bițioasă, Ieste în acelaș timp cu totul servilă r*1’
Foarte caracteristic pentru energica și străine orl-cărul simț de reciprocitate, ar însemna
lea nu duce pe oameni de cît prin dra^osha i”1
stăruința ce trebuește să o desfășure, tn ca și cum noi, oameni în toată firea, ne am su
deî, măgulirel, sau prin frica de blam, lea-r h,
propagandă, in luptă, elementele de pro pune regulelor făcute de niște copil, regulelor
pentru întreaga vieață ladiscrețiea unor’ lingusiU?
gres de la noi, dacă articole ce atacau făcute de noi înși-ne.dacă vreți, pe cînd n’aveam
cari, de obîceiu, se pricep tot atîta de bine să !
ignoranța obștească, acum aproape două nici o ex eriență, nici o cunoștință mal adîncă
bîrfească, după cum se pricep a linguși. Aproba
zeci de ani, sini de atît de mare actuali de vieață. Firește că oare-cum criteriul reciproci
rile altora, pe cari vrei necontenit să le cucerești
tateși a-zi. Cu atît mai caracteristic, cu tățel,
tăți, despre care vorbim, noi îl cam scoatem din
te cuceresc la rîndu-le cu atîta putere, în cît a
cit cei cari par a avea mai multă nevoe făgașul
neegalitățel,
în care
care nne-a destinat fatali
- •
--1>——țvi, iu
junge să fii înconjurat de niște detractori al celui
de convingere a-zl, sini tocmai unii din tatea
sau determinarea istorică ca un timp să trăim,
mal vădit adevăr, pentru ca adevărul acesta să
cei, ajunși acuma puternici, tn numele că și ridicăm criteriul acesta ce-va mal sus, unde să
nu-1 împărtășești nici o dată: ajunge să fii jn.
rora articole ca cel ce apare aici oare fie cu putință o mal dreaptă aplicare a lui.
cunjurat de niște propoveduitori al celor malabcum se scrieau... Articolul acesta se re
Lasalle, vestitul agitator socialist, are în cele
surde păreri, ca să ți le însușești însii-țl cu vre
produce din tMuncai, de la 9 Septembre din
* cea mal deplină dreptate cînd afirmă că
din ---urmă
mea. P.opriea ți judecată înfrîotă de asemenea ti
1890.
P. M.
Conslituțiea, adecă legea cea mal de samă din
ranie, al cărei jug al fost silit să 1 înduri din co
Stat, să^fFe^
legea care cuprinde în sine toate legile, trePoate sînt unii cari se întreabă
i
dacă
mișcarea buVe
pilărie, conștiința nu ți se mal formează de cit
wuva llllțUdrCS
L- 0o relație, reală de puteri. Intriadevăr,
socialistă Ieste o mișcare
. -- legala. Vom lămuri în- ? T
f,e
după părerea schimbătoare a altora, care ajunge
ceîrpoate
dată. Mal întăl rținem
săMVV..KUI,
declarămUdcăvur
vorba legală, Hi
pa‘ fi altă ce-va o asemenea lege, de cît sta,
--------- -----pentru tine singura regulă a binelui și răului.
stabilite cu datiîntru cît se leagă cu lucrurile stabilite,
unor raporturi aflătoare în moravurile in
Educaiiea ce avem ne dispune tot așa la în
n.lo cfrîmncocfT
nele strămoșești, începe -x
să ___
nu mal albă o însem divizilor, și ce trebuie altă ce va de cît ca mora
dărătnicie, după curn ne dispune și la nestator
vurile
să
fie în opunere cu legea scrisă, pentru
nătate
atît
de
mare
în
mintea
noastră.
Noi
știm
nicie. Prin vanitate și slăbiciune lea ne inspiră
că sîntem produsul
[Jiuuudui mijlocului
IIIIJIOCUIUI încunjurător, miica aceasta să nu nai albă nici o tărie ? Ajunge
orl-ce. Și spiritul de partid are atîta putere, In
Ioc rșrp
care ne
întreține
ca pornirile
„A țnir.
i?ne vieața și
-i ne îmboldește a ce
n, lear noastre să fie protivnice pornirilor
cît ajunge unui ambițios să zică acelor din parti i ta
pe mișca
Fafal
rce nieDle ar îngădui o oare-care lege, pentru a fi
ne mișca,
fatal,
mtr’un fetru. VSimfim
că avem tre- îndr
zanii lui cari ar șovăi să I susție părerii : <N’abumtt de mdestu'at și căutăm să le îndestulăm, pentru
X |, să luptăm de a schimba acea lege,
reptățițl
vețl curaj», pentru a-I aduce de partea-I. Cu toate
firi să luăm in samă dacă strămoșii au avut a- P p'
itru ca lupta noastră să fie legală.
astea nu Ie de loc curaj, ci o slăbiciune cumplită
celea șl trebumfl ca și noi ori au statornicit legi cari ne
rfrn avem de luptat să schimbăm legile
«mirt,
a te lăsa tîrît de pasiunile unul om, ale corpului
tâu, sau chiar ale patriei taie. Asta vine de-acolo ; 2™e s^pun’m111531 Să ,rebueasc3’ Pen,ru astel cari ne cîrmuesc, de cîte ori aceste legi ne în
grădesc
libertatea, economică și politică, liberta
că pe de o parte nu cutezi să te împotrivești la j
Intru cît
in te de care înțelegem că trebuie să ne folosim.
cit legalitatea se leagă cu interesele innimic, lear pe de alia Iești încunjurat de, puteri :
în prezent, acelaș or- De alt feliu nu se încape lîngezală, nu se încape
pe cari le socotim tari de tot. Dacă al fi în par | divizilor cu cari alcătuim,
ganzim social, sîntem gata, legalitatea asm <=’o împăcare, odihnă, cînd se știe pe ce teren nepriitidul opus, aî fi de păi
»
•
w MUnua vinar noia- tor existăm, cînd o adaptare la situațiea în care
menea r'**---’—
nu de tot. Recunoaștem că trebuințele noas dălnuim a-zl ar fi echivalentă cu moartea. Lupta
cu-nfocare, adese-orl îmi zic - he^care ar susț
tre pol fi maî bine îndestulate cînd trebuințele pentru o rînduire rațională apare cu chipul acesta
o părere contrară, dac ar fi fost născuțl Ia depăr
semenilor vor fi îndestulate de asemenea bine. ca salvatoare, și orl-ce ins care ține la propriea
tare de atîiea mii de kilometri de-aicl. Ce z^:
acRecunoaștem că simțul de rec.inrnrîfafA
«<« cine, sa conservare nu numai că Ie îndreptățit,Ie dator
«w nimenea
simțulce de
simțul
de asemenea luptă să susție, să poarte... Asia față
ajunge și lărgimea unei strade măcar, penmt
® face altuea aceea
amreciprocitate,
dori să ni se
jacu,
al
unei
păcp. mult, și pentru—dezvol
facă, de constituțiea cea nescrisă, fața de simțul nostru
pe ve.I vrăjmașul cel mal înverșunat a. —,I I trebuie dezvoltateea
cît mal
refl, al cărei cel mal zelos partizan al fi fost, dactarea aceasta ne gîndim noi la acea egalizare a uman și critic.
j condiții^
fi fost crescut în casa de peste drum- Schimbînd
Seni
—țiilor sociale, cărei ne-am închinat stăruin
Dacă ținem samă de constituțiea scrisă, în spe
educațiea unul om, îl veți schimba rcg’ttțL
țele noastre.
cie de constituțiea de la noi, lupta noastră, de a
drioHs.
Rolul educației, ca s’o luăm de la capăt, al unei schimba, cum ii și Ieste pornirea, starea de lucruri
brăcămintea, filosofica, morala, religie^» P lucru |
mul, și așa mal departe. Ne?Păr3t’/L ne frlâ- | țj^terl mal ales îngrijite, Ieste a dezvăli și cul- de a zi, încă Ieste luptă legală. Toți cetățenii au
cu totul umilitor pentru om, m stare sa . o |. Inik£or?!!ri,e fire$tT a)e indivizilor, potrivit cu re drept să-și spue gîndurile lor, prin graiu sau seds...
cînd vvedJ?jSe, 1 S Â Științei și potrivit cu interesele colectivităture de la cercetarea “apvăruiul, cina
Camașa glăsuește un articol din Constituție. Acest
nu numai luminile noastre
- oar - ,
i- articol, cu alte vorbe, ne recunoaște dreptul de-a
ci chiar și sentimentele noaslre>fnfr(,n;/ne di i
-ii spune că organizarea societățel de a zi Ieste o
; mar?nleFe’ întru cît ace,e lucruri
nu aduc
vătă- organizare nenorocită, o organizare menită să
naște cu not, alirnă aproape tu
J
pornire
deosebită,
i,rT
«o
»
x
*
x pleară, că legile de a-zl ocrotesc pe despoetorl
educaiiea noastră.
, ,,.rA iubi^ !î *lce rî2<ir cu 031-1 omul trăe?te în societate. De
Asl-feliuy daca iubim adevărul, aa
|
și apasă mulțimea cea muncitoare. Acest articol,
Porturiu
u.
oe
am
statornici-o,
cu
privire
Ia
rape oameni, sinlem siliți să ne in
pnb^' ji feertaUa ntre oameni, fără deosebire, ar fi, că
oile naturel, dacă legile socielaț siereai^a' 11 ^te liha
REVISTA
IDEEI
începe acolo unde se sfîr?
bează cu prejudecăți chiar de } a lrcjfă^ , Unul lnHi!uea individ
8ltuea, orî> dimpotrivă, libertatea *hAnftm
UNentftlo
AN, 10 NUMERE, 5 LEI
șira, și ne fac
{ titei
’e 9fir^te 30010 ^de începe liber- A£°*a“®nteIe
» se trimet prin mandat:
Mușnia, io, straia Bourilor»—Bncurein.
Str. Lipscani 1
legalitatea luptei
Șl
.. âSșrJSăâg!
Cv*
VII
•!»■»
— W-- - —-
......
j '
X
i
riH<z«nrw
——•
J
�ÎIBV18TA IDEE!
75
mnmh
74
ea unealtă de paradă, In iața stăptnitoril<10r> Priațl
și prințese.
mult pe
Moștenirea aceasta costă foarte mult
noastre.
Nu-I vorbă, articolele cari ne sînt prielnice și
‘“stră,®” ?«a
suprimă granițele, prin vaPe Po.
&vem de cît să cercetăm budgetele
1.
țJLi drumurile de fler,prin telegrat și prin te
de cari în lupta noastră ne putem cu adevărat poare. N’avem
nuale
.„io ale r1«»nartamentelor
departamentelor de
de ră^bniu
războiu din' , afolosi, sînt puse în constituție mal mult din în1
.C
care
prinde
s
’
amestece
popoarele, în Vre3 statele
de căzărml, cu r
14- 'cînd sînt poate cincl-zecl de mii d - dicțiotîmplare sau ca un lustru aparte, pentru că nu civilizate, cu construcțiile
x
j
ma?inele
hrana
distrugere,t cu cumpărarea dc
de cai, cu hra"*'
1
franceze-germane, și tot pe atitea în toate
puteau să-șî închipuească stăpînitoriI că vor ajunge de
cestora și cu întreținerea
Unde mal
maln^
întreținerea trupelor.
trupelor. Unde
nun
I Eihik.
0131 cu samft cu u?urintil de-a învăța
și stăpînițiT să le fee în serios și chTar să se foriimîn
nelnrrnt».
««-.li
/Un«n
pămînturile
cari
rămîn
nelucrate,
copiii
'i universală, ie absolut fără folos a se bate
Idba de loc
.wx- :.
_____
îosască de fele. Dar nouă nu ne pasă
bătrîni! c?r* trăesc mizerabil, acoperit! dÂ
Războiul,
făcut pentru a crea debușeurî sau’
Te scris la carte, și la cartea cea mare, că sîn
Raportul budgetului de războiit, în' Franțâ^n'
I
„iețe
comerciale,
nu-l mei de cum o afacere bună
tem liberi să scrim și să gȚăim ce gîndim, ce 1^-.
o sumă de 644,524.515 fr.,sum’ă^
Singuri vre-o cîțl-va neguțători sau slujbași gras
credem mal ales ca iwL
b’rcl?
nu
reprezintă
1,289,049.030
ceasuri
de
muncă,
a
cit
vom renunța nici de cum la o atare prerogativă
prerogativă:: 50 de baniT ceasul în mijlociu, sau 128,904.000 2 i Jâtip se folosesc de traficul impus celor învinși
L cind cea mal mare parte din locuitorii naț-e’f
vom spune sus și tare, să ni se audă,
;
*
cît mal
zile de muncă.Cusuma asta s’ar fi putut distribui •
colonizatoare sînt în cea mal neagră mizerie și
peste multe hotare, gîndirea.
Cînd știm că valoarea de schimb a unul lucru 64,452.45! perechi de încălțăminte, a cîte io
ar consuma bucuros toate produsele cari se exfr.
perechea,
sau
10,742.075
costume,
a
60
de
portează atît de departe și cari se vînd sub oTeste deopotrivă cu munca mijlociu trebuitoare
pentru a-1 face, muncă răsplătită aproape cu ni fr., sau 644.524 mobiliere, a 1.000 de Ir., Uu
crotirea tunurilor... Făcut cu scopul mărturisit de
mica acum, cînd știm că bogățiile stăpînilor sînt 1,611,311.200 kgr. de pine, a 40 bani kilogra i t civica popoarele înapoeate, războiul nu-I de
alcătuite din munca omenească și anume din mul, sau să se construească 128 de falanstere sau
loc o acțiune bună, pentru-că, în cele mal multe
munca cea neplătită, cînd știm că concurența și de gospodării comune, a cîte 5,000.000 unul.
! cazuri, s’ar stabili raporturi cu totul paclnice dacă
Precum
vedem,
mijloacele
nu
lipsesc
nici
de
neînțelegerea dintre oameni înlesnește îmbogăți
{ colonizatorii ar fi pacinicl. Popoarele astea sînt
Indămîăă capitaluri 7?
și prilejește cum, , ca să se facă ceea ce propun socialiștii. Ie •. ca unele animale, cari, nevfizînd nici o dată oarea celor ce au la muaiuîm
vorba
numai
să
se
întrebuințeze
la
o
muncă
Ioi
.....................
......de vînzsre
ruina celor ce n’au de
cît brațele
vînzare ori vorbi.
r_—: cari-s acum în slujba unor o- I' meni, rămîn uimite cînd dau cu ochii de dînșil
i lotăi, fără să fugă și lăsîndu-se să se pue mina pe
mintea, cînd știm acestea toate, avem tot
t:‘ drep- lositoare puterile
In cifra de mal sus nu-I soco- ■
tul să căutăm a lumina mulțimea, să trezim în- pere vătămătoare.
care
ar face
un InUI
total '
Dar» ?Ind în llrma uncl asemenea încrederi
■ * • ’
CU C
orr* or
fae-r. un
napx., de
— ---tr’însa simțul de frăție,
solidaritate... Avem tit și budgetul marinei,
au ucl-buicde 1 au loc răpiri, masacre, dînsele fug și nu mal stau
miliard șt
și aoua
două ssau trel-sute de
lupta
pentru
schimbarea
orga=de
aproape
un
miliard
de cătră mili- «W 0 dat>1 pe-ap<-oap«. Superioritatea intelectuală
tot dreptul de a 1
l~" —
------e a-zl, chiar după constituțiea milioane, pe lingă timpul pierdut
i națiilor civilizate ar trebui să fie o rațiune mal
nizăreî sociale de .. ,
putea să producă d:
dacă n’ar exista
’ r»ari
tari,
carix ar
ar Dutea
mult, ca in raporturile lor cu surorile mal tinere
Această
cifră se raportează, apoi, la un
scrisă.
armata. AimaT la
muștru- . 4 .u întrebuințeze nici de cum forța. Spiritul
dine
în locul
dezordine!
pentru-că
ne 1
t,“.p d pî,' ’ .,ntrebu
Ia niște
Sîntem
nebuni,
pentru de
că a-zî,
voim să
aducem or. . •‘nkta,ț ««mal
-• •
••
- j - _w_
supunem îmboldirilor noastre firești, de-a neîn- !u,!l car.aghioase. Inch>puiți-vă la un timp derăz- rfcboTnic a făcut pururea ca altul să fie privit ca
.n obleet pe care poțf 5Î puI .tăplnire, a (ăcut
destula trebuințele, ne ultînd de trebuințele al- ^O1U : d,stru£e.rl de eJPlo1axtJ.rI agr»cole, distrugeri
iu<.uv«
«.
----- toate
wcyirea
să fie
privită caaulegitimă.
_Și aproanp
aura moarte
căldură
părinții,
națiile
cuceritoare,
avut, piJurea
P fată
tora ? Sîntem nebuni pentru-că ne-am hotărît să dc^ec°lte» de mobile de clădiri,
dekoameni.
nu
mirffim în spinare pe nimeni, de cît pe
p®ntru-ce veghează cu atita căldură părinții,
lor
copil?
De
ce-I
dii
:
de
“
dalte
nații,
drept
credo
:
Tu
trtbueștesă-mi
neputincioși șimnrmi, uc v..
, -raamele> aaupra tinerilor lor copii? De ce-i d».
mie, viitorul tău ieste proprietatea mea și
; mai puHăm în spi^
u a
ne. manicic, <»ur- ----- cu ajutorul vegherilor, cată
pută “
atîtor
boale,.•. ?i,
volnici?
Dar
cînd
nebună,
în
felîul
nostru,
va
fi
“*U j'
■ ■ ’ \“ ‘ de frigurile rek, ( *<1 pnn fier și foc și trădare, vel fi în puterile
iputincioșl și infirmi, ae at# cu ao;
,
a
tot
soiul
de
mele,
,
va
trebui să mă iubești, cum își dubește
mulțimea cea muncitoare și toată lumea cu cu- dc'T.s®aPă de pojar de vărsat, c
□ Har cînd ne
getare și simț, va trebui să vă îngrădiți gustul Fu
tuxU^°5, în&nFnlț>.r
lipsesc chiar de ut• a mama, șj să mărturisești cum-cfi cea mal ar
de-a cîrmui și despoea mulțimea, de a trăi din Jertfe , ?înt Pa”ntI can se. hpse«
me can ac prostituează, nu zătoare a ta dorință Iera să fii sub dominarea mea.
că nroducetî cesarul
lor
’ sînt
mame
can copiii
se P'. Prin asta ajung
Să nu se zică că, fără a suprima războiul, se
mai
să
poată
să-și
crească
de-a
cîrmui
șî oespuca UIMI
g
|
a
_
—
*
oX
să-sl
crească copiii,
munca rășluită, a altora, va trebui să produceți să facă dintr’înșil oameni,
și, fericiți, Î?T
bcaută s&
J i se îndulcească urmările. Urmările răzlucruri folositoare, să vă supuneți regulelor tL.
—’-I nu pot fi de cît bestialitatea, sălbătăciea,
plează opera. De ce îșl curmă înse
înse lucrarea? D | primea. Ambulanțele și toate cele pentru întretomicite de nebuni, cumințllor stăpînl...
ce devin nemernici, și lasă să le Frrnă ? Cits^ Pnerea mormintelor, n’au nici o rațiune. Dacă se
P. Mușola.
zică măcar un cuvînt, copiii la ca-'^rel
----- ' iof P61^ ’a kitr’adevăr victimele, dacă se vrea într'ape Ungă dînșil, duc grija progeniturel
lor,’ P60^ ';,r?r.JR se înlăture barbariea, curme-se ori-ce
"L"^rpală
RĂZBOIUL
cel mal mic vînt, cea mal mică ră—...
• mal
■ z 01^ riesființîndu-i-sc pricina, care-I împărțirea
cea mai
mal mică
mica fierbințeală,
«««••»«•.pentru
r
. cea
livrea01 ffMa;elor în naționalități. Trebuie să se înlocuudeală.
Cînd
înse
copiii
lor
vor
îmbrăca
^mctpnirea strămoșilor noștri, ă oaq «
copiil
oentru
. Upta dintre oameni, prin lupta împotriva
Războiul Te m ș
hoardelor sălbatece, ledăl- ucrimei
.
B0Ciale, nu
riPsefașie
sociale,
nu le
le va
va mal
mal fi Jr*cft’».P
,a • ©u}- !ri) r!eI» împotriva boalelor, împotriva nenorocimenilor păduri o ș
măcelărire, care-șl avea c
nea din carnea lor, de gloanțele
gloanțeic cari
.. s cari
ăș . c>u0.' |aatUri]nt mplate din nepricepere, neștiință. Pentru
nuirea acelei trebu.nțl^m
a dm
de sabie,
sat»®^ dc
grile cari au trcbuJnțft
/ndeplineasea fapte
chil,
’ carnea.^ dp scadă, de
pricina m nevoea
vremeT prin disciplină, ch ,
tele furgoanelor cari
deț ■
'°*se, sînt explorările, sînt mlaștini dc sebuință întreținu ă m cmsui v
prin do_
ro^
Z
pre i^lnt m;nțl de nivelat, golfuri de curățit, deprin erarhie-nP"h"lor "rii cari maț trSesc aplin* <ie .llu”L ‘ ,i cad»^ „
trecut ghețuri, polii de
la urma urmeT, recunoaște fegfalifatea și-a
luptei
minarea mona
>
oopoarele au devenitacarna din jafuri,
veacul nostru
cuma inddstnoase.
omeneștT din vrîsta
trăesc, la o laltă, ,
pradă, și tribul antropietrei, cari alergau
*încapc fovinșl
pofag, Și Asirianul,
cazne, și
și Romanul,
Romanul,
JTcare-I făcea să p ară în^cazn
care preface pe pri Ș
țiumai c» să cinoare.
Colnicul feodal,
ca și
* '
mașcero, *»•’« nu servește
3ă prade, să distrugă, ci și
n
scurtă vremt m mval
fatal» , t?0 p * Chimistul Lavoisier, care se coboară în
'“fost, nu că legitim,
^groap, cu necurftțcni.. ț’tr>o latrinftj riscînd
iaturat Cînd populațiile la
:°»re u x'Jt, pentru a studiea gazurile otrăvineîn
năvălitorii, Romani,
’ crUde âj
’-Inț nișțeSU^ lnK
cînd Napoleon și de Moltke,
vindu-s^ăhto
moravurile u co
>
Cînd
po_
rasin ’■ nnOttre distrugătoare,
rezist® .Le* N d®
lndustriea,arta, știința,nu se împacă
P^^Vchidă în cetate,L ^oum cu rftzboiul; cft
J
sft aîba
d® c
g
Războiul a avut, d 0
Stat-—*-
de
ou ,franța și fericirea reală a tutu-
a,.hm.
EXPULZAREA LUI ENCIU
Scrisoarea adresată ziarului „Romînia Muncitoare4*
In fața elocvenței acestei scrisori, orl-ce
comentarii sînt de prisos. Faptele relatate
negreșit că nu fac de dl cinste acestui
strașnic de chibzuit guuera romtnesc,care,
dacă ișl face spaimă de cele inul natu
rale și mal îndreptățite manifestări ome
nești, nu le măcar in stare sa se lip—
sască de brutalitate, ori cît ar fi de as
pre măsurile ce ar găsi cu cale să lea.
Civilizație, civilizație, cu multe jertfe tre
buie iu să fii răscupăratâ, dacă au ajuns să pue mîna^pe tine niște bandiți,
Investiți cu putere, nu numai de minte
lipsiți dar și fără pic de simțire, cari te
țin zălog și te privesc ca un privilegiu
al lor...
P. M.
...In ziua de 27 Mal. Duminică sara, sosi în Cîmpina tov. Decandido Carol, cu un pachet de ma
nifeste, pentru alegeri, ale Cercului „Romînia
Muncitoare'1. Mă î tîlnesc întîmplător cu lei și
apoi cu tov. Laslo loan, la masă. Un melc, adică
un agent, îl întrebă pe acesta din urmă, că cine i
tînărul cu pachetul și dacă nu are cum-va ziarul
Rominia Mmuriloare. Laslo i-a răspuns că nu
știe. După puțin ne întîlnim din nou cu agentul
și de astă dată mă întreabă pe mine, căci acum
aveam leu pachetul în mînă. I am răspuns că am
manifeste și sînt gata să I dau și lui. Vâzînd is
călitura cercului R. M., ne chîemă la poliție. Acolo d nu «polițai» Hfetaxa, se vede ce romîn
din... Fanar Ie, ne spune că deși nu avem nimic
compromițător, totu-șl nu avem dreptul, noi stră
inii, să umblăm cu asemenea manifeste.
A doua zi sîntem trimeșî la Ploeștl, pe cheltueala noastră, alt-feliu am fi mers pe jos, din
post în post, cu jandarmii. La Ploeștl am stat la
secțiea de jandarmi 24 ore, fără să ne cerceteze cine
va, căcTboeril Ierau ocupați cu alegerile. După pro
testarea noastră, sînterrl chlemațl de directorul
prefecturel, care ne spune că ne va trimete la do
miciliu, learpe tov. Laslo îl va mal ține <casă-I
vie minte la cap*. Dar n’am fost trimeșî de cît la
1 luniu, căci Vodă trebuea să facă o plimbare șl
Iera teamă ca noi să nu i o tulburăm... Tov. De
candido a fost trimes cu lanțul Ia mînl și cu la
căt. A doua zi, Sîmbătă, la 4 jum. dimineața, am
plecat și Teu pentru Constanța. Din Ploeștl și
din București am trimes scrisori la cerc. Nu știu
dacă s’au primit. Trebuie să se știe că tot tim
pul cît am stat la Ploeștl, am mîncat din banii
noștri, fiind-că nu ni se dădea de cît un kilogr.
șî jum. de mămăligă, pentru 5—6 oameni șl pen
tru 24—30 ore.
Ajungînd la Constanța, am fost trimes în beciul
cunoscut, unde am găsit 30 de deținuți, unii de
5 zile, alții de 35—38. 24 de ore nu i-a păsat ni
mănui de mine. Protestînd, a venit într’un tîrziu
directorul, care mi a îngăduit să trec într’o cameră
chipurile mal curată, cît despre libertate, mi-a spus
că n’o să mal privesc soarele de pe pămîntul țărel
romîneștl.
�16
ftEVisĂ IDEfil
hEVlBTĂ IDkKk>.
Noaptea, la 1 și jumătate, un sticlele mă scoate existența. leu m’am opus atunci din ră:
din arest, căci mă chleamă d. comisar, șef al si născu un scandal care nu f
guranței, lanculescu Cacinslci, adevărat romîn, cum polițienești.
vedeți. După ce mi-a cerut socoteală, de ce am
5ri?nt^într'adevăr de necrezut. Voiil
făcut gură ziua, întră ajutorul comisarului de vardospre centurile, despre coladiștT cu o centură de gardist în mînă. A început de comuna Gargalîc și iscălit de 5 martori lÂ? -?ral «ătoriel s
să dea în mine ca într’o vită. In cabinetul șefului bătrînl, a ordonat subalternilor să pue mînaU'-Orl '
fier cu lăcâțî, așa numite de castide siguranță am primit 6 lovituri și am fost um forța să mă bage în vapor. Cuvîntul lui a?tCl1 1 ne10 dt;
mal găsesc și acum în unele
antichități
și cu
cu cari
cari cavalerii
cavalerii eplut de sînge. După aceea am fost scos pe sală destul ca toți cartoforii și vagabonzii, îmDJ°sJ | Utetichități și
și mi-au mal tras încă 42 centure, cerîndu-ml,ne- cu aparatul polițienesc, să sară să mă ia ne <
1
Ldiu îsi încingeau femeile cînd plecau
toțil să mă las de socializm. După aceea am fost
u ^a* să-și potolească ast-felin gelotrimes leară-șl în becifi. La vre-o jumătate de oră
Multe popoare sălbatece nu se mulțăsă
mă
lege.
Interveni
atunci
personalul
vaSli?
după aceea sergentul vine din nou să mă chfeme.
să pedepsască cu totul aspru, adeseaAm refuzat să mă duc, spunîndu-I că ziua au destul căci polițeea uita că se află pe-un vas străin. Veni I mese„ moarte, numai adulterul femeei, ci
; °^Usi
timp să mă cerceteze Atunci am fost luat cu forța apof comandantul vasului, un funcțio“na7de
. . ----- 1« fni-xof-irtarț g-yj aprOpîei‘1
de 3 inși, carim’au dus în aceea și sală, undeîera gențiea italiană, și secretarul consulatului ifaan. 1 ffJfemee și* un bărbat sti
strein. Geloziea
pregătit pentru mine un scaun lung. M-au descălțat Le-am explicat pe scurt cauza și modul
Sce“Klsătoneafa iad. lea crește adese-ori
de ghete și de ciorapi, m-au lungit pe scaun, și
I om într’un chip bolnăvicios, pana aC1 ,I launge la maniea de persecuție, cu care ieste
pe cînd ajutorul de comisar și un sergent mă țineau, a refuzat îmbarcarea mea.
subcomisarul Hristea Melidis, mă bătea la tălpi cu
Un agent atunci mi-a pus gabriolela Ia mînă ' la felih- Dînsa mal ieste un simptom foarte
acelaș centiron, întrebîndu-mă dacă o să mal fiu și, cu pantalonii rupțl, sfășiațî, fiind condus din frecvent al alcoolismului. Atunci vieața ne
contra «d-lul polițai». După ce mi-au mal tras port la poliție, mi se puse în vedere că Joi norocitei femei, care-i obiectul acestei ge
vre-o 15 centure cu latul, mi-au mal tras vre-o sara trebuie să plec negreșit cu vaporul romînesc lozii devine un martiriu neîntrerupt. Jigniri
50 în dungi, și după o pauză de 5 minute mă Ia Alexandria, dacă n’am vrut să mă duc la Pireu și bănueli nesfîrșite, însoțite de ocări, de abătură din nou. Atunci veni și șeful siguranței Ca
Mi am ales atunci punctul CălărașI-Silistra, «pre menințăii, de bătăi, mergînd adesea până și
cinski, spre a-ml spune că atît cît va fi Iei coadă a nu fi aruncat prea departe, unde am fost la omor, pot a fi rezultatul acestei patimi
de topor, reacțiunea va triumfa asupra mișcărel condus la 12 luniu, legat cu mînile la spate. In
socialiste. M-au trimes după aceea, aproape fără fine sosi și ziua fatală cînd trebuea să părăsesc cumplite.
Chiar sub forma sa moderată și mal nor
să-mi dau sama, din nou la beciu. ^.cestea s’au teritoriul țărel Romîneștl. La Silistra am fost dat
petrecut în noaptea de 3 spre 4 luniu.
în primirea sub-prefectureî, care mi-a spus că a mală, geloziea și iesle un chin, pentru-că ne
A doua zi, 4 luniu, a venit cumnatul mîeu să doua zi trebuie să mă duc la prefectura din Rus- încrederea, bănueala, otrăvesc iubirea, chiar
mă vadă. Nu i s’a dat voe. De ce? O pricepeți. ciuc. Dacă mă vor primi în Bulgaria, bine, dacă sub aparențele cele mal nevinovate. Se vorI bește adesea despre o gelozie îndreptățită.,.
In ziua de 5, la orele 3 jum. p. m., fiu chle- nu, mă voiu înapoea în țară.
mat la polițai, care îmi arătă «Deriziunea» pre
leată tovarăși, cum oameni cinstiți, ca d. Ca- leu, susțin, din potrivă, că geloziea nu-i nici
ședinției consiliului de miniștri, No. 731, din 1 r.incki, fiul pușcăriașului Cacinski, cum romfnl odată îndreptățită șicăiea nu-I de cît stupiluniu 1907 și semnată de secretarul consiliului, get-beget ca Mctaxa, frichita Dracopulos, Melidiț iI ditatea brutală a unei moșteniri atavice sau un
Nicolae Șuțu, prin care se decide că supusul bul- subcomisari, și alții, își bat joc de muncitorime simptom patologic, un semn de boală. Un om
ou judecată, care are bănueli intemeete asu
gar Enciu Atanasoff, aflat în Constanța, să fie ex- și cer
-----să
* ----L~ *țara
— Jde
~ «străini».
~
curețe
pra credinței femeei sale, are neapărat drep
zat în 24 de ore, pe cale administrativă. In zadar
Enciu Atanațoff
tul să se asigure cu chibzuință despre exacam căutat să dovedesc că nu sînt supus bulgar,
•tatea lor. Inse la ce îi poate servi ca să fie
ci cetățean dobrogean. Nu mi s’a răspuns de cît
gviu&r\5?^
inumpimdu-se
e< bănueala să-I fie
GELOZIEA
ku?
m,ph<ndu-se ca
să-ini aleg punctul de plecare... Văzîndu-mă strîm-1 ra|Șă»
prin chipul său
său ae
de purtare, Iei își va
'p
torat, îmi alesei punctul Constanța-Varna. Am tri
®eea nenorocita degeaba și-și va disCea mai proastă iradiate sau mal bine cea '• trage eflnar"
mes dupe cumnatul mîeu pentru bani, dar nu
,area încrederel conjugale, prin url-au chîemat.
mal proasta reacție opusă iubitei, pe care I. marp^nulL.DQitatea fericirel sale. Intîmplîndu-se,
In noaptea aceea am asistat la un act de dis am moștenit-o de la străbunele noastre ani" din ei®_tl--™
arft de h/ ca banueala să-î h-e întemeeată,
perare a unul deținut, Romano Zampiero, italian male, aceea care are cele mai adinei rădăcinii n’are
Ieste
Sâ a^ea&â>una din două : Cînd
fPD|o v
_ ,
din Craiova, tînăr de vre-o 17—18 ani, trimes de Ie geloziea, Geloziea ieste o moștenire de
de-nn ut ?e ° betie amoroasă, insuflată
acolo pentru expulzare. Nenorocitul aștepta de 20 animale, o moștenire a barbariei : .Ie.
ieste
barhat, femeei sale, care în fond
de zile spre a fi expulzat. Ișl vînduse, ca să albă ce aș vrea să strig tutulor eroilor cari, m
Joarte nenorocită, lea poate fi
r readnaij
mînca, ghetele, cu 2 lei, vesta, cu 20 bani. Des mele onoarei ofensate, voesc să-1 dea
8 0 Ierte
merită ca acesta
perat de atîta mizerie și văzînd că leu după 3 zile turl și‘ chiar să-l ridice statui. De ze
afectien ’
Că- în asemenea caz, numai
sînt pe ducă, îear Iei nici după 20, încercă să se mai bine pentru o femee un bărbat
Cînd
în^°
a
^
e
v
i
n
deca,
îear
nici' decum gelozia,
stranguleze cu centura unul dezertor bulgar. A dincios, de cit unul gelos. Din pune;
feste int»S or^"ce iubire pentru bărbatul iei
dere filogenic -geloziea,
fost înse surprins și i se salvă vieața, spre a mal «v.w
---------- își a„reț°W,vrenie
0 intriga hSa st^?sa sau dnd nu ieste de cît
îndura mizeriea din beciurile poliției constanțene. lupta pentru posedarea
puocuaivu femeei, in ..r g folț"
Qativa a nta
*ăra caracter, în altercînd
dreptul nu se întemeea
de" rci’ P
In fine sosește și ziua de 6 luniu. Cu greu putui <
....................
' *
Inu
il»Punfn4easta geioziea ieste și mai absurdă,
fesă vorbesc la orele 4 cu cumnatul mîeu, după ce 1brutala. Vicleniea și violența se up
Din „ u~se cît mai fără întîrziere divorțul,
iele șiuumavuigavuiu*
și cînd învingătorul avea
în vdimineața nu fu lăsat. Dar vaporul plecă. Direc- icic
——
fere aSn?Orocire omul are foarte puțină pusâ aiba o grija geloasa «r ; căid aCp?ra sentimentelor sale, mai cu samă
torul voi a doua zi să mă trimeată pe jos, cu mee, trebuea să
sa' nu-i” tie răpită. TLupte
neObid'
jandarmii, prin Cara-Omer. Am răspuns că aștept (dece
’
"" P .
•ire, adtatea sînt violente. Cel ce-i gelos din
data ce o aPro? asenJ0°e*
al doilea vapor, care venea Luni, 12 luniu. Dar mau de-aici. Pe dată
rabil, siCy
Părinți, ieste în general incunuită, m
o privire, sau a«JtXnueal4
?'î atenta
Luni ce se întîmplă? Sînt dus la vaporul italian nuna,
-£ Ua„Tlfiaia adc9
cor
?tență *Qj’ t . ÎȘ* otrăvește atît propriea-i exiConstanța-Pireu, fără oprire la vreun port din feliu, deștepta cea mal micăb , ț ,a cuprl°0
feși
n
,
cît
,h,șî
ar tr
JPlacea a jumătătel sale. Asemenea
Bulgaria. Scopul Iera să mă depărteze cît mal mult prezența vre-unul rival, barba
jeoej0ore*
T n’ar
să se însoare.
de țară, să nu mă opresc In Bulgaria, unde voeau de»o necurmată și instinctiva simț
, °lane, ppu • de .alienați, în procese și înro
InUi B&ml trlmeață, și unde puteam sA-ml cîșțig dere, presupunere, întețită Pw
bea joacă un rol imens, pentru-că
s
----- - """
Ti
lea le una din izvoarele cele mal bogate de
tragedii și de nenorociri cari lovesc existența
umană. Silințele combinate și stăruitoare ale
educației sînt necesare, pentru ca să ajungem
să o înlăturăm încetul cu încetul din creerul
omenesc.
Auzim adesea spunîndu-se despre o femee
sau despre un bărbat, că sînt prea puțin ge
loși, din pricină că sînt prea îngăduitori
față de înclinările sexuale în afară de căsă
torie ale soțului lor. Qînd asemenea îngâduire
are.de bază o indiferență cinică sau oarecari interese bănești, atunci nu Ie lipsa de
gelozie ci lipsa simțului moral, care trebuește
blamată. Dacă asta purcede dintr'un amor
real chibzuit, trebuie, din potrivă a o res
pecta și a o lăuda sus și tare.
Aș voi să văd pe toți eroii cinstei jignite,
pe toți apărătorii geloziei, reflectînd asupra
cazului următor: Un om sus pus, instruit,
părinte a cinci copii ajunși mari, trăea în
cea mal fericită împărechere. Intr’una din zile
Iei făcu cunoștință cu o prietenă a femeei
sale, persoană respectabilă, foarte inteligentă,
și lungile lor convorbiri aduseră cu sine o
intimitate care se prefăcu într’un foarte
puternic amor reciproc. Cel doi amorezați
făptuiră greșala de a se lăsa tîrîți de o
curtenire foarte înaintată. Dar prietena se
împotrivi to-tuși să se abandoneze cu totul.
Bărbatul mărturisi, în întregime, dragostea
asta, femeei sale, în toate amănuntele Iei.
Prietena, la rîndul Iei, tot așa. In loc să
devie geloasă, soțiea avu bunul simț și cu
rajul de a trata, pe cel doi amorezi, nu nu
mai cu îngăduință, ci cu o adevărată și adîncă afecție. Sinceritatea care domnea în
fie-care interesat, ușură mult deznodămîntul
treptat al unei situații grele, fără ca afecțiea
de familie să aibă de suferit din pricina asta
ce-va. Deznodămîntul acesta tot atît de liniș
tit ar fi fost, chiar dacă prietena ar fi cedat
și ar fi acordat bărbatului raporturi sexuale
Și
comune. Pentru-că însă-șl soțiea privi chestiea asta cu totul serios, cu cea mai mare se
ninătate, în cazul cînd focul nu s’ar fi putut
stînge altminteri.
întreb, cu toată sinceritatea, dacă aseme
nea tratare, blajină și umană, a unul ămor
nenorocit, tratare în care cei. trei interesați
se silesc, fie-care, să înlăture orl-ce scandal
,2 tot
1 _ i ce-ar fi putut să le lovească reputațiea
și
mutuală, dacă această tratare, sinceră, bunfl,
mutui
nu se
se ridică, din punctul de vedere moral,
nu
mult
u
—1- mai presus de cît scenele de gelozie,
de
cît
divorțurile și toate urmăuc vîî. duelurile,
u.ueiume, uivurjuruo
rile lor, toate lucruri consacrate și sancționate
uz.
nate prin
prin uz.
,
Cunosc de asemenea mulțime de <»zurl
ecînd
nd bărbații femeilor date în dragoste cu
alțl bărbați, au știut să se poarte,
P - ' într un
altf
chip tot atît de nobil și de rațional, chiar
cînd femeile lor au ajuns la o infidelitate
complectă, îear rezultatele au fost pururea
cît se poate de bune,
Or. Aug. ForeJ
�*E-nni idImi
RZVJSTÂ IDBHt
78
DIFERITE MORALE
Oameoil țin aă alb# o morală. Le trebuie numai
de cît o morala, stabilit# pe baze serioase, aolide.
Privind chipul în care oamenii do obiceiil se poartK,
ne-ntrebăm, de oe dorința asta i-atît de înrădă
cinat# în sufletele lor. Nu-I călăuzește oare, aproape
în toate acțiunile, interesul lor personal ? Nu prea
vedem, deci, de ce reclam# cu-atîta stfiruinț# o re
gulă moral#.Negreșite# ca un lucru de lux. Afar#
dac# nu Ie la fîe-care din noi, ideea ascuns# și ne
mărturisit#, de-a impune altora niște îndatoriri de
la caro fie-care, cît ne privește pe noi, ne propunem
de-a ne sustrage. Morala, Ie ceea ce arat# care Ie
datoriea... altora.
Cum Ie, cum nu Ie, destul c# o moral#, solid#,
bun# de purtare, atrfigfttoare, care pe ling# ele
gant# s# fie și comod#, culoare garantată, Ie o
marfă foarte căutat# în pleațfi. Și care de care cată
•& ue-o procure, Miști*-! și învățațl îșl dispută, unul
altuea, furnitura acestui articol, și-și tfigăduesc re
ciproc însușirile necesare de fabricare.
— Religiea singură, zic misticii, Ie n stare să
prescrie norme morale, și să le impue în numele
principiului superior pe care dînsa îl reprezint#.
Religiea singură are autoritatea necesară, ca s#
silească pe oameni s#-I admit# învățămintele Iei,
s# se supue lor,... pre cît le cu putință : pentru-că
făptura omenească Ie slabă Cu Biserica mîntuirea
nu-I sigură, dar, în afară de lea,Ie sigur că nu-I
de așteptat, nu-I de sperat nici o mîntuire. Nu
mai religiea poate ajunge să înfrîneze instinctele
cele rele ale omului, efi le împiedice revărsarea,
8# le restrîngă în margini cuvenite Numai religiea
poate formula o morală.
Să zicem că cel ce susțin asemenea lucru au cu
desăvîrșire dreptate. Ceea-ce răpește înse susține
rilor lor orl-ce însemnătate, Ie lucrul următor: acela, că pentru a-țl conforma faptele tale unor
precepte prescrise de-o .oare-care religie, trebuie
cel puțin s# începi prin a crede în această religie.
Credința înse nu se comandă. Ori o aT, ori n’o al.
Care religie și-a mal păstrat înse prestigiu), au
toritatea Ie! și puterea? Chiar cel ce se dedau la
practicele exterioare ale unei sau altei religii, în cea
mal mare parte prin atavism, din tradiție, din de
prindere, din rutină, în fond sînt niște indiferenți.
Numai credința, se susținea odinioară că mîntue,
a-z! mal cu samă credința se mîntue... Așa-că mo
rala fntemeeat# pe credința, pe convingerea reli
gioasă, are împotriva Ie! asta supărător, are răul
c# nu mal întîlnește suflete credincioase, convinse,
singurul teren în care s’ar putea împlînta și prinde
rădăcină.
/
— N’are a face, răspund misticii; Fiind-că nu
poate exista altă moral# mal adevărată, ma! priitoare, de cît acea purceas# din credințele reli
gioase, trebuie să dăm acestor credințe vigoarea
cuvenită. Trebuie să ne-nviem în suflete credința,
alt-felift vor fi pierdute. Pentru-că, dacă credința
ar dispărea cu totul, ce ar putea s-o înlocueascft
oare, să-i ție locul? Ce va putea călăuzi oare pe
cel șovăitor, caro-șl cată, pe dibuite, calea spre
bine?Știința ? Vorbă să fie. Științi
, _ța leite neputin.
cioasă a promulga o re^
.gulft de purtare, a înălța,
nivelul moral al omenire!,
•eî. Ieste
ieste neputincioasă t
îmbunătăți condițiile viețel. Dînsa
făgăduinț! minunate, pe cari înse ne-a am&git ou
nu le-a țmut.
Așa-c# sîntem nevoițleă constatăm
i că știința a dat
faliment.
In imputările astea Ie o vădit# <
exagerare. lear
în criticele adresate științei în general,
g____ _ cu Smare,
Io un abuz do vorbire, nepomenit.
i
ar.;*- Ce Înțelegem
prin euvîntul acesta: Știință? Ar trebui* f- ■'
85, ince.
pem întăi să-l definim. Ca să putem susține»
dreptate că „Știința44 a dat faliment și nu cu
și-a !
ținut făgfiduelile Iei, ar trebui să fie 0 nersn.;/
care să ne fi făcut ffigăduelf. Știm în80
n,) !
așa. In realitate, Știința nu există. Ce există:
învățațil, lear Știința nu-i alta de cît totalitari 1
lucrărilor și descoperirilor lor.
"
Ținta studiilor, acestor învățațî, Ieste de a cer
ceta proprietățile corpurilor, constituirea ființelor
și lucruritor, legile cari eîrmuesc universul: nul
nici de cum aceea de-a prescrie regiile morale. 0
dovadă despre asta avem, că dacă învățațil sînt
de acord asupra legilor fizice, chimice, materna,
tice, în materie de morală Iei sînt de păreri foarta
diferite, după educațiea, după feliul spiritului lor,
după natura lucrărilor lor, și cîte le-a fost dat
să ntimpine in vieață. Pentru-că, ciue-ar putea Bă
ne spue nenumăratele înrîuriri pe cari le-ndurttm
și cîtor cauze se datorase convingerile noaatre, efectul cîtor cauze sînt ?
Cu toate astea, admiratorii Științei nu pricep lu
crurile așa, și nu se împacă de. loc cu adevărul
acesta atît de vădit. In loc de a se ținea pe te*
renul de pe care nu i ar putea izgoni nimeni, p«
terenul adevărului științific și al progresa lui c
noștințelor noastre, lei vreau să facă din 9{l^’
ntt numai suverana inteligenților, oi chiar a
știinților DînșiI susțin că din învățămintele
tem scoate orl-ce, ohlar o regulă de P.urtar‘? DQ
o morală.., Nu sînt nici de cum curios,
curios,
m’aș supăra să asist la asemenea extracțieasislz
înse, că-mi voitt da duhul, fără aă pot a»1
priveliștea asta.
vfir, nu 18
Lucrul despre care îe vorba, într adevăr,
acela de-a ticlui, în numele Științei, CRa j
mele Credinței, o serie de precepte m°ra ’ bunul
b# nu se întemeeze pe nimic ftlttt î-unrilor l°r'
plac sau pe înclinările spiritului tîc a^°ruc0 jogio,
lucrul despre care Ie vorba, Ie de-a
te, d”1
fără obiecție cu putință, asemenea pr
principi! necontestate, de netăgăd^fiîicC|j
ceea-ce toate ,tiințele, toate
toaț
f,J
și toate algebrele din lume nu v P
nici o dată.
'TTTeometru enunța o teoremă, dacă-1 rog rinta
uaița de
ut a
o suprima niște oameni cari Începuseră
serioasă pentru m
multe'
obi
Clnd un g , eae, lei lea o bucată de cretă, a deveni
’
’ o pîedecâ
’*** —
><tu «hL
®>-° de
o tablă neagiă linii, litere, cifre: ceiuri rele din trecut4*. Pentru a dovedi zic, a!»
usc pe
pe coi
monslrează. Sfidez Inse
cel uaux
mal <«ourenu- ceasta, lei a întreprins o migăloasă anchetă, prin
membrii Academiei de
d* științi,
,, să-mi de- jevizorate și protoerel, și ale căreî prime rezul
niit d*n
atiințificește, că dacă femeea unui prie- tate le publică, în urma raportului, sub formă de
invită 8g aăvîrșesc cu lea cel mai anexe. Documentele publicate slnt numai din răs
tflD * 5ntre păcate, leu trebuie s’o resping cu o- punsurile primite pănă la 31 luliit In raport mi
diilo0
ja8 Ca un prost surtucul în mînile Iei. nistrul promite că va duce mal departe ancheta
și o va da publicitățel.
r°r/j vrem să facem ca morala să decurgă nuDin aceste anexe nu lipsesc nici omorurile,
r din observații, din studiul fenomenelor, din nici bătăile și schingiuirile, nici arestările fără vină,
mft nrea si dezvoltarea speciilor, unde ajungem ? lată-le în rezumat:
ildrud^ for life și la proclamarea dreptului
Intr’o scrisoare particulară, un ofițer vorbind
celui mal
mal tare,
tare. wm
Omul
care a .practicat, mal cu despre isprăvile milităreștl din Țigănești, Mehe
*— ----dinți,
întriun
moment de groază, că,
în
vremurile
noastre,
cu mal
multănu-I
riguromorala
științifică,
morala
faptelor,
oare £ ’Jț mărturisește,
de„^(’utn
’r
samă,
oe simple denunțuri „noi militarii am comis o
morînd 4
«itate,^înduplecat Cancelar de fler, care, pentru £ . -i, ^
omorînd
4 oai
oameni,
și Ieram să omorîm
a’0„ UHVa
dgcă r.u intervenea
jnt
aosl n<junge la țintă, a făcut să curgă sîngele ca o 50_
---- UU ,
învățătorul. (A. 2).
»-șT ajunge
? Nu-I oare acest puțin sentimental personaj .... acelaș
. ’ . d t s*’au mal comis următoarele omo
oara a? Nu-I
zis: «Forța
dreptul»? Fără în- In ace,3Ș județ
JU . 1 ..ni
mure
--- - primează
. *
ruri : preotul AI. Popescu, din Corcova, a fost
- - zis: «Forța primează
doealA că expresiea asta le încă atenuarea cuge- împușcat în drumul dintre Strehaea și Corcova,
tăre! sale, c-ire trebueasă fie: Singurul drept, ie pentru-că s'ar fi ascuns cînd a izbucnit răscoala.
Preotul N. Crălneanu a fost împușcat în comuna
forța.
Ovardinița, după ce a stat tot timpul între sătenii
Asemenea morală înse Ieste cumplit de nemo revoltați, îndemnîndu-I la liniște. Anexa spune tex
rală Omenirea ar vrea o alta, o morală care să tual : „armata l-a împușcat în ușa casei sale, din
fie mal eterată, mal pură, și care, mal cu samă, imprudență". Preotul I. Podeanu, din Podul Gropentru-că aici Ie punctul cel mal de samă, să jus suluT, a fost de asemeni împușcat, pe temeiul
tifice aversiunile și simpatiile acestei omeniri, bla unor svonurl. Preotul N. Bordescu, din Valeamurile și laudele Iei instinctive. Pentru a dobtndi UrsuluY, a fost împușcat de soldați în piciorul
asemenea morală, omenirea se adresază, cînd Re sting, pentru-că ar fi stat între săteni, «dar n’a
ligiei, cînd Științei... Nici una, nici alta nu-I pot
murit». (A. 50).
ajuta la nimic, și bleata omenire nu mal știe, săr
Anexele nu ne vorbesc de cît de aceste asasi
mana, cărui sfînt să se mal închine.
nate, de aceste omoruri ale coloanelor de exe
L de Gramont.
cuție. Dar Iele ajung pentru ca, adaose Ia cele
deja cunoscute, să ne facem o idee de modul cum
funcționau tribunalele noastre marțiale, fără de
RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI
clararea stărel de asediu.
Anexele cuprind apoi un lanț nesfîrșit de alte
Din dosarul ororilor
fapte cari, dacă nu sînt tot attt de tragice prin
D.
ministru
de
Interne,
din
actualul
cabinet,
de
viarase rormai in seziunea LlCUUla a.
deznodământul lor, sînt în schimb tot atit de reclarase
formal de
în la
seziunea
^că voltătoâre și doveditoare a batjocurel ca a domnit
un funcționar
Internetrecută
și unula decamerei,
la Război
?r ce.rJeta faptele represiunel sîngeroase și că pe vremea represiune!. Vom spicui din Iele pe
'novați! vor fi pedepsiți. Trei luni au trecut de cele mal caracteristice:
I1T<a.cea declarațiune și șase de Ia vremurile ne
Învățătorul I. V. Mihail din BăleștI, Buzău,
fnc e a*e ^^tăciilor : despre făgăduita anchetă „Ieste luat din școală, bătut tnfața elevilor, Ie,e ”u s’a mal șoptit nici un cuvînf, lear guver- gat și adus la Buzău44. De ce ? Pentru că lucra
fn a maI dat nici un semn că-șl mal aduce ă- cu „prea mult zel“ pentru țărănime, ceea-ce nu
vrem • Tea‘
pe c'nd așteptam cu resemnare Iera pe placul paraziților și exploatatorilor. ParinH?Ur:tj maî bune, cînd o opinie publică, mal chetul l-a pus în libertate, ca nevinovat. (A. 16).
r«.^Pendentă și mal energică, va veni să tragă Ia învățătorul I. Dinulescu, 1. Gunescu-Ooiceanu, I.
nî<S! t pe v’novațil nepedepsiți, leată câ mi- B. Momîrleanu și N. Petrulian, din Dolj, sînt aDra,î„;xinstrucțiune! publice, d. Spiru Haret, se duși în lanțuri la Craiova, ținuți cîte-va zile și
îunrr Publicului, ca unul care a înlocuit pe apoi liberați. (A. 28). Ofițerul Amzulescu Iera să
Rfeh
ministerelor de Interne, Justiție și de împuște un alt nevinovat, preotul I. O. Pâuninl,
Duhni Jn,r’un lung raport, adresat către rege și din PredeștI. De alt-feliO aceasta Iera în firea lu
ci H*Jn *Monitorul Oficial» din 25 August 1907, crurllor, căci militarii considerau pretutindeni pe
' pren?» apără cu multă căldură pe învățătorii șl învățători și preoți drept cap! de rebeliune și prin
trattJj satelor, de învinuirea adusă de adminis- urmare «trebueau cu toți! împușcafb. (A. 30). Incă
e P°iitie, de armată, de justiție și de ziare, vățătorul Gh. Vasilescu din Balș, Româniți, care
a rtî! î pus la cale răzvrătirea țăranilor. Spre a depus o întinsă activitate economică și culfuII CAVe?’ ^nse
mod vădit că „învinovățirile ce rală, Ieste luat de jandarm! din stradă, chinuit o
voinic u-ses.eră Proveneau din neștiință, din rea noapte întreagă și bătut a doua zi cu palmele și
ră^nl m invidie, din grăbirea unora de a arunca cu clomegile. După aceasta, acești inteligenț! reȘiși dA \rea asupra a,tora’ P^tru a scăpa Ie! în- prezentanț! al ordine! legale au constatat cA Ie
*? de răspundere, și foarte adese-or! din do- nevinovat și l-au dat drumul. (A. 62). Const. Poe------------ nnlrt
Nu trebuește să cerem, ast-feliă, de la Știință,
vreu să zic învățațl, alt# ce-va de cît ne poala
și ne pot da, și trebuie să ne dea. luvățnțil tre
buie să ne instruească, să-ntindă ctmpul activitîțel omenești, s# ne înalțe nivelul intelectual. Dat
Ie cu desăvîrșire nedrept a-I învinui pentru vă du
izbutesc să ne facă mal buni și să ne lumineie a* j
supra datoriilor noastre, pentru-că asta nu-I nici
de cum treaba lor, nu-I privește pe dînșilnici cum.
;
!
'
,
j
19
fzl
1
�BU
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEEl
nsru, din BrăneșIT, a.fosf bătut de jandarmi în
fața elevilor și apof Ia Balș, în 7 rîndurî, șl luat
în rîs de căpitanul de jandarmi, Bilciurescu. Chi
rii Pretorlan, dfri Oăvăneștî a fost adus la Balș
șl bătut ca hoțiî de cal, fel care încercase să
potolească pe săteniî cari au dat foc conacului
proorietarulul 1. Stoeriescu. Jandarmii urmăreau
să-1 împuște pe I. Uiescudin Piatra. M Georgescu,
din Popînzăleștl a fost bătut de sub locot-nentul
Reficiu din reg 34. (A. 64) Ie de prisos
ios a mal
spune ca
că asupra nici unuea nu s’a găsityreo
vină. învățătorul D. Scîntee din PuTeșt», Tutova,
a fost pălmuit de locotenentul Vîlcu, pentru că a
avut curajul și înțelepciunea de a dezaproba „măsu
rile severe" luate de armată față de țărani. (A. 72)
Perchizițiile domiciliare, arestările cu nepusa’n
masă, purtarea nevinovaților de la o localhăte
localitate la
alta de la un parchet la altul, nu mal aveau sfîrșlu Anexele sînt pline de Iele. Și după citarea
fie cărui caz, urmează aceea șl frază ironică: găslndu se nevinovat, a fost pus în libertate... Atît și,
nîmic mal mult. Ce-Î păsa nicioplituluî jandarm,*.
sclivisitulul și secului ofițer, sau nepriceputuluî
prefect și magistrat, dacă jigneau prin
,rin neomeniile
nonmoHÎiia
lor tot ce aveau mal scump și mal vrednic urnilițil luminători al satelor ? Căci, nu numai armata
a fost Ia înălțimea sălbătăciel și bunului pkc. Magîstraturași administrarea de-asemenl.
Anexa 62 ne dă o pildă: doi învățători, Călin
și Cartianu din Romanațl, cari între altele constituiră pe consătenii lor într’o obștie care să ia
moșiea în arendă, la expirarea contractului, și cari
strînseră pentru aceasta6.500 lei, sînt reclamați
de arendaș, nu un evreu, nu grec sau bulgar, ci
un d. lanovîcl, care avea interesul să lovească
în îeT
fără să înteFea^ă
Iei. Prefectul și procurorul, ,,.fără
înțeleagă
scopul
scocul obștilor
obștilor sătești"
sătestî" zice
zir#» anexa
an»™ au
o.. dat
^4 nrri?n
că prin
l.:., banca populară, asociațiea de vînzar
comun,
mm, școala de adulțî și cercurile culturale6 n
dezvoltat nofta săteanului de a avea năntfnt ’yV
tin și deci dezordinele sînt urmările ideilor nrft?'
o
------gate
de....
lei. Că într’o convorbire dintr’o berări
din
Galați,
au
căutat
să
din»va
Galați,
au uauidi
căutat M
să acuze
scuze uevastările
devastările, (b
(a oii
M|i,au
Nusîntem departe, cum vedeți, de concluziea că
spre a preîntîmpina orl-ce viitoare revoltă agrară
cel mal bun mijloc Ieste de a suprima învătămînf ’ la
• sate și• de
• a posta în fie-care berărie atul
genți,
cari să
tot ce se vorbește pe la mese
o-ph+y nari
ex noteze
-««îzetet
în fața paharelor pline. Ast-feliupatriea va fimîntuită, după conceptiea autorităților militare cari
au „instruit" Ia Mestacănl.
Spațiul nu ne îngădue a face șl alte citați. Vom
mal aminti încă două, cari îșlau însemnătatea lor.
Preotul învățător I. Predescu din Băsenil-StîrcI*
Argeș, a fost rădicat din gara Costeștl pentru-că
a întrebat pe căpitan, care se lăuda că ,.de acum
va trage în came vie", cum o să tragă: țăranii
„nu sînt frații noștril? (A 5). lear învățătorul I.
Petrescu, din Țigănești, Muscel, a fost dat judecățel, ca ațițător, pentru că ar fi îndemnat pe
cîțl-va
«u* --- rezerviști
------ --f
nu tragă in țărani. (A. 52),
Noi“ găsim aici faimoasa idee de a trage in
uaj
vini, care a îngrozit atîta pe guvernanți și care
desigur, nu se mărginește numai la aceste două
cazuri.
Dar anexele ne aduc și alte dovezi prețioase,
într’o serie de fapte, lele, ne arată cum o vigi
r
r_.,o bărbă_
lență mal mare din partea
autorităților
tească crXnînîra
siăpînire de
militarilor,
o
♦noenX
-J — s^ne din partea —
- ■ ■
—
inteligentă activitate a învățătorilor și preoților,
coordonate cu măsuri pașnice, înțelepte și nerăzbunătoare din partea guvernului, ar fi împiedecat
vărsările de sînge, ororurile inutile, devastările,
Spicuim cîte-va exemple:
In contra satului Potlogl, Dîmbovița, al cărui
săteni se răscoală pentru a doua oară, armata
Ieste trimisă cu ordinul de a împușca. Atunci in
tervine preotul, între comandant și locuitori, reu±0 î?
- ^^S’împâce; 'să' Inchee
a£nc°Ie ’ntre arendaș și locuitori, și să
m
° vă.rsar? de sînge. (A. 26) In comuna
Uolj, artileriea sosește spre a o bombarda *
Pre°tul fese cu mulțimea în marginea satului, in"
toți în fața artileriei, implorind iertare
”¥Arf,Ier,ea'?Hea drumul, lear satul Ie mîntuit de
P^re". (A. 27). Răsculațiî din Izkțzu, RomanatVn nHmăr de Pesfe 60°, stnf P010^1 de,
Pre?4x4’deș‘ *erau gata să devasteze- De asemeni
învățătorul din RoșienI, izbutește să țină pe loc
Pe r^zvrăti|I, cari și ajunseseră la conac. (A. 64).
Tot așa în comuna Ciutura, Dolj, răsculațiî sînt
P°J°H|I de învățător, preot și primar. (A. 28).
In definitiv anexele confirmă ceea-ce s’a afir
mat și a fost tăgăduit: lipsa complectă a adminîștrație! de la datorie și complicitatea Ie! cu pro
prietarii și armata în săvîrșîrea ororilor: hp
IA. 34); ainvă^o™ieBMeanS.° din
care a izbutit să-I facă pe țărani să stea fînfcfitr’
în urma unor învinuiri și calomnii a fost arestat’
trimes legat și apoi liberat ca nevinovat dună ro
flwl5?ur. ”multe suferințl și umiliri" f sol in
vățătorul M. Georgescu din Popînzăleștl Roma
națî, despre care am vorbit mal sus si nreXi
S. I. Popescu au fost bătuți, legați arestat! nen
tru răscoală și duși pe jos pănă la CrainvL £
urma acuzărilor proprietarului și arendașului Ia
interogator învățătorul a.sfrîns?cu usa n!
pnetar și cînd i s’a pus întrebarea acestuea Sari
a văzut ne învătăfnr n,
dacă
ă văzut pe învățător
de•școală
afirmat, cu
a copiii
răspuns
T ^** ** făcînd
"
re’
voltă, cum a m
afirmat, a răspuns
:
:
— Nu i-am văzut leu, i-a văznt nevasta.
— Ți-a spus cucoana că a cunoscut bine Pe
învățător ?
— Nu. Dar mi-a spus c’a văzut pe unul în haine
albastre și----------- *--------------• « ..
aov«f se aresta, se W- vio,abil aI pers0^eî. „ «
veghlerl *f,
tea și se ucidea.
partea celor de sus: totul la voea întîmpiar Ion și Vasile MacoveT, învățători din Covur- totul în mîna militărimel trufașe, care cu‘^~_a a
lul, sînt arestați de autoritățile militare, pe baza tele ca o armată biruitoare și se purta cu,să-.7
unor anonime, în cari lerau denunțați ca insti- populație țărănească întocmai ca și cu dușrn
șajorl. Se înțelege, au fost puși apoi în libertate, învinși.
M. Gh.
interesante aici sînt acuzațiile ce li ae aduceau :
«Viitorul Social», Septembra 1807,
. ____________ . . .....
Ui
GENEZA capitalului
. • •
dovedirăm cum-că capitalul n’a existat totpup& ce1
acunja c’a fost produsul necesar a udeauntt- ▼o® - istorice : cr* nexa capitalului, acesta poate
Jfli^titîul luerfcrel de teț
,1
totl economiștii, fă'fl deosebire, dup& cum o
pe?R$U Dicționarul economiei politice, «ideea de reproconetata
legată do ideea de capital». După pftreduecre ie
vorba capital nu cuprinde numai <0 boreî-° «cumulata», ci mal eu sama o bogăție înzestrată
^’Veultateu reproducătoare . Valoarea, «care se tot mul00rî» mereu», după cum zice economistul bismondi.
nepotolită de cîștig». după vorba unuea din luce
ai economiei burgheze, Mac Culloch. Cîțtigul pentru
*./•„ si cÎ9ti"ul îndeplinit, caro face și pul, leată ceea
SrSrerintă ideea do capital
C Ast-fchd. produsele muncel, fondurile cari pot avea o
întrebuințare industrială, numai prin faptul acesta, în
madițiile normale de a-zi. cresc periodic c’o oare-care su
mă. Din asemenea sumă, din asemeni venit, proprieta
rul* îșl scoate mijloacele do consumare. Dacă nu consumă
chiar totul ceea ce nu consumă pnmeș’e la rîndu-1 o în
trebuințare industrială, și, la rîudu-i, conservîndu-s-neastn,
mal produce o dobîndâ sau interes : escedentul. prisosul
de venit asupra consumației devine izvor de rentă sau de
venit. In virtutea acestei puteri, să se înoească de sine,
acesie produse ale muncel, aceste fonduri, au caracterul
de capital. Din potrivă, produsele muncel cari n’ar putea
Bă fie plasate într’o întreprindere industrială, care, bune
de consumare, dacă n’ar fi wnuumate s’ar imobil.za, nu
vor avea caracterul acesta.
Acesteadate, leată ceea-ce mal cetim în Dicționarul economiei politice. despre care-am vorbit: «Nu-I nici o
deosebire de păreri printre economiști, în ceea-ce privește
trebuința capitalului, ca aiix Har ajutător al muncel. De
la Adam Siuith, pănă la Rossi, toți sînt de acord în această privință, că fără ajutorul unul capital la o operă
de producere omul n’are mei o putere . ( apitalul ieste
tovarășul, auxiliarul neapărat al muncel, așa-că în cele
din urmă s’ar putea zice că, ‘ară capital nu poate exista
nici o muncă. Ccea-ce Ie adevărat chiar f«ță de starea de
Bălbătficie, după cum s'a recunoscut totdeauna. 8’ara în
care omul nu merge nici o dată la vînat fără un arc și
efigețl, sau fără o altă ur.eltă asemănătoare».
. Sintem nst-feliu în fața a două păreri asupra căror
dicționarul economiștilor spune toți economiștii sînt de
acord: una arată ceea-ce caracterizază capitalu’ alta afirmă existența capitalului chiar din starea de sălbătăcie
ȘJ chiar în starea de sălbăticie. Soc aliști! admit părerea
dintâi dar Iei tăgăduesc că lucrul pe care toată lumea
caracterizază la felii!. s’ar afla <în opera de producere»
ainte de perioada modernă, și tăgăduesc asta întemetn! lucr^"
CeCa C° ^UCQ c,iracterul 8PeC)iic al ncesn' s a VOfbit de sălbatec și de arcul acestuea, să
«fcetăm arcul sălbatecului. Acesla-1 o uneltă de muncă
nifino8»11
Posesorul său să se hrănească, să-și ag »bopfiH? m’J*oacelede traiă Caracterul de capital lipsește,
dițl’iea sălbatecului în mijloace de consumație dobînducatet Qrc}î1 i’in^ -’ipsith de orl-ce proprietate r> proi-ar ni t' Or\-.cifc do mult vînat ar ucide sălbatecul, nu
81 "ma S*UJ* de
ca să-Șl înfunde stomacul
glorfn «iergetn ma* departe. Să zicem c-un oare-care Pan
ta relR ;vCCOnomieî Pditice. învestit cu un arc, ar întră
Ură vp’oWx11 un 8&Iostec într’o pădure învecinată cu acea
Voltaim t ’ Gu aC0l Eldorado, vizitat de Candid al lui
Probabil’ lQ Care Pîetrele eînt de aur MhI mult de cît
8tăpîn n„Ca saibfttecul să se învoească să dee aur pe arc.
d°rat£ aiasemenea aur. pe asemenea aur sub forma aniistul S Ctt«e 30 Prcz'Dtă mal întâi capitalul, econoQnhl morii ru
vn da numai de uît samă de trebuința
pentru c, 80cial alt->l de cît acel al bunului sălbatec,
ca cunun, rezultatul schimbului său să postă funcționa
h'ar puu!’ c? 8& poată să fie oroductiv rodn c. Și dacă
jnice ale
0e atragă, să leasă din condițiile econo?cut, Den*2?at?culuI' nu Ta întîrziea să regrete tîrgul
tht măcar *U
în cond țiile acestea, cu arcul ar fi puCUjjftaruI banCerca
Kfi8a8CA ce-va de mîncare, pe cînd
îiUV.Vah!Ta
8&lbătăcie iă trecem la vechile comu***r, pa
de a fi pUș etăpînire robiea.în mod hotăP ouucția. Intemeeate pe o etăpînire obștească,
8!
comunii, comunitățile astea consumau de-u dreptul lucru
rilo de hronâ și cele ce Ieșeau din minele lor, pe care Ie
împ&rțeau între membrii cc le alcMueau, cfctînd eâ se
îndestuleze cu chipul acesta Iele pe sine. Dar, chiar cînd
începură să facă schimb de produse eu comunitățile înve
cinate, schimbul acesta nu juca la Iele de cît un rol se
cundar, nu aven în vedere de cît o satisfacere de nevoL
Mic! produsele lor, nici mij'oacele lor de muncă sau acele de traib. nu se prezentau nici o dată ca dînd naș
tere unul oare-carc venit. Așa că și aici caracterul de cap tal lipsește.
Puterea producătoare a omului, la origh e Ieste aproape
nulă. Pc cîtă vreme omul nu poate produce malmultde
cît îi trebuie lui, o parte din societate nu poate să trhească din munca celeilalte părți, și sclaviea nu se poate
întemeea. Cum să fi avut mijlocul de a munci gratuit
pentru alții, ace a ^ărul vreme abiea ÎI ajungea ca să-și
procure proprii’e I mijloace de traid ?
Sub imboldul trebuințelor fizice, facultățile omului se
formară încet-încet. In urma unei asemenea dezvoltări,
munca ajunse la o productivitate mulțumită căreea putu
să furnizeze, a procura fit-cărul mal mult de cît îl Iera
de absolută nevoe. Din vremea asta, unii pot să trăească
din munca altora. Și de îndată ce posibilitatea unei clase
privclegiate, posibilitate subordonată mal întăl producti
vități sau rodnicei muncel există, asemenea clasă se și
alcătuește. pururea prin putere, bună-oară în urma unul
războitl, a unei cuceriri, după supunerea violentă a unei
populații de alta, și asemenea clasă crește potrivit cu
j roducrivitutea Și din pricină că sclavita atîrnă de un
oare-care grad de productivitate a muncei. de aceea o întîlnim atît de timpuriu în regiunile meridionale, pccînd
dînsa îșl pierde din însemnătate țe măsură ce înaintAm
cătră nora, unde nu se arată, cînd se urată, de cît subo formă mal ștearsă. Pentru că această productivitate utîrnînd, ma! cu samă la începuturile civilizației, de con
dițiile naturale, rodnicie a solului îmblelșugare de mij
loace de traiti. și altele, în mijlocul cărora munca putea
sa alba loc. la Nord, nu atît de bine-nzăstrat în privința
aceasta ca Sudul, sc-laviea aducea mal puțin și costa mal
mult de mtreț’nut.
Odată cu sclav sa, vedem în «opera de producere», ve
dem mijloace de muncă, mijloace de consumare și de îndes
tulare, înse nu capital. Producerea Iera îndrumată spre
satisfacerea trebuințelor: pentru stfcpîn satisfacerea asta
consta în stăpînireu absolută a scfavilor, pe enri îl între
buința,după mulțimea lor și după mijloacele de cari iei
dispunea, la cultura pămîntulnî, la exploatarea <ie mina
cînd Iera cazul la dferite trebuințî casnice (X ea ce dobîndea stăpînul din munca sclavilor săi, lerau mijioace
de traiă mal multsau ma) pupn întinse, mul mult sau mal
puțin luxoase. Inse bogățiea aceasta, care putea să tieuu
îmblelșugat izvor de plăceri, nu Iera nimica mal mult.
Bogflțiea aceasta .putea să se consume nu putea înse, nu
avea darul să crească de sine, nu avea facultatea genera
toare prin' urmare nu Iera capitul.
Lucrul acesta Iera auevărut ș> în cazurile relativ puțin
dese, cînd stăpînul punea pe sclav! să lucreze pentru a
le vinde produsul: în loc de a fi fabriepte d rect oblec- .
tele de consumare ale acestuea !erau atunci produse la
Iei sub forma do fl ere, să zicem de lluere cari se schim
bau pe obiecte de consumare sau și pe bani, prin ajutorul
cărora se outea cum -ăra toate acesteobiecte. Intr’un chip
sau în altul rezultatul producerel se petrecea, se scurgea
în mijloace de consumare de-ndestularc.
bub imueriul roman, care cuprinde putem zice în
treaga lume, alt mod de producere de cit în organizația
precedent bazată pe sclavie, există Puterea centrală ab
soarbe totul aproape, conflscînd to^te bogățiile private, acaparind uneltele de muncă, înregimentînd meseriile, regulînd orl-ce muncă tn acest soia de comunism admi
nistrativ, în care muncitoriu' Ieste înlănțuit, vădit că nu
Iera loc pentru producătorul capft&l.st. nu existau de cît
funcționari.
Diferite pr c ni înse tindeau în vremea asta să micșo
reze scluviea Dov dind experiența că sclavul care avea,
o dată cu putința de a strînge o oare-care economie, spe
ranța de a se dezrobi prin mijlocirea unul al treilea, care
îl cumpăra mal întăl și cărui ÎI inapoea prețul de cum
părare, sclavul acesta lucra mal bine și aducea foloase
m»! mari, iutei es-i stAoînilor iî du» eă mleșneascăcit
area acestor economii, cari alcătuesc pentru sclav Un soia
de patrimoniu. Cu chipul ace8k®> stă-îml so
de munca făcută mult ma! producătoare și dejprețul d»
cumpărare ce-1 dobhdeau. Și ou chipul aceste daarobWte
i
�82
HEVIKTA 1DF.F.I
sa-mnulțeau. De altă parte, mal împingeau cîte-o dată la
dewrobire. legile privitoare la diatribuțica do merinde, atăpîml găsind acolea mijlocul de-a dobîndi o parte din me
rindele pe cari legile astea Je acordau dozrobiților. Nutrcbueșta să uităm de altminteri, că dezrobitul urma aă fie
înainte supus la diferite slujbe patronului său.
La țară, pentru a face să crească producerea și a satis
facă cerințele fiscului, interesul agricultorul contribui ca
sclavii să fie profăcuț! în colon!, care să cultive ca pitită
o oare care bucate de Ioc. Acești colonl, intermediari in
tra oamenii cal liberi si sclavi, nu so nuteau strămută
de pe loc. In cele din urmă, năvălirile barbarilor, înles
nind revoltele și fuga sclavilor, lovind în siguranța pro
prietarilor, generalizară prefacerea asta. Stpinii avură
avantagiul a-.șl da pâmîntul îmbucățălit sclavilor ior prefâcuțl în colonl, sorrf, cari plăteau diferite angarale și
dâjdil.
Putem si- nc dnm sânta acuma do tot ridicolul inven
ției ce susține cum-ca desființarea sclaviei s’ar datori
creștinismului Cauze economico sînt acele cari-au con
tribuit treptat la peirea sclaviei și la înlocuirea Iei prin
servaj. Roligiea și frățiea n'au contribuit aici cu nimic.
In timpul vrîstel de mijloc, cînd stăpînește servajul,
gosim toate legaturile sociale întemeeate pe un sistem de
atîmaro personală. în virtutea căruea oamenii, in dife
rite grade, sînt supuși, fațx de alți oameni, lu îndatoriri
diferite, la servicii individuale, la diferite dări în natură.
In afară de servil plebei sau de iobagi, cari făceau, șt
dînșil, parte din fond, cultura pimînturilor senioriale
.ter/ asigurată prin podvada animalelor și brațelor, cu cari
colonii Ierau datori un număr variabil de z«le. Oît se
atinge de munca industriala, asta Iera îndeplinita de
meșteri servi.
Nu Iera nici un felift dc serviciu pe care servil, colo
nii sau vnsali! dm tîrgurl, sa nu fio îndatorați de a-1
face seniorului, nici o trebuința a acestui senior a cărei
satisfacere st nu tic găsită într’o îndatorire particulara
care sa apese asupra unuea sau a mal multor locuitori
ds pe domeniul supus suzeranitățol sale. Mulțumită tutiror lucrurilor date și tuturor serviciilor făcute, senioznl putea să ducii o vieață voioas». Dar acolea n'avea
fi nț> nici o umbră de capital: toate acele mijloace de
îndestulare, pe care seniorul putea să le consume învoe,
fiind cu adevarat în nestare a se multiplica de sine.
Nemulțumiți numai cu dujdiile de tot feliul.cu cari Ierau,
litru folosul lor. împovoraț! meșteșugarii orașelor, atît
seniorii cît și oamenii lor de casă aveau obiceiul de a
lua orl-cînd, de prin prăvălii, tot ce voeau. Ceea ce constituea o hoție neîntreruptă, ubosițl do a se tot plîngc
zadarnic, victimele alcătuiră an soiu de societate de aju
tor în potriva acestor jafuri. De îndată ce oameni de la
castel ar fi Intrat întro prăvălie, toți tîrgovețil de-aceea-.șl meserie Ierau ținuți prin jurămînt sâ alerge. Urmară
de acolea necontenite lupte, pentru cari diferitele corpo
rații ale unul oraș ajunseră în cele din urmă să se uneftscă De la rezistența, de la împotrivirea neîntrerupta,
orașele trecură la atac. Aceste rasculari v.I, încununate
une-orl de izbîndă, precum și interesul lor propriu, adu
seră din ce în co pe stftpînil pămîntulul ca să cad-i la
Invocate, pe anumite sume dc bani, asupra drepturilor
lor de tot tehui.- Aceste sume ps cari seniorul le chelțuea pentru îndestularea plăcerilor sale, aceste sume nu
puteau nici cu-n chip sa fructifice, să rodească «în o»
per» de producere», să devie într’uu cuvînt capital: pu
tința unei asemeni plasări lipsea
Organizațiea corporațiilor sau breslelor de meserii; al
cătuite întăl și întăl cu scop de ajutor mutual, ajunge
în cele din urmă la practici, la obiceiuri, la acele sta
tute cari, adunate și întrunite, ajung materie de ordo
nanțe regale, dînd loc ast-feliti acelor legi ale corporații
lor, cu delimitările, cu prescrierile lor amănunțite de ce
metode se putea sluji cine-va.de ce reguli putea să se con
ducă, cu fixarea lor de salarii și prețuri, cu condițiile de
ucmicle, cu regulamentaroa calitățel produselor, și altele,
toate sub toarte aspre pedepse, cari mergeau până la cazna
tăerel mîrel.
OrI-ee meșter, fie ca și-ar fi moștenit meseriea de la
părintele lui, fie ca ar fi răspuns multipelelor cerințl
■M*scriae pentru dobîndirea Iei de regulamente, fie că ar
3«nnip*rat-o în cele din urma, orf-ce meșter avea un
lei îșl putea exercita meseriea în virtutea unei
un uK?
ț>e c«e putea so arete.Dar, daca
*T««.U
— un
meșterii altor breșele aechivalent, asemănător cu al său, de
“putințe pentru un mașter sA-șI dezvolte produc-
HEVIBTA IDEE!
țiea, adaogînd o ruta ramura do industrie pe Jtn
„ Mnnar0 ale activitațel sale producătoare, în
do fuucțl.°,d stuiarel trebuințelor Ici personale.
ve'ierea
ele obiecte folositoare pe cari familiea
gjnt ÎD.se roduce, pe cari trebuie, ast-feliu, să le
asta »a
do asta, în unele cazuri, ÎI trebueac
cotnper^ avansuri, și se-mprumulă. Pentru cumpă0ore-carI
jru plata* datoriilor Iei, familiea asta vinde
rărfie 9* p rodUgB. Producerea acesteea nu are de
^.va d‘u p
tă gfl-adcstuleze trebuințele-I proc,t.-o*pbuințl cari-s îndestulate, fie de-a dreptul,
P1’?' Jhlar produseie sale, fie indirect, prin ajutorul
prln cm
aceste produse, pe cari le schimbă
ufl « bani cari în mînele lei sînt numai un s>mplu
de cumpărat obiecte folositoare, utile. Capitalul
^V^ua-I fundamentală, capitalul în p"oducere, astnî nu există aici. Dar negustorul la care se duce
',e .a’nriitorul țăran, dar împrumuterul cu care dînpfi are de-aface, aceștia pot să fructifice, să prefacă
eaoital banii storșl de la Ile. Vedem acuma, cum
nitului comercial și capitalul cimătăresc pot purC“do dintr’o producere in care forma capital nu-I apirați încS.
ter se afla în fața altora, cari aveau întocmai ’ UQ niej3prerogative cu și lei, de unde, fie-care meșter ?Celea'H
pru oprit de-a ocuoa mal mult de-un număr «
.
lucrători Cum să faci să fruclillce cu chipul a?U?*t de
sa fad să fructifice venitul producției? H
ceata» cum
Presupunînd ca un meșter izbutește să cÎRtim»
de cit alții, Iei nu putea ca sa utilizeze singuV mnaîniult
să f aducă folos, adaosul, prisosul de ban! beUiJ?a *
mas necheltuit, de oare-ce nu putea a.vsl marea»™ rh~
mărul lucrătorilor Tot din aceea-șl pricină ceea
nn'
putea să facă Iei singur, nu putea face nici’prin C®-..nu
cirea altora. Nu putea să se mărească o sumă bădnd-1 °"
în întreprinderea unul mo.șter, de vreme ce pentru t®
exista aceea-șl mărginere a producătorilor întrfthnk»
și deci a produselor fabricate.
‘“«ebuința^
Cu nici un chip așa dar, producerea din vîrsta d»
loc nu îngâdue bogăției să ae-nmulțască, pa se caniSi'-'
zeze. In sfera aceasta de producere, banii, minunat! n
tru procurarea de-ndestulârl, nu fac nici do cum ™r'
Cînd nu sînt consumați, se strîng în vederea unei eon*
sumari viitoare, de unde obiceiul, atît de des în timni 1
acesta, de unde obiceiul comorilor,
Din aceasta cercetare urmează, precum se pare, ca ceea
ce, după părerea tuturor econom știlor, ic forma specifica»
capitalului, nu se ivește, nu apare «în opera de producere»
înainte de ora moderna. Ceea-ce caracterizaza capitalul
o spun cu toții într’udevăr, Ieste «facultatea reproducă
toare*. De alt-feliîi socot că s’a dovedit ca facultatea aceasta n’o întîlnîm, nici în producerea din starea de săl
băticie, nici în producerea comunităților primitive, nici
în producerea din vechime, cu sclaviea, nici în pro
ducerea vrîstel de mijloc, cu servajul. Așa-eA astal o fa
cultate specială modulul de producere modern, contrar
pirerel, unanimă, a economiștilor, cari ar face poate mal
bine, Iei cari șamani pretutindeni numai armonie, să pue
puțină armonie și în învățămintele lor contrazicătoare.
Citațiea făcută din Dicționarul economiei politice, citație
care rezumeazâ părerea obștească, a economiștilor,
nu privește capitalul, chiar “după termenii Iei, *de cit
«în opera de producere». In critica făcută, aici tot
așa s’a privit, pentru că a studiea capitalul în sfera
producere!, ieste a-1 studiea in forma-i fundamentală,
producerea fiind izvorul ori-cărel bogății.
Producerea capitalistă datează, din veacul al
XVI-lea. In urma mișcărilor istorice despre cari vorq
avea numai de cit să* vorbim, producțiea, ast-feliu
precum izvora din micul atelier tradițional al meș
terului care făcea parte din corporație sau breaslă,
nu mai putea să fie îndestulătoare. Acest atelier tre
bui să fie mărit, pentru a ajunge si-ndestulezo ce
rințele crescînde ale unei piețe care se întindea pe
fie-care zi tot mai tare. Această mărire a ateheriilui corporativ ie punctul de plecare al producere!
capitalista. Purces din împrejurările cari au zdrunc nat orgauizmul feodal, modul de producere căpița*
< .
list, în dezvoltarea puterilor producătoare, se;r
P1 ""
zintă ca o necesitate istorica.
,
Cu toate astea, pentru ca acest mod de Pr°a, hsă se poată întemeea, o acumulare an,t,erloar?,_„rfla
gațle Iera neaparată. Pentru a dezvolta pr°*ac%Zri,
trebueau să existe mijloacele de a o dezvolta,
îndoeală, meșteri de-at corporației putură sa
d0
pue curentului și să ajungă capitaliști, ins®»
obște, puținătatea mijloacelor lor nu ^.spa douI£socerințelor pieței ce'.al noi. Iera Ia îndăm
QOBIjCfl
iurl de capital, cari s'arată sub regimurile
detJrf,
cele mal diferite, și cari înainte de epoca nd singanumal Iele ocupă rangul de capital, iei
go
rile forme sub cari, înainte de acoas£. hJgC de caCu toate că s’au ivit în istorie
al gîntform®
fundamentale, aceste două forme de P
ca sj par»
derivate. La întăea înfățoșate, asta poa
blOe,
ciudat. Pentru a ne da înse sama
să luăm o pildă.
K
cultivă
Sa luăm o familie țărănească, ca ®
gură bucata Iei de pămînt, care. tel cam» sNave*
sește întreținerea în diferitele salei
mfiloac®1®^
acolea nici capital, nici capitalist. nuj
muncă, ale acestei familii, nu rint de ci
4
I!
I
i
f
r
f'
Din momentul ce capitalul adunat pe calea comortnlul Și a cămătăriei ajulă la nașterea producți i canltaliste, ca să nu lăsăm prea necomplect studiul
acesta asupra originel capitalului, cată să arăUm
cele mal do căpetenie faze ale evoluției celor din'.ăi
ale lui forme.
Clnd studiem capitalul de la originele lui, nu-1 ve
dem, pretutindeni, întâi, de cît sub forma de bani apărînd. Astă-zl- ca și odinioară de-altminterî, orl-cc
capital nou, tot sub*forma asta so prezintă pe picată.
In afară de întrarea-i în scenă, la izvorul lui do pro
ducție, clnd se schimbă ca un produs imediat al
muneei, pe-un alt produs, banii reprezintă, în mînele
color cari-i posedă, prețul unui lucru vlndut Tre
buie să fi vlndut ce-va ca să al acești bani, trebuie
deci să fi avut loc o circulare de mărfuri. Circularei
de mărfuri Ieste punctul de plecare al capitalului.
Pentru ca produsul mancei să se prefacă în marfă,
adecă pentru ca acest produs să se facă nu în vede
rea consumației sau a unei întrebuințări <.i în vede
rea schimbului, trebuie anumite condiții istorice.
< In sînul comunităților primitive, produsele nu Ierau
'privite ca mărfuriîntre membrii acestora.Dacă în sînul
acestor comunități avea loc repartiție de produse,
schimbul nu avea loc. Schimbul purcele din relațiile
unei comunități cu alta. Diferite comunități găsesc
în mediul lor natural diferite mijloace de producție
și de traiu, de unde deosebire în condițiile lor de
vieață și în produsele lor. Relațiile ce se stabilesc
latre comunități, ajung firește la schimbul produse
lor lor reciproce.
Obiectele streine, dobîndite prin schimbă, întîmplătoare la început, isprăvesc ca să fie trebuitoare, schim
bul se repetă și obiceiul, deprinderea făcu din asta o
regulă hotftrîtă. Cu chipul acesta se ajunse saseprod0 a’c^ înainte, unele lucruri, annme pentru
schimb, fear lucrurile cari în vieata comună cu exte
riorul doblndiră caracterul de mărfuri, păstrară acest
caracter, prin reacție, și în vieața comună interioară.
încetul cu încetul, numărul produselor, cari Ierau
“«enite spre schimb, crescu. Ca să se măsure cîtimile
espective, ce ierau de schimbat, cele două mărfuri,
Puse față în fnț& j^rau raportate la o a treea. Forma
ui» ra valoare^» îmbrăcată de această al treilea
dinns’ ° dată cu contactul socialcare-Tdăduse naștere
cînw r°a’
asenienea formă se atribuea, se dădea
odpQeî mări’» cînd altei. Cînd schimbul ajunse la
num Volta„re mai mare, asemenea formă se dădu ap e Uuui soiu de marfă, care se întrupă în bani.
Prin raind d®-aici, comerțul se-ntinde. Și .mal cu samă
dlreaHintr^ P° mare avu loc în vechime îngrămăÎU cî. ae bogății. Comerțul acesta se concentrează
fică ««7? orașe favorizate printr'o poziție geogr&gea’liii» că» căreî 11 datorau monopolul care atrătn at? atnsele bogățiea, punîndu-le ca chipul acesta
Timi
tot mărească traficul. Vom da ca pildă
, tea c°mersantă din vechime care străluSco1c4hÎI
care îera numită regina mirilor,
tatfi «a » in car® 80 estrăgea purpura cea mal căuȘtie cît
.ea cu îmblelșugare-n cuprinsul Iei. Și se
Ce»lul n£5e*ueau parpurâ cel vechi. Exploatarea amonopol natural făcu să curgă bogățiile cătră
83
Tir, cari-I îngăduiril să-și ininulțască operațiile mari
time și comerciale, să întemeeze colonii înfloritoare,
să meargă să caute pe departe produsele streina mai
căutate, a căror vindere devenind leară-sî privilegiul
sau excluzîv, contribuea încă la îmbogățirea-!.
Tot ce scoteau stăpînil din munca sclavilor lor
după cum am văzut,Ierau mijloace de consumare, de-n
destulare. Mulț! din aceștia, după ce mîncau toate
veniturile unei asemenea munci, ca să deecursfaotaziilor lor costisitoare și risipei lor nebunești, se
împrumutau, mărind ast-feliu averea traficanților de
mărfuri și bauL In susținereafaptulul, cum-că împru
mutul la cel din vechime se contracta în scop de con
sumare, vom cita pePlutarc, care scrie :«dacă lumea,
ar vreu să se mulțămească. numai cu ceea ce i-ar fi
necesar, n’ar mal exista cămătari după cum nu exislă centauri». Trebuie de adSogat că, Ia Roma, în
urma unor împrejurări particulare, împrumuturile
avură tocmai, ca pricină de căpetenie, a se procura
necesarul. Cetățenii Ierau soldați. In timp de râzboiu, pămînturile bogaților tot de sclavii lor le Ierau
cultivate, pe cînd cel săraci trebueau să-și lese ogo
rul în părăsire La întoarcerea de la luptă, patri
cienii, cari aveau in armată grade, veneau încărcațî
de prăzile răpite de la cei învinși, pe cari și le în
sușeau lor, și-și găseau și pămfnturile, lucrate bine»
în deplină rodire .- plebeii înseîși găseau rezervele ce
mai avuseseră distruse, și ast-feliu, de serviciul mili
tar ruinați, ca să trăeasci ierau uevoiți sJ se îm
prumute, ca să poată să se apnee din nou de cul
tură. Datoriile astea deveniră cu vremea attt de
împovorătoare, de grele,în cît dădură loc la răscoale,
la tulburări, la lupte înoite mereu între datornici și
• creditori.
In primele timpuri ale evului mediu, după năvăli
rea popoarelor venile din Asiea^centrală și din Ger
mania, producțiea iera foarte restrînsă/produsele,
în mic număr, se transportau anevoe, date fiind gre
utățile drumurilor cari pururea Ierau bîntuite de
hoți. Fie-care localitate se organiza, cum putea, ca
să producă cele ce-i Ierau de r.evoe, schimbul nefăcîndu-se de cît într’un cerc foarte slrlns. Pentru
schimbul cu exteriorul, fură alese unele centre, unde
lumea mergea în gloată la anumite date. Asta ie origina bdciurilor sau iarmaroacelor, cari s’au născut
din condițiile vieței materiale de pe vremea aceea.
încetul cu încetul, în vieața acestor oameni răz
boinici, de lupte, prinseră să* fie și unele răstimpuri
liniștite, de pace. Făfă să se curme de tot, ciocnirile
ajunseră mal rari, iear tulburările nu mal domneau
obștit. Trîndăvind în castelele lor, pe timpul acestor
perioade de liniște relativă, cavaleri! so dedau Ia
toate soiurile de jocuri războlnicie : scrimi, lupte cu
lancea, alergări. Și cum fie-care vrea să strălucească
în astea mai mult, luxul a rmurilor, sculelor scumpe,
al țesăturilor, și altora, și altora, crescu, trebuințele
se-nmulțiră, industriea orașelor se dezvoltă. Cu această producție mai mărită, comerțul se întinse și
iei, Iear progresele acestuea reacționară la rindul lor
asupra producției, grăbindu-î și mal mult dezvoltarea.
La căderea imperiului roman, cel mal complect dăînueau în Italiea rezultatele dobîndite ale perioadei
antice. Moștenirea vechilor civilizații rămase pe sama
Italiei. Mai îndelung fasonată după obiceiurile lor,
amintirea acestor vechi civilizații, de cît ori unde în
Italia și dăinui mai mult. Produsele acesteea se resimțiră din această pricină. Iele Ierau mal bune ai
prin urmare mal căutate. Transportate pe mare, care
Iera o cale mai sigură de cît căile de uscat pline de
cete jăfuitoare. comerțul lor îmbogăți cu osebi« ce
tățile de pe Mediterana, a căror situație maritimi
făcea din Iele niște bllciurî ce nu se mai isprăvreau nici o dată. Ăsa se face că cel dintâi germene
de renaștere socială *se ivește în fele. Cînd restul Eu
ropei iera sub jugul sevajiiîul, Pisa, Neapole, Amaln,
alcătueau comunități libere. Și pe timpul celor mai în
tunecați ani aîSevuluf mediu, corăbiile acestoratae,
brăzdeazăhnările, multăinităjmal cu samă busolei, care
dacă Iera mal de mult cunoscută, nu ajunge să fie în
trebuințată obsteste în Europa do cît în timpul acesta.
Alte cetăți merseră iute pe urmele trase de cetă
țile astea. Venețiea, Genova, se îmbogățiră, apoT,
transportlnd pelerinii
Cruciadele, pe Hngă că eurățfră Ura de o
de hoți de codru, da drumul mare, Iele ajutară te »-
�«EVISTA IDEI!
64
REVISTA 1DEEI
cele doua morale
Jbcmrea, orașelor, comunelor, servilor, prin bani, se
niorii căttnd să faca din orl-ce lucru bani, angajlndu-șl până chiar și domeniile, pentru a-șî procura
mijloacele trebuitoare pentru aceste expediții înde
părtate. Po de altă parte, aceste cruciade, puseră pe
brutele feodale In atingere cu moravurile din Orient,
f&cihd ca gusturile să le fie mal delicate, mai tine.
La întoarcerea lor, acești nobili fură, mai mult de
cît orl-cînd, tributari cetăților italiene, a căror flote
mergeau să cate prin porturile Egiptului și pe la
extremitățile mărci Negre, mirodeniile, parfumurile,
juvaerurile, stofele prețioase, toate sculele Levantu
lui, cari Ierau la modă. Banii, acești bani pe cari
traficul lor îi făcea sa fructifice ne-ncetat, curgeau
glrlă în aceste cetăți, cari îinpărecheau precumpănirea industrială cu puterea comercială și maritimă.
La cîstigurile uriașe ale comerțului lor universal,
marii ac-stora negustori si bancheri adăogară sî cîsti
gurile carnețel, dobîndei finanțiare.Dîneil împrumutau
pe regii din Europa. Prin capitalurile lor, din fundul
eomptuarulul sau prăvăliei lor, iei domneau. Una din
familiile lor văzu doi fii ai Iei ridicați la rangul de
papă, Leon al X-Iea și Clement al VII lea, si două
fice, regine ale Franței, Caterina și Mari a de Medicis.
Printre pncinele acestei nepomenite îngrămădiri de
capitaluri în Italia, trebuie să notăm papalitatea, care
prin comerțul Iei fraudulos cu indulgențele, eu dis
pensele, cu obolul S-tuluî Petru, făcea încasări co
losale. Ceea-ce vine în sprijinul materialismului eco
nomic al lui Marx, ceea ce dovedește cum că condi
țiile materiale ale vieței sînt izvorul diferitelor feno
mene sociale, această propășire a Italiei aduse Re
nașterea artistică, cu capo-d’operele sale neperii oare.
In mijlocul acestei îmbielșugărl toate facultățile In
telectuale sc dezvoltară într’o înflorire plină de vrajă.
Această propășire deșteptă înse invidiea: bogățiile
și plăcerile vieței ce decurgeau din Iele, făcură din
Italia o pradă poftitoare, asupra cărei se aruncară,
monarhiile europene, în furiea lor după bogății.
Cu toate astea, nu aceste evenimente politice, orj-cît
do însemnate ar fi fost urmările lor, nu aceste au fost
acele cari răpiră, Italiei supremațiea-I capitalistă.
Luarea Constantinopolului do cătră Turci, în 1453,
dădu o lovitură cumplită dominărei Veneției, pe vre
mea ceea prima cetate comercială a Italiei si a lu
me!. Italia, din Bosfor se retrase la Adriaticâ, leară
ruina-1 a cărei semn fu retragerea asta, trebuea să se
desâvîrșască prin c le două mari descoperiri de la sfîrșitul celui de-al XV-lea secol. Incunjurînd capul Bunel
Speranțe, in 1497, Vasco de Gama, deschise comer
țului o cale nouă. In 1492 și în 1498, Cristofor Columb, îl puse aetstuea la îndămînă o lume nouă. Atît
câ Italia se afla acuma în afară de marea cale a bo
găției. Centrul de activitate îera strămutat, trecînd
de la cetățile Mediteraneî la cele ale Atlanticului.
Debușeurile cele nouă ale Orientului si ale Amcricel, intemeerea de colonii, înmulțirea* mărfurilor,
dădură comerțului și navigației un foarte mare avînt. Creșterea mijloacelor de schimb, care urmă de
airi, aduse pe de-o parte coborîrea, reducerea veni
turilor funciare ale nobiiimel, lear pe de alta spori
hogațiea burgheziei: clasa comersantă si industrială,
elementul burghez, se dezvoltă din ce în ce mai mult
în dauna Intocmirel feodale.
Din partea Iei, nobilimea dădu si lea ajutor la ase
menea operă de dizolvare Dacă dînsa prinsese să-sl
îndatoreze domeniile pe timpul cruciadelor, dragos
tea Iei neînfrînată de lux, de cal frumoși, de arme
sclipitoare, de locuinți mărețe, de sărbători stiălucile și de lot felini de petreceri, o împinse să meargă
înainte pe calea asta,-l)berîndu-sl din co în ce mal
puțin proprietățile sale îndatorate. Uzura cămătari
lor, sub iormă de împrumuturi pe amanet și pe hiputeea, putu să-și joace caii în toată voea pe spim n . acestei nobiluni Afară de asta, începînd din
Vi acul al XlV-lea, nobilimea se apucă să-sl înstrăidomeniile. Importarea metalelor prețioase cari
dl? America, In fine, coborî și mal mult aX? . ^«oriale, și contribui la ruina debitorului feo■urnt SL'4! putere politică scădea pe măsură ce se
Vc°nomică care o sprijinea.
pușcă
întrebuințarea Ierbel de
tură cumnU
de /°rC a 4at feodalitfițcl o lovlsocială. Inlrețivu și de iobagii săi, seniorul 8e bătea ca să-I
apere, să nu fiejăfuițl de străini. Cu inventien .hi.»
cavalerii, împlătoșnți cu fler, încetară de a m » M
zăgaz necesar; arta războiului schimbată n - “
mare, făcu ca corporațiea nobilitară să-sl
Qfutilitatea Iei, rîpindu I, spulberîndu-1 vecheap,eardă
Toate descoperirile, toate prefacerile, cari puter®.
ca urmare lărgirea pic-țeî și scăderea cheltueiA?Veau
transport, trtbueau.neapărat să iuțască produoii de
să se adapteze, ca să fie la nivelul cerințelor llea,Ca
aceasta firește trebui să sporească, si de la aPOrit<‘>
sporire, prilojii ă prin crearea pieței celor donf>CiCaBtă
din veacul al XVl-lea, dateaza istoriea ornrin J?1:
capitaliste, ale cărei schițări numai au fost într
zule în unele orașe italiene.
r°vă~
Dar, pentru ca producțiea aceasta să crească
Irebueau mijloace bănești. Starea ftodală îu8e a’ »■
naturilor de la țară și legimul corporativ al orn '
lor, se opuneau la prefacerea capitnlului-bani
mădit prin îndoita practică, a comerțului si âc
metei, în capital industrial. Aceste stăvili, *înse d
venind mal puțin tari, prin slăbirea legăturilor ’fen"
dale, pricinuite de fenomenele schițate acolea o
scurt, sub apăsarea necesilățeî, aceste stăvilită mai
multe puncte cedară. Regii înmulțiră pretextele de
alt-ieliu nu dezinteresate de loc, * pentru crearea de
maiștri în corporații. Iei acordai ă privilegii si la
particulari, pentru vinderea-cumpărarea unor ‘pro
duse. Desființară diferite sarcini impovorătoare pen
tru comerț, și așa mai departe, încunjurind cu chi
pul acesta stavilele pe cari organizarea breslelor le
punea înlinderel, dc zvoltărel producției.
leată cum s’a dezvoltat capitalul comercial și cel
cămătăresc, și leală cum au slujit aceste capitaluri
la deschiderea erei capitaliste propriu zise Voiu
mal adaoga ce-va, ca să-mi teimin schițarea asu
pra evoluției acestox* doua forme de capital.
Din minele Italici, precumpanirea comercială și
maritimă trecu mol întăl Portugaliei, cărei, calea
spre lodil, descoperită de Vasco de Gama, îi asigură
posesiuni splendide in Africa și mal cu samă In Asia. Portugalia se umplu de bogății, dar nu Intirzie
să fie întrecută și înlocuită de Spania, cărei CnstoforCoIumb II dăduse America. In 1580, Portugalia ajunse o provincie spaniolă.
Revoltlndu-se în potriva lui Filip al II-lea, care se <
încoronase de rege al Portugaliei, Olandezii merseră'
pretutindenea, cu izbînda, pe urmele Portughezilor
și Spaniolilor. Aci-ști din urmă fură cu osebire cu
ceritori, Olanda fu *cea dintâi națio care dezvoltă ca
pitalul industrial amăsuraz cu comerțul și navigațiea, devenind cea mal bogată putere dinQlume.
Cu Vilhelm al IJI-lea. prințul Orangelul. nălțat pe
tronul Engliterei n 16-9, și oamenii și capitalurile
olandeze, năvălii â cătră această țară, din urma,
și eu oamenii și c.> piUlurile astea, supremațiea econo
mică trece Engliterei, care o și păstrează.
Statele Unite ale Americel vreu să reducă pe iinglîtera Ja rolul la care asta a redus pe Olanda,
fie simpla distribuitoare a produselor americane,
buti-vor sau nu, ne va arăta viitorul.
Văzurăm cum s’a născut capitalul îp
damentalâ, cum s'a născut industrialismul du g r
Prilejit de fenomenele istorice, capitalul se pr
ca o necesitate pentru dezvoltarea m,jl oa„eroVjziproducție și pentru adaptarea lor la P
onarea unei piețl mai întinse. Micul atehe
strulul corporației sau breslei fu n<;v°
vamărit. Diferența ieste întăl si ntăl “upîaI bujncioase,
Am văzut de unde veneau fondurile, tr b
, mal
neapărate unei asemeni măriri. Dar treDu
«
| 0atelierul
fie îndeplinite și alte condiții, pentru ca•
jnlj
cuma mărit să*poată bă funcționeze : P
loacele trebuitoare muneei, trebueau m — a trwus* .
cerceta, mai departe, mișcarea istorică
-d-torulcu;
format pe producătorul imediat, Pe.P? .*Dri» c°r&
rat, în proletar. Vom atinge pe urma ia ri'manufac
£nnufaf
a trecut producțiea capitalistă ; cooper țla»’ tlmP
tlrâPur
“2’-eÎ
tură și mare inăustrie. Și vom
sâA O1O1,1
de a-zi, cind puterile de producție u "“născut, din
ceașcă mediul economic din cari sa
care lele au luat ființă...
In Romlnește de Const CflstesCO
Stadiu de psihologie socială
prea frumos studii^ acesta, al D-lulC.
Dimitrescu-Iașl. ca să nu-l reproducem în
coloanele noastre, spre a pătrunde în cer
curi înțelegătoare mal largi Ie de alt-feliă
0'plăcere nespusă, etnd te poți apropiea
de cugetători prețuițl chiar de lumea așa
numită oficială, care îl ține și-n rang, cu
getători cu cari, tu care ți-al făcut din in
dependență un cult, nu sperat nici o dată
să ie poți înttlni și mal cu samă să te poți
uni în păreri,
r
Din cR^vista de Filosofie și Pedagogie»,
unde a fost publicat mal întăi, studiul a
cesta se încadrează in coloanele noastre,
ca să înceapă călătoriea mai lungă, pentru
care fără-ndoeală a fost menit, pentru a
merge să dee sprijin celor ce-au încercat
să scruteze realitatea și cari nu au mers
poate tocmai pănă-n adincul iei...
P. M.
Glod studiezi istoriea evoluției etice a omenirel,
Iești izbit de contrastul dintre morala cifirială, morală
predicată în numele putere! divine și sub garanțiea
puterel publice, și între morala reală, după care se
conduce de fapt activitatea omenească. In timp ce prima
poate rămlnea mii de ani neschimbată, recomandîud
omenirel continuu acelaș ideal cătră care să-și în
drepte pașii, morala reală, consistînd în formule scoase
din nevoile imediate ale viețri, se transformă continuu
In raport strîns cu evoluțiea acestor nevoi și cu
dezvoltarea mintalitățel. Morala oficială ne apare ca
normă generală de conduită pentru toți, dar mai cu
samă ca țintă îndepărtată, cătră care să se îndrepte
activitatea celor mal slab înarmați în lupta pentru
existentă. lea Ieste mal totdeauna adaptată formelor
de organizare socială, pe cari le consfințește, si astfeliă devine instrument de stăpînire. înăuntrul cer
cului de activitate îngăduit de idealul eticei oficiale,
vedem înse totdeauna desfășurîndu-se o scenă variată
de năzuințl individuale. Cei naivi sînt dresați pentru
’sestrădănui, mal totdeauna zadarnic, în direcție»
Idealului eticei oficiale, pe cînd cel mal dezghețați
la minte îșl construesc o pseudo-mordlă egoistică, după
care se călăuzesc în diferitele direcțiuni ale activiaței practice Cei naivi, dezarmați în lupta pentru
?dao? aȘt-feliiî pe lîngă mizeriea fizică a exisenței ior și mizeriea morală, produsă prin conflictul
S ™an6nt între idealul inaccesibil cătră ca ren ăzuesc
^’ ?re™izeriileexistenței. Din acest conflict răsar:
c,inav^ contradictorii, rezultatul luptelor complimr»maa» 2?.e^eî’ dezorientare etică, expediente de
minfaiu
con^ra> ce* puternici, înarmați cu o
DSenSft ate suPerioară, știu sa pună armonie între
3ZorfH^-rnor?la oficiali, salvînd cel puțin aparențele,
cursurittrea^ a^e conduitei omenești variază în detătî nm.Lmp^laTt duP* condițiile traiului. Două socieexistentfttr?ind tu epoce diferite și în condiții de
vurilm. i diferite se vor deosebi si în privința mora
lele alun»*
înc^ în ace*ea-șî societate, difedencR-tSOCÎale' desfășurîndu-șî vieața în conv°r avo« , le’ inipuse prin organizarea socială,
La ,SO52 moravurl deosebite.
pu3&re ni ^i*°,por» ^tele sînt moravurile maselor poCe intfii.anele rnoravurile elitei sociale. Dar ceea
Car0 stai»
de observat, ieste raportul diferit în
oficială ȚY.°ravurile celor două clase față cu morala
*?6 lor
strftdflnuesc a-sl acomoda moravuC!nd cellah?1 u etîceî oficiale, cu sau fără succes, pe
.pex® de
a soc5slă. caută continuu să se emannM năzuiui J0!!111 «teronom al moralei oficiale, pu. n°aDele n le Pasionale sî voința lor mal presus de
’PpUn r 2esteî morale. Cel slabi se resemnează și
» ce» cari au conștiința puterel lor cearcă să
â6
înfrîngă lanțurile artificiale ale moralei eteronome.
n?*PtaLa a<JU8 desființarea sclaviei, cel
puțin în principiu. Asl-f-liti, milioane de muncltorîau
putut avea bucuriea platonl ă de a fi liberi. Organi
zarea socială Inse, bazată pe Drineipiul exploatărel
muneei, a Introdus sistemul salariului, o formă relativ
nouă, sub care se ascunde ve hea sclavie. In formă
angajamentul Ie liber, în fond nevoile imediate ale exis
tenței fac din muncitor un sclav al salariului. Și tot
așn, morala oficială oprește omuciderea, formula Ie
precisă: osă nu ucizi». Opiniea nublină îns“ Ie dre
sată pentru a glorifica omuciderea în războia. Cugetarea
etică a putut înainta păna In ideea. abstractă a res
pectului vieței aproapelui. Moravurile sociale Inse au
rămas la ideea războiului ca ultima ratio în certurile
dintre popoare. Eroii de pe cîmpul de luptă slnt ad
mirați, poeții ridică p^nă la ideal faptele lor In această privință, cu greu ai putea găsi deosebire între
opiniunea publică din Arhipelagurile Melanesiene,
unde omul iera cu atît mafstimat cu cît se acoperise
mal mult de sînge și se ghiftuise de carne ome
nească. și între opiniea publică din Europa creștină.
In formă, desigur moravurile sau îndulcit, dar, în
fond, au rămas tot atît de sălbatece, astă-zl ca și atuncl. Contrastul dintre moravuri și ideea etică mo
dernă devine încă mal strigătoriu. Morala creștină
predică monogamica, instituțiile sociale au adoptat-o
Oț^temelie a familiei moderne. Cine ar putea spune,
ciTjnîna pe conștiință, că moravurile societățel mo
derne respectă acest principiu al eticei creștine ? Și
apoi, ce deosebire zdrobitoare între principiul dezinteresăret. predicat de morala oficială, și între vîn&toarea aprigă după bogăție, susținută încă cu tenacitate
de moravurile societăței noastre
In mînele claselor stăpînitoare, morala oficială de
vine un simplu instrument de cîrmuire față cu ma
sele populare, un frîu pentru năzuințele lor bestiale.
Moala cea mal sublimă devine în laptă o doctrină
a servitiițel.
I
Ie, 1 ăi ă îndoeală, cel puțin îndrăzneață această afir
mare. Milioane de noroade, în decurs de mii de ani.
au căzut în genunchi înaintea idealului salvatorii!
sugerat de evangeliul creștin. In oceanul de mizerii,
în care plutește întreaga existență, desigur evangeliul creștin a apărut ca o rază de speranță, care
să lumineze mintea celor frămîntațl de valurile mi
zeriei. Zdrobiți de obosala unei lupte zadarnice, lupiă
fără sfîrșit, condamnațil la munca existenței văzură
în evangelie o ancoră de scăpare, care să-I poată duce
la limanul fericirel. Printre seînteile de lumină a evangeliuluî, omenirea întrevăzu o alta lume mal fe
ricită, o împărăție a celor drepți, întemeeată pe prin
cipiul egalei îndreptățiri a tuturor înaintea acelueaș
tată ceresc. In o halucinație transcendentă, suferinzii
întrevăzură o altă lume, care să fie răsplata meritată
a mizeriilor existenței: fericiți cel cari plîng, fericiți
acei cari flămînzesc și însetoșază de dreptate fericiți
ceî prigoniți,... că a lor Ieste împărățiea ceriurilor.
Și cu toate aceste, ori-cît ar fi de îndrăzneț, tre
buie spus, defectul radical al moralei evangelice a
fost sfatul resemnare!. Prin aceasta lea a devenit un
instrument de stăpînire a maselor inconștiente. Fe
ricirea nu Ie din lumea aceasta. Vieața pămînteasci
Ie o simplă perioadă de încercare, pentru a merita
fericirile vieței eterne, într’o altă împărăție, în împă;
rățiea ceriurilor. Atunci bogat și sărac, puternic și
slab, îmbuibat de bunurile vieței sau svlrcolindu-se
în noroiul mizeriei, privilegiat de muncă sau con
damnat din copilărie la munca fără sporiți, minți
hrănite cu adevărurile științei sau săraci cu duhul,
toate nu sînt de cît deosebiri păcătoase dintrio yieață
fără valoare. Omul trebuie să caute a-șl îndrepta
privirile cătră vieața viitoare, pe care înse trebuea
să o merite. Toți trebuie să fim vizionari. Peste ranele existenței evangeliul aruncă balsamul dulcilor
închipuiri a unei vieți viitoare. Secretul vieței p&mînteștl consistă în resemnare. Oe-țl pșsă de nedreptă
țile trecătoare ale acesteUviețr, cînd Iele nu slnt de
cît puntea de trecere cătră vieața autoare. Mai mult
încă, tocmai nefericiți! vieței aceștia sînt acel cari se
vor împărtăși din bunurile vieței vutoare.
�88
RAVWTÂ IDMl
REVISTA JQiBEl
Cine nu vede tn această doctrină a „reaemnărel*
favorul sfmriiuM, care a apăsat al apaaă milioanele
de muncitori inconștienți? Vieața'tn înțelesul Iei na
tural înaamnă mișcare mecanică, însamnă activi
tate, însamnă luptă. Și lupta, în înțelesul evangeliel,
Ieste o încercare zadarnică. Tu nu poți să schimbi
nimic din cele ce a hotărlt, în înțelepciunea sa nepltrunș&, tatăl ceresc. Un fir de learbă nu se mișcă
fără știrea lui, copil Ieste acela care vrea să schimbe
o iotă din. destinele acestei lumi. La ce bun atunci
atrădauiea intelectuală de a pătrunde în legile naturel ? La ce poate folosi ori-ce încercare de a schimba
organizarea socială a viețeî?...
Singurul lucru îngăduit activitățel omenești, Ieste
propaganda cuvfntuluî despre o vieață viitoare, sin
gura mîntuire pe care o putem nădăjdui. Si, ieară-șî,
în mod logic, singura organizare socială, în spiritul
noii doctrine, ieste mînăstirea: vieața petrecută în înfrinarea naturel omenești, în contemplare «i ado
rare a forței «upreme, în visuri măgulitoare 'despbe
o vieață viitoare. Căută să meriți favoarea tatălui
ceresc prin iubire și resemnare, posternindu-te la pămtnt înainte* a tot puterniciei Iul.
leatfi ce va să zică o adevărată morală pentru
sțlavl.
Fără îndoeală mînăstirea a fost o protestare vie
în contra nedreptăților sociale, o mtnglere pentru
mințile superioare, pentru spiritele nefericite, cari jiu
*’au putut adapta mediului social al timpului, un azii pentru cel persecutați, cari, sub o formă sau alta,
au venit în conflict vădit cu organizarea socială. Dar
acest azil a fost o protestare tăcută, cuvîntul său de
ordine a fost totdeauna umilința si supunerea, re
nunțarea la luptele viețeî.
In timpul popoarelor'anticitătei clasice, obosite de
cuceriri și desnădă.jduite de-a r'ezolvi problema viețeî
pe calea speculațiunilor metafizice, invaziea misti
cismului oriental, rezultînd din ciocnirea popoarelor
clasice cu civilizațiile Orientului, a găsit desigur un
teren fertil în care să poată încolți. Din ciocnirea ac.ealor curente a izvorît partea doctrinară a evangeliulul. Prin evangelie. misticismul oriental a străbă
tut în conștiința atît a vechilor popoare clasice cît
?i a popoarelor tinere din Nordul Europei. Misticis
mul oriental a Introdus pe pămîntul Europei simtimîntul de umilință al omului înaintea a tot puterniC11 na^rel, de resemnare față cu fatalitatea desti
nului. Iei a Introdus în conștiința popoarelor Europei
credința într’o lume suprasenzibilă. Iei a transformat
în mnonari Întregi generații în decurs de mi! de ani.
II
Există desigur in evangeliu și o îaltă
...» morală, dar
’■ un dezide
’ •’
sceastă întreagă parte a rămas mal mult
rat pentru viitor, un ideal ce n’a putut fi realizat de
cit Intr o minimă parte în decurs de aproape două
mii de ani
*
Dacă partea întăea, despre care am vorbit, Ie ră•
pe
în năluciri metafizice despre o altă
vieață și în speranța de a o vedea realizată prin mi
racolul reînviere! morților la o a doua venire a mînpar^ea a d°ua
răzămată pe principiul
celueaș* părinte ceresc, înaintea lui toțiaI a2. Principiul justiția: «Ceea-ce ție nn
d’°
tuea nu face». «Fă altuea, ceea ce-al vroi
al
Iei ție». «Cu ce măsură veți măgura cu
facA iî
se va măsura și vouă».
'
aceea.jț
3. Revolta contra injustiției sociale o oăsin, »
dica contra celor avuțl, cari nu vor pute» i preîmpărățiea ceriurilor, în contra fățărniciei V81*4
și a fariseului, in contra cărturarului neaăhn^e?u1'1’
dă sancțiunea aparentă a științei nedreotef
CarQ
a viețeî sociale, în contra celor mtndri d**?^*4*11
lor, predicînd modestiea.
0 Puterea
4. O potențiare o moralei sociale creștina n «>« .
în principiul earităfei: parabola Samariteanul»»8*811*1
sub o formă vie ideea ocrotirel celui alai pS,nI°,d*
lertărel Ie la Ce-care pas în învățăturile ' .w C Pil11
Principiul ajutorărel reciproce în lupta pentrn8?ice‘
îl găsim exprimat sub o formă plastică șl
tegoncă. Cel ce are două haine să dea un.
n'are. Nici lumina miuțel nu Ie îngăduit să o n! ?
mod egoistic pentru tine. Lumina nu trebuie
J?
lea trebuie să lumineze pe toți. O întrevedere S.’
a solidarități intelectuale cătră care se
cu pași uriași lumea modernă.
H Mza
Cîte doctrinl sublime pentru afirmarea omului tn
vieață. Ce progrese colosale n’ar fi făcut omenirea J
două mu de am, dacă aceste principii de solida rit.tn
socială ar fi fost ideile conducătoare ale celor privile
giațl intelectualicește și prin aceasta cblemațl de â
înriuri direct asupra organizărel viețeî popoarelor
Dar pentru aceasta trebuea ca principiul de abneqare
de sine, propoveduit celor dezmoșteniți, celor învins!
în luptele viețeî să fi fost măcar pe puțin crețul celor
puternici. Și aceasta a fost cu neputință. Egoismul
de clasă stăpînitoare a precumpănit.
Dragostea viețeî, dragostea omenire!, principiile
justiției și ale solidaritățel sociale, întreaga parte altruistîcă a evangeliuluf, au rămas literă moartă pen
tru cel tari, simple fraze pierdute în foliantele privnite ale bibliotecilor bisericești, pentru a le înglna,
fără căldură și fără convingere, înaintea celor slabi
și deznădăjduițl Iele au fost mai mult elemente din
cari să se făurească idealul unei vieți viitoare de cît
învățăminte practice pentru înțelepciunea viețeî
aceștia.
Singura parte slabă a moralei evangelice, din puncl
de vedere social, Ie tocmai aici. Învățăturile morale
se razimă pe o iluzie metafizică, despre o altă lume
ideală, și de aici predica dezinteresărel de vieață reali.
Această iluzie metafizică, cu întreaga morală care
derivă din lea, a avut în adevăr la început caracterul
revoluționar, lea apărea ca o doctrină de emancipare
a claselor apăsate și de răsturnare a ordine! sociale
stabilite. Dar în acelaș timp lea cuprindea în sine
germenul toegațiunel sale proprii, predicînd o siinp »
aspirație vagă cătră infinit și dezinteresarea de vieaj
reală. De aceea noua credință a început prin a n com
bătută ca subversivă ordinel sociale și a sflrșjt pr
a deveni religie de stat, instrument de stăpW
,sPeranin *n năluciri ««.wBDu.ieute
transcendente’ Claselor învinse. Numai sub «ceastă transformai
na putut
resemuărel
: «îndură fost îngăduite cîte-va încercări caritabile deaun
~ izvorî de cîtmorala
------ "- --------«îndură
Si încă si
fără a murmura m'zeriile
m’zeriile existenței, crede în niîntuire suferințelor. Și
și aici străbate egoismul clas
a
caritate, con
coa”w, orca
și speră într’o vieață viitoare, eternă realizare a prin- stăpînitoare: prin fondațiile de cantate,
cipiilor de ^
dreptate
A ceasta Ie lozinca cvanevan- grațiea
grație» divină,
divină, cel
cel tari
tari voeau
voeau
să-și cîștige » ignor®P^e divină». Aceasta
geliuluf
per care au priceput-o milioane de noroade păcatului de a fi stăpînît omenirea înecaia
“
trahl CarC *U aplicat’° tot( ,nvinșll în lupta pentru r®Ast-feliti
nță și în morala evangelică, prin contr®.^^jri^e-
Din
înse răsare o altă morală pozitivă, ade
vărata înțelepciune a viețeî, princiolul fundamental
al soUdantățel întregel omeniri: iubirea aproapelui.
Principiul iubește pe aproapele tău ca pe tine
X“’H 8,Inl consacrate amîndouă elementele viatei
ȘÎ altruismul. Omul trebuie să se iuîn
pe S
îosu-șl, leltrebule să iubească înse
de ehu?? m°d în‘reaga omen>re. In egoism, iubirea
duiulPrincipiul afirmftrelîn vieață a indiviP»ul tntî(.î1Ara,8“’1iubirea aproapelui, avem princi
mtregci morale sociale.
țre principiile lei constitutive, dintre pri P _utut
semnărel și principiul de iubire a vieî®*’
Jlege
subordona'toate clasele sociale sub ac .ycacei
morală. Devenind morală de stat,lea sa . julne
tari si a sancționat injustițiea socialăa£unient
semnărel» a făcut din lea din potrivă u
acea®1*
»uternic de stăpinire a conștiințelor, ș pciaBBle st*'
pu
de
' J garantare a privilegiilor cîștiga1®
cOmună
pînitoare. lea a suferit în astă privință soa^dinel s0'
a tuturor religiilor de stat Adaptîn'
ciale stabilite, adevăratul spirit ol tnț f.n fermei
lict s’â falșiflcat. In loc de a rămînea un
■
1
I
(
a devenit un instrument
-c3 al
al vieiei
viețeî
progres
arfl afl nedreptăților
sociale. In loc să pre□nservare
•
o0 cOlL>inatea tuturor, îndreptățirea tuturor la bu^lc5te^vietel, lea
»<- a trebuit să predice umilința și
^"erea fața
fată cn cei tari, acordîndu-le o simplă
supun0
anța de a scăpa de vieață și a merita,
^gufe’rință, bunurile viețeî eterne.
87
rloase de revoltă în contra acestei axiome de stat
an.tlee. Primul moment a fost îmbrățișarea creștinis
mului, al- doilea a fost triumful știința din timpurile
moderne. Am văzut cum creștinismul, nevoit să se
mlădieze, pentru a se putea adapta mediului, a re
nunțat la principiile sale revoluționare de emanci
pare a claselor dezmoștenite. Biserica, propoveduind
resemnarea, t-a resemnat, a capitula lea însă-sî mulIII
țămindu-sB cu speranțele transcendente și folosind
din vieața aceasta toată puterea, cîti i-a putut fi
nln cele dintăl timpuri a constituirel societăților, •concedată de cuceritorii lumel romane. Impărțindu-și
2-nirea a fost împărțită în învinși și învingători, în puterea și luptînd pentru lea, biserica catolici a stă‘Xdnitbri si sclavi. în privilegiațl și dezmoșteniți. pînit, alăturea cu puternicii cuceritori, noroadele ți
i decursul* veacurilor omenirea a propășit. De la nute silnic în inconștiînță.
Sdimentele de organizare a societăților primitive și
Foet-a revoluțiea'provocată de progresul și răs
ftnă la formele de organizare a societăților moderne, pîndirea științei, mal fericită în astă privință? Cel pu
distanța Ie enormă. Și cu toate acestea legea cuce țin pănă astă-zi, cu greu s’ar putea răspunde afir
rire! celor slabi de cel mal puternici rămîne cons mativ. Știința a realizat în adevăr progrese uriașe,
tant aceea-al. Formele necesare ale organizărel se înmulțind și îmbunătățind mijloacele de traifl prin
schimbă, condițiile tralulni, cel puțin relativ, se înles aplicațiile Iei technice. Dar în ce privește organiza
nesc tot mal mult, dar fondul organizărel rămîne a- rea socială lea n’a schimbat, în fond, nimic. Știința,
colfl?. Progresele imense, pe cari le-a realizat omeni ca și religiile, a devenit un instrument în mînele ce
rea în decursul veacurilor nu sînt distribuite nici măcar lor puternici.
proporțional cu cantitatea și calitatea muncel. Cel mai
tari si-au făcut totdeauna partea leului Societățile
IV
au rămas și astă-zi divizate în clase domnitoare, cari
luptă între" Iele pentru preponderența în stat, și clase
Marea revoluție de la sflrșitul secolului al XVIII-1**,
dezmoștenite, a căror soartă Ie munca grea ~a exis provocată prin răspîndirea'curentului științific, și atenței și sprijinul acordat cînd uneea, cînd alteea firmîndu-se In numele principiilor științei pozitive,
dintre clasele domnitoare. Din această luptă starpă a dat lovitura de graț« vechilor privilegii și vechi
rezultă un singur lucru: stăpînitoril se schimbă, dar stă- lor prejudecăți. Zăgazurile cari împiedecau mișcarea
pînirea rămîne. Unul dm cele mal puternice instru Curentelor populare au fost zdrobite Pe ruinele ve
mente de dominare în organizarea socială au fost che! societăți o nouă societate trebuca să se ridice,
totdeauna religiile. De la societățile primitive și pănă răzămată pe principiile de dreptate socială.
Ce s’a întîmplat înse? Revoluțiea economică, a dat
la cele mal înalte organizări sociale, frica dei coman
damentele zeilor a fost instrumentul de stăpînire, în mîna burgheziei muncitoare avuțiile împrăștiate
preoții diferitelor religii s’au aliat totdeauna cu cel de nobilimea risipitoare. Tot pe calea muncel, burputernici, dindu-lo în schimb sprijinul lor moral a- ghezieași-a acumulat capitalul intelectual al științei,
supra conștiințelor mulțime!. O singură excepție mai și cînd lupta revoluționară s-a dat în numele științei
însemnata" în astă privință cunoaștem : Budlaismulîn și al libertâțel mancei, burghezie» s’a găsit stApînă
Indii și Creștinismul Cel dintăitf, propovăduind egali și pe avuție șl pe știință. Revoluțiea n’a putut pro
tatea tuturor în Nirvana, lovea în nedreptatea caste fita de cît celor maî bine înarmați, celor cari posedau
lor. Cel de al doilea îmbrațoșază soarta claselor su ai știința și capitalul. Ast-feliu noile principii n’au
ferinde și proclamă superioritatea lor: „Cel ce se avut drept rezultat de cît împrospătarea claselor
Înalță se va smeri, cel asuprit îșl va găsi răsplata domnitoare cu clemente nouă, mal bine înarmate și
într’o vieață viitoare organizată după idealul justiției cu mal multă vigoare. Calapodurile organizărel so
eterne». Dar n’a trecut mult timp și caracterul re ciale au rămas aproape acelea-șl. Toată schimbarea
voluționar al creștinismului a dispărut. Biserica, con- a consistat în aceea, că burghezie» a luat pe încetul
strlnsă, a trebuit să cedeze și să se adapteze mediu locul vechel nobilimi. In locul unei stăpînirl sincere,
lui: din ferment revoluționar lea a devenit, după cum răzămată pe vechile tradiții, avem o stăpînire ipo
am mal spus, instrument de stăpînire a maselor crită. Sub haina falșă a principiilor umanitare de
libertate și egală îndreptățire la vieață, descoperim
inconștiente...
Cunoaștem în vechiul Egipt două religii, una mal îngrijorarea noilor stăpînitorî de a-șl ocroti cu ori-ce
abstractă, patrimoniul castel sacerdotale, și alta cu preț pozițiea privilegiată pe care o ocnpă, în contra
totul învăluită în forme senzibile, accesibilii castelor curentelor progresiste cari amenință de a surpa eoslndite la munca fizică- Pentru preotul egiptean cu diflciul șubred al stăpînirel burgheze, construcție tre
tnintea dezghețată, Dumnezeu Iera unul, putere abs cătoare, fără temelii adînci împllntate în nevoile or
tractă, fără început, fără sfîrșit, creatorul întregel e- ganizărel sociale. Venițî în numele libertăței, în nu
justențl, pretutindeni prezent, distribuitor al drep- mele inițiativei independente, în numele progresului
’ațel absolute într'o vieață viitoare... Pentra poporul fără margini, iei se încearcă astă-zi să pue zăgazuri
Muncitor, osîndit la zidirea piramidelor, acelor gigan acestor curente, pentru a-șl putea conserva stăpînitice morminte regale, zeul abstract al castel sacer rea de fapt. Clasa mijlocie, incapnbilă de a crea forme
dotale îmbracă forme senzibile, accesibile minței lui. nouă de organizare socială, a cătat șă sprijine ve
tei Ie soarele în luptă cu întunericul. Ie pămîntul ro chile forme feudale, cu modificări nesimțite, atît cît
ditor, le Nilul cu revărsările lui dătătoare de hrană Ieran necesare pentru a se putea asimila cu noua
rniV»e?^ă’ Ie boul ^aP* animalul tovarăș al pluga- clasă stăpînitoare In locul tradițiilor putere!, s’a In
trodus«uumuiaicn
acumulareauvuț>v->
avuției ca ultima ratio----a stănînirei.
uiui în lupta pentru existentă, ie o întreagă serie uuuus
- -de animale în cari se întrupează seînteea divină, pen- Știința a trebuit să se mlădieze înaintea noi or clase
‘țd a. fi martorul de aproape al acțiunilor omenești, stăpînitoare și să caute argumente de
Unele dintre aceste animale stnt adorate pentru a fi stăpînirel lor de fapt. Ast-feliu sau născut două diMibfinzite, cum Ie crocodilul, altele sînt adorate pen- rectil în mișcarea științifică a jacului nostru, o tu
tu binele
D»
^‘Uele co-1
ce-1 fac omului, cum Ieste ihneumonul. recție ipocrită, căutînd să justifice o
nar
“" la urma urmelor toate,’ simboluri.....................
_
vil în cari se ciala ipocrită, un aoifi de știință oficială tolerată de
stat, ca instrument de convingere și prin urmare de
P «supune încarnată una și aceea-șl forță divină.
tntLaralel ca această diferențiate în credinți, merge stăpinire. și o allă direcție,cinstită, urnrinnd adevărul
nri«e?ga Organizare a viețri Egiptene. Cei cari au în mod dezinteresat, preocupată de adevărurile sociale
presus de interesul de clasă socia ă Caracterul
lan 4-eglul §liințer și al glndirel abstracte, au în ace- mal
ath -p Priv!legiul putere!. întreaga cultură veche, acestei din urmă Je fără îndoeală revoluționar, cen
acea°r*en-^a
cea greco-romană Ie răzămată pe tru că urmărind legile nestrămutate ale evoluție! so
Opț
idee fundamentală de organizare socială. ciale, nu admite mei una din doctrinele clase! mij
ftiaiuU s.ocfetate trebuie să fie împărțită in cel cari co- locii ca dogme neschimbătoare. Toate vechile forme
pe cari s’a fondat clădirea socială actuală slnt supuse
In
c.ar* ^nt
de natură să asculte...
oivjlizațiea Europei au fost două momente «•- unei analize obiective neîndurate, considerate ca sim-
�A
88
&RV1STA IDKK1
-------------
MIVIVTÂ HJSII
ple verigi din lanțul evoluției social»» prin urmare
supuse unor continue transformări.
Și tot așa, din ace«a-șl stare de stlpînlre ipocrita,
au rezultat două morale: una, morala celor slabi, un
simplu instrument de cîrmuire, și alta morala celor
tari, justificare a pasiunelor nețărmurite. Pe cel slabi,
reduși prin foame la o stare vecini cu mizeriea și
ignoranța, știinlă, religie, moral?, trebuie să-I țină netulburițl tn lanțurile sclaviei sociale. Știința trebuie
să lo dovedească că nedreptățile sociale slnt conse
cințele fatale ale legilor existenței, religiea trebuie să
verie pe ranele suferinței lor balsamul mînglerei, In
cerclnd să-I convingă despre speranța unei fericiri
viitoare, într'o lume metafizică, și în tot cazul să Ie
inspire"sentimentul de resemnare, morala trebuie să se
ocupe cu mlădierea voinței, deprinzîndu-I să fie bupuși si ascultători.
Și toate acestea pentru ce ? Pentru ca cel tari să
poată beneflciea, îutr’o liniște îndoelnică, de situațiea
cîștigată în organizarea socială, să-și poată deslănțui
netulburați vulcanul pasiunilor antisociale. Trebuie
ca muncitorul si-sl iubească munca, pentru a munci
mult șl a-si perfecționa continuu produsul muncei
snle, pentru ca prin aceasta sporesc produsele muncel, cari vor satisface cu îmblelșugare nevoile reale
și factice ale celor puternici, privilegiațî de muncă.
Trebuie ca muncitorul să învețe a economisi din pre
țul minim al muncei sale, să se deprindă a fi cum
pătat, sobru, pentru că prin aceasta rămîne parte
din produsele muncei sale In folosul claselor privile
giate, cari nu muncesc, și în acelaș timp iluziea eco
nomiilor acumulate, a caselor de ajutor pentru cazuri
nenorocite, întlrzie izbucnirea primejdiei sociale Toți
slntem datori să contribuim pentru sprijinul sarcinelor statului, plata impozitelor Ie o sarcină socială,
dar ctnd Ie vorba să distribuim sarcinele, partea cea
mal grea apasă totdeauna munca. Să impune direct
și indirect producțiunea, fie în momentul producerei,
fie în acel al consumațiuneî. Și imensa majoritate Ie
a producătorilor și deci a consumatorilor, deci asupră-le se resfrîng’în ultima analiză sarcinele finan
ciare ale statului. Proprietatea trebuie garantată, ca
pitalul mobilar și imobilar trebuie protejat, pentru-că
Ieste instrument de producție, deci izvor al bogăției,
șl, nimeni, lucrînd înțelepțește, nu sacă izvorul
producției^
Da, resoectul proprietățel Ieste un principiu sacru,
lea trebuie respectată sub toate formele, pentru că le
baza dragostei de țară, pentru că ie pieatra funda
mentală pe care s’a clădit edificiul social modern
Familiea si proprietatea slnt cei doi factori esentialE
al organizarel sociale moderne. Dar care familie și.
care proprietate ? Cînd Ie vorba de familiea munci
torului, zdrobit sub greutatea jugului de fler al in
dustrialismului modern, care scriitorii burghez nu ie
gata să acuze de sentimentalism pe cel ce ar ridica
cuvlntul In favoarea acestol familii. Legile economice
slnt legi de lier, fle-care sufere tn organizarea econo
mică consecințele fatale ale poziției pe care o ocupă,
familiea muncitorului poate fi distrusă, dacă prin aceasta cresc, se adaogă ocaziile și mijloacele de răs
fățate a celor favorizați de soartă. Acolea, resemnare,
supunere oarbă legilor netndurate ale economiei po
litice, cum o înțeleg stăpînitorii. A, se schimbă lucrul
dacă ie vorba de familiea stăpînitorilor însu-șl. Iei au
o familie, adese-ori ciuruită pănă în măduva oaselor
de viciile viețel moderne, o familie pe care în fond
nu o respectă Iei tnsu-șl, de-a cărui viitorii! numai
arare-ori se îngrijesc, dar tocmai de aceea trebuie
protejată de legile statului. Ipocrizie, minciună con
vențională.. Clasele stăpînitoare, fie rămășițele vechel
nobiliml, fie noii ajunși, nici unii, nici alții, nu cred
nimic din ceea ce spun și nu respectă nimic din sacro-santele principii ale familiei. Dar tocmai de aceea
protestă cu mai multă aparență de convingere ex
terioară, pentru că cred, că această normă morală Ie
bună pentru masele inconștiente, cărora punîndu-le
înainte un ideal mal mult.* să albă la îndămînă un
mal mnl1’ PeDtru a le Putea ține în frîu... Două
tullBr°«a*a 2U Prlucipinl sacru alproprietățcLDrepttuncei BSefiniCar\S*xfie dePlin «t*PÎn pe produsul
le* Din Iei să contribue la sarcinele publice
ale statului. Dar nu de .-Această proprietate »«
ci de proprietatea mobiliară șl imobiliară m v,0lW
unul șir de factori istorici, produsul firesc* , at al
serii de organizări convenționale protectoai-A > atleI
șumte treptat în decursul viețel istorice a n de8fâ~
lor. Respectul proprietățel în acest înțeles Ie „pOa,t®*
servatism exagerat, Iei insamnă tendința daUQ c°n'
niza una din formele organizărcl sociale a r ®1®N
loc procesul evoluției, căruea Ieste supus întreg0
ganism social cu formele sale trecătoare.
«Ul°rȘi încă mai mult, nici acest respect aipronriAta»
istorice nu Ie sincer. Iei arc de scop de a încon*
cu un respect superstițios proprietatea mare
legile statului sînt chfemate a o garanta ne°tAa»e
căile posibile. Cit despre micul proprietar Ie i?h
să vegeteze, dacă în lupta pentru existentă’se nnîS
susține cu slabele sale mijloace si cu putinele
ce i le acordă statul. Dacă trecem din domeniul o?1
neralităților în domeniul aplicațiunilor practice Sh
din cel cari -desfășură cu-, atîta elocință teoriile’hS
pectulul proprietățel, se simt opriți do a distruge rÎ
a-șl însuși mica proprietate, atunci cînd ocaziea se
prezintă, cînd micul proprietar cade învins tn con
curența vieței? Aceea-șl ipocrizie: teorii bune pen'
tru a înspira celor slabi i-espectul proprietățel altuea'
dar pe care cei tari se cred în drept de a le Infrlnge
ori de cdte ori ocaziea se prezintă... Tot două morale
Pentru cel tari, beati possidentes, pentru cei slabi legea
neîndur.ntă a luptei pentru existență, cu toate con
secințele lei.
Dar unde ipocriziea claselor stăpînitoare ajunge
culmea, Ie modul cum se pricepe și se practică prin
cipiul liliertăfeî, unul dintre cele trei articole ale cre
zului revoluționar modern. Să luăm cîte-va din ma
nifestările sociale ale libertățel de acțiune și degîndire.
Iu principiu, fle-care diiu noi io liber și d*eplin stăpîn
pe conștiința sa, fle-care poate glndi și crede așa cum
țăsăturâ trveerilorlui îiîngif due.O, și peaceastă temă nu
ie orator sau scriitor, care să nu reverse valuri de elocință, ridlicînd în înălțimi superioritatea timpurilor
moderne, cari au consacrat deplina libertate a con
științei. Și cu toate acestea, nici chiar în domeniul
credințelor religioase nu se poate spune că o per
fectă toleranță domnește, dovada netăgăduită ie fap
tul existenței «religiilor de stat», consacrate prin con
stituțiile liberale moderne. Există un felii! de tole
ranță, prin faptul că exercitarea culturilor deosebite
da religiea de stat îe îngăduită, prin faptul că persecuțiea nu ie fățișă, dar fn fond a rămas încă destulă
ură înăbușită, care Ie gata să explodeze la ocazie.
Dar un«de se văd ște și mai mult ipocriziea modernă,
distanța dintre idee și fapt, ie în ordinea politică. Inacest domeniu al gîndirei am putea zice că s’a con
centrat întreaga cantitate de intoleranță, de ură, de
persecuție, caro se desfășura, altă-datft, în domeniul
credințelor religioase.
Iești liber să al ori-ce părere în privința orgamzăreî și a-dministrărel statului Dar să nu-șl închipuească*cine-va, că această libertate merge așa de de
parte, îu cît să nu provoace ura și persecuțiea din
partea celor puternici, cînd Iest! do altă părere de c
dînșii. Cine nu-șl dă sumă de ura partidelor de gu
vernământ contra noilor formații politice, cari se P
zintă în numele unor idei sociale, sau unor bo \
mal înaintate politice ? Publicistica zilei ie o og
fidelă în care se resfrlnge toată intoleranța 1 P„
de partide. Și opiniea publică îngădue ca. r®Pț .Je
întreaga campanie de zdrobire a adversarulu,
mal slab, urmărirea lui pănă în cele mal mi
al
nunțimi ale vieței private, ®Mar excesul de puter
guvernului fată cu adversarii politici Nicătrea «
vede mai lămurit de cît acolea °x18teJ?îa
ceior
morale. Morala pentru uzul stăpimrel as p_
w
slabi: respectul libertăței convingerilor. Mor® Hasi.
tru cei puternici: Dezlănțuirea întregel ne 8 ldacA
onale în lupta contra adversarului: «Zdron ș
poți, toate armele sînt permise», întru
b«
mora* a
ordinea economică, recunoașterea libertdț .. tqjre sub
tăgăduit, un pas uriaș asupra stirel de ni a flecoIa.
care so zbătea munca chiar până la siirș rinCipia,
luj al XVin-’«, Prin cucerirea acestui p
'
89
-a fu ematicipatft de sub o dublă exploatare, ex- întrd clasele muncitoare și cele sUptnitoare, punîn°lllD.Area dirdct.1 a pati’Onilor si indirecta a nobiii- du-sr. serviciile lor la dispbzițiea celor puternici, și
P10,,„ri vindeau patronilor dreptul dc exploatare. devenind ast-feliu instrumente, mal mult ori mal pulor’ finetul de vedere al muncitorului a fost o ufii- ția conștiente, pentru perpetuarea unei stări sociale,
1,10 a al unul drept al existenței individului de a-sf în ori-ce caz nedreapta. Toți cel cari muncesc pe te
10 «sura munca în dir&cțiea giin senzul care îi con- renul intelectual slnt puși in cruda alternativa, sau
d»
e a mal bine. Din punct de vedere economic, liber- să-și adapteze teoriile lor mediului, pentru a căpătă
i n mancei a devenit tua factor real de progres, fiind favoarea celor puternici, sou să-si urmeze inspirațitsi-n deschisă pentru perfecționarea produselor mun- unile lor independente, dar atunci, priviți ca revoltați
I prin libertatea acordată inspirațiunilorinițiativei contra ordinel sociale și contra doctrinelor admise,
nu le rămine de cît mizeriea sau nebuniea sau am
Innarddacă In principiu lucru ieste așa, clasele stă- bele împreună, ca singura parte pe care societatea
i itoaro a găsit o altă calo pentru a putea continua actuală le-o poate îngădui la banchetul vieței, Tot
omenească, fie fizică, fie intelectuală, poate
-—
organizarea eet'jelă a socaelățel le mate
Hn o parte din efectele sale roditoare. Mijlocul a fost L
rie de exploatare pentru clasele stăpînitoare,
Dar
dm
punct
do vedere psihologic, clasele intelec
rlnne do găsit În legea concurenței nelimitate a munlai care a cobor it prețul muncei, si in posesiunea tuale, profesiunile libere, au de îndurat o îndoită mi
Crclusivă a instrumentelor de muncă, care aezarmează zerie. Pe lingă existența lor precară, pe care le-o crene muncitor, făcLndu-1 sclavul mașinel, sclavul capi ază situațiea lor de tolerați în societatea celor puter
tolului mobiliar sau imobiliar. Ori-ce minte ce-va mai nici, se adaoge încă mizeriea morală. Nicăiri conflictul
desghețatft pricepe lesne contrastul dintre principiul celor două morale nu ie mai acut de cît în mintea
libertăței muncei și uplicațiea acestui principiu. Pen celor chlemațl la munca intelectuală. Pentru cel contru muncitor m omeala idecl de libertate, care daureste știei.țl ae situațiea lor, conflictul între ceea-ce sînt nefier bum
*«•________
- muncitorul,. voițî să spună, pentru a-șl menține situațiea ciștigată,
iugul de fler
SUjb care îșl
ÎIHloae grumajii
nstrîns
’prin
ia un liber angajament. pPenși între convingerile intime, produsul fatal al țesăturel
care, con
—
’ foame,
"
An_
C
treorinză
tor
înse
o
alta
morală:
legea neindurată lor celebrați.*, devine cu atîtmaf acut, cu cit sînt mai
tru mtrepriuzotvi
—
—
ntrep
Atîta Ii de
de adevârat
adevârat aceasta,
aceasta, in
cit, in
in superiori initelectualicește. Mal totdeauna se găsesc
a celui
mal tare. Atîta
in cit,
a devenit
devenit victime, cari neputînd tolera înlănțuirea siluită a prostatele unde' această
această nedreaptă
nedriîaptă exploatare
exploatare a
o. găsim
tM.ui două
două curente
curente din
din partea
partea statului,
statului, priel lor gîndirî, ies din rîndurl, recucerindu-șl libermai acută, și
această problema
problema soprin cari se încearcă
încearcă a
a reaolva
reuolva aceuslă
so tatea chiar cu prețul mizeriei neindurate. Iei sînt luațl
zi-ea să
să sprijine
sprijine poaesiunea
posesiunea de
de mal totdeauna drept nebuni, de cătră spiritele praccială. Un curent caro vreia,
i
protecțiunea
legală
a
paterei
fapt, îngrădind-o cu prof ‘
----- *—- tice, cari și-au putut modela crierii după calapodul
statul
înâbușă
grevele
și
proîngust al existenței sociale. Iei pot fi Inse adorați, ca
publice. In- acest caz statul ............
Inibu,.. «,
’ constrln----- genii creatoare, de cătră generațiile următoare, atestările muncitorilor prin, glonț! de pușcă,
gîndu-I să-și ție angajamentele liber contractate,... și alt tunci clnd miutalitatea socială evoluînd, poate primi
curent de intervenție, căiMlnd să mijlocească statul concepțiile lor, ca doctrine sănătoase, potrivite cu starea
între patroni și muncitori» pentru a îndulci, pe dife socială mal înaintai*.
rite căi, mizeriea clasei nuiucitoare.
V
In privința mizeriei claselor muncitoare, a colosalei
nedreptăți sociale în repa.rttțiea și distribuirea bunu
Și
în
timp
ce
noi
toți
ne
dăm aerul de a recunoaște
rilor existenței și a tendinței de a îmbunătăți treptat
această stare de lucruri, foarte hazlii sînt constatările o singură morală oficială, a cărei ideal ieste vi^utea,
abnegațiea,
sacrificiu,
devotament
și iubire, Iertarea
statistice. Unul dintre scopurile statisticei ie să sta și ajutorarea aproapelui, resemnare
față cu fatalită
bilească, în mod pozitiv, creșterea sau scăderea bo
țile
destinului,,..
în
rond
noi
considerăm
acest ideal
găție! unui popor. Se mo
constată bună
oară o cantitate moral, ca nerealizabil, buu pentru a sclipuri
——— —
înaintea
x de produse totale ale
țărel,
atunci se de
face
repar- conștiinței maselor populare, instrument dc cîrmuire
totală
pe
numărul
locuitori
tițiea, divizînd. suma totală pe numărul
de ’locuitori
’
’”l*,Uul:: a maselor. Cind Ie vorba înse ae cel tari, Iei își crosau de capete de familii, și se ajunge
la —
rezultatul
can- esc o altă morală, care să ingădue desfășurarea decă pentru fle-care locuitor rezultă in mijlocie o jlocie
can
titate n din ac.ele produse. Dar tocmai această mijlocie plină a puterilor viețel, mărginită numai de condițiile
existenței: mediu, pămînt, societate. Principiul funn Ieste o adevărata ironie statistică,
ce cușitoții
toții
cmaiaeîn
iuvreme
că
știm, că nedreptatea ieste tocmai
repartiție, și
că damental al moralei celor puternici Ieste: Lasă la o
•ofită H
de
mai multe
multe ori
ori parte toate vechile doctrine, vechile prejudecăți și mergi înadin suma to'tală x cîțl-va profită
a mai
trebuie să se mul- intc, căutînd să deinl cel nuif tare față cu semenii tăi. Cul
cantitatea ti, pe cînd majoritatea ---------------voluptațel morale Ieste deplinul exercițiu al
Unească cu o cantitate mal mică de cît n, și, în unele mea
Iu înțelesul modern, omul puternic, ieste omul
cazuri, pentru unele produse, chiar cu o parte aliquotă forței
care simte In iei furiea pasiunilor dezlănțuită, care
egal sau aproape de zero.
Ie
în
plenitudinea
puterilor sale fizice, care are o minte
Dar <ce vreți, ipocriziea claselor stăpînitoare, dupli
capabilă de a străbate înțelesul existenței,
citatea normelor vieței, trebuie să se verifice pe toată superioară,
care are o credință puternică in vieață sub toate for
ea. Religie, arta, știință, educație, organizare po- mele Iei de manifestare, dezbrăcat de toate prejude
utică, toate trebuesc să conlucreze’ pentru unul și a- cățile, respectind puterile vil ale existenței. însuflețit
celaș școp : menținerea privilegiilor claselor stăpînitoare. de idealul progresului continuu al omenirel și de Îm
i entria. aceasta, poporul trebuie adormit, leganîndu-1 bunătățirea continuă a vieței prin progresul științei.
sau în dulcele visări ale unei credinți transcendente
Idealul îi arată ținta activităței, pasiunea ÎI dă pu
«au în iluziile deșarte ale constituționalismului mo- terea
de a lucra Îu această direcție, într’o singură
ca10’ J4cîndu-1 s& creadă, că iei ie suveranul de la formulă am putea defini pe omul modern: Pasiunea
cin Pl0a.c4 puterea, asupra lui se revarsă benefi- înobilată prin ideal, devine forță, voință, torent lea
hn&. .gl°ri°i cîștigate pe cimpul de războiu, Iei Ieste ridică pe om și-1 face să domine. Pasiunile sublime
deșt ' i că 8Uma totadft a bogăției statului dove- sa hrănesc prin desfășurarea luptelor existenței, Iele
DerA a Put‘n seninele exterioare ale unei stări pros- slnt ca și torentul care se îmbogățește din miile de
Bă fl Ajta tre^uie sâ-1 amețască cu idealuri în cari izvoare vil pe cari le înttlnește în cale și ast-feliu
dato î apoteozatâ- silrăciea, abnegațiea, sentimentul crește prin cursu-I însu-șl. Și omului superior mo
daj>oriaI' re8Pectul puterilor constituite. Sistemul pe- dern îl trebuie tocmai această creștere nețărmurită a
puiar®lc trtjbule să conziste în dresarea maselor po- energici de luptă. Vieața consistă în luptă, lupta de
Cere® Pentru supunere și ascultare : disciplina socială, vine din ce în ce mai 'intensivă, !n măsura fn care
aă.8l fa pasele să fie guvernabile: educațiea trebuie sporesc cuceririle științei asupra naturef. Pasiunea
Si ri
datorioa pregâtindu-le în acest senz...
nețărmurită ne dă, singură, energica cresclndă pen
cWulut toat® acestea, soarta omului de ștință, a publi- tru luptele traiului, lea reprezintă căldura cu care
® Bimniin
“U Ie cu mult mal fericită de cit urmărim idealurile viețel,
«Irlns} h 01 Pluffar saix a lucrătorului de mine. ConAceasta Ie curentul principii de idei care străbate
L?i!vou® exț’Veotel, acești purtători al pro- pa naeimțlțe în conștiința q>MMor revoltate d« la «Hr»
iui enj|ural
fmg
nn ro| jnt<rm«dl»r
f)
�PO
Arrtm ibBEî
șitul veacului al XIX-laa. Spiritul omenesc^ emancipai
de lanțurile doctrinelor trecutului, cautâ. sâ-șl igăsască In sine însu-șf scopurile existenței, fle-care se în
cearcă. să-și stabilească, singur normele conduitei,
gă-șl lâureaacă singur un so.u de morală personală,
sau o morală de clasă socială. Pe cînd mințile spe
culative, in mijlocul nămolului de ruine ale credințe
lor trecutului, cearcă sa se orienteze in mod obiectiv,
să găsască normele generale după cari să se poata că
lăuzi activitate «. omenească în lupta pentru existent»,
temperamentele practice se mulțumesc a-șl f>un sub in
fluența ideilor noua, o morală personală, norme de
conduită, cari să fie îndestulătoare pentru a duce la
succese momentane...
Ast-ieliu se explici cum clasele domnitoare îșl fă
uresc și Iele o abă morală In deosebi de cea oficiala,
o morală b.înda pentru drstențuirea pasiunilor, adap
tată temperamentului nevrotic al secolului, o morată
care în acelaș timp să asigure pe cît posibil perpetu
area situației sociale cîștigate, folosirea de pnvilegiulstnpmirel Și tot pe aceasta cale se explică falsifi
carea spiritului științific, luînd din știință nu toate con
seanțele lei logice în studiul vieței ci numai atltcîtleste
potrivit cu menținerea unelstăpîniri de fapt și potrivit
în acelaș timp cu desfciul moral al unor clase sociale
stăpmite de nevroză. In numele științei, deplina auto
nomie a voinței, emanciparea de constringerile arbi
trare si nenaturale ale vechilor credinți. In numele
științei, dragostea vieței reale șî silința de a afirma
nețărmurită individualitatea fîe-căruea. Dar desigur,
în contra științei, negarea unui ideal de viitorii! mal
bun alomenirel, printr’o serie de transformări so
ciale. In această privință clasele stăplnitoare preferă
o contradicție logică, invoeînd puterea vechilor tra
diții. Ba, mergînd un pas și mal departe, acuză ști
ința ca ne fiind in stare să poată găsi vre o dată soluțiea problemului transformărel sociale.
Acuzațieaastaleste cu atît mal lesne de susținut, cu
cit evident, știința nu si-a spus Încă ultimul său
cuvînt. Ceea ce Ie sigur, Ieste că vieața secolului al
XX-1,a nu ie de cit o fază din procesul de soluție
prin care a trecut și trece omenirea de cînd există.
Formele moderne de organizare socială sînt produsul
acestei evoluții, societatea merge înainte, formele sînt
condamnate deci a se schimba și Iele. Soluțiile stau
’ desigur ascunse în cutele misterioase ale viitorului.
Nimeni n’are înse dreptul de a ptoclama ca doctrină
nestrămutată, ceea ce nu-i de cit o formă trecătoare
în seriea eternelor transformări. Rostul științei din
fle-care moment dat, ieste să stabilească legea evolu
ției, să indice direcțiea încotro merg transformările
vieței. Știința evoluționistă chiar și indică liueamentole moralei viitorului. Această morală presupune Inse
?arî!r(1rPh.nJC,^.bL‘psl1
sociaJS pentru
cari trebuie timp. Fănă atunci analiza psihologică a
eocietățel moderne ne descopere existența celor două
morale: morala evangelică, bazată pe principiul resemnărei pentru clasele.dezmoștenite, și o morală egoistă,
favonz ite de ortfanfr.are.iRnorganizarea sogolstă, specială claselor favorizate
cialâ, morală deosebită și de morala evangelică si de mo
rala viitorului, cel puțin după cum o întrevede știința
pozitivă.
*
’
cite-va adin
preceptele
Ne vom mărgini
rezuma
ctte- acestei
"_c
morale egoiste dc clasă, în deosebire de morala oficială, și
va fi de ajuns pentru a lămuri acest fenomen social de o
netăgăduita însemnătate pentru priceperea mișcărel sociale
modeme.
Unul din principiile sublime ale eticei creștine Ieste
principiul iertărel Visul de viitor alomenirel de a se în
drepta prin cultură și moravuri, cătră idealul solidarită
ții universale, în care întreaga omenire să lupte cu puteri
unite pentru a cuceri forțele n&turel, nu poate fi între
văzut de C
ft I,r,
n slăbirea
olaKirao dușmăniei dintre
- -------V n?
cît
prin
oameni.
Și
principiul «Iertărel» Ie cea mal bună educație pregătitoare
cătră o stare de armonie socială. Clasele domnitoare admit
acest principiu etic, ca normă de conduită bună de predi
cat maselor Inconștiente, ca un mijloc de mlădiere a vo
inței. Nici o dată Inse Iertarea n’a fost normă de conduită
Pentru cel puternici. Principiul lor etic Ie cu totul opus.
iJo toudale, pentru greșală, în loc de Iertare, au duelo{ Î88te: ,‘ori'ce ofen8fl trebuie spălată în
WKaulittL0lMe^xburg^we’ Parvenite la rolul stăpînirel In
8
actuală modernă, au copiat ideile nobilimel
haniTA ibnt
feudale îmbrăctnd și Iele aceea-șl haină a ipocriru» »
cele moralei oficiale; Iertare, în codul penal •
Ia Ptedi
duelului, și în moravuri: duelul sau răzbunăm P8e c°»’n
tare m mănuirea ajmelor contra celui mal slahCelul
faptul cel mal strigător, pentru a pune mai m„uA.® luat
dență deosebirea dintre principiul moralei ofiZ1 Ia Qvi- “
raia egoiștii de clasă Dar, în aceea-șl direcția ° ’?i m°mișcă întreaga gîudire a claselor stăpîuitoan, „,'cfc 8a
adversarului, afirmarea forței individuale cuefirî/110®^®*
rel sociale pe toate căile, stăpînirea i supra i»«i putttexp oatarea mizeriei lor morale.
0Jor slabi,
Ideile do egalitate, de iubire, de ajutorarea cclnr , ,
rămm simple teze pentru declamăride ocazie nani 8
dicl de Anvon, pe cînd normele de c •ndulm’niftQJu prestăpînitoare sînt subordonate principiului lunt-nT
rate pentru existență, adaptat pentru ocazie
!
rea privilegiilor cîștigate.
‘««uțina1
Principiul etic al evangeliulul Ie cit «eel ce KROr»
se va înă'ța», principiul claselor stăpînitoare
driea neamului, păstrarea cu sfințenie a tradițiilor a min*
rire trecută, datoriea generațiilor tinere du a păstrn n.®?*
rea și stăpînirea moșten tă de la gene-ațiile c0 la !>)
cedat. In numele unei credinți întemeeate pe
Iertare, biserica însă-șl a trebuit aa-șl plece cârmi t? I1
inv. ace de la Dumnezeul iubirel <biruință asupra nrati
nicilor». Morala oficială predică sacrificiul pentru binâi»
obștesc, ca virtute altruistă, și morala industrialismul^
modern se conduce de principiul opus : «profiți de infp
rioritatea adversarului»
e‘
Morala oficială predică înfrînarea patimelor, și mora
vurile timpului cer deplina deslănțuire a vulcanului pasta"
oilor In vieața politică în luptele sociale,în vieața familii-T
pretutindeni întîlneștl, faț i in față, cele două morale uni
menită să îndulcească mizeriea claselor dezmoștenite și
să le oțelească pentru muncă, cealaltă cu menirea de a
măguli patimele claselor favorizate de noroc, just iicînd
i
față cu propriea lor conștiință nou șezui»! existenței lor.
C. Dimitrescn-lași.
Să-l numim Lucian, cu toate că nu-1 chleamă
ast-feliu. Dar lui nu-I place reclama și nimic nu
i-ar fi mal neplăcut de cît să-și vadă adevăratul
nume într’un ziar .Lucian Ie un om de vre-o patru-zec!
de anl,vignro8 deși cumplit de slab. Iei Ie respectat de
tot satul, fîind-că Ie vesel, atrăgător, ajutător și ou
_ cum
_ vom
_ vedea, soarta
totul blajin, fiind-că, după
pa feout"filoaof. O Singura’pgrere ie in privința
i..v r„*
♦x».on
u1, ^ntre^,atî Pe burghez, pe lucrător, pe țfir ,
vă Vtt răspunde cu privire la Lucian: Un băiat
bufi... Dacă supără, pe ici, pe colo, pe cine-va,
nu.i vjna
Nicî Iq1 nU.j foricit... Muncitor cu
palmele, precum Ie, Iei aleargă unde găsește de
muncă... Muncă ordinară se înțelege, Pentru că,
după______
cum recunoaște chiar singur cu voe bună,
pentru lucrările cari cer delicateță, fineță, nare
mînl potrivite. Dar Ia munca cu sapa, la motarea
unul vecin, la prașla sfeclelor, la tăiatul lemne or,
la secerat, Iei nu se teme căl’a întrece cine-va...'
Cincl-spre-zece zile la unul.... o lună la a j.i’'’
săptămînă la popă, alta la primar, care Ie > ®
cugetător, filantrop, pune și dînsul mina pe a
_e<.poate.
---- L- De
Ti- părerile
„V---- îl------------cit
politice nu B0 sinchisește pr
tart. Iei le are pe toate, pe rînd, după o®®®0’* ț
•i ni?te dinți ascuțițl, cu pîntecele gol. Ie
închipuit ce însemnează, pentru o femee,
și privegherea acestor opt copil. Ținută
îngriji* în casă femeea nu poate să muncească
toată
o muncă care să-I producă ce-va, pencel p»4*J
despre muncă are mal multă de cîtarputru Cnjenește să facă... lea nu cîștigă inse nimic
tca omenește
.ljaî cheltuește ceea oe-I cîștigă bărbatul...
ci numi--,
-că ieată zece
omenești silite să trăească,
Așa^\
a să locueaseă, să se hrănească, să se îmbrace,
adlCă 8*
«'el cumpere și să-și dreagă uneltele, cu trei lei
zi.. Ș’1 acefltea într’un tinnt mic, unde totul
p0t0 nepomenit de scump. In ținuturile cele mici,
'men nu voește să creadă, cu toate astea nimic
mal d^ept, traiul Ieste cu mult mai greu pentru
oamenrI cel săraci, cu mult mal greu, mal ane
voios 'de oît în Capitală. Fie-care lucru de con8nmar e strict necesară, ajunge acolea încărcat mal
dinainte cu cîștigurile a trei sau patru mijlocitori.
De cinei bani ață,^ se ridică la zece bani, și de
donă-zeci de bani gaz, la trel-zecl. Nu rare ori
lucrurile de cari nu te poți lipsi nici de cum sînt
acolea ou două-zecl și cinci la sulă mal scumpe
de cît în orașele mari și cu cîncl-zeel la sută mal
proaste, fiind-că se premenesc rar.
Interesant de văzut casa lui Lucian, o cocioabă
cu acoperișul stricat, o cocioabă strimtă de tot,
în care copiii sînt grămădiți, unii peste alții, ca niște
Iepuri într’un culcuș. Această casă n’are nici o
grădiniță măcar, neapărata grădină în care, la în
toarcerea de la lucru, Lucian să fi putut cultiva,
cîte-va legume, cari ar mal fi scăzut din prețul
celor de cumpărat, și vre-o două-trel flori, primă
vara o viorică și o floarea soarelui, vara...
Acum cunoașteți pe Lucian ca șî mine, leată
ce i se întîmplă o dată, cu toată părerea admisă
cum că săracilor nu Ii se întîmplă nici o dată ni
mic.,, Intr’o zi, îel cumpără de la un brașovean
dintr’un oraș vecin, un șorț' de muncă, care costă
nouă lei. Scump, dar ÎI trebuea negreșit. Negus
torul, om întreprinzător și activ, nu-și vinde marfa
numai la prăvălie. Dînsul face ocoluri, cu o tră
sură frumoasă ce-o are, prin toate satele ținutului,
nnde are grija a se vesti prin toboșarul local. Fără
Inaoeală, cătînd necontenit eă nu pleardă nici un
prilej ca să cîștige vre-o cîțl-va bani maf mult
peste salariu-1 obicinuit, Lucian face și pe tobo
șarul în satu-1. Iei bătu darabana în două rîndurl,
vestind sosirea neașteptată a brașoveanului, pe
prețul de un leu și cincl-zecț de fle-care dată.
Șa'că Lucian, care, dacă nu știea de cît ablea să
^toasoă.știea destulă aritmetică să-și facă sococaia, îșl zise în bună credință.
t
.
dator brașoveanului nouă lei... Așa Ieste,
lei T q U1 Jnl brașoveanul îmi Ieste mie dator trei
dar
treI din nouă, rămîn șase... Așa
Snn > i
brașoveanului șase lei...
nu « .otea'a n are nici o greșală. Dar brașovanul
^oe^lui6^6
i0° aritm0tioa ca Lucian. Dînsul
cari lucrează. Pe zi cîștigă trei lei, cșw
hotărît, la care ține, afară de Duminică, c.
rește, nu cîștigă nimic, care-I lear un preț
Iei le uu om cu obiceiuri înrădăcinate, c
Datina i-I în sînge. Sărmanul acesta ie
«reB
a luat foarte în serios chestiea repopul r
Iei are opt copil, cari trăesp ou toții, ou
lel~~ nU 86 BOC°tește așa... îmi Iești dator nouă
k
da"mî noua le’- După ce mi-I da,..
Și ivam dau
Xeu cei trcI lei ce-țl sînt dator...
84 fim achitatf- Nu-I drept?
Ti' * răspunde Lucian. Socotealu mea îe mal
' ”9 oare-ce îți sînt dator D-tale ou nouă
SA SĂRBĂTORIM CODUL
tort °U
lesne <•-
lei și D-ta îmi Iești dator mie cu trei... Io mult
mal simplu ca leu să-ți dau D-tale șase lei chiar
pe dată... Asia-I lesne de priceput, cum se vede.
Negustorul stete o clipă cu fruntea Încrețită, pe
gîndurl, după care:
— In sfîrșit... om îndărătnic ce Iești... îmi iești
dator tu mie cu nouă lei ?
— Da... Dar și D ta îmi Iești dator mie cu trei?
~ Da.
— Atunci ?
— Atunci, dă-ml mie cel nouă lei.
— Șase.
— Nu,... nouă lei.
Lucian se încăpăținează din ce în ce mal mult...
Din ce în ce mai mult brfișoveanul se opune și
iei., Pănă ajung la ocări... Se supără pe urmă,.,
se amenință. Ca încheere, brașovanul se bate cu
pumnii în piept, că va să trimeață portăreii la
Lucian. lear Lucian li răspunde :
— Trimete orl-cîțl portărel vel voi... Nu-mi
pasă... Iți sînt dator nouă lei...
— Atunci, plătește.,.
— Nu... pentru-că și D -ta îmi datorezi mie trei.
—Hal, pleacă...
Brașovanul aleargă într’un suflet la un portă
rel... Bună pleașcă, îșl zise portărelul, frecîndu-șl
mînile... Așa-că portărelul veni la Lucian, nu
chiar Iei în persoană, dar ce-va care-1 ținea lo
cul cu strășnicie: niște hîrtil, niște hîrtil a căror
«taxe» înșirate în lungul foilor, adăugîndu-se unele
cu altele, făceau, încîte-va luni, o sumăde o sută
două zeci și cinci de lei cheltuell, afară de capi
talul de nouă lei, afară de dobînzl și de cheltuelilo ce-aveau să mai vie, pentru-că portărelul Iera
foarte bine dispus și nu avea să se oprească dintr’o atît de frumoasă cale... Și de cîte ori pri
mea cțte-o hîrtie de acestea, Lucian îșl apuca
capul în mîul, zicîndu-șl:
— Nepomenit de ciudat... Sînt dator nouă lei...
și de primit am trei, fac șase lei... Nu Ies din
asta.
Lucru trist Ie că somațiile curgeau la toata per
soanele la cari lucra Lucian. Și toate aceste per
soane la cari lucra Lucian, ÎI ziceau:
— Qrede-mă, omule... noi nu vrem să Intrăm In
încurcăturile astea... Iești un om de ispravă,., dar
du-te de lucrează aiurea....
— Uite despre ce-I vorba, explica Lucian,.. Sînt
dator nouă lei...
Nimeni nu vrea să știe nimic... Pe Lucian Îl a»
pucă în cele din urmă o frică și se păzește.... O
zi lucrează ici.. jumătate de zi dincolo... S’a făcut
filosof... Dînsul așază pe sobă, fără să le mal
deschidă vre-o dată, toate hîrtiile timbrate ce se
abat mereu cătră coliba lui, ca și un cîrd de corbi
spre păduri toamna...
— Descurce-se cum vor vrea, zice iei bltnd..,
leu,nu-Iașn,lesne de priceput,... sînt dator nouă lei...
Astă-zl Iei Ie dator peste două-sute de lei.. Șî
oheltuelele curg mereu...
.
In clipa cînd se sărbătoresc cu atîta strălucire
frumusețile Codului civil, am vrut să povestesc și
leu, fără de nici un comentariu, această istorie
simplă, adevărată...
r
Octave Mirbean,
Din «L’Humanili». de Anonimov,
A
�Revista iBrei
92
RELIGIEA NATURALA
cît cu condițiea de a trăi, cu celelalte
omenești, cum ar trăi membrii une|
fericite intre sine. Și, cu chipul acesta
sfîrși războaele omucide dintre naHiU6vov
sînt membrii familiei umane.
1
Cari
Acești adepțl, vor dovedi, prin
lor cu inima rece și e.oistă, cuna-că nro’nc?~
Zor interes le comandă a se purta cu «i V?u!
ar fi buni: peniru că, mizeriea celui &
produce o otravă toarte amară și foarte ta^
care pătrunde pănă în cupa celui bogat r<qare otrăvește băutura copiilor lui. b 91
Adepțil acestei religii, vor dovedi, cum-ci
nu va putea exista nici bucurie, nici civili
zație adevărată, cită vreme va exista măcar
un cerșetor sau un soldat printre noi.
Conciliulv acestor adepțl nu va avea alt
credo de cit* datele metodei experimentale
Cultul lor va fi cultul progresului omenesc
cătră nesuferință. Și Iei vor cîștiga la Șynarhiea lor frățască toata lumea aceasta sub
lunară.
leată cum se va încheea încă un ciclu; ci
clul religiilor. La începutul societăților ome
nești, într’adevăr, religiea se confundă, ru
dimentară și ietișistă, precum iera, se con
funda cu știința Omului, copilărească și fără
nici un principiu. Mal tîrziu, cu cit știința
se dezvoltă, iea se desparte de religiea pri
mitivă. Știința înse înaintează mereu, și cînd
își ajunge zenitul, lea se confundă cu religiea
din nou, adică religiea ie chiar lea. Dar cit
de deosebite sînt lucrurile: la început, iluziea, ignoranța: la apogeu limpedele, străluci
torul adevăr, care pregătește era adevăratei
frații.
Paul Gibler.
Rasa celor cari voesc să silească pe omul
matur să umble în papuci de copil, impunînd astă-zl rațiunel lui revoltate învățaturile
unor veacuri înmormîntate, nu-l încă stinsă
de loc. Pentru că-l foarte greu de-a înlătura
din spiritul nostru „greșelele cavi s au infil
trat în vinele noastre o dată cu sucul lapte
lui matern”.
In privința aceasta, leată ce zice Dryden:
Mulți dintrd noi am fost rătăciți prin educațiea ce-am primit... Noi credem ceea-ce au
voit alții să ni predea... Preotul urmează mal
departe opera doicel... Și leată cum se face
de găsim, într’un bărbat, un copil...
Inse puternica voce, care se zice că ră
sună o dată : „Marele Pan le mort”, aceea-și
puternica voce va trîmbița aceste cuvinte,
repetate de mii de ori de toate ecourile pămîntulul: „Trâească marele Pan”. Pentru-că
o nouă religie va să se-nalțe. Adepțil Iei se
vor recunoaște prin asta: iei nu vor striga
împotriva nimănui ,,anatemă”. Iei vor zice,
din contra: „Chiar și în afară de Biserica
noastră încă s’ar găsi mîntuire, dacă s’ar
putea pune cine-va in afară de lea. Numai
că asia nu-l cu putință, pentru că dînsa se
chleamă Lumea, și le, cu chipul acesta, cu
adevărat universală: dînsa-i Biserica lui
Pan, Biserica Marelui Tot.“
Adepțil acestei religii, nu vor căuta să
convertească pe nimeni: lei vor convinge înse
pe toată lumea, pe fie-care la vreme, pentrucă nu se poate ca oamenii să nu cadă în cele
din urmă de-acord, asupra unor lucruri pe
cari le pot supune verificărel simțurilor, cînd
sînt cu osebire ajutați' de mijloacele științei
BIBLIOGRAFIE
moderne, cari, cel puțin, n’au nici o idee pre
concepută, în iele nici o prejudecată.
Acești adepțl vor propovădui, că trebuie
Vestim pn cetitorii noștri cum-câ esceletițnl'stiidiu
să supunem judecățel rațiunel noastre ori-ce, Cele două morale, care apare în coloanele noastre
chiar a-zi, «pare tot acuma și în broșură. Cel Îm
să nu admitem fără cercetare nimic. Iei vor pătimiți
a face ca adevărul, ca ideile sănătoase eă
opri de a crede, și vor povățui de-a învăța se Întindă in cercuri mai largi, ar putea sa-șl faci
spre a ști.
uua din cele mai plăcute îndeletniciri ca să *f.ici aAcești adepți nu vor prescrie nici o) mar- cest studiu sa circule în împrejurimile lor,.. Pentru
suta de exemplare: 20 lei De pro
gine putinței de-a cunoaște, făcînd cu <ehipul împrășiiere,
curat de la „Revista Idcel'1,10 str. Epurilor, București.
acesta din pozitiviști, progresiști.
Intervenționismul și toemelele agricole,^*
Adepțil acestei religii nu vor zice oame
de St. Antim, București. Studiul acesta, PȘ
nilor: „iubiți-vă unii pe alții”, ci: lubiți-vă social
lingă Însușirile sale de frumoasă alcătuire, de «**
pe voi înși-vă. Dar, dați-vă sama, cum-că nu limpede, curgător, Ie caracterizat prin criteriul, P®
vă veți putea iubi pe voi înși-vă „fără a iubi care îl are de bază. D. St Antim Ie de alt-feliu unui
tot atît, de .iu mal mult, și pe alții». Ceea din rarii noștri cunoscători scriitori cari se I010® '
cază pe materialismul economic mal mult.
aC®.
ce, algebricește, se poate formula ast-feliti: și
lucrurile pe cari le ^cercetează se prezintă c •
„Altruismul ieste adevăratul egoism”.
tîta fond.Oelor ce-I interesează problema •‘’tudiul ace
Acești adepțl vor propovădui societăților, le poate fi de marc folos... De vînsare la librarii. 1.
cum'Că societățile nu vor putea avea de cît
A apărut
volumul
postum
poetuluiC««>
P- M dee°
Jr™!î2re Și ,zbuoiumat?- daca , nu ciuta;
Spreșifirmul
dreptf
(el,altlpMtd.
-Spre țărdin
malBucurești.
dreptățel,
vor lua ca model pentru organizațiea lor, culuță,
dnură socialistă
Acest volum kc
organizare» corpului omenesc, organizare fă- celor ce și-au luat sarcina u-1 îngriji0* flPJg □ proCUtă și iea după chipul și asemănarea Lumei. cinste pentru adevărata lui îngrijire Șl nu 1 lumej
Și ast-feliu sc vor isprăvi luptele fratricide S“<5ede c<um. sîn‘I mStâ »P°te£
dintre membrii aceleea-și națiuni.
a
Ilicitului Pmort.. De
%%
Adepțil acestei religii vor propovădui po- dacfiea „Romîniei Muncitoare", 91 Caka Pietoni
poarelor,
— vor
— putea rești—
‘
OBVftluv cum-că popoarele nu
Exemplarul
1.20 0
avea q rexistență
-»-*- ■ - propășitoare,
- ■durabila, de________
Tipografia „XtHIOJU", Str. UpBOMl 1
REVISTA IDEEI
19O7« No. LXVII. 7.
__ București, Strada Epurilor, 10.
PRINCIPIUL DE DREPT
in soluțiea chestiei sociale
Muncitorii de-o parte»și burgheziea de alta,
întemeează pe dreptate, pentru a-șl susține
se care cauza sa. Vederile acestor două clase
jnse opuse, precum sînt opuse afirmarea și
pgarea, și ideea despre dreptate ce au aceste
lase trebuie să fie opusă cu desăvîrvire, opusă
iceni precum sînt opuse dreptatea șinedreptatea.
" ie evident, că nu ne putem întemeea pe lege,
oentru a dovedi că de partea noastră, a socialiș
tilor Ieste dreptatea, căci și burgheziea va convenL că și o lege de ale Iei poate să fie ne
dreaptă, deși lea admite, pentru ulilitdte, că lege
și drept sînt identice.
Legea burgheziei nu Ieste alt-ce-vade cîț pro
ductul unei voințl îmbrăcate într’o formă anu
mit^ care I servește de marcă spre a fi recunos
cută de inițiațî și aplicată asupra acelora, cari nu
o cunosc.
Conținutul legel poate fi de o nedreptate re
voltătoare pentru burghezul chiar pus peniru a
o aplica. Dacă lea are în se acea marcă exterioară
prin care se recunoaște voința puternică a celor
puternici, dacă lea Ieste sancționată, deși draco
nică, și promulgată, adică declarată știuta de acel
cari nu o știu și nici că b pot ști, atuncea iea
Ieste dreaptă, și nu sufere contrazicere : dura tex,
sed lex.
. A se întemeea pe lege, pentru a hotărî în
care conchestii de drept Ieste deci un non-sens,
i
vine burhezieî. Alții înse nu pot admite duritatea burgheziei ca criteriul dreptățel.
Nu voinh să discutăm in abstracta și de aceea
punem întrebările principale, relative Ia chestiea
socială, în generalitatea lor, lăsînd să răspundă
ue-° parte socialismul, de alta burgheziea.
ieste oare dreaptă starea socială actuală, în
far®.idntor^ ?> șarlatanii de profesie se tolănesc
“ M?u.g» .Pe c’nd muncitorii cinstiți, cari luza Și zi și noapte, sînt lipsiți de cele trebuinlor?SE pen^ru a se sust’ne Pe Iei și pe familiile
Noi socialiștii răspundem, fără a sta la îndo^car o clipă : ic nedreapta această stare
Va^st
feliu va răspunde burgheziea.'lea
ceafă C*,t va tîmp ,a &îndurî» se va scârPina duPă
<Jî ?• ’ ?’> duPă ce va îugîna cuvintele, cum voi ți
Va hm? t
c^)ld așa ieste de dud ie lumea, se
fa legală a ^spunde ’cu voce tare '.această stare
gheîfl^japZrt’ zicem noî: Ie
zice burnedren/ • ^a’Că, prin urmare, am putea zice, că
grăbiL
e9°l sînt cuvinte sinonime. Nu ne
starea
Yeară-Șl întrebăm : Ieste dreaptă
țregui
ț’ în care focare s? bucură de in*
rod «I muncel sale?
Dacă am avea noi asemenea stare.,., răspundem
noi socialiștii, adăogînd, ie dreaptă.
le legală, răspunde burgheziea: această stare o
avem.
Constatăm deci că la întăea întrebare cuvintele
legal și nedrept, sînt identice, lear la a doua, legal
Ie identic cu drept. Cuvîntul legal ieste deci de
soiul Iul curios, căci Iei însamnă cînd drept, cînd
nedrept. In această neînțelegere se află burgheziea,
pe care noi o înțelegem.
Avem noi deci dreptul să zicem, că burghe
ziea nu știe sau nu vrea să știe ce Ieste drept?
Am spus mal sus, că criteriul legilor burgheziei
Ieste voința iei, nu înse ra(iunea tea dreaptă, și,
în acest caz, Iea Ieste de acord cu Hegel, pentru
care dreptul Ieste existența voinței: Das Recht ist
das Dasein des Wdlans.
Nu putem noî dar zice că criteriul dreptului
burgheziei nu Ieste altul de cît interesul Iei?
Voinței burgheziei, adică legilor sale, dreptului
Iei, noi îl putem opune voința noastră, și în asemenea caz ne-am purta întocmai ca burghe
ziea. Inse, ca oameni sinceri, voim să o con
vingem pre asta, de dreptatea cauzei noastre,
prin rațiune, înainte ca pumnul ziditor al munci-torulul asuprit să se ridice pentru a-I da probe
simțibile de puterea rațiunel sale. Noi voim s-o
convingem de dreptatea socialismului, chiar în
soluțîea forțată a chestiei sociale, și punem următoareantrebare:
Ieste drept de a expropriea pe acel cari prin
muncă sau înfrînărl, au adunat un mic capital pe
care l’au lăsat moștenire
. ‘ copiilor lor,, cari7leară-șî
“J1
prin înfrînărl și muncă au mărit acel capital, din
care trăesc?
Am pus această întrebare, de oare-ce totdea
una Ie pusă de cel mal ipocrițT dintre burghezi,
și, fără a prejudeca punctul științific, întru cît pri
vește înfrînarea și adunarea prin muncă, răspun
dem la punctul de drept și zicem: niu
Noi înse deosebim dreptul de /'apt, precum
deosebim cauza de efect. Efectul Teste un fapt,
care cuprinde cauza în sine și care devine Tear
cauză la rîndul său.
Posesiunea Ieste un fapt, un efect, care tre
buie să albă o cauză numită de juriști titlu. Po
sesiunea ieste de drept cînd titlul Ieste proprietatea.
Atingîud cine-va posesiunea cui va, ar atinge
un efect al proprietățel, al dreptului, prin urmare.
Efectul înse devenind cauza unul alt efect, care
îeară-șT devine cauză, pănă la nesfîrșire, ceea-ce
numim evoluție, noi zicem că efectele îșl schimbă
formele în timp, și că nu găsim o nedreptate în
REVISTA IDEEI
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele s® trimet prin mandat t
D-iul
Muțolu, 10, Slraift gurilor,—Burați.
�—
hfeviSTA IDEE!
aceea că natura, în evoluțiea lei, schimbă for.
mele ce produce.
A deposeda pe cîne-va ar fi O nedreptate dacă
cel deposedat ar rămînea într’adevăr deposedat.
Cînd înse deposedarea Ieste numai nominală,
pentru că dînsul pierde numai o neînsemnată
parte din totalul ce recîștigă devenind proprietar
indivis al capitalului întreg, care-1 produce, după
munca ce dezvălește în a face acest capital pro
ductiv, atuncea nu putem zice că i se face o ne
dreptate, și într’adevăr lei Ieste proprietar în comun
al capitalului întreg și posesor colectiv al acelueaș capital. Deposedatul capătă deci de drept
capitalul întreg, de fapt atîta capital rit poate
face Tel productiv. Asta înțelege socialismul cînd
zice: fie-căruea în marginele trebuințelor sale,
după munca sa. Proprietarul muncitor, singur,
va hotărî de trebuințele sale, după munca ce o
va face.
Comunitatea fiind de drept, orî-ce dispoziție
legală le de prisos, pentrucă faptele singure vor
trebui să fie judecate, după dreapta rațiune, în
conformitate cu necesitatea cazului special, re
cunoscută de comunitatea dezinteresată sau zis
mal bine interesată de-a face bine.
Cîte ilustrații juridice nu-șl vor pierde renumele lor pe nedrept cîștîgat, zicem pe nedrept,
căci toate ilustrațiile juridice nu sînt în stare a
răspunde la simpla întrebare a unul muncitor
naiv, întrebare ce ar trebui să și-o pună înainte
de a vorbi de dreptate. Această întrebare Ieste :
Ce ieste dreptul?
Pe cînd burghezul legist îșT va frămînta capul
pentru a mulțămi pe unii și a nemulțămi pe alții,
punînd vecinie morala în opunere cu dreptul, pe'
care nu-1 cunoaște, muncitorii vor rezolvi chestiea socială prin rațiunea ajutată și de puterea
convingătoare și creatoare a degetelor lor învîrtoșate de muncă, strînse împreună pentru a
areta în mod simbolic și amenințarea că unirea
.
face puterea.
Dimitrie D. Lupu.
«Drepturile Omului», -1885.
UN EPISOD ADMINISTRATIV
ROMANESC
Din 10 MaiO 1907
le o comună în județul Dîmbovița, numită Șuta
Seacă, cum vor fi muite în țara noastră, care su
fere mult din pricina lipsei de pășune, leu sînt
originar din această comună, înse învățător într'un sat vecin. Anul acesta li s’au dat voe să
tenilor din Șuța, să pășuneze cu vitele în pădu
rea Statului Lucierăi, o pădure seculară, foarte
întinsă și situată de jur împrejurul comunei. Mult
au suferit bieții oameni, în timpurile mal din urmă
din pricina acestei păduri, lea-1 o dată cauza blelșugulul, îear astă zi a sărăciei acestei comune.
Cred că pricepe orl-cine acest lucru, fără nevoe de
vre-o altă explicare.
Cînd a venit vestea că o să se dea voe de pășunat de Stal, oamenii nu mal știeau ce să facă
de bucurie. O singură teamă aveau, că poate n’o
fi pentru totdeauna această voe. «De s’j întoarce
vremurile de demult, apoi ferice de capul HQSgrăeau sătenii, unii cătră alții. In tflrșit voea
REVISTA ibfeEf
se dete pănă la 1 luliu. SătâniT tot Ten...
S,™ St
prilej de certuri și de globire.
na avea
După cîte-va săptămînl de fericire în
poruncă de sus că poenile din pădure să rVhle
rite, de oare-ce sînt arendate. Poenile w!.. Ve fesibil de ferit, căci îșT poate închipui orl-S ,nS°’
cel cari n’au idee de creșterea vitelor «3 ,c"Iar
eană rieînchisă, neîmprejmuită, în minorul °.p0'
păduri în care vitele mișună în toate nărtiu"?
foarte greu de păzit, mal cu samă că în „ e
le learba cea mal dulce la care trage vitaP°înlr
obiceiurile ciudate ale vacilor, ca streriwâ P Us
Ce va mal mult că vre-o trei din aceste iLe,c;
îerau situate în drumul vitelor, în capul satiiiiî
așa-că nu se puteau ocoli cu nici un chip
U’
Sătenii, cu toată mintea lor cea „slabă'* ’
pură îndată că aici trebuie să șl fi amestecat cnSâ
tot vre-unul din al lor din sat, care vrea să cî
tige speculînd această nevoe a lor. Iei nu găsea»
înse vină de cît aceluea care trebuea să priceană
că poenile nu se pot feri și care avea în acelas
timp și puterea de a înlătura specula, adiră
fulul de ocol.
?e‘
—De ce nu s’o fi gîndit d-nu Șef creștinește,... să
ne fi luat cîțl-va gologani mal mult de vită și să
nu mal fi băgat zîzanie între noi?
Omenii, obișnuițl destul cu înghițirea de ha
puri amare, se gîndiră să facă contract cu aren
dașul poenilor, sub ce condițiunî o vrea Iei, căci
alt ce va nu Iera de făcut. Se ivește înse altă di
ficultate. Unii dintre săteni spuseră că Iei nu mal
dă cu vitele pe drum, prin poenl, căci au loc de
trecut prin grădinile lor. N’aveau înse toți ase
menea locuri favorabile și cel cari aveau nu pu
teau îngădui și celorlalți trecerea, așa-că rămîneau mal puțini la învoeală.
Se gîndeau ce să facă. Să facă jalbă, știeau că
o fac degeaba...Dar și-aduseră aminte ce le spusese primarul, pe timpul revoltelor, învățătorul, I.
Nițescu, fusese luat între rezerviști și dus în Mol*
dova, că Statul de și recunoaște că sătenii au
avut drept, le bagă vină înse pentru-călel nu și-au
cerut drepturile lor pe cale legală, etd^și căpentru orî-ce păs omul să adreseze petiție celor în
drept. Se gîndiră atunci și lei să facă o jalbă la
Șeful silvic sau la Minister. Multora înse nu le
venea să se învoească cu această idee, crezînd că
vor păți ce-va. După multă răzgîndire, se îndu
plecară să facă o jalbă la Minister. Iera în Dumi
neca Tomel, după Paște, lumea strînsă toata a
horă. Mă întîmplasem și leu pe-acolo Veniră la
mine și mă întrebară dacă Ie bine ce-au hotărî
Iei sau nu ? Negreșit că leu găsii hotănrea lo
cît se poate de nevinovată. Mă rugară atunci
le scriu jalba. Aceasta înse nu-ml prea venea la s •
coteală. Mă miram și leu singur de mme.be v
că fiind tot țăran, ca și Iei, moșteneam și leu ace*
neîncredere tradițională. Văzînd înse cit de ma
Iera frămîntarea bieților oameni și gîndindudreptatea lor, îmi făcui curaj și îndrăznii
..
făcui petiție la Minister, în termeni f°a{‘‘® ♦ndoit
cioșî. Sătenii se obligau să pl ițească chla
acele poene, numai să li se dea lor.
Petițiea a fost acoperită de 140 de iscă
■
Mal pe seară mă întâlnii și cu afJHwr?sltP|uI|
nilor, cu primarul, pădurarfi, etc., vătafi
■
I
■
!
„ cînt rudă, cu alții prieten și cu nici unul
cU » r p spusei șl lor de petițiea de mal sus,
cer r d să le explic că ar fi și în interesul d-lor
^xrpnunte la acele poenl, de oare-ce numai
sLr putea ocoli neînțelegerile, etc.
ti îrnl spuseră înse că Iera mal bine să mă
Knăr de oare-ce nu vom alege nimic, și că...
asi’ iniPi știu regula pădurilor Statului. Mă miram
feti nu
Jî“leu de acea regulă și leram curios să văd re^in'ziua de 21 MaiO, Sf. C-tin și Elena, aflu
X oe ziua de 20 Maiu a venit șeful silvic în anhetă după jalba aceea Imî spuseră că a venit
pcăiit pentru-că oamenii nu trebueau să facă
P.bă fa Minister. Ie de notat înse că primarul îl
Lise înainte și i-a vorbit ce-va „sicret". D nu
sef s’a dus mal întăiu cu pădurarii de-a inspectat
oădurea, etc.
H După ce s’a întors, s’a oprit în mijlocul oame
nilor și a început a-1 întreba despre necazul lor
cu poenile. Primarul, se vede neplăcîndu-î poate
aliludi?eâ
In’
de ce-I pune d-nu șef oamenii nspinare. Iera și
d-lul amestecat la căpețelul acelor poenl, și ne
căjit și amărît se duse în primărie și veni cu niște
monitoare și niște ordine... Le ceti,... le trînti pe
jos, spunînd disperat că pentru poenl le ordin de
la Minister șî nu de la alt-rine-va, și cum să mal
facem noi petiție tot Ia Minister ? Se mal tîngui
apoi d lui șef că sînt cîțl-va „instigatori", cari 1
smkwarAossa
95
SOLIDARITATE
ț^ie-care Gință reală, cită vreme există nu
exiștă de cît în virtutea unui principiu, care
’
i i inerent și care-i determină natura partid
culară, principiu care nu le impus de vre-un
legiuitor divin, ci care ieste rezultanta, pre
lungită, constantă, a unei combinații de cauze
și de efecte naturale, care principiu nu ieste
închis în sine, cum ieste sufletul într’un corp,
după închipuirea deșănțată a unor idialiștl,
ci care nu Ieste într’adevăr, de cît modul fa
tal și constant al existenței sale reale.
Speeiea omenească, ca și toate celelalte
specii animale, are niște principii inerente,
care sînt ale Iei, proprii. Toate aceste prin
cipii se rezumează sau se reduc la un singur
principiu, pe care-1 vom numi «solidaritatea.
Acest principia poate fi formulat ast-feliu :
Nici un individ omenesc- nu~și poate recunoaște
propriea umanitate, nicirecunosc
să o realizeze,
prin ur~
aciaM
_____ i1n uma
nlt^, \
,
nitale în altul și conlucrînd la realisarea iei pen
tru altul. Nici un om nu se poate emancipa, de
cît emancipînd cu dînsul pe toți ce-l înconjoară.
Libertatea mea ieste libertatea întregei lumi, pen
tru că ieu nu pol fi cu adevărat liber, liber nu nu
mai în închipuire ci chiar de fapt, de cît cînd
libertatea mea, de cît cînd dreptul mltu îșl vor
găsi întărirea sau sancțiunea în libertatea și în
»■.'s*.
Ceea ce sînt ceilalți oameni, mă .privește
din acel încăpățînațl, pe cari probabil va fi avut
Lult, pentru-că, ori cît de independent
d-sa vre-o pică. D-nu șef sfătui atunci blînd pe prea mult,
oameni ca să șl bage mințile în cap, căci altmin mi-aș închipui sau s’ar părea că sînt primpoteri numai de cît trimete jandarmi. Bieții oameni zițiea mea socială, chiar dac’aș fi Papă, Țar,
împărat sau i Prim-ministru
măcar,
sînt totîerau tratați
niște
pe
----- ul ca
unu
jui revoltați,
rcieia
i rcînd lor lelera
i
- .
\
■ îfncă și
. de umbra
------- lor. Dispărură ca |jim
prin tainic^
farmec deauoa,. Produsul' “ caea r'e, ,S1»‘
căni
moi
.
.•
urma
dm
oameni.
Dacă
aceștia
sînt
ignoranți
căci mal auziseră Iei de alde acestea. Îerau mul, țămițl c’au rămas neîmpușcațl... îear ancheta se săraci, sclavi, existența mea va fi deter
minată de ignoranța lor, de sârăciea și de
termină repede, și... lumină se făcu.
dar
Ileată
mis H
2r șj caiea legală amenințată cu Manli- sclaviea lor. leu, bună-oară, om luminat sau
j-ner, Și cc
ce-va mal mult, acesta le un caz pos- cu minte,'dacă acesta-I cazul, sînt tîmpit de
wm,
■ ® se Vorbise atît de
SUp’ după
.P■’* ce
d mult sătenilor a- tîmpeniea lor. leu, brav, sînt sclavul sclaviei
lor. leu, bogat, tremur în fața mizeriei lor.
. P *“I de petiționare.
privilegiat, pălesc în fața justiției lor.
n5j
l.U'îi'..iUcrn de
de m
’rat înse,
—
mirat
înse. căci
căi ce le rău face leu,
*_
.ln. regula generală, Îear nu din excepție. leu, voind în fine ca să fiu liber, nu pot de
nlilnr°rij s« să ?t’e ?’ D-nul Ministru al Dome- loc să fiu, pentru-că în jurul mieu, nu vreau
fraopa-5 i
s^r?’t al acestei comedii, sau încă toți oamenii, să fie -liberi, și nevroind,
si Sn? al*căreI început îl cunoaște în mod direct Iei se prefac contra mea în unelte de apăsare»
M. Bakounine.
ma? HnrU yare n’am avuî îndrăzneala a-1 plictisi
In Romîneșto, de Eftihie Stîncescu.
parahih?rar e’ știind foarte bine defectuozitatea adevle?A .nos,îru funcționăresc, care poate face să
DARURILE VIEȚEI
nincată r. a
°rî-ce intenție sfîntă și a-.
nitnlcX»« °rt"cîtă putere, De alt-felifi nu mal Ie
acut, căci oamenii au și plătit arendașului...
Zării o femee dormind. Iu somnul lei, visa
că vieața li stătea înainte, ținind tn fie-care
_
Ion V. Rădulescu.
mină cite un dar : inlr'una Iubirea |z tn cea
favițMorilorj, diu 20 Inniu 190?
laltă Libertatea. Și dinsa zise femeel: alege.
"" - ------------- —
—
Femeea se gindi îndelung, și-n sfirșil zise:
•LE MAI DIN URMA AIP RPVISTPIIDPPI Libertatea. Viea/a răspunse: al ales minunat.
_ t_« ,
KliVlOlhllUhhl Dac_a f fi zlsIuhirea, fce_ai fi cerut ți-(1ș fi dat
B""inepnr’’-pe h'rlie maI bună: 50 ban1
și te-aș fi părăsit pentru totdeauna. Așa, are
să vie o zi cînd am să mă mal tutore- pc la
J’a,«iâli!
: 20 bani.
dons J1 economic al ini Kar! Marx: 50 bani. tine: atunci îți voia aduce ambele daturi în
•
raoraîe’ de C- Dimitrescu-lași: 50 bani. aceea-șl mina.
Și văzui pe femee ztmbind tn somnu i.
De
Olive Sclireîner,
^fOBLlCiTin
I
I
�REY1ST4 IDIBl
hfivisTÂ ihkfîl
06
Formarea Proletariatului
In siuditft mieu cel din urmă, Qeiicza Capitalului, âm
'stabilit fasu întâi, întemeindu-unh pe ceea-ce, după
părerea obștească a economiștilor. Ie caracterul spe
cific, esențial al formei capital, ca forma, asta, dev
parte do a fi veclnică, nu a fost îmbrăcată de catră
mijloacele de producție mal înainte de veacul al șai
sprezecelea. Am arătat, apoi, ca pentru a îndeplini
asemeni prefacere, impusă do creșterea producției,
în vremea a cp-a, unele avansuri, o oare-care acuma
lare de bogăție, care și Iera strînsă, îerau neapărat
de novoe. Am ar-ătat, în colo din urmă, cum a avut
loc, cum s a îndeplinit acumularea aceasta, po dubla
cale a comerțului și a carnețel sau uzureî, a cărei
evoluție am descris-o pe scurt.
Cu chipul acesta ani putut să vedem de unde purcedeau uneltele cari au alcătuit capitalul. Dar nu lerau de lipsă numai uneltele, mai trebueau, mal ie
rau de nevoo și oameni și brațe ca să le mănuească,
ca să pue aces*te unelte-n lucrare. O creștere a mun
citorilor Iera trebuitoare, pentru intrarea în activitate
a mijloacelor crescute, adăogate de muncă. De unde
să se lee, unde'să se găsască acest adaos de mun
citori. Din numărul de muncitori mărginit de cătră
statutele breslelor?
De tinde însc posesorii do ,bani, bani adunați.tn.de
obște prin practica negoțului și a cămătăriei, cari au
Întreprins producerea de mărfuri pe-o scară proporțiouată cu noile trebuințl ale nneî piețe mai întinse,
de unde au putut oare, posesorii aceștia, ,șâ scoată
munca de întrupat la cltimea sporiU a mijloacelor
de producție? Banii, le bigădueau să-și procure ma
teriile prime, uneltele, și celelalte lucruri neaparate,
într’un cuvlnt să-și procure elementele pasive ale
mărfurilor ce Ierau de produs. Dar banii nu mal ieau de-ajuns ca dînșil să-și poată procura^ elementul
activ, producătorul,*cum s’ar dilema. Mai Iera apoi
de nevoe, ca, In urma mișcărilor istorice, raporturile
de erarhie pe cari se întemeea întreaga societate feodală, să fi fost, măcar în parte, mal dinainte des
ființate.
. Pentru ca capitalistul In perspectivă, în fașă, să fi
putut avea muncitori, pentru ca dînsul să. fi putut
doblndi de la posesorii puterei de muncă întrebuin
țarea acestei puteri, trebuea ca posesorii aceștia să.
poată, să dispue de iea, trebuia, așa dar, să fi încetat
să atîrne de altul, de cine-va. Pe de altă parte, pen
tru ca posesorii puterei de muncă, cari ar fi putut dis
pune în voe de această putere, să fie nevoițl să-l
cedeze uzul sau întrebuințarea, trebuea ca lei să nu
fl putut să albă, nici putința de a o, fi utilizat sin
guri iei, nici putința de a fii trăit fără si o utilizeze.
Trebuea, așa dar, să fl fost lipsiți și dt mijloacele
de producție și de garanțiile viețuire!,'pe cari, la urma
urmei, vechile sisteme de atîrnare personală le pre
supuneau si le-aveau.
Alături de oameni înzestrați cu tot ce t^ebufia pen
tru muncă, cum o cerea pleața cea nouă, ca să poată
munci cu folos, trebueau, prin urmare, sa se găsască
oameni stăpînl pe puterea lor de muncă, inse a că
ror întreagă avere să o alcătuească numai această
putere; proletariatul nu-I alta de eît această din
urmă categorie de oameni.
Numai contrastul între cei căror, o dată cu pro
prietatea materiilor și uneltelor trebuitoare muncel
pentru a putea avea loc, le aparține și mijloacele de
traiu. si cel cari, pusedînd puterea *lor personală,
munca în stare de putere, nu au putința să-i dee corp,
să întrupeze aceasta putere, numai contrastul acesta
și separațiea ce-o implică între muncitor și condițiile
lui de traiu, Ie care a Îngăduit regimului capitalist
sâ se întemeeze'.
Cum s'a putut forma proletarul, adică, muncitorul
Independent, despărțit de hrana de care avea tre-'.
n» k9’
®utn' a
8*ht, de nevoile de îndestulat,
abandoneze întrebuințarea puterei sala de munca
d® lucruri neapărate pentru vieață, leală
^oia cita acuma să precizez.
?t80rulînlțe
du bani,
de
V a uvție *i-aVfe lrPgQiA)
qe, ce de
nM mijloace
p030âa di(J
toate acestea nimic, n’are nici o bază, n
rească. Qeea-co a făcut să reeasă în mori tUVidă, n
unul diu cel mal mari poeți al veacului treeiJnlot|aUe
Ul> Heiiie j
«Proprietate» drept de stăpînire
minciună...
* ce h°i‘» w «■
Natura n a creat nici o stăpînire, PBI
toțf, venim pe lume fără buzunfirf, fâfu
epidermă.
Nimeni dintre noi toți n’are din na?
de pungi asupra trupului lui, născocite*
narea de furturi...
Proprietatea și drepturile de stăpînire sin
s,nt ce-va
tot atit de puțin natural ca și un buzunar.
Dacă n’avem acolea un raport natural n’av
un raport social comun tuturor perioadelor
^CI
în vechime și în timpul evului mediu, într’adws • :
exista proletariat, nu exista, cu alt o cuvinte Ii nu
muncitoare independentă, subjugată, prin în’«?Sas*
dependența Iei, sub acțiunea imediat* a nose-Sj11’
bogăției, cari, ia rindu-le, nu av.au uicl o CoSîr
de îndeplinit alta de cit aceea de a avea în. mit r
vansurile trebuitoare producției. Acest raport ie **
marea unor lungi transformări sau prefaceri istorii
In vremea cînd începe era capitalista, dispariția
servajului Ieste, în general, lucru îndeplinit. fa tirm
răscumpărărilor și dezrobirilor, servajul, fa i?raDȚ.£u
cu toate că kl-eoioa, cn osebire în Franche-ComU cu
toate că a dăinuit pană în, veacul al XVIIl-ioa’ ta
mare parte, în veacul al XV-lea, dispăruse. Ne adu
cem aminte câ, dacă diferitele servituțl putură să fie
răscumpărate din ce în ce mai mult, ie ca ferauun
minunat mijloc de a bate monedă pentru seniorii
cari aveau nevoo și alerg u după bani. Dar afară da
interesul acesta ftnanțiar, ceea-ce Împinse la dezroi
bire Iu experiența dobîndită că munca omului liber"
Iera mal folositoare ca cea a servului: o mulțime de
cărți de dezrobire din veacul ai XlV-lea mărturisesc'
j
formal asemenea fapt. Producătorul scapă cn chipul
acesta de vechea lui servitute.
Cel dint&I capitaliști găsiră forma muncel salariate
Intemeeată. Inse, clasa salariata nu cuprindea la În
ceput de cit o parte slabă din populație, lear starea-I
iera ocrotită prin asezăminttde corporațiilor, breslelor,
tovărășiei: subordonarea breslașului,stapfaulul, nu
avea loc atuncea de cit de formă: crezîndu-se atinși
în drepturile lor, lucrătorii ajunseră adesea să-șl lafrînga patronii și cetățile chiar, punîndu-I și puntndu-le la index, la interdicție, boicot cum s'ar zice.
Așa-că dacă desființarea servajului furniza, punea
Ia îndpmlnă pe muncitorul liber, mal trebuea ca mase
întinse, despoeate de mijloacele lor tradiționale^ obi
cinuite de traifl, să fi fost aduse să-și vindă puterea
de munej, pentru ca sistemul capitalist sâ pontă sâ
Intre în scenă, mulțămită numărului îndestulător de
brațe și de brațe. îndestul de supuse.
Iii timpul războiului de o sută de ani, țnan®a5ț
oprise, mizeriea obștească, pe care o pricinui războiul
acesta, neîngăduiud cumpărarea de loc și silind as
trăi din înfrînărî, din privați!, bandele de aventuri ,
de hoinari piădătorî se înmulțiră, lear numărul
șilor lipsiți de orl-ce cămin ajunse la nIȘt0Pr^rA«,
nepomenite în timpul acesta. Situațiea creata d
boifl, nu putea să dispară înse o data *u. răz .
Dînsa dura prea de demult,dăduse năștere u ruim pr
adînd ca să poată fi numai de c^.rePaEa„'_
Orașele sărăcite și depopulate, tar&1.^yacaI.j veni
cătră râzboiti și de urmările Iul, pe Ung
țarini
să se adăogească și ciuma, sute inc£° . cultiv3'
necultivate, pe cari trebuii» sa le păi»
boi
torii lipsiți de mijloacele obicinuite, de d
deVft^
nuită, toate astea dădură naștere unor g
gabonzl, de cersitorl. de tâlhari.
vear. Dși'
După războiii* atelierele se desc{,jf®'?eoudițh de
masa care fusese smulsă de la yechi
suadap'
i
vieață, nu putea așa de a-ri "până im > Jzvora dri
teze la ătarea cea nouă de lucruri vfleabonzil.re‘ ••
luarea muncel din nou Cerșituri! Ș _^tei p'^’t
ninseră ce Ierau. Pentr u a face fai»
vo»cț£/
legislație cruntă îșl impuse, vreme j ce ierau 1 '
ca să prefai ă îu clasă salariată P“ (acd j » fi fort
lâile jertfe, pe cel ce Ierau vinovaU au fl fofll redu?>
D.ferito ordonanțe, de la abilul yo^uiu
97
•damna i
a înfierați, marcațl cu fierul roș, după
a
w-Mdivelor. Pedepsele în contra cerșitorilor
»u01l!r !te In veacul al XVl-lca. In veacul al XVII-lea bemficiea de o mulțime de favoruri, asa-cA toate astnt ID"' » gC mal leu, ceea-ce nu Împiedica /'erșejește scutiri cădeau asupra celor cari Ierau mal pu
•1 . ai vagabondajul si seîntinds într’un asemenea țin in stare ca să plătească.
ton ca Ș*
dupâ Vauban, pe Ia 1698, a zecea , parte
Tiranul, fie c’ar fi fost fermier sau cultivator pro
cb’P- *„lllatiea franceza cerșetorea. Răul acesta urmă prietar. lui i se adresa strlngătorul de dări. Dac»
d,ln Pjjacul al XVIII-Iea până la punctul că, în vir- birpicul plătea păn la para, risca să-și vadă, peanul
Ș1,1" unei ordonșnțe care oaîndea pe .vagabonzii și vutor, birul adăogat, regiea nevoind de loc să fie lip
tU'®?fnrîI valizi la ocnă, cincl-zecl. de mii dintr’aces- sită de foloasele ce-I aduceau urmăririle.
ferȘfur* se zice, în 1767, arestați dintr’o dată.
Gînd biruicul înse Iera în urmă cu platn, cheltuetia. I- ’yfae de-acolo, că afară de faptele, notate mal lue de urmărire nu se puteau să s’amîe : i se Invada
iriLd^'sau mai adaos si altele cari să facă ca vier- locuința, i se punea mina pe pat, pe mobile, pe
irea’celor în lipsă să crească.
țoale : «Se întîmplă chiar, dese-ori, scrie Vauban,
întrebuințarea Ierbel de pușcă, care prefăcu insti- în al său Proect al unei dijme regale, de a se împinge
tica feodală a p-rmatel, rîpi însemnătatea ce o a- executările păuă a se scoate ușile de la case, după
pou seniorii, a căror meserie, funcție sociali, Icra ce se vlnduse ce se aflase înăuntru, și s’a văzut dăAzboiul, si puse, pe spesele și în dauna, lor, puterea rîmîndu se case, pentru ca să se scoată blrnele, grin
T minele*regelui- Pierzlnd orl-ce rațiune de-a fl, iei zile și seîndurile, cari s’au vîndut de cinci și șase
| ( i Ierdură din autoritate. Scâpați de vechile înda ori mal puțin de cit făceau, să se-mplînească birul».
toriri iei nu-șl păstrară mal puțin Inse toate imuniPrecum se vede, starea celui birnic iera cumplită.
tătile’și toate prerogativele lor.
Iera cu toate astea alta și mal cumplită, acea a strînNe mal avîna de cit sâ se folosască cit mai bine, gătorulul de biruri. Toată lumea fugind de dînsa,
de privilegiile Iei, fără a mal avea să îndeplinească trebuită să fie constrinșl locuitorii să îndeplinească
sarcinclo cari le corespundeau dintru-ntăl, nobilimea, asemenea sarcină pe rînd. Suma fixată pentru fie
lacomă de plăceri, cheltuea, se îndatora, îșl știrbea care parohie odatâ hotărîti în bloc, repartitiea înlâdomeniile Iei. Și ne maî avînd ce maî face*în* senio untrul parohiei iera făcui» cum credea strfegătorul,
riile lor, a căror mediu Iera impropriu să le proenre care, răspunzător de suma totală ce o datora paroplăcerile și onorurile cari deveniseră preocuparea lor hiea, îngroșa peste măsură unele părți, ca să poală
exclusivă,* nobilii îșl părăsiră, din ce în ce, castelele scoate cit mai multe din fondurile cerute : de altmat. mult, pentru a o duce acolo unde iera reședința feliu, daca acesta avea cu chipul acesta puterea de-a
regală, îșl părăsiră țar.-», pentru curte, centru de lux, ruina pe alții, aproape în totdeauna se ruina pe sine.
de sirbărf, de favoruri.
Supuși la asemenea sarcini îngrozitoare, drepturi
Organizarea cea nouă a armatei adusese Hcențiarea senioriale imprescriptibile, urcare mereu crescîndfi
acelor numeroase escorte, acelor numeroase suite se de dări, măsuri nemilostive de Împlinire, și celelalte
nioriale. Slugile, ordonanțele militare congediate, ceea și celelalte, țăranii trăeau într'o strimtorare cumplita.
ce mai remase din vechile suite descrcscu pe măsură Proprietari, ^dînșil Ierau adesea mai mizerabili ca ser
ce nobilii Ișî părăsiră pămînturile pentru curte. A- vil, strămoșii lor. O asemenea stare de lucruri, pe
ceasU mișcare luă proporții cu osebire după rftzboacle care o mal Înrăutățea cîte o dat-', un războit!, o foa
de religie. Licențiați, toți acești sub-alternf, mal înainte mete sau vre-o ciumă, prileji până în veacul cl
de a Intra în ateliere, ajunseră vagabonzi.
XVIII-lea mulțime de răscoale. In timpuri obicinuite
Alt fapt, caro a contribuit la creșterea păr țel po cultivatorii se mulțămenu s& fugă cu mulțimea și
pulației disponibilă pentru atelier, fu curgerea necon sâ caute un adăpost în orașe, unde se găsean mâl
tenită la orașe a cultivatorilor aduși să pârâsascâ ușurate greutăți e birului și ale celor ce se țineau,
arapul.
ce stau în legăturii cu Iei, unde, în ori-ce caz, sa scăpa
In Franța, proprietatea cea mare, Ia un moment de nevoea de a împlini birul, nevoe mai îngrijitoare
dat a fost aproape stăpînă pe țară, ceea cc nu în- de cit aceea de a-1 plăti.
«amnă c’au existat exploatați! mari. Bucată cu bu
Această mișcare necurmată catră orașe, dovedit»
cată, exploatați ii e cele mici fură date de cătră no de toate datele vechi ale populației, ce le-avem, ieste
bili, sătenilor, unor tnchirietorl cari nu mal Ierau su atestată anume de cătră memoriile tuturor intendeupuși nici unei servituțl personale. Cesiunile astea, ților sau vechililor și de cătră Expilly îu al său Diocari, o dată cu sărăcirea treptată- a nobilime! și cu twnnairedcs Gaulet ei de la France
trebuințele Ie! necontenite de bani, ajunseră, tot*mal
leat» împrejurările istorice cari au recrutat, în anumeroase, alcătuiră domeniul țărănesc parcelar, fără de mediul corporativ, și au aruncat în atelierul
2ar® I® origina micei proprietăți rurale din Franța, mărit brațele de cari acesta avea nevoe. Afară de
vqndițiea țăranilor fu rezultatul* tranzacțiilor de tot oamenii lipsiți de cămin, despre a căror existență
daUtăț jU^ra drePtur^or personale și reale ale fco- am vorbit mal întâi, baza producției capitaliste, mun
citorul cel liber, stăpîn pe puterea-I de muncă, 11 fa
cJBr-a.^® mare nevoe ca și pămîntul să fie liberat, acesteea furnizat de cătră licențiațil sau liberați! se
»1ȘiI ^r îel rămînea apăsat de avidele, de niorilor și de .cătră țăranii cari fugeau necontenit de
spn?1 i natură sau bam, de rente fonciare, datorite la țară. Dar aceste diferite izvoare de proletari, răcpr}°4i ul de
deținătorul pămîntuM, pe care a- vărsau mai mult de,cit puteau să absoarbă atelie
‘ uln urmă nu putea să-l răscumpere.
--—Intrarea acestor mase,, cari
_.
rele cele ---------nouă Așa-că
ap C—® -VU4MIUI
seniorul puseua
poseda pămlntul
pamincui am
din ce iu
îu ce ui
mai
ui lergau dapa
după iuijiun.ee
mijloace de
de traiu,
traiii,Intrarea
intra rea acestor
acestor mase
rente
rent’ Ie\P^
,P^s^ra niște
oiște drepturi feodale zdrobitoare,
zdrol "
în
f“ ateliere Iera In de obște precedată de un vagaImpovorau
tarl R““
Carvi- îm
P°Y°riiu foarte greu pe țărani, proprie- bondaj în potriva cirul,* preeum am spus-o. o-legieIer
nneri aproape proprietari.
lație sălbatecă venea din vreme In vreme șălee celo
fermiori
®«ri 1
ac®ste ruinătoare servituțl senioriale, pe maî cumplite misurl.
nat!
, ea și măi grele striîșniciea celor insărcilleon-if , P^’ârea lor, strâaniciea vătavilor, cari, în
Conștrins cu sila de a-șl oferi brațele posesorilor
Unei Ti
or interesatâ, nu dădeau înapoi în fața nici de hani, muncitorul nu ie tocmit cu scopul de a sa
nie!
®P°etnri» nici unei trageri pe sfoară. în fața tisface direct, prin slujba-I sau prin, produsul lui,
rial
1 escroehorif, pe lingă astea veneau să se trebuințele personale a celui ce-1 face ca să lucreze.
rejtaUaao®c’ Pentru plugar, > orvada sau rechizitiile Ceea-ce voește posesorul de bani. Ie de-a se proÎQdafn .aPlicat® la toate lucrările și serviciile publice, dace articole destinate pentru vînzare, adie» mfirvenca„‘r0a serviciului militar sub numele de miliție, furi. Pentru această producere Iei aro nevoe de
ratei» ♦
Bo maI adaoge în cele diu urmă nenumă- mijloace de producere și do producători, si dfaAc£SJeJe^ale
muî ®u Bamă birul.
sol pune banii trebuitori ca să cumpere și unele
®ese rn U daro- a cărei întemeere statornic» avu- ș> alțd Banii dațl pentru mijloacele de producere,
nobilie I5oliv întreținerea unei armate în afarA de materii prime și unelte de muncă, reprezintă. In con40t cpeîtAd° Va8aliI lor’ această dare n’a contenit de-a dițil normale, cîl fac. Ce reprezint» ns. banii dațl
liuh
,nerea dIa veacul al XV-lea. De la un mi- pentru cumpărarea producătorilor liberi, ce represute do livre sub Capol al VH-lea, se urcă, zintă, într’un cuvlnl, salariul f
. .i ^ri
L
�08
REVISTA IDEEj
REVISTA IDEE1
Să reprezinte oare, acest salar, prețul muncel ? Nu, numit, bunA-oarfto zi. întrebuințarea aceaUv
pentru-că munca nu are ființă întru cît nu exista întrenceatel
i buințarea puterel de muncă, lear după îndeplinirea aces
tei manei lea are o existență deosebită de a persoanei
producătorului. Ceea-ce înse face față pe pleațâ, direct tovare sau necesară de a produce echivalent,\
posesorului de bani, nu Ie un lucru «sterior muncitorului; echivalentul prețului mijloacelor do cîn8uî?
Ie muncitorul însu-.șl. Ceea-ce vinde acosta, Ieste pe sine, toare pentru conservarea puterel de muncă re trâW
Ie munca în stare de putere, adică facultatea de d «fec- lungirea aceasta poate 8ă fie pricina niUB
pre.
tu», de a slvîrși munca, facultate care nu dobîn dește care, după cum am văzut, productivitatea inim
pe
o realitate vădita de cît prin întrarea lui în mișcare, prin ou putința.
acțiune. Contractul înse se face între cumpărător și vîn - Munca care urmeazîi după ce echivalentul
zător, între posesorul de bani și muncitor, înainte de
j producție
•?! adaleat» la
orî-ce aoțiune. Do îndată ce acțiunea începe, de îndata ce loarea. păstrată a mijloacelor8 de
munca se manifesta, asta nu mal poate fi proprietatea lojește eacedentul sau plusul de valoare al in/ iCe prl'
muncitorului, pentru că lea nu consta de cît în înrupa- dus peste acea a elementelor lui constitutive''"S1
rea unul lucru pe care muncitoni-1 înstrăinează,, întrupa mijloacele de producție .și puterea de muncă ’ ' a^nl
rea puterel de munca, în lucruri cari nu I aparțin, în
specific al modulul de producție
mijloace de producție. întrebuințarea puterel de muncă, Ie Caracterul
de a crea plus-valoare. Cumpărătorul putamx pUanst
ou alte cuvinte munca, nu aparține celut ce-o vinde, toreștl
n’are de cît o țintă, sa se îmbogățnscă
după eum nu aparține băcanului întrebuințarea untde în valoare banii, fabricînd mărfuri care să cunrinrUdu'^
lemnului pe care acesta îl vinde.
munca de cît acea plătită de Iei, si acăraY wt
In rezumat, cînd muncitorul se vinde, .munca nu e- multa
să aducă ast-felid o valoare mal mare de cît aca« f‘nzBre
xista : cînd munca exista, dînsa nu aparține muncitoru surilor
făcute.
ea a analui. Singurul lucru pe care muncitorul il poate vinde,
leată de ce muncitorul cel liber dar lipsit de m. Ieste puterea de muncii, putere care se deosebește de loacele
de
traiu,
nu
dobîndeșto
îngăduirea
de a Ji
funcțiea Iei, munca după cum o mașină se deosebește de vedea, prin muncă, de întreținere, de cît cu condiția
operațiile, de lucrările Iei după cum puterea de mistuire ca acțiunea-I de muncă să treacă peste punctul cînd
se deosebește de mistuire.
puterej sale plătită de cătră capitalist vafl
Acestea date, care Ie baza retribuire! muncitorului ? Le valoarea
înlocuită printr’o valoare echivalentă, de cit*dini
gea oferte! și cerorel, îndruga cel a căror meserie Ie de-a într’un euvînt, supra-muneă. Muncitorul independent
sistematiza într’un jargon cu aparență științifică, starea dar fără mijloace de traiă, proletarul nu poale sâ,
capitalista, Priu asta acești economiști dovedesc că nu trăească de cît muncind, și uu
ie a<
nu Ie
admis să muncească
văd mal departe de cîf vîrful nasului lor, și încă din de
de cît
cît furqizlnd
furpizlnd celui
celui ce-1
ce-1 întrebuinti
întrebuințez i o plus-valoareă
pacate sînt cînil. Raportul ofertei și cererel, într’adevar, —
de cît
cît sporindu-i
sporindu-i acestuea
acestuea capitalul:
canitaîi deținlnd mijloanu ponte explica nici o data altă ce va de cît variațiile loaeele da producție și de traiu de cari alți-s lip
salariului în jurul unei anume cifre. Să presupunem ca siți,
capitaliștii au putința de-a dispune de-o muncă
oferta și cererea se precumpănesc, înrîuririle lor cari ar neplătită
a acestora.
modifica salariul, în cazul acesta se anulează. Dar dacă
Supra-munca n'a inventat-o, n’a născocit-o capi
orî-ce acțiune a ofertei si cerere! încetează, se curmă, sa talistul. Diferitele forme economice ne cari le-a îm
lariul nu există mal puțin peatru asta. Prin ce Ie de brăcat societatea, nu se deosebesc do cît prin chipul
terminat atuncea salariul în această stare de echilibrul? în care munca neplătită Iesle impusă și stoarsă dela
Cu toate că ne putînda-se lipsi de puterea de muncă
imediat... In sistemul sclaviei, chiar acea
poses jrul de ban! cată neapărat să plătească munca a- muncitorul
din zi în care sclavul nu face de cît să Mocn
ceasta cît mal puțin. Puterea de muncă Ieste o facultate, parte
valoarea întreținerel lui, în care lucrează deci
o însușire a individului viu Pentru ca lea să dureze, ească
de fapt pentru sine, chiar acea parte din zi pare a fi
trebuie ca individul ce o pune în joc, să trăească. Ca sa o muncă pentru proprietarul, pentru stăpînul său:
trăească, individul are trebuință de o cîtime de mijloace întreaga-I
muncă îmbracă aparența unei munci ne
de traiii. Prin urmare, baza salariului trebuie să fie ceea plătite... In servaj, munca iobagului sau clacașulul
ce îngădue organismului producător să se perpetueze să pentru sine cit și munca-I silită pentru senior sau
dălnueaseă în condițiile necesare producției. Oferta și ce- boeriu sînt cu totul deosebite una de alta. Chiar prin
x- rerea fac numai ca salariul să oscileze cînd mai sus, cînd feliul In care se-ndeplinește munca, iobagul deose
mal jos de acest termen de evaluare.
bește timpul în care lucrează pentru sine de timpul
Posesorul de bani, după cum am spus, vrea să pro pe*care trebuie al consacra, fără plată, la îndestuducă articole destinate pentru vînzare sau mărfuri. Dar larea trebuințelor boereșlî.^In regimul capitalist,forma
lei nu se trudește pentru dragostea ce ar avea-o de măr salariu, sau plată a muncel direct, face o.a să dispar
furi: ceea-ce urmărește Ieste cîștigul: ceea-ce voește, îna orî-ce urmă de deosebire în muncă plătită și
.
inte de toate, producînd mărfuri, Ie ca bani-I să facă neplătită. Primindu-și salariul lui zilnic,
pul. Acesta nu ajunge capitalist de cînt îndeplinind a- pare că ar primi întreaga valoare datorita mu
semenea mișcare, înoita și înoită neîncetat. Dînsul prine sale. Așa-că întreaga muncă a muncitorului Jiu i
în circulație bani și vrea să scoată din circulațte mal
Ie socotită plătită ..
.
n«Cundc
mulțl de cît a pus Daca îșl bagă banii în cumpărarea proletarului.
Pe cînd, în sclavie, raportul dc proprietateu s
de mijloace de producere și de putere de muncă, asta o munca sclavului pentru sine, în salariat raP° -p-uru
face cu gîndul de-al scoate și de-al scoate cu vîrf. Pen
.uu- netar ascunde munca gratuită a salana.tuiui p
tru
treblltA OJI
tru asta
asta trebuie
ca nrnrinnril
produsul ’ fabricat, vîndut pe prețul capitalist. Pricepem lesne toată însemna_a
no.
lui, sM aducă
mal
bani
de uiu
cît ua aiauoaiavansat pcuuu
pentru are, în practică, această disimulare, acea
________ ___
_. mulțl
__
wum.» «v
dînsul. Așa
că trebuește ca valoarea
acestui
YIei,
aI ’ dtnani
ic. na
’—— ----*--*• produs
’
dore a raportului real dintre capital și m
cg(re
să întreacă pe acea a elementelor cari au slujit să-l stă mascare de exploatare a muncitorilor
formeze : trebuie așa dar ca acest produs să cuprindă o
valoare pentru care capitalistul să nu fi scos dm pungă CaDitcă1,?de îndată ce productivitatea^m
nimica, să nu fi plătit nimănuea nimic.
o parte din societatea fost, sub diferite
j
Acest escedent, acest prisos de bani, prins cu banii ce să adaoge po lingă timpul muncel impus
P j^ește
au fost avansați, plus-valoarea aceasta, nu putea
----si
-r
—
pur- întreținere, un adaos pentru care.a.ce8Soip n akă p»rl®
coada din elementele pasive ale produsului
11 pontru-că,
pentru-că, nici un echivalent și de care ^Urnește o
normal, ori-eare ar fi cîtimea mijloacelor de
de , producere
producere a societăței, cîtă vreme producțiea tina
-aie
întrebuințate astea-s plătite și plătite cît prețuesc.
Mal de consumare și de îndestulare să
—*
__țiorimedi»V
rămtne elementul activ, puterea de muncă. Asta Ie do- cătră privllegiațl supra-muncaProd“c7° indcStu1flrej
bîndită de cătră capitalist cu prețul unul salar a c&rul
bază Ieste, după cum o cunoștem suma de lucruri tre întîlneste o margine în în<J®P1,.nir.ea’ caCi Ierau Ș
nevoilor, orl-clt ar fi fost
,îataln8e’ celestevori£
buitoare cari să îngădue muncitorului să-șl întreție pu- țin
oroduse fol®®}
tarea de munca și să o înoeascâ mereu. O îndelungată ținta
de- acestei aproprieri. Do îndată
aurie de evoluții economice înse, a înzestrat pe munci
tor cu putința de a produce mal mult de cît cere întreV reproducerea sa, și din productivitatea aceasta
ț08e putința plus-valoarel.
de cît o singură 0nt*' SP°J? necont«ou S*
pnaiiatui cumpără puterea de muncă pe un timp a- Ne-avînd
crearea de plus-valoare, acesta ca
SS'SBS»
,, «rin mijloacele lut do producție cît mal
sbsoarbJ ț muncă posibilă.
Jjjultă 3op’* . care cumpăra puterea de muncă pe-o
C®P*. “m capătă dreptul de-a face pe proletar să
t|, sJegSCg, o zi-ntrengă. Ce însamnă înse o zi de
i
I
I
1
®nDcA?un minimum, partea din zi în care lucrătorul,
Avem “ cînd ar jucra numai pentru sine, trecjjiar a*
t s& muncească, timpul pe carealimenb«Ie n-oDricI sale consumații îl cere, sub care o orlftre.a R-p socială întemeeatft pe stoarcerea unei cîtimî
gan încă neplătită de la producătorii imediațl nu
cine-va ase coborî. Avem un maximum peste
foS*'“timpul trebuitor pentru somn, pentru mîncare
c.ar^ilialte peste care Într’o vorbănatura nu îngădue
Ș< trece. Marginele acestea, de felini lor stnt foarte
aix!nnflse. In orî-ce caz, o zi de muncă Ie mai mică
? rît o zi naturală. Cu cît? O parte dm zi Ie hotălUmal dinainte: valoarea celor trebuitoare pentru
, .reținerea puterel de muncă hotărește prețul acestei
‘iterl si acest preț hotărește durata zilnică lă timpul
Se muncă neapărat pentru a Ireproduce echivalentul
valoarea totală a zilei atlrnă, ast-feliii de lungimea
variabilă a supra-muncel, de (impui de muncă care
Capitalistul care cumpăni puterea de muncă, caută,
ca ori și care cumpărător, să tragă din întrebuința
rea muncel cumpărate cit mal mare folos. Așa-că
sapra-munca ce-o stoarce, după părerea lui, nu-1 nici
o dată destul de mare. La riadul lui, muncitorul* Ie
Înclinat, cu dreptate, a nu voi să-și cheltuească pu
terea de cit în margini potrivite cu duraln-î normală
ei cu dezvoltarea regulată a acestei puteri. Capita
listul îșl susține dreptu-i, în calitate de cumpărător,
atunci cînd cată să prelungească cît mal mult ziua
de muncă. Muncitorul îșl susține dreptu-1, în calitate
de vînzător, atunci cînd vrea să restrîngă ziua de
marcă,pentru a nu preface în muncă de cît cîtimea
de putere a cărei cheltuire să nu aducă vătămare or
ganismului său. Un drept față de alt drept: cine ho
tărăște aici? Forța.
Numai puterea condițiilor economice nu subjugă
numai dc cît sub legea capitalului munca. Pentru ca
asta să se întlmple, cată să albă Ioc, în lumea materială
a producției, schimburi, cari, la începuturile producției
i capitaliste, nu se întîmplă încă. Capitalul, într’adevăr,
nu modifică dintr’o dată condițiile tecnice aflătoare,
șl aceste condiții nu sînt în stare singure Iele de-a
domina cu totul pe muncitor. Așa-că, pentru ca pro
ducerea plus-valoarei, prin prelungirea zilei de muncă,
sa ti putut aven loc, a trebuit mai întâi să se recurgă
la puterile publice. într’adevăr eu ajutorul acestor
puteri cu ajutorul Statului, a impus capitalul o oare
ce durată a zilei de muncă.
La nașterea-I, capitalului II trebueâ o intervenție
tiilsPartoa Statului, pentru a scoate o cîtime îndesoitnJ°Bre dc ,nUncA neplătită, pentru a ținea pe mundlcAi 8UpU9’ Pentru a descotorosi munca de toate pleconaif■c10rP°ratlVe> pentru a adapta, într’un cuvînt,
cit niM- d0 muncă după cerințele sale. Voiu cerceta
Știm' *ute cum a avuî Joc intervenirea aceasta.
In canitu Prefacerea meșterului din vrîsta de mijloc
VHopPr $ ’iera împiedicată prin statutele corporatntrehiK 7 mârfiineau numărul calfelor ce se puteau
meșter? • ’i
cari JArmureau riguros pe fie-care
lea-si „ii ° ramur& anumită de meșteșug. Prin acenegutltAr.» Ute' întrarea, în producție, â capitalului
ce]Q dnn« .C sau
capitalului cămătăresc, uzurar,
Cu tanntf »irmo ®^toare ale capitalului, Iera făcută
PorativB « j Intemnițată în această organizare cor^îsliere' lndus^ea nu putea să se întindă de loc,
,ohna.v f n,®1
rt na Puteau să se facă: capitalul, în
Vitalul :nJa“«ntala, capitalul în sfera producției,
Cu chi ",dU8trial nu putea să apară.
c<,t*Por8tHi acesta, productiea capitalistă în eînul
ai
r n.u Putea naște.* C’t despre putința de-a
a**tă actiiin
a^arA de' corporații, iera subordo
nate reuni„< formale a unei puteri mal pre sus de
^late» o t’ sPrijinuluI suveran al rcgalitățel. Renpo1 de dn;,t apăsarea necesităților economice, dusă
t rirmui i-fi, necurmată de a-șl creste puterea, de
Pinnăin «
<*e-a pune tot sub tutela-I imediată,
I ,Q,
5eR blriern)
urmă de interesul fiscal, rupeadeL
feo^ăle ale breslelor, Dacă urmarea hc-
99
țiuuGÎ regale Ieste o oare-care libertate de muncă,
și, priu urmare, dezvoltarea producției capitaliste, nu
trebuie, pentru asta, să îmbrăcăm regalitatea, în per
soana regilor sau miniștrilor lor, cu idei economice
transcendentale. Geea-ce a avut loc s'a doblndit fără
cea mal mică voință intențională să se dobândească
așa. Punctul atins Ieste acolea. ca într’o mulțime de
cazuri, cu totul deosebit de actele de grație de cari
dlnsul a tras folos , Regalitatea nu a avut de loc ținta
directă de a libera din încătușările lor mijloacele de
producție șl pe producători, de-a degaja, de-a lăsa
să se dezvolte elementele constitutive ale stărel eco
nomico capitaliste. Inse, la urma urmei, regalitatea
a contribuit la aceasta, lucrlnd sub imboldul unor
mobile străine de asemenea țintă.
încă din voacul al XV-lea, statutele breslelor, stnt
de-o asprime mult mal ușoară do cît în veacul al
XlV-lea. In veacul al XVl-lea, Francisc I-iti desfliuțază sarcina Regelui mărunțiș arilor care stîujioea foarte
tare comerțul. Stabilită din nou sub unul din succe
sorii săi, asta fu desființată definitiv în 1597. Francisc
l-iii dădu, magislraților municipali din unele orașe,
dreptul de-a întocmi statutele breslelor și de-a alege
starostii, in dauna geloasei a tot puternicii a corpo
rațiilor, în dauna autorității discreționare co astea
aveau asupra pieței. In cursul acestui veac, cu ose
bire înJ1567,1577,1581,1597, găsim ordonanțe cari atacă
în independența lor de-a face ce vor monopolurile
breslelor. Ordonanțele din 1581 si 1597 făcură ca polițiea muncel să treacă cu totul în minele regelui :
Iele edictează diferite măsuri privitoare Ia muncitorii
individuali, s’ame.tecă In condițiile de traiu și-n mo
dul de organizare a tuturor colectivităților lor, dez
robesc neguțătorii de unele procedări apăsătoare a
corporațiilor, acaparează, în rezumat, puterea abso
lută attt asupra indivizilor cît și asupra colectivită
ților, ne uîtînd mai cu samă de* a bate monedă, de a
trage cenușa pe turta fiscului In acelas timp, crea
rea de meșteșuguri, tolerată în mod arbitrar, cu tot
traficul lor. care ajunge un izvor însemnat de veni
turi, se înmulțește Ia nesflrșit. Pe de altă parte. Îm
potriva breslelor în cari domnea un spirit de inde
pendență care făcea umbră regalităței, se dau diferite
ordonanțe.
Regii nu ținteau să desființeze breslele, din potrivă.
DînșiI țineau să le păstreze, dar să dispue de Iele In
voe.’ Sistemul breslelor, al stărostîilor, al restricțiilor
al privilegiilor, sistemul regulamentarei muncel, urma
să apese asupra industriei alături de abaterile cari
purcedeau din trebuinți fiscale, din favorurile acor
date oamenilor cu trecere sau cu vază, din motive
polițienești: abaterile aceste slnt cari-au dat ajutor
la începuturile producției capitaliste.
Enric al IV-lea acordă unor nenumărate manufac
turi ajutorurî bănești, privilegii, ca monopolul producerel și vindere! în toată țara sau numai într’oprovincie anumită, cum și scutirea de toate taxele
oneroase, prea grele. Richelieu aplică aceea-șl me
todă. Acesta creează monopoluri pentru a ocroti nouăle forme de industrie împotriva monopolurilor bres
lelor, crează monopplur! pe cari le pune, cu toată
împotrivirea breslelor, în afara de supravegherea acestora. Ast-feliti, regalitatea se mărginește a mic
șora une-orî privilegiile corporațiilor opunîndu-le
curat alte privilegii. In chipul acesta, foarte inte
resat de alt-feliu, favorizază dlnsa întinderea produc
ției, Piedicile puse acestei întinderi de regimul cor
porativ, sînt ocolite prin mijlocul prerogativelor con
ferite unor particulari, în veacul al XV-lea, cu titlul
de furnizori al Gurțel, îo veacul al XVl-lea și al
XVll-lea prin întem erea încurajată de manufacturi
Înzestrate cu diferite avantagil.
Colbert urmează mal departe pe calea asta. La
rlndul lui ridică privilegiu față de privilegiu, mono
pol față de monopol. Cu titlul de manufactură regală,
dînsul punea pe industriaș la adăpostul mărginiri
lor, confiscărilor, șicanelor și tuturor neajunsurilor
pe cari le practicau corporațiile: manufactura regală
atîrna numai de regalitate. Titlul acesta nu implica,
nu cerea musai de a se fi lucrat pentru rege, ci prin
privilegiul regelm. Scos do sub controlul inchizitor
al breslelor, un industriaș putea să-și întemeaze atelicre vaste, întinse să-și conducă operațiile mai li
ber și mal în larg. Dispoziții amănunțite regulau JȚlițle» internă a mnnulacturelor, cum și timpul de
I
�100
RBVISTÂ IDBE1
HEVISTA. IDEE!
mnncă al lucrătorilor. Corporațiile dălnueau înainte, cît
aă le și combată la trebuință, care
Qtn
1ucM1b
mal numeroase încă de cit orl-ctnd, cu spiritul lor precum îl’place, fără aă-I pesete
J- contrSS?
- •
cel vechiu de excluzivism. Colbert, în dragostea lui putut
aă izvorască de-aiclI între attteo cazurt A8 P8 fi
.
de subordonare si de reglementare, tinde să le întă- și -*-»«starea generală «nn
cea nnn
consacrată, cu acest aii f attîct»lare 1
rească mai tare și să le generalizeze. Un edict din alizat condițiile de muncă necesare Ia dozvnl»7> 8‘*u»e. i
0Uare& prod £
Mart 1673, care prescrie a se veghea la executarea țiel capitaliste.
In sfîrșit, producțiea, prin forță, a putut
ordonanțelor din 1581 și din 1H97, arată că, departe
de a vof să suprime, să desființeze practicele vechi
modul tradițional al evului mediu la modifi0 <'6 h
Forța, într’adevăr, după vorba lui Marx «tU®0^. .
dînsul voea să se folosască de Iele.
Inse marile ateliere, manufacturele, dădură naștere ori cărei vechi societăți apucată de muncile iarn i®0*?4 '
unul nou soiă de meșteri, dădură naștere directorilor,
Ne dăm samă acuma de unde au izvorît
proprietarilor acestor ateliere, acestor manufacturi, ducțiel capitaliste, mijloacele de producție cît 2 *’ pr°*
comercianți bogățl, în relații directe cu miniștrii, cătoril. Cunoaștem
îunoaștem mediul în dre a putut rK ooP'0du- I
cari tratau cu iutendențil, cu logofeții cei mari, cari această producție
.-'’-'-ție 1 Voiiiurma să cercetez, în viitorul
studiu, diferitele
diferitele fsfaze ale evoluției Iei.
wrul mI«u
nu făceau parte din nici o corporație, și cari puteau studiu,
să se miște în voe sub ocrotirea specială a regelui.
Gabriel Deville
In timpul veacului al XVHI-lea, se dau o mulțime de
ordonanțe regale ca să se menție disciplina în ateliere și
CONTRAST
să se subjuge pe lucrător la muncă. Totu-sl, cu toate or
donanțele astea, au loc din partea lucrătorilor foarte dese
Am tnttlnit pe omul despre care se spunea
revolte, capitalul neputînd izbuti să pue mina pe tot tim
lîta bine. Omul pe care tl respectă top
pul disponibil al proletarilor
Această situație a Statului, care intervine ca să Jngă- și adversaril.Omul care n’a greșit nici o-datâ
due producției capitaliste să se întemeeze, să supue pe consecvent cu ideile Iul. Poate-l un <anarhisb
lucrători cerințelor Iei, păstrînd și sistemul stingheritor un revoluționar, cel mai pur dintre puri
al corporațiilor înainte, această situație durează pănă la
Bevoluțiea cea mare. Clasa burgheză, care progresase o lei nu a fost urmărit nici o dată pentru de
dată cu puterile producătoare. Iera constituită definitiv, licte de drept comun. Demnitatea ti ie ne-a
prin dezvoltarea acestor puteri,
J
“ ’ „ ’ 1’ tins(^ cinstea-l neatacată. Vieața privată i^o
cel mal înalt care Iera compatibil, care se împăca*cu ve pildă. Vorbele rostita: de gura tul stnt culese
chea stare de lucruri. Lupta acestei clase, ca clasă con» stituită, ajunâe luptă politică. Puterile producătoare, în aproape cu venerație. Am văzut multă lume tn
urma achizițiilor recente, de1 cari voifi avea să vorbesc juru-i, dar proscrișii, cerlații cu legea, dezordescriind aparițiea marel industrii, nu mal puteau să ,se donații, pătimașii, nu se aflau prin mulțimea
împace cu raporturile sociale aflătoare, servituți feodale,
S priet^ilor săi.
erarbie industrială, și celelalte. Accolc
sociale
“ de
’ burghezie,
’
’ ■
M am întors apoi catra omul despre care se
fură desființate de clasa revoluționară,
oare desliință starea feodulă în care lea se născuse, care spune atîta rău. Reputațiea acestuea Iera setrîșl desăvîrși dezrobirea și inaugură era llbertățel capitaliste. boasă. Greșelele sale numeroase, neconsecven- j
Regimul corporativ cu starostiile și cu breslele sale,
țele sale vădite. Cînd l-inlllnii tocmai ieșise din <
pe care Turgot cercase în van să-l desființeze în 1776, fu
desființat în principiu la 4 August 1789, loară de fapt închisoare. Poate și-acesta iera un anarhist,
dar dintre cei față de cari întoarcem capul sa .
printr’o lege din Mart 1791.
,, „
„
, .
. L
,
nu ne recunoască etnd dăm de dînșii pe stradă.
Am arătat în G^a CapUahdui, cum » putut avea loc c -_z înconiurau îerau oamenl fără de nici
acumularea
înmnlHrea nnmihvă
primitivă a boizătial
bogăției neanărattrebuitoare
neapărat trebuitoare nenpen
„
f
tru crearea marilor stabilimente industriale. Trebuea acum un capataiu :pungași, pezevenghi: prostitute,în
să arăt cum a putut individul, înzestrat în urma acestei vinșii vieței, jertfe de ale heredităței, oameni
acumulări de bogăție, Înzestrat cu mijloacele de producție golani de tot feliul. Dînșii tl ascultau, , cum se
necesare, cum a putut să pue aceste mijloace de produc ascultă un frate, pentru-că simțeau că, trăind
ție în lucrare. Bat mediul aflător, această punere în lu ca și dînșii, iei îl înțelegea, le cunoștea uip;
crare nu Iera cu putinț i de cit după unele schimbări so
ciale, privitoare și la muncitor și la condițiile de muncă. cile, fiind-că și dînsul le practica, darșheauca
Pentru muncitor, trebuea să fie liber aă se pue în slujba le împărtășa și năzuințele cătră o viea{
posesorului de mijloace de producție, și tot o dată să fie pură, năzuințele lor, impurii, spre-o vieața u- .
obligat să se pue, trebuea să fie independent cu alte cu beră, cătră care tindeau, iei robii patimelci ț
vinte și lipsit de mijloace de existență. Disparițiea servaiulul. înmulțirea inșilor lipsiți de cămin, al căror va ‘înclinărilor lor.Dînsul nu avea să
gabondaj legislațiea îl pedepsea în chip crunt, licențierea mic, fiind tot atît de decăzut ca și ieisau liberarea suitelor, escortelor sau ordonanțelor senio să le zică să tacă, să-i oprească
a P frâ
riale, părăsirea satelor de cătră locuitorii lor, toate a- fiind-că iei spera ca și lei. Și v^z^J-nA |n
ceste fapte, a căror pricină de căpetenie am notat-o, au mtntuitoare, flacăra speranței, strdlu
contribu t la formarea clasei de muncitori liberi dar si
ochii acestor disperați.
Jacques Le
liți să sg vîndă ca să trăească.
Am văzut, după asta, că ceea ce vinde muncitorul, Ieste
puterea-I de muncă. Prețul acestei vinderi, salariul, re
JESiBliog-rafiea ,-TR.evîsteI
prezintă ceea ce-I Ieste necesar puterel de muncă să se P. Mușoiu și P. Zosîiu Mișcarea Socială, col. compl<
înoească din nou, să se perpetueze. Puterea asta înse
2^
poate aduce mal mult de cît ceea ce costă, și realizarea P.Mușoiu: Revista Idoel, șase colecții, dela No— Despre Mînie, de Seneca . •
nanis » ri»
acestui escedent de valoare Ie ceea ce produce plus-valoarea, ținta, scopul capitalistului. Pentru a spori plus-valoarea, capitalistul face toate chipurile ca puterea de muncă
’ — Socialism u
cît mal mult să producă, lungind timpul în care dînsa
iuncționează.
Cum 8*a impus această durată jinduită de muncă, cum
a putut scăpa munca de regimul corporativ, care nu se
— Cum se explică Anarhiștii.
I
putea împăca cu producțiea capitalistă, în rezumat, cum
— Emanciparea FemeeI . • ■ • ' ’ , , •
1
au fost schimbate condițiile muncel, leată ceea-ce-am
studiat în sfîrșit.
— Intime ....................... ,•
• r/ ’ ’
’ fiO i
.
Am constatat că, pănă la desființarea radicală, care a I. Ncagu: Trudiți!: Icoane din norod- • . . .
—
Vremuri Noi, de K.ropotk ■
• țifaul
i
i . în ck*P revoluționar, a vechel stări dei lucruri,
lucruri,
ț . - 1 ^20
Pv:*’ut?rul Statului, eu ajutorul regalități, care înal
î ță în Un fecior de făran: Noua epistolie cătră w
mit!?!,?” privilegiu față de privilegiu, care are toată Solomon Abrain : Destăinuirile unui o P . . . • $
■Ju-wnii A*
de îea în clliP suveran, cum ar zice
P
uahomme, atît să apere așezămintele stabilite
=
I
dumnezeul și lumea
Ce-ar Ii un Dumnezeu, care ar imprima luinel o . mișcare numai de-afară, care ar face ca
totul să se miște în cerc numai atinglnd acest
Tot cu degetul lui ?
Acestuea • ÎI vine mal bine să miște din lăuntru Universul întreg, să cuprindă In sine În
treaga fire, să se cuprindă ai pa sine îu lea,
afla ca totul ce trăește, se mișcă și există în
Iei să nu fie nici o dată lipsit de puterea-I si
de spiritul său.
Goețho.
Omenirea, de; . mii de.anl. îppoace,
ceea
...
, admite, ca
--------urmă și mal înaltă rațiune, a tuturor fenomenelor, o cauză eficientă, o cauză a cauzelor pe
o numește Dwmnetev.. Ca toate noțiunile ge.
nerale, această noțiune supremă, a suferit și dînsa
°D cursul evoluției mințel, r suferit
suferit cele
cele mal
mal de
de
gamă schimbări, cele mal diferite abateri. Putem
chlar zice că nici un termen n’a suferit atîtea pr<
prefacerl și atîtea pociri. Pentru-că nici unul nu atinge atît de aproape, de-o dată, și datoriile cele
mai înalte ale înțelegerel care vrea să cunoască,
*<» frtnmnanHI »»»»
V -- *
ți• știința
întemeeatft pe rațiune, și cele -----mul
adinei
interese ale sufletului credincios, și fantaziea poeticească.
O comparație critică a numerpaselor deosebite
forme ale ideei de D-zeu, ar fi din cele mal in
teresante și instructive, înse ne-ar duce departe.
Aice ne vom mărgeni să aruncăm o ochire asu
pra celor mal de căpetenie forme pe cari le-a îm
brăcat ideda de D-zeu, și asupra legăturilor ce
.aceste forme le au cu concepție» noastră modernă,
determinată numai de cunoștința naturei. Pentru
ori-Ce altă cercetare, trimetem la opera minunată
«Formele credinței i> do Ad. Swoboda.
, Dacă facem abstracție de acele nuanțe subtile
cum și de diferiteleeipostase în cari ni s’a înfățo
șat chipul lui D-zeu, dacă ne mărginim la cuprin
sul cel mai esențial al noțiunei acesteea, putem,
cu drept Quvînt, să clasăm deosebitele concepții
în două mari grupuri opuse: grupul teist și grupul panteist. Acest diu urmă stă în legătură strînsă
cu concepțiea monistă sau raționali, lear celalt
pu filosofiea, dualistă sau mistică.
L Teismal: D-zeu și lumea sînt două lucruri deosebite.- D-zeu Ieste pus tn fața lumel ca zidit°rul, păzitorul, cîrmuitorul Iei. De aceea D-zeu
Ieste și conceput mal mult sau mal puțin după
aaemănarea omului, ca u'n organism , care cugetă
lucrează, într’acelaș chip ca și omul, cu toate
țj într’o formă mal desăvîrșită cu mult. Acest
V-zeu. antropomorf, a cărui concepție la diferite
P°poare ieste vădit polifîleticfi, de diferite și cu
multe origini, a fost supus de fantaziea acea‘op popoare, să îmbrace cele mal feliurite forme,
k fețiriom pănă,la religiile curat monoteiste,
. a*zL In sub împărățirile cele mal de căpetenie
•fitei^m87!1111-111’aV6m P°litei8m^»
amCa^Ol!teisinul —Lumea le locui» de feliurite zeități,
naria»anX08teca» e'u. o. mal ,mare sau mai mică neatîrmul * meraul c®lor ce se întîmplă în lume, JFehșisînaufi ■ e^e a8®menea zel subalterni în corpurile ne
ta
c91e maț feliurite ale naturei, îu pietre,
art»? ’ n văzduhtîn toate soiurile de'produse ale
nistn»0/01606^1 : ’coane de zeități, statul.». Demovede zel. în cele mal deosebite organisme
101
însuflețite : în copaci, îu dobitoace, în oameni. Politcismnl acesta îmbracă, chiar tn formele cele mal
inferioare ale religiei, chiar la popoarele primitive,
inculte, cele mal diferite forme, Iei ni s’arată, în
cea mal mare puritate a ea, în potiteismul elin,
în. acele mîndre basme, de zef, cari încă ți astă-zl dau artei noastre moderne cele mal țrnmoaae
modelurl poetice și plastice. Politeismul ortodox
și catolic, în care o mulțime de „sfințl“, cu re
putație foarte îpdoelnică dese ori, sînt invocați ca
divinități subalterne sau sînt rugați de a mijloci
pe lingă P-zeul suprem, sau pe lingă prietena-I
,,Fecioara Afaria“, politeismul aceta Ieste cu mult
mal coborît, mal inferior.
Triploteismul. Doctrina Trinitățel.— Doctrina Trinilăței
nilăței lui
lui D-zeu,
D-zeu, care alcătuește încă și astă-zl,
în Crezul popoarelor creștine, cele trei «articole,
fundamentale, ale credinței», ajunge, cum se știe, la
ideea că D-zeul cel unic al creștinismului, se compune vorbind, la dreptul din trei persoane de obîrșie foarte deosebită : I. D-zeu Tatăl Ieste „a tot
puternicul ziditor al ceriului și pămîntuluî"... Mi
tul acesta neadmisibil, Ieste foarte de mult com’
bătut, doborît, dc cătră cosmogeniea, astronomie»
și geologii a științifică. H. Isus Chriștos Ieste „unicul fiu al lui D-zeu Tatăl", și tot o dată al unei
al treilea persoane, „Duhul-Sfînt", zămislit de prea
curata îngreunare a Fecioarei Mapia. IU. DuhulSfint, ființă mistică, ale cărei legături neînțelese
cu „fiul" și cu «tatăl,, au făcut, de două mii de
ani, ca milioane de teologi creștini să-și bată, să-și
frămînte, să-și spargă capul în van. Evangheliile,
cnri-s cu toate astea singurul iavor limpede al acestuî tripîoteism creștin, ne lasă într’o desăvîrșită
nelămurire cît se atinge de legăturile aflătoare Intre
aceste trei persoane. Cît despre enigmatica lor unitate, evangheliile acestea nu ne dau nici un răs
puns care să fie mulțămitor. Și, ca culme, noi tre
buie eă stăruim cu deosebire asupra încurcăturel,
pe care această întunecoasă, mistică teorie a tri„ o aduce vrînd-nevrînd în, capul
t
0
nitățel
copiilor
noștri, chiar de Ia cele dintăl lecții pe cari le lu
’vață,
, în chestiea asta, la școală.
,
rLuni dimineață, în
ora întăca de lecție, la
Ir religie, li se spune: De
ttrei ori unu,. fac unu. Și numai de cît
., dnpă asta
iu ora
De trei
în
ora a
a doua,
doua, la
la calcul
calcul :: De
trei on
ori unu,
unu, trei.
Diu
Din parte-mi.
parte-mi, îmi
îmi aduc
aduc încă
încă foarte
foarte t.=
bine a1minte,, de nedumeririle ?pe câri
,,
• * ... în
le deșteptă
mine, această contrazicere izbitoare, de la cea dintăi lecție. De alt-feliă, aj9P88tft Trinitate a crețtinjsmulul nu ieste originală de loc, oi, ca și cea
mal mare parte a celorlalte dogme, Ie împrumutată de la religii mal vechi. Din cultul boarelui, al magilor Chaldeenl, a Ieșit Trinitatea lui Itu
izvorul tainic al Universului. Cele trei manifestări
al« acestuea sînt: Anu, haosul incepămrnm JfM,
ale acestuea sînt: Anu, haosul incepătornic, Bell,
rinduițorul lumel,
mea ce luminează Iotul. In relîgiea Brah
țelepciur"manilor, Tnmurti,
Trimurti, tunitatea dumnezeească», se alcătuește de asemeni din trei persoane: Brahma, „
creatorul, IVișnu, țiitorul, și Șiwa, distrugătorul.
Pare că, în aceste cbnpepțîr, ca și în altele pri
vitoare la Trinitate, numărul sacru de trei, ca
atare, ca număr simbolic, a jucat măre rol. Cele
trei datorii de căpetenie creștinești, alcătuesc ei
Iele o triada Ia felitt: „credința, speranța, caritatea",
AmfiteismuL—Lumea re stăpînită de doi zei di
feriți, unul bun, unul rău, de Dumnezeu fi de Pia-
�102
REVlBTTÂ IDBE1
vbZ, Acești doi ctrmuitari al Universului slnt îrftr’o
luptă neîntreruptă, ca regele cil ritlti-regele, Papa
și anti-papa. Rezultatul acestei lupte, purufed lle
starea de fată, aflătoare, a lumeț Dumnezeu bunul,
ca o ființă bună, Ieste izvorul Binelui și Frumnsului, izvorul mulțămirel și bucuriei. Lumea ar fi
desRvîrșită, dacă acțiunea lei n’ar fi necontenit
Btînjinită, precumpănită de acțiunea ființei ceel.
rele, a Diavolului. Acest făcător de rele Satan
testa prioiriuitof a tot răul, a tot ce-I scîrbă, a netaulțămiret și a durere!.
Acest amfileism Ie, fără doar, din toate deose
bitele fornle de credință în zel, cea mal rațională
credință, a cărei teorie se împacă mal bine c-o
tălmăcire științifică a Universului. Credința asta o
găsim desvollată, cu multe mit dc ani mal îna
inte de Creștinism, la deosebitele popoare civili
zate din vechime. In vechea Indie, IPij/țu, țiitorul
conservatorii!, în luptă în potriva lui Șiva, distru
gătorul. In vechiul Egipt, lui Osiris cel bun i se
opune stricătorul Tyfon. La întâii Ebrel, găsim un
dualism la feliă între Aschcraj pămîntul, mama
rodnică, care naște, Returah, șt Elju, Moloh sau
Setos, asprul părinte ceresc. In religiea 2endă a
techilor Perși, întemeeată de Zoroastru cu două
mii de aiit înainte de Isus Christos, domnește o
luptă necontenită între OrnludZj zeul cel nun al
luminel, și Ahriman, zeul cel rău al întunericului
In mitologiea Creștinismului, diavolul nu joacă
un rol mal neînsemnat, ca protivnicul lui D-zeu
cel bun, ca ispititor, stăpînitor al Iadului și domn
a! întunericului, Ca Satana, în carne și oase, chiar
la începutul veacului al XlX-lea, lei lera un blexnent esențial în credința maî tuturor creștinilor.
De ablea mal tîrziu, cu progresul științei, încetul
cu încetul, îel fu deposedat sau trebui să se mul
țumească cu rolul subaltern, pe care Goethe în
Faust, cea mal măreață din toate poemele dra
matice, 11 dă lui Afefistofrle. Acuma, în cercurile
mai cultivate, «credința într’un Diavol în carne și
oase», trece ca o superstiție din vrîsta de mijloc,
peste care-am trecut, pe cîtă vreme «credința în
D-zeu>, într’un D-zeu în carne și-n oase, bun, iu
bitor, se păstrează ca un element neapărat al re
ligiei. Cu toate astea și întăea credință Ie tot pe
atît de pe deplin legitimă, și tot pe atît de puțin
întemeeată, ca și a doua. Și, în tot cazul, «nedesăvîrșirea viețel pămînteștl», de care ne plîngem
atît, «lupta pentru vieață», și totul ce se leagă de
lea, se explică cu md|ț. mal simplu și mal firește
prin această luptă între dumnezeul cel bun și dum
nezeul cel rău, de cît prin orl-ce altă formă de
credință In D-zeu.
Monoteismul. — Doctrina despre unitatea lui
D-zeu poate trece, în mal multe privințl, drept
forma cea mal simplă și mal firească a cultului
adus Dnmnezeirel. După părerea obștească, asta
Ie temeliea cea mal răspîndită a religiei, cea care
stăpînește cu deosebire credința Bisericel la po
poarele culte. De fapt nu Ie de loc așa, Pentru-că,
ața numitul monoteism, dacă ne uităm mal de-aproape, nu se arată, cele mal dese-orl, de cît ca
nna din formele teismulul, despre cari vorbirăm
mar
1° ÎD^es c& alfttarea de „Dumnezeul cel
B. 8 ’ alăturea de «Dumnezeul suprema, se mal
6411 mul mulțl D-zel secondarl. Ade Dleon.tl'*’ i 6^e maI multe religii, a căror punct
® a font cu totul monoteist, au ajuns, co
Revista
timpul, mal mult sftu mai puțin, politei8te
adevărat, și statistica modernă o
ardul și jumătate de oameni, cari trăescpe r01’ 1
cea mat mare parte-s monoteiști. Ar fiP PfitnJnt,
ca la 600* milioane do brahmano-budiștl’ 500*^’
lioane creștini, așa numiți creștini, 200* mT
păgînl, de tot feliul, 180 milioane Mahomedani*^
milioane Israelițl și 10 milioane fără de nici **
ligie. Dar marea majoritatea așa numirilor n? ***
teiștl îșl face despre D-zeu ideea cea mai înt°D°'
cată, sau mal crede, afară de în D-^eul cel
și unic, într’o mulțime de zeități acceaor I ca bun^
oară: în îngeri, în diavol, în demoni... Deosebitei
forme prin cari monoteismul s’a desvoltat politii,
ticeșle pot fi reduse la două grupe : monoteismul
naturalist și monoteismul autropistic.
Monoteismul naturalist. — Această formă de re
ligie, veche, vede întruparea lui D-zeu în niște
fenomene naturale mal înalte, stăpînitoare a tot
Ca atare, cu multe mii de ani mal nainte, Soarele
Ie ceea-ce izbește înainte de toate pe om, zeitatea
ce luminează și încălzește, și de care atîrnă de-aproape, vădit, întreaga vieață organică. Cultul
Soarelui, solarismul sau helioteismul, apare natu
ralistului modern, din toate formele de credinți
teistă, ca cea mal vrednică de considerație, cea
care se împacă mal bine cu filosofica naturală monistă din timpurile noastre.
Pentru că Astrofizica și Geogeniea noastră mo
dernă ne-a dovedit, cum-că pămîntul nostru nu Ie
de cît o parte deslipilă, ruptă din soare, în sînul
cărui lear se va întoarce o dată. Fisiologiea mo
dernă ne spune că izvorul începătornical orl-cftrel
vieți organice, de pe pămînt, Ieste alcătuirea plas
mei, plasmodomiea. Și ne mal spune că aceasta
sinteză de combinări anorganice simple, ca apa,
acidul carbonic și amoniacul sau acidul azotic, nu
se poate produce de cît sub înrîurirea luminel
solare. Dezvoltarea primară a plantelor plasmodome n’a fost urmată de cît ablea tîrziu și în chip
secondar de acea a animalelor plasmofage, cari,
'direct sau indirect, se nutresc cu cele dintâi- Aparițiea speciei omenești, la rîndu-I, nu ie și țes
de cît un fapt care-a avut loc tîrziu în istorica
genealogică a regnului animal. întreaga noastr
vieață omenească, atît trupească cît și mintală,®
reduce ast-feliti, în cele din urmă, ca ori Și
vieață organică, la razele soarelui, împărțitoru
minei și al căldurel. Așa-că, din punctul e
dare al rațiunel pure, cultul soarelui* apare
monoteism naturalist, cu mult mal jnteme p0cît cultul antropistic al creștinilor și a’ a
gUb
poare civilizate, cari-șl închipue
iuj ți
formă omenească. De fapt, închinătorii 8
ajunseră, acum atîtea mii de ani, la °
de
cultură intelectuală, morală, mult ma .jynda.njâ
olt cea mal mare parte a altor teiștl.
in 1881 la..Bombay, umtol c« Xtate .1»
n
iimpatl,
__ , cari, în picioare pe iu*l
u ...-iJii
dincioșilor
Parsi,
malur^^pj
sau îngenuchiațl pe covoare întinse,
fl(jor»t’e*.
asfințitul soarelui, arătau, acestui as L)lOteis^
lor... Cultul tunel, lunarismul saU neșî se ***
nu Ie atît de însemnat ca solarism
,
cîte-va popoare primitive cari se
f-_
la lună, totu-șl, cea mai mare parte,
și cultul soarelui și al stelelor.
Monoteismul antropistic,-
*
omul, idee» că „Ființa supremă" cugetă, simte
A0 » poartă ca un om, cu toate că într’un chip
;
i
t înalt joacăantropornnrfic.
un mare rol înTrebuie
istorica civilizației
^nionetclsm
să punem
Cpnlea pe piloni întâi cele trei mari religii ale
*âflel mediterane: religiea mozaică veche, religiea
1 eetină, intermediară, și religiea mahomedană,
€*re-a venit în urmă. Aceste trei mari religii me^îtoranâ, ivite toate trele pe țărmurile bine-cuvînJje ale celei mal însemnate, din mări, toate trele
ideei
103
In principiu, vw
lenevi
D-zeu, cel care în întăea din
se înțelege. lehova a remah sihgutul
ale <ou,
Iul
Moise.
«iha
vin care
în ihtăea din Cele zece jioriihct
tău,
să Moise,
Iul
zicfc Curat î «teu sînt Domnul t)-xeul
C să nu. ( mal al alțl D-z?I
vreștin.a
aceeaafară avut
de mine».
ți CreșilnUmuL
soarta ca și —
mozaismul,
părintele
: aceea
Iei n’a
Monoteismul,
creștin a său
avut
remas
cu <ța
adevărat
monoteism
de cît în
teorie
și? soarta
Și mozaismul
hsriwâ®
său
: Iei sau
n’a
în principiu, pențru-că-n practică a îmbrăcat cele
mal diferite forme ale politeismulul. Vorbindsau
la
dreptul, prin doctrina Treime!, care trece ca unul
fntemeeate> t°t într’acelaș chip, de cîte un entu- din elementele cele mal indispenzabile ale religiei
fast de neam semitic, cu imaginațiea înflăcărată, creștine^
monoteismul,
Ieste șia suprimat.
vwmeuteie
cele deosebite
malloglcește,
indispenzabile
creștine,,
loglcește,
Ieste șiFiul
suprimat,
Aprinsă, au între Iele cele mal strînse înflăcărată,
raporturi, Cele
trei monoteismul,
persoane
ca Tatăl,
și DuCeleSfînt,
trei persoane
deosebite
ca Tatăl,
Fiul și
Du•
numai exterior, prin aceea-șl origine raporturi,
comună, hui
sînt și rămîn
trei tnșî
deosebiți,
perso'e* comună,
hui Sfînt,
sînt și rămînchiar,
trei inși
deoseb'^
r_. ca
• -i |n sine, printr’o mulțime de trăsături
comune nulități
antropomorfice
cu acelaș
cuvînt
iri comimn
cu
acelaș
cuvînt
articolelor lor de credință. După cum Creștinismul și cele trei zeități indiene ale Trimurtil, ca Brahma,
j
a împrumutat o mare parte din mitologiea-I de-a Wilșu, trei
Șiwa,
sa»indiene
nî ale Trimurt
'T'’I, ca
zeități
dreptul de la Iudaismul cel vechitt, tot așa Isla- lor Ebrel,
. , Șiwa,
ca sau ca și cele ale Treime! vechi
lor
Ebrel,
ca
Anu,
Bel,
Ao.
Afară
de asta, în
^famul mal în urmă venit, a păstrat multe din
moștenirea celorlalte două, religii. Religiile medi- sectele cele mai răspîodite ale Creștinismului. Fe
cioara Maria, ca Mamă prea curată a Ini leus,
terane, cîte trele. Ia obîrșie, fură curat monoteiste.
Cito trele, mai tîrziu, suferiră cele mal feliurite joacă un rol foarte mare, ca o a patra divinitate.
BchimbărI politeiste,. pe măsura răspîndirel lor pe In multe cercuri catolice, Tea trece chiar ca mal
coastele întretăete și atît de feliurit populate ale de samă și cu mal multă putere de cît cele trei
Mediteranel și de acolea pe alte puncte ale glo personalități bărbătești din imperiul Ceresc. Cultul
Madonei a dobîndit în cercurile astea atît de mare
bului pămîntesc.
în cu
cît Iei
s’ar putea
Mozaismul. — Monoteismul
-------□oceismul
evreesc nW(»„m
i>? însemnătate, 1U
iei sar
pute; opune ca un
1600
de
anrînaint/de
chr;
’
formei
ohioLit,
Intemeeat Moise, ca 1”
1
vui'.iuuile de monoteism
trece de obiceiii ca acea formă de credință reli masculin. A
August
uc-urus. vr^ind
eg*uă an Ceriurilor ocupă păn’
gioasă, care a avut în vechime, cea mal mare în- îhtr’atîta locul dintâi, după cum dovedesc* nenu
rîurire asupra dezvoltare! ulterioare, etica și reli mărate icoane de-ale madonei și nenumărate le
gende, că cele trei personalități bărbătești sînt cu
gioase, a omenirel. Netăgăduit că r----aceasta
însemnată
șterse
valoare istorică îl aparține de drept,
pentru
sim desăvîrșire
'CDt. nontet.
.
•
v
plul cuvînt că celelalte două religiî mediterane
Afară de asta, fautaziea, închipuirea creștinilor
cari împărtășesc împreună cu dînsa împărățiea credincioși adăogi de timpuriu o gloată de S/infi
lume! sînt izvorîte din lea. Christos s’a ridicat pe de tot soiul, pe lingă capul suprem al .ocîrmuirel
umerii lui Moise, după cum mal tîrziu Mahomed, cerești, precum și o mulțime de îngeri, cântăreți,
s’a ridicat pe umerii lui Christos. Tot așa, Testa veghetori ca în «vieața cea vecinică» să nu fie
mentul cel Nou, care în scurtul interval de 19 cum-va vre-o lipsă de desfătări muzicale. Papii
veacuri, a ajuns a fi temeliea credinței tutu:
romani
’, cei maf mari șarlatani pe carii-a produa
tuturor po- 'Z
a
poarelor civilizate, se omenea
i _?_" rcrechnțol
v
-'-J -va vre-o religie, stârnesc necurmat de-a
raZ1mAmbele
ă pe venerabila
temelie
a Testamentului Vechili.
întrunite,
sub spori, prin canonizări noi, numărul acestor sateliți
numele de Biblie, au prins o înrîurire și o întin?
acestor cerești panțirî antropomorfi. Această uimi
aere, care nu poate să fie asemănată cu a nicî unei toare societate a Raiului, a primit o adăogire do
alte cărți de pe lume. De fapt, chiar astă-zî, tn
populație, mult mal considerabilă și în acelaș timp
oare-care privinfl și cu tot amestecul deșănțat de mai interesantă, de cît toate celelalte Ia 13 luliu
un și
râUj tot Bibliea „cartea dărților" Ieste, 1870, cînd Concilul Vaticanului declară .pe papi,
acă cercetăm înse, tără părtenire, fără prejude- infailibili, ca înfățășitorl al lui Isus ce riit, înăloaw, acest izvor istoric foarte de samă, multe țîndu-I cu chipul acesta, de sine, pănă la rangul
Pn2°jfi d® samă, ni se vor înfățoșa cu totul într’o de Zel. Dacă mâi punem acuma și pe «diavolul
de lUDQ’-n^» de cît aceea ce ni se prbpoveduește-n in carne și-n <
cîvi?’ te*
aice’
cea modernă și istoriea aloătuesc suita, oase» și pe «îngerii cel răi», cari-I
personalități recunoscute de.cătră
Patrun2îQd mal adînc, ne-au adus în- papi, papisniul ne va înfățoșa încă și aetă-zl fqrma
trSnte foarte de preț, cari doboară din temelii cea r-*
mai răspîndită a Creștinismului modern, '.cum
și tabloul‘ variat
unui
«oui alpolileișm
atît de bogat,
.
In
cît,
ceâ«Set»e-ÎBmu^ <după
—r- cum
*a -----caurat
sa-l
statorni
în
cît,
căutat să—I statorni- mic și față de dineul, Olimpiii elepic ne va părea
,i sărac, mizerabil.
ci a» i ou^’^I M
lehova, Moise,
cbmi ,
Iui ÎAhnw»
■wu-i-i și
-• * după
*
itj.yțwttiismutr,m
Islamismul sau Monoteismul mahomedan ii forma
de
***» mal titziu, cu foarte mare izbîndă.
izbîndă, oeă
U'm«Y
’mal nouă
«An»
și *-'•
în acelaș
' 1 timp, coa mai curăța a
1
sft 8nZ.
filosofii Ebreilor, avu
‘«i.» '“înthr^^
‘./“A61er™?
lupte
» saij Iahveh teist al concetățenilorl tînărul
fa
«D1C1. PQ‘a^unc
L lehova
cai »• a Mahomed,
ut. și pi năBcut’ la
disprâțui, de timpuriu, cultul poli" ®ai î
»*—!»-,
6gi ărabl și 'îsT
prinse a cuiaI 1 derivat din acel Zeu ceresc, care,
noaște Creștinismul
Nestorienijor,:Iei
,» • — -• *’• * '
iyi apropie, ce
r]
CfiU 6 ~ ‘«vluL Sau
Baal
liMA. nWA
Aiti
-»nî_
va
Sau
Baal
Iera
una
din
zeiIe dreptul, învățăturile fundamentale ale acesțora,
■
■*te din Răsărit. Sethossau dar nu putu să se hotărască să vadă altă-ce-va
Saturn tsau Chronos al Gre- în Christ de cît tot un Profet, ca și. Moise. In
I^ieL îmi
rea de
de acesta înse mar remaseră și alte
^0 ®inste
---------------- *
dogma trinitățel, Iei du găsi de cît ceea-ce nea«;d«- părat trebuie să găaască ori ce om fără prejudenu conteni aparte, și lupta în potriva «idonicî o dată la poporul ebrou,
hrenf efttă, după o chibzuință nepărtinitoare; un articol ■■
^țțma co 8,a admi8 păng ft.zY
l
I ffist
.....
�40<
REVISTA IDEEt
de credință absurd, care nu se poate împăca nici
cu principiile rațiunel ce-avem, nici nu ni l de
vrq-un foloi oare-care pentru edificarea noaatră
religioasă.
Mahomed privea cu drept cuvîot, adorarea prea
curatei Fecioara Maria, <Mama lui D zeu*, ca o
idolatrie tot attt de deșartă ca și închinarea la icoane și la statul. Și cu cit se gîndea mal mult
la asemenea lucru, cu atît mal limpede îl apărea
certitudinea, siguranța, dreptatea marelui său prin
cipiu : «D-zeu ieste singurul D-zeuu, alăturea de
dineul nu mal sînt D-zeT.
Negreșit, In concepțiea lui despre D-zeu, nici
Mahomed nn putea să se lipească de oare-care
antropomorfism. D-zeul său unic, tot un om a tot pu
ternic Iera, idealizat, ca și D-zeul cel aspru, răz
bunător al Iul Moîse, ca și D-zeul cel blînd și iu
bitor al lui Isus. Cu toate astea trebuie să recu
noaștem religiei mahomedane superioritatea, că
de-alnngul evoluției sale istorice și a neînlăturate
lor Iei devieri, a păstrat cu mult mal riguros de
oît religiea mozaică și cea creștină caracterul de
pur monoteism. Ceea ce se vede încă și astă-zl,
exterior în formulele rugăciunilor, în felini de pre
dică propriu cultului mahomedan, ca și în arhitec
tura și-n podoaba templelor sale. Cînd vizitai, pen
tru îutăea dată, în 1873,Orientul, și admirai splen
didele geamii din Cairo și Smirna, din Brusa și
din Constantinopole, ful copleșit de o sinceră pie
tate, față de decorarea cea simplă și plină de gust
din interior, față de ornamentarea arhitectonică
de-un stil atît de înalt și tot o dată atît de bo
gat ca exterior. Cit par de nobile și de înalto.ca
stil geamiile astea, față de cea mal mare parte
din bisericele catolice, cari, pe dinăuntru sînt în
cărcate de tot soiul de tablouri și de podoabe
aurite, pe clnd pe dinafară sînt deformate, pocite
de-o mulțime de figuri omenești, animale. Tot acelaș caracter de înălțare se află în rugile tăcute
și simplele practici de pietate ale Coranului, față
de zgomotoasa și neînțeleasa bolborosite a slujbei
catolice, față de muzica gălăgioasă a procesiilor
teatrale.
Mixoteismal. — In termenul acesta putem cu
prinde, cu drept cuvînt, toate formele de credință
în D-zel, cari cuprind amestecuri de concepții re
ligioase deosebite în parte contrazicătoare chiar.
In teorie, această" formă de religie, dintre cele mal
răspîndite, n’a fost nici o dată recunoscută pănă
acum. Cu toate astea, în practică, Ie cea mal în
semnată, cea mal remarcabilă dintre toate. Pentrucă marea majoritate a oamenilor, cari și-au formatidel religioase, au fost în toată vremea, după cum
sînt și astă-zl mixoteiștl. Noțiunea acestora despre
D-zeu Ie un amestec de principii religioase, dintr’o anumită confesie, ce li s’a infiltrat din copi
lărie, și din mulțimea de diferit< impresii primite
mal tîrziu de atingerea cu alte forme de credință
cari au preschimbat pe cele dintăl. Pentru mulțî
învățațl mal trebuie adăogat înrîurirea transfor
matoare a studiilor filosofice din vrîsta cea matură,
și mal pre sus de toate cercetarea nepărtinitoare
a fenomenelor firel, care dă pe față golul credințe
lor teiste. Lupta între aceste noțiuni contrazicăopuse> neînchipuit de dureroasă pentru su’“?î*toarc» care se prelungește cîte o dată
ăra»
° dezlegare, în cursul viețel întregi,
limpede pe de o parte cită putere areere-
hshslA
ditatea vechilor principii religioase
o,w‘»at lear
acar pe j
nAa^fnvpn.
1O «;-*■
•
adaptarea n™»
prea timnnnV
timpurie la
niște----principii
P • a
Confesiunea particulară care, din ceaniai
a sa copilărie,
.
, a fost infiltrată cu
— sila .copikj8^*
- părinți, rămîne cele mal adesea șiși-n
n cea ma!UIde
parte, precumpănitoare,
““•*
cînd, mal tîrziu înrf8^
rea mal covîrșitoare a unei alte contesii nu ad
o convertire. Dar chiar în trecerea de la o faUCt
de credință la alta, numele cel nou, de alt-f^
ca și cel părăsit, nu Ie adesea de cit o eticii f
exterioară sub care se ascund credințele, rittă ’
rile, eresurile cele mal feliurite, cari alcătuesc ame'
tecul cel mal împestrițat. Marea majoritate a j?
numiților creștini, nu-I monoteistă, precum s’ar
crede, ci, dimpotrivă, amfiteistă, triploteistă, Po[
liteistă. Tot acelaș lucru s’ar putea zice despre
adepțil islamismului și-ai mozaismului, ca și des.
pre cel al tuturor religiilor monoteiste, Pretutin*
denl, pe lingă noțiunea originală, a unul , «D-zeu*
unic sau D-zeu triplu», s’adaogă credinți, nul
tîrziu dobîndite, în zeități subalterne, ca: îngeri,
diavoli, sfinți și alțl demoni, amestec tarcat a ce*
lor mal feliurite forme de teism.
Esența Teismulal.—Toate formele teismulm strict '
înțeles, despre cari am vorbit păn-acum, fie d !
această credință în D-zeu ar îmbrăca o forml
naturalistă sau antropistică, toate formele astea
au la o laltă concepțiea lui D-zeu ca a unei ființî
in afară de lume, extra-mundum sau swpra-naturale. Pururea D-zeu se opune, ca o Ființă nes
timată, se opune și lumel și naturel, cele mal adesea ca Creatorul, Țiitorul, Cîrmuitorul lor. In
cea mai mare parte din religii se mal adaogă
încă pe lîngă asta caracterul de personalitate, ideea
și mal precisă încă, cum-că D-zeu, ca persoană, [
Ieste asemănător omului. «Omul se zugrăvește pe
sine în D-zeil săi». Acest antropomorfism a lui
D geu sau concepție antropistică a unei FiințI care
cugetă, simte și se poartă ca omul, precumpănește
la majoritatea celor ce cred în D-zeu, clnd sub o
formă mal naivă, mal grosolană, cînd sub o formă
mal abstractă, mal rafinată. Fără-ndoeală, tcosofiea cea mal înaltă susține că D-zeu, ca Ființă
supremă, le cu totul desăvîrțit și prin urmare cu
totul deosebit de Ființa nedesăvîrșită, ce-1 omul
Dar cercetînd lucrul mal amănunțit, ne dămsam8
că ceea-ce-i amîndurora comun Teste activitate®
psihică, intelectuală. D-zeu simte, cugetă ș> $
poartă ca omul, cu toate că în chip nenwgi
de mult mal desăvîrșit.
ntru ccln^
Antropîsmul personal al lai *
D _
zea,---peni
aju^o'idee atljjj
mulțl dintre credincioși, a r;
firească în oît nu-s izbiți nici de cum
ică, înico’"‘
D-zeu personificat în formă omencasc.-, * aceass
și în statul, nici cînd îl văd îmbrăcin <
formă omenească în feliuritele creații P° :tice
I
închipuire!, In cari D-zeu se preface,
ș
tr’un Verlrcbat. In multe mituri, D
^ur,
sub forma altor Mamifere, ca maimuț ’norjtni>^
mal arare sub aceea de Paseri, cavaJțU;’fer,-oato &
barze, sau sub aceea de yertrebrate
. nalie
șerpi, crocodili, zmei. In religiile ce
dișpfr$
ri mal abstracte, această
cur^ri^\,
și Dzeu nu se adoră de cîtca ^ ^
corp. D zeu. ieste spirit, și acel
Cu toateas
să-1 adore în spirit șt m drepta . •
activitatea psihică a acestui spi
flntrPf
săvîrșirc aceea-șl ca și »cea
I
1
.
!
î
I
1
I.
I
105
n Tntr’adevăr^ D-zeul acesta nematerial, nu
i tică în vestita-I poemă didactică: De rerum Na111 necorporal, ci numai nevteibil, conceput sub
» tura. Dar acest monism panteist și conform cu
f°riachipuiaacesta ajungem la noțiunea deșăn Natura fu degrabă respins de'dualismul cel mistic
■ al lui Platan, și mal cu samă de puternica Inrluța a unul D-zeu, Verlrebrat și gazos.
rire ce dobîndi filosofiea-I idealistă, contopindu-se
panteismul. Doctrina Unulul-Tot. D-zeu și cu doctrinele cele creștine. Cînd, după asta, cel
sint una și aceea și ființă. Ideea de D-zeu mai puternic reprezentant al acestora, papa, do
W dentificâ cu ideea de natură sau de substanță —
îriastă concepție panteistă Teste în opunere ra- bîndi stăpînirea intelectuală a lumel, panteismul
fu cu mare strășnicie înfrînat,Ieară Giordano Bruno,
îrcftlă cel Puțin în Princ*P,u’ cu toate formele
cel mal de samă reprezentant al lui, fu ars de
recedente sau cu altele, ce s’ar putea închipui, viu, la 17 Februar 1600, în Campo di Fiori din
p. Igismnlul, deși s’a încercat, prin concesii reaLoce, să se umple prăpastiea ce desparte aceste Roma, de cătră „reprezentantul lui D-zeu“.
Ablea în a doua jumătate a veaculuIalXVd-lea
Houă doctrine. Intre dînsele perzktă pururea opu sistemul panteist fu constituit, în forma Iul cea
nerea fundamentală, că, în teism, D»zou, Ființă pură, de marele Spinoza. Pentru desemnarea to1-£r£t-7ttnie«sc«J se opune națurel ce o zidește și
talitățel lucrurilor, acesta creă acel curat conceput
otine lucrînd asupra Iei din afa fa, pe cînd in al substanței, în care și „D-zcu și Lumea“ sînt
nanfeisnii D-zeu, Ființă ntra-lumească, Ieste pre- nedespărțițl, la o laltă, Trebuie cu atît mal mult
tutindenl însă-șl natura, și lucrează in lăuntrul să admirăm astă-zl limpezimea, preciziunea și logica
substanței, ca «putere sau energie*. Acest din sistemului monist a lui Spinoza, cu cit acum două
urmâ punct de vedere, singurul, se poate împăca sute cincl-zecl și mal bine de ani, acestui puternic
cu legea naturală supremă, una din gloriile vea
cugetător ii lipseau toate datele empirice sigure
cului al XlX-lea, cu legea substanței. Punctul de dobîndite ablea în a doua jumătate a veacului al
vedere al științelor naturale moderne Ie deci ne XlX-lea, Cît despre raportul dintre panteismul
cesar Panteismul. Fără îndoeală, sînt și astă-zl o lui Spinoza și materialismul din veacul al XVlII-lea
mulțime de naturaliștl; cari contestă această afir și monismid' de a-zl, cît se atinge de materialism
mare și cred că pot împăca vechea doctrină teistă trebuie de făcut o oare-care distincție. Dar nimic
cu ideile fundamentale ale panteismului exprimate nu a contribuit mai mult de a propaga acest panprin legea substanței. Dar toate aces e zadarnice , teism mai cu samă-n Germania, ca operile nemu
încercări nu se sprijină de cît pe întunecimea sau ritoare ale celui mal mare din poeții și cugetătorii
pe ncconsecvența cugetărel, fără-ndoeală cînd aGermani, Goelhe. Minunatele sale poeme, Dum
cestea sînt sincere, cînd sînt făcute cu lealitate. nezeu și Lumea, Prometeu, Faust, cuprind învă
Panteismul, care nu putea să purceadă de cît luite în cea mal desăvîrșită formă poetică, cele mal
diu observarea naturel, îndreptată și tălcuită de fundamentale idei ale panteismului.
cugetarea omului civilizat, se înțelege căs’aaretat
Ateismul. Concepțiea Universului despoeatâ de
cu mult mal tîrzu ca teismul, care, sub formalul D-zeu.—Dacă înțelegem prin asemenea vorbă niște
cea mal rudimentară, ființa acum mal bine de zece ființl personale cari să existe în afară de Natură,
mii de ani, la popoarele primitive, sub cele mai
nu există nici D-zeu, nici D-zel sau Zel.
feliurite varietăți.
Această concepție ateistă, în punctele cele mal
Dacă germenii panteismului se găsesc răspîndițî
esențial .-, se potrivește cu monismul sau panteis
In feliuritele religii, încă de la începutul filosofici,
la cele mal vechi popoare civilizate din Indiea și mul științe or naturale. lea numai dă acestora o
Egipt, din China și Japoniea, cu multe mii de ani altă expresie, întru cît face să reeasă mal mult
partea cea negativă, neființa divinitățel extraînainte deChrist, panteismul, ca filosofic
constituită, nu apare de cît o dată cu 7^' precisă, lumești sau supra-naturalc. In acest înțeles SchoJiylozoismul
filosofilor naturaliști ionienz, în întăea
jumătate penheper zice cu multă dreptate : „Panteismul nu
a celui de-al Vl-Iea veac înainte de Christ. In ieste de cît un ateism delicat. Adevărul din pan
Jceastă epocă de strălucire pentru spiritul grec, teism se cuprinde în desființarea opunere! dualiste
și lume,
în constatarea
toU cugetătorii cel mari sînt întrecuțl de cătră dintre
ființază D-zeu
în virtutea
puterel
sale interne, că
prinlumea
sine.
ființază în virtutea
sale
interne,Ieste
prinacelaș
sine.
Anaximandru cel din Milet, carele concepu unita- Propozițiea
panteistăputerel
: D-zeu
și lumea
--------- u;----------------------------------’------------- «wt»Ș
fundamentală a Totului nesfirșit, cu mult mal lucru..., Ie un încunjur politicos de-a face.cunoscut
încunjur
politicos
de-a face.cunoscut
Th 1 p^rutldere și limpezime de cît dascălul său ------J: : un J
’
"
nalessaude cît ucenicul său Anaximene. Ana- congediarea domnului D-zeu».
In tot cursul evului mediu, sub tiranica cea
l^uindru nu rosti numai marea idee a unităței
cruntă a papismulul, Ateismul fu prigonit cu foc
Pnnutive, originale a Cosmosului, a evoluției tuO|,ror *enomenelor purcegătoare din materiea primă, și cu sabie, ca cea mal cumplită, cea malgroaznică formă de concepție a Universului, Și de
ne [»nzâtoare a tot, ci chiar concepțiea îndrăzața a unei allernăi'i periodice, nedefinite, a lu- oare-ce în Evanghelie ateul Ieste cu totul iden
tificat cu un păcătos, și Ie amenințat în vieața
M’, lvind^e și pierind.
cea veclnică, pentru o simplă „lipsă de credință*’
cea 1 -a’^ fi,osofI marr de °P°h din anticitatea
cu pedepsele Iadului și cu osinda de veci, se în
î)rdnn/ ică’ maî cu snmîi Uemocrit, Neraclit, Emțelege ușor pentru cc tot bunul creștin a căutat
conrCP> fură du9Î> de adincile lor meditărl. să
cu cea mai mure grijă să înlăture ori’-ce bănueală
tot în accla? fehfi sau aproape la feliif, de ateism. Dm nenorocire aste-1 o opinie acredirituhv Natureî ?»
D-zeu, a coi. ’ ‘ / /
trpuh I și spi- tată și astă zi, într’o mulțime de cercuri, Naturaîn ]c ’ Care ?>-a găsit cea mal precisă
-•-« expresie
------- *- listul ateu, can-șl consacră căutărel adevărului,
substanței din actualul nostru monism. puterile și vieața, ieste privit capabil de mal îna*
A «Xni P°Ct Țoman ?și filosof naturalist, Lucrețiu, inte, de totce-irău. Teistul bigot, care le* partc-n
Pus monismul acesta sub <
-b o formă rară poc- neștire la toate slujbele cultului papîst, goafC/
�kfcVISTA Ibfetf
IdwtâA jdeKi
106v
chiar numai pentru asta trece drept cel mal bun
cetățean, chiar dacă, în credința lui, nu cugetă
nu gîndeștc nimic, și’ practică afară de asta cea
mal de osîndit morală. Această rătăcire nu seva
șterge de cît în vremurile ce vin, cînd superstițiea
va lăsa și mal mult loc cunoștinței naturel prin
rațiune, și convingere! moniste despre Unitatea
lut D-zeu cu lumea.
. Emest Haeckel.
In Romînește, de Gr. Goilav.
EXPULZĂRI ȘI IEAR EXPULZĂRI
Frații Ghepart
...Frații Ghepart, lucrători tipografi, după ce li
s’au făcut formele de expulzare, au fost porniți
spre Predeal, punctul de unde trebueau ca acești
frați să fie aruncați peste graniță. Aici, constatîndu-se din toate actele că frații Ghepart sînt
supuși romînl, autoritățile streine au refuzat pri
mirea lor
Autoritățile noastre înfuriate de "acest refuz au
înapoiat la București pe nenorociții lucrători, supunlndu I, în beciurile poliției, la adevărate chi
nuri și schinghiurl, vrednice de vremurile lui
Radu MihaT.
Ieri dimineață nenorociți! frați Ghepart au fost
transportați în lanțuri, de mînl și de picioare, la gara
Filaret, urcați în tren și trimeșl la Giurgiu pen
tru a fi expulzați în Bulgaria.
Luni dimineață, Iei au sosit la Giurgiu și duși
sub escortă la port ca să fie aruncați peste gra
niță, în Bulgaria. Dar autoritățile bulgărești au
refuzat de asemenea primirea lor.
Prefectura de Giurgiu are ordin ca lucrătorii
aceștia să fie izgoniți din țară pe ori ce cale. Se
fac acum sțrăduințl ca Iei să fie îmbarcați pe un
vapor ungar sau austriac. Dar frații Ghepart, în
continuu terorizați, nedormițl cu nopțile, răspund
că aceasta nu va folosi la nimic autorităților romîneștî, de oare^ce vor fi learâ respinși de auto
ritățile streine și vor fi așa dar siliți să se reîn
toarcă în țară, să colinde de la o graniță la alta...
Se știe cum frații Ghepart au fost trimeșl la
toate granițele pentru a putea fi aruncați din
țară prin contrabandă. Inse cum din toate păr
țile au fost respinși, polițiea i-a ținut cît-va timp
la Turnu Severin, așteptînd vre-o noapte întune.
coasă pentru a-I alunga banditește peste hotar
In acest scop, sărmanii muncitori au fost înain
tați la granița Cladoveî. Dar cum Serbia i-a res
pins, Iei au fost din nou reîntorșl la închisoare
pentru a fi trimeșl la Giurgiu.
Aflăm că acuma Iei se găsesc la Galați. Nu
știm ce are de gînd să facă cu Iei guvernul...
ale interesant trucul la care a recurs polițiea ca
să ne poată trece în Bulgaria. De aceea vă ru
găm să dațl publicitățeî următoarea scrisoare.
După ce am fost arestați pe pontonul ungu
resc 16 zile, a venit polițaiul și directorul poliției
și ne-a ordonat să ne suim pe vaporul „Doro
banțul* ‘ și ne-a trecut în Rusciuk.
In acest scop ne-a oferit două bilete de tre
cere, penttu 5 zile, înse pe alt nume. In fineam
țjecat cu d-nu polițai și directorul, în Rusciuk,
?mJuat două <răsurt- Jandarmii noștri
»» W.M,rtÎS5Ur\!naintea
Iear "0( L
3X nUmărU' 80 Și a
iandar-
Am fost transportați la prefectul din RuscîuV
unde călăii noștri au vorbit în privința noastră ’
Pe urmă ne-au dus la hotelul Roius unde an
plătit 3 le! pentru o cameră. Ne au dat 100 de lei
în mînă, ca să plecăm cu trenul bulgar, îna|nt'
spre Sofia, Belgrad, până la Budapesta.
Așa am și făcut...
Vedeți foarte bine că am fost din nou expul
zați și ni s’a dat și bani ca să părăsim țara. Dar
asta nu însamnă că nu ăm fost trimeșl prin con
trabandă"...
Frații Ghepart.
Din «Romlnia Muncitoare» No. 20, 22 și 25, 1907.
RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI
0 scrisoare din Teleorman
«Se știe de toți că, în partea de Sud a județului
Teleorman, răscoala țeranilor s’a manifestat cu
furie și că devastările însoțite de focuri, au scos
Ia iveală nuanța de «sălbătăcie» a caracterului lor
Nu cred, înse, după cîte-am cetit, să se știe de
caracterul înfiorător de sălbatec al revoltei aren
dașilor și proprietarilor împotriva țeranilor, dezar
mați, gol, flămînzl și umiliți din această regiune
Mă voiu încerca s’o schițez, așa cum am avut
nenorocirea de a o vedea la mine în comună
Răscoala țeranilor s’a săvîrșit în zilele de 16 și
11 Mart. După această dată, satul și-a reluat vieața
liniștită de mal înnainte. La cîte-vazile a sosit un
căpitan, însoțit de soldați, și a arestat pe cel bănuițl ca instigatori. Companieaa fost înlocuită cu
o altă companie, comandată de un locotenent
In ziua de 27 Mart, caporalul B.„ A..., însoțit
de cîțl-va soldați, a venit la Primărie și, după o
listă dată de administratorul moșiei, a arestat o
sumă de săteni. Iți Iera mal mare jalea să vezi
femei și copil bocind ca după morțl pe cel ri
dicați și închiși acolo. Iei au fost torturați timp
de două zile in chipul cel mal oribil. Listele date
de slugile moșiei nu se mal sfîrșiau. Mulțl săteni,
ca să scape de torturi, declarau că au furat cu
tare lucru sau bucate, și plăteau, plăteau cu pre
țuri înzecite.
Am trernt pe lîngă Primărie, șl m’am îngrozit
de vaetee și gemetele nenorociților săteni, sno
piți și iăsațl de slută din bătae. Seara, chef la Pri
mărie, făcut de caporal și de soldați. Bitele de
lemn verde, pentru tortură, se aflau răzimate într’un colț. Caporalul Ie puțin indispus din pricina
oboselei și bășicilor ce i-au Ieșit pe palmă bătînd.
Primarul, adus cu sila, închină pentru «cîștigbun»*
Și bun cîștig a avut caporalul în acele zile... Aș
putea numi pe acel cari, de frica morțel, dezlegau
și ultimul gologan ce-1 mal aveau sau îșî vino»
griul de verde, numai să se milostivească ^omnu
Căprar». Mulțl au înfundat pădurea Lamba, s
gurul folos pe care îl au sătenii fără plata
nemilosul arendaș al Epitropiel Așezămmtelo
coveneștl. Căci, să fim drepți... Sătenii nu P
.
nimic pentru că în vremuri de restriște se
în pădure. Și cum să nu înfundai pădurea, n
Doamne, cînd un simplu caporal, fără a
er
de cît o lungă «listă» a administratorul
un om incult și crud fără păreche, vin
cOlJ.
mărie și începe schingiuirea supt ochii
c
iifi
.i aiitofitățel comnnale. Ce vremuri. Două îndure să vinăt «Turci, Ruși Bulgari, ori-ane ar
cUrSUl arîndul a ținut tortura caporalului*
c’a netrecut aici, în zîua de 29 Mart, în- fi, numai să ne scape de această urgie». Pe fața
Ce nrl-ce închipuire. Toți sătenii au fost ridi- administratorului și sub-locotenentulul nu ceteai
,rc.țeHe De la vetrele lor și aduși în curtea Pri- nici o urmă de durere, ci din potrivă. Reproduc
Aici îl aștepta administratorul moșiei, în- următorul dialog dintre un nenorocit de plugar,
mride un’ sub-locotenent, caporalul și soldați, ce fusese adus leară-șl la vieață, și ofițer:
O. —Te doare, mă?
r dea Iera plină. S’a dat poruncă ca toți sătenii
P. —Mă doare, dle sublocotenent.
x dea jos, și s’au postat santinele împrejurul Pri. O.—Ah, ce bine-mi pare.-— Și în acelaș timp
xSt si prin ulițele satului, ca să nu permită
și-a încrucișat mînile pe piept, și ochii i-a ridicat
beilor și copiilor să leasă din casă.
După ce s’au luat aces*e masuri, sub-Iocote- spre cer. Priveliștea a fost extrem de sfâșietoare
pntul a scos din buzunar o listă, și a cetit un cînd au trecut prin satul nostru cătră spital vre-o
zece care cu robi din Bragadir, mal mult morțl,
lune Săteanul în cauză, cu fața suptă și albă ca în
urma torturilor. In fie-care car, se aflau femei,
arul a fost adus pe sus înnaintea sub-locoie
cu
lumînărf în mînă, care plîngeau pe murinzi.
«altului, care i-a adresat niște întrebări răstite,
Tocmai cătră sară s’a milostivit Dumnezeu și
ci fără să aștepte răspuns, a început a-l înjura,
a pornit o ploae. Atunci s’a poruncit încetarea
nălmui și ghionti de ți se rupea inima de durere. chinurilor,
iear cel ce mal scăpaseră și Ierau mal
La un semn dat. soldați! umflă pe sătean și 1 trînimplicați, au fost duși în convoiti la comuna
tescc cu
cu rața
fața ia
la panum.
pămînt. turnai
Numai de
de cît
cît doi
doi soldați
soldați grav
Smîrdioasa, pentru a-șl lua pedeapsa.
așază cu picioarele pe mînile săteanului, doi îl
In convoiul format, Ierau unii cari mal fuseseră
tin de
j_ picioare și altul de cap, Iear alțî doi sol bătuți. Cînd Ierau gata de plecare administratorul,
dați, volnici și vestiți pentru cruzime, avînd fie
cu luare aminte printre cel din convoiu.
care cîte un par verde, de lemn verde, trec unul privește
de-o parte și altul de cealaltă, și încep o bătae A, da, a zărit pe cine căuta. Ca o fiară se răcum bat fierarii mînioșl, «în doî>, bucata de fler pede și- trîntește la pămînt pe un Țigănuș și în
înroșită în foc. Săteanul țipa cum țipă broasca în cepe a-l călca în picioare, de-țl Iera n.al mare
gura șarpelui și mușca pămîntul de durere. în mila, de Iei. Și l-a pisat sărăcuțul, pănă i s’a urîL.»
Un asistent abonat al «Neamului Rominesc.
cetul cu încetul, glasul i se micșorează și nu se
mal aude de cît un gemăt, din care pot prinde
cuvintele: «aoleo mamă, mamă*. Apoi îșî pierde Povestește un concediat care a fost în răscoale:
glasul cu desăvîrșire și cade în nesimțire. Credeți
«De la Craiova ne pomi la Bratoșița, județul
c-a încetat bătaea ? O, nu. Bătăușii dau înna- Dolj. Căpitanul se ducea și mînca la un Neamț:
inte, ca de frica morțd, căci acum nu mal Ieste trăea bine. La secție, Ierau închiși vre o 46 din
nevoe să fie ținută «prada».
Bratoșița. Din aceștia, cari fură judecați de câ— -X —
Administratorul se plimbă ca UiLia,
o hienă, vorbește nîtnn
Pitan, se aleseră J
două-zecî.
cu ofițerul, rîde și gesticulează. Sătenii se uită
— Hal, acum ne întoarcem înapoi Ia Filiaș.
năuciți la fratele lor, care zace. Ofițerul, care nu Cel două zeci mergeau înainte. Unii mal tineri
mal aude «tactul», vine și izbește pe om cu cizma îndrăzneau: *Să trăițl, domnule căpitan, avem ne
ca să se convingă că nu se preface. SoldațiI iz veste, copil mici: să nu ne prăpădiți».
besc și Iei, care cu ce are ia îndemînăl cu cizma,
Ne depărtasem vre-o 300 de metri.
cu arma, etc. Mă rog, să se convingă d nu sub «Luați o la stînga», ordonă căpitanul. «Măi, voi
locotenent, vezi-l Doamne, că împricinatul nu se știți încotro Ie răsăritul ? Întoarceți-vă, închinațipreface. Convingîndu se sub-Iocotenentul, că ne vă, că poate n’o să mal vedeți satul vostru».
norocitul sătean nu se ascunde, dă poruncă să-l
Căpitanul
șueră
o dată... Piedicile
date la
•
■
•
---------- —..w fură umt.
ia
ndice de jos. SoldațiI îl ridică <ca rpe>----------------—
un 'butuc, stingă. Bieții oameni pricepură, și se strînserăca
imul îw+r
olhil Răsună, al
_i doilea șuerat și- -în
y>poralul îl dă un genunchii! în spate, așa se în- nilp
oile~unul
iritr’’altul.
weptează soarta țăranului, și 1 trîntește grămadă, dată un trăsnet.. Oamenii picară grămadă. Unii,
ieste lungit într’o cameră și readus în simțire, căci cari Ierau mal tari, se mal clătinau o clipă-două
oaiă^
vre’°
?’ «trebuie luat a doua și apoi cădeau cu spatele ori cu fața la pămînt.
I ,n. vremea aceasta, în fața Primăriei, alt frate In spazmurl, unii își rupeau cămeșile la gît ori
mușcau pămîntul. Celor ce nu se îndurau să
j. rjt locul, și i s’a administrat acea-șî «modă» moară, le venea în ajutor revolverul căpitanului.
Două șuerăturl... și două-zecl de vieți s’au stins
tari
e’
a?a» Unui șicîtefăcuseră
unuh Pbășici
ănă cătră
pal" SoldațiI
osteniseră
în în cîte va clipe. Și, cînd te gîndeștl că pe urma
........ și acestor oameni au rămas părinți, frați, surori, nePentni
munFă se cere Pen*ru 0 decorație
H^niru un bacșiș" ""
pc,IMU u ucc 1 * veste și mal cu samă copiL cari poate că și acum
p Ja|e Iera în tot satul căci vaetele din curtea întreabă plîngînd, cînd se scoală dimineața din
«SȘsîk*
Wrul dinCcanarî Se s.p.e"au sărmanii, ce șl rupeau
1,111* se dan?
Se trmteau de pămînt, pentru că
1 ^«|a|Vepta 0 minune dumnezeeascfl. Pe multe
i
auzit rugîndu-se ca Dumnezeu să se
î-
~
aJ
de șeaptesprezece ani, l’a nemerit
. g Bietul băeat întreba mai pe urmă: «ar'”‘ «Neamul Romîneso.
Din
a»
Uf
•
�ftfiVlStA ibEEt
108:
*
EVOLUȚIEA PROSTITUȚIEI
In tonte, timpurile, dar mai cu samă în tim
pul nostru, s’a scris șî s’a vorbit foarte mult
despre prostituție. Așa că-i greu de adus documente
nouă sau vederi originale asupra acestui subiect.
Cartea d-ruluî Regnault, ,,Evoluțtea Prostitu
ției", ieste o lucrare de vulgarizare, al cărei autor
are meritul de a-și cunoaște subiectul in fond.
Ca toate spiritele luminate, Dr. Begnault recunoaște că prostîtuțiea n- ieste datorită cutărei
sau cutărel cauze individuale, după cum o afirmă,
poate pentru a fi cu cugetul împăcat, o mulțime
de oameni superficiali: prostîtuțiea le unx^usQdai, precum a fost odinioară sclavajul, s-rvajul,
precum Ve aslă-zi.mizeriea sau salariatul. learcffultă fatal din organizațiea societăților noastre,
organizație incă atit de defectuoasă și atit de
greu de îmbunătățit.
Pezevenghiul ca și prostituata, ca și alcolicid,
ca și tuberculosul sini rodul unei rele stări sociale.
Ameliorați locuințele lucrătorilor, dați-le aer și
lumină, scilrlați durata muncei, prea mare intrio
mulțime de meserii incă, inslriiiți lucrătorul, mai
mult'chiar, educăți-l. Și o dată cu disparițiea
mizeriei fidice și morale, se vor șterge și urmă
rile lor, întreținutul și' prostituata vor dispărea.
Paginile cele mai interesante din lucrarea D rului
Regnault, după mine, sini acelea in eari se vor
bește despre bolile venerice, ca sifilisul, blenoragiea, etc„ și mai .cu samă despre mijloacele de
profilaxie.
Intre, cele două mdfi partide adverse, regula
mentariști și aboliționișii, Dr. Regnault nu se pro1 tință. Dar semnalează, foloasele pe cari le poale
aduce înlocuirea regimului polițienesc, actual in
vigoare, printriun regim pur sanitar, precum se
practică in țeri ca Suedia, Norvegia, Dane
marca, ele. Regimul sanitar are această dublă
superioritate: Prezintă pentru sănătatea publică
garanții mai puțin iluzorii, de cit prezintă regi
mul polițienesc, și face să intre prostituatele in
dreptul comun.
Ca și mulți alții, Dr. .Regnault face constatarșa, pururea de folos de alt-feliu, că nu se dau,
celor atinși de boli venerice, destule îngrijiri, Iei
cere crearea de despensoare, de spitale, înființarea
de servicii aparte în spitalele generale, toate mă
suri urgente cari vor fi mult mai eficace și tot
o dată mult mai umane de cit prigonirea unor
femei fără nici o apărare și lăsarea lor la dis*
crețiea, la bunul plac al comisarilor de poliție, cu
o moralitate dese ori foarte indoelnică, și a ab
jectului agent de moravuri.
Printre indicațiile pe cari le dă Dr. Regnault,
Ieste una asupra căreea vreu să atrag atențiea
tuturora : trebuința de a preveni tineretul de pri
mejdia ce ar avea să îndure și de măsurile ce
ar avea de luat.
Am cetit de curind prin ziare că- Iesle vorba a
se ține liceenilor mal mari cursuri asupra desfriulul. Despre surorile lor, bine înțeles că nu-i
vorba. Asupra acestei chestii leală ce zice Dr. Rcgnuult'. „Dacă unii părinți au ajuns1 să admită
va. bieții lor, ajunși la vrîsta adolescentă, să fie
informați despre tot, aproape toți părinții, fără
r_jeoire> caută să păstreze ficelor lor starea men-'
Jlțofrafia
lală de gîscău» Ceea-ce ie în conformitate dc r
cu întreg sistemul nostru de educație, tnS în6,
samă cit se atinge despre femee. Cu toate a
cea mai elementară prudență ar cere să se^ ea‘
adolescenților dt ambele sexe mijloacele de
venirea și îngrijirea boalelor lumești cum și
?i pPrintipiile necesare ale higienei sexuale.
ln‘
Mă indoesc inse daceastă porte a program
Vrogramu.
lui, cel puțin cil se atinge de fete, va fi adusă^
îndeplinire lînainte de a vedea generalizîndu-s ■
practica sănătoasă a coeducației, adoptată in
principiu de congresele cele mai diferite,
Ca^
nimeni, din sferele oficiale, nu se silește a Q
realiza.
1
In chestiea prostituției propriu zise ieste peste
putință într’un articol atit de scurt să se propue
concluzii. Problema ie prea vastă și prea com
plexă și ie legată in definitiv de tot întregul
chestiei sociale.
Pe de o parte ar trebui ca femeea să se sus
tragă, să- caute să scape din robiea sexuală, să
revendice, să-și impue dreptul de a dispune de
sine in toată libertatea. Pe de altă parte să se
silească de a face o realitate din acel „drept la
vieața pentru toți oamenii1 ‘, idealul socialiștilor,
chiar al colectiviștilor, dar maie cu samă al a.narliiștilor comuniști. Cu chipul acesta chestiea '
prostituției va fi rezolvată. Asta nu va putea inse
să fie rezolvată-mai înainte. Fellcia Numietskâ,
REVISTA IDEEI
;
;
1
1
;
I
BIBLIOGRAFIE
^Răvașul Poporului», o gazeta menita sft aparâ do
«oua ori pe luna si ea vorbească poporului de nevoile Ini „
și-a anunțat apari țiea acum de 0Urînd...‘ Destul să spunem
ca drept redactori al hcestel gazete •figuteazâ nu numai doi
fruD'ași scriitori, ci doi oameni cu adevArat iubitor de popor,
ca Artur Qorovel și Mihâil Sadoveanu, pentru ca sâ se înțeleagâ tot interesul ee trebuie a se da unei asemeni gazele...
Abonamentul 1.20 pe an. Redacțica, Fălticeni.
Femeile in revoluțiunea din Rusia, de Dr. Ecaterina Arbore-Ralli... O broșura s.nsa cu adovirati simțire,
cu-adevArat avînt, care pe lîngft evocarea unor suflete no
bile, mari, duce la înehoerea ca pentru cauza sfîntft a llberfirel și feric rel unul popor poate s& se «trAdănueasoi ori
cine, daca pentru cauza asta niîtea suflete nobile, mari, sn
putut suferi.. De procurat de la Institutul de arte grafia
și editură „iiinerva", din București, care merită toate lau
dele pentru tipărirea acestei de . valoare, acestei emoționant
lucrări... Costul 15 bani.
Dr. P. Zosin: Viitorul Romîniel sau ce conitati wl
Romîn în tara lui și . ce propune pentru propășirea
* U“
volum de 160 pagini, care tratează, în trel-zeol do capitole,
aproape despre tot ce privește vieața țSrâneascft și cea o™'
șeneascA din țarâ. Cîrmhitorii, pe cari se jngoniBzâ, id’P*'
oial, a-I edifica autorul, nu ee vor mal putea plînge C* » ■
acuma indicații solide asupra celor ce ar avea do f40.^ .
64 vindece starea de plîns în cate zac masele mune
'
cari populează aceasta țară. Firește c4 li-1 îngădui și ■
maso, pe cari ar fi sa Ie fericească oîriuuitoril, sasagiii•
chiar Iele la fericirea lor, să nrină-eascâ. poate o ie
a>0
mal fundamentala, pe care negreșit autorul nu a F .. or«
dee în grija unor cîrmuitorl, o fericire la
« oD«l
mărita de toate masele Conștiente, în afară, de ț
onl*
dulci Romînil... Volumul despre oare io vorba ' în_ » c(( ,'a
minează sau ohinteseuțiaza. Ingenui său, npr°ăP caro u*
scris îu ultimele decenii la noi, Ieste o car^ n^pruonr*1
omul poate să scoată foarte de samă înțelepțir •• 8gnpj* odo la autor, cu care so poate întră în 00“u^ RDlritul >deH,
net publicații periodicele voește s'o scoata,,
oem cele mal călduroase ui’ftri..- De adre
15 str. Armeană, Iași.
-
Str. Lipscani 1
■
.
I
|
i
I
1907* No. LXVII. 8.
București, Strada Epurilpr, 10.
LEGITIMITATEA socialismului
dacă pe lîngă asta, acele popoare aveau a-șl im
pută instituție^ sclavajului, nu mal Iera prin ialșificarea legilor naturel, ci din utilitate socială...
Tot obiceiurile strămoșești și legile naturel, s’ar
fi adus ca argument spre a răspunde aceluea ce
s’ar fi ridicat contra egalitățel politice a tuturor
cetățenilor la aceste două popoare... Dar,, din po
trivă, acel ce ar fi prezis că ya sosi o vreme cînd
sclavajul va fi șters din legi și din moravuri, ar
fi fost luat drept nebun... Cu toate.acestea, ne
dreptate^
ce părea
■
. , .justificată în Gr.ecîa cea. defi fost
St o barbarie rușinoasă în ochi!
cruzilor baroni al vrîstel de mijloc, cînd în Eu
ropa nu.se mal pomenea de sclavaj.
, Mal tîrziu, prin deșteptarea spiritului științific,
cîte genii, cari căutau să sape edificiul politic de
pe acele vremuri, cînd regalitatea de drept divin
se credea a fi hotarul ; ieste care nu Iera dat pro
gresului mințel omenești a trece, cîte genii nu
avură a lupta cu înapoerea contimporanilor lor ?
întocmai ca și protivnicil celor ce a-zl preconizaza reforma economică . a societăței, nobilii și
popii veacurilor trecute nu credeau în schimbarea
stărel politice... Ieste, din nenorocire, în regulele
judecățeî oamenilor, o lege fatală, și anume aceea
că ideile cele mal clare și mal folositoare să nu
fie recunoscute de cît atunci eînd trec prin filtrul
insurecțiilor populare... Cu tot progresul făcut de
științl, pănă a-zi, reforma, politică ar fi fost și acurh un deziderat, dacă nu avea loc revoluțiea din
17,89... Tot ast-feliu se va întîmplași cu reforma
economică. Lumea nu va fi scutită de o mare re
voluție, ale cărei semne premergătoare iau pe fie
care zi o formă 4ot mal concretă.
Acestea trebueau spuse, pentru a da măsura cu
care, ori ce om, să se poată pronunța, fără idee
preconcepută, dacă socialismul Ieste ce-va nerea
lizabil, după cum, din nenorocire, o cred mulți
din acel cari văd totul numai prin prizma ideilor
ce nu sînt în antagonism cu starea de lucruri sub
care trăesc.
Cu toate acestea, sînt oameni cari repetă ne
contenit, că comparațiea ce se face cu celelalte
REVISTA IDEE!
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
Una din maladiile minteT, care a adus după sine
.A_ave nenorociri pentru omenire, a fost și Ieste
%u|ziunea pentru ideile cele noi. De aici trebu
ia ca oamenii rari al tuturor epocilor, cari au
outerea să se înalte peste prejudecățile timpului,
să lupte cu încăpățânarea semenilor lor. Așa se
noate^explica faptul cum socialismul rațional, adică
aCCia care aplicînd studiul istoric și metoda ana|iljcă la fenomenele economice nle șocietățel noasire, încă de mal bine de o jumătate de secol,
feste sau ridiculizat, sau, ceea ce Ieste mat rău,
persecutat tocmai de acel cari în actuala organi
zație socială au monopolul de a se instrui... Fii
nerecunoscători al științei, învățațil de a zi nu
culeg dintr’însa de cît ceea-ce convine interesului
lor personal, sau cel-mult numai ceea ce convine
clasei din care fac parte, uitînd și mal adesea ridicînd o mînă criminală contra adevărurilor eterne,
cari,1 o dată recunoscute, vor face fericirea omenirel întregi.
Suind cursul veacurilor nu găsim oare de o
parte acelea șl frămîntărl de idei noi, cari caută
a schimba starea de lucruri admisă, lear de alta
aceea-șl îndărătnicie a claselor ce șl datorau pua
terea acelei stări de lucruri ? Ast-feliu, cine, în
vremea sțrălucirel Indiei, nu gemea sub grozava
absurditate și minciună, susținute de popi, adică,
că cel mari, Teșiți din capului ^Zeului», aveau
singuri dreptul a se folosi de bunurile pămînteștl,
îear cel mici, stărpituri ale creațiunei, trebueausă
albă soarta vitei de ham și nu trăeau de cît prin
ferațiea celor dintăî ?... Fiul de parias sau deslăpmffor, care ar fi spus Indusilor că oamenii sînt
născuțl cu acelea-șî drepturi și câ la naștere nu
au *ost înipărțițî pe caste, nu ar fi auzit oare tot
acelea și lucruri cari se spun a-zl tuturor acelora
can cer reforma raporturilor dintre oameni ?... Tot
wst răspuns, lipsit de ori ce înțeles: <rAceasta
fnau crecMa sau obiceiurile părinților noștri:
nul aceste reforme dorite, sînt visuri: aceea șl
Putere superioară, care face varietatea în natură,
nilnrrn-eajne!nsu^et’tă. președe și la vieața oameinfp kt ^esț’nuî fie-căruea Ieste scris de mal înaarmn«-c?’al'tatea ’nfre oameni Ieste trebuincioasă
parlba'S s?c’a,e“- EI bine, a-zî, cel mal înfocațl
invoar» -a n.eegalitățeT omenești, s’ar rușina să
di5ja v Țsanităiile din cărțile cele sfinte ale InHtică Z?1*1 1,1 can fcra scrisă toată constituțiea poSchiKocială a «elef tert.
în acea ?ar-a ce .se credea peste putință de realizat
P'iniîta e a vieteî omenire!, Iera un fapt îmdrăznea Hre? ?l Romani.. Nimeni nu mal însă lăgăH, abrme, ceea-ce ablea puțini îndrăzneau
eWhaUaUeaSC? în India... La Greci și In Romani
a politică între cetățean Iera perfectă. Și
D-iui je». Miișoiu, io, Strada EpurHor,— Bocorejll.
Toți ccl cari au, primit din Revistă numere mal recente
îndată după achitarea abonamentului cuvenit li se compleeternă tot anul, dacă numai pe acesta, ce mer^c acuma spre
complcctarc îl vor. . Ou prilejul atesta amin'im tuturor abonaților tioștri, su ne ceară, dacă vor avea cum-ra din Revistă
numere lipsă. Și-ar face bine, mal toți, să ne înștiințeze dacă
primesc Revista în mod regulat precum o expediem tuturor. .
Bine înțeles că cei ce nu și-au trimes încă abonamentul, spre
a nu mai avea nimica de plată, sînt rugați a-l trimele fără
nici
o zăbavă.abonamentlaoopera
Idealul ar fi ca pentru,
trimetcrca pentru a.
cmtareaunut
ca aa noastră
noasu
chitarea unul abonamentla
o operă ca
să nu mal fie
necoe de-atitea cereri și dc atitea formahtil/l.,
�110
REVISTĂ It)EE!
111
reforme pentru realizarea cărora sute șl sute de
ani cea mal mare parte a oamenilor s’a îndoit,
mi Ie 13 locul său, cînd Ie vorba de reforma eco
nomică. Pentru a răspunde la aceasta, ar fi des
tul numai să aruncăm o privire asupra istoriei și
ne vom convinge că bună sțarea mulțime? a fost
nu numai preocuparea oamenilor de bine, dar încă
- a și mers îmbunătățindu-se oare cum... Și nici că
putea fi alt-feliu, o dată ce spiritul de indepen
dență a mers și dînstil progresînd. Cu toată ne- măsurata mizerie în care sînt cufundate masele,
în timpul nostru, starea lor diferă de aceea ace
lor din timpul trecut. Și precum reforma politică de
de la care în viitor nu se mal poate aștepta mal
mult de cit a dat pănă acum, a fost o cracă de
scăpare pentru servil de Ieri, tot-ast-fellii cea economică va fi limanul fericit al proletarilor și
muncitorilor de a-zl.
Cînd, în trecut, oamenii liberali, crezînd că ating ultimul grad de îmbunătățire a stărel econo
mice a mulțime!, cereau legi agrare, cereau divi
ziunea proprietăților celor mari, în proprietăți mici
cari să poată fi la îndămîna tuturor, adversarii lor
le răspundeau că sînt inamici al ordinel, că sînt
utopiști, întocmai cum a-zl partizanii proprietățel
Individuale 1 asupra mijloacelor de producere răs
pund acelora cari cer colectivizarea acestor mij
loace.. Seva răspunde,poate, că într’adevărpro
prietatea a trecut, pănă a-zl, prin diferite forme,
dar de a-zl încolo lea nu va mal învesti altă formă.
Adeasta va fi o simplă afirmare de soiul celei pe
care mulțămițll du ori-ce stare de lucruri exis
tentă, au făcut-o și pănă acum, în cursul veacu
rilor, contra ori cărei tendințl de inovare.
Proprietatea individuală cea mică nu Ieste de
cît o fază intermediară a dezvoltărel viețel eco
nomice a omenirel, lear nu faza din urmă. Do
vadă despre aceasta Ieste că, cu toate legile pro
teguitoare, lea tinde a se schimba leară-șî și a
reveni la forma din trecut, aducînd cu sine robiea
modernă. Cauza acestei întoarceri din nou asu
pra trecutului, toată lumea o știe, Ie marele pro
gres ce face știința. Inse pentru că nu a-zl oa
menii vor sta nepăsători față de relele de cari
sufăr, au înțeles că remediul nu poate fi altul de
cît în schimbarea întregel sisteme economice. Și
ast-felifl, pănă acum, altă soluție de cît acea a
■proprietățef colective nu poate fi de cît unul din
cele maî
mai slabe șî efemere poliative. Colectivizarea
mijloacelor de producere, leată
leafă ținta socialismului
și de aici legitimitatea Iul... O altă dezlegare, în
afară de asta, nu poate fi de cît un cerc Vîțios.
A face legi
peste
și a lua toate măsurile ima
^P_
este legi
^g^Și
ima-
ginabile ca proprietatea individuală să se dividă
cît mal mult,
’
teste
peste
putință,
pentru-că
mult, Ieste
ce
rințele științei moderne se bazază tocmai pe cen
trălizarea Iei în mîhl
tralizarea
mînl cît mal puține. lear a sta
nepăsători față de centralizarea aceasta, teste peste
putință pentru-că mulțimea va fTsflilăde’mizerfea
crescîndă, care purcede și din concurența ce-I
C.JS« vr5me,se ai^ *n m*na ca-
pitalistulul, va fr silită să izbucnească... Și
Și nu se
știe dacă schimbarea nu va fi cu mult, cu mult
mal radicală.
Din «Drepturile Omolm».
C. A. FilitiS.
EXPULZAREA
FRAȚILOR HC)ppE
îțcanl, 29 luiiy
I907,
Scumpi Tovarăși,
Vă facem cunoscut, ca și voi-la r1
v-_Stru
să înștiințați pe toată lumea, cum a rtndiil
*0^ 7°
procedat
noi polițiea gărel din BurdujenI.
P edat cb
Am ajuns în BurdujenI, Duminică la ora
tea. Și cum ne-am dat jos în gară, politîMn?P'
luat în primire și ne-a arestat la cazarmt -C'a
darmilor rurali. După puțin timp ne-a scoAi^'
Am întrebat unde voesc să ne, ducă si ne * a
puns că vom vedea îndată. Le-am spus înse x
nu voim să trecem granița prin contrabandă si?
s’a răspuns că ordinele nu se discută ci se execuw
Ne-a întrebat dacă am făcut armata și am răsntm
că da. Atunci s’au răstit la noi și ne-au spus J
dacă ieste așa Muie să ascultăm ordinul
murmur". Noi am obiectat că în prezent nu sîn
tem militari, fiind-că nu sîntem îmbrăcațl în uniformă, ci sîntem civili, lear Iei au spus că așa au
ordin de sus. Ne-au scos cu forța și ne-au dus pe
liniile trenului timp de .20 minute, ne-au dat apoi
drumul, indicindu-ne o cărare prin care putem Intra într’un sat, recomandmdu-ne să mergem drept
acolo, ca să nu ne aresteze „finanțil*^ jandarmi
austriacl, lear dacăs’ar întîmpla să ne arestpze să
nu spunem cum-va că venim din BurdujenI sau
din București... AjungîndIa Ițcanlam povestitpolițaiulul cum am fost trccuțl prin contrabandă,
Polițaiul Icra foarte indignat de procedarea poliției
romîne și ne-a trimes înapoi la BurdujenI, Luni
dimineața
Ce se va mal întîmpla cu noi de aici înainte,
nu știm. Sîntem deciși să înfruntăm orl-ce și să
mergem mereu înainte, pentru, ca dreptatea să
leasă la lumină, fiind-că lea Ieste de partea noastră.
Ai voștri tovarăși prigoniți,
Gustav șî losef Hoppe.
'
!
1
'
'
'
z
i
1
'
i
‘
î
'
'
i
Suceava, I August,
Trea scumpi tovarăși, .
Cele pcucuuic
petrecute cu
le ---ounoaștep.
'-CIO
VU noi
HUI la
ia Predeal,
*.
• . .
-v scrim
•
. . *'
Vă
acum ce am
întîmpinat din Predea
Predea P?
pănă' aici,
In Ploeștl am fost arestați
și tot cu jandarmii rurali am fost aduși la p l
din BacureștI, unde am stat arestați o zi și o no P
Din București am fost porniți cu doi jandarm» r
un agent de politie ca să ne predea poliției omg
BurdujenI. In. BurdujenI am ajuns la **
dup*
Am fost aduși înaintea polițaiului
1
mal multe discuții, a recunoscut și
#
cedarea cu noi Ie nedreaptă, dar e trebule
face pentru-că cel mari ordonă și e
.
execute. I-am spus că Tel nu trebu nU ce ot'
fără din lege, să facă ce ordonă legea
)cge
donă cel mari. Dacă cei mari au
rgspund«re
mine sau polmîne vor fi chlemaț
{nt m foad*
pentru faptele lor. Ni-a răspuns că s,“
obraznici și curagioșl și că nu se va lua
sco?1 afarH fi
Inc CU găini șî- cu rațe. D jpă aceea doi jandarmi
Sdestri și cu plutonierul lor, după ce și-au'dat
ios gaitanurile albe, ca să nu se observe, ne-au
pornit pe o potecă. După ce am mers ca vre-o
Lț jandarmii ne-au arătat pe unde să mergem,
spre a nu ne întîlni cu finanțil austriacl. Iei aveau
să stea acolo pănă la 4 ore dimineața, ca nu cumva să ne întoarcem înapoi. Ne-au mal spus să nu
apucăm 1a dreapta căci vom da de gara IțcanY
și vom li prinși. Ne-am dus într’acolo. Ne am
predat poliției, căreea i-arii spus totul: cum am
fost trimeșl la Predeal și nu am fost primiți, cum
a(n fost trccuțl acum pe potecă.
Polițiea a făcut o adresă priin-nrinistrulu! ausiriăc, arătînd cum guvernul Romîniel trimete prin
contrabandă feliu de feliu de oameni.
• A doua zi comisarul ne-a înapoiat la gară Bur
dujenI, dîndu-ne în primirea poliției. Polițiea a
tăgăduit călea ne-a trimes, că nici mi ne-a văzut
pe noi : noi am fugit.
Am Fost din nou p .ișlîn arestul cu găinele și cu
rațele. După aceea ne-au mai trimes tot noaptea
—i
^Z*IBV*T
M L. J . . —
— J _ și prin alte 1locuri,
dar noi M.k
ne-am
dus în a.todeauna h autorități, cari ne-au dat înapoi. I-am spus
polițaiului că așa vom proceda fața de ilegalită
țile lor și l-am rugat să nu ne mal sfătuească să
spunem dincolo că sîntem dezertori din armata
romînă, căci nu sîntem doar copil,
' l)upă ce am fost înapoiațt în trei rîndurî, în
noaptea de 31 lulîu, pe la ora 10, vin jandarmii,
mă scot numai pe mine afară și cu forța mă urcă
în căruța unui evreu. M au scos afară în cîmp și
după un drum de două ore, au oprit căruța la o
barieră unde păzea un soldat grănicer. Acesta nu
mai după stăruințele jandarmilor și după ce i s’a
telefonat din Burdujenî, ne a dat drumul. Soldați!
au pășit granița neurmațl, tear un jandarm s-a
dus înainte Ia locul unde știea că păzesc finânțil
audtriacl.
Jandarmii ne-au dus pănă la Suceava. Am în
trebat pe jandarmul care a vorbit cu finanțil, cu
ce i a mințit de ne-a dat drumul și tel a răspuns
ca m’a dat drept un funcționar nou venit în gara
urdujenl și că, dispunînd de bani, mergem și fa
cem un chef pănă niîne dimineața, tear dimineața
eu mă voiii întoarce cu trenul tear tel tot pe aici,
ca ^aJnte de a fi pornit în sara aceea, cine-va
tnf6 ^ace Part£ din mișcare, îmi comunică în arest
noi C|C.Vorbea
avea de gînd polițiea să facă cu
ninr t 111 ~a *?gat atunci să nu cum-va să mă
da » int°rc’ 6’nd-că s-a dat ordin jandarmilor,
si
hu v°r scăpa alt-feliu de noi, sa, ne împuște
r*' orteze
am voit să fugim, sau'că noaptea
îmniV0It
trecem granița pe ascuns și că ne-au
l' lh'!Cat S^bicerir, după ce au strigat dc ,trei ori.
e“a fugat, plîngînd, să nu ne mal întoarcefn...
Re
0S'f nu ana a^at încS nimic, deși știeamce
'
\ ^Ptă dinainte de despărțire, grație acelui
:G. Hoppe.
1
I
I
I
j
I
j
m
din b'g’
C1^ adresa de la prefectura poliției
j®ni.g cure>!tL cu care am fost trimeșl Ia Burdufoairita6 sP.un^a ‘ nD-fe polițai am onoare a vă
’nI» sprePe ’”d’v*ril G. și I. Hoppe, ca supuși străVîințB . a 1 expulza cum credeți d-voastră de cu*’ pe on-ce căi veți voi»...
Suceava, 3 August,
. Scumpii noștri lovargși,
Vă scriu acum cum a fost- expulzat losif. Pe
ziua de 2 August, la vre-o 10 ore dimineața, a
venit la fereastră, undd tera arestat losif, pluto. nierul de jandarmi
și i-a spus5 ca după prînz s&
!_.
- îel
*•' ’ să
“ facă
r - ~ o *bae *în rîul Suceava. Dar
meargă cu
să observe să nu se înece, fiind-că apa te mare,
losif a răspuns că nu va face, fiind și cam bol
nav, Plutonierul i-a răspuns. că trebuie să facă baea
spre a trece apa, de unde va putea merge unde
.va voi. Dacă nu vrea ziua, o va trece noaptea,
.
.....
Ic chiar mal bine căci nu-1 vor vedea jandarmii
austriacl cari îl vor da înapoi. Dar acum trebuea
să meargă spre a vedea locul pe unde -să treacă,
losif a răspuns ca
că aceasta nu Ie
le cinstit și Iei
tel nu
va întrebuința ast-feliu de mijloace nici chiar silit.
Plutonierul i-a răspuns că aici jl vor putrezi oasele, dar în București nu se va maî întoarce.
La ora 1 jum, a venit comisarul și i-a spus să-I
urmeze. In fața gărel BurdujenI s’au urcat întrio
trăsură de piață. In trăsură lera un domn, care
ține restaurantul din gară, pe capră, lîngă birjar,
un copil de vre-6 ri ani.
Pe drum comisarul spunea Iui' losif că noi avem
dreptate, și putem să ne înapoiem ori și cînd, inse
nu prin gara BurdujenI, și să spunem pretutindeni
că sîntem dezertori din Romînia. Mal spunea acel
domn că cu nimeni nu a avut dificultăți, d numai
cu noi. Dar de acum s’a învățat ce să facă. Pe
care cum îl va trimete! polițiea din București și
nu va fi supusul unul stat străin,. îl va înapoea
după trei zile lear la București. Lui losif gentilul
comisar i-a dat și un.u bilet de recomandațîe
cătră un prieten al său și care avea a-1 servi pe losif
la orl-ce și ori cînd. losif La luat anume spre a
vi-1 trimite vouă. In urmă am aflat că domnul Ia
care ne trimetea comisarul Ieste președintele societățel veteranilor din Cernăuți, că Ie un om rău
și numai bine nu puteam aștepta de la Iei,
Pe losif l-au dus în Suceava, s’au oprit la o be
rărie, spunînd că fac «cinste», comisarul și cu acel
domn, losif a refuzat să bea cu lei și s’a depărtat
de dînșil.
Acum, tovarăși, știți modul banditesc cum au
procedat oamenii stăpînirel cu noi. Dar nu s’a
isprăvit încă. Vor mal avea de furcă, domnii aceștia .cu noi, pănă s’o;-alege întriun feHu,
Trăească socialismul internațional.
. .
Al voștri tovarăși prigoniți,
1 ,
G. șî I. Hoppe.
Din «Ițominitoare», No. 23 și .24, August 1907. ‘
,lu editura Bevișțel «Viitorul sootal» nu apArut următoarele
două însomțiato lucrări: Influența industriilor asu
pra sânâtAței lucrătorilor, de Dr. Ecaterina Arbore
ți Discursul unui agitator, de Upton Sinclair... 30 ți
lb. bn>ul.. Qi recomandare iesle destul să spnnoni cum-că
lucrările astea ar fi putut sil apară prea bine chiar în co
loanele noastre... De procurat ac lu oViitorvl Social», 31,
str. Sf- Teodor-Jașt.
O publicație însomnatA ieste ți > Calendarul Muticei •
pe 19U8, tipărit de Cercul de editură social sU din Bucu
rești.- Cnlcudarnl acesta cuprinde interesante bucăți, decari
ar fi bine ha un rimîe nimeni străiu*. 25 bau!,.. De procu
rai de lu ,,Ro)iiinia Muncitoare-, yi, O. Victanel-Sucurffih
�REVISTA. IDEII
112
REVISTA IDEEI
mîn un moment încremeniți, crezînd că 1
yor lua o întorsătură gravă, iear «muce l,crurile
tub, apostrofează pe lucrători ,cu cuvinte!-?’'®^®’
Se știe cum s-a început și întins răzvrătirea ță
toare : „leată instigatorii : anarhiștii, 8ocia]:nl?^rănească din nordul Moldovei.
au sfărmat tablourile regelui și reginei a r&9t'R
In Pașcani am avut un mid început de răscoală» sftrmat icoana, ăștia eîntă Hora Intern.
care s-a potolit. Inse imediat ce a sosit armata* Am să vă dau afară po toți, am sa eXn. ]»na 4Cu toate acestea s-au luat strașnice măsuri de cel străini, închid atelierul». O nouă sal^
pază. ConcediațiI și rezerviștii cîtor-va contingente fiuerăturl și hulduell acoper ultimele cuvint
au foșt concentrați. Mulțf dintre dînșil trebueau prefectului, după care lucrătorii, temîndu-ao ' ®
să se îmbarce la Pașcani: s-au format trenuri spe nu cum-va să se expuo, se retrag în cea maim
ciale. In acest timp se aștepta dintr’un moment grabă, pe sub șirurile de vagoane, în atelier
în altul ca lei să se dedea Ia Vandalizme: gara, ca
Șeful atelierului', inginer Golesuu, le sculat de I
măsură, de precauțiune, a fost ocupată militărește
masă, cu capnl gol, și trimes cu inspectorul
de două companii din reg. 16. lera tocmai în timpul munal să cerceteze cine sînt capii .lucrătorii'
amiezei, între ora 12 și 1. Un tren lung, ce tre- Cercetările sînt înse zadarnice. Au fost cHiemati
buea să transporte rezerviștii, stătea în fața gărel. și întrebați 7 lucrători, presupuși capi,
: cari au
Pe peronul, gărel gălăgie mare. Rezerviștii și ru
putut înse dovedi că nu sînt absolut vini
novați și
dele lor săteni,, încep a se deda la excese : icl-colo
că au venit, fie înaintea, fie în urma celor întîci'
incidențe, cîte un evreu bătut, un student eliberat plate la gară...
cu,forța clip ghiarele poliției care-1 arestase, etc.,
De cele petrecute la Pașcani s-a și raportat te- 1
țețate însș, ,pănk aici, fără mare importanță. In stri
legrafic direcțiunel generale C. F. R., cerîndu-l
găte ,și chiote, trenul cu rezerviștii pleacă, inse
să trimeată de urgență, o anchetă, la fața locuim
rftmîn pe loc o mulțime de țărani rude cu dînșil,
care să stabilească cine sînt vinovății, pentru, a li
precum și Curioși, cunoscuți și prieteni ce veni
se da o aspră pedeapsă, spre- satisfacțiea d-Im
seră sfi-I petreapă.
prefect și pentru prestigiul armatei, grav atinsă.
La ora 12 și jum«, sosește trenul accelerat de A doua-zi a și sosit la Pașcani inginer Frunză
la Iași, aducînd încă o companie de infanterie ce sub șeful serviciului A. Au fost interogați mal
fusese pentru potolirea răscoalei din Ruginoasa, multl lucrători’, dar nu s’a putut stabili nimic re
Iest la urmă, într’un vagon, 18 săteni arestați. lativ la fluerăturl și hulduell. S-a stabilit înse în
Sătenii ce se aflau în gară, în număr destul de mod sigur cîțl membri sînt în sindicat, cine Ie în
mare, cum aud că la urma, trenului se află un va comitetul Sindicatului, ce scop și ce fonduri are
gon cu țărani arestați la Ruginoasa, dau năvală Sindicatul, ba s a luat și un statut al Sindicatului
'
acolo, forțază. ușa vagonului și cearcă a libera pe A cercetat mult cine Ie președintele și inițiatorul
cel arestați, scăpînd chiar po 4 din Iei. Atunci Sindicatului, înse cum Sindicatul n-arc președinte,
căpitanul ce se afla ou companiea în apropiere, bine înțeles că nici nu putea să 1 afle. După o zi
de cercetări, acesta Ie rezultatul anchetei d-luî
sosește în ajutor, Se trage o salvă de focuri. Să
teanul V, Timofti, hamal în atelierul C. F. R., Frunză. Peste două zile se primește o circulară
de la București prin care se face cunoscut lucră
care venea la lucru, Ie grav rănit la față.
Se mai trag cîle-va salve, și. țăranii sînt puși torilor și maiștrilor că pe viitor să. nu se mal înpe goană, de soldați cu baioneta la armă. In tim tîmple lucruri de acestea, alt-feliu, direcțiea v& fi
pul acesta se dă primul semnal, la ora. 1 fără un silită să ia aspre măsuri.
Prefectul Bonachi și autoritățile nu se mulțăsfert, pentru,ca lucrătorii C, F. R,, să între înatelier. Iei sînt înse opriți, la ambele aripi și porți mesc de loc cu ancheta inginerului Frunză,, ci ca
,
de intrare ale stației, de puternice posturi militare. ută să facă.felitt de feliîi de mizerii lucrătorilor.
Se produc chiar mici incidente între lucrători și îî alungă de pe peronul gărel, ÎI amenință. ÎI.în1' ,
ofițeri: lucrătorii sînt amenințați, loviți și înjurați piedică cu armată și agențl de a veni ,1a lucru,
de cătră galonațf. In sfîrșit, lucrătorii văzînd că ba, ce Te,mal revoltător, pe vre-o cîțl-va i-M
mi au încotro, încep să pătrundă cu toții prin In arestat, fără nici un motiv. Se laudă că au o «
trarea din mijloc a stației. Pe peronul gărel se de toți «instigatoriT» și că . au să-I ®țesteM.® L
afla prefectul Bonachi, ofițeri, procurori,! etc., toți, rînd pe rînd, fără nici o cruțare. Iear, _
cărora nu le-a plăcut de loc prezența atîtor mun de nevoe, sînt hotărîțl să închidă ateheru p
.
. .
citori negri și unsuroși de muncă. Imediat prin un sau șase Juni de zile.
O
dictatură
ofițer de jandarmi rurali, li se face cunoscut ca
\j ujvwh
.uk* militară, un autocratism
.
să evacueze peronul. Lucrătorii fiind în număr puterea
puterea cuvîntulul,
cuvîntulul, cum
cum nici
nici înîn Rusia
Rusm nu
nl*
j, uat
piare și cum alții veneau în urma lor, n-au putut zut,
zut, domnește
domnește lala noi.
noi. In
In ultimele
ultimele z,z,*°‘°
jnchi»e'
să plece, așa iute, dintr’odată toți. Brutele iuor.
înse, măsuri
măsuri ca
ca toate
toate prăvăliile
prăvăliile din
din tîrg
tîrg ea
o» , >
igjnd .►
voiau ca să nu-1 mal vadă. Și atunci au început Numeroase
r jt ?|
Numeroase patrule
patrule circulă
circulă pe
pe toate
toațpstr
b J*
să-I împingă,
Lu- imposibilă
x o eă-I lovească,, să-I brutalizeze.
_______ ze. Luimposibilă circulațiea,
circulațiea, căci
căci imediat
imediat ie?
5noapte*
nttDte“
urătorii, indignați peste măsură, de această purtare întrebat
Urătorii,
întrebat de
de «bilet
«bilet de
de voe».
voe». De
De lala »ra cej prin?*
x
’
------.
i.
.
j
e
interzisă
cu
c
revoltătoare și mișelească, se strîng toți pe liniea Ie interzisă cu. desăvîrșire circupost^
!
a doua din fața peronului, și, la un moment dat, sînt
pei-rol1 j
sînt arestați.
arestați. La
La toate
------ barierele stație
moment de legitimă indignare, pe cînd brutalită- mari
ni0I p" I
mari de
de soldați,
soldați, companii
companii întregi,
întregi,
Intrarea sătenilor
sătenilor în
în oraș,
oraș, nnî°
„
We continuau, răspund prin puternice fluerăturl Intrarea
lcIl In c . Bieții
țj
absolut
de
V prin un formidabil Auoja adresagalonaților, la jos, nici
pentru
alimente,
absolut
®
pM°
’c
MIVX UVUll M **■**—•-•--— •
mișeilor provocatori. Toți cel de față r&- tenl din
Jî“ împrejurimile
’----------- :~îU Pașcanilor,
GROZĂVIILE DIN NORDUL MOLDOVEI
■i
• î n-au alungat evreii, ci din contra iau oc8cV’efl94 că nici n-au părăsit satele, parte dincr? aii sînt nevoițl eă ducă lipsă de sare, pine pe1 luminări, etc., și să stea în întuneric, par'că'
» ’ fi destul’ de întunecați.. Dar ceeeâ-ce m-a ima’ar. nat nd.înc de tot, Ie următorul fapt: IntPun
Pr®J ^n marginea șoselei aud o femee bocind,
m apropii de dînsa. Stătea jos ou un șip de lapte
'rnînA O întreb că de ce bocește? <Cum să
tD bocesc dhcă mi-au omorît ficiorul în «fermelie»:
?“ am vrut să-I duc, draga mamei, o leucă de
,ftCt0 dar nu m-ati lăsat melitaril să trec... Indu• sat’pîhă la lacrămî îmi aduc aminte de tabloul
109esta și în acelaș timp mă gîndesc la țăranii bol
navi de prin sate, cari nu pot apela la medic, și
nu-și Pot cumpăra medicamente, din pricină că
DU pot pătrunde în tîrg.
Chiar autoritățile din Pașcani sînt subordonate
unul consiliu militar ce funcționează în toată re
gula, Arestările se operează cu dnimul. Oclarestați eîrit transportați la închisoarea instalată în
vechiul castel «Roznovanu, o adevărată fortăreață
rusască, o adevărată a Inchiziție». Inchizitorii sau
călăii, jandarmii rurali, aduși din alte părți, sînt
de o sălbătecie îngrozitoare. Noaptea, cu o frînghie udă, împletită în patru, lovesc până la sînge
în nenorocitele victime, cari scot țipete sfășiitoare.
Diipă 3—4. zile de arest și torturi, acel contra
cărora nu se poate găsi nici urmă da bănuell
sînt puși în libertate,., dacă libertate poate fi
numită asta, cînd Iești expus să fii arestat la orlșî ce pas, înse... mal înainte trebuie să treacă prin
cabinetul d-lul prefect, care îl întreabă. «El,, mâi
vrei pămînt»? Nu, răspunde plîngător nenorocita
i
,
victimă. Ii dă două palme și-1 trimete în sat să-și
caute de treabă... Lucrurile se petrec întocmai. Sînt
săteni' scăpațî din închisoare cari povestesc gro
zăvii. Chiar și studentul Trufinescu, băeat pașnic
și liniștit, a fost arestat pe peronul gării, pe cînd .
se întorcea de la recrutare, și după cît'mi se
spune de unii, torturat și bătut.
Dar dacă locuitorii satelor stau în întunericul'
nopței, căci nu pot să-și procure petrol și lamînări, noi cel din tîrg stăm într'un desăvîrșit întuneric, ziua mare, căci ne lipsesc cu desăvîrșire
gazetele. Nici o gazetă, dar absolut nici una nu
Pătrunde la noi : trăim izolați de restul luinel. Ie
niult mal rău ca în autocrata Rusie, undo se cenzurează numai articolele, sau părți dintrînșele, pe
°înu la noi Ie oprită presa ou dosăvîrșîre. S-a înîmplat să căpătăm o gazetă adusă , de la Iași sau
ucurești, dar imediat polițiea a amenințat cu aeaiarea pe cel ce va aduce sau îl va prinde ceUnd gazete.
în ce hal am ajuns, ioată în ce situație
”8 ă ne găsim. Chiar scrisorile mai suspecte sînt
n AZ?rfttG
fi°cretul lor violat... De aceea cores° p enta aceasta o pun la tren...
PaW 11 Mart.
1
Omega.
Grozăviile teroriste din Pașcani
4 a|
nOi?tr’ î?l aduc aminte de articolul «GroNordul Moldovei», apărut în numărul
n’°atru și unde se făcea o exactă și
Bântă istorie a celor petrecute la Pașcani ou
113
ooaziea răscoalelor țărănești. Acolo s-k vătut pur
tarea dreaptă a lucrătorilor, cari n-au avut nici
îa clin,
jn mfnecă,
“*
, cu provocarea răscoalelor
tî5r»n
Oc»Y cși; a
« n
u,n. singură vină, dacă Ie o Vină,
țărănești
căror
nu poate fi alta de cît aceea că au făcut o fru
moasă manifestație de... „simpatii" ofițerimel aro
gante, necuviincioase și brutale aflătoare iu gara
de acolo.
Această ofițerime a căutat să se răzbune de afrontul suferit, și i-a fost ușor în acest timp de
teroare militară, cîhd pretutindeni domnește bunul
plac cazon. La PoșcanI în special domnește pro
priu zis dictatura militară. Casele oamenilor slut
ocupate de armată și transformate în cazărmi, după ce rdulte din Iele au fost devastate de soldați.
Pe de altă parte administrațiea de acolo, în
frunte cu prefectul județului, avea și îea uh mare
necaz pe lucrători și căuta să-și ia revanșă.
Acest complot al autorităților militare și civile
a adus la arestarea bașbuzuceasuă a 12 lucrători
ceferiști din Pașcani, care îeate un adevărat atentat criminal,
Acest atentat a fost săvîrșit în ziuă e 27 Mart,
cînd au fost arestați următorii lucrători: Condrea
Gh., Cristofovicl Tudor, Dumitriu Alex.'. Ender
Em,, Ffttu Gh., Jonoleak Vladislav, frații Ma’noliu, Păltinaș Nicolae, Petrescu Gh., Pop Petre și
Vîlceă Carol.
■
Dar lucrurile nu s-au oprit aici, la arestarea
pură și simplă. Călăii voeau să so răzbune com
plect, acum cîhd nici un ordin și nici o autoritate
superioară nu-I mal supraveghează. De aceea lucrătoril ceferiști arestați au fost duși peste noapte
unii In arestul primăriei, alții în arestul jandar
meriei și aici au început cele mal groaznice și
mișeleștl torturi.
i '• ‘
'
Lucrătorii ceferiști au fost luațl la bătae și bă
tuți în modul cel mâl crîncen. In special cei din
arestul‘ jandarmeriei
J *
I au fost loviți cu o brutalitate
fără margini, uhipluțl de sînge, jăeațl jos aproape
morțl.
Unul dintre lucrători Dumitriu Alese, care nu
mal putea să rabde bătaea și
fi care protesta, a fost
amenințat
'~L~k de -*
cătră
i“w un domn
J
’locotenent cu revolve
rul. I s-a, spus lucrătorului că va fi împușcat dacă
nu se va lăsa să fie bătut. Tot acest lucrător, opunîndu-se la arestarea sa și spunînd că nu poate fi
arestat de cît în baza unul mandat de arestare, a
fost lovit în cap capătul pușteî șidoborîtla pămînt.
Din cauza acestor schingiuiri unii lucrători au
leșinat, altora li s au produs răni grave, unuea i s-a
rupt o mînă, etc. Iei au fost siliți apoi ca noaptea să
doarmă în cotețe umede și friguroase șilerau ame
nințați cu împușcarea ]a cea mal mică mișcare.
A doua zi procurorul Tufescu și inspectorul co
munal Softa le-a luat interogatorul.
La acest interogator au fost aduși pentru a fi
ascultați și dțl lucrători, nesindicațî, cari făceau
înainte parte din , atelierele C. F. R.
Așa de exemplu a fost adus d. loan lonescu,
care a fost silit de d. Softa, inspector comunal, să
declare că cel arestați sînt instigatori. Cum acesta
n-avea nimic de spus, d. Softa i-a propus bani,
slujbă... Așa a declarat chiar d. lonescu
Bine înțeles că d. lonescu tot nu a avut ce să
declare. Inspectorul comunal l-a concediat furios .
�114
REVISTA IDEE!
fjpnnîndu-l: *Lasft, vel avea de furcă cu mine».
ChJtar în acea zi e-au făcut percheziții pe la
casele fie-căruea dintre lucrătorii arestați. Nu s-a
găsit înse nimic compromițător la Iei. Ce-va mal
mult: la CriștofovicI s-a găsit în casă portretele
prinților moștenitori, cu toate că lucrătorii sindicațl lerau acuzați și de antidinasticism.
La club e-au găsit broșuri și s-au confiscat anume broșurile economice scrise de d-nu V. G-.
Morțun.
. ;
1
■
Cel mal mulți dintre lucrătorii sohingiuițl lerau
într’o stare gravă, lei au cerut să li se aducă
doctorul cașei lor de ajutor, dar și acest lucru li
s-a refuzat.
Ieri, 29 Mart, au fost transportați la Fălticeni,
pentru a fi înaintați parchetului.
Cînd au fost aduși pe peronul gărel Pașcani,
gara întreagă a fost înconjurată de trupe, nepermițîndu-se nimănui să se apropie de cel arestați.
Nici soților nu li s-au dat voe să se apropie de
bărbații lor.
Parchetul de Fălticeni a lansat mandat de are
stare contra 10 lucrători ceferiști, și anume: Ender,
Fătu, Condrea, Dumitriu, Pop, Scarlat Dumitriu,
Petrescu, Cristofovicl. Toți au fost depuși la Făl
ticeni și vor fi dațl judecățeT pentru... „insulte Ia
adresa regelui și a familiei regale“.
Ast-feliă stăpînirea nu se oprește în loc. Orga
nele Iei de apărare lovesc fără considerație. Iele
nu se gîndesc că în definitiv .cel cari vor suferi
de pe urma acestor lovituri vor fi tot acel cari
le dau și nu cel ce le primesc pe nedrept...
„Romînia Muncitoare"
do la 25 Mart, și 8 April 1907.
CULEGERI DIN „CARTEA DE AUR»
iau
«Sentințele aurite ale luT Hoangti-Xaor
Unul dintre cei șapte-zeci și doi mai de samă
discipoli aî înțeleptului rege al literilor, al lui
Confucius, atingatoare de drepturile omului.
Bucată dintr'un autor chinez care a trăit
cu 500 de ani înainte de era creștină, co~
municată lui Leguat, protestant francez
izgonit prin revocarea edictului de la
Nantes, comunicată de cătrăun misionar
jesuit, aflat la Yava, unde Leguat ajun
sese după o mulțime de peripeții... Leguat...
Călătorii și Aventuri, tipărite la Amster
dam în 1708, tom. II, pag. 104—113.
Adu-țf aminte, spune Hoangti-Xao într'un
loc, o Xanlungj adu-ți aminte că legea ra
dicală și fundamentală ieste ca toată lumea
să trîteasea și, dacă se poate, ca fîe-carc să
trăeascâ fericit.
Adu-ți aminte, că dreptul ori-cărel creaturi
omenești, care a prtmit darul de vieață de la
înalta și slăvită putere, ieste ca să se bucure
de tot ce buna și înțeleaptă natură produce
mai tolositor deasupra și dedesuptul lumef.
Adu-ți aminte că singur marele și slăvitul
A-tot-Puternic a făcut toate pentru toți: penfau a susținea desfăta orl-ce suflet viețuitor.
Pentru ce dar, o Xantung, ți-ar rezervat
pentru tine păunii și struții, pe cînd sărmanul
om cum se cade, Ken-Han, născut sărnr jtr’un sărac ca și Iei, feste cîte o dată «
să pască cu cămilele vîrfurile mărăcin’]Voit
Au crezi tu oare cum că bunul vînat
dele.cele bune, peștele bun, numai ne1?*'
tine fost-au lăsate, lear nu si pentru iei ?'n
ce atunci, mă rog, nu Ji.al apropriat și
sănătos, care dezmiarda minunatele coaste 1
Honanulul, sa nu ingădul poporului nenoroc ?
sa-1 respire, de cît după ce va fi răcorit lob i
plămfailor tăi, precum se pare că al voi
acest biet popor să nu se nutrească, de-asemeră
de cît din escrementele tale. De ce n’ai Inel ’
oare și Soai ele cel mîndruși dătător de vieatl
în parcul și fa palatul tău, numai pentru fo
losul tău, nelăsînd aceleea-și populații, al cărui
sînge par’că nu-l de aceea-și culoare cu-al
tău, de cît lumina cea mohorîtă a celei mai
mici din planete? Știu,o Xantung știu de ce n’al
făcut lucrurile astea: pentru-că în putință nu
ți-a stat să le faci. Mînele tale lungi au fost
prea scurte. Tu Iei cu îndrăzneală ceea ce
poți lua și lași cu mărinimie ceea ce feste prea
sus ca să poți tu atinge.
Lui Ken-Han îi ieste foame și frig și n‘are
nici bani, nici meserie, nici sănătate. Toți îl
alungă, îl părăsesc. Spune-mi tu, care țiicîrma
ocîrmuirei, tu a cărui menire ieste de a purta
de grijă poporului și care iești plătit pentru
asta, ce-fiștepți de nu te grăbești sâ-1 ajuți?...
închisorile gem de oameni ca iei: lei sau părințil acestora au fost sărăciți ori lăsați în
sărăcie de tiraniea publică sau .tiranica parti
culară. Iei sufărț lîngezesc, trag să moară.:
Femeile, și copiii lor sînt în desnădăjduire.
Ce aștepți tu, stăpînitor al poporului, de ce
nu scapi pe acești amărîți?
Ken-Han, redus la extremitate, a căzut pradă
ispitei firești ca să nu moară de foame: lela
furat o pîne pentru care l’ațl pedepsit foarte
aspru. Ați săvîrșit inse o îndoită nedreptate,
o voi, cari purtațl frumosul nume dc părinți
al patriei, n’ațl ajutat pe nefericitul gata să
moară și l’ați lovit fără milă...
Faceți legi, asemenea legi, ca nici un om
să nu fie în primejdie să moară de mizerie,
și, pe urmă, da, puteți aplica cît de cu mare
asprime legile celelalte în contra acelor cari
uzurpă, cari despoae... Dar ce-i aceea mizeri6r
Voi nu știți despre asta nimic, voi can mnotați în blelșug și-n plăceri. Voi credeți tara
îndoeală că numai acela ie mizerabil car®
se pare flămînd ori de irig amorțit. A-țIpu
totu-și să vă dați samă, c’o hrană proastă, c
nu-l atîta de bună, și că lipsa de ajutor
voite mari, pe sărac îl sleește, îi întrI^t0 ae
sufletul, îl face să lîngezască cît se po
dureros și-1 duc încet-încet lamormm1...
cîrmuitori, voi sînteți adesea de vina■ Jci.
catete săracului, după cum pricina n
rilor lui sînteți voi...
necesară
Ieste o legătură și o dependmță
între anumitele legi așa-că una presup'
eîntr’atîta pe alta, în cît aceasta nu P ‘ feiju
xista, dacă nu se menține și cea lana. e_ar fi
legea care oprește de a-ți însuși cee
REVISTA TOBEI
întemeează pe altă* lege, după
- din
j.-_ pricina
•
; ni fllt,1-ea’enT nu
cuvine sa. pleura
bocitei sărăcii-.
' 0t?D ■ ‘ nuternicl seniori, zice ieară-șl filoM»r\
boli sîngeroșl și neînduplecate
> ° îndibatnic1’ nesățioși, mari și puterl’Pil%Vnrî cari v’ați făcut cu mîndrie stâpîni
nic1 la nee nu îera mal mult al vostru de cit
pe cț0®
carj nu da ți înapoi ceeacestrăal a!-t0Litri au rășluit fără dreptate și fără
0,0511 rin care lege a fîrei sau echităței creJ^’ca voi trebuie s’avețî totul și ceilalți oa-
■“y Vaieți acuma aplaudați, iluștri scelen°iear oamenii de bine pe cari voi sau pă’ a al căror urmași sînteți, i-ațl prăpădit,
1 cu Mtt
Pămînt
treceți în palan' Vnelo voastre aurite. Dar în curînd nevred| 'cele voastre de suflete nu vor sluji de cît
! nJ umfle spinarea broaștelor, și săracul care
orețuește mult mal mult de cît voi, și care
Ie acum asuprit, vă va zdrobi... Fie că proj nriile t!lle mijloace sau acele ale părinților
■ ui te-ar fi îmbogățit, o Ti-Fa, pentru-că dintr’o mie de bogați, abiea doar unul ca să nu
■ fio uzurpator sau fecior de uzurpator, fie că
poate" norocul și comerțul cinstit ți-au îngră
mădit atîta aur și pietre scumpe, află că
blelșugul tău nu Ie de loc numai al tău, și
că bogatul, chiar acela îmbogățit pe drept,
îefelbar, cînd lasă în suferință pe cel sărac...
0, ee amar mi-i cînd privesc înnaltul și
bogatul munte de Kenang-Si, care Ie în fața
* colibei unde mă adăpostesc. Această strălucită
bucată a globului pămîntesc, ie toată acope
rita de pășuni minunate, de spice de aur, de
in, dezărzățel, de cedri și plante mirositoare,
iu mijlocul cărora mișună-n toată voea păsă
rile cefe mai frumoase și mai minunate la
gust, Zibetele parfumate aleargă acolea în
ch’durl dimpreună cu zveltele capre negre și
cu țapii cei zburdătorl, lear sinul acestui
munte fermecător îmbogățește Occidentul de
rubinuri,de ametisfe și de safir... Dar oare cine
srapînește această mică lume, plină de vrajă,
trei șute de familii lerau odinioară răspînne aici, se bucurau de lea și trfieau aici feNcite, cînd nobilul bandit Xao-Ti-Cao, sub
Le, e u§oare hrăpirei sale, găsi mijlocul,
dom ’®Oriea k”’ de a alipi la vechile sale
cfl<sfAniI-Lu°Pt-sP1‘e’'zece sau două-zecl din aDjj
moșioare. Ye-Vam, fiul său, puse
ani t Ae, a^e tre'i-zecl, și în șase-zeci de
Unîilîr eJe ^mășiți ale celor trei -sute de
căpătata și nerefet
muntele întreg în minele maa5^ se
care, prin dreptul regal, că
I I’mțiî 2-e?»și alergînd după glorie, ca și păCUto & în,6hHi totul...
! Ti'Hohn*o’?buil^ază aceste bogății ilustrul
I ’fc’feuhiJ î îngrijește împărătește de cîinl, de
j
de n’ v Sa e
de prietenii săi. Aruncă
' ^UReă tn1Ci UQ rost» risipește fără să se gîni veșnie îrl eer.cul cîtor-va săcături, Cari sînt
• ^gătul
lui, fără să-i pese nici de
dracilor, nici de cererile creditori-
115 ‘
lor săi, nici de nevoile oamenilor de bine.
Ti-Hohai are sufletul larg : urăște tot feliul
de lașități, de micimi,, și nu jăfaește de cît în
mare senior...
O, rodnic și gingaș munte, ochii miei nu
pot să te privească, fără. să verse Jlacrămi.
Dar încotro să îndrept acești ochi, ea admi
rarea să nu fie zugrăvită cu vre-o durere ?
leată de ceea parte, întinsul și veselul plata
Ocomsiao, din care, un ocol drăgălaș al flu
viului Hoang formează o peninsulă, care tot
așa-I prada unul prea nobil senior, al seni
orului Kuim-Pha, care cu lotul dimpotrivă
generosului risipitor Ti-Hohai, nu ridică aurul
minelor din Si-Ghem, de cît ca să facă altele
noi în lăzile șale de fier. Priviți scheletele în
fiorătoare, cari Urăsc fără de voea lor vechiul
lui cai desfăcut. Uitați-vă , chiar. la iei, cu
fața-l slabă și speriată ca și cînd neînduratul
Tartor ar sta gata să pue mîna pe comorile
lui. Nobilul Kuim-Pha și a însușit, în sfîrșit,
de aproape cincianl, toată minunata moșie
Ocomsiao. lear neîndurata cange a executo
rului a și aruncat corbilor mai mulți neno
rociți, cari, despoeațl de învingătorul acesta,
au îndrăznit, în lipsa lor fără margini, să reea
cîte o mică părticică din ceea ce li se răpise.
Dc m’aș urca pe culmea lui Ki-Geon, ori
de" m’aș duce pe coasta colțuroasă a înpalțului
Can-GheHu, și de-aș privi de acolo spre bo
gatele ținuturi, cari se întind pană la mare,
pretutindenea aș găsi tot cuceriri de astea...
Tu iești prea mic, universalule pămînț, pen
tru ca să astîmperl pofta unui singur om
zmintit și trufaș...
Filosoful Yeman-Xilin, care afară de cruda
și caraghioasa necesitate,duce, retras de lume,
o vieața liniștită, ar cultiva bucuros o plăcută
livadă, cu să respire aerul răcoros, la umbra
vre-unul smochin, pe care să-1 fi răsădit sin
gur iei, și să asculte acolea fn unele clipe me
lodica cea dulce și cea curată a armonioasei
privighetori. Ar împodobi bucuros acest mic
raiu de cîte-va straturi de flori, ar cultiva acolea ctți-va stupi de albine și ar face să șerpuească prin Iei vre-un pîrăuaș cristalin, în
care ar putea să se curețe, să se scalde, și pe
care ca drept răsplată, nu l’ar fi despoeat nici
o dată de peștișorii cu cari natura l’ar fi nzestrat... Sătul de deșertăciunile lumei, pe care
o cunoaște din experiență, dacă din peștera
singurâtățel sale, ar putea să meargă în voe,
ca să-și mal lee imaginațiea-î obosită, în ase
meni cuprins, și să-și recîștige aice pierderea
spiritului său pierdut în studiu, ar mai adă
uga, fără doar, cu chipul acesta, ce-va la mul*
țămirea viețeî sale, și, plin de cel mai mare
dispreț, pentru mulțimea smintită, care aleargă după himere, ar gusta acolea, fericit,
cîte-va noi și folositoare plăceri. Dar tot pa
rafatul Ie năpădit, totul ieste acaparat. 11 stăpînesc cel mari și nu mai rămîne nici un col
țișor pentru lei. Va trebui chiar să cumpere
foarte scump pe acela pe care mormtntn-1 va
în curînd să-1 ocupe...
In Romfaeșto, de Maria Pamtile.
�HEyiSTA IDEE?
116
117
LIBERTATEA DE CONȘTIINȚĂ
și '
Practica Constituționalii
Ne grăbim a aduce la cunoștința cetitorilor? noșțviy întocmai, un document cbnfidențidl, adresat,
în parte, învățătorilor noștri din țară, document
care face fală atît civilizației noastre, grijei de
cel obijduițl, cît și perspicacităței, pătrundere^ cti
care Ieste caracterizată opera noastră,documept care
ar fi păcat să rămîe confidențial... Orl-ce comentar, din parte-ne, da prisos, peiitru-că opera
'■ noastră, ca alta ori ca nealta, Ieste vădită, Ieste
de față. Atît ani avea doar a adfioga, că față cu
atare demers, și negreșit și cu altele tot de acelaș
falju, emanate de la alte autorități tot atît de su
perioare, frustarea sau pe numele col adevărat
furtul Revistei noastre de cătră poștă și de cătră
alte organe prin filiera cărora trebuie să străbată
în țâră, rămîne un lucrii cu adevărat de prisos,
ca să nu zicem ou adevărat odios.
P. M.
ROMÂNIA
București, 3 Dec. 1907
CONFIDENȚIAL
va confunda simplul fapt al cilirei ac<islei re •
cu impărtăprea, din partea învățătorului,
F™)"Revista Ideei11 - ca orice revistă anarhiste
'
având ca țel distrugerea ori-căVel organizații f
gale de stat, faptul abpnărei la ea ar
privii ca o încurajare tacită, din partea d-voaslr'
dată anarhismului.
'Jn
Sunteți abonat la «Revista Ideei> ; din această
pricina, pentru motivele de mai sus, vi se
cunoscut că noi nu aprobăm aceasta, șl
inv
inu.
tăni să încetați a. o primi.
p. Ministru, A. Lupu Antonescul
Director, Sp. Popescu
O SCRISOARE
Scrisoarea de față n’ar mal fi văzut poate
lumina, dacă n’ar fi fost din nou în discuție
în anumite sfere conducătoare, rostul revistei
noastre în diferitele pături, cu chlemare de
a avea o înrîurire hotărîtoare în astă țară.
Fără a fi unica de feliul acesta, scrisoarea
aceasta le tipică. Ceea-ce ne-a și determinat
a o reproduce în coloanele noastre.
P. M.
Iubite Domnule Mușoiu,
Ministerul
Instrucțiune! sl al
Cultelor
Am cetiț pană acum numai trei numere din
excelenta D~tale revistă. Nu pot să-mî închipui
Dlrcc(lunau
că mă voia sătura vre-o dată de sfiitele iei
Invățfimtnlulul primar
principii. Cunosc că prin îea se umple golul
Normaî-primar
din sufletul mieu, și, tînăr cum sint, îmi oa
întregi educațiea mea socială în spiritul in cart
Bluroul B.—Seria A.
iera croită de unde nu știu.
Simt speranța binelui comun aproape de
Domnule,
mine și par’că aș putea să mă prind că in
îndeplinirea rolului social al corpului didactic, curind se va ajunge acolo unde țintim. Dato
încărcate—
de nereguli
cum se știe, atârnă între altele și dc perfecționa- rita atmosferei -----------; . sociale, in
re plutește
niuiwfp ideea
iflppn iRpnixfp.i
Ideei»., principi
nrincipiiit
roa sa continuă -atât in ceea ce privește pregătirea care
^Revistei Ideei>
profesională cât și al cullurei gener-ale. Din acest
sănătoase merg atîta de grem
cînd printre cei ce o intimpină o ințeleg sin
punct de vedere, Ministerul chiar ajută, în margenile posibelului, tendința către perfecționare a cer, fața lucrurilor se schimbă. Șinlem in £
membrilor -corpului
corpului didactic.
didactic.
'
poca cînd ieste frămîntarea cea jnai afurisiw
membrilor
Mediul
Mediul social
social însă,
însă, in
în care
care trăește
trăește corpul
corpul didi- de principii neghioabe, formulate de niște cran
daclic rural, n creiază acestuia nevoia oare cărei rău
r~" croiți, ai unor
---- - ajunși periculoși
«driW/wi.
Pe cit .îmi va fi cu putință, vom cfiulaj
îngrădiri de prevedere: el nu poate fi abonat la
ori-care revistă și deci- nici la «Revista Ideeis>, dau sprijinul cerut nu de D-ta,aî
revistă condusă de cunoscutul anarhist P. Mușoiu; ci de principiile și norma ce dai Reyis ■
. ruiar aceasta între altele și pentru următoarele mo pană acuma riam putut face. ninfic>
n’am avut. Da,
nu-mi tu
ie trușine S°P
dnt
'JU, 11U-UU
tive :
sociefăței, și leafă o proba w. până
1) Învățătorul
învățătorul are asupra sa ațintite privirele Șinea icsie. a. i mult, cișligă prea puțin.
tuturor celor din jurul său și-i sunt analizate și muncește
prea Rămîn credincios al IdeeT
cin(i
interpretate toate mișcările ;
Un Invățăior
2) Abonarea la «Revista Ideei» nu poate ră
________ Diploma» al ȘconleT de Iniitltolo»mânea necunoscută țăranilor știutori de carte, cari
n'au încă puterea de discernământ și deci de re
zistență la cele cuprinse într'o revistă anarhistă ;
Către tineri, pe hîrtie mai bună; 50 banici din [potrivă,;
Dumnezeu și crearea-1
20 bani. Marx:50£
en. . ' i
Materialismul
economic :alIuTKarl
3) Fondul sufletesc dl țăran-lui e, in primul
Cele două morale, de C. Dimitresca-lași - 50 D
loc, religios; iar învățătorul, având prin lege oblioația de a contribui la sporirea fondului moToate minunate lucrări de convingere, de eud’1’
rai-religios și. național al sufletului țărănesc, se
pune într'o situație falșă când ișl îndreaptă acDe cerut la Revistă.
\inneu sa în această direcție, întru cât ignorantul
DIN PUBLICAȚIILE MAI DIN URMA ALE M71STE1
Cooperație și Manufactură
expus în cele două studii anterioare, fenomenele
• *?<•« cari’au dat naștere modulul de producție capila• > Am arătat cu ce elemente și în ce mediu a putut
x a dezvolte acest mod de,producție: care ni se arată
mul din cele mal mari popasuri ale evoluț’el putori.G“ inductive’. Vom începe să studiem acuma cari au
"Informele unei asemenea dezvoltări.
Punctul cel de pheare Ie pur și simplu mărirea vehinlul atelier : condițiile tecnice aflătoare dintru-ntăl nu
C nfttă nici un soiu de-noire ■ deosebirea Ieste din capul
torului numai cantitativă. Încăperea atelierului meșteru
lui corporației sau breslei, mărită, un număr mal mare
Ha lucrători, muncind la o lai tu, în acelaș local sub concerea acelueaș antreprenor, spre a produce acelaș soiă
de mărfii, leată în ce formă apare modul de producție ca
pitalist: munca îmbracă forma cooperativă
p Înainte de a înainta mal departe, ponte că-I de n6voe
de semnalat o confusie care se face adesea, după cum
fie-enre a putut să observe. Cuvîntul cooperație are un
înțeles general și un înțeles particular . pe lîngă ideea de
acțiune în comun, pe care cuvîntul acesta o are în sine
în înțelesul său general, se alăturează, într'o accepție par
ticulară, ideea că această acțiune în comun se efectuează
sau are loc cu mijloacele și-n folosul, cînd Ieste cazul,
celora ce lucrează-mpreună. Cătră soiul de asociație pe
care-1 reprezintă cuvîntul cooperație, în înțelesul din urmă
Ie dus orl-cine cu osebire să se gîndească, pe cînd cuvîntul acesta Ie întrebuințat acolea în înțelesul său ge
neral, în înțelesul său, în afară de orl-ce idee accesorie,
de acțiune a mal mulțl indivizi, cari lucrează-mpreună,
a’e căror șilințl sînt întrunite pentru un scop comun.
De-o cam dată numai prin faptul substituirel caracteru
lui colectiv al acțiunel munceî în locul caracterului Iei
izolat, au loc unele modificări în rezultatele munceî, fără
ca măcar procedeurile de executare, mijloacele de muncă,
aă ii îndurat vre-o schimbare.
In orl-ce ramură de industrie, se găsesc lucrători escelențl, lucrători răi, alții nici buni,' nici răi: comparațiea
acestor diferite grade de-ndăniînare dă un grad de îndămînare mijlocie de care se depărtează mal mult sau mal
puțin lucrătorul cel izolat. Ar trebui să fio o întîmplare
nepomenită ea cinci patroni, bună-oară, cari ar ocupa fie
care cîte doi lucratori, să realizeze, într’aceea-șl măsură
de timp, aceea-șl cantitate de marfă: vor avea loc deose
biri de cîștig, izvorîte din deosebirile de îndămînare a
lucrătorilor: dacă un patron va putea săcîștigemal mult,
colnlt va cîstiga mal puțin de cît-s’ar potrivi cu gradul
mediu do-ndămînare. Aceste nepotriviri individuale nea
părat că dispar, deosebirile de îndămînare se compensază
dc îndată ce se întrebuințează mal mulțl lucrători: un
Patron care ar ocupa zece să zicem, va scoato din munca
lor, cu toate că fie-care din Iei s’ar depărta dc mijlocie
mal mult sau mal puțin, de zece ori mal mult de cît ceea-ce
torța mijlocie ar îngădui să se scoată. Așa-cfi, în de-obște,
numai cel ce pot face să coopereze un oare-care număr
in sta^d1?
fi0 a8’BuraP de a nu fi, pe pieață, puși
d
de altă parte, atelierele, clădirile și alte mijloace
JLP’f°nucțic slujesc, în acelaș timp, la mal mulțl JucrăJV mtrebuințarea acestora’ajunge comună: Iele sint
a
mari. O încăpere în care an a fi instalați douăne țesători cu 20 de războac trebuie să fie mul spațioasă,
Dar
de cît acea menită a cuprinde două războae.
torr c.°nsțruirea a zece ateliere pentru doufi-zecl de țăsăUn'' lucnnd doi cîte doi costă mal mult dc cît cea a
h d a 8?n-ur care să slujască dintr’o dată la două-zecl.
de r>r
valoarea mijloacelor comnne și concentrate
hmSIu CV° Ie maI niică de cît valoarea mijloacelor de
Mai
ImPrM«ate, deosebite, pe cari Iele le-nloeuesc.
noi a? v? ac0astă valoare mal mică se întinde asupra uPentrn «
relativ mai mari de produse, și, priu urmare,
ittidSLv*0"9’ îe 9’ maI mică. Această împuținare sau
nefloin?» Ghcltuell în fabricarea unei mărfi, de care bemijion^i ^P'tal’stul nu provine de cît din întrebuințarea
8h Jlor d® producție în comun.
, ,
efecte n,UCQer^m acuma, pe scurt, cele mal de căpetenie
Duna - C00P®răreI.
i cum puterea de atac a unulescadron sau puterea
de rezistență a unul regiment de infanterie se deosebește
cu mult de totalul puterilor puse în joc izolat de fie-care
din cavaleri de fie-care d-n pedestrași, tot așa totalul pu
terilor unor lucrători izolați se deosebește de puterea ce
se desvoltă de îndată ce aceștia funcționează împreună,
într’o accea-șl operație. Întrunirea puterilor individuale
dă naștere unei puteri mal mari de cît suma acestor. Intr’o mulțime de împrejurări ca atunci cînd Ie vorba, de-a
încărca un buștean colosal pe-o cotigă,treaba nu ar pu
’ tea să se facă fără cooperarea unul mare număr de brațe:
rezultatul munceî comune nu ar putea, ca în cazai luat
să-l atingă nici cum munca ind viduală a unul număr
oare-care de lucrători izolați Coopernțiea, cu chipul ace
sta, nu ajunge numaila mărirea la creșterea puterilor pro
ducătoare individuale, ci, afară do asta, la crearea unei
puteri noua, care nu funcționează de cît ca putere, ca forță
colectivă.
In afară dc această nouă putere, care-1 urmarea fuziunel sau contopire! mal multor puteri într’o putere comună
contactul social sngur produce o emulare, un îndemn
care crește capacitatea individuală de executare r ziua unei duzini de lucrători, cari ar munci împreună, va fur
niza. numai prin faptul apropierel lor, mal mult fie cît
două-spre-zece z le de lucrători cari ar lucra izolat.
Cu toate că asemănătoare, munca sau treaba fle-cărul
lucrător poate fi o fazS diferită a munceî de rzecutat, de
îndeplinit, de făcut Mulțăm'tă cooperărel. timpul cerut
de executarea acestei muncile s urtat. Ast-felhi. cînd
dol-spre-zece salahori fac un lanț pentru a transporta că
rămizi, de la temeliea unei clădiri până sus fle-carr salahor
execută aceea-șl mișcare, cu tnate astea operațiea ase
mănătoare a fie-cărul Ie o parte deosebită a mancei urcă
rel cărămizilor până sus.‘ cel doisprezece salahori ureînd
și coborînd fle-care schela, r’ar ridica cărămizile atîtade
iute ca cele două-zecl și patru de rnînl ale muncitorului
colectiv.
Cînd fie-care din lucrători are de executat una și aceea
și muncă sau și una la feliti, cooperarea lor poate să fie un
mijloc de a începe munca din mal multe părți dintr’o
dată, și de-a isprăvi în acelaș timp părțile separate ale
unul produs. O zi de doisprezece zidari, apueîndu-se tot
o dată de muncă în diferitele părți ale unei clădiri va îna
inta lucrarea cu mult mal mult de cît ar face-o două
sprezece zile ale unul singur zidar.
Aceste cazuri, în cari avem numai concentrare de silințl, în cari lucrătorii cari cooperează îndeplinesc o sin
gură treabă sau și treburi Ia feliu. alcătuesccea mal sim
plă formă a cooperărel. In lucrările comnlicate. nu mal
numărul cooperatorilor, conluorătorilor, îngădue de a re
partiza diferitele operații în diferite mînl, de-a face să fie
executate în acelaș timp, și de-a scurta cu chipul acesta
timpul trebuitor.
Momentele propice pentru uncie lucrări, ca, bună oară,
strîngerea bucatelor de pe cîmp pescuirea scrumbiilor,
sînt de o scurtă durată. Rezultatul așteptat, urmărit, nu
poate sa fie cu folosință ajuns de cît îngrămădind o cîtiine mare de muncă într’un interval toarte scurt, ceea-ce
nu poate fi nici c-un chip cu putință fără întrebuințarea
de-o-dntă a unul număr mare de munctori: cooperarea
compensază ast-feliti. scurtimea timpului dlspon biL
Cooperarea îngăduind să se întindă spațiul pe care cată
să aibă loc munca, se impune chiar prin aceasta pentru
unele întreprinderi, ca secarea bălților, ca irigarea pămîntulul. ca construirea de canaluri și drumuri. De altă parte
cu toate că măcrod spațiul asupra carul munca so
poate îndeplini ou folos, cu toate că întinzînd cu chipul
acesta scara producției, coorernțiea îngădue de-a scurta,
proporțional cu scara de muncă, spațiul sau intervalul
trebuitor pentru execuție» Vel. Acest efect îndoit, de-o
însemnătate considerabilă pentru a economisi chelțuclue
de prisos, so datorește îngrămădire! muncitorilor și concentrărel mijloacelor de muncă.
Jn toate privințele, prin Rjutoml cooperărel.omu. scapă
dc țărmurireaîn care numai puterea sa personală n înă
bușă acțiunea : cooperarea suprimă Îngrădirile jndividua. lilftțel si dezvoltă puterea omului ca spec'e.
De îndată ce are loc cooperațiea. conducerea Ie o con
diție neaparată de îndeplinire a munceî. Orl-ce muncă
socială, comună, cere o direcție oare-care, pentru u pune
în armonie activitățile individuale. Un muzicant, care-ar
ezecuta un solo, so va conduce Iei singur, dar o orhestra
are trebuință de-un șef. Această funcție de direcție, de
�118
REVISTA IDEEl
supraveghere, aparține acelui care, grație gologanilor săi
încape o întreprindere, aparține capitalistului ea capitalist:
conducerea în industrie devine atributul capitalului.
Cooperarea lucrătorilor salariațl nu purcede de cit de
■colo că capitalul, care le-a cumpărat puterea dc muncă,
fj ocupă-mpreună Legătura care unește funcțiile lor in
dividuale, se afla în afară de Iei, în posesorul de bani. în
Capitalul care-I adună. Speoulat:v Vorbind, combinarea
muncilor lor se arată ca planul -capitalistului: în chip
practic, unitatea corpului lor colectiv se prezintă ca un
efect al autoritățel acestuea, ca un fapt impus de-o voință
streină, care le-ar conforma actele potrivit țintei sale.
Lucrătorul Ieste proprietar al pulerel sale de muncă
atîta vreme cît îi negoața cu capitalistul prețul vînzărel,
și dînsul nu poate să vîndă do cît aceea co are, puterea
lui individuală. Tot așa Ie, cînd capitalistul, în loc de-a
trata cu unul, tratează cu o sută de lucrători cari ar fi
independenți unul de altul și pe cari ar fi liber să-I
întrebuințeze fără â-I face să conlucreze Cînd lucră
torul primește, în virtutea contractului încheeat, pre
țul puterel sale do muncă, primește totul ce poate cere
Capitalistul plătește, ast-feliii, fle-cărul din col o sută de
lucrători puterea sa personală de muncă, fără a plăti inse
puterea colectivă, acea putere nouă pe care o prilejește,
precum o știm, puterea combinată a celor o sută.
Ca inși aparte, independenți, acești lucrători sînt niște
inși izolați, cari întră în raport cu acelaș capital, înse nu
între Iei. Cooperarea lor nu începe de cît în actul de
muncă: de îndată ce figurează înse în asemenea act, Iei
nu-șl mal aparțin ]oru-șl: cîtă vreme cooperează Iei duts
de cît un feliii de a fi. al capitalului. Puterea producătoare
pe care o desfășoară salariațil funcțiouînd împreună într’c
țintă comună, se arată, ast-feliă, o putere .producătoare
a capitalului.
Din pricină că puterea colectivă a muncel 'nu ține pe
capital nici un ban, și că, de altă parte, salariatul nu o
dezvoltă de cît după ce munca lui aparține capitalului,
Iea pare a fi o putere cu care capitalul Ie înzestrat de
natura, o putere producătoare care' se cuprinde, oare reșede în Tel.
"
Dacă puterea colectivă a muncel prilejită de cooperație
apare ca o putere producătoare a capitalului însă-șl coo
perarea apare ca forma, forma particulară a producției
capitaliste.
Cu toate astea, cooperarea a fost aplicată, a avut loc cu
mult mal înainte de nașterea modulul de producție ca
pitalist încă de la începutul civilizației, o găsim la tri
burile popoarelor vînătoreștl, cum și-n agricultura unor
anumite comunități: o găsim mal apoi în lumea cea ve
che și în vrîsta de mijloc. Dar cooperarea în triburile și
comunitățile primitive Iera bazată pe proprietatea în co
mun a mijloacelor de producție, pe alipirea, ca cea a al
binelor de stup, individului de tribul sau de comunitatea
lui, ceea ce deosebește cooperarea aceasta do cea capita
listă. In vechime, oîrd prin simpla cooperare, prin numărul
muncitorilor si concentrarea silințelor lor, Asirienil, Egip
tenii, etc., putură să execute lucrări uriașe, cît și în vrîsta
de mijloc, putința cooperărel purcede dintr’un regim de
atîrnare a maselor, din acele raporturi imediate de domi
nare și servitute cari stăpînesc organizarea socială: coo
perarea capitalistă, din potrivă, presupune pe muncitor că
Ie neatîmat, că-.șî vinde liber puterea-I de muncă.
Istoricește, cooperarea capitaliști se dezvoltă în opu
nere cu modul de producție consacrat, întemeeat pe munca
izolata, mică cultură, mic meșteșug. Tot așa față de mo
dul de producție aflător, cooperarea capitalistă nu poate
să apară ca o formă particulară a cooperărel, cum de
altminteri le cazul: cooperarea-T aceea care arată să- fie
forma particulară a noului mod de producție, a modulul
de producție capitalist, lear acesta se-nfățișază ca o ne
cesitate istorică pentru transformarea muncel individuale,
a muncel zolate, în muncă comună, în muncă socială,
pentru socializarea muncel, pentru creșterea puterilor pro
ducătoare cu alte cuvinte.
. Transformarea, muncel izolate în muncă coh ctivă,
» ntarea de-o dată a unul număr dat de sala*a atelierul mărit, într’un cuvlnt cooperarea
ecenj? nlniind.? HPontan ca tnlrarea capitalului pe
tata tn
in. urina împrejurărilor istorice avăCb: pe a» t?aa
în două chipuri se nelre» «-o păru țțvu loc întrunirea, întrunirea în-
tr'un singur atelier, sub ordinele unul aceluoa-<?r
trepronor, a ,unor meșteșugari dfe meserii dîtaru1*
prin minele căror un produs, pentru a fi mîni • ’
Icra de nevoe să treacă : pe de altă parte, întruni*’
de meșteșugari dc-aceea-șl meserie, ocupați în n/ea
număr do-o dată, pentru a fabrica fie-care același
cru In ambele cazuri, cooperarea începu sub fn*,..
Iei cea mal simplă, sub forma de pură concentra
de muncă, cu personal și material, oameni si lupri5ț
cum furniza modul de producere stabilit; * de-aio
dubla origine a manufacturei.
e&
Curînd înse avu loc iu ambele cazuri o modificarn
esențială.
e
Să luăm, în cazul întâi, o trăsură sau o căruță, o
căruță tu mal întăi produsul colectiv a diferite lucrări
a uupieroșl meșteri independenți. precum; rotari
cioplitori, fierari, văpșițorl, etc Manufactura cărulărească i-a întrunit pe toți într’un acelaș local, nude
lucrează la o laltă și în acelaș timp Nu se poate
văpsi o căruță înainte de-a fi făcută, dar cum se fac
. mal multe de-o dată, fie-care lucrator are necurmat
munca-i particulară de săvîrșit. Acești lucrători do
meserii diferite, cari nu mai lucrează de cit pentru
a fabrica căruț?, îșl pierd încetul cu încetul îndâmînarea, și, o dată cu Ica, destoiuicica de a-șl exercita
meșteșugul în toată întinderea lui ; mărginit de alei
înainte la o specialitate a meșteșugului lor, îudămînarea lor îmbracă forma cea mal proprie acestei ac
țiuni rcstrînse.
In al doilea caz, să luăm pilda clasică a boldului
sau acului cu gămălie. Fie-care din lucrătorii întru
niți într’acelaș local, trebuea să tacă mai întâi boldul
continuînd să lucreze, în mediu cu doi sau trei ca
marazi, precum lucru atelierul de bolduri: cel izolat
în timpurile cele mal bune ale unei asemenea corpo
rații, într’adevăr, se socoteau, la Paris, ca la șase
sute de lucrători sau de calfe, la două sute de meș
teri. După asta, sub impunerea unor împrejurări exterioare.
-c..r;. bună
C- ~ oară ca o cltîme
mai mare de cît de
...............de predat într’un timp anumit, fie-care lu
obiceiă,
crător fu însărcinat cu o singură operație: așa-că
cele două-zecl de operaț'i trebuitoare sînt îndeplinita
de-o dată de lucrători, îndeplinind fic-care singură
una, în loc dc-a îndeplini fic-care cîte mai multe, pe
rînd. Această împărțire arătîndu-șl foloasele sale, sa
repetă și sfirși prin a fi o sistematică împărțire de
muncă. Din produsul individual al unui lucrător, in
sarcina cărui mal multe operații deosebite cădeau,
marfa devine produsul colectiv al unor lucrători,-Rr
plicațl fie-care la una din diferitele operații de de
taliu, de amănunt.
.
Origina manufacturei ne arată, cu chipul acesta o
dublă față. Purcogînd din cooperarea pe baza tecuica
aflătoare, manufactura are ca punct de plecare, cui
combinarea unor meserii separate, cari icu parte
fabricarea unul aceluea-șî produs, în care caz
obligă pe lucrătorii acestor meserii să nu mal c *
fecționeze de cît partea acestui produs care întră
în meseriea lor Specială. simpliflcind cu enip
cesta meseriile astea pănă la punctul de-ale
să nu mai fie de cît o împărțire particulară > P
ției de ansamblu îndeplinită de-o ir‘tl’unire
mun
citori, cari individual nu inal sînt de cit mȘ
*fj
tori parcelari,... cînd punctul de pl°carrț aP-aceea-sI
manufacturi Ieste întrunirea unor meșteri a
. e*fl
meserie: lea Introduce atunci împărțirea,
în meseriea aceasta, pc care o descomp
nunCtnI
ritele Iei operații, pe cari le izolează pânam P x ]Q.
de a face din fie-care funcțiea excluziva_
jar.
crător devenit cu chipul acesta lucr“*°LrAl pe de 0
In rezumat, după întemeerea manufact
»
deo
parte, diviziunea sau împărțirea .m.un„llh »orma cor'
sebitele meserii, asa după cum exista
atelier!
porațiilor, face loc diviziei muncel f b
„ si tn ade altă parte, diviziea muncel Ie întro
*meseru
cea-șl meserie, prin descompunerea a
în diferitele Iei operații manuale
. rx de po9ta'
Ca pildă, voiă cita celebra minufactu
seColU'
vurl Van Robais, din Abevill?,care laAîciso
lui al XVII-lea, întrebuința
sab
găsi diviziea muncel între diferitele m g|jtorie»
ac ateliere particnlarc pentru roUne, p
REVISTA IDEEl
■
'
•'
'
;
•
[
,
!
[
!
I
i
sforărie, urznlă. Aici se găsi diviziea muncel
0't°r’ tn nceea-și meserie : ast-feliii atelierele de tec^Lnrindeau, în afară de 3 supraveghetori, 200.de
^‘xfnrT G9 alegător). 79 curățitori, 153 scărmănătorî,
‘ fticătores0’ 14 bobinărcsei 22 frecătoare și perie61 „o 4 brodatori.
|0Kfiaearca diviziei muncel creată de manufactură
W!oc înse foarte încet. Dacă dezvoltarea, diviziei
Rre or in interiorul atelieralui, presupune concenD“Ha muncitorilor și acumularea uneltelor de proKie această dezvoltare urmează foarte aleneproîn- •
finirea uneltelor și întrunirea muncitorilor ce re«zintă. manufactura. Foloasele manufacturei aure
olat mai cu sama, la începutul Iei. din faptul caso
i.rra'pe o scară maî mare
din fftptul ca se tmrttinau prin asta cheltuelile de priăns. In secolul al
tvi-lea si la începutul secolului al XVII-lea, manu
factura ablea cunoștea diviziea muncel..
înainte de manufactură, putem doar zice, cum-că
diviziea muncel numai socială Iera,. Stările sociale
cari au procedat perioada capitalistă nu ne înfătosflză de cît o distribuire, o împărțire de indivizi 'în
jneaeriile particulare după niște regule, regiile fixe.
fltatornicite.
Această repartizare de muncă între membrii so
cietăți. sau. cum am zice, această divizie sociali a
munci ca și diviziea Iei de atelier, ca șl diviziea Iei
manufacturieri, pleacă din două puncte opuse. Mal
tatăl, în familie și, în familiea lărgită, în trib, o di
vizie se stabilește de sine, întemeeată pe deosebirile
do vrîsta si sex, și diviziea astă se întinde pe măsură
ce comunitatea se-ntinde, populațiea-I crește, pe măsură ce luptele între comunități aduc supunerea u-'
nora de citri altele. Afară de asta, în Geneza Capita
lului, am arătat cum naște si se dezvoltă schimbul de
produse între comunități: întemeeat pe deosebirea
mijloacelor de traiu a comunităților, schimbul ajunglndlntre astea o aficere regulată, consolidează dede productiePd?fer?tee face1 Viste Vinrf1 mȘ,le sfore
producții socifl e
’
?
mUrI ale intre&ei
deD±«P,°rflUri'a ,“e SfChim? OTeazS 0 di’'izie
119
piei, tăbăbarul le tăbăcește, cizmarul face din Iele În
călțăminte. In această, divizie socială de muncă, ca
și tn diviziea manufacturieră,, fie-care furnizază o
muncă specială, aparte, și produsul din urmă, In ca
zul nostru încălțămintea*, Ieste opera colectivă.» acestor lucrări sp'ecialo. Dar ce caracterizau lucrările
independente ale crescătorului de vite, ale Ubăearuluî, ale cizmarului ? Aceea că produsele lor, respec
tive, pici brute, piei tăbăcite, încălțăminte,slut mârfuri, dînsele se vînd deosebit, separat. Ce caracterizază aclim diviziea manufacturieră de muncă ? Aceea
că muncitorul nu produce de cît ojjparte dintr’un tot,
parte care, izolata, nu are nici valoare, nici nu Iede
folos, neflind prin sine o marfă: produsul colectiv
singur Ie martă : bucățile de slrmă de alamă, spre
pildă, frecate, subțiete, pregătite, tâete, ascuțite, pen
tru fabricarea de bolduri, nu se vînd separat: nu
mai opera colectivă a acestor lucrări speciale,, sin
gur boldul devine marfă, Diviziea manufacturieră pre
supune o concentrare a mijloacelor de producere In
minele unul antreprenor care să ție sub .dependința
lui diferite puteri de muncă: diviziea socială presu
pune risipirea, împrftștierea mijloacelor de producție
între un mare număr de producători n^guștorT, unul
de altul independenți.
Am văzut, în cele din urma, cum-că manufacturadupă ce debutează, după ce o pornește printr’o șime
plă concentrare de silințl, ereazăîn sînu-lo diviziune
de muncă cu totul deosebită de diviziea socială caro
într’ua chip genera] și' în grade deosebite existase
singură plinii aici. Să vedem actim ce acțiune a avut
această creație a manufacturel, diviziea manufactu
rieră de
asupra muncel
și muncitorului;
__ muncă,
—
uiunuci Bl
muuuiiuiuiui.
Z»X n.- —..<*------* _ »
- ’
Fie că
manufactura adună
la o laltă meșteșuguri
deosebite, fie că desparte acelaș meșteșug iu operații
aparte, Iea ieste pururea un. iorganizm ie producție
ale căruț membre sînt oam°nil. Așa-că, buna execu
tare mi încetează
de-a
atîrna
de* vigoarea,
minarea,
de iuțeala
lucră
tor ulaHn
mânuirea de-ndâuneltei .
sale: lear muncă trebuie a fi divizată ast-feUu ca
sale: lear muncă trebuie a fi divizată ast-feliu ca
dJun7USa,‘ie P“rtiCU'ari S‘ P°ati 84 118 eX'C“,,U
— C.———t* — *
oa
00. Xkk. WAW**l**»M
de-un
Știmlucrător.
că diviziea manufacturieră de muncă constă
întrebuințarea de muncitori cari, fle-caie, nu confecționeazA de cît o parte dintr’un produs, intr un
cuvînt, de muncitori parcelari, a căror întrunire com
binată alcătuește pe muncitorul cel colectiv.
Avîud mereu de exenutat apnm Br nn«n>ii«* nimnlăAviud mereu de executat aceea șl operație simplă,
muncitorul parcelar ajunge să o săvîrșască mai iute
de cit meșteșugarul care execută o serie întreagă «e
operații. Asemănată cu mpșteșugul independent munca
manufacturei, făcută de câtră muncitorii parcelari’
furnizază ast-feliu un mal mare proius-și în timp mi‘
puțin
: cu alte cuvinte ieste mal productivă
i
Meșteșugarul care are de îndeplinit diferit" ope
rații,‘trebuește s^-șî schimbe adesea cînd locul, clnd
instrumentul. Trecerea de Ia o operație la alta aduce
■
întreruperi în muncă, intervale nep'roducătonre ce
!
trec. Insînd pentru producție cu atît mai mult timp,
cu cît prin diviziea manufacturieră do muncă, des
crește pentru fie-care muncitor, numărul deranjărilor
s iu slingheririlor lui.
De Îndată ce părțile de muncă divizată ajung funcții
excluzîve, metodele lor se perfecționează. Cînd repeti
necontenit un act simplu și-ți ațintești flsnprfi-I pri
virea, încetul cu'încetul ajungi, prin experiență, să
atingi efectul util, așteptat, cu cea mai mică cheltuire
de puteri cu putință. Și cum diferite generații de lu
•
crători trăese. și muncesc necontenit în acelaș t'jnP
și în acelaș atelier, procedeurilo treeni^e dobîndîte,
găsite, ceca-ce numim rosturile meseriei, se grămă
desc și transmit: puterea producătoare a muncel
profesie după firește că Io adăogată prin asta.
„««POHnVr3»» aplrto?‘ °rg“niz’nd “nnoein
oest° d“ori,e Productivi tatea sau rod niciea muncel negreșit nu
* fi» dirizienflatoa re între diviziea muncel tn soci- atîrnă’ numai de Indămtn.area lucrătorului, ci și de
porfecțiea, de desăvîrșirea uneltelor luL O aceea-aT
An 1,0 astm n*unc(,I în atelier, nu împiedecă de uneltăî un cuțit, un ciocan, bună-oară, poate sluji la
' ’omi9>nreî în* dcosebîre esențtata.
1 *bdncta?°ta undo trCi aceste divizii sp arată maî izbi- mal multe operații: cu ctt aceste operații se deose
5CrGnna»°
unește diferite ramuri de besc, cu atît unelta M părăsește unica-î tormă, snfccotorul dc vite, spre pildă? produce divizîndu-sc în varietăți diferite, cari varietăți au fie
care o formă proprie pentru 6 singură treabă, cea
porturi de rchimb^contribiie^a
ac?s|e..ra"
rea muncilor izvorîte din nanid i^Tt'a’ soeclalizarile de vrîstă si wy
C PU' loclduI dm deosebiPiinonoo'-»<■»î»
j ,
ate ni»
*• l11 °e ? sine’ d’n condițiile materidivizinoP5?dUC*JeJ’ re8a^ele după cari s’a statornicit
BaiSrf?«n”CrI
soc'etate- fură baza diferitelor ortuar?d?n n ? e Deosebirile între funcții se acconocSoaL^’1 Ce maî mult’ sfîr?ind P™ a lu*’ în
reî eanz?^l,°^ suPn?T "nel stări de lucruri, ale că’sezIminfA
nP Ie cun°Șt°au, caracterul unor
Pcrioară a^«ma)«Da9te’ Parcese de Ia o autoritate suexista
Căjîn to;tte vechile organizări sociale,
taunflt BPnc,Va >de'\ faco» Ia un ffrad de dezvoltare
ia« de’ 0Pnn*trde?sebirI nestrămutate, și diferitele soCe,ora-sl nnVfl e Yen.ira atributiea permanentă aaJ°r» castelor*
de ’ndiv’îzl... leată originea clasemed & °ng,nca. corporațiilor.
Ptejurăriln corporativ al vrîstel de mijloc, cînd îm“tere de
cereau ° divizie de muncă mal
JJmiă, fie nrh,a afltttoare, se constituea o meserie
- Prin dnhil ®rearea unel corporalii cu totul nouă,
Re an*i înan » / U?eea v/,chT: meserii diferite nu
°!'Ranizaro>i « n‘runile într’acelaș atelier. Dar, dacă
rriicr, dîD_ o^porativă c-scluden diviziea muucel 4n
B°rJn oocietnfî PreȘâb5a dezvoltîud diviziea mesoriip? Jn^emeezp
dlvJziea manufacturieră neputîud să
ijh Iera ainr>c«'^aral de
acolo unde diviziea sociJ9.’ CW hp în* la 0 oare-care întindere. Și, din po-
�120
REVISTĂ IDEE!
mal proprie înse pentru asemenea treabă. Diviziea
manufacturiera înmulțește uneltele de munca, acordîndn-Io pentru funcțiile deosebite ș’ excluzivo ale
lucrătorilor parcelari.
" • , .
Aceste diferite efecte file diviziei manufacturiere,
cari ajung cu tontele la o mal’mare productivitate a
muncei, sînt nolate, în Dicfioiidrul de Comerț.
lui
Savary, edițlea din 1759 în termenii următori: «Cmd
o manufactură Io numeroasă, flc-care operație ocupă
un om aparte Un lucrător anumit nu face și nu va
face in tontă vieața-i do cît un singur și unic lucru.
Altul olt lucru* de unde'urmează că fie-care se execută'bine și iute, de undo urmează că lucrul col mal
bine făcut ie tot o dată și cel mal leften. De altmin
teri gustul si fasonul sau forma, se perfecționează
necesar cînd sînt la o laltă atîțl lucrători, fiind-că-i
greu să nu se întîlnească vre-unul în stare să reflec
teze, să combine si sâ găsască în chle din urmă un
mijloc sau de-a cruța sau economisi materie»; sau de
a scurta timpul, sau de-a aduco industriei mal mare
lîșfig, fie printr'o mașină nouă, fie priutr’o mănuiro
mâl potrivită».
„
\
Diferitele operații pe cari producătorul individual
al unei mărfi le execută pe rînd și cari se confundă
în totalul lucrului său, cer însușiri diferite. In una,
trebuie să desfăsure o îndămînaro mal mare, în alta
mol multă putere, în o a treea mal multă luare aminte, etc : acelaș individ înse nu posedă toate facul
tățile astea de-o "potrivă, în grad egal. Cînd manufac
tura desparte aceste operații'deosebite, pentru a le
Încredința unor lucrători diferiți, acești lucrători pot
să fie și chiar și sînt împă’țiți și grupați după facul
tățile cari precumpănesc la fie-care din Iei Muncito
rul cel colectiv posedă cu chipul acesta toate facul
tățile producătoare neapărate, cari nu se găsesc în
trunite In, muncitorul individual, toate facultățile pe
cari le în trebui n țază în chipul cel mai util cq
putință, individualitățile ce compun acest muncitor
colectiv neflind întrebuințate de cît la funcțiile cele
mal potrivite cu însușirile lor.
Diferitele funcții ale* muncitorului colectiv fiind mal
mult sau mal puțin simple, membre e sale, puterile
individuale’ de muncă, trebuie să fie mol mult sau.
mat puțin dezvoltate: astea posedă, ast-feliu, valori
diferite. Manufactura crează, cu chipul acesta, ca,să
răspundă erarhicl de funcții, o erarhie de puteri de
muncă cărei II corespunde o grada ție de salarii.
Fic-care act de producție cero o îndeletnicire de
care ic cipabil orl-cine: îndeletnicirea aceasta, ie
scoasă din operațiile de câpetepie de ncvoe, și pre
făcută inlr’o funcție excluzivă. Manufactura produce,
ast-feliu, în fie-care meserie,, în care dînsa se intro
duce, produce o categorie de curat salahori Dacă
dezvoltă o specialitate răzleață pănă la punctul dea
face dintr’lnsa o destoinicie peste măsură în paguba
paterei integrale de muncS, manufactura începe dc
asemeni a face o specialitate din lipsa orl-eărel dez
voltări. Alături de gradarea erarhică, lea loc, o divi
zare simplă a muncitorilor îu destoinici și nedestoluicî: abili și neabili. Pentru acești din urmă, cheltu
elile de învățătură tind să dispară: pentru întăf, a
ajunge mai.' mici de cît acele cerute de meșteșugul
cînd sc învață în tot întregul său : în ambele cazuri
lucrătorul vâ costa mal puțin, de unde adaos de
plus-valoare, beneficiu mal mare pentru patronul
său.
Fie c’ar face o specialitate din lipsa de dezvoltară’
fio c'ăr activa dezvoltarea artificială a unei dexteri
tăți sau iseusinți de detaliu, diviziunea manufacturi
eră duce la închircirea corpului și spiritului lucră
torilor : iea-i s hilodește, exercitîud afară din calc
cîțî-va mușchi In dauna restului corpului care s’atrofiazA prin ncuclîvitate: diviziea ăsta obosește orga
nizmul lucrătorilor, prin uniformitatea necontenita a
muncei lor, și le sărăcește inteligențe.
Cunoștințele, inteligența, de cari avea mnî mn't
sau mal puțin ncvoe meșteșugarul independent, în
manufactura, nu mul slnt de uevoe de clL pentru tocsPl°atărel : oștea ajung, la rlndu-le, o specîav' ^>u^er^e intelectuale se dezvoltă de-o parte, ca
st»
de alta: ceea-celucrătorii parcelari pierd
’ wnțentrează în fața lor, sub forma unej puteri
ftEVÎSTA IDfigf
străine, care-I domină, putere în slujba cănit
Manufactura mărește ust-feliii autoritdea, cîrn?-luI.
din care singdră. cooperație», după cum nm , c”i
făcea un atribut al capitalului.
Din
lucrătorul independent
„ capul locului,
---k
. pr>r i
rul, nu-șl
nu-șl vinde
vinde capitolului
capitalului puterea
puterea pe
pe munră
xnunrfi 2 0larul,
din pricină
pricină că
că mijloacele
mijloacele materialo
materialo de
de product!
produc»
din
lipsesc. Cînd,
Gînd, în
în loc
loc să
sa atfiplnensnfi
atftplnensr.fi un
un meateau
ineatemS’ 11
lipsesc.
să știe să îndeplinească diferi
diferitele
operații16 **
deplin, aă
tele operJa
contribuela
la'facerea
unul lucru,
lucru,lucrătorul
lucrătorulare*
ares“, Cttr*
contribue
facerea unul
de cooperarea
cooperare" unul
urm* număr
număr- mul
mul mult
mult sau
sau mai
mai nnV6
de
mare de camarazi, pentru ca singura funcție si
de ri
taliu pe care o poato îndeplini, sfi însemne, ce-v«
cînd, lutr’o verbă, dînsul nu Ieste de cît un aeeesnrt’'
caro, izolat, n’are nici o utilitate, nu poate trage nii
un folos cum se cade din puterea-I de muncă da
aceasta nu le'vîndută capitalistului, stăplnitorulul
celui mediu în care numai lea poate funcționa
folos. Diviziea munco! face din lucrătorul de mann
factură o proprietate a capitalului..
u‘
In rezumat, diviziea manufacturieră a munccl a.
daug-A, mărește productivitatea. Dar forma cănila'
listă sub caro această divizie îndeplinește creșterea
productivitftțeî și îu condițiile istorice pe* ouri le știm
această formă nu putea fi alt-feliu, flind-că mărirea
atelierului corporativ, transformarea muncei izolate
în muncă socială nu putea avea loc de cît prin miilocicea capitalului comercial sau eămătăresc, uzurar
care a intervenit în producție, forma capitalistă, cuni
zic, subordonînd produețîea la beneficiul, la folosul
antreprenorului, a posesorului de bani, nu crește pro
ductivitatea sau rodniciea muncei de cît în paguba
muncitorilor. Progres istoria, care nu-I înainte In
mersul economic al societățcl, diviziea manufacturi
eră a muncei șb modul de producție capitalist din
care purcede, slnt, în acelaș timp, niște instrumente
niște unelte perfecționate de dominare și de exploa
tare.
Iml mal rămîne a spune ce-va despre mecanizmul
general al manufacturai, ale cărui efecte asupra mun
cei și asupra muncitorului le-ain văzut
Manufa ctura prezintă două forme fundamentale cari
purced din nalura produsului, care îsl dațorefite con
fecționarea definitiv*, fie unei simple combinări da
produse parțiale, independente, lic unul șir de tran
sformări, de prefaceri, unele de altele legate.
Un produs moșiră, probă de prima speță, cari
îșl capătă forma definitivă prin o simplă adunături
de produse particulare, cari pot să fie executate chiar
ca meșteșugii i aparte, ieste ceasornicul, devenit pro
dusul social al unui mare număr de muncitori, ca
făcătorii de resorturi, do cadrane, de arătătoare, do
cutii, poleitori, aurari, etc.: ceasornicarul • ajusțeari
Îmbină aceste clemente deosebite și no înfătaS1*,**
ceasornicul gata. Dar aceste elemente alîo de <h'er,1
fac întrunirea într’acelas atelier a lucrătorilor cari
făuresc, cu desăvîrsire accidentală : lucrătorii 1»
I
miciliu, cari execută la Ici acasă aceste ^u,cr" a.
detaliu pe socoteala unul capitalist, economise .
cestul capitalist chelluelile de atelier. „8° 8“**® m
Paris cetim în dicționarul lui Savary. .despre c r*
vorbit o mulțime de calfe la domicilu, car
.
crează de cît să pregătească așa zicînd ae cn
pleascft mișcări Alții le deaâvîrșesc, le in”°,.lfflCtureI
A doua speța de manufactură forma ma
rjDir'o
desnvîrsilă, furnizaza produse
cari
stran e |S
wj.
iD
rânu&r^
serie de treptate mod.ficări ;: în
•m-----r"ntarfl —
duri sau ace
aeo de gămălie, spre
trece prin minele unei
mulțime
Fnnd
.
pLncsc fie-care o operație'
cr
‘ diterda
j:r‘
produse
in
lucru, toate
toate °Per',i1!!0lr'n âatf taerL
de ;u:
produse
in
lucru,
asl-feliă vedem iăcindu-se dintr acU»jre« vir !
datu.
_— ..2.
de metai,
firului de
metal, fasonarea
fasonarea capetelor?
furilor etc.
produsul
parțial
Cum le
i CU un.grad
Pșrlieu.-de
nu Ie de
cit un grad particuuu
— ,- u„pe,
3 xu
rel de îndeplinit, rezultatul muncei u _oC]Ca trd
punctul de plecare al mi’r,n0f altuea„Br0
toaro de muncă, pentru a domni**
ție parțială efectul util așteptat, Ic , auUL.
experimental, și mecanismul total a
f
121
»s»TinazA in nwd regulat do cît cu condiție», ca, și fonnoază iscusiți lucrițtori. Ace isl^ simplificare a
funcț*° .
anumit», să fie doblnflit un rezultat qnu- uneltelor do muncă și această forinare de mecanici
*rtumaf cu chipul acesta se complectează diferi- iscusiți, ambele produse de diviziunea manufacturieră
njit' JhiincI’ pot sâ Meargă fără de întrerupere, ala- îngăduiră construirea qcelor mașini a căror iatervetel° Această atîrnare imediată, In care muncă și nire, de lâ ’sfîrșitul secolului al XVlII-lea. făcu să cadă
lurL7tori se găsese reciproc unii față de alții, nevo- toate barierile cari mul stinghereau avlntul dominftrel
jnan ne fie-care sa nu Întrebuințeze de cît timpul tre- capitaliste.
p5un? la funcțiea sa, fâcînd chiar prin asta eă
hD,«flcă mărind produsul muncei.
In timpul perioadei manufacturiere proriu zise, în*
mtaritel® operații, cu toate astea cer lungimi de tr’adevăr, tendințele modulul d® producție capitalist
i n neegul®i furnizînd, prin urmare îu intervale e- nu ajung si se îndeplinească de cît cu totul in ch,ip
if do timp, cantități neegale de produsa parțiale : nedeplin. Ou toate cat după cura am văzut, ee crefntr’un ceas w
bună-darrt
un lucrător .va tăea
de *făcut
_____
-------——v azi alAturl de-o erarhie de muncitori o divizie simplă,
11 m iri mal multe bucățele de sîrmă de alamă, de între muncitori destoinici și nedestoinici, abili și
-°ld-n udul
altul ar fasona
fasona‘gămăhl.
gămălii. Deci pentru ca
ca ’fîefie- neabill numărul acestbr din urmă Ie prea restrîne
lucrător si pontă zilniciutroaga zi, să săvfrșască 1 cal dintăf fiind indispensabili, pentra-ca, știm, abi^foluâ*operației
lui
trebuie,
pentru
diferiteîe
’
opcjlos operație»
diferitele ope- litatea meseriei ieste baza manufaeturel. Dacă prin
l neegale durate, să sc Întrebuințeze un diferitdescompunerea meseriilor ce o efectueazA perioada
ratil J de
număr de lucrători.
manufacturieră tinde, reducînd timpul de învăță
Numărul proporțional cel mai potrivit o dată sta tură, uceniciea, tinde
scadă valoarea putere! de
bilit în niod experimental, in fie-care grup special, muncă, înLUnește în privința aceasta o stavilă In repentru o țifrâ de producție dată, nu se poate întinde giipul corporativ pururea în vigoare sa n'o uităm. Și
seară întreprindere! de cît sporind fie-care grup spe regimul acesta se străduește, între altele, pănă tu
cial proporțional cu numărul ce cuprinde de munci cel din urmă moment să *menție reg-flamentele de
tori. Aceasta sporire de personal aduce cu sine fi r învățătură cu o grijă foarte zeloasă, pe care nu pot
rește sporirea avansurilor
uvziwunwr în
m mijloace
unjioace de
ae pro.ducere,
prqaucere,
'■ să o'înfrîngi
manufacturiloi de
o infrîngi privilegiile hărăzite manufacturilor
jU yjnu»*! mi AcnhirA Tn »»nn Linii
-i*.
în
unelte *»•
și mal
cu. osebire îu materii prime. Cu cît
. Mputerea. regală.
De altminteri,
manufactura
w
• •»-.*a repet
uiuuuiaviiiĂi
dt cerc
diviziun011 manufacturiera dezvolta mal mult produc- on abilitate o îndăinînarc,
----- o destoinicie de muncă, lear
Uvitatea muncei, cu atit mal mare ieste cîtlmua ma această destoinicie trebuitoare nu poate fi dobîndita
terifior prime consumate într’un timp dat. Ast-fetiu
Ast-feîitt de cit- după oare-caie î'ivâță*ură.
teriilor
j
minimum de avansuri indispensabile capitalistului,
De.altă parte, în timpul acestei perioade, din se
intru a-1 pune in stare de a putea ,să
să lucreze, se colul al Xyt-lea pănă la epoca mare! industrii capi
pentru
ridică pe măsură ce forma manufacturieră progresazâ, talul n’are mijloacele să supue cu totul puterea de
"p"e
pe măsură ce crește diviziea manufacturieră a muncei mancă sub logea-I, care ie urmărirea nețărmurită a
Cum s’a ®r®at pieața internă, necesară scurgere!, clștiguluî. Revoltele luctălQr.lor stat foarte dese, și
produselor fabricate în cîlime din ce în ce mal mare se* aud To . mulțime de p Îngeri 1 iță de nedîsctpliuu
prin diviziea prin împărți]
_.i_
-țîrea manufacturieră a muncql? muncitorească.
,
Familiea țărănească
țărănească" odii
odinioară, fălirea, cel puțin înIn sflrșit, manufacturile n’au b ex ștența tocmai so
tr’o bună ]parLe, pentru folosința Iei personală/mate lidă. Cu toate ajutorările cele bănr ștî, cerșite și pipăite
I
mxu hrute,
ui uio, rodul
imuui luuuatui
prut:
riile
laboar.nl oaie;
sule: ica,
lea, prefăcea,
buna- de căa mal mato parte din Iele, <în toți anii, zice
oara pentru lea, îu vestminte, lîna și inul ce recolta,
recolta. Dicționarul lui Savary, vedem pe unele* eăztnd, pe
oară
0 dată cu manufacturile și cu trebuințele lor de ma cînd altele se ridică pentru a cădea și lele foarte cu’ale fură
fură* cum
cum- rlnd». Și acesta protestează împotriva abuzului de
terii prime roadele brute ale muncei ssale
părate de la țăran : cu chipul acesta obiectele cari, gratificați!întrebuințateaatît pentru a le forma cîtși
mal înainte
Înaînte cu ajutorul acestor materii brute Ierau pentru a* le susținea», gratificați! diQ
‘c®10
fiarite chiar la țara, deveniră articole de manufac- grase sînt acordate celor mal bogați», crezind că
tură cărora
CJ._ 1- —le.1servi țara.
Ț
Prin dispariției «protecțiea suveranului trebuie aproape totdeauna sa
----- ca debușeu,
industriei casnice de la țară, prilejită cu chipul »acesta
fie îndestulătoare», pehtru-că, adaogă Iei, luînd din
InCQpțl nnnît.nlnl cS
- *-•
»u capitalul să cucerească pieața Interioara a
ța- vistbrieâ publică în folosul directorilor unor asemeni a
lin nnm
--------*•-- «J
----- î
. .
rri, do
care «...
nu -se
putea
lipsi.
întreprinderi, „banul muncitorilor de la țară a trecut
Dar,' dacă manufactura a distrus, a nimicit prin
nrin asta la oraș, lear satele s’au depopulat14.
industriea casnică de la țâră, sub o forma a făcut-o
Ceeți ce însârauă că, cu toate abaterile de la orga
«a nască sub alta Dacă â ripit. din mîna familiei ța- nizară legală a‘meseriilor, caii-! îngâdiiiră manufacranfâtl
făurirea
deplină u
a celOr
măi multe
produse, turel să se constituo, regimul corporativ drinuea Îna
——
cum mai
uiun
ca
intbricAmintfca,
trebuitoare spre folo- inte cu stavilele ce le punea-liberei dezvoltări a pro
«inia
• ricain!iuțea, și altele,
«mia.
___ c__*__ _a făcu t-o- să ducției și liberi exploatări a lucrătorului.de cătră ca
’nț?> aanr«
Pre consum >țiea t..r
iei _manufactura
« dedee unor lu<
“ speciale
' ' ca cea dintâi
" -----fasonare pitalist? Regimul acesta nu dispăru cu totul de cit
lucrări
galeriilor brute* Pot da ca pildă lîna ceaplep- atunci cînd, o dată cu trebuința de a se întinde prodiSi i C*ln Parotdile rurale ale Picardiei, ale Norlnan- du ițiea pentru ase satisface trebuințele tot mai mari
» pâmpaniel, Lungiiedoculul, torsul lînel și al pe cari î'isă-și manufactura contribui să țe mărească, se
ivi șt putința ca producțica asta să se întindă... In lu
Marmf ÎQ aatel° sau domeniile Delfinului, prințul’"!
nou» a tura Urmează cu chipul acesta o categorie crarea ce vine, voiă studiea mașlnismul cum și sis
da« .?icI muncitori a cAror îndeletnicire cea mal temul industriei mari, creat de acesta, cari dădură aceasti putință, pe care baza tecnică strimtă a maou0
*este munca industrială.
buinh/18
manufactora, se dezvoltă, icl-colo, între- mlfacturei, meseriile de la orașe șl induetriea domes
crări roa .ni?Șinelor> mai cu samă pentru unele lu- tică de la țară, nu o putea cu nici un chip furniza.
âu niuneiiniinar0 aa,u pregătitoare mal simple, cari
Gabriel Devine.
.ae lndeplinească de cît în mare : în ma
pelor c ■ »măl cu deoâebire, mestecătura cîrSt Jean Cbrysostome. dtscnurs prononcd cn la ca
speciale '
^mPur’u cU ajutorul uhor mori
tedrale St. Jotcph. le 7 Dicembre 1907 par Mgr. le Ckatehe^VT1 P^PUfacturieră a muncei dădu naștere a- noîfic Joseph Baud . Uu discurs caro Btrilnceșto pr ntr'o
nelteu 7 de construcții, atelier în care se fabrică u- frumoasA aleâtuiro și din caro «piritele hmetețate dup4 drep
ieraii» muacă precum si aparatele mecanice cari tate din zilele noastre pot tna lottr ro .. 0 traducere, care
1111 ca D i rebuiațMc în unele manufacturi. Am v&- ech valeazA cu nrlg naiul, o traducere fu romîoește, nui putea
de mi.’acțiunea diviziei manufacturiere, uneltele Bft i'boni inAoastrA, a «cestul di*cur», a apărut în «Itev sta
adapte,„ | se specializaza, se diferențiază: ca să ne <Rouiînul L țerap, caro coprinde adesea bue|fi aplendido,
iJ? fuQcțute deosebite ale lucrătorilor par- "bucăți ce pot ba delerm ooîn in mala noiutlro, în tot cazul, cu
^cînd o mulțime de forme, lole se per- mult mal inulto ca să nu z'oem oti totul -alte simțiri de cît ace s’ar urmări poate «4 determine 0 pilda poate s4 fie
. e“Cărfit r
se simplifică din punctul de vedere al calb
chiar Dîscursnl
D-Sv-ursui po
pe câre
care ncltl
a olll notăm,
notam, de
de ca
oare, iubitorii de .JudivizitE.1CUlare’
pe măsură ce se dl- chior
muncei pătrunde în fabrieajiea lor arăriTnițeAtoare, dih r<iu * lua ennoștip|a.
�REVISTA IDEB1
REVISTA IbEBi
122
RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI
Povestea cruntă a „rCpreSlunel"
prăștiea fic-caro pe la casele lOr a
ceruse, se realizase, și orbce începW
!
coală, daca fntr adevar existase
bușit prin rezultatul sîngeros al salvai e H
leată numele morțilordin upp«u«»trasn
după registru de stare civila penh? Ve’Si
1. Elena Grigore D. Șchiopul n W
Domnule Redactor,.. Viu culacrămile n ochi rugîndu-Vâ pe d-v,
. singurul apărător al nostru, clasă apăsată, a
doilea Constantin D. Andrei, de
Al
face
să ni. se dea dreptatea în cazul ce vă treilea
cAuu...
Mihalaohe Cojocin. de
F^-Al 1
expun
In ziua
: de 18 Mart. a. c., pe cina șeaeum
.
patrulea lou M. Cojocin, de trXftT anî- Al
»iiTHîmpreună
rife 18 Mart.
a. c.,mlcu,
pe cînd
în casă,
cu soțul
Tatu ședeam
Mateiu tata și fiul. Al cincilea Ion Gh DP v
Blîndu, ne-am pomenit cu arendașul Constantin de treisprezece ani. Al șaselea Vacii r^tor<î •
A. Vetra, însoțit de argațil s&i, anume : Ion jitoru, de 37 de am. Al șaptelea PH Io?,V^ '
Matcă și Ion Boncea, ambii din comuna De- de 72 de anl.l optulea GhemolL1? Saizu,
parați, județul Teleorman, de Stan Băragan, nilă, do 35 de ani. Și cinciS *
;
din
Netoți,județul
Teleorman,
și ---Diu început
...Liste culegerea
s’au format.
a dona rS• ^Qd a i
din comuna
comuna
Netop,junelui
Burcea
Negru,
din comuna
Talpa, județul
celor$i
proscriși
Burcea Negru,
din mai
comuna
Vlasca.
Asemenea
IerauTalpa,
însoțițijudețul
și do iuat de a casa fu Nicolae Alexe U djnlâiii '
Vlasca. Asemenea mai Ierau însoțiți și do două-zeciși cinci de ani. Cite-va înt^®’ de '
Constantin D. Policronie, membru în Comisiea
damnat la moarte, pus la gard si «O COn‘
Interimară a comunei Talpa.
•.După o lista
de a^nda|ul
!
îndată ce sosiră, începură a bate pe soțul Viașu se trimete un grup de soldați cari S ■’
mieii, lear doi argațl îl țineau. După ce îl rup- dm saț și aduc legați la patule, înaintea™ “ <
seră toți dinții din gură, bătindu-1 arendașul nelu ui cincisprezece săteni. Li se stabE
cu patul unei carabine Manlicher, a sa, în identitatea, se condamna Ia moarte T '
CU
urmă l-au împușcat în gură, tot cu acea ca
cârcă o căruța culei și-I dau pe minauel' I
rabină, cauzîndu-I moartea imediat.
D-le Redactor, m’a lăsat muritoare de foame echipe de execuție, care la jumătatea drumului
împreună cu trei copii, din cari cel mal mare dintre comună și sat, într’o pădure de salciml
ieăte de cinci ani, lear două fete sînt de țîță, în marginea șoselei, îi pune la distanța și se •
trag salve cari-l omoara pe toți.
■
neavînd nici o putere a . mă întreținea.
leată numele lor:
Constantin a. Vetra, împreună cu frații
1. Nicolae Gh. Nuică, de 49 de ani, al 2-lea
săi, tot în modul acesta au operat și în co
munele Netoți, Perl și Olteni din județul Te Antonie I. Gașpar, de 38 de anT,aI 3-lea Du- ■
rriitru
Stoenoiu, 59 de ani, al 4-lea Ion Plrvu .
leorman, dmorînd pe Dumitru Marinescu, luîndu-i suma de trei mii de lei. Asemenea au Mandreci, de 55 de ani, al 5 lea Dumitiulobătut pe Gheorghe Popa, care, acesta de Irică van al Sandei, de 50 de ani, al 6-lea Ion
ca să nu-1 omoare, ca pe Dumitru Marinescu, Constantinescu, de 80 de ani, al 7-lea Du
i-au dat 4800 de lei. Lui Simion Motofeanu mitru Patru Dincă, de 50 de ani, al 8-leaNii-au luat banii. Și mulți alțlcarinu reclamă colae Gh. Ungureanu, de 49 de ani, al 9-lea
Ștefan Ion Tiutuc, de 30 de ani, al 10-lea
de frică.
Ion Dumitru Stolchil, de 50 de ani, al Iblea
După cum vedeți, d-le Redactor, acești frați Slancu Dinu 1. Barbu, de 21 de ani, al 12-lea
au tăcut mal rău ca noi, sălbatecii, și cu toate Florea loh Sandu, de 21 de ani, al 13-lea Vaacestea sînt cinstiți și onorați, pe cită vreme sile Bidilecu de 28 de . ani, al 14-lea lo,n ba
soțul mieu zace mort și nerăzbunat. Acești zar Sîrbu, de 22 de ani, al 15-lea Ion Pii’jol,
frați noaptea se înnarmează cu puști Man
30 de ani.
licher, și însoțiți de sus-numițil argațl, pornesc deApoi
sînt, ridicați de acasă, din Pătule:
pe jafuri la cine din țărani știu că au bani,
1. Ilie Nicu Mateiaș, de 22 de, ant 2. Ște
ehinuindu-l până ce li dă tot avutul lor.
fan io van Călțan, de 19 ani. Și împușcațl- i
Expun toate acestea d-voastră, și vă rog
In
urmă: Uleiu, de 50 de ani, fost;sergcn“t‘
a-mi veni în ajutor, stăruind a se lua măsuri
Constantin
de anchetare serioasă spre a s,e pedepsi vino în Războiul Independenței, cu șase decor,
vății. Dreptatea o aștept numai de la d voastră. primite pentru curagiul și brav ura ‘iu r
Comuna Talpa-Viașca.
Stanca Tatu Blîndu.
cîmpul de luptă. Cel care sub ploaea-degio
răpește pe maiorul Giurescu din mînuo .
Cum s’au potolit răscoalele?
J.
Revista «Neamul Romiuese», prin condeiul d-lul St. Lițoa, cilor in atacul de la Rahova. Cm
advocat din Tarnu-Sevorin, scrie relativ la potolirea răscoalei izvor nesecat de istorisiri relative
din comuna Pătulele-Mehedințl ;
niea la care a luat parte... Nicolaenhriice3
<Se trage o salvă în aer: se cred că sol- Constantin Uleiu, de 27ani... Ștefan
dațil n’au voe să tragă în carne și că au car . de, 47 de ani.
n , n]aturI ,
tușe oarbe: lumea nu se împrăștie.
Toți acești trei, legați cot la cot, b ,ye jd _
A doua salvă se trage; cadmorțîși rînițl: de tata, duși la gard, și se ordon
lumea se împrăștie: se vede că nu le glumă in Iei.
. cpAdos® ,,e»
Fostul veteran și de data asta
riln«
Și o leau la fugă.
Se ordonă alte salve după fugari: de ase atins de gloanțe: se alesese cu o
P
menea cad morțî pe linie: nu se mal vede numai, le împușcat de unul
'
|
; dorința setului trupelor, de a se îm-
123
§ase ^curl. de revolver, trase fu
cup și prin
în inima.
la Co au
Au făcut
cap
și în inimă.
Constantin
M.
Andrei
se
duce
la
primărie
fără
săVX.riiTT!
F
îo
dre
Pt- Și»
primărie
6ă Constantin
scoată *biletM.de-Andrei
înmormîntaro,
său - rîi P™Lî&CU ®’
Sâ-1 Judece» l’au omo*-- ----se*—duce
•--- _ lavărului
Constantin D. Andrei, care fusese împlLCa“ are fn
’ C" Ce‘6 ?apte fet« Pe ««« le
..1 «elve.lnr trase. Aiul rfsesTS
a ramas saeaea de tot. A?a mi
timpul salvelor trase. Aici găsește, spre s’a' șpus.s.i :
•norocirea
lui,
pe
picher,
cu
care
mal
înaImpresii din drum, ce să vă spun? Acene<
inte sej certase din cauza că muncise și nu lea-și caso murdare, sărace, acelea-și bătături
owmw
achitat
de
șosea.
Ie
dat
pe
mina
ar
fusese <
neîngrijite. A-zi dimineață, la intrarea unul
matei,
împușcat Ie unul-din
1U<» IV/.,dus
-------- la curte și
.
________
sat, Plopii, și pe la răspmtil, table scrise cu
oamenii cei mal cum se cade din comună : roșu spuneau că intrarea străinilor le oprită
găsi* nimeni s’o tăgădueasca
tăgădueasca. din cauză de molimă.
nu s’ar putea găsi
xu— se’ îngrozește
Lumea
’
*‘ văzînd cît de ușor se
Se . prăpădesc copiii toți, ne spune o țărancă
împușcă,
fărăcine
nicimal
o cercetare
prealabila si, pe care am întrebat-o ce-I în sat. Lînga iea,
imștîmdu-se
,r,Q z.îna mai pot
nrj fi
fi puși
r»naf pe lista' inse jucau trei fetițe slabe și urîte... Poate peste
oamenii a părăsi șalul, infundtod pădurile . două,
două,’trei'
trei zile^
zile, or fi și iele din rîndul celor
ș^bâlțile cu stufuri din apropiere.
«prăpădiți». Și, afară din sat, pe ogor, doi
Negâsindu-I acasă, se Ordonă căutarea fu- oameni arau, lear
iear un băeat de vre-o doi
doi-
giților. Se răscolesc pădurile, bălțile, toate sprezece ani, cu mișcări silite de om obosit,
ascunzătorile, podurile caselor, și se duc prinșii făcea loc cu un par și arunca boabe de po
la locul de execuție. Pe ulițl nu se mai vede ni rumb în brazdele proaspete. Din porumbul
meni.
ăsta care va să crească, <de o da dumnezeu
Din cînd în cind, cîte un convoiu de pri ploae», li-o fi hrana la iearua poate. Și poate
zonieri trece prin lungul liniei mari spre co peste cîte-va zile semănătorul acesta, la a
nacul proprietaței. Cite-va minute încă, o căruea vrîstă alți copii nu se încalță singuri,
salva, cite-va detunături răzlețe, leara-șl li va fi și lei dezlegat de toate din mila moli
niște: și apoi cite un car cu cadavrele exe- mei din sat.
cutaților spre a le preda familiei pentru înAm mal văzut în drumul acesta, pe ușa
mormîntare. Nu le voe să se tragă clopote unei circiume diu Breasla, o «înștiințare» prin
după morțî, să se țipe, să se plînga după Iei. care proprietarul făgâdueșteoamenilor ca răs
, Ultimul executat fu Costa Vrajitoru de 26 plată a faptului că au fost Liniștiți, că vor
de ani. Probabil că se ridicase ordinul de a avea: măcinatul gratis, dijma una din patru,
mal executa, căci, știindu-se că acesta Ie ul islaz gratis și iertare de datorii. Nu știu inse
timul, impresiea trebuea să fie mal puternică: de făgădueala asta s’a făcut fapt, sau nu încă».
s’a tras două salve într însul, de cîte 12 focuri.
Biruri și nenorociri
Aceasta ie represiunea ce a avut loc într’o
Dintr’o scrisoare
comuna nerăsculată. Nu știu ce trebuie să se
...Și ieri ca și-n toute celelalte drumuri am
fi petrecut într’altele, într’adevăr răsculate. văzut destulă mizerie. La Br... Ieram în pri
Aici s’a voit numai a se da un exemplu pen mărie cînd a venit perceptorul cu o grămadă
tru viitor, și exemplul a fost groaznic»...
de scoarțe și pînzetui-i secvestrate de pe la
țărani pentru bir și pentru datoriile pe po
Cam se prezintă satele «reprimate))
Dintr’o scrisoare din Dolj
rumbul care l-au luat de la Stat. Legea le
«Închipui ți-vă, o sută și nouă de case arse. ege : n’au plătit, îi secvestrează: bine. Dar
X-a cel mal mulțl nu le-a rămas nimic, ni- unde nu te lasă inima să tejplecl legel, Ie că
rnie, de cît doar doi, trei pari, jumătate tă se urmăresc nenorocitele rămase văduve pe
ciune, pe cari i-au pus cruce în bătătură urma revoltelor pentru banii pe cari-I dato
!l.a?uPra lor și-au făcut din pae și cîrpe un rau cci uciși. Dar de unde să plătească o ne
teliii de cotețe în cari stau îngrămădiți cu norocită ca aceea care plingea și-mi spunea
temei și copii. Și iera Ieri, o vreme rea și mie Ieri ? De unde să plătească, cînd Iea nu
i’ece, și batea un vînt atît de tare, în cît le are nici un ban, cînd mînile îl sînt ca și le
zburau paele cari li Ierau «adăpostul». Și se gate de cei doi-treî copil mărunți cari-I are?
Adică nu s’ar putea așa, să li se ierte mă
•tău bătrînil cari au muncit o Vieață întreagă
£.a să-și înjghebeze cel patru păreți necuprinșl car văduvelor ăstora datoriile, cel puțin cele
51 Murdari, la adăpostul cărora puteau să-și de pe urma porumbului? Știu că ie greu,c£
pungă nevoile, se uitau la rotocoalele de ce- toate aslea sînt trecute in registre, că așa Ie
uXe
fâl'îme de tăciuni cari le spun atîta. legea, dar trebuie sa se gindcascâ rine va
Ie M - S*nt Pr*n satele prin cari am trecut că Ie prea mult ce sufăr unele ființi omenești.
La Sc... mi-au adus în car pe un nenorocit
A împușcați. Nu știu de nu vi se va părea
ca
prea mult preotesei, dar toți, cu căruea-I tăiaseră piciorul,— a fost rănit. Om
din* atn VOr^d> de la proprietar până la cel în floarea vrîstel, cu trei copii, plîngea în car
de h?lnaa nenoi*ocil mi-au spus numai bine si povestea cum a fost... Ce sa vă mal spun?
Prea etU1 preot cazut victima a cunoștinței Âtîtea hicrămi, atfta durere am văzut și ieri
aVuf. ?urațe. Se știea cu cugetul împăcat și a și în toate zilele în • care mam duș până așa ^drăzneala, îndreptățită de cinstea lui, cuma... Și, dacă aș povesti de iie-care în
rOa ducă singur înaintea armatei ca să se parte ce mia spus? Ș’iu eâ asta nu schimbă
Pin Neamul Romlnesc.
* de comandant să-I cruțe pe cei cari ii nimic din nimic-,----------
*
x
—j
‘
�REVISTA IDEEI
REVISTA inCE»
124
adică să- Icobă din rînducala lîroT, caro.Bt» țnt •
veșnioă prefacere.
•
r°
Vorba Ieste înse, ca să se ferească sooietatea a
tulburările ce i-ar strica tot rostul dezvoltăreiipț
A”a trebuit să treacă tocmai ălît de
mult, pentru ca acea alît de escelent in firești, printr’o acțiune nepotrivită cu vremea
spirată și attl de escelent stilizată adresă, direcție și ca intonzitate. Intr aceasta stă șî merit» l
marilor sociologi și a oamenilor politici, de a nti
trimeasă din partea Ministerului Instruc adică să facă tot lucrul la vremea Iul, căci nJ \
ției și al Cultelor, împotriva Revistei noa
stre, adresă pe care am reprodus-o mal graba, nici zăbava nu sini bune...
Cei cuminți au deci îndatorirea să rîndueaseă
sus, să primească, din partea unuea din
cel mal bine organizați învățători și mai treburile pe calea lor cea bună, să ndemne pe cel
bine dotați, un răspuns meritat. Invă- rămași în urmă și să stăpînească pe cei prea îna
țătorimea, căreea, din parte-ne, noi ii do intați. Dar cine sînt acel cuminți, și au iei deplină
rini, și dînsei, tot binele, și-a cărei edu încredințare că sînt cu bun adevăr chiar cei mai
cație, de-asemeni, tocmai voim s'o între cuminți? Șt caro ieste calea cea mal bună ca
gim, prin scrisele noastre, ca să cunoască să-și facă datoriea cu izbindă, mal ales țață cu
realitatea socială ctt mat deplin și ast- cei din urmă ?
Noi credem că ideile nu se pot combate de cît
feliu să răspundă tocmai mal bine însem
natei sale chiemări, învățătorimea, prin tot prin idei, fiind-că orl-ce alt mijloc întrebuințat,
răspunsul acesta, cumpătat dar in acelaș în toate timpurile a fost do nul efect, ba poate a
timp hotăril, care apare în ^Tribuna în făcut mal rău.
Dacă o idee Ieste cu adevărat periculoasă, să
vățătorilon>, vrednicul său organ respinge
încătușarea în care autoritatea școlară se dovedească aceasta și lea va dispare de la-sinc,
cama să
sa oo fie, șidă
uu ov lecție, de
«v care
v«. re~ lear dacă ieste prematură să se arate neputința
caută
prezenianții acestei aulorilățiar trebui, să realizărel Ici în timpul de față și poate nici în forma
profite, dacă facultatea cumpănirei, a chib- lei de astă-zT, și va rămîne ca un dezideratul
> va fi
jî atrofiată
xj; sau
„„„ știrba^ viitorului.
zuireijnu le
Dar trebuie să se determine convingeri.
cum-va...
Se-nțelego ieară-șl că unele minți, în stare de
Ne facem o plăcere a reproduce in co
copilărie, trcbuesc ferite pe cît posibil de curentele
loanele noastre acest răspuns.
do idei nepotrivite cu priceperea lor, lear dacă nu
P. M.
se poate în chip absolut, să se recurgă leară șî la
Sub denumirea de „idei subversive" se înțeleg convingere, alăturea de măsurile de prezervare.
—3reaaan la
' *schimbarea
’
acelea cari țintesc Ia distrugei
Deci leacul suprem șî sigur în contra rătăcirilor
bruscă a^ordinel. stabilite int’r'o societate omenească. Ieste numai luminarea deplină asupra rosturilor din
„nrj au
Ideilor subversive se opun ideile de ordine, cari 1
lumea asta. Se impune prin urmare o educație cit
de scop să păstreze și să justifice
luu
“științifică,
“'A"; fizica
r.— --------- o stare.de lucrurio inai
mai^cștiințifică,
fizică șiși socială,
socială,
înîn toate
toatestraturile
straturile
lu cele populare,
''Bnănlr.
și mai
mai niCB
ales în
unde sînt credințele
sau de doctrină adoptată de marea majoritate a Șl
contimporanilor. Intre aceste două fcliurl de idei Ieste cele mal greșite și mal fantastice despre lume ei
o veșnică luptă de înfrîngere ce se dă în capul despre mersul iei.
bieților oameni cari de multe ori nu știu după care
lear această educație să se înceapă de la învă
uU se călăuzască inacțiunile lor sociale și publice, țători și încă de pe băncileșcoalelor ce-I pregătesc.
căci lele interesazft, numai ca manifestare exte In loc să fie opriți, jără succes, do la cunoașterea
rioară.
a tot felului de idei, mal bine săli se lămurească
De obicein tineretul, fără experiență și fără pri- din vreme orl-ce credință șt ori-ce doctrină, crezută
beperc'a legilor de evoluție socială, se entuziazracază ca periculoasă, și să li se facă o serioasă educație
mal ușor de așa numitele idei subversive, cari le integrală, ca apdr să fie feriți pe viitor de orl-ce
satisfac setea lor de ideal și de tendință spre mal prilej de rătăcire, cînd nu vor mal avea înlături
profesorul să-I deslușască.
bine. Ș: au fost în toate timpurile idei subversive și pelear
noi, actualii învățători, vom fi învățat, de
idealiști sau utopiști, cari se crează că pot îndrepta
w
” 1 experiența vieții, să facem o alegtre și
lumea cu umărul și numai prin puterea ideilor lor sigur, din
sau și a faptelor, la cel mal nerăbdători did fire. o judecată asupra ideilor ce se vintură in lumea
de aslă-zz și pe cari le aflăm prin atîtea căi,
Și totu-șl lumea îșî urmează de veacuri calea multe ori fără să le căutăm, și nu sintem în pe
Iei, înceată și sigură în evoluție, lear bieții idea ricol să făptuim cc nu-z de cuviiăță uri să pro
liști an Ieșit zdrobiți ori înfrînțl și scîrbițl de lumea pagăm cc nu se potrivește. Avem prea mult 'sen
aceasta, care n'a vrut să-I înțeleagă și să-I urmeze timentul răspunderel misiuni noastre și pe al reaca să ne îngăduim extravaganțe, lear Ecft'
în avîntul lor frumos dar cam alăturea cu drumul. litățel
Se-nțelege că nu urmează de aici că toate ideile lui ce ne călăuzește nu r chiar din lumea utopiil°r*
Așa-că, despre partea asta, nu ie motiv dc tnsubversive sînt condamnate la o veșnică sterilitate,
ți că toate ideile de ordine sînt ursite să nu treacă, grijire sau de măsuri jignitoare demnitățol.noastre
de
oameni cu gîndire cumpănită și cu acțiuni fecu vremea, la muzeul de vechituri al evoluției 0meneșlt, Ba ar fi chiar trist, și, de faptj nici nu lositoase. lear la o nevoe ajunge o vorbă e
se poate, ca fie-care vreme să nu-șl albă ideile lămurire...
«Tribuna învățătorilor»
V. PăuneSCfl.
sale subversive și pe idealiștii sfii. Atunci ar fi ca
o societate sfi-ncremeneascfi într’o anumită formtf,
IN CONTRA
IDEILOR SUBVERSIVE
Tipografia 'ZTuRORT’CstT. "Eipsoani 1
^07. «o. LXIX. !)
VOTUL SAU GLONȚUL
Articolul acesta ie scris in anul 1885,
acum aproape un sfert de veac. Asta nu
împiedică inse de-a fi mereu de actualitate
?i dc a da prilej de glndire celor ce se
preocupă in mod serios cu dezlegarea ches' tiel sociale, mai mult de cit ori-cind de
actualitate...
P. M.
București st,.wq Epurilor) 10
nile muncitorilor și transformarea ie!, din indivi
duală în colectivă
In fața acestei mari răfuell, minoritatea suve
rană dc
de asta-zi,
asța-zT, vota va oare moartea-!
moartea-! ?... Sta-va
oare cu brațele încrucișate, orî, credincioasă tra
dițieY sîngeroase a clasei sale, va ridica tridentul
diție!
jupiferian, lovind furioasă în răzvrătitele popoare
Probabilitățile indică ultima situație.
In toate țările și în toate vremurile, or! de cîte
ori au fost în joc nu alț-ce-va ci numaî șî numai
niște interese secundare, niște certuri asupra numirei iinstrumentului
‘
‘
de asuprire, guvemămîntele
p.. e.^,i
__
nu s’au sfiit de a suprima 1:1.
libertățile.
In Anglia
în vremea lui George
Geofge al lll-lea, marea lege Habeas Corpus a fost suspendată cinci ani,'și
ani, și cu
dînsa toate legile cari asigurau pe individ și cari
înfrinâu autoritatea. In Franța, cine nu știe ce a
fost Bastîlia, ce a fost 18 Brumar, 30 luniu și 2
Decembre. In Rusia, îri loc de o fortăreață, există o provincie întreagă, Siberia, și ștreangul
pentru reformatori. In Germania, lovitura de pumn
a lui Manteufel la 1848 și legile excepționale con
tra socialiștilor la 1880. Și apoi, Romînia n’avu
și lea un 2 Maiu, motivat numai și numai de
gustul lui Kogăiniceanu de a trece drept^omul
loviturel de stat ?...
Dacă pentru fleacuri, cari nu ating în plin in
teresele clasei suverane, guvernele ^înt gata să
gonească parlamentelile cu forța armată, cum nu
»- ■----- ! atunci cînd va fi vorba de socoteala
îe
va '■izgoni
cea mare, de modrtea întregeî caste burgheze.
<
‘
'■
-------------------------- '
.*
-
In regimul constituțional întreaga suveranitate,
inlreaea suveranitate națională, aparține clasei
hogaților. Această clasă, înse, minoritate minimă
fată cu națiunea, nici într’un chip nu-I în stare
să îngrijască de interesele muncitorilor, interese
cu totul opuse a lor sale.
Să dovedim.
S ne închipuim că în țara romînească, liberalismul ar izbuti să înscrie în constituție sufragiul
universal. Să ne închipuim, că toți romînit,
câ deci majoritatea națiune!, printr’o sforțare ex
traordinară, ar izbuti să uzeze de vot și să se
gîndească la îndreptarea relelor de cari a suferit
și sufere încă.
Mulți muncitori și încă mal mulțl burghejf,
dintre cei luminați și cinstiți, cred cu stăruință
că: transformarea socială s’ar putea îndeplini pe
| calea parlamentară, legală, paclnîcă. prin voi. Unil susțin chiar cu îndărătnicie ca altă cale Ieste
imposibilă și că dec! calea revoluționară violentă
Ieste o nebunie.
Chestiea
se...rezumă
în două cuvinte: Fo--------— deci
—-----------------------■Guvernămîntul Ieste sluga cea mai credincioasă
glonțul?
glonțul ?------------------------------------------- și cea mai supusă a M clasei bogaților. Ion BrăpahI
monitor ca glonțul să dezlege lumea teanu, tipul încarnat al guvernământului, trebuie
noua
de" lumea veche.
Ar fi
ca atei,
acel, eau
cari vin
să asculte de stăpînl, cată să-și renege toate gîn*
VCUI1C. rti
11 trist
uiai td
vio
lei să dirile și simțirile unei vieți întregi,
' “ Ieste
“
silit chiar
Jn1 numele
nunȚele dreptățel și al iubire!, tocmai le!
eze de violență
vi?Je.ntă pentru a realiza idealul. Cînd să nu mal țină socoteală de nici un drept și de
snrS
mse ua.
că, mu
într’ducvui,
adevăr, iuta
nici ua^iwuv
nașterile nici o lege, cînd Ieste vorba de interesele castel
s- • . doved* «uav
Șierl
sieri eatun
<nu Se
*CjP
P°*
^ îndeplini
încleP^n‘ fără ssînge
’n£e și
?* fără ssfăJă“ dominante. Astea toate pentru cuvîntul că suve
Picatele simțiri ale filantropului tre- rană-! sălbătăciea și pentru cuvîntul că atare su
Ridate
la
vieaw e k 0 Parte d’n Ma intereselor de veran nu poate îngădui de cît atare slugă.
ealUJ ale popoarelor.
Dacă, lucru extraordinar, s’ar găsi unde va un
A-*
!
i
|
;
AII
IXMOIUj
III
4V/V
V4S-
W
IW1 ICU VQțCL y
REVISTA 1DEE1
citore I^ek^r-eu
admitem cum-că poporul mun^er
* Ut’ vre o dată să țină în mînî uolul
i* nici
bunul cuvînt că flămîndul nu poate
hranei
,
liber față cu stăpînul deținător al
să PresuPunem votul universal ca
dlorjj
e clasa bogaților: să zicem că mun
hotărî 8ă.|r P!?-^ prin ProPaganda socialistă, s’ar
"'toacele l°m\e
Să UZCZe’ P™*™ ăS'
Abonamentele se trimet prin mandat :
electorale, leală Ieșind în majoritate
r"W4, "'’n.W reformei sociale... Vor merge la CaVni- ’ î. 1-VUU,,CI ouuiaie... vor rncigcia
*■'
Vor
J^Mheas x
aco,° 04 Senatul să nu ■le prePWa lucrările, și, în sfîrșit vor propune,
a c^a mare, trecerea proprietăjel in ini’’
tor, pe lîngă abonați! buni platnic! ce l avem achitațl pînă a-zl, am don ca sa trecem ș. pe acei
cari au amînat pănă acum a plăti. II și rugăm chiar
pe-accștl din urmă, pentru trimesul abonamentului
lor, să nu mal aștepte un alt, mal stăruitor îndemn.
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
D iui p. iiiusoiii, io, Strada - Epurilor,—Bocnreșb.
Odată
cu numărul
Revista
îșî viiîii«•>«
"al VII-lea
an. Seviitor
înțelege
că innoastră
numărul
1
�REVISTA TDEE1
127
REV1STA IÎJBBI
126
UN GLAS ASUPRzk FRĂMÎNTAREI
om de guvern, atîl de dibadîî și atît de puternic
în cît să se scuture de sub robiea bogaților, fără
DE A-Zl
nici o clipă de îndoeală, clasa bogaților va în
griji singură, pe căi legale, să sfărîme legile pe
Micului mleu prieten I. M. C.
cari acel «om taro nu ar fi vrut să le calce.
Spunînd aceasta nu sînt de loc profet. Faptul
...Constat cu mulțărnire că faci parte din cate*
s’a petrecut, și, ce Ie mal nostim, tocmai sub
tinerilor cari încă de pe băncile școaleT,
firma republicană. Acum un timp, direcțiile com goriea
ișl îndreaptă privirea asupra problemelor sociale'
paniilor drumurilor ferate Paris-Lyon-Mediterana
cari
trebuie
să ne preocupe pe toți, și a căror
și Paris Orldans, publică o circulară, prin care
cere concursul tuturor.
scurt și lămurit interzic lucrătorilor și amploia- dezlegare
Trecînd la critica cc aduci părerilor expuse de
ților lor, dreptul de alegători, precum și pe acela
mine, găsesc ce te-al adăpat la școala acelor
de-a fi aleși, sub motivul că îșl pierd vremea cu profesori, cari nu vor să vadă nici forma ce îm«
alte interese străine de cele ale companiilor. Ne
ascultătorii vor fi azvîrlițl pe drumuri... Numărul bracă producțiea și nici raportul dintre produc
acestor muncitori se urcă Ia trei sute de mii de ție și consumație din societatea de a-zj.
Iera într’adovăr o vreme cind atîl producțiea
Francezi.
CîțI-va deputațl au interpelat guvernul în astă cît și distribuție» produselor Ierau individualiste.
privință, lear ministrul Raynal, în aprobarea ca O dată inse cu izbînda omului asupra naturel,
merei, a răspuns ast-felifi: «Companiile, după prin descoperirea aburului și electricităței, în
lege, au dreptul de a primi în serviciul lor pe mod fatal s’a schimbat fața societățel. Mașini tot
cine le place și în condițiile prescrise de Iele. Lu mal perfecționate au înlocuit și tind mereu a în
crătorii cari nu vor să admită condițiile compa locui vechile unelte de muncă, pănă și mîna cea oniilor, nu pot fi duși cu de-asila în serviciul a- menească. Cu sprijinul puterilor nalurei domes
ticite, Capitalul, luînd o dezvoltare neînchipuită
cestora. Iei sînt liberi să nu între în asemenea altă-dată,
a devenit în timpurile noastre cel mai
serviciu, după cum libere sînt și companiile de a
cere asemenea serviciu și de a nu primi alt-feliîî puternic factor economic.
Capitalul,
din ce în ce mal puternic, a orga
de servitori... In orl-ce caz, guvernul nj poate
face nimic, de oare-ce legile pozitive nu sînt a- nizat și sporit producțiea, în mod neînchipuit, si
lind, prin concurență cu neputință de doborît, pe
tinse prin acest fapt*.
Faptul Ieste prea crud și, din nenorocire, prea vechiul breslaș a șl părăsi atelierul individual și a
adevărat, pentru ca cugetătorii cinstiți să nu se se înregimenta în armata lucrătorilor salariați.
convingă de ineficacitatea votului. Pe cît timp Din această armată rari sînt acel cari au norocul
rapacitatea de-o parte și sărăciea de altă parte, a deveni patroni comandanți. Prea pnținl ocupă
, cît timp votul
.
caracterizază societatea, pe
Ieste întrînsa grade mal însemnate. Marea mulțime înse
pur și simplu un remediu
i
” electro-homeopatic
’ -â-- *---------- . de-a ieste redusă, în aceste cazărmi ale muncei mo
derne, numite fabrici, la rolul unul simplu șu
Contelui Cesar Mattel.
Cîtă vreme întrebuințarea votului nu va con rub sau al altul accesor de mașină. Fie-care lu
automatic, complectînd, sau fiind complec
duce la hotărîrî serioase, burgheziea nu va avea crează
nici un interes a-1 zdrobi. Cînd înse votul va de tat de mașină, cu singura deosebire că pe clnd
Y.mal
-_cu—
.... r periculos de majinel i se dă cu îmblelșugare combustibilul și
veni amenințător și
samă
îl va privi gresagîul care îi asigură puterea, salariul lucrămoarte, atunci națiunea Suverană
?
I vor avea la
la i-i- torului Ieste de multe ori sub limita trebuințelor
drept țintă, și dacă muncitorii
îl
vor nimici speranța organizmulul său, și că, în cazul tncetărel lu
nimă, gloanțele stăpînllor 'tnr
crului, pe cînd mașina Ieste curățită și îngrijită,
robilor. l. Cînd stăpfnil stau înarmați cu glon- lucrătorul Ieste lăsat să moară de foame...
Nu, nu.de rîs ca poporul, întrînd în luptă, să se
Capitalul, fiind singur în măsură a beneficie*
țul, Ieste de rîs
de mașinism, a înzestrat omenirea, prin mașinism,
mulțămească cu votul.'
Paul Scorțeann.
cu cele mal puternice mijloace de producție și *
•Drepturile Omului".
'
florirea civilizației, prin răspîndirea culturel Și
prin dezvoltarea artelor și industriei. Dar, în aAVIZARE
celaș timp, tot capitalul, acaparînd și nionopon,
 .. . ,
y x zînd pentru sine mijloacele de producție, a lfiB*
producție» ]r dișcre(iea in?„OBaIoI. «lor M d«£
4Uhuctuicu w
...
-------,
_
de
în numerele trecute, de Deville, vor apărea aparte, întrol capitalul. Aceștia^ după împrejurările dictate
broșură,
sub titlul
dc Evoluțiea
broșură
care m ioiat
vu wj/itinm
^«2———Capitalului,
— ■■■-----..
i interesele lor, sporesc producțiea une-orl păfiă la
care
in total va
cuprinde capitolele
următoare:CooperaGeneza supra-produclie, lear alte-orl o suprimă pe timp
Capitalului,
Formarea
Proletariatului,
Capitalului,
Foi utuiMașinism
iTGlcir.riatul
Ceoper°- jplprm
~ nat
____nenutînd si nofiind în măsură a ține*
țte
și Manufactură,
Manufactură,
și Mare
Mare’zI,Industrie,
ție
și
Mașinism
și
Industrie,
ptprm[inat
n0Dat
înd si
Sfirșital capitalului...
determinat,
neputinn
și nnn na iu
capitalului.. Cea mal bună închegară
închegări lucrare j
dintre
economică pentru inifiarea pe scurt, pentru
dea nici
un IBDCft
iaprrt dintre proa ț v
_ j___cducațiea
’ ■' , celor
ceiar samă
«oma H
mnt nn
ce se cunoaște consumație.
ce se
stritdănuesc
să priceapă,. Broșura
cea mal bună
. j-t
■n;
literatura
internațională
ca cuprinde
Producție* aceasta dezordonată, a dat naștere
,_.-J ca
cuprinde peste
peste oo
îXf
costa
? leu
w" .. Doritorii a o avea acele faimoase crize economice periodice, in
.
cofta Uvn
"*■" ipd apariție, m
m.u costul....
«rM.... B,au {tcui acele COMtalSr, ironic8. de . g»..,
ne «r
vor trimde ,nal
mal d,
dinainte
de-o parte, cantități colosale de produse intn*l5*
«Revista Ideeb
linate. expuse peirai, negăsind consumator ,
Ti ~î
» II
rte zeci de mii de lucrători pierind
fără 1 ucru, din cauza încetărel fabricefoa«»e» .
multe ori producțiea nu ar găsi
[of. Ș‘
colonii și alte continente, și dacă edcbu9°‘i in masă de lucrători, nu ar contribui a
pjigrărde i
cft_Va numărul celor excluși de la
^°Ta /?c de mult, în țările industriale, marea
i’8ii dc Marxiști, ar fi avut loc.
criz&j Pr
8pune că omenirea, în drumul lei
A® ^mzațiea ideală, se află într’o fază de
cfttrft CIV " care ain putea-o numi capitalistă,
jesvoUm'
ge 0^8ervj următoarele fenomene
ftn^cd-BOciale.
i Tendința cătră o organizație puternică, tn
1* rodacțiea industrializată, să se facă lu mare,
car0ăL mase mari de lucrători, întruniți a lucra
d° ]a|tft cu ajutorul mașinelor, dar repartizați
'* ° ocializațl după principiul impărțirei muncci.
? Mașina fiind accesibilă perfecționărel, orl-ce
edecție sau aplicație nouă a mașinismulul corespundc, ori cu sporirea producției, ori cu excluderea de la lucru a unul număr însemnat de
brațe și deci cu excluderea de la consumație a
unui număr însemnat de lucrători.
j împărțirea omenirel în două clase tot mal
deosebite, clasa capitaliștilor și clasa salariaților.
Și pe cînd capitalul crește și tinde a se îngrămfidi și a ajunge patrimoniul unul număr tot mal
regtrînB de indivizi, soarta salariaților devine tot
mai rea, salariul fiind dictat de legile de fler ale
economiei politice, cari-I mențin totdeauna sub
limita trebuințelor lucrătorului.
4. Producțiea întreagă Ieste numai la dispozițiea
clasei capitaliștilor, lear clasa salariaților nu diaJ:~
pone dintrînsa de cît în infima proporție a ea- '
lariulul. lear cînd din cauza crizelor economice
salariul Ieste suprimat, salariatul rămîne absolut
fără mijloace de traiii.
oe
i
i
'
'
j
|
I
'
pitalului, aată-zl atăpîn a totputernic, în adoptare»
sistemului cooperativ, propus do mine, munca și
priceperea îș! au și Iele dreapta lor parte, măsu
rate cu dreptate, după principiile organizației
capitaliste.
leu nu susțin o .împărțire egală a roadelor, ei
din potrivă, în proporție cu capitalul și cantitatea
de muncă depusă de fie-care membru din so
cietate. Și opera în care vor coopera cu bună
credință cel trei factori do căpetenie, Capitalul,
Munca și Priceperea, nu se poate să nu izbutească
atîta vreme cit dreptatea domnește la împărțirea
roadelor.
Nu tăgăduesc că o cooperativă > agricolă for
mală, va avea dorința să dobîndească o porțiune
de teren cit mal rentabilă,, dar, o dată dobindită,
numai munca organizată și spornică, precum și
lucrările de îmbunătățire acumulate succesiv pot
mări renta porțiuneî respective.
Iu muncă, economie și prevedere stă toată probabiltatea unei îmbunătățiri viitoare.
lear toți acela cari au puterea și cari dorosc tn
mod sincer înlăturarea relelor ce bîntue populațiea rurală, sînt datori a recunoaște că munca în
comun organizată Ie cea mal roditoare. De aoeea
cu toții sîntem datori a lumina pe muncitorii a»
gricoll, arătîndu-le că o nouă eră li se va des
chide, dacă vor părăsi apucăturile individuale,
grupîndu-se în cooperative muncitorești...
Galați.
T. B. Aburci.
DIN SCRISOAREA UNUI ÎNSTRĂINAT
Lui Gr. Stavrescu.
....Iiităea zi a anului nou. Motiv pentru mulțime
ca să petreacă tn chipul cel mai destrăbălat.
Țoală noaptea trecută n'am putut să închid
Din cele expuse se vede lămurit că organizație» ochii din pricina țipelelor, așa zise cîntece, de
wpitaliată nu poate fi o organizație ideală pentru cari răsuna strada.Fiind că-î sărbătoare,nu mă
omenire. Și nu pUtem
nu recunoaștem că pre- duc la lucru. Simt o oare-care bucurie că am
Bcorl însemnate sînt de rjevoe. Aceste prefaceri timp să-țl scriu, să stau de vorbă cu tine... Și,
nw nu ațirnă de noi, ci de progresele științei, de să încep cu începutul.
Ta știi că am fost bolnav. Acum sînt destul
Tj,-oare5 9* de răspîndirea culturelîn
de zdravăn, ca să nu spun cd-s bine. Știi, de
Ură661 Ce 8!a *n puterea cîrmuitorilor. ieste, asemenea, dacă vei fi primit, bineînțeles, rin*lila t«DeBOcot* principiile organizației capitaliste, durile ce ți-am trimes acum cîle-va zile, știi
că am găsit de lucru... Și lucrez mereu. Ceea-ce
eanfcontribuit
11^
atale
’e aceasta
snb înstăpînirea
accsteea, la în
prin
mod neîndoelnic
’|Pirin W ^îne chibzuite, să mai îndul- face ca siluațiea-mi „financiară*1 să nu mai fie
: a )Or re . pricinuite de lea. Prin această operă prea ticăloasă. Cele strict necesare mi le pol
fetite11
v°rb)ft de a se înlătura: inegalitățile. procura cu ce cișlig, lucrind, firește, Ce-va mai
I
dp °
cu ymul, dar se poate reglementa: mult, mi-am permis luxul să mă duc de cile-va
,{^e sâlhnr Uncă
oîștig, ingrădindu^se pof- ori la teatru.
La principalul teatru se cînlă operile cele mari.
i
stă1?’ urcc^?ucc
omul cel primitiv.
n Puterea cîrmuitorilor, să lumineze Nu4 de ajuns să iubești muzica, dar trebuie
.iritate 8ft ° ^nsu^e sentimentele bune, de so- să te și pricepi in ale muzicii, ca să poți în
^®nte .0mKQneR8că, spre a se îrilătuia prefacerile țelege o operă ca „LausT4, de pildă. Leală de
J <CeMta 81nSeroa«e, impuse de împrejurări. Dar ce alerg de mai multe ori la un teatru de mîna
îrea ’”utrn "• 80,Poatci ajunge de cît prin răspin- a doua : „Moliere". Ie. sezonul operetelor. Mu
/rpC^le1[ 1,1 P°por, in acelaș timp cu in- zică ușoară, pe înțelesul tuturora: bine iniei'tna.C-Cr<>^ optate a mijloacelor de pro- pretată, ca să nu Inse de dorit.
Merg și la un all teatru, teatru pentru mine
fabr,cl> pămînt, etc., din mînile
’
produ^ndî^dualiste, in slâpinirea colec- cel puțin : biserica. Aproape în fie-care Dumi
nică mă duc la o biserică ce-ml ie în drum.
Și de ce să nu mă duc? Cit de dulce i muzica
* nesocoti părtea cuvenită cu-
�IU5VIBT1 IDEBI
hBVISTA IbBEt
IM
rugăciunilor. Și apoi predicatorul vorbește atit
de gingaș. Dar, cit de șubrede sint motivele ce
le aduce împotriva materializatului. De naș
ști că-s în biserică, că la ușă se cetește t asculta,
crede și nu cerceta..., de n'aș ținea sama ae
astea și de altele, i-aș spune, ctnd laș auzi
împotrivind materialismului cuvinte ce nu se
adresară de cit inimel, i-aș spune ca tocmai
contrariul de ce spune lei place Domnului, cad
contrariul ieste adevărul.
Cu teatrul și cu biserica trec puțină vreme.
Cea mal mare parte o trec cetind. Și cetesc
cit pot de mult.
Tu știi că, datorită bunului simt,
număram
printre potrivnicii bisericel și ai filozofiei ce-1
prilefește rațiunea de-a fi. Dar, bunul simt na-l
de-ajuns pentru ca cine-va să se poată scăpa
de ipoteza ce scutește pe marea mulțime de a
gindi, de ipoteza botezată: Dumnezeu. Numai
după ce am cetit una din lucrările lai Buchner,
„Forță și materie11, am putut scăpa în chip
rațional de acea ipoteză. De altmintrelea, casă
te scapi de biserică, de desănțatele-l ceremonii,
le lucru ușor. Nu te poți scăpa, tot așa, de ar
gumentele filozofiei spiritualiste.... Vorbesc, se
înțelege, de cei ce simt nevoea de o convingere
științifică, filozofică.
Cel mat superior om, zic unii, a fost Kant.
Și Kant a fost cel ce-a sprijinit, cu argumente
ce par de nedărtmat, filozofica dualistă. Buchner
citează de cîte-vd ori pe Kant, și-l combate cu
argumente convingătoare. lotu-și, mă îndoesc
că acel om de geniu ce fu Kant, n’a avut încă
alte argumente, afară de cele citate de Buchner,
pe care îșl sprijinea concluziile-! dualiste. leată
de ce ie de nevoe să fac cunoștință cu operă
lui Kant...
In „Forță și materie11 tșl au leagănul scrierile lui Conta și... „Cele două morale" de Dumitrescu-lași. Prin asta nu vreau să zic că
meritul celor doi trebuie micșorat. In scrierile
lui Conta se tntilnesc chiar exemple date de
Buchner. Cit privește pe pimiirescu-lași, iei n'a
găsit în „Forță și materie", de cit principiul
celor două morale. Căci, după ce stabilește, în
cite-va fraze, că adevărata morală după care se
conduce omenirea nn-I morala religioasă, leată ce
zice Buchner: ...„Bazele moralei trebuie să le
căutăm astă-zl aiurea de cit in credința cea
veche sau în supra-natural"... Și Dimitresculași le-a căutat și le-a dat de urmă în chip
minunat. „Cele două morale" trebuie să fie cît
mai mult răspindit...
Deci, încă o dală, faptul că cel doi au pornit
de la principii emise de alții, nu le micșorează
meritai. Și apoi, a înțelege pe deplin ceea-ce vrea
să spună un autor ca Buchner, presupune că tu însu-țt al fi cu mintea pe aproape de acel ce înțeles...
Bruxelles, 1 lanuar 1908»
St lonescu.
<trt» d< KKinpl^re 20 M.
MUGET DIN TBECUT
Pe noi ne-ău fost adus aici frații Sinocrat. lc.ram ursari slobozi, venițl din țara turcească. Po
poseam undo ne plăcea, nu ne supăra nimeni, Șî
ne-ndeletniceam și noi cu cc puteam. Făceam utiw
drele, sule, topoare, făceam fuse, albii, făceam
dregeam donițl, pistoale, jucam ursul, îeram și npt
dă, oameni cu meșteșug. Dar cu minciuni și
demeniri ne-au fost prins hoții de Sinocrațî cu
zapis la mînă, să iim al lor... Trei-sute de
de ursari și-au nămolit traiul în Drăgăneaș^â. Ne
dădu doar loc de casă și slobozenia la -crăci în
pădure. In schimb muncă și Icar munc^. Aveau
moșie mare, grozav, n’o putea coprinde doar cu
rumînîi de pe dînsa... Și, crezi, că sr, mulțămeau
SinocrațiI numai cu munca noastră*? Țj_a( g5sjt<
Vroeau să clădească aur peste ai/r și dc-asta ne
țineau mereu datori. Munceam o vară întreagă și
Ia socoteală, toamna, ieșîini pv.rurea datori, pe
ce apă nu curge, ba cu cîte VeT-sute, ba cu’ cîte
patru-sute de sfanți...
Și-ți puneau hoții soroc. Pfcnă lazi-ntăl de Mal,
să-mi faceți datoriea. De-acolea-n colo Ieșea munca
cîmpulul, prașilă, seceră, treeriș,,,. și trebuea să-I
fim în sat. Și cutreeram ale sate, pănă treceam
și Dunărea, de-aveam, ort n’aveam mălaiu în traistă,
făcînd colea o sulă, colea un amnar, dincolea dre
geam o pușcă, și iac’așa ne băteau vînturile, din
sat în sat, s’adunăm para cu para, galbenii hg
Sinocrat, căci răfueala o făceam cu cel mal mare
dintre Iei. Și-aveam răvaș cu sorocire la mînă și
nu puteai zăbovi mal mult peste soroc, căci te
prindeau oamenii stăpînirel și te-aduceau, legat
cobză, peșcheș lui Sinocrat. Și-apoî, las de-țlmal
venea rre-o dată chef, să treci peste soroc. Al,
val, de ți se mai întîmpla, să nu-I aduci nici da
torie». Și țîța suptă de la malcă-ta ți-o blestemai.
Vergile trosneau și gîrbaciul fulgera-n trupurile
țiganilor.
Uite colo, în fața pridvorului, ne zvlrcoleanv
ca-n gură de șarpe și mugeam de cutremurampămîntul. Zile amare, de prăpădenie, Ierau zilele
acele pentru neamul țigănesc. Toți robii din curte
pănă și gîzil cari ne băteau lăcrămau de-ndurerările
și tînguirile noastre. Doar frații SinocrațI stăteau
liniștiți, pe sofale, în balconul de-asupra pridvo
rului, ciubucind din narghelele și privind cu nesaț
la chinurile noastre. După ce ne băteau pănă lasînge, ne vîrau clae peste grămadă în temniță...
Uite, colo, în văgăuna ceea, ce se face la stînga
pridvorului și care se-ntinde pe sub tot lungul ca
selor... Nu vrei s’o vezi?
In fața noastră, peste un zaplaz, se-nălțau sele cele vechi ale moșiei, aproape pustii
*
Doar un paznic bătrîn, ce ședea într’una din
merile do jos, mal mișca în jurul lor, încolo ț
dădea1 înfățișarea unul mormînt uriaș al u
vremi rt grozave. Clădite pe o temelie ina*
.
un s.înjen de la pămlnt, ou pridvor dcP’®fttra!e
față, de-asupra cu balcon de fier, cu «cre
mart și zăbrelite și cujntreaga lor înfățișare
trină și tristă, parcă-țl zîmbeau cu o tristețe
fașă din crăpăturile zidurilor. Aveau țncnip
ne sărăcită la bătrînețe, dar în ochiiI
ynel cuC°*T licărește ce-va din mîndriea de-odi^rCeft Tn'peretele temeliei, în stînga pridvorului,»
cam de înălțimea și lărgimea
sa
mijlociu. Acolo Iera Intrarea temniței
s’o vedem. Pentru întăea-șl dată avui
.^Tfiă văd, să întru într’o asemenea rămășiță
pfiI Hngiuirc a veacului trecut. Ușa, sau, mal
t ciăpătura, prin care ne strecurarăm înlttablea putu să-mi cuprindă trupul în curme■ Inlă'untru, beznă. Mergeam în lungul Iei, cerC,t'r d c-un băț în întunerec, întunerec a tot stătbr aic', unde nici cea mal mică crăpătură nu
Cse încă vremea în zid, pe unde-va, prin care
Sna zilei să-șl fi putut afla întrare. Scăpărai
rfte-va chibrituri și, la lumina lor trecătoare, mă
văzul îhtr’o hrubă rotundă de zid, strimtă și
luugfl ale cărei capete nu le vedem. Și-atît Iera
de scundă, în cît nici chiar la mijlocul el nu
puteam șt» drept, fiind-că dam de zidul ue sus.
— Ufte-o vezi ? Ține cît lungul caselor, grăi
moșneagul prin întunerec, și glasul lui, izbind go
lul întunecos, răsuna par’că, nu de lîngă mine, ci
din fundul hrubei.
— In fund se sfîrșește cu o tainiță adîncă, să
pată pănă sub temelie, unde se îngropau stîrvurile celor schingiuiri aici, pentru bani, de Bimba?a-Sava-beI, cari se întîmplau să moară, sau
Ierau uciși
* — Bim-bașa ăsta cine mal fu ?
— Ia, tot un cîne de ciocoiu ca și Sinocrat,
dar fu ucis și iei de Turci, în vremea zaverei, și
Beiuleasa, nevasta lui, vîndu moșiea ăstor Sino^tl, cu case cu tot.
— Oare ăștia n’or fi săpat mormîntul nimănui
iD tainița ceea ?
, La ce să vorbesc, nu știu. Cît despre Bima$a-8ava-bel, îți vor spune toți bătrîniî 'satuxecf'r?c a*cl ne înfunda pe cîte două-zecl și patru'uiocrat, și ne ținea pănă ne scotea amorțiți,
lele C ^c,oare- Une-orî îeram uitați aici cu zi| cffid jU ^P.^ȚÎnile, dar cine mal știea de aici
gtrea vrem*j
noaPte, casă poată socoti scur-
c*te-va clipe o atît de mare
riiH fU j e î” scorbura asta, ca să nu mal
înpr ,r- °e aer bun, dar s’o ții cu zilele ?
înXlt°r’ dc necreiut Și totu-șl aveam mărnîai <?• ’ dibueam printr’însa, silindu-mă sft
N de '3egrabft
lea, unde mi se înfurnica trucu ÎS?\ ^ergearn> dibuind mereu înaini de IeSire tnî • ’ dar zarea crăpăturel, ce-I slujea
î'l't jos
-jU se maî z^rea. Simțiâm doar, păbătZ>d aUS’ la dreaPtaJ la stînga, cînd
i r’^ului J/ * y\uz*am răsuflarea greoae a unLrc» dar n„’
se silea și lei să dea de lecu toate că ml
avri ,J>
feraii de mari. Chibrituri#.
cu
un Bor rece, din creșIn W^ftite P i °arc» nu mergeam cătră tainița
ih.i'Mu.i? jLț1 ne prăvălim neștiuțl de nimeni
b|?1 teania ' °Pr,Vvrui să-I grăeec și moșneaIh?e,hata df.n3Ca* dur frecîndu-ml ochii, zării
i
ablea mijind prin înttinereC,
- °dmioară, uitați închiși aici, al căror
IM
creer Iera imbîcsit de deseîntecde religiilor și cari
știeau mormîntul din fundul închisorii cu gura
căscată spre dînșif, cc chinuri îndurat-au?..,
Merserăm de-acolca tăcuți și ne-așezarăm la adăpostul uaeî magazii, în bătaea soarelui, căci
Iera toamnă și vîntul sufla, subțire și rece. De
acolea vedeam bine tot coprinsul caselor vechi.
Povestitorul mîeu Iera un țigan bătrîn, cu părul
alb-colilic, ce-i da năvală-n scîrlionțl de sub o
căciulă roasă și rotundă, ca un fes. Barba-I albă
și zbîrlită, semăna unul fuior de cînepă, încîlcit,
lear trupu-I, mic și gîrbov, se ascundea sub zdren
țele unul palton boeresc, înverzit de vechime.
Stătea rezemat ciobănește în bățu-I de porcar,
cu trupul puțin dat înainte, cu capul plecat, aruncîndu-șl la răstimpuri, în vremea povestire!,
. ochii cătră casele acele, ca un călugăr, ce-șT spune
pe de rost ruga, dar cînd și cînd îșî mal aruncă
cîte-o privire în carte. Povestea, fără întrerupere
și repede, ascuțindu-șl glasul la întrebări. Parcă-I
Iera teamă să nu-1 prindă clipa morțil, fără să-și
fi spus cuvîntul din urmă, Cite-o dată se-neca,
tușea, scuipa, și-șî prindea povestea mal departe.
—Crezi că-șl mulțămea arghirofilie» Sinocrat cu
toate astea? Nu s’astupă gura, lupului așa ușor...
Se duse la Țarigrad și cumpără atîtea măgărițe
albe, pr<•e cîte familii de țigan avea, și mai cum
*■*
““ și armăsari
•
pără
arăbești, tot de la Țarigrad. A
dat măgărițele de s’au mînzit, să Ierți, cu armă
sarii ăștia, și chTemînd toată țigănimea, dădu de
fie-care cap de familie cîte una, de-a cărei îngri
jire trebuea să răspundă, pănă i s’a face puiul
mare. Și iac’așa prăsi Sinocratu nostru o herghe
lie mîndră de catîrl, din care vindea pe tot anul
cu sutele prin țara Turcească. Dar vâl de mămulica țiganului căruea-l pierea mînzul, sau îi
stârpea măgărița. Fugea, pierea din știrea tutu
ror: pățaniea altora le vîrîse groaza în oase. Căci
unii ca de-al de ăștia Ierau bătuți la falangă. Știi
c im se bătea la falangă ? Nu știi. Te spînzurau
cu tălpile în sus, prinse între două prăjini, ca întriun clește, și-ți da un ștreang, legat tot de pră
jinile astea, să te ții cu mlnile de Iei. Să Ierți, te
desfăcea la trup și-apol, începea bătaea. La ‘ tălpi
îți dădeau cu nuelile de alun și peste trup cu
ștreangul muiat în apă, și te băteau, cînil, pănă
nu mal știai nimic, ce-l pe lume, și, amețit așa, te
băgau la temniță, să-ți vil în fire...
Tuși, scuipă, iți șterse barba cu mîna-1 osoasă,
și-apol urmă.
— Uite, colea, pe unde trece acum Prahova,
care atunci trecea fcocmar’pe după zăvoiul cela
de colo, acolea făcea Sinocrat șirele de pae la treeriș, care pe atunci se făcea, nu ca acum cu ma
șinile, ci cu șiruri nemilostive de cal, cu tăvălugi
de pleatră după Iei. Și șirile, doamne, ce șir! se
mal clădeau, ziceai că-s munți. Și cum crezi că
se clădeau ? Cu macaralele ca astă-zi, hal ?
— Dar cum?
— Tot țiganii săracii, tot Iei Ierau topor de
pase în toate și la toate... Urcau paele cu spi
narea pănă în vîrful șiril. Dar tot Ii se părea Sinocraților, că prea le-ar fi mică povara țiganilor.
Șî trimeteau robii din curte de se ureau in circa
celor ce urcau pae, și-I purtau, așa călări, peste
�HEV18TA IDEE!
130
131
REVISTA IDEE!
sarcina de pae pănă-n vîrf, de-notau sărmani! ți
gani prin șiră, ca prin zloată, că ce-i mal al dra
cului, de cit să mergi cu povara prin pae? Dar,
la un drum, două, unii, mal slabi, cădeau, și vă
tafii îl ardeau de la spate cu gîrbacile, de săreau
țiganii ca fripțl de foc. Pe alții, mal doborîțl,
Inse, puteau să-l bată mult și bine, că nu mal
ierau în stare să se mal scoale. Dar yatafil dra
cului puneau pe alții și-I despuea și*i tîra cu
pielea prin pale, pănă-I făceau tot una de sînge.
SinocrațiI stăteau de-o parte, Ir o umbră de plop,
trăgeau din ciubuce și se strîmbau de rîs. Și, nu
plîngea nimeni, nu se vălta nimeni, căci le Iera
groază de falangă și de temnița ce-o văzuși. Nu
s’auzea din turma batjocorită de țigani, de cît un
felîij de muget, cum ÎI face Prahova, cînd vine
în ruptul ghețel... Cîte-o dată le veneau prieteni
de petrecere boerilor și atunci făceau vînătoare
de țigani prin eleșteu.
— Cum?
— Cum să fie. Puneau pe zece, cincl-sprezece
țigani și țigance de- se despoeau în pieile goale
și le porunceau, să sară în eleșteu și să între sub
apă, pe cînd boierii s’ațineau cu puștile încărcate
pe țărm. Cînd vre-un țigan nu mal putea răbda
sub apă și căuta să-și scoată capul, să răsufle,
atunci boierii de pe țărm, tranc, și dacă țiganul
Iera mal sprinten se trăgea repede în apă, de unde
nu, nu că-1 ucideau, că doar aveau puștile încăr
cate cu alice de smoală, dar venea de i se lipea
smoala aceea de piele și val de chinul lui. Alții,
mal îndrăzneți, o tuleau așa despoețl prin ogradă,
și boierii după Iei cu puștile, pănă cînd sau îm
pușca în vre-unul doi, de fugeau țiganii cu focul
în piele, orăcăind ca vacile înjunghiate, și um
pleau văzduhul de miros de piele arsă, ca de frip
tură la crăciun, ori se întîmpla să se ascundă ți
ganii de nu le mal da boerii de căpătăiu. Afară
din ogradă n’aveau inse voe să Iasă, căci îl aș
tepta falanga, Mulțl, prea mulți, de frica puștilor,
răbdau, răbdau sub apă, pănă amețeau și prindeau
să-nghttă la apă, pănă-I chlema aleluea. Noaptea,
tîrziu, vedeai vătafii cătînd prin eleșteu cu căngfle. Pe unii îi mal învlrteau, ÎI mal țineau spînzurați cu capul în jos și se-ntîmpla să-și vie în
fire. Alții înse, nu mal arătau a vleață și Ierau
puși pe tărg'i, și numai Prahova, săraca, știe cîte
stîrvurl de țigan a dus Ia vale... Să nu crezi, că
rumînil o duceau mai’ bine. Cînd nu-șl îndeplineau
angaralele și bellicul moșiei, Ierau aduși la pridvor,
unde-I aștepta soarta țiganilor, cu bătăi și închi
soare. La sorocul împlinirel datoriilor, umblau
vătășeil boereștl din casă în casă, și celor cari,
cum se întîmpla la mulțl, n’aveau cu ce-șl îm
plini beleaua, le puneau frîu în cap, ca la urși,
și-l purtau pe uliți. Altora, mal ajunși, le, băga
ufl cal mînjit tot de. păcuri în casă, unde-1 ți
neau pănă cînd îșl vindeau bieții oameni, să Ierți
și nădragii pe la crîșmarl, sâ-r.șl plătească necin
stea din casă.
— Bine, omule, nu se găsea nimeni mai cu
cap, să facă jalbă
isprăvnicie de cele cîte în
durați de la eațaonul ăsta ?
~ Ce stal de vorbești. Păi, bine, Bălăceanu
d® ta Netoți, pe unde dai în trecere spre Plo** > boier neaoș pământean, nu speriase și maf
UN PROECT
grozav lumea? Fugeau rumînil do la iei » v
neau aici, zicînd că faptele Sinooraților slnt n’"
mîcurt față de nelegiuirile Bălăceanului. gj !~
unde crezi, că luau învățătură vătășeil Im SincT
crat, la împlinirea datoriilor? De la zapcii, cari
veneau să strîngă banii birului, de cari stătea
oamenii fugari din sat cu săptăminilc. Sămtnța
de ciocoi, care mal de care mal afurisită... Șj_
apoi, nu zici, că s’a fost apucat popa, ca omul
ou carte din sat, și-a turnat o jalbă, nu Ia is.
prăvnicie, unde SinocrațiI Ierau ca la Iei, ci drept
la domnie. Și, ce să vezi. Să-ți spue Gheorgh0
Podaru, de colea de la pod, cum veni talcă-său
pe-atunol vătășel la isprăvnicie, cum veni într’o
zi de Duminică, ou jalba popel, să i-o aducă lui
Sinocrat, trimes de ispravnic. Și cum, cu porunca
Sinocratulul, dusu-s’a la biserică și din mijlocul
liturghiei l’a înhățat pe popă de barbă, tîrîndu-1
pănă colo, sus. L-a scuipat Sinocrat pe popă în
față, l-a bătut peste ochi cu jalba pănă s’a rupt
și-apol tot tatăl podarului, l-a băgat în temniță,
unde-1 ținu pănă-n zorile zilei de Luni. S’adunase
toți poporenil, cu mic cu mare, și îngenuchiase
la porțile cele mari, rugîndu-se de Iertare pentru
popă, dar Sinocrat nici vorba nu le-a p,ținut.
— Batîr, în vremurile cele, IerațI apărați de
foamete, cu pătulele.
— Ce vrei să zici? Poate despre pătulele îm
părătești? Apoi, se vede că nu știi. Că puneam
fie-care din noi cîte-un sâc deștiulețl la pătulele
împărătești, vedea și știea toată lumea ? Dar cum
o fi fost ăst porumb în vremuri de lipsă, D-zeu
cu mila, că noi ăștia nu-1 mal știam, tot muritor!
de foame rămîneam. N’apuca să dea în primăvară
și porumbul din pătulele împărătești și Iera pre
făcut în bani și, și păpat pe la isprăvnicîe, dacă
nu și la domnie... Nu, nene, cine-a zice, c’a fost
mai bine atunci de omul sărac, ăla nu știe ce
vorbește. Cît despre cine-ar spune, că, măcar acum, săracul o duce mal bine, binele ăsta să i-1
dea maica Precista, Iul și copiilor lui, căci ori Ie
orb și nu vede, ori zice asta dp hoț. AtnncI, ca
și acum, boierii și numai boierii știut-au să sugă
munca săracului, plămădită în amarul sudorilor lui...
Unchiașul plecă, să-și adune porcii la coteț,
lear leu rămăsei rezemat de-o răchită pe țărmul
Prahovei, ce trecea lină, scoțînd un miros de gaz
din fața-I mînjită de păcură, răsfrîngînd în luciul
iei cerul înflăcărat al unul apus aprins, din care
părea că izvorăște vulcanul răzbunării săracilor,
al cărui foc mîntuitor va curăți fața pămîntulul
de sămînța nedreptățel.
1. NcagU.
Chestiuni sociale, de Lascar L. Catargi... 0
ce dovedește că. autorul Ie la curent cu multe din son a
economice și sociologice, din cele mal înaintate, de a-z , ,
căror înrînrire nu fugo, ci tocmai se strftduește și asnP oB.
tora s’o resfrîngâ, «Chestiuni sociale» aînt o lucrare
săltat, șl sînt un merit pentru un om bine situat, po
0
chiar prea bine, carele deși ținîndu-se, drept vorbin ,
parte de marea mișcare regeneratoare din -zilele noaa ’ n0,
drâznește totu-și să, o îndroptâțască .. Lumina-ae-yor
sUpîuitoril. căror autorul le atrăgO 1 narea aminte, S' P .-mj.
pine eau sâ îndeplinească pe dată imperioasele ceriuu • Je
selor mune:toare, masele muncitoare, slujindu-se ae ,nTr0(j.
și de îndemnul ce le cam vine do pretutindeni, B® v° Jela
niei, singure Iele, ea ai-șl cânte de ușurare» n0V, ran!nee ndură... <Chestiuni-sociale», vrlnd-nevrînd, nu pot re p e
coasta implicitA eonplus»!#,
;
’
I
•
tul reputat scriitor Upton Sinclair
Gon.oSC\vjlshire’s Magazine», de unde s’a re£>crie lT1fn diferite reviste, următoarea seriprodus
soa,°
Princenton, 18 luliu 1906.
uzul copiilor, cure ar fi cu toiul scutită de
toate primejdiile, de toate neajunsurile ce mi
cile ființl le înttlnesc la părinții lor. Această
clădire ar fi sub supravegherea unul comitet
de femei, alese de cătră mamele coloniei, lear
persoanele cărora li s'ar încredința îngrijirea,
inslrucțiea șl edacațiea copiilor, ar fi niște ex
perte «Nurses», niște femei deprinse ca me
toda (Grădinet de copil». Dacă coloniea ar ft
să ajungă destul de însemnată, ar putea să se
angajeze•. un doctor special, așa că la fie-care
pas copilul s'ar găsi incunjurat de îngrijirile
cele mai bane, pe care le cunoaște știința de
a-zl.
Coloniea ar cuprinde firește o sală de conferinți și concertări, săli de lectură și o biblio
tecă ambulantă: un loc de gimnastică și tere
nuri de recreație, băl, un vaporaș și o trăsură
de pieață, un magazin cooperativ.
Putința unor attt pe multe foloase atirnăde
însemnătatea coloniei. așa-că ar fi de dorit ca
cit mai multă lume să știe despre ființa iei.
Un număr de o sută, de două sute de aderenți,
ar îngădui coloniei să doblndească o bucată de
loc, cît ar fi de nevoe, și să-și procure cele tre
buitoare pentru producțiea etectricitățel și a
căldurei. Un grup atîla de numeros ar scuti
pe ori-cine de teamd contactului cu persoane
cari n’ar fi de acelaș caracter. Fie-care avtnd
propriea sa locuință și avind privilegiul de a
invita la sine pe cine~i place, ceilal(i membri
ai coloniei ar putea să-i fie tot aiît de străini
ca și persoanele pe cari le Inlilnește acum prin
reslaurante, la teatru, și așa moi departe.
Ce ar putea să se facă ezact, dat numărul
de familii, Ieste o chestie de. aritmetică. Scopul
înlrunirei de care vorbesc a fost să discute asupra planului și să se vadă sentimentul gene
ral al celor interesați.
S’au numit comisiile trebuitoare, pentru a
stabili ezact cifrele și a redacta proectul unei
societăți pe acții...
Upton Sinclair.
“ cară s'a ținut la tBerkeley Liceum», in
l6Vork o întrunire, la care au luat parte
^'lulte sute de persoane, urmărind planul
n1fl înlemeea în vecinătatea orașului Newdr'ai- o cetate cooperativă.
N-i vorba tocmai de o colonie soci- listă.
,-rfp oulinl din prietenii cari se interesază
jndaisl zic socialiști, pre cit știu. Avem aici
■ if inși cari-și cîștigă existența in afaceri sau
"^rcilă o profesie liberală in Neiv-York, și
rari Ui Inchipuesc ca ar face o treaba mai
bună dacă ar pune într’o cooperare ceea ce
dlnsil cîștigă. Planul lor iesle de a întemeea o
celule cooperativă pentru a se folosi de bunurile
aplicărei mecanicei la treburile casnice și a.
nași poale soluțiea problemei slugilor.
y Ideea Ieste ca fie-care familie din colonie să
ijl albă casa iei, o casă de-un preț și într’un stil
să-l convie, asia afară de părțile de obiceiu des
tinate la pregătirea și consumarea mîncărei pre-?
cum șipentru îngrijirea copiilor. Aceste daraveri
ar fi să se îndeplinească,să aibă loc în mod coo
perativ. Se plănuește construirea unei vaste
clădiri centrale, care să cuprindă in primul
loc o sufragerie și o bucătărie moderne, insta
late in mod științific, după asta sale de întru
niri, de lectură, cu camere și locuințl pentru
acel dintre participanțl cari n’ar ținea să aibă
o casă a lor. Coloniea ar fi să albă destul teren
iă-șl producă, pre cît va fi cu putință, pro
ptite iei lucruri de hrană. Diferitele slujbe ar
fi fă fie încredințate celor cu potrivită îndă.ar.e; firguelele ar fi să fie făcute de-o dată
^calitățile verificate. Partea administrativă a
Pionului, controlul administratorilor, ar fi să
lncrfdin{at unui număr dc directori, aleși
rnim°'^ democratic dc cătră membrii din
BIBLIOGRAFIA ,,REVISTEI IDBEV*
lin°nJC‘
directori ar fi să fie absolut scuei
^orcinile și de grijile privitoare la mi- F. Mușoiu și T. Zoein Mișcarea Socială, col. complect* 5—
ztc/jWade ale gospodăriei. Cele o sută trei- P. Mușoiu: Revista IdeeI, șase colecții, de>* NO. 1-LX 30—
— Despre MInie, de Seneca....................... . 2—
ttmtn răspunsuri ce le-a adus numai simplă
— Socialismul și caracterele sale,. de H. Denia . —50
— Socialism utopic și socialism științific, de Engels—50
toate
Panului, sint o dovadă îndestulă— Rusia Revoluționară, de Nikiuna . . . . .—60
jorateCa cx,s^ un număr de persoane îngri— Libertatea de cugetare și de discuție, de Mill —50
^ulu^izo?1^ ?utea
scaP€ de tiraniea că— Pușcăriile, de Kropotkin........................... ‘
— Determinismul social. Socialismul Belgian. . —ou
P^pusp^ d* cppetenie imbold al experienței
— Cum se explică Anarhiștii.
— Emanciparea FemeeI . ....................... ... |
3°oneh 'J3^6 su fie greutatea cc, încearcă per— Intime........................ ♦.......................... J
îor, Tot?eistarea de mijloc,cu privire la copiii
I. Neavu : Trudiți!: Icoane din norod............... J
c°noinJ Sinf. do aceea și părere, că orașul nu
Vremuri Noi, de Kropotkin. . . • • • —™
DrpCOpii!-ort zear la tard părinții găsesc Z7n fecior de t^ran ■. Noua epistolie cătrA munc. si țărani - 20
putinta
ltar' Afară dc asta Ieste ca ne- SolovKtn Abram: Destăinuirile unul expulzat . . • w
Bemard Lazare: Despre Antisemitism. . • • • •
,Q «len «
.ce^ mal bine-voitoare din mame Grupul Stvd. rev din Paris: Antisemitism Și Sionism —20
numai Ungă copiii lei’, așa
Kropotkin: Cătrd tineri. . . : • ’ • • ■ ~B°
îQr°r idoi- sd ^ase in ingrijirea slugilor ale P.
Col. R. G Ingersoll - Dumnezeu
- ~
.• hUiQ
Pliuri nu-i vin la socoteală de P. Lafargae: Materialismul etenomie al lui Mar*
‘
' ~3B
nî,Q ca
°..?nie ca cea plănuită, s'ar putea C. Dimitrescu-Iașl' Ceh
SLackelberg • <****
rL/îiif"«
vădire •• sd UIe în atingere cu vre-o slugă. pr.
Bvffluțlen CJupItBlwIwIș
Gab. Dcvill». 1
Pecială ar fi să fie zidită anume pentru
�REVISTA IDlJEt
132
REVISTA IDEE!
Mașinism și Mare Industrie
Am arătat, în lucrarea trecută, cum, prin diviziea
qanufacturieră, s’a făcut cu putință couatrucțiea
mașinelor, adică revdluțiea industrială care, la șfîrșitul veacului al XVIll-lea, a deschis era modernă a
producției capitaliste.
Mjjlocpl de muncă nu s’a prefăcut pe neașteptate,
sau dintr’o dată din uneltă de mînă în masină-uneltă: după cum zice itfaric; «atît peutru operile isto
rice dt și pentru epocile geologice, nu slut linii ri
guroase'de demarcare». Doar ableade vre-o sută de
ani și ce-va asemenea mișcare a început a avea loc
într’un chip mai simțit. încă din 1773 funcționau în
Franța cîte-va mașini de tors bumbac, de la optspre-zece până la ciouă-zeci de țevi. Iu 1784 se In
troduse răzbbiul de tors a luLArkwright, Jn 1789 se
construi la Amiens o torcătoare Jenny cu o sută
opt-zecl de țevi.
La început mașina-uneltă nu Ie, în tot întregu-I, de
cit o adaptare, o potriveală mai mult sau mal puțin
corijată a vechiului instrument manual: așa Ie cu
războiul cel de țesut mecanic, în întăea lui formă,
în care recunoaștem dintr’o dată vechile stative. Tot
așa, organele de operat, ajustate la rotăriea masinei
unelte, sînț unelte cunoscute de mult, hună-oarâ ca
țevile torcătoarei Jenny, ca andrelele războiului de
ciorapi... In rezumat, în mașina-uneltă, găsim, în
mare, cu toate că cu schimbări de formă, găsim aparatele și instrumentele întrebuințate de meșteșu
garul sau lucrătorul manufacturier : numai că din
instrumente manuale ale omului, iele au devenit in
strumentele mecanice ale unei mașini. Mașina-uneltă
Ieste cu chipul acesta un mecanism care,*primind o
cuvenită mișcare, îndeplinește, cu ajutorul instru
mentelor sale, acelea-șl operații pe cari le executa
mal înainte muncitorul cu ajutorul unor instrumente
la feliu- Dar, de îndată ce instrumentul ieșit din
minele omului Ieste mănuit de un mecanism, de în
dată ce, cu alte cuvinte, mașina-uneltă lea locul
simplei unelte, se-ndeplinește o'revoluțio, chiar cînd
această mașină are drept motor omul, Intr’adevăr,
numărul de unelte cu cari poate lucra, în acelaș
timp, omul, Ie mărginit de numărul propriilor sale
organe: omul u'are de cît două mînl, pe clnd nu
mărul de unelte puse-n lucrare, de-o dată, de o ma
șină de lucru, Ieste emancipat dintr’o dată de măr
ginirea organică peste care nu putea să treacă unelta de mină: dacă vîrtelnița de tors nu putea eă
aibă de cit un fus, torcătoarea Jenny, chiar în forma
iei primă, torcea cu două-spre-zece si opt-sprezcce fuse
Să ne dăm bine sama de rolul lucrătorului ca
simplu motor, și de rolul lui ca făuritor propriu zis
al lucrului de executat. Pentru a înțelege cum se
cuvine deosebirea aceasta, să cercetăm, bună-oară,
Vîrtelnița: piciorul lucrează asupra pedalei, ca motor,
leară mînele torc, lucrînd la fus. Asupra acestei din
urmă părți a mașinel, a sculel, asupra organului de
operație manuală, revoluțiea industriala se-ndepli
nește inlăl și-ntăl, lăsînd pe sama omului, pe lîngă
noua treabă de a supraveghea scula, rolul curat me
canic, de motor.
Mașina, întrunire de instrumente sau de unelte
simple, puse-n mișcare de un motor unic, nu Ie cu
toate astea de cît cel dintâi element al producției
mecanice. Ajunse Ia un punct oare-care; proporțiile
mașinel de lucru cum și numărul uneltelor iei nu
mal pot fi mărite de cît dacă se dispune de^o forță
de mișcare cu mult mal mare de cît a omului, lă
sînd de-o parte că omul Ie uu agent cu totul nedesăvîrștf, cit se atinge de produsul unei mișcări ne
întrerupte și uniforme. Ast-feliu, de îndată *ce unelta
ieste înlocuită de o mașină mișcată de om, devine
numai de cit necesar înlocuirea omului, în rolul de
motor, prin alți agențl naturali. S’a recurs la viat,
« cal, la apă: âcum un veac ei mai bine, motorul
nWrauhc făcea să meargă, în Franța, râzboae cu
'•} S*9*-*®^ de țevi. Dar ablea în 1784, cu
«Mina de aburi cu dublu efect, a lui Watt, se cunoer-y
Intr’adevăr un motor în stare de a du naștere singur iei
propriei sale putori mișcătoare; consumlnd apă a:
cărbuni, pulînd să se transporte și să se instaleze
orl-undo i se cerea acțiunea, și a cărui grad de pu
tere,'nemărginit, icra regulat. întru totul, ide, om; "
Acești agenți motori diferiți, vînt, cal, apă, pănă
și aburi, în timpul perioadei manufacturiere lerau
cuhoscuti. Dar numai Iei, n’au putut aduce nici o re
voluție fn industrie. Numai după intrarea în scenă
a acestor noi achiziții, după introducerea acestor*
noi puteri producătoare, mașini-unelte, acești agențl
motori au fost revoluționați*însă-șl iei, dobfndiriduW
toată însemnătatea lor...O dată, ce acțiunea acestor
agențl naturali emancipă sau scoase motorul din măr
ginirea, din restrîngerea puterilor omenești, un sin
gur motor putu să pue-n mișcare mal multe mașini
unelte : lear mașina-uneltă, puncțul de plecare al re
voluției industriale, căzu, prin asta, la rangul unul
simplu organ al mecanismului de operație, de lu
crare : mecanismul acesta fiind uh'aglomerat de ma
șini, funcțiouînd sub imboldul unui motor comun,
care crește potrivit cu numărul mașinelor-unelte cari
atîrnă de IeL După cum numărul uneltelor alcătuește,
după cum am văzut, organele unei mașine-uneltă, tot
așa atîtea mașine-unelte alcătuesc atitea organe ale
unul mecanism motor central. Mașina izolată Ieste,
cu chipul acesta, înlocuită printr’un monstru mecanic,
ale cărui membre uriașe cuprind întregi clădiri.
Dacă mașina-uneltă Ie becisnicS, slabă, cîtă vreme
iriotorul Iei Ieste omul, daca sistemul mecanic înain
tează încet, cîtă vreme puterile mișcătoare tradițio
nale, ca viatul, animalul și apa, nu*sînt înlocuite prin
aburi, marea industrie Ieste întîrziată în mersu-I,
cîtă vreme însă-șl mașina îșî datorește ființa pute
rii și iscusinței omenești, cîtă vreme" atîrnă de pu
terea mușculară, de privegherea, de îndămînarealu-'j
crătorulul, lucruri neîndestulătoare față de proporțiile
și de preciziea matematecă, ajunse de neapărată'nevoe. Un motor, care putea șă dee orl-ce grad de putere,
exista în mașina de aburi: dar pentru a fabrica mașinele, cu ajutorul mașinelor, trebuea, încă, să se
poată produce, în chip mecanic, formele strict, nea
părat geometrice, ca cercul, conul, sfera, cerute de,
anumite părți de mașină. Problema asta fu dezlegata
la începutul veacului al XlX-lea, prin născocirea
strugulul, curînd făcut automatic. Fără această mo
destă scula, marea industrie modernă, marea produc
ție capitalistă n’ar fi putut exista. Pe măsură ce, în
prima treime a veacului al XlX-lea, marea industrie
crește, mașinismul se întinde încet-încot asupra construirei mașinelor. Dar numai în a doua treime apar
mașlnele uriașe întrebuințate la fabricarea celor din
tâi motori.
Adunătură de unelte, mișcată mai întăi de om, ma>.
șina avu apoi, drept motor, puteri' naturale; dezvoltă;
rile-I succesive, ajunglnd la fasonarea din ce în ce mai
desăvîrșită a materiei, fără de ajutorul omului, aju
tor cerut Ia isprăvire ablea, dădură naștere unul sis
tem de mașini automatice, primindu-șl mișcarea prin
transmisiune de la un prim motor, mișeîndu-se singur.'
Prefacerile, îmbunătățirile astea, ale uneltăriel in
dustriale, nu s’ău îndeplinit nici de ciim din inițiativa celor ce stăpîneau uneltăriea aceasta, din ini
țiativa capitaliștilor industriali i aceștia n’au contri
buit de cît neavînd încotro, de cît fără voea lor la
progres. Ura ori-cărei schimbări se vădește mal.cu.
samă la industriașul francez, al cărui spirit de rutina
pricinuește inferioritatea industriei franceze pe^pleațaȘi dacă capitalistul nu se mișcă nici o dată de
rul artei, adesea propriul lui interes și-1 înțelege rău.
asta că lăcomiea-I, ca si acea a știucel, îl face «mp,
îl prostește și nu 4 Iasă* să vadă de cît rezultatu mediat. Regula Iul de purtare Ieste de-a î“ca®a ..
mal mare sumă de cîștig cu putință, acoțînd am
pungă cît mai puțin. De aceea dînsul Ie refracta
îmbunătățirile mecanice, cari cer cheltuou de
părare și*de întreținere, cari nu pot fi acoperi
cît într’un timp mal mult sau mal puțin lung,
tînd, cînd se cere, să compenseze defeotuozitate
lajului lui prin abuzul de muncă plătită ~proș.V .
sporirea gradului de exploatare a .paterei,» P
muncitorești.
trebuințarea unei mașine economisește
■ rfră de cît conetrucțiea și funcționarea
âcest folos n'are nimic aface pentru
după cum am explicat în Formarea
ufliist- 5^ «lăteșto puterea de muncă leară nu
> ut care se uită capitalistul, Ieste deoLucrU nretul masinei și prețul puterilor de
0«rea îotr°^Pdînsa Ie poate înlocui: n’are a face,
Ccă p°
de mare cîtime da muncă întresuma de scos din buzunar Ie mai mică.
d&Crnodicitatea sau micimea salariilor pune
&
Îrebîiințărcl mașine or de cătră capitalist.
Sci WJinventii franceze, din veacul al XVUI-lea,
numai în Englitern, prețul muncel majlnt Dl,b franța fiind atît de scăzut în cît Iera mai
no»16 h V» n împovora cu munca pe lucrători, de
profitat^ d sjou de mașini. Pentru sfărîmatul pietre&tde ? Slaini: în de *obȘte na se slujește de Iele
lor
nentru-că sărmanii siliți să facă asemeln
sînt plătiți atît de puțin, In cît capitalis
ta i°u°c interes mal mare de a-î exploata, de cît
tul Ofilii de mașini. Orl-cine a putut să vadă, în luna s°
j femei trăgînd anevoe la vase: asta vine
guî jo
cheltuelile halajulul sau tragerel la edec
^uterul acestor nenorocite, sînt mai puțin urCU|8 ae cît cheltuelile cu caii sau cu oare-cari ma■ r8 puterea,omenească, în chip cinic risipită și sleu âst-feliil, se nimicește, foarte iute se stinge : dar
qta nu aduce capitalistului nici un neajuns, punga
in! din potrivă-i sta bine, și, în frumoasa noastră so
cietate burgheză, acesta-i singurul lucru de luat în
ntul
B&0 scădere în exploatarea putere! muncitorești, o
ridicare de salarii, duce Ia întrebuințarea de mașini,
h Îmbunătățirea uneltăriei, care scade numărul* lu
crătorilor necesari : mijloacele de producere nu so
Îmbunătățesc de cît întru cît schimbarea ieste nea
părat cerută capitaliștilor de interesul lor cel privat.
Dacă, în dezvoltarea-i, mașinismul se lovește încă,
cu osebire în Franța, de reaua voința a capitaliștilor,
In timpul întroducerei sale, avu să lupte în potriva
ostilitățel sau dușmăniei muncitorești. Muncitorul se
revoltă în potriva uneltei de munca snb forma de maainjț și, pentru întăea dată, dînsul atacă mijlocul ma
terial de producție. La 29 Septembre 1794, în rapor
tai său asupra creației Conservatorului de Arte și
Meserii, Grdgoire zicea la tribuna Convențiunel: iNu
sini de cît vre-o patru ani, de cînd la Havre și Rouen
iera uevoe să se ascundă inașinele de tors bumbacul».
Lucrătorii manufacturieri nu se sculară să distrugă,
manufacturele: meșterii corporației,
dirl î? t.?arialÎT>
ace* CQ căutară să le împlerin»Z? • hrea’ A-sta vine de-acolo, că-n timpul pesl HitH,-manuf^ctar’iere’ Poterile cele noi, cooperație
zultarV Sa? imP^rțiro de muncă, aveau drept relfebulhfA»Y - ce ma* rodnica munca lucrătorilor îndln acpln i lear
de a face de Pr>sos un număr
brațe aaJ. ,u®vători. Departe de a suprima oare-care
0 mare
« ,mai îQainte, manufacturele absorbiră
Ptc- Ca
•de vaffabonzi, de cultivatori izgoniți,
devine nenfmiSmu1' d*n potrivă, mijlocul de muncă
a muncitor, un concurent de-aproape, a
de Krn»aU^>erioarâ'’ îndeplinind sarcina unei mulPdsos,
,le pururea pe punctul de-al face de
JnloS h tîp ’.° dată cu Iocul» 9» Pîneaj^ePirtati
cînd aceasta le rîpește unelta
h?Jucru în
*e.Iiâ de industrie, lucrătorii căuta
SM Mnhm i S.°rUi lor de izbtndă sînt înse foarte
acenK
a^ar^ de vechea lor ocupație de
2U’ <*e Dutin ?menI’ Piperniciți de diviziea de deinterînlucru bunI> nu sînt primiți de cît în
Pricina^1-6’
Prost, ocupații cari, tocCu toafî 8i“PllcitățeI lor, sîut năvălite de can-
8& £ăsa9că.° °T
oeuhJ?’ Qn oat-2 "Pmd-o de la alți camarazi, și,ori
Șio?^0> i’ămtn vKCare. uumăr de brațe, mai înainte
Potă«?^« Lucrătorii congediațl de ma5n
lucUL^?31 alt Balariu, fără a lipsi do dînWlahntare de hVV1’ afarâ doar dacă nu s’ar înfățoșa,
îlc?,re funhPÎ) un caPital mal mare de cit ca<nalMe Tn 2‘>0BadIntra-ntăl, a cărui parte luată
de cfttră lucrătorii deveniți de
133
prisos, să so fi cheltuit pe mașină, materii primii supli
mentare-, ctc. In asemenea caz, ad&ogarea pe care acest capital adițional, în căutare de plasament, ar
li adus o ocupărel de brațe, ie, în definitiv, anulată
pună la concurența brațelor aruncate pe pleața muncel
iu urma .întroducerel mașinel.
Disparițiea sau nimicirea specialităței sal®, prilejită
de instalarea mașinel, deci disparițiea salariului său,
spulberarea, prin mașină, a condițiilor sale de exis
tența, ieată faptele brutale cari au ridicat pe mun
citor în potriva mijlocului de muncă, în care Iei nu
putea de cît să vadă cel mai cumplit vrăjmaș. Cu
vremea, muncitorul a înțeles cum-că vrăjmașul*nu Ie
mașina, ci modul Iei social de exploatare. *
Cu toate astea mașina s’a impus și se impune
pe zi ce trece mai mult. Asta din pricină* că mașinale
îngădue a se produce iute, a se produce mult,* a se
produce leften. Așa-că, după aparitiea lor, producțiea
luă un avlnt colosal. Dar,* pentru* ca avlntul acesta
să nu fie împiedicat, trebuea ca ușurința de a pro
duce, izvorînd din mașini, să nu se împiedice de stă
viliri sociale aduse liberei procurări de diferite ele
mente trebuitoare producției și liberei răspindirl de
produse. Această ușurință tecnică de producere cîștîgată, nu putea să-și aibă efectul deplin de cît cu
condițiea ca schimbul mărfurilor să fie în fine scutit
de împiedicările vechi. Ajunsă cu chipul acesta, o
necesitate economică, libertatea ce Iera de îndeplinit
fu. principiul cel mare în al cărui nume vorbiră și
agitară burghezii revoluționari din veacul al XVIll-lea.
îndeplinirea libertățel acesteea, impusă de situație
la acest timp al modului de producție, impusă de
necesități materiale, îndeplinirea libertățel acesteea
fu ruina veche! stări feodale. întronată,*dînsa făcu
din schimbul mărfurilor lor, singura legătură socială
dintre producătorii emancipați, seăpați de multele res
tricții de-odinîoară, și ajunse la domniea liberei con
curențe, pentru a cărei consolidare revoluționarii dă
dură dovadă de un zel cu totul aparte.
La 1 April 1791, so inaugură, pentru marfa putere
dc munco, regimul de libertate cel nou, carele, trebuește s’o recunoaștem, nu trezi, printre cel mal de
aproape interesați,* nu trezi nici un entuziasm. Pen
tru maiștrii cari nu aveau nici un capital să anga
jeze iu luptă, libera concurență Iera ruina și aruncarea
acestora printre calfe. Pentru aceste calfe, aceasta
Iera un izvor de mizerie. Autreprinorii de industrie
cari, în timpul acesta, cînd pentru întăea dată de la
începutul revoluției, afacerile porniră .a merge, an;
treprinoril cari se aruncară într’o meserie ca să-și
fructifice capitalurile, se folosiră de situație: iei an
gajară în libertate pe toți sărmanii, pe cari dizolva
rea atelierelor de caritate, deschise la începutul pe
rioadei revoluționare în scop de-a înlesni împlinirea
celor mal imediate nevoi ale celor în lipsă, pe toți
sărmanii pe cari împrejurarea aceasta îl silea să se
vîndă în chip liber, precum și pe lucrătorii rurali răvărsați Ia orașe în număr mare. Pentru a,avea ce
mînca*, acești oameni, căzuțl în cea mai nepomenită
mizerie, deprinși cu lipsa, cu înfrînările de tot feliul
se grăbiră să primească niște salarii cu mult mal
inferioare de cît salariile ce se dădeau de obiceiu la
calfe, cari cu chipul acesta, fură înlăturate de prin
ateliere.
Cu chipul acesta, chiar din primele zile ale acestel luni de April, se iscă o mișcare, care, cu toate
că ținînd aproape trei luni, ablea lăsă ce-va urme
în jurnalele vremel. Calfele din Paris organizară, întru
apărarea intereselor lor, organizară o grevă generală.
Cei ce luară inițiativa fură tîmplaril. Fie-care breaslă
îșî înființă pe dată binroul, sindicii, starostii sau
președinții iei, cusa. Asta fu o încercare esclusiv
muncitorească: nici un om politic, nici un publicist,
afară de Marat care ascultă plîngerile lucratorilor,
nu bine voi să se intereseze de asta.
Lucrătorii, crezînd că, în virtutea constituției celei
noi, aveau dreptul de a se asociea, trebueau să for
meze, în fie-care breaslă, prin alegere, un biurouîn;
sărcinat să se înțeleagă cu sindicatul patronilor si
cu reprezentanții antoritățel asupra tuturor chestii
lor referitoare fa breiwW și> rnn> 011 samă, asupra
�RBVISTA 1DBEI
134
REVISTA JDEE1
chestie! salariului. Iei cereau o sporire imediată și industrias tinde să-și doboare protivnîcil lui, rivalii
reclamau egalitatea de salar pentru toți oamenii în lear leftenirea produselor sale Ie pentru dînsul coî
trebuințați Ia acelaș soiii de muncă. In iie-care breasla mat nimerit mijloc de izblndft. Pentru a birui J
dînșit voeau în fîn*e să întemeeze cîte o casă de a- pleață, sau numai neutru a se putea susține pe Tea
jutor, pentru cazuri de boală, de lipsa de lucru șl de capitalistul Ieste împins de concurentă a produce
neputințele bătrlnețel. Fură elaborate proecte de sta mereu cu cît mal puține cheltuell. Din pricina aceasta
tute, întemeeate pe ideile astea, și unele chiar și Ie silit, sub amenințarea de a da faliment, Ie silit s&
recurgă, din ce In ce mal mult, să recurgă la mașlnism
fură semnate.
Această mișcare se Întinse în cea mal mare parte și să-și perfecționeze uneltăriea mereu.De aceea trans
din orașe, stabilindu-se legături între societățile de formarea în mare industrie mecanică Ieste un fenomen
lucrători de-aceea-s! meserie, autoritățile comunale pe care nici o industrie nu-1 va putea ocoli. Și crește
cercară să împiedice o agitație în care neapărat că rea asta obligatoare a puterilor producătoare,"pe
simțeau o amenințare în contra burgheziei.. Intr o care capitalistul Ieste adus s’o concentreze în minele
proclamație co-o adresă lucrătorilor la 29 April, Pri sale, prelejește, numai prin singur faptul acesta, o
marul Parisului, Daily, vorbește firește de libertate, creștere a producției sale.
Modul de producție capitalist determină, prin urstăruind asupra faptului că fie-care trebuie să rămîe
liber de a-e! închiriea mnnea cui gr voi și cum ar mare, formarea de întreprinderi întinse cari dezvoltă
voi. Agitațiea înse nu încetă de cît după decretul din concentrarea uneltăriel, din ce în ce mai mare, și
14 fuuiu 1791, decret pe care îl provocată plîngerile cere, cu chipul acesta, o îngrămădire prealabilă, din
purtate de cătrA corpurile municipale în fața Comi ce în ce maî mare, de capital. Tn crunta, în nemi
tetului Constituției. Adunarea, care trecuse sub tăcere loasa lupta de concurență, care se face prin lovitura
ca neconstituționale petițiile lucrătorilor, votă fără Ieftină țâței, marele capital bate pe cele mici, și ma
discuție decretul acesta, care osîndea în chip absolut rile organizme de producție se înalță pe ruinele unei
mise de mici capitaliști. La Reims, în 1723, se aflau
ofI-cb asociație, ori-ce înțelegere de accea-șf profesie
declarînd ca «lovind libertatea>, acordul sau învoi 1.4r0 de stative, războae primitive, și 1,300 de meșteri,
rea de a nu vinde marfa putere de muncă de cît cu în 1860, se aflau 150'de fabricanți, cu două-zeci șCcincl
un preț anumit. «Rămîne pe sâma învoire! libere, de de războae. La Rouen. Terau, în 1815, 1.500 de fabri
la indiidd la individ, zice raportorul Chapelier. de a canți de pînzărie: în 1842 Ier&u 330 și, în 1860, nu
fixa ziua pentru fie-care lucrător». Condițiea munci- mai 190 comandau la trei-zeci de mii de lucrători,
făcînd să se fabrice șase sute de mii de bucăți.
toriulul devine ast-feliu izolarea.
Mărimea capitalului avansat constituind în lupta
înainte de-a expune situațiea izvorîtă din stabilirea
concurenței, lentă cîte-va cifre, cari vor face să ne industrială una din cele mal de căpetenie așteptări
dăm samă de mișcarea întipărită producției fraheeze de izbînda, tendința în spre concentrarea capitaluri
lor birueste maî mult de cît ori și cînd. Intrunindude oăfrS noul regim.
Tn 1788 produsele fabricate aveau o valoare de se, într’arievâr, fuzionînd prin mijlocul societăților
931 milioane 460 mii de franci: peste două-zeei și pe acțiuni, o mulțime de capitaluri individuale, cenpatru de ani, în 1812, cifra aceasta se dublă, produc traliZ'irea aceasta formează capitaluri mari, la a
ție* industrială Iera de-un miliard 820 milioane ; în căror puternică eficacitate un capital individual nu
ISHO dînsa atinse 4 miliarde 37 milioane, lear, în va putea cu jiicî un chip să ajungă.
1878, 12 miliarde, din cari marea industrie producea
Uriașa, acumulare de mijloace de muncă, la care
c»1! puțin jumătate, Populațiea care în 1788 Iera de ajunge" centralizarea crescîndă a capitalului, cere
25 milioane. în 1873 Iera de 36 milioane. Vedem ce ne pentru punerea în acțiune a acestor numeroase, eînsemnată Ieste creșterea asta față de creșterea pro norme unelte, cere concursul, cooperarea a batalioane
ducție! industriale : "pe cînd aceasta din urmă crește de muncitori. O masă crescîudă de unelte^și mun
în proporții din ce în ce mal mari, populațiea crește citori Ieste, cu chipul acesta, supusă unei direcții
într’o proporție descrescîndă, procentul creșterel Iei comune. Această centralizare muncitorească are Ioc,
se coboară mereu.
populînd orașele în dauna satelor. Populațiea ora
In 1784 se aflau două mașini cu aburi, de o pu șelor care, în *1789, nu alcăluaa de cil a cincea parte
tere de 120 de cal, în 1814, 16, de o putere de 312 din populațiea franceză, se alcătuia mal mult de un
cai, 616 în 1830.de o putere de 9.163 cal, 6.080 în 1852, sfert în 1859, atingînd în zilele noastre a treea parte.
renrezentînd 75 518 cai. 20.947 în 1865, reprezentînd Prin îngrămădirea iei de producători, marea
255.673 cal, în fine, în 1881, 44.010 mașini, de o putere trie a făcut să ieasi, ca printr'o vrajă, vaste cetăți
totală de 576.424 cal-vapori, echivalînd cu puterea a industriale Tarara, scrie economistul burghez A12.104.904 oameni- Bine înțeles nu vorbesc de cît de dolphe Blauqui, Iu 1826, Tarara care nu Iera în
mașinale întrebuințate direct în producție Și aburul de cît un sat, ocupă astă-zi mal multe mii do lucra
nu alungase din industrie puterea naturală a curon- tori. Acelas economist vorbește, în 1848, de R°ubaix.
ților de apă. pe cari perfecționarea turbinelor în- ca de un oraș improvizat, «a cărui populație sa
găduo de a fi utilizați mal deplin: numai pe cursul blai de mal puțin de două-zecl și cinci de ani». 1
apel de domeniu public, puterea motrice utilizată de Saint-Pierre-les-CaUis, l'am văzut întreindu-șl aproape
cătră uzine, în 1867, iera de 31 687 cal-vapori.
populație* în curs do două zeci și cinci de ani.
Dacă cercetăm producțlea huilei sau acea a căr
Silit, chiar prin uneltele a căror întrebuințare
bunilor și fierului, aceste" două mari instrumente ale impune concurența, silit a produce pe o scar
producției moderne, vedem cum-că extragerea huilei ce în ce mal mare, dominat ast-feliu de căira
destul dâ părăsită înainte de 1789, Iera în 1794 de toacele de producție, capitalistul produce tara a ,
250 mii de tone, în 1812 de 259 mii, în 1821 de un aștepta cererea. Si produsele slut înkcatît de
milion 100 de mii, în 1856 de 4 milioane 400 de mii. șugate în cit se găsesc la strîmtoare pe pieaj
în 1866 de 12 milioane, în 1881 de 19 milioane 212 tională: ca să se scurgă, le trebuie pieața alt
mii. șl, adăugată prin importare, consumațiea-I a- Marea industrie solidarizază națiile legate dM
tingeâ 29 milioane 445 mii de tone. Producțiea to sitățl, do trebuinți reciproce, la a căror
în^d0
ța_
tală a fierului Iera de 50 mii de tone în 1740, de 100 lea parte o divizie internațională de munca.
de mi! în 18^0, de 200 de mii în 1830, de 254 de mii nevoe pentru fie-care în parte pieața celori
• ,.ne
în 1851, de JJ22 mii în 1866, și de un milion 26 mii de temeerea pieței internaționale pe care ne- . . j-a oft
tone în 1881.
a face față, întemeerea acesteL piețe ieste
In industriea bumbacului, cea mal dintăl în istorica concurența atinge un grad de violență °®P°“f8Ctloindustrială moderna, torsul mecanic, care Icra puțin cele două efecte ale concurenței, notate, p s0'fflc
însemnat înainte de 1'89, în 1812 număra un milion
28 de mi! de țevi, 3 milioane și jumătate în 1839, în
1881 4 milioane 943 de mii. Țăsătoriea, care număra « . cspuude dezvoltatei necontenite a P®5 de nlar^
„nregte, ic;
*894, 5 mii de războae mecanice, în 1846 număra ducătoare ; grămSdire prea mare,
ere loc din pricină aceasta, comerțul-se p
de mii, 65.927 tn 1881.
dustriea
încetează
de-a
mal
lucra,
urtD
°a_
, după 0
ine » cu no’11 mod
Producție, Iață cu noul regim
C°r ’
Hmwaria.1, c?rnl ncesț mod i?a dat naștere( ori-ce după fâlfmr’ht; pănft co grămădirrft
-mi o scădere mal mult sau mal puțin ln.
harfei. O crlză gen0ral*
felini acesta
11 Siiano din zece zece ani: cea dintăl a avut
88 ivește ăprjjt. Dup& mărturioa economistului burfnc 10
această criză s’a prelungit pănă în anul
heiv,1Ie- «md o îndelungă Întrerupere de lucrări.
1833, P^^economist, criza din 1837, coborî pe de-o
lupi «cola? ®°rioadă do timp, coborî salariul unei
.
I
!
j’
'
,i
i
.i
:
(
I
j
'
'
J las* \g76 în 18d6 trecînd prin a șaptea criză.
1851,
afară de întreruperea parțială de lucru,
Ast-fe“l'i0 în fie-care an, am putea zice normal, ac3rfl loveși Tflrnnrile de industrie, care se traduce
pr°flP>® «ărăcic, printr’o lipsă de lucru, pe care o înPrintr «Se o reducere de salar, cu alte cuvinte milovA anteriul îndestulător fiind subordonat cîtimel
rtfl0ia’m de lucru, în afară de aceste întreruperi rerfl? » de lucru, producțiea capitalistă dă naștere, peacelor crize generale cari fac să urmeze după
r ani după abuzul de muncă, încetarea silita de
flXceîx’,Dâgjmea si intenzitatea acestor crize vor tot
““’îJe’crescînd o dată cu puterea de acțiune a pu
terilor producătoare care, în* regimul concurenței caPnfică ’ capitalistul ieste dominat de mijloacele
da producție, muncitorul tot așa ieste. Creator al canitalului, omul îndură dominarea operei sale, și, o data
Eu mașinisniul, această anomalie capătă o realitate
tecnică. In -sistemul marei industrii, pe caro a creat-o
dezvoltarea mașinismulul, muncitorii sînt încorporați,
întrupați la un"organism automatic,.independent de
tei la mersul carnea Iei trebuie a se adapta scrupu
los, fiind supuși pe lîngă asta, o dată cu iei, putere!
motrice centrale. Mișcarea lor urmează pe cea a uneltel de muncă,_ pe cînd, în manufactură și în meseriea
cea izolată, mișcarea uneltei de la dînșii pornește : pe
clnd în manufactură și meserie ielieraucel ce se serveau
de uneltă acuma dînșii servesc mașinei «Mijlocul de
muncă, prefăcut în automat, scrie^Marx, se ridică în
fața lucrătorului, chiar în timpul acțiune! muncei, sub
formă de capital, munca moartă, care-1 domină și îl pom
pează, II suge puterea viețuitoare”. Ge formă Îmbracă,
in exercițiul lui, modul de producție mecanic, si cari-s
urmările dominărei sale asupra muncitorilor, ieată
covoiu cerceta de acum.
Fabrica, cu alte vorbe atelierul bazat pe întrebu
ințarea mașinelor, ne înfățoează două forme deosew: sau cooperarea mai multor mașini asemănăIniM ~au»° con*fc>aare de mașini diferite. In cazul
unalt\PA«dus?’l fabricat în întreg de aceea-și mașinănia InJiS® îndeplinește toațe operațiile îndeplinite
gure nJlî» • «C ^e"un lucrător, cu ajutorul unei sinte.maî mulți lucrători, lucrind cudiFabnca se alcătuește atuncea din înSiouînd
U?or “a§inI-unelte de-acelaș feliii, funcunnl J*C.ela^
îu acelaș local, sub couduceSc alcătun^a
co“un. Ast-feliu, o fabrică de țesătorie
» întrunirea unei mulțimi de războae
primi trâhn?
doilea caz, cînd materiea
date, ie fivtreacă printr’o serie de prefaceri gracu nu?» u.n sfat43m de mașini, ca-n fabricele
unor diferite mașinl-unelte com?Petlațîe naiv.n?"
aceaatâ combinație de mașini de
J?. ®uncg calare’ ^ăsim cooperațiea cu diviziune
^er®nU
caracterizază manufactura. Dar o
apare: diviziea
urnele nrA? ?.e “uncă trebuie să ție samă de
hb .m0ea do «îf j r °“®neștl, si dînsa nu se poate
a diferi» \
Posibilitatea de execuție maSk’fato»
« 7 .oPQratii parțiale. In producțiea
hbr^^farilor Potnvă> emancipată, scoasă din limiS a nhS
diviziea, în mal multe opePrinnihr?
. Producție, se întemeează pe
■fiS actW0* Uluitoare si a fazelor unui acooJ??Icâ, de r»?4eSțlea' de executare rezolvită fiind de
imoîn lî’ etc* DnPâ cum, în manufactură,
'w^ri)p0FH?Lat? ? lucrătorilor parcelari cere un
rMte6 8rhPe +?*nal de lucrători, anumit, pentru di’ ^Par’nn
*n combinarea de mașini dîn$contcnltă, 3 pneior de cătră altele,
135
mirul d?r±a^,e„e"Ză,U,n W ^terminat între
faetaSS JPecUli«te, stabilită pr’in divide? manutandtata d de matî?ă’ IeSte înIocui^
fabrica, prili
crători? anAeff“alT m”°cPeca, cari-s însărcinați luw,
v * aaxilian al mașmismuluî. Ușurința acestor
“unei înlătura trebuința de-a le preface în ocupații
ÎJ «
ale unor muncitori speciali, osîuditl pe v*eve,manufactură, la aceea-șl și la "aceea-si
muncă- O deosebire ieste numai cît se atinge de mun
citorii cari m&nuesc o mașină unelti, între cari se
’
,cuPrind cel ctțl-va lucrători cari dau foc la caAix.e VftPîrI> și salaboril cariHslnt subordonați
ii» • ■Aiălare.a de aceste de căpetenie categorii, lea loc
n»
“3 ’ neînsemnat din punctul de vedere al
U1' un, personal de ingineri, de mecanici, etc.,
cari supraveghează mecanismul general si îngrijesc
ua-raIlile Irebuitoare. Mareaindustrie îndeplinește
n^t-țeliu despărțirea dintre munca manuală si pute
rile intelectuale ale nroducțiel, transformate de lea în
putere a capitalului asupra muncei.
i jx a^e c&’ din punctul de vedere tecnic, mașinismui dă naștere unul nou sistem de divizie de muncă ,
sxatem ,ae menține în fabrică, mal Intăi ca
iraaiție moștenită de la manufactură» după aceea
pentru-că capitalul îl înalță în mijloc de exploatare.
Îndatorirea de a mănui toată vieața o uneltă parce
lara, ajunge obligatiea de-a servi; toată vieața, o
mașina parcelară. Se abuzează de mecanism pentru a
transforma lucrătorul într’o parte de mașină, care
și lea face parte din alta. Prins ast-feliu "la o ope
rație simplă, a cărei simplitate singură ie un chin, o
tortură, răpind mancei ori și ce interes, a cărei plic
ticoasă uniformitate înăbușă orî-ce dezvoltare a cor
pului și a spiritului, fără a deprinde vre-un meșteșug
oare-care lucrătorul nu Ie bun de nimic dacă operațiea
asta i-ar fi rîpită, fie printr'o dare afară, fie printr'o
nouă descoperire. Amenințat cu chipul acesta de a fi
făcut de prisos, de a-șî vedea retrăgîndu-i-se, o dată
cu slujba, și mijloacele salo de existență, atlrnarea
lui absolută de fabrică, și prin aceasta de capital,
Icetc pecetluită.
Suprimarea putere! musculare. înlesnirea munce^
cu mașina, repegiunea cu care cine-va se deprinde
cu iea. au îngăduit întrebuințarea de lucrători fără
mare putere musculară și fără multă învățătură. Așacă de îndată ce capitalul dispuse de mașinism, făcu
apel la munca femeilor, la munca copiilor. Ceea-ce
nu se văzuse nici într’un alt regim de producție, familiea muncitoare fu dezagretată, toți membrii Iei,
fără deosebire de vrîstă și sex, fură aruncați în fa
brică, și munca silită a tuturora, în folosul capita
lului, ajunse condițiea de întreținerea familiei. Știm
ca retribuirea muncitorului are de bază ceea-ce-i
Inecesar pentru întreținerea și pentru reproducerea luL
Prefăcînd înse în salariațl, pe femee și pe copil, la
ale căror nevoi făcea față vinderea puterel de muncă
a capului de familie, distribuind ast-feliu asupra mal
multor puteri valoarea uneea singure, mașina coboară
această valoare. Cele patru puteri, presupun pe cari
Ie vinde acum o familie muncitoare, pot să-i pro
ducă mai mult de cît odinioară vinderea singurel pu
teri a capului Iei, dar nu mai puțin în loc de-o sin
gură putere trebuește ca patru să producă capitalis
tului supramuncfi/să-I procure o plus-valoare, pen
tru ca o singură familie să trăeasc*. De alt felifi su
plimentul de plată Ieste precumpănit, Întrecut de
cheltuelile de hrană cumpărată din tîrg, prin cheltuelile dt diferite cumpărături, pe cari le provoacă, o
dată cu confiscarea soției și mamei de capital, Ie
provoacă suprimarea lucrărilor domestice.
Mașina, acest puternic mijloc de-a ușura munca °mului, se schimbă cu chipul acesta, în minele Capita
lului, în mijloc de-a spori numărul salariaților: spo
rind înse matariea omenească explotabilă, tea* ridica
gradul de exploatare. De aici înainte nu numai că lu
crătorul trebuie aă «« vîndă, Iei mal este silit
�136
«iîViSTA ibEEl
REVISTA IDEB1
Prccup^tască copiii. Ji» Buletinul Sotictățcl indiiatriale
din Jfn/Aouse, din 31 Mat 1837, doctorul Perot zice:
«Mizeriea dfl naștere une-orî, la părinții de f:imilie2
anul odios spirit de speculare asupra copiilor lor, și
conducătorii de stabilimente slnt adesea, solicitați ca
să primească în atelierele lor copil mal jos chiar de
elț vrîsta la care dînșiî stnt admiși do obiceiu».
Exploatarea copiilor, ivit-S- din cerințele capitaliste,
fu de așa natură, în cît pentru a împiedica degradarea fizică și morală care amenința clasa, muncitorea
scă, pentru a împiedica pe capital de a slei înainte
de vreme puterea omenească, de care nu se va putea
fără îndoeală lipsi, do a Ticido găina cu ouăle de aur,
Statul, în interesul capitalului, trebui să intervie. Încă
din 1819, în Franța, economistul burghez Sismondi,
semnala acele nefericite creaturi cari ade la șase—
opt ani,., lucrează două-spre-zece si natru-spre-zece
ceasuri... și pierpertnd de istovire înainte de a ajunge
la două-zeci de ani». In 1827 rin fabricant, acesta care
vedea mal clar, unul din cel mal de căpetenie fabri
cant! de ață de pe Rinul de jos, înțelese primejdiea
ce amenința'exploatarea capitalistă: Iei semnală stin
gerea grabnică a copiilor supuși unei sarcini istovi
toare, si atrase luare amintea Societate! industriale din
Malho&se asupra urgenței unei legislații ocrotitoare
a copiilor. Studiul la care. în urma acestui apel, sa
dădu societatea aceasta, dădu loc unor asemenea con
statări în cît Academica do științe morale și politice
însărcina pe doi din membrii Ieî~c’o ancheta. Faptele
conchizătoare expuse în raportul cetit la Academie, în
1839, de Villarme, siliră guvernul sil intervie, să lee
măsuri;
După Villerm6, pe cînd copilul unui manufacturier
avea; la nașterea lut, după calculul probabităților,
sorții de-a trăi două-zeci și opt de ani, și copilul
unriî salahor nouă ani, cel â unui simplu lucrator de
la fabrica de ață din Mulhouso nu putea să se aștepte
mai mult de la un an și un sfert. Copil de * cinci
șase ani, petreceau patru-spre-zece ceasuri să lege
firele și cădeau sleițl pe războiri. Contele de Taecher
cită la* Camera Pairilor faptul unor patroni cari se ser
veau de-o vînă de bou pentru a ținea pe aceste mi
cuțe ființe cu luare aminte la lucru. Oh Dupin sem
nala la rlndu-I, de la tribuna Camerei Pairilor, cumcă consiliul de revizie reforma, în cele zece mal
induslrioase departamente ale Franței, 9.930 da in
firmi sau- diformi, Ia 10.000 de admiși, pe cînd în
cele zece mal agricole departamente nu reforma de
cît 4 029.
Legea din 22 Mart 1841 hotărî la opt ani, minimum
de vrîstă de admintere în stabilimentele industriale.
De la opt pănă la doisprezece ani, ziua de muncit
Sera mărginită la opt ceasuri; la două-sprezece ceasuri
de la doisprezece la șaisprezece ani. Munca de noapte
de la nouă ceasuri de sară până la cinci dimineața,
Iera obștește interzisă mal jos do treisprezece ani.
Această lege, de-altminteri, nu fu nici o dată, serios
aplicată. Se elaboră altă lege. Legea din 19 Mai 1871
executorie de la 20 Mai 187». cuprinde interzicerea
muncel industriale în manufacturi, fabrici, uzine, șan
tiere și ateliere, pentru copiii .mal jos de doispre-0
zece ani împliniți. Prin excepție, uncie industrii
poț să întrebuințeze și copil de la vrîsta de^ zece ani
dar în cazul din urmă, maximum mancei, care.Ie
de douâ-spre-zece ceasuri de la virata de doisprezece
ani, Ieste redus la șase ceasuri împărțite printr’o odihni. Munca de noapte și munca de Duminică, si
zilele de sărbători sînț interzise îuainte de șaisprezece
ani împlințl, pentru copile înainte de două-zeci și unu
de ani. «dar numai în uzine și munufacturiu. Această
interzicere îndură oare-cari excepții, cari nu pot privi
in tot cazul de cît copiii mai jos de doisprezece ani.
Prin aceea-șl lege, apoi, Ieste oprit de-a întrebuința
la munca subterană. în mine, ocne, în cariere, femei.
Anexfnd, alăturtnd la personalul de muncă o masăjtot
mul mare do copil și femei, mașinismul ajunge In cele
din urmă eă sfarme împotrivirea pe care adultul bărbat
o mal opunea, în perioada manufacturieră, tendințelor despoticș, asupritoare, ale capitalului; mulțămită elementu-.
°iult
lesne de mânuit al copiilor și femeilor, caPraiul putu 8ă subjuge cu totul pe muncitor pațime!
^p^toare, stoarcerea celei mal mari cîtiml
Mușina crează și condiții nouă cari îngădue canitni,
lui de-a da frîu slobod tendinței.salo constante d
prelungi ziua do muncă, și motive noua cari tac să-im v
crească setea de munca altuea., Cu cit mașiuplo funcH
nează mal mult, ou atît le mal mare cîtimea de
asupra cărei se reparțizază cheltuelile făcuta eu Iele <
cu atît Ie mal mică partea acestor cholțuell proporționata
pe fie-care murfă. Dacă, mașinale sa uzază lucrîud, lelea»
uzază cel puțin cu folos. Dar Iele se uzază de asemenea ni
se strică prin nelucrare, devenind atunci pradă a elemen
telor, ca și o spadă care ruginește îu teacă t în cazul acesta
Iele se uzază fără tolos. leată de ce se caută a: li se scurta
timpul de nelucrare. Mâșinele, după aste, sfat supuga ]a
ceea-cas'ar putea numi uzura lor morală Ori-cît de-nbună
stere s’ar menținea,Iele îșl pierd din valoare prin construirea
de alte mașini mal bune> cari le tac concurență Această
primejdie Ieste cu atît mal puțin de temut, cu <jjt peri
oada de uzură materială^feste mal scurtă. ȘH limpede
c’o mașină are să se uzeze cu folos, cu atîta mal iute, cu.
cît ziua de muncă are să fie mal lungă.
Un oare-care material, cerînd. spre pildă, ajutorul & o
sută de lucrători, îngădue a so atinge o anumită cifra de
producție. Dacă, pentru a mări citra asta, s’ar adăoga
numărul lucrătorilor, fără-ndoeală va trebui de adăogat
și materialul. Pe cîtA vreme, adăogînd numărul de cea
suri de muncă furnizată zilnic de cel o suta do lucrători
se poate ajunge la rezultatul dorit, fără să fie nevoe sa
se adaoge un material, care va fi numai pus în lucrare
într'un timp mal îndelungat, zi cu zi. Acolo unde,
pentru a-șl întinde producțiea, o adăogare a numărului
lucrătorilor săi silește pe capitalist la un avns mâl în
semnat în clădiri, în mușini, și așa mal departe, prelun
girea zilei de muncă atinge ținta, tară să crească cheltuelile de facut în clădiri și mașini.
De altă parte, producțiea mecanică, dezvoltîndu-șe, si
lește să se avanseze o sumă din ce în ce mal mare în
mijloace de muncă. în mașini, etc., și fie-care întrerupere
a vremel de muncă imobilizază, cu chipul acesta, un ca
pitel din ce în ce mal de sama. Neactive, mijloacele de
muncă, sînt o cauză de pierdere pentru capitalist, pentru
că timpul în care Iele nu absorb muncă, reprezintă un
avans sterp. Mai mult, cer adesea o cheltueală suplementară la fie-care reluare de muncă. leata considerațiea oare,
după vorba economistului burghez Senior, «face a fi de
dorit lungile ceasuri do muncă».
Pentru a îndura cît mal puține întreruperi, capitaliști!
au inventat munca neîntreruptă, și ziua și noaptea, și aceia-șl lucrători ncputînd, din nefericire, să muncească
zilnic tocmai două-zeci și patru de ceasuri în cavăt, ca
pitaliștii au găsit să întrebuințeze alternativ lucrători, tre
buind să li se interzică pentru copil, lucrători de zi și
de noapte, ceea-ce se poate petrece în diferite chipuri: o
parte din personal, bună oară, face, timp de o eăptămînă,
slujba de zi, alta săptămînă slujba de noapte. Sistemul
muncel de noapte folosește capitalistului cu atîta mal
mult, cu cît implică o scandaloasă exploatare a muncito
rului șî înlesnește trecerea asupra limitei nominale a du
rate! de muncă. Iei mal are, cu osebire, o înrîurîre vătă
mătoare asupra sănătățel. Capitalistul înse pune în punga
un beneficiu Și asta oare nu Ie de samă ?
Ap explicat, în Formarea Proletariatului, cum căcîștigul capitalistului, plus-valoarea, nu provine din elemen
tele pasive ale produsului, din mijloacele de muncă, ci
numai din elementul activ, din puterea pe muncă, care
funcționează peste produsul echivalent cu prețul acesteca
de cumpărare Dacă, prin creșterea puterilor producătoare,
industriea mecanică mărește supra-munca lucrători
prins! în lucrn, și prin urmare plus-valoarea, iniocu
un
număr__________
de muncitori
.prin mașină,
d însă >m.... oarecare _____
r_____
,
puținează, pentru un capital anumit, elementul sursă
sursi de
plus-valoare. mzreuuințareâ
întrebuințarea mașinelor, din punctai
pius-vaioare.
vedere al sporirel de plus-valoare, cuprinde o cqntra
contrazu
dar, si această
pe cup
" contrazicere
' ------- împinge xinstinctiv
—
liet să prelungească ziua de muncă, să SODQI>eDS^hnrtiosporirea gradului lor de'exploatare, scăderea prop P
nală a numărului de lucrătorl exploatețl.
Vedem, de-acolea că mașinismul;'de
dă numeroase motive de-a prelungi Pe.s^!^ftSu^,.,ITiene8
muncă, procurînd tot o dată.' Ipntlnța de a
®.|.ni.fla8că
lucru, curbînd sau flubjugtnd ou totul masa munc
<
pe cari twcfeRtfi prelungire le Jpriclnuea, mărgini»»
«
muncă. Și ce-ar putea să caracterizeze mal
.
nroducțio capitalist, do cît această neee.modul *.£t 1UI impusă aparatului guvernamental,
137
“'“■vechi cari
rezultă dc-aicl, mărește atunci numărul total al lucrăto
rilor ocupați. Dacă din capul locului, o aplicare nouă a
ro/uc? 1)0 m,,nc:taorI !a ° în“tore sintă de
ras» a ca *. rum-că mișcările revoluționare munciffde adăogmR’t străine în determinarea Statului. In
& r S,i revoluție» din Februar la 2 Mart 1848, s’a
&• dairJJret în senzul acesta. Legea d n 9 Septemdecre
îndulci decretul acesta, hotărî mam lRi8’ Ju Ha muncă la două-spre-zcce ceauurl, în uzine
doia® 7 SnrI După Villerme, ziua de muncă efectivă,
J tn«nof® .nainte de- treisprezece ceasuri, la Albevilleși
UsflJa la treisprezece la paisprezece la Mulhouse
|3^^nrazeco la cinci-spre-zece la Amiens, de cincld’11 pi* Bedan. De altmintrelea aplicarea legei nu fu
Vegheată de loc.
a «mtă nutereadatâ capitalului prin noile condiții
Ce6ft”^e Ie faptul că pe cînd altă-dată ucestuea îl trebuea
pentru a stoarce de la muncitori o eî*Ja^7rl eatulătoare de muncă neplătită, acuma Statul treti®6 intervie peutru a pune capăt mortahtățoi muncitoi8 taainte de timp, în urma muncel peste măsură Ia care
r ii Ini ii supunea. Pe cînd legislația veche, prelungea
C?P lecislâțiea modernă trebuie s'o scurteze. Și durata
utaVde muncă., impusă clase! lucrătoare, pănă în veacul
i YVllT-lea. cu sprijinul Statului, de ablea corespunde
& mărginirea timpului de muncă pe care Statul Ieste silit
fo decreta în a doua jumătate a veacului al XlX-lea.
8 Această reacție a societățel, împotrivea primejdiei de
ffenferărel proletariatului, prilejitfi. de prelungirea afară
din cale a muncel zilnice, mărginirea legală,a zilei, a adus
pe capital să încerce a cîșliga, prin o adăogare a cîtime!
de munte cheltuită'într’un acelaș timp, ceea-ce îl leraoprit de-a dobîndi printr’o înmulțire a ceasurilor de muncă;
Cu chipul aceste, lucrătorul Ieste silit să cheltuească,
prin mijlocirea unei silințl mal mari a putere! sale, să
cheltuească mal multă activitate pe ceas Și se prinse a
evalua mărimea muncel, în chip dublu : după durata Ie!
mal întăl, apoi după gradul Iei de intenzitate, adică după
citimea ce se cuprinde într’un interval de timp anumit.
In ca chip se dobîndește, în acelaș timp, o mal mare
Cîtime de putere vitală, în ce chip, într’un cuvînt, s’a
pntut iace munca a fi mul intensă ? Acest . rezultat al
wurtărel zilei, purcede din această lege vădită, eum-că
(Wltatea do acțiune a orl-cfirel puteri animale Ie . cu
mal mare cu cît timpul în carelea-I în lucrare Ieste
nuundto margini, se cîștigă în eficacitate, ceea
Jiule de cît uri chip de a dobîndi plus-valoare, acela
6 a scoate cît mal mult din puterofi de muncă, plătind
P*jVnarfttal în ce chip capitalul face pe lutnnft* k- doB
06 Ieste în starș a da. Să vedem acuma
«ploatărelPaJtreaZ^ d*nsul salariile la nivelul favorabil
lamura F
? Parte> introducerea mașinismulul într'o
Eforii P^ductie, face nefolositoare o parte din lualtoi £. ktvUp.a’ P® cari_,( aruncă pe pleață, în c&utaHrte, țn
de Pme, mașinismul poate, pe de altă
8*r#de in»/ r^aîurI de producție, poate pricinui o adăodB lâcrătorf U* A?t’tolifi, mâșinele, dau naștere unei specii
°u olt otJ? jQ1^ mod exclusiv la construcție* lor,
constrn}t mal multe mașini, cu atît Ie
^Articole ÎS a®emenea categorie de lucrători. Cîtimea
cu m,,uCato’ cu mâșinele, fiind cu mult mal mare,
ki urmam „ IUa,î muJte materii prime, etc., trebuie.
etc LsCa indufitriile cari furnizază aceste materii
M?,e aduce _a ®Pofească citimea produselor lor, ceea-ce
ei» & acestarCr^ltor0 a numărulul lucrătorilor lor. leftidin'î? W 81m"»artlC0to duc0 to dezvoltarea industriilor
bim.ptc^9te
mljloc de producție. Mulțimea pro4taVbScbittib'irn1Unca în industrie* transporturilor. In
«hiîu? mprr?A pe Cari sistemul mecanic le prilojește
la d,d^u5e.;‘,ul ec°nomic, apar industrii nouă, desmancei.
. ‘ri ramura în care Ie introdusă exploa^iSSH prepJIx ityril0 extraordinare pe cari noul mod
<cS<1b cil o nS colJorce': aPlică înt8I Și întăl, prjlejesc
canH^^d^ de activitate aprinsă. Profiturile
8
pururea în căutarea unor plasaprocedeul cel aou «e goneralizpz» : în-
luciu Șl le Fi pește pinea, această aplicare nouă sfîrseste
yrb?, ®ub j«gul,cuPitttluluI mult mal mulțl'*
J-rtțori de cițl se aflau la ivirea-I. Sporirel cîtime! mij
loacelor de proiuccro, corespunde, în cele din ^irmă o
sporire a numărului salariaților: știm în ca cliS înro
larea mereu crescîndă a femeilor și copiilor Veste un mriloc
de a crește numărul acesta
J
Dar, o data cu numărul lucrătorilor atrași du capital
care ajunge* la maximul lui, produsele devin atît de îmbielșugnte în cît copleșesc pleața fără a sa putea scurge :
o incetmeală-n producere urmează de-aicl, Icar muncito
rii suit aruncați po drumuri, așteptînd, îu mizerie, să se
înceapă lear lucrul. Alternativa de activitate da mijloc,
de prosperitate, de producție excesivă, de criză și da opnre, cari caracterizezi industrie* modernă, leată ce conBtitue starea normală a lucrătorului. Olt țin perioadele de
respingerea putere! de muncă de capital, progresele tecnice,
pornite dm necesitatea de a economisi munca, operează
schimbări cari reduc pentru viitor numărul lucrătorilor
necesar! Dacă fie-care invenție a unei altei mașini înlocuește brusc o mulțime de lucrători prin cîțl va slujitori de
mașină, perfecționarea necurmată a mașinismulul face
mereu deprisos pe unii din acești slujitori, s\ g dată cu
dobindirea unu! rezultat dat. cu mal puține brațe, această
perfecționare îngădue de a substitui pe lucrătorul fără
de nici o abilitate particulară lucrătorului celui abil, de
a substitui pe femea bărbatului, și pe copil adultului. 0ferirea de muncă care Iera până acolea normală pentru o
cîtime de producție dată, ajunge supra-îmblelșugată, așa c-o
tracțiune mal mult sau mal puțin însemnata da salariațl
încetează de a mal fi de folos Asemenea mișcare repetîndu-sc o dată cu dezvoltarea mijloacelor de producție,
crează o supra-populație muncitorească, care sporește
mereu. Această supra-populație, treb aește s i no dăm samă,
nu purcede de loc dintr’o sporire reală a popu.ațiel, ci
dip starea capitalului industrial, cărui, progresele necon
tenite ale mașinismulul. ÎI îngădue de-a se lipsi de-o
parte mal mult sau mal puțin însemnată din lucrătorii săi.
Slăbirea necurmată, prilajita de necurmata creștere a mij
loacelor de producție, atît îu număr oît și în eficacitate, slă
birea cîtunei de putere ..muncitorească irebuitoare pentru executarea unei cîtiml ă’iinmite do muncă, pe de o parte facecă, dacă nodurile salariaților se îngroașă, după cum am vă
zut, o dată cu creșterea mijloacelor do producție, Iele ae-ugroașăîntr’o proporție deacreșcîndft, adică, cu toate că spo
rind, numărul lucrătorilor exploatați descrește proporțional
cu scara producției. Pe do altă parte, înlăturînd un număr
din ce în ce mai mare do muncitori odinioară ocupați, slă
birea cîtimel do putere muncitorească, formează o supra-populație muncitorească.
Aceasta supra-populație, existîud numai în raport cu ten
dințele momentan© ale exploatărei capitaliste, poate să crească
ți să descrească de-o dată, după mișcările do întindere sau
de scădere ale producției. In faza actuală a evoluție! Iei, supra-populațiea muncitorească losto o condiție de existența a
producției capitaliste. Acosteea-I trebuie o rezervă industri
ală, un număr de lucrători mult mal mare de cît acel ce i-ar
fi de nevoe, în mijlociu, pentru trebuințele sale, ea să poată
să i se puo pe data la îndimîaâ, brațe neocupate, do îndată
ce starea pieței ar face să so întărească afacerile. Profitu
rile fabricanților atîrnă mal cu samă de facultatea de a ex
ploata clipa priinoioasâ a unei cereri mal mart, ți de a se
despăgubi, cu chipul acesta pentru perioada fncetărel de
lucru. întinderea sau creșterea producției, la un timp
dat, nu-I inse cu putință’ de cît cu armată industrială
de rezervă, pururea la ordinele capitalului, armatăjndustrială
fără nici o legătură cu sporirea naturală a populației. Această
armata de rezervă, care întră în activitate în timpul perioa
de! de creștere a producției, care trece în disponibilitate în
timpul perioadei de scădere, numai lea poate să țio gata ia
nevoile fluctuante, schimbătoare ale capitalului mntsri&a ojnonească neapărată.
A
Dăinuirea acestei rezerve, intrarea-i cînd parțială, cînd ge
nerală îu servioiul activ, după aceea reconstltairea-i pe un
cadru mal vast, roată co-sduco, cu repegfauea tulburătoare a
progreselor sale tecnice m;țcare» caracteristică a industriei
moderne, caie trece, aproape dtu zece în sece ani. preoain
vățurăm, prin f'azj ooupfci'ăl ohirintifăH ninpct} cUpWWlIt
�RlîVlSTA 1DEEI
131
REVISTA 1DEEI
înaltă, a plinului peste samă și a staguărol. Oaupită pe ju
mătate sau ncocupută do loc, armata de rezervă, în timpul
trîadAviel «alo silite, le susținuta de-asupiu inormîntulul de
cătră societățile do ajutor și așczAmintoîe de asistență pu
ii ie&, a căror utilitate pentru capitaliști o înțelegem numai
de cît.
Formarea1 aoestel rezerve, rezaltă nu numai din . înlocui
rea uoeonlenJa a luerătorilor de elitră, macină, ci și din în
rolarea dț^păturl nouă din clasa muncitoare, a femeilor și
copiilor puși, în locul bărbatului- Tendința capitalista, sem
nalată mal înainte, de a substitui, de h, pune în tocul uuel
puteri sapunoare, mai ecumpe, a adultului băroat, unii multe
puteri interioare inse mal tuftone do femei, de copil, de flă
căi : trebuința ce-o aro capitalul do-o mal maro proporție de
femei, de copil ți da tineri, de cît de bărbați în tot locul,
care explică peutru-ce, într’o țară, poate oine-va să bb plîagă
de lipsa de brațe, pe cită vreme 101! de lucrători sînt osîndițl la lipea do lucru
Pe măsură co 30 dezvolja, cu mașinismul, puterea produ*
câtvaro a muncel, pe măstiră ce sistemul capitalist, prin ur
mare, scoate mol multă bogăția cu mai puțină muncă, pe
măsura aceasta so dezvoltă șt mijloacele do a scoate mal
multă muncă, fio-cA prelungind-o, fie făoîud-o mult mal iutensii.sustrăgînd-o de la un număr mat ridiont de salariațl, corind o supra-îmblelșugare obicinuită de brațe Aceasta supraîmbielșugare, alo cărei pricini le cunoaștem, și care contribue a crește abuzul muncel la care sînt osîndiți lucrătorii
cel ocupați, mulțămită cărui rbuz, «e pot neapărat ocupa un
număr de lucnUoii, mal mic, această supra-îmblelșugare mal
Ieste încă favorizată prin întrebuințarea, cu putință cu scăzămînt, prin întrebuințarea de lucrători străini, aruncîudu se
pe drumuri naț oualil Ex.atențo, peut'u toate aceste motive,
a unei clase supra-numerare, pururea gata Bă leo locul colora
ce muncesc, îndeplinește asupra acestora o presiune care-l
supune plecați la dominarea, la exploatarea cap.talului, reducîndu-i ca să primească niște salarii de foame.
Știm că cererea și oferta făc să oscileze salariul mal sus
și mal jos de cit ceea-ce-i trebuie producătorului ca să-și per
petueze puterea-l producătoare. No dăm samă cît alterează
raportul cererei și ofertei, în folosul capitaliștilor, concurența
neîntreruptă a muncitorilor aupra-numerarl Pe de altă parte,'
trebuie să notăm că, în loc do-a lucra numai asupra cererel,
capitalul lucrează, în acelaș timp, asupra ambelor părți. Intr’adevăr, dezvoltarea crescîndă a puterilor producătoare ale
. muncel, eare mărește cererea de brațe, mărește de asemenea
și oferta, fiind-că fabrică brațe supra-numerare. In definitiv
cererea și oferta de muncă sînt regulate de trebuințele Ca
pitalului cârc fixnză, o dată cd întinderea și scăderea alter
nativă a producției, întinderea rezervei muncitorești.
Așa-ca nu-1 nici de cum creșterea sau șcădorea cifrei ab
solute a populației cea ce determină citul general al salarii
lor, Proporțiea diferită, după care populațiea muncitoare se
descompune în armată activă și în armată de rezervă, creș
terea sau scăderea brațelor disponibile, după creșterea sau
scăderea perioadei industriale, leată ce determină exclusiv
variațiile, schimbările citului general do salarii, cu alte cu
vinte raportul dintre capital și puterea muncitorească, ambele
privite în totalitate. Nu trebuie să se confunde acest raport
general cu oscilările particulare, pricinuit# do împrejurări spe
ciale, cind într’o ramură, de industrie, cînd în alta. De în
dată ce profitul în una din lele întrece cîtul col mijloc.u,
capitaluri ad ționale sînt atrase și se aruncă în ramura asta,
cererea de muncă se resimțește: devenind mal puternică, asemeuea cerere poate face sâ se urce salariile. Dacă aseme
nea urcare se-otlmpla, dîusa atrage lucrătorii spre ramura
de industrie favorizată, pană ce, chiar prin faptul grămădrel acostoea, cererea de mancă putînd a se satisface în larg
salariul cade la nivelul Iul ord.nar sau se coboară încă mal
jos. Copleșirea acestei ramuri, de lucrători, încetează atunci,
făcînd loo emigrărei lucrătorilor spre alte ramuri do industrie.
Creșterea capitalului poate «â producă aici o creștere de sa
larii, aceasta creștere un adaos, o grămădiră do muncitor),
grămiidîroa aceasta o scădere da salarii, loar această scădere
o împuținare de muncitori. Inso aici avem o mișcare locali
tate, care corespunde mișcatei do distribuire, de împărțire
purt.culară a muncitorilor între diferitele ramuri de indus
trie, nu sumei absolute a populației muncitoare.
Acdea-și cauze, cari dezvoltă puterea expansivă a capitan™’ prorocind punerea în disponibilitate a muncitorilor,
i^rT* ^dustrtala, armata de rezervă nici vorbă,trebueșto să lo
l«I*^ potrivlt ou «poriraa resorturilor bogăției. Cu cit «o
toriln» ? nu®®roa3& țeastă rezervă, față de cîtimea muncioonpați, cu ațtt Ip mal mare partea din clasa munci
,
I
130
Jr0 do satisfacere nutritoare: celelalte
,tapl
torească ce ?î-a plerdnt, o dată ou salariul, coudițiilQ
nule do vieață, ou atît crește mai taro pauperismul.
rismul, care purcede din oxistouța unel rozorveindustriale oa*
rezerva aceasta, fiind neapărat mișcărei producției capitali»?1
necesitatea unei rezerva implica necesitatea pauperismulul. Ariu
că, pe măsură ce capitalul ereșto-n putere, vinderea putere! d
mnuc&peutru cei uon’ite de vîudut alte cele, dovino mult mai
nesigură, și, cu chipul acesta, fie că salariile acestora ar fi
urcate sau joase, situațiea muncitorilor trebuie să ae îurăntă
puică mul ture. Economistul burghez Villerme constata în
1837, îu laportnl făcut citră Academica do științl morale ui
politico cum-eă departa uentul cel mal industrial din Franța
departamentul de Nord, iera de asemeni col mai bîntuit ,do'
pauperism.
Expresiea în bani a prețului putorei de muncă, salariul no
minal mai mult eau mal puțin ridicat în unolo timpuri da cît
îu altoie, nu însemnă că retnbuțiea muncitorului ar fi mal
bună sau mai roa. Pentru a ne da samă mai bine de diferi
tele cîtiml de salam, reale, și, prin urmare, de situațiea reală
a muncitorilor, nu trebuie, după cum am văzut, în timpul
din urmă, făcînd po coa mal mare parte diu ziariștii burgbezi, ziariști cu totul lipsiți de lealitate și cu totul igno
ranți în matorie economică, nu trebuie Bă comparăm cifrele
aparouto, ci diferitele cheltuiri de putere muuoîtoreasoă Ja
cari dînsole corespund, și, mai cu samă deosebirea în pute
rea de cumpărare ce aceste cifre o dau. Dar, ducă exami
năm, nu numai suma de bani co-o primește salariatul, oi cî
timea de lucruri de ale viețoi, pe care această suma îl îngădue să-și procure, luînd cifrele date de jurnalul Societăței
do statistică, vedem că, de la 1824 la 1853, salariile ridicîndu-se cu 37 la sută, prețul lucrurilor trebuitoare pentru
întreținere sau hrană se ridicaseră cu 45 la sută. De In 1853
la 1880, statistica oficială notează că salariile s’au ridicat
cu 60 la sută. La sfîrșitul anului 1886, înse, un eco
nomist burghez, Cochut, scriea îu Revue
Deux Mondes,
cum-eă prețul vcarnei, untului, legumelor, fructelor ouălor,
lăptăriel», «s’au dublat Je vre-o trel-zeci do ani». Și dao-am
acteoga, bună-oară, urcarea colosală a chiriilor, la această ur
care de prețuri, am vedea că ridicarea salariilor Ieste inlerioari sporirei choltuelilor de întreținere. Creșterea progre
sivă a acestor cheltuell, scumpirea traiului cu alte cuvinte,
dupăînsu-și Cochut, «întrece cele mai adesea progresiunoa sau
ridicarea salariilor».
Cochut, de-altminterl, ne pune la îndămînă cifre coâchiză*
toare D.n cele 37 de milioane de locuitori al Franței, dînsul
socotește cu la 18 milioane 650 de mi desalariați... Actual
mente grupul aceste ar primi 12 miliarde 687 milioane: pe an
și de persoană 682 de fr.: 1.87 de fie-are pe zi. Ca sâ trăoasei o cas.i de patru persoane, asta ne dă cifra obicinuită
do 7 fr.,48 bani pe zi. Dar Cochut singur scrie: «Dacă s’ar
face un tablou de consumaț ea unei case de lucrător cu pre
țuri.e din 1820, din 1850, din 1880, aceste prețuri puse față
în fața, s’ar vedoa Că un salar do 8 fr. din zilele noastre nu
aduce mal multă îmblelșugare do cît aducea un salar do 6 fr.
acum trei zeci de ani, de cît un salar do 4—5fr. acnma o ju- ,
m- tato de secol».
Da alt-fchă, față de urcarea proporțională a salariilor volQ .
nota ci proporțiea după care se reprezintă orl-cfl urcare,
chior cea mal slabă, le on atît mai mure cu cît oîtimeă sa
lariilor ieste mal coborîtft. Un salar do 5 fr. ridlaîudu-se cu
zece centime, urcarea ieste de 2 la suta : dacă înse această
ridicare de zece centime are loc la un salar de 5 fr., urca
rea ieste pe dâtft de 5 la suta, Un tinlar de 6 fr. rldibindu-se ou un fr., urcarea Ieste de 20 la sută : ăcehș adaos
de 1 fr. dă o urcare proporționala de 50 Ia sută la
salar
de 2 fr.
a
Toate cifrele pc cari le-am citat, le-am luat de la
sari, fără să le discut. Cu toate astea, cifrele lui Cochut,
bună-oară, privite numai din punctul do vedere al aritmeti
cei, sînt puțin cam sporite. Inse, chiar cu cifrele astea, ve
dem ce trebuie să gîndim de publiciștii cari afirmă în mo
doctoral cum-ca pozițiea clasei muncitorești merge Imbun tațindu-se. Lucrătorul mînîncă mal multa carne de_ cit
nioara, scriu Ie!: înse nule nevoitoare do a redobindi p
tr'o hrană mai nutritoare mei maroa cîtime de putere pe car
face e’o pieardă o muncă mai îndelungata și mal
Pentru-ca se știe că folosirea de carne favorizară
cerebrala și acțiunea musculară. Lucrătorul bea^alcoD
mult: dar nn Io oare silit de gradul de intepzitato a
cel lui actuale, sa caute în «timnleute o sporire momen^
a energiei îu dauna duratebpnterol «ale ? Alcoolul în 1
momentan puterile și, ceea-ee, din nenorocire Ieste
un bun, Iei mal înăbuțește durem ai «Ifrnpfcră ro#m »•
B
rt^nhiin’stulnl ritorulul nu Io de cît prefacerea substanL«dM>cî‘ mUSn vinderea putorei sale de muncă, profac°pS,mnWat0 p?<lfl munca, îu altă materie do exploatat
’«13r m »Ba plJtennnft consumațioa se îmbunătățește, le din
eaP^kL.iifl aduse feliulul de muncă o cer. Iu.
'
'
il« H oi sobiulib Academiei de medicină, din 1850, găsim
I
I
I
,
i
'
1
ii
'
'
'
!
'>
;
;
|l
,
:
,
i
Ffl° me®oriUc
■ rînd muncitorii de la făuriri) din deacest JaP^’ ^u hrăniți cu vegetale, dîușil, în mijloTa!nel-spre-zece zilo de muncă pe an. istoviți
țjjerde»11
fatebot, făcu ca partea cea mal de cape'‘Uuavl- hx 10° f carnea ; starea sanitară sa îubunătăți
» hraue<» fiA-cara lucrător nu mai pierdu de cît trei
3 Jincl-spre-zece zile do muncă po an. Fie-oaro
*?. țn’loc d.° \flr dona Bpre zeco zile de munca mal mult
j eillpr fnlDT in total, producea un cîștig colosal. Se știe
' ,0, oe°»*c0’ .(vngtrnirel clei ferate de la Pans la Roueo,
i P® vr?m°Jan=inl sa Ee înlocnească legumele cu cari ae hrftin
Snril francezi, să so îulocuoască cu fleica, pentru
ne»a lucrV?'ck tot atîta muncă ca și lucrătorii englezi,
»-l»doce Juturoa de io! și se hrăneau cu carne
laeraa.iînB muncitorului tot capitalistului folosește,
în gradul priitor cuvenit, instrumondruea ' ttal Intr’atît se privește consumațiea muncito
ri esențialunctui de vedere al interesului capitandnl nulga* tr£â împotriva orl-eărel cheltuell do priU5t] î-n nartea lucrătorului, împotriva ori-cărel cheltuell
dl0-«r cere nepătat de păstrarea puterelsale în atare
de muncL Ne aducem aminte de strigătele și
fiii? oresel burgheze față de acel lucrător care, intocSu sf budgetul pentru Comisiea de anchetă, avu cuălS să treacă printre cheltuelile lui o sumă menită
h ollte unor modeste distracții. Un lucrător sa albă preîntiea de a se duce la teatru, aata-I afară din cale, nu-I
w î Ca și cînd bucuriile, plăcerile viețel ar fi fost făcute
Untru leL. Să mîaînce strict cît ae cade pentru ca punerea in valoare a capitalului să iie pururea asigurată, să
rupi ehlar din acest strict necesar cc-va gologani, ca să
nu cadă în sarcina societăței în timpul încetărel lucru
lui sau la vreme de boala, Idată, după susțiitoril și susliunțll sau întreținuțil stărel capitaliste, leată care le datoriea lucrătorului.
Dacă trecem acuma la condițiile materiale în cari ae
Îndeplinește munca de fabrică, cele mal elementare, cele
mai simple prevederi higienice le vedem neglijate Din
economie, condițiile vitale de aer, spațiu, lumină, ca și
inisarile de apărare împotriva întâmplărilor de primejdii
Ș* împrejurărilor insalubre, sînt suprimate sau măcar vițiale pentru lucrător Cînd se întîmplă vre-un accident,
w oblclnuește a se face sa cadă vina asupra nenorocitei
I^ime, pe cînd, chiar o vină fiind, această vină Ieste
efotu 4 una m°tâvată de nevoea, la care sînt siliți munIntAn . 86
Lucrătorul trebuește să se supue,
putere! de îmboldite tot mal mare, tot mal
A2^nl■?lIll8raulu,•
Opunere tecnică a muncitorului la mersul mij' hil or/Minj E?UIlcb» creuză o disciplină de cazarmă cu te*
1 ^te InnAU^' ’n re£iraul de fabrică. Acolea orl-ce liberți doarrnA
de taPl
de drept. Lucrătorul mînîncă
i
H ni™ pa C0CQundă. Capitalistul îșl întocmește, pre’ Soiri»» « ’ Mc,°dul de fabrică. Lucrătorilor ce s’ar plînge
Primit j^^uitulul său arbitrar, se răspunde : fiind-că
1
ti? l
voe asemeni contract, trebuește să vă
’ 7Sî> a.sn.nK pfc ,sancțiune, sînt amenzile, reținerile din
rea ^^P.^^stul trage folos atît din violarea, din
1 fi01»! amirĂ, « observarea legilor salo. Argumentul
1 hdflabin»s111 *esbe amenințarea de dare afară. Capitalucrător prin foame.
în*
avînd nevoe, ca să mănînce, să
ai8 ujba uriașelor mijloace de producere, stăliu
! mijloace Ieste stăpînitorul absolut al
diniiU hUmav • a£ autoritatea I despotică i se face sim<â
aiară din tea. Legea prodiin«Ci1V1
politică a tuturor cetățenilor:
^ta^sa-81
aceea-șl parte de suveranitate : cu
iufe®4
10 au. Dar cui ÎI pasă de lege.
Io! 8-in- 1. toi să amenințe cu darea afară pe să
dite
YorM^P1 do politică, cari s’ar folosi de drep^Ptele
Bcri’ de-a se întruni, cari-ar lua
0taCtorale, precum a'a întâmplat, huna-
iuționarilor cari nu știu ce spun, a mal susținea aseme
nea lucru nu poate fi de cît născocirea reacționarilor fără
bună credință, sau a scriitorilor cari, dacă știu ce spun
cum se lauda Iei, nu se deosebesc nici prin știință, nîd
prin judecată: cași-uu clovn cure, priceput, meșter ga sa
folosască demu.șchi-I, abil să se folosască de Iei și îneînfat de aceasta singură a lui abilitate, ar trata d. invenții
descoperirile fiziologice din cari, firește, dînsul n'ar în
țelege nimic, imputând fiziologiștilor că nu ee pot disloca.
loată ce scriea asupra situației clasei muncitoare, îâ
raportu-I de la 1818, cătră Academiea de științl .morale
politice, raport care cuprinde atâtea crunte detalii de
suferință muncitorească, leată ce scriea economistul bur
ghez Adolphc Blanqui; «Marile transformări ale fabricelor
noastre, de vre-o două zeci și cinci de ani, nu puțin au
contribuit să se producă diferitele crize în cari se zbate
munca manufacturieră Ia noi. Zilnic vedem dispărînd atelierile mici, munca răzleața, meseriei de casă. Indus
triei se organizază în uzini uriașe, cari samină cu niște
eăzhrml sau cu niște mînsstirl, în uzini pline de-un ma
terial de care te sperii, uzinl servite de niște motorl de-o
putere nemărginită Muncitorii se grămădesc cu sutele,
cîte o dată cu miile, în aceste laborator ii severe, unde
munca-le, supusă la’ cheremul mașinelor, Ieste expusă ca
și acestea, la toate peripețiile purcese din variațiile cererel
și ofertei. Suferințele lor leu curînd caracterul unei ca
lamități publice». Și Blanqui adaogă ci, în timpul aeestor
transformări, «valul pauperismulul nu conteni să se tot
urce mereu, mizeriea să crească. Cele mal bune spirite®
din Europa Ierau adînc îngrijite de asemeni contrast, pe
fie-care zi mal vădit, de contrastul între sărăciea unot-a
și-mb eișugarea altora, în pofida masei de produse create
prin munca perfecționată a tuturor».
Marea industrie cum și concentrarea unei tăriei ce-o ca-*
raeterizază, sînt dezvoltate din ce în ce mal mult de con
dițiile moderne ale producției. Regimul de fabrică, apare
de obiceiii într’o ramură de industrie, de îndată ce apa
sau aburul înlocuește mușchii omenești, ca putere miș
cătoare în mânuirea unei mașine-unelte. Totu-șl. icî-eolea
poatș să funcționeze și regimul micei industrii, închiriind
aburul sau siujindu-se de mici mașini mișcătoare par
ticulare ca acele de gaz Dar, dacă regimul marel indus
trii n'a cuprins încă toate ramurile de industrie,'pe mă
sură ce se (Jezvoliă, vedem, sub acțiunea-I, prefacîndu-se
caracterul tuturor. Principiul sistemului mecanic, care,
precum am spus-o, analizază un act de producție în fazele
sale constituitoare, și rezolvează chestiile de executare
cu ajutorul științei, acest principiu sfîrșe.ște prin a se
impune pretutindeni. Legîndu-se cînd de un procedeu, cînd
de altul, pătrunzînd cînd pentru o .operație, cînd pentru
alta, mașinismul răstoarnă, în vechile manufacturi, răs
toarnă și organizațiea ce-o aveau, datorita unei divizii con
sacrate a muncel manuale, și alcătuirea personalului lor,
întemeind de aici înainte diviziea muncel^pe întrebuin
țarea femeilor, a copiilor, r lucrătorilor neabill, ftrft învftțățură, în scurt pe întrebuințarea muncel lettene.
Tot așa lucrează marea industrie și asupra așa numi
tei industrii casnice, care n’are nimic a face cu vechea
industrie casnică, care presupunea independența, neatîrnarea producătorului. Fie că asta s’ar practica în locu
ința-!^ de lucrător, fie că s’ar practica în mici ateliere, asta
nu le' acuma de cît o anexă a fabricai, a manufacturai,
sau a magazinului de mărfuri. Confecțiunea. facerea unor
articole de îmbrăcăminte, de purtare, spre pilda, Ieste în
mare parte executată de acești muncitor! ziși la domi
ciliu, pe socoteala fabricanților, proprietarilor do magazinurl, cari le furnizezi elementele de muncă, d‘ndu-le
lor comanda. Așa-că, în afară de lucrătorii de fabrică,
lucrătorii de manufacturlși meșteșugarii »o-I concentrează
în mase mari, în ateliere imense, capitalul mal posedă o
armată industrială împrăștiată în diferite puncte ale te
ritoriulul, făcînd să între în concurență, lucrătorii orașe
lor do provincie și de la țară, cu lucratorii Capitalei și
orașelor mari, ale căror salarii sînt, cu chipul acesta,
Exploatarea muncitorilor lettenl, se practică cu mal
multă nerușinare în manufactura niodernăde cit în fabrica
�140
REVISTA IDEE!
REVISTA ideei
I
propriu zisă, pontru-că înlocuirea paterei mascularo prin tor... Cel mal buni lucrători părJecsc satele, nlecteu »
mașini, îndepliniți în fabrică. în cea mal maro parte lip oraș .. Cîtul salariilor, în cea mal mare parte a pra > n
sește în manufacturii. In industriei la domiciliu, această, a crescut foarte mult, de două zeci de ani încoacnV^1’
exploatare Ieste si mal scandaloasă do cît în manufacturi, regiuni, acum Ie cu 20, 30, 50, cu 100 lajli-O mal rid&
pentru-ci puterea de rezistonți a muncitorilor Ieste mal Prețul hranei șl cerințele întreținerel s’au ridicat în
nae
mica din pricina răzlețitei lor, fîind-că o întreaga mal uite de cît salariile».
Pe de altă parte, mica exploatare tradițională ftcîna
șleahtă de mijlocitori, de precupeți, do paraziți hămesiți,
se strecoară, în cea mal maro parte din timp. între ca loc exploatare! mari, cu metoadele Iei mecanice, aiunr>
pitalist si lucrător, trăind pe spatele acestui din urmă, la înlocuirea țăranului, «vechiul razem» al vech’el soci?
pentru-că, in sfîrșit, între lucrătorii aceștia, concurența, tați, la înlocuirea țăranului, cu salariatul, cu proletarul
agricol, transformarea capitalistă avînd în producțiea amuncitoreasca și-âtiDga culmea.
Minimum cheltueldor de producție pe care-1 rcahzază gricolâ efecte la folii! cu cele ce le am studiat în pro^
marea induatrie, cu ajutorul mașinismulul și a organîzărel ducțiea industrială. Așa că ori-cum s’ar lua. ao ajun™
ca sa ne sluj m do vorbele Rcvuc des Deux Ăfondcs^ se amuncel, organizare cure i-I proprie lui, caută să s'atingîi
în manufactura modernă și în lucrul la domiciliu, caută junge și aici ia ^încetarea muncel, la șomajul pămîntusă s'atingă prin cea mal nerușinată frustrare s’au stoar iul», «absontismo, la aproletanatul agricol».
In diferitele domenii ale activituțol producătoare, precere a puterel muncitorești. Nu ee ocupă, spro pildă, un
lucrător, și plata cuvenită nu i se dâ, de cît dacă pre tutindenea astă-z’, precum vedem, mașinisrnul cu combU
zinți la ora fixă munca-I desăvîrșit isprăvită. Și cum ră narile muncei cărora le dă naștere fie c'ar detrona cu
gazul ce i se da nu-I îndestulător, nu ajunge, nu se poate totul în realitate sau nu vechile combinații, mașinisrnul
umplea numai c-o muncă de-o durată zilnică obicinuită cu comb narile sale Tel face lege... Am aratnt acolea dez.
se obligă, cu chipul acesta, se obligă pe lucrător, fură voltarea mașinismulul și a mărci industrii capitaliste
cea mal mică compensare binoască, la o prelungire ex făcînd să ieas i la iveală cele mai de căpetenie consecinfi
cesivi a muncel. Aceste tioiuri vechi de producție, mo ale lor. Voiu trage acum concluziile cari izvorăsc din
dificate. desfigurate sub înrfurirea murei industrii, au a tendințele constatate, studiind cătră ce transformare ne
reproduce, mal mărindu-le, grozăviile ucig-itoare ale aces duce neînlăturat mișcarea evolutiva a puterilor producă
te! mari industrii, pănă în ziua cînd aceste soim I de pro toare.
ducție vor fi silite să pleară. Ceea-ce, mal cu samă, conGabrieJ Deville.
tribue la menținerea industriei domestice, Ieste călea scu
tește pe capitalist de cheltuelele de atelier și mașini, cum
■i
și de pierderea ce-ar rezulta, în vremea cînd lucrul în
cetează, se curmă, ce-ar rezulta din imobilizarea unul ca
SABIEA-N BALTA...
pital mare.
Economica de cheltuell, coborîrea prețului puterel mun
citorești prin întrebuințarea femeilor și copiilor, prin lip
Tn zelul lor neadormit, cu care coi anume îflsilreisirea de coridițule normale de vieață, prin abuzul de
natl veghează la Siguranța generală a Statului,, du
muncă, economica asta se lovește în cele din urmă de sta
puteau să scape diu vedere pe frate-mieu. meșteșugar
chibzuit, caro se afli în Cîmpina. Și. îutr’un miez de
vilele fizice, peste cari marginale puterilor omenești nu îngădue să se treacă Aici se oprește, pentru exploatarea
noapte, cn tot alniul unor aventurieri de-un solo nou,
capitalistă, aici se oprește și lettenirea produselor dobîucari nu se pricep să opereze de cît la întuneric j.-n
dite prin procedeele, prin m'jloacele astea. Dacă, pentru
gloata, i s’a călcat și lui locuința, cn chip să i se fncA
și lui una din acele perchizițu celebre,., rămase, t»
a ajunge la punctul acesta, trebuie îndelungați ani, în
cele din urmă sună ceasul transformărel muncel la do
în de obște, nofructuoase... Ca să se vadă ce impresie
ne fac nouă, și cum privim noi unii asemenea procemiciliu și a manufacturez, sună ceasul transformărel în
fabrică. Mersul acestei revoluții industriale va fi grăbit
dări, citez cuvintele prin cari mi se anunță de frștemlrni asemenea înlîmplaro... Incheerea sau morala ar
prin serioasa aplicare a legilor cari mărginesc ziua do
fi, ca stăpîoirea ar fi timp să renunțe la fără de legile
muncă și cari exclud copiii mal jos de-o anumită vrîste
și Iii măsurile tel de rigoare, pentru-că iele, dacă u'ali
cari vor'obliga pe capitalistul manufacturier s >-șI îumuldarul sa ne indigneze măcar, nu joacă absolut njcl un
țască numărul mașinelor sale și să substitue nfușchilor, ca
rol în economieu, în determinarea purtărilor noMtrâ.
putere mișcătoare, aburul. Cît despre munca la domiciliu,,
singura urme a acestei munci, în lupta concurenței, si la
P. M.
găr-1 armă Ieste ca se bazuză pe putința exp otitarei ne
mărginite a puterilor muncel leftene. Ancheta, cure, de
termină legea din 1841, stabilește ca, în micele ateliere,
Nu știa de ți-o fi ajuns la cunoștință, că am
copiii muncesc pănă- la opt-spre-zece ceasuri pe zi: cînd1
'avut, în una din nopțite trecute, o percheziție
aceasta exploatare nemărginită nu va mal fi cuputinț-,
cu
Vil o
U teribilă
ICI LULLi-L aparență,
uyu.1 C-XJJU, săvirșilă
UUC-L. yuw de
v-w _____
munca la domiciliu va osînditâ numai de cît la moarte.
număr de vre-o W de agențl, comandați tte
Dacă mașinismul i eacționează asupra micei industrii,
revoluționează-de asemeni agricultura, în a cărei steră o
obicinuit l șefi.
N'am a mă plinge din nici un punct de vidată cu marea industrie, Iei Introduce sporirea preductivitețol șl un produs superior al muncel. Imbîelșugurea
dere, chiar împotriva ■ înlregei prigoniri de
produselor lefteoe care izovorăște de aicea la unele nații,
pănă acum. Ie destul de clar, acțiunile noa
va ruina pretutindeni, cu toate tarifele vamale, pe acelea
stre, ale slăpînitorilor ca și cele muncitoreșUt
cari vor produce cu mal puțină ecnomie
sini de o potrivă bine-cuvlnlale. Stăpînitoril cred
Utilajul mecanic nu-I înse compatabil, nu so potrivește,
nu se împacă cu mica cultura, și cu m.ca proprietate ru
că all-feliu nu pot irăi de cit cum traesc,
rală. Așa-că, în regimul agricol de a-zl, munca țăranu
de aici prigonirea împotriva celor doritori de
lui Ieste și va fi d n ce în ce mal puțin remuneratoare.
schimbare: iear noi, înlănțuițl cam sintem, ca
Satele, precum am constatat-o, se golesc încetul cu înce
materie și suflet, ne zvtrcolim : și iaca bara.
tul în folosul orașelor. „Multe pămînturl, cetim într’un
Că aparent cată să se facă a se înțelege alt
număr din Hcvus des Dcux Mondes sînt Insate-n pără—
ginite, multe sîntparăs te. într’un singur arondisment din
ce-va, o fi, dar adevărul na poale sla ascim
Aisne, Franța 167 de proprlet < ți nu-s cultivate de fermierii
pe vecie.
i.y
de arendașii lor și mei luate înapoi de propr.etarl. într’un
alt arondisment, tot dm Aisne, 123 de ferme se găsesc
De all-feliu trebaeșle să știi că nici
nn cunosc adevăratul scop al atîtor perchiZU 1
șl Iele în osemenea caz. In zece departamente din Nord
și Nord-Est, arendașii, decurajațl, părăsesc cultura De un
de aicea din Cimpina și Ploeștl și Alexandri
timp criza a cuprins și împrejurimile Pansulul* Anche
tei făcută în 1879, asupra situației agriculturel în Franța
Ct,„piua
Gh
■
Mcnitarul perpetuu al Societâțcl naționale de agricultura,
miT1.*. ™®pundb : «Numărul brațelor disponibile pentru
buneii® agriculturel a ajijns în da obște neîndestulă-
1907 ]No. LXX. 10.
Viitorul Romîniei...
j
I
1
i
jI
i;
j
|
,
l
București, Strada Epurilor, 10.
cît se atinge de politica asta, ni se pare că nu
trebuie să avem nici acuma un alt criteriu de
bază... Condițiile materiale, duse de determinările
m’ m să mă ocup aice să preîntâmpin toate răs- lor». Ș'-3U schimbat forma, voim să zicem și-au
N3. o & ar plăcea unor antagoniștl să le schimbat baza, și cer neaparat o schimbare în
1^sdin dezvoltările, cu totul obiective, ce va să formele întocmirilor noastre, în feliul de vieață al
• hitate mal jos: răstălmăcirile ce ar plăcea oamenilor, o schimbare corespunzătoare, care Ie
l*e SC^JfacrnnistI. pe cari n’am nici o nevoe leu singura condiție de durare. Corespunderea, de
ffnrovoc să-T înfrunt, dar pe cari, ca un cer- alt-feliu, ieste o llege
o: universală, absolut necefăfnr al adevărului, în cea mal curată expresie, sară, cărei trebuie- -ă
să se---supue întreaga fire vieOneste să-T am... Viitorul Romîniei, de altmin- țuitoare, pentru-că, fără^ corespunderea asta,
erl ca și al orl-cărei altei feri viitor, Ie înse un există vieață armonizată.
1 Vieață armonizată, care-I
criteriu în luptele, în stăruințele noastre spre a- de urmărit, în afară de orl-ce f6rme închipuite,
meliorare, spre bine? Și vorbim de-un criteriu, pe toată vremea într’un feliu singur cristalizate,
de-o rațiune explicătoare, îndreptățitoare-n de-a- care-i
.
efe urmărit. în ----toate formele -Iei mișcătoare
iuns pentru că vremea empirismului, vremea di- ”9* nuanțate... Cetitorul deprins
să-sl pue
1
_ nunti
,j„tea-n
buirel politice, față de datele pozitive, călăuzitoare, lucrare îșî va făuri singur dovezi destule, dîndu-șl
dînd
ce acuma le-avem, vremea empirismului ni se de asta
x‘ deplină samă.
pare a fi trecută. Față de îndrumările actuale de
Odinioară pătrunderea oamenilor ne fiind tocmai
vieață, ni se pâre cu totul fără nici un folos de a generalizată, chiar .din zpricina
,
stărel
-- materiale,
;------- r
care nu
nu sr’’a0 generalizat, într
‘r/r’oc formă
fer—* mal
“* superiface-napol, sau de a-I pierde-n ocoluri rătăcitoare 031-6
pașîlce
pașii
ce i-am fi putut face, sp.e fericirea noastră oară
oara, » pretutindeni,
pretutindeni, de-o
de-o dată,
dată, trecerile
trecerile de
de lala o
dt
cît mal deplină, spre fericirea noastră a tuturor, stare
stare lala altajauadaptărileașezămintelor
r’1------T..,
omenești,
pașii ce ham
i-am fi putut face tot mereu înainte.
îiiaîutc. l-a noile
”c:’e forme materiale,
materiale, corespunzătoare,
CGrcsHUu<^tyâf£, nu
<»« so'«*u
’au
Qnro farteîroo Mzxn«.*>.X
M — V I____
.nulul lonn IX.X ....
—— —/ ,
Spre
fericirea noastră, în înțeles cît
mai larg, sinputut face ^fără un ^sbucium mare,
fără Jde »lupte
Firește că
lăudabilă
gura îndemnare ce ne călăuzește mintea să cerce- rcrunte,
”"“A *. fără
*“* de’ jertfe...
‘
-----ar--fi —
.-----teze, ce face graiul nostru să cuvinteze, ce dă diplomațiea acelor iubitori de progres, cari, spre
avînt tuturof manifestărilor noastre.
**a sili elementele «*—
*• — în cari rădăcinele
reacționare,
Pentru limpezirea, pentru înțelegerea diferitelor stărel vechi sînt mal cu adîncime înfipte, spre a
fapte sau așezăminte, manifestate, aflătoare-n vi înlesni prefacerea necesară, ar izbuti cu abstracții,
goare, cînd putem să cercetăm lucrul 'cu rpătrun cu desfășurarea unei perspective, cum am zice
derea cuvenită, nu găsim
g* ' altă
’:w expheare mal bună poate, deprimătoare... Nu vă dațl osteneală, n’avețî
de dt starea, starea sau desvoltarea corespunză- îndemnul, voi ce aveți în mînă puterea, voi ce
?.ar® Ta!eriață- După caracterul unei asemenea aveți în mînă guvernul, nu cedați din privilegiile
uri găsim și caracterul faptelor și așezămintelor voastre? Vouă,... n’aresăv.i seîntîmplenimic. Dar
: de la amănunțimea unul fapt izolat, viitorul,... viitorul atîtor lucruri scumpe, în ale
mnUA ,pănă ,a grâmădirea, păn la gruparea mal căror margenl am deschis ochii, am fost crescuți,
raft la°u,aHă, manifestate într’o mal maredu- și cari credem că trebuie să șl păstreze forma
NU mal vnrhim
- ix-:i- -• J--------J:•««- nu
mal vorbim de -speculările
și de credin- cea aflătoare, cum Ie,... viitorul Romîniei în sfîrșit,
h»\de tot
car’> 3U avut i*n .totdeauna de se va pierde... Ni se pare înse că în timpul de
s^area cea aflătoare sau a uneea similare, față nimic nu poate impune mal mult de cît ade
inteCU5?rs,pecJtiva sau cu umbra '.n Ul?-’ fies»ta vărul
preocupările
curat. Șinoastre.
deci orl-ce diplomație departe de
rSisÂ’i eata de cavernă, vieață lacustra, «vieața P
------------ iul?2 0are’ «oniadă, cea de cetate, și toate viețeie
Binele omenesc trebuie urmărit, astă-zf, chiar
starJoare’ ț111 au alta nimica de bază de cit o cu o stăruință mal mare de cît orl-cînd. Dar aniaî
materială, stare materială constind cest bine, cu toate că în curs de îndeplinire orî<nm aU
îu dezvoltarea uneltelor cu care o- cum, acest bine ni se pare că mal mult îl întîrI
1-!_____________ I
nîrla
s* se apere și să-șT procure cele tre- ziem, cînd ni-1 închipuim să-l realizăm în niște
Mut »e‘‘ -^derențiarea acestora i-a diferențiat o- țărmuriri ce n’au în *îele
Tele nimic hotărîtor, în niște
se tot
?pecle, în’Zr c^311C
țaiuimiu cari
cari se
iot desfac,
desfac, până
pană la
ia contopirea
fcpeck
"6 s’a complicat, care a luat atîtea
atitea țărmuriri
l'ar
e’ ta afară
de orLce viilor pe care omul într?un cuprins comun... Cmd nu Ie vorba de nici
larftiavnf
vorbim------de evoluțiea și dizolvarea
, Qt
Ot avut
s* în
|P vedere.
co aplicare,
----- , noi ------Se afîn^ j-, ‘
aD?n-ge de P°Iifica noastră, de năzuința r
popoarelor
vorbim de caracterul
lor efemer,, enumerăm chîar atîtea și atîtea formațiuni stinse,
<u,£xaJd,n împrejurările aflătoare o cit în
forma cea trecătoare a lor. Și, totu-șl, cînd ar
S Pentru of de bine’ cît se-atinge de politica
^adeschida P>entru ochiî ?’Pentru minti,e ce fi să ne slujim, pentru a prinde ce.-ar fi temeinic,
r REVISTA IDEEI
Unor fa e« n avern nevoe 3 stărui mal mult
Colecție» anual A: & ici
Pte ce vin a se’înșira de la sine,
�142
REVISTA 1DEEI
REVISTA tfetâl
în mersul nostru propășitor, conștiința noaștră
întră-n eclipsă. Și, de-o dată, ceea ce știeam dina
inte ca fără bază și trecător, prindem a lua drept
criteriu în năzuințele noastre și-a ridica la rangul
de ideal. Un ideal al nostru, față de-un alt ideal,
fără-ndoeală multiplicat, a cărui sferă nu vom pu
tea-o nimici nici o dată, față de un alt ideal care
va fi în veci tăgăduirea idealului nostru... Să ne
aducem aminte de acele popoare al căror scep
tru s’a întins peste întregul cuprins cunoscut, și
cari, în cele din urmă, din toată a lor strălucire
n'au lăsat moștenire de dt iloțl.
Toți cel ce-șl sprijinesc pe <Viitorul Romînieb
așa zîcînd politica lor, ar trebui, dacă țin cu ade
vărat la acest viitor, ar trebui să-l facă să leasă
din vâg, să nu-I sară sau să-I evite, în sine, tra
tarea, în lucrările lor, să ni-1 prezinte lămuritor.
In acest viitor, pe lingă un caracter imutabil, în
timp și spațiu, în acest viitor să ne fie dat să.
vedem și acel caracter de universalitate, care să
se acorde cu universalitatea care pătrunde toate
împrejurările materiale de a-zl. Firește, dacă s’ar
izbuti să se facă aceasta, am fi departe de con
cepțiea strimtă, de părtenirea, de privilegiul indi
vidual și de clasă, pe care vagul de-acuma îngăduește ca Viitorul Romînlei, cum se propune de
obiceiu, ca ori-ce viitor de asemenea soiu, îngăduește să presupună, să albă: concepțiea strimtă
și pîătenirea și privilegiul individual și de clasă.
Am fi departe de acea luptă de neamuri, care
numai susținătoare de vieață nu Ie, de acea luptă
între clase și între indivizi chiar, care te face să
exclami, tot o dată, cînd privești bine, vai și de
învinși, val și de-nvingătorl. . Din lupta pentru
existență, cum ise zice, care-I la baza orî-căruî
strimt ideal, din lupta pentru existență, ce-I drept,
rămîne-n vieață cel ce învinge. Dar cel ce-nvinge,
adesea, pe lîngă că nu se bucură, în generalitate,
de o tihnă, de o siguranță prea mare, adesea
rămîne și dînsul schilod.
Viitorul Romîniel s’ar preface, cu chipul acesta,
într’acea întrajutorarea obștească, care și pănăacuma, în evoluțiea omenească, a jucat un rol în
semnat întrajutorare care se urmărește acuma de
cele mal civilizate popoare, în tot cazul de frun
tea populației lor, într’ajutorare ce tinde, prin fi
rea-!, să ajungă universală. Despre un viitor ire
ductibil și excluziv nu mal poate să fie vorba.
Dar ceea ce ar fi cuprins mal înalt acest viitor,
se vede bine că nu se pierde, nu se deșartă. Și,
ast-feli£i, leată un neam de oameni, ajuns la în
țelegerea intereselor sale superioare și a unei po
sibilități de bun traiu, leată un neam de oameni,
în împăcare cu toți, care îșT vede dezvoltarea tu
turor individualităților sale, cu toate înzestrările
posibile ce le-au, spre cea mal mare a lor bună
stare... Pe baza unei atare concepții, pricepe ori
cine ce conlucrare frumoasă poate să albă ființă
și cu ce spor, între oamenii cu pătrunderea clară,
împătimiți cu adevărat chiar de binele lor. Ce
conlucrare, pentru înlăturarea atîtor rele ce ne în
tristează și ne otrăvesc acuma toată ființa, rele
cumplite, a căror priveliște odioasă, pentru a ne
deda o clipă unor preocupări mal susținătoare,
trebuie să facem cea mal mare silință ca să ne-o
scoatem pentru o clipă dîn minte.
p, Muțoîii
RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI
Intr’o scrisoare publicată în «AdevSrul» din Tuliu
D-nu General C. I. Brăteanu, apără aproape aceea-șl tem4,că ofițerii cari au luat parte la potolirea
răscoalelor trecute și cari au sftvîrșit ororile cunos
cute și mal cu samă necunoscute ar fi nevinovat!
Nimeni nu se mal gîndește acuma la vina cul-va
și mal cu samă a cere pentru asta pedepse postume
In orl-ce caz nu nolne-am gîndi la asemenea lucru'
Dar. dacă chiar ofițerimea sau soldățimeu, înar
mată cu un întreg arsenal șl cu o disciplini atît
de cîntată, care poate să-I asigure un sînga rece
nemăsurat, dacă nu Ie scutită de antrenare nici Iea
atunci se vede ce politică păcătoasă fac guvernele
țărel, dacă lasă ca nedreptatea și mizeriea neagra
sâ lee proporții de-acele, cari sA dee naștere la ol
rorl, absolut explicabile din partea celor ce îndură
nedreptatea și mizeriea asta, orori la cari să se răs
pundă prin altele, explicabile și acele, nu vom zice
că nu, uar explicabile în chip rușinos... Sâ lăsăm
înse aă vorbească, în chestioa asta, însu-șl un oiițer, pentru?că concluziea, în senzul vederilor noas
tre, anume că armata trebola absolut scoasă din
sistemul de guvernare, concluziea asta, va izvorî
socotim, de aici, de la sine.
P. M.
Ce spune un ofițer
Mă îngrozesc leu însu-mi, gindindu-mă la
ce devenisem leu...
Jeram pur și simplu un vînător de oameni.
Revolverul îmi iera în tot momentul pregătit,
și o vieață de țăran nu însemna pentru mine
mai mult ca vieața unei primejdioase fiare.
Nu-mi aduc aminte ctțl oameni am ucis, și nici.
pe unde, nici în ce împrejurări. Mă trezesc acum ca dintr’un vis îngrozitor. Și leată bsăptămînă de cînd mă întreb încontinuu ce a pu
tut transforma atît de brusc și în chip atît de
înspălmîntător ființa mea ?... Ce-a pulul face din
mine un învierșunat ucigaș de oameni?...
Fuseseră grozave sălbătăciile răsvrătiților,
atunci, cînd pănă și cei mal hotărîțl apărători
al țăranilor recunoșteau că nu mai iera alt
mijloc de cît a se trage fără cruțare în carne vie,
Oamenii din companiea mea, în momentul
plecărel spre locurile răsculate, ierau abătuți,
stîngaci, ca sub lovitura unei nenorociri ce te
amețește. Iei nu știeau de cit că, fiind soldați,
sînt datori să asculte ordinul și să tragă. Dar
trebueau să tragă în frații lor, și, așa tșl tnchipueau, numai pentru a apăra viețile și avuțiile propriilor lor exploatatori... Na, leu
n'aveam nici o încredere in oamenii miel. Ierau
momente cînd îl socoteam tot așa de primejdioșl ca și acel cari semănaseră, in drumul fu
riei lor, pustiul, groaza și atitea vieți.
Starea mea sufletească in clipa plecărel
iera cu totul alta de cit a soldaților. Ieut
de și nu leram de cit jucăriea unui vis
urlf, mă socoteam trezii aintr'un vis frumos.
Țăranii pe cari-i iubisem, nu mal meritau iu
birea. Un locuitor in sat mi-se părea o fî0™*
pitită tn vizuină și care tșl așteaptă
Vedeam existența Statului nostru altrnmd nu
mai de un fir de păr. Vedeam străinii
năvălind să stăptnească rodul mancei Pastr,
de noi cu atttea jertfe. Șina Iera dectt osava re : micelul...
„
Intrasem tntp’un sat, după ce mdeelări^mti
răsvrătifi la depărtare de vre-o trei
hwsbsis
i
Pe. țn această lumină... Iei mă socoi
'n odios instrument de răzbunare
\ & porilor lor. ?i cum mă priveau. Mi-se
j
încă doi ochi mari, negri, ai uI
ca'ide țăran, ce se ghemuise, ca inlr'o
ui W11cl,h capătul unui podeț de peste un
S<nt Si de acolo, ochii Iul, asemănăpri
unul lup, niai întunecați de cil umlorl C
t11 rare se mișcau, m’au privit apropiinWln Cterani numai la ciți-ua pași de iei,
WHleles cad văzusem. Atunci, țîșt.... a
, Ma
epure, a trecut printr'o spărtură
>arl ră oe sub lin coșar, și l-am mai zărit
razna peste. niște movili de gunoi,
<Cn! ce. a dispărui in fundul unei npe. Chiar
pui de. fieară să fi Țosl in local acestui co"J P'i iot l-aș fi urmărit cu drag.
p \pari(iea unui țăran bătrin mă făcu inse i: ’Jjdi să-nu revin din sentimentele omenești,
: fiicemiserd să mă slapinească o clipă. Poale
• ca acest om icra inofensiv. Dar conștiința că
i>rfl unul din cei pe cari-i căutam, conuingeita c.ă fața lui blinda nu ascundea de cit o
1 jurie sălbatecă împotriva a tot ce nu iera țăran,
■ Ipoi o mulțime de alte ginduri și sentimente
■ indecise, coiiiribuiră la loc să mă socotesc în
; [ala unui dușman de moarte, pe care dacă nu
i laș omorî, l-aș lăsă să mă ofnoare.
Nn vă speriați... N’am omorît pe acest om,
i care nu-mi făcuse nimic, nici mie, nici altora.
I hai reamintesc numai de iei în treacăt, și-nup să-mi explic pentru ce unii ofițeri, dacă
vor țifost cruzi, aufost peste marginile i.<închipuirei reci, a omului care judecă de
’ la
’ dis»•
lun^, și încă mai mult simte de cît judecă...
3 April, 1907.
Din «Prezentul».
FEMEEA ȘI REVOLUȚIEA
r
cea ^r,s^> Pe care societatea actuală o
taaliX !en?e,eî’ Ie datorită atît concepțiilor spiriîcliunik n determ’nă
cea mal mare parte a
. cari le-au Orne”e?*Y» cît ?’ condițiilor economice, pe
Toafp î creat ,re£irnul producției capitaliste.
U|i shr
făcute cu scop de a îmbunăschimbe t !emeeî’ fără să urmărească înse să
; CIJral de nr*
băzele organizației sociale, au fost
1 CUl,°Șlintă <!SOS’ le*e. nau dovedit de'cît totala neI °rdin m c?re,at'el care regulează fenomenele
' c,,ele idei
•’ econ°mic, politic... A înșira ciu1 lq asta ar ^an au f°st propuse de unii în chesProni.H -!”113 a ,e respinge cu toată grăS 0 critiSne-ri e ce,e maî multe nu pot suporta
fiului p ar cădea covîrșite de greutatea
^ner? în aP,icare a altora, ar fi mal
făcuit fe,de c« folositoare.
ter? în jurul ?ă'oară Și se face încă un zgomot
ca?** Căuhr4rtico,u,uî din c°dul Civil, care inttn
îtis? ? Patern’tățel. Scriitorii și oratorii,
W?c Robiri admiterea căutărel paternitățel,
Pl11
? nedreptățel criminale ce lovește
’8e înșală grozav. Pentru-că supri-
143
marea acestui articol n’ar îndrepta de loc situa
rea femeel și a copiilor Credem chiar, că în Ioc
de a însemna un pas înainte pe calea progresu
lui și a emancipăreî, asta ar constitui o dare îna
poi, un regres.
le destul de vădit, cum-că paternitatea, care
nici o dată nu poate fi cu siguranță probată, pu
rurea va putea da loc la contestări. Afară de asta
ni se pare că copilul ar cîștiga prea puțin, din
faptul că ar avea drept fată un om, care n’ar lăsa
să’I scape nici un prilej pentru a se scuti de în
datoririle, cari i-ar fi impuse de lege. Nu trebuie
să uităm îeară-șl, că dată starea moravurilor de
a-z', o lege care ar autoriza căutarea pafernită- țel, ar putea foarte bine să încerce riscul de a ajunge cu totul aiurea de cît acolo unde voea.
Unei femeel cinstite, pe care ar fi părăsit-o dră
guțul, îl va fi neapărat scîrbă de a bate toba cu
pretinsa Iei dezonoare, pentru ca, cu chipul acesta,
să poată dobîndi, pentru îea și copil, protecțiea
legel: pe cînd o zvînturată va găsi destul de ușor
mijlocul de a-șl făuri o situație, mal mult de cît
mulțămitoare, la adăpostul unei asemenea legi.
Tot așa, ca și-o lege, care ar autoriza căutarea
paternitățel, constrîngerea impusă bărbatului, de a
ținea o făgădueală de căsătorie, în cazul cînd se
ducerea ar fi dovedită, nu poate fi privită de Ioc
ca o măsură de progres și dreptate. Ar trebui
să se înțemeeze un regim de inchiziție curat, pen■
' w
«
•- 1----- „„x*
s—
___ ;
tru
ca legi
de
soiul
acesta,
cari,5 ___
prin
Iele*uiți-iC,
înșî-le.
uu ta
oui
ui . av
voia, uau
jji
iu ițit
sînt chiar o atentare li
la Ukarfo+ao
libertatea r.at-Ortnna
persoanei’i' umane,
să nu dea loc la cea mal revoltătoare nedreptate.
Căutarea paternitățel, îndatorirea bărbatului de
a lua în căsătorie femeea ce-ar fi sedus-o, și o
mulțime de alte măsuri restrictive a libertățel in. dividuale, propuse zilnic de oameni cari, cu tot
amăgitorul pretext că vor să emancipezefemeea,
nu-s în realitate de cît niște reacționari, nu pot
avea nimic comun cu tendințele Revoluției. Ten
dința cea mal de samă a Revoluției, Ieste de a
scăpa omenirea de acel vis urit al moralei apă
sătoare, care purcede din Spiritualism și din con
dițiile ucigătoare create de tiraniea capitalistă, pen
tru a stabili echilibrul între trebuințele și pasiu
nile omenești, libere de orl-ce constrîngere.
Tendința cu adevărat comunistă și materialistă,
care formează fondul Socialismului revoluționar,
Ieste o garante sigură despre adevărata emanci
pare economică și morală, a femeel, prin Revoluție.
Cea mal mare parte din vițiile și crimele, cari
necinstesc omenirea, trebuie pusă pe sama Spi
ritualismului, care determină, și acum, aproape
exclusiv, acțiunile omenești. Conpepțiea spiritua
listă, care atribue forței, inerentă materiei, o ca
litate superioară acestei din urmă, concepțiea aceasta a indus omenirea în nenorocita greșală, de
a privi funcțiile, ce par a decurge mal direct din
materie, ca fiind de un ordin mal puțin înalt de
cît funcțiile așa numite morale sau intelectuale.
Această concepție spiritualistă a universului și
negreșit că și-a naturet umane, fatal, Iea-I pri
cina cea mal de samă a situației inferioare, pe
care actuala societate o hărăzește mancei cu brațul.
Disprețul spiritualist împotriva a tot ce Ie de
ordin fizicesc, cade de o potrivă și asupra femeel,
ca procreatoare, ca născătoare a speciei omenești.
�RBVlSl'A. IbBEL
t Ieste a spune o vorbă foarte.. cătră? Echivalența funcțiilor generatoa- a.
lJreap,ă;
Ie prea vădită, ca să mal albăi
$r>Vf demonstrată. _
REVISTA iDEEi
144
Cultul Fecioarei Maria Ieste ilustrație» cea mal menea săbiei
sabie! Iul
lui Damocles, sta
stă de-a pun
pururea
vădită, cea • mal
netăgăduită
a ureT și disprețului
atîfnată asupraCIlK
capului
lucrătoarelor. Munca
•.
I.
.
•
______ «rlînX erorii'
moîlnr fîirtd olafîfS
rAnrrmfll
excelență,
crești- meilor fiind plătită, sub regimul capitalist,. 1 fepe care spiritualismul prin —
——> fi. adică
l
nismul, îl poartă cărnel în general și femeel in pre{ cu desăvîrșire de rîs/lucrătoarea, pentru1 n
niifpa
U 1 ajutori
putea trăi
trăi, faste
Ieste nevoită să rprnro-3
recurgă ia
i
parte.
împotriva spiritualismului, materialismul științi bărbatului. Dacă nu i se prezintă un s,sof sau
fic, de mult de tot a redus la nimic plăzmuirile măcar un amant, prostituțiea devine atunci pentru
aia aa~
dualiste ale adversarului său, dovedind cu ajuto lea o necesitate de fler. Chiar dacă oo ffată
rul științei experimentale, unitatea universului. bandonată ar căuta să șl cîștige traiul prin munca
Acest mohism a stabilit, în chip de neînfrînt, e- zilnică, experiența i ar dovedi pe dată cît de
xistența unei corelații, unei legături absolute între deșert i-a fost planul- Ne putînd trăi din salar
toate fenemenele de ordin material și moral. E- a-I cere să fie virtuoasă, nici mal mult, nici măî
chîvalența funcțiilor cerebrale și musculare fiind puțin, arînsamna a o sili să se sinucidă.
Dar nu numai trebuințele materiale silesc pe
ast-fdifi îndestul de probată, Ieste cum nu se
poate mal drept a se cere un de o potrivă res lucrătoare să caute protecțîea unul bărbat: lippe
pect, ătît pentru trebuințele morale cît și pentru sită de ori și ce drept, Tea are nevoe de această
protecție chiar pentru siguranța Tel personală.
necesitățile fizice.
Obiceiurile și moravurile noastre, departe de a Clasa diriguitoare, care vede în fetele proletare
fi îri acord cu cerințele natureî, sînt opuse tutu o pradă pentru pasiunile Iei, a creat o institu
ror noțiunilor date de Știință. Dragostea, care ar ție scîrboasă pe care a botezat-o ,.poliție de mo
trebui s^ fie tot atît de liberă și de în deobște ravuri11. Această instituție are drept țel vînarea
de respectată, ca și prieteniea, dăînueșteîncă sub fetelor celor sărace. In Franța, stăpînirea a pus o
jugul tiranic al linei legi morale care ține de evul primă de 4 lei pentru fie-care fată capturată. Polițiea Teste autorizată să se agațe de toate femeile
mediu.
Disprețul cărnel, care-I fondul moralei noas cari trăesc singure. Zilnic fete tinere și nevino
vate
sînt arestate, fie la plecarea lor de la lucru,
tre spiritualiste, atinge mal direct înse demnita
tea și libertatea femeel de cît pe cea a bărbatu fie noaptea în locuințele lor, și aruncate în în
lui. Aceea-șl acțiune Ieste judecată cu totul deo chisoare. Și dacă aceste nenorocite nu-s recla
sebi^ după cum lea a fost săvîrșită de un băr mate de vre-un părinte, de vre-un amant cu tre
bat sau de-o femee. Pentru-un bărbat, faptul de cere mare sau de vre-un alt oare-care prieten al
a avea un număr nemărginit de amante, lește a- lor, atunci sînt puse sub supravegherea poliției,
proape un titlu de glorie. Chiar adulterul, nu-I și, fără voea-le, date pradă prostituției.
Din nefericire, puține femei cunosc în toată
pentru ifînsul de cît o greșală neînsemnată. Fe
meea, dimpotrivă, Te socotită ca dezonorată, cînd grozăveniea Iei la ce soartă condamnă societatea
îșl ia un amant, și trece aproape drept criminală, actuală majoritatea sexului femeesc. Cele mai multe
femei, îndură aiurite și resemnate toate nedrepcînd nu rămîne credincioasă soțului său i
Pricina de căpetenie a subordonări femeel și tățîle astea, mulțămite dacă, prin cine știe ceîn~
________
Lix de
fîmnlare
a_______
condiției
ne mal _____
pomenite
; ce: yi-I-------creată
Jîmplare fp.rirită.
fericită, Î7hnfp«r
izbutesc să-șl acîoiirp
asigure QÎCTiirnnfa
siguranța
societatea modernă, sînt prejudecățile noastre l°r personală. Altele nu văd în căsătorie _ de cit
universal.
sexuale. Mulțămită defălmărel sau veșțejiret uni- un mijloc de a scăpa din naufragiul universal,
De la 1871, cu osebire, cîte-va femei generilor libere, femeea Ie o ființă inferioară, fără
voință proprie, care atîmă. cu totul de bărbat, roase> s au făcut apărătoarele nefericitelor lortocare, după capnțiul ce i are, poate so facă feri varășe. Mulțumită imboldului lor, o noțiune mal
cită, stimată, sau să fie pricina ,,cfidereî ‘ și „de- exactă asupra stăreî femeel tinde a se generaliza
zonoarel" sale. Dacă o fată sedusă Ieste luată de tot mal mult. Dacă propaganda socialistă va
amant în căsătorie, societatea o reabilitează, dar merge tot crescînd, avem tot dreptul de a nă
dacă Te părăsită de Tel, Tea rămîne disprețuită. dăjdui să vedem în curînd ziua, în care, sexul
femeesc, va înțelege și Iei, cum-că revendicarea
O mulțime de viții și crime, cari pricinuesc drepturilor
sale ie slrihs legată de revendicările
degenerarea speciei. omenești, îșl au origina în proletariatului,
cum-că emanciparea femeel nu va
dezaprobarea, în hula ce lovește femeea, de a fi putea fi îndeplinită
cînd societatea
călcat infama lege morală care ne cîrmuește. O- privilegiilor de clasă: devacîtfi atunci
prefăcută în pulbere
nanismul, tribadismul și o mulțime de alte viții
împotriva natureî, fac parte din numărul lor. Mul de cătră Revpluțiea socială.
Despre căsătorie
țimea avorturilor și-a pruncuciderilor, care crește
Ieste astă-zl în de obște admis, cum-că eeh£
mereu, izvorăște din aceea șl pricină, le vădit că
femeea, dată iubirea-I particulară pentru copil, valența serviciilor aduse societățeî, implica, ce
_ irai egalitatea
egaiiiaiea de drepturi. Pe baza.chibzu
n’ar săvîrși nici o dată crime de asemenea soiu, neapărat
dacă societatea ar înceta s’o privească ca dezo- țel
' “ acesteea, popoarele civilizate și-au obligai
norată, pentru faptul de a se fi dat în mod liber giuîtoriî,
faurii, a recunoaște,:
recunoaște, măcar în -aPareJl‘a’ „ |ua
plăcerilor simțuale, și dacă ar putea agonisi, în tatea de drepturi pentru tpțl oamenii, fără « •
chip îndestulător, cele de trebuință noilor Tel în considerare deosebirea lor de înd^etnic •
In virtutea aceleea-șl axiome, cerința soa
născuțl.
Pe lingă toate suferințele astea, cari sînt, ne mulul, care reclamă egalitatea de drepturi, ta
tăgăduit, rezultatul concepțiilor noastre spiritua- bele sexe, Ieste cu desăvîrsire întemeeata.
A spune că serviciile aduse omenire! o. e
se mal adaugă, pentru femeea săracă, ametiințarea neîntreruptă a prostituției, care, ase- femee sînt mal puțin însemnate de cit cec
U
M
_______________ ■ A»
* ei
C*
>11*0
i“l A
fîo
I
1 • f zi ««X 4*-» r» ——
".IS
4 nunw» Ia T nicf dîn punctul de vedere al:
i
ral moralei, al muncel. Dacă se poate
! StelKe,lJex ?n deobște inteligența bărbatului Ieste
I corisUta ca
cea a femeel, asta se datorește
^d^vrt°’r mult ticăloasei educații spiritualiste, a
ueste în deosebi femeea, de cît in-
.
I
’
;,
;'
restabilită prin concepțiea intuitivă pe
stXe femeea ,o posedă într’un grad mult mal mare
^iinsa^nMpacitate economică a femeel, lea/ f?ebuîe s’o atribuim a tot puterniciei CâKS care vede în fie-care femee o recrută
prostituție, Tear nu inferioritățel sale. AdEaril egalitățel sociale a celor două sexe,
•nainte de a acuza femeea de incapacitate, ar
'f mult mal bine să stăruească să i se dee acelea-șl drepturi și mijloace de dezvoltare inte
lectuală ca și bărbatului. Pe urmă vor putea s’o
critice, cît vor vrea.
Bărbatul și femeea, fiind două ființl cu capa
cități echivalente, ar trebui să fie și în drepturi
egali, prin urmare să dispue absolut liber de
persoana și înclinările lor. Pe cît se pare unirea
bărbatului și a femeel ar trebui să fie urmarea
unei atracții mutuale. Nimic mal falș. Prejude
cata și nerozîea, cari au stăvilit pretutindeni li
bertatea individuală și-au astupat fericirea ome
nească, au înlănțuit dragostea prin căsătorie.
Puține trebuințî sînt cari să ceară mal stărui
tor a fi satisfăcute ca dragostea, puține a căror
satisfacere nedeplină să pricinuească mal multe
suferințf și să fie mal vătămătoare organizmulul
nostru. Numai dragostea constitue în noi încli
narea normală, care asigură reproducerea speciei
In condiții mal priitoare. Dacă omul contractează
0 unire lipsită de dragoste, se expune a se reprodnee în condiții rele și săvîrșește ast-feliîî o
blamabilă. Dacă, din contra, dragostea Ie
J*ea la unirea-I prezidă, se supune selecției
orale și atunci săvîrșește o acțiune morală.
Mm.nirea bărbatului și a femeel trebuie să se innumai pe dragoste și nu trebuie să durecin,nicl 0 dată mal mult de cît durează iubirea
parte
!nda^ ce dragostea încetează dintr’o
ci chkrPăr^rea se impune nu numai ca un drept,
amahiT < 0 datorie socială, și fie care dintre foștii
- Draen i Uîe să
a contracta o unire nouă.
dcoselS? i ar® în de °bște un caracter foarte
nicie lâ
uniî tinde la constanță sau la statorputință d - k var,abilitale. Adesea lea nu Ie cu
0 rațiunr*e CI! după ° iungă conlocuire. Un cuvînt,
M nefJ p13' mult, ca să se lase libertatea cea
b,arnJ J?l,r!!a înclinărilor sexuale și să nu se
Nsesc fPr-^e e maf mult de cît bărbații cînd îșl
rea ?’ îeIe într’o dragoste succesivă.
fMorjJ •e^. noastră familială ca și instituțiea
% Re Odi/h <Solub*lă’ nedespărțită după esența
-acestor cerințl ale natureî și ale
145
dreptățel. Căsătorîea inse, chiar dacă ar fi con
tractată din dragoste, nu constitue mal puțin o
acțiune imorală și contrară natureî, pentru-că atentează la libertatea individuală OrI-cum. Și nimeni
nare dreptul de a-șl abdica libertatea, jurînd, în
mod solemn, iubire și credință pănă la sfrîșitul
zilelor sale.
Logodnicii, căsătorindu-se, nu numai că se cu
nosc, mal în totdeauna, puțin, dar chiar dacă s’ar
cunoaște mal mult, le Ieste cu neputință a ști de
mal nainte dacă îșl vor conveni mutual tot cursul
viețel. Vedem în fie care zi, cum două persqane
cari se iubeau, căsătorindu-se, ajung a se urî după
ce au vlețuit cît-va timp împreună.
Divorțul, înscris de unele stafe/în codurile lor,
cu intențiea lăudabilă de-a lecui suferințele,casnice,
nu, poate fi de cît un expedient fără însemnătate.
Divorțul poate să fie condițional sau voluntar. In
primul caz, Iei Ie un drept mal mult sau mal puțin
iluzoriu, pentru-că plîngerile de feliul acesta sînt,
cea mal mare parte, de-o natură atît de delicată
că scapă competirițel judecătorului. Așa-că, în
de obște, femeea va prefera să golească pănă la
fund cupa amărăciune!; conjugale, de cît șă se
expue scandalului ce-1 atrage după sine un proces
de divorț. Divorțul, ne supus nici unei restricții, va
slăbi, de jure, în mod simțitor, legăturile căsătoriei,
dar, de fado, soții vor profita de acesta. prea rar.
Instituțiea căsătoriei Ieste prea strîns legată de
condițiile economice create de proprietatea pri
vată, pentru a putea pierde, cu toate legile liberale
cari s’ar referi la divorț, măcar ce-va din caracteru-I tiranic.
Bărbatul, fiind susținătorul femeei, recurgînd Ia
divorț, femeea riscă a rămînea părăsită și lipsită
de orl-ce mijloc de traiu. Afară de asta, educațiea
copiilor, în Ioc să fie pusă sub direcțiea, sub con
trolul sbcietățel, fiind lăsată cu totul în sama fa
miliei, grija pe care părinții o poartă copiilor,
împiedică firește, în niște atari condiții, în cea mal
mare parte din cazuri, împiedică chiar pe cea mal
nefericită pereche, să divorțeze.
Toate aceste condiții, luate la o laltă, fatal, fac
să fie indisolubilă căsătorîea. Pentru ca divorțul
să poată fi cu adevărat voluntar, ceea ce-ar tinde
a transforma căsătorîea în unire liberă, ar trebui
ca femeea să devie economiceșle egală cu bărbatul
și ca educațiea copiilor să cadă in sarcina întregei societăți.
Răul ce purcede pentru omenire din instituțiea
căsătoriei, nu se poate în de ajuns socoti. Cea mal
mare parte din unirile legitime, departe de a fi
contractate din dragoste, se întcmeează, aproape
exclusiv, pe combinații finanțiare. Cele contractate
din înclinație reciprocă sînt neînchipuit de rare.
Afecțiea de feliul Iei ne fiind înse constantă, multe
d.n căsătoriile astea devin nenorocite apoi.
Căsătorîea, fie că violează legile selecției na
turale, fie că are drept mobil de âpetenie interesul,
nu-1, în realitate, de cit o formă a prostituției, și
nu cea mai puțin scirboasâ: prostituțîea consfin
țită de Biserica și patentată de Stat.
Ce va mal mult. Contrară lege! naturale, insti
tuțiea căsătoriei dă naștere neapărat imoralitățel.
Existența acesteea cere numai de cît, ca corolar,
prostituțiea femeel. Sub înrîurirea prejudecăților,
�HBVUTA. 10111
146
147
MEV18TA IDEKl
efiror le dă naștere Tea, societatea vestejește orl-ce schimbările aduse în constituirea familiei au
unire a femeeT în afara căsătoriei. Fata, dată îu- tîmat de condițiile de proprietate. Cele mal vechi
birel, liber, de sine, de multe ori se vede res tradiții istorice pe cari le posedăm, demonstrează
pinsă de părinți, prin urmare redusă la mijloacele destul de vădit, că în starea cea primitivă fami
neîndestulătoare ale miincel sale, și-așa silită la liea fu impusă de cătră despotismul brutal.
prostituție. Afară de asta, majoritatea bărba
In timpul cînd norma cea mal netăgăduită □
ților necăsătorindu-se înainte de 25-30 de ani, pros- dreptului, Iera forța, femeea, neputînd singură
tituțiea nu Te numai o necesitate, ci chiar supapa face față atît nevoilor sale cît și celor ale copide siguranță a căsătoriei.
lulyl său. nici să se apere împotriva agresiunilor
Prostituțiea, de alt-feliu, nu va dispărea de cît uușrnaneșu
dușmănești am
din afară,
- pune
arara, se văzu nevoită a- se
atunci cînd iubirea liberă va fi înlocuit căsătoriea, sub ocrotirea bărbatului, supunîndu-se voeî |ur
cînd Revoluțiea, printr'o echitabilă remunerație a Ie vădit că într’o societate întemeeată pe asemenea
munceî, va fi asigurat fie-cărul și fie-cărel un drept baze, un poate avea loc unirea liberă a bărba.
egal la vleață, la bună stare.
tulul .și-a femeel, întemeeată pe egalitatea reci
Partizanii căsătoriei, în lipsă de argumente, inForța, domnind ca suverană asupra tuturor
voacă necontenit situațiea copiilor. Căsătoriea înse procă.
relațiilor din asemenea vreme, și-a pus pecetea
departe de-a fi o garanție pentru drepturile co Iei și asupra viețel familiare. Femeea căzu sub
piilor, constitue, din potrivă, o piedică, prin cla puterea discreționară a bărbatului, lear copilul
sificarea acestora, în copil legitimi, naturali și a- sub cea a autoritățez părintești.
dulterinl. NumaT copiii legitimi moștenesc pe pă
Această formare autocratică și patriarhală a farintele lor și se bucură, ca atari, de toate avan- miliel,
fu embrionul Monarhiei. Din grupurile
tagiile pe cari li le poate procura familiea lor.
unite pentru a se apăra de atacurile dușmănești
Situațiea copiilor nelegitimi, âdfcă a copiilor șeful de familie, care se deosebește prin forța
zămisliți de-un bărbat și-o femee, cari n’au fost lui cea trupească și isteție, pune stăpînire pe concăsătoriți între Iei și nici în afară, Ieste regulată ducerea întregului trib.
după situațiea mamei și Ieste în de obște de plîns.
In veacurile mai apropiate, familiea mal pierde
Tatăl unul copil natural, nu-T ținut, după lege, puțin din caracteru-1 tiranic. La Romani, tatăl aca să poarte de grijă de nevoile.lui. Dacă acesta vea dreptul de-a dispune de soarta copiilor săi,
îșl recunoaște înse copiii săi naturali și dacă a- fără nici o restricție. In evul mediu se măi pe
ceștiea n’au de concurent nici un. copil legitim, depsea încă adulterul femeel, prin bătaea cu vergi
atunci au acelea șl drepturi ca și aceștia. La din con în chip public. Dacă ținem socoteală cît a pier
tra n’au drept de cît în al treilea rînd.
dut familiea din caracterul său autoritar, din timAceastă strigătoare nedreptate.care lovește copiii purile barbare, pănă a-zî, și dacă ne gîndim că-n
cel naturali, nu-i accidentală de loc. Starea de in toată vremea însemnătatea familiei a fost in ra
ferioritate socială pe care aceștiea o ocupă în port invers cu cea a civilizației, atunci putem atreaga vieață, Ie strâns legată de menținerea că firma, că, cu cît înaintăm mal mult pe calea pro
sătoriei. Societatea, osîndind pe copiii născuțlîn gresului, cu atît instituțiea familiei ieste menită a
afara căsătoriei, a crezut să garanteze existența se șterge, a dispărea.
acestei instituții, aplicînd o pedeapsă copiilor năsNu voim să spunem de Ioc, cum-că instituțiea
cuțl din unirile libere.
Pledarea cea mai caldă împotriva ncdreptățci familiei a fost întru totul dăunătoare omenirel.
ce izvorăște din instituțiea căsătoriei, Ieste situ - In timpurile primitive, lea a fost necesară, pentru
ațiea creată cooiilor adulterini. Dacă; de pildă, so a apăra femeea și copiii de agresiunile, de lovi
țul Ieste în stare a dovedi, ceea-.ce nu se poate turile cele dușmane. Mii de ani lea a fost singu
întîmpla de alt-feliu de cît rar, cum că copilul rul intermediar, singurul mijlocitor al civilizației.
soției sale legitime nu Ieste al lui, legea I dă drep Dar timpurile astea au trecut cu desăvîrșire. Nu
tul de a nu-1 recunoaște. In acest căz dînsul bine numai că vrăjmășiile unei familii în contra alteea
înțeles că-T scutit de îndatorirea de-a îngriji de au încetat, chiar luptele comunelor nu sînt, pennevoile copilului soției sale, așa-că copilul, care tru contimporanii noștri, de cît o ' reminiscență,
nu poate fi răspunzător nici de cum de acțiunile o amintire istorică a evului mediu.
mamei sale, Ieste un paria. Dacă, din potrivă,so- > Acum, de mult familiea a încetat a mal fi in
țul recunoaște copilul adulterin al femeel sale, termediara progresului social. Școlile, universită
nedreptatea nu mal lovește atunci în copil, dar... țile, academiile, drumurile de fler, cari ușurează
comunicațiea între nații, și altele, și altele, sin
lovește în soț.
. Cit timp unirea bărbatului și-a femeel nu va auxiliare cu mult mal sigure pentru răspindir
fi cu totul liberă și întemeeată numai pe dragoste, civilizației, de cît Ieste tradîțiea. Progresul nu
cit timp se va impune tatălui, ca șef al familiei, mal îndeplinește de cătră familie ci de socicto \
Cu toate că cele mal de samă motive cari
grija educației copiilor, dilema egalizărei drep
turilor copiilor nu va putea fi rezolvată in sen necesitat instituțiea familiei, adică ocrotirea
în potriva agresiunilor din afară și .transmi
sul drcpiăței.
progresului prin tradiție, au dispărut, lea a
Oespre familie
tinuat, toțu-șl, pănă în zilele noastre, sa o
Familiea, așa precum există astă-zl, nul nici iască, în spiritul său cel vechiu, cu toate că for
de cum o instituție bazată fiziologicește pe na primitivă i s’a schimbat. Această suprav ețuirc
tura omenească, după cum ar putea să pară unei Ieste legată mai cu samă de infenoritatea
critici superficiale a fenomenelor sociale. O arun nomică a femeel, inferioritate creată o
cătură de ochi asupra istoriei, ne va arăta că capital, și de lăsarea educației copiilor num
I
:
1
I
,
,
<
.
hunel-voințl și mijloacelor părintești.
sarcin0 D‘ actuală conservarea constituției no'.jtre
In epoC~ desăvîrșire monarhică, Ie un an hro
fainii'3^’ Cori ce lucru învechit și uzat, fa niliea
•nism- Caîedică însemnată pentru dezvoltarea pro
fesie ? p omenire!. Departe de-a fi, ca în veaanterioare, o forță motrice a progresului,
curii* îrihue a stăvili distrugerea tradițiilor ce nu
cu dezvoltarea intelectuală, morală.
se Jîlpaa% om are dreptul la dezvoltarea intep^rsonalitățel sale: a-I pune acesteea
feste o crimă ce cade asupra societățel
pledic» pațnj|jea inse Teste stavila cea mal mare
^Koltărel tifiuror oamenilor, pentru-că lea
a dSlcă clasificarea naturală a indivizilor după
Irnp rîiătile lor și după aptitudinile lor respective,
^ea mal mare parte a părinților de familie, nu
e'edă nici capacitățile intelectuale, nici mijloace
țdestulătoare, pentru a da copiilor lor o educa! potrivită. Și un părinte, chiar dacă ar avea un
snirit cultivat, nu l totdeauna în stare a face educațiea copiilor săi, pentru că un om, on-cît de
instruit ar fi, poate să nu fie un bun pedagog.
Afară de asta Ie sigur, un om bogat va face
lot ce-I va sta în putință, ca să deschidă fiului
său o carieră lucrativă, producătoare, fără să-I
pese dacă acest fiu posedă calitățile necesare unei
asemenea stări. Dimpotrivă, părintele proletar Te
siiit să șl învețe copilul cea dintâi meserie, care-T
Iese în cale, care ar fi în stare să I facă a și cîștiga
cît mai curând existența, orâ-cît de înzestrat ar
fi cooilul acesta în toate privințele și de capabil
a șl face o carieră științifică.
Introducerea învățămîntulul obligator și gratuit,
mulțămită producției capitaliste, Ieste pentru pă
rintele de familie săracă o nedreptate mal mult,
pentru că frecventarea obligatoare a școaleT de
cătră copiii Iul, îl răpește un mijloc de existență.
Clasificarea nerațională a indivizilor, cășunată
de instituțiea familiei, natural că se faceîri dauna
sodetățel, desemnînd oamenilor nn cîmp de ac
tivitate, care, de cele mal multe ori, nu cores
punde națurel lor. De prisos a mai arăta toate
ielele ce izvorăsc de aici pentru omenire. <
Prin socializarea educației, care ar îngădui ca
tuncțiea delicată de institutor să se încredințeze
numai oamenilor cu vocație, can ar poseda și
^nludinile intelectuale si morale trtbuitoare, mii
?e La,e«te și genii, acum înăbușite de educației
familială,> ar Ieși la iveală.
(Concluzie
soc'a,ă și morală a bărbatului și a
com'./ .U va. A cu putmță de cît cînd educațiea
nind 0>* Z*1
socializată, starea-le civilă rămiformar e
după mamă. Această transductieî6 S0-cîaI.ă a Emiliei cere desființarea proden iniu a?ita,iste ?’ Prin urmare nn poate fi înprim-it « de -cît Prin Revoluție. După ce va fisuducere. DPri.e<atea Privată a mijloacelor de pro‘sPrăv71?îVo,ut,ea nu va avea nici o greutate să
gală a ? 0 dată și cu căsătoriea și familiea leexistență feste condiționată de pro<)r^pnrUculară.
egalifau’zatie® comunistă a societățel, consfințind
dic^
eeonomică a tuturor indivizilor, va riuPhl locului familiei caracteru-I monarhic
și autoritar și va înlesni simțitor socializarea edu
cației. întrunirea capitalului și muncel în acelea-șl
mînl, distrugînd antagonizmul raporturilor econo
mice actuale, va îngădui mărirea producției în
chip necunoscut încă în zilele noastre.
De alt-feliG mijloacele enorme cari sînt între
buințate astă zi pentru întreținerea armatelor per
manente, palatelor, bisericelor, sau cari sînt risi
pite în alte scopuri criminale, potrivnice civiliza
ției, ar fi și numai Iele de-ajuns, pentru a asigura,
fie cărei individualități, dezvoltarea fel integrală.
Cît se atinge de căsătorie, nu va avea nici o ra
țiune de-a fi, într’o Republică socială atee și so
cialistă. De îndată ce căsătoriea va înceta a mal
fi un privilegiu pentru a naște pe lume copil, chiar
oamenii cel mal plini de prejudecăți, vor prefera,
într’un timp foarte scurt, vor prefera să închee
mal degrabă uniri libere, de cît să se supue li
nul jug, fără nici un avantagiu, nici pentru Tel,
nici pentru copiii lor.
Opintea atît de des pusă înainte de oamenii su
perficiali, cum-că o asemenea transformare a rela
țiilor de familie ar rupe legăturile de prietenie dintre
rudele cele mal apropriate și ar slăbi simțitor sen
timentul de solidaritate dintre oameni, se datorește
ignorărel sau necunoaștere! nici de cum a prin
cipiilor socialiste. Departe de a aduce cea mal
mică atingere legăturilor de prietenie dintre rude,
cari, fie zis în treacăt, în societatea de a-zl, în cea
mal mare parte nu sînt bazate de cît pe interes,
societatea egalitară va purifica raporturile dintre
copil și părinți, distrugind caracterul capitalist al
familiei. lear părinții nu vor trăi împreună de cît
cu condițiea unul atașament reciproc.
Armoniea celor două sexe are, în Socialism, de
asemeni, o garanție mal sigură, pentru-că pe de-o
parte derivațiea genealogică,nurcegînd de la mamă,
preîntîmpină relele consecințl ale infidelitățel fe
meel, lear pe de alta egalitatea economică împie
dică pe vecie venalitatea, vinderea și cumpărarea
în dragoste.
Societatea actuală, bazată pe antagonizmul de
interese, greșește cînd impută Socialiștilor, cum-că
ideile lor tind să izoleze pe oameni, distrugînd
legăturile dintre Iei. Socializarea educației și co
munitatea de interese sînt factori cu mult mal
serioși de solidaritate de cît cel pe cari I crează
constrângerea, forța, și nu poate fi învinuit ni
meni de optimism, cînd afirmă că transformarea societățel, în direcțiea Comunismului, va deschide omenireî o eră de prosperitate, de morală și de
dreptate...
Cît timp oamenii vor fi încovoiațl sub jugul
Capitalului, sînt puțin! sorți pentru un viitor
viitor
mal bun.
Trinitatea modernă: Proprietate, Religie, Familie,
trebuie răsturnată de pe piedestalul Iei. pentru ca
reconstituirea socială să se îndeplinească. Pentru
aceasta trebuie să ne lepădăm de noțiunile cele
falșe și de iluziile cele copilărești. Nu-I de ajuns
ca într’un moment de entuziasm revoluționar, să
se dărâme bastiliile cele de pleatră și să se sfarme
idolii clasei cîrmuitoare. Alte bastilil mal sînt, cari
dacă nu sînt de pleatră,-sînt. din potnvă, cu mult
mal greu de distrus. Constitufiea familiei moderne
Ieste poate cea mal primejdioasă dm toate. Sub
�REVISTA idebi
149
REVISTA IDE» ’
148
'
aparențele cele mal seducătoare, familiea ascunde
cele mal groaznice viții și crime. Minciuna, ipocriziea, adulterul, infanticidul, paricidul, îșT dau
nepedepsite mina sub vălul, sub scutul Iei.
Destul de mult s a lăsat omenirea fascinată,
orbită de exteriorul familiei. A sosit timpul să se
smulgă, căsătoriei și familiei, masca lor de cuvioșie și de ipocrizie. Fie-care Revoluționar trebuie
să facă tot ce-I va sta în putință pentru a distruge
prejudecățile pe cari le mal păstrează mulțimea
în această privință.
Lucrătorii și lucrătoarele, pentru cari scriem
aceste rîndurl, nu trebuie să se mal lase înșelați
de fanfaronadele celor cari vor să-i facă să creadă,
cum-că cea mal sigură garanție a purităței mo
ravurilor Ie căsătoriea și cea mal bună sursă de
bună-stare pentru copiii lor Ie familiea. lee aminte că existența căsătoriei are ca condiție prostituțiea ficelor lor și că instituției familiei se datorește educațiea proastă și rea a copiilor lor.
Tuturor acestora le-aparține, să împlînte pe
dărîmăturile, pe ruinele vechel societăți, prin Re
voluție : Unirea Liberă cu Socializarea Educației.
Frederic Stackelberg.
Confribuirl Voluntare - Abonați Achitați
Aveam de gînd a renunța, anul acesta, la publicarea con
tribuitorilor cum și ăboiuițUor cel avem. Asta pentru bunul
cuvîntcă din publicarea din anii trecuțî a putut să se încredinfeze'orl-cine. cum-că Revista noastră are un număr de
urmăritori regulați, ale căror, îndestule, prea cunoscute im mei
s’au repetat, aproape in toți anii, mereu. Ceea-ce putea să
fie o mărturie că stăruiuța noastră cu-adevărat răspunde
unei nevoi simțite, simțite chiar în afară de vioi Atn fipu
tut renunța la publicarea aceasta, spunînd doar simplu cum
să, anul acesta, pe lingă susținătorii cel vechi, ce ne au ră
mas statornici, s'au iha! ivit încă noi, ceea-cc ne-a îngăduit
să avem, am putea zice îndestulătoare, mijloace, să facem
fața nu numai chelttielclor obicinuite de apariție a Revistei,
cî să mal tipărim încă și alte costisitoare lucrări, cari sini
ucuma cunoscute de
Cum inse s'ar fi putut crede că
anul acesta, bogat in evenimente zguduitoare. revărsător de
teroare, s’ar fi întimplat o scădere in numărul următorilor
și susținătorilor noștri, ceea-ce n'ar fi fost de mirare, tear
noi am stărui în întreprinderea noastră, pe care wniî voesc
s'o vadă vătămătoare, am stărui mal mult din înverșunare,
ne luăm ingăuirea de-a publica, poate pentru ultima oară,
numele susținătorilor ce-i avem. Asta atît pentru documen
tarea celor ce ar voi să întunece', astă-zi, să pervertească cea
mal vădită realitate, pre cît pentru un istoric care s'ar
face o dată asupra acestei realități. Cît de gratuita a fost
de-altmintcri afirmarea unui istoric al nostru de a-zi, vor
bind de lipsa-nc de. urmăritori, numele ce se vor părinda
mal departe pot spune. Bine înțeles că numărul urmărito
rilor noștri Ieste cu mult mai mare de cit acel al celor ce
aice apar, orl-ce încheere din acest fapt s'ar voi să se tragă.
Și firește că mal sînt încă mulțî cam pot să-și facă o cinste,
la o operă prin tscelențS de bună-voință, de cinste, de-a fi și
dînșil susținători...
p. jj.
CONTRIBUIAI VOLUNTARE
Din Capitală ■ Andrc-J, 15 25, Titus Bălăuescu, 7.50, V.
Basarab, 27, Al. Boda. 7, H. Butoiann, 1, O Colaboratoare,
36.80, Gh. Coatescu, 5, Jcan Crețesou, 6, Cristicl, 34.80,
,Gh. Christescu, 6.30, Niță D-trescu 4.80, Arhimandrit Ev
ghenie, 10,Ghelb, 37.65, Gh.N Ghîneseu, 2.40,1. Grîgorescu,
11.30, O. Gnmberg, 5.70, Gh. lonesco, 2.50, I. Mihâescu,
13 50, Filip Mihâileseu, 4, D-tru Militară, 6 10, Gh. Munteanu, 2 70, Nae Negoița, 11.40, Pîrvn Nicolescu, 6, P.
Panaiteseu, 10, Aurelia Pantzu, 5, ]). Păuneau, 9.F>5,
PopoEcu Petre. 5,80. St. Popescn, 2.90, Gustar Saifer, 520,
Silica 4, I. Teodorescu, 1.50, V. Uscătcscu, 4.20. K. Wa^-O, L. Valdmai), 1, Vodă, 2, loan Veveriță, 6 20,
wulis, 16.60. De la un munăr de Urmăritor», 160. De la
nuirtr
UimărUoar«s 248 le».
Din
Țară : Argeș: N. Bemard. 5 30, 8. Hatvann ți .v,
■
I. Marinescu-Valsau, 6. Bacău : Gh. Gavrilescu, 6 T /
vensol, 13.70, Loon Șadboy, 7. Botoșani : C. Gallîn o
Etnma Lnzareanu, 2. Roza Marcus, 2.50, loan NicoleâuV
10, Eduard Ulle, 10, V. D Vasiliu, 20. Brăila: BnaJ
Boantâ, 10, N. Const. 4.20, P. Marcu, 2.20,1. Oprea l.fin
Gh.Butăreanu, 3.Buzău • M Dimitriu, 4. Constanța ; T p,/
khnskv, 10, loan N. Roman. 10. Covurlul: T. Abure) 6*
Albert Schapira, 10, Deodat. Țaranu 10, Sini Vasiloscn li/
H. L Weohsler, 19.10, Sol. Wechsler, 1.50 Dorohol: hi’
Bundu,7.50, Maria Costesehi. 11,50, Gh. Diaconescu 22.90
Pr 1. Lefter, 7 50. Iași: O. Davidoviol, 5.50, Oonst. v'
Dimitriu, 12, loan D. Dimitriu. 5 50, Petre Dimitriu 1.25*
Dr. I. Guțu, 10, D. lordăcheunu, 6, D. Stavniou, ’ 8.65*
Ilfov: Al, lonescu, 2, Pr. I. Neaga, 5, T. Ncagu, 5. Afchedinfl: Un trudit, 2.40. Neamț: Cota, 3. Raehel St. G
Olt: loan I. Storian, 10, Ab., 100 lei. Prahova : AJbulescu
Ilie, 5, G. Arbuzesou, 5, D, Aricescu, 18.70, S. Bălănoacu
5.20, Gheorghiu Ilie, 14.20, St lonescu, Med. Veter, 7.ro,
N. Mihăesou, 47.40, Gh. Moșoiu, 20, A. D. Popescu, 17,
D. Popoveanu, 2, Dr. I. Segal, 5, Ștofiîuescu, primar, â’
Gh Vasiloseu, 5, Pasca Xonofonte, 5. Putna : C. S. Ballan’
20. FI. Eftimosen, 8. Roman : Saahi Buzeano, b, Dr, a’.
Vasiliu, 5. Romanați : I. Dumitrescu, 1.70. Suceava: Pâvel Heroscu, IO, G. C. loaohim, 10. Teleorman ■, Gh. Stamatescu, 250, D. Voicu, 2. Tulcea : L. loan, I I. Vaslui:
HeroD Lupașeu, 10, V. P. Sossu, 10. Vlașca : Anouimov
4.40, Diverse părți: 11.45.
Din Străinătate: Varna-Bulgaria : Dr. P. Stoianoff, 10.
Fiena : Const. Comșa, 13, L. Rintzier, 6.10. Berlin > Gh.
Bnrbu, 5. Bruxelles : Radu Bucur, 10. Zurich : M. l.Leventer, 10. Chicago : D. Fcldman, 8.75, S. Rosenzwoig,
12 50. Denver : Dave lnghc>r, 50 lei. Indianopolis: Ion Bnnkan. 12. llilwaukee : M. Leopold, 5. Brooklyn-N. Jork:
W. Aterky, 5. St. Louis : I. Askenasy, 5, Joe Rotstein, 2.50.
ABONAȚI ACHITAȚI
București : N. Acelenescu, Ing. M. Aiaen, Ing. 0. Alimănișteanu, N. Andreoscu, Vasile Andreesuu, Chr. Augelescu, St. Antim, Zamfir C Arbnrc, Mine, Axelard, D
Băotu, Titus Bfțlăneseu, Mateîu A. Balș, magistrat, T. Băriciulesen, Adv. M. Berceanu, V. Basarabeseu A. Birnbaum, A. Popovicl-Biznoșauu, N. Bobu, Al. Boda, T- A.
Bogdan', lancu Brătosen, M. Demotrescu-Calliidi, D-r.- I.
Cantacuziuo. Const. Cantilli. I. B. Coga, St. Ciocârlan, Ar
hitect, Ilie ComăDOBcu, Al. Constantinescu, St. Conslantinescu, M. Corbescu, Al.P.Comăneaou, Gh Costescu, N.Costeeeu, 3ean Crețescu, Const. Cristescu, Gh. Cristeacu, Mui»
Crlstescu, Adv. N. T. Carpen, George Daniolopol, M. Davidescu, Necalal Dclureanu, Mircoa Deinetriad, C. Dimitrescu-lașl, Bonea Dociuleacu, V. C. Brâncă, D-r.N. Dupja,
G. Dumitrescu, stud., Niță D-tresou. Cornelia Erailian,
Arhimandrit Evghenie, Ing. Gh. M Filipcseu, Nath. Finkelstein, A. Florean, Zahțiria Fotiicho, I. Friedman, I. C.
Frimu I. St. Furtună, lonescu Q. Galian, S. Gart, Georgescu Barbu, C. Georgescu, Georgoacu Mihail, Nioolae
Georgescu, Wily Georgescu, L Ghelber, Adv. Conșt, Gheorghiau, Gh. NJ Ghineacu, I. Grigoruscu, D-r Leon Grjll,
W. Grill, O. Grnnberg, S. Groaman, S. Habar, ZissaHaber, L. Hohberg, Const. Hurmozacbi, Ing. Gh. Ignat. D-țrQ
Iliescu, Const. G. lonescu, profesor, Gh. lonescu Gh. Ionescu-Virgiliu, lancu lonescu. lonescn Mihail, Vasile Wnescu, stud., D-r. Irimesca, Tlijrofte, Locot. Sofronie Iv.v
novic J.C. Jormescu, A. Keslor, V. M. Kogillniceanu,
Lambru, I. M. Locbel, Jac'< Lobel, Anton Lowics, GJ.
Macarie, I. M. Marcu, Caro! Marcau, 1 Marinescu, N.v
Marinescu, I. A. Mendel, Gh. Morțun, V G. Morțan, b™
Negoiță, Mina Heuwirt, Const. 1. Nicolaescu, Romeo j.
Nitolau, Virgil Nicolau, Nicn Niculescu, loan MIMMcut
Mărim Ilie, I. Panaitescu, P. Panaitescu, Gh. Panu, Au
rora Pappa, I. Pappo, St. Paraschivescu, Jack *Țn ’
Minea Petrescu, S. Pierre. Elena Popescu, Neciilă^
pesou, Ștefan Popescu, Vasile C. Popovioi, jnagistra ,
pescu Petre, I. Rădol, D-r I. Radovicl, L. Battoer»
Reichman, D-r Gab. Robie, I. Săndulescu, M. Sas ,
O. Solomonescu, M Stăncescu, Stavreseu Grigore.Gn V _
S. Steliu, A. Tașcâ, C. Niculescu-Telega, flieTeod^
Adv. A. Tomasian, Cbr. Tomulescu, CosticA Ungare80”’ ._
C. Useătesorf, L, Valdmau, Cristacbe Vțisilescu,,
’
, lescu, Vasiliu Grigore, Romulus Volneseu, D v
L. Walter, W. Wlttner, M. L. Zeltzer, 3ew Zook«nn ,
H. Zwlbri.
Rernard, S. Hatvane, I. Marinescu-Vakan.
glona Va’»
Albu, D. Bookal, Fr. Costiner, I. DrafloU’W’E ‘ Gsllino, N. Gheorghiu, Gr. Goilav, G. Iog»no''lc’’ Labin. Emma Lazâroanu, Oetav Lupnșcu, Conet.
-nosc°> n . „ Mînăatireanu, loan Nicoleanu, Ramiro SaW*l°» v-nestine Schonlold, Alex. Smeltz, Eduard Ulle,
’i0CBC vS I°e- M. Zorio.
V. D. Jp , j^arcu, D-tru G. Penescn, Sam. Schorr, Gh.
ni'îîW- r
Butir^n • Dimitriu, M Paveleecu.
‘• C. H- Gheorghiu, Protoereul Județului, Ing.
^nS?kl!wki joan N. Roman, Ing. B. Serdiu.
T- Abarol, Raehel BercovicI, Gr. Conduratu,
fr.it 1. Dobrogeana. 1 Egipteanu, P. S. S Pimen
Episcop, St. Mușat, "Albert Schapira, Deodat
GflOrg, Arh Simion Vasiioscu, H. L.Weehsler.
I
: I- Braunștein, Cardenius Popovioi.
. T M. Codre?» Ilie Constantinescu, IlioM Dumitrescu,
^finrich Lobel G. Manciu, G. D. Pencioiu.
n rnhoiu ■ Romulus Bălftnoșcu, Pr. C. Bălăneseu, M,
Bundu Maria Costesehi, Căpitan Lnzar, Pr. I. Lofter.
filcia - P. Crflescu
aji1/: I. Mi°ov.
ialomița : Locot. Gorlcez,
! las!: L
Apostol, Ing. șef 1. Apostoliu, A. D. Atanasiu,
j
jlie Bărbulesou, Ing. Gr. Bojan, Const. V. Dimitriu, loauD.
Dimitriu, Petre Dimitriu, Ion Dodon, D-r I. Dusoian, Dim.
i
Greceanu, D-r. I. Guțu, C. Hamangiu, Al. D. Handoc'a,
Alfons Herovanu, Eug. Herovanu, H. Horovitz, Anastasia
loanide, D-tru lordăoheanu, L. Jnster, Gh A. LisievicI,
Aurel Lupașcu, Julius Pollinger, Dem. D. Popa, Toma Săj
ȚeseD.D.'Stavnicu, D. Stepleanu, Adv. Tudoriu, Tanase
Vasiliu, Adv. Octav Velciu, D-r. P. Zosîn.
, Ilfov: Safta Cegfineanu,Ioan lovan, Pr. I Neagu, T. Neagu,
V. Pâunesou, Costel, Al. I. Vasilescu.
1 Mehedinți'. N. Truditul, I. Tip.
Neamț: Geta, Fany Z. Chaimsohn, D. Focsa, L. M. Nathanfiohn 'Jlachel St, S. Tannenzapf.
Olt: loan I. Storian.
Prahova : D-țru Aricescu, Gr. Cerohez, P. Ginta, l.Ciu1
hf*, ,D-r. Cloaje, Gogu Constantinescu, M. Cornea, Petre
Domitrescu, Ștefan Georgescu,Gheorghiu Ilie, Gheorghe M.
i
loneseu. St. lonescu, Med. Veto., C. lonesca-Lungu. D-tru
l«efescD, Victor L. Marinov, N. Mihăescu, Gh. Mușoiu,
Panlu» ,l?t8îaU' Paraschivescu, D-tru Popescu, Apos
ul D. Popescu. D. Popoveanu, Const-PopovicI, Alex. Bxonti, Const-Rottăreanu, D-r I. Segal. Nath. Segal, Cosm n,e3CQ> Costică ștefânescu, Ștefăuescu, primar,
-X«nofontț°dor’
Vasilescu, loan P. Voiculescu, Pascu
Roman . o
FI. Eftimescu, Polixeuia Șoibăiîescu.
M»rin «n
Buzoano, D-r. în Drept, Adv. Alex. Mustea,
' Rumnnn?™°rOa’
L Văideahu, D-r. Alex. Vasiliu.
R-Sărai. m
Buchner, R. lonescu, silvicultor.
®°eeava*'p Ti
E- Mihăescu.
i leucii/ *ave» Herescu, G. Q. loaehim. Pr. Teodoriu.
A,ex. h)/1Adv*
Corodeanu Adv. D. I. Hasnaș, Adv.
■
Șendrea,’tr0V/ ^"r* ^*onsL Petrașc. Adv. Turtureaua, Adv.
PiM
D-
S«s.u.
jîefl; Camn &nn’
Marinescu-Trabaduru.
^Onunoț,
■Uemetrescu, judecător, P. G. Parisiauu,
!
P- Stoianoff.
Vjena ^nU,co^itla : LagI° Ion.
'îeWia • rht-DCo,m?a’ L- Biutaler.
Paris •
'
J- Terenter.
n^efna//
^roau, Bosenweig.
fenver
:
Brownstein.
&djranonE?/° • -Dave Ingher.
§v‘>orA°Uu J°“ Bunkan.
’Mowan ?Catz’ s- LeiVowitz, L. Neuman.
, . *•
Leowil.
Sfîrșiful Capitalului
amQ?rar»ie.a d® stud° .pe
si 0 termin acum,
am arătat cum a putut să nască modul de producție
capitalist, în ce mediu a evoluat iei, cum si cariau
^nmfa?ele ®V0Mieî aale- Purces dinlFo Începătoare
d?bKare dr
a avut pe rînd drept conaițu de existență, cooperarea muncitorilor, diviriea
rnuncei în atelier, întrebuințarea mașinelor, atelierul
automatic, concurența cea mai nețărmurită pe pieața
internațională, prezentîndu-se ca o necesitate isto
rică pentru transformarea muncel izolate în muncă
colectiva, pentru socializarea muncel, pentru sporirea
puterilor producătoare.
Dacă privim modul de producție capitalist din punc
tul de vedere al reprezentanților săi, dezvoltarea acestuea a iost dezvoltarea clasei burgheze, eare avea
capitalul în mîna Iei, și ale cărei progrese au înto
vărășit ast-felifl. inovările industriale. Fie-cărul pas
înainte pe terenul economic, a corespuns, pentru bur
ghezie, o mal mare însemnătate, o înrîurire mai efectiya, mal simțită în Stat. După dezrobirea-i de sub
dominațiea feodală, după ee fu aliată cii monarhiea
împotriva nohilimel din ce în ce mal despoeată de
condițiile materiale ale putere!, starea a treea, s’a eman
cipat cu totul de vechile privilegii de castă: dînsa
a adaptat, a potrivit, în chip revoluționar, relațiile
civile și politice, cu raporturile economice, și a întemeeat un drept nou pe necesitățile ce izrvorau din
raporturile acestea. Aetă-zl, eu ajutorul' regimului
parlamentar, sub forma de monarhie constituțională
sau de republică, această stare a treea, clasa bur
gheză, numai iea exercită, în țările industrialicește
cele mal înaintate, numai Iea exercită puterea poli
tică, cucerită prin luptă cruntă, și toate țările sînt
silite să se conforme mișcărei industriale moderne, să
devină burgheze.
Dacă, întru cît constitue clasa burgheză, toți mem
brii acestei clase au interese identice, individual, unii
față de alții, au interese opuse. Antagonismul acesta
purcede din însă-și baza economică asocietățel bur
gheze, din libera concurență, a cărei stabilire, după
cum am văzut-în studiul trecut, se leagă de mersul’
puterilor producătoare. La începutul domniei burghe
ziei, destul de slab, antagonismul acesta, o dată cu
resorturile puterel burgheze, cari i-au și dat naștere,
crește. Intenzitatea crescîndă a luptei concurenței,
înmulțește învinșii: marile orgauizme ale producției
moderne nu se ridică de cît ruinînd, de cît suprirnînd o mulțime de mici producători. Pe măsură ce
bogățiea sporește, mînile ce-o dețin sînt mai puțin
numeroase. Prin necontenita-! eliminare a membrilor .
din mica burghezie, clasa domnitoare îșl făurește
propriea iei destrugere.
In starea actuală de lucruri asemenea situație nu
are nici un leac. Lupta pentru existență care, vrîndnevrind, cîrmuește îu mod suveran astă-zipe fîe-care
capitalist, impune fie-cărul, drept condiție de izbîndă,
dezvoltarea necontenită a puterilor producătoare. Această dezvoltare necontenită înse face concurența
tot mai distrugătoare, din pricină c'ajunge la înlătu
rarea acelor ce nu pot să o îndeplinească pănă la
gradul ajuns, puțind să se îndeplinească, această dez- •
voltate, din ce în ce mai greu, întinderea el cres
cîndă no putînd ai o pună de cît la îndămîna unui
număr de concurențl din ce în ce mai restrius, Distrugînd ast-feliti elementele întregitoare ale clasei
. burghczGj concurența se distruge pe sine : scăderea
necontenită a numărului concurenților, rînd pe rînd
peirea celor mai mulțî dintre acești concurenți, într’adevăr se termină prin domniea netăgăduită a cîtor-va învingători șî printr'un monopol priitor lor:
în clipa în care lupta so curmă, din lipsă de luptă
tori, urmareș. firește că ieste im monopol pentru cei
cari rămîn în față fără protivnicl.
Ca să fi putut ajunge la gradul do dezvoltare al
puterilor producătoare, care să aducă asemenea re
zultat, care să asigure izbtnda instigatorilor lui, izbînda color ce au urmărit rezultatul acosta, n trebuit
rnsf înWI n enormă concentrare de capitalul îu m!-.
�hEVIBTA IDBC1
150
HBTI5TA IDKBt
nele acestor din urmă. Pentru a-șl păstra poziție*
doblndită, aceștia trebuie să mîne mai departe dez
voltate* care leja hărăzit asemenea poziție, trebuie
deci, înainte de toate, să acumuleze un capital și
mal mare. Acumularea neapărată ajunge otita de
mare, că nu mal Ie cu putință unul singur capitalist,
lea nu se poate îndeplini de cit contopindu-se, de cit
dentraliztndu-so o masă de capitaluriindividuale. Prin
faptul acestei centralizări, înse, proprietatea trece la
mal multl de la unui.
fPe etnd în regimul micei industrii proprietarul in
dustrial uzază de proprietatea lui, singur, pune în
lucrare Iei singur mijloacele de producție ce posedă,
pe măsură ce marea industrie progresază, pe măsură
ce se răspîndește utilajul mecanic sau se generalizază, uzul proprietăței ssle scapă proprietarului, de
venind din ce în ce mal mult atributul unei colecti
vități de salariațl. Plerzînd uzul proprietăței sale,
proprietarul îndeplinește din ce în ce mal puțin un
rol util în producție. Odinioară, productivitatea sau
rodnicica proprietăței sale, atîrna de activitatea, de
iscusința lui: soarta micei întreprinderi Iera legată
de inteligența si do economiea Iui. Cînd, în urma pre
facerilor industriale, bună-oară, pentru a da o pildă,
ca înlocuirea Herăstrăului de mînă prin fierăstrăul
mecanic, cînd uzul unei proprietăți a ajuns colectiv,
productivitatea nu-I mal Ieste în legătură cu calitățile
particulare ale proprietarului. Cu toate astea, cîtă
vreme proprietatea rămîne individuală, întrupată într’o anumită personalitate, în unele cazuri proprie
tarul poate încă să mal îndeplinească o acțiune utilă,
dacă conduce, chiar Iei, exploatarea, în loc să se măr
ginească numai să trăească din lea.
Cînd înse, precum se-ntlmplă pe fie-care zi tot mal
mult, cînd o dată cu uzul unei proprietăți lăsat cu
totul pe sama unei colectivități de salariațl. proprie
tatea nominală trece la o colectivitate de acționari,
proprietarul nu mai are nici o umbră de utilitate în
producțiea socială. Organizmul producător care-I
produce rentă, nu-1 cunoaște pre iei, funcționează
fără concursu-I, habar nu âro dacă se schimbă ori
ba : trecerea titlurilor unei proprietăți ajunsă imper
sonală, dfntr’o mînă într’alta, ori cît de deasă ar fi,
nu Înrîurește întru nimica asupra operei de produc
ție, Fie-că" proprietarul cel actual, fie că acționarul
ar fi tîmpit sau trîndav, c’ar muri sau că s’ar ruina,
asta n’are nimic a face cu propășirea întreprindere!',
din care acaparează, sub forma de acțiuni, o parte
mal mult sau mal puțin însemnată de proprietate.
Pentru conducerea întreprindere!, se salariază ingi
neri, administratori, oameni cu cunoștinți neaparate,
dacă n’au capitalurile cu cari sînt înzestrați cei ce-I
îutrebuințază, patronii.
înzestrați cu capitalurile lor, acești din urmă nu
mal au nici o nevoe de nimic: mulțămită banilor, Iei
sînt stăpînil, iei dispun în mod suveran de știința
ca și de munca altuea Știința, precum o știm, ajunsă
o putere producătoare neatîrnată de muncă, ca și
munca, aparține tot capitalului, care nu cumpără
de cît iefuindu-le, ori puterea cerebrală, ori puterea
musculară, a celor ce-s nevoiți, pentru a trăi, să se
vîndă. OreațiI ale științei, invențiile, îmbogățind pe
capitaliști, întăresc stăpînirea acestora și mal tare,
prefâcîndu-se în alte mijloace de exploatare a celor
ne-capitaljștr. In starea capitalistă, opera omenească
sc întoarce împotriva autorului Iei : salariațil, fie
c’ar fi munca manuală sau munca intelectuală, cari
ar predomina la Iei, salariații îsl făuresc însu-șl Iei
lanțurile ce-I robesc și cari se Impovorează mereu.
Capitalistul, proprietarul actual, care din ce în ce,
nu intervine în producție de cit pentru a încasa fo
loasele Iei, capitalistul n’are do cît o țintă: realiza
rea celui mal mare beneficiu cu putință. Așa, din
voea lui, toate puterile întreprindarel "sale trebuie
si țintească la scopul acesta. Și cum concurenta caro
etrmuește mediul nostru economic, supune ușurința
sau înlesnirea pelrccerel, desfacerel produselor, și
prin urmare profitai, o spune eftinătăței acestor pro
duse, se reduc în tot feliul cheltuelele de producere,
osebire falșificlndu-se mărfurile.
9® sistemul corporativ, care reglementa calitatea
prMnaeJor, aeta nu Ura, aste nu iera cu putință,
șificărel care, fără îndocală, ca să cîștige vremea ™
dută, a făcut foarte strălucite progrese în timnni 5*"
urmă. In privința asta n’am să întru In amănunt i
pe cari Ic cunoaștem cu toții. Totul so fabrică a8lb 6
ori cu c- și orl-cum : putem spune că nu există»
vremea do față nici un produs industrial care 8S r
a oătărel, cum se cuvine: nimeni nu mal gîudestoi
calitate, totul se mărginește la aparență. Privită di
punctul de vedere al produselor, concurența nu iCnnu poate să fie, de cît întrecerea pentru cea mai re
producere cu putință.
a
Unul din motivele prelungire! supra-muncel la car
sînt osîndițl lucrătorii, il găsim în sofisticarea, în fal
șifîcarea produselor, și, prin urmare, în deteriorarea
lor foarte iute : durînd puțin, produsele sînt ni al 8H
dosea schimbate, înlocuite : trebuie dar să se fabrică
o mal maro cttime de cît dac-ar fi fost făcute cum
se cuvine Dacă produsele industriale sînt mal leftene
de cît odinioară, Iele trebuind să fie înoito mai des
această Ieftină tate, la urma urmei, pe consumator li
costă mal scump, și mal cu samă pe salariat, al cirul
salariu nu se ridică cît se ridici suplimentul de cheltuealft Materiile inferioare pe cari Ie întrebuințază
nenorocita fabricare capitalistă, și substanțele otră
vitoare, de cari în mod criminal se servește, munca o
fac mal anevoioasă, mal grea, mal vătămătoare. As
tea contribue la istovirea producătorilor, pe lingă
că provoacă dărăpăna rea, otrăvirea consumatorilor.
Din pricină că, mal înainte de toate, trebuește sa
umple casa, fte-care întreprindere, ca să cîștige mal
mult, cată să vîndă cît mal mult cu putință. Pentru
a ajunge acolea, fie-care, fahrictnd ieftm, produce afară din cale, pe cîtă vreme salariații, prin salariul
lor, sînt din ce în ce mai puțin în stare de a cum
păra propriile lor produse. DînșiI, cari-ar voi, cari-ar
avea nevoe, dlnsii nu pot să consume. Cel ce pot, și
dună a căror vînare se aleargă în loate colțurile lu
me!. nu sînt de loc atît de numeroși pentru masa pro
duselor fabricate: p’eața se-ncarcă, se supra-umplc,
producțiea se oprește, lucrătorii nu mnl găsesc de
lucru, fiind lipsiți cu oh'pul acesta de orl-ce mijloc de
consumare, fiind-că mijloacele de consumare sini fo
cîtime prea mare.
Asemenea contraziceri, a căror deșănțare cu greu
ar putea-o ajunge aiurările celui mal smintit creer,
alcătuesc starea normală a producției capitaliste care,
după cum am arătat în studiul din urmă, sub apă
sarea concurenței, sub acțiunea stăpînitoare a unui
uriaș utilaj, produce neînlăturat crizele periodice, și,
o dată cu lele, risipa neproducătoare a mijloacelor"®
producei*e, risipa produselor, și mizerie» producători
lor. Știm cum că pauperismul ieste o condiție nece
sară a societătel capitaliste, și că sporește o dată
cu creșterea bogăției. Nici într’o vreme munca n8
fost mal nesigură "pentru cel ce nu pot să trteasc* o®
cît muncind, și îearft șl nici o dată n’a fost m»I ’®‘
povări1 toaro, și nici o dată mai puținremunerătoarr.
distrugînd căminul muncitoresc, acaparlnd
copiii, pe cari bărbatul singur se-nvrednicea ocu"'
oară ca să-I nutrească.
In scurte vorbe, clasa capitalistă, fără să albl-n co
singură, se distruge pe sine. Uzul proprietate1 s
dînsa l’a trecut la ne-capitaliștl: iea uu mnl jo .
nici un rol util în producție. Aproprierea sau m
rea de cătră dînsa a mijloacelor de producere
lergarea nebunească după plus-valoare, ajung
e
șifîcarea produselor, falșîficare attt de văt ® te
consumatorilor, la tulburările economice ne-ntr
necontenit tot mal anevoe de-nlăturat, la r^z?0ll,1SOurt
cuceriri coloniale, pentru dcschiderea .de ae ’tenouă, și la urmările lor ucigătoare, la s®car.
prea
rilor producătoare, Ia istovirea producătorno . H j
timpurie, la creșterea desperărel clasei munci
Marea industrie capitalistă prilejeste,
lejește și o neîntreruptă agitație în rflP.ortindivirtîor'
nomice, și o mare nesiguranță în soarta in
Pe cînd modurile de producție precedente coDdițli
caracter cu totul conservator și prezenum.
de stabilitate, combinările nodal» al» ®P0(: 1
ne fie-care clipă de transformări funda10t talbur1 ? puterilor
producătoare.
Lefii»*0 a ” *in timpul fazei manufacturiere, modul
D°p4jCrrie Iera în luptă cu sistemul corporativ și
rte Pr0 îl aduse de sistemul acesta liberei întinderi
cu et"/eHei si Bbefei exploatări a omului, tot așa
a Pr° -Siustrie ieste în luptă cu forma da apropriare
niareU'
de producție. Dacă stăpînirea acestor
»
cătră capitaliști, are, drept urmare, pe
în urma neatîrnărei, independenței nețfirdfl
n. stăpînilor, cari nu cunosc în operațiile lor
’nU” hnld decîtcîstigul de adunat, îmbogățirea scan
ai* ilDț‘ a cltor-va capitaliști, ruina multora, sfirăciea
daloaeJ borjoase, irOsirea mijloacelor de muncă și a
108 r rilor pe de altă parte, stăpînirea aceasta tindo,
hnbolăul concurenței, care ordonă fie-cărul, ca
8 -iSnde'ască, să-și perfecționeze uneltăriea, tinde
8& rastere» puterilor producătoare și la o Qare-care
la onizare a muncci corespunzătoare. Dezorganizând
^de-o parte, pe de alta organizază : dezorganizază
Pe
socialii de a-zî, organizază elementele unei
fstftrl de lucruri. Ca și sistemul corporativ, forma
jrtflnroprlare capitalistă, care nu mal Ie compatibilă,
°n se mai împacă cu faptele materialo ale produc
ției si cu mișcarea socială pe cari astea o întețesc,
forma de apropriare capitalistă va fisfărmată.
Burgheziea, care admite prea bine, cît Ieste vorba
despre regimul feodal de iea răsturnat, care admite
cum-că formele de apropriare nu sînt eterne, că se
modifică, se preschimbă o dată cu condițiile materi
ale ale producției, burgheziea nu mai admite aseme
nea lucru cît s’atinge de regimul capitalist: cîtă vreme
se folosește aceasta de asemeni regim, acest regim
nu trebuie să dispară,rămînînd ca dînsa să se folosască
pe vecie de iei. Iea nu-.și dă samă că n’ar avea chiar
dînsa de cît să cîștige dintr’o prefacere care ar pune
capăt neorînduirei sociale, cu kracurile și falimen
tele leî: nu-i în stare sâ sacrifice aparența interese
lor sale imediate, înțelepte! prevederi a intereselor
sale reale. De fapt, feliul acesta de-a vedea, de-un
egoism stupid, cum și dorința-i particularăde a păs
tra ceea-ce i se pare" Iei bun, nu poate avea nici o
forturile asupra mersului lucrurilor.
Priu făurirea altor și altor puteri producătoare, la
c»refenomenele economice constrîng clasa capitalistă,
«ta face, pe zi ce trece, tot mal vădită și mai vătă
mătoare vrăjmășiea dintre feliul dc-a fi al puterilor
producătoare și "forma lor de apropriare capitalistă,
face de învins mult mal lesne împotrivirea, opunerea
pe care această formă de apropriare o aduce întin«wel normale a puterilor producătoare, mult mal de
pline condițiile materiale al unei noi stări sociale.
S0CI’ale atîrnă de regalele după cari oa51 cîștigă vieața, și variază, se schimbă cu resHn astea> câri» la rindul lor, sînt determinate de
Puteril°r producătoare. 6chimbe-se starea pu*ctnaî Producâtoare, si noi știm că-n faza industriei
be-sp oi ast0a-s pe cale de creștere necurmată, schinv
fo cnîo Lr-ea as^a
raporturile sociale se vor schimba
nnel n •
9* Iele: urmarea’ unor trebuințl a
tronatJ11»0, e istorice, raporturile acestea vor fi derioade ’ - 0CPite de trebuințele diferite ale altei pe*ea
social de producere, care Ieste staCaPltalk!«llslă’ adicâ chipul după care, în perioadă
vederea’
,oamenil își pot îndeplini activitatea în
ar*e * ucerei și satisfacere! trebuințelor omeVe&ea c/i 5.aP°rt social nu va face excepție. Vom
spre care, vrînd-nevrînd, mer’ a « sfirșitul capitalului.
'?0le destm Ue da samă de natura acestei schimbări,
J cuvini a cerc®ta elementele cari o pregătesc, cu
rotoare t’ caraclerul învestmintat do puterile proI??re a
?l organizarea socială corespunzăy1 capitalM1’ elab°rate chiar do dezvoltarea socie4eretliil\ariuă studiu am arătat cum-că regimul
> cunr;A}Uxtrie
procedeele sale tecnice coplea?tlcUt‘cnte? itoflto ramurile de producția. Sub biciul
cL?Poduce o tr®bnîo să se producă în mare, pentru a
rMa mînIoa: marea producție, înse, cere conUHn v ?el°r de muncă, a căror proprietate,
‘«fel Jop aoumullțrl, nu mal Itatf» la îndă*
IM
mina indivizilor izolați. Tendința de căpetenie a pu
terilor prodtcătoare Ieste aet-felii! concentrarea aceatora tot mal mare, cum si. înlocuirea., în apropriarea uneltăricl din ce în ce mat concentrate, înlocu
irea capitalistului individual printr’o asociație de ca
pitaluri, prîntr’o colectivitate de acționari.
Din punctul de vedere agricol, concentrarea, ce-I
drept, în Franța bună-oarS ieste înaintată puțin. Dar,
după cum am arătat în studiul din urmă, mica pro
prietate rurală, din Franța, Ieste ori și cum menită
sa pleară : nemodificîndu-se, ruinată, tea nu va pu
tea, în mod serios, să caute să înlăture ruina, de cît
f&cînd loc marilor expjoafații capitaliste, cu toate ur
mările lor. cAgricultura franceză, scrie într'nn mimBr
din urmă al Iei la Republique Francaise, agricultura
franceză n’a dat nici o dată de niște împreiurărl mai
critice, mal solemne pentru viitorul iei». Și gazeta
burgheză închee ast-leliu : «Ne apropiem" vădit de
epoca aglomerărel marilor exploatațil agricole pe
acțiuni».
De altminteri,cei cari lauda îmbucătățirea obștească
a solului francez și gloata țăranilor francezi, mici, pro
prietari, vorbesc fără sa știe de ce. leată, într'adevăr,
ce publică, potrivit unui studiu făcut după documente
oficiale, leată ce publică o revistă foarte burgheză,
la Rtmic des Deux Mondee, într'uu număr din urmă, pe
care am avut prilejul să-l mai citez: du de obște se
crede că-n Franța domini mica proprietate. Pretutindenea se repetă că, de la 1789. țăranii n’au încetat
de a tot cumpăra Ia pămînt, și a-zl aceștia ar po
seda cea mai mare parte a teritoriului francez. Sta
tisticele oficiale dovedesc, în potriva părerel obștești,
cum-că țăranul, care-șî cultivă propriul lui fond, po
sedă mai puțin de cît a zecea parte din acest teri
toriu francez : cele noua zecimi aparțin unor persoane
cari-g streine de agricultură. Din 50 de milioanfe de
hectare, țăranul care-șl cultiva pămîntul lui nu po
sedă de cît 4 milioane de hectare. Sîut pline de în
țeles asemenea cifre. Ge-va mal mult, proprietarii acestor 4 milioane de hectare, chiar Iei, sînt în număr
de două milioane : ceea-ce-nsamnă că lotul fie-cărul
ie în. mediu destul de restrîns... Ceea-ce contribue să
întreție iluziea, cît se atinge de starea economică a
țăranului francez, Ieste numărul mare al cotelor fon
dare : 14 milioane de cote. Mai mult de jumătate înse
sînt de mal puțin de 5 lei. Ce însemnează înse o pro
prietate care plătește o dare de mai puțin de 5 lei,
de nu o zdreanță de proprietate» ?
Din punctul de vedere comercial, concentrarea Ieste
în plină activitate. Marele Comerț, de-un șir de ani,
s’a dezvoltat în chip uimitor, iear progresele Iul, a
căror repegiune am putut-o vedea cu toții, sînt pe
fie-care zi mai vădite.
Din punctul de vederea industrial, concentrarea,
în mare parte-I îndeplinită. Proprietatea industrială
îmbracă din ce îp ce mal mult forma societară. Mal
mult de jumătate din valoarea producției industriale
franceze ieste acum datorită mare! industrii.
Din punctul de vedere finanțiar, concentrarea-! fă
cută, și creditul Ieste cel mal puternic motor al centralizarei economice. Finanța ieste aceea ce cîrmueste
producțiea și schimbul, îndrumînd argintul micilor
capitaliști, âdunînd capitalurile în societățile pe ac
țiuni și*manevrîndu-Ie în mod suveran.
In sîirșit, podurile, canalurile, cari au fost odini
oară proprietate individuală, sînt astă-zî. aproape
fără excepție, proprietate națională sau colectivă. De
asemenea proprietate națională, poștele, telegrafele :
naționalizate în parte drumurile de "fler. «Proprietatea socială, cetim, în numărul menționat din Revue
des Deux Mondcs. proprietatea sociali ieste acum foarte
considerabilă, foarte mare*.
Marea apropriate colectivă urmează micei aproprieri
private, din toate punctele de vedere. Fie că centra
lizarea economică s’ar îndeplini în minele individu
alităților clasei diriguitoare, fie în minele Statului
sub conducerea acestei clase, față de rezultatul din
urmă, asta nu are aface Fenomenul cel mal de samă
fenomenul netăgăduit, Ieste că centralizarea econo
mică se îndeplinește, are loc, că pretutindeni mica
proprietate a unuea face loc marel proprietăți a mai
multora.
Ca ș< fqnf4f0n<’zr,araa»lăniarepropriutMe, uceM*
�152
RBVlStA iDEEl
REVISTA IDKEl
opri munca înlr’un atelier,^ntru^mpledica po ci'qeva
ceasuri?GșTGta 1(10 ob?te’ Ponlru a întrerupe, împiedici
hia un tractor politic. De acolea purced
sau scumpi munca, dacă a avut loc o cercare sau un
început de punere-n practică, dd executare».
Cu toată legislațiea asta, nu tu an, nornind de ia
Restaurație, și maî cu samă de la 1820, fără ca tri
bunalele s» nu albă de judecat lucrători pentru de
lictul de coaliție. Cele mai vestite procese fură. ceje
ale dulgherilor, din 1822 și 1833: cele ale croitorilor
cizmarilor si pantofarilor, tîmplarilor. cioplitorilor de’
pieatră, stolerilor, lăcătușilor, dm Paris, din 1840:
Cînd, la începutul acestor studii, am avut să vor
besc de sclavaj, am constatat cum-că clasele privi cele ale lucrătorilor din Rueil, din Lyon, din Bourges,
din Rennes. din Bernay, și, la Paris ale
legiate s'au constituit de îndată ce puterea producă
toare a omului a fost ast-feliu, ast-feliu că a putut dulgherilor, tăbăcarilor, hamalilor, florarilor,: zi
să producă peste ceoa-ce iera strict necesar pentru darilor si salahorilor, din 1843 : cele ale minerilor din
trebuințele sale. Aceste clase privilegiate s’au cons Loire, Rive-de Gier și Saint-Chamond, din 1844 : cel
tituit, fie în urma unul războîu, prin aservirea unei al dulgherilor din Paris, din 1845. Legea din 27 Nopopulații pe care învingătorii o făceau să muncească embre 1849, confirmă sau întări articolele din Codul
întru folosul lor, fie în sinul unei populații, în urma penal, pe cari nu le modifică de cît pentru a stabili
unei divizii de muncă, prin care unii inși Ierau în- o egalitate deplină, între oatronî și lucrători cu nria&r&națl cu afacerile comune, obștești, pe cînd grija vire la delictul de coaliție : pentru că, zice raporto
întreținere: lor Iera în sarcina altora ce munceau, ce rul acestei legi, «libertatea concurenței, ei prin . ur
munceați din momentul -acesta, mai mult de cit ar mare libertatea constituțională a muncei, slnt înă
fi avut a munci simplu pentru sine. Urmarea fu că bușite, desființate prin coaliție. Un asemenea fapt nu
, r.
unii fură scutiți de munca producătoare direct, și poate fi păsUit».
Cu toate astea, din 1849, se calculează, în mijlociu,
alții, în interesul acestora, fură siliți să adaoge pe
ca
la
de
coaliții
muncitoreșli
sau asociații pe an:
lingă timpul de muncă hotărît de propriea lor între
ținere. un plus, plus ce-1 numim supra-muncă Clasa de la 1853 până la 1862 inelnziv. au fost urmărite,,749.
xhenilă muncei, care poartă de grijă de trebuințele Geea-ce însamnă, că pe măsură ce marea industrie
materiale «le tuturor, Ieste exploatată și apas’atăjși se-ntinde, pe măsură ce concurența se face mal afirește efi Ie opqnere între cei ce apasă* și cei ce âr prigă, pricinele hotărîtoare a cercărilor de împotri
vire muncitoreș’I, a coalițiilor sau a asociațiilor aceste
voi a nu mal fi apasați.
Lăsînd de-o parte perioada modernă, puterile pro pricini se-nmultesc și se-nrăutflțesc. Și gruparea sc
ducătoare au evoluat foarte încet. Și asta a dat acel impune cu atît mal mult lucratorilor, cu cît aceștia
caracter durabil modurilor vechi de producție. Ou toate au a face din ce în cp mal mult cu capitaliști, aso
acestea, înse, evoluînd, schimbîndu-se, puterile aces ciat! între dînșil ca să-’i doboare Pur^eglnd tocmai
tea au făcut că raporturile sociale, întemeeate pe ve- din* practica liberei concurențe, coalițiile, cu tot echea-le stare, n’au mai putut să se-mpace cu feliul fectul lor, sfîrsesc să fie un fapt legal, legislațiea neacestor puteri de a fi. In timpul acesta, organizarea fiind alta de cît mărturisirea oficială a raporturilor
claselor, care constituea asemeni raporturi, a fost- economice.
Ast-feliu, neputînd să se facă alt-feliii, prin legea
eliminată, urintr’o combinare socială în acord cu puteriie producătoare doblndite. Numai printr’o trans din 25 Mii 1864, s’a reformat situațieh, se înțelege Inse
formare de feliul -acesta, o clasă apăsată a putut să ’ c£ nu s’a reformat de cît cu cea mal înverșunată zgîrse emancipeze. Emanciparea unei clase implică ast- cenie. «De aici înainte, zice raportorul care arată înfelffl o formă nouă de societate, lear forma asta o semnătateareformel, atît coalitiea patronilor cît și cea
a lucrătorilor Ieste cu totul liberă : acesta ieste punc
stare economică diferită.
Puterile producătoare moderne, dezvoltindu-se în tul de plecare al legeî... Abuzivă sau nu, dreaptâsau
nedreaptă,
coalițiea Ieste îngăduită,. Săvîrșitorii de
anumite condiții istorice, au Îndeplinit o nouă împăr
țire a societățel numai în două clase : capitaliștii și violențe și săvîrșitorii de fraude, vor ti urmăriți și
proletariatul, Am arătat, în Formarea Proletariatului, pedepsit?, coalițiea fiind respectată.. Vechile ari.
cum a putut să se formeze proletarul, adică munci 414 și 415, sînt abrogate... Cele ce le înlocuesc nu
torul independent, ne avînd de cît puterea-I de muncă schimbă vechiul delict al coaliției. Iele crează dmși silit, aat-felid, pentru a trăi, „v.
sa vîndă această pu- tr’însul un delict nou: atingerea la libertatea mun■ - de
' muncă,
“ 'i'eldr
---- mijloacele de vieață. ceh... Ceea ce se pedensește acuma, și cu asprime se
tere
celor ce stipîneau
Dezvoltarea, ajunsă grabnică, a puterilor producătoare -pedepsește, art. 414, sînt tviolențele, fapUle, amenindupă cum am vfzut. Ieste dezvoltarea clasei care stă- țările sân uneltirile frauduloasei-, în vederea unei
pînește aceste puteri, a burgheziei. Geea-ce ie și dez- «încetări puse la cale a muncei, cu scopul de-a sin
voltarea clasei care pune aceste puteri în mișcare, urcarea sau scăderea salariilor sau de-a aduce atin---------------1-«—gere liberului exercițiu al industriei sau muncei».
dezvoltarea
proletariatului.
Masa muncitorilor constituiri într’o țară, avu pe Oazul clnd actele pedepsite, ca violențele și celels?»»»
dată, în ochit capitalului care exploata asemenea sînt săvlrsite de cătră m»I mulțl, înțeleși mal dina
masă, o poziție, o stare la felid, avu caracterul de inte pentru a le săvîrși, art. 415, ieste o circumstanța
clasă aparte. lea nu avu Inse caracterul acesta în agravantă a delictului. Articolul 416 prevedea șl Pe
propri-r ochi. Antagonismul sau lupta dintre capita depsea atingerea, ori și cît de ușoară, atingerea «
liști și sahriațî, încă mascată, ascunsă, nu se mani- herulul exercițiu al industriei sau munCel», prin J
iestă dinții și-ntăl de cît prin conflicte parțiale și locirea opririlor, interzicerilor, prescripțiilor : anu
trecătoare. Marea industrie adună Intr’un acelaș loc lui acesta a fost abrogat, ca și decretul din U
o mulțime de indivizi, unii cu alții necunoscuțl, fără 1791, prin articolul întăl din legea din 21 Mart
nici o legătură-nțre iei. Concurența ce slnt aduși să-și asupra sindicatelor profesionale.
u
la
Prin pătrunderea, din ce în ce mai ob^n*ra Iei,
facă, deosebește interesele lor. Dar metiținerea salâ,
riuluf, interesul acesta comun, îi unește într’aeeea-șl muncitori, prin pătrunderea necesită țel, penjru
cugetare de împotrivire în contra patronilor, de Unde a grupărel, în laptele ce au ale
de pr°'
coalițiile muncitorești.
tafiștllor, împotriva celor ce dpțin mijloaw£ae Re
Origina decretului din 14 luniu 1791; pentru repri ducție lupte ce izvorăsc chiar din ,con^SlveseierC0
marea acestor coaliții, am povestit-o Delictul de coa tățel burgheze, prin pătrunderea asta, inter mun,
liție fu. afară de asta, prevăzut și pedepsit, la Înce au de aparat au. din ce în ce m«I puțin, p j;v;duâic(
tr>.
putul secolului al XJX-lea, în Frânta, prin legea din citorl, falșa înfațoșare a unor interese inu»
22 Germinai. anul al XUea, reprodusă aproape în- si se arată în sfirșit, în mintea lor, cee yj.e japâevăr
sînt,
interese
de
clasă.
G
r
®?
eI
VaîfeBtir»
CB
z*toaî»,tn 1810, prin articolele 414 Și 415 din Codul
Cn.a\ îera lovită de-o închisoare, de la o lună până tele de tot soiul, dau naștere acțiune! acesw*
« tao t?r}*ce coaliție din partea lucrătorilor pentru C1/?iunsă la punctul ttcesta, acțiunea muncită’
«« mcwleze în acelaș timp munca, peplrb u
.rpa votului univ^Sal. lear toate incidenU mteuia®ț. oiarile astea, iu <ne de-o valoare mal
ale sftU
puțin contestabilă, nu sint de cit fa‘JRt stt?inote aevonitâ luptă, de la ciusă la clasă, ale
llieunri 7fxr{’insurecționale, răzvrătitoare, ca răs
urei
din 1831, ca zilele din luniu 1848, Co
rală
paris din 1871, marchează niște adevărate
nion» dl° .n întinderea, tot o dată, și a puterilor
proSfSințelor revoluționare.
b! a nrt 'Tisînul a cărui expresie ieste lupta aceasta,
'
fijnd-ca ar piacea cui-va sa-1 tăgaduească.
Du dWP"J ay nici o putere in contra -1. Fund-că anFrft2ei‘Jrnul acesta există, fără ca constatarea-I să-I
ia$QKa pneiua ființei, cele mul bune instituții pofla C >or fi acele în cari, departe de a fi tăinuit sau
**UCfirtaIniiute Înăbușit, in cari se va putea pe fața
arUh te si prî“ l^era-i mișcare pe un teren curățit
d toate dezbaterile lăturalnice, să-și gasască solu°dezlegarea.
‘‘nMlogurea aceasta le pregătită prin jocul cresteț tdt mai mare a puterilor producătoare, care dereauizaza, după cuui ain vazut» mediul cel actual,
a nizmd elementele unui nou mediu. Intru cltmiji5 cule de producție e>capa, prin necesitatea ceutraiirtrei lor tot mai mari, scapă apropriere! private, și
cer pentru a li puse în exercițiu o colectivitate ae
muncitori, intru cit proausul ieste Opera colectivă,
capitaliștii cari, sub forma de acțiuni, au proprieta
tea mijloacelor de producție, deci a produselor, nu
îndeplinesc asia-zl nici un rol de folos. Capacitățile
Baii deeLOîuiviile administrative, pe cari le cere produepea, se recrutează în afară de capitaliști. Orgamzajieu munctl imăuuxa casta proprietară,a cărei pre
zență, lipsita acum de urî-ce utilitate socială, nu mal
are*du cit urmările vatamatoure pe cari le-am rezu
mat, vătămătoare pentru totalitatea producției so
ciale, expusa la tulburări dezastruoase, văiumatoare
pentru totalitatea producătorilor, istoviți, mizerabili,
pentru totalitatea consumatorilor, jertfe ale falșuicârtl ooștești a produselor, vatamatoare pentru micii
proprietari, amenințați de-o ruina apropiată.
Iu timp ce organizarea muncei, aaaptutu la chipul
de a fi ai putemor producătoare, Înlătura casta pro
prietară, și i semnul siîtșitulul sau istorie, orgainwreaaceusta Îngrămădește, întrunește pe muncitori,
lebdgam miine noțiunea, ideea eomunitaței de in
terese, ii face să se* grupeze, il alcâtuește in clasă
dlu ce in ce mai conștiința de starea in* care se află
w disciplinează masele, pregătite metodic în fie-care
•industrial, pregătește dintr’lnșii o elita inwtuctuulă, Uq manunchiii mal ales, in sarcina carnea
,Câae.supravegherea și direcțiea întreprinderei.Forma
ttla â micei lor unelte de munca da revendizui ff ^bbcitorestl, din mica industrie, forma năjeior individualiste. Dar, pe măsură ce mașinisunetta muncitorului și o preface intr’un
0 dau moeaulc’ care șterge individualitatea muncei,
Ulo ihriUQ Hro8rese10 necurmate ale uneltariei, instmeIhe f .
ale producătorilor dm mica indusHireiL*m t
d0 solidaritate, care împinge pucare im ■
Pe lucratorii dm marea industrie,
{luna «.JîluB.e ma,roa masa muncitorească, catra o acMrt?«tîUVa 9au comunista.
cu mult
t francez> buna-oarfi, Ieste acum o clasă
halate dai o?1ne COl,slituită de cit Iera burgheziea
fața vitalii178y* Evenimentele din 1871 i-au dat pe
ce-a Ucnt h ea' LuI 11 revine acuma de-a iace, ceea
* ,Ur8heziea acum un veac și mal bine, de-a
Pe aceanta
clas0lstapînitoaresi dea pune mina
Wea (jrnr?Utere Pentru a aduce la îndeplinire ho?micâ care conchide la o noua forma de
$ Mim,? Jn °peru-l proletariatul va fi ajutat de
*c««t mersejBtpart0 diU bur8heiie» care-sidâ samă
mijloace de producție întrunite, uriașe și numeroase,
au nevoe de silințele combinate aleurel colectivități
de muncitori. îngrămădirea sau aderarea producă
torilor. însoțește, urmează îngrămădirea sau aduna
rea mijloacelor de producție : 6 dată cu punerea in
comun al lucrurilor, punerea în comun a oamenilor
ajunge din ce în ce maî obștească, mal generală. Care
a fost urmarea acestei riu'șeărl și a organizărelmunceî întețită de iea, asupra clasei ce-a îndurat-o asupra
proletariatului, leată ce voiu cerceta de acum.
\
unei transformări sociale îzvoHe 5 fchîar din eInul Bocietățol capitaliste.
* aPrdpriareă colectivă, cu țulătu1 *n minele cavei are loc aieăBlă apropri-
153
conceulrwea, cu^în/rlliTarea mijloacefj^d^munc^
n J?ÎAâ*n ProducVe numai roluri vătămătoare
O dată, cu casta exploatatoare va dispărea nezresit
si exploatarea la care lea se dedă.Și-acele lucruri cari
in regimul exploatare! capitaliste, sînt uneltele aces
tei exploatau, nu vor mal putea să lucreze cu ase
menea, titlu. Plerzind înse caracterul de unelte de ex
ploatare, lucrurile acestea, mijloacele de producție
și de traiu, vor pierde chiar prin faptul acesta ca
racterul de capitul. Am arătat, în Formarea Proleta
riatului, am aratat cum, stâplnind mijloacele de pro
ducție și de traiu, de cari alți-s lipsiți, capitaliștii au
putința să dispue ae-o muncă neplitîlă de Ia acesiî.
Mijloacele de producție sînt, cu chipm acesta, în mi
nele capitaliștilor, mijloace de exploatarea putere! de
munca. Și, cum din exploatarea aceasta purcede ex
cedentul banilor încasați, peste banii depuși, cu alte
cuvinte excedentul proprietațel, excedentul pentru
banii întrebuințați în opera de producție, cari fac pui,
excedentul care caracterizază capitalul, caracterul de
capital ieste nedespărțit de caracterul do mijloc de
exploatarea putprel.de muncă.
Acest din urma caracter spulberat, muncă neplă
tită nu va mal fi, nu va mal exista plus-vaioare, nu
va mai exista proprietate care să iele, nu va mal exista capital: vor ramînea numai puteri producă
toare cari, ne maî dominîud pe muncilor, pentru iei
vor fl simplu numai niște mijloace de funcționare, o
materie a activițațel sale producătoare Put'erile pro
ducătoare, capitalurile de asta-zi, toate puterile pro
ducătoare doblndite, vor fi p jstrate. Geea-ce va dis
părea numai, să se priceapă bine, va fi numai însu
șirea ce au acestea acu_ia, numai însușirea de capital,
după cum a dispărut, pentru negri, însușirea ce o aveau de sclavi. Puterlie producătoare nu slnt din
firea lor capital, după cum nici un negru nu Ie drn
firea-1 sclav. Avem niște raporturi vremelnice, tre
cătoare, cari corespuud unei dezvoltări anumite a
oamenilor și a condițiilor lor materiale de existența,
raporturi pe cari le deshiuțaza, înlocuindu-le prin
altele trebuințele diferite ale unei noi perioade
istorice.
înlăturarea creseîndă, prin puterile producătoare
moderne, înlăturarea modulul de apropriate privat^
consacrarea din ce In ce mal impusă, în starea ac
tuală. consacrarea tendințelor colective ale acestor
p-terl, ajung la o organizare economică superioară,
în care apropriarea cum și controlul lor vor fi co
lective sau sociale. Caracterul social al puterilor pro
ducătoare, cari, reacționind acum în pptriva apro
priere! lor particulare, dă naștere necumpfttarel, destrâbalăre! producere!, caracterul acesta se va întinde
pe fața fiind de toți și cu totul admis, lear puterile
astea, cari, în regimul capitalist, în care întinderea
caracterului lor social se lovește de stavilele opuse
de un mediu ostil, domină, în* dauna tuturora, și pe
producători și pe apropriatorl, vor ajunge, de îndată
ce vor ft întrebuințate potrivit firel lor, vor ajunge
agenții cei mai supuși și activi al fericirii celor ce
sint acuma o păcătoasă jucărie a lor. Ca și puterile
naturel, capnțtoase, distrugătoare,cîtă vreme sînt în
datorate fara *a fi cunoscute, puterile sociale, de în
dată ce vor fi înțelese și li se va cîrmui efectele cu
noscute, vor fi niște unelte supuse ale trebuințelor
omenești de-mplinit. Funeste, cîtavreme sînt lăsate
sa se desfașure, să meargă orbește, aceste puteri vor
fi de cel mal mure folos, fiind conduse In cunoștință
de cauză : ca și electricitatea, sub forma de fulger
ilageh care ni 1 unul din cele mal de samă ajutoruri
în aplicările-i științifice.
După neorîndueala, după destrăbălarea aflătoare va
urma o metodă de producție socială, orînduitii cu cal
cul. Mijloacele de producție apropriate de cătră so
cietatea întreaga va să albă drept țintă produsul, îear
nu profitul. Timpul consacrat la producerea diferi
telor articole, cată să atlrne de aici înainte de gra
dul acestora de nulitate* Timpul consăuiat la pro
ducerea materială totală, dată suina trebuințelor de
.
�«KV7iTA iDKEi
154
ranorturl economice. Dar după cum am
..nil» n0 >nrea acestor raporturi, cu apropriarca coorg^1, ia suprimarea sau la desființarea clase-
REVISTA ibEEI
satisfăcut si alcătuirea neapărată a unul fond de re- țiune lelb o șî au, și modul de aprozare al mijloacelor
zervă si sirîngere pentru trebuințele generale, pentru de producere cîrmumd modul de ^stfibuire al produseîntretînerea si dezvoltarea producției, timpul consa- lor, o distribuire comunistă a produselor, neaparat va
crat îa producerea materiala totală va sa fie deter- urma. Margini pentru constarea individuală evaluală-n
minat de starea de productivitate și do intenzitate a mod liber de iie-care m^gm! pentru consumarea aceasta
mijloacelor de produs aflatoare. Invențiile, născoci- nu pot să fie de cîț dflcă organismul producător nu Va
rile noua, progresele mecanice, Îmbunătățirile tec- putea lurnizain uitime îndestulătoare pentru totalitatea
nice va să alba de rezultat ca sa scadă timpul acesta trebuințelor tuturor. In asemenea caz o limitare se va im
și să creeze mat multa odihnă, mal mult ragaz Ma- pune, o limitare bazată pe condițiile materiale ale produșina-uneltă atelierul automatic, cari, in timpul de fața corei realizate, care eă garanteze tuturor muncitorilor tn
subjugă pe’om va si suprime munca doborîtoare și limitele date, o posibilitate de consumare egală Trebuin '
să scurteze munca cea ziluicu. Munca aceasta va sa țele și îmblelșugarea produselor vor fi ast-feliti singura
fie cu atit
scurta pentru fie-care, cu cit munca cumpănă în repartizarea produselor. Nu vor mal exista
manuala va fi mal obștească, cu cît va fi împărțită, cu chipul acesta, raporturile individuale cu schimbul uvahzL Muițn
Mulțimea
la toți adulții vahzt
— funcțiilor
,
.parazitare și nor valori privite ca ogale, cari prezidează astă-zl larepaftineproducatoare, mriv mult
—u sau mai puțin mdispe-- , zare, raporturi cari au Ș; formă contractul: unii hîtri cu
zabde aatâ-ri. pierind o dată cu starea sociuU ce mirosul lor obicinuit, socotesc că progresul stă în întin
le-a născut, fie-care va scoate voința de a lucra din derea acestei forme juridice, cînd noi vedem eă prin etrebuința organica de-așl satisface trebuințele-! per voluțiea prezentă, vom fi firește duși această formă s’o
părăsim. Se va consuma ceea ce va fi de consumat, și se
sonale.
Sta tu firea marel industrii, menită sa înglobeze va produce spre a se inoi, în cele maf priincioase mă
producțiea. stă în firea acestei mari industrii ca-tim- suri de utilitate, ceea-cc se va fi consumat. Cu chipul
pul de muncă sa fie -egal pentru toți. Intr’adevar, a- acesta, soarta colcctivitfițel va fi aceea cure va voi colec
ceasta nu îngadue nimănui de-a-ntinde activitatea tivitatea an fie.
proprie fără ajutorul altora : pentru a se îndeplini cu
Anumite comisii de statistică vor avea menirea de-a
folos, munca cere conlucrarea tuturor celor ue alcă- areta. folosindu-se da învățămintele date de rezultatele atuese atelierul Partea ce căde in sarcina lîe-caruî, nilor precedenți, de-a areta trebuințele consumărel Arecere concursul tuturor, și-i o condiție riguroasă de tări e astea centralizate și complectate prin adăogarea sarîndeplinirea părțel colective. Fanta ziea individuala cinelor generale, vor fi elementele călăuzitoare ale pro
sau eaprițiul cul-va nu poate așa dar sa-și alunge ducției pe care o'va pune în lucrare, o punere unitară, o va
acolea caîl în voe. Nu-I cu putință de lungit sati scur- ecMlibr^foarie'iesner
-~f cu totul trebuințelor manifestate.
tat, după voea cul-va, perioada de acțiune a unul Masa
Masa articolelor
articolelor de
de pr
produs precizată, va determina suma
răzbmu, a cărui mers Ieste legat de timpul, stabilit muncel
muncel social
social necesare
necesare, lear suma asta va regula cîtimea
cu chibzuință mai dinainte, legat de timpul cît func muncel venită fie-cărul producător, care, în schimb, va
ționează motorul. Redus sa se adapteze la mișcările fi asigurat do satisfacerea trebuințelor lui și a celor mal
automatice-ale întregului, indiv.dualitatea îeate aui- . largi foloase sociale. Silințele tuturora vor fi ast-fejitt
hilată -in atelier.
combinate pentru satisfacerea tuturor. Vre-o reglemen
Dar, în afară de această supunere neînlăturată, unor tare arb trară nu va avea ființă, ci acordul chibzuit al
fatalități organice, unor împrejurări exterioare, uuor pro- . tuturor intereselor particulare
eedenrl, mijloace tecmce, omul va să poată, în toată voea
Ca urmare a unei asemenea stări de lucruri, nu vamal
să se acomodeze condițâlof necesare viețel sale Munci exista supra populație, nu va mal exista pauperism, nu
torii se vor repartiza în ohip liber Ja dnerite.e soiuri de va mal exista mizerie. După cele patru ceasuri, bună-oarâ
munci. Dacă diviziea muncel în atelier Ieste caracterizată, de muncă z InicA, va exista pentru toți un răgaz liber,
preoum am aretat în Cooperație și Manufactură, prin țar- răgaz i>e care progresele vor tinde a-i tot crește mereu.
murirea înti’o specialitate de detaliu, în dauna dezvpltarel Nu va mal exista pentru unii, munca afară din cale, pentru
normale a organ zmuiul, mașinismul da naștere, după alții, 1 psa d-- m >ncă. ambele ucigîndu-șl victimele înainte
cum știm, unul nou sistem du divizie, care emuncipeaz . de timp pentru a îndopa trîndăvirea aurită a c tor-va.
munca de orl-ce caracter de specialitate. Cu modul ac- • Dacă asemeni urmări. sînt consolatoare, putința îndeplini
tual de producție și cu cerințele sale multiple, avem ten- . re!. nu trebuește să mal fie pusa la îndoeală de nimeni. Asta
dința., formala spre cea mal mare dezvoltare cu putință a apare deplina, întrengă, fâră să fie nevoe de a fi spriji-,
tuturor aptitudinilor: individul bucățelit, mărunțit, poate mtă rpe o mal dinainte schimbare a naturel omenești.
și
, trebuștesă tacă loc individului complect.
. , x.
Educațiea . Pen.ru
"
__nici
__2___
una22din
_______
concluziile
1_ ..._____
trase,, _n______
’am avut2 nici o>
.ța tecnologicâ, uuauvu
u o nai
științifică și
cerută uu
de luuuumaiuui
mecanismul uliu
indus
rial ■ nevoe s.. mă razem pe perfecționarea ant clpută a oame__j
,
..... ..ali sănă- ni
ior . nu
modern,
va pune muncitorii,
spre r_i
folosul< real
nilor,.
nu m
m’’am
am depărtat
depărtat nici
nici oo dată
dată de
de fenomenele
fenomenele is
is-
țâței, al inteligenței lor, și-al producției, va pune, mun cate ,i:..
din neînlăturata
r " ’■/■. :. evoluție
_.
a puterilor producătoare,,
IFiron nmuhiV
citorii în stare, alternîndurșl funcțiile lor, să-și pue în îmbunătățirea
omului Yaci4z»
Ieste tot nlflatît rlz»
de sigură ^nn8
după PI1TYȚ
cum
aplicare diferitele lor însușiri naturale seu dobîndite.
Ieste și de dorit. Dar, departe de a-1 preceda, lea va urma prePutînd alege în voe partea manuală de luat în opera facerea mediului economic. Din mediul acesta ompl îșl .
producerel. sociale, tie-care, munca aceasta stîrșită, cu atît soarbe moravurile: astea nu se pot dar schimba înainte
mal iute sfîrșită cu cît va f. împărțită între mal țnulțl, de a, se schimba mediul.
1 le-care, luînuu-șl întreaga individualitate, va gusta, după
Expunînd numai raporturile și tendințele ce decurg din
dorința sa, toate plăcerile fizice, purcegînd uin deplinul faptele constatate, nu pot. schița de cît în linii mari sta
exercițiu al organelor sale, cum și toate plăcerile intelec rea cea viitoare. Cît se atinge de flecarii, cari amînă cer
tuale pe cari le procură știința și arta.
cetarea acestor teorii pănă la ziua cînd li se vor aduce
leatâ care va să fie starea, nu numai cea a bărbatului, precise «proecte de legi», aceștia n’aduc prin asta de cit
ci și cea o femael. Multă vreme pusă chiar de natură îu- o saracă scuză nepriceperel lor de a descoperi o obiecție
tr'o stare inferioară, o dată cu moșinismul, care a arun serioasă. Numai niște vizionari ar putea să-și prăpădească
cat-o în întreprinderile industriale, care a făcut-o să leasă timpul si întocmească niște proecte de legi, să între adica
din cercul domestic, care a făcut-o, față do producție, în. amănuntele unei organizații, înainte ca starea gene
care a făcut-o cu bărbatul egală, există șl pentru femee ral^ de organizat să fi luat făptuire. Oare, înainte dc 1< •
condițiile cari-I deschid diferitele soiuri de activitate,- e- burgheziea avea în buzunar, codificate, revendicările iei
manripînd-o de sub tutela sub caro o mal menține ne Numai după ce veni la putere, potrivit cu mersul ,roP 2
cesitatea întreținerel Iei de cătră bărbat. Această libe jurărilor, lea se ypucfl să legifereze, traducîndu-șl m J g
rare-a iemeel, cum și sfărîmarea, de cătră marea indus concepțea Iei despre drept. Și burgheziea a scos la cap
trie, a vechilor legături de familie, creează o nouă bază asemenea lucru în mijlocul a tot felini de tulburări •,
economică, pe care se va ridica o formă superioară a fa războae de susținut în potriva unei coalizări colos miliei și a relațiilor dintre sexe. Modul actual de familie Proletariatul va face cum a făcut și burgheziea, aie
au poate fi mal definitiv de cît modul de familie orien- rel doleanțe de acum o sută și mal bine de ani ier»
totul departe de limpezimea demonstrărilor noastr®'r,uc«
e$rcC’
rotnanCucerind, la rîndu-1 revoluționaricește puterea poi w >
duteir^8
despre distribuirea sau împărțirea propro
0&ce^e ue producere fiind socializate, adică proletariatul constituit în clasă domnitoare, va.pro
-i 1 ca aț>ropț|are f^rma corqvțnițță, pe care ca ac- prin dictatură la expropnarea clasei capltaUate, (
'
’
.
I
!
!
!
I
'
;
I
i
i
■
'
i
i
!o£i/tari»tuIUx ..im domniea atdrcl a treea, a burgheziei,
1 clsB5» tiUfnditie peirea stărilor, ordinelor sau rangu»vut
ca clasa inferioară, a proletariatului
*inr 9* ^^flufjiriatulul, în calitate de clasă dominată,
n!hunea rfuii la desființarea orl-căraî dominări de
{ ifld
rin urmare, la distrugerea ori-c rel puJafib ftl“Dge,fntr’un cuvînt Ia distrugerea Statului, aiejl P0^gfnd do cît unelta unei clase exploatatoare pentru
SÎai6?. ^întic* ^oamenilor fiind ast-feliu prefăcută
D^ț’^tfe administrativă a lucrurilor și mijloacelor
direct erii0 prodUcîitoare vor fi dinguite în caje
ț» de, oameni, ca cele ce-s și opera lor, în loc ca
din «țț1\ He diriguițl de acestea, cum s’a întîmplat
ca®611’1, conștionțl de mișcarea acestor puteri, oamenii
P4”4 induce propriea lor soartă, pe sine stăpînl, în
i’l v°r fi niște păpuși mișcate de o oarb t fatalitate.
*5C dfinitiv' in seriea aceasta de studii, dupăce-amah nașterea capitalului și fazele modulul de producere
Vj 1 de neînlâturat pentru o perioadă istorică dată,
pi ea aceasta da studii am voit să arăt că, în coniViip istorice la care am ajuns a-zl, dizolvarea capitai ni Ieste acaparată, arătînd cari vor fi urmările unei
*"leDea dizolvări. Dacă din întâmplare, asemenea cadru
5 va fi fost umplut cum se cade, vina nu va li a operei
ltnl ațît de adînci a lui Marx, pe care am căutat să o
interpretez, ci numai a unei interpretări care ar fi lăsat
do”t’
n t. î f n *n
Gabnel Deville.
EXPULZAREA LUI ANAGNOSTE
Scrisoare de Ia cel expulzat
i Mâ așteptam și leu la prigonirea dezlănțuită a
I »upra tovarășilor noștri, maieu samă că leram unul
I dintre principalii membri al mișcărel.
Luni, la siguranță, unde leram, se prezintă un a; gent și mă întreabă dacă sînt născut în țară. Spui indu-I că sînt romîn, născut, aici și că am făcut
ți armată, Iei îmi răspunde că atunci nu-l nimic...
La Întrebările, unde m-am născut, răspund că în
|ari că mama Ieste romîncă, mal curată de cît
mol|l romîni, cari a-zl tae și spînzură în țara noasm
nU
on"g’na tatei, mal cu samă că mal
In»
mama am fost crescuți. Agentul, foarte
ID arc^t’ nu- Șfiea ce să scrie. De cîte-va ori mi-a
hi o »Pjate nu 8^ut D^8Cut
țară. Am riposl^’că r » Sa-Î dovedeflc cu acte» Uar vedeau și
ordinul V • 4° ^ăr: leram cetățean, dar în baza
Proce' 1 andea trebuea consumată. Ast-felitl,
s*a ’u ~Ver^al nu s-a trecut unde sînt născut,
■
I»'wPX”uma’: ‘de felitt din
luat n a maro îera, că în anul 1905, luniu,
B’& cer tPa^aPort
polițiea Capitalei, unde
fotele de\ 8? a^uc declarațiea secției respvui.iv
ipectiveo
—cu
"i
' i ® mari • © r’ armată etc- Pe pașaport seriea
\
Rominieit In numele, ele., linan? as^e ^agnoste. supus romîn, pa‘‘SJ? ‘kV “«8° i" străinătate,, c-te... *Et I
; . 0eP
Ia^5 lera.ni supus romîn și la!907nu?
i qW. Mi
1 8& fiu lăaat liber 24 ore, conform
8Phne că am aceste ore, inse în arest...
k, ’ Hiind «a * nu Voeftn 8ă-ml dea punctul Pre; Dlft. • M> — cnit VVa
* tre
^u’ cx trec în
trAknî
i— mod
—-j fraudu-
tm.°5Jer™.r-------- -
Iii
I* ți ta M-
Inae că, la ora 3 trebuie eă
Q^8fi» cu doî agenU, Pentru a’mI
In urm& âm fost fotografiat,
* ,
> măsurat la gerv. antropometric,
155
Idt urmă sînt
. lăsat la atelier, pentru a regula
,i vin cu patronul la poliție, crezînd eă
socoteala,, și
pot fi liber pentru a da îu primire socotelele Comisiel Generale. Nu mi a-a îngăduit Inse si am
fost ținut arestat pănă a doua zi. Polițiea, temînau-$e do manifestație, amină plecarea ppentru a
doua zi dimineața, dar foaea de d?um fu
i adu Bă
pe la ora 10, întîrziind ast-feliu plecarea.
In arestul poliției aflu ci frații Hoppe nu fost
înapoeațf do la Burdujenf.,. Polițiea se aștepta la
manifestație și mi-a amînat plecarea pentru după
amiază. Cînd am sorit în gară, cu tramvaiul de
Luther, întreaga gară i'era ocupată de agențl: leu
am intrat în localul poliției și am fost dat în pri
mirea a 4 sergenți', plus alții cari mă păzeau. So
sește d-nu Velț, șeful poliției, și foarte politicos inii
spune să șed jos, Pe jnaefi văd Romînia Munci
toare. In timpul acesta d-sa îmi spune, pentru ce
nu sînteni mal domoli. Actele noastre nu sînt pa
triotice și prin iele dăunăm progresul țărei noas
tre... D-sa in aparență justifica mișcarea noastră.,
dar i se părea prea revoluționară. D iui polițai’
i-am răspuns că actele noastre r-înt cele m-il pa
triotice și cine ar vrea să dea dovada de patriotizm,
să se coboare în mijlocul maselor muncitoare, t>'&
vadă cum trăosc robii de la orașe, lei ar vedea,
atunci că socialiștii sînt cel mal patrioți. Mâi spun
d-lnl polițai
legală, în baza Constituției, și uelegal și anarhic
Ieste numai guvernul, care oprește întrunirile, vio
lează asocîațiunile, împinge pe oameni intenționat
la anarhie, expulzază romîni... Atunci d-sa mă în
treabă unde sînt născut ? Spun că la Galați, la
1875; că am satisfăcut legea recrutărel, etc...
Am declarat că deși izgonit, ieu sînt supus ro
mîn, dovadă pașaportul și chiar actele, și nu voifl.
înceta, de unde voiU fi, să mă consider ca atare.
înainte cu vre-o 10 minute sînt suit în vagon
pe partea opusă, pentru1 a mă feri de vre-o ma
r
:x
*—D
nifestație...
Pe" partea opusă o mulțime de mun
citori mă priveau și nu știam pentru ce. împreju
rul vagonului se îndesau, curioși să vadă „crimi
nalul» instigator. Mirat, mă întrebam dacă ie nevoe de o așa importanță, și aici am putut vedea
cum o poliție neroadă Ie în stare să-șl facă de
urît... Trenul se puse în mișcare : ieu mă aflam
între doî agențl.. Observ că ca o piatră s-a luat după
piepcui
pieptul ior.
lor. x/ar
Dar bse> așteptau la Ploeștl la o nouă
manifestație.
----- au vjțZJ1ț Cînd
c& spiritele sînt li
niștite, mi s’’a permis să scrin o carte poștală la
care a trebuit să se uite și agentul.
Ajunși la Predeal, d-nu polițai îmi cere din nou
pașaportul din 1905: spun că nu-I am. Atunci, cu
5 minute Înainte, scoate un pașaport vechil^ al
unuea Gavrilescu, și spunînd agentului unguresc că
sînt un prieten care mă duc în plimbare pănă la
Brașov, sînt trecut Ast-felitt că și aici a trebuit
întrebuințată frauda, pentru a se putea trece un
supus romîn.
Cn această ocazie am putut constata josnieiea
«.genților polițienești. Agentul mi se plîngea că nu
a mîncat și mă rugă să*I dau cc va. Atunci, în
mod involuntar, nu știu, de milă sau scîrbfl, am
scos un leu și i-am dat. Mă gîndeam că leram
unul din cel lipsiți și deci nu puteam sfi-I dau
mal
ra al mult.
V. Ânagooile.
tlojptnlA MufiȘitoHM. AufWt 1907,
�r
i
156
REVISTA IDEE!
Cuprinsul Colec|iel Revistei' de la So. LX—LXX
Aburel: Un glas asupra frămintărcî de a-zl, p. 126.
* Adevărul» : Primari hotârînd moartea, p. 55>n«
3—4. Un tun contra unui om, p. 60, n. 5.
Anestin : Pățaniile unul Advocat, p. 56, n. 3—-4.
Anunimov: Să sărbătorim codul, de Octave Mirbeau, p. 90, n. 6.
A. Lupu Antoncscul: Libertatea de conștiință și
practica constituțională : în colaborare cu Sp.
- Popescu, p 116, n. 8.
D. Artcescu: Un ecou, p. 25, n. 2.
Enciu Atanasoff: Scrisoare adresată ziarului «Rominia Muncitoare», p. 75, n. 6.
M. Bakowune .* Solidaritate, p. 95,
n. /.
7,
5j M.
Al. Bodu: Cugetare, p. 32, n. 2. Idealul mulțimel, p. 71, n. 5.
,
M Gh. Bujor: Din dosarul ororilor, p. 79, n, 6.
Bulgaria: Istorica filosofică a buzunărilor, p. 4, n. 1.
Cela : Elisee Redus, de J/esniZ, p. 9, n. I. Sint
mal fericite fetele cu sau fără zestre, p. 31, n. 2.
John-L. Charpenlier: Henriklbsen, p. 42, n. 3—4.
2, ConslantineSbU: înfiorătoare executări de țeranl,
p. 23. Un răspuns ziarului «L'lndependance Roumaine», p. 25, n. 2.
iLeCowrrierEuropeen» : Libertate germană, p. 13.
jV. Craiovauu : Turbăciunea în fața mișcărilor ță
rănești, p. 22, n. 2.
Const. GristesCu: Idealismul și m iteriabsmul în
iștopie, de Lafargue, p. 18, n. 2. Geneza Capi ta
lutul, de Gab. Deniile, p. 8 , n. 6.
Gabriel Deniile: Geneza Capitalului, p. 81, n 6.
Formarea Proletariatului, p 96, n 7. Cooperații
și Manufactură, p. 117, n. 8. Mașinism și Mare
Industrie, p, 132, n. 9. Siîrșitm Capitalului,p. 149.
C. Dimilrescu-lași: Cele două morale, p. 85.
Gustar Klhber î Spovedaniea unui duhovnic, p, 65.
C. A. JFiMis: Legitimitatea SoculismuluT, p. 109.
D-r. Aug. Forel : Geloziea, p. 76, n. 6.
Fr. Ghepart: Expulzări și lear expulzări p. 106.
Paul Gibier: Religiea naturală, p. 96, n. 6.
Gr, Goilav: Henrik Ibsen,,de J. L. Charpenlier, p
42, n, 3—4. Dumnezeul și lumea, de Haoticei,
p. loi, n. 7.
L. de Gramont: Diferite morale, p. 78, n. 6.
Eniest W.aeckel: Dumnezeul și lumea, p. 101, n. 7,
G.și L Hoppe : Expulzarea fraților Hoppe,p. loi.
Ficior llugo : Napoleon cel mic, p, 64, n. 5.
R. G. ^ngersoll: Dumnezeu și crearea-l, p. 26, n. 2.
St. lonescu : Din scrisoarea unul înstrăinat,’p. 127.
A. lorga : Răscoalele țărănești, p. 16, n. 1.
P. Ca/arague: Idealismul și materialismul în is
torie, p. 18, n. 2. Mediul natural: teorirea Darwiniană, p. 35, n. 3—4. Mediul artificial: tebriea luptei de clase, p, 61, n. 5.
Dimitrie D. Lupu : Principiul de drept în soluțiea
chestiei sociale, p. 93, n. 7.
Jaques Plesnii: Elisde Redus, p. 9, n. i.
Oh. Miel: Războiul, p. 74, n. 6.
Mina: Chcstiea proprietățel în dragoste de Traubel, p. 69, n. 5. Femeea și Revoluțiea de Stakelberg, p. 143 n. Io,
Octave Mirbeau : Să sărbătorim codul, p, 90, n. 6.
V. G. Morțun: Dragi confrați, p. 17, n. 2.
«Le Mouvement Socialiste»: Mișcarea noastră, p. 39.
Gh.Mușoiu: Sabiea-n baltă, p. 140,0. 9.
—‘
tipografia
p, ALusoiui Fizica și Metafizica socială, p. u j
favoarea lui Ferrer, p. 3, n. 1. Legalitatea luD
tel, p<73,n. 6. Viitorul Romîniel..., p. i4î>n> £
Note la diferite articole: p. 7, de două ori p‘
14, 17, 22,23, 33, 39, 40,57, 65, 73, 7S,*8Y
116, de două ori, p. 124, 125, 140, 142, r4s’
I. Nădejde : Totul se schimbă, p. 57, n. 5.
I. Neaga : Istoriea filosofică a buzunărilor, de Butgarin, p.4,n. 1. Muget din trecut, p. 128, n. 9.
iNeamtil Rominesc»: O scrisoare din Teleorman
p. 106. Povestește un concediat care a fost fa
răscoale, p. 107, n. 7. Povestea cruntă a re
presiune!, p, 122. Cum se prezintă satele re
primate. Biruri și nenorociri, p. 123, n. 8.
Fetida Numieska : Evoluțiea prostituției, p. Iog_
Maria VPamfilc: Culegeri din «Cartea de aur»
sau <Sentințele aurite ale lui Hoangti-Xao»,p.ii4.
Gh. Panu : Răscoalele țărănești, p. 14, n. 1.
F. Păunescu : In contra ideilor subversie, p. 124,
Jacques Le Pcager: Contrast, p. 100, n. 7.
C. S. Popescu : Scrisoare deschisă, în răscoalele
țărănești', p. 59, n. 5.
a Prezentul» : Execuții sumare, p. 55, n. 3—4. Ce
spune un ofițer, p. l42, n. 10.
D-r. 0. Dacovski : Scrisoare adresată ziarului
«Adevărul», p. 40: Explicație personală, p, 41.
G. 1. Rădulescu: Destăinuiri în răscoalele țără
nești, p. 53 : Suferințele țăranilor deținuți, p. 55,
Ion F. Rădulescu: Un epizod administrativ Ro»
mînesc, p. 94, n. 7.
Paul Redus : Pentru ElisGe Redus, p. 42, n. 3—4.
nRf'Visla Ideen:Cătră tineri, p.8, n. 1. Notă laabonațl : p. 56, n. 3—4. Avizare : p. 126, n. 9.
<iRotninia AI<-ncitoare» : Scrisoarea unor expul
zați : G Comșa, G. Boeru, Petre Calning, p.
58. Altă scrisoare, de Leon Rinlder, p. 59, n. 5.
Grozăviile din Nordul Moldovei, p. 112. Groză
viile teroriste din Pașcani, p. n3, n. 8. Expulz rea luî Anagnoste : Scrisoare de la cel ex
pulzat, p. 155, n. 10.
G . R'tptureanu : Destăinuiri, în răscoalele țără
nești, p. 54, n. 3—4.
Han Rytwr: Heracle și Centaurul, p. 64, n. 5.
Bernardin de Saint-Pierre : o cerință a educației,
P. 7Ln-5«
Olive Sclireiner: Darurile vieței, p. 95, n, 7.
Paul Scor(eanu: Votul sau glonțul, p. 125» n- 9'
Upton Sinclair : Un proect, p. 131, n. 9.
Fr.Stackelberg: Femeea și Revoluțiea, p. i43 n. 10.
Efl. Slincescu : Solidaritate, de Bakovnine, p- 95*
<lLcs Vemps Aouveaux»: Libertatea părerilor, p./L. Tolstoi *. Ce va deveni civilizațiea, p. ‘69, n* $•
H. Traubel:Chestiea proprietăței în dragoste, p.
«Tribuna Invățățoritdr» : O știre, p. 23, n. 2.
Un învățător : O scrisoare, p, 116, n. 8.
A. Jfăișanu: D-zeu și crearea-I,de Ingersol, P^- ‘
An. R. Vahnaro : Cazul Racovskh P' .22’7’- 1.
R. P. Voinescu : Societățile de patronagiu,P' '» '
D-r. P. Unsin : Gab. Gr. Băleanu, p. 3r> n‘.^c
Nocivitatea țăranilor învinuițl de
n.
crime tn revoluțiea agrară din Martie i9°7»
33, n. 3—4.
Bibliografii: p. 8, 16, 53- 68, 9?, 95. io0’
116, 121, 126, 130, 131.
’
-0g<
'
Note Ia Abonați: p. 1,2, i6, i7,lo9l4g,
ContribuirI volnntare. — Abonați acnngPjJ--^r 1
Str. LlpJSe&l 1
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1907)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul VII
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. LXI - LXX
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
1907
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1907
București
1907
Al. Boda
anarhism
București
C. A. Filitis
C. Dimitrescu-Iași
Cristian Racovski
Ernst Haeckel
Gh. Mușoiu
Gheorghe Panu
Grigore Goilav
Han Ryner
Ioan Nădejde
Iuliu Neagu-Negulescu
Lev Tolstoi
M. Gh. Bujor
Mihail Bakunin
Mina Neuwirth
Octave Mirbeau
Panait Mușoiu
Panait Zosîn (1873-1942)
Paul Lafargue
Paul Reclus
Revista Ideei
revolta țărănească
România Muncitoare
socialism
Upton Sinclair
V. G. Morțun
Victor Hugo
-
https://anarhiva.com/files/original/3d7c523a8a899fbb3d5af46a6363009e.pdf
a199bfeed68087f10d059dcc15ba30fe
PDF Text
Text
REVISTA IDEEI
i9Q6.
N°« BL
1.
București, Strada Epurilor, 10.
nitoare sau nu, marinarii lui Potemkîn s’au pre
dat guvernului Romîn, care i-a luat sub aripele
salo și i-a sustras do la represaliile guvernul];!
să încep anul acesta, nou al Revistei, Rus.. leatîi unde naivitatea apare. Ca și cum
'răormlntînd o chestie care n’a fost înmormîn- guvernului rus nu i-ar fi venit mal bine prac
| ^Jbino
care Pururea a întețit neînțelege- tica asta, să-și lee vasul, nesmintit, înapoi, să
■ 1 si luptfl (?ea maî cruTa între taberilo rovo- nu se mal frnpovbrozo cu nimicirea unor unelte,
i [yĂ^ro: chestiea anarhismului și socialismului nu de teama sau de rușinea mizerabilei Europe
i W1 BOCiul-deniocratismului, cu tacticele lor res- guvernamentale, care nu găsește nici un cuvint
j ^ctive... După lămuririle date de mine, în diferite .do blam pentru masacrele țariste, ci pur șl
Suri,"după luarea la răfueală a diferite desfă- simplu din calculul să nu mal dee loc la și mal
! ^rărl sectare, s’ar fi crezut ca chestiea aceasta mari dezastre, să se mal poată chiar de aceste
| L va mal fi ridicată, cel puțin nu va mal fi ri unelte servi... Ca și cum guvernul romin, n’ar
dicată ca un motiv de disenziune, do vrajbă. Dar fi izolat și urmărit do-aproape, prin circulari,
leată că unit veniț.l mal tîrziu în mișcare, cari mai mult sau mal puțin confidențiale, pe toți
i cu ajuns lă rangul do teoretici, și do teoretici marinarii predațl, nu i-ar fi aruncat în brațele
; de sumă, dar cari nu găsesc cu cale să se ini- unor exploatatori nemiloși, și de aici In brațele
! țieze deplin în întreaga literatură socialistă ce unor incalificabili spioni, cari să-I ducă, unul
j s’ii produs și la noi, și care a putut să albă o cîto unul, tot în ghiarole guvernului rus, fie ca
j notă originală, lentă că aruncă vorbe neeumpă- acesta Să-I amnistieze, in parte, ca să-l servească
! nite, ușoare, fără să-și dee samă că întăresc prin cu și mal mare zel... Că lucrurile s’au. petrecut
I lele o prejudecată nefastă, caro numai .favora așa, nimic de obiectat, dați oamenii, date Îm
bilii nu poate fi mișcărel generale. Cată să pre prejurările, date pregătirile sau maî bine lipsa
cizez. Cu prilejul unui răspuns, po care-1 dă co de pregătiri, date toate. Dar nu cîntați infringelul coi-a luat la cercetare purtarea, in chostioa rea voci guvernului Rus, nu cîntațl mărinimiea
prodăreî vasului Potemkin, D-rul Racovski vor- guvernului Romîn, care, în calitate de guvern,
I tește de tactica partidului social-democrat, cu n'avea nimic mal bun de făcut,... de cit să se pue
tfevilrat revoluționara, și de tactica, revolu- in opunere cu col rus, do dragul legilor salo,
I Jionară numai cu numele, propoveduită de a- cari ocrotesc pe criminalii politiei streini, ca și
I imrhiștl, de acești dizgrațiați anarhiști... Ar fi cînd i-ar fi fost greu să prefacă pe acești crimi
i putut, foarte bine, nu numai simpaticul, dar încă nali politici în criminali ordinari...
In loc de ase prezenta inse lucrurile închipui
șl, sincer, doctul mleu prieten Racovski, să se
mărginească a pune .intr’o lumină mal vie mo- acesta, chip caro ar fi aruncat asupra evenimen
telor
o lumină măi vie, o lumină'nelipsită, de
- tivelo sau rațiunile ncțiunol salo, cum le-a și
pus, și să opuo orî-ee argument ar fi vrut, per învățăminte, netăgăduit, caro ar fi scos la iveală
sonal, argumentelor colul ce i-a interpretat pur • un concurs nenorocit do împrejurări și mai la urmă
urea, pentru că și iera de opus, și ar fi fost- o perfidie, so ajunge la tactica individualistă aaq.i'vUuS Dar dinsul a voit să .lovească mal sus, narhiștilor și la tactica de clasă social-demoerată,
fiw • >-as.e^ ^e.'°
de clasă și do o tac- scoțindu-sc că una ar fi revoluționară numai cu
. numele, lear alta cu adevărat revoluționară... Tac
cari n
ca do co-va ireductibil, din
social- democrată, pentru-că socialistă simplă
intfirvh i
a^es- ^I‘ se va da voo, atuncea, să tica
onr* Q aiscRtîc, să cat a șterge un echivoc, nu putea fi... înainte do a ajunge inso la tactică,
ca co-va ireductibil sau ca ce-va special, să ve
timp
P^minară, ce se repetă din dem daca doctrina, din caro o tactică purcede,
chiarîea într’insa co-va ireductibil sau ce-va
paz‘uJuî Pptomkin, nu vreu să insist arc
special. Pot să existe ori și cîte concepții sau
contriLf i&*Ca ma/inării unul vas răsculat, rus. ori și cîte clasificațiI s’ar vrea, pentru-că, mal
ori.Co |
Roprojurărl, mal pro sus de cit do cu sama la teoretici, boala de clasificare nu ie
miuostf n r a J°r’ s au predat autorităților ro- un lucru rar, pentru mine o doctrină nu aro ni
’ ^îantni U
^rnt> n’ar fi- nimic do zis, pentru- mic ireductibil sau special în îea, îea fiind plăzI We LCost.a Ic condiționat, negreșit, de niște
ItEVISTA IDEEI
. S DntSmiQăr*’
făcut, mal la urmă, ceea
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
W W-0 v- -aU’- m?* fi’ne» Ceea C0 S’a ^cui’
nțnm’irul <le f.ațft revista noastră întrînd în al Vl-len
^‘irui, Unr]irii1’
0 imputare de adus ni- nu,Curugăm
pe toți abonațil noștri cei buni de plută, sk-si
^re, jest 6 menirii o so complică și cor o een- iimfitiscil ab>>i)Uinentelo din capijl locului chiar.
-?1° ur>de o? nenorocită nevoo sau . Abonamentele, atit acele din Capitală cîc
cele din
n
Sl So
î’j măre diplomație. streiriătate rî tară, so trimet prin mandat, pe adresa-:
D-lul P. Mușoitt, 10, Strada Epurilor — București.
D-rulul Racov^i, precumpă-
TACTICĂ Șl DOCTRINĂ
�2
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEE!
muirea, în lini! mal amănunțite sau in linii mai susținea, nu văd nimica alta să ft f03t
largi, a unor fenomene vădite, cari și au ființă, tință do oliminat, ș’, negreșit, cu fo]Os Cu pQ.
Mal mirați-vă, acuma, dacă, lăslnd'fiî|
pe cari le și putem verifica de fapt. Doctrina
socială, anarhistă sau socialistă, sau social-de- claselor suprapuse de-o parte, șilinu prin
moerțită, negreșit că nu social-arîstocrata, sau acestea cată să-și asigureze cit mai dur\h-iC:‘ri
ș, ,
cum s’ar mal ehlema, nu Io de cit schițarea unei mal pe mult domniea, pe terenul po car
înlănțuiri, netăgăduite, de fapte, al cărei rezultat silințl in cari, orl-clt du poleite ar fi n- .’
ce
le
asista,
ajuta,
mal
mirați-vă
dacă
nu
:
Ie închegarea unei societăți, în care termenul so
cial, după înțelegerea noastră, capătă estinderea mal puternic cuvint, să susțin o doctrină s0 ’ P
cea mal largă. Nuanțe de înțelegerea acestei doc universală, po care toți asupriți! vreniel si ?
trine, pot fi. Dar de cîte or! ar fi vorba de o elementele mișcate de un curent de progri a*e '
specificare mal strictă, sau do o reducere, sau o poată dezbato orl-cit, dar să nu o poatl nS ®
de-o eliminaro.de atîtoaorf avem criteriul obiec Mal mirați-vă, ieară-șl, daca nu am col
tiv, eu care putem încerca o verificare de fapt. ternic cuvint, ca să susțin o bictică-univerl®
Anarhism, ca să leu nuanța cea mal odioasă, la felia, pe caro și grupele și inșii, orl-clt ar
în de obște cea mal pe dos înțeleasă, de ce n’ar plica-o, in parte, de diferit, s’o poată totu-8f
fi traducerea printr’un termen convențional, pe proba ori și cind. Exclusivismul cel mal Sj ■
care poate Fam preferi, traducerea unei stări tot n’ar exclude fundamental nimic, afară do
obiective de Jucrurî, pe care n?o scoatem numai dacă nu s’ar avea a se exclude pe sine, curat
din mintea noastră, presupunînd ca asta ar oglindi Cum să întitulăm inse o doctrină și-o tactic ?
viziuni, ci traducerea unei stări, a unei star! asta, ca să înlăturăm ori-ce neînțelegere dint?
reale, pe care o urmărim în dezvoltare treptată, noi și să ne apropiem și prin vorbe ? Negreșit1
titulatura lipsește... Nu vreu să fac nici o jro'
dezvoltare ce nu se poate tăgădui.
Dar, dacă o doctrină nu arc într’însa nimic nie asupra tendințe! voastre, de a nu putea sî
arbitrar, și Ieste scoasă din fapte, obiectiv, tac faceți un pas fără să aveți un cuvint la-ndămluă
tica care purcede dintr’îusa să nu fie obiectivă să-l zvlrliți în obrazul cu!-va,fără o etichetă cujcare
și lea? Prin tactică înțelegem totalul de silințl să vă împăunați, care să vă fie lipită pe frunte
conștiente, prin cari credem că putom ajuta Dacă nu a-ți avea o marcă înfierată pe coapsă,
mersul evenimentelor, atlt spre folosința noastră nu s’ar ști poate din ce turmă sîntețl. Se cu
vremelnică, cît și, cum am zice, finală. Dacă noaște cum-că, mal mult de cît ori-ce, formalis
tactica poate fi diferită, în acord cu doctrina, să mul a fost acela care v’a preocupat, totdeauna,
fie oare într’însa ce-va arbitrar, și să se poată mult mal mult... Dacă voițl, un cuvint, puteți
elimina ? Tot atîta ca și o constatare de fapt... să-l aveți, negreșit: aveți cuvîntul do- determi
Bine, dar avem o tactică individualistă și-o tac nism, simplu, sau do determinism social, cu caro [
x
...
vă puteți familiariza foarte lesne, pe caro l pu- :
tică de clasă... Putem avea : precum
avem cavalerl și pedeștri, un corp de luptători în des-, tețl modula cum voițl și lipi la toate subtitlui.
i.
-----------------rile
voastre, pe cari le puteți foarte bine păstra.
---------------------fășurare sau concentrați la un loc, precum avem
o artilerie grea și atîtea dispozitive, pe un cîmp Iei reprezintă, atit ca tactică, pre cit și ea doc-' j
_'.l de
.‘.3 trină, toată obiectivitatea care există in fapte, p
de atac... O tactică individualistă și-o tactică
toate
clasă, dacă voițl, există, cu ț-x- că
-* tactica de
J- și nu se poate, cu nici un chip, riguros, contesta, .Iț
- ’ decizivă. pe asta, Dar, înainte de a vă reconciliea prin euvîutal
clasă, dacă voițl s’o credeți mai
reconciliarea cea mare strictă cată să fie
nule compusă de cît din unitățile celeilalte, nu iacesta,
——,--------numai concentrate, ci chiar luate în parte. 0 tactică în afirmarea strictă aceea ce puteți singuri disdeclasă,fără silințl individuale, nicin’areînțeles... cerne, verifica, ’în
--------practica
-necesară,
—«mn
caro în
ic nmpro I
Dar ce asemănăm noi armata cu luptele sociale? prie situației voastre. Avînd adînca convingere,
manifesta,
prin astaj
O asemănăm, pentru-că ne dă o idee, cum-că cum-că,, pe
t. lingă ca
... vă
... veți
.
.
«r Ifacultățile
1,, 1 X.X 4.Î 1 —
----- X
i s »1
M X .<« ra«ț focipa*
și în luptele sociale Ieste nevoe de-o strategie, tocmai
voastre,
veți
determina
i-ntimpla...
o strategie obiectivă chiar are ioc. Și dacă totul acele fapte istorice, ce sint a
P. Mușoiu.
nule numai o manifestare faetice'și se utilizază
toate elementele, după dispozițiea și după situațiea lor, și dacă totul se desfășoară, nu cu un
i
JURISPRUDENȚĂ
.
liber arbitru ce n’are loc, ci cu deliberare, cu
I
•
fii
rost, nu le nimica contradictoriu la mijloc și
Ce îe aceea oare contravenție, cu care
totul ne duce cătră izbînda cătră care țintim... tot împuează urechile? Săvîrșii împrud®n’nmă, '
'
Pilde de asemenea strategie am avut în trecut, a'deschide o carte de drept, ca să-nu dau .
I
nu de o strategie organizată de vre o minte su Ceea-ce am cetit într’însa m’a împacaț
1
perioară sau de vre-un cap, ci desfășurată fi dicina. Credeam că asta ținea recorut *
rește, prin forța împrejurărilor, cari au iimpus larilor descurajatoare pentru omenire..
ca lucrurile să se petreacă așa. Și, aș voi să"mi inse ca iea-I aproape întrămătoare, *ttV. tej;
1
se dovedească, ce ar fi trebuit de oliminat din rizmele demoralizatoare ale jurispru
I
Art, I, din Codul Penal, unul din
trecut, din mișcările individuale și colective,
frumoase
specimene
ale
carului
pu,
.
a
pifcii
|
cari ar fi stat în puterea cul-va și cari ar fi schim
boilor: Infracțiunea, căreealegue . r ne- I
bat evoluțiea din mers? Afară de esc!uderea re pedepse polițienești, ieste o contrave .
‘,l' I
ciprocă și do lupta dintre niște elemente, mal depse corecționale, ie un delict..., Pe 1
■
de âeelaș feliu, cari s’ar fi putut mal curînd famante, Ieste o crimă...
l.
.... nu îe cum ați li putut, să vă faceți
\st-feIlV.’ infracțiunea cea care să determine,
idee“leapșa, ci pedeapsa Țeste aceea care
al'ri01 Posteriori, categorica mlracțiunei. Nu
care să dicteze medicului tratamiii
tratamentul, care-T pune în spatele
îientul h/t boala. H aplic două-zeci și patru de
boli’aV? .l închisoare, a săvirșit ast-fehu o concciisnn
oape nlatematic,precum se vede.
tn,ve,‘X»iil din urmă se judecă, in poliție co
la lnnJ- un contravenient, pe baza raportului
recțjcnim nu p| oducca „ici o probă. Aduniu flvaciu'sc întimpinarea, cum-ca ori-eeacuvociit*-1*1 T " « fJe privit ca nevinovat, întru cit
zai tr«I dovada că ar fi vinovat. Și, intr'un frul*Pse rînt oratoric, evocă în ochit magistralilor
supărător al erorel judiciare.
spr . uh elas melancolic, președintele-1 întreLU cu această mărturisire lapidară, scurtă,
r‘‘^n’ică de a ii săpată, eu litere de aur, in
vrt'fp’i orî-cărui tribunal: «Dacă n'am judeca
î Ht cînd am fi siguri de-a nu ne înșela, ar
dCh„i să se suprime justițiea omenească». Și,
tfC m cest a la Pilat din Pont, condamnă, zi
ni«hi-sî negreșit, că dacă nici acuzatul, nici
lentul ’ nici judecătorii nu știau tocmai bine
despre ce Iera vorba, pedeapsa pronunțată o
va fiice cunoscut tuturora.
Această concepție de a cataloga vinile, nu
dutw prejudițiul material sau moral pricinuit
de cel ce le săvîrșește, ci după starea mintală
a celu ce judecă aceste vini, nu putea lipsi de
a ajunge la cele mai nesăbuite rezultate. Să
urniftni* cu cetirea mai departe, și, înțelegeți
dacă puteți: Comentariul juridic al art. 471 și următoarele
din Codul penal, citat mal sus: «Contravenție.a cea mai neînsemnată le pururea un. de
lict criminal, pentru unica rațiune că cade
Snb lovitura leg el penale, chiar in afară de
ovl-ce intenție de a aduce cul-va vătămare.
Invers, exiști fapte, indiscutabil ilicite, cari
reclam > manifest daune, s ivir-șite cu intențiea vădit i și chiar m irturisită de-a v itâma,
cari nu vor fi nici o dată de cit delicte civile,
cind nu le atinge legea penală».
Tălmăcirea acestei harababuri îe următoarea:
Omul cel mal cu desăvîrșite cinstit, care n’a
tfirut nici o dată vre-un neajuns, care nici nu
s’a gindit nici o dată a tace cuî-va vre-un ne^juns, ieste expus, în ori-ce clipă a vieței sale,
ue-a fi tratat ca criminal, tara să știe de ce,
pe cită vreme cel mai recunoscut potlogar^
deprins cu Codul și eu finețele lui, poate să-și
Rigadueaseă ori-ce, cu condițiea de a se stre
cura cu dibăcie prin dedalul celor atîtea mii
mi
de articole de legi, de decrete, de re{«“‘«mente și alte chinezisme, pe cari ori-ce
nio- i ? îe Presupus a le ști, de cari inse
cari i ®ar. n’au, nici cei cari le fac, nici cei
a?^Ca’ n‘c* ce* caîa le-ndura, pe cari le
io«pQea?ft .toata lumea, afară de cei cari se folate o» i îe^e* ea sa ne pue bine, în compliciși-al m lef?ca- în numele Libertate!, al Justiției
CGm?ra}eî’- Cani nu -?tiu cum, dăr i-a?a—
multăiractata în condițiile pe cari acum,’cu mai
Ml
maî Pnțînă bătac de cap, le cunoașexces de viteză,
cari r s£u nu» arc urmări supărătoare, de
8e«pî do° toapte aiievoe să te sustragi. Ca să
Mnzîit»r?- acestea, trebuie niște împrejurări surre” • cu cele1 următoare:
~
3
— Iești acuzat cai mers pe stradă, în ziua
ne paradă, cu maî mult de 50 de kilometri
pe oră,
— Dar, Domnule Președinte, asta Iera mate
rialmente cu neputință, fie și din pricină în
grămădire!...
— Cu neputința sau nu, agenții te-âu văzut,
în două rindurî, intr’un automobil cenușiu.
— Cenușiu..., protestează inculpatul. Auto
mobilul mieu Ie înse roș și galben.
—■ Roș șl galben, mergînd iute, se face ce
nușiu, insinuează ministerul public, mai ini
țiat în arta de a ne face să vedem cal verzi pe
pereți de cît în combinarea culorilor compli
mentare.
Trebui să se prezinte piesa de convingere și
șă se pue in exces de viteză in fața tribuna
lul,^ care se văzu nevoit să achite. O dată, înse,
nu-I obiceiu... «Avînd în vedere, zice hotărîrea,
că clrar iute mergînd, un automobil nu-și
schimbă culoarea»...
leată una din hotăririle cele mai strașnic ar
gumentate, cari nu s’au maî dat de mult, în
materie de automobilism. Nu se întîmplă înse
în totdeauna așa. leată o altă istorie juridică: Se
judecă un biet mecanic, vinovat că ar fi fost
văzut mergînd cu o iuțeală prea mare. Nu pri
cinuise nici un accident, nu tulburase pe ni
meni, înse fusese, pre cît se pare, in exceș de
viteză. Procurorul își începu rechizitorul în
termenii următori : <■.Cer tribunalului sădie as
pru de tot, fiind-că prevenitul a mers cu o astfeliu de iuțeală în toiul nopței, cînd i-anevoe.
de văzut și de ferit trecătorii ?...
— Nu îera noapte, îngîna acuzatul.
— Iera noapte, noapte de tot chiar, ripostă
acuzatorul cu-n ton tăetor, ca și spada legeî.
— Nu, nu de loc, Iera cu totul ziuă.
— Să vedem, să vedem, interveni președin
tele, să vedem ce zice procesul verbal.
Grefierul ceti cu o voce pe nas:
— Ierau trei ceasuri după amiază...
— Trei ceasuri după amiază. Cu-atit mai bine.
Domnilor, cer toată severitatea tribunalului,
pentru faptul că preveni tuia mers cu o aseme
nea iuțală in toiul zilei, adică în vremea cînd
circulațiea fiind foarte activ.!, îe greu de ferit
trecătorii.,..
Poate că vă vine să rîdețî. Nu îe nimic aco lea de ris, pentru-că bietul mecanic iși primi
cele două zeci și patru de ceasuri de închisoare,
pentru-că și-a îngăduit să discute cu justițiea
țărei. Da, de închisoare, la care, se bagă, de o
bucată de vreme, o mulțime de oameni cinstiți,
cari n’au săvîrșit altă crimă de cît aceea că au
întilnit-în cale un agent, mal mare peste con
travenții, cărui nu i-au uns osîea... Și ce-nchisoare. închisoarea tuturor bojogarilor. în care
oamenii de o desăvîrșită onorabilitate au fost
măsurat! antropometrieește. au fost buzunărițî,
dezbrăeațl, duși cu sila la duș. și făcuțî să în
dure investigările cele mai atentatoare la pu
doarea și demnitatea omeneasca... Cea maî inoiensivă ființă nu poate să leasă de acoleadecît
în starea de fiară turbată. Ciudat procedeu, ne
greșit, de a stabili liniștea pe stradă, opunind,
excesuluide viteză, excesul puterei,care samănă
riiînie și fomentează revoltă.
Dr. L. Petlt.
Colecțiea Revistei pe ultimii cinci ani: Ici20
7
�REVISTA 1DEEI
REVISTA IDEE!
cu încetul, comunitatea durerilor și bucurii!
tre. Dar, alături de alipirea aceasta, noy
npa&
o mulțime de patrii, pretutindenea unde
Naționalism... leată unui dîn acele cuvinte a că pretutindenea unde sîntem fericiți, pretutimftetî’1
ror întrebuințare convențională, necugetată, le-a unde domnește dreptatea, frumosul, o muU- en^
îmbrăcat cu-n strat atît de gros de greșeli și min patrii, pentru că avem o mulțime de viet?C^
ciuni în cît ne trebuie o Silință uriașa ca să le contenit reînoite, schimbate, pentru-că noi ’ n,!'
descoperim adevăratul înțeles, logic și simplu... daptăm tuturor mediilor cu putință-' Pretați”?’*'
unde dăm peste bunătate, peste inteligentă ”flenî'
Unul îmi spune : Trebuie să concurez la mărirea,
simplitate, sîntem la noi. Pretutindeni u^,j
Ja îmbogățirea, la strălucirea țârei mele. Pentru propie
de inima noastră inimi frățești, pr\J
asta, trebuie, să caut, prin toate mijloacele, ca țara
deni unde sîntem încunjurațî de tovarăși ■
mea să domineze pe .celelalte, să le rîpească bu
prieteni, no! zicem’ «Sînt în mijlocul alor jS'?®
căți de teritorii, să se mărească, umplîndu-se de
fortăreți și de tunuri. Cu cît voiu 11 mai protivnlc Dacă patriea mea îmi ieste vitregă și mă atr ’
la. tot ce vine de-afară,. oameni și lucruri, cu cit o alta, ce au a face îndelungatele veacuri de^
mă voiu țărmuri mal solid pe bucata mea de pă- torie ?... Văd pretutindeni ființi cari simțesc
mint, cu cît voiu fi mal rebel 1a pătrunderea de mine, cari sînt cu adevărat tot dintr'aceea-șl râs’1
afară, cu cît mă voiu izola mal mult, cu atît țara dintr’o rasă despre care nu se vorbește, de ca*'
mea va fi mai puternică și mal prosperă. Intr’un nu se ține socoteală, din rasa omenească. Int/u"
cuvînt, idealul naționalismului Te de-a împovăra cuvînt, pentru noi, yieața superioară constă in rcR
pe-vecin, ca să propășeș.tl. tu... La aceasta răs cunoașterea din ce în ce maî largă a tuturor p-,.'
pund : Iești într’o mare greșală. Crezi oare cum triilor, la feliu cu-a noastră, în locul izolărel, de-o
că sărăcind pe vecin te vel îmbogăți tu ? Crezi că parte, pe o bucată de pămînt de nepătruns. jjol
trebuie să apeși, ca să fii tare ? Crezi că vel duce , desprețuim orî-ce granițî. Mai mult, pentru noi
o vieață superioară dacă al domina pe un piedes iele nici n'au ființa. Și ce vrăjmășie stiămoșască
tal, ca și soldatul care, ajuns pwe culmea unei for orî-cît de sîngeroasă și de tenace, ar putea sî
tărețe, ar crede că ar domina regiunea din jur mă împiedice oare de a trăi printre așa numiți!
*
fiind-că și-ar așeza tunurile pe lea. Din potrivă, miei vrăjmași ?
L. Bazalgette.
tu nu trăești de cit printr’o largă și constantă pă
trundere de afară. Mărirea vecinului, te va face
mare. Micimea-Î, te va face mic Puterea nu stă,
INDIVIDUL ÎN CONTRA SOCIETĂȚEl
într adevăr, în arma care tae. îea- stă în mina ce
se întinde. Concepțiea ta naționalistă, îe ruginită
Șovinismul, această plagă nefastă, care există la
Omule, mare sau mic, bogat sau sărac, puternic
aproape toate popoarele, nu dăînuește mal cu tă sau slab, învățat sau mojic, cu riscul de a-țî ulmi
rie de cît in capetele remase în urmă pe calea prpstiea și de a-ți spăîmînta lașitatea sau frica, ifi
evoluției. Cel care privește, apriori, pe toți oa declar că tu n’ai nici stăpîn, nici șef, nici vre-un
menii, născuți în afară de granițele țărel sale, ca superior natural, și că persoana ta și bunurile tale
pe niște vrăjmași sau «streinii', care nu î privește nu atîrnă de cît de tine.
cu-n ochiți curat omenesc, acest om se tăgăduește
Corpul tău, orî-cît de slăbănog și de pocit ar
pe sine și se coboară pe treapta animalitățeî. A fi voit să-l facă natura, îe maî inviolabil de cit Panu vedea într’o nație de cît baionetele, cari, la un ladiul Troenilor și de cît arca cea șfirită a Ebreilor.
moment dat, scînteează la soare, însamnă să aî Nici o autoritate, nici o armată, nu poate să atingă
un suflet antropoid, care îșl ascunde rău ipocri- din capul tău, legitim, măcar un fir de păr, ori sa
ziea sentimentală și patriotică. Dacă-mî iubesc că te silească să stal jos, cînd ție-țî place să stal în
minul mleu,' fiind-că toate rădăcinele ființei mele picioare, să tc facă să te întorci la dreapta, cw
primitive sînt alipite de îel, fiind-că de-acolea-mî tie-țî place să plecî la stingă, să te silească să zid
trag origina vieței, nu urmează de loc să nu iu că două și cu două fac cinci, cînd mintea ta nu->
besc șî alte căminurl. Iubesc maî întăî căminurile de părerea asta. Fie c'al fi un pitic, găsit într un
din jur, apoi pe cele de pe mal departe^ șî le iu șanț, crescut în drum, doar cu doi bani în buzunar,
besc, în , cele din urmă, pe toate.
drept ori-ce capital, și vie un uriaș, fiu de re&ț
leata ce trebuie de spus celor vrăjmași, celor și încunjurat de o sută de mii de ostași. aL
războinici. Militarismul, pe care unii ar voi să s’ar areta car vrea sa-ți îee, fără de voeat“’{
hî-I înfățoșeze ca pe unul din factorii cei maî neadoî bani, apără-te și-l suprimă, dacă nu-1 poți
părațl ai civilizației și ca refugiul «onoare!* ome piedica alt-feliti. Vei fi în dreptul tau.
.rpnllJ.
nești, nu ie, la urma urmei, de cît o consecință
Inse ce al? leată-te mai surprins și mai
logică a barbariei relative in care ne zbuciu rător de cît un lup ce-ar fi căzut în groap*
măm. Rolul lui Ie destinat a scădea, pe măsură cît o căprioară care-ar fi fost prinsă-n ațce solidaritatea se va dezvolta și va crește; Con malul, liber și mîndru, nu-i atîta de marmu
cepțiea naționalismului, deci, o repet, Ieste cu totul de robie, cum Ieste omul, rob din tata m
greșită. Pe ruinele acestei concepții, se va nălța de libertate. Ce rău aî fost crescut, saima■ .-icjațC)
,a
o alta, aî cărei adepțl vor zice: Recunoaștem o Tu ai deschis ochii în mijlocul unei lumi a
patrie de origină, și noi. Și nu desprețului de loc și ți-ai închipuit cum-că așa-î făcută ‘)a,T rantie>
acea legătură sacră, care unește pe om de pă- ' aretat un bărbat venerabil, îmbrăcat in
neii^’
mînt, chiar de pămmtul- care-a constituit,' încetul și ți s’a spus .că iei iera însărcinat a gm
VIEAȚA MUNCITORULUI
NAȚIONALISM
!
|
A. J
; )
5
‘
>
Îegru, și ț‘> s’a zis : în cea dintâi vel găsi
. |egate 10 e trebuie să crezi, și-ntFa doua, in cea
' tot ceea'Cple nvrîs.tate, tot ceea-ce trebuie să facî...
• clI rualS’10 . aciucîndu-se tatălui tău un sfert de
aî V&de roșă sau albastră, și-ai auzit pe tatăl
1
J țilrtie ver ' îeJa bogat nici de cum, zicînd, cu o
| iâu- care-â: „Trebuie de dus atîția • franci perjacă voim să nu ne îee lucrurile din
1 $dit&
cep*«rUSi tu ți-a1 închipuit că perceptorul ar fi fost
cilS* ' -reat de natură să îee banii sau lucrurile
u° Oin lor din casă... Tu âî văzut pe frate-tăc maî
•^^“ntoreîndu-se de la primărie cu panglică la
inare-11 A băut o zi-ntreagă, după aceea a plîns
&Zile în fir, rictnd cîi aparținea de ■ acum reVi-a luat apoi o legăturică, în vîrful unui băț, și
gC o at cu camarazii, cîntînd, S’a aliat, după asta,
! 3^e^/nu avea să se maî întoarcă în sat, fiind
£ în serviciul regeluî. Ce-aî cugetat tu despre
\ m0Tâ > Cum-că, fără-ndoeală, îera un om cu totul
făcut de cît ceilalți, a cărui stofă prețuea
3 i mult-" Cînd aî mers întăî și-ntăî la școală, aî
f't bătut. Aî dat și tu cîte-va lovituri înapoi, dar,
sosind dascălul, îel te-a bătut .și mai tare, ca să
te-QvețO, că-n lumea asta artificială nu ți-î îngăduit
nîCI o dată să-țî facî dreptate singur. . Cînd nașufi'j ți-a dat întâi și-ntăî cîțî-va pitacî, maîcă-ta ți
I i-a luat. Și leată cum aî făcut cunoștință cu pro
prietatea... Cînd aî pus piciorul întăî și-ntăî în tren,
aî încăput în minele unui rftimăr de domul cui șapcă
cu trese, cari te-au împins, te-au tras, cari-au zbierat
latine, te-au apostrolat, te-au mustrat; „Pe colea...
Nu se întră acolo... înainte... înapoi... Mai iute...
Maî încetu... Așa aî făcut cunoștință cu administrajieu, acest mecanism eminamente național, care ne
face o mulțime de mici servicii în schimbul banilor
noștri și iibertățeî noastre.
Uită totul ce-aî învățat, și ascultă-mă, cu băgare
de samă, cîte-va clipe. leu nu-țî dau o poruncă,
pentru-că nimeni în lume nu areție a-țî da poruncă.
Tu nu iești dator să mă crezi, cu toate că îeu mă
I ' adresez ție în toată sinceritatea inimei mele. Ad' inite-mt cele ce-țî spun, dacă îți întră în cap, cum
i întră sabiea într’o teacă. Respinge-le, fără de șo
văire, dacă nu-țî vin la socoteală, nu te împaci cu
i 'de. Tu nu datoreștî crezămînt de cît adevărului,
learjudecătorul adevărului iești tu singur.
^^ucațiea ce ți s’a dat ie acea a copăceilor pi
ti Pernicițî, cari vegetează cu chiu caval la umbra
nnei uriașe păduri. Marii stejari s’apleacă, une-ori,
Pana la iei, și le zic : „Fericiți copăcei, noi vă apă■ tÎîV r soare ?*■ vă ocrotim de furtună. De mult
! • DiimT 0St rup^ sau UogrorițT fără noiu. ...»Dar, răs’ li a ^C0P^ccii, și noi sîntem doară stejari. Dacă n’ar
am r&Sat Uml?ra voastră asupra capetelor noastre,
șiSo2JiUnSAestul de puternic! și noi, să înfruntăm
i care .
furtu«a-‘...Du-te și vezi o pădure, din
'■ ’nicî S a ■ a*- c°paciî cei mari : vei observa că cei
’ au ajuns, la rindul lor, mari.
Ei». About.
II
Ce rămine, oare, după, toată strădaniea, pen
tru muncitor? Pentru muncitor? Nimic, și
atît. Așta-1 puțin... Nici o liniște, nici o glo
rie, nici o răsplată pentru lei. Pentru tine fo
chist, pentru tine miner, pentru tine, necur
mata, obscura luptă împotriva veclnlcel, aceleea-șlmizerii, cu cazna deșănțată, cu libertatea
lui Tan tal.
Ca mistuit de friguri, în fața jarului marilor
cuptoare, sau ca paralizat, sub picurarea din
puțuri, necontenit, mereu, fără odihnă, fără,
răgaz, muncitorul se străduește cu munci ne
pomenite, negru dc pilitură și fum, cu pielea
arsă, friptă și găurită, cu trupul cioplrțit, irînt
și serintit, cu spinarea încovoiată, storcîndu-șl
yieața. și pururea cu privirea-n. pămînt. Cel
lipsiți de orî-ce nădejde pot oare sft se uite la
ceriu ? Din zori și pănă-n noapte, sau, mal adevărat, din noapte pănă-n noapte, omul «îșl
face veacul» la uzină sau sub pămînt. Iei întră
în urină sau se coboară in mină la vrîsta de
opt ani, și nu mal lese de cît să moară, cînd
nu-1 rămîne pielea și oasele în vre-o hidoasă
catastrofă, în vre-o explozie de grizu.
Intre fiorii muncel și fiorii st îfșitulul, ni
mic. De la grozăvenie» vieței, pană la groză
venie» niorțcl, tot înainte, îeacă-tă calea. Și,
fără nici un răgaz, mergi, Ahasverus, munci
tor, mergi... Industrie» le un războiu înverșu
nat, care nu sc poate întrerupe prin semnă
tura nici unul tratat de pace. Ca și Saturn,
dinsa îșl mistue copiii, și asta în numele îna
intatului «Time iș raoney», care, în feudalita
tea modernă, înlocuește toate strigătele de
război îi. «Timpul îe bani» îe adevărata rațiune
socială a egoismului comercial.
Din ziua-n care aburul se acumula în primul
cazan, încetul cu încetul, întreaga omenire fu
prinsă-n angrenaj, și focul mâșinelor fu me
nit a nu se mal stinge nici o dată sub ceriti,
chiar dacă lumea ar trebui din pricina asta să
pieară. O, Prometcu, toamna, learna. primă
vara și vara, nu te mai opri nici o clipă. Fa
însu-ți tu sa se-nvîrtească roata, roata lui
Ixion. La postul tău fochist, vecinie la postul
tău. Hal, aruncă în văgăuna cuptorului lopetile de cărbuni, smulși din întunecatele galerii,
de irațiî tul, de sub pămînt. Cuptorul nu maî
poate rezista, crapă și se desface. N’are ni
mic atace, dă foc mereu. Oțelul geme, bilele
crîsncsc, pirghiile setînguesc, pistoanele urlă.
N’are nimic atace, dă toc, dă foc mereu. Murii
se prăbușesc, grinzile se rup, pamîntul se
cutremură. N’are nimic atace dă foc, dă foc,
da foc mereu. Dă foc ori-cum: «Timpul Ic
bani...
.
Cînd materie», cînd însa-și ordinara și înjo
sită materie, sătulă și rușinată și lea de a tot
fi violată, cu atita înverșunare, se va răzbuna,
cînd totul va zbura-n țănduri, căzînd în pulbere
apoi, tu, muncitor, carne de grizu, carne de
mașina, carne db nenorociri, găsit carbonizat,
sub dărimăturl, după ce vei n recunoscut de
niște autorități, trudite înadins, pentru asta,
după curățirile și constatările, după constată
rile si procesele de rigoare, vel fi răsplătit ctv
nimica’toata, în persoana urmașilor tăi, si to
tul se va încheea in reeditîcarca uzinei, «des
păgubită dc asigurare», și in continuarea ne-
�REVISTA IDEE1
REVISTA IDEE!
6
înlocuesc prăvăliile și magazinele de 4a
ar muri de foame. La țară creditul
OraVicî
obștesc, destul să fii cunoscut' sau să
țișare mai bună... Creditul unui miner
poate ajunge, ceea ce se întîmplă adese' *^Ot»
la o mie de lei, dar numai în lucruri de’
necesitate, care .să-I îngăducască a trăi
continua lucrul. Dar, dacă acest credit
avantaj asupra fraților săi de salariat, mizer i Utl
le îndură și grijile ce-1 rod, fac dintrins 1
pradă a bolilor fizice și mintale, cari-I seu f 0
vieața sau îl aruncă foarte, adesea pe drum,
Proprietarii de vite sînt’în cea mai mare
bogațî, cu toate că-n cea mai mare parte
de bancheri, ca și proprietarii de ol. Pqsp-^
de pămînt, cari cresc turme, cari cresc ol •
tigă mult mai puțini bani de cît traficanțif Jțâ
le vînd la tîrgurî, și cari nu se bucură de dr^'
tul de proprietate. Statul dă acestor posesori s"
mînturî de pășune, și le vinde Ieftin cîte-va sut"
de hectare, ca să-șî întemeeze pe iele domeniul lor
Acum patru zeci de ani și mai bine, cînd
. nerh, ne mal găsind aur, amenințară să se re
volte, guvernămîntul Victoriei se văzu nevoit să
le acorde dreptul de a-șî alege, individual, cîte
un lot Ce pămînt, de cultivat, de o milă pătrată
Pentru asta, lîe-care trebuea să plătească cîte 76R
de lei pe an, vreme de două-zecl de aiii, după
care, jumătale revenea statului, îear jumătatea
cealaltă aparținea de drept ocupătorulul, care avea
să mai verse o sumă de la 500 pană la 1500 de
lei, pentru delimitare. Stațple celelalte, adoptarăți
iele măsura guvernăraîntului Victoriei.
Nimenea, după lege, nu poate să dobîndeaScă
mai mult de cît un teren. Dar cămătarii știu foarte
bine că ie de-ajuns de a împrumuta bani unul
octipător, pentru a deveni stăp in în locullui. îear
neguțătorii de grîne, proprietarii de oi și banche
rii, au ipoteci pe cea mai mare parte din bunu
rile exploatate de cătră minori.
Acești mici agricultori locuess, de obiceiu, te
renuri foarte depărtate de centre. Femeile și fe
tele lor se îndeletnicesc cu tot feliul de muhclj
cari aiurea se fac de bărbați. De aceea și sînt
foarte mari și foarte puternice. Taliea lor trece
adesea de șase picioare engleze Și iele ar pu
tea arunca un lucrător de uzină mult mal departe
de cît ar putea arunca acesta un cine- Iele sînt
foarte îndămînatece de-a se urca pe cal și le șede
foarte bine călare- Bărbații lor nu au aceea-și dez
voltare ca iele. Din nenorocire, acești agricultori
mici nici nu ajung bine să dee solului lor o valoare comercială, și se și văd expulzați de pe dinsul de creditori. Iei sînt’ numiți, în bățae de joc>
crescători de cacatoșî, fiind-că, bieții oameni, n: au
alte animale de cît milioanele de cacatoși ah»
cari le prăpădesc semănăturile.
Muncitorii agricoli sînt recrutați, în
fiii fermierilor vecini, în parte din „derbedeii
se mulțumesc cu un salar de 25 de lei
?
tămînă. Iei muncesc de la răsăritul puuu
apusul soarelui,, și se culcă în, niște bărățci, P
&iște seînduri, rînduîte3 ca niște cutii, de jur «mcărți intr'o bibliotecăprejurul încăpere!, ca niște
i
mîngteată a exploata rei, după inaugurarea so
lemnă a noului templu model. In condicele
«din fericire scăpate)', nefastul an va fi trecut
la profit și pierderi, și numai acționarul visă
tor se va întreba dacă mai Ieste într'adevăr o
dreptate în ceriu.
Până la dreptatea asta, tu, muncitor, tu vei fi
mort. Mort, lăsîndu-ț pe ai tăi în prada mizeriei.
Ceea ce al fost tu, carne și oase, gasindu-șe
într'un bot plin de sînge, mototolit, nici femeea ta, nici copiii tăi nu vor avea măcar
mîngîerea sentimentală de a se așeza pe groapa
ta, plachiea omenească a o sută de camarazi
de-aî tăi, amestecată cu a ta, fiind aruncată,
intraceca-și ladă și intr’aceea-și gaură, cu acea
stă inscripție laconică: Necunoscuțî.
Cavaleri ai munceî, robi moderni, Ieată- înmormîntarea voastră și ieată-vă sfîrșitul.
”
JULES DE MARTHOLD.
VIEAȚA SOCIALĂ ÎN AUSTRALIA
Am vorbit într’o altă comunicare a mea despre
vieața socială din Melburn. In privința viețel, toate
orașele mari ale Australiei se asamănă cu1 orașul
acesta: de-o parte, palatele, prăvăliile strălucitoare,
scăldate în razele luminel electrice, bogățiea și
perversitatea morală: de altă parte, bordee ne
sănătoase, uliți strimte, întunecoase, mizeriea cea
mal neagră, r.obiea cea mai înjositoare.
La țară, contrastul nu îe atît de izbitor, dar
acelaș sistem dăînuește și-aici, care produce acelaș rezultat: pretutindeni și pururea, două clase
exploatatori șl exploatați.
Locuitorii țerîlor din Australia, afară de orașe,
în cea mai mare parte, sînt: săpători, mineri, agricultori-proprietari, muncitori de pămînt,1 proprie
tari..de vite, proprietari de oi, păstori, tunzătorî
și gonitori sau „cîni omenești’4, a căror treabă ie
de-a alerga și-a striga, gonind de dinapoi oile
tunse proaspăt, să nu răcească, și de-a aduna pe
cele de tuns, și, în sfîrșit, călători-nderbedel>1,
cari-șî fac de obiceiu o deprindere de-a nu ajunge
la un proprietar, să-I ceară de lucru, de cît pe
înserate, cu nădejdea de-a fi adăpostiți și hrăniți,
ca să poată să încerce acelaș lucru, a doua zi,
la proprietarul vec'n, la depărtare de cîte-va leghe.
In provinciea Victoria, ziua legală de lucru ie
de. opt, ceasuri. întrebuințarea femeilor și a copii
lor mai mic! de 14 ani, ie interzisă.’ Transportarea
minerilor la intrarea și la Ieșirea din mină îe su
pusă unei regulamentari, menită a-i asigura sigu
ranța. Salariul mijlociu ie de 48 de lei pe săp
tămînă, dar îe redus la jumătate, prin încetările
de lucru. Vorbesc acoleâ de minerii întrebuințați
de cătră companii și de proprietarii individuali...
Cînd exploatarea Ie de puțină însemnătate, mi
nele sînt adesea abandonate, date pe sama lu
crătorilor, cu un procent de la zece până la optzeci la sută, din produsul total. Sînt de asemeni
; și mineri izolați, cum și mici asociații cooperati ve.
Par acyma ie rar de a putea extrage aur,' fără
avansuri de fonduri considerabile. Acești mineri
.r nesigure,
____ y.izolați, duc o existență din cele mai
tara creditul ce li se face de antrepozitele cari
.3 hrăniți. Dar soarele Austra- '
' nit sîăt bine
' .’|
ucide, ca pe
f niște muște, dacă n'ar avea
. pe
M„.„are. Salariul se coboară adeiei K îndestulătoai
12
leî pe săptămînă, une-orl mal
12 le
i
munca nu durează de cît pănă la paI!
1 rear rar niai mult de șase săptăraîni îno mulțime de muncitori cari s’ar
eu l
•
jalariul de dol-spre-zece lei pe săptr°*
ie-ar fi asigurat inse tot anul.
’K dacă L
t5in'nia.ar.’ Up-Galil
......... de Sud, lucrătorii agricoli sînt
oi>itițî decît în Victoria, și brațele ar fi
Jn
i pia' ptUr‘'ftine încă, dacă „derbedeii” n’ar fugi în
S lefijne
și obște ujjc o muncă cu care nu-s deprinși. Cel
de,• —•imesc
nesC cea mal mică plată, sînt poate cel
1 cai»
,v -a
___
l r;
£înati
a aduna
roadele : aceștia n’au de cît
'
zi, și-o hrană proastă, îear munca de
v-î ,XVxrjtul păn la apusul soarelui. La munca asta
I la răS-mesc mal degrabă copiii, cari, ne-avînd
primesc
fe prL.“, $e tot plece mereu, adună mult maî
"eV°esSÎlreSef.
folosul patronului.
’
păzitorii
vite,’ sînt maî P
puțin
^păstori1 sau P
‘lzitoriI de vite
uțin nu‘
1 ri cei
cel puțin
cei tocmiți
maî pe mult la un
„.eroi
Puțin c__
f6 Si
’
din
pricina
vieței
lor
rătăcitoare,
Iei sînt
L-:
nricir
°țOape totdeauna celibatari, ca și frați! lor din
7
da samă dacă au de-a face cu-n vagabond șau
cu un lucrător cum se cade. Iei nu refuză inse
nici o dată, celui dintâi, nici pînea, nici chiar tu
tun de fumat. La Melburn, nici un burghez, care să
nu ceară sau să nu dee tutun, întâiului veniț La
Sydney, asemenea comunism nu-î obicinuit de cît
între țigănașl. Dar de la tunzătorî nu-I lipsit- Derbedeu sau vagabonzii, precum am spus, sînt
legiune. Calea de la Melburn la Sydney ar pu
tea să fie comparată cu acea pe care a desco*
peiit-o Stanley în centrul Africei, și care Iera albă
de oase omenești. Astalaltă, Ie neagră de spuza
rămasă de la miile de focuri, aprinse de nenoro
ciți! cari fug zilnic de la o cetate la alta, în ered nța deșartă de a scăpa de chinurile foamei. Mi
s’a întîmplat chiar și mie, celui ce vă vorbește,
să aprind o mulțime de focuri, de astea, vreme
de vre-o trei luni... Te îndrepți spre locurile de
tunsoare, întrebînd pe rătăcitorii ce-î întîlneștî în
cale, asupra sorților ce poți să-î ai de a da de
vre-o pleașcă. Găsi-vei lemne, găsi-veî hrană ?
Carne se dă, ori numai și numai făină?... Stăpînul
actual îe mai puțin omenos, nu dă de cît oi de
tuns și făină, altă nimic. Afară doar dacă n’ar fi
în timp de secetă, pentru că atuncea s’ar teme
temea întreagă.
' 0 clasă cu mult mai importanta, și care, intro s’alunge așa niște oameni, cari, ne mai avind pîne,
parte anului, face lege în tîrgul munceî, care în ar găsi poate niște chibrituri și ar putea foarte
f ț^pul din urmă aproape să dee naștere unei lesne să le prăpădească toată hrana turmelor lor.
Călătorul poartă de obiceiu o pătură, „Swag“,
mișcări sociale, ie cea a tunzătorilor de lînă și
a alungătorilor de ol, despre care am amintit. învălătucită în formă de raniță și legată de umeri
Aceștia se' socotesc cu miile în Australia. Sînt cu o curea, ceea-ce a făcut să i se dea numele
' piște oameni tulburători, zurbagii, cari s’ațîță lesne, de Swagman. Iei mai poartă, afară de asta, un
umblînd de colo colo în timpul „sezonului44, călă- ibric și un bidon de tinichea, în care poate în
tări în tot timpul. Intre sezoane, stau la oraș. Iei căpea cam ca la doi litri de apă, și un sac, în
sînt de toate: cînd fermieri, cînd tipografi,
)grafi, cînd care-și pune hrana, sac care atîrnă din față și ie lesSpători, cînd tunzătorî. Grosolani,
bețivi,
destră- gat de pătură, ca să o cumpănească. Toți lucră’
;ivl, destră
‘
*
’
“
,v
toril,
bălați, sînt inse plini de inimă, îndrăzneți și sim
cari călătoresc fără mijloace, sînt echipați
patici, nu fără o oare-care cunoștință de mora ast-feliu. Pentru-că ar și fi cu neputință, alt-feliu,
litate, și cu tendinți socialiste, tendinți pe cari de străbătut întinsele șestiri, inundate adesea pe
le datoresc silințelor Uniunilor de meserii și sen Întinderi de zeci de kilometri, dacă lie-care nu
timentelor de solidaritate, dezvoltate de greutățile ș’‘ -ar- avea cele-trebuitoare cu sine... Călătorul se
din ce în ce mal aspre tale luptei
t
xpentru traiu. așază .pentru noapte lîng-un capac. Dacă I frig,
j. suta de
*•—oi~~tunse, își construește
o colibă din crengi și îșî desfășură
Dîașiî cîștigă ca la 25 de lei de
muncind d
de 'la răsăritul păn la apusul• soarelui.
------ *»— Pro- pătura.
— Aprinde
a—
un foc la care pune ibricul, apoi
| prietarul le reține plata păn la
' isprăvitul
• ■|tunsu
------ mînîncă, și-n lipsă de tutun, fumează ceai, care a
| lui, scăzînd dintr’însa zece la sută pentru hrana fost o dată fiert, sau foî de eucaliptus. Se culcă
pe care le-o pregătește un bucătar, socotit a cîte lingă foc sau în colibă, cu capul coperît, pentru
'
caP» Pe săptămînă. Ca și lucrătorii agri a se apăra de țînțarî, curași de razele de lună, cari
coli, Iei sînt culcați pe niște seînduri, cari se înalță se crede că produc o contracție permanentă a
de la pămînt pănă la podul încăpere!. încăperea mușchilor expuși înrîurireî lor. Dimineața, la drum.
are ° masă mare, la care toți tun- Și trebuie de făcut o cale de zece, două-zecî,
zatoriî pot să s’așeze de-o dată, și, după cina de chiar trei zeci de mile, pentru a găsi ce-va de
j
sară, uni! să joace în cărți, alții să fumeze tutun, mîncare.
Din fericire pentru Swagman, în Australia nu
alții
cetească ziare socialiste, la lumina
°Paiț> făcut dintr’o cutie de conserve, um- cade zăpadă, afară de cît pe unu. munți» iearna.
Dar aproape în totdeauna, noaptea, cade brumă,
snU-iCa seu de oae> în care se moae prezintă
° cîrpă
(
Swagmaniî cu experiență, pun sub pătura lor cîte-va
vre- *li Care sluîe?te dP fitil— Cînd se
zăt6‘ln| c^‘i-,;or» vre-un „derbedeu" oare-care, tun- brațe de foi de eucaliptus, care-î apără de ră
mas?1 se face
nud vede» Pănă nu vede la ceală. Swagmanii colindă, în cea mai mare parte,
ka iî Un lo9 £01- Atunci îi zice: nPune-te jos și în tovărășie. Dînșii merg cîte doi, trei -și patru.
Dar, cînd îe vorba de cerșit, se despart, pentru a
q Parfoa de hrană,, aî loc“.
de laCcrn
®ata
l‘l
tunzătorî* se alcătuește de obiceiu se întruni mal tîrziu, spațiînd, cu cel puțin un ceas,
tunzător
în sus. Sînt unele cete cari nu- lie-care vizită interesată. Un comunism spontaneu,
’1?’ in
! mărx -pv de iinși
; Pnna
la 200.
200. Cînd nu-s de-ajuns, tunzătorii există la colindătorii sau la pribegii siliți să prialearpP'
11!’1 1®
Sa -s& mai cate, și au
i
un dar uimitor de-a-șl begească, pe care aceștia îl întind chiar la pribegii
£ 1CI pei
�REVISTA IDEEI
REVISTA IDEE!
de meserie, comunizm fără care vieața lor le-ar li
cu mult mal greu de suportat, comunizm care-I cu
totul anarhist, ceeă-ce dovedește, o dată inalmult,
cum-că acest comunizm ie firesc la indivizii ale
căror instincte nu sînt vîțiate de interes, și că-î
pe dată realizabil. Să datorim oare sistemului ca
pitalist și tristului său cortegiu de mizerii sociale,
cea mai activă, maî minunată din propagandele îm
potriva autoritățeî și împotriva proprietățel ? Fie.
J. Andrews.
CEEA CE LIPSEȘTE EDUCATORILOR
Ln cea mal mare parte din spirite, ideile din
carte nu trăesc nici de cum. Iele se întipăresc
într’înseleadesea ca pe pagînele cărțoi, se amal
gamează într’însele, unele cu altele, deșănțat,
și le umple cu cerneala lor neagră. Așa că un
profesor, în deobște, nu cunoaște ma! bine în
țelesul, valoarea, însemnătatea unei anumite
idei, pe care o are în minte .și pe care o predă
elenlor săi, de cît un cizmar, bună-oară, care
habar n’are de structura internă, de calitatea
țesăturilor picioarelor pe cari le vor încălța
cizmele sale, sau de direcțiea căilor pe cari ie
vor lua aceste picioare încălțate, cînd vor ieși
de la Tel. Nouă părți din zece, din tagma protesorească, sînt prolesor! din hazard. Ar lî pu
tut, tot atîta de bine, să fie orî-ce alta. Și !e!
trăesc, în tovără.șiea ideilor, precum ar fi putut
trăi în orî-ce altă tovărășie: iei tratează ideile,
precum ar fi tratat orî-ce alta. Cum s’ar fi putut,
așa dar, ca ideile să nu le li tras, la rindul lor,
un renghiii ? Acestea, s’au manifestat, față de
dîn,șir, ca niște lucruri, îear nici de cum ca
suflete. Cum putem să ric explicăm, altminteri,
că ațițî oameni de carte, cari au cunoscut atitea opere de știință și de învățătură, pe cari
le au predat, n’au putut tace ca generațiile ins
truite să fie moralicește și intelectualicește maî
superioare de cit celelalte ?
A cuî șă fie vina? Nu totdeauna a celor in
teresați. Afară de oare-cari escepțiî, aceștia
educa în măsura in care au lost și dînșiî educațî, adică nu educă de loc. Pent’ru-că, cine
a educat pe-ace.ștî educatori? Dacă nici una din
marileideî, decari frumoasele lor cărți de studiu
sînt pline, nu i-a trezit, necesitățile sau nevoile
viețeî au deschis ochii celor maî cumplițî som
noroși. Interni sau externi, in licee sau în co
legii, îeî au avut camarazi, îear în familiile lor,
brtbacu lor și mamaea i-au silit să se gindească
să-și ciștige bucata dc pine. Ce să fi fost acolea; să nu fi putut împărtăși cu toți ceilalți
oameni din clasa lor socială. Nici la dînșiî acasa, nici in afară, n’au fost de loc aleși pentru
nobila sarcină pe care aveau să o îmbrațoșeze.
Cel puțin să se fi simțit spre dinsa ehîemațl ?
Chlemați, aproape, după cum, in Brctania,
cea mai mare parte din feciorii de țerain se
fac popi, dîn vocație religioasă, aproape după
cum, pretutindeni, copiii micilor și marilor
burglicjî intră la Saint-Cyr. din vocație mili
tară... Aproape după cum. dîntr’o vocație oare
care, se destinează băețil orî-Cărcî carieri liberale, în societatea aceasta... A face din copilul
! său un profesor, ie o ambiție nobilă. 1 se .spune :
«Ai să te fad profesor-. Și, țingăul <se pune
pe muncă, să se facă profesore.
Cea “mal mare parte nu au mijloacele nialenalc sau intelectuale să între în școala «Nor-
mala», care-î Saint-Cyr-ițl, sau Marețe e
al acestor ^ileșl. Cu toate acestea nu-«
cina asta mal răi educatori. Vegctea?^
gezesc atuncea, cu anii, in nămolul i'en u W
lor sau al orașelor cu Facultăți, șit Cu • ^e'.
vremel, cu ajutorul examenelor,' âl unU Utorhî
cari spete, al propriei valori, găsesc °r °Urecență sau agregație, o catedră de învăSt0
la un liceu sau colegiu. Iei șbau făcut In*nt
țiea, ce-I drept, în afară de cărți. Si
cărților și maximelor ce le-au
n a putut sn slujasca de cit să satisfacă
bușeriea întrebărilor examinatorilor \or
’
rele cugetătorilor nu proțuesc mal mult* 1
atîta cît sînt înscrise într’uu a program» T
ideile maiștrilor, idei plinede suflet si de v °ate
n’au de cit o valoare literară, fîloîovie-.
mala, abstractă. Nu-I de loc vorba de-a le t ei maî degrabă de a trăi din Iele, adie» d '
face cu iele comerț, de-a ii atit de meșter '■
le apropriea o clipă, pentru a le grămadA^
hambarul memoriei, si pentru a le debita 111
pecetea în cinste, la modă.
Cu
Vieața, Ie. iii alară de carte. Că in • afară d.
casele de educație leale puțin educatoare n‘maî răniîno vorbă. Dar și cu aceste din urm’
adăposturi ale cugetărei, ale criticei, ale ștMnS?
cum stăm?... Aici, de sus pană jos, niâî în’fnr
ca elev, ea elev extern sau intern, apoi ba re
petitor, nicăerl, nimica nu arată, alară dacii
viitorul profesor nu va li înzestrat cu intuițiea sacră, nimica nu arată ctim-că cariera fo.
vățămintulul, cere, de la cel ce întră în lea un
caracter moral mai înalt, de cit obștea celorlalte
meșteșuguri. Nicăerl, nimica mi arată c’ar ii
nevoe, pentru asta, de o vocație specială.
Din potrivă, pretutindeni, din toate pârțile
afară de foarte rari escepțiî, atit superiorii cit
și egalii, își dau nenumărate mărturii, câ și in
slujba asta, a profesoratului, ca și în celelalte,
cuvintele nu sînt de cit cuvinte, principiile,
niște fraze, și că afacerile si ut afaceri... Ti nărui,
aspirant la cariera de profesorat, nu vede nicăeri, indemnitatea asta.de cit unfeliu.de co
merț, marfa fiind acolea materiea intelectuali,
desfăcută, impărțită-n cuvinte, vocabulare, or
ganizate mai mult sau mai puțin ingenios, îu
toate soiurile dc inecanizine silogistice, prețăluîte pe-atîta ora. Nicăeri, casele astea de educație, nu oferă, celui ce vine .să se formeze
în Iele, pilde mal superioare dc cit cele ale unei
onestități ordinare, care se-ndcplincște prin
observarea
punctuală,
scrupuloasa,
a merei. mir
acievar, minuțioasa,
directori, cenzori,
uma literei. Intr’adevăr, directori, cenzori, diriginți, prGfc;;m-?Ț
profesori, Tcpctitc.ri.
repetitor!. își
gințl,
;ș; iac -datorica
---------- lor
cu stricteță,
și cel, pentru- cari
i J
- ---- o
~ chlemare lan
ordine ar fi trebuitoare, sînt vădit o foarte
rară cscepție. Mașina administrativă funcțio
nează ast-feliu fără împiedicări,'și totul se pe
trece de minune. Atît că dirigintele și direc
torul nu sînt nicicum acel patriarhi, hlinz* Ș*
fermi, pe cari îl voea un naiv în capul ucesto
mari familii, în cari crește și se _ anunț’*» i,
fasonează marea lamile socială. Dirigințl.Și
rectori, sint niște polițiști, în slujba autonuil ’
cari veghează ea nu cum-va printre prore* •
printre'repetitorl, printre școlari, să se r\
vre-un cap cu idei aparte. Dirigințl
sînt niște ofițeri aî guvernului, însămi,
acesta cu paza complicatei unelte dc 401”1 jU(î’
încredințată lor, care Ie școala pe care o cp
9
nemurirea sufletului
o unitate, pe caro nu o putem diviza
a.i nimici esenț-a.
Ui acest înțolea, plantele primitive, monocelulare, Protolltele,
și animalele primitive, monocelulare, Protozourele, elnt, cit
’
<lin veșnicele învinuiri aduse dp. Biserică imtrăesc, bionl sau indivizi fiziologici, tot an acetaș titlu ca ți
]
UnJ u«-tjjnțel, feste aceea că aceasta-I matena- pliintelo
sau animalele pluricelulare, al căror corp i-sto al
’j
Potrl' Aq voi să observ, în treacăt, cum că concep- cătuit din țesuturi. Reproducerea «sexualii, prin simpla divi
l>stâ' igsiastică a vieței viitoare a fost în totdeauna,
ziune,
există
și la astea, bnnă-oitri la multe Guidiî, la Corali,
pea eci
ce! mai curat matorialism. Corpul la Meduze. Aninlalul-marnă,
11
din care au a purcede, prin di
^/,a
trebuie să învie din nou și să locucască un
viziune, animtdelo-fiice, încetează de a exista șl aice, prin [ap
'
“•Jm-crial...
tul că se desparte în două- Wcismann susține: „Na există
Ia Protozoare indivizi, nici generații, în înțelesul ce-1 au aM. J. Savage.
i
ceste cuvinte la Metazoare*. La această afinuare ini opun
., ift 8tudiul genetic al sufletului, la marea ches- hotârlt. Ca nuni care am dat, cel dintâi, deiînițiea Metazoai’
Țrednd.antiugem cel din urma domeniu al supiirs- rolpr, și (iui opus aceste animale plaricelularc, al căror corp
i llo uneU1“r* |C.Uueste, într'o privință, citadela uedeatructibilă io alcătuit din țesături, Protozoarolor monocelulare, Inhizotjției. > sjijilor dualiste și mistice. Pontru-câ, cind ie vorba ni, Rizopode, ca unul care, afară de asta, ain arătat, cel din
" s tator°J j^tie capitalii, mai mult do cit in ori-ce altă tâi, deosebirea radicală țâre există în chipul de dezvoltare al
Je BC°aV no lingă interesul -curat filosofic, se adaogă iuteacestor donii grupe, ca toate -păturile germinătoare, simplu
țiTobiema, ■ P
(j’rBOan0|j carevoește, ou ori-ce preț, să-și vadă ale grapei dintăl, trebuie să declar, cu atit mai mult, cu îeu
f3sal
individuală garantată si după moarte. Această „su- privesc, Protozoare/e, ca tot atit da muritoare, in Înțelesul
"einTnecesitato a Mafiotului' ieste utit de puternică,.în cit fiziologic, se înțelege că și in cel psihologic, ca și metazeai â toate judecățile logică ale unei judecăți critice. Con- rele. In.asto două grupe, nici corpul, nicî sufletul nu ie ne
(4 ci11?*
ca lu cett mai maro parte diu oameni, neconștient, muritor.-. Celelalte etmclnzn greșite ale lui Weismann aint
■f‘lc.flt’po|olâlto. idei generale, -și chiar întreaga concepție a combătute de Moebius, care arată, cu dșejftate, că „toate e>r sînt fnnunto de dogma nemurirei personale. Și de ayeniraentelo lumeț sînt periouiceu, și că _nu există aici un
eroare teoretică se lega niște urmări practice a căror izvor din care ar fi putut să șî tragă obirș.iea niște indivizi
«**’atate ieste nemăsurat do mare... Voim să cercetăm, ușa organici nemuritori'.
din punct dc vedere critic, toateinfățoșerile acestei imNemurirea cozmleu și nemurirea personală —
* Inîil
^rtaote d?gme, să dovedim cu~.-că nu-i de admis, față de
Daca luăm cuvintul «le nemurire intr'an înțeles cu totul ge
’ Slo empirico ale biologiei moderne.
neral, și-l intiniein asupra întregei naturi cunoscute, Iei doI
AtBR18m
Tanatism. — Ca să avem un termen
bmdește o valoare științifică, apare, in cazul acesta, pentru
•ort potrivit, spre a desemna cele două atitudini opuse, in
filosofiea monistă, nu numai admisibil, ci chrăr cu total ficbeiliea nemurirei, vom numi, credința în.'„nemurirea perso- . reso și deslușit de sine. Pentru că teza nedestruCtibilităței
c U a cuiului-, Atanism, de la Atinios sau Atauatos: ne și-a vecînlcei durute, a tot ce există, se acordă perfect eu
muritor. Din potrivă, vom numi Tanatism, de la Tuna- legea noastră naturală cea mal supremă, alică cu legea sub
toj moarte, convingerea, cum că, ca moartea omului, se stanței Să luăm, inse, de o cam dită, la cercetare, „credința
stioo uu numai toate celelalte funcții fiziologice, vitale, ci îu nemurire"1, precum se înțelege de obiceiu, credința în ne
însu-și sufletul, ințelegind prin suflet suma funcțiilor murirea sufletului persana'. Să vedem, mai iutii, c un s’a for
1 cjdispare
și propagat această idee mistică, djialîstă, și să vedem,
| cerebrale, pe care dualismul psihic o privește ca o „esență- mat
«parte, neiltirnatâ de celelalte manifestări vitale ale corpu după «sta, cum i s’a propagat și contrarul, ideea monistă,
I
ideea
fanatismului, intemeeat empiric. Acelea vom deosebi
lui viețuitor.
i
Șî fiiui-că atingem «colea problema fiziologică a morței, două forme cu totul diferite : tnnathmul primitiv .și cel se{ î5 pna'uiu Iiitr’o lumină mii vie caracterul individual al aces condur. Io cel dintâi, lipsa dogmei asupra nemurirei Iesle un
fenomen original, ca la popoarele sălbatece. Tanatismul se
tei fenomen ul naturei organice. înțelegem prin „moarto14,
j locetireu definitivă a funcțiilor vitale, la individul organic, condat, din potrivă, ieste rezultatul tardiv al unei cunoștințl
a naturei, potrivite cu rațiunea, și există la popoarele cari
uri
din
care
categorie
ar
face
parte
acest
individ,_și
la
ori-I
tt grad de individualitate s’ar fi ridicat iei. Cind persoana au atins uu înalt grad de civilizație.
1
Tanatismul primitiv sau lipsa strămoșască a
Iii inuarc, omul ie moit : nu arc nimica de-a face dacă nu
ideel de nemurire. — In multe opere filosofice, mai cu
M moștenitori, sau du;i va fi dat naștere unor copii ai
câtor .urmași se vor părinda mai multe generați'. Zicem, în- samă teologice, cetim, până și astă zi, susținerea, cura-că
tfiidcvdr, îuțr’uii oare-care înțeles, cura-că „spiritul- oame- credința în nemurirea personală a sufletului omenesc ieste
de-o pildă într’o dinastic do suverani eminențl comună, la origină, tuturor oamenilor^ sun, cel puțin, tuturor
uo iutr’o familie de artiști de" talent? se perpetuează
„oamenilor cu rațiune-. Ceea ce-î falș. Dogma aceasta nu-1
o idee originali a rnțiuneî omeieștl, și nici o dată n'a fost
cursal mal multor generații. Tot ast-feliu zicem, cum-ci „suadmisă presto tot. In această privința Ieste un fapt impor
netulu femeilor
superioare uu,....
bupravietucfcte
în vwimii
copiii y.
și .a
îu nei
—
■ Avvuvntv ...
burii Inw
T\---- .•
’i
»
5
Mii lor. Dar, iu «ceste cazuri, îe totdeauna vorba de acele tant, astă zi cert, dar care nu n fost stabilit de cit în tim
fonouiduo
COIL
/juav
ureu/ime,
in virtutea
vicimua cărora,
imiuiu, ou vca
«noma..,. —
lj1jp|
eiC], uu
je ere
gitate, în
celulă purile din urmă, de cătră etnologica comparată, faptul că o
mulțime de popoare primitive, pe-o treaptă de cultură foarte
iț:i cor
^ gp
Crniatozoidul tatălui, o. raicrojcopică, ,i
desprinsă din
corp,
spermatozoidul
joia inatnei, transmite
diu intransmito coboritonlor anumite însușiri (lin
in rudimentari, au rot atit de puțină idee dfispra o nemurire, ca și
-||i "tyrile substanței. Persoanele, cari produc aceste celula se- despre unD-zeu. Putem cita, spre pildă, pe acei i\«rdda, din
Gevlan, peticei pitici primitivi, pe cari-i putem privi, înteme*Uil °> ca miile,
răiiiîu, cu toate astea, muritoare, și, o dată
iile, răinîu,
III In ?Ouftea. lor,
l“r. le
Io încetează atit activitatea lor
for psihică indivi- indu-ne pe Însemnatele cercetări ale fraților Sarasin, ca o răînășițâ
a celor întâi „oameni primitivi al Indici-. Putem cita,
și•! ori-co
uită fiiucțic
1 l5U
' ?l^
or**co altă
funcție fiziologică.
apoi, diferitele ramuri străvechi ale acelor Dravida, înrudiți
găsît, în
dini
~
xuuuziuumur.
in timpii
uuijr'i uni
i Urm"
nrm-Qnniril
'6u *.Pr
otozoarllor. ——— OS’nu
hu gtisn,
foarte
do-aproapo
cu Weddasli.și, în sfirșit, peScelongii indieni,
I m a. urni
ni„ ciiiiiicmi,
mai nu
niulțj
zoologi
eniinehți, intra
intre cari
cavi ca
cu osebire Weis—ti
v* ™
«-woivgi
Wn.causăsustir.
rioaiB,Cpn 8asns^e n,
0Pi,liea, că numai organizmele cele mai iufe- cum și cîte-va ramuri din negrii din Australia. De asemenea,
S
lC’ Pro
^tele
tuturi'
r<!^
s^e^a monocelulare, ur ii nemuritoare, în contral mai multo poponro primitive, de rusă amerieană, din inteno(h>), u O0!briaite animale și plante pluricelulare, al căror: rul Braziliei, iu partea superiuaiă a fluviulaî, uu cănesc ntci.
torp
'• «oiistituit dîn țeiuairl. In sprijinul iicostel ciudate> neniarire, nici zel. Această lipsă originală a credinței >u 1 -zeu
| ■ Păreri, L d rivocnt mal cu
a
ci cea
cea mai
mul mure
marei și în nemurire ieste un fapt dîn cele mal iuseinnale.
' l'orte di
111111 c“ samă argumentul, ca
firește să-l deosebim de lipsa secondară, a acelora și credinți,,
i Sexuali'1 r.otlato se reproduc aproape numai p in generație
S wunl’ l\fi? ^«tane'sau sporulâție. Corpul întreg al filnlipsă
dobîndită
de
cătră
omul
ajuns
la
un
înalt
grad
de
cir
“ *
'---"-—a «an sporulație. Corpul întreg al filnvilizuție, intirziat și cu truda, in urma unor cercetări lacuw
*
C-^ q| nocelularp
•DlUTâ RH
se subdîvide îu două sau in mai innlf*n
multe părți,,
în spiritul filosofici criți-e.
.
“«e, cari nu acecvși valoare. Fie-care din părțile aTanatisrhul secondai sau lipsa doDinaltu a
.... ” colnplecteazil pe urmă prin creștere, pilnă devin a .
idoeî do nemurire. - Contrar tauatismului primar, care
iHsa.șl r°' ,c* mărime si forlnă cu celula mamă. Dur, prin
a existat, fără firmă de indoeală, din începuturi, la coi mal
no,:«lufH7^eîUl dh’liriiinei, individual tatea organizmului inodintăl oameni s care a fost- pururea foarte răsptndit, lipsa
! ^hatea
niniic’tă : organizinul acesta își pierde atit
secondară a credinței In nemurire n'a apărut dc cit lîrztu.
Singur i i’'10^°K'că, cit șî cea morfologică..,
l'ea-I rodul matur al unei cugetări adinei, asupra vioței fii
c°ncepHeî ®r*noiiul individ, „indivizibil-, io doborîrea logică a
murței, prin urmare le rodul nnui cugetări lilosoiico curate,
UI Wcismann, Pentru-că, cuvintul acesta iu&amuă
p^utZfci !
I
�10
REVISTA IDEE!
REVISTA JDEEI
i-
ncatirnato. Ca atare,Ion nise arată^u prin secolul al \ 1-lea, cu vorbire, In omul primitiv, la acul ipotetic fa
înainte de Gristos, la o parte din filosofii nuturalișțl ionius al Asiei, după emu mi există nici la străbun°i Pr'rn!0c
nîenl, apoi la Intenieotoril veche! filosofii materialiste, la
pitecantropul și protllobatus, nici In coboritm-n a&1. h
Democrit și Empcdocle, ea și la Simomde și Epicur, ca șt
tualî, mai puțin perfecționați de dit lei, la. Weddff i?ftl acla Seneca și Pliniu, fiind dezvoltutĂ mai pe dophn du Lulan. la Seolungii din Indiu, cum și la aho p'OpOur„l U*n Ci/,
crcțiu. După căderea antioitâței clasice, cînd su propagă creș
cari trâcse depnrto Numai cu progresele rațiunoj
tinismul, Atanismul, ca unul diu cele mal însemnate ale luf
urma meditarilor mai adlncito asupra viețel și ia’05'<?,l,l ia
articole do credință, cuceri «upromiițien și tel, și, o anta cu
pra somnului șt visului, so dezvoltară, Iu diferita r ’
celelalte superstiții, cea pnvhoaro ia nemurirea personală
neștl, fără să aibă nimic afuce una cu altn, ideii»1? -on,e*
dobindi însemnătatea cea mal mare
asupra compoziției dualiste a organizinulai nostru M
In timpul înde uugatel nopți intelectuale, care fu evul
ferite cută c'uu conlucrat ca să dea naștere acestui ev°.
***•
mediu creștin, firește, rar ca vn-un cugetător îndrăzneț, sa
polîfiletlu : cultul străbunilor, iubirea aproapelu
se încnmenteze a-șl exprima vro o convingere, curo » ar ti aa viețui și dorința de-a prelungi vieața, nădejdea’iui?801
bătut de la ortodoxie. I’ild» lai Galileu, a lut Giordano
mai bună pe lumea cealaltă, nădejdea că cei buni vo
Bruno, și n altor filosofi independenți, can fură supuși Ia
plătiți, luară cel răi pedepsiți, și ultelo, și altele. Pdik P r“i'
tortunl, dațl rugului, de cătră urmașii lui Grist, băgă deș
comparată no-a făcut, în timpul dm urmă, 8 i ’cuno. , 8>«a
tul* spaimă în cei co ar fl fost ispitiți să se rostească liber.
mulțime de poeme de astea, referitoarei lu credință ^tci" u
Asta n’a putut fi din nou cu p itinț-i, du cit după cu Reforma
in cea mai mare parte, in legătură strinsv, cu foriiiM?Ca'b
și Kennșterua zdrobiră a tot puterniciei! popismuluî. Istorica
mai vechi ale credinței în D-zeu și cu rehgica in da i'6'*’
filosofici* moderne ne arată diferitele căi pe cari rațiunea oIn cea mai mare parte a religiilor moderne, Atanism / r l'
menească, ajunsă la maturitate, a oautat să scape du suporsni rins legat de teism, ioar cuncepțiea mistică, pe c!i Ost,!
tițiea nemurire!. Totu și, strîusa legătură care unește aceuștâ
fac cea mai mare parto dintre credincioși, deipre' D-mn*11
siiporstiție de dogma creștini, ii dă o atit du mare tărie,
personal-, le întinsă do lei și asupra „sufletului )yr 1( q l<,f
pftoă și in mediile protestante-, oaro-cum mai libere, In cît
tor-. Asta purcede mai cu samă din religica curo domi"^1"
păoă și cea ma! mare parte din liber-cugetătoril convinși,
asupra luiuol civilizate moderne, din creștinism. •
păstrează pentru Ici singuri chipul lor de a vedea, fără si
Credința creștini în nemurire. — După cani .
deo pe față ce-va. Rar se întimplă, ca, cîte-un om einiuent,
cu toții, dogma despre nemurirea sufletului a luat fli 101
izolat, să so-ncumeati a*și mărturisi pe față convingerea,
chiuie,
iu rdigiea creștină, forma precisă, exprimată in Te*
despre imposibilitatea pentru suflet de-a dăinui după moarte.
tico.ul iei de credință, ast-feliu : „Cred iu învierea inurtil^"
Asta nre loc, mal cu samă, în a doua jumătate a secolului
în
vieața
veclnică'*. Insu-și Gustos învie din mofțf, în »,
'
al XVllI-len, in Franța, cu Voltaire, Danton, Mirabeau, și
de Pașii, pentru a fi după asta, în veac „fiallul D-zeu c0*
cu. alții, apoi cu șefii materialismului din vreamea asta, Holrelo
sti
de-dreapta
Tatălui**, leatâ niște idei cari no au ii
bâch, Lamattrie. Convingerea asta te împărtășită și de spi
cut să pricepem o mulțime de tablouri și de legende. Tai
ritualul prieten al lui Voltaire, de cel mai maro prinț ui ca
așa, și omul, „va îuviea la ziua judecățu,- și-și Va primi
sei de Hohunzolcrn, „filosoful de la San-Souei**, 10I îasu și
răsplata ce i se va cuveni peutru vieața-i păminteascL in.
un inoni-tt. Ce nr zice Frederic cel Mare, acest tanatist și
ateist coronat, dacă ar putea să compare astă zî convinge treagă această concepție creștină ieste materialistă și BmIO’
pistică,
do la un capăt la altul. leu nu se ridică cu moli
rile I moniste cu cele ale urmașilor săf ?
de-asuprii ideilor grosolane pe cari mare parte din poponrclo
Printre medică, cugetători, convingerea cum-că o dată cu
inf-noarc,
inculte, și lo pot face asupra acestei chestii. Cummoartea omului încetează și existența sufletului Iul, convin
că „învierea morților** ieste cu neputință, știu toți cei țafi
gerea aceasta Ie foarte răspinditâ, do veacuri. Inse, și aceștia,
au
cit
de
puțină
cunoștință despre anatomie și despre fiziocele mai ndeseq, s’au ferit s'o afirme. Dc altminteri chiar In
veacul al XVIfl-lea, cunoașterea empirică a crierului iera încă logie. învierea lui Gristos, pc care milioane du creștini eredineioși
o
serbează
la fie care puști, io o curată poveste, cu
atit de imperfectă, in cit „sufletul-, asemenea unui locuitor
și „învierea mdrților1*, pe care se zice că Gristos ar ii Inmisterî-s, a putut să urineze B-șl duce existenț.i-i indepen
deplinit-o
de
mai
multe
ori. Pentru rațiunea pură, acest ar
dentă. Chcstîea existenței sufletului n’a fost po deplin lim
ticol mistic de credință ie tot atit de neadmisibil ca și îpopezită do cît prin ptogresile Uriașe f. cuta du biologic, in
teza
unei
„vieți
vecinicc**,
care-i ia legătură cu iei,
veacul din nnnr, mai cu saină în a dona lui jumătate. TeoVioața coa voclnlcu. — Închipuirile pe cari Biserici
riea.descendenței și teoriea celnlură, stubi ite pentru totdeauna,
creștină ni lo propoveduește, cu privire hi vieața cea veciniei
surprinzătoarele descoperiri ule oiitegenioi și ale fiziologiei
a suflelulnr nemuritor, după moartea trupeasca, slnt totalii
experimentale, și msi pro sus de toata minunatele progrese
de curat materialiste, ca și djgma Jnvierei inerților**, carc-1
ale anatomiei microscopice u crierului, au tot săpat treptat
toate temeliile Atanismului, așa că astă-zi rar ca un biolo- in legătură cu iea. Savage, in însemnata lui opejă : „Roii.;
giea cercetată Iu lumina doctrinei dnrvinistu-, face, cu pri*
gist versat in știința-! și.tut o dată sincer, rar să mai susțic
.vire
la astu, observațiea, foarte judicioasă, po caro aiu pus-o
nemurirea sufletului. Filosofii inoniști diu secolul al XlX-lea,
(
cn Strâuss, Fcuorbach, Buchncr, Spencer, și alții, silit cu
,ca motto .. Pentru a ne încredința și niuf bine de asta, iesle
toții TanatiștL
’
,de ajuns să cetim cu nepărtenire una din nenumăratele proAtaniemul și rellgioa. — Dogma nemuriral personale i diei, sau unul din discursurile atit do bogate de fruze frțtmonso și atit du gustate in timpurile din urmă, in cari sint
sn propagat utit de mult și u dobindit o însemnătate atit i
ntit de lăudate splendorile vioței veclnicc, bunul ce) mal suda mare numai in urina strinselor salo raporturi cu articolele
pretn al creștinilor, tcum și credința îu vieața aceasta, a
de credință alu creștinismului. Tot creștinismul i-acela care
fundament
al moralul.
..
a dat loc idoel greșite, destul de răspinditâ și a-zi, cum-că
Coeu-ce așteaptă pe pio.șiî credincioși spiritualiști în „Emu ,
credința în nemurire ar constitui nani din cele mai do căpe
sînt toate harurile viețel civilizate, cu toate rafinăriile W
tenie elemente alo ori-căwi religii pure. Ceea ce nu-i de loc
culturi înaintate, pe cind meteriuliștil atei vor fi vecluic
adevărat. Credința în nomuriruii sufletului lipsește un desăcăzniți înjehinurile iadului, de cătrâ „Părintele lor cel cu luims
virșife diu cea mai mure parte a celor mut înalte religii alo
iubitoare*.
Orientului. Credinți asta ieste necunoscută Budismului, care
Credința metafizică __
în nemurire
ca a.^’
ieste, și ustâ-zl, leligțea pe care o împărtășește 30 la sută
... .. .. —
din popubțJea pamintnlui Iea Ieste tot ntit de necunoscută, metanism,
pare că atanismul
metafizic,
precum și î“ ,n0
nisimil materialist,
care domnește
în creștinism
uiumaitiut
mciuiitlC,
prCCUfO
1
OU
J ț?
atit vechfci religii populare Chineze, cit și religiei reformate veduit cea nui mare parte din filosofii dualițțl Și«
de Confucius, care i-u luat mal tirziu local. Și, ceea ce Io ar. înfățișa
formă du
crudință
mai pură
și și
.... — o...............
parto
din filosofii
duahșțl
ar ’ înfățișa- o ’formă
de credință. mai pură și mnî inai •
și mai înseninat încă, credința asta i>ste necunoscută chiar —
’
religiei primitive și pure a evreilor. Nici in cele cinci cărți
mai de samă, din cei cc-au contribuit a îutemoou ocest
ule lui Moise, nici in scrierile anterioare Noului-Tustamont,
iiiscu fo Platon. Iei propovădui. încă din secolul al
'
scrise mai îuaiino do exilul din Babilon, nu se gâsOște aceasta
dinainte do Gristos, acest complect dii'.iltsm, dintre s
dogmă a unei nemuriri individuale, după in -arte.
corp, cure a devenit apoi, îu credința creștină, unu
jj
ticolelc cele maî de căpetenie în teorie, și cele ma j
- Cum B’a format credința în nemurire. — Ideoa
urmări practice.
, i , ... nfn)nmisbch, cum-că sufletul omului supravlețuc-ște după moarte,
Trupul îesto muritor, material, fizic: sufletul ic
dQPă asta vecinie, urc desigur o origină poritor,
nomaterinl,
metafizic.
Trupul
și
sufletul
ju.fivi*
irfiietlca. Ideca asta nu există la primul om, înzestrat negreșit
înzestrat negreșit
vftrășiro numai vremelniceșto, mimai cît ține, vie ț
I -----U
vrem 0o c0 platon admite o vieață țcclircă a snfleautonom, ntit înainte cit și după această
!
I Sile^19 ’m'corp ommiete. Și, după ce părftHOic acest corp,
, ‘ ,r0 i(dr,‘11 . Cauto nltwl do locuit, care aâ fie cît mal pi>• ele
lor Silfide10 tiranilor cnmplîțT, trec în corpurile
i trid‘ t orbilor, te»r cel° n,c muncitorilor virtuoși, îu corupil"r Vi im-lor și furnicilor, și așa mai departe.
'urile 01 iKirj(. ' cită naivitate ieste în aceste teorii despre
1
cu,)1î|‘1 ochii orl-cul. O cercetare mal udincită ne urată
siiil^’s0->! astea nn s" l>ot în1!,ăca n’cI
cum cu cuno;/i^Tihologice, mult m n certe. pe cari le dtltorim nnatihțt’lo l'.s iiA[o|Ogiei moderne, po cari le datorim histologieT
wm'e* ?1 jcf Dacă le notăm aice, Ie pontru-că, cu toată ab-
1
a iiiitoge" j
I
■
| l
||
a
1
;
I
j
j
|
|
i
|
I
I
j
I
i
,
î
I
un avut con m|ll )nnre jnr|urjre asujira
surdit"*^ țârei. pontru-elî, pe do-o parte, de teoriea snfleb<l'r.|cInL<„1ieiiinft, se
teoriea mistică n Neoplntonicie" pjtriinse în creștinism. De alta parte, această teorine J”aî tîrziQ’ unuI dl" Stllpiî Cei nilli de caP°tenio
spiritualiste. ,Jdeea“ plntunicianft, su prefăcu în
si
noțiunea de substanță a sufletului, ce-i drept tot
mctaflrică și de cu neputință do priceput, dar caro
luî-id uno-orî o înfațoșaro fizică
flVnfl'etul-9ubstanțtî-. — Goncepțîea sufletului ca „subitău Ieste 1» mtilțf psihologi, prea puțin lămurită. Cînd se
s I Mie îu înțelesul ideal și abstract, ca o „ființă nematelâ- do-o speță cn totul deosebită, cînd în înțf leșul concret,
^IPI cînd, în sfirșit, ca un ce încă nedeslușit, eterogen,
rt rine de ambele stări. Dacă ne oprim la noțiunea monistâ
!»ubstanței, pe curo vom lua-o de cea mal simplă buză, pe
Hre ne v°n>
întreaga noastră filosofic, energica și maitriea ne apar ca unite în chip nedespărțit Așa-că.în cazul
acesta, avem d: deosebit, în „sufletul-substanță11, energieapsilicâ propriu zisă, senzație, reprezentație, voliținne, energie,
iiiiearn cure ne ie cunoscută, și materlea fizică, prin a căreea
mijlocire numai întăea se poate produce, adică plazma viepjit-iure.
La iinimalele superioare, ..matenea-sufletu ie, așa dar, alflițnltă dintr’o, parte a sistemului nervos, iear la animalele
inferioare și la plantele, lipsite de sistemul nervos, dintr’o
parte u corpului lor plurictlular. Ln protîstelo monocelulare,
^nateriea-suflet** Ie alcătuită dintr’o parte n corpului lor celolnr. Ajungem ast-feint ia organele sufletului, și trebuie nea|ir.ft să admitem, ceca-< -i și firește, cum-că aceste organe
vateriile iile sufletului ■ n absolut necesare pontru actîriuti’u psihică. Cît $c a ling--chiar despre suflet, Iei ieste actu.vl,
Itl Ieste suma funcțiil e -.ale fiziologice.
Concepțiea specifică a sufletului substanță Iea cu totul nn
alt înțeles la filosofii duahști, ca i i admit existența „Sufletnl' nemuritor iesle, noaparur. material, cu toate astea diusul Ie
înrhibi .și cu iotul deo'obit de corpul vizibil, în caro hîdăilitște. Imnzibilitatea sufletului ieste ast-feliu privită ca unul
oiit atributele cale cele imii de căpetenie. Unii, prin urmare,
■Jsarriănâ sufletul cu eterni, crezind că ie, ca șl acesta, o mă
line cu desăvîrșiro mobilă, din cele mai subtile și mai ușoare,
SW, ți mai nimerit, un agent imponderabil, caro circulă peste
printre celulele ponderabile ale organizimilul viețuitor.
| 'Mțll, din potrivă, asamăna sufletul cu vîntul, atribuindu-i,
■“t-folifi, o stare gazoasă. Asămâuarea asta, făcută mai întâi
8 popoarele primitive, i-aceea care adus mal tirzin Iu c >n8|’t,pa dualistă, ajunsă atit de generalii. Gind omul inoure,
‘ tsTi r^,n^no un 1°? fură vieață, dir sufletu-î, uemuritor,
” Bnfl' Z',oru' cu cea l'*u ur<»ă suflare4.
Ifiir Ot^'OtOr’ — Asemănarea sufletului omenesc cu oierul
di11<''ca “'fid calitativ de aceea și natură, a huit in timpurile
ub> ou'
/orm‘‘mn» concretă, mulțămit> progreselor uri tșfr
<'iiUqj'Ăicc‘
^ootricităței, pentru-câ astea ne-au făcut să
;jan • l'',n enorgica eterului, dliidu ne pr.n us‘a oare-cari no^^^“P^nnterei materiale, a, acestei snbstunțe cu umple
import' f “r&
,nă opresc acoloa, asupra acestei chestii
• ’ Ula’ lnu^i v°iă observa numa , îu două cuvinte,
^ivir ■1J'u*ezî' u,,ul suflet-eter a devenit, la urma urinei, cu
suilț>t câr° n6adrn’s*b>lJl. Un „suflet eterat, adică o substnnță^da/ca
°r k asvlnănitoare eu eterul fi ic, și caro ar cirMtonji) ?n “COsltt< P>in părțile ponderabile ule plnzmei vieH'riucu
u "lolcculelur cerebrale, n’nr li de loc în stare su
«ari
fa
l’s'Moâ individualii. Nici concepțiile mistico
ciflil, j„-. 'vnt’ .««upru acestei chestii, obiectul
unor vii UiadisUUIUllUI
tll,is'nuluî m
locul secolului trecut, nici încercările Neovim°dern, de-a stabili o b'gătnnl între mistica „forță
uuuj
11
itcrnl fiz,c’maî nlOTI‘fi
2î de n fi combătute.
Suflotul-aor. — O concepție mult mai răsploditâ, «o
S h
.as'*y
.° con8,derttle ■‘Pane:concep* care
ațribue substanței suflet o natură gazoasă. Din tea mai aninca vechime s'a nslmânat rasnfl jrea omenească cu suflarea
vintnlul ; aniîndonă fura, la început, privite cu identice si
tura aonuinite cu-acelaș uunie.
Anomos și Psyche, Ia Greci. Anima și Spirifus, la Romani
'lenumesc In început cuflirea vîntulol De aici aceste denu
miri lurâ aplicate, pe urmii, la răsuflarea omului. Mal tîrziu
această „răsuflare vie“, fu identificată cn „forța vitula“ si’
in cele din urmii, fu privită ca chiar esența sufletului, sau,
intrun înțeles maî restrins, cn esența munifestârei salo celei
mul înalte, ca „spirit-.
Do «colea. închipuirea făuri în urmă concepțiea mistică a
spiritelor individuale, fantoma, „Spirite-. Acestea aînt con
cepute chiar și astl-zl, tu cele niaî multe cazuri, cu niște
„tuliți cu formă aeriană1*, înzestrate cu toate astea cu toate
fnncf/ile fiziologice ale unui organizm. [nunele cercuri, spi
ritiste celebre, spiritele sint și fotografiate..
Sufletele lichide șl sufletele solide. — Fizica exP^f’jnentală a ajuns, in cei din urmă zece ani ai .secolului
r . .}^’’®n»’8fl fuci a trece toate corpurile gazoasa în stare
nclndâ, și chiar, cele mal multe, iu starea de agregat solid.
1 entru asta nu'fia novoe da altă nimica de cit de niște apa
rate date. cari să comprime gazunie, puternic, Sub o presiune
considerabilă ți la o temperatură coooritâ de tot. Nu numai
nele elemente ai-iloagu cu aerul, ca oxigenul, hidrogenul,
azotul, au putut trece, cu chipul acesta, din starea gazoasă in
stare lichidă, dar chiar și nlte gazuri compuse, ca acidul car
bonic, și chiar amestecuri de gaze, ca aerul atmosferic. Cu
chipul acesta, aceste corpuri invizibile, devin vizibile pentru toți,
și-i cu putință, în oapj-care măsură, să fie chiar „pipăite cu
mina“. Cu această schimbare de densitate, s’a spulberat
nimbul mistic care învâluca odinioară, in opintea curenta,
natura gaturilor, cari Ierau privite ca niște corpuri invizibile, '
cari prod ccau, cu toate astea, efecte vizibile. Dacă substanța
suflet, ar fi, într’adevăr, după cum •> mulțime de învățațî o
mai socot și astă-zî, do ace;a și natură cu gazările, ar trebui
să fim In stare, iiitrebuințind o presiune puternică și o tem
peratură coborîtă do tot, s’u închidem intr’nn flacon, sub eticheta de lichidul nemurire!, fluidum ammae immortale Și urmind cu răcirea si cu condcnzarea, mai departe, ar trebui
să ’njungem a preface sufletul lichid, chiar in stare solida,
„neauâ de suflet-, Până acum fns-j experiența nu'a ajuns iaca
până aico.
Nemurirea sufletului animal. — Dacă atanismul ar
fi adevărat, dacă într’adevăr „sufletul** omului ar trcb.i 6â
(lilîntiească in veac, nr trebui sa admitem cu totul acelaș lucru
cit s'atinge do sufletul animalelor superioare, cel puțin al
Mamiferelor celor mnî apropiate do om, ca Maimuțele, ciuli.
Puntrn-că omul nn se deo ebește de astea pnutr'un nou soiu
de funcție psihica specială, care nu i ar aparținea do cit luij
ci numai priutr’un grad superior de activitate psihică, numai
prin luai marea i crfecționare a stadiului de evoluție la care
a ajuns. Ceea-ce le mai cu osebire mai perfecționat Înmulți
oameni, negreșit nu la toți, ic conștiința, facultatea de a asocicd ideile, cugetarea și judecata sau rațiunea. De altmin
trelea, deosebirea nu-i tocmai atit du mure, pre cit am crede,
în toate privințele, ci mult mai mică de cit deosebirea co
respunzătoare între sufletele animalelor superioare și cel al
aninmlolor inferioare, sau chiar do cit deosebirea dintru treapta
cea mai înaltă .și cea mul joasă a sufletului omenesc. Așa
dar, dacă se acorda acestuea o „nemurire personală**, aseme
nea nemurire trebuie să se acorde și sufletului animalelor
superioare.
■
»
Convingerea despre nemurirea indiriiha’â a animalelor, o
întiluim, du iilt-feîiii, precum 1 era .și firește, la o mulțime d j
popoare, antice și moderne- Și chiar astă-zî, ica-i susținută
do o mulțime de cugetători, cari revmdeoă pentru sine o „vieață
veciniei**, și cari posedă și o cunoștință empirică foarte «dincită a viețel psihice a animalelor. Am cunoscut uu bătrin
inspector si-vic, care, văduv ș' fără copii, a trăit, mai baie
de treizeci do ani, cu torni singur, intr'o splendidă pădure din
Prusia orientală. Iei n’a avat relații do cit cu cițl-vu servi
tori, cu cari n’a schimbat do cit cariatele neapărate, și cu o
ceată numeroasă de cin! de tot soiul, cu cari 3 trăit in cea
mai mare comunitate sufletească. După mal mulți ani, de <*dntațio și de dresare, aceri lin observator și prieten ui Ma
turei, a știut să pătrundă ntit de adine in sufletul individaa
al OînUor sui, în’ cit Icra iot atit du pătruns de nemurire
�12
HEVfSTA IDEEI
REVISTA IDEEI
lor personali ca și da nemurirea aa proprie. Și unii, din cei mnf
inteligenți din chil săi, 1 se păreau, în urma uueî comparații
nopărtenitoare, ajunși la un stadiu psihic mult mai înalt do cît
acel al bâtrinei și idioatcl sale servitoare, san de cit al necîoplituluf și tîmpltului său servitor. OrI-co observator nepărti
nitor, care va studien, mai mnlțl ani, vieațapsiliica conștientă
și inteligentă a oînilor superiori, care va urmări cu luare aminte procesul fiziologic al cugefArel lorr pi judecățeJt al ca*
ționamentului lor, vu?trebui să recunoască ca acești ciuf pot
revindeca „nemurirea- tot cu atîta drept ca și omul.
Dovezile în,favoarea Atanismulul. — M.tivelo car»
se invoacă dc două mh do ani în favoarea nemuri rel sufle
tului și cari 60 pun înainte și astă-.zi, purced, in maro parte,
nu din străduitei! do a cunoaște adevărul, ci mai mult din
așa zisa „trebuință a suflatului, adică din închipuire și.dinjinvontie. Ga să vorbim ca Kant, nemurirea sufletului nu-i uu
obiect de cunoștință a rațiunal pure, ci un „postulat al ra
țiune! practico" Dar acest postulat, cu și „trebuințele sufle
tului, alo educațiuuei morale, și cele ce se mai țin (o îel,
trebuie să se lese cu desăvîrșire de-o parte, .dacă voim cu adevârnt, fără do ulei un gînd preconceput, să ajungem la
cunoștința curată a adevărului. Pontru-ca adevărul nu poate
fi descoperit nici ouni fără ajutorai unor judecăți logico și
clnro, întomoeate empiricește pe rațiunea pură. Așa-că putem
să zicem și despre Atanism, ceea-ce-ain zis despre toism: aniîndouă aceste concepții nu-s altă co-va dc cit obiectul unei
plăzmuiri mistice, unei „credinți" transcendentale, nu al știin
ței, care se baznză pe rațiune.
Dacă vom cerceta po rind toate argumentele cari s’au pus
înainte in favoarea credinței în nemurire, vom vedea câ nici
unul nu î cu adevărat științific, nici unul care sase pontă îm
păca cu noțiunile clare, dobîndite, du cîte-va zeci de aui
încoace, de psihologie» fiziologică și teoriea ev’luț'eî. Argu
mentul teologic, după care un creator personal ar fi pus în
om un suflat nemuritor, conceput colo mai adesea ca o parto
diji proprlu-î suflec Dumnezeesc, ieste un curat mit. Argu
mentul cozmologic, după caro „ordinea morală a lamei" ar
cero o voclnică durată a sufletului omenesc, »e o dogmă care
uu so sprijină po nimic. Argumentai teleologic, după caro
„menirea supremă" n omului ar cero o dezvoltare deplină,
pe ceea lame, a sufletului său atît dc nedesăvîrșit- în timpul
viețui pâmînteștî, se întomnează pe-un antropism greșit. Argumimtul moral, după caro infriuările, dorințele neîmplinite,
din timpul viețeî pămînteștî# vor trebui siî fie îndeplinite pb
coca lume de'o „dreptato distributivă", Io o dorință pioasă,
Inse nimic mai mult. Argumentul etnologic, după care credința
în nemurire, ca și acea in D zeu, ar fi un adevăr inăscut,
comun tuturor oamenilor, ie un curat neadevăr. Argumentul
ontologic, după caro sufletul, „substanța simplă, nematerială
și nediviribilă", nu s’ar putea să dispară o dată cu moartea,
se înterneeaz® pc o concepție cu total greșită a fenomenelor
psihico: io o greșnlă spiritualistă. Ponto aceste „argumente
aduse în favoarea atanismuluî", ca și altele de acelaș felin,
sîut ruginite do tot. lele au fost combătute definitiv, de cătră
critica științifică a sfîrșituluf de» secol trecut.
Dovezi în contra Atanismulul —Față de argumentele
citate, toato de neudmis, în favoarea numarirei sufletului, cată,
față do îualta însemnătate a acestei chestii, să rezumăm, acolea, pe scurt, și argumentelo științifice, bino înteiuoeate,
contrare unei asemenea credinți. Argumentul fiziologic, no arată cum-că sufletul omenesc, ca și cel al animalelor superioare,
nu-î o substanță nomateriulă, ncatirnafu, ci un cuvînt, un
- termen colectiv, ce denumește o sumă, o totalitate de funcții
cerebrale. Aceste funcții sînt condiționate, ca și toate cele
lalte funcții vitale, dc procesări fizice și chimice, și, prin
itrmare, sj'nt supuse, și iele, legeî substanțe'. Argumentul
histologic, se sprijină pe structura microscopică atit do com
plicată a crierului, și nu indică să căutăm in celulele gunglionare
ale acestuea adevăratele „organe elementare iile sufletului".'
Argumentul experimental, no <la convingerea că diferitele funcții
ale sufietjluî sînt legate de linumito părți, dc anumite teritorii
alo crierului, și nu-s do loc cu putință fără ca aceste teri
torii na fie îa stare normală. Dacă aceste teritorii sînt nimi
cite, funcție# ce aținui do iele, dispare o dată cu iele. Aceasta
lege are vigoare, în deosebi, pentru „organele engetărei4',
singurele instrumente aau unelte centrale ale„vieței spiritului ’.
Argumentul patologic, complectează pe cel fiziologic. Gînd
anumite regiuni cerebrale, ca centrul vorbirel, ca sfera anuitivă, ca sfera vizuală, sînt distruse de boală, lucrarea aces
tor regiuni nu so mai îndeplinește, vorbirea, auzul, vederea, .
pier. Matura îndeplinește aief experiența fiziologicii cea mai
hotărîtoare. Argumentul ontogenetic, no puno dintri
oohî faptele individuale alo evoluției suflotulm VnA ati»Qb
în sufletul copilului, diferitele facultăți ho dezvolta'1’ c<1’n
treptat. Aceste fa-ulțățî ajung la deplina lor , l <* țr<>Pfait'
adolescent, și își dau roadele, la adult. La bMrînct atu k
o regresiune treptată a crierului, corespunzătoare cn a"10
xesconții senilă a crierului. Argumentul filogenetidc&ene«
pe paleontologie, pe anatomica comparată și pe’ J
crierului. Comploctindu-se una pe alta, aceste știinf- ț B1B(l
uite no dau încredințarea cum-oă crierul omului «i * ntru*
și fuuețlea lui, sufletul, s'a dezvoltat treptat, cu nonn*"^*?'1
cepfud do la acel al Mamiferelor, și, adîncindu-nf ^7’ in‘
parte, chiar de la cel al vertebratelor inferioare.
mn
Iluzii ataniete. — Cercetările de mai sus, 'Cnri
tea sA fi-' complectate cil o mulțime de alto rezultatF <Pn'
ale științei de a-zi, dovedesc absoluta iieadintiibiHt » ci
vech-i dogme asupra nemurire» sufletului. Aceasta n
“
ponto, în; secolul acesta, face obiectul unui studiu Htifini^'
serios, ci numai obiectul cra<//7j/e/trnnsccdentule. Cfitic ' '
țiunci pure- a dovedit înse, cum că «coastă ore linti ța *
care so face otita caz, privită la lumina zilei. țe o cu’nts
superstiție, ca și cred nțn, de care se lungă colo mai adeiw
Jntr’uu D-zeu personal4. Cu toate «stea, încă si asti-H
milioane de „credincioși1', nu numai din clasele de Îq8 â|1
poporul (ură cultură, ci chiar din mediile colo mai iu’ab?
privesc această superstiție ca bunul lor cel mai scump, ca w'
mai prețioasă corn -ară4 a lor. Așa-că-î de nevoo de a"n?
trunde lutru cit-va mai adine in coreul de idei, de careV.
ceasta superstiție se l-agă, și, presupunind-o adevărata gj
supunem unei cercetări critice valoarea iei reală. Critica'ne.
pârtenitoare, va descoperi, în cazul acesta, cum-eâ'neclarii
valoare se intomeeuză iu marejmrte po închipuire, pe l)pița
unei judecăți limpezi și u unei cugetări consecvente. Rniun.
țarea definitivă la aceste iluzii atamstice, nu numai ci n'ar
li pentru omenire o pierdere dureroasă, după cum am cei
unii adîncâ si unii cinstită convingere, iea ar alcătui un cijllj
neprețuit, pozitiv. Trebuința sufletului omenesc se ahpujU
de credința in nemurire, mai cu samă dm două motive:
întâi, nădejdea intri o vteațâ mai bună, pe ceea lum \ ți-al
doilea, nădejdea dc-a no vedea din nou, acolo, prietenii,
pe toți ce ni-au fost scumpi, pe cari moartea ni i-a răpit
de pe pămiut. Cit se atinge do speranța dintâi, iea purcede
dintr’un sentiment firesc de răsplată, legitim ce Io dreptul
din punct do vedere subiectiv, dar, din punct de vedere 0'
biectiv, fără de nici o bază. Voim să fim despăgubiți pentru
nenumăratele decepții, pentru încercările, pentru experiențele
triste alo acestei vieți pămîutești, fără să fim îndreptățiți
pentru asta prin nici o perspectivii reală, prin nici o garan
ție. Reclamăm durata nemărginită a unei vieți vccînice, incuri
nu voim să simțim do cit bucurii și plăceri, nici o neplăcere,
nici o durere. Chipul în care cea mai maro parte din oameni
își îiifâțoșazâ această „prea fericită vieață de po cealaltă'
lutne" iestu din cele îmi uimitoare, cu atîta mai uimitoare
cu cit, după chipul acesta, „sufletul nematerial", s’>ir buoara
de niște desfătări cum nu se poate mai materiale. Fautazie#
fie-căruiicredincios, își plăzmuește această fericire nestrâniul-tî,
potrivit cu dorințcle-i personale, Indianul din America,al
cărui atunism ni l'a descris în culori atit de vii, Sdiilier.
în a su „tînguiro funebră4, speră să găsască, în Ralul lai,
cele ioni frumoase locuri de vîuut, pline de bivoli și urși.Es
chimosul so așteaptă să vadă acolea întinsuri de gbiuța,
poleite de soare, cu o înălțime grozavă de urși albi, de loiu
și do alte animale polare Rlîndnl Smgalcz, concepe Ritul s
după minunata insulă purndizică Ceylon, cu grădinele și P“‘
durile sale splendide, admițlud,. se înțelege, în sme-ȘI,
va găsi, într’insul, orez și curry, nuci de cocoț și alte roa ,
din belșug, Arabul mahomedan le încredințat că Ram
•
va fi acoperit du grădini umbroase, pline do flori, m
vor .șopti, pretutindeni, izvoare răcoroase, și ’D,.carc'Imn jC
cui fetele cele mai frumoase. Pescarul catolic, din Mi ’ ț
așteaptă să aibă, zilnic, o mulțime nenumărată din c
prețioși pești, din celejmaî bune macaroane, C_UI11J jcaț8
tare vvcînică, pentru tonte păcatele, pe cari, chiar
veclnică, nr putea sâ le suvîrșeaseă zilnic.. Crcșțtliu .
. nn
dul Europei speră o catedrală gotică, a cărei
n_2diipoatâ fi măsurată și în care să răsune „laude vecin
ut.
lui oștilor’1. In scurt, fio-care credincios, așteaptă, 1
mei, du la vieața vcciuică, ca iea su fie o prcl»’>g
0JîțI«S
a existenței sale, individuale, pămîutești, să ne ins
eu mult- „mul revăzută, și mui sporită4 a
caTrebuia înc-o dată, să Cițcotn să ieasii In iveitia, •,
j '
.1 (j0 materialism^ po care-l îiifâțoșâzâ Zlfa- <tate și de adaptam, In cari trobneau *£ evolueze,- fdtaf, pe
-tcrol nl,.8.„0SC atît do strins legat cu dogma nbsnrdă a .de-o parte, aleșii favorizați ei'i darie prea ferlclțil neviuovațî,
I
cr0^ Liirt’r ’ Precum nu arată miilo de pinze alo maeș- ]lear pe de alta, tot atît de fatal, bieții nefericiți, ca si de
! ^nri6^1 'II '
corpurile înviate’', cu sufletele lor, „născute ■vie niște vinovuțl păcătoși.
1 ”, lor celflbn’ "' nreumbln, sus, în ceruri, întocmai și nici
0 comparație critică, intre nenumăratele și variatele, fan
I Un >,01l“’ 8°5ii această vale do ticăloșii pămintești. lele văd
tasticele tablouri, plăzmuite de mii do.ani, după popoare și
i
nâ'ut,lt’ , nrliii lor, fi nud glasul cu urechile lor, ii ciută
religii, do credința în nemurire, ne întătftșaz^jina din cele
; P b zo'1»
Cu cura și cu gîtlejul lor. fn scurt, loculmai ciudate priveliști. Una din celo mai interesante descrieri;
' fmnuri
B.T ni Raiului creștinesc sînt tot niște ființă duble,
a acestei priveliști, doscriero care dovedește cercetări tiepte
i
orii 'of” V/ntr un corp și un suflet, sînt tot în atăptnirea tdla numeroase izvoare, ne-a fost dată do cătră Ad, Svoboda,
ilcAtmte
COrpuluI pămintesc, ca șî vechii noștri prein însemnatele sule lucrări : „Aiurările sufletului* și „For- .
t<ÎS in Wâlhalo, în locuința lui Odiu, ca și, „ueinuri- inele credinței*. Bar ori-clt de absurdă ni s’ar pâre» cea mai
mergAtor>,. 9i -arabi din plăcutele grădini alo Raiului lui
marc parte din miturile-credinței, ori-cit dc-n ne-acord cu toata
| tor'1*' tUi?lcași acei somi-zei și eroi, al Greciei antice, din progrușolc științei moderne, astea joacă,și asță-zl, un rol numai
Ț
j,fa"oiu )1 lfl masa lui Zsas, cari se desfătau cu ambrozie și
puțin important, ieară ca „postulat al rațiune! praoticeJ. în
L Qi.WP1 1
deplinesc cea ninl maro îuriurire nsuprn concepției ce-și fțc
cn l’cOt;!r'mi a'ar zugrăvi de minunat această „vieață vecinică"
indivizii despre vieață și despre destinul popoarelor.
Ori-clt i
c0|e din urmă iea trebuie să ajungă cu totul
Filosofici idealistă și spiritualistă de ă-zl, va admite^-ce-I ~
jiu lv‘lu> „. cjnj t0 gmdoști c'ar fi totul pentru vecie...
drept, cum-că formele astea materialiste ale credinței în ne
plicticoas -. ne_ntrerUpt, această veciniei existență indivi- murire nu jnai pot fi susținute, și că fele trebuie să facă loc
SA-U nr?r:tuj profund al Jidovului rătăcitor, nefericitul Ahnsideei purificate a unei esențe nemateriale a sufletului, unei
dnală-cari-șL-cautâ odihna in van, ar trebuită ne lumineze
idei platoniciene sau unei substanțe trunscedcntale. Dar convcraHrtgalerei unei asemenea „vieți vecinico". Cel mai bun
cepțiea naturalistă idealistă din zilele noastre nu poate să
îSapra
pUt0.i să dorim, după o vieață îndeplinită bine,
admită de loc asemenea noțiuni eterate. Iele nu împacă nici
'aCfa , ain făcut tot cc-nin putut mai bine, în cea mal detrebuința de.cauzalitate a mințel noastre, nici dorințele su
'°iT conștiință io pacea vecînică n mormlntului-i Dă-ie,
fletului nostru. Adunînd tot ce progresul antropologiei, al
I -Ertt odihna cea de veci.
psihologiei și al cozmologiel modeme a limpezit, cu privire
Ori câ persoană instruită, cu judecată, care cunoaște sisla Atanism, ajungem la această concluzie precisă: „Credința
mui cronologic al geologiei, și caro a cugetat la lungul șir îu nemurirea sufletului omenesc Ie o dogmă, tn opunere totală
imllioanolor de ani, pe care-l numără istorica organică a
cu cele mnf certe date cxperijnentale nle științei moderne*.
1 intului va trebui să măr turtească, dacă judecata-i va fi
Ernest Haeckel.
Erienîtoare, cum-că cugetarea banală a „vîcțef vecinicc",
In. Romînește, de Gr. Goilav.
departe de a ti, chiar pentru cel mai bun om, o mingîere duînbă Ie mai curînd o cumplită amenințare. Pentru a tâgăVtemenea lucru, trebuie ca cine-va să fie lipsit do-o ju
O DOBORÎRE
decată limpede. cum
dc-° cugetaT0 consecventă,
Col mai de samă, mui legitim motiv, pe care-l invoacă
Atanismul, ieste nădejdea de-a ne vedea, în „vieața vecînică"
.La o adunare de cîțî-va, adică chiar de mulțî,
'din nou, prietenii, pe toți ce ne-au fost scumpi, și de cari,
‘
o goariă nemiloasă, ne-a despărțit prea de timpuriu, acelea
dc prea mulți încă, .și prîcepuți, se strecoară
po pimîot. Inse și fericirea asta, la care ne-așțeaptâm, dacă
pc scări șiruri, șiruri de tineret, grăbit și vioiu.
voia privi lucrorile mai de-apruapo, ni se va areta ca deȘi ori-cit ai fi fost de aproape de priveliște^
I _ SBrtfi. Și, în tot cazul, ar fi cu totul tulburată de perspec
simplul urcuș și coborîș ți se părea că-1 vezi
tiva do u da, tot o dată, <U ochii, și sus, cu atitea puțin
în perspectivă, atît icra de clar și de atrăgă
*
timpatice persoane și chiar cu vrăjmașii' cei mai odioși cari
nc-«u amfirit vieața pe paniint. Lăsam de-o parte că legătu tor... Dacă pe dreapta porneau cel cc urcau, pe
stingă se forma un contra curent din cel ce
rile de fa.nilio ar fi un alt izvor do o mulțime de greutăți.
coborau. Și cind credeai că s’a stabilit o miș^
Jlulțl bărbați nr renunța desigur la toate splendorile Raiului,
care perfectă, a acestor doua curente, atunci
dacă ar avea încredințarea că s’ar afla într’insul, vecinie, ală
turi de „scumpa lor jumătate11, de soacra lor. Ie tot ast-feliu,
o mică învălmășală iți lua ochii și curentele
iQdoelnic, că regelui Eunc al VlII-lea, al Engliterei, i-nr plă
se-ncurcau. Trezindu-te, vedeai că dreapta și
cea si so afle vecinie între colo șase femei ale lui, Și tot
stingă și-au schimbat locul. lear așteptînd re
atit do îfidoclnic Ieste pentru regele Poloniei, August col
petarea regiile! de mișcare, zăreai, din cind în
tare, curo a iubit o sută do femei și a avut 352 de copii.
cind, unul" doi, desprinși din gloată și stînd
Acesta, ca unul caro a fost în strinse legături cu papa, „viciral lui D-zeu1’, ar trebui să locuească im Rain, cu toate pe loc. Socoteai, dintr'o dată, că sint zăpăciți
de vîrtej, dar nu: îeî iuțind mina, au zărit un
greșalcle lui, cu toate ruzboacle-i aventuroase, nebune, cari
prieten și poate au de schimbat un cuvînt...
au costat vieața a mal bine do o sută do inii de Saxoni.
, crecidincioi», La mijloc, pe planul dintre cele două, laturi
Alte mari greutăți îi mai așteaptă’ pe atuniștit
CD priviro la punctul de-u se ști,
ți:, do lu c*3 stadiu al evoluției je Scară, stă unul, cam dc mult. Apucat acolo,
Individuale va începe sufletul a-șl trăi „vieuța sa
. veolnica" ?
nu mai poate scăpa,
.................
--L~ nici in
nici
iiitr’o parte,
firi mm născuți își vor dezvolta iei oare sufletul în ceriu,
sus, nici în jos, și se mulțumește a întinde doar
Prinți In „aceea-și luptă pentru traiu4, care formează, prinmina, cind unuea care se urca, cind unuea care
trnn tratament atîta do aspru, pe om, pe jămîiit? Tinărul
,
a.» riuse coboară... Pe cel ceprivește il
|
l'hn du talent, care cade, jertfa omorului
în
,1,n
r'’jo*u, își va dezvolta îel, oare, in W.ilhala,
WuIIh.:», darurile bogate, rîsul, nepricepind rostul acestei mim tuni
■ • -: de ani
voitoare, dc-arîndul pentru toți.
eaphcate, alo spiritului său ? Uncheașul,• gîrbov
aui ?i
.
'
in«U i n CoPfi!‘r’e>
care, îu puterea vrîstei a împlut lnIn lungul sir al celor ce urcă, se ivește o
rai! r z8°’uotal isprăvilor lui, trâi-va vecinie ca uncheaș fata, însoțită dc-un tinăr. Și de și merg pe nnd,
tarii i1 Ori 80 vn întoarce cuin-va înapoi la o stare de inase
vede bine cum-că merg împreună. Cam., a8« . .c nnterioară Dacă sufletele nemuritoare vor trebui
nroape de locul celui cu mina bine-voitoare, tata
ți ■tu‘eutcâ, în Olimp, întinerite și ca ființi perfecte, farmecul
o tea înainte, însoțitorul iei fiind oprit de-un
I
T,f°res.ul Porsonal/tâței vor fi cu totul pierdute pentru iele,
nel n,,?1’1. 0 ll0admisibil he pare aslă-zi, lu lumina rațiu- prieten. Acesta, nalt, chipos, arc țața prevUzută de-o barbă numai în Vîrlul bărbiei, cec a
țirei
ra’tu^ antropistic al judecâțeî do-apoî, al duspftr«ă
°r oinoucști în două mari grâuiozl, din cari una
cc-i dă înfățișarea unul punct de-ntrebare. lei
Haiulm P° c°l° destinate pentru bucuriile vocinice alo
întreabă, mai intăî cu ochii, niște ochi, nici
ladnlle"rk P0 cele osindite la chinurile de veci
verzi, nici albaștri, nici mari, nici miei, eu
fl -pariu?1!*
as*ft
părten unui D-zou personal care ar
orbitele săpate adine, tară să he băgați in fun
I
'«bire < “lo, lubirei“. Cu tonte astea, Părintele acesta, nnmat
dul cnpului,întreabă cine-i iea. însoțitorul tetei,
» 'acela, care n „creat", singur îel, condițiile de erodi-
-
I
�14
I,.
REVISTA IDEE!
un văi\condus, în toate ale sale, pe vremeaceea, castaniu, pururea zimbitorî, te-neurcn
de principii înaintate, pe baza cărora jși con nu știaî dacă aî a face cu un copil Oi-“
ducea și ruda, între bărbați, acolo sus, îî spune, om... Îmbrăcata, ori-cînd, domolit ’8î ’ Cu un
bucuros, căutînd tot o dată a șterge tendința nu găsa'î pe iea nimic prea îngriji HlCOnM
intrebărei, și observînd, că fatai-î dmtr aî loi\.. aruncat: îera parcă chintesența neceHifii^ie
Că toți trei sint oameni de isprava, dacă na gustului. In tot, avea ce-va deosebit n ♦ $-a
observat cetitorul, apoi știe și spune cine i-a tură de nobleță, dc gingășie, pe care’D2 ,•
cunoscut maî de-aproape... Le eelc petrecute, cercă să o acopere prin apucături inAd CR*’ifata na dat nici o atenție, și nici n a băgat de simple... Traiul și-l făcuse la niște rude.
samă nimic, fie din apatie, precum ar zice unu, in mijlocul bîelșuguluî și liniște! unnr Tate.
’
r °bice.
fie că vărul și prietenii îî erau prea obicinuițî. iurî patriarhale.
Trece un an. La aceea-șl adunare, fata se po
...Incotr‘o?Ic întrebarea ce-îmaî răinînpmenește cu tînărul chipos, cui se
in su" flet.fațâ dc răul, pe care în loc să-l domni Su*
flet, mereu, să-î spue cine-î îel și că i-î cunos timpul, îl ațîță maî tare, maî tare
cii
cută. Bine, cugetă îea, și ie cu mintea cu totul cind, deși două sînt principiile viețeî .Cotr°>
departe de data cind făcuse cunoștință eu îea. servarea individuală și-a speței, nu le c°n’
Se cunosc de aicî înainte... Trece încă un an, satisface, nu numaî pe-amîndouă, dar ni »°Bte
și nu-și da bîeata fată samă, nici că .frecven una de astă dată?... Dintr’un început, p0Cl P®
tarea de cătră tînăr a locurilor pe unde se iea să se oțetească pentru una, căci ’ socor*80
ducea îea și a drumurilor pe unde trecea, o greșit, eum-eă venind a doua, întăea trehn
avea pe dînsa ca țintă. Ceî maî pricepuțî, va stăvilită. Și acum se vedea sfâșiată de an ‘
să zică, că iera cam prostuță, ori că nu simțea două, una cerînd tot maî multă forță î?’
pentru omul ăsta nimic, din ce se chiamă dra dind tot maî puțină. Și va să vie timpul,’ ci i
goste. leu voin spune doar, că, de o cam dată, prima nu-î va maî fi îngăduită, chiar dacă f(,
i'ata nici n'avea gind de dragoste... Maî trece fele îcî ar putea s’o răzbată... Ce-Î de făcut ît
un an, in care timp vorbesc des, se imprieti- repetă dînsaeu disperare. Unde-Î drumul âd«
nesc chiar, îșî împărtășesc cugetările, princi vărat, pe care credea că-1 descoperise, si
piile, atinginci, puțin cîte puțin, multe chestii, care pornise cu-atîta rîvnă să-l pîetruească?
chiar din cele maî intime. Dintre amîndoî, nu Atunci...îmuncca, pentru
x
,vut
că îșî zicea,------muncind
îera nici unul să trimbițeze că nu se vaîmpe- vom cere, ca îngădueala dată bărbaților dc
de u
rechea nici o dată. Fie-eare îșî aștepta vre- concepe, fără a hrăni, să aibă o precumpi
...
precumpănite
mea. Dar, vorbind, îea spunea, foarte sin- pentru noi : să ne fie îngăduit a putea hi'*
hrăni
cer și lămurit, c-o dată măritată, hotă rit tre- ceea ce-am procreat. . Și cu ce
cc 1L.L
furie ./i-uv
și-ar ufi
bueasă-ntrerupă ocupațiea ce avea... Prietenul, smuls și principii, și tot, numaî să
îă poată
nnntli găsi
părea a înțelege deplin ce spunea îea și îî și ținta planurilor iei din trecut,, •'
’
care r
îera nșcesprijinea părerea... Cind înțelegerea îe prea ^:*«*«»
*
.....
/•»
sitatea-î de-acum. O, dacă i-ar fi venit ajutodeplină, inse, nu trebuie oare să-țî fie tea rul din partea celuî ce se lăudase atît, că i-1
mă ? Clipa de acalmie să prevestească oare o va da, cum și-ar ii împăcat de ușor și sperauliniște continuă ?... Fata-1 iubea acum. Băia țelc, cum și-ar fi păstrat și sănătatea, și cum
tul, maî priceput la vorbă și maî bogat in pla ar fi dus la capăt rostul \ iețeî.
nuri, mai destoinic pentru’izbîndă, se și ginCu trudă se găsesc de toate... Și mijlocul
dea cu grabă la asigurarea unuî modest traiu, cel maî bun de găsit, îc de-a scăpa de urmări...
ca împlinire a planurilor lor... Putea să fie a- A putut să-i scape pe toii, numaî pe dînsanu:
trăgător pentru amîndoî...
Asemenea încercări se plătesc cu anî diu vicațîi.
La capătul celuî din urmă an, inse, nenoro cu sănătatea toată.
cirea stătea la pîndă. In chip misterios, și cum
...Prăpădită, incapabilă de ee-va,ajunsăo umnimeni n’a priceput, de cit cînd făptui s'a aretat ca o revelație divină, și pentru care, ti-_ bră a făptureî și gîndurilor îeî de maî înainte,
bLiicî"
’
n
nebuniea*i liniștită, n’a rămas in capul Iei, cu
nărul povestire! mele dac-ar putea vorl
menesc aceea-'î înfățișare de tinerețe, și în dosul ochiar fi un martor de neprețuit, se pomenesc
procreatori... Nimic mai simplu, maî înțeles, l°r zimbitorî, așezați acum intre niște propfele de vine groase și mișcătoare, de cit-un
șt maî expus la judecata de defăimare,.
' singur plan : In ce se găsește maî multă otravă,
nitoare, a lumeî, ca rezultatul prieten •’ P
care
îei
^are ar
chipul, cel maî fără suferințe și
tre acești doî oameni, prietenie pe
maî sigur, dc a muri.
IXA.
singuri o socoteau de altă natură.
Cine ispășește acuma vina? M’aș gîndi să în
treb, care a fost cel maî vinovat ? Dar n’o să
pot răspunde, nici îeu, și n’o să poată nicî
cetitorul, pentru că cel din urmă nu poate patrunde cutele adîncî ale pevestireî mele, iear
cel dintâi îe neputincios a reda cele ce știe,
Decă, să pornim pe drumul bătătorit dc toțî
și sa zicem ca îea... Și acum să vorbim puțin
și de fată. Mică de statură, cu trupul nu prea
«upE ayea atîta cadență și energie în mers, că
ți-ai fi ziș: trebuie să fiece-va în capul ce poartă
pe-umeri, și pe data ițî urcai privirea spre cap.
O fața, carcea i-ar sămăna multe din mulțime,
de un oval perfect, cu nicî o trăsătură frumoasă,
dar cu nici una urîtă, și cu o caracteristică expresie de tinerețe. Ochii, colorați, ca și păru-î,
REVISTA IDEE1
•
|
;
:1
.'
'
:
'
B
I
I
I
!
i
1
1
I
Ș
|
1I
|I
’
i
i1
|
t
PR CAT F
fRIST Ș1 SINGUR IE CALL
-------— Văzutu-l'ați? Iei are inf ițoșarca Ptirartț
tristă, covirșitor de tristă. Pâru-i negtn,
qrijit, ii curge, nedeopotrivă de lung,
timple. Barba-i lunga, negricioasei P.rlIl, .:((j
loc, pe de margini roșcat i, iî cade, mc
'
pe piept. Oclii-i, două găuri negre, A■
a
pare ca n'au putut nici o dată s i pung'' tje.
lui, palidă și slabi, păstrează P111’11,^}, dasâ
pasare ciudatn. Gura-i, cind se dese t
• 0
să se vada niște dinți știrbi. Are.^pu
infâțosare atît de tristă, de-o
doare. O pălărie, care a fost odtnioa
tdict ci ctmciip
I
I
I
I
\
;
i
j
15
mi cu bordurile largi, îi stă pleoștită tristareile o mulțime nenumărată dc veacuri.
.KtUă iiaina i, cea strimtă, i-i lucietă de pur- Le ochi adinei și negri, ochi cari nu cătase
ne caP‘ incultămintea-1, spartă și descusută, i Poak- la nimeni, de ani, de cine știe citi ani.
tâtărj'‘„â din bălți. Văzutn-l’ați? Are Infățo- (imul s apropie de mine, de mine iii care
udei
rt fost in toata vremea trist: trist vedea un prieten, alt om, in care vedea un .
siVe,a ima dc a se fi născut, trist că tr.îește, /rate, un frate compătimitor, frate prieten.
1 ll-fi nu moare. Vozntu-rali? Trece pe u- 6 apropie de mine. Si, făr-a-ml întinde, eu
trist „si cum na ar fi. Merge prin lume, ca toate astea, mina, lăsă să-i leasă din gură
W1, C i ’âr fi singur. Pașii soi nan nici o tintă.
,— leu sint Nenorocirea, frate. leu sint cel
siCl‘tn l'ati? Iei parc o anomalie in mijlocul singur, pururea singur. Sint cel ce-a fost
^tlalti- Și Pare câ~^ cl'1 samd CJ locul snu pururea singur, pururea singur care va ți.
c'fn mulțimea de trecători. Merge pururea In mine sa grămădit suma spăhnintătoare
11 , r- in hainele lui strimte, cari-î acopere a tuturor întristărilor, a întristărilor din
slll{J!,!lsi slabul corp. Vâziitu-Vați ? Cine să veacurile trecute, din vrîstele-ncheeate. leu
l^are nefericitul acesta ?
sint cel ce cuprinde in sine toată tristeță uCine s i fie oare omul acesta, care merge niversală, întristarea de toate. Sint cel ce-a
Z fără prieteni, fără de cainarazi, f>râ ni- fost pururi nenorocit, lovit de-o nenorocire,
cu care si schimbe o vorbă? Ce vieatâ covirșitoare, de-o nenorocire fără sfirșit. leii
Țrebule S-l li.fMț Șvața-r. vieața Iul, ca «i sint rezultanta tuturor veacurilor cari strigă
ir ți putut sa-și țaca mec o data macar un mizerie^ Sint cel ce cuprinde in sine, in sine
Ul!ueteii, pe cine-va cu care să poat > vorbi, singur, toată nenorocirea. Frate, frate, mă
nat! eă-r spuc cugetările, cui si-i împartă- găsești trist,-tu nuj găsești nenorocit. Sint Ne
norocirea, așci-J, nenorocirea care s’abate
tiscă necazurile sale.
■
Omul acesta? Nimeni nu va putea să o asupra tuturora, asupra a tot. Nenorocirea
anue, nimeni, pentru-c i nimenea mi-l cunoaște, fără-nceput, nenorocirea universală.
Acolea se opri, după care urmă:
nimeni nu i-a vorbit vre-o dată prietenește,
— Spune, acuma, maî vrei să-mi fii priete
f ră-ndoeală, făr -ndoealâ. Iei merge înainte,
nul
mieii, tot vrei să maî urmezi Nenorocirea,
firă să cate la cei de cari se atinge in treacăt.
_ Văzutu-l'ați? Iei merge învăluit in cuge vrei si mergi al durea de mine, ca un frate?
tările lui, pururi ascunse. Merge fără să spue Nu știi ce triști va a-țtfi vieața, nu știi prin
ce zbuciumuri avea-vei, frate, a trece, dacă
nici o dată ce gind hrănește.
— Văzutu-l’ați, sărmanul, mergtnd, firă să voești mereu a fi tovarășul mieii. Spune, mai
se oprească nici o .dată cu cine-va, țară să fie vrei ?
Vorbea c’o voce năspritu, năsprită, c'o voce
oprit de nimeni? Cine-t omul acesta ? Omul
acesta care merge, așa, singurel, prin mul care nu vorbise poate ci nici o dată. Și tot
țime, singur, cu cugetările lui, singur cu tris ce spunea iera plin de tristeță, de o nemăr
teța lui, cu tristeța-i covirșitoare, cu tristeța-i ginit i tristeță. Nici o dată n’aș fi crezut sâfie atîta tristețâ-ntrun om.
mohorită, fatală.
— Vieața-ți va fi triști, dacă vrei, frate.
— Cine iești tu, tu, care iești așa singur,
I-ntinseî mina. Iei mă privi, mă privi țintă,
pururea singur, in mijlocul celorlalți? Cine
cu
o privire nedefinitr, cu o privire nemăr
le/ftl tu, tu, care iești pururi atît de trist,
ginita
de tristeță. Dar fața i se schimba de
de-o tristeță care te sfâșie, sfâșietoare pentru
trecătorii cari trec pe-alâturea de tine, pen o dată. Nu maî iera pasivitatea tristă de-otru trecătorii cari se uită la tine, cu toții, cari dinioară. Ochii ii străluceau in fundul orbi
se ilTtj la tine uimiți, intrist tor de uimiți, telor lor, o lecută de sînge îi rumeni umerii
cuprinși de tristeță și iei ? Cine iești tu, tu obrazului, îeșiți'. îmi luă mina, stringindumi-o vm
cu. putere.
care nu vrei m'car să te uiți la compătimi- «*»-<.•
k..
rea ce te urmărește cu ochii,' tu, care parcă
— Am găsit pe cine-va, in sfirșit, cărui să
fie frică de rzfi.rc.
mine, câr.uea
nu vezi de loc uimirea celor [cari cată la nu-i: fiz
nn nu
i-î i-i frică să
tine?
‘
fie prietenul miea. Am găsit un om
^... vrednic
fi f
frate
— Aș vrea, aș vrea să știu cine iești tu, pe de a-mi~
J’ : un frate,
' nn tovarăș, cu care
nu
voiti
mai
fi
singur.
Vin,
vin
camarade,
și
care [poate nu te cunoaște nimeni, care nu nu voiti mai )
si ții cunoscut ele nimeni. Aș vrea haideți.
Și, apucinda-mă
de braț, picioarele-i o tuy te cunosc, să cunosc ce gîndeștî, cind mergi ;.ră
-T tare. Mergind
maî
așa, alăturea de iei,
ifV^.l Prin mulțime, fără să obosești cind- țiră mai
iL.'v'r.'■LSoi sâ-mi dau samă de cugetarea, îl
e’ simții tresărind. Și-mi zise :
— liae i zeu sint Nenorocirea, frate, sint și
c'o* ț\.sdirea ta, de pricina intristărei tale
Revolta. Revolta împotriva a tot, împotriva
nia7IVrf°ar?'
z’o/ sn'^ vorbesc, ca să nu a tot ce există. Și fiind-câ acuma nu mai
cei * -Mita de singur, ca să-ți
vorbească
te petreci
din sint singur, frate trebuie să lucrăm, să lulurn^/'l/i cive-ua, ca să nu te petreci din
nn-it
Iiuiireoiit
ovorb
.
ca (dmeiii s i nii-li fi adresat o
vorb u
i. crărn să nu mai fie nenorocire, ca nenorofiii urietenul tău, prie- cireașă picară. Fiind-câ am găsit un om care
ii i^red^ri încredere cutează să-mi fie tovarăș trebuie să combaca să-ti twt lecui întris- tem. trebuie să combatem tot ce face nenovu poc sn-u suim vorbe alin doare, rocirea. Pe combatere dar, pe combaterâct
pot
să-ți
spun
vorbe aHimtoare,
lZbe de niih. Spâne s !uii^c'iiu^icști
tu? ’ tuturor prejudecăților cari ne incutiișază
cine-vaiei, cine-va frații, pe combaterea tnturor l^r' ^ e“"
îera un nrietmi nn nrietcn cărui leagu pe ceilalți oameni. Ah, stai uuița, sia
'”‘îban 8“’'z sZ’"e 'PrMeta' tristfta înăbușită, ruința cea
de-atiția ani. Omul cută la prie- bun.
starumța'
;
bun, stăruința
i».. acesta. Si ce nririr^ ce nrivire sti'ă- va uf
ajuta
---- -la -întronarea
- - țenmrei umicrsau.,
Aflătoare, privire ce-ai fi zis pătrunsă de-ii- stăruința care va face sa se
sc scoale și ceilalți
1
�16
REVISTA IDEEt
oamcnf stăruința care na zdrobi lanțurile
sul) cari aceștia sint curbați, de cari sint în
cătușați, lanțurile cari-l doboară fără cru
țare. In sfirșit, tristeța va să-mt pleavă. Pri. beșfo. frate, privește-tj opera. Privește-mă,
privește pe cel care adiniparea icra plin de
o covîrșitoarc tristeță. II maî cunoști, mai
cunoști tu pe cel care fiisese pururea sin (jur?
Spune, îl mai cunoști ?
Dînsal icra cu totul schimbat: ochii ii li
căreau de-o scintcere de fericire, de-o sclnteerc derevoltă, de-o scinteere fulgerătoare.
— Iești pururea cu mine, tu, frate?
I-am răspuns:
— Mat mult de cit ori-eînd, camarade.
E. Trebac.
VIRTUTE...
REVISTA IDEEI
î)acă ne-am putea închipui cîtă impuți-,,
ascunde societatea noastră, în adîncitnele
masca celor maî pudice aparențe, sub mase
i
daismuluT, catolicismului sau creștinismului i?'
jq06. No. LII. 2.
București, Strada Epurilor, 10.
și-a protestantismului, am fi ispitiți, în jnJ /' ar
bunelor moravuri, să regretăm păgînismu]
cel puțin nu iera ipocrit, să regretăm maho^
iîiSSSHMBA ROMÎNEASCĂ
adoptă un oare-care jargon. Departe de a mă
tismul, care știu să legitimeze principiul, că me*
formaliza pentru asta și de-a-mî sări țandăra
trebuie fără doar ascultat, de îndată ce pUsi“
p purist In limba romlnă, și Încă veche, poate de romln, Teu aș vedea, maî degrabă, în asta,
lui ni se manifestează în simțuri. Instituțiile $1?* '
x'âl do zis ce-va, ou privire la colo întixnplate... considerațiea aparte, instinctuală; care se dă
gile noastre au presupus în principiu imposibilei’
limbei romînești, care ie rezervată pentru ă0Un VECHII! PRIETEN..
Iele au ridicat altar peste altar, pe terenul rel*
tacerile mai grave, pentru lucrurile mai seri
. ifntiea începută
în țară, privitoare la oase. Intru cit poate să fie vorba de lucruri
AHtațiea
începui
giei naturale. Și-s pline de amenințări Impotriv'
care, în
, —
dn romînească,
romîneasca, agitație
*«»•—
... Capitală, serioase, .și de afaceri mai grave, la cel ce-o
celei mal mici înfrîngeri a regulelor pU(joare}a
limD . chiar
j.jyar proporții dramatice, sc
se știe. Mo- duc, mereu, într’un huzur. Intru cit clasa sta"hiat
JUCĂRIEA URIAȘILOR
Dacă ar fi înse vorba, ca, cît s’atinge de delic*
",Uftt
agitațiea asta, precum •pînitoare ieste capabilă de-așa ce-va. Și așa
ll
.
1
din
care
a
pornit
agitațma
tele de natura aceasta, cea dintăî pleatră să <j
d'T .mm tuturora, Te că o parte din clasa stă- privind lucrul, se vede lesne că exagerăm un
Castelul Niedeckle cunoscut. tn-*deobște in arunce o mină curată, care să nu fie spurcat!
Ici'n,to-irc întrebuințază în jocurile și în inti- motiv, pe care amorul nostru propriu,’ rău
poveștile din Alsacia. Dar înălțimea pe care de cele maî dezgustătoare abateri de la regula
să nu zicem
:... - în -marghiolirile
.... — Tei, ințelefe, ne-a împiedicat de-a .vedea cît de slab,
fusese castelul uriașilor, cu vremea, s'a dis așa zicînd îngerească a instituțiilor noastre, ade
limbă străină, în locul limbei con- cît de șubred motiv de agitație, ieste.
mal mul‘străbune.
o
trus. Locurile au devenit goale, pustii, și, sea n'ar exista nici un mijloc ca să s’aplice legile lor,
De unde, amorul propriu
A cultiva limba romîneasca, se înțelege că
dacă mai întrebi astă-zl-de uriași, nule mai
S£l,l'aîn™'t°r“. jignit,
unde proteș- ie un lucru frumos, în înțeles că ie și nece
Căznindu-ne a amăgi priceperea copiilor noș
", de
de unde
dai de urmă.
violențe,
chiar în sar, și util. Pentru noi unii^ Te chiar un auxi
rri
cari
degenerează
in
viuicn^,
tri
șl
vrînd
a
le
ținea
imaginațiea
în
ignoranță,
O dată, fata uriașului ieși din castel, po««...a acelei in- liar, pentru a infiltra în mintea vorbitorilor
măceluri crunte, grație mai cu samă
menindu-se , dinaintea portei. Jucindu-se, ca să nu-șl dee samă de senzațiile ce-î mistnescunei aceleea-șî limbi,; pentru a le merge de-a
Lrvenirî nedibace, din partea forței publice,
]
dinsa cobori coasta nălțimel, pană de vale, nor îl silim a se tortura prin minciună, a se is
, te capul, dreptul la inima lor, ideile mîntuitoare, cari
"l
re
8
e
știe
cît
de
lesne
îșî
prăpădești
ne-astimpărată să vadă ce so fi petrecind tovi prin abuz, a se-njosi prin practici nesăbuite,
isi prăpădește măsura... Chestiea, aagitațiea ne frămîntă pe noi. Dar, cultivarea aceasta,
pe-acolea. Din ciți-va repezi pașii tea stră a se îndobitoci prin rușine, cedînd unei trebuv.
s.:ra care ie
Te vnrhn
vorba nrp
are nnrp
oare n
o rntin
rațiune sufi- precum o înțelegem noi, nu-i numai o chestie
despre
bătu pădurea din față, și ajunse pănă lingă ințî tot atît de neapărate ca a bea și-a minca,
eientri, prin sine, motivul iei Te oare destul superficială, do formă, ci tot atita, de nu mal
«Haslach», țara oamenilor.
cînd, printr’un simplu cuvînt, vițiul acesta s’ar
de ’binecuvîntat.
binecuvîntat, ca să se asocieze la dinsa mult, dacă nu mai curînd, o chestie de fond...
de
Aici, orașele și satele și timpurile sămă- preface într'o virtute nobilă, care i-ar fate vred
toată suflarea romîneasca, la care se face apel? Siliți-vă voi și puneți, in operele voastre, sinate, înfățoșa ochilor fetei o lume nouă. Cum nici de părinții lor. Ce voițî să ajungă sănătatea
întrebarea
aceasta, 7pentru-că
ie în tară liți-vă și puneți suflet și inimă, erudiție, cugePunem î..
‘ ’
*
privea dinsa, cătină in jos, spre picioare, cea mai frumoasă, cea mal frumoasă .inteligența,
igă categorie de inși, ea
nu zicem tare adincă, artă desăvirșită, viețuitoare, se
o întreagă
„ să
-----------------zărește un țăran, carele-șl ara țarina. Mica
eniar
mucuuu utu=,u,
li fi payat
păvLit ca «a
chiar o "întreagă
clasă, uutu
care .ar
să înțelege dacă maî întăî le aveți, și dacă nu
caricatură se îiwirtea, încoace și-ncolo, cu care Te deturnată as t-Cel iu din calea iei naturală,
fie distrasă de la idealul iei maî înalt, pentru veți putea aduce, prin asta, ca să vă guste
desăvirșire ciudat, îear plugul alb și luciu din calea pe care D-zeu, prin glasul vijeliilor sale,
a
fi
aruncată
în
mișcări
poate
că
efemere
—--------- și limba, să se împătimească de îea, clasa stăsticlea in soare.
împinge pe orî-ce ființă omenească, cărei ia zis:
fără
Tară nici un rost... Problema cea mai
maî de samă pinitoare, sau acea parte din clasa stupmitoare,
((.Uite cejucărie minunată)), strigă atuncea creșteți și vă-nmulțiți ? Ce ar ajunge și cel mai
avremei, care se pune, tot cu atîta tărie, chiar pe care, cum m am rostit mai sus, huzurul o
fata. «Am s‘o ieu cu mine acasă». Și pe dată puternic copil, al cărui stomac 1'ațT forța să se
—--r....*., Teste insuficiența^;;inunn.
«i j_
in *țara
noastră,
mijloace împiedică de a gusta, în mod serios, ori-ce
se plecă in genunchi, întinse batista cu-ndă- consume pe sine, silindu-1 să postească.
lor
de traiu, de care sufăr cei mai mulțî, din limbă, veți aduce ca să \ ă guste limbă, și nu
minare, adună totul ce se mișca acolo, si
Pentru funcțieâ sexuală, hrana îe copulârea,
cel ce conviețuesc la o lalta cu noi... Intru cît s'o guste ci chiar s'o și învețe, chiar pe linii
puse tot amestecul acesta, in batistă, gră schimbul elementelor ce trebuie să concureze, să
i s’ar dezlega oare problema aceasta, dacă din străini, cari vor ii geloși, cum sînt streinii
madă. Apoi, in cite-va sprintene salturi,
Tee
parte
la
procreare,
produsuj
digestiei
gene,
i cel preocupați anume cu dezlegarea Tei, ar fi conștiincioși, cel puțin unii, să nu pieardă ni
cum fac copiii, se întoarse inapoi la castel,
ratoare. In această intimă sau apropiată unire,
atrași, o parte, în lupta care are de scop de mic din frumusețele și din nuanțele, cum și
alergind iute la tatăl său:
| a constrînge elita romîneasca, de a vorbi ro- din fondul ici. Fenomenul acesta, chiar pen
«Tată, tată, uite ce jucărie minunată. N’am cît de trecătoare ar fi, cele două existențe se
' mînește ? Intru cît s’ar dezlega problema a- tru limba cea romînească, s’a întimplat. Invo
căzut nici o dată asemenea ciudățenie pe complectează, se combină, se asimilează, șî nu
• ceasta, în mod fundamental, chiar cînd elita,
noștn,, < cări aii preferit să spu’e, bine, în
inălțimele noastre». Bătrinul se așeză la mai alcătuesc de cit una. \ îeața ie în amîndou
.Ară să recurgă la idiome străine,
:
zicem, ar vorbi romînește?
limba lor, fa:
masă, și după ce?șl bău vinul răcoritor, se ■ atuncea, ori cît de departe ar li unul de alto,
Firește că ar fi un motiv suficient, îndrep- cari n’au putut avea, pentru dinșii, adîncimea
uită la copila-l, cu drag, întrebind-o: «Ce-al cele două corpuri, în între acte. Sinuciderea, pr n
și
mlădierea
limbei natale, cari au preferit să
j W deplin, de paralelă luptă, dacă ar veni
adus tu,* de se zbate-n batistă? Văd că nu practici nesăbuite, sau destrăbălarea, prinj abua u
i Cltle*va și ar împiedica mulțimea romînească, spue bine, în limba lor, ce știeau, au săvirșit
mal poți de mare bucurie, desfă o dată să
noastră,
i y împiedica romînimca, în total sau în parte, și această minune. Și cred că nu poate fi o
vădce-l». Fata, desfăcu grăbit ) batista, scoase zuri, îeată ce parte hărăzește societatea cari ne
ae a-șl vorbi limba Tei. Ar fi aice un caz de satisfacere, o măgulire mai mare, Chiar pen
eu băgare de samă, dintr’insa, pe țăran, atît de inocentă și cuvioasă, copiilor cu
de care, noi
un caz de silnicie care ar avea de tru un amor■ propriu național,a se
plugul și perechea de. boi. Și, după ce ă- canonim atîta pănă ce-î vedem mari.
face, dacă
fect de a reducfî mijloacele de conServare ale unu, mărturisim,
n am înțelege
Dacă voiți să reformați tinereța și vaduVI j'
șeza totul, cu rindueală.pe masă, începu a
a se face
| jnel întregi categorii de inși, și împotriva că- nu in mod absolut, n am înțelege
mțeli
relbrmați-vă maî întăî ideile ipocrite de
bate.* din palme, a sări și-a striga,
Bătrinul, deveni de-o dată foarte serios, tate, reformați-vă fanatismul formalist, re
' inii î?mî,niî din țările subjugate, ca și stră- atîta caz.
Firește,
nu
ne
trece
prin
minte
de
loc, de*a
dădu din cap și zise: «Ce-al făcut? Asta nu-l ți-vă neghioabele principii de demnitate« co
să îi, ln^r 0 categorie cu iei, au tot motivul
arunca defăimarea și hula, după cum sa fă
idență
jucărie. S'o duci numai de cit la loc, de tațî natura maî mult de cît vechea
tnlnp« r I*1 tară« inse, în școală, graiul rocut dintr’o parte, și după cum se putea, poate*
unde-al luat-o. Țăranul nu-l jucărie. Ce ti-a și datina veche, secondați șl nu impie ,ca paintrp °
dnste, în contractele ce au loc
și nu iera neapărat să se facă, de-a arunca
trecut prin minte... Fugi degrabă, și, fără
tendo °a?len^ în dezlegarea diferitelor dife- defăimarea și hula, asupra celor ce-au început
siunile sfinte. Cine luptă împotriva nature,
nici o vorbă, să-mi îndeplinești pe dată po
altă ii'JLx enî nu îe silit să se slujască de*o agitarea pentru cultivarea, ce4 drept* a bietei
întîrzîc
să
fie
zdrobit.
îear
cine
vrea
sa
runca. Dacă n’ar fi țăranul, tu ii'al mal atea tn? - a^a ca din nedibăciea de-a o puaSu,
pine. Și,leară-și, să mal știi, că uriașii virtuos de c‘t natura, Ie pururea pe ca
Atuneînui 8ă‘?î prăpădească vre-un interes*
REVISTA IDEEI
isj trag tulpina tot din măduva țărănească: vie cel ma» mare nelegiuit, le destul, P cunie,..
ca in8 ceiiiîlT pasă mie, și nu ce-mi pasa mie
UIÎ AN, 10 NUMEBE, 5 LEI
țăranul nu-i jucărie, ferit-a Șfintul.
ivirea .unul prilej ( o dată cu furiea-i
I dacă o J?arte‘ ce-nii pasă mie ca rdmînime
Abonamentele se triolet prin mandiii I
1 Ca?i inua8^
oamenii să zic că de romînL
'După A, Chamlsso, de Cioranu I. Const
I Pnele mi'.ca 8aj?î acopere jena de d juca în
TnWutiTde'Ârte
Bui^KrdlTioElîsă^
‘
D-lui P. Mușoiu, 10, Strada Epuriloi* —fitfoiifRjtt.
n
I ecască
distracțiile lor, și ca să-și po
Abonamentele se aohltă hotarit înaintai
rticurile ce și le spun în intimitate,
■
�18
-
hkviăTA ibEEi
imvisTA iDEfii
și canonitei, de cătră toți, și schilodite! limbi
romineștî. Pentru-cft, Ift agitarea aceasta, au
luat parte, in mod aproape spontan, persona
lități mal mult sau mal puțin dezinteresate,
unele dacă nu pe deplin conștiente, în tot ca
zul de o întreagă bună credință. In simpatica
manifestată, pentru graiul romînesc, persona
litățile astea și-au manifestat simpatica și pen
tru mulțimea pătimitoarc, pentru mulțimea
cca mal exploatată, pentru mulțimea ce su
fere, reprezentanta cea mal directă a acestui
grai fi romînesc. Și nu ne trece dc loc prin
minte, dc-a arunca defăimarea și hula asupra
nimărul, chiar dacă unii sub pretextul de cul
tivarea iimbei naționale, ar urmări alte sco
puri, ar urmări gheliruri sau privilegii națio
nale. Pentru-că, dacă punem în adevărata lu
mină chestiea Iimbei, și arătăm cazul ce tre
buie să se facă de lea, ori-ee alt scop le afară și cămine descoperit, și nu mai are la
bază îdeea mistica, care ar fi putut să fasci
neze, să buimăcească unele minți, și care ar
fi putut să atragă la o acțiune, la o mișcare
streină și alte elemente de cit pe cele intere
sate... La urma urmei, nu prin defăimări și
prin hulă, se dezleagă, acuma, unele probleme
vitale, cari, ori-cît ar fi de rău și de superficial
și perfid poate puse, au totu-șî un substrat ex
plicabil, un substrat obiectiv și adînc ; anta
gonismul care există între pătura domnitoare
și, cel puțin, între unele elemente ce se apro
pie de lea...
In rezumat, conoluziea noastră ar fi, cum-că
degeaba ne-am alarma de degenerarea Iimbei
romînești, și ne-am formaliza de desconside
rarea Iei. Limba, la urma urmei, fiind un fapt
antropologic, legat de constituțiea noastră,
n’avem de ce să ne temem, nici de degene
rarea, nici de peirea, după cum nu avem a ne
teme nici de evoluțiea Iei. Se înțelege că, ca
deziderat, rămîne a o cultiva, sau, mai nime
rit, a o perfecționa. Dar limba nu trebuie să
mal slujască, drept pretext, astă-zî, pentru
luptele ce se dau intre clase, sau de la clasă
la clasă, sau în lăuntrul acestor clase, după
cum a servit, o dată cu tradițiile și cu cre
dințele religioase, după cum a servit în tre
cut. Luptele astea, de clase, singurele funda
mentale în zilele noastre, după cum au fost,
deși mai acoperite, din de demult, cată să rămîe
acuma goale, să li se vadă origina adevărată,
cea economică, care le ie, pentru-că cu atît
yor fi mal pe deplin înțelese, și vor aduce
mai temeinic, în lume, schimbările imperi
oase, cari sînt de adus... Un vorbitor iscusit,
2a una din întrunirile de protestare, pune îna
inte, că limba romînească ar fi neapărată, ca
o solidaritate de neam, ca înainte mergătoare
pentru îndeplinirea unul înalt ideal, național...
Cu meșteșug pusă chestiea, dar fără puternic
temelii... Dacă romînîî, de pretutindeni, se
vor folosi și de limbele ce se grăesc in jur,
pe lingă limba lor, dacă se vor folosi de fon
dul de idei, ce se frămîntă, se cern în jurul
lor, și anume de cele mal noi, cu toate că nu
vor ajunge la întruparea unul ideal național,
la care nici nu se știe, dacă, în mod cuminte
șl potrivit cu îndrumarea yreniei ar șl fi de
fîvnit, vor ajunge la întruparea unul și mal
înalt ideal, la o laltă eu toate celelalte neatnurî, la întruparea idealului uman.
P. Mușoiu.
• noi-- Cel cari so opuseră și nu voită
„înde0 șl
bună voo, nu scăpară atît de lesne,
gil cc4?îl0lftrâ armele și munițiile ce le găsiră în
rfib-anH
Îotarilor, spunîndu-le cum că de o
Jaselo P$°Pveau Iei trebuință do Iele.
caDld°; „x de proprietari mal Iera de răfuit cu
Iniile cu judecătorii și cu celelalte lichele.
aut°rl'aJ țăranii le încărcară în oare, zicîndupo flpLcatl n-’avem nici o trebuință do voi, și
l°: a nifilea voastră dacă vă mal întoarceți din
val d0Jjîcj preoții nu fură mal cruțați. Afară de
nou • .moni nu se mai prezintă pentru serviciul
osțai nl . dările remaseră noplătite. Țăranii si1 hlar și P°
n°guțătorl, ca să refuze do
l>răi?ti dările cătră stat, ca să poată să capete mal
nunele lucruri, ca zahărul și petrolul, și al1 Școlile le închiseră, punînd pe goană pe
, "dil cari sileau copiii să învețe în limba
MIȘCAREA REVOLUȚIONAR ă
ÎN GEORGIA
Gcorgia, anexată de Rusia do p0 1»
Împărțită In două guvernăminto. [Ca »n • ’ b
la sudul lanțului munților Caucaz. IQ s,tl»atfi
muntoasă, cu clima caldă și cu văi fon t°
ditoaro. Populațioa-I Ie de vre-o două nr? r°'
do locuitori, din cari cea mal mare
ocupă ou agricultura.
part8 8e
Pună în ultimii ani, această țară nu Dr ■
mal nici un interes, din punctul de vedn 12
istoriei contimporane Poporul, supus nobih h1
Ie întPo stare asemănătoare cu cea a colori 1’
popoare din imperiul rusesc. Mișcarea da «
vătire nu datează do cit de vre-o clțl-va^
Au fost hitPadăvăr cîte-va mari greve, ltt ț?
și Batum, cele două orașe mal insemnatn „Js
Georgiel, fură și cît-va revolte parțiale de nl
țăranilor, înso acosto fură mal curlnd niște faJt
aparte. Adevărata provocare a revoluției gono
rale, care izbucni In ultimul an și caro continui
și acum, fu puternica mișcare agrară, caro se
născu în provinciea Guriol și într’o parlo din
Imerotiea, în 1903. Ceea-ce aduse lucrurile aici
fu măcelul lucrătorilor din Batum, lucrători
cari în cea mal maro parte sînt țărani gurioni
cari lucrează cînd ia țară, clnd la uzinele din
Batum. In urma acestui eveniment, agitație» luă
o întindere foarte mare. Țăranii nu voiri să
mal dea jumătate din recolta lor moșierilor, ca
plată de arendă, și izbutiră să I facă pe aceștiea
să primească numai o pătrime și in unele locuri
chiar numai a șasea parte din produsul recolte!,
Această luptă în contra moșierilor, sporită ca
refuzul de a plăti dările cătră stat, și cu ră
punerea a o mulțime de proprietari îndărăptnicl,
și dc funcționari de-al fiscului, neliniști in chip
serios guvernul, care trimese, în provinciile răz
vrătite, o mulțime de trupe. Asta In 1904.
Mișcarea se potoli, cel puțin pe do-naupra.
Firește că țăranii nu se gindeau să-șj lese cauza
baltă, așteptau înse momentul priincios, ca să so
răscoale fățiș. Ceea-ce se și întîmplă po la sflrșitul anului 1904 și începutul lui 1905. Evo
nimentele din 9-t Petersburg, din 22 lanunt
al anului trecut, se răsfrînseră pănă și-n Oaj‘
caz. Mișcarea, care pănă atunci se mărgmiso
mal mult în provinciea Guriel, so răspicai <
în celelalte provincii ale Georgiel. Și față cu o *
racterul curat agricol al acestei țări, mișo«
fu curat agrară, cu atît mal mult, cu o
Tiflis și Batum, cele două orașe care oc P
vre-o 20.000 de lucrători, uzinele fiind inc
lucrători! concediațl se reîntoarseră In aaw»
cind cu dinși! altă semînță de răscoalaîmpinși de mizerie, de lipsa de P?111
pleșițl de dări grele cătră Stat, țăram! 0 }i
rîră pretutindeni să lupte din toate p
cu or! și ce preț. Iei începură prin a p * CI1
pe pămînturl și pe vite, fără nici o to
proprietarii și fără nici o condiție 1 1
Celor cari nu făcură nici o opunere, J ^du-li”
casele, un petec de pămînt și o vaca»
se; ,,Asta are să vă ajungă, ea sa
»
19
1
1
Guvernul Inso, la rîndul lui, nu rămlne nici
Iei nepăsător. Iei numește ua vice-rege, ou de
pline puteri asupra întregel Caucazil. Au loc
clto-va încăorărl sîngeroase, Intre țărani și ca
zaci, cu morți din ambele părți, cu clte-va in
cendii din partea cazacilor, pentru-că cazacii au
recurs totdeauna la mijlocul acesta. In unele
locuri se declară starea do asediu și au loc arestărl. Guvernul concentrează apoi, puțin cîte
puțin, trupe enorme in Caucaz. Toate aceste
măsuri de reprimare nu fac înse de cit ca miș
carea să se Întindă și să se ațițe poporul, cu
mult mal mult... Se Înțelege că nici orașele nu
stau în nehierare. Tinerimea școlară lea și dinsa
o mare parte la mișcare. Și au loc o mulțime
do atentate politice.
In fino, izbucnește și-n Caucaz o grevă generală,
în timpul in care izbucnește și-n Prnsia. Dru
aS’ pe cari bIe^ n’° cun°Șteaumurile do fler, poșta, telegraful, totul întră în
rUfntr’un cuvînt. țaranii ajung stăpînl la dinși! mlnile revoluționarilor. Intre țărani și greviști
isă și fara nici un Suvern’ îndeplinesc de domnește cea mal mare solidaritate. Cînd apare
■ e toate lucrările comunale. In acest scurt in- vestitul manifest țarist din 30 Octombre, po
Sîval Ie! construesc cîte-va căi frumoaso, la porul, din nenorocire orbit, se crede liber cu
Sri sînt siliți să lee parte, ca la o operă comună, desăvîrșire. Se prind a so organiza. Întruniri
nobilimea și preoțimea, privilegiile acestora uriașe, în cari toți cari au darul vorbirel îșl
fiind desființate. Munca cîmpulul are loc în comun fac profosiea lor de credință. Polițiea și spionii
In tot guvernămîntul Kutais. Grupele do țărani se introduc înse în aceste adunări, notează nu
trec dintr’un sat într’altul. ujutlndu-se reciproc. mele vorbitorilor, îl fotografiază chiar, și scot
Tălharil și bețivii sînt defăimați, disprețuițl de toți, crîmpee din discursurile lor. In cele din urmă,
ceea-ce are o mare înriurire morală asupra unor în urma unul ordin sosit din S-t. Peterfeburg,
prigonirile încep- din nou: se asmut cazacii și
asemenea pătimași.
Ia tot timpul acesta, propagandiștii din toate se se organizază bandele negre. La Tiflis, are
seoalele, fac o agitație foarte vie. Acești pro loc o încăerare grozavă între lucrători ^i Intre
pagandiști sînt foarte bine primiți de cătră ță bandele negre, ajutorate de cazaci. Cad cam
rani, cari îl apără In toate împrejurările. In vre o 200 de oa nenr, morțl și răniți.
Guvernul
muntoasa provincie a Sonanedriel, prinții Ga---------- cată
---- sa
— înjghebeze, bande negre
~ in
dakhadgi, ucid pe un propagadist Gelovani, fost toată Goorgia, dar pretutindeni, afară de Tiflis,
prinț. Populațiea Ie într’atît de înfuriată pentru încercarea aceasta rămîne zadarnică. Acclaș
țara, neiz
asemenea fapt, în cit vrea să-l omoare. Prinții 1lucru cată să-th facă și nobilimea la +«-«
izbutesc cu anevoe să scape, întărindu-se în butind Inse do cit în unica provincie Kakhethi.
strașnicul
lor castel. Propagandiști!
sînt ocrotiți £_
Se organizază Inse și niște bande roșii, cari”batt
1 x.-...................
.
..........
bande
în Persia, Hnn»
după ««
ce
’
mtra poliției. Adesea Iei bandele negre, kor
’'’° ce fug in
foarte adesea
și•'în contra
altul de cătră
țărani
predau armele.
sînt însoțiți de la un lsat
„. 1la------------,
fino a doua grevă generală, care
zxuiuiuuvno sînt
ou» terorizate și reduse la
Izbucnește în fine
Înarmați. Autoritățile
starea de a nu putea aduce nici o vătămare. Țăranii, nu Ie, In fond, de cit o continuare a celei dtnfljutorațl de diferiți propagandiști, publică un ma- tăitt. Asta durează mal mult chiar de cit cea
nifest de cerințl. In acest manifest se poate foarte din Rusia. Toate căile de comunicație dintre
lesne vedea
ceea-ce yuineoiu
pornește uuiav
curat u.u
din partea Caucazia
și restul- —
împărăției
fiind desființate,
-v-Muu
,ulwu uouu-ue
..... -----------------c----- .
.
țărănimel, și ceea-ce pleacă de la propagandiștii guvernul rus, pentru a cunoaște situatiea din
partidelor politicp.
politice. Prima parte vorbește de ex- Caucaz Ie nevoit să se adreseze consulilor săi
proprierca pămlntululde cătră țăran!, de desfiin- din Turcia. In timpul acestei do a doua greve,
tarea tuturor dărilor indirecte și amare parte din revoluționari! ajung din nou stăplml situației,
^rilo directe, și altele.
doua parte cuprinde Guvernul caută prin toate chipurile să împiedice
jevendicarea drepturilor constituționale, a liber- mișcarea, triihețlnd cazaci.și soldați, dar nu1 se .
W politice, organizarea unei miliții.- In de folosite numai de cit de „masuri ^enoase
“bite revendicările formulate de cătră propa- neștnnd oan va fi mersul Vutor al evemmen
fiondiști sînt mult mal nutin limpezi și cate- telor în Rusia In vremea asta Georgia se ar
de Olt acele ale țăranilor. Aco’ștI din urmă, mează. Partidul
dJa^’ ^au> unul anume &im-Guirey, trimes butește.
eSjo __________ 10.000 de puști și
cu o mulțime de cartușe. Pretutindeni se fabrică
hrin^UVi6rnU^ ruse3° să facă - £ă^LI, următorul răspuns
Poemelor mioarei țărănești,
răspuns5; lbombe. Populațiea, înfuriată dc vederea solduLuuM se pregătește de luptă. Intro localitate,
Z’ d,gPtate și' libertate,
„ ne
-- trebuie
x"\- ~ ților^
libertate, Iacă ce
detașamente de sol-*
jj.
•«Nu mal voini să ducem pînoa^ rodul locuitorii dezarmează clte-va
■
lor.
punlnd mina pe .puștile
noi «• noa8tre, la curțile boereștl, vom minca-o
i——— dați,
Guvernul rus, după ce Înăbușă răscoala din
ncelomgcaf’lZiC alț-L «”Pâmîntul Iealnostru’al
Moscova și din provinciile Baltice» după ce
1LUULUJU
.
/,
i
|
.
VUX
Uliu» w
UU
—
------
lULLlll
—----------------- ---------------------------------------- ----------
JWM.4 W* ix V4V4/14X
--
*.
t
*
�|
<•
i.
20
REVISTA iDfiEl
spînzurîi și împușcă po toți acel oari-I par pri- Ici prind a jefui și răpi tot eo nOf ,
mojdioșl, după ce întomnițază 70.000 do per rămășiță dlnd foc. Mal bind din jurnătau
ora>
soane, după arătarea unul ziar rusesc apărut șuiul Ie cu chipul acosta distrusă. ‘
Locuitorii nu pot să mal leasă dună,
la Moscova, după ce capătă încrederea do a n
salvat, guvernul rus se glndeștc la Caucaz și rilo 6 din casă, sub amenințarea de a g j008^.
trimete In Georgia trupe nenumărate, să repete câți. Cazacii, pentru n-șl face de potreoer Pu?'
și acoloa acelea-și cumplite fără de legi, dacă foc sara la uuele case, și cînd oamenii
nu mal cumplite de cît acele ce făptuiseră Ia leasă, Iei îl împușcă, sub cuvînt c’uuieguT «i
Moscova și-n provinciile Baltice. Se cată a se ora permisă. Intr’o zi, un șef de district io
stabili mal Intăl circulațica trenurilor în gu- Cazacii înhață ciți va trecători de po strad?Cls'
vcrnămlntul Tiflis, ccea-co so izbutește destul cari, acuzindu-I cum-că Iei ar fi autorii nm
de iute: guvernămlntul Kutais rămlno înse lui, îl împușcă pe loc. Oamenii cari îndrăW"
încă, timp de mal multe săptămînl, separat de să-și îmbrac mantiea națională, care Io un f ?
do pelerină lungă, slnt împușcațl, sub cuvin?*?
restul Georgiel.
In sferele guvernamentale merge zvonul oum- pus înainte de cazaci, că ar putoa servi la '
eă poporul a proclamat republica. Generalul cunderea vro-unel arme. Col cari n’au altă hăinV
Alikhanoff se trimete pe dată ca guvernator ge trebuie să so lese sau crape de ger, sau să r1
neral la Kutais. Acesta sosește acolea însoțit de lese a fi uciși. La ruga primarului din Kutniq
o mulțime de. trupe, alcătuite în cea mal mare să so oprească aceste măceluri. Alikhanoff
parte din Cazaci- Alikhanoff Ie un musulman, punde: «Faceți să dispară revoluționarii și L
1
rămas cu obiceiuri și cu deprinderi Asiatice. voifl pune capăt distrugerel".
Aproape toate satele și orașele așezate deDlnsul hrănea în contra populației Georgiene o
ură neîmpăcată, parc-se că din pricină că tatăl alungul drumului do fior din guvernămlntul
său fusese.bătut de Georgieni. Dacă mal punem Kutais. po o Întindere de vre-o 200 de kilometri
pe lingă, asta un spirit de-o răzbunare rară, niște slnt jăfuite și distruse de cătră cazaci și soldați’
porniri sălbatice și un devotament nemărginit cari so slujesc chiar do tunuri, ca să facă maj
cătră țar, îșl poate orl-cine lesne închipui alege mare ispravă. Pretutindeni domnește o sărăcie
rea făcută de guvern, și oppra do distrugere, cumplită, cu toate acestea, populațiea lo'amenin.
săvîrșită de acest general în guvernămîntul Ku țață do a pierde și puținul ce-I mal rămîuo, dacă
tais, unde a fost trimes să înăbușasoă răscoala. nu plătește dările ce i se cor. Pentru fie-care
Revoluționarii încearcă să împiedice trecerea omorîre a vro unul oare-care agent de-al stătrupelor prin tunelul Șourame, răsturnînd la pînirel, populațiea le silită să plătească îndomniamlndouă Intrările două locomotive. Afară de zare, cînd familiei ucisului, cînd guvernului. Astasta are loco încăerare între trupe și revoluțio foliă, acum în urmă, locuitorii orașului Kutais,
nari, cari pierd 14 oameni. Trupele biruosc fură somați să plătească 30.000 do ruble fa
foarte curînd pe revoluționari. Iei trec tunelul. De miliei unul comisar, ucis in una din zile pe stradă.
aici îșl urmează în libertate drumul. Ajungînd
In locurile cari nu sint cu desăvlrșiro distruse,
la Koiriti, un orășel situat nu departe do Kutais, casele arătate de spioni, ca fiind locuite do re
trupele sint întărite cu cele clto-va regimente de voluționari, so ard. Se distrug toate casele in
soldați, dezarmate mal înainte de populație. Aco cari se găsesc armo. Cazacii pot să-și doslănlea, Alikhanoff cere ca populațiea să verse la vis- țuească liberi toate pornirile lor crude, și tonte
teriea statului, în termen de clte va zile, cele patimele lor sălbatece. Sint o mulțime de cazuri
200.000 de ruble, răpite do cătră revoluționari ce de violuri de fete și de femei.. Unele-șl dau ?i
va mal înainte. Iei cere pe dată să so plătească duhul nu mult după brutalitățile îndurate.
Populațiea le-ngrozită. O parte a fugit în
dările și de asemeni să se predoe propagandiștii,
și toți conducătorii. Populațiea se Invoește la toate, munți, femeile și copiii au găsit adăpost la sa
fără să prodee Inse pe nimeni, Zicind că nJaro cu tele încă necotropite sau nedistrusc încă do
noștință do vre-un propagandist sau conducător. cătră cazaci, mulțămită unor ofițeri mal puțin
După asta, Alikhanoff, dă poruncă Cazacilor cruzi de cît alții. Dar bărbații cari mal au iaca
lui să dce foc întregului oraș, să nimicească în mina lor lor o pușcă, nu se supun» lei zic
totul. Și după ce-șl lasă o parte din trupo la „Tot nu mal avem acuma nimica, nici pămiin i
Koiriti, ca să desăvlrșasoă opera lor de nimicire nici casă, nici adăpost: nu ne rămîne^de cit
și jaf, Alikhanoff pornește mal departe. La murim, să murim atuneea luptindu-ne ...
stațiea Kion, pune să i so aducă atlt vechiul _____________ Din «Răveil», de S. Postelnic^
guvernator cit și po vice-guvernatorul din Ku
Torni B. Aburol, farmacist: Schiță de proectpenlr^
tais, pe cari I trimete sub bună pază la Tiflis.
modificarea iegeî asupra farmaciei și c,r°9hefaL'n ArefiBU
Expediază apoi clto-va detașamente do cazaci Galați. Tipograflsa „Buciumul Romii?',
d|D
In provinciea Guricl, în Mingrelia, cu porunca de schiță, alcătuită șl susținută cu o pricepere
.L j0.
care
Iese
la
iveală
o
preocupare
nețArmulta
P»
a da foc și de-a distruge totul, fără să cruțe
obștesc, ar fl păcat să nu fie luată m
njicaf
hicl femei, nici copil, nici batrînl. Iei dă Caza toresul
bflgara de samă, de cel chlemațl a se ini ° ' pflCj
cilor deplina libertate, do a împușca după placul In viitor, de bunul mers al așezămintelor n alto -de®0,
lor, de-a faco tot ce le va trece prin minte-... pteocupărl de »cestea ar Ieși la iveală șIJ flcărilo ?'
00tualif
Cit despre Alikhanoff, dînsul se instalează în nil, șl ar căpăta sancțiune, firește vi.
do caro sufere lumea, chiar in o
p.DD farpalatul său, la Kutais, instituind pe dată un Bpolicj-llo,
s’ar mal împuțina, Intru folosul acestei lum •
dftt q
tribunal marțial. Cazacii încep numai do cît mă macist 'I oma B. Aburol, întru cit 11 Prl* v ’
celul, sub privirile binevoitoare ale șefului Ion pildă frumoasă, pentru care merită lătida .
REVISTA
CONCEPȚ1EAJTACTICE1
, cugetare îșl are aceea-șî origine ca și
Llbc? iiintc de constituirea ori-cărel autoriplliuh niioase sau politice, nimic nu putea
p<=
sa cuge!?
i'”PieU naturel și asupra divimtățel, interprens°P?ntele
fenomenele, conform stărel sale
male.' Chiar la constituirea primelor
|ntcl?r nfară de eîte-va puncte comune între
reHS*}’ on1Ul Icra încă liber de a cugeta și de
ndepP.orima cugetarea, șl putem zice chiar că
e*Pjndivid îșl avea religiea lui. Dcosebiflc* p tolerau, dacă nu se ignorau eu desăba încă popoarele îșl împrumutau,
v*rîiiltora, credințele și divinitățile, întocmai
une rT-ce alte obiecte necesare.
cVnnceptica unei singure divinități înse, dă
j ntilor iluziea adevărului și înflăcărează spi•nle de-un fanatism, fanatism care cere exr nziune. Puterea convingere! fiind o armă
P1Ur g|Qbă de propagandă, în timpurile vechi,
cel dintăl poate, preconizază forța, pen
ii întinderea credinței și pedepsirea necrejjncioșilor. In urmă, creștinii și musulmanii,
u forța, cu și mai mult tanatism, în ajutorul
reliiție'. și» pănă în zilele noastre, libera cu
getare sufere cele mal îngrozitoare prigoniri
si torturi.
‘ Țoate prejudecățile veacurilor trecute șl alo
veacului nostru, robiea intelectuală în caro
zăcem, se datorește în special creștinismului.
Istorica bisericel creștine, de la constituirea iei
In religie de stat, și mal ales de la întemeerea
autoritățel papale, nu-1 de cît o luptă sîngeroaaă și criminală în potriva a tot ce nu întră
in dogmele strimte ale episcopilor, interesați
1 și lacomi, cari, sub pretext de erezie, confiscă
averile necredincioșilor si pedepsesc cu moar
tea cea mai crudă pe așa numițil eretici. Timp
de clncl-spre-zece veacuri, biserica catolică
poarta lupta surdă în contra conștiinței omeneștl, căutînd să închidă această conștiință
intre scoarțele catechismulul și ale dogmelor
creștine, cari nu sînt de cît o interpretare ne
ghioabă a învățăturilor lui Cristos. Nici o cu
getare, nici o acțiune, în afară de dogme și
mră învoirea autoritățel eclesiastiee, nu Ie
îngăduit omului să întreprindă. Abaterile sînt
wvwuw oi
.
urmărite cu «
o viclenie
si niuiui»
răutate uiumumm
diabolică,
nimic nu poate scăpa'pe
“
necredincios
...» de
Iilor negri, urmașii celui ce a
■unea bandiților
și —
drapropoveduit, cu prețul viețeî, toleranța v.
™
tacestei
____ca goane
simtă,
nphtCa ^n_trc oameni.
Inriurirea
cntioH0’/6 recnnoașterea, în mod tacit și in' uni>T n ? Poate> de cătră gloatele creștine, a
1 si nota, erî care trebuea să conducă cugetul
i con
omenească, ceea-ce echivalează cu
! tele nu întunecata robie intelectuală. Spiricită
. scăph desigur, de această nenoroprigon[!Hrire- Căci, chiar în timpul acestor
noua k- ' 8e descopere tiparul, busola, lumea
Potrivi ?ro?resul îea un avînt puternic, în
Vc»te «î nazYlntel°r bisericel creștine, care priea erezie, orl-ce descope8ale« InarGVde dogmele sau de canoanele
Iea1, Drnn\’Ș1 r,eligiea sufere reforme radicale,
8^Untea7^an<?a hii Luther, Calvin și alții,
fiÎRerieq Cu». *ndrăzneală autoritatea papala.
■ ret too ort°doxă n’a fost atît de prigoni|
1U-ai Pentru că orientul a zăcut în
( °8t. de in^1 ascultare. Conștiința orientală, a
'Hceput, redusă la acel grad de în-
rlțe n2kSeP«^țe
ideei
21
tunecare, la care biserica catolică a lucrat vea
curi, ca s'o aducă pe cea occidentală.
Biserica creștină a izbutit, așa dar, să con
formeze mintalitatea popoarelor europene, ca
«a recunoască, ea necesară, o putere care să
conducă conștiința și activitatea omenească.
Aceasta a fost un început de tactică socială,
in scopul de a cîștiga vieața vecînică șl gra.
țule putereî eclcsiastice, care se considera ca
reprezentanta celei divine pe pămînt.
Dar nelegiuirile, abuzurile și desfrlurile făp
tuite în numele tatălui, al fiului și al sfîntulul
duh, a știrbit credința, cum-că clerul înfățișa per
fecțiunea și voința supremă, îear popimea,
strimtă și egoistă, nu mal putea stăpîni un
imperiu atît de mare, pe care i-1 dăduse uni
versalitatea blsericel creștine. Diferlțil suve
rani al Europei, cari, de alt-feliu, au fost totdeauna supuși autoritățel papale, îșl împart
puterea. spirituală a religiei, ca, împreună eu
cea civilă, s’o exercite asupra popoarelor de
sub a lor domnie. O putere conducătoare fiind
recunoscută, suveranitatea civilă capătă o mai
mare sancțiune din partea conștiinței cetățe
nești,^ aruncată de cătră biserică pe povîrnișul
robiei, al robiei in care puterea civilă o inlănțuește si ma* mult. Pentru-că, Ie lucru do
vedit, că orl-ce organizare socială, ori-ce formă
de guvernamînt, creează în spiritul cetățenesc
o stare sufletească și o mintalitate conrespunzătoare, care justifică, pentru fie-care om în
parte existența mediului în care se află, făcînd pe fie-care să creadă, că tot ce stă șl
mișcă în jurul său, Ie firesc, Ie logic, șl că nu
poate fl alt-fellă. Cind educațlea și propaganda
guvernamentală flxază și mai puternic această
mintalitate, anumitul felia de înjghebare so
cială asigură dăinuirea mal mult de cît pentru
o singură generație.
Desigur, că pentru o schimbare socială, nu
te de-ajuns numai schimbarea, sau evoluțiea
acestei'
mintalitățî. Dar
Dar întăea
întăea condiție,
condiție, nenpanenpaacestei mintalitățî.
rată pentru stabilirea unei noi înjghebări. Ieste
discreditarea
J!
4ÎX
:în spiritul cetățenesc
~ a mîntalitățel celei vechi și crearea unei mintalitățî
noi, care să legitimeze schimbarea ce va să
vie. Lipsa unei asemenea stări de spirit, nu
numai că denaturează noua stare de lucrurî,
dar continuă pe cea veche sub o altă formă.
Ast-feliu atribuțiile putere! eclcsiastice trec
asupra suveranităței laice. Toată politica feodală, începe să se concentreze in persoana
suveranului. Puterea suverană Ie considerată
absolută, emanata din divinitate,
căreea tot omul trebuea să i se supue, din
principiu, fără preget, fără discuție. Cetățea
nul, izolat sau asociat, nu poate avea altă
normă in cugetările și purtările sale, de cît
aceea de a întră în principiile putere! suve
rane. Activitatea sa, individuală sau socială,
nu poate admite altă tactică, de cît respectarea
prerogativelor, dorințelor și caprițiilor divi
nului suveran. Statul sint leu, zice Ludovic
al XIV lea.
Aceasta ie intelectualitatea fepdală, care cexistă, nu numai în spiritul simplilor cetățeni,
dar chiar al oamenilor de elită, înfățișătoriî
evoluției. Deci nici o schimbare de tactică.
Ca și pentru biserica creștină, înse, realita
tea demonstrează că suveranii sînt departe de
a reprezenta perfecțiea divină. Tiranica mo
narhică apasă prea greu asupra societăței, și-și
arată prea des colții săi înfiorători. Popoarele,
�22
I
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEE!
pe lingă robiea religioasă și sufletească, treoueau' să îndure și pe cea economică, care
acum ajunsese nesuferită, pentru-că îera exer
citată de amîndouă puterile, de cea civilă ca
și dp cea eclesiastică, care, spre a nu-și Pierde
desăvîrșit domniea, confirma pe cea dintăl,
precum fusese însă-șl confirmată și secondata
de aceasta,
4
x
,,
Un avînt de libertate începe deci să sufle
peste bătrînul continent, și- noi concepții des
pre stat prind să se elaboreze. Absoluta putere
•••suverană, autoritatea nediscutabilă a acelei
flințî așezată pe tron, trebuea sfărîmată. Tactiea cetățenească, modul de a privi puterea
cîrmuitoare, feliul de exercitare ai drepturilor
omului, simte nevoea unei schimbări, a unei
evoluții, care trebuea să se concretizeze sub
o altă formă politică.
Evoluțiea se face, se înțelege, cu greu, chiar
în capetele cele maî luminate. Starea do spi
rit creată de principiul autoritățel absolute,
înrădăcinată adine, nu putea concepe imediat
o altă formă politică de guvernămînt, în care
să nu existe, vre-o putere sub auspiciile căreea societatea să-și continue mersul și omul
să-și îndeletnicească drepturile sale. Puterea
suverană deși nimicită, vine Rousseau, cu o
idee de stat, tot atît de absolută, cu care înlocuește ideea veche, fără a-i da alte atribu
ții de cît tot acelea de suveranitate absolută,
deci fără a provoca vre-o schimbare în mintalitatea politică a timpului. In loc de un su
veran personal, Statul Ie cel ce trebuie să regulamenteze activitatea socială a cetățenilor.
Singura considerație care ponte constitui o
superioritate, față de concepțiea veche, le că
persoana regelui fiind una și singură, poate
îi mai ușor supusă greșelel, de cît Statul, com
pus dintr’o întreagă armată de funcționari, rînduiți erarhicește, a cîrmui și aplica legile, sub
cuvenita responzabilitate. Ca concepție, poate
că și aceasta constitue un progres, dar nu
mai ca concepție, căci, in realitate, lucrurile
nu s’au dovedit ast-feliu. Statul a săvîrșit și
săvirșește tot- atîtea greșeli, ca și ori-ce altă
persoană învestită cu puteri absolute.
Intelectualitatea feodală continuă, așa dar,
și sub domniea burgheză. Siguranța și drep
turile omului se razămă tot pe atotputerniciea unui depozit suveran de putere, care îm
parte protecțiea și justițiea. Că acest depozit
ieste format de însă-și forțele acumulate ale
poporului, nu importă, îe de-aiuns că o dată
concentrate, poporul nu mai ciispune de iele.
Această stare de lucruri, în afară de alțî
factori, Ie creată și de mintalitatea feodală,
care nu sufere nici o schimbare în societatea
burgheză. Alt-feliă poate că așezămintele bur
gheze sufereau o altă evoluție și sistemul re
prezentativ nu devenea o nouă ediție a insti
tuire! puterei absolute.
Asemenea tactică nu se urmează înse nu
mai la modul de organizare al statului. lea
perzistă în toate activitățile, în toate asocia
țiile cetățenești, politice, economice, filantro
pice, literare, artistice și sociale. Statul îșl
are puterea concentrată în minele unei căpe
tenii, de la care apoi emană, asupra celorlalte
organe, îmbrățișînd sau mai bine zis înlănțuind întreaga societate. Priviți asociațiile de
interes privat: toate îșl au puterea centrali
zată, într’un prezident sau într’un comitet, de
la care apoi emană dispozițiile cari să satis-
facă interesele asociaților. Așa că Cnfx
atît în grupările lor, cît și în stat, ahm
luntar de la puterea lor individual?
de Ia facultatea de a gîndi, asupra lor pra lumei, și a lucra in consecință îniu
țind această sarcină unor altor per«n din
cești cetățeni n’au putut încă concepr?0, Aeiație, caro să se activeze imediat, în 0 ,lso.
pentru care s’a format, fără a fi ’con«F0^l'l
din acelca-șl organe, ca ale statului. Ce»
mult. Puterea și prerogativele statului 111111
totdeauna în vedere, la ori-ce acțiune
duală sau colectivă. Principiul cetățonoR v*’
dern, ca și cel de acum o sută și
kf'0101
ani, exclude cu scrupulozitate brl.ee ii Ve
ori-ce vătămare, ar putea aduce sau ar nx1
că aduce statului, prin îndeletnicirea dr ea
rilor omului sau ale colectivităței.
rePtuFață cu o asemenea tactică seculară « j
voltare mal înaltă a individului, Ieste’ cu i
săvîrșire împiedecată, ca și reformele «oct i
de cari omul simte necesitate în organiza e'
actuală. Acest sistem poate servi satisface?
micilor interese cari, intru cît nu jignesc ?
terea și interesele statului, capătă concurS
acestuea. Dar interesele mari sociale cer
nouă tactică, care, mal înainte de a fl at,i?
pată organizărel viitoare, trebuie admisa £
grupările private, chiar în acelea cu caracter
inofensiv. Căci, în general, cerințele mulțimi,
lor nu mal sînt numai niște simple îmbuib
tățiri, ce pot fl patronate de stat sau prevăd
zute de partidele politice. Năzuințele apăsații
lor sînt cu desăvlrșire amenințătoare, șl, sa
tisfacerea lor, nu numai că atinge puterea șl
drepturile statului, dar impune dizolvarea
chiar a puterei etatiste, care, înfățișînd inte
resele unei minorități, interesele capitaliste,
Ieste inamicul cel mai înverșunat al clasei ce
lor mulți, al clasei proletare.
Așa-că, îndată ce muncitorimea se separi
de ori-ce altă mișcare, încă de la începutul
veacului trecut, formează asociații aparte, ex
clusive, cari alcătuesc puterea cetățenească,
ca forță neatîrnată de stat, ba încă în contra
acestuea, sub o formă cu desăvlrșire popu
lară. Aceste asociații au năzuit, totdeauna,
spre a putea provoca mișcări generale și conș
tiente, să formeze pe individ, să 1 emancipeze
de preiudițil, să-I redea forța necesară, fizic»
și intelectuală, să-i păstreze neatîrnarea, sta
bilind tot o dată punctele comune între alta'
ritele grupări și diferitele nații. Acolea, omul
urma să ne supus unei evoluții, care «ă-l duc
la o dezvoltare din ce în ce maî mare, și >'P
Ia desăvîrșita emancipare, in masă.
In mijlocul greutăților luptei, apare inse.
ră-și vechea tactică. Avîna a lupta cu s
•
puterea concentrată a capitalismului, P
greșală de logică, urma ca
«nb car*
să dea puterei sale o formă politică,
|
să poată cuceri puterea etatistă, cu •J
căreea să reorganizeze societatea.
jofi
formă, cerea ca indivizii să cedeze forței'
fizice și intelectuale, unor reprezen l»oj,
a căror comandă trebueau să lu
. rili r*
Această iluzie, schimbă cu totul ca
voluționar al unei părți din miȘ •‘ firea»cfl
tară, căci numai o parte și-a urma
j sh.
sa evoluție, dînd naștere unul curent
nătos și mal puternic.
11c-o!,Pun
Unde vor ajunge ambele curente,
faptele, istorice și recente.
Constantin urcă tronul imperiului biCind ^aește jumătate din supușii săi con,nti«’’ ? creștinism. Spre a-și păstra tronul,
•â’ftlV
o religie de stat, care să împace și
it
si pe' păgînl. Pe aceștia din urmă,
«d c»’c!?t,,!qnb converti, prin divinitatea în două
( putu }e«ne;soane. șl prin diferiți sfinți. întt cu anumite funcții cerești, lear
dV^nrestinl alese pe acel parvenițl, sătul
diutrtî. nrtirl șl dornici de mărire, deeretînd
jc p,riS mUlt trebuincioasa religie. Dintre pă-iu maî rămas credincioși vechel reliii majoritatea creștinilor urma încă a
frumoasele învățături ale lui Cristos.
t încep acele prigoniri infame, acel măAtuninflorStor, al creștinilor de cătră creș
cei »»'
împle, de groaznică memorie, atîtea
tidin istorica omenire!.
Panica va ajunge social-democrațiea, cu orAp’Lțiea Iei regimentară. Neputînd înfrunta
Mrca capitalismului, printr’o organizație, baPUi oe libertatea și conștiința individului, lea
nrezinfli sub forma unui partid politic, eu
8e dinți de cucerirea puterei. O alianță cu duș,en.)Ul nu-I exclusă în nici un moment, și un
mestec de socialism și capitalism, de demoîntism ȘÎ tiranie, se va decreta ca ordine lenliî. AdevărațiI adepți ai emancipăreî, vor
ivea soarta creștinilor rămași credincioși ve
cilor învățături.
,
i
I
I
•
Aceasta nu Ie o simplă presupunere sau o
teamă neîntemeeată, ie un fenomen psiholo
gic, foarte explicabil. Omul, luptind în contra'prejudecăților, în cari a -ăcut, și în con
tra unei stări de lucruri nesuferite, îșl refor
mează cu totul convingerile și aspirațiile, și
caută să-și zămislească altele noi, cari să înlocuească pe cele vechi. Cum înse această ză
mislire cere o adîncă chibzuință și poate un
timp îndelungat, nerăbdarea omenească se agață de ori-ce sistem, cu aparențe atrăgătoare,
care, înșelîndu-I speranțele, îl aruncă din nou
in starea din care a voit să îeasă, pe care apoi
o adoarâ, sub altă formă, cu mult mai multă
patimă, și o impune cu violență, închipuim
du-și că a găsit calea adevărului.
Desigur, inse, că într’un veac ca al nostru,
cînd evoluțiea se face cu mal mare intenzitate, și cînd avem destulă experiență, unele
evenimente istorice prevăzute, pot fi împiede
ce de a se repeta... Concepțiea firească a
uezvoltărel naturale și libertatea de cugetare
r i acțmne, aplicată la mișcarea socială, face
uin individ o forță de sine stătătoare și asoyaoun, crează o armată, din soldați indivi‘ttnvinșl de scopul mișcă vel, cari merg,
cfinSamdrePt 1,1 tlntr‘> f^ă să-î poată abate
iE • lle xre*u?«i comandant. Acest curent,
nun., i mj9carî •?' liber în cugetare, nu se imJa u .țe Clt prin forța convingere!, și nu tinde
nlSTi Orm‘.zarca stărei sociale viitoare, cum
nierir/ u.n'^orinizarea mișcărel însă-și. Iei
•or
nllnat £le evoluțiea lucrurilor și a ideintancinUn drum bine stabilit, direct spre ebica
oniului și a soeietăței de sub roZnce do ltlCa’ economică și intelectuală, în care
Rmhr>Veaeurî* Necesitățile vieței și le face
Celea cnt»’ -a.u,11 călător întîrziat, și numai a-
Unj* indivizi, maî nerăbdător!, sau
1in,e- lovîr?'?r.e^urăr* inaî nesuferite, apucă îna'’U-se n
*n dreapta și-n stingă și hărțuinRiereu
reu cu dușmanul. Grosul armatei
23
nu se oprește înse de loc, șl nu se inpacientează, din contra îșl urmează calea.
Ast-feliu se elaborează noua concepție asu
pra tacticei, bazată pe libertatea cugetărel și
a acțiune!, pe libera dezvoltare individuală,
singura în stare să alcătuească asociații con
știente, să inițieze mișcări sănătoase, și să dea
schlmbărel sociale forma cea mal potrivită,
pentru îndestularea tuturor intereselor, eco
nomice, politice șl intelectuale, ale viitoarelor
generații. Această tactică nu admite, comanda
unora și executarea altora, unii să cugete și
alții să creadă. Din contra, toți chibzuesc, la
olaltă, toți lucrează, toți luptă, călăuziți nu
mai de scopul comun
Cine vrea să trateze cu inamicul și să com
bine compromisuri, n’are de cît să-și înjuge
conștiința și cugetarea la alte scopuri. Noi
mergem eu curentul, care făgăduește desă
vârșita emancipare a întregului gen omenesc,
Balta-Albci.
A. Catilina.
JOHN MOST
... Ideea libertară a pierdut zilele acestea, cu
John Most, pe unul dintre cel mal aprigî și
mal desăvîrșițl apostoli al proletariatului internațional. Pentru-că John Most, a dat, propa
gandei revoluționare anarhice, timp de 40 ani,
din cea mai fragedă tinerețe, pănă în ultimul
ceas al vîețel, comorile nesecate ale ulmitoa»
rei salo naturi, de filosof și artist, de om de
știință și de poet, de orator, de om de acțiune,
fără șovăire și fără trieă.
Născut din oameni din popor, în Ausburg,
Bavaria, la 15 Februar 1846, copilâriea Iul Most
fu tristă ca a tuturor copiilor sărmani, pe care
mizeriea îi răpește foarte de timpuriu mîngîerilor părintești, ca să-I gonească spre șan*
tiere, spre fabrici, spre biurouri, în căutarea
unei munci pline de zdruncinare și de lacrimi
și chin, pentru o bucată de pine, John Most tu
legător de cărți. Și, încă de copil, de îndată ce-șl
isprăvea lucrul, cu toate că, mulțămindu-și stomacul, putea să se slmțască liniștit, fericit,
aprinsa sete de a cunoaște, și de a-șl da
sama de toate cele, carel'a stăpînit toată vîeața,
urmărindu-1 pănă în cei din urmă ani. îl arunca cu patimă asupra tuturor lucrărilor, de
știință, de literatură șl artă. Volumele Iul
Proudhon și Lassalle, ale Iul Bucker și Dar»
win, ale Iul Strauss și Feuerbach, în fine toate
cărțile care-i treceau prin mină în legătorie
•/iua, le sustrăgea sara, cetindu-le eu lăcomie,
în timpul nopței, în sărmană-I cocioabă, imbogățlndu șî cunoștințele, întărindu-șl credința
șl pregătindu-șî mintea pentru agitațiea Ico
noclastă, ce trebuea s’o facă mai tîrziu, ca
nimeni altul.
La 20 de ani, pornirea luî cumplită împotriva
tuturor minciunilor convenționale, îl deschide,
pentru întăea oară, porțile carcerilor imperiale
germane. De unde îșl începe neobositul pclerinagiu, prin penetcnciarele tuturor așa ziselor
nații civilizate. Intr’o discuție publică, cu un
popă, anticipînd asupra lucrărel sale nelegiuite'-*
«Ciuma Religioasă», înfundă și dezoriert.tăpc-’
adversarul său, sub o furtună irezWttbiTă
argumente, de citații și- pumni.'W MW
dc carceră grea, începe apdfctâlaftr-P atrage
tor in Austria, unde indur^‘hlțt‘,pUtr{i;liiiiYte>
muncă silnică, pentru dpfttiil 'de-
�24
REVISTA IDEE!
ÎIEV’ISTA iDEEt
tatu «au de înaltă trixdnre, pe care-I face in
fortăreața din Subcn. Liberat, întemeeaza, Ia
Chemnitz, un ziar, care, după un an, iu supri
mat de cenzura imperială, dînsul fund trimes
să mediteze in carceră, asupra dezastruaselor
conaecințî, ce trag cu sine, in țările constituțio
nale și civilizate, nemărginita dragoste după
dreptate și libertate, De la A iena, unde începe
ngitațiea lui din nou, și unde indura alte noi
condamnări, se vede în sfirșit expulzat.
Intrat loar în Germania, străbate întreagă
Saxonia, tace să răsune prin toate centrele
industriale, mai însemnate, imnul noel credinți,
întemeind, la Berlin, «Freie Presse»: Presa li
beri. Sechcstrelc, arestările, condamnările ce
îndură, nu se mai socotesc. Iei adună la o
laltă atîția ani de pușcărie, în cît indignarea
populară, drept protestare, îî puse candidatura
jn toate centrele proletare, deschizîndu-î lui
Most, în aceea-.și zi, atît porțile carcerei cît și
cele ale parlamentului.
Dacă adîncul și hotărîtul său dezgust pen
tru orl-ce maimuțări e legalitară și paelnieă
de agitație, îl făcea impropriu pentru parla
ment, larga simpatie ce se manifesta orî-unde
se arăta in mijlocul proletariatului german,
atrase invidica, mîniea și excomunicarea din
partea colora pe cari Ici pururea îl numi «A»
sociațiea Licbknccht și Co., care tăcu să fie
exclus din partidul socialist.
Intre acestea au loc atentatele luî Hocdel și
Nobiling, împotriva marelui împărat al ger
manilor, Most, bănuit a fi conspirația atenta
tele astea, ic exilat. Dînsul Ie pus, cu chipul acesta, să guste farmecul civilizației republicane
din Elveția și din Franța, unde, în numele, în
cinstea libertățeî de cugetare și libertățel cuvîntuluî, capătă, pentru cîte-va din conferin
țele sale și pentru una din celebrele sale co
memorări ale Comunei, mai mulțl ani de car
ceră, fiind la urmă gratificat și cu exilarea
perpetuă.
II vedem după asta în Englitera, undo întemecază, în 18/9, Ia Londra, «Freîhcît», care,
timp de doi ani, nu puține neajunsuri i-a adus.
La 13 Mart 1881, celebrînd, inse, printr’un ar
ticol violent, atentatul Sofiei Perowskaia și a
luî Rissakoff, prin care proorocește că «toți
tiranii lume! vor sfîrși tot în acelaș minu
nat mod, cum a sfirșit și Alexandru al II-lea
al Rusiei», după denunțul comun al amba
sadorilor rus și german, adus înaintea jude
cătorilor, ie osîndit la un an și jumătate de
muncă silnică, pe eare-l face în casa de co
recție din Milford.
Liberat, Most emigrează în America, dim
preună cu «Freihelt» al lui, pe la începutul lui
1882. De prisos a vorbi despre opera săvîrșită de Iei în America. Ajunge doar să dăm,
ca mărturie a prodigioasei sale activități, pro
paganda pe care a tâcut-o dimpreună cu Parsons, cuFischer,Schwab, Fielden, ca unul din
tre inspiratorii cel mai îndrăzneți și dintre
organizatorii cel mal iscusiți și mal' hotărîți
a acelei agitații pentru opt ore, care, pusă la
cale din inițiativa convenției anuale a «Federation of organised Trades and Labor Unions of the United States and Canada», Federațiea organizată a breslelor și uniunea mantorilor din Statele unite și Canada, deși
zugrumată prin furcile din Chicago, la 11 Noembre 1887, va răminea, totu-și, pururea, ca
cea mai măreață pildă de «acțiune directă»,
ca cea mai vie încercare de premii,
Iară aaupra puterilor publice, rămîn? J^bii
părltă în menioriea și inima nuneitorîi
înti
gel lumi, ca epizodul cel mal trairk. °f W
tei, dar neînlăturatei lor înaintări căt’i ’^e
cel omenesc, și cătră libertate.
u’u
Furtuna reacționară din 1887 nu CP,
pe Most, care îera de multă vreme î
nicl
semnat, în raporturile poliției, ca UlC^
soană pururea disponibilă», pe care
per.
se pue mina orr-cind. Dacă putuse E?tea
de ștreangul luî Grinnel, Ryce, Bnnr
Gary, tot căpătă, la New-York, din n
unui violent protest în potriva asasinatei
Chicago, tot capătă un an de muncă un .^1
pe care-1 făcu fa Blak-Island.
8l*nical
Condamnările, prigonirile, mizeriile înPn •
duse întreaga și furtunoasa vieață, nu l'ai i‘?1
covoiat nici o dată, nu i-au slăbit nici o i .
puterea lui aprinsă, de neînfrînt, a nohi
tel lui energii. Ca mărturie, ie «Freilieib» >
opcrile lui diaboleștî, poeziile-i, vibratoare i
entuziasm și putere, nenuinăratele-I conferi f
surprinzător de sugestive, schițele sale a e
matice, imnurile superbe, scrise cu toată căt
dura inimeî sale, reprezentate cu o pute
dramatică uimitoare, spuse cu elocvențalor^
riginală, infernală, cari răsună și se imprăs
tie, fără numărși tară nici un răgaz, de la o mure
la alta, prin toate Statele Unite, vreme de 30 de
ani, pănă la atentatul lui Czolgoz, care arunca
pe Most, pentru un alt an, în întunericul puș.
cariei din Blak-Island.
Intr’adcvăr, imediat după executarea lui Mae
Kinley, cînd cea mai sălbatecă năpustite a re.
acțiune! și a cetelor de zbiri puneau mina pe
întreaga redacție a luî «Frec Society», izbind
cu lovituri de baston pe Emma Goldman, pe
străzile Chicagului, cînd răsună văzduhul de
anienin'ările și odele grosolane ale bețivilor linșatori, din înclinare și din tradiție, John Mont,
care iera acuma bătrin și care-șî dădea pe de
plin samă de fapta ce săvîrșea, de strășniciea
celor ce afirma, de prigonirile gata a i sedezlănțui împotrivă, serie:
«Despoții sînt bandiți: a-i cruța, insainnăa
făptui o fără de lege. Din momentul ce dînșii
recurg la curse, la otravă, la asasinat, decite
ori le' vine la socoteală, curse, otravă, asasi
nat trebuie să le dăm în schimb Și, fie-care nu
trebuie să pieardă nici un prilej pentru asta.
Fie-care să fie de partea opusă a liniei care
desparte tabăra despoetorilor și a apăsătorilor,
de partea despoiaților și a apăsaților, sub acelaș steag cu aceștia. Lăsați ca poporul su-Și
facă dreptate, si să strigăm pe fațăj Asasinați,
asasinii, Salva-i umanitatea, eu fier și smgf.
cu otravă și dinamită».
.
Astea sînt poate niște îndemnuri cnn
pot discuta, pe care cuminții, chiar dintre
narhiștl, și mai cu samă în anumite m°nu•
psichologice, pot să le tăgăduească, sa le ‘
pingă. Iele ne dau dovadă, înse, despre
ragiul lui Most, ne dau dovadă de
avea intr’însul la virsta de 60 de ani, a P* ’e
ani de luptă, de prigoniri, de amărac
mizerii, făcîndu-ne să pricepem cc-a
sa fie dînsul la 20 ani, ce-a fost de Ia
*
tul pănă la ultimul ceas al vieței suie...
Din Italienește, de Gh A.
MARIEA
cari mă întrebau cine sînt. Foarte hotărîtă a-mi
îndeplini planul mieu, nu voeam să-mi ascund nici
nare a grozăviilor săvîrșîte de cătră unel- numele, nici motivele faptei ce săvîrșisem. Dar
Ca urmare
•rnărei țariste, se știe că au avut loc, leram cp pe ceea lume. Lovită peste față și piept,
tele
o mulțime de atentate. Dintre cele mai în surescitarea în care mă aflam, nu putui pro
în RuS,ate
/ Ieste și atentatul săvîrșit de cătră tî- nunța nici un cuvînt. Ful desbrăcată, cercetînduînsemnate
^voluționară, Mariea Spiridonova, asupra rni-se cu de-amănunțul, toate hainele. Pe urmă fui
n5ra re•ernatorului
'
Tambovuluî, Lujenovsky. Aten- închisă într’o celulă rece, pardosită cu pietre groase
sia a avut loc, pentru a răzbuna pe ță- și umede. Pelaprînz, apărură sub-comisarul Idanoff
ofițerul de cazaci Abramoff. DînșiI stălură lingă
tulul,
a a căror răscoală vice-guvernatorul șimine
până la iz ceasuri de sara. Mă interogată,și
cu o nepomenită cruzime.
fură
atît de meșteri în arta de a mă tortura, în
de
sine
ce-a
trebuit
să
se
întîmple
Se înțelege
cît ar fi făcut invidios chiar și pe Ivan cel Groaznic.
în urmă/u tînăra revoluționară, ce chinuri Din porunca acestora, ful desbrăcată și lăsată cu
dat să îndure. j-zai,
Dar, aciuau
pentru <1a
•Trăite *'a fost
i°st u<lu
“vesti întîmplările, dăm loc mai bine scrisorei totul goală în celula cea rece. După aceea, înjurinP°'care Mariea Spiridonova a izbutit a o trimete du-mă strașnic, să apucară să-mi tragă cu nagaica,
S n închisoare, scrisoare adusă la cunoștința lumei zicîndu-mi, în batae de joc: „Ef, Domnișoară, iea
din
1
: de cătră ziarul „Rus". In urma unei fă-ne un discurs revoluționar11. Cu - unul din ochi
civilizate
nu mal puteam să văd nimic, și partea dreaptă a
anchete oficiale, provocate de iea, faptele date feței îmi Iera stîlcită cumplit. Zbirii îndesau în
sau dovedit cu totul adevărate.
peleată
fatf1 :această scrisoare :
partea aceasta, înirebîndu-mă ironic: „Te doare,
drăguță? Iea spune-nc cari-țl sînt camarazii". Din
Scrisoarea asta o scriu din carcera în care sînt timp în timp bîigueam, și, ne mal fiind stăpînă pe
victima celor mal rele brutalități in care sufâr un mine, îmi iera tare teamă, să nu destăinuesc ce-va,
adevărat mariliriu. îmi aștept moartea în liniște, cu să nu rostesc vre-un nume. Din fericire, nu Ierau
conștiința împăcată că mi-am îndeplinit o datorie de cît absurdități în toate spusele mele.
Cînd îmi căpătai cunoștința, spusei cum mă
sacră. Trebuea să ucid pe Lujenovsky, pentru a
răzbuna pe țărani, sarcină foarte grea, pentru-că chieama, spusei că îeram o socialistă revoluționară,
ial pu umbla de cît înconjurat de jandarmi. Mă și că declarațiea mea voiu face-o înaintea judecătoru
travestii in școlăriță, în liceană. Marea mea tine lui de instrucție. Spusei asemenea, că procurorul din
reți, obrăgiorii miei fragezi și purpurii, înlăturară Tambow și jandarmii puteau afirma cum-că loatit de bine bănuclele, in cît putui să mă urc intr’un cueam în orașul acesta. Cuvintele mele provocări
tren în care călătorea Lujenovsky, și în care avea o furie turbată. Călăii miel se puseră atunci sâ-ml
să facă cel din urmă voiaj. La diferite stații cătai smulgă părul din cap, în mici șuvițe, intrebin. r. - r de iei. In sfirșit,
.
zadarnic să _J
mă apropii
la o wgară, , du-mă unde-mi Ierau complicii, JDinșii ișl stingeau
mă postai pe platforma din fața vagonului
lui. țigările aprinse în corpul mieu, și-mi ziceau : „TînDc-o dală văzui pe Lujenovskyivindu-se,
gui-te o dată, canalie11. Și ca să mă facă și mai
I » 1UUU-O'-}pururea
" ‘ ' cu siguranță să țip, Îmi zdrobeau picioarele cu
însoțit de jandarmi. Scoseî atunci revolverul, trăgînd
pe de-asupra umărului unuea din jandarmi. Lu cizmele lor, îngînînd : „Ce picioare frumoase și
jenovsky căzu. Se produse un tumult strașnic, de micl“. Și zbirii nu conteneau de a-mi zice; „Zbîcară
care mă folosii, să mă apropii mai mult, și să-mi o dată, canalie... Să facem să mugească, ca niște
vite, sate întregi, și să nu putem smulge măcar
golesc revolverul de tot.
In. fine, escorta guvernatorului îșî reveni din ză un singur strigăt de la această copilandră? Lasă
păceala ici, iear gara fu copleșită de cătră cazaci, că-I striga tu, și avem să ne bucurăm de sufe
cari strigau : «Dați-i, tăeați-o, împușcați-o>. La ve rințele tale, ieară la noapte te vom da la cazaci*1.
derea săbiilor seînteetoare, crezul că ultimul ceas „Mai întâi noi, făcuAbramofî: după aceea cazaciF1.
roi-a sosit, .și mă IL
hotărî! „a muri mal curînd, de cît Și, strîngîndu-mă cu putere în brațe, acesta rea cădea vie îîn mînile călăilor. In acest scop, pusei petă porunca : „zbleară o dată“.
•- mieu Ia tîmplă, dar fui apucată
t
In tot timpul torturei, și la gară, și în biuroul
țeava revolverului
de
de mînă,
mină, și,
și, sub
sub loviturile
loviturile paturilor
paturilor de
de pușcă*
pușcă, caricari- poliției, unde fusei, nu scoseî nici o lînguire.
curgeau peste
peste cap
cap și
și peste
peste corp,
corp, căzui
căzui pe
pe pe
peroi curgeau
Doar aproape pururea deliram... La 11 ceasuiî de
renul
c Unde ți-i
ronul găreî.
găreî. «Unde
ți-I revolverul,
revolverul, îmi
îmi strigă
strigă un
un ofiofi sara mă interogă judecătorul de instrucție, dar
pr
de cazaci,
găsindu-mi-1, mi-1
mi-1 și
și luă
dată, trebui să renunțe și Ici de a dresa vre-un act, pențer de
cazaci, care,
care, găsindu-mi-1,
luă pe
pe dată.
hoviturile
dureau strașnic
strașnic și
-ile primite
primite mă
mă dureau
și încercai
încercai tru-că nu știeam ce spuneam. Fui dusă la Tambow.
mergea încet. Icra ins7 z'c:• «Fiind-că
trebuie să
fiu împușcată,
lăsați-mă, cu
cu un
un tren
tren special.
special, Trenul mergea
«Fiind-că trebuie
să fiu
împușcată, lăsați-mă,
d“p-mii pace».
Dar loviturile
loviturile urmau
urmau să
curgă ca
ordinare ale iul Ab.
tunerec șiț’ frig. Invectivănle
T—
pace». Dar
să curgă
ca tunerec
ramoff umplea
umplea văzduhul
văzduhul de
de zgomot.
zgomot, Dinsu. nu inP\°aea.- Voii
apăr fața,
fața, dar
dar mi
mi să
să smulse
• -.1 să-mi
să-mi apăr
smulse ramott
H
îera arît je dobo-«nne brutal. După asta, un ofițer de cazaci mă apucă jura cumplit. Priveliștea asta iera .
cazacii sc simțeau abătuți,
putere.
Orj
aruncă la pămînt cu j
n'~~ Plerzînd toare, în cît chiar și v'ap întristat? Cîntați, ca
<•« m-1
nnfir
„Cîntațî, COpîî, de CC ce cunoștință, și ne mal puțind să
mă apăr,
-••• —| veseliei
și mai numeroase lovituri încă, peste față toate aceste canalii să crape în mijlocul
noastre".
Cazacii începură a ffluera și-a urla. PaScarfiP’ După aceea faî tîrîtu de picioare, în jos pe
timele ierau ațițate, Iear ochii sclnteeau. Cintccele
Pdna’ iCapul ’zhindu-mi-se de trepte. Fui tîrîtă așa,
Ierau dezgustătoare. Fiindu-mi sete, cerui o dată:
Cî
& trăsurd, *n care m’aruncară.
„Apă, apă.u Dar apă nu îera. Ofițerul mă duse
necun
ven‘î în simțiri, mâ văzul într’o casă
cu sine în clasa a doua. Iei icra beat șx plin de
escutăj cu ofițerul de cazaci și cu un comisar,
^Ș-o
,
\
1
■
spiridonova
25
�26
i
REVISTA IDEEI
dezmerdărl, Mînile lui mă cercetau, deschiindu-mî bluza la fie-carc minut. Cu gura, numai
miros de vin, șoptea nerușinat: „Ce piept de satin,
ce carne delicată". leu nu mal aveam nici o pu
tere, nici de a lupta, nici de a-1 respinge. Glasuml lipsea, și afară de asta ori și ce strigăt de ajutor îera zadarnic. Aș fi voit să-mi zdrobesc ca
pul, dar de ce? Și apoi bruta nu mă slăbea deloc.
Mă lovea peste picioare mereu, pentru a mă
slăbi și mai tare. Strigă! pe comisarul, care dormea.
Ofițerul se aplecă spre mine, și luîndu-mă de băr
bie, îmi zise: „De ce crîșneștl din dinți? Ai să ți-î
sfarml". N'am dormit toată noaptea, fiindu-m! frică
de alte violențe. A doua zi, ofițerul mă îndemnă
cu vin și cu chocolată. Și ori de cîte orî se afla
singur cu mine, nu mal înceta cu dezmierdările
lui. Ablea închisei ochii ca la un ceas. Și mă trezii,
simțind mîna ofițerului punîndu-se pe mine".,.
leată acum un apel al mamei Măriei Spiridopova, apel primit și publicat de „Molva“ :
«Vouă, mamelor ruse, mă adresez. Pe voi vin a vă
implora, a-mi înțelege durerea și suferința.
Toată Rusia cunoaște nenorocirea ficel mele.
Inchipuiți-vă care ieste starea sufletului mieu, și
dați-vă samă cît mi-i de nesuferită cunoștința du
rerilor ficel mele, canonite și necinstite, fără să
pot să-I vin intr’ajutor. Vederea unei vieți nemăr
ginit de scumpe, care se stinge, neputința de-a-i
ușura suferințele, și-ncredințarea că
toate aceste
că joate
aceste
suferințî nu sînt de cît înainte mergătoare
mergătoarele
le executărei... Voi toate, mame, care i'
\C°iP?fi
voi ați avut mîngîerea de a-i fi îngrijit, de a le fi
dămolit, cu mîngîerile voastre, greaua lor agonic.
Dar leu? Copila mea va să moară, îea singură, cu
groaznica amintire a lucrurilor trăite, în închisoare,
printre streini, fără mîngîerile familiei iei, fără mamă.
A ucis. Fie. Inse, jertfindu-șl tînara-i vieață, trebuea oare sâ mai treacă și prin acest calvar ?
Voi, mame de fete, de fete mari, aduceți-vă aminte de ce necinste, de ce tortură morală a în
durat dînsa, între cei doi bandiți, și spuneți, trebuie
oare se moară? Nu și-a ispășit oare fapta?»
Față de relatările de mai sus, în urma iniția
tivei fraților Paul și Victor Margueritte, un comitet
de protestare s’a organizat la Paris, al cărui ma
nifest, are următorul cuprins:
■xCaznele îndurate de-o tînără rusă, Mariea Spiri
donova, au înfiorat de cea mai mare indignare în
treaga Rusie. Ca o nouă Charlotie Corday, crima
acestei tinere ieste că a ucis o brută infamă, pe
vice-guvernatorul Tambovuluî, Lujenovsky, cai’e a
făcut să picară sub nagaîcc sate întregi, împușcînd,
fără de nici o anchetă și fără nici o judecată mul
țimi de oameni.
Mariea Spiridonova a fost supusă la o adevărată
tortură, la o tortură vrednică numai de veacul de
mijloc. îea fu tîrîtă de picioare, pe niște scări, cu
capul izbîndu-i-se de trepte. Fu aruncată goală,
înțr’o carceră înghețată, fu lovită, pe cînd îera sprînzurată de pâr, apoi pârul din cap i s’a smuls. Unul
din ochi i s'a scos. Zbirii iei, niște cazaci,, îi vărgară trupul cu arsura țigărilor lor, ieară cu unghiile
uU6111MW
îl sfășiară bucăți de carne. In cele din urmă, sleită
de puteri, nc mal puțind opune nici o împotrivire
fu violata de cătrâ ofițerul Abramoff.
IlEVISTA IDEE!
ale unei pușcării din Tambow, și care
Z'|c U.miua la ° moarțe infaraăle °M. ■ j fie pedepsiți. Să dec socoteală, în mod
%bin1 * nccinstea, de jignirea adusă naturel oP°bliCrț si întregcl civilizații.»
tfcrie? . țiu! Wladimiroff, redactorul ziarului „Rus",
APC determinat aproape toată agitațiea pornită
care.»
dariei Spiridonova, după ce arată
în
îndurate de această martiră, îndreptîndutortUt cătră femeile din Franța, se termină ast-feliir.
se p ‘j din Franța, prietenele și aliatele noastre,
/ 1 voastre, fără îndoeală, tresar la povestirea
|oltnl ț truziml. Uniți-vă, într’un protest uriaș, și,
3 • nemărginita putere a puterilor voastre unire, nu
prl? îngăduiți să se schingiuească și să se umilească
0111 m Faceți ca cuvîntul vostru solemn, să răsune,
^’unecou puternic, în Europa întreagă, să tremure
călăii, toți zbir» cari înconjoară în gloată
nonul țarului.
...... M ,
.
Deșteptați o dreaptă mime m inimile bărbaților,
Sfinților și fraților voștri, și îndemnați-i să facă
înceteze, prin protestările lor unanime, valul de
îngc care ’îneacă Rusia.
Acestă protestare a lumeî civilizate, va face poate
rușine guvernului rusesc, și poate că în acelaș
va izbuti să redea vie, patrie! noastre, mutimp 1
filată, chinuită și suferindă, pe această minunată
fenice. Smulgeți-o din mîna călăilor îel».
Toate faptele astea au fost stabilite
de cătră ancheta făcută de cătră ;
«Rus», Vladimirof, de cătră medicul tl„
chiar de actul de acuzare. Insu-șî pr<
pledat pentru dînsa circumstanțe ușurălOa
toate astea Mariea Spiridonova a fost
'
moarte. Dînsa va fi executată tP™
dacă nu se va smulge din mînelc cala’lor b, J
lei corp mutilat. Asemenea lucru un
•!rebu>'«
5(î
întîmple, sfruntarea aruncată conștiințeir
trebuie împiedicată de a merge până la • 1 publice
‘ c“pat.
Jos iscălițil, socot de datoriea lor de a j
potriva restabilire! torturci în Rusia, .' Prot«ialm.
guvernul rusesc, nu se va face complkJVu^;;4
menea grozăvii și va renunța la executarea Mar'ț
Spiridonova».
Femeile poloneze din Moscova, la rindul lor
dresază următorul apel: Cătrâ femeile din Fr„'t, a.
«Noi, femeile poloneze, din Moscova, indien t
de atentatul neomenesc, a cărei victimă a fo’st o tfn!!
fată, aproape o copilă, din partea ofițerului de c *
zaci Abramoff și a ofițerului de poliție Idanoff
adresăm femeilor, franceze, și, prin mijlocirea ’lor'
tuturor femeilor din lume. Noi apelăm la Iele 1’
numele respectului femceî batjocorite în perso'an
uneea din iele, de cătră niște bestii de indivizi. fle
datoriea femeilor ie sâ ridice vocea, să facă să h
se audă protestarea de cătră guvernul rusesc
ceară darea în judecata publică a zbirilor, încă’ne
pedepsiți, să afirme, în fața tribunalului Europei
dreptul femeci, după cum Franța a afirmat prii
marea revoluție pe acel al bărbatului.
Noi, care sîntem ieșite .lintr’un popor, de la
care cei slabi n’au cunoscut nici o dată vre-o bat
jocorire, și care a păstrat în sînge acest profund res
pectai femeei, noi, cetățene obicinuite aîntîlni la băr
bat delicateță cavalerească și cultul ideal al virginitățeî, indignate păn în adîncul sufletului de crima
scandaloasă comisă în pragul noului secol, care
proclamă emanciparea celor mai umilite, mal aser
vite clase, protestăm, înaintea lumei, împotriva lașei
infamii, care ie o ofensă împotriva cărei întregul
nostru sex trebuie sâ fie solidar, de la treptele
tronului până la coliba celui din urmă ncvoeaș.
Apelăm la conștiința publică din Europa,, la
conștiința orl-cui, bărbați ca și femei,-la conștiința
tuturora ce au o inteligență nobilă, mîndră, Ia în
treaga tinerime liberă și aprinsă. Tot ce Ic demn,
tot ce îe omenesc, cu simțire la suferința unei
ființi lipsită de ori-ce apărare, să se unească cu
slaba noastră voce, cu cea a întregcl Rusii apăsate
și suferinde, să protesteze împotriva unul regim
care desființază drepturile omului, nimicește cuce
ririle civilizației, sfarmă principiile esențiale ale ori
cărei societăți.
, r<
Sâ protestăm, cu toții. Zbirii să fie judecați, w
sul nobil și indignat al tuturor femeilor din u
și cel al femeilor franceze, ale căror .Pjnn’tătej
uniră cu ai noștri, în numele libertățel și drep 1
pe cîmpiî de bătae, trebuie să se unească, a
cu toate protestările, spre apărarea dreptu u
. femei, călcată în picioare de cătră un ,cazt^j unei
cătră un polițist. Trebuie sâ venim în aju o niar_
surori, a unei copile, victima unui nepom
tiriu și a unei infame violări, care zace p
I
27
1lăsat 16 zile în șir pe tînăra bolnavă, în nesiguranța a ceea ce o așteapta, vieața sau moartea.
îea îșl dădea bine samă, îndată ce i se comu
■ nicase sentința de moarte, cum-că guvernul execută
rilor și torturel, al sîngelul și al anarhiei, guvernul
actual, nu se va opri în fața vărsărei sîngelul Iei
Ș» nu va sta nici o clipă la cumpene de a-șl desăvîrși opera. Așa că-șl aștepta moartea în fie-care
ceas. Cu toate astea, timp de 16 zile, guvernul,
care nu o executa, nu-I anunță nici grațierea, lei
o lăsă înadins să se aștepte la moarte, ca fie-care
zgomot, fie-care mișcare pe sală, să o facă să creadă
ca ie sosirea călăului.
Sara, nu putea să ațipească nici de cum liniș
tită, știind bine cum-că la noi, în Rusia,- execută
rile se fac, in cea mal mare parte, în faptul diminețel. In fie-care zi, cum se ivea de ziuă, dînsa să
rea speriată din pat, și se punea să asculte la ușă.
Agitată, nervoasă, aștepta să vie s’o ridice călăul.
I se întîmplă, de o mulțime de orî, în aste gro
zave 16 zile, să audă pe sală zgomot de pași. Și aș
tepta, cu inima copleșită de o durere de moarte...
Pașii se apropieau de celula-I, cheea se întorcea
în broască, ușa se desch:dea, și îea, tremurătoare,
se aștepta ca un glas aspru, nepăsător, să-I zică :
„Urmează-ne“...
In locul călăului, cu cămașa roșă, vedea înse
niște figuri iubite: pe mama Iei, pe sora. Aceste
treceri de-o dată, neașteptate, de la vedeniea curată
Ca epilog, gazetele europenești aduc comunicarea a morțeî, la bucuriea nebună de a vedea niște
..►u de iubite ațe inirnel Iei, au zdruncinat
conștiinței
generale,
juscum-că, spre ușurarea
:— ființl atît
tițiea privată s'a substituit justiției guvernului ru sistemul nervos al fetei. Sora Măriei Spiridonova,
sesc, care a avut infamiea de a nu face nimic, care a avut în timpul din urmă o întrevedere cu îea,
care-ar fi putut să neliniștească pe mizerabilii spune că a găsit pe Marusia cumplit de schimbată,
torturatori a! tinere! eroine de la Tambow. Ga slabă, cu ochii duși în fundul capului, licărind de-o
zetele europenești aduc comunicarea, cum-că ofi seînteere bolnavă, lear prin orbitele lor întunecate,
țerul de cazaci Abramoff, zbirul și violatorul fe adîncl, părea că se uita moartea...
Insă-și Marusia povestește surorel sale, cum-că se
cioarei, a primit, de la un necunoscut, trei gloanțe
de revolver, în stradă, și a fost culcat la pămînt, simte stîngîndu-se, cum-că puterile o părăsesc tot
mai
mult pe fie-care zi, că nu-I în stare să mal
-ca un cine. Iei ie mort. Cît despre tînăra eroină,
cărei, guvernul dîndu-șî samă de neputința de-a îndure asemenea nesiguranță chinuitoare, că ar fi
•o executa, i-a comutat în batjocură pedeapsa, la preferit mai bine să moară, de cît să aștepte moar
două-zecî de ani de muncă silnică, fără îndoeală tea ast-felid. Față cu starea-i de ațîțare nervoasă,
că nu va supraviețui mult’după călăul iei... leată dînsa a început a scuipa sînge, cu mult mai mult
ce scrie în privința aceasta, acelaș Vladimiroli,, de cît înainte. Cîte o dată varsă atît de mult,, în
cît medicul nu-1 mai poate opri. Un taler se ium■redactorul vechiului „Rus“;
„Telegraful ne-aduce zilnic noi nume, de ale: ple dintr’o dată.
In unele de clipele astea, de așteptare ucigătoare,
•celor mai de frunte cetățeni franceji, cari au luat
-apărarea viețe! și cinstei sărmane! noastre copile dînsa și-a fabricat, cu niște ace de cap, un felia
martirizate, Mariea Spiridonova, simbolul viu al de spînzurătoare model, din miez de pine neagră,
•persecutatei, sîngerîndei și zbuciumatei noastre Patrii. cum și o minusculă figură de femee, pe care a
Lungile coloane ale jurnalelor, pline de numele spînzurat-o cu-n fir de păr de-al Iei, de spînzurăscriitorilor și oamenilor politici fruntași franceji, toarea-I improvizată, zicîndu-șl, privind la mica-î fi
imPlu de bucurie inima ori-cărul Rus, care-și iu- gură întunecată: „așa se va legăna de bălaea vîncȘle Patriea, și fac să nască un sentiment de re tului și sărmana Marusia».,.
Guvernul a renunțat la execuțica lei. După ifi
cunoștință față de aliații noștri din Occident, cari
zile de groaznică așteptare, îel i-a făcut cunoscut
răspuns la durerea și suferințele noastre.
u apelul mieu, Cătră Femeile Franceze, ziceam cum-că pedeapsa cu moarte i-a fost schimbată în
muncă silnică. Gurvernul nu și-a ajuns înse. mai
va ProțCsiarea lor viguroasă, conștientă și hotărîtă,
puțin scopul. In loc de a ucide pe Mariea Spirido
luluîPr*’ Ca Un clvenisrncnr cumplit, mîna criminanova, cu ajutorul unei fringhiî de cînepă, îel i-a
sin (noslru guvern, și-1 va ‘împiedica de-a vărsa pus capăt prin torturile morale, mai încete, dar
Be e nefericitei Mariea Spiridonova.
con UV;ernu* a renunțct la executare... Dar, această tot atît de sigure.
După concluziea medicului Fink, de curind de
impjej‘-C
Societățci Franceze și Ruse, n'a
tot, s’a dezvoltat la dînsa tuberculoza pulmonarii,
fltiiisă
Cd vica^a dariei Spiridonova să fie grav
în forma cea mai gravă. Zilele i-s numărate, moare...
‘ Mizerabilul nostru guvern, într’adevăr, a
�i
REVISTA 1DLEI
28
Cel mal de frunte și mal vestiți cetățeni al Franței
și cele mal de frunte șl vestite cetățenc, exprime,
guvernului rusesc, care samănă anarhica, tot blamul
,și tot disprețul lor, declarindu-I, cu toată tăriea și
sus și tare: „Ajunge atîta sînge“„.»
Firește, noi nu găsim nici o măsură destul, mde-ajuns de strașnică, de aspră, pentru a stinge
nu numai barbariea, ci și sămînța barbariei, și nu
numai din Rusia, ci de pe întregul pămînt.
Gat.
EXECUTAREA LUÎ SCHMIDT
I
La 19 Mart trecut, Locotenentul Schmidt, care
a condus răscoala marinar*l°r din Sevastopol, dim
preună cu trei mateloți, cari au luat parte activă la
această răscoală, au fost împușcați li Berezan, o in
suliță cu desăvîrșire deșartă, la 20 verste de Otchakov.
Jurnalul «Rus>, publică o mișcătoare povestire
asupra acestei împătrite executări :
<In ajunul executărei, la 2 ceasuri după anieazâ,
sosi de la Sevastopol canoniera cTereiz* ,cu hotarirea amiralului Ichoukhnin. Singura favoare pe
care acesta i-o acorda lui Schmidt, iera de a ji îm
pușcat, în loc de a fi spânzurat, favoare care-și avea de
alt-fehu explicarea, in lipsa unui caldu specialist sau
meșter în ale spințurâtoarei. La j ceasuri se făcu
cunoscut lui Schmidt sentința amiralului. Dînsul în
gălbeni, inse ii ascultă cetirea, cu singe rece. Ma
teloții se arătară nepăsători.
Aceasta se petrecu pe vasul „Priit".
Prut11, Unul d.n
avocații lui Schmidt, anume Wniberg, care aștep
tase, la Otchakov, rezultatul apelului, lui se urca nu
mai de cit pe vas. Iei fu cel din urmă dintre prietenii
lui Schmidt, care putu să-l vadă șl să rem.nă lingă
dînsul vreme de ș. ceasuri. Locotenentul, cu lacr imeleîn ochi, vorbi mult advocatului său, despre ma
teloții condamnați dimpreună cu iei, spcînd cum că
credea cu totul că vor fi grațiați. „S-.nt atîta de tineri,
ți-atît de devotați; îeî nu-s întru nimic vinovați,
Mîngîerea mea iera de a muri singur*.
Cu toate că și dînsul cu desăvîrșire mișcat, Winberg cată .'■fi liniștească pe locotenent. Dar acesta
urmă: „Alt gînd mi mai apasă, acela că se va da
cre^dmint născocireî care fini pune pe samă ordinul
de a fi tras al crucișătorului Otchakov. Tiu pot
muri fără să protestez împotriva acestei calomnii.
Spune, din partea mea, că n’am ucis nici un om“.
Osinditul îșîpetrecu cele din urmă ceasuri, scriind
numeroase scrisori, printre altele, surorei sale ți co
pilului sdu. In vremea asta se pregăteau cosciugurile^ ți sacii cu care trebueau să fie învăluițl osîndițiî in clipa executărei. Pe la ; ceasuri de dimi
neață, cei patru osîndilî fură îmbarcați pe-o șalupă
și transportați pe insula Berezan. Cind debarcară,
ierau ț. ceasuri de dimineață. Marea iera liniștii
Zorile prindeau a se ivi, prevestind o ^i senină și
caldă. Se adusese, din timp, pe insulă, cîte o trupă
din fie-care armă: mineri, infanteriști, artileriști.
Iera de față încă comandantul și ofițerii „Prutului*,
un ofițer de jandarmi ți un preot. Osîndiții trebueau sd fie împuțeați de mateloții canonierei Teretz^
număr de 60. Aceștia ierau așezați la jo
cel^^e'^^10 d* stl^ execuției^ avînd la spate
29
Schmidt s’apropie iute de stîlpî, ți Ceru
ertare
■tara maleloțtlor,
matelatilor. cari trebueau să
.czf i
moar
.
'
Apoi se adresă soldaților, rugîndu-l
locotenentul Schmidt, „care-șl dă vieața,
porul rus, pentru scumpa sa patrie, ’’ pentrt< £
frații mei. Oameni ca mine sint mulți pe
Ț* *^ %
mai mulți*. Iți luă rămas bun de l'a‘ c/"vr
n fi
or/î
"»ara
tl
săî, ofițerii lui „Prut*, și îmbrățișape co,Ca“*
a!'ati
acestui vas. In sfîrșit, ceru să nu fie legat
ți să nu i se acopere capul cu sacul. M* 5t'lP> i
Tchastnick, strigă: „Adio camarazi, leată
Iertați-mă*. Pe ceilalți doi ti podidiră plînsul^'^'
primirii a se mărturisi. Singur Schmidt ave ^c"1
descoperită, și-și ținea capul sus... Tobele sun*
teloții sînt gata să tragă. „Adio, ți dați iOcu *’
de-o dată Schmidt, deschifind ochii mari ’
strigă comandantul. O detunătură, ți JOI- nnlal°fi
cad ca trăsniți. Trebui alte două descârcături^
să radă cel de-al treilea matelot. Schmidt sta i
doare mereu, și cu ochii holbați. O nouădescărc'
tură, ți, in sfirșit, cade fi dînsul pe spate, ciuruit
de gloanțe ți scăldat în singe.
Ierau tocmai 4. ceasuri ți jumătate. La revîr
satul ^ilei, minerii puseră corpurile încă calde î
cosciuge, coborindu-le in gropile săpate alături „
cari le astupară iute. Rațele aurite ale soarelui £
Aliață-zi se asternură pe morminte, drept cunune
La anieațâ r Prutu ridică ancora, urmat de tfif.
retț“, ducînd mai departe pe studenții ți mateloții
condamnați la muncă silnicit. Și iragedtea se isprăvi"
Despre executarea locotenentului Schmidt, a cărui
vieață și moarte sint pe cale de a lua în Rusia pro.
porțiile unei legende, Petru Struve, un scriitor democrat-constituționalist, publică în ziarul său Steaua
Polara11, un prea frumos articol, din care extragem
rlndurile următoare, cari se por aplica nu numai
simplu țarismului, ci tuturor claselor cîrmuitoarc,
și tuturor guvernelor, din toate țcrile:
„Stăpîniî actuali ai Rusiei nu pricep inse deloc
asemenea lucru, ți nici nit-l vor pricepe vre-o dată.
Pentru iei, locotenentul Schmidt ie un răzvrătitor.
Pentru asta, ți mai cu samă, ca sâ dea o pildă, iei
au făcut să fie împușcat. Intimidarea, ieată alfa și
omega înțelepciUnei lor politice, lei cred In puterea
de intimidare și nu cred in puterea martiriului, in
puterea muceniciei. Și Schmidt și moartea Iul au
dtvenit acum niște simboluri naționale, colosale Și
mișcătoare. Pentru stâpîni, asta nu însamnă nimica.
Dinții intimidează pe alții, iear iei nu se tem de
nimic. Picăturile cad, fără ca iei să audă zgoniotu
sinistru al prăbușirei lor. Asta li-i soarta".
Din «T. Nouv.v, de Lugheția Bălănescu-Neagc.
”, 8tr.
-,
Ion VJUU1
Ciocîrlan : Traiul nostru.l&rul
Budapesta.
tipografic
și do editură „Luceafărul'*, atr. Moina , j(
iu ț.i
...
O
carte
de
nuvele
sau
,
1C’’
- u.
ncum
'’m Ieste și cum n’nr trebui să fio traiul
găseșt®
urgisitului de la țară popor.. Cartoa aceasta se
la librăriile din țară și prețul Iei ie 2 lei.
Maxim Gorki : Parvențiî, dramă în patru acte, ^rare?tf.
din Rusește de Luca Brindză și Iv‘.^0”,'n ’i<)'l6... 1^®'
Tipografia „Universitară*1, str. Academiei, , ' ju^itoril
scăpărătoare și pline de Înțeles, pe car ă o-t0 dfl®®
și-au dat osteneală să ni le redee, In roman ? » .fl3.
nu totdeauna fără nici un cusur, adesea cu
ier
tic, cblar uimitor .. Un exemplar 1.50. Dop n00ureȘacul „Rominlu Muncitoare^ Hotel de Franț ,
I
ACȚIUNEA INDIVIDUALĂ
tori, lipsa de talent, îngustimea cercului posibil
de acțiune, niște împrejurări nepriitoare, un
cotare mal amănunțită ne duce la con- mediu neprielnic, oameni îndărătnici, și așa mal
0-cum-că societatea ieste amenințată de departe. „Sîntem noi oare oameni în stare de
cluzica,
de ^minere pe loc, dacă îșl năbușeșlo a face co-va", ni se spune adesea. „Cultura
n°lU'Șn inșii co! încastrați cu cugerare critică, noastră nu ni-I desăvîrșită. Nu sintem în stare
în ®;a0nHoJ acostoea, la orl-co grad ar fi ajuns să scriem măcar un articol de ziar. Natura nu
C’vl ’Ăgto amenințată de moarte, dacă devine ne-a înzestrat cu darul unei vorbiri do profet.
I°fl' t nrivelegiul sau bunul unor puțini. Putem Slujba cu-o avem, dacă avem vre-o slujbă, Ieste
nU? ounecă, orl-cîtdeînsemnatsaudenelnsemnat cu totul modestă. Părinții, în sflrșit, nu no au
oro^resul omenircl, lol atîrnă numai de lăsat niel o avere, și ablea ne clștîgăm, de bine
»r ^“înzestrați cu cugetare critică: fără de rău, tocmai cit ne trebuie să trăim. Dacă
Ici Ieste cu totul cu neputință: fără si- am.fi avut ce ne trebuie, avere, slujbă mal însem
rtnln acestora, să 1 răspîndoască, Iei Ieste cu nată, talent, am fi arătat noi atunci de co sîntem
lIt ii șovoitor. Și fiind-oă de obiceiQ, acești îu stare".
•° 1 se cred în drept să se socotească ajunși la
r<u
vuruesi acoloa de cel cari întreaga vieață
Nu vorbesc
1DÎ mal înaE grad de dezvoltare, dezvoltare do- luptă
f ' pentru
K
10 bucată de pine. Acestora nu li
Undită cu prețul străduinței tuturora, de datoriea se nnntn
poate R-inr
face nici o imputare. Dacă progresul
1? morală le să-și plătească datoriea ce-au con- a trecut pe deasupra capetelor lor, fără să li se
-------iraotftt prin oc+n
as^a* Plntn
P^ata n.nnstă
cons^ în
ln na îmnrr"
împrăștiea fi îngăduit măcar
să SQ țXozvolte. lei nu sînt de
nit YrintîmalA
victimele anontuT
acestui progios. Și dacă, cu toate
mulțime, rlnrvu
după nntwrîln
puterile lnr
lor, annnn.cî
aceoa-șl hnn«ț
bună cît
în i
bVUr3 materială, aceea-șî dezvoltare intelectuală astea, dezvoltarea intelectuală tot i-a atins, dacă
stare
------------------ V
---aduce ideea
unei îmbunătățiri cu -putință,
a aprins în
ei “morală, de care 5se bucură" și îel, și de-a
'
mal mult spirit științific și de dreptate în for Iei ura răului și-a minciunel, cu toate că îm
prejurările le-au înăbușit orl-ee manifestare a
mele socialo.
Să ne ocupăm înso, mal de aproape, do acești conștiinței lor, silindu-I să-și mărginească vieața
inși, de aceste singure instrumente alo progre la grija pînei zilnice, și dacă, totu-șl, Iei și-au
sului omenesc. OrLcare ar fi progresul acesta, păstrat demnitatea, prin pilda lor, prin chiar
t.
,cum faptul existenței lor, aceștia sînt cel mal enerjoi atîrnă de Iele. Iei nu răsare din pămînt,
Nn
so naște
răsar 1buruenele. X1
" ~~
4"’ din semințele gicl agențl al progresului- înaintea acestor eroi
...
,
nașe
infuzoriile,
într
’im necunoscuți al omenirol, cari n’au îndeplinit nici
răspîndito în aer, cum se
lichid în descompunere. Nu apare în omenire o acțiune zgomotoasă, strălucitoare, din punctul
do-o dată, ca rezultat al vre-unuea din acele do vedere ai msemnătățel lor istorice, cele mal
idei mistice, de cari se vorbea atîta acum patru celebre personagii istorice, pălesc. Dacă n’ar fi
zocl și mal bine de ani, și de cari mulți mal existat cel dintăl, cole de-al doilea n’ar fi putut
J o dată nici unul din planurile lor.
vorbesc și astă-zl. Sămînța acestui progres Ieste îndeplini J
nici
Intr’adevăr o idee, dar nu o idee aflătoare în Pe cînd eroii cunoscuțl luptă, și de multe ori
omenire într’un mod mistic: Ie o idee care naște pier în lupta lor spre mal bme, eroii necunoscuți
societare, cu toato înriuririlo proîn capul unul ins, care se dezvoltă aici, care păstrează4-în
z4 • 4- • z* «•* zi r» ►vi
4" rt I
»»C* 1 t n t" O
trece apoi în capul altor inși, crește, în calitate, tivnice, tradițiea
demnitațel,
conștiința unei £ 0*1
•
-» •
i
y • i i -i
i_ — •
~
R»»biinătățirl
T-»xtXtivtY mi eunnHnttf
ninn
TT mare,
putință.
Și
elnd,/nnunnmom
llllUiX
VUlUclLV/1 Jll
LUXCL? VL4LLLU și ULU1UIU
r
------- -»
,
.
prin mărirea
valoare!
intelectuale
morale iln
inși,
numă- dintr'o mulțime alții, izbutește să-șl întrupeze
acestor L.
T._ și-n
,1 „ cantitate,
....
xprin sporirea
’
r, ajungînd
aiungînd în
în colo
colo din
din urmă
urmă o .putere ideile, în vieață, se găsește de-o data in țața unei
rulul lor,
. <
°
i
.• .
___ u:__ v
rmrmrvint niSiitf In miinfbi
L——— de
— oameni
-------- - energici,- căliți la muncă,
socială, cînd acești iuți
inși U|UU£
ajung la uvAiț«.i4**vJconștiința li*
a- mulțimi
noelintițl iu
în uuuvingurilo
convingerile lui
lor,’, cari 11 întind
cordului lor și se hotărăsc la. o acțiune unită nodiiiiițl
sau combinată. Dînsn învinge, cînd acel co se brațele, cu bucurie. Acești eroi necunoscuți sint
pătrund de lea ajung să o întrupeze în formele col cari alcătuesc, în toate momentele mari is
sociale. Cînd cino-va susține că Io împătimit de torice, terenul transformărilor necesare. Iei sint
progres, fără să vreo să cerceteze in chip acel cari dețin eu adevărat întreg viitorul. O
critic condițiile rcalizărel acestui progres, doye - societate din care aceștia ar lipsi, ar vedea
dește că nu l’a dorit serios nici o dată}< că nici dintr'o dată oprindu i-se progresul. Vieața ulte
0 dată n'a fost măcar In stare a-1 dori serios, rioară ii acestei societăți nu s’ar deosebi prin
tind, cel ce șl dă sama de condițiile necesare nimic, din punctul do vedere moral, de acea a
P0ntru realizarea progresului, așteaptă, cu brațele celorlalte animale sociale. . Dar acești
■ agențl
- eoa acosta să so Îndeplinească do la ne^nu întrupează m
...
rnaY cumplită Iul nu le apaHino ?i njel! nu
i..
sau
Poate apar
„«.î./—care
amvneie
TÎtfcV
18’8 co
8°-1i _“rP___________
°r PUn 1 “dmXtarea «î
* «oi.»
“%?
,^±!kld
ar m.,
încerca,
din8nIei,
această îndeplinire, s ar vedea
,jUlu*or
Rq
. acelora
acalora cari so pling de demoralizarea ai
m
san
pling de
do nemerniciea
nomemioiea nevoit,
nevott sau
sau să
șa moară
moara de foame, sau să-și l
k —-I nostru, cari se plîng
crifice demnitatea,
caz șl
și-n
^ndor,
de lipsa
lipsa. de
sau de
d<—ea, dispărînd,
dorind, și într’un
m^z.
arnenilor, . de
de mimare
mișcare sau
de rea^ea
reacțiea onfieo
jnt°\ stăpînitoare, le putem pune următoarea celalt, din numărul factorilor progresului.
îndeplinirea progresului aparține acelor cari
mKi
Bine, dar voi, cari vedeți limpede. în
putut scăpa do grija cea mai strivitoare,
, j ocul celor orbi, cari sînteți sănătoși printre s’aupînoT
zilnice. Dintre
“aceștia, fie-cțire,
---------------------''"’Ț fiind
?“J
aț. ?avJ C0’a-tl făcut, ca să venit! progresului în a pi—’ A'-—
doar
înzestrat de o cugetare critică, poato ajuta
J Or r De obiceiu se dă ea motiv lipsa de pu-
�30
' !
i
REVISTA IDEEI
31
la înaintarea progresului in omenire. Da, flo-caro atelierul său, nici o dată nu s’a glndit 1
1
poate să ajute la asemenea lucru. Nu-mi vorbiți do sebiroa dintre o faptă bună și-o faptă *a doo.
lipsa de talent și do cunoștințl. Pentru această mai vorbesc de toți acol, al căror numn ‘A
T”1
nu Ieste nevoe nici de-un talent extraordinar, tuosc o mulțime, cari nu urcă modesta U cfl*
nici de cunoștintl atît de întinse. Dacă talentul a creației artistice, poezie, muzică, pioturfi yoar-i
s°a»’ă
și cunoștințele tale sînt de-ajuns să-ți dea o tură, arhitectură, do cît spre a dobîndi’n CU'P*
privire critică asupra celor ce te înconjoară, decorații, slujbe înalte și tot soiul do bun ’’’
sînt de-ajuns să trezască în tine nevoea pro Ultați-vă la acest profesor progresist, caret ‘
gresului, ieste destul de-a întrupa această cri- gata să facă din învățătura sa o armă nn .
tică și aceste cunoștințl în vieață. LuațI numai orl-ce idee, după vreme. Și cîțl sînt, mașini
aminte să nu lăsațl să vă scape nici un prilej, menești fără suflet, cari argumentează și o,
pe care vieața vi l’ar pune la îndămlnă In ase rimentoază, cari observă toată vieața fenomen??’
menea scop. Să zicem că acțiunea voastră ar fi chimice, do descompunere și do înlocuiro Or°°
cu totul neînsemnată, sau mică: toate substan torea celulelor și contracțiea mușchilor’ 0?țele nu-s înso alcătuite de eît din părticele ne studioază declinările și conjugările cuvinte]?
închipuit de mici, lear cele mal mari forțe, nu grecești, accentuarea sunetelor în limba sanscritî
sînt alcătuite de cit din niște imbolduri cu totul și zendă, însușirile deosebitelor unelte dm timpul
.Rezultatul produs de acțiunea lui Alexandru Novsky și al lui Ivan cel groaznic
neînsemnate, Rezultatul
voastră nu poate fi prețuit nici de voi, nici de fără să șl dee samă, fără să bănuoască măcar
alt cine-ya
:
Iei
atîrnă de mii și mii de improîmpro- cum-că spiritul și toate cunoștințele lor lQfa!
cine-va:
jurări diferite, de mii și mii de întîmplărl, peste țișază o putere izvorltă dm suferințele, din străputință de prevăzut. Cele mal bune intenții nu danica a generații întregi, o putere al cărei cost
dat naștere, de multe ori, unor rezultate cu totul trebuie cînd și cînd să-1 plătească. Acestora
rble, și o acțiune părută fără nici o însemnă- nu le-a
4u~« trecut
biGuui, nici
u>vi o
v dată,
uuu» prin
pun minte,
11111118, că
CU această
HCBLlStă
tate, a dat naștere unor necalculabile rezultate, putere le impunea oare-cari îndatoriri, și că argu.
Neapărat că putem prevedea,
pro» mentarea
montarea
și experimentarea
experimentarea
pot
tot
atît cdo
dn
_______ cu
_____ oare-eare
_______ ___ _
*••• VK»
7*
Hwvmuiuc*
pui
LUI Util
și
pot
tot
atît
KaK.h'+o+n
-*
-■ babflitate, cum-că întipărindJ -----------aceea-șl
direcție Kîtia
bine cX
să AA^nonn
coboare r>a
pe r.^.
om la
la «x4^.al..l
nivelul ---------unul păiajoi
unul întreg șir de fapte, numai puține rozul- după
nivelul
cel mai
~
. cum pot să-l ridice la —
— — wui
tate vor fi cu totul protivnice, și că, cel puțin înalt al demnitățel omenești, potrivit vremei.
in unele cazuri, faptele noastre vor întllni înv
Nici literatura, nici arta, nici știința, nupoato
prejurări favorabile, cari vor îngădui așteptarea să îndroptățască, nici cum, nepăsarea morală
k
------------------------ , ------MXVIUIU,
niina
rlnfX
Ra
nnafn
DnnnSn
___ _
. !
unor rezultate vădite în direcțiea dată. Se poate Privite în sine, acestea nu «conțin
progresul și
ca noi să nu observăm rezultatele astea, dar nici nu-I constituesc condițiile. Astea 11 sînt nu»
Iele vor avea loc, se vor întîmpla negreșit, dacă mal niște instrumente: Iele nu fac de cit să grăvom face tot ce
.. ne va sta în putere, ca să mădească puteri, de cari progresul se va putea
ajungem aici, Un plugar, care muncește și sa- folosi. Numai acel scriitor, artist sau învățat, Ieste
mănă pămîntul, știe bine că multe semințl se un adevărat om al progresului, oare face tot oe-1
nrânilrli
»».» șl va putea apăra
-- » vor pră
’pădi, oK
că ninT
nici «o zîn+X
dată nu
stă în putere, pentru a întrebuința puterile docîmpul de stricăciunile pricinuite de vite, de bîndite, la întinderea și dezvoltarea civilizații
recolta cea rea, de vizitarea, în
timpul
______
r_. nopțel, a
« timpului
l.ixxHuiul său,
ot*u, uuru
care lupii*
luptă ui
în UUUUU
contra rumul,
răului, uuru
caro
vre-unul animal răpitor. Cu toate acestea, chiar îșl întrupează idealul artistic, uuiioștiuțele știdupă o recoltă rea, Iei se întoarce din nou la ințifice, ideile filosofice, tendințele sale ae pir
cîmp, cu alt pumn de semințe, așteptindu-se blicist, în opere, oari să răsfrlngă, să Întrupez
la recolta viitoare. Dacă fie-care ins, înzestrat toată
toată vieața
vieața timpului
timpului său,
său, în
în fapte
fapte cu
cu totu
totul ppo•
cu cugetare critică, va tinde cu stăruință spre trivite mărimel puterilor sale. Cel care înse faco
bine, va fi un agent influent al progresului, orl- mal puțin, cel care din calcul personal se oprește
cît de mică ar fi sfera aetivitățel sale, ori cît la jumătatea drumului, care uită întinderea ne*
de strimt i-ar fl cercul viețel sale, și-și va plăti măsurată a răului și a noștiințel, în potrivii
partea din prețul, ne-asomânat de mare, ce i-a cărora trebuie să lupte, pentru un cap frumos
costat dezvoltarea.
de bacantă, pentru niște observații interesante
Dar oare să existe, cu adevărat, sferl de asupra infuzoriilor, pentru o discuție numai ?i
acțiune mici și sfori de acțiune importante? numai de amor propriu, c-un adversar literar,
Ce oameni ar putea să susție că au Iei singuri
acesta poate să fie orl-ce: un elegant artist, ud
monopolul progresului ? Scriitorii ? Artiștii ? In- învățat însemnat, un publicist strălucit, dar sa
vățațil ? Priviți pe acest scriitor progresist, care șters mugur
singur uiu
din nuuurue
rîndurile iapiuuuruu»
luptătorilor conștwnț
vorbește cu atîta căldură de binele societățel, al progresului istoric. Din punctul ae
.n_
și care știe eu mult mal bine să-și exploateze importanței sale morale, ca om, l01
0COtoată
Iei t Ieste
inconfrații, sau care faco de rîs și de ocară, față forior nenorocitului scriitoraș, care-șlPe..j cotitorl,
IVUUI UUUUIUUIIUIUI «CrilLULUȘ, UUlU-țl P‘'<v»w— ..
de adversari, ideile ce zice că le apără, prin vieața
v cotite [ i
vieața repetînd,
repetînd, unor
unor tot
tot atîtde
atîtde nenoroc
nenorociți
feliul viețel ce duce. Și nu vorbesc de acele vechile
adevăruri
asupra
luptei
în
c°
jfl9VRP.hilo ndoVîîi-iirT nennnn lunfnT în contra rau
straturi păcătoase, pentru cari literatura nu Ieste și în contra neștiințel. Iei Ieste
0 toată
de cît o uneltă a celei mal, dezgustătoare înjosiri calului, pe jumătate ignorant, care^ș 1 cjtor-va
a glndirel, uneltă stagnărel și demoralizărel silința,, săi facă
să pătrundă în
nn iuiaca sa pairunaa in uiww» —
sociale... Ultați-vă la acest artist progresist, care școlari nepricepuțl,
niște cunoștințl ablea pe Ju'
cîntă libertatea cuvlntulul, pe cînd chiar Iei ar mătate pricepute chiar și de Iei. Aceștioa m»
primi o slujbă la cenzură, și care, în afară do făcut ce-au putut, tot ce s’au priceput să fac*
«V
■L
. —
,
li se poate cere mal mult. Dacă din producțiile lor, unelte dc progres, neatirnat de
bor nUJnte do cetitori, se găsește unul sau doi artist sau do învățat, une-ori chiar contra aștep
■,®n0 înzestrați și mai cu multă simțiro tărilor lor. Dacă opera de artă ieste cu adevă
eellall’. și dacii aceștia aplică la vioată rat artistică, dacă descoperirea învățatului ieste
niai
00
nrodicate de bietul scriitor, tot va fl un cu adevărat științifică, Iele fac parte din do
de
ideile P pac[i silința dascălului-faco să se ivească, meniul progresului...
pUrogreSnumăr
;
N’am tăgăduit nici o dată, că arta și știința
olt de mic de școlari, nevoea do a
Jindb
—~5ar fi u.no^° do progres, că opera artistică și
la a? dQ.a •nlUIn°.ț0PruQ pprogres.,
Nu mal vor- descoperirea științifică, ca fap*te, n’ar sluji la
^uO°d0 inferioritatea do caro dau dovadă toți dezvoltarea acestuoa. Ieste netăgăduit Inse, cum
beS°n domni, cu tot talentul lor artistic, cu că metalele ascunse în pămînt, ca și mătasa pro
de viermele de mătasă, sînt tot așa, și Iele, uflC°tă șt’inta 9* faIma lor d0 .
ce-o au, dusă
--lA--d1A9-cari
pot folosi acestui profjță do aceI faotorL n^aYnOî^tI^î^Ogr?s5laî’ nolte
P^gres, fapte
pmnenit mal sus, cari' cuprind în greș. Artistul, care nu are îu vedere de cit arta, și
a «..ngroHiiliU nontru viitor.
se gîudește nici cum la Înrlurirea-I umanitară,
“trnedropt,
“ .viitor- atît nu
imputa^ poate, că f
slut
poate să reprezinte o putere estetică foarte mare.
f ^“de artăi cit
și
fâță
cît
față de știință. O operă fru- Opera i I frumoasă, înrîurirea poate să-I fie ne-’-4 nu resfrînge cugetarea măsurată, foarte folositoare chiar. Dar, din puncnoasa do artă, chiar cînd
de vedere al insușirel sale morale, această
a
artlSlULUi,
onștientă
artistului, cuniiibuo
contribue uri
ori uuiu
cum la tul uu
x --- ) nu întrece pe aceea, fără îndoeală tot atît
litalulul
mărirea capi-v.
-------intelectual al omenirel: chiar putere
MSlnd la o parte orl-ce altă înrlurire a artei, do considerabilă, care a răspîndit pe pămînt
numai frumosul îngădue de obiceiă omului să minereuri de aramă, sau a pua fler în bălți și
B0 strecoare din lumea josniciei în domeniul a- în lacuri: cît se atinge de folos, acela al meta
devărulul și al dreptățel. O operă frumoasă, a- lelor, pentru civilizațiea omenească, Ie mai pro
tmgo luarea aminte, dezvoltă simțirea, cons sus de orl-ce îndoeală. Puterea estetică, prin
‘—X nu
— Ieste io putere morală. lea nu de
tituind, ast-foliă, do sine, o armă de progres, ori sine, încă
artistului, morală, ci
care ar fi cugetarea ce a inspirat pe artist. Tot vine,
vino. în afară
nfară de voința
voi
vilizatoare,
progresistă, de cit in creerul aceluea
așa, orl-ce fapt nou, care întră în sfera cunoș
înZ—tnnalf Tr> tmnîrta onrrj
tințelor noastre, orl-cît
orl-cît de
de neînsemnat
neînsemnat ar
ar fi
fi din
3in oare, însuflețit de opera frumoasă, Ie împins spre
ie vedere
veuurottivuOTmwi
’lu vremel
,*vuivl o faptă bună, al aoeluea care
oare devine mal bun,
punctul de
al chestiilor vitale «alo
mal<4nsimțitor,
malarfiafînK
dezvoltat, mal activ, sub înnoastre, Ieste o- creștere
---t—-’ a-- capitalului
.x ”* ’ n' glndirel
■ 1
—,
In
nnnno
na ai
omenești. Numai clasînd și studiind ființele na- tipărirea' primită de la opera artistică, ca și
xAxvv-i-1,
care
nu
devine
o
putere civilizatoare,
sînt
în
realitate,
putem
ajunge
metalul,
turel, așa cum -« l_Ir. r?"1!*"*1?, InzMXfitniln I » rin nît 11
să lo clasăm și să le studiem în legăturile lor de cît în creerul aceluea care a avut cel dintâi
cu binele omenirel și în caracterul lor de ideoa de a face dintr’însul o uneltă folositoare,
folos sau de pagubă. Astă-zl un entomologist se Artistul, ca atare, Ieste la] acelaș nivel, cu orl-ce
bucură, cînd îșl vede colecțiea îmbogățindu-i-se alt fenomen natural puternic, fizic sau organic,
cu două-trel insecte, trecute neobservate pănă lipsit de orl-ce însemnătate umanitară. Sunetul,
atunci, dar cine știe dacă pesto cită-va vreme, circularea sîngelul, sînt, tot așa, niște izvoare ale
studiul uneea din aceste insecte nu va procura glndirel, ale îndemnului spre bine, ale hotărlrel
industriașului un mijloc nou de a scădea prețul dea lucra, înse, curat prin sine, nu sînt nici
‘ re, nici
hotărîre. Pentru ca arNud, ou
nici bine,
bine, nici
.
unul produs folositor, sporind,
cu chipul acesta, gîndire,
holvul,de sine,, să
—1 fie o putere oivilizătoare, Iei
materială tistul,
Intr’o oare-care măsură, bună
t-nX starea
z*.
a mulțimel. Altă insectă poato deveni, pentru trebuie să dee operilor sale, de sine, un caracter
umanitar. Trebuie să-și creeze în sine un izvor
asupra
Învățat, începutul unor cercetări zi"
”" legilor
dorința
de a-1
evoluției formelor și funcțiilor animale, logl cari de progres,cu
---------... de-al' 'îndeplini,
. se la lucru, să
au stăpînit de-o potrivă și dezvoltarea omenirel, trece în fapte, trebuie, punîndu
____
o___
s, îs Numai atunci
la Ieșiroa-I din starea zoologică, care i-a hărăzit, fio pawuuo
pătruns ««
de-un
cuget
de£-progres
în nryîrpn
urzirea nreatiel
creației sisale, și fără a-șl
spre dauna istoriei sale viitoare, o mulțime de va fi, chiar *n
vre-o silă, sau a-șl impune ce-va, un fac
rămășiți do plins, legi cari să arăte omului că face
tor conștient al istoriei, pentru-că și lei va
numai prin lupta pentru dezvoltarea sa poate să vedea strălucind, prin pinza idealului de fru
creeze în sine, alături do elementul zoologic musețe urmărit, nevoea adevărului și dreptățel.
latul, un alt element, care să-I îngădue a de
moni un agent de progres. Astă zi, un liguist Și nu va uita lupta
lupta în
în contra
conți răului, luptă obli"semnează cu înflăcărare oare-cari particulari- gatorio pentru fîe-care, Tșii cu atît mal mult
?!1 Jn compunerea verbelor unei limbi vechi, pentru,sine, cu cît
cît facultățile
facultățile sale naturale vor fi
• jne această particularitate va servi să lege mai puternice.
PoT° t
maI multe
Păn’5 atuncI s°Parat01
. AceJa?lucru sc poate spune și deșpro învățațl.
Grămădirea cunoștințelor, n’are prin sine mal
tro d10 a.ceast& legătură va lămuri un șir în- Gi
UUXauîxUM.
VUMvy..,
_____
lusomuuiaw
de mituri, din perioada preistorică. Și, mai multă
însemnătateJvdo cit, grămădirea Corel în
stup.
Dar
această
ceară devine o~ uneltă de civi
li?»11} V.0Q1 aJung°> poate, la putința de a ana- stup. L«x
lizație în
în mînile
mînile apicultorului
apicultorului sau în ale tecbisa • •r1lurirca acestor mituri asupra doctrinelor lizație
sînt foarte’ recunoscători alcpr?Cl.Or Ol'eștine, de-a face mal înțeles, pentru nicianulul.
nicîuuuiui. Aceștia
xxu®?»»
*
’
----- mnna
înrvmni'n
D1UUXU1,
UU1UX *v
~----- cea
J1 .P^t’nl, chipul do gîndiro al mulțimel, de a binolor,
căror
le dau
mal mare îngrijire,)
bine că„fără
că fără lelo
Iele nar
n’ar exista ceară.
Z;;?-!chiPul acesta, mal lesne, mijloacele unei știind prea bino
Cu toate
_ .~Z' albinele ««
bl,V1tați de p^gres. Arta și știința sînt, prin Cu
toate Uw
acestea
nu cînt
sînt nnmnnf
oameni, nî
și nu
nu
a
QIUUJUI
UUUUU
—_______ ________
5
�îiLVIsta ideHI
REVISTA IDEEl
J
I
l
i-
Ji so poate da însușirea do agcnțl morali al civi
IAMANDESCU
lizației î producerea cerel, din trebuința lor lăun
tricii, nu eonstitue do cit matorioa do progres.
Rătăceam po cheiul Dunărei, In Galați,
,
Entomologistul, care colecționează insecte sau buzunar.
Soarele sfințise do mult, și, pesto „»?loarâ u
linguistul care notează conjugările, clnd fac a- munții pletroșl oi Dubrogei se mal zăreau doar In ’t l,afie
cestea numai pentru plăcerea de a contempla o diițl intr'o lumină cenușie. Apusăinăna mal mult „ rf’Ml’
colecție de insecte sau ca să știe că cutare verb fumurii, învrîs ntă de dungile aurii alo lumînelor d Cl
so conjugă in cutaro chip, nu slnt mal inferiori, și cheiu Un v iporaș trecu ca o nălucă prin umbră*0 Ta‘o
roșii și vorz, străpungînd văzduhul c’un muUf1 °c,,ii
după cum nu slnt nici mal superiori do cit al Iul
pătrunzător, și-n urmă-I, sub cheiu, apa se zbătu mult« 8cur,i
bina care secretează bucățica-I de ceară, Dacă iiitr'un ]>lcscăit plîngător. Do cătră oruș 8e auzei VCeiD®
această bucată cade în mină unul farmacist, caro surd, nn-uțelos, tntunerecnl so adîncea tot mal niujt A** Tfltt
faco dintriinsa un plasture, sau a unul chimist, so mal deosebea, do cit prin răstr îngerile luniinelo j* ni1
cheiu, Departe, în chnpul stufos al Dobrogei $0 ri/rcaro so slujește de dinsa să descopere o logo ge în
nourii negri ai nopțel, lumina unui foe tiuprasn^c * •
nerală nouă, devine noaparat materie do civi gura și tăcerea dojărtărei păroa cu totul groaznic’ ’s? u,<
lizație Dar, dacă se topește la soare, fără nici crezut focul ispășitor ni vre-unol cetăți, câzută-u de*f t r b
lr‘a |i
un folos, munca • albinei Ieste pierdută pentru blesteme.
Dar, unde voiii dormi oare In noapte? leată problem
progres. In amindouă împrejurările, albina, ca oileită
de dezlegat.. Noaptea trecută dorinisom îut iIn*
albină, nu Ie amestecată: și a îndeplinit o nevoe vagon al drumului do fier, caro, dacă nu mă trezeam la y"00
Ou
lăuntrică, prefăclndu-șl hrana într’o bucățică do cn să sar jos, oine știe la oe stație mă ducea să mă™)016’
zălog..
Să
mă
duo
la
prietenul,
care
mă
mui
•
K
j
z
d
u
ceară: iea a întrebuințat această ceară la întoc
tîrziu, și apoi, îmi Iera să nu-1 supăr. Unde dor? °
mirea unul fagure, cum i-a venit la îndămlnă Iera
M.i întorsesem pe strada Portului, pe care o străbătusem d
s'o facă, plecînd să-și canto altă hrană. Tot ast- de două ori, de lu uu capăt la altul, privind lung pr,n cafQ9
felii'i, un fapt de cunoștință nu devine uneltă nele și prin ospfitănî, Trecînd prin fața unei cafenele dosit6*
de civilizație, de cit în două chipuri: mu întăl îmi păru că zărisem vre-o cîțl-va inși, lungiți, dormind o
O nădejde îmi lumină mintea , Știi, c'ar fi bhe
în creerul acelui care se va folosi de dînsul în canapele.
sl-ncorci? Do undo știi, pe lingă alții vet fi și tu primit6
tecnică, sau în gîndirea generalizată împrăștiată, Mă întorsoi, trecui pe lingă cafeneaua ceea, dar nu Indrătuir
apoi, chiar în creerul colul care crează acest să întru. O fire păcătoasă, pururea sfiicioasă,,. Mergeam
fapt științific, dacă o face nu numai pentru plă așn, cu capul plecat, și tot îmi răvășeam buzunănle, ți
g&siî, în căptușala vestei, o piesă de 60 bani/jR
cerea de-al contempla, ci ou un scop cugetat, minune, po
loc și mă-ndreptai spre cafenea, undo tulral, mer.
ca o materie ce are o întrebuințare tconică, sau intorsel
g'nd până în fund Mă așezai lu o masă, cerînd o cafea
oare poate sluji la o generalizare științifică și
Sorbeam ușor din ceașcă și priveam încăperea asta, eu
filosofică dată. Știința, ca și arta, slnt niște unelte pereții mîucațl do uraezală, cu geamurile crăpate și afumate,
neagră și niițcătoare, de părea pusă pe ar
puternice de progres, dar acesta, după cum am cu pardoseala-I
Două oglinzi mari, șterse de vreme, cu ramele năclăite
spus la începutul acestei scrieri, nu-șl poate găsi curi
do muște, priveau mirate, ca niște ochi încruțișați, din părețil
întruparea de cît în indivizi: numai aceștiea cel găunoși. Mesele, scaunele, și canapelele de lingă pereți,
pot să devie factorii lui. Din acest punct de împestrițau încăperea, cu fețele și alcătuirea lor deosebită.
vedere, artistul ca și învățatul, ca indivizi, pot Peste toate acestea, atirnîud din mijlocul unul tavan afumat
și cojit, o lampă, fumegîndă, lumina cu zgîrcenie cuprinsul
nu numai să nu fie niște factori puternici de încăpere!,
colorînd, într’o față de mort, cele trei chipuri da
progres, ci chiar să rărnînă cu totul în afară oameni, ce le aflasem acolea. Pe canapele, po podelo și sca
de mișcarea progresistă, cu tot talentul și cu une, 'sforăeau, în diferite tonuri, dormind, mal multo trupuri,
toată știința lor, ca și metalul Inconștient sau Unele vorbeau sau mugeau in somn. Iear din picioarele și diu
lor se înălța o duhoare grozavă.
ca și animalul de la care nimeni nu so așteaptă oblelele
— Veți fi buni, să-mi îngăduiți și mie o noapte la dumnea
la vre-o faptă morală. Adevărata oameni, poate voastră,... zisei oătră cel care-mi dăduse cafeaua.
— Bucuros, Domnule.
mal puțin înzestrați și mal puțin învățațl, vor
Cele-lalte două chipuri, aflătoare acolea, luară o atit <la
putea da un înțeles umanitar materialelor gră
mirată înfățiș iro, la auzul cuvintelor mele in cit ochii li se
mădite de cătră marii artiști sau de cătră marii mărise și gura li se întredeschise. Firește, Ii Iera do mirare,
muncitori al științei, nu le vor putea da înse, ca m
unul cu înfățișarea mea, care nu semăna a golan, să Intre
de cît înțelegîndu-le, în feliul lor. Numai aceștia ?* 8*i ceară un adăpost în acest sălaș de pribegi drumeți In
bfirșit,
n > culcarăm leu și cu cafegiul pe-o canapea, fle
vor ajuta la progresul istoric.
care la cîte uu capăt. Ceilalți doi se trîntiră, unui po niște
M’am oprit înadins la știință și la artă, ele scaune,
într’un ungher, altul trase două mese îu mijloc, io
mentele cele mal puternice ale civilizației, spre pneo cap în cap, și se întinse po iele, fumin.l o t'f>arȚ
a arata că Iele, că sferele acestea, nu alcătueso,
— Iei, Domnule, ziso deodată cel de pe moso, aiel i®
numai de cît prin sine, un fenomen progresiv, tavernă murdară.,. Și după o pauză: Da, aicoa cine întră,
că nici talentul, nici știința, nu ajung, numai compromite,..
leu tăceam, nscultîndu-I uimit. Glasul acesta Parc4,^’
Iele, să facă dintr’un om un agent
de xprogres,
și, —
în -lumina
cernita, c® “ .
„
__ ,
suna de unde-va din ppămînt,
-------- , ,.,
—
irile negrite, de Ia
la un felinar din straoa.
că, chiar cu un talent și cu o știLță
știință maî mică,
pătrundea, prin geamurile
parca
cu
totul
înfrîcoșitor.
. .
cine-va poate face mal mult, numai să facă tot
Toți, cîțT ne vezi pe-aicî, sîntem tot oameni
t
ce-I lăstare să facă. Repet: ori-ce om, înzestrat tăi,—rătăc
ți, ca niște cini ai nim&rul, venițl de nic
cu o cugetare critică, hotărît să o întrupeze în Casa noastră-I cafeneaua, podul sau corul Hb0r»
Dj.
vieață, poate să fie un luptător pentru progres. închisoarea poliției. Rude și părinți n'avom, flind-căle.
tat și nici nu știm cin» ne-a născut.. Cu noi, ori tăr
1
Petru Lavroff
tot uua î-ar fi lumel.
jnn«rt»re
In
Romînește,
de
Gn.
C.
T
eodorof.
a
77---------------------------------------- *----------Vorbea cu pauze lungi, și tr st. Par’c’auzoam în P'
mici' T'n^?t08CU'Gest; Nu'e,° ?/ ach'fe’ d'n lumea Ie,or
do autor
cttro ™orItă toato bunele vorbo primite
fn frunte 1%
** priotonI’ cari i*B P^Ucate
c Vr
?lumxal ,nuIt0 " Limbă care nQ Klngăvește, ci caro curge lină,.. Un exemplar, 1.25. La librării.
clopotul vre-unu țintirii», tras într’o limbă de mort,
plîngător icra glasul ce-mi răsuna, întretăiat, în nre®. ‘ .c3m
spre grămada do pe mese și, nu știu cum, dar pa
i» față zbuciumul un i vil de mare prins iutr un ung
do st aci.
33
n meșteșug, ce-va h’ațl încercat,... zisei Icn, nșa
1
Dar
clno știe. leu și ca altal, Cotlriu, am hoiărit, să ne
Vre-lin
*
IInapoem. Dar, ca să ne mai plimbăm, o laarăm pe la Cerna
7ă n“ tnfC’ Domnule, meșteșugurile și el jbele ne-mpung,
voda, po lingă drumul de fler. loaUkania ace a am petrev
P° ,,0\ -jj( 8tatornic Noi Inse, nu se află, să putem <cut'o ps drum. Clnd ajungeam la cite-o gară, căutam să
A6to» c,er, Mamele noastre ne-nu născut în ceasuri blun- rftmluem
i
noaptea prin sălile de așteptare., la Medgidiea,
,{0 l°cU p0"nsta nu ne putem afla liniște nicăcrt...
uu amploiat vru să ne dea afară. Dur Sotiriu a început să-l
teni»10, ' tete so resfira din spusele omului istuea, In cît amețească ca vorba: „SI noi sîntem cetățeni, și nul plătim
Ailt» ‘rgtringou de o neînțeleasă durere, caro mă năbușă. 1dări, și să n’aTom dreptul la o sală da așteptare, până să
inii”8 n”,“ re asemenea oameni și acum împrejurările mă ne vie trenul"? „Păi, trenul Damnoa-voastră a trecut" _ „Nu
Cefi?6”1 \ 4orm la 0 laltă ca £e£”doua zi m’am deș- face nimic. Așteptam altul. De nata a făcut Direcțiea săli
de așteptare" „Trenul co vine ie accelerat".„ „Vom aștepta
BjusCjje».8
pusesem obosit de umbletul zadarnic din ziua
Kl’tllt.tlin cafenea iera doar cafegiul... Am luat-o po chelii. pănă la cel de peraoanc, de raine„. . N’o scoase la capăt amP oiatul ca Sotiria. Fa nevoit, să ne dec pace. Șmecher iești
<rccUi bo înălțase sus și strălucea într’o lumină orbiS°arelt) • caldă.. Acclca-și mănunchiuri do lucrători fără măre Sotire, zic leu... Ce-i do făcut, mai Lmandacho, zice
tosro
B șț Dunăre pustie, cu și în zilele din urmă. Din Iei, vrei să trăiești Sn lume, fii mal șiretca lea, alt-feliu
to calcă ți-o găină.. lei, avea dreptul Sotiriu, nu iera băiat
venea, spre mine, unul, încet, cu pălăriea-ntr’o parte,
albastră, fără nasturi, desfăcut In cătnașe, petrecut prost.. De bine de iău ajunserăm la Corna-Voda. Am dat an
ocol po la Călărași, și ne-am întors pe la Brăila. Sotiria ră
c'o blnz ,u roș peste mijloc, ca mînilo în buzunarele pantad« »V albaștri, ca și bluza, îa picioare cu niște ghete mase acolea, iear leu îmi urmai drumul pănă aici... Nu știu
cum, dur Goluțul ă ta le par’c-un loc vrăjit, care mâ trage,
10 i tari crăPntc» cîrpito, dar șterse frumos, venea spre mine,
cnV d o-un zimbet dureros, ce par’că isc sleise pe buze- mă trugo la iei și mă ține’ncleștat, în mizerica lui... De
atunci, am mal fost într’o primă-vară la Kml, în Basarabia.»
rinib Mtojito. Icra cel cnre dormiB° P° mese... Nc-am dat
Acum, mă tot glndesc s’o fau și Ie •, pe vre-un vapor spre
lH TC? J strîngindu-iic mînile. M'a întrebat de undc-s și ce
Pireu, sau aiurea, într’altă țară străină. In țară mi s’a urit.
t ne-aCoUa. I am spus...
Cu toate astea, nu știa de ce nu mă pot hotărî . Vezi, rni-i
C*'J Ca-ntimplar0 .. Și h'U tot de prin partea locului slnt»
teamă, bA nu mă prindă dorul afurisitului ăstuea de Galați,
7L uUZit. Am avut an frate pe Iu Pogoanele Muri, îl zicea
O’t mic, L mandescu .. Sta bine frute-mluti, dar l-a tocat și Bl nu mă întorc din nou ..
Ne făcurăm prieteni, prieton: buni. Pentru mine, lamancâf tâ A-zI nu mal știu nimic despre dînsul.
dacho icra un mărgăritar, aruncat in noroiu. Nu întilnisem
0
Cum de te-ai rătăcit pe-aicî,... întreb leu.
mulțl,cu ntîtador de știință,, cu inimă atit de bună, ca dînsul.
Tsj-ti spun drept, nici lou nu știu. Atita doa-, c'ain venit
Ihaă-șl golanii „cafenelei noastre", aveau bonă părere de iei.
SDdul, să mă întorc iear prin locurile melc. Dar am rănus
— lumandacho ?,.. Ața-1 numeau ceilalți tovarăși...
c“ |jn(țu|.,, Și, cum mă vezi, am rămas pănă m'ain înălamindache-I băiat bun. Pe ciți rătăciți n'a ajutorat șt n’a
molit cu total îu mocirla murdară a golanilor... Cu atita
mîugăeat lei... lora unu), un neamț, de la Presburg, po care
cîrbi Bpuso cuvintele uutea, vrînd par’că anume să so-njoleucă... Am umblat mult, am rătăcit pe multo drumuri, l’a ținut o ioarnă. Pe altul, care-i acum slujbaș la Sulina, deașișderen. Acesta ori do cite ort s'aba’.e prin Galați, ne caută
(n50 cătră locui mleu nu m'am mai îndreptat nici o dată. De
și ne cinstește.. Moș Andrei, zice iei, acum văz ieu, cu
ce‘?L
Pot spune...
oamenii cei buni, numai între cei săraci poți să-i afli. lehci,
Mergeam încet, po cheiu, și-mi povestea necontenit, oftind,
ieu-s antică veche pe-aicî. Golanii noștri-3 băieți buni, au
mereo,clnd și clnd. Iera slab, și avea niște ochi muriși triști,
inimă.. Dacă, cum îs iștea,.. și mina lui moș Andrei
atit de trișt , în al căror adine se cetea zbuciumul
se îndreptă cătră o masă, la cari vre-o șase golânași, băic[oțelepciunel, îmbrobodită în zăbranicul neștiinței. Ne aproțandri, sorbeau cu nesațiu ceaiul turnat în farfurii,.» dacă
piarăm de-o punte de descărcare, urmîndu-și necontenit
cum îs iștea, fac cîte-o daraveră, ce, aduc vre-o pagubă cui
povestea.
va?... Aș. Dacă, bună oară, fac contrabandă de căiți, de
Am fost și la Brăila. Am stat și acolo un petec do
tutun sau alte fleacuri de-astea, crezi d-ta, că fură pe cinevreme, înse nu m’am putut deprinde, și m’am îutors Icară-și
vași... Haida, de, Po>te poStat, hai? Da, Statul, mă rog,
ug.
iicl... Totu-șl, mi se urî și aici, și m’um înțeles cu alți
nu ni jăfuește pe toți? Hal, ia-mi spune?,.. Și, cînd ianal,
tel, să vi/ităm Sulina. Am trecut D mărea, și-am luat-o,
mal meșter, se găsește, să-l fure și pe iei, crezi d-ta, că-t
ipostolește, po jos. In trei zile-atn ajun<. Orașul ăsta ni s’a
vre-un păcat cu asta? Atita rău... Iaca, Ieu-s bătrin, și
părut urlt, și, cum căzuse iearna, ne hotărirăm a merge la
zic, nu,..
Constanța. Acoleo, auzisem că se construește un port, și
Moș Andrei Iera cel mai bătrîn din clțl golani se părinmergeam cu nădejdea, să căpătăm de lucru Am luat-o hal,
dasoră pe ușt „locașului nostru“. Nu știu cum, dar mă
hal, po țărmul mârel. într’o săptămînă am fost la Constanța.
simțeam
atit do bine printre oamenii iștiea, respiram atit de
Dar val de mama noastră, cum am ajuns. Mi-aduo aminte,
liber printre ici... Aderărații golani, nu Ierau răi și nici o
c'a trebuit să trecem atitea lacuri și atîtea băltoage, cînd
dată vicleni. Dacă iera cine-va pe-acolea, care să ne turbure
înot, clnd cu piciorul.. Oe-atuncl Uiți și căpătat un foliu
liniștea vlețoi noastro, apoi Ierau pungașii ordinari, oameni
do răceală în oase, de nu mă mai pot scăpa de dînsa...
cu căpătâi, cu casă, cu neamuri în oraș, și, mal in totde
Într’o _ noapte, ni so-nfuudă. Trecusem înot un lac, și ne
auna, ngențl, sau foști agenți de poliție sun de vamă. Veneail
pomenirăm po un ostrov. In față ni se înfățișă un lac și mal
acolea spilcuițl, fuduli și mai în toată vremea, dacă nu beți,
mare, mal lut. Noapte, noapte, ce îera de făcut? Să-l trecerii
băuți. Se puneau la cite o masă, începeau jocul de cărți,
•not, cu toată dibăciea noa.tră, nu ne încnmotarăm. Am mai
atrăgeau și pe sărmanii golani, cărora, prin meșteșugurile
hăulit, dur să ne nudă cine va, pace. Dacă văzurăm
•io,
noi
căuta ?ovnr stuf,
stnt( tjuruommai
mai uscate,
uscuie, lor, le luau cel âo1, trol gologani, ceji-i aveau^pușl de-o parte,
^Bf,ttlll
an\lpnna
)r,nB Șl no
* ua căuta
V făcurăm
foc toată
noapteașovar,
Noroc de burueni
focul ăsta, alt-feliu din oconomnlo muucej ion,. Mai Iera pe-acoka, un golan,
cnr»*
«—l-, . așa do
. rece
1
. . din spre
----- —
— , căruea I ziceau moș Ncctllai, cu toate că nu iera oatnn, sau
curat înghețam,
venea nu viut
mare.
Ofofof, flind-că tot ofta mereu și iera cu înfățișarea pururea
cil. »înpt® Sț0Z?Tâ- N’ani s'o uit nici o dată. Frig de ne
tristă. Iei Iera do prin partea Bacăului. 11 chlemase o soră
valnHeaU din^1 *n Sură' d>Q opt® raar0 mugetul grozav al
Ia iea, să-l pue tovarăș la o crițmă, dar, peste vre-o doi ani,
blf.MOr no*n£urnica trupul, și, de jur împrejurul nostru
Bo'ntoarso ieară șl printre gobnl, căci, vorba lui, pe golani
ltit«Bn“a npo!e Iacanlor> cari păreau, că diutr’o clipă'ntr’altt»
alujbole îi împung... Ceea ce Iera de batjocură înse, cu omul
lăsa b Ba D° in8hită. Și ntît de adînc Iera întunereoul, ce se
ăsta, Iera, că-n fie care Duminecă, venea la dînsul un tinăr
Prindo=D^ra Donstrai clnd flăcările focului so domoleau, In cit
jobenat, cu pardesiu negru, ghete de lac, guler înalt șt cu
tâm oT8tri8Sm ÎQ văzduh, fără să vrem». Spre ziuă, zăribaston în mină, caro zicea cum că i-ar fi nepot, venea, și
boaDtpuVtre,Tenind BPr° n I. Iera nunul pescar. Dînsul văzuse
dînsul ÎI da tot ceca-co putea agonisi peste săptămînă, mun
cealaltî h ’ ven “■
vuzil co Ier8‘ Ne trocn de partea
cind ca uu cine prin port, Și-l da tot, absolut tot, cc-avea
Atita do» ' am
P*na la Constanța, nu mai spun.
In buzunar, Așa că sura, Iera nevoit să-șl bee ceaiul pe da
i Wrînd nA*/ 0I^,da Cl£e or£ no opream lu vre*o casă do roraîn,
torie... lamandacho Rra foarte sclrbit de purtarea asta a
nu no«aii
it!rn,n Pururc» nlungațh Numai pescarii ruși,
lui moș Noculal, si adeseori 11 mustrai Înțeleg, zicea ieij
făcut ceirn vDF>at nicI 0
La Constanța, crezi c’um
să-l ajuți, »ă-i dai și sufletul, nu numai munca ta, cînd ar
8>nd‘că ou-x c
că nu pttturăm să no angajăm la lucru,
ti să-l scapi din ghiora vre-unei nevoi. Dar așaj tu râmi!
nn n 11 111 aî flAmînzi, poate, ca noi, ne luaseră înainte,Uămînd, și-i dai lui, îmbuibatul, ca să petreacă pe la șan
b°*ăritl j Piteam dedi cu locul și bună pace. Și leată-ne
tan... Poftim, du-te do privește la fereastra șantanului deI
ho1 «’nu nr |llccălu
do acolo. Și-am plecat. Doi dintre
alături. Dacă n’o ti intrat acoloa, chiar acuma cînd a plecat
cat po un vaporj cu cnvînt, să mdafgă la Pireu.
I
�54
i ’
Ji
1
I
hiivisi'A iDEiii
do lingă tine, îmi pui capul,.. „Ce «ă-I faol, măre lamandaebo, Ie tînăr, lasă-1 să petreacă. Destul am trăit leu nepotrecut și tot fără nici un folos**...
1
,
Intr’o scară, am mers cu lamandache la parcul din mijlocul
orașului, Bă ascultăm putină muzică. No apropiarăm de> chi ș ,
șî-asonltum, împrejur, mal lerau o sumă ca noi. r „ , cea iei, cum a'au adunat golanii în junii muz col, os toi
la lumină. Din cînd în dud venea cîte unu! dtntr aceștia,
schimbînd cu dînaul cîte-va șoapte, și ultlnda-se la nnnu
mirat La întrebarea mea, că cin.-s acei co se tot alătură de
Iei, îmi răspunse, într’un zimbot bu9“c,on^°\;VH. ’, " j"!
crede d-ta. sâ-i vorbească unul om fără căpătâi, dacă nu tot
unii ca lei... Vezi, toți aceștia sînt tot niște cîni ai ur
măriri, rătăciți, fără de nici un rost pe lume Nc-am mai
plimbat prin parc, și apoi ne-nm așezat pe-o bancă dosită,
sub crengile unor brazi. Peste zăplazul parcului, ce no venea
în față, s’anzea altă muzică și se zărea lumină bogată. lora
grădina do petrecere, cea mai de samă din oraș.
Vezi, cum îșl petrec burgliejii,... zise lamnndaobe,
uitindn-so la mine. Și, după o pauza, urmă : Vezi, stau de
multe ori și mă gindesc: Cine o fi alcătuit ntît de prost lu
mea asta; Unii să petreacă într'însa, icar alții să blesteme?
Nn s’ar putea găsi vre-un mijloc, să putem netezi soarta
tuturora?...
.
întrebările lui, mă hotărîră, aă-i fac o întreagă lecție de
determinism social... Altul, care s’asculte cu-atîta patimă,
cu-atita lăcomie, proorocirile unor vremuri mai bune, nu
mul văzusem. Stăteam alături, pe bancă, și, po cînd iou vor
beam, iei se plecasc-nainto, își rezemase capul de-o mină,
care-i iera sprijinită po un genunchiu. Privirile-i lacome,
și lo’nfipsese intr’ale mele, și simțeam cum mă năbușau. Gura
i se deschisese po jumătate, par’că anume sa-ml prindă, sămi înghită fie-care cuvînt co rosteam, lear fruntea lui înaltă,
aici i se întuneca, aici i se lumina, după cum, în cuvîntarea
mea, urmau cuvinte întristătoare sau mingîetonre pentru coi
asupriți. Cind sflrșii, porni pe-un rîs nervos, plin do durere,
și la urmă oftă a<tînc...
— Da, cunoaștem și noi, coea-ce vroi să spui. Asta-i Anar
hia... Cunoaștem și noi...
Tonul măreț, cu care mi rostise cuvintele astea, mă ulmi,
și-l întrebai, cu-atît mai mult mirat, de unde cunoaște cuvîntul acesta, cu cît nici prin gînd nu mi trecuse s.i-1 rostesc
in cuvîntarea mea.
— De unde?... Ai cetit d-ta un roman, în „Universul1*,
Fiul anarhistului?...
— N’am avut cinstea. Dar, asemenea roman, într’un ziar
ca acesta, nu cred să fi fost pus de cît ca să întunece adevă
rul, să înfioreze anarhica, și nici de cum s’o arete în adevărata-i
lumină. Așa că..
— Pricepem și noi.,. Da, pricepem, cu toată prostiea noa
stră, și-am știut ce alege... Am ales, uite, numai ccea-ce
a mers colea, Ia inimă asta friptă do setea dreptăței...
Multe și mărunte ierau în romanul acela, dar numai bătrinul,
bătrinul acela, anarhistul, iei singur rostea adevărul.,.
Am plecat mai împrietenit de lamandescu, ca orl-cînd.
Nu mă-nșolasem : Iera o inteligență rătăcită în negurile mi
zeriei, Pe drum, mâ gindeam la marea slujbă, ce o fac ade
vărului, bîrfitorii, prigonito II lui. Criticile acestora se întorc
cu totul împotriva planului lor.., Intr’o zi, o luararu po
lingă apă, pe sub țărmul înalt și ripos, să ne plimbam pu
țin afară din oraș, spre Țiglina, Iera un soare dogoritor,
ți-un cer pustiu, de-nsupra noastră, și țărmul rîpos par’cîi
amenința să se prăvale peste noi. Cărarea iera îngustă și
pustie, și pe-alocurea atit de-nfiptă în coasta țărmului, în
cît făceam sărituri, ca să nu lunecăm în apă,
— Pe aicea vin iearna golanii, ca să adune lemnele aduse
de ghețuri, zise lamandescu. Toate, ca toate, urmă Iei, dar
Iearna-I rău de golfinașif noștri, De aceea, te sfătuesc, să cauți,
să nu te apuce iearna pe*aici. Vieața golănească, drept Ie, la
început ispitește, Bir nu dai, casă n’al, pleci cînd vrei, mîl
' unde-nserezi. Iești, cu alte cuvinte, scuturat de toate grijile
lumești. Iearna înso le rău,.* Iarna și.,, și, cum să spun,
batjocura omului fără căpătă!, oăzut în fundul mizeriei...
Știi d-ta, c'njunge vremea, cînd, Împins de lipsă,.,. Iești
nevoit a fura ?
Rosti atit de-ncet cuvintele astea, pa/că tcmîndu-ee să
nu-1 audă apa de jos și țărmul po sub caro treceam,
— Fapta hoțului, împins la lea de nevoe, dragă lamandache, cado mai mult in răspunderea celor, cari-au Împins
lumea în ghiarclo foamei și a lipsei, prin lăcomiea și prin
huzurul lor. Hoțien, 5c o rușine socială, de care trebuie să
roșească mai mult cei cari și-au însușit bunurile obștești,
&
tifevlSTA. IDfcEf
lâsînd pe cal mai mulțl despoiațl. Nimeni nu fur4
de gras. Ia urmă, dacă sa fnco deprindere ci?
ducă nu tot pricinuitorii lipsei, oari-au împing n
vooa de.-a fura, on să nu moară do foame ? 110 0Q1 la ? 1
— La urma urmei, n’am furat nici o dată do 1
Iei, mîngîint do lămuririle mele. Ai văzut, la doa 85tl>c, ti
vapoarelor austriace, Io un șopron maro do seina, Ic5to»rL’
Herul lor do fierărie, Po ferăitrucn, ce dă spre eh
*tț
co dădeam geamul frumos la o parte, printr’ui,
po care-1 cunoșteam numai ion, suream înăuntru
Ie, dar mai ales alămuri sau aramă, dacă găseam ai?8cn<
o vindeam mai cu preț, până la 40 bani chil ’ ®*n^ci
Altă dată, prindeam lemne aduso de ghețuri 8ii^janiaL
dimineața în tîrg. Dar, asta Iera treabă primojdinț , “î
nenorociți, ca nune, nu și-au aflat moartea, alunecînl ' Ai
sloi, sau rupîndu-se ghiața sub iei...
nflPfictrt
Ajunserăm la o vale, caro spărgea țărmul. Aon
gara iei, și începurăm să urcăm. Sus, în stîn'ga m’?*® D
cazărmile flotilei. Ajunși îu muchea dealului, pri’velist n^lai1
pului ars do secetă, colbăit și pustiu, ni bo înfățișă ♦ •
plină do jale- Aflarăni un uctoc do learbă și ne lunJ!?^-14,
— In partea ceea vine Independența, unde-am fost ie r”’
vorî, pîndar, pe-o moșie, spuse lamandescu, înhnv? jOq&
mina în spre apusul soarelui.
‘"“W
— Ai trăit și pe la țară,.., întreb ieu.
— Cum nu. Am fost pîndar unde-ți spun, și vizitiu h
perceptor, spre Prut... Mi-nduc aminte de perceptor A 00
un cal .și-o droșcă, și co om bun iorn. Dur Zea, d-zeuh
viperă, nu alta.. Și totu-șî Iera o frumusețe,.. Ce f °
moașă iera, și mă-ntrebam adesea: Cum se poutș ascund?'
inimă de diavol într’un chip de înger? Pururea ocară n°
se-mpăca cu nimeni. Copii u’aveau. Doar o sora a kl venei
mereu la iei și iea 1 fura po iei și-i da surori-săi. 0 «tisa
bine... Poate că pricepea și iei, înso ierau bogați; ața
do unde lua și co să mai rămîe. Totu-șl, icra o hoție
Dînsul, ce om bun, venea la mine, și-mi zicea: lancule, erede-i. Nu are suflet rău, dar ie nervoasă. Las, tu iești băiet
deștept, nu faci de cai, am să te fac agont fiscal.. lora cm
bun, săracul... O dată, co mă îndemnă necuratul: cînd Ierau
la o nuntă, am intrat în odaea iei și i-am scotocit prin niște
rufe. Bănueam ieu, c’acolea-și ascundea banii, pocari-1 îun
de Ia iei. Și’ntr’adevăr, am aflat 80 lei, po cari i-am luat,
să văz cam ce-are aă zică? Au venit, o fi aflat iea lipsa, dar
nici nu ini-a pomenit. Dovadă că-1 fura. Dar, nici leu u’an
mal avut clipă do liniște de-aicî în colo... Intr’o zi, venirAn I
cu vărsarea 1a Galați. La întoarcere, oprii în fața unei cir
ciume, sub cuvînt, să-mi ieau niște tutun. Ți nchipul. An ’
întrat prin față, am ieșit prin dos, și dusul in'a chiemat.
— Și perceptorul ?
— D-zeu știe. M’o fi așteptat, o fi-ntrebat, și, dac’o Avi
zat, o fi plecat și iol...
Ne scularăm, luînd-o spre oraș. Pe drum, trecea domolcîte
un car, cîto-o căruță, abiea îuotînd în colbul învăpăiat, la
colbul co ae-nălța în urmă fuior. Departe, spre dreapta, ir
aărenu, din cîmpiea stearp-a Dobrogel, munții Iei, pleșuvi p
fără vieațâ, îmbrobodiți do-o pîclă fumurie. Cînd și oîod, «
sub țărm, răsună, înfundat, mugetul vre-unui vapor trec»*
tor.. Mergeam tăcuți, doborîți de zăduf.
.
— Ian ascultă, do cc-o fi arzînd așa grozav soarele Mi
Ce foc năprasnic va fi într’nsul,.. mă întrebă lamandescu.
Am prins sări dau lămuririle, ce socoteam neapărat unor
asemenea întrebări. Dar, mult a fost să'ncep, c« 8“." .i,
mai pot scăpa de întrebările Iui. Și, vrînd, ueyrind »• .
nut, în tot lungul drumului, un întreg curs de A«ro . "j
Cînd i se părea, că-î apun lucruri prea grele, Pe®““‘ ' eie5 j
lui, mă oprea’n loc, îmi cerea sâ*l lămuresc mai um i ?
i
și iei, cuvînt cu cuvînt, ce-I spuneam, cu privire® 0
dn.
mari și setoși de știință, atințită îu gol. Trecător
P .fll |
dau mirați, pa lingă noi, întoreînd capul, pentru * c >
dorea discuției noastre, trebuie că vorbeam tare, u
. Ie/j
aveam de cine-va, cînd grija noastră, cea mai
ca să no facem înțeleși, unul altuea ? ba an co » oprjjD,!i
unde iera o bancă, lamandescu mâ rugă să
planet»1,
stăm și să4 schițez pe-o hîrtio planul 01bto"? Ațio coi0’
Mi-a luat hîttiea din mînă, privind’o, ca po ci
cument do samă.
, ■ , . _:ct goiufl*e'
— Caro vrea să zică, aici vind Pămîntul, J
o»
în mijloc... Și pămîntul so învirtește;
L pe bl^J'
cerc in aer cu mina, pe cînd ochii îi VD0® P . { &9ts Mț {,
— Iei comedie, și ieu care credeam pă®11 ănl(ntnli ***
mare... După-spusa d-tnlo, urmează să ne P
or„,
de Soare, cam cuib 'ar ii o barca față do un
*
I
lJom cît, atunci?
ca o nucii fața do un vapor.
" fi do mic??
uu.J <orczl?
D-apoi, cum
no coace ici cum vrea... Atunci noi cum stâm
Do "Bta. r:u ’
p d° PAm>nt ?
B Co vrei auvinto, daoâ Pămîntul ftsta, așa do marc pen‘
" ^°ie ta
atît
ntît de mic fața do soare, noi fațâ do pamfnt
IfU i'°b
oțutem ?
cit d° 1,11.;rn un fir do colb în mijlocul drumului, nșn-i
? i’â mîndru, față do pfimînt.
onin’ *s.t8’c; "ață do Soare?
" ffp°trive,n Un Str°P d° QPfi' CU °Pa manI "
— Ce vorbă-I asta,... zie leu ?
— Ce vorba să fio ? Nu te-arătal la țărm, ca și cînd mă
bănueal, c'o să te-ncc ?... Așa încredere ai d-ta în prieteni ?t
n'n. fi în
In
Să zic, chiar, că s’ar afuida duba. Credor al, că n'as
stare, ca să te scot la țărm ?
— Te necăjești degeaba, lamandache. Nici prin gînd nu
mi-a trecut bănuenla, ce-o spui, Ziceam, doar, să fi luat altă
barcă mul bună. Nu vezi asta cum face apă ?
— Nn te-o birui apa pe d-ta... Dacă am vrut a’o luăm
po asta, Ie că știu, că n'o Iea nimeni, șî-I un biet golan ninfirit și stAplnal iei L-ai văzut. Do ce nu i-am da oare
și lui o pine?...
Mărinimiea omului ăstuea mă uimea, și gîndul, că mulțl
ca iei, inimi bune și simțitoare, sînt aruncați in negura uitărel, de starea vitregă, socială de a-zl, gîndul, acesta îmi
strîngea inima Intr’o nemărginită du ere...
In colo din urmă nu mai dormeam la cafenea, ci, ca să
nu dau do bănuit poliției, aara mergeam într'alt Ioc, unde
lamandescu, în tovărășie cu alții, ținea o cămăruță, laman
descu nu minea mai nici o dată acolea, unde-șl ținea, cum
ÎI spunea un altul intr’o zi, numai traista și toiagul, fiind
că noaptea mai în totdeauna juca cărți. „Vezi, zicea ici,
altă patimă n’am. de cît blestematul acesta de joc. Din
pricina lui nu pot strînge nici o dată macac două parale11,..
Cînd nu avea do lucru, lamnndescu începea discuțiile cu
golaml ceilalți, asupra diferitelor chestii sociale, saâ as
tronomice, repețind ceea-co putuse prinde din lozțîile mele.
II priveam adesea, cînd, în vre-un ungher al cafenelei, mă
prefăceam că cetesc vre-un jurnal. Iși scotea din buzunar
hîrtiea cu planul planetar, o punea pe masă și-și începea
lămuririle, pe cînd ceilalți, cu coatele pe masă, sau răzemați
pe umerii lui, urmăreau hîrtiea, ascultîndu-l cu luare aminte,
sau întrebîndu-1 domol cîte ce-vn. Cînd inse, în focul vorbitei,
se intîmpla să-ml zărească privirile, se roșea, se uluea și-șî
prăpădea șirul...
Am trăit la o laltă cu omul acesta mal mult do-o lună.
Și între noi so închegase o dragoste tainică și frățască.
Cînd am plecat din Galați, m’a petrecut pănă la gară. Clnd
se dădu semnalul plecărei, zării pa lamandescu ștergîndu-și
ochi), po cînd pe mine, ațintit cu privirile pe geamul vago
nului, mâ podidiră un val do lacrimi, și-n piept simții năbușirea zugrumătoare a plînsului tăcut. Trăisem ca frații, și,
cine știe, dacă aveam să ne mai vedem vre-o dată.. Ne-am
mai scris, înse, scrisul nu poate înlo mi privirile ochilor nici
o dată. In cca din urmă scrisoare a lui, lamandescu îmi
spunea o veste grozavă, pe lingă alte amănunte, cari-mi do
vedeau pe deplin, că tot ace aș rămăsese.. „Sînt, scriea dînsul,
eînt prea urnit vesel de carta poștală, ce-am primit de la
d-ta, cu vorbele bune ce spui de mine, și mă pot mîndri,
{n ast& vară mulț» pribegi ara adăpostit îa căsuța mea,
d ,’
cari • doI ofi^ dețertori din caVQleriea
DeS.
la ’D.ta, Cum spui, nu pot veni, do oare-ce nu sînt
Bănâtos sîQt 8lab și tușesc. Dacă cunoști vre-un medicament,
u 'rețno!rea slngelujt „comandă-mi
mie.. Frații cei
InlțT, jdupă cum „ÎI știi, sînt sănătoșiV cî
și fa
te «Invonr
doresc cu Ifnfiv
Jtoții1u* ...
După ăstui n’am mai primit nimic de Ia dînaul..
"
mă înțelegi, am să-țî fac o asemănare, cu toa" ". toclnal potrivită. Însemnătatea noastră față do Pit0 , Soare și întreaga Fire, Ie tot ntît po cîtu-I de întomnată
]0,
fată de noi. Ce pagubă simțim, cînd, bunâ-oară,
0 Mnd un furnicar, ucidom mii de ființi ? Așa și Firea, cu61 nl ăsta tot, curc-1 putem vadea și-nțelego. A fi, sau a
prinfl omul lumea, Pămîntul, Soarele chiar, pentru Fire-I
DUi una, nu-1 nici un folos și nici o pagubă nu-i...
t0?_ Cunosc mulți treburile astea,.,. întrebă Inmandesen,
j^po g nduri, cu privirile rătăcite in jos, par’că vrînd să
caute ce-v®.
— De ce?
, £>u ce, că-mi fac socoteala, că de-ar ști oamenii, ce
nnțîuă însemnătate au Iei față de Fire, ar căuta, poate, să
u se ,nal aibă intre dînșii ca cînil, ci s’ar apropioa, s’ar
"armoniza, cum zici d-ta că fac corpurile cerești..
A,șa petrecurăm tot d umul, pănă la cafenea. Acolea luarâm'prînzul: pătlăgele roșii, do cinci parale, briază albă de
oinci, pine de zece, și cîte-un ceai do zece...
In zilele următoare, trebuind să lucrez la un vapor. lamandescu îmi împrumută niște haine de ale lui, roase, dînduiai și pâlăriea.luijiear ial luindu-șl una mai veche. îmbrăcat
In chipul lor, golanii mă priveau cu foarte multă milă, lear
mila lor mă umilea cumplit. Și nu știu co plăcere simțeau
Iei, văztndu-mă îndămînatec și fără preget la lucru. Mâ afl.iin intr’o ceată, oare descărca lăzi cu petrol de Batum,
di'ntr’un vapor, în niște șlo( uri. Treaba bo făcea în mijlocul
Dunărei. Iera marfă primejdioasă, ne-ngăduită la cheiu.
Printre noi ierau și ciți-va evrei. Cirmaciul unui șlep, un
ras mai mult bătrîn, mâ aoootea la feliu. Și ori dn cîte ori
H cădeam in față, mă privea cu foarte mare ură și nu știu
de ce-i
buzele
și-mi
’că să mă
stră
, tremurau
- * i
-j
t
- v arunca, par
j
„-IX
,
jid. Ieu zîmbeam, uitlndu-mă
uitindu-mă cu milă la
pungă, cuvintul: jtd.
& etul om, de care-șl bătuse joc vrăjmașii neamului omenesc,
s&dindu-I in mimă venin do fiară. „Nu, brațe Pavol, ăsta
nu-l jid, Moldovean, de al noștri , ziceau golanii. „No, n >
muldovan. j)d“... Șlși ducea repede mina In bărbie, sertșnrad din dinți,.. Aveam barbă, șl asta îl făcea să creaza
că-s jid, lear nu moldovan.. Spinarea mea nu iera înso
deprinsă cu lăzile cele do cîte 50 de kilograme, și prinsese
I. Neagu,
să mi sc luifle, rănindu-mi-se. Totu-și trebuea, și simțeam o
plăcere nebună, ca să muncesc. Și întreaga-mi ființă plutea
intr’o mulțămire nespusă, acolea, în mijlocul acestui popor
MOST DESPRE MOST
muncitor, Doream, par’că, să uu se mal isprăveassă ziua, să
mâ simt pururea în mijlocul lui. Pentru întăea-și dată îrt
vioațâ, mi Be înfățișă limpede, în minte, frățietatea, ce mâ
Neobositul agitator revoluționar, Most, s’a stins
lega do poporul acosta. lamandescu iera foarte indămînatcc,
ți mal iute ca mulți. Iera la macaraua, care trăgea lăzile la Cincinati, în Statele-Unite, la 4/17 Mart trecut,
Jn
9* glasul lui răsuna in zăvoiul de sălcii de pe țn cursul unul turneu de propagandă. ”
Reprodilucem
țărmul Dobrogel, cînd striga hopa. Cind îmi întîlnea privi__i__ o parte
.—
vr—.—
acolea
din „Memoriile
lui“, în care se
n|e) im făcea din ochi, zîmblnd ou bunătate... După desvorbește de Tel î
cwcarea acestui vapor, mînjițf cum ieram de unsoare,
notărlrăm Bă trecem di’ncolo, să ne scăldăm, Aleseserăm o
Cum am Intrat în mișcarea muncitorească
to»C| t ' ^e’nm d118 la popasul bărc lor, și văd că di’ntro
lamandache, alege o dubă veche, scofîlcită, co făcea apă.
In Mart 1867, sosii la Locle, unde intrai la
bnn»
a^Ci Nu merg ou asti. Să luăm alta mal
un legâtor, un anume Rothfuss. Acolea, în lo
n 110 clte «io*»
calitatea aceasta, în care înflorește industriea
ImTiî,
Paai'> Dă-l oinulu' 20 de bani, ți urcă-to colea,
ceasornicăriei, se operîi în mine aeea evoluție
®uPârat| lamandoBcu, încruntîndu-»șl sprlcenile.
mai im ! - -bei lera un sărman bătrîn, zdrențuros.. Mă
binefăcătoare, și acolea făcui cel dintăî pași
bej »î P°"1T1L dar degeaba, lamandescu dăduse drumul duîn mișcarea muncitorească. Mă înscrisă! ca
mijinp.,118080
po vîsle... Merserăm, tăcuți, pănă pe la
membru în a Societatea germană de educație
arnucii™
*Isled c’o indămînate deosebită^ po cind ieu
populară», mal scurt numită «Societatea ger
^bă c’o cupă
mană», în care mă dădui numai de cît la o
^oiandeg &
^enni^ și-acum, că Vreau să te înec,... îmi zise
stăruitoare muncă de propagandă.
?
î
>i
�ntevtSTA ibfeei
REVISTA IDEEI
Asemenea societăți existau pe atunci in El nu numai ca sii fiu un adept al acestor
Știu.
veția, aproape în toate localitățile mai de samă. ci chiar un propagandist
In secție, devenii din ce în ce nuiT,
’
Iele ierau întrunite întro federație, avuid și
un organ lunar, obligatoriu, întitulat: «rellei- și izbutii a înlătura încetul cu încetul ‘.‘“'t
sein».'Tendințele acestor societăți ierau destul țiile seci și nefolositoare. Adusei la p_
Ovnție
de nehotarîte. Schulze-Delitzsch. iera numit o mulțime de membri, și-n timp <le
ca membru onorific al fie-cărcl secții, leara numărul acestora se urcase de la 17'e, Ș_h>ni
j
o
portretul lui iera atîrnat în toate șalele de în trecu mult și lui numit secretar, ceea- J2,
truniri ale secțiilor. Trebuie să adaogăm inse, nîndu-mă în relații cu mulțf din cei1 0^°’. Pu.
cum-că nu peste mult idolul căzu m dizgrație, partășau ideile mele pe dinafară cont
LEALITATE
a făcut la Paris, atentat pe caro ar fi putut
ieară portretul ii fu întors cu țața la părete. a-mi spori destoiniciea de argumentare •’1>
'
‘
zq.
prea bine să-l facă și să-1 și lămurească chiar
Studiul superficial al chestiei agrare, entu Iul pentru propagandă.
Din clipa asta mă simții într’adevăr
unii nemulțămițl. dacă ar fi voit, lear nici de
ziasmul pentru unitatea germană și alte chestii
lucru
în
do
obșto
știut,
cazul
co
so
foarte deosebite alcătueau programul întunecat Aveam însfîrșit un scop mal înalt pentru Q1.nIest0 n de opinioa publică. Do la monarhii cum niște polițiști... Apoi exagerarea Înțelesului
al federației. Voifi da ca pildă a acestui ames tența mea, de cît simpla îndestulare a trk^’8*
fflC011 °i nbsoluțl. Pîiuă la simplii inși, cari țin- sau pervertirea și osîndirea acelei imense agita
tec : studiul asupra origine! unor insecte pa țelor inele personale: trăeam în domeniu? •îin’
-olice in societate un rol, nu-I nimeni ții antimilitariste,^ agitație profund logică și
■ cd
razite a omului, adică studiul asupra originei lului. Mă simțeam chiemat la o misiune î/ 1
t0Sc să J
r0CUrga la sancțiunea acestei opinii profund omenească in sine și care a avut un
păduchilor, ținta marelui partid german, tra egoismul individual pierea în mine, asa 7î'- >
răsunet imens... Și-acum în urmă, complotul
tamentul rațional al sifilisului, viitorul apro treptat, după cum dispăreau și cele din 1?^'
cM®.iuntă în înțelesul Iei cel mal larg. Și
piat al Germanici, vindecarea bătăturilor, uti rămășiți ale sufletului mîeu de burtă-verd P
P. 2 desăvîrșiro pe dropt: Opiniea publică monarhist-anarhist, inventat a fi avut ființă...
pentru ruina Franței. Toate, pentru ruina Fran
litatea coloniilor comuniste, prepararea esen prost. Cauza omenire! devenise cauza mea^?6
n‘, a nl
Ieste acuma mal
ni ieste
mai mult
muu un termen logic
ței... Nu pentru a se stimula mal bine enorgiea
țelor pentru curățirea hainelor, vieața și ope care progres îndeplinit de iea, mă umplea a
DU psihologic, Ieste
ieste o putere de fapt. Iea
lea Ie
ie
ca să nu zic prostiea cetățenească, ca să susție.
rele lui Lassalle, cauzele holerei și ciumei, bucurie, după cum fie-care stavilă ce 1 8eUe
saU
tnl
tul
robului
ce
muncește,
suportul
cetățeacu și mai multă, cu cea din urmă vigoare scep
însemnătatea expoziției universale din Paris, punea de reacțiune îmi ațița cea mai aprind
11
hf
oare
plătește
biruri
și
dă
tribut
de
sîngo
F 8|*
care avea loc pe vremea aceea, concursul de ură împotriva celor vinovați.
trul celor ce-au pus stăplniro pe Franța... Și unii
■'
re
duce
toate
poverile
așezămintelor
sociale.
tragere la țintă din Homberg, starea actuală
Aprinderea mea, pentru a grăbi îndeplinire
și• care
Admite opiniea publică, și-așa se face... lesne-crezători, unii naivi au crezut... Firește că
a științelor naturale,.. Toate chestiile astea se revoluției sociale mi-a adus toarte multe ne?
pentru a se ajunge la rezultatul acesta jertfele nu
Aș»
nniniea publică, precum se vede, guvernează și comptează, și slnt făcute din toate păturile sociale,
părîndau ca intr’un Kaleidoscop, și găseau ade junsuri. Prietenii miei au tras închcere din
sea soluții cari ar fi scăpat de durerile lui pe astea, cum-ce ieu mă jertfeam mă sacrificam
nhimbă
lumea, firește că in virtutea unor pricini cu deosebire dintre individualitățile eu oare-cari
sohimj
pentru alții, iear vrăjmașii credeau că.sînt ne
cel mai strașnic din constipaț .
materiale adinei, de aceea-1 și natural să fie atit aluri mal pronunțate do independență do ac
mat
leu nu îeram, ca inteligență, cu mult mai bun. Amîndouă aceste opinii șînt de o potrivă
b luată în samă- Putem s’o persiflăm une-orl țiune, de independență do cugetare.
superior de cit alții, cu toate astea învățasem de falșe, ceea-ce o declar sus și tare, ca să pOf
-au să
sau.
să ne
ne batem joc ori să ne facem că nu no
înțelegem că Intre forțele sociale in expanziunc
destul la școala vieței, spre a privi ca copilă înlesni priceperea vieței mele posterioare.N am
oasă
de lea, pentru-că într’adevăr une-orl io și intre forțele cum le-ara numi înrădăcinate, fixate,
resc asemenea felin de discuții, ceea-ce nu avut nici dorința ca să fiu un martir, după
neroadii.
Ăsta nu ne va împiedica Inse
să nu no
neroadă-Asta
înse
ne
să nu existe o armonie perfectă și să existe o luptă,
ascundeam de loc. Nu știeam înse prin ce cum n’am avut nici pe aceea de-a fi un miel
îndreptăm ori și cum cătră Iea.
lea. Pontru-că ni- cum s’ar chleraa do contrabalanțare. Asemenea
Îndreptăm
chip să le împiedic. Necontenit răsunau im ispășitor. Ieu am lucrat, am cugetat, am vorbit,
căerl nu vom găsi mai
mal mult sprijin pentru nănă luptă chiar și Ic necesară, pentru că forțele in
nurile, ca «Scumpă Patrie», «Stîntă Noapte», am scris, am făcut ce-am făcut, pur și simplu
zuințele noastre, pentru-că opiniea publică lu
zumțeie
lu- expanziune nu trebuesc lăsate nici Iele să plu
ca «D-zeu care se plimbă prin pădure», și ca după pornirea mea, găsind în asta mulțămirea
n.i susține
ancf-inn numai
ntimni o
n nnlop.fi
vitntn tirană,
minată nu
colectivitate
tirană, tească sau să se înfigă numai in aer Dar ase
alte stupidități. îmi dădeam instinctiv sama, celor mai înalte a mele năzuinți...
cum-că o societate de muncitori trebuea să aibă
ei orl-ce parte din colectivitate...
In Romînește, de Silvia.
menea luptă cată să fie leală. De ce să se susție
cu totul altă ținta de cit asemenea balamuc,
Ii
Dacă această opinie publică joacă acum un și să se răspindească opiniea prostească, cum-că
ceea-ce și dădeam a-nțelege. Dar nu vedeam nici
! rol atit de remarcabil, do samă, firește că ne revoluționarii, cari cad cele mal dese ori jertfă,
AVIZARE,
teu limpede ce cale trebuea de urmat, pană
interesază sau ne privește ca să nu fie misti ar hrăni planuri infernale, și că societatea
cînd nu luai parte, la Chaux-de-fonds, la o
ficată. Slnt inși cari-ar voi, prin ajutorul Iei, trebuie
treuuru bU
.t CAUluUiV
.x suprime, și ori
să-I
excludă auu
sau ou
să-I
mare serbare muncitorească, la care luă parte
Vestesc pe toți abonațil cel noi, cum și pe toți prie 1 să perpetueze o stare de lucruri nedreaptă, sau și
și cum
cum sa
să S0
se npcr0
apero de îo
Ieiț cu
cu COft
cea ma
maij maro
și secjiea din Locle.
tenii operei mele, cari ar fi nerăbdători și ar voi să albă
niște privilegii cari departe de a fi neapărate j1nverșun
are. r.
Revoluționarii
___ r_____
’ ,’
” aceștia,
/’ . cînd
'I vom
Cu prilejul acesta întră și această secție pe Revista Ia intervale mal scurte, cum că le pot trlmete,
celora ce le au, pervertesc speța omenească în căuta bine, reprezintă atit de mult toată reali
adevărata iei cale. La Chaux-de-fonds, se îndacă voesc, o dată cu cîte un număr recent, și unele numere > treagă, împovorează vieața, pe care o prefac în tatea din vremea actuală, sau lucrurile în desfătemeease nu cu mult înainte o secție a «Aso
tâia iad. Nu no vom mira'negreșit de repre- șura^e/în‘cYt'se poate spune,, absolut cu tot
ciației internaționale a muncitorilor», secție din urmă, bune în totdeauna de consultat, pontru a-șl. Inzontanțil acelor colectivități sau acelor state mal dreptul,
care alcătui mai tîrziu sîmburile anarhist al trebuința cine va timpul, bine-înțoles fără si se cearS
r__.i cum că Iei reprezintă
u
i absolut idealul.
mici, în cari lipsește o orientare proprie, in cari ’ - - cu atita tărie
■ cerințele individuale,
co dorosc
«Federației jurasiene». Din cea din urmă pentru asta vre-o aupra-platu. Neapărat, col ce
Dacă- apără
domnește teroarea unei impuneri sau silnicii din nu exclud nici do cum nici cerințele sociale,
Izvorîră numai de cît un număr de oratori în* aă albă din urmă colocvii complecte, cum arși fi dogo
focați, cari biciueau societatea modernă și pro- rit, le pot căpăta cum le vine la socoteală.
năuntru sau din afară și cari nu sînt întru totul UiU1
uu olLllț
mu9Wj do cita celor dintăl multicari nu
sînt,firește,
povedueau cu aprindere revoluțiea socială. DînJtăpine pe sine. Nu no vom mira c’aceștl roprezen- nieare. Și-i greu'do
presupus,
Din considerații de tecnică, de factură, Revista apare
o
v... x , ca un revoluțio
șiise folosiră de această serbare muncitorească, la intervale nehotărlto, atuncea cînd Ie gata, pontrn-ci
moțivoesc să mintă mulțimea, s’o poată mlădiea nar, din
’• categoriea
■
- celor indicați să fie combă
ca să deschidă capul, ca să deștepte mintea nu voeac a’o pun în circulare aau s’o arunc, pănă no
i n Voo‘ ■^*re?te că și manevrele acestora merită tuți și distruși, ie greu de presupus că ar de
la o mulțime de auditori, în numărul cărora
I Șa ne date po față, pentru că opiniea publică tre- pune armele, cită vreme colectivitatea întreagă,
dau fle-cărul număr, toată îngrijirea deosebită de car0
mă aflam și ieu.
,
j ; ale să fie pe deplin informată. Cu atît mal mult n’ar fi întreagă satisfăcută...
Ceea ce auzii acolea, inii păru limpede, logic, slnt în atare.
^80 merită să fio dato. xpo
Numere din urmă mal țin la indămîna celor co ar
._ față manevrele per.
Ni se Vorbește de anarhiști urmăriți, urmăși băgăi numai de cît în cap. Cea mai mare
reprezentanților
unor puteri bine înte- rjțț |n țQîn.j cu mar0 greutate și prinși, ni se
| TDn 4 !'■'£•>«
'jz.uuwi t
__
parte din ideile dezvoltate îmi trecuseră și să se îndeletnicească să .facă unii abonați noi, ?I can
I
niJ?
to
’
bun&-oară
ca
Franța,
cari
nu
găsesc
mie prin minte, dșr nu știusem să le sinteti ar face cea mal frumoasă lucrare, dacă m'ar aj° B
x
22
“Ti
. "x‘’non vorbește de anarhiști cari compromit siguranța
|
1 ^‘0 mal bun,
să
V
‘
in, să apere o formă socială pe obștească. Termenul anarhist, din nenorocire,
zez, să le sistematizez, Această știință atît de această operă do vulgarizare. Cel ce-șl trimet °t0°rQ.
I
^OarJel,CQre 1
_________
simplă iera numită de cătră oratori «socialism». mental, fără Inttrziore, po dată, fără să mal a?teP 0
poate
să ler________
priească,, să le aducă p0ntru absolvirea sau acoperirea unor practici
pîohiH** -lor’. d0
inventînd Împotrivă-I comVăzui numai de cît eum-că și leu îeram so gămințl și cereri speciale, po lingă dă mă soutosc
REVISTA IDEEI
cialist de cine știe cînd, fără ca să-mi dau corespondență orl-cum costisitoare, mă acu ase
■ n;
Primejdii imaginare...
UN AN, 10 NUMEBE, 5 LEI
samă. Aceeacși concluzie trasai din cetirea bro muncă, a cărei lipsă trebuie să fie încredința
faPtGl°r do mistificare, din
, Partea ?lrU ^ung
șurilor pe cari mi le procurasem și al căror cu c’o pot întrebuința, mult mal bino, în alte corc
vreu cJ°Pr0Z0ntanților acestei mari puteri, nu
Abonamentele se trimet prin mandat:
prins îl absorbii cu o lăcomie nespusă. Chipul
Care înf >eUi
treI: Făurirea unul atentat
D-lui P. Mușoiu, 10, Strada Epurilor — Bucurați!.
în care ierau înfățoșate lucrurile aici, mă uimi. folos și într'o muncă mal producătoare.
i Yeranninta«evăr lera să eosto c^îar vieața SuUnele broșuri ale lui Lassalle, mai cu samă,
Abonamentele sc achită hot&rît înainte.
1 Spaniei, cu prilejul vizitei ce dinsul
mu entuziasmară cumplit, simțindu-mă înpins,
7
Institutul do Arte Grafice ,}EM1NESCU“, Bulevardul Elisabeta No. 6, Str. Sărindar,
9()6- N . LIII. 5.
■
'
$
I
Ij
j
!
i.
f
f
i
București, Strada Epurilor, 10.
�r
■
.1
ioarto urito și rele, a prins să albă generalizare.
Oniniea publica se alarmează numai do cit și
acordă orice,... pentru alte scopuri nroște, gu
vernului caro apăru po reprezentanții aceste
opinii de asemenea fiare... Dar nu ni sa nratat
nici o dată specimeno adevărate dm speciea asta
rară.... Cam prea sumar sa procedat cu Ido și
prea in taină.... Ni se vorbește do scrieri anar
histe, cari so tot descopăr mereu, scrieri cari tot
compromit o lume, și pentru cari so cer masuri
do urmărire, extraordinare. Acordăm tot, dai
să ni se arete și nouă specimene din asemenea
scrieri, să vedem intru cit so vor fi deosebind
iele intru cit vorfileșmd din norma și din in•răduirea obștească. Să se puo alături do anto
ni lor să vedem totul bine, să pipăim cu mina
si să no fri'gcm. Poate că pentru astea s’ar cere
alte măsuri, mai aspro... Acordăm tot. Dar ară
tat i-nc apucături și lucruri cari săso deosebească
do cele ce lo știm și Ic îngăduim la tot pasul.
Cuvintul nostru în cele din urmă ar fi: lea
litate, lealitate, lealitate...
P. Mcșoiu.
CĂTRĂ CETITORII LUI „FREIHEIT-
îi
So .știe că neobositul revoluționar John Most, poate
că tipul universal al revoluționarului neobosit, acum
s’a stins. Vom mai avea a pune, iu această Revistă și
alte articole despre, iei. De o cam dată inso voim să
reproducem scrisoarea soției sale, privitoare la „Freiheit', organul cărui Most i-a dat vieață și po care nu
l’a putut lua cu sine în mormîut.. Cu tontă hoțiiiren
anunțată în scrisoarea de (ață, „Freiheil“ continuă a
apărea mai departe, prin îngrijirea unui grup de to
varăși activi. Scrisoarea ce reproducem nu-i ît>se mai
puț-n interesantă și nu-î mul puțin instructivă, pentru
cei ce voesc să cunoască unele lucruri mai de aproape,
și voeso cu tot d nadinsul să prindă minte... N’am vrea
pi în asta să facem do o cam dată nkî o aplicare la
noi, inse scrisoarea asta, față do silințele celor ce
luptă și vreu să instruească mulțimile, ie aproape un
simtok Și mai cu samă ca atâre'o tfdrn...
’
i
f
i
HEVISTA IDEEI
UEVISTA IDI'-EI
38
P: M.
Lin toate părțile ain primit scrisbrl cu întrebări dacă
„Freiheit” va apărea mai departe. Unii Ișl arnlă dorința
ca aparițiea să nu înceteze. Alții, din contra, sînt, do
părere, ca o dată cu moartea Intomeetorulul iul „Freiheit" să Înceteze și foaea. Mal sint alții cari doresc ca
leu să rămîn proprietara-editoare, să pot avea ast-felift
o existență pentru mine și pentru copiii miel. Toți sint
do bună credință in susținerile lor, și leu nu pot do cit
să expr m aici tuturora colo mal sincere mulțumiri.
Comunic Inse cetitorilor miel, că după ce am stat și
m'ain gîndit,-m’ain hotărit a nu mal scoate foaea. Așa
că „Freiheit14 nu va apare mal departe. Justific hotărirea uita prin. următoarele argumente: Nimeni nu știe,
mal bine de cit mine cit slnge a vărsat John Most pentru
copilul său de durere, pentru „singura sa fiică”, pentru
„Freiheit", clto decepții amaro, co lipsuri, co luptă cruntă
sufletească și economică a trebuit să ducă, pentru a
.asigura existența foael. „Freiheit” n’a fost o existență
pentru John, după cum inulțl credeau, ci existența lui
a fost cu totul, cu trup și cu suflet, dedicată luf „Frei■heit" fel n’a scos „Freiheit” pentru a putea să trăească,
ci a trăit penfru a sc.oate „Freiheit”. Și cit do amărît la
inimă Iera adesea, elnd 11 era dat să observe, cum că
unii credeau, că cu abonamentul pentru „Freiheit” Între
țin oinu1. Așa in cit nu știoa dacă cine-va primea „Freiboit" do hatîrul omului sau pentru toae. Deși John și la
bătrlnețe, pănă in cel din urmă moment, lucra din greu.
Ieșind pe timp do vlnt și furtună, nccruțlndu-șl sănătatea,
deși leu il ajutam să mic.șureze cheltuelelo iul ..Freiheit’*,
deși no sileam amiridoi, din zori do zi pănă-n noapte,
să ținem sus „Freiheit”, deși bătrlnul, gîtbov, fălțuea
singur, șl lipea foile, totu-șl știea șl simțea că unii cro-
doau eă-1 nutresc pe dlnsul prin fanii.i ,
„Frellioltu. Cum stătea lei așa șl Călțuea u.,Cii .Prim
după altul, scotea une ori din pieptu lcito ' ț.l'rt||16|’
Durerea asta tun gustat o și leu cu dlnsul ° lal“'lln.
Adesea foaea amenința să se stingă v
'
inima-1 părea să so sfarămo, căci do „Freihoh«ani tiu»
vieațu Iui. Șl do aceea lo o satisfacere că Ini ‘^Pbd.
înaintea Iul „Freiheit1*. Lui John Inso nu In
să-șl culco, capul obcsît, spre liniștea eternă i 1
în sinul familiei sale. leu privesc asta ca un
destinului său. Căci Iei nu aparținea familie?'111'’0! ’J
Intregel omeniri. ȘI tine i-a Împărtășit soart-» ^all! <i
glndeșto ca și lol și va lucra așa cum nc-i
®h>'
al nostru
1
Do-aș 11 in staro să înănuosc condeiul calo]
foaea mal departe, căutîud să lucrez ca șl le|']?SctlJh
In stare, și de aceea leu Încetez do a maț gcoai î1”1'
Dac’aș vrui să duo mal departe opora lui, poatn 1?
găsi unit tovarăși, destoinici și buni, ' pentru
D11'
mină partea redacțională. Cu chipul acesta s’arn °a'a
familiea Iul Most și foaoa ar rămînoa agitației 8U8l'nfi
Prieteni și tovarăși, lou am vorbit adesea cu
despre posibilitatea cazului cind Iei lipsinda-ne
rășil so vor simți datori să-1 Intrețio copiii. Darlenf *'
explicat, că nu mă voiîi preta nici o dată la asetn.
lucru. Iei Iera mulțumit și avea încredere in min0
să mă țin do vorbă. Tovarășii n’au văzut nici o dată10
ochi buni, ca John, să-șl creeze o familio. Iei spun
că nu avea nevoo să-șl aparțio șie-șî, ca să devie
asta nefericit. Mult rău i-au produs o mulțime de k
nico calomnii. Familiea sa nu i’a oprit nici o dati ni
Most de Ia agitații, ci. din potrivă, elnd dinsuț So în
torcea acasă sleit și decepționat de la clmpul <le |Dpli'
apoi familiea Iul Iera caro îl insulla mîngîere, curaj noq
și proaspătă putere. Acest noroc 1 s’a întunecatadesei
Am greșit și leu clte-o dată, dar n’am fost catotulnu.
mal leu vinovată. Do n’ar fi fost ațlțat în potriva mau,
de nu i s’ar fi fost otrăvit credința in mine șl In copiii
săi, atunci nu și-ar Fi fost vărsat toată supărarea su
fletului său torturat asupra tnoa. Din nefericire n'am 1
fost destul do giganta ca să pot stăplni întreaga situație
do po timpuri. Acum Inso simt că puterea mea a crescut, .
și. tovarăși, pot să mă susțin singură și să susțin capiii j
lui Most.
Cit se atingo despre predarea foaef unei grupări, &□ ț
do observat următoarele : Most nu s’a lăsat nici o dill i
ca să fio condus do vre-o grupare, deși a avut do In- 1
durat, o mulțime de lupto grclo și o mulțime do dușmanii din pricina aceasta. Ar duco prea departe dad
m'aș ocupa acolea să dau pe față toato. Ajunge să re
produc suspectaroa că John întrebuința prea multe pa >
rale, că nu so lăsa să fio controlat, și altoie. Clnd dăunai
..Freihoit" amenința să so stingă, tovarășii nan iHo
nimica ca să ajute po John Atunci Jmt aduse listele , ,
condieelo salo, zicîndu-ml: „la, suprimă, arde te ,
po isprăvite, sint po isprăvite, strigă dlnsul, arătlnju- ’
toată durerea într’un moment do negrăită “m“. .. «!
,Freiheltu înghito proa mult“. Atunci
.. . je
susțin „Freiheit" atît cit va trăi lol. Șt m om t‘"
cuvint. lear lol a fost cruțat do-o durere leu
|B>
făcut datoriea și-acum mă pot retrage. vl .’. jaci
croz cu totul In senzul luptătorului și mur
ej
fac su înceteze foaea. Doresc noroc ori-0 . ~ jeslul ‘
scoată o altă foae, „Freiheiț“ s’a stins.. . ato|Orme>.
do destoinică a-nil educa, copiii pnn munc ...uQ| mieu.
Această hotărîro nu io expresie» unul capr
in)l|le
ci rezultatul unor argumente birio clnbzu’t ț, j sa got
Dar încă ce-va, tovarăși. Aș dori să c
acoa doresf1
scrierile rămase de po urma Iul Mo st.
rjniio
ca totl acel cari so interesează do ucoo- , » u c3rH\
in legături cu mino. Rog deci po toț P „ as0Ui«nCJ'■
vor schimba adresa, să-mi facă
\bonann’nl“l,fiijij
rog po toți acel, cari nu și-au achitat on
,
nu întlrzio a o face, căci am do aC^ltadrOsoi<>
Iul „Froihoir Toato trlmitenio să 8 rk-(W‘ nnS|ă
declarație.
Cu salut solidar,
Din «Freiheit», Jc D
PARTIDUL
39
țărănesc
feliu de vieață, reformează cu totul mentalitatea
omului, schimbă prizma prin care trebuesc văzute
nevoile țărei. Adevărata vieață politică, ieste exiă denumirea de partid ort-cărei grupări tra-parlamentară. Muncitorii industriali, la noT și
> și se înțelege de obiceiu prin politică, mal ales în Apus, nu au căpătat reforme prin re
ăziiînț3 de guvernare. Pentru politica ino- prezentanți! lor, ci prin iei însi-șl: prin agitații,
ori*ce -n se acest din urmă înțeles ie prea strimt, prin greve, prin protestări, ba chiar prin amenin
dern5,Znea' s’a lărgit, cuprinzînd ori-ce preocu țări. Dacă lucrările parlamentului și ale guvernu
pi n°qsupra modului de traiu al societăței și le- lui, nu vor avea nici un răsunet asupră țărăni
P^rdor dintre oameni.
me!, fie că această țărănime ar avea sau nu re
ă unele semne, se pare că la noi, ideca prezentanți în parlarhent, dacă poporul va primi
p1 n
^^artid țărănesc, se-ntărește. Necesitatea 'luî cu pasivitate rîndueala acordată de cîrmuitorî,
UI1U*
devăr se simte. Nu atît în pătura țărănească, aceștia îșî vor juca în totdeauna mendrele, Sfâîntr’a'1 acea categorie de oameni, cari vor să facă
cit de
.j n’au unde. Partidele capitaliste, sau pînii, pot iei să studieze cu mintea nevoile țărei,
cu inima și sufletul simt pe-ale lor, căci dînșii
politică
i
dacă
voițf, de și au partidele deschise sînt o clasă, chiar dacă ar li o adunătură de di
boerești
elementele democratice .și țărănești, totu-șî feriți indivizi. Și cel dintâi lucru pe care neapă
pentru '
1 rea în aceste' partide nu-î lesnicioasă orî-cuî rat trebuie să-l facă,- ie consacrarea situației lor.
Ui--'
• tărîmul lor nu-î prielnic pentru ideile cari ar Pentru a le știrbi din privilegii, trebuie adusă ță
. jjn cercul strimt al politicei vechi. Disciplina rănimea la acea senzibilitate politică, care pro
'aceste partide au stabilit și natura elementelor voacă o ațîțare, îndată ce interesele iei sînt în
Ce compun majoritatea lor, resping cu încăpă- joc. Și cum poporul, duce in spate întreg edifi
tinare ori-ce inițiativă populară, ori-ce propagandă ciul social, posibilitatea unei zdruncinări, face pe
je principii mîntuitoare. Pentru idei mai noi, tre- stăpîni să pieardă iluziea atotputerniciei lor.
buesc deci alțî oameni, alte cercuri, un tărîm
Reformele, bune sau rele, ce guvernele au anecultivat încă. Poporul țărănesc, ieste chîemat cordat sau vor să acorde poporului, nu-s de cît
sl alcătuească acest tărîm. De aici, necesitatea o cumpăneală a cererilor unei vieți politice, de
care clasa cîrmuitoare se teme. Pentru a zădăr
unui partid nou.
Dar această necesitate hu se simte și în pă nici cerințele unei părți extreme, aceasta admi
turile țărănești. Țăranul țrăește prea izolat, inte nistrează legi de reforme economice, drept o sa
resele și năzuințele lui, prea variază de la indi tisfacere mai dreaptă a nevoilor țărei. Dar lipsa
vid la individ, pentru a face să se nască solida acele! senzîbilitățî politice, despre care vorbii, nu
ritatea de clasă, care a dat vieață partidelor mun implică de loc și nu impune nimănui datoriea de
citorești industriale. Și poate nu se va simți nici a aplica asemenea legi. Afară că organele stăpîo dată, necesitatea aceasta, dacă constituirea po nireî, nu pot fi de cît niște unelte, cercul activilitică a unui partid țărănesc, nu va fi precedată tăței lor nu iese de loc din slera intereselor cîr_; ar năzui albfeliu.
de o asociație culturală și de o vie propagandă, inuitoare, chiar cînd vre-o lege
cu toate legile AomHk
ocrotitoare, urmează a fi
care să stabilească punctele comune între toți 'Țăranul,
rx-—
muncitorii agricoli, să dezvolte spiritul și solida exploatat tot atît de neomenos și revoltător, ca
ritatea de clasă, și să popularizeze principiile de și în timpurile cele mai barbare de robi£;‘Pentru
care se călăuzește natura, societatea și conștiința un pogon de pămînt, luat de țăran din moșiea
omenească. Căci noi nu înțelegem prin partid proprietarului, pogon caTe închiriat cu bani, ar
țărănesc, o simplă alcătueală politică, ca toate costa, de pildă, 20 lei, se plătește. în muncă, du
celelalte, cu un comitet executiv și cu o gloată o valoare de 80 lei, pentru-că boemi’, știe îel ce
amorfă, nesimțitoare. Poporul muncitor ieste sor face, nu închiriază țăranului pămînt pe bani. Și
tit sa perpetueze civilizaț’iea și să conducă pro dacă această muncă, din diferite împrejurări nu
gresai, însușindu-și cultura generală a timpului și s’a putut executa, se trece la rămășiță cu o vaimprospătînd sîngele societăței omenești, anemi- loare îndoită, adică 160 lei. lear pentru această
sumă, boerul face înscris cu țăranul, Îegîndu-l
zat. sleit de păturile conducătoare.
Pentru cercetătorii de terenuri politice, chie- de obligațiile lege!. lear în' al doilea an, cînd ță
roarep.
*pareîi; țărănime! la o vieață politică, adică acor ranul execută munca rămas dator, ieste scăzut
darea dreptului de vot, ieste singurul mijloc, de numai Ș0 leî, la care desigur se mai adaogă
face -sa se trezască populațiea agricolă din ■: to- încă 160 leî din anul în curs. Legea tocmelelor
-a lace
„ care
.
' acestei
. . chestii,
.
,.v cred
x,
__ fleac xpentn
. . ru proprietar, căci îel
roPeala îîn
care zace
zace. Asupra
agricole 7_
ie un
sa
np
Sa mai
rna' stăruiu.
Stăruiu. Sufragiul universal .are ijiu face contract, și nimeni nu-1 poate obliga să
mvii nrsn 7*^ CU
facă,
— — sau, dacă face, nu înscrie toate învoelele, pe
‘ ntru îel atîtea... sufragii, în cît ¥>*1
îel 1luminează
—
. u
Su_
'noCCes
Ip:i HnaV
[r activit.T
actiYitatea
unei wort
mari părți din înlAlprtn
intelectualii cari inse je execută. Țăranul te
pună, fiind legat, prin Casa și prin pămîutul lui,
cu
ae isciplinații altor partide, căci desigur, ie de vecinătatea mare! proprietăți. Nu Ie ca lucră
O 1
_wrePțate revoltătoare, ca unii cetățeni al țărei torul din fabrică, să-și caute aiurea alte condiții.
alb?
In asemenea situație, nu mai poate fi vorba de
Nu i-'1. vePtu^ de vot, lear alții nu.
__
să scrim în. stilul luî Marat și
numi“'e^U*e *nse să înțelegem prin vieață politică reforme.
Ie timpul
limbajul
lui Pîre Duchcne.
face *-P.articiparea la legiferare. Țărănimea n’ar să
* vorbim în ,!
~K
I soarta T
Deputății ruși, ca la începutul ori-căruî parla
?as ’nainte> dacă și-ar încredința
----- - au avut îndrăzneala să vorbească țarului,
ar fi'j i»n Vinile unor reprezentanți ai îel, ori cari ment,
Vieața parlamentară, ca or! și ce alt despre expropierea forțată a proprietarilor. La
I
�40
!
■
t
i
REVISTA IDFEI
noi, credința generală, mal ales în popor. Ie că
s’a înmulțit lumea și nu mal ajung pămînturile.
Căci, pentru țăran, acesta Ie leacul: să albă Iei
pămîntul lui, ca să nu mal fie nevoit să se înjuge
la propietar. Această dezlegare a chestiei țără
nești, dusă pană la capăt, ia un caracter cu totul
revoluționar, și nu convine de loc stăpinirei. La
întăile cereri de pămînt, s’a pus în discuție do
meniile statului. Guvernele, lăcînd act de umani
tate și democratism, au cedat aceste terenuri, și,
spre a nu pune în discuție*’ domeniile membrilor
din guverne și din parlamente sau ale clasei lor,
au expropiat statul în folosul țăranilor. Dar îeată
că lumea s’a înmulțit, cum se rostește poporul,
și terenurile statului s’au isprăvit. Ie lucru firesc,
deci, să vie acum în discuție domeniile particu
lare. lear dacă logica șau dreptatea s’ar simți
oare-cum jignite, n’are de cît să-și ia și proprie
tarul un lot egal cu al țăranului.
Dezlegarea poate să fie simplistă, dar îea nu
ie a noastră, ie a sistemului întrebuințat. Pentru
noi mai mare însemnătate au tovărășiile țărănești,
cu orî-ce scop ar fi Iele făcute, și fie c’ar fi sau
nu patronate de guvern, Asociațiile dezvoltă so
lidaritatea și face posibilă o vieață aparte de clasă,
stabilește comunitatea de interese între toți mun
citorii agricoli, pe cari-1 desparte de compromi
suri politice ademenitoare. Pentru-că între țăran
și restul societăței, Ieste o deosebire uriașă, în
feliul munceî, în feliul vieței, în port, în idei, ba
chiar și-n limbă. Dintr’o încrucișare a intereselor
iei, cu ale celoralte clase sociale, țărănimea nu
poate trage nici un folos. Asociațiile fiind niște
organizme vitale, negreșit că sînt supuse evo
luției. Căci precum o tovărășie se alcătuește astă-zl spre a arenda în mod colectiv o moșie, mine
această tovărășie poate expropriea această moșie
declarînd-o de bun comun. Și viitorul Ie al co
munismului.
Dar sarcina cea mal de căpetenie a partidului
țărănesc, a și fost uzurpată de agenții stăreî de
a-zi. Conferințele populare, șezătorile sătești, re
prezentațiile teatrale, ca și presa rurală, au fost
acaparate de uneltele regimului aflător. Se debi
tează țăranului idei lipsite de cel maî simplu bun
simț, sforăituri banale ale unui patriotism fățar
nic, literatură fără gust și îără miez, priveliști
caraghioase și barbare, ilustrații sălbatice, cari
falșifică istorica și dragostea de țară, prin culori
prost combinate, și maî pre sus de toate se ad
ministrează țăranului morala vecîniceî robii: mun
cește și te roagă, guvernul și Dumnezeu au grijă
de tine... In potriva acestei prostituții intelectuale,
partidul țărănesc trebuie să organizeze o propa
gandă de lumină, de sinceritate, de patriotism lu
minat sau de umanitarism, să perfecționeze lite
ratura populară și să dezvolte simțul artistic. In
loc de o morală neghioabă, să lămurească prin
cipiile organizmuluî social, și în locul unei divi
nități oarbe și neînduplecate să pue în lumină le
gile universului și comorile binefăcătoarei Firi.
Cei ce se sperie de această operă frumoasă,
necrezîndu-1 pe țăran în stare să o poată cuprinde,
aceia să se ocupe de altă treabă maî cîștigătoare.
Partidul țărănesc așteaptă oameni cu speranțe, cu
iluzii și cu avînt.
A. Catilina.
REVISTA 1DEEL
UN DOCUMENT VORBit0r
Bacă ar lipsi documentele do natura
blicătn aice, s’nr credo ponte, într’un viu °r co
sau mai puțin depărtat, că luptătorii ,M jri,.n
mai bună n’au avut să întimpino nici un 10 0 >1»
rios în timpurile do a-zi. Asemenea donnmCajt”” u
înregistrează înse numai așa ca document??? «u i.
au menirea <k-a deștepta din rătăcirea lor k °r‘Ce
pe cei cari și ar fi pus poate o cit de mica ț r “cum*
ităpînire sau în stăpinl, pentru schimhnrLncr<îll«rBtJ
cătoaso de azi. Cu atîf mai mult dar ® , ’Ur«I pi
asemenea documente crește... Documentul a ,ca ir
comentariul lui, îl reproduc din organul
fat5> co
„Romîuia Muncitoare", organ po care îmiV06'10^
sebită plăcere să-l recomand urmăritorilor C °
însetați de mișcare, nu numai pentru o 8ust'TDleI
ordonată, pasivă, ci p.ntru o susținere int*!®
tru a-i da o și mai maro vioață, o și mai marF •’ ,ICn’
Ordinul Ministerului de Interne, No. 6903, din u p
igofi.catrâ Prefectul județului Constanța.
Domnule Prefect,
'’i
c°nfide>iția[
Din adresa No. 2G49, a d-lul Proiect do nolliu
Galați cătră Prefectura județului Covurlul, ree'Q° »
orașul Galați se află antunlmonto 39 marinari de no P
tomkin" și Încă cîțl-va ca muncitori In serviciul dl
Joan Verona, arendașul moșiei FolteștI-Covurlul Q'nl
Acești marinari, ca și cel aflațl In’jud. Tulcaa 1
număr de 101, lear In jud. Brăila în număr do 180 ni t
obiectul unor deosebite atențiuni și vizito din partea ”
nor persoane cari voosc să-l Urască pe povlrnlșnl ido"
ilor revoluționare și a I pregăti pentru propaganda |n
satele și orașele Rusiei.
In acest scop mi so afirmă călește constituit In Galați
un comitet al acestor marinari, după stăruințele dr
Racovski din Constanța, dr. Petru Alexandrof din Tulcea
și Cazacu din Brăila, In scop de ajutor reciproc, declari
Iei, in realitate inse avînd intențiunile arătate mal sus.
Sufletul acestei mișcări Ieste Inso Dr. Racovski dir
Constanța, căruea i s’a și trimes, do către comitetul re
voluționar centrai din Rusia, 7009 lei, din cari s’a Îm
părțit 4 sau 5 mii marinarilor de pe Potemkin din Galați,
Tulcea șl I răila și alte orașe din țară, rămlnlnd dispo
nibilă In mlnilo d-rulul Racovski suma de 2 sau 3 mii
de lei.
In afară de această distribuire de bani, Dr. Racovski
expediază de la Constanța pe adresa marinarilor Poterakiniștl, numeroase publicațiuni socialiste si revoluțio
nare. scrise In limba rusască și prin ajutorul cărora
numitul dr. Încearcă să turbure spiritele marinarilor țl
să-l pregătească pentru revoluțiunea In Rusia din Komloiaînțelegeți D-le Prefect, cit Ieste de periculoasă ți
netolerat acțiunea d-rulul Racovski cu atît mal mult
cu cît Iei Ieste și membru al consiliului genoral din
jud Constanța,
Pentru stăvilirea acestei activități primejdioase, o
onoare a vă ruga, d-lo Prefect, să usațl do toată iu > ’
onța și tactul d-voastră, spre a obține de la d-1 Rac
ski, încetarea agitațiunel sale, punlndu-I In vedor.
guvernul Ieste ferm hotărlt să uzeze față do dmț‘
toată asprimea apliclndu-1 toate rigorile legel Donrob •
In acelaș timp veți aduna, In termenul cel ma
informațiunl absolut exacte, in tot ce privește ta
fJ
persoana d-rulul Racovski, și tn special veți o
stabiliți cu certitudine, dacă la 11 April 18/' t
lui Racovski, aflător la Mangalia, lera supus
raea, sau se bucura de altă audonțio străin .
so poate vedea din listele întocmite la ocUP.ațj iert®
brogel, din numele persoanelor cari la acea
raiele turcești.
. „ț exacliAceste științe le voțl culege in chipdiscre , 1
tudinea lor trebuie să fie absolută.
*rnTiVAi'''
►
R*C" |g,ni
îeată în toată întinder. a sa acest
,ț0
poliție, care puno Intr'o vio luminătoată po» f
și de trădare po care guvernul romîn aMatuscicnco
.ț’u ‘ ienco
teloții de pe Potemkin. Expulzarea lui M®
^e
arzătoare d= "
lalte expulzări, pe cari are dorința ”r’ 0
41
t ncov căută să-mi tăgăduească dreptul do cetățenie,
cJd tn nC^onto liotărîle In urma unei intervenîri rcccnto a
vjcl<nie
do
«' J’
lo ta
cine-va po unul caro ar vrea să învețe pe D-nu RachGvan
aă scrie circulărl confidențiale,
Sînt acuzat că am trimes broșuri revoluționare mateloților.
*“Terau,aî r?e voim să constatăm și să stabilim aici, ie câ Dar cum șl au închipuit guvernanții noștri, că quteloțil, cari
£ pnr, c.c,cn*roinînești «u jucat rolul do jndarm rus chiar de nu dat dovezi atît de strălucite de sacrificiu pentru cauza
-utoritM. 01 in debarcarea mateloț lor. După ce și-a făcut poporului lor, vor înceta de-a se mal interesa do diusul din
* don® ** irean europeană cu „umanitnrizmul" său, după momentul debarcârei lor în Rominia? Asta le promisiunea
rCclaB1&
oniaiea publică romînă prin comunicatele ofi- de „libertate" pc caro le-a făcut-o d-nu Jack Lahovary, mi
co ® cUCC conservatorul, în cari Romîuia icra declarata „țară nistrul dc externe, în depeșa No, 253, cătră locotenentulclaie dilb «« caro din respectul propriilor salo instituții comandor Negru, depeșă a cărei original îl putem produce
denioctntlC niil
protecție" rcfugiaților politici, guvernul
orl-cînd? Dar, iu cazul acesta, „țara democraticăM, Rominia,
<Jat°re?t0 .rât in întuneric adevărate curse In contra mari- fe mal rea de cit o închisoarea rusască, căci acolo cel puțin
pos’r0
B recuceri favorurile guvernului țarist, po care se permite cetirea. Și ducă noi n'am fi procurat broșuri și
njrilor.
t din cauza primire! mateloților tn Rominia, ziare mateloților, Ici n'ar fi putut ceti nimic, neștiind
11 cre. «nut prin a redn acestui guvern suma dc 0 mii do romîn "ște.
țel »
din banii impărțițl do mateloți între Iei la ConsIn această privință, voiu poveati una din mizerabilele șicane
lel’nn • care sumă fusese depusă deocamdată la prefectura
de care s’a servit guvernul nostru. Anul trecut expediasem
(anta Fnras Si totu-și guvernul romîn n’avea nici un drept din Constanța 9 scrisori recomanlate, conținînd ziare rusești.
#cCSt fnce aceasta. Apoi iei a făcut toiul spre n tace impo- Care fu uimirea mea, cînd constat, după o lună, că nici
d« “ “jeața matcloților în Rominia ți spre a-i sili ast-feliu
unul din pachete nu ajunsese la destinație. Mă interesez la
e‘|blia prcdea, unul după altul, consulatelor rusești Neîndrăz- poștă, ameninț că voiu cere despăgubiri pentru pierdete ți
'“a l fncj extrădarea directă, guvernul romîn a recurs la penalități pentru violarea corespondenței. Zece zile după
■idarea indirectă. încă în vara trecmă am avut ocaziea aceasta mi se înapocază pachetele cu mențiunea „interzis*.
Aceasta lera o roăiură cu totul arbitrară șl am refuzat să
a denunța opiniei publice purt rile polițiilor din Galați
cn abină din Brăila, cari, după co au ) lasat mateloți dau chitanța prin care mi se inturnau pachetele. Dacă ex
nja diferit! proprietari, nu s’au preocupat măcar să știe pediez lucruri „interzise", să fiu adus înainte^ justiției. Dar,
l,c ț aCeștI mateloți au fost plătiți pentru munca lor. Și să mi se dea înapoi, adecă să mi se permită cetirea lucru-,
teloții dnPa lQn* do mnncft penibilă, s’au găsit pe stradă, rilor „interzise" pentru alțî locuitori al teritoriului romînesc.
Ie absurd. Legea nu face deosebiri de acestea.
flă^înzi» 'fără ca cine-va să so ostenească să cerceteze aceste
Nu istorisesc aici de cît o foarte mică parte din mizeriile
Siurl scandaloase.
...
cari ți șicanele pe cari autoritățile noastre le-au comis necontenit:
Ci acum guvernul rominesc so atinge
i o de rarii cetățeni
.
oi
f
U
rt
dc
scrisori,
perchiziții și arestări, fără nici un mandat
('bu ocupat cu organizarea ajutoarelor și proteguire! eficace
a matcloților. Iei ne amenință cu represalii prostești și ri în regulă, și cîtc alte fapte, pentru cari, dacă am trăi într’o
țară
unde
legea se respectă, nu puțini polițiști ar fi astă-zi
dicole, pentru-că am făcut tocmai ceea-ce trebuea să facă
țel îosu-și. In aparență aceasta ar fi uimitor, dur în realitate în închisoare. Acum trei luni polițîea a expulz t din București
trei
ruși,
dintre
cari un matelot, cărora li s’a luat geaman
purtarea unui guvern do împilare politică nu poate fi alta
tanele și li s’a furat scrisorile cari au fost apoi primblate
Je cit aceea a guvernului romînesc. Fără sforțările noastre,
pe
la
consulatul
rusesc. Ziarele anunță că o rusă, refugiată
fără casele de ajutor mutual, cu localuri în cori marinarii
r .la Iași, a fost extrădată în zilele diu urmă auto
rămași fără lucru puteau găsi azil și hrană, marea majoritate politică.
rităților
rusești.
Dur acesta nu ie cel dintăi caz.
a potemkiniștilor, izolați și părăsiți, într’o țară necunoscută,
Cum se face că guvernul romîn extrădează refugiați politici,
fără protecție, în timpul unei Ierni cind nu se găsește do
fapt formal interzis de Constituție? Și aici apare toată
lucru, ar fi fost siliți să se reîntoarcă în Rusia, spre a
umplea închisorile și ocnele. Aceasta i-ar fi plăcut guver josnieiea și toată perfidiea guvernului. Se știe că un regu
lamentul polițienesc dă drept autorităților de a trimete la
nului rusesc, aceasta ar fi satisfăcut dorința intimă a gu
locul de origină, pe indivizii găsiți fără hirtii în regulă.
vernului romîn, dar aceasta am împiedicat-o noi. Și dacă în
Atunci, ie lucru simplu: se aplică refuginți’or politici acest
Honiînia există o opinie publică, cu sentimente umanitare,
regulament.
Dacă declară că nu au hirtii, pentru-că sînt
ia va fi cu noi.
_
____
■v —
Ja ca un iezuit: nu știu,
Nu mă voi opri asupra acelei părți din ciiculara minisrefugiați politici, ministerul
răspunde
InrînlX
t-r.knîn
rK“’nr»lî<*
1 fi TT1 Pntîll
;cV
®'ă
.plîe’ TPiTTI
regnlnmentul
Și «,1-teliu .«vioiul 4.
terialfi, nn/ln
unde r-zx
se vorbește /In
de nrAronl/inin
proveniența, /In
de nKîrcînn
obîrșien nnTUIlir
banilor
siguranță romîn devine prelungirea celui din Petersburg. Și
impărțiți. fino a dat, cît s’a primit și cît s’n împărțit, toate
d-nu Melas tronează, deopotrivă, acolo și aici.
acestea nu privesc pe D-nu Rachtivan. Să vegheze d-sa mai
Pănă acum guvernul romîn făcea aceste mișeii! mai mult
bine asupra fondurilor secrete ale ministerului de interne,
sau maî puțin în ascuns. Dar, crezînd că «acțiunea va
și să lase în pace fondurile „Comitetului revoluționar central
triumfa
în Rusia, iei a voit să dea o dovadă publică și
din Rusia". Și aceasta cu atît mai mult cu cît îl pot asigura
că nu va Ieși de aici nici un pnfit pentru Iei. rFondurile strălucită de servilizmul său. Iei a expulzat pe Matuscienco,
după
ce
l
’
a
neliniștit și uimârit, ca pe o fiară, săptămîni întregi.
disponibile" ale revoluționarilor sînt ferite de ori-ce părtășie.
Pnlițiea din Galați, și după iea Ministerul de interne, ne Și dînsul nu făcuse alt ce-va de cit să muncească spre a-și
inviuuesc de faptul de a fi făcut societăți de ajutoare mu- cîștiga pînea. Polițîea, aibă iea cea mai rea dorință din lume
nu va putea aduce contra lui nici un fapt, nici un^ act
tnalo, apre a ne seivi în scop de propagandă socialis ă. Nu, u«
f 'T"
Hu’năivt". Cu
Ou toate
tvutc i.tcu
lumilor. Intr’o societate de ajutor mutual, deschisă iutu'or „compromițător".
a.tea zu
nu cc
se va gări
găsi un om cu minte,
care să tăgăduească faptul
mateloților
natelofilor, KtA deosebire, cu ședințe publice și procese- —
fantnl că
că nu
nu se
se poate
noate refuza
re
verbale, nu ac face propagandă revoluționară. In sfîrșit ne un oare-care minim de libertăți și că nU ar trebui să se
atingă nimeni de iei, dacă nu fac nimic din ceea-ce legile
cesitatea acestor societăți Icra do o evidență atît de mare,
opresc. Și apoi în ce scop comite guvernul toate aceste
cum so poate judeca și din frumoasele rezultate date, în cît
acte stupide ? Spre a merita favorurile guvernului rus r Dar
mei nu mal aveam nevoe de alte motive spre, a le creea. Și,
Știind că polițiile, cari so cred în totdeauna plipe de istețime, acest guvern de crimă și de rușine nu are de cît
săptămîni
de existență, lei va pleca, după cum și mateloții,
c ad cele mai adese ori nu sînt pline de cît de prostie, cît
ammstiați de Duma, vor pleca în Rusia, ?i Rominia oficială
“e înclinate sînt să vadă intenții ascunse în cele mai mici
va rămîncu cu rușinea pe care i-o va fi adus actele sale. le.
ț„
fll® oamenilor, regret în tontă sinceritatea că am va avea disprețul Rusiei libere și a întregel Europe
Rri'î'^V P°^t»le șî prefecturile din Constanța, Galați și
■tn?T . , f°rru°rea societăților, prezentîndu-le și copii de po’ C'TTermînîod, voi spune cîte-va cuvinte cari mă privesc de
n .*'*e e l°r' Dur D-nu prefect al poliției din Galați, spre aproape. Nu pentru întăea oară sînt obiectul unei deosebite
mi creo"n renume de polițist dibaciiî, a pus pe doi din cei atențiuni” din partea autorităților romîne. Anul trecut, acelaș
sunrnPr0Yi “Genți secreți ai săi, pe urmele mele, spre a mă d-n Rachtivan cerea demisiea mea din consiliul județean,
ohrs
pretutindeni. Și i<I o făceau aceasta cu atita
„Maestatea sa Regele" ar fi găsit discursul mieu
Iei a2nAC'xJn cît fuî 8ilit sa mă plîng chiar d-lui Solacolu. pentru-că
P
P cn^ru'.c.& ”r ^.aes ae u 19 April, 1 Mai, pna subversiv. Mai
niom ^Glfluit, deși unul din agenții săi te găsea în acel la manifestaț.ea
..„.u vizitei regelui la Constanța, toata polițîea din
lejf? “.\ln 8B1&, așteptînd să-î prezinte raportul- Minciuna tirziu,
eu ocaziea
București, cu d-nii Moruzi și Rachtivan în frunte, venise la
Dnr? îea nna
Jitiile politiei.
,
£Constanța
ucn4rffl?.
spre a păzi pe rege de tentativele mele „anarhiste"
revolut’11'1 ‘ ridicol să cauți să ferești de propaganda mea Ziua so supraveghea regele, iear în timpul nopților d-mi
neată 1f°nara> pe cine, po acel cari au comis cca mal îndrăzMoruzi, Rachtivan și alții, jucau Cake^akc în salosnele
' lnPU revoluționară? Asta-i ca ți cum W învinui
I
i
ij
�I
42
L
fi
î
Terasei. Tot orașnl vorbea do risipa lor regească. Do la
aceasta dată circulfirilo an curs una după alta și îcu am
fost obiectul unor anchete și supravegheri permanente. Dar
mai ales după nltima circulară, publicată acum, autoritățile
din Constanța și Mangalia s'au mișcat. Prefectul nu mi-a
pus nimic în vedere, dar prin condeiul d-lnl Dau, secretarul
consiliului județean, s’a plîns dc lipsa de fonduri cari ar
ușura supravegherea „persoanei mele periculoase*1. In acelaș
timp, „in chip discret”, Fel se pun să, facă prin poliție,
ancheto asupra persoanei melo și a familiei. In lipsii meu
autoritățile din Mangalia an interogat pe mama mea, erezind
să surprindă ast-feliu declarații, pe bază cărora să pontă
tăgădui dreptul mieu de cetățean... Le doresc tutulor succes
in întreprinderea in care d-hu Vîrnav, prefect liberal, n’a
rănșit.
Dr. C. Racovskî.
MUCENICIEA INSTITUTOAREI
PRASCOVIA DUGENTZOVA
i
i!
I
43
REVISTA 1L1LEI
REVISTA IDEEI
Am putut căpăta Ieri, de la un martor ocular, d-nu
Nikolev, venit pe coasta dc Azur pentru a sc în
trema dc urmările unei zdruncinări nervoase, po
vestirea amănunțită a unei tragice întîmplărl din
groaznicele măceluri pe cari „bandele negre1* le-au
săvîrșit cam pretutindeni, pe toată întindere ma
relui imperiu rusesc.
D-nu Nikolev ie un tînăr student, care sc duse
de la Pctcrsburg la Stavropol, o stație a drumului
dc fier spre Vladikavkaz, lingă tatăl său bolnav.
Ajunse tocmai în ajunul publicărei manifestului
lui Nicolac al 11-lea, care dădea Constituțiea.
Stavropol ie o localitate foarte mică : revoluțio
narii sînt foarte rari în iea, lear elementul „inte
lectual" nu îc reprezentat dc cît de institutorii și
institutoarele școalel primare. La 19 Octombre tre
cut, cînd autoritățile polițienești aflară cum că Witte
icra învingător, îear Constituțiea acordată, hotărîrâ
dc-a face să ispășască institutorii această izbindă a
intelectualilor. <lei sînt cauza răului... Iei învață
pe popor a ceti și a seriei, ziseră iei. Clerul sc arătă
încă și mal îndîrjir. Popii, în capul unei mulțimi
dc oameni fără căpătâi, se îndreptară spre școală,
smulseră de acolea pe institutoare, d-ra Prascovia
Dugentzova, pe care o împinseră în mijlocul străzcî, ghiontind-o șî lovind-o.
D-nu Nikolev, aflindu-se de față, și scandalizat
dc priveliștea asta, făcu observări unul popă. Acesta
îl răspunse amenînțîndu-1, să nu pățască și iei tot așa.
— A, dacă ie vorba dc-așa, mă voiu duce să
chiem cazacii,... strigă tinărul nostru.
— Du-te, du-te... Tot ce poate să ni se întimplc mal bine.
Studentul nu mai avu ncvoc să se ducă după
cazaci, pentru-că aceștia soseau dc la sine, anume
două soinii, adică două sute dc oameni, sub co
manda hatmanului Bratkov. Institutoarca sc repezi
înaintea lor. Asta icra mîntuirca. Avea să scape dc
călăii Iei: soldățimea în gloată n'avea să maltrateze
o femee lipsită de orî-ce apărare.,.
— Fraților, strigă dînsa către cazaci, scăpați-mă...
Uitați-vă în ce stare m-au adus sălbatecii aceștia,
Ica iera foarte galbenă, iremurînd toată, cu fru
moșii iei ochi albaștri boldiți de spaimă. Fusta Ici
neagră ii atîrna sfâșiată, îear dintr'o parte a obra
zului îi curgea sînge.
— Dați-ne nouă institutoarca, zise hatmanul că
tră mulțime... Să vedem ee știe Iea dc politică...
șî dc toate puterile reacționare în- ttrebuește să mor. Fă atunci ca sîngclc mlcu să slujască la mîntuirca patriei mele1*.
.(S dc P°’ dc a zădărnici opera lui Witte.
M. Pravdine.
fUOi,c’.'?um s'a isprăvit această orgie sîngcroasl ?
In Riminește, de Emma L^zÂreanu.
•'
$' L
maî aduc aminte nimic... îmi prăpădii
îrsirc mintea. Urla-Î cuvinte fără dc nici
•.[, d<?s8v j\țerga-l țintă drept înainte, dînd loviSCRISOARE
aii r.oSdrcapta și-n stingă, fără să știu cc făceam
A'n-î nci'oc dc cmc știe ce încordare de minte pentru
itiri în , apucam... Polițica nu avea timpul să se
scoale din rîndtirilc lui AJost cuviincioasa morala ,
P. M
I' i(1C°dc mine..- Ucigașii, dc la o Jaltă cu cazacii,
ocupc
10tu| absorbiți dc petrecerea lor destriibăIubite MiitfOju,
icraU C mărind în aer mișcările corpului nenorocitei
lini pare că Ic mal mult de cît un an dc cînd ți-am
sens cea din urmă scrisoare. Am fost foarte ocupat în
|J’8> UJ_ova care sc desfăcea... Ajuns acasă, m’am
tot
timpul acesta Și n’ain avut nici timp șt nici jăbP al pc pat, și-am plîns dc rușinea Rusiei... După
daro să scriu. Las că am avut chiar singur foarte multe
’rUnCfiu mal știu nimic... Doctorul, care a venit, a
do .făcut, a trebuit să veghez,încă la coea-ce trebuoau să
’5(ai
tccbuca să plec numai de cît, să părăsesc
facă și alții. Acum am prins si mal respir o Joacă, nu
din pricină că nu-i și acuma do lucru, dar m’am oprit
spus. să schimb priveliștea, sâ merg într’o țară
l?5ă’dc s°orc ?’ florî’ ca să uK cc văzusem. Alt- puțin înadins, ca să-ml fac și leu socotolele, să văd dacă
munca mi-a fost destul do răsplătită, dacă nu s'nr putoa
r” ți icra teamă dc echilibrul mieu mintal.
ca prin tot atita muncă să produc și inal mult. Rezul
Mă tăiam că adusesem pe studentul rus să-mi
tatul soootolelor molo, nu I tocmai satisfăcător. Iml pare
că toată munca ini-a fost In zadar: oamenii pentru care
■ povestirea aceasta. Cît îmi vorbi, trăsăturile
am lucrat nu sint nici mal buni, nici mal folositori de cit
f td i sc sCh'mljarii, o strălucire înfrigurată i se
au fost înainte. Singurul îmi pare caro a profitat intru citrinsc în ochi, o durere nespusă i se zugrăvi pe
va do pu urma inunccl melo, sînt însu-ml leu. Am învă
țat multe lucruri pe cari nu le știonm, am învățat cum
lra.i față. Dînsul urmă :
să-mi întrebuințez mal bine vremea, fă cunosc mal bine
__ Uite cinci-spre-zcce zile de cînd sînt în astă
oamenii, și altoie...
jncintătoarc țară, unde nimic nu-mi amintește dc
Acum sl-țl răspund la cele ce ml scrii. Ie vorba de
priveliștea cruntă carc-am văzut-o, dar somnul nu
abonațil din tinerica al „Revistei ldeelu. Nu știu cari
U mai prinde, nu pot să uit. Îndată cc închid
din lol an plutit, dar atita știu că revista nu are nici
un abonat in New-Yorlc. b'ie-care do’ar ce ți-am trimes
ochii, văd acea palidă fată, plină dc sînge, stind în
cind-va de pe urma unul abonament, a fost un dolar
genunchi, iremurînd, și rîdicînd cătră ceriu ochii ici
scos prin diferite mijloace do cătră mine. Făceam pe
cei albaștri, plini dc groază, și o aud rugîndu-se:
dracu in patru ca să-ți trimet co-va bani ieram in le
gătură cu toți pe cari îl aveai pe ii tă. Pentru fie care
Doamne, văd că trebuește să mor... Fă atunci ca
dolar alergam do 50 de ori, și clileltuenn clte o dată
; dogele mieu să slujască la mîntuirca patriei mclc“.
mal mult do cît încasam, pentru car sau tren.
Mă silii ca să mîngîi pe tînărul Rus, să-i îndrepDo aproape doi ani inse am început să lucrez pentru
cartierul romînesc din Novr-York. Și dar nu am mal avut
j tez atențica spre alte lucruri. Dar toate îl aducea
timp să lucrez și pentru revistă. Am pierdut po toți
din nou la amintirile cari-1 urmăreau. Avea ncvoe
din vedere și sigur că aproape toate adresele cari io al,
■ ca să-și reverse indignarea.
’ nu-s hune de nimic. Ani încercat să fac pe alții să lu
— N’am să pot să mă liniștesc, îmi zise îel, de
creze, Intre aceștia și po S... Inso n’au izbutit: S... Ie
un leneș mare. ’S’ar duce !a unii șl la alții dacă leu l’aș
! cit cînd voiu afla că Bralkov, hatmanul care a săUI V'i4U 1^/4 v*
w—
duce do mină, și încă dacă am ajunge Ia o adresă, s’ar
virsîr
această
mișelcască
fără-de-lege,
îșl
va
primi
virfit
opri să aștepte In stradă plină să ies leu afară. Alții au
răsplata pe care o merită.
alte defecte. Cel cari sînt capabili să facă co-ia sint
ocupați ocolea într’ușa chip in cit nu 1j Io cu putință
— Crezi că poate de asta scăpa ?
T.1"^ I?u!'> rasP«ns= înăbușit Nikolev. Tatal
să so mal ocupe și cu alte ceioa. Ar rămînea dar ca
tot ieu să lucrez, să caut lear po indivizii cel vechi sau
i micu Imî sene despre aceasta... Și sedase din buzunar
noi, să caut lear să scot co voift putoa de la dînșii.
< o scrisoare voluminoasă, din care îmi ceti rîndurile
Aceasta inso nu trobueșto s’o fac, din pricină ci nu l
următoare : „Ieri cetățenii din Stavropol au teledestul do producător. Dacă aș lucra tot anul numai și
numai pentru Ilovistă, aș putea să contrîbuesc poate
, grafiat contelui Witte, cerîndu-i să rcvoace pe hat
aruncă din nou pe fată la pămînt.
cu 60 ori 10J dolari, Suma aceasta ar prinde bine
Mulțimea îmbătată de sînge, se aruncă asupră-I,
manul Bratkov și să îce măsuri energice, ca să
Revistei, dar nu ar plăti un an al mieu de lucru, n’ar
. se aresteze pe ucigașii Prascovieî Dugentzova. Sara
și niște smintiți o omorîră cu niște lovituri dc mă
plăti nici o lună. Am ocaz ea să întrebuințez vremea inavu loc o adunare în care s’a luat hotărîrea dc a
ciuci. Turbarea acestora însc nu icra potolită numai cu
tr’Să
un lucrez,
mod mult
malceea
folositor.
pentru
co cred leu că-1 mal bine, și
‘ adresa o rugăminte cătră presa cinstită, casă silească
atita ; în zbierete și urlete cumplite, zbirii reacțiapentru Revistă în acelaș timp, le pentru mine ce-va cu
' guvernul a nu lăsa nepedepsită o crimă atît de
nei rusești puseră mina pe fragedul corp fără su
neputință Cînd mă apuc dc co-va, apoi mă dau cu totni,
1 ^onsjruoasă. La adunarea aceasta s’a mai votat altă
flare, pcntru-că moartea liberase pe jertfă, și-l arUIb
și ini-I cu neputință să fac alt folio, leu te slăluosc să
triiuoțl la toți pe cari ii al pe listă cile un număr, șî
sVa'10' $aU trc^u*c ca guvernul să sc declare
cară în sus, prinzîndu-1 după aceea pe brațe Ș'
să anunți pe lio-caro, că dacă pănă la aparițioa numărului
săltîndu-1 din cc în ce mal sus. Fâșiile haine or
solidar cu bandiții cari au asasinat pe Dugentzova,
|I suidar
următor nu vel li primit costul abonamentului, atunci
satisfacție
sentimentului
dc
dezgust
și
s»u SA dc latisfacțic sentimentului
nenorocitei’ martire se împrăștiată în toate
11 vel opri revista, .și chiar ușa să și faci- Acel cari vor cu toi
până nu mai rămase de cîl corpul, încă nț 10*j
I minic de care îe pătrunsă majoritatea cetățenilor,
dinadinsul să cetească Revista, acela vor trimete și bani,
leu sint do părere că nimeni nu trebulo să primească
moale, al cărui sînge, țîșnind din toate răni e ca^
I tocind să- se pedepsască, pe dată, cu toată asprimea,
măcar un singur număr al revistei fără să plătească,
ierau deschise, curgea peste capetele ucigaș
• CCI vinovați"
aceasta mal cu samă in
America, leu îți voii! triplete
in aiuui»v«. --- -1
.. ^ăzuî că Unărul mieu întrevorbitor avea foarte puAceștia se întărîtau tot mai mult, aruncin m
_
zilolo acestea pontru
abonamentul
.
—
........<■« uumuiuiicu luuuvvivnv <*'—yabonamentul
mieumieu,..
.. BroșuBroșura lui
'
I
'^credere
în
eficacitatea
întrunire!
din
StavroA.
Roilor
o
voiiî
căuta
in
din urmă cadavrul în vîrful cizmelor, strig
n
■"MV* t m Cliuutlluiua 11111
---- ----.... cursul1 săptămînel și
<1 țî-o
11. voiu
Virn
?*?
SUl
rămas
b
un
dc
minc
>
cu
P
r,
“
Ro
t
llor
n'L»rQ
U
biografii'*voiu
vremo ’țl
trimete
Despre
„biografii",
dacă
voiîi
avea vreme
ți
•
Dinsul
îsî
in-t
rîirnuc
hnn
de
la
mine,
pri„Moarte studenților. Moarte jidanilor11...
d£;Mbure și pierduta, îutorcindu se înapoi dintr
dinu-o
-„nT K^.rin. (Jrl-cum crod eă-1 nimerită acuma S
bto’o
— Dar, întîmpina-1 leu d-lui Nikolev, Dugent-
— Foarte bine, foarte bine,... exclamă
cu
rie popa,..
— Trăcască Hatmanul. Ici are ’oldcauna j
^îsa,
nătoasc,... strigară polițiștii.
Dînșii împinseră cu asprii
asprime pe fată in
cazacilor. Prascovia Dugentzova1 ise simțea r'ndurilc
aceste mal liniștită. Ica credea că pentru aCn ’°atc
dc prigonitorii Iei, hatmanul va face să ? SchP’
SJ fie dusă
sub pază pănă la închisoare și că ccl M lu
P5,n ’>avea
să scape cu vieață. Fu îriscfoaric degrabă dezarn
a'ea
Hatmanul o apucă cu brutalitate dc amîhdi^a ’
nclc și o sili să îngenunebe.
^1— Acum, zise acesta, ținînd-o în astă s
stare u.
milită, să-mi răspunzi la întrebările mele.,
• De cc
religie Iești ?
Și fiind-că institutoarca tăcea, hatmanul
11 trase
o cumplită lovitură de nagaîkă în cap.,.
— Lăsați-mă, lăsați*mă,.„ sstrigă
‘
nenorocita fată
Știți foarte bine că sînt dc rcligica ortodoxă ■*
: pop,
poate să spună...
— Ei, da, știm Că mergi la biserică... Dar Ieslî
în contra Țaiuluî, ca Jidanii.
— Nu-i adevărat, strigă Dugentzova, nu sînt în
contra țarului. Dar doresc pentru țara mea libertatea
— A, vrei libertatea... Nc inchipueam noi, strigi
hatmanul, ștergînd peste umerii institutoarei o nouj
lovitură dc nagaîcâ... De aceea le-ai bucurat cetind
acel falș manifest, pe care l'au scornit jidanii și pe
care lei îl atribuc țarului,
— Vă înșelați,... protestă Dugentzova. Pcntru-cj
însu-și țarul îc cel ce dă în sfîrșit libertate neno
rocitului său popor...
— A, vrei să faci propagandă revoluționară,.,,
zbieră hatmanul... Ia arătați-i voi, băețî.
Și atunci avu loc o scenă grozavă. Cazacii și
ațîțdtorii sc aruncară atunci asupra tinerel fele, o
culcară la pămînt, o călcară în picioare, care mal
dc care dorind să-i ardă cîte-un călcăiu... Măcelă
rilă, plină dc sînge, Ica izbuti totu-și să se ridice
în picioare,
________strigînd
?___ ___ c’un glas sfâșietor :
ca —
sîngelc
mieuvăd
să*h
mÎMui
’re.’ patriei
mele
Doamne,
că trebuește
să mor...
Fă atunci
..I..3T\ntriPi mAln
x„j___ ,s
„„„„„„
nu
Tcmîndu-sc fără îndoeală ca aceste cuvinte să nu
miște cum-va pe vrc-unul din călăii Iei, hatmanul
zova nu îera oare evreică ?
. jar
— Nu, negreșit că nu... lea Icra ortodox ,
tolstoeană, și de aceea o și desemnase p P
capul locului ca jertfă... Pentru-cfi, țineți
carea actuală nu ie antisemită de loc. lca
UltȚ apune-mi,
^Hc-mî, n
?... Nil aliz! glasul ici ?
n’’°
o vezi
vezi?...
IcDitnj'0’ *n genunchi, cu mînclc împreunate, aștc-°» în genunchi, cu mînclc împreunate, așICPUnd mnnrtA..
. Hnamnc. văd Că
!d moartea. Vocca-i răsună ; „Doamne, văd că
^ptluulnilo trecute...
Ncw-York.
28. April 901», st. n.M«
Salutări,
’
MOST.
i
�ii
REVISTA 1DEEI
REVISTA 1DEE1
milioanele săracilor
!
muna avea să-i ramburseze cînd
mai puțin săracă de cît săracii ° aVea ah
Nu numai asemenea propunere >
a r’e
s’a putut face, dar lea a și fOHt
®tpQvaen
îndoeală, mă veți întreba, pentru
publică, care posedă în valoare C«
un depozit de o sută două zeeî J4
de franci, nu întrebuințază aeesrti
folosul săracilor, pe cari lea are
^Dozit^
ușura. Asta ie din pricină că si alrea do
blică are patima de a stringe ’sA«l8t?nta h?
se în prada acestei nenorocite
fică bucuros mizeriile prezente n,, • «aer?
de-a ușura mizeriile viitoare. Ie\
cît o plasare avantagîoasă a canîtnlh.iV,,8Q*MÎ
1 se pare destul de mult, să-i distr Uî îeM
dobînda Ast-feliu, dintr’un milion * bue chin
abiea utilizază treizeci de i
dj ?reî 'i e
venitul iei anual.
Ue lr«nci £
"■ din
Săracii de a-zi pier de foame si boit de comorile grămădite. Săracii veac,
toare vor urma a se bucura inse <ln
lor din rentele perpetue pe cari le 1 Partea
înțelepciunea Administrației. Ieară contră
’°
rezervă
bihi, impovorați peste măsură de d’.J- bu;|- 1
despoae și mai mult, pentru ca AsiX»^ 80 '
blică sa-și implă lăzile și să-si în<rro-is(! U pu' '
vele pănă la isprăvitul lumeî.La vreme-?'
activul ya fi lichidat, dar numai lavrenS^’
ceasta, Fericiți cei ce vor asista la repartffc’' *
Icra o data o cerșetoare bfttrînă, pe. care o
dama foarte milostivă o umplea de bineface
rile îeL Intr’o dimineață, cerșetoarea se duse
la binefăcătoarea iei, ținîndu-1, nici mai mult,
nici mal puțin, de cit următorul cuvint:
— Prea iubita mea doamnă, iți sint foarte
recunoscătoare de binefacerile D-tale trecute.
Dar sint in greaua necesitate de a-țî mai cere
acuma o mal mare pomana. Sint, precum știi,
foarte rău instalată, intr’o casă veche, fără de
aer și fără de lumină. Doctorul mîeu, care-i
si-al D-tale, și care-mi face vizite pe cari le
trece în socoteala D-tale, îți va spune iei sin
gur cit de defectuoasă și cît de vătămătoare
sănătăței mele mi-i instalarea. Cu o mie cinci
sute pănă la două mii de franci, aș putea să
cumpăr la țară o mică căsuță, simplă dar să
nătoasă, în care să-mi petrec liniștit zilele ce
le mai am de trăit. îndeplinirea unui aseme
nea plan atîrnă de D-ta. N’aî să-mi refuzi ne
greșit banii trebuitori.
Dama prea milostivă, fu puțin cam uimită
de-asemenea discurs. Dînsa răspunse soli
citatoarei :
— Dragă femee, trebuie să recunoști cum-că
în totdeauna mani silit să-ți vin într’ajutor.
Dar o mie cinci sute de franci, i-o sumă bu
nicică, cam mare, și mi-I cu totul cu nepu
------- ------ L Beuraz,
tință ca să dispun de dînsa acum.
— Nu-i nimica,... răspunse cerșetoarea. Iți
voiu împrumuta îeu cele o mie cinci sute de
femeea
franci de cari am nevoe, și D-ta mi le vel da
înapoi. Mi le vei da înapoi cînd vei fi ce-va
Un oare-care călător spune: „Nu m’am adresat
mai înlesnită. Nu te voiu năcăji îeu pentru
atîta lucru, numai va trebui, bine înțeles, să-mi nici o dată cum se cuvine și prietenește unei fe
mei, în toate țările prin cari-am umblat, fără si
plătești o dobînda cam mare.
Ce credeți c’a făcut dama cea milostivă
fi primit un răspuus cum se cuvine și prietenesc.
Asta nu-i o enigmă, nu-i un subiect de con Nici o dată femeea nu stă la cumpene, ca bărbații,
curs propus cetitorilor noștri. Și, orl-cît de cînd ieste vorba de-a face o faptă generoasă’.
ridiculă, de necrezut s’ar părea istorica asta, Cu totul de părerea acestui călător, și-ncredințal
ie o istorie adevărată, o istorie care s’a întîmplat și al cărui deznodămînt Ic cunoscut de înălțimea de inimă și de înclinarea sț>re bint
de toată lumea. Scena s’a petrecut între Co a mare! majorități de femei, mă-ntreb de ce, h
muna de Paris, care a jucat rolul damei mi toate popoarele civilizate, sînt nouăsprezece lu
lostive, și Asistența publică, personificînd cruri din două-zeci, pe cari o femee, după obicerșetoarea.
ceiul locului, nu poate sau nu trebuie să le facă?
Noi nu exagerăm nimic. Asistența publică, Ori-care ar fi motivul acestei tiranii a obiceiului,
avea trebuință de vre-o patru zeci de milioane din iea urmează cum-că trei părți din femei »și
de franci, ca să reeonstruească spitalele din petrec toată vieața cu brațele încrucișate, nedeșParis. lea a cerut această nimica toată de la
Consiliul municipal. Budgetul Comunei fiind crucișîndu-Ie, cîte-o dată, de cît să facă niște ni
inse supraîncărcat cu plata diferitelor dato micuri sau ce-va și mai rău. Trîndăviea sau inU'
rii, și dificitul crescînd mereu, finanțiarit Co tilitatea sau nulitatea aceasta, să fie oare urmarea
munei căutau in zadar o combinație oare-care, natureî, sau urmarea prejudecăților noastre ?
Fiziologiștii și fizician'! ne vor spune, cuni-w
care să le ingădue de a răspunde cerinței să
racilor, fără ca să bage mina în pungă, cel femeile, cari cu toatele sînt de spirit, nau nas
puțin de-o cam dată.
cocit nicî o dată nimic. Se poate.
poate, Dar nu-i aC°^a
Problema părea fără dezlegare, cînd se făcu atîta vorba de-a născoci, cît aceea ^
i e'ajt^?î
propunerea următoare: Asistența publică po • ceea ce au putut și pot la popoarele
seda un capital de mai bine de o sută de mi cu minți de cît noi, cu toate că noi le numi®
lioane, în titluri de rentă. lea avea să avan
barbare. De ce-s la noi, femeile, moi.ralicește ?
seze patru zeci de milioane Comunei, care a- fizicește, mal pre jos de cît ar putea iele să ne'
vea să-i plătească o dobîndă de trei la sută,
inferiorități li se ha-pana cînd un împrumut comunal fiind cu pu Pentru-că ideea acestei lăsați-le
m voea ,!°U/
tință, Asistența publică avea să poată fi achi în cap din copilărie. Ia lăsați-le în
altele. Dovada t
t
tată deplin. In rezumat, săracii aveau să îm veți vedea că vor fi cu totul
■batit^ca
și —
prumute iei banii cari-i aveau, ieară Comuna, crescute la o laltă cu bărbații
care n’avea, avea să consacre pentru îmbună de obiceiu sînt superioare sexului lor.
BOUCHER DE PERTHfcS’
tățirea soartei săracilor, banii pe cari săracii aveau să i-î pue la îndămînă, și pe cari Co-
j
|
I
:
’
.
,
I
45
CONSUMAȚIEA ȘI PRODUCȚIEA
puțin îndămînos... Ie vorba să se știe dacă
dată rodniciea muncei omenești, va putea
să-și aibă fie-care o casă, și ce s’ar opune la
I
asta» ? Și pe dată vedem, cum că fie-care fa
ivind societatea și organizațiea Iei politică milie din Europa ar putea foarte bine să aibă
tul din alt punct de vedere de cit școalele o casă îndămînoasă, ca cele ce se zidesc în
ca 1 -Jare, fiind-că noi plecăm dela individul Englitera și-n Belgia, sau o clădire la feliu.
"ut°rl pentru a ajunge la o societate liberă, în Un număr oare-care de zile de lucru ar fi delibcri’.?a o porni de la Stat ca să ne coborîm ajuns, pentru a procura unei familii de șapteloC- divid, vom urma tot aceea-șl metodă cît opt persoane o frumoasă căsuță, bine aerisită,
la
de chestiile economice. Vom studiea bine-ntocmită și bine luminată cu gaz... Dar
- întăi trebuințele, nevoile individului, cum nouă zecimi din Europeni n'au posedat nici
’Vmiiloacele de cari iei s’a putut folosi ca cînd o casă sănătoasă, salubră, fiind-că, vecinie,
I îndestuleze aceste trcbuințl și nevoi, si omul din popor a trebuit să muncească tot
***\ VOIn discuta producțiea, schimbul, impo- timpul pentru îndestularea trebuințelor cîrguvernul, și celelalte.
muitorilor lui, și n’a putut avea nici o dată
1 î’cea dintâi vedere, deosebirea între aceste răgazul și mijloacele necesare, ca să-șî clă
itâ metode poate să pară neînsemnată. De dească sau să facă să i se clădească casa vi
d°u. însc dînsa răstoarnă toate noțiunile eco- sată.de iei. Și acesta nu va avea o casă, și va
fnniiei politice oficiale.
locui tot intr’o cocioabă, cită vreme nu se vor
” Dcschizînd opera orl-căruî economist, veți schimba condițiile actuale.
dea că începe mai întâi prin Producție, prin
Precum se vede, noi procedăm cu totul altvnnli*za mijloacelor întrebuințate pentru a creea feliu de cît economiștii, cari, eternizînd așa
hogățiea, prin diviziea muncei, manufactură, numitele legi ale producției, și tăcind soco •
nrm opera mașinismului, prin acumularea ca- teala caselor cari se zidesc anual, dovedesc
oitalului. De la Adam Smith, până la Marx, cu statistica cum-că casele zidite din nou ne atoți economiștii au procedat așa. Abiea îh ajungînd să satisfacă toate cererile, nouă zecimi
partea a doua sau a treea a operei lorîel vor din Europeni trebuie să locuească în cocioabe.
trata despre Consumație. Și acolea se vor mărSă trecem acuma la hrană. După ce înșiră
Keni doar a explica cum se repartizază sau se bunurile diviziei muncei, economiștii susțin
distribue, se împart bogățiile între cei ce-și cum-că această divizie cere ca unii să se adispută posesiunea
-« lor.
_
plice la'agricultură, iear alții la industriea maPoate că se va îspune că așa-i
,
logic,
„ . firesc, nufacturieră. Agricultorii producind atîta și
pentru-eă înainte de
’‘ a
~ satisface
“ x:~x ’ niște
’ ' ' trebuinți
’ ’
atîta, manufacturate atîta, schimbulfăcîndu-se
trebuie de creat ceea-ce poate să le satisfacă, în cutare mod, economiștii analizază vînzarea,
pentru-că trebuie mai întâi să produci, casa beneficiul, produsul net sau plus-valoarea, sapoți consuma. Dar înainte de a produce
,
ce-va. lariul, impozitul; banca, și așa mai departe,
nu trebuie oare să simți trebuința acestui
După ce am urmărit inse pe economiști pănă
ce-va ? Nu ieste oare
uutc necesitatea care a împins acolea, nu sîntem nici de cum mai înaintați,
să
mai întâi pe om i
" vîneze, să
“ crească vite,. să Și dacă-i întrebăm: «cum se tace câ atîtea mi«.r. făurească unelte, și, maiHoane de fîințl omenești sînt lipsite de pine,
eultiveze pămîntul, sâ
tirziu, să născocească și să făurească mașini ? cită vreme fie-care familie ar putea să pro
Și nu ie oare studiul trebuințelor carele trebuea ducă atîta cît să nutrească zece și două-zeci și
să dirigueascâ producerea ? Ar li fost dar, tot chiar o sută de inși pe an», iei ne răspund,
atita de logic, de nu mai logic, să se înceapă intonîndu-ne acelaș refren : diviziea muncei,
cu trebuințele, și apoi sâ se vadă ce ar fi fost salar, plus-valoare’ capital, și așa mai departe,
de tăcut pentru îndestularea acestor trebuinți pănă ajung la concluziea că producțiea ie ne
prin producere. Ceea-ce tocmai vom căuta noi îndestulătoare ca să poată mulțumi trebuin
țele tuturor, concluzie care, chiar dacă ar fi
să facem.
Dar, de îndată ce privim economica politică adevărată, nu răspunde nici cum la întreba
din acest punct de vedere, iea-și schimbă cu rea : «Poate îcl omul, ori nu, muncind, să
desăvîrșire aspectul. lea încetează de-a fi o producă pînea de care are nevoe ? Și, dacă nu,
simplă descripție de fapte, și se preface intr’o ce-1 împiedică de la asta» ?
leafă *350
fie
știință, tot cu âeeea-și îndreptățire ca și fizioIcată
350 de milioane de Europeni. Pe lieatîta
logiea, pe care o putem defini: studiul tre- care an acestora le trebuie atita pine, ațița
atita lapte, atîtea ouă, atita
buințelor omenirel și a mijloacelor de a le carne, atîta vin, atîta
satisface cu cea mal mică pierdere de pu- unt. Le trebuește atîtea case, iatîtea perechi
teri omenești cu putință. Numele iei adevărat de haine. Aeesta-I minimul trebuințelor lor.
at* ti: fiziologica societățel. Economica poli Pot iei să producă minimul acesta sau nu ?
tică constitue o știință paralelă eu fiziologica Dacă pot, le va rămînea oare vremea să-șî
plantelor sau cea a animalelor, care, de ase- mai procure ce-va de lux, niște obiecte de
nienea, ie studiul trebuințelor plantei sau tre artă, o știință și niște lucruri de desfătare,
buințelor animalului, precum și a mijloacelor într’un cuvint, toate acele lucruri cari nu întră
celor mai prielnice de a satisface aceste tre în categorica strictului necesar ? Dacă se răs
buinți. In seriea științelor sociologice, econo punde afirmativ, ce poate să-i împiedice oare
mica societăților omenești iea locul ocupat în ca să ajungă aici ? Ce să fie de făcut oare ca
serica științelor biologice de cătră fiziologica să înlăture .stavilele ? Să fie nevoe de timp ?
Foarte bine. Dar să nu prăpădim din vedere
yeler organizate.
tri °3 ziceni: «Icată niște ființi omenești în- obiectivul, ținta ori-vărcl producții: satisfa
.^uițe în societate. Cu toatele simt trebuința cerea trebuințelor individuale.
Dacă trebuințele cele mai neapărate ale o°-ui î*1 ease sănătoase. Coliba sau borcet>U 8albatecului nu le mai satisface. Astea mulul rămîn nesatisfăcute, ce ar li de făcut
oare
ca rodniciea muncei să sporească, să
adăpost temeinic, mai mult sau mai
i
�r
f
u
I
I
îj
i
REVISTA 1DEE1
46
crească ? Dar să nu fie oare la mijloc de cit
nerodniciea? Pricina nasatisfncerel trebuin
țelor omenești să nu fie oare, pe lingă altele,
aceea că producțiea, plerzînd din vedere acestc trebuinți, a luat o direcție cu totul gre
șită si că organizațiea acestei producții ie vițioasă ? Dacă constatăm intr’adevăr asemenea
lucru să vedem în ce chip am putea să reor
ganizăm producțiea, așa că Tea să răspundă
intr'adevăr tuturor trebuințelor.
lu-.
leatu, după noi, singurul mod de; a privi
,
irtil care va
evurile cum se cade ; singurul
vă frigări
îngădui
- itiiiștiința
economiei politice de a deveni..........
o știință:
fiziologici sociale.
Ic vădit că atunci cînd această știință va
trata despre producție, cum Ie acum ia națiile
civilizate, sau cum a fost in comuna indiană,
sau la sălbateci, îea va expune faptele ca și
economiștii de a-zi, ca un simplu capitol des
criptiv, analog cu capitolele descriptive din
zoologie sau din botanică. Dar să luăm aminte
că dacă acest captiol va fi făcut din punctul
dc vedere al economiei puterilor, in vederea
satisfacere! trebuințelor omenești, va ciștiga
enorm atit ca limpezime, cît și ca valoare
știnlifică. Dînsul, va dovedi, mai presus de
ori-ce îndoeală. îngrozitoarea risipă do puteri
omenești, care are loc prin sistemul de a-zî,
rămînînd hotărit, că atît cît acest sistem va
dura, trebuințele omenire! nu vor putea fi nici
o dată satisfăcute.
Precum vedem, în asemenea caz, punctul
de vedere va fi cu totul schimbat. îndărătul
războiului care țese atîția metri de pinză, în
dărătul mașinei care găurește atîtea plăci de
oțel, și îndărătul casei de fier, care înghite
atîtea dividente, se va areta omul, autorul
producției, exclus cele mai dese ori de la ban
chetul. pe care la pregătit pentru alții. Se va
pricepe, de asemenea, cum-că așa numitele
legi ale valorei, ale schimbului, și ale celor
lalte, nu sînt dc cit expresiea, adesea falșă,
însu-și punctul de vedere fiind falș, expresiea
unor fapte, cum se petrec într’un timp dat,
cari inse s’ar putea petrece, și chiar se vor
petrece, cu totul altmintrelea, cînd producțiea
se va organiza așa felin ca să satisfacă toate
trebuințele societâței.
II
Nici un principiu dc economic politica nu
ic să nu-și schimbe cu desăvîrșirc aspectul,
eind ne punem din punctul nostru de vedere.
Să cercetăm, bună oară, supra-producțiea.
leafă un cuvînt care răsună zilnic la urechcle
noastre. Și ieste oare măcar un singur eco
nomist. academician sau candidat, care să nu
H susținut teza cum-că crizele economice purced
din supra-producție. cum-că la un moment dat
se produce mult mai mult bumbac, mult mai
mult postav, mult mai multe ceasoarnice dc
cit trebuie ? Nu s’au învinuit oare de lăcomie
capitaliștii cari s'au încăpățînat să producă
peste marginile consumare! posibile?
Cercetind inse chestica mai de-aproape,
vedem că raționamentul acesta Te falș. Intradevăr, aratați-ne măcar un felin dc marfă, din
cele de întrebuințare obștească, care să SC
producă mai mult de cit ar fi trebuință de
Tea. Cercetați rînd pe rind toată articolele
le expediate de țările cari expoartă mult și veți
vedea cum-că aproape toate sînt produse în
eîtimc neîndestulătoare chiar pentru
.
țarc! ce le exportă.
Oei,itoril
Griul pe care îl exportează în Europa f
rus, nu Teste un excedent sau un pHl.,,’UnU|
grîu. Cele mai îmbielșugate recolte Jc «R
secară din Rusia Europeană, dau
cît*trebuie pentru populație Și, în
țaranul se lipsește chiar ici de necesar
îșî vinde griul, săeara luî, ca să ni.-.’i c*llll
dările și renta, arenda
1 ‘ tCa«câ
Englitera nu trimete în cele patru
din lume un excedent de cărbuni', pent
nu-T rămînc pentru eonsumațica domr-ui
terioară de cit cîte 750 kilo pe an de la ,Ci-' ”1’
și milioane dc englejî se lipsesc îearna dnl?r'
sau nu-1 ațîță de cît doar atîta cit trcbuîn Oc
să poată fierbe niște legume. De fapt, seîntol?'1
cum-că lăsăm la o parte jucăriile de lui 7°
fapt, în țara celei mai mari exportări, Engifto
nu se află de cit o singură marfă de înt?'
buințareobștească, bumbacul, a cărui produci?*
să fie atît de considerabilă ca să întreacă non/>
trebuințele. Dar eind te gindești la trentele
cari înlocuesc albiturile și hainele unei treinr
din locuitorii Regatelor Unite, te întrebi dacă
bumbăcărica exportată n'ar satisface tocmai
trebuințele reale ale populației.
In de obște nu se exportă dc loc un supraplus, chiar dacă cele dintâi exportări ar fi avat
origina aceasta. Povestea cizmaruluicare umblă
desculț ieste toarte adevărată pentru nații
precum iera adevărată odinioară pentru meș
teșugar. Ceea-ce se exportă ic curat necesarul,
și asta din pricină că numai cu salarul lor
ipuncitorii nu pot ca să-și procure ceea-ce au
produs, plătind arendcle’sau rentele, plătind
beneficiile, dobînda capitaliștilor și banche
rului. Și nu numai trebuința pentru bunul
traiu.care crește mereu, rămînc nesatisfâcută,
lipsește chiar strictul necesar, foarte des.
Așa-că supra-producțiea nu există, cel puțin
în înțelesul ce i se dă. Această supra-producție
nu ie de cît un cuvînt inventat de teoreticii
economiei politice.
Toți economiștii ne spun, cum-că dacă există
o «lege» economică cu totul bine stabilită, Te
aceasta: «Omul produce mai mult de cit con
sumă». După ce trăește din produsele niuncci
sale, îl mai rămîne totdeauna un rest. O familie
de cultivatori produce atit cît să poată hrăni
mai multe familii, și așa mai departe. Pentru
noi, fraza asta, atit de des repetată, nu are
nici un înțeles. Dacă dînsa ar însemna cum-că
fîe-eare generație Iasă ce-va generațiilor vii
toare, ar fi adevarat. Intr'adevăr, un cultivator
plantează un copac care va trăi treizeci sau
patru-zeci, o sută dc ani, ale cărui roade le
vor culege și nepoții și strănepoții săi. Duc;<
'desțelenește un hectar dc puniînt nelucrnt.
moștenirea generațiilor viitoare va fi cu etu*1
mai marc. O șosea, un pod, un canal, casa eu
mobilele Tei, sînt tot atîtea bogății lăsate moș
tenire generațiilor viitoare.
_ ,
Dar nu ie vorba de asta. Ni se spune ca c
tivatorul produce mai mult grîu de cit-L’
“ S’ar putea
'
.
mai drept cum-ea ^w
sumăspune
-------r
tul răpindu-î- ---------pururea
o parte
din roade
sub forma de impozit, popa sub forma deaij
icar proprietarul sub forma dc arena*1 *
rentă, s’a creat o întreagă clasă de oameni •
odinioară, consuma totul cît producea, aia
partea lăsată pentru cazuri neprăvazu c *
cheltuirile făcute sub forma de planta
REVISTA JDEEI
47
osele o întreagă clasă de oameni
:astă clădire putredă care se chicamă societate
omenească.
Puțină poezie, Doamne, tu care numai prin Tea
t>iu c? P.xlrfi stat, proprietar, popă și cămătar.
c ilc ca
(>. cultivatorul consumă mal ‘ființezi. leu, un vierme, un nimic, muncesc, pe
\Toî v°iU ^rit produce, fiind-că ieste adus să eind în trîndăviea ta se pierde o atotputernicie.
<iC «p nac si să vîndă penele sau puful, Deșteaptă-te, scoală, tu Dumnezeule, care nu iești.
Ajută- Intinde-țl brațele, lovește în stînga, JocU-1Lhice -secară și să vi udă griul.
*4Îi in,nH noteze de-asemenî, cum-că luînd ca vește-n dreapta, înainte și înapoi și pretutindeni,
Să se 1 jecttrc trebuințele individului, ajun- și nu te arăta în fapte mal prejos de cît rni-ai fost
niHiet derivat la comunism, ca o organizație descris în Biblia tinerețelor mele. Acolo, ședeai
.ren1 !’e nduc să sc satisfacă toate aceste tre- pe-un tron de nouri, înalt, și fața-țl iera supărată
ciii'L’
chipul cel mai deplin și tot o dată
ht’in’,,lnomic. Eu cînd, plecindu-se de la pro- și cruntă. OrI-cum, iot Iera acțiune, leral furios,
iiinî .c,eOnCtuală și avîndu-se în vedere numai înciudat, din cînd în cînd chiar înverșunat și
‘ll|Cpr 4ul sau pîus-valoarea, fără să se întrebe aplecat spre toane, cum nici nu se putea alt-feliu
)tjncțica răspunde la satisfacerea tre- aștepta din partea unor zei bătrînî, cari stăteau
^’^'Ținr s’ajunge neapărat la capitalism, -sau, de-atîta vreme singuri și se plictiseau prin urmare.
|ni>n'C 'A colectivism, și unul și altul fiind
Dar deși nu aveai o față prietenoasă, simțeam
cC! «iste forme ale salariatului.
totu-și o venerație și o sfială față de tine. Și dacă
10 ??'adevăr, cînd privim trebuințele indivi- nu tocmai asta, ce-va simțeam, eind mă dojenea
17si cele ale societățci, cum și mijloacele
dulu> și s’a slujit omul pentru a satisface a- servitoarea, cînd o întrebam dacă te-a cunoscut
pe cînd încă nu aveai barbă, și dacă ai fost și tu
țqte trebuinți, in timpul diferitelor sale faze tînăr ca fie-care... Astea-s întrebări oprite, spunea
dezvoltare, ne dăm samă de nevoea de a
. lUitrîza toate silințele in loc de a le părăsi sărmana. Și dacă aș mal fi pus vre-o dată ase
1 eaprițiul sau la hazardul producției actuale. menea întrebări, aș fi fost pierdut, credea dînsa.
< înțelege că aproprierea sau acapararea nu- Păstraiu de atunci asemenea întrebări pentru mine
I de căirâ unii a tuturor bogățiilor necon- și-mi năbușii dorul de-a ști, de teamă să nu se
°'iniate, cari să se transmită din generație în desfacă pămîntul dinaintea picioarelor mele, pre
enerație, nu-1 nici de cum în interesul ob cum sta scris în nu știu care cărțulie. Mă mai
ștesc.* Se constată că eu chipul acesta trebuin nutrii cu nădejdea, că întrebarea dacă barba ți-a
țele a trei sferturi din societate riscă să ră- fost din totdeauna tot așa de lungă și albă, se
inic nesatisfăcute, și că cheltuirea peste mă va lămuri de la sine, mai tîrziu, cînd voi fi mare.
sura de puteri omenești ie cu atîta mai nefo Dar, vai, de mult sînt mare, chiar mai mare de
lositoare, mai criminală... Se înțelege, la urina
cît iera pe acea vreme servitoarea, și încă-mi
urmei, cum-că întrebuințarea cea mai folosi
toare a tuturor produselor ieste aceea care Teste această barbă o ghicitoare, cum îmi iești
satisface trebuințele cele mai neaparate, și că chiar tu însu-țî.
Pe-atuncI te pricepeam. Trăeam cu tine, în tine,
valoarea de folosință nu atîrnă de un simplu
caprițiu, precum s’a susținut adesea, ci de sa și credeam că și tu trăiești în mine. Și dacă am
tisfacerea ce aduce unor nevoi reale.
greșit cite-o dată, vai, îți mai aduci aminte cum
Cu chipul acesta comunismul, adică o ve ți-am făcut o dată, ce grozăvie, cu cărbunele niște
dere sintetică a consumației, producției si ochelari pe nas,... asta a fost, crede-mă, numai
schimbului, cum și o organizare care să co ca să-mi omor vremea, și nu cu rea voință- Un
respundă acestei vederi sintetice, coțnunisj copil, une-orî, ba chiar adese-ori, se plictisește,
mul devine consecința sau încheerea firească
a acestui feliii dc a înțelege lucrurile, singu fiind-că părinții îșî trec de cele mal multe ori,
rul, după noi, intr’adevăr științific. Neaparat vremea, cu altele de cît cu copiii lor.
Vai, cîtă frică-mi iera. Cum îmi bătea inima,
că o societate care va satisface trebuințele tu
_ „ că
„i se vor găsi o dată acești ochelari,
turor, și care va ști să organizeze producțiea, gîndindu-mă
va trebui să facă tabula rasa de toate preju si se va cercetacine a pus acești ochelari pe
decățile economice referitoare la industrie, nas ? Și chiar dacă nu i-ar fi găsit servitoarea,
ori-eit ar fi de trîmbițatc de catră economiș tu, carele știi toate, știeaî și de asta, tu trebueaî
p. Kropotkine.
tii oficiali.
să iîî mînios, să arunci foc, să lovești cu vre-o
Traducere dc N. Scuaciiter. molimă sau cu ce-va asemănător. Și auzeam în
Nciv-yrork.
trebarea : dacă voesc să jertfesc setei tale de
răzbunare pe întâiul mleu născut, ori daca voesc
mal bine vărsat sau ciumă peste întreaga tara
PUȚINA poezie...
Vărsat avusesem o dată, un intăî născut inse nu.
Puțină poezie, Doamne, ca să nu piei de silă, Alegerea Iera dar ușoară. Dar ciumăZ Asta îmi
părea aspru pentru bietul popor, care nu ți-a tăcut
urîtul din jurul mleu.
nici o dată vre-un rău, nimic cel puțin atit de
ațină poezie, Doamne, măcar de recunoștința,
w
2 de dînsa ai fost creat. Nu-T așa că nu exiști? cumplit ca acești ochelari.
Cum mă îngrozeam la auzul cornului, care
A ai sta altminteri atît de trîndav, cu toată atotP’Herniciea ta. N’aî privi cu atîta liniște cum dorn vestea numai că a sosit poșta, care inse mie uni
ic?' e
răutatea, cum stă sus josniciea și răsuna în urechi ca trîmbița Asînemlor, pe cari
jos ce-t nalt, N’ai sta cu brațele încrucișate, ca tu îî chîemaî în ajutor, spre a mă pedepsi pentru
cum. inu țî-ar păsa de loc de lume, creațiunea ochelari. Orașul Iera străbătut de trăsuri, trasuri
încărcate cu’ bărbați zdraveni, cari aveau niște
exlștT, nu-T așa? Dacă ai ii, ai ridica din
lltnP în1 timp pumnul și ai lovi cu trăsnetul în nume foarte greu de rostit. Și cînd întrebai pe
1 !rNut
ii
�I
48
servitoare dacă ar avea curagiul să doarmă la un
general dușman și să-mi aducă capiii lut într’un
sac, ca răposata Judith, îmi răspunse : nici de cum.
Nu știam ce să fac, Doamne, mă prăpădeam, nu
mai puteam de groază. Atunci, tu trăeai, simțeam
ființa ta. Dar acum ?
Puțină poezie, dă-mi, Doamne, tu care numai
în poezie trăești. Puțină poezie, ca să nu pier de
silă, de tot urîtul din jurul mleu...
Din Multatuli, de A. Schapira.
IUBIRE, IUBIRE
I
I
l
I
REVISTA JDERI
REVISTA IDEE!
Pe tine te predic iubire. Tu să formezi prieteniea, familiea națiunea, omenirea, liniștea, pro
gresul șimulțămirea. Cerca cu toții să se iubească.
In numele tău pretind ca cu toții să albă partea bună
pe lume. Nimenea să nu sufere, să nu fie rob la
cei ce nu sint cu iubire, și nici să nu mal fie ex
clus și străin din cauza lor. Tu, iubire arzătoare,
curată și vecînică, fă să nu mai
mai fie rezbele, lip
lip-
suri, neînțelegeri, prefăcătorii, minciuni, șarlatan I,
nedreptăți, silnicii, jafuri, urî, invidie, deosebiri
de nații, libertate încătușată, stări neegale de
muncă și de folos și de îndestulare de trebuinți.
Tu pune în toți blîndeță și toleranță, fire care se
află la cel înțelepți.
Acolo unde nu Ie iubire, acolo nu ie de cît
durere, pagubă, nimicire. Căci în aceasta constă
iubirea, că iea voește binele tutulora. Nimenea
nu te blestemă, cel ce-i om drept, și numai je
fuitorii și asasinii semenilor nu te pot șuieri.
Numai aceia te înegresc și sînt în contra ta. Tu
Iești, ceea ce ie mai sincer, curat și scump. Tu
rezumezi în tine toată învățătura, ce se rapoartă
la fericirea omului. Tu Iești, care stingi ura și
nedreptatea. Poți să-ți iei titlul de știință și de
bine făcătoare a omenirei întregi. Tu exiști de
la sex la sex, de la ins la ins, și să fii și în mul
țime nedespărțită. Tu nu L
T_'_ urâciune.
___ Tu iești
iești
progres, fericire și stare firească între
*
oameni.
Tu conduci oamenii pe calea adevărată, îl mînî
la muncă și la traiu în comun. Tu iești armonie,
liniște, pace, îndestulare. Tu Iești steag, ideal,
credință și armă la trebuință. Tu iești pedepsi
torul urel și lăcomiei. Tu iești devotamentul ideal.
Cine nu te vrea, cînd aî atîtea calități mari ? Cine
n’ar vrea să se bucure de ocrotirea și de favoarea ta? Tu iești înobilătorul, luminătorul și
îmbărbătătorul robului. Tu iești sprijinul, speranța,
ca și scăparea acestuea. Căci tu iubești Adevărul,
Dreptatea, căci însu-țî tu Iești Adevăr și Drep
tate. Tulești cel drept. Tu îl faci renum't pe cel
ce se închină ție.
Tu, dreapta și curata Iubire, iești Răzvrătire,
cît timp mal există nedreptate și jale, căci tu
Iești o oglindă a ceea ce iești. Tu faci rai vieața
oamenilor pe pămînt. De tine au fost înamorați
Lucifer, Isus, Buda, și mulți alții. Pe tine te chieamă
toți cei tratați cu neiubire. In numele tău au fost,
sînt și vor fi mulți Apostoli, Luminători, Luptă
tori. Pănă și marii cugetători cu drag privesc la
tine, la tine carele iești, în domeniul cugetăreî,
ca un Pom al Vieței pentru neamul cel omenesc.
Sublimă întrupare, de ai fi lipsit cu totul de
pe pămînt, de mult ar fi pierit oamenii, U.
bire sfîntă, fii între noi, ca mult dorita vieat!- • ’Ubună, să fie patriea și partea fie-carut.
pretutindeni, spre a înăbuși neegalitatea ce,ft
______________________________ Al’
M EDITARE
Puteți să vă îndoiți de ori-ce, după etm,
Ofcliei, Hamlet, înse nu trebucște <J?lRl>u’ie
doiți de loc, cum-că de la promtilgarea ?’*} Ulor noastre, ar fi măcar un om eare 8kC°aud
groază, teroare de justițiea omenea8cfiU
cina acestei înfiorări obștești, vine din ri*
tica jurisprudenței acestor coduri, cari f rnc*
amar de ani, cu tragi-comica punere în
a jandarmeriei iei populare, cu eomedi8^
raților Ici trași la sorți, eu advocații ie??U'
brăcațî ca niște paiațe, cu dărilc-I de sanir i
prin jurnale, cu publicu-i setos de osîndă c
titue pentru prevenit o mucenicie care se nn*?’
defini prin aceste cuvinte : Imposibilitatea î'
dărniciea, lipsa orl-cărul drept, orî-eărul dr *
de a fi nevinovat
rcPl
Chiar dacă am lua pe Hercule. Pe lingă cel
două-sprc-zece fabuloase opere ale lui, nici
dată acest semi-zeu, chiar dacă ar fi zeu în°
treg, chiar dublu-zeu, nu va adăoga a treisnre
zecea ispravă, de a fi inocent, nevinovat in
justiție. Nevinovat, față de-atâtea coduri ce
vorbă. Nevinovat față de-atîtea mii și’m[j
de capete de acuzație, cari purced din miile
și miile de articole cu atîtea săgeți, multiplicate prin jurisprudența, prin cazuistica, prin
corolarele lor, mai numeroase de cît cazurile
de conștiință puse înainte de-un Eseobar, de-un
chițibușar, nevinovat, oare-care? Nimeni nu Ic
nevinovat, în anul acesta de grație. Hercule
și-ar fărîma măciuca.
De alt-feliu chiar dacă cinc-va ar li nevinovat, la cc-ar putea să-î slujască oare aseme
nea lucru? Absolut la nimic. De aceea Ie adus
cine-va în fața tribunalului? Ce are a face ncvinovățiea, cînd toată lumea ți-o tăgăduește.
Setoșii de osîndă, paiațele învestmintate-n ne
gru, burghejiî cu degetul îmbăiat, nu se în
trunesc doară ca să constate o înșelare. AH
nevinovat nu însemnează nimic, rămînc doar
a se dovedi că aî putea să fii. Aeesta-i jocul,
eare cintărește, pre cît se pare, cît capul.
Dar dacă-i întăl și-n tăi imposibil, cu nepu
....... să poți să ai dreptate, și apoi Ie zădartință
nie,,
"îr*. ar fi și mai nelegiuit lucru să al dreptate
într’adevăr. Ingăduirea asta ar jigni
jandarmăreascii, ce zic, ar jigni egalitatea de
mocratică poate. Cînd un măcelar oarc-ca
strigă: «Bine, Domnule Prezident, ani și *u
dreptul de-a fi nevinovat», spunea o colo. •
prostie. Nu, dînsul n’avea asemenea ar P'
pentru că îera inculpat, icra in ghiarefc j •
tiției omenești. Glasul care s’ar fi
r Ja8j
din mijlocul’ auditorului, spunîndu-i :
•
vorba, măi prevenit», ar fi fixat sttua,
< a
-- ’o
- singură
—
tr
trăsătură, pentru-că, Pfn.tr? Lpbu^
de
d
c miile și.
și miile de sa-eți
săgeți ale codului tre
să fii un curat D-zeu. Alta nu ai ce zkx. nC
A fi mereu în stare de prevenițl, pre
.uS.
ține societatea, spre siguranța iei, j* l
ncSjj.
titie, ieată ce ne-amintește de vecnn
gUlj
țioși de jertfe. Cînd treceți, diminuat ' P trClc
ferestrele madamei Thcmisa, pc
odih*
zeiței
zeiței Dreptăței,
Dreptățci, cînd
cînd respîi
respiră, stă
j
I
|
'
!
'
|
'
<
'
j
49
știți că iea vă numără, vă numero- pas,
i
clipă cu clipă, și cuvint cu cuvînt, de cit
ncștc, Mricițf copertași al prea scumpului pact .să tremure pururea sub vulturul de sus. Pu
ten/i'1; viile de inculpați cari se părîndează teți să vă îndoiți de orî-ce, după cum zice
^"irorUPt P.c
PrivLrll.e M scrutătoare, Hamlet, dar nu vă îndoiți de loc cum-că ReflL’ifl ,
sint atîtea ,nui de pungași iscusiți voluțiea cea mare n’a creat teroarea justiției
in 0 ci îl va prinde într’o zi sau în alta în preste tot.
pe ca; delict de-a nu putea dovedi cum-că
Chiar moravurile noastre s’au înjosit în
aici un delict. Părîndați-vă, pă- spaima noastră națională. Cînd ziceam mal
n’tai •’ fl ‘ contemporanii miei, vînat de trî- sus că aș putea să împiedic canonizarea unul
ri,U 1 si grăbiți-vă dc-a trăi, pentru-că sîntctî sfint, numai chiemîndu-1 în fața unul judecător
llUnr.iatI musai să apăreți în fața acestui tri- oare-care, am zis încă prea mult. Compară
dc.Htia* i
vrcme sau maî tîrzîu. Cînd veți chipul cum se uită la tine zarzavagiul care-ți
vinde legume, chiar după achitare, cu chipul
bU?reii
sîntețl plerduțl.
“P* anărea în fața Tribunalului, vai nouă. Cel cum se uita la tine înainte de a fi apărut în
ciiragios om pălește: leată de unde ne fața vre unui tribunal. Iei știe foarte bine
croa/a. teroarea de justiție. A apărea în cum că iești achitat, că deci aî fost calomniat
rin Themisel, din capul locului însamnă a
p pe nedrept. Aî tost văzut înse între cel doi
e. jandarmi, adică încadrat de cel doî slujitori aî
’nLdtfl asprele iei încruntări din sprincene.
iL>wUu«-> dreptului, și păstrezi ca o duhoare dela ciznfti să Ies! tară nici o pată din fața tribuna»
mele lor, o vagă urină de infamie, precum arzice
fîm nu ieși înse nici o dată cu (desăvirșire
’ “ ' %'
' ‘ de
*
Zola. Te simți tu singur cum că Iești dezarmat
irat. Moravurile justiției creștinești, sint
cU ‘natură, în cît mă prind să împiedic chiar in fața greutăților și măsurilor falșe, și nu cu
fli ne-*un sfînt de-a fi canonizat sau rînduit tezi să te plîngî atunci cînd ești furat, de
îrintre sfinți. îmi va ajunge să-l chiein în fața teamă să nu fii înșfăcat. Credeți oare că exa
ținui judecător oare-care pentru-ca, vreme de gerez? Negreșit, aș vrea să fie așa. Trebuie
trel-sute de ani, să nu cuteze a-i consacra înse să merg și mal departe.
Ie oare ce-va mai neplăcut de cît de a fi
sfințeniea toți papii. A apărut în fața judecăței.
' O turn al sfintei catedrale, pe care toți te-ani citat ca martor într’un proces? Zic numai
martor.
De ce? Spuneți. Așa ar fi oare dacă
furat, care cu toate astea iești tot la locul tău,
invălue-ne, ascundc-ne alergătura, goana noas a ți respecta justițiea? Și cum vă mal explicați
rolul de martor al acuzărei ieste mal rău
tră nebună. Falșii nevinovați nu pot s’audă că
văzut de cît acela al apărărei. S’ar părea că-i
răsunînd clopotele tale, fără să tremure și tot aceea-și cinste de a îndeplini un rol sau
să-șî scuture buzunarele. Dacă, din întîmplare, altul în fața conștiinței tale. A, nenorociți legi
cuprinsul lor ar cădea în buzunarele noastre, ferați, cît viî de frică de legile voastre ome
cum să ne lămurim în fața celor căror trebuie nești, de tristele voastre legi, lipsite de bună
să le dăm lămuriri despre tot? Și chiar dacă tate, de milă, lipsite de solidaritatea mizeriei.
n’ar cădea într’însele nimic, în ce chip, cum Cit de mult le simțiți plina de fiori dosul sau
să ne îndreptățim de groaza ca nu cum-va să fața. Totu-și, nici o crimă poate că nu-i care
fi căzut în Iele ce-va. O turn al sfintei cate să nu fie inîcșurată, aș zice chiar desvinovădrale, nimenea nu-i nevinovat de nimic, nici țită, prin această circumstanță ușurătoare,
de ceea-ce ar fi bănuit, nici de ceea-ce nu s’ar vieața, care să n’aîbă drept complice omenirea
li-ntîmplat. Nu există pe suprafața pămîntu- întreagă.
E. Bergerat.
luî, de cît două clase de pămîntenî, jandarmii
și hoții. Și încă a trebuit să se recurgă la co
RELIGIEA LOR
loarea unei uniforme, ca să se poată recunoaște,
să se poată deosebi într’un chip. Singura do
Un burtă verde dedat plăcerilor și foloaselor
vadă limpede, cum-că nu Iești un asasin, ieste lui, găsește că religiea ie o daraverii, atît de în
că Iești un asasinat. Numai cu condițiea asta, curcată și plină de atîtea compturi obscure,
expresă, legea te lasă să te miști cum îți place, în cît nu știe cum să-l deschidă un credit in
și crede în nevinovațiea ta preventivă.
condicele lui. Ce poate face, ast-feliu, un atare,
Ne întrebăm une-ori, cari să fi fost pricina de cît să lee hotărîrea de-a se scuti de toată
unor sinucideri nelămurite, cari rătăcesc cu beleaua, bătaea asta de cap, și dea descoperi
getarea și birue ori-ce logică, pricina unor un oare-care agent, în sama, în grija cărui sa
sinucideri de oameni
de lese toaie
toate oaravcruv
daraverile lui religioase? Agentul
1,1 fericiți? Nu-Î~ greu
\ „„oleac
constituit, pricina asta
a..ta misterioasa. Aceștia acesta va fi un oare-care ecleziastic,
eclesiastic, cu renume,
ierau obosiți, sătui de vieața de inculpat, pe stimat. Se va alipi dar de iei, abandonîndu-f
care justițiea o crează pentru omul modern. lui, întreaga-! prăvălie cu provizii religioase,
Pentru unele suflete, mîndre și delicate, du cu chei și cu lăcățî cu tot. Și, drept vorbind,
rerea de-a fi înlănțuit de această mașină cu iei îșî și face religiea din omul acesta. Așa-că
• funiile sîngerate, cari pufnește pe malul gîr- putem zice cum-că religiea lui nu mal Ie acum
fci, în monumentul acela groaznic și blăș- Iei, ci o ființă deosebită, mobilă, care vine și
fîmiat, Ie o durere pe care nici un bun al ci pleacă de la dînsul, după cum acest cinstit
vilizației nu o poate precumpăni. Și sint mul- doctor îî frecventează casa. Pe acesta îl tra
pme de biete asemenea suflete, in rasa noas- tează,
“’'***• ii
ît" uu pivivuiuo, îl dodolește, îl culcă.
in toate clasele, chiar in cele mai umilite. Religiea lui vine la dînsul sara, se-nchină, ci
n„ri‘cît de neprihănite s’ar simți astea, ideea nează gospodărește, ie condusă la un crivat
*
necurmate asedieri a conștiinței lor, somptuos, se scoală, Ie salutată. După un gît
și’ de tamîloasă sau de altă băutură gustoasă,
Par*ea prin cari se simt aservite, zi
zi ș
’ ’ :a
n°!\pte.’
ca afiliate cu sila la Inchiziție:
religiea lui prînzește cum se cuvine, Iese la opt
țnutuală a justiției, la violările-i brutale și pu- ceasuri, și lasă pe escelenta-I gazdă In prăvă
tn!»e atind*vidului, le otrăvește pană și liber- lie, să traficheze toată ziua, fără religiea lui....
ci
Asemenea suflete preferă mai bine să-șî
Milion»
nrie zilele, de cît să-șî apere vieața, pas cu
î
�50
I
I
!
!
REVISTA 1DEEI
REVISTA IDEEI
numai Tea și nu întreaga masă nu
MALATESTA
Ceea ce însemnează că de îndată
mdiită .
lup
Malatesta ieste celebrul anarhist italian care, va avea și mijloacele, și libertatea t|*e
o dată, în capul a vre-o două-zecj și ciți va de cum se va pricepe, societatea va 8ep^ “ lUe v
tovarăși, puse mina pe un număr de munici Josul întregii lumi. Nu văd atunci Ja .
ni
palități din Italia de sus, pe cari le aduse la servi un guvern, fiind-că nu vor
starea de anarhie. Asta s’a întimplat acum un privilegii de apărat. De alt-felir. ,}aî
■'
șir de ani, si istorica făcu un mare zgomot. existat totdeauna... Chiar în zile],,
n<J11Htve
Ziarele povestiră, ccea-cc icra cu totul ade guvernanții nu fac ce vor?
— Nu, fiind-că iei nu-s de cît asewu
vărat, cum-că Malatesta cu tovarășii lui goliră
casele publice de bani, împărțind aurul la locu fragiului universali'.
— Serios crezi D-ta în sufragiul unh,
itorii uimiți. Registrele de impozite fura arse
în fața primăriei, Ieară uneltele ele munca, se exclamă Malatesta, zîmbind... Las că eoS1"chestrate pentru neplata datoriilor, fura date economice și morale ale poporului sînt *Uilt '
tuturor locuitorilor înapoi. Foarte cu minte, sufragiul universal nu poate avea rI
anarhiștii italieni voeau să a re te mulțime!, prin știință, nici independență reală, ceea.? C°n I
asemenea neobicinuită purtare, cum înțele ori-cine, las apoi că leu nu recunosc n
geau dînșii administrarea comunelor: într un tățcî dreptul de-a apăsa minoritatea j JOri'
cuvînt, asta îera o propagandă prin fapt.
jocul parlamentarismului șterge reore-.n*!1'?1
, t(
Voeam să văd pe un asemenea om practic. voinței populare tot adevărul, și
L’am întîlnit Ia Londra, unde se refugiase după loare mandatului pe care niște aleși’ nnt
șapte ani de închisoare. Loeuea în High- primească de la alegătorii lor. Dovada?1 p *
Street, Islington, de-asupra unei mici încăperi, care alegător desemnează un deputat, Dad ț
care îera un restaurant italienesc. Odaea i-i pe nu-i ales, alegătorul acesta nu Ic renre7on\ .
jumătate de mică ca acea a luT Guesde, și mal Dar chiar dacă candidatul său îe ales, ie ren
1
in dezordine de cît a aeestuea. Ie de statură zentat iei oare intr’adevăr? Deputatul său , 1
mică, foarte brun, cu trăsăturile regulate și fi, în Cameră, unul contra atîtea sute. Va
‘
cu profilul pur. Ochiul lui negrii seînteează zică, după ce a învins în lupta de lâ urn? :
ca un cărbune aprins. Vorbește minunat fran bravul nostru alegător se află tot într’o mini
țuzește, cu un accent napolitan foarte nostim. Titatc ridicolă. In asemenea caz îeată ce ,J
Minile sale-i sînt negre, ceea-ce dacă notez,
intimplă: se întimplă că interesele sale, admln’o iac de loc pentru a ride de Iele, ci pen- țînd că deputatul lui i le-ar fi putut pricepe
tru-cu chiar iei nu le-ascunde. Strîngcrea lui și susținea, vor fi regulate de niște oameni L
de -mină de alt-feliu îe foarte bărbătească...
cari nu i-a delegat Iei de loc. Presupune că
îeată turnura care-o luă pe dată interesanta sînt de regulat interesele locuitorilor de la
întreținere care bine voi să-mî acorde:
baltă sau de la cîmp, sau ale locuitorilor de la
— Cetitorii lui aFigaro-, al cărui delegat sînt, munte. Va fi pururea o majoritate
na j ori ta te de
de oameni
ar vrea să știe: Ce ieste Anarhia?
.... ici,
r-w
nici o icțțuLura
legătură cu
iei, Ci
cari vor
.cari
.........nu vor avea
.«Linvi
-<
-- - <3
Spunele,
răspun
’se AUhîtesta.
că Anarhia
±±^3
— -~-P*—
/\șa se-nTe concepțiea unei societăți lipsită de guvern, tn
?P
la
scl
jH57nH1nr
P
n
‘
iljm/
tîmplă
interesele
reale neputînd
Ieși ni.J
la lu
temeeată pe solidaritate^
si voi
voită nu
,na’ ?că
l voința
alegatorilor
ne ayind
mei
întemeeată
ounuanuaeu conștientă
conștientă și
mină, și voința alegătorilor ne avînd nici o
?
•
vnlnnro valoare,
n«n . .................
a tuturor membrilor societățeT.
așa se-ntîmplă că guvernul se călău
— Dar cum concepețT o societate care să
zește după interesele politice ale diferitelor co
poată trai fără nicT un guvern?
terii: asta ie singura voință de care se ține samă.
— Mi-ar fi mal greu de conceput un guvern
— Bine, dar prin ce vreți să înlocuițî gu
care ar face să trăească o societate. Și astă-zl, vernul
acesta ?
ca ori și cînd, societatea nu trăește de cit prin
— Prin ce : fiind-că nu servește la nimicii,
puterile Tel inerente, Ieară guvernul n’a servit
totdeauna de cît să garanteze exploatarea u- nu ie de-nlocuit, ci curat de desființat, de dis
trus. Arată-mi ce funcție utilă îndeplinește iei, I
nora asupra mulțime!. Uite-te la toate faptele și-ți voia spune cum credem noi a i se face tații.
viețet sociale, mal însemnate, și-at să vezi că
— Ia, bună-oară păstrarea ordine! și apăra
toate se îndeplinesc în afara guvernului, ade
sea luptind în potriva stavilelor pe cari acesta rea intereselor particulare și generale.
— Să am Iertare, in momentul acesta inse
le pune. Nu-Î un guvern, care să fi gindit să
se samene pămîntul, să se frămînte pînea. îeu susțin anarhica, ceea-ee însamnă că pri
vesc
ca lucru îndeplinit principiile fundamen
Producției!, comerțul, științele, totul se pe
i
trece în afara guvernului, pur și simplu prin tale ale socialismului. Negreșit, dacă avem neacțiunea celor interesați. Singura deosebire contenit in vedere o societate individualiștii,
în care să se perpetueze luptele, conflictele ac
între-.șocietatea dorită de no! și, cea pe care o
suportăm, Ieste că astă-zl nu Ie de cît un nu interese, putem, într’adevăr, să găsirii cum-cș
guvernul
Ie necesar Cel puțin, cel cari au r • .
măr restrins de oameni cari se pot orga
niza după interesele lor, și pentru a ga butit să-și asigure unele privilegii, păstreaz
ranta privilegiul acestora cliîar există guver tendința de a constitui o stăpinire care .sanul, eu toate că ni se spune că toți oamenii apere în .potriva reviiidecîirilor celorlalți,
au toată libertatea și toate mijloacele de a-șl înse sin tem anarhiști, fiind-că voiai sa in .
regula singuri interesele lor. Sub regimul cel pem tocmai prin a pune bogățiea scLculA’pin.
îndămina tuturor. Noi credem cum ca,. » c)J
vechiă se susținea, eă fără tutela guvernamen
tală, producțiea și comerțul ar fi cu neputință. du-se asta, cea mal mire sumă de *et?C\ fO(i.
»
Burgheziea își cuceri libertatea, și, în loc de putință și-o va găsi fie-care în acordul c
e
a cădea în haos, dînsa știu să organizeze pu Nu susțin nici de cum, că lumea se va p
ternica producție capitalistă, fără nici un con de-o dată în raiu, iear oamenii se vor P .
curs din partea guvernului. O organiză, în în îngeri. Fără îndoeală, vor mai exis i
jolosul lei personal, pentru că se emancipa mult* dușmăniile, ura, și la unii dorn ț>
voi să întreacă pe alții. Prin urmare,
I
I
51
uneî apăfărî va avea rațiune. Dar Teu adevărat propaganda,,., hi urma urmei, Te
talCi\ că o dată proprietatea individuală, care mult mai de samă.
mai mare pricină a tuturor nedreptăți—• Da, dar... aprob? l)-ta pe Rauachol?
Malatesta zimbi, cam în silii,
CC? luptelor dintre indivizi, pusă-n comun,
lor -5J |e enri yor mai avea loc nu vor li nici
— Crede-mă, răspunse dînsul, imî pui o în
e° i
atît de însemnate în cît să poată îm- trebare foarte complicată... Ruvachol a săvir0 1 » ne o parte din oameni să renunțe la li- șit fapte de diferite naturi... Pot să fie între
Pinfntea l°r ■?* sîi s’arunee in brațele unul gu- iele unele cari să-mi placă...
— ...Anume cari,..
iel'U care, ca totdeauna, sub cuvîntul de-a
— ...Și altele cari să nu-mi placă.
VC!? ordine, numai va apasa lumea. Apărarea
— Cari, cari?
,tlClînlă nu trebuie să fie o funcție specială
- Nici o faptă nu-mi place înse deplin. De
r»c sama unei categorii de inși, cari să-șî
r -Â din o»ta un meșteșug. Ia să vedem, cari-s alt-feliu, ar li ce-va uimitor ea un lucru plă
“nctiile de căpetenie ale guvernului în ziua de nuit și îndeplinit de cătrii cine-va, să poată să
zi? Armata și polițiea. Afară de astea, nu vel placă altuca deplin... Dar, ia ascultă, de ce
nici un lucru, care să nu se facă sau care nu mă întrebi ce cred de Althalin, de Goron,
nu poată să se facă cu mult mai bine fără și de ceilalți onorabili din clica lor?...
să
—
j Cit despre aceste două «instituții»,
— Spune-mî și despre aceștia, leu voiri nota...
mvern.
despre cari vorbesc, nu cred că le privești ea Țin înse mult să știu, aprobi D-ta sau nu, bom
iicspiȚ
bele din strada Clichy și de pe b-dul Magenta ?
folositoare...
tOlCinit------— Hai meargă, îți voia spune despre tot la
— Cum, armata și polițiea, nu-s instituții olaltă. Și îeată: Despre Athalin și companiea,
folositoareî ?
aceștia
Utoare, la
ia ce
CC ?r Dacă
uaca înțelegi
in^ciegi eă
Uit ar
ur- cred
---- -- că
-------,_ sînt asasinii cel adevărat!,
— Folositoare,
ește să
populare, cari, pentru cîți-va bani, îndeplinesc mești
mata serv<rinc.
* ’înăblișe
-ru'-dai mișcările
„u^
r cel cari le
mină,
Dar
îți
samă că asta puțin ?pg
canoni pe
ler cad în mini
atuncea bine.
t■ , '
spînzurătoare,
și dc-aî trimete la ocnă sau la spînzurătoan
ne interesează... Dacă Te pentru a apăra teri fără a îndura riscul unul
unui asasin ordinar... Cit
toriul împotriva uneî năvăliri străine, îți voiu despre bombe, negreșit le admit. Dar arsena
răspunde cum-că îeu nu văd de loc probabi lele Statului nu-s oare pline de tunuri, de puști,
litatea ca un popor să vree să atace un alt de dinamită,
........................................ ’■ ---------------de panclastită, și altele pregătite
popor, de vreme ce vrăjmășiile economice pentru a se zdrobi poporul la cea dintăi mani
fiind nimicite, nu yor mai fi nici piețe econo festare de nemulțumire și de revoltă ? Crezi
mice de cucerit, nici patimi de supremație po D-ta eă împotriva acestor arme, se poate lupta
litică de satisfăcut. Dar, chiar presupunînd că eu aghiazmă sau eu discursuri?... Dacă-ml
s'ai’ mai face unele încercări de năvălire, din vorbești acuma de cazuri anumite, în care
partea unei nații in care să zicem că ar pu cine-va s’a servit^ de bombe, intr’un chip sau
tea să mal dălnuească încă starea actuală, po in altul, asta-i alta... Asta-I mai curînd o ches
porul singur s’ar pricepe cum să se apere, eu tie de tactică, in care redactorii lui «Figaro»
mult
mult mai
mal bine de cît ar putea să o facă orl-cc nu sînt nici competențl, nu-s nici interesați.
armată. De alt-feliu, nu vreu să stăruia asu
— Din toate acestea trag îneheerea, că nu
pra unui asemenea lucru, de vreme ce sînt aprobi bombele lui Ravachol, de pe bulevar
chiar o mulțime de burghejl, cari, din punc dul Magenta...
tul de vedere al putere! militare, găsesc că
— îneheerea D-tale ie cam pripită, zise eu-n
națiunea
armată
fi un bine cu
mai zimbet,
.—
— - --------- mîeu. In afacerea de
marc de cit
armataarpermanentă...
Cit mult
se atinge
întrevorbitorul
de poliție, putem cerceta împreună pricînele Pe strada Clichy, găsesc foarte bine de-a se
crimelor, ca să vedem că totdeauna sau avrut să se arunce judecătorul în aer. Și-mî
proape totdeauna sînt pricini sociale. Inlă- pare rău că sa făcut așa, cred că fără de voe,
ture-se pricînele și crimele
Δ1S4
ca
ea să
sa nu
nufie
fienimerit
nimerit șișisă
săfie
fie răniți
rănițialți
alțioameni.
oameni.
se vor înlătura. Cît despre cea de pe bulevardul Magenta, des
pre aceea n’am absolut nici o rezervă de tăcut.
— Mai ie Magistratura...
— Cine nu știe cum-că Magistratura ieste o Lherot și Very se lăcuseră complicii poliției,
ramură a poliției. Acelaș dispreț îl are și Tea și Tera un act de logică războinică de-a fi făcut
de justiție, acelaș obieeiu de-a supune toate să sară în aer... De alt-feliu mi se pare că gre
considerațiile superioare de morală și de drep șești stăruind asupra unor asemenea lucruri,
tate la chestiea salariului și treptei sociale. cari nu sînt de cît niște amănunte, niște mici
Aeeea-șî neputință dea face vre-un bine...
întîmplărT ale luptei... Ai sa vezi altele cu mult
— Cum credeți înse să faceți să izbîndească
mai de samă
— Notez... Dar încă un lucru: Aprobi D-ta,
teoriile D-voastră?
în principiu, furtul și asasinatul, îndeplinîn— Prin revoluție» violentă.
du-se
asupra capitaliștilor, ca răzbunare din
— Cam simplu. Inse,... curînd?
— Cit de curînd cu putință. Revoluțica nu partea săracului împotriva celui bogat?
se face cînd vrei. O faci cînd poți, și te folo
— Acolea principiile n’au nimica de-a face.
sești de dînsa cînd vine. Menirea noastră, ie Săracii sînt atît de apăsați de cătră cel bogațî.
în
cît, dacă se revoltă și se răzbună, și cată
dc a o apropiea cît mal mult, atît prin propa
ganda ideilor și prin organizarea puterilor să-și îmbunătățească starea, chiar prin mij
noastre, cît și prin unirea proletariatului și a loace crude, nu ie ec-va de cît foarte explica
bil... Cît ne privește pe noi, anarhiștii, noi tă
tuturor elementelor revoluționare.
cem ce putem ca să aducem, cît mai curînd,
Propaganda... prin fapt?
.Văzul că atinse! un punct delicat din opi- o societate în care să nu mai fie suferinzi, să
mile anarhiste. Malatesta îneunjură o clipă și nu mai fie apăsători, și în care buna înțele
gere, dragostea, să domnească pururea între
Ke apucă numai de cît să facă enumerări:
. T —Tot feliul de propagande: prin fapt, oameni. '
Jules Huret.
graiu, prin scris. Acea prin fapt, dacă
Din «Figaro», de Mărioara.
Ptul, bine înțeles, Ie ales bine ca sa fie cu
1
�ftKVlSTA tDEtît
52
I
>.
i
!'
i.
!•
MĂRTEA SA BANUL
cu cea mal mare tărie împotriva uiief
de legi. Injuriile și pedepsele cele mal
să curgă împotriva celor ce susțin împărți e
chil, doi nepoți ai lut Scipion, cari cutează^'
astea, a propune o lege pentru împărțirea ’DrU toale
rilor cucerite, o lege agrară, pier uciși de pu
sergenților de oraș și de măciucile slugilor |°în!l’ele
Legea agrară rămîne menită defăimare! înt°erC?l'univers, defăimare ce mal răsună și acum
Feliul de purtare al tiranie! Ieste nestră0^’
II vedem pretutindeni și pururea, în picioar^11*41'
pe acelea-și temelii, avînd acelaș razem ip6’ St‘nd
și credulitatea obștească. Războiul-diversiun*0^1
îndreaptă mințile aiurea, nu î o rețetă nț6’ |Carc
Despoții moderni au adoptat și îe! această m*115’
derivativă Dînși! calmează, liniștesc frigurih0^
pușilor lor, prin măcelurile războiului, leară si*2 SU'
se simt glorioși, îneîntațî. Nu ști! ce să admirL^'!
mult, nesinchisala cea crudă a chirurgului, ort
piditatea, tîinpeniea pacienților.
’ 1 s u*
La noi, finanța nu ocupă de cît al doilea loc *
operațiile astea. Dînsa nu le aprobă de cît d
ce se sfîrșesc, cînd poate culege fără nici o nP-4
mejdie beneficiile servitudinei, prețul obiclnufi
care i se cuvine. In Roma, capitalul ține în mină
iei însu-ș! cuțitul. Mal sigur. Toți oamenii mari*
clasici, Scipion, Pompeiu, Lucullus, Caton, Brutus’
Casius, și alții, împrumutătorî pe ipoteci, despoetorî
fără milă, aduc mulțimea la desperare, îear cezarismul îșî întemeează venirea la putere pe ura uni*
versală trezită de prădăciunile unor asemeni bărbați.
Cezar, nu are în favoarea lui, cum se socoate
pe nedrept, numai gloatele circului și haimanalele,
Pompeiu, în îngînfarea Iul de mare senior, zisese:
„N’am de cît să bat cu piciorul în pămîntul Italiei,
și vor ieși din îel legiuni11. La vestea trccerel Rubiconuluî, i se zise : „leată momentul...“ Pompeiul,
atunci, ridică piciorul... și fuge la Brindisi, cu tot
Senatul, pentru a pune marea între dînsul și nă
vălitor. Italica în masă se declarase pentru Cezar.
Ce cîștigă societatea romană cu revoluțiea asta?
Curmarea prădăciunilor proconsulare, dar cu ce
preț... Cu prețul înjosire!, lîngezireî, putreziciunel.
Sabiea nu mal îe în mîna cămătarului sau uzuraruluî, uzura domnește înse necontenit. Pe lîngă
aceste două plăgi se maî adaogă o a treea, crești
nismul, copilul lui Moloch și al rasei semite. $•
astea, la o laltă, aduc ruina lume! vechi.
Din ruinele lume! vechi, a ieșit altă lume, care,
trecînd prin miazmele copilăriei îel, încet-mcet
a ajuns pănă la culmea civilizației. Astă-zî îe o
schimbare totală. Uzura și-a schimbat locul. Iea
Ie acum de partea lui Cezar, aliatul Iei intim, îear
poporul îe cu Republica, cu Republica sociala»
vrăjmașa luî de moarte. De-o parte violența, ne
dreptatea și răul, de alta, dreptatea, fraternitatea,
lumina. Lupta nu-î îndoioasă t se știe de car
parte trebuie să fie izbînda.
A.
De la Răsărit la Apus, de la Miează noapte la
Miază-zi, ce popor și ce țară .na ^ost dominată
de îel? Care-a scăpat de jugul său? Doar cîte-va
Pleî-Roșii din noul continent, doar sălbatecii țărmurițî în insulele oceanului Pacific. In colo tot
restul și-a plecat capul. Mai înainte de a se ri
dica cortina istoriei, Măria sa Banul, guvernează
ca un despot Europa, Asia, Africa. Curîndă vreme
Egiptul, Feniciea, Grecia, Cartagena, ÎI sînt îngenunchiate. Tronează în Roma republicană. Patricianiî, învingătorii Occidentului, sînt niște că
mătari, stăpînî, prin sabie și în acelaș timp prin
sesterții. Plebea, copleșită, zdrobită de datorii, ieste
vîndută la mezat, în virtutea constrîngerei corpo
rale. Cel insolvabili ajung sclavi, întocmai ca și
învinșii. Vreme de cinci sute de ani, patriciatul
și proletariatul se luptă pe chestiea politică și
socială. Avem întocmai situațiea muncitorului eu
ropean, îngreueată odinioară mal crunt, prin în
trunirea într’acclea-și mîni a celor trei unelte de
tiranie, sacerdoțiul, moneda și spada.
In societatea feodală, îzvorită din creștinism și
din invaziea germanică, puterea și-o împart no
bilimea și clerul. Omul de bani Ie prada omului
de războia. La Romani, nu există nici o împăr
țire de puteri. Nici o precumpănire. Patricieanul
ie preot, războinic, proprietar, financiar sau ca
pitalist. Toate împărățiile, Toate rangurile sînt ale
lui. Dacă une-ori plebeul se revoltă împotriva
apăsătorului său material, dînsul îi cade numai
de cît în genunchi, ca dictator al conștinței sale...
Din cele trei juguri pe cari le îndură plebeul,
cel maî greu ie cel al capitalului. Celelalte două
îi servesc acestuea de jandarmi. Istorica romană
nu Ie de cît o lungă istorisire a luptei dintre ca
pital și muncă. Discordii și războae, toate purced
de-aici. Crearea și căderea decemvirilor, instituirea
tribunalului, sînt niște epizoade ale acestui con
flict, ca și cuceririle, cari sînt specificul nelipsit
al tuturor răscoalelor. Războiul civil se înlătură
prin războiul străin. Cînd poporul, neputînd să
mai rabde, stă să se scoale, flaminiul sau preotul
roman intervine în numele zeilor, consulul înro
lează soldați, și-i îndreaptă toată înverșunarea
asupra unor nefericiți vecini.
Nesățioasa lăcomie a aristocrației îșî ajunge un
dublu scop prin asta: în lăuntru, păstrează, men
ține ilotismul, servajul, în afară îșî crează pro
prietăți imense, din pămînturile celor învinși.
Acesta-i obiceiul sau moda vreme!. Jumătate din
domeniile cucerite sînt însușite de aristrocrație. Nu
vom zice nimica de obiceiul sau moda asta. Dînsa
nu mal există, afară doar de cuceririle coloniale.
Dar, după buna dreptate, fie-care învingător ar fi
trebuit să aibă de acolea o parte. Dar nu : totul
pentru șefi, pentru soldați nimic. Nenorociți!, de
cimați în luptă, se întorc cu capul plecat, să ducă
BIULIOGItAFIE >
. T „„lina*-—
Al. St. Vorneseu: Boheme, poezff. Tiparul „l.
-njfl
înainte jugul mizeriei, după ce au dat întregi ți
Ploeștî... Un drăgălaș, prea drăgălaș volum, car®
Jfl.
nuturi stăpînilor lor.
într’adevăr o răvăraare de armonii. Volumașul aceși
Bine înțeles, de aici izvorăște alt prilej de dis tisface desigur pe amatorii de gingășii... Exernp a
cajg
„Principiile Naturah'sticeî* sau Metoda de rindecu•
cordie. Tribunii cer împărțirea pămînturilor cucerite
E [a jn.
prin singele poporului. Patricienii îșî acopăr fața naturală, de Dr. Mod. I. Gros, specialist în
op caro merită consultat și po caro Dr Groș P_
nj.l
de indignare în fața unei atare monstruozități. Iei dâmîna nbonnților noștri, fără do nici o plata, v
stnga că vor să fie jăfuițî și prădați, și se ridică vor
... cere bine înțeles
----------—
nonă.------------------------------------- ----------- -------București. — Institutul de arte grafice „Eminescu”, Bulevardul Elisabeta No. 6
REVISTA IDEEI
1906. Ng- Biy. 3'___
de lucruriI
O lecție ----------|
I
I
I
i
]
'
■
'
I1
|i
|
;
I
București, Strada Epurilor, 10.
deprinși să se așeze liniștiți pe băncile lor, imblînd
dezorientați pe Ungă fostul lor adăpost, din care
fuseseră izgoniți pe neștiute afară, aceștia vor pri
cepe că n’ar fi lipsit îndreptățirea cea mal su
premă, cînd indignarea mulțime! ar fi dat loc la
vre-o cumplită agresiune...
Vreu să spun cum-că blamul, în asemenea caz,
ar fi fost absolut de prisos, cum de alt-feliii și Ie
în toate cazurile similare. Și vreu să spun, cum
am mal spus’o și altă-data, cum-că organizarea
muncitorească păcătuește enorm, cînd nu are Ia
bază un sistem oare-care de aparare. Câ nu-I întăea dată, cînd asemeni organizare, cu toată ex
trema-! legalitate sau mal bine timiditate, se caută
să se sfarme. La finețele stăpînirel sau la chichi
țele, la uneltirele Iei, cată să se răspundă prin pre-
n lecție de lucruri, de întîmplărl, de fapte, Ie
ii mal vorbitoare de cît o lecție abstractă, întemU ală numai pe presupusele noastre. Argumenmal multe nu vrem să facem pentru a dovedi
Armarea aceasta, pentru-că din cele ce vrem să
unem lucrul va reeși vădit. Așa, se știe cl-n
rnnstituțiea noastră, ca și-n moravurile admise în
remea noastră de toți, Ie lucru cert că oamenii îșî
„t vedea de nevoi, îșî pot pune la cale interesele
L le au, lără să albă a îndura nici o împiedicare
din partea nimărui, fără să aibă a îndura nici o
împiedicare din partea autoritățel, mai cu deosebire
• °:1 dată norma asta, opiniea publică, in de
-•
•
i-i.i’j------------ .
____ ,1, ■
•
—'t
' ' foarte
obște
informată, n’ar „
cu atn
maivre-o
mult vre-o violentă de fapt, P™* ° Paxra[e sau aparare, care st le anihileze
pra celor ce-ar
săvirși
deschise,
precum se zice, pentru o în- cu tot? ’ S& ta%P? 4, St?Pi1lîxî-îDPB» tol<leaarJa’ să
de graiu, și r
--’
se mal servească de brutalități.
brutalități, Pentru-ca
rentru-ca ieste abudcjnd căile-s deschise, precum se zice, r
pentru
solut fără senz, ca, la asemeni nenorocite practici,
țelegere liniștită...
Chestiea Ieste că blamul ar fi cu adevărat de să izbucnească numai vre-o energie răzleață, pe
prisos, cînd vom cunoaște realitatea, cînd vom ști care s'o înfierăm apoi, și noi, ca și vrăjmașii noș
ce se-ntîmplă. leată bună-oară o categorie de oa- tri, s’o înfierăm ca niște lași și nemernici. Gu alte
meni, cari se străduesc și produc toate cele tre- vorbe cată să se organizeze temeinic un întreg
buitoare pentru bunul traiu social, cari îose ca in aparat de salvare...
In cele ce susțin nu mă sprijin numai pe-un
divizi, în parte, duc o vieață nenorocită. Nu discu
tăm din ce înlănțuire de fapte sînt osîndițl la ase drept imprescriptibil, firesc, numai pe dreptul de
conservare,
ci chiar pe dreptul convențional, cum
menea vieață. Dar leată acești oameni, ajunși la
conștiință, leată-I adunindu-se într’un club, unde-șl se pricepe a-zl. Societatea, prin așezămintele-I de
discută starea și cam ce-ar face ca să scape din dreptate, de a-zl, nu urmărește, în fond, de cit
mizeriea lor seculară. Și leată venind printre dîn- cruțarea individualitățel umane: să spue limpede
și! oameni mal luminați, învățați chiar, se înțelege dacă urmărește cum-va alte cele. Noi, ca inși,
cu inimă, cari cată să le deschidă mintea mai bine, ca grupare, nu facem alta de cît să ne conducem
să fie și mal apțt, și mal vrednici pentru traiul în tot de acest principiu. Gu ce drept pedepsește ausocietate. Gine-ar puteade^elelTstrieîtoarea*căror
să spue că știe o practică toritatea sau dreptatea oficială, pe cel ce i-ar îna_______
mal civilizată. împinși dc relele str>g*tnnrp a
căror fringe regulele Iei, referitoare la intangibilitatea per
pradă slnt, oamenii nu s’au prefăcut în briganzi, soanei, lot pe acelaș drept pedepsi-vom și noi, pe
lei se adună paclnicl și stau la vorbă, discută și cel ce-ar căuta sa ne-atingă in atributele noastre,
reprezinte aceștia chiar autoritatea. Și, dacă s’ar
propun une-orl îmbunătățiri a căror neînsemnătate,
obiecta e’ar fi acolea vre»o incompatibilitate, cre
a căror platonism te omoară...
Favorizați! de soartă sau privilegiațil ar trebui dem că vom închide gura ori-cui, cind vom spune
că nu-I acolea de cît acel drept la rezistență la
să fie mal mult înduioșați, văzînd silințele nevino măsurile ilegale, prevăzut in programul vechiului
vate ce le fac robii noștri
moderni
ca
să-și
alunge
:n moaerui « aa-y «-“o- masurile
nega»e,dreptul ce cade sub bunul simț al
partid radical,
durerea. C"
Cu toate astea, partid radical, dreptul
necazul și să-și stingă dmwvi.
cum găsesc acești privilegiațl să se poarte, față de- ori-cui, care decurge, firește, din dreptul cunoscut
W
marn
• « » w cu-adevărat
«
Prea cunoscut de legitimi apărare...
aceștl
de IUi
cea
bun dedesmoștenițl,
L?? Sâtlmivrednici
re? IeI nU găseSf
“
Nu vreu să presupun că aș avea cetitori cari
W mare compătimire ? lei nu găsesc nimic mal
care-o ,n
‘ ?ă3.intet?scâ, a«torfatea, pe mi<u.
5ican|Si cari
lâlmâci aflrmari|e in
loveasrS fnCl. I? U !a ln^amînS’ / 0 mtețasca ș5 clnp unilateral, pentru e’ar fi păcat de tirapul ce
lire de
nmWa duP,ă 0 ln^u"!ităr Par pierde cu asta 5i-ar fi păcat de priceperea lor.
L
® pare
star:.e,S*
nici
voesc mal
să zicvechi,
c'ar unbla
după
nS
lasnu
jignirile
de cari-au
răvă^mit muițl de-al
ca cari-au văzut răvâ
W de la Clubul Muncitoresc, de-aici din Capitală,
cel ce-au văzut cărțile și ziarele și toate bunurile
“«tui club aruncate In stradă, și muta de oameni,
REVISTA IDEEI
UN
1Q NtJMEaEi 5 LEI
Abonamentele se trimet prin mandat:
D-lui P. Mușoiti, 10, Strada Epurilor — Bocori|tl.
i-
�54
hEV’rSTA IDEEI
BEVISTA IDEEl
-
I
j;
i
I
f
c
Dar simt chiar leu nevoea de a face la astea o ditoare, în favoarea opiniei
mică complectate. Cele ce-afirra, nu purced nici de-un șir de ani, de a se organiza 2. 0 aiv
mod
rațional.
f
de cura dintr’o pasiune sau dintr’o predilecție de
Să vedem mai intăi ce efecte are
11
necurmată încăerare. leu pun organizarea unei rezistenți înainte, pentru-că Iese din practicele rele
ce le cunoaștem) și, să se știe, în chip hotăritor, nici o regulă fiziologica. Corpul leA?11
Cu 3
c’o presiune necugetată, un atac sau o brutalitate, mai pipernicit, cu cît individul a
din partea ort și cui ar veni, ar avea de ce se mal de mic și cu cît ocupațiea sa n ? °cUDa
* tOst
zdrobi. Pentru-că’ntr’adevăr avem prea mult de stătătoare.
După o statistică a comitetului de
făcut,'ca să n’avem asigurat tot timpul, să punem
logic
din
Anglia,
îeată
taliea
niiji
oc
:„antl’opa.
în lucrare, în stăruințele noastre de toată ziua,
’ core.s.
acele practici civilizate, de cari ne tot servim me- punzătoare diferitelor ocupații:
Clasa privilegiată, profesiile liberale. •
rcU, și în a căror eficacitate credem mal mult de
cm.
Negustori, clerici, prăvăliași • . . .
'
cît în orf-ce. Organizarea uneîrezistențl, fiind ast-feliu
Lucrători do ctmp
* *. 17? cm
impusă sau necesară, ar fi, ast-feliu, un punct pri
Meșteșugari do oraș
ipl cm.
cm.
mordial de dezbătut într’un congres sau într’o con
Lucrătorii din fabrici și uzine, croitorii * ’
cm.
ferință socialistă sau revoluționară, pentru-că fără
Așa dar între lucrătorul de uzină rî •
punctul acesta, orî-cari altele, cît de frumoase și de din clasele îndestulate, ieste o diferență11}8111
cuprinzătoare, aș putea zice cu siguranță, ar fi cm. Prejudecata aristocrației în privința ir?
lipsite de bază...
țimei taliei nu Ieste prin urmare lipsiți?)
P. Mușoiu.
temei».
416
Tot ast-feliu, greutatea corpului ieste de i
pubertate și în tot timpul viețeî, mai mică 1
REGULELE MUNCEI
lucrători. La 20 de ani, un lucrător cîntăreate
pe metru de înălțime 32 kg., pe cînd un
Cînd cumpără cine-va o mașină, caută să știe divid din clasa bogătașilor, 36 kg. Afară de ash
care ieste forța iei de rezistență, ce poate să între lucrătorii industriei de țesătorii și cei Îiî
se ceară de laJea și ce ar putea să producă altor industrii ieste o diferență simțitoare.Cei
în anumite condiții de muncă, caută să știe dintăi, cari fac o muncă cu totul stătătoare«i
în ce mod va trebui îngrijită, și prin ce mijloc foarte monotonă, sînt mai slabi și nu așa reputea fi tăcută să producă maximul de muncă zistenți, îmbătrînesc curînd,
curînd se gîrbovesc de
folositoare și cu cea mat mică uzare.
vreme și dau îndărăt în activitatea lor geneMașina
Ivlclolllcl omenească,
MllAv-AlCcloV,* ly care
Vt&LCx Ieste
ILbLL cu
L.L1 mult
llllllL mai
lIlclL
raia, la
ici "XV
40 viv.
de 4.1111
ani 11^1
iei O111L
sînt civl&llV
adînc L-OlloUlI
consumați,
delicată și mult mal prețioasă de cît ori-ce altă Sortării*amînați
mai nu
,
, sau scutiți
, sînt mult
‘ x -7--Î
mașină, nu ieste întrebuințată înse de loc cu meroși în clasele muncitoare, și mai cu samă
atîta chibzuință și grijă. Pănă astă-zi s’a căutat în cele industriale.
prea puțin de a se stabili în ce împrejurări
A. Dumont a arătat că, la Lillebonne, de la
munca ar li cu adevărat mai rodnică, mal pro 1874—1883, la 1000 de tineri amînați sau scu
ducătoare.
tiți, 425 au fost dintre lucrătorii de fabrici Iear
Se poate spune că astă-zî munca se face în 258 dintre lucrătorii de cîmp.
condițiile cele mai nesocotite. Așa-că, maitîrziu,
Alt mijloc pentru a ne da samă de urinîțcînd se vor stabili regulele 'fiziologice ale rile vătămătoare ale muncei rău organizate,
muncei, oamenii vor roși de epoca noastră, în constă în a cerceta numărul boalelor în dife
care, din pricina nepricepere!, s’a prăpădit ritele meserii.
organizmul uman, absolut iară nici un folos
Unul din cele mai complecte tablouri ieste
pentru nimeni.
acela al lui Schuler si Burkhardt, pentru
Congresul internațional de higiena, tinut în Elveția.
timpul din urmă la Bruxelles, a pus 'în mod
La 1000 de lucrători, din fie-care meserie, apublic chestiea de care o mulțîme de învățați veni proporțiea următoare de bolnavi:
s’au ocupat mai înainte.
Tipografi și logători
180
Ceea ce voiu să arăt aice, Ieste că studiul
Țesători do mătase • . •
• 205
științific al muncei trebuie să fie deopotrivă
Vopsitori și spălătorese
* *
■
de folositor, atît pentru cel pentru care se pro
Lucrători din fabricelo do htrtie
• 84J»
duce cît și pentru cel ce produce.
Lăcătuși și strungari ...»
A scoate din silința lucrătorului maximul
Lucrători In lemn.........................*'••••
■ Turnători.................. • .
de produs, cu minima sleire, cu cît mai pu
ține boale și accidente, îeată problema a că
Pentru a se vedea și mai bine influența vă
rei dezlegare aceste cercetări cată să o ajute. tămătoare a muncei, trebuie să urmărim» 1 *
In America, unde ideile cu adevărat prac tr’aceea-și industrie, sănătatea mai multor pe
tice, găsesc totdeauna oameni cari să știe a soane ocupate la diferite lucrări.
..
le prețui, o asociație de șefi de industrii s’au
La căile ferate Germane, numărul bolnav
unit, pentru a înlesni studiile de feliul acesta
ieste de 26 Ia 100 printre funcționarii de ..
de la cari lucrători! pot să aștepte efectele rou, de 32—54 printre cei întrebuințați
cele mal favorabile.
nie, și de 82 printre mecanici și focarl.
Dar mai cu samă din Germania,
avem —
de
, ---------Ieste firește ca lucrătorii să fie din ce
luat cele mai instructive date. Intr’o
t
o teză foarte mai bolnavi, cu cît înaintează mai mult în v
de samă, «Ziua de opt ore, din punctul de ve Dar Teste interesant de știut că tinerii Ș
<
dere higiemc», doctorul Elia Sachnine, a adu trînii sînt mult mai expuși la accidente-• K
nat cea mal mare parte din fapte, pentru stu- o statistica a lui Napias, la 100 de acei
jc
îlccstei chestii medico-socială, atît de vi copiii mai mici de 15 ani dau un contige lfl
tala... De la Iei am luat datele cele mai dove- 41, tinerii de la 15—25 de ani, 36, oamenii
y dnU numai 22 accidente, dar de la
«I de am “ “identelc sînt mult mal nume’i tinerețe, ea «i la biitrl10 lfc. 111 c°lnu Ie atît de potrivit pentru
n’î, corpm a
lft obosaia ieste mai slabă,
îu^l’irCdc nebăgare de samă sînt mult mai
j cHPclC °
55
de lesne precum și nasc. In sfirșit ieste un fapt
cu totul bine stabilit, că monștrii se nasc mult
mal adesea din femeile cari, lucrind pănă în
cel din urmâ moment, îșî expun rodul zămis
lire! la oboselele și accidentele muncei zilnice.
îeată bilanțul muncei, cum ieste organizată
astă-zî. Numai cît se atinge de Franța, atîtea
mii de ființl omenești, cari avortează în pra
gul yieței, atîtea mii cari nasc în niște condi
ții biologice cu totul păcătoase, atîtea mii de
tineri obosiți înainte de vreme de munca de
îor br,t;Sî pentru Iei și prea puțin productivă uzină, cari nu pot ajunge de loc la maturitate,
îfl^’Sc^hBristic ieste ea accidentele sînt atîtea mii de oameni robuștî, nefolositori sau
uciși de diferite accidente, într’un moment de
Alt lup1 . ,
cll eît munca durează timp mai nebăgare de samă, pricinuit din obosală, atîtea
, fltît
a statisticele Institutului mu- mu ue muncitori sleiți înainte de termenul ode as^rare, 2 la sută din bicinuit al activitățel și aruncați afară din sfera
nici?aL~L petrec între orele 6 și 7 dimineața, de muncă, ca ne buni de nimica, ca neprodu«clden nrelF7 si 8 și 8 și 9, 6 între orele cătorî. Ce dezastru, ce pierdere de bătălie mal
10 între’orele 10 și 11 și 11 și 12. De marc să se asemene cu pierderile cășunate de
9 10,Pn Vinerea si Sîmbăta, accidentele sînt muncă luptătorilor activitățel economice?
Aceste rele condiții de munca se pot modifica,
llseIneS numeroase, pentru-că obosala înjmădită face pe lucrător mal nebăgător de și se pot stabili regule înțelepte, cari să mic
șoreze această spălmîntătoare și nefolositoare
^jial mortalităței ne furnizază date tot pe risipă de vieți omenești. Pentru aceasta tre
1 He însemnate. Tuberculoza ieste mai u- buie de studiat în mod științific această ma
i “rLnre în țările industriale. Iea lovește cu terie, de cercetat bine pricina relelor, pentru
' Rfre DC cei prea obosiți, atît din profesiile a se aduce îndreptările cuvenite.
iwale cit si din lucrători. Dînsa atinge atît
leu cred să se statornicească, ca nici un
?cel mal robust!, ca fierarii, zidarii, cît și ins
să nu poată fi obligat să-și degradeze or
Kcei ca prăvăliașii spre pildă, cari nu fac ganismul și să-și scurteze vieața, eăutîndu-șl
, muncă tocmai anevoioasă, care ie înse ori asigurarea vieței. Intr’adevăr, cum putem să
cum obositoare, îndeplinită într’o atmosferă admitem, ca munca, care trebuie să asigure
'^oalele sistemului nervos sînt foarte dese la vieața, să o compromită și s’o scurteze ? Acest
principiu ocrotitor pentru individ, ieste tot
personalul trenurilor, din pricina sguduitureî. atît de ocrotitor pentru întreaga societate,
Cit mă privește pe mine, am observat cît Ieste care sufere de toate relele, de toate neajunsu
de deasă parâliziea generală la acești oameni. rile mulțime!, singura care într’adevăr produce.
I Afecțiunile inimel se observă foarte adesea la
Ori-ce* prosperitate, și nu ieste nici un soiu
: toți acei cari fac un lucru anevoios.* Fie-care de prosperitate care săjiu decurgă din condiprisos de silință mărește tenziunea sîngelui in țiile niateriale, ieste prilejităde activitatea
vasele singuine și forțază inima la o muncă iborioasă
——x a poporului.
mal intensă, care ajunge în cele din urmă s’o
In mod foarte direct, o muncă organizată
altereze. Făceam, în una din lunile trecute, 13 rău mărește greutățile tutulor, prin sporirea
izile, in concentrare, ca medic, și serviciul cheltuelelor de asistență, sub toate formele iei,
(mleu cuprindea o cazarmă și-o manutanță. Am ca bolnavi, infirmi, îmbătrîniți înainte de
jfost surprins de marele număr de soldați cari vreme, copil debili și întîrziați. In sfirșit, chelsufereau de tulburări cardiace, mai ales sec tuelele generale ale industriilor se ridică proționării cari făceau serviciul de lucrători.
porțional cu asigurările ale căror riscuri sînt
In condițiile unei munci fizice ușoare, nu-șl mal mari, adică proporțional cu mulțimea pe
simte nimeni inima bătînd și mai cu samă nu ricolelor, cu cît pericolele sînt mai mari. Fie
Sufere de loc din pricina bătăilor Iei. Dar cea care are ast-feliu un interes real, de a îmbună
Nai mare parte din oamenii examinați de mine tăți această situație vițioasă.
. . ,
'*veau senzații dureroase din partea inimel lor,
Pentru aceasta trebuesc studiate și deslegâte
^re Icra în general hipertrofiată și iritabilă. mai muuc
multe vwiwo.
chestii. Intăi ieste —
determinarea pem cele din urmă mortalitatea ieste mult mai r
nuauv.
ioadel de
—muncă
_____ ăv
șil „
celei
IZ de
__ _rep:
.paos. In privința
£rcln lucrători de cît în celelalte clase so- asta avem
-----o mulțime
—*
------- și unele din iele
de
probe
■sniit 'a;ci populațiea lucrătoare se rărește sînt cu totul conchizătoarc. In Anglia, mai
it * mtu /ute de cit populațiea generală, cu mulți industriași au redus durata zilei de lucru.
Dînșii auobservat în deobște cum-că producție»
| nvem în vedere o vrîstă mai înaintată,
nu se micșora din pricina aceasta, și cea mai
® statistică Germană asupra lui Baden,' mare parte au văzut chiar că iea se mărea.
lot n 100 de adulțî, de la 20—40 de ani, din.
Durata totală a muncei trebuie să fie deterS)<1a a?U’ 8e află 30 de bătrînimai mari de
hcimanî\Din aceștia din urmă nu sînt de cit
Dar î!
1 în
abricl ca
n!,J
n ffabnci
o» lucrători.
lucratori.
w P.r
,
reduce tot de o dată și numărul
I*
*u «Ivește numai zilelor de boală. După o statistică Germană,
Via- Iea
*ea sacă forța de procreație
nrocreație și -se ziieio
gn
lu£rători, ocupat! intr un an
»lnt mau $ asupra urmașilor. NăscuțiI morți cîte 9 ore pe zi, a dat 2.012 zile de boală, adică
lei 8În+ ; ajaî numeroși în clasa muncitoare, 5 4 de ins, iear anul următor, aceea-și fa
Senernin e la 45 la 55 ia sută, de cît în masa brică. cu 202 lucrători, lucrind numai cîte 8 ore
j ^ortniîf1 P°PulațieI, la care sînt de 40 la sută. pe zi, a dat 916 zile de boală, adecă 4,5 de ins
Ttea c°piilor de țîță prezintă aceea-;
& Vieața mijlocie a lucrătorilor s a lungit, făcmd
*a’
cei sărmani, copiii mor tot atît
£Wia -t? nusînt decit
�r
REVISTA IDEEI
56
1
REVISTA IDKEt
te astea maî în fio-cure Zl * se
ast-felîu cu putință conservarea mal îndelung
CÎT PĂMÎNT TREBUIE
a lucrătorilor instruîțî și deprinși.
^NUl Oji & Pc °6°afu prins de o mulțime dc ori pe moșie
Repaosul introdus între doua perioade de
muncii are cele mal binefăcătoare efecte. După
Ierau o dată două surori. Cea m
vrf® flCC Veni vrc'mca cînd vitele trcbucau să fie
nricina Ierncl.
liniști,
o statistică a unei societăți.de asigurare Aus ritată după un negustor de'oras u» ’r® l»b.
- . Pakom se mal liniști.
triacă. un repaos de 15-20 de minute a fost cu un țăran Intr’o zi, sora maî mV'»
U'iC' dX d? nutreț, dar cel puțin nu mal Icra
dc-aiuns pentru a împuțina ascidentele cu
oraș, să vadă ce-I mai face SOr? /e PM h
^mpul Iernel
....... se zvoni că cucoana voea
Ar trebui să se cerceteze, pentru fie-care me țară... Stînd amîndouă, bînd ceaitj s ’ mici h d'1"’,/ moșiea ?!<--•
- „ dvornicul.
t
că voea s’o. cumpere
serie care ar trebui să fie maximul duratei
V?rbM ?
neliniști foarte mult Pe JflraQÎde muncă neîntreruptă și care pauza sau timpul cea mare începu să laude celei
ce ducea la oraș, spunîndu-i cu Vleaî» pkWean?n ce în ce mai
l ’ rău, ziseră Iei.
“ Dacă o cumdc odihnă.
rSj -^ica dvornicul, co să ne topească cu amenRepaosul săptăminal ieste necesar pentru mire de traiul Iei cel bun, de odăile
toți precum arată marele număr de accidente de hainele frumoase cu cari se-mbn
Ct iu Plrî Sră-ndoeală că Ieil o să fie cu mult mai rău
k.,“na. Trebuie .« facem ce-om face, s’o
caro se-ntîmplă la capătul unei săptămînl de piil iei. H lauda băuturile ,i
muncă. Și mai Ieste și alt folos, care rezultă hrănea, îl vorbi de reprezentațiile, de
lt îrăm «ol, pentru că n’o să putem trăi fără
din mieșurarea acestei ne-producătoare tru- lalte petreceri cari o desfătau. Sora
asta: Ica ne înconjoară din toate părțile.
diri. Lucrătorul ar putea să aibă o oare-care
.niI din sat _merseră la cucoană și
- o rugară
~
libertate de spirit ca să se înstrucască. Pen- țindu-se atinsă, începu, la rîndul lcî
tru-că ieste o greșală' a se crede ca munca fi cu foarte mult dispreț de vieața neauJ» V°rS 81 sdă moșiei lor, făgăduindu-i un preț mai
° OreaxcUt 51 'C V*d cît cel care ar fi fost dat de dvornic.
zică ar fi o odihnă pentru munca intelectuală, dindu-șl traiul Iei de țărancă ;
— leu n’aș schimba pentru nimic în 1
n<,i£,t se învoi. După asta țăranii cercară să se
și vice-versa. In realitate, aceste două feliurl
asupra cumpărare! pămîntulul în comun,
de muncă obosesc întreg organismul, și mai mea pe a voastră,... zise iea. Dacă noîUl!le,
cu osebire sistemul nervos, pentru care cele săraci, în schimb n’avem nici o teamă* v <101 *t ținură mai multe întruniri, dar nu putură
două forme de obosală sînf o povară mai bine, ce-I drept, dar sînteți la tot narai
^hntirască nimic. Dracul băga mereu zîzanii și
mult. Lucrătorul, muncind mai puțin fizicește, grijă de vieața voastră. A-zi sînteți boaaiPd t lăsă nici odată să isprăvească, înțekgîndu-se
ar putea să-și consacre cît-va timp ca să se
ta' se cuvine. In cele din urmă se hotărî, ca fieinstruească. Și cel dintâi rezultat ar fi îm se poate să umblați cerșind pe ulifi Vi
le mult mai sigură, în tot cazul. StomareHÎ,,ft
lă cumpere, pe socoteala lui, cît pămînt o pu
puținarea alcoolismului, care-șî găsește în
m
Cucoana se învoi și la asta. Pakom aflînd
ignoranță condițiile cele mai pnitoare de lul Ie slab, dar Ie foarte durabil. întriadevi s’ajungcm nici o dată bogațl, dar în
L«lc din urmă că unul din vecini cumpărase 6o
desvoltare.
de‘UQil l acrc și că cucoana se învoise a primi la început
A se stabili regulele muncei ieste atît o să avem cît ne trebuie.
trebuință economică cît și o datorie morală,
— Cred și leu, zise sora mal mare cred n numsl jumătate din preț, iear restul să i se plăfoarte urgentă.
să aveți în totdeauna cît vă trebuie, pentru ri, tească în rate, în timp de doi ani, deveni foarte
A face să crească producțiea țăreî, cruțîn- buințele voastre nu se ridică mal pre sus d., neliniștit... Au să cumpere tot pămîntul, Iși zise
du-i și sporindu-i chiar reservele umane, ieste
mal rămîe nimic. Și se
o întreprindere care nu mai are nimic hime trebuințele vitelor. Voi nu rîvnițl la un trăia dtnsul și mie nu arc să-ml
cu femccaric și care poate să fie realizată, îndată ce îmbielșugat, la o societate aleasă, la manieri ifaT
— Și-apol,... zise sora cea mică, asa ni-lani -Toată lumea cumpără, zise Iei, trebuie să cumcîți-va oameni cu bună-voință, fără prejude
cată și înverșunare politică, ar voi-o hotărîtor. traiul. Atîta știu, că sîntem liniștiți. Nu ne ploo i PJrlm no! vre'° 5° dc acre. N’avem ce face altAcelora, cari culeg cele mai mari beneficii nim nimănui și nu ne temem de nimic. La orr, i
Dvornicul ne va ruina cu amenzile.
din muncă și cari prin urmare sînt cei maî voi trăiți în mijlocul ispitelor. A-zi totu-lbine,i!r i Dloșii aveau vre-o sută de ruble puse de-o parte,
interesați să se îmbunătățască condițiile iei, mîne, duhul cel rău, prin mijlocirea cărților, irJ Mal vîndură un mînz, cîți-va stupi cu albine, îșl mai
acelora le revine a da exemplul.
nului ort a femeilor,poate pune stăpînire pe bb tocmiră băiatul la stăpîn, încropiră în sfîrșit jumăȘi de asemenea ce operă frumoasa, de-a lu
nu se mal alege nimici i tate din suma de care aveau nevoc. Cînd avu banii
mina conștiința întunecată de-o muncă zdro bațil voștri, și atunci
gata, Pakom îșl alese 50 dc acre dc pămînt, cu
bitoare a muncitorului, și de-ai împrospăta, toate. Nu-I așa?
Pakom,
bărbatul
surorel
celei mici, ședea tolte puțină pădure, și merse la cucoană să se înțeleagă
acestuea, puterea în acțiunea luî, zicîndu-i: Ta
lingă
sobă
și
asculta
la
sporovăeala
celor
două
surei
din preț. Se înțeleseră lesne. Pakom dădu arvonă
nu te vei mai expune să afli moartea, can
tinei vieața.
— Asta-i adevărat, zise lei, adevăr sfînt, Ci' și plecară apoi împreună la tîrg, să facă actele. PaDupă Dn Toulouse, de I. Potopeanu.
jn’ai învățat și nu te-al trudit cu alt ce-va dinc- .kom plăti jumătate din sumă, rămînind ca restul
pilărie dc cît cu munca cîmpuluî, Ic cam gtaii ’M plătcască-n doi ani. Dînsul se stabili înstîrșitpe
fii dus de alte ispite... Singurul neajuns ie cl nț1 propriul lui pămînt. împrumută sămînță, îșl sămănă
J<'IXXS OOHOXTAT OrUH, do Un Oltean. — Autorul deții Toa
partu Hincoru la concertul jubilai*, nu paro do loo a crodo ou o1vem destul pămînt. Dacă aș avea atîta pămînt d noua proprietate și scoase o recoltă frumușică. Inpora celor patru reof ani do domnie a regelui Carul, Io doBămi-ar trebui, nu m’aș maî temede nimic, nicfchfr trun an plăti tot ce iera dator cucoanei și cumvîrșitl. Din contra, toată activitatea politicii do păn’acutn, caro
aro forma unei lupto Intra tron și popor, n'a foat do cît o ex
de dracul.
. Q.a,u‘uI lui, de la care Iear se împrumutase. Și așa
periență caro trobulo imediat și categoric pilrfiaitil. Poporul roFemeile după ce-șiisprăviră de băut
!|Unse Proprietar. Iși ara și sămăna acum pȘmintu-I
mtn a foat în trecut totdeauna alături ou mul marii Băl, cu cari
a luptat împreună, dar ou noua înjghebare do Btat modern, pădupă ce mai vorbiră
puțin de găteli «J? J P™. 'ilpă?tea vitele pe propriul lui loc, iși cosaa
tura conducătoare și-a pilntrat numai poutru BÎno avantagiilo
seră să se culce. Dracul, care ședea după sa1
?1 arborii lui și-I tăea. De cite on pleca
puterol, îndepărtînd po țărani și po muncitori do la viața poli-
tiod și făoînd coroana să oroadă Inițiativa Ici indtHpnnunhilă,
CUIoiuarea poporului la o viață, politică, prin acordarea droptulul do vot, ar fi oomplcctarca uporol celor 40 do anY. Oooa-oo
credo autorul că ar rezulta de aici, paro că so tomo a o Bpuno,
huU cuvînt oă „nimeni nu știo co va fl pesto o sută de aniu.
Dar face aluziea că „în Germania convingerea și enorgioa atît
do inteligentă a Iul Williolm al Il-loa Btau în luptă zilnică, cu
altă convingere șî ou altă energie, tot atît do inteligentă al poato
maT țjtiințillciG. a luT Bebel*4. Cu alto cuvinte sufragiul uuivomai ar aduce o dezvoltare a democratismului.
Cartea maY aro și multe alto observări foarte drepte asupra
♦ r°mîn
MtJPra civilizației adoptate. Nota corneterisuoă înse, Io că mal BÎnt do făcut altele multo do nid înainte,
pentru înbunătățirea sonrtel poporului romîn.
oi^n,8^5" „opera ț,ospro caro vorbim> “ O pildă do curaj
SJta S*®? flUt°.rUl ToT’ ou t<,nt0 cfl 80
Bub ano-
—
ivi»*.
iua»i‘
luîndu-SC după femeca lui,
x
_ •
j.
=tis:
— Foarte bine tșl zise dracul, avem s»’® (l ,inț ““P1» ea să treacă pe-acolea, bucata de păfurcă amindol. Am să-ți dau un lot de P1®
<, ud i s^
Ș‘extraordinară pentru dmsul
tocmai cu asta am să te prind la mloS...
1« Parea mei de cum deosebită de celelalte.
In apropierea satului celuea trăea o cuc
k- a P«kom, și îera fericit. Și toate ar fi
avea o moșie ca de vre-o 300 de acr%fl [jni^
. me» dacă țăranii n’ar fi început să scape din
conjura pămîntul țăranilor. Dînsa
|(|
«nd vitele prin bucatele și pășunele sale,
cu oamenii, dar întrio zi tocmi ca
^cepu d
" nse de mal multe ori despre asta, &pe un om foarte aspru, care de-nda
încarce de amenzi pe bieții țărani.
0
57
cîndu-le cunoscut oamenilor. Dar în zadar. Intr’o
zi văcarii lăsară vacile să-I umble prin learbă. A
doua noapte caii îșl sfârimară piedicile, călcîndu-I
griul. Pakom îl alungă de mai multe ori, fără a
pune pe cine-ya la vre-o gloabă și fără să recurgă
la sprijinul legel. In cele din urmăînse lelse glndi:
bNu pot să-I tot las înainte așa. Au să ajungă
să-ml prăpădească toată averea. Trebuie-să-I învăț
o dată minte44. Și-l învăță minte de vre-o cîte-va
ori. Mal mulți țărani fură chlemațl la judecată și
osîndițl la amendă. Țăranii se întărîtară mal rău și
începură atunci a face întriadins lui Pakom neajun
suri. Intr’o noapte unul se duse în pădurea lui, tăie
ca la o duzină de tei, pe cari-î jupui, să facă din
coaja lor papuci. Cînd întră în pădure Pakom, zări
îuaintea-I un gol luminos, și mergînd mai de
parte văzu copacii cari zăceau la pămînt, fără coajă,
cu tulpînele drepte printre iei. Ici se înfurie grozav,
„Dac-aș putea să descopăr pe cel care mi-a făcut
asta, zise Iei, tnî-ar plăti scump de tot“.Și se gîndi
și se resgîndj : Cine să fie. „Negreșit, Simon, zise
Iei In sfîrșit. Altul nu poate fi*. Merse dar drept
la casa lui Simon, cercetă peste tot, și cu toate
că nu găsi nici urmă dc scoarță, se certă foarte
tare cu Ici. Simon fu dat în judecată, dar, după
mai multe amînărî, fu achitat, lipsind dovezile hotărîtoare, cari s’arete ca întemeeată învinuirea ce i
se aducea. „Așa, voi ocrotiți pe răi făcători, zise
Pakom judecătorilor. Dac-ațI iubi dreptatea nu
i-ați achita“. Așa că iei se certă și cu judecătorii
și cu vecinii. Acești din urmă chiar îl amenințau,
să-i dee foc casei și pădure!. Pakom avea acuma
destul loc pentru întemeerea, pentru gospodâriea
lui, dar acolea nu Iera destul loc în lume pentru
dînsul.
Intriaceea se vesti că o mulțime de locuitori din
sat, plecau să se stabilească prin alte ținuturi. Pakom îșl zise în sine: „leu nu-mi void părăsi nici
de cum moșioara, cu atîta mai mult, că prin ple
carea unuea și altuea, voiu putea să mai cumpăr
și alt pămînt și să-mi măresc cuprinsul, trăind cu
chipuljacesta cu mult mai fericit. Acum sintem acolea,
ce-î dreptul, cam mulți, Intr'o zi înse, aflîndu-se
acasă, Pakhom se pomenește că întră la dînsul un ne
cunoscut călător. Primitor, cum îera, îl primi bine
și-I ospătă, îndemnîndu-1 să petreacă și noaptea la
Iei. Din vorbă-n vorbă, Pakom dori să afle de
unde vine. Călătorul, țăran și Iei, spuse cura-că
venea din sud, din spre Volga, unde avusese de
lucru. Și-ncet-încet, începu să spună cum stăteau
oamenii și cum se stabileau acolo, cum chiar ță
rani din satul lui, se duseseră acolo, fiind primiți
in comunitate și primind fie-care cîtc 30 de acre.
„Pămîntul de prin acele părți ic atîta de bun, zise
călătorul, că dacă se samănă pe dînsul secară, crește
de nu se vede dintriînsa calul, și atîta dc groasă că
din cinci mănunchiuri se poate face un snop. Un
țăran venit acolea sărac lipit, numai cu brațele
goale, are acum șase cal și două vacî“. La auzul
acestor vorbe inima lui Pakom se înflăcără. De ce
ne-am chinui atuncea aici, se gîndi iei, în grămădeala asta, cînd am putea trăi acolo cu totul în
larg. Am să-ml vînd casași pămîntul și-am să mă
mut acolo. Aici, în strîmtoarea asta înțesată de lume,
nai nici o liniște cum se cade. Rămînc numai să
�50
revista ideei
revista ideei
î
■ I
I
!! •
cercetez lucrurile dc-aproape, să-mî dau chiar bătae dc cap să tot caute pămțn, ,
și să-1 închirieze în fie-care an- Petit?
U
singur samă*.
1
i
°c mal
InS
Cum veni primăvara, Pakom și plecă. Coborî pe cc sc ivea undc-va vre-un loc
șH°. de $
j
Volga, cu vaporul, pănă la Samara, De acolea merse riat, năvăleau toți din toate Porțile
pe jos aproape ca la vre-o 300 de mile, și ajunse clipă, așa-că celor cari
în sfîrșit la fața locului, unde voea. Iei găsi totul rămînea nimic dc semănat,
precum i se spusese. Țăranii se arătau mulțămițl se întovărăși cu un
de traiul lor și fie-care avea cîte trel-zcci de acre un loc. Dar <‘
de la cari Iera
de om. Toți noii venițl îerau foarte bine primiți între locuitorii
...................
de comunitate, și acel care avea bani, putea să că nu se aleseră cu nimica din
cumpere ca proprietate privată, orl-cit de mult pă cînd n’al pămîntul tău“, îșî 3^
-ae
văzînd Iei că nu Ie nici
un ti.;
chip a S’ne
mînt, peste lotul căre-1 avea. Cel mal bun pămînt Și
.............................................
1 un
stăruință, dc
de ?
nu costa de cit doi lei și cincl-zeci acra, și ori și puse să cerceteze cu stăruință,
Cine putea să cumpere cît ar fi vrut. Pakom, aflînd găsi să cumpere niște pămînt,’ mal ,2? ar Piiiî
fie
al
lui
de
veci.
In
cele
din
urmi
4,
tot ceea-ce dorea, se întoarse acasă pe la începu fie al lui de veci. In cele din
acre, pe car! U
tul toamnei, prinzînd să vîndă lot ce avea. Iei îșl om, care avea 1500 de acrc,
vîndu pămîntul pe-un preț destul de bun, îșl vîndu să le vîndă orl-cît de ieftin, pentru-că
S'
de bani. Pakom - înfeleee
<
vitele și casa, îșl declară mutarea domiciliului și-n nevoc dc
primăvara următoare,_ plecă cu familiea cătră noul plătească1 la înc<
M
__
_
început 1500 de ruble n
cămin. Cum ajunse, se înscrise numai de cît în una . din
preț,
cealaltă
jumătate
rămînînd*
J;_ —... —jumătate rămînînd ’a i.o 1
din comunitățile marelui sat. Făcu cinste bătrînîlor tîrziu. Tocmeala icra gata, cînd icața T
din sat, își
îșl arătă îndreptările și fu primit în comu tîmplă de trece pe acolo un negustor * lo‘
nitate în mod oficial, dîndu-i-se pe dată 150 de abătu pe la Pakom, cerîndu-i ospătarc Ti*4
acre de pămînt, în loturi aparte, pentru cei cinci îl primi bucuros, îl ospătă cum se cadg . J’* ■
copil ce-i avea, în afară depășunat. Iși făcu numai ceaiîi se puseră la vorbă. Negustorul spu/Jj
de cît o casă și îșl cumpără vite. Acum avea de nea tocmai din țara Baskirilor, unde ctiniDirve.
’ )
trei ori mai mult pămînt de cît înainte, și încă pă 5000 de acrc de pămînt cu 1000 de ruble p
mînt gras. Traiu-Î iera de asemeni mal bun. Loc de kom, la vestea asta, căută să afle mal mu|t ‘
sămănat grîu avea berechet, iear pășunile îi ierau atît
— Ca să poți lua pămînt, n’al de cît să au-arf dde întinse, In cît ar fi putut să ție cîte vite ar fi vrut. partea ta pe bătrînl, zise negustorul. Ieu
'
Cît timp se îndeletnici cu întemeerea gospodă dat niște măntălî și niște scoarțe ca de vre-o suri
riei lui nouă Pakom Iera cu totul mulțămit. Mul- de ruble și o Iadă de ceaiu. l-am cinstit cu puțin
țămirea de la început începu înse să se schimbe vin, și cu chipul acesta am dobîndit de Ia dimii
încet-încet, și Pakom prinse să-și dee samă că pămînt cu 20 de kopeict acra. Pămîntul Ic aproipj
și aici începea a fi grămădeală. In anul întâi o de apă curgătoare și-I tot acoperit cu iearbâ, ?
parte din locul său o semăna cu grîu și avu o
Negustorul îșl arătă actele ce avea, iear Pakoa '
recolta bună. Ar fi voit să semene mal mult grîu, dori să afle și altele de la negustor:
dar „n’avea loc de-ajuns și cel pe care-1 avea nu
— Cît pămînt Ieste acolo și al cui Ieste?
icra bun pentru asta*. In părțile astea griul se se
— Pămîntul ieste fără de margeni acolo, zise atmăna în locuri țelinoasc. Se semăna un an doi gustorul. Nu-1 poți ocoli într’un an, și Ieste toi
de-ra rîndul, și apoi se lăsa locul în părăsire pănă al Baskirilor, Oamenii acolo sînt proști ca oile ți
se făcea din nou țelinos. Asemenea loc iera foarte poți să Iei pămînt pe nimica toată.
căutat pentru cultura griului, inse Iera cam rar,
„Atunci, gîndi în sine Pakom, de ce aș da aid
nu iera de-ajuns pentru toată lumea, și începură
1500 de ruble pe 1500 acre, rămînînd inii po !
a se ivi unele ne-nțelegcri. Țăranii bogați îșl cul atîta dator, și n’aș da 1000 de ruble ca sl am
tivau lei singuri pămîntul, cei săraci Inse 11 închiriau pămînt cît doresc* ? Pakom se interesă cum ar
la negustorii, cari le plăte u dările sau le împru putea merge în țara Baskirilor, și cum plecă ne
mutau bani. In anul următor Pakom, dorind să gustorul se găti și iei de plecare. îșl lăsă fcnieu j
samene un lot mai mult de grîu, se duse la un să îngrîjiscă de casă, îșî luă cu dînsul sluga lui I
negustor și închiric și iei o bucată de pămînt pen de ogradă, și porniră-mpreună. Pe drum sc opriri ‘
tru anul acela. Griul dădu o recoltă bunicică, dar la un oraș șt cumpărată: ceaiti, vin și alte daruri,
trebui să fie cărată la oraș, la o depărtare de zece după cum îl spusese negustorul. Și merseră așic*
mile, așa că nu rămînca mai nici un folos. Pakom la vre-o 300 de mile, și după șapte zile ajunsțî
vedea cum țăranil-negustori, din jurul lui, trăeau în sfîrșit în țara Baskirilor. Acolea totul Icra uf
m gospodăriile lor mai bine și ierau foarte bogați. cum i se spusese. Oamenii trăeau pe stepe,
Și atunci se gîndi ; „Asta-i singura cale: să pot de rîu, în niște căruț! acoperite cu îo
co’vilfir^
V*1’m |
să capăt destul pămînt de veci, și să-mi înjghebez piele. Iei nu lucrau pămîntul și nu mîncau
mîncau P[ _
și icu tot așa o gospodărie. Atunci n’aș mai dori Vitele lor și caii pășteau în turme mari pe -j
nimic . începu dar să se gîndească, cum ar face Mînjil ierau legați dinapoea căruțelor și Jerca |{
să poată căpăta o bucată mai mare de pămînt
să sugă de două ori pe zi. Femeile
care să fie a lui pentru totdeauna. Trecură la mij- și făceau kumis, din care scoteau brînză.y BârbiP»
!oc trei ani. In fie-care an Pakom lua pămînt cu umblau de colo-colo, fără să facă nimic aaltă
— cafflC
chine și-1 semănă cu grîu. Anii se întîmplară de cit să bec ceaiu și kumis, să rnănmce
tot buni și producțiea Imbielșugată. Cu chipul a- de oae și să cînte apoi din caval.
cesta Pakom putu să strîngă o mică economie.
55'
Acum trăea mult mai bine, dar avea prea multă
Baskiril, cum dădură cu ochii de P^-
59
.ntil de prin căruțl, de pe unde ierau, aduriră c° 10 u țoțil în jurul lui. Dlnșil aduseră numai
oîndu-sc c ajm’acjflr cărui Pakom II spuse pentru
dc c‘r un venise. Baskiriî se arătară foarte mulcc anUlI1LUară pe Pakom în carul cel mal bun,
țămH1’ Ară țoale și-l așezară pe niște perinl de
li a?lcJ.nnoI se strinseră roată In jurul Iul și-I
pufi
și kumis. Tăiară un berbec și-I deteră
ofedra “
pakom, la rîndul Iul, scoase darurile
să mani ■ le_mparți Baskirilor, cari rămaseră
cc-adu56 vorbind mult Intre dînșil. In ctlc din
,ocIOJ «i’iscră pe tălmacii! să-I spună lui Pakom
urm» py
r
tfulțăimri.
J. Ici vor să-țl spună, zise tălmaciul, că-s foarte
de darurile tale, și că tot asl-felid Ie și
nlulțăm’V ' i, de
.
pre cit putem mal bine
U noi ob!J- e^J\
d- șia primi
-ștri
de-a le da și noi daruri în
Pe^b^Fiind-că tu ne-al adus daruri, spune-nc
cc p piflCC maI mult din celc cc am puua noî
pămîntul, cum să fiu sigur că la o- vreme copiii
voștri nu mi-1 vor lua înapoi?
— Al dreptate, răspunse starostele. Putem să-țl
dăm și-un act.
— Am auzit c’a fost la voi un negustor, zise
Pakom, care a mai cumpărat pămînt de la voi,
și cărui i-ați dat și un act dc vânzare. Aș dori să
am și leu tot așa.
Starostele numai dc cît pricepu.
— Asta sc poate, zise Iei. Avem aici un notar,
așa că putem face actul, pe care să-l întărim apoi
la oraș.
— Și cam cît o să-mi cereți, zise Pakom.
— Noi n’avem de cit un preț; 1.000 de ruble
pe zi.
— Pakom nu înțelese.
— Ce măsură ie asta, o zi, zise iei. Cîte acre
cuprinde.
— Noi nu știm să măsurăm, răspunse starostele,
noi vindem pămîntul cu ziua. Tot pămîntul ce li-î
că-tî dăm.
,
L Mal mult de cit orl-ce, leu aș don o parte putea ocoli întrio zi, va fi al tău, pc preț de 1.000
../pâmîntul vostru, zise Pakom. Noi avem foarte de ruble.
Pakom iera cu totul înclotat.
nutin pămînt, și acesta a devenit de tot sterp prin
— Ic prea destul, zise Iei. Intr’o zi pot să oco
lucrare neîntreruptă. Văd că voi aveți destul păînt și încă bun de tot, cum n’am văzut pe aiurea. lesc o întindere foarte mare.
10 Tălmaciul spuse Baskirilor, dorința Iul Pakom,
Șeful prinse sa rîdă.
— Toată întinderea ceea va fi a ta, zise iei,
cad prinseră să vorbească între dînșil cu zgomot.
Pakom nu înțelegea ce vorbeau, vedea înse cum- numai cu o condiție: dacă sara nu te-1 întoarce la
câ păreau mulțămițl, ba unii strigau plini dc ve punctul de unde al plecat, pierzi banii.
— Dar cum o să știți locul ce l’am călcat, zise
selie și rîdeau. In cele din urmă tăcură, ațintind
Pakom.
ochii asupra Iul Pakom, leară tălmaciul zise:
leată cum, zise starostele: avem să mergem la
_ Jeț vor să-ți spună că-ți vor da ori cît pămînt îi
vrea, pentru bună-voința ta. N'a! de cît să arăți locul ce le-i alege și avem să stăln acolo pănă ți-i
locul carc-țl place mai mult, și acela al tău va fi. însemna hotarul. Al să iei cu tine un hîrleț și al să
Baskiril începură din nou să vorbească, și dc săpl, din loc în loc, cîte o mică groapă, lingă care
dala asta păreau că sc ceartă. Pakom întrebă pe al să pul cîte puțină iearbă. In urmă noi avem să
tragem o brazdă de la o groapă la alta. Fă-ți olălmaciil, care iera pricina ncînțelegcrei lor.
— Unii spun că ar trebui să sc ceară și sfatul sta colul cit de mare-i voi. Numai atît, să. ai griji ca
rostelui, asupra dărel pămîntului, răspunse tălma înainte de asfințitul soarelui să te afli la locul de
ciul, Iear alții spun că asta sc poate face și fără unde-al plecat. Tot locul pe care li-1 ocoli al
tău va fi.
sl mal fie întrebat lei.
Pakom Iera peste samă de mulțămit. Iei se hoPe cînd vorbeau Iei așa, îeată că se-ndreapta
spre Iei un om care purta în cap o cușmă dc piele tărî să plece foarte de dimineață. Mii vorbiră puIn pi- țin, mîncară carne friptă de oae, băură kumis și
de vulpe. Baskiril făcură tăcere și se sculară
s
cioace. Tălmaciul spuse că acesta iera starostele
starostele sau
sau ciaiQ pănă se înoptă. Apoi așternură lui Pakom o
șeful lor. Pakom despachctă îndată cea mal fru- saltea moale, lăsindu-1 să se culce și făgăduindu-i
de ciaiu, pc cari că vor ffi „
gata de
plecare în zori, să poată ajunge
' .'
moașă manta și vre-o cinci
c’-.I livre
l’_.
înainte de răsăritul soarelui. Pakom
Ic dădu starostelui.
------------ -------Acesta le ,primi cu plăcere, așc- la locul ales, Înainte
zîndu-se la locul lui de cinste. BaskirilI se adunară puse capul pe perinile de puf, dar nu putu să acu
— toții pc
dc lîngă
lînnă îel
iei și
si începură
înceoură să vorbească
vo
cu doarmă. In capul lui iera numai pămînt. „Trebuie
toții de-o dată. Starostele ascultă îndelung, apoi să fac un ocol cît s’o putea mai mare, cugeta îeL
facu un semn cu capul să se facă tăcere, și sc a- Pol face lesne 35 de mile într’o zi, mal ales pe
vremea asta, cînd zilele sînt atîta de lungi. Toată
dresă lui Pakom în rusește:
să fie. Ica cît pămînt noaptea Pakom stătu deștept și ablca cătră ziuă îl
Bine, zise dînsul, așa s. prinse somnul puțin. Dar cum închise ochii începu
■ll Place. Noi avem destul pămînt.
~~ Cum să iau cit îmi place, zise în sine Pa- să viseze. Visă că par’că Icra culcat tot în căruța
ceea șl auzea par’că jos pe cine-va nzind înăbușit.
ncvoe de un act, ca să fiu sigur. AltIci,c>el pot foarte ușor să-mî spună acum că pă- Voind să șt;e cine rîdea, ridică qapul și se aplecă
să sc uite, și văzu pe staroste care ședea jos, lingă
Hainiul i-al și
tțrziu
mi-1 ia înapoi...
“
£
Mulțămesc din suflet, pentru c‘4‘.:“*-l. tale
’■
e 1(1 urmă tare. Ie drept că aveți destul pămînt
a unei d.n
5i « apropie de
sM
l leu am trebuință de foarte ÎZcobori
puțin. Aș dori înse
S
ST pămînt
Tîn\ați
ati^
’ne^orJ care-! vorbise
u cdori
are anume
voi faceS-'un^ct
să r*: 1
sl
nu c* » Să
măsurat
să ^accjn
,
, dpsore nămtnt Cînd să-1 întrebe, cînd sc-ntorsese,
"■•ve-kî,v-f
S".p—»««
�60
nul care se abătuse pe la îel venind de pc Volga.
Care nu-I fu mirarea, inse, cind văzu că nu Iera
nici țăranul, ci chiar dracul cu cele două cornițe și
cu papucii lui, care ședea acolca jos și rîdea, lear
la picioarele lui zăcea întins la pămînt un om, des
culț, numai cu cămașa și cu izmenele pe Iei. Pakom se uită mal de aproape la om, și văzu că Icra
mort, lear omul acela Iera chiar Iei. Plin de groază
se deșteptă. „Ia niște fleacuri", îșî zise lei, coborîndu-se din căruță. Afară se vedea o geană de lu
mină cenușie. începea să se lumineze de ziuă, „le
timpul de plecare, gîndi Iei. Să deștept oamenii".
Iși deșteptă mal întăl servitorul, cărui îl porunci
să pună hamurile pe cal. După care porni'să scoale
pe Baskirî.
— Ie vremea să plecăm, să măsurăm pămîntul,
zise iei.
— Baskiril se gătiră, și sosi și starostele- numai
de cit. Băură după aceea kumis, și oferiră și lui
Pakom ciaid, dar Pakom refuză.
— Dacă mergem, să mergem pe dată, zise Iei,
că nu-I timp de pîrrdut.
In sfîrșit fură gata cu toții. Unii plecară cu căru
țele, alții călări. Pakom și cu servitorul luî, mergeau
în căruța lor, luînd și-un hirleț cu iei. Cînd ajun
seră în stepă, iera curat ziuă. Acolea traseră
lingă o movilă, numită de cătră Baskirî „Shiklan",
se coborîră de prin căruțl și descălicară de pe cal,
adunîndu-se cu toții la o laltă pe vîrful movilei.
Starostele se îndreptă apoi spre Pakom, și, făcînd
un semn cu mina spre orizont, zise :
— Cit vezi în zare, de jur împrejur, i-al nostru.
Alege-ți care-ți place.
P
I .
REVISTA IDEEI
l REVISTA JDEEI
Ochii lui Pakom sticleau de bucurie. Tot cu
prinsul iera numai livadă, neted ca-n palmă și ne
gru ca niște sămînță de mac. lear prin părțile mai
lăsate, iearba Iera înaltă pănă la piept. Starostele
îșî . scoase cușma din cap și-o puse jos.
— lacătă, zise dînsul, aista-î semnul. Pleci de
aici și te întorci tot aici. Tot locul pe care li-i
ocoli al tău va fi.
Pakom scoase banii și-î puse-n cușmă. Sc dez
brăcă după aceea de zeghea lui cu poalele lungi,
lâsîndu-sc numaî în bluză, îșî strînsc cingătoarca,
Iși puse în sin o legătură cu pîne, își atîrnă la
șold o sticlă cu apă, îșî trase turetcele cizmelor
sale lungi, luă hîrlețul, să plece Și cînd cele
dintâi raze de soare prinseră să scalde cîmpica,
Pakom puse hîrlețul pe umăr și coborî colina, La
început merse potrivit. După cc făcu o verstă, săpă
o mică groapă și puse lîngă dînsa o mînă de Icarbă,
să însemneze locul. După care o luă din nou
la picior. Cu cît înainta, tot maî iute mergea.
După cît-va timp, săpă a doua groapă, apoi a treea,
și așa maî departe. In cele din urmă îșî aruncă
ochii înapoi. Movila se vedea foarte limpede, cu
oamenii stlnd în picioare în vîrful lei. Sc vedeau
pănă și șinele dc la roate, ce străluceau în soare,
Pakom socotea să fi făcut cam 5 verste. Prinzînd
a se încălzi, se desbrăcă de bluză pe care o atîrnă
pe-un umăr, și porni maî departe. După ce mal
merse puțin îșî aruncă privirea Ia soare și văzu că
Iera tocmai vremea prînzișoruluL „A trecut un co
nac, gîndi Pakom și mal sînt încă patru, Ic prea
de vreme să mă întorc dc pe acum, Am să-mi
scot numai cizmele din picioare". Din
jos, îșî scoase cizmele, le atîrnă de cj 5c așe„
porni mal departe. Fiind acum mal us ^°Orc j
să-și facă ast-feliu socoteala: „Am s|°r’ ‘ncch(j
cinci verste drept înainte, și apoi
spro stingă Asta-I o parte atît de frum’q|S
n’aș vrea s’o părăsesc, $i cu cît am să a n «li
departe, cu atît are să fie mal bine".
»°le.r8
pași mari. Când se întoarse să se mal*11^5 cu
movilă, movila ablea se mai zărea. Oamcn^t *Pre
ca niște furnici, cari se mișcau încoace ' ■ 5re4®
lear seînteerea roatelor ablea se mai zăre ’l’ncol°j
gîndi în sine Pakom, pe partea asta ajun n^Un,
acum am să pornesc spre stingă. Dar
^c'
cald și m.i-I sete". Săpă aici o groapă mâ'i 03111
punînd lîngă dînsa o pală bună de iearbă
r^>
sticla și trase cîte-va gîturî de apă, apoi pleCJlUp4
cînd un cot mare spre stînga. De. la o vremi*
începu să se simtă cam slăbit de puteri. Se uîtă 1»°
și văzu că iera vremea prînzului. Să mal r»0?
puțin", își zise Iei în sine. Și așa se așeză •
mîncă o bucată de pine, bău apă, și s’ar fi și
puțintel, îi Iera înse teamă. „Dacă mă întind puținS
la pămînt, gîndi iei, te pomenești că mă fUrj
somnul. Se odihni cîte-va clipe și-și luă numai d
cît tălpășița. Acum mergea mal ușor : mincarea t
băutura îi dăduse puteri, dar îi iera foarte cald '
obosala îl slăbise de tot, și afară de asta ÎI ierj
strașnic de somn. Totu-și mergea mereu înainte zi.
cîndu-șl: „Trebuie să sufăr un ceas, ca să pot fa
urmă trăi bine o vieață întreagă".
Merse drept înainte o cale bună. Și drept In
clipa cînd voea să cotească la stînga, vede in fața
lui o lăsătură de pămînt jilavă. „Ar fi păcat daci
aș lăsa partea asta, își zise Iei: aici ar putea crește
foarte bine inul". înconjură dar și lăsătură aceea,
făcu o groapă la marginea Ici, și-și schimbă leară-țl
direcțiea. Se mai uită o dată cătră colină. Acrul
fierbinte juca, și prin pîcla de căldură ce se lăsase
ablea puteau să se mal deosebească oamenii de pe
vîrful movilei. „Bun își zise dînsul, am făcut pe
cele două laturi destul de lungi, pe asta trebuie să
o fac mai scurtă. Și înaintă cît ce putu mai iute.
Cind mal cătă la soare, văzu că trecuse de amiazl
și iei nu făcuse de cît două verste din laturea a
treea, icar pănă la movilă mai avea încă vre-o 15
verste de făcut. „Nu mai pot merge înainte, gîndi
Iei. Pămîntul mlcu n’arc să leasă patrat, căci cală
să țin drept Ia colină, pentru că alt-feliîi n’am cind
ajunge. Și ori și cum, mi-i de-ajuns și atît*. Mi
săpă o groapă, apoi făcu un cot îndreptindn-se
spre movilă. Acum înse începuse să meargă ancvoe
de tot. Nădușala curgea șiroae pe ici și picioare e
zdrobite de alergătură nu puteau să-1 mal duc.
Ar fi dorit să se odihnească, înse nu cuteza : Ș
că nu avea să ajungă la colină pănă Ia asfințitul so
rclui, și soarele, care nu voea să știe de
oamenilor, se cobora din ce in ce mai jos. „
fi făcut socoteala greșit și să fi mers prea cp
își zise iei. Ce m’aș face dac-aș întirziea
îeară-și se uită la movilă și la soare: movi
departe și soarele scăpăta repede spre oriz° .’jUie)
multă trudă porni, mergînd din ce în « m
pănă o luă la fugă. Movila Iera încă .
aruncă bluza cît colo, apoi sticla și cizme
care cau
căuta
ciula, ncpăstrînd de cît hîrlețul, cu care
1
JΑ
j
j
ț
:
!
t
|
|
,
!
i
•'
;
61
UNIONISMUL LA SAN FRANCISCO
mers. .Ah, zise Iei, am vrut să am prea
ajute \a
prăpădit acum tot. No să pot cu nici
rtiult ?* să ajung la movilă înainte de apusul sca
FraPol8,co trecem printr’o laxă nonă, a cheaUo!
un P«eVrka il tăc răsuflarea, dar tot alerga mereu lucratoare, printr o fază extraordinară șl plină de Învă
țăminte.
Mal
bine de doi ani, pe ciad toate celelalte
rclul<* Cămașa și izmenele sc udaseră dc sudoare
regiuni ale Statelor-Unlte au fost tulburate de o mul
,nuintC‘ lipiseră de piele, gura i sc uscase, plcptu-I țime do lupte industriale, la San Francisco n’a avut loc
și 1 SC :nima-I bătea ca un ciocan, picioarele II tre- niaear o singură grevă de samă. De ce?
Cunoaștem pănă acum două soiuri de Împăcări sau
areca» si par’că nu mallcrau ale Iul. 11 apucă dismur3U ! j)acâ ar fi murit de istovire? Ii Iera teamă mai bine do netulbarărl industriale: unul, vechea conuiție In caro patronul le du stăpln suveran, care-șl tra
Pcrarțartc, și totu-șl nu-I venea să se oprească. tează lucrătorii, hine sau rău, cum i-1 firea, șl care
dn?ă m’aș °Pri, duPă cc am alerSat adta, ar împiedică grevele prin Împiedicarea organlzărei muncel:
iu»0 BB’ condițiea modernă din care avem o vorbitoare
flDa oamenii că-s nebun". Acum Iera atît de
zlCCoapC in cit putea să audă strigătele Baski- pildă la regiunile carbonifere din Pensilvanla, unde mi
nerii și baronii cărbunelui slnt, tot atlt de bine organi
a.Pr Hcari făceau să-I bată inima și mal tare. zați, intr’o staro de neutralitate armată, In caro nici una
?° alerga din toate puterile cari le mal avea, din tabere nu cutează să Înceapă războiul. La San
coarde întrat întriun nor, aproape dc orizont, Francisco Inso avom o altă speță do liniște industrială,
stare poato că fără precedent, tncare vechiul stăpln,
ărca un disc dc singe. Aproape să asfințească de opatronul,
a fost cu desăvlrșire Învins, domnind unio
p dar și movila Iera acum colea. Pakom putea nismul ca suveran.
„Patronii din San Francisco slnt cu desăvlrșire Infrlnțl",
’vadă oamenii dc pe lea, cari-I făceau semn cu
minele. Putea să vadă cușma dc blană în care sc Îmi spuse un do samă antroprinor „Cînd un leader, cînd
șof muncitor face o cerere, o satisfacem pe dată, fără
aflau banii, vedea și pe staroste stînd jos, ținîn- un
să scoatem măcar un cuvlnt. Cu neputință alt-feliQu. „lei
du-sc cu mînilc dc burtă. Și Pakom își aduse au cu dînșil, lol stăplnosc orașul", Îmi spuse alt patron.
cetate nu Înfățoșară o stare mal plină de
aininte de vis. „Am destul pămînt, se gindi lei, dar Nici
nici yo uowj
nU mi-a fost dat ca să ma folosesc de iei. Sînt învățăminte
popo‘rul“ american,
american,* ca San Francisco,
Învățăminte pentru poporui
Francisco.
pjerdut. N o să pot ajunge la timp. Pakom se Această
“ stare arată
” rezultatul —
extrem
*— .1al acelor nlui_
mitoare activități cari se manifestează In timpul do față
uită la soare din nou. Partea de jos a discului dis In organhațiea muncel. Acolea, constrlnge’ca uniunel
păruse. Iși adună toate puterile pentru o ultimă Io ajunsă la gradul cel mal puternic, uniunea se bucură
sforțare și se repezi cu trupul atlt de mult înainte de autoritatea coa mal netăgăduită șl de cel mal Întins
monopol. Și realitatea do astă-zl din San Francisco Ieste
in cît ablea putea să-și miște picioarele destul de, posibilitatea do mine de la New-York, Filadelfia, Boston
iute ca să nu cadă. Ieată-1 în sfîrșit la movilă. De-o șl din alte orașe.
Așa dar Ieste de-o foarte mare însemnătate pentru
dată pămîntul se întunecă. Cătă la soare : soarele
să ne dăm samă cum au ajuns breslele do lucră
dispăruse. Scoase atunci un gemăt adînc. ,Totu-i noi,
tori din San Francisco la o putere a tot stăpînitoare,
pierdut", îșl zise dînsul. Și iera gata să se oprească, șl să vedem cum s’au folosit Iele de lea.
cind auzind pc Baskirî strigînd și agitîndu-se de-asuIn 1901, Șan Francisco avu do suferit cea mal mare
pra lui, îșl aduse atunci aminte că soarele s’ar grevă și cel mal maro lock-out sau contra grevă, din
clte-a cunoscut. Un val nepomenit de 1 nbogățire se rămal putea vedea încă de pe movilă, și urcă coasta vărsase
asupră-I. in timpul războiului cu Spania banii
în goană, gifîind. Lumina apunîndă se mal vedea, năpădise in San Francisco, comerțul cu Orientul se îm
Și lacătă cușma, leată și starostele care se tăvălea pătrise, doscopDrirea huilei combustibile și utilizarea
de rîs. Pakom îșl aduse aminte ieară-șl dc visul căderilor do apă ale Sierel, micșorase costul putere!
Iul și izbucni într'un plîns: picioarele îl părăsiră motrice, dind uu foarte mare avtnt industriei. Ga prin
minune, cetatea se apucă să zidească, să crească, oortnd
și căzu pe brînci, strîngînd cușma cu bani cu a- necontenit o tot mal maro aprovizionare de brațe. Bra
țele, inse, din pricina depărtărel și iznlărel In care se
mindouă mînele.
— Bravo, strigă starostele. Norocul tău. AI o află San Francisco de celelalte centre industriale, nu
frumoasă bucată de păniint. Servitorul lui Pakom răspunseră tocmai po dată chlemărilor stăruitoare. Așa
stlnd lucrurile, uniunile, conduse de oameni pricopuțl,
alergă numai de cit să-1 ridice. Dar Pakom Icra cari aveau afaco cu o clasă de muncitori cumplit de vi
mort, și sîngcle il năpădise pe gură. Baskiril clăti guroasă, Americani curați, doblndiră foarte iute încre
nată din cap în semn de mâhnire, lear servitorul dere, putere, și, după cum se înttmplă In asemenea.ca
Iul Pakom, luă hîrlețul, săpînd o groapă, ca de zuri, prinseră să ceară o parte mal mare din Înflorirea
Șapte picioare, tocm ii cît corpul stăpînulul său, predomnitoare.
Cu chipul acosta se iscă un felii! de unionism, cu to
tul deosebit de cel ce exista mal acum ctți-va ani. Toți
în carc-1 Ingropă.
cel cari au observat progresele recente ale organizației
L. TolstoI.
muncitoare, n’au putut să nu fio loviți do schimbarea lei
In Roniîne.ște, de Cioranu I. Costel.
do tactică și de metodă. 0 uniune nu mal Ieste acuma
o simplă mulțime revoltată, o simplă mulțime ce zbloară
Abonați! noștri slnt cu stăruință rugați a ne trimeto să albă ce-va mal mult de mlucaro. Ie o afacere de
: o rece propunere de afaceri, condusă adesea de
abonamentul pe dată, fiiud-că afară că Io și-o strictă calcul
câtră oameni nu numai de-o inteligență și o putere rară
necesitate, Ie și-o dovadă do seriozitate. Abonaților noi,
ci cari au o mare pricepere de afaceri.
Obiectul acestui nou unionism din San Francisco Ieste
“utnerile mal din urină, cind nu le au, ii so> vor comlipsă
Plocta. Și ori ^i cine no va vesti că are l*
““‘ din Ro- cu totul asemănător cu acel al trusturilor noastre șl
asociațiilor noastre patronale: ținta lui Iera să contro
’htă vro-un număr, 11 va primi fără nici o-) zăbavă.
leze piața, îndroptîndu-șl toate puterile spro formarea
cari-șl dau samă do cit folos țeste răsplndiroa In unul monopol al muncel,Inlăturiud pe concurențil „scabl“,
toată osteneala nounioniștl, și impunlnd acele „closed shop", acele ate
01080 a Publicației noastre, Iși vor da
0 ne face la dlnsa abonați noi, șl-a plasa cit mal multe liere deschise numai pentru lucrătorii unioniștl. Asta-I
de alt-fellu marea tendință nedeslipită, cu toate oă nu
colaborare
susținere
in oolecțiile noastre. Pentru o i.l.
’
’’ șl—
«"•«»
totdeauna conștient exprimată, a mișcărel muncitorești
do
inimă
șl
Inzos0104 largă, pentru col cu tragere
din America, astă-zl. De acest „closed shop", care dom
nește printre muncitori, Ieste răspunzător germenul care
rar® aPMo, so înțelege că Ie cu osebire loc.P. Al.
I
■
!!
’i
�62
■
produce trustul monopolului la patroni. $« argumentul
Ast-foliO, la San Francisco găsim cele
unionismului losto exact coi al trustului: „Iacă vom
larii și vieața cea mal leftonă din toate n
doblndi un monopol deplin, vom putea căpăta co salari!
nate ale Amorîcel. Io Indoelnic lucru
In.’11*
condițiile muncitorilor au fost vre-o dată hî » °v&r al”'
vom vreau.
n. o
Adevărata pricină a marol greve din 1JU1, Din San
mal bune de cit slnt acuma la Sun Francii ,n Wo C4
Francisco, fu prin urmare puternica mișcare do dezvol
salariilor nu-I Inso do olt unul din rezuitn*0,*
tare a noului unionism, spro monopolizarea pieței munmulul, taro și maro la San Francisco. Du.,k 0 Onio^
cel. Condusă pe do o parte do cătră Consiliul Muncol,
arata mal departe, uniunile, oa organizații aCUni vni
„Labor Council-, caro cuprindea uniunile tuturor in
au Înjghebat aice o mulțime de Întreprinderi
°fac »
dustriilor, afară do-Â zidarilor, lear po de altă parte
nare. Iele au alcătuit cu societățile patronal °xtrî*0Hi
do cătră o puternică Asociație, do Antroprluorl, lupta
binațil de monopol, cu mult mal solide de'u^com
cuprinse Întregul comerț maritim și o mulțime de alte
Chicago. Inindustrioa oonstrucților au Imhn»n.C . C0]o di»
industrii din San Francisco, In timp do luni Întregi,
lucrător, un „boss“, pe lingă cure Sam Park? ntua«er
■ dlnd naștere la o mulțime de silnioil cumplite, la văr
York Io aproape un ucenic, lele s’au umosf3 d n
sări cumplite do slnge, șl costînd sumo uriașe de bani.
litică, așa-oă unionismul io puterea oare prooCat
Po.’
Vizitiii fură alungați de pe capra trăsurilor lor, frlnIn afacerile comunale : unionismul avlnd j)riUnipino}t«
glndu-li-so brațele ou drugi de fior, oa să nu poată să
propriu, pe Schmitz, un membru din unlunOaniat‘l1
mul ție hățurile in mină, lear „scăbilu fură lo . iți de
ților, alos din nou, a doua oară, ca să
gloanțe, In stradă. Patronii se pllngeau cum-că uniunile
Primărie. Uniunile au Întreprins în cele di 20
au inaugurat o campanie sistematică, ca să-i silească
Întreprinderi chiar po proprloa lor socoteală ca Ut®4
să nu Întrebuințeze de cit unioniștl, cooa-co într’o oare
Să vedem acum mijloacele întrebuințate d’o oăF&ttOD1,
caro măsură lora cu totul adevărat, ou toate că mal
unile din San Francisco pentru a pune și mai mii Un*’
Ierau și alto chestii la mijloo. Munca organizată, la
plniro po piața muncol. In cea mal mare parte din ha 8^‘
-rîndu-I, se plingea cum că Asociațiea Patronilor voea să
precum am spus, monopolul există. Nu cred să
nimicească însă și ființa unionismului, ceoa-co, intr’o
sasă măcar un singur nounionist în vro una d|B°^‘
oaro-caro măsură, lora tot otita do drept.
șase zeci și două do Întreprinderi do construofin C<i'8
l’o lilrtlo, patronii fură izblnditorl în principalele lor
clto-va meserii, ca în cea a vinzătorilor de mărunt
0
contestații: Iei înlăturară „recunoaștoroa“ uniunel, lu
cari slnt- foarte greu de organizat, mal există Încă
crătorii Intrau în lucru fără să se ție samă do afiliațiea
găuri, dar activitatea uniunilor, pentru a sili po a 6°
lor la vro-o organizație muncitorească oaro-caro, drep
oameni, „să so unească cu ceilalți, sau să spele pulin^1
tul contractului liber rămlnoa stabilit. Dar asta lora
cum s'ac zice, ieste, pentru străin, una din trăsăturV
o victorie sau o izbîndă starpă. In ehîp practic, bătăliea
colo mai izbitoare ale viețel din San Francisco n
o clștlgă uniunea. losto un chip do-a combate, caro
loram sosit In oraș mal mult do două-zocl de minntoU
faco po vrăjmaș mal puternic: acosta fu chipul Aso
și, și băgăl do samă doi oninjnl, purtlnd fio-caro clto n
ciației Patronilor din San Francisco. Dlnsul a arotat
insignă unionistă, bătlnd trotuarul In fața unei colonele
cuin nu trebuie. să se combată unionismul Prea s’a făcut
strigînd : „Nu înțraț.1, asta-I o casă „scab4. Dueețl-vi h
uz de poliție, așa fără do nici o socoteală, lear patronii
cutare, lol întrobuințază unioniștl4. Toți col cari Intrau
prea s’au ridicat cu furie chiar împotriva principiului
Ierau Intimpînall cu cuvintele astea : uniunea Iuoho hounionismului. Așa-că, o dată isprăvită greva, uniuni o
tărîrea să ruineze comerțul a ‘elul patron sau sa 1 siloascâ
văzură sentimentul pub ic foarte mult în favoarea lor.
să na Întrebuințeze de cît unioniștl. Puțin mol departe,
Dlusole puseră un candidat la primărie, candidat care
po stradă, văzuitt un om sandwicli, plimblndu-se drept
fu ales cu o majoritate neașteptată, ceoa-co puse mu
prin fața farmaciei „Owl drug“, purtlnd următorul afiș;
șinărlea politică a cetățel In mina lor După asta se
„Boicotați casa Owl: lea lo vrăjmașa muncitorilor. Fo
apucară do convertit sau do expulzat po nounioniștl ariți-vă do medicamentele „scabs“. In spațiul unol grâproapo diu toato industriile din San Francisco. Și fură
moz'i do case, Ierau trei boicotatorl do aceștia, cari atO’
cu totul mai fără cruțare în urmărirea „scabilor“,
cau co nerțul a trei deosebite caso. Cit am stat la San
mul alos după terminarea grevei, do cît înainte, așa-că-n
Francisco, una din casolo astea, cea a lui SiminolT, ne
foarte scurtă vreme îșl asigurară practîcoșto chiar mo
guțător de mantale, trebui să-și Închidă fabrioa, aruo
nopolul plațel do muncă.
clnd po drumuri doua sute șase zeci do muncitori.
Oamunil-sandwicl so preumblă prin fața magazinelor
Cari au fost roadele acestei însemnate izbînzl ? Și
boicotate, In diferite părți ale orașului, vreme do s&ptâcum s’au folosit uniunile de puterea lor suverană ? Mal
Intăl, prin legea cererol șl ofertei, foarte favorabilă lor,
mini întregi. Iei au fost do inal multe ori arestați, dar
Iele au ridicat la San Francisco salariile, mal pre susuu
do’ Jnagfetrațil .....
unei
caro favorizază MuluJiâ
unluuilo
—administrații
W
cit In orl-ce alt oraș din lume. Aproape nici nu-mi vino
lno
au achitat
achitat necontenit, si
Iei s’au înturnat să păRUnăeu.i ....
și lei
să spun cls primesc acolea unii muncitori, de teama că
cască
casolo de
do comerț,
.
’1)___
că casele
cari Întrebuințau nounioniștl
nu voiu fi crezut. In timpul celor clto-va săptămtnl din
sau cari nu voeau cu nici un chip să se supuo la oororîlo uniunilor, Asupra acestora Ie întrebuințat un loch
urmă, făcătorii de mulaje, do tiparurl, dc forme, fură
plătiți cu ppfc dolari po zi, adică cu patru zeci do franci,
out foarte aspru,
r și ducă vro-un unionist Ie prins Inlear turnătorii cu zece dolari, pentru o muncă do opt
trînd într
nur ’un magazin boicotat, Ie supus la o amendă
do la cinci
<
ceasuri. Salariul minim al zidurilor Io de șase dolari po
pănă la două zeci și cinci do dolari. Dur lupta
zi, cel al ttmplarilor do patru dolari, col al salahorilor do
împotriva casei Owl drug, luptă ațițată și susținută In
trei dolari și jumătate.
parte, fapt destul de semnificativ, do cătră Asociației
Din timpul grevei din 1901, salariile în unele industrii
Farmaciștilor do detaliu, cari combăteau casa aceasta
s'au dublat, și numai într’un număr rostrins do intre
fiind-eă nu voea să Intre in asociațiea lor și să prlprinderi, creșterea n'a' avut Ioc do olt cu troizccl la sută.
niouscă tariful minim statornicit do Iei, nu se înărgon
Jn puține alto orașe, muncitorii au fost In staro să-șl
mimai aici. Două dame, cari stăteau In ușă fură o dai
ridice salariile păuă la un procent care să întreacă cu
stropite c’un vas plin de murdării, lear directorii dimadevărat costul Intrețlnerol. Ceea-ce-I una din condițiile
prouaă cu fumilieu loiTură chiemațl la telefon casă 8
cele mal uimitoare, Vieața la San Francisco Ie a-zl mal
udă ordinar insultați.
leftonă de olt în ori-co alt oraș însemnat din StatoleAsemenea boicotaj se face In,chipul coi mai
Unito. Mal Intăl, bilul asupra combastibululul Teste atic. Oamonil-sandwicl nu-s lucrători voluntari, ci ag v
colea fără de nici o aplicare, pentru oi acolea nu-lnicl
regulați do-al uniunel. Do alt-feiiu Io po cit de deș I
o dată atîta de frig ca să degere florile do portocali.
po atlt do semnificativ, cum-că chiar acești oa
Legumele și fructele, mal cu samă, slnt foarte îmbiolsandwicl au alcătuit o uniune. Ceoa-co dovedește
șugato și leftene. Profesorul Cari O. Piohn, de la dofatal Ie instinctul unul patron do a avea h10”*'’ monnpartamontu1 Finanțelor și Statisticei, de la Universitatea
leftonă, chiar cînd acest patron Ie o nnitioo. ua
din California, oare a făcut o anchetă minuțioasă asu
sandwicl fură într’adevăr no voi ți ca să faca o b
pra costului comparativ al viețel, din 14 din cele mai do
ca sa doblndească un salar mal mulțimilor.
nentru
din Statole-Unito, pune ea Incbooro, la
slnt plătiți clte cn doi dolari și jumătate pe z i P
1
* "®an Francisco' le fără Indoeală cel
opt ceasuri de lucru.
Ar mal putea fi date o mulțime nenumărată ®fl^rpj
exemple despre această stăruință metodică, do a
â'n^etv, Wit di“ col° 11 °ra’a
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
63
_ „ uranolsco orl-oo concurență a muncol. In oraș
din ba“., coi ie acoperit do afișe, vestind po unionist!
orI-°®
JJai cumpere dola Cutare. Ziarele muncitorești
ca
“ t0 casele „rolo". Gospodina găsește adesa, diîn? ta sticlolo lei cu lapte acoperite do etichete de
tea' nBoicota^ P° Cutar0‘ 101 lntrobulntazh lucrători
’
•
'
'
’
I
Amenințările acestei, neaparut că au avut efect Mal
mu ți industriași mari s’au desfăcut do „Times-, cu
toato că pierderea pricinuită de asta, după cam ml s’a
spus a fost compensată prin c^tigul de la anunțările
°ca!e a,e comordon Hor part zanl ai cauze! generalului
Otls. Sa mal făcut Inse o silință obștească, pentru ase
opri circularoa jurnalului. Un băet din Keedlor CaU6CK(’nni interesat do aproape de rezultatul co-1 au aceste lornia, care vindea nTlmes“, fu cufundat In rlul Colo
. fftrl ei leată car°-r:
de prăvăliile, restaurantele
rado. In altă parte vlnzătoril fură alungați, șl-n altă
b'-° lilo ' cu o clientelă cu totul sau mal mult rnun- parte debitanțil jurnalelor unioniste refuzară do a mal
fr*10”' ’ boicotările au fost cu totul izblnditoare, șl vinde foaea aceasta. Uniunea a dat chiar bani neunlo.♦A au fiout P° Patronl 8ă 80 6UPUO cererilor uniunel niștilor angajați în biurourile luI„Times“, ca sl-lfacăsă
1Ul «ă-sl părăsască comerțul. într’un mic număr do cafugă: Într’un caz a dat pănă la o mie de dolari. Afară
fi0“.
in cel al căsoi Owl drug, boicatajul a avut un do asta uniunea somai glndi la un plan.Iea aragatpe W.
militat cu dosăvlrșiro opus, ntrăglnd clasa do cumpă- R. Hearst, proprietarul „Jurnalului- din New-York, de
rătorl opuși boicotajulul și mărind afacerile companiei,
a Intomeoa un jurnal la Los Augelos ca să combată po
lin fabricant do cămăși și-a Intemoeat o mare sporire
„Times-, garantlndn-I zece mii de subscriitort chiar In
n opozițioa unionistă. Puține caso de comerț Inse, și, momentul apariției. Acest jurnal trebuea să-și înceapă
P mal puțini muncitori nounioniștl slnt In staro să so publioațiea In Decembre 1U03.
hnnotrivoască acestei lupte zdrobitoare, metodico
Voosc să povestesc acuma experiența făcută cu R. I
Jn formele pasive alo boicotajulul, metodele noului
Techau, un maro restaurator din San Francisco. Techau
iinionism sînt loară-și Îndestul do vădite. La San Franlora boicotat pontru-că întrebuința muzicanți nounio
fllsco acesta plătește la o mulțime d-j comoroianțf, să
niștl. Clnd lupta-1 obosi, acosta Încercă In sflrșit ca să
afișeze „labelul-, firma sau marca uniunel. O mulțime
cadă la Invoeală. Uniunea Muzicanților ceru ca dlnsul să
de’magazinurl, do restaurante și alte prăvălii, desfășură alunge cu totul pe șeful lui do orhestră. Acest șef de
la ferestrele lor niște placardo cari vestesc cum-că sînt orhestră lora inso un sluj'baș credincios, și Techau se
strict prăvălii unioniste. Toți văcsuitoril de gboto au Împotrivi să-l alunge. Boicotajul dură înainte, și deveni
un somn asemănător, și pănă și cronica jnuncel din jur în cele din urmă atlt do supărător în cit Techau lichidă.
nalele zilnice Io marcată do labelul unionist, cu toatele
Orhestra Iul se văzu po dată lipsită de lucru, lear mu
oăutlnd să so bucure do bunele grații alo monopolului.
zicanții trebuită să facă cum putură paco cu uniunea.
0 mulțime de jurnale, și asta-I fapt, nu cutează să a- Unul dintr’lnșil, cu care am vorbit, mi-a spus c’a fost
taoe nici chiar excosoio unionismului. In timpul grovol supus la o amendă do 135 de dolari: 10 dolari pontrudin 1901» toți redactorii șefi din San Francisco, păstrară că a făcut repetiție cu o orhestră nounlonistă, 10J do
o tăcore absolută, afară do „Examinor* al lui Hearst,
dolari pontru-că a clntat cu o orhestră neunionistă, lear
oare favoriza po greviști, pană ce tot orașul fu adus îutr’o 25 do dolari ca st Ho primit ca membru în uniune. Iei
adevărată staro de anarhie din pricina luptelor dintre
primi do asemenea ordinul de a na mal clnta In taverna
poliție și agitatori.
lui Tochau vreme do-un an. Acesta-șl plăti amenda și
so supuse la toate cerințolo uniunel, și lo acuma un
Afară do asta, se știo că jurnalul caro-ar Intra serios In
„bun“ unionist. Șoful do orhestră fu do asemeni supus
luptă cu acest nou unionism, are să lupte chiar pentru
vieața lut Nu-I o mal bună ilustrare de uriașaputoredobln- la o amendă do o sută do dolari, și primi ordinal do a
dită de monopolul muncol, și de Ina ntarea metodelor nu mal lucra un an. Din timpul acela Io! fu cu desăvlrșiro-n nostaro do-a mal găsi do lucru, și familioa Iul tre
do afaceri întrebuințate, nu-1 o mai bună ilustrare do
bui să fio ajutorată do cătră prieteni... toată soarta co
cit lupta întreprinsă acum In urmă Inpotriva lui „Timesdin Los Angelos, do cătră Uniunea internațională Tipo lul co nu voește să întro In uniune: îi urmărește o ură
neîmpăcată pănă co părăsește orașul sau se aGIiază la
grafică. Generalul Otis, proprietarul și editorul acostai
uniune. „Dacă nu so supune, n'aro do cit să-șl caute un
jurnal, po lingă că a refuzat să întrebuințeze In lucru
alt oraș să trăească", cum Iml spunea un loador uvrier.
numai unioniștl sau să trateze cu uniunea, a atacat cu
tărio munca organizată în general. „Times- Ieste, alături
Slnt cazuri cînd uniunile au alungat fără do nici o milă
do două remarcabile oscepțil, singurul jurnal Însemnat
din lucru o întreagă clasă do muncitori. Uniunea Cio
dia America caro să nu fio controlat, In purtoa lui mecanică plitorilor do pleatră, bună-oară, care atlt aice c t șt lu
do monopolul unionist, lo aproape singura casă In caro alto orașe, a combătut totdeauna „omul do fior“, mașina,
cora intr’o zi ca patroni! să doo drumul tuturor fâțuilucrătorii nounioniștl puteau să gâsascăco-va de lucru.
Rezultatul poziției luată do generalul Otis Eu un boico- torilor șl să leo Iu locul lor membri din Uniunea Cio
taj pentru caro sa calculează că Uniunea Tipografică a
plitorilor do pleatră. Acești fățuitori Urau niște munci
cheltuit vre-o 50.0JO do dolari Banii aceștia s’au adu tori foarto destoinici, deprinși cu mănuiroa mașinilor,
nat prin mijlocirea unei iniei taxo aplicată asupra fie
po clnd cioplitorii do pleatră nu so pricepeau nici de
cum la mașini. Patronii întimpinară cum-că cioplitorii
cărui membru al Uniunel din America, oare fo.-mează
do ploatră nu puteau să înlocuească po fățuitorl, dar
aa fond regulat do 30.000 do dolari pe an. Trol oamonl
au fost întrebuințați regulat, cu salarii bune, să ducă cioplitorii do ploatră scoaseră la iveală argumentul lor
lupta. Și unioniștil s’au apucat pretutindeni si scrie co- nelnfrlnt: făcură grevă. Patronii ceruri ca chostiea In
ducă nu
nu vor
vor
dezbatere să lîe supusă unul arbitraj. „Nolnuvrem nici
inorsanților, amenințlndu-I cu boicotarea, dacă
retrage anunțurile do la „Times" In cele din urma
un arbitraj-, -zise Burns, președintele Uniunel, „avem
clto-va iunl, proprietarii do medicamente Lydia l’inkliain, cu noi puterea și vrem s\ no servim do Iea“. Cooa-co
bună oară, au primit mal mult do-i/a milion do scrisori
și făcură. Patronii, in colo din. urmă, propuseră să dea
drumul fățuitorilor lor, dar unul ctte unul, Înlocuuidu-I,
do la unioniștil din diferite regiuni ale Statolor-Unito.
leală un specimen do scrisoare, adresată do cătră Uniu
cu cioplitori do ploatră, troptar, așa ca lucrătorii col noi
nea Tipografică din Memphis, unul industrial din New- să so poată deprinde cu munca, fără să strice materialul,
și ca nenorociții fățuitorl să nu poată fi aruncați pe
ark—Now-Jorsoy:
stradă chiar cu toții do-o dată. Cu toate astea uniunea
„^Domnilor,
nu admise nici această propunere. La rlndul lor fățui„Slnt Însărcinat din partea Uniunel Tipografice din toril cerură să fie admiși lu fine In uniune. Dar ciopli
Moihphis, să vă aduc la cunoștință cum-că fio-caro mem torii do ploatră nici asta nu primiră, sub cuvlnt că nu
/urau cioplitori de pfeatrâ desăr/rșrfî. In colo din urmă pa
bru care va cumplra din produsele - asel D-voastră, va
11 supus la amendă, cită vrome veți face anunțuri in tronii trebuiră să so închina, fără condiții, dlnd drumul
»limi)s“ din Los Angelos, afară dacă acest jurnal va unol Întregi claso do muncitori și panlnd la înășinăriile
“eeoptu să întrebuințeze In lucru numai din momirii lor niște oamonl fără experiență, cu rezultatul imediat
a o mulțime do accidente șî a unei produceri scăzute.
organizației noastre. Vom 11 bucuroși să aflăm că ați
Astoa-a unele din roadele monopolului.
retras patronarea D-voastră acestui jurnal, sau că aveți
do glud a o face.
Dssigur că organizarea industriei, ca rezultat al unei
campanii de afaceri, n’a fost mal înainte nici o dată a_Cu toată stima,
J’.-L BRENT.
dusă pănă la asemenea punct. BăoțiI cari vlnd ace cu
No. H".
„Secretar al Nemphls Typo* Union,
U~
1
I
�64
i
REVISTA IDEE!
gămălie pe stradă au o organizație foarte strînsă. Cioclii
au olștlgat In timpul din urmă o grevă, In cursul căroea
lei împiedicară cu totul înmormlntările, umplîud mor
mintele nounlonlste cu apă și stlnglnd focul de ia crema
toriu. Stat do .asemeni uniuni do actori, de gazetari,
de copil vlnzătorl do gomă, do copil do asoonzoriI sau
do elevatoare, de lucrători de la apa do Soltz, de săpun
și chibrituri, dc puitori do tapete, da puitori ao storuri,
de strămutătorl do planuri, șl altoie. Ia timpul olt am
stat la San Francisco, ourățitorll do pește cerută o îm
bunătățiri) de salariu, oeoa-oo doblndlră. La New-iorK
slnt numai treizeci șl noua do uniuni în corpul central
al industriei de construcții: la San-Franoisco, slnt șeizeol
?i Toata' aceste uniuni stnt întrunite In două puternice
consilii centrale: cel dlntăl cuprinde toate diferitele
meserii, unita într’un organism central, numit Consiliul
Muncol, „Labor Council-: al doilea, cuprinzlnd toate me
serii le cari țiu de industrioa construcțiilor, Io cunoscut sub numolo do Consiliul Construcțiilor, „Buiiding
Trados Council-. Aceste două consilii, geloase unul do
altul, slnt niște corpuri reprezentative, cu toate că cu
totul’diferita In organizațioa lor. Labor Council, condas cu
pricepere do niște oameni ca Feruseth, Muc Arthur și
alții, Io organizat după sistemul cu totul conservator, al
Federației Americano a Muncel, al „American Foderation
of Labor*, la care Io afiliat, și puterile sale slnt consul
tative mal mult. Buiiding Trades Council Ieste un corp cu
totul centralizat și cu. dosăvîrșire dominat do un „boss“,
H. Mc Garthy.
Aid apare o nouă tendință, cu totul vădită, a unionis
mului : tendința de a produce pe acel „Labor Boss*, pe
acel șef dictator lucrător : supunerea unul Întreg corp
reprezentativ la dominațiea unul singur om, precum am
arătat In articolul mleu în care vorbesc despre condițiile
de muncă din New-York. Mc Garthy, Ie Inse un soia de
boss foarte deosebit deSam Parks, din New-York. Parks
Ișl Intemeează domniea pe intimidarea, pe terorizarea
și corupția-n gloată. Mo Oarthy a redus Inse „bosismul *
la o rece propunere de afaceri, lol veghează neadormit:
purtarea! personală nu-I murdărită de ordinare scandalurl: dinsul exprimă pururea In public cel mal înalt ■
ideal al tendințelor unionismului. Cu toate astea nu-I
mal puțin cel mal absolut dictator al orl-oărol industrii
do construcție din San Francisco Iei s’a servit de această
putere monopolizatoare pentru a fixa din partea Între
prinzătorilor cea din urmă centimă de salar. Nici Între
prinzător, nici lucrător, nu pot face un pas fără îngăduirea lui expresă sau implicită. Om politic născut, Mc
Carthy nu-șl face un scrupul do n se servi de manevre
electorale dubioase și do diferite metode politice pentru
a-șl atinge scopurile lui. Mal întăl, lei aro o personali
tate puternică, care Infrlngo firește ori și ce opoziție.
Reprezentlnd una din cele mal puternice uniuni do me
serii de construcție, Iei vino la consiliu cuo vastă delegație
după Iei. Dacă vre-un delegat pare să fie în cazul a se
opune Bossului, acesta Ieste anihilat foirta iuta, mul
țumită unei dispoziții din statut, statut care-I chiar
opera lui Mc Carthy. In Buildling Trades Council slnt
trei suta do membri, dar controlul afacerilor în roulitato ieste în mîna unul comitet executiv de șailizecl do
membri, pe cari Mc Carthy-I domină. Ca și Parks, vo
dem pe Mo Carthy, ținlnd cita o dată, Întrunirile iul,
noaptea, foarto tirziu, pănă co un foarte maro număr
do membri, obosiți, pornesc să se culce, in ajunul ale
gere! d-n lanuir 1903, clnd simțea că lora vorba să so
încerce a-l face să cadă, vedem pe Mc Carthy deschizlnd
poarta la alte șase uniuni, cu toatele foarte mici și
nnelo de o organizare cu totul trecătoare, flind-că astea
ll aduceau optsprezece voturi mal mult
leată o pildă despro puterea Bossului, po care o știu
de la Harry Costen, secretarul lucrătorilor In plăci de
metal, „Sbeot Metal Workers*. Fiiud-că Sbeet Metal Workers nu voită să se supue do loc la ordinul de a numi
delegați pentru o adunaro hotărltă în urma cererel a
American Foderation of Labor, Mc Carthy oxpulză, de la siue,
întreaga uniune, alcătuită din o sută patru zecf și șapte
de membri, din Buiiding Trados Council, fără do nici o
tarum de proces. loar membrii celorlalte meserii, din
ordinul lui Mo Carthy, refuzară să lucreze alăturea de
cel afară din lege.. Un Shoet-metal worker Scoțian,
cu numele de Forbes, supunîndu-se ordinului patronului
lui, stărui să rămîo !n lucru. Șeful do ateilor i •
unionist, chfomă un policomun, ca să aroatozo
°i.
bes, caro nu săvlrșiso nici o crimă do cit că
?Or'
la lucru, împotriva ordinului delegatului lui Mo r 8ei»»
Policomanul 11 făcu să loasă In stradă,, dar mi rtlly.
să-l ducă la arost Forbes, nolăslndu-se Intimida*0^
asta, so Intoarso la muncă, susținlnd că nu șl-n 1
trorupe do cit dacă-I va porunci patronul, Șofai jV® 'n'
Hor dulgher spuso pe cinstea lui.atuncea, că var Qte’
Forbes să fio arestat, sub Învinuirea de a fi tulbur » Ca
ord/.
nea, șl Forbes, intr’adevăr, fu dus la Închisoare
°f“"
Mal anii trocuțl, lucrătorii Întrebuințați In uiln
geluit din San Francisco făcură grevă pentru «u 0
opt ceasuri. Aceaslă grevă fu aprobată do cătră IlniM-de
Trados Counoll a lui Mo Oarthy. Uzinloril deplin W **&
nizațl, protestară, că nu puteau să lucreze opt CeJ8*
la San Francisco, In concurență cu uzinele din
-1
cari lucrau nouă și zece ceasuri, și se pregătiri"
lupte... Mo Garthy, avînd pe muncitori cu fc‘ • a să
pozițiea lui, concepu un plan Îndrăzneț. fol
șlm’S
trobuea să coste o foarto maro sumă do bani,
1
plătească ajutorurilo do grevă unor oameni ...
lucru. Do ce nu s’ar fi slujit do banii aceștia ca
deschidă o nouă uzină? Ideon asta fu firește luată să
la
bătao do joc. dar Mc Oarthy organiză o societate cu
capital do luu.uvu
100.000 ao
do uoian,
dolari, suoscrnndu-i-se
subscriindu-i-so o paria
p(
din acest capital
<
' cătră diferitele uniuni do construcde
.w numiră
s.k asta o
» gogoriță
t.x .sau _o gogoșorlo,
ții Patronii
gogoși
otnd văzură Inse că lucrul lora serios, lol încercară Oil
împiedice fabricelo localo de a vindo mașini uniunilor
Mc Carthy luă pe dată măsuri de-a cumpăra din EbL
Inso In cele din urmă putu să cumpere chiar de la Son
Francisco. Dînsul clădi o maro uzină nouă, a doja In
mărime din Snn Francisco, și-o Inzostră complect. Are
să puo In capul Iei vro-un loador, vro-un șef unionist
Ișl ziseră patronii, și-o să Înghită hapul*.
Cu toată asemenea prevedere, Mc Carthynu făcu nici
do cum, cum socoteau patronii: Iei luă un director do uzină
experimentat, ș uzina Ișl începu operațiile pe baza zilei
de lucru do opt ceasuri, numai cu lucrători unionlștl. Pa
tronii avlnd In fața
vădită deip-e
oxtra. lor .pilda coa mal
....
,
~
ordinara activitate a uniunilor >n chestie de afacirl, făcură avansuri de paco. Ambolo tabere lntrunindu-3e, pa
tronii acordară toate cererilo uniunilor, ba chiar ce-va
mal mult. Afară de asta admiseră uzina unionistă ca mem
bră in asociafiea lor, Buiiding Trados Council, angajtadu-jo
a nu so servi do nici un felin de materie primă caro
n'ar purta marca uniuuol sau care n’ar proveni dintr'o
uzină de opt oare, Tăriea acestei Înțelegeri va fi price
pută Încă mal bino etnd vom spuno că In afară de San
Francisco și do Împrejurimile Iul nu lora practicoșto nici o
altă uzină do opt ceasuri do muncă. In a 'olaș timp, so
făcu o Invooală secreții, iscălită do William Crocker șl
alțl funcționari al Asociației Proprietarilor do uzine,
de-o parto, și do Mc Garthy și șefii Buiiding Trades
Council, do altă parte, In virtutea căroea lucrătorii din
Sun Francisco so angajau să nu se servească de olt de
matorialurilo fabricate In uzinolo cari țineau do Asociațiea Uziniorilor. Cu alto cuvinto, loată un monopol com
plect al industriei uzinelor, In caro uniunile apar de
ambolo laturi alo acordului, pe do-o parte ca proprie
tare alo secundo! uzino mal importante, și po de alta
ca diotatoaro alo munco! întrebuințate. Un nou pas de
făcut lora nolnlăturat: pasul făcut prin combinările mo
nopolizatoare do la Chicago : prețurile produselor ma
nufacturiere so ridicară la un prooont enorm. Se înțolego
că patronii, ca do obiceiti, profitară cu mult mal mu
de cit lucrătorii. Creșterea do salar Icra cam do dou
zeci șl cinci la sută, dar prețurile produselor so rlllic8.
cu cinci zeci și cu o sută fa sută... Ca do obico*®»s® .
țolege că publicul plăti toată socoteala, pentru ca
deauua publicul Ie col caro plătește amenda.
Asoclațiea uziniorilor a fixat acuma o taxă de Inse
do 500 de dolari, loar uniunea una do 20 do dolarl-_' L
că doritorii do a deveni membri al monopolului,
ajungă aice trebuie să plătească foarto scump ase
privilegiu.
Asemenea combinări monopolizatoare mal oxistfi șîf
aau vopsi*
alto industrii, bună oară In coa a pictorilor
un comitet al
torilor de clădiri. In fie-caro săptamtnă, r“
P
ar
.UT nîîtreBuiiding Trades Council, din care faoo
Asociației antic
Garthy, so întrunește cu-n comitet al x.~—
65
REVISTA IDEEl
«nrilor. patronilor, și acont dublu comitat regulează, mărginind
i
la opt ceasuri slujba ort-cărnl muncitor tadopr° n Suveran, prețurile șl toata amănuntele industriei plinind
i
un serviciu public, loar în cuprinsul orașului
J
c® ,u" , ia San Francisco. Combinațiea asta Io la felia fixînd
'
un minimum de salariu de 2 dolari. Uniunile au
PIc7„-to celelalte: lucrătorii primiră o creștere de salar mal izbutit să asigure și alte legiuiri de samă. Și dacă
if, ium. la sută, po clnd patronii ridicară prețul PIC- uniunile astea îșl cresc ast-fellă puterea politică, care
d0 i cu 26 la sută, lear al hlrtiol do tapetat cu 50 la le poate fi de folos, Iele so ocupă aă reducă materiali
cește și forța militară, care II s'ar putea opune In timp
Vorbind ou un antreprenor german, cu numolo do
atlor caro fusese destul do îndrăzneț să facă un preț de tulburări. Uniunile, dlndu-șl samă că într’o mulțime
* nantumul monopolizător, acosta-mi spuse: „Am putut de cazuri puterea militară a intervenit, ta timpul gre
r nrto bino Bă fuc asemenea preț, și să clștig încă un velor, pe nedrept, fle-că aceasta ar fl sau nu așa, fapt
< «nmnat profit. Iei puseseră sulul do hîrtio 30—40 de Ieste cunj-că unionismul din San Francisco combate
ntl lou aveam oamonl cari puteau să lipească trol- milițiea. Aceasta și-a șl redus, la San Francisco, un nu
,acI do suluri pe zl. Asta făcea o plata do 9-11 dolari măr Însemnat din companiile Iei, Ia jumătate din efec
tivul normal.
nontm constructor. Salariile lipitorilor do hlrtie lorau do
Astea stat, îndestul de pe scurt, condițiile unionis
t dolari po zi. de undo urma pentru antreprenor un pro
mului muncitoresc, cari există astă-zl la San Francisco.
fit do 5—3 dolari la munca unul singur om. Dacă un an
Avem acolea o putere nouă, enormă, condusă cu pri
treprenor întrobuințazece oameni,profitul lui Iornde50—80
dolari pozl. lou puteam să fac un preț mal scăzut și să clștig cepere, care-șl dă cu totul sama do vigoaroa Iei, care
Iacă O bună sumă do banlu. Pentru facerea unul preț mal se dezvoltă, votează, face legi, se ocupă de afaceri, se
scăzut de cît col prevăzut In tarif, Postlor fu supus la împuternicește. Și ’ntr’adevăr, vedem că o mulțime de
o amendă de 25 do dolari. Itafuzînd Inse să o plătească, lucruri uimitoare, nouă, produse de curlnd în lumea in
Mc Carthy ordonă tuturor oamenilor Iul Postlor să facă dustrială, slnt rezultatul direct al acestei mișcări, ne
erovă, și Postler fu exclus din Asoclațiea antrepreno închipuit de puternică, a muncei organizate, spre mono
rilor. Do atuncea acesta a căutat să lupte prin toate polizarea pieței de muncă.
Ray Stannard Baker.
mijloacele, fără să poată încheea alte contracte, boicotat
pe dc o parte do uniune, lear pe do alta do asociație:
In Romînește, de Georgescu-Rovine.
pentru că și antreprenorii nu sînt do loc mal alt-feliă
do oft uniunile.
CARLO CAFIERO
Cu chipul acesta se vede că, clnd monopolul Ie ab
solut din partea lucrătorilor unei industrii, tendința Ie
Adevărul, do oare-s înpătimit, te face liber în lan
ca aceștia să se înțeleagă cu antreprinoril, ca să for
țuri, vesel în durere, avut in calicie și viu în moarte.
meze un monopol al industriei, complect, care sățiepe
Lui îl închin ostonolelo, luptele, suferințele mele.
public cu totul la dispozițiea lui.
Bruno.
La uniunile despro cari vorbim, po lingă o rostrtngere
Carlo Cafiero s'a născut în. 1846 la Barletta.
obicinuită a uceniciei, mal găsim o tendință vădită do-a
Tatăl său, Ferdinando Cafiero, și mamă-sa,
face anevoioasă înscrierea în Iele. Taxa de înscriere Ieste
adesea o stavilă pentru lucrătorii sărmani. Unele uniuni, Lecigia Azzariti, țineau de una din cele mai
ca coa a puitorilor do olane și ca cea a mecanicilor elec
bogate familii din ținut.
A povesti vieața lui Cafiero, dacă n’ar fi
tricl, cer pănă la 50 de dolari. Altele, ca celo ale ingi
nerilor, impun un examen anevoios, care, sub minunatul
peste putință, în tot cazul ar fi ce-va foarte
cuvînt do a abate de la o meserie primejdioasă pe lu
greu. Acel ce-ar întreprinde-o, ar avea de
crătorii nedestoinici, a servit adesea de stavilă, ca să
scris tot o dată istorica mișcărei socialisteîmpiedice Intrarea orl-cărm nou muncitor, filclnd ca anarhiste din Italia și desvoltarea iei în toată
monopolul să fio și mal strimt. Electricienii cer 25 de
Europa occidentală, de la 1871 pună la 1882.
dolari pentru a face să so troacă examenul lor. Și dacă
Tînărul Cafiero fu trimes la seminarul din
candidatul nu Ie admis, lol îșl pierde paralele, cari
Moletta, vestit pe atunci în Italia de Sud. Amerg la casa uniunol Trebuie să fie un om cu adevă
colo
legă prietenie strînsă cu Emilio Covelli,
rat îndrăzneț, cel ce se hotărăște să înfrunte asemenea
examen. Trebuie să spunem, cu toate astea, în favoarea pe care trobuea să-l găsască din nou la Lounionismului din San Francisco, cum că taxele lui de
carno în 1874. Și prieteniea lor fu cu atît mai
înscriere slnt fixate mult mal cu chibzuință, într’o mul
strînsă cu cît se întemeea pe o mare potri
țime do industrii, de cit la New-York și la Chicago.
vire de simțiminte și năzuințî.
Să spun acum ce-va asupra însemnatei înrlurirl pe
La ieșirea din seminar, Cafiero se duse la
caro a avut-o asupra politicei la San Francisco, unio Neapoli ca să învețe Dreptul. De pe vremea
nismul muncitoorsc. Clnd candidatul uniunilor, Sohmitz, aceea datează întăile știrbiri ale credinței, pe
fu ales, pentru întăea dată, primar, prietenii iul prezi care aprinsul spiritualist o datorea creștere!.
ceau îndeplinirea unora din năzuințele lor: doar un uMoartea părinților lăsă pe Cafiero în stăpînionist dobtndise puterea asupra unei mari cetăți. La
nirea unei mari averi, și prietenii săi, cari
rtndul lor, adversarii, prooroceau o’avea să risipească
nădăjdueau
să-l vadă întrînd în diplomație,
banii comunei și să aducă ruina asupra cotățel. Dar
Sohmitz nu făcu nici una nici alta. După două-trel în făcură totul numai ca să fie numit la Florența,
cercări preliminare de puteroa-I politică, după cum fac
pe vremea aceea încă fiind capitală. Dar, desnoii primari, și după clto-va nenorocite urcări de unio
' ‘ de intrigi și de fățăriea partidelor, Canlștl în posturi nalte, dinsul se mărgini pur și simplu
"listat de
.h. v. —
, T»rîf>+Anil. deputațî și
să procedeze ca boss politic. S’ar fi putut aproape jura fiero îșl părăsi de-o dată prietenii,
depi
călera un primar ordinar, republican sau.democrat... Afară atașați de ambasadă,
iu, într
mu w
o _____
sară ___
cînd
_ di
discutau
do cit de-a numi pe unii leadorl în slujbe bune, un pri- împreună
’o cafenea,
și plecă
la I
_____ jîntr
cafenea,
și plecă
la Londra,
mar unionist nu poate aduce unionismului do cît puține iuîndu-sî pentru totdeauna rămas bun de la
i!
i
luîndu-șl pentru totdeauna
•ntreprind» ou lucrătorii o adovăratt luptă, știind că
dacă ar ajunge să întrebuințeze prea mulțl nounionlștl,
ntitudinoa prfinarului l’ar face să fio bătut.
Do la influența politică pănă la „presiunea* legislativă
■nlode cît un pas. Și vedem că monopolul muncitoresc
^mărește exact aceoa-șl politică ca și trustul. Uniunile
nU
definitiv chostioa celor opt ore, ta California,
votozo ° 10/e
sta-
ÎSiS:XU’uu a^™ntprog»«r^
I
“
Ca «ijAlney, Î?I pusese în minte
meargȘ
o data în Orient, ca să studieze Islamismul
și să se încredințeze dacă Musulmanii sint mtr‘adevăr în nestare de propășire. Dar statul
în străinătate H schimbă mersul ideilor și-1
jăeu liber-cugctător. Măreața și groaznica priyeliste a Comunei din Paris îl mișcă și-1 enjci 8e desbrăcă. de omul cel vechili
«e alătură la Internaționala, ca să-și unească
puterile cu cele ale du,manilor burgheziei.
�ÎIEVISTA TOEEI
66
i.
!'
!
hEVISTA IDEEI
La întoarcerea în Neapoli, se ocupă, eu Fanelli și alțl tovarăși, să întemeeze pentru Ita
lia un organ socialist, La Capana sau Clopotul.
Acesta iu întăiul popas al Căci sale dureroase.
Nici un congres socialist .și internaționalist,
la care să nil fi fost de față, din vremea ceea.
II vedem la Berna, tăind cele din urma legaturi
ce-1 țineau de trecut, alături cu .Bakunin, cind
cu vestita luptă în care acesta apăra anarhiei),
în vremea ce Marx înfățișa principiul autori
tar. A fost de față la conferința din Rimini,
la congresul din Bolonia, înfruntînd persecu
țiile, închisoarea, pretutindenea unde activi
tatea lui putea să dec imbold sau sa contribue la împrăștierea ideilor socialiste.
La sfîrsitul lui 1873 îșl cheltuise bună parte
din patrimoniu. Iei se retrase în Elveția, la Locarno, unde. întemee, cu Bakunin, jurnalul La
Baro'nata, centru de propagandă al ideilor
anarhiste pentru întreaga Europă și mai eu
samă pentru Italia.
In 1«74, Cafiero se căsători în Rusia cu Olim
pia Kutuzof, care la lucru s’a arătat vrednica
lui tovarășă. Răscoala din Bolonia, la care con
tribuise, elaborînd planul, căzu, pe cind se în
torcea grăbit să îee parte la dînsa.
In 1875, s’a dus la Milan și la Roma, scuturînd lîngezirea prietenilor săi, pregătindu-I
de luptă, dcsehizîndu-Ii inimile spre nădejde,
complotînd cu Malatcsta și Ceccarelli rescoala
din Benevento, care fu crud înăbușită. Apoi,
cu
tovarășii
luni in
-----. săi, stătu șaptesprezece
. %
închisoarea Santa-Maria din Capua, șî nu ieși
de-acolo
de nit
cît m
prin
amnistie, Ia
moartea fu.
lui
,i„
--------------.in nmnîsrin
fn in™.*!™
Victor Emmanuel. Refugiat în Franța, de unde
fu în curînd surgunit, apoi în Elveția și la
Londra, căzu greu bolnav. Dar abiea vindecat,
se în turnă la milan. La 5 April 1882, scriea
unui prieten: «Mă așteptați acolo și teu sînt
în Italia. Ce vreți? Lucrurile au mers mai re
pede de cît nădăjdueam. îndată ce m’ani sim
țit mal întrămat, n’ara putut să mai stau lo
cului. Trîndăyiea mă apăsa. Aș li murit din
pricina Iei».
Nu mult după aceea, arestat și pus la ce
lulă, slăbit încă de boală, expus rufelor pur
tări ale gardienilor, trudit de teama de-a fi
mărturisit în vis niște taine compromițătoare
pentru prietenii săi, încercă să se ck;",’
sinucidă,
înghițind cristalii zdrobiți ai „-...^arilor
ochelarilor săi.
săi.
După celulă veni punereiia sub
’ interdicție.
‘
Asta-j
o pedeapsă administrativă, aplicată’de
cătră
~
comisarii de poliție, inșilor pe cari aceșll..
i Lă
iștia-ibănuesc de delicte sau numai că-s revoluționari.
ution.arî.
Acestora li-i oprit să între prin cafenele, teatea
tre, biserici, să fie de față ia serbările publice,
să-și schimbe locuința, să meargă iute pe uliță^ să întovărășască pe vre-un alt bănuit, să
părasască orașul fără anume autorizație. OrLec
călcare se pedepsește cu trei luni de închi
soare și un an de supraveghere. Punerea sul?
interdicție ic o îndrumare cătră domicilio co
ate, surgunire vremelnică din care nu te mai
întorci nici o data.
Presa liberală se mișcă. In toate părțile se
ținură întruniri de protestare. Politica cu agențil săi transportă înse pe Cafiero la fron
tiera, unde fu lăsat, pe jumătate mort, pe dru
mul spre Locarno. Cafiero din nou cercă să
se sinucidă,^ și cîhar ar fi murit fără cxeelenseră Ti’ vieaț^0
Bellerio, cari-1 adu-
Dar toate aceste zbuciumărl îi zdruncina-
seră mintea. Cafiero scăpă dintre priet,
șl se întoarse iear în Italia. La 13 p?**
1883 fu găsit cu desăvîrșire gol pe U|. ?.brUnP
șor aproape de Ficsole și trimes la
enaților din S. Bonitazio din Florența <1 1 aU'
după 3 ani de riile îngrijiri fu mUfn’t > uhde
din Imola.
ln eei
Cum să definim pe Carlo Cafiero ?
spune prietenul nostru Cardias, una din 1Cla*
fîințiescepționale, cari renunță, de hun-CCc^
fără nădejde de răsplată, la fericirea da
se bucurau pe drept sau pe nedrept
tia se numesc Pisicane, Covelli, Bakunin
fia Perovskaia... Caton renunță la vmnut ’
să nu pleardă libertatea. Aceștia renunH».?
libertate ca să între în gloate și să cucerent.?
libertatea pentru norod și cu dînsul.
Cafiero iera bogat, si și-a consacrat tonaverea pentru emanciparea proletariatului iS
icra instruit, și și-a întrebuințat știința c-i e
facă pe norodul obijduit să-șî cunoască dron
turile. Putea să capete demnități, dar a oro
ferat să se amestece printre lucrători
r
cunoască nevoile, să 11 împărtășască suferii *
țele. La Locarno s’a făcut țăran, măturător h
Roma, fotograf la Milan, hamal la Marsilia 8‘i
bucătar la Menton.
' •
Bakunin îl iubea ca pe-un frate. Carlo
Carlo,... tuna glasul uriașului rus. Si Carlo
lăsa totul de-o parte și alerga să îmbrace si să
desbrace pe vechiul dictator din Dresda, cum
ar fi făcut un fiu cu tatăl său. Acela dintre
toți prietenii săî, pe care marele agitator a
dorit mai mult să-1 vadă înainte de nîoarte
Iera Cafiero.
Acesta, scriea din Berna la 1880: «M’am dus
să vizitez mormîntul lui Mihail al nostru, si
am avut buna surpriză să găsesc o frumoasă
pîeatră de marmură bruna’ pe care s’a gravat
numele lut în slove de aur, cu data naștere!
și cea a morțel. O frumoasă ederă acopere
mormîntul în partea capului, iear de jur-împrejur sînt trandafiri și alte plante».
Cafiero a dat însemnate dovezi de capaci
tate intelectuală, prin a sa Prescurtare din
capitalul lui Marx, muncă grea, întreprinsă
în vremea ceasurilor sale de odihnă silită în
închisoarea din Benevento, si prin numeroase
articole ce le-a publicat în 'jurnalele italiene
și streine, pe cari articole Fanfulla le re
producea ea pe ale sale. Foarte frumoase lerau acele pe care la însera Revolntiea socială
din Paris, asupra Revoluției. Și,’cu privire
lajtele. Cafiero scriea unuea dintre prietenii
săî: «Nu trebuie a se lua expresiile mele cum
îs scrise, ci trebuie a li se pătrunde înțelesul. Tu
trebuie să fii filosof în ceasurile tale libere și
filosof de școală bună, pornind de la antiteza
cinicului Diogen și sinteza lui C. Pisicane,
amîndoi maiștrii tăi. Amintește-ți că-s Nalopljtan, adică pe jumătate Oriental, și dracii
s’o ica de polenta, de bere și unt de focă». t
Aproape isprăvise biografica lui Bakunin, Și
dorea să tipărească din nou cele patru. v°'
lume alo lui Pisicane. (tEureka, scriea prie
tenului său : am găsit, am găsit pe pisicane
111 biblioteca liceului. In vreme ce-țî scriu, w
stă deschis dinaintea mea. Nu-mi rămîne dc
cît să te îmbrățoșez cu toată puterea ce u11'®
dă bucuriea de-a fi dat peste scrierile IU
Pisicane».
.
Sinceritatea lui Caficra nu iera egalata de
cît de devotamentul său cauzei celor obijdu-
o
apăra fără potolire, și de ura,
O
67
pra numărului da răniți. Pre cit sa pare, cei dintâi
fi vor fi fost ca la vre-o două-zeci și cinci, iear
b Evcn,
aprindercl sale entuziaste și nă- cel de-al doilea ca la cinci-^ecl, șeizecl,
Să se noteze bine : întreaga noslră compătimire
<lupă P 1 aHiletului său iubitor, Cafiero ajunse
ztiiideI° „ si se lăsă dus spre unele nevino- pentru aceste nenorocite victime ale unei neîmpă
f'ntzn|ltrOl}Tcari dădură motiv dușmanilor să cate lupte., Noi deplîngem cu mult mai multă sin
vflte
Iei, închizindu-1 ca nebun. Emi- ceritate de cît orl-cine, cu osebire de cit gazetarii
sC scape
sCriea cu prilejul acesta: «Vezi cari nu scot o lacrimă care să nu le fie plătită,
iio
lui Carlo al nostru: neputînd să-l dephngem pe toți acei nevinovcțl morțt, pe cari-i
ce
u zdrobit».
face, cind explodează, oarba uneltă a noilor răz
înd°«C,t.n nu și-a părăsit principiile nici o vrătiri : bomba.
C iriind în închisoarea din Benevento, iei
Dar oare victimele acestea nevinovate, nu-s vic
I dnt-’ p un oare-carc Martini, căruea îi vînIcrta P tuj avereL sale. Nu-I mai pretinse o timele ori-căruî războiîl, de cind lumea ? Și dacii
•
de 25 000 de franci, pe cari nenorocitul s'ar putea face o socoteală de acele făcute de ctte-va
1 sul. 1 .In că-i datorește. Directorul închisorel decenii, prin Andaluzia, Castilii și Catalonia, de
nat dădu lui Cafiero tot ce-I sta în pu- cumplita vendiclă a monarhiei reacționare, numă
ind
«3-1 înlesnească mijloacele de-a ataca pe rul victimelor unui Paulino Pallas, unui Salvador,
tcrC’t individ. Dar prietenul nostru îl lăsă-n French, unul Maleo Morral, ar fi infim de mic...
1 aceSt ne voind, spune îel, să recurgă la leCum spunem, victimele le deplîngem. Dar, cită
^’ne cari nu le recunoștea.
vreme autoritatea și proprietatea vor cășuna în
cursul celor mai dureroase amărăciuni, Ca. n repeta adesea prietenilor săî: «Nreinea-1 popor atîtea apăsări și mizerii, nu ne simțim în
dinsa va spune cine are dreptate». di ept de a dezaproba, ori-cit de strașnic, ori-cit de
ifC iircmea, reparator postum, începe chiar jalnic de ucigător ar fi un fapt, pe nici un răzvrătii.
I % Jei-i dreptate bietului Carlo.
La M drid se află foarte iute cum că autorul
fel avea tăliea. naltă, fața vioae, barba, cas- atentatului iera un tinăr anarhist, cu numele de
niexleschisă, foarte lungă, părul brun, ase- Maleo Morral, dintr’o familie bogată din Sabadell,
1 nenea foarte lung, dat peste cap. Ochi i îerau de lingă Barcelona. După săvîrșirea faptului lui,
!:liniștiți,
blîn/i,
expresivi, privirea adesea pi
b
Morral dispăru. Polițiea aresta un „complice", un că
ronita.
al luxului, iera totdeauna im- lător englez, care trebui să fie pus în-libertate apoi.
mnita. Dușman
Du
fcoăcat simplu, cu un surtuc în formă de bluză.
Sobru, cumpătat pănă la exagerare, ospățu-1 După vre-o două zile, la 2 luniu, intra umilita de
se alcătuea din pine și lapte: se lipsi de carne circiuma din Torrejone din Ardoz, abiea ca la
vreme de doi ani, și eluar și de tutun, cu toate cinci leghe departe de Madrid, intra un om care
că fusese foarte mare fumător, consacrindu-șT ceru să i se dee o porție de morun și o jumătate
de vin. Cu toate că acesta 'avea minele delicate ca
tot avutul cauzei Revoluției.
<
Aleasa-I bunătate se întregea cu o excesivă deo student. îera îmbrăcat cu niște haine de lucră
modestie. Cind prietenii ii cereau sfat pentru tor. Infdțoșarea lui ațâță curiozitatea unor păzitori
i reușita vre-unui plan, răspundea : «Să ni de catiri ce beau în circiumă.
punem toate puterile ca să vedem ce trebuie
Omul acesta, după ce-și isprăvi masa, ieși. Și
< sa facem, ca s’o scoatem la capăt». In Sud s’a iera aproape să dea în cîmp, cind un gardian, un
’ lueut o legendă în jurul numelui său. Iei ie . , ' irm, cu numele de Truclusso Vega, cărui cir1 pentru mine Lisogub-u\ Italiei. Rtis, ar fi fost
; spinzurat, Italian, a fost supus îndelungului ciumarul îi spuse bănuelele lui, îl întrebă de hîrtii.
Necunoscutul răspunse că le pierduse, dar că irar
martiriu al unei pușcării de alienați.
fi foarte lesne să-și dovedească identitatea, și pro
E. Luguaiuni.
puse a se telegrafica la Madrid. Gardianul primi,
și împreună se îndreptară spre sat. Peste cile-va
ATENTATUL DE LA MADRID
clipe se auzi două focuri. Mateo Morral, penlru-cd
acesta îera, ucisese pe gardian și-și trăsese și sie-și
'
ca să aflăm ade- apoi un glonț în inimă.
leală ce ne-a fost cu putință
cărui victime fereau
Ancheta descoperi că chiar în sara atentatului,
văral asupra atentatului al ca:
aproape să cadă cel doi suverani tineri, prea pra Maleo Morral, se prezentase la un gazetar repu
blican, cu totul respectat, Nackens, director al lui
voslavnici, chiar în ziua nunței lor.
«H 31 Mal, pe cind cortegiul regal se întorcea „Malino", rugindu-l să-l dee găzduire pe noapte.
1
alai ii mare de la cununie, de la biserica San Foarte cavalerește, Nackens conduse, pe tinăr la
| eronbno, la palat, fu aruncată o bombă, daca nu unul din prietenii- săi. Pentru faptul acesta Nackens
j
dintr'un balcon de la al patrulea etaj, de la a fost arestat și probabil că va fi condamnat. 4
fost arestat,, camaradul
nostru Ferrer,^direc~
‘ cas* cu numărul SS, de pe calea Mâyor, asupra mai.
---- ---------------......
regale în care iera regele Alfons al III lea torul fondator, din Barcelona, al acelei ^cueia
Moderna
\ ft rWna Victoria.
------ -11, care
--------a' făcut alîta de mult
n'"" pentru răs
reS^na nu fură atinși. Dînșii fura stră- pândirea în popor a unui învățămînt cu adevărat
lațl tn altă trăsură, și duși numai de cit la palat, integral. Se pare că Morral fusese prieten^ cu Prief
va^rîrnd VPlÎTWnd. In jurul lor, bomba făcu ra- tenul nostru Ferrer. Se înțelege că asta-î o crimă
pe care monarhiea. alfonsiană nu va ști cum să
- - • - •—
* ------aVrU. Fcrrera fost străinima frîntă: ce
•1 ca??ner<)' st^teau în balcoanele si la ferestrele mutat la Madrid. Ne întrebam cu imn.
' torni din .care tu aruncată bomba. Gazetele nu se se va face cu omul acesta de bine?
Am. D.
| " ca nici asupra numărului morților, nici asu-
iute.
1
�68
R^VtSTA ibFEl
revista ibeei
dura zîmbctele lor obraznice și ironiile |
lear dc-al noștri.- Copil fără de minte °F:
tiga acuma anii plerduțî... Și ar fi
Toți cel cari i-an vAzut corpul au fost.uimiți do
n’ar fi căzut pană la mișelica cea mBl îricMaî
fața Ini senină, blîndă și zimbitoare, ca fațA unui cu
gektor. S-ar putea zice ca fafa unui bărbat£hns;
A iubi, a iubi: iubirea nu-î cu putintfi
bucurie, iea cere bună stare, și vieața și *
c«re
zămintcle
sociale, impun durerea, imput»10*!*
Noi nu întreținem nici un cult omenesc sau lu
mesc, nici o venerație a ce-va care n ar aminti moartea. Deșănțare nepomenită, nu
poporului vre-una din glorioasele-I lupte, ce i-ar Europa întreagă supusă unor regi scîrb0»6*
pentru-că și ceea ce percepe sau incasază, ia de
putea sluji de învâțămînt și i-ar putea insufla pu struoșl? Nu vedem oare tronurile nălținJJ ' ^on.
°bște, Ieste enorm față de aceea ce dâ. Sint soco
” ca0
teri noi pentru luptele viitoare. Dar în clipa de sfruntare în fața conștiinței omenești ? Si QUse
toan
teli făcute, al căror glas Ie, malpre sus de orî-ce,
așteptare nehotărîtă, de hngezalu, de dureroasă opera filosofilor, învățaților, toată oper
rr vde înlîmplate în timpul din urmă, la cite-va cu toiul vorbitor. Și dacă sînt nemulțâmirl în am
descurajare, de protestări neputincioase, prin care și martirilor, tot sîngele nenumăratelor lu er°ilor
aminte
de
ale
Slutului,
au
trecut.
Dar
faptul
bele părți, Ieste că acest Stat tutelar, exp oatează
1 Pen.
trecem, cînd nădejdea pusă de noi in mulțime și-n tru libertate, toate silințele seculare pentru^f
aS . u putut produce, rămlne. Mâ folosesc de a- deopotrivă aceste ambe părți: și publicul care re
ntrt
acțiunea lef/ni-l foarte des înșelată, din pricină că narea dreptățel, întreg calvarul indurat sa ■nțro.
cft
fapt, ca să arăt o anomalie, pe care poale curge la bunurile și la serviciile ce le poate pro
aceasta refuză, de alt-felid povățuită rău, de-a-șl fost de cît pentru a ne opri In cele ’din nu 6 '
SC" II n’o pricep. Mulțl poate n’au de obiectat ni- cura Iei, și pe salariații cari produc bunurile acestea
lărgi, de-a-și prelungi și concentra stăruința, eve tremurători, în fața unor capete încoronate |UFtni'
^ic si găsesc natural, ca un oare-care patron să și fac aceste servicii. Ca cel mal mizerabil și mal
nimentul de la Madrid a izbucnit pentru noi ca un jurate de milioane de baionete, PUse în mija?- 1
neculeze munca sau mal bine s’o fure, să impue nesățios, mal lacom patron, Stalul tronează și pom
strigăt de alarmă, ca un apel viguros, ca o supremă oameni npiți de la munca cu spor și meniu i °D°r f
alariaților Iul condiții foarte grele de muncă. Un pează și dintr’o parte și din cealaltă, nu curat aer
toarei
slugării
militare
?
n
l
0,
i•
sfruntate.
natron oare-care Ieste în luptă cu alțl patroni, și, sau viut, ci curat vieață... Albă și Statul motivele
Ne Ie cu neputință a ne opri la amănunțimele
Cea-ce ți-a înarmat brațul, Morral, ie constiî
'
dacă nu izbutește prin furtișag, prin reducerea de sau îndreptățirile lui. Dar atunci cadă deosebirea
acestui eveniment, și cu atît mal puțin a lua de o omenească. Pe asta a-I și personificat-o tu rn '°'|1 '
salarii prin adăogiri de jumătăți de ceasuri și chiar ce se făcea intre fel și-un patron, și rămînâ patro
cam dată poziție, față de goana burghzască dez din urmă a tale clipe. Falșii republicani ’nesW '
de ceasuri întregi da muncă, beneficiul i-ar fi re nul prin excelență, cum îl cunoaștem cu toții.
lănțuită în contra noastră. Toate cugetările noastre, lori, la suferințele pecari le îndură popoarele./'
dus și-ar fi bătut pe pleață. Pentru-că de la ma
Od-ce s’ar invoca inse, orî-ce, nu înlătură prive
toate simțirile ni-s îndreptate, neînfrînt, spre răz pricina dălnuirel monarhiilor, plîng doliul cui)111
lefica primă, n’ar avea ce beneficii să trjgă : costul liștea uricioasă și tristă, ce ne-o arată flămlnzil,
vrătitul, cătră răzbunătorul, spre mucenicul ce-a pentru că nici o dată n’a existat o specie de CUrtt I
acesteea fiind, în general, uniform. Ua patron, cu trudiți! vreme), cari-și depuu munca la un patron
izbucnit o clipă, spărgînd, brăzdind aerul puturos zanî, mal rea. Dar toți acești monarhi, toate acen.
capitalul, cu riscurile lui, cu libertatea-I nețărmu sau la Statul patron. Și chiar cînd acești flăinînzl
cu-n trăznet răzbunător, ca să s’ăfunde pe urmă stafii din alte vremuri, nu-s oare cea mal vie do
rită de a dicta condițiile de muncă, în păcatoasa și trudiți nu s’ar scula chiar Iei, ca să arete vădit,
în bezna morțel.
vadă despre zădărniciea parlamentarismului ? Și in
astă de societate, pană va fi înfeînat pe vre-o cale, adesea stăruitor, că nu-șl mal pot indura starea,
Mateo Morral, care avea cu noi de comun ideea fața acestor reprezentanți, rămășiță a unul trecui
un patron să zicem că ar avea tot dreptul să ju- încă conducătorii, mal marii Statului sau Țârei,
ce l’a împins la fapt, ne arată vădit ce putere arc blăstămat, strigătul de ură, de moarte, nu.I oire
puească pielea și să stoarcă toată sudoarea de pe indiferent din ce tagmă ar face parte, peniru-ca.
în sine această idee și ce energie cumplită poate cu totul îndreptățit ?
spinarea robilor lui: pentru-că a fi salariat sau ar putea să ie stee, păn la un punct, m mină, ar
face să se ivească In sufletele în care pătrunde. Fiu
Această Spanie inchizitorială, cîte crime n’a sitrebui s’o albă in vedere, aceasta știre, și s’o facă
rob le tot una.
al unei clase vrăjmașe, antagoniste nouă, Morral a vîrșit. Mai mult de cît ori-unde, barbariea medii,
Dar Statul. Cine nu și-a pus toată încrederea în de indurat. Măcar ca o priveliște frumoasă, de-care,
părăsit-o, dîndu-se de partea poporului șî închi- vală, aici a dăinuit: nobilul, capitalistul, clericul ți
atest stat, bine înțeles in afară de lumea revolu in foarte multe pnvmțl, se face mare caz. Pentrunîndu-se acestuea cu totul, fără să se aștepte la slujbașul, împilează poporul, al cărui apel la drep. I
ționară, pe care o lăsăm la o parte, și cine n’a că-ntr’adevăr, ce contras, izbitor intre atelierele
vre-o răsplată din partea-I, dintr’o minunată nevoe tate nu are drept răspuns de cît alte torturi?
'
crezut că Iei i o mamă ocrotitoare ? Un patron fură mari, inște adevărate palate, in cari uueltăriea cea
de frăție și de jertfire de sine. Conștiința dobîndită
Cinste marelui suflet care a putut să simtă toate ,(
munca, un patron ne înșală, un patron face cum mal perlecționata străluce, și bieții muritori, supțl,
despre mărimea răului și despre opunerea neînfrîntă durerile, toate amărăciunile, toată ura îmfllcăraîi, 1
Ie mal bine pentru interesele lui, și le silit să facă, girbovițî, numai umbra și-, trențe, cari mănuesc
de care orî-ce remediu propus s’ar fi lovit negreșit, tot negrul chin al unui întreg popor, pe care ne- i
și nii! nu vrea să știe, cînd poate, și de-o cam data uneitâriea aceasta. Ge contrast izbitor, intre chipul
îl lămuri în chip copleșitor, înaintea orl-cărei cer putînd să-l mal înăbușe în sine, a trebuit să-l re- j
poate, cînd nu-I o altă silă opusa celeilalte, nici cum uneltariea aceasta Ieste tratată și chipul cum
cări înoitoare, trebuința distrugerel. Nimic nu-1 putea verse într’un act de răzbunare supremă. In adincul •
nu voește să știe de interesele altul. Statul le înse sint tratați muncitorii. Uuelta Ie folosită cu chib
împiedica de la asta, nici chiar convingerea cum-că inimel sale iubirea vibra cu cea mal mare căldură, |
dreptatea întrupată, dă fie-cărul ce Ie al său, echi zuință, cu cumpătare mare, ferită de stricare și
va fi dezaprobat de cea mai mare parte din cel pen dar apăsa asupra-i greaua povară a apăsărel ce tre* •
valentul sau rodul muncel... Gltă naivitate pe cine reparată grabnic, temeinic, la caz de beteșug, pe
tru cari avea să se jertfească. Și gestul lui nu-î gestul buea s’o spulbere, pentru a deschide căile fericirei. <
va s’o creadă... Întrebați numai pe muncitorii din cînd un muncitor, se știe cum i se stoarce pană
unei neașteptate mînii, a unei urî trecătoare, ci ie încordarea silinței trebuea să zdrobească înse chiar
Galați, de la DoeurI, pe mizerii și trudițil de cu și măduva d.n oase. Nu mal vorbesc de așezarea
un fapt pregătit îndelung, chibzuit, îndeplinit cu pe cel ce-avea a o desfășura. O clipă Morral putu ■
< de tamiliea iul, cari fac priveliștea și mai tristă,
rieri poștali, din Capitula țârei, întrebați pe-acele
să
creadă
cum-că
menirea
lui
nu
Iera
terminați,
mare sînge rece. Stăpînil domnesc numai prin vio
lucrătoare de la fabrica de chibrituri, de la Regie. și, și mal uricioasă.
întrebați
personalul
de
la
u'șezamintele
astea,
adî:
și
frățasca
primire
a
lui
Nakens,
a
acestui
cinstii
i
Firește că, cu chipul acesta, civilizarea va că
lență: stăpînirea acestora nu putea fi zguduită de
republican, îl întări curajul. Dar toți sicarii, W|
cît prin violență.
1 sinistrate de cumpănitul Stat, de la așezamintele păta, nici vorbă, un aspect mal frumos... Vom aCu toate astea o luptă uriașă nu sfîșie mal pu bandiții putere! îl urmăreau de-aproape, VO*Ț $
tinde s’au semnalat nemulțâmirile știute, din urmă, junge să avem oameni cari să guste șt să se-mbete
țin ființa lui Morral. Nu Iera oare maî bine să facă pue mîna pe Iei, să-l supue unei pedepse in. ‘
cari au dus la cunoscutele greve. Vă va spune,' de cununie, de plăcerile vieței. Să avem oameni
operă răbdătoare de iubire, să se amestece în mul Asta-1 făcu Să fie încă o dată răzbunător, ș«
acest personal, ce mamă ocrotitoare și ce dreptate! cari sa se folosascâ de toate, să guste armoniile
țimea îndurerată, ca să-i susție curajul, să-i lege mîndu-sc să nu i se sleească puterile într o r
„H.rupalâ Ie Statul acest blagoslovit ne Stat ia care compozitorilor mari, să se impârtășască din farme
cele și din comorhe nespusa ale științei, să ne pri
rănile, să-i trezascâ nădejdea, să-I dăruiască din prea neegală, se gîndi să părăsască vieața.
a«ția se-nchină.
comorile sale de cunoștințl, din comorile sale de tea îl apăru ca o mingîerc după ~ anevoialx»osareJ
rpn)G ?riraul acesta> Statul nu are nici un concu- ceapă filosofiea și arta, să guste literatura înaltă.
si n » Care. să Se tuaina‘ Bentru produsele sale, Să avem oameni cari să clădească cetăți ilustre,
bunătate? CîțI n’au căzut înse înfrînțl îna pos- ce susținuse, și se aruncă în brațele Iei, cuin l
p, Iei
iei iucan ga le populeze cu generații cari să ne ulca’nfi
slujba ce-o face celor interesați,
întolatul acesta, cîțî, doborîțl de mărimea sarcinel, senină, zîmbitor, cu fruntea înseninată de
să-șl
mul-prea
mea
cCă prin
frumoasă, ______
prin sănătate, prin
Public
sume
bune,
ca £ iufațoșare
/
nu sau retras vlăguițî,neputincioși de a o mal ur cugetare de emancipare.
. Vom ajunge să avem ase«
Noaptea-țî, nobile răzvrătit, nu va n-n v
mări, făcînd chiar o vină, celor umili, de relele
“£n'arC?,
‘acesta^ence-I bîntuea ? CîțI n’au ajuns a se servi, a abuza la căra uriașă a revoluției va lumina-o-ntr o • .c_
REVISTA IDEEI
a ‘Udestularea unor nevoi reale, cine din public
rîndu-le de cel pe cari voeau a-I libera. Și dacă tul tău va trăi în mii de alte suflete, car
TJB AN, 10 NUMEBE, 5 LEI
Morral n’ar fi ajuns chiar până la o rușinoasă
i /
nu i k CUraPeIle sa nu plătească mal scump, să
tră- deplini idealul tău de dreptate și de »u * '
dare, totul i s’ar fi spulberat poate, într’o zi' cai un
în
valeze cum se cuvine munca ce o primește
L. Beht0
Abonamentele se trimet prin mandat I
Sl
J Pentru-că plata muncel fe-ndestularea.
vis, ca o nebunie de tinereți,
tinereță, :n:crcîndu-l
întorcîndu-1 spre __
cel
D-lui P. Mușoiu, 10, Strada Epurllor — Bucurați!.
pe cari socotise
că-I pqiăaiac
părăsise pc
pe vcuî,
veci, pemru
pentru aa IUîn
a ul n’are nevoe inse să mal scumpească n.mic.
---- ....w vp-.
______________________________ —------------/T"
. I
București. — Institutul de arte grafice „Eminescu14 Bulevardul Elisabeta No., >
APOLOGIEA LUI MATEO MORRAL
• k
-----------București, Strada EpurUor, 10 a
I:
i
!
r
î
1NVĂȚĂMÎMT...
i
�70
I
nfi\lSTA IDEkl
menea oameni,... din oamenii cari decad, mereu,
din clasele pufin mal cuprinse și unele chiar cu
prinse de tot, cari decad, prin mecanismul exploatărel de a-zf, in rindul salariatilor, adică la starea
de brută... Firește că stfiplnitoril sau conducătorii
au motive superbe, să caute să civilizeze sălbatecii,
cari-au rămas in urmă și tulbură seninul, la noi
pe sălbatecii de la tară, aiurea pe ctî din țări de
părtate, pentru-că pe sălbatecii, voesc să zic pe
salariațil lor mal de-aproape, i-au civilizat, adică
i-au făcut mal sălbateci... C rost se urmărește al
tul, cu exploatarea patronală §i-a Statului, cu ex
ploatarea cea fără margenl și fără nici o rușine,
dacă se urmărește vre-un rost ?
Dar oare exploatarea patronală și cea a Statului,
care negreșit că-I tot una, le oare vre-un chip să
dispară ? Firește că Ie chip, în afară de fatalitatea
istorică, pe care, cel cari ne îndeletnicim cu pro
blemele astea, o prea cunoaștem. Dar atunci to[i
cîg o au în oroare, cată să încuraja ze și să su^ie
pornirile, mal mult sau mal puțin viguroase, ce
se fac, din partea celor ce-o-ndură, să scape de
această exploatare. Și cată să privească ca pe cel
mal direcțl campioni al civilizației sau al progre
sului, pe cel ce cată exploatărel să-I pue capăt
Conducătorii Statului ar trebui să fie, la rîndu-le,
bucuroși, cînd robii moderni cer să fie aduși la
starea de emancipați sau de liberi, de oameni, cînd
dau dovadă ca nu se mpacă cu o vieața amară.
Și, grija cea mal mare ce-ar trebui s’o albă acești
conducători, ar trebui să fie, cum să realizeze mat
bine și să fixeze mal cu tărie toate îmbunătățir le
cu putință, cum să le împiedice ori și cum per
vertirea, și cum să înlesnească calea unor îmbună
tățiri noi, chiar calea îmbunătățirilor celor mal
radicale. Dar ce să facem dacă conducătorii Sta
tului n’or înțelege. Pe înțelegerea acestora, într’adevăr, nici nu se poate pune prea multă bază. Ce
să facem? l-om dăscăli mereu, pănă cînd văzîndu-le tlmpeniea sau îndărătniciea, cel interesați,
singuri, îșl vor lua de. samă, cum s'or pricepe și
cum va fi mal bine, să-și curme toate relele, sin
guri, să-și cate singuri de nevoile lor...
P. Mușoru.
O EXPERIENȚĂ AMERICANĂ DE
INVAȚAMÎNT
întriuna din mahalalele din Brooklyn, din New*
York, ființază o mică școală, care funcționează
aproape pe acelea-șl baze ca ‘și aceea a lui Tolstol,
de la Yasnaîa Poliana, Ica fu fondată de D-na F.„,
care, după ce se consacrase opt ani metodei «Kindergarten", îșl dădu samă că, vrînd să fugă de in
fluența petrificătoare a metodelor vechi, metoda
asta chiar sc petrifica. Studiind copiii cu îngrijire,
lea ajunse la încheerea cum-că din fire dînșil posedă
instincte bune, instincte pe cari le înăbușă disci
plina școlară, fără să pue nimic în loc. lea înțelese
treptat, că cea mal bună treabă Iera de-a lăsa pe
copil să-șl urmeze propriea-I cale, de-al ajuta numai
să se dezvolte după pornirile sale, in sfîrșit dc-a
reduce instrucțiea numai la răspunsul, la întrebările
neliniștite ale copiilor.
lea dădu cale deschisă ideilor sale în metoda de
Revista ideRI
ii
„Kindcrgartcn*. Șt observă cum-că Co ••
York la lucru de cît după prlnz. Iei îșl con- JIci se gîndise să ajungă aici trăgînd două linii pa
foarte mult, ca încredere în sine 8î PuI. «1*.
]a
jumătate de zi, iear D-na F. toată ziua ralele de sus in josul htrticL Aduclnd foaea la D-na
I
Dînsa află cu bucurie, că trecuiT în
s^VJucatiel.
Și asta fără ca vrc unul din lei F, ît zise: „Văd că nu-l b’nc, ar trebui să samene
nuite, cel cari-o părăsiseră dădeau matS
cu-n
drum
și
samănă
cu-n
stllp.
Cum
să
fac
“
?
»A
cea
mal
mică
răsplată.
tate de cît ceilalți copil, ceea ce-I ,.buric reJ‘
să flID jr face singură toată gospodăriea casil. trebuit oamenilor mulțl ani ca să ajungă aici, zise
aminte. Ica inse, vorbind la dreptul n » lu’rt
D'00rmc gătește, spală sau coase, copiii se gră- D-na F. Tot așa are să-țT trebuească poate șî ție
nimic, pe cînd ceilalți fuseseră îndoiatT 4 Q’4lih
C,lî Vr în jurul iei, dar :cl nu I pasă de loc și din mult timp“. Peste cile va zile copilul îl arătă alt
ceia. Cu chipul acesta sfirși prin a ju,
ob.
m • ă în mijlocul acestui canon îl place. In totul desemn, în care drumul îera indicat după perspec
de-a părăsi metoda aceasta și dc-a interne5 h°t4rta •
P°trlVre.o cincl-sprc-zecc copii, din toate clasele tiva cerută. O descoperise Iei singur.
cu desă.îrșire independentă, care n’avea h?Co*!| I
„Dar, spusei d-Hel F, cum II InvățațI ceea ce îe
s,nt. L Intimpinarca ce o ridică situațiea ș'coalel,
Ioc o școală, ci un loc unde copiii aveau a? fie
s0C*° a Ica se află într'un mediu de oameni cu- neapărat pentru cetit, pentru scris, pentru aritdobîndind experiența viețeî.
a Crea>cj
le5.te.TC ]a care ca greu pot să pătrundă săracii. Asta metică“. Nu se pot Împiedica să învețe, astea-s în
Noi știm cu toții, ceea ce-1 in afară d
'
Prinî ’ șj simplu o afacere de vecinătate, nimic mal atmosferă. Neapărat, copiii cer toate să li se spue.
discuție, cum-că copiii sînt înzestrați Cu u , OrI’ct
ÎC îr După părerea D-neî F. înse așa ar trebui să Sint lucruri de cari doresc a avea cunoștință, o
nirl bune, cari dispar pe măsură ce înaint p0,‘
?U |n toate școalele.. Dacă nu se numără de cît dol- știință după care tînjesc. Metoda cea mal înțeleaptă
vrîstă. Tuturor copiilor le place să se scoal » ’’
fie copil de proletari propria ziși în1 „Casa de înse Ieste de-a aștepta pănă ce vreau să știe, pentru
ce răsare soarele. Cînd începe obiceiul d» '
că atunci ceca-ce învață, învață bine. Ie o treabă de
Creații
14. asta
ate ‘ț.™!
“r!, tCUSU
.r’ i de oare-ce,
mal mult și de unde purcede? Copiilor le ni! d°rtDi
reiișaP°D-nel
pro. poftă. Ceea ce un copil mănîncă cu poftă îl nudupă experiența
F„ rpărinții
cari aparțin
sînt cel mal puțin favorabil ideilor noi, trește. Ceea ce i se îndeasă înse cu sila nu-I Ieste
fi folositori. Sint fericiți cînd pot să dee aiut ’
letariatulul sint
. .
tot fcliul de treburi, să măture pardosea îs ■ 11
.. se atinge de educație. De obiceia aceștiea țin priincios și-I aduce o indigestie...
Știu din experiență: mulțl din prietenii miel cel
la înhămatul calului ? Cum se face că-n timoul?
Ăl mult la metodele vechi,
cațiel lor Iei se deprind să lese ca alții să faj 1
Mi-a părut rău că nu sosisem mal de timpuriu, buni, stăruesc să-mi împrumute cărți minunate, pe
cari
n’am timpul să le cetesc. Cum am o conpentru-că copiii isprăviseră o reprezentație din „Nielocul lor asemenea lucruri? Băcțeil și fetițele ].
, , scrupuloasă
k ‘
,i
de Wagner cși‘ din ^WnltyriM»
nWalkyries“. Mal
Măi știință
și nu-mi place să spun că am
fundamental dcmocrațl, și nu poți să.l facj s^Su,
belungenliedB dc
țeleagă deosebirile de caste. De unde învață? D’
multe bucăți de decoruri de carton pictat, și bu cetit o carte cînd nu-I adevărat, sînt silit să le frun
căți de costume zăceau pe jos. O sfoară tare stră zăresc fărăvoeși nu trag din Iele nici un folos. Dar
Vrînd să păstreze ceea ce iera bun în aceste pri
porniri ale copilului, și a-I da ocaziea cinstită si J !
batea camera. O pasere minunată de carton colorat lea să-mi fie atrasă atențiea de-o idee deosebită și
jeră aninată de lea, și se] putea chiar să fie făcută ica sa-mî cadă ochii pe o lucrare care să trateze
dezvolte, D-na F. plecă din punctul de vedere cl
să zboare, dintr’un capăt al sălel la altul, într’o despre aceasta din punctul de vedere care mă preo
dacă aceste porniri se stricau cu timpul, iera dt
măsură foarte marc de realism. Ne fiind educat de cupă : o sorb, mi-o întrupez, cu toate că îe poate
vină in'tervcnțiea persoanelor mari. Dînsa creă astfeliă în asemenea chip, nevăzînd nici o dată jucîn- acelaș volum care mă plictisise un an sau doi
felia „Casa de Recreații", cum și-a numit îea școala
înainte, numai fiind-că se prezentase la un moment
du se aceste opere, nepricepînd de loc rolul jucat luaiuiGy
unde, de la 8 dimineața pănă la 4 de după amiaza'
iepotrivit. Dați dar copilului sau omului ceea ce
de pasere, de cumplitul balaur al cărui cap spîn- nepotri
și timp de șapte zile pe săptămînă, copiii vinț'i
zura
la
picioarele
mele,
și
de
celelalte
diferite
perpofta
II cere. Dacă pofta i-I deranjată, cătați să-1
pleacă și fac ce vor, pe cînd D-nul și D-na F.-fi •
vindecați, înse nu-l îndopațl cu hrană în potriva
sonagil, făcui ce putui ca să-mi ascund nepricepe- vindect
acei dintre prietenii lor cari s’amestecă, nu fac dc
voinței sale. Ori-ce copil Ie înzestrat cu dorința
rea,
în timp
rea, In
timp ce
.. mi
.. se înșirau toate accesoriile, co- voinței
cît să dee povețele cerute și să îndeplinească su
de-a ști. Rolul nostru ieste de-ai înlesni prilejul.
dantele.
J~ n
roane, draperii,
c‘ ,
pravegherea neapărat trebuitoare.
Ca rezultat ie că copiilor acestei „Case de recre
Pare că un ccpil
copil sau doi văzuse reprezintîndu-se ații* li place să| scrie și scriu necontenit, distrînAsta-I ș( oala despre care voesc să vorbesc. Unul ;
aceste opere și
ț organizase această trupă de amatori, du-se, pe cînd copiii obicinuițl cu școlile, cari vin
din prietenii miel, care a vizitat-o la New Rochelle,
------ lor inițiativă oj
absolut din ,propriea
și fărg njcț un aici cîte-o dată ca vizitatori de ocazie, urăsc srisul
unde fusese cit-va timp instalată, spune că Iera lo
• >- -- -- tinde
j- să
_xsprijine
------ajutor.
Ceea-ce
țeoriea Iul Tolstol, aici cite-o uata
VlXfllaLW&A
*
“ Acestor
cul unde să făcea mal mult vuet. Schimbarea locului (
asupra interesului ce-1 au copiii pentru povești. D-na pe care-1 privesc ca pe-o pedeapsă.
Acestor străini
stră
nu i-a modificat, în privința aceasta, nici de loc |
.1 ce
F, a ajutat puțin la pian, dar și acolea cea mai li se urăște foarte curlnd și întreabă rușinoși
caracterul. Și numai auzind de pe stradă răsunetul S
mare dintre fetițe, în vîrstă de 13 ani, știuse se săL facă.
Copiii
„Casei
de recreații*
nu sînt 1nici
«MW-'V
f
77
#
tumultului care Icșia din îea, mă făcu să nu mal .•
reproducă cele mal principale motive, chiar lea. o dată în încurcătură de a nu ști cu ce să se ocupe,
oct
am nevoc de întrebat ce casă Iera aceea, Cînd tre
decifra foarte cu-ndemînare și dimineața, cu1 mult Înainte de ceasul obicinuit,
obicln
Aceasta
învățase
a
-------------răsturnat casa cu susul In jos.
cui pragul, trei-patru băeței coborau scara cu
muzica, fără cea mal mică lecție, numai văzînd^ pe iei au- și iubesc mult să li să cetească istorii. Cîte
fuga, înarmați cu Jopețele și mături, să curețe zlCopiii
alții
cîntînd,
punînd
întrebări
și
înccrcînd
să
cînte
pada. Iei răspunseră la întrebările mele, salutinv dată Iei cer aceasta mal multe zile d-a rîndul, și
chiar lea. Această tînără fată arăta o preferință deo ocîte-o
dată mai multe zile pot trece fără să ceară.
du-mă, unii politicos, alții mai puțin, Urcăl scara,
sebită
pentru
Wagner și pare Un
că
prețuea
ca
puțin
ah 'copil prefera învață a ceti, căutlnd
căultnd in
în carte istorica ce le place,
deschisei ușa, și mă găsii în „Casa de recreații «
lucru pe ceilalți compozitori. U..
T‘ - .
”
1
urmărind
cetirea și Invățînd treptat să cunoască
Iși merita cu adevărat numele.
pe
Beethoven
și-n
deosebi
sonata
„Patetică
1
.
Copul
Iera o cameră mare, veselă, ocupînd aproape|
cînd un cuvînt, cînd altul.
cel mal tineri fac mai puțină deosebire și le plac
D-na F. rîde de metoda de cetire obicinuită:
piimul cat, o cameră bine garnisită cu scaune
t
marșurile de tot fcliul. Cel mal mulțl iubesc să de _Ieu văd o pisică, Vedeți o pisică* ? Nu așa se vor
de lemn, foarte solide din fericire, împrașua
semneze. Mi s’au arătat o mulțime de producții de bește. De ce să se învețe așa a ceti. Am întrebat-o,
toate părțile. Multe zăceau pe pardosală, cu pi
ala lor. Iei au încadrat singuri, mal multe din astea, ce-ar face, cînd un copil s’ar da prea mult la ce
rele în sus. Pe cîte-va din iele, remase In PȚ
tăind cîte o dată lemnul trebuincios dintr o bucată tire, pănă la a neglija exercițiile zilnice, lea mi-a
luase loc niște băeței și fetițe, de la cinci P
t « lemn brut. Copiii simt un interes viu pentru spus că n’a întilnit nici o dată un ast-felifi de copil
treisprezece ani, unii scriind, alții desemn n ,
lucrul făcut de micii lor camarazi, se mîndresc cu anormal, pe care numai niște împrejurări amina**
vorbind, alții țipînd. D-na F. și două Pr,ete^. - spre
ulmul, pare c’ar fi lucrul minelor lor; o trăsătură
turale l'ar putea produce,
stăteau în mijlocul acestei gălăgih Iele veobidnui"
P.
® caracterului copilăresc care dispare iute în edu- ----*u aritmetică,
acetici, copiii
.
Cît pentru
copiii oo învață din vieața
mine, zimbitoare, cu aerul unor persoane aflau “
’țiea ordinară.
.
rilnică O fetiță număra de la sine de cite oriputea
cu asemenea încunjurare, și îneîntate că s de<*
Cit se atinge de desemn, de alt-feliU ca și cu ce•
Irlnghie
a sc întrerupe. O alta,
irlnghie defără
fără
mijlocul iei. Pe D-nul F. fi găsii într’un tcim 3dol
Jc alte lucruri, copiii sînt lăsați adesea ca să dezlege să
s sară peste
P
g0«;0gmj de ța mă-sa, ‘
de 8 ani, capătă 22 de gologml de la mă-sa, lea
lel ’ingurl cazurile încurcate. Unul desemnase niște « o an , F
niăruță, înaintea unei mese de tînipWrie*
£faci
alee, plătește o datorie de 10, și cu cel doi spre zece
copil se uitau Ia Iei cum lucrează, cjrci” se duc*
C0PacI, printre cari voea să facă să trească o c—
ce-va și Iei. D-nul F. ie un salariat, dar
I
�73
REVISTA IDEEI
r ‘
i
I
fltcVlSTA itil-El
rămași, Ica cumpără niște bile, cîte zece de-un ereditățeî, și dînșil cred cu un mediu cu
gologan, adică 120 In total. Ica socotește din cap poate face din orl-cine un membru fol,oc snor
01 Sț|Cadt
lot atlt de iute după cum și vorbește, ceea-cc-I cietățci. I-am întrebat dacă nu credeau
pare mult mal real «ie cît toate exemplele cu pu piil trebueau să treacă printr’un stadiu f
tință, Afară de aceste experiențe vorbitoare, copiii Răspunsul lor Ieste că chiar în cazul
întreabă adesea cum „să facă .adunarea" șî am vă așa, acest stadiu Icra întrecut cînd copiii"*11 Qr fi
zut maț multe din aceste încercări, pe hirlie, minu la dinșiî. Iei au găsit pe ropil pururea gat v<Sn«ay
nat întocmite.
culte de rațiune. Aceștia nu se arată n \ ’J’as*
Istorica contimporană o învățau tot așa. Se inte torl și îndărătnici de cît cînd simt încă
resau foarte mult de războiul ruso-japonez, doriți chilot regimuri de „disciplină". Lumea
de deslușiri și par’că luînd parte la iei. Ie puțină de-o disciplină inevitabilă, neapărată. De C
speranță ca să cunoască istoriea veche tot înlr’a- mal adauge și-o disciplină artificială ? IesjC SȘ U
celaș chip. Dar D-nu F. spune neted că a învăța plina greutăței de-a face ce vral, de-a cionț • c'*
asemenea materii în școală, nu ^face timpul care ciopli un lemn ce nu se lasă, dc-a desemne h|>
seprăpădeșie cu Iele, pentru-că toată lumea le uită. închipuite, de-a compune iraze plictisitoare /Url
De o cam dată această .afirmare mi se păru ab plina dc-a fi silit să te înțelegi cu semenii a ’’’’’
surdă. Dar cu cît cuget mai mult la dinsa, cu atît a ceea cc-al vrea să faci sa. nu, disciplinând’
o găsesc mai exactă. Afară de puțintică greacă și cea a supunere! la boală sau la vremea cca™^’
latină, și de ce-va matematici, abiea îmi aduc a- Singura disciplină folositoare de adăugat, țesțe
minte de ce-va ce-am învățat la școală. Practicește, ciplina individuală, la care introducerea dascălul*»*
tot ce știu din istorie, geografie sau literatură, am izvorît din senin, i o piedică. La urma urtncl
învățat de-aiurea și sînt plecat a crede că tot așa sîntem cu totul încredințați, că a sili pe copil"0*
s’a Intîmplat și cu alții. Așa stînd lucrul, copiii din facă ceea ce-I plictisește și nu le place, i.ap f,
„Casa de recreații" nu pierd prea mult. „Iei învrȚ
'ață mal îndămînatecî, mal apțl să țină piept greutățilo*
geografica, unde se află, zice d-na F„ îear istoriea- viitorului ?
' r
o învață din faptele lor, din vieața de toată ziua,
D-nu și d-na F. nu predau politeța, dar susțin
din acea a pisicelor și a cînilor lor".
că firile cele mai necioplite se rotunzesc la C0D,
D-nu și d-na F. nu sînt de loc tolstoenl, cari tactul bine făcător al „Casei de recieațil" Am'
să nu se împotrivească la rău. Iei nu cred că trebuie fort martor la o mulțime de dovezi de iubire din.
ca copiii să-I calce în picioare, și, cînd aceștia le tre profesori și elevi, cu toate că cuvintele astei
înfrîng drepturile prea mult, Tel îșî rezervă de-al nu corespund cu realitatea, dacă îmblelșugatele desîndrepta cum ar găsi cu cale. Iei dau înse dreptu mierdărî din ora repausului pot fi luate ca drept
rilor lor o însemnătate puțin întinsă, și în ori-ce dovadă. Ciți-va copil discutau într’o zi, că ce făcea
caz nu se opun ca vuetele cele mal variate să le pe d-na F. să le dee atita din timpul Iei. „Bana
invadeze timpanul. Ici amintesc cu toate aceste tante nu cîștigă de-ai J nici un. ban", zicea un bă.
copiilor, că vocile armonioase sînt mal plăcuțe de iat de opt ani, unul din cel cari la început fuse
cît vocile ascuțite și groase, că ghetele trebuie aplecat cătră furt și minciună. „Buna tante nu dp
șterse de rogojină, că ie mai bine ca lucrurile să tigă într’adevăr nici un ban, dar cîștigă iubire",
fie puse' la -locul lor.
In rezumat, „Casa de recreații" Teste un loc
Regula lor de purtare ieste de a-și aminti tot unde copilul poate să se manifeste așa cum Ie, și
deauna că au aface cu niște ființi fără experiență. să capete experiența mijlocului în care trăește, unde
Răbdarea lor față de copil Ie dar apropiată, Ie
are toată libertatea de-a făptui ori-ce, dar și de-a
conformă cu constatarea aceasta și silințele lor tind îndura reacțiile, reflecțiile precum și consecințele
a pune pe micile ființl pe calea cunoaștere! prin faptelor sale. Ținta cea mai de samă, care se ur
experiență. Iei susțin hotărît: cum-câ cea m i mărește, ie cultivarea inițiativei, manifestarea leului
slabă metodă de-a dobîndî influență asupra unui propriu, ambele anihilate, înăbușite de metodele
copil, Ie dc-a întrebuința puterea. Experiența • ce un școlare obicinuite. Orl-cît de ciudat s’ar părea, to*
copil trage din uzul putere!, cît îl privai... în libera
î l-------3 a Icului propriu, stă su
privește pe IJ,
Iei, tu.șl
manifestare
Ieste o experiență foarte greșită. Iei trage încheerea, prema virtute a concentrărei. Ideea obicinuită, Ic
din asta, cum-că dreptatea Ieste un fapt arbitrar că cel mal bun mijloc de-a dezvolta concentrare»
și despotic, cum-că a domina și a exercita domi- de spirit sau luarea aminte, ar fi de-a îndepărU
națiea se trăește, că mal tîrziu li va veni și lui cu sila pe copil de la aplecarea de cugetare car
rîndul. Asemenea idei pot produce o lume de sclavi i-I proprie și de a-I insufla o dispoziție nouă,, str
și de stâpînl, dar nu-s de loc în stare să facă oa ină, care ÎI Ieste, probabil, cu totul neplăcută.
meni liberi sau apțl de libertate. închisorile, îmi ne mirăm după asta de desgustul ce'^,are?’
spunea d-na F,, nu schimbă nici temperamentele, neputința în care se află de-a stărui într o ca •
nici dorințele; Iele sau nu pot să mieșureze cri
Gel mai bun mijloc de-a face pe copil să-?i ‘
minalitatea de loc, sau fac din deținut o lepădă
- - —r— centreze luarea aminte, Ie de-al lăsa să 30
tură, un nemernic nenorocit,
nenorocit lipsit
linei» de ori-ce voință, unde-I vine mal bine, O dată acolea, Iei va
Iei n’au avut la „(Casa de recreații* de cît pu- peri prin sine ceea-ce are de urmărit, pnu țîhl tâlhari, pe cari i-au
1
-----.......v........ ,într
uu ’JUfU
-au lecuit,,dezvoltînd
înșil cițiul acelei facultăți de originalitate care
respectul de sine. Tot așa,
cu toate
nu fără eia. cu
tont- că
<•» p»
-4 oameni liberi și independenți. A descoperi
șecurl, fără desamăgirl, dar în s"
sfirșit *izbutind, cînd prin tine, face mal mult de cit dacă te-ar
iei au convins pe mincinoși că Icra mal bine să țat alții. Cu drept cuvlnt întreabă d-na ^țenis
spue adevărul. Rezultatele dobîndite au adus pe am dezlegat noi tocmai cum se cuvine p
D-nu și D-na F. să pleardă încrederea în doctrina
viețelj enigma universului, ca să putem s
admită dcslcgările noastre ? De cc să nu-I
S5 răspundă la întrebări cum se pricep
Ie foarte mare nevoe de oameni și de
lei îlJsUcu dezvoltare deplină. Deplina dezvoltare
f<nl a înse dela experiență și nu de la o îndopare
plcaC fețjul de informații. Manifestarea leului procU-1° atrage și pcntiu altul dreptul de a se manîPr,°’ fot așa, de unde rezultă dreptate și egalitate.
SSt/din experiență copilul'cală să-nveje, și fe o
înă foarte delicată dc-a încerca să împlinești
f’u rile naturel. Chiar privite sub cel mal bun aspect,
‘^cosele corporale, oprirea la post, temele de pe.
Kflpsă sînt cele mal slabe unelte de dreptate. Un
d „;i rațional educat, se supune de bună-voe drep
ți naturale. Unul din băiețeii din „Casa de rerreatil“ sfărmă cu-n băț, și din nebăgare de samă
nn obiect de ghips. Dintru-ntăl se făcură toate chi
nurile ca să-i se liniștească necazul, dar după clte-va
iile d-na F. îl explică că ghipsul costase bani, că
jDJ-va trebuea să sufere paguba și că icra mal cu
cale ca paguba aceasta să cadă asupra lui. De la
sine copilul se puse a economisi, vesel, din gologănâșil lui, pentru a drege lucrul.
Ie că
6 Un fapt ciudat, notat de d-nu și d-na F, L
J, se
copiii cri mal plini de prejudecăți, mai parțiali,
,libegăsesc printre cel ai celor mai înaintați, al „I,
Jogrilor cugetători", ai „anarhiștilor". Ieste un di
mrtism al ce’or nc-dogmaticl, care.I mal de nesu
ferit de cît îngustimea sectelor de modă veche.
Pentru-că cu toate că profesînd liberalismul, libe
ralismul acesta Ieste In realitate tot atît de meschn.
„Liberul cugetător" întipărește chipul său de gtn-^
cop11 .a
1
|
I
i
'
|
1
’
I
.
dire asupra crierului progeniturel sale lot cu atîla
rigoare ca și cel mal riguros metodist. Metoda în
trebuințată la „Casa de recreații", tinde a lăsa co
pilul cu adevărat liber. „Liberul cugetător" înse,
itflrue foarte des să transmită intactă posterităței
sale, filosofica sa personală. Dacă oamenii se asamănă într’atît, Ie poate în parte și din pricină c'au
avut cu toti! «c«a-șt educație. _ Cind ^Ceaele de
recreații* vor fi mai multe, Iei vor începe a se
diferențiea.
- ’
Soții F. sînt încredințați că nici bărbatul, nici
femeea, singuri, nu pot să fie de-ajuns pentru eduțiea copilului, lei trebuie să întrupeze calitățile spe
ciale pe cari le posedă fie-care în parte, pentru ca
copilul să fie în totul priceput. Fie-care „Casă de
recreații" trebuie să aibă un bărbat și-o femee, în
suflețiți de aceea-șl iubire și de acelaș interes căiră
copil. Nu-I acesta cazul la vatra părintească ? De
cc să nu se lase copilul acolea? Pentru-că, ne răs
pund soții F., copilul singur arată trebuința, nevoea de a Ieși din cămin. Iei tînjește după un
cefc mal vast, ceea-ce poale să bage de șamă
Or*of? observator mal pătrunzător.
. Sfirșind, ce trebuie să deducem din toate ast a
ce se credem despre „Casa de recreații" ? Am
utunit pe directorul unui mare stabiliment de ej *aPe» gata să condamne această casă, din auzite,
«te o clasă de copil, zise Iei, față de care numai
j Pierea o poți scoate Ia capăt. Iei nu ascultă
ajb«C \ de putere și numai de putere. Poate să
car drePtate, cînd ie vorba de-o singură persoană,
treh ^fe asuPră‘î mai multe sute de băieți cu cari
cal n • Sâ Se OCUPC dc-° dată- Po^ să dreseZl Un
cal pnn blîndețe, dar dacă ai avea să dresezi o
duzină de-o dată, vel fi silit, ca să'dobîndcștl un
rezultat mal curînd, să întrebuințezi mijloace mal
brutale. „Casa de recreații*’ nu-I adaptată de cit
Ia o școală mică de mahala, tea ie o familie mă
rită și cere de la inițiatorii Iei o răbdare nemărgi
nită, entuziasm și iubire pentru copil. Asemenea
educatori sînt rari, cum de alt-felitl și Împrejurările
In cari s’ar putea aduna în jurul lor copiii, sînt
rari. Cu toate astea ne-ar plăcea să vedem experiențl de acestea încerclndu-se ici și colea. Cred
c’ar aduce un ajutor folositor problemei educației,
care într’adevăr nu poate avea o dezlegare de.
finitivă, pentru.că-șl schimbă aspectul din an în an,
pe măsură ce oamenii știu mal mult, cugetă mal
adine și mal cu tărie iubesc,
Ernest Crosby.
In Românește, de Emma Lăzăreanu.
CURAJ NESPUS...
Tocmai președintele ligel mele, care lera
capul greviștilor, tocmai lei fa acela care
strigă: înainte, înainte, în stradă: trăcască
revoluțiea... La aceste cuvinte, fără doar,
capul tuturora se-nfierbîntă. Dar tocmai cind
să fie mal frumos, apare un escadron de
cavalerie.
Dacă mișcarea revoluționară, în ziua aceea, na luat o întorsătură mal rea, fu că
s‘a tras în aer,.. Dar numai un fir a lipsit
ca o lovitură de pușcă să nu ne ucidă pe
președintele ligel, care s’adăpostiae de-asupra unul acoperămînt.,,
STATISTICA
Știți ce-l aceea Statistica? Ie ce-va ce ser,
vește pentru a se face un calcul general de
lumea care se naște, care se bolnăvește, care
---------------------în închisoare, care se
^°ăre, care întră
îi...
\ t
pentru mine statistica cea
^nte^anti
lul
.J aceea care arată unde se
adună prcocr.t'./.,
procentul, prin faptul că acolea me
adur.ă
dica
diea le în totdeauna egală cu persoanele
nevoeșe.
Mă explic: după socotelele ce se fac, după
statisticile oficiale de acuma, urmează ci
fie-c*rul îl aparține cîte----un puiu pe an. Dar
dacă ție
ție nu-țl
nu-țl dă
dă voe
dacă
voe mijloacele tale să-l
cumperi, ...
în --statistică
lei tot
întră, pentru
UUUlpC.ll,
---------------------- --------.
"
J — — 7J--7
Ani.
că“ Ieste
un
altul care minîncâ
doi,
ACVILA
Oamenii sînt animalele cele mal înfumu
rate, zice acvila omului, ceea ce le lucru
știut. Dar, ridieîndu-te-n aer, al să vezi cum
au sâ se mieșureze lucrurile. Vilele, pala
tele, castelele, de acolea, de sus, știi ce sînt ?
Sint niște jucării. Oamenii înși-șl, principi
sau măturători, de acolea, de sus, știi ce
sînt? Niște mici puncte.
Din înălțime, de sus, nici nu poți să dis
tingi pe-a tot puternicul, care se-ngînfă. Și
chiar un suveran, văzut din depărtare, de
vine un pitic, întocmai ca o furnica... Vezi
lumea ceea, adunată colo, înaintea acelui
tribun, care abiea ișl adună suflarea? I o
întrunire, o știu. Dar, dc departe, sînt patru
mițe cari dau roată în jurul unul șarlatan...
După Trilussa. Din. Italienește, de M. Zorio.
�DIN RUSIA
■U
I
;■
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEE1
74
Revoluțiea rusă a Intrat de curînd într’o nouă
fază. In timpul primelor patru luni ale acestui an,
starea lucrurilor Iera cu totul tristă. Mal pe urmă,
rezultatul neașteptat al alegerilor pentru Dumă, a
răspindit pretutindeni ai le speranțe. D r Duma ablea
întrunită, Curtea a și început a ridica capul. lea
declară, prin vocea ministrului Goremkine, cum-că
cererile Dumei n'au nici o răpune de-a fi și nu li
se va da nici o ascultare... Așa că siluațiea trebuea să se schimbe din zi In zi. Pinlru a se în
țelege și mal bine starea de lucruri, cală să ne
aruncăm o privire în urmă, asupra groz ivclor patu
Juni, prin care a trecut Rusia, de la lanuar la April,
Se știe că într’o revoluție sînt de nevoe răscoale
parțiale, pentru a pregăti lovitura cea mare care
Să dăpme guvernul. Tocmai așa s’au și pe'ri cut lu
crurile In Rusia, Am nmarcat jăscoale locale, in
Moscova, In provinciile batice, in Caucaz, în Si
beria si în orașele din Rusia centrală. Toate aceste
răscoale, rimase locale, fuiă urmate de o repre
siune teribilă. Greva generală declarată Li Decem
bre trecut, la Moscova, nu izbuti. Muncitorii avură
prea mult de Indurat in timpul grevei din Octombre
1905 și in timpul nenumăratelor greve parțiale cari
urmară după aceasta. Totu-șî, cînd piovocărde gu
vernului siliră pe lucrătorii din Mos* ova să se răs
coale, greva nu se generaliză. Numai vre-o cîte-va
uzine din cuartierul Pre=n;a și numai cl!e-va linii
ferate făcură grevă, Marea linie Moscova-Petersburg
continua să meargă și aducea chiar trupe la Mos
cova.,. Cit despre garnizoana din Moscova, trupele
nemulțămite de guvern ar fi trecut foarte probabil
de partea poporului, dacă greva s'ar fi generalizat
șl dacă 300.000 de oameni ar fi inundat străzile
precum făcură In Octombre, Dar ne avlnd loc greva
generala, trupele cantonate la Moscova rămaseră
credincioase înainte șefilor lor.
Cu toate astea, în timpul din urmă se văzură o
mină de oameni, tineri și lucrători armați, ca la
vre-o 2.000, luptindu-se cu artileriei și cu trupa
și se văzură kilometri de baricade ridicate pe strade
de popor și de necunoscuțl, Geea-ce arată destul
de limpede ce temeiii trebuea să se pue pe afirma
rea revoluționarilor de paradă, cari credeau că au
dovedit, prin A^B, cum-că războiul de stradă
nu mal le cu putință. Pe de altă pai te răscoala
Estonienilor și Letonilor, în contra senioniior l ir
hrăpăreți și trufași, fu încă o mișcare de samă. lea
se asamănă foarte mult cu cea din Alsacia, din
1789. Pretutindeni țăranii și lucrătorii din orașele
mari se reșculară, îșl numiră pretutindeni munici
palitățile lor, luară dreptul judecătorilor lor feodall
germani, pentru că acolea justițiea feodală dăînuea
înainte mereu, refuzară de a mal munci la seniori,
de-a le plăti datoriile, arenda, prinzind a trăi in
sfîrșit, ca și cum ar fi fost absolut liberi. Gind se- niorii, intimidați, făcură să se aducă armata, se or
ganizară o sumă de bande, cari porniră să cutreere
prin sate, punînd foc la castele. Ie drept că această
răscoală a fost înecată în sînge. Dar lea a arătat
cel puțin cea-ce trebueau să facă țăranii d:n în
treaga Rusie. De fapt, răscoala continuă și acum
in provinciile baltice, și izbucnește din cin l în cînd,
lear opiniea tuturor Ie că guvernul seniorilor ger-
mani nu se va mat putea întemeea nici
vechea I formă. S’a isprăv t cu feodalisuU|°
Reprimarea, după răscoalele dm lantia •
plită. Presa franceză și engleză n'a lovL‘11 c^‘
zecea parte din grozăviile făptuite d* C’t < nich
țarului. A fost un masacru in masă cum
mal văzut in isioriea modernă de la căder
s’a
nel. Cu toate că acolea n'a avut Io? o lunK <*0'nU’
la lumina unei cetăți in flicărt. Detașam^ iUr‘aV,
gardă, trimes să ocupe liniea Moscova-g?
slobozi nici un glonte, pentru-că mic.le ban?*1'nu
puseseră stăpîmre pe stațiile acest a le nr , . ^ri
se risipiră îndată ce bandiții g.ărzof împftrăbJ?*'
puseră-n mișcare. In schimb ins.*, la fie-care i -Se
colonelul Minn, șeful detașamentului și nfll . t
impușcară de la 10 Ia 30 persoane, a căror n1'
Ierau luate de pe listele întocmite de cătră n r6
Polițistul care însoțea pe a est colonel se mi
nea să indice un om și halta de călăi pe I ?*’
ucidea. Se omorau oameni fără măcar o sămn11
de judecare, fără să se verifice dacă Ierau chtarîî
cel cari Ierau indicați. Cit despre vre-o somați
oare-care, nici vorbă: se trăgea așa în grâinadj
și une-ori pe la spate. Cit despre Mmn, lui fln|aca’
să ucidă cu propriul Iul revolver... Toate acestea
au fost povestite pe larg, cu toate amănuntele«
cu toate dovezile, chiar de cătra presa din Pebrl
burg, pentru-că pentru siăpîn-tori asemenea faple
ierau lucrun de fală. lear țarul trimo'e acestor
bând ți rnulțămirile Sale. Și vorba „cu cordialitate*
nu lipsește d n astea nici o dată. Țarul are știință
de toate astea și le aprobă,
‘
In provinciile baltice, sate întregi fură biciuite ca
o furie asiatică, Baronii inși-șl, conduceau ex cuțiiie aceste. Iera de-aj ms ca proprietarul să arfile
călăilor- un țăran, ca acesta să fie executat pe loc,
și foarte des se înlimpla în locul părintelui să pâ.
Urnească un fiu, un frate în locul altuea, un IvanoWiki pentru un Ivanitscky. Măcilăr.rea ajunsese
la asemenea grad, in cit un ofițer după ce se purtă
și Ici la feliu ca și ceilalți și măcelări fără scrupul,
ne mal puțind suferi mustrările de cuget, se sinu
cise a doua zi cu un glonte de revolver. In Sibe
ria, „f-xpcdițiea punitivă1* a lu! Renenkampf, care
a fost bătut în Âlandciuria, se purtă ca o ceață de
Huni. Ga să nu se pleardă timpul, se luau di ținuți!
în tren, unde Ierau pmorîți sub vergi sau Ierau spân
zurați în mers, aruncindu-li-se corpurile pe cale...
Ga să preîntimpine ori-ee răzbunare, pe care o
prevedea, Renenkampf luă din vreme măsuri: Ie
publică un ordin, care a fost tipărit în presa rj”
sască, pri i care anunța că în cazul cînd rcvol'
ționaril ar lovi în vre-unul d:n ciracii, din oaraef
săî, Iei va executa pe toți deținuți!, cari l ave\
tren și-n închisori, ca la vre-o 600 la nu '
Acelea-ș! grozăvenii și-n Caucaz. Ași că se va P
meni de anul acesta, ca de anul unei navai
sălbateci.
. arfi.
In satele Rusiei centrale, unde au avut io- Je
cari „tulburări*, pentru-că ar fi prea mU' . aCEnumim răscoale, s’au aruncat asupra țăramor
lea-șl horde. Se știu faptele yjee-guvern
din Tamboff, ale acelei cumplite brute
o(niJ.
nowsky, de care tînăra Spiridonova a $c p
nirea. „Cînd ajunsei în unul din satele P care
trecuse Lujenowsky și cînd văzul pe-un [
dacă D-v veți lua pămîntul, celelalte sate vor face
1’. f.liu11, zise corespondentul... „Și Iele vor avea
acelaș drept ca și noi, numai seniori! nu“.
Intr’asta se rezumă întreaga chestie socială, și
toate sofismele de cari se servesc apărătorii pro9înie acest ° Hnăra eroină în fața judecătorilor prietățe!, nu fac două parale; Iei vorbesc tn nu- '
vreS ce *Pune ll5 să pătimească această eroină mele justiției, spre a putea masca injustițiea poșag“ Se
/brută.
.s’a ----------cutrc siunilor lor. Țăranii vor pămtnt, și dfe data asta
1LU.’ Toată lumea
---------- ------prietenul cel mal de aproape sînt strașnic hotărîțl să-l albă. Asupra acestui fapt,
d“uPratcînd a ??atofi?eIruî’de"cazaci Abramoff și poli unuț jjn corespon(ienț;i englezi, opiniă ast-felifi*.
pi aceslf ^^udurat pe tînăra fală. Și, în în- „Dar dacă țăranii iau pămînt, după judecata asta,
oftat de ușurare Ieși din
Jslul Idant.
dm pieptul tot așa ar putea face și lucrătorii, cit se atinge de
Loga Ru.S a’ «p zvoni că Abramoff fusese omorit fabrici și de uzine* ?... Foarte bine. Și chiar așa
mturor, cînd se v
care
l
loyise
că cel care-1 lovise Iera
Iera llhe
liber,^ vor Lee. Și trebuie s’o facă, pentru-că alt-felitt de cătră
polițistul de Idanoff, se toată civilizarea noastră se va duce pe glrlă, pre
cum s’a întîmplat cu civilizațiile romană, greacă,
S'1 dună complicele de cazac.
. l-al& grozăv?;
av^sc™
babiloniană și celelalte...
Alt fapt interesant le că țăranii n’au avut attta
au avut"’îoc. Fură “arestate
S'TOloOo'de persoane întregi convoiuri de înjl tacredero'ln^Tior. Acești oam.nl, hiall de pe
„ești zilnic Ierau exilate, pe cale administratei, la plug, au
:--- >înțeles
----------J.b ne tsen'ța pariacu >,mult mal
men-arismulul,
de cît acel căror veninul parlamen
leștl z.nuiv
------- și cele liberate prin amms- men
O1U
orientală,
‘
ari<
spre Siberia orientală, și-----tiei din 2 Noembre 1905, se întîlneau lâ întoarcere tarul li s’a fost dat să-1 soarbă picătură cu picătură.
ca noile coloane de exilați ale regimului Witte- Un oare-care, a fost a’es. Foarte b ne. Dar urma
"
O vieara
.
oare de aice a i se da o încredere fără margenî? O
nnmowo...
nu mal Iera cuparpuDurnoyo... O vieață normală
loate
ti- alegere Ie apro pe un joc de naror. Alltea intîmInnln nuant' ei’ ej din ---tințfiși rey l jalj
reVoluționarI, anarhiștii și plătoare nricin! contribue să fi* ales unul In locul
dul
socialist: socialiștii revuiu|i«iuuii,
dul
jeau de
de cît
aceste motive, țăranii au Irimea
chiarsocialist.,
spcial-democrațil, nu mal ve(
vedeau
cît oo soso altuea... Pentru
al șt anume de Iei, o.iment de incroluție: revolverulcși bomba, cu cari să distrugă alțî o imenl,
’
satele
lor.
asupra
der^ din —
....ca st supravegheze pe deputap,
bestiile feroce pe cari țarul le aruncase
aruncase
-- Rujurnaleler—
rusești
că cari ac fi put t foarte ușor să fie ’ cumpărați ori
sîef. In fie-care zi se cetea în. fost
jurnalele
rusești
executat.
Zecimi conrupți de cătră vrăjmași. Aceș'I oamnnî nu Ierau
cutare ori cutare funcționar a oara
f. ‘ Spiridonova,
lL
su- vorbitori, cari să-și dee coatele cu alț'I, ci oameni
do oameni și de femei, ca D-șoara
Spiridonova,
■rol și alte eroine, se serioși, cari aveau să fie cu băgare de samă asurocile IsmailovicI și atițl alțl eroi
și
alte
—
cîte una din bestiile pra disputelor ce-aveau să alb\ loc. Și au fost o
1
”
■* ----- --- "nmonV nari mi urmărit Sfi
hotărau să moară, distruglnd cîte una i
...
mulțime
de
asemenea oameni, cari au urmărit șe\ cu-n zel religios,-dlnd în flecare
acestea.
ită loc alegerile pentru dioțele Dumei,
In asemeni împrejurări avuu ------- • - • • — - —
* raport „ai
cătcă sat,
Dumă. Candidați! opoziției Ierau arestați,
întruni sară
C i toate astea, cu toate că Adunarea n'a durat
rile lor Ierau interzise, totu-ș! propaganda electoL- mult, s’a observat că nu I< ra asta ceea-ca rebuea
S’a OUaUivuL uu .«i* *.
rală, prin graiti, fu și mal priitoare, cu toate îm ni'llT,
să fie. S’a observat că asta nu prea Iera In fond
prejurările neprielnice produse de atrocitățile gu d ■ cit o piesă de teatru. Revoluțiea, nu trebue i cău^
vernului. Singura întrebare ce se punea candidaților iuta în palatul Tauridoi. Și treptat se dezvoltă
Iera: «Sîntețl pentru oevoluponari
I împotrivași guvernului
0 ? ideca cum că parlamentul și cu dezbaterile sale nu
ouw«. ------Și cum socialiștii revoluționari
și alegeri,
social-democrații
abținură de la
rămaseră Iera de cît un preludiu Ia ce-va mal substanțial, care
nu
luară
parte,
se
abținură
de
la
alegeri,
rămaseră
aproape pretutindeni numai constituționaliștil-de- trebuie să vină și care va veni... „lol ne vor exaproape
numai
mocrațl, pretutindeni
adică radicalii,
cari săconstituționaliștil-defie aleși. Elementul primi dorințele noistre, zicea la început poporul,
*
cel mal de samă din Dumă* Ierau
țăranii,Plainenhil
cari nu- vor cădea de acord asupra unor prolecle de refflărară aproape 120. Afară de vre-o 30, cari veniră formă... Șt apolu ? AcJ'wnea va trebui si pomea-tcli
cu jdel nehotărîte. acești țăran! au mers alături cu în totdeauna, de la popor... Și munca de pregătire
radicalii în chestiile politice, fiind de partea lucră- subterana,
subterană, munca
munca p^uuu
pentru creșterea convingerilor,
și
v
u muncă. înmulțirea grupărilor, alt'-laU
alt'-lată înceată dar iuțită de
‘“MivaiH m uiicomiw
____ ,
----tonlor socialiști în chestiile referitoare la muncă, împrejurări, se urmărește in Rusia ca o pregătire
lei aveau înse o chestie proprie de pus, marea penlru c -va cu mult mal de samă de cît dezbachestie a secolului, chestiea ca pămîntuli, șăau aparție
ii u.— terile din Dumă. Nu se rostește încă numele acestui
țăranilor. #Gine nu ar jucra pămîntul,t’i Far
să nlucra
’albă factor important, mulțl poate că nici nu cunosc
nicI un drept asupra-I. Numai acel cari
*2 ~ acest nume. N jI inse care-1 știm, putem să-l spu
propriile lor brațe, numai aceia să albă dreptul nem : Ie reaoluțiea, singurul leac care ar putea să
■l albă*. Asta Iera convingerea, credința lor. repare slr’g poarele nedreptăți ale vreme! în care
»ă.cum vre-o 80 de ani, cînd am venit in stepele trăim...
P. Khoptokine,
In Romînește, de Const I. Cioranu.
‘ estea, spunea într’o zi unul din acești țărani,
nn°v coresPoudențI americani, pajișlele acestea
Emil J.: K dejinatn jednoho tetaku. 0 broșară In BobefUAIerau
cit un deșert. Noi le-am făcut să pre- mește. Exemplarul 25 bani. Adresa pentru cereri, Ia Fr.
o h^SCx cît Pfețuesc a-zl. Seniorii ne-au luat apoi Lelner, 74 Stagg St, Brooklyn—New-York.
Dar
Parte din Iele. Se zice ca așa Iera legea.
Nova Gvidlibroto por Soldato en cluj- landoj. Kolecta „PacoconcR °! ^admitem cu nici un preț ca o lege să hberecou. O broșură in Esperanto. Exemplarul 15 bani. Atul nnn*țSl& o nedreptate. Seniorii au luat pămln- dresa pentru cereri: 45, rue de Saiutonge, Paris III,
cesta șî noi trebuie să4 luăm înapoi*..■ „Dar
.
■
'
<
!
75
„rma vergilor îndurate, cînd văzut
1
�76
REVISTA IDEE!
CONTRIBUIRl VOLUNTARE-ABONAȚI ACHITAȚI
LA „REVISTA IDEEI”.
CONTHIBUiai VOLUNTARE :
i.
IlEVlSTA IDEE»
" oFP ANARHEIA ȘI UNELTIRILE
FE CLERICALE DIN SPANIA
butisă-I spulbere vechile Iei credinți, să-î in
filtreze credința pe care o avea Iei. credința în
republică șl în libera cugetare. Trebuește de
spus cum că numai diacuțiea a produs această
frebule sil se minuneze nimeni, cum că. apare,
inanele acestei tribune, un articol In caro, cit schimbare, fără ca relațiile dintre cele două
in cot “e de o manifestare proletariceașoă de forță, persoane să fi trecut vre-o dată limitele celei
80 + Axnrlmato oaro-cari rezorvo. M’am dropt si mal curate prietenii și fără ca să fi fost vre-o
plDt+nsc pe cetitorii miel In nestare de a faco cu- dată între Iele altă pasiune de cît aceea a ade
SOC ua distincție. Și, pentru buna, pentru deplina vărului, a frumosului și dreptăței. Ferrer nu o
V°n ir formare, n’aș sta la cumpene de a le pune făcu anarhistă, pentru cuvîntul, că fiind repu
•°r ‘ui chiar lucruri cari s’ar deost-blșl mal fun- blican înfocat și liber cugetător absolut, Iei nu
BiUmental do vederile noastre, dacă Într’adevăr ar a făcut parte nici cînd din școală anarhiștii.
./rima vederi.. Ut despre rezervele Iul Naquet, Iei a făcut dinIea ceea ce îera singur iei: un
0Xlvedo ci purced dintr’o inimii caldă, cu toate că
*0 „te rezerve s’ar fi cuvenit să dispară, față <)o-o soldat devotat republicel și liberei cugetări,
O dată alipită de ideile profesorului său,
nrniro kvorltă tot dintr’o inhnă, infinit de taro
P . caldă, pornire la a cărei manifestare a prezidat dînsa le îmbrățișă cu căldura cu care îmbră
țișase
odinioară ideile sale vechi. Și voi caane do-asupra un determinism nelnfrlnt, riguros,
hflterminisin pe care prea mulțl II uiți, nu-1 știu verea sa să servească la propagarea acestor
nnrociea. și pe ^aro> modificabil cum Ie, c?I mari idei, prin crearea unei școli raționaliste. leară
□1 puternici, afară de fapte necugetate, nu fao cînd fu să moară, pentru a asigura această onimica eă-I schimbe roslul, Bă-1 indulceaBCi șl nu peră, lăsă, prin testament în regulă, toată află-l facă mal aspru..,
verea sa, omului în care Iera întrupată această
P. M.
operă, adecă lui Ferrer.
Pe lîngă școală fu adăogată o casă de editură,
Teu n’fltft
°
partizan al atenta
telor Dat’ chiar dacă n’aș voi să privesc a- care publica cărți școlare, scrise după conceplîn+n’tele din punctul de vedere moral,
le
so
------ ’
-țiile științei contimporane, curățite de toate ideile dogmatice confesionale și de toate dogmele
cotesc că nu-și ajung nici o dată scopul îndeîr '
niuuiv pe
»'•--------‘ • făptuitorii lor. r>i
Chiar metafizice. Aceste cărți fură adoptate de o mulnărtat
care--șl l propun
Hacă
Iele se întorc țime de scoli republicane, din cuprinsul peninE_ex izbutesc
jgijutesc material,
material, cîte-Oodată,
<“
și efectul
noroape totdeauna Ϋ
în potriva8uleît
partidului
carelor a fost atît de mare, în cît,
le»a pus Ideale sau în numele căruea le-au să în 1905, fu
____
cu putință să se strîngă, la un banvirșit niște izolați. Singurele rezultate ale aten- chet frățesc, să
______
1 se
strîngă 1700 de elevi, cari
R.
Bacau : H. Z. B., Z Solomon.
*
aW
Boto?anl - S. F Albrocht, D. Bockal, Carol
ocu Constantinnscu Loon Costlnnr i Qrcovlci ,
I. Dreganovicl, Nicu E fi?1>scn no\,/ »in p- &
Gr. Gollav, N ia zor, S. Labin. D-ni uîl Gh«or?.
I.upa?cu Octav Lupașcu, Const.
r°’nn,
tireanu, loan Kicoleanu, VladimlM&n
Savinosou, Al. Smeltz, V. D. VnKî)i d n' Ra^
N. Kohn N. Schonfold: Frumușica “n
D-ra Ernos ina Schonrokl: Hfrlău ’t « a Brea£
Suh(a V. Tîmuș: Gara Zlătunoaca
°°n M/n1
‘Brăila: Nathan D. Bnchor. M. Braunstein Nt-« r.
tlnescu, Lupii H. Grunberg, M T>jn<ovî„i
‘Buzăa: I. D. Atanasiu, Matoin Dimitriî P pj? ScCr'
Teodorescu,
' 1 otroy](!| y‘
Constanța: loan Adam, Tng A. Puklinskl, rOnn v ’ '
man. D-r C, Raoovski: Mangalia
n
Ho.
Corurlul. Cornelia Botez, 1 Egipteana, P.
n
Mu.? <t. A. Oberman, I. Radu. Simion Vâslii/’ ^of,n
lăți. Herman Wechsler; Bereșft.
03ctl i Gq.
O-'mboufa1
. Leon Helnik, Oarde .lua PopovloI* tI. Apoatole^ou : Țtta-Buciumerif,
' 1 irSOviștn,
Dolj: loan Oristesou, Iile M. Dumltreaoa, g M» «i
pltan Mehtupdu, G. D. Ponoloiu: CraiQVa i CiCodreș : Siliștea-Crucel
^aiova, ]0,n Jf
Dorohoî: Pr. 0. Bălănescu ; Zvorîștea-Serbănevi
Fălr.lu ; P. drăescu : ‘Drănccn'l,
* ’’
lafl: I. Apostol, Ing. I. A. oșjolin, D-ra Lucrat!» m
losou. loan D Uimitei i. 0 Hamanglu, H ’ nn ,
H, Uotenbor». Turna Săvoscu. D-r P Zogln n^'
lordftcheann: Andrieșenl Ton Dodoa: Pănsrm r'lru
Pogor : Wgorcnl Conot V. DImitrIu ’
fons Hero-anu: T>gdnaș. D-r Guț i :
Ilfov; N. G. Batall- CoconX. V. Pfiunesou:
n/
TdrKaEft!m630U: Obilc^a-No'(- c°nst. I. OloranS •
Din Capitală : Al. Albulescu, 5, N. Annttșesou, 2, Const
CantUII, 10, I. Constantinescu. 5, 0. Domotrosou-Ciirj ena, 5, Gb. Dumltrescu, 5, Nlîă Ducnltroscu, o, A.
Qoldonberff, 2.50. W. Grlll, 3,50, Nit^ lonescu, o,
Oonst Laiubra, 10, Gb, Macarie. 1, Caro! Marcus, 2,
I.M. Marco. 3, Gh. Marlnosou, 5, Luereția șl I. Neaga,
20, I. Nnereana, 1.50, O Nicolau, 2.50, N. Opran,
10.50, Gh. l’anu. 5. Jack Pnukr, 3, Mlnoa' l’otre.xcu,
2.50, Ștefan Popesou. 3, l. Potop, 2-50, Leon Rînțler,
0.50, Frltz Schrelber, 5. lallas Sibalis, 5, Gh Sirion,
2.50, Joan Stofănoscu. 5, S, Știr, 2, V V„ 5, Zanoof,
5, G S. H„ 35 lei.
Pin țară.? Botoșani t loan P. Darie, 10, Const, Mighlu,
j.0, loan Nlcolounn, 10 V. Tiuiuș, 10, V D. Vasl iu,
10, M. Zorlo, E0, Brăila: M. Braunstein, 1, 0, M
Jancoviol, 6 ‘Bnjâu : Mateift Dimltriu, 5 Constanța ;
Joan Fillp. 2.50, Ing. A. Puk’inski, 10, loan N, Ro
xnan, ]0. Covurlul-Galați: A, Oberman, 3, Mario
Gano. 2.50, I. Radu, 1. Borohoi: Pr Gh. Tli. Că»
rHunu-Zj'flrff/tfiî, 1, T. Soclanu-Da/MtanT, 8, fălciu:
P. Crăesou-DMurfMl, 10. Iași: TomaSvosou 5, Or.
P, Zostn, 10. Ilfov: V. Pă noscu A/rt/j, 5, Const. I.
Cioranu Tăricenl. 3. ^Mehedinți: M, AJvu-7.Severia,
1.50. P.-Neomț: H. Edelstefn, 10 S, Postelnlcu, 10.
Prahova-Ploeștl: F lix Hcimlich, 2, C. lonoscu 2,
Gh. Mușoiu-Cfm/?;na, 12, Dr, Victor Crăsescu-S/dn/c,
10. Putna- Gr. Untu-'BĂZhzef/i, 4. Th. Irofte Putna-S.,
7, Tccuciil: Dr. Const. Retrase, U. ’ieleonnan: [ilo
D, Soare-Zimnicea, 7.50,
Dla Străinătate.' Buenos-egires: JosfiBruha, 10, Chi
cago, IU: Davld Foldmnn, 2 50, S. Rosanzweig, 7,50,
A, Whlteman, 2.5). New-York_• Iccob ichwarlz, 10,
St,-Louis: 3am. Herscovich, 12.50, JFw^oro. Mass;
L, Marcovltz, 20 Jeț.
Neamț; H. Edelșteln, Gheorghin Alexandru, S. Poștei,
ntcu. D na Rachal Jean Steuerman: Piatra-N
Z. Chnlmsohn: ‘Buh^.
ABONAȚî ACJHITAȚX :
Prahova: Advocat Ciuta, V. Constantinescu, Felii He mBnovraști • N. Acelenescu, C. Allmănlștoanu N. An»
lloh, Hermm M. Holitnbrand, Ștefan Georțescn 0,
T) Gherea, NIcu Mlhăesou, D-ra Mario Panta, Atei
dreesoa, V, Andreeacn, D-r N. Ange'esou, Z. C.
RadovloI, Const. Rotăreann, D-r I. Segal, Nath. L
Arbure, D-ra Mina Axelrad, D. Bfietu, Matelu A. Balș,
A. Poporici-Blznoșanu. N. Bobu, T, A. Bogdaiij
Segal: Ploeștf. Gr. Cerchez, loan Clutara, Zaharlâ
Jancu Brfiteacu, lullus Bruner, log. E. C. Buchner,
Fotache. D-tru lo-efescu, M. ManolovicI, Gh. Mușolu,
Conflt. Popovlol: Cimpina. D-ra Eufros Dlmltrlm
H, Bntolana, D-r I. Cantacuzino, Gonst. Cantllll, I.
B. Cega, M. D, Chivuloflcu, St. Olooir'an, arhitect,
Posada. N. Papadopol: Sinaea, D-r Victor Gxăsoscu.
Stanic,
IHo Comănesou, I. Oonstantlnescu, MatoiQ Curbescu,
I. Crețesou, loan Crețu, 0. Crlstescu, Gh. Oristescu,
Putna ; lh. Irofte : Tulna-S. FI. Eftimescui Vidra.
George D tnlelopol, 0. Domotroscu-Carpana, Mlrcea
Roman : Sache Bnzeano, D-r In Dropt, Iflao Grunborg,
Demetriad, 0. Dimitrosoa lași, Gh. N, Diuiitriu, B.
Advocat Mu tea.
Dociuloscu, V, C. Drancfi, D-r N. Duma, Gh. DumlRomanațî; N. loneacu : Gara Strejcștl.
treBou, 6tud,, NijA Damitreacu, I. Gli. Dnmltrlu.
Saceava; D-r M. Schwirt •. : fălticeni. Clubul do Ioduri
S. Eleenstein, D-na Cornelia Emilian, A. Florean,
„Unirea1': Pașcani.
Shn. Flore-n, I. G. Frlmu, 1. St. Furtuna, S. GartenTecuciu; D-r Const. Petrașo.
berg, A. Goldonborg, Dim Grecoanu, N, Georgescu.
Teleorman : Gh Stamatescu-Gest: Zimnicca.
IV. Grlll, S. Habor, Z. Haber Const. Hurmuzachi,
Vaslui: Vasilo P. Sassu.
D-tru Iliescu, Leontin Ilioacu, Oonst, G lonescu,
Vlașca : A. Stănescu : Giurgiu. St. Morăreacu ? Cdrsacht,
Gh. Jonoscn, lancn lonesca, Nîța lonescu, G. JorVarna-Bulgaria: D-r P. Stoianoff.
mesou, V. M. Kogălniceanu, Gh. Lambru, Const.
Budaposta: Auerbach Gustav, loan Mihnți, Suclu
Cambra, Maior Leonto, I Livescu, J. M. Lqebol. Jack
Silvius.
Lobol, Gh. Macarie, I. M. Marcu, Joan Marinescu,
Co'mar Aisace : lulius Pollinger.
tip., N. G. Marinescu, V. G, Mo.-țun, 11 P. Moriizzi,
Berln : A. Bornstein,.
I. Neaga, Cristu Negooscu, Const. I. NicolaeBcu, V.
Paris; L. Grunberg, S. Spigler.
R Nicolaescu, Al. Nicolescu, ll-na Olteneanu, ScarSmyrna : A. Birnbaum.
lat Orăscu, I. Panaitescu, Gh. Pana, D-ra Aurora
Bjenos-Aires : Jose Bruha.
.
Pappa, I. Pappo, St. Faraschivescu, Jack Puuker,
Chicago, IU; .Iul Blnmonfekl, D. Feldman, S. RosenzwejgLeonard Paukor, D. I. Perian, Minea Potroscu, 8.
St-Louls; H. Blumonfeld, O. Leonard, J llotst®1’*'
Fierte, C. Plrvulescu Take Policrat, Ștefan Popescu
tlew-York: D r Grunberg, S. Leibovltz, N. Scbaclitor,
V. C.Popoviel, I. Potop, M Rachtivan. D-r 1. RaduvicL
lacob Schwartz, Leo Wolfsohn.
.
I. R&doî, Deon Rințler, D-r Gab. Robln, A. Schapira.
Philadelphia. I. Barnstein, M. Kula, I. B :Bont“ •
e:tZ Schreiber, G. D. Scraba, V. Șerbăuoscu, Gh.
Cu prilejul acesta, Ridacțiea „Revistei !dool‘\ roagă P?
Sirion, 0, Solomonescu, N. D. Spireanu, M Stănabonați! Iei, cari mi! au do piață, să no trimeată ?' e', a
coseu, Gh Stănescu, loan Ștoiănescu, S. Știr, D-ra
namonlul pe dată. Asta fără do nici i> motivare alta,
./n
' irginia Tomescu, Chr. Tomulescu, G. Ungiiroanu,
a:oea că nan voi sâ-l confundăm poate cu unu nia Pi^
t-r A. Urboanu, N. Valdman, Gr. VasiHu, M. Vlăscrupuloff, și să-T ștergem, ponto, dintrun. condc:u, dm
“efico» Romulua Voineacu, D. Voinov, Al. Popescu7u h«?d’
Wittner» Zancof, Jean Zuckerman, H.
loagole noastre.
77
țațelor, »înt crearea de legi cari restrîng libertatea publică și o sumă de prigoniri îndreptate
în potriva unor oameni streini cu totul de iele,
dar cari sînt supărători prin acțiunea propa
gandei lor legale, și de cari vrăjmașii nu pierd
prilejul să se scape.
Ceea ce s'a petrecut la Madrid, mă întărește
și mai mult în părerea aceasta, mă întărește
Inse în mod dureros, pentru-că bomba de la
31 Mai trecut, care a tăcut atitea jertfe nevi
novate, m’a lovit de-a dreptul, în persoana unui
Omțpe care-l
‘ cunosc de 25 de ani, Francisco
. ... Tn._
Ferpentru care am cea mai mare stimă, cea
rer,, și pi
mal adfncă dragoste.
Exilat în 1869, în Spania, în momentul revoluțiel care răsturnă pe Isabela a Il-a, mă puseiă
în legătură cu cea mal mare parte din republi
Prin mijlocul
canii Spanioli din vremea aceea,. r
’J’
1
lui Ruiz Zorilla, cunoscui și pe Pvuuuww
Francisco FerFer
mai
devotați
și
rer, unul din locotenențiî săi cei
devatotv
putui să apreciez țări ea și nobleță caracterului
De unde se născură niște relații cari din
zi în zi deveniră tot mai întinse între noi.
Ferrer preda limba Spaniolă. Profesiunea sa
il puse într’o zi în contact cu o damă Fran
ceză, în vrîstă, monarhistă și catolică devotată,
r îera
lciacontoare
doritoare sa
să sc familiarizeze cu marea,
cu frumoasa X111JLUU.U
limbă a lui
Ccrvantes. Zic că această
IUI VCL'VUIHVD»441VV<i
«
I
tAor'nv’na
r» /-* r-» r» r. 4- <-»
«vim
damăîera catolică, nu clericală. într’adevăr sînt
clericali cari cu toate că nu cred în nimic, totu-și afectează un catolicism fără margenî, din
p’mP.lu .spirit reacționar. Iea înse îera sincer
+Au - c*oasa»
icra monarhistă numai fiind ca^“ca, în loc de a fi catolica numai ca fiind
monarhistă.
efp ?ntactul lui Ferrer cu această elevă avu un
fifnLpe care n’aș îndrăzni să-l cred dacă n’aș
stiDr ?eJ'sonal martor. Prietenul mîeu capătă a-
frecventau școalele astea,
‘-----vizitat
s-»*-x —
-1----JAm
școala
modernă
mamă, școala din
strada Baileu, în Mal 1905, în timpul celor 48
de ore cît m’am oprit la Barcelona, în întoar
cerea mea din Alicante, unde petrecusem
iarna. Am făcut cunoștință cu profesorii, șl am
w«
kj
w
n
.*«««
putut să-mî dau samă de metodele lor. Școala
asta nu Ieste numai un simplu loc de învățămînt, Ieste cu mult mal mult; Ieste un mediu
educativ. Aici se fac, pentru-că școala-I mixtă,
se fac bărbați și femei în toată puterea cuvintulul. Dacă s’ar înmulți asemenea școli, s’ar
putea transforma fără întîrziere întreaga men*
taîitate a unui popor. Prin iele s’ar spulbera
toate superstițiile, s’ar suprima prin Iele urile
de rase șl caste, și, dacă s’ar generaliza, ace
ste școli ar fi cel mai deschis și sigur bulevard
în contra anarhiei. Singurul mijloc propriu, de
a isprăvi o data
dată cu izbucnirile revoluționare,
ieste într’adevăr de-a face revoluțiea netolositoare, făcînd să domnească dreptatea și dra
gostea printre noi. leată la ce se consacră
Francis.co Ferrer, cu un devotament, c o ar
doare și c-o dezinteresare asemănătoare a unul
creștin al bisericei primitive.
Casa de editură mi-a încredințat redactarea
unei
lucrări științifice,
uuuiuwdu
.^uunmvc, la
*<* care lucrez de cîte-va
luni, fericit și mîndru să-mi văd numele figurina
în această bibliotecă, alături de acelea ale lui
Elisâe Reclus, Letourneau și ale altor învățau,
oameni de bine, cari au maî lucrat pentru iea.
Clericalismul supraveghea neapărat în ascuns
această operă de emancipare umană, și daca
nu îndrăznea să o atace pe față, pîndea în taina
primul eveniment care i-ar fi îngăduit s o lo
vească de moarte, fără să se compromită prea
mult. Bomba lui Morrali-adat ocaziea așteptată,
și n'a lăsat-o să-I scape.
’ Morral icra fiul unui industriaș bogat. Iei cu;
?
nlwwni
4-X MAn+zA
A
■
»
<
"1 .
O
_ -
_________ 1
—
HO
——
a*
«L’—l
1a
ere«noștea mal multe UmW și ura clericalismul și
lui’ pasiănea convertoare In trei ani iei iz- monarhleu.
destul pentru
pentru a-1
a-1 face
face simpâsnnpamonarhica. Ier»
Icra destul
�REVISTA IDEEI
78
i
i:
REVISTA IDEE!
Guvernul înse, împins de epî8co
tic directorului școaleî moderne, mal ales că
nici o dată iei nu-i vorbise de anarhic și nu se văzu prilejul neașteptat de a distruS?’ ca^
declarase de anarhist. Intr’o zi doritor de a sus modernă, nu stătu la gînduri nici cum .?CoM.
trage pe sora sa de la virusul mănăstirilor șl obide pe Francisco Ferrer sechesWnA a
de la învățămîntul religios, Iei o conduse la rea. Numai închipuiți va, cind cleri 1 îivq
școala modernă, și ast-felih întră în relații cu putea să pue mîna pentru operele lor tenî11’ Qt>
Ferrer. Maî tîrziu, simțindu-se îndepărtat de pe niște sume destinate de legitiniu I n v °a8e
industrie, din pricina subordonărel cc asta sta tar pentru o operă de liberă cugetare ^le
bilește între lucrător și patron, voi să se folo- fi siguri că nu respectul pentru sfinta n’
sască de cunoștințele sale linguistice pentru tate i ar opri Un moment a fost chiar
a se deda muncel de traducător. Iei ceru lui ca inculpați! să fie supuși juridicțiel minOr^
Ferrer să-I încredințeze ctte-va volume de tra. Dezbaterile desfășurate în timpul din ur*1
dus. pe care Ie dobîndi foarte lesne, după care-I curtea de casație din Franța, și carj ‘țM*
propuse să-I cumpere chiar casa de editură, să apară din nou înfiorările din 189g ’tl»CUț
pentru a face lucru mai productiv, mal spor rată ceea ce ar fi fost un atare proces, Din n f(
de probe adevărate, galonați! de la Marin F^
nic, împărțindu-1.
, , , >,
Asta se petrecea pe la începutul lui Mai. Ma- fi născocit altele închipuite, leară reședința'r r
teo Morral obosit, sau susținînd că Iera, spuse pulul verde nu I mal puțin faimoasă den?* r
c,t *1
că vrea să se odihnească cîte-va zile, după care aula Dracului.
Din fericire D nu Moret, vechia renuhu
se va întoarce ca să sfirșascfi negociarea aces
tei daraverl. Dînsul plecă la 15 Mal, șl sfârși și vechiă prieten al lui Zorillo, cu tot ninr tn
tul se știe. Ferrer nu-1 mai văzu de atuncea. $i său cusur de a fi trecut la monarhie, cred?
negreșit că dintre toți ce-au cetit în jurnale la nu va consimți să se dezonoreze prin o noS
1 lunlu, Istorisirea atentatului săvîrșit în ajun, afacere Dreyfus. Procesul trebuie să se deafs
șure la f'urtea cu jurl. Curtea cu juri, se înt?
cel mal surprins a tost iei.
Dacă Ferrer ar fi putut să-șî dea samă de lege, Ie achitarea. ’ ăci ceea ce caracterizași’fa
planurile ce le avea Morral, s’ar fi ferit negre gradul cel mai înalt pe marele popor Spaniol că.
șit de a avea vre-un contact cu Iei, nu din dis- ruea inchizițiea a fost neputincioasă să-I stfirîme
pref, ca nedemn, ci din instinctul ca să-șf con toate nobilele-I porniri ieste independența,dera.
serve opera. Am zis nu din dispreț, ca nedemn, nitatea, mîndriea și dragostea de dreptate. hZ
și aici îmi manifest propriile mele sentimente. rații vor face să se spargă foarte degrabă ba
In ochii miel, acel om sănătos, tînăr, inteligent lonul cel umflat, care ie acuzarea, lei îî vop
și bogat, care, avînd un loc strălucit la ban recunoaște deșertul și vor recunoaște în acechetul viețeî, un loc format, abandonează toate laș timp în Ferrer tipul Spaniolului, în ceea
șl aleargă la o moarte sigură, ca să îndepli ce are mal cavaleresc. Iei vor pălmui găvan
nească un fapt, pe care, într’un moment de a- nul clerical, achitînd pe Ferrer. Și
, cită vreme
-----berație, îl crede de natură a asigura fericirea primejdiea juridicțiel militare ieste înlăturată)
Ferrer Ie liniștit ca și prietenii „xr
săi.
'
genului omenesc, acest om, orî-cît de crlmi- ”
Dar Ie bine ca Europa să știe ceea ce se ur
nală l-ar fi fepta, merită stima tutulor. Purta
primilor
zește în pretoriile din stăpînirea capuțlnilc
rea sa se poate compara cu aceea a ț
.
piiT, îl a- din
__ K________________
peninsula Iberica.
. .. D-șoara
,
Spiridonova
.
i â
creștini, cari, după ce-șl botezau copiii,
-----2
------------.
r
/ “ un omor. Aproape
'
toată
.
presa inde.
-----------runcau în flăcări, pentru a-I feri de întoarce săvîrșit
ivâîy uoitu
păgînism și de a-șl pierde sufletul, șl pcsnuciiiu
pendentă repuuîiutuiu,
republicană, u
a uyui
avut uu
cu toate
astea vii»
cii<
rea lla
iM
-- -- - X
«r. A.
------------------------------------ ZI
X*!*
1 f«
-f
J < < 1 rl n
«î <1 ! no
z-»1 r>
m 4'i'ii'Ant’QO 1 flT
I ti Q df <1
cari în urmă au fost trecuțî între sfinți. Morral rajul de a ridica glasul în favoarea iei. In astă
Ieste respunzător de faptele sale Societatea ucigașă lea n'a văzut o asasină ci o juetițieră.
poate să-I ceară socoteală de iele. Dar dacă D-ra Spiridonova a vărsat înse sînge. Ferrer
nAA’aC*. vărsat
& UAJglXIVX nu
1JU ar
CIX fi
IA o
VJ adevărată
CAk&V' Y dl CI Ucl minciună,
llllllvl UJ 1(1 ț
TUXQUL nici
AX1V1 o picătură de sînge și
y-nu
-------- —a fost
D-zeul religiilor
după intențiile complice la nici un atentat. De aceea am so
iacest D-zeu, care ne-ar ;judeca
*
cotiiTsă
fac
apel
la
aceea
șl
presă,
pentru
a
* ”, cotit să
.noastre, ar trebui să-1 spele de orl-ce vină,
spune ceea ce Ieste omul acesta, și să deacoși să-l primească la sînu-I.
leu unul aș fi făcut ca și Nakens, care i-a datt per toate uneltirile monarhiei spaniole, cu
azil, și-aș fi lăsat guvernelor cari întrețin re ale tîrîtorilor Iei de vătrae și cu ale caluga*
rilor iei.
Alfred Naquext.
lații diplomatice cu regele Serbiei sau cu sta
Din «Courrier Europeen», de Tip.
tul Rusesc,'organizator de măceluri, precum și
acelora cari le aprobă, plăcerea să mă calom
nieze cîtarfi vrut. Stimez prea mult pe Ferrer,
O EXPOZIȚIE DE ALBITURI
pentru a-mt închipui că astea au fost și sen
timentele lui. Dar, negreșit, fără să osîndească
A-zi dimineață poștașul mi-a adus două hro
omul, Iei ar fi dezaprobat fapta și ar fi rupt
relațiile cu Morral, dacă ar fi avut cea maî mică șuri interesante. Prima ie rezumatul unei
bănueală de ceea ce plănuea Iei. Și dacă n’ar chete asupra „confecțiunei la domiciliu ,
fi rupt chiar relațiile, ar fi fost pentru a-1 a- Vilfred Monod, a doua-i catalogul unul
bate de la atentatul său, ceea-ce poate ar și fi magazin, care-și deschide acum Expoziți
izbutit, într’atîta-i de convingător, rîpitor Din de albituri.
y
S’ar pune întrebarea, de ce găsesc Ie! . n
nenorocire iei nu putea să-1 abată de la un
plan despre care habar n’avea, leară a doua resant catalogul marelui magazin. v -®tor>
zi, după evenimentul de la Madrid, cu acea prin lelînsu și catalogul n’are ninuc a OjQCj.
car?
conștiință senină, care nu bănuește nici o dată Ceea ce inse m’a pus pe gînduri, ies
infamiea altuea, simțindu-se incapabil de ori dența primirel acestor două broșuri.
ojsj(e
ce faptă criminală și de ori-ce complicitate, îmi arată cele mai minunate cămăși, a nienitiî
nu se tulbură nici de cum, nu căută să fugă cu ajururî și broderii, de-o ne maț P e»ui â
ar+ x
avut timP s& aîungă
libera En- eftinătate : cealaltă arătîndu-mi cu
j? stabU^'
să-ș! pue persoana și averea la adă ce muncă, a ce de privați! și a
post, Dar Iei rămase la postu-I, pe loc.
ceste uimitoare prețuri au putut n
mm
a
a
1
n juț
Monod, de o precizie si
Un fabricant de saci, zice Monod, și-a con
B«mentnre cu totul riguroasă, m’a urn- struit la Rouen o locuință superbă.,.’ Avis aje 0
fiori de revoltă, în potriva acestei matorilor, pentru-că părăluțele fac averile mari.
t>lut Somase exploatări a lucrătoarelor la do- Negreșit, părăluțele stoarse de la muncitori
rnOI}u5 si-niI pare rău cumplit că n’am la fac marile averi ale patronilor.
inicil
x atîtea parale să cumpăr de la autor
lacătă așa dar toate binefacerile civilizației
îndaoll"lte mii din aceste broșuri, pe cari să noastre moderne: de-o parte luxul, nimicăriea,
1Ofll nl
le împart dinaintea marilor ma- stomacuri cari crapă de pline, neurastenica
mă &P frumoaselor elegante, trindave, ale că- spleenică, pricinuită de trîndăvie și de sur
„pîntrînate plăceri pentru un lux nou șl menajul plăcerilor,... de altă parte, chiar lipsa
ror n
. pururea cerut mal Ieftin, crează celor neapărat trebuitoare, frigul, ppstirea șl
îe°r tâ exploatare a muncitorilor.
anemiea, neapărat că și neurastenica, dar ne.
flCArSvedea atunci, aceste elegante, cum că o urasteniea produsă de surmenajul muncel, fri
x+nare care confecționează cămăși, stînd gurile luptei pentru vieață, sleirea corpurilor,
!l‘CnpasurI la mașină, fără să mănînce nimic, stoarse de ori șl ce vlagă... In vremea în care
i nit puțină pîne și brlnză, luată șl aceasta o elegantă tinerică femee ișt va admira în osă Întrerupă lucrul, nu cîștlgă pentru a- glindă sînu-î grăsuț și alb, scos dintr’o fru
muncă de cît 80 de bani. 80 de bani moasă cămașă lucrată de mînă, lucrătoarea
C nntru 15 ceasuri de lucru, 5 bani pe ceas. Dar care va fi muncit 12 ceasuri și care va fi cîșP.e r da samă oare aceste femei, cum-că sur- tigat 80 pănă la 90 de bani ca să facă cămașa
S«iaiul acesta Ieste contrabalahsarea trîndă- asta, va tremura într’o rochie ruptă, uzată.
Jjeflor, după cum prostituțiea Ieste contraba- Oare asemenea stare de lucruri va să dureze
lansarea celibatului forțat la femei ? Nu, fără cît lumea ? Și oare inerțiea mulțimel, oare inerindoeală. nu și-ar da samă, pentru-că creerul țlea cugetătorilor, Inerțiea tuturora, va îngăJr în care nu cîntă de cît gărgăunii distrac- dui pururea oare asemenea nedreptate ? 6
fiilor la modă, n’are nici adîncimea, nici
Nu pot să rezist dorinței de a cita, ca să
forța necesară pentru a se deda la munca termin, cele din urmă rîndurl din broșura lui
ohibzuireî.
Wilfred Monod: «Sîntem într’o epocă în care
Ce voit! să ajunga o lucrătoare care cîștlgă ne pasionăm foarte mult pentru chestiile de
00 de bani, după ce stă nemișcată 15 ceasuri dogmă și de politică. Dar la ce să mai slula mașină, de-I întră os prin os, de vcît o bleată jtxov.cx
jas'că uaic
oare vei
ca oa
să uiauuiaiu
elaborăm vrcump,
credinți, ouu
sau oa
să
ființă sleita, fără putere, care £*
su primească mat constituim guverne, pentru trista mulțime
ori-ce condiții din partea patronului. Dar a- care n’are măcar mijlocul ca să trăească o
ceea care cîștigă 15 bani, ca să coase o batistă vieață omenească? Sa ne păstrăm mal bine
care îl cere 4 ceasuri de muncă. Dar aceea cea mai mare parte a energiei noastre pentru
care primește 1 leu și 35 de bani pentru con soluțiea chestiei economice. Asta ni-I datorlea*.
fecționarea a 12 cămăși? Colea modelarea unul Sînt cu desăvîrșire de această părere, re voițl
corsaj, care mănîncă un ceas întreg de muncă, să vorbiți de filosofle și de politică unul in
nu Ie plătită de cît cu 15 bani. Dincoace pen divid al cărui stomac Teste lihnit de foame?
tru fasonarea unui jupon, pentru care trebuie Chestlea economică dezlegată,
n ,celelalte se
_____
vor
* ‘ w numai de cît după lea, pentru -că asta-I
* l
3 ceasuri de cusătură, n’are de cît 30 pănă la dezlega
40 de bani. Aiurea o lucrătoare care face că- de
J- căpetenie,
mășî de cele fine cu mîna, nu cîștigă de cît
„Intr’adevăr, continuă Monod, Ie deșănțat și
80 de bani de bucată.
tot o dată de plîns, glndindu-ne că toate ches
într’un timp de zor mare, o lucrătoare cîș tiile ridicate prin această anchetă, privesc îm
tigă 1 leu șl 50 de bani pe zi, lucrînd 20 de brăcămintea. Toate aceste bucăți de pînză,
ceasuri. Alta, care face lingerie lucrată cu în toate aceste ștergare, ce-s oare alta dacă nu
grijire, muncește de la. 16 pănă la 18 ceasuri soare ? In dosul astor stofe ieu contemplez
ca să cîștige de la 1 leu pănă la 1 leu 25, cîte imașurile în cari pasc oile, privesc imensele
odată 1 leu 50, nici o dată mal mult. O fetiță întinderi de cînepă înverzită, cîmpurile înflo
lucrează 13 ceasuri la facerea de găuri, ca să rite de floarea inului, plantațiile de bumbac,
cîștige 65 de bani. Alta cîștigă 20 de ban! pe cele albe. Văd natura nemărginită și nesecată,
un metru de feston, cu ața ieî cu tot. Brode- în care lucrează gratuit pentru om puterile
resele cîștigă un leu pe zi.
infinite cari se rezumează, se întrupează în
Acum cucoanelor, împodobiți-vă cu F
lingerie raza de soare. Si toată această îmblelșugare
...1 bine să nu ajungri de' cit ia sărăcie, toată frumufină,'cu taetură grațioasă și cu fasonul
îngrijit. Ah, dacă ar putea să vorbească a- seța aceasta, la urîciune... Pe toate aceste pro
ceastă lingerie, dacă ar putea să vă spue din duse ale luminel și-ale căldurel cerești, se
cn mediu de mizerie vine, dacă ar putea să curbează niștl creaturi slabe, cari manipu
vă facă să vedeți la cîte scene dureroase a lează,
lcUArt, cari umblă cu soarele fără să îeasă din
țo.at ma martoră. Ah, această expoziție de al- fel măcar o leacă de căldură pentru degetele
oiturl... La lumina latnpelor electrice, astea *lor amorțite, măcar o leacă de lumină pentru
lung! draperii de giulgiurî palide, ochi! lor obosiți... Oare acolea sa fi fost să
palide ca și dureroasa țață a femee! ale cărei ajungă industriea îmbrăcămintei,, a îmbrăcă
mintei care-i
care-î un seiu
semn caracteristic al trebuegete anemice au fabricat toată această des- munei
</^ur.are de lucruri frumoase, de cretoane fine, inței de împodobire,, al sentimentului de pu
al ~"*
rațiune!
t> rnisite cu dantele și cu panglici.
4doare.
"— •s1
î-—’ ”prevăzătoare, a tuturor fa
npJ^.dacă ar mai fi să vorbesc, în treacăt, dc cultăților celor superioare, cari deosebesc de
autoare ae
^lucrătoare
de saci,
saci, cari
cari cișugu
cîștigă cîte uu.
do! bestie pe om? Intr’adevăr, dacă industriea
lor. Cînă
Uț de bucată,
bucată, cu
cu ata
ața lor.
Cînd ciștigă
cîștigă 3
3—
—44 îmbrăcămintei Ie legata, c o legătură fatală,
ir»+K«,s„x ’e^e singure
-------- —
t „splen- de sistemul confecționărel la domiciliu, mvăspun..scă-I
a
V trebuie să ducă și să aducă lucrul, țați! vor trebui să fie acei negri disprețuițl,
cari danțază goi, sub boabi»...
rul greutate-i enormă, chiar iele.
�80
REVISTA 1DEEI
Se prea poate... O civilizație care apasă afiupra unei munci de sclav, asupra muncel a
mit de creaturi sleite, pentru ca un număr
de privilegiațî să se bucure de niște plăceri
superioare, adesea idîoate. Ie oare civilizație
aceea, nu-I mal degrabă întoarcerea la vechea
barbarie?
După Madeleine Vcrnet, de Florica.
li
Ie o broșură de G8 de pagini, editată
celona, cîtc-va luni înainte de atentati 1 î
triva regelui Spaniei, broșură care a ej
fiscată. Ica poartă titlul de: Cugetările . c°n.
ționare ale d-lul Estevanes ', adunataev-0^'
montate de Un Anarhist.
e
co,
. Sub forma unul interviev cu Estevaiin
DURERE,.
chiul ministru de războiu al Republic^?' v^
niole din 73, intervievatorul, cu alte ot!
Morral,
pentru-că se știe că-I Iei do Vinte
Să cuget ce-va și despre Durere... Văd că ani
malele între Iele săvlrșesc răpire, omoruri, invidie, niște idei ultra-revoluționare. Iei încetiAZVolt5
tr
’
un
articol
antimilitarist al lui EstXpl’’a'
lăcomie și dominare, unele asupra altora. Văd din
aceste animale pe cele mal slabe și blînde pururea care a apărut în El Pais din Madrid «î0*188'
victimă, prigonite și alungate.Dacă-ml arunc, mal de a fost apoi reprodus și de alte jurnaleCare
parte, ochii peste întreaga Materie, văd că lea crează nioleșți. Ieste de observat cum-că articolil^’
totul și le totul, dinsa hrănește, dezvoltă și nimi ceata nu a dat loc la nici o urmărire, în
cește totul. Durere văd și la oameni, dar cave pur mea apariției lui, așa că confiscarea din iwre*
cede numai din vieața lor socială, cea neconformată Ie datorită pi'obabil comentariilor făcutf?
Ule
Științei, Adevărului și Dreptățel. Peste tot văd Du Morral.
leată vre-o cîte-va pasagil pe cari le notfim
rere, și această Durere celor Cugetători spune mult,
frunzărind
opera
aceasta
:
“*>
lea dă o lecție folositoare,
Ori și ce om Ieste din naștere hoț și
Durerea Ie cea mal vorbitoare dovadă în contra rămîne pre cit trâește. Cel mal mulțlnn^j.
nologiuiților: lea Io însă-șl simțirea nedroptățel și dau samă de asta, din pricina în'rîurlr'e\
a tot ce le rău. Durerea Io calitatea înțelepților, po mediului, sau coruperel educației. Fitl f».
eților cinstiți, Io calitatea acelor cari simt, cari iu credințați că dac i toate legile, și maț '
besc cu adevărat Știința și Arta, cari nu sînt suferi samă cele penale, ar fi suspendate pentru
te de cel nedrepți și cari vecinie strigă în contra lor. trei zile, impunitatea fiind asigurată, cifra
Dinsa le un Inv&țămînt și le Revoltă mare, căci lea criminalitățel nu sar urca simțitor oît se
Ie oglinda Nenorocirel și Robiei. Dînsa face să fim atinge de atentatele împotriva persoanelor
cu milă cătră semenii noștri,
pentru-că omul, din firea Iul, na Ieste omu»
Durerea Ie o știință înaltă, dată de Materie, de cid. Dar cifra tâlhăriilor ar crește, negreșit,
legile Iei, de mediu, împrejurări, do simțire și cu și intrașa măsură, în cit fie-care ar deveni
getare. Cel care Ie cu Durere, trebuie să devie Cu sau prădat sau prad-tor, Sau și una și alta
getător, și le Cugetător. Ie un cult mare Durerea, de-o dată.
oftă vreme există. Durerea înțelepțește pe cel oe
Iear mai departe;
rătăcesc, pe cel oe voeso să se îndrepte. Durerea
Mulțimea fără arme le iute împrăștiata do
face mal buni pe col oe sînt simțitori. Cel cu du
cavalerie. In asemenea timp ar trebui ca si fie
rere sînt mal buni cătră nenorociți, și Durerea fiind deschise porțile tuturor caselor, s i se pile tela orl-cine, lea îl face pc toți mal buni, afară do pe
meiă pe simpatica vecinătățel, și si se noati
răi, afară de pe cel cu interese egoiste.
dispune de balcoane și de terase. Revoluțlea
Durerea înțelepțește pe nemintoșl
și-I face geniali
nu’J ^n9e 0 bagară sau un scandal. Revolu»
______________________________________
GUlUaXA
ax închiși în
«•_ temnițe pentru
.
l, lei na
pe> cel «n
ce sufer. r>
Cel
Drep
țdacd-s
ționaril, dacă-s reuGliițiaiiiii
revoluționari,
nu se uVulmultate nu-s do cît Genii și Genii au fost cel cari țâmesc^ să^ filiere, să^ ’ facă tămbălău ^șl să
au murit pentru marile Idei de Dezrobire
(
_____ a_ Omefag ’• Dacă autoritățile aștern pe pavele ninirel. Și Genii sînt cel cari
c....________
-m pmu-u
luptă și ua-zl
pentru i&iz- 8lP>, ca să se împiedice alunecarea cailor',
bînda acestor mari Idei. înaintea Durerel necuvi Ie de-ajuns a se mal amesteca oare-cari sub<
ința dispare și numai necuviința nelegiuiților mal stanțe, pe lingă nisip: potcoavele cailor vor
dălnuește, întru rușinea, întru peirea lor. Durerea îndeplini restul. Detunîrile fulminatulul de
va șterge pe cel ce fac rău aproapelui lor, lear pe mercur vor speriea caii, și chiar ce-va inaj
Martiri îl mîntueștc.
mult... Și chiar fură nisip, revoluționarul
Durerea, sfînta Durere, și Suferința, pe Strîmto- trebuie să studieze bine pavajul de asfalt șl
rațl și Apăsați îl liberează, dacă nu alt-feliu, cel pavagiul du lemn: sînt pavaje ce ard ca iasca.
puțin așa, că întreaga Materie se înduioșază de Ar micind cianură de calciuni și amoniac pe
dînșil, și dacă n’au loc și traiu nicăerl, îl primește la pavea, lovitura potcoavelor cailor dă loc unei
degajări de acia prusie .. Revoluționarii ai
sine, undo îl va aduce și pe prigonitorii acestora.
Durere, vad în tine un mare viitor. Văd că vel li tot interesul ca să alcătuească, pe urm
■
Mîntuitorul speciei omenești. Durere, tu Iești om, de persoanele cari posedă arme, ca și o ti
familie, societate, țară și popoare de Nenorociți, repet de artificieri, de electricieni, de
de vinzâtorl de produse chimice, etc. rir
încă o dată că vel ii Mîntuitorul speciei omenești.
Durere, pănă cînd să fii oare durere ? Cînd te electrice, tuburile de gaz, aeriene sau
vel preface în nesfîrșită Bucurie, îndestulare, Iubire, pămînte, sînt, în mina revoluționarilor,
utile de cit piesele de artilerie...
Blîndeță, Bunătate, Zimbire, Sinceritate, Libertate
-rz. că
In cele din urmă Morral ie de .P&re.țS
și Comunizm *? Sehimbă-te cît mal curînd în bine cufinitavîntare pentru toți. Mare și nobilă Iești tu Durere, «revoluționarii nu trebuie să fie nlj,tertnln:ea
du la luptă, la luptă sfintă, pe toți, cu mare, cu mic, ton, ci niște creatori». Afară dacă P
0o
in contra viețel sociale nedrepte.
asta nu Ie curat a lui Estevanes, după
indică Morral în dialog.
_ rtOI?pN».
Al. Boda.
«Le Covnnicn
Paris, 280 B-â E«PIU'’
81
i kVisTA înteții
O OPERĂ DE MORRAL
UN RĂSPUNS
I
și cu oare-cafc osteneală fie, nam nevoe de
stăruință și rugăminți... Dar vreau si știi și
cum aș dori să știe de altmintrelea toți,
in, unc-orl neplăcerea să primesc, de la unii prieteni, tu,
că în afară de cu lucruri cari privesc abso
•qorl cu imputări, cu imputări, cum să le zic, cam lut propaganda și cu purtări absolut rigu
sCrn indccate. Una din astea Ie și aceea la caro răs- roase, corecte, nu vrea să țin pe nimeni pe
P” 3 îmi Parc rflU că P°rnhoa cn cmo le scrisă, cum Ungă mine, sau în apropiere de mine, sau
P-USr!i orl-cărnl motiv de reținut, instructiv, mă împle- în relații cu mine. Și sînt chiar bucuros să-l
rĂ săo prezint cetitorilor miel. De alt-foliă, din rîn- deportez pe cel ce nar fi apropiabili de cît
So "mole se va vedea foarte bine despre cc-I vorba, cu cine știe ce preț. Pentru asemenea inși
• SC va vedea, pe lingă asta, se va vedea o dată mal pot fi destule cercuri, din cari pot și leu «â
?1nlt cum-că nu rîvnesc nici de cum să mă bucur de privesc pe unele cu plăcere. Cătră unul din
Zatica, de dragostea cul-va, pe baza unor combinații astea, iml pare că al nimerit și tu calea.
! reino do ohibzuințclc, de calculele mele senine, com
Vezi bine că leu rămîn în dispozițiile mele
binații la cari cu nici un chip nu maș putea mlădiea... cele bune și vechi.
P. M.
9 lullu 1906. București.
P. MOȘOIU.
...Scuză tonte groșelolo do construcție din scrisoare:
sînt foarte grăbit și am gîndit mai tot timpul în
englezește...
O. L. — S-t Lonis.
i
j;
ADERĂRATA CONCEPȚIE A
AMORULUI
Iubito L...,
.De veacuri, literatura și arta, Odinioară poc*
ziea, astă-zî romanul, trăesc din aceast prin
picat de toată englezasca ta, dacă nu știi cipiu, din dogma : neînțelegerea esențială, ori
sa faci economie de vreme. Se înțelege că al ginală, fatală, nevindecabilă, dintre bărbat și
avea cu ce să te laiul mal mult, dacă pe lingă îemee. Acestei neînțelegeri i s'au găsit îndrep
să qîndeștl ți-al însuși și practica englezascL tățirile cele mai ieliurite, îndreptățiri psiholo
Așa, al fi putut s -ml trimețl manuscriptul gice, morale, fiziologice. Unii au cautat să dee
de-a dreptul, fără să fie nevoe de-atîta co de leac, cînd n’au fost cu totul furați de dez
respondență și vorb i. Și dac-ar fi fost ce-va nădejde. Dacă s'ar fi găsit asemenea leac, ju
de publicat in Revistă, aș fi publicat cu plă mătate din poemele lirice n’ar fi existat. Poeții
cere, pentru-că leu nu urmăresc de cit să și-au dat samă, inconștient, de nenorocirea ce
fac din Revistă o arhivă de lucruri folosi s'ar fi răvărsat asupra lor, dacă aceasta neîn
toare, instructive și bune. Și, dacă din ma țelegere ar fi încetat într’o zi, și iei au fost
nuscriptul tău n’aș fi putut sau nas fi găsit cei mai mari propagatori ai răului. Dacă soarta
cu cale să public de cit o simpla mostră, speciei omenești nu ie aceea de a fi divizată
măi vorbitoare, cum public de alt-feliu și din în două tabere vrăjmașe, care să zbiere și să
alte lucrări de samă, aș fi putut S'-l revăd, se tînguească reciproc, dacă destinul iei îe,
manuscriptul tău, în întreg, fiind-că ar fi fost după cum cred, de-a fi unită, poeții sînt cei
și nevoe, și nimeni nu s'ar fi îndeletnicit mal mai răi oameni, cele mai vătămătoare animale.
cu tragere de inimă cu asta. Aș fi putut să Și fiind-că asemenea rasă mi se pare aproape
îngrijesc a-l și avea in broșură, dac-al fi a- să dispară, pentru-că popoarele sînt acum prea
dunat mijloacele necesare, se înțelege bro bătrîne pentru a-și cînta pasiunile, ca primi
șura aparținindu-țl ție.
tivii și ca sălbatecii, la cari cîntecul Ie un în
Firește c'ar fi bine, dacă ar avea cine să soțitor al acțiunel și un consolator, cred că ur
se-ngnjască să siringi asemenea mijloace, mașii noștri vor fi mai fericiți, pentru-că vor
sâ-țl fie ție auxiliar. Dar vezi că nu ie, și
anni la si nramatur nare*. ie și înainte de.
atrni^
1 Sa te SUnț aC "^rma și amorul, iear această reformă se va
«
Preeum ?PU‘’ Șl a-1
face pedagogicește. Pe de o parte, bărbații,
Iruri %llt
PtC
; lepădindu-se de lirizm, se vor lepăda și de feVitiu
sama fie... In pi uința asta Ieste un
femenin. Iei nu vor mai privi pe iuBâdăunător, dup i mine, în cit ca
loj, ca pe niște zcifâțî crud(^cafi
pot
că le nnaf?C!tie'a de a U-UIi caror ,nepre^d să fie satisfăcute de cît prin jertfa unei oărni
Vu e^
nU ini
sîngerate. De altă parte, femeca își va pierde
te-al
c^JajlasPru'p
despi eplat! , simțul divinităței sale, și tiu va mai avea cerinvublienrlat Clnli ai c______
Sezut_f.î'Jî nevoe
tele divinității. Numai atunci se vapricepe amoBoar
r cît a
'f fi socotit leu in Revista.
ru^
schimbul egal al unor sentimente
aș
j
Pretat fi fosi vor^a de-un
’ -un Supliment...
Suplime,
asemănătoare între două ființi egale...
dedicată mie și
m\
'a!lnr
cara «...
mi'1 dedicata
Bernard Lazare.
mine,
------------------------------------------—--------------------mogpe
uiCșt
e pe poate
minGt sî-țl
poatîncadreze
e sî-țl încadreze
-----------------------------------------------—---------"
împiedicat
D-rul
Leon
Grill
:
Condițiunlle
economice
ca factor etiolo°roșura frumos. lea nu m’ar fi
LeonGrill:
tuberculoză. București.
Tip
Xse( de-alscrie Iul alt felia de cum ii-am scris, gic în pathogenia
........................
" m,
~ „Munca*, str.
rilrl ce tre- Doamnei No. 9. Lucrarea aceasta, prezentata ca teză de 11gentru-ci nu i-am scris de cît lucruri ce tre- oență, inaugurează In mod serios cariera doetorlcească a
.easi le știe, pentru-că trebuea si*! comu- autorului iei. lea poate fi cercetată cu mult folos chiar de
de.luît Cllm M comunic și ție, că nu se lumea profană, și mal cu deosebire de lumea aceasta,
altaVla de-Ioc 0 Pmar ‘ de. Pe"i <aPinar.t P,e. pentru
......... că dă unele Indicații folositoare, ce pot s4-nlăture
înrA ca™ se poate să fie și mal împovărată 5agoIul
’~l ce seceră atlta omenire.
Din
n>ai făcut nici o treabă cu asta^..
p
in rpartea librăriei A-K Stoc*, 155t fiuo Saint Honori,
despre «Diminetele» tale și nu știu ce Paris, /, 11 se trlmete de-asemenl: Premibres tefone fEsae cele, probabil că<s tot atit de departe peianto, par Th. (Jart- Prețul 30 bani, Llbr&rlea aceasta,
Dut«le^ca
tine din St. Lonis, și ta al fi oare se distinge ou osebire prin editarea de cărți de So
mi-î i '°.artQ bine să le reclami directi.. Ce ciologie, poate să fle utilă color ce ar dori să Intre In
la îndămînă și cred indispenzabil, chiar relații cu lea,
�&
l
I
£
;
ftfeVlâi'A IÎJEeI
REVOLUȚIEA 1N RUSIA
IiteviafA ibEfei
dinamitard...
Oii de cîte ori se prezintau în trecut frămîntărî
mai mult sau mul puțin zgomotoase în Rusia, o
chestie
chestie.se
punea imediat: Vom avea sau nu Revo
luție în Rusia ? Mulțl anticipau, dînd o soluție afir
mativă, ori de cîte ori o răscoală de mal mare sau
mai mică importanță a țăranilor avea loc, ori de
cîte ort teroriștii sau revoluționarii omorau pe unul
sau pe altul din puternicii zilei, ori de cîte ori teo~
reticianil, în umanitarismul lor nelnfrînt, trîmbițau
grozăviile desfășurate în imperiul țarilor. Revoluțiea
Inse n’a venit. N’a venii pentru-că nu putea să vie.
leată de ce: N’am avut proletariat industrial, n’am
avut masa conștientă sau inconștientă care să agile
sub impulsul necesitățel imediate. Mujicii, țăranii
ruși, Ierau agricultori mai toți pănă a-zl, și cum și
în Rusia, ca pretutindeni, capitalul mobiliar a re
dus la starea de sclăvie capitalul imobiliar, țăranul
rus s'a văzut în imposibilitate de a se mal hrăni
din pămintul său, acaparat pe de-a-ntregul de cătră
capitalist. De voe de nevoe a luat drumul orașului.
In afară ,de asta, în agricultură ieste un spațiu de
timp prea mare în care cirțe-va îșl poate nutri speranța
că recolta va îndestula necesitățile sale pentru un
an întreg, și revolta, rezultanta unei amare înșelă
ciuni, se risipește adesea Încetul cu încetul, căci sfâr
șitul dezastruos se apropie, pe nesimțite, tipiei.
In vremuri de criză agricolă, clasa slăpînitoare
rusască a știut întotdeauna cum să liniștească spi
ritele. lea devenea miloasă și împărțea țăranilor fă
ină degeaba.Țăranul, îndobitocit de birocrațiea cri
minala țaristă, slăvea pe batușca țar, pentru dărniciea sa fără mărgenl. Revolta se domolea, țăranul
se cstîmpăra pentru cit-va timp, și atunci Iera din
nou înjugat la plugul ce avea, să tragă brazda pe
pămintul stîncos al nimerniciel țariste.
Dc-un timp încoace Inse mulțimea flămînzită s’a
îndesat la p—>-• fabricel,
£
_
iw pe zi ce trece, îșl
poarta
care,
îmulțește coșurile
rneiirîU In
T- imperiul
■—
mOSCOVlt. Această
jniiltimf* trăește
trSpcrn vecinie —sub
«u :imperiul
—.
mulțime
necesitățel ime-
...Mi se zice dinamitard. Pentru-Ce?
servit îeu oarevre-o dată de dinamită? Cj
avut îeu oare vre-o dată dinamită la min • An,
De ce atuncea sînt privit ca dinamitard
de ce: Praful de pușcă din Secolul al
a însemnat în istoriea lumei, a marcat o ’ "'ea>
Iei încamnă căderea zalelor cavalerul eJ?0®£
borfașului, ale banditului de pe vrem/11’.
cele. Iei îngădue victimelor tălharilor dlt
mare de a se ținea la oare-care dista f8Uni
adăpost, să se apere, mulțămită glonteh?’5, la
zdrobea pe atacător. Praful de pușcă a f Care
uneltă democratică. Iei apăru ca o in<iri8t 0
republicană, și efectul său fu de-a e^all»
mai de cît și de-a echilibru puterea. Tn ml
nobilimeî iu maî. puțină putere, mai duh
putere în minele regelui, mal puțină puteri î
mînele celor ce jăfueau, asupreau și chinulpoporul.
eau
Astă zî dinamita-! aceea care apare ca unelt
care va îngădui omului să se emancipeze d
sub dominațiea și din robiea semenului său
Dinamita feste difuziunea, ieste răspîndireâ
răapîndj
putereî. lea-i democratică și facepe fie-care egal
Armele sînt absolut de prisos în țața
țata acestei
acestei
unelte. Nimic nu i se poate în potrivi,
nici pin,
Zl. nioT
kertonii, nici polițiea, nici miiițiea. Dinamita
restabilește echilibrul. lea ieste marea redu>
cătoare. Imprăștiitoarea cea mai de samă a
autorităței, iea anunță venirea păcei și sfirșitul războiului, pentru-că războiul nu poate ’să
aibă loc de cît dacă se găsesc oameni ca sftse
bată. Dinamita înlătură ori-ce siguranță, ac
țiunea iei ie grozavă, întrebuințarea iei impo
sibilă. lea-i pacificatoare, și cea mai bună prie
tenă, suprema prietenă a omului. Iea scapă
lumea de dominație, scapă mulțimea de apă
sarea unei minorități, pentru-că ori-ce guvern,
la urma urmelor, nu-i de cît forță. Forța Ie
legea universului, legea naturei, și-această forță
nu de mult descoperită, face pe toți oamenii
egali, adică liberi. Ie de prisos de a vorbi de
cînd n'aî puterea s’o dobîndeșți. Ști
. dreptate,
*
„.-'j.,
ința a dat această putere ori-cărui individ. Mi
nisterul public cere ca să fiu spînzurat, pentru
ceea-ce-am spus, pentru cuvîntările mele. Pu
terea ie ultima resursă a tiranilor, parapetul
suprem al despoțîlor și al apăsătorilor, i eu*
tru-că acel care spînzură pe-un altul/ *“n~jS
acest altul nu crede ceea ce ar voi iei sa crea ,
acel care distruge pe-un altul, fiindcă ac
altul nu zice ca iei, acela ie un despot Și
tiran'"
Alubht R. Pahso®.
rlîjitT* Proletariatul
diate.
PrftUow.*”’1 industrial
:-J---- ’ nuișteaptă
a:
să samene în
primăvară pentru ca să culeagă în toamnă. Iei samănă in zori de zi și în spre
sara aceleea-șî zile Iei
_r_____
vrea să-șl vadă codul muncel sale. Cind munca lui
nu
i-a
fost
cu
spor,
nu
l
’
a
„„
—
i'a îndestulat, Iei începe să
fredoneze, să îngîne oz arie
-i- printre dinți, o arie de
revoltă. Stăpînirea nu-1 poate ajuta în fie-care sară
cu pine sau cu de-ale mlncarel, I a nu-1 mai poate
momi cu daruri fictive, Închipuite, cu înșelătorii pre
făcute, cu făgăduell sau minciuni. Iei cere ca munca
să-I fie omer ește răsplătită, măcar cu atît cît 11 tre
buie. Iei prinde să priceapă că răsplata muncel sale
istovitoare Ie o batjocură curată, că trlndăviea ruși
noasă a capitalistului îl soarbe vlaga din sîngele lui,
pentruat.ăiacesta Intr'un desfrîu fără mărgenl,Simte,
Constantin G. lonosou: Studiiasupra legislației agrari
vede, începe să priceapă că aicl.se petrece ce-va
deosebit, că cine-va îl umblă prin buzunar și că-I a Prusiei,tipărite fn București Prețuia lei O lucrare foarte
pe iei,
îel și
și atunci
atunci documentată, care ar trebui cunoscută de toți cari fi0 *
fură tot ce-ar putea să-l îndestuleze pe
•'nrfvîrnl
CUPS
rezolvarea chestiei țărănești de la noi Ar vedeai
desprinde minele de la piept, rotește'privirea în jur.
• prin asemănare, în chip experimental, ceea oe-1 ilazori®
Și, în disperarea omului ce nu mal are ce pierde și
pra celui ceTâsuni71
UJ«“va cu ruri asiinăzuintoI° lor- Lucrarea aceasta prezintă interes tocnimic ce aștepta de Ia alții, se aruncă cu furi asu«in? VjeaIai Ir'ng^du-Icerbiciea
^aI prln faptaI că na propune măsuri prea radicale,
nfa■In așa vremuri
....... ................
ce ne-am apropriat Jî p
Rusia’
leală de %
chf3tiea Icnească, definitiv șl deplin. Pentru
da. înțîrziea sa^vie
Revoluțiea ce par-.ă nu m r
ceI care Outeso la rezolvarea aceasta, vor vede»
'
V,C‘
J. Lostoapn
DU 8’a gă6it lncă “Calitatea care să Înlăture căuta*’
1■
pentru un
• Din discursul rostit In fața judeofițol de 4/a
unnl din martirii din Chicago
unei asemenea rezolvirl.,.
!
i
Gologan
Iubi aproapele șl de a-1 ajuta. Așa au volt acel oameni
cari au căutat să ajungă la putere, ca b& organizeze. In
numele Republice!, justifica printre oameni. Cerșitul, Iera
nOvostoa acelui om din Marsilia, care a fost arestarea cu siguranță. Furtul mal lAaa și horțul unul
Cotit’0»’ 1 c.a fnrat un gologan din buzunarul unol noroo de scăpare. In timpul din urmă toată lumea a putut
închis P°"oano ? Marochîno, c’așa 11 ohleamă pe hoțul să cetească Inttmplarea unei sărmane mame, condamnată
clnflt«t° c° fAcut b|n8. n vom ținea de rău șl 11 vom lu- destul de aspru de tribunalul corecționa', pentru că a tri
nostr0' n
gn gologan, In buzunarul legitimului sau mes pe unul din copiii săi să cerșască. Cită vreme avu de
flora cit v i• 'vadit lucru sfint, un „tabu” cum zic sălba- lucru, tatăl, un foarte bun lucrător, clștlga clte cinci lei
proprt?taQ’ eania. Nimeni n’are dreptul să se atingă do Ie], pe zi. O boală Înghiți toate economiile casei, leară lipsa
t[dl 010 cel cărora lo chiorăe mațele de foame, șl o !n- de lucru dădu ultima lovitură șubredei bune stări a anlcj cin»
& do pOiițiștX, de judecători, do jandarmi și costor bieți oameni, a căror cinste fu mărturisită de toți.
troagă “ i veghează la gura acestui prea sfint buzu- „Du-te de cere la trecători", zise mama cătră cel mal mare
do te ntru tt abate de la lei mina celui care nu Ie che din cel patru copil ce-I avea. Legea republicană Inse nu
nar» Pon tru_că Intr'adovăr Io știut, că nu se poate Inte- Ingăduește de feliă ca acel care n’are să ceară de la amat- r „Qcîotate regulată pe dreptul la furt. Dar, o dată cel care are. Pentru a rămlnea In mărginele legei, tre
acest punct, trebuește leaoșl să recunoaștem că buie ca săracul să pleară de foame. Și Încă și așa, ca să
B
multo ființl omenești vin pe lume fără să albă alt se ocoleassă legea asupra vagabondajului, Iei n’are drep
f°art? galDâ bagaj de traltt de cit Hrisovul Drepturilor tul să. moară de cit tntr'o odae a cărei chirie b’o fl plă
'.,r ln «anul căruea natura a Înscris novoea de hrană tit. Micul nostru cerșetor Ie arestat, și leată pe mamă
Înaintea judecătorului. Acesta, o ia cu dlnsa de sus, cum
Preotul do a pieri do mizerie.
putem să ne Închipuim. Copiii lui nu lese-afară din
’ qtiu bine că, după unii, numai trlndavil nu izbutesc lesne
de cit cu o profesoară engleză Ce mamă denatuo scoate iu capat”. Chiar dac’ar fi așa, tot o nedrep- casă
rată-I
aceea care-șl trimete copiii ca să cerșască pe stradă,
’a.° destal do mare ar fi, pentru-că vedem, zilnic, o mular Ii fost atît de simplu ca să-I dee In grija unei
Ume de trîndavl murind de prea multă băutură și de cind
dame de companie. Sărmana mamă Îșl spuse nenoroci
’ rea mu tă hrană. Dar nu le de loc așa, și egoiștii Inver- rea lo cure se afla, judecătorul o oslndi, Inse, la Închi
natl cari caută sănelnșelo cu uceste minciuni, n'au nici soare sau la amendă, ou-mi mal aduc amin;e, cu aplicarea
măcar îndreptățirea bunel credinți. Pentru că orl-clt am legei Berenger. Apoi, cu totul mindru de stupida Iul ac
fl de adă. oștiți In fortăreața banu'ul, orl-clt de strașnic țiune, pe care o Îndeplinise pentru o leafă grasă, aruncă
ne-at fi Închisă inima ia tlnguirile nenorociților. nu se ostnditel aceste cuvinte, pline de cea mal mare incon
noate să nu cunoaștem fenomenul lipsă de lucru, fenome știență : „Cată să nu mal faci asemenea lucru“... Asta
nul boală, fenomenul bâtrîntfâ. cari, fără a mai vorbi de Iera prea-prea. Sărmana creatură nu se mal putu stăplni,
accidentele obicinuite, pun pe omul cel mal cu tragere și Infruutlnd pe bruta, oare trimetea, In mod teatral, o
de inimă la muncă In neputința ca să șl olștige traiul. întreagă familie la moarte, strigă; „Numai să nu le mal
Fără îndoeală, s’ar putea adăuga pe lingă astea și inși- fie copiilor foame”... La cuvintele astea mulțimea izbucni
rareă vinelor omenești. Dar nu găsesc de loc că vinele Sn apiauze. iear judecătorul tăcu, pălmuit de această
acestea, greșeli sau viții, ar fl mal puțin numeroase și mlndră apostrofă,
mal mici la fericițil acestei lumi do cit la nenorociți.i
Nu știu dacă Marochîno a cetltpovestirea aceasta Mult
Văd numai cum că acești din urmă slnt pedepsiți, pentruj mal
probabil c’a constatat Iei Insu-șl asprimea legei in
astea, cu mult mal multă asprime, pentru că le lipsesc. potriva
cerșitului. La urma urmei Ieacătă-1 hoț, și,’ vlmijloacele de a șl atrage favoarea păzitorilor iogel. Im rlnd cu stlngăcie
mina In cel dintăih buzunar, scoate un
periu, monarhie legala sau constituțională Republică, gologan, lucru pentru
oare Ie arestat. Păgubașa zice se,
chiar înzestrată cu un socialist sau radical la putere, sa- Iera o prea cinstiiă cocoană,
cu frica iui D-zeu, șl care
mavolniclea celui mal taro continuă de a conduce lumea, cultiva cu aceea șl iubire și caritatea
creștină cum șl sen
șl dreptatea așteaptă necontenit ceasul trecerel de la timentul proprietățel. Această persoană
evlavioasă cre
mișcările abstr.cte sie retoricei noastre miorlăitoare, în dea, In potriva iui Orist, cum-că cea Intăl datorie de ca
gesturile noastre de guvernare.
ritate a Iei trebuoa să se Îndeplinească mtăl lață de lea.
Maroobino, fără îndoeală, nu s’a ridicat pănă ia această Doamne ferește să dpsască de la vre-o slujbă bisericea
filosofic, Dar negreșit șl a dat samă că lucrurile nu Ierau scă- Va ținea post In toate zilele hotirlte, și, cind va fi
întocmite tocmai atît de bine, cind întorclndu-so la co- nevoe, va alimenta lada cea neagră de bani a Bisericel,
cloaba-I, găsi o mamă pllnglnd și trol copil fără pîne. In schimbul făgâduelel unul bun loc in Raia. Ast-fellU
Fiamsa Ieste un sfetnic rău, ne spune zicătoarea cea Înțelegea lend.otrina creștină, lear cit ae atingea de jig
veche. Inso cu cit mal reale foamei celor cari ți-a dragi niri, lea nu putea să Ierte de cit pe cele ce-ar fi privit
șl cari cor prelungirea viețel chiar de la acela care le a pe alții- leată de ce 1 se păru foarte simplu să se adre
uat‘0. Pus la asemenea încercare, Marochîno nu putea seze poliției și să arunce In închisoare pe omul care cercă
Bă ae împotrivească prea mult. Ieată-1 dar pe străzile Mar b’o păgubească de-un gologan. Cine să mal tăgădusilie!,au
prin
celor ce
In blelșug
și se-n- cască bunătatea Învățămintelor Bisericel? După ce această
spremulțimea
vieața tonciw.
ImÎnotau
pnveu^a.
- ------------droptau
spre vieațaispitii
fericită.
priveliștea
prisosului
iz- feme8 ?i ar ® economisit îndestule pomeni, ar fi avut cu
de
aDin
șl- aproplea
cele
trebuitoare
VOm pretutindeni
I
....
- •
.
------ ♦«■nVmUnnrA
--- 4.11~i.1T
A rlrnnfnl In lîlT. nftnc0
cumpere un număr neînchipuit de mare de rugă
Daca vieața Ieste cea dintăl trebuință, dreptul la lux, pen ciuni va,i» duPă 0 mmormintare luxoasă, i-ar fi asigurat
tru unii, nu pare admisibil de cit după satisfacerea pen “ ’șit bunele grații ale celui Etern.. Fie acn u o* glntru toți a dreptului primordial de vieață. Maro chino nu dul aC6S
^a s& mlngle
pe Marooliino in Închisoarea iul,
nilngle
Și-a spus toate astea de cit cu totul nelămurit, s/mțin- QUi ocesta
---.uta
. -ncnmn.
...
-x^8 _linc
nnbm
hoțul ace
acesta, care-a furat un
du-șl numai durerea Iul, cea alor săi, și văzlnd /eaoul a- Pentru-01
acuma, hoțul
‘ ghiare
ghiarele iei și lea nu-1 va
Proape de tot. Problema pusă nu Iera aceea a binelui și-B gologan- Societatea li ține In
’
răului abstract, după Cousin. Chiar șl-acest bine șl acest slăbi făr&ispășascA crima, după1 cum aveți să vedeți.
țconI
ru. republice!
repuunvei I» țin încueat
----- ta celula-J, iear sol*ău, se schimbă cu timpul șl cu locul, după convențiile o- Temnice
de
la poarta temJcnești. Sint chiar unele țări, In cari turtul de lucruri datul «erviciulal
serviciului obligator
obligator pstă
stă
de sentinelă
S un
asețiț de grozav criminal
tj,.®înewe, sub apăsarea nevoel, găsește chiar o Indrep- nițel,
pentru a Împiedica pe u
™ aă-sl
Xrtcapete
capete din
d'mnou
nou libertatea,
libertatea.inIn patru pași areBtanftlir® ln
^țlre
in lege.
lege. A trăi suu muri, sau mal degrabă a face ea
tul măsoară spațiul cel strimt, ca o fiară prinsă In cursă,
lenu °ascii sau a l-sa să moară copiii născuți din sine, t_.
— se cu capul de zidul nemilos care-1 trimete mereu
lovlX
dfi»i c^88tioa pe cure soarta punea pe acest om să o lovindu-se
c li altul. Un singur glnd ti trudește: ferneea,
de la un perete
“l®8® pe dată Faptul c’uvea să-șl puo In primejdie de
la uncose
per» vor face ? Nici un soifi de mijloace, cinstite
rnnHi
fant°iQna Ba Peutra alții. H arăta ea o practică altruistă, copii!
ce se : Iera moartea. Moartea unor ființe pentru
sau nednstite
.. P‘Q1 pe care Ron.întntnn li °
oslndea
si ne
Iei sau necinsti
al săvlreit sacrificiul col mal mare de line, pentru
Slude“ ?i
pe care °chiar
M“r ca -al muici pentru cari-al furat... Pentru că la urma
tinda
îoraarun
cat
Ori
trebaea
săloe,
ori
Ba
In*
can-m
r-—- intomeease o familie. Ceea-ce presuUrnelor
acest hoț
țtinal BeniîM? c.eara- Două dolîcte sociale, după codul ere- urme
urmelor,luuuiMy,
, acest
_ o_ hoț
„sîi„>intomeease
A de-a
de-a face
facooun
un lucru
lucru ue
de isprai
ispravă. 1 rol
“celuea-sj •!, Jlcei “oastre, Cerșitul și furatul duc Înaintea punea muncă,
silință
fără »o trudă
a®Bl oanLeeător, șii la. aceeași închisoare. Așa au voit-o copil, atunci cind n'al uimita, nu se cresc
cresc fără
.o.»------fi 8i«nplu
ca? a? crezat că spiritul iul Orist stă pur continuă, lei îșlil iuuua
iubea pv-«»x
pe-al ou.,
săl,lera
Iubit—
de —
lei.■ Și ceea
momentul acesta nu Iera rușinea
u* mofturile cultului, nu în Învățătura de a-țl ce-1 preocupa iu
In ssemesț"!
înșir for-1
�Si
h
I
HeVista rui-Jiil
talul, cit plnoa copiilor săi. „Cinstoa" lo un
bogaților, ȘI cooa co.chinuoa po maiuJ, afllnd <lo arestarea so
țului, Iera că din pricina lipso! do lucru, nici măcar sorții
unul noroc mal prost nu vor*mal hrăni puișorii. Iotul lora
pierdut. Nu mal Icra nici o scăpare. Și po cin 1 părintele se
zbatea cuprins do-o furie neputincioasa, in închlsoaroa-I,
mama, aHișită de durere, corcetînd ce viitor mal Iera
pentru lea și vel trei1 novinovațl, loviți do vina ce-au
Insuflat-o fără să știe, nu vedea ahă scăpare do cit moartea.
Bărbatul, înfierat ca hoț, nu putea să mal gusască do
lucru, și atențiaa poliției deșteptată asupra-I nu putea
să-I Ingâduiojscă să mal trăeasoă o bucată do vreme din
furt. Din toato părțile prăpastiea Trebuea do sfirșit. Pentru-cK, cit so atinge do mila oficială, inul degrabă bat
jocura socială, numai popimea șl gloata politicienilor
dacă pot să tragă folos. In sfirșit. Bărbatul a furat un
gologan, ca să astimpere foamea micuților săi. Do vromo
co Inso n’a izbutit șl do vromo co Io do nevoe să moară.
II va ucide acuma fomoea. Iubirea paternă făclnd un „hoț"
iubirea maternă va face un „asasin14.
Crăpăturile ușel și-ale ferestrelor slnt astupate cu în
grijire, fn mijlocul odăol, tava .a cu cărbuni arde încetlșor, ca să adoarmă Intr’o moarte liniștită durerea do
nepotolit a viețvl. Mama și copiii, îmbrățișați, respiră cu
nesațiu otrava mtntuitoaro- Cel trol micuți sînt inorțl:
chinul lor Ie ^flcșlt. Mama, mal rezistentă, Ieste îu ago
nie. încă cîto-va clipe și va ajunge și dinsa la capătul
chinului Iei, in liniștea somnului colul de veci- Dar nu.
Nemiloasa societate veghează. Săracii n’au dreptul dea
trăi. Iei n’au niol dreptul să moară. So sparge ușa, și,
filnd-că copiii s'au dus, autoritatea socială decretează că
trebuie de readus la vieață această muribundă, pentru a
o face să guste păuă la fund cupa amară a nenorocire!.
Mal mult, Îndată ce va fi în staro eă sufere celula, va
trebui la rlndu-1 închisă și adusă, Intro doi jandarmi,
înaintea judecătorilor, ca să asculte rechizitorul omului
neînduplecat, caro I va imputa omorlrea copiilor săi- Așa
dar Ie readusă la cruzimea viețel sale, și po clnd lea Ie
la spital, pe moartă, so aleargă sl se pus po arestat în
curent cu înthnp'area Îngrozitoare, caro-I mărește neno
rocirea pănă lâ gradul cel mal înalt. Sărmanul n’are do
cît un glnd: vrea să-șl lmbră|ișoze femoea, caro lora să
moară, fără Indooală, de asfixie Vrea s’o mal vadă mă
car pe lea, de vreme co pe copilașii cel marți nu-I mal
putea vedea, vrea să pllngă cu lea, să scoată Împreună
cu lea strigătul fiarei rlnite, înainte de a so despărți
pentru totdeauna Adio fericire! de lori, Înaintea prăpădeniei celei de mine. Dar dosarul nu le In regulă, și un
judecător, care Ie un criminal mal mare de cit omul pe
care susține să-l judece, amină afacerea peste cincispre
zece zile.
Cincisprezece zile do închisoare preventivă, pentru fur
tul unul gologan, pontm că nu știu oare grefier nu și-a
făoat datoriea. Cu trei copilași morțl, cu o femee în agonie, ,,justiț'ea socială11 socoate că furtul unul gologan
nu-I destul de ispășit. Mal trebuie un adaoa de pedeapsă,
și anume de cinclspreze o or! clte două zeci și patru de
ceasuri chinul do fîo-caro clipă a nenorocitului care vo
ind, chiar și cu prețul unul delict, să scape po al săi,
l-a pierdut. Tribunalul nu îngădue ca asemenea om să
meargă să șl Îmbrățișeze soțiea In pragul mormintulul. Ar
fi In contra moralei acestor judecători al Republicel. 0mul plinge cu lacrimi de singe, se fringe, roagă. Stal
In fiare, banditule. Cine puno mina pc-un go'ogan strein,
n’are dreptul la milă. Clnd administrațiea închisorilor
are inimă, poftim să se lase mișcată, de-I place. Dar ad
ministrațiea penitenciară nu \a găsi nici un articol de re
gulament, care să-I Ingfiduo a face să so conducă un arestant la spital. Tribunalul, som^t a doua oară, de mlmistorul public, să acorde libertatea provizor.e, a doua
oară refuză, protextlnd, prin gura președintelui, mm că
„chestiea nu-I de resortul său". Cee > ce-I „de resortul
Bău“,a acestui bandit, adăpostit In dosul togel sale, pentru
a împușca mal de-aproape, croaturele fără do apărare, Io
de apune mina, in numele societățel, caro nu poate greș-,
pe toți dezmoșteniții ordinel sociale și de a-I face să ispășasci scump crima de a fi niște Învinși. Să furi ui
gologani* Nu selearta. A, dac-arfi fost vorba de milioane,
ce do-a mal temenell. Și o dată slujba-1 Îndeplinită, mlrșavui criminal, vorbesc de judecător so-nțelege, so înF6??u a gasU »gin^șiilo viețel do familio . „Conștiința-1 , dacă-I Îngăduit de-a necinsti acest
—a—. ■ —-—
ww « M«wmou auuab
cuvlnt. aplicindu-l-l lui, nu-I va spune nimic tfti
morală fomoel salo și copiilor, săi, cari ] vor n] VQ f’oo
gura căscată, d po-un oraooL Și societatea vn
cn
făcută. Șl Republica va fi mîndră do opera Iei
In templele ior, vor intona imnuri miucinoaqn' /
slă\ 1 prin orgă pe „Creatorul" lor.
' ’ l>ontru tt’
intro acestea, Muroohlno, prins de loșîn la
fainei senilnțl n torturatorulul său, va rovenî on'1?01 In'
la chinul nosp >s po caro bunătatea creștină, l’a n
pontri Tel. - s_- vor înfățișa înainte colo trol
vre, va auzi strigarea femoel, cu caro a încercai Ca^a’
aventură a viețel, zbătlndu-so In ghiarele mortal itr'sta
dar. In zadar. îngrozitoarele zăbrele, îl țintnns’ i Ia>
dul col fioros. Nici măcar un strig.lt do tată un
1 z1'
soț nu-I slnt îngăduite. Pentru că-1 criminal
pentru un gologan, lear călăii cari-1 tortură'sint 1,81
meni cinstiți". Ah, Marochlno, dacă, în loc aă ft ?01*
gologan, ni fi răpit unul om măcar vieața, cinstea- Utl
jutorul falșurilor, pe toato căilo .Înșelăciune! da ,0<ln'
spus îndestule minciuni, dac’al fi fie »t destule Hnsi,®
te-al fi numit BoisdolTro, Mercior, Billot, al fi fost r
tor,
pentru a apăra rnnni Hna‘
iur, leară
wuiu Waldock-Roussoau.
»»
și Millerand, In interesul justiției socialo viitoare tn
11
" trimes
'
numai înaintea „tribunalului istoriei* ’j| r
chino, de co-al furat numai un gologan ?
’ at°*
G. Clemenceap
Actual Ministru al Frknțoî
!
'
;
'
i
1906. No* LVL__J>*
■
‘
'
!
In Romînește, de N. JAGER‘ ’
BIBLIOGRAFIE
Pană să facem să apară o nouă seric de tipărituri
dc-alc noastre, recomandam cetitorilor cari voese să
se îndeletnicească cu o lectură instructivii, aleasă, pe
care ar fi chiar bine să o propage in cercul lor,
următoarele lucrări apărute:
P. cMușoiu și P. Zosin: Mișcarea Socială, colooțica 5—
P. eMușoii.: Revista IdeeI, cinci colecții, dela No. 1-L 25—
Ce-I de făcut, roman, de Cernișovsky , 5—
—
Despre Minte, de Seneca................... 2—
Manifestul Comunist, da Marx și Engols 1—
—
Socialismul și caract. salo, do H Denis —59
—
Soc. utopic și soc. științific, de Engeh —50
—
Rusia Revoluționară, de D-na Nikitlna —50
—
Libert, do cugetare și de discuție, do Mlll —50
—
Pușcăriile, de Kropotkin.......................... —50
—
Determinismul Social Soclul. Belgian . —50
—
P>opaganda In Mișcarea Socială . . . —5^
—
Cum ho explică Anarhiștii ...... —50
—
Emanciparea Femeol . . •
...............
—
Intime......................................... •
1J. Neagtr. Trudiți!: icoane din norod
1"*
—
Ciuma religioasă, de
...................
—
Vremuri Noi, do Kropotkin . » . • •
Un fecior de țăran : Noua epist. cătră muncitori șl țărani
Solomon Abram : Destăinuirile unul expulzat. . ■
Beniard Lazare : Despre Antisemltls n . . . • • •
Grupul Stud. Tțev din^Paris: Antisemitism șl Sionism
Mușoiti șj Zosl'n: Ș-.oaU liberă
*
Gr. Goilav: Lumina Asiei de Edwin Arnold . . •
Ccrorile bo fao la deviata Moți" țl ?•]>»•{;
însoțite în totdeauna do cost. Pentrti oor.01J,e Dfl.
ezemplare mai multe, se poato face, oui
.
voe, șl soăzămîat. loar din Revista Ideei p
se procure șl colecții aparte.
_
Din Biblioteca „Romlniel Muncitoare", notăm,
ca apărută, broșura: Patru-z<cf de ani de sa.r
' * Hotel
si de rușine,. Do cerut la „Romlnia Munci
ur0«ara
de Franța, București. Prețul 20 de banb»
daoate, cad
aceasta documentări ezacte, date migaios
gaa ^al
puteau fi cuprinse și sub un. titlu mai simp
aOțiuHOa
obiectiv, dar cari nu dovedesc mal Pa»‘? x «ț ohț«r
celor rlvnitorl după o stare generală mai ouu , *
prl.
după o reformă socială radicală, Ie po
sos încă îndreptățită;_______ __ ____________—
București. — Institutul do arte grafice „Eminescu", Bulevardul Elisabeta No. i
REVISTA IDEEI
î
I
I
București, Strada Epurilor, 10.
*UN SINUCIS...
mal ușor, și nimic nu ne poate îndreptăți mai
bine de-a lua noi rolul de invinuitorL
v m asta s’a sinucis, la Șosea, un tînăr eu. Zicem InvinuitorI, cu toate c’ar fi mal potri- t «i prieten al mleu, absolvent al Șcpalei
Poat®
rămlnem la rolul de lămuritori...
nOSnrioare de arte și meserii, din Capitală. Fapțhestiea prietenuluf nostru, leată ce știm. LăiUiP A intr’un carnet co s’a găsit asupră-I a fost siad de"° Par.te organizarea-! fizică, feliul cum
chipul mleu, pe care sinucisul îșl făcuse a ^03t zăm.,shf Și a Ieșit din părinți, lăsînd de-o
Aa netrecere să-1 schițeze, pe-o foae, în una din parte pornirile-I inerente sau naturale, în scurta
Mitele ce ml făcuse în lipsă, pe altă foae chi- mfrojmere ce am avut, cu privire la sine, cu Iei,
«nl acelui simpatic Morral, care a atentat, din ca Șa-Șl arate oare-cum tradițiea avînturilor sale,
Ltîmnlare fără izbîndă, la vicața regeluLSpaniel, Șari-i alaturau de noi, ne spune cum că părinfnntul acesta, cu osebire, a determinat gazetele,
Iera.'uri
de avlnt, și că cele
mm s’au ocupat de dinsul, să proclame pe si- diataî învățăminte și pilde, de ne-mpăcare cu
niieis ca drept un Anarhist. (Jn anarhist, ne- rQl0ae nflatoare, le-a cules, de copil, de la iei.
rrrnsit fioros, pontru-că alt-feliti ce felii! de anar- Apoi, între rudele sale, astă-zl oameni ajunși și
hist ar fi fost... Nu s’au luat în samă și celelalte +U.YV}aZ&’ -a ayUt militanțl însemnați, foarte înainschite, oa apusuri îneîntătoare de soare, ca mîna Par0rl» pe cari a putut să-l lee de bază...
dre zori, ca armonioase, îneîntătoare priveliști, P5rlTnte 0 8*}H
rudeJe cele înaintate, au putut
si mal cu sarnă, nu s’a luat in samă acea dră- TA"91 ?<im dămoleasca avmtul și sa se acomoSlSă femenină figură, care ce-I dreptul și lip- dez0’ jQ 0010 dm urmă, cu toate. Dar firește că
fea din carnet, nu s’a luat în samă trăsătura de tînărul aos ru> ^o0maî 111
aeolul^vlnt ge■shnpatie sau armoniea ce Iera între toate, pentru ncros’ fir0f?te
,tr0buea +Sa .fie. cV“Pht dara*
că atunci lipsea senzaționala titulatură, care să ros surprins, cînd la platonicele Iul profesii de
miște pe cetitori, pentru-eă atunci s’ar fi văzut credință platemce, pentru-că te defîmtw Iera
te tînărul acesta pur și siteplii un visător, un
sîrSultTop muncitor, care se bucura de toată
i
«A,, fi inforoMi otit stima mal marilor lui, care îșl împlinea oa scruhmoiezat de fiumos, care nar fi interesat atit
țozitat0 cele 10 sau 12 ecasuri de muncă pe
de mult pe nimeni, cu toate că putea să albă R . d j
răSpUnge cu p0veț0 sau mai degrabă
hotărîtoare motive, ca sa-șl gasască adăpostul cu ^
mnnfiRtarf pfiari
trflbueRu să-1
nănă
admonestări,
cari trebueâu să-l rînească pănă
sau refugiul in moarte.
la moarte. Se cunosc cazuri cînd o admonestare
Vorbind do moartea acestui tînăr, gazetele a dus Ja deznodăminte fatale, dată o fire prea
cari s’au ocupat de Iei, cari-au văzut îhtr’insuț simțitoare, ceea ce nu trebuește să mire sau să
un anarhist, nu se putea să nu făurească despre minuneze pe nimeni.
moartea aceasta și un basm... Tînărul acesta ar
Nu Iera de ajuns Inse jignirea părintească,
fi avut o însărcinare, din partea unor tovarăși destul de omoritoare, mal trebuea să vie o alta,
complici, uneltitorii unul, complot, să extermine mal mare. Tînărul nostru nu pomenește, n’a
nu știu ce Suveran, poate pe Carol. chiar. .Și, dat asemenea jigniri în vileag, în cerc larg. Și
in momentul din urmă, dinsul simțindu-se în în rîndurilp sale ce se vor ceti in Revistă, s’ar
duioșat, ‘slab, in loc să decline acâastă delicată părea uă nu pomenește nimica de lele. Cu toate
Însărcinare, ce i se impusese se vede de cătră astea lo știm... La vîrsta de două-zecl de ani se
niște tovarăși mai slabi, Îșl piine vipțel capăt... știe ce pasiune hotărîtoare pune stăpînire pe
Dacă Ie vorba de-un anarhist, cum știin^ că-s noi. Și nu se știe la co anume vrîstă această
anarhiștii, firește că nu trebuea să.lipsâsOă șicoj pasiune hotărîtoare scapă din dominarea-I pe
ipevitabil complot, de a ucide un Suveran. Și-un om. La’trista de două-zecl de ani fie-care îșl
Suveran sărbătorit și încărcat de glorie, unde-o caută cu aprindere un obiect de iubire" și de
a trăind Suveranul acesta, Iera mal ales indicat... care se leagă orbește. Un tînăr, adăpat eu o oare
firește că asemenea basme, hrana lui gură- care cultură și înzestrat cu o simțire aparte,
jaspă, de zile mari, asemenea basme pott să șe caută să între în comunicare, firește, cu o fire
iaureaecă, Iele Inse nu se discută... Dar însu-șl
insu-și aieagg„, Pentru prietenul nostru această fire se
«nărui nostru, în cele din urmă momente, alcă- infățoșază sub chipul unei mlndtuțe fermeca
teește-o scrisoare, în care
însu-șl
arată
ca tot toai.0j oar0 dacă
re îusuțșI
jntîmplat să fie in stăpinirea
preocupările sociale au fost'
fost acele c.""
cari: 1"" na cui-va, și poate stingăciile unul cam tinerel, pe
jernut Intr’un boschet, la Șosea, pe;un
tearbă moale, pe-o presărare de flori... De-aicI
revista idee
tevinuire gravă, adusă celor știuțl hrănind aseUN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
?}0DI preocupări... Asomenea întorsătură ne vine
Abonamentele se trimet prin măttdatl
8?0°l-aal& cum nu se poate mal bine, pentru-
!
«_ D-Iu! P. Mușoiu, 10. StraHa Epurllar-
1
�88
hEVlSTÂ ibKEl
să o0 in
In- nărui venea pe la mine, Lom dat să CR1
care totu-șl nu-l respingea, nu tocmai
tocmai să
’ ---•* cu scrupulozitate, nu numai să frunza a8c\
cinte, n’a avut darul de a fi macat peaagoaga.
Tinărul nostru se înamorează de Wa, îl vorbește acasă, într’o provincie oare-oaro, unde S’J*,
împătimit de ideile lui, caută a o împătimi și doua sau a treea zi ave^ a pleca la
pe lea, caută să-I procure ce i se pare Iții mai olto-va colecții din Revista Idoei și altoP5'1“ll,
frumos, mal interesant, mal instructiv de cetit, cîte-va cărți... Firește că cel mal surprins 0
să albă-n fine cu ce se-ntreținea. Mindruța nu fost leu, clnd, a doua sau a treea zi chiar
rîde cu hohot de naivitatea unul copil, care um se aduse vestea, de-un cunoscut, c’un tluăr
blă cu idealuri de astea, dar rîsul Iei clocotește se sinucisese, mă făcuse moștenitor.,, Tinărul r**6
pe înfundat. Ceea-ce neapărat că se simte. Și prietenul mleu.. Firește că de asemenea mo ♦
ieată, pentru tinărul nostru, prea simțitor, rupt niro n’are să se intereseze fjmenl. Dar W?*
apropiere frumoasă, și în tot cazul trădează °
și acest capăt do punte.
•
Scăparea ar fi fost tocmai în pătrunderea mal adevărat o inimă duioasă și o preocupare alea»?
adîneă a acelor preocupări sociale, de care, pen să se dispue să se împartă, un oare-care foS'
tru sinuciderea tînărulul nostru, s’a făcut caz. între „Vatra luminoasă* a reginei Elisabeh’
Dar leu am făcut cunoștință cu dinsul tîrziu. operă caritabilă, menită să ajute pe orbi •
Alt-feliQ, povețele sau clarificările mele, cari au „Revista Ideel*, această vatră luminoasă m?
avut darul să prindă bine în vremuri critice la nită să limpezasoă văzul celor cu ochi... Moar*
mal rnulțl, și să întoarcă pe unii de la gîndurl tea prematură și tragică a prietenului do oara
tulburate și negre, Far fi făcut și pe tinărul vorbim, ca să no intoarcom la Ica, această moarta
nostru poate mal stăpînit. In orl-ce cfz, practi datorită, precum se vede, unul complex de hncismul părintelui său, n’ar fi avut gravitatea ce prej urări, cari se mal pot adinei, firește că B0
i s’a dat și ar fi apărut în sine poate îndreptățit, revarsă in cele din urmă asupra societățel În
cel puțin pentru Iei. lear indiferența acelei firi tregi. Această societate, care prin monstruoasa-l
alese, ar fi apărut prea firească în această lumo organizare ne vițiază, ne strică traiul și ni-1 face
blazată, cu simțurile stricate, atrofiate, în care nesuferit, Ie tot atlt de răspunzătoare, atlt de
numai lucrurile solide și pipăite ah preț și cărei sinuciderea unul om, cit și de orl-co ucidere
numai de idealuri nu-I arde. Cît despre nepu sau omucidere propriu zisă. Toato rolele co le
tința de-a combate, mal bine de a stărpi relele îndură o lume, fie de capul Iei.
sociale, n’ar fi putut să fie invocată nici o dată
P. Mușoiu,
ca un motiv de curmare de zile, pentru-că cur
marea acestor rele, au ori și cum împrejurări ce
HE1NR1K IBSEN
le curmă, mal pre sus de silințele unul ,om.
Aș fi aretat deslușit, acestui tînăr prieten, cum-că
D na Remusat reproduce următoarele vorbe, do
un om care-a văzut probabil frîngîndu-se avîn- Ibsen. Prin Iele Ibsen spune, cum-căȘar fi voit
turl multe, multe porniri generoase, Iera îndrep să ajungă la cea mal mare și mal desăvîrșită
tățit să poarte grijă de soarta fiului său, fie acea frumusețe și limpezime :
grijă pornită chiar dintr’o spaimă superstițioasă,
— Iei și dacă-I ajunge,.-. îl Întrebă sora lui.
lear Damicela, că ar fi fost frumos de desemnat
— Dac-ol ajunge, după aceea am să mor,-.
în carnet, chiar nesimțitoare, indiferentă sau răspunse dinsul.
chiar caprițioasă, cum ar fi fost, de desemnat
Ibsen avea atuncea 18 ani. loljputu să vadă_
alături de acele frumoase amurguri sau zori, pe liniștit apropiin*du-i-so moartea. Cu prețul unei
cari le admiri, le adori, dar după cari nimenea îndelungate vieți, îndreptată’anecontenitt cătră
cătră
nu tinjește pănă pe-acolo, și mal cu samă nu aceea-șl țintă, visul ambițios și măreț al tinerof‘
„«1» Iera
<— îndeplinit,
spera
moare. Relele sociale, în fine, pe lingă atlțl pri- țel sale
op<lui Iera desăvîrșită.
vitorl simțitori, cari stau înse nosimțitorl, purIbsen se născu într’un orășel _,de P° coa9^
- - ____
•
v
«nnn YT1
nnnnO»
teau să mal albă încă un privitor. Și cine știe norvegiană, anume Skien, la
1828.
Ni se povefl'
un negustor
neguVtorțyos.elîși
dacă privitorul acesta, retras în lumea lui, n’avea tește că tatăl său fusese un
J,veselei
să albă o dată prilejul să se avînte și să albă, întreprinzător, cărui vieața i se păruse fără doar
voluminoase, bucuriile lui.
lipsită de orl-ce neajunsuri materiale. Pierderea
Nu mă pot pune, că, ’dată firea omului, tînă- neașteptată a întregel averi părintești,' sili cu toato
rul nostru, ar fi fost tocmai, să zicem, întors astea pe Ibsen, de timpuriu, să caute ca să-ȘÎ
de la pornirile lui Dar Ieste acuma par’că hotărîtor cîștige vieața. Teatrul l-atrase din capul locului,
probat, eum-că educarea sau îndrumarea, fără Și în timpul cît fuse elev farmacist, lol son80
să neglijez împrejurările sau mediul, face ca și izbuti să facă să i se-reprezinte, cu toatei oa
multe dm pornirile apucate să fie deviate. Și fără mare succes, primele salo piese:
'
la o deyuye sau la o abatere de la moarto, cu la Fete â Sothang, la Châtelaine înger
prietenul nostru socot c’aș fi ajuns. îmi trebuea straad, Ies Guerriers a Helgoland. Deveni m
mal întăl să-I potolesc puțin neastîmpărul sau fine regizorul teatrului din Bergen, și aPoI?°f.
nervozitatea de care
care-1
vedeam
’] cam
cara 7?
d0am stăpînit, lui din Cristiania. Caracterul său mîndu1 și*0
pentru care trebuea să cat să-I fixez atențiea luntar nu se potrivea înse cu niște in?rePn5x<iu
asupra unor lucruri cari să-l absoarbă, să-l con- comeroiule. Și oînd teatrul din Cristiania
înotă
centreze: să-l fac să meargă la baza lucrurilor faliment,
cam obosit
do asemene»
asemenea^^^^
’jusii de
lup—>
mal mult. Lucru prin care, din capul locului, am de la guvern
-------- "o K
'
r
"
n
'
bursă^de voiaj. ^QPr0Z??flniea
și căutat să lnce]5. Și, în ajunul vacanței din piesei, Comedia Amorului, dată pe
-u
vara asta, a treea sau a patra oară de clnd tî- aceea, îl sprijini cererea cît se poate o0
ntViSTA kbfcti
87
cari Începură, mi se pare prin Ilosihersholm. Din
Ibsen, care cere să i se joace piesele în chip
cronologic, nu fură cunoscute din capul locului
do cit producerile din urmă. Cu toato astea en
tuziasmul deșteptat în seratele de la Operă, fu
enorm. lear bucuriea celor înaintați, Iera nețăr
murită, văzînd exprimindu-se ideile lor, in acea
clară și pură limbă pe care o vorbesc personagiilo lui Ibsen, în niște piese de o desăvîrșită
artă dramatică, și cari, orl-ce s’ar zice despre.
Iele, interesază și pasionează pe spectator. Cit
do simpatice figuri slnt acele ca a lui Brand, a
lui Jean Rosmer, a lui Thomas Stokmann, ca
a femeilor mal cu sama, de-o frumuseță inte
lectuală atlt do desăvîrșită, Lona Hessol, Nora,
Petra Stockmann, Robecca, West, Hildo Wrengei.
Cîud voim înse să identificăm pe Ibsen cu per°CUnde-l găsim pe Ibsen întreg, Ie
-- In
—- opera
- t lui.
L,‘junele
’.j no copleșesc cu diletantis
Asta-1 fu cu adevărat vieața. Lui
I. : îl’ trebuea sonagiilo sale,
mul, Ilear
altele
piesă, uăid
uul <*IL
q1v cu simbolismul lor. Să ncr-nșeaoroapo doi ani ca1 sa
să scrie
scrie uo piesă,
cărei od
se luui,
«
----- ?? Nu cred.
închizîndu-șl
spiritul la orl-ce lăm ? Ibsen să fie atît de nepătruns
consacra cu totul,1,Oînd
?
frații Brandbs întemeeară leu cred cu hotărîre că Iei le răzvrătitul pe care-1
nită preocupare. < ---- ă stăruitor să colaboreze văzurăm lup tind împotriva tuturor tiraniilor soo revistă. Iei 11 rugară ...
e.------ci-1~
—
v<„n4nAan<ifilnr
prejudecăților ai
și TT
minsi dinsul la lea. Din prietenie pentru Georg ciale,,i împotriva tuturor
car- apasjj aauprîl jjidivîv__
Brandfcs, care, unul din cel dintăl,
HintîW. îl înțelesese ciunilor convenționale
dinsul cu
cu mult
și-1 iubise, și corespondase* cu dînsul
muu dulul și-1 strivesc. Și acum, cînd corespondența
mal îainte de-al fi văzut, consimți. Dar numai lul a fost publicată, avem documente cu totul
dădu numai
numai oo poezie,
poezie, două,
două, dede- prețioase, în sprijinul susținerilor noastre. Ideile
do cît, după co dădu
clară că îl Iera cu
cu neputință
neputință să
să se
se ocupe
< A de alt pe cari le susținem noi, le vedem exprimate
însu-șl de Ibsen. încă; din 11872, rEnnemi du
cc-va de cît do piesele sale. Pre cît se pare, pu Fvuple nu-i de cît din 11882, dinsul scrie lui
ideal 21
al tinerețe! CQ
sale,
rurea îl sta MteHnaitai
iiiuiuiv
idzsl
in PeupJ
BrandiJs: „După mine, cel’mal puteriii,eQ.fo’șoliși o voință neobicinuită îl împiedica do a se abate tarul*.
Și chiar mal înainte eu doi ani, dinsul
deAceastă
la Iei. îndelungată muncă explică desăvîr- scrisese
„Evenimen
scrisese aceste
aceste vorbitoare
vorbitoare rînduil:
r
tele contimporane
contimporane îmi
îmi ocup
ocupă foarte mult mintea.
șirea tecnicel din operile salo, precum și con- tele
, ---- Franță,
....ii,
, le dărîmată. in ziua
știința cu cari slnt tratate problemele ce astea Vechea
visătoare,
care tînăra Prusie, rcnlis
realistă, va îndura aceea-șl
le dezbat. Această desăvîrșire tecnieă, Ibsen în caro
dintr
’
o
într’o eră nouă.
n’a posedat-o în totdeauna. Iți primele-I piese soartă, vom intra dintr’o dată
<
.... se vor
și chiar și în Maison de Poupee, sînt procedee Ah, și.. cum
vor mal
mal prăbuși atuncea idin vechiul teatru, pe cari Brandbs i le semnală deile împrejur. Și ar fi de dorit^să^vie vremea
din vechiul teatru, pe
prietenește și do cari Ibsen îșl deto samă, asta
asta.oo dată.
dată. Noi trăim din fărămiturile căzute
Revoluției celei mari, trecute. AseDinsul îșl îngriji după asta și mai mult forma, și de
de la
la masa
masa
hrană Ie de mult rumegată și lear rumenu tîrziu, scrie cu bucurie, că săvlrșise minunea meneajmavi
hran
J au neyoe de-o hrană și dezvoltare
de a înlătura orl-ce monolog, cum și orl-co vor- gată. Ideile
nouă- Liber
Libertate, egalitate, fraternitate, nu mal
biro aparte.
pnnJî.
slut ce Ierau pe vremea răposatei ghilotine. PoNu doar că pe Ibsen îl preocupa numai for- litieianil
slut ce Lse. încăpăținează să nu-șl dea samă, și
ma. Iu 1865, Iei scrie lui Bjornsou, eum-că călă- litieianil
de acoea leu îl urăsc. Iei voesc revoluții parțiale,
■ toriea pe caro o făcuse avusese ca. rezultat că-1 de
acoea cu totul de suprafață, de ordin politic.
revoluții
făcuse să^ărăsască
punctul
de cavedoro
es- Ceea' ceL nu I de mt o jucărie și o foarte marc
I esteticei
privită
avînd alo vațetioel pure, alIșl
esteticei
‘ ' făcea prostie. Lucru de căpetenie le revolta spiritului
dădea privită
inso samă cum-că
loare în sine. Ișl
dădea
inso sama
emu- conven- omenesc*. Peste un an, în 1871, mal spune ;
foarte
deosebită
de teatrul
o operă nouă,vremea
foarte deosebită
de teatrul
aceea, operă
care Iera do „Comuna de Paris n’a procedat oare nevrednițional să
de no
pe înfățoșată
vremea
aceea,
operă
care nou. Ib«v cește,
„-------zdrobindu-ml minunata mea teono
nfățoșată
teorie guverDevoe
tot într
’un chip
sen cetise pe Dumas, îl
• văzuse
~
greșelele,
---------------------și Iera namentală sau mal bine „antiguvoruamenlală*?
„antiguvernamentală*?
°u totul hotărît să excludă din oporile sale ori- leată-ml ideea pentru multă vromo distrusă. N’are
c® discursuri lungi, orî-co retorică pompoasă, înse nimic a face. Fondul i-I bun,^lucru caro
obositoare.
se vede bine. Și Comuna va fi o dată pusă în
vedom dacă se poate să scoatem din pie- practică, fără să fio ce va care s'o prefacă în
0 nu provocă numai indiferență ci chiar
OPferflî?iIrft să poată să se explice tocmai de ce,
OrȚsti
/...-ie. ^
* (jristianio
se ridică împotrivă-I. Dezîntreg
. l aceasta, Ibsen părăsește NorveLw
1
^Stamde
n’avea să se întoarcă de cit în anii
glrt,j7n urmă al viețel. Dinsul merse la Roma,
col u* tîrziu la Munich.
șl mr nu în asto cîte-va fapte trebuește de cău4 Ibsen. Astea nu-s folositoare de amintit, de
h nă Iei® deznaționalizară pe Ibsen, caro, întăl
7-n sentiment, apoi din rațiune, pierde orl-ce
.Jon de patrie și naționalitate, devenind înced ou încetul unul din acel „buni Europeni*,
dlsore cari vorbește Nietzche, unul din acele
spȘt0 do la Cari s’adapă iatreQga cultură
;
’
'
)
'
I
'
j
(
8^o
acestea,
atît decomună,
nouă cașiformă,
vre-oInsem“
•acare
obicinuită,
să găsim
Iele
cugetarea lui Ibsen.
p 80 știe cum a fost dat să se cunoască In
Y.anța acest puternic dramaturg. Teatrul AnJ?200 juoă le Canard sauvage, și pe urmă los
JzeV0oan«s, La Vaudeville se deteHedda Gabler.«
uuPa aceea veniră reprezentațiile de la Operă,
caricatură*.
Așa-oă Ibsen nu trueșto, precum s’a căutat a
se face a crede, nu trăoște în afară de vremea-I.
Materiea pieselor salo Iei o lea din evonimentele contemporane. Și ar fi foarte lesne do arătat, prin o cercetare amănunțita a operei sale,
că pururea și-a îndrumat silințele către aceea-șl
țintă: emanciparea insului. Dinsul voește, ca
�58
•I:
IteVlăTA ibfeEf
Rosmer, să nobileze spiritele și să purifice voin
țele. Ceea ce Ie o sarcină pe care fie-care tre
buie să o îndeplinim, pe socoteala noastră. Să
căutăm să lăsăm la o parte orl-ce idee admisă,
să căutăm, ca Nora, să ne facem o idee prin
noi, asupra marilor probleme sociale, religioase.
Să dăm de-o parte, cu bărbăție, pe toți conducă
torii mulțimel, cari stăpînesc in cel mal înalt
grad spiritul șovăirel și-a compromisului, mergind, cu bărbăție, pănă la cele din urmă margenl
a cugetărel noastre.
Acuma cîțl-va ani, în urma unei reprezentații a
Dușman ului Poporului, D-iiu Clemenceau, care
pe vremea ceea Icra ajuns la cea mal deplină
dezvoltare intelectuală și cea mal mare influență,
nu mal Iera atunci nici deputat, nici ministru,
celebră piesa aceasta c-un foarto mare entuziasm,
admițlnd-o în totul, cu concluziea Iei cu tot. Și,
în potriva lui Jaurâs, care firește că pleda pen
tru masă, susținu „omul singur". Adăogînd că,
la „Dușmanul Poporului" ar mal fi trebuit un al
șaselea act, în oare autorul s’arete răspîndirea
adevărului... Cu prilejul afaoerel Dreyfus, în
Franța, Dușmanul Poporului a fost trăit. Și avu
răm și al șeselea act. Dar ce priveliște de plins.
Ce înjosire a ideel, în răspîndirea Iei. Ce păcă
toase urmări sociale aduce izbînda. Nu, Ibsen
n’ar fi voit un asemenea al șeselea act. Ca și
Brand, Iei n’ar fi compus nici o dată, glndindu-se
la vre-un compromis. Numai silința individuală-!
de samă, fiind-oă numai lea Ie nobilă și fecundă.
nCeea-ce-mI place, scrie Iei, le lupta pentru li
bertate: nu mă-ngrijesc de nici o stăpînire".
Alfaed.
Din Franțuzește, de Auhora Pappa.
SOCIALISMUL ȘI AGRICULTURA
îngrămădirea capitalurilor în industrie, a fost con
testată, dar tot cu atîta izbîndă, după cum a fost
și proclamată» Intriadcvăr, cînd productele micului
capital, realizate cu o tehnică mal puțin perfecțio
nată ?i cu cheltuell mai mari, apar pe aceea-șl
pîeață cu cele ale marelui capital, realizate cu o teh
nică mal perfecționată și cu cheltuell mult mal mici,
nti mal rămîne de discutat cine va învinge. Dar
productele marelui capital, au nevoe de piețe mari,
spre a se desface, căci numai’ o desfacere largă,
poate acoperi cheltuelcle de producere. Pe piețele
mici înse, productele marelui capital, parvin în cea
mal proastă calitate și se urcă In preț, din pricina
adaosului cheltuelilor de transport, de întreținere
și poate și a răsipel și stricăciune!. Aid productele
micului capital sînt superioare, superioare și din
punct de vedere al însușirilor și din punct de ve
dere comercial. De-aceea se văd ambele feliurl de
capitaluri trăind sub acelaș regim, deși în locuri
deosebite. Căci condițiea de căpetenie a înghițirel micilor întreprinderi, de cătră cele mari, ieste
concurența la desfacere. Unde nu există această
cftncurență, fenomnnul nu se petrece.
Așa, de pildă, în agricultură. Productele micei
proprietăți, foarte rar se întîlnesc pe pleață cu cele
file matei agriculturi, și numai atunci se ciocnesc,
In deobște, țăranul produce pentru însă-șl trebuința
sa, sau pentru o desfacere locală orj
țele mici, unde poare îndura o concur™’’.» Pi(,
aceea există. Mica proprietate, nu ieste d ’dacii f
de cea mare sau, daca Ieste, în £oat,e
«t^
sură. Vanuțiile in întindere, pe cari le f * &Uprietatea rurală, sînt de natură a ne doved’
pr°deși par oare-cum contrazicătoare ;
Ql ace?sti
leată ce spune Vandcrvelde, în noua sa t
*
al cărei titlu l-am adoptat: Jn Franța d UCr’rc.
parăm statisticele agricole, de la 1882L. oC& COla«
sînd la o parte pădurile și locurile ’nccuîtîv ’ lîs
statăm că mica și marea proprietate cîst'^10'C°n’
în dauna, celei mijlocii. Culturile de ’ mal & lCrcn
un hectar, au ciștigat în suprafață 242 -OnP jțin
tare, în perioada de la 1882 —1892. Cuiturih?'0,
1 —10 hectare, au pierdut 121.600 de hectare r !’
de la 10—40, au pierdut 121.600 hectare
culturile de la 40 hectare în sus au cîștigat
lear
de hectare44. Ceea-ce dovedește că culturile
tot, cari produc numii pentru consumației filir
ară, se Înmulțesc. Cele mijlocii, cari năzucsc i ’
cura cu cele mari, scad. Iear cele mari, firește cr ?*
Pentru Germania, Vandervclde, face o ait-felifl
de constatare, dir cure în fond întărește cele con
statale în Franța: „Dacă trecem acum în Germa"
nia, zice autorul acesta, constatăm fenomene cu ț0'
tul deosebiți;. De la 1882—1895, culturile de maî
puțin de 2 hectare, au pierdut din teren, pănă la
17.538 de hectare. Culturile .le la 2—20 hectare
din potrivă, au ciștigat 669.250 de hectare. Iear
marile culturi au pierdut: cele de la 20—30 de
hectare, au pierdut 38.000 de hectare; cele de la
30—40, au pierdut 45.000 de hectare44. De cît,aici
Vandervclde, nu ține samă dc relativitatea stărel
țăranului francez, față de aceea a țăranului german.
Țăranul francez, Ie mult, mult mal sărac, și lei se
mulțămește, sau cel puțin dălnuește cu un hectar
sau cu mal puțin, toreîndu-șî existența îtitr’o veci
niei lipsă, dacă nu mai poate întreprinde și altăce-va de cît agricultură, precum face pe alocarea,
Pe clnd țăranul german, care a ajuns la mal puțin
de 2 hectare, se consideră deja sărac, nu mal poate
dăinui, și-și vinde proprietatea spre a emigra' sau
a se apuca de altă treabă. De-aceea aceste proprie*
tăți pierd din teren, și iele nu trebuesc socotite îa
teoriea noastră. Proprietățile de la 2-20 hectare îDse(
cari trebuesc considerate în Germania £a proprie
tăți mici, cîștigă teren, pentru-că Iele produc pentru
consumațiea familiară sau pentru o desfacere 1°J
cală ori pe piețele mici, unde nu sufer concurență
sau o pot înfrunta. Iear culturile de la 20-36 ȘJ a
la 30-40 de hectare, cari trebuesc considerate*în Ger*
mania ca mijlocii, pierd, pentru-că productele o
năzuesc a concura pe cele ale mărilor culturi. De ^
pre proprietățile mal mari de cîț_40 de
Germania, Vandervclde nu pomenește nimic. V
chiar dacă acestea ar staționa și pierderile c
mijlocii s’ar face în folosul celor mici, teoriea
curențel încă îșl are valoarea Iei.
Cit despre țara romînească, nu aveip nevoe
neV .
încheere», că
<* nmi«
statistică, spre a trage încheerea,
“'
tate cîștigă teren, fiind încurajată de c
țar» »!'
țărel, afară că țăranul cu greu poate dăinui
Jx
Iear dacă s*âr constata o creștere a celei
obiceiul de a se înzestra copiii cu pogoai
o trece șî pe aceasta în rîndul micei propi
hEVISTA. 1DEEI
.
1
'j
i
i
’
I
1
I
88
i‘a în Italia, în Statele-Unite, Vanderveldc încercată de țărani Așa fiind lucrul, proprietatea
In A°S 1 Observă curente și contra curente, că
solului scade din însemnătatea iei, dacă nu se pierde
/ice cS SCjuni se caracterizază prin concentrarea
un^./^iear altele prin bucățălirea lor, și că nu cu totul. Căci scopul producerel, la micul proprietar
Ieste consumarea familiară, scop care, desigur
ciilturilob Inchecrea, dacă în agricultură Ieste sau
se transmite și asociației, și care cil puteri unite va
In mod absolut desigur că nu, căci n cu pripos atins, Iear bucățile de pămînt, aparțipol
nu1 ce”|iraîntinderel proprietăților se mal datoresc nlnd unuea și altuea, chiar de nu ar fi egale, se
vaiiriaț
ricini. Dar ducă șî statisticile celorlalte vor confunda în proprietatea comună, spre a satii,
ei altorT arăți o variare de accea-șl natură ca cele face mal cu folos scopul producției.
iflrl, ar
or. făr;-i îndoeală că concurența ar fi pricina lor,
Dar chestiea agricolă, n’a fost pusă ast-felîQ în
porni
-icn’1 socialiști li-I t“rc teamă de a face o cons-, socialism; „Printre teoretecianil aparținîod șcâalel
r Ui
U0°în favoarea micei proprietăți. Și asta, pentru, lui Marx, mal ales în Germania, zice Vanderyelde
tarare ă concentrarea capitalistă, atît de trîmbițată,
în pomenita-I lucrare, găsim, în privința asta, două
că' <’ e se întemeează mișcarea socialistă industripăreri cu totul contrazicătoare: Una, care a fosț
pe! < u se adeverește pretutindeni, mai aleș în agrhdezvoltată mal ales de Kautzky, în cartea sa
aiș<
unde cultura mică vădit cîștigă teren, so. stiea agrară", și alta de Eduard David, în a sa
culturâ,
^Vsmul și-ar PIcrde raț’unea dc‘a fi. Spaima cea carte nSocialismus und LandwirtcfafP. Părerea lui
C1° IS a socialismului ortodox, Ieste tocmai mica în- bavid Ieste că legea îngrămădirilor de capitaluri nu
inarfjndere care deși dălnuește și în industrialism, se adeverește de loc în agricultură, și asta, pentru-că
trCaBricultură înse perzistă cu o deosebită tărie, toate pricinile care provoacă îngrămădirea capițalu*
f1 a de care fapt unii văd imposibilitatea sociali- rilor în industrie, joacă un rol de mică însemnătate
irel pămîntulul și celorlalte mijloace de producere. în economica rurală. Ce face în industrie ca între
^AicI înse, trebuie să se albă în vedere următorul prinderile mici să dispară înaintea celor mari ? 2mlucru: Marele capital, fie Iei pus în serviciul indus parfirea muncei, mașinismul, conlucrarea muncito
triei sau al agriculturel, cele de, mai multe ori, nu rilor, Dar -împărțirea muncei, în agricultură Ic
, proprie’atea unui singur capitalist, ci ie o adu mărgenită. Mașinele joacă un rol rcstrîns, neasemă
nare de capitaluri mal mici, întrunite intenționat, nător de loc cu acel al mașinismulul industrial. In
spre a introduce o tehnică mal perfecționată, a sfîrșit, conlucrarea agricolă, propriu zisă, are urmări
produce mal mult, mal ușor și cu o cheltueală mai mărgenite, Deci, zice Divid’, foloasele pentru promică, Acest fenomen se petrece și în lumea mun ducțiea mare, sînt puțin însemnate și, pe de altă
citoare, unde micile puteri ale lucrătorilor se unesc parte, un cultivator, care lucrează individual, are o
pentru o întreprindere mal mare. Nimic nu împie putere de muncă și o tragere de inimă mult mal
dică deci, a se petrece și în lumea agricolă, cînd mare de cît lucrătorul salariat, In aceste împrejurări,
foloasele unirel vor fi mai vădite și mal pricepute mica cultură, departe de a fi înghițită de cea mare,
o va depăși, și mal ales în țările veche! civilizații,
de micul agricultor.
Proprietatea mare are o origină cuceritoare, foarte cultura se bucățește, în loc de a se concentra*4,
aproape de brigandagiîi.
brigandagiU. înainte
Înainte de era capitalistă,
capitalista,
Perfect adevărat, dar nu trebuie să ne oprim aici,
asu- Toate însușirile micului cultivator, se vor transmite
proprietatea pămîntulul Iera unită cu stăpînirea asu
ce-1 locueau, și cari aveau oare-care asociației de mici cultivatori, și dacă împărțirea
pra oamenilor ce-l
parte și drepturi asupra acestui pămînt. O dată cu muncei, mașinismul și conlucrarea, nu joacă astă-zl
noile concepții de libertate, oamenii au fost libți- măre rol în agricultură, lele pot juca, făcînd prorațl de pe proprietăți, dar dcspoeațl de drepturile ducții
ducțiea mal lesnicioasă. Deja multe din industriile
rațî
lor. Nimic nu Ie mal firesc deci, de cît reclamațiea casnice ale țăranului au fost atrase în marea induaceslor drepturi pierdute, a căror formă, si-b care strie, mașinele se introduc mereu, poate acuma
trebuesc îndestulate, Ie tocmai mica proprietate, sin- numai ccdcacelea «c
ce ce
se pot procura f
și mânui individual,
‘ * se vor introduce toate și va face din
gura care dă muncitorului putința de a întră în dar în asociație
i
stăpînirea roadelor muncei sale,
*împărțirea muncei și conlucrare, niște condiții neapă
Dar nu aceasta ieste dezleg, rea chestiei agricole. rate ale producere!. Nimic nu ne îndreptățește a crede
Căci proprietatea n’a avut totdeauna forma care o că mica proprietate -re va fixa la forma care se impu.
................
........
are a.zi, și nu 0 va aveil nțcj ........
jn viitor.
Toate
sînt ne astă-ri, lea Ieste cerută de instinctul social aL
lumea
supuse propășirel. Și precum în iuuk
» industrială
muuauww, - omului, nu de cel egoist. Proletarul agricol nu se
nucile capitaluri se unesc spre a alimenta mari în simte prin nimic legat de societate. Salariul îl face
treprinderi, tot așa în agricultură, micile capitaluri egoist, îl scoate din rădăcina lui naturală și-l poartă
m*c
l°r Puterî de mtfhcă, câ' și micile pe vînturl. Țăranul proprietar, simte solidaritatea
c°r UcaU de pămînt, se pot uni, Spre a produce și datoriile sociale și poartă mal mare interes pro
■ ma-0 lțfin:că mal perfecționată, cu o cheltueală pășire! șl posterităței, însușiri absolut trebuincioase
puți rn'Că’ într’°
mai mare și cu puteri mal mișcărel sociale și viitoarei asociații a muncitorilor*
Domiciliul producătorului agricol nu va putea
dem 6
n.U'1 ° ndzoință abstractă, ca s’o crechjarV1’ DcPullnț2, ci o trebuință practică, realizată deveni nici o dată numai o simplă cameră de dormit,
'precum a ajuns a celui industrial. Agricultura, are
ja., n anumite feliurl de întreprinderi.
nista ?e d.ccîJoarte hproape de concepțica comu ramurile Iei de producere, cari nu vor putea nici
tate c °^*aț‘ile de muncitori, vor avea proprie- o dată fi absorbite de industrie, pentru-că cer o în
' fonelorR1-Un^ ?suPra uneltelor -le muncă, iear unirea grijire specială, care n’o pot avea în concentrare.
ducere f?d*v^duale va fi singura condiție de pro- Muncitorul agricol are necesități de așa natuiă, și
I Punde\
Care Pan»î»Wl nu va mai putea cores- Ieste pus în ast-felid de împrejurări, în cit Ieste n?voit,
■c°PulbI, strădaniea individuală fiind deja a întrebuința în gbspodăriea lui mat multe specia-
�90
REVISTA 1DEEI
litățt de muncă, săvîrșitc’cu unelte individuale, și
, GERMINAL
ajutat numai de membrii familiei s'dlc.“Impărățirca
'muticei, deși^ aplicabilă șinajțagricultură, ure aici
Articolul ce reproducem
.
o margine, peste care nu poate trece, *
Dc-aceca foarte puțini socialiști au îndrăznit să
Acest articol ie Semnat Rastipnn
atace mica proprietate, adică să perziste în tcoriea
mul destul de bine cunoscut al unnv’ p5e«dnn'
concentrărcl la agricultură. Unii și-au declinat comlaboratorul jurnalului roman.
nț’0°af,£
petința, declarînd că socialismul aparține numai in
dustrialismului, alții s’au mulțămit să prevadă, într'un
viilor mal mult sau mal puțin Îndepărtat, peirea
Articolul acesta vine puțin cam tîrziu
micei proprietăți, Icar Frederic Engels, colabora comenta moartea lui Angiolillo. Nevrin/601011
torul și continuatorul lui Karl Marx, criticînd pro inse un articol de cronică, iei vine desti
gramul partidului socialist francez, care prevedea vreme, pentru a se opune' tutulor acelor m
*’
oare-cari îmbunătățiri pentru mica proprietate ru și ordinare lucruri, cari, cu prilejul orl-cărn’*
rala, serica la 1895, în „Die Neue Zeitu: „Părerea atentat, se scriu în contra anarhiei și a an J. n°o
noastră 1 în ceea-ce privește țăranul mic proprietar, lui, atît în Italia cît și aiurea, de condeiul SQla’
ieste că Iei trebuie adus să prefacă mica sa între șilor oameni de ordine, cari nu-s înse de T ***
prindere și proprietatea sa individuală în asociații mal mari făuritori de dezordine. Cuprinsul °* Ctl
cooperative, nu prin forță, ci prin înrîurirca pildei articol nu va corespunde de loc nici sentimenM^1
și cu ajutorul puterilor publice11.
nici principiilor voastre, prieteni de la Tribu 'f|
Desigur că pilda va avea înrîurirea Iei, dar Fr. și cu atlt mal puțin celor ale cetitorilor voștri b*1
Engels nu băga de samă că puterea publică ie o cum leu cred că am de partea mea adevărul ’k î
constrîngcre forțată, de care, de altminteri, nu va aminte Ia cele ce spun» De albfelifl nu--I rău <T
fi nevoe, căci necesitatea, evoluțiea însă-șl va duce merge une-orl împotriva curentului și chiar de a"i
pe țăran la unire, la conlucrare, icar viitorul pu înfrînge, dacă se poate.
v
tere! -publice Ieste destul de problematic, pentru a
Angiolillo i-un asasin, să zicem î lămurit lucra
o mai socoti ca un factor de evoluție.
Dar de ce n*ar putea să fie și un martir? Asta h
Puterea publică a intervenit la noi, pentru îm- fi greu de admis. O știu. Dar, dacă-î un asasin p(jD
ț proprietărirca țăranilor, crcîndu-le, de la 1864 în
lovitura de revolver trasă în contra lui Canovjj
coace, o situație cu desăvîrșirc intolerabilă. Marii del Castillo, ici i-un martir prin greutatea cxindanr.
proprietari, n’au fost nici o dată deprinși să plă nărcl sub care a căzut. Acoperițl de noroi cît voiii
tească munca pe moștea lor. Toate lucrările au fost mina ce a ținut și îndreptat arma ucigătoare. Dar
făcute de clăcașl. Cînd aceștia au devenit mi-I pro nu veți putea nici cum Să vă scutiți în urmă de a
prietari, moșiile au rămas fără brațe. Situațica nu depune o coroană de zambile, de-asupra capului
î:ra gravă. Brațe puteau fi aduse din regiunile, care s’a înclinat cu atita demnitate spre moarte.
unde Iele nu Icrau ocupate cu munca pămîntulul Anarhistul acesta, adică acest distrugător al ordine!
iau din străinătate. Dar îndărătniciea și zgîrceniea sociale, a cărei bază-I familiea, acest anarhist, care
proprietarilor, i-a făcut să recurgă tot la acele brațe cere ca o grație, paznicului său, ca cea din urmi
cari le-au fost răpite prin împroprietărirea clăca- scrisoare a mamei sale să fie înmormîntată cu Iei,
șilor, exploatîndu-le unora insuficiența pămîntulul, acest asasin care, tare prin conștiința sa, prin idei.
altora ignoranța și dînd rcsfetulul o dezvoltare care Iul său, n’a simții trebuința, la cel din urmă ce»,
jstă-zî echivalează cu cea mal scandaloasă robie. a se recomanda nici Iul Dumnezeu, nici oamenilor,
Proprietatea mică nu Ie cultivară astă-zl cu destulă și a cărui cea din urmă suflare se confundă cu «•
îngrijire, țăranul nu are timpul și une-orl nici mij cest dulce cuvînt de speranță, de premenire: Gerloacele îndestulătoare ['
‘
; și minai, acest anarhist, acest asasin, osînditul acesta,
pentru
a o lucra la limp
in mod mal rațional. Din ac. astă pricină industriea acest zdrobit, ie din puternica stofă a martirilor,!
i-a răpit multe din ocupațiile sale casnice, cari-I eroilor, a celor cari nici o dată n’au dezonorai
asigurau existența, instituțiile de credit i-au înlăn omenirea.
țuit tbate valorile sale agricole, iear fiscul i-atîrnă
Germinai... Cuvîntul acesta nu poate să leasă, in
dc-asupra capului ca o veșnică primejdie.
clipa morțel, de cît din inima unul poet sau din
. Proprietatea măre stăvilește propășirea și evoluțiea visul unui erou. Iei reprezintă o întreagă frage
populară, istovește puterea de muncă a țăranu- primăvară, de sentimente și de idei, și Ieste vre «
lui. Acesta nu poate vedea foloasele cooperației să figureze în cartea de aur, alături de fraze e
pe proprietatea mare, unde nu are parte... Acest ne lebre, cari în istoriea muceniciei politice sc înconjo
clintit dușman trebuie să dispară. Puterea publică,
de o aureolă de glorie.
a
care să consfînțască mica proprietate, nu poate des
Vestirea unei noi aiirore, stînd fi se înălța
ființa pe cea mare, pentru simplul motiv că acea pămîntulul și a societățeî, această declarație
putere Ie însă-șl marea proprietate, Iear un guvern de goste și credință, într’o vieață ce pentru >c ' ^Iaf
mocratic sau socialist- va trebui să se înarmeze cu pare în hău, această glorificare a viitorii , un
acelca-șl forțe de care dispune astă-zl poporul, forțe, în clipa în care timpul nu-I mal îngă«uc ^erD1îna,
cari ar pitea desigur să fie întrebuințate ș’i fără răgaz, ne arată natura omului și-a idee.
decrete.
Ie idila magic descoperită, în afară de tra^roDiatelc
Gh. MĂrculescu.
dividuală, Ie zîmbctul gîndirei, față de ap
£Oj.
toiturî ale cărneî, Ie zborul fantaziel,
L Humanitâ Nouvelle. Revistă internațională lunară. 18 fr. horta cea neagră de judecători, de te
a fi.
po an. Merită cercetată. Adresa:, 79, B-d Lousbergs-Gand. călăi, Ie curcubeul, strălucind glorios, o -
REVISTA IDEE!
!
'
|
i
91
înlănțuită de crima săvîrșită, și prelungindu-$e de leg le pe cari practica și jurisprudența poliției
jel'« jc.asupra celei ce se pregătește de-acum. Italia- le povățuește și le inspiră, Clte o dată lovitura
p^a L n’arc numai o armă care ucide, are șî-un Ieste prea tare; Fre^i rămîne întins pe podele.
pU 1 care dă vieață, Iei n’are numai o misiune de Une-orl victima Ieste mal rezistentă: Gana, cu toate
idc“* re are intr’însul și un sentiment de dragoste. că avînd corpul ciopărtit. minele și urechile dis
râ -nU| acesta■ ic
Ie tot o dată și un martir. Și fiind-că locate, intestinele afară de abdomen, Iese din tem
;a-l 1I1LICIC4C
aaaain, îngăduiți
lugauuițt
^t«tîPa oameni, să-1
înfiereze La
ca asasin,
niță, dînd dovadă, în starea asta, de toate torturile
nu-1 nici din școala, nici din partidul la cari sînt expuși tovarășii săi de cătră paznicii din
,__1
cu
vederea
tot
ce
Ie
bun
și
nobil
Castilia.
U să nu treacă
Icl a Platit cu vicala-1 moartea lui
*Ce deosebire Ieste între purtarea anarhiștilor față
jn acest uu«.
om. 1
del* Castillo. Față de codul penal nu mal de societate, și purtarea societățeî față de anarhiști?
Canovas
cu nimic. In fața istorici Ici apare inse cu Nici una. Și societatea, ca și anarhiștii, în loc să
țc dator -c. Peste umbra sau pata crimei săvlrșită de procedeze pe calea drcptățel, procedează pe calea,
iotul mare,răsfrîngerea unei conștiință a unei conpe calea răzbunărcl. Și societatea, și anarhiștii. în
tel, trece 1
loc să dea lupta mare, se înverșunează ca să răz
nici de cum ordinare.
?tl'Sar, cît s’atinge de Angiolillo, să raționăm de bune o crimă. Și societatea, ca și anarhiștii, ie du- /
c poate, asupra zădărniciei prigonirilor, îndeplinite să de instinct, și nu de cugetare : fiara în contra
fiarei. Nu ezistă rațiune pe lume în baza cărei să
jc guvern în contra anarhiștilor și anarhismului.
Ce efect produc oare aceste prigoniri, de nu acela trebuească să se laude societatea pentru procedeude-a cere sînge, de-a cere răzbunare, de-ă’ cere rile sale, de cari anarhiștii sînt înfierați și persecu
moarte? Ce atentat sau ce crimă au împiedicat Iele tați. Codul penal nu poate avea altă rubrică, cînd
oare pănă acuma ? Ce stavilă au pus Iele propagan Ieste vorba dc principii politice sau de interese dc
dei de idei și de fapte? Zadarnic am căuta să fa castă,
Greșala cea mare a guvernelor, ieste dc-a trata
cem enumerarea acestora: cronica crimelor politice,
din cel din urmă ani, Ieste de-ajuns sâ ne dee lă- anarhismul ca banditism, și- ca atare de-a căuta
să-1
stărpească. Sînt oameni cari ucid ? Să ucidem
m-ririle trebuitoare.
Așa dar judecați. Noi plîngem pe Canovas de Cas și noi. Sînt oameni cari ucid, ca rațiune de școală ?
tillo. Foarte bine. Dar nu credeți că sînt mulțl, Să discredităm școala, și să zicem că iesle o pepifoarte mulțl oameni, cari plîng pe impușcațu din nie;ă de asasini. Și noi, ca niște proști, noi cari
Monjuich, pe anarhiștii zugrumațl, torturați în în sîntem creatorii dreptului și păzitorii lcgel,in numele
chisorile spaniole? Blestemați mîna omorltoare a unucași-a alteca, imităm asemenea școală. Noi fiind
lui Angiolillo și cereți legi reacționare, noi, cari ar numărul, fiind-că noi sîntem majoritatea, nu ne ieste
fi noi mijloace de prigonire în contra camarazilor nici de cum greu dc-a fi izbînditorl într’o asemenea
săi, cari împărtășesc opiniile sale. Credeți voi oare, luptă,
bandiților de prin
că inima anarhiștilor, ca și a noastră, nu sîngeIn 1lupta In contra ....................
* codri, ara
rcază de indignare, nu cere răzbunare, la priveliș- fost izbînditorl. r»„
De —
ce n’am fifi și acuma, r..
pe stradele
orașelor,
prin mahalale? Cu asi-felifl.
tea unei brutalități, unor măceluri ca acele petrecute ------r-v.x de criterii,
cu ast-felin de tcndințl și cu ast-feliQ de mijloace,
în Spania, în timpul din urmă?
Noi avem tocmai metoda pe care o au anarhiș nu se merge înainte. Născocind legi de rezistență
tii: slntem niște „unilaterali11 ; nu luăm în samă internaționale, cugetînd la noi forme de persecuție,
de cît ideile noastre, și nu ne îngrijim de cît de la noi pedepse, se ajunge numai la ridicol, pentru
propriul nostru interes: nu ne mișcăm, de cît de că atentatul anarhist are pănă acum această supe,T._, ca
_. noritate, asupra atentatului social: superioritatea
frica ce o simțim personal. Și nouă ne lipsește,
și anarhiștilor, criteriul ca și puterea unei tacțiuni că-1 precedează, și, precedîndu-1, îl anulează.
i
n
».r!rț
J4e Ieste oare îngăduit, între noi, ca să ne spubine echilibrate, cu deosebirea că anarhiștii, întețiți
la luptă cum sînt, și cu sîngele clocotind, iritat des nem adevărul? Dacă da, îmi îngădui să spun, cum
că singura formă eroică a științei și a viețeli mootrava ce-am injectat
i j___ 1 înu’lnsuT,"
\ sînt? prin
* condițiea
*'"’
• •— *în fața
' ■ societățeî,
—«»•» derne,
lor specială, sînt scuzabili
scuza le anarhismul. Din anarhism purcede litera
bili sau înpreptățițî, ca prigoniți. O societate orga tura cea mal genială și oamenii cei mal curagioșî.
nizată, ca cea a noastră, nu poate și nu trebuie să In anarhism se zămislește și poate va ajunge la
ne scuzabilă, cînd cade în greșala anarhiștilor, de maturitate, o omenire nouă, care va domina vieață
• • Spunînd
~
?a.rC'Ce Pr’n asta conIribue Ica însă șl la căderea-1, socială,
aceasta, nu! vrcu de loc să spun
olosindu-se și dînsa de acelea-șî arme, de aceea-șl un paradox.
4
Bandiți și ucigași și făcători de rele. Bine. Acești
l®ctic8, de acelea-șl mijloace, de care se folosesc
•dversaril săi, cînd se slujesc de violență și ură. bandiți înse nu fuză. Acești ucigași sînt gata să
moară chiar în momentul crimei. Acești făcători de
Crima oarbă, ca avertisment și ca Intimidare:
Bandiții aceștia și* asasinii
?ată metoda anarhistă de executare, șileată, în acclaș rele sînt
— niște
-.T._ idealiști.
------ .
moartea, știu că va -so
,rnPi ?i metoda de persecutare, pe care o tntrebuin- și făcătorii de rele, dînd mouncu,
cîrmuitoril în contra anarhiștilor. După explo- înfrunte,
înfrunte, ce-va
să înfrunte brutalitatea
ce-va mai
mal mult,
t
UncI bombe, care omoară cîțl-va nevinovațî, ce inconștientă
a
mulțimel.
Unii
omoară,
sperînd
că
inconștientă a mu/.----- va a:uce roade pentru binele tuturor se•ce guvernul? Perchiziționează pe anarhiști, ares- crima lor
!««• va
șița2ă
domiciliul lor sau aiurea pe toți „tovară- menilor lor.
Nici unul din acești oameni nu-I egoist: nici
ntad/C’ C?ri ?oau sfi Puc raîna»
11 aruncă»
unul nu tinde să ajungă prin crimă la bogății, la
rele ’ 1 inc^*soare> *1 deportează. Avîndu-I în ghi^f onoruri, la putere. Cu toții slnt „altruiști*. Și-o
în in.» ’
I’nîndu-I zăvoriți. Iei îl bate, ÎI umilește
dată cu sacrificarea cu!-va, Iei se sacrifică și pe sine,
atc tipurile, îndeplinind asupra lor toate fără
�92
1
i
1.
jREVlB^A IDEEI
pentru binele genului omenesc, cum Ie credințalor. Acei ce acopere de flori pumnalul Iui Brutus,t
acel ce tămîeazl ghiloțina Convenției, acei ce leagă,
un drapel la baioneta lui -Agesilao Milano, n-u-șî
dau samă cit de nelogicîșî de unilaterali sînt, pentru
a nu spune, nedrepți, cînd vor să blesteme pum-*
naiul ce a pătruns inima lui Csrnot, care nq Tșr< cu
toate acestfea un Cesar, și arma care făcu să zboare
creerii lui Gaoovas de Castillo, care, eu toate ci) apS
rător al tronului și al altarului, nu avea cu toate aces-r
tea orgoliul tradițiilor și fascinarca unul Ludovic nl
XVI-lea sau unulFerdinănd ăl Il-lea de Bourbon.Ieu
nu îndreptățcsJ nici o crimă, Îmi pare numai rău că
n’am la îndcmînă; pe Cicerone al mTeu, pentru a putea
cita acea admirabilă pagină,' dîn a doua sau a treea
filipică, nu-'ml aduc bine aminte, în care Teste des-,
crisă și precizată teoriea legitîmărei crimeT politice,
țeu fac aice Curată logică, și nu Ie vina mea dacă
logica nu mă face să urăsc, nici să disprețuesc, nici
să osîndesc, nici chiar prin cel mat neînsemnat, cel
mal slab adjectiv, anarhismul si apostolii lui.
Acest anarhism are de alt-feliil filosofii, poeții,
jurnaliș’.il și, criticii săi, după cum are eroii săi, Ie
o armonie sublimă de idei și visări, și, în opera
acestora, cari desigur valorează mal mult de cit
aceT Chinezi al socialismului și Bizantinii conser
vatorismului, în tot ce cugetă și scriu, Ieste o forță
atlt de socratică de argumentare și o atît de vie
originalitate de inspirație, în cît adese-orl ne pl
inește, șî mal adesea ne mișcă.
Ieste într’adevăr de mirare, și aceasta arată ma-»
rea ignoranță a politicei inie-naționale, că nu se
găsește altă-ce»va, să se repete tn contra anarhiei
și a adepților săi, de cît acele fraze obicinuite, cari
osîndesc îndrăzneala dezinteresată precum și abnegarea individuală, fa, â nici o condiție. Ceea.ce-I
înse și mal ciudat, pentru a fi de actualitate, a fi
priviți ca oameni al timpului, și a nu părea în con
tra deducțiilor științifice, unii invoacă în contra anarhieT, socialismul evoluționist sau evoluțica socia
listă, înăl{indu-le întru cît-va pe acestea în slăvi,
Acestea-s alta,.. Cel puțin cu socialismul se poate
discuta, cu evoluțica se poate trata... O, o, asta-I
alta,.. Și cu asemenea exclamări, se crede, prin jur
nale și parlament^ se ci*ede să se salveze și caprele
prezentului și verzele viitorului, se crede să se dea
politicei o oare-care spoeală de știință socială, și
acestcea o oafe-care nuanță parlamentară, puțind
să se adapteze diferitelor faze de elocvență, fie mi
nisterială, fie de opoziție.. Cu chipul acesta, de
prisos să mai adăogăm cum că omenirea Ieste tot
atît de salvată, cum Ieste și anarhismul distrus.
Dar trebuie, oare, dc-acumat să nu se mai pue
crimeF nici un zăgaz, să lăsăm ponegritorilor societăței libertatea de acțiune, să facă ce vor? Nu,
dragi prieteni și adversari. Trebuie să găsim îase
cele mal potrivite mijloace, pentru scopul ce-l ur
mărim. Până a-zi nu s’au găsit asemenea mijloace
și nici se vor găsi. De ce? leată de ce, Anarhismul
nu-i 6 cauză, ci un efect : nu-I o propoziție, ci o
concluzie. Cu toate' metodele sau practicele și cri
mele sale, nu-Ie xpresiea unei nebunii politice, ,cî a^firmarea unei stări dc lucruri, care trebuie care !
menită să se transforme.
Dată o societate ca cea a noastră, adică o socie
tate cu alcătuirea stricară, cu structura Iei cangre
nată, ale cărei organe, cu toatele sînt infectate de
REVISTA. IDEEI
o Otravă fără de leac, anarhismul,' adică, so’ ■
negare, Te o necesitate logică, de nelnlătUrji!r,tl11
histnul Ie astd-zT, pentru societatea' noastră 11
a fost filosofica luf Rousscau pentru socictiCC?’C(I
cegă din secolul trecut.-Inir’o lume închisăV , *
cerc de privilegii, da prejudecăți și. cruzinfl r Un
seau dete năvală- precum un raîntuitor se ' ”°Us’
într’o sală în care o persoană iubită-va să arUQ.ca' asfixiată. Iei deschise toate ferestrele sî
^°ar4
_£__x
,
regulamentele
™„-.„i_
cu’r't'c’l.
’ met5(,
d
j..
, ’ *»
,de măsurile de vanitate și de etichetă* cinanij165^5
bere și ceriurile nemărginite, gloriea viețcl u'/
sale și speranța nemuritorului viitor. Ast-feliii sc^
îel Franța, și cu Franța întreaga Europă din°?îe
chiul spital al monarhiei, în mijlocul naiurel pe Ve"
a respira, cugeta, iubi, lupta și viețui, Ce ne
■dacă contractul social nu s’a realizat aiurea de i
în. carte? Spiritul acestui conțracț și al tuiuro
celorlalte opere asemănătoare, a înoit.înse
dc-un secol societatea omenească, Tot-așa Ieste și
cu anarhismul, Nici unu din propunerile sale, nici
o parte din programul său nu se va îndeplini;’ snU
ritul său înse va triumfa. Anarhismul ie o flacără
care purcede din putregiunca societățeî. noastre. Și
pănă una alta, îel menține- în contra uricioaseî predominări a majorităților electorale și par.
lamentare, menține afirmarea conștiinței individuale:
in contra inerției morale, a așa ziselor clase dom
nitoare, menține afirmarea voințelor renovatoare;
în contra neconsecvenței de cugetare și acțiune,
menține afirmarea logică și a uheea și a celeilalte,
„Voința... lentă în ce constă secretul acestei liber
tăți interne, pe care trebucștc s’o dobîndim ; voința,
cea mai înaltă calitate omenească, pentru că Iea-[.
rezultatul tutulor nevoilor și tutulor funcțiilor: vo
ința integrală, domeniul evoluției viitoare, âșa cum
noi, libertarii de a-zi, putem s’o presimțim, voința
grație cărei omul va fi în fine un D-zeuH, Ie un
poet anarhist, care vorbește. A-do'phs Retle, în această
sintetică declarație, ne lasă să vedem tot tempera
mentul partidului său.
Cum credeți că veți putea distruge un partid ca
acesta, care decurge din îr.să-șî condițiile societățeî
ce apărați, printr’o leg sluție de siguranță publică,
printr’o lege de rezistență internațională poliție
nească ? Ieste nevoe de altă-ce-va de cit de astea.
In orî-ce vreme și-n ori-ce loc, legile polițieneșt
n’au rezolvit nici o chestie. Din potrivă, au‘dat,
tutulora, mai multă putere. Cruzjmele n’au descu
rajat, nici descreditat vre-o dată nici un păru ,
potrivă le-au întărit și consfințit, pe toate, ca p tide de opoziție, față de regimul cel
y,e
de făcut atunci? Ce-Î de făcut? Să aștep . . 0_
omul, să vie eroul care va doborî toate fo î 1
ciale, care va revoluționa sufletele, care va
toate ierarhiile, careva canaliza și va a 0 iămen.
recție energiilor sociale. Guvernele aciua ,p
să
tele, tribunalele și toate administrații e,
rîdem, cînd Ic vedem alerglnd, în_ majSȘ,
faCC
toai ea anarhistului și anarhismului. eJIeșind
să mai rîdem încă cit-va. lot așa R
carc
albastru și limpede din Lcman, n e
j apCJor
ar vrea să-i ofere albiea și albul mu dar
sale: liber și batjocoritor, Ronul iși urmea
calea.
rast1gnAC' ’
In Romănește, de Virginia foM£S
1
j
'
93
pgSPRE VIEAȚA ȘI Of’ERILE LUlMOST
Daa ’ d!n’a| a aflrmat aceasta Ia cea din arnls .șa»
?,
e,
amța însemnat mal Ieste șl faptul, că în noriorilo salo
ini lohan Most șl Încercările lui sînt de natură
Vl0otntt rlntf în cit zadarnic am căta a le pătrunde
V
«mănuntimelelor. Numai părțile cele mal In«t't d® v
Hln călătoriile sole. In carl-1 Intl'nlm oa agitase-- n notate tn ostă mică schiță. Dar astea stnt
tor’ vi°re# nue Înaintea ochilor celor interesat!, Insemd«stu'° 8 r’8onni|tățel șl să facă să se înțeleagă mărimea
uitate» r |ueo, c«ro lovește cn-atîta strășnicie tn acel
^Jntrlbuo Ia menținerea înjositoarelor relații cari au
al
Tmm dr° 1UPW la.CU!ite’1Șl,nfata de 1,11 “««*•» ca
ai im MobL du se poate lua la flgurat, după cum vrea
loc lntnt l^Augshurg la 5 Februar 1846, ca copil iubit
xtntl Îngrijit de o mamă gingașă șl instruit de un
de părim ■
B.Qr jj pntnt părea că tinerețea Iul Most
totS im ”or„er0 fer|cită. Dar zilele de suferință înoova
„tru dineul chiar de corii Tn al optulea an al
. - Por\ gnio în sară de Revelion, anul 1853- 51, răci, șt
vlot®1 8 fa că 1 se umflă obrazul sting, ceea ce-I prîci°r?n0spus<' dureri. După o ani de căutare, trebui, la 18
n°< 1859 să 80 suPne une* opo^țlT, despre oare aminia fn volumul I-lh al memoriilor sale, în modul urMor4 De 10 ttmpla stingă pănă la coltul buzelor ml
®jJcn o tăetură In falcă, din oare se scoase o bucată
80 *“ oangrenată, lungă do 3 țoii, după care rostul de
rkă fu Împins de la dreapta spre stingă atlt de tare,
t cit putea să albă Ioc mal ttrriu o cartllaglnare. In
flrsit operatorul cusu părțile tăeate In loo“. Această slu<lro o obrazului său, dote prilej multor născociri nllncinoase In privința provenienței Iei. In perioada boalel,
"fosttrebui tnso să troacă printr’o șl mal msre durere,
Infinipul holerei din 1850 II muri mama, a cărei amintire
o păstră pfină la adinei bătrlne'e cn o adevărată afecț|a. A trăi șl a suferi II fu de aici Înainte acelaș lucru.
0 mamă vitregă veni în casă, șl cu dlnsa o răutate ce-l
flhlnuea moralicește șl fizicește. Pănă la vrtsta de 15 ani,
clnd Intră ca ucenic la meșteșug, fu pururea intre foame
«1 vergi.'
Vonlră anii uceniciei, și Most ajunse ?n sflrșlt calfă la
un Icgătorde cfirfl Anii peregrinărei îl aruncară In vălmă
șagul vlețel, șl cu tot splritu-I mărgenlt do negustoraș al
! timpului, eu toate corturile aspre cu stomacu-I flămind,
humorul șl Înclinarea cătră vleață șl luptă îșl făcură în
cetul ou tncetul ca’e tntr'lnsul.
încă din 1866 Most luă parte activă la mișcarea munci
torilor. remarclndu se mal ou samă cu prilejul procesului
de înaltă trădare, din Viena, din anul 1870. Guvernul Anatrlao voi aă dea o pildă de strășnicie puternicei șl tot
o dată cresclndel mișcări proletariceștl. Congresele din
Neuanburg, de la 9—10 August 1868, și Ntlrnborg, de la
5—7 Sepfembre, acelaș an. n lucrătorilor germani, la
caro luară parto delegați germani, nustriacl și elvoțîenl,
w ilUS0. ’n ^e&^ură cu programul apărut In 1869, In
.A'0lksstimmeu, organul partidului din Viena lear con
ducătorii mișcărel lucrătorilor din Viena, printre cari
,or® Most. fură datl în judecată, acuzați ca provoca< «in ,elnonstrațiel din 13 Decembre 1869. demonstrație
I ido con£rosul din Eisonach. Lui Most tn special
dtf
nffltațiea făcută printre soldați.Tel fu osln| i. pentru asta, ca și collalțl. la 5 ani do Închisoare
i Eăprintr’o zi de postire. po lună, Dîn
:
nnt6a
60 poato vedea bine de ce vilă Iera,
! frint q] r» d<3
un om d0 mlădiat și mal ales de
ij "^Srtnrlsosilera’ pnr simplu, un socialist revoluționar:
i- nea sori yî
R’nt socialist, mărturisesc că volă răml• na voT-n 13 •
vrpmo va mal bate inîma-n mine, că
# că ortVea n C1 °
a'^ icoană de cit socialismul,
'
Bl-nCfire
8°nlința. nu voiti închina steagul1*,
j Prinde iirJx* ouvlntul. Sentința dată de judecător, cuj dința, E4?aro,° considerente : „La cea din urmă șoI CUr8u'ril0 8 * a ^clacat po fată ca republican. Atlt dis! Ia IqI șl snri r2stltQ ,n Pdblîc, cit și documentele găsite
i ?Ont’a act Jni°« d° îel Insa
no arntă 0 mă aprinsă In
> Mărit 8ț hn ' t . lne d0 stat. Tel dovedește un caracter
—ie la'Eiț
iaE,B nhSp,L1*' n0
..uuuicjnuii
ae ager.
ager, Admite
numire hbtărtrile
ouwnuie
I. Mte
obiclnuît de
brukaî
• motn
Membru
la »«ach
a°h’’ ?I după
după cum
cum spnn
spune° chiar
chiar Iei,
îel, aa adorat
adorat ca
ca
Rn»ni_
..
----1----! Rona!p, troh»rt?1Oze? *10tfirirI. Conform calităților saloper; P,?aderoa . . ® ast-fellti de admis că a inat asupră-ș! răs’
eTS a Participărel sale la congresul din
! Moze câ . ™“te consecințele, fiind cu totul hotărltsă
m hotărîrilor luato- de congresul acesta.
1 sa facă a se crede, un mod ca acosta da exprimare,
loate acestea avlndu-le în vedere, Moșt trebuie recunos
cut ca vinovat de crima de înaltă trădare, lear în urma
împrejurărilor șl faptelor pomenite mal sus, trebuie cu
a ut mal mult pedepsit, cu olt aparlțiea sa In Austria
poate fl numită, cu drept cuvlnt, ca personTrcarea nropagendel republicane11.
r
Proletariatul Vlenez nu se descurajă nici de cum de
verdictul care s'a dat, Dîn potrivă Izbucniră o miilțime
do greve, șl o mulțime de demonstrații violente avură
loc în potriva guvernului, „Polifiea, scrie Most In volu
mul al II lea al memoriilor hale, se arată slabă de tot
să poată liniști răscoalele. Fură chlematl militați din
toate fol iu rî Ie de arme, se aduseră tunuri, aă se intimi*
deze lumea Dar totul fu în zadar. Priveliștea ce se.des
fășura mișcă la urma urmei chiar pe soldați, căci, cînd
H se comandă să atace cu baioneta, iei atacară atlt de
tărăgănltor, In cit mulțimea se putea au ușurință. Injprăștiea la dreapta șl la stinge, ca din nou să se unească
la spatele Foldaților, Ablea după trei zile magistratul
Pu/U
liniștească pe demonstranți, prin, afișe lipite pe
ziduri. Prin astea se făcea cunoscut, că împotriva senunt0I sa
aP°li °ă cel mal puțin vinovațl au fost
liberați pe cauțiune, și că cel „patru mari trădători"
vor fi și Iei In ourind liberați, Neapărat, asta puse ma
nifestațiilor capăt,,dar nu schimbă cu nimic diapori iea
poporului, Ceea-ce f-iou pe juriști să ne privească cu
oare-oare respect-1.
Apelurile în cele din urmă fură respinse, șî Most fu
transportat la Închisoarea din Suben, oraș așezat pe
Inn. Tatăl său îșl dete toate ostenelele ca să-l capete
liberarea, Indemnlnd pe arestant să Înainteze guvernu
lui o cerere de grațlare. Most refuză aceasta cu Indig
narea po care In asemenea cazuri trebuea s’o aștepți,
uufjioții,
negreșit, uo
de ia
la wi.
Iei. „ou
„Să umă rog să fiu grațiat, clnd leu
Îndur nedreptatea?
NiciI o dată. Să mi se recunoască
’
dropiatea mea, și potrivit ou Iea să mi se deschidă por
țile Inohlsorel: atunol șl numai atunci ml-ar fi libera
rea pe placul miau. Nici o dată n'am să-mi răscumpăr
libertatea prin umilire, care mi-ar păta pentru totdeauna
onoarea0.
0 criză ministerială. Inse, care a avut loc. scurtă con
damnărilor timpul lor de-nchisoare. La 7 Februar 1871»
formlndu se un nou cabinet, cu spirit adevărat austriac,
la 9 Februar, tn urma unul decret, oare anunța amnlstlea genera'ă pentru criminalii politici, fură puși în
libertate Inalțil trădători, printre cari.se afla șl Most,
Mii și mii do oameni entuziasmați, salutară pe Most la
Intrarea Iul în Viena, purtlndu-l pe umere prin orașL
După un șir de agitații, întors din nou la Viena, pentru
ca după un scurt popas să plece In Boemia șlMuravia,
poliției II puse In cale o stavilă inevitabila, prin fap ul
cil-! făcu cunoscut, că pănh în 5 zile să părăsasch pro
vinciile austriaco. Numele iul Most avea un răsunet prea
bun In urechile proletariatului, pentru ca un guvern
prevăzător să nu fio îngrijat do aceasta. Trebuie să mul '
fio notat și aceea, că cu toată nemărginita activitate
agitatorică, cu toată necurmata ocupare spirituală, Most
Îșl clștiga Întreținerea zilnică, prin munca brațelor sale.
Exilat din Austria, Most plecă In Germania, Intă! șl
Intăl la Leipzig. Primirea pe care i-o făcu Liebknecht,
a cărui făptură a influențat In mod respingător asupra
tuturor elementelor revoluționare, fu cu totul alta de
cit din inimă. „Cu acooa-șl ardoare" spunea deunăzi un
cunoscut publicist rus,1 caro trăea pe atunol în Germa
nia, „ou aceea-șT ardoare cu care Iera urlt Liebknecht,
do exilați! ruși, Iera iubit Most de Io!-*. Numai purtarea
josnică a lui Liebknecht față de Bakunin, ar fi de-ajuns
să ne arcte ce felin de fire avea acest ex-rebel, care
rivnea să domine. Dogmatismul său fanatic, păstrat cu
gelozie, pe care-l numim și socialism științific, îl înlătură cunoștințele trebuitoare pentru a înțelege alțl o ameni, de-a le stima Infățoșarea și-a Io îngădui Puerile
Un caracter ca al Iul Liebknecht Iera contrar celuea al
lui Most. Liebknecht, gîndind și lucrind anevoios, tot
atlt do greoi la priceperea noilor ca și la lepădarea
vechilor opinii, Most, înfocat, înțeleglnd repede, gata
de a so lăsa Influențat pururea de impresii, noi și
�REVISTA IDEEI
l
!
dtt* 0® cele vechi. Most treimea să găsască numai
ae cît prilejul de-S pune mina pc-un rtoil teren de ac
țiune'.' De vrem'e co Lfebknoolit și Bebol nu Vreau să se
4'îpes'tooa în dem'onst'rațiea' pcftră ta cale do lucrătorii din
OhertttlCz,- ftf însărcinat ă^ost să Wgfljască do celo nocesare. „Literatorii",' scrie fel. „înaintaseră o‘petiție Reich
stagului pentru în'tfadu'corea uta'el zile notm’altf dtf lucru
de zece ore Cererea a’sttf fu afunoată la coș.- In potriva
acestui lucru trebuea să s'6' protesteze, leu, înke,- făcui
pur și simplu ridlculă Ideea do a stf aștepta la reforme,
din partea Reichstagului mal cu samă. Tot atît de bin'o
■r putea să se culeagă struguri de la rityte tufișuri de
spini. Reichstagul există ou totul pentru alte' Mopurl.
Iei trebuie să procure mijloacele trebuitoare pentrtf mi
litarism, să ajute pe speculanții capitaliști, să joace pre
cum ÎI cîntă Bismark din fluer. șl, cît s’atingo de alte
cele, să-șl stăplnească gura". După asta urmă o cri
tică a întregului sistem stăplnitor, și In fine, proorocirea
revoluției sociale. Discursul acesta avu drept urmare
exilarea lui Most din Lolpzig... După clt-va timp do la
agitațlea din Saxonia, dînsul primi postul do redactor Ia
„Chemnitz Freie Presse". Tot în anul acela,pe clnd vor
bea despre Comuna din Paris la congresul din Mainz,
apostrofă pe polițaiul, care voea să-I întrerupă, în ter
menii următori: „Dacă roacțiunea se strînge în alianțe
Internaționale, Ie lesne de-nțeles că șt revoluțiea trebuie
rt Se uneasoă internațional, dacă voește să albă izblndă".
CeOst ce tivea! do spus, Most nn spunea do loc In mod
n^flrat. 161 nn fe'rd to'cmal politician.- Dar, ce mirare dacă în
timp de dn a!n nri I s’tfu înaintat mal puțin do cît 43 de
citații, șî că' aproUp’e îh fie-care zî îșl îndrepta pașii spre
tribunal? luliu și August 1872 Iei petrecu în închisoarea
„Rothen Thurm", din Chemfiltz, pentru'că voise să economlsască muncitorilor amenzile... De abiea liberat din în
chisoare, plăti polița burgheziei. La 2 Septembre 1872,
cu prilejul ceh
celebrărel
’brărel lufirel
luăre! Sedanulul. apăru
apăra „Chemnitz
Freie
Presse",
bătîndu-șl joc cumplit de izblnda împă
” ’ ~
" ...................
răției. In parodica poeziei „Garda Ia Rin", îș! bătea joc
de nebunloa patriotică a asasinilor î „Sărmani nebuni,
vă pllng: slugărniciea puțină osteneală vă face. Ca
sclavi aleși slntețl, și cu toate astea, voi liberi vă cre
deți. Ntt puteți alta, de cit trist a zbiera stupidul cînteo: „Ld Rin Garda". La Riiin, la Riin Garda, La Rin
Garda*...
A doua z;, pe cmd picon: la Mufnz, pentru a lua parte
la congresul socialist, s& și trimese după dineul un man
dat do arestare, în urma cărtiea trebuea să fie Închis
pentru felini cum celebrase luarea Sedanulul. Arestat la
1 Octombre, fu judecat la 2 Decembre. Și după ce (șl fă
cu pedepsele pe cari le căpătase de o bucată de vreme,
fu trimes la 26 Februar 1873 pentru 8 luni, Ia închisoarea
din Zwickau. In carcerele de-acolo, prelucră Iei „Kapitalul“ Iul Marx, ceea ce în ochii lui Llebknecht Iera ca
o plngăriro a celor Sfinte, prin caro prelucrare Inse se
făcea cunoscută această operă, se lămurea proletariatu
lui german. Asupra acestei ohostil, leată cum se exprimă
Most: „Llebknecht, care se înjosi păn’a mă tutui, mă
interogă, ca un adevărat învățătoraș; anume ce-am fă
cut in timpul captivitățel mele din Zwlckan. „ Ce
să fao, Intre altele am făcut un extract popular din
„Kapitalul" lui Marx", răspunselă leu. „Llebknecht
se rtnji, ca și cum ar fi voit să spue: „Iești ne
bun"? După asta-ngălmă r „Extract din „Kapitalul" lut
Marx.. Cum se poate ? Din opera aceasta nu se poate
face nici un extract. lea nu cuprinde nici un cuvint de
prisos, fio-care silabă pe care al lășa*o afară ar însemna
o ciuntire*. Și dacă nu m’ar fi încurajat Bebel, cu vorba:
„Nu-I cine știe ce primeidie mare", Iera olt pe ce să mă
privesc ca pe un vandal al științei și al litoraturel. Așa
Inse mi am zis: „Acest Llebknecht Ie mal rău de cit
un fanatic religios"... și mi-am cătat do treabă",
Most nici nu apucă să fie liberat bino din închisoare,
și magistratul din Chemnitz șl dispuse exilarea Iul din districtu-I. Cblemat de socialiștii din Mainz, Most plecă
Intriacolo, și primi redacțiea iul „SUddeutschen Volkstlmme". Fiind apoi ales ca deputat, din partea Chemnitzulul, în Reichstag, plecă la 5 Februar la Berlin, pentru
afface cunoștință mal de aproape cu activitatea parlamentară.^Dao5^șl făcuse vre-o dată iluzii asupra activitățel luptelor parlamentare, încredințarea și experlența-I
personală H arătară cu totul altă ce-va. Șl, în sflrșit,
convins de nulitatea ședințelor, se folosi de mandatul
șl do privilegiul co aveh, să desfășura 0 »
vie: „pe socoteala Împărăției a faco o ao-i»
Iel“. Șl așa, în timp co întreținea a roi.;, tU „.^«1
Mainz și Berlin, călătoriile ce putea să |B »*’ ® ’lo ijțt»
pus la dlspozițioa Ba, le întrebuința cu f0|„ °u tr»n ,•
ganda ce o făcea, în toate unghiurile Gertn?
Pin?1'
cauza socialistă. Entuzlasmu-I mergea ma.
căci Imbodul coro-1 insufla peste tot, însemn Ore»oln<?
izbucnirea revoluției sociale. Discursurile na peaihi i
Itf Berlin, despre Gomunu din Paris și desur»
tli*
german, ii deschiseră larg inimile lunjar *?• Iltarlimb|
Iote înse oferiră răzbunărel puternicilor zilei
pentru a prinde pe neînfrintul revo'uțlonar ^naoaliB.
sesiunel parlamentare din 1874, clnd ae Intoak »
fu arestat la gară și predat autorităților din Ba n
condamnară la doi ani și două luni închlnti Q’ c*ri-i
soarer pe oare o fâoa In Stadtvogtei. din nW,e.' Ml.
„Bastilla de lingă Pliîtzensee". La llborarea-lin
oiță primi redacțiea lui „Berliner Freie Pr0M « t8®‘
care apărea sub cenzura poliției și-a procuror»!
sesiunea de toamnă, din 1876, clnd trebuea gi° n1, Jli
bească despre plata do indemnizații la deputaM*u°r'
arătă că n'avea pentru parlament mal mult a®0*1
bătae de joc. Do oaro-co ceruse cuvîntul în oheatk
Liobknecht voea să-l facă » renunța să vorboase»
știi tu", zise Iei, „că fracțiunea a hotărlt ca îen A . u
cuvîntul" ? „Știu, dar și tu să știi, că tu vrei să vo^8
pentru indemnizații, pe clnd leu vreau să susțin 'l11
contrarul". „Bine, dar asta-I în contra programnu,?
„Poate' să fie, dar lo logic". „Atunci să sperăm că '
vorbești în numele fracțiunel, ci numai particular" t11?
deauna particular".
'
Clnd i se dete cuvîntul. spuse : „De șapte ori ațf votat
pănă acum această propunere, și de șapte ori Consiliul
imperiului
a arancat-o
:----------------------♦ « la'coș"
i- Zgomot in sală Președln.
tele sună"...
„Voițl cu
“. .„Voițl
cu tot
tot dini
dinadinsul să vă blamațlaopU
oară-?.. TProtestare
' '
generală. Chlemaro la ordine.,. ,Aut»
— să B0 țț8’
timp cft nu slntețl "în stare olt
să faceți
do voința voastră, făeînd ca-n fața Iei să t_
..„ 'capufle rplece
tele celor do colo,... arătlnd spre masa conilHolnț*'
slntețl și rămlnețl niște simple nulități"...
nulități".. Aloi
Moi farlea
forlea
mulțime! fu mal domoală. Unul îmi strigă: „JoBțniel",
„Jos țu lel“.
mulțimel
RichterîmI zicej: „Saltinbanc".
„Saltînbanc". Președintele mă apostroapostro
fează, parte în interesul ordlnol, parte să mă avonhewl»
averllxewl»
moderare. „In sflrșit, mă declar cu totul contra plițel de
Indemnizații. Pentru că. dacă cercetăm ceea ce a flcot
Reichstagul de cînd există, nu putem să nu spunem.el
totul la un loc nu faco nici un baț“... Aici izbucni In»
un adevărat ropot și un atlt do mare urlet, tu cit trebui
numai do olt să se facă o mică pauză.. „Vreau ri rl
fac inse o propunere bună. FIînd-că slntețl atlt do dlapuțl
pentru compromisuri, Consiliul Ie foarte entuzisimit.
pentru cazărmi. Dacă i-ațl cere Înființarea unei caxSrmi,
undo parlamentarii fără mijloace sl capete casă șl mul
gratis, Iei s’ar învoi la aceasta. Unii ca mine stat în
grijiți din clnd în cînd, chiar fără să albă nevoe, ps
cheltueala statului"...
. .
Cu prilejui congresului din Gotha, din 1877, Most «•
retă că o mulțime de deputațl soclal-democrațl so « •
jiseră la alegerea lor de mijloace neoneste, ?l <» P
duseră spiritul de care aveau nevoe în relațiile lorp
lamentare. „Gtt mă priveșto pe mine", scrie lo nwy
sale, „știu că nu m’am făcut vinovat de ast-feno ® «
șeii. leu spuneam, cinstit și pe față, că m
lfl|
n’aveau de așteptat nioi o dată vre un bine a P •
Reichstagului. Și precizam cit puteam do pute' . .e|B
tele și isprăvile lui, foloslndu-mă chiar do o P
j0
mele. Accentuam, că dacă ar fi fost să 6° B‘o,| “Uri.
dată, tot In acelea-șl împrejurări, n’aș n i
wJ |loD
de loc, ca, în calitatea mea do deputat, 0® mfnMl*
.ț (*
folosul celor co m’ar fi susținut anume pe |QO& fflIar
®’aF.u ?
prin urmare, ar fi fost absolul înd^ora°1ttil< jtnpfie»**’'
trimes în parlament, pe mineMrl o că
_aBJai c» 0
„întreaga alegere, o înțeleg, spuneam J ' p0 ace®*
demonstrație, care se isprăvește prin v
• je peraosă se vadă, în persoana mea, numai u
Jn timp
nificare a principiului social. ȘI, ca b&
deol»*®
ce se votează pentru mine, fie-care
privire I»
Ieste Înțeles cu principiul acesta . ș ,
fle-e>r0n
ceasta, oa să înlătur orl-ce înțeleg®
cuprifld.ellr. d®
volantă pe oare o puneam în circula , o înșiri^
plică re consecventă a principiilor,
RBVIStA IDEEI
i
i
,
!
,
.
,
- i nnito reforme și alte fleacuri do clrpacl sociali,
jTjincmot, din păcato, atunci, șl de atunci din co
cum B
mult, pătîndu-se aproapo exclusiv literatura
in ț,®
socialistă".
dor0 111 ianuar 1877, Most fu ales din nou In Reichstag.
L»
munca lui do redactor șef la „Borliner Freie
P®
st de agitator, Iei găsi încă Muza cure să-l inspire
Pr°s8 _,...ticlpa prin publicații la diforito reviste, cum șl
do »
|za articole pentru organul rusesc „Slowo". Ard0'uin salo lorau traduse în rusbște, apărînd In ziar sub
tIc0 ^ntiimul Brllcko. Afară de astea avea și discuții cu
pS r anrul Birnbaum, cu Mommsen, Troltschke, cu transprOl«tul Mehrlng, cu Stoker, și alții. Ou judecătoriile se
n nntrresit într'o necontenită sfadă, fiind condamnat
“fl® pe trei și altă dată pe două luni In sflrșit fu
0 nnt din Berlin, fără să-șl mal facă a troea oslndă de
□ luni cu oare fusese gratificat.
’ paâitoril ordlnol, căutată Încă de la 11 Mal 1878, cînd
undei săvlrși atentatul împotriva lui Wilhelm I-ifl, să
r .mnleze o lege excepțională în contra anarhiștilor.
Ktatuî Iul Nobillng trebuea să devie cu totul fată!
„ntru Most. Reichstagul fiind dizolvat, Urmau să se
? n» alte alegeri. Most fiind atestat, din pricina unul
Xnrs Înflăcărat privitor la atentatul IUI Hâdei, retțle-
tfnroa |ul ftt, zădărnicită cu ajiitordl tdturot șiriătăiiiildr
•rtU nutlnți. In ziua a'egerel Iei se afla în închisoarea
PlBtzonsee". Dar Most avea acum destulă experiență,
ca să ajungă la convingerea bă trebuea să întrebuințeze
Alt ton de cit acbl legal, paclnic, ca să se facă, ca 111 beriatea Și fericirea omenlrel să devină stăplna situației,
in Mate unghiurile țărel lera 6 goană In potriva a tot
ce Ier® în legătură cu socialismul: literatura socialistă
lera confiscată, duzini de ziare, zilnice șl săptămlnale,
căzură jertfă răzbunărol autorităților.
Cit de nimicitoare lera activitatea lui Most, pentru
ăitte, probează faptul că la sfirșltul anului 1878, nu clntărea mal mult de cit 105 Pfunzi, o greutate cu totul
anormală pentru un bărbat de statura sa. Co felia de
sentimente 11 stăplneau atunci, descrie singur în limba
sa intuitivă, tntr’un număr din „Freikeit" : „Mal departe,
mal departe.. Chiar și In vieața particulară, n’ar fi fost
un imbold nepotrivit, dacă l-aș ti putut nutri. De trei ori
ml am strămutat sălașul: Ia Chemnitz, Mainz și Berlin.
Furtunole pe cari le descărca asupra capului mleu lupta
politică, Ia care mă dădusem, mi-u dărlmat coliba pănă
la temelie. Uraganul vioțel publice, în care am riscat să
Intru, mă arunca cu ușurință din loc In loc. Te puteai să
tura o dată de-o ast-felii de vieață, Întocmai ca atîțl
alții". Dar un suflet atlt de lesne de agitat ca al său,'
nu putea găsi liniște lu mijlocul răsvrătlrel sălbatice a
roacțlunel. „In Germania domnea liniștea din Varșovlea",
continuă Iei, „în Franța se plimba mlndru, pe mormintele
colective ale Comunei, un Mac Mahon, care domnea, cu
pumnul de fler și spada t-lngerlndă. In Spania, abiea în
cetaseră împușcăturile, prin cari un regim de copil, abiea
copțl, se răzbuna In potriva rebelilor din Cartagina. Șl
ața mal încolo. In toată Europa, păzitorii do zi și de
noapte stăteau la plndă pentru tot felini de vlnat roș,
care din timpul atentatelor lui Hâdei și Nobiling păuă
1® col al lui Passanante, nu lăsa să resuflo încoronatele
Și încornoratele autorități din toate stateloJ.
i nnDooombre 1878 Most sosește la Londra, șl chiar
ia 26 Decembre se hotărăște să trlmeată, în mijlocul
nceatel mizerabile situații, o săgeută de fulge-, fie șl
numai literară. Fondează „Freihoit", Dacă nu se ținuse
nici o dată strict do programul partidului, cu atlt mal
»ixCumQ ISsă’ ca noil° 8nl® experienți și convingeri
„,c“lăuzască o limbă de caro mal să se sperie condunM ♦1 Pnrtldu!ul. Most Intrase în legătură încă mul disezA CU anarhiBtul Roinsdorf. Iei Începu să se înteroce ni1011!
aproapo de părerile anarhiste, și progresul
dIn riaruî d*rocl^®a asta> 50 întrevede destul do limpede
acum înainte, ca desp-o soarta redacto^“oteto din p1 "hF[O<!hoIt“ In8U‘?!> Bă nB ,nformeze 0I*
iuÎqi
;
•Utară^î^' caP** partidului social-democrat ortodox, nu
a8Unrn i , cnmpeno să arunce anatema asupra mea și
turbat» « ”Freîhelt“. Și această partidă făcu o agitație
de-o
potriva răsplndirol ziarului, c-o rlvnă demnă
P®r8oanAi\Imal bun&- Așa-că, “al «nta, clnd diferite
B0“ne din partid se lăudară In Reichstagul german,
A*
că Iei au lucrat în contra propagandei revoluționara
mal energic și mal cu succes chiar de cit l-ar fi foșț
cu putință însă-șl poliției, cu adevărat ci nu exagerară
nimic. Iei amețiseră cu disciplina partidului pe bieții
simpli tovarăși, pănă într’atîta, în cltjmulțl din/acoștla,
Bupunlndu-so unei simple dispoziții luate, nu’mal în
drăzniră să mal cetească sau să mal riiplndeasoă
.Froihelt*.
„Dar, las că toți detectivii sodal-democrațllor ortodoxl,
oa Llobkuecht, Auer șl alții, din Lipsea șl Hamburg,
fură Instrulțl cu succes de a lucra la căderea Iul
„Frelhelt", se mal trlmeseră, tot cu scopul acesta, di
feriți emisari, din Germania, oblar la Londra, pe spe
sele partidului.
„Din pricina aceasta ful nevoit să cer girarea ziarului
do cătră „Gommunistischen Arbeltor-BIldungs-Vereln*,
Societatea de cultură a muncitorilor po bază comunintă,
din Londra Ceea-ce, de-ar fi mers mal departe, ar fi
produs ou s guranță întreprindere! poate. îndestule mij
loace materiale, dar l-ar fi făcut mult mal mari neajun*
știri din punctul de vedere moral. Dar, despre asta leata
destul să spun, că glasurile care urmau devize : Jos
cu „Freiheit4, devenită din ce în ce mal numeroase în
aboastă societate. Și toți fiediuiț&niițil, Iniemeeară în
cele din urmă un club apartej declarlnd ca organ al
lor pe „Soclaldemocrat*
„Redacțiea lui „Socialdemocrat" convocă un. congres,
pentru luna lui Mal, trei zile după închiderea Reichstagu
lui, la Rorscbach, lingă Bodensee, oraș din Elveția^ din
cantonul St. Gali, Negreșit, nu se putea să nu .leu parte
șl leu. Dar o dată ajuns la Rorachnch, trebuie să fac men
țiune că congresul se amină pe fitiip delimitat Se pre
textă că pplițiea ar fi descoperit faptul. Col ce-șl dădeau
samă Inse de cum sta lucrul, trbbuiră să caute cauza amlnărol cu totul aiurea. So așteptau vre o 25—30 de de
legați soclnl-rovoluțlonarl. Deci trebuea să ae contraman
deze congresul, telegrafic, urgent gCăcL clnd se plănuise
acest congres, nu se crezuse c’ar ll’pHtut;h4 se lutîmple
așa ce-va. Se credea c’o să ae petreacă toate ca In fa
milie. Bine înțeles că ticluitoril congresului țintiră mal
tirzia o ședință secretă.
„in sflrșit mie ml bo închiseră toate căile și mi se ho
tărî din partid excomunicarea solemnă. *,Șo ; înțelege că
nu ori oo cetitor al ziarului, putoa să urmeze după desvoltarea mea personală, după purtarea mea. Chiar m:e
Insu-ml îmi trebuise destulă vreme, pănă să pot învinge,
încetul ou încetul, prejudiciile Infiltrate de școala socialdemocrată în contra anarhismului. „Frelhelt" îșl pierdu
deci atlt colaboratorii, olt și cetitori și abonațll cel plat
nici. Cu toate că asemenea oameni admiteau tactica re
voluționară a anarhiștilor șl critica îndreptată In potriva
molaticilor social-democrațl, totu șl anarhismul nu-l la
mina de-ajuns. De aceea lei se retraseră, Ia o parte, de
venind, încetul cu încetul, simpli cetățeni*.
Anarhist-coinunist, în înțeles de-a admite’ dreptul ,1a
îndestularea și munca Lberă, și de-a tinde la desființarea
orî-cărel organizări de stat, Most deveni abiea mal tirziu, cu osebire din scrierile lui Kropotkin.
La 13 Mart 1881 fu sfâșiat țarul rusesc, Alexandru al
Il-lea, de una din acele glorioase bombe de dinamită,
cari p«r să fie menite de a scăpa omenirea de rele. In
„Freihoit", No. 12 din anul al H-lea, din 19 Mart, fu apreciată cum se cuvine această întîmplare măreață. Nu
mărul acesta apăru cu bordurilețxoșil, do; bucurie.] La
23 Mart, Most fu arestat, la 17 Mal judeoat de „Central
Criminal Curt“, loar la 26 Iun:u fu condamnat Ia 16 luni
închisoare grea, Toate acestea pe baza unei legi în
vechite, care fusese decretată pentru un caz special, cu
prilejul atentatului Iul Orslnl asupra Iul Napoleon, șl
care pănă în vremea aceea nu găsise nici o aplicare.
in timpul stăre! sale In închisoare,’ Most găsi destule
căi șl mijloace ca să scrie articole^ pentru țziarul’aău.
Așa-că din pricina aceasta, guvernul englez nu putu, după
cum spera, să pue capăt apariției lui. Și cînd, la 6 Mal
1882, fură junghiațl, în PhSonix Park, d:n Dublin, tel doi
înalțl funcționari al Irlandei, „Frelhelt" făcu să-l ră
sune glasul din nou In favoarea spiritululjreoel, care îșl
făcea cale, se dezvolta^Zețaril^Merten și Zvelm fură
. Neve lnse_putu
.
atunci arestați.
săjugă, «»«
să setaruncejn
brațele unul sflrșit mult mal ja nlc
In Aug. ia »**»•*£
judecat do trei ori.
fele materiale îl lerau cu attta mal mari, cu. Ie ar jert, cu olt guver-
�96
REVISTA IDEEI
AVISTA ibciri
i.h
fi
f1 '
I'
*
nu! îșX întrebuința patere11 maI îosnîc, maX onmplît* Dacă
n'ar fi produs Hbr&rlea sa’J editura. nlftx cn samă dosfno“roa „nomei religioase”, tradusă aproapo în tonte Hmbeio. din care numai în limba, German* an fost vîndute
col puțin vre-o 200/00 exBmP'are. credincioșii, a^nnnn
împrețurul Iul „Frolheft" n« I nr fl putut face să meargă
înninto
P «
După îndemnai tovarășilor sfii oarl 1 sf&talrfi. sa facă
an turnen de conferind nrln Sțatele-Unite. Mnst pleo*.
si Ia 13 Decembre 18 2 fu primit la „Cooper-Unlon din
Npw-York, de o mulțirno.enormfi do înflăcărat! muncitori.
Din pricina unul discurs rostit în „Germania Garden .
la 23 April 18Q3, ș> In care se recomanda munoltorlmel să
se pândească, la ohpfltloa tnarmărel. dînsul fu arestat la
II Mal, chiar acasă ’a Iei. pe Ilncă că 1 ro Fură chiar
corespondenta Ini „Frelbeit0 șl banii. £a 2 Jnniu fu con,
damnat la un an închisoare.
„La 1 April 18R7U. spâne Most. „pfirăsil închisoarea,
pentru a mă consacra cn totul îngrijire! unicului mleu
copil: „Frelhelt”. Dar ab!ea liberat, noi captivități mă
amenințară. întreaga vară a analul 18-7. lear toamna
chior mi ae Intentă alt proces Ino* do dnd lucram po
* Rlackweîl’s Islaud. opinlea publică burghezas^ă, îmi pre
gătea un sflrșlt cu totu1 delicios Pe cînd se dădu nepo
menit de crunta sentință de la Chicago. în potriva lui
Sples și a tovarășilor sfii, presa capitalistă îmi cerea ou
total pe față șî violent capul. în timp ce mă arăta
drept cap al anarhiștilor. „La splnznrătoareu, suna de
nildă titlul unu! articol do fond ol jurnalului „'I'llgHchen
Naclirlchtenu. d’n btew-York. Ordinarii „New-York Staatșzoitungu: se exprimă lafolÎ0:„ Chior dacă dnpă lege,acest
asasin are a-șl face înainte de tontă osîndă. există. Rpnnna Iei. o scăpare mal potrivită. Guvernatorul din NewYork, par sl simplu să-l gratleze și în acelaș timp să
dlspuo prpdaroa Iul autorităților din Chicago... Dar asta,
adaugă Tel, trebuie să se petreacă cit ,TaI degrabă, cit
mal tine tnflerhîntnrea acelor elemente, din care se aleg
turații*4 Slmb^tă, 12 Noembre, ținusem un discurs In
Krlimer’s Halie, asupra acestui fioros eveniment Acest
discurs nu fusese Inse o nnologio. ci numai o comemorare,
corespunzătoare stărel de lucruri4
La 5 Decembre fu condamnat la un an închisoare. în
care intră ia 18 luniu 18C1, pfirăslnd-o la 18 April 9?.
Clnd fu împușcat Mac Kînîey, de cătră Ozolgosz. pu
ternicii zilei găsiră din nou prilejul să se răzbune în po
triva lui Most. Și acesta lear fu aruncat la închisoare
pe-un an.
Cn toate groutăți’e ș! stavile’e ce i se puseră din toate
părțile în cale, Most putu chiar fn America.să-ș! atragă
ascultarea poporului. Șl proletariatul care l’a auzit șl vă
zut, l’a prins tntr’o simpatie aparte. Chiar poporal in
digen, la cere tot ce-I Rtrăin nu face nici o para, nu putu
să-și stăpînească admirațiea pentru Iei. Impresiile și
cunoștințele sale, Most lo-a eternizat in broșuri, dar mal
cu samă în coloanele „Freiheitula!44 său Și dacă clari
tatea expllcărel Ieste cea mal bună dovadă de adlncimea
înțelegerel și do convingerea unul lucru; maî pre sus de
tndoeală, Most găsise idealul, după care ardea sufletul
săn aprins. îl găsise în anarhism. Articolele sale asnpra
anarhismului comunist, sînt modele do lucrări chibzuite,
bino gîndite, concise, In cari lucrurile sînt susținute de
n^combiltut.
Upde ajungea Most, organizații noi Înfloreau, cn toate
că după plecarea luț- urma reacțiune. Dlnsu’ inspira
vȚeațfi în jurul său și lera fericit clnd vedea dezvolttndu-so spiritul răzvrătitei.
Lui. totnna-I frtcea dacă se luau dispozitilsă se reglemen
teze socialismul Marea demonstrație a ideilor revoluționare
ale Iul Most, de In congresul revo’uiionar internațional
din Londr> arată lămurit, că programul nu putea să
exercite nici o silă care <?ă paralizeze inițiativa cal-va.
Ablea-șl dăduse lozinca, acest congres din Londra, că In
toate unghiurile Europei se^fleșteptă anarhismul cu noi
puteri. Insu-șl Moat plecă Irf’ Paris și la Bruxelles, în
»cop do agitare Fiind amenințat Inse în toate părțile sa
flo arestat, fu nevoit să o șteargă Ia Londra.
CiQd se vorbește despre activitatea Iul Most. cae’flor
f.e z|ari Du î^bule să se uHb două persoane, cari deși s’au
tinut modest în umbră, totu-șî l-au ajutat ca cea mal
mare activitate Una Ieste Nove, acel bărbat dezinteresat,
pe care Most îl arată ca unicu-I prieten. Cealaltă, s-^țiea
sa.Helene, cărei, in timpurile din urmă, ÎI predase în-
troaca oonducero a afacerilor, și oare lnt>'
„Frettralt44, din pricina lipsei do fonduri °n t,Q>P m .
peirea, lui singură Inițiativa, șl4 8urnrinflr.ai?0nIh
1901 cu un număr din „Frelheit-, aloktuh
n AurJu
Preocupările Iul Moșt Ierau într’o afu
ÎQa, 6081
gătură ou binele și neajunsurile ziarului
8lfta8i i
să oredein, că în călătoriea?! de agitațiairC^ Put#!'
cind se înholn&vî șl muri, se glndi. chiar In -W boem
moment, tot la lei. ’a „propagatorul revolniu* ,n W
„Fie-! îngăduit să trăoască măcar pănă la i i ®OciaU*
săvîrșîtfi“. încbae Most istorica iul Frnîh„uu UtM da
mărul jubiliar do 25 de ani...
”
0 ■> din n*‘
DJn «~L.de H.
'
MUNCĂ...
Muncă, cinstită Muncă, inspiră-mi toate
’rile, oopoate naște despre tino mintea cea bmffletS'
Ce Ic mal sfînt pentru om, ca și pentru
și omenire, de cit Munca ? Prin tine-șl îndeS^
toți trebuințele lor. Tu Iești valoare, stare și mesA ?
iubire, ajutare reciprocă și comvnizm cgalitur %
Iești întăea, tu Iești blelșuș;, frumusețe, plăcere âru
bucurie, cîntec. pace, liniște, curățenie, rindiieidî
sănătate și mulțărnire. Tu Iești lumină, îndestulai
acțiune, merit, știință. Tu Iești neatârnare,' bărbi
ție, minte întreagă, și tu Iești luptă, In trebuind
Tu naști cugetările cele mul sublime, de prevedere
de mîntuire, de călăuză. Tu produci pe sublimii Cu
getători, cari nu greșesc în cugetările lor cele strei,
lucitoare, de mare preț, prin veritatea ce o cuprind.
Prin tine se ridică insul și mulțimea, ce te slă
vește. Nu știe de lăcomie, ură, invidie, lipsă, rezbel,
boale, streini și prigonire. Cel ce te desprețueso și
te urăsq, sufăr și cad și mor. Cel ce te fură, aeaia
pier șl trebuie să picară, căci tu nu Iești hoție, vi
clenie, povară și asasinat, ci virtute: Iești o formă mal
înaltă a iubirel, datoriei și trebuinței. Tu Iești cea
mal mare comoară, speranță, sprijin,fericire, prieten
bun și totul pentru om, ca și pentru toato națiunile,
căci fără Munca nu se poate trăi: munca Ie btizfl
existenței orl-cul. Prin tine copiii, tinerii, adulțilșl
bătrînil de ambele sexe, sînt viguroșl, veseli, fru
moși și cu mintea întreagă. Muncă, iu al născut
geniile cele mal mari. Tu Iești experiență, învăță
tură, îndreptare, progres. Tu al născut po feții
frumoși, viteji, mîntuitorl, binc-făcătorl do eternă
pomenire pentru neamul omenesc, pe cel ce suit
exemplul și călăuza lor, și cari sînt cele mal fru
moase podoabe cu cari se pot mîndri oamenii. Dar
leu vad, strălucită Muncă, că tu nu Iești onorată
în vieața- socială nedreaptă, in care trăim a-zl tiu
au făcut monopol din tino, pentru Iei. Asemeiioaee
ce muncesc, cel ce se închin ție. sînt ^id,)0001"'
amărîțl, sînt robi și în lipsuri. Tu Iești
,,
care Iești destinată pentru toți de legea Mat
’
mulțl sînt lipsiți de tine, deși te iubesc,* șț
le Iești unica scăpare și mîng&ere: mor mai'■
timp. Cel ce te fură, aceia există, neJJJUj3^xdnr(',
fura po aproapele lor și pc muițimea. Pr0°j sto
care muncește și produce valori. Aceia
ma(I, și tu Muncă fii în contro lor,
W țea
Muncitori. Pornește asupra despoețprdor ^orf,o.ț
mai grozavă luptă, ce sfa văzut vre-o (a
jjcS.
pe inamicii tal, ce te exploatează și te
robeștc-tc, desrobind insul, mulțimea Și
pncea>
dindu-le la toți munca, neatîrnarea, iuji
armonica, mulțamirca, îndestularea, ca,
ipeep^1'
țul. faptul, scrisul, vorbitul să de v,Zse‘’nn mult dopa
tul începuturilor... Fie vieața sociala, ce
jrentiKoIComunistu-Anarhistă, cea a adevăruli
cCERNAIA CIBITCA»
*sa4 in Rusia, tinere.» Stal sara cu nevasta
• onDiii »n iurul samoVarQluJ> ri2f> SPUÎ, ca-n casă.
5’5 % uliță duruitul unei căruțe, ți se pare că
•« oprit» 5» ^ră să-țl dai sama, te petrec sudori
3 p1 Cioc, cioc in ușă. Inima ți se siringa simți
Tte-năbușl, copiii, nevasta încremenesc... Deschizi,
lin cazac și-un polițist pătrund în casă, cu revol«preie-ntinse. Iți fac un semn ție, nevestei sau vrennueadin copil, și, fără nici o \orbă, trebuie să-I
urinezi- De-I fi desbrăcat, ca pentru culcare, și
de nu le-or îngădui să te-mbra I, trebuie să mergi,
cum te aflu De-al vrea; să-țl mal săruți copiii, sămal îmbrățișezi nevasta, și n’o vrea polițistul,
nu P°n s’° fach. 0 balistă curatâ> ce ți-ar intinde-o nevasta, nici asta nu poți s’o Iei, de nu te-ongădui. Afară te-așteap'.ă ce-naia cibitkr, căruța
neagră, o droșcă închisă, ca o ladă de cinl. Iești
vlrît in înăuntru, și o simți cum fuge cu tine prin
negura nopțel. Ga lupul care și-a luat prada, fuge,
să le arunce-n mormîntul negru al închisorilor ru
sești, ori să te lase-n mijlocul ghețurilor de la nord.'
De a doua zi, nu-I îngăduit nirnăruf, să-țl mal pomenească numele. Pentru societate numele tău Ie
și trebuie să fie mort. Nevasta ta, copiii tăi, nici
iei n’au voe să le pomenească și nici să te jeleaseă. Veoinil nu șt u, sau se prefac a nu ști, ce s’a
petrecut în casa ta...
Mi-aduc aminte, ieram preot ia Reni și m’apucase cotropirea rusască acolea. Cu vremea făcui
cunoștință cu șeful de vamă, cu j
polițaiul și alțl
demnitari, cari veneau o dată sau de 'două "ori pe
săptăminâ la sindrofie la mine. Gam pe-atunci sentlmplă, să mi se-mbolnăvească nevasta de tifos,
și fără-ndoeală, o pierdeam, dacă, geniul cel bun,
nu mă-ndrepta la un medic tină’-, venit de curind
acolea, in calitate de medic al liniei ferate ReniChișinâu. II chlema Rosaneti. Bărbat deștept și
plin de vieață, par’câ-1 văd. Mulțăimtă cunoștințelor lui, scăpă nevasta din ghîara morțel. Altfehu
lera tn primejdie. Și, cum îți spun, de la împrejurarea asta, rămase prietenul casei și venea și Iei la
sindrofiile noastre. Intr’o zi, auzim căpeRusaneti l-a
luat cernaia cibitka. De ce ? Am aflat mai în urmă.
lera- de mult bănuit de revoluționar, Intr’o zi, i
face o perchez țip, și printre hîrtiî i se găsește
Zemlia i Volia și alte scrieri revoluționare. A fost
atstul și încă prea mult, ca să fie ursitul nenoroClrri. La sindrofiea ce urmă, Rosaneti nu veni,
Ppn urmare nici o-ndoeală nu mal putea fi de răI hhî
Nevastă-mea, înse, n’avu răbdare și-nâ pe cine.-va de la sindrofie : Oe-I cu Rosaneti,
amur ?tie niraic deaPre dînsul? S’ar fi părut, că
' vest f V0^’ a5a Ucere urmă duPâ cuvintele ne• lifi rt
ne de3Părțirăm, în sară ceea, intr’un fece-vn lacere nâbu§itoare, de la care te aștef ți la
Itil f Ce‘^ cutremură inima, dar ce anume, nu
cele
a doua s*ndr°fie, nevastă-mea, intrigată de
tă‘si ^ecute la sindrofiea din urmă, întrebă leaRoL’n r esînd,V3e Șefului de vamă. Ie drept, că
insea fost ^stat ? Șeful de vamă se sculă
fiind- anrs’ Uinti eu pumnul în masă și grăi, gisfâtuptra °aD1Q^ a'Zi îH vorbesc ca prieten si te
i
ca numele acesta, să nu-1 mal rostești,
nici in casa d-lale și nici pu-aiurca, Pentru socie
tate acest nume-I șters, și I pierdut cine 11 mal rosleșfe. In Rusia, doamnă, te spionează și pereții.
Mișcările tuturora sint numărate și măsurate... AIR
de-ncet grăi parlea din urmă a cuvîntulul său în
, cit mt se păru de-o dală, că șeful de vamă descîntă, nu mal vorbește...
A.șa-I in Rusia, tinere. Spionare pe toate cărările,
Tata-și teme copdiiî și copilul pe tat’său, O dată^
după o mulțime de trudă, căpătai un permis, să merg
la Ghjșipău. Căci în Rusia, trebuie să știi, nu poți
călători orl-cum și orî-cînd, mal ales, cind mal faci
parte și din așa zisa pătură nobilă. leu, bună-oară,
trebui să mă adrestz mai iută! guvernatorului, care
pe vremea ceea lera la Odtsa. Acesta, inse, trebui
să ceară avizul ministrului, la Petersburg. Și-ablea
la vre-o lună îmi sosi permisul sau pașaportul,
prin care puteam merge la Chfșinău, Piecal întovărăș't de nevastă și trăsei la o veche cunoștință.
Am st-t cite-va zile. Ințr’una din seri am mers
cu toții la o grădină. Chișinăul are grădini fru
moase. In sfirș t, ne așezarăm la o masă și consu
marăm ce va. Peste un riad s.iu două de mese de
la.. no), la altă masă, Jiavcai
stăteau doi tineri. In vorba
'noastră, ne mal
— -* aruncarăm privirile și cătră masa
tinerilor,/ șiJ mare ne fu mirarea, cind, in locul
1lor, zărirăm
' ~ doar două bastoane, sub două pă
larii.
_ sînt
„„
lării. Vedeți,
Vedeți, zise
zise cunoștința noastră, aceia
de
Jw multu urmăriți,
ux£uuuki, sini
slut nihilist!.
uimliștl. Ge-va/un
Ge-va, un feliif
felin de
de
«-------...ml..,, prin toată
. .• mulțimea din gră
fior
rece, străbătu
dină. Nimeni nu mal stătea pe bănci sau la mese,
ci fie-care se grăbea, să plece din grădină, ascun*
ziad această grabă in vorbiri vesele, în rLete, ce
le vedeai bine cum se sleeșe pe buze și cum ochii,
in veseliea graiului, rămineau pururea triști sau
plini de spaimă, bănuitori, AgențI, jandarmi prin
seră a se strecura pe furiș printre noi, privindune în față. Afară, grădina lera împresurată de jan
darmi și porțile închise, lăsîndu-se să treacă lumea, doar printt’o portiță, de la care doi jandarmi,
manușațl. petrecea pe fie-care pănă la trăsură, sau
până-n stradă. Ajunserăm și noi... Dorește părintele
o trăsură? De cite persoane? Să vie o trăsură de
trei persoane... Unde-l va duce pe părintele î La
numărul...? AI auzit, birjar. Sărut mina, părinte...
Și tot așa, pănă ne urcarăm in trăsură. Ne-ntreba,
ne privea-n ochi, ne pipăea, sub mască de-a ne
conduce pan la trăsură. In trăsură, mi se părU
c’am scăpat din gură de șarpe. Ge fuse asta, nene,
vrui sâ-ntreb pe cunoștința mea, dacă nu-î simțeam
cotul în coaste și nuri vedeam semnul capului cătră birjar. înțelesei. Acesta lera tot în slujba polițiel. M’am grăbit să plec din Chșinău, cit mal re-4
pede. Ajunsla Reni, mi-am făcut averea ylnzfitoare,
am dat-o pe nimic șl am trecut in țară. Nu mal
puteam trăi acolo, unde nici nopți tihnite, nici ginduri liniștite nu mal puteam avea.
leatâ, tinere, așa I vieața sub stăplmrea țanloL
Și leată pentru ce mă uimește pe mine disprețul
sublim de vieață al acestor martiri, ce-șl revarsă
sîngele asupra întregel Rusii, nădăjduind că va
răsări cind-va și floarea năzuinței lor, libertatea,
Mă uimește cu atît mal mult, iu cit știu potopul
de spioni și baionete, pnn care trebuie sa străbată,
pănă s ajungă umărul norodului, să-1 zguduie din
amorțirea robiei... II cunosc, pe-aceștl etol a?
�REVISTA IDEEÎ
I i
I •
hfeMBTA IDEEÎ
vlețel. tinere, cu toate că-s popă. Am cetit tot ar R înțțfleș. după caro se uită împroi,,
Ztmlta i Volta, ,Pămint și libertate", acea gazetă un hîrleț și-o săcure. far bătrînuj r/,r; fra y*
spune :
pornj Zt!
grozavă, scrisă cu-atîta foc, de tot ce-a avut Ru
I
*■'
sia mal sublim și mai mare, acea generație de uriașT ce mtntui de păcate pe Alexandru al II-lea...
...Viola, Violeta, o vezi ? Ie de diminen#»
— Nu mi-ai spus, înse, ce s’a făcut cu Rosaneti? curea asta a lăsat-o scumpul tau mon țV’et 85
— Iei da, sărmanul, nu ți-am spus. Din cite am arc sa puc mina pe lea, și tragc-I eu A'Z1*n’înî
aflat, tatăl lui iera mare bancher la Varșovia și 1 unde cade săcurea val de bieții frasini i”ltei'e. ?•
arini și de bieții castani. Nu ți-al R tn^ bloS
avea numai pe dinsul fecior. Iți pop închipui acuma
durere. A stăruit Iei mult, dar din gura lupului o dată asemenea lucru, Violeta. 0 cred. Ion'! nid
cel mal mare, dar astn-zi smt cel mni
Ieran>
miel viu nu mai trage nădejde, că-i scoate. Guver pentru mine : al să vezi.
utrjn. îca.|
natorul din Odesa, ca să-și bată și mal mult joc de
Ie știut lucru: stejarulZtrebuește sii do
durerea bătrînului părinte, cînd l-a văzut îngenun- smochinul, smochine, castanul, oarde cC^llndfi,
chiat la picioarele lui, cerîndu-I ajutor, i-a zis: să trăească : numai trandafirii, ghirlandă cre‘Ca'
Domnul mleu, băietul d-tale Iera prea învăpăiat, dele sînt foarte puține acuma, și nici m>
CaN
de aceea, nu-țl pară rău, căci noi ne-am îngrijit pline cînd cauți, că nu mal am putere.,?"lt
putregiunoa.
Am
dat
puțin
și
tîrziu.
Bătri
de Iei §i l-am trimes la nord, să se mai răcorească...
nu‘r^c
Peste patru ani, am auzit, c’așa de bine l-au ră simte macinîndu-i-se coaja.
corit, în cit l-au dat gata și ros de oftică lui tat’său,
II
spre a-ngrășa, cu oasele lui, pămlntul Rusiei ța
Mi-aduc aminte ca Ieram cel mal mititolut 4riste, acest Saturn nesățios, ce-șl înghite, generație grupă, cînd am venit aici, cel mai mititelul ,r 7n
cu generație, tot ce are mal mîndru și mal îndră
toți de atuncea. Știi, leu m'am născut spre n 4
.— —
---- peste rîu. Acolo creșteam subțire și lun^ cu
gostit
de vieață...
Asta-I Rusia,
Rusia, tinere,
Rusia LVLWHU.
corbilor lUbJ!
încoronați, .frunză și muguri mulți. La umbră înse°frun^i
Âsia-Î
u11UC, llUJla
din cetatea Iul Petru și-al lui Ivan cel grogznic... Je mnitit' jnse rodul puțin. Aici, expus la soar^
sus pe deal, mă trudea arșița în anii dintăi. 3fie.’J!
I. Neagu.
plăcea răcoarea dinainte și boarea.
Cu vremea înse scoarța mi se-nturi, și iubii soa
rele, care vaporiza, exala suflul din bo^ata-ml ca"
BĂTRÎNUL CASTAN
pelaturâ. La un sfîrșit de iearnu, un om, tu o cus
tură, mă tunse peste tot, rămînînd gol, furii cap
Viola plecă la cules, după roade, la unchiul său
cu doi altoi între scoarță și trunchiu.
din Albiano. Dar castanele nu se dejghiocau, nu
111
cădeau încă. Și, pănă una-alta, dădea și dînsa o
Vezi aste două crăci, cu-atitea multe vîrfurl,cu
mină de ajutor, celorlalte femei, strîngînd cu Iele,
alte vorbe acest dublu copac, ce-1 port pe trunchiul
de-alungul rîulul, vreascuri de carpen și* de arin.
Sau despoea dudul de-a doua frunză, sau secera
micu? Sînt cel doi altoi. Veni April, și simții, cu
learba și trifoiul, să nu le-ajungă bruma. Căci vita- -uimire, prin fibrele mele, ureîndu-se-n sus seva,
spre ceea ce leu credeam că Iera mort, spre ceea
spune omului: „leu mă mulțămesc și cu frunzele
ce nu Icra de cit un manunchiu de beldii, bătute
cele din urmă, dacă alții le-au avut pe cele dintâi.
Mie rămășița măcar, daca tu te folosești de ce-1 ■de ploae, în jurul curora se răsucea edera.
Credeam de buna samă c’așa Iera, că chior pe
frunte. Strugurii Re-al tăi, dar mie măcar frunza:
mlada mea mi-ar R pus seva acele Roncurl verzi,
ție spicul, lear mie paiul. Jeu dau, de-ml dai.
Ia
mugurașii cel roșii. Ma ridicam cu totul spre
Cit o R înse learbă, să nu-ml dai fin uscat. Stăochii pe cari nu-I aveam, mă aruncam spre frepîne, mal Ie learbă, pe care tu o calci. Du-mă pe
cutu-ml. Cînd colo, ierau cel, doi altoi. Le-am dat
marginea șanțului, du-mă măcar la brîndușl, în pă
din mine vieață, dar altul myam simțit.
dure, la brîndușile cari, cînd se scutură totul, lele-șl
deschid floarea lor purpurie, cînd cade bruma și
IV
;
dă să vie roua“... Și Viola mergea, une-orl, să
Jf’am simțit copilă, mal dulce și mal blajin Cu
strîngă pentru vite brîndușl, și, une-orl, cînd Icra
mal frumos, chiar și fjueea, la păscut, în pădure, ■ anii, prinsei sa fac castane. Citp una ma
slabele sale văcuțe. Și, o dată cu Iele, sorbea și lea -carde. Cată, ți le dăruesc. T(i le
itorița mea brună, care vil aicila euIe ,
soarele de sfîrșit de Octombre, printre castani, sub
.aici, de două ori, pe ceriu, răsărind
•
un bătrîn castan, regele tuturor.
• eu.
Sub regele castanilor, de-asupra unei peșteri, a~ ■sînt mondinele, le știi, al mal cules du
răță
de
minune.
Miezul
și
bunul
Iese
coperită de mușchiu, stătea Viola, cu ghemul și cu
andrelele-n mină, împletind la ciorapi. Și aruAca
rat, desbrăcat de cămașă.
pen^ :
Cu degetele tale agere, astea
stau
vitelor, cînd o vorbă, cînd un bulgăre de pumînt,alții, stind pe liicioară 7a
fi
cînd două pietricele, cu mișcările el vioae, zglobii,
tăcuți împrejur, la clacă. In z,fe^ vl>Siil cu
I
de țărancă. Intr’o zi, cînd stătea așa sub castan și
bre, cînd Ic frumos, cînd se umple
mire .
lucra, păzindu-șl vacile, cari pășteau prin tufiș,
bun,
cînd
îmbrăcat
pe
jumătate
cu
auzi niște zgomote, ca și cum niște lainici, niște
frig și căldură, Ie Sf. Martin.
I
copil obraznici ar ii fostpe-acolo ascunși, aruncînd
cu pietricele și bulgări, s’o necâjască pe lea... Ierau
V
t
vilul
oardele cari cădeau din castani, cu castanele negre
Do oițe Ierni trăesc aici
ai frumoase în bucă, cari, pe mușchiul uscat, tare,
atîtea creaturi blonde, venincl
cu ^ih16^
se rostogoleau afară din coajă. Dînsa îșl aținti au
roadele
primo. Pe cari, dup
„țrbovitCi n jjn
zul. Dc-o dată marele castan o lovi peste deget c’o
nu știu de unde, le-am v^ut^egfrunze,
cardă, mal mult o minge mică, galbenă-nchisă.
triste, căutînd, m Srumxezll.elh,^ flSta.
Ceea-ce lera o atragere-aminte: Pomul voce să-și
urmă. Nu le-am mai văzut dtp
spuo păsul. Viola îșl ridică ochii în sus, ca și cum.
îl
îl
i
ele niui[cR-
C& cuJeB&torii VJn ?i se duc,
tujn
'feea-ce, pururea, în zilele cele urîte, am
Par-” c.
pria ceața străbătută de ploae, fie
iubI văzui,
căjea? Ie Q(iicrea core în acrul
prin rea
Ja case]c lor, suflarea caldă, cînd
re°e
miază-noapte scurma și Iei prin grurnevSl>tllAe frunziș, vîjiind și spulberînd tot.
lilo a
yj
_ ^dră veselă, care pîrîl, trosnești, încălzind
u ’nsil b&trînl și pe copiii cuminți, de la noi al
P° tichiile și gătejele. O, casă bună, care aperi
11 f g și strălucești în noapte, de Ia noi al avut
do file si grinzile. O, mamă, care atîrni ceaunul
sau așezi grătaruhpe căpătai, de la noi
^invut terciul și turta.
.
" n iată care pul in mijlocul mesei vinul ce mal
■nose-â rugină, de la noi al avut furcile și baraDar tu, care mugești, mugești de foame și
bleată văcuță ? De la noi al să al și hrană și
temut... Pe cînd, aicea, noi degera-vom de frig.
VII
Mi bucuram. Că-mi Ierau dragi, cari ma culereau. Acuma, bordeiu și casă, foc, vie, nu vă mal
fau nici rod, nici lemn, nici frunză. Acum săcurea,
haina, îmi va descoperi tainele mele. Am în mine
gîngănil, aurite, cari fac struguri ca poama. Mal
um,în mine, icl-colea, în găuri, alțl aripațl, cari,
gpre sară, scot capul negru din mușchiă.
rAb, de cîțl ani simțesc în trunchiu ml rozînd
mereu, și toată vara, din zori și pănă-n sară, tot
aud bîzîind. De-asupra putregaiului^ sub pînza de
painjen, descoperi-va securea, acele ouă nefecondate și-acele rămășiți de cuiburi părăsite de vră
bii, precum și-un fagure de miere.
VIII
Cît despre mine... Cît despre mine, mă voi' spin
teca pentru uscătoare. întăi vor pune numai două
bucăți, pe lingă cojile cele de an. Pe urmă voiă
Intra bucată cu bucată. Castanele uscate cu lemn
de castan se fac albe și au mal mare preț. Rodul
nostru leu îl întovărășesc și la moarte, încetul cu
încetul murind, și, de Ia mine, tot omul are cel din
urmă cîștig.
M& voiă trece încet, nu voiă face scîntel, nu voiă
produce Hacuri, încet, cum se cade să facă un bun
castan bătrîn, care îșl cunoaște menirea. După
aceea, în ziua cînd se cîntă, se joacă, se bea, cînd
se bate pe ariea uscătoarel, nu voiu mal exista.
lord G cenușă, cenușă ușoară, bună pentru leșie.
IX
Cenușa, pe urmă, la fînaț. Ascultă-mă. Trunchiul
mix rcd
nu mQI poate să dee vlăstare. Dați-I
o»™ *rc?.’ tăeti"i« Așa se cade. Vel vedea inso,
ce "c^rădăcina-I, unchiul va da un vlăstar,
,x" va crește și va da roade. Fă ca acesta
, atît de fraged cum Ie, așa că, venind,
~ frumos0 bărbat, Să poți să spui: Ie ca și tatăl,
ie-anj8/8"^, u^e’ a,ce, lingă degetul tău, în care
Cu casiana' Ah, unchiule, să spui, cît
£ frumos vlăstarul acesta... Și să sperăm,
—a,
- dar
~ ,ar° să-mi samene. Să tragă în mine sccure
t'«mru*L
Pentru
- S •• crufe Pe lcL Are să-ți facă mondinele
Vio^ia, 8ă?i
spuI> chiulul tău, Viola,
Giovanni Pascoli.
Din Italienește, de Zorio. •
*
&9
MICI DOCUMENTE...
Camaradul care 1 e reproduce, le intitulează • Mici
Pentru-câ la maturitate sau bâtrînețe a ajuns si
dînsul „reacționar" sau ministru. In tinereța lui
iei a fost înse un campion al progresului, pe care-1
putem opune prea lesne lui Bâdarâu, batrînul, ca
și celor din tagma-I, de a-zl. Cînd acesta a’ar’ încumenta sa tăgaduească, în chip efectiv, elanul celor
asemenea cu sine de-odinioarâ, n’avem de cît sâ-l
punem pe Iei în lupta cu sine. Și, negreșit câ tot
Bâdârău cel tînâr ar fi care-ar învinge... Lasă, sa fi
făcut și alții ca lei și noi i-am absolvi de toate
trădările cu putința. Pentru câ lecțiile ce le-ar fi
dat de vîrtute, ar putea în tot timpul sâ slujascâ
de pilda...
p. m.
Extrasele de mal la vale sîntj iscălite, primele
rîndurl: Redacțiunea, îear celelalte : A. A.-B. sau
A. Andneș, inițialele și pseudonimul Excelenței
Sale D-lui Alexandru A. B&dărău, actual monarhist-conservator și ministru de justiție al țăreî
Romîneștf. Extrasele acestea le-am spicuit din colecțiea unei reviste romîneștf, Dacia viitoare, pu
blicată în 1883, mal întăi la Paris, de la n-rul 1—5,
și apoi la Bruxelles, de la n-rul 6—14. Atît fon
datorul cit și directorul primei serii fu însu-șt D-nu
Bădărău. Credem cu atît mal mult de nevoe să
dăm publicităței, astă-zl, aceste mici documente,
cu cît colecțîea din care le culegem Ie cu desă''vîrșire rară, cu cît D-nu Bădărău, de la 23 D-bre
904, ieste ministru al țăreî Romîneștf, cu cît, în
fine, în Occident nu se știe, lear în țară nimeni
nu-șî mai aduce aminte, de ideile sale înaintate
de-odinioară... leată mal întăi cîte-va sentințe, luate
din primul articol, care înlocuește programul,
semnat Redacțiunea. Cele două fraze subliniate,
sînt împrumutate de la Tudor Vladimirescu, un
țăran revoluționar romîn, care fu tăet în bucăți
în 1824:
aNict o pravilă nu se împotrivește de a nu {drobi
cine-va răul*. leată dreptul nostru. „Cînd un șarpe
iese înaintea voastră, năvăliți cu parii ca să-l
omortți*. leată unde vom ajunge, de vom fi siliți...
Dacia Viitoare, Paris, No. i, p. a.
Articolul următor, care-I o schiță a chestiei so
ciale, ar merita să fie reprodus în întreg. .Sîntem
nevoiți înse să ne mărginim numai la cîte-va citații:
«Să nu se confunde putința, cu dreptul de a se
dezvolta. In principiu, cel puțin în țările civilizate,
toți oamenii au drepturi egale, dar, în realitate, ega
litatea nu Ic de cît o amară bătae de joc, înlru cît
inegalitatea economică ie atît de mare...
«Revoluțiunea cea mare a putut foarte bine să
proclame: Libertatea, Egalitatea, Fraternitatea, dar
fiind-că emanciparea economică n’a făcut-0 de cît
pentru burghezie, numai această clasă se bucură de
libertate și de întregimea drepturilor politice.
«Ce libertate are muncitorul, în tocmirea prețului
de muncă, cu Bocrul, cînd știe că pentru dînsul
vorba multă le nu numai sărăcie, pe care o are
deja, dar moartea de foame? Cel ce te ține prin
nevoea stomacului, te ține mult mal îndămînoa
pentru dînsul și mult mal sigur de cît cel ce te ține
de guler.
<Ce însamnfi pentru țăran egalitatea înaintea le
gilor, cînd n’are cu ce-șl căuta dreptatea.
�*16o
j
!•
I
I'
hWlSTA ibtfeî
<Nu maî vorbim de drepturile politice, pe cari
muncitorul nici nu le are la noi fi pe cari, chiar
de le-ar avea, n’ar folosi la nimic, după cum nu-I
folosesc nici In alte țări, ce se zic în fruntea civi
lizației, căci Ie cu suflet și trup sclavul altora.,. *
«Cine produce sutele de mii de chile de gnu,
pe cari bogătașii le trimet în diferite țări, ca să le
schimbe pe alte producte, cu cari să-și împodo
bească traiul și să-șî satisfacă gusturile lor, din ce
în ce maî rafinate? Cine, dacă nu țăranul romîn,
de viță veche, cu acelea-și drepturi, dacă nu mal
multe, ca orl-care din bogătașii țărel. Și, cu toate
astea, avutul său Ie așa de mare, în cit, cînd n’a
plouat destul, ca să i se facă ce-va pe ogorul său,
tind îl are, trebuie să ceară pomană de la guvern
sau de la particulari.
«Cine a apărat moșiea strămoșască, contra tu
turor încălcătorilor, pe cînd boerimea umbla vecinie
în bejenii, cine dacă nu țăranul? Cu toate aceste
cine se bucură maî puțin de cit iei de acest pămînt
udat cu sudoarea sa în timp de pace și cu sîngele
său In timp de războ h ?
«Cînd i s’a dat o palmă de pămînt, Tau pus să
plătească atît cît nu face, silindu-1 să se îndatorească pe vecie la boer sau la orîndar, și încă se
glorifică cel ce-au făcut un asemenea act. Omenire,
în ce degradare-aî ajuns,
«Cine, mal dăunăzl, pe cîmpiile Plevneî, ne-a ri
dicat în ochii lumel, atît cît n'ar fi putut face nici
încuscrirea cu Hohenzolerniî, nici pretinșii noștri
dîplomațî ? Cu toate acestea, cînd țăranul, întors de
la luptă, a cerut, cum i se cădea, un petec de pă
mînt, pre care să se hrănească in pace, un a tot
puternic liberal, de la tribuna Camerei, în mijlocul
aplauzelor, și presa celor ce au, în cor, au strigat,
că ie instigație străină, Trădătorii patriei sau vîrit
Ia mijloc...
« avutul național Ie produs și conservat de unii,
și cu toate acestea alții se bucură de dînsul. Pentru
ce unii să muncească, ca să trăească, pe cînd alții
să trăească fără să muncească? Pănă cînd această
grozavă nedreptate.
«Voim, pentru fie-car.e, produsul integral al
muncel sale. Nu recunoaștem alt suveran de cit
munca. Totul pentru muncă și prin muncă.
«Intrăm în luptă ca simpli soldați al viitorului,
Vom lupta fără preget pentru progres, bazați pe
dreptate și pe interesul social, călcate a-zl în picioare,
«Progresul Ie destul de grtu prin natura lucru
rilor, dar încă să-i mai și punem piedici prin or
ganizarea noastră socială,
„Plecăm de la emanciparea economică a munci
torului de la bază. Dar ne vom ridica contra tu
turor inștituțiunilor cari sînt fructul decăderel ma
teriale și morale a societățel, menite să perpetueze
împărțirea societățel în sclavi și stăpînl,
„Avem conștiință de greutatea sarcinel noastre.
Adversarii noștri sînt, dacă nu numeroși, cel pu
țin foarte puternici. Iei au presa, cu care sd ne
insulte și sd ne calomniere, polițiea cu care sd ne'
maltrateze, magistratura ou oare să ne trimeată In pușcărie, religiea, cu care sd ție în
sclavie pe cei ce sufăr, armata cu care să ne su
grume cînd vom fi tari,
„Dar și noi aducem forța morală) pe care o dă
convingerea de dreptatea cauzei, și devotamentul
fără rezervă pentru o idee mare. Lumea merge
Bucureștii — InHtihit.nl Ha ar+n
înainte, toate zăgazurile slnt inutile n
început
REVISTA IDEEI
'i;
â: M
dacă nu lupta pentru piogrcs" ? 8 nlcl °rneQ;31.
A. Andrieș. Chestiunea socială tn r> .
?ll>
Paris. No. i, p. 2—5.
’
ac,a
„Se pretinde că relațiunile dintre stat.
pe oare-cari pnnc.pn de drept, și se afi =« b,B]
1
unul drept al ginților. Noi nu ne facern a "
zie în privința aceasta și nici nu cre(|e r
țiunile de la stat la stat se bazazfi •p
PC5 allfl ctvaj'
cît pe interesele meschine ale claselor .
Știm că în realitate, îu starea actuală !
-s
celui mai tare Ie totdeauna cea maî’ i?raliut'eî‘‘
A. A. B. Dacia Viitoare. Paris No 2UnăU‘“
„Momentul nu ie departe cînd Internatioî*
poarelor se va opune Internaționalei Urj • a P°guvernelor. In aceasta stă scăparea cdtJ10,’56 »
A. A. B. Dacia Viitoare. Paris. No. 2 p SJjabî“--
1906. No-.LVn. 7.
:
î
,
'
Ca titlu de curiozitate ar fi frumos de
dus schița făcută acum 23 de ani de Ddărău, despre pol'ticianul, al cărui semen u J?’
Iei astă-zl.
n,e ,chiar
«,.,D-nu Clemenceau pare că s’a schimbat -Al»
dată om deplin, mare la gîndire și larg
îear acum a început a decade, cătră acea varietate
a speciei umane, numită „oamenii politici a câ.
ror caractere esențiale sini prudența și moderații
nea, cum zic iei, adică egoismul laș și meschini
riea, cari la fîe-care pas se întreabă, ce poate 54
leasă din cutare sau cutare acțiune, pentru dînșii
și al lor, ceea-ce în dicționarul specialitățel, undo
forma servește ca poleeală hapurilor amare, se nu
mește, politica de rezultate».
A. A. B. Dacia Viitoare. Paris. No. 3, p.44,
Pănă aici n’am dat probe de cît din proza chiar
a D-lui Bădăran. Rîndurde următoare sînt iscălite ,
de un pseudonim, pe care nu-1 cunoaștem:
„In tactica partidului socialist, înrțînd întrebuin
țarea și studiul materiilor explozive, credem că pu
tem folosi cetitorilor, punîndu-le sub ochi chipul
de fabricare a acestor deosebite compoziții, începem ;
de o cam dată cu Panclastita, materie acum descoperită și mal puternică de cit roate celelalte.
Urmează o mica rețetă de nu știu rine, dp.o
simplitate nepomenită, grație cărei s’ar do m ț
matenea divină, care, după colaboratorul Ș1
j
cipolul D-luî Bădărău, de nu-I ,cum-va cWtf,
ar fi „maîexplosibilă de cît nitro-gbcerma
(
și care Ieste față cu dinamita, ceea'c0- ? ces. I
Ieste față cu praful de pușcă14. «ProPr)et Magiile I
teea sînt cu desăvîrșire minunate ș1 a
;
sînt îndoite, dm cauza puterei mai mar ,e
i
ploziune și a ușurinței cu care se po jfigCp; ‘
sporta44,.» In cele din urmă, ieata cum
!
această rețetă:
atof
«Panclastita se poate pregăti în ch‘Pu “ | S3U
Sc amestecă puțin acid hypoazotic
jemIK Va
cu esență minerală sau chiar cu u y.
să zică toată lucrarea stă in a anjc *
cbide cu țoiul neprimejdioasC) pen
terîe mal explozibilă», etc„.
Ch. I. MivU.Bada Viitoare. Bruxel
Din „Temps Nouveaux“
4, rne Brooa-Paris.
RAȚIONALISM și
socialism
București, Strada Epurilor, 10. :
țire superioară oxistă pentru atare tendință,.știe
bine ce spun... Unde rămîno neamul, cn aspectul,
lui omogen? Rămîne unde-a rămas .de mult..Naționalismul, la urma urmei, n’a cam pierdui
din vedere și dînsul blocul, și nu s’a coborîf.
chiar și dînsul la susținerea de interese pe clase,
da nu pe inși, pe categorii ?
Ce ceartă, dar, Intre aeel Naționalism luminat,
care dacă acum șovăește și nu-1 fixat, n’are în
sine nimic odios, ee ceartă între acel Naționa
lism ideal și între Socialismul real, care a ni
merit mal bine calea dezvoltare! firești, și oare
înaintează pe dlnsa eu spor. Naționalismul cel
luminat, cu toate că acuma nu tocmai strălu
cește de luminat, ar putea să-și urmeze înainte
preocupările lui, și departe- da a vedea în socialișm un adversar temut, îu potriva cărui zadâr-J
nic îndreptează acuma și l’rlnge săgeți, ar trebui
să închee cu dînsul un pact, să urmărească, îțnpreună, alțl, pe cel adevărațl, adversari. Și chiar
dacă tradițiea, prejudecata vulgară, nuințeleșul.
vorbei, nu îngăduește asemenea, pact,. Național
lismul meargă singur spre ținta lui. Socialismul,
la urma urmei, n’are de ce să i se pne, cLe-țV
curmeziș, în cale. Și, Socialismul, întru cit il
privește, n’are nevoo de aliat.
Dar Ieste un naționalism do paradă, utv.na’ii
ționalism mințitor, care nu faca.de clț șeahdaj,."
care inventează primejdii imaginare, •■‘spre carț’,
proectează vederea mulțime!, ca's’d poată mal'
bine îngenunchea. Un socialism, care să ufiiiă^
rească acelaș scop, în afară poate de socialismul;
imperial și papul, nu cunosc. Lupta între Ntf£_
ționalismul șarlatanese și Socialismul'cinstit,*fi-’’
rește că-I o luptă îndreptățită, cu rost. Dar lu-'
““f ^We
dea sain-i, o4 aleg-re Intre"
pățanie și eraste, alegere >m exuta.
• tot
°“£ ™
na.r : Cît sP°cula 8 a fioi£ 0U naționalismul
cel de paradă sau cum am zice do biicifi, se vede
bine după priveliștea desperați, a acelor .neuoroeițl mucenici, cari, aduși să-și pue în primejdie/
vieața, cea mal supremă manifestare națională^
a lor, după izbînzl repurtate, atît în țară'..dff”
și-n afară, față de carele triumfale, au/răihiis șă;
se tirască pe brîncl.
"
Nu noi vom pierde din vedere, că tepdfett’
păcătoase pot să se manifeste chiar și-n sociaJ
lism. Pentru că pot să fie reptile, cari, dm gftl*.
bene cum lerau prin frunzele uscate,, prin-ph-’'•
tregaiîi. prin frunzele cele verzi să se •coldrcz'e;'
și verde... Pentru-că contrafacerea^ siihuldr'eă ^
între deosebitele tabere, cari se străduesc peno îndrumare a lucrurilor spre bine, Ieste un
proces, care a rămas pănă acuma neVe°olvat •• Naționalismul, nu se poate tăgădui,
a reprezentanți de frunte, de samă, asupra
°nror nu se poate arunca nici de -cum cu no
ii!
împotriva căror nu se pot întrebuința
ifll’de cum niște arme murdare. Naționalismul,
fn sine, Ie chiar de înțeles, întru cit reprezintă
1 înrudire a unor oameni, oameni strlnșl de îmnrejurărl la un loc, cari, în vălmășagul viețel,
în luptele pentru traiîl ce au loc, cată mal bine
să se susție. Naționalismul nu exclude lase So
cialismul, cu nici un chip, pentru-că Socialismul,
cu toată sfera-I mal largă, nu pierde din vedere
interesele nimănui. A crede, cum-că Socialismul
urmărește nimicirea vre-unul neam sau a inforioriza pe vre-unul în stăruința-I firească de
conservare, in stăruința de-a exista, Insamuă a
fi străin de fondul acestei minunate, acestei su
blime doctrine, de cel mu! strălucit viitor.
Atît de puțin Socialismul însamnă nimicirea
sau interiorizarea vre-unul neam, In cît lei nu
so îngrijește numai de interesele grupărilor în
rudite, în bloc, ci se coboară pănă la interesele
fîe-căru! individ, fie-cărul, în parte. O grupare,
un neam. în bloc, ar putea să albă granițele
perfect de bine păzite, de vre-o invazie străină,
care de altminteri are acuma deschise alte si
gure porțl, și cu toate acestea neamul acesta
sau aglomerarea înrudită de oameni, să albă
membri dezmoșteniți. Ceea-ce într’o nație cu re
surse imense nu Ie îngăduit de cit dacă se ur
SB păstreze
m numai
ztmmărește w
să se
păstreze nu
numai germenul
germenul zbumiimXwrA
__ •
oiumărel, al niiioirel,
oi• și aspectul‘ eel• mal...
urlt...
Așa stlnd lucrul, stau și mă mir, eum s>au putut
găsi oameni, să le zicem cu minte, cari să facă,
dintr’n lUtnin-t
<■
’
plită, de oare să se spălmînte lumea, să fugă,
interesele meschine și strimte nu-s pentru mine
0
suficientă și leu le exclud de aici.
socialismul, ce-î drept, coborîndu-se pănă la
nieresole fie cărui individ, dintr’un neam, a
giiBit atita similitudine, între interesele astea,
’uC01e ale fie-cărui individ, de alt neam, in cit
darî» • Gr^u^
vedere de a grupa, de a soliiiientni lateres0l0 astea, mal cu samă pentru elelunt«6!? OQȘ0t'ătoare și muncitoare, pentru o
comun enr0zi8tență» pentru un traiă mal fericit,
lismni.'v
^mPutare inse se poate aduce Sooiale'ste
P0ntru asta, cind din urmăririle sale
Yileghi Usă nu numaI stabilirea vre-unul prir0a vrfi.?entru vre~un ins> acum, dar chiar creaștie limK uJ aseni0nea privilegiu, pe viitor... Cine 4
aagitd economic, știe bine ce îndreptă-
REVISTA IDEEI
UIS AN, 1.0 NUMERE, 5 LEI
’ fe-.'.
Abonamentele se trimet prin tnânda-ff
D-lul P. Mușoln,’ 10, Strada [purilor — București.
�p
ftevisfx IDEEi
oii
•i ;
I
i
Ieste caraăeristiGft perioadei prin care trecem,
ți poate aduce unora foloase mult» 111111 u?or...
Dar școala de conștiință ce-o facem, alăturea
do mal njulțl,și. șimțul critic, pe care căutăm
Bă-1 cultivăm, sfc-1 dezvoltăm în mulțime va
năbuși în germene un socialism pervertit, tică
los, șl va face ca In afară de adepți-1 interesați,
p^tverșl, să rămîe, să nu mal albă adepțl... Am
căutat anume să punem ipoteza unui socialism,
râ-fir fi departe de-a merita numele de SociaW, ca Să se vadă că slntem in afară do orl-ce
preferință, îh condiții egale, și că în preocupănlo noastte slntem cu totul obiectivi. Un socialî’raf’ Obiectiv, nu-1 vom putea nici o dată îndestul susținea, și da de bază acțiunilor tuturora,
cari Par putea îndestul, îndestul medita...
P. Mușoiu.
LUCRĂTORI ȘI PATRONI
Scrieapi, deunăzi, cum*că organirațiea modernă
i? industriei desparte din ce în ce mal mult pe
palori de lucrător. Mă mir că asemenea fapt
p'oaie fi contestat. Intr’adevăr ce-a devenit patro
nii) diri, timpurile vechi, cu ceî doî-treî luciătorî,
cu ucenicul' lui? Intrațî într’unul din atelierele de
*-Zi și veți avea răspunsul.
Industriea modernă, cu cerințele sale de a pro
duce iute și eîtin, a desfăcut toate aceste mici
grupuri familiale, pentru a întemeea, pe ruinele
lor, monstruoasa uzină. Ucigătoarea mașină, unește
între Iele, pentru un timp oare-care, silințele co
mune aîe acestor automațl, pe cari-I izolează, îl
răzlețește apoi, dîndu-I pradă, fără de nici un
sprijin și nici un ajiitor, circiumei, cocioabelor,
strădet, pțea fericiți cînd, în cetatea muncel, nu
nțâf apasă asupra lor mîna cea grea a patronului,
Efțîriălatea produselor le a dat acestora oare măcajri. ca, bupȘ’stare, ceea ce au pierdut ca liber
tate' șLci ocrotire prietenească ? Asta cu greu
s^ poate susține, fiind-că îmbunătățirea condițiilor
<je tfaiG ajunge cu osebire să creeze în noi, trebumț^npb ,
.Erogrqsțil, șau clacă. Voițî schimbarea ce s’a fă*
a fosț dera trece dp la o perioadă de autqHtațe directă din partea unui asupra altul om,
f^.'-C[șre Iera an^jeștecată ciudat bună-voința cu
apju^rea^ la o perioadă de luptă pe față, de unde
pilrcede imperios .cohcepțiea dreptului de egalitate.
t As'ta-I cțirat istorica politică, care arată cum-că
bunul despot al familiei, al tribului, al poporului,
îtoxnal Întâi, un. părinte, un prieten, înainte, de a
deVenj un. tiran. In asemenea timpuri, echitatea
prhnitiv^Tera.de-ajuns pentru cine nu căuta drepUtfea. Echitatea primitivă, nu atît de perfectă, dar
rțatumană, se’.potrivea mal bine cu varietatea
șl,, complexitatea. fie*cărul caz individual. Drepta
tea de a-zl, mal frumoasă și mai măreață, prin
dreptul ce proclamă; dar ătîtde riemlădioasă, mai
degrabă tlijeștc de cit să vindece, prin aproxifiiațiea qe .o .puțeip dobîndi de la lea.
La
inse să. mâl lungim vorb^ asupra
Unor asemenea fachiri ? Evoluțiea fatală aici ne
duce. In industrie ca și în politică Vr
lui țjlajîn despotism a trecut.
' reniea a<;
Părintele patron, prietenul patron
.•
vieața lucrătorilor săi, ducînd povara t
di
sindu-se o dată cu ieî, a dispărut sauî Pr°cop!
de-a dispărea. Și o dată cu Iei au' Dțe .Pe tale
sentimentele iscate din contactul op] trit hau
interese la feliu, din bucuriile și din ** r ’
comune. In atelierul cel zgomotos, un • rințe]e
fugiu de acum înainte: dreptul fie-căf"0&Ur re'
de o parte și de cealaltă, lupta pentru^’ H
verșunarea pentru revindecările individa
k
egoismul la cele mai depărtate margeni ■ ’ ^ee
ori-ce bunătate.
Ol®oarâ
Cea mal mare parte, dintre patroni si 1„ „
luptă direct între Ieî, prin reducerea de^V0^
prin adaosul munceî de-o parte, prin rea
cutare, prin greve, prin felurite pretenții a e?e’
Aceea-șî luptă între delegații acestora ’di6
vem, din parlament, tot atîta de crîncenă. L BU'
toril caută mereu să se organizeze în potrfoa^
tronului, lear patronii, la rîndul lor, coalizind^i
toate interesele amenințate, pentru a înlătura U'rf
ce primejdie.
°n‘
leată civilizațiea noastră. Sîntem în faza lunt r
pentru drept. Luptă înverșunată, sîngeroasă ji
care mai are pănă la isprăvit. Nouă ni-I dat sj
fim martori, să fim actorii acestei lupte, părăsind
scena fără să fi văzut marea împăcare finală, pg
care, prin acțiunea noastră de luptă, vom face-o
neapărat să vie. Pentru-că, din dreptul cucerit,
din dreptul viu, aplicat, va izvorî neapărat exal
tarea personalitățeî umane, o exaltare înnobilată,dezinteresată de sine, doritoare de a Ieși diri za
darnicul teu, pentru a se răspîndi în afară și a
feconda lumea, prin divinul contact cu umanitatea.
Lucrurile astea nu se vor vedea poale tocmii
atît de curînd. Sîntem înse în toiul liiptâl. In atelier ca și-n mină, omul făurește,, tae sau sapă,
tăcut, plămădind în capu-I gînduri de luptă. Ce
punct de contact, ce prilej de împăcare cu pa
tronul pe care nici nu-1 cunoaște măcar? Dacă
Ieste sub direcțîea unui șef de industrie, acesta,
ocupat cu probleme de prea mare urgență, dft
care poate chiar să atîrne soarta întreprinderel,
nu are timpiil să se familiarizeze cu fie*câie.
din cel cari gem jos, pe cînd îel se trudește* lâ
rînduri, sus.
<
In lupta cea mare pe cate patronul o susțin
în potriva industriilor rivale, salariul ^ucr|toreS.J
adecă vieața oamenilor săi Ieste un oblec
tocmeală, care, redus la minimum,
«u
sigure patronului, piețe noi, succesul n° 3°
.
care'dînsul tinde. Și, mergînd din^cucerre
cerire, acesta înaintează mereu, nierdu .i
nea care-l transportă, fără să vadă cu
opjf
sportu-î se datorește«unor femei sleite, un
închirciți, unor bărbați vlaguițl. unor vieți
.
distruse. Dar încercați de cereții o
^eâ
Austerlitz să se înduioșeze de mdăfaț
sa de mitralii, materiea lut pruna, Dăc
fin,
ioșa, ar fi de lăudat, înse ar fi.
tul Franqois d’Assire, dar nu 1
leon; Iei
Industriășur nu-î rău, ca ?i
P 'eritarul! a.r>
casă de âjiitor și de pensii* ca și
dispensaritil său, cum are și celalt
hkVîSTA ijjEfit
I
. amîndoî sînt în regulă cu umanitatea,
prin ■ e’va putea fi scăpat, prelungit prin bună"‘oficii trebQt?, * !*. ‘?.t0T& tear&Lșt 11
tatea
se va milostivi destinul, ca prin bineluptă» p
moarte să pue capăt tuturor relelor.
înse și mai groZav de cit marele inIe ,c ' feste așa zisa societate anonimă, care
dustria?^ de regulă în marea industrie, care-I pe
Ieste a- * cOp]eși și comerțul. Acolea nu-I măcar
ea1® d tron, pănă la care tot ar putea une-orf, să
. P\ un strigăt de milă. Aici patronii sînt niște
^U”narl schimbători, împrăștiețl în toată lumea,
acți°n
cun0SC din uzină de cît doar dividendul.
?' c?directorul ? Un agent de constringer *, cons• ’ Iei însu-șl- Și sub învîrtirea șurubului nemilos,
î^dendele produse cu atîta anevoință de nun..V‘i se îngrămădesc în folosul unornecunoscuțî.
Directoruî unei mari companii de transport,
* I spunea într’o zi, că urcarea prețului ovăsului
1Cfl o centimă, corespundea cu o reducere de un
fu a dividendelor acționarilor săi. Astă-zî Iei îșT
hrănește caii cu porumb. Mîne îi va hrăni poate
cu rugumătură de lemn sau cu pietre sfarmate.
$i Iei nu vor Protesta alt-feliu de cît murind.
Inlocuițî caii prin oameni și vedeți ce feliu de
problemă se pune pentru directorul unei din ma
rile întreprinderi, pe cari tiraniea anonimă a’ divi
dendelor îl pune în necesitatea de a extrage din
om, tot ceea ce poate îel da.
leată de ce se lovește silința muncitorului. Se
găsesc și patroni buni, excelențî chiar, cari fac
toate chipurile să ușureze cele mai strigătoare
mizerii în micul cerc în care dînșil se mișcă. Dar
ce însamnă aceasta în marele masacru? La Mos
cova îraî închipui că s’a văzut foarte multe urme
de milă, de generozitate. Cu toate astea sara n’au
fost mai puțin de 80.000 de morțî și de răniți de
moarte pe pămîntul brăzdat de măcel.
In 1848, cînd se lăuda cu atîta entuziasm, vir
tuțile asociației, se făceau niște descripții foarte
încintătoare ale acelor societăți muncitorești, cari
trebneau să aducă la sapă de lemn pe capitaliști,
___
prea fericiți, în sfirșit, a se pune în slujba mun
cel. Un lucru s’a uitat, anume că cele ce îerau
i
■ t
să se asocieze mal întăî, îeraii să fie capitalurile,
problema arătîndu-se, prin asta, mai departe de
cit orl-cînd de orî-ce dezlegare rațională și dreaptă.
Am^fi cîștigat cel puțin, cu chipul acesta, că am
h văzut limpezindu-se și subordonîndu-se datele
problemei. Ceea ce nu Ie de loc indiferent.
. Cînd Iești în luptă cu acest cumplit element,
omul, nu trebuie să ne facem iluziea că Vom veoa poate, de astă-zî pănă mîne, rezultatul .silin
țe or noastre. Omenirea are cliîăr asupra geniului
nse avantajul că dispune de timp.
re ,n?Cest mare atehef, lume, în care se elabo*
care °£era misterioasă a omenire! viitoare,_ fieloc °m *e3te staP*nul s&uj dacă are voință.
voir , Ieste
- - NimPentrU toate brațele și pentru toate inimele.
iiuib1Ca-5
Pferd.e, nici o silință nu Ie prea
COrixi
' 0 bună voință nu-î de prisos. Fie ca
'“«'■ngerea asta si poată încuraja pe unii învinși,
r
J
r
G. Clemenoeau.
In Romînește, de L Potopbanu*
NOCIVITATEA
oa simptom tn alienați» mintali șl oa eubstrattn pornirea criminali
Comunicare f&cută 1& congresul medical din București
în ziua de 18 Septembre 1900.
’
Diferiți prieteni, de pe departe, in&-ntreedi6.
de vechiul mleu prieten și tovarăș de hipth
r. Zosîn, pe care se deprihseser& s&-l vadă •
un șir de arii, îii alăturare de mine, în pro
pagarea de adevăruri niîntuitoare,. doi, cam
combaterea rutinei. Cbleniat de Îndelet
nicirile unei specializări profesionale, neapă
rat că absorbitoare, cărei cată a-1 face cinate
a-I face fală, Zosiii ri’a pierdut obiceiul și nu
scapă, prilejul de-a abunda în sdnzul preocu
părilor sale vechi, dovadă comunicarea de fațăi
pe care îmi fac o plăcere de a o pune tutu
rora sub ochi.
P. M.
Netemeinicia liber-arbitrîsmWul. Convingerile și
doctrinele, de cari oamenii țin și se inspiră în' ge
neral, sînt cele mii adese ori resultatul imitațiurih
și sugestiunil, care se exercită la tot pasul Sînteirt
convinși de unele lucruri și credem în unele fapte
fără să ne fi pătruns ptnă la cea din urmă evL
dență de înțelesul și rațiunea lor ; credem și slntem
convinși cele mal adese ori, fiind-că așa ni s’a spus
fiind-că așa crede și e convinsă mal toată luniisa.
Chiar cînd cercetările minuțioase, prilejite de pro
gresele științifice, sdruncină adine și răstoâtnă în
totul doctrinele, de cari ne inspirăm, încă ne ‘cade
greu să renunțăm și să ne abatem de la ele, de
oare ce dacă știința le răstoarnă, în schimb obi
ceiul și rutina le sprijină.
Dar ori cît de grea răsbate o convingere și o
doctrină nouă; totuși cînd ele3 se sprijină pe do
vezi evidente, pe cercetări cari se pot ori cirid re
lua și repeta, pasul cel dintăl și cel mal sigur pddtru împrăștiere.a lor tot mal departe este" făcut și
atunci nu mal e chestie de cit de timp pentru de
plina lor întronare și înlăturare a vedhelor corividgerî și doctrine. Astfel cate cazul cu doctrina liberulul-arbitru, care-șl are rațiunea In credința duilismulul vital, In părerea că omul ar fi întocmit din
două entități fundamental deosebite; corp șl suflet;
sufletul fiind un ce inponderabil, ihpâlpabil, intan
gibil, etc, în definitiv un ce heimaginabil și totuși
cuprins cu închipuirea pînă la a i se determină’ri
guros ființa,
Cercetările anatomice, fiziologice și psihologica
din deceniile din urmă mal ales au sdruncin'ăt d»«
săvlrșit dualismul vital, conchizfhd' la'mdnishldrYi*
tal; omul fiind un ce Unicf care sub forml stafidă
se prezintă ca corp j Iar sub formă dinariiită’
suflet. In închegarea ilnică, ca cdiistitue indiridiil,
nu-I nici cit vorba de ceva suprudăugit/de d isdhti
dinafară, care scoborîndu-se asiipră-I, l-ar d|Fmui
ța toate actele vieței sale; ci-I vorba de un tot or
ganic condiționat în aparițiunea sa prin dredîtafe,
plăsmuire
ibmitiejtl,’
r- ----- șt
T- mediu. Manifestările vitâle; C-TS'-J"
i'-j oncc
-------- alte
’r man.festilrl țț
1-' ^
“5*^ .4 .ța
«și
v,tale
animale,
Jar
int^'na ce nertirtfe
dar no'
un înțeles
decurge riffliros
riguros din
diri InSă-țjt înche
garea organică și o râțiline cu tdtiil de cori'^ptftt
concepi
In lividul poate
r-ptî avea iluzia că
și oilatft'
odată' fațti
țul consumai să-fi închipue' greșit c’ar fi:’putuț Vrw
�J;
H
I ! '•
104
REVISTA Ibfcfct
și altfel; în fapt el e strict determinat și noțiunea
de «voință» nu. îmbracă în realitate de. dt o strictă
fatalitate. De unde rezultă că liber-arbitrismul este
lipsit de ori-ce temei științific.
Netemeinicia noțiunii responsabilității. Viața umană, nefiind numai viață individuală, ci totdeodată
și viață socială,, în care implicit e vorba de legă
turi mal mult saQ mai puțin strinse de la individ
la individ, din doctrina liberulul-arbitru se iscă în
mod logic noțiunea responsabilității. Dacă indivi
dul se manifestă numai și numai cum „vrea", dacă
pornirea sa decurge numai și numai din capriciul
său dintr’un monțent dat, atunci dar cind el, in le
găturile sale cu ceilalți indivizi, stingherește indivi
dualitatea acestora, trebue să fie neapărat respunzător ; căci el putea să nvrea“-și altfel, putea să
„vrea* precum cerea și interesele tuturor semenilor
săi, numai că n’a «vrut». Pentru cen’a vrut? Tăl
măcirea e foarte simplă și foarte simplistă putem
zice, după doctrina liberulul-arbitru • sufletului sdîî,
cil totul slobod de ori-ce înrâurire, l-a plăcut astfel.
Dar cum viața socială, dacă’ ar fi să cedeze la toate
capriciile? feluritelor suflete, ar ajunge să se tăgă
duiască și să se anihileze pe sine, atunci se trage
la răspundere sufletul, spre a vrea numai ceea ce
este în interesul tuturora.
Cercetările științifice nimicind doctrina hber-arbitrismulul, implicit nimicesc și noțiunea responsa
bilității i individul fiind strict condiționat în lOite^
apucaturile sale, el nupoite fi cîtușl de puțin răs
punzător de actele sale. Ori-cit s'a restrlns, prin
nouele concepții științifice, impui responsabilității
. făcîndu-se dintriînsa numai o însușire a omului să
nătos ; chiar această restrîngere, chiar această cedare
noueior doctrine, cum că omul bolnav este ircsde interpretări asupra
ponzabil, creează un amestecd»
’
*incompatibile
------- . -,c ’î îîn de
' •
vieții, cari interpretări• devin
iciproc.
ele și nu se pot susține rec™-'
” Omul bolnav nu
șe manifestă sub imperiul altor legi de viață ; ci
se explica în totul tot prin aceleași stricte condi. țiunl ale vieții: ereditate, plăsmuire și mediu. Și fie
că cenetărîle și observațiunile noastre le raportăm
. de- la omul bolnav la omul sănătos sau vice-versa,
tot acelaș unic adevăr se degajă: cum că viața e
. strict condiționată în manifestările el, fie avantajoase
sau desavantajoase în raport cu interesele noastre,
și că prin urmare omul este iresponsabil de ac. tele sale.
, Determinismul organo-psihic. De cînd Claude
Bernard în monumentala sa Introducere la Medi
cina .Experimentala, a arătat cu o mare , revărsare
de argumente determinismul riguros ce se degajă
din toate fenomenele vieții, chiar cel maî vajnici
apărători ai vechelor doctrine au trebuit să recu
noască. pînă la un pucct dreptatea învățatului fisiologist. Zic „pînă la un punct*, de oare ce desbaterije sînt încă în litigiu asupra fenomenelor psi
hice, cari prin natura lor cad mult mai greii sub
simțurile noastre și ca atare lasă loc larg închi
puirii, Aproape nimeni nu mal contestă determi
nismul în fenomenele organice; dar îl pun încă la
îndoeală în fenomenele psihice, cu toate monumen
talele considerațiunl ale lui Vasile Conta din Teoria
Ondulațiunei Universale și Teoria Fatalismului.
In realitate însă nu-I cazul de
cauzalitatea lor fenomenele psihicei dc°Sebi
nice; căci în ultimă analiză fenomen? Cele
tot fenomene organice. Gîndirea aor-^'^ce^*'
lectuală, tot așa cum digestia, activ;»
tci« ii!”1
este legată de aparatul digestiv si în talea găsi»’e*
coasa gastro-intestinală, cum glicocen-Pec’al de
de ficat, activitatea circulativă de nu
este Ie?U*
diacă, urinarea de rinichi, etc. Un
c
cugeta, nu se poate manifesta psihicos?4 °u
strict raport cu închegarea lui cerebrală r c,t in
oprit în desvoltare dă o inteligență Cu Uq cree.
ginită; nu se poate concepe un liber-arhh
ca să zicem așa servindu-se de un er„rT^<l
de: aseminea
««uiuica un
uu creer
V.ICC| alterat
anerac în
m constitJ
consrit1,/"’h,rc
“,rc'tit•
întocmal cum stom
stoma^i
o inteligență alterată întocmaUum
h i UI d3’ ’
«uUl ah*...
dă no riirrt»QFtft
digestie viciată
viciată ci
și inima
inima k_t_
bolnavă dă
a,Ur«
în circulația sîngeluî.
a ^H>Urjrj
Cele mal înalte și mal complexe manifesta
tale, născocirile și concepțiile geniale S[nt f m’n*
unei organizațiuni cerebrale anumite înto? fUCtul
concepțiunile simpliste sînt fructul unet
întocmiri cerebrale. Așa că, științifi:Cște vor?'1'
precum nu-I cazul de a face un
. r01nd,
cuiva care scindează de inteligență, căci inter°Scbit
lui nu-I de cit secreția închîglrel lui cerebral8*0!’
care dl personal n’a contribuit cu nimic, toi*’ ’
cazul de a face un dement cuiva care e mă ,a^
inteleciualicește, căci mărginirea lui nu-i de
încheglrei lui cerebrale, de care el
cl porsond
creția încheglrel
nu-I vinovat cu nimic. Și cînd1 paralelismul
p-—
între
manifestarea psihică și substratul
■ - ' el orgaaic este
atît de rriguros, mu poate ~fi cuvînt a considera
jj o națur4 cu
manifestarea psihică ca un .proces de
totul deosebită dn celelalte {procese fiziologice?
Viața sufletească decurge nesmintit din viața
ganică; viața sufletească este strîns legată de' viața
..............................................
organică.
Ambele aceste vieți' nu sînt în ultimi ana.
liză de cit m infestările uneia și aceleiași vieți; omul
ca entitate unică. Fie-care individ este un tot com
plex, unic în felul sau, cu manifestări adese diverse
în formă de ale celorlalți indivizi, dar cari manifes.
țări se tălmăcesc la fel și ad absolut acelaș înțeles
în fond. Actele omului genial sînt strict determi
nate, de și prin complexitatea lor excepțională se
par cu totul spontanee și pornite dintr'o voință
„liberău, ca și actele idiotului, pentru care se ad
mite mal cu ușurință isbucnirea lor din rudimen
tara închegare cerebrală. Omul genial și idiotul,su
raportul cauzalității actelor lor, sînt deopotnv .
iresponsabili. Actele lor îșl găsesc rațiunea deplina
în determinismul organo-psihic.
Noțiunea nocivității. Viața umană se Pr®z’“lă- viață
două mari manifestări: ca viață organicăuișica
F.- *,e!
socială. Viața organică, sub cea mal si izolat,
p, deți
expresie, se reduce la individ constdera /J'*eț’cteje
chiar sub această formă se vădesc in es
y.flța
vieții sociale : o sumedenie de mani es
je
organică sînt produsul șî al vieți so bJjoă oară,
care ele n'ar fi putut căpăta ninț . ? »
solimbagiul este de sigur un rezuIța Ș
ciale ; el n’a putut lua naștere și n
viața ofvolta de cît prin viața socială. Dac
^0|8i
ganică se poate considera la in
ccl pap
viața socială nu se poate concep
REVISTA IDEEI
'
:
r
1
î
':
;
•
. - | fără o colectivitate, fără o societate,
Joi
asociație, în definitiv fără un conglomerat
fără 0 . toCInaI în viața socială se nasc neapărat
s°c'fl * -ie de la individ la individ și se plăsmuesc
legfll^,n:ie pentru cea mal priincioasă desvoltare
‘°n.d5i umane in general.
- • viața socială îșl capătă ființă o sumă de noPfl° -ri Considerate numai în raport cu individul
lian-' C nu-$I găsesc toată rațiunea. In viața socială
în S'nnotiunile de bine și de rău, de folositor și
apaf,
de frumos și urlt, ect. Pornirile indioetoiu
7 ■ ’*' cu totul fatale și necalificabile din punct
«îdual®,
v'dUa*dere al cauzalității lor, capătă anumite înțeVî în viața socială devenind, deși fatale, absolcsU^alificabile. Unele porniri, unele acte slujesc de
lu.£ ne interesele sociale, înleșnesc desvoltarea și
Secționarea cît mal mult a vieții umane; drept
P e ele devin implicit porniri sad aifte bune, frucar*se și folositoare, în vreme ce alte porniri, alte
deservesc interesele sociale, stinjenesc desvola<rea și perfecționarea vieții umane; drept care ele
devin implicit porniri și acte rele, urite și nefolo^S'a încercat In toate felurile a se defini crima
I
pornind de Ia anumite concepțiunl și anumite puncte
de vedere. Adevărata ei definiție însă se degjjază
numai cu raport la viața socială: crima este un
act antisocial, adică un act prin care viața socială
este slînjenitâ în desvâltare i el și ca atare și viața
organică. Numai cu raport Ia viața socială se con
cepe crima ; ea este o noțiune curat socială. Cri
teriul, după care urmează dar să se aprecieze, să
se analizeze și
se înlăture crima, trebue să fie
un criteriu social. Noț unea responsabilității neavînd
nicl-un temei, precum am arătat, căci criminalul
este tot așa de iresponzabil ca și necriminalul, cată
să găsim o altă noțiune, după care să ne condu
cem în analiza și prevenirea crimei; și acea noțiune,
după părerea mea, ca închecre' logică a determi
nismului o gano-psihic șî a îndestulare! vieții umane,
care apare ast-fel ca scopul activității fiecărui indi
vid, este nocivitatea.
In mod abstract concepem omul ideal, de care
In realitate mal nimeni nu se apropie, după cum
tot în mod abstract concepem sanatatea ideală, pe
care mal. nimeni n’o are. [n lealitate fie-care dintre
noi prezintă porniri, unele cu totul particulare, cari
uP_ă împrejurări pot fi mal mult sati mal puțin
nocive, adică să aducă neajuns și stingherite vieții
^mane într’o măsdră mal mare sad mai mică. In
t <eSj ÎQ?elșs nocivitatea apare ca o însușire cu tos’o j F ?r^ne obișnuită și fatală, pe care urmeazi
se î t 1 âm
măsura manifestării el. Și atunci
al
că se schimbă cu totul sistemul actual
ares[n.rin^ ?i prevenirii crimei, cuprinzînd sub
delict
es
ceeace juridicește se numește astăzi
■<- al. *i *te<* în alienația mintală. Un caracter comun
auenațiel mintale este nocivitatea: alienatul
este mal
I totdeauna nociv, adică vatămă interesele
‘«tnenih
Intern
S^*’ ccea ce
motivează cele mal dese
ori i-:
‘<3a area Sa’ ^Oc>vitatca, adică însușirea de a
v2tăm;
Ce'° sufe6 exPl*c^ la alienat prin faptul alterațiunil
că nocivi?6» creerul săfl; de aceea se poate spune
atea la alienat arc un substrat cil totul
105
organic. Felul nocivității In alienația mintală variază
toarte mult după natura șî gradul boalcl, de care
este atins. Foarte puțin pronunțată în unele boale
mintale cum sînt idioția, mania, melancolia, isteria
psihastenia, confuzia mintală, demența senilă etc/
nocivitatea este extraordinar de desvoltată în epi
lepsie, demență prematură, paralizie generală, im
becilitate, debilitate mintală, degenerescență psihică
desechilibrare, alcoolism, pelagră, delir cronic, ețc’
Pentru cele mal multe tulburări mintale nocivi
tatea este un simptom precoce, căruia nu i se dă
prea mare atențiune mal ales cînd manifestarea sa
nu dă loc la grave neajunsuri. Faptul unel.altercațiunl din partea unui alienat, cînd nu sc urmă-.,
resc de aproape motivele, se confundă adese cu
altercațiunea obișnuită între oamenii sănătoși din
motive bine-cuvîntate, și se trece cu vederea noci
vitate adesea foarte pronunțată care se-- trădează
prin faptul acelei altercațiunl, Cînd însă* apat și
alte sknptome de boală în alăturare cu nocivitatea
sad cînd aceasta se traduce fntr’un moment dât
prințr’un fapt, a cărui gravitate sare în ochii ori
cărui fără ca motive plauzabile . s’o îndreptățească,
atunci se recunoaște de orl-cine și izolarea paqentu’ul se impune.
Unele boale mintale comportă o nocivitate tre
cătoare, adică numai pe cit timp.se manifestă boala
de care ține sau tulburarea mjntală anumită ce o
condiționează- ași, bunăoară, In accesul de manie
acută sad tranzitorie, nocivitatea • poate fi foatte
pronunțată, dar ea dispare cu lotuț, după acces”;
tot așa în paralizia generală, nocivitatea este foarte
mare în accesele de agitație, însă e cu rotiți sco-.
borită șî chiar ispare în fazele de.remisiune sad
de toropeală. Alte boale mintale comportă o noci-.
vitate permanentă, cum este epilepsia, în care no
civitatea la .unil.coln.avi este tot așa de pronunțată
în intervale libere ca și în timpul - acceselor;' tot
asetnine și în degenerescență mintală. în care com-^
patibilitatea’cu viață socială a pacîehțtlor nu ex
clude nicî-un moment persistența nocivității lor.
Ast-fel prezentîndu-se lucrurile, putem înțelege
cîtă importanță capătă în. medicina mintâlă noțiunea
nocivității, de care pînă astă-zl nu s’a ținut samă
de cit în mod cu totul secundar. Nocivitatea, cată
să fie un element ce să nu scape niciodată ateu*
țiunii medicale, pentru-că, chiar după ce un' pa
cient s’a vindecat, încă -rămine a se aprecia dacă
mal e nociv și în ce grad. O boală mintală relativ
ușoară cu o nocivitate accentuată comportă‘o izo
lare m ii Îndelungă de cît o boală mintală maî gravă,
dar cu o nocivitate slabă. Apoi încă e de. luat Id
samă că nocivitatea în boalcle mintale nu se va
aprecia atît după natura și gravitatea faptului co
mis, ci după potențialitatea în sine a nocivității:
un fapt neînsemnat nociv poate fi lesne un ndiclu
de o nocivitate foarte mare capabilă de fapte no
cive extrem de grave; precum și contrariul puțind
avea loc: un fapt nociv grav să denote numai o
slabă și trecătoare nocivitate. Așa, bunăoară, un
epileptic poate sgîria ușor pe cine-va, dar cu aceasta
trădlnd o nocivitate extrem de mare, cum și e în
general în epilepsie; pe cînd un maniac, chiar ucigtnd pe cineva, să nu trădeze de cit o nocivitate
neînsemnată. Ca să fiu mai bine înțeles trebue să
spun că nocivitatea este capacitatea în sine de Ta
�♦
REVISTĂ IDEE!
REVISTA IDEEI
i
1 ’
. t a se întocmi un codice anumit de norme
fi cuVIfjngCriI libertății. Fie-care caz se apreciază
d reSl fixlndu.se felul și gradul de restrîngcre a
Sp3rHtiî insului implica; în general criminalul
•boală urmează să se trimeatd în. căutare șpL
P1?.” «că atîtu timp cît e dc nevoe, fie chhr șt țn.
f3’’? lui viață; criminalul prin naștere sau cdn.
irfa®.4; In anumite așez'minte, fie și în închisorile
S!S dar cari să-șl schimbe menirea în sepp nu
5clU ț pedepsi ci dc-ale utiliza partea bună; iar
• •'aiul de profesie sad prin ocazie, adică prin
C>-umstanțe străine de persoim lui, să fie lăsat în
jetate, urmțnd a-1 schimba numai din mediul în
Sâre se găsește, sad a modifica acel mediu. Gu un
uvtnt se va individualiza restrîngerea libertății,
dndU-so mal,ales samă de ceea ce un criminal
anumit prezintă, ca deosebit în închegarea JuI or„ano-psihică. Restrîngerea libertății trebue să se
facă în așa chip ca să n4 se “ducă vreo vătămare
părților bune ale insului implicat ; căci idealul social.cată să fie. ca societatea să nu fie niciodată
nociyă pentru membrii săi.
Cu chipul acesta pornind de la concepția noci
vității, se va face o .reformă mare în viața socială.
Pe de o parte, în virtutea principiului de libertate
individuală, foarte adese deșănțat înțeles, nu se va
lăsa la .voea întîmplăril o samă de inși bolnavi sad
desechilibrațl, carl-și țin fără întrebuințare partea
bună ce ar putea s’o dea societății, fiind-că se mișcă
if» ww
lotr’un orizont cc-I prea larg pentru dînșil și-I
de”
concertează ; .pe de altă parțe, în vir.tutea prindSful
reprimare aa crimelor,
crimelor,, —
nu- se
pîiiluî de
de reprimare
— va lăsa să
bueezească în închisori, la niște îndeletniciri pentru
bugegească ... .....------ ,
- .
-—* —’
cari nu sînt chemați, o samă de inși sănătoși cari
ar putea folosi alt-fel societății prin vigoarea lor.
Aceștia mal ales plătesc prea scump, căci plătesc cu
anii și adese cu viața, alunecarea unei clipe și no
civitatea unul moment. Și pentru cel dintâi și pen.
tru cel din urmă s’ar face cu chipul acesta un mare
/ct de dreptate socială.
Dr. P. ZosIn.
face răQ, dera dăuna vieții sociale, capacitate des
coperită numai printr’o inanifestare oare-care ; dar
măsurată după gradul în sine al potențialității, care
variază după boala și stadii de boale.
cu o stare constituțională nemodificaki
un fel de tratament, să se izoleze fân» Prih «•
mărginească cîmpul mișcărilor lui îndrug?1”» ’S 1
o muncă folositoare societății; Iar
aifn4u^j,«
ca-I nenociv, că-i om cu mintea întrea^e,cW
Nocivitatea în pornirea criminala. Prin faptul dc cnpabil șă a; recieze și ș» reprob- sin « ' I» t0| ’
crimă un individ devine vătămător societăț I în mij- mis, să 1 se dea drumul în mijlocul SQ acMCo
locul ;cărela triște, adică este nociv. Gradul vătăIn caz de nenocivitate a făptașului <jCleWlîr.
măril esîe măsura criptei *n s’ne » nu ins^
mă“ cea mal amănunțită observare și anali
jura nocivității.-individului, . Nocivitatea fiind o în- esplică numai și numai prin condîțrunr’ CrioiîPdn
la--.>«ț
spșjre individuală ține de închegarea ind vidului; individul făptaș și atun I atenția societă
i d0
gradul nocivității urmează dar să se aprecieze după o efectivă combatere și prevenire a crjl;?^*Pre
ffjpl.și organizația individului făptaș, nici cît după îndrepte către acele condițiunl; amhilaX 1 1 u s«
gradul, crimei lui. In ori ce caz gradul crimei nu-I hilează crima. Da veacuri de cînd se f* °r ’ni.
d? cît un element restrînstn apreciarea nocivității închisori, experiența cate îndestul făcutăU*
Indjyidpale, La spatele celei mal grozave crime vedea pină la ce punct ele sînt mal Jui.Se POît«
poate să fie nocLitatea cea mal redusă safi poate pentru crimă de cit pr vonitoare, Oslnd’ fCOal’
fl.nu fie nicl-o nocivitate ; crima puțind decurge ales cînd este nenociv, pierde acolo nrin'tU ’. M
«dese dintr'un complex de împrejurări, în care in osîadă stimulul înălțător al vieții care t u1'1
dividul nuri de cît o curată jucărie.
fie îndemnul spre a fi de folos în 'lu--n0.trebue 13
In deobște urgia socială cîndu-I vorba să reprime spune că din ncnociv individul devine n pu'îa
o crimfi se îndreaptă asupra elementului volițional, timpul ce-1 petrece acolo șl prin hula ce
Pf'n
Cțre.esțe individul făptaș, și cu cît mintea acestuia dreaptă la orice pas chiar după ce a eșir de (D'
este mal întreagă, adică după vechea formulă; „cu
Potrivit nonelor vederi psihologice, potr1V1't °’
plt este mal responsabil’, cu atît se îndreaptă asu- ccpțieî de nocivitate, trebue să dispară din C°‘D’
pra-I hula și osînda; și cu modul acesta nu rareori țațe penalitatea. Md ales ideeu de pedeapsă
|e izolează, punîndu-se Ia închisoare ani întregi și se practică atît de greșit și da in des acord Cu
ffalar o viață, indivizi sănătoși, „responsabili; dar, datele științei, trebue să dispară, Ar fi de |n5e|es
după concepția noastră, adese întru nimic nocivi, pedepsi, dacă pedepsitul ar fi întriadevăr peuonal
pentru că firea lor nu îndreptățește nocivitatea, așa,
vinovat de cea ce-I acuzat; dar nici vină ta înțecum bună oară, o îndreptățește firea alienatului, lesul adine al cuvlntului nu poate exista; nimeni
Mulțl dintre osîndiți ar putea, după concepția no- nu-I vinovat de por ririle sale rele dinti'un moment
civitățif, 6ă fie lăsațl în mijlocul societății fără ca precum nud mentos de pornirile sale bune; por
vre.odată să mal devie crim nall, pentru că porni nirile dacurg nesmintit din închegarea generali a
rea spre crimă nu stă nici cît în firea lor; crima lucrurilor și omul este în-definitiv un automat cu,
lor tșl are rațiunea aiura de cît în nocivitatea lor. rar. Societatea nu-l îndreptățită dar să pedepsească,
In acest înțeles nocivitatea este o noțiune cu to pentru că nici științiticește nu-I motivată și nici
tul inversă responsabilității, așa cum se consideră sie.șl nu-șl aduce folos, Dimpotrivă societatea osia,
aceasta după vechcle doctrine. Omul să ătos este dind pierde adesea indivizi buni ce Lar fi putut
socotit ca responsabil, după vechea doctrină; după avea în m jlocul el, ca să se folosească In propă
concepția noastră omul sănătos esțe iresponsabil șirea sa. Societatea cată dar să restrîngă numai li
cași cel bolnav, dar în schimb omul sănătos pentru bertatea indiviziloi In măsura nocivității loi, adică
noi esle ne-nociv, sad prea puțin nociv, vorbind în măsura in care dînșil slnt individual capabili de
de nenocivitate In înțeles ideal, Iar omul bolnav a stingheri dcsvoltarea și propășirea el,
este cele mal adeseori nociv; căci nocivitatea pen
tru noi este semn nesmintit de boală, de abatere
Individualițarea restringerii libertății. Dîsyoltade la starea normală. Cînd dar societatea urmă rea și răspîndirea științil u avut da rezultat respec
rește reprimarea crimei, ea trebue să osîndească la tul fi nțil omenești, îndepărtîndu-se spiritul de cas ,
izolare, la îndepărtare din mediul social, nu pe care îngăduia dezvoltarea unoraJn dauna altor »
inșii sănătoși, nenocivi, deși responsabili după ve Astăzi dacă nu totdeauna in faptă, dar sigur o
chea concepție; dar pe indivizii bolnavi, nocivi, deauna în principiu se recunoaște dreptu
.
deși iresponsabili după vechea concepție.
ins de a se dcsvolța în deplinătatea
1 ’
înlăturarea penalităților. Ast-fcl după noua con aptitudinilor sale și se socotește ca țar □ pj;oă,
cepție a nocivității, care e singura în concordanță aceea care asigura l«u.toritor eî
nU
cu datele științifice, penalitățile și toate codicele și în înțelesul de a se îndestula deplin, dc
j^valprocedurile penale cari le specifică și le cîntăresc slobod pornirilor lor, întru cît aceste
nu mal ați nici o rațiune. O crimă făptuită trebue dăuncază semenilor și nu sînt o Pie
civili*^
unjî
să dea prilej societății de a se sesiza, dc-a lua în tarea societății. Imr’o țară cu a e
de aproape considerație făptașul și de a-1 determina fie-care ins ;și are asigurară hbertat PcâIcarc a
neanocivitatea. In acest senz se Ințelpge că aparatul se atinge cu libertatea altul ins; o
judiciar trebue să se îmbunătățească: din el să facă libertâții altuia constitue un fapt. a i;berC’3tea ciiv«'
neapărat parte și medici experți psihiatri, cari să părat îndreptățește reducerea sa
. atu&cI ,e iOf
J««"
determine cu cunoștințele lor gradul nocivității făp „M. Dacă U UU individ este
tașului. De se’ descopere că-î o nocivitate în legă dreptățită restrîngerea libertâțn
tură cu o boală, să se trimeată In căutare pacien minată în măsura nocivități» S4t >|Vitite nU p uite
Sub imperiul concepției de nouv
tul ; de se descopere că I o nocivitate în legătură
I.
j x
1
I
ș
,
I
;
•
Și ca și cum prigonitorii pizmaș! al ideeT, o’ar
mal fi putut să amîe culegerea roadelor wel șî ’fteincredcrei sămănat* în timpul din ufmi, «pecullnd
în chip rușinos asupra simțului de mill șf dc dir?re, răspîndît dc noutățile asupra atentatului dfa
Madrd, leată că afllm că la Turjn iu UitareaiMl
cinci anarhiști, pentru că du publicat un'
nai, cu prilejul alegerilor, și că la^NeappUVau. £1,
ctit percheziții h alțl anarhiști, se.chVsUîniu-li-w,
nu bombe și durat de pqtasă, ci furfyjle "Șt
A:u'm în urmă, sub acelaș pretext, a,fost arestat
la Genova girantul ziarului periodic ne-anirhist
ziar, care, de asemenea, pre cîfae^pârehtur.
Șură somnul liniștit al cohscryâtorilbr/ItMieni’
jurnalismul călugăresc aj’ută ogera ponjiel,jpl.
nuhat. Asupra anarhismului și anâr^.ișplorsdin AncoRa, s’a scris și propagat o iștorie" cu totul
țaslicăr în care s’au schimbat datele după voe,.flL
^,^“se
Mâlatcșta să fie în 1898 achitat, pe
cînd din potrivă Iei a fost condaiupat, și. fȘcîoduriia
să fie condamnat în .1900, pe etnii, din pQtnyă.lt
acea dată, dînsul iera Ia Londra, unde repara li
niștit biciclete, motorl electrici.. In treacăt fie zis,
Errico Malatcsta, prezentat publicului, din noir, în
timpul din urmă, ca un etern organizator de com
ploturi, asupra cărui ar apăsa amenințarea a cine
știe c.rel condamnări, ar putea, dacă ar yrfa, să
se întoarcă orLcînd in Italia, unde" nu mal arș tijei
cea mai mică socoteală de regulat cu Juștițiaa.
Glte-va
ziare au vorbit
de• un fantastic
coojplQl
----------— ...
.
r» ' -strein, în urma cărui s’ar și fi făcut, acum
cînd, din potrivă,.su
pmrivă,j;u
timp, o arestare la Como. Pe dnd,
prilejul acesta, nu a fost arestat nici un auarhtsț.
rin
kr»tn/><rnctnr
amhidanr
Itinf
ca
atara.
Un biet negustor ambulant, luat ca atare, ■a fn«t
fost
pus in libjrțate numai de cit, pentru.că- îmă-șl po»
lițiea a trebuit să.șl recunoască bănqp.liie' ca tău
înțemeeate. „Jurnalul de Italia1* ștăcue să lukție
cum-(ă istorioara lui cu complotul ar. fi exactă; Ca
dovadă, ar fi destul ca Iei să spună numele... cornplotatorulul, cît și de ce nu i se face proces* Din
nenorocire se găsește destulă lume, In Italia,- cate
soarbe și crede lesne ast-felid de fleacuri, <|uP^C“hj,
în general, publicul european, părea să croadt, is-»
ATENTATE, BOMBE, COMPLOTURI lorica cum-că atentatul din Spania a izvorit’dintrun.
complot caro a avut loc In Anglia, istorie care a'e
Tragediea teribilă dr Madrid, amenință să albă răsuflat înse puțin cke puțin, și care a fost’ des*
atit de cătră po'.ițica engleză, cit și dc tea
și păcă
păcă.
ca răsfrîngere, în Italia, o firsă
LHOCI stupidă yr
mințită
•
---- -u
recunoseîndu-se ca o „invenție spu
farsă orga- spaniolă
ch.ar,
toasă, pe Ungă păcătoșeniea obicinuită,
(
aa unei
de
jurnalele
„serioase",
rijtuulij
unc reptile jurnalistice. Ceea ce nu tmnizată de poliție și răspîndită de jurnalele „
piedică pe jurnalele „serioase", să continue dfc.a
căror
li-f
să uaaLuvi.uj>.»
născocească •lucrurile
—
, v. nu h
-j rușine
luțiuc s>a
—-• —---- cele
- •
I
Dalavragi asupra
Mai neînchipuite și si creadă cele mal extravagante palavragi
asupra cluburilor anarhiste ntiitprit>a<e,
•
••
------- prețul qsupra înțelegerel anarhiste internaționale;' • asupri
brașoave ale corespondenților lor, chiar cu
și
sini, re- caselor pline de bani pentru făurirea de bombe;
bi
_'•«•-a
e"a ,con
firma, o dată
mal mult,
streini,
uuunrma,
aura mai
muu, față
«|“ de «><
—• ’
PUtațiea înlăetățel pentru Italia in materie de vio- alte, și alte năzbîtiî.
Pare că s’ar fi întors zilele de înfrigurări tero
lențe
de crime politice.
len
țc și de
riste din 1893—94. Acești inconștiențizgîrie-hîrtie,
Vestea răspîndită, cu ......
atît —
de —
amănunțite
detalii,
puțin importă dacă s vînduțl guvernului, sau unei
. sar -fi descoperit, Ia
la Ar.cor.a,
Ancona, .0o fabrică
f---------de bombe, gâște politice, dacă-s plătiți dm fondurile secrete,
a ,fost
^t-ÎF 4»
f°st pănă Intr
într’atît
de exagerată de cătră jurnale, in sau din acelea ale unei clic! de politician!, na știu
u“ fantaziea
r
Clt* '•chiar
polițistă, comparativ, -nare
ap: micșo- că dacă pe de o pârle Iei inspălmîntă opiniei pu
rață Nimenea nu-și dă samă, cum-că prin asemenea blică, făcînd-o să aplaude reacțiunea, pe. de alta
presa reacționară, ca ascultînd dc un c vînt ațîtă neînchipuit spiritele neliniștite și tulbUTlte,
e ordine, adevărat complot al unor interese as- față de cari cea mal cumplită și mal prielnică pro
J?08e> Întărită opinica publică, pregătind-o și prepagandă teroristă Ic tocmai cronica fantezistă care
0 la făptuirea unor acte arbitrare, din se face zilnic de către jurnale, și care lest» un
libereiCC m3Î marî»
Partea PoliVeî» *n Polnva ne-ntrerupt agent provocator și ațîțător.
.
••
■
-
-
■
•
b
�T
108
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
I
I
i
Cit se atinge despre Ancona, leu care sînt din pedepsei, fură trimeșl cu toții h
această provincie, și care am trăit destul timp la de unde Malatesto evadă in 1899,
coq(.
Ancona în mijlocul anarhiștilor, dintre cari cunosc
In 1900 „Agitazione" apăru Iear«,fț .
°’
pe foarte mulțl personal, sînt încredințat că înfri cirea unor alțl oameni. Din aproape
^r‘n ’biik
coșata istorie a bombelor și complotului, pusă Ja
publicate pănă în Mal ijoi, 50 pănî? h nu«iete
‘brdinea zilei, vedeți ce combinație, tocmai în aju sechestrate. Și pentru ca se nu se CI>L5?aufod
nul alegerilor la colegiile socialiste, nu poate fi de fi tipărit cine știe ce violențe, le îndestuli/4 »’<!
cît o enormă exagerare polițistă, de nu curat un truc, se spune că s’au sechestrat simple cron‘ i °r
curat o născocire.
ticol al lulFerrero, publicat mal înainte h* q “ ar'
In Ancona, ca în'toate orașele maritime, mulțl și alte articole publicate în ziare nesechest C°lo>
să dedau, chiar fără să fie de meserie pescari, se și ordonanța de sechestrare a numerilor d
dedau la pescuirea clandestină, pe-ascuns, prin mij ordonanță scrisă de însă-și mîna procurn^601'.
locul materiilor eYpldsibile. Altă-dată se întrebuin gelul. Cu adaos au avut loc o mulțime de
Ul re*
țau cartușele de'dinamită, cari ierau făcute să ex procese. Redacțiea a fost invadată de o muiț;aresiarl ?î
plodeze în apă, prin mijlocul unei ciocniri violente; și despoeată de registrele, de corespondent ?6 °ri
Șl' exploziea omora peștele înlr’o rază întinsă. Dar lecțiile Iei de jurnale. DiferițiI redactori c' • C°*
această'metodă ieste relativ foarte costisitoare, și succedat au fost arestați unul după altul 0° S<?11
mai cil samă foarte primejdioasă. Ceea-ce-a dus condamnați, pentru asociație sedițioasă \r;
să ‘ se inaugureze de cîtă-va vreme un sistem mai urmă la urma lor. Notăm dintre aceșț’iea
economie și maî puțin expunător, sistemul unor menico Zavattero și pe Latini Riccardo Adî! °0’
rinei bombe de hîrtie, mal groase de cît cartușele August Giardini luînd, Ia un moment dat a C8lUl
de niai nainte de dinamită, mici bombe legate sa, redacțiea ziarului, a fost la rindul său ares^’
printPun fir de sfoară, sau fir dc sîrmă, înconjurate și, dimpreună cu alții, cu Angelozzi, Fariaelli Pe?
de un strat de ciment, bombe în totul asemănă zotti, Mariani și alții, urmărit pentru asociație s *
toare celei descoperite în prâvăliea bărbierului din dițioasă și condamnat la aproape doi ani înc}jî*
Ancona.
;
soare. Ziarul continuă cu toate astea să apară lei
- Aceste amănunte asupra chipului confecționărei fiind inse pururea sechestrat, aproape număr cu nu
unor ademenea bombe... în potriva peștilor, mi-au m r și aproape pentru toate articolele, personalul
fost dâte-dăunzi, pentru că leu n’am avut pănă rămas din redacție, cugetă să se strămute la Roma,
acuma idee de Iele, mi-au fost date de cătră un unde, neîntrerupt, de atuncea încoace, „Agitaz-one^
advocat al Comunei, care nu a fost anarhist nici o putu să se publice oare-cum liniștit.
dată și care ridea de nu mal putea de crabul pes
De cinci ani, de cînd n’au mal apărut la Ancona
cuit de cătră- Chestura din Ancona, Și chiar ar ț*
și jurnale anarhiste, afară de cîte-va numere unice
fi cu adevărat de ce să se rîdă, dacă n'ar fi vorba Ifeată că la întăl Mai trecut, „La Vita Operaia4, or
de .libertatea cîtor-va lucrători, cari, nu știu pentru gan bi-lunar, socialist-anarhist, și-ncepe publicațiile
a-citea oară vor trebui să ispâș’ască vina deagindi Iei. Nici nu apărură bine trei numere, și polițiea
alt-feliiî de cît acei ce comandă, fie și numai prin se și puse pe lucru, invocînd și de data asia ve
puțină închisoare preventivă, care se știe bine cînd chiul pretext al complotului, avînd in sprijin coinci
începe, dâr- nu și cînd se sfirșește.
dența atentatului din Madrid, cum și apropiata vi
/Polițiea din Ancona a jurat dc mai multe ori că zită a regelui la Ancona. Fie că lea a atribuit, ia
îq
va extermina partidul anarhist. Și de cîte ori par chip mișelesc, importanța unui complot și-a Unul
tidul acesta a daf semne de vieață civilă, prin ma atentat la aceea ce nu Iera de cît o contravenție
nifestații populare, ziare, ețc,, totdeauna lea a gă de pescuire clandestină, fie că complotul a fost lisit- mijlocul de a împiedica o inișcare în orașul cluît pe de-a-ntregul dv
de ivd,
îea, un lucru-I sigur, și
acesta. Cu toate astea, dintre anarhiștii din Italia, anume (că polițiea
■■ ■
are tot interesul- de a exagera lucei din Ancona au reputațiea celor mai moJerațl: crurile pentru1 a putea pune stavile în Ancona liun felia de- nturatiștl“ aî parudulul anarhist. Și, în
berci dezvoltări a ideilor și a mișcărel libertare.
realitate, anarhiștii
din —
Ancona-sînt chiar acel cari
.........
zuți ouincnn
Toți
oamenii conșcicnți
conștienți treouie
trebuie să
să se pună în mlrevindccă mai
mal cu tărie numele și fundamentul so
so- sură
înscenările polițienești, la cari,
sură de-a
de-a sspulbera
**
cialist al doctrinei lor.
pcr.tr"
2
—
dc
bL;pentru motive destul de bine cunoscute 1"
la Ancona,
Cu toate astea,
astea, ca
ca să
să nu
nu oo luăm
luăm tocmai
tocmai atît
atît de
de se
se iasociază din nenorocire și opera citor-va mag*£
:departe, in 1896 fu <descoperit> unun complot,
complot,a a trațî răzbunători, puțin scrupuloșl, și.a c^or'V^a 5i
trați răzbunători, puțin scrupuloșl, și
cărui scop ieru să se suprime njLotla
Lotta humana
u
-,
vocați
invidioși.
leu
cunosc
foarte
bine
AU'O
humana^-,
ceea.ce se și izbuti, fiind-că se izbutii să
^re^0’nar.
știu ce
ce vorbesc.
vorbesc. La
La Ancona
Ancona nu
nu lipsesc,
lipsesc, ne
negreșit,
să se
se facă
facă a
a fi
fi știu
privite ca niște substanțe primejdioase niște ingrede o perfectă integritate, un Pr*rna5t/nrepuigre- tățerii
tâțeril de o perfectă integritate, un priu—'
diente cari nu puteau
puteau să
să slujască
slujască cu
cu nici
nici un
un chip
chip hist,
hișt, care
care 1I un
un prea
prea cum
cum se
se cade
c-dc om,
c~,
la fabricarea de explosive.- Atunci
măcaro o blicanl,
. c0
_cte
blicanl, socialiști
socialiști sau republicani, cari
cari ș.
și fel
cunosc
--*.2=2’ 21..exista
-Za măcar
făcu
cum
stau,
și
cari
vor
ști
r.nfi
aparență. Pe urmă înse nu se mai făcu
caicaz
, nici de lucrurile
lucrurile
stau, și cari vor ști sa
să descoper®
asta. In anul. 1897 apărînd ziarul „Agitazione
“, la această comedie infamă, --------„Agitazione",
care ar---putea foarte bin
începutul lui 1898 fu arestată întreaga redacție: - să se sfîrșască rău, dacă s’ar urma, mal departe
girantul, casierul și administratorul, dimpreună cu Negreșit că polițiea, chiar dacă s’a înșelat, ar® tot
directorul, Errico Malatesta, sub cuvîntul unor ațt- interesul acuma ca să facă pt dirza cu ori ?*, ce
dacă
țări făcute împotriva scumpirci pînel, la care raceș..T
preț, chiar întrebuințînd șarlataniea, trucajul, 1
lia nu luaseră nici o parte. Neputîndu-se dovedi dînsa n’a făcut asta din capul locului chiar, D»r
asociațiea pentru delici, învinuiții fură condamnați interesul justiției și-al adevărului va avea Iprccu®;
cari
pentru asociație politică sedițioasă. După împlinirea pănire, o credem, asupra intereselor particulare,
trebuință
de calomnie și de durerea altuca, ca
* cu toate că jurnaliștii vînduțî, sau
colaterali sau dcscedcnți caută să-ncurce
toate chipurile, să turbure spiritele
■rehiții prostești. Așa va ti, cu toate că miI actual, care nu s’a servit numai de armele
cit Ie vorba de întrebuințarea de măsuri
acestea, «.c i-ar prinde minunat, ca sub un potop
Păcât°r^j/înfricoșare, să-și treacă maifa-I stricată.
fîPîntăea dată, ca, sub pretextul dc a combate
N’ar /•: .• anarhist, înfățoșat sub cele mal întuncterorismul
cate culori, un guvern să obție din partea inconiprobarea tuturor fără de legilor lui. Luați
știenților apizgomotul ce se face cu bombele, cu
Uintc:P
r,n
UICJV yși.. cu comploturile, ar putea să se cerce
atentaiele
înăbuși ostilitatea publicului și preocupările
a s® î—
•ștuea, față de misterele mult mai misterioase ,ca
aces
-:l» din Terni, ca chestîea drumurilor de fler
trusturile
privitoare la marină,.,
și ca ancheta
t-Luigi FAbbri.
In Românește, de Gn. A. Teodorii.
i
I
i
|
v
109
SPOVEDAN1EA UNUI DUHOVNIC
Am în colecțiile mele insamnat&pentru extrase
o carto rară; La Confcasion d’un confesseur. -Im stat
In gînduri plină acuma, daci trebueasau nu si re
produc din curtea asta ce-va, fiind-c&prea sînt lu
cruri cum s’ar chliima scandaloase. Dur pentru
că s’ftu- găsit, o camaradă și-un camarad, cari
de alt-feliU nu se cunosc între sine, cărora să
nu li displacă și cari să găsască cu cale sfi se
ocupe cu tălmăcirea pe romănește, nu mal ezit
să reproduc, de-o cam dată, paginele ce apar
mal departe. Do alt-feliO organul acesta se adresază în de obște la oameni maturi, cari Ie
bine să lee cunoștință cît mal deplină de toate.
Din pagin ele acestea sc va vedea, ce felii do
oameni sînt și ce purtare au acel miniștri al lui
D-zeu, și ce uz fac de scriptura bisericească,
menită să aline durerile, să mîngîe sufletele
noastre. In acest veac stricat sau mal bine în
această organizare sociala stricată, de alt-feliă
ar 6 fost de mirare, să se găsuscă vre-o dogmă,
vre-un lucru sfînt, să slujască la alta de cît la
desfrinaro și la mințire și la o speculă ordinară.
Și D-zeu și toți sfinții și tonte dogmele morale,
pentru cel ce se-nclună în numele lor și fac
crucile muri, nu sint de cît o mască prin cari
pot să prostească mulțimea. Singura dogmă și
singura morală valabilă, de luat în considerare,
LIBERTATE...
de samă, Ieste aceea ce tinde să le dee de gol
și să le înmormîntcze pe toate. Ca să rămîe tot
Scumpa Libertate, Isus Mîntuitor, care Iești re '
omul să se conducă pur după socotința sau chib
prezentată de pictori și sculptori printre femcc, '
zuință Iul. Din vaginele ce reproduc aice ceti
ce ține în mina sa lanțul cel rupt al robiei, tu bu
torii pot să profite.
nul cel mal scump al Liberilor Cugetători, tu Iești
Citatele din Sfîntu Scriptură sînt redute de
mine, după Biblieu din Sibiu, confruntată cu
care consideri liber, în contra voinței și interesu
acea
din Buzeu și cu acea Britanică, la Acade
lui stăpînilor, pe ori-ce Rob. Tu nu iești ideal de
mia Domină.
P. M.
clasă, nici de popor, tu Iești idealul omenire!: tu
cuprinzi idealul tutulor. Din. clipa în caro te urVineri, 1 Decembre lS65.-A.zl am început să-mi
mcază robul, Iei Ic un liber, și moare ori învinge, 1leu lear.vșl încercările mole de sflntă conrupție. Cu toate
că n’am ajuns mal departe, mi-a venit în cap o Idee,
ca un Liber.
*
<
Libertate. In nenumărate rînduri al purtat între 'șt am un mijloc, grație cărora sînt încredințat de izblndă.
Mijlocul, prețiosul mijloc nu-1 altui de cit una din căr
popoare drapelul tău. In nenumărate rînduri au
țile Sfintei Scripturi, osrtea prin excelentă a celor mis
fost eroi și emancipați, cari au purtat cu glorie tici și contemplativi, Cîntorea Cintlirilor.
UIUILUL tău
sfintul
«IU
steag, IU
în UUUViU
contra UU^U^lLUl,
bogaților, exploatataCit despre idee, Ieste de-o simplitate cum nu se poate
_
_____________ : .____ u__________________ x____ -wX —
xț
rilor și
poruncitorilor,
în contra cărora și tu însu-țl
mal mare: flind-că Angelacugetă să. se facă călugăriță,
pi
lnnint
c>
liirM
m
fn/<7nn>>nj»
’ii TIești
aw£T HftrR
al luptat și lupți in totdeauna. 'T
Tu
care snril
scrii adică să îmbrățoșeze vieața contemplativă, ce poate fl
cele mal frumoase pagini de istorie despre tino, și mal minunat pentru pregătitorul Iei de cit de a l ceti
tu Iești pe care te laudă și tc iubesc toți înțelepții. șl a-I comenta prea faimoasa Chitare?
Dacă prin ajutorul acestei cetiri, comentată cum vuiti
Tu nu Iești părtinire: tu iești adevăr, dreptate, pu
ști leu, nu voiă ajunge să înflăcărez această inimă de
tere, îndestulare și fericire.
copilă, însamnă sau că leu sînt un curat dobitoc, sau
Pe tine te țin ferecată in lanțuri bogății, cărtu
că Angola Ie o bucată de marmoră. Alta nu-1.
rarii, exploatatorii, poruncitorii, așa cred Iei, cari
Voiă începe Miercurea viitoare. Pentru-oă, ca să nu
necontenit te batjocoresc, te defaimă. Tu Iești Răz dau de bănuit nimănui, pănă la altă dispoziție, șl orl-clt
vrătire, Luptă, Acestea Ie al ca mijloc, pe cînd tu aș fi do grăbit să-mi ajung ținta, numărul ședințelor
tești țintă, cununii. Unde te afli tu, nu sînt clase, l’am hotărlt numai la două pe săptămlnă: Miercurea și
căci tu Iești urîtorul claselor, căci unde sînt clase, Vinerea la trei după amiază.
Totu-șl, fîlnd-că pentru ceea ce-iul propun len, con
nu mai Ie libertate și bucurie, cuci bogății, exploa fesionalul
nu-i propriu, pregătirea va avea loc de acum
tatorii șî poruncitorii vocsc libertatea numai pentru acasă la mine.
Voift căuta să fac așa foliă ca bîrca de
JCl, leară nu pentru toți. Dc aceea te țin închisă, îngrijitoara să nu s’apuce să-ml puc la îndoeală virtu
zic Iei, ca să sc folosască numai Iei de tine, acești tea.. O, cît'despre asta.. Cu toate că, la urma urmei,
anșnianl al tăi. Pe cînd tu te arăți in simțirea, re puțin îmi pasă ce poate crede asemenea babă, numai
crea și cugetarea tutulor săracilor. Deci tu Iești să-și stăpînească gura.
Voia înștiința pe Angela de această schimbare de loc,
cu Iei. Libertate,
« iești iubire, tu Iești lumina, și pe tine trebuie mine, cînd va veni să sd spovedească.
ăllcrcuri, 6 Decembre.—Candida Angolă, după cum
e asculte toți asupriții, dacă vocsc a fi liberi
A ’ B
*
mi-am propus, a venit să-și fee pregătirea, astă-zl după
amiază, chiar acolea. în vizuinca leului, unde i-am dat
i^r> Otlte ^anovici: Maniacii Condeiului.. Intr’o sorio tntăea mea instrucție asupra Cintărri datărilor.
— Sînt încredințat, copila mea, ÎI zisftitt, îl ziseiă cu
de oI,ț° 9aB0 broșuri, toate In librării, autorul se ocupă
Rhlt r Va manuitorl de condoia de la noi, po care i a toată înglnfarea unul predicator de anvon, după ce o
°ăror in
mal înorezuțl sau mal prozumțioșl și ale făcui să se așeze alături de mlnfc, sint încredințat cumIești, după cum chiar numele ll arată, de o curăție
prllein]
rI ,e*a cau> forfecat rău .. Avem Intr’adevăr că
adevărat îngerească. Fie ca să țl păstrezi în veac această
iotul txVodoiQ nelndămlnărl, ca să nu zicem ușurătăți, neprețuită
comoară. „Tene ipiod habes, ut nemo accinu r! 1 ,toaro la ochi, pe cari forfecațil ar face rău
luați 1' 0 *ndrepteze, poate că din pricină c’au fost piat coronam tuam. Păstrează bine ceea-ce al, ca nime
nea
să
nu
ți
lee cununai (Apoe : Zd-11). Da copila mae,
Val° Bau cum s’ar prinde In bătae de joc...
draga mea copilă, pentru că îmi Iești dragă, prea dragi
P. M.
î
j
l
oda
�—
110
jj;
h
i .
r
r
REVISTA IDFFT
chiar In D. N. Isus Hristos, să răiBÎl credincioasă, să nu
— Șl tot mal vrei... sărutarea Domnm »
— Da părinte.
Noîlr
murdărești nici o dotă strălucitoarea albeață a rochiei
— Dacă I așa, scoală, copila mea Hț
Mf
tale do mireasă.. Și vel fl, într’o zi, In Jinpărăț-ea Ce
rească, printre Aleșii po caro Marele Rego iI va face să semnul orucel... Iea se sculă și So armă f4 00 Umn
Yee parte la nunta fiului său. {Matei ti: AA7A-, 14). Voi P?™ po goană pe diavol... Și, ascultă n^8Qbihî|>
fl, într’o zi. po muntele Sionulul, printre Fecioarele cari du Mirele, sufletului oare se roac« «x/?1- ascni.» c«re
clnft dinaintea tronului celui Etern clntareu cea puru Nu i-o dă cu răceală, o, nu „Stînp-â In, Utf,r°a en
CQPuUlărea veche șl cea pururea nouă, printre Fecioarele cari va fi, zice Mireasa Clntărel, și dreapta1
ya>
au fost mlntulte do po pSmlnț. șl oari „urmează ori brățoșa". (Cint.-. IL6),.. Apropie t6dJU1
In ce parte pro Miel, sequunium Agnum quooumquo Prea Iubita Domnului, Mireasa cea nrU xUCuina » Ql’
ieritu (Apoc.XIV1, 2, 3, 4). A. copila mea. co fericită râtului Mire,.,, apropie-to, hio accede yarată a'an 1q>
soartă al avut. Și cine nu ți-ar invidla-o Jlrebule dar mole Domnului, în numele Mirelui ni” « r Iou în
Sto,?’
să te faci din ce In ca mal vrednică do iubirea Dumne- tant sînt. în numele Iul și în num’ola'
zeesculnl-Mire.,. De alt-feliti pentru a întreținea pentru
a-țl atlta In suflet flăcările acestei iubiri, voitt începe de
a zi chiar a-ți ceti și a ți explica cea mal sublimă din mal știea po oe iumo lora .. Ml-o asezni
AnWa „
cărțile sorise sub inauflarea Sfintulul Duh, cea care a în voluptoasa poziție descrisă de oătr-J RMROn,lnchl ?tn
fost numită Cintavea (SntHrilor, pentru a I areta im atîtea veacuri. II administrai, cu toată8(in&Onportanța oo o are asupra tutur-'r celorlalte cîntărl ale pune un preot într’nn nof do-asompenna nn( eacoPoîS
Bibliei.. Inse, copila mea, înainte do a începe această mul unu ol □ duilnS do rtrntS “^°“rT.f“r4'n
sflntă cetire, să cădem In genunchi și să rugăm po me oscula ovis sur< Cind Isprăvilfi, puț"’ ^lolUp
Domnul, prin mijlocirea prea fericitei Fecioara Marin, pele închise, ou oapul pe spate, ntlrna în h-»»0?
să ne trimeată o rază din lumina aceea față de care în nemișcare, fără să sufle Mal Intăl o orezm®9
Dar nu Iera de cit emoțiea „ Ah, și numai 1 ețlnat&acea a soarelui nn-I de cit beznă, întunecată noapte.
După această Introducere. în timpul căreea, bleata mi început.. Nu attrna de cit de mine, în HFm,LPentra un
cuță, oînd pleca ochii In jos, etnd se uita la mine bui de a merge pănă la capăt Dar de ce să dn?
0,1P&.
macă, clnd 11 trînteam bună oară îu față un text pe la cap dintr’o dată. De ce, încredințat de izbind P« pOatu
tinește, din care firește nu prL epoa nimic, dună aoeastă curs la viol? De co să fl smuls cu brutalltau «? fl r®’
Introducere. Ingenuchlarăm precum spuselă, și, cu o_ pie bobocit. în loc do a-1 culei-o In chip delicat0 C- n?1 ,m'
tate caro'umplea pe Angola de edificare, mă apuoaiă să gostea ÎI va face să îufl rească ?
0 nd dr>zio întăca parte din „Tat&l nostru*. Fetița zise partea
— El, copila mea, zisei Augolel. clnd fu în
a doua. Făcurăm tot așa cu „Inchinămu-ne țfo“. După mă asculte, îți place Domnul cît Io de dulce ? ° 4
asta, soullndu ne do jos, Incepuiăln uimătorli termeni:
— O, părinte... Icra să mor do fericire
Cartea CîntUrllor, copila mea, are d? soop de „a
— Cu toate astea, fetița mea, astea nu-s de «ti . i
reprezenta dragostea cea eternă a Fiului lui D-'eu față dintăl mînglerl ale Mirelui. Ce are să fie atunoeî riS
de Biserica sa, alcătuită de toate popoarele, șl de a da al să l guști mal adînc, Pro Iei, a cărui înfățoțare i
o oare-care Idee de nesfîrșitele bunuri șl de nespusele mal dulce ca mierea mal dulce oa orl-ce, sednp î
delicii cu care va să copleșască pe Aleșii săi tn veoil mei et omma, ejus dulcis praesentia-... „Pre fel a
vecilor1*.,. Dar, afară de asemenea soop general, data rul dragoste nu poate fi Înțeleasă de cit de cine' a în*
rea dntărilor mal are unul particular, singurul de caro cercat-o, expertus potest credere quid sit Jesum di
avem să no ocupăm noi: acest scop exprimă dragostea lui hgcreu. Co are să fie, in fino, copila mea. atunoi clnd
Isua Hristos, pentru sufletul credincios, și dragostea su îl avea dreptul să strigi în transportul unul aflat en
fletului credincios, ai matale spre pildă, copila mea, pen tuziasm : „ U m’eu este Iubitul miau și leu a ini ilnț
tru Isus Hristos. Ascultă, copila mea. ce spune acest din dileotus meus mihi et ego Hli“, (Cint.: 11-16),
1
urmă suflet, pentru că Iei se adresază cel Intăl, Mirelui:
— O, părinte, părinte.,.
„Sărute-mă ou sărutările gurel sale, că mal plăcute
— Mulțămește, dară, copila mea, divinului Mlntuitor...
slnt dezmierdările tale, o, prea iubitul mleu, do cit vi Și să cădem amlndol în genunchi, șl, cu minele !nj rennul... Și mirosul aromelor tale, mult mal plăcut Ieste de nate, zi cu mine imnul de grație : .0, Is-ise slăvite Reg»
ctt ori ce miros. Ca o aromă revărsată Ieste numele tău, și nobile izbinditor Isuse, dulceață nespusă, isuie.fotru
Pentru aceea te-au Iubit pre tine toate fecioarele... Tî- tot poftitor... Cind ne vizitezi inirnele noa tre, Isuș. arăște-mă cu tine.. La mirosul aromelor tale toate vom dovărul le-nssnlnează. toată lumea li se pare o scirbi,
alerga.. Băgata m’a împăratul în. cămările sale: acolea, dragostea le rnistuo., O, Isuse. dulceața Inlmelor noastre,
bucura-ne-vom șl ne vom veseli de tino. Șl amlnti-ne- izvor de apă vie, lumina sufletelor, Isuse, care Introol
vom de dezmierdările tale cele mal dulci de cit vinul.,, orl-ce bucurie și orl-co dor.. Deprindoți-vă, cu toții, oa
Cu dreptate iubita-te-a pre tine, Inima dreaptă1*. (Cint.: să cunoașteți pe Tsus. Rugați-vă cn toții ca să vă des
1-1, 2, 8).
dragostea lui. CăutațI cu toții, ou aprindere, pe Isaa, șl»
.
— Iaca, copila mea, ceea ce dorește, mal înainte do căutindu-1... jert(iți-vău.
Asupra acestui jertfiți-vă, caro Iera tocmai cuvmtut
toate, orl-care suflet oare Iubește pre Domnul, orl-care
suflet curat, iaca ce cere cu atlta aprindere, o sărutare situației, dădui drumul să plece, drăguței mele: ini se
chiar din gura damnezeesculul Mîntuitor... Și această pare cum oă ședința fusese împlinită bine. Orl-cain : ® •
dulce sărutare nu Ieste refuzată nici oind. do cătră Cel nunată idee îmi venl-n minte, să pun la contribuție K * I
ce a zis: -Cereți și vi se va da, petite et dabiturvobis*. tarea Cintărilor... Fără această aiureală a fiului 1°*
(Mat.: VII-7).
, Vrei tu asemenea sărutare, copila mea? vid, n’aș fi ajuns la nimic.
To simți tu vrednică de iea
Te
iea??
Vineri, 8 Decent bre.—Urmarea cetirol șl-a comonț^
— Da, părinte.
riilor mele. Acelea și preliminarii pioase, cn și
, data
— Cred, tntr’adevăr, că o meriți. Dar
Dur n’al să mergi trecută.
3
inorou
pănă acolo, ca să-țl închipui, doar, că Domnul Nostru
— Copiîa mea, Iea spune. Iești recunoscătoare
pe păinînt anume pentru tine,,*_
făp’
se va <coborî
'
v tură'creatâ driVnulu^Stă^h,’ pentru “asemănata’ favoare co a Idoo'
mie. nn
fi *• voit
. •< .
1 ,
din nimic,
un nacaroR
păcătos de
do vierme, nara
caro nn
nu »•»
va mal fi,"
să-ți acorde
?
mîno. de cit țărînă și colb... Asta ar fl o înginfaro ne
— O, da, părinte.
. bun IsuSi caf0 ( j
pomenită. care to-ar duce în iad, precum a dus pe Sa
— Așa dar 11 iubești puțintel, pe acest
tana și pe al lui.. Dacăvoeștlsărutarea cerească, copila to iubește din parte-I atît.
mea. deschido-țl ochii, credinței. Oînd te mărturisești,
— O da. plrinte-l iubesc.
a
u, oopj.a^m^
copila men,
cui te mărturisești? Lui Isus Hristos, nu-I așa?... Dar
— N’al să-1 iubești nici o dată,
prin cine Ieste reprezentat Isus Hristos? Prin duhovni Mal cu samă, n’al sa-1 iubești nici
iicl co dată ?anl gpnitot
cul tău... Cuvintele ce ti le adresează preotul, Iese Iele ]boșto Iei... Uite-te : chiar din înțăea zi,
■ lei t‘-° “BCfl d"‘
oare din gura lui, ori din gura Iul Isus Hristos?.., Po rugăciunea, ți a auzit strigătul i“ Ț
pămlnt, doară, copila mea, preotul Teste Isus Hristos. .. •acel sărut suav, care te a transportai
doc*’1
sigura Iul Isus Hristos tocmai gura preotului Teste...
Pricepi, copila mea,.. sau, mal de grabă, copila mea,
crezi?
— Da părinte.
văr, do ceea ce vrea sufletul, după ce a
REVISTA IDbEl
r . zice Mirelui: „Tlrăște-mă ou tine**.. Șl Mire- <caro nu însemnez nimic, cl A tot puternicului mleu Stărea?pentru că lei și iubește, pe asemenea nu- >
po care l’al ofensat cump'it prrn Jndoeala ta cri
|o-l ^.“țnb’oste, Și do co 11 iubește ? Ascultă, oeplla mea, piu,
]minală...
flot Mirelui; „Blpltu-ml al Inima, sora mea și mi— N’am nici o îndoeală, părinte.
cnvloteK,| ltu.nji-al luima numai cu o căutătură a ochl— Al avut,..
roa6ă.." '
0 un flr de păr din jurul grumazului tău
— Nu pflrlnte : numai, nm foât attt de surprinsă.,
lor tăb
g) vezi cit 11 trebuie de puțin O căutătură,
— Orl-cum. copila mea, supunerea Ie oarbă: leâ nu
(O‘nt-’Jinioă dorință i-ujunge. Dar ceea ce nu-I place, raționează,
execută. Te căești ?
c0|1k an samă, Ieste să fie făcut să aștepte. -Răspunde
T Da. părinte.
bagai mlou mie; scoală-te dară și vino, iubita mea,
— In genunchi dar. 2J1 rugăciunea de pocăință, șl leu
M|rel“ S mea, porumbița mea**, (Cint,: 11-10). Și leată.I volă
căuta, prin ortare, să te împac cu Domnul..,
fcU «nnath °Șa dar’ 1011
ou Io ’ la»P«anațI pe veci,.,.
— Acum, copila mea, reluaiQ îou, după ce, după da»
IlOps Mirele contomplînd-o, corcelînd-o de-aproapo, va
rea
Iertărol,
Angola veni să se așeze, scăldată n lacrimi,
dt tntr’adevăr într’lnsa farmecele caro aă-1 rețle șl să-l
gA8‘. ‘ . farmeoe'o biruitoare do cari Iei a soooti.-o nzos- la locul lol cel vechia, ca drept, pedeapsă vel fl lipsită
de
meritul
po
care l’al fl dobîadit printr’o supunere de-o
6leată, frumoasă Iești, 11 ziso dlnsut, iub'tu mea,
tr3I*'frumoasă Iești, cu ochii tăi de porumbiță1', (Cint.: dată. M făcut toomal ca Sf. Toma, care nu vru gă
creadă
pănă
nu
puse mina, Vel pune mina și vel vadea
cit de frumoși slnt obrajii tăi, frumoși oa turnln”erumazul tău par'că-1 împodobit cu nestemate, și tu..., dar îți vel însuși imputarea pe care a adrasat'o
tnrnletre scumpo1* (Cint.: 1-9). Iea aminte inse, copila Isus, acestui necredincios apostol: „Toma, pentru că aal crezut: fericiți cel ce nu au văzut, și-au orei
na Mirelo cel o°reso Par0 a‘°° Qâ a0 rostește. nu-I văzut,{loan:
XX 29). Ascultă, acuma, copila mea, ascultă
®,9 Cu toate astea nu se rostește: din potrivă, fel zut**.
șl
rămll
rușinată... leată, după oe o luă, șl Iea primi, ca
’riveîte, lol cercetează,.. Șl dacă ochii, obrajii, gltul MlP ‘ I 8;nt cu adevărat așa cum le-a descris, așa precum șl tine, brățărlle de aur, ou flori de argint, leată n ce
vorbește Mirele, Miresei, lei ÎI repetă înainte de
ia vrea, o atunci Mirelo I încintat, rlpit. zice: „Brățări do termeni
după ce a fost încredințat cu strlcteță de fapt,
«nr vom f>ce țio șl cu flori de argint, flind-că tu n’al bră- toate
tot
oe-I
spusese cu privire la frutnuseța oohilor, obra
t8rl“. (Cint : 1-10). Ce mare bună ate, copila mea. leat! jilor șl gîtulnl.
Dar 11 repetă cu un accent de convin
un suflet oare n’a dat Mlntuitorulul alt semn do Iubire gere, pe oare nu-l
latăea dată, ou accentul uuuoa
do cit acela de al cere o sărutare, ziclndul: „Lasl-mă care șl-a dat samăavusese
prin sine. Deosebirea Ie izbitoare
„ merge ou tino-*.. Șl Mlntuitorul vrea să și îmbogă clnd se compară ambele
toxte:
frumoasă Iești,
țească acest suflet, lipsit de toate, eu cele mai strălucite iubiți mea, leati frumoasă Iești. „leită
Ochii sub vălul tău,
daruri : „Brățări de aur vom i'aoo ție și cu Hori de slnt ca de porumbiță1*, {Cint ■ IV-1).
.Ca
rodiea, aratăargint*, ceea co însemnează : Mireasa mea. Mireasă, vrea țl-se obrajii, sub vălul tău*. (Cînt.! IV-3b „Gltul
Ieste
să te leg într’așa fe iQ de mine, ca nimica să nu mai ca tronul Iul Davld, zidit în talplatu. (Cfot: IVtău
4), Dar
fl0.n stare, vre o dată, să ne desp -rtă. Vrea aă te leg nu-I numaf atît După ce privește ou de amănuntul fala
de mine nn printr’o legătură slabă, oi cu lanțuri... Șl Miresei, nu trece nimic sub tăcere: „Părul tău Ieste ca
np ou lanțuri cum se pun la deținuți și la solavl, ou ool al turmelor de capre oare pășunează pe muntele
niște lanțuri de fler, cari fao rău, cl cu brățări de aur Ga'.aad“ (Cint: IV-1). „Dinții tăi, oa o turmă de ol tunse,
qi de argint,... adică cu cele mal glngișe a mele dez oe Ies din scăldătoare, cari nasc gemeni, șl întru onri
mierdări. cu cele mal nespuse delioil alo mele. Moment starpă nu Ieste nlol una“. (Cint.: IV-2). „Ca purpura
solemn șl teribil Ieste acela, copila mea, etnd Domnul sînt Duzele tale și gura ta plină de dulceață11. (Cint.:
nostru spune sufletului oelul alos asemenea divine cu 1V-3). Dar nici asta nu-I tot, copila mea, șl ou osebire
vinte, Moment solemn, pentru-că dt’isul va hotărî de acolea oată să rămîl rușinată, oă Mireasa nu s'a purtat
soarta unul asemenea suflet... Moment teribil, pentru-oă ca tine... Dlnsa nu s’a armat ca tine în contra Mirelui,
daol asemenea suflet, ispitit atuncoa de diavol, mal mult cu această rușine omeneasoă, care nu le de cit neruși
do olt orl-cînd, nu se dă, nu se abandonează cu totul nare. Intr’adevăr, ascultă: „Cele două țtțe ale tale, o
lai Isus,... Isus II părăsește și nu se mal întoarce Ialol: prea iubita mea oa doi pnl gemeni de căprioară, ce
Time Jesum iranseuntem et non jăm redeuntem. Cam pasc în crini4. (Cint.: IV-5). Auzi tu. fata mea... Cum ar
vezi, copila mea. asemenea moment a sosit pentru tine... fl putut înse Mirele să vorbească de țlțele prea iubitei,
Tu al primit sărutarea divină, și zis’al mirelui: „Iea mă do nu le-ar fl văzut, și nu nnmal văzut, cl contemplat
ou tlno“. loar Mirelo luaiu-te-a cu lei. Acum Iei îți o- în voe, pentru că asupra lor mal revine șl stârnește »
feră lanțuri de aur și de argint, cari ți vor face Iubi Ascultă înainte: „Olt de frumoase slnt țlțele tale, sora
rea eternă : lanțurile acestea copila mea, le primești tu, mea și mireasă. Mal frumoase slnt țițele ta'e de olt vi
au ba? Time Jesum transeuntem et non jiun redeun nul... Și poate crezi, vinovată copilă, cum că Mireasa a
tem, Iea sama blno losto Isus ce trece... și nu se mal arătat Mirelui numai țlțele ? Ce-nchipuire. „Buricul tău,
întoarce.
adaogă Prea Iubitul, Ieste ca o cupă rotundă, căreea
— Le primesc, le primesc, părinte, și chiar le cer.
nu-I lipsește nici o dată vinnl Plntecole tău, ca un snop
— Nu Io do-ajuns să io pfmoștl și chiar să Ieși ceri do grîu, încins cu crini** (Cint: VlI-2). „Incheeturile
numai din buze, copila mea: a Io primi însemnă a re- coapselor tale sînt asemenea lanțurilor de aur cele fă
nunța^ absolut la voința ta,... pentru a nu mal avea alti cute de mină de meșter**. (Cint.: VII 1), Așa că, Iești
voință de cit acea a Mirelui., Te simți într’o asemenea încredințată acuma, copila mea, cum-că Mireasa a aretat
stare ?
Mirelui, nu numai țlțele, ci și buricul, șl pîntecele, și
coapsele .. arătlndu-se cu alto cuvinte Întreagă, în toată
— Da, părinte.
. ~ Ori ce ți-ar porunci Isus, orl-co dorință ți-ar areta, feciorelnica Iei golătate... Crezi, așa dur, acuma, cum-că
s’a desbrăcat înaintea I, sau nu ?
10ȘtI tu hotărltă să «o supui?
— Da. părinte.
Da, părlnfe.
— Și tu ce-al face ?
— Munci, copila mea. scoate-țl vestmintele.
— Ceea-ce-I vrea, părinte.
_ Cum, părinte...
— leu n’am a voi nimica, din partea mea, fata.. leu
tal k
dar adinioarea mințeal. flcă a lui Satana. Cău- nu voesc nimica,... cu osebire după vinovata ta șovăoală...
să înșeli printr’o supunere ipocrită, po Acela care Treaba ta și numai treiba ta ieste să vezi dacă socoțl
cui P°^e ® inșolat, pentru-că lol pătrund•• pănă-n adîn- mal bine a to opri, adică de a te retrage sau a înainta
Eet\ mGÎ’. ^cl 110 cetește pănă și cele mal tainice cu- mal departe pe calea iubitei.
șl (q gj Mințeal, o mal repet pontru-că leu poruncesc,
— Vrou a înainta, părinte
— Atuncea... știi ce așteaptă Mirele de lu tine t
h180> părinte, zici oa să mă dosbrac... Asta I păcat,
— Mă voiu supune, părinte.
tantni ? trioito’ a?a dar uu mă Povești ca pe reprezen
Și, de-o dată, fără să mal stee la cumpene, oi, din
tare
Hristos, ci oa om... Va să zică impura sărupotrivă,
cu acea grabă care arată o hotărlre cu nestrăo ar a V0?* om și nu sărutarea cea castă a Domnului mutaro'luată,
bleata Angola se apucă de desfăcut roPnmlt.. Va să zică...
chiea...
leu
Inse II potoliift ardoarea.
— M0stu'> d08tul părinte, te rog, destul, mă supun.
— Oprește-te, copila mea, strigai, ou gestul pe caro
iujperfU’. c°pila mea, n’am nevpo de o supunere atît do
ectă.„ Trebuie mal intăl a cere Iertare, nu inie, trebuie eă-l fl ficat Josuo, cUfl gomei soarelui sW
�n ‘ sr
112
H
I•
i ■
!j
REAISTA IDEEÎ
REVISTA IDEEI
Întrerupă mersul: un suflet încă alipit do pămîut, cp
probabil cea mal cumplită piedică ]n țn,?
tine, nu iubește deplin, așa-că, nu Ie vrednic, să atragă
privirile Mirelui, dintr’o da'ă. Iei nu poate Intra de cit
Incet-tncet în bunoio-I grații... Scoate-țl vestmintele dar,
mult de atuncea, co dracu. Găsindu-m? .^4 anNi
nu toatele de-o dată, ci pe rlnd. bucată cu bucată, să
strlmtoaro, ce fâculti? Îmi veni idenn Jk • 6 U n
nu arăți, cu chipul acesta, do. cît po rlnd, Mirelui prea
iubit, deosebitele părți alo corpului tău do humă, în or
dinea arătată do Cintare, fntăl țîfele,... apoi buricul,...
apoi pîpteoele,.,. și coapsele, In fine.
— Ah, părinte, nu slnt leu dară îndestul pedepsită ?
Nu știu leu oare oă nu se află nici n
'1111
iubirea cătră D-zeu să nu te poată a? ră*ăoIre In „
— Nu copila mea, nu... Nu meriți să te arunci la gloare din minte cursul mleu doP istorie^8 ?»
Mn?
tulMireluI, de-odată. De-ajuns să Lna'ntezT cătră dînsul
Dacă nu, de co să-ml pară ciudat S d® la «J8rll
încet-încet. Supunerea a fost înceată, răsplata trebuie
leată, intr’adevăr, o copilă, abioa d°
să fio tîrzie.
ani: leu Ie, atît ca suflet cit și ca coro?!
Programul acesta a fost executat întocmai. Blinda și
pură, astă-zl, ca și în z.ua cînd a făcut S’ t0J otUa £
supusa copilă nici măcar nu roșea: din potrivă, fustă,
jupon, corset, cămașă șl celelalte, ar fl sfășiat totul, dacă
o puritate atît do rară Io rezultatul ednoatff*8.a'
n’aș fl chlemat’o cu rigoare la ordine, în fie-oare dată,
iul sau al împrejurărilor, n’are uface : iOn ?’ al
ca să se găsască mal iute în ceea-ce numisem feciorel
pururea d|n neputința fizică: simțurile fet«T
pUr°ede
nica golMatc. Așa că. contrar de cum procedasem altă
trohate, sțnt numai adormite... Ce-ar trebui V S,at
dată,'și din pricină că eșa îmi plăcea mal mult, conteptate? Aproape nimio. O sclnteo ajunge nem 8
templal mal întâi, unul cîto unul, tonte amănunțimile,
prinde cel mal strașnic incendiu Cea mal mloăSAV
înainte de-a admira totalul. Și ce total, Doamne sfintecică, aruncată, de o mină de copil, în apa linintflr ple n'
Ce desăvîrșire. Ce gingășie Ce frăgezime.. Clnd ochii
lac, ÎI tulbură numai de cit suprafața ai o\tii nnul
mi se să^urar^-ndestul, dădui bine-cuvintarea din partea
atîta mal mult cu cit leră mal liniștită si mnr Uti 0,1
Mirelui, precum făcusem și-n cealaltă zi, după caro zisei
mal înainte. O’ață d0 Angela ce felia m’am nnrln»6.tedi
copilei să se înibraco. lea inso.. nu înțelegea asemenea
Am început mal întăl a-I Infîerbînta capul fără^ *00^
lucru Ia felîă. și mî-a trebuit să ordon. Așa, și așa nu să simtă sărmana, făcînd-o să îndure, unul dună^iJ01
mal multe interogatorii obscene După ce am nLun1
mai lea s’a supus.
ast-feliu, am zăpăcit o, făclndu-I să-I răsuneP an "°
leată-n ce chip am sărbătorit anul acosta, sărbătoa
rea Neprihănit el-Z'âmislirl. Fără-ndooală sînt un nepo exclusiv, po toate tonurile, la neprihănitele sâ'e
cuvintele ațîț.ătoaro, ea iubire, prea iubit, inimi m'1
menit ticălos. Voiă fi... Dar cel o sută opt-zcei și nouă ?
De alt felfO flind-că ‘•întem rn afară do lege, atît Tel cît reasă, mire, și altele și altele, l-am cotit erotioeln a!!.'
crieri ale Cintărel Ciuturilor. Și toate astea însoțita din
și leu, am fi curat niște proști dacă ne-nm rușina. A,
mimică, precedate și urmate de rugăciuni, cari nu Pn.
voi faceți cauză comună cu Biserica. Ne osîndițl la burteau să nu fn ă asupra spiritului Tel o adlncă Întipăriră*
lăcie, la celibat leacătă celibatul nostru atuncea. Cu
Mă privea Tea, de alt-feliă ca pe un om ordinar? Nn
atît mal rău pentru voi. Cu aht mul rău pentru vot
leu slut pentru dlnsa întruparea' divinltățol: în predici*
Simbătă, 9 Decembre.—De a-zl de dimineață mă-nîn catechlsm, se reprezintă nare vre-o dată preotul de
treb. dacă-s deștept sau visez. Reamintîndu-ml întîmcît ca un al doilea Isus Hristos? Cu atîta mai mult clnd
plările de Teri de după amia-ză, cetind istorisirea pe
preotul acesta nu Io întăiul venit, cînd preotul aoMta
care am schițat-o înainte de-a mă oulca, mi se pare cu
Ieste
duhovnicul, adică acela c^ruea i-al încredințat lnneputință ca lucrurile să se fi petrecut așa. Cum să-ți
tceselo conștiinței tale, acela față de care nu poți, fără
vie, Intr'adevăr. a crede, ca o copilă at-lt do pură, ca
păcat, să al nimic ascuns, acela în sflrșit, alo cărui cu
Angela, să se supue la asemenea monstruozități ?... Și
vinte trebuie să le socoțT ca Ieșite chiar din gura lui
cu toate astea-I așa.
D zeu... Ceea ce s’a întîmplat, trebuea să se întitnple
Să am de-a face oare, cum-va, c’o prefăcută, și această
fatal:
cauza dind naștere la efect; ce poate fi mal firesc?
aparșntă nevinovăție să slujască numai do mască unei
Hjjterciirt, ifi Decembre,—Astă-zl și consumai operă,
ipocrizii fără margenl ? Ce spun, asemenea presupunere
opus consummavi, după cum zice Sf. Parol. Cred că n’am
nu poate avea nici o bază... Mal întăl, da unde și cam,
prăpădit vremea de loc. Trei reprezentații ale faimoasei
ar fl putut să învețe, copilai asta, ca sa
să ajunga
ajungă ipocnn
ipocrit 1?...
ita?...
CiatărI, mal mult nimic, și gata.. Și, trei, filnd-oă așa
Șl apoi, ce-ar cîștiga cu nst_.
’ .. Fără ludoeală. mătușă-f- și n’o face să privească
.
atn voit fou Alt-felift treaba ar fl fost isprăvită chiar
sa o împinge cătră călugărie,
de la-nlăea d »tu.. Dar, fiind-că, departe de-a pierde,
căsătoriea de olt ca o norealizabîlă utopie. Bine. Dar
nu puteam de oît să cîștig așteptînd am așteptat.
cine ar împiedica-o, în- cazul clnd, împinsă de dorință,
Cetatea fiind dinainte luată, șl chiar arzlnd de do
ar simți neînfrînta trebuință do a se da, cine-ar Împie
rința de a dn chilie în mina fericitului Învingător, ha
dica-o și cine-ar fi Impledicat-o de a găsi în tot tîrgul,
mal aveam trebuința să oporez vre-un asediu. Cu toate
dacă nu un bărbat, cei puțin un drăguț ?... Ce felia, să
astea nu m’am lipsit de Iei, mal întăl ca o formă ș>i
fi avut nevoe de-un om, douubărbat, și, cu tineroța și
apoi, mal mult că m’așteptam, că-n co1 din
frumuseța Iei, încă să nu-1 fi găsit în cale-I ? Nu, asta
ment, lăsînd. de-o parte toate, în momentul pslnologh,
nu se poate pricepe... Nu lipsesc nici o dată ocaziile...
vor
fi oare car încercări de împotrivire: ceea-ce ar u av
cui mal cu samă le cată.
haz... închipuirile mele au fost Inse degeaba: capitu
De altă parte, cum, dacă ar fl numai o ipocrită, cum
să se explice nepomenita-T naivitate, firescul răspunsu
rea a fost complectă.
rilor sale, acele atltea amănunțimi în sflrșit, pe cari le
— EI, copila mea, zisoiQ Angelel, după ce, naț?ra'»«
înfățoșa chiar atitudinea Iei și le trăda infățoșarea-I,
și
,i în celelalte dățl, deschiseiă ședința prin rugac
<
cînd o inf arogam cu atlta meșteșug, sinceritatea și neex" dispoziții te afli astă zi.
co
perienfa sau n “deprinderea Iei?..
joace oare un rol »
= STăe»,
trebuia .as?
Tndămînarea, destolniciea Iei ar fl, în asemenea caz o
minune.
’
nici o dată în puterile tale. Ce sîntem, intr
De ait-felia, o împrejurare care mi se pare că hotă
stare să facem noi, prin noi, de cit să Ț110?”1
Ac6Sț
răște definitiv chestiea asta, Ieste cea următoare : cum
noștl, neapărat, istorlea lepădărel S-tulul 1 . ’je aflar fl putut să prevadă Angela, că i-aș furniza, într’o zi,
prinț al Apostolilor, pe care Domnul îl cop ? cn j0j#
tocmai leu. duhovnicul Tel, prilejul atît de dorit?... Ar
tea favoruri, se declară gata să moară o
. gațnnel
r u}.5& credem, atunci, cum-că cunoaște și viitorul
Dar numai după cite-va ceasuri, după acoe . g
ffial
Ipocrită, actriță și glcitoare, leată ce-ar trebui să fie asimple slugi fu do-ajuns să-l facă să cad
s&v!rșlti
tuncea această mititică. Cam multe la un loc, șl nănă
păcătoasă apostasîe.. Tu însu-țl. fata mea’ ? jțo te-al
,a-? a a "ovad&« leu îmi Îngădui să mă-ndoesc,
dăunăzl, un păcat aproape tot atlta de m
orodinț^
iar de co să-ml Dămînt oare atîta mintea și să caut
împotrivit Gelul oAral ÎI juraseși supunere ș
«arn-n
’S®? tt
pc Io pa(ru' c,nd evidența îmi
până la moarte?
a? n Nu m,;am dttt oaro 8amq’ chîar dIn ziua
— Da, părinte, i-adevărat.
PooMDVa
dintăl, de nepomenita nevinovăție a AngelpI, și n'am
— Știu că te-al pocăit, și-ai dobîn ht Ier
notat oaro chiar leu, cum-că neyinovățiea aceasta va fi
ta a fost sinceri Inse ? Și mal dureaz
»itVs^au “*
m,rî
113
eassss
nu da, părinte,
— li; ilar crezi, copilă, ca, cu mila lui D-zeu, aseme- ziua ,cînd al primit
In 71H CI
ori WfiKolo
tl « vn mal »“«mpJa ?
D0B Da părinte.
- apronpo, îngâ <u>nd ;-ț( să to aroțl în divina Iul fată fără
p_lrto bine, copila mea.. Vroi tu acum, te rog, de nici un văl, așa cum al Ieșit .lin mina Creatorului ?
dai socoteală do impresiile, de întipărlrilo tale?
— In amîndoua dățtle a fost tot așa: numai, a doua
b5*xD nn părinte,... dacă mî-I întreba,,. pentru o'alminoară ., n fost cu mult mal tare de cit In ziua sărutărilor.
mă pricep oo să spun.
— A,.,, cu mult, cu mult mal tare a fost?
ter* PpJnfl copila mea. Am să te ntreb. Recunoști, mal
— Da, părinte.
"S dar*asta slncor, din fundul inimel tale, cum-că nu
— Spnne-ml, acuma, copila mea, nu-țl Iera rușine
10 v aomnă de favoruri’© ce ți le-a acordat Mirele ?
în pielea goală.
,
îera Sa părinte.
— Nu, părinte, de Ioc, de loc
" Ridai tu bine samă cît proțuesc aceste favoruri?
—
Atunci,
acum
to-al
desbrăca,
fără
de
nici
o
greu
r"" Da părinte.
"" Mă-ndoesc, copila mea, mă-ndoesc. Ulte-te, bunfi- tate, în fața orl-cnl?
O nu, părinte, în fața nimărtil,.. nici chiar în fața
X . Hte suflete crezi că sînt pe cari Domnul Nostru
mătușei.. N'aș cuteza măcar să mă privosp nici leu...
Tfo'treto.o ca pa tina?
Dar, în fa'a Iul Isub Hrktos, pu' eam să am vre-o rușine ?
saJJ p0 toate cele cari i se dau lui,... pe toate călugă
— Foarte bine, copila mea. Numai bagă de samă cum
ritele» mal eu samScă la urma urmei nu în fața Domnului Nostru,... ci în.
_ Ah copila mea, olt te-nșell... Fără-ndooală, Ceres- fața mea, a lică a unul bărbat, te-al de-brăcat?
r*Mire iubește pe toate Mireselo. Dar rar, fuarte rar,
— Fără ludoeală, p rlnte. Dar l«u mal știu că băr
,ca arată iubirea lui în chipul cum ți-o arată ție.. Tu batul acesta nu-1 «ie cit o aparentă, și că, eub aparența
I -ti din numărul color privilegiate, copila mea, Ție Iți
aceasta, leu văd chiar pe Isub Hristos... Nu-mi spuneai
flrasază MIrile cuvintele acestea: „In palatul mleu, șase
asta adinioarea, părinte?
00. d0 regine și optzeci de țiitoare am, și tinerele fără
•— Negreșit, negreșit, Qca mea. Voeam numai Bă mă
dA°nu-răr: Dar una Ieste porumbița mea, cu-adevărat încredințez de t >riea credinței tale,... șl că n’a mul ră
moa .. Văzutu-o-au pre lea fetele șl o au fericit
mas în tine nimica pămîntesc... Acum sînt încredințat
Rerfnele și țiitoarele au lăudat-o pro lea. (Cînt.: VI-7,8).
pe deplin.
Vezi tu, copila moa : regine,.. țiitoare și simple fete,..
— O, știoam leu bine, părinte, cum-că mă puneai la
astea-s cele trei categorii, din cari fac parte cea mal
Ispită...
mare parte din sufletele cari și au ales adăpost în Pa— Iera de trebuință, copila mea: trebuea să capăt
latal Reg0'uI R0g>,or • Dar tu, copila mea, tu na faci
încredințarea, nu că iești demnă, fiind-că nici o dată
narte nici
una din a003te categorii... Tu It*ștl po
vre-un muritor nu va fi demn, dar, in sflrșit, că nu Iești
rumbița și draga... Și celelalte te fericesc.. Și celelalte, atît de nedemnă de favoarea cea nouă pe care va b’o
chiar și Reginele, copila mea, îți aduc laude ție,. EI,
capo|L..
mal crezi tu oare acuma cum-că bunul Isus n’a avu-;
— O, nur părinte, te rog.
pentru tine o preferința aparte și că te-a tratat 'ca pe1
— Ce vrei să spui prin, asta, copila mea P
toată lumea ?
— Nu I nevoe de altă favoare, părinte... Mi-i de ajuns...
- Ah, părinte. Ce-am făcut oaro, sil merit...
— Explică-te, fica mea.,. Cn. intele tale sînt pentru
— Să meriți, copila moa. Cutezi a zice să meriți.,.
mine prea întunecate.
Crezi că meritelor tale, fată nglnfată, se datoresc nease
— Mi-1 frică să nu mă prea mindresc pe urmă, pămuitele favoruri al căror obiect Iești ?.. Ah, sărmană1 rinto... Și apoi, ce Însemnătate am leu, ca Domnul și
copilă... Tu nu meriți, și fle care din noi nu merită de’
Dumnezeul mleu să se arete atlt de mărinimos, atît de
cit un lucru: anume Iadul, iadul col vecinie. Afară do’ darnio față do mine?
asta, tot oeea ce ne du Domnul, Iei ne hărăz.Aște așa,i
— Numai atlta, copila mea ?
filnd-că-I place lui... Dar, val nouă, dac-am lua dreptt
— Da. părinte..,
răsplată, ceea ce nu l de cît o pomană. Val nouă, dacă,■
— Atuncea. nu to teme. Fiind-că-țl recunoști singură
In loc de a ne umili cînd Providența ne acopere cu bine josorîrea, Satan uu va avea nici o putere aaupră-țl,
facerile lei, no-am lăsa din potrivi; porniți să ne mîn- pentru că Iești sub ocrotirea Celui ce înalță pe cel umidrim.. Ah, copila mea, trebue să tremurăm cînd primim1
llțl Ș' zdrobește pe cel semeți, „deposuit potentes do
vre-o grație de sus... Pentr »-c& diavolul Ie pur rea do sede, ei exaltovit humilesu. (MagnificatJ... Nu-țl fie
față, împinglndu-ne la abuz, așa-oi ceea-ce trebuie să teamă, copila mea. Nimic nu ponte să tle mal plăcut
fie mlutuirea noastră, val se preface într’o uneltă de3
Domnului, ca umilința ta, această minunată virtute, de
pierzare .. A.st-feliti, copila mea, nu mal vorbi de merite...
oare singur ne-u dat dovadă: „luvățațl de la mine, care
Dacă Mirele te^a distins și ales aparte pd tino, „elegit sînt blînd și umilit de inimă, zis’a dInsul, discite a me
eam Dominus et ornavit eam“, nu-I nici de cum o’al fi
quia mitis sum et humilis corde“. Altă Intlmpinore nu
demnă, o, nu... Ci din pricină că dineul Ieste a tot inimal al de (ăeut, nu-I așa?
serlcordios, „quoniam in oelernum misoricordia ejusu.
— Nu, părinte, nici una.
Dar să no întoarcem la vorba noastră, copila mea. Re
— Atunci, copila mea, In asemenea caz, preg&tește-te
pet întrebarea de-adinioarea: Iți dai tu bine samă cît- ca să devii într'adevur a Mirelui Mireasa... Pană acum
prețuosc favorurile pe cari le-ai primit?
nu 1-al fost do cît logodnică. Astă-zl, Inso, ce zio leu
— Da, părinte, socot... Că mi le-ai deslușit
Iei îțf
îți va
astă-zl, peste cite-va clipe... împreunarea cu lei
~ Nu ne-nțelegem, copila mea. leu ți-am deslușit cît fi consumată.
do excepționale sint aceste favoruri. Dar acuma nu Io
O, părinte... Se poate oare una ca asta...
vorba de asta. leu te întreb co efect produs-au asupra
— Da, copila mea, da, numai de cîtputea-vel să strigi
m nevinovatele desmlerdărl ale ^firelul fecioarelor... Intr’adeviir: „A mirelui sînt leu și \Ilrele i-al miau, Cel
pune-mi așa simplu, copilărește, cum ți-o veni.. Spune- co paște în crini*. (Cint.: V1-2;. Da, copila mea,astă-zl^..
ai i .U\t0’ Proc?m aî spune Mirelui însu-șl, dacă ar fl
numai de cit,-., va să se Indep inească sublima taină a
dragos'ol... Socot că astă blagoslovită zl, va ramlnea na
raniu 6 altmintreloa, știi, cum că vorbindu-ml mie. în
Inu » 0
R vorbești,... după cum lei, și nu leu, te numai printre cele mal frumoase, dar va fi cea mal fru
fat»0*
c^Pa asta: „Ta, porumbița mea, arată-ml moasă din vieața ta.
sui
aud glasul tău, că dulce Ieste gla— O, da, părinte.
și fața ta frumoasă*. ‘Clnt.: 11-14).
— Pleacă acum urechea, o tu, față de oaro îusu-șl
Reginele, aceste majestoase Regine, cu fruntea încunu
aș'In?100’ P&rlnte- Ce-am simțit... nu mă pricep cum
fl e P n0>"- ca și clnd oe-va dulce și aprins tet o dată ar nată de diademe, se vor întreba cu uimire; „C/ne Jesto
șl pi ? Prin vinele mele... Apoi mi se părea că minele aceasta, care se urcă din deferi, albită^ înflo-itâ, raz urninIn ț arel® ml se desfăceau,... că nu mal aveam nimica du-so de Marele sâuu? (Cint,; V1II-5». Pleacă urechea,.,,
Mirele tău vorbește: „Aud glasul Mirelui miouu. țCînt.: U-8).
Z0am nr Inchi80^ «chil fără să vreu... Vedeam și autoate nnt°Um auz* ?'* vezl 1° visuri, cînd dormi... Și, cu Dinsul vorbește, și, după graba cu care aleargă, dă-Vl
sama de dragostea Iul pentru tine: „leată Iei vine... să
0 Plicn?Ga
8uf0r0um de loc.„ Din potrivă, simțeam
.rotea aț n0m&r£ioită... Ah, aș fl vrut ca să rămln pu- rind presto munți, săltînd presto coline^. {Cînt.: 11-8). Dineul
vorbește,... Inse ce spune ?... Ascultă: „Toată frumoasă
�114
llSxJfeTA Wfitii
hEVlSTA ihki
)■
j, !
!
i!
i1 ■
Iești, Iubita moa... Intinăcluno nu Ieste Intru tina.. Vino aduc aminte de cît de cele dintăî 1
din Liban, mireasă, vino din Liban, vină. Coboară din
vlrfnl muntelui Amon, din vlrful muntelui Sanir șl Hor
mon. Ieși din vizulnelo leilor șl din munții pantorl or,...
vină de to așază po tronul mlou.1 rrou să i împart cu tine:. însu-mî. Mama mea lăsase cîte-va ? 'n^a de tt.esi
Duzele tale, mireasă, sînt ca un fagur din caro picură cină am prins a lo ceti cu tata.
IE
miere... Miere și lapte Wsto snpt limba ta, și mirosul vorba numai de a mă obicînui
lnW LPi
veștmintelor tale, ca mirosul Libanului". (Clnt.: IV-/,
cărți
atrăgătoare.
Dar
în
curînd
infA
061
'
1111
nJa
8, II, 12). „Statura ta samănă cu Huleai,.. țlțelo ta'e, ca
strugurii... Zisu-miam: Sui-mâ-yoiu In Unic, ține-mă-voiă atît de mare, in cit ceteam, pe
de Titlurile lui. Șl vor fl țfiele tal o ca strugurii viei, mi rupere, șt ne trecea toată noaptea
W,
rozna gurel tale ca mirosul do rodii. Că co-țl Iese din
Nu
gură Ie ca un vin plăcut, vrednic do a fl băut de Mirele puteam nici o dată să lăsăm carton
de
tău, și îndelung gustat Intra buze și dinți". (Ctnt.: cît la isprăvit. Cîte o dată, tatăl miei,
VII 7, 8, 9). El, copila mea, crezi oare că Io iubită, cea dunelele dimineața, zicea foarte rus-n fU2'nd r*ncărei Dumnezeul tuturor II vorbește așa ?
să ne culcăm, îeu sînt maî copil de cîtf^ti
_ q} părinte.. Se poate oare ca toate astea să-mi flo
-adresate mia?
.
Prin această metodă periculoasă am
_ Da, copila mea, ohlar țio... Tu, co răspunzi, la în scurt, pe lîngă o mare ușurință d^ d°b!ndi‘
xîndU’țl?
— O, părinte... Slnt prea mișcată, să pot răspunde a-mî da samă, și o înțelegere unic>; ? Cct» și
00-va...
mea, cît se atinge de pasiuni. N’aveam Vrîsu
— Sflntul Spirit, copila mea, a pro/ăzut că are să so idee de lucruri, și totu-șî toate sentim^MlcI 0
Intlmple așa, pontru-că lentă răspunsul pe caro Iei sin
înit
gur țl-1 pune în gură: „Halde, Mirele mîeu... Hal să Ie Ierau cunoscute. Nu pricepeam nimic l
șim din tumultul cetăților... Haideți la ctmp, să rămînom țieam tot. Aceste vagi emoții, pe cari fe î? sinb
Ja țară. Dimineața ne vom duce la vie, să vedem de a una după alta, nu ml alterară nici de cu ■ lt*
înflorit vița, de s’au deschis florile, și de-au înflorit ro cata, pe care nu o aveam încă, dar îmi? JUde’
diile... Acoto-țî vo/u da dezmierdări.o mele".,. (Cînt.: 111-11,
12). Inima ta întărește acest răspuns, copila mea? Vroi o judecată de un alt caracter, dîndu-ml nfef01^
tu, într’adevăr, să to retragi cu Mirele într’o singurătate, țiuni foarte bizare, foarte romantice de • D°*
Undo să nu mal fle nimeni,.., și In această fermecătoare omeneasca, de cari nici experiența, nidchibS
singurătate, să-i dovedești, într’adevăr. că dragostea ta n au putut nici o dată să mă vindece.
i-atlt da maro cît poate fi dragostea unei creaturi mu
ritoare?... Vrei tu să Îndeplinești profoțiea lui Isnioa;
Romanele se isprăviră o dată cu vara din 1710
„Mirele bucura so-va de mireasă, gaudebit spensus super learna următoare a fost cu totul alta. Biblioteca
spuneam". (Is. : LXI 1-5).
mamei mele fiind terminată, am recurs la parte
— Da, părinte, da... leu sînt roaba Mirelui mîeu..
— Dacă-I așa, copila mea, și nu mă îndoesc do loc moștenită de la părintele său. Din fericire am
cum-că spui adevărul, Mirele va să se arete țle, după găs t în asta cărți bune, ceea-ce nu putea să fie
cum tu arătata te-al lui, adică în toată strălucirea di alt-feliu, această bibliotecă fiind alcătuită de un
vinei sale frumuseți.. Eentru că bino-voește și dînsul
să se arete miresei sale, fără de nici un văl,... copila ministru, într'adevăr după moda de-atuncl, dar
mea,... dovadă descrierea ce face despre Iei această no om de spirit și cu gust. Istoria bisericet fi ’a imrocită mireasă... Cum ar putea înse face asemenea des periului, de Sueur, Discursurile lui Bossouet asu
criere, te-ntreb, dacă nu l-ar fi fost dat, să-l privească în pra istoriei universale, Oamenii iluștri, de Plutartoată goliciunea? Ascultă, copila mea, dar,., și-ai să-ți
.dai samă numai de cit,prin tino, dacă-I așa ori ba: Mi que, Istoria Veneției, de Nani, Metainorfoult Iul
rele mîeu Ieste rumen și alb, alos din zeci de mii... Ca Ovide, la Bruyfcre, Lumile, de Fontenelle, Dialo
pul lui ca aurul cei mal curat... Buclele lui ca r.<mure- gul morților, tot de iei, precum și cîte-va volume
lele de fînic, negre ca corbul. Ochii lui sînt ca ochii de de Moli&re, fură transportate în odaea tatălui mîeu
porumbiță, de pe lingă izvoare, cari par’că sînt scăldate
în lapte.. Obrajii Iul sînt ca niște strătulețo de flori mi și leu i le citeam în toate zilele cîtă vreme din
rositoare, Buzele lui, ca crinii, din cari se revarsă smirna sul lucra. Și dobîndii pentru asta un gust rar și
cea mal aleasă. Mînelo lui, ca un sul de aur, sculptat... poate unic la asemenea vrîstă, Plutarque mal ales
Plntecele luî, ca de fildeș împodobit cu safir. Șalele lui deveni lectura mea favorită. Plăcerea ce aveam
ca O marmoră, pusă po-un pedestal de aur.. Fața luî, ca de-al tot ceti mereu, mă vindecă întru cit-va de
libanul, aleasă, ca cedrii... Glasu-I, dulceață. Si, tot
Ie poftitor. Acesta Ieste Mirele mîeu, acesta-I prea iubi romane, cărora preferai numai de cit pe Agesitul mîeu, o, fete ale Ierusalimului. (Cint.; V-10, 11, 12, las, pe Brutus, pe Aristide, pe Orondate, pe Ar19, 14, 16, 16). Acum, copila mea, vrei să 1 vezi,... să-l tamede și Juba. Din aceste interesante lecturi Ș‘
posedezl?... Sosit-a vremea,.
din convorbirile pe cari le iscau între ffl‘ne ?
— Du părinte... O. da, o, da.
tatăl mîeu, se formă acest spirit liber și repu 1
— Atuncea, roagă-te,.,. și-l așteaptă.
can, acest caracter neînfrînt, mîndru, neimpaw
Restul... Dar restul nu so istorisește; „Nec Ji’ngua valet cu jugul și servilismul, care m’amurtcit toată vieap,
dicere, neo littera exprimare* j limba nu poate cu nici un în situațiile cele mal puțin proprii pentru achip rost!t nici scrisul spune..
să se manifesteze precum sar fi
-j.
După Gusîave E-rnfiER,
necontenit cu Roma și cu Atena, trăin ? de Vasilieya și C. Cristescu.
cînd cu oamenii lor cei mari, născut eui
a
cetățeanul unei republici și fiul pnui P
cărui cea mai mare pasiune îera iu ir
trie, mă înflăcăram după pilda
rgOnajul'?
credeam Grec orî Roman, devemn P lestatorniînainte de-a gîndi am simțit, ceea*ce-i soarta cărul vieața ceteam: istorisirea fap ev & a ochii
■obștească a tuturora. Ceea-ce din parte-mi, am cie și de curaj, cari mă mișcau,
^nd
încercat-o maî mult de cît orPcine. Nu-mi aduc
seînteetori și vocea tunătoare, intr
’ja/ s'au
aminte ^de cele ce-am făcut pănă la cinci, șase povesteam la masă întîmplarea ui
P.
ani- Nu știa cum am învățat să cetesc 1 nu-mi speriat ceî din juru-mî, văsîndu-nrt
INFLUENȚA CETIREl Șî A EDUCAȚIEI
116
<
ne un vas aprins cu cărbuni, pentru Și îeram mulțămit. Veseliea, blajinătatea, figura
îel plăcută m’au impresionat atît de mult, că
■ Vnînx r reprezint acțiunea.
cn
un (‘rate mal marc de cit mine cu șapte parc'o văd și acuma, cu aerul său, cu privirea și
ArTînVăța meseriea tatei. Dragostea prea mare cu atitudinea sa. Mi-âduc aminte de vorbele-î
ăfiî f.el
bucuram îeu, făcu ca dinsul să fie duioase. Aș putea spune’ chiar cum îera îmbră
d%Cnecliiat! lucru ce nu-1 aprob. Neapărat că cată și pieptănată, fără să uît cel doi colți, pe
ma‘
Iul se resimți de asemenea neglijență. cari-I făcea cu părul Iei negru pe tlmple, după
edUi ă drumul corupției mal înainte de a fi co- /noda de-atuncî...
J EAN-J AQUES-ROUSSEAU,
Iel °Fu dat la alt stăpîn, de la care-o ștergea
Din Franțuzește, de Tip.
rup1' . ca și din casa părintească. leu nu-1 mal
P^m’aproape de loc, abiea aș putea spune că
VeC1 făcut cunoștință cu îel, dar nu l’am iubit mal
CE-AR FI DE-AJUNS
®m. cu căldură, după cum și îel mă iubea, cît P“r" un stricat să iubească ce-va. Mi-aduc aminte
Părăsind Cienega, unde călăuza roă zăbovise
P°a
cînd tatăl mîeu îl bătea tare, cu totul destul de mult, sub cuvînt că trebuea să cumf'? rjat yeu m’am repezit. între Iei, îmbrățișindu-1 pere fin pentru catir, trecurăm o girlă ale cărei
4 *ns Acoperindu-1 cu corpul mîeu, primeam leu rodnice maluri ierau plantate cu bananieri, după
Str\e loviturile cari-I Ierau date luî. Dar mă în- care urmarăm țărmul pe-o bancă de nisip for^oățînaî atît de tare în starea asta, în cît a tre mată de răvărsările apei. Și, lăsînd la dreaptaj in
buit ca tata să-l ierte, fie că dezarmat de strigă mijlocul copacilor, fabrica de zahăr cu vapor a
tele mele și de plînsetul mîeu, fie să nu mă pe lui Genois Andrea, singurul locuitor strein din
depsească pe mine mal mult de cît pe îel. In Cienega, ajunserăm pe malul lui rio Torribio, una
fine fratele mîeu apucă un drum atît de rău,'în din cele mal svăpăeate gîrle de pe coasta de
cît fugi ?i dispăru cu totul. Un oare-care timp, vest a Sierrei-Nevada. Deacurmezișul albiei 'apel
după asta, am aflat că îera în Germania. Iei n'a se vedeau încă ruinele unul pod stricat de-o nă
scris nici o dată. De atunci nu s’a maî auzit ni pădire a apei. Vruseiu să trec de-a dreptul prin
mic de dînsul. Și îeată cum am rămas fiu unic. vad, străbătînd șuvoaele formate de curent pria
Dacă acest biet băiat a fost crescut atît de mijlocul pietrelor. Călăuza mă opri înse cu stă
neîngrijit, nu tot ast-feliu a fost cu fratele său: ruință de la planul ce-aveam, susținînd că niște
copiii de regi nu ar putea fi îngrijiți cu mal multă crocodili fioroșî ișî alesese drept adăpost văgău
ardoare, de cît cum am fost îngrijit îeu în ceî nile săpate de apă chiar la picioarele podului,
dintâi anî, idolatrizat de toțj din prejur și tratat unde stăteau ascunși. Ne urcarăm dar deasupra
totdeauna, ceea ce-î foarte rar, tratat ca un co celorlalte bagaje de pe largul spate al catîruluî,
pil iubit, nicî de cum ca copii alintat Nici o dată care ne trecu, fără a se poticni, pe dealul rîpos
până la ieșirea din casa părintească, n’am fost de pe ceialt mal al nulul Torribio.
In această parte a rîuluî, natura se înfățișază
lăsat să alerg pe stradă cu ceilalți copii. Nicî o
dată n’a fost nevoe de înfrînat în mine, nicî de vedere! cu totul alt-feliu : munții se apropie de
satisfăcut vre-unul din acele capricii cari se im mare, înaintînd în valuri stîncî drepte, pe cari
pută natureî, dar cari nasc cu toatele numai din drumul le ocolește printr’o nesfîrșită părîndare
educație. Aveam se înțelege și leu defectele vîrstel de suișuri și coborîșuri. Aici nu se mal văd ba
meleî îeram guraliv, lacom și cîte o dată minci nanieri și nici alt sdiu de plante cultivate : numai
nos, Poate că aș fi furat poame,, bomboane, lu- amimoze
_____ spinoase și gaiacî, un soiu de arbori cu
crurî de mîncare, dar nicî o dată nu mi-a plăcut trunchiul foarte tare, cresc în deobște în acest
Bă fac rău, să fac stricăciuni, să arunc vina pe sol
30l sărac. Pămîntul desgolit pretutindeni lasă să
alții, orî să chinueșc animalele. Mi-aduc cu toate ij se vadă vinele lui
luî de pîeatră. Cîte o dată, druâstea aminte cum-că o dată m’ain pus în oala mul
mul se înfundă într'un
într’un „barranco
„barranco**,
1*, o scobitură
unei vecine, M-me Ciot, pe cînd îea îera la bl- sau o0 rîpă adîncă, cu jpăreți! roșii și arși, uade în
serică. Această amintire mă face și acum să rid, timpul ploilor s’aruncă furioase șuvoae, dar în
pentru că M-me Ciot deși femme bună la urma care în van aî căuta o picătură de apă pe vrehrmeî, îera
îera bătrîna
bătrîna cea
cea maî
maî cîrtitoare
cîrtitoare pe
pe care am mea
mpa uscăciunilor. In mijlocul unor asem
asemenea
Urmei,
----- « vre-o dată. i
kOuv. scurta Tși------cunoscut-o
Asta-i
adevărata stîncî, cari răsfrîngeau razele soarelui, respiram
Istorisire
a
faptelor
mele
copilărești.
un
aer
cu
totul
năbușitor,
sudoarea
îroî
curgea
Istorisire a faptelor mele copilărești.
fi devenit
rău, cînd
în ocM șiroae pe obraji și oboseala prinse să-nri îngreue
I Cum
^’~*** să
““ 11
UVVCUIl iau,
UIUM, n’aveam —
de cît pilde de blîndețe și împrejurul mîeu cel membrele. Oboseala deveni și mal mare, cînd lâ
p?de de blîndețe și împrejurul mîeu
bun! oameni din lume î Tatăl mîeu, mătușă- Ieșirea din adîncul unul barranco, dădui mtr un
rudele mele, prietenii noștri, vecinii, toți ceî" drum nisipos, foarte aproape de mare. Cactușii
cari se ridicau de o parte .și de alta a drumului,
înconjurau, într'adevăr nu mi se supuneau, ca niște șiruri de stîlpl, înalț! de zece metri, ieraii
*ubeau, și îi iubeam și îeu. Voința mea prea rari pentru a da o umbră mai deasă șl pfea
Dutîatl» deA Put’ln întețită și contrariată atît de
deși pentru a nu împiedica adierea ce venea de
nicî nu bănueam că aveam. Pot Jura la mare. Cîte-va mimoze guamos, acoperite de
dât^ nd ta r°birca mea unui dascăl, nu mi-am galbenele lor flori, răspîndeau în atmosferă un
țiu.
Ce ^era aceea 0 fantazie sau un capri- miros strașnic, care mă amețea. Soarele, perpen
‘său 3
de ț’mpul pe care-1 petreceam cetind
dicular, trimetea să cadă asupră-mî razele sale
tnătuaChl?d aProaPe de tata, stăteam pururea cu împovărătoare. ..«Cînd avem să ajungem la satul
■asculta' a care
u^tam cum broda, pe care o Gaîara», întrebam călăuza adesea. „Acuș, numai
01 cum cînta, stînd jos sau alături de îea.
■
ț
�116
li
Ir
i
I
■
REVISTA ItJEEÎ
de
de cîtu
u,...
. îmî răspundea acesta. Și îeu credeam
că la cea dintăî cotitură de drum aveam să, văd
negreșit un han răcoros, înconjurat de arbori stu
foși, oglindindu-se într'un rîu. Dar nu vedeam
necontenit de cit cactușii cari se ridicau spre cer
ca o pădure de suliți. De o dată tovarășul mleu,
obosit ca și mine, încălecă pe catîr, îi dădu pin
teni, și mă lăsă singur, fără alt semn după care
să mă îndrept cătră sat, de cît urma copitelor
catîrului său.
Ieram gata să mă las desnădejdei, cmd de o
dată drumul mă scoase într’o pantă, unde, cu trei
secole înainte, sute de spanioli, obosiți și arși de
soare, cum ieram leu acum, fură bătuți cu multă
ușurință de cătră Indienii din Gaîara și aruncați
în valuri, unde pieriră pănă la unul. Cît timp ținuiu pe malul măreî, începuîu a mă mal înviora
sub dezmierdările ușoare ale adierel de mare. Dur
îndată ce urmele pașilor mă duseră spre interio
rul uscatului, pîerduiu numai de cît puterea de
a-mi mai stăpîni gîndurile, și devenii din rnou
pradă căldurei. Un tufăriș de manglierî, oprea ușoara adiere de mare, care mă răcorise pănă acolea. Și-n fața ochilor miei, nu vedeam de cît o
cîmpie albă de sare, împestrițată cu bălți de apă
, stătătoare. înaintam cumplit de anevoe prin apa
și arzătorul nisip. Mă chinuea o sete sfâșietoare.
Limba mi se lipise de ceriul gurei. Creerul mi
se părea că fierbe. Tot corpul îmi iera apucat
de cîrcei. Pielea mi se uscase, pumnii mi se strîngeau, ochiul îmi căta țintă, și cînd și cînd mă lua
cu frig. Temîndu-mă să nu mă soarbă soarele
printr'o ultimă rază, dintr’o clipă în alta, și voind
a mă bucura de restul vieței mele, mă lăsaiu să
visez despre naiadele și tritonii cari se zbeguesc
în sînul apelor răcoritoare și sub eterne umbrare...
In sfîrșît ajunseiă la marginea pădure! de cactuși
și mimoze. „Măcar pănă la copacul acesta", zicea
în mine un rest de voință. Corpul i se supuse.
«Măcar pănă la cel de colo14, repeta vocea internă
din mine. Și așa, mă tîrîiu de la o mimoză la alta.
De-o dată văzuiu la picioarele mele un rîu, un
rîu adevărat, care în ochii miei dilatați, apăru
mare cît un fluviu Niște copaci cu crăci mari se
oglindeau în apele sale. Copile tinere îșî umpleau
urcioarele cu apă din Iei. Copii se scăldau întrînsul,
jucîndu-se. Vacile beau pe nerăsuflate apă din
fel. Avuiu puterea de-a trece rîul, fără să mă dau
cu totul afund, și căzuiu în pragul colibei unde
mă aștepta călăuza.
Stătuifi aproape un ceas, întins pe-o rogojină,
în aiurire, buimac, văzînd înaintea ochilor miei
cum jucau obiecte cu forme bizare, dar simțind
ca prin vis c-o mină de femee mă îngrijea în
chip gingaș. Cînd mă trezii din toropeala mea,
o tînără Indiană stătea în față-mi, întinzîndu-ml
o țastă plină cu o băutură răcoritoare. Și tînăra
asta iera frumoasă, ochii iei negri străluceau de-o
caldă înduioșare: fața Iei roșie, înconjurată de-un
păr lung despletit, părea că strălucește de lumină:
crezuiu că văd un geniu bine-făcător. La vederea-I mă pomeniiu mișcat, inima mi se nmpln de
iubire pentru această streină, care îngrija așa feliu
pe-un călător necunoscut. Și mă-ntrebaiu o clipă,
dacă naș face mat bine săpun capăt călătoriilor
mele și să-mi clădesc o colibă pe țărmurile riu-’
lui Gaîara. „La ce bun, să mai C11(!
ca uq smintit, cînd poți găsi fericirea?®/1!
de ramuri la umbra unui palmier" ? °lr 0 coljijț'
In Romînește, de Const’^
O ULTIMĂ r
—SCRISOARE
006. No. LVIII.
ISTA IDEEI
____
București, Strada Epurilor, 10.
F&ră iscălitură, fără adresă si fx 7
Din partea absolventului ȘcoaleY de I /
AMELIORARE ȘI CINSTE:
mele aflătoare, cu rădăcini adinei, această obiec
sinucis la Șosea...
te
tivitate și cinste fără de samăn riu a putut "fo- Cu toate că nu voia mal simțrnlmic"drlosi omului la nimic.
vioațfi .doîap^J^.dln
neroziile cari le-am îndurat în vieață
d
a rum un șir de ani, aflîndu-ipă la țară, în
tepțl, spor că prea puțini din prietenii
Pontru-că, cum stă lucrul? Po treapta evolu
unul
booriii
omenos,
neamestooat
în
polisaninatatea
cei
puțin
!n
fa
t
a
conștHnJo?*
th?;
;
casa
unui
săninătatea, cel
in fața---- - •
tivă, pe care
, . cu
. organizarea
--or.-- — noastră socială sin-. .
pentru cari Iei luptă, alnt prea îndepărtatetiflH, d° C?‘°a n’am mal auzit, probabil din pri- t - am auzit o părere hotărîtoaro
,i ' î
orlnduite, iu
în uiu
cit «ii
cu. ose
j ?a
' slnt
—■— Ia?ninle k/xiuiviuiLo,
realiza o dată. Nu vor mal fi atîtea făinuri dar 80 vor ' -„â ncoea> nimic,
r
și prejudecăți.
prejudecăți. Sînt
căzut în
în lupta,
lunta. lovit.
Invlf Sffi
n.°dr
dWAf
®,n?
;ln ar
> merge cu totul alt-folitt, și anume "ire
«
bire dezmoștenitul nu are cum să găsască •,.«
vre-o,
și
Sînt căzut
Inalnlk’ 5®
®PUtl . Torurile
; CL îndrepta, în societate, cu desăvîrșire spre ameliorare reală la durerile lui, și, mal ou sania,
dacă la cîrma țărel ar fi oameni cinstiți...
arQ .nic.\ ua c^P.ca să scape, să nu mal fie
cu etichete de legi, unde se proclamă eeallfLî B°.Ietale ■ pînenoso dc Pierea aceasta, a unul om do bine, dezmoștenit.
administrație escolentă,
escelentă, oo justțjustț“°9t®nit 00 administrație
nimeni nu Ieste egal înaintea legilor Am n♦
ahto
ou
«u
«nixuutf,A
cea mal sublimă legislatură,
«> neputință de întors de latachii
-------------- întru cît.
prietenii miel, mal tari ca mine, vor lupta
°* 1
®
<i_ml înrlrnnioii
S Ating
sul ideal, și nu vor reproba ceea ce am făcnt v . °’
tlmă a detestabilei organbațil sociale. In deftahi?-’1''
vieața? lot trobuește să mori o dată Ah dsi6’
acea situație sublimă țvisată'J de^rleUniljmiAy. »
desigur că vieața ar fi frumoasă. Egalitate UW
drept la vieață, șt mijloace do existonU-’nentS a
glnt 0 suma de oameni, absolut de bună eredință, cari împărtășesc o părere la felia. Pe buza
n» Ade_Sț ȘcHlind. Pe un,î ^’.dind pe alții
oloi eS«« .Ini totl oamonil
fata oelalV.
acțiuni: Moartea.
Bran0
acestei păreri se fao polemici aprinse, pe baza nlinJ'
au numnI sinflurl o mdsă,
leu unul nu găsesc rațiuneaȚvîețol.'de cit la armonllei so caută a se descoperi toate metehnele ce- Jzarea perfectă a tuturor acțiunilor ce ating aînZi.
lor ce -ocupă în erarhiea socială vre-un rang, o lume, cari °stăpinesc numai singuri atîtea adă
noastre Alt-feliQ, moartea se impuno.^Nu Io*nici nn
punct, nici o notă dis.ordantă în liniștea Iei la nane»
pentru a fi îndepărtați do la locul lor, pe care posturi, confortabile, bune. Desfld Inse pe vre
Iei senină. Mor foarte liniștit Mi-a fost destul de gfon
aă-l ocupe pe urmă aițil, mal demni... Vom afir- un stăpînitor, orl-cît do bine-voîtor, orl-oît de
de îndurat tn vieață ne ’lnlștea,'cea malgcumplitf durere.
ma, dintr’o dată, fără nici un pcol, oum-că ro mărinimos fie, să încerce a!face o distribuție
Știu bine că voiii fi înțeles de foarte puțini, dar ml-I ab
proporțională și dreaptă, care sătmpace necesi-.
lele cari bîntuese lumea nu sînt de suprafață
solut indiferent. Rog pe părinții miel să nu se mal os
tenească să vio : s'au ostenit destul ou vieața mea. Si i do loc, și nu sînt importate, în ooîrmuire spre țățile, toate, in această orlnduire cu proprietate
individuală, nedreaptă. Desfid/in fine, pe guvermă dea ultărel. De-aș fi 'trăit/, n’așț’mal fl fost lbun'da !
îtÎS pț opo^'oel xnafn&
nimic. Ml-I indiferent ce se va face ou cadavrul miau.
Ar fl cea mal rațională faptă,‘a-lBtăoa în bucăți și a se
hrăni cinil, cel mal sinceri, cel mal nevinovațf prieteni,
și cari, drept răsplată, îndură foamea și lațul hingheru ! dSnnl’
bnrnmnn P5h
’ bUbp
îmPartă la
Șas« milioane din populației țălui. Bun înțeles că tot la morgă se va decide a fl tran i
maI prOmpla ebmmare’ -P1Ide. ret sau olte sînt La ce rezultat s’ar ajunge?.
sportat, pentru a se conforma obiceiului, de a se măcelări
slnt cunoscute.
Atunoeii toată polemica voastră și tot atacul
cadavrele, pentru știință. Știința medicală, care nu ajută i
Dar ce-s acele așa numite relo, de cari facem,
de cit bogaților, pentru a-șl îndrepți sănătatea pierdută
și cu cea mal mare dreptate, de cari facem atîta po tema cinstei curate, ce poate să albă de fun
tot din cauza neegalitățol drepturilor, căci iei au toate
damental bun ? Dar să lăsăm stăpînirea propriii
la îndâmînă.
caz. Sînt neajunsurile pe cari le îndură tot omul,
zisă, de-o parte,, cu cinstea sau cu necinstea Iei:
Rog și spor că nu Va avea loc vro-o păpușorie religi
tot omul mal cu. samă care se chleamă dezmoș în afară de dînsa sînt alțl stăpîniiorl, sau mal
oasă, pentru mine, ou toate că, murind, ador pe/el maI
tenit, carele nu-șl are asigurat' nici de cum traiul,
sublim martir al umanitarismului și allpooziol’inoraroi
bine.alțl exploatatori necinstiți.. Să-I leo dracul
Și care se izbește obștește de neajunsul unei dacă și sînt. Noi vom fi cel din urmă cari să
pe Crist. Din banii, banii cauza mizeriei omenești oevitregi orîhduirl. Co ar putea să lo facă.acestor
am depuși la Casa de Economie, rog pe on,°^ațt q.r ’
întindem o mantie ocrotitoare asupra Ibr și să-I
țiuno, a plăti o datorie D-luI și D-nel D, : lei !»• .
onmenijTuațl în gloată, să zicem niște eîrmuiscutim de inevitabilele consecințl. Dar, spunețireție pentru direcțiune, lei 23 și 10 bani, ce
op
?
recum
sînt,
cinstiți.
Cum
să
le
îndulml, înc’o dată, cum veți aduce îndestularea cu
din rest, jumătate să se doe Revistei IdeeI, strM ?
dfitv
?
e
î
Soarta
»
,9*
euQ
i
ușureze
Iei
cu
a
rilor, 10, ca contribuție voluntară, pentru olt d P
j
viincioasă în casa celui fără de casă, colul lip
oriur?1' de nevoI> Cum să depășască lei' pres- sit do cămin. Pesfacerea unul trust? Ca și cum
Iei îmbunătățire, și restul, instituției pentru oro,»
ginel Elisabeta, Vatra Luminoasă, operă umanitar
oU
unuf a Ce 1 tin - în°ățușățl, *să satisfacă păsul specula ce o face acesta, nu ar fi practicată de
tru-câ, orl-cît do liborturl am H, trebuie sa
|nțe.
nrim^ZS^tenU? Am asistat, odinioară, la o
altă specie de monopolizatori, și ca și cura n'u
toții pe această fomee, cea mal cinstita,
j
nise un0h?ln ^ara’
Prive^Ștea următoare. Ve- ar aduce o fluetuare, tot atlt do păcătoasă fără
Jeaptă, cea mal idealistă, cu tot ranguriSOCpnUnele cMt1
i 'Plihffp!
mafialagiu cu, o pllngere'la primar. indoeală; în plăți... Sau poate izgonirea unor
din clto cunoaștem în țara Romlnească, rJnncitoare’i
I liDDlihLea
adueea nimănui vre-o jignire, și străini? Ga și cînd avutul acestora ar încăpea
ce posed, rog a se da Cercului „Rominia
evitai1unde se. va dispune de Iele cum se va g
. dlntr®
din
iIeI omiduI îl Iera priitoare. Primăriul, pe mîna celor curat nevoeși, ca să mergem
Dar rog a se împărți din Iele la col ma . caceroulri.
' de pe ®^laro. tot un booriti omenos, se sculă pănă la celo mal puțin probabile consecințl. Mă
muncitori,reținîndu-se celelalte pentru bio . BOnti®en'
I plîn^^1ffn?u»D,
investi, vreinelnicesțe. pe însu-șl car așa numițil streini, sînt Iei atitde numeroși,
Rog a mi se respecta dorințele, In nn lnV|novM’.
• re^ulolo n ’ CU- atribnțien de Primar. Față do procopsiți sau neprocopsîțl, cîțl băștinași in mi
tulul pentru care mor. Mal rog a nu «
, 'vinoTfl
nimeni pentru sflrșitul mlou. Numai Ion jm * o(j| dIJ
' pocte Prim °-ar?
neapărat să lo ros- zerie sînt? Un oare-dâre Rothschîld, a dat unor
cele ce am suferit, și rog să-ml fie
vo»
lmP®rioaR?arii ’ cai* aveau> firește,.o. sancțiune
REVISTA IDEEI
urmă dorlnțl. Aș fl sfirșit la Școală,
oanoscuL
! a Putut us a< i1*’ cbIar plîngătoriul însu-șl nu
supăr pe nimeni. Kog pe toți cel ce
Și ®P
UN AN, 10 NUMERE, 5 LEI
M
mare
1
doe
8at
î
s
^
ac
t
’
e
l
uI
—
Ce
obiectivitate
mă Ierte: n’ain voit ia nimeni vre-o da
...
Abonamentele se trimet prin mandat;
Camofb
- '
conformiL^^
• a cercetai
aceasta, și ce cinste mal mare
Pentru conforniit^iu^D-luI P. Mușoiu, 10, Strada Epurilor — Bucurași,
unei pricini. Și totu-șl, date nor-
x. » &'
București. — Institutul de arte grafice „Eminescu", Bulevardul Elisabeta Mo-
accnvr°- -
�118
REVISTA IDEEt
ÎIEVIBTA IDEE1
j
i
I
răzvrătiți, Comunarzi, din Paris, veniți la dlnsul
să-1 ezecute, un răspuns cu totul spiritual: Faceți
socoteală, cîte cit se cuvine defie-care ins, avutul
mleu împărțit la toată populațiea Franței... Pof
tiți, deci d-voastră, atiția franci-.. Firește ca
asta a fost o crudă bătae de joc. Dar și mal
crudă bătae de joc Ieste, cînd se lasă de cel inx teresațl a se credo, oum-că izgonirea unor streini
ar aduce, in buzunarul celui hămesit, nu numai
flămlnd, măcar o simplă centima.
Va să zică, cu guvernanții cinstiți, cu desfa
cerea de trusturi și cu izgonirea celor streini, ea
măsuri radicale de îmbunătățire obștească, ace
lea stăm... Vin acuma la rina nu numai o sumă
de oameni de bună credință sau bine-voitori și
cinstiți, ci chiar o sumă de oameni învăț-ațl și
cinstiți. Iei vin. ou alte planuri de ameliorare,
nelndreptlndu-șl Inse privirea, nici Iei, de cit asu
pra unor așezăminte în parte. Dacă administrați ea
s’ar reforma cum-va, dacă justiție» s’ar remaniea,
dacă școala și-ar preface programul, o, atuncea
totul s’ar îndruma spre cea. mai prielnică cale,
bunătățile toate s’ar revărsa ca o mană spre
noi, atmosfera socială întreagă s’ar curăți, s’ar
purifica... Nu exclud nici administrațiea, nici jus
tiție», nu exclud școala, și mal cu osebire nu
etolud toate acele bune rețete, cari se dau pen
tru o bună vieață, atîrnătoare oare-oum de ini
țiativa individuală.- Am numai o obiecție de fă
cut, și anume aceea, că toate astea sînt lucruri
cari au fost, mal mult sau mal puțin, încercate,
al căror rezultat, cam de-o dată, să spue ori și
cine de n’a fost nul. Toate astea ar trebui să
fie posterioare... înainte de toate trebuie să se
săvîrșască acea reformă m re, absolut generală,
care trebuie să facă abstracție atît de cîrmuitoril
și de exploatatorii cinstiți, cît și de orî-ce ame
liorare sau îmbunătățire socială în parte.
Intr’un regim social, în oare toate bunurile
naturale și toate cele Ieșite din străduințl ome-
110
Minunat, minunat. Dar atuncea
cer. Mal întăl, despre cinste, într’un
ca regimul do a-zl, dacă nu poate q/a8*11» W
guvernanți, nu poate fi nici la celt., Ma i ’
toate cit aceștia pot fi clte o dată,
silui Să fio cinstiți. leu mă mulța®“'/W
neral, cu acel minim de cinste. nn
h Bo’
îngăduiți a-1 avea. Cinstea o putern^9 \niIsînt i'
așa abnegațiea și jertfirea de sine
tot 1’
să reducem totul la posibilitate și ]a r Ie bine '•
adevărate să nu avem așteptări lnșelatPerWe i|
Și ie de folos sa se știe, cum-că niaia e9arl° ț
i
vărat păcătoși, urmînd chiar numai • °îade' ?:
curat al situației lor, pot să facă silintA • dul i
să întemeeze o stare'în care orî-ce XxJ10a8e. ’
să dispară și nici urmă să nu mal tS0930’1’ i
lea. Și dacă astă-zl împrejurările de toS?
;
ne-arata, cum-că oamenii cel mal cinst aZ1Ua ■
cum i-am numi mal morali, luațl și nUgSau ’
i
dil stricate, cum sînt cu osebire așezăminte!?,?* '
guvernămînt, devin în general mal stricat
do cit adovărațil stricați, nici o logică omenea
nu esclude deducerea, ca niște păcătoși în im?
Ies cît de larg, puși în medii cu adevărat h. 1»
să fie buni. Ducă voițl, introduc aico o relati’
'
vitale, oare ne duce înse tot la acelaș final
Cit se atinge în de obște de cinste, ca piinet
esențial, ca punct de reformat mal întăl, voia aminti de acele linii izoterme alo morale!,’ de cari
nu văd pe nimeni făcînd vre-un caz. Aceste linii i
.... că gradul de moralitate, Ieste conform J
no-nvață,
i
*temperâturel,
---------- în fond, Ieste ,pretutindeni acela?
unde se află o temperatură, 6 natură înounj'u- |
r*4----- la
’ * feliti...
C~’ÎK La
r ~ tropice
x
rătoare
avem plantele car j
nivore, cari ne pot vorbi, ou ce pricini pot sta
în legătură instinctele cari aleățuesc totalul piir- j1
tărilor noastre. In regiuni mal mult sau mal
puțin inolemente, avem antropbfagil, căror mi-
’*
” străduințl concentrate,
______........................
...................
nești, cu osebire
din
toate
sionaril zeloși îe’au slujit mal degrabă ca ua
^xt ca pildă de renunțare la o practică
bunurile de întrebuințare, de folosință obștească, ospăț, de "olt
sînt pecetluite și socotite ca bunuri sociale ob- jnecesară.
“ xIn regiunile unde a fost ou putință,
șteștl, intr’un regim ca acesta, puteți vorbi și unde a fost favorizată întemeerea unoljndustril, ■
de administratori cinstiți, cu toate că în alt în avem o altă morală,, care se resimțește. de sta
industrială.
Deși ațeles, puteți vorbi de justiție, puteți vorbi de rea locală: avem... morala-r r—
școală, puteți vorbi de toate, ameliorările
cu pu- U0U31U
ceasta ila CUiLipilUai
complicat,’, Oa vițiaț
puțintel morala naturaluuupunyitxț ptxynxuyx
.
morala
tință, pentru că astea lesne putea-vor să albă lă, termală... lacătădar
’
• »- ca
— faptaurnaw,
«urnMnr.
iup, iara.
ființă și să folosască la toți,
fără sa
să se
se mal
mal orl-clt ni s’ar părea că morala trebuie sa ne von
învirtească, ca a-zl și ca foarte
f—.w de demult pană cum-va din ceriurl, și că orl-undo, pe or ,cefl8 0
a-zl,
intr’un cerc vițios. no
Ne mm
mal m
fiind
fiînri
clasă ae jautuaine
ninoîi
latitudine și-n
și-n on-ce
ori-ee situație, ne-a® fl .
7
UU no ciaga
de oameni, cari să poată acapara, intru folosul moralitate civilizată, superioară, ,P0rt7fl-.
lor, toate, firește că o altă normă de vieață so- să ne desfăteze, să ne scalde privirea.
cială va fi, și anume o normă ce va înlătura litate civilizată, superioară, oare se rez ® c0a
toate nedreptățile șii toate relele strigătoare de în ajutorare, în sprijin reciproc, m
tu.
cari a-zl ne lovim. Regimul acesta Ie singura mal deplină, într’o armonie sublimă,ie y
salvare, spre care toți cu adevărat ±uyaviULll
^
înpătimițil turor respirărilor noastre. Dar atun^“rflrn0ftză)
de bine caută să țintim. Pentru-că pe părețil cel să schimbăm cu totul regimul ce nflJnlupi
uptătorf>
Ca cugetătorit T?i- chiar
decrepițl al yechel clădiri sociale nici o teocueală de a'-zi...
. o»
m „ WNVU^.
a-zl. C<*
nu prinde, și degeaba-șlplerd \ remea, și degeaba- cată să afirmăm atuncea lucrul cmn * • (iiDța
șl bat capul cel cari umblă după vre-o combi- să limpezim cit u
mal
— bine mintea,
mur6
nație nouă, cită vreme acești pereți decrepițl ră- mulțimel, ca fie-care să-și dee toiiu
mîn mereu in picioare... Pue-șl fie-care mintea poate, spre îndrumarea șrspre.refoJ® j0
dtrr,bzU>rea^ ?i vadă dacă modui acesta de ve- și sănătoasă și dreaptă, fie-care c
tf|
dere nu-, dintre toate, cel mal rațional, cel
P’ *
Mal drept.
’
j
•- •
>'•
’■
t
..
—
*'
}r‘
;
|,
)■
I
|
1
■
;l
i!
'
I
,
|
0
. MINTIE bE.SP.B-E ELISEE R.ECLUS
. i.
...
•
v; aduc aminte de o după amiază sccștoasă de
rele-î trudite îi ieșau afară prin căsoiturile teciJțanuntel, ;
.
primenească c^rtfe
ce!
Atmosfera greoae
înăbușitoare; apusa puțin cîrpite și spălate, ^ol îl rugai să ră cit
-lacului nemișcat și semteetor ca asupra mai curînd să mă lea. 'Trebuea să 'sărbătorim cu
maso nesfirșite do . oțel luciu. AcOoa-șl atmos-' veselie întîlnirea. Apoi întraiu din nou în odaes de
unei
asupra viilor oGhte de pe colină, pătrun- lucru.
,
fcI*i ftflar și .‘n scmiint^ncrecul marelui cabinet de
— Ce-va nou,.. întrebă îngrijit Elisăe. ' .
unde,
luel'am la niște date staUn foarte bun camarad italian, care
care vine
vine de>
,aC^b privitoare la repubhpa Guatemala.
la Milan, și trece la I>aris....pe jos.
de obicem, de ălt-fcliu^ in dupu-amiaza aceea,
— De ce
nți lI’al adus înăuntru? •.
ce,ny
. -mustrase cu mii apucasem de lucru:/fu ql
— P.ențru-că, șăgmanul, Ie întri stare...
ger. de luminii, de soare, de Sdare'niult',
9® 0^0 a face, adu-I Înăuntru: doresc B&.-1
oovoe-,l.nrc-midtu, îinl ziicea Iei, și aerul încins de vad, Să-1 cunosc, dăcă-I atîta de tînăr și hun
de
hiurou nu-ți priește. DU-te- lă' Olarens,’ '!!
ii trebuit să hia duc după Ici. August suOa încet
"2 lucra și
iuci'^ djștuJ
■■ ■■ ■
__________
_ _____
micul■ povîrniș care____
ducea
la cliiliuța
mea,______
abica
Dar asta, piț^nil plăcea. Je ^drept ca.ablea scăpa- , tîrîndu-se;
«x«xuu-oc, obosit,
uutoh, anevoe.
uuuvuu. Iei
je< se
se întoarse,
inioars așa cum
n din(i’ Un ocol de pr.in .tempițple cele mai
Iera,,
Iera,,ș4.,
șn., în
în acel
acel vast
vast cabinet
cabinet de
de lucru,
lucru, careseînSite‘ale Franței, și o cură de aer și^oure.mi-ar ehispsc, ablea cu o jumătate de ceas înainte, în
e’T.riit de minune. Dar ce Iera.su/ac.la Clarșnș, fațara două excelențe,
a doi
puternici al lumel,
■ 1‘’7,
—î-'
hL'do '8^9 ceasuri, fara dc nici p, treaba, și ce, pribeagulpel în zdrențe,,
xt"
zdrențe,. colbăit, prigonit, ststr&lu"./.să folosesc și să cîștig mal mult do cît în â-- cea de .bucurie în brațele lui Elisee Redus,
le clips 'de odiUnS-i cind Elisdc,' Itishidcondeiul - nu-Fmai slăbea acucuîntrebările
asm
*
“
Întrebările asupra mișcărel din
Cf;a inindi scotocea, pentru mine din eomoara-î de - Italia, asupra c
n^—F-r din
d':r. Milan, asupra lupcamarazilor
oininLirI, sau,:spulbcrînd .vre-o - Indoeală, mă întu- r- tclor ‘lor din Urmă, Asupra planurilor pentru viitori
ea și mal injilt- în năzuuițelc-mele'de revoltat.7'-' asupra', condițiilor jde
. -----.,
, traiO, blînd
.. ca un
muncă și
Z Hămiiseiă, deci, Ungă Iei, lucrind și cetind^. între- . copil,
:i iubitor.'.
.-..i...x-_ Cq un frate, modest rși delicat ca^toți
răpind une-ori, pe ne-așteptate., înverșunarea-p de cel tari, ea toți cel mari,, ca toți cel buni..
. .'z .^...îr,
’
”
muncă,
prin cîte-o nîhp.stip.
cheștie arziitnaru.
arzătoare, Rnrbind
sprbinii înde-*
Luigi. Galleani.
largat,-fericirea
fericirea și
si.bucurîea, din mingierea
mîneîerea vvorbeIn Romînește, de I. B. Cegâ,
ior sale simple și bune. ALunpr, de ce ăș d plecat ?' '
In ziua aceea, fenieea de casă, înirerupînd'unul
din aceste incintutoăre ragaziirl, aduse lui Elisee
O LIMBĂ INTERNAȚIONALĂ
două curți, de vizită :- una de la Floquet, 'pfeședintcle.pamerel deputaților, alta de la Freycinet;Care
iera pe -atunci,.. daca nu .ma înșely ministru de?
Nu:'crcd să Sptiti
Spun un neadevăr, cînd zic, că: O
râzboia. AcestercrsonugU ce^oureșpeețuossu pre-.i limM. int£rnaționâM ar aduce cele mM mart aermde amagule 2or ; uaZ/'u/pr
Ehsce. Reelu?. ■ yia
â
c0&„da
iuri tiî ch!ar și diplo— Spune ca Redus nu poate. primi, zise Iei no-■
.
’ ’ ’
A.
,, L r ,
tărîtffeiheei de Jcasă, ’iear niie, care mă ridicașeip..//Yoc ^c-°
internațională. Poporul,
să pled:
pice: „răinîl
„rămîl acelea, nu voiu'primi pe asemenea " in lupta ipentțu cmanciDare, are nevoe mal mult
secături". 1 /
-- ■' 11 de cit orl-‘cirie de ademenea limbă.
Pentru-toți acel tari vbesc să ție congrese in
Dintruriităî pării că vrea să-mi arate pricina a- ' Pentrutoți
cestul aspru refuz, să dee drumul ămărăciunei ee-i ■ ternâționale,
* ,-oi"vlimbă internațională Ieste .neapărată,
prieinuea. vedofea acestor două nume ajunse ves- Asemeriea limbă ieste neapărată'
neapărată oh-c3ror
oh-efiror felia de
tite,. amintire! mișeliilor și-intrigilor de .cari Iele propagandiști, dacăi aceștia nu yroesc,
vroesc. ca propapropa
8r£fi->U ^?te' 0
ganda
ganda lor
lor să
să fie
fie mărginită
mărginită numai
numai la
la un
un. mic
mic colț
colț
SrflaS''"'0
de pjm)nt, ; și oslndita a rlmlnea Hrt roade. In
oglinda arzătoare a,lacului, apoi aplecindu-ș! irunf,
!
deosebi, au
au r.cvoe
nevbe QC;O
de-o limbă internațională, anțifealiUPurăde-aSuJJra//lclOralbe;murznurăaprOapc . deosebi
înlătura
teceț: „ftal bine sa lucrăm*.
’
mihldnștil ȘJi vrăjmașii războiului, pentru a înlătuiDar, imziua aceea, nu Ierți dat să lucrăm. Ablea' imputarea ce li se face de obiceiă, c’ar dezorganiza
fief-4--• ■'
r,:l
<mjJ.UJ.--xc
-Uv
'•Mix-xii-S
--i
--se întemeease ieară-șl:tuceretii cind 'Teresa, femdea1 o tnație
, în folosul âlteeă, pentru a da propagandei
-.«„M
întinJor»-, ‘ce tea trebuește s’o albă, și
ae
dt„ nou în
ÎTi biuroui
^iurou^ îmi
îmi spusd- la lor
toată '• întinderea
nn '-casA
cas^f: întrind
înțrind din
f
'um
așteaptă
afarăi^Mă
ridicafti - jpentru’ a’ajdnge la1 *Înțelegeri și la hotărîrî practice.
inpt
așteaptă
ufarăi
.Mă
pest"'A>i
Plăcută, .surprindere, dădui în antret Au neVoe ....
dc-o limbă internațională tevoluționaril,
r,
' rnvfthltl.T/ir
un Poarte bțin camarad, cutare îm- - car|
6°
siț ' Jk» Viu ajut
'or serios ' revoluțiilor ce-at
C&7 P^ea -6neagră a -upuud
ticpublicei, 1{\
izbucni In 'celelalte țări. Și tot așai au ncvoe de-o
* “
n,*. S-?PQirifli C'A Wț. in £ah_if lirăbă
limbă internațională
internațională organizațiile
organizațiile imuncitorești, ca
se poată pune cu ușurință In legătură cu cele
un brtMf°Scâa P6 J.°s la Paris.'Pe Vremea ceeâ Icra să șe
ardoar?n-Hprăape un copil, dăr Icră/lin de din celelalte țări, să șl poată făce. comunicările ne8ăferintpi1' ^aligehță. Din fericire, anii; '‘luptele,' ■ cesâre, și să se înțeleagă în vedereâ unor silințl
<atea si + au~ *“QU 'ripit' nici-', virtutea, Mei ‘btină- comune.
sconîn^fn tafel>
Și a-zl,lel
a-.zl, Iei lora
Iova pe
O
ar mal fi de un mare fo
scimj?și
pentru mme un
_ limbă internațională
--------- , _
&arîn
Dflrîn°artc
^e SCIUD
sclunP camarad.
\
los indivizilor izolați, cari și-ar părăsi patriea, penîneKU».
1
.
CQ
Stare
lern.
lifnf
mult
do.
Citări iC° ?tarQ ^ra. Mal mult .de jumătate din țru orKce moțfv
s-ar ducc Mfi.șț caute de trăia,
®sur
^'de
ftS-ei pc cuIuPle Simplonului. Popafrontieră. In sflrșit, în de obște, firile cari
uril'6
’ Ștncaserfi foar/o mulj\imtind internațiOnalistef ar trebui să poată con*
toidîtp^^’
e flrTdă n&r & -respunde și să se întreție direct, fată să fie nevoite
C°"c-i 'ornu Aurite V“a?e‘
1^'?- <1
trtduclwrt, I» Ulm.cl,
« Uit.
I Tî
V* n
AfĂ
IVtY
n «Cm
U m m Yaa m
Cf^r^
�I
H
120
fcfeVtSTA JfiEF.t
9 mare pierdere de vreme, dacă nu chiar o împie
dicare totală. Atîta vreme, cît nu se ya fi adoptat
o limbă interiiațională, vieața internațională nu va
exista în adevăratul, înțeles al cuyintului.
, • .
S’a făcut 6 m'ulțifnede întimpinâri, cit se atinge
de idciia unei limbi internațional?, Dar, dgcă exa
minăm" qhestiea gestul de serios, intimpmănle aces
tea nu au nici o valoare. Mii întâi nu Ie vorba
de loc de-a suprima vorbirile existente și-a le în
locui c’b singură vorbire, ceea ce-ar fi cu neputință
și chiar de regretat. Nu. R vorba pur și simplu
de-a se adopta, pe lingă idiomele existente, o limbă
auxiliară, caic ar fi o â doiia limbă pentru fie-care
popor și care i-ar servi în legăturcle sale interna
ționale, după cum cealaltă îi servește în legâturele
sale naționale. Aceasta ar fi mal cu samă limba de
traduceri, prin escelență, așa-că vedem dintr’o dată,
cîtă economie de vreme și de parale, cît folos din
toate punctele"de vedere, ar fi o singură traducție
a fîfe-dărcl opere, pentru toate țările, traducere controlată: sau făcută'de "însu-și autorul, în loc să fie
nevoe, șă șe facă că âstă-zl^ atîtea.diferite traduceri,
cîte .limbi sînt- Geca-ceneputindu-se face, o mare
parte, din om?nire lesțe lipsită de cunoștința unor
oi ere-pe cari âr avea une-ori cea mat mare tre
buința de-a le cunoaște. Lipsa unei limbi interna
ționale, ieste o cauză de ignoranță. Cu o limbă
internațională, înstrucțiea și inteligența se vor dez
volta mult tnal- iute.
Limba latină, în evul mediu, limba franceză, în
secolul al XVII-lea și XVHÎ-lea, au Jucat rolul de
limbi auxțliărej'dar'hfinmî pentru folosința unor
clase ale societățel ; întăea, pentru oamenii cel de
studiu, cea de-a doua, pentru ,lumea cea elegantă1*.
Limba internațională de care avem, asță-zl nevoe,.
trebuie să fie pentru; folosul tuturora, fără deose
bire, .hșa-că lea trebuie să fie ușoară, cu desăvîrșire
ușoară.1 Acest singur motiv, afară de altele, .se opune din capul locuul, ța alegerea vre-uneea din
limbele cari se vorbesc; actualmente, și cu atit mal
vîrtqș. la alegerea ' vre-uneca din limbele moarte,
Limpâ. auxiliară trebuie să fie ast-felifl, o limbă
artificială,
Ni se. y.a spune : Nu-d cu putință să se creeze o
limță, așa de-o dată, O limbă fabricată în chip ar
tificial nu va putea să trăească,.. Cine știe?
lâe?I ; unei limbi artificiale, zice L. Couturânt, i
se .aduce, adesea întimpiiiarea, cum-căJimbele sînt
Uq produs' spoqtaneu al 'spiritului popular, și nu
se poate, crea, prin decret sau prin vre-o convenție
oare-carel Dar această Ieste o intimpinare nedreaptă,
care facp/dintr’un fapt istoric o lege necesară...
Pentru motivul că' toate limbele s’au născut în chi
pul acesta, liu mal putem conchide, că Iele ar pu
tea să se ’alcătueascâ și alț.felifi,'. De fapt, există o
mulțime.de sisteme, de semne internaționale, există
cifrele, semnele algebrice, formulele chimice, notele
muucale,. semnalele maritime, cari toate sînt con
venționale/și'cari, prin obiclnuință, au devenit tot
așa de naturale, ca și limbele vulgare. Tot așa, sem
nele^ telegrafice, semnele manuale ale surdo-muților,
alfab.ețpl. Braille, al orbilor. Toate aceste sisteme
slrît
.atitea limbi, rezultatul unei invenții și al unei
convenții, și, tbtu-și, Iele au devenit, pentru acel ce
le întrebuințează zilnic, expresiea imediată și spon
tanee a gîndir^ lor. Concluziea precedentă, Ie deci
REVIăTA IDF.EI
fără temeifl, și s’ar putea înturna în n
sărilor noștri. In realitate, lea n’are î?lriya aa
științifica și logică, căci leată la ce se ?□ 0 va)?r'
nu s’a făcut nici o dată, nu s’a văzu? • cc î a e
Acesta Ieste un argument al rutine? n,c^° O
duirca orl-cărul progres. Acuma zece’ 'Y**1 U»
tut să se argumenteze tot atlta de b‘
dovedească, că nu se va putea nici 9^ «U
vadă interiorul corpului omenesc sa °
**
putea nici o dalâ sil se telegrafieze f“rc‘ »» s.
talie sau un conducător material căci / Un 6r me
lucru «nu se văzuse nici o dată>
Ap ’
Ieste oare cu cale de-a se opune Timb
de a’t«
limbelor noastre naturalei Uitat-am q
limbele civilizate sînt în mare parte prodW0^
elaborări conștiente și chibzuite? Dacă U U u°‘l
se suprime din astea toate părțile artifi^ilrebui «8
bui să ștergem din dicționarele noastre r W lre*
violele așa zise „d< formație savantă14 L-°Jle cu'
21.000 din 27.000, din limba franceză fa a Vrc’°
vorbi de nenumăratele regule gramaticile: naanuI
nu din întrebuințarea populară, ci din iJ’J?®*cule
teraților și fantaziile hnguiștilor... Teza 08064
o combatem, mal aduce unele argumente .J?- Care
limbele sînt niște ființl viețmtoare; XPtrOa‘e:
imită, și, cu atît mal puțin se crează St «
departe... Toate aceste considerații, în ‘apîren
funde, nu sini de cit niște metafore poetice
purced dintr’o filosofic superficială, care, sub ’m„ a
unui liberalism, ascunde un fatalism ridicul. Această
idolatrie a nalurei, tinde a împiedica orl-ce iDven.
ție, și-a ruina orl-ce activitate omenească... Privii/
giul omului Ie tocmai de-a conduce și-a corija natura, de-a o perfecționa la nevoe și a o modela
după trebuință. In toate instituțiile și în toate producțiile omenești, progresul constă, în a înlocui ac
țiunea spontanee, prin acțiunea cugetată, instinctul,
prin rațiune. Nu trebuie dar, ca cinc-va să se lese
tîrit de respectul superstițios al naturel, al evolu/iel
sau al viețel'. pentru-că asta nu Ieste în fond de
cît un lînged sofism.
De alt-feliti faptele sînt de față: de mai bine de
două-zecl de ani, există o limbă artificială ale cirel uimitoare progrese, și ale cărei numeroase-în
trebuințări, la cari îca și servește, arată că Ieste cu
totul viețuitoare, Aceasta ieste Lingvo InternaM
a d-rulul Zamenhbf, mal cunoscută jșub nuriek'i
cam ridicol ce-I drept, de Esperanto, Zamenhof
întemeeat invențiea lui pe observațiea, cum-că limba
internațională chiar și există, cel puțin în parte și
în fașă. Intriadevăr, numărul cuvintelor
!
la toate popoarele civilizate, cuvinte tcc‘1Qlce.
științifice de origină modernă, luate din 8r;cc ’ '
etc., Ieste mare de tot, mal mare de cit nl 8 .
rea la întăea vedere. Afară de asta, în a
ceste cuvinte, cu desăvîrșire internaționale,
.Q
încă, un foarte mare număr, de altele, ®‘ »oa[e
internaționale, adică cari, fără a fi conllJ° dinu®
popoarele civilizate, sînt comune la m
Iele, ca avînd aceea-și origină. In srirși,
car;
împrumută, zilnic, unele altora, cuvinte n
au1 trebuință. Cu aceste cuvinte, alesie zanienhob
celei mal mari intcrnaționalitățl, u'r .buiarul
a format rădăcinele cari alcătucsc v c
nC j|d
limbi; așa-că, cea mal mare parte d . cj 1^
cunoscute chiar de Ia întăea veder ♦,
’
j
>
■
■
'
'!
I
i
’
I
:
I>
I
i'
j1
'
(>
I
I
'
!
i
I
i
,
. -r fl se zice, cum-că Lingvo Internacid Ieste
in?1 r ouțin artificială, scâptnd în foarte mare parte
cit m®1
_fl dacă asta ar fi o imputare, că ar fi
^reată DȘa de-o dată.
fost c.,.le Cdmune la toate sau la mal multe poC“v,n' se deosebesc de Ja o țară la alta, de cît
poare, »
pronunțărel și al ortografiei. Iera
ns să se unifice ’’ una și 01ta’ Ceea ce D-r
°hof a făcut, într’un chip foarte simplu și
Zimcn4ibacifl. 'Ortografiea, în Esperanto, fiind cu
foar[Cfonetică, un cuvînt pronunțat nu poate să
tOu de cît o formă , de scris, îear scris, nu poate
.cjt 0 singură formă de pronunțat. De adăuaVCfl a vocabularul acesta, mărginindu-se la rădăJhele esenfale nu cuprinde de cît un număr de
CinC'nte relativ foarte mic, ceea-ce îngădue de-al
fU Ita foarte iute. Toate celelalte cuvinte, de cari
ltlV avea trebuință, putem să le formăm singuri
am, foarte lesne și fără ajutorul dicționarului, prin
Autorul linul oare-care număr de prefixe și de suJL cam ca la 30, pe cari le vom adăuga la rădăcinele cunoscute. leată ingenioasa soluție a aces
tei probleme : «de-a exprima cît mat multe idei.
cu un număr cît mal mic de cuvințe». Și, pentru
da vieață cuvintelor formate cu chipul acesta, au
torul limbel internaționale, a compus o gramatică,
o minune de claritate și simplitate, fiind întemeeată,
nu ca ale noastre, pe-o tradiție și pe-o practică
adesea absurde, ci pe logică și bun simț. In între
gime nu Ie alcătuită de cît din 16 regule, nici mal
mult, nici mal puțin. Ceea-ce Ie cu totul de-ajuns,
precum a dovedit-o experiența, pentru a exprima
cele mal comnlexe idei: filosofice, științifice, etc.
Această limbă Ieste de.o ușurință uimitoare. Ajung
cîte-va săptămînl, cîte un ceas de studiu pe zi, pen
tru a căpăta o cunoștință prea îndestulătoare, șl-a
putea corespunde cu orî-cine. Mal mult de cit atît»
Se poate, mulțămită unei meșteș.ugirl a scrisorel,
meșteșugire care constă a separa printr’o liniuță
sau printr’un apostrof elementele cari compun cu
vintele, și mulțămită unei mici broșuri, în greutate
doar de 5 grame și care costă doar 5 parale, tipărită In șase limbi, pe care 0, alăturăm la scri
soare, se poate scrie unul strein, cari,, deși necunoseînd Esperanto, va fi în stare de-a ne traduce
scrisoarea, numai să-și fi dat osteneala să cetească
mica broșură, tipărită în limba lui. Ieste de-ajuns
de-a dovedi, prin asta, ce nepomenjt de ușoară
«te această Lingvo Intemacia. Pe lingă asta, se
mai poate adăoga, că-I elegantă, armonioasă, ceea
ce
ach tacă
r nu
nU strică/lea
str*cfl* Iea a împrumutat de la limbele
anttV’xCCea ce ,e^e aveau mai bun, și adoratorii
Jiatîn
nț'chîtățri,
'
Vor S2si cu plăcere în îea, unele forme
la’inet pr-Ar
^ceștl.
'
’
S’“ zis, că
relatfilft18’ *Ciî ° J*mbă internațională, bună pentru
rc,a
V*île prin
pcntru°
Prik- SCr*s’ DU va Putea serv* n’c^ 0
|q feKin°a re’ Pcntru-că fie-care popor va vorbi-o
cr«deam •'î’-d® neînțeles pentru alte popoare. Așa
lucru pe ^M./nainte de a fi studiat Esperanto,
v^rat. FieCan s*nt.nev°it
recunoaște, de neadev°rbită 8"?re SUnet> din cele ce compun limba
l,e-a fi’h a
a,es așa feliu, ca să fie cu neputință
’lî°r <lc ro .• pt a^uL ?! în acelaș timp să fie
^unțat i SlSt pcn*ru toate popoarele. Ast-felitl s?a
Sfiu 3j_i a 5Unetul u-iu pentru-că numai Francezii
’ ptonunțo. A fost • înlocuit prin sunetul 11,
121
care nu stingherește, pe nimeni. L« aceaatl regulă
nu iCBte de cit o lingură eacepție-litîra>j Chinejiî
!lnt- pre cit se pare, In neputință de a o pronunța’
l.Qtu-șT, a fost păstrată, pentru-că Ura foarte tre,
boitoare. Chinejil nu vor pronunța nici un r ceeace nu va Împiedica de a. fi. înțeleși. Pentru-că su
netele acestei limbi sînt atît de bine delimitate, atît
de deosebite unele de altele, că Ie cu neputință de
a fi confundate, orî-cît de rău ar fi pronunțate.-De
altmintrelea șț acolea experiențr țî-a spus cuvîntul,
Dînsa a arătat adesea, și mal cu samă la: ultimul
congres din Eoulogne, cum niște inși din cele măi
difente țări, cari se Intîlneau pentru întăea oară
se înțelegeau foarte bine în Esperanto;
’
Lingvo Intemada, nu are măcar nici ao de ani
de. existență, și cu toate anevoințele începutului, cu
toată dușmăniea foarte mare, datorită mal cu-samă
neizbîndirel, căderel Vb/apzlA'-țiluî și descurajării ce a
urmat după asta, a, făcut progrese uimitoare^ mal
cu samă în acești din urmă ani.,Mal mult de foo.ooo
de oameni, răspîndițl pe toată suprafața globului,'
o cunosc. Mal .mult de 150 de societăți, o propagă,
Numai în Franța, vre-o 70 de orașe, au-cîtemn.
grup esperantist. Vre-o 30 de fol periodice, apar io.
Esperanto. Cit .despre cărți și .broșuri, sînt acuma
nenumărate: traduceri de opere literare, științifice,
filosofice, ca: Leibniz, Byron, .Homer,. Virgilju,'
TolstoJ, Chanson de Roland, Shakespeare.AtolUre,
La Fpntaine, Perr.ault, Xayier de Maitre, Bernardin
de Saînt Pierre: autori ruși, polone)!, unguri,, fia-,
manzl, etc. La Paris există două centre de editură t
librărtea Hachette, colecție aprobată de D-rul Zamea.
hof, și imprimeria esperaptistă, 13, r,ue L&cdpâdei/
In fie-care an apare cîte un anuar, Tutmonda laț^
libro Esperantista, care dă numele și-adresele tui
turor esperanțîșților din {urne, .lista societăților-ș.
grupurilor, acea a foilor periodice, a cărților, etc:
InvățațiJ și au organul lor în limba internațională
Interna da Scienca Revuo, Tot așa medicif; Jnten*
nada Revuo Medina. Aderenții pârei.:-Espero. Pa.
cifista. Catolicii: Espero Qatqll/ța} Orbtl,: Esperanto ..
Ligilo, Stenografii: La stenografisto! Se'mal anunță
aparițiea revistelor:,„Soda R?vuou, Revistă Socială, 1
la Ceret, și Intemada Revuo Liberapa,. „Revista Li-1 ■
bertară Internațională14., la Bruxelles^ Această din
urmă întemeeată, de Emile Chapelier». j ■ .
'
'
Mal multe Burse ale Muncel, șt mal cwsamă.,cea
din Paris, au cursuri de Esperanto. La cea diri
Tours, există un grup esperantist de studii sociale,
, „ViitorulInternațional^E^Zendo Internada. La Paris,
s’a întemeeat grupul Paco-Ubereca, „Pace-Libertateu,care-șl propune de-a traduce și fedita în limba
internațională, broșuri în contra războiului și-a mi
litarismului: Noul< manual al soldatului, Călră femei, Patrie, rățboiiiiși cazarmă, și.ajtele, pentru
a le propaga printre esperantiștil din toată lumea.
Pentru a învăța Esperanto, trebuie foarte puțină
vreme și foarte puțină cheltueală. Nud nevoe de
urmat nici un curs, le, destul a cumpăra unul din
manualele care există, căci toate sînt‘foarte bune.
Nu Ie de cît greutatea alegere!. > Voiu cita. ca . mal
leften: Premier Mânuel de la langue auxiliaire
Esperanto, Hachette,- Paris, 10 centime.
In scurt, o limbă internațională, foârte ușoarâ și
minunat de bine alcătuită, există. Mi! de oameni,
pe toată suprafața pămintulul se și slujesc de lea,
�I'
I !,
II
I
{1
REVISTA IDEEI
122
Revista ioeei
pentru cele mal diferite scopuri, pentru cele mal
diferite nevoi, Noi, ca internaționaliști, trebuie numai
de cît «3 ne-servim de lea,
• 1 Reniî Chaughi.
Din Franțuzește, de Eftihie StAncescu.
SONDĂRII
la 6 metri, restul arătîndu-sl «nk i - ta .3^^
încrucișat, prin care vîntul,' pfoaea5 'de h
trepe șî cade din Welșug asupră i-1
căror muncă ie toată concentrată <
gura de puț.
Cotaa, Pe J
' După regula tecnicel și hevoea i, . <- 84
sondă,’trebuie, să fie, 81 .lucrători o
Un '•
, Exisță-n . țara noastră o samă de' muncitori,
despre a căior ființă nu au niulțl cunoștință, sau
despre, cari se știe prea puțin. Aceștia sîht son
dării, sau lucrătorii de la puțurile mecanice, nu
mite sonda, prin cari se scoate păcura din adîncul
pămîntulul: aur, ce se revarsă în valuri îh pun
măr mal mare de lucrător^ Din econ¥‘•Un nugilesocietăților petrolifere. ■
La noi/ această ramură de' mbncitorl; ar echi directorii societăților, .ca și micii exo?^ ^.
ni
vala cu minerii țărilor din apus. Tot atît de ne întrebuințăză'de cit doar 2, nșa Xy™
sigură șl mizerabilă, ca și a acelora, vieața Sondă lucrători, îiripărțițî în d ouă. schimburi
?l6
rilor Ie pururea în primejdiei Gazele subpămînte, canlculul, ungerea, pornirea și-ngriiir^ 1 r me>
ce exalează gurile de puț din sonde, încarcă 'at și alte reparații la bor'gram privește A®0*1*,
mosfera, făcind pe sondări să înoate într’un văl pe sondori, trecînd o dată ne zi și-^h^8tru?1
hn mecanic,
permanent explbsibil. Destul o ăcîntee ia unei roți, chip, în inspecție.
g unei atingeri de curele, ca sonda să fie în flă
Schimburile cuprind cîte 12 ore. DÂ' k h
cări,, și cel ce lucrează în f
K—*—, ~săx fie
r-" pîrlițjf,
pf“15ty, ’ . pănă la 7 dimineața, cel. de ..noaptea s: d
năuntru,
arși, năbușiți. -Mergeți la spitalul
talul județean
județean din Cîm- dimineața, pănă la 7 săra, peî de zi p'
?
pina, și vă va cuprinde groaza'. Nu-I un bolnav, schimb cuprinde un repaus de 20 minute,
care să nu fie adus acolea de un accident de 12 din zi sau din noapte, pentru prinzut lMrâ
sondă. Arși, sțilcițl, degete, mînl și picioare rupte, nlor, pentru care treabă, inse, sonda, de-i iu ffie“
dinți frfnțl și capete zdrobite, cînd nu șînt carbo nu stă, ci fie-care lucrător îșf Iea primul, fJ?
nizați de foc.
du-șT repaos individual, Mîncarea, muncitorii «
Ca să putem arătaintrio lumină cît mal deplină aduc în traistă, căci, o dată înțrațî în lucru, doar
pe sondări, Ie de neapărată nevoe, fose, de-a vre-un accident, să. le mal .îngădue .părăsirea.!
spune cîte-va cuvinte despre sondă și despre pănă la semnalul de 7, alt-feliu maiștrii sau con
chipul de muncă de acolea.
trolorii îl dau lipsă pe raport și ziua li,4 pierdută.
Inchipuiți-vă o baracă de scîndurl, la intrarea
Orînduirea schimburilor Iesteașț-felift. doar
căreea se înalță o turlă de asemeni de lemn, de' pentru sondele în șapa și-n instrumentație, adică
brad, în forma piramidală, înaltă de la 12—15 în reparație. Cit privește cele trf jacarit, adică
metri, largă la bază de 4—5 metri 'pătrațl. Asta-I, cele ' cari produc păcură,, au numaî 'cite un /acar
înfățișarea sondei din afară. Tn năuntrul’ barâceî de schimb. Asta insamnă,.să, munceașch un sin
lucreară un motor mecanic, pus îri mișcare, sau ‘ gur lucrător'vreme. de 12 ore neîntrerupt,’ într’o
de-un curent ' electric, ' sau de vaporii -trim.eșl atmosferă încărcată de gaze* înăbușitoare, inotțnd
prin țevi de- la cazaneld, ce fierb de-opărte. ' în păcură, expus pururea a fi ș.fcs d.e viu cu sondă
In mijlocul baracelse.deschide gură puțului, larg de cu tot. tLăcariî
x^-:y dau ~«i
cel mal
—v: mare "tnbjjț mnrtil.
morțil,
la 60, pănă la 10 și 8 c. m. în diametru. Intre ! atît prin ardere, cît și prin boală. Majprîț^teasmt
puț și motor se află borgramiil, sau• "mecântemui atinși de friguri, din pricină. vecîi)iceî uip^eji.fn
sapă. De vîrful turlei sînt 'fixate două mâcâraie, care o duc. înfățișarea unui.'’lăcar ri'o^irijreGe in
una pentru pompă, alta pentru purcel, sau ridi grozăvie, de cît lucrătorii de la șanțgri ,
cător. Turla mal .are trei poduri, alcătuite ‘ din îmbrăcămintea lor, soioasă, neagră a^paojir.> r coo
cîte-o scîadură, sau două, la cari ajungi pe niște trastează cu fețele lor’galbebe și îinoățnhn?
trepte aproape verticale; Aceste poduri slujesc la
Lăcarul Ie ținui, să lucreze neîntrerupt, cele L
băgarea sapei și«a burlanelor, ce alcătuesc
căptui.uesu vapcuxzduaiui ic
aa.mwvftv **șirea puțului. Podul întâi Ie la 3 m. înălțime, al ‘ ore’ale schimbului. său. ’ mănîpulînd
doilea la 5—6 m. Acesta-I pururea dintr'o sin maî fadă ce-va, să-nșele1 controlorii, -ce
gură scindară. Și al treilea-I la 10—12 m. Vor și noapte copoește printre Șonde,ca.
cu neputință,'
besc despre podurile astea, fiind-că de pe iele dee odihnei, i-ar
i-ar fi
fi cu
neputința, fiind-că
u
,P
se-ntîmplă acele dese accidente de cădere, urmate patroni lăcăritul ie comoara, șj-P .p0 • dccal’td
de schilodiri și adesea de moarte. O mal multă mal puțin, le-aduce o pagubă de ciț i^oril-o2'
bună-voire din partea inginerilor și-a directorilor, de păcură.. Pentru asta, pe lînga j
<dcțte'a|1
le-ar putea construi mal bine, le ar fixa cel puțin meni, __
de...'_______
fie-care sondă
, se ma
^utolD3ț?
sțngur, cu
scindările; cari la cele mal multe sonde se mișcă, ’ controlor, mecanic, care -înrOgis.
fiind doar aruncate pe grinzi, și țări de multe c^
cește secundele,
ori cad grămadă, cu sondării de pe iele, în capul pompa goală, pe jumătate,
mal odihnește, muncitor, de vțeîJ ^fnsem’16 f*
ce“?r de jos, ucigîndu-I, și-n cazul cel mal fericit
i
, munci
schilodindu-î. Dar despre asemenea accidente nii inginerul îțȚ'
:iT,’va
va* privi controlul,
amefidă'de 5—10—15 lei.
se vorbește, fiind-că nu Iese fum din sondă la petre-
a sxi.ra;.“
Ij
128
cerea lor, ca să atragă privirile de
Oi
!
I
asemenea muncă încordată, cît i
XTte unul nenorocit muncitor ?
se
drept pildă pe cea mal mare și mal
«' ‘iin societățile noastre petrolifere, „Steaua
Un lăcar Ie plătit cu 45—65 lei, lunar,
g.om‘oa- . e trebuind să lucreze și Duminicile,
<foP^ Vvrea inginerul, șeful schelei, să-și întreacă
jin tipa trebuie să muncească și în ziua întâi
pr0 rSciun Ș‘ de Pa?tY’ s.‘Pgure1e zile de rede G
< Un lucrător de la sondele.în sapă sau
pB°* mehtație, primește de la 30. pănă la 65 lei
inShrU reară-șl după vechime, avînd Duminicile
^me pentru care se orînduesc între dînșil plan3CUU de pază- Din plata asta se mal scade, înse,
‘°<neslltă, rețineri pentru medic și asigurare,
p a' nutinf știu, inse, că au dreptul la consultații
tuite/lear pentru cel. cari știu lucrul acesta,
^edicul* societățeî se mărginește la chinină și varriâ Cît pentru asigurare, nimeni n’a fost ajutat,
T 'cît cu un dric, o groapă și-o luminare...
dexfaIștriI nu sînt plătiți mal bine. La Cîmpina,în
40 de sonde ale „Stelei^, nu se găsesc mal
P',u de 5—'6 maiștri, plătiți cu cîte ' 150-200
lunar. Cel maî mulțl au între 80 și 120.
In schimb controlorii au totdeauna 150 lei lunar.
Ajutorii inginerilor, chirovnicîi, cari pe lingă altă
treabă mal fac și pe-aceea de-a înspălmînta. pe
lucrători cu alungarea, pentru ca să stoarcă de
la Iei prezenturî: pasări, unt, țuică,... aceștia, pe
lingă locuință, lumină și foc. au și cîte 200—250
lei lunar. Aceștia alcătuesc la noi ceea ce în apus
se chfeamă Ies contremaitres- Inginerii șefi, au de
la 600 Ișl lunar, șî un leu de vagonul de păcură,
predat din schela lor. îng'nerll ipal mici au între
150—200 lunar, făcînd mal mult treabă de cqntrolorl pe la soii'dă.
Alături de lucrătorii sondări trebuie socotiți și
lucrătorii cu cazmaua și lopata, destupătoril șan
țurilor șl al batalelor, acești. nenorociți,, cari au
pierit cel mal mulțl în flăcări, prinși de foc - în
mijlocul batalelor pe cari le curățau, cari nu-s
alt-ce-va.de cît niște gropi adinei pănă la 2.m.
?i largi și lungi de la 20 m. pe .5 m., făcute în
preajma sondelor cari fac erupție, ca să se poată
capta păcura aruncată vreme de ore și zile, de
himbată momentan
momentan . într’un vulcătră sonda preschimbată
vul-:
și primejdie pentru lucan aruncător de groază
{
urătorii ce mișună. în
m juiui
jurul Iei,
juj, sspre
>Hic «a otav...
stăvili rian aruncător de aur pentru pasipa păcurel, vulcan
ronl, Dar, spre a. da o pildă, Ie
ie destul să spun
că sonda No. 65, a „Stelei", de la Cîmpina, în
ri°x » re 19^4. a aruncat una mie vagoane păleZ ’ m
ore
eruPt*e> ceea ce vine la 300.000
> socotind cu lei 300 vagonul, cum se vinde-n
’A-ceastă sonda a erupt ast-feliu în trei
ri, aruneînd o coloană de păcură înaltă
caz?eSyt
metri,. împlînd întreaga atmosferă de
jurul ?ă?voșîtoare și de stropi fini -de păcură. Iu
Și lurt-xî ^5au c.oncentrațî toți sondarif.uneî schele
°ești'lî
batalelor, Ierau sute de .ființî orne'uPtind ptlndu-se prin întunerec, căci Iera noaptea,
ce revă'Se
zăgazuri puhoiului de păcură,
s^pînlIoSa^ fortele subpămînte, spre înălțarea
tau nrîrJ ? înKreunarea jugului vitelor, ce îno-
nenorocițil muncitori, la Mislea, BuștenarI și Țintea.
Dar nu I destul numai a spune. A vedea, a
gusta din vieața sondaruluî, numai ast-felitj s'ar
putea pricepe batjocura ființei omenești în mult
cîntatele exploatațil de petrol.
Două-spre-zece ceasuri în nămol și în păcură,
cînd nu se mat adaogă viforul șî gerul ternei,
vecinie cu yleața-n primejdie, înjurat și amendat
pentru orj-ce nimica, de turma de ingineri și con
trolori, pentru mal puțin de 2 lei pe zi, feată
soarta sondorului.
Și dacă ne gîndim, că numai la Cimpîna slnt
peste 1.000 de lucrători de sondă și de batale,
socotind toate exploatările locale, în afară de
celelalte ramuri de lucrători : fierarii atelierelor,
electricianl, montorl, lucrători de fabrică,... cari aproprie, dacă nu întrece acelaș număr, gîndindu-ne
la asta, ne cuprinde cea mat adîncă tristețe. Căci
ce-I face pe acești muncitori să îndure, pe-o plată
de nimic, o muncă din cele mal de batjocură ?
Răspunsul de căpetenie și cel mal drept ar fi i
neunirea. Dar maî trebuie ținut în samă, că industriea petrolului, prin cererea de brațe, de cari
are nevoe, a făcut să se îngrămădească, prin acele regiuni petrolifere, lumea cea mal bălțată.
proletari din tîrguri, golani de pretutindeni, țărani
de la cîmpurf și țăranii din preajmă, munteni,
apoi sumedenie de lucrători streini. Și-aceaată
bălțătură îl face pe lucrători, să nu se priceapă,
să se privească, adese-orî, cu dușmănie,, lucru
ce-I în marele folos al stăpînilpr și spre marea
nenorocire a lucrătorilor, cari sint nevoițl a primi
munca, sub forma ce li sq dă, de teama concu.
rențel celor îngrămădiți pe după zăplasul schele
lor, a căror gol din pîntec, jinduește ticăloasa
vieață a celor din năuntru.
.Țotu-șl, ca și însă-șl gazele sondelor, căror li-I
de-ajuns ’o seîntee, să se aprindă, așișderea și
sondărilor, le va fi îndeajuns o urmă, un început,
ca spiritul revplteh să le trezaspă mintea, să pri»
ceapă la ce treaptă de vită au fost aduși de stăpinii, cărora le trimet, pe fie-care zi, vagoane de
blelșug șî de aur, rămînîndu-le în schimb perspec
tiva foamei, a focului și a schilodirel.
începutul de trezire din 1905, inginerii plătiți
de stăpînl, și polițîea, cînele lor de pază, acest
început de trezire l-au stins, desfăcînd cercul de
rezistență, alcătuit atunci, prin amenințări de expulzări, dare afară din slujbă și închisoare. Dar
prin asta, nu s a putut stinge și flacăra,_ ce cu
prinsese inimile multora., Aștă-zl asta a prins să-și
arate tăriea, plănuindu-șe sindicarea tuturor lucră
torilor sondări, într’un mare sindicat, care să cu
prindă pe toți sondării, de la toate exploatările
de petrol de la noi. întâiul lor pas spre izbînda
desăvîrșită, va fi, cînd vor sili societățile, să pri
mească a împărți munca de sondă îa trei schim
buri, de cîte 8 ore, dobîndind 16 ore de odihnă,
repaos, vreme în care vor avea deplin răgaz,
să-și întărească unirea și cugetul, pregătind calea
revoluției sociale, cînd sonda va fi a sondarulul,
cînd de foloasele iei nu se vor mal bucura ban
cherii din Berlin, Buda-Pesta, Londra, Amsterdam,
America și București, ci cei ce ,se tăvălesc acum
prin păcură și nămol.
chinI1?molul de P^iră.
I. Neagu.
pu acesta au ars anul acesta cu zecile,
�VF\ '
REVISTA IDEEI
124
CE IESTE ANARHISMUL?
j ,
!
Articolul acesta rine si face o. demarcație’
între anarhism si socîal-democratism. Revista
aceasta 6ind o 'tribună do liberă cercetare,;
cu toate că absolut ;Sn direcțioa socialii, n’ar
lî nici o mirare ca să apară, într’însn, în di->
recțica astă, opinii cum s’ar chlema cam opuse
ca nuanță de bugetarei Să Se noteze înse cum-.
că deosebirea ce se face acolea, nu privește■
atît socialismul, cit complimentul acestuea,
democratismul, cu care anarhismul într’adevăr
că, nu are afacejas că nu știm întru cit chiar
socialismul ar avea a face cu Iei. Ieste nevoe,
sti se știe aceasta, pentru-că dacă anarhismul
nu Ie chiar una cu socialismul, Iei n’are îm
feles, pentru noi, fără socialism.
Innalnte de a întră în explicări mal amănunțite,
trebuie să înlăturăm acea greșală fundamentală,
care susținb că anarhismul Ie pur și simplu o
mască sau o șurubărie radicabrevolnțiopară a so
cial* democrației, că urmărește acelaș scop, dar
nu- pe cale parlamentară și economică ci pe cale
revoluționară, întrebuințînd bombe, pumnale.
La aceasta avem de observat: Intăl, că tactica
violentă,’ care se crede că Ieste caracteristica a*
narhismuluf,-n'are cu acesta, vorbind la dreptul,
nimic comun. Intr’adevăr. există o ;.școalătt a anarhismulul, de al cărei maestru, NetciaefT, ne
mal îndoim și astă-zf dacă n’a fost spion poli
țienesc, care predică „propaganda prin fapt11, ca
cel mal de căpetenie mijloc de propagarea ideel
anarhiste. Dar contra acestei școale sînt nume
roși anarhiști, dintre cari Bruno Wille, Elis^e Re
dus, Lew Tolstol, cari sînt împotriva orl-cărel
întrebuințări de forță. Pe de altă parte întrebuin
țarea violenței nu feste de loc o caracteristică
anarhistă, ci ce-va care se, întrebuințază și .de
anarhiști ca și de toate celelalte curente revo
luționare, cari tind la o transformare fundamen
tală a stăref sociale.
Cît timp oamenii s’âu stăpînit sau au căutat a
se stăpîni unii pe alții, forța â existat : războiu,
omor, atentate. Istqriea lume! Ie plină de aseme
nea1 lucruri, chiar Ie compusă din Iele. Forța ie
înse întrebuințată de „cel mal mar!0, și numai
cînd devine nesuferită, atunci trezește din amor
țire pe stăpînițl. ''Atunci izbucnește, din partea
celor mal miel, contra celor mai mari, fie ca re
zistență, fie' ca răzbunare. Nu anarhismul încurajază forța, ci anarhismul 'Ieste dușmanul lei cel
mal neîmpăcat. Cînd un anărhist a fost învinuit
de vre-o crimă, de violență, n’a fost nici de cum
anarhismul cel care l’a ademenit sau l’a împins
cătră asemenea fapt, ci firea prea adine tulbu
rată a omului, care, dîri mînîe sau disperare, nu
poate vedea alt mijloc de scăpare, de cît moar
tea șî nimicirea. Harmodius și Aristogeiton, omorîtorl de tirani, fost-au-Iel anarhiști ? Fost-a Brutus un anarhist? Arminius, sărbătoritul trădător,
fost-a fel’anarhist? Puritanii, cari au tăeat capul
lui Karol Liu, fost-ău anarhiști ? Francezii cari au
ghilotinat pe regelfe Ludovic al XVÎ-lea au fost
anarhiști? A' fost Sand, care a străpuns cu pum
nalul pe Kotzebue, anarhist ? Dar ofițeri! sîrbî,
cari au masacrat perechea lor re^ix ,
anarhiști? Atît fapta violentă, în^',5 f°st-au6
deosebită a atentatului, cu bomhJ1®’ cît și fn°are
specific anarhistic. „Revoluționaris’n?V’nt
arată adesea la anarhiștii latini
’ Car?'Va
deffrabîl, în fond, o
««
născut din starea politică excentînJ u
lui rusesc, înse nici de cum 0^0/** ’^PeK?'
sau o manifestare necesară a te'o4\Clotirt
Că în credință publică anarhismuî l?/na%u
într’una și aceea-șl noțiune cu atene i
îestd, că atentatele anarhiste sînt sinmtUi pr{clna
cari lasă ca publicul să afle, să audă 6 e lo8!ce
pre anițrh’sm.
4 Ce'Va J ’
Anarhismul nu tinde nici ccont Ia țjQța
care tinde social-democrațiea,
cătrj
liti. înainte de toate fel nicf’nu'îeste0^ ,a fc’
al tendinței socialiste. Mal ales TuY’îI
Curenl
tul îndepărtate toâte țelurile economice
to*
reprezentanții săi. se găsesc unii cari »? ’ ,ntre
cele mal diferite tendințf economice HAIire!lnU
vidualiștif recunoscut!, apărător! al' nrJj l“di’
private, ca Stirner. Tucker, de la reformK^
cial Proudhon și colectivistul anti-comunist R î°*
nim, pănă la comunistul radical, Kropotkin r’
încă anarhismul combate tendința demociatS
înadins chiar și atît cit se arată în socialism
pentru-că fel privește ca o greșală, nemăsurat de
mare, de-a crede, că prin schimbarea formei mo
narhice sau a organizației statului se poate ajunge
la vre-o înbunătățire a relațiilor sociale. Mal mult
de cît atît: Anarhismul privește o transformare
a sistemului nostru economic, din capitaliști in
colectivism sau chfar în comunism, ca incompa
tibilă cu menținerea acelei forme politice, în care
s’a organizat societatea, bazată pe proprietatea
privată: „Noi susținem și căutăm a. proba, cum
spune Kropotkin, cum-că orl-căref forme no! eco
nomice corespunde o formă foarte hotărîtă de
relații cetățenești, politice. Forma politică și eco
nomică a unei societăți, sînt două, apariții cari
atîrnă. una de alta și corespund una alteea. Așa
a fost în trecut și așa va fi și în viitor11. Proprie
tatea privată asupra pămîntulul a creat statul,
desființarea acesteea, îl va distruge. După cum
feudalismului economic, corespunde statul, clă
dit pe principiul autoritățef, capitalismului eco
nomic, parlamentarismul, clădit pe principiul ma
joritățef, tot așa unul sistem economic colecUVisi
sau comunist, corespunde anarhismul, _ cla 1 P
dreptul individului .de-a fi .stăpîri pe sine, p
bertatea Iul- '
. 7, Jes.
Punctul de plecare al concepție! anarhis
pre lume, îe individul. Avem două conc p
pre vieață, cu1 totul diferite:, acea in
acea socială. Prima consideră ceea ce 1
între dînșil deosebit, ultima, ceea ce
prima,
comun, esențial, prețios, însemnat, cu
..^3^1,
tinde, înainte de toate, la liberta ea
prima
cealakă la integritatea organismului
din
■ ca
urmărește o direcție de dezmem
urmă de concentrare. Anarhismul 1 n^vic_
ju3sllist,
și Liberalismul,' un curent a°s°
instiru^*tituțî'lof!.
și, ca atare, un dușman al tu u
aCțiunCr
cari restrîng libertatea individuală d
Aco
nimicesc deosebirile dintre indivi Ș1
0 VICTIMĂ,A APOSTOLATULUI
n‘re clasifica pe indivizi după număr și rang, de
de;\A în mijlocul orl-cărel grupe, pe fie-care îna .bi*j de-a face dintr’un individ, prin blîndeță
îocU‘ rin forță, un cetățean normal. In acelaș timp
saU j îeste singurul jug, de a cărui apăsare nu
Sta coate scutura nimeni, pe nici o cale. Iești năsse pca cetățean, supus statului, și ca atare mori.
foarte bine trece dintr’un stat într’altul, sub
țv-ite motive/ înse o viețuire în atară de stat
r te astă-z» o imposibilitate. Statul dispune de
•divid și individul nu poate să se libereze de
t precum nu se poate libera de familie, de
biserică și de clasă. De aceea amîndouă curen
tele'individualismului, în fondul fondului lor, se
•dică ®ai cu samă în potriva autorițățeî statului.
Ceea-ce îndepărtează cu totul anarhismul de. li
beralism, Ieste, că cel din urmă se împacă cu
existența statului, ca ce-va de fapt, căutînd numai
s& amelioreze întru cît-va apăsarea domniei sale,
pe cînd anarhismul, din contra, contestă statului
dreptul de existență, tinzînd la o formă socială
fără de stat: „Noi căutăm, ne spune Kropotkin,
noi căutăm progresul, într’o libertate, absolut cu
putință, a individualismului, într’o desfășurare cît
mal întinsă posibil a inițiativei individuale și de
grupări, restrîngînd cît' mai mult cu putință func
țiunile statului".
Dar Ieste o greșală, de-a crede că anarhismul
tinde la ceea-ce se înțelege în de obște sub cuvîntul de „Anarhie11, vreu să zic, la o stare, în
care fie-care face și drege ceea-ce 1 vine la so
coteală pentru moment, în care nimeni nit se mâl
îngrijește sau nu mai ține samă de semenii săi, în
care nu se mai recunoaște nimănui nici un drept
și nici o datorie, și-n care, prin urmare, toate ar
merge harababura. In realitate, anarhismul susține
din toate puterile organizarea societățel umane.
Numai forma, modul organizației Ieste, la a cărui
transformare fundamentală Iei tinde. Și anume,
tel vrea să înlocuească organizațiea de silă, care
prescrie a-zf, în mod autoritar, individului, cum
trebuie să se poarte și la nevoe îl și silește prin
forță, printr’o organizație pur convențională, de
care individul să fie legat numai pe măsura în*
sărcinăfilor și angajărilor ce și-a luat asupră-șl,
voluntar și conștient, liber a se sfătui cu ceilalți
concetățeni asupra cuprinsului și feliului acestor
•datorii, luîndu-șl numai atitea drepturi cît ar avea
trebuință, de la concetățenii săi. Ceea-ce însem
nează: Anarhismul vrea ca din cele două forme,
cari regulează existența socială a omenire!, numai
nna să valoreze, să treacă ca atare, iei vrea să
^cătu^ască toată organizațiea socială numai din
■torităț IGre* Un’te' Pr‘n n‘m’c’rea complectă a au-
!
1
'
Dr. W. Borgius.
Din Nemțește, de G.
le|
*1 Revistei noaaire apere dubla» eu
® M1 Vl,e* *" Abonațll neachitați aînt ea
uit nn i *aHa(I a-șl trlmete abonamentul pe datfc, ca
Ct'w’P'eci m ,mPledlcnțI «1 ■& putem Irlmete Revista,
’
tuturor.
*>nan>cntelc ne trimet prin mnndnt t
T*?1
1
i
MașojU) 10t strada Epurhr, București.
î
T^S.C?brU dJn
revoluționar Rus.
Institutoarea Zenaida Konoplianikoff, care afiS'!!! generalul Mlnn fu spinzurată in
timpul din urmă, întruna din curțile fortăreței Schlllsselburg. lea ascultă sentința de
moarte cu un curaj și un calm minunat, retuzînd _orl-ce asi^ență sau sprijin înainte de
a da piept cu spînzurătoarea. leată părțile cele
mai de samă din discursul rostit de dinsa în
fața consiliului de războia care o judecă, și
pe cari dascălii și dăscălițele tuturor națiilor
nu le-or ceti tără să fie mișcațî :
...Partidul mfeu a hotărit să răspundă te
roare! albe .prin teroarea cea roșă. Și, ca
una ce mă trag ,din popor, pentru-că' tatăl
micule soldat lear malcă-mea țarancă, vă
întreb, cluar in limba acestui popor, cine
va dat dreptul să ne țineți atîtea veacuri în
neștiință, in sărăcie, în pușcării, să ne trimețețl în surgun și la munca cea silnică,
să ne sptnzurațl și împușcat! cu zecile, să
ne ucidețl cu sutele ? Cine v’a dat asemenea
drept? Voi vi l-ați luat, de la sine, prin
dreptul celui mai tare, l’aț! sancționat prin
leg! născocite de voi, lear popii' au sfințit
acest drept. Dar leată că se ivește un drept
nou, cel al poporului, care Ie' nemăsurat
mal drept ca dreptul vostru neomenesc...
Vă voia desfășura pe scurt biografiea
mea: După terminarea școalel de institutori,
a,m fost trimesă la o școală de-a Statului,
într’o fundătură pierdută din ținutul Livoniet, la Esllti. Ghvernul se ocupa pe-atuncea
cum se ocupă și a-zi, cu rusiftearea provin
ciilor baltice, și, în scopul acesta clădi o
mulțime de școli, la cari numi numai insti
tutoare și institutor! ruși, ca învățămintul
să nu se facă de cit ,in rusește.
Localitatea in care se afla școala mea, navea nici o infățoșare atrăgătoare. Sărăciea
locuitorilor iera izbitoare. Nici unul navea
pămint. Alexandru al II-lea îl dezrobise fără
să le dee pămint, care râmase în st ’pinirea
boerilor Balticei și a Statului. Dînșil trăeau
mal mult din pescuit. Fiind leu însă-ml cres
cută in sărăcie, sărăciea lor nu măi ulrrți
prea mult. Alti ce-va mă lovi: cum poate
cine-va să triească așa, su trâească fri să
lupte pentru un viitor mal bun ? Cum poate
cine-va s i trăească firă să întrevadă o rază
de lumină măcar? Dar în afară de părețil
școalel nu puteam face nimic, din pricină c-i
limba rusască na lera cunoscută de loc de
locuitorii ținutului. Chiar și in școală trebuea să îndur suferinț! nu atit fizice, cît mo
rale. Trebuea să predau în limba ruși. Cită
durere, etnd vedeam pe .copil, la impunerea
mea, de-a nu mal vorbi de cît rusește, privindu-mă, neputincioși, cu-nduioșare: «De ce
să n’avem voe, intre .acești păreți, să vorbim
limba noastră», ceteam în ochii lor triști.
Muncind,așa, un an, in Livonia, trecui
apoi întrun tinut rusesc, la o școală comu
nala, a ținutului Peterhof, din guvernămîntul St.-Petersburgulul. leată în ce condiții
lerani aici: dinaintea școalel locuea un jan
darm, dinapoi un brigadier de poliție, pe
coasta învecinată cu școala, ședea popa, șî
�RBTUfÂ'riuHii
RBYIBtX JbREj
,
i
!
alături de lei, diaconul. Și tas'-patru trime
teau denunțuri in contra mea. Porneam vre-o
șezătoare sau vre-o lectură pentru popor,
de natura cea mal nevinovată, diaconul mă
denunța inspectorului, spunînd că «institutoareâ Se ține de convorbiri și. tălmăciri
streine de. chestiile școlare». Popa da veste
in ciraumșcripliea lui, că «institutoarea să
dește secte, răspîndește tolstoismul, conrupe
tinerimea». Dacă mă ocupam de vre-o re-,
prezehtație populară, se itfau cu dennnțările lar^ brigadierul, jandarmul... Toate as
tea s’au petrecut acum vre-o Cinci ani. După
fie-care. denunțare; ieram chiemată, cind la
inspectorat, cind in fața consiliului școlar,
cînd la guvernator. Funcțional ast-feliu aproape doi ani și jum .tate, în acest tirg«să
rac». după care fui îndepărtată din fnvăț;mint, de cătră consiliul școlar...
Din vremea asta am început să mă ocup
de politică și- sociologie. Vot mă veți osîndi
la moarte. Dar orl-care ar fi moartea care
mi-ațl pregăti-o:fie Spînzurătoarea, fie munca
silnică, fie îhmormintarea de vie in pușcă
rie, voiu muri cu singurul gînd'. ilearta-m ,
sărmane popor, că nu pot să-țl jertfesc de
cit un lucru atît de neînseirinaț, de cit vieața
meav. Voiu. muri cu deplina credința că vor
veni, in curînd,... acele zile, cînd tronul, zgu
duit, se va prăbuși, cînd soarele libertăței cu
fala va luci...
După „Journal des Institutours", de Const. I. Cioranu.
UNDE-A AJUNS ACUMA CRITICA
BIBLICĂ?
De cînd Richard Simon s'a apucat cel dintăiu,
în 1658; să cerceteze, ’ in . chip critic, cărțile
Vechiului Testament, din ce în ce mai mult!
exegețî, mai mulți tălcuitori■ și-au îndreptat
cercetarea asupra întregului domeniu al ve
che! literaturi judăice, care formează Biblia.
Astă-ri». avem îndeplinită o cercetare imensă,
avem întrunite materialurî enorme, ale căror
părți înse, aii rămas răzlețite, în stare «frag
mentară. AceL care, ridicîndu-se mal pre sus
de critica de detaliu ,și-a exegeseî pure, âr
vrea să facă: pe adevăratul istoric, prezentîndu ne o adevărata icoană, vie și strînsă, a to
tului, de la origină pună la capăt, va trebui
să se dodee la munca de-a condensa și unifica
elementele cunoștințelor ciștigatc. Această sar
cină săvirșîtă, munca tot nu va fi isprăvită.
Căci, ori-cît de multe au putut fi studiile, oricît de mult s’ar fi căutat să-.se limpezască diii
ce în ce mai mult problemele puse, totu-șî au
rămas-încă întunecate o mulțime de părți. Is
toricul care va1 voi.să înfățoșeze >deplina des
fășurare a Vechiului-judaism, după ce va -fi
stabilit părțile asupra căror certitudinea a pu
tut avea loc, va.trebui, să stabilească^ pe. cit
se va putea, prin inducție, pele rămase nesi
gure» pentru că .fără asta nu ya putea, ajunge
la o investigare totală»
. , .
Edouard Dujardin s’a consacrat unei labo
rioase și multiple munci, prin întreprinderea
sa de a he da sub titlul, „La Spurce du
fleuve chretien“, o istoric strînsă a judaismuliii antic și a creștinîsniului primitiv. Primu-I
volum, apărut, Ieste consacrat judaismuluî. Și,
din toate operile apărute pană acum asupra
acestui subiect, opera sa ne pare cea mal mul-
țămitoave. Autorul începe cu Ev
autorul nu are de dat nici un lot ^""
origini depărtate, nu are de dat
- QC(.Ri‘ '
patriarhilor și legislatorilor, cari s’a 1
Io"
c au viețuit pe-atuncea, ca AbrnL Su«Hnm
lacob, Moișe, Aaron. Aceștia sînt n?<?’ l8«*e
nage izvonte cu mult mal tîrziu din ?
imaginare. Pe terenul originelor «‘“‘Mm •
de cit amintirea cîtor-va fapte și
.ramine !
va oameni, despre cari într’adevăr «Ieclton i
Regele_ David ?i ca Solomon. A^-c^
judaica primitiva rămine istoriea unni tOriea
Fele
'
niană, dezvoltată cu două mii de ani babllo- î
inte, care-a domnit asupra acestei
tiee în care dînșil se stabiliră.
as'a' j
La anul 558 înainte de era noastră
asupra Evreilor cucerirea chaldeană <$ t}?â8Îi
lui Nabucodonosor iau Ierusalinfiil r„°ldaîiI
distrug zidut-ne, d&rlmA templul, duc capu*!
in Babilonia pe regele bedecias si natW
mal principală din națiune. La anulă*» r.'060
cuprinde Babilonia, și în locul dominărel cS
deene urmează dominarea persană. Perșii «Lr
puțin cruzi de cît Chaldeenii, îngădue Evî!?
lor să rezidească templul și zidurile Ierusa
limuluî, lear captivilor le îngădue să se reîn
toarcă în jjămîntul natal. Adăvărata vieați ju.
daică, în sinul cărei sc desfășoară trăsăturile
ce trebueau să dee judaismuluî caracterul aftu 1
special, începe o dată cu această restaurare. '
Sub dominarea persană, evrejî constitue uti
popor a cărui independență politică nu-i ad
misă, care, prin urmare nu mai are nici regi,
nici forță militară sau expanziund prin acțiune
civilă, și a cărui întreagă torță vitală, a cârui
năzuință se manifestă numai sub forma reli
gioasă. Cultul lui laveh, dumnezeul tuturor
originilor, va fi baza vieței naționale, îeară
preoții lui au sa reprezinte de-acuma guver- nul, stăpînirea, ca stâpîni absoluți, de-acum
pănă la sfîrșit.
,
. |
Acum sînt promulgate de cătră Esdras ?i i
preoți prescripțiile fundamentale ale judals- ,
mulul, cari aveau să hotărască cursul intregei
sale desfășurări : Monopolul exclusiv al f ’ i
tului în unicul templu din Ierusalim. Oprire
reprezentarei lui laveh sub o formă senjiDua.
rămînînd un D-zeu nevăzut, fără iconn5‘ e 1
terzicerea orî-cărei căsătorii cu Vfe-o
.
.streină. Stricta sărbătorire a s“;ibcS’siturj i
împreună cu circumciziea, constitue
I
esențială ce va deosebi pe evreu
oameni și-l va ținea de lei izolat.
Jfl.
Literatura judaică, care va
jjsdrascepe în urma acestei restaurări, l
|
Pentateucul, partea Bibliei care c t jucra>e 9 :
ieste din vremea asta. Ind- modern**
exegeților a pus definitiv in I
jear Dulaf'
tatea belativă ale cărților biblie. * alcfltulr^ |
din stabilește în chip sigur, cum ca erIollIă ,!
cu osebire a Pentateucului ,i
i
resțaurărpT.
DÂntateiic^
i
In ceea-ee privește deci
totUI
|
gea, istorica ie pe un teiun
cu cflr,stUi
După Lege înse urmeaza
«c.c ]Ul ’
mai ie tot așa Dujardin reea aBj,
punct și dezvoltă in chip oug
Maurice Vernes.
< rjuiardin. Profeții n’au existat deloc,
rsurile atribuite lui Ieremia, Ezechiel,
n’au fost nici o dată rostite de asemel8ilia’ninenl, a căror realitate istorică și exisne°.-°nu pot fi dovedite. Discursurile ale așa
tența Drofcți »*nt niște scrieri alcătuite de
anonimi, cari în timpurile relativ recente,
n^tC-olul al ÎV-lea și al III-lea înainte de era
rtu luptat cu energie, la Ierusalim,
n0£lîru respingerea Helenîsmuluî, care,în urma
pC pririlor lui Alexandru, punea mina pe Asia
Amenința judaismul cu absorbire și nimicire.
Tn fața unui asemenea pericol s’au ridicat
. -Jkntî cari, prin exortările lor, să menție
bUnoruî evreu în tradițiea sa religioasă, naP.°.Liă. Dar. aceștia în loc de a vorbi în nuple lor personal, au găsit cu cale că iaca să
cuvintul niște așa ziși prooroci, din trecut.
Acest procedeu de antidatare a fost de altmin
trelea o practică constantă a bărbaților cari
u alcătuit scrierile biblice, toate atribuite
iinor autori cari ar fi trăit în vremuri cu mult
«mi anterioare de cît acelea în cari iele au
fost alcătuite într’adevăr. Așa dar scriitorii
jj'n- secolul al ÎV-lea și al III-lea și-au trans
portat vorbele lor în îndepărtatul trecut. Lua
rea aminte și credința ce se urmărea să lise
dee, se dădea unor făpturi create de iei, pe
cari le dădeau ca plămădite și inspirate de-a
dreptul chiar de D-zeui național. Așa se face
c'au luat ființă acele personagii fictive, ca le•remia, Ezechiel, Isaia, cari, înfățoșate Evrei
lor ca niște ființe reale, cari ar fi existat în
tr’adevăr in trecut, au fost primite de evrei
ca atare, și după Iei de ceilalți oameni, pănă
4n zilele noastre.
N’avem destulă competință ca să ne putem
pronunța asupra unul asemenea subiect și să
emitem vre-o opinie valabilă. Trebuie înse să
spunem ctim-că teza lui Dujardin, cum a
pus-o, pare cu totul verosimilă. In dezvolta
rea vechiului judaism ne pare că foarte bine
leagă opera lui Esdras de epoca ce procedează
distrugerea statului de cătră Titus. Dujardin
a îndeplinit cel puțin, prin ochirea aruncată
asupra profeților, sarcina cave spuriearii c’ar
eădea asupra unii! adevărat istoric, de-a lega,
prin inducție, părțile obscure sau dubioase
ale subiectului său du acele ce sînt lămurite
?i sigure.
Apoealipselc apar în literatura ebraică după
părțile Legel și-ale Profeților. Cu acestea intrăm pe un teren solid. In’elegcrea ce nu's’a
•Putut face între exegețî asupra profeților, asuinî aP°^bpselor Ie aproape făcută. Exegeții
ne i?er^cnțl sînt de-ăcord, să să acorde, cu
n.,, • r.e cartea1 profețiilor apocaliptice a lui
i .. le‘* unul auțor anonim din timpurile rexkt .le<?ente. Acum Ie dovedit cum-eă n’a
un Daniel,'CtlVe
care săUFUUIUUUI
proorocească
pe
VrPn
îi
oui pv
Jc dnCaj
Nabucodonosor. Acest Daniel nu
tor h C■■ un Personaj fictiv, creat de-un scrii104 a
yremea lui Antioh Epifan, pe la
rah.i‘„br. Acest scriitor, pentru a ridica mo•atît î^^patHoților săi, apăsați și amenințați
reli.rj-^^lcuța lor națională cit și-n credința
«ic-o
veni ca să-i asigure de-o liberare,
tea8cx “ntUire apropiată. Inse în loc să vesn’ar f. aceasta în numele său'propriu, ceea-ce
să le fiavut crezare, Iei a găsit cu cale să facă
din înd Prez*sa de cătră un bărbat închipuit,
‘d£*t ca ^ărtatut trecut, de cătră un Daniel,
•Plămădit și ca inspirat chiar de însu-și
197
laveh. Această existentă fictivă a luT Daniel,
recunoscută acum de dată recentă in litera
tură ebraică, considerată odinioară ca ap'arținînd într’adevăr unei epoci îndepărtate, dă o
foarte mare tărie argument&rel Iul Dujardin,
cînd Vine să reducă, la rîndul lor, la rolul de
ființe fictive, pe Ieremia, Ezechiel și Isaia. Sb
poate foarte oine admite că nici aceștia n’au
avut o existență reală, precum nici Daniel
n’a avut.
Astea sînt rezultatele, unele sigure, altele
foarte verosimile, la cari a ajuns astă-zî cri
tica biblică, cit se atinge de Vechiul Testa
ment. Fără să alunece nici în apologiea, nici
în atacul religiei ebraice sau creștine, dînsa
va aplica din ce în ce maî mult istoriei iuda
ismului și creștinismului, regulele pozitive, aplicabile istoriei orl-cărui fenomen sau eveni
ment omenesc, pentru a face din îea un capi
tol normal, cu toate că din cele mal intere
sante, din istoriea generălă.
TufiODonE Duret.
In Romînește, de S. Postelnicii.
TOVĂRĂȘIEA UNEI PISICI CU-N
ȘOARECE
O pisică făcînd cunoștință cu-n șoarece,. îî
vorbi cu atîta aprindere de iubirea, de patima
ce i inspirase, în cit la urma urmei acesta
consimți să trăească cu dînsa.
— Trebuie înse să facem provizie pentru
learnă, zise pisica, pentru c’altminteri vom
muri de foame : tu, scumpul rnîeu Șoricel, tu
nu poți Ieși- afară pe ger.
După povața asta, șoarecele și pisica se apu
cară și cumpătară o oală cu grăsime, lei fură
înse foarte-ncurcați, neștiind unde s’o puie la
păstrare. După o lungă consfătuire, in cele
din urmă, pisica zise: N’avem ce face alta de
cit s’o punem în biserică: in biserică nimeni
nu, va cuteza s’o atingă O vom ascunde dea
supra orgei, și nu vom lua dintrinsa de cit
cînd vom avea cu adevărat nevoe- Așa făcură.
Peste puțin înse, pisica, începu să dorească
să guste din oala. Și așa, zise șoarecelui:
— M’a invitat mătușe-mea să tiu nașul unul
nepot
iei, care
mu, uto
nepot ai
al Iei,
care ss’a
a născut
născut ue
de cui
curînd,
alb șt
și cu
cu
pete
pete negre,
negre, și.trebuie
și trebuie să
să mă
mă duc
duc la
la botez...
botez...
Așa-că a-zl voiu ieși, dar tu râmîi acasă, să
Iei sama în lipsa mea.
— Du-te, nici vorbă, răspunse șoarecele, kî
dacă-1 mînca ce-va bun, să-ți aduci aminte și
de mine. Din bunul vin roș, dulceag, de la
botez aș vrea mai cu samă să gust.
Istoriea cu botezul nu îera de cit o minciuna,
pentru-că pisica n’avea nici o mătușă, și ni
menea n’o rugase să fie nașa vre-until copil.
r~..' L.
lea alergă pană
la biserică, se furișă pănă la
oala cu grăsime, și-o linse pănă cînd mîncu
toată partea de deasupra. Pe urma se plimbă
pe coperișurile caselor, prin oraș, reflecțînd,
întinzîndu-se
-- v
. din timp
,* în
- timp la soare .și lin......
z.ti ori îșî aducea agîndu-și■' L
buzele
ori de' cne
minte
de
oala
cu
gr&simc.
Spre sară, întoțr"*'*'1 "
•’
cîndu-se
acasă, șoarecele îl zise:
<.
— Cc timp frumos, pentru botez.
— Da, totul s’a petrecut minunat, răspunse
pisica.
-— Și ce nume s’a dat mîțișoruluî,... întrebă,
șoarecele.
— început,... zise pisica, foarte iute.
�t»
I
1
hlVISTA'ID®**
• __i început,... strigă șoarecele: ciudat nume:
să fie un nume dîn familia d-voastra?
— Ce are atace, zise pisica, °TrI 'cu™
cu mult mai frumos, de cît Hoț de fărămituri,
care-I un nume atît de răspindit în iamihea ta.
Nu trecu inse mult, și pisica Iear fu muncită
de amintirea oalei cu grăsime. Dînsa se adresă șoarecelui din nou:
•
— Fii bun și îngrijește și astă-zî singur de
casă, pentru că-s invitată ca sa tiu nașa. î?i
fiind-că micuțul are o salbă albă împrejurul
scumpului său gjtișor, nu pot de loc să refuz.
Bunul șoricel .consimți, și pisica se furișă
prin dosul zidurilor pănă la biserică, unde
mîncă din cuprinsul oalei pănă la jumătate.
— Nimica n’are mal bun gust, de cît ceea
ce mănîncl singur,... ișl zise iea, îneîntată de
ziua Iei cea bună. Cînd se întoarse acasă, șoa
recele o întrebă, ce nume se dăduse mîțișoruluî nou născut.
_ Pe jumătate gata, răspunse pisica.
— Pe jumătate gata. Ce va să zică asta.
N’am auzit nici o dată, de un asemenea nume.
Aș pline rămășag că nu se găsește în dicționar.
Pisicel îl lăsa gura apă cînd îșî aducea aminte de ospățul îeî.
— Toate bunurile vin qîte trei, zise Tea cătră șoarece, lear sînt rugată ca să fiu nașă.
Și mîțișorul de-acuma Ie negru, cu lăbușoarele albe, și nici un fir de păr alb pe corp.
Asemenea mîțișor, nu se naște de cît la doi
ani. learta-mă, că te las și de data asta sin
gur acasă.
— început, Pe jumătate gata, zise șoare
cele, aceste nume îmi par ciudate, și îmi dau
de gîndit.
— O, răspunse pisica. leată-te și pe tine, în
mantiea-țî cenușie, maî lungă de cît trebuie,
cu ideile tale nebune. Asta vine de-acolo că
tu nu Ieși nici o dată.
Șoarecele în timpul lipsei pisiceî, se ocupă
să diritice toate cum se cade prin casă. Dar,
de astă dată, linse, blestemata, linse atît de
bine oala în cît nu mal rămase afară de oală
nimic.
După ce-ai isprăvit, te liniștești, îșî zise
Iea, și, cînd înseră, lea se întoarse acasă, să
tulă și obosită. Șoarecele o întrebă de numele
celui de-al treilea mîțișor.
— Nu-țl va plăcea maî mult de cît celelalte
două, zise pisica, se chîeamă Isprăvit.
— Isprăvit, strigă șoarecele, acesta Ie cel
mal ciudat din toate. Nici o dată nu l’am vă
zut tipărit. Isprăvit, ce-o maî fi însămnînd și
asta, și dădu din cap, se ghemui într’un colț
și adormi. .
—- După asta nimeni n’o mal invită pe pisică
să fie nașă. Veni learna, și nu se mal găsea ni
mic de mîncare pe-afară. Șoricelul îșî aduse
aminte de proviziea lor din biserică, și zise:
— Hal să mergem, prietena mea, pisică, să
vizităm oala noastră de grăsime, pe care-am
strins-o. Cu ce plăcere avem să mîncăm din Iea.
— Negreșit, zise pisica, tot cu atîta plăcere,
vel linge geamurile ferestrelor.
Plecară ast-feliu împreună, dar cînd sosiră
la biserică, oala la locul Iei, dar goală.
— Ah, strigă sărmanul șoricel, acum pri
cep: te cunosc în sfîrșit, iești un prieten cre
dincios. AI mîncat totul, făcînd pe nașa: în
ceput, Pe jumătate qata...
~ Tacî* strigă pisica. Nici un cuvînt maî
mult, sau te inînînc și pe tine
heaista ideei
Bietul șoarece nu mal putu aă t-
STUDIU DE PSIHOLOGIE SOCIAL* —
Asemenea pisici și asemenea
’n8hitt
în toate țările, în toate cetățile dinaț®CI. sțnt
Am "int publicat in coloanele noastre, în unu
din oolcofulo trecute un articol, Maragna sau
ncvoca ăc hrănii, do D-nu C. Ditnitrcscu-Ia^r.Renroducem acuma un alt articol, de acelnș autor,
\n caro preocuparea sau analiza sociala nu că
e0 accentuează mal mult, dar rămîne constantă,
p-nu C.Dimitroscu-lnșî, pre cît septic, trece ca înreeinientaf. in unul dm partidele noastre de euvernăniînt, teste Jiootorul UniversitUțel din Ca
pitalii, col maîînalt așezămînt, oficial, de.cultură,
T'otu-șT, independența do cugetare de care dă dospre cinstea luf și mîndriea și satisfacerea
noastră, îl apropie do noi printr'o lature marc.
Din dezvoltările salo maOstre, păcat să nu so îim
părt^șasâă mal multă, mal multă lume, și păcat
să nu-șî găsască imboldul și alte firi alese, nu
Cu inteligența dar cu cutezanța, cu energia încă
șovăitoare,.,.
. .
In Romînește, de Lucrețu BXlXne?I'ÎM,m,^!
i
DESPRE EDUGAȚIEA COPULOr ’
Ținta de căpetenie a dascălului ♦- .
fie de a face din sinceritate, un obil Uîe^
asta se va putea aplica în orl-ce na45 î‘nta
cațicl. Se vor obicinui mal întâi conin a fu
rnal mare ezactitate, cînd vor avea C-u Cc*
sască ce-va, și să privească această o? 18.torica o mîndrie, ca un talent de exprimam ac^^®te
Se vor pune copiii la concurs, care v?pa.r,e‘
istorisască mal bine, mal fidel, nu mi ?ti 8'1
s’atinge de faptul de istorisit, fără exa181 cît
sau atenuare, ci chiar cît s’atinge de ciifer°rc
pe cari vor trebui să le întrebuințeze Sntele
cu chipul acesta adevărul va deveni ‘0»Umat
si Ieste într’adevăr, baza unei limbi înPritue
iear studiul și arta exprimărei vor avea t
interesul unui scop moral. Aceea-șî PP£, f
va avea față de toate înclinările cugetărel^
observărel, ca să s’ajungă a cugeta un lucn
și a-1 vedea, cum Ie în realitate, se înțelese
întru cît atîrnă de noi. Ceea-ce atîrnă destul
de mult de noi. Pentru-că toate falșitățile con
cepțiilor si percepțiilor noastre purced cu osebire din faptul, că ne place să ne închipuim
lucruri cu cari n’avem nici o legătură, și cău
tăm să vedem ceea-ce dorim să vedem, în
loc de ceea-ce ar trebui să vedem.
Să nu vorbești de cît ceea-ce știi, și si nu
judeci de cît lucrurile pentru cari al toate do
vezile pentru o judecată dreaptă. Pe urmă,să
nu cauți să vezi numai acele lucruri ce-țl plac,
cînd mal sînt și altele de văzut.,. leată ce lec
ție trebuie să predăm copiilor noștri, și prin
cipiile de cari copiii trebuie să se pătrundă,,
grație mal ales propriei noastre pilde, propriei
noastre băgări de samă.
Nu predați nici o dată unul copil ceea-ce nu
cunoașteți singuri destul de bine. Și, mai ales>
dacă doriți atîta de mult, ea să-i băgați în cap,
din cea maî fragedă vrîstă, un principi p
care ușurința asimilărei copilărești poate sW
înrădăcineze, încredințați-vă, căutațl
consfințiți vre-o minciună. Sînt <o mulțime
de cunoștinți, cu totul
facultățile
le poate învăța un copil, Șt la cari i
sale îi sînt deschise, pentru a n
,bine«*
voesă-1 învățăm ce-va nesigur, ștw«
j
nu cunoască o mie de adevăruri, de
bage în cap o singură minciuna.
După John Ruskin, de Nicolina P°top
Const. Dobrogeana-Gherea, dato
muncitorilor In de obște, cit
mal cnlțl... Primul bani JU, ce
De la „Romînia Muncitoare se cer-
129
recenzentul
■
P. M.
dfl Dr. ^*?Corp0’
iu.,
;
\
i
j
rin caro ramară do activitate omenoaBcă lesta o oale
mal mult nau maI PulIa leanfoloaaă pontru a cîștlga ml|InacolB dfl tralo. Ploclnd do la munca prozaică șl obosl♦naro o plugarului, cure stoarce din scoarța pămlntulul
mllloaco do hrană și ridiclndn no pilnă In sferele visurilor
nootlce Incorporate In opere mărețe de arii, pretutindeni
produsul munco! poate deveni util șl altora și prin ur
mare servi ca obleot do schimb, doc! mijloc de existență.
Cu cit vieața omonirel so complică tot mal mult, cu
atlt șl ramurile de activitate socială se diferențiază mal
mult, așa că pentru o singură ramură de produo|lune
rfslm o serie întreagă de profesiuni subordonate unele
oltora.Deja din vechime s’a observat orarhlea siste uatlcă,
ce există Intre diferitele arte omenești. Arlstot tn Intro
ducerea la Etica Nicomaohlcft observa, că fle-care artă,
fle-care acțiune, fle-oare tendință omenească se îndreaptă
cStră un „bun". Pe cîte arte șl tondlrițl, pe atltea bunuri
posibile: Mcdklna urmărește sănătatea, arta navală plu
tirea po valurile măcel, pentru a înlesni mijloacele de
comunicație șl de transport între diferite centrări de
rieață omenească, arta militară urmărește iscusința tn
războia, șl putința do a doblndl victorlea, arta casnică
urmărește economiea șl prin aceasta uogățlea, deci în
lesnirea traiului, șt așa mal departe
Jn arelaș timp Aristot observă că Ieste o legătură sla•ematlci între diferitele specii de activități omenești.
Scopurile urmărite nu slnt toate egale, nu sînt toate
deopotrivă folositoare vlețol în mod imediat, Iele so sub
ordonează unele altora șl din conlucrarea tuturor ponto
răsări realizarea unu! scop mal înalt, așa că în erarhiea
sistematică a artelor omenești prodbsul Imediat al fie
cărei arte apare, nu mal mu't ca un scop In sine, cl
ca un simplu mijloc cătră un scop mal înalt. Cel ce faPentra călărie, are ca scop imediat a facilita
calfirlea, dar cel ce deprindo călăriea are ca scop lupta
Po clmpul de războit!, șl col care se răzbucște urinărește
' ?CoP imediat victorlea, dar victorleaIo glorica și pros, Pa^e!> dar prosperitatea patriei Ie Imbunănn(J° , r“««lui omenesc, și îmbunătățtrăa traiului ne
activ*» i Ce *a f°r^c^ro- Ast-foliti totul so Inlănțuoșto in
r|l llnlea omenească, Indroptindu-no In decursul voacuclt
c, a SuPr®!beI fericiri posibile. Nu Io lucrare
cont^l^>ln0^estii■ car0 pr*n produsul Io! nemijlocit să nu
In »aUn po clt 110 doParte măcar la binele omonirel.
aceea rti Qnde. există o vieață intelectuală intensă,
P'ina ți e^e a diferențiere! și-a găsit aplicarea sa deWpog’raf Jî0
activitățel mintale. De la culegătorul
există n 1 P!‘ni la coneepțiunllo geniale alo unul Milton
noazii unni roa&6 orărhie do aotivitățl, cari so subordodac0 drent a,tora 9* conhicră Împreună pentru a proCfiP'.ioiillnr rozu'ta^ : P0 do o parte putinta croărol conbunufl jn.
înalte, de altă parte răsplndîrea acestor
K,ndltoQ
In cercuri cit
cît mai
maî largi
larg! um
alo vuieuuui
omenkel
6uimi
Oa roe ^țiaal° iu
doascj
gin-«anca ccțt i ac:’ ar
“• «tu uine-va
uiuu-va un moment
uiomeui să
ou so
ou gîutfnlX
. - nn^Ulll
Aft
«nYzx
tr»tă e.lntr>
BUnic
^Auîrx
Cnl0 rlrx
do m
muncă omenească
Ie conconPtocm-a
BoU0
t
deal
lui
Petrarca,
care
ablea
no
poate
pto*ura ăit*’"'"
,___
deăi
°.,Va.ROOUn
dest,r.'.
R00Undo de distracție intelectuală, ar răb r In®ărmurit. In genere o singură vloață
rel co trăeș’e, ba mal mult tuci no folosim de munca
generațiilor ce nu mat trăesc șl cari ne-au lăsat drept
moștenire produsul muncel lor. In vieața modernă cu
relațiunllo multiple dintre popoare, atlt p» terenul eco
nomic cît și pe terenul intelșctua!» există un sold de
proces de endosmosă șl osOsmosă Intre produsele man
cei omenești. Și oeea co consumam pentru Întreținerea
viețel și ceea-ce glndim, nu mul Ieste, propriu vorbind
un produs original al îndlvldualitățel noastre, nehrtnlm
șl ne tnv&Hm corpul din produsele munoof Interna jiobale,
ne hrănim mintea cu fantazmele ca au trecut prin crierii
atltor alțl glndltorl din țări depărtate șl neamuri diferite.
Nu doar că nu a’au potreout tot așa lucrurile de clnd
Io omenirea, dar desigur pe o scară co mult, mal redusă de cît în timpurile noaatre,
In cin pul literar diferențierea muncel a creat o sumă
de bariere, cari pe diferite trepte codtribueso la produ
cerea șl răsplndîrea oreațlunllor mintale, fle-care din Iele,
acolo unde vloața literară exia'ă In adevăratul înțeles al
cuvlntulul, r ot sprijini o existență. In prima Hule, .fără
Indooală. vin acel din a căror crieri răsar oonoopțlunl
noi, dor ott de variate sînt direcțiunile In cari se pot
îndrepta croațiunlle mintale, precum șl forma In care so
pot produce... De o parte vine clmpul bogat al științe
lor pozitive. MII de glndltorl ișl frămlntă capul, cercetind cu o stăruință ncobosItVsJ pătrund 1 In misterele
naturel, să reducă faptole complexe din marele laboratorlu al Universalul la formule slrriple, lesne de priceput,
la togi nestrămutate, lesne do mânuit, cu ajutorul că
rora omenirea devine din co In ce mal mult stăplnă pe
forțele natural. Alături Inse cu mințile geniale, cari des
copăr adevăruri noi sau apllcațlual noi ale științei In
domeniul artelor utilo, vine masa numeroasă a capetelor
mijlocii înzestrate ou o minte limpede șl cu darul ex
punereL Acestea îșl însușesc croațiunlle șl descoperirile
științei, le aștern sub forme sistematice și le rășplndeso
In cercări din ce In ce mal largi a e omenlret Rolul
lor le popularizarea științei prin scris sau prin viu gralțț.
Rare-orl so Intlmplă, că aceoa-șl minte să tnsușască
amîndouă aceste daruri prețioase, putința de a crea ou
putința de a.vulgariza.
De altă parte vine clmpul fără margini al nălucirilor
poetico Mint! bolnave, Inse;ate de Ideal, privesc lumea
reală prin prlzmă țesătnrel lor nervoase surescitate. Fan
tazmele realltățel iau o altă formă In fantazloS lor bă
gată. Sinteza faptelor cunoscute diu natură se face cu
mal multă grăbire, ost felia oi sub formă ’ n lucirilor
poetice, crierii străbat in adtnourilo inima! ca șl In adipourilo misterelor natural, lor 11 se prezintă sub o formă
vio adevăratul înțeles al viețel.
Intra știința pozitivă șl Intre pobzle le lobai speauldțiunilor metafizice. Trăsătura lor oarabteria'ică le de a
nu se adinei prea mult in amănuntele științelor poxitlve:
înzestrate ou o bogată fantezie,- spiritele metaflxioe in. cearcă să făurească poema creațipnel, prOientînd-o inse
îmbrăcată n haina prozaică a științei.
In afară de aceste trei mari direcțiuni ale glndlrel
omenești, In cari se afirmi mințile creatoare, există o
sumă do direcțiuni 4e ordine secundară, cari totu-și
contribueso In răsplndîrea produselor Intelectuale. Da la
momentul ciad o conoopțiuue originală s’a produs șl .
pină la momentul cînd lea devine un bun comun la Indămina pricepere! tuturor, există Încă o sumă do „fac
tori intermediari", cari trobuesc să-și dehfășure activi
tatea lor In acest sonz. Mdnograflea In broșuri sau re
viste, critica sau recenzlunoa, darea de samă, foiletonul
din ziare, roclama, volumul do popularizare, slnt tot atltea
forme al căror rol principal Ieste răsplndîrea ideilor noi
și cari, in mod subsidiar numai, pot contribui la desco
periri nouă sau col puțin formulări nouă de adevăruri.
întocmai după cum in vieața economică un produs
nou industrial aro hevoe do reclamă, in înțelesul bun, al
cariatului, șt de o sumă de factori comerciali pentru al
răspîndi pe piețele de desfacere șl a-I populariza întrebu
ințarea, tot ast feliti, o nouă produotiuue Intelectuali are
nevoe do o sumă do „factori secundari" cari Ișl da,u si
lința do a o răspîndi șl de a stoarce din lea tot ce poate
fl stors pentru folosința omenească. întocmai după cum.
Intr’o mașină de looomoțiune, pulzațlunile elasticițâțel
vaporilor condensați In căldare sînt faotorul principat Și
�39
KEVJSTA IDEEI
(REVISTA IDEEl
cu toate acestea ud întreg, mecanism trebuie să conlu
creze pentru a produre efectul mlșrăreî. Fără acest me
canism rezultatul ar fi nul. Tot astfeliiî în vleața socială,
toți factorii principali și secundari stat de o potrivă
necesari pentru a, produce ofqotul total: jnișcaroa viețol
pocalcă progresului. ... ,
'.
,
II
,rocenziu
oau:- sau
Tn înțelesul, absolut e’âr. părea că >ceniî
un-eu
oau
„darea d© samă" despre o nonă publloa.țtuno trebuie să
fie făcută de unul dintre semenii autorului, dacă Ie vorba
de știință, do cătră unul din acol cari cultivă aceea-și
ramură ștHntlfloă,.'daeI le vorba de o. produoțiuno lite
rară, roman sau poezie, de cătră acel cari 9’au afirmat
deja în aceloș gpn do. producHnne. Ou toate aceste In
realitate lucrul nu FOÎnftmplă ast:feliă de olt prin excepțlune. Un creator în domeniul științei, un autor origi
nal nn Tea pana criticei In mină de oît în anumite cazuri
‘ Sau 10 vo-ba de un amic al său. asupra cărui)*' aten
țiunea ppbllcă Io de mult Îndreptată Iei lucrează nu
numai pă foelaș teren .dar chTar îp aceeași direcție:
descoperirile "sau lucrările unuo.i consolidează po ale
celuilalt,. In adept. caz, omul de ștlliiiă. glndltorlul ori
ginal. dlrld samă despre lucrarea colegului său. lucrează
în'fntdre'anl prnpripor salo Idei Sau mnl poate fl cazul
ambițiune!, „de a ..face școală", de a dovedi lume! că di*
rectlunea șa To în adevăr producătoare, că o sumă de
inteligent! superioare îjnbrățoșază cu succes aceea șl
direcție. Un alt caz tn care cugetătorii originali se ho
tărăsc să critice lucrările apărute In domeniul prcooupărlnr lor Ie dlnmetralminte opus o «Iul dintăl Faptul
acesta se întlmplă atunci clnd direcțiunile în pari se în
dreaptă activitatea lor Io diametral opusă. Opiniunea
publică ,Ie împărtlfă între nmîndol. Polemica dovino ne
cesară pentru că din . zdrobirea adversariulul răsare In
direct proprlea sa valonro. Dar cită exagerare șl la bine
H* In rău se poate produci) In mod fata’ Iu fle-care din
tre aceste, cazuri. Afară de aceste oazurl ou totul subiec
tive, numai foarte arare-orl se Intlmplă ca omul do ști
ință. ca poetul creatorii! aă se încingă la lup’a critlool
sau să caute a face dări de samă despre produc» lunile
altora. De altnn‘ntrelea Ie și natural să fie așa. Alto Ie darul
oreatlunel șl alta Ie darul criticei sau al apreciere! lucrărilo.r-altora Clnd s|mtl în tine so’nteea producerel originale,
arffșl păcat săpfer’I o parte însemnată din timpul de lncru. dlnd samă desure o^eea oeau. făcut alții Și dacă Ie
vorba de crjri'eâ, apoi aceasta Ie o artă specială, care
presupune multe, ounoștințl do yieață șl do oameni, șl
mu7tă obiectivirâle.. daruri cu igreu de însușit pentru
acel bare se. adîncește în țesătura propriilor sale ooneepțlunl, pentru acela care Ie preocupat de a și înfige
personalitatea sa-în mișcare științifică sau literară.
Dar tob-mal pentru că lucru In așa, în ce privește pe
cugetătorii originali, acolo undo.,vieața literară există în
deplfriă dezvoltare a trebuit să apară un tip soofal deo
sebit care să-și ia asupră-șl, cel , puțin In mo1 provi
zoriu, sarcina de a lupra la răsplndirea .producțlunllor
originale. Am ziș „în mod provizoriu", pentru-că dacă
mizeriile yloțel nu apasă prea greu șl neîndurat asupra
sa. sau dacă sarcina literară, ce i se Impune nule prea
grea pentru umerii sXî, a?a în cit Împr&jtiindu-Y prea
mult activitatea în direcțiuni diferite ‘să zdrobească in
Iei orl-ce avlnt de originalitate mal curlndorl mal țîrziu
acest tip social, poate aă dovină Tel însu-ș! un creatorii!.
Tipul social despre caro vorbim Ieste recenzentul. Mi
siunea na Ieste de a face critic! sau dări de samă, fio
în ziarele cotidiană, fie în revistele periodice, dospro
toate producerile mal noi. fn măsura în caro apar. Toi
trebulo să țic p© cetitori în curent cu mișcarea științi
fică sau literară, Tel devine un factor cultural al societSteȚ moderne.
Știința a mers atît de departe adevărurile lei s’an
îmulț’t atît, în eît. Investigatorii naturel ablea au timp
să-și Urmărească dezlegarea problemelor speciale ce și-au
propus. De altă parte numărul investigatlunilor de de
talii Te atît de mare. în cit fio-caro Io grăbit să prezint©
snb forma cea mal soartă rezultatul cercetărilor sale și
această formă simplă Ie monografica. De acooa s’a zis
cu drept cuvînt că secolul în caro trăim Io „secolul
monografiilor-.
Rămfri© spiritelor filozofice do o parte și vu’garizato-
rkor științei do altă parte, pentru ca din puncte do vo-
doro d|f0rț(0i fla fa0& necontenit rovlznt
nînd în ncord noile descoperiri cu coan n fHlnkv
Lumoa, caro so interosnză do mersul
•tlit?1’să fle continuu tlnntă în curent do
ntol. I0Vl?aJ».
gres co s’a realizat pon»ru a pftșț do aj'??® Pm JH*
Foiletonul dârelor notldlano șl rov-istn «Ji ^ăl Prărațlanea lor do a fi tOomnl în ncca8tăPnavd,°11 r’lrihln
țlunl continuo.
a n°VoMa 1$*»*
Dar chiar po terenul literar pronrln
Ie atlt do cnmp'lontK, corn do U fle-oarn i*Ma
multă muncă intensivă, oheltnitl în dlfJ
atontlunoa nnnstră To nttt dn împr«stialR
a,Mlnl®
preocupări socialo, tn cit novnea informnH Worff'
și cuprinzătoare despre mlșonrna HtoraJ! ?h lor «cnS
în co mnl slmUtă. Atît de adevărat î0 rndnvln0dln n
în olt chiar pentru una din prodoctlunlle jf?®®
terlstlco timpurile moderne, Io vorba deRnl' rAc*Hc'
roman, un solă do ennpen modernă fn„6« narefe gi
timpul scurt do caro ponto dispune maren
torllor. face ca publicarei în fragmente în r •, a e«U*
în reviste să fio o formă favorită n tîmnnL, fltnn Un
Avem dură do o partn novoea publlrnllfinlln ”Ol'-tr’1cari să no țin în curont eu mișcarea ștîlntlfin/
răsărind din forma complicată a vhțil
sl
a’tă parte greutatea nntnrală a acestor duMiÎ’.m'’' ’’ d®
se adresa zilnic In gîndltoril originali pnn?ra ! !
â®
de ’a ocupa'lunile lor șl a I arunca pe teremÂnii
obllgîndu-l să facă continuu hîlnnhil mkcărol 00 Cel'
ln concurenta vlefel orl-unde Ieste o novoe ni»M
simțită orl-unde Teste o cerere, so găsostn Cn X 8,c5
un mod do a salisfac« 'această cerere. Tn Srfr™8'1
acolo undo novooa dn rovlsto literaro sl sfllnflfl/J.
simțită, la fio-caro revistă, alăturea cu cuvetăto!» ?
întften mînă, cari ne dau tn monogrnfll scurte
cugetărol lor. găsim tipul „recenzentului", B rgrnl „7
sinne spacla’ă Ie do a face dări de samă dn’prs tosti
publicațlunile mal Importante co apar în domenlnl de
caro so ocupă revista. Acest tip soci-1 so recrutează dln.
tro savanțll nenorocoși, cari n’au izbutit să pătrundă
în cercul palarla’ilor do stat șl cari nuncvoa s&.și augnmentozo modestei* mijloace do existentă prin plata, pecare o prim osc-pentru fle-oaro robenzl m>, do la revistele
la cavi lucrează Dar cel mal maro opnflngantli dau ti
neri! doctori, cari sînț la în ropotul carierei lor șl cari
găsesc <n această ooupatlo un milion provizoriu do a se
susține, pănă clnd prin muncă șl nnroo.Izbutesc a! șl cacoronacă o situație mnl regulată. O parte din acșUa nu
izbutesc nici o dată și atunci rămîn toată vleatn un solă
de fructe seol. Foarte putini so ridică pr’n talentul lor
pănă la înălțimile -critico!" seri o n se șl ntun'ol îșî ctștlcă
nn nume, dev'n,autoritate tn materie ds critici. Is! fac
din „critică" o carieră n vlețel. Aceasta se Intlmplă mo»,
cu samă în domeniul Hterllor șl. al artei.
Tipul reoenzontulul* nu se produce de olt acolo unde
există o sumă însemnată de cetitori cari
un număr do reviste, pentru a le: facn serviciul ae
tine continuu în curent cu întreaga mișcare .ca Wj •
Tn aceste condifiunl revista poato răsplăti muno
cari scrin Do cit. un număr mare de cot'tor.
să.fie deșleptat interesul pont.ru problemele o.
fl'
presupune o dezvoltare intensă a ’nfitrll^'°"0-S.nCO nlo
pătrunzînd cel put:n pănă la treptele r0*at’. „ ,wa«
m'col burghezii. Rezultatul în acest caz w • joctnrl
lele superioare produc nn număr mal mar®, „«ntru serdln dlforlto specialități de cit numărul cer P. jrooae,
viclllo statului. Condi'innllo do a parveni. B°staKlai pe
în măsura fn care concurenta lo mal mare.
^^o*
contul propriilor mijloace dovino tot mM
nflesl0
nelo do încercare, din co în ce mal
' cnndidcld‘
condifiunl evident că izbutesc mal c
_„ato. dl8P°
cari Ieșit! din sinul burgheziei co-va
I.^ j fimdo oare-cari mijloace pentru a so p
ni
pul do încercare Din col săraci ablea c,t0 ^oar0ft
cari prin talentul lor i -butosc să .
revi9^'^rul
puternic al zilei, fio acela un
cu ai0‘°[D
°!
profesor, fie un capitalist cult, p
• -n part)
acestor mijloace să »parcă aooarț
i.hso’'
veloște societatea capitalistă.
_rrnj o0l.niarea
!
,
I
s B0 susțină pănă la zile mal bune. Evident qă
joia1 *°r “ 3tora fiind fbarto maro, concurența faco aă dițle, sau c“a mal lămurită șl mal complectă desfășu
număr“‘ i ujuncel, biol, ca pretullndenl In societatea rare a chostlunol, eau că deschide orizonturi nouă pentru,
8uadă P organizată p© baZa capitalului, Ast-fo|iU retrl- vutoaro corcotirlDac! din contra autorul in -un adver
inodern“' țootuiur lo do regulă mal mult do cit. mo- sar al dlrooțlunol, po caro, o reprezintă revista Jn oare
h®lr< Pa centfeolhță Toi treb I© aă lucreze înzecit peptru so. publică reoenzînnea șl mal cu samă dacă prin crltleă
tlostft- «iiîrdtrlbuțleu Dar tocmai prin aceasta, lucrarea Iuerărol lul poți nădăjdui să atragi așupră-țlătenthinea
0-VV^IiÎb mal superficiala. inchipuiți-vă o țară ca Qor- cltor-va-dintre puternicii -zilei, cari se bucură de o repu
30 t nde pubitațlutiD© noi in Uo-oare specialitate isc tație stabilită și cari nu țl vor cruța favoarea lor. atunci
manie» ou sutele, unde po fle-oâro zl apar cite-va yo- evident că tendința bo schimbă: critioa trebuie aăalbă
număra
jj^rîto ramuri aio gladirel In camera caracterul negativ șl distraotor. In «cost caz teoriile sus
lon\0 Va a reoen/en ului, po masa sp do lucru, poți vedea ținute
de autorul orllioat pot deveni priraeidîoase ordlnd
naro zi o movilă do voi .mo, trimese do diferite do stat stabilite, fo o datorie de conștiință pentru cel
P0. Minn!. a căror hicrodoro a «Wgat-o deja ți cari co mănuoac o pană să descopere Bl&hăolunea argumen
rodacV‘ , ’ tă darea sa do samă Iii col mal scurt timp. tator șî ast-foliCiBă ferească generațiile tinere și lumea
t0“!°ftriiu Io p-'oa tîrziu. alto': volume uu ' apărut, alto profană do a luneca ro povlrnlșal falnclos al Ideilor auM°‘ L au’făcut deja dările lor de sumă despre dole âpă- torluluj. Toate batorlfie criticei trebuftse îndreptate în
roV In aoolaș timp trebuie să ținem samă de nevoile contra punctelor contraversatOi cari fao deosebirea celor
roie„n,eatulul", do a acri mult șî dospro multe: munca două direcțiuni. Cit dovre. meritele lucrărel, dacă me
^^DloU’ște după numărul hniilbr de tipar Crdde'ți rite «înt,. treci cu ușurln’ă asupri-le; Sau, dacă Ie«tt mal
naemouaa condițtuul poate Q vorbă dospro o cor- albaoiă șl voeștl bA dnl,o aparență, da mal multă obleoaprofundată a fio cărei lucrări ?;Acest judecător tlvlțate royșnzlunel tale, atunci ro’avozl unele dintro meCi mteoărol oultura'e le zdrobit do organizarea socială, rite'o Iuerărol, ca attnd în : contradicție cu teza tenden*
? i nu Io Hbor aă aleagă din maldărul do voluine po țipa ă a autoriu’ul, fapt co trebulo să fie totdeauna
cari-I convin mal bine. Trebuie să preforo’nuihelo , prezent Iu conștiințatcetlt țiului, pautru a.nu lă«a aă
noscato, repatațluuiior utablllte trebulo să lo ardvu- fle orbit de părțile de valoare șl prin aceasta să fie.furat
'jfâvorițllor redaoțluneî trebulo să lo fabrice cu ori ce pe upBlm'ite pentru ideile primejdloMB, pe cari lo com
rat merite deosebite, lol, adoso o l lucrat ir obscur, tre- bate rocenziunea.
CD despre ■acel-scriitori noi. cari n’au avut iscusința
bule Bă pno tomelioa unor viitoare lopntațiunl Șl în ori ca
caz gindindu so puțin Io sine, trebuie să scrie despre să cl^tige în fruntea lucrărel lor prefața blne-voîtoara a
vre-unel: autorități literara-sau științifice recunoscuta ■ ■*
multe și n»a,t
Io surprinzătoare iscusința Ia caro ajung rocenzonțif, punlndu-șT ast felia publleațlanoa sub. scutul lor. despr®
cari do ani îndelungați exercită această. profesiune, acești terra ignofa numai foarte arare ori- rectmziunea
pentru ‘a putea face intr’un interval scurt .do timp dări pomenește ce va- dospro uniea din lei, soarta lor Ie cooa
do șaujă prbsăfato cu diferite aprecieri critico, mal mult ce Sohopenhauer.numește „conspirarea tăcerel". Aceasta
ori mal puțin nimerite, asupra unor volume, cari ar aere se Intlmplă mal cu samă Iu cazul - clnd -acești „terra
clta-va 'iunl do muncă, pentru, a fi. s udiato pe deplin șl ignota'* n’au avut cel puțin fericirea Bă po&’ă-. Interesa
apreciate In conștiincioasă cunoștință de cauză. leată pe uu aditorid la soarta-pubUcațianol lor. Clnd al col
unele din receptolo mal expeditive: Dada materiea no Ie puțin un editor care se lnteresaz\ lucrul se schimbă.
•cunoscută, prefața autorului no spune mal totdeauna Editorii stan ln ro'ațll .cu- diferitele revUte-.- Clnd filat
Iei,.cunosc, calea reclamei Recenzentul.Ișl ce poop specjol urmărește Iei In volutriul său, tabla do interesați,
maiorii, ne arată dezvoltarea dată chestiune!, ordinea șl fqoe datorlea de a trlmhlta. urbi ot orbi aparițlea unei
forțe
nouă
pe cîmpul luptelor lltorare sau științifice.
întru yît'Va metoda după care au fost tratalo diferitele
De aitmlnterea, se mal Intlmplă .In mod excepțional,
ohtst unl, loa ne .spuno în uoelaș timp pagina la caro, ou.
recenzentul
să.pupă mina pe .una din aceste lucrări
găsi - chestiunea cardinală, a volumului despre tiarei a!
unul autor. încă necunoscut, atunci clnd prin receavorbit prefața- Atunci nu ne mal rămlno db cltLsă ■ et’m ale
zlunea
ax
găvște
poată- face paradă de eruw-ya din intrarea. în-materie, clte va purugraîe
do
la dițiea ga proprie, boazlea'să
pariigraio
do Iade a sepuno pe alae în evidență.Doinqoput, poate întreg capitolul să vedem
pe’la mijloc
idom pa'lamljloo ' sigur ln acest caz lucrarea nouă,, a cărei reoenzlune o
modul .cum,Ie tratată chestiunea prlnolpâU, ca-'e' face face, le apreciată cu toată rigoarea- oerut&i . *•
obiectul, volumului, și
no -aruncăm ochii po la (Ine,
capltolul din urmă trebulo să conțină coiibluziea sau ro-‘
HI ,
zultațele’oercetărel, Ast-feliu materialul' pentru darea do-"
sumă presărată cu aprecieri critice Ie adunat In Clte va
De notat Io că „recenzentul", foste un produs social,
. oro. In-cazul clnd, cum obiclnuleso autorii germani, vo caro îșl lea-ființa numai acolo undo numărul revistelor
lumul cufrhide la lin© o tabla..analitică a materiilor ca- periodice speciale Io. destul de iparo. unde producțlunoa
prlaso, lu raroa le și mal ușoară. In tabla alfabetică literari. în serizul 'larg al cuvlntulul, Teste dbstul do
gftalm indicate anume diferitele paglni la-oarî so atinge, abundentă, unde numărul' cetitorilor qari .se itrtoreaază
clty-șț de puțin chestiuuea care no Inter sază dih volum. do mișcarea țțlihțlflcă ți’ literară le destul de Însemnat,'
Atunci urmărim aceasta chestiune, vorbim1 inai 'dți samă pentru cu să poată susține ptlri Interesul f&u producțței
uoșpre Iqa.și uo plătim luxul do a cita pariul din diforitb bogată de puhlicațlunl litcriiro și științifice 'Din cqhtra,
părți al.o.yoiumulul, coea co no du upâronța de a fl con acolo undo' numărul cetitorilor Ie foarte rostrînș, evident
sultat întregul volum. Afacero do meșteșug, și Terii na- ' că totul se senimbă. Numărul
t__publloațlunllof
i.
rioiiă !o cu
Iur.,s£l -ie' 0(?a din moment ce munca lo pătltă, dar totul
«00t& rodus,
șubredă,
celo maî
serloasd
dăinuind
revistele
speciale,
puține
la număr, an o exlsPlătită proet.
r aintW
__r
: ------:«j cu greutate
'-h’-dospre tendința în caro so va face reccnzlnneâ, dlntr’o zi tntr'alta.'amonhițăte la fie care m*menț de a-șl
tV°atB-la 10 ‘hustiuno do tact Dacă autorul. ți-I simpa- Incbta aparițlea, cît despro cCle mal puțin serioase, abllitft 8tJn'Joda°țiunoI, ori dacă lesto' " reputație sta costoa au de regulă numai o existență sporadică. Iele
tali, ' 1Ovidont că tn- al blama singur, dacă aprecierile Ișl termină cariera mal totdeauna aproape de început....
ln l)rV1ar !.u înălțime i iuerărol po care o judeci L’oci Tn ast fo'iQ do condițtunl nh mâl poate fl vorba do
torului a> ln'10’ °D°‘va vorbe măgulitoare !a adresa au- dlforonțiarea mnncel pe cîmpul literar, do specializarea
diferitelor ocupațiunl literare șl mal puțin încă de crea
ri'8le 1 ?1. *Unl eu samă a direcțiune! po Care o urmă- rea
unei carieri literare . Din cauza numărului restrlns
Potl Ă ♦» Utoratură sau în știință. Cu această, ocazie
InBQ.ti
Pitești luxul, dacă te simți, do a întră tu do cetitori, munca literară nu poate fi remunerată. Totul
relovedn tOb.re"0Qri dezvoltări asupra cbostiunel apoi se învîrteșto într’un cerc vițios Numărul mic d4 qetltorl.
reprezentlnd o elită intelectuală, hrănită cu prnduselâ
troclnd
,)Un'’ d*n lucrarea dospro caro daî samă,
peste dor? ?'^urin’ă P0Sto neajunsuri ’ șl’ni al cu samă intelectuale ale țărilor mal Înaintate în ale cultural, are
dreptul
să fio pretențios și să cobră luciri de oare-care
eă apapl Gt01'-’’'1ucrărcI. Dofebtolb în aoest cuz trebuosc
In acelaș timp Inso, chiar date fiind talentele,
lul auperi°a iner°nto cheatfunel, așu-că nici cliTar ta’on- valoare.
pregătirea specială, lucrările de valoare cer concentrare
ori cu cnzf a1' “uterului nu le-a'putut înconjura In de muncă conștiincioaRă, țheltueală de energie șl .de timp,
,n8°mnau Ucruroa trebulo să fie judecată ca un momont muncă pe oare cele olte va sute de cetitori nu 1 sînt in
car® va rr deZvoltaroa Științei sau’ a artei, o lucrare stare să o răsplătească, nici măcar în mod onest. .
, ''mine, după cazuri : sau un monument do eruAst-feiiăle cazai la .noi. Bruma noastră de cultură,
po
�132
IJ ;
i
nEVISTA IDEEI
cit! o avem datează ablea do c!te-vn decenii. Interesul pen■ fățișă dezvoltărel mturalo a stato’or n.
nfi- b*
tru știință, artă, literatură, Ie privilegii'
m,oî minori■ te mal puțin adevărat că, afară de
tăți, deprinsă cu trustul acestor lucrări din contactul cni pronpe întrunea clasă n.co’or ce muncn»? 0xoop/,-r
vieata popoarelor din apus Te adevărat că Intr’un Interval teratnrel. artelor șl a ștllntnl. RlnttotMtf S0
a‘
Putini
de timp relativ scurt am Izbutit*si no apropiem părți în ghozl șl tot atlt de proletari ca ș|
semnate din* oultura accidentală. Progresul realizat pană muncitorilor cu brațul Fio muncă fizi?»4 „c°a
*
«ura Io surprinzătorii!. Por tot atlt do adevărat Ieste. toteotuală, toți de o potrivă, din mom
. că ceea oo am Izbutit să-facem’ In «stă wlvlntă- lesto. tonta lor altrU da -i olto-vk
puțin tn raport an ceea ce na rămâne da făcut. Mal alesi din gratie de no inose’e color avutl tniA 1 80
d0 0 dmÎc1
In ca privește răsplndlraa cultur*! și a bunului traîu n sînt pro'etnrl. Proletar în înțelesul
masele populare nutem spnne. fără a etaja glndurl. ca nlrea burgheziei, țeste (lo-raro munckorT’fat* cu dl?
totul, rămlne de fflent La noi înloT chlnr Jterghozion nu Iul trebnte să șl ngonlsască existența dlnî^prI® 4n?‘
s’a nutut încă ridica pănă In mvolfil cultural din cota- pro’eter te ori-ce . muncitor pentru ’î ‘ V'sW
lalte țări mal înaintate, cari no-au servit do model do existența zilei do mine le o problemă .vn fl°-car6
Va
san x|
Imitare. Vfeafa Industrială tn mare, care Io temellea în- răsplata muncol sale P Va găsi si»
bogătircl burgheziei din țările apuanlnl. Ia noi lipsește. a munci ? .n societatea burghoză 8J rS.0a “Mar
Ctte-va începuturi modeste, favorizate de regimul liberal, lloano întreprinderile îndrăznețe, jocurilec°
se pot compara cn acele gîngurlrl abloa Înțolesc cn onrl so arunca,celor cari muncesc ablea niu . but«5, d»
începe copilul Înainte de a ști să vorbească. Tn genoro cu ce să-șl poată dMnui vleate dlntr’o ,i
Mbi
munca noastră Industrială se găsește încă tn faza înce șltul veacului al 19-tea are meritul de Le*alta' 81S
pătoare a organizației sociale,'lea Io reprezentată prin rază de lumină tn mlj'ooul claselor soc^, *raiM n
in eU
mieii meșteșugari Oa maro industrie, din care să so clasa muncitorilor intelectuali 8& vadx
poată stoarce bocă'loa tarei, pănă astă-zîrămlne pentru te dușmănite reală între tel și muncite li S?11 04
noi oa șl pentru strămoșii nnștri : plugărloa șl pWorlea. contra, o* soarta lor Ieste ae^ea-șl lnnt«iJnJ'lUa’1 DH
Dar Ie de|a o-axiomă tn Economica politică ndovărni oare trehueso susținute împreună. In măsn!» . Wv®MIcă. întregul eșafodaj cul'nral al sOnlotățel moderne Ic coastă rază de lumină va crește, în a^eaa
c.Br° »■
un produs al dezvoltărel industriale a diferitelor state. nlea exclusivă a burgheziei sprijinit?0 nftnî*Bnrt do®
Iei nu se poate susține ne temallea îngustă a plugărlel munca claselor culte va fi eflrșltA R'emontX â°am p0
și a p.tetorlel. Din nceastl Cauză societatea romteoască tico din toate stra’urlle sociale, unite la o laî^S?^
Io împărțită te două clase mari, cori slnt faotoril prin revendica dreptul do a conduce destinele SAnuix7VOr
cipali al producțlunol economice! o minoritate orploa- numol» culfurct 9i al pwaperer, nn rtomâ
tatoaro de proprietari șl nrendnșl, marii întreprinzători, clplul bogăției individuale, baza socială falsă nZ pr
șl o majoritate de exploatați, masa muncitorilor agri întemeeat plnă acuma burghezlea veacurilorPmnT B'a
coli. Clasa mijlocie, burghezlea propriu zisă, în lipsa Pănă atunci tnso burghezlea te stăplnă ni orMnS^
dezvoltărel industriale, te rezăraată numai pe comerț socială înortndultă po principiul domnlJl capota nîllcî
sau funcțiunile statului. Trecem cu vederea faptul, că în mari. Toate clasele muncitoare 8B resimt de S ft,?
ce privește comerțul, partea cea mal însemnată a bur -damentale alo orgaulzărel burgheze toate trăesX țrlm’
gheziei Io străină, pr'n urmare mal mult nepăsăteare. toarsa ce h s’a creat prin privilegiuloapitalurilormSl.
față cu propășirea ouburel naționale Puținii comerclan I
Șl dacă aceasta Ieste adevărat tn țările mai Inn|nUt'
cu sentimente naționale slnt lipsiri do cultură. Idealul
lor teste ImbogUțirea, fărl a-șl da blno samă do scopul în civilizație, cu cit mal brutale trebuie să fie con««clB.
la care poate servi hogațlea. Afară do rara exneptlunl. tele în țara romînoasoă, unda bnrghezlea deșteptată ablea
In burghotloa mmlnească nu găsești nlol o Idea mal do vre-o trei pattere do vaao de ablea a avnt timpul
înalt*, caro să-I pună în vibrare coarde'o slmțlrot Li să încropească mici începuturi dG formare a oaplta'ulol'
bertate. Ideul național, artă, știință, slnt pentru col îm șl ac asta mol a'os prin speculațlunl po calea corner*
bogățit! ouvlnte goale, ou un Înțeles nebulos. Un felii cială, f*ră să fi putut să so ridicola nivelul cultura’ata’
civilizate. De aooea la noi ștlln'ă, litere, srte 8°
de ecou îndepărtat para o& apune gîndulul lor, că Ieste telor
o înrudire între sltuatlea lor de burghezi și între aceste de ablea o existență tolerată. Baza po oare ar trebui
so
razeme,
marea mulțim-» a color cari să poirte un In
cuvinte magice cari au e’eotrlzat o dată masele popu
lare. Mesne crezătoaro. în ajutorul cărora a izbutit bur- teres viu mlșoir»! culturale, lipsește sau te foarte radnsfi .
ghezîea apusană aă-șl cuceXaască sltuaț'ea. Dar acum, In acosto condlțlunl diferite te natura1 să se dlferen^
țieze la noi șl deosebitele ramuri ate muncol ș'llnțlfl*'®
cînd altuațlea Ie cucerită, fîe-caro parvenit simte că nu șî
literare. Tipurile bine cristalizate din alto țări în«e,sau
maî are nevoo de a sacrifica nimic, pentru masele po nu-șl
vor putea încă găsi Ia noi analogii' lor. *aa dacă
pulare. Nu numai burghezlea romluească, dar burgbe- 11 gteesc
va fi ou mult alterat șl diferențiat do tipul oziea tuturor statelor moderne și-a făcut deja proba în rigtnal, din
oauza novool de a se adap'a mediului dea
ceea-ce. privește arta de a guverna, .Cine-,să razimă se transforma
după conditiunlie diferite a'e- tratatei.
numai pe avuție, devine Incanabll do orl-ce idee genefelin de exemple găsim tn toate ramurile activltal®'
roasl, șl pentru majoritatea burgheziei ideile au fost Ast
noastre
știlnHfico
și literare. Să luăm activitatea zw®J
totdeauna un teren do exploatare pentru a ajunge să lor cotidiene. To știut
că în ordinea economică princ pi
pună mina pa putere în ștat și prin putere pe mijloa do diviziune al muncel so ivește acolo undo produsa
cele dd înavuțire, te ajutorul burgheziei a stat totdeauna căutare șl unde există un plus de lucrători Spee fl
o clasă de dezmoșteniți, superiori prin dezvoltarea lor
°i împărțindu-șl munco, tel pot lucra mal
•
intelectuală, aceștia au fost oamenii' do știință, talentele d'i-so
mal blm și mal Ieftin. Tocmai așa se întlmp,a JrU|
literara șl artistice. întocmai după cum biserica romană ristica
din
alte
țări
mal
înaintate
Faptul
c
munC
3
a găsit în ordinul Jesuițllor o miliție devotată și cultă,
cetitorilor so cifrează cu sutelo de mii, fQC® nnr.itoaregata de a sprijini autoritatea acestei biserici, tot așa
întrebuințată în ziaristică să Ho relativ re
. moj rfburghezlea moderna, robită do idealul bog&țiel indivi- Dîn
fapt înse combinat cu plvolal cu
manca,
dualer a izbutit să șl creeze din clasa cultă o miliție de dicatacest
al
acelor
ștate
se
naște
putința
do
a
•
flpnvotată caro să-I apere interesele sale. Știința social.1 s’a
epecializînd
pe
scriitori
și
ale^înd
P
oat
™,
,
j
0
Ooncnadaptat după interesele burgheziei, iscodind teorii cari
talentele superioare co so Pnt.. "‘„j-otorl P81*'
să justifice escluzivismul egoistic al acestei clasa. Lite ciăiitate
ron|a literară. Ast-feliă găsim mal mu ț
ț spccRj
ratura a măgulit și a daurlt viciile clasei burgheze. Arta
trn
articolele
fond alo ziarJuL L fo rOcuno3ljU10
a apoteozat pe această cla^ă socială, bazată pe avere, pentru cronicadoliterari
snu științifică, t
incapabilă deci prin ideea fundamentală a constituirii pentru foil-ton, redactori speciali pentru
,
sale, de a realiza problemele generoase de ameliorarea ternă, și așa mal dap rte Politica P ,îona|0,
soartel poporului muncitor.
econom'oă. finanțe, raporturi inter ■
descop0
ndQS al 8
Stranie Ieste ideea oe a străbătut între oamenii de științifică, dezvoltare literară sau
știință, do litere șl arte, cari de obiceiti se consideră ca șl invondunl, întreaga mișcare' cuhura^P&
facînd parte din burghezie. Evident că aceasta a fost în tivitățel cr.iorilor omenești Ieste
„ln||attroa £ din
interesul burgheziei, evident că în lupta ou privilegiile marile ziare alo țărilor civilizate. P , - răsJr*, aIi»
posibilă aceartrlntreprin-lere P^^flipdfo
nobilime!, toți ne-nobilil să se fi găsit înpreună, de o face
i
potrivă interesați de a itdrobi privilegiile, acea piedică jnevoile societățel moderne. Lupta p
tom qbEEt
• x !n măsura în caro clvillz-ițloa înaintează, fieiatonsi’11» . abBorbil do ocupațiile vloțol do toată zlm,
coro d,r* 3A' fla inform it pe scurt, luformațloa Inso troare D « fl0 iealttt din mină do maestru. Șl aceasta nu Io
bule Hntft docit- prin spocîaliz'.iro, și specializarea, Iii
cu P°.*"|o9 nu as poato prodnco do cit acolo undo ziayjod son
0. UPdo numărul cetitorilor no cifrează cu
rulnor°.i imtote do mll
n^n’căutăm să găsim la noi analogul unei redacțlunl
f iL din cauza condițiunilor noprieln cb, abloa dea»
«un tip cu totul pipernicit. Numărul cetitorilor
oopen® cazul ccl ina.i buc, abloa so cifrează cu miile.
18 n°nt nutlnl cetitori elfi slnt, slnt tn maro parte noȘi 0 Miti lins ți do orl-co interes cn'.tural mal ridicat.
pi !o la noi so nasc din novoea do a sprijini diferitele
55 ntiuni politice, formațiuni In majoritatea cazurilor
trocătoaro, și publicul cetitor nu caută In aceste
?b?„rnmoro do cit ocoul rivalităților politico. Luptele
‘ol tr0 p0| tico n’au Ieșit încă din faza subiooti ăa JupD°.Bț deFpersoane, șl publicul cetitor caută In foile detfl tnto uneea sau alteou dintro personalitățile m-rcanto
t'0 nlo politicei, oglindirea acestor personalități. Singură
Ioană dlntr’un ziar romînesc, oaro poate opri clte-va
° Imite atențiunea asupra-I, Io coloana în cave so răsMntr cu mal multă violență rivalitățile poraonalo. In
ceste condițiunl ziarul vegetează, numărul cetitorilor
fiind restrlns, Ici nu poate răsplăti munca scriitorilor,
da specializare nu poate fi nici vorbă. La un ziar roml08p din capitală chiar, acolaș redactor trebuie să facă
si ar'tico ele do fond cu coprinsul cel mal v.-rlaț, ocuplnde-se si do chestiunile politice aii zl'ol șl do chestiunile
economico sau financiare. Iu cazul cel mal hun trebuie să
scrie col puțin un articol po zi și deosebit do aceasta
trebuie să se ocupo do informații, de loileton, dări do
sumă de la camoră, cronici do spectacole, varietăți, etc...
Orl-cine fși poate închipui dac* In ast-felia do oondițiunl
se poate dezvolta in mod serlts tipul ziaristului apusan.
Munca co trebuie, să o îndeplinească zilnic, Ieste atit do
oneroasă și absorbant1. în cit lol cheltuește întreaga sa
energie intelectuală, fără a mal găsi timp să studieze, nă
liunagnzino o cunoștințl nouă. Intr'i.n interval de timp
mal mult ori mal pu in scurt, ziaristul, pus în atari condlțlunl, ajunge la o sleire de forțe, devine un soiQ do ma
șină care reproduce o serie de foimu'e devenite banale,
un felia do cllșeuri tocite.
Lucrul devino și mal caracteristic, diferențiarea Ie șl
mal pronunțată, cind Ie vorba do revistele periodice știin
țifico saii literaro. Revistele noastre speciale, se nasc nu
atlt din nevooa simțite-a unul public cetitorii, ci mal
mult din nevoea do a produce, simțită du oameni de
votați unoi cariere intelectuale, adese și din spirit de
Imițuie, De regulă omul devotat unei cariera intelec
tuale simte novoea de a îmbrăca intr’o formă precisă
rezultatul glndirilor sale. Fie In domeniul experienței, fie
în acel al simplei observațiunî, fie în domeniul gindirel
abstracte, acele năluciri conștiente, cari apar ca niște
sclntol e.ectrico In mijlocul furtunul, au nevoo să fie în
registrate imediat, să fio
consemnate
»oie dispar In neantul i.ltărel,
In urmaprin
lorscris,
ableaalt-fellă
rămlne
Palldă amint ro. Dar și această amintire poale dispare
ei.n«u pU ’ inecată do valurile gindirel, ce se răstăgolesc
âlnn2U.° an?10 dup& a:t0l° ÎQ mințite active, sub pretoa™ JQpr°i jrfirIlor din afară. Do aceea mințile glndi11 UeY,oea do a incorpora In valuri de cerneală
reda t» Rmdirel lor proprii Cine nu are obiceiul de a
min0 iJ ab3er'ta cu drept cuvlnt un scriitor francez, rădacton»aUr?a, do^or Ba,e proprii. Ie natural ca olne re•Acestia Ai ? ,
novoea de a comunica și altora, fie
munlca»A
do Puțini, rezultatul gindirel salo. Din . color nașa r»80 ?a?tlJ ciocnirea ideilor și din ciocnirea ideiAat felin ° do luinina ?l căldură pentru lucrării .• viitoare.
•P0ciale rn 80 esPllcă Încercările necontenite do reviste
?°nto^Dnn<icapar Ja no1» ’n majoritatea cazurilor fără a
hln contra tU“fcî novoi
a publi ului celiloriă.
Ptotru ceâ m
prlv°9to publicul cetitorii! de la noi,
C0n81derau maI maro Parte, apnrițlunea unei reviste Io
dello-teti nCa*u^ 8ola da corvadă. Din sentiment de
a‘tul va nrlrni FQ ,e^Qo BttU pentru redactori, unu1 sau
° v? ?l ceti 1 rovleta șl va achita abonamentul, dar că
Ji ® a' noftt^C0‘ 9ta rAnRn0 o Întreagă chestiune. Un
' 01 tel n,a, PM’t In ale publicisticei, observa Intr'o
‘ maro pericol pentru o publlcațiune Ieste
133
do a sc prezenta In coală îndoia, fi9 in patra, fio în
opt, llo în șuI-Bpro-zece Gazata cotidiană cu formatul
său obiîteulfdo fuuo deschisă tot mal are «orțt'db a fi
c Tcotată, broșura Inso riscă In majoritatea cazurilor <te
a rarnluo netăeată. Aici, In treaoir fio zîb, 16 un defect
al cducațlonol Ih noi, care în loc să deștepte'gustul Us
turoi, din cauza Humol colosale do munci cheltuită
pentru a învăța po din atacă vorbe goalb șt ftrălntete'B
din coprinsul cărțoi, lasă în urmă I un bog de dezgust
sau repnlzluno pontru carto, pentru volum. Cu achBt
sentlmeht majoritatea tinerilor noștri părăsesc băncile
liceale și Intră în vloață.
In condițiunilo date nn ponte fi nici vorba ca munca
. întrebuințată pentru redactarea ort cotelor de revistă at
fio ro nuneratG. lea r.imlne un produs fatal al acelor intellgențl, cari simt nevoea do a se produce, p>ătiadu-|I
singure luxul publica-,lunol Prin urmare cu atlt mal
puțin poate fl vorba deppro o carieră literară ca publi
cist. De acoea tipul literar, pe care am încercat n-l schița
în aceste pagini, sub numele do „recenzent/ Io greu de
întllnit la noi. Multă,, puțină 'criticii, cită s’a produs
păhă acum la noi Ie rodul activitfițel citor-va oameni
speciali, cu q pozițlune socială cîștigată, și cari au simțit
novoea de a-șl spune cuvlntul lor asupra mișcurel noastre
literaro, do u apreciau din timp direcțiunea Iu caro se
îndreaptă mișcarea noastră curihrală. De altmintrelea
și diutr’un al; punct de vedere se ivesc dificultăți
in contra dezvoltărel criticei de la noi în sonzul unei
specializări. Numărul producțiunilor noastre științifice
sau literare , ieste foarte restrlns și dacă le vorba de
lucrări de valoare, acest număr devine și mal redus.
Puț nete noastre încercări In domeniul publicisticei se fac
Intr’un cerc foarte restrlns de persoane, cu relațiuul
foarte apropiate unele do altoie, așa în cit spiritul de
colegialitate, cile o dată do coterie literară, joacă un rol
însemnat io greu 3i spui adoyărul crud unul prieten cu
care te intllneștl la fîa-care pas, său care faco parte din
aceea șl direcție literară. Tocmai din această cauză se
explică faptul că de clte-ori cetim rocenziunea unei pu
blicații-noi într’un tiar sau într’o revistă, ne gtndim
imediat la relațiunele personale dintre autor și recen
zent-. De fapt, in revistele noastre nu se cunosc de cit
două direcții, ambele tendențioase, In cari so îndreaptă
critica unei lucrări: do prietenie sau de dușmănite. In
amlndouă cazurile personalitatea joacă un rol însemnat,
amlndouă direcțiunile sint încărcate cu o doză puternică
de subiectivitate. „Critica pozitivă" de la pol sau face
un serviciu do prietenie autorului, un solă de „reclamă
literară", sau criticul Încearcă a se servi po sine Ipsu-șl,
îngloblnd diferitele produoțlunl literare In cari crede că
poate găsi un grăunte de valoare reală, In direcțiea dată
de Iei însu șl. Cit despre „critica negatlvă“, lea Ie mal
totdeauna rezultatul rivalităților personale, Doza puter
nică de subiectivitate explică șl amestecul groșit al „sen
timentelor naționale" In aprccleărea diferitelor producțiunl literare. Intr’o epocă, nu cu mult dqpăctată de noi,
sub scutul „sentimentelor naționale" se adăposteau, cu
consimțlmlutul tuturor, o sumă de lucrări mul puțin de.
cit mediocre. Formula sacramentală lera: „Trebuie, să
încurajăm orl-ce producțiune romtaeasoă, fie cit de mo
destă, tocmai pontru. că Ieste un Început, pe caro viito
rul II va dezvolta*. Po tema patriotismului rău înțeles,
direcțiunea noastră culturală de aoumclțl-va ani apucase
pe o cale absolut greșită, stabilind, pe lingi clte-ya va-,
lori literare necontestate, o sumă de reputații uzurpate
de poeți, artiști, savanțl, cjrl în orice caz jșu puteau
do cit să împiedice dezvoltarea firească a' geniului romîneso. In contra acestei direcțiuni greșite a luptat ou
hotărlre tinerimea din jurul „Convorbirilor literare-4, mal
cu samă în cel dinții ani al aparițlunol acestei reviste.
Mișcarea de la lași a fost înbrtțoșatâ de toate mințile
solide, de toți gîndltoril serioși și plăpînda noastră miș
care culturală 6’a văzut col puțin întru cit-va ferită de
pericolul reputațiunilor uzurpate, de pericolul apoteozărol me.liocritaților ridicate In numrie unul patriotism
rău Înțeles la rangul de valori literare sau științifice.
Că a trebuit o doză de bărbăție pentru a Înfrunta
această luptă, că s’a destilat mult venin personal in po
lemicele timpului, Io vădit do la sine. Dar prin stăruință,
dreptatea cauzei puni la urma a trebuit să leasă la iu**
mină, să devină lămurită pentru toți.
�iâi
I
I;i
.!•
H
REVISTA IDEfit
vărului. A purio po două linii paralele f
IV
aceoa-șl pagina părți întregi din orlcinai •
Mal periculoasă pentru mișoarea noastră culturală, și la părțile respective din plagiaturi!, iOc?'
din punctul do vedere al oneștiUței literare și din punc craro anevoioasa, pentru-că fiind dată l d"^Kur «
bl»/?’
tul de vedere ar îndemnului de a se. Îndruma po caloa tocilor de a copioa din autori diferit! rî
originalitAțel, le direcțiunea plagiatorilor. Contactul unei ferite, foarto deso-orl munca pentru a .i? “Părinții’
țari, care a rămas Indurat, In alo culțurol, cu țari mal literar Io mul maro do cit munca pe care C°perl fur? ’
Înaintate, Io și prielnic șl primejdios; lo prielnic pentru lucrarea plagiatorului Insu-șl. Dar sorvinini 0 t8preilh.
că din' uccst - ontact răsare dorința do a grăbi pașii ciotățol recoinponsaz > străduința „recenzent aLa<lu8
pentru a ciștiga timpul pierdut. Formele culturale alo lo așa do lămurită, In cit o data aplicnH?1!0!' • Wa
națiunilor mal Înaintate servesc dropt model de imitat lalelelor: documentele acuzațiunol fiind dur r
e
pentru jiuțiunilo cari an rămas IndArut 1 oatu greutatea controversa nu mal poato exista. Prin
In fhH
corniștii In a ști să alegi co se potrivește dln.acelo forme, lolelor scopul piaglaturoi Ie zădărnicit pț,°aP^a p',3 ;
pentru a putoa fi Introduse do a dreptul, și oo trebuie prezinți lumel sub o falșă aparență de Cînîk 10,1 «t«
modificat după geniul propria național. Aceasta presu dit, documentele pnse la paralele zdroba.» 8au f>ru
0 aP“ronțî
pune disoernumint 'șt munca. Dar tocind! In aceasta con arătlndu-te ceea ce Iești In realitate
Cu tiate executările de păriă acum so
’
sistă pericolul. Gel cari nu sini înzestrați cu acest dar
analitic, de a putea distinge Intre ce so potrivește și .co tendința do a piagiea u prins rădăcini «jâ-va m»î“,n8° «4
nu, și cari cu toate acestea, prin pozițluiioa lor socială, deprinderile noastre, de vreme ce găsim nnTA^d,ac! In
so cred dhlemați de a Introduce formele culturalo alo zentlndu so manifestări alo acestei boalo liu?100’1- P«altor țirT-ln proprioa lor țară, predam și cel mal bino vorbă, roccnsiunea îș! face datorloa aulicln
înzestrați, dar cari nu vor să so dea la muncă serioasă, fierul ars al podepsol paralel- lor lio-c&rol1 annrU:r®euIat
se grăbesc de regulă a copiea de-a dreptul formele a acestei boalo literare, așa că trebuie să
n°l
străine, așa cum le găsesc. Desigur aceasta procedura ie disparlțiunea Iei cu timpul. Dar nu trebuie să nu'®1'1
cu mult mai comodă și mal lesnicioasă, dar tocmai din boala iitorară a plagiaturef ișl are izvorul inir-l l câ
aceasta cauza le in acelaș'timp primejdioasă. O națiune, socială mal generalizată: acea tendință do a °,b°ali
carâ se mu.țamește a copioa totul după a ții, ajunge cu de-a gata ftlră muncă proprie produsele altor n.n .?l
Încetul să-șl pleardâ propriea sa individualitate. In maroa do a mistifica opininnoa publică prin falșă apuen» li
republică a aotivitațef artistice,, literaro și științifico, lea mădțiirea deplini nu poate deci să. vină de c.îi■ s Tă*
nu podte avea rol, pentru c.i nu produce nimic origina), tind atențiunea noastră la origini Fiind’o ch^Btin h
nimic care ai fie legat de geniul său propriu. De altă moravuri, instrucțiunea publica trebuie să-șl nnni tnt
parte o prăpastie se deschidoln.ro pătura cultă șl între prohlomo'o salu. educative : dezvoltarea deprinderi
masa populara, care nu poate nici pricepe, nici sim[i muncă originală și dragostea pentru produsele
produsele unei clase sociale, care cuget*, și simte sub munci. Pe această calo patern ajunge ca timpul ca un '
forme străine do geniul național. Undo Inse primejdiea mărul mistificatorilor literari, dacii nu să dispară cu to
d ovine cu mult mal mare, Io clnd exagetind aceasta „ten toi, cel puțin să se micșoreze pănă la proporțiile nel'n.
dință de a copieâ“ ajungem ăi ne uităm pe noi Inși no semnate din alte țări culte. Pănă atunci, cum am iig deja,
pana Intr'atit.in Lît si ne identificam cu autorul luorărel curentul nesănătos continuă Încă acțiunea sa. A-21 afli
străine; așa'ca, si ni se 'pura egal dacă subscriem noi că d-1 P... face o conferință despre „Ereditate șl Edacalucrarea copîeata sau daca am puno numele adevăratu ție“, pe caro o publică sub numele săj, deși paralololo
I
lui autor. Aceasta lo desigur starea psihică a plagia dovedesc că pasage Întregi slnt luate do-a dreptul din
torilor, căci ^plagiatori'* so numesc cel cari copiază lu- cartea lui Guyau, și cu toate acesteți d-1 P., pqato 11 ua
orărlle altora, subscriindu-le dînșil. Am zis că primejdia om do valoare, cu cunoștințl speciale, care cu puținspldevine ca mult mal marb, In cazul clnd tendința de a rit 'do observație și ce-va mal multă.muncă ar fl putuț
piagiea prinde rădăcini adinei in deprinderile literare lua te na lui Guyau și să o dezvolte mal departe, Inai
ale unul popor și leată de ce: In acest caz nu ie ches vuțind-o cel pu in cu fapte noi, ObsorvațiunI proprii; ale.
tiune de cinste' literară șl de'alterarea caracterului mo salo, sau locaiizînd-o prin apllcafiunl culese dln mțjldcul
,
ral al națiune!, Ie vorba mal mult de pericolul, cu pu- societâței romtneștl. Spiritul de muncă lesnicioasă, do
tîndu-ne 'strecura oii lucrări plagiate, nu ne mal dăm rința de a sflrși iute o lucrare, cu caro te-al Însărcinat
osteneala sil scoatem din proprii noștri crieri ceea-ce și de a aparo ce-va . mal mult de cit Iești, pierde pe d-1
‘am patea produce linbl mult ori mal puțin original. P... tot așa ca po mulțl alț'.l In altă zi afli.ci d-l’B... In do*
O națiune nu trăiește numai prin bani și prin produ rințade a apare ca „economist", puno la contribuție oju- i
sele sale economice, lea Ișl clștigă drșptul, do a ,11 prin mătate do duzină de scriitori canoscuțT, rfipindu-lelninoș
tre'celelalte națiuni tocmai prin conțigentul do mancă textual bucăți întregi pentru a pioduile o cîrplturft din bu
intelectuală cu care contribue In proporțioa puterilor căți diferite, po care să o poată publica sub numele s&osale ia dezvoltarea culturel neamului omenesc. Boala „co- Si cu toate acestea.tînătul B... ar fl putut desigur sa ce*
pierer șl a plagiătarol șterge pe încetul <?rl-co urme do tească ți su se pătrundă do îdel'.e scriitorilor pe oa
individualitate proprie a geniului național din toate copiat, si frămlnte în crierii săi din nou motoria .
producțidnile intelectuale. Un_exempln de felini acesta Ies din cetiri șl să no dea, cel puțin cu idrani F
ni-1 dă Portugalia,' copUtoarea culturel franceze. Țara prie, personală, o lucrare de vulgarizarea n°l>
noastră suferind influența culturală din direcțiuni deo economie politică. O clipeală dm plagiațur ’ jba.
lntr0
sebite, se găsește in condîpunl favurabile pentru a în deauna de u fl o adevărată confaziune, aln
cățiie luate din autori diferi*.! pot Bfiise olo . |,8r0,
cerca să dea producțiunilor spiritului,Intipăritura națio
clnd fio chiar o simplă Bcrtdro de vn’J fflîn|ei
nulă. Din ciocnirea mai,ca samă a curentului francez cu I ■cef'german a răsărit nevOea de a' ne da samă do.'fie- : lelg,’pe
care for'mă câiturăiă, căutlnd să o adaptăm gradului' ',’"d ° 1
nostru do înțelegere și dezvoltare posibilă.
SeSE1 prtr> -<“* *’ ”
Această direcție trebuie inourajată în apucăturile' ti
nerime! șl tocmai do aceea trebuie combătută fără milă produce din cetirea Iei în mințile nep -Ț • la« ttmP0
dirdoțiea nesănătoasă a plagiaturilor de toată speoiea.
Acest curent de mistificare literară are
Șl în contra acestei direcțiuni nesănătoase a avut de : înrlurire hotărltoare asupra cnticol Jlter®/entDloI se
la Început să lupte diretțiea literară de la lași. In primii; cauza acestui curent, t’P01 ll.to.r^F ® rointn& d° lft u-%0*
ani al revistei „Convorbiri literare1* s’a Introdus de fapti rențiază și mal mult In publicistic Inte]00taaî58aIk
în critica noastră pedeapsa paralelelor. Numele acestei Ieste lei ci produs original în
pedepse a fost găsit mal lîrzia, dar faptul execuției li1 poare. In țările undo vlcataxInte’°?|lzoZe șl să
j
terare a plagiatorilor a fost unul din meritele sociotațel normală, cel care > oeșto si ana
punii jnt
!
literare „Junimea- de la Iași. Și clnd mal tlrzlu socie
i
tatea literara „Junimea1* a Înaintat prea departe iu va
lurile luptelor politico șl a fost nevoita sa devină mal
îngăduitoare, fața cu o sumă dintre reputațiile uzurpate, crăire! în raport cu alto lu.cr6Â\-“H°firl
atunci un grup de tineri de la „Contemporanul1*, conti așa mal departe, o £
nuata executările literare cu o noua vigoare, pe care o însu-ș! al ideilor sau
dă tinereța șî credința nestrămutată în valoarea ade
tiEVlSTA ÎDiîei
135
ine ar proceda ast-felhl, riscă ni rămină plclllt
cOfltra °*“j, de Oazurl, lulnd drept lucrare urlginală 0 sulul Iera înclrsă, și îneh'sA pe totdeauna. Nu treI0trV"inHare. Heoenzontul romîn trebuie să fielnzos. nuea oare să fie socotii! ca niște aiuritori și n6-<
âitnp'a P huui memorie șl
posoadă cunuștlnțl biblio- buni ace! cari și-ar fi închipuit că din această
trat c° foarte Întinse, din cetirea diferitelor cărți trebuie societate decapitată ar mal fi putut să renască glno° *mas uu numai un fond do idei, dar po cit po
el fio In stare a-șl reproduce In memorie frazele d:r<ă și voința, zelul pentru binele public cum și
difo^I^Lai întrebare ce trebuie să-și pană recenzentul avlntul nbbil pentru dreptate. Gu toate astea locma!
aceste spirite pline de himere, ferau acele cari plu
Ce,ft ? dacă Lucrareu, pe care vrea să o analizeze, le
r°inin m oJnstU a, unei minți, caro și a dat osteneala teau în cel mai deplin adevăr. Da, zilele de măcel
y........ u 1UInțușiruri
-uri u.ti au f°3t• ,zîle'-e de renaștere. Nu oare de la €o°Q pf indl prin b1uo h1811?1 ....
idoll- °-așternute
je 1 «au io din contra o simpiă
simplă copiaro
copiate cu mal multă
multa niună toate reacțiunile/ înțelese, unite între Iele
P&rI; nutină măostrio din■ nntori
autori diforin
diferiți, n„„î
cari ....
nu se tolu-șl n ‘putincioase, au recunoscut trebuința de
orl “iînesa citați in josul textului, sau, oeea-de loară și a îngădui societ&țeî întrebuințarea unul nume, RePrecan.imnl& cito o dată, Io scoasă ohlar de-a dreptul
»e ’ .‘n Blngur scriitor, căruea i-a intorvertit paragra- pub'ici, care în sine nu însemnează nirtiic, dar care
dl, rflt oaultolele pentru a putea subscrie lucrarea Iu nu-! ma! puțin un' simbol esențial de fieea-ce va f0 0 i CInd recenzentul Ie ast feliO pregătit, Io lucru fi- deveni societatea viitoare. Pentru viitor, Td lucru
10C°’m in cetirea unei cărți nouă să 1 se Intimp o de hotărit' cum-că' popoarele nu ma! atîrnă de ^grațiea
r0SUA ori să albă Impreslunca ca șl cum; s’ar găsi in Iul D-zeu. De aCum înainte aceste popoare nu ma!
u-nrnl unor „cunoștințî v chl“. Atunci, cu o mică >for...... Ui|Uli. ajun- P°t avca n’c^° legătură cu bisenca, și statul inșu-s!
? Va mointrlel și cu puțină iscusință .In....investigări
r“ i totdeauna la descoperirea izvc
— piaglaturoi. răuiîne fără .de nic! un razem. Acesta a fost socotit
’oarolor
nr tocmai această condiție specialăr a„ reconzlunol* ...
do ca hărăzit de cer, impus de o voință divină, a fost
i noi «plică pentru ce lung timp nu vom găsi In di- socotit • absolut, intangibil și îeată-j dintr’o dată
Ihlnnoa muncel literaro, multă, puțină, cită Ieste, sp0-,
descoperit, ca o invenție omenească,1 ca o mașină
ffilndu se tipul „recezentulul".
Evident oă Întinse cunoștințl asupra litoraturel unul rău întocmită pe care am fabricat*© chiar noi și pe
subiect dat, presupun o muncă deosebită po caro' o pii- care, noi putem
_ '
J ?o deșurubăm
'
acuma să<»
și sso
’o
tem aștepta mal mult do la acel, cari s’au specializat ’ aruricăm intr’un muzeu de orori,
dois In diferitele ramuri alo activ ituțel științifico și li- v
Acelaș fenomen se .întîmplăși cu cetatea lui Petru
terare. De aceea puținele recenzinnl serioase no vin mal
ou asniă do la puținii noștri specialiști cunoscufl, cari cel Mare, cetatea imperială, fără nici o urmă de
a'au produs deja prin lucrările lor proprii. Numai' cu tradiție revoluționară. Aici văzurăm mii de peti
tnulU circumspecție so pot aventura cel neexperimentațl ționari, îndreptîudu-se cătră un om pe cari-1 nu
pe acest teren Înșelătorii, unde riscă țino-,va la fle-care
pas să rămlnă plcîiit, dacă ar lua In serios mistificările . meau „Părintele lor“, gata a i se așterne la pi
literaro a'.e unor plagiatori, cari duc adese ori iscusința cioare, și de a-șl împreuna minele in fața lui ca
do a piaglea, pănă a face din leu o artă specială.
în fața unul D-zeu. Știm cum au fost primiți. Un
Pornind do la faptul că această industrie necinstită, a membru din.. clanul acestuea, pe care părintele
confccționărel de plagiaturi Ie un peticul pentru dezvol Gapon, îl numește. i,puiu de nâpircă", primește pe
tarea regulată a viețel noastre intelectuale, rămino.lă
murit, că toți cel cari, prin ocupațiumle lor speciale, acești flămînzlncu puști și tunuri, culclbd apoi lingă
cultivă o părticea din ci opul literar sau științific, au dă* cadavrele lucrătorilor,; femei, negustori, mulțime
torisa să facă In acelaș timp societățol serviciul de re din intelectualii cari disprețueau pe ignoranții de sas,
cenzent al lucrări or ce cad In competința lor Pedeapsa chiar copil cari se-jucau în nisip.
■
„paralelelor* le do multe ori un remediu pentru plagia
Desigur,
tori, Io Inso In totdeauna un prezervativ sigur In contra
- • nu. ne. -putem închipui o priveliște
- mal
unei adevărate boa o sociale: exagerarea tendință! ac
de cumplită. Cu toate astea și de acolea, din această
»a4 W» M!î«5rlH din '««wnrtJa
■' ' bae cumplită . zl/«
de slnge,‘ vedem
ridieîndu-ăe imagi
nea răzbunătorului. Petersburgul a devenit o ce
tate revoluționară, ca și Parisul, și toate celelalte
orașe rusești au fost tlrtte în aceea-șl mișcare.
Vechea Rusie Ie o ,oală spartă*1,, cum adescris’o
ASUPRA REVOLUȚIEI RUSEȘTI
poetul academician. Fără indoealâ se vor face încercarl de a ascunde spărtura, printr’o meșteșugiți
Discursul pregătit de Elisee Rpclus, pentru spoeală. lear bunii împrumutătorî, plin! de solicitu*îhiruinrea organizată la Paris, oîte-va zile după
masacrul din 22 lanuar 1905, de la St.-Pețers dine pentru . soarta milioanelor lor, jurnaliștii de
, fcurg. Iei Ie mereu de-o arzătoare Actualitate comandă și diplomații de meserie, în sfirșit guver
nele «amice1 și aliate*, nu vor lipsi să laude întreP, M.
G-gimea văsăriilor sparte, Inse puțin ne pasă, noi
1 Prieteni fi’ loyârăji,
băgăm de samă spărtura și istorica ne și arată
Zilele de doliu adine sînt în acelaș timp și zile imperiul zăcînd în niște păcătoase cioburi. Rusia
t'° biarl speranțe. Printre voi, copil al Parisului, de mîne nu va mal sâmăna nicî cum celei de.Ierf:
cetatea revoluțiilor, sînt Iară îndotală bătrînî care-șl populațiile obijduite știu acuma că acel Bafa'ușka,
Cttunteac de jalnicul sfirșit al Comunei, de acea stăpînul îndepărtat, necunoscut, m:sterios, cărui II
și mal cumplită săptămînă, din acel an ziceau ,Părințelul“, nu Ie de cit un stăpln, un ciJfozav. le mult de-atuncl, mal mult de o treime novnik, ca și ceilalți: lumina a pătruns în spiritul
81jJeco,h
tot se mal aude și-acuma zgomotul lor și revoluțiea viitoare se pregătește în intimi
sfări a B^traliezelor, al acelor mitralieze cari-au tatea gîndirel lor.
. a««nat atîtea capete și-au sfâșiat atltea piepturi,
Marea problemă, care se pune In fața istoriei, le
acefp ?&r de. Peste 30 de raiL Tot raaI veâeP Incă proporțională cu întinderea pe care o va lua această
al
șiroae de sînge, cel mal generos sînge revoluție, pentru-că dacă evenimentele cari se suc-*
PSrea^61’ • ro5’nd aPa tulbure a Șenet Nu se cedează din țară în țară și din secol In secol se
°are atunci cum că epoca revoluțiilor Pari- asamănă prin mișcare, prin ritm, prin înțelesul
O copicdi
.
,J
G. DimitresgU’IașL
v
a
�136___________________________ _
fi •
ilfcViSTA 1DEE1
REVISTA IDEEI
riali a Japoniei, ne așteptăm la pg»r
"*
adine al mersului lor, iele diferă foarte uluit în a- împăcarea
<
acestor nații, pe cari izolare? > e-IJ'1. la
mănunte și în însemnătatea ce-o Iau în amintirea iIară părea a le fi despărțit pe vecie ? °r ăGcu«
oamenilor. Revoluțiea rusă va fi fără îndoeală una 1spun că Aino, țăranul originar din păm?WiI nc
din cele cari vor lua loc, ca și acea franceză, între niel,
•'
Ieste frate cu mujicul rus. Gu atita U JîP^
marile epoci ale omenire!. Inse de data asta, nu icel doi țărani, al Orientului și-al Occidentul!^ bino‘
va mal fi vorba de Intrarea stflrel a țreea în corpul i
1906* No. LIX, LX. 9 Și IO. București, Strada Epurilor, 10.
leară-șl, frățește, marea familie a v-V°U|.
națiunel: lumea muncitorească îșl cere și fea partea cătui
înțelegeți, tovarăși, cit de mult ac On,1“î.
de libertate ca și așa numijil intelectuali al bur perspective ne îmbărbătează de a trăi Q; 6 Vasle
gheziei, și in special lei i se datorește inițiativa luțiel ruse Ie cauza revoluției universa|eUZVevo'
SCHIȚARE
lingezeala, care stăplnește în de obște mulțimea,
emancipare!. Țăranii vor întră tot așa în marea operă n’a avut un caracter mal deplin ini NlcI 0
trebuie ori și cum scuturată, spiritele trebuesc
evoluție, căci cauza primă a nestabiiitățef întregel na’. Nici un eveniment, de-o importantă m0^0trebuese luminate, ca să Înlăture, ea sil
iVenimontelu din urmu, din țară, n’aveau înălțate,
nații rusești purcede din servaj și din repartizarea nu s’a desfășurat într’un domeniu atlt de °n<iiald»
șteargă toată puzderiea de nenorociri și de rele,
1
«ne su se întlmplo, pontrn a fi judecate de noi, cari apasă asupra tuturora cu o cumplita, cu o
nedreaptă a păralnturilor. Rusia va fi ast-feliu miș cînd în fî>care țară din lume se
: ' tieipat-CInd vom vorbi anume despre evenimen- cumplită calamitate.
cată In întregime, pănă la ce| din urmă bordeiu.
cu totul naționale, cari ar vroi să ridice z'd
‘ Sp. asfen» cînd spiritele vor fi mal puțin agitate,
Dar încă o chestie, afară de aceea a claselor, se garnizoane, de vămi, de proh.bițil, de nrJnJJ,d®
ind gl»flnl va putea sâ DB He rnaî în linM«
va mal agita forțat, acea a popoarelor de diferite de ură în jurul înguste! lor patrii, leală făSp' ?l
Planul mieii, păn-acuma, a fost să dau din
I ’ nul lut probabil că cetitorii noștri vor avea u literatura socială universala, ce-a fost mal izbitor,
limbi, de conștiințl naționale deosebite. Ceea-ce se unei revoluții naț onale, caro, prin forța luc3S
1
cunostințil
cu
un
punct
de
vedere
mal
nou.
de înțeles mai plin. Ca învățătură pentru toata
numește Rusia, Ieste un domeniu de cuceriri, întins, va evolua în senzul „rnondialitățer adică, an °r'
!?e înțelege cil, pună atimeea, cei ce s’au împăr- lumea desigur, ea pildă pentru cei eu imbold’de
în care sînt țărcuite o mulțime de nații supuse: libertăți reale, care nu va mal fi’ preroRatiîneI
, Icgit pună acuma din dezvoltările cuprinse In creare, ca alegere de subiecte și ca chip de tra
Polonii și Lituanil sint reținuți prin forță lingă citor-va albi, ci a tuturor oamenilor, fie albi na
scrisele noastre, în fața, în apreciareu unor atari tare, nu nici de cum numai ușa ca varietate sau
MoscovițI: Estil și Livonienil sînt ținuți sub domi- galbeni, fie chiar negri, fie Arbi sau Rumi gâ ,
i.venimonte nu pot să fie dezorientați... Dar, de-o ea model de imitare servilă, ei ca imbold hi
națiunea unei burghezii germane, lea Insă-șl bru ar face parte chiar d.n categoriea „vrăjmașilor
enm dată voim să stăruim puțin asupra operei, originalitate. După aceea, ceea-ce ieste pentru
talizată de funcționarii ruși. Apoi întinsa nație a ditarP, ca Euglejiî sau ca Germanii. Și cînd vorbim
, ,.u caro Incheem acuma ai șaselea an. Clto ane- mine și mai de samă, io că apropiind și potri
micilor ruși, cari-șf duc vieața foarte anevoios, de libertatea reală, vorbim de aceea care să asigure
voințl am avut, în deosebi în acest an de învins, vind lucrurile bine, vorbea convingere! un glas
cari-s lipsiți și de dreptul de a da limbel lor li pînea, cu alte cuvinte mindriea, veseliea, îndrăzneala
de prisos să mal istorisim. Destul eă stăruința, mal eu autoritate, un glas solemn, venit de de
bera,! dezvoltare literară. De altă parte sînt Fin pe care o dă o bună digestie. Amintiți vă imnul ve
nlbdarea nu no-a părăsit nici de cum. Destul că parte. lear relele, neajunsurile puse mui cu samă-u
landezii, înregimentați și dinșil în mirele trup, chilor noștri revoluționari: „Ce trebuie repuhicanipe porțile larg deschise pentru cel cu mijloace lumină și înfierate, îerau neajunsuri și rele demărit și prin atitea alte grupe turanice, ca Baskt- lor ? Pine și apoi plumb, și pine pentru frații noștri».
fmblelșugato, ou susținere excepțională și cu tro- aiurea, a căror hîzenîe, se Înțelege, vorbea disril, Vogulil, Meșeceriakil, Mordvinit și Ceremiz:I.
B#r;Ș“Ș nu zicem eu obrăznicie mai mare, des- îr^re
__ ^a^Sîîe^
—_:u. Se
i i------- ■ .acaror
Cum să căpătăm inse asemenea drept, cum să
Gaimucii
fatoate a«iK
Galtnuui buuițu,
ouajșu, tartarii
»r_ mehomed?"* Ja
or_ cucerim asemenea pine? Negrit camarazi,
ne
așteaptă
bine-voitoril
...
Dreptul
.și
pînea
’
asia,
—r
n^ntni c» ntnm
și Iei comunitățile lor cu acele ale Europenilor or ne
s’o pregătească, fără, s’atingu prea tare, să indătodox!, și slavi. Pe lingă, acest amestec de rase, de .. UlUB
AnlnrW prîq
cine a«
să ul
ni L
le dcc
dee 'Iz
de cit parlamentarii,
prin amen.
i
i
Și
watii-ne,
acuma,
ajunși
ia
un
capat
ue
oaie,
religii și limbi, se mal . amestecă și elementul e- damentele, prin voturile, prin scrutinele lor publice
! do unde putem să privim înapoi liniștiți, fără civilizate, cari ne cutremurau nervii cu atîta m.ii
vreesc, ca la 6 milioane de oameni, tărmurițl în și secrete. N’ațl auzit că se pregătește construireai
să ne mai impresioneze toate acele ’ încordări tare, cu cit se simțea foarte bine că astou nu
«Tiîvorcnlo pfprnp? Atl auzit.
anumite granițl, în niște ghetouri urbane,1 ale căror
eo-au trebuit, cu bărbăție, cu socoteală făcute, vorbeau de eîtf de relele noastre. Iele ne arătau
porțt nu se deschid de cit prin ajutorul banilor. fără doar, și știți neapărat
-------! eu su nu cădem la stnmtoare, ca su nu cădem ce eonsecințl fatale izbesc popoarele alo căror
In sfîrșiț, .peste Caucaz, sînt Georgienii, cărora îm acestui palat din povești, Ie țarul, miliardarul Car
! in impus. leată-ne ajunși pe-o oare-care culme, clase cîrmuitoare sînt indolente, nepâsătuare,
păratul Rusiilor le.-a făgăduit, ca și Finlandezilor, negie furnizînd fondurile pentru granit și marmora,
undo putem îngropa toate grijile noastre trecute, consecinți cari, neapărat,u, pe
să ne
pu noi
hui nu
uu aveau
a«uauBi»uti
prin jurămînt, respectarea absolută a neatirnărel pentru lemnul cel prețios, pentru mătăsăriile și caNu ne scutura
5-v.y«.---------------a nimeni, nu ne invinuea
lor. Mal sînt Armenii, căror li s’a dat făgăduell la i tifelele de prin odăile în cari vor parada pacifica , pe-o oare-care culme unde putem respira puțintel, cruțe.
puțintel ușurați.
nimeni de-a dreptul pentru păcatele noastre. Dar
felin, cari au fost totdeauna călcate, după cum le-au torii lumel. Numele astea înse nu ne vor arnep
glasul care ne areta iu icoane o nefericire ubtost'jăfuite și templele și casele, după-care-au fost nici cum. Noi putem spune mal dinainte ceea ce
. i nu . ne- mai
---- impresionează
—c--~----r— acuma
—.— ștească, ne spunea răspicat eă totul se raporta
aruncați peste granițele țărel, pentru a fi măcelă va Ieși din acest templu al păcel. Niște tratate j Dar,; dacă
i
uuevoințele
biruite,
trecute,
alta
grija
ne-ncinge»
lațele
altă grijă ne-ncinge, Ja noi și la noi, că: De ta fabula naratur.
I “uevoințele
riți de cătră soldațil• turci,. Mal departe, in fundul între guverne, pentru a asigura ordinea, pentru a
ponUu-cu nu avem nici de cum ghidul sa ne
Asiei, urmează:inșirarea popoarelor cucerite, Tur- face supunerea apăsaților mal dulce ș1 upsa
oprim
acolea,
pentru
că,
cale
lungă, lungă, avem
mcuuu
ou expuneri
..juw
Mai am schițate încă foarte
multe
comanil, Kirgh’zil, Tunganb BuriațiI, Mongolii, fără pînemal plăcută flâmînzilor și muritordor de toame.
do călcat tocmai de acum înainte... Aicea vreu astreine,
UWIW, 'îndrumări
niutuuu minunate,noa8
tre, să
lucruri
pe
menite
ne ajute
a mal pune la număr popoarele sălbatece. Toate, Un edificiu mal mult, care se va zidi degea
sa schițez camarazilor miei un plan. Pana acuma Înțelegerea^ intadrepume,_noa.;irJ(
(<i
dar țoăte neamurile acestea așteaptă acum liber pentru că va trebui dărimat. Ceea-ce se P? >e ’
nu c’am fost singur în munca și stăruința de- f"cari le voiti reproduce, cu sorupulozitate, treptat.
îstoriea recentă ne spune holărît. InternaponaU,^
tatea ce trebuie să le-o dea revoluțiea.
lJU3ă, în susținerea acestui organ, pentru-ca a Vreu să caut
oîa.T
’nrndiw
înse,
de-acum încolo, să fac o parte
«firma asemenea lucru, ar fi a întuneca tot elanul, Și celor.....
ce s~au piodjis
Pentru aceste mii și milioane de oameni, noi
_ .j.-3 eu oset)jre ]a n0£ Șinu
I «r fi a tăgădui toată susținerea vioae, care din. negreșit^
așteptăm de la frații noștri ruși, ca în ziua cînd îșl vor
; ea o expoziție pură, ci ca curată nece
I P«ginole Incbeeate palpită. Dar, de acum înainte, ssitate. O ignoranța, o nepricepere rară, caro a
dobindi Iei emanciparea, să ajute și la liberarea tutu n intuite, scăpate de păstorii lor.
,orlMi
ror acestor învinși și obijduițl, unindu-I o legătură se petrec acum in Rusia ne fac: să
întunecat mințile tuturora, a atras fără doara
,
federală pe toți, care să asigure fle-cărel persoane mal bine de asta. Muncitorii cart su er,
, ca s’o combată. Un
JJeașeft ar fi Un lucru și mal frumos de atins, duel aprig a fost încins, din care armele conomenești, de orl-ce rasă ar fi, plinătatea absolută a pleca in alaiu, cu suplici, sPreE^s‘^ rbclus.^
i tiv?ne ? Prîme, ale Revistei noastre, ca direclibertățel lei. Revoluțiea franceză proclamă teoretiTraducere de Gn. Lupa‘
REVISTA IDEEI
I m:aiu^lare în cunoștințele noastre, ca imbold
cește „drepturile omului14. Noi cerem de la revoluțiea
UB AN, 10 NUMERE, 5 LEI
'1 siinaî
aș camarazi,
vrea Ma 1® păstrez
acum hiamtie®
slavă să facă din acestea o vie realitate. Și-l prooro
Cu nmuurul corine Reriitk nouinl îuirfcîii ul Vll-len
a căror docompetința
ud. Abonați! eai*l ne-an urmirlt pinii, aourn iun! aiăcim bucurieade a fi săvîrșit cea mal mare faptă isto
St. Antîm:
rică,
împăcarea
raselor
într’să
o federație
echitate,
Un econom
-incercată, sau cari s’au ridicat la raltor, «înt rugați uu-țî tuoen«cil abouamentul uc-ntîfTot ast-fehu
Rusia
trebuie
fie aceeade
care,
după nomic £ Driptului, 'femed,
Substratul
tr^, '
zlai, ■outlndu-ne prin
de tonte nea|uuBUrtle ce
rușmoasele fapte ale imperiului din Extremul O- O versiune sociologică, bine
A60®enJ0iei
°iina inV^ 0 °0Iriucrare frumoasă, care ar deter- ■tua Iu ealeu. nuc! apariții țl expedieri regulate.
nent, trebuie să unească lumea albă cu lumea gal- limpede ia cetit ?i pe deplini
oadroi
Abonamentele se trimet prin mandat:
I u,>de o
chipul 0 interesară mal niaye> da
nal mare intensitate de vieața. Pentru-că
D-lul P. Mușoiti, 10. Strada Ejurilir — București
benă,
să dezlegedeantinomica
și ași Asiei,
care dălnuește
pe vremeaEuropei
lui Darius
a lui dată precum va face și osteneala do
Alexandru. Din partea Rusiei, astă-zl dușmană ofi- blne-ar fi să mai găsască
SSc’im s& c5p5târa r AEraenurepi’
: ;T7 ... 7 '“7“
«B
' mn,ic aI- snS?'
București. — Institutul de arte Grafice „Eminescu14, BulevardulElisabeta
i
aceasta iQ tirapul din urmă’' AL?
�li
REVISTA IDEE!
138
științei au remas tot tăioase. Iele vor putea fi
întrebuințate și față de orbirea generației actuale,
care trebuește și dînsa frecată, și încă bine fre
cată la ochr ca să vadă calea cea dreaptă.
Pentru orientarea generației actuale, silințl stă
ruitoare nici acum nu lipsesc, dar și acele silințl
trecute sînt menite să folosască. cînd dălnuește
și-acuma și la generațiea nouă mal ăceea-șl mintalitate. Silințele acestea vor putea loară-șl, în
afară de partea pură convingătoare, vor putea
să fie luate drept pildă, ca tehnică, ca mod de
argumentare, ca desfășurare, ca unele ce-au fost
une-orl fericit de tot închegate, departe de super
ficialitate... Altă îndreptățire pentru planul schițat
aice do prisos să mal dau, afară de aceea că Ie
menit să albă o întinsă aplicabilitate.
Neapărat că cu chipul acesta opera noastră
ajunge o colectură cu dosăvîrșire bogată, menită
a pune tuturora, dintr’o data, sub ochi, spre cea
mal larga întrebuințare, tot ce s’a .produs mal
substanțial, mal cu aplicare Ia vieață, atît aiurea
cît și la noi. Tot ce s’a produs mal substanțial,
care alt-feliîi ar fi trebuit de căutat prin publi
cații în mare parto ne mal găsite, prin publicații
rari, pe unde revelații foarte de samă au fost pre
matur îngropate .. Camarazii, văd ce perspectivă
întinsă, strălucită, sedeschide-aeolea, ce perspec
tivă frumoasă pentru activitatea noastră. In afară
do aceea ce putem închega din propriul nostru
cuget, din știința, din cunoștințele noastre, de dat
ca hrană intelectuală obștească, în cercetările
ce fără întrerupere facem, dăm negreșit peste
lucruri cari sîntînrudite cu preocupările noastre.
Ie vorba ca tocmai lucrurile acestea să nu le
păstrăm, să nu le sechestrăm pentru noi...
Darwin, spunea un învățat, care vorbea despre
dînsul la facultatea de științe sociale de la Uni
versitatea din Bruxelles, Darwin avea obiceiul
ca din toate operile pe cari le cetea, să detașeze,
să rupă paginele cari-1 interesau, ca să le pue
într’o anume căsuță, etichetată, ca să-I servească
la lucrarea lui specială, ce-o medita... Opera
noastră nu-I numai o operă individuală și spe
cială, a noastră, ci o operă socială, pe care cată
s’o închegăm într’o reformă fundamentelă, s’o
închegăm în vieață, și anume prinț?o colaborare
obștească. Do aceea tot materialul utilizabil, de
bază, adunat de fie-care de pe unde-1 găsește,
trebuește pus de fie-care la îndămîna tuturora,
la îndemîna obștească. Si cel mal propriu depo
zitar, pentru camarazii col buni, Ieste Revista
noastră, pe care, fie-care, se va învrednici s’o
susțio și s’o proteaga.
P. Mușoiu.
EGALITATEA
Ceea ce ieste mal frumos, maî bun, mal plăcut,
mal de lăudat, mai de dorit și iubit de toți, ieste
Egalitatea. Cu toții ne naștem egali, căci la felid
venim în lume. Acelea-și dureri și bucurii avem
fie-care. Dorințele și trebuințele sînt la feliii la toți.
Știința, Adevărul, Virtutea și Dreptatea, egal vor-
bește la toți. Acela-șî pămînt ne-nt™tele sale. Soarele luminează egal n ,tle cn f
materiea ne ie creator, întreținător ct0P*
Om cu om Ic frate, le un egal. Acee Wc avem
firească Ie pentru toți, cîțl păcălesc în'?î Pedeap«
gilor Materiei. Cuvintele; la felia frat C°nira L
varăș, tot una, tot așa, acelaș, asemeni ,Qră> <
semnează noțiunea : Egalitate.
’ c8al, tn.
Prin Egalitate omul trăește bine și }
omul. Numai prin Egalitate omul ic dr ° PaCe «u
și onorează p« om. Și numai prin
re,PecII
satisfăcut în trebuinți omul. Egalitatea 1S1' ?«le
turl. Cel ce nu trfiesc ca egali, nici nu n ■3 DreP'
aproapele ca egal, și sînt stăpînițl sau sMnt’?0 pe
nefericiți. Egalitatea, ie măsură și cumpăta ’ *lni
Pentru cucerirea și menținerea Egalități/!', ,
tați, să dațl cu bucurie chiar vieața voastră Up'
fără dînsa sîntețl ca morțl. Fără Egalitar/t'ăcl
nimicuri, plini de nefericire și suferință. Eealit?'
ieste care vă îndeamnă la luptă, dacă nu sî
liberi. Egalitatea vă ieste armă, dreptul rima?
cunună. lea vă face soldați, vă face eroi’și vă?
dică la demnitatea de om. Vă dă cel mai
nume: vă numește NeatîrnațI, fiind că lea ieste care
vă privește ca pc niște moștenitori, emancipați e.
gali și plini de iubire curată.
Oamenii sinceri și luminați sînt cu Egalitatea
precum Ieste și Știința, Virtutea, Adevărul și Drep^
tatea cu Egalitatea. Egalitatea Ie teribilul zmeu,
care sperie și înghite pe bogațl, exploatatori și po
runcitori, cari slnt dușmanii omului, familiei, po
porului și popoarelor. Dar Egalitatea Ieste cel mal
bun prieten al omului, al femeel, al copilului, al po
porului și popoarelor. lea Ie binefăcătorul și salva
torul tutulor. Cel ce urăsc Egalitatea și luptă în
contra Egalitățel, pe aceea să-i urîți și să luptați In
contra lor, căci Iei fiind dușmanii Egalitâțel, slat
și dușmanii voștri.
Egalitatea ie o formă a Dreptățel, deci lea le
care îndreptățește lupta în contra neegalitățcl și nedreptățel. Egalitatea Ie tare demască pe prefW
lea Ie arătată de logică, deși de cătră cărturarii•
cinstiți lea nu ie pomenită. Toți cițl cuget
află. Pănă și cel ce sufăr nedreptate 0 cu:a ■
Fiți cu Egalitatea. Să vă placă
trăițl in Egalitate, căci unde domneșu Eg
acolo domnește și Libertatea, sora
buoă
și se află vieața socială dreaptă,
. iubire
Iear această Egalitate numai prin
nj2IJu| în’apele, se poate
. ’
cătră aproapele,
poa^ reaiua.
realiza. -----C
Egalitatea și Libertatea, pusă în practici/
semnează
J să zică Vieața sociali cea dreapU ?1
, va
----------bună,
în care
oamenii și popoarele lucrează in
realizată,
’
Comun, posed toate in Comun și îșl satisfac u*
osed toate în Comun
buințele
Egalitatea
în mod
Ie veclnică
egal. ca și ComurnW, f.lCi‘
Materiea și Legile iei. Egalitatea cuprinde ° v
experiență. Slu/ijI Egalitatea și vă
mși-vă, veți sluji pe aproapele vostru șt » l .«;
tuoșr și fericiți. Lumea gîndirel, cea fni®°,s
bună va fi între voi o realitate.
Ai.
REVISTA TDEEt
139
UN STAT ÎN STAT
.
dacă cugetăm la ciudata iei complicație
^^umărul formidabil al agenților ici, pare a fi
și la ? ta numai și numai în interesul celor cc-o
°rganl,ntă Afară Inse de clasa lehăitoare, cu limbă
reP[cZrla a avocaților, jălbarilor, notarilor, judecăto■ si’ministerului public, se mal găsește încă o
r>10,r ? *in națiunea nenorocitei țări, care se folo°3țlUnse zice, de justițiea gratuită. Nc-ar fi de-ajuns
se^u’ numai’vre-o cît-e-va pilde, dacă am vrea să
j C.' dim că procesele nu sînt de cit o loterie, un
• ’în care numai bancheriul, singur, cîștigă. Ne vom
,0Cltămi înse a observa că ni.cî PoPorul, nu-șl face
l sjngur dreptate, cum nici s’administrează, și
Sl,d se guvernează Iei singur. Afacerile cetățenilor,
n.1C. Iratate ca niște enigme, a căror dezlegare Ieste
*i$arcinatâ s’o facă casta judiciară, printr’o știință
i Iei specială. Acești înalțl savanțl trec singurii comJetințl cit se atinge de punga noastră. Asupra ches
tiilor de vieață și de moarte, se îngădue unor așa nu
miți ignoranți să decidă, pentru-că corpul juraților
poate face să cadă capete, dar nu poate lăsa să se
pleardă un ban...
Intriun cuvînt, o legislație multiplă, imensă, plic
tisitoare, de multe ori în urma moravurilor, ex
clude intervenția a ori-cărul alt agent, afară de ju
decător, omul de meserie, ceea-ce nu scutește de
felifl pe nimeni de-a recurge la mijlocirea neapărată
a unui avocat, .notar, portărel, cu toții oameni de
meserie, după cum știm. Cum s’ar putea alt-feliîi ?
Ciad un cetățean nu cunoaște nici măcar legea,
cum să cunoască Iei acest lucru monstruos, inform,
antiuman, ce se numește procedură? Și necunosclnd asta, ce poate face ca’ să înlăture cursele în
tinse de adversaru-I sau de ministerul cel public,
ce poate face de cit să se dee cu mînîle și cu pi
cioarele legate, unor coțcari ai ordinului judiciar ?
Organizarea justiției se bazază mai ales pe această
axiomă; „Nimeni nu-I socotit că n’ar cunoaște le
gea"; Nimeni nu-I socotit că n’ar cunoaște legea,
intro țară care posedă atîtea mii și mii articole de
legi, cari remîn a fi aplicate și interpretate de cătră
judecători... Ce presupunere îndrăzneață. Dar cine
oare cunoaște legea ? Nimeni, nici avocatul, care
P ne că o cunoaște, și nici judecătorul a cărei
“XV'A aP!ice-
i
i
i
I
,
<
.
I
■I
i
că fie-care tribunal
’ Precurn se zice, jurisprudența sa, ceea-ce înaita0CaZj cum"că într’o parte vei fi Iertat iear în
lâleanu?dQlnnat pentru ace,a? fapr. Atunci, dacă cctoată 1 nU cunoa5te, ȘÎ nu poate cunoaște legea,
îl socotHT3’ Sau. dacă vreți, toate legile, cu ce drept
rcgulam Vre<^n’c fie pedepsit pentru călcarea unor
Con?tiințgntp Pe car*
ignora, fie car* nicI n’avc.a
mic aface ^entru-c“> conștiința omenească n’are nimic
CCsț
cu ]CgaJ.u» COn?r»nța
0 constată aiu[tJe dagluchjudic^ tatj «acum
, după
ipetat'r-'
zilnic de toți încurcă'“"Unj!0”
In d-,rept ■î05e
—toril•: „Ca
Vorta...
-C dreptate, aveți drepv°rbește dep} inse, n’aveți dreptate". Val celui ce
de a piCcj ;r*Pt și dreptate, și pe care obiclnuința
iUe«-șI lucrunn.? Pe riQd și pentru și contra acer?'» ori-Ce : ’ 1 a făcut a pierde ori și ce simț mode ee de adevăr și minciună, orl-ce sendrcPtate ?i nedreptate.
Di» p
J- Benoit.
1 ^nțuzește, de Mina Neuwirt.
molima omorului in războiu
In lucrarea sa „Molima omorului**, apărută
în Paris acum cîțț-va ani, doctorul P. Aubry
după ce examinează cauzele omorurilor și ne
arată că de foarte multe ori ideea de omor
se răspîndește prin imitare, aplică această.ex
plicare la diferite feliurl de omor: la sinuci
dere, viol, la turburări politice și la războiu.
Expunerea aplicărilor sale cu privire la acest
din urmă și cel mal de osîndit felia de omor
o dăm în rindurile următoare.
G. C. Teodorof.
. ...Ieste un alt eveniment politic care, din timpu
rile cele mal străvechi, revine ia date nehotărîte.
Utopiștii cred că civilizarea trebuie să rupă cu
trecutul. Filosofii susțin că Ieste un tău necesar.
Europa înarmată, din timpul de față, pare că dă
din nenorocire, dreptate acestor din urmă: vreau
să vorbesc de războiu. Această mare nevroză, in
cursul căreea poporul se ridică cu grămada, 51, din
nimica-toată, dintr’un pretext, cată sâ-șl nimicească,
prin măcelărire, vecinul... Astă-zî începem să cu
noaștem tainele războiului Franco-German. Se știe
ca Bismarck, umblind după războiu, a falsificat
niște documente, ca să-șl atingă scopu. Un sin
gur om, cum se vede, poate, cînd vrea, cu un singur
cuvînt, să semene între două popoare cea mai în
grozitoare molimă de omor care se poate închipui.
Gare-I inse puterea, care îndeamnă pe cetățean,
orl-cit de adine i-ar fi egoismul, să-șl părăsască
interesele sale particulare, afacerile, comerțul, ca
să plece, nu spre a-șl pune în primejdie vieața, la
care de alt-feliu se gindeșle foarte puțin sau nu
se gindește de loc, dar spre a nimici poporul care
de-o dată i-a devenit dușman ?
Cum se poate explica alt-feliu acest fenomen de
cit prin ce-va care plutește în aer și care cu o
iuțeală de necrezut pătrunde toate spiritele, mal
mult sau mal puțin energic, dar pe loate-ntr’un
feliii: N’avem de cit un scop, n’avem de cît Un
gînd: sa omorîm, să măcelărim, trebuie să dis
trugem cît mal mulțt dintre semenii noștri, trebuie
să distrugem grămezi mari de vieți omenești.
De multe ori m’am gîndit Ia războiu și nici o
dală nu mi-am putut explica cauza acestei nebunii
d slrugăloare, mal totdeauna neașteptată, care cu
prinde două popoare de-o dată. Ce le mal curios,
Ie că în timpul acestei nebunii, care se răspîndește
atit de tare, națiile au legiferat, dintr’untăl printro
înțelegere tăcută, apoi prin regulamente interna
ționale, chipul in care ieste îngăduit, omorul, au
determinat cari oameni pot să se folosască de li
bertatea aceasta, și-n contra căror nu se pot fo
losi : femeile, copiii, bătrînil, n’au dreptul nici de-a
măcelări, nici de a fi măcelăriți: tot așa medicii, .
și cel din jurul lor. De asemeni, un prizonier de
vine ce-va sfint, trebuie tratat cu considerație și
respect... Maî ciudat încă de cît aceste legi, le faptul
că Iele sînt aplicate de luptători, aproape cu sfin
țenie, In timpul înlăiiUrel. Nu că-mi pare rău de
aceste abateri, cari cred că sînt prea puține, dar
iml par lipsite de orl-re judecată, de oare-ce toată
lumea cere ca să se verse cit mal mult singe duș
man. Se înțelege, nu caut judecată in aceste mari
�HhvrrA IDIEI
140
nr.visTA muri
mișcări populare, dar ne uimește faptul, și dinadins
o repet, că niște oameni întâi îtațr se supun unor
reguli stabilite de oameni, cu sînge rece. Najiile
civilizate calcă numai o dată aceste reguli, în răz
boiul lăuntric, cel mai îngrozitor dintre toate...
Dr. P. Aunav.
ANARHIȘTII Șl SENTIMNETUL MORAL
ȘTIINȚA SEXUALĂ
slâpînî pentru a șl chezeșui doniinir-
nimic de mirare, dacă put^ea teologică,
Na
JIltf de veacuri, u eîrmuit lumea. șl care
care, rit a aretat ea izv»r a/ tuturor idelor de
odinj0111.' neamul omenesc, „cunoștința binelui și
etiri siu nu le, nimic de mirare dacă această, pun
tudo’deă propune ignoranța, neștiința, cu o
ter° teu
/,*/5erjeH lut a post silită, in
vii ființei propușitoarc, să se închine puțin. fii
’f-un mare prelat exprimîndii-șt credința in
sini alte
reguli, cari alcătuesc chiar partea
mm fnare
și cea mat de samă, fără de cari
cu
lințâ orl-ce conviețuire sneiqlă. ije- *l a >•
volla împotriva orbcărel rc-gulf jm'D “ ci* a. ,r rre..
nu vrea să zică de loc a renunța la orțe de M)ler.'
morală, trebuie sâ-î opul, atit in tenri
o
praclica, o morală superioară. Ș.
Ji I,
anarhiști, sfirșesc, ajutaj atit de
i
de împrejurări, sfirșesc a deveni, în toV0r
cuvîcjlulul, imorali, adică niște oameni <? ?uler^
normă de purtare, fără nici un criteriu a nicI o
să se călăuzască in faptele lor, cari se I P5care
nici o împotrivire, duși ele îndemnul L™ ’flrl
A-zi se lipsesc dj pine, ca să ajute un m*'ntullll
și mine vor ucide un om, ca să se ducă h
Morala, tale liniea de purtare, p“ cj^r”"1'1'
om o socotește de bună. Putem găsi moral!
nitonre a cutare! epoci, a cutare! țări sau socii
ren, și într’adevăr, noi găsim morala burXS'
chiar mimul do cil rea. Nu se plllea
inse, o societate fără oare-care morala, nici unt '
conștient, care să n’aibă un criteriu, după care 2
judece ce-1 bine și ce f rău, atit față de sine dlS
față de alții.
y
Cmd combitem societatea de astă-zi, noi opu
nem moralei burgheze, individual ste, moralei luptei
Și concurenț-*!, opunem morala cinstei și a solidarilățel, și căutam să intemeem niște așezăminte, cari
să răspundă concepției noastre, de legături Intru
oameni. D ica n’ar fi așa, de ce n’am găsi oare cu
cale, ca burgh?zil să exploateze poporul?
O alli afirmare vătămătoare, sinceră, curata k
unii, dar care pentru alț’I nu-i de cit o îadreptaț-re, ie că mediul s02i.il de aslă-zl nu-ți ingîdueșle
să Iii moral, și. că prin urmare, le 1‘dră nici uu
folos, să câți a fice niște sîlințf menite să riinină
filă nici o izbind a. CU nri bun lucru Ie să tragi
din împrejurările de a-zi, cit mai mult cu pulinU(
cit mal mult pentru sine, firă să țe’ngrijeșll*4la
aproapele, răminiod să’ți schimbi vieața, cînd se
va schimbi și oriuduirea socială. Făta MW*
orl-ce anarhist, ori-ce socialist, îșt da samă e J
lalităț'le economice, cari silesc aslă-zl P‘ ora '
Numărul color cari-șT zic nnarh’șli te a Iii de
maro astă-zf, și sub numele de anarhie se îufâțișnzîl niște atit de deosebite și de opuse do?lrinl,
in c't n’ar trebui să ne mirăm de loc, cînd •'urnea
r.i totul neobicinuita cu părerile noastre, ne pu
țind să-și dea samă de-o dală do marile deosebii 1,
ce s’ascund sub acelaș cuvînt, rămîoe nepăsătoare
ftiți de propaganda noastră și chiar he-arată
neîncredere.
Firește, nu putem împiedica pe nimeni d<» a se
întitula cum îî place. Cit ca să nu ne uni zicem
noi anarlr’ști, n’ar sluji la nimfca, fund-că lumea
ar crcde'că ne-am întors numai căciula pe dos.
Tot coea-ce putem și trebuie si facem, te să ne
deoseb’in cu desăvîrșre de cel-ce înțeleg anarlfea
alhninterea de cit noi și cari trag din asemenea
înțelegere teoretică, înclnerl practice cu totul opuse
celor trase de noi. Și deosebirea trebuie să pur
ceadă din arătarea limpede a ideilor noastre și din
repetarea "senină și ne-ncetată a părerilor noastre
asupra tuturor faptelor, cari sînt in opunere cu
ideile și cu morala noastră, fără să ne sinchisim
de vre-un ins, sau de vre-un partid oare care. Pentru
că acea ași zisă solidaritate de partid, intre niște
inși, cari nu făceau parte sau n’ar fi putut face
parte din acelaș partid, a fosl, fără îndoeală una
din pricinile cele mal de sima ale încurcă turci
Am ajuns acuma la un aș x punct, ca mulțl aprobi
ș’’ laudă la camarazi acelea-și fapte, pe cari le im
pută burghezilor, părînd că singura măsură de
judecare a binelui și a răului, stă in a se ști dacă
făptuitorul cutaru! sau culărul fapt îșt z‘ce au ba
anarhist. O mulțime de greșJf au d.is p; unii, să
contrazică în chp . vădit in practică, principiile pro
fesie In teorie, I*ar pe alții s“ îndur.* contrazice
rea asta. Tot așa o inulț ine de pricini au adus
in miji icul nostru o mulțime de inși, cari in fond revoltei personale împotriva putereț cov^io
iși rid șl do socialism, și de anarhie, și de lot ce mediului social. Dar tot atit de ader *
depășește intereselor lor.
că fără revolta insului, asociat cu a ț Ș
Nu vreu să fac acolea o cercetare metod că și pentru a țin°a piept mediului ș« a
- Q ^ij
deplină a tuturor acestor greșeli, mă voifi rnlrgini chimbe, acest mediu nu s ar schimbi
(rfiin)
la c-le ce in’au izbit mal mu’l.
Cu
toții,
Iară
deosebire,
sinlen
\
„oa
’lns
81 începem mal întâi cu morala. Sini o sumă mai rnull sau mal puțin, în «P'incr?.C?/"^1 f^
0
de anarhiști, cari tâgăduesc orl-ce morali. De all- Dar noi sinlem socialiști și ana.l,}lV n clt căutam,
follfi acesta nu-I de cit un chip dc a vorbi, pentru cit suferim de această opunere ș«
iqj.uj
a areta că din punct de vedere teoretic acești i
pro cît ic cu putință, să o
‘^re,|ef nuȚ1
nu admit nici o morală absolută, veciniei și nes cînd ne vom ad ipta la ,ued “’bl J vom
trămutată. B-ne înțeles că în practică dînșii se răs- mai avea nici o rîvnă •<'PreJc^’,J,
?
vrălesc împotriva moralei bnrgh-ze, care*consfiin- niște simpli burghezi. B irghez cal
fflph) §l
ț' șle exploatarea gloatelor, lovind toate acele fapte poate, inse nu mal puțin burgU
linzind să amenințe interesele prîvilegiâțdor. Incct. EnRico^R^ciGi'încet, inse cum se întimplă în atîlea cazuri, accșll năzuințt
In Romînește, de LucnEȚ'* B'b
anarhștl Iau figura retorică, dr.pt întruparea cu
rată a adevărului. I T nil.i cu în morala de a-xi,
alături dc rrgnlde propnveduib? do elitră popi .și’
.
'
:
i
■
IfI
j
|
^“tn'inse o parte din vieuță m care cunoștința
i nri'it» mereu cu nefastă; .și, in ziua de a-zi,
.rudă maieu deosebire iuta, copila, lemccu care
6'0 u^e r/iniic din chestiile sexuale, a căror stare
"“fieteascu ie botezată de inocența. Negreșit, n'a
'•timimpd oel care, a pus cu regulă că „Studiul
,Ore se potrivește, care convine mai bine neamuh> omenesc, ie omul-, de aceea și cei curi s'au eoutbrinat acestei reguli nu sini prea mulțl la număr.
Ofi-uum, acum aproape o generație, sa produs
America o mișcare, cerind oare-cari lămuriri
iruipru acestui subiect oprit. Urmă de-aici publicure» unui număr dc opere destinate a lămilarizu
pe public eu lisiologiea sexuală. Autorii acestor oiiere inse, socotiră de cuviință să păstreze ne-atinsă
dogniu teologică, cu sexul ieste o născocire diabo/icX de care nu se poate să iii purificat de cit prin
hiae-auyintarca unui popă, rostita asupra unei pe
rechi, care nu trebuie să-și utilizeze Însușirile lor
sexuale de cit iu scopul propagare! speciei. Toate
faptele cari puteau sa tulbure lucrul, luvă lăsate
de-o parte, buna-oaiii numărul real, la sută sau
la inie, al celor insurați. doritori și in stare să-și
puc in aplicare lăcultățile sexuale numai și numai
in scop de reproducere. De ult-lcHu. asemenea
scriitori, nu puteau să iucuviințeze ideeu, ca rre-n
persoană în toată firea să fie incmsu tle vre-o ac
tivitate sexuală, cerebrală sau fizicii, inainte de a-.și
ll cucerit o stare drumousă, cure să-i ingudue sa
so căsătorească.
Nouă ne trebuie inse curți cari să discute toate
faptele sexuale, cit mai lămurit și mai pe deplin cu
putință, cari sa răspundă, bună-oarii, la întrebări
ca acestea : La ciți copii, la suta, se dezvoltă sen
timentul și activitatea sexuala: întâi, înainte de
vrista de șapte ani, al doilea, intre șapte și patru
,^pre zeee ani? Cure-i gradul mintalităței acestor
copii? Onm trebuie privită activitatea aceasta? Ln
•‘o mijloace fizice sau emoționale recurge majori
tatea celibatarilor, barbați și femei, ca să inluexercițiul firesc al facultăților sexuale? Și
,e u*e su găsim foarte repede răspunsul la tonte
upte/e astea, pentru-că sistemul puritan al educa(■>■1 lt
«><•■
. e sexuale ne-a silit aproape pe toți,
in> w»
cea mai
rop;re
11 ■îlll,!ei noastre, su d
t 'scormrim alic
1 ihrnir/f* curai
ănturale exPles‘'-‘i
de cit formele curai
niiț}1^ ■i,r-OjPOrțl^1 bărbaților cu adevurat mulțu‘•iate e.S udba, de serviciile prostituatelor inchitiii'e' r-l‘ Plald? Care-i proporției femeilor celibude star^ ihai’ curi
atit demult, de vădit,
iucora^ °r ^e. ylrlfinitate, furii a mai vorbi dc
d iniMpa-11 noi'v^ot'< datorita celibatului, pună la a
tiare sint^^
^llcI'exc cei puțin o zi pe lumi ?
dințejQ 0 CriZQlc nervoase curi se pot observa la
•^ualu •“pne,?°
ce raport au iele cu vieuța
rtyl, cari cSiife~i proporțiea perechilor de eusiito,,in Punct, i
potriviți? Cite femei rămiu.
edstitnrio •' /, l',?derr pasional, nesimțitoare, dupu
^<«1 ? L’ \ e cc '!> f'c efect are asta asupra samîeursul unor ennversațil, cari-au avut
141
1'JC in apusul american, cuprins in care se vorbește
deschis, și in grupuri de oameni insurați, despre
chestiile aste-j. o marc parte din acești oameni au
răspuns la întrebarea „dc cite ori pesară^... Unul
zis „de cîte-va ori pe noapte-. Altul, „o data pe
lunu“. Am vreu su știm ce efect are asupra feri
cire! din „fie-eare sură- câsătoricu monogami cu
„o data pe lunilu.
A am aici o înclinare spre dogmatism, dar cred
eu riispuusul ln unele din chestiile formulate do
mine s’ar acorda perfect cu sugestiile și probabi
litățile, pe curi vreu su le înșir mai la vale, ba
zate pe avizul bărbaților și femeilor de bunii cre
dință, pentru cea mai mai-e parte din oamenii ob
servatori, de știință.
Persoanele, și mintal și fizic viguroase, văd sim
țul sexual desvoltiiidu-sc, iutr'un grad mul mult
sau mai puțin însemnat, foarte dc vreme in
vicuță, cum de obieeiii nu mal tîrziu de vrista- de
șapte ani. Legăturii intre partea mintală și partea
fizica a simțului sexual nu are loc dc cît cu mult
mul tîrziu, eu tonte eu poate să fie o activitate do
ambele părți.
ăfanifestârile sexuale sînt firești la. copil, cînd se
produc lireijte, și, cmd nu sînt opera precoce u unor
doici vițioasc, nu aduc nici un rău sănătuțel, cînd
ie uu exercițiu sănătos, îndestulător. Abuzul aces
tor manifestări, la copiii foarte nervoși. Ic un simp
tom, nu o pricina, o cauză de nervozitate. Ic cu
totul neștiințific de a se numi „vițiu solitar'-, acti
vitatea nervoasa sexuală. Și Ie o cruzime zadar
nică, de prisos, a se spune unui copil snu adult, că
asemenea obieinuințâ ic josnică și vătămătoare: Io
a te departa de scopr Trebuie su se dec copilului
o vuuoștiuț.î iAdestulutoare, ca xâ priceapă c’usemenca obicinumță punte deveni egoistă, și, mul eu
sumă, in cazul bieților, de puteri slcitoarc, tre
buind se-nțelcge să fie îndemnați să se cumpăteze.
Asemenea practica se continuă dc alt-feliu și in
vieața adultă, eu un mijloc de a potoli nervii sexuali
ațițati, ai celor celibatari, din pricină eu puritanele
noastre legi socialo nu le ingădue o vieațâ sexuală
normală... Toate fenomenele astea se pot observa
și la animalele cele domestice do natură nervoasă,
și iele nu par sa le mărească nervozitatea, ceea-ce
ar avea loc negreșit dacă iși animalele ar fi molip
site de ideile noastre dc paeat.
Sentimentul sexual poate găsi diverse derivate
emoționale, dc impătimire, și, cînd condițiile sociale
ingădue, aceste derivate pot foarte bine răspundă
scopului urmărit. Extflturea religioasă joacă un rol
ca acesta, mu! cu samă pentru femei, cu toate că.
tine ori, mai mult ațiță de cit să liniștească nervii.
I îiii oameni, prea sentimentali, in tinereții lur. pu
rurea sint îndrăgostiți: ceea ce poate tui la acelaș
>iC0P ^‘idc. Afară de asia ieste un lucru foarte
obștesc, ea tineri de ambele sexe să simtă o nfecb‘e. o iubire romantică pentru persoane de acclaș sex.
Prustituțica nu jioate fi privită de cit ca înlocuind
pur și simplu adevăratele relații sexuale. Oamenii
rafinați și senzibili o desprețuesc inse, chiar cînd
nici d degradare sociala n'ur urma pentru lei.
Asupra perioadelor viețel omenești in cari pu
tința și ațițarea nervoasă se manifestează eu mul
mare tărie, nu se pot capăt» deslușiri. Pare că,
pentru ambele sexe, vrista dc două zeci și opt de
ani ar li e.puen ceii nial intensă a viețel nervoase.
Cu ionic astea sînt urme și de alte epoci nervoase,
mult mai lir/.in, chiar la bătrinii dc un tempera
ment vigurns, Cînd asemenea crize au Joc. le neaperat de 11 se mlătiirti lilit izolarea sexuala cit și
impărci hcrile nepotrivite, cu toate că manualele
i
�|
II
142
REVISTA IDEEI
noastre de sănătate, populare, Sînt mute asupra acesteȚ chestii. La femeile do vrîsta dc mijloc, între
patru zeci și cinei și cinei zeci dc ani, și înainte
să li se întoarcă tinereța, senzibUitate a nervoasă
capătă atit de mare intensitate, in cit pare să le
scutească de toate celelalte crize nervoase atîrnatoaro. Nu trebuie să tragem înehcorca dc-acdleti,
cum îșl inchipue unii, cum-că sentimentele sexuale
normale ar ii aici alterate, chiar după mijlocul
viețel. Atragerea nu-I nici de cum mieșurată, cel
puțin Ia oamenii cultivați, rafinați, cum se poate dc
alt-feliiî observa la femeile cari n’au cunoscut nici
un celibat prelungit, nici robiea în căsătorie.
Ie greu să ho dăm samă despre întinderea și
despre urmările necunoaștcrci lucrurilor sexuale
la femei. 0 femee crescută în necunoașterea asta,
pe care puritanii o numesc „virtute", pricepe cu
totul anevoe, chiar cînd faptele îl sînt înfățoșate
intelectual, cum-că societatea a înșelat-o asupra
unui punct atît de vital, slujindu-se de cele mal
frumoase sentimente ale iei, respectul, altruismul,
ca s’o mințascu. Pentru femeca celibatară, care pri
cepe de-o dată c'a fost o victimă, „conspirațica tăccrel*, pare o cruzime diabolică.
0 mulțime din femei măritate nu cunosc nimica
din problema sexuală și habar n’au de lea. Din fe
ricire, chiar cînd dînsele n ’au avut parte, ceea-ce-I
cazul pentru cele mai multe, de plăcerile intime
ale unei împărecherl potrivite, din fericire, natura,
mal puțin crudă de cit societatea, le satisface, dîndu-le plăcerea matornitațel. Ast-feliu satisfăcute,
Iele nu se mal plîng și la plîngerile altora lele-s
indiferente.
Cred că persoanele cari, ca și mine, se ocupa de
chestiea sexuală, vor putea sa arunce unele lumini
asupra problemelor puse. Trebuie sa fim instruițl
asupra tutulor punctelor astea, ca sa arctăm ur
mările nenorocitului nostru sistem puritan, de edu
cație sexuală, din punctul de vedere al efectelor
ce are asupra sănătățel individuale.
Dora Forster.
ANARHIE ȘI SOCIETATE
Cea mal mare parte din cei cari n’au studiat te
oriile noastre, îșî inchipue, că anarhiea însemnează
negarea, nimicirea societăței, și întemeindu-se pe
această nepomenită greșală, îșl inchipue că pot
combate anarhismul oare-șî cum destul de ușor,
„ Anarhie", zic acești oameni, „însemnează nega
rea orî-cărei societăți. Ce fără dc samăn prostie. 0
„societate anarhistă", le o contrazicere cu desăvîrșire flagrantă, Ie contopirea a două noțiuni cari se
exclud reciproc; o societate care n’ar fi societate.
Ceea-ce Ie de neînchipuit, ori și cum. Ieste o contra
zicere cu desăvîrșire flagrantă între ideea de socielibertatea absolută, pe care o voesc anar
hiștii, Asta ar însemna înapoerea la starea de săl
băticie, dc izolare. Dar chiar sălbatecii, și chiar și
animalele trăesc în societate. N’are nimic aface dacă
sînt și abateri de la această regulă generală. Oa
menii inse sînt făcuți, a trăi în societate. Nebun,
trebuie să fie acela, care-ar susține
’
susține contrariul".
contrariul".
Și acești oameni, rătăciți de v
greșala-----------izvorîtă-----din
nepriceperea
clară chiar a însemrătățel
î
x cuvintelor,
se căznesc
c“
să-și bată joc și să-și rîdă de noi și de
>„,1. i._
.
..loc, dacă
.
teoriile
noastre. Nu le-ar strica
de
s’ar
lepăda de
-- această greșală. Ori și care bun vocabuIar grec, le-ar lămuri înțelesul cu viatului „anarhic" :
Anarhica ieste negarea orl-cărei
a statului, negarea orl-cărul re»îJ'Ut°rităn .
Protivnicil ne întrerup aici • Q-1 ’ Ofî-cărei i îi
neagă și societatea; nu există nicîne neM ,,
autoritate... Noi, din potrivă, susțin
îul.
nea afirmare stă hotărît în coutnl-0601' c& a« 4ri
Noi susținem, că acolo unde iestP ’Ccrc cu fahc.n,l‘xistă societate. O societate, în înțc&il^
al vorbei, societas socius, în înțeles 5
unire. In înțelesul acesta se vorbește i
*6 o
artiștilor, muncitorilor, finanțiaril0r , pre u’ nir
tJ
Așa zisa societate, a dușmanilor 'no.
unire in înțelesul acesta? Un zeflcmiJ ’ leoaren
prefacă a crede, că da. Dar a se SUs nP°’lc « se
lucru în mod serios, ar fi un lucru 7cCmaSe^nea
unire, tovărășie, asociație, se presupune n„ 1 L’ o
o invocală, o înțelegere reciprocă. O nn-C°nlraci
numai atunci o adevărată unire cînd n, lre’ Icsie
libera consimțire, și nu numai ’ din COn°eSte diQ
beră, ci chiar din voința directă a tutiS»ea ,L
lor Iei. O unire forțată, fără consimțire T’?1’"'
voe, nu ieste unire, de cît doar după nur! x?3’
mai mult, nici mai puțin, nu ie de cit sclT'* ^lci
Unde există o anumită ordine a lucruri
.
se află o regulare a relațiilor, de cari nu a’|Un^
dreptul nici putința de-a te feri, pentru „
s’a cerut mse consimțimîntul nostru, nu se chieam!
societate. Și chiar dacă cine-va s’ar afla acolead
se poate de bine, dacă s’ar bucura într’adevăr de
cea mai mare mulțămire, excelentă, dacă ar fi tri
tat cu cea mai mare delicateță, cu cel mal mare
respect, dacă ar fi răsfățat, dezmierdat, lotu-și n'ar
fi dc cît un sclav comun, o ființă subordonată, N’ar
fi om, n’ar fi individ, ci un lucru, fără voință.
Bogății și stăpînii, prinții și împărații, nu slnt
excluși de-aici, iei sînt tot atîta de sclavi, ca și cel
mal sărac. Iei sînt ca și acele paseri, pe cari le în
chizi într’o colivie, pentru a face casele mal plă
cute, mai Încîntătoare. Adesea sînt alintate, hrănite
bine, îngrijite cu băgare de samă, îndopate cu tot
feliul de dulciuri și dc zaharicale. In sclaviea lor
astea se află ce-va mai bine, și din pricina asta mai
cîntă. Cel mari nu-și văd coliviea, pentru că ieste
de aur și pentru că le satisface toate dorințele, In
coliviea lor Iei se simt fericiți. Dar sînt tot sclavi.
Pentru a trăi într’o societate, oamenii trebuie si
fie uniți prin libera lor învocală, garantîndu-ș re
ciproc drepturi egale. într’o societate nu P_oal®
nici vorbă de vre-o întrebuințare a
nll
brii au și drepturi și foloase egale, Nic u
poate întrebuința atupra altuea vre-o ,a“
£l
Cine vrea societate, trebuie să vrea^ Și
Unde vedeți urmă măcar de contract ,n ®j datoriile
cietate ? Cari-s partidele contractante, £a
și cari drepturile lor? Ce frumoasă. socicj ,
tot folosul ieste numai pentru uni ?
un0|
pentru alții. Și ce frumos c°^raft} p. a je primi
se obligă a da lovituri de b*citf Ș1 a
- JiberwCe mi se poate obiecta în sfîrșit
jc,anup^
tea, de-a refuza, de-a nu face anDau-,
dările cătră stat, de-a mă șterge J rcfuza acfiSt*
lor statului ? Am leu putința c
mllia alt
„contracte14? Am leu libertatea,
• aU ac'
»
să mă unesc, după pl«<;> cu,“ « ^l’re !
lea-și idei ca și mine? Nu. A?a..unui din8
Faptul, că se îndeplinesc condiții
REVISTA IDEEI
113
numit contract, nu cuprinde încă recu- liberă a oamenilor Ie cu putință pentru-că in locul
șitlă n?a j adoptarea. Cînd n'am fost întrebat nici autorităței întronată Ie Anarhica,
rtC>aȘterca"J unde se lea dreptul, a mi se socoti aDin «Frciheit», de G. Willis.
o dat3' a mțeleasă de sine ? Și chiar dacă mi-aș
jerarea
* a nu putca oare Să-ml fie smulsă?
PROSTIEA OMENEASCĂ
dat StCmct îu asemenea condiții, nu-I valabil. LăCludățoniea omenească a aooatel planete, Ie câ. fa loe
Un ^D"UaMle.o parte, fiți sinceri. Și nu mal tăgăde-a duce o vioațH liniștită, laborioasă, intelectualii și fe
sațl/u- în prezent numai forța regulează relațiile ricită, dtnsa se sinucide necontenit, deschizindn-șl toate
duițb ca nU înțelegerea reciprocă : recunoașteți că yinelo și vărslndu-șl cel mal bun strige în încăerHrila-1 ne
noast^ unire, cj sîjă< Noțiunea societate nu poate bunești Priviți omenirea la lucra: dînsa alege pe cal mal
°-Sta "Vă asupra înfricoșătorului haos de astă-zl, puternici dintre copiii Iei, pe cari-I alăptează, II hrănește,
c&ror le poartă de grijă pănă la maturitate, pe carl-l ali
fi
nici noțiunea de anarhie, de ordine și niază metodic. Și cum nu slnt de cit 36 525 de zile intr'un
dupa ,e
gradul cel mal înalt, nu poate fi iden- veac, șl trebule sa străpungă 40 de milioane de inși.lea nu
Iasă măcar o clipă cufltul din mină, ucide fără nici un ră
“fiîată cu dezerdinea.
1.100 pe zi, aproape 1 pe minut, 46 pe ceas. Nu-I vreme
’a tualmente nu există nici o societate, pentru-că gaz
de pierdut, pentru-că, dacă din inttinplare s’ar face vre-o
al atunci poate fi vorba de societate, cînd dom- întrerupere într’o zi, 2.20J ostndițl și-ar aștepta rlndul
nUC?e o înțelegere liberă, o unire liberă și com- pe-a doua zi.
leată ou ce șl trec oamenii vremea. Să punem In lumină
â Intre toți membrii cari consimt la contract.
ComParațiI, acest Înalt grad do inteI dată ce un membru, unul singur, Ie silit, din di nfil ’ prln C,t°-Vsc Pada
Iul Mart sloboade sîngele din vlferite pricini, ca să facă un lucru care nu-I place, 81naA°0^en x01,.făr^nx0tar0'- 18 mtlloano de metri cubl de
Aspare orl-ce asociație, orl-ce societate.
J r*sp!ndit pău& acum. Ce putem să mal adăogăm
'Nimicind autoritatea, anarhica, nici de cum nu hSLf & a P-?V® ?Aex a3.ta' CQ mult’ cu mult mal puțin
de cit realitatea? Doar o Intimpinare-. aceea cădifeeagj societatea, ci diq potrivă lea pune o bază hidoasă
ite/e guverne, ale singurel Europe, omoară, pe fle-care [una, pen
solidă pentru existența societăței. Până acuma n’a tru bunul or plac, mult mal mu/ți oameni de cît vedem, cu ochiul
existat încă nici o dată o societate. De cînd a în liber, stele pe ceriu, in nopțile cele mal senine.
Dq fapt, starea do pace, cu armata Iei permanentă,
trevăzut omenirea posibilitatea unei societăți, lea a
europenesc, Ie pricina de căpetenie a sleiral
năzuit cătră aceasta neîntrerupt. Isloriea omenire! militarismul
ținuturilor șl ruinărel țerilor. Mijloacele dștigate cu mare
nu Ieste de cît înșirarea trudirilor Iei disperate, de caznă de muncitori, nu mal slnt Îndestulătoare de mult
a ajunge acest «timp fericit». După ce oamenii Ie Trebuie do împrumutat și teară-șl do împrumutat, de scon
șiră din starea animalică, veacuri îndelungate dlnșii tat viitorul. Datoriea publică a Europei șt a Americel. so
astă-zl la aproape o sută de miliarde- lea urmează a
nu se tîrîră de cît sub singura, sub deciziva domi urcă
crește, și va urma pănă ce toate popoarele vor ajunge îu
nare a forței brutale. încet, anevoios, spiritul s’a faliment Datoriea publică a diferitelor nații, ale Omenirel
dezvoltat spre lumină, domniea sa, încet-încet, întregi, se ridică acum la o sută trol-zecl de miliarde, pe
luind locul domniei brutale. Cu chipul acesta, care Omenirea și le datorețte sie-șl... Nici o problemă de
nu Ie mal încurcată ca asta, și nici o obser
brutalitatea crudă a făcut loc sofismului, vicleniei, Astronomie
vație nu se poate asemăna o’o Cameră do deputațl.
paralogismulul,
„din prin
rv
, oamenii devenind sclavi ...
Dar toate datoriile, toate sacrificiile, toate dările de tot
cipiu1, crezînd într’adevăr, că trebuie să fie așa.
feliul, și toată creșterea necurmată a strlmtorărelpublice,
”
------ » j-_
Nccompusă
din nimic alta, de cît din forță șși —
mi- ce urmare să albă oare? Aceea de-a răpi brațele agrlculșelie, autoritatea îșl dă un luJ«
luciu Auiuvo,
frumos, pretor,
lea face pe înșelat să creadă, că Ieste o mîntui- fără nici o cruțare. Ce-va mal mult. Inteligenta noastră 0toare, o protectoare, o bine-făcătoare, și, plin de menlre n’a avut pănă acuma recunoștință de olt pentru
recunoștință, cel înșelat îșl jertfește și vieața pentru despoetoril fel. lea n'a avut ororurl de cît pentru calai, n'a avut
lauri do cît pentru ucigași, iea u'a avut statul de cit pentru acei
lea, Nu s’a schimbat nimic, și tocmai victimele cari au zdrobit-o sub călcâiul cizmelor tor.
acestor minciuni generale sînt credincioșii și apă-,
Ce Incheere putem sâ tragem din constatarea aceasta ?
rătorii cel mai fanatici ai autorităței, tocmai printre Ne putem oare aștepta, cu seriozitate, că Omenirea îșl va
victimele acestei autorități, revoluționarul, singurul recunoaște dobitoclea-ntr’o zi, cum-că popoarele vor ajun
lor touitor. găsește ce’mat peîmplcațt dușman., ge la vrîsta rațiunel șl că războiul păcătos va înceta In
nrnțiu ui>-â uiuiuaii uuuuaiă piuuuiă, laminată mal bine a-
timpul inse pășește înainte. Spiritul omenesc
- —c__w__x_.
------ale
. .fericirel
.. sale ? Nu cred. Așa
supra adevăratelor
condiții
Începe a concepe însemnătatea unei societăți ade sînt oamenii făcuțl: Iei au nevoe de stăpînl, tel au nevoa
vărate. Ideea Anarhiei a luat consistență, și pro de călăi, Iei au nevoe de nenorociri. Vom mal vedea încă
multă vreme, nouă zeci și nouă do oameni la sută simțind
gresul acesteea, a devenit atît de însemnat,. în cît nevoea de-a se junghiea, lear al sutălea, caro va trata pe celputem spera Ia curînda Iei realizare.:. Chiar
Chiar supersuper- lalțica nebuni, fiind privit încă multă vreme ca utopist. Să supri.« actualele
-—....i-i- in- măm toate armatele din lume? Să no glndim la una ca
ativul minciunel, pe care se bazează
5‘iuții, Ie în favoarea progresului, deschizînd ochii asta ? Cu neputință...
C. Flasimarion.
mal întunecați. leată ziua, cînd omul, după
stă 7 ^eacUrî de sclăvie, va să fie singurul său
INFLUENȚA DĂUNĂTOARE A
chim 1’ Ieaî^ omenîrea deci mîntuită. Societatea, cu
RELIGIILOR
dună jac?sla» nascutd... Se unesc în libertate cu toții
Studiul comparativ al religiilor, ne îndreptățește
Puri
după voință și înclinare, pentru sco-----------ț._ absolut
a le împărți
sare
determinate, și în
asociații
nece- în două categorii de alt-felîu înrudite
0 jgj ari, se POt
pot schimba rinnil
după tr/»hnii
trebuință. Omenirea, foarte de-aproape : religiile instinctive sau spontane,
“enormă de grupuri
de dezv
giupuii variate
vauaie și capabile cele dintăl răspunsuri ale unei imaginații ignorante,
-----al* echilibrului
--UÎUU-..1.»» și
e; celei ja o curiozitate lesne satisfăcută și religiile artificiale,
mai fPr-°-lare’ Un c*mP întins
întemeiate de un om sau de o grupă de oameni,
a.rmonil.
materialul pus la îndămînă de celelalte. Aceste
Pentru-Cî5ea.
a*cI putem vorbi de-o societate, cu mi
'I sau- aceste doctrine sistematice se asamănă în
de-abîea aicT, înțelegere liberă, gruparea religii
�144
I ‘
HEVISIA 1DEEJ
doua puncte: toate se zic că slnt revelate, toate
suspu că sini cipresica adevărului absolut. Primul
caracter ar putea fi neglijai, atic ie de fâră nici un
tcmciu, dacă n’ar atrage pc-al doilea, care nu ic
mal puțin fărĂ dc nici uu lemciQ, dar care ie ne
măsurat de periculos. Ori-cc religie revelată și dog
matică, după ce a fost un ferment dc dezbinare,
adesea de entuziasm și dc eroism, apoi o stavilă
Loarte rar folositoare, devine, neapărat, o uneltă dc
împilare și dc moarte. Cu aceste diferite titluri’, îea
ocupă loc printre factorii cei mai puierr.ici și nu
printre cci mai puțin nenorociți ai istoriei.
Aceste parazite cumplite purced dintr’o sămtnță
mult timp neobservată, dospită in cine știe ce colț
necunoscut al luinei: planta mal întâi lincezcștc,
printr’o mulțime altele, aproape s’o înăbușeală,
poate, cind, o suflare de vînt sau fantazica vre-unui
trecător, o iea și-o samănă în locuri mai în.tinse,
mai priitoarc: îea sc înmulțește, se întinde, clștigă
teren, icl-colea transformată prin altoire, corcită
prin încrucișări: în urmă, mărăciuiș sau pădure în
tinsă, iea absoarbe aerul respirabil, îl vițiază; modi
fică condițiile dc vieață, exercițiul facultăților inte
lectuale și substanța însă-șl a creerilor îmbibați cu
cxhalațiunile sale. Un văl înșelător sc pune între
’ rațiune și lealitate, motive nouă determină acțiunea
individuală și socială, și, ca urmare, mersul eveni
mentelor, relațiile dintre popoare.
Cine uu-șl dă samă dc rolul cc l’au jucat religiile,
fie în India, copleșită de tcocrațica brahmanică, in
jumătate din Asia, hipnotizată dc Nirvana budistă,
lic la rasa cvrecască, obsedată dc lehova al ici, fie
la popoarele mahometane, fie, in sfirșii, în Occidcntul creștinat ?,„
După Andve Lefevve, de Aron Schwaiitz.
CONTRIBUIAI VOLUNTARE - ABONAȚI ACHITAȚI
— Urmare de la No. 5 —
CONTRIBUIE! VOLUNTARE
Blu Capitală: V. Basarabescu, <>, Gr. Bogdan, 2, !.
Crețu, 6,50. C- Cristescu, 3, M Demotrescu-Cailudi, 5.
G. Diuiitrescu-Ioșl, 5. Petre Dimitriu, 2,Nao Georgosuu,
з. b0, Gh N. Ghiuesou, 3, W, Grill, 1, G. S. Hoppe, 25.
ștefan lonescu, 37.30, Laslo loan, 1.50, Maxim liie. 5,
>ao Negoiță, 3, D-ra Mina Neuwirt, 2.20, D-tru Nicu
ItMjeu, 3, N. Opran. 23.75, St. Paraschivescu, 2.50, Jack
auker, 3, Leonard Paukerow, 3, D-tru I. Purian. 2,
upescu Petre, 22.80, Ștefan Popescu, 1.50, Leon Rintler,
* Gh. Sirioii, 2.50, Ungurean ti. 2.50, D. Vințeanu, 5,
M. Vladescu 5. De la o zeloasă Urmăritoare, lei 20.
XJiu Țară: T Victorian, Argeș-Pitsșfi.S. Botoșani: Octav
Lupașcu, 2, D-na Miluță Manole, 10. N. liăutu, 10, Eftihre Ștăneeacu. 5. Brăila ; Em. Baatardo, 2, Ăl. Bmun?tum
hieu Constantinescu, 2.50, S. Schorr, 2.50. 1.
D. âtanasiu, 8uzau, 5. loan Adain. Constanța, 5. 6‘aU-ra Sofîe Albin, Cecilia |i Malviua Goldenberg, 2.o0, Andrei Pali, 5. Craiova-Dolj : Ilie Cons3’ IUe
Dumitrescu.
<5. Manciu, 5. Romulus Baiănescu. Dorohoi, 10. lași-. Inginer /. Apoatoliu,
o, Leon lustar, 10, H. Wexler, II. Const. I. Cioranu,
r J’ L
rar,c*n'-"fov> 1- St. D. Păunescu,
A-Ăcrer//7-Z/eAeo'//7^ 1, q Bădescu. Muscal-Slănic, 10.
и, '-’°*u
^orian. Slatina, JO. Al. Bogdan-Pitoștl,
m 7? ,10 Prahova- Vasile Constantinescu, 2.50, Hem.
-1. helimbrand, 5, Nicu Ălihăeseu. 5: Pioosff. Const.
Ji Upovicl, Lnnpina, 10, M. BercovicI, Pâdurtu-Misloa, 1.50,
hi v Wr°Po1» Sinaaa, 5. Ferd. Sixt, Darna-Sucoava,
*’ ^*8U’ 5’ N’ LK SPireauu 2.50; Vaslui. Ghilă
Din «S’ vJ°?ca-Gl‘jr9'a, 2 75. Gh. Mușoiu, 25.50.
‘■'■Jn i *te : Ioan MÎMλ ^aranseba^Transilvtima,
s'
a *ruPul Eidelsîad.prin S. Rosenzwei^, 37.50,
16. L8NeSw AetT’i‘81’ Bro"UStoln’ CinS'°at'-Qll,o, .
ABONAȚI A0HlTAȚt
București : Antoniu N. Const Dior
rabescu, Al. Boda, M. Oaloianu, CoJ?
\>
ridescu, Andrei Demotrescu, M n
Com J \Hlîi
I’otro Dimitriu, Biblioteca Mini8teruCTlteZV' b.
Fllip, 1. Frmdmau, Const. GG0?Xnu d° CinS
Eug. Grocu, 1. llermtiia, Potr© 1-h?^ Uon^h'
șescu Ovidiu, Biblioteca Ministerului
Solronie IvanovicI, Laslo loan Frnîm i laterÂ
Levay, CĂpitan Manolesou loan, CaroUt.^’I^Vl
Negoiță, N. Negroanu, M. Neg^i^
D-tru Niculoscu, Const, Oitoanu P
L nL?*4
Argeș : Visarion Nenciuloscu : Pitcstr i i< .
san : Mălurtnî.
f ‘
“ itaiO»cii.ța|
Bacău; Nicu Botez, L. 1. Cotiugariu br n t.
lunca Goldstein, Ion 1. Oliuleecu • c/ai'o
.“^eicn
V. Gavrilescu, M. Schacbter: Mo/JV v
Gh'
Parincea. loan P. Angelescu. Prăjești '
'
Botoșani : Bogdan Ciomac, Alex. Coniiano r- n
E. Gallino, Dr. D. Goilav, Leon Gutman’ pr’^ostia«t,
D-na Miluță Manole, N. Răutu, N Roth ’pn;LI,on’1'u.
coscu, Lazur Teodora. C. A. ionesci
Un
Brăila : Paul Marea.
^rtfti.
Corstanța- loan Filip, Al. Pană.
Covnrlui : Toma Aburel, Gr. Gonduratu 1
.
I. Lenzor, D-nu SolacolO, M. Solomon. '
Dîmbovița : Joseph Braunstein: Tîrgoriște. Mlhaii w
Demitroscu: Gâhent. 1. Ciorăncscu - Moroeni
.
Uițoccu ; Vomești
o,,n 1
Dolj : I. Boeriu, Hoinricb LObel, Georg Orman Al, P,.
pesua, D-ra Sm. Răduleseu . Cramra.
Dorohoi: Roinulus Baiănescu, Căpitan Lazar.
Fălciu ■ V. Audrcesuu. Huși.
Gorj: Nutna Frumușanu, l Minor. T.-Jiu.
Ialomița: Locot. Corkez, D-ra Filoftoeu Râduleacu: Cd/arași, 1. Georgtscu ; Grinda
lași: A. I). A tanasiu, llie Bărbulescu, Inginer Gr. Bijan,
.leali Ghica, Al. D. Haudoea, Eug. Hurovanu, AnsrtaAia loanide, Leon luster, Neculai Lambrino, Colonel
C. Langu. Aurel Lupașcu. Dem D. Popa, U. tStopIeauu,
Advocat Tudori. Pândele Zauifireseu, Curol Silbsr
Bâdeni. U. Bruduiu : Podu-Hoaeî. \. Dorin: Rominoștî.
Ilfov. loan lovan : Buftea. V. Dasohovioi; Buda^Prisiwi.
St Dfiscâloscu : Coconi. Safta Cogăueauu ; Nona. Călin
Touiescu: Odaea-Vlădicâi. N. Gh Șeitan ; Nimeni I. I.
Negutesou . Tăriccnî.
Mehedinți: M. Alvu : T.-Severin, P. Nicolaescu LrauU
Gono^Uy
cr
Sluccel : Gh. Greculeseu - Midoșani.
Neamț: Solomon Catz, D-na Geta : P<atca-H. b Mo» OltHoan I Slerian: Slatmu. Al. Bogdan-Piteștl
Prahova: U. lonescu, Gheorgha
.loJJSone»ou, l^guliuB. D. Muuteanu-Rîimnc, Lustieă bhui
{
tică Stefănescu: P/oești D. Poposea
N. Stănescu • Breaza. A ricoșeu Dumit
tantlueseu. M. Cornea, Gustav Șofer, Jose! oi
Cîmpma. M. BercovicI: Pădurea Mjslaa.
c<)nl|.
Patna . L-t Atex. Guliei, L-t C. Ihescu.
L. Oautiș : Movihța.
innni,u
R. Sărat: Mateiu E Mihăoacu : c^^anu; Fălt^
Suceava: David Herecuviol, M. b»*0 ®J0> pavo! b
Ford. Sixt: Borna. Ionel Diaoonesuu.
loachim : Suha.
. uargooviolî2iml,K
Teleorman.: M. Bunescu: Suhaea. L.
Tuloea: Dim. Focșa.
Vaslui : I. Ncculau : Ciorteșli.
Sc. A.
Vlașoa: St. CioCoiu, P. VarlbTlu“U„1’ Vultur88012’
Gotting-cu-GGrmanra ; Ionel
Vhîtflniui1
4JhioaSo. UI: Sibermon, .A. ■
Cinolnati-Ohio; M. Brounst
New-York: S. N0U“n”\n ...
Philadelphia : M. Schwar
REVISTA IDE&
DESPRE VISURI
Tucru însemnat pentru mine, pc lîngH irimu.
irilo ce so dau unor fenomene, cari pluteau panii
rnruni pentru mul(r, cari pluteau în cele mat
nebuioosc închipuiri, Je că sfudiul do fațh nrc și
ă mintalii, pentru sedn
înțeles leupenlru
ablea de°&
'
6C3poate
^nuntii' în Ici, nu mul puțin
‘ ca ajutător în preocu
descoperi, putindu-se lua cu ajutător
în
preocu• - - P
,
niirile noastre cele mal importante. Cine nu .știe
cii ziua, cu zbuciumiirile, cu îndeletnicirile leî,
nbîea no-ngliduc sa cugetăm la acele probleme
cari nc-nr interesa maî adînc, cari ramîn adesea
rilu formulate, rău prezentate sau chiar neprezentate de loc. Dac-am organiza lucrarea cere
brală din timpul somnului, cel de liniște, de odihnă, dac-am dirigui înțelepțeștc această lucrare,
am găsi neapărat cheea de a face o muncă fun
damentală, o muncă dublă, ne care nici n’am puion-o desăvîrși alt-feliii șijn care rîvnim cu ar
doare In lucrarea de fața Ie un indiciu îndru
mător. Celor interesați, să-l discearnă...
P. M.
După atîtea lucrări de samă făcute asupra visului. nn-I
oaro prea cutezător din partea unuea ce n'aro nici o
autoritate în psichologie să trateze un asemenea subiect?
S| ca toată stăruința ce. am pus de a mă lumina, oare
1 not fl încredințat că ideile mele n’au fost desfășurate de
vre un altuI’ 80 lnt31o(?e In termeni mal aleși și cu maf
multă compotințâ, în vro-un capitol caro ar fl putut
să-mi scape? Cu toate astea, după cum m'am putut încredlnțo, din tot cit am cetit, cred că nu s’a studiat
Îndestul chestiea specială de care vrea aice să mă ocup.
Avoin lucrări foarte Însemnate asupra cauzelor visului
și asupra Infâțoșerilor lui Inrlurirea impresiilor senzitive
In timpul somnului, înriurirea senzațiilor vagi interne,
produse de funcționarea v iscărilor, rolul memoriei șl al
asociației ideilor, au fost adesea date la iveala. Relațiile
între imaginație și pasiune, boala, bătrineță, nebunie,
hipnotism, extaz, somnambulism, sugestie mintală, ropegiunea extraordinara de ideație, continuitatea uimi
toare de visuri succesive care, ajutată de o mulțime ex
cepțională de imagini vil și favorizată de o stare parti. oulară a mințel, poate produce dublarea personalitățel.
toate acestea au fost descrise, toate acestea slut pline
do interes, dar noi trebuie să le lăsăm la o parte pentru
a examina altă față a chestiei.
Nu mal încape îndoeală că impresiile și ideile viețel
reale slnt izvorul visurilor noastre Bemlno Inse să știm
ce impresii și ce idol alegem pre etnd dormim, de. ee
visăm un lucru și nu altul, de ce o impresie, o cugetare
din starea de veghere continuă si ne ocupe In timpul
somnului, pre clnd o alta nu.
^ca7,re ce
visăm.—Acum ctțl va ani, am pierdut
nlnță caro îmi Iera scumpă, mal scumpă chiar de cit
r 11 cerut- strlnsa Înrudire ce mă unea cu lea. Dureo
d'n ca’e a^ara do mare și se manifesta prin
curm rat& c°P1e?ir0 a mințel. Glndeam la dlnsa fără
mnnM0'
ln cît nn Piteam să mă apuc de nici o
se inKt
continua, cad Îndată imaginea Iei ml
In tnnfs^a ,nainte ?'1 îeu 0 rețineam în loc să o alung.
Mite i a_ceast& fază a viețel mele, fază cară dură mal
dună
' n'ain '’isatfb măcar o dată. Mal tlrzlu Inse,
a'a inttftinir0*nBa m‘‘a dnt mal multă libertate de spirit,
,a niște »
8.ă ° rovăd clte o data, în vis, dar numai
tlrzlu cln^^)r0^Ur‘‘ri Indiferente din viență, șl tocmai mal
holam d .amlntIrea 101 a fost mal rară, am revăzut-o
flsta n
> c°fa
momente. Trebuie sa notez
’mProjurar 8 *1 ’n^mPlat niol o date ln ziua In care vre-o
Sadurile p0' oună-oară ca vre-o aniversare, îmi ducea
. ^Ovit a»
multă putere spre dlnsa.
Imput-m lucru at,t do ciudat și de caro aproape
\“Inuit Inihr • Ou t°at0 că rațiunea se opunea, am desdollu ca ai 0țUrarea mea unul prieten, care Încercase un
U1 ac°ea«8l rtk
Io1 mi'a mărturisit că a făcut asupra
U CGtcul ca, SOrvar®. Am Întrebat atunci persoanele
?i*Vn da cinamișcăm, dacă li s’a Intlmpiat așa
00 tt'?I resDunotrafa8c’
C0I0 mod adesea am oapătat a, ceea-ce mă făcu să conchid oă, în re-
145
gulu generală, ideile cari nu stăpînit spiritul Îji timn
de veghe nu mal revin în vis. Cino-va m iT
?.8to nevoe‘do oare-care lămurire: Ancheta nonAtrtnge docamontfl asupra acestei chestii le foarte
„Să’ C°>° ma,tâ Prudonță și-un oare-care tact. Luate
«Pode. unele persoane afirmă ceea-ce li se pare mal na^±7
’D,tr°be
«eriozltate amintirile, șl
fnirK
le, l“fMoe Bă 80 dedcă* A,tel°’ ’aii 80
Îngrijesc mal puțin do adevăr de cit de-a ațîța admirațieu pozlnd ca oameni, șl mal adesea ca femei, În
zestrați cu o sensibilitate vie, afirma ceea-ce li se pare
ca.Ie mal In stare să miște pe ascultători, poate din
pricină că nu Înțeleg deplin Însemnătatea chestiei. De
uita parte, nu-I bine să privim toate răspunsurile con
trare regalei, cum am privi micile nepotriviri de cari
vorbim aice. Pentru a doblndi documente folositoare,
trebuie să ne adresăm la persoane serioase, obicinuite a
examina chestiile In mod Imparțial, și sa le facem să
Înțeleagă toată Însemnătatea intrebârel noastre.
B acută asț-folia, mica mea anchetă nu mi-o dat de
cit foarte puține cazuri contrare regalei enunțate, și,
lulnd chiar rezultatul brut al respunsurilor, fără a le
discuta valoarea, ramlne In favoarea Iei o mare, mare
majoritate.
Resțrins In margonile unei schițe, nu mă pot Întinde
să înșir exemple numeroase. Nu am de povestit de cit
un caz tip, făcînd pe celelalte să Intre numai ca unități
In statistică. Cu toate acestea cazul ce vreu să oftez
Ieste destul de vorbitor și vine de la o persoană care
prezintă toate garanțiile de pătrundere și de sinceritate.
Transcriu textual nota sa proprie: „Cu prilejul unor anlversărl, dulci sau triste, după ce mi-am concentrat cu
getarea, toata ziua, asupra unei persoane sau asupra unei
fapte, cu scop de a le visa noaptea, ml s’a Intlmpiat
să mă absoarbă și mal adine In timpul serei Inse nici
o dată n’am izbutit". Un altul dintre prietenii miel,
vrlnd să-mi verifice teoriea, caiită în toate serile sâ-șl
producă visuri, glndind cu Intenzitate la un subiect dat,
dar nici o dată n’a izbutit, leu am făcut aceea-șl Încer
care, tot cu atlla izbtndă... Oamenii InsurațI ne dau o
serie de cazuri însemnate. Dacă au fost Îndrăgostiți pu
ternic, aproape nici o dată n’au visat unul de altul Îna
inte de Însurate sau In timpul Junei de miere : și dacă
au visat de dragoste, a fost pentru a păcătui cu vre-o
oare-care persoană Indiferentă sau respingătoare. Clnd
Însurățeii Încep să se Intllnească In vis, aprinderea lor
Ieste o leacă mal răcită, și, ziua, cugetarea nu le mal
Ieste ocupată numai de obiectul Îndrăgit... leată un cri
teriu subtil și foarte ezaot.
Despre ce visăm.—Aice ancheta Ie și mal anevo
ioasa. Visurile ne reprezintă fapte asemănătoare cu cele
din vleața reală, mal mult sau mal puțin diforme, ade
sea fără legătură, șl cari clte o date se înlănțuesc unele
cu altele prin relații streine de logica obicinuită. Pare
eă nu-s supuse Ia nici o regulă, ia deșteptare Blnt pri
vite ca un efect al hazardului, și foarte puțini au curio
zitatea să se întrebe de ce au visat un lucru și nu un
altul. Stntem siliți să ne restrlngem la observarea per
sonală șl la lămuririle date de cătră rarele persoane cari
au bine vroit să se supună acestui examen.
Impresiile simțite In timpul somnului, alcătueso Intăea
categorie bine deosebită a cauzelor cari ne determină
visurile. A. Maury a studiat fenomenul asupra lui tnsu-șl:
o flacără roșie, care i-a trecut pe dinaintea ochilor, l’a
făcut să viseze furtună : vibrarea nnul clește îl trans
portă tn zilele lui luniu 1848, în momentul clnd se dă
dea semnalul de atac. Senzațiile interne slnt tot atît- do
puternice: trebuința de-a urina sau culcarea pe vlrtos, care provoacă erecții, dă naștere la visuri erotice.
0 damă îmi povestește că, tn vremea cțnd digerează rău,
visază lucruri neplăcute din cari Ie silită să mănlnce cu
lăcomie. Dar aceste visuri, tocmai pentru că se explică
de la sine, n’au aice de cit un interes secundar. Ceea-ce
căutăm, Ie pricina visurilor cari ni se par spontanee.
In fle-caro dimineața, la deșteptare, și Înainte de a
deschide ochii, mă Întreb asupra acestui subiect. Caut
mal întâi să-mi reamintesc visurile mele pre cît se poate
mal complect,, șl adesea slnt lovit, urclndu-mă de la un
fapt la altul precedent, să regăsesc, tablouri, eceue cari
ae întrupează. încet-lncet din amintirile mele, și a căror
�REVISTA
146
I
ideei
147
REVISTA IDEEt
•magino, așa de slabă că o impresie ce-va mal vie ar fl
ruinat’o pe veci, puțin cîte puțin prinde putere, cu cit
concentrez asupra lei o mal maro luare aminte. Desigur,
zăbovi o buoată, așa-că rampa romaan 2‘,acUeas..a,lK><).
inulțl cred că visază mult sau puțin fiind-că îșl uită vi
duvă de asemenea podoabă. Intr’n
mult& vi-?' dăr
surile cu totul sau ln parto, ocupîudu-so îndată co so
coborlnd scara, am găsit rampa renanu?0’ aia vuV5deșteaptă cu diferite lucruri
_
boambel de sticlă cu multo foțo P ’J)5» Șl ci
Cfi
Visul mlou restabilit ast-feliQ, supus la analiză, foarte
semănător, dur de bronz, în formă dn m?1 Un obli"?'11
rar se arată format din impresii continuo: cele mal ade
sea se alpătuește din tablouri sau epizode scurte, legate
nat de clto-va săpături In relief. La
do Pin d
povestit visul și ara remas foarte sarnd?topt,ro n! °r‘ 1
prin trocerf repezi. Și origina acestor tablouri și fapte
zit că un măr do bronz, întocmai cacel aS 01rid am ‘ani
principale, cari alcătuesc visul, trebuie căutată. Studiul
i
fuseso pus la loc de mal multe ziin i a°SccM0
ce am făcut mi-a dovedit cft, în deobște acestea îșl au
încredințat de contrar, in cit m’am cnh^u a?a dn^ina’
izvorul, fie-care deosebit, într’un fapt din vieața,reala,
crozînd
că
sînt
victima
unei
nevinovat?
’
ntr'o
efe
și că o lucrare cerebrală particulară le împreunează unolo
nu, mărul Tera acolo, cu totul asom^nătS'^ S'
cu altele, cîte o dată în chip firesc, une-orl absurd, dacă
care l’am văzut în vis. pănă și ln amSnm? Ca cel !
li 8e aplică logica din starea de veghere
'
lor
de decor pe cari mi le-am amintit; in^ m°a Mvî
Mare parte din aceste materii, din cari se compune
încape îndoeală că l’am văzut, în adovflr i?™aL
mai ;
visul, rernin neoxplicate și păstrează ast felia un carac
ca cele mal mici detalii ml-au rămas Intinfe.110' fiM.
ter do spontaneitate pe care desigur nu-I datorase de
dar fără ca perceperea lui să-mi fi destentlt “
cît memoriei noastre slabe. Altele inse pot fi alaturate
de senzațiile avute în una din zilele precedente sau înleară-șl nu mal Încape îndoeală că dacă ar n ?OnMoți
do oare-cari fapte trecătoare, cu neputint, â?041 v°rba l
tr’un trecut mal depărtat. Acestea se deosebesc do cele
aș fl remas cu credința că n’au avut nici 06 Verl^at,
pe cari visul nu le-a reprodus cu caracterul lor general
reala și că visul mlou lera cu totul spoatan° 0xl8lenli
și bine deslușit: sînt impresii udosoa vil, cîto o dată
Al doilea caz vino de la unul din prietenii
obscure, dar cari, ln tot cazul, no a lovit mal puternic
tor însemnat și observator conștiincios Intid°c’
simțirea do cit spiritul, sau do la cari atențiea ni s’a
visază că Ieste aproape de părintele său bolnav a?041118Întors îndată după ațîțare.
Ia
moartea-I
și
la
înmormlntare,
și
aceasta
cu?
aS
Iești martorul unei întimplărl, te oprești, examinezi
tenzituto d'â impresii, In cit m’a asigurat că nfBW n’
totul, vrei să te informezi de Împrejurări, cugeți asupra
o dată in prada unui vis mal grozav. Asta dură!11'1
lor, povestești faptul și impresiile simțite po riiid la mai
noaptea
Dimineața so deșteptă scăldat în audn.» ■
multe persoane: sînt mal. multe probalitățl că nu vel
zdrobit do obosală. Sculîndu-se, găsește o telegram? 5
visa nimic din toate acestea. Dacă, din potrivă, fiind
care
feciorul
i-o băgase po sub ușă. O deschide tiSi
grăbit sau căutînd să fagi de emoții te depărtezi iute
său Ie bolnav și îl chleamă să vie grabnic. Pleacă llin
și te dedal Ia ocupații cari te absorb, așa ci momentan
grijește
și-l
scapă,
dar după trecere de-o oare-caro vreme
uiți faptul: foarte probabil că-1 vel visa noaptea viitoare
tatăl său Ie cuprins do un nou atacai aceleea-șl boale '
sau mal tlrziu... Factorul iți aduce o scrisoare, car.' cu
Cîțl n'ar fl văzut aice o povestire sau o Inștrințara efr
prinde o noutate neașteptată și n’al d - cît timpul sa-țl
rească, ori un fapt de sugestie la distanță. Explicației
arunci în fugă ochii pe Ieo ai în earnot, do mal
Ieste cu toate astea foarte simpla. Feciorul a băgat te
multe ori Iești ispitit să o receteștl, dar ln fio-care dată
legrama po sub nșă, de cu sara. Intrlnd, prietenul mku
o stingherite sau cine ști' ce grabă te împiedică, in cit
a văzut-o sau mal degrabă a porceput-o vizual, asa-ci
o uiți: loată na subiect do vis gata găsit, și poate visul
spiritul său distrat a lăsat-o inconștientă. Și cum ase- '
ț.i-o va reaminti. Daci, din potrivă, ai cetit-o și rocotit,
menea bucățele de hîrtil albastre sînt adesea adacătoa- I
dacă al cugetat asupra noutâțel ce-țl aduce pănă ce al
rele
celor mal rele noutăți, zidi pe această amintire vi- |
epuizat subiectul, ori-cit de mult te-ar interesa, proba
sul înfricoșat de peste noapte.
bil nu al să o visezi.. Cetești Într’un jurnal o notiți, un
Cred
că o mare parte din visurile extraordinare, la ■
fapt divers, dar mintea ți-1 aiurea, ochii singuri trec
cari se întilnește o asemănare ulmitoa.re intre imagina
peste rlndurl, și dacă to-ar întreba cine-va ce al cotit,
ție și un fapt din vieața reală, și de cari so găsește o
abloa i-âl putea răspunde. Sau alta; se povestește aproapo
colecție atît de complectă ln cartea fâcată de F. Myers, ■
de tine o întlmplare, dar, ocupat cu alto cele, nu as
E. Garney și F Po'lmore, trebuie să so explice prin ce-ra I
culți de cît cu o ureche. Ori, în sfirșit, vezi petrocindutot
atîta de simplu.
. ’
se un oare-care fapt, adesea do care Iești indiferent și
Un număr de persoane au oare-oari. tipuri, 0Br®’c ” >
pe cari de ablea îl bagi în samă : leată fără îndoeală
peisaje
pe
cari
le
cunosc
numai
ln
vis
și
P°
cnr
‘
.*j
■
peisaje pe cari le cunosc
ceea co va da vieață visurilor tale viitoare.
cunosc de cîte ori le văd în somn. Aceste imagD
Astea sînt niște pilde abstracte, destinate a-mi face
pare
că
nu
corespund
nici
unei
realități,
cu
toa
mal înțeleasă cugetarea. Dar cazurile reale slnt foarte
tea, în maro parto. sînt amintirea l“Pr“aI"°Dif
numeroase. leată unul, Ia întlmplare. Un văr al mlou,
onte. Dar acestea sînt cazuri rari. \1?nnle . ,unK0 CJ
tînăr, cu un temperament foarte nervos, merge adesea
hrănite, în general, de amintiri pozitive, ș J
la vlnătoare, întovărășit de frato'o lui mal mic. Clte o
atențiea noastră să nu se fi oprit asuPra ‘ ift; 0 i&
dată, ln clipa cînd trebuie să sloboadă pușca, o impre
Vom stabili deci, ca o a doua regulă g
.
sie vio II trece ca un fulger prin minto: oare fratele
presie
are cu atît mat mulțî sorfi de aPr .
viodn* !
Iul nu-I tn direcțiea liniei do ochire ? Cum înse fratele
a fost mai puțin conștientă șf mat vie. ”u
. factor l®1 l
lui lo acolo, alăturea de dinsul, la adăpost do orl-co pri
nea senzației în rindul al doilea, fiind ci acest
mejdie, ideea se risipește iute. Adesea noaptea visează
pare mal slab.
. _a|i fi
că l’a ucis ia vlnat... Intr’p zi primojdioa fu reală, nu
Natura
teorica vinului - Oin «« Ja chejtleJ
pentru frate, dar pentru o bătrînă pe caro vlnătoriul n’a
observat’o. Desc-ircătura II trecu drept pe deasupra ca
din cea precedentă urmează j£e^0pHnfPra covisă® ds
pului. De astă-dată emoțiea fu îngrozitoare. Toată ziua
ce face subiectul acestui studiu. nu conteni de-a se gindi la dlnsa, și sara in familie nu
lucru și nu de altul ?
in0IDfl luor0'1 °
se vorbi de alta. Nici o dată n’a văzut In vis inciden
tul acesta.
Condlțiea fundamentală caro so cere pentru ca o. im
presie să dee naștere Ia un vis, Ie deci ca spiritul să fi
ajunge la creer, mal întăl Iest_?iun oari'^ate, ? ,
fost dus în altă parto Îndată ce a perceput-o, sau să fi
cu caracterele sale și apoi doș P ,j0 oau2
3> da
fost în mod natural distrat în momentul perceperel.
de ide! legato de dlnsa pr
OOJJcoptH
t
Această stare de distrare a spiritului poato fl dusă așa
coincidență, de asemănare, pr»1*
d0 potnȚ» aUeie. i
de departe că perceperea să fl fost cu desăvlrșire incon
prevederi de efecte, do co
rîndu*lJor,ni&l
'
știentă, să nu lese nici o urmă ln memorie. Se înțelege
raporturi variate. Aceste ide , J j
.
Oft, Jn cazul acesta, visul pare venit de-o dată și din
cari le slnt legato ln acela-?1 cW- J
,
semn. Autorii au citat cîto-va pilde de acest gen. Dar
Fio-care
idee
Io
însoțită
pe
>
ur
d
nȘdoj
ld
1
c
»
cum numărul cazurilor autentice Ieste încă foarte resranlt ori mai puțin intona».
,,
trlns, cred folositor să citez două cazuri nouă.
I
. ln punctul do plecare, do unde Io născuta oa
siinP J ' „rceporo a unol impresii senzitive, se întinde,
bîbjPbo transformă cu totul cito o dată, in tot
eo
multiplică inso slăbind ln grad. Cu alto vorbo,
caz0* fnnto c& neregularitftțl mari pot avea loc, după co
și Fdo mul multe ori strlnsă șl înfiată din nou. în8 i nt pierde din intensitate, po măsură* co clștigă In
cot' ^nr0 (lupă co s’a cheltuit onorgioa coprinsălntr’insa
,nt" ncelo po cart 10 n Pus tn ml?cnro- Dar 80 Jnthnplă
șl 10 °“r ott o idoo să-și urmo/o ast-follă, fără întrefoarto Introfiga dezvoltare. Aproape totdeauna o improrap,>»nzitivă nouă se produce, în vreme ce Intăealslursi° 8_x țncă cursul. Aceasta atrage atențiea ln partea sa
’°e?itrorapo momentan cursul celei precedente, carele
Ș1 ! Inrit, totu-șl, ci numai suspendat, cura care va pun“ să «l-l re00 maX t,rzîu» ducă nu se va “al Împotrivi
tofl “ so “ttl na6° lncă imPre8ÎI senzitive nouă, oare Isi
îBn loc și cari vor fl la rindul lor contrariate prin altele
rmătoare, precum au contrariat șl lela po cele dl ’nain♦ n lor. Fio-care se amestecă Intru cit-va cu celelalte
Jrfdlndi>-lo. oprindu-le sau dlndu-lo putere, după foliuî
jntllnîrel: fle-care poato suferi la un moment dat un fe
lin do Încătușare, trecătoare sau definitivă, după care
devine slobodă din nou, cu o substanță elastică care so
ln(]& îndată ce încetează comprimarea.
Se lațo'oge că, tn timp do veghe, producerea neconte
nită de impresii noi lasă puțină înlesnire celor prece
dente ca să-și reeo evoluție* lor întreruptă. Mii do im
presii slnt ast-feliă, pe fle-care zi, aruncate ln domeniul
ultărel, îndată co s’au născut: numai un mic număr sorb
din interesul co-au deșteptat, puterea de a ni se mal
areta șl de a ne atrage luarea aminte, ln paguba altora
CInd Io venită vremea de somn, creerul ostenit ajunge
din ce ln ce mal slab ln mișcări, impresiile senzitive
micșorate prin închiderea pleoapelor, prin tăcerea odăel
de onlcare, de abloa mal slnt percepute și nu mal tre
zesc de cit idol confuze. în sfirșit conștiința vioțel so
stinge, dormim Atunci, slobode do încătușarea lor tre
cătoare, impresiile cerebrale so deșteaptă din nou. ideile
comprimate, scăpate de greutatea impresi'lor noi. îșl
leu din nou desfășurarea lor întreruptă șl numai Intre
Iele urmează *ă se stabilească lupta. Nu-1 firește ea colo
mal comprimate să leasă acum biruitoare ? Din atltoa
resorturi întinse, so ponte ca un resort mic lughemuit
la fund, să albă într’lnsul mal multă putere de cit în
unul mare caro aproapo șl a reluat starea de inerție.
Acesta muri resorturi sînt impresiile noastre vil, preocu
pările noastre laborioase a căror enorgie aproape le am
epulzat-o cu totul, dozvoltlndu-lo p$nă la capăt. Cele
mici, sînt miile de nimicuri pe cari nu le băgăm în samă,
filnd-că avem ce-va mal bun de făcut de cit să no ocu
păm ou Iele, sau’cari slnt comprimate sub apăsarea unor
evenimente grave : scăpate de stăvili. Încep să se Întindă
și manifestează o neînchipuită energie.
Acesta Io Izvorul visurilor noastre, rațiunea predomi
nare! unol impresii asupra altoea In timpul somnului,
aceasta Ie explicarea faptului, caro nn pare așa do cîuat; ca visăm mal adesea lucruri străine de preocupările
cari no Împătimesc mal mult
|6^
Actori, pe cari i-atn pus în lumină, vlooinnnni tPr?^0'
gradul de stăvilire, se manifestează și
Cel
ca doă cantități cu coofieiențl schimbători.
in^™1 ade30a’ no apare In vis impresiea slabă aproape
din ?ron1?’ flind-că n’a putut să-și cheltuoasoă nimica
imnro??r^l?a lo1, înaînte de a no prinde somnul. Dar o
suri J, *V1B va Putea de asemenea să dee naștere la vidacă CU toato c& stavilirea Iei va fl fost slabă sau tlrzlo,
oholhihxGrelea ,nmagazinată Ie așa do maro ca, chiar
onerghr t mar.e Parte, să lese o rămășiță superioară
Bată Ia lmProsiIlor slabe păstrată aproapo neatinsă. O
8ntă inoJnat P°tornic de cit zece, dar o sutime dintr’o
m|0 I0,A°
8,Qbii do cit a patra parte din zece. O
inie în L y Puternic do cit zece, dar și o sutime din
atIrnădAi
Puternică de cit trol părți din zero. Totul
Palori n t Va,oarea inițială și do cltimoa scădorel acestei
dePărtat)tS
cft 0 imPresie violentă și tot o dată înnico ca rk putorn*c> întrunește condițiile colo mal priolObr
SB ar0t° în timpul somnului.
PUU8Q1 ln 1
rcsPtlns' — Ceea ce precede cuprinde rosceto8c
iec,io neînlăturată. Printre persoanele cari
d» nolncrnrt 8chItă, văd unele cari înclină capul în semn
°uere. Au avut și Iele în vloața lor preocupări
mișcătoare șl îșl aduc foarte bine aminte că le-an visat
^ moment, șl nu o dată. din Intlmplaro, ci de mal
multe ori. Rog po aceste porsoano să nu-țl formeze parorea după un caz caro poate să fle 0 abatere dola roguia, șl sa întrebe po col mal do aproape șl pe prieteni,
vor recunoaște, desigur, că faptul invers Ie cel mal ge
neral. l or trebui, do asemenea, pentru a nu-șl face iluzii
«a nu țină socoteală do cit de ceoa ce-șl amintesc bine’
cad slntom Ispitiți sa exagerăm, cu toată sinceritatea’
repetarea visurilor cari no-au produs o impresie mal puter
nică Aceste escepțil do altmintrelea n’au nimica contrar
teoriei noastre. O Idee no-a preocupat zilo Întregi. Dacă
energiea lol a fost ca mult superioară colel cheltuite, se
poato și trebulo si no faoă vizită și In vis, înăbușind
impresiile mal puțin vil, cari continuă să fie stăvilită
do loa șl-n timpul somnului, precum au fost și-n timp
do vogho.
Din acest punct de vodore Io do făcut o deosebire în
semnată între cugetările noastre cele mal absorbitoare.
Unele ni se impun fără voe. tte stăplnesc fără să le
chlomăm și uno-orl cu toato silințele noastre do a lo
îndepărta. Donarto do a le înlesni să șl cheltuească ener
giea, noi Io împiedecăm mal degrabă. Deci nu-I nici o
mtraro că au încă notarea do a reveni în timpul som
nului. Altele ni so impun printriun alt mecanism, deștentînd un interes atît do viu In cit lo cuprindem ou aprindoro do îndată co ni se prezintă și le rotinem cînd
caută si frigă. Ășa-că sara și-au perdut o bună parte
din .onorgfo, și nn lo mal romîno îndestulă pentru a bi
rui imnresiilo, chiar cît do slabe, cînd nu mal slnt'
înăbuyite.
Această observam lămurește un fapt care reeso din
statistica mea. Printre Incruri'e cari no-au impresionat
mal viu, colo mal triste mal degrabă de cît. cele vesele
le vom vedea ln vis. Și asta so înțelege, căci respinglnd
pe cele dlntăl, ie con contrăm energiea: îmbrățoșind pe
colo din urmă. Ie ajutăm s-o cheltuească. Ca pildă pentru
acest din urmă caz. voit aminti mal cu samă cazul ci
tat la Început Abaterile de la regulă, semnalate la înce
putul acestol lucrări slnt, în general, pilde de cazul întăi. Pot să citez unul care mi-I personal. Cînd mă pun
la dezlegarea unei prob’emo do matematică, mă adlncesc
ou o intenzltato po care rațiunea, rlu poate s-o cumpă
teze. Dacă problema Ie mal pre sus de instrucția mei
în asemenea materie, degeaba mă trudesc să o dezleg.
O părăsesc pentru o altă lucrare, dar spiritul mleu lu
crează înainte, și mă trezesc făcînd figuri și punlnd ecațil.
în Ioc da a urma descrlptiea vre unul organism animal
po caro o Începusem. Foarte adosoa, atunci, mi so tntîmp’ă să visez despre dlnsa, și fio zis In treacăt, să găsesc
cita o dată dezlegări foarte frumoase, cu totul absurde
la deșteptam. eără îndoeală că energiea a remas puter
nică. cu toată multa Io! cheltuire.
Do asemenea, Ieste de trebuință, pentru ca o idee sau
o impresie să ne revi" în vis, să nu fi fost silită atențiea
ln timpul percepției. Atențiea trebuie să fio atrasă șl nu
constrlnsă a so fixa prin vroință. Poato să vi se întlmplo
să visați un tablou văzut în trecere la o vitrină : nu vi
so va tntimpla să visați tablourile co le ve l fl văzut,
dintr’o mulțime, într’un muzeu. Acum doi ani, am vizi.tat n maro parte din Europa Cum în?e vremea îmi Iera
d^ămăluită. o trobuît s>I voiajez repede și să mă opresc
puțin în flo-care oraș De aici o maro osteneală fizică și
intelectuală. Atltoa peisaje, orașo, mu zoo . priveliști va
riate, defillnd po dinaintea, ochilor. îmi osteniră foarte
dogrub" crenrul, și trebui
fac silînțl pentru a examina
totul Din toato acoste minunății, colo cari au l'sat.o
urmă mal adinei In mintea mea, nici una nu mi s’a mal
arotat în vis.
Ie o deosebire mare între vis și starea do veghe,
căci, în vis, croernl ostenit poato primi impresii dura
bile. cari s» Întipăresc tot cu atlia putere ln minte, ca
și emd spiritul ar fl tn Cele mal bune dispozițiiAm observat că o impresie, afară dacă nu lesto cu totul
trecătoare, nu urmează nici o dată o evoluție continuă.
După co ne-a ocupat o vreme oare caro. Teste uitata,
pănl ce o altă impresie o deșteaptă din nou. Apoi dis
pere, pentru a apărea loară-șl, și tot așa. de o mulțime
do ori. Înainte do a se sttngo on totul. Ceea-ce s’ar pu
tea reprezintă printr’o urmare de ondulațil foarte nere
gulat", cari, în cele din urmă, scad în amplitudine și
se spațiază din ce în ce mal mult până dispar cu totul,
�i:
148
REVISTA IDEE!
REVISTA IDEEl
|;
Aceste deșteptări succerive sînt produse totdeauna prin
aeooiațioa. Ideilor, căci visul are și dînsul ideile lui, tot
așa de numeroase ca șl starea de veghere, poate chiar
mal numeroase, flind-că nu-s stingherite de-o logicii
atîf- de riguroasă. Cooa-oe no explică faptul notat mal
Înainte, că vis&m Întlmplărîle importante din vieață, hăt
ttrzlu, după ce au inoetat să no preocupe și cind glndim la dlnsele mal puțin... Intr’o noapte, fără nici o ra
țiune vădită, vedem In vis persoanele sau lucrurile cari
ne-au impresionat o dată așa de mult Ivirea lor se pare
spontanee, dar cile o dată regăsim faptul sau ideea fără
legătură aparentă cu dlnsele, care, prin asociațlea cea
mal subtilă și mal neprevăzută a evocat tabloul. De
multe ori nu găsim nimic, dar mi se pare sigur că, chiar
atunci, spontaneitatea nu Io de cit părută, Nu vi s’a
tntlmplat oare, fiind deștepțl, sa lăsat! spiritul să rătă
cească și să vă surprindeți glndind la vre un fapt de
care lerațl foarte departe adinioarea? Intrigați, ați cău
tat să vă dațl samă, prin ce înlănțuire de idei ați fost
conduși, și ați rămas 'surprinși văzlnd prin ce încunjur
complicat ați trecut di’ntr’un domeniu lutr’altul vecin,
pe ce punte slabă cugetarea voastră a străbătut pră
păstii, ici părăsind căile largi și cărările lesnicioase pe
cari spiritul v’ar fi fost mal înclinat să le urmeze, și,
mal departe, trezindu-vă acolo undo v’a lăsat în drum.
Une-orI memoriea n’aro nîcl o putere și firul se rupe.
Ie de mirare dar să se întîmple de multe ori tot așa
și cu ideile visurilor noastre, a căror amintire Ieste ade
sea atît do întunecată ?
' Ceea se zicem despre întlmplările însemnate și despre
impresiile puternice se poate zice șl despre cele slabo.
Adesea în urma unei oare-care asociații de idei, un in
cident banal, o figura uitată de mult, un lucru de ni
mica îțf revine în minte, și to miori că o amănunțime
așa de neînsemnată șl de îndepărtată n’a fost uitată
cu desăvârșire- Cu toate astoa n’a fost. Odihnea Intr-un
colț al creerulul, așteptlnd numai o leacă de sprijin pen
tru a Ieși din starea de amorțire Așa că nimica nu îm
piedeca ca chiar această asociație de idei, ori cine știe
ce alta, să o fi evocat în vis, mal mult sau mal puțin
diformă do cît de obiceih ca, fără indoeală, la deștep
tare să n’o mal reounoaștl.
Visurile noastre sînt așa dar încărcate de mii do ta
blouri și de scene cari ni se par roade spontanee a'e
creerulul dar cari nu-s de cît amintiri inconștiente.
Alterarea amintirilor in vis. Rolul imaginației.—
Vedeniile visurilor, noastre îndufă adesea niște schim
bări cari io fac și mal cu anevoe de recunoscut. In timp
de veghe, ideile noastre se Intllnesc, bo asociază țâră să
se dlformo. in vis, din potrivă, tablourile se amestecă,
se combină, se întind unele peste altele și sfirșesc prin
a forma scene și personagii în mare parte închipuite și
alo căror elemente prime singure purced din impresiile
vietel reale.
Asta se pare firește de crezut.1? dar demonstrarea Ie
foarte anevoioasă, căci numai visul poate să o facă, și
noi n’avejn putore asupra-I. De cind mă observ, n'atn de
olt un compliment do dovedire. leată-i: văd înaintînd
spre mine trei lucrători zugravi, unu! trăgînd, ceilalți
împinglnd un cărucior plin cu unelte do meșteșugul lor.
In momentul cind îmi trec pe dinainte, apare un felin
de bucată de lemn brut, gălbin, încrestat, și par'căaco
porit de niște fibre lungi care ablea se țin pe dînsul.
Acest obiect înaintează, și, cind ajunge în fața unuea
din lucrători, cade asupri»! și se spulberă. Dar îndată
omul îmi apare cu un cap de lemn, c-o față Imobilă,
galbenă, încrestat* adine, făcută și mal pocită prin acolea-șl fibre cari atîrnă pe suprafața-! înfiată. Mă privește
o clipă ou niște ochi îngrozitori, și vedeniea piere. Mă
deștept aproapo pe Joc, și-mi amintesc că am observat
dimineața, punind pe foc, o gură de scoarță încrestată
și îmbrăcată de niște fibre răzlețite .pe partea dinăun
tru. Espiicațiea visului mieii nulera îndoelnici Am avut
două vedenii aparte: acea, venită nu știu de unde, a
celor trei lucrători cari trăgeau căruciorul și acea a gurel observată de dimineața Astea s'au contopit într'una
Și rnl-au dat imaginea văzută. Acuma, dacă amlndouă
vedeniile n’ar fi fost o clipă deosebite, aș fi putut credo
că creerul mleu a fabricat din lutul închipuire! vedeniea
unu! om cu cap de lemn.
leată și alte cazuri cari, cu toate că mal puțin vădite,
țin do aceea-șl categorie, Intr’o noapte, văd un domn,
pe care îl cunoșteam foarte bine d
tarile unu! mulatru și corpul unei ™ Cat-0 av„
tare, îmi amintesc că în ajun ain
bi5!l
lutru, u cărui figură m’a Intere^
'
înainte am privit mult un copii ckro U .clto-v f
cerca să imtteze înfățoșureu și
Juca H| 2||q to..
Am combinat trei Impresii, f^9 ^rt,° unoj 'ab> E;
prezentat măcar o clipă cu caracterul » a,1a Ra0tQito
dată om treabă la un comisar de noi,*:1®1.
80 0
accentuat, mă lovește, fără să-mi deJL\ >r°n'ul h,,Al1*
cea mal slabă amintire. La deștenbiro tPt° d° aJ,rViq
trăsăturile salo sînt alo unul artist db . ®30 U
cază, po caro l’am văzut ziua rocotind n C°®led‘S’
Fapte do-ai do astea trebuie să ionna°
*rai1 •
în visurile noastre și Bă le dee. în af«î»U? r°l '“sem» • •
grozitoare alo visului care so chleam cda°JMle
1
oe au de straniu și do absurd. Eomonfi
L.’ '
dă amintirea, se amestecă în chipul col «
Carl ni i
pentru a forma personagii și scono noi. cLCOniPW
cazuri relative la persoana actorilor - lol
80
lor se sch’mbă în chipul cel mal ciudat « ?stnni'illh
întîmplă cu teatrul și cu decorurile. Db'ch J01
h
întîmplat, uăutînd să-mi dau samă cum am °rl 101 8’a '
brica un decor care păroa închipuit să reîS pDtat h- ;
tele colo mal bizare, luato din voiajurelo mnVCeleni6a
'
întăoa copilărie și amestecate cuamlnUrlZU5®^ ■'
Diformănlo suferito de cătră acțiunile lucnu? .
flețito sînt mult mal mari do cît colo suferite
ri'e însu șl. Un personaj văzut in vis losto ronrns DCtD
unei persoane văzute, saa vino din combinarea Zî*tea
mur rostrîns do elomonte de acoeu-șl natură. Ta ,nD
acest personaj merge, vorbește, strigă, fi0 mi8c« t?1
fobii ori în altul, so poate foarte bine si nu Ho
|U"
tirea nici unul act asomăhătoriă Aceste fapte atlt d
banalo, au pontru noi, întru cit-va, m.l mult decltin
fățoșaroa unor fapte cari so întîmplă rar: au devenitnn
felin de entități sau de abstracții. Iele form-ază anfollj
do fond comun din caro actorii visurilor noastre lou
ceea-ce lo place și noi nu mal putem recunoaște ceea-c»
au luat din mijlocul atîtor nenumărate forme, llacă nu
am asistat do cît o dată la urcarea unul balon, sau
dacă am vizitat vre-o mină, probabil, vislnd do Înălțare
cu balonul sau do galerii subterane, vom împrumuta
ce-va do adroptul do la aceste amintiri, chiar lăsînd Ja o
parte porsonagiilo Dar dacă vedem in vis, mlnclnd, nu
individ po care nu l’am văzut de cit în public, le llmpodo că luăm de aiuroa actul do mîncaro, pontru a H
însuși lui, și nici nu-s încredința1; că-I însușim amin'irea chiar inconștientă a unei oare-care alte perBCono
mincind Asta se poate, dar so poate do asemenea, cu
nenumăratele impresii vizuale de persQnne mlnclnd, să te
fi contopit în creerul nostru intr’o idee pură, care poate
fi trezită prin asociație ca și o amintire clară.
Ceea-ce mă face se judec ast-feliii, Ie observareannel
lucrări Intelectua’e apropiată do vis și ale cărei mijloace
sînt foarte puțin deosebite: vreu să vorbesc de reverie,
această vagabondare a cugotărel. lea no
, 11
obște personale roalo dar noi lo facem să
inii do ciudățenii la cari măcar nici n'au gina
.
Creăm împrejurările colo mal singulare,
a. ;'
rora Io facem să se zbuciume ca-ntrun ro
’ Q
coastă star», simțim că porsonagiilo noastr , v
j8 i
obșto’și mijlocul în caro so mișcă, sînt 1 t0 u5l0Șjlu- j'
reală, dar actele lor ni so par cu totul închipw v d
ato di’ntr’un izvor co nu-I izvorul din 0 •
, {n ți,-,
i
amintirele.... Coea-co no faco să rccunoaș
predoffldi'
activitatea creatoare a creerulul, care s p
a go ro
toare cind Ie privită fără
scene, toaf0
duce do obicoiă la prea puțin. Toat
roade “10
|
I
acest© mici romano cari ni se P«r c
,
capela u
chipnirel, nu s în coa mal mare parte
prio
amintiri inconștiente, travestite ori <M un loC) blne<
;
toc sau alt cum-va, pe cari lo țos
ccea-cs
fl/j
'
Deci trebuie să deosebim, să disting™ 1QcrBrda «cf
din aceste amintiri do coea-co ut
I
cerebral. Dar, privind lucrarl‘8®ad cu
potrivă că avem a faco mal curînd
chostl(j( ș
cit create, că imaginațiea aice nu-I
d»<*
149
It mal înainte deosebite se amestecă ast-folib, se
« de sinea lor și pentru că judecata noastră a_
nu inul oro pute, o să le țină departe una de
dormll“ tii deosebire intru clt-va cam subtilă, îmi pare cu
‘ nCOctea îndreptățită, in cazul al treilea citat, bunăAici Intervine un alt factor, care, după împrejurări,
t0"x cum să admitem că imaginațlea să fi Intervenit
00 »rn a da comisarului do poliție trăsăturile unul artist, Q1 uueoa sau altoea un sprijin Însemnat. Impresiile vagi
po
cari Ie percep simțirile noastre Ingreuete. senzațiile
Pea,“ visul mleu n'am cunoscut artistul.
o*®’ " oio cazuri, totu și imagluațiea Intervine fură ln- interne al.) viscerilor, interpretate greșit sau exagerat
dau
naștere la cugetări trecătoare, și, prin b asociație
, innl)l Ceea-ce so vede dacă facem oa personagiii
d° «tre să îndeplinească un șir mal lung do fapte, cari ue idei, o oaro-caro impresie veche poate fi redeșteptată,
deși
singură n’ar fi avut puterea do a so mal arăta pe
n. co înlănîuească logic întro lole, ca toate că pot să fio
imaginaro. Intr’o noapte, Iera în vreuna celor din scenă. Vedeniile și idei'e visului slnt deci simpla conti
nuare
a celor din starea do veghere, numai că In loc do
mă emisiuni pentru canalul Panama, văd un individ
“ Â'.rl nu știu do co 11 leu urept un vrăjmaș al antre- a romănea deosebite, iele se suprapun, so amestecă, se
combină, așa-fellă oă formează scono do multe ori ab
Prizor Io' fu’° p0 ulit0,e |,arisulul> l' U mă apuc să-l ur- surde, scene ale căror elemente, luate din vîoața reală,
P îroso: dînsul lea o trăsură, șt Ion ma urc în alta, spupot să ajungă cu totul necunoscute. Imaginațlea, foarte
Uînd vizitiului ca să nu-l ploardă din vedere: întră Intradesea, și alto facultăți intelectuale, ce-va mal rar, in
"n bi“r°u do P°?,ă’ leu
strecor în urma lui: scrie tervin
șl lele după cum somnul Ieste mul mult Bau mal
" t0 egramă și o prezintă la ghichet.leu o smuncescdin puțin adine.
' mină Și c0tesc : »I,5?tiintuV Pretutindeni că do Lessops
Ia niort“. I! leu de git șl-1 duc înaintea procurorului
Un cuvînț asupra profilaxiei caucheinarului.—
In potriva visurilor rele, venite Intr’o noapto fără ca
{epubllcel .. Ideea întăoa vonea negreșit din cetirea jurnaiolor. dar toate celelulto amănunțim! așa do bine plăz- nomic sa ic ii putut prevedea, nu-I de făcut nemica. Dar
muito lorau cu totul rodul închipuire! melc. Aculea nu dacă Iești In doobșto jertfa unul vis grozav, dacă în
mal left® 0 nrmaro de vedenii impuse, cî cugetarea în urma unei oare-care boale sau a unei violente tulburări
vis, și visul ÎI dă mal multă realitate, objectivlnd o cu nervoase, al devenit subiectul visurilor'îngrozitoare, ne
niult mal multă putere do cit dacă aș fi gîndit treaz la contenit acelea-și, fără să nesocotești cele ce ți s’au pre
scris de outră medi \ poate să găsești aice un oare-care
aceea șl serie de intîmplărl.
leac la chinurile talo.
Cfitrâ ziuă, înainte de a mă deștepta deplin, mă aflu
Mal întăl să cercetăm faptele— Liniștit in timpul zi
une-orl într'o stare de jumătate somn, In care mal vi
sez, dar în care voința, ieșită acuma din amorțeala Iei, lei, începi să te tulburi Îndată ce vine coasui de cul
lini Ingâdue să conduc evenimentele precum îmi place. care. Ablea te al pus in pat și frica de a revedea vede
Continuu atuncea visul început, dar dirlguindu l după niea spâlmtntătoaro iți reaprinde amintirea. Tu o gonești
voe și dlndu-1 mal multă consecvență și logică, Și acesta și lea rovine, lei o carte, pentru a da o altă hrana glndurilor talo: trudă zad-.rnică : eh cit o respingi mal mult.
Ieste un vis, dar un vis clrmuit de voință.
cu r.tli se îndărătnicește mal taro să revie, pănl cind
In sfirșit, In reverie, cugetarea Ieste aproapo tot așa
somnul le aruncă cu totul în brațele Iei. Atunci se în
do nelncatenata ca și în vis, dar tablourile co zugrăvește
cinge o-luptă iieogală, iei totul 11 le la îndămînă: sparge •
alnt mult mal slab obiectivate și nu slut amestecate cu
nerul, străbate părețil, se face mică, pentru a te atinge
realitatea,
num I, sau uriașa pentru a te preface In pulbere. Cind
Ast-foliQ Ieste o întreagă serie mijlocie între somnul
cu totul fără visuri și întro starea de veghere și do ac totul ți-1 răpit, ușile se prefac la stofe plutitoare. Ieși
tivitate. Dar Ie cu neputință do hotărît inarginole ezacto rile de scăpare se schimbă In impusuri, picioarele țl so -împleticesc, slăbite iute In fino Iești găbjit: vrei să
in cari conlucrează deosebitele noastre facultăți în vis.
ii, voința aK1 lipsește glasul, to deștepțl plin de groază,
Tot ceea-ce se poate spune. Ie că, în somn,
n- s!ri>rî
ipol-închipuidoarme cea mal întăl, po urmă judecata, apoi
închipui ’ *<ol°s udu-to do astă clipă de odihnă, aprinzi luminarea,
mă, dar întru Facl C0,e maI murI s*' “t1 pentru a-țl schimba cursul
rea: memoriea și simțirea remîn cele diu urmă,
clt-va falșiflcato sau mal bine lipsite do echilibru prin ideilor. Ablea adormit, visul îți vine leară și chinui în
cepe din nou. .
peirea facultăților firești cari le precumpăneau
Bine, nu vezi că știi acuma do undo ți purced visu
In scurt, visul Ie rodul cugetărol rătăcitoare, tărătintă
ȘI fără direcție, care so ngaț.1 pe rlnd de amintitele ce rile tale, că tu al făcut totul pentru a țl provoca yisul
au păstrat destulă putore pontru a 1 se pune îa calo și grozav ? Resplngînd vedeniea, înainte do a dormi, 11 păs
a-1 împiedeca trecerea, stabilind întro Iele o legătură trezi puterea do care se va folosi să te căznească. Mal
cito o dată slabă și nchotărîtă, cile o dată mal putor- mult încă, tu o faci do două or! mal mare. Aceste furi
I F ma^ 8îrîns'L după cum activitatea actuală a croo- șate aruncături de cugetare, pe cari le Îndrepți cu teamă
u» losto mal mult sau mal puțin înlănțuită de somn. spre dÎDsa, si vezi do-i tot acolo, însuflețesc impresiea,
croază altele nouă, cari au să-șl cheltuească puterea lor
Poate se va găsi că aceste idei nu-s spriacumulată, și-ți întrețin iu spirit o tulburare prielnică
nnl°.t , U1 de.tare prin micul număr do pilde persopontru nașterea visului de care vroi să scapL Dacă sfin
cn m. i* 8t c^at*î ce am adus. Ași fi putut bă înmulțesc ții! Anton revede In fie-care noapte vedeniile lui ispiti
seri».
un°l® ȘÎ altele dacă i ș fi avut do gînd să toare, le din pricină că toată ziua Io alungă, proa vir
nesn °.cart°'
schița de față a trebuit să mă m»rgi- tuos pentru a se lăsa în prada lor cum-va... Pentru
Pent’rn t
am
clt-°-va pilde, am făcut’o mal mult a Inlătuia visul grozav, tocmai diu potrivă trebuește să
Po nntib
-S do
,n scop do demonstrare. Rog Inso vă purtațl. Ie de no» oo să atragi sara vedenlea-l și să
aă so nhC
aPe'
Pr°Pr*fio sai») amintiri, îl rog o cuprinzi cu toa ă. mintea, să o desparți pre cît se poate
^pătn af°r;'e i10 s’no> ducă urc vreme și plăcere. Va
de sentimentul de frică caro o însoțește, și s-o reții
a Subiect°1 ți’F'5’0 luI proprii o cunoștință mal deplină îndată ce vrăjmașul ți se înfățoșază, primește-J, plode
r°I teoriei1
° convinE°ro rnal adinei asupra valoaște-!, tu îhsu-țl, cu cugetarea, prin toate peripețiile dra
mei prevăzutei in loc de a to lăsa urmărit do dînsul.
lor cp
rezumăm.. Contrar părerel generala și ce- Forțază-1, cît Iești stăpln tu, să îndeplinească, sub ochii
cooa ce r Părea natural, noi nu visăm de Ioc despre
tăi, ceea-ce to spălmîntă așa de ruu.’t în vis. flatețl joc
în tine de silințele lui zadarnice do-a te căzni, consta,nsamă s
preocuPat de curînd. Impresiile nebăgate
BUi-i!Or p - ‘Udepărtate sînt izvorul de căpetenie al vi- tlnd că Iești acolo, ou totul la sigur, in patul tău, în
.vi°ctuii6a i 11 “'Etatea de a visa un fapt, se mărește cu vreme ce Iul credo să to laădușo punîudu-țl-so pe'plept
dă, ,< mPr®siof produsă și descrește cu atențiea ce sau caută să te atragă în urmărirea lui prin cotituri
v>5uloi’ Fi0e^to iDP*° uu explicarea lor în mecanhmul prăpastieise. Caută In sfirșit, să reproduci în tine, prin
°. Oare-caro''75° Scuzati®, fie caro idee cuprinde în sine leul tău dublu, scena unul bunic care îșl «parie nepoții
ou basme despre stafii, po cind îutr’insul rămlne indife
? . °cupă on^1*8 do energie, pe caro o cheltuește pro
rent sau îșl ride de col oarl-1 ascultă. Pe urmă, după ce
a-.dlnha chnu -roa Dacă atențiea ne Ieste întoarsă de
kî.e?sla chnii-,5Ulrea so oprește. Cu cît a fost mal slabă vel fi isprăvit, reîncepe și reîncepe leară-șl, pănă cind
m , ieste mni' ’ cu atItn rămășiță do energie disponi- îți vel satura spiritul, pănă te vel istovi, șl pun răm&șag
pe on-ce, ca, ddpă căderea cortinei, va fi începutul upnl
Io8te co’,mare- ln timpul somnului, atențiea nu
nuusă de voință, nici atrasă de cătră sen- somn liniștit și a unor visuri indiferente.
�150
i i
REVISTA IDEEI
In fine, impresiile noastre slnt niște acnmnîatorf do
energie, și, dacă to temi do fluidul lor, Ieste cu minte să
le descarci înainte do a adormi.
Mal cu samă față do copil, ușa do adesea suo ect do
visuri, metoda «ceasta va putea fi întrebumt t
mamă inteligentă și hotărttă. Dlnsa nu
.^a
teamă do-a-șl deștepta copilul, clnd H va fi închis piconpele, pentru a rolncopo din nou povestirea yjsulul. pănă
co nu so va mal înfiora ascultînd vorba care ÎI aducea
^CinXrM^'si-șI provoace visuri asupra unul subiect
care H făgădueșto cugetări sau senzații plăcuțe, din po
trivă. trebuie să-și trezască adesea impresii vil, cari au
legătură ou asemenea visuri, și să le Sonoască îndată
din minte, fără să cadă in ispiti să guste di nainte din
plăcerile pe cari Io așteaptă în vis. Numai așa Micboi,
bărbatul închipuit al Zinel Fărămaturelor, înclnzindn-șl
Inoma la orl-ce cugetare impură, pre cînd se pierde in
contemplarea portretului devinel sule Belkis, găsește
într’un șir neîntrerupt de nopți delicioase, răsplata fidelitățel iul.
Yves Delage.
Din „Revuc Seiontifiquo“.
LIBERA CUGETARE ȘI DOCTRINELE
FILOSOFICE
Priviri asupra spiritualismului, materialismului
și pozitivismului
Libera cugetare ieste contrarul ace'ui chip de-a
cugeta, care nu-i liber, sau care se supune, mai
întăî, unor formule logice sau unor articole de cre
dință, determinate și stabilite de niște așa numite
autorități eclesiastice sau profane, sau de tradiție
șî moravuri. In fond, ori-ce om, prin faptul exis.. tențel sale, ar trebui să fie liber-cugetător. Dar
oamenii, cari se pun la truda chibzuirei și cerce
tare!, sînt relativ rari. Iear masa, cît se atinge de
opiniile și de aprecierile Iei, se acomodează mal
bine, să urmeze calea comună. Numărul cugetăto
rilor adevărațl și independenți, ie, așa dar, relativ,
foarte mic. Faptul acesta îl semnalează foarte bine
filosoful englez Berkeley, care zice: Cugetă puțini
oameni, dar toată lumea voește să albă opiniile
iei. Negreșit, Ie foarte lesne să ai opiniile tale, cînd
admiți ca adevărat ceea ce ie admis ca atare de
marea majoritate a oamenilor, din trecut și prezent.
Această procedare simplă, comodă, nu cere nici
o silință de cugetare sau studiu. Ce-va țnal mult,
lea îe conformă înțelepciune! politice și sociale,
fiind-că opiniile admise sînt de obiceiil solidare cu
interesele personale ale mediilor influente sau dirigente, iear mulțimea se împacă anevoe cu opozițîea și originalitatea. Mii de liberi cugetători, cari,
în fundul sufletului lor, sînt emancipați de orî-cc
dogmă, pot fi determinați de considerațiea asta să
nu-și manifesteze libera cugetare și să apară altfelîii de cît sînt. Alții sînt partizanii credinței reli
gioase, mai mult exterior de cît interior: Iei sînt
mal mult din obiceiu, prin educație, de cît din
convingere. Asemenea oameni sînt, cum ara zice,
sînt proprii lor mistificatori. Acestora li se poate
aplica de minune vorba lui Feuerbach : «Ipocriziea
mistifîcărel de sine Ie viciul cel mai mare al lumei
contemporanei. Dar, afară de această ipocrizie a
mistificărei de sine, mai Ie un felii! de ipocrizie :
ipocriziea conștientă, intenționată, ocare tăgăduește,
reneagă o convingere intimă, mai sănătoasă, mai
bună, numai în schimbul unor foi
și care caută să se acopere, in fața
cxter0.
rența cuvioșiel și a unor convingeri
°ra> cu = ’
rămîne vorbă, că feliul acesta de : nsllte* Nu
mal de disprețuit dintre toate.
p°cr’2ie ;c tt’a'
Se va schimba, înse, oare, * vre o j
stare de lucruri, atît de întristătoare nî?5’ a<*asl, 1
nul adevărului șt al .liberei cercetări >P?lru PHet?
toriea speciei omenești și văzînd că n • •Cllnd is'
mal diferite se înlocuesc necontenit •Pln“lc ccu
de ani învățații și cugetătorii constată
4e «nil
acelaș fond, pe care-1 constată și pr0Dall Pr°P*>gă
cugetare contemporană, fără ca multinf
lib«ra
cît de puțin mișcată, nu vom fi ispitit»
6 f°»l
la întăea vedere, să credem într’o amelin * de Cu®,
înse ne gîndim, pe de altă parte cum
C,Rd
omenesc nu se oprește pe loc si că
Spiritu'
știință și de libera cercetare, înaintează me??'1 dî '
că o mulțime de greșeli funeste, vătămăto ’a?î' '
vremurile trecute, sînt înlăturate, putem D:
torul cu oare-care satisfacere. Pe’ de-o n ir V*'“ i
chide calea liberei cugetări și-i înlesnește d'etni^ '
rea, mersul neobosit al științei, Iear pe de alta'
’
tura generală, care crește mereu. Și, cînd vor căT
stavilele materiale, cari, in cele mai multe țăriw
ropene, opresc asemenea dezvoltare, progresul cu'
getărci va urma de aproape progresul politic. Pănj
atunci, societățile raționaliste și toate grupurile de
liber-cugetători, trebuie să facă toate silințele, |n
micul lor cerc, să ție spiritele deștepte și să lucreze
la un viitor mal bun. Pentru că tot atîta desigur,
după cum după noapte urmează ziui, tot atîta de
sigur va veni vremeă cînd razele soarelui adevăru.
lui vor pătrunde și vor risipi negurile ignoranței ■
și ale superstiției.
Cît se atinge de cercetarea doctrinelor filosofice, ;
de cercetarea spiritualismului, materialismului și po- i
zitivismului, s’ar putea alcătui asupra acestui su- •
biect volume întregi, făr-a ajunge la un anume re. .
zultat, valabil pentru toată lumea. leu nu-mi vojă
îngădui, ași dar, de cît cîte-va observații, mărginite
și nici de cum complecte.
Tendința filosofică, numită spiritualistă, lea a ,
punct de plecare spiritul, cum și arată numele iei.
Baza fundamentală a totului ce există, aceasta o
vede în spirit. Materialismul, din potrivă, “cc . !
feliu, cît privește materiea, din care Ie *lC
i
purceadă toate fenomenele naturei, între ct
|
^Spiritualismul, numește materiea, inertă, ordinari, |
vulgară, incapabilă de vre-o nii?cnre Pr0P
jn.
gitată numai de forță. Matcriahsmui,
/c5țede
tulul, ca spirit, ori-ce neatîrnare, șt n ' P tul goe,
cît ca produsul unei acțiuni materia
pcrior( m»1
Spiritualismul, vede în spirit ce'
^.jn Dejpre sus de natură, mal mult sau
0 jjfitîrnat de lea, așa-că recunoaște tar
cultate posibilitatea existenței
j tăgă(lu‘},
naturale, și acțiunel lor..
;
deschis asemenea posibilitate,
P
j ?ț dup1 D
cîndu-se în univers într’un chip natur
înfrînta lege a cauzalitățcu
ufl0.,
Spiritualismul, recunoaște «i
it0 i
omenesc, particular ? ‘nd.vrdud.^,
moarte. Materialismul, nu sc
„ite^
semenca părere. Pentru dinsul ni
i
!
!
j
'
!
1
■
REVISTA ideei
- omenesc sau animalic, nu sînt de cît funcțiea
tulu\
U\îvitatea unui organ corporal, cumplit de com.
și aC
1*7J 0 crierului sau a organelor cari-1 înlocuesc.
ȘÎ
p cni’ritualismul, presupune existența unul spirit u■ real suprem, înzestrat de-o cunoștință și de-o
O1'fprc care îmbrățișași ’ totul, ca cauză primă, ca
pU tor al lumei și-al ordine! ce dămuește în lea.
toerialismul, afirmă, cum-că nu îe nici o rațiune
j’vcditoare, pentru asemenea ipoteză, și că, dacă
dem dăinuind în lume o oare-care ordine teleoTeică alături de atîta dezordine și sminteală, or.
d’neaasta nu Ie de cît urmarea naturală a mersu
lui evoluției naturale.
Iu scurt, opunerile dintre aceste două tendinți
țnt într’atît de vădite și multe, în cît lupta furiS'flsă fără cruțare, ce-o întrețin și au întreținut-o dc
h ivirea cugetărei filosofice, pare cu totul naturală.
Filosofica antică sau clasică, Ia originele iei fu
materialistă mal mult. Sistemele Iei fură înlăturate
mal tîrziu de cătră Socrat și Platou, și, mal ales,
prin înriurirea puternică a celei mal spiritualiste re
ligii, de cătră creștinism. Așa-că, silințele nepome
nite'ale cugetătorilor din veacul al XVIlI-Iea și din
veacul al XlX-lea, cum și progresele mărețe ale știin
țelor ezacte din veacul nostru, ablea au putut să
dee oare-care credit filosofici materialiste, față de
puternicul Iei adversar.
Cît se atinge de spiritualism șî de materialism,
ca sisteme filosofice, atît unul, cît și celalt, sufere
de acelaș neajuns, care le compromite foarte mult
valoarea lor filosofică și sistematică. Atît unul, cît
și celalt, nu sînt de loc în stare să-și definească de
plin principiul fundamental, fie acesta spiritul, fie
materiea. Spiritul, ca spirit, ieste ce-va tot atît de
obscur și tot atît de problematic ca șî materiea, ca
materie. Toate silințele învățaților, de-a limpezi
chestiea, au fost zadarnice pănă a-zi, și, ceea ce-i
și mal important, vor rămîne pe veci tot așa. Per
spectiva unei înțelegeri între cele două părți în li
tigiu, nu poate avea așa dar ființă, fiind-că aceste
părți n’au putința să se-nțeleagă. Pentru ori-ce om,
individual, hotărîrea pentru o parte, va atîrna mai
mult de sentiment de cît de înțelegere. Educațiea
sau pregătirea științifică, ce va fi primit fie-care, va
contribui și dinsa într’o mare măsură: medicii și
naturaliștii, în general, vor înclina în favoarea doc
trinelor materialiste: ceilalți erudiți, în favoarea
doctrinelor spiritualismului.
Chestiea. întră într’o fază cu totul nouă, cînd
ne-ntrebăm, dacă toată această discuție are vre-o
rațiune de-a fi, și dacă nu-i o trudă zădărnici de-a
Cauta să se separe spiritul de materie sau de na’ de-a pune spiritul în opunere cu materiea și
lu$e*?rsa- Asta ne-aduce la autonomiea dualismută t' mo^smu'ul, care, tot așa, ocupă spiritele asc *z, urmînd o țintă întru cît-va mal tangibilă de
antagonismul dintre spiritualism și materialism,
șl Ual,smul privește forța și materiea, sau spiritul
în s°rPU ’• SaU ^'zeu
natura, ca lucruri deosebite
un4*ne
cu totul aparte . Iei renunță de a lămuri
elem SaU *ntru c*t Șt cum s’au întîlnit aceste două
jycnțe, sau cum se pot influența reciproc.
mai bnismul sau materialismul monistic, dacă voițî,
Pănir«neJ nu cre£le cu putipță, toată această desca Ț’ dcr cît în cugetare și prin abstracție, fără
ea să se întîlnească în realitate vre-o dată,
151
Pentru Iei, forța și materiea, sau spiritul și corpul,
nu sînt de cît două părți sau două fenomene di
ferite, ale aceluea-șl lucru necunoscut sau ale aceluea-șî principiu fundamental, al tuturor lucrurilor,
a cărui esență n’o știm.
Cu chipul acesta, nu pot să existe fapte supra
naturale, transcendentale, fiind-că totul se cuprinde-n
natură. Această tendință sau feliQ de vedere, a fost
desemnată foarte bine cu numele de naturalism,
contrar tuturor sistemelor cari admit înriurirl sul.
pranaturale și vorbesc de creațiea lumei, de Pro
vidență, și altele. Pentru lea, ordinea ce ființază în
lume n’are nimic ticluit: lea Ie firească și iscată.fi
rește. Lumea n’a fost creată, lea Ie eternă și infi
nită. Omul nu-I imaginea lui D-zeu, Iei îe un pro
dus natural. Spiritul nu-i nici vrăjmașul, nici stăpînul corpului, organismului: Iei se găsește cu-acesta într’o legătură tot atît de apropiată, de strînsă,
ca și forța de materie. Materiea însă-șl nu-I moartă,
inertă, informă, Iea-I înzestrată cu o activitate pro
prie, eternă, vie și ne-ntreruptă, iear forma i-I atributul esențial. Iea-I mama universală a tot ce există, din care vieața și spiritul au Ieșit, printr’o evoluție succesivă, după cum floarea Iese din plantă,
fructul din floare. La rîndul Iei, materiea Ieste înriurită de spirit, ca și spiritul de materie, se înțe
lege că sub controlul unor nestrămutate legi na
turale, legi cari, la rîndul lor, sînt expresiea, natu
rală și necesară, a acțiunel comune a unor fapte
naturale, pe cari le desemnăm, după analogica activitățel și condițiilor omenești, cu numele foarte
nepropriu în sine, de legi.
D-r L. BOchner.
TAINA INIMEÎ
„Ziua nu-I mal senină ca adincul inimei mele“,
zice-un poet... Cit despre mine, Cucoanelor și
Boerilor, n’am văzut nici o dată adincul unei inimi,
după cum n’am văzut adincul văzduhului, de care
__ ___________
r_._______
ni se tot
vorbește în________
toată clipa.
Dar îmi închi
puî că dacă s’ar putea cerceta o inimă cu microscopui, s’ar găsi într’însa tot atîtea necurățenii ca și
în apa
.pa împărțită locuitorilor Capitalei de cătră inin
ginerii Comunei... Și nu-I vorbă de-o inimă or
dinară, de-o inimă de borfaș, de pezevenghiu, de
deputat,
ci de o inimă cinstită,
capitalist sau de J
---- J-------------leală, demnă în toate privințele de stima publică.
Alt cugetător zice: „pentru un fecior de casă,
nu există om mare“... Din parte-mi zic: „pentr-un ochiu, care-ar pătrunde-n adincul tuturor
conștiințelor, omul cinstit ar fi o himeră*1.
Voi predicatorii virtuțel, morminte văruite, cum
v'a numit, odinioară, un om ce trece ca vrednic
de respect față de-o mare mulțime de oameni,
poftim, strigați acuma cît vreți.
Cum, nu există nicfun om cinstit? Nici unu-n lume?
Nici unul. Dacă cine-va Ie cinstit, fără-ndoeală din
cînd --------în cînd,,------Ie cinstit din
din
_ îndemn, din educație,
.
judecată, din morală, nici o dată din vocație, înse.
InInfața
formă,
politeță,
fațaaltora
altoraIești
Ieșticinstit
cinstitcaca
formă,caca
politeță,
ca religie, de frică, din respect omenesc. Merg
maîv departe, chiar ?'
și în fața ta proprie Iești cin
; al
stit din orbire, din
ca pudoare
sau ca
dm mîndrie,
mmdrie,jm
pud<
irușine,
1 din stima
"n *7ce~ ți-o porțl ție, sau din pros-
�*EV1314 IDEE!
152
I
?{
REVISTA IDEEI
tie... înaintea ochiului pătrunzător, înse, a acelui
ochiîî tainic care-ar ceti în adîncul inimelor, ni
meni, nimeni pe lume nu va putea, în totdeauna
șî în 'mod absolut, să apară cinstit...
Ce feliu, leu mă socot cinstit. Tot așa, d-ta,
domnule, te crezi cinstit, n aî furat doar nimic.
D-ta, îeară-șl, te crezi cinstită, doamnă, că n’aî
păcătuit... Și, totu-șl, și unii și alții, nu sîntem de
cît niște ticăloși ipocriți. Ticăloși ipocrițî, pentrucă toată ziua nu ne jucăm de cît comediea integritățel, chiar nouă—
Maîîntăi, chiar de la naștere, ar trebui de întipărit,
cu flerul roș, pe fruntea ori-cul, cuvîntul: „egoism".
Unii, scandalizați, vor striga poate cum-c'au
urmat cu stricteță calea moralei, fără să se fi abătut cînd-va de la îea... Morală, ce-i aceea mo
rală, mă rog? Ie, nu vă fie cu supărare, ideali
zarea motivelor acțiunilor noastre, Ie nevoea ce o
simt oamenii cum se cade, de a lua o bășică drept
o lanternă. Sau, dacă vreți, arta delicată, de a
ne face să trecem, față de noi, mai buni de cît
sîntem, poleindu-ne intențiile cu nuanțe de de
votament, de suflet mare, de generozitate, și așa
mai departe. Ieste poetizarea viețeî spre binele
omenire!. Morala și Religiea sînt cele două poezii
ale Legel, una laică, alta bisericească.
îea să depoetizăm inse morala, a cărei acțiune
întreagă, acțiune neapărată alcătuirei sociale, nu
purcede de cît din idealismul îeî. leu susțin că,
singurul motiv, al tuturor faptelor noastre, care
se poate apreciea, care se poate găsi totdeauna
sub cununa frumoaselor sentimente, nu ie de cît
egoismul... Direct sau indirect, în tr adevăr, nu se
raportează oare totul la leu? Orî-ce acțiune ome
nească nu ie de cît o manifestare de egoism deghi
zat. Meritul unei fapte nu purcede de cît din de
ghizare. Sînt unii actori, cari se privesc une-ori că
întrupează ezact personagiile pe cari le reprezintă,
că sînt chiar personagiile acele^ Aceștia sînt ar
tiștii ceî mari. Așa și unii oameni, cred în de
ghizarea pe care o pune asupra faptelor noastre
morala: sînt oamenii cinstiți.
Ce zicem înse de serviciile aduse? Ce să zi
cem. Cînd, aducînd un serviciu cuî-va, n’avem
oare în adîncul inimeî noastre convingerea că ne
plasăm generozitatea cu procent de o mie la sută ?
Cel pe care-1 îndatorăm, nu va trebui oare, sub
pedeapsa de-a fi privit de noi ca trădător și ca
om necinstit, nu va trebui să rămîe gata pană la
moarte, de-a ne mărturisi în tot chipul o nestră
mutată, o nestinsă recunoștință ?
N’am inventat ieu aforizmele următoare, netă
găduite ca adevăr: Iești recunoscător altuea, pen
tru serviciile pe cari ți le-a adus... Iți iubești aproapele, potrivit cu binele pe care ți l’a făcut...
Ce-I astă, dacă nu un egoism rafinat ?
Mal Ie nevoeoare de alte pilde? Să luăm bună-oară
amorul, care, după spusa entuziaștilor ie părintele
abnegăreî, al eroismului, al celor mai nobile devotamente, și care reprezintă idealul dezinteresărei.
* într’adevăr, cînd iubiți pe cine-va mai mult de
cit pe voî, ce însamnă aceasta ? Insamnă foarte
simplu, că, iubindu-1, simțiți o plăcere atît de pro
nunțată, atît de vie, atît de mare, în cît orî-ce,
avere, viitorul vostru și vieața nu însamnă nimic
pe lîngă această plăcere.
Acesta-î egoism furios... D-ta îmr
Doamnă: „Nu-Î adevărat leu îl iubSpVetr^Pund
nu pentru mine. leu nu maî cunet U « .PentHi L| ’
să-i jertfesc totul, să și mor pentru ieD T®: sînt«T?i
numai exaltarea fericire! ce.țidă
Am zis: eso.sm fmos. Acesta ins” "?
foarte degraba m egoism crunt, sălhL prefa<
deți. Cînd unul din îndrăgostiți a
r? S^e
firul iubire!, aruncă mosorul și pieaJ$f^Urat to.
mai ocupe de celalt, de care-î sătu] - M s* “e
pasiune. Dezinteresare ’-m acelea?^
lSm?... Ce face inse celalt, care iubeL ? egomereu f Se preface cum se zice
*na«te.
nara, in scaiu, și, fără odihnă, fără de i °rdi*
răgaz, se ține de fugar. De-aicî înccne”*^’ fâri
suferită prigoană a iubire! neîmpărtășite’1*3 ne'
nele, cu spionarea, cu urmăririle cu tră CU SCe’
geloziea înverșunată, care Pune în mi^™
revolverul sau o sticla de vitriol.
cuVtul,
Da, Doamnă, dacă iubirea ar fi de™
din clipa în care te-aî simți că nu mal Iești î3
ți-al jertfi fericirea, celei a trădătorului d-tat^
în Ioc de a-1 privi ca ingrat, întru cît ca in« ?
ca trădător, întru cît trădător, ca laș, ca
bil, pentru ce mizerabil și laș, în l/c de-aM*
atîtea denumiri care mai de care tot’atît de ne
drepte, ai zice: „Fiind-că-ți place astă-zî altă
mee, cu care socoțî să fii mai fericit, Iești liber
leu una te iubesc și nu-ți doresc de cît fericirea..’
Asta ar fi poate abnegare și dezinteresare, asta
poate că n’ar fi interes.
Să mergem mai departe. Ie oare vre-uiț sen
timent mai nobil de cît patriotismul ? Un filosof,
Herbert Spencer, filosof înaintea căruea toți invățații și cugetătorii se-nchină, în minunata-! carte:
„Introducerea în științele sociale*, un feliă de
Evangelie a popoarelor, scrie: „Patriotismul ieste
pentru națiune ceea-ce egoismul Ie pentru indi
vid. Are aceea-șl rădăcină și produce acclaș bine,
legat de-acelaș rău".
Care din noi n’a admirat și n’a lăudat aceasta
axiomă, atît de simplă și atît de complectă^
face altora^ ceea-ce nu voeșfi să-țî facă alfii >
care cuprinde în sine și origina lege!, principia
binelui, regula relațiilor sociale^ măsura faptelor
noastre, marginele pedepsei îngăduite^ care e re
zumatul desăvîrșit al codului, al Religie!,,al fi
și al cinstei... îea să disecăm, să pătrundem mai oi
acest precept divin, atît de superb. yomr1?/®:D3.
ne încredințăm că nu alcătuește de cit o m ‘
teca, o fină mistificare : Ceea-ce nnz'oe{U -W-f
alții, (ie. Nu-Î de cît o ipocrizie a egoism
Totu-și se întîlnesc cîte-o data m?i,
neprihănire naivă ieste atît de
.“J re?ervi
votează fără de nici un calcul, fără n
s>3
mintală, chiar inconștient... De C1 e. rne de galâ|
citat pilda acelui domn îmbrăcat in
pOtj(
care se aruncă n<î2iptea în apa,
P
« aCeeo
ca să scape pe un nenorocit, ?1 c , se întîmP11
pleacă fărăsăspue măcar cine ie,a'''bui un
și asta... Atunci?;-. Atunci, ne'ar ‘ pătron^
croscop cu mult maî puternic,^
(-rebm(
în adîncul unei asemenea mim».
.
cu samă, să-i cunoaștem istoriea
SoRlKA
SOR«I,*.‘
După Maufrigneusb,
o PROPUNERE nouă pentru
SUPRIMAREA erei creștine
,
153
cari S au întimplat după această naștere ? După
această metodă absurdă, toate punctele istoriei
h,nt clasate după o dată pur hipotetică, și pe două
game contradictorii: una coborîndu-se pănă Ia
linele spirite simple iși închipuesc că, proeclul
zero, alta urcindu-se de la acest zero pănă Ia zi
lene pentru separarea bisericeî de stat, cu- lele noastre. Un sistem dublu de ntiqjerație, care
de
l«Peîn
; sine dezlegarea problemelor viitorului,
tCnde
funcționează in senz invers, tulbură neapărat min
prințipr
rjtoare la adevărata emancipare a spiritului o- tea, producind un haos mnemotehnic, o confu
1,,r,-nesc.
Nimic adevărat. Domnii din Cameră și
zie, care ajunge, la cea mai mare parte din spi
?? Senat pot să discute sesiuni întregi și să vod" pentru sau contra a mii de amendamente, rite, Ia o ignoranță finală: nu se maț caută cu
noașterea unei clasări, care se știe dinainte că-r
l.etuațiea va rămînea tot aceea-și. Pentru-că atît destinată să fie foarte degrabă uîtață. Și cînd te
Sfatul cît și biserica, au una și aceea-șî ambiție gîndeștf că-s a-zî pe băncile școaleî o sută de mi
b. putem spune că se confundă prin principiile lioane de copii, cari sînt nevoiți să rumege această
? / esențiale- Și unul și alta, vor să cucerească cronologie dublă, plină de încurcături, care îm
autoritatea deplină.
parte, bună-oară, domniea lui August, in două părți,
Biserica, o cunoaștem noi prin Grigorie al VH-lea, de la anul 29 pănă la anul zero, și de la anul
,riu Inocențiu al III-lea, prin Conciliul din Tren te, zero pănă la anul 14- Trebuie de adunat o serie
\ prin toate soiurile de inchizițiî, catolice și pro întreagă de plus-urt, 4-, cu o serie întreagă de mitestante. Biserica nu se mulțumește numai cu cre nus-urî, —.
dința, ci vrea și bunurile.
Din erele cari au fost adoptate succesiv de
Cit despre Stat, îel vrea lără îndoeală să-și mo popoare, nu ie nici una care să fie atît de ridi
deleze supușii tot în atîția sclavi, vrea sări sub colă și tot o dată atît d6 contrară unui studiu
juge prin impozite, prin^ legi, printr’o reglemen serios al istoriei. Era Ebreilor, care pornește cin
tare strinsă, plină de atîtea necazuri. Avind tot stit de cînd socoteau Ebreil a fi începutul lumeț,
o dată pretențiea de a dicta morala obștească și după cărțile lor sfinte, cel puțin se pricepe. Ieste
de a stăpîni conștiințele. Toate Catechismunle, fie adevărat că, dopă diferiți! copiști, a căror nomen
că ar fi zorzonate cu Cruce, fie că ar fi cu Dra clatură uu ie de loc aceea-șî, îeî dă acestei creări
pel, se asamănăa pămintului niște date cari diferă cu aproape o
De datoriea noastră, a răsvrătiților, ie dar de-a mie de anî. Dar principiul ieste salvat. Cea mai
doborî atît autor’tatea închipuită de oamenii bise- mare parte din celelalte popoare socotesc neapă
licetcît șt de cătră șurubarii statului: trebuie să rat erele, pornind de la perioada din care purced
ne dobindim libertatea. Liberi de orî-ce super propriile lor anale. Chaldeenii și Egiptenii, pleacă
stiție, de orî-ce credință in minuni, scuturați de de la întemeerea Babilonuluî sau a Memphis-ului.
orî-ce judecată care ne-ar aduce gîndul la con- Grecii, au seriea jocurilor naționale, celebrate în
cepțiea unul stăpin absolut și faptele la practica Olymp. Romanii îșî măsură existența lor cu aceea
tradiționalei supuneri, trebuie să intrăm cu ade a cetăței care se mal numește încă și â-zi „ceta
vărat într’o societate nouă, în care orî-ce forță, tea Eternă*''.
orî-ce putere vie să fie datorită individualităților
învederat, trebuie să levenim la o metodă care
cugetătoare și active, și grupatei lor autonome, să fie de .acord cu rațiunea. Nu-i de loc de-ajuns
independente, in centrurl de energie înoitoare. de a masca origina eclesiastică a cronologiei din
Noi sîntem acei cari trebuiai separați de stat, școală, dîndți’I numele de „era comună1*, sau de
cari trebuim separați de biserică, ne mai dînd sera vulgară", în loc de a o numi „era Domnu
instituțiilor trecutului, de cit o valoare istorică.
lui*. Precum vedem, s’a căutat cu aprindere, in
Ast-feliu, cit se atinge de chestiea bisericeî, cît timpurile cele mai vechi de cari-și mai poate aȘt de chestiea statului, politica curentă nu are duce aminte omul, s’a căuta^ un fapt începător,
pentru noi de cît un interes curat exterior: ade- care să îmbrățișeze tot șirul de evenimente cari
larata evoluție se petrece în noi. Pănă la ce punct constituesc istorica noastră. Trebuie inse să spu
a°?. Pufiit noi să ne scăpăm de orî-ce superstiție nem, obscuritatea documentelor de cari dispun
jeigioasă și mai cu samă de tradițiile creștine? istoricii, nu le îngădue să se-nțeleagă măcar asu
unba cuprinde o mulțime de expresii cari se pra datei precise a evenimentelor, relativ mai âlaJ dintru primitivă credință in minuni. Facem propiate de noi, ca acelea cari au precedat răzs- i°a.r‘: vre-o încercare să ne scăpăm de iele și boaele Medice și luptele dintre Roma și CartacarA*11 * vim prin lorrne verbale și prin fraze gina. Cu atît mai mult sintem la îndoeală, cit se
iudeii
0 yal°al‘e reală, prin acordarea cu atinge de faptele cari fără-ndoeală au avut Ioc,
jovi/;ll.ar
Clte or’ in vorbirile noastre nu ne dar pe cari tradițiea le pune, mal mult sau mal
sflntă*
-CUVintek' ‘Crearea omului >, „vorbă puțiu vag, in epocile anterioare înflorire! cui turei
°>aî al’ ,”lrQ™Oa:sa morală creștină", și de cite orî, în Egipt și in Mesopotamia. De aceea evaluările
variază cu sute și clrîar cu mii de anî. Orî-ce eră,
sărbătoS'-’
ImPart*rea timpului, ca : săptămînî,
tem in/’’ !U,nî* an‘» secole, eră generală, nu sîn- pornind de la una din aceste date nesigure, va
poate
absurdele concepții creștine? Ce da,lor. la neîncetate discuții, și va trebui înlăttf'iv«niin. mii’
de 131111
de Clt seriarea rată din capul locului, ca avînd un caracter hipotetic.
Prin urmare nu in închipuirea desfășurare! eve
Aptelor Ut • 1 <ln doua categorii, contrare, una a
cȘnJ; ^ar
sar fi petrecut înaintea p
nașterj ’ Car
presupuse! nimentelor păminteștf, ci în acea a mișcărilor ce
a
Juî
Isus
I
cesta ar filu* J.sus Cristos, îuchipuindu-ne
• -o că a- rești, trebuie căutată o eră inițială, de la care să
ar fi trăit vre-o dată, și a c_
doua a faptelor se poată clasa toate evenimentele istoriei ome-
�154
I
REVISTA IDEE!
REVISTA 1DLEI
neștif, unele, cele primitive, constatate și contro
late prin compararea analelor. Pentru asta n’avem
de cît să urmărim studiul învățaților cari desci
frează scrierile cuneiforme. De acum înainte ar
trebui de adoptat era științifică. PJecînd de la aceasta, istoriea va clasa numai seriea faptelor, fără
a mai copleși memoriea elevilor, in cinstea lut
Cristos, cu două cronologii cari se desfășoară in
senz invers. Ast-feliu, plecînd de la intăea eclipsă
cunoscută, construcțiea Partenonulul ar data din
anul 11.004. Descoperirea Americet de cătră Nor
manzi, ar corespunde cu anul 12.542, și noi am
fi acuma în anul 13.447. De alt-felift se-nțelege
că trebuind ca studiul în școale să fie de acum
înainte serios, cronologica sinoptică nu va fi în
trebuințată de cît pentru a stabili în mod gene
ral succesiunea tuturor evenimentelor lumeț. Isto
riea fie-cărut popor, înse, care a avut evoluțiea
sa particulară, în timp și spațiu, va trebui studiată
în perioada viețet sale speciale, în durata secolilor ce-f aparțin. Fie-care țară, China, India, Gre
cia, Roma, Franța, Anglia, ne va apărea în tim
pul său propriu, în succesiunea generală a rota
ției omeneștt.
Știu prea bine, că o propunere ca aceasta, pe
care o supun prietenilor miei, nu poate avea
valoare de cît corespunzînd unei dorințt populare.
Cînd dragostea de știință și de simplificarea învățăturei va pătrunde adînc în masa națiilor zise
civilizate, fără îndoeală că această chestie va fi
reluată, discutată și rezolvată, că are să dee loc
la o adevărată revoluție intelectuală, pentru-că
suprimarea unei absurdități în folosul adevărului
merită asemenea nume.
In secolul al XVI-lea, un învățat, Joseph ScoJiger, rezolvi chestiea asta la felifi. In lucrarea
acestuea nu se văzu înse de cît un joc de spirit.
In 1892, distinsul Gabriel de Mortillet, geologul
anti-creștin, propune o reformă cronologică, puțin
deosebită. Iei se adresă înse unor savanțl, cari se
mărginiră să zimbească față de zelu-I iconoclast.
Se înțelege că noi nu vom fi atît de naivi, de-a
prezenta propunerea noastră, ca. jalbă, la vre-o
savantă academie. Știm foarte bine, maî dinainte,
ce feliu de primire i-ar fi rezervată. Academiile
sînt făcute pentru a păstra cu sfințenie lucrurile
trecute, pentru a onora vechiturile și-a le păstra,
în atmosfera lor învechită. Academiile sînt doar
acele ce apără limba cea veche, în contra ori
cărei lățiri a limbeî moderne. Toate cuvintele noi,
toate întorsăturile literare, cari se potrivesc mal
bine dezvoltăreî și transformărel gîndirei, pasiu
nilor viețel, au fost create fără de voea lor. leu
nu mă adresez dar aici de cît tovarășilor miei,
răzvrătiți, cari prin acțiunea lor directă, nu numai
că doresc să formeze o societate nouă, ci vreu să
dee acestei societăți și o împodobire artistică co
respunzătoare, și un cadru științific spălat de toate
formele îmbătrînite ale religiilor primitive. Timpul
școalelor revoluționare și al științei emancipate
a sosit, și avem încredere în tinerii, hotărîțî în
fine să tae odgonul care ne lega de religiea seryitudineî și minunilor.
Popă Elts£e Reclus, de I. Potopeanu.
CANALII...
Canalie... Icată epitetul obicinuit
slujesc de cuvîntul acesta, pentru-cr,^'
muncitorii, chiar cînd sînt nemultă^L^inâ^
aMtoare de lucruri, nu totu-sI
fufă do exploatatorii lor și slnt destuf? Sn^
pufl, ca si nu poșta judeca ndevtrat^ »opri*’
și socială a tiranilor lor.
St6rotaoi*p
Spiritele trufașe, de prin palate 0D
*
sofiea mizeriei, ce se dezvoltă în ’holnUnt)Sc «Io
în cocioabele infectate din orașele marirtUnezI si
noaște această filosofic a mizeriei, nr „n arcu.
mînzil pun niște întrebări foarte primar 4 flÂgăsesc singuri răspuns la Iele.
ș.
Spre pildă... Regii și împărații, căror i
zum atîtea milioane pe an, în palatele 1 faroidestul loc pentru toți bolnavii și toii bătrî^ ** r>
Ce fac aceste păsări de pradă, pentru nrÂ# i05lr'’
din calo cu care-î plătim?... leată ce-nfrenbr flr4
cîtoril, și... cum răspund-. Ișl satisfac pofta zn’
domnie prin războaele criminale, și nim?- J°r
să-și mărească puterea lor tirană și Să ** jCa(,î
drepturile poporului. Cel mal înverșunat! d» câ
al ori-curul progres, sînt lei. Iei sînt canal?î?1
dițil cari se îmbraci în purpură și mătăsii Cef
los aduc omenire! toți domnii și toți lacheii și toni'
metresele cari trăesc în palatele regale, pe soc
teala muncitorilor harnici Canalii,leisînt canală
Dar miniștrii, cari găsesc în totdeauna mijloace
de-a stoarce biruri noi, dăjdii de la popor, ca si.)
încătușeze mal mult în lanțuri? Diplomații, cari
fac intrigile cele mai nerușinate, vînzînd omenirea Ia
tot prilejul? Generalii, cari înăbușă în Gi noștri
simțul uman, și-i fac niște orbi ucigași, pentru a
nimici pe rebeli ? Ce sînt lei, acești bandiți și vrăj
mași ai poporului?... Canalii, lei sînt canalii.
Dar călugării, popii, cari nu au avut niciodată
alt D-zeu de cît doar burta lor, lei cari propovăduesc mulțime! prostite, cealaltă lume, pentru ca
să se lese cu ușurința a fi robita și înșelată pe lu
mea asta. Ce sînt Iei, acești fățarnici, bandiți al
Domnului ?... Canalii, îel sînt canalii...
Dar proprietarii de mine, cari-șl apropie bogățiea pe care frații noștri o scot din pămînt, ame
nințați mereu de-a fi asfixiați, înecați, prefăcuțhn
bucăți ? Toți fabricanții, cari ne storc cea din urma
picătura de sînge, cari ne omoară soțiile și copin
în atelierele lor și fac din ficele noastre niște Pr
tituatc ? Ce-s lei ?... Canalii, Ici sînt canahiDar proprietarii mari, hoți de pummJ ,
ai celor mai vajnici bandiți, cari lou și P e ,
pe țăran și fac afaceri cu totul'^ălucde^^
întîmplă de-i vre-un an rău? Negustorii,
șifica alimentele hrănitoare, vmzfndu-ne o ban?
murdărie, pentru amarnic muncitul n
Proprietarii de case, cari ne leau cp
cea din urma zdreanță, cînd nu av.. toții-'
pluti văgăunele lor infecte ? Cesint acești»
Canalii, Iei sînt canalii.
i,nnditl b"TSS
Dar haita-ntreaga de cămătari,
miinț3
și speculanți, cari ne vind. m
excrochcr,c>9
noastră cea viitoare, și cari pra
valoa^‘
și-nșeluciunea. cu așa nujnl.fnferabilelel°ra^jt
Paraziții, cari pricinuesc, prin mizer
și
tiri, acele crize industriale, în bucățică
muncitori pierd și cea dini ur < Cc 8înt *
pentru iei și pentru familiile iot
cflaa!Hdacă nu niște blestemate, ncmeri1 ^cSc
Dar jurnaliștii vînduți, cari cons
155
a acestor bandiți ? Spionii, cari no vînd
-°r<'nrCdiI tiranilor? Judecătorii, cari no osîndesc Iobo, cum are interes. Cel cari au interes să întroțio '
și n° aruncă io temniță, cînd îndrăznim a rosti un accca-șl bucată de drum, se Întovărășesc Ia o laltă,
• t in potriva bandei exploatatoare? Cc sînt a- ca să îngrijască la o laltă de toate cele trebui
toți ?... Țol sînt canalii, niște blestemate, pă- toare. Cel cari au copil în vrlstă de școală, s’asociază ca să întreție în vecinătatea locuinței lor,
filosofica color ilămînzl. Și dacă din pala- școala. lear membrii acestei asociațirpot să nu
t voastre strigați „Jos Canalioa", fiți încrcdin- fie numai de cît cel al asociației precedente.
ici° „ii acest strigăt va sa găsasca răsunet la cel
Se va putea înțelege mal bine, prin pilde, ala mizeri. Și strigătul de lupta al proleta- ceastă
organizație nemijlocită, de bună voe,
Jos canaliile.
spontană, care ne îngădue să ne dăm samă de
ril,luI
John Most.
feliul
cum
au luat naștere puterile publice în
Din „Arboitcr Froiuid", de M. Schwahtz.
societățile vrlstol de mijloc, în care s’a stabilit
Philadelphia.
suveranitatea proprietățel. Singură parohiea Hermansburgulul cuprinde vre-o două zeci de tovă
rășii țărănești. Tipurile de tovărășii cari func
MODEL DE inițiativă
ționează la Hermansburg, se pot împărți în patru
categorii:
Vrou să descriu organizațiea puterilor pu1. Tovărășii pentru întreținerea drumurilor,
i lice care iese nemijlocit, firește, din organiza- pentru
poliție și pentru îngrijirea săracilor.
,' socială cercetată de mine și care Ieste ca o
Fie-care tovărășie întreține drumurile de care
Chitare a celei din vrîsta de mijloc, din Englitera
i pranța. Această organizare Iese, într’adevăr, are interes, prin prestații în natură, după hotăobștel. Dînsa veghează la paza împrejuri
nemijlocit, firește, după cum vom vedea. In or rîrile
prin ajutorul unul paznic numit străjer de
ganizarea socială cercetată de mine, fie-care fa me!,
Slujba asta, la urma urmei Ieste curat
milie de țărani se mulțumește cu proprietatea noapte.
de prisos. De cînd se ține minte, nici un furt
ce_0 are, din care-șl scoate aproape complect nu
s
’
a
săvîrșit
comună, și nici o dată n’a
toate mijloacele de existență. Urmarea unul a- fost citat înainteaînjudecătorului
din Bergen, vre
somenea fapt Ieste precumpănirea viețel private un locuitor din Hermansburg. In Luneburg gar
asupra viețel publice, fiind-că fie-care familie durile slnt cu totul necunoscute. Nu slnt Îngră
poate să trăească aparte, pe domeniul ce-1 are, dituri de cît doar pentru vite, cari adese-orl,
fără să albă nevoe do celelalte.
vara, stau noaptea în ocoluri fără de nici un
In organizațiea socială cercetată de mine po- păzitor. Recolta țăranului rămlne cîte o dată
pulațiea Ieste apoi spațiată, nu-i întrunită nici adunată pe cîmp un timp îndelungat, lear gos
In orașe și nici în sate. De aceea familiile n-au podina îșl lasă întinsă pe learba de pe margi
multe interese comune de administrat împreună. nea drumului, timp de mal multe luni, pînza
Aeelaș interes n’atinge de cît acel mic număr pe care vrea s’o albească.
de familii ce se găsesc în cercul cel mal apro
Dacă polițiea Ieste acolea ce-va de prisos, le
piat Aceea-șl bucată de drum bună-oară, nu ser din pricină că fie-care familie face lea însă-șl
vește de cît la patru-cincl familii: celelalte n’au polițiea membrilor Iei, învățîndu-Ij chiar din mica
aici nici un interes. Tocmai contrarul Ieste de copilărie, să respecte, să se supue autoritățel
ceea ce se petrece cînd familiile slnt grămădite părintești, eu care autoritatea cea publică Ieste
in sate. Aici toate fiind silite să se folosască in legătură strînsă. Cînd polițiea părintească
de drumurile cari conduc la Iele, au un interes funcționează în fie-care familie, polițiea puterilor
comun pentru buna lor întreținere. Așa-că sînt publice devine negreșit de prisos.
silite să se întrunească cu toatele, pentru a face
Intr’o societate în oare fie-care familie Ieste
față acestui serviciu public. Aeelaș fapt se pe așa-feliii
alcătuită, ca să-și ocrotească și să-și
trece cu polițiea, cu școalele, etc.
întrețină toți membrii, nu există săraci. Aseme
In organizarea socială cercetată de mine, lip nea caz nu se întîmplă de cît la oari-cari fami
sește și.acea clasă bogată. Plaiul Saxoniel, Ieste lii stabilite de. eurînd în asemeni cuprins și cari
un cuprins de țărani. Familiile n’au prin urmare n’au nici cămin, nici loc de cultivare. Acestora,
acolea do cît interese generale, foarte puțin com- tovărășiea le procură o subvenție în natură și .
pneate, de. administrat. De unde rezultă că pu mal cu samă locuință. Sînt foarte puține tovă
mn? petice sînt puțin dezvoltate, puțin regle- rășii cari să n’albă ospiciul lor de săraci, o lo
vp,i„
zicînd flotante. Lucrul acesta se cuință țărănească, care Ieste deschisă orî-oărul
enm,
Mul că nu se află nici o organizație om lipsit de mijloace, care dorește să fie primit.
locuit11-? Je£ulată, care să se întindă la toți Acolea, acesta găsește un adăpost, pentru vitivicii
^Grmansburg. Grija diferitelor ser- șoara, pentru capra ce-o are, care poate să pască
mai opub*l.ce se poartă numai de familiile cele în livedea comună. Mal găsește de asemenea o
la
cari formează, în mod liber și de bucată de loc, cari-I pusă la îndămlnă, să saIntern? ?-UpPa cum au mal mult sau mal puțin mene pe dînsa cartofii ce i-ar trebui de mînntUn mi .M® corporații libere, de interes co- care. Se mal dau ajutoare, cu osebire văduvelor,
sint ’atlt * tlOvăvă?H sătești. Și nu numai că în grîne și făină. Cît despre lemne, toți cel lip
sîn^ tov^?tl diferite, cîte rogiunLdeose- siți, pentru nevoile lor, pot culege crengile cele
r°giunl
couiună, ci în fie-care din aceste uscate sau moarte cari se găsesc în pădure.
flizat.
utitoa, cîte servicii sînt de orga- Fie-care tovărășie privește ca o cinste de a-șl
■ tovărășiile astea fie-care întră sau trata cu îndestulare sărmanii ce-I are, privin-
�156
1 ’
' i
T:
nevisrA Jurași
du-se umilita cînd i-ar vedea adrosindu-se altei eoteala casei parohiale. 3. Ofim» > ,
tovărășii vecine. Așa-că cerșetorie» Ieste cu to
tul 'necunoscută la Luneburg. Și cu cit ieste
mal practică această asistență familială, care
înlesnește,direct, nevoile cele mal neapărate, de * in voea lor, dar formați prin oTn^^iiIJ^'
locuință și hrană, cu cit Ie mai reală, mal demnă, de familie. Iei simt pami’ntFati^11 oreanb 11
strucțiel oare singurii le poagl
de cit ajutorul în bani, pururea nesigur și neîn
destulător, al caritățel administrative,. Familiile lectura Bibliei, în cit capii dn r. .. cu m>r. ‘
partațf de școala cea mat apropfe116 PreJ
bine organizate eonstitue cel mai bun și cel mal
prielnic regim de ajutorință pentru săraci.
de sine o noua societate școlarii si
-or8anbn. ’
2. Asociațiea, pentru organizarea cultului public. asupra, o parte din întreținerea
l.Oa
Organizațiea cultului ieste tot atit do nosilita, îSe oi*gamzazti tururi do mușii < nu lnp;Uxj r
1 ’
’ ’ ”
spontană. Nu so deosebește de celelalte de cit învățătorul se sstabilește,'
qi,in'1««•
tnnn ’dc
a.. clte-va7tinr
n
0
.
prin aceea ca are un cuprins mai întins. Ast- numită rotație, timp
l'eliu, parohiea Hermansburgului cuprinde șapte pe mai mulțt ani, iritro ferma, apoi in u 1
comune și ca Ia vre-o 3.500 de suflete. !■ arohiea găsește adăpostire și hrană. O 0-ih U'
nu atîrnă cit de puțin de stat, lea so adminis gospodărie ieste atunci prefăcută in „
Singură parohiea HemansbuXuV Q<
trează. ca și celelalte servicii, de cătra asocia
°
are șas0
țiea liberă a capilor de familii, alcătuită „din societăți școlare.
toți cari leu parte prin o cotizație anuală la sar
cinile întreținere! sale*’.
Capii de familie cari -'cooperează personal la mania, a iost înființată acum maibinu dn „ Gei
întreținerea parohiei, numesc la fie-care șase ani, in centrul Luneburgulul, hi Celle, ia vpX?6^1
in adunarea generală, anume delegați, cari for Hermunsburgulut. De la anul 1766 în
mează consiliul parohial. Acest consiliu, prezi Hermansburgului s'a organizat o sub-seoiio t J1
dat de pastor, are administrațiea financiară a bu gospodarii fac din iea parte și se adună (le'dnn
nurilor eclosiastice și susține acțiunea discipli ori pe an, in adunare generală. Activitate?7
nară și morală a preotului. Acesta, nu ieste în cietățel se arată mai mult in lueriirl Drariin??’
treținut de cit din ofrandele voluntareale membrilor cît în deliberări, lea publică memorii nopX^
asoeiați. De două ori pe an, trăsurii parohiei, pentru răspîndirea procedeurilor perfecționate de
eareea enoriașii îi procură trăgătorii, cînd io ne- cultură. A înființat doua salo dc lectură și u
voe. colindă pe la case. Fie-care gospodar are bibliotecă agricolă, eu curieri speciali dc dus și
puse de-o parte daruri în grîne, in paseri, in de schimbat volumele prin toate gospodânilc.
miere^ouă, și-și face b plăcere să le ofere, din O școală- de irigație, care numără 125 de elovi.
A făcut planuri dc asolament pentru fie-earo
toată mima.
Slujba religioasă de căpetenie, care durează la gospodărie : mai bine de 800 de gospodari au
Hermansburg patru ceasuri în șir, ieste urmă primit cu chipul acesta uite uu plan metodicdc
asolament. Depozite do marnă, sau de pămiul
rită cu încordare și’ do bărbați și de femei.
Vedem,.ast-felitîjcum-eă asemenea familii pot calearoș pentru îngrășăminte. Fabricații modele
să-și întreție iele singure cultul, fără ajutorul și de băligar. Dînsa favorizază importul semin
fură amestecul Statului. Iele păstrează cu chipul țelor de bună calitate, cultura bradului iii păr
acesta, la adăpostul întreprinderilor autoritățef țile neroditoare sau sterpe, îmbunătățirea unel
putere!, cea mai prețioasă din toato libertățile, telor de arat, expozițiile anuale do animale și
de mașini, îmbunătățirea raselor do nninifllo, prin
libertatea de conștînță.
introducerea de reproducători buni, îuib'.uiăDli3. Tovărășii pentru organizarea învățămîntului
rea clădirilor rurale, prin studii și planuri în
școlar.
tocmite și raspiudite, stabiiimoiile do pepmiwe.
Familiile, cari își îngrijesc după cum am vă
și altele, și altele.
.
.. . {
zut de cult, fără sprijinul nimărul, tot așa îngri
1-himiî uimit in fața unul activituț1 atit M 1
jesc și de învățîimintul școlar, Iară nici un ajutor
tinse, care se desfășură numai cu mijlouue
de la nimeni și in afară de ori-ee acțiune a sta
țiativci particularo, locale, caro HUț.'ativ
tului. Fie-care cap de familie, însurat, văduv, plinește, singură, fără nici o “^’^joind și
care profesază cultul căruea aparține școala și statul, aiurea, face rău, nccouiploct, bilnioi
care locuește în cereu-i, ieste membru al unei
asociații speciale, destinate să se ingrijasca de voința și conștiința mulțimei. g DeJJ0LIÎ(s.
In Rominește, de P. NicoJj^^BAhU
oducațiea colectivă a copiilor. Această asociație
ce se formează liber, deschide localuri de școală,
fără a cere învoirea cui-va, alege ca dascăl pe
eine-i place, cu diplomă sau fără, numește doi ad
Colecțiile din urmă alo Revistei, prln^ ^ ^te nu vor
ministratori, aleși din sînu-î, cari formează, dim
rari. Cei ce doresc să albă colecții comp
preună cu preotul parohiei, comitetul școlar.
dar ocaziea să-șf procure.
. c0 inche
Supravegherea supremă o au părinții de familie. pierde
1
Tot așa abonați! cari-ar avea
« ne-ntîrziat
Mijtoacele acestor asociații școlare, coprind : .acuma unele numere lipsă, ni
ffla! aven,
1. înzestrarea locală, alcătuită din bunuri și le- mere
,
răzlețe din urmă, se poat
gate, hărăzite de membrii generoși. 2- Reiribui- tîrziu.
ț
. noî în Urmă cu p'aIBrea elevilor, fixată la un țhuler de elev, sau hi
Bine înțeles că abonați! rama?'
3 fr. 75, pe an. Copiii săraci sînt primiți pe so- mai
i
întâi să «'achite.
wmS
irs’axt-gss,»'*
Si
I
H EV ist A luIiRi
MAMA DOARME...
sculă de dimineața ture, aduse lapte, pine
•cl * i*âcu cafeaua singur, spală și îmbrăcă cel
ș' ,in’’ jj uî săi, >i piaptănă cu pieptenele de alamă,
alîngâ măsa, le umplu două ccșll cu cafea, și
ii a^eZe două felioare de pine cu unt. Dînsa îera
,Cirfltă bolnavă-n pat, și se uira la iei și h copii
‘" C,ubire și mila. Toată dimineața aceea nu oftase
lU ioc și Ja întrebările lui lea răspunse că a zț se
df !c ma> bine, cu mult mai binr. Obrajii iei cei
?• fala îcl cea. Palida
yocca îcî cca slinsa
fi putm arela oli
CărUÎ slră’n ce bolnavă îera.
n’nsul înse nu pulu ?i nU V°‘. Să observe aceasta...
QUlcea speranță ii alunga din cap orî-ce gîndire
iri_ Vezi Sera, zise iei fetiței sale mai mari, ca
j^re-o patru ani, aichie unt, pîne, lapte... Cînd
.’ț fi foame, ție, lui Abe, să nu mai necăjiți pe
niunw» Vezi, Iea sama de Abe: dînsul ie mic, tu
iești mare... Talai d-na Frank, vecina noastră, are
si vie făra-ndoealu, ca să vadă ce faceți,.,, și disară,
L-înd am să vin de la lucru, am să v’aduc bomboane,
și am să fac pentru voi și bîeata voastră mamă un
iupper, o supă bună...
O-hîI bolnavei i se umplură de lacrimi, întorclndd-se numai de cit Ix părete...
— Si fii cuminte, drăguța tatei copilă, c’are să
le iubească Uluca : să lisați pe mama să doarmă
și să nu faceți zgomot... Și dacă cum va i-i li rău
irumei, să bați la ușă d-nei Frank, și să zici : Te
rog, țap, vin pan la mama... Ai să ții minte? Ei,
râmineți sănătoși, dragii miei...
. Iți sărută de cîte-va ori copiii și încet se apropie
de pat ; credea că bolnava doarme. Iea înse des
chise ochii și : isc in șoaptă : ,să te întorci, să te
întorci sănătosu.
137
La fic-ce minut se tot uita la ceas, făiă s'audâ ce
se vorbea de tel, și fără să-și dea samă ce vorbea
singur...
In cele din urmă timpul liberărei sosește, lea,pe
•dată tramvaiul și aleargă spre casă. Sare jos iute*
cumpără de la negustorul lui carne, ceapă, domade*
și se grăbește să ajungă cît mai cu,rina lingă bol
nava lui soție, lingă copii. Deschide ușa. încet- în
odac le întuneric... Cu minele tremurînde dînsul
aprinde o lampă. Mama și copiii stau la olaltă în par.
— Ce faceți, întreabă Iei speriat. Dormiți?
Și rămine uimit. Sera ridică încetișor capul, cală
în jur mirată, și zice-, Al venit tată, și ai adus bom
boane ? Mama doarme și noi am fost cuminți,.. Am
legănat pe Abe și l’am pus lîrigă mama, și-am ador
mit și leu lingă mama. Dar, lată, mama îe jece cu
ghiața... Vezi, doarme ?
—- Da-I rece, Ie rece sărmana voastră mumă,
strigă dînsul cu desperare, și căzind lingă pat.,.
Dragii tatei copil, mama voastră doarme și nu
sr ve mai scijlu nici o dată.,.
Din Jargon, de Ben Hmmr.
Westboro, Masa
TEROAREA
d/uÑd**rr,
Nn(mibfe.
De sute de ori, pe timpul ședere! mele în
Mandciuria, am văzut soldați făptuind mici furti
șaguri în paguba Chinezilor. Aceste mici păcate
înse nu m’au mirat, nici nu m’au indignat- In
toate timpurile și în toate țările, soldați! au furat
pui de găină de pe Ia/țărani. Adese-orî, înse, am
văzut și soldați, smulgînd punga oamenilor ce întîlneau prin locuri mal dosite, spărgând cu patul
pușteî ușa de pe lacase și îngrozind pe Chinezi, ca
să le dee parale. Există o categorie de Cazaci,
In odac ic liniște. Copiii se joacă pe podeală, pe cari Chinezi! îi numesc Hungușiî-Rușf. Aceș
bolnavi, tot în pat, vrea să zică cc-va, dar vocea tia sînt teribili. Intr’o noapte, pe cînd dormeam
i-I prea slabă și copiii sînt foarte adîncițî în jucă- în casa misionarului francez din Tachichao, care
dta lor. Abe, care ie de doi ani, are o băcănie, și resîda în acel timp în Haî-Ceng, fu! deșteptat
Sera cumpără dc la îd de 2 cenți cartofi, de 2 cenți de-o dată de un zgomot neașteptat. In ferestrele
ceaifl și zahăr..... lea îi dă un dolar, o bucată dc noastre- ploua cu pietre, ș't ușa îera pe jumătate
hîrlic de jurnal, și îclîl dă rest, bucățele mici de
săltată de lovitura de săbii. Afară se auzeau voci
Mrtie,,.
răcnind : „diengui davai, diengui davaiu, banLhe-o dată, copiii auziră că mama horcăea ca un banî... Intervenit, cu toată primejdiea ce îera, și
moșneag bătrîn... Dinșii se speriară. Cca „marcu, agresorii se depărtară. De cîte-orî n'am mat auzit
’ îra, zice c-o voce plîngătoare : „nu face ași mamă, înse, de-atuncea, acest lugubri „diengui davaiu.
Minele6'8^'1* A^e’ sPeriab t‘Pă« h>ar marna nu-ncela.
Cînd se întîmplă ca un regiment să-și facă ta
se'”bățîe^ Se r‘d,cau *n aer>
101 lruPu* tremura, băra într’un sat, trupa are trebuință în primul
rînd de foc. Pentru foc, Ieste nevoe de lemne.
Frank. Țață... Plînge Sera.,. Nu veni Dar lemne pentru foc lipsesc cu desăvârșire în
Dur °aV^'
Se dl,sese cu c°plh la 0 plimbare,.
părțile astea. Chiar Chinezii nu întrebuințază la
b’*ln țîpa
nu mai putu... Pe la amiază, ars, de cît beldii uscate de gaolîart- Se înțelege
’ieiiu ' a ' *e f2cu nia* bine’ se l*n Ș1’— Copiii, cari e'așa fiind, trebuie să se cumpere lemnăriea ca
oda»- v e al',ta PF°S osteniți, se liniștiră și iei, și în selor: ușile, ferestrele, oboanele. Firește, nimeni
ear liniștea domnea...
nu întreabă pe Chinezi, dacă se-mpacă a li se
dărima casele, dar Ie admis în principiu, sa li se
fiecare'
zor*
*era
durere, dea o sumă de bani, care să-T despăgubească de
și nu c.cas ’ Șe părea un an. Icra cumplit dc trist toate. Această sumă întră iea înse în mînile adedc ițj C
olmica prin preajmă. Camarizii, rîdeau văraților destinatari? Am fost asigurat că mai în
24p8cit d mUlt ca 10tdeauna- Totdeauna îera ca totdeauna pungășiile slujbașilor mici și uneltirile
Palide'-/'V * zl Icra ca un curat nebun. Buzele-i tălmacilor Chinezi, privează cele mai dese-orî pelfnbeau iar, a-zț iera înse de tot ubSIUt..... acești sărmani, de o dreaptă despăgubire-,. S’au
�158
ii
REVISTA IDEEÎ
văzut bande de jăfuitorî, cari au luat pănă și lu miel, lihniți de foame. Cine n’a
crurile cele mai mici de Ia țărani, unelte de bu ciuria, arunce Rușilor, cea dintâi
tîR\Ta
cătărie, pănă și lucruri inutile, prea împovărătoare, se stabilește o baterie, ori se dese&trâ- C?d'
prea grele, cari de multe ori au trebuit să fie le într’un punct oare-care al unul k e°
pădate pe cîmp. După trecerea regimentelor, vin putea împiedica pe apărători de la a?Ut’ to‘ ce
convoiurile, Mobos-ile“, micile detașamente, sol- ori ar favoriza apropierea vrăimn ^nienea hln
dațil trenului, trenarzil, miile de oameni, cari cir îngrijire tăiat, sfărîraat, nimicit.Daroî^' îeste
are Se PlăfoU
culă înapoea armatei, fără nici o supraveghere. aceste stricăciuni ? In teorie, da
Aceștia întră prin case, strică lăzile și scotocesc se plătesc? Cit se atinge
prin iele, fărîmă cu toporul ulucile, parii, oprito- consultați, și li se lasă libertatea de ? S'nt
rile, pănă și uneltele de plugărie, spre a le arde. nu asemenea trampă? Fără îndoiala Pnnii
Tae porcii cu săbiile, străpung cu baioneta puii
Să se noteze că asta nu-I 0 critî ? DU‘
de găină și înfulică, cu o lăcomie sălbatecă, toate Rușilor, cărora, ca militari, nu li s’arCd adresaU
bietele provizii ale țăranilor. Am văzut un bătrîn, pută de cît că nu și-au făcut destul?
i,nnebunit, agățîndu-se de mînile unui soldat și ru- că n’au dărimat atît cît trebuea, că
gîndu-1 să nu-I tae împrejmuirea curțeî. Drept destul .gaohan, lăsind precum am văzut T C.Os‘l
răspuns, soldatul luă un bolovan și-l aruncă în Yang, imense recolte pe cîmp, cari au ’naxLia°'
pieptul prefăcutului. Apoi, acest creștin tăe îm apropierea inamicului de liniile lor. My
prejmuirea și începu să-șî pregătească ceaiul.
de marele cuartier general din Kuen-C? i5arte
Adese-orî, s’au văzut soldați furind pentru hrana rîul Qhakke, soldațil au construit niște tra’ îngS
cailor, proviziea de grăunțe păstrată de cătră ță coperite. Aceste lucrări alcătuesc un mijlo^3*
rani spre a întîmpina moartea, de care totu-și părare minunat în contra focului artileriei
*3
n’au scăpat. Mulți dintre confrații miei, reporteri, sluji soldaților și ca adăposturi permanente111111
au văzut, cum agenții inferiori ai unei societăți, timpul gerurilor mari. La facerea acestor șantur?
căreea publicul francez i-a vărsat numeroase sub a fost înse nevoe de lemne, cari să susțină m ’
venții, ajutau une-orî pe acești jăcuitori în între sele de pămînt. Și înti’adevar, șanțurile au și?Ost
prinderea lor, și apoi fugeau Iară a da măcar o
căptușite cu lemne. De unde înse?Din treacăt,se
kopeică, nenorocitelor victime. In mulțimea cazu poate observa limpede în aceste tranșee: ușile
rilor, d-nil ofițeri însărcinați să conducă serviciul ferestrele, grinzile, sipeturile, covățile și
de aprovizionare, nu s’au purtat cît se poate de luate din satul vecin. Iera necesară această purdrept. S’au pedepsit cu o cumplită asprime cîți- tare a Rușilor ? Fără-ndoeală. Din nunctu! de
va inși necinstiți, cari făceau necinste corpului o- vedere al siguranței, această operație iera maî
fițeresc. Dar, în cele din urmă, șefii nu pot fi pre mult de cît necesară. Bun înțeles că, din partea
tutindeni, -nu pot să vadă și să audă totul... Ce să lor, Chinezii, n’ar fi adoptat nici de cum acest
mal spun de vitele rîpite, de vacile și vițeii, cum punct de vedere al Rușilor, și, probabil că daca
părate din „iarmarocul șterpelireîu, de caii șter
ar fi fost întrebați, acești neutri, tot atît de în
peliți dintr’un sat și apoi vînduțî într’altul... Pe
grijiți de vîeață, s’ar fi silit din toate puterile a
o șosea, dinspre răsărit de Mukden, a fost văzut întîmpina nevoile armatei cu alte cele. Iei ar fi
tînguindu-se un Chinez, care de alt-feliu părea a spus neapărat Rușilor, că dacă regiunea Mukdefi dintre cel înstăriți. Avusese îndrăzneala să se nulul ie în general puțin împădurată, geniștiî lor
întoarne singur, călare, la Mukden. Intr’un loc tot tăeaseră cîte-va sutimi de arbori foarte fru
singuratec fu atăcat de soldați, cari-1 trîntiră jos, moși, cari împiedecau tirul bateriilor, le-ar fi spus
pe jos,
să întrebuințeze materialul acesta, care ar fi înloluîndu-i calul. Nevoit să-și urmeze calea
(
*
-------- bine- cuit, mult mal bine, în fortificațiile făcute, diferi
cuviosul Mandciur, părea nedumerit1 asupra,
facerilor civilizației.
tele piese ale mobilierului lor...
.
Pana acolea n’am arătat de cît atenta e e i
Cu ce și cum va avea să trăească populațiea
contra proprietaței. Ce nu s’ar putea spune
pe timp de learnă ? Știind ce însamnă a umbla
..j
singur pe cîmp, și de teama că muncitorul izolat pre risipa de vieți omenești.* Voiu arata ™
cele
ce se petrec în chip întîmplător. Be *g
ar putea fi luat în orî-ce moment drept un spion
încep
lupta
pentru
posesiunea
unui
sat
oare-c^
ori drept un Hungus, acei Mandciurierii, ce n’au
fugit la Mukden, stau zăvoriți în căminele lor.
asupra căruea Japonezii aruncă o mie
*
de obuze, pănă-1 ocupă. Rufn nu cede^ ,a
Așa-că recoltele putrezesc netăiate sau în gră
atît
de
lesne
terenul
și
se
hotărâ
g aSU.
mezi. S’au văzut ținuturi imense, unde gaolianul,
meiul și orzul, au fost unele cosite ca îearbă, atac.
____ ________
jei,
AruncăT.și-.Iei o mie f er îeI, r-înainte de a se coace, de cătră furajerii cavale- pra satului, îl reeau și se “)5tlJ1^,erindu-l?
riei, altele păscute de cai, zdrobite și nimicite că Japonezii îî vor ataca ieară-șb “i \ QhineziJ
prin așezarea lagărelor, lear altele au fost smulse o mie ori două de proectile. Ce s
garbe ?
și amestecate cu pămîntul, în trecerea armatei. în timpul exercițiilor acestor C°P‘
însu*®r
Prin locurile pe unde cerealele au putut să crească împrejurul Liao-Yangulu! am vjkfaifinU .
m voe și unde țăranii începuseră chiar și strînsul,
casă plină de lume, sfărîmata
nen“
siaiuu— --e
&
armata, s’a văzut nevoită a da drumul cailor să
'
«<
■
pască. Nici se putea alt-feliu, știut fiind, că de
multe ori pe cîmpiea întinsă nu există altă hrană
pentru .cal, asupra cărora Ie ațintită, în primul
trariul ar trebui sa ne mire*
P
fugl m o
nnd, grija călăreților. De cîte-orî, chiar leu, n’am
smuls cîte un mănuchiu de gaplian, pentru caii
fiind surprinsă de un atac jap
Revista
î
i
Nord. Asta s’a întîmplat dimineața. O ceață
sprey acOperea cîmpiea. Rușii, cum văzură venind
dCaSaîeI această gloată de oameni, deschiseră
sPre iei un foc neîntrerupt, trîntind la pămînt
parte dintre fugari: ceilalți zăpăciți, apu° S sore Sud, unde Japonezii luîndu-I drept un
Cată rus îi primiră cu focuri de salvă, în cît ablea
atweime din ceî fugi^ aJunseră la Mukden, avlnd
? £
în minte imaginea morțel unui tată, a unei
le soră, frate, copil.
10 Spitalul doctorului Christie, un misionar protant, instalat la Mukden, Ie tixit de Chinezi
tețjlodițl, din corpul cărora iei a extras o mulSne de gloanțe și asupra cărora a practicat o
Llțime de amputați!.
leată, cît se ating de faptele ce se datoresc întîmplărel. Să trecem acuma la represalii: Rușii,
de obiceiu nu sînt atît de bănuitori, ba dese-ori
arată o naivitate copilărească, o simplicitate, o
lipsă de prefăcătorie, care îi face cu desăvîrșire sim
patici. In timp normal par a avea puțină imagi
nație, puțină intuiție psihologică, care să-î facă a
prevedea și dejuca uneltirele unui vrăjmaș viclean.
In toiul luptei înse, atunci cînd sîngele curge,
cînd sînt întețiți, istoviți, neliniștiți, îșî Ies din
fire, mintea li se întunecă, și sînt prada tuturor
nălucirilor, tutulor spaimelor și ideilor fixe... Iei
știu că Hungușii dau tîrcoale pe cîmp, știu că
spionii sînt semănați în tot cuprinsul, și au motiv
să creadă că cel puțin o treime din perivatchicii
lor, îl spionează ori îi înșală. Așa-că spiritul lor,
zbuciumat de pericole nesfîrșite, de tot ce acest
războiă poate avea mai amenințător, mai miste
rios și maî tragic, spiritul lor generalizază, sistematizază și rătăcește ast-feliu, înnebunit de bănueală. Li se pare că un complot uriaș, îl încinge
din capul locului, și-i predă inamicului. Une-orî
manifestă o trebuință deșartă de răzbunare. Pre
tutindeni nu văd de cît trădători, spioni, Hungușî...
Un țăran, care ar ridica mînile spre a culege vre-o
poamă ori spre a agăța ce-va, un biet om ce s’ar
urca pe-o scară ori ar ridica vre-o șiră de pae,
îe în pericol de a fi luat drept spion, angajat să
conducă pe inamic prin semne. Ie de ajuns ca un
soldat, cu mintea rătăcită de frică, să-1 zărească
H ^re
l’a v^zu^ f^ciud gesturi suspecte, ca
înhățat, legat cobză și omorît în bătăi ori
spinzurat pe loc, sau tîrit la Mukden, spre a i se
taea poate capul de cătră călău. Pe toată clipa
?e
sosind la Mukden, sub garda infanteriștidl 1 y *’ Snipurî de Mandciurienî, legați unul de
Cin
coade* «Hungușî. Par’car fi Hungușî*.
Aee" ACUnoa?te? Nimenea, negreșit. N’are a face.
mărit-SInt socot*țh.. Am văzut cum soldați! au urdin *
inconjurat și au prins o ceată de băețl,
«Soin3^ Cr^ ma* mare/ n’avea de cît zece ani.
mul °
,nd un ofițer porunci să li se dea druunif
* se supuseră cu părere de rău, ba
șeful ]° ar^ ochil îngroziți: le Iera teamă că
Săroianiîna procedat cu destulă prevedere...
Ludovic Naudeau.
H Romîneșto, de Const. I. Cioranu.
ideei
150
Cuprinsul colecției de la No. LI—LX
About: Individul în contra societățel, p. 4, n. r.
H. Adelstein : Despre vieața și operele lui Most.
Din „Freiheitu, p. 93, n. 6.
Alfred: Heinrich Ibsen, p. 86, n. 6.
J. Andrews: Vieața socială In Australia, p. 6, n. 1.
Nell d’Arry; Mici documente, p. 99, n. 6.
■O'-- P. Aubry: Molima omorului în războia, p,
r3° n. 9 Și 10.
Lucreția Bălănescu-Neagu: Executarea lui Schmidt,
Uin „Ternps Nouveaux“, p. 28, n. 2. Tovărășiea
unei pisici cu-n șoarece, de Grimm, p. 127, n.
8. Anarhiștii și sentimentul moral, de Errico
Malalesta, p. i4o, n. 9 și 10.
L. Bațalgette: Naționalism, p. 4, n. 1.
J. Benoit: Un stat în stat, p. 139, n. 9 și 10.
E. Bergerat: Medîtare, p. 48, n. 3,
L. Bertoni: Apologiea lui Mateo Morral, p. 68, n.4.
A. Blanqui: Măriea sa Banul, p, 52, n. 3.
Al. Boda: Iubire, iubire, p. 48, n. 3. Durere, p.
80, n. 5. Muncă, p. 96, n. 6. Libertate, p. 109, n. 7.
Egalitatea, p, 138, n. 9 și 10.
Dr. W. Borgius: Ce ieste Anarhismul, p. 124,0. 8.
Boucher de Perthes'. Femeea, p. 44, n, 3.
Brenn: Ceea ce lipsește educatorilor, p. 8, n. 1.
Dr. L. Buchner: Libera cugetare și doctrinele fi
losofice, p. 150, n. 9 și 10.
A. Catilina: Concepțiea tacticei, p. 21, n, 2. Parț dul țărănesc, p. 39, n. 3. „Finis coronat opus*,
p. 56, n. 4.
I. B. Cega.; O amintire despre Elisee Redus, de
Luigi Galleani, p. 119, n. 8,
A. C/iamisso: Jucăriea uriașilor, p. 16, n. 1.
Rene Chaugi: O limbă internațională, p. 119,0. 8.
Const. 1. Cioranu: Jucăriea uriașilor, de Chamisso,
p. 16, n. 1. Cît pămint trebuie unul om, de
Tolstoi, p. 56, n. 4. Din Rusia, de Kropotkine,
p. 74, n. 5. Ce-ar fi de ajuns, de Reclus, p. 115,
n. 7. O victimă a apostolatului, din „Journal des
Instituteurs*, p. 125, o. 8. Teroarea, de Ludovic
Naudeau, p. 157, n. 9 și 10.
G. Clemenceau : Pentru un gologan, p. 83, n. 5.
Lucrătorii și patronii, p. 102, n. 7.
P. Nicolaescu-Cr anta; Model de inițiativă, de Demolins, p. 155, n, 9 și 10.
G. Crislescu și Vasilieva : Spovcdaniea unui du
hovnic, de Gustave Ethber, p. 109, n. 7.
Ernest Grosby: O experiență americană de îuvățămînt, p, 70, n. 5.
Am. D.: Atentatul de la Madrid, p. 67, n, 4.
I. Derriaz: Milioanele săiacilor, p. 44, o. 3.
Yves Delage : Despre visuri, p. 145,0, 9 și xo»
E. Demolins: Model de inițiativă,p. 155, n. 9ȘÎto.
C. Dimilrescu-Iaș\: Recenzentul, p. 129, n. 8.
Thepdore Duret: Unde-a ajuns acuma critica bi
blică, p. 126, n, 8.
Gustave Ethber: Spovedaniea unul duhovnic, p.
109, n. 7.
Luigi Fabbri: Atentate, bombe, comploturi, p.
107, n. 7.
C. Flammarion: Prostiea omenească, p. 143, n. 9
și ro.
Florica: O expoziție de albituri, după Madeleine
Vernet, p. 79, n. 5.
�r
1U0
HEVtSTA IDEE!
,n. q și io. L Potopeanu; Regalele
Dora Forster,; Știința sexuală, p. 141,0.
l.uerStorh ?i"p'^od“P5
p. 54, n. 4. I
L, Galleani: John Most, p. 23, n. 2. O.
— amintire
ceau, p. roz,
,
_ a
despre Elisee Redus, p. 119, n. 8.
primarea creî cteștine, de* AZz.î7<
(7eorgescu-Rovine: Unionismul la Sart-Franbisco,
n. 9 și 10.
de Rar Slannard, p. 61, n. 4.
Gr, Goilav; Nemurirea sufletului, de Ernest Haec- Nicotină Potopeanu: Despre educm-u
John Ruskin, p. 128, n, 8,
a 1
kel, p. 9, n. 1.
“i*u
Grimm: Tovărășiea unei pisici cu-n șoarece, p. M. Pravdinei Muceniciea institutoarei
Dugentzova,
p.
42,
n.
3.
Pr”covia
127, n. 8.
Dr. I. Gris; Cătră cetitorii lui „Freiheit*-, de Tfe- Dr. C. Racovski: Un document vorhî.«lene Most, p. 38, n. 3.
7. V, Raspail; Virtute, p. 16, n. 3,rr’P-4o,n.3
Ben Hadar; Mama doarme, din Jargon, p. 157, Rashgnac : Germinai, p. 90, n. 6, '
Elisee Reclus: Ce-ar fi de-ajuns, p, ,,,
n. 9 și 10.
4
supra revoluției rusești, p, ■35,n.85>
5'0n";?A.
Ernest Haeckel: Nemurirea sufletului, p. 9, n. 1.
3 Cprorpil.
nere nouă pentru suprimarea ereî • rZ
Jules Huret: Malaresta,- p. 50, n. 3.
• 53. n« 9 Ș‘ I0«
cre?tine, • p.
Ixa; O doborîre, p. 13, n. 1.
N. Jager; Pentru un gologan, de G. Clemenceau, Jean 'Jacques Rouseau : Influența cetire! s’
cațîei, p. 114, n. 7.
?1
11 ediu
p. 83, n. 5.
P. Kropotkine: Consumațiea și producțieu, p. 45. Rugină : O ultimă scrisoare, p, ufif n
n. 3. Din Rusia, p. 74, n. 5.
John Rusktn: Despre educațiea copiilor p i 2X
n. 8.:
Petru Lavroff: Acțiunea individuală,, p. 29, n. 2. N. Schachter; Consumațiea și producției’ de'£
-’.7oBernard Lazaret Adevărata concepție a amorului,
potkine, p. 45, n. 3.
’
hri
p. 8r, n. 5.
A. Schapira ; Puțină poezie, de Multatuli, p 4Enima Lâțăreanu : Muceniciea institutoarei Prasco- Aron Schwartț: Influența dăunătoare a’rcliâiil?
via Dugentzova, de M. Pravdine, p. 42, n. 3.
p. 144, n. 9 și 10.
0 r>
O experiență americană de învățămînt, de Ernest AL Scluvarl^; Canalii, de John Alosl, p. 15,
Silvia; Most, despre .Most, p. 35, n. 2. '
Crosbr, p. 76, n. 5.
Andre Lefevre; Influența dăunătoare a religiilor, Sorina: Taina inimeî, de Maufrigneuse, p, I5r
p. 144, n. 9 și 10.
n. 9 și 10.
'
J. Lostopan; Revoluțiea în Rusia, p. 82, n. 5.
Eftihîe Stănce&cu; O limbă internațională, de/kWlț
7i. Lucarrini: Cario Gafiero, p. 65, n. 4.
Chaugi, p. 119, n. 8.
Gr. Lupii: Asupra revoluției rusești, de Elisee Re Rar Stannard Baker; Unionismul la San-Francisco,
dus, p. 135, n. 8.
p. 61, n. 4.
Errico Malatesta ; Anarhiștii și sentimentul moral,
Gh. 0. Teodorof; Acțiunea individuală, de Petru
p. 140, n. 9 ș 10.
Lavroff, p, 29, n. 2. Molima omorului în războifi,
Gh. Mirculeseu: Socialismul și agricultura, Pde Dr. P. Aubrt], p. 139, n. 9 și 10.
88, n. 6.
Qh. A. Teodorii: John Most, de L. Galleani, p.
Mărioara : Malatesta, de Jules Huret, p, 50, n. 3.
23 și Maria Spiridonova, p. 25, 11. 2. Atentate,
Jules de Marthold; Vieața muncitorului, p. 5, n. i.
bombe, comploturi, de Luigi Fakbri,^. 107, n. 7'lip ; Ferrer, Ana.hiea și uneltirile clericale in Spa.
Aiaufrigneuse: Taina inimei, p. 151, n. 9 și 10.
nia, de Alfred Naquet, p. 77, n. 5. Influența ceMilton; Religiea lor, p. 49, n, 3.
tireî și-a educației, de Jean Jacques Rousseau,
John Most; Canalii, p. 154, n. 9 și 10.
Helene Most; Cătră cetitorii lui «Freiheit», p. 38, n. 3.
p. 114. n. 7.
Virginid Tomescu: Germinai, de Rsslignac, p. 90,n. u.
S*. MostScrisoare, p. 43, n,. 3.
Dr, Toutouse: Regalele muncei, p. 54, n. 4.
Multatuli; Puțină poezie, p. 47, n. 3
P. Mușoiu; Tactică și doctrină, p. 1, n. 1. Limba L. Tolstoi; Cit pămint trebuie unui om, p. 5°'cE.
Trebac; Trist și singur pe cale, p.
“• *•
Romînească, p. 17, n, 2. Lealitate, p. .37, ri. 3.
Trilussa: Curaj nespus, Statistica, Acvila;
“• ’•
O lecție de lucruri, p. 53, n. 4. învățămînt, p.
Vasilieva și 0. Cristescu: Spovedaniea unui uuno •
69. Un răspuns, p. 81, n. 5. Un sinucis, p. 85,
nic, de Gustave Elhber, p. 109,
7.
n. 6. Naționalism și socialism, p. 101,0.7. Ame
liorareși cinste, p. 117, n. 8. Schițare, p. 137. Madeleine Vernet: O expoziție
expoziții de albituri, p. 79»
G.
Viltis;
Ce
ieste
Anarhismul,
de
Dr
n. 9 și 10. Note la diferite articole; pag. 38, ~
“
gius, p. .24, n. 8. Anarhie și Societate,
-1°. 43. 77, 81,99, 103, 109, 124, 129, 135, 145.
„Freiheif, p. 142, n. 9 șrto.
dup]
Alfred Naquet; Ferrer, Anarhica și uneltirile cle
M. Zorio ; Curaj nespus. St?l,s lCJ’^n de Gi“‘
ricale în Spania, p. 77, n. 5.
Irilussa,
p.
73,
n.
5.
Bătrînul
c
’
• I
Ludovic Naudeau; Teroarea, p. 157, n. 9 și 10.
vani Pascoli, p. 98, n. 6.
. aliena7. Neagu: lamandescu. p. 32, n. 9. „Cernaiă GiDr. P. Zosîn : Nocivitatea ca simptom
bitea1*, p. 97, n. 6. Sondării, p. 122, n. 8.
țiea mintală și ca substrat în pornire
Mina Neuwirt: Un stat în stat, de J. Benoiț, p. 139.
AuroraPappa; Heinrik Ibsen, de Alfred, p. 86, n. 6.
p. 103, n. 7.
a
'
56,
/5» 8l’
Albert R. Parsons: Dinamitard, p. 82, n. 5.
Bibliografii: pag. 20, 28, 32, 52,
tiovanni Pascali: Bătrînul Castan, p. 98, n. 6.
84, 90, 109. «28, 136, 156.
Dr. L. Petit; Jurisprudență p. 2, n. 1.
” J ‘
.
atr achitȔ>: P*8'
5. Postelnicii; Mișcarea revoluționară în Georgia, Contribuiri voluntare
a
din „Reveil* p. 18, n. 2. Unde-a ajuns acuma
76, n. 5 și p. T44. n- 9
12$> J39*. 160.
critica biblică, de Theodore Duret, p. 126, n. 8. Note
Note la abonați: pag.
pag, 1i,
6.
București, — institutul de arte grafice „Eminefiuu41, Bulevardul Elieafi0lft
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1906)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul VI
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. LI - LX
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
1906
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1906
București
1906
A. Catilina
Al. Boda
anarhism
Bernard Lazare
București
C. Dimitrescu-Iași
Élisée Reclus (1830-1905)
Emma Lăzăreanu
Ernst Haeckel
Errico Malatesta
Gh. A. Teodoru
Gh. Mărculescu
Grigore Goilav
Iuliu Neagu-Negulescu
Johann Most
Lev Tolstoi
Lucreția Bălănescu
Luigi Fabri
Luigi Galleani
Madeleine Vernet
Mina Neuwirth
Panait Mușoiu
Panait Zosîn (1873-1942)
Piotr Kropotkin
Piotr Lavrov
Revista Ideei
S. Most
știință
-
https://anarhiva.com/files/original/4ee5ef5dccba5014a5dacc18284282ec.pdf
f6fccdf591f986842adc625f55dcd470
PDF Text
Text
■
REVISTA IDEEI
!'■
iQQl^Nocnibrc. No. XI.
L
București, Strada Epurilor, 10.
CUPRINSUL
pftitrii a prcîntimpina din capul locului o suină de obiecții
• interpretări greșite, vată să dăm cetitorilor noștri urmă•
Lude
Publuațica dc față, cu toate că urmărind
o lîimuriro și Colaboratorii noștri: P, Mușohj.
Unul poet: B. Lăzăreanp.
fond o țintă prin excelență practica, nu va lipsi să se ocupe,
Vum sa ne creștem copii!: Eo. DEM6LTNS.
' tr'o măsură dată, eu chestii teoretice, puțin rnaf cumphcalc.
O lecție practică: W. Moraus.
Cu privire la atentatul din Buffalo: E. Mai.atesta.
"iilllțim<-i‘>
,ie oh^> iicnbtclni<ilă cu asemenea lucru, va. ți
Criminalitate 51 prostituție: Dlt. ZosiK.
‘ illt surprinsă, nu ca pricepe prea bine., va crede poate că
Frumuseți și farmec: Eb.een SPttrxu-RiCE,
1 A- mi arc nevoe să se strădăniiiaxcă. Dar am băgat de samă
Din EngUzeștc, de D-ra Marje Gr. Goilav.
Jnsti-ucțiea Anarhistă: A Catxlina,
", (ct mal mult folosește, convingerea udîncă, <-0 izvorăște din
Cifre : II. France.
(‘ri~care ‘încordare- de minte. Și, d.acă-7 vorba, statornicita
Războiul: Voltaire.
' marc și îndrăzneala de-a- înfrunta mal cu tărie unecoințclc
Constituției economici. /A. ’LnniA.
Influența mediuliu asupraa omt
oniuluf ■ L. MetCONICOFF.
[icțef, o an *ot rc7 cc a" făudit.
mult, cei ce și-aii deslușit
Istoria luiueî: A. KahR.
'[urimi'ilc >n capul lor mai bine,
Bibliostridie.
Multor le va plăcea lucruri mal ușurele, cu înțelesuri foarte
lesne d° prins, cari să sară în ochi de la sine. Se înțelege,
nu iigf >'om face înțelesul lucrurilor mal greu, și nor fi multe,
sule priceapă, fără. nici o silință, chiar ceî mai simpli. Dar
nU i'tnii înlătura nici dc cum, sistematic, acele lucruri, pentru
a căror pricepere s’ar cerc o muncă întru elt-va- mai marc.
0 întrebare poate mai mult de cît o alta. Se în
ț)e alt-feliă, lucrurile ușoare, pot să se. colporteze, să se propuge- P° 0 "iitlțime de căi, n’au trebuință edita de un organ țelege, nimeni nu se apuca de-o întreprindere de samă,
„parte. Din publicație". de față voim să facem o tribună, din
fără să se întemeeze anume pe ce-va, mai drept vor
(urc- să se învețe mal mult de cit în de obște: se știe. Cel cc bind pe cine-va. Și lumea voește să fie informată, să
ror vrea să înainteze, nu ne. rur cere nouă să rcmîncin pu știe la cită vrednicie poate să se aștepte. Nu ne sur
rurea la chestiile simple, cari se pun la tot pasul, pe cari le prinde că întrebarea asta ni-i îndreptată chiar și de
pricepem cu toții fără nici o bătue dc cap.
0 educație- solidă, mal largă, leată ce a lipsit mulțimcî pănă cunoștințe vechi. Știe ori-cine cît ie de șubredă sta-,
acuma. Și pentru a împlini această lipsă, care, a cam ținut torniciea la oameni, în vremile de a-zî, cît- stârnește
jăiiă acuma mișcarea socială pe loc, ne-am hotărît noi să ne cine-va într’o direcție dată, cu toată convingerea
îtrudănuim. S’au scris atitea lucruri folositoare, dc samă. Dar grozavă ce a putut s’o trîmbiteze, cu toate pildele
cine se poate lăuda călește la curent, cine. cunoaște maldinainte de vrednicie ce a putut să le âea, și se așteaptă ori
acele minunate lucrări, cu cari ne împodobim pagincle în de cine la o surprindere nouă. Dacă surprinderea nouă
obște. Și dacă chiar pentru unu din intelectuali și din cidțT, nu-i însu-și faptul de-a ne vedea pe noi nestrămu
lucrurile acestea pot fi necunoscute, cu cît shit lele. mal necu tat!, la locul nostru de cinste, uita nu mai putem pre
noscute pentru mulțime, pe care zbuciumul ricțcl și necunoaș zenta niinărui. Cînd se întreabă de colaboratori, noi
terea altor limbi, n’o Teartă să răsfoiască volume. Ast-fcliîî,
n« va părea ciudat nimănui, cînd, din sistemă, reproducem vom vorbi de sănătatea pe care am moștenit-o din
din literatura streină ce- ni se -pare mal Imn, pentru a fami- părinți, de copilăriea duioasă, dusă în libertate, de
toate acele împrejurări fericite cari ne-au ajutat des. liariza cu cugetarea europenească pre cît mal mulți.
Firește că nu se vor folosi cu nimic, cel ce vor da foae voltarea, de toate acele învățăminte culese din prac
după foae, călind- să-șl odihnească ochii pe oare-cari produceri tica viețeî, de-acele suveniruri neșterse cari ne-au alin- •
>uul distractive. Asemenea, produceri credem că țese din cadrul tat adolescența, ne-au făcut gînditori, ne-au insuflat
• preocupărilor noastre. Să se priceapă bine, noi vrem să facem năzuințî. Pentru o luptă începută, în senzul clariocolea mal mult o operă agitatoricu-culturalu. Distracție-, dacă ficărei sumei de bine, de care ie susceptibilă vieața,
ve vrea, se ca găsi și acolea, dar o distracție- mal înaltă, ca prisosul nostru de vieața și cunoștințele cari le-am
acea ce- o simtă cînd descoperi un adevăr mai mult, cînd dai
df-un înțeles 'mal adine, cînd iți îmbogățești nuntea c’o cu căpătat meditînd, ne-au fost din capul locului de-anoștință nouă. Vor folosi și mal mult acel ce se vor întoarce juns. Am pus energiea noastră, pe vremuri, la o laltă
urmă și vor lua la cercetare literatura noastră socială cu alții, și n’am rămas surprinși, și nu ni s’a părut
111 al veche, măcar atita cit le in- circulare. Pentru-că noi nu nici de cum o operă mai grea, cînd am rămas să
I ^rem să facem o operă de repețire, dc-a stărui mereu asupra continuăm înainte cu propriile noastre mijloace.
unor lucruri cc sînt la îndămină, desigur că neaparate'pentru
Cum adică, și nu s’a mai sfîrșit .-cel prisos de
a fucc o înțelegere mal clară.
vieață, și meditarea simplă a putut oare să tot 1 în
se atinge, de cetit, acei'cc rreu să se folosascăintr adevăr, frunte anii, să fie de ajuns, să abordeze probleme
rn^ Ști că trebuie să se deprindă a stărui și a nu trece cu mai adânci, să satisfacă cerințî tot mai multiple, să
redfrea nnefe lucruri, crczind că-s poate dc mal puțină inil’^anță. Lucruri de mal putină importanță nu cor avea intereseze, mereu atâtea minți, setoase de-a pricepe,
coloanele noastre. Noi'și avem înțelegere cu colabo- setoase de adevăruri nouă, de-o îndrumare mai feri
®
noștri, cum-că lucrurile ee -ni. le vor trimefe, trebuie cită a viețeî? De n’ar fi fost la mijloc și alte ele
“ fie cu dcsăvîrșirc bine gîndite și cit mal bine spuse, lucru mente, ar fi fost de mirat. Inse contactul ce l’am
''p, întimplător, nepelrccîndu-se, răminc în sarcina noastră avut cu lumea, feliul nostru particular de vieață, mă
. « "medica. Nici o dată locul unei lucrări dc samă nu va surile luate de piopășire continuă, ne-a susținut me
■
dc încercări fără fond, dc mici nimicuri menite sa reu. Atmosfera în care am plutit, a fost adesea grea,
Inl^ v,'cniC(<urmează nici dc cum dc aice, cum-că am aerul ne-a lipsit, și cîte nevoi toate au dat, cu vre
nu,,'-1
dc la noi, lucruri dc-acelc^ ce-ar prezenta o mea, să ne doboare. Dar am avut putința de-a rezista
'a"
cugetare aparte. Astea vor contribui, din potrf oă, și a ne reculege mereu. Din aerul năbușitor ne-am
hine^ ^âcra,'tl1 ^t mal bine, să facă să se. dcslușască mal
dus la aer liber, am străbătut deosebite căi, am sorbit
<
ulcea ceea mare de. transformarea socială.
aer nevițitat din munți și de pe mare, aer îmbălsu
P. Mușoiu.
Colaboratorii Noștri
I
■
INSTITUTUL; DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «MINERVA», STR. ISVOR, 80. — BUCUREȘTI.
■
I
i
ii *
i
�2
REVTSTâ'TdEEI
mat din câmpii. Ne-am adăpat din nesecate izvoare,
ne-am umplut ochii cu priveliști divine, cari te fac
mal nobil, cari te fac mal mare, să capeți forțe ne
cunoscute și să devii în stare de a răspunde celei
mai înalte chiemărî. Apoi, comunitatea ce-am dus-o
si o iot ducem mereu, cu maiștri de-ai gîndirei, n a
fost în «tare mai puțin să ne susție și să ne dee vi
goare. Și nu vedem o colectivitate îndestul de aleasa,
să nu ne scoată prin privirile iei, împătimite de lu
mină și prin avîncul iei, sa nu se scoată o claritate
mai mare și un mai mare avînt.
In cît acuma, cînd ne încumetăm de a începe lu
crarea noastră pe-o perioadă nouă, ne prezentăm sus
ținuți de acelea-și forțe vii, de-acelea-și forțe reînoite,
pe cari le calculăm de-ajuns pentru actualele noastre
nevoi. După puterea de muncă și după destoîniciea
de care ne simțim înzestrați, am fi în stare încă, să
facem față nnor cerințî mai mari, dacă acele cerinți
ar fi vre-un mijloc să se facă vădite, ar fi cum-va cu
putință să fie stimulate să se manifesteze. Lăsăm de-o
parte pe toți acei aleși, ce sînt alăturea de noi. Lă
săm de-o parte toate acele bune voințî, ce știm ca-s
gata să ne susție pe orî-ce căi, și cari-s o garanție
mai mult ca lupta noastră să fie dusă cu toată vred
niciei!. In atmosfera noastră ie numai înălțare, ie nu
mai îmbrațoșare caldă, ’și nu cunoaștem păreri de rău
pentru avîntul și pentru înobiiarea pe care a dobîndit-o vre-o dată cine-va, din contactul și din cola
borarea cu noi. Ne preocupă gindiri mărețe. Voim să
facem pe om în stare, să-și dee samă bine de soarta
ce o duce, de soarta ce-l așteaptă, să practice vieața
în chip mai vrednicesc. Să-și dee sa a, cel copleșit
de nevoi^ că nu mai ie o brută și că se poate bucura și
iei de bunătățile pe cari le-a făurit prin iscusința și
prin silințele lui, fără ca asta să fie în paguba cui-va.
Vrem să priceapă bine, că nu-i nici o nevoe să fie
atâta suferință în lume și nu se asigurează nimărui,
prin suferința asta, vre-o fericire" deplină.
îndrumarea ce-am vrea s’o insuflam, din parte ne,
mulțimei, ar fi aceea, de-a se pătrunde, că relele de
care-î bîntuită, stă în putința-I ca să le curme. Și ar
gumentul nostru, cel mare, nu ie acela de-a căuta să
răsbune nedreptăți seculare, de cari putem face ab
stracție chiar, ci că împrejurările actuale, cer, înși-le
iele, întocmirea unor așezăminte' noi, cari să fie pri
elnice tuturor. In limba noastră s’ar chîema o revo
luție socială. Știm că în stadiul acesta, spiritele sînt
învrăjbite rău, nu-i cu putință o înțelegere între oa
meni. Unii vor căuta să se lupte, cum le va fi mai
îndămînă, să se~ servească de violență. Neapărat, vom
căuta să explicăm, să susținem pe cei ce nouă ni se
par că sînt jertfe. Dar rolul nostru, ca oameni cari
ne putem bucura de oare-care calm, cu toată prive
liștea de plîns, ce-i dat, în mediul nostrn, să ne isbeascu pnvu-ea cu toate erîncenile dureri si marile
nedreptăți ce-i dat să le îndure ai noștri, rolul nostru
ieste de-a fi mai mult luminători. Am vrea să fim
înțetitoni acelor strălucite zori, ce va să curme du
rerea și sa aducu în lume fericirea și pacea. 0 au
rora desmierdătoare care să desmorțasca, cu razele
dată nAnS? Jî?® adonpită’ negurile să dispară, o
Imeirnc d totde?ana»
să se apuce de muncă,
’ d /T08 sPormcă' sPre dragul vieței, spre
mulțamirea tuturor nevoilor lui.
n ,?
p
----- —__
P. Mușoru.
„REVISTA IDEEI“
Pe an, IO numere, 5 lei
Itetista se trimet?. exclusiv numai la abonați. Dc dorii ca abonameniele să se achite de- cătră fîe-carc înainte și prin uictndtd,
10, Str. Epurllor — București.
REVISTA IDEEI
UNUI POET
Cum să ne creștem copiii
Ie galbăiiă-a nopțel regină
Pe care mi-o ’nvălul Intr’una
In- versuri maestre, sublime,
Ie galbenă, palidă luna:
Mijlocul nostru cel mal de samă, al părinților de fa„.ilie, pont™,3 n®
copul, ie a le constitui o dotă
din economiile noastre. După aceea, a-I face să se că
sătorească efl un bilet, sau cu o lată, îutr’o situație de
Xt'nîtr“He1pub1iaeru“tre' ** ™
Dar încă mal galbeni, mal palizi
Sini slabii obraji al celora
Ce’n chinuri muncesc ca să facă
Plini, rumeni, obrajii altora.
...Și Ic desbrăcat de podoaba-l,
Ie gol de verdeață pămlntul
Cînd fulgii de-omăl joacă’n aer
Și Crivățu-șl filieră eintul.
Și-s gol bieții arbori Iu learnd:
Mal gol de cil dînșil, mal gol
Sînt Insă acel ce lucrează
Mătușa și stofele mol.
Sub ceriul de vară, bujorul
Ie roșu, un roșu de sînge,
Căci soarele, cald, mi-l sărută,
Și-n brațe zefirul mi-l strlnge.
Ie roș: dar mal roșii, de plînsel,
Sini ochii duioșl al celora
Ce-șl frec In mizerie vieața
Urzind fericirea altora.
...Și negri sini ochii iubitei
Și negru ca lemn de abanos
Ie părul ce’n valuri îl cade
Pe umeri, pe slnu-l, frumos.
Mal neagră ’nsă-l vieața celora
Ce ’nalță palate mărețe
Și trebuie, totil-șl, o, soartă,
In șanțuri murdare să’nghețc.
O, las-o, 'poete, o, las-o
Pe-a nopților blonda regină
Să scalde eîmpie și codru
In raze-arginlil de lumină.
Și lasă-î In voe, să- pllngă,
Arborii negri și gol,
Să-și plîngă pierduta comoară,
Frumoasa lor haină de de- fol.
Și dă bujorelului pace
Să rida la soare, voios,
Iubitei, să-șlp pieptene părul
Ce-l qade pe umeri, în jos.
...Te uită puțin și la ceia
Ce zac In dureri și-n amar
Și varsă și pentru sărmanii
O lacrima, una măcar.
I
B. LÂZÂREANf-, j
Sistemul acesta întâmpină inse, in împrejurările de
fit», o greutate nouă, din ce în ce mal mare, din pri
cina scaderei simțitoare a procentului banilor. De la
ciori la sută, am ajuns la patru, și feată-ne acuma la
trei. In condițiile astea, Ieste din ce iu ce mal anevoe
■i se constitue dote.
pănă astă-zi, aneyoința asta a fost in parte mascată,
in Franța, din pricina îmbielșugărei de bani. Se spune,
jn de obște ca I' ranța Ieste o țară bogată, cum că dis
pune de o foarte mare eîtiine de numerar, ceea ce-I
drept- De fapt, Franța-1 aceea iu care se găsesc astă-zi
maî cu înlesnire bani.
pin nefericire inse, această îmbîelșugare de bani dis
ponibili, nu-I nici de cum datorită numai mnneei națio
nale; lea vine, in parte, din împrejurări trecătoare, cari
nu vor putea dăinui îndelung, și, ca să spunem cuvintul,r
diu împrejurări cari sînt mai curind un semn de decăderei
de cit uti semn de propășire.
Această îmblelșugare de bani le mai întâi adusă îni
Franța prin faptul unei economii de copil. Se știe preai
bine,’cum-că natalitatea în Franța merge deserescînd,,
aproape din an in un, și că, după recensiinentul dinl
urmă, decesele întrec nașterile, fenomen ce se producei
foarte rar în omenire. De fapt, fenomenul acesta ieste.
special Franței, pe care o pune în urma tuturor celor
lalte nații.
Restrînsul număr de copii Ie inse un mare izvor de.
economie. Dacă, pentru a crește șese copil, cheltueștl șese
mii de lei pe an, pentru a crește unul, nu vei cheltui
mai mult de o mie. Cu chipul ’ acesta vei îndeplini o
economie de cinci mii de lei pe an. De vreme ce Fran
cezii practica pe o scară întinsă felini acesta de eco
nomie, urmează neapărat în aceea-șl proporție, să albă
mai mulțl bani disponibili de cit populațiile cn familii
numeroase, Ieată una din rațiunile pentru care Franța
ie cea mai mare pieață a banilor. Imblelșugarea se datorește, în parte micului număr de copii.
Dar mai ie o pricină. Această pricină Ieste îndepăr
tarea Francezilor de profesiile obicinuite, de agricul
tură. de industrie și comerț. A> este profesii sînt puțin
Căutate, li se preferă situațiile administrative: întreaga
noastră tinerime se îndeasă la scoalele st-a|ului: la por
țile acestor scoale, această tinerime aleargu să se zdro
bească: să se zdrobească, ieată adevăratul cuvint. Ori-ce
Francez, care a câștigat un han din cultură, industrie,
comerț, visazu să se desfacă, să-și facă din copil un ofi
țer, un funcționar, sau să-l facă'a îmbrățoșa o carieră
liberală.
Cu chipul acesta, Francezii nu mal sînt împinși su-șl
fructifice singuri economiile lor, acestea răniîn disponi
bile pentru plasarea în valori de bursă, se dau pe pieață.
Și Ieată cum îndepărtarea Francezilor de profesiile
obicinuite, mai adaoge ;te in Franța îmbielșugarea ba“ilor disponibili.
‘ '
( Fără îndoială că chiar pricinile cari produc această
’uibielșugare, contribue, pe fie-care an, să o scadă și
Jorsfirși s’o sece, îutr’un viitor, ce astă-zi nu pare atât
ue îndepărtat.
Unii poate vor zice: «Lucrurile vor mai dăinui tot
a?a, măcar atita cît vom trai noi». Nu-I tocmai sigur,
n orl-ce caz, Ie sigur că nu vor dăinui tot așa cit vor
rr«i copiii noștri
pc acuma, o multime din acest! nenorociți tineri,
Jîntînlăturați de la concursuri, de cătră marele număr
6 candidați, cu tot numărul nemăsurat de locuri,. Din
ii an alergat cătră această iluzie, și mulțl n’au găsit
J. șit de cît o prăpastie.
(,•?> ce voiți să facă acuma? Ce ar putea oare să Iacă f
s’n
*u stare? La ce i-a pregătit educațiea ce li
dat în familie, în colegiu, în scoală?
3
Și nefericițil așteaptă, umplu șalele administrative,
umblu după scrisori de recomandație, se tînguesc. Sin
gurul lucru ce nu-1 fac, Ieste să se întoarcă^ să-sI vie
in fire, să-și facă o situație prin lei insi-șt, care ar fi
probabil mal folositoare, care ar fi negreșit mal neatîrnată, prin urmare mal vrednică.
Dar Iei n’o fac-, mai întâi că se tern de neisbîndu. A
n canditat la ce-va, orl-cît de neînsemnat lucru ar fi,
chiar candidat învins, chiar candidat pîerzîndn-șl vremea
într’o vecinică așteptare, li se, pare încă o soartă de in
vidiat. Iești ca și funcționar, și acest singur cuvint le o
aureolă in țara'unde funcționarismul domnește și gu
vernează... din nenorocire.
Ny se întorc și din pricină cu nu pot Formațiea fran
ceză, minunată pentru a pregăti funcționari, Ieste aproape nulă pentru a pregăti oameni independenți, oa
meni de inițiativă, în stare să înfrunte nevoile vieței.
Iei sînt facuțl nurnai pentru aceste slujbe administra
tive subordonate, in cari, fură nici o silință, pui mina,
la sfirșitul fie-cărel luni, pe-o leafă fixa. Intrînd în ase
menea situații, omul îsi cunoaște dinainte întreaga vieuțu:
la cutare vrîstă, va fi sub șef, ia cutare, șef de biurou,
la cutare, va ii pensionar. Singura dată ce nu o poate
cu oaste Ie cea cînd va muri. Cu neputință să se reducă in niște margini mal înguste flnctuâriie vieții.
Ajungem deci fatal la inc-heerea, că trebuie să ne în
drumăm alt-feliiî educațiea copiilor, dacă voim să fie la
înălțimea vremilor nouă in cari intrăm, daca voim să
poată să ție piept crizei sociale deschise.
Dar mal întâi, cari-s pricinile acestei crize? Pricinile
acestea purced din transformarea necontenită a mijloacclor de producere și de transport, cu alte cuvinte,
a mijloacelor de existență. Odinioară se producea în
ateliere mârginite? adesea în familie și acasă, pentru o
clientelă redusă și cu totul locală, cele mai adesea cu
mina sau cn motoare mici. Metoadele ierau acelea-și,
adesea tradiționale, treeîndu-se gu sfințenie din tată în
fiu. Partea inovației lera mică sau nu leșia la iveală
de cît încet. Nu ieraî în concurență de cît cu meșteșu
garii din vecinătate, pentru că slabele mijloace de tran
sport se le aveai la îndămină, nu îngădueau nici ca să
exportezi departe și nici sft importezl produsele de de
parte. Și această concurență, totu-șl atît de mărginită
c-—lera,
»—anume,
-------- _ și
mărginită
PrU1 forța împrejurărilor,
|nCt* pnntr un șir de măsuri restrictivi■e, cari fixau metoadele de muncă, numărul calfelor, al ucenicilor, numă
rul lucrătorilor...
Totul tindea, ast-feliu, ca să asigure stabilitatea și ti^dițiea mijloacelor de existență. De unde, o educație în
dreptată cutră stabilitate, cătră tradiție, cătră trecut,
iera cu totul potrivită cerințelor sociale. Neapărat că
educațiea, lera firește făcută in chipul acesta, și lea dădu
rezultate ce fură multă vreme prețuite.
Condițiile sociale sînt. astă-zi cu desăvârșire schimbate..
Producțiea se face, cele mal adesea, în marele atelier,
cu motor! de- o putere aproape nemărginită. Dînsa ser
vește o clientelă ce se întinde de la un capăt al lupe!
la altul, care, ast-feliu, Ieste si îea nemărginit de întinsa.
Metoadele de muncă se transforma neîncetat, după toate
progresele științei. Inovațiea înlocuește deci pretutin
deni tradițiea. Trebuie să fii pururea gata de a produce
mal mult sau a produce mai bine, sau a produce mal
ieftin, dacă nu vrei să fii doborî! de concurență, fu lo
cul vieței calme, liniștite, ie vieața intensă și novatoare.
Și ceea’ ce-I mai grav, nu ne rinnîne să alegem care ne
place: această situație nouă se impune cu tirieă unui
fapt nestrămutat.
Cînd inse mijloacele de traiu sînt schimbate, condițiea
tuturor ie schimbată: ceea ce face o criză socială, o
chestie a mijloacelor de traiii.
Ceea
ce a adus noutatea
ic dezvoltarea, sau
----------------------------... aceasta,
..
...: degrabă explodata științelor naturale,
nu'sî
mai
vor fi spus nicî «o data
dată c.nvmtnl
cuvintul ultim si
și cari
cari nu-s de cit
la început, cum spune fie-care și vede. De acum înainte
lumea ie aruncată fatal în căile de transformare mate
rială, în cari nu mal Ie cu putință de oprit. Ceea ce
rupe cu totul cu trecutul, în care totul tindea la sta
tornicie, la fixitate. A-zi, trebuie sa ajungi în stare de
a te folosi, cît mai bine, de evoluție: trebuie să te de-
fi
îl'
I
li
fl
i
I
U
IV
li;
�4
prinzi a scoate dintr’însa binele, și a-i
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEE!
V^jeol
nici păcătoseniea oamenilor, după cum
\ 1®
spirite puțin luminate: Ieste o stare maternb1
‘
lumei, orînduită de Providență, care a pus ]a îndumîna
omului știința progresivă a natnref. Atirna dt ora,, să
știe să se acomodeze cu progresul}: ie nu numai mtere-
S1 Știința socinîă nu vede înse numai pricind* crizei, îi vede
si direcfiea. Dar care-1 oare direc-țiea aceasta ? leat-o. Criza
aceasta îndreaptă omul cătră o stare nouă: de-aicl în
colo, iei nu mai poate fi încadrat, ca odinioară: Iei nuse mal poate baza, pentru a se susținea, pe un sprijin
statornic si pe niște obiceiuri adaptate numai la un me
diu dat Intr’adevâr. acest sprijin, acest mediu se pierde
necontenit în'jnru-I, se nimicește sub loviturile necesi
tăților schimbătoare și materiale de cari-am pomenit.
De unde, omul, care n'a fost ținut, format, stabilit, de
cît în virtutea unui cadru, se clatină și cade, o dată ca
drul stricat. Trebuie, așa dar, ca educațiea, în loc să te
adapteze la încadrare, în loc să te facă să te sprijini
pe familie, pe cei ce te înconjură, pe niște lucruri vre
melnice. ca slujbele administrative, ca aceste bune mici
situații, pe cari le găsești de-a gata, cari nu cer nici
inițiativă, nici silință... și pe cari poți să le pierzi de-o
dată, trebuie ca educațiea să te aducă a te răzăma pe
tine insu-țl, să știi să te susții singur, să știi să faci
față ori-caror împrejurări.
leată, ast-feliu, pric/We, direcțica și urmările acestei crize,
cari se întind asupra educației, ca asupra a tot. Vrîndnevrînd, trebuie să facem pasul acesta. Trebuie să fa
cem aproape contrarul de ceea ce am făcut până acum.
Foarte bine, veți zice, dar cum să facem? Pentru a
înlătura dibuirile, greșelele, grelele înșelări, trebuie
sâ ne călăuzim de experiență. Și fiind-că' nu găsim ex
periența aceasta la noi, unde educațiea Ie îndrumată cu
totul p’e dos, trebuie s’o căutăm aiurea. Trebuie să imi
tăm popoarele cari au trecut peste greutatea aceasta,
și cari cresc copii în stare de a lucra Iei prin iei și în
afară de ori-ce încadrare de rudenii, de prieteni, de re
lații, de administrație...
Dar, în sfîrșit, ce fac popoarele acestea față de co
piii lor ? leată ce fac :
Mal intui, la popoarele astea, părinții nu-și privesc co
piii ca aparfinîndu-te lor, cum că ar fi, tn vre-o privință,
obiectul lor, o simplu continuare a persan olițăfeT lor, un fe
lii1 de supraviețuitori at lor. Iei își privesc, din potrivă,
copiii, ca pe niște ființl. cari, vor trebui, în curînd, să
fie neatîmate de Iei. Și așa, n’au altă grija mai mare,
de cît de a grăbi această emancipare necesară, în con
dițiile cele mal bjuie. Iei nu țintesc de cît la asta. leată
forma deosebită a devotamentului lor părintesc. Dovotamentul acestora nu stă întru a-șl absorbi copiii, în a-i
lipi lingă dînșii, a-I modela după chipul lor de a fi. să-sl
făcu lor un anturaj plăcut, dulce, comod. Ieu am văzut,
și am văzut cu toții, stricîndu-se sau ne avînd loc mul
țime de cusătorii, din pricină că tînărul menaj trebuea
să plece, nu zic in străinătate, ci numai în provincie
ilîhim^nr11 * ♦
iubi,U f°arte tore C0P”L Dar îl’
iubim oare ast-feliu pentru dînșii, sau pentru noi?
La popoarele acestea, apoi, părinții îșT tratează romii
!0C!Q-‘r
ca oameni mari, ca personaS
S1? pru‘ aceast3’
dintr’în.siiPoameni
x
aobiljraea de la sfirsitul
?U- îrâlt’ ^oî’ fttcem ca
ceputul acestuia
veaculuicopiK
trecut,
înacestma, îșî mai crcșten
f<)tcare, la
modft
veche, pentru rangul ce îl aveau odinioară
un venit pe care nu-1 mai aveau, pentru curte ,
amintiri fără de nici o noimă, amintiri șterse,
de amintiri.
,
’
La popoarele astea, părinții au o grija din cele ,il0?
î’^hebăm, afaril de a noastră, trei, patru, cinci averi
nu numai atUa ca noi, de sănătatea, de puterea, <ie
’Jasta nlflI ,"ainte ca c?P’fi sa 11 «juus majori, la douătarea deplină, cit mai deplina cu putință, a energiei
Si iei nu cată să dobîndească forța aceasta prin
, •’ri de auL Fentru-ca, fura asta, cum îi’vom putea ci
z-tori, ccind Iei yor fi lunți mai mult pentru avere? Nu
nări de exerciții trupești, prin osteneli cari, din nOf?e«ătorfi
saE.săse mire nimeni cind ii voii spune că Ie o
ar avea ca urmare de a slăbi trupul, prin tururi de
frebuie :
câ de ocnaș, cu Ie a despera de-a mai putea izbuti.
gimnastice. Din potrivă, îșî dau foarte bine sam;-.0^
fapt se știe cu ce pornire părinții de familie francezi
condițiile obicinuite ale vieței fizice.
M <lp
knee fapt
?
renunțat
la munca aceasta, murginindu-se de a avea
Nu ’le numai atît. La popoarele astea, pîirințiț
a mal un copil sau doi.
foarte de timpuriu, pe copii, la practica lucrurilor
1'"»,
nmr voi vă ieșițl din sărite, la ideea de avu lăsa co
Ast-feliu, nu stau le cumpene su-î lese să umble simfl/f
jii fără avere moștenită. Amorul vostru patern se revoltă,
de mici. Iei îl însărcinează cu unele daraveri,
fUr(
fjjtațl C!1 au Purinț? de !am’fi® anglo-saxon, care nu dă
si să dreagă, pe cît ]e-ar sta iu putință, și chiar (iacu
, ci o centima copiilor sal, li dă, în realitate, nemăsurat
voesc, întru cît-va și mai pre sus de putință, FrânSâ mult mai mult de cit un părinte de familie francez,
cari se duc în Englitera sau Stntele-Unite, <țe ^.21J
f; dă tocmai ceea ce vă preocupă atît, ceea ce nici voi,
de asemenea fapt. Englejiî, la rîndul lor, se mira I’
nici ie11 nu vom
a ,le da ■ acel sPirit de inițiativă
mirarea noastră, întru atît li se pare lucrul de simnl
diabolic, acea aptitudine de-a izbindi, pe care noi o plă
și firesc, întru atît ie un mijloc neapurat pentru aceas s
tim
cu
aur,
și
pe
care
tot
aurul pe cure noi îl econo
educație, care are de țintă să facă, nu literați sau
misim» cu atîta anevomțu și umilire, nu face de cît să-l
ționarl, ci cu deosebire, și mai pre sus de toate, oainenî
lnăb
ase
J0
realitatea,
noi
economisim,
trăim ca niște ne
La aceste popoare, părinții fac, in de obiște, ca «ă î,lr((’
voiași’, practicăm sterilitatea sistematică, pentru a îngădui
copiii lor un mcțtc^ug manual. Intr'adeviir, popoarele acei
copiilor noștri să nu facă nimic, sau să facă cit mai pu
tea, n’au, pentru munca manuală, suveranul dispreț
țin cu putință. Credem cu, cu chipul acesta, li vom asicare îl profesăm la noi. Iele s’au emancipat, de rănit
rrura viitorul. Și, cu toate acestea, priviți iu jurul vosde această greșală, care Ie mai dăunătoare de cît o sută
de înfrîngeri pe-cîmpul de bătae: iele nu împart nies- 1 . tm pe cei ce se ridică, pe cei ce izbutesc mal bine în
ori-ce
carieră, pe cei ce apucă pretutindeni cele mai
teșugurile în nobile și nenobile O singură deosebire
bune locuri: nouă din zece, sînt nișteparveniți, oameni
fac, ceea ce. Ie mai drept, intre un om capabil si unu]
cari s’au ridicat prin puterile lor proprii, cari au mîncat
necapabil, între un muncitor și un leneș. Fiul unui lord
piiniî n’au mai putut mămăligă cu brînză, și cari, pentru
va fi fermier, sau fabricant, sau comersunt, fără a se
n
ajunge să mai mânince și alte cele, s’aii luptat bărînjosi cum-va, fiind-că așa se practică. Mă înșel, Ieste
butește prin inițiativa individuală. Priviți acuma copiii
un meșteșug ce ie privit ca mai inferior celorlalte, acela
de
familie, numiți ast-feliu pe drept, fiind-că aceștia se
de funcționar și de politician. Acestuia i se fac două
intemeeazîi mai mult pe familiile lor de cît pe dînșii,
imputări: mai intui, nu «rentează , ne fiind producător
pe
banii părinților lor, pe zestrea femeei, de cît pe muuca
de cit în situațiile înalte: după aceea, răpește omului
lor personală: vedem că sînt cuzuțî, vedem căzîndu-i pe
independența.
fie-care zi tot mai jos- In de obște, sînt inferiori în toate și
O altă trăsătură: părinții i.fi devansazu copiii in cunoftuturor, cu toate cu an primit o educație foarte îngrijită.
tința tuturor noutăților utile. Cum ar putea să fie alt-fe-liu,
Tinerii crescuți, precum am aretat, sănătoși la trup,
intr’o societate in care spiritele sînt îndreptate mal mult
deprinși cu lucrurile reale, in atingere cu faptele mate
spre viitor de cit în spre trecut, mai mult cătră meseriile
riale, pururea tratați ca oameni mari, nbicinuiți să nu
uzuale, pururea perfecționate, de cît cătră situațiile ad
se întemeeze de cît pe sine, privind vieața o luptă, ceea-ce
ministrative, cu totul staționare, într’o societate’în care
Ie cu totul creștinesc, înfruntă cu o tinereță de putere coizbindești, nu râzămîndu-te pe niscal-va proptele, ci
vîrșitoare anevoințele vieței. Le place, âu chiar nevoe
aproape numai prin inițiativa si prin valoarea tu curat
fie iele, le înving. Și, cu unelta serioasă cu cari au fost
personala.
înzestrați, se simt la largul lor și progresează.
Ce mal fac încă asemenea părinți ? Se slujesc foarte
Acuma judecați, comparați și hotârîți-vă. Din parte-mi
puțin, in formă, de autoritatea lor fața dc copii. Iei O păs
am încercat, să arăt, ce resort uri ascunse acționează rasa
trează pentru cazuri esoepționale și extraordinare. Nani
care Ie, astă-zi, pentru bătrînele societăți, pentru socie
spus, că își privesc copiii ca pe niște ființi independente
tățile îmbutrînite,ceamai copleșitoare,mai amenințătoare.
■ de iei și ca pe niște oameni mari’? Fără îndoială, n’ai
Ed. Demolins.
să crești nici de cum un om mare, supunîndu-1 necon
tenit la jug, fie jugul acesta chiar părintesc. Iei îșî dau
sama că educațiea adevărată, desvoltătoare, nu-i cu pu
tință prin constringere, ci prin aceea ce s'ar numi an
trenare, imbold. Iei se folosesc mai mult de insinuare,
ne sfaturi, de cit de jiorunci. Și aceste insinuări, aceste
Se povestește, că, într’o zi, Matei Corvin, regele Un
sfaturi, au totdeauna grijă să pară dezinteresate și8I]
gariei, află că unii din țeranii săi munceau din cale
nu poarte pecetea autorităiei lor. Iei lasă pe copil, să
afară de mult și nu mîncau de-ajuns. Numai de cît
cugete,_ să se convingă și să se apuce de treabă de sineLl> adună consiliul, chiemă la sine pe primarii comu
Dar leată ce a mai hoturîtoare purtare, cea mai fund8*
nelor credincioase, cîți-va boeri, magnați, și-i întrebă
mentală, pe care am păstrat-o pentru la urmă; Copiii
Qespre asta. Cu toții,’ fie-cnre în feliul său, îi respuncum-că părinții lor nu se însărcinează de a le face situați^
In Franța, se pune, în de obște, unui părinte de fainii*^
era că țăranii ierau niște vlăjgani puternici, bine zidiți,
întrebarea aceasta: «Ce ai să faci din copilul D-tale'
a stare să muncească ori-cît, și ca, pentru niște inoȘi dînsul îți răspunde foarte serios: «Magistrat sau faDC*
ca iei, aveau destulă mîncare și băutură. Daca
ționar, sau altă ce-va». De unde urmează, că un 8S?*
v?r,
uiuncit din greu, precum munceau, ar fi fost
menea părinte s’ar crede un părinte rău, cînd n’ar
a ătnători și. pentru dînșii si pentru boeri, pentru-că, Cu
gura prin sine viitorul copilului său, cînd nu s'ar ost*81
de
ftre
mult, cu atît mai mult cere, și,
su-I facă o situație, pe care ar socoti-o dînsul mol bun“cuinl,pZ^n?u'se a cunoaște bogățiea, ar fi fost nefericiți,
Și un asemenea părinte, împinge devotamentul pâ«s ,
a se despoea pe sine de-o parte din avere pentru a-fl
u se întîraplă strămoșilor noștri în raiul pamîntesc.
înzestra copiii. Un părinte englez, sau american, n*V[
DarV^6’ care stuteu în scaun, nu respunse nimic.
■înzestrează; fie-care generație trebuie să leasă la caPtt
A
dădea bine samă că toți ierau niște minciunoși.
cum va ști iea.
Uen.??81!^ se despărți așa dar fără să fi hotarît ce-ya.
La noi, cu totul alt-feliiî: generațiea precedentă trel'11^
® e mșe, care, ca rege ce iera, nu iera tocmai rău,
J-»sssr «R &SS RK-K;
O lecție practica
5
luă lucrul în serios, și, peste cîte-va zile, spune po
vestea, invită pe cîți-va din nobilii și consilierii săi
su-1 însoțascu la o primblare.
Oînd fură gata, porniră peste dealuri și văi, călări
cu toții și vesmîntați iu haine strălucite, cum iera
moda în vremea aceea.
Ajunseră, ast-feliu, într’un sat sau cătun, locuit de
țeranî, și de acolo la niște vii, în cari lucrau oameni,
pe colinele scăldate de soare, cari se ridicau în preajma
unui fluviu, Danubiul sau Tisa. Iera, mi se pare, pe
la sfințitul primăverei sau începutul verei. Vițele își
ayătau abiea strugurașii, pentru că recolta iera foarte
tîrzie acolea: o parte din struguri nu se culegeua mai
înainte de a fi fost atinși de cele dintâi înghețuri,
ceea ce făcea vinul mai tare și mai dulce. Ierau acolea
bărbați și femei, flăcăi și fete, cari lucrau și își ru
peau spinarea, unii, îndoiți între două rînduri de butuci,
alții, ducînd coșuri grele pe colina plecată, cu toții
muncind în parte, pentru rodul pe care n’aveau să-i
mînînce iei și pentru vinul pe care n’aveau să-l bee
iei nici o dată.
Acolea, regele se opri, coborî de pe cal și începu
să urce malul pietros al viei. Nobilii, mirați de ceea
ce se petrecea, îl urmară. Unul din iei, care se afla
în preajma regelui, se întnrnă și zise zimbind: <Da,
feții miei, ie un joc nou, jocul pe care îl jucăm astă-zi : are să ne învețe minte -. Și nobilii zimbiră, inse
o leacă cam trist.
Cît se atinge de țerani, dînșii se îngroziră în fața
acestor boeri auriți. Socot că iei nu cunoscură pe
rege, fiihd-că nu-1 văzuseră nici o dată. Tot ceea ce
știeau despre iei, îera că se bătea adesea cu Turcii.
Inse ce le pășea dacă stăpînul lor ar fi fost Turc sau
Maghiar, cînd atît unuia cît și altuea îi datorau tot
acela-și număr de zile de muncă pe an, și cind iera
atît de neîndestulătoare bucata de pine ce-o cîștigau
cînd lucrau pentru dînșii,. cu femeile și cu copiii lor.
Cu toate astea, iei nu recunoscură pe rege. Văzură,
printre acești bogați boeri, pe propriul lor stăpîn și
se înfricoșară. Dar nu puteau să fugă din fața aces
tor oameni puternici și acestor năstrușnici Cai, iei cari
munciseră de cum se luminase de ziuă: iera atuncea
cam pe la unu după amiază. Afară de asta, regele
și boerii ierau însoțit! de o ceată de arcași, remasă
de ceealaltă parte a viei, gata să sloboadă in iei.
Totu-și, mojicii nu fugiră, ci urmară a munci ca și
cum nu i-ar fi privit nimica pe dînșii. Pentru-că, într’adevăr, fie-care își zise : « Dacă nu voiii fi ieu acela
care trebuie să fie ucis, mine n'am să am ce mînca,
dacă nu voiu lucra cît mal bine astă-zi. Și poate voiu
ajunge vătav dacă unii din camarazii miei vor fi uciși
și dacă voiu fi lăsat cu vieațăi-.
Intre acestea, regele ajunse în mijlocul lor și zise:
— Oameni buni, care-i mai mare peste voi ? Un
om puternic, pîrlit de soare, în vrîstă și călit, răs
punse : «leu, boerule?.
— Dă-mî mie sapa ta, zise regele. Vreu să fac ieu
treaba care-o faci tu, fiind-că domnii aceștia, vreu să lu
creze sub ascultarea mea. Dar stai acolea lîngă mine
și mă îndreaptă cînd voiu da vre-o poruncă greșită.
Ceilalți oameni pot sa se chră.
Teranul nu știea ce să cugete și se uita la rege
cari întindea mina și cu o mișcare din cap părea să-i
zică: Ascultă, dobitocule.
Teranul îi dete sapa.
Pe cînd regele rîndaea cavalerilor partea lor de
muncă, țeranul respundea da sau ba la întrebările ce
i le punea regele.
Iera o foarte ciudată priveliște, să vezi jachetele de ca
tifea și mantalele purpurii, desbrăcate și aruncate în praf
!
i
(t!
j
■■
F
F
I! ■
îîi '
I
f!
rFi
�6
BEVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
7
Cu privire la atentatul din Buffalo
Cavalerii se apucară ast-feliu de muncă. Li se păru muncă. Voi vă veți duce să vă înzdrăvenițî din nOu
Fapta Ini Czolgosz,iK putea să răspundă «Agîtazione»»
mîncînd bine și bînd și mai bine încă. Cît despre uoj’
o petrecere, de a munci la vie.
nu a înaintat cu nimic cauza [rraklariatuluT«/ a recoluțîtâ.
trebuie să ne mulțumim cu o bucățică de pîne de 8e’
Se găsi totu-și unul, care, după ce se desbrăca de
Lui iiac-Kinlcij îi va urma semenul silii Hoosevelf, fi to
tîac-Kinîey,, caPu!, ohgarhiei nord-americane, unelta tul va ramînea în starea de mal înainte, a fară de starea
mantaua lui purpurie, remase într’o țesătură persana glă și apoi să ne apucăm de muncă din nou,
? gțiuătoriul mnnlor capitaliști, trădătoriul Cuba- anarhiștilor, cnri va deveni ce-va mal grea. Și se poate ca .
seînteetoare, de fir și de mătasă. Regele, întoreîndu-se ce soarele va apune și luna ne ya lumina cu razele iej
Voi
va
veți
duce
să
vă
'culcați,
strîngîndîn
braț
e
j
’
spre dînsul c’un aer aspru, îi poruncisa urce și să coboare
î1, r si Filipin’101’» omul care încuviință măcelul gre- «Agitazione» să aibă dreptate. Ba chiar, în mediul acolina cu cel mai mare coș de pietre. Cavalerul acesta voastre trupuri albe: Noi trebuie să ne sculăm, cînd
111 îlor di11 Hazleton, torturile minerilor din Idabo
merican, după cît știu, probabil cu așa va fi.
făcu o schimă, care făcu pe toți camarazii lui sa rîdă, n’au apus încă stelele, ca să ne apucăm ieară-și de
iiile de mi?ehî fflPtu?te
îu potriva muncitoCeea ce însemnează, că în războiu, sînt încercări niși îngînă îndestul de încet, în cît sănu-1 audă nimeni: muncă. Și ce răsplată avem? Voi vă veți întuma
>’!,1 jiu «republica model», acel care încarna politica rnejite și greșite, sînt luptători dibaci și de acei cari,
«Trebuea oare, se slujesc pe acest fiu de prostituata, acasă, nude vă așteaptă mîne alte serbări și desfătări.
■murista, cuceritoare, imperialistă, în brațele căruia lăsîndu-se răpiți de entuziazm, se prefac ușor în țintă
ca să mă pue să car bolovani»? Pentru-că, trebuie Pentru noi, toate zilele au tot acelea-șî canohurî; nij
,n aruncase îmbuibata burghezie americană, a căzut a. inamicului, compromițând ast-feliu: pozițîea tovară
șilor lor. Ceea-ce însemnează, ca fîe-care trebuie să
să știți, tatăl regelui, loan Huniade, unul din marii ie nici mîne, nici ieri. Nici o muncă nu ne aduce
S tiina revolverului unui anarhist.
războinici ai lumei, Ciocanul Turcilor, iera uu copil odihnă, și începem din nou, mereu aceea-și treabă
pe ce voiri, oare, să ne mâhnim noi acum, dacă propage, să apere și să practice tactica ce crede maî
pănă ne sună ceasul din urma. Așa că, dacă va gîn’
nelegitim, cu .toate că. copil de rege.
n’a rezervat omului generos și mare, ca, printr’o nimerită, pentru a ajunge la izbîndă cît mal curînd
rtică hună sau rea. cu cale, fără cale, să se fi dat și cu cîț mai puține jertfe cu putința. Dar nu se
Și așa, cavalerii se apucară vrednicește de munca diți acuma să ne mai puneți vre-o taxă nouă sau nis
poate schimba faptul fundamental, vădit, că cine luptă,
e sine însu-și ca jertfă a egalităței și libertățeî?
și făcăau haz cînd sapa răsturna pămîntul, cînd pie caiva alb? poveri, luați aminte că nu le, vom putea
I1 q repetăm și acum, ca și în toate împrejurările ase- bine sau rău, împotriva aceluia-șî vrăjmaș, și cu acetrele sunau sau cînd se înălța un nor de praf. Cel îm îndura. Vă grăesc fără teamă, fiind-că am descoperit
că
omul
acesta,
cu
lanțul
de
aur
în
jurul
gîtului,
ie
r
P
.
ilnătoare. De oare-ce ne^ aflam într’o societate de lea-și scopuri ca și noi, va ii prietenul nostru și va
brăcat în țesătura fină, urca și cobora colina, înjurînd
?are în care violența ne înconjoară și ne hărțuește avea dreptul, nu negreșit la necondiționata noastră
de toți dumnezeii. Boeriî își ziceau între iei: <Sîn- gele. Iei nu va voi să-mi curme zilele pentru ceea
Jjn toate părțile, noi, urmînd a duce lupta, senini, pen- aprobare, înse la cordiala noastră simpatie.
gele nobil prețuește maî mult de cît sîngele mojicu ce spun, fiind-că poate întrebuința mai bine, împo
triva Turcilor, puternica lui spadă.
L a face să înceteze cumplita necesitate, de a trebui
Unitatea luptătoare, fie o colectivitate sau un simlui. Fie-care lovitură a noastră face cît trei de ale Tor».
Căpitanul, atunceu întrebă: <Trebuie, sire, să-1 l0.
Jse respundă la violență prin violență, și dorindf sa „P}..u individ, nu schimbă întru nimic aspectul moral
Regele, înse, muncea, nu glumea. Țeranii privea la
vesc,
sau
omul
acesta
a
ținut
predica
ce
voeai»?
ce.se petrecea, în tăcere. O nouă frică îi cuprinsese,
gOSeOscă cît mai curînd ziua aceea, cînd antagonismele al chestiei. O răscoală armată, făcută pe neașteptate,
— Să nu-1 lovești, zise regele, iei a rostit predica
și își ziceau în sine: «Cavalerii aceștia, mari și pu
de. interese și paterni dintre oameni să se poată des- poate produce sau daună reală sau aparentă războiu
mea.
Ascultați-o,
cavalerii
și
sfetnicii
miei.
Cu
toate
ternici, au venit ca să vadă cît poate să muncească
]efîa prin mijloace umane, civilizate, păstrăm lacrimele lui social pe care noi îl ducem, ca și un atentat in
un om făiă să moară. Dacă ni se mai adaogă povara, astea, predica asta mi-a trezit în minte o alta. Am
^florile noastre, pentru alte victime, ce nu-s de feliu dividual care jignește simțul popular. Inse dacă răs
să v’o țin mai tîvziu. Haideți să mîncăm.
sîntem pierdut!». Și-i apucau fiorii.
acești oameni, cari, punîndu-se în fruntea claselor des- coala ie făcută pentru a dobîndi libertatea, nici un
Plecară. Regele și cu tovarășii săi se așezară lingă
anarhist nu se va da înlături să® o aprobe, mai mult
Dar munca înainta și soarele scăpata. Trecuse de
poetuare și apăsătoare, își asumează răspunderea și
de cît atît, nici unul nu va cuteza să tăgăduiască ca
mult de amiază. Cavalerii nu mai rîdeau, loviturile de fluviu, la umbra unor sălcii, și mîncară și băură vo
indnră prîmejdiea situației lor.
de luptători
sociali
învins!» De
sapă ierau mai încete, purtătorul coșului se așeză pe ioși. Regele dădu poruncă să se dee rămășițele prin- 1
Cu toate astea, s’au găsit anarhiști, cari au crezut racterul
„
.
, răscalatorilor
„
LLC tot
IlUU u
U^U,
limu. răsculatul
xuavuiavux ie
XC unul
IXUIXX singur
OUlgUl??
zului
și
o
leacă
de
rin
la
muncitori.
Dădu
apoi
o
piesă
de cuviință să insulte pe asupritul care se răzvrătește, ce 4sDCV
a n11?U fie
?a\ cind
culmea colinei și se apucă să se uite la fluviu. Regele
Are
dreptate
«Agitazione»,
cînd
zice
că
greviștii
înse muncea mereu, și ceilalți,'de rușine, îl imitau. de aur vătavului și cîte trei piese de argint de 'fie
fără înse de a găsi vre-un cuvintde dezaprobare pen
Pană ce, cel ce iera maî aproape de rege, lăsă să-i care om. Cînd bieții oameni văzură astea în mîna j
tru asupritoriul care și-a primit pedeapsa nelegiuirilor au totdeauna dreptate fața de patroni, și are dreptate,
cu toate că ie vădit, cum-că nu toate grevele sînt
cadă sapa din mină și-i trase o înjurătură zdravănă. lor, li se păru că se va prăbuși cerul preste pămînt
făptuite sau încuviințate de iei.
Regele și cavalerii pocniră cătră sară spre casă.
Cu toate astea iei nu iera un trântor, ci un bărbat voinic,
,;1 Ie o rătăcire a minței oare, ie o dorință bolnavă de povățuit, pentru-că, o grevă nereușită, poate, în
un flăcaoșn în..floarea vrîsteî, un valoros căpitan ain Regele iera adîncit și tăcut. In sfîrșit, căpitanul, care
de a dobîndi aprobarea adversarilor, sau ie o iscusința anumite cazuri, să iște descurajare și dezbinări prin
faimoasa bandă neagră, care învinsese âtît de adesea călărea lingă îel, îi zise: «Sire, țineți a doua predică».
nechibzuită, prin care s’ar voi să se cucerească liber tre muncitori. De ce, ceea ce-i drept în lupta econo
mică
în potriva
patronilor, să nu fie, în lupta polipe Turci, și pe care regele îl iubea pentru virtutea
— Socot. c’o și cunoști, respunse regele, fiind-că
JL111C idei,
1UC1) renunțând
1CUUUVIUU. așa
aoa tam
miu
. w A
,
tatea de a propaga propriile
_ P?tr!’.vîra cîrnmîtorilor, cari, servindu-se de pușca
firi. Așa că regele îi zise: «Ți-i rău, căpitane» ?
alt-feliu n’ai fi vorbit atît de cuminte mojicului. Dar,
exprima
adevărat t,(ța'îin
ni sam la dreptul de a f“-;----. simțămîntul
..
.
QAfrinr.niiii
.*
soldatului
și de cătușele jandarmilor, vor să ne sub
_ — -No, zise îel. Dar întreabă mai degrabă, sire, pe spune-mi, Căpitane, care ți-i meșteșugul din care trăși adine al inimei, falșifîcînd simțimîntul acesta sau
juge exploatare! lor și exploatare! capitaliștilor?
țăranul ce-i lingă voi.
ești D-ta precum trăește olarul din olărie, și așa mai
prefacîndu-1 în alte cele ?
Aici nu ie vorba de tactică. Dacă ar fi vorba de
.— Lre, zise regele, țeranului, de ce acești puter departe.
0 fac cu părere de rău, dar nu mă pot opri de a
asta, ieu aș zice că, în de obște, prefer maî bine o
nici cavaleri se simțesc rău? N’am condus'bine?
Căpitanul lespunse : «După cum olarul trăește din
nu-mi împărtăși durerea și indignarea ce a produs
acțiune
colectivă de cît o acțiune individuală, pentru
— Nu, dar munca le face rău. Sînt osteniți, si nu olărie, noi, trăim dc-spoind pe săraci».
asupra mea și asupra tuturor tovarășilor pe cari am că pe acțiunea colectivă, care presupune niște împre
ie de mirare, fiind-că an muncit sănătos.
—- Dar meșteșugul mieu, întrebă regele, care-i?
avut prilejul să i văd în timpul din urmă, cuvintele jurări mai priitoare, se poate pune mai mult temeiu
— Adevărat Ie d-lor,că
sînteți
regele?
- --- --------vosteniți,întrebă
-------------------------------------Căpitanul respunse : «Meșteșugul vostru ie de a fi
nesocotite, dedicate atentatului din Buffalo, de cătră de cît pe eroismul excepțional, de felini său sporadic,
Toată
Ininpa ÎPclinți
fltllHCl capul fără să zică ni-,
loata lumea
înclină atunci
regele hoților, dar nu mai rău de cît ceilalți».
• 'Agitazione».
care presupune o jertfă personală. Ie vorba acuma de-o
mic, nafară
căpitan, care iera un om curagios și
nr.u de» nnru+an
— Ipr sama bine, zise regele, voesc sa-ți spun la ce
Cxolgosz le un inconștient. Dar îl cunoașteți oare ? chestie cu mult mai însămnată. Ie vorba de spiritul
sincer: «Sire, zise iei, văd leu despre ce-i vorba Ne-ai mă gîndeam în vremea cînd mojicul vorbea : Mă gînFapta sa le o crima ordinarii., ce n'are nici unul din carac- revoluționar, Ie vorba de acel sentiment aproape in
adus aice ca să ne propovăduești din scumpul vostru deam, ciy dacă aș fi fost ieu mojicul sau unul din se
iti'de neapărate, pentru a putea fi privită că faptă politică. stinctiv, de ură împotriva asuprire!, fără de care nu
Pluton. Dacă-i așa, voesc să. te ajut, pentru-ca, cu menii săi, aș fi pus mîna pe-o spada sau pe o lance
Socot că ori-ce acuzator, regalist sau republican, prețuește nimic litera moartă a programelor, ori-cît
chipul acesta, vom isprăvi mai iute și mă voiu duce și aș fi îndemnat și pe alții să facă tot așa. Și ne-am
nu va susține ce-va mai mult. Dar ieste oare vre-un de libertare ar fi prevederile lor. Ie vorba de acel
sa prinzesc. Vrei să-mi îngădui să pun acestui mojic fi ridicat, fiind atît de numeroși și ne avînd nimica
p*otiv spre a se judeca pe Czolgosz, călăuzit de vre-un spirit de combativitate, fără de care chiar anarhiștii se
cite-va întrebări» ?
J
de pieidut de cît o vieață păcătoasă, am fi luptat,
■nteres personal sau ură personală? Nu-i lămurit oare vor domestici și vor ajunge, pe o cale sau alta, în
— Cum nu, zise regele, care devenise mai gînditor.
am fi învins, și am fi pus un capăt meșteșugurilor do
wptul, că dînsul a lucrat ast-feliu dus de motive de mocirla legalitarismului.
Atunceu căpitanul se întinse și zise mojicului:
rege^ de cavaleri, de uzurarî. Nu trebuie să fie în lume
Jteres general ? Cu sau iară rațiune, înse ie cert că
Jjaae, cîtâ vreme muncit-am noi?
Drept vorbind, ieu nu pot crede cum-că articolul
de cit un singur meșteșug, acela de a munci voios
’fini'Ul a vrut să se jertfească, cu sinceritate și cu de--=
— Cam ca Ja două ceasuri, judecind după soare. pentru sine și de-a trăi voios din rodul muncei tale.
tatfiment, pentru o cauză. Și nu sînt, oare, acestea, din «Agitaxione» corespunde adevăratelor sentimente
Qi cită munca facut-am ?
— Asta ți-i predica, întrebă qăpitanul ? Cine va
emente cari dau faptului cel mai vădit caracter de ale redactorilor acestui ziar, și îi cunosc prea bice,
făr?vmeeiSle;,IfeS?l?Se.-te7aDu1’ f5cînd 0 schimă cam
pentru a fi încredințat, că nici un gînd de teamă să
asculta-o dacă ai propovedui-o ?
tțutat pplitic-uocial ?
,
.
"fără
dinlr •.I0* î^tiderâude cele ce voiu spune.
nu-și primejduiască liniștea personală nu i-a putut
— Ce-i ce ar pune pe rege într’o casă de nebuni. Ne;
.
ta
cazuri
de
acestea
nu
se
mai
poate
vorbi
de
deIn cea dmtâi jumătate de ceas, ați făcut o muncă pe aparut, ieu n’o propoveduesc. Cu toate astea, va fi
ct- Codul o face. Dar codul ie făcut în potriva inspira. De asta nu vorbim. Iei au crezut, desigur, să
care noi o facem m trei sferturi de ceas: in jumăsalveze relativa, și cît de relativa libertate do propa
propoveduită, respunse regele.
a5țstră, împotriva asupriților, și nu poate servi de
tatea de
gandă, ce li-î îngăduită în momentul acesta. Au cre
ceas armatoare, abiea ați făcut o muncă de
Inse uu ascultată, adaogă căpitanul, afară de cît de
terni în judecățile noastre.
'
.
jumătate de
zut să susție interesele partidului nostru, ale organi
cit numai eîfCHn 'Jn»+ a*10 Ju,Qă.tate de ceas ați mun- acei cori decapitează și spînzură pe acei cari apără
apăra ideile
. aptele astea sînt fapte de războiu. Și dacă războiul
zațiilor și ziarelor noastre. Lucruri pe cari le găsesc
noi pentru binele poporului. Meșteșugul nostru Ie
de
5
delict, ie pentru faptul că într’însul stă o parte
dVata ’ &U?ai
a patra jumătate sigur pentru mai multe generații. ’
minunate, dar cari nu compensază paguba ce aduce minen./?e.lrePtați șr asupriri. Pot fi, sînt chiar, deliuquenți,
țirea propriilor convingeri.
n
-înteere
. aceste yijtinseră la palatul regelui, niîncarăj
Îri
car*au năvălit în Transvaal. Dar nu boem cari
Ie nerod lucru, ca, pentru a salva vieața, să nimi
băură și dormira. Și lumea remase tot cum iera.
ar
libertatea, chiar dacă această a lor apărare
Acuma, socotesc că vi-i sfirșită ziua voastră de
cești rațiunile vieței. La ce pot folosi organizațiile
tară
speranță
de
izbîndă.
W. Morris.
■
p
H
i
ii
îb
j;
I'!.
Hî
f:
�i
S
REVISTA 1DKEI
REVISTA IDEEI
Pentru a-și satisface anumite trebuinți, de ,
de adăpost, de lux, de capricii, femeea pUne
dămîna bărbatului pentru bani trupul ei. SigUr
Lombroso și părtașii lui că dacă bărbaților ar fi
se speculeze pe-o cale oare-care trupul lor, u’arf’
pentru baui ? Nu fac bărbații pentru bani fapte no ?
și mai mîrșave de cît acele ale prostituatei pL*!*
zise ? Adică faptul de a fi spionul cui-va, de a «
agentul cui-va, de a-ți pune voința, alt-fel zis trum i
tău la dispoziția cui-va, nu-i prostituție?
Ni se pare că criminalitatea și prostituțiea îmbra r
deopotrivă noțiuni bine definite și distincte, ca (u
la una la alta nu se poate trage o încheere riguroaJ
și că ambele sexe plătesc tribut lor într’o măsură
mare sau mai mică. A fi căzut în prostituție nu 7
mează înse implicit a fi căzut și în criminalitate sî
vice-versă. Precum, de alt-fel, nu-î exclus cazul Â
cine-va să fie căzut și într’una și într’alta.
Natural că atît criminalitatea cît și prostituțiea pre.
supun niște anumite organizațiunl mal mult sau iunj
puțin morbide, pe lingă complexul de împrejurări determinatoare. A se stabili înse anumite stigmate și
a conchide că atunci cînd se întilnesc, de-i femee, vom
avea aface în genere cu o prostituată, care, de n’are
condicuță, nu va întîrzia să și-o scoată, de-I un băr
bat, vom avea aface în genere cu un criminal, ni se
pare prea nepotrivit. Stigmatele pot fi indicii bune
în unele cazuri, dar atîta tot.
Spiritul poate avea mobilități de acele cari nu se
traduc neapărat în afară prin fel de fel de abateri de
la morfologia normală. Ar fi lucru din cale afară de
simplu, ca substratul material al unor manifestări anor
male să constee bună oară în anumite dimensiuni și
dispozițiuni ale pavilionului ureche!. Ni se pare prea
mare depărtarea de la una la alta ca să poată fi vorba
ca de legătura strînsă
ce-i -----între ------cauzăv*și «VVU.UU
efect. Nu
------ —
tngaduim materialismul manifestărilor de ordin psihic,
Du’^ ^S^duim nici de cum, de cît socotim că el nu
se mărginește la organismul în sine.
Firea omenească face corp cu natura și cu socie
tatea, și fenomenele de ordin social, cum sîut crimi
nalitatea^ și prostituțiea, se alimentează nu numai prin
ceea ce-i în om, ci tot atît, dacă nu și mai mult, prin
_
u«. în
puie»
vuxui aceasta
«c=r‘.u
ceea ce-i în afară
de om. Așa oca,
ordinea
stigmatele
sociaie
prostituției
ale criminalităței.
de idei, poate
mai ale
cu dreptate
s’arșiputea
vorbi despre
q. -n afare caz opiniea publică s’ar orienta mai
sî
a .—A J_____ _____________________ ptAwuvu.
oui
VAXCUVU «U».
bine și mal cu folos. /I se stinge sămînța prostituției
și criminalităței n’ar însenina a se stînge mai propiu
zis victimele lor, cu toate că pot avea chiar stigma
tele organice, dar ar însemna a se stînge stigmatele
sociale : lipsa de educație, ignoranța, lipsa de hrftna>
lipsa de adăpost, lipsa de îmbrăcăminte, luxul...
In afacere de criminalitate și prostituție, statistica
chiar ne slujește prea puțin, de oare-ce și dintre
parte și dintr’alta numărul înregistrat este minim fațu
cu ce exista în realitate. Și greșala școalei lui Lomb’roso o atribuim faptului de-a fi avut în vedere nu
mai datele oficiale, în conformitate cu cari spre a se
pune n’a socotit nepotrivit a vedea în criminalitate
și prostituție numai o particularitate de sex.
Din cele expuse, credem că reese clar, și în con
formitate cu înțelesul obștesc, care călăuzit de bunul
simț greșește rar, că criminalitatea și prostituțiea
prezintă noțiuni bine deosebite, că atît uneia cît
alteia, dacă nu știrbim înțelesul propriu al acestor
vorbe, sînt victime mai mult bărbații de cît femeii6;
ceea ce se explică prin felul deosebit al viețeî lor?1
prin natura organismelor lor.
,,
,7 ,,.T
evoluționare, dacă se lasă să pîeară spiritul revolu
ționar? La ce libertatea de propaganda, dacii nu se
mal propagă ce se gîndește?
_
Ceea ce ie mai rău, ieste că anarhiștii anti-orgaiu-^
zatori, acei ce sînt în potriva participărei la lupta
muncitorilor, in potriva constituitei jn partid, nu vor
lipsi de a zice și de a crede, cum-că această stingere
a. spiritului revoluționar ieste urmarea tacticei pe care
iei o dezaprobă. Nu vor avea dreptate, înse li se va
părea că au, și asta va pricinui muncel noastre mai
mult neajuns de cît toate prigonirile cu putință.
După mine, taina izbîndei noastre stă în a ști să
împăcăm spiritul și acțiunea revoluționn- ă cu acțiunea
practică de toate zilele, în a ști să luăm parte la mi
cile lupte, fără a pierde, din vedere lupta cea mare,
hotăritoare. Lucru ce nu mi se pare anevoe.
Nădăjduesc că prietenii de la «Agitazione», vor ști
sa dea uîtărei un moment de rea inspirație și să menție ziarului caracterul curat revoluționar ce corespunde
principiilor noastre.
E. Malatesta.
Criminalitate și Prostituție
Ca să esplice pînă la un punct disproporția dintre
cifra criminalităței la bărbați față de cea a criminalitățeî la femei, școala lui Lombroso admite că diferința ce-ar fi în favoarea sexului femeesc se complectează prin cifra prostituției la acest sex. După Lom
broso, prostituțiea este criminalitatea proprie sexului
femeesc: după el, acelaș fond organic ar sluji de bază
criminalităței cași prostituției.
Intru cît ni se pare că se face o regretabilă confusie între o noțiune și alta, nevazindu-se de cît o
particularitate de sex ca deosebire, socotim că-i toc
mai bine-venit momentul de-a limpezi înțelesul acestor
vorbe. In afacerile judiciare, cu deosebire de ordin
criminal, ambele aceste noțiuni se prezintă conex si
nnrnnno
ca as
a una cealaltă im
aproape se
dă na se crede că ființînd
plicit există, fără a mai fi nevoe de multă cercetare.
In înțelesul obștesc criminalitatea desemnează în
genere faptele de ordin activ, cari aduc mai dese ori
o lezare mortală personalităței cuiva: iar prostițuțiea desemnează în genere faptele de ordin pasiv,
cari aduc mai dese ori înjosirea demnităței cui-va;
De unde vedem că înțelesul obștesc al acestor noțiuni
este destul de clar și că devine obscur din moment
ce este supus înaltelor discuțiuni de școală, cari, cal
să aibă aerul de-a esplica niște fapte, nu se sfiesc de-a
denatura și înțelesul vorbelor, cum e cazul cu școala
lui Lombroso în chestiea de care vorbim.
Sînt motive atît de plausibile cari să esplice nu
mărul mai mare de crime la bărbați, ca pentru a
aduce pe aceeași treaptă sexele în rele cași în bune,
nu-î nevoe de recurs numai de cît la echivalări ca
cea a criminalităței cu prostituțiea. Trăită în genere
in mediul casnic, mai puțin sbuciumăt, ca cel social,
din fire mai docilă, femeea este mai puțin pornită
a fi păr.așa criminalităței: și în aceeași ordine, trebue
să spun că femeea este și mai puțin pornită a fi păr
tașa prostituției.
Lombroso cînd are în vedere cifra prostituatelor,
el se raportă numai la faptul înjosire! demnităței feineeșt! prin vinderea oficială a trupului ei: așa că-i
scapă din socoteală prostituțiile prin vindere neoficială
a trupului pentru scopuri cu totul altele de cît cele
ale prostituatelor oficiale. Și îi scapă atîte alte geauri de înjosire a demnităței umane, atîte alte soiuri .
ue prostituție, cu mult mai abundente la sexul mas
culin, ceea ce-i și natural de cît la sexul femeesc.
.
DR. Z/Obln’
frumuseță și Farmec
de mirW doca ave™ ,n vedere ce putere Ieste iea
în lume, de oare-ce face din fata care o are, o ade.vărată regina printre tovarășele sale, și îi atrage
iidorarea bărbaților.
b
Atît de mare ie atragere ce au în totdeauna femeile
pentru frumuseța, in cit ar fi în stare să dee inteli
gență, rang, bogăție, aproape totul, pentru a o avea
Am cetit unde-va, că marea Madame de Stael, ar fi
schimbat inteligența și situațiea iei din lumea literară
pentru frumuseța Doamnei de Recamier.
Dat fiind dar că frumuseța ie o putere atît de uni
versală și că toate mințile i se închină, care ieste
atunci folosul unei încercări de a o nesocoti și de a
face pe fetele urîte să creadă, că nu-i vre-un lucru
mare, care să le facă vre-un bine? Mai degrabă să
căutăm să-i dăm locul cuvenit în vieața zilnică, să spu
nem unde își are sfârșitul, să vedem cari i-s marginale,
pentru că are multe.
Qînd o fată va avea o față drăguță, iea va fi sigură,
că mai de vreme sau mai tîrziu, i se va spune că ie
frumoasă. De obiceiu, înse, nici nu va avea nevoe să
igespue,pentru-căse va putea vedea singură iu oglindă.
Dacă va fi o fată cu bun simț, iea totu-și nu se va
mîndri, cu frumuseța iei, ci, se va gîndi, din potrivă,
cu modestie, că nu ie de cît întruparea unui atît de
mare dar, fără să aibă vre-un merit pentru asta.
Prețuit! dar frumuseța voastră, dragele mele fete,
dacă cum-va o aveți, și fiți mulțumite de iea pentru
plăcerea ce o puteți aduce printr’însa altora. Dar nici
o dată să nu vă folosiți de dînsa pentru a umili pe su
rorile voastre mai urîte, sau pentru a înteți pe tineri
la peire. Frumuseța în sine ie o binecuvîntare, dacă
ie purtată cu gingășie. Dar, ca și alte mari daruri,
atrage după sine și oare-cari respunderi. Ie un dar
mai mult, despre care trebuie să dai socoteală. Dacă o
fată frumoasă poate face cu ori și cine, ce-i place,
ie bine ca mai întăi să se încredințeze, cum-că aceea
ce-i place Ieste și ceea ce-i drept.
Nu mă îndoesc, că multe din așa zisele «fete urîte»,
au plîns lipsa lor de frumuseță și au privit ca cea
mai nedreapră alcătuire, ca prietenele lor să aibă toate
farmecele și Iele nici unul. Dacă ieste vre-o fată
din categoriea aceasta printre cetitoarele mele, aș vrea
să-i spun drept mîngăere. Dragă c.cpilă, foarte puține
fete sînt, în cele din urmă, într’adevăr frumoase, pre
cum tot ast-feliu și foarte puține sînt cu totul lipsite
de farmec. Ieste în totdeauna o cîtime de frumuseță
chiar numai în însu-și tinereța. Crede-mă, uîte-te o
chpă în oglindă, și vezi de n’ai o trăsătură două, plăcute,
cari vor fi de-ajuns ca să salveze o față de alt-feliu
nii pre7interesrată7v5 da poate de niște ochi frumoși,
scînteetori, cari vor lumina de minune trăsăturile x-i..
tale
cam palide și șterse. Sau, dacă ochii iți vor fi comuni
Și trăsăturile puțin armonioase, poate că vei avea o
față de roze și lapte. Alta dată, ca parte de corapenzație, vei avea poate gura, desemnata în chipul
arcului lui Cupidon, un nas micuț și dîrz și cam ohrăznicuț. Mă pun pe ori și ce, că, dacă te vel uita
bine, nU se pOate să nu găsești nimica plăcut. Cît se
atinge de făptura-ți, iești slabă, uscăți-vă? Bun. In
schimb iești naltă si foarte grațioasă. Iești scurta și
groasă? Da, dar ai’un gît atît 'de frumos și brațele
V-s modelate perfect. Cautăți părțile bune și puneI1'*6! prin toate chipurile, în vază, cît mai mult.
9
Și ieară-și, sînt atît de multe păreri deosebite asupra
frumusețe!: o fată poate fi privită de unii ca drăguță
îeară de alții ca o adevărată mama pădureț. Chiar de
fectele personale, pentru unii oameni, mai cu samă
pentru domni, cad în categoriea farmecelor. Am auzit,
spunîndu-se, că o samă adoară serios o încrucișată.
Și într’adevăr, unul oare-care nuvelist rus i-a plăcut
să-și înzestreze ast-feliu pe una din eroinele sale, făcînd pe cetitor să creadă, că-i lucrul cel mai atrăgător,
«Frumuseța ie trecătoare*, zice înțeleptul. Asta-i
cu totul adevărat, într’o mulțime de privințL Frumu
seța nu poate dura cine știe cît și se cere altă ce-va
pentru a o înlocui. Cel mal îndrăgostit om, va obosi,
la urma urmei, de a privi necontenit, zi după zi, aceea-șî față drăgălașă.
Ieste înse în lume o și mai mîndră putere, de cît sin
gură frumuseții, vreu să zic: farmecul. .Și farmecul
ieste un dar, ca și frumuseța, ceea ce vrea să zică, că
vine în mod firesc, la unele fete, cari, par a avea un
feliu de înrîurire magnetică, încotro se întorc. Dar
iei se deosebește de frumuseță în următoarea privință :
farmecul poate fi și dobîndit, pe cînd frumuseța nu,
ci poate fi numai din ce în ce mai perfecționată.
Farmecul ie greu de definit. Adesea îl îndeplinesc
chiar cele mai urîte persoane, și pentru asta nici nu-i
nevoe să fie îmbrăcate măcar în cine știe ce haine.
într’o vreme s'a observat mult printre fetele noas
tre asemenea lucru. Iei cuprindea în sine dulceața
temperamentului și o dispoziție de a îndatora, cu alte
cuvinte o bună voință de a se jertfi pe sine pentru
alții. Dar astă-zi, educațiea în sensul acesta mă tem
că ieste cam neglijată. Eetele, se mărginesc într’atîta,
în cît dacă au o afecție potrivită pentru familiea lor,
și își îndeplinesc datoriile lor față de vecinii mai ne
voiași, cred că atîta-i totul ce li se poate cere. Ca să
aibă iele vre-o datorie și față de tovarășele lor, asta
o trec cu vederea din cale afară de mult.
Leigh Hunt spune: Cele mai fermecătoare femei,
sînt acele cari pot îmbogăți momentele zilnice ale exis
tenței. Intr’un înțeles anumit și atrăgător, sînt acele
cari ne pot împărtăși plăcerile și durerile în chipul
cel mai viu și mal devotat. Frumusața ie puțin lucru
fără aceasta:’ cu nceasta-i într’adevăr isbinditoare.
Ce mîngăere va fi pentru o fată puțin atrăgătoare,
cîudva ști că poate, întrebuințînd arta aceasta, cînd
va ști că poate întrece cu mult pe surorile iei mai
frumoase, în lupta pentru supremație.
Cu toate că farmecul nu atârnă în totdeauna de îm
brăcăminte, n’aș sfătui înse pe nici o fată, să-și ne
glijeze îmbrăcămintea. Unele posedă marele dar al
gustului, și orî-ce poartă, pare a le ședea bine. Dar al
tele nu-1 au, și, în interesul de a areta binișor, tre
buie să întrebuințeze o bună parte a băgărel lor de
samă la a’eea ce poartă. Asta nu-î o deșertăciune,
”i, ieste îutr’adevăro datorie a voastră, de
dragă copila,
aa vă
vă face,
face, pre
pr cît puteți, mai plăcute vedere!. Ce jig
nitor ie pentru noi, cînd ne lovim pe stradă sau într’un joca] pUbhc, de un cofetum unt, care, a costat
poate o însemnată sumă de bani, dar care-i cu totul
nepotrivit cu fata care-l poartă. Nu-i cu dreptul să
aducem altora o asemeeea jignire, căci pentru unii
ieste o adevărată jignire, de care nu pot sa se ferea
scă și pe care nu pot să o preîntimpine.
,-Nu pot să fiu în stil», ar spune una, «știu numai
să fiu curățică». Atunci fii curățică, dragă copilă. Ie
o plăcere să vezi o nevestică curățică, cum calcă fru
mușei pe stradă sau în fericita-i gospodărie. Chiar
hainele cele mai sărăcuțe și nemoderne, pot fi curate
și potrivite, și cînd sint așa, au un feliii de farmec.
Nu pierd din vedere, că farmecul poate fi înde
81
'i
Ili;
i'
p
e
I;fijj ’
îi':
■p
ii
1-
li?
’’
�REVISTA IDEEI
10
REVISTA IDEEI
buințat pentru scopuri rele: Femeile cele mai lipsite
de principii sînt cele mai fermecătoare. Dar cu greu
aș crede că felitil de farmec la care mă gîndesc leu,
ar putea fi întrebuințat Ia așa ce-ya, de oare-ce fe
lini acesta de farmec presupune în sine lipsa de egoism,
și o persoană rea nu poate fi nici o dată fără a fi'
egoistă. Nu vorbesc de egoismul acelor oameni aleși,
care, îu sine, echivalează cu ori-ce altruism.
Unele copile au farmec pentru mul ți, mai c’aș putea
zice pentru toți și pentru fie-care; altele numai pentru
puțini. Dar și aice se vădește legea compensației.
Acele cari farmecă numai pe puțini, o fac în chip
mult mai durabil și mai adînc, de cît acele care sînt
drăguțele tuturora. Strâmt și adînc, larg dar fără
adîncime., asta ie legea generală în această înaltă artă.
Nu voesc să vorbesc, acolea, atîta, despre inteli
gență și cultură. Dar simt ca trebuie să insist, asupra
faptului că ignoranța și lipsa de pătrundere, nu sînt
nici o dată fermecătoare și pot ajunge departe întru
nimicirea putere! frumusețe! și farmecului.
Dacă, așa dar, fetele noastre, voesc să îndeplinească
în totul prerogativa de putere și înrîurire femeească,
iele trebuie nu numai sa se facă atît de frumoase și
de fermecătoare pre cît le ieste cu putință, ci trebuie
și să-și cultive puterile lor intelectuale, pană la cea
din urmă limită a lor.
Ori-ce fată care va face aceasta, va fi, după vorba
lui Wordsivorth: «O femee desăvârșită, admirabil fă
cută pentru a sfătui, o mîngăea și conduce, și tot o
dată un spirit senin și strălucind c.i un ce divin, ca o
lumină îngerească •>.
Zayz, Pensionatul Humpcl.
Elleen Spring-Rioe.
1901, luliu.. Din Euglizește, de D-ra Mărie Gr. Goilav-
Instrucție» Anarhistă
Cind s’a propoveduit amorul liber, dragostea nesi
lită, neînrîurită de considerații materiale sau sociale,
morala fățarnică, care-și simțiu tărâmul surpîndu-i-se,
a dat alarma că un mare pericol se abate asupra fa
miliei, asupra bunelor moravuri, și că societatea ieste
atacată în însă-și temeliile sale. Toate mințile îmbătrâ
nite, toți dezvlăguiții și întîrziațiî, toți acei a căror
scăpare morală sau materială iera în zestre sau în în
rudire, și-au oferit decrepitudinea întru apărarea baze
lor sociale. Facultatea ce are libertatea, ori unde se
aplică iea, de a putea desface o asociație care nu mai
conrespunde scopului creațiunei iei, a fost sprijinul
acestor luptători improvizați.
Temeliea amorului liber însă, nu ieste ușurința cu
care s’ar putea desface o căsătorie greșit înjghebată,
ci din contra, partea contrară. Două elemente chimice,
ale căror afinități și însușiri naturale, le-au atras unul
către altul, dau naștere unui alt corp, bine înjghebat,
strâns legat la o laltă, etern, ca însăși matenea. Tot
ast-fel sentimentele omenești, iubirea, făurită liber, la
căldura soarelui, din afinități și însușiri identice, dă
naștere unei mici asociații omenești, durabile cît viața,
și cu predispoziție» de a o propaga la fel altora. Iu
birea libera, eu cît trăește cu atît se înjghebează mai
mult, cu atît mai mult încheagă sentimentele, face
din acea unire un corp, un corp viețuitor nedespărțibil, trăitor și perpetuabil. Deci nu despărțirea, ci
durabilitatea familiei ieste temeliea amorului liber.
Ca și familiea, instrucțiea, școala, ieste una din te
meliile cele mai indispensabile ale societăței. Și aci,
rni"C6
^orin“ de instrucție, va fi declarată de imodistrugătoare de societate: tâmpenie» seculară
veghează la ori-ce schimbare.
De alt-fel, astă-zi încă, nu lipsesc critici aduse școu]eî
actuale. Concentrarea în clase, uniformitatea sistemului
la toți indivizii, imposibilitatea educației o dată Cu
instrucție», lipsa unui stimul mai serios pentru recru.
tarea talentelor didactice și mai ales imposibilitatea
educației și instrucției individuale, fac din școala ag.
tuală, un cuib de abrutizare, un focar de rele moravuri.
Principiul fundamental în instrucție, astă-zî, îl for.
mează primejdiosul prejudiciu, că statul sau societatea
ieste datoare să se însărcineze cu răspândirea lumineî, '
Ori, nici statul nici societatea nu sînt persoane propti^
de sine stătătoare, responzabile și mai ales conștiente
de mișcările lor. Instituțiile dirijate de comunitate,
din cauza regulelor fixe după care se conduc, ajung
niște simple mașini''oarbe, în care individul, nu mai
poate lucra după imboldul firei și judecăților sale,
fiindu-i determinată fie-care acțiune.
In instrucție, ca și în educație, din contra, partea
cea mai de samă ieste dezvoltarea înclinărilor indivi
duale. învățătura nu se. introduce cu succes de cît
atunci cînd spiritul simte necesitatea iei, căci necesi
tatea de- a cunoaște ieste o însușire a omului, căreia
se datorește întreaga noastră civilizație. Modul de in
troducere al cunoștințelor îl dă tocmai prilejul în care
spiritul se predispune a cerceta, a urmări mișcările
unui fenomen. Botanica se învață în grădină, pe cîmp,
prin vii. De cîte ori copiii nu se simt singuri dispuși
a număra petalele sau staininele unei flori, a-i observ»
schimbările ce se produc în iea cu timpul sau cu ivi
rea unei temperii naturale. Mineralogia se studiază pe
malul gîrieî, pe deal, în năsipiș sau aiurea. De cîte
ori copiii nu ne vin cu buzunarele pline de pietre,
asasinînd pe bătrîni cu întrebări le ijsau dînd iei de-ale
lor, în lipsa altora mai temeinice. Geometria se poate
învăța la oare-cari jocuri, ca de pildă șotronul. Tot
așa cu Fizica, Astronomia, și așa mal departe.
De ce dar concentrarea în școli, la anumite ore,
fără a se ține samă de dispoziție» spiritului și cu o
seriositate afectată, care contrariază aplicație» la învă
țătura a ininței fragede, de ce programe, regiile, ?
Pe de altă parte, cine simte imboldul de a răspîndi
o cunoștință, o știință", fie printre copii, fie printre
adulțî, ar ruspîndi-o cu mult succes, colindind locurile
unde aceștia se simt atrași să sc aduiie, la poiană, la
scăldat, la săniuș sau aiurea. Știința nu ieste cuprinsă i ,
în cărți: iea trăește în natură, omul însu-șî ie un obiect, și încă' cel mai serios, al științei. Multe științi
se pot cunoaște înainte de a se cunoaște chiar scrie
rea și cetirea. Iar acestea, lăsate la inițiativa dorni
cilor de a lumina poporul, ar pătrunde în fie-care
bordeiu, la fie-care vatră. Cel ce voește, din proprie»
s» pornire, să împrăștie știința, nu va avea nevoe de
o lege a obligativităței instrucției, ci singur, cu dor,
cu entuziasm, va bate din ușă în ușă, va umbla din
copil în copil, din om în om, cercetând pe fie-care și
dînd fie-cărui explicațiile necesare. Va profita de ori-ce
prilej,cînd iei va crede nimerit să introducă in spirite di
ferite cunoștiuți, diferite principii: seara, după muncă,
în jurul focului sau alt unde-va, se pot istorisi, tot așa ,
de bine ca și poveștile, faptele muri ale oamenilor mari. .
Sărbătoarea, în loc de biserică, se pot face lecții de
Sociologie, de Filosofic, de Literatură. Nu mai vor
besc de conferințele publice, populare sau de lux, de
teatre, cari astă-zi încă se aplică cu atîta succes.
Nimic, absolut nimic, din aceste ștfinți, predate în
școli, n’au rămas. Acei ce n’au avut trebuință în vieața
practică de iele le-au uitat, sau dacă au voit să le
poseadă de dragostea de a le ști, au trebuit să reînceapă din nou. Acei ce au avut trebuință, s’au speciali
zat. Pe cînd cunoștințele căpătate pe teren, în mo-
11
Cîțî-va șilingi pe săptamînă, abiea cu ce sa
”’le posed:., runini pentru totdenvnu, se incldug» ia bulzală.
!
“„irit și-s gat» » »Pl«a on-cîn.) 50 înfățișă țL , se plutească cocioaba și pînea, în schimbul unei munci
doborîtoare, adesea-ori oniorîtoare.
s| Aie^«“ așeșțu. moment trebuie lasata absolut la
— Mama mi-a murit lucrând, îmi spuse una din iele,
libertatea individuala a mvațStordorchiemați și singuri ocupată într’o manufactura de haine de copii, și sora .
'■Rpuși » împroștiea lumina. Aceștia, constituit! in aso- mea tot. așa. Mașina de cusut, cu vremea te ucide. Tîmb ie de imbold mutuaț ar forma cel mai solid și mai plarîi și zidarii nu sufăr atîta ca noi. Iei nu lucrează
"Jos corp didactic. Nici sancțiune, nici control:mo, de cît cu mînele, pe cînd noi lucrăm cu minele și cu
“•testările naturale n au nevoi- de legi Spre a.„- croi picioarele, iear ochii nu ni se pot deșii pi nicî o clipă
Ruinul, spre a-și îndeletnici puterea.
de ac, pe cînd nouă capul ni-i stricat de șgomotul a
Instrucțiea face, parte din acele activități omenești’ cinci-zeci de roți. Vinele ni se umflă întru atît, în
în cari momentul psihologic joacă rolul principal. cît sîntem nevoite să ne bandajăm mîna. Am început
Timpul are un rol secundar. Cantitatea și durabilitatea să lucrez la treisprezece ani. Acuma sînt de optspre
.■unoștinților, atârnă de mulțimea momentelor prielnice zece : poate să o mai duc cinci-șese ani...
de care s’a profitat pentru a fi introduse. Aceste mo
— Și diip» aceea?
mente revin des, natura a înzestrat pe om cu calitatea
— A, după aceea... după acee....
predispoziției' de' a cunoaște cauza tuturor fenomene
Și asta ie o fericită: îndoită, zece ^easurî pe zi la
lor si manifestărilor de tot felul. Iar cînd o samă mizerabilul motor, ien poate cîșuga pană la doi șilingi.
de apostoli, dornici și devotați îndatorire! de a rus- Dar sînt somările, încetările timporule de lucru, ce
nîndi instrucțiea în popor, vor prinde aceste momente fac cu la srîrșitul anului să n’aibă, -pe lună, mai mult
sau vor căuta să le provoace chiar, cu mare greutate de pațru-zeci de franci.
Intr’un meeting ținut la Notting Hali, parohie
ge vor găsi ființe omenești cari să fi scăpat ochiului
i,ger al institutorului liber și voluntar, pe care nici bogată, în care ierau adunate ca la o inie de mo
o alta îndemnare nu-1 mînă, de cît rîvna de a goni diste, cusutorese, leugerițe, lucrătoare a căror meserie
cere oare-cari chel w Ii de toaletă, președintele întrebă :
îutunerecul din mintea semenului său.
— Cîte ați cîștigat opt șilingi, saptămîna trecută ?
Instrucțiea liberă va avea de sigur o mare înrîurire
Nici una nu respunse.
asupra formărei caracterului, asupra educației morale.
— Cîte au cîștigat șepte șilingi?
Sistemul individual aplicat la educație a dat rezultatele
Aceea-și. tăcere.
cele mai bune. întocmai co. o plântă căreia dîndu-i-se
— Cîte șese șilingi?
de la început îngrijirile cele mai prielnice, dă roadele
Se ridicară cinci mini. Treisprezece cîștigaserâ cinci
cele mai excelente, tot așa omul căruia i se dă o
atenție specială la dezvoltarea facultăților sale, nă- șilingi: două zeci și opt, patru: o sută, trei: ca la
vre-o două sute cinci zeci, unul și doi șilingi, îeară
zuește mai mult la perfecție.
In modul acesta s’au propoveduit religiile, cari, ți- restul șoma, n’avea de lucru.
Și asta la intrarea in iearnă. Și trebuie să bați dru
nînd samă de imperfecția didacticei în timpuri, au pă
truns totu-și în cele mai sălbatice colțuri ale lume!. murile, să mergi din ușă în ușă, pe ploae, cu pînteNici un popor, nici o nație, care în general a împăr cele deșert, cu vestmintele ude,, să cersetoreștl de
tășit o religie, n’a numărat între membrii săi indivizii lucru ca o pomană, și să auzi, cînd vine noaptea, resepție
cari să fie cu desăvîrșire lipsiți de ori-ce concc;ț
:' punsul de o sută de’ori de dimineață repetat:
1—”
— Avem destule lucrătoare. In saptămîna asta, nu
a acelei religii. Pe. cînd, instrucțiea noastră modernă,
trebuie. Poate că altă dată.
socotește în multe locuri, pană la 80%, de- negramați. neAltă
dată. Cînd, cînd oare? Cu toate astea trebuie să
Tot în modul acesta se propoveduesc și se păstrează
tradițiile,literatura orală,filosofica populară, care tiece trăești, să mănînci, să te îmbraci, să-ți plătești chinea.
Ce să faci atuncea. ce să faci?
din generație în generație, ca și legendele, istorisirile,
întrebați sîț vă spue istorica fie-care din cele
din timpuri învechite, pe lingă cari fără îndoială s’ar
de prostituate ale Londrei.
propaga și păstra cu succes și adevărata istorie a po 250.000
de mii de prostituate, repetăm
poarelor, fîlosofiea, precum si toate științele abstracte,
_ Douti sute cîwț 1zccl
nu se creadă că s’a greșit vre-o
cînd apostolii- noștri s’ar dezbăra de prejudițiul celor ___
cifra în __
litere,
sa
r_ afirma, că dacă această cifră nu ie
patru ziduri ale scoale».
nulă. Și se poate
reală,
mai pre
'
A. Catllina.
reala, ie
ie mai
pre jos de realitate.
s’a ocupat de
Hickson, ca și Parent-Duchatelet,
Farent-vu
’
..2, ca ori-ce englez, plecat
aceasta însemnată chestie,
și,
de
cît
sa
exagereze
vițiile nației
mai mult să atenueze dy
‘
sale, a făcut o statistică
ce ne spaîmîntă. Această
de mai bine de o
statistică, imbrațoșâză o* perioadă
:
Furt, prostituție, sinucidere: triunghii! fatal în care jumătate de secol și ie atît de vorbitoare în cît îu*ata săracă se sliate în van. In fie-care unghiu o că emue
chide gura vn-uu».
ori-cuî.
,
După socotelele sale, în capitftlaRegatuliu-Lnit.se
dere fatală, leara Ia mijloc foamea, cu ochiu-i lacom,
care o urmărește în vieață, emblema A Tot Puternicu- numărării:
In 1797 : 75.000 prostituate
«Pîntecele, strașnica povara», zice Hugo.
— 1800 : 80.000
—
să nu se zică: Dar munca?
— 1820 : 100.000
—
Nu-i muncă. Pentru o sută de mii de locuri în ate— 1S30 : 120.000
—
lere
fabrici, două sute de mii de postulante. Patru
— 1840 : 160.000
—
hte de mii de mîni do fete- tinere, plecate, rugătoare,
— 1850 : 200.000
—
Pe&tru dreptul la muncă spornică, penlru-că bătrâne
— 1860 : 228.000
—
B
Vl’iniesc. Astea prea mult au plîns, nu mai
bine și strică lucrul. După aceea patronii și calfele
Creșterea variază din zece în zece ani, : tre dou»
* pot să facă ochi dulci bătrânelor. Tinere, tinere. zeci si petru zeci de mii. Uimînd numai progresie»
nar sînt prea multe
matematecă, se va recunoaște că cifra dat» maî sus
‘fea multe? Prea multe guri, prea multe brațe. Ieste departe de a fi forțată.'
’’1 ce salariu, cu toate astea, întețește această îm-
CIFRE
!î
fi
I
IL:i
�■i
12
REVISTA TDEEI
Două sute cinci zeci de mii. Aproape un sfert din
femeile și fetele coapte ale metropolei, pentru-ca
cifrele aceste? nu pot cuprinde pe copilele crude.
Atît amar de lume trăind sau încercînd^ să trăeascâ din prostituție. Și asta în capitala pămîntului
legendar al puritanilor,' al misiunilor, al lecturilor bi
blice, al predicurilor în aer liber, al capelelor și al
nenumăratelor biserici. Două sute cinci zeci de mii
de jertfe ale unei civilizații falșe, ale unei societăți
ipocrite, menite, din copilărie, în cea mai maie parte,
să fie prada monstrului: tîrîte, împinse, apucate în
dinții roatei fatale, în mijlocul bogățiilor și desfătă
rilor, care zdrobește conștiințele, sfâșie trupurile, pro
duce trențe omenești, cari se cufundă tot mai mult
în păcătoșeniile sociale, perpetuînd o rasă blăstămată,
aruncată fără cămin, fără familie, fără prieten, lipsită
adesea chiar și de această mîngăere supremă a celor
maî mizerabili, o mamă, carete scutește de cele dintâi
chinuri ale vieței.
Mizeriea, această îmblînzitoare a oamenilor, a supus
totul, sfărmat, zdrobit, înjosit. Tata l’a suprimat, nu
se mai știe, a omoiît ori-ce afecț.ie, a nimicit ori-ce
simț până și pudoarea maternă. Bărbați și femei se
împreunează, se înmulțesc, cresc, și fie-care în parte
pleacă să-și mulțumească nevoile, traficînd, dacă se
poate, făcînd negoț, fără de nici o mustrare, chiar și
cu carnea cărnei sale.
— O copilița, gentleman ?
Omul se întoarnă, glasul ie coborît și dulce, femeea
ce vorbește are o înfățoșare cinstită. Curata și îm
brăcată în coloare închisă, iea poartă o pălărie neagra,
dublată cu crep alb de văduvă. O copilită de un an
jumătate atîrnă în brațu-î stîng și o alta de zece ani
se ține de mîna-î dreaptă.
Pare că-i foarte ostenită, bieatafemee, și iea repetă
c’o voace tînguioasă.
— O copilița, gentleman?
— ?
— Știe să facă ori-ce, Domnule, ie foarte vrednică :
vă va griji odaea și vă va pregăti ceaiul.
— Mulțumim, cucoană, n’am trebuință de slugă.
— Poate nu o voiți fiind că ie atît de mica. Dal
ie puternică, și mai în vîrstă de cît arată. Spune-ti,
Domnului, vrîsta, Jeny.
— Am zece ani, Domnule, zice nuanța, ridicînd
asupra omului o privire îndrăzneață.
— Ie cea mai mare din șepte, Domnule, si-s văduvă.
Ie vremea să-și cîștige traiul și să-mi înapoiască ce-am
cheltuit cu iea. D-ta îi vei da de mîncare, Domnule,
și-i vei mai da ce vei crede. Dînsa îmi va aduce în
fie-care Sîmbăta doi șilingi și șese pence, și-un mic
prezent de anul nou. Dea Dumnezeu ca .• .
copile ale mele să găsască un gentleman șca celelalte
D-ta.
Iț1 ma’ sPun 05 n’am trebuință de slugă. Mie
îmi trebuie un model.
dQră HnaT°TeiVe- Pe J,6Dy»Domnule, par’cu i făcută
emei Pn«^T T « U * f°St Qnul din
reSp
ă H se Pare Prea slabă> înse la D-ta
maniea
n ?U nU“încă cît 11 trebaîe>
de bun/v^n n^‘ ? ? se Va face imoasă. Ie plină
genaX
Câ ™ aSClllt“ cu“
“i» Pe
— Da, mamă.
— E face tot ce va voi.
— Da, mamă.
3atrd?îngerîe’a^Sttlt’ Pi^trU zuSrăvirea de Amor!
DomnulTascuîtă.
C°P
mai'tinere muî ^a8e’-
ura^clle* aSCUlta D1UUti și dÎQd ^gativ din cap, își
REVISTA IDEE!
lear văduva hoî's-f/uardttluT, cu voacea-i moale și tjj,
guitoare, se apropie cu umilință de-un altul:
— O copilița, gentleman.
H. France.
RĂZBOIUL
...Babuc se urcă pe cămilă, și pleca cu slugile ce avea
Peste cîte-va zile, iei întîlni, în șesul Sen ar, armata"
persană, care avea să combată armata indiană. Dînsuț
se adresă mai întâi unui soldat, pe care îl găsi mai Ia 0
parte. Vorbindu-Î, îl întrebă care iera motivul războiului.
«Să mă bata D-zeu, dacă știu, zise soldatul. Nu-i
treaba mea: meseriea mea ieste de a ucide și de a fi
ucis, pentru a-mi cîștiga existența, N’are a face pe cine
slujesc. Aș putea chiar de mine să trec în tabăra Iu.
dienilor, pentru-că se zice că iei dau soldaților lor
aproape o jumătate de drahmă de aramă pe zi, mai
mult de cît avem noi în astă, păcătoasă de slujba a
P, rșilor. Dacă vrei să știi de ce ne batem, întreabă
,pe căpitanul nostru».
Babuc, dînd soldatului un mic dar, întră în tabără.
Dînsul făcu îndată cunoștință cu căpitanul, și-l întrebă
despre pricina războiului. -De unde vrei să știu, răs
punse căpitanul, și ce-mi pasă mie de asta? leu locuesc
la două sute de poște departe du Pe,-sepolis: aud zvodindu-se cum-că s’a declarat războiu: îmi părăsesc
numai de cît familiea, și plec să caut, după obiceiul
nostru, să caut norocul sau moartea, ne • vînd ce face
alta». «Dar camarazii D-tale, zise Babuc, nu știu oare
ce-va mai mult de cît D-ta»? «Nu, zise ofițerul. Nu
mai mai marii noștri satrapi știu bine de ce ne nimicim»..
Babuc, mirat, făcu cunoștință cu generalii și se îm
prieteni cu dînșii. Unul dintr’înșil îi spuse, în cele din
urmă: «Pricina acestui războiu, ce dezolează de două
zeci de ani Asia, purcede din capul locului dintr’o
ceartă dintre un eunuc al unei femei a marelui rege
al Persiei, și un comis al unui biurou al marelui rege
al Indiilor. Ierr vorba de un drept care se reducea
aproape la o a treizecea parte dintr’o darică, darica fiind
vre-o două zeci și patru de lei. Primul ministru al Jhdiilor și cel al nostru susținură cu demnitate dreptu
rile suveranilor lor. Cearta se înăspri. Se puse, de o
parte și de alta, în campanie, o armată de un milion
de soldați. Trebuie de recrutat această armată, în fie
care an mai mult de patru sute de mii de oameni.
Omor rile, incendiile, ruinele, devastările se înmulțesc,
universul sufere, și înverșunarea urmează. Primul nos
tru ministr u și cel al Indiilor protestează adesea, cumca iei nu lucrează de cît spre fericirea genului omenesc, și ]a fie-care protestare sînt pururea cîte-va orașe distruse și cîte-va provincii pustiite».
A doua zi, la un zgomot care se răspîndi, cum-că
avea să se închee pacea, generalul persan si generalul
indian se grăbiră să încingă bătae: bătaea fu sîngeroasă. Babuc îi văzu toate greșelile și toate grorăviile :
fu martor al uneltirilor mai murilor satrapi, cari fă
cură tot ce putură pentru a face ca șefii lor să se bată,
văzu ofițeri uciși de propriile lor trupe: văzu soldați
cari dădeau ultima lovitură camarazilor lor cari tră££a.u de .moai'^e’ pentru a le răpi o treanță sîngerată,
sfîșiată și plină de noroiu. Dînsul întră în spitalurile
unde se transportau răniți!, din cari cea mai mare
parte mureau din neîngrijirea neomenească a celor
chiar pe cari regele Persiei îi plătea scump pentru
a-i îngriji. cOamepi sînt aceștia, îșî zise Babuc, sau
niște fiare sălbatece? Văd bine că Persenolis va fi
distrusa.
VOLTAIRE.
13
ISTORIEA LUMEI
ajutorul căngilor și cîrligelor, în Ioc de a mînca ca
davrele focelor pe cari ni le hărăzește marea? Și n’am
Cînfl vă voiîî spune cu vanitateaa nu se amestecă de 1putea sa avem oare cu toții reni»?
loc, CU grija ce o ani une-on de a revendica paterFu osîndit în unanimitate, să fie înmormântat de
nitateu unei idei a cărei aplicare sfîrșește să 8efacă, viu, Dînsul înmormîntat, peste puțin, copiii celor ce
după o faza lung, de indiferență, presărată de oare- :îl înmormîntâră, proclamară cultul soarelui, ai cărui
car6 sarcasm, nu mă veți crede, și veți avea dreptate. pontifi se făcură. De aci înainte se luă obiceiul înScriitorul, poetul, ieste o specie foarte apropiată vestmîntărei cu piei de animale, din cari cele mai
je om, ne prețuind nici de cum maî mult de cît a- frumoase trebueau să fie păstrate pentru preoții soa
cesta.
veți mărturisi că ie uîte o dată prea mult
relui. Se îmbogăți limba cu alte cinci grohăituri. Na de-a auzi^ pe miopi numind visători pe cei ce văd țiea ucidea focele pe cari le surprindea aproape de
puțin niai departe, spiritele bucciî numind ușurele, uscat, prin mijlocul căngilor și al cîrligelor.
c’un aer desprețuitor, spiritele ce se înalță cît de
După cît-va timp, veni un alt poet. Dînsul tircă
puți’b și pe
<*ari s’au folosit de progresele an- colina, se coborî din nou și zise: «Aduc o veste bună.
terioare, cari s’au stabilit, s’au așezat în tot largul De partea ceealaltă a acestei coline, ieste o minunată
în iele, numind smintiți, anarhiști, dușmani ai socie- țară. Acolo nu-s mai mult de două-zeci și cinci de
fâței și ai religiei, pe^ acei ce propun sau semnalează grade de frig. Sînt arbori cari au frdete, paseri și
progrese nouă, la cari va trebui cu toate astea să se animale mai felurite. Hai să străbatem colina, să tre
ajungă- Cu toți! vom recunoaște că ie nepotrivit un cem dincolo, în acea minunată țară-.
asemenea lucru, afară doar de acei cari vor fi bat
Indignarea publică se ridică atît de strașnic îm
jocorit pe autorii progresului, atribuindu-șî meritul potriva acestui smintit, în cît fu sfâșiat în bucăți. Dar
acestuia iei și întemeindu-se așa tam ni sam în pro numai peste cîți-va ani, sub călăuza fiilor celor ce-1
gresul îndeplinit ca și în cel de maî înainte.
sfășiară, națiea străbătu colina și se stabili într’o vale
Imî place, precum ziceau Latinii, să scriu acolea, relativ fericită. Călăuzii fură proclamați de binefă
în cîte-va linii, întreagă istoriea societățeî și civili cătorii omenire!.
Această vale, mai puțin friguroasă, mai roditoare,
zației omenești din trecut, și, socotesc că și din viitor.
Pe la începutul lumeî, într’o țară ce corespunde cu iera umedă și ploioasa. Unul din acei oameni, cari
Groenlanda, la 45 grade centigrade de frig, cîte-va aveau maniea locurilor înalta și culmilor, se coborî
familii de Eschimoși au răsărit acolo, ca niște să- din vîrful unui munte înalt și zise: '.Dincolo de mun
mințe cari, duse de vînt, încolțesc și înfloresc în tele acesta, ie o mure. Noi sîntem într’o insulă. Dar,
crăpăturile stîncelor. Aceste cîte-va familii alcătuită peste mare ie un pămînt, un continent îmbielșugal.
un felin de nație. Ca civilizație', îerau goale: ca Acolo' sînt palmieri încărcări cu fructe gustoase. Soa
știința, abîea socoteau pună la zece, prin ajutorul rele scaldă acest pămînt iubit în privirile sale dătă
celor două mînî: ca religie, sacrificau jertfe omenești toare de vieață. Acolo aerul ie dulce, plin de miresme.
unui crapod, un feliu de broască pe care o adorau Acolo plouă rar, și, de alt-feliu, pămintul nâsipos și
și ai cărei pontifi îerau foarte puternici. Familiile a- setos bea apa ceriului cu lăcomie și nu se vede acolo
cestea se nutreau cu Lcile pe cari marea le arunca noroae. Hai să facem niște caice și sa mergem acolo».
Furiea neguțătorilor de saboți, gîndind să meargă
pe năsipiș. Mîncau puțintică iearbă, niște mușchiu,
niște lichen. Bogății singuri aveau reni, de la cari pe un pămînt unde nu se afla noroiu, nu se poate
beau lapte. Mai puneți, o leacă de carne omenească, descrie. Abiea de se putu să li se răpească din mini,
pe autorul acestei propuneri anarhice. Să spui că țara
după jertfa adusă broaștei la care se închinau.
Un poet, un credincios, se ridică și zise: «Daca în care te afli ieste înconjurată de apă, ce nebunie.
am adopta cu Dumnezeu, în locul acestei ordinare Că ie o țară la sud, ce aiurire. Că trebuie să pără
broaște, un mare ren albastru, pe care nu l’am văzut sești o țară în cari se vînd atîția sobori și unde se
nici o dată, dar care ie un animal blînd și folositor, vînd atît de scump, ce crimă. Că trebuie să constmn’ar fi mai bine oare? N’ar fi mai bine să nu maî ești caice, aiurire, nebunie, crimă. Se înălță un rug
și’ se arse acest nebun de legat.
aducem jertfe omenești? N’ar fi mai biue oare, ca
Peste trei ani, națiea se instala pe continentul ame
noi să nu mai mîncăm de loc jertfele astea. N’am putea
rican. Neguțătorii de saboți fură numiți regi, pentru
oare să socotim pană la două-zeci, prin ajutorul dege
că au condus națiea acolo. Acolo, aceștia găsiră alte
telor de la picioare ? N’am putea oare să săpăm găuri
nații, căror le declarară războiu, spre a le cuceri. Juunde să ne culcăm»?
matate dm Eschimoși, fu masacrată. Dar fiind-că diu
Căpeteniile nației, pontifii broaștei, se ridicară îm Americani se masacrară jumătate plus unul, Eschi
potriva novatorului, anarhistului, ideologului. In ura- moșii se bucurară, se glorificară și adorară pe negu
lele nației întregi, iei îl sacrificară broaștei lor și îl
țătorii de saboți cari le aduseră gloriea aceasta.
mîncară. Cu toate astea, fiii celor ce îl sacrificară pe
Atunci apare și se ridică un alt poet, un profet care
acesta și îl mîncară, acei ce fură concepuți poate că
zice: «Să ne iubim unii pe alții. Cucerirea ieste un
în-bețiea ospățului făcut pe socoteala novatorului, lucru îngrozitor, dobitocesc. Soarele uu-i D-zeu, ie
adoptară găurile ca locuinti, socotiră pană la d£ua" numai ochiul lui D-zeu». Iei fu băgat la ocnă.
zeci, adorară marele ren albastru, ai cărui pontifi se
Mai aproape do noi, cînd un om arată o dragoste
făcură, fără a-i mai sacrifica victime omenești. Cel
din urmă poet mîncat fusese slab, ogîrjit. Nu mai făcea nestrămutată de adevăr și de dreptate, adaogînd o
ură sinceră a ceea ce-i absurd și nedrept, cei al că
nimărui poftă.
„ . „ .
Atunci se ridică un alt poet: «Limba noastra, zise iei, ror patrimoniu ieste absurdul și nedreptul, în înțele
gere cu cei cari și-au luat meseriea de-ai ataca, pre
se alcătuește din cinci grohăituri. Ceea ce nu ne ingădue de a rosti toate ideile. Propun să se mai^ada- cum și-ar fi luat meseriea de ferarî, cei cari țin foarte
oge cinci. Rentil albastru nu ie atît de rău, însa-i un mult la izbînda pledărilor lor, dar nici de cum la iz•rnn nu exista
— bînda cauzei lor, cari atacă abuzurile, nu ca să le
feliu de brută, și, mai la urmă, nu există. Daca am
ace
âdora mai bine soarele, care. ffn,
'a să crească mușchiul, distrugă, ci să te cucerească, aceste două clase întrulichenul? Și oare nu ne-am ]putea coperi cu piei de uite, se prefac ca nu știu ca omul acesta exista. Dacă
dobitoace ? N’am putea oarei să prindem foce vii, prin cu toate astea, observa intro zi ca cîți-va trecători
1
i
r
li
�r
REVISTA IDEEI
14
REVISTA IDEEI
ov-lLă, uzază de cel din urmă mijloc,
se opresc, și ascultă,
nu-i așa că omul acesta
rNu-î așa, zic cătră
cătră trecători,
1
ă ceea cc
are mult spirit și că
ce spune ie nostim? Cu
ma?minunate
Spiritele
neputință să se spue mai minunate brașoave.
. TT ‘ 3
c
. a ..
astea ușoare au intr’adevăr foarte
,
în
relilitete
ie
o
poreclă
dă după asta o poreclă, care, i.. —
îndulcită, menită a reduce tot
tot ce
ce va
va spune
spune omul acesța, la proporțiile
11
jlupuruMic unui spirit,
----- , unei năsdrăvanii.
ni... sau al... Cu chipu
chipul avor numi spiritualul autor al...
cesta, turul va fi pe jumătate jucat.
___ din
j:_ timp în +imn
După_ aceea,
timp, ninH
and iinn
una dm
din reforrefor
mele pentru carf
cari va fT
fi luptat,
luptat campionul nostru, se
va întîmpla să fie neînlăturată, antagomștu lunși vor
să cadă și
părăsi casa ce da
u---------. vor aleargă să se amesw
______
notele cari le vor
te.ee printre wdărâmături.
Vor’ receti
_..
fi luat despre ceea ce campionul a zia,
zis, u vor
w^vui
curați
cugetările de tot ce vor fi putut să aibă în iele
Iele ca
_
«O», .1
î
Trtl n
vervă șîSrigin.ilitate, făcînd
din
iele ce-va greoiri,
rece,** plictisitor. Cu neputință să fie numiți spiritual
spirituidi
rece,
autori ai... sau ai... Iei se vor declara de sine, fără,
contestare și fără piedică, de oameni serioși.
serioși Se vor
baga pană in gît în politică, în academii... J>i fiindcă°eclerorul, se va fi apucat să atace altea buzuri, se
vor irita la dînsul, luîiid ieară-șinote și zicând: «Ade
vărat, să te strici de râs. Pe cinste, nimeni nu are
mai mult spirit, de cît spiritualul autor al ... sau al...
•Și mai aproape de noi... Dar ar fi prea aproape.
Ajunge de o cam dată atît.
A. KaRR.
Constituțiea Economică
Dacă observanj cu luare aminte societățile ce se
desvoltă, sub ochii noștri, în țerile civilizate ale c lor
două lumi, vedem că toatele prezintă acela-și fenomen :
acel al unei despărțiri absolute, nestrămutate, în. două
clase deosebite, din cari una, fără a face nimic, încasază venituri colosale, crescînd din ce în-ce, pe cînd
cealaltă, cu mult mai numeroasă, muncește toată vieața
pentru un păcătos salariu: una trăiește fără să mun
cească, alta muncește fără să trăiească, cel puțin o
vieață omenească. In fața unei nepotriviri atît de
vădite și de dureroase, în mintea tuturor celor ce cu
getă se pune mimai de cît. o întrebare : această stare
de lucruri să fie oare produsul unei necesitați natu
rale, nedespărțită de condițiile organice ale ’naturei
omenești, sau nu-i de cît, mai curînd, rezultatul unor
împrejurări istorice, menite să dispară într’o fază ul
terioară a evoluției?
Un lung pelerinagiu intelectual, în cîmpu] atît de
întins al societate! economice, m’a adus li convinge
rea că adevărul se află în a doua soluție și că îm
părțirea omenire! în două caste, una capitalistă, alta
muncitoare, sau, cu alte cuvinte, că existența propriec^Pltaliste, n’a fost nici de cum produsul unor
condiții inerente naturei omenești, ci a unor puternice împrejurări istorice, cari într’un timp viitor, tre
buie numai de ^cit sa dispară. Rezultatele cercetări1
nPOt — re2umeze în schița ce urmează.
tend?nteh“n/™ *ă“u_re3c îeu
caracterul și
r Pr«P«etaței capitaliste. Intru cît se găsesc
cXră n„mn°b d<?’ pe can sâ se poatfi Aprinde o
SiSnnX’ 4e 1Dlat- ceîntru
cît un ora lipsPe^ sovrea’ 8ă se
pital'stă
.pai”lnt neocupat, proprietatea canî4^ CU
CU nepufcin^ fi>nd-că nu se
Sra Jn L^n-ntor care să vree sa muncească
coteala Ini api^llst’ cmd Poafce să muncească pasow, aparte, pe un pămînt care nu-1 ține nici
I
o păru. In acest? condiții, neapărat, muncitorii n
stipînire pe pămîntnrile libere, punîndu-și mai
în iele munca, activitatea lor, iidaogind pe~ lînga
pe urmă, capitalul ce l’au »'.umulat. Dacă produci; l|
pămîn tuiul ie maro, acești producători de capital
cum îi numesc iea, n'.iu înclinarea ca să-și asociem
munca, fiind-că n’au interes ca să-și supus proprjp6
lor neatârnare îngrădirilor ce le impune asociați»?
pentru a crește un produs de alt-feliu destul d^ j ’
bîelșugat de la sine. De unde, puterea economică na
turală, în condițiile iei, ieste producerea aparte,
dacă autoritatea despotică a statului nu silește S
producători a se asociea. Dacă, din potrivă, roduicjL
pămîntului ie slabă, producătorii au un cuvînt careîmpinge să-și pue la o lalță munca, ca să rodeaggx
mai mult. In aceste condiții, puterea economică ne.
cesară ie, sau asociarea producătorilor de capiii'
cari muncesc împreună, împărțind rodul în
egale, asociație proprie, sau asociarea liberă, a
\
sau mai mulți producători de capital și a unul sau
mai mulți muncitori simpli, cari muncesc împiennă
"i
și au o parte egală din produs, asociație mixtă.
In orî-ce caz, împărțirea societate! într’o clasă d?
capitaliști neniunuitorî și într’o clasă de muncitori
capitaliști, dat pămîntul liber, Ieste cu totul cu nenecapitaliști,
«'•i^
putință, fiind-că în asemenea
asemenea, condiții,
perceperea
unui profit, din partea unui capitalist inactiv, ieste
râ firea lucrurilor.
.............................
înlăturată
prin însă șî
Cînd capitalul voește, cu orî-ce preț, să dobîndească un profit, nu poățe de cît desființând, prin
violență, pămîntul liber, căruia lucrătoriul îșî datorește puterea și libertatea. Și, întru cît populațiea
ieste puțin numeroasă, șî, prin urmare, ocuparea to
tală a pămîntului cu neputință, desființarea pâmîntului liber nu se poate îndeplini de cît prin subju
garea muncitorului. Această subjugate îmbracă mai
întâi forma brutală a robiei, după aceea, cînd rodni
cie» scoborită a pătnîiituliu trebuie să fie împlinită
prin o mai mare rodnicie a muncei, iea face loc unei
forme de servij, mai dulce și mai propășitoare pentru
o muncă mai bună. leată d^ ce, proprietatea omului
ie cea dintâi temelie a proprietaței capitaliste.
Găsim o întărire vie a acestui adevăr, în studiul
țărilor bogate în pătnînturi libere, cum sînt țările co
loniale. Toți cei cari cunosc istoriea acestor fermeca,
toare regiuni, nu vor sta la îndoială să recunoască’
că dă o luminoasă întărire cugetărei noastre. Iși vor
aduce aminte, într’adevăr, de minunatele povestiri
despre epoca primitivă a Statelor-Unite, în cari ie
descrisă această norocită țară, populată de-o nobilii
clasă de muncitori independenți, cari nici nu-și în*
chipuiau putința proprietate! capitaliste. Iși voFaminți de scrisorile lui Washington, care ne vorbește
de neputința în care se găseau furmtrft, de-a dobîn
di vre-un oare-care venit din pământurile lor, dacă
nu le cultivau iei singuri cu lucrătorii. Dinșii vor
repeta negreșit vorbele lui Parkinson, lui Stricklâsde
și ale tuturor Europenilor cari au călătorit în Ame
rica în veacul al XVIII-lea, cari s minunau de «<JeabLa c
ceasta ciudată țară, în care banul nu făcea pid- Vor
înțelege,
0
atunci, necesitatea istorica ar°*
--v a’ sețvajiilni,
biei și
în coloniile moderne, în Viratăd0
mijloc și în Europa veche, ca singurul mijloc de “
dobîndi un profit în epoca pămîntului liber. Și,
vor lămuri, lesne, înverșunarea proprietarilor de-n
apăra un sistem economic atît de puțin producător
și atît de nepractic chiar pentru capitalist. Vor în
țelege asemenea de ce, în vrîsta de mijloc, în vrem0
ce seryajnl dispare din industrie» manufacturieră,
întru cît se mai află păminturî roditoare neocupaf®’
15
se desvoltă o formă barbară de asociație mixtă: cor.
porațiea de meseni carea, împărțind rodul în câtimi matică, adică dălnuește, in afara de orî-ce acțiune db
egale, intre producătorul de capital, patronul, si rf".. rectiî a capitalistului împotriva tetnWreT muncitorului.
Cu alte cuvinte, iest* destul, acuma, ca, capitalul, să
piui muncitor, companionul, înlătură cu desăvîrsire Pro
fitul. In sfârșit, nu se vor mai minuna de loc, dacfi, îti nu lese să-i scape din mină proprietatea fonriată,
pentiu-ca încasarea unui venit vecinie, să fie asigurată
vrîsta de mijloc, libertatea omului și a pămîntului clasei ce nu muncește, în dauna clasei ce muncește.
dădea naștere, pe de-o parte prigonirilor împotriva
Temelie» proprîetâței capitaliste ie, deci, pururea
lucrătorilor, in sine, tocmai, pentru a stoarce, prin aceea-șî, adică desființarea pământului liber, înlătura
violență, un profit, care nu se putea dobîndi alt-feliq
rea muncitoriului de la ocuparea acestuiJ pămînt, în
îear, pe de altă parte, legilor asupra uzureî. Pentru-că lăturare care se dobîndește prin diferite mijloace, după
chiar neputința capitalului, de a dobîndi zun profit gradul diferit de ocupare și de rodnicie a terenului.
din întreprinderile industriale, făcea neînțeles intere Intr’adevăr, în perioada cînd sînt pământuri libere,
sul capitalului și trebuea firește să fie privit ca o ur cultivabile numai prin muncă, desființarea pămîntului
mare a furtului sau a înșelăciune!.
liber nu se poate dobîndi de cît prin mijlocul robiei
Dar, de îndată ce, sub înrâurirea populației cres sau al servajului. Cînd pămîntnrile neocupate nu sânt
cânde, toate pământurile cultivabile numai prin munca cultivabile de cît de cine are un capital, se poate do
curată fură ocupate, constituție» economică fu de o bîndi prin mijlocul reducere! necontenite a salariului,
data transformată. Acum, într’adevăr, muncitoriul îșî la un quantum care .să nu îngădue lucrătorilor să pue
pierde putința de a alege, care u făcea apărarea îm ce-vu la o parte. Cînd, în sfîrșit, în urma creștere!
. . ’
potriva uzurpărilor capitalului. Acuma, cu adevărat, populației,
_ ie cu putință să se ocupe tot pămîntul, se
■V
poate r7nK
dobîndi
prin simpla apropiiare a terenului din
lucrătoriul nu mai are alt mijloc de trăiri, de cît de r,nnto
"
a se vinde capitalistului în schimbul salariului ce acesta partea clasei capitaliste. ■
Trecerea de la una la alta din aceste forme succeva bine voi să-i hotărască. Acum ie silit neapărat să
lese capitalistului cea mai mare parte din rodul • sive, de desființarea sau suprimarea pământului liber,
i:
muncei sale, să dea un profit capitalului acestuia. se îndeplinește cu prețul unei revoluții economice, care w
Cu chipul acesta se întemee profitul, nu numai descompune sistemul social, ajuns neîndestulător, dînd
prin violență, ci automatic, datorit apropriere! pro nașt ere la o formă o ouă. Inse desființarea pământu
gresive a pămîntului, carea ridică lucrătoriuliu orî-ce lui liber, o dată cu înrâurirea atît de puternică ce-o
putință de a alege, înteraeindu-i aservirea lui economică. are asupra împărțire!, îndeplinește încă două înrâuriri
Cu toate astea, ocuparea totală a pămînturilor culti opuse, foarte însemnate, asupra producției sociale.
vabile numai prin muncă, nu-i îndestulă ca să asigu- Intr’adevăr, unind silințele robilor, ale servilor sau
reze deplin economiea capitalistă, pentru-că mai sînt ale salariaților. pentru o țintă hotărâtă de cătră proprie
o mulțime de păminturî neocupate, a căror cultură, tar, face ca munca să fie asociată, și, printr’asta, să
ce-i drept, nu poate fi întreprinsă fără capital, dar fie mai folositoare. Dar asociind munca prin coacțiune,
care nu cere ca acest capital să fie atît de mare. prin lucrare la o Uită, reduce producțiea în margeni
Dacă lucrătorii ar putea să adune capitalul acesta, foarte simțitoare, cu toate că descrescînd necontenit,
și-ar căpăta, o dată cu putința de a se strămuta pe5 mulțămită mijloacelor tot mai puțin restrictive de des
un pămînt liber, libertatea de a alege, de unde ar ființarea pământului liber. Această desființare dă mancei
urma neapărat, înlăturarea ori-căruî profit. O condi o rodnicie mai mare de cît ar fi avut-o cînd ar fi fost aso
ție sine qua non a stăruinței economiei capitaliste ie ajsa ciată liber. leată de ce, dacă pămîntul liber, cînd rodniciea terenului ie mare, aduce economie producătorilor
dar reducerea salariului la un minimum, care să nu
izolați, desființarea pămîntului liber, ie în mod tecnic
îngădue lucrătorilor nici o economie. Și ie neapărat
superioară pămîntului liber și ie un factor de progres
ast-feliri, ca retribuție» muncitoriului să fie redusă de
și de civilizație. Daca, din potrivă, pămîntul liber,
cătră capitaliști la cel mai strict necesar.
cînd rodnic.iea pămîntului ie slabă, aduce asociatei
Reducerea salariului la minimum se dobîndește întrio spontanee a producătorilor, desființarea pămîntului li
mulțime de feliurî: prin reducerea directă a salariu ber ie în mod tecnic inferioară pămîntului liber și
lui, prin depreciarea monedei, prin întrebuințarea de aduce o stavilă progresului.
mașini mai costisitoare de cît muncitorii pe cari-i înSub înrîuruirea creștere! populației, tocmai, bogăției
locuesc^ prin întinderea capitalului neproducător în celor din urmă păminturî cultivate scade mereu, pană
trebuințat în daraverile de bursă și de bancă, în mo - să vie la marginea, cînd pămîntul liber, dacă ar fi
neda metalica, în datoriile publice, prin numărul-foarte ința. ar prileji asociarea spontanee a muncei. Acuma,
mare de mijlocitori de prisos, prin crearea unei po desființarea pămîntului liber, departe de a fi un factor
pulații prea mari care să facă concurență lucrătorilor de progres producător, ajunge, pentru întaea-dată, o
ocupați. Toate aceste mijloace ajung fără îndoială să bluvntt
stavilă producției, și. cerințele crescînde ale unei po
mărginească producțiea, și, prin aceasta, să micșoreze p
U|ațjț tot
pulați;
tat mai numeroase, fac tot mai nestrămutată
profitul. Cu toate astea, clasa proprietară nu șovaește această
-----forma economică stavilitoare. In acela-și timp,
să se servească de iele, fiind-că sînt condiție» ne marginele tot mai restrânse ce impune producției,
apărată pentru a asigura însu-și dăinuirea profitului, prilejește o descreștere fatală a venitului capitalului,
împiedicând urcarea salariului, care ar avea drept ur și, la urma urmei, nimicirea lui necesară. De unde,
neputința dăinuire! producției, sub domniea economiei
mare stingerea venitului capitalist.
,
?
Cînd, în sfîrșit, o nouă creștere a populației, face capitaliste, și trebuința încetare!
leată de ce, pen
cu putință ocuparea totală a pămîntului, apropriarea tru a se pune capăt sărăciei crescînde, societatea vu
esclusivă a acestuia, din partea clasei capitaliste, ie fi nevoită să întemeeze din uou pămîntul liber,^ dînd
îndestulă numai iea pentru a răpi pe totdeauna pu dreptul fîe-curui de a ocupa întinderea de pămînt ce
tința muncitorilor de a alege si pentru a asigura tot ar putea-o cultiva prin proprie» sa munca sa. Pe baza
o dată dăinuirea venitului propnetaței. Cu chipul a- proprietăței libere a pămîntului, se va întemeea, acesta, capitalistul ie dintr’o dată scutit de trebuința sociațiea spontanee a muncei, forma economică adede a se folosi de mijloace costisitoare și neproduca- quată, proprie, și echilibrul social.
toare, de reducere de salariu, ca să-și asigui-eze durat
A. Loria.
venitului său. lear proprietatea capitalista ajunge auto-
r
i’
i
î
p
I
l
�REVISTA IDEEI
REVISTA 1DEEI
1G
Inriurirea mediului asupra omului
sivului himalaeî, unde, la 5.000 de metri de înălța
cinele, singurul din toți tovarășii obicinuițl ai onm|u/
a putut să se aclimatizeze, pierzîndu-și înse cu t,otuj
facultatea de ajătra.
_
1
Contrazicerea aceasta ie numai aparentă. Omul, îqKi
adevăr, cu toate că împărtășind cu celelalte organisme
viețuitoare prețioasa proprietate de a se adapta L
mediu, dominează, cir toate astea, animalele inferioare
printr’o facultate specifică, care ie și mai prețioasa’
aceea de a adapta mediul la trebuințele sale, farm’
tate ce. pare a crește nemărginit, cu progresul știin'
țel, al artei și al industriei.
Nenumărate migrații, din cari unele sînt necunos
cute, fiind-că avură loc în timpurile anterioare ist0*
riei, din cari cea mai mare parte a altora sînt abîea
bănuite, au strămutat necontenit grupele omenești
Acestea,(transplantate adesea în mediPgeografice foarte
deosebite de regiunile în cari se născură, aduseră în
noile lor locuinți, moravuri, obiceiuri, aptitudeni fi,
zice și morale desvoltate aiurea.
Mai cu samă în domeniul atît de interesant, dar
abîea desțălenit, al antropogeograiiei, trebuie să ni se
îndrepte, răbdătoare și băgătoare de samă, analiza.
Și numai o metodă severă, poate să ne scutească de
acele generalizări pripite și banale, de acea idolatri
zare a faptelor îndeplinite, de succesul cu orî-ce
c ”
r.w
preț
al forței brutale, care, de cîți-va ani, a copleșit știința
sub firma gloriosului stindard al sociologiei așa nu
mite darwiniene sau evoluționiste.
Fauna și florii unei țeri an o acțiune, boturitoare,
adesea-ori, asupra destinelor sociale și istorice ale
locuitorilor săi. Regiunile în cari abundeaza pădurile
popuhte de animale, Siberia și Mandciuria, bună oară,
constitue mediul prin escelență al vieței vînătorești,
mai puțin susținută de cît s’ar crede de orî-ce civi
lizație și do orî-ce cultură. Din potrivă, starea pas
torală și nomădă nu se poate prpduce de cît pe în
tinsele șesurî erboase, stepe, pampase, tavoliere. In
Africa do miază-noapte, felahul agricultor, snharul
nomad, din pășunaturî, și djeridid din regiunea palmie
rilor și datierilor, sînt tipuri sociologice foarte dis
tincte, create de diferitele proprietăți fitogeografice
ale habitatului lor. In sfîrșit, și ca să trecem de la
mare la foarte mic, vom aminti că, în Elveția, în
cantonul Neiicliatel, expresiile: de vie, de munte, de
vale, de șes, reprezintă, nu numai niște accidente de
teren, ci de asemenea trei stări sociale distincte, trei
părți politice și economice.
Fără a vorbi de rolul cu totul însemnat, jucat de
cereale în preistoriea comună a neamului omenesc,
s’ar putea cita, in toate părțile locuite ale pămîntuJuî, o mulțime de pilde de societăți cari și-au datorit
constituțiea lor intimă, cu alte vorbe existența, unei
oare-care plante utile, unui oare-care inofensiv animal.
Exploatare; celor dintâi, exterminarea savantă, orga
L. Metchnieoff.
nizată, a celor din urmă, pescuirea balenei, a scrum
biei și a morunului în mările nordice, a esturgonului
în marea Caspică, a trepangului sau calului de mare
în paraginele oceanului, formează, la popoarele cele
mai civilizate, una din ramurile cele mai de căpetenie,
ale economiei naționale, iear la sălbateci, constitue
aproape singura ramură. întreagă vieața Inuitului, cu
muncile și epocile sale de desfătare, ieste, zicînd așa, p. jYÎușoiu și p.^osîn: Mișcarea Sociali?,colecția corn pl ectîi 5—
săpată în efigiea marelor cetacee din mările boreale. p. jĂușoiu RevistaIdeet, de la n. 1-10, colecția complectă , 5—
—
Cc-T dc făcut, roman, de Oernișevsky . . o—
Tunguzii fură călăuziți, în migrațiile lor, de reni. Căi
—
Despre Mlnîc, de Seneca. . .’ . . .. 2—
turile vedice, vor mărturisi în veac, despre nemăsu
—
Manifestul Comunist, de Marx și Engels . 1—
rata însemnătate ce o dădea neamul Aryas din Pand—
Socialismul și caracterele sale, de Denis . —50
jab, în pragul istoriei scrise a neamului omenesc, stăSocialism utopieșîsocialism științific, de Engels—50
pînirei de vaci. Todasii zic și acum: «Un neam fără
—
Rusia Revoluționară, de D-na Nikitina. . —50.
—
Liberialcadccugetareșldc discuție, de St. Mill.I. -50
turme nu poate să cunoască nici un zeu». Densitatea
—
Pușcăriile, de Kropotkiu.
. -50
uriașă a populației din unele părți ale Chinei, ale In
—
Metoda experimentală în politică .... . -50
diei. ale Japoniei, atîrnă cu totul' numai de recolta
—
Determinismul Social. Socialismul Belgian . . -50
orezului. Unele triburi ale Oceaniei își datoresc exis
—
Propaganda în Mișcarea Socială . . . . . -50
tența și relativa lor civilizație, creștere! spontanee a
—
Cum se exjilică Anarhiștii.............................. —50
cufârei sau cutărei plante. Vița, pădurețul, măslinul,
—
Emanciparea FemeeT.
.......
au locul lor aparte în analele omenirei. Drogurile aroma
—
l-ntbnc................................................
*
j-șgg
tice și esențele prețioase au dus pe Europa în arhi p. ^osîn: Substratul patologic în pesimismul contemporan 4—
pelagul Malez. Opiul juca un rol mai însemnat, puțin
Despre influența împrejurărilor, de Lamark. 1—
glorios, ce-i drept, în istoriea politică a Englitereî si
—
Idealul Tmcrimel, Viitorul științei. Traducere —-20
—
Determinismul
—20
.,e
*n tratatele de botanică si farmacie.
—
Mcflictna Socială
... . —50
rnvinle antropologice și etnografice, 'studiul rase
J.
^(eagu:
Tr-udițil;
icoane
din
-norod
1—
lor omeneștii, asupra obîrșiei lor, asupra împărțire! lor
—
Ciuma religioasă, de Most
..... —20
geografice și a migrațiilor lor, întră la rîndul lor, cu
-50
—
Vremuri noi, de Kropotkin
^-sa^re de drept, în domeniul geografiei compa6h. Varlam-Ghilesca: Jertfele Țarului, de Askiimssi .
fn^'-A?anCi‘ De allăua în fafa UDUÎ faPfc care» la ^a or. ooilav: Lumina Asiei, de Edwin Arnold. . . . 2—
uî dPr±I’ar puteVă pară Paradoxal/cuprin- JAnna /daria //îanzorii: Către fete
—20
nn mnU - dere ^eo8raâca a UDeî specii vegetale sau
Gq fecior de leraq: Nou a epistolie către, muncitori si Ierani. —20
cît mlnnie CUi
rest™s. maî circumscris, cu
Solomon ^\bram- Destăinuirile unul expulzat
. ■—20
J3ernard Xazare: Despre. Antisemitism
...... —20
Cn ?n^SnĂU1 ,ei ie mai” delicat’ maî complex.
Grupul Studenjilor Socialișfl, Paris: Antisemitism și Sionism —20
CaiU5 Grachus: Din tainițele -închisorilor romănesti' . . —^0
/tfușoiu și 2oăîn: Școala liberă . . . ... .
, —20
Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se vor trimete:
BIBLIOGRAFIE
Si J
-------------- P^ezeDtanțb pană la înaltele culmi ale ma-
La Revista IdeeT, 10, str. Epurilor, București.
1Q01, Decembre. No. XII.
2.
CUPRINSUL
■
București, Strada Epurilor, 10.
cea mare, presupun că trebuie să se petreacă, mat mult sau
mal puțin, în stradă, unde vigilența păzitorilor siguranței obș
tești sc presupune neadormită. De ce se tulbură atuncea o at
mosferă de muncă liniștită și de intimitate. De ce se tulbură
veacurilor modei-ne : Monnjs Maieu.
o atmosferă senină, în care se cugetă intriadevăr serios, in
fn amintirea martirilor din Cliicugo • Nina van Zandt.
care sc elaborează idei, in care inse se și visaza.
Imoralitutca ocazionala a oamnuilor cinstiți. L, M.vnouvrier.
mnti fitiu-c materiala ai moralii: C. Cornelissen.
Sînt foarte inrintai de toate vizitele delicate ce mi se fac.
America : A Vaisman.
nVulă <10 fO’1101 : 1 •. BONNETAIN.
Ș'i mi-ar face plăcere chiar vizita unul reprezentant al stăpînirel de u-zl, cu care inse sa pot vorbi. L’aș inifiea bucuros,
în scurt, dacă i-ar fi cam greu să se dedee cetire!, asupra
ceea cc ar dori să afle, în privința ideilor, în special de la
TrWonnuroii individuali, Piniis.
mine. Ministrul de Interne, poale găsi la mine ușa deschisă
chlru-i de riizboiil . G. DE MOLINARI.
orl-cbul, chiar cînd n'aș fi, întîmplător, acasă, pentru-că nu-mi
qUKunitecul . Severjna.
voiu strica obiceiul, s’o las deschisă, pentru prieteni, cînd plec,
SniSnil: E. COEURDEROY.
chiar și de-acum înainte. Și, pănă rriaș întoarce, se poate
Prețoilintok' MagnaUd: 6. Clemenceau,
Kota la abonați.
pune la masa mea, poate
poate umbla delicat chiar în corespondența mea, pentru-că Teu
păstrez absolut totul ce mi se serie, și cîte o d-ată chiar din
aceea ce scriu. Poate admira colecțiile mele de flori uscate, ce
Domnului Ministru de Interne P. S. Aurelian stau
alăturea de cărți, acea imagine pururea scumpă, care
privește din colțul bibliotecel mde și care-mi reprezintă un epi
După un oare-care răgaz, de un an și mai bine, Tear mi zod atît de palpitant din vieață. Poate să-șî facă idee de vieața
sl fure cinstea unei vizite administrative. De. data asta m’am sobră, dc plină pace, ce-o poate duce un om dedat cu totul stu
intîmplat In Capitală, și, chiar, din îniimplare, acasă. Mi se diului și cultivărel unor idei de vieață omenească superioara,
arată o învestitură legală și oamenii slnt delicaft. Ie inse un- ilc- aranjament social fericit. Chiar numai asta, ar fi, socot,
prectdcnt foarte rău acela ce se face.,,mal nimerii se reface, de-ajuns, să se găsască nepotrivit tot zdul desfășurat de niște
in care se persista. Mal intui, vizitele administrative n*au nici slujbași capi ițioșl și fără treabă, cari nu știu de loc cu cine
«n înțeles la mine, leu nu-s in țara asta un nou venit, care au a face, cari cer voe la procurori să facă cercetări la un
«anarhist», și cari procurori invoesc, probabil tot atit de pu
să se fi strecurat printre granit! cu lucruri ncvămuite, sau
care să fi. importat cu sine, prin oare-carc mijloc, vre-o groză țin instruiți, crczînd că-T vorba de-un hotentot. Cel ce aș
vie de-afară. Ideile cela am, le-am dobindit, din capul locului, terne aceste riinduri, nu mai reprezintă o direcție de cugetare
dacă ie vorba, din acele lucrări cc mi s'au dat ca premii la în omenească, fie și nouă, nu mal Te conducătorul unei publicații
cununările melc din școală. Activitatea mea Te cunoscută de la jicriodice, cc Ic în foarte multe distinse mini, Te pur și simplu
un cap al țărel la altul, pcntru-că totdeauna Teu m>am mani un anarhist, față de cari nu mal încap diferențe.
Probabil, chiar D-ta, D-lc Ministru, putea-ren să-nil fiî pre
festat in public. Din ce-am putut pună acum să spun, in zece,
cihcT-spre-zcce ani, s'a consemnat în ziare, in cărți, în zeci venit împotrivă. Nu m’aș mira dc loc. Ort-rită înălțime de
de publicații, a căror răspindire n'a fost deloc reslrinsu. Re vederi al avea și bunătate de suflet, D-ta Iești Ministru. ApoT
lațiile mele, și de idei și dc simț, sînt cunoscute de cătră toți, sintem din două gencrațîT deosebite. Și, Teu, am cinstea să aleu n’am relații înjositoare și cu ființă nevrednice sau lașe. parțin nu numai unei generații mal tinere, dar, chiar in gePe aceste din urmă, mi le-a înlăturat din calc, în timp, o te iicrațica mea, am cinstea să fac parte din acea mică mino
roare închipuită și une-ort chiar o teroare administrativă ritate, ce n'arc a face nimica cu gloata, cu gloata rutinară,
reală. Locucsc intrio stradă care are un nume, popianul Capi destrăbălată și păcătoasă, lipsita de orî-ce ideal. Nu m’aș
talei notată, și înir'o casă cu o curte curată, în care arde pu mira, ca atare, să nu se facă prea mare caz de-o înilmplarc
rurea, noaptea, un felinar. Frequcntcz stradele, la toate cea ca cca ce-o semnalez, de-o vizită administrativă la mine, deo
surile din zi și une-orT și noaptea, fic-că să mă plimb, fie cu descindere să zic, care, în condiții la felîu, făcută alt-cul-va,
treabă. Mă duc cîte o dată la teatru, la o cofetărie și chiar ar fi o compromitci’C pentru autoritate, ar provoca un scan
lu cafenea, la date. Mîninc la birt, mă întîlnesc cu diferiți, dal. Cu toate astea chestica ar reclama o soluție. Din partea
dau ochi cu magistrafl și alțl oameni de-dî ordine!, cu cari mea, aș primi să mi se -puc la îndămină un local public, care
să-l locucsc.
primi un secretar sau doi, bieți intelisi>il în politeță, mă întrețin cil mulțl și fac adesea vizite.
. Aș mal
.
~ »egn
..... șit^ i einunei
f‘T de
întreb, ce se mal suspectează la mine, cînd totul Te atît
ațiguvern. Aș mai primi un tipo
mi s’ar
pentru
publicațiile mele, dc cătră sfat.
de clar, pe ce motiv valabil, pe. ce motiv serios, pot sa se în- graf,
& f' cc
cc mt
a> oferi,
f’ht
•
Tot grija asta îmi cășunează mie unele neajunsuri, uncie tul
, It'inceze acela vizite inoportune cc mi se fac, aproape in chip burări, lucru ce nu-l prea pot pricepe, toți ce mă urmă
ritmic, la anumite epoci. Sc voeșto așa, să mi sc deo mie prilej resc, pe cari-T furnizez cu rodul ostenelelor melc. Cu chipul
ca să continuu a scrie «surprize anuale», să fac ușoare glumo acesta aș fi scutii să tot dau lămuririi, de-a instrui toate gu
V socoteala unor naivi, cari văd gropi iinde-T păm-întul neted vernele asupra anarhismului mleu, asupra căruia, Teată, chiar
f* cari dau în iele, pe socoteala unor naivi ce șooăesc și ră aiircsîndu-mă Ministrului fie Interne, nu am să arunc nici o
cesc chiar ziua, cari văd o nălucă unde nu Te de rit o aiu- anatemă, pcntru-că Teu nu-mi lipesc nici un nume pe frunte
y,re a lor? Corespondențe streine, am cît de multe, cărți de tot a, nu anatemizez un curint. De ali-feliil Teu nu anatemizez
'e ‘«l, neapărat de samă,
publicații
pri- ninirc, pentru-că Teu cercetez, descopăr înlănțuirile ce pot să
*•> asemenea,
—
•_ deosebite,
...
fp;/. ----^nnriiivp
'.olecțti
foarte■niîsstrntp..
ran și foarte cu mgryire posti ah..
Q aplicarc^
fttr toate astea
îmi
vin
prin
poștă
și
,
ea îmi vin prin poșta și nu
Sid mi se pare dc trebuință, sau scolind o morală.
,e> m cari -n’ar exista o ordine, un control, o privtghere
Ițctală, dt. de absurdă fie. Si tot cc-ml rine, am foarte sc'°^e motiro să cred, mi se’verifică adesea dc alții, cine vor
„REVISTA IDEEI“
cerr^ ‘na"1tc
a~”ri intra mic în mina. MS întreb atunPe an, IO numere, 5 lei
’ .n nou, de ce atita gravitarc spre mine, de- ce alîtazel
Verista se trimite exclusiv numtii la abonați. Neapărat de
tin ^r^ea unor oameni, a căror prietenie n'am cinstea s’o cul
ce
c^v'> s^d, presupun, departe de a se împătimi de tot iieroe ca abonamentele să se achite de cătră fle-care pe dată.
tOt.
ob^clul preocupărilor mele. Tot ce ar fi compromiță10, Strada Epurilor — București.
Peniru ordinea publică, dacă aceastaleste îngrijirea, teama
MeliOrUM ; P’ JIDSOIU-
,
„
�REVISTA IDEEI
18
REVISTA IDEEI
t
Dacăsolufiea. ce dau ar fi ciim-ta aiuwpoasitși grca,lmi irfee
prin minte o alta-. Aceea de a primi să fac o călătorie rfeparte. Sper că corii putea cugetă pi-etutindenl W fc 111 ~ '
cuget acum, și pretutindeni roia găsi un organ prin caic sa-ni
■pot împărtăși și altora cugetările inele. Dacă mțara la miile,
cum s’ar chlema, aceasta îe- un luam grozav șt nu se po c
face dc cit cu prețul unor hărțuiri, pe cari n amnicio ncvoe să le îndur. In cazul acesta; desigur, mijloacele mele proprii ar fi puține, n'ar maXfide ajuns. Dar sa ajungem la_ înțe
legerea aceasta, Propun aceasta serios, penlru-că nu-mi rine
a crede, că toate acele mici îmboldiră f» neajunsuri ce nu se
fac, ar fi. niște simpleavansurt, să-ml Ies din apele melc obici
nuite și să transig cu convingerile ce am. In special, par
tidul liberal are destul sînge generos intr’inșul, alita de. des
tul, in cit să-t îiiroșască nu nmiiaT fața, cum se zicea, ci sa
pătrundă in toate modulările sale. Un alt adaos, singelc
micii, ar fi un prea mare prisos, ar fi prea- generos, ar fi. o
otrăvire poate și ar aduce apoplexie. Neapărat, sint guverne
cari nu stau la sfaturi. Astea se dau la cele mai monstruoase
prigoniri, la zdruncinări de vicfF omenești, fără nici o păsare^
Dar nu șocot Că niște oameni serioși'și bătrinT, incunjurafl
de familii, cari iubesc liniștea și pacea, cari au gindit și mun
cit în tinerețde lor, cum s'au priceput tel și cum i-a îngăduit
vremea, cric căror lucrări nc-ail sh{iit dc îndrumare chiar
nouă, după cum mi-a slujit mic una a D-tale, D-le Atireltan, ca
să-mi documentez strălucit o lucrare a mea, nu cred ca ase
menea- oameni să adopteze niște practici nesocotite, dictate de
o surescitare, de-o spaimă, pornită dintr’o conștiință încăr
cată dc cele mal negre păcate... Nu am prea multe iluzii, inse
bărbații noștri de stat îșî pot întrebuința autoritatea, șocat,
mult mal inteligent și midi mal rodnic poate, infrinînd mat
degrabă pe subalternii lor.
9 D-bre, 1901.
10,
P. Mușoiu.
Epurilor—București.
ÂSEMANARE
Adesea
flori negri acopere ceriul
Și’nvălule’q noaple pamîntul
Și plînpe îq honote YÎnlul
Și pân la pămînt se îndoae
□naltele ramuri de plop: .
Ce-aștepți ca să fie-uq potop
Și, lolu-și, nu cade nici sirop
J)e ploae.
J)iq contra
dată, .cînd bolta-î senină,
Cînd ziua-I frumoasă ?i caldă,
Cînd doar uq mic nor se mai scaldă
Jq largul oceaq azuriu:
pe-o dată se varsă o ploae
pin nourul mic, fumuriu,
Și cade hăt pănă’q tîrziu
Șuvoae.
Jcoană
fidel’a naturel ie omul:
Adesea durerea-l răpune,
31 Âînge, și totu-șî, minune,
O lacrimă ochii nu-i moae.
pe cînd, de mi-l prinde, une-orî,
O mică mâhnire, vre-uq dor:
Jel plînge, ca zdreanja de nor,
Șiroae.
B. Lăzăreanu.
Muzica Veacurilor Moderne
<A, «Hta-I muzica cc-inv
Oarol I
P *C6‘.
O tristetă adîncă domnea peste tot locul de ne n
bele maluri ale Dunărei, o țristeță care făcea
rău locuitorilor din preajmă. Inimile acestora iej
strînse, răsuflarea oprită. Așteptau cu nerăbdare i**11
mările funeste ale războiului, care se proclamase
Două guverne, a două mari puteri, neputîndu-se î
țelege, pe calea pacinică, de a înlătura diferende?
iscate între iele, diferende pricinuite de starea ec?
nomică-socială în ființă, bazată pe «al mieu» și
tău», hotărîră să-și încerce norocul, cuvînt plăzinuiî
clădit pe părere, cu care unii caută să-și ascundă în'
ful și despoerea, îear alții nevolniciea și lașitatea, h0
tarîră să-și încerce norocul pe calea armelor.
’
S’au amestecat mai apoi și guvernele țărișoarei^
de pe malurile Dunărei, tîrînd după dînsele popula.
țiea, pacinică, muncitoare, ca sa hotărască cu sîngel^
îei, în a cui parte ie dreptatea. Pretextau că trebuie
să lupte și iele, pentru independență.
Independență, cuvînt fățarnic, înșelător, plăzmuit
de stăpînii, setoși de a stăpîni singuri, fără amestecul
nimărui. Independență, un mijloc de a înteți norodu],
să lupte, a doborî un stăpîn pentru a ridica pe altul
Dai* nici stăpînii vrăjmași, dornici de a-și menține
controlul asupra stapînirei altora, nu se lăsau mai pe
jos. întețeau și iei norodul, care-l aveau la îndămînă.
Pretextau, că fie-care trebuie să lupte pentru păstrarea
priviligiilor ce avea.
Priviligiile norodului, ironiea civilizației: priviligiul de a muri de foame și de frig, de a-și vărsa sîngele pentru alții, de a zăcea în ignoranță, de a fi rob
supus, ascultător.
Și așa, iera hotărît: luptă cruntă, înverșunată, răz
boiri pe vieață și pe moarte, să se aleagă, cărui stă
pîn i se. va cuveni o mai mare parte din avutul, pe
care-l vor produce noroadele, noroadele ce aveau să
se întâlnească, să se îneaere, să se doboare.
De unde înse atâta dor de stapînire, se întreabă
par’că bieata minte omenească, bieata minte naivă dar
curată, care n’a avut prilej să stăpînească. De unde?
Din spiritul pervers, care stăpînește încă pe om: bestâea rafinată și îndărătnică, care se resfață într’o
sal bătăcie fără seamăn, pretinzînd că ie civilizată.
♦
*
In jos, spre vadul Dunărei, se îndreptau meren>
mereu, detașamente de soldați. Oameni tineri, voi
nici, înarmați pană îu dinți. Se îndreptau mereu, me
reu, minați ca niște turme, de către niște păstori, cari,
exaltați de îngîmfarea ce li insufla situație», îie0' '■
coteau ca vite. Se îndreptau mereu, mereu, ducîn»
cu iei dorul celor rămași acasă, cuprinși de jale.
Aceste detașamente se grămădeau, mai ales, spr®
partea locului, spre Calafat și Vidin, două orașe, așe
zate unul pe malul drept, altul pe malul stâng al Du
nărei. In partea asta avea să aibă loc o întâlnire, care,
deși dorită cu patimă, iera menită să se petreacă fo
urlete, blesteme, și în lacuri de sînge.
Veniră și stăpînii aici. Să iee și iei parte 1» în‘
tîlnire ? O, nu, să privească și iei. Li iera teamă, fudoiala să nu cuprindă ostașii, și voiau să-i încu^i
jeze, să-i îmbărbăteze măcar cu vorba, fiind prea l^1
de a da pilde prin fapte. Nu-i vorbă, se întâmplă, cit®
o dată, că se aruncă și cîte unul din iei în luptă. D»r
asta, totdeauna cînd au să joace ultima carte, cwy
spiritul pervers îi mînă să cîștige. cel puțin, glorlb
cînd văd că pierd partea la
stapînire și nu
nici o scăpare.
***
jJ’norf I”'re“S“ ?re Par’^jai*^0™șiea omeZc"^
J"XX Cî"?Prej"uitii
“presărată ou £
Trora sămînța trebuea sa rodeacă din nou, ue acea
jjină, stătea ștăpinul-slugfi încunjurat de slu^ile-stă^.Dînsul privea cu ochii holbați, spre partea unde
-ntîlnirefl’ ursiea’ avea sa QÎba locInimile tuturor ierau strînse, răsuflarea li iera oprită.
Aștept^11 cu t°țn 5etya’ care li se părea că întârzie
S se îndeplinească. De o data, un bubuit de tun, inarument ucigător, plăzmuit să încununeze progresul
cu laurii civilizației, străbătu văzduhul. Un oftat de
ușurare, ieși din piepturile celor ce așteptau. Un obuz
veni să se spargă în mijlocul bateriei lor, trimes par’că
înadins, să-i vestească, cum-că urgiea prinde a se deslințui, urgiea pusă la cale de iei, pe care voeau să o vadă
tot nuri grozavă, tot mai grozavă. Cu un sînge rece,
caracteristic acelor cari se simt în siguranță, stăpîDnl își scoase chipiul și salută obuzul, zicînd : «A,
asta-i muzica ce-mi place■>.
Deși totul îera rece, silit, totul par’că fusese pus la
cale, să dee stăpînuluî prilej de vorba, prilej de vi
tejie. Un entuziasm nebun, cuprinse pe ceî ce ierau
în jur. Aplauze lungi răsunară, ca semn de aprobare.
Cronicarii, mutre buhave, nepăsătoare, cari îerau la
fața locului, să înregistrese splendoarea omorului, aș
ternută numai de cît, laude maestre, la adresa suve
ranului. Codrii, luncile, văile, dealurile, răsunară de
atâta zgomot, de aplauze, de înălțări. Ecoul acestora
fa dus departe, departe, peste mări și țări, găsind
răsunet în inimile tuturor perverșilor din lume.
0 veselie nebună îi cuprinse pe toți. Numai barzii,
cari mai încercau, din cînd în cînd, vre o romanță de
dragoste, vre-o odă de pace, vre un cîntec de deștep
tare, numai îei amuțiră, bieți, triști, abătuți, copleșiți
de jale și durere. Bufnița, cîntăreața morței, fu pro
clamată ca cea mai plăcută, cîntăreața a veacurilor
moderne. lear dînșii, barzii, visătorii de vieață, fură
respinși, căzură la concursul ce are loc de veacuri.
Muzica cînta înainte, cu accentele iei lugubre. No
roadele, întețite de cuvintele fățarnicilor, fură înte
țite și mai rău de muzica ce place. Fură întețite și
mai rău de vederea sîngelui, ce începuse să curgă șiroae, din rănile pricinuite de muzica ce place.
0 dată întețirea le culme, cu toții începură să se
omoare. Fie-care căta să omoare pe cît mai mulți,
ftai ales că de moartea altora atârna viețuirea sa înȘa-șî. Se luptau, se apărau, se doborau. Ochii li ierau
lnjectațî de sînge. Nu vedeau, nu auzeau, nu gîndeau,
mi mat simțeau nimic. Loveau mereu, mereu, fără
oruțare, fără să-și dee sama de ce. Alții veneau,
eneau mereu, să cadă și dînșii, să. cadă, să facă loc
«Țtora. Vaetele răniților se pierdeau, fără să fie bă“n
sarQă, copleșite de zgomotul muzieei ce place.
q:~;l1Pa două săptămîni de omor, veni rîndul jafului
J1 dl9trugerei._ Dușmanul închipuit, dușman cu care
JL80. deduse ochii pănă atuncea, iera învins. InvinRni - 1 80 aăpustiră asupra clădirilor liniștite ale oraVidin. Totul fu jăfuit, prădat, distrus, călcat în
DlslOare* Nimic ou remase neatins. Apoi, spre a mări
ce46i-a stăpmalm, care se delecta la auzul muzieei
ac Piacea, Incendiară orașul, ca, trosnetele focului, sa
țx Panieze accentele lugubre ale acestei muzici.
a* Pe cînd mii de oameni tineri și plini de vlagă iși
pierdeau vieața în torturile cele mai cumplite: pe cînd
fecioarele împătimite îșî mușcau perna de sub cap,
plîngînd și blestemînd, că nu îera cine să le desmîerde,
sa le sărute, să le îmbrățișeze, să liniștească vapaea
voluptoasă a tinerețe! lor, îndrăgostiți! lor fiind deParbe, unn căzuți, alții gata să cadă: pe cînd femeile
se văitau, lipsite de ajutorul tovarășilor lor de muncă:
pe cînd moșnegii jăleau roadele, remase nestrîuse,
cîmpiile remase nelucrate, lipsite de brațele harnici-r J?luSar\: Pe rind copiii alergau fără de nici un căpătăiu lipsiți de dragostea și de povața părinților lor:
pe cînd sate și orașe ierau distrase de incendiul întețit
de noroadele întețite: pe cînd ciuma stătea rînjînd,
gata șa apară și dînsa, ca tovarășă vrednică a cruntului
războiu: pe cînd jalea și durerea se întindeau peste
tot, suveranul se delecta, cu credincioșii săi, la auzul
sunetelor lugubre, a muziceî ce place.
Zadarnic protestă bătrînulDanubiu, prin zbuciumul
valurilor sale, valurilor sale spumegînde de furie, cumcă iei singur ie în drept să ude pamîntul, cu apa, pe
care o suge norul dintr’însul și o revarsă apoi pe pămînt: zadarnic protestă pamîntul, cum-că lui nu-i tre
buie sînge, ci va a fi lucrat: zadarnice fura toate pro
testările : stăpînii nu ținură în seamă nimic- Ce le păsa
lor de protestările unor neputincioși ? Dînșii se delec
tau înainte, se delectau la auzul sunetelor lugubre,
pentrn dîașii armonioase, a muzieei ce place.
De atunci nici un cîntăreț nu a mai îndrăznit să
cînte. Chiar doina, cîntul de alean și de jale, amuți,
încetă să mai resune, copleșit de bubuitul de tun,
de croncănitul bufniței, cîntăreața morței, cîntăreața
veacurilor moderne.
* *. *
Departe, în altă țară, unde tot aceea-și stare de lu
cruri trona, unde aceea-șî stare economică-socială, cu
muzice ce o companiaza, pricinuea aceea-șî jale și desnădejde, cu toate că țara părea a fi mănoasă, unde
vaetele celor loviți, celor apăsați de norinduita orân
duire, ce cîrmuește lumea acum, se ridica pană la ceriuri, în acea țară se găsi un tînăr visător, cu sufle
tul blajin, de poet, care, prea simțitor, nu putuse remănea surd la jelaniile fraților săi. Iei începu să fie
zbuciumat de’ gîndul, cum ar putea stăpînii să fie deș
teptați, stăpînii cu totul nepăsători.
Iși aduse aminte, de muzica ce-î delectează atât,
și-și puse în gînd să cînte un cîntec și iei, unul sin
gur măcar, cu notele muziceî, ce le place. Știea că
alt-ce-va nu îe ținut de dînșii în samă... Trăgea nă
dejde, sărmanul visător, că, cîntecul său, poate avea
să-i miște. Nu-și închipuea nici de cum, cum-că va fi
ținut de rău. Nu făcea alta, de cîtsă cînte cum place.»
Iși procură un instrument muzical, care putea să
scoată sunete la feliu, îșî încorda instrumentul și plecă
să întâlnească pe cel mai mare, stăpînul, să-i cînte, să-l
deștepte. Prinse de veste ca poate să pornească la o
petrecere, îșî iuți pasul, să-l ajungă: și-l ajunse. Deși
modest, cum în de obște cam sînt poeții, totu-șî, aprins,
încurajat de nobilul său țel, de-a deștepta.» se apropie
de stăpîn, cu instrumentul muzical în mină.
Sunetele, lugubre iele, dar ale muziceî ce place, se
revărsară vibratoare, din instrument-, umplînd văzdu
hul cu accentele lor. Nimic mai puternic^ de-a copleși...
Iera și meșter cîntărețul. Știea să cînte de minune.
Cînta cum rari cîntau, în cît, cele dintâi cîte-va, su
nete, fură în de ajuns, casă înduioșeze păn într’atit
inima stăpînului, în cît, aceasta, căzu amețit și muri,..
Furioși și amenințători, se ridicară pumnii credin
cioșilor luî, în contra poetului modest și blajin, cu
ochii mari, visători, îu care Iera întrupată bunătatea
însă-șî. Iar haosul resună, de-un urlet furios : «asasin?.
■I
i
I
r
4_;
8'
r
î
�, REVISTA 1DEEI
20
<
REVISTA ȚDEE1
Ecoul acestui urlet, fu dus departe, departe, peste
țări și mări, găsind resunet, în iniiuele «acelora-și
perverși» din lume.
.
■
Un zbucium cuprinse întreaga omenire. Codru, lun
cile, văile, dealurile, răsunară de urletul «asasin», scos
de perverși. Găsi resunet chiar în inima tinara a unui
bătrîn, rămas din alte vremuri, care visa sa tro
neze pacea, iubirea, pe pamînt. Dar, acest răsunet, avea într’însul accentul întrebare!. «Asasin.»... De ce
mă rog asasin, cînd cîntarețul nu făcu alta, de cit sa
cînte muzica ce place: muzica veacurilor moderne.
Moeiss Maier.
Trudiți!, un volum de nuvele, de I. Neagu. Se cere
de la «Revista Idee!?, unde se trimete și costul. 1 leu.
Ătte lucruri, bunede procurat, a sc i'edea la bibliograficii din n ttniurul trecut. Cererile se însoțesc totdeauna de suma respectivii.
Jn amintirea martirilor &in Chicago
La 11 Noembre trecut, s’au împlinit 15 ani, de
cînd au fost spînzurați la Chicago, cu toate formele
legale, patru luptători însemnați, prieteni ai celor desmoștenițî; Albert Parson, August Spies, Adolf Fischer.
și Georg Engel. Un camarad ne trimete. pentru pri
lej, un document oficial, prin care.se acordă libertatea
absolută lui Sainuel Fielden, lui Oscar Neebe și lui
Michel Schwab, osîndițî numai la munca silnică, dacă
Luis Ling, osîndit la aceea-și munca și iei, s’a omorît
în închisoare. Acest interesant document, în care se
vorbește amănunțit asupra procesului ce a avut loc
atunci, din pricină că prea întins, rămîne poate să fie
publicat aparte, sau cu un alt prilej. Noi, dam acolea,
în amintirea acestei date, prefața, cu care o camaradă
americană, prezintă publicului american, anto-biografîea lui Spies, Sînt lucruri asupra căror se poate me
dita. Și, camarada, care a găsit vremea sa se ocupe
de lucrarea aceasta și să ne-o dee în românește acum,
merită toat-e mulțumirile noastre.
P. M.
CĂT^E CETITORI
In paginele următoare, dau o schiță auto-biografică
a 1°I August Spies. lea cuprinde, apărarea sa in fața
curței, și o parte din scrisorile si notele ce mi le scrise
din încliisoare, în diferite împrejurări. Publicând aceste
scrieri, urmăresc un singur scop: de a da prilej compatrioților miel americani, bărbați și femei, să cunoască
^eața, caracterul și năzuințele unui ora, care, cu mulțl
aitn, le stăpînî atențiea, o mulțime de vreme. După ce
tirea aceste! lucrări, îșl vor putea da seamă prin Iei.
vor șa cine Iera omul acesta, de ce trainpă Iera. Nimeni
na lost mal cu înverșunare atacat de presa capitalistă.
Gonyingenle sale ca și acele a'e tovarășilor săi de conspirape, după cum au fost porecliți, măcar că nici nu
se cunoscuseră înainte de judecată, fură denaturate si
Batjocorite, de una din cele mal cumplite goane din
a .®UD0S3“t istoriea, ce s’a pornit din partea desOr'
Nu cun0?team pe nici Uliul din
,xntrâI pentru întaea oară la curtea cu ju
rați, în timpul comediei numită judecată.
a8tentAm1Sc-m -die ieî de Cit, tliaJurnale- Și, de aceea, mă
tioslPri?înf7-ad ° ra-r,t C°M10 de oameni stupizi, vimeL HnS ??\re .Sidba ,ci- Car® nu-mî fu inse miCa prin
1-gUrf illteligente și simpatice,
de St /mT-’
-8«’TnVî atras?‘ Mă condei numai
> um-ca judecătorii .și polițîea lerau uniți in po: i
i'.: ’ /'4
i
’
V
triva acestor oameni, nu din pricina vre-unel cri,»
numai fiind-că îl știau amestecați in- mișcarea. mj.’ ci
rească, de partea muncitorilor.
.
cit^,
Pătrunsă de un sentiment de groaza, iscat deCPi
auzii si văzul, pe lingă asta de un sentiment de dr^!e
mă hotărî! să trec de partea pngomhlor. Și, do M
de a-mî da simpatiea la lumină, și de-a afla
prin care să pot veni in sprijinul acestor năpJ’J!«c
cercetai, împreuna cu mama, neagra închisoare în
iei îsl petreceau călduroasele luni de vara. Atunci r- rț
cunoștința lui August Spies. In urmă se făcu '“«UI
mare’ apropiere între mine și le].
*naj
Ori-ce om de inimă, va fi de aceea-și părere cu
că mai înainte de a se rosti asupra unei chestii ut n’
însemnate, ca aceea a anarhiștilor din Chicago, ie kP
să-i cunoască amîndouil fețele. Pună acum inse, Pd
o fată a fost înfățișată publicului: învinuirea. Aproi 1
toate ziarele au refuzat să primească în coloanele r
cea mal mică desvînuire. Infățișind, compatrioților
această încercare de apărare, am deplină încredere i
nepărtiuirea cu care sînt socotiți că judecă afacerile n?
blice, oamenii publici.
Terminînd, trebuie să fac cunoscut cetitorilor, că Au
gust Spies a dat notele si deslușirile ce urmează sin
încuviințat să se publice, numai in urma. stăruitoatA.
rugăminți ce i s’au făcut din partea prietenilor cui],
și din partea’ mea.
"
Chicago, 1887.
NlNA VAN ZâNdt.
P. S. De cînd am început publicarea acestei cărticele
și înainte de a o fi terminat, avu loco întâmplare,care
prin înfățișarea senzațională ce-I fu dată, de o presj
degenerată’, cere cite-va deslușiri. Simpatiea mea pen
tru închișii prigoniți, urmăriți pe nedrept, se prefăcu
in curînd’ intr’un sentiment de prietenie. ■ pentru Spies,
cînd îl făcui cunoștință personală. Diu această prietenie
se născu, cu timpul, o puternică dragoste. Ca simplă
prietenă, mi se puneau mii de piedici vizitelor mele li
închisoare. Numai părinții aveau dreptul de a vedea pe
închiși. Dragostea noastră reciprocă făcea cîtb rudenie.
Hotărirăm să- ne logodim. Dar, in curind, luai cunoștința,
cum-că numai bărbații și femeile pot să se vadă in afarăde zilele hotărite pentru întiluirea reglementară.Ha
chiar, un nou regulament iha opri cu totul de a vedea
pe închiși. înțelesei că silințele mele, în . favoarea dețv
nuțîlor și a dreptățel, nemulțumea o anumită clasă din
societate, care le voea peirea. Situațiea ine-a socială și le
găturile mele întăreau și mai mult acest sentiment
vedeam prea bine că se căuta a se împiedica drl-ce
apropiere intre mine și deținuți. Nu iera de ajuns ci
Ieram logodiți.. Hotărirăm să ne cununam după lege.
Și, fiind-că părinții miel consfințiră să ne unim, treaba
asta nu ne mai privea de cît,pe noi amindoi. Dar, o.
gașcă de jurnaliști, cea mai mare parte niște secături
începură să sbiere, cînd planul căsătoriei noastre fu cu
noscut. Su ti făptuit ori-ce nelegiuire, recunosc,util
codul criminal, acești delicațî și, cavaleri nobil! ame
ricani, nu m’ar fi insultat și tîr’it mal mult în noromSă fi fost o fata necunoscută și străină, n’ar fi avut nimic
de zis împotriva acestei casatorii. Dar o fată dintr”
veche și foarte bogată familie americană, să ascuIU
vocea respectului de sine, în loc de sunetul dolari*0’
scandal. Domnișoara trebuie să fie nebună. A cetit r°'
mane păcătoase’.
...
Să mă fi căsătorit cu vre-un bătrîn și impotent m»1'
nar, din lumea mea, cum se zice, acești morali g®°u .
mani, m’ar fi urcat în slavă. N’ar fi lipsit oameni, dine
creștinii miel frați și surori', care să strige: niin«liaț
căsătorie, încîntutoa're Domnișoara.
„
Voesc mai bine hula de cît’ aprobarea îiyOSiW®
acestor ființe atît de morale, care nu-s. făcute PeatS6
înțelege o dragoste născuta din înclinări intelect»1”
Și-s mindră de cele cite-va prietenii prețioase Pe C-B.
le-ara dobîndit. Acestea știu ce însemnează o iubire
cerii, o iubire puternică.’
Chicagp, 27 lanuqr 1887.
Nina van Zan'»t'
^oralitatea ocazională a oamenilor cinstiți
Te netăgăduit, cum-ca groaza de sînge se află la cea
r mare parte din oameni, ca și la o mulțime de
’niinal0- InSe’ ?CeaSt? ?rOa-zii’ nu merSe l)ăna acolo
- facă P° 0U1 in,ne„staF,e> stl verse sîngele semenilor
sVcînd interesul sau Iar împinge aici. Necesitățile
? ntei Pentru traiU
bUna 8tarea’ fac pp- he-care zi
,l1* oniiieui, să îndeplinească lucrurile cele mai respinl’?tonre. Rîndașii și cărătorii de murdării, de cari școala
nu s’a ocupat de loc, fost-au iei oare determiîn alegerea meșteșugului lor, de către oare-cari
stincte atavice,purcegînd din nu știu ce strămoși preu,D< ni sau preistorici? Maimiilt de cît. îndoelnic, cu osebire
îtse atinge de cărătorii de murdării. Ceea ce nu-i
îdoelnic, ie că, acești bravi muncitori, ajung să se
'chite» fără desgust, de-o sarcină care ar face să le■ine Pe 0 Diulțime de oameni, pe care, iei și-au luat-o,
\far din capul locului, fără să șovaiasca, fiind-că nu-i
frninos «să șovăești în fața muucei». Medicii ce diseflcă și fac autopsie, chirurgii cari «operează?, mujglaril cari omoară, nu sînt de loc atavici. Pe fie-care
zi sînt, în Franța, inii de femei, nici mai puțin bune,
nici mai puțin duioase de cît celelalte, cari îndepli
nesc cu cel mai mare sînge rece, o faptă crudă, a
cărei singură vedere ie odioasă și nesuferită, la o mul
țime de persoane, nesuspecte de loc de cine știe ce
sensiblerie. A smulge, cu toate țipeteîe-T sfâșietoare,
un biet cucoșel din mijlocul găinăriei sale, a-i lega
picioarele, a-I tăea cu foarfecele vasele limbei, a-1
atîrna apoi de picioare, pentru a înlesni scurgerea sîngelui, a fi de față la agoniea-i, adesea foarte lungă,
in timpul cărei, adesea^ i se smulg penele, ieată pri
veliștea ce are loc, înainte de a vi se arăta pe masă un
puiu fript. O mulțime de rcntier7-na8cuț7, îșî închipue,
cum-că mai bine s’ar învoi să nu mai mînînce carne,
de cît să se dedee sau să fie de față la asemenea
fapte. Curată închipuire sau inconștiență fățărnicie.
Dacă cine-va ar fi nevoit, ca să-și cîștige traiul, sau
chiar pentru a nu fi nevoit să mînînce numai ^pîne
goală, îl veți vedea, întrebuințîndu-și mușchii săi civilizați și aristocratici, să sucească gîtul la păsări, să
omoare viței, să tae miei. In urma sfatului unui doctor, nu va’sta nici de cum la europene să frequentezeabatoriul, pentru a bea sînge cald, fumegînd. Unui
asemenea om nu i-aș găsi nici o vină. I-aș imputa
numai, satisl’acțiea crudă ce-o are, cînd soldați! își pe
trec o mulțime’ de zile, ca să împuște mii din compatrioții lor dezarmați, prizonieri, sau vinovați că
Ș’ur fi răzvrătit împotriva unei stări sociale, care nu
înti-upeaza de Ioc idealul dreptăței, chiar nici în ochii
Privilegiaților, satisfacțiea ce-o are, cînd armatele eu
ropenești se ieu la întrecere de-a bombarda pe sălbateci,
pentru a-si împărți pe urmă țerile lor, sau cînd aceste
armate se’bombardează între iele, pentru a-șî rotunji
Ua cuprins și a îndeplini întinse planuri comerciale.
. S’ar putea spune foarte multe asupra acestei gro
zave teme, ale cărei variații recente, nu sînt de loc
’aa* pre jos de cele preistorice. Poate că astea nu-s
wilne? Chestie de definiție. In ori-ce caz,, sînt cchiv,llcnte ale crimei, tot atît de bine caracterizate ca și
omorurile îndeplinite de plantele carnivore asupra în
cetelor, de cînii turbați asupra semenilor lor, de guz|a?î, de lupi, de mom iți și furnici. Daca omorul, la
J°J» purcede dintr’o pornire de obîrșie preumana sau
Paleoiitică, nu-i nici de cum ereditatea reversiva. sau
mrogradg, care întețește această pornire, asta-zi in*®gunentată si făcuta obligatorie pentru toți, ci simereditatea continuatoare, în virtutea căreia mm-
21
căra cînd ni-i foame și în virtutea căreia îndeplinim,
în măsura facultăților noastre, toate actele apropriate
la mulțumirea trebuințelor noastre.
, Criminalii născut! nu se găsesc numai în închisori.
Cu toții sîntem criminali, daca voim să înțelegem prin
această expresie, de care re face abuz, posedarea ten
dințelor ereditare, de a te folosi, la nevoe, în paguba
semenilor tăi. Crimele omenești, pe cari le am in. ve
dere leu, indică, mai curînd, cruzimea și ferocitatea
speciei și a colectivităților etnice, sociale sau de altă na
tură. Cît despre echivalentele individuale ale crimei, voiu
aminti, leară-si, cum-ca nu-s anevoe de descoperit,
chiar în purtarea oamenilor cinstiți, din cari, cea mai
mare parte nu se sinchisesc nici de cum, de a uza de
acelea-și mijloace vătămătoare și imorale, ca și acele
de cari uzază așa numiți! uomini delinqiienti. Echiva
lentele crimei, la oamenii cinstiți, înfățoșază, ce-i drept,
marele avantaj, de-a remănea, mai mult sau mai puțin,
neobservate de codul penal, cel puțin de politie și
psichologii din școala noua. Cu toate astea, nu sînt
mai puțin recunoscute, de imorale și vătămătoare, chiar
de către acei cari au recurs la iele personal..Și ie destul
su ne închipuim, în ce chip s’ar purta-oamenii cinstiți,
dacă condițiile în cari trăesc și au trăit nu i-ar în
depărta de crima calificată de lege, tot cu atîta pu
tere, după cum alții sînt împinși s’o săvîrșască, de
cătră acelea-și condiții ale unui mediu opus...
' L. Manouvrier.
guna stare materială și morală
1
î. i
I
h
ii -
■
iI’
■
Daca chestiea socială Ie mai întăi de toate o ches
tie de bună stare materială, tea Teste, de asemenea și
în acela-și timp, o chestie de dezvoltare intelectuală
și morală. Nu ie prin urmare numai o chestie de burtă.
Să nu uităm nici o dată că o mare misiune socială,
vu
________________________
_
ca aceaw pe care clasa_muncitoare
trebuie să o îndepli-4,-* «r.-i.'ntnl-nn
neasc& față j
e societatea actuală, n
n’’nr
ar putea "ti
fi CUPIT.
săvîr£t j
enerație omenească foarte ridicată,
sită de ccît
dee 0
o g
generație
jq jj^vinta
j-w.rTTT.i-n intelectuală
-înFolor./-iini*} și
qî morală,
nînraln. deasupra
dftnsnnră- nivelului
nivelului
veche! civilizații.
civilizații.
p
e_j a
jevărat că ori-ce popor are guvernămîntul și
De-i
adevărat
ordinea socială ce merită, să ne consacram atunci
toat
^
ea
țaj ppentru
entru aa ajuta
toată vieața,
ajutala
la dezvoltarea
dezvoltarea unui popor,
îîmprejurul
niprejurul’nostru,
nostru, care
care sâ
£.. merite
i-critc oc ordine socială mai
perfecțiOnata, de
perfecționată,
de cît
cît acea a blăstămatei noastre epoci
capitaliste.
.
.
Civilizațiea omeneasca n’a cîștigat de loc pnn dez
voltarea capitalizmului, care a adus unele elemente
ale burgheziei la o bună stare materială și chiar la
o îmbielsugare necunoscută mai înainte.
Această burghezie a rămas, înse, în privința intelectu
ală și morală, o generație proastă, înginfată și cu vederi
înguste. întru cît privește- înaltele aspirați artistice
și științifice, aristocratica noastră financiară modernă
pare cu totul tocită, deși în bună stare materială.
Cauza civilizației omenești îeara-și n’ar cîștiga, prin
dezvoltarea unei generații de muncitori, tîmpi£ de
munca grea din cea mai fragedă vrîstă, îndîrjiți în
lupta de clase, mînați de singura patimă de a ajunge,
intr’o zi, din sclavi, stăpînii.
_
O generație care nu-i în stare sa se simtă împăti
mită pentru'înalta civilizație omenească, să răspândea
scă binefacerile acestei civilizații în toate părțile lu
me!, ieată, ceea-ce, prin silințele noastre, trebuie sa
înlăturăm cu ori-ce preț.
O. CORNELIȘSEN.
li
k
j
j
�REVISTA IDEEI
22
23
REVISTA IDEEI
Către America
Prietenului Maieu.
...Trebuie să-ți amintesc, prietene, mai întâi, cuvîntările domnilor Auerbach și Adolf Solomon, rostite innaintea plecărei noastre din București. Spuneau, cumcă vom fi îngrijiți, cu toate cele trebuitoare, anume
până la New-York. Că nu trebuie să luăm nimica cu noi,
101,
.A?
nici să cerșim pe drum, că nu-i frumos pentru Evrei.
Să arătăm lumei întregi, tuturor națiilor, cum-ca Evreu
nu-s cerșetori și n’au nevoe de ajutorul creștinilor.
Frumoase cuvîntări, nu-i așa ? Cu toate astea, cu
toată oratoriea măeastră a d-nilor Auerbach & Solo
mon, am suferit de foame, întreaga cale, ne-avînd ce
să mîncăm, în afară de Budapesta și de Brașov.
Da, prietene, înscenarea ce-o fac burghejii evrei
cu proletariatul evreu din România, împreună cu cataplasma, cu care caută să acopere rănile sîngerînde
din inimele suferinde, nu ie mai mult de cît un mij
loc de-a năbuși libera voință, libera gîndire a sufe
rinzilor de foame evrei, de a zădărnici unirea ce ar
putea-o face cu suferinzii de foame de alte naționa
lități, solidarizîndu-se într’o lupta comună în contra
capitalului, care-i zugrumă de o potrivă, în toate un
ghiurile lumei,
O luptă, înse, în contra stăpînirei de a-zi, nu va fi
întreprinsă de o mulțime ce ie nutrită cu șovinizm,
spre a fi -depărtata de_ ceilalți suferinzi, de o mul
țime de inși, cari, ținîndu-se de rang, de aleșii lui Dum
nezeu, se mîndresc cu rudele lor: baronii Rotschild,
Montefiore, Hirsch... Asemenea oameni, ajungînd la
Roterdam, în instituțiea «Montefiore», ca să arate ceau
șului că-s mulțămiți de sărmanul prînz ce li se dăruise,
se închinară de două ori pe zi, deși alta dată nu se
închinau nici o dată. Asemenea oameni, moralmente și
materialmente sclavi, nu se pot libera. Mulțămiți cu
micile pomeni ce li se dăruesc, strigă în gură mare:
Toți Evreii sîntem frați.
O, sărmani naivi, frații voștri, bogațî, cum îi nu
miți voi, fratfj se îngrijesc în de ajuns, să nustrigațî:
«toți suferinzii sînt frați». Voi sînteți jertfele marelui
idol internațional, ce se numește «Capital». Frații
voștri bogațî, fac întocmai acela-și lucru ca și frații lor,
bogății celorlalte nații, cu suferinzii lor. Vi se dă un
elexir, numit: naționalism, patriotism, 'sovinizm, ca
să nu aveți timpul să strigați alte strigăte, care ar
putea îngrozi și care ar vătăma marei familii ce se
numește «clasa stăpînitoare».
S'a trecem, acuma, prietene, la buna voința filan
tropilor noștri, și să vedem cît ie de mare iubirea lor
pentru noi. Iți spun încă o dată, cum că am fost zbu
ciumați de foame întreaga cale. Și, nu uita, că grupul
nostru, de.23 persoane, număra și femei, cu prunci
micuți la sîn.
r
Știu că-ți ieste cunoscut cu cîți bani am plecat Yeu
de-acasa-cu cincîspre zece bani. Și cam atîta avea fie-care
jioi. In Viena, am căpătat cîte 3 coroane de om.
Răcești bani ne-am dus pănă la New-York, cale de
20 zile. In Lipsea ne-a așteptat la gară un Evreu
di?St0oriiîU ° bar1bă?“Pu“ătoa«- Iei întrebă cine ie concă Deștemanr.epre,zintaî-Apoi îmi spuse,
ci îu GeraanU nJT*
USCată‘
mi*are8P““8
tea s’o mănînce... Dar nu primii nici un răsnn».
ură cale bună și plecă.
nBPlecarăm către Roterdam, o cale de 3 zile. Nu
apuca să-țî descriu felini prost în care am f08t
mai ales cu mîncarea. Iți poți închipui. Dar voi
învederez un fapt, foarte interesant. Iera în Ai
zi, înainte de a ne îmbarca pe vapor. Speranța no lt0‘
iera la Roterdam. Dar mai ierau numai cîte-va
pănă la plecare și nimene nu ne întreba dacă a
trebuință de ce-va, să ne luăm cu noi în vapor,
dus la reprezentantul alianței, «Womens von Gedl 51
și următorul dialog avu loc între noi.
let‘i
— Domnule von Gelder, ai să-mi dai voe să
vorbesc.
— Mă rog, fu răspunsul.
—Vom căpăta noi prin dumnea-voastră, ce-va bani ’■
pentru cele trebuincioase pe vapor ?
*•,
— O, nu. Nu aveți trebuință. Fie-care om canto
o pîne, pănă Ia Liverpol Apoi căpătați mîncare pevapor
— Bine, dar nu avem nici o centimă. Și vă «trap
atențiea, cum-că, în grupul nostru sînt femei cu copt
lași la sîn. Și cum putem așa pleca. Te rog, d-le von,
Gelder, ca să ne îngrijiți cu cele necesare, căci altfeliunu putem pleca.
— O, atunci puteți prea bine să vă întoarceți î .apoi.
Ie adevărat, că primului grup i-am dat și bani. Dai
nu mai dăm. Și știți de ce? Costă prea mult. Și,
chiar astă-zi, am primit o scrisoare din București, de
la domnu Auerbach, în care ne scrie să nu vă dăm
prea bună mîncare, căci vă vom învăța să mîncați
bine și nu veți mai voi să .munciți Ia America.
La cuvintele acestea, scoase ceasul din buzunar și 1
spuse: «ie timpul de a vă îmbarca pe vapor». Și
ast-feliu, prietene, c’o pîne subsuoară, plecarăm noi
din Roterdam. Drumul pănă la Quebec, durează 11
zile și 11 nopți. In Quebec am cerșit cîte-va pîni și
cîte-va scrumbii. In New-London, la feliu. Și, în ase
menea stare, ne-am dus doi Ia New-York, noi trimeșii
de către Alianța Israclitâ Universalii.
Acuma, vrei să știi cum am ajuns la New-York?
Intăi am fost opriți în Quebec. Acolo, se cere ca fie-care
să arate ce-va parale, cel puțin 3 dolari. Noi am găsit
la Quebec arestată, a patra grupă, plecată din Bu
curești, cu femei și copii, arestată de 20 de zile, tot din
aceea-și pricină. M’am gîndit să alergia o înșelătorie, .
la un refugiu. Am împrumutat cîți-va dolari de la un ;
negustor, banii au mers din mînă în mină, și, ast-feliu, i
am păcălit reprezentanții stăpînirei Americane, de la
granițele Canadiene Grupa a patra n’a știut că sb
cere bani, și cînd a aflat, iera atunci prea tî’rziu. Fiincționarii vamali aflaseră cum-că nimeni n’are nimic.
Ajungem în sfîrșit ajungem la New-York. Aici nu ier»
nici un cîne să latre după noi. Nu iera nimene să
primească la gară. Ce iera de făcut. New-Yorkul nu ic
un orășel de-ale noastre. De unde să iau 5 cents, 1
pentru tramvaiu,casămă duc în oraș. Otristeță adîncă '
se zugrăvi pe fețele femeilor cu copiii în brațe. Oste^
niți, prăpădiți, de călătorie, flămînzi, nedormiți, ce 8» j.
ne facem. Cui să ne adresăm? Străini, fără limbă, șij
închipuiți, într’o stație ca New-York, unde furnic»
milioane de oameni. In cele din urmă, mă hotărî! să
mă duc cu nevinovatele mele picioare. După doua ore
de drum, măîntorsei, ne dînd de nimene în oraș. D»ri
cînd mă întorsei, nu mai găsii pe nici unul dintre to
varășii miei : toți se pierdură, ca sarea în apă.
Căldura iera nesuferită. Nu mîncasem de 24 de cea
suri. Capul îmi vîjiea. In urechi îmi suna, în stomac
îmi tuna. Fiert de soare mi-iera tot corpul. Trebui s»
mă adăpostesc la umbra unui camion și adormiî, gîn'
dindu-mă la călătorie și la țara de aur la care visasem 1
de mult. In somn, ini se păru cu domnii Auer-
proape i se dase. lea îl iubise. Asta-i îera în sînge, și
tîrnîiturile ce i le administra tată-său, nu o putuseră
lecui de patima ce avea. Fugi din casa părintească
Pevrei. Ni se păru că domnu von Gelder îmi și rătăci cam preste tot, căzînd, din legătură, în le
PeDne cum-că călătoria noastrăcostăpreamult. Apoi, mi gătură, pana înti’o mizerie neagră, care o făcu să se
păru că evreul cu barba frumoasă, din Lipsea, a- rastăgolească, încet-încet, în noroiu. Cu toate astea
?tce pîne
viir?tî- Aici stomacul se sgudui și mă nu iera numai vina iei. Dacă bărbatul iei dintâi ar fi
? ezii. Simțind gustul viuștilor din Lipsea, stomacul fost cinstit, dînsa ar fi trăit necontenit cu iei. Dar
. ț atrase atențiea că nu trebuie să rămîn mult în iei o deprava înadins, și, devenit agent de moravuri,
‘*1 acela. Desperat peste măsură,mă sculai și plecai o făcu să-și iee condicuță, ca să trăească, fără de nici
?° ora^ După cîte- -a ceasuri de umblet, găsii un cu- 0 grijă, pe socoteala iei.
lea povestea toate astea, liniștit, c’o voace trăgăoscut caie mă găzdui cîte-va zile, și care, îmi înlesni,
n •, aiutorul altor cunoscuți de a putea sa mă por- nata, cu vorbe fără nici o perdea, cu amănunte ne
JeTc și
ajung la Chicago...
rușinate, ca neînțelegînd giozăviea celor ce spunea.
Charlot, îi privea fruntea iei joasă, umerii obrajilor
1 August 1901, Chicago.
A. Vaisman.
îeșițî, ochii iei mititei, și, în frumusețea-i inteligentă
și ordinară, regăsea vag, cu un desgust instinctiv, îm
potriva acestui suvenir, ce-va din trăsăturile mă-seî,
acea apatie îndobitocită a privirei, ce i-o văzuse. în
GOANĂ DE FEMEI
timpul din urmă, la Sâlpctriere. Tot o dată, îl cuprinse
o furie, împotriva societăței, care îngădue asemenea
într’o sară, pe cînd se ridica de pe o bancă, de pe grozăvii. Fata asta, crescută la întâmplare, în pilde
care, vreme de o mulțime de ceasuri, contemplase gara rele, pe cînd părinții iei se deșelau, departe de dînsa,
de Nord, Cbarlot văzu o femee alergînd către dînsul. muncind. Corupțiea asta, apueînd-o în stradă, și, la
Dînsa îi luă brațul, tîrîndu-1, atît de gîfuind, în cît, de șeisprezece ani, aruneînd-o, gata stricată, un brațele
o cam dată, nici nu putea vorbi. Uimit, o apucă iute, celui dintâi venit. După aceea, această poliție, abuzînd
împins, tîrît de iea, mut de zurpriză și iei. La cel din de o nenorocită, fără de nici un sprijin, trăind după
tâi felinar, pe lîngă care trecură, dînsul văzu că-i fru urmele iei, ca după a unui lucru, țărmurind-o in vițiu,
moasă, ceea-ce-i deșteptă o bucurie în suflet, fără să și interzieîndu-i ori-ce întoarcere la o stare mai bună.
știe de ce. Dînsul voi să se oprească, dar dînsa îl tîrî.
lea își spunea mizerjile cu o resignare de brută, ne
— Nu... te rog... hai înainte... mă urmăresc agenții. mai avînd de cît o privire dobitocească și stinsă,
Atuncea, înțelese. Întorcînd capul, văzu pe celult pierdută în gol, cînd vorbea despre întăile iei răz
trotuar, aproape în dreptul său, o mulțime de femei, vrătiri. Cel puțin, iea nu ar fi voit să-și îndeplinească
cari fugeau, pierdute, țipînd, c’o foșniturij de fuste, meseriea în cartierul părinților iei, dar prefectura
cari li se bateau de călcăe. în urma lor, o ceată de nu vru să știe. I se fixă și trotuarul și ceasurile în
care trebuea sa umble. Pururea iera lovită de contra
pungași mizerabili.
Unii trebueau să treacă pe lîngă iei. Iși aduse venții, de groază, de urmăriri Chiar acolo, dînsa iera
aminte atunci de ceea ce cetise, de lațurile aruncate persecutată.
de cătră agenții de moravuri, de goana infamă, poves
Trebuea să stee închisă în cară, hu se putea pune
tită, în tot largul, de către foile polițienești, cari amu la fereastră, să leasă cînd voea, să primească o prie
zau, cu mișeliea aceasta, pe cetitorii burghejî, virtu tenă. Un inspector, a cărui metresă nu vru să fie, nu-i
oși, și pe femeile cinstite. Și, tot o dată, își aduse lăsa un minut de răgaz. Voea s’o facă să între între
aminte, de trucurile de trupier, pe care le întrebuin casă de prostituție. In cele din urmă, dînsa se resigna,
țase odinioară, pentru a trage pe sfoară un adjutant, răzvrătirea ne conducând de cît la Grand-Hotel de
din cari trucuri cel mai de samă iera, a nu fugi de Saint-Lazare, la pușcărie. Se împăca cu agenții, dînsub-ofițer, ci, din potrivă, a-l întâmpina, cu un salut, du-se tuturora cari o voeau. Și ar fi fost fericită,
dacă șeful, care comanda
expedițiea serei aceleia^ n’ar
care-i înlătura ori-ce
■uc bănueală.
vauuv......
A ,
- J A,
uaca 5ULU1, taie
------,ă? zise
și,. IU
intorcmdu-se
fi cej>ut de la
para
ie.
— Nu-ți fie teamă,
zise dînsul
dinsui femeei.
lemeei, șî,
WA
înapoi, mergînd încet, trecu de gonitori, trecu pe urmă
Acuma, nu știea încotro să apuce. Nu mai avea
nici
Și
de pe
ceata
așteptau
camarazii,
zind
loc argușilor
cinci-șese cari
lece.își
acbșuu
,
----- pă
Șh fara
w un gologan, și, fără îndoială, hotelul iei iera
''■ipraveghiat.
Amantul sau
său de
zind
pe
loc
cinci-șese
fete.
Aceștia,
scrutară,
se
înțelege, perechea. Inse Charlot, îi privi atît de liniștit, supraveghiat. Amantul
de inimă
înm. iera la Mazas,
_
maț de
muite
—
“s co
- - o- .... nn recunoscură fe- ?smdltJP? mai multe luDb
ranunea
Clt 1sa
se 2--sprijinindu-se în umbrela-i, că iei nu recunoscură
înece. Plîngea.
pi
Charlot er
îi luă mîna, o mîngie. Mila-i iera mai mare
meea, pe care o luară drept o obicinuită a balului de
ît desguscuî.
In Montinartre-Elisee, care-și avea hîrtiile în regulă, de cît
desgustul. Feiucca
Femeea asta, Icra,
iera, ca și dînsul, un
i.
Cu
toate
Și care se întorcea acasă, puiîînd mîna pe un tînăr naiv. paria. ~
' astea
*“ ’iera plăcută, eși-i
». veni o dorință
privească
mai
în
lumină.
Ii
oferi
s’o ducaunde-va,
După vre-o cîți-va pași, maî departe, Charlot, cu to să o
iea se învoi, c’o bucurie, ce-î puse o flacăra în ochi,
varășa lui, luară altă stradă. Dînsa iera în siguranță
?! o făcu, pentru o clipă, frumoasă.
acum, puteau vorbi. Cu toate astea, dînsa tot tremura,
F. Bonnetain.
voi să se oprească de cît pe bulevardul Denain,
’D fața gărei de Nord, pe terasa unei berării flamande.
Cîte-va
scrieri
cari
pot
fi
consultate
cu
foarte mare folos^.
Charlot, avea, din fericire, vre-o cîți-va bani la dînsul.
comandă două beii, și, după aceea sărmana îi spuCc-7 de făcui, roman, de Cernișevsky.
istoriea iei. Istorie banală, obicinuită, dar care inColccțiea MișcSreT SociaJe.
^esă ca un roman, pe nefericitul, pentru care, PanColecție.a lieristc'f Idech
H cu toate tainele lui, iera încă un necunoscut.
DderminiSHiul Social.
chiema Fanny M6jean si iera fată de oameni cum
Emanciparea Fcmceî.
se cade. Tatăl său iera mecanic la rafinăriea Lebaudy
Medicina Socială.
,ae h Villette. Mă-sa, lucra la cuverturi, tot în aceSe cer de la Revista Ide ei.
r/?1 cartier. La șeisprezece ani, dînsa fusese sedusa.
e fapt, iea nu-și prea învinuea amantul dintâi, A-
% îi
LU* CAV
UUIHIUU
—--------------
4A
~--------- f
•
■
i •
lili ■
I
I
!
�REVISTA IBEEi
REVISTA IDEE!
24
TÎRG DE COPII
maidan,
Intre Spitalfields și Bethnal Green, pe un i se ține
din care creșterea populației a făcut o stradă,lesedimițini
Lunea și Marțea, între șase și șapte^ ceasuri de dimi
neață, un tîrg -de copii. Ie un felin de loc deschis,
unde se adună copii de amîndouă sexele,, de la vrîsta
de șapte ani în sus, pentru a fi tocmiți, cit saptSmtna sau cu luna, de orî-cine avea nevoe dc slugăriea
lor. Cînd tîrgul ie slab, găsești în această pieață pănă
pe la trei sute de asemenea sărmani micuți. Cînd
daraverurile încep să meargă, nu vezi, mai mulți de
cinci-zeci sau șae-zeci de o dată.
. Hickson, în raportu-i, asupra stare! țesătorilor scrie:
«Am cercetat acest tîrg și am găsit cam la vre-o
șapte-zeci de copii adunați, cea mai mare parte în
tovărășiți de părinții lor. Abiea sosit, și, care mai de
care, mă îmbiea cu marfa.
«Doriți un băiet, Domnule?... O fetiță, Domnule, de
slujit?...» Dintre părinți, unii nu păreau a fi tocmai
sennani. Mama unei copile, iera femeea unui negus
tor, care se bucura de-o oare-care stare. Alta iera
dintr’o familie de țesători de catifea, cu un salariu
destul de ridicat».
Amatorii veneau din toate părțile orașului. Unul
avea trebuință de un ucenic, altul de o fetiță ca aju
tor la servitoare. Și îi examinau, îi încercau întocmai
ca pe niște vite. «Tu iești prea slabă... Ia să-ți văd
brațele... Iești sănătoasă ? Ai să fi oare cuminte» ? Cu
minte. Se știe ce va să zică asta. Cuminte, însamnă
să te supui la tot ce-ți poruncește domnul. Tocmeala
gata? Plătește pe o săptămînă înainte, și apoi pleacă
cu marfa.
«Nu poți sa te stăpînești, zicea, cu privire la aceasta,
Leon Faucher, de o simțire dureroasă, ce merge pănă
la indignare, pănă la. groaza. Ce poate fi mai mon
struos de cît asta ? Un tată, o mamă, îșî scot copilul
în tîrg, îl lauda ca pe o marfă de rînd, îl expun pri
vitei trecătorilor și lasă sa i se încerce corpul și
deșteptăciunea. încă din cea mai fragedă vrîsta, l’aruncă exploatare! celui dintăiu venit, numai să dea
mai mult. îl dă pe mîna stăpînului desfrînat, ca și pe
mina unui stăpîn cum se cade, fără cea mai mică che
zășie ca-i vor da pilde frumoase și o întreținere bunăn.
Morala părinților, se știe, ie din cele mai mlădioase.
Ie de ajuns ca fetița, să le aducă regulat, la sfîrșitul
săptămînei, cîți-va șilingi, pentru ca tatăl sau mama
să n’o mai întrebe despre ceea-ce ar fi putut să ceară
de la dînsa stăpînul.
Dar... afurisit să fie cine se gîndcște acuma la ce-va...
Inse Du-Î vorba tocmai despre tîrgul de la Spitalfields,
ci despre altul, cu mult mai întins. Odinioară, desfa
cerea, vinderea asta se făcea într’un loc anumit, în
tru cît-va oficial, la zile hotărîte, la cutare sau cutare
ceas. Acum se face la ori-ce oră, și în ori-ce parte a
orașului. Traficul s’a înlocuit Ori-care locuitor, ori
care trecător prin Londra, se poate încredința de asta.
Și d-1 Godson, n’are de cît să se plimbe sara, pe la
unele răspîntii, pentru-ca, cu tot gulerul său evangelic și serioasa sa haină de levit, să se vadă asaltat
de propuneri, făcute, dacă nu de însă-și mamele, cel
puțin de copile, care-1 vor sili chiar cu rizicul de a seafuriși pe sine, să se gîndească și mai și...
Chestiea celor cinci-spre-zece sărmani micuți, clovni,
porecliți cu numele grotesc de Beni Zug Zug, ne
arată în de ajuns, că comerțul de copii ie tot mai
înfloritor, și, gingașele Engleze, cari alergară, vreme
ae cite-va luni să aplaude dibăciea acestor pseudoArabi, mei nu-și închipuiau că admiră talentele unor
compatnoțî. Mulți dintre iei, într’adevăr, își uitaseră
limba materna, ceea ce și încumeta pe Barnum de a-și
aduce trupa la Londra, adevărata iei obîrșie, și de unde
plecă, fără piedică, cu trupa și mai bine rotunjită
Corespondentul unui ziar englez, descoperi într’o tavernă dm Constantinopol pe acești nenorociți micuț]
muritori de foame, deșălați în bătăi, aproape goi ’J
de
putrezind în murdării. Cu toții fuseseră vînduți Qg
rntrR
părerea de rău
către nărîntiî
părinții lor.
lor, zice iei, și, cu toată
.
trebuie să adaog ca, numaii Anglia ^figura
figura în acest
trafic. Dar ceea ce-1 mișcă maî mult, nu ierau atît
chinurile, lipsa în care se găseau, cît mai cu samă
ignoranța cu desăvîrșire a Evangheliei sau a biblie^
bibliei
în care îi lăsase Barnum.
Și, dacă se găsesc *băîețî de vînzare, marfa ordinară
"
.«vi-nfA ale
nlA Orientului.
în părțile depărtate
Orientului, încbinuiti-vă
închipuiți-vă nf*.
cît
de înaintată trebuie să fie vinderea copilelor.
Fetele, pănă la vîrsta de 14—15 ani, aduc mai mult
cîștig, mărturisea o madamă. Peste vrîsta asta, te pun
la cheltuială, sau fug cu cel dintâi stricat curele ieSe
în cale, lăsîndu-și sărmana mamă singură. -Mai crește
copii, Domnule, ieată-ți răsplata». De aceea, cît timp
fetele trăiau sub acoperișul iei, știea să se folosească.
«Trebuie să te gîndești la bătrînețe». Fie-care fată,
îi aducea sara o sumă hotărîtă, potrivit cu vrîsta.
Cea mai mare, de doi-spre-zece ani, iera taxată cu
cinci șilingi, ceea-ce făcea un total de o liră sterlingă
și jumătate pe săptămînă, afară de Duminica, consa
crată Domnului, odihnei și petrecerilor familiare,
Intr’o noapte, un policcman găsi o copilă de șapte ani,
adormită într’un gang, Intrebînd-o, copila spuse că
nu îndrăznea să meargă acasă, fiind-că nu putuse aduna doi șilingi. Aceasta iera taxa zilnică, pe care
maman o pusese, pe talentele abiea începătoare ale
ficei sale maî mici. Matroha fu osîndită la cîte-va
săptamîni de închisoare, nu fiind-că își silea fetele la
desfrîu, ci pentru ca le lașa să doarmă pe drumuri.
Pe lîngă acestea, cari aveau măcar o familie, cari
știau unde să tragă noaptea , unde să se încălzască, unde
să doarmă, cîte altele lipsite de pîne, fără foc, fără
adăpost, așteptînd pe caldarimul ulicioarelor umede,
întocmai ca fecioara din Saint-Gillea, pe cel dintâi
trecător, care să le dea cîți-va gologani ea să-și plătească un adăpost.
A cui ie vina? Negreșit nu a lor. Ie una din gro
zavele nedreptăți sociale. Dar, să ne înțelegem. So
cietatea ieste iea oare în totul răspunzătoare de neprevederea săracului ? Iea oare-1 împinge să-și lase, Sîmbăta, în teșgheaua crîșmelor, la publie-house., tot salariul dintr’o săptămînă, să se întoarcă beat șcasu,
să-și gonească cu lovituri fetele, să-și ucidă femeea
în bătăi? Iea oare îl silește, cînd abiea i-ajungepen
tru nevoile sale, să-și înmulțească în fie-care an familjea încă cu un flărnînd, pe care îl va lepăda educațieî de stradă, îndată ce se va putea ținea pe picioare ?
Ajunge să ne aruncăm o privire prin lungile și întunecoasele alei, prin ganguri, prin curțile murdare,
prin ulițele strimte, ca să vedem de unde vine răul,
Ie un furnicar de copii soioși, zdrențuiți, arătînd
prin găurile hainelor hărtănite, trupurile lor slabe și
buboase. Nici unul, n’ar fi vrut să fie născut, daca
ar fi putut să știe mai dinainte mizeriile ereditare,
ce-l aștepta în ’ iadul social, pe care i-1 deschidea
mama. Inse au fost născuți și trebuie să tiăiascai o
amenințare din ce în ce mai mare pentru viitor.
încă o dată, copiii aceștia vor fi luațî de apa pros
tituției sau furtului, sau și de una și de alta. Ie un fur*
nicar, unde mișună toate vițiile, unde, în promiscui*
tatea culcușurilor comune, micul vecin conrupe P®
mica vecină, cînd nu se întîmplă chiar tatăl să-ș1
violeze fiica, sau fratele să se folosească de soră.
H. Feance.
Politică Melioristă
i
i
1
j
'
i
!
1
’l.
,
'
,
>
i
ji
•
,
25
și în acela-șî timp de mari filantropi, £’au gîndit, să
alcătuiască niște gigantice asociaț?n sau truste. Toate
productele necesare alimentării și vieței, ca griul,
zahărul, cărbunii, antracitul, țesăturile de bumbac,
tot ce se poate acapara și arunca după aceea pe pieață,
slujiră la formarea sindicatelor de financiari, cari or
ganizară trustele. N’are nimic a face dacă mica in
dustrie ieșea de-aice ruinată, în folosul industriei mari,
că muncitorii deveneau o adevărată turmă. Iei vor avea
încaltea numai un singur stăpîn, nu vor maî fi nevoit!
să alerge din stăpîn în stăpîn, ceea-ce nici nu vor
putea de alt-feliu, a-și oferi produsele și vinde bra
țele lor. Trustul oțelurilor, format prin punerea în
valoare, sub o aceea-șî direcție, a numeroase fabrici
de tole de oțel, de tuburi, de baloane, care a ajuns
posesor al minelor de fier, cu mui mult de 200 furnale
și ocupînd mai mult de 385.000 lucrători, a realizat
și mai bine fericirea lucrătorilor săi. Aceștia, nu vor
mai avea dreptul de-a face parte din uniunea lucră
torilor, din sindicatul profesiune! lor. Nu vor avea
dreptul să înceteze munca, să refuze a mai munci,
orî-cum, fiind-că nu vor mai fi primiți după aceea în
lucru, și alți stapîni nu vor avea, nu vor putea avea,
căror să poată să-și vîndă munca. Poate că ie neFlul,ul> u se
=>c zice
z,icc că
uasu
avui în
m vedere
veaere tocmai nevoile
ne
propriu
s’a avut
muncitorilor. Dar ieată o operă de îmbunătățirire so_
cială, pe care fostul Președinte, nu a lipsit să
să oo susțje cu toate prerogativel’e sale
P
Nu putem sa ne plîngem cum-că guvernele dom
și cfl stradanumțele lor nu-s ca să făcu fericirea po
poarelor-.. In Elveția,, obșervmdu-se, bună-oară, cum-că
ar fi nefericiți muncitorii, sau, pentru a nu fi lăsați
s5 ajungă nefericiți, s’a cuutat să se proecteze o lege
prin care sa se declare munca cu totul obligatoare!
In senzul ca,~ on-ce ins, dm clasa celor priviți ca
muncitori, găsit cum-va neocupat, în stradă, să fie
socotit vagabond și sa îndure, ca atare, niște penalități
prescrise. Prea se depnnseseră oamenii să fie preten
țioși în angajamente, să ție să li se răsplătească munca
maî bine, și sa se pue necontenit în grevă, de cîte
orî condițiile de muncă s’ar maî fi împovorat puțin
sau nu le-ar maî fi putut îndura cum îerau. Fie-care
muncitor, va fi catalogat, va fi dator să poarte un
număr, o etichetă, va fi dator să lucreze orî-cum, su-sî
cute cu ori-ce preț un stăpîn. Nu vor maî fi cu pu
tinii, cu chipul acesta, pierderi de vreme, codiri la
muncă. Și fericirea tuturor va fi asigurată. Intr’o tară
,
atît de înaintata, unde poporul are atîțî
r*eț“ reprezentanți
influența, din cari unii în slujbe mari,
în cele
cele mni
mai înîniri. în
<?St .^e.fn’rare. ^aca Chestiea
jmbunatațirei vieței iar fi primit o deslegure cu asta,
Sau deslegat acolo alte chestii, de cari spiritele active
au no denlina
deplină idee,
idee, ehestinn
chestiea nWnhKWf
ospitalităței străinilor,
chestiea libertăței opiniilor, și altele, cari nici în cele
In Italia, răul cel mare iera că oamenii puteau să
mai despotice, în cele mai autocratice state nu ar fi se întâlnească maî mult sau maî puțin în voe și să
fost și nu au fost deslegate mai bine. Se putea să nu desbată asupra intereselor lor. Răul cel mare iera, ca
fie deslegată la felii! și tot atît de bine, chestiea man se putea exprima diferite opinii asupra stăreî sociale
cei? Declare-se nemulțumit cine-va.
și se puteau face aprecieri asupra mobilelor ce ar fi
----------- ----------------ir —
— săvîrșirea
In j ranța, muncitorii aflîndu-se în zbucium, guver- —putut î-J
îndemna,
pe unii
criminali politici, Cîn
nul, îu urma inițiativei unui reprezentant al poporu- faptelor
1— lor.
’— jandarmeriea,
T—3------ -j—
_-i;xr._
administrațiea,
poli'țiea,
lui, tocmai aflat in guvern, veni c’o lege de retragere aveau puteri destul de mari, aproape discreționare,
pentru muncitorii bătrînî. Fie-care, din cei 9,200.000 cenzura tot așa. Dar asta nu iera de ajuns. Un guvern
de lucrători, cîți sînt contați în Franța, după statistica părintesc, cu tendința liberale,
uciuie, a
u mai
uiui adus
iiuio o
u lege
icgc prepicoficială, vor trebui să verse, în mijlociu, cîte 10 cen- —
:x---- Prin --' ori-ce
------venitoare.
îea -*
se interzice formal,
aso
time pe ziua lucrătoare, socotite zilele lucrătoare la ciație, întrunire, conciliabul, de două sau maî multe per
250. Ceea ce ar aduce, pe an, 230,000.000 lei. De soane, .care ar avea de scop de a lovi în starea actu
ndăogut la suma aceasta, aceea-și anuitate vărsată de ală, care s’ar înțelege, fie și numai temporal, pentru
patroni, cu toate că și anuitatea aceasta produsă tot a pregăti sau făptui delicte împotriva vieței sau inde muncitori. In total, 460,000.000 lei. N’are a face tegritățeî persoanelor, împotriva proprietățeî sau aux-_:xsx_- Contravenitorii,
n__x-------- .-x._^ vor g loviți de diferite pe
dacă se vor înfrupta din beneficiile legei acesteea abiea torităței.
500.000 de oameni, cîți vor ajunge, asemeni după da- depse. Orî-cine va publica, de asemeni, lucruri intețitele oficiale, la limita de vrîstă fixată, anume la 65 toare să se prepare și faptuiască cele prevăzute mai
de ani. N’are a face dacă chiar aceștia, în loc de 920 sus, va fi supus la deportare, supus la domiciliu for
lingă UIUC
alte ACI
rele ce va avea să îndure. Loviți
lei, de fie-care, pe an, cît li s’ar fi cuvenit să atingă, țat, pe litigii
j_ diferite
.tx_ pedepse,
__j---- vor g chiar ceî ce-ar areta vre-o
împărțit vărsămtntul numai a uniu singur an, 460,000,000 da
față de osindițiî justiției, cari-ar deschide în
prin 500,000, nu vor avea a primi de cît 63'1 lei, cît simpatie
---li se hotărește, în mediu, după anume socoteli, sus- favoarea acestora vre o subscripție publică, sau le-ar
trăgîndu-li-se cîte 289 de lei de om, în total 144,500.000 veni cum-va în ajutor. Se înțelege, totul ieste lăsat
iri pe an. Și, leară-și, n’are a face nimic dacă legea la ap reciarea suverană a celor învestiți cu putere. Iei
ieste propusă să se aplice deplin, abiea peste 47 de pot cuprinde în binuirea lor și pot găsi imputabile
ftni, tocmai hi 1949, cînd abiea muncitorii acum de fapte cu totul inofensive, persoane cu totul vrednice
Î8 ani ar fi să întrunească vrîsta. Toți banii adunați de respect. Dar asta spre binele poporului întreg,
care
va deborda de fericire, An™™
dacă nu se va Aiati
clăti nimic,
nimic
Pănă atuncea, în sumă ca de vre-o două-zeci de miliarde, și /M
”’Q ™
suta și mai bine de milioane, economie sau reținere din starea actuală.
In Germania, ce neajuns putea să fie maî mare, de
P® an, afară de procente, vor benificiea doar statului.
Se va susține armata, magistratura, polițiea... Dar re cît că uniforma soldaților iera de o coloare care pu
zultatul cel mare, va fi că muncitorii în tot răstim tea să fie remarcată de la o oare-care distanță. Re
poporului,
pul acesta, vor remănea liniștiți, fericiți, că soarta li prezentații
r------r
.t
'*pătrunși
x d* în
- -*■parlament,
» H 07 fi 1*1nu
iputeau
- fi
110715
8 u regulat, anume asa feliu. Desigur, uite Împrejurări «X
să scape dm vedere aceasta. .Qt
Si îâî
iei n
n ’n„
au dezarmat,
pana
vor interveni păAă atuncea de loc, ca să aducă o n’au iuent sa ubindeasca o lege, prin care sa se prea|fâ soluție chestiei sociale
vadS schimbarea zisei uniforme. Noroc ca an fost in
In Statele-Unite, nenorocirea lucrătorilor venea de- număr mai mure. Experiența ce s a făcut a fost cu toac°lo, Că o multimfi dp lucruri se debitau în parte, tul in favoare. Cu uniforma noua bau vesminait soldațu
iucrito^
sindica, să-și cari au fost expediați în China La adăpostul iei, dinaPere interesele lor. Un număr de mari capitaliști șn au savîrșit acele cumplite, acele smgeroase măce
■ii;
'ii
■
'
!
in
•ii !
|.i
■
I
i
i
î’l !-
Fi
;î<
i
�REVISTA IDEE!
Iun. voesc să zic au repurtat acele strălucite izbînzi.
re-
Vor mai fi de făcut iele unele mici schimbări, de re
format unele amănunte. Inse nu vor scăpa nici acestea
vigilenței reprezentanților mulțime!, pentru-că doar
spre binele mulțime! legiferează iei...
In Belgia,nenorocirea iera, cum-căjandarmeria nu iera
îndestul de plătită. Aceia-și reprezentanți ai mulțime!,
nu puteau să nu-șî dee samă. Iei n’au lipsit să făgaduiască o mărire de soldă, cînd, re.alizîndu-se votul
universal integral, vor dobîndi majoritatea, vor stabili
regimul lor. Cînd toate celelalte clase o duc atît de
bine, se scaldă în bielșug, se putea oare.să se lese
în părăsire tocmai o clasă ca cea despre care vorbim?
Care alta, din toate, are un rol mai important ? De
parte de a o face să se verse în celelalte clase pro
ducătoare, jandarmeriea va fi cu rigurozitate păstrată.
Probabil o să maî fie cazuri cînd să se ceară intervenirea iei. Și partea cea maî înaintată, din reprezentanța
parlamentului belg, are pentru jandarmerie o solici
tudine aparte. Nu se putea mai logic.
La noi, pentru-că nu aveți de ce rîde, avem și noi
melioriștii noștri. La noi, sperăm că, în curînd, se va
vota o lege, care să nu atingă întru nimic capitalul,
care, desigur, și ie afară din chestie, se va vota o lege,
asupra meseriilor sau muncei. Nu-i vorba, noi nu avem
muncitori, nici chestie muncitorească. Inse de ce nu
s’ar face o lege. Dacă nu va folosi, nu va strica nimărui. Luînd-o înse pe alta parte, cînd muncitorii vor fi
înscriși în livrete, vor fi cu condicuță, cu diplome,
cu atestate mai anevoe de dobîndit, veți vedea dacă
va mai avea de zis vre unul ce-va. De prisos să mai
fie reglementată exploatarea, cînd iea găsește mii de
căi să calce ori-ce reglementare. Trebueau să mai fie
împo votate puțin condițiile de muncă, să se creeze o
clasă de privilegiați, de monopolizatori de lucrări, pen
tru-că, numai cu prețul acesta, se va putea revărsa fe
ricirea deplină, peste mulțimea celor ce hălăduesc în
țara aceasta și-s bîntuiți de nevoi. Trebuea să se arunce
puțin nasip în ochii unor naivi, cari-și așteaptă fericirea de la alții. Nu-i vorbă, legiuitorii noștri, atârnă
de o cam dată cam greu, fiind-că așa li-i meseriea,
fiind-că voi să cumpănească maî bine, să facă lucru
maî cu temeiu, întru folosul tuturor. Altă preocupare
nici n’au. Inse, în cele din urmă, vor fî siliți să gră
bească, doar nu degeaba au iei o tinerime generoasă,
care-a venit să-i ajute, înrîudurile lor. Ce va să zică
să ai reprezentanții tăi. Chiar și atâta lucru ie pentru
noi o satisfacție mare. Pot fi reforme neapărite, cari
să fie trecute pe sama generațiilor viitoare. Dar ce
ne pasă nouă, cînd sînt trecute cu aprobarea, sub in
dicarea reprezentanților noștri iluștri. Nu știu mai bine
adică îei ce ne priește nouă?
Singură Anglia ie mai nenorocită. Acolo, muncitorii
au luat-o înainte, n’au mai așteptat să-i fericească
alții, n’au ostenit guvernul să mai legifereze, să mai
prevadă iei. Iei și-au făcut o datină singuri. Prin ligile
și prin asociațiile și prin mișcările lor, au stabilit, ca,
într o sumă de bresle, să nu se maî muncească de loc
mai mult de opt ceasuri pe zi. A venit și parlamentul
pe urmă, ca să sancționeze datina asta, pentru-că altfeliu ce rol ar mai fi avut iei. O' lege recentă sună,
că nici un individ, în curs de 24 de ceasuri, nu va
putea fi întrebuințat, într’o mină, peste 8 ceasuri. Cele
8 ceasuri, se vor socoti de cînd se va așeza omul pe
platformă, să se coboare. în mină, pănă în clipa cînd
va ieși. Dar ce folos, dacă legea aceasta privește o
chestie atît de puțin importantă, față de celelalte len are nicî Paiața ca să rămîe o literă
moartă. Ce-va mai mult, în minele de la Durham, nu
se lucrează de cît 7 % ceasuri, îeară în cele de la
HEVIHTA IDEE!
Northumberland de cît 6 %• Cum să nu fie oamenii
nefericiți, dacă sînt. duși așa de capul lor și dacă u0
parlament, de reacționari, un parlament de lorzi, sanc
ționează, fără împotrivire, tot ce orînduesc muncitorii.
Noroc că nu s’au hotărît încaltea, aceștia, să nu mai
împărțească cu nimeni produsul muncei lor, și
declare totul proprietate socială, obștească. Nu
mai că ar fî fost cea mai mare nenorocire, dar ar
fi fost curat peirea lor... De prisos să se mai tragă
încheeri, cînd faptele vorbesc. Remîne să ne încredem
pururea în alții, cînd sînt, cu osebire, reprezentanții
noștri. Și noi să robim înainte, că au iei grijă alții de
fericirea noastră. Par’că voi nu vedeți.
P. Mușoiu.
O Educație Liberală
Să presupunem, cum-că ar fi cu desăvîrșire sigur,
că vieața și starea fie-cărui din noi ar putea fi hotarîtă într’o zi sau în alta, prin cîștigarea sau pierde
rea unei partide de șah. Nu socotiți oare, cum-că ar
trebui să privim ca cea mai de căpetenie datorie, să
învățăm măcar numele pieselor și ce rol au, să știm
ce însemnează o gamba, să ne exercităm agerimea
ochiului, de a discerne toate metoadele, pentru a aduce sau a înlătura bătaea ? Nu credeți oare, cum-că
am dezaproba, am desprețui chiar, pe părintele, care
ar îngădui copilului său, am dezaproba și am despre
țul, statul, care ar îngădui cetățenilor săi, să crească,
iară de a cunoaște deosebirea dintre cavaler si pion?
Ie înse un adevăr vădit și cunoscut de toți, că vieața,
viitorul și fericirea fie-cărui diu noi, mai mult sau
mai puțin a tuturor celor ce sînt legați de noi, vor
fi determinate prin cunoștința ce vom avea de rega
lele unui joc nemăsurat de mult mai greu, mai comșnh, un joc ce s’a jucat de atît
plicat, de cît jocul de șah.
amar de veacuri,
și fie-care femee fiind
--------------------• fîe-care Tbărbat
’
unul din cei doi jucători. Tabla de șah ie lumea, pie
sele sînt fenomenele universului, regalele jocului sînt
ceea-ce numim legile Naturei. Adversarul ieste as
cuns vedere! noastre. Noi știm că jocul său ie puru
rea drept, cinstit și răbdător. Inse, mai știm, pe so
coteala noastră, cum-că nu ieartă nici o greșală, că
n’are cea mai mică îngăduire pentru ignoranță. Ju
cătorul bun, iscusit, cîștigă. Stângaciul, ie bătut, ie
făcut mat, fără grabă, dar fără milă.
Ceea-ce înțeleg ieu prin educație, stă a deprinde
regalele acestui vast joc. Cu alte cuvinte, educațiea,
ieste învățarea prin intelect a legilor Naturei, cuprinzîndu-se în acestea nu numai lucrurile și puterile lor,
ci și oamenii și moravurile lor. Educațiea Ie adapta
__ afectărilor și voinței, la o supremă dorință, aprinsă,
rea
serioasă, de
’j a ne pune în armonie cu legile acestea.
Trebuie „să spunem, cum-că, în realitate, nu-i nici
__ om fără educație.' Să presupunem, că ar fi cu puun
tințâ,
, , ca un adult, avîndu-și toate facultățile în de
" “ putere, s’ar vedea transportat, dintr’o dată, în
plină
lume, precum se zice c’a fost Adam, să presupunem
cum-că ai fi adus în lume, și lăsat liber să facă ce
i-ar plăcea. Cîtă vreme va remănea oare fără educa
ție ? Nici cinci minute. Natura îi va preda, prin ve
dere, prin auz, pipăit, proprietățile obiectelor. Dure
rea și plăcerea,1 fiindu-î pe aproape, îl vor povățui să
facă una și să nu facă alta. Și treptat, omul va primi
o educație, în scurt, dar reală, îndestulătoare pentru
împrejurările lui, fără «prisos», lipsită de cunoștința
nefolositoare.
ga presupunem, ca pe lingă acest solitar, ar mai
veni un nou Adam, sau, și maî bine, o Evă.’ O lume
nouă, mai .maie, de fenomene sociale și morale s’ar
ivi. Bucurii și dureri, față de cari toate celelalte n’ar
fi de cit niște palide umbre, ar izvorî din relațiile
nouă. Fericirea și întristarea, ar înlocui avertismen
tele ordinare ale placerei și durerei. Inse purtarea,
ar fi pururea hotanta de observarea urmărilor firești
; ale faptelor, de legile naturei omenești.
pentru fîe-care din noi, lumea a fost o data tot atît
de necunoscuta și tot atît de nouă, cum o găsi Adam
pe atunci, cu mult mai înainte de a fi fost suscep
tibili de o altă metodă de instrucție, ne-a luat în nnnfire Natura, și zilnic, în fie-care clipă, și-a îndeplinit
înriurirea-î educativă, ca să ne fasoneze faptele, po
trivit legilor Naturei, spre a nu ne stinge înainte de
vreme, din pricina nesupunere! noastre. Și nu credem,
că feliul acesta de educație ar fi sfîrșit cum-va astă-zi,
pentru care-va din noi. Pentru fie-care, lumea ie tot
tot atât de nouă acum, precum a fost în cea dintâi
zi, tot atît~ de plină de nenumărate noutăți, pentru
cine știe să le scruteze. Și Natura, continuă pururea
a ne educa, la marea școală a universului, aî cărei elevi
sîntem cu toții.
Natura a deslegat de mult, chestiea educației obli
gatorii. Inse, ca ori-ce legislație obligatorie, cea a Na
turei ieste adesea aspră și plină de o mulțime de operații. Ignoranța ie pedepsită tot atât de aspru, ca și
nesupunerea voluntară. Nepriceperea, primește tot aceea-și pedeapsă, ca și crima. Disciplina naturei nu
se traduce nici printr’o vorbă măcar, o dată cu lovi
tura, lovitura precedînd vorba: o lovitura fără cuvînt.
Treaba ta, să-ți dai samă, de ce ai suferit lovitura.
Scopul educației, în care intervine omul, scopul educației artificiale, ie de a îndrepta aceste cusururi
ale metodei naturale, de-a pregăti pe copil, să pri
mească educațiea Naturei, fără stângăcie, fără igno
ranță, fără neascultare voluntară, a-1 deprinde să-și
dee samă numai de cît, de cel dintâi semn al voinței
iei, să nu aștepte să fie pălmuit. In scurt, educațiea
artificială trebuie să fie anticiparea educației natu
rale. Și, o educație liberală, ie educațiea artificială
care pregătește pe om, nu numai să înlăture relele,
cari-s urmările celei mai mici nesupuneri la legile na
turei, ci și să prețuească, să utilizeze răsplătirile îm
părțite de Natură, tot atâta de liber ca și pedepsele
ce dă.
Acela, a primit o educație liberală, cărui i s’a for
mat corpul, în tinereță, pentru a i se supune neapă
rat voinței, îndeplinind cu tragere de inimă, cu plă
cere, întreaga muncă mecanică de care ie în stare: al
cărui intelect ieste un aparat de logică, sigur și calm,
ale cărui toate părțile sînt deopotrivă de tari, gata
să lucreze pe loc: care-i asemenea unei mașini de aburi, aptă pentru ori-ce întrebuințare, a urzi sau făuri
marile ancore intelectuale: acel al cărui crier ie în
zestrat prin știința verităților esențiale ale Naturei,
Prin știința legilor cari guvernează operațiile iei: acela
care, departe de a fi un înfrînat mărginit, ie plin de
vieața si de foc, dar ale cărei paterni sînt stăpînite
d.e o voință puternică, ascultând de o conștiință sen
sibilă : acela, care a învățat a iubi tot ce-i frumos,
m natură sau artă, a urî tot ce-i josnic, a respecta pe
altul cum se respecta pe sine.
Un asemenea om, și numai un asemenea om, a pno educație liberală, fiind-ca ie cît mai deplin cu
Cu putință în acord cu Natura. Dînsul va trage cel
mare folos din Natură, și Natura din iei. Vor merge
cu totul de acord. Dînsa îi va fi mama lui bine-facatc)are, îel îî Ta fi copilul, organul, iei însu-și devenit
Uștient, servitorul, interpretul iei.
Htdlley.
27
MĂCELĂRIA
capitalistă
Aid ne ucide firacul tn fuluaul hogolulul,
«Societatea burgheză ieste marele dușman al viețeL ,
a zis Jaures.
Ie adevărat.
Numai în Europa, mor pe fie-care an mai mult de
cinci milioane și jumătate de bărbați, femei și copii,
jertfe ale lăcomiei capitaliste.
Pe cînd mortalitatea anuală a bogaților atinge
rare-ori 1,25% din populație, acea a săracilor întrece
totdeauna 3%.
La Madeleine, cartierul cel mai bogat al Parisului,
mortalitatea nu-î de cît 1%. La Montparnasse, unde
sărăcimeaie foarte numeroasă, proporția se urcă la 4,3%.
Ie greu de hotărît procentul anual normal al mortalităței omenești. Desigur că-i mai mic de 1%. Pen
tru a dezarma critica cea mai aspră, să-1 ridicăm la
1,25%, adică la o cifră mai mare de cît acea a car
tierelor bogate din marile noastre orașe: Londra,
Paris, Viena.
Următorul tablou arată pentru fie-care stat european:
1. Populațiea.
2. Mortalitatea anuală.
3. Mortalitatea adusa la 1,25%.
4. Mortalitatea datorită mizeriei și urmărilor iei.
■
Mortalitatea anuală a statelor europene
STATE ;
-Norvegia
Suedia
Anglia
Scoția
Irlanda
Danemarca
Olanda
Elveția
Belgia
Franța
Germania
Italia
Austria
Spania
Ungaria
Rusia
Alte țări
TotalurI
Medii
I
2
5
30
4
4
2
4
3
6
.38
50
30
22
18
18
llo
24
375
I!
Hi
Proe. de i,a5»/0| ©^
MORTALITATE
■-------------- ,
Procent real
la 100
1,7
1,72
1,80
1,84
1,85
1,86
1,96
2,01
2,02
2,23
2,37
2,57
2,79
3,2
3,33
3,5
23
2,78
S“
în
I în
mii loc. la loo jrail loc.
34
86
549
74
85
37
88
60
181
847
1185
771
614
576
599
4026
672
10421
1,25
b
25? 9
63
23
375
174
50
24
50
35
25
12
50
36
38
22
75
46
475
372
625
550
375
396
275
339
225
351
225
374
1438 2587
300
372
1 4689 |' 6732
Numai în Europa noastră, mor pe fîe-care an cinci
milioane șapte sute trei zeci și două mii de indivizi,
jertfe ale nedreptăților sociale. Ace sur cifră înfăți
șează cinci zeci și cinci sutimi din contingentul mortuar.
Vieața mijlocie care ar trebui să fie de 80 de ani
cel puțin, cade la 36 de ani, fîind-că o clasă leneșă
își iea partea leului la împărțirea produselor muncei.
Populațiea Europei ie de 375 milioane de locuitori.
Mizeriei nu i-ar trebui de cît 65 de ani și jumătate,
s’o culce în mormînt.
Toate popoarele civilizate suferă de acela-și rău:
împărțirea neegală a bogățiilor, moștenirea unui trecut
odios.’ Cu toatele trebuie să lucreze la distrugerea
acestui rău, pregătind izbînda socialismului.
D. Descamps.
îl
!!
li:
'i-
-
i <1 i
1 :
îJ
�__--------- .-------------------------------------- '_______ ~____ REVISTA IDEEI
• REVISTA JDERI
28
Ou prilejul prezentîireî uuul proect de lege, în contra
Anarhiștilor, în senatul italian, Giovaimi Bovio a publicat
următorni articol, în. «Secolo» diu Milau. Giovamu Bovio
îe profesor de filosofica dreptului la Universitatea din
Neapole și ie reprezentantul fracțiune! republicane in
parlamentul italian. Pentru stadiul actual al concepțiilor
și practicelor noastre sociale, ni se pare interesant a
fiice să apară și in românește asemenea articol, pe care
nî-1 traduce unul din bunii'noștri prieteni.
P. M.
dezvoltarea-i și în expresiea lui, > comunismul fiind o
mare crimă, iei trebuie să fie distrus dm temelie, de
furiea vitejască a lui St. Dominic,^ care^ va șterge
cele din urmă .vestigii eretice, cu atît mai vîrtos, cu
cît împotrivirea ar fi mai mare»..
'
Jos cărțile, jos autorii, jos cetitorii, adnotatorii și
adepțiî. Jos tot, pană la spulberarea chiar și a nu
melui de comunism.
PROECTUL
leată care ar trebui să fie opera supraomului. lentă
caro ar fi pentru îel o glorie universală. Tot ce. so
cietatea noastră are mai elegant, mai parfumat, maî
poleit, îl va felicita pentru suprimarea acestui ter
min ordinar, ce repttezintă ce-va și mai ordinar încă.
Inse de unde să se pornească ? Ar trebui suprimat,
pe de altă parte, și cuvîntul individualisin^ fiind-cu
unul din contrari! reclamă pe altul, și această chîemare de nume 'Reamintește asemenea de lucruri. Dar,
suprimînd amîndoua cuvintele și amîndouă lucrurile,
cum vom putea oare să stabilim un echilibru între
amîndoi termenii opuși, dacă, din nenorocire, ar mai
fi remas din toate astea ce-va ?
leată impasul, care va face pe supra-oni să vadă,
că nici o cugetare, nici o concepție nu-i absolut de
prisos, în marea varietate de forțe și de idei, cari
puri în mișcare roata istoriei, unde ideea care cu
prinde în sine maî mult adevăr, cuprinde asemenea
și mai mare putere.
Să părăsim așa dar aceste suprimări, visate de ca- .
tră niște tirani neputincioși, să dăm curs liber dis
cuției,' care îe forma cea maî înaltă a libertățeî, .să
pue la locul lor difînițule, doctrinele, concepțiile sau
utopiile, dacă voiți, din cari nici una nu se va tra
duce în fapt după cum s’a născut, de oare-ce cu toa
tele trebuie să se supue la marea lege a rezultantei
puterilor.
IN CONTRA ANARHIȘTILOR
In timpul din urmă, s’a prezentat Senatului italian,
un proect de lege, care definește cnuia anarhistă,
«crimă comună».
Acest proect ie o eroare politică și juridică. Răs
punde într’adevăr noii conștiinți italienești, inse reueagă cuceririle științei. O precedentă judecată a Curțeî de Casație, nu-i îndestulătoare pentru a justifica
această eroare, de oare-ce puterea judiciară nu ieste
norma putere! politice. Și nici o sută de tribunale nu
pot restrînge cu nici iotă domeniul științei.
Dacă intențiea criminală ie unul din caracterele de
căpetenie ale definiției; între crima anarhistă și crima
comună, va fi pururea deosebirea care există între un
scop public și unul privat. Puteți privi regicidul ca bar
bar, ca sălbatec dacă voiți, puteți să faceți sa leasă
la iveala nefolosința, eroarea actului sau a mijloace
lor. Dar nici arbitrariul legiuitorilor, nici disputele
advocaților, nu pot mistifica lucrurile și faptele ome
nești, și nu pot face ca delictul politic să fie clasat
printre delictele de drept comun.
Ce ar fi oaie dacă miniștrii și judecătorii ar putea
să aibă jurisdicțiune asupra definițiilor și asupra corolariilor; pămînțul ar fi încă nemișcat și puterea
itabenească asupra Romei ar fi o uzurpare.
Nu aparține nici unei puteri să preschimba un act
licit în act criminal și să strămute categoriea unei
crime. O măsură arbitrară poate improviza lucruri
admirabile pană și în știință. Inse, din această impro
vizație, urmează o reacție de forțe morale care lovește
pe improvizator.
* * *Ceea ce ie de condamnat iii intențiea proectului
de lege și în judecata Curței, ie ținta de a face, ca
întreaga concepție anarhistă să fie trecută, în bloc,
printre delictele comune, pentru a nimici cu desăvîrșire anarhismul. Procedurale și mai condamnabilă încă.
_Nu știu dacă, în zilele noastre, mai visază care-va
să lovească o concepție în stare intențională, să o
smulgă din crierul oamenilor prin violență, s’o șteargă
din știință, din istoria cugetare!, din memoriea oame
nilor. Unde există, într’adevăr, acel supra-om, pe
care soarta să-1 facă nemuritor ?
Omul acesta ar trebui să înceapă prin a da foc
cărților Iui Platon asupra republice! și legilor, aruncîndu-Ie cenușa in vînt. După părerea filosofului ate
nian, două stavile sînt cari tulbură armonica dintre
clase, și cari, ast-feliu, strică unitatea Statului : familiea și proprietatea. Ar trebui, prin urmare, ca astea
să fie desființate: copiii să se pue în comun, ca și
femeile, și ca și bunurile.
Dacă nu nm înșel, asta însamnă comunism. Mi se
I,a\e. ,ca asta ®’a reprodus printre zecile de concepții,
la diferite epoci, în istoriea cugetare! omenești. Ceea-ce
nu se pure, inoindu-se ici-colo, a ajuns, în zilele
noastre, la individualism. Firește, în obîrșiea-I, în
*
*
*
'
'
I
* * *.
Dar nu-s numai motivele astea cari revoltă bunul
simț în proectul de lege împotriva anarhiștilor. Ie o
neînțelegere comună. Sînt oare într’adevăr anarhiștii
cei mai primejdioși vrăjmași aî bunei ordine ? Să ne
coborîm puțin în adîncul nostru și vom găsi răspun
sul. Anarhistul, nu-și bate joc de concepțiile lui, îel
le propagă, îndrăznește și. cade. Inse ce ziceți oare
de ceî cari prppoveduesc patrie, religie, ordine, cinste,
și își bat joc de toate aste lucruri ? Bătîndu-și joc
de cinste, de tară, nu se vădesc Iei oare drept can
didați la crimă? Codul penal ieste în neputința să-i
pedepsască. Dar ieste o putere comună și intima,
care va tulbura într’o zi prostul surîs de pe buza
simoniacilor și fariseilor, care-i va face să pălească
în fața unui adevărat om, care le va zice: dacă voiți
să găsiți tulburători ai ordine!, nu-i cauțați departe
de voi.'
* * *,
Voiu încheea, amintind anarhiștilor, cum-că aceasta
pildă de echitate față de iei și împotriva unei legi
scelerate, ar trebui să-i povățuească să părăsască unele
mijloace violente, cari jignesc simțul omenesc al ce
lorlalte clase. Sîntem noi oare mai fericiți de cît iei»
noi cari luptăm pentru libertate, pentru dreptate ?
Dacă ar ști... Cei mai tineri dintre noi, vor înțelege,
ca unică ’mîngîere, realizarea visurilor lor. Ceilalți»
se v.or duce fără să se plînga. Viitorul va străluci
mai senin pentru cei ce vor remănea.
G. Bovio,'
TRANSFORMAREA INDIVIDUALĂ
Chestia socială, cate privețte de-aproape pe individ
i pe societate, ext se atrage mai ales de r«porturile
ier reciproce este mai cu temei de cel puți,,1 n„
pusă pe tap^ ca sa ne fie îngăduit.» trage oa"e-S
inclieeri^Pra» astazi au avut loc îndestule sbuciumărî
si încercun _de-a transforma omul și societatea în sen6nl armoniei și îndestulatei obștești. Așa că nu-î nea
venit momentu la ne reculege întru qîtva, a judeca ce
s’a făcut și ce se face, pentru-ca să putem'cunoaște
jnaî bine viitorul.
In conceperea transformare! sociale joacă un rol
extraordinar mintalitatea cbncepătorîlor. Poate că n’a
fost și nu este nici-un luptător care să nu-și fi închi
puit că cel puțin în târzie bătrînețu, va vedea împli
nite visurile și aspirațiile lui din tinereță. Acestei
credințe au plătit tribut cugetători foarte distinși și
foarte încercați. Intre altele este în de obște cunos ■
cuta proorocia Iu! Frederic Erigels că chiar de acum
do! sau trei ani omenirea trebuia sa se schimbe la față.
Engels s’a stins și cași dinsul mulți alții, și cu
toate aste omenirea, fără a pretinde să’fî stat îucremej.ită pe aceeași temelie, este orî-cunî departe de
starea întrevăzută de mințile luptătorilor. Aceasta e
dovadă vie de puterea extraordinară ce-o are minta■ litntea în conceperea lucrurilor. Realitatea este foarte
de multe ori falsificată; societatea este concepută sub
o formă ce se poate vedea limpede că întârzie, și
omul în general este încă destul de departe de prac
tica raporturilor ce o transformare socială mai radi
cală le-ar presupune neapărat.
Și doar pentru transformarea socială, așa precum
știința și avinturile noastre generoase ne îndeamnă
s’o concepem, pentru curmarea ignoranței și a mize
riei s’au făcut încercări uriașe. Revoluțiile franceze,
pîntre carî cea de la 4S, care-s’a generalizat peste
toată Europa, Comuna din Paris, revoluțiile rusești,
rescoalele țerănești din diverse țerî, comploturile și di
verse atentate... toate aii avut de scop acea trans
formare socială bine studiată și bine caracterizată.
Și cu toate aste, în general vorbind, raporturile
sociale de la începutul veacului în care ne găsim, ex
ceptând modificările ce-au fost aduse de descoperirile
geografice și de născocirile științifice, sînt aproape
aceleași ca la începutul veacului trecut. Poți trăi pînă
în adinei batrînețe, nu-ți va fi dat să vezi ceea ce în
tinereță ai conceput sub o formă așa de atrăgătoare,
că parcă n’ar fi trebuit nimeni să se simtă strein de
ea. Dacă-i așa, nu-i un sbucium zadarnic, cum se .și
pretinde adese, lupta pentru transformarea sociala ?
Duca e să concepem .transformarea socială ca pu
țind avea loc mîne sau poimîne, apoi e un sbucium.
Și nimic nu-ți concretizază mai bine zădărnicia acestui
sbucium ca priveliștea ce ți-o oferă mulțimea în ori
ce miinifestare. La noi nu-i tocmai cazul bună oara,
fiind-ca propaganda religioasă este foarte restrânsă.
Dar în streinătate, mai ales în regiunile catolice, te
surprinde bigotismul mulțimei. Cu o nemai pomenița
sfințenie stau mii de inși’ de ascultă predicile popi
lor. Reh’gia-i la rangul unei idei fixe, în afară de care
alt nimic nu mai e posibil.
,
. A
La noi poate un exemplu similar s’ar găsi in ma
nifestațiile meseriașilor români, unde nici cea mai
A
BJabă licărire de conștiință pare să nu se ascundă in
dosul cerințelor si manifestărilor lor momițarești. Na^ral ca ar fi cu totul absurd a socoti aceasta joj11tțuio nu peste zece, nu peste două-zeci de ani, ar
chiar peste un veac, capabilă de conștiința, capabila
de avânturi, unde să nu fie în joc îndemnul sau
29
sugestiea. Mulțimea asta aîcătuește societatea. De
aceea transformarea socială în înțelesul de pînă astăzi,
dacă nu-i absurdă, este cel puțin foarte problematică.
Totuși ceva în sensul unei transformărei s’a făcut
pe lume. Nu în sensul unei transformări sociale, care
nu poate avea loc de cît tirziu, și unde ar trebui
socotită nu viața unui om ci viața unor generații.
Dar s’a făcut mult în sensul transformărei individuale,
singura posibilă și chiar realizablă în cursul vieței
unui om, Transformarea socială a avut de multe ori
numai acest înțeles, cînd s’a văzut că-I realizabilă.
A fost înse greșală și prilej de decepție, cînd înțele
sul individualist al transformărei sociale s’a părăsit
și i s’a dat înțeles colectiv sau comun.
Transformarea socială natural că are loc cu cri-ce.
preț. Dar îea.se face.îfoarte încet și numai la inter
vale mari' se poate recunoaște și caracteriza. Ceea ce
se face înse repede și ceea ce-î menit să încurajeze
pe ori-ce luptător în strădănuința lui, este transfor
marea individuală. Un ins poate, să-și apropie idei,
poate, să traească conform lor aproape deplin. Ceea
ce o societate nu poate să facă. Și despre asta nimic
convinge mai mult ca însă-șî priveliștea
societăței. Caracterele societăței se stabilesc după ma
joritate. Ori tocmai majoritatea este foarte rutinară.
In istorie nu sînt exemple de transformare socială
bruscă. Dar afară de asta, e de ajuns să ne raportăm
la organizația socială actuală, pentru-ca să ne con
vingem cît de cimentată este în alcătuirea ei și cît
timp este încă menită/.să dureze.. Colosala putere a
prejudecăților și superstițiilor religioase, colosala pu
tere a armatelor înfrînînd cu o crasă inconștiență ori-ce
avînt revoluționar, colosala trufie a păturilor îmbui
bate... sînt obstacole <pe nu se pot surpa dintr’o zi
într’alta, maî ales că mulțimea în general le agreează
în totul și le. da concursul cel maî priitor.
De aceea e ilusoriu de gîndit la o transformare
socială în sensul propriu al cuvântului. Năzuitorn spre
transformare n’au ce să împotrivească forțelor extra
ordinare de cari am pomenit. Ori-ce s’ar spune, po
porul nu-și pricepe interesele, se acomodează cu ce
există și mai degrabă este părtașul dușmanilor săi
de cît al adevăraților săi prieteni. Și n’ai cum să-l
abați de Ia apucăturile sale. Puterea prejudițrilor și
ideilor fixe este extraordinară. Poporul va aproba pe
cel ce-i întreține ignoranța, pe cel ce-1 face să dormi
teze și va detesta pe liber-cugetător, pe cel ce-1 face
să se ostenească.
Tot ce se poate face pozitiv, este transformarea
individuală. Intre o? meni există o colosală neegalitate
de putere psihică: de. la idiot și pînă la geniu, se
înșiruesc toate treptele de aptitudini mintale. Din
nefericire, pe treptelel mai de sus, pînă la geniu,
sînt foarte puțini oameni: și numai aceia sînt capabili de
noi idei și de noi avânturi. Aceia, chiar prinși în gră
madă, cînd întîmplător dau peste hrana mintală, o
consumă cu nesațiu și sint- capabili sa-și aranjeze viața
în. conformitate cu cugetul lor. Pentru aceștia treime
să se stiădănuească năzuitorii spre transformare.
Dintre cugetătorii moderni, Elisee Redus este upul
care a înțeles lupta socială în sensul acesta. Anticitatea încă n’a fost lipsită de spirite distinse, cari orioînd vor figura cu cinste în mănunchiul oamenilor de
bine și înțelepți. Dar în vreme s’a observat, cu de
osebire creșterea numărului acestor oameni. Și, în
scurgerea unei vieți cineva poate avea plăcerea de-a
vedea înmulțit numărul celor ce cugetă senin și liber,
celor ce n’au nevoe de interprețî, celor ce nu recu
nosc stăpâni și nici nu se simt măguliți a avea robi.
Opera aceasta este singura ce se poate face cu si-
t
II
li'i' I
p
'ii ;
iii '
li
'1
i'l i
l
�HEVISTA ideei
revista ideei
30
guranță. Orî-cine se poate consacra ei, P fc “£rmare
privi roadele muncei. Opera ace;
individuala, nn comporta nici o d®cepL’era aceasta
nu se urmărește un rezultat extraordinar. ne«oanei ce
voltărei creditului public, cea mai mare parte din
capitalul acesta ie în de obște furnizata^ prin îm.
prumuturî, a căror cheltuire de o cam data u folosește,
pe cînd greututea-le va fi cu osebire suportata de
CăCu toate^stea^^cepe ** fi®
,între aceste
OskSSSL*5
două categorii de interese in lupta, izbînda, acum nehotărîtă, va sfîrși prin a se fixa de partea intereselor
Starea de Războiu
,
...Ie de notat, că, cu toate progresele cari au moaifirut mal mult în aparență de cît in realitate mstfiuțfile politice adaptate la starea de războiu, popu
lației tutulor statelor civilizate a remas mereu îm
părțită în două clase: oligarhica cirmuitoare și mulțimea
cirmuită. Oligarhica cîrmuitoare, se alcatuește, cu
osebire, din familiile din sinul cărora s’a recrutat, din
timpii cei mai vechi și cu prilejul tutulor
personalul militar, politic și adimistrativ al Statelor.
Personalul acesta, ca ori și care altul, a fost neaparat,
interesat să păstreze și să mărească debușeul din care își
scotea mijloacele de existență. Și acest debușeunuputea
fi păstrat și mărit de cît prin menținerea stăreî de răz
boia. Așteptarea, pururea amenințătoare, a unul războiu,
ie care întețește desvoltarea necontenită a armamen
telor, si prin urmare, întinderea debușeului deschis
familiilor cu stare, de-a furniza erarhiea militărească
plătită, de la sub-locotenent pănă la general. Iscîndu-se
războiul, avansarea vine mai iute, solda se mărește, cam
paniile sînt socotite, în regulamentul pensiilor, dublu.
De altă parte, politicianii, cari cîrmuesc Statul, văd
adăogîndu-li-se puterea și întărindu-li-șe situațiea. In
vreme de războia, guvernul ie învestit cu o putere
dictatorială, care putere, nimicind orî-ce opoziție,
asigurează stăpînirea, celor ce o dețin. Lumea admi
nistrativă își are și dînsa partea îei, în această mă
rire de putere și singuranță. Afara de asta, cînd răz
boiul Ie fericit, și pururea lumea se măgulește că va
fi fericit, debușeul funcționarilor crește și se face maî
rodnic. Iei curg în țara cucerită, și culeg un benificiu
suplimentar de bunuri și de prestigiu. La categoriile
acestea de interesați la menținerea stărei de războia,
se alipesc finanțiarii, mijlocitorii de împrumuturi,
industriașii, furnizorii armatelor, cu toți acei ce țin
de iei, cu toți supușii lor. leată în care parte a nației
se păstrează ideile și sentimentele adaptate la starea
de războiu. Partea aceasta ie care le întreține în
mulțime, confundînd patriotismul cu ura împotriva
străinului.
Această olgarhie, ale cărei interese sînt strîns le
gate de starea de războiu, negreșit, nu ie de cît o
minoritate. Inse puterea și înriurirea ce are, nu se
măsură după numărul iei. Cum iea se află în stăpînirea
guvernului, chiar și în statele cu nume democratice,
are putința de a deschide războiul și de-a sili națica
întreagă să contribuească la iei. In van, națiea ar vrea
să păstreze pacea. In van nu i-ar plăcea ca să-și trimeată copiii la abatorîul cîmpurilor de bătae, să ducă
apoi cheltuelileunei întreprinderi de nimicire. O dată re
dusă la neputință, se vede prinsă în angrenajul mecanisuiului de centralizare dictatorială, adaptat la starea
de războiu, se vede nevoită să dee celor ce pun acest
mecanism în lucrare, toate mijloacele ce are, dimpreună
cu carnea-i. Poate desgustul, împotrivirea nației ar fi
X’iHb ? -de ‘?vins’ dacĂ s’ar cere de 1q îea întregimea
capitalului ce-1 mistue războiul. Dar, mulțămită^ de.s-
P&Avînd în vedere numai aparențele actuale, lucrul
ar fi cu totul alt-feliu. Mai bine de o jumătate de
veac lumea nostră veche-a devenit un lagăr nemăr
ginit, toate națiile Europei, se țin pe picior d0 răz
boiu. Departe de a dispărea, servitudinea militară
s’a întins asupra tuturor oamenilor in stare de-a
îndura greutatea unei arme, pe cînd budgetele răz
boiului merg din ce în ce crescînd. Inse așa ie felini
intereselor cari se simt amenințate, de-a face tot ce
pot, de-o întrebuința toată puterea și înriunrea ce au,
ca să susție ceea ce ie gata să cada. Si, întinderea
nemărginită a militarismului, ar putea fi socotită, cu
tot dreptul, ca un semn de sfîrșitu-i apropiat. Putem
să ne îndoim, negreșit că starea de războiu nu ya pu
tea să dispară de loc, fără o ultima și cruda incaerare Inse uriașul sacrificiu de capitaluri și vieți, pe
care progresele îndeplinite în arta și materialul de
distrugere, nu va lipsi să-1 impue națiilor prinse în
luptă, va determina o reacție universala împotriva unui
regim, ajuns o pacoste pentru lumea civilizată...
G. de Molinari.
SINGURATECUL
«Vai lui», zice Scriptura. Mai bine, inse, s’ar cuveni
să zicem, astă-zi: «vai prin iei».
Nefericirea, într’adevăr, nu atinge de loc pe cel ce
o înfruntă, se expune.su dee piept cu iea, se supune
loviturilor iei. Aceasta n’are acțiune de cit cînd te
iea fără veste, n’are putere de cît față de cei cari
li-i frică de iea, de cît asupra celor ce se sbat, cearcă
să scape sau să fugă de iea.
Orî-cine o înfruntă, ieste invulnerabil: încearcă ce
i-a plăcut să încerce, moare cînd vrea și cum vrea. Ieste
o sinucidere, numai ie un duel. Omul, ironic, își în
deasă pieptul în spada destinului, până ce fierul ne
clintit i-a atins inima. Iei ie stăpîn pe sine, și prin
urmare și pe alții, pănă la cea din urmă suflare.
Nedeslegată enigmă. Problemă îngrozitoare. A cu
geta că un ins poate, să-și reguleze soarta ast-feliu,
să-și socotească, dinainte, pe pielea lui, găurile ce le
vor face gloanțele, să însemneze c’un deget batjocuritor, pe ceafa,linieape careva cădea tăiușul ghilotinei.
Ce nenorocire ar putea să-1 atingă, pe iei ce și-a
făcut, fără să-l prindă fiorii, asemenea socoteală. Sa
i se blesteme numele, să i se supue trupul la chinuri,
să i se dee «rămășițele» unui călău?
Față de-o renunțare atît de înspăimîntătoare, ce <poate face legalitatea, cu toată asprimea iei cea mare ?
Pedeapsa capitală, sumum pedepselor, își pierde ori-ce
însemnare, față de cine tăgăduește existența, față de
cine primește să se lipsească de iea de bună voe,
prin mijlocirea unui salariat al statului.
Pedeapsa are însemnătate măcar prin pilduire. Asa
se zice, cel puțin. Vai, vai, faptele respund, și cît d0
strașnic. Luînd numai Spania, să vedem care-i crono
logica faptelor.
In 1892, tulburările din Xeres. Ezecutarea lui Zaf"
zuela, Busigni, Lamela și Lebrejano.
In 1893, atentatul lui Paulino Pallas, în potriva
ernluluî Jlartinez Campos. Urmează .zecatar..
lui Pauhno Pallas.
ezecutarea
Puțini după aceea, un atenta: anonim, nsunta t™
trnlui Licee la care generalul Martinez Cam, ‘ J
familiee lui trebueu sn ocupe o loje. Ezitarea7 el
rezuela, Sogae, Ars, Bernat, Sabat și Codinat
pentru acela-ș, fapt, ezecutarea, peste cîte-va luni
laî Santiago Salvador, după mărturisirea lui, singutai
vinovat, fara nici un complice.
’
b
In 1896, atentatul înpotriva cardinalului și statuluimajor din Barce ona, in cursul unei procesii. Ezecutarea, la Monjuich, lui Aschen, Nogues, Mas și Alsina,
cari, pana la spînzurătoare și prin scrisori postume,
se declarară nevinovați.
1
’
In 1897, atentatul lui Angiolillo împotriva lui Cano vas.
31
irîul și pămîntul, pentru a smulge niște frînturî de adevăr.
Se interesa de ecourile stradei, de intrigile din
'
'saloane, de ceea ce zicea precupeața, cu minele în
!
șolduri,
de ceea ce se șoptea la ducesă, în dosul evantaliului. Voea să știe ce se spunea sub alcov, să
cunoască toate intrigile culmei. Pleca urechea la toate.
Și nu de loc ca Louis XV, din dragoste de scandal,
01 ca un om de geniu, care știe ce putere are un fir
de năsip asupra roatei norocului, cind întîlnește o mînc atură a osiei.
Măriea sa Imperială și Regală, își aducea aminte de
epoca lui Bonaparte, din vremea cînd, ofițerașul pi
pernicit, slob, măsliniu, cu ochii în fundul capului,
cu coatele găurite, asculta la luptărie, vorbele ce veneau
din mahalale. Flecăriile grizetelor, murdăriile strica*
țB°^? .^scocirile băeților de prăvălie, injuriile nemul* *
țămiților. Dînsul reținea tot, căuta să distingă acel
Angiolillo a fost omorît. Iei și?
X al popularităței sale, necunoscutul viitorului său,
Ceea ce-i mai grozav, ie neputința filosofica în cari
din acest tulbure amalgam.
ne găsim, de a lua vre-o măsură îndestulătoare... Ma
Dînsul știea, că chiar și ceî mai slabi și mai de
terialitatea individului, rămîne, după fapt, ca un ză
zinteresați, puteau să soarbă de aicea, din sentimen
log sau ca o despăgubire. Dar, înainte de fapt, nici tul comun, nu șanse de izbîndă, dar uri supra-umane,
un semn material, vădit, tangibil, de pătruns, nu. în- sugestiei care aprinde creerul și înarmează brațul, pe
gădue să se prevadă ceea-ce sa plămădește în cuprin Brutus, după Cezar.
sul sufletului, în adîncul și în taina voinței.
«Ce se cugetă oare» ? leată ce se întreabă dînsul,
A trecut vremea simplistă a conspirațiilor clasice, pe malul Spreeî, ca și pe țermit Adigului, ca și în ca
grupei care complota, in care foiau brutele, în care tastrofa de la Beresina. Fie că soarele ar fi luminat
se strecurau agenții, în care, pururea vre-o fugă, la izbînda sau căderea, pe lingă toate preocupările mo
timpul potrivit, îngăduea să se pue mîna pe adver mentului, iera Ioc și pentru această neliniște.
sari serioși. Ierau «afiliați», ^ramificații», consemne,
Și înțr’aceasta, dînsul s’a arătat superior chiar soarteî
conciliabule, toate născocirile cu putință. O aruncare sale, fiind-că, căutînd în sine, și-a dat samă cît poate
de laț, turul iera jucat. Iera foarte lesne.
unitatea tenace și tainică... gata la tot.
Lucrul acesta, înflori în Franța, sub Restaurație, vePuțin îi pășea lui de ce se flecarea, de ce se im
getii sub Lo.ds-Philippe, pieri sub Imperiu. Sub repu prima: știea iei cum. să facă pe «frazeologi» să tacă,
blică, nu fu de cît polițiea să se mai dee unui ase încă o dată, iei nu iera împătimit de cît de ceea ce
menea joc. Inse isbînda nu-i încunună silința. Și cea se cugeta, de ceea ce nu se spunea.
din urmă încercare, de-a stabili o legătură aparentă
După o sută de ani, tot acolo sîntem. Nici plumbul,
între oameni cu totul individualiști, fu procesul celor nici fierul, nici focul, nu pot nimic împotriva a ceea
trei-zeci, a cărui nereușită pururea va rămînea neștearsă. cc nu se manifestează. Ceea ce ar trebui să se schimbe,
Ast-feliu, s’a isprăvii. Vrăjmașul nu maî Ie colec ieste starea de suflet Ceea ce-ar trebui șă se desfiin
tivitatea, ie omul singur, ie solitarul. Acel ce nu țeze, îe ura, fiica nedreptăței și mama omorului.
vorbește de loc, care se agită, care se exaltează în
Dar cine-și dă samă, cine se gîndește la asta ? Va
umbră, fără ca ciue-va să fie vre-o dată dintre core curge încă mult sînge pe podurile capitalelor, mai
ligionarii săi, să-i poată descoperi cari-s preocupările înainte de a ne convinge, c’a repara ie mai bine de
zilelor sale sau obsedarea nopților, ce țintă are, ce plan. cît a sfășiea, c’a omorî ie mai puțin de cît a vindeca...
■leată grozavul.
Severina.
Un trecător, oare-care, p-icinic, tăcut, care nu tre
zește nici un interes, nici bănueală, își va lua poate
Listele de abonament, trimese abouaților noștri odată
rolul de răsbunător, se va face justiției*. Fiind-că nu
vorbește, fiind-că ie tăcut, se crede că n’are de spus cir numărul trecut, am dori să ne fie returnate., Nu îe
un
lucru de mică importanți de a avea să trimetem
nimic... fără să se știe ce dialog are loc în sine, con revista
noastră încă la un număr de adrese distinse.
tradictoriu și vehement.
Să-i pătrunzi cugetarea? Cum? Să-i atingă neatâr
narea ? Cu ce drept ? Chiar dacă a manifestat vre-o
SPIONII
dată, oare-cari tendință subversive, dacă nu făptuește
acuma nimic delictuos, care să dovedească că nu-i la
locul lui, că nu s’a făcut cum se cade?Ie așezat,nu
— Omule, din ce traești ?
cîrtește nimic, ie inofensiv...
— Din vîeața celorlalți.
— Ăi fi soldat poate
Unul din acei nenorociți,
*♦
*
ajunși de blestemul noroadelor, fiind-că poarta tunica
—Ie ucigaș.
despoților și străpung cu fierul pieptul fraților lor.
Brațele cad. Ce putea face cine-va?
Sărman soldat, te plîng.
Napoleon, care nu iera o brută, ori-ce ar spune unu
— Nu sînt soldat, și mă hrănesc din vîeața seme
din desbrăcătorii lui, din ceî ce-1 desgolesc, avea premiei,
Știința suverană a adevăratelor pnmejdu, can puteau nilor
— Iești bandit?... Iești poate unul dm acei vestiți
amenința un suveran, un stat, o s°eietate. n-ci & rasvr
ăMT<
cari
plătesc
societăței
raui
cu
rau,
rUsvrUtifT. cari plătesc societăței răul cu rău, și
și can
caii
departe l’au dus izbînzile-i, corespondența
totu-si găsesc une-orî timp
timn pentru
nftnf-r” aa face
face bine.
bine. Atunci,
Atunci,
unde-ți&sînr
tovarășii
de arme, corăbiile, cuibul tău
pe față această particulară grija.
~ ' ---------------------Dînsul dorea să știe, într’adevăr, ce se p t
■
de Vultur?
vultur? Pe
Pe unde
unde a pătruns groaza numelui tău?
far cu cît mai pre sus, dorea sa știe
seja,<. Ce simbol au steagurile tale ? Ce strigăt de măcel răsIel căuta cu strășnicie, Idlr/uea curtea și orașul, și ce
u---------------
I
•
1< I
I
■
1 i
î
î1! i
h
?■
Ijîi! :
I
I?
!
. li
i
’ j
î
i
�REVISTA IOEET
32
Președintele jViagnaucl
Le Î-WWO te re acord cu Gaulois, spre a-(inea ,lt
rău pe președintele Magnaud. Comitetul radieal-soci,.
list, al celui de-al Xl-lea arondisment din Paris ofe.
)e îeștî Căpetenie... Son, ponte, mo. cana b corsa n
riad D-lui Stagnând ea sa-i susție candidatura h vi.
drtaneț, născut din spuma
uăsnete- itoarele alegeri, Magistratul de la Clifiteau-Thierry a
eo» "a nnutagiuV Atunci, declinat această oferire prin următoarea scrisoare;
Domnilor,
Sînt peste măsură de măgulit de stăruința pe care
S
timp. Un cop, ea al mal multe comitete, republicane aprinse, și mai cu samă
ul D-voastră, bine-voesc a o pune, ca sn-ini otere o cam
tău iu stă pe umeri mult, în vremea noastra.
— Nu <înt bandit, si trăiesc din vieața semenilor mieu ‘didaturu la deputăție, la alegerile generale din 1902.
Dacii va fi nevoe, voiii scoate din aceste deinong*
— Ie=;ti ucigaș, atuicî? Te Strecori în noapte pe Imga
ziduri pe urma jertfei cepîndești, te furișezi sub pa- tratil cari mă onorează și mă inc tiraj azil foarte mult, 0
forță nouă, pentru a continua să duc cu energie, cu atu-i îi spargi usa. pentru a-i lua vieața ? Te pneepi în
a pregăti oTrăvuri trăitoare? Ai simțit oare remuș- proape unanimitatea opiniei publice din Franța si din
străinătate, în potriva a aproape unanimitatea magistracarile ce freamătul pădureî și luna arginte le sapa in turei, lupta cea bună, în favoarea unei concepții de jus
inima acelui care le-a făcut martore nelegiuirilor sale ? tiție mal omenească, mai echitabilă și mai în armonie
Ai trece oare peste corpul tatălui f.uu daca ți-ar sta cu ideile de îmbunătățire și de solidaritate socială, a
cum-va în cale? Ucigașule, dacă socidutea te-a adus la cărei îndeplinire viitoare se impune, ca o reparație le
gitimă, cetățenilor pe cari nu-i orbește cu totul spiri
daMtjdea asta, ie mat vinovată de cît tine.
tul de reacțiune.
Hu sînt ucigaș, și trăiesc din vieața semenilor u1161Pentru Jlenuștcrea justiției, leu mă cred mal util pe
— Să fii’ tu oare hoț?Hoț de aur sau hoț de pine?
scaunul mleu de magistrat, de cît pe cel de deputat.
Bancher, proprietar ori un simplu pungaș? Hoț, iești
Hotărârile sînt niște fapte, ce mișcă și conving cu to
un nemernic, dacă, pentru a prăda societatea, ai nevoe tul alt-feliiî poporul, de cît cele mal eloquente perioade
de sprijinul iei. Iești pierdut, dacă numai foamea te ale unul discurs, rostit înaintea parlamentului. Intre
împinge să intri îti luptă cu dreptatea oamenilor.
acestea,- din punctul de vedere al rezultatelor, Ie toată
— Nu sînt hoț, și trăiesc din vieața semenilor miei. marea depărtare care desparte teoriea de practică.
leată de ce, poate în dauna situației mele materiale
— Duelist atunci? Un om c.are-și petrece vieața în
omoruri, una din acele fiare sălbatece, în calea că și a viitorului inieu profesional, dar, negreșit, tocmai
în
interesul sarcineî, pe care, aproape singur, am întrerora ar trebui să se, întindă lațuri de lupi, un mer
cenar plătit, ca să distrugă, în numele cinstei, a că prins’o în magistratură, declin încă o dată oferirea, cu
măgulitoare, ce bine-voiți a-ml face.
rui întreaga fală îe de; a face să fulgere vîrful unei totul
In orl-ce caz, de alt-feliu, n’aș consimți nici o datiî,
săbii. Spadasin, iești prea josnic pentru a-mi pune vi să leu locul unui republican de avant-gardă.
eața, la îndămîna dibăciei tale.
Președinte: Magxaud.
— Nu sînt duelist, și trăiesc din vieața semenilor miei.
Asta a înfîerbîntatpe le Tenrps. Cum, zice iei D-lui
—Călău atunci? Fiară sîngeroasâ și plina de cruzime,
unealtă ce spulberi opera timpului și a hunei, floare Magnaud, D-ta nu primești să întri în Cameră ? Inse
abiea îmbobocită a vecinicei creații. Te-aî întrebat vre-o tocmai în Cameră și nicăeri aiurea se face opera ce
data oare, cine a plăsmuit opera asta și cine ar mai fi zici c’o urmărești de pe scaunul D-tale de magistrat.
în stare s’o plăsmuească, cine are dreptul de a o ni La Château-Thierry, în tribunalul D-tale, îți pierzi
mici ? Nu, tu iești plătit de păcătoasa societate, pentru puterea în vorbe zgomotoase și sterpe. Pe cînd, în Ca
a rupe firul, ce-1 țese oarba iei mînie. O, tu, cea mai mera... D-nu Magnaud a respuns dinainte la ironiile
îngrozitoare unealtă... Călâule, tu faci să cadă capete, lui le Tcmps. Tocmai Ia Château-Thierry se crede iei
mai folositor. Și D-nu Magnaud are dreptate. Pehfără a-1 primejdui vre-o dată pe a-1 tău.
— Nu sînt călău, și trăiesc din vieața semenilor miei. tru-că acolo, dînsul dă pildă. Dacă iei face acolo ceea— Atunci, ce iești?
ce ar trebui să se facă în Cameră, ieste că Camera
— Sînt omul poliției secrete.
nu face. Și întru cît Camera nu-și va face opera iei, ie
— Departe de mine. Piei dinaintea mea, tu, care ră
bine să fie președinți Magnaud, să facă op era aslaînlocu-i.
pești omului mai mult de cît sîngele, mai mult de
Gauloîs, nu stă atîta la vorbă. Iei n’ar voi să vadn
cît vieața. Tu iești dintre cel ce lovesc în umbră, fără pe președintele Magnaud, nici în Cameră, nici la Châteaupirnejdie.., Tu, care, pătrunzi ori unde, în altarul fa Thierry, ci la dracu. De ce ? Fiind-ca, zice iei, «D-nu
miliei și în sfintele adunări ale libertațeî. Tu care te Magnaud lărgește circumstanțele ușurătoare, și legea
sprijini de brațul prietenului pe care îl vinzi. O, cî- Berenger nu ajunge să-i mulțumească dreptatea. Iei
tu-i de dureros să vezi omul așa de înjosit. Ființă de scuzază delictele și îndreptățește crimele, cînd făcă
căzută, în drumu-ți toți te ocolesc, ți se rostește torul de rele poate invoca în descărcare
_______ ______
i miispitele
mi
numele în șoaptă și iești cunoscut numai printr’un
relativ
zeriei sau neînfrînta îmboldire a iunei“ pasiuni
’
’
număr. Vederea unuia ca tine îți face groază. Tu-ți mărturisibilă». Lucru xpentru. carei ieu tocmai felicit
vinzi tată și mamă, pe frații fraților tăi, pe cei pe pe președintele Magnaud.
Gr. Clemenceau.
cari nu i-ai cunoscut, și pe naivii cari ți-au încre
Sîntem rocunoscătorî, tuturor acelor persoane, curij
dințat tainele lor. Tu otrăvești aerul, tulburi apa,
te ascunzi de lumina zilei. Femeea, care împărtășește neputîndu-se abona la revista noastră, s’au grăbit să
așternutu-țî, ie pîngărită. Din lumea morților stră- ne înapoiască numărul ce au primit de la noi. Am vrou
cliligenjă, din partea celor ce sînt hotărîti a »<! ,,r'
bum-țî s’au ridicat în potrivă. Copiii tăi se leapădă aceea-șî
mări serios, cît se atinge de achitarea abonamentului
'
de tine. Pinea ce o mânînci iți va arde gîtlejul. pănă
Ca să putem face, din capul loculuT, o distingere. Apoi, prie
cmd polițiea te va arunca murilor de foame, după,
tenii noștri îșî fac iluzii, se înșală amar, cînd socotesc
ce te-a înglodat în rușine. Pleacă, mișelule.
cum-că nc-ar fi tot una dacă s’’ar achita mai tîrziu. Nu
. ----- ^4
E, COETODEROY.
no aduc absolut nici o înlesnire prin asta.
_______________________________ _________ REVISTA IPEȘbINSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ <MINEBVA», STR. REGALĂ, 6.—BUCUREȘTI.
î Th if
1902, lanuar. No. XIII.
ISTA IDEEI
3.
CUPRINSUL
București, Strada Epurilor,’ 10.
In cursul vreme! au existat campioni ai ideei și
campioni străluciți, oameni cari-au trăit pentru idee.
Dar, pe puțini, din trecut, avem să-î dăm ca pildă.
Dreptul capitalist: A Loria.
priJinolc 11-IlA SÂVULE8CU.
Noi nu pricepem acel apostolat înfrînat, nici morti
principiile adevilratcl filosofii - Pinus.
ficarea aceea de carne, și nu pricepem nimica ce-ar
Socială: Jacqufs
semăna cu vre-o jertfă, prin care s’ar știrbi integri
D0 co tnco tinerimea: I. Neagu.
tatea ființei și simțurilor noastre. Atît, avem o călăuză
Evoluție» Socială: E. FOJITIN
Vediuî
rasa: Elisee Reclus.
in vieață, o călăuză ce ne îndeamnă la o vieață armo
Fducatiea: C Issaurat.
nioasă, complectă, și nimica mai mult. Și avuție și
PribcpC B. LăZaIIEaNU.
jjoto la abonați.
glorie și tot, dacă luăm aceste ca năzuințî superioare,
totul se concentrează aici. Trăeștî, îndestulat de toate,
guști totul, cînd nervii ți-s mai simțitori. Ai bogăție,
cînd poți s-o eheltuești cu folos. Ai glorie, cînd poți
sa_fe. bucuri de iea. Te vestmîntezi cu purpură, cînd
ți-i ținuta sveltă, păsul legănător, și vina viguroasă, și
buza surîzîndă. Melancolii și întristări nu au de ce să
__
Se știe cum se trăește pentru toate _______
mizeriile din te, cjiprindă. Tu eheltuești comorile vieței, clipă cu
pn
lume. Atîția au trăit, pentru avuție, cum și trăesc,, atî- clipăV
o1’y". ț'jecum
îți vin, le eheltuești pentru tine, cu
P. atîțî
il.tlti npnfrn
mnrîin
Tlnw cîte
r>î+<. tur+....
ția pentru glorie,
pentru măriri.
Dar
toate că solidar, cu toate că folosindu-se din aceasta
' mentări nu au avut să îndure și ce zadarnic a fost. și alții. Alții se folosesc, așa zicînd, din prisos, și n’au
Luînd ca fundament al existenței, vieața, vieața com*- cum fsă-ți
“
~
’”'
plătească
vre-o dată prin ingratitudinea lor.
plectă', de toată clipa, am putea zice că nimeni n’a La urma urmei, nici n’aî să te aștepți la răsplată, cînd
trăit-o, din cîți și-au pus un ideal în afară sau mai dai din bună voe și din prinosul inimei tale. O clipă
presus de iea. Neguțătorul și-a amînat odihna, și-a să fi trăit ast-feliti, la o a doua poți renunța, cu toate
mistuit cugetarea în calcule amăgitoare. Vînătorul de că s’ar putea formula o lege vădită, ca dintr’o armo
glorie și-a petrecut vieața în lucruri efemere. Alergă nie să purceadă o alta, •'și-un echilibru, întreținut zi
torul după mărire, s’a pomenit în abis. leată ce bine
cu zi, să se păstreze nelimitat.
schițază Lainartine, aceste vane năzuințî, în minuna
Ie o iluzie, ie fericire visată ? Dar numai să priviți
tele lui stanțe: Unul cată pe mări, comorile lui Mem- Vieața acelor cari și-au înțeles menirea ast-feliu. Nu
non. Dar valurile îi înghite și năvile și așteptările lui. mai mărinimie, numai elan, numai abandonare, în vi
In sinul gloriei, la care geniu-i tinde, altul se stinge, eața dintre sine, numai bună-vo:nță pentru ceilalți. Nici
îmbătat de ecoul unui nume deșert. Din patimile noa ucenici, nici maiștri, nici tineri, nici bătrînî, toți, la 6
stre, alcătuind o întinsă rețea, unul clădește un tron, laltă, de-o vrîstă și de-un entuziasm, și dintr’o rasă
pe care se înalță, să cadă. In categorica aceasta, de și clasă, fără desființare de sex. leată pleiada nemurivane năzuințî, Lamartine ar imai pune pe cel ce-i place toare, care înaintează în vieață, mîndră, cu gestul suve.—y dulce, cetinran. Sînt neajunsuri multiple, sînt stăvili nenumărate
sa moară, cum zice iei, într’o rețea mai
du și soarta în ochii unei femei. leată înse, din toate, în cale. Dar tot se pleacă și tot se farmă ]a picioa
rele tale. In fața expanziunei vieței nu trebuie să fie
ce nu-i un lucru van.
Desigur că sînt pricini puternice, pricini fundamen zăgazuri și nici nu sînt. learba să crească, pentru îm
tale, cari îndeamnă pe oameni, să-și ducă vieața în podobirea colinelor, florile să-și răspîndească mirosul,
chipul cunoscut. Și, una din acele, cea mai de samă pentru îmbălsămarea naturei, izvoarele sa curgă în archiar, îe felini cum ie orînduită lumea, feliul ce face moniea lor, pămîntulsă rodească, păsările sase avînte,
pe oameni să-și schimbe mijlocul în țel, să creadă cu sa cînte și să se drăgostească încrîng. Sfioasele că
tărie, că fără avuție și fără glorie și slavă, nu se mai prioare și celelalte animale să sburde, prin munți și
poate trăi, feliul ce-i fate să nu conceapă un traiu prin cîmpii, c’așa ie felini tuturor și datina naturei.
fără aceste, pentru aceste însemnînd a trăi. De aici nu lear omul șă se înveselească de toate, adîncindu-le
urmează nici cum, că leneșul, care ar adormi în bra- rostul,. trăindu-și vieața lui, să-și nobileze simțirea,
’peze cugetarea, să-și scuture rușinea unei în
We foamei, ar fi mai fericit, sau cerșetorul care s’ar să-șî —
aripi
^eza la răspînte. Savantul, numai savant, sau savantul jositoare
jositoare . robii, vibrînd la toate duioșiile vieței. lear
ngid, va duce, la urma urmei și iei, o vieața mărgi- omul sa iubească, să guste fericirea eternă, că ieară-și
rită. Nu mai vorbim de răsboinic. De asemeni plu- ie datina naturei și felini lui.
8«nui și
și muncitoriui
muncitoriui robaciu,
robaciu, putea-va
putea-va să-șî
sa-și alunge,
miuige,
Care mulțime sa nu se poarte la felin, cînd ie o
gariul
Ui__ «
T-\
W biruească
nevoea. Dar,
în tot cazul, Val
iei Yin
nu XTfl
va strălucită pleiada care să dee o asemenea pi da. Și
’
....
i
—
i..r
cme
sa se mai simtă stingher sau cme sa se mai sunta
o vieață deplină, chiar potrivit adaptărilor lui.
.,e'care va face ce-va, pentru exercitarea mușchilor stingheră, cînd a ajuns pănă la gradul să simtă mi
facultăților lui. Dar, dacă-i vorba de alesun auxi- zeriile vieței, vieței mărginite și fără orizont de a-zî,
2?r> pentru vieața complectă, ie cultivarea unei idei. pănă la gradul de a căta din vieața aceasta scăpare.
cînd vorbim 'de idee, nu înțelegem de cit una: Cînd ie o țintă ce-o întrevezi sau o idee conducătoare,,
yea solidaritate! si fericire! universale. A fi un cam- îți și ajunge atît. Te vei lua după indicările iei, și nu
P’on ai aceste^ însâmnă a cultiva ce-i nobil, a_ cultiva se poate să nu descoperi, să nu descoperi pe nimeni,
lîngă care să găsești susținere și să găsești îndemn.
’
" _
x -----i cn gîndul acesta, te vei deprinde
șă-ți afli refugiul și razemul cel mai sigur în tine.
reft fie-cărui în parte.
% ■
i^cSd,ci1 subvcnth-p- “«5OU,.
J
j ! i
CUM SE TRĂEȘTE PENTRU IDEE
i •
3
io
- 1
1
•
�REVISTA IDEEt
34
de nenrevederea săracului. Nu-i vina noastră dacă
Și cu atît maî lesne și cu atît mai bine te vei putea într’o gaură abîea în destul de larga pentru doi, pe’
acorda, cînd va veni întîmplarea să-țî scoată un ales rechea nesocotită își samănă cu imbielșugare proK<1.
în cale. Cine cetește aceste rîndurî și cine le simțește, nitura. dacă fie-care familie deprolet-ri aruncă jn
neapărat, n’are nevoe de-o desvoltare mai mar". A vieată de cinci șase ori mai lunlr.i copii de cit poate
trăi pentru idee, nu înseninează a înlătura dintr’o dată nu hrăni, dar măcar adăposti, nensipurindu-le alt pa!
toate miile de neajunsuri, cari ne împresoară din toate trimoniu, chiar din momentul nașteri i, de v,îtștrean,
părțile, ne înlănțuesc și ne. strîng, dar însemnează a gul spînzurătorc I sau pînea închisorei, pentru băețî
înlătura pe cele maî multe, și a lupta cu restul, izbîn- fetelor, o carte de prostituați^.
ditor. Făcînd o paralelă cu toate celelalte moduri de
In adîncurile acestor vizuini, unde civilizațiea i8|
traiu, înseamnă a trăi în chipul cel maî demn, maî îngroapă de vii desmoșteniții, se găsesc sălașurile d'e
priitor pentru tine și mai normal.
noapte. Iele împănează Londra și marile orașe llla.
P. Mușoiu.
nui’acturiere. Neapărat specimenele variază.
Unul din aceste sălașurî, nu departe de răspîntiea
Svcen Diuls, îmi fu semnalat ca modei în felini
și, într’o sară, cam pe la zece ceasuri, mă rătăcii
spre iei, prevăzut cu numele gazdei drapt pașaport..
Trebui să mă înfund într’o trecătoare, pe urmă într’o
Scoborînd Drury-Lane sau Saint-Andrew Street,
pentru ca să mergi fie în Stiand, fie la Channg Cro-S, hudiță, de unde apucai pe o altă trecătoare, după îndreptarea a trei micuțe
—, - vînzătoare de chibrituri,> camzărești icî-colea, printre șirurile de case, niște hudiți
cavile, cu nume să-mi ofere ltl.
:
lungi si înguste. Aceste hudiți pe cari le-ai putea lua între opt și zece_ ani,
urmăriră
tot drumul cu propum-tî
drept intrări ale acestor case sărace, sint. niște tre ciferul lor, mă
cători cari duc la niște case și maî mizerabile, la alte rușinoase.
*• cam de vre-o zece
Ajunsei îu sfîrșit într’o curte,
trecători, la alte hudiți, cari dau în sfîrșit într’o curte,
insul, după o firmă scrisa
umedă, forul acestor stranii cetăți, pierdute >în marea metri patrați, și recunoscui sălașul,
.tul de jos: Paturi bune
cetate, lepre monstruoase cari rod picioarele colosu cu creta pe un oblon de la cat,..
cu 2
3 pence.
lui britanic.
.
Sub ploaea măruntă care cădea, vre-o. zece femei, i
Inghemuite, strivite de munți de pieatra, rasele cari
se înmulțesc acolea cu o fecunditate îngrozitoare, nu una lîngă alta, ședeau înghemuite, cu capul acoperit
de
niște șaluri, îndesîndu-se în iele im număr de co
se pot întinde la larg. Iele se grămădesc pe fie-ce zi
maî mult, înăbușite de civilizație. In aceste, focare pii, cari căutau să se adăpostească sub un petec de
de infecție, frigurile endemice bîntue cu turbare, se- zdreanță. Acestea ierau niște cliente cari n’aveau cu
cerînd periodic jumătate din această 'vegetație ome ce să-și plătească în sara aceea patul. Așteptau sosirea
neasca. ofilită fără de vreme. Acolea, vieaț.a prea fecundă vre-unui tovarăș mai fericit, bărbat sau femee, care să
ie în chip regulat nivelată de moarte. Adevărat echi se învoească să plătească și pentru iele cei două-zecide
libru al lucrurilor. După legile matematicește rigu- bani ceruți. La alte intrări ale curței, văzui alte gru\ cînd
' ' sălașull nu ie prea plin de muște
roase, ale înmulțire! omenești, dacă nici o cauză n’ar< păli.. "J_Une-oii,
gazda, mmiloasă, le lasă să se îngheîmpiedica înmulțirea aceasta, populațiea s’ar dubla de rii cari plătesc, ornada.
trei ori și mai bine în cursul unui secol. Un miliou muiască în coridor. Alte-ori deschide ușa acestora,
de oameni, la sfârșitul a o sută de ani, ar produce încet, bărbatul gazdei sau un fecior al său, cînd gazda
opt milioane. Dar aici trebuie să îndoim cifra, și, mai doarme. Dar, dacă iea se trezește, se nud strigăte
curînd de cît în 50 de ani, aceste scupuri încărcate și-ar turbate de mînie, pentr-că dînsa știe ce felin de plută
revărsa necesar surplusul lor groaznic, dacă n'ar fi primește un bărbat pentru ospitalitatea ce dă.
Femeile, se deteră la o parte, pentru a-mi face loc,
prăpădirea aceasta anuală care să întîrzie această ame
nințare îndepărtată și să înăbușască încă bubuitul tu și una din iele chiemă pe mistress Mac-Robson. 0 fe
mee,
ca de vre-o patru-zeci de uni, îmbrăcată prost,
netului viitorului.
Poate că chiar pe aceasta se și bizueLBurgheziea, se înfățișă numai de cît. Mirosea a rachiu, și fața-î
căreia nu i-ar conveni să zugrume niște flămînzi. To- grosolană și buboasă, arătă de o cam dată ’o oaretu-și, dînsa îe gata pentru ori-ce întîmplare, și, tine care neliniște. Iea îmi mărturisi că mă luase drept
rimea de prin birouri, de prin oficii și bănci, puternic un om al autoritâței. Inse accentul mieu strein o
înarmată, deprinsă cu toate exercițiile aspre, streină asigură.
*•- —— Veniți din partea itndcrtalecr-u]\ii, negustorului
de trîndăviea de prin cafenele, unde lîngezește tine
retul nostru, organizată în batalioane de voluntari, de sicriuri, mă întrebă iea. •
cari manevrează tot așa de bine, dacă nu maî bine,
— Nu. Vin să vă întreb dacă aveți aici o fenice.
după mărturisirea chiar a ducelui de Cambridge, de
numită Fauny Li ar.
cît trupele reginei, ar scoate-o numai de cît la capăt,
Spusei la întîmplare, acest nume al unei curtezane
în numele sfînt al ordineî, cu aceste horde de golani.
celebre, care, după ce avusese casteluri și trăsuri, se
De aceea, iei sînt lăsați să mișune, să putrezească vindea acum, pentru un codru de pîne,' mateloților
la o laltă, să crape de foame sau de desfrîu precoce, din Wdpping.
— Fanny Lear? N’o cunosc. Chiriași! miei nu-wj
în fundul bîrlogului lor. Apoi mai ie și o altă mare
pricină, pentru aceste suflete de speculanți. Nu-i unul spun numele. Ie! se culcă, dorm, pleacă.'Destul să-uu
din aceste focare de murdării, care să nu aducă pro plătească, alta nu mă privește. It is not my bușind
prietarului un venit de 20% mai mult de cît chiar
Nu poftiți un păhăruț de gin sau bere?
marele hoteluri din West-End. Așa-că, landlorzii, somp— Good gracious. Un pahar de gin mi-ar plăcea
tuoșii băcani, edilitatea districtelor, se împotrivesc, mai bine.^ Dar să-mi dai și un pahar de bere.
cît mai mult la o asanare ce le-ar.micșora veniturile.
— Daț! bani, trimet să cumpere.
Penccle fac shilingii, shilingii fac guineele, și, cu cît
— leată un shiling pentru băutură si altul pentru
casa ie mai plina, cu atît se adună mai mult.
ca să primești pe femeele astea.
bit despre răspunderea ce cade asupra societate!,
— Ah, atunci sînteți un lord deghizat. Un shiling;
ea declari că-ȘÎSpa!a minele. .Noi nu p'utem, îmi zicea
Am să le fac un pătișor bun în coridor. Ah, ah, '’â‘*
un I
din Saint.6illeSi 8ă 4 r^XstOrI îeu prea bine ce voiți, adăogă iea, făcîndu-mi cu
Sălașurl de noapte
HEVJ8TA 1DEEI
închid cchu, și-mi reamintesc în toate amănuntele
v5îîănna aceea, «nobUerul smăeinat, straniea înfăSe
' oaspeții^’ iei, in lumina fumegindă a unei lămpi
„ petrol.
r
C LîngH foc, o bătrină prăpădita, șezînd p, Un scă
unel, sorbea cu lăcomie nu știu ce zamă lacedemoSnă- U?
Scirb0S
0(* <^, și mă între
bam daca duhoniea aceasta venea de la grătarul de
Ut carne, sau de la zdrențele bătrîuei. Dm tunp în
imp, hălnna întindea mina, întorcea cu vîrful dege
telor bucata negriciosa care se frigea încet, și-și lin«rea degetele cu o mulțumire vădită. Apoi o apuca un
’0i de tuse si cu o voce înecată și plîngătoare borhorosea: Ah ! doar mc! Ah! dcar mc!
în fața sobei, și ocupîi d singur jumătate din oda?,
ierii UI1 Pa& de *’er’ ’aro
înalt. Se vedeau prin gău
rile singurei raitele, trențele de lînă cari serveau
să umple aici patimi? săracilor. Niște velințe cârpite,
atîrnau pănă la păminr. Pe jumătate culcată, în mi
jloc, o mică ființă, cam între nouă și zece am, slabă
5i palidă, pîndea cu ot hi! săi mat! și plini de lăco
mie buca a care se frige .
Ingenuchiatu, lingă pat. o foarte rînără femee, abîea
ieșită din adolescență, fără cămașă, cu pieptul desvălit, cu o singură fustă prinsă in șolduri, spăla într’o albie cu apă căldicicâ, două fetițe mici.
Haine murdare de bărbați și femei, atârnau pe ziduri
q deasupra sobei. Lingă un ciob de oglindă,-lîngă
oiște cești și farfurii hîrbuite, atîrnu un portret or
dinar al’ reginei Victoria.
Un enorm motan cenușiu, ghemuit lîngă foc, urmă
rea cu o privirea vicleană friptura bătrîneî.
— Scoulă-te, zise mistress Mac-Robson, dă scaunul.
Fără să se întoarcă, bătrîna acoperi cu corpul său
grătarul de fript, carne, scoțînd niște gemete răgușite.
— Ie. cum dogită la cap, adăogă gazda, smucindu-i
scaunul cu putere. Ședețl. Bețivul de bărbatu-mieu
le-a stricat pe cele două ce maî rămăseseră.
Mă grăbii să dau îndărăt scaunul bătrîneî, care miarunca priviri furioase, și mă rezema! de pat, pe cînd
mistress Mac-Robson se duse să aducă gin.
Tînăra femee își vedea înainte de treabă, fără să
pară a bănui măcar că un strein o privește. Iea scoase
una din fetițe din albie și o ștergea cu o fustă veche.
Un moment'iea se îndreptă, dîndu-și corpul și minele
înapoi, pentru a-șî ridica părul ce-i cădea pe gît,
arătîndu-și ast-feliu sinul si puful roșietic al subsuorei.
Cum ieu mă pierdusem în această priveliște, o ușoara
lovitură de baghetă pe umăr, mă readuse în fire. Introeîndu-mă, văzui mica creatură din pat, care mă
privea rîzînd.
— Nu-ți !e somn, o întrebai.
— Oh, nu, toată „L
ziua stau culcată.
— Iești bolnavă?
—- Nu pot să umblu, am un picior maî scurt. Mi
rupt tata cînd ieram mică.
"■ Dur poți să umbli cu cîrjele.
Cîrjele le-a rupt tata.
~~ Bătrîna asta ți-î bunică ? ■
"■Da, mama tatei.
■" Dar tînăra asta cine-î?
.
Ie soră-inea mai mare. Iea s’a întors acasă de
Clțid a plecat tata.
■" Ie măritată ?
de bărbați... Dacă n aș
.
Oh,
are 0 mînlțime
i
Verl piciorul rupt, aș avea și îeu.
Dar cîțî ani ai?
"■ Aproape doi-spre-zece.
35
Mă depărtai de pat. Mi se părea acum că de acolo
venea duhoarea îngrețoșătoare.
— Tata pute așa, îmi spuse copila.
— Tatăl tău? Unde-i? Spuneai că a plecat.
— Da. pe lumea cealaltă.. Ie colo, sub pat.
— Cum sub pat, striga! teu.
— Da, în cutie. A-zîie a cincea zi, dar cred câ-1
vor îngropa nune.
Vream să plec cît maî repede, dar mă opri în cale
mistress Mac-Robson.
— leată-mă, zise îea, maî a! puțină răbdare, poate
ca veî găsi sus dama ce câutațî. leacă, bătrină, bea
înghițitură, și, dacă Iești cuminte, adaogă îea, arătînd gîtul unei sticle plină de gin, am ce-va și maî
bun pentru tine, în buzunar... Și, punînd mina pe
lampă, cu toate țipetele bătrîneî, îea apucă înaintea
mea pe scară.
Un sgomot neînțeles de șoapte, de rîsete năbușite,
ieșea^ din catul de sus. Mistress Mac-Robson împinse
0 UȘ&.ȘÎ zării un amestec de ființe culcate în toate
pozițiile, pe niște saltele de pae, îngrămădite una în
alta și înșirate de-a lungul pereților odăeî, lăsînd abîea
la mijloc un locușor de trecere, acoperit de zdrențe,
lera acolo ca la vre-o două-zecî, bărbați, femei, copii,
bățrînî, fete, tineri, la o laltă, clae peste grămadă.
Prin rupturile mari ale velințelor murdare, ieșeau ca
pete, brațe, picioare. Intrarea noastră de-o dată, în
trerupse îmbrățișări scirboase, opri pe loc împreunări
nenaturale. Un băetan, cu fața lipită de sinul gol al
unei femei cu părul cărunt, se făcea că doarme, și
pațachina, rîdea nerușinat, hîținîndu-i capul. Intr'un
ungher, niște fete și băețî, între zece și doi-spre-zece
ani, dormeau îmbrățișați.
— Aceștia sînt mușterii cu trei pence, îmi spuse
hazaica. Se. îndeasă unul în altul ca sălefiemai cald.
Ah, se întîmplă lucruri deșănțate aici, dar nu-I așa
că doar aici nu vine să doarmă respectabilitatea'?
— Dar paturile cu două pence, unde-s?
— In odaeadin fund. Numai că acolo nu sînt sal
tele. de pae. Voiți să vedeți daca dama ce cântați
nu ie acolo ?
t
, de suraspîndită
de aceste respirații și
— Duhoarea
__ promise
doarea
uitărilor acestor viețuitoare iera maî
grozavă" de cît mirosul mortului de jos, și
" cobori!
--v—~eîn
goană scara dărăpănată.
Pe ușa întredeschisă a locuințe! particulare a gaz
dei,, ieșea
cumplit.
Bătrîna țipa,
urlau,
. un zgomot
„
.
.. copiii
.
motanul miorlăia grozav. Și, în mijlocul acestui
răboî, .............
se auzea
. ..............
o vocekxde
.k.bărbat
iși un felin ade .sgo
mot de luptă, pe cînd mititica cu piciorul rupt, striga
cît ii lua gura: Furie! Lucie! Fade! Vreau rirje!
La lumina roșietică a focului de cărbuni, zării, bă
trîna aplecată spre vatră, îmbucînd cu lăcomie, cu
nasul iu grătar,"motanul, urcat pe umărul bătrîneî,
incercînd să înhațe o bucată la întîmplare, fetițele,
cele mici vîrîte sub pat, lingă sicriu, pe cînd, dea
supra capului lor, în întuneric, o umbră de om se
mișca, îmbrățișînd pe mama lor pe jumătate goală,
chiar pe patul unde iera schiloada. Aceasta, lovind,
înfuriată, cu bagheta, salteaua, cu privirea ațintită
asupra pereche! în dragoste, se sălta din șolduri, repetînd ca o sălbatecă ieșită din minți:
— Vreau cîrje! Facle! Facle! Facle!
H. Feance.
„REVISTA 1DEEI“
Pe an, IO numere, 5 lei
Hettisia.se trimite csclusir numai hi abonați.
Abonamentele se vor achita înainte.
10, Strada Epurilor — București.
i!
iH
ii i
l'
i
li
■
-
li
li
-
�REVISTA IDEEI
86
....--------------------------------- ------ --------- ----- -------- REVISTA IDEEI
Dreptul Capitalist
In timpurile moderne, cînd proprietatea ^pitalista
se întemeează pe apropnarea escluziva a pam n
,
si nu mai are trebuință de a suprima personalitatea
juridică a muncitorului, dreptul cglmdește .SI“e q "
racterul uzurpator care-î formeaza subst atu
; da
pe fată purcederea din capital. Așta reese, uicrad
văr, din statornica ocrotire data intereselor■proprfi tarilor, și din tot atît de statornica desinteresare pen
tru interesele muncitorilor, din libertatea absoluta data
proprietarei, in raporturile sale cu munca, care for
mează un’ contrast isbitor față de mulțimea stavilelor
puse rapoiturilor dintre proprietari.
Din acest punctde vedere, comparație» dintre dreptul
dm evul mediu și dreptul modern are un interes foarte
mare, intr’adevar, în evul mediu, cînd capitalul ie mic,
cînd munca scoate, din pămîntul liber, o forță puter
nică, dreptul ajută capitalul, regulînd contractul muncei în chip protivnic muncitorului. In timpul nostru, din
potrivă, cînd capitalul ie mare și muncitorul ieste
fipsit de putința dc a alege, dreptul își împlinește
menirea de gardian al proprietaței, ferindu-se de a
regula contractul de închiriere, spre a-1 lăsa în voea
capitalului. De unde urmează, că, cu trecerea de la
economie» sistematică la economie» mecanică, con
tractul de muncă cade .de Ia o regulamentare în sens
capitalist, intr’o condiție afară din lege, care îl lasă
la bunul plac al capitalului. Și oare nu știe ori-cine,
cum-că codul civil ieste cu osebire inspirat în folosul
clasei bogate? Intr’adevar, aici se văd regulate, cu
îngrijirea cea mai minuțioasă, raporturile.de redistribuție, adică raporturile dintre proprietari. Dar rapor
tul de distribuție, adică contractul de .închiriere, ieste
lăsat,'înadins, ia bunul plac al clasei capitaliste, care
poate exploata, ast-feliu, ciim'îi place,.clasa mai slabă
a muncitorilor.
Tăcerea lege! asupra cîtimei salariului, asupra mo
dului, formei, timpului de plată, dă legalmente capi
talistului puțin ța de-a-șipractica legalmente cămătăriile
lui, și-i îngădue de-a plăti salariile cu produse stri
cate, cu came împuțită și altele. Ăceea-și tăcere, în
gădue stăpinului de a-șî lua dreptul de.judecător față
de muncitor, de a-i impune arnende după placul său,
fără nici un control, întrio măsură afară, din cale de
mare. Juriștii au clasat aceste arnende printre dispo
zițiile penale contractuale, înse, de fapt, acestea sînt
adevărate penalități, și, de cele mai multe ori, mij
loace necinstite, in scop de a reduceur. salariu în ori-ce
caz prea mic. De unde urmează, cum-că, în aceste
condiții, capitalistul ieste, în acela-ș! timp, și judecă
tor și parte, loate silințele încercate de a se, asigura
muncitorilor o despăgubire, în caz de nenorocire în
timpul muncei,. s’au zdrobit de opoziție» sistematică a
juriștilor, cari au făcut din formulele lor clasice, o
armă înșelătoare în dauna muncitorilor.
Ce-va maî mult. Toate discuțiile privitoare la vio
lai eu contractului muncei, trădează, în chipul cel mai
vădit, caracterul capitalist al dreptului si reaua sa
voință către muncitor. Intr’adevar, în timpul intere
santelor contraverse, cari avură loc, în privința aces
tei chestiuni, în Germania, Lasker afirmă că, contrac
tul fiind un fapt de drept civil, violarea contractului
ieste de asemenea un fapt de drept civil, că, prin
urmare, violarea contractului muncei nu trebuie să
fie subiectul unei sancțiuni penale. Inse bandiții pro
prietății n’au avut rușinea de a susținea teza con
trara. pmșiî au zis, că violarea contractului din partea
muncitorului, trebuie să fie obiectul unei sancțiuni
INDICII
sancțiune civilă, pentru-că iea nu compromite si *
ranța socială și pentru-ca, capitalistul are to.tdeabU
putința să repare daunele cășunate.^
Această U/tima Thule a sofismului, nu reuși să
crăbim a spune, să triumfe in legislație» germană, si
pană în timpul de față, aceasta/a opus să iea măSuJ
formale împotriva muncitorului, care ar rupe contrai
tul. Dar ceea-ce legislație» n’a voit să facă, jurispt/
dența a făcut. Unealtă pururea supusa voinței capi,
talului, iea a știut să găsească aceste masuri, mulfâ.
mită unei falșe interpretau a legei. Mai mult, s’a <lat
capitaliștilor dreptul de a reținea pana la un sfert diQ
salarii, pentru a se asigura la intimplan de violarea
contractului muncei. Așa-că, rezultatul net al acest0ț.
discuții savante și al acestor șicane advocățești, a fo3t
pus voios în buzunar de către capitaliști, sub formă
de creștere a profitului.
întreaga legislație privitoare la seducere și Ja
copiii nelegitimi, adică la violarea onoare! claselor
sărace de către bogați, s’a inspirat numai și numai
din folosul acestora si tinde, prin toate mijloacele cu
putință, a-i scuti de unnările faptelor lor. Și reușește,
oprind căutarea paternităței și refuzînd copiilor nelegitimi ori-ce drept asupra avere! tatălui lor. Relativ
la aceasta, un fapt în special de observat și în acelaș
timp de regretat, ie că, aceste drepturi ale claselor I
sărace au fost apărate atîta timp cît a fost un guvern I
absolut, care izbuti, cel puțin în parte, a înfrîna pre- !
tențiile burgheziei, în timp ce acestea dobîndesc o sa
tisfacție deplină, o dată cu instituirea regimului libe
ral din timpurile noi. Ast-feliu, dispozițiile dreptului
teritorial prusian, puse la adăpostul putere! absolute
și inspirate de mila femeei seduse, și a copiilor nele
gitimi, stîrnesc reacțiea claselor bogate și a apărăto
rilor lor plătiți, a juriștilor. Și de îndată ce acesjțe
clase câștigară o influență politică, mulțamită institu
ire! formelor reprezentative, iele s’au folsit .de a?
ceasta, pentru a suprima aceste prescripții bine-voitoare și a le înlocui prin legea de fier și de sînge de
la 20 Aprilie 1854.
Pe cînd se caută a se apăra datornicii cei mai cu
dare de mină împotriva contractelor uzurare, pentru
clasele sărace nu s’a făcut nimic, de-a fi sustrase de
la camăta cea mai neomenoasă. Pe cînd se supune
la o riguroasă tutelă averile minorilor, nu s’a făcut
nimic de a li se apăra persoana. leată de ce, copiii^’
raci, cari dispun numai de persoana-le, sînt lăsata fără
de nici un sprijin în cele mai de plîns abuzuri și la
exploatarea cea mui crudă. In fine, stabilind de acolea
principiul, cum-că necunoștința legei, nu scuză,, fura
să se fi luat vre-o ‘măsură ca legea să fie arătată .Ș1
claselor sărace, codul civil pune clasele cele mai nume
roase ale societăței în condiție» cea mai uepriitoare,
care le dă lesne pradă claselor superioare. De ast-fehu>
cît se atinge de principiile generale ale drepțulu*»
limbagiul nostru ar putea să fie încă și mai siințll>
fiind-că se poate zice, cum-că toate sentințele juridic®
au fost esclusiv întocmite în folosul celor ,bog«V V
celor mai puternici, și în disprețul justiției și al
țaței. S’ar putea adăoga chiar, că dreptul, în întregi016’
nu ieste de cît justificarea afirmare! lui Saint-Sin10
de Championiere, iei însu-și un jurist, și a țutu 1°
scriitorilor imparțiali, cari văd, în juriști, -vrăju1^cei mai înverșunați ai claselor muncitoare, cei
zeloși apărători ai uzurpărilor feodale și căpiță61 ’
A. LoRi^'
subversive
g0 știe, cum-că în timpul din urmii, avurăm cinstea
< vizite administrative la noî. Nu ne așteptam nicî
cum, dar d_e suprins nu ne-a surprins de loc. Știm
în Ce țara trăim _Șl știm noi bine ce rol iujăm
” ee teren ne mișcăm pentru a fi fost din eapu
Lului Șl P“">rea pregutlU De vizita aceasta nu am
Ivut a ne
“les. “
ne-a procurat
n moment distractiv. Ziceți ca nu-i frumos, sa vezi
venind la tine doi domni galanțî, învestiți de autoriznții judecătorești și plini de cele mai mari precauții,
si cum ar fi voit s» fac» o descindere în infern,
iiceți că nu-! frumos sa-î vezi ce mutră făcînd, dînd
de o odăiță cocheta, fata de pliuri și fără poale lungi,
tn car® totu-i străveziu, n’ai de dat la o parte nimic
4 mai puțin de pus mîna. Se poate o veselie mal
mate. <le Clfc sa vez‘ derutarea și stîngăciea unor
fuimeni. cari se așteptau la o atmosferă de arsenal,
gj vadă puști și pumnale și revolvere atîrnate, sădea
mașini 'infernale, și cari-au dat cu ochii de-un
sanctuar, cu pereți tapetați ou cărți, de flori, de
poezii, de plicuri parfumate peste tot locul, la căpătăiu? Luați numai singurul fapt, cum-că un general
sr socoti să doarmă pe vîrful baionetelor Iui sau pe
grămada de obuze _ ce ar putea exploda, și vă veți
face o idee de persipicacitatea celor ce căutau să afle
într’o căsuță intimă, de expanzie sufletească, material
de cazarmă, un brut material de războiu.
Dar nu de asta vrem să vorbim. Fără să fi fost
indignați de vizita făcută, ce n’a avut nici o urmare,
și fără vre-o invitare aparte, am căutat, la rîndul
nostru, să facem o descindere și noi, anume tocmai
la cei ce-au plănuit pe cea făcută nouă. Ierani încrediițați că-î vom rsurprinde,
—
ț:- -—* delict
cel puțin
în flagrant
» afla lucruri z.cari
n,.r vor face să fl
c. cu
de prostie și vom
fie
noscute. Ni s’a mai întîmplat. Firește că pornirăm
vorba de la vizita făcută la noî. Am pus în evidența
nepotrivirea, de a se suspecta un ins, care mai an și
anul celalalt primise un bevret de bună conduită, care
îera atuncea privit inofensiv. în urma unor cercetări
serioase. Intr’adevar, cu prilejul unor vizite făcute nouă
în lipsă, s’a găsit chiar cu cale să ni s’aducă laude
și laude
___
oficiale, în „„„w,
public,
______
cum-că
_____
am ___
fi un
________
escelent
bărbat, care nu are a face de cît cu somități, departe
de a fi bănuit ca primejdios pentru stat. Vizita asta
din urmă, nu știu a cîtea oaia făcută, s’a făcut oare
tot cu acela-si' scop, să facă să palpite, cum am mai
spus, sînul acelor nobile matroane, cari vînează o partidualeasă pentru odrasla lor? Nu că ar fi o amăgire
cum-va. Dar noi nu avem obiceiul de a ne face ase
menea reclamă și credem că n’ani putea respunde unei
afecții ce ni s’ar areta, din pricină că administrație»,
Pe care n’am rugat-o, pe care n’o rugăm, a găsit iea
te cale să ne acopere cu creditul iei și să ne recoteinde bine. Cu atîta mai mult, cu cît sîntem rezervați
Pentru un suflet sau pentru suflete de-acele, ce. au
Șțiut să ne aprecieze prin sine, fără intervenire streină,
le datorim vigoarea de care ne putem bucura
Ș1 căror vrem a le plăti, ca unor suflete pe cari le
Ptețuim. și noi, c’o pasiune nemărginita.
Dar, serios, crezut-a stăpînirea oare, cum-că ne va
aprinde pe noi, că va afla în ființă acele fire prin
noi transmitem, în cele patru părți iile lumea,
ele ordine grozave, să se suprime tiranii ? Crezut-a
stăpînirea, ca să1 descopere la noi urma acelor
Zi‘s“ învălite în taina
ut?-6 ?.e nu s’au petrecut și can-s
car. ~ —mvaui
t _
viitor? Vede într’adevăr în _
noi,” un ins primejașteaptă
s
’
o
prindă,
a cărui stăruință iea se aș«^.
1 mainte de »• voi noi, s’o prindă sau surprindă,
37
cazînd sub previziunile legei? Ni s’a respuns aicea
cu scuze, cu vorbe îngăimate. Dar, ripostarăm atuncea,
ce însemnează toată desfășurarea de forțe și toată
uneltirea infamă ? Și, mergînd mai departe, ce însem
nează chiar zdruncinarea, unei mulțimi de tineri și
unor muncitori blajini, cari, în diferite timpuri, au
fost zvîrlițî peste graniți, dintre prietenii noștri. Făcutu-s’au iei vinovat! de fapte infamante? Cît se
atinge de prietenii noștri, ni s’a aretat nu dosar cu...
probe zdrobitoare. Intr’adevar, un număr de rapoarte,
de la agenți numiți, vorbeau de imaginare comploturi,
de uneltiri subversive. Și ca' dovezi, în sprijin, un
număr de scrisori, parte adevărate, fiind-că cunoscurăm
scrisul, iear parte inventate, după sezizarile noastre,
cari dădeau indicii. Scrise de la amic la amic și de
la țară la țară, în cele adevărate, se cuprind tânguiri,
că ie .mișcarea slabă, că lumea dormitează, că nu se
face nimic, cum-că 'ar trebui o mișcare mai vie, altă
ce-va ar trebui de făcut... Și cugetarea, fiind în iele,
adesea suspendată, neprecizîndu-se nimic, iera tocmai
ce trebuea ca să se alarmeze, cei alarmați maî dina
inte de fantaziea lor, să iee măsuri de rigoare.
leată tocmai ce vream să precizăm. De învinuit nu
vom învinui pe nimeni, chiar cînd din pricina unei
neprevederî ar urma pentru unii și chiar pentru mai
mulțî, rezultate funeste. Ieste în lume o înlănț’ure
fatală, de la care nu ne putem sustrage cu totul, orîcît am căuta. Dar cînd se știe doza de rea credință
ce animează stăpînirea și pe oamenii răi, de ce să nu
se precizeze lucrul mai clar, cînd nu voim să facem
anume finețe. De ce să se hrănească anume doza de
rea credință. Ne facem oare idee că scrisul nostru
remîne-va ascuns, fiind-că l’am închis într’un plic, nu
mai ceți-l-va nimeni, nu mai interpreta-l-va în feliu
de feliu de chip ? Nu numai c’ar fi o amăgire cît se
atinge de scris, nu maî vorbim de acțiunea propriu
zisă, cunoscută numai de cît de toți, dar însă-și cu
getarea, cugetarea neexprimată chiar, are căile iei ca
să se facă vădită. In cît, ie cazul, nu numai ca lucrul
manifestat să fie limpede de tot, să nu primească de
cît interpretări voite, indiferent de cum ni vrea să fie,
dar însă-șî cugetarea să-ți fie limpezită, să-ți fie cu
rățită de lucruri dubioase, de cari nu ai putea respunde
senin. Nu că ne dă prilej stăpînirea, de care
,____ ____
1_____
facem\abstracție noi, său vulgul ce o susține pe îea,
care
te osîndește pentru o^ exprimare neclară. Dar, dintr’un
punct
punct de
de vedere
vedere mai
mai înalt,
înalt, ie
ie mult
mult mai
mai nimerit
nimerit să
să te
te
rostești precis,
precis, să
să întrebuințezi
întrebuințezi un 'limbaj
i;—
rostești
corect și
finit, să
să spui
spui ce
ce vrei
vrei să
să spui,
spui, cu
cu termeni
termeni propui,
proprii, nu
finit,
să te
te mulțumești
mulțămești că
că lenea,
lenea, cu
cu trîndăyiea
trîndăviea de
de minte,~
minte^
să
de a zvîrli la întâmplare o buche de hîrtie, cît mai
fără nici un rost, ca și cum ar trebui îndată să o
consume focul, să-și pîeardă ori-ce urmă. Asta nu se
mai chieamă schimb de idei. Nu șe cultivă nici o idee
prin asta, nu se îhipărtășesc sentimente, nu se deter
mină nici o mișcare mai vie. In ochii noștri, chiar
lucrul cel mai mic cată să aibă o durată monumentală
și ca atare trebuește turnat.
Avem o experiența cu noi. Avem o suma de idei,
desigur că nu împărtășite de toți, poate că nici de
mulțî. Dar nimeni nu ne maî întreabă de iele, cîtă
vreme sînt clare și cîtă vreme, în iele se vede oglin
dire» ezaetă a tot ce-am vrut sa spunem. In ori-ce
caz, n’am să mă lupt cu nimeni ca să restabilesc în
țelesuri greșite. Am să susțin lupte de front, cu ener
gie» ce o comportă. Aceea ce susțin ie tocmai opiniea
mea, tocmai convingerea mea, pe Care am adoptat-o,
după mature delibeiărî și după cercetări de izvoare,
convingerea cgrei mă conformez cinstit. Mi se va face
o crimă. Nu mă voiu sperie» și nu voiu șdvai pentru
asta. Voiu susținea înainte modul de-a fi, de-a cugeta
îi!
i
yp >i
bj
MI
1 ■
J
�REVISTA IDEEI
38
al mieii, pentru că-1 cred salutar, pentru oa alt-feliu
ar trebui să renunț la prerogativele mele, ceea ce nu
voia face, chiar de ar trebui să duc cea mai orinconu
luptă cu cei ce m’ar forța, chiar de ar fi să cad o
dată învins. Ie înse un neajuns mai mare. Cu toată
exprimarea repetată și clară, cu toată manifestarea
neîndoehiicu și vădiră, eu toate silințele ce-am pune
să fim în cea mai pură lumină, totu-și, ni se vor puu
în sarcină lucruri, la cari nu ne-aiu gîndit nici o dată.,
pe cari nu le-am spus, nu le-am făcut nici cînd. Ie
că vor fi indivizi cari vor vrea să ne confunde anume,
cari nti-și vor da nici cea mai mică silința să ne pri
ceapă, să ne pătrundă, să ne distingă. Dar, ducă am
făcut tot ce ne-a stat în putință spre perfecționarea
noastră și îndrumarea noastră pe calea cuvenita, fa
talitatea aceasta vom înfrunta-o cum vom putea. Vum
înfrunta fatalitatea aceasta, avînd de sprijin, ne1 măgulim a crede, tot ce îe nobil și generos, tot ce ie
rasă aleasă, tot ce respiră acela-și suflu de simpatie
ce va să mîntuească lumea de rele.
P. Mușoru.
Pf?ICipiELE
Acela-și spectacol nise prezintă după fie-care atentat. Cum se află de moartea unui personaj impozant,
un vînt de nebunie suflă peste lumea burgeză, și jur
naliștii, pentru a-și îndeplini în conștiință josnica lor
meserie, cată să dee formă halucinațiilor bolnave, ale
sărmanelor capete seci burghvzești. Unii, merg pană
la a propune omorîrea tuturor anarhiștilor. Alții, cari
au groază, fără îndoială, să vadă vărsîndu-se șînge,
propun ca anarhiștii să fie surguniți, noi robinsoni,
în care-va insulă deșartă, pentru ca să-și pună în
practică, acolo, «vanele lor teorii Alții, văd unicul
remediu într’o a doua conferință la Roma și într’un
corolar de legi escepționale, ca și cum ar lipsi, ca
singurul și cel mai bun leac, spre a se paraliza acți
unea aceastei secte omucide.
Unii, făcînd pe filosofii, dizertează- asupra teoriilor
anarhiste, de cari n’au nici o idee, spre a ajunge, ca
drept concluzie, la cele mai deșănțate bazaconii. Pentru
toți înse, ie evidentă existența unui complot colosal.
Și, făcînd, din cele mai nepomenite născociri, o ha
rababură cumplită, ne vorbesc, nu fără gravitate, de.
• școala din Paterson», unde se elaborează complotu
rile, de școala de piroteenie anarhistă din Barcelona,
unde se pregătesc și se afinează inșii desemnați a lovi.
Pururea evenimentele au desraințit născocirile acestea,
prostești, și, din nici un atentat anarhist, nu s’a putut
dovedi și nici măcar bănui existența vre
.
,
---°nui complot,
Pururea indivizii au Iner?*------ r fără
s
lucrat singuri,
să pomenească
nîniărui despre planurile
ajile sau despre intențiile lor. Și
asta le-a făcut puterea.
Obicînuiți cu josniciea, slugarnicii jurnalismului nu
poț admite înse, cum-că un individ ar putea să.se ri
dice de sine și să devie răzbunător, și să devie jus
.
tițier. Totu-și, așa se întîmpla cu .toți.
Capul'„ lui
toți. Capul lui
Vaillant aluea se rostogoli în coș. aruncat de Carnof,
z
un istrument docil în mîna jesuijilor,
jesuiților, și
și Caserio,
Caserio, în
în
timpul unui ucigătoare munci, visa, la rîndu-i, de-a
rîndu-i, de-a
pedepsi crima cirmuitoruluî. Și într’o zi, lăsîndu-și
zi, lăsîndu-și
neisprăvită munca, o apucă cătrâ Lyon, mîncînd pă, _ ------roîutul, fără bani, nutrindu-se cu o „bucată
bucata de
de piue
pine pe
care^ pusese mîna. Și. pe cînd, nepotul convenționa
■
—— ‘ ’
lului Carnot, îșl tira îmbuibarea în trăsurile R, F aclamat de un popor de imbecili .și muritori de foame,
dinsul, jusțierul, cu picioarele sîngerate de goană, cu
pîntecele deșert, ajungea în sfîrșit la Lyon șj
deplinea op> ra ce avea. Se căută să se vadă și jn •
acesta, ntît de simplu îndeplinit, rezultatul unui (.„ 1
plot. In fața neputinței, înse, de a se, întruni la 0 ii1'1;
ce-va indicii, se vorbi de ațîțarea cîtor-va brosi a
găsite In Cet.te, sub ( ăjiătăiul lui de brutar.
^Uvi
Torturile unarliiștih r închiși în fortul Monțjuj,..
care domină Barcelona mai mult pentru a o strivi ]'
cît pentru a o apăra, torturile acestea determin/p
moartea lui Crtnovas, ministrul răspunzător de o at,n?
crima. La auzirea cruzimilor petrecute, trebuința j(,
tiției impuse lui Angiolillo repararea necesara'1*'
Canovas, cu capul găurit de-un glonte, plăti datorie»
pe cure cruzimea luî îl făcuse s’o contracteze.
11
Masacrele din Milan, armară brațul luî Breșei. Acel/
care nu știuse să facă pentru poporul său, de cît sî
îndrepteze puștile soldaților săi asupra unei miilți^
dezarmate, acest rege avar îngrijat numai de jn.
mulțirea imensei sale averi, care nu vedea în siipi^jj
Săi de cît o materie din care putea să stoarcă cît inay
mult aur, trebuitor slavei lui de rege parvenit, trebui
să plătească și iei cu vieața cruzimea sentimentelor lui
leată obîrșiea tuturor atentatelor. Acel de la Buffalo
nu iese din legea generală. Cu toate zbieretele slugarnicilor, îngrășat! de plutocrnțien internațională, cu
toate idioriile debitate de către jurnalele burghezeșfi.
cu toate lacrămile iprocriților și tînguirile celor aleși
prin sufragiul universal, care văd în moartea unul
președinte, numit, de cătră popor, ca o amenințare
pentru propriea lor zeitate, ca toată grămada de in
jurii nepomenite, de infamii fără nume, un lucru rămîne sigur, nestrămutat, an mie. legătura intimă din
tre atentat și truste și marea grevă a lucrătorilor de
oțel, care fu rezultanta.
SLic-Kinley, vasalul marilor capitaliști americani,
ca Moore, Pierpont-Morgau, Rokfeller, Hanna, iei
care puse armata la indămîna acestor mari canalii,
a-i apăra împotriva muncitorilor, cari-și revindecuu
un simplu drept de asociație, căzu lovit de-un glonte,
pentru sprijinul, p • care în cea mai înaltă funcție a
Uniuneî, dăduse alcătuitorilor de truste.
înainte de izbucnirea revoluției franceze, înainte de
întrunirea Stntelor-generale, acești oameni, pe cari
istoricii îi calomniază, numindu-i •: bandiți ; , se ridicară,
și, dintre acaparatorii de grîu, unii ispășiră în ștreang
crima de n fi voit să facă să sufere de foame popo
rul. Acești «bandiți’, pe cari însu-șî Michelet ii pone
grește, nu fură nmi puțin cei dintâi inițiatori ai po
porului, dîndu-i energiea pe care un lung regim de
apăsare o stinsese. Dinșiî îi aretaru calea revoluțio
nara, care conduse ia luarea Basiiliei.
Deși mai mult de un secol se scurse, sub un guvern
rjumit republican, totu-și acela-și banditism dt irineșt" '■
popoarele sînt afamate de către acaparatori, și tocniăi
președintele republice!,ie acel care,abuzînd
’
■ de prorog*;
tivele sale, ceea-ce dovedește cu
:ă republica
republica nu exista
de cît ci. .numede, acopere cu ffuncțiunea sa, crimele
unui pumn de capitaliști.
Toate produsele necesare i.alimentarei
”____ v_ . și vieței, ca:
o
umuua';, wu
grîu, zahăr, cărbuni, Muviuvxu,
antracit, bumbac,
tot C6 pOft *
să fie acaparat și apoi aruncat pe pieață, servi l°J°r'
marea sindicatelor
sinAion+dr».. de financiari,
n».
marea
cari organizară l’e
urmă frustele.
trustele. Mica
Mica industrie,
ruinată în
în profitul in;
urmă
industrie, ruinată
dustriei mari, muncitorii, o adevărată turmă, ne n>81
avînd
așa
zicînd
de
cît
un
patron
căruia
să-șî ofert’
avînd așa zicînd de cît un p___ _
produsele și foițele,
forțele, zugrumareu
zugruniarea consumatoruliiL;
consumatorului^’
leala rezultatul
imediat.
' '
--.L—. Trustul otelurilor,
oțelurilor, alcM
al-- |lUl
■
a o :
prin punerea
în' valoare, sub o *aceeu-șl direcție,
mulțime
de fabrici
de tunuri,
tolede oțel,
-----«w uui-suc
u^«i, ne
«*'- ...de’tuburi, de b«Ioane, posesor al minelor de fier, cu mai mult de 2°l
de mari furnale, ocupînd mai m uit" d<" 385.000 de lu’
39
REVISTA JDERI
crătorî, trustul acesta fu opera cîtor-vu capitalist! cu
Pierp<>nt-»lorg»p ni cap.
pn-anșu, cu
GreVa numita a oțelurilor, ce izbucni, avu drenf
'
1
i
,
:■
i
,de marii pricinuitori de mizerie, din plutocrație. S’a
'mers să se pledeze pană și pentru nevinovâțiea avere!
mortului. Negreșit, nu pentru Colzgosz reclamă presa
tiicumstanțe atenuante, puțin păsîndu-î acesteea de iei,
ci pentru cel care, ori-ce s’ar zice, iera protectorul
acaparatorilor, pe cari-î coperea cu slujba ce avea, cu
prerogativele sale.
Ast-feliu, atentatele împotriva vieței poporului, sînt
pedepsite, la riadul lor, in ființa celor ce le-au pus la
cale. Și, în acei, pe cari pîrliții de jurnaliști îi numesc
nemernici, poporul vede pe răzbunătorii săî. Batjoco
riți de către slugile burghezilor, dînșii vor ^glorifi
cați de poporul pentru care iei și-au jertfit vieața. Ca
și- bandiții;, precursori ai revoluției franceze,batjocoriți
de către istoricii burghezi, «criminalii» și «nebuni!»
anarhiști, vor da poporului încrederea în forțele lui
și-l vor pregăti cum se cuvine pentru luptele viitoare,
pe cari lupte le fac neaparate, numeroasele atentate
săvîrșite împotriva populațiilor aduse la sapă de lemn,
întocmai ca și acaparatorii dinainte de 1789, de către
1-- -------------- Zx-12-___ i._r :_x____ ______ i
bestiea
capitalismului internațional.
Poate, bestiea asta, poate’-■ H.
sâ încerce
îr.____ îea o nouă
,—ț“ —
diversiune în spirite,
strigîna: «puneți
mîiîna pe hoț».
Jertfele trusturilor și monopolurilor nu vor mai fi în
șelate. Numele lui Muc-Kinley va fi dispărut de mult
de pe buzele muncitorilor americani, pe cînd ^numele
lui Colzgosz va pluti necontenit, ca al unui justițier,
nu pentru ca a omorît un om, ci pentru că a lovit
la cap o clasă de exploatatori, îmbuibați în aur și bo
gății din sudoarea poporului și pururea nesățioși.
După UEVEIL^ăe D-mC Sâvulescu.
„dată nu izbucni o grevă mai formidabilă. 200.000 de
muncitori luani parte la iea, încetînd lucrul mai multe
săptamim;w Din nenorocire, in America, ca și aiurea
je ult-feliu, Imidtouul mai crede încă în lupta legală
îel vrea sa nibu opimea burghezască cu iei. Dar cu
tonte silințele puse în direcțiea asta, tot d^ge’aba
pentru-că, în greva asta, se impută lucrătorilor, cuini
n’au observat dispozițiile contractului cari-î legau
de companie, cari specificau îndepărtarea d- ori-ce
organizație muncitorească, fie-că ar fi fost sindicală
sau de ori-ce altă natură. leată șarlutaniea bur"hegflscii în toată goliciunea. Lucrătorii americani mai
avură slăbâciunea, de a lăs i să pătrundă, în rîndurile
lor, oameni de ai bisericei, element pururea dizol
vant și mișel, predicator de înfrînare, ale cărui rugi
SC î~^lț
‘”’ la ceruri 1la
” 3aa..l,4rl.,,.A
n i-naafînrv..
t.;irt^ rlj,
îoălțau
deschiderea
meetingurilor
de
f-x" puraîhînd
cepul locului
locuim rezoluțiile ener
ener-
greviști,
paralizînd din capul
gice pe ccari
in'i le-ar fi putut lua
but jertfele cănit
aii'
capitalismului,
& In America, ca și aiurea, nu-i lipsă de adormitori
și toate grevele avură adormitorii lor. Greva din
pittsburg nu se putea să fie lipsită. Stafter, șeful
grevei, se temea, cu ori-ce șef, se temea de respund?re, ținînd în loc, prin nehotărîreasa, pe greviști. Lu
crătorii trebuită să între ietiră-și în lucru, fără sâ fi
obținut nimic. In 1882, robii capital ului, cari ierau
atuncea un lucru al unui Carneggie, astă-zi trecut
ca mare filantrop în ochii burgheziei, remas tot mare
exploatator in ochii poporului, se puseră în grevă în
număr de 150.000. Lupta fu foarte aprinsă atunci.
Greviștii S3 făcură stăpîni pe uzinele apărate de mi
liție și de «pinkertoni», un feliu de armată compusa
din mercenari, după numele șefului și directorului
iei, plătită de capitaliști, pentru apararea persoanei
și uzinelor lor. Puștile trupei făcură minuni, la lumina
cîtor-va ateliere incendiate. Dacă lucrătorii trebuiră sa
și iee iearu-și lanțul mizeriei lor atunci, cel puțin aratară lui Carneggie, că nu ierau gata la o supunere
dobitocească.
Acuma, după atîtea săptumîni de luptă, muncitorii
an trebuit să reintre în uzine, cu capul plecat. Sute
de mii . e persoane, femei și copii, au suferit din
pricina acestei greve, au suferit, înfometate de mîșelnicita capitalistă. Lucrătorii au putut să vadă, cum
Mac-Kinle.y apăra interesele plutocratici industriale și
cum înțelegea iei ordinea burgheză. Dar Colzgosz se
ridică și Mac-Kinley, ocrotitorul frustelor, omul tari
felor prohibitive, cari au îngăduit desvoltarea acestor
vaste monopoluri, mobilizînd într’un singur an, prin
trusturi de toate soiurile de produse, mai mult de
30 de miliarde, Mac-Kinley, reprezentantul plutocrației, muri lovit de-un glonte, toc ai în ceasul cînd
triumfa cu zgomot.
Jurnalele ne-au vorbit de groaza clasei burgheze.
Inse, pentru noi ar fi mai interesant să cunoaștem
mintalitatea muncitorilor americani, să știm în ce chip^
cu osebire greviștii oțelurilor, au primit vestea acestei
lovituri fulgerătoare. Orî-cum ar fi, în momentul de
I°ță, cea mai mure preocupare în America ie de a
disculpa pe Ma« -Kinley și pe guvernul Uniuneî, de a-i
disculpa de unire cu cei mai răi acaparatori. Roselvet,
detv, după cîte-va zile de la moartea predecesorului
sdu, un blam împotriva trusturilor^ pe cari le califica
de speculații nerușinate. Vorbe do cîrmuiton, cari
nmîne nu vor avea nici o valoare, de sigur, dar cari
un arată mai puțin, cum-că guvernul american a simțit
evoeu de a-și areta, față de popor, independența fața
principiile adevăratei filosoju
Omul este
un dobitoc ca toate dobitoacele
Temelia doctrinelor filosofice și religioase de până
astăzi a format-o părerea, că omul ar fi un produs
cu totul aparte pe lume, că Creatorul a toate ar fi
pus pentru zămislirea omului o anume atenție și grijă.
Tot ce imaginația a putut concepe ma!‘înalt și mai
extraordinar a fost trecut asupra firei omului. In
cîmpul puțin explorat, și poate pentru vecie nede
plin cunoscut, al origine! și soartei finale a omului,
fantazia se lasă pradă avînturilov celor mai bizare,
și de acolo se iscă nenumăratele concepții, cari mai
de cari mai curioase și mai absurde.
Pană a nu fi știința în măsură de-a supune unei
critici riguroase concepțiile asupra omului, bunul
simț i’u mereu de pază ca mintea omenească să nu
se rătăcească cu totul, să nu se lese în ispita fantas
magoriilor fantastice. De acolo lupta între diversele
concepții, de acolo predominarea, în măsura dozei bu
nului simț al popoarelor, cînd a unei doctrine, cînd
a alteia. De remarcat înse este că o doctrină filoso
fică n’a predominat nici într’o vreme îu gradul cum
au predominat și predominează doctrinele religioase.
Și aceasta diu motivul că filosofi.! nu simbolîzază
ideile așa precum o face religia.
Filosofia, cași religia, se întemeează pe acelaș fond
de curiozitate și de cugetare al firei omenești. Ceea
ce în viața practică le deosebește sînt mijloacele de
acțiune. Filosofia dă să i e refere pe cit posibil la fe
nomenele mai în sinea lor, religia caută totdeauna să
stabilească un raport concret. De aceea religia su
gestionează mai lesne ca filosofia și de aceea se prinde
mai cu putere. Filosofia este pentru mințile coapte,
capabile să facă abstracție de fenomenele ce cad sub
simțuri, religia, dimpotrivă, este pentru mințile re-
i !
1
îl
i|
li
!i
II
j:
I i ;
0
r
'H
!«
I!
i
�BEVISTA IDEEI
40
duse, copilăroase, cari nu se mișcă de cît lai senzația
faptului brut.
Mintea popoarelor, vorbind în general, este copilă
roasă, redusă, de aceea pentru popoare religiile sînt
bine venite. Numai așa ne esplicăm- cum, în ori-ce
vreme pană astăzi, au predominat religii 1 și nici o
dată filosofii. Mintea poporului seprinde de ceea ce-i
gîdilă simțurile, de ceea ce are legătură cu instinc
tele și pornirile lui. In bună parte poporul crede in
reala existență a feților frumoși și a zinelor de prin
povesti. In aceeași ordine de manifestare intelectuala
poporul este lesne condus a crede în reala existența
a Iadului, a Raiului, și a tuturor sfinților.
Fatalminte urma ca filosofic să fie apanajul minți
lor mai alese șl printr’a ceasta foarte puține. Ori-ce
încercare- de generalizare a unei filosofii' trebuea să
cadă, ori să se metamorfozeze într’o religie, ceea-ce
în realitate era tot o cădere. De aceea răniîne bine
stabilit că filosofia, ori-care ar fi, nu-i compatibilă de
cît cu o minte largă și pătrunzătoare, pe cînd religia
este compatibilă cu mintea cea mai mărginită. Se și
vede chiar adesea cum o minte obtuză se traduce
printr’o religiozitate exagerată, cum copii sînt mai re
ligioși ca adulții.
"Știința, prin desvoltarea ei, aruncă oare-care deșteptare’în spirite. In parte, ei se datoresc sciziunile
din creștinism. Dar ea nu poate să arunce cu totul
lumină în spirite, pentru-că, dacă ea progresază, nu
progresează înse mintea omenească. Și din moment
ce aceasta nu comportă o mai largă extindere, toată
stradania științei remîne pierdută. De aceea mintea
popoarelor fatalminte răniîne la nivelul religiilor. Fi
losofia și secundanta ei, știința, găsesc loc numai în
puține minți. Se. speră că aceste puține minți se vor
înmulți, cuni-că popoarele vor deveni primitoare de
filosofie și de știință.
Principiile , adevăratei filosofii nu pot fi pricepute
înse de cît de prea puține minți, pentru-că prea puține
minți sînt cari să nu vrea și să nu tindă să se înșele.
Minților înguste orî-cînd le va plăcea să se dea pradă
închipuirilor. De aceea aceste rînduri sînt menite a
fi pătrunse numai de spirite anumite. Cei mai mulți
le vor găsi fără rost, pentru-că nu le hrănește spiri
tul de înșălăciune. Cei mai mulți nu sînt amatori
de adevăr, ci după aceea ce s’aii deprins a socoti ca
adevăr, adecădupă înșelările celi-au devenit, cu vremea,
aproape inerente.
Cu toate aste, făcînd abstracție de ori-ce sentiment,
căutând să ne întemeem numai pe ceea ce știința ne
arată ca evident, principiile adevăratei filosofii sînt
de neînfrînt. Că omul este un dobitoc ca toate do
bitoacele, primul principiu, apare nu numai din cons
tatările riguroase științifice, cari sînt duse pănă la
extrem, parcă anume să convingă și pe cel mai ig
norant individ, de cătră învățațiî cari se strădănuesc,
ca și cum n’ar vedea zimbetul batjocoritor al naivu
lui pentru naivitatea strădănuînței lor, acest principiu
apare, din toate frenunțările zilnice.
Se caută în general a se măguli năzuința omului
către, o viată rațională, și de aceea cele mai anima
lice lapte se* pun la adăpostul unei anumite formule.
Așa se zice, și în școli se învață, și în întrunirile
publice se trîmbițează, că făcînd serviciul militar,
servim țara. Se entetizază anumite noțiuni abstracte’
cari nu sînt de cît raporturi între diverse fenomene’
apoi se prezintă ca niște puteri poruncitoare. Eu
ropenii pornesc în China, că așa le ordonă civilizația,
i atm-i dyce pe Englezi în Transvaal. Ca soldați roanroane n? '’"6 îC?dem frațH ?i lje ceî maî de’
rît acele
1’atna3 rOtnînă are alte vederî d©
cit acele ale unei droae de mojici.
Și ce mai înșelare în toate aste. Spulberă entitățile
spulberă măștile și vezi ce răniîne. Acelaș sentinien'
animalic care nu îngădue unei turme să se înipotriZ
vească conducătorului ei, chiar cînd acesta o duce ]a
tăetoare. domnește și în specia umană. Aceeași neput
tință de-a se solidariza pentru a săvârși un iapt
tim, în unanimitate aprobat, domnește și în specia
umană. Frica individuală nu iartă solidarizarea pentru
un scop strein de cel ce-i~ strînge pe inșii grămadă
într’un moment. Pe această frică în realitate, și D)J
pe aspirații îneîntator de mincinoase, pe acest animalism se întemeează puterea discreționară a unei
păture restrînse de oameni
Asta nu însemnează că membrii acelei păture sînt
mai puțin animale: cînd se găsesc în grămadă, ci ju.
crează la fel cu ceilalți, fiind tot atît de fricoși. Acest
sentiment, al friceî, legat de conservarea personală
este independent de puterea fizică și intelectuală chiar
a cuiva. Frica a apărut o dată ca cea dintâi mani
festare a vieței și ca atare precumpănește asupra ori
cărui alt sentiment. Putem recunoaște că ni s’a făcut
o nedreptate, sîntem în măsură a ne distoarce, cu
toate aste de frică, bănuind posibilitatea că pe cine știe
ce cale am fi înfrînți și poate uciși, ne lăsăm nedrep
tățiți, numai să viețuim înainte.
Viața își este sie-și scop, atît la animale cît și la
om. Rafinarea intelectuala aspiră într’un senz sauîntr’altul, dar omul, ca ori-care dobitoc în general, se
mulțumește cu ceea ce este. Nu se duce la oaste nici
pentru țară, vorbesc în general, nici pentru dragostea
ce are de-a apara privilegiile explotatorilor, ci pur și
simplu se duce de frică. Cît de colosală este puterea
acestui sentiment, se vede dintr’aceea că pană astăzi
încă n’a fost exemplu în istorie de înfrînarea friceî
și de îndreptarea unui întreg popor sau cel puțin a
unei oștiri către aceea ce fie-care ins în parte socotea
c’ar ii drept să facă.
Și aceasta, precum se vede, are loc în alăturare cu
o umbră cel puțin de conștiință și de rațiune. Dar
cînd lipsesc ori-ce sentimente opuse și frica predomnește în tot largul, ceea ce se întâmplă cu marea mul
țime în general. Atunci abundă exemplele animali
tății. Și chiar manifestările ce s’ar părea în fond ca
raționale, cu rezultate dintr’o chibzuință, trebuesc in
terpretate în mod opus. In atare caz n’a fost de cît
o întâlnire a unor porniri individuale raționale cti
apucăturile animalice ale mulțimeî, și se pare numai
că acțiunea colectivă a fost cu chibzuință făcuta.
De aceea scopul revoluțiilor nu s’a putut nici o
dată realiza, peutru-că mulțimea nu era pătrunsă de
ceea ce se întreprindea. Exemple sînt numeroase cînd
cu aceeași inconștiență se întorcea împotriva stare!
de lucruri ce-o rînduise. Dacă la aceste manifestări
adăugim pe acele ce zilnic le vedem : îngrămădirea
la părăzi, la pomană, la spectacole : crîncena luptă
pentru dobîndirea unui codru de pîne : predominarea
vieței sufletești de o patimă oare-care... Dacă consi
derăm că fondul acestor apucături îl formează însu-și
organismul, apoi,~ se vădește deplin, firește pentru
puținii cari cugetă, că omul a fost și este un dobitoc
ca toate dobitoacele.
PlNUS.
0 data cu numărul de față, s’a expediat la o parte, din
abonațîî noștri, prin poștă, cile un exemplar din volumul apă
rut de curînd al camaradului nostru, L Neagu: «Trudiții5Costul acestui volum, se va trvnetc, cum le notat pe dinsul, la
Revista Ideei. Abonațu neachitaft, 11 vor adăoga într’aeela-și mandat, cu abonamentul Revistei. Cc7 cc doresc să-l nidi
albă ne vor înștiința-. Tot așa ce-7ce ar dori exemplare ,ma7 multe-
REVISTA IDEEI
41
CĂSĂTORIE A
1
libertate și își uneau fetele, cu voe, fără voe, cu un
cutare bătrin, bogat, pe care acestea nu îl voeau de loc.
Neapărat că slaba creatură nu se va apuca să;susție
singură un asediu împotriva tatălui,; mamei, împotriva
întregeî sale familii. Se va lăsa dominată, dusă la ziua
fatală.
Și ajunge aicea foarte rău pregătita.
Iliada.
2
Toate mamele își fac iluzie, cu toatele zic cuunfeliude
Nu-i un cuvînt de Andromaca, ieste ouvîntul etern
fală: «Ah, oît îmi iubesc copila». Inse ce fac pentru
ni femeei, în acest mure pasaj, Dînsa îl spune mai iea? Nimic. Iele nu-i pregătesc, pentru căsătorie, nici
întâi din inima, dintr un avînt al haturei. Dar îl mai
inima, nici trupul.
-pune
dintr’un sentiment drept,, adevărat, al situ
Un singur punct ie de seamă, acela că în deobște
ației sale. lea.își da samă bine, cum-că bărbatul i-i mama își păzește copila cu strașnicie.Voește să ajungă
totul acum, unicul iei ocrotitor. Cît despre>ceremoniile, la căsătorie vergină, nouă, chiar ignoranții, dacă se
nrin cari Biserica și legea par că ar ocroti-o, pentru poate, cu bărbatul să fie îneîntat de-a o găsi cu chipul
(linsa nu însemnează nimic.
acesta fetiță. Lucru ce de alt-feliu pe acesta îl miră,
In realitate, puterea acestui act atît de grav ieste pe iei care n’a văzut în vieața de cît femei pierdute,
c5 îea ie dată fără rezervă, fără garanție, fără retra îl miră întru atâta, în cît socoate că fata se preface.
gere. Dacă la mijloc nu-i dragoste, dacă nu cade în
Această ignoranță ie totu-și foarte naturală, cu o
finele cele mai duioase, toate prevederile legale îi mamă cu grijă, geloasa, cu osebire dacă copila n’a
vor îngreuea situațiea. Toate acele îngrădiri de hîrtie avut prietene tinere cari să o fi instruit. Inse ie o
vor,fi zadarnice. Ce-va mai mult, zădărind pe cel în primejdie de a nu-și da sama de nimica: nevinovata
minele căruia femeea a fost dată, iele vor pune fe- ie expusă la o mulțime de încercări. Mama ar trebui
meea în primejdie. Idee foarte neghioabă de a consti s’o lumineze, s’o prevestească măcar după ce devine
tui
n anticipare
un războiu în căsătorie și
im pri
w—
•
’ de a femee. Dar cea maî sfîntă datorie a iei, ie de a o inicrede că legea ar putea interveni la ori-ce ceas din țiea pe deplin, mai înainte de căsătorie, să știe bine,
zi°sau ---------------------------------------------------------------------noapte, de a veghea la căpătâiul patului soți roaj dinainte ceea ce va trebui să consimtă.
Nici o consimțire nu-i liberă și valabilă de cît în
lor. In potriva celui care posedă femeea, prin fatali
tatea coabitației și care poate să-i impue munca, pri- lucrurile cunoscute mai dinainte. Știe oare fata, dimi
mejdiea. maternităței, nimic, nimica nu s’a rezervat, neața, ceea ce făgăduește iea pentru sara? Ie oare
iea o ființă consultată sag un lucru hărăzit? Știe iea
jjici o altă garanție de cît dragostea.
■ Ceremoniea, solemnitatea, publicitatea, fără îndoială oare, mai cu samă, dreptul nemăsurat pe care- și-l va lua
’i, de u
sînt minunate. Dar fondul lucrului, ie sufletul. Precum Buțu
soțul,
a se constitui, asupra unui semn îndoelnjc,
•
■ ~ ..
V«
rl n nn
nil + lll 117 CÎlll ITlATHI
o spun jurisconsulții romani: Căsătoriea, ie un con- judecătorul trecutului său moral, al bunei sale, purtări,
simțimînt, un act al voinței, al libertăței care se dă. al puritățeî și al virtuței sale ?
Hărăzire mutuală a două inimi, dar mai cu samă sa
* .* *
crificiul celei mai slabe, care, abandonîndu-se trup
Fata ie tot atît de pregătită fizicește ca și mora
și suflet, celei mai tari, nerezervîndu-și nimic, dînd licește, sau tot atît de nepregătită. Cu toții se ocupă
tqt, pune în rizic tot la sorții viitorului.
prea mult de rochii, și nici de cum cît s’ar cădea de
*
fată. Tată, mamă, prietene și chiar logodnicul, cu toții,
Contract foarte neegal... Nici legea Bisericei, nici în frămîntarea vanelor pregătiri și mulțimilor de ni
legea Statului n’au încercat serios ca să-î modifice micuri, uită tocmai pe cea ce pare să fie obiectul a tot.
Dar cum petrece fata în aceasta vreme de tulburare,
natura. Amîndouă aceste legi, în realitate, sînt foarte
în ajunul unei atare încercări ? Maî întâi iea nu în
împotriva femeei.
w
,
chide
ochii nici cum. S’ar crede, poate, c’ar fi dm
Biserica ie vădit împotrivă-i și-i păstrează ură dm
pricina păcatului Evei. îea o privește ca întruparea nerăbdare. In de obște, ie tocmai din potrivă. Lucrul
ispitei și prietena cea mai de aproape a diavolii- cel mai , dorit, cînd ie aproape,, umple adesea de tnca
' de
’ tnsteța,,
’ ’ ‘
cu osebire cînd ieste vorba de a desrălui. Biserica sufere căsătoriea, dar preferindu-i celi- și~
bătui, ca vieață de puritate, pentru-că femeea-i impu- dăcina dintr oj dată și de a părăsi toate .obiceiurile-!,
cînd
îe
pe
pragul
unui atît de întins necunoscut.
ră. Această doctrină ie cu atât de cu totd acea a cînd ie Pe P™
Fiind cu totul firește ca fata să fie neliniștita și
vrîstei de mijloc, în cît acei cari voesc să-i înoiasca
spiritul, susțin, împotriva Chimiei, că sîngele femeei, agitată, să fie cuprinsă adesea de o leacă de friguri,
tocmai în perioada-i cea mai sfîntă, ie spurcat. După ca circulațiea sîngelui șu fie neregulată sau foarte
fizică și legislație. Femeea, înjosită ast-feliu, ce poate iute, nutrițiea, înceată, ținevoe de săvîrșit, ar trebui
din timp să se preîntâmpine toate acestea. Dar cine
fi nlta de cît roaba și servitoarea^ ființei mai pure, se gîndeste la astea. Adesea fata ajung* la punctul
care-i bărbatul ? lea-i trup, dînsul ie spirit.
critic cu totul suferindă, fricoasă, într’o stare de
Legea civilă nu-i nici de cum mai blajină. îea de
pletoră dureroasă, care ar cere menajamente duioase.
clară pe femee minoră pe toată vieața și rostește asupră-I o vecinică interzicere. Bărbatul ieste consti
Băete, cetește bine ceea ce scriu, cetește singur,
tuit epitropul iei. Dar cînd ie vorba de vre-o greșala
ce ar putea s’o făptuiască și iea, sau de pedepsele ce nu cu acel zbucimat de camarad pe care ți-1 vad
la
spate, care-țî- cetește peste umăr. Cetind singur,
putea îndura, iea ie tratată ca majora, cu totul
vei ceti bine, îți vei pricepe inima.. Și sfmțemea narăspunzătoare, cu cea mai mare asprime.
De alt-feliu, avem aice contrazicerea tuturor vechilor turei te va atinge.
w
leată religea, pura, adevărata religie. Daca tu vei
legl barbare. Femeea ie dată ca lucru și pedepsita
lua
asta
ca
ce-va
de
petrecere,
sau
ca
o
jucărie...
aș
cu persoană.
voi să te văd atuncea rîzînd la moartea maniei tale.
*
La căsătorie, tinere, fericirea-ți ieste nemărginită.
. Dar cel puțin familiea Ie oare în favoarea femeei Dar cît de serioasă ie. Respecteaz-o. Deschideți inima
ar voi s’o ocrotească serios? Nu vad. de loc. A
la gravitatea sfîntă a adoptare! ce va să faci, la necunoscut o mulțime de prieteni, teoretici ai hbertaței, sfîrsita duioșie ce-o cere de . la tine acea ce vine la
cari, ajunși aici,’ nu-șî mai aduceau aminte de nici o
!
i I
i 'I I
! ‘I i
rH|
In
IM
J
Vi
Iy
y
ii
�REVISTA IIIFEI
42
tine, ce vine singură și c.’o nemărginită încredere.
Singură, dragul niieu, pentru-că ai .văzut, Biserica
nu o proteguește de loc șl Legea nici utît. C.it des
pre familie, din nenorocire, n’a avut nici o grija_s o
întur ască în această anevoioasă stare. Nici iamiliea
n’o susține, dînsa, ți-o dă... în voea clnbztunței bile.
Din partea mea, amice, am pentru fata încredere
în tine. Sînt sigur că, lipsind totul, tu vei fi totul,
patrie, priiot, marnă, că fata va găsi în tine garanție»
acestui triplu pontificat.
*
♦
.Asta i-i toată cugetarea, credința, speranța fetei,
cînd iea înaintează șovăitoare șiurît de frumoasă de
paloarea iei, în proaspăta-i toaletă. lea știe bine că
nu mai ie la îea, și1 încă nu-i la tine. Plutește între
două lumi. Unde apucă ș -.e se vrea cu iea? Iea nu-și
dă samă cum se cuvine. Nu știe mai nimic, afară doar
că se dă c’o mare devotare de inimă. Iea are fericii.ea
de a gîndi că de aici înainte ie în niînele tale. Va fi
în iele bine sau rău și în ce chip vei trata-o, te pri
vește , pe tine. Drept armă și siguranță, Iea are să, nu-și
rezerveze nimic, să vie la tine singură, fără protecție,
să te. iubească, să se abandoneze...
’
*
*
*
«Ceriul și pămîntul roage-se și p.lîngă pentru mine».
Vorba lui Coluuib, întrînd în lumea necunoscută...
J. Miciielet.
Heinrich Heine și
Chestiea Socială
Desigur va fi frumoasă ziua, în care soarele, libertăței va încălzi pău.intui, mai bine de cit toți luce
ferii aristocrației. 0 nouă speță va înflori ferice, purcesă din îmbrățoșeri libere, nu din căsătorii silite,
supuse controlului yămilorspiritua’e. Omul, născîndu-se
liber, va aduce cu sine, în lume, cugetări și simțiri
libere, pe cari noi, aceștia, năsvuți sclavi, nici nu le
întrevedem.
***
'
Care-i marea problemă a acestei epoce? Emanciparea.
Nu înse numai acea a irlandezilor, a grecilor, a evre
ilor, a negrilor din Indii și a popoarelor similare ce
zac în asuprire, ci emanciparea 1 urnei întregi,1 în spe
cial a Europei, care, ajunsă mul matură, poate să-și
scuture acuma lanțurile de fier ale tiraniei aristocrate.
Cîțî-va filosofastri, apostați ăi libertăți, pot îndruga
ce vor vrea, pentru a dovedi că milioane de oameni
trebuie să muncească din greu, ca vitele de povară,
pentru cîți-va cavaleri privilegiați, iei nu ne vor pu
tea convinge, nu vor putea să ne. facă să credem, după
cum zice Voltaire, că unii sînt născuți cu șeaua în
spinare iear alții cu pinteni la picioare.
, *
Un poet a zis cînd-va, că primul rege a fost un
soldat norocos. MaLcurînd putem zice despre fonda
torul dinastiei financiare de a-zi, ce-i drept într’un
mod mai prozaic, cnm-că primul bancher a fost un
bandit norocos.
In starea decrepită de a-zi, nu se poate pune teniciu de cît pe tinerime, care, aprinsa de o suflu re
mai calda, purcegînd din cărțile vechi, simte pu
rurea arzînd o flacără în inima iei. Tinerimea ie inai
dezinteresată in idei și simțiri, iea cugetă și simte
Revista
mai adine adevărul, făcînd la nevoe afirmări jn
drăznețe, pentru a trece la fapte. Bătrîniî, din
trivă, sînt egoiști și mult mai grei la minte. Iei* '
gîndesc mai mult la interesele capitalului lor fie
la interesele ouienireî, și plutesc, liniștiți, în luntre»
lor, prin noroiul vieței, fără a se sinchisi cîtu-și
puțin de marinarul care se luptă, cu furiea valurilor
în largul mărci. Ici se tîrăsc, cu o neînfrîntă stăruim.?
cătră înaltele posturi publice, sau tind lu președinți^
cluburilor lor, iear eroilor, cari se aruncă, prin vijelie
spre țărmul gloriei, li întorc spatele. Une-ori pdves*
țese, cum că în tinerețile lor, iernii adesea să sparg»
zidul cu capul, dar mai apoi s’au împăcat eu z'iț]U]
pentru-că reprezintă absolutul, absolutul cre-î în sjne’
și pentru sine și care are rațiunea de-a fi, de oare
ce ie, adică reprezintă legea, care trebuie să fie pr^
vită ca un ce' absolut, neînfrînt, nestrămutat, )llaf
mult de cît rațional.
Acești renegați, cari voesc să ne conducă pe c-ale
filosofică la o sclavie mai dulce, nu sînt de loc mai
demni de stimă, de cît acei pierdut!, cari, în apărarea
despotismului, nu se sprijinesc pe rațiune de loC> C1
sprijinesc despotismul ca un drept tradițional, istoric,
cu care oamenii s’au obicinuit, puțin cîte puțin, me
reu, în cursul vremei, ca o urmare autentică, legală si
necontestată.
Bietul popor, acest sărman rege zdrențuros, cîțî
lingușitori a găsit, mult mai ndrașijiați de cît curte
zanii din Bizanț și Versailles, pentru a-1 tămîea. Acești lachei, curtezani a! poporului, îi celebrează ne
contenit escelența, virtutea, strigînd entuziaști: «Ce
frumos ie poporul. Ce bun ie poporul. Ce inteligent
ie poporul». Alințiți.
. Sărmanul popor, nu-i frumos. Din potrivă, adesea-i
foarte hîd. Hîzeniea aceasta purcede inse din murdărie,
și va dispare o dată cu aceasta, cînd vom avea un
popor care va fi spălat.
Poporul, a cărui bunătate ie atit. de lăudată, nu ie
bun nici de cum. A desea-i foarte rău, ca mu Iți din cei
puternici. Dar răutatea-! purcede din foame. Să facem ca
poporul suveran, să aibă vecinie de mîncare, și, îndată
ce va fi nutrit și sătul, Alteța Sa ne va surîde, plin
de mulțămire și gingășie.
zldesea-ori, Majestat-ea Sa poporul, nu tocmai ie
inteligent: poate Ie mai stupid de cît alții, tot așa
de stupid ca și favonții lui. înse aceasta se datorește
ignoranței, acestei boli naționale, pe care trebuie să
încercăm a o nimici. Și, dacă fie-care, indiferent, de
stare socială, ar lășpîndi, în mulțime, cunoștinți fo
lositoare, în scurtă vreme, s’ar vedea, poporul, deve
nind inteligent și iei.
Un avantaj foarte mare, pentru socialism, ieste că
vrăjmașul pe. care iei îl combate, din toate puterile
sale, nu reprezintă nici o valoare morală. Societatea
actuală se menține numai printr’un interes meschin,
fără încredere in dn-ptu-i, fără considerație pentru
sine, întocmai ca și societatea veche, stricată, ale că
rei temelii șubrede s’au surpat la venirea fiulnr
teșlarului.
în ziua în care tontă lumea, marea mulțime a, desmoșteniților, se va scula împotriva aristocrației pr°;
prietăței, nu se va mai vorbi nici de religiei
de patrie. 0 singură patrie va răsări: pămîntul.
singură religie: fericirea pe pămînt.
Reproducere, de Jacques.
Dc
43
IDEEI
tace tinerimea
Aplicând cele zise în cîntărirea tinerime!, am putea
împârți-o, pi > a te că fără greș, cam în trei trepte, după felul
pe ( e tace tinerimea, de la care ar trebui să ne ideilor, carî-au precumpănit asupră-i în timpul creș
tere! sale. Priviți pe tînărul la modă, cît de trufaș
cain așteptam a multe. înțelegem acolea, în deosebî
,e tinerimea ctudionsa S, par’rii ar fi și drept, să ne își desfășură ie] luxul pe trotuarele marilor orașe. Cu
^teptum la lucruri mari din part. r.-i. Intr’adevâr, prin ce ide! a fost hrănit? Crescut în luxul destrăbălat al
Chiar cuvîntul de tinerime, so
.u rî insî
ngf familie! lui' îmbuibate, nimic lipsind»-!, înconjurat de
slugi', să-! împlinească orî-ce nesăbuită plăcere, se tre
la cea mai pruncioasă vrîștă, cînd spiritul s’anrinde
cînd nazuinți mărețe, înaripează minte.., cînd liber zește de-o dată stăpîn pe cei din jur, cari-1 slăvesc
tatea, dreptatea, sînt ținta luminoasă, cînd nedrep prin lingușire. In școală i se slăvăște neamul, toți îl
tatea, încătușarea, induioșază, mișcă. Ie vrîsta, cînd încunjură smerit, ie desinerdat, pe cînd cei mai săraci
sînt dați cu toții de-o parte. Ce idee să-și facă iei
singele curge mai clocotitor ca ori-eînd în vinele tu
despre sine?'Văzînd pe toți plecați, mai întăi înaintea
turor, aprin șînd un dor de vieață mai mare în orî-ce părintelui lui,’ pe urmă înaintea-!, în casă ca și afară,
organism sănătos. Ie, în sfîi'șit, vrîsta aceea cînd se că pretutindeni ieste mai bine primit ca alții, prinde
manifestează orî-ce talent puternic, cînd își clădește a se scoate, că ie de-o altă viță, mai naltă, de-o viță
opera sa nemuritoare.' De-aicî, din vrîsta asta, se ho mai aleasă, și ca atare, lumea cealaltă, mai josorita,
tărăsc ideile și faptele omului, ce-l vor călăuzi și cătră trebuie toată ca să-i slujască lui.
cari va fi plecat în restul vieței sate.
Dar cîne-i tînărul, care, cu nădușeli pe frunte, strigă
Neapărat. Dar trebue să se ție în samă, cum-că, cît îi iea gura, strigă prin întruniri, face pe patriotul
asupra fie-cărui din n6i, lucrează atît. ideile stră grozav, vărsînd blesteme asupra altor neamuri? Ie
moșilor noștri, i’dei ce noi 1le----1"' ' , .precum și
, cele
’
moștenim,
feciorul cutărui sau cutărui, interesat sau pervertit,
ce ie-am fost dobîndit prin creșterea ce am avut în care, ca să ajungă, în vieață-i a făcut la feliîi. Firește,
casă sau în societate. Și cu ideile acestea, ale trecu nu-i veți crede cuvîntul, înse nu-1 tulburați, ci dați-i
tului, ideile de ieri, înrădăcinate în noî, trebuie vecinie pace, sărmanul, să-și facă loc la «carieră". Crescut
să dee piept ideile de a-zi, ideile prezentului, însufle într’o casă, unde simțimîntul moralei sau simțimîntul
țite și înoite pe toată clipa prin ideile întrevăzute, de cinstei n’a predomnit nici o dată, în care vecinie s’a
niîne'. Ideile fie-cărui ins, în parte, nu-s de cît rezul vorbit de negoț, s’a vorbit de vînzare, unde sfatul
tanta acestei lupte, dintre ideile ce trec și cele ce vin părinților fu: să fii viclean c’așa ie lumea: înșală ca
necontenit cătră noi, din nemărginirea viitorului. In să nu fii înșelat, pilduindu-1 prin însă-și faptele lor,
anumite stări, se mai întîmplă asemeni; oa o categorie ce cale se putea să urmeze și iei? Firește calea ce i
de oameni, găsindu-și susținerea intereselor lor în ide s’a aretat. Și ieată-l ascuțindu-și .glasul și dîndu-se
ile vechi, se împietresc pe loc, sînt refractari ori-cărei de partea ori-cărei idei, puitoare stăpânire! sau nu,
idei noi, alcătuesc o stavilă, mai mult sau mai puțin ca să i se arunce apoi un codru urmărit, o situație
rîvnită. Cîți politician! se oglindesc aici.
cumplită, pentru progres.
.
j . ...
Tăcut și sfiicios, alergînd să nu întîrzie de la me0 altă categorie de oameni, interesată, din contra,
a sprijini progresul, nu ie în stare să înțeleagă ce se ditațiej singurul său mijloc de traiu, trece feciorul
cuvine să facă. O vieață ticăloasă ce-a moștenit-o, pe Iui badea Gheorge, astu-z! student și iei. 0 da, ieacătă
care-o duce poate și iea, a dus-o la tîmpire. Cei din ca omul, leată pe cel senin la minte și însetat de drep
tegorica aceasta nu înțe eg nimic din marile idei cari tate, îeată eroul faptelor mari. Dar de ce tace eroul,
• e i-i teamă ca să-și ridice glasul,, pe cînd iu safrămihtă veacul; Asemenea corăbiei fără de cîrmă. care de
i
1 1__y___ ?_______ -- —
XIîi « .'
O
onm
Tin»
se lasă dusă de vinturi. care-i amenințată în toată clipa tul
lui se împușcă flămînzii?
Uitasem. Dar cum
puiei?
Pep Hnd
cînd îmbla la
de-adîncurile măre!, să fie zdrobita de stînci sau nă- tea-r-ar să fie mai vrednic îa
1? P
uiolită-n bancuri, niște asemene inși sînt prîida zbu- școală în satul lui, ciocoiul l’a fost bătut pe tatăl său,
ciumărei. Și dacă din categonea do . sus se numără că n’a ieșit li plug: perceptorul le-a vîndut vaca din
stăpînii, despoții de tot felini, din-categoriea a doua, bătătură, si taică-su a tăcut. Ba nu, iei a oftat și-a
purceue
..uunvu precum ieste, zis: «Ce să le faci, iei sînt mai tari». Și cuvintele
purcede .urma
turma ceior
celor mugura,
slugarnici, numită
drojdiea socială. Acolea se scaldă cu toții, cari nu sînt acestea pătruns’a in mima copilului. Iu școala pururi
în stare să-și
ne-avînd insă-și ducă
ducă vieață
vieață de
de sinea
sinea lor,
lor, ne-avînd
în- a fost umilit învățătorul 1 a bătut, ca-i atinsese haiua
credere în
a sine,
sine, ne-avînd
ne-avînd oo călăuză
călăuză în
în vieață, o țintă teciorului de boeyiu.^Rehgiea vecinie i-a zis.
către care: să-și îndrepteze mersul, nici o idee condu Istoriea i-a dstiinuit ca mojicul a fost pururea robit.
cătoare. Prostituați! de toată mina, cari trec vecinie Și profesorul i-a grăit, c’așa se cuvenea. Cum să mai •
de partea celui mai tare, și care dă mai mult, acolea cerem să fie vrednic acel crescut in umilința?
Dacă ne vom întoarce acum privirea de unde am
sînt cuprinși'.
- i
Cît de restrîns ie mănunchiul acelor, cam, chib- purces, lesne vom putea înțelege din ce pricină, ti
zuitori, își călăuzesc pașii, potrivit cu mersul firesc al nerimea, de la care, cu drept cuyînt, se așteaptă atit,
lucrurilor, cu mersul firesc, al vieței. Intrevăzătorii din ce pricină tace, remîne nemișcată, față de-atîtea
acelor zori, ce se ivesc pe orizontul, viitorului, iei rele, de-atîtea nedreptăți, cari apasă lumea, cari neapasă utît de strașnic pe toți. Ie îmbîcsită cu anumite
pregătesc, neabătuți de nimenij netulburați,' senini, idei
și pilde, ie fasonată printr’o creștere dată. I s’a
calea pe care va să apuce lumea, să nainteze nesbu- format o stare particulară de suflet, de care nu numai
riumată, împrăștiind toate acele neguri ce ascundeau,
că nu se poate lepăda, dar care o încătușazâ și-i inîntunecau lumina. Au de luptat întreaga-le vieața, și, dreptează pașii pe căi prăpăstioase, piezișe. Numai o
totu-și, ■ iei, setos! de adevăr și fermectiți de razele educație fireasca, și o morală care să susție frățiea și
dreptate!, nu sovăesc. de loc. Stupim! și despoțai, a.iu: desrobirea tuturora din orî-ce jug, material și moral,
tați de slugarnici, nu stau la cumpenș nici iei ca sa-și numai aceasta ar face din tinerime ce-va. Până atunci
aleagă urmele lor, cu cari să lovească in prețioșn vecinie va fi cuprinsă de pofta stăpînirei și pururea
apostoli, cari, pnmoveduiiid adevărul, h zdruncina se va adăposti sub pălămida vicleniei și a slugărniciei.
domniea, clădită pe ignoranță șt pe minciuna Num
Ce! înțelepți, înse vor fi, orî-cum, împuțiți de adevăr,
de vndustre, cur! vor remănea de-a pururi ca pildă
pilda do
alege-s’e-vor singuri.
tote, îeată cine-s acei cari au desvăluit adevărul, iara
I. Neagu,
Sft-și teamă jertfirea vieței.
m
I
I
■
■
ii
i ■
ii
?; 1
îl
J
�REVISTA. IDEEI
44
Evoluțiea Socială
Intregă istorie» civilizației ie dominată ie^nnul și
acela-sj fapt. Diferitele etape ale acestei istorii, robie,
servaj, șajariat, sînt însemnate prin împărțirea oame
nilor înclase deosebit»:-stăpân.și. robi, .in vechime:
seniori și, servi, în.,(vrîsta de muloc;.,capitaliști și salariați în vremea noastră. Formele, aspectele,.grade e
acestei împărțiri, u oamenilor în clase, difer» de la
țara la țară, din -generație în. generație. La ba?a, înse,
rămîne unul și acela-și fapt: exploatarea muncei.
0 neiCesit-atV; primordială și .permanentă.:apasa,asu
pra oamenilor si le țopiftndă tpațe manifestările' exis?
tentei. Necesitatea, muncei, necesitatea producere!. .
Atâta..vreme.-cît procedeurile munaeî: creșterea vi
telor,, cultura cîmpuhri, ..-meșteșugurile,, atâta vreme
cît astea sînt puțin dezvoltate și îngădue.abiea. să se
producă ceea ce-i strict necesar pep.trui existența fie
cărui,, nu. poate fi,..vorba de a șe-.exploata munca
altuea.. In vremea asta oamenii se rășboes.c adesea,
înse învinșii nu sînt-păstrați, ci uciși. Carnea lor de
vine ospățul. învingătorilor. Antropofagiei domnește
p? față, fără . perdea.
Dar. forțele producătoare merg tot crescînd. Creș
terea așta formează principaljiL motor al istoriei. De
Îndată.ce omul .poate sa producă un ;prisos,t peste
strictul ,-șău necesar, acest prisos ie ținta celorlalți,
învinsul încetează de a mai fi prada directă a învin
gătorului, iei îi. devine i sclav.
De acolea, o clasă începe a munci -pentru o altă
clasă,, după cum un cal îmblînzit merge-pentru- călă
rețul..care-i-dă, pinteni, De acolea începe marea .luptă
dintre exploatatori și exploatați.< Nu vom căta să po
vestim acum i această luptă, nici vom căt-a să-i indi
căm scenele , iei sfâșietoare. Nu vom reaminti gestu
rile, atitudinile)! expresiile, .cuvintele de. ordine ale
principalilor actori, religioși, politicij. juridici.
Să ne amintim,, cu toate.astea, că lupta a fost dusă,
foarte îndelungată vreme, în afară de domeniu-i «real»,
afară de. terenul munceî, că iea s’a petrecut în lu
mea «ideală», a religiei, a politicei, a misticismului.
Prin această strămutare extra-economică, «corpul
delictului» nu se schimbă, înse rămîne mascat. Filoso
fii antj.eităței consacrează s.c-laviea. Biblica di vinizază
supra-muncă, cînd declară; «Iți vei cîștiga vieața în-r
iru sudoarea frunței». Religiea legitimează suferințele
pămîntești prin tăgăduirea iluzorie a fericirilor cerești.
Dacă ' oamenii se lasă duși de toate născocirile
acestea, dacă rătăcesc în toate aceste vagi, amăgitoare
căi, și nu ajungeau nu se întorc de cît foarte încet
la chestiea adevărată, cauza ie că condițiile materiale
ale deslegărei acestei chestii, uriașa creștere a forțelor
productive și puternica concentrare a tuturor mijloa
celor de comunicație, nu se îndeplinesc de cît foarte
încet în curgerea istoriei
,
Dar deslegarea se.apropie. Faptele economice s’au
des voi tat, colosal și vederea contrazicerilor -produse
de cătră regimul capitalist, devine pe fie-care zi tot
mai clară. Exploatarea ascunsă sub-haina salariatului,
devine pe fie-care zi tot mai vădită, pentru un nu
măr din ce în ce mai mare de muncitori. Mijloacele
materiale ale Revoluției muncitorilor sînt astă-zî în
avans asupra mijloacelor iei personale, și ar fi o uto
pie a cauta să se întârzie ceasul liberatei. Ceasul acesta
va suna cînd proletariatul va vrea.
Adune-se toate lucrurile consumate, utilizate -sau
Kri
fie'care an’ de oătră totalitatea unei
C&r8e luorurile a^stea în elementele lor conSriea
ultiina analiză,.se va găsi matenea) .puterea dată de natură și munca pusă de om.
Nimic mai. mult. De la opera natureî nimeni nu p0ate
pretinde cu osebire ce-va. Așa că munca omeneasca te
singura care face valoarea sociala a lucrurilor. Acestea
ar trebui, ast-feliu, să fie cu desăvîrșire numai a Iu,
mei muncitoare. Cel. mai ignorant înse știe, ;că împăr
țirea roadelor muncei nu se face în chipul .acesta
de loc. Și cel mai orb, vede că cele , mtn gustoase din
roadele acestea sînt consumate de cătră. clasă trîndavă și. privilegiată. In societatea noastră, ca și în
societatea) feudala, ca și în societatea antică,! munca
și suferința înnora, înseamnă libertatea și plăcerea altora.
. Munca :se manifestează prin o cheltuire de puterij
de mușchi, de nervi. A consuma munca unei ființț
viețuitoare, ,-însamnă a-i consiuna pnterile, mușchi!,
nervii, ■ însemnă a-i mânca carnea, a-i bea sîngele. In’
samnă1 a perpetua sub o formă nouă, forma modernă
și mascată, antropofagiei primitivă.
Burghejii, cari fură cu ghiotura și cari mînîncă
atâta bănet, sînt deci curat, fără să facem v.re-o me
taforă, niște vampiri. Risipa unora, zimbetele și vo
luptățile altora, sînt țesute din adîncile mâhniri, din
durerile clasei apăsate.
In regimul exploatare!, nu pot fi de cît trei stări
cu putință; de a primi mai mult, tocmai pe tocmai,
sau mai puțin de cît munca depusă. Supra-producțiea,
datorită cooperației sociale, care n’ar trebui să aparție
anume nimărui, ci să se pue, la îndămînă tuturor, nu
schimbă lucrul întru nimic. De unde, trei clase dis
tincte: marea burghezie-, mica burghezie, proletaria
tul. Starea dintâi și starea din urmă sînt singurile
radicale. Starea de mijloc ieste mai mult teoretică.
;Fie-care știe cum-că, clasa intermediară, clasa de mij
loc, mica industrie, mica proprietate, micul negoț, clasă
odinioară tampon între cele două extreme, ie astă-zi
tamponată viguros și redusă în pulbere prin concu
rența marelui capital. Mica burghezie ie din ce în ce
mai zdruncinată de cătră faliment și lichidarea judi
ciară. In 'urcarea spre bogăție, iea cade și se răstăgolește -cumplit, cătră mulțimea osîndiților din prole
tariat. N’are să treacă mult și nu vor mai remănea, față
în față, de cît două clase: capitalistă și muncitoare.
La fie-care clasă economică respunde un partid politic.
Pe culme, partidul conservator, guvernamental, cu
toate fracțiunile lui, întrunite într’o masă capitalistă:
la bază, partidul socialist, transformator: ]a centru,
partidul flotant și decimat al micei burghezii, parti
dul a cărui bază economică se surpă neîncetat și care
nu poate juca nici un rol radical, icu toată .titulatura lui.
Nu remîn, în total, de cît două partide, partidul
exploatare! și partidul emancipare! muncei.
Existența noastră gravitează în jurul Muncei, după
cum gravitează pămîntul în jurul soarelui; Fără ‘soare,
nu-i vieață planetară. Fără muncă, nu-i vieață omenea
scă. Fără muncă egală pentru toți cei valizi, nu poate
fi justiție, nu poate fi solidaritate, nu poate fi fericire.
Lumea capitalistă și partizanii iei, vor să perpetu
eze, să universalizeze, să mărească exploatarea mun
cei omenești. Lumea socialistă și partizanii iei, vor să
distrugă orî-ce regim de exploatarea acestei munci.
■Partea întăi privește munca ca o pedeapsă, ca o încatenare, ca drept o umilință. Cei ce alcătuesc acea
stă parte, nu vreu să fie nici pedepsiți, nici încatenați,
nici umiliți. Mărirea și libertatea și demnitatea lor se
razimă pe. munca altora.
Partea a doua, privește munca ca o manifestare nor
mală a vieței, ca o condiție neaparată a ori-cărei exis
tent! omenești, ca mijlocitorul' circularei materiale
dintre natură și om, cum se exprimă Marx, ca baza
desvoltărei armonice a corpului și spiritului, ca un
condiment al plăcere!. Cei ce alcătuese această parte,
voesc, ca munca aceasta sa fie- în același timp- pen-
REVISTA-țpgpj
--------------------------- —-_____________
45
tru toți și sa descrească necontenit, potrivit cu progreunei mari bălți»? In primul, caz, Finlandezii, Ungurii,
* 1 tecnologiei și aplicărilor ieî practice.
g
Bascii, a căror parte Ie, cu toate acestea, mure în isto
Nu poate fi așa dar nici o împăcare cu putință în rica progresului omenire!, ar fi în numărul națiilor de
tre «ceste doua lumi și mtre partidele cari le re- origină inferioară, pe cînd, cel mal buni reprezentanți
prezintă. Trebuie de ales. Trebuie de intrat în una sau al rasei alese, ar fi, în Europa noastră, acel Boemi sau
n altft din aceste doua armate în luptă, în armata Țigani cari rătăcesc pe cîmpjl sau sâUșluesc la marginea
marilor orașe, adesea-orl. goniți, necontenit priveghiațl
Capitalului sau m armata Munceî.
Lupta nu poate și nu trebuie să înceteze de cît în de aproape,’ temuți ca vrăjitori, dătători de foc și hoți
de cai. In. al doilea caz, nobilii Aryas lui Sapța Sindhu,
ziua în care nu va maî exista muncă exploatată. ar fi excluși din rasa aleasă, Iei cari cîntau epopee, scriAtunci nu vor mai exista clase, nici antagonisme eau grama'ticl, . străbateau tot ciclul filosofiilor, într’o
de clase «Guvernammtul oamenilor va face loc ad epocă, cînd, populațiile Europei apusane nu lerau alcătu
ministrației lucrurilor». lear proletariatul, emancipîn- ite încă de cit din barbari cari locuiau prin păduri. Dacă,
du-se, va emancipa, tot o dată, societatea întreagă. pentru a simplifica clasificările, -se lea culoarea, ca un
caracter deosebitor al raselor, cu gindul de a se pune
pe albi în prima linie, se întâmplă că Europenii apuseni
E. Fortdî.
au de frați pe Alfurii idin Insulinda, fugari sau tăetorl
de capete, cari trăesc în păduri. Dacă se lea limbagiul
ca indiciu hotițrîtor, trebuie să socotim, în rasa privi
legiată, pe toate popoarele supuse, cari au trebuit sa
învețe limba. învingătorului. Ca să fim logici, ar trebui
să mal adăogăm aici și pe fii sclavilor din St. Domingo.
A fost un timp cînd istoricii abiea că se înjoseau să In fine, dacă împărțîin oamenii după forma craniului,,
atingă chestiea influenței mediului asupra raselor, ches sau după secțiunea pufului, grupele omenești se constitie pe care 0 credeau iei că ar atinge, că ar jigni demni tuesc în alt chip, dar pururea cu juxtapunerile cele mai
tatea omenească. Natura, dacă se scoborau iei pănăca să curioase. Dar aliapțeje, încrucișările de tot felini, indevorbească de lea în op
“-i,a lor, nu Iera p'"'*-.'
1* plinite fde- ubunâ
•perile
pentru dî";
dînșil
—:'.’vo'e
-'•? sau de nevoe,. în comerț pacinic sau
de cît teatrul unde trebuea
îbuea să se îndeplinească o dramă ...
în timp de răsboiu și de cucerire, cit n’au modificat și
pregătită mai dinainte. Isvoarele și, rîurile, crîngurile, Iele, la nesfirșit, elementele prime, din ceea-ce numim
stâncile și munții fuseseră create pentru folosința și plă acuma o rasă,’ șt care, jn. realitate nu le de cît d simpli
cerea locuitorilor pămîntulul, după cum aleile unui parc grupare locală și vremelnică.
sînt făcute pentru plimbările unui stăpîn. Ie drept că
In scurt, ori-cîț ar atinge sau ar lovi mîndriea ome
de la Montesquieu încoace, nici un scriitor n’armal în- neasca, de, a ne mărturisi ignoranța, și cu toate ciafirdrăsni să nege acțiunea mediului asupra raselor. Dar marea precisă Ie o nevoie a naturej noastre, clasificările
fie-care se întreabă, care ieste partea exactă, a acestei actuale, în rase si sub rase omenești) trebuie să fie so
acțiuni, și dacă Ie cu putință să se facă în privința cotite ca neavînA de cît o valoare trecătoare, propor
aceasta o teorie precisă. Karl Bitter, Leibnitz al geo țională cu studiile de amănunt provocate de Iele. Nici
grafiei, încearcă să scape de greutatea aceasta, admițînd im fapt nu îndreptățește , pe antropologi să susțină, pen
între om și pămînt un felia de armonie prestabilită, la tru proprie'a lor familie etnică, privilegiul de a fi in tot
fel cu acea pe care Leibnitz o concepu între suflet și corp. sau în parte independenți față de influențele mediului.
«Rasa nu
ci un efect». lea Ie «fiica pămîur
După
Uupu părerea
piuciua marelui
maiciui geograf,
^cu^ini, care Iera
ivia tot w
o dată
mu ie
.v o cauză, ...
si
un
poet,
orî-ce relief planetar, întregul corp
pă- tulul». Mediul ie acela care o face, o transformă, o mo....mare
------ ---p 7*
șl
* * x . . .. -1.
....
.
4--.. — ..
__ _
V.««r» ..
«î » r>r\Tv nrwrl *1
rlîflnA naonnlomf. M11 VpHpTTl
mîntesc chiar, cu «osatura» și «membura» sa, ar concordai difică necontenit. Nu vedem oare în scurta noastă vieață,
întocmai, prin acțiunea-I, cu geniul popoarelor cari tre-■ formîndu-se varietăți noi, pe cari nu ani sta la îndoială
bueau să-1 locuiască. Influențele mutuale, ar lucra ne să le calificăm cu numele de «rase», dacă nu le-am cuiu pămîntul
uuuuuuux asupra
«urna popoarelor, de la po- noaște feliul de a evolua și origina, lor contimporană?
contenit, de la
țj Q
U
r* o c P ir*
1 & 4*14 i T X7 1*1^.
piîmîntului. Și prin oacest
joc Oalternativ
de Condițiile speciale, proprii văilor stnmte și întunecoase,
ctiunl, destinul omenirel s’ar îndeplini în nu au creat iele tipuri cretinului, care perpetuu ereditatea
acțiuni și reacțiunl,
’
..............
si pe care un mediu sănătos,, o. hrana normala, îl. aduc
conformitate cîi planul divin.
Nu mai există astă-zi antropologiști și geografi, cari puțin cite puțin la constituțiea și înfățișarea .obicinuită
să îndrăsnească să mai susțină, această teorie. Dar n’au a vecinilor săi mal favorizați? In fie-care țară, băști
ajuns încă să înlocuiască teoriea aceasta. Chiar cei mai nașii ajung să se deosebească nu numai prin spiritul de
mulțl din acei cari demonstra cu triumf-absurditatea clasă dar si prin tipul fizic, potrivit cu meșteșugul ce-1
concepțiilor unul Bossuet, care socotește un nuc oraș au. In orî-ce țară ai fi, deosebești pe fierar de manngr,
din Iudeu ca centru al istoriei universale, au rămas tot de soldat, de omul de legi, de preot.,
Atât de mare e puterea «antropoplastică» a unui me
la un punct de plecare asemănător. Dacă nu mai admit
existența unui «popor ales», cel puțin, vorbesc de o diu particular, în cît călugărul, catolic,, din frumoasele
ixm
_
regiuni
temperate ale Italiei, și lama Kalmuk, de pe m-,
«rasă aleasă», care singură ar fi în stare, prin gemul
i le pune, naltele platouri, friguroase ale Asiei Centrale, .pare că
său propriu, de a utiliza toate mijloacele ce i
’• ’ ” ar fi frați din aceea-si rasă: fotografii luate după unu
la îndămînă natura, și să răspundă la acțiunea mediului
si după alții, te-ar face să-I amesteci, să-I Iei unul drept
printr’o.reacție- inteligentă. .
. „
Cu chipul acesta, chiar printre apărătorii teoriei.«evo altul. Si dacă ie drept cum-că în unele regiuni izolate,
seiur,
precum ar fi munții din centrul Franței, se văd încă ruluționiste», se proclamă o erarhieprimordială a raselor,
aftiră măsițe din vechile populații, cari nu și-au schimbat tipul
care acordă unei părți privilegiate a omenire!, in- i-să
r se fiin’d-oă n’au schimbat nici o dată mediul, și daca le ve
de influența mediului} avantajul capital de a putea sase dem păstrîndu-se neschimbate, cu toate că înconjurate
desvolte progresiv, din epooă’în epocă. Partea acesteea de vîrtejul populațiilor mișcătoare de la cîmpie. nu ve
ar fi civilizațiea, pe cînd celelalte rase ar trebui sa lin- dem oare pe. de altă parte, mar ales în orașele mari,
gezească in barbarie-sau să se mențină intr o stare re formîndu-se cu totul o nouă rasă, sub înrâurirea mize
lativ mal ridicată, dar fără putința de# mal maipta.
riei si a unul anturaj păcătos?
.
Și de drept, această rasă care ocupă primul rang, ar fi
Lombroso crede a fi descoperit, îu tipul «omului cri
a noastră. Ie drept că nu se știe daca-i deosebită de la minal», o întoarcere atavică ciltre populațiile primitive
origină de. celelalte si dacă se descompune chiar lea in din epoca de pieatră. Dar, fără să alergăm la aceasta
diferite rase. Cuprinde lea oare toate
ipoteză, ie de ajuns să constatăm, ca «rasa degradată
burile numite de1 unii «ariane», de alții
’
naște sau renaște, dacă voițl, într’un mediu degradator».
după cum in general se credea, în prima -jumătate a
In feliurita complexitate a elementelor can ulcutuesc.
mediul, elemente astronomice, fizice, climaterice, antro
S D^, O
și adoptat! de.un
pologice, sînt unele cari rămîu statornice sau cel puțin
de savanțl, grupul ales al omenirplj-ar fi rasa «mentei se schimbă cu o mare încetineală. Altele se modifică;
si acestea-s acelea, cari, fie prin influența lor direcții
runeană», după cum.o
Pura oamenii cu niște .«broaște-îngramădite la-margmea
{Vlediul și j^asa
a
t
Ji
�46
RBVJȘTA. IDEEI
REVISTA IDEEI
a zecea parte din apele de ploue din lume, nu’strfi.
fie prin mii de combinări, de acțiuni și de reacțiuni re de
în cursul său de cit regiuni nelocuite. In fine, unul
ciproce, contribuesc cel mal mult să transforme pe in bate
marile cursuri de apă, din zona temperată, Misisipj
divizi si să ennstitue ceea ce numim rasă Ș> sud rasa. din
care
a
căpătat o jatit de mare însemnătate economică
Din zonă în zona, de la uscat la mare, de la cîmpieia
munte, mediul se schimbă, si cu Iei și popal»!11le-.DaV în existența Statelor-Unite, n’a putut fi folosit, ca arteră
de
vieață,
nici cum, cît timp agricultura nu exista de
mediul se mal schimbă și dintr’un secol în altui, și, un
fapt oare-care, care la o anumită epocă putea sa tuba cît în rare luminișuri, cît timp, în totalitatea mediului,
o însemnătate considerabila asupra desvoltarel omenire!, acțiunea precumpănitoare iera acea a pădure!. Plejic<
se gâseste, într’un alt stadiu al civilizației, Iară nii o Roșii, trăind mimai din vînătoare, nu aveau de deslegat
valoare’sau chiar dăunător. Istorieanu Ie decit un lung problema, capitală de alt-feliu, de a se asociea, pentru
siv de exemple de ale acestor a.ternative de utilitate a regula debitul fluviului și a canalelor de'irigație în
sau dăinuire, pe cari le prezintă, pentru popoare, carac cîmpiile învecinate.
Dan fără să atribuim fluviilor o; acțiune misterioasă,
teristica planetei sau fenomenele Vieței iei. Asț-teliu,
pentru n lua o pildă însemnată, oceanul, care acum fatală, asupra populațiilor de pe marginea lor, trebuie
să
recunoaștem faptul foarte de samă, cuin-că de la jn.
apropie tonte națiile și care le face una. prin comerț și
schimbul de idei,' a fost odinioară domeniul groazei, ha cepnturile istoriei tradiționale, transmisă prin Ieroglife
osului, din care se ridicau spiritele rele. N’au trecut încă sau scris, civilizație» lume! vecin s’n pregătit pe țărmu
cinci secole, de cînd se dădea groasnicului Atlantic nu rile fluviilor cari curg intre 20° si ‘40" latitudine. Nilul,
în cursul său inferior. Tigrul și .Eufratul, Tndul și Gan
mele de cmarea întunericului». Tot așa, puiul de pasăre,
aplecat pe marginea cuibului său, se înspălmintă în fața gele, Hoang-lio, și într’o mal mică măsură Yang-tse-Kiang,
au fost, prin oscilările lor anuale și prin aluviunile lor’
imensităței atmosferei care poartă aripa pasere! bătrâne.
educatorii , riveranilor lor. In cuprinsurile inundate de
Bogata desvoltare a coastelor, aceasta membrană a
continentelor, caracter fizic, căruia Bitter îi atribuea apele acestea s’au alcătuit primele civilizații mari.
Leon Metclmikoff, a descris minunat în opera sa, cQj.
atît de mare însemnătate, și pentru care iei stabili ob
servații comparate între diferitele continente, a fost de vilizațîea și. marile fluvii istorice», aceste perioade de
osebite,
cari au avuțfie-care un. fluviu ca arteră inițială.
sigur un punct esențial al epopei, în care populațiile
Asiei elenice, se încercau la navigație pe litoral și plu Ne-ă mai înfățișat, cu o limpezime foarte mure, cum di
feritele culturi naționale, amesteeîndu-șe unele cu altele,
teau către insulele arhipelagului. Această desvoltare avu
au dat naștere civilizațiilor mediteraniene : la apus acea
o foarte mare valoare si pentru Atica și Peloponez, cînd
care s’a propagat, din Asia-mică, păuă în Galia; la ră
marînarilacestoraseîndreptau spre Sicilia. Grecia mare și
sărit acea care cuprinde China și Arhipelagul Japonez.
Mediterana apusană. încrețiturile coastelor, largile.esTn sfîrșit, dînșul ne face să vedem desyoltarea civiliza
tuare, făcură bogăție» Mare! Britanii. Dar ce folos, aduc
ției omenești oceanice, universale, pe care a inaugurat-o
acum aceste încrestări ale țărmului, cînd sînt de-ajuns
populație» din America și Australia, ne face sa vedem
cîte-va ceasuri unor vapoare, pentru a străbate distanțe,
pentru cari corăbiile lui Ulîse rătăceau ani întregi,’și intrarea Enrppeilor în China si Japonia, să vedem sta
cînd pe țărmurile nisipoase, odinioară de neatins, se pot bilirea liniilor de navigație cu aburi, stabilirea telegra
felor electrice prin toate basenurile maritime.
crea acum porturi în apă adîhcă, mal comode, mai bine
fasonate de cit porturile naturale cu țărmuri joase și
într’o operă istorică, Metchnikofl’, nu putea studie»
fundul mocirlos. Așa că, mediul nu îndeplinește, ca atare, diferitele civilizații, de cîi din epoca in care starea po
o influență fatală și pururea afceea-șl. Avem o’ pildă stră litică și socială ne ieste cunoscută prin documente au
lucită in cîmpiile pe cari le udă Tigrul și Eufratul. Unde
tentice, inscripții, cînteoe, rugăciuni, epopee,’temple,mor
populații civilizate știută să pună zăgazuri, să canali minte. Dar timpurile pe cari istoriea scrisă le apropie
zeze apele, să samene sămînța pe care natura le-o
de n.oi, sînt niște; epoci de o civilizație foarte înaintată,
reda însutit, Arabil, venit! din deșert, unde nu văzuseră
chiar decadentă în unele, pnvințl, ’fiind-câ populațiile
de cit nisip și sărăcăcioase plante păscute de cămile,
au pierdut puterea creatoare pe care o dă libera aso
încercară, pe cît putură mai bine, să reproducă în jurul ciate a forțelor^ și se găsesc grupate îii mari despotate,
lor, în mijlocul Mesopotamiei, priveliștea natureî cu care în cari orl-ce inițiativă" ie controlată-lde cătră puterea
Ierau obicinuițl: tăîeră arborii, lăsară apa inun daliilor să
suverană a regilor sau preoților. Afară de India, isto
se pleardă în mlaștini și dunele să se prăvălească peste
rie» nu se coboară pună la comunitățile primitive cari
vechea cultură. Nu trefeuie să căutăm in însu-și mediul se formară pe țărmiî fluviilor și cari învățată să se
rațiunea de o fi a instituțiilor și a civilizației unui po ajute, pentru a lupta în comun, împotriva inundărilor, a
por, ci in raporturile de acomodare ce prezintă acel po ridica zăgazuri peste zăgazuri, a săpa cnnaluri, a regula
por cu fenomenele natureî împrejmuitoare. In aceste mersul inundare! și intrarea apei iti matcă.
raporturi, cari alcătuesc întreaga civilizație, omul învață
Această descriere a originilor ar fi din cele mai cu
două lucruri, in aparență opuse. Pe de o parte se libe rioase și mai frumoase, dar nu se poate reconstitui de
rează de dominarea absolută a unor anumite condiții ale
cît prin studiul compărut a mii de popoare și triburi
mediului: găsește, bună-oară, căldură si bielsugiearna,
contimporane, împrăștiate în lume iu diferite’ stări de
eu tonta lipsa recoltei, cu toată zăpada și ghiata. De
civilizație și încă iie'uiiite, ca națiile civilizate,: într’un
alta parte înmulțește la nesfârșit punctele de contact
mare corp umanitar, conștient de existența-! colectivă:
cu natura, și mii de lucruri cari îl ierau odinioară za
Poate
că Metecliknioff n’a arătat în destul meritul aces
darnice, i-au devenit necesare.
tor «p.opoare-natură», în.cele cîte-va lini! ce le con
Tot așa Ie cu fluviile, ca și cu toate celelalte organe
sacră lor, pentru-că și aceste șî-au avut partea în opera
^relui corp planetar. Valoarea fie-căruia din iele
comună. Mersul înainte n’a avut nici de cum loc în linie
anera foarte mult în Istoriea otnenirel. în raport cu
dreaptă, de la grupă la grupă. Istoriea omenire! s’a fă
zona in care se desvoltă cursul lor, cu condițiile fizice
urit, printr’oi succesiune de spirale, de desvolturi, parți
a țărmurilor lor și starea socială pe caro acțiunea an ale și alternative, de progrese și-regrese, de oscilații
terioara a mediurilor a pus-o la îndămîna populațiilor
continue. In fie-care trib’ ca și în puternicile națiuni
țurmurene._Iu primul caz, toate râurile cari străbat țări
cărora aparține acum» hegemonia, vedem pariudîndu-so
înghețate, intro bună parte a anului, a căror curs ie cu
perioadele de grupări, a căror serie de evoluție nor
totul împiedicat de ghețurile femei, cum ie Petchora.
mală ne-o dă Motchnikotf: grupări impuse, subordonate-,
î„ «f
Len?’ Mackensie, curg, ca să zicem a.sa,
coordonate. In aceste umile triburi, se.reproduc în mjc,
“
r « 2.0na’stoncă - iele aparțin numai domeniului
fenomenele ce le .observâni în mare la națiunile zise
SraSrii • \ce;
asemenea, în zona tropicală, unde
superioare, și ^însele au bunul că sînt într’un mediu
cută enennpn6 61 1*? -°St
de ”JUns Pentni <***»*- restrâns și nu oferă atîta complexitate și sînt mai lesne
S’au ri(He?i i
’’ Unde’ J’rin lir,nare> populațiile nu
de studiat Iele rezumă istoriea.în trăsături mal simpla
n’au avit u - °C dea,s,,Pra sUrel lor naturale, fluviile
nu mal .puțin adevărate înse. Care-! sărmanul trib, cit de
nirel Ast tai.?* T ro *oarte secundar in analele ome- pierdut fie Iei în ghețuri sau păduri, ale cărui moravuri
vSlÂmaloanlVrel mai raare curs de apă din lume, «flu- și. felru de vieață descrisă, cu metodă si sincer,-să nu
v ui Amazoanelor», care cuprinde, in albie» sa mai mult ne facă să zicem: ele vorba chiar de noi».
47
evoluției armonice și progresive a organizație! noas
tre,- a facultăților noastre fizice, intelectuale și1 morale,
pentru realizare», nu pot îndestul să o repet, celei
mal mari sume de fericire cu putință.
Dar cum s’a petrecut ?
De îndată ce omul, a trecut peste epoca în care
viețuea ca-un simplu mamifer, îș! cree, îrkcetul cu
încetul,«o mulțime de entități: Dumnezeu, darul cel
mai funest... pe care și-l putea face, o vieață viitoare,
suflete, umbre și alte himere, cari au făcut difi ființa
omenească un feliu de monstruozitate, un compus din
doua substanțe protivnice, ce nu se pot împăca, din
cari, una zice da cînd cealaltă zice nu. Aceste enti
tăți, cu tot progresul artelor, științelor, industriei, au
rătăcit totdeauna pe pedagog în arta de a crește copiii.
Ciți-va filosofi, suflaru asupra acestor fantome, omul
iera pe cale de a-și găsi, în această privință, drumul
cel drept, cînd Malherbe, vreau să zic Crist, veni și
propovădui abnegarea, umilința, suferința, înjosirea,
nimicirea, în lumea aceasta, pentru a cîștiga pe cea-'
laltă. Dm timpul acesta natura omenească, fu socotita
cu totul pervertită, și, această fiiință dublă, deveni
încă:și măi neînțeleasă. Omul deveni t-ot o dată în
ger. și bestie, liber și predestinat, ce-va ambiguu, am
fibologie și amfiguric,‘pe care numai teologiea putea
să-I creeze, să-l procreeze să-1 recreeze, să-l crească,
să-l disciplineze, si-1 călăuzească, să-l povățuească, să-1
spovedească și mai ales 'să-I spovedească mai simțitor.
•)
Din aceste două substanțe, una, cea materială, sub
stanța întinsă în* spațiu a Belisei, întruparea atît de
dragă
Chrysaleî, născută pentru rah, pururea vino
Omul fiind un aniiual^superior, și, fără îndoială, ratiomil, deși într’o oare-care măsură, știința educației, vată, neputând face nici un pas fără să nu păcățueăscă,
sau, dintr’un alt punct de vedere, arta de-a crește trebueu să fit pedepsită, ferecată, mortificată, mar
oameni, trebuie să-și împrumute datele- cele mai în tirizată, pentru ca să măstreze curată, si întărească,
semnate de la Antropologie, fiiud-că, în fond și în să glorifice, să sfințească pe cealaltă, substanța spiri
ultima analiză, pedagogie» nu-i de cît o ramură a is tuală, care, după părerea unor :cazuiști logici, putea
ast-feliu să se desfateze, castă și pură, într’un cer
toriei naturale a omului.
Cît se atinge de creșterea boilor, a cailor, se gă--> imaculat, în timp ce sora sa, cea materială, se tăvă
sește. cu cale de către toți, să se observe ca tatăl și mama lea în sat-isfacțiea grosolană a unor iplăcerî murdare -.
Ast-feliu, teologiea făcu din om ceea ce acesta făcu
tă fie sănătoși, bine conformați, să întrunească carac
iea îb- desbarbătă
terele rasei sau varietăței voite. Nu se trece nimic din bou
—: ...
, și făcu din iei o pradă
r
k
‘i tiran.
cu vederea, pentru ca o hrană potrivită, o higiena lesnicioasă pentru
popa
și
Ac
astă
concepție,
"a
unei
ființî a cărei caracteris
specială, niște îngrijiri impuse de observații continue,
A - ~''A"
de experiențe repetate, să înlesnească la pui, dezvol tică ar li religiozitatea, a cărei principiu și scop ar
tarea din ce în ce mai mare a atributelor, facultăților• fi religie», care fu osîndită la o vieață de ispășire
prin muncă, lipsuri, chinuri și supunere oarbă stăpîși calităților ce se urmăresc.
au servit,
servit, de
de obiceiu,
obiceiu, de
ae alte
ane nulul, această concepție deșănțată, mișel ni ceas că, treFața de om înse.; toții ss’’au
ierau mai puține
piedici buea numai de cît să vadă în lipsă, în întristare,
mijloace. Cu toate- că, aici
r;
.
durere, chin, tortură, cele mai bune mijloace de per
de învins.
fecționare. Așa ca educațiea, deveni sinonimă cu băDresarea cînilor, creșterea porcilor, a berbecilor sau
taea cu vergi, disciplina fu numele comun și al di
altor animale, nu tinde nici de cum la perfecționarea
individului, în vederea fericitei sale proprii. Nu. Aces recției morale, și al instrumentului cu noduri, cu care
fu ferecat Tartufe. Regulele de gramatică ca și cele
tora trebuie să li se contrarieze natura, să dobîudească
!niX"bSurî“lSe:“^i^ de bună purtare se învățau cu riouragul. 0 stagii
sau să exagereze i “\tarea libeA ne mai fiind îi măsura metodăJe bîvă^nîut: cătușele. Un mugur mijloc de
cari le-ar dăuna în starea libera, ne
—
--L
«de-a căuta- susținere» unei vieți muritoare'', trebuie
In vremea de înflorire a acestei pedagogii, educa
să li se atrofieze sau hipertrofieze cutare sau cutare țiea se numea chiar dojana, pedeapsă. Școala iera
O1'gan, să li se mutileze, să li se deformeze, sa li se «o adevărata închisoare a tineretului captivunde
transformeze, fabrieîndu-se o ființă anormala, un mons nu se auzea «de. cît sbierete și de copii chinuiți și
tru, cum sar zice îu istoriea naturală, un monstru de profesori turbat! de minier, unde clasele ierau
nefolositor lui însu-.și, dar foarte folositor omului pline «de frânturi de nuele pline de sînge». leată fon
care va scoate de acolea qîștig și placerb
-,
dul adevărat al educației creștine.
Creșterea... vreau să zic, educațiea ființei omenești,
Cîte-va crîmpee de catechism, cîte-va exerciții re
nin potrivă, are de scop principal buna stare a indi ligioase, rugăciuni, întregeau iuvațămîntul moral.
cului, mulțumirea trebuințelor sale naturale și neaCît despre inteligență, cît despre științele profane,
P.ărate, și, ast-feliîi, dobîndirea, desyoltarea perfepfost declarate la început ca atribute și onere ale
tionarea tuturor organelor, tuturor facultăților
să-î cari
mă! diavolului, și decij proscrise,
~
Nu li s’a acordat, mai
Pot să-i îmbunătățească starea, să-i asigure, sa-i nu
târziu, în educație, lin loc oare-care, de cît cu de-a
r^scă fericirea. Acolea nu avem de urmat de cit lemse.
de
«cerințele
vremei». Chiar
sila, de cît fiind inpu
S’le propriei naturi omenești, legile sociologice cari astă-zi înse, creștinul nu se atinge de iele de cît de ■
determina mijloacele și condițiile cele mai prntoare
încă sidhateci prin uUvism, dar semi-zel prin ideal, noi
l S cum ș a indephmt lunga trecere de cînd strămosd
•^t.i’i, cnmbab,
dm caverne. Istoricul, judecător
rcchîenmă, care învie secolele, fucindU-le s» defileze
c, dinaintea noastrn Într’o procesiune infinită, ne arată- <
pe l^ea 1\‘ptei 7U'
îniu
I'r,ua1^ Pentni existență, atît
c."
c mult înălțata de adoratori! izl.indeL.se subordonează
de j. alte legi, acea îi grtipărei individualităților slabe
unei
J1" organisme din cern ce mai desvoltate, cari se deprind
in învață să se apere împotriva forțelor vrăjmașe, să
\ ‘nască foloasele ce pot trage din mediul lor .si chiar
ă creeze altele noi. Ne dăm samă, cum-eă, dacii le va
d-it urmașilor noștri ca- să-și atingă înalta lor menire,
e stiintă și libertate, vor datori aceasta numai apro“icrei lor din ce in ce mal strânse, colaborare! neintreînpte, ajutorului reciproc, din care ua.ște, încet-incet-,
frăție». Cl1 un sentiment de rușine, ascultăm încă, în
urniți atîtor secol! cheltuit! Iu opera civilizație!, unele
vocl lăudînd pe- coamenil pr<«viileiițiall.> sau c’guveruele
„nternice», ca pe educatorii popoarelor. Istoriea își iea
sarcina de-a desrninți aceste teorii de sclavi, și iea ne
dovedește cum, chiar în sinul celui mal cumplit despo
iat vie'ata nu s’a putut menține de cît prin munca coor
donată a^tntnror^menibrilor corpului social,
Elisee Reclus.
EDUCAȚIEA
!
ii
•i
1
i
i
H
I
I
H
�48
REVISTA' IDEET' •
la distanță» ■ de .cît. întovărășit de acest corectiv și pur
gativ: religiea. Ascultați numai strigătele împotriva
«școalei fără Dumnezeu». «Substanța întinsă în spațiu» •
fiind inse și substanța senzibilă, a sfârșit a se răsyraty
împotriva vergilor, și, în zilele noastre, trebuie sa
pătrundem doar îu școalele congreganiste, pentru a
mai găsi copii cărora să li se rupă urechile, cărora
să li se învinețească posteriorul, atît de scump Jinor
dascăli călugări, sau să găsim, ca la Tivoli, elevi cari
să primească să fie bătuți, și cari să se laude că au
avut asemenea favoare. Nu voiu vorbi de pedagogiea
engleză, care, odinioară, aducea laude acestei disci
pline a Jcdesgolirei», și declara că : cel maîbun mijloc
pentru a face «o soție desăvîrșită», ar fi de a între
buința biciul față de fetele de la cinci la opt spre
zece ani. Nu vreau să spun nimic nici despre englezii
cari vor.să păstreze obiceiul acesta,înici de oare-cari
pedant! germani, cari discută încă asupra foloaselor
bătăei. Gloată de smin.'ițî, cum zice. Rabelais, care
ar face mai bine de a se da... prin Smărăcini, de cît
să-și pieardă vremea bătând cîmpii cu vechituri de astea.
Inteligența s’a răsvrătit și iea împotriva acestei
educații «spirituale», care .schingiuea spiritul, după
expresța lui Guy-Patin, care, în . fond, nu iera alta de
cît arta de a surmena memoriea, de a comenta autorii,
pentru a-i face săjzică ceea ce nici o dată nu gîndiseră, de a argumenta pană ]a nesfârșit asupra unor
dobitocii, prostii, absurdități. Putem;să spunem oare,
că, mulțumită progresului idgilor, mulțămită modifi
cărilor și reformelor introduse în educație, care îndură
acelea-rși fluctuații.și trece prin acelea-șitfaze ca și civilizațiea, a cărei unul din factorii principali ie și iea,
putem să spunem. oare că n’a mai rămas nici o urmă
din această pedagogie? barbară, nenaturală, ante-omenească, care făcea pe Gargantua «îngînfat, dobitoc,
ignorant», care «făcea pe om nesimțitor, la rușine și
la pedeapsă», după cum spune Montaigne, din această
pedagogie pe care Revoluțiea a pus-o într’un sac cu
religiea ? Aceasta din> urmă a ieșit cam'jumulită, dar
încă tot în putere și încă și mai vicleană ca înainte.
Pedagogiea, pe. care a galvanizat-o, i-a dat o nouă ;
putere, universitatea imperială, mi se pare că-șî arată
vîrful urechilor,
îmi pir ce să cred că astă--zi nu s’ar maijputea zice
despre învățământul, public: «mai bine ar fi să nu se
învețe nimic, de cît asemenea , cărți și cu ast-feliu de
dăscăli». Totu-și, cînd auzi fîlosofînd pe unii doctori
ai Sorbonei, cînd .cercetezi programele în cari se dă <
atîta loc și însemnătate studiilor nefolositoare și de
a doua mînă, în cari-ordinea cunoștințelor nu .pare
sa fie totdeauna ordinea'naturală .a ideilor sau . ordi
nea utib’tăței lor practice, cum ar voi-o Diderot; și mai
ales cînd te gîndești la metoda.și spiritul învățămân
tului .oficial, nu. al oare dreptul să te întrebi, dacă s’a
mîntuit: sau încă nu cusoolasticaj cu metafizica, cu ve
chea rutină universitară ? Cînd vezi în ce chip guver
nează,! legiferează, administrează «clasele cîrmuitoare»,
ieșite ~din colegii și licee, n’ai oarei întru cît-va drep
tate să te - gîndești, că spiritul lor a putut foarte
bine să fi fost în iele falșificat, că cel puțin n’a
fost supus la direcțîea recomandată .de pedagogi-ca
Rabelais, CondiUac, Diderot, iLakanal ?. Nu mai vor
besc de elevii hrăniți, îndopați. cu silabarul, care de
sigur,< nu părăsesc acest vade mecwn lapoartă, cînd
intră Ia Saint-Cyr, la Brest, la școala Politehnică,
chiar cînd li se încredințează comanda armatei, con
ducerea administrației.
De alt-feliu, pedepsele ca.: copiatul, oprirea la-scoală,!
carcera, îndelungatele ore.de studiu, ce-s oare’de cît
niște amintiri, și rămășițe ale disciplinei care morti
fica carnea? 1 .
Cînd ne lăsăm tîcîți așa de ușor de cuvinte, cînd
primim ‘încă așa de repede ca argumente Strașnice
ca fapte’ demonstrate, ideile de-a gata, banalității?
vechile formule, entitățile, cînd guvernul ne găsește
atîta de docili, cînd stăm cu capul plecat în fața\.
utorităței abuzive și nelegale, cînd ori-ce idee noua
ne găsește încă așa^de fricoși, nu-î oare drept să ere
dem Jcă'educațiea publică n’a renunțat cu totul In
moștenirea bătrîuei sale suiori, cu privire la supu.
nerea slugarnică, la ascultarea oarbă, la reprimarea
ori-cărei inițiative sau îndrăzneli, cu privire la marea
însemnătate ce se dă cuvintelor și mitului, cu privire
la negligența faptelor și realităței ?
Ne tăgăduit, s’a făcut un pas, un pas mare, declarîndu-se instrucțiea primară gratuită, obligatoare și
laică, închizîndu-se pope! poarta școalei, creînd colegii
și licee de fete...
Dar știm cu toții, că se poate învăța gratuit, obli
gator și laic, multe erori și prostii. Programele, chiar
cele mai încărcate, nu sînt o garanție mulțumitoare.
Se poate ca cîne-va să fie instruit și să aibă spiritul
pervertit. S’au văzut adunări compuse de licențiațî-,
și doctori, adorînd pe un bandit încoronat, și tîrîn'd
țara în prăpastie. Eroarea ie mai grozavă de cît ne
știința, și ie de neînvins atunci cînd a trebuit un timp
îndelungat și multă trudă pentru a se întări ca o a
doua natură, le deci instrucție și instrucție, după cum •
ie uscătură și uscătură.
C. ISSAURAT.
PRIBEGI
Pornim. le’n
Cîmpii. ni se
Cîmpii verzi,
Sărmane fețe
amiază de vară:
’ntind sub priviri,
ca fețele noastre,
de martiri.
Pe ’ntinsele șesurî îșl sapă
Cărări cristaline pîrae,
Cum rîurl de lacrimi, lungi albii,
Pe fețele noastre îșl tae.
Plăpîndu-l zefir, rătăcește
Prin lanuri, prin crîng, prin huceag:
Lipsitu-1 și dînsul de țară,
Ca noi, le și dînsul pribeag.
Și soarele rîde pe ceruri:
Ce crud le și soarele sfînt.
lei rîde colo ’n albastru,
Noi plîngeni aici, pe pămînt.
B. Lăzăreanu. 1
De astă dată avem să mulțumim tuturor, cari s’auios
tenit să-și trimeată abonamentul si să mal facă cîte ce-va
pentru vulgarizarea revistei. In special, interesul pe cari
un număr de camarazi și bune camarade l’au aretat re
vistei, îl socotim de cel - mal bun augur. Voim a crede
că interesul acesta se va susține, si, pe lingă susține-'
rea morală, cu toții, cei mal/aproape de noi, cel'mai aproape de inima și de sufletul nostru, vor căuta să in
troducă revista mereu în alte .mînisi în cele mali bune.
Va fi spre> lauda tuturor.
REVISTA IDEEU
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «MINERVA», STR. REGALĂ, 6.—BUCUREȘTI.
REVISTA IDEEI
1902. Februar. .N„. X(V.
4.
CUPRINSUL
Gatilina
K,, calicilor: Cu BAunrr.Aini:,
P hicadoa ? variațiea în cultura intelectualii ■ M. Gdy’au.
v'ie.qitiite absoluta - W. Korolenko.
In Românește, de Gll. Goilav.
Preocupările Noastre
|
Degeaba stiîngem atîta material de samă, degeaba
facem atîta discuție adincă'și abordăm atîtea subiecte
mari, dacă nu facem înainte de toate o aplicare la
vieață. Erudițiea noastră devine o paradă, un adevă
rat lux, și facem o operă Determinabilă, de trecere
de vreme, sacă, eu adevărat de prisos, dacă ne măr
ginim în sfera speculației pure și lăsăm vieața așa,
să curgă în neștire, fără de nici o îndrumare. Ce ne-ar
interesa pe noi, ie cum am dobîndi un sprijin, o sus
ținere, în calea noastră grea, în acest pelerinagiu imens, prin această prăpăstioasă țară, care se chieamă
vieață, plină de cele mai neașteptate, adesea de cele
mai primejdioase surprize. Bătând pămîutul pe loc,
căci la aceasta se reduce știința, filosofica, arta nea
plicată, lăsînd de-o parte pe cei ce s’au culcat și
dorm și nu se ostenesc cu nimic, facem ca acel călă
tor, lipsit de prevedere, care-a întîrziăt în cale, pri
vind așa la norii de pe ceriu, pe care-1 prinde noap
tea în afară de murii cetăței, fără de nici un adă
post, în cea mai mare nesiguranță.
Keese luminos, din toate practicele noastre, că cel
dintâi lucru ce ie să-1 facem, ieste acela de-a stabili
o Solidaritate între toți călătorii vieței, să nu mai fie
nimenea singur, lăsat la bântuitei restriște!, în prada
tuturor încercărilor rele. Nesiguranța s’ar spulbera,
n’ar mai fi loc pentru .mizantropie, chiar dacă, cercii!
celor hotărîți a se susținea între sine, n’ar fi de o
''am dată păuă pe acolo de mare. Neapărat, indepen
dența tuturor ie de susținut cu tot chipul, pentru-că
mzemul cel mai fundamental trebuește să-1
c’i osebire în sine. Fără a fi independent tu, fără să-ți
apartii si să-ți ajungi tu ție, nici vorbă să te solidariZezi cu alții. Sa te subordonezi altora, da. Dar asta
ni1 folosește nimărui, pre cît ie vorba de interesele
Independența subînțeleasă, pe ce se poate înenieea solidaritatea cu alții, care să fie punctul de
pnjin pe care s’o putem cimenta?
Unii ne vor vorbi de satisfacerea pasională, înțelegând
f;rin asta te miri ce, din toată complexitatea de senJjnente ce sînt în stare a ne mișca. Izbînda intr o
jeprindere, căpătarea unei poziții mai bune, saacerea unei oare-care plăceri. Intr’adevar, soli-
București, Strada EpuriUr, 10.
duritatea nu psclude nici cum nevoile simțite, iea
chiar Ie presupune. Dar cît de efemeră ie solidarita
tea aceasta, cînd nu îe susținută de cît de interese
ce trec. O nevoemi-am împlinit-o, mi-am ajuns o oare
care țintă, mi-am satisfăcut o plăcere Dar oare nu
mai pentru atîta lucru, aveam a-mi face pelerinagiul
prin lume? Și oare nevoile mele, se reduc iele oare
numai la ceea ce uii-ar atinge pielea, ca să vorbim
curat? leată cum se Introduce aicea alt element, ieată
cum prinde solidaritatea să aibă un înțeles mai larg,
leul mieu nu ie numai acela ce-i botezat c’un nume,
leul mieu ie colectivitatea întreagă, care nu se simte
satisfăcută de loc pentru-că o părticică din iea ar fi
vremelnic satisfăcută.
O solidaritate pentru atîta lucru, aproape n’are
mai nici un înțeles. A ne întovărăși cu un altul, pen
tru ce-va restrîns, cînd Ie o cauză mai mare, nu sim
țiți oare că n’are nici o noimă? M’ai ajutat să mă
ridic. Mulțămesc... Mi-aî împlinit o dorință. Ce mai
susține unirea noastră? In cazul prim, nimic. Dar în
cazul din urmă ? Să repetăm acela-șî gest? Cunosc... Și,
dacă cunoștința mea a fost mai variată, a fost cum-va
mai întinsă, în cercul din prejurul mieu, nu-mi mai
remîne de cît... o mare silă. Nu vreu sa stărui cît îe de
trist, ca să te mărginești la atît. Dar să vedem ce
se întîmplă atunci, cînd vederile tale îți sînt ce-va
mai largi, cînd idealul ți-i oare-cum mai înalt. Pornești
să-1 cucerești. Cît de nevoe ie, ființa de-alăturea de
tine. Lupta-î mai grea, lupta-i mai mare, pnvinle ți-s
ațintite mai sus. Ce negrăită fericire, cu fie-care
izbîndă, cu fie-care pas mai departe făcut. Ce dragoste
imensă, nețărmurită, ți se revarsă asupra soțului de
cale, cînd vezi că iea aceea-și parte la bucuriile și la
luptele ta'e, cînd îți împărtășește elanul.
Lucrurile acestea mai mult se simt- de cît se pot
rosti. Dar fie-care poate să mediteze, dar fie-care pri
cepe, că, combinând interesele prezente cu cele viitoare,
interesele tale cu ale speciei întregi, din care iești o
frîntură, o solidaritate mai r are își are înțelesul, face pe
inși să-și ile necesari și garantează o fericire la adăpost
de' durată. Practica poate să stabilească relațiile dintre
oameni ori-cum. Nu trebuie să se scoată de-acplea
nici o rigiditate, solidaritatea necuprinzînd nici o res
trângere în sine și nici o libertate 'necondiționată. Așa
înțelegîndu-se lucrul, vieața nu mai ie pentru nimeni
o spaimă, cuprinsul iei nu mai ie un pustiu, prin care
ar mișuna oamenii răzleți și tăcuți și apucați de fiori,
așteptîndu-se necontenit la rele, și ia rele. Prind sase facă
grupări, însoțiri cu temeiu, orizontul prinde a se însănina, lumea să fie scutită de frică, să vadă înain
tea-! clar, să știe în ce parte să-și îndrepteze pașii,
să-i îndrepteze ferm. Viețele toate, chiar cele zdrun
cinate mai rău, prind să-și găsească o alinare, să-și
uite rănile trecute, părerile de rău, părute odinioară
eterne. Alt . înțeles prinde sa capete vieața.
Ie vorba, cum să ajungem aici. Năzuind și luciînd.
Cit se atinge de noi, duși de conștința aceasta, ne-am
apucat să risipim necunoscutul din cale, să mieșurăm
domeniul teroare!. Asta ne face tovarăși străluciți și
dă un cîmp de lucru vrednic de iele, facultăților noastre,
1
J
! i
i f
I
’ i
§ i!
•! II
j I
V. j
ii I
;i
î
�REVISTA IDEF.I
60
REVISTA IDEEi
cari nu se rezumează nici cum numai în funcțiea
mecanică a mistuire! și încă a mistuire! rele, ori în
vre-o funcție alta, cît mai aproape de animalitate. De
prisos să ma! spunem că ie . o vieață pe care poate
să o ducă orî-cine, ori-cine are în sine ce-va superior,
superior ca simț, ca năzuința, dacă nu ca manifestare
încă. Pentru viența aceasta nu sînt încatenări, nici stingheriri, nici stavile cari să nu fie înfrânte. Nu știu ce
pildă mai mare de încatenare să dau. Dar totdeauna a
găsit cine-va mijlocul ca să-și ajungă o țintă, cînd iea
i-a fost obiectivul, în sfera vieței Tui., Și, în afară de
sfera vieței, noi nu vom cere nimic.
Pe treapta asta nu maisînt clase, toate distincțiile pier.
Nu mai contează de cît o sumă de bune voinți, de cît o
sumă de intelectualități, solid organizate, cari le și-au
dat mina, s’au însoțit la o laltiî, să facă să dispară
suferința din lume, acest aspect urît, care pătează pri
veliștea naturef, răcește razele de soare, întunecă lu
mina. Interesele omenire! sînt înțelese deplin, și nimeni
n’are o năzuință mai mure de cît să vadă fericirea
înotînd șirăvârsîndu-se peste tot, purcegînd de la bază.
Fețe însănihate, trupuri pline de vlagă, inteligențl
seînteetoare, armonie, deplinătate în toate, îmbă
tate, transport. Ie oare ce-va mai sublim să-ți împle
toată vremea, pentru care să merite să lupți? Cît de
frumos trec clipele, trec anii, trece deceniea fără mă
car să simți. Ce- zvon vrăjit vine de ne desmieardă
auzul, ce entuziasmsuveran, în care ni se topește ființa...
Ce- ochi surîd cînd mă cetesc?
P. Nușoiu.
CEASUL
Ceasul anunjă biruințe,
Cnfrîngeri,- vieată, moarte.
Ce mai remîne înse după .fanfara lui?
timbra unui ecou, fantasma unui glas.
Ceasul kece surîzălor sau grav,
Pliq de speranță sau învăluit de durere,
par păsul lui nu lasă nici o urmă
Și fericirea degrabă zămislește puterea.
Ceasul sboară cu-aripî de foc.
€șafpa-î, vîntului lăsată, tremură de iubire.
Cnimile îndrăgostite zic: «Jq veci».
cZq glas pare-a respunde: «JAdio ».
Ceasul plînge, îq picuri,
Su/larea-i scurtă, îq moartea nesfîrșită.
Cine-l ascultă?
eternitatea.
par ceasul cîntă, sub mina noastră fidelă, ;
Cel cîntă ^rla, zeitatea ce calcă îq picioare mormîntul.
Și Teată ceasul, ajuns nemuritor,
fixat pe calea timpului, ca o imensă faclă.
După Mărie Kryșinska
•
Sorina. :
Omul în luptă cu fatalitatea
Dacă există un spectacol sublim, care să merite
fi simbolizat intr’o dramă, ie spectacolul acestui *
boiu fără sfârșit, neîntrerupt, dintre om și fatalit».
Fatalitatea are alinți pe toate cîmpurile de bătae T
în artă, are ca alinți blocul de marmoră rebel ia
.
forma rebelă culoare!, expresiea rebelă cugetare!, ?’
știință, iea are drept auxiliari, atomul rebel la anali,-11
aparența rebelă evidenței, problema rebelă deslegfir
In politică, are ca auxiliari, ignoranța rebelă luininJizbînda rebelă probităței și geniului, forța rebelă p’
bertăței. In vieață, iea are drept complici, boalele, J"
siunile, accidentele: firul de năsip care face să moL*
Cromwel. frumuseța care înebune.ște pe Antoniu, Cll*
rentul apei care îngheață pe Alexandru.
In potriva acestei puteri nemărginite pe care o gil8.
ține unirea tuturor piedicelor, o ființă cutează sî 6e"
ridice, să lupte: această ființă ie singură, mică, prj.
pădită, bicisnică, fără adăpost și fără ajutor. Iea n>w’
de cît o singură arma, și nici măcar o urmă, o unealtăvoința. Și, cu această armă, omul întră in luptă și
ieată’ pe strașnicul vrăjmaș dînd înapoi. Omul voește
și ieată, mistriea zidește, războiul sau stativele țese’
plugul brăzdează, manivela se îuvîrte, vidul aspiră, aburii se condensa, fluidul se degajă. Blocul se preface în statue, pînza se face imagine, ideea devine
frază. Pavelele se mișcă. Cetățile, catedralele, pira.
midele, cărțile, revoluțiile, apărînd. Ieata artiștii, ieată
savanții, ieată eroii, ieată martini. Ieată Homer, Phidias, Fulton, Brutus, ieată necunoscutul.
In această luptă seculară, sînt momente cînd ome
nirea izbînditoare se oprește, sleită de puteri de chiar
izbînzile iei. Neînduplecata fatalitate se folosește, re
vine pe cîmpul părăsit de batae, mai aducînd cu sine
pacostea ignoranței și pacostea minciunei. Cu chipul
acesta reacțiile au loc din nou, dogmele întunecoase
se reclădesc, artele lîngezesc, științele stau pe loc,
despotismul se restabilește. Generațiile cari asistă la
aceste dureroase tranziții, prind a se îndoi de propri- *
ile lor puteri, renunță la munca începută de gene
rațiile precedente, nu mai au încredeie în inițiativa,
în voința, în ieul lor, se lasă iu prada unei sprnbre
melancolii, și, ne mai îndrăznind a combate, se proster
nează la picioarele inamicului în fatalism.
Ah, tineri, tineri, voi toți, tovarășii, prietenii miei,
nu vă lăsați abătuți de trecătoarele reacții ale ma
teriei împotriva spiritului. Voi de asemenea aveți de
îndeplinit lucruri mari. Nu maisînt oare rele de îndrep
tat și de tămăduit? Nu mai sînt nedreptăți de nimicit?
Nu mai sînt de combătut asupriri? Nu ma! sînt su
flete de emancipat? Nu mai sînt oare ide! de aplicat ? Voi, cari reprezintați viitorul, nu vă dflți 1Ș
o parte, să nu lipsiți de la clnemarea voastră. Nu vă
descurajați. Nu vă lăsați a fi îndepărtați de. la ținta
supremă, de stavilele pe cari lumea vi le pune în cale :
interese, plăceri, necazuri, bucurii. Opuneți fatalităței tiranice, neobosita voință. Fiți credincioși puru
rea sfintei cauze a progresului. Fiți statornici, între
prinzători, mărinimoși. Si, dacă vre-o dată va fi să șo*
văițT. în fața glorioasei voastre sarcini, întoarceți spa
tele lașilor și trădătorilor și arnneați-vă privirea W
orizont, spre partea soarelui apune, de unde pururea
au purces pildele mari. Priviți cu luare aminte, șb >D’
tr’o rece noapte de Teamă, ]â palida lumină ă ceriu
lui înstelat, veți vedea trecînd, armat de la creștej
]a tălpi, cu sceptrul de comandant în mînă, spectru*
cu părul alb care se chieamă datorie.
V. Huo0,
51
■Camerele Săracilor
un oaspete strein, o rudă, un prieten, pe cel dintâi
venit care primește să împărtășască aceea-șî mizerie,
mtr’un ungher al aceleea-și odăi prea plina încă. '
„clrn’murî, l>Aite°b’â'rbtaștt’si
“fete*
In vecinătatea manufacturilor, îngrămădeala ie așa de
mare, în cît noul chiriaș se instalează înainte ca locu
ința să fie curățită. Am văzut o familie, care aștepta
Șlf —onse: copil fM parinffi
t in stradă ridicarea unui cadavru, pentru a întră în stapînirea camerei în care mortul zăcea de-o săptămână.
mele lor, l.i vooa intmplarei: ucenici aî furtulM
jcsfrîulub parms, urmăriți de o gromvă fatalitate- Patul, fără a mai fi pus la aer, fu dat copiilor.
v&ăul datează de multă vreme și se întinde,’ în loc
tofI acei pe cari vițnle. lor propriu sau ntiile rasei
să șcadu, după cum mărturisesc filantropii, cari, din
aruncat in mocirlele sociale: sdrențele omenesfi
pe cari pușcăriile le revarsă dimineața, pentru a le cabinetele lor, sondează adâncimea acestor prăpăstii
fnghite din nou sara, după cum fluxul aruncă' si tî- și fac explorări în mizeriile sociale, după cum La
râște din nou unda: tot ce-i rușine, tot ce-i murdar, Harpe își ' făcea călătoriile lui, în jurul călimărei.
Leon Faucher, menționează o anchetă întreprinsă
toata lepădătură... Ieata ceea-ce formează clientela
de lordul Sandon, chiar în centrul din Vesl-End, în
obicinuită a salașunlor de noapte.
Inse, ’ afară de kstea, de nu m i mizerhbile cel parbhiea S-t George, Hanover-square, din care reeșea,
puțin adăpostind nenorociți rriai demni, <fint carne- că peste o mie de familii n’aveau de cit o cameră,
trei sferturi reduse la un singur pat. Tată, mamă,
rele închiriate^ cu saptămîna, lucrătorilor sărmani.
bunici, fete, băeți. împărtășiau acela-și așternut.
Provinciea, numește cu dispreț Londra, un oraș
D-r Toynbee pomenește alt fapt. Ie vorbade o cameră
liouse-keepers, închirietor, și în adevăr, acolo unde din Peter Street, a cărei parte centrală și cămin iera
curg atîtea mii de oameni pe fie-care zi, ușoara meserie ocupat de gazdă Celelalte trei părți, ierau ocupate,
de gâzduitor ie îmbrățișată de cei mai rnulți. Ast-feliu, fie-care, de cîte o familie cu patru pănă la cinci persoane
cel care nu poate plăti chiriea unei cam-re, se gră de pat. O chiriașă, a fernee bătrînâ, ocupa singură un
bește să.îiwhirieze o casă. Iei sub-îneliiriazi1 în parte, pat. Dar cum iea n’avea cu ce să plătească chiriea,
ceea-ce a închiriat în total, și se găsește, cu chipul sub închiriea jumătate, unui' băețandru, rudă a gazdei.
acesta, cu locuința aproape gratis. Multe familii bur
Se constată cu groază aceste mizerii, dar nu se
gheze, ale căror venituri sînt mici, nu pot ave i un a- vede ce leacuri ar putea fi aduse răului, dacă se
partament mai cum se cade de cît operîud în chipul mai gîndește cine-va la vremn leac. Și cu toate ahcesta: singura speranță a văduvelor și a fetelor bă- cestea, lucrul se petrece în centrul uuuea din cele mai
trîne și fără nici o ocupație.
bogate cartieruri din Londra, nu nici de cum prin văDar unde această speculă ie mai cu samă înflori găunele în cari mișună vagabonzii și pungașii, în case
toare, ie în cartierul celor săraci. Nu-i o singură casă cu înfățișarea cinstită, locuite de muncitori, unde
acolea, care să nu fie închiriată în chipul acesta și care mila trâmbițată a.bigotei, bisericoasei gentry, face atâta
su nu adăpostească un n imăr groaznic de chiriași.
sgomot, unde ajutorurile sînt mai îmblelșugate.
Vamalele engleze, chiar și cele conservatoare, au
Ce poate fi oare în vizuinile necunoscute, pierdute
semnalat adesea această stare de lucruri și dat și ci în măhălăli fără nume? Cazul ară at de D-rul Toyn
fre. «In cele mai multe din aceste case, alcătuite din
bee ie cazul general. Moartea seceră acolea, ca și în
patru odăi' și o bucătărie, locuesc, în mijlociu, între sălașurile de noapte. Copiii mor unul la doi. Femeile,
cinci-spre-zece și opt-spre-zece persoane. Principalul cari mai mult de cît bărbații îndură influențele vătă
chiriaș, hous-holder, ocupă cu fnniliea lui camera din mătoare, foarte rar trec peste vrîsta matură. De cu
față, pdrlour, și bucătăriea: restul închiriază. O pere primăvara, pană la sfîrșitul toamnei, tifosul domnește
che și cîte o dată 8—10 copiiy se grămădesc in cîți- aici: ravagiile sale sînt de o potrivă cu cele ale ho
va metri pătruți. Aceste camere sînt închiriate cu 3 lerei din Smirna, sau cu a frigurilor galbene din
până la la dshilingi fie-care. Dacă se mai află vre-o Senegal. In această înghesuială, boala se produce ca
chilioară deasupra bucătăriei, se așează acolo un pat, și după putregiunile ce rămîn după un mare războia. Nu-Î
contenire de cît în timpul iernei, dar și atunci, frigul și
două și chiar trei paturi, pentru, burlaci».
Corespondentul gazetei Daily T.alîyraph) recunoaște foamea continuă lulcrarea. Și num-u din statisticile spăibă toate aceste locuințe sînt murdare. Caselej cu toate mîntătoare ale acestor morți, cari nu lasă nici o dată
că nouă, înlăuntru suit ruinate, n’au apă în de-ajuns, loc gol, își poate face cine-va idee de strașnica în
plouă prin coperiș. Dar toate astea sînt lucruri obicinuite^ mulțire a celor ce trăesc.
xlnvățați-mă, ceruri, prin care parte a corpului să-l
Și proletarii din Londra^ acei cari oîștigâ un oure-care
salariu si pot să4și plătească săptămînal culcușul, nu străpung»’, pune Shakespeare să strige pe crudul Achile.
«Pe aici, pe colea, pe dincoace»?
stau mai rău nici de cum de cît mulțî din lucrătorii
Mizeriea, Ieata vrăjmașul neîmblânzit, care amenință
Parisului. Aș putea cita, ast-feliîi, străzi din Montniartre și de prin vechile cartierul! din centru; unde pretutindeni pe cel învins. - Pe aici,; pe colea, pe din
gospodăriile meseriașilor dau un preț mult mai-.mare, coace» ? Pe unde-1 va lovi? Mai furioasă de cît ePentru niște ,bitjde mult mai infecte, unde noțiu roul lui Homer, iea t-ăbărăște din toate părțile de o
nile cele mai elementare de higiena; sînt încă și mai dată. Dînsa țintește !■ inimă, la burtă, la cap, ne fănecunoscute. Unde mai pui, că proprietarii din Lou- cînd din sărac, de cît o sclnloditură omenească. II în
urni puțin lacomi de cît cei di:» Paris, nu măresc josește, îl idioțește, îi zdrobește fizicul, îi ucide mo
ralul. Nu mai rîmîne nimic din ce ie om, nici chiar
nici o dată chiriea.
/Dar locuințele menționate de jurnalistul englez, acele instincte de brută, cari, în timpul puitului, pun.
pare că sînt numai cele de pe. primele trepte ale geloziea în inima bărbatului, și, mai târziu, în inima
\ ?
mizeriei, si că a fost nevoit să se oprească la jumă- femeei, iubirea maternă.
îngrozitoare comunitate. Nu departe de orăcăitu
^tea scărei. Iu Jlrhile Chapel și Saint Gillen, nu le ie
rile
noului
născut,
horcăe
muribundul:
alăturea
de
putință, la o mulțime de lucrători, cari au gloată,
Sa plătească patru shilingi pe săptămînă» Așa că sînt. cosciugul mortului, siluirea soției. Comunitatea vieței.
nev°iți, pentru a micșora cheltuiala, • de a lua cu iei intime, trage după sine pe acea a femeilor, și, în
1
J
'I II
Fi
HI
h!
I
iI
■
�52
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
aceste împreunări publice, ori-ce sentiment se stinge.
Ce va ajunge copila, care își vede mama trecind de la
barbat la barbat și care nu știe la dreptul pe cai
din desmățații cari o încalecă să-l numeasf-a papa
In promiscuitatea așternuturilor, în noaptea unei u îm
bete, plină de rachiu, cînd toată lumea se va s a fi
în beție, îea însă-și beată, va ști îea oare cel puțin
cine a deflorat-o?
, â
„
— Cine ți-a fost cel dintăi amant, întreba un ma
gistrata! Police-Court, pe o fetiță de vr-o 13 ani, prinsa
în flagrat delict de desfrînarea unui copil mai tinar
de cît îea.
. , , . . ,
/ ' ,
— Nu știu, respunse dînsa. A fost intr o noapte, in
Cambuse: papa, mania, frații miei și surorile mele șt
toată lumea îera beată, și lumina s’a stîns...
— Ce vrîstă aveai atunci?
— 0, de atunci ie de mult. Nu știu, respunse copila.
H. France.
Dragostea în Omenire
Ori ce-ar zice generațiea noastră afin de siecle»,
«fin de ciclu», ar fi zis Auguste Corate, dragostea nu
se alcatuește numai dintr’un contact de mucoase. Ie,
din potrivă, pasiunea ce întrupează și tot o dată pro
duce punerea în acțiune a evoluției tuturor forțelor
noastre psihice.
Toate cugetările, toate visurile, toate dorințele noa
stre sînt condensate în dragoste, în stare potențială,
ar zice un fizic.
în timpul dragostei ie că vieața apare, într’adevăr,
după frumoasa formulă a lui Alfred de Vigny, «O cu
getare de tinereță îndeplinită de vrîstă matură».
Dragostea începe prin simpatie, sentiment complex,
în care se află cuprins altruismul și simțul euritmic,
încîntător, al frumusețe! femenine.
Impătimindu-se să satifacă ființa ce i-i dragă, omul
cunoaște și pune în practică acel egoism transcendent,
care constă în a-ți pune plăcerea în îndeplinirea plă
cere! altora. Ie endemonismul lui Leibnitz, cu faimoasa
formulă din Teodicea lui: a iubi, însamnă a te de
lecta de fericirea altuea.
In pasiunea amoroasă, senzibilitutea se rafinează, cea
mai mică șovăire din partea femeei dorite, ie privită,
în fapt, ca o neagră tradare. Geloziea apare, acest
termometru al dragostei. In timpul acesta, bărbatul
cîntă cu o iuțală nepomenită din clavirul sentimente
lor. Un zirabet sau o posomorite, îl fac să treacă de
la o extremitate la alta a gamei posionale.
De alta parte, farmecul frumusețe! ie cel dintăi
rudiment al concepției artistice a formei, pentru-că,
să ne dăm bine sama, în artă, ca și în religie, ca și
în filosofie, ca și în tot, sîntem cu totul antropomorfi,
ceea ce-î cu totul firesc. Dacă leul ar cugeta, idealul
frumseței, pentru iei, ar fi leoaica. Pentru om îe cor
pul femeei, care-i, într’o privire, tiparul estetic al fru
moaselor arte, unitateasupremă cu care se măsură totul.
Numai să putem crea, ceea-ce !e cea mai mare am
biție a. noastră, am consimți, fără părere de rău, să
trăim fie și numai o singură zi, ca efemerele, numai
să fi putut, poeți, să ne creem poema, artiști, să ne
modelăm visul. A crea, însamnă a te diviza. In alcă
tuirea unei opere de artă, ca și în nașterea unei femei,
Ie pururea o iință ce se dublează.
Generațiea, îeat.ă marele act. Natura ne lasă volupta
tea și-și rezervează pentru sine partea finală. Negreșit,
fatalitatea lucrurilor apasă aici cu toată greutatea-i
asupra faptelor noastre. Dar fără imboldul plăcere!,
la urma urmei fără dragoste, rasa omenească ar fi f03t
stinsă.
Cu toate astea ”omul mai are un escitant. Iei șfcie
cum-că, perpetuîndu-și rasa, trage pe sfoară moartea'
face un pact cu durata, Dînsul, ființa cea cu vieațâ
scurtă, poate, cu chipul acesta, poate să-și, transmită
cugetările și aptitudinile la coboritorî. Facla se trans
mite din rasă în rasă, udăogată necontenit în lumină
prin contribuirea fie-cărei generații: moartea nu nive’
îează nimic.
,w w
Lucru ciudat, pe cînd neo-idealiștii, căzînd în mis
ticism, în magism, satanism, ajung unii la cele mai
desgustătoare aberații de erotism, pe cînd alții ma!
cumpătați,'.rămînînd îmbuibați în rutina jansenistă a
lui Port-Royal, cu Nicole și Pascal, anatemizară dra
gostea, privind-o ca ce-va murdar, noi, pornind de
la materialismul epicurion, poate că încă chiar și de
ma! departe, din riguroasele regiuni ale pesimismului
lui Schopenhauer sau Hartman, conchidem la mobila
rea operei de carne. Noi, privim opera aceasta ca ac
tul ce asigură perpetuarea substratului material, ne
cesar la transmiterea integrabila cugetare!.
*
*
In starea socială embrionară, pe care o calificăm
pe nedrept de civilizație, vrednicul de dispreț sistem
bizantin al autorității, strivind totul sub o regulă ju
ridică nestrămutată sau sub uu obiceiu trecător, dar.
tot atît de tiranic, combinat cu apropriarea capitalistă
a producere!, ne-a înlănțuit toate actele, într’o ase
menea rețea, în cît ori-ce manifestare de "liberă na-1
tură, a devenit cu neputință.
Omul modern ie trunchiat prin specializare, cercul
ființelor cunoscute crește, înse sub acțiunea strașni
ce! lupte pentru existență, cel al prietenilor descrește.
Omul modern ie nerăbdător de-a ajunge cel mai dia
tă! la osul atît de disputat. Nu vede nimic, nu aude ni
mic, nu mai visază, nu iubește. N’are - timp pentru
astea. Vremea îe bani, după cum zic Englezii.
Partea sentimentală a dragostei s’a restrîns în fo-,
losul părței fizice. Un neguțător face’j'nevestei sale
un copil, gindindu-se la scadența de a doua zi. Deboșurile, destrăbălările noastre de simț, raărturiste de
cătră casele de toleranță, nu dovedesc nici de cum
puterea noastră virilă. Dovedesc simplu, cum-că ima
ginației ne îe neputincioasă și că numai sadismul
poate să ne dee un aer de vigoare. Deboșul nu-r nici
o dată de cît mijlocul neputincioșilor. Raporturile îm
potriva natureî se înmulțesc, dovedind de asemenea
ciudata abatere genezică a epoceî noastre.
Nu se mai procrează. De ce? De ce, că voluptatea
singură nu ajunge, că dragostea, ca și toate pasiunile
noastre, are nevoe de ideal, și că, dacă n’aveți un P
deal, ori-cît de mic, macar speranța unei îmbunătățiri
sociale^ toate remediile voastre nu-s de cît niște pă
cătoase spoeli, niște nimicuri, niște născociri păcătoase
de aiurători sau de retori, discuții idioate de sofiști,
disputîndu-se în desert, după cum argumentau călu
gării din Bizanț, asupra unor fleacuri, pe cîtă vreme
Turcii năvăleau în cetate.
Autoritatea a încovoiat așa feliu oamenii sub jug,
în cît.aceștia au devenit niște simple automate, incapabile de vre-o inițiativă ce-va. Sentimentele sînt re
glementate. Ieste oprit de a iubi,■. înainte, de anume
vrîstă: de a se murdări mai înainte, ie voe. Autori
tatea familială veni să dee sprijin, făcînd din căsătorie
o escelentâ operație cofnercialâ. Din cînd în cînd, vin"
duții și vîndutele protestează în chip tragic, preferind
mai degrabă neantul, în locul înjosirilor noastre, b15®
escepțiea nu înfrînge regula.
Ah, fonnliea, cu ce nună brutală atinRe î..a amo
r„l Dus<u..d, cum tulbură, cum sfarmă, ica, ’„n
(|0bit0'-esc Șl ™ batjocuri proaste, neghioabe, tot ce
[lăcăul poate avea de fraged în mimâ,.curn ne biciu
ite instinctele poz.tmsmul Iei, cum îșî bate iea joc
dragostea adevarata. In schimb cîtă îngăduință pinn,tl tânărul petrecator, care-șî împrăștie Stricăciunea
care nu se lasă condus de sentimente și care î.șj va
f^ce >n lume drum.
7
Lucru trist, o_ veclnica minciună desparte pe buet
pi pe fata de părinți. Depravarea noastră a pervertit
plină acolo totul, în cît a izbutit să pue desgustul și
rușinea unde nu ie de cit un act normal.
Si pururea, pretutindeni, tiraniea bărbatului. Femeeu
jdol prea timpuriu căzut,_ devenită servitoare, suferjnd ca amanta, ca soața, ca îngreunată, ca mamă,
creatură menită nefericire!, cărei, în loc de compăti
mire sau dragoste, i se aruncă insulta galanteriei, această fățărnicie de respect. S-t Bernard, cel puțin, scoțind faimosu-î strigăt: «Ce poate fi mai josnic de cît
femeea», iera sincer. Noi cugetăm ca și iei, și totu-și,
pe trecem vremea cu acest lucru josnic.
Apropierea normală a sexelor nu-i morală, în înțe
lesul absolut al cuvîntulni, de cît acolo unde autonomiea, neatârnarea fie-cărei fîinți ie deplină. Ori-ce
regulă, ori-ce lege, ori-ce const.rîngere, totul, ce-ar
zice inimei omenești: «Oprește-te», ie imoral. Interesul
speciei constă, ori-ce s’ar zice, în fericirea fie-cțirui,
cu uite cuvinte în libertatea fie-cărui, libertatea sexu
ală fiind cea mai întăi din toate, fiind-că dm aceasta
purcede întrunirea simpatică a ființelor.
Copihd ic rezultanta idealului combinat al (jenitorilor
uiți. Și nu vreu să rostesc aice numai o simplă pă
rere, ci o reilitate cu totul obiectivă, întemeiată pe
datele cele mai nouă ale științei, dovedind puterea
voinței, forță psihică, asupra materiei organizate sau
uu. Ne ie îngăduit să credem, cum-că copilul dorit.
adică conceput subiectiv de cătră progeniturii săi,
înainte de a fi conceput fizicește, ie realminte modifi
cat de gesțațiea cu totul morală, chiar dacă aceasta ie
anterioară fecondației.
Să ne rezumăm, ăla! mult de cît orî-cine, visă
torul, făuritorul de planuri, adesea obosit, nici o dată
descurgiat, a-e nevoe. de dragostea unei femei, care,
ori-ce s’ar zice, nu esclude dragostea semenilor Din
potrivă, iea dă o bază acestui vag cuvînt: Omenire.
Cei săgetați de rănile amorului, nu sînt de loc în
vinși, iei se pot ridica, înțelepțiți de durere, gata a
îndeplini apostolatul viitor, pe care vremea îl cere,
deveniți ma! buni, după ce au suferit.
E. Renoult.
Greva Sorțarilor
Toate Statele înșală pe oameni cînd le zic: <Voî
toți, cari sînteți guvernați de mine, sînteți în pri
mejdiea de a fi subjugați de cătră alte popoare. Ieu
veghez la bună starea voastră. In schimb, cer de la
voi, să-mi duti, pe fie-care an, atîtea milioane, rodul
muncel voastre, pe cari le voiiî cheltui pe puști, pe
bunuri, pe pulbere, pe vase..., spre apărarea voastră.
Jlai cer, înși-vă voi să întrați în aglomerațiile
uglomerațiiie pe cari
cun
e-am organizat ieu. Veți deveni acolea niște părți iar
judecata, dintr’o mare masă, armata, guvernata ue nn .
blnd veți fi în această armată, veți înceta ae a mai
°ameui, de-a mai avea o voință, veți face totul ce vo
\oi ieu. Dar mai întăi de toate, ieu vreu sa ștupinesc,
Jl mijlocul ce-1 întrebuințez, pentru a stapini, leomode aceea, vă voiu învăța a ucide».
53
Și cu toată absurditatea vădită, ce ie, de-a afirma
că oamenii ar fi amenințați de cătră guvernele altor
State, cari, cît le privește pe iele, declară a se găsi,
cu toată dorința lor de pace, sub amenințarea aceleca-șî primejdii, cu toată robiea umilitoare pe care
oameni! o îndură cînd întră în i.rmată, cu toată cru
zimea faptelor la cari sînt chiemați, oamenii se lasă
amăgiți, dau bani ea să se facă dintr’înșii robi, și însu-și iei fac pe alții să îndure robiea.
Vin înse oameni cari să zică: «Ceea ce ne spuneți,
despre primejdiea ce ne amenință și despre grija de-a
ne scuti de îea, ie o înșelăciune. Toate statele zic că
vreu pacea, și toatele se armează unele împotriva
altora. Ce-va mai mult, după legea pe care înși-vă o
admitețî, o profesați, toți oameni! sînt frați și n’are
nimic a face de a aparținea cutărui sau cutărui Stat.
Așa-ca, atacurile altor State, cu cari vreți să ne înfri
coșați, nu ne spăîmîntă de loc și n’au pentru noi nici
o însemnătate. Apoi, ceea ce-i și mai grav, legea lă
sată de la D-zeu, pe care și voi o admiteți, voi cari
ne cereți ca să luăm parte la omor, această lege
oprește hotărît, nu numai omorul, ci chiar și ori-ce
silnicie. Pentru care, noi nu putem împărtăși și nu
vom împărtăși pregătirile voastre de omor. Noi nu
vom da parale pentru asemenea scop și nu vom întră
în aglomerările ce le-ați organizat voi. Acolea se per
vertește judecata și conștiința oamenilor. Acolea se face
din oameni niște unelte de violență, gata a se su
pune orî-cărui descreerat ce va veni să Ies uneltele
acestea în mînile lui».
leată în ce constă celalt războiu, acel ce-1 duc cei
mai buni oameni din universul întreg, împotriva re
prezentanților forței brutale? Războiul acesta a izbuc
nit, în timpul din urmă, cu o putere particulară, între
«duchobori» și Statul rusesc. Statul rusesc a între
buințat în potriva duchoborilor toate armele de cari
a putut să se slujască în luptă, Aceste arme sînt: mă
surile polițienești, sub formă de arestări, oprirea de
a se strămuta în alt loc, oprirea de a comunica unii
cu alții, prinderea scrisorilor, spionarea, oprirea fă
cută jurnalelor de a publica știri privitoare la duchoborî, ponegrirea înserată în jurnale, corupției, pe
depsele corporale, închisoarea, ruina familiilor. Din
pUlbO{,-ic, <.duchoborii s’au slujit de singura lor armă
partea-le,
religioasă
li : <o blinda chibzuință și o statornicie în
□•—=«.—«. Iei zic: «Nu trebuie să ne supunem oameni
durătoare».
lor mai mult de cît lui D zeu. Și ori ce-ați face din
noi, nu putem să ne supunem vouă și nu ne vom
supune».
Se copleșesc de laude eroii spaniol! și americani,
pentru c elalt soiu de războiu, pentru războiul sălbatec,
ctî cari, pentru a se distinge, a dobîndi o răsplată
sau glorie, au omorît- o mulțime de oameni sau au
murit iei înși-și, omorînd pe semenii lor. Dar nimeni
nu vorbește și’ nimeni nici nu știe nimic despre acești
eroi cari duc războiu împotriva războiului, cari, fără
să fie văzuți sau auziți, au murit și mor încă sub
vergi, în niște tăiniți infecte, sau în crudul surgun,
rămînînd, pană la cea din urmă suflare, credincioși
binelui și adevărului.
Cunosc zecimi de acești martiri, cari au murit, și
sutimi de acei cari, răspîndiți în lume, continuii a în
dura martiriul, susținînd adevărul. Cunosc pe Drojine,
învățâtor teran, carele fu martirizat pănă la moarte în
batal\oliufdiscip]jnftr. Mai cunosc unul, Isiumtchensk,
camarad cu Drojine, carele, după o trecere prin batahonul disciplinar, fu expediat la marginea lumei. CuOlkhovik, un țeran, care, opunîndu-se să facă
armată, fu osîndit la batalionul disciplinar, și care,
converti, făcînd călătoriea pe vapor, pe soldatul ce-1
i
i
|l
I
i
i! 1
ii
I
Iii
B li
I!
li r
1
îl
II
�54
REVISTA IDEBI
'escorta, numit Seredti. După ce și dădu samă de cele
ce-i spuse Olkhov.ik, asupra păcatului ce săvirșea ră
cind serviciul militar, Sereda se duse sa dee ochi cu
autoritățile și zise, ceea-ce ziceau martirii din vechime:
<Nu vjeu să fiu de partea celor ce inartinzaza^ pe
alții, puneți-niă în rîndul martirilor». Și-începu sa he
martirizat. Iei fu trimes mai întâi în batahonul dis
ciplinar. după care în provmciea lakutsk. Cunosc
zecimi de duchobori, din cari mulți au murit șvnu
devenit orbi, dar cari, cu toate astea, n au voit sa se
supue unor cerinți contrare lege! divine.
Mi s’a intîmplat să cetesc în timpul din urma o
scrisoare, in care-I vorba de un tînăr duchobor, expe
diat singur singurel, fără de nici un camarad, într’un
regiment, în garnizoană la Samarcauda. Acelea-șî cerinți din partea autorităților, urmate de acelea și respunsuri, simple și de necombătut. «Nu pot să fac ceea
ce ie contrar credinței mele în D-zeu». - Te vom mar
tiriza, te-om canoni pană la moarte». «Treaba voastră.
Indepliniți-vă datoriea'voastră cum știți, ieu îmi voiu
îndeplini dâtoriea .mea». Și acest flăcău de două-zeci
de anî, nu se supuse și își îndeplini marea lui dato
rie, aruncat singur pe tărîmuri străine, în mijlocul
unor oameni cari-i .ierau vrăjmași, cari ierati puter
nici, bogați, instniiți, și cari-și întrebuințau toate pu
terile ca să-l supue.
Se zice: «niște jertfe zadarnice; Oamenii se vor
stinge și organizațiea vieței va remahea aceea-și».
Tot acela-si lucru ar putea să se zică, mi se pare,
și despre zădărnicită sacrificiului lui Grist și despre
toți ceilalți martiri ai adevărului. Oamenii din vre
mea noastră, mai cu samă savanții, au devenit atît
de 'grosolani, în cit nu înțeleg și nici nu pot înțelege
însemnătatea și influența forței morale.' O povară de
250 puduri de dinamită, aruncată într’o mulțime de
oameni vii, asta o pricep iei și văd în asta o forță.
Dar cugetarea, dar adevărul îndepliniudu-se. în vieață,
primind o aplicare care să meargă păn Itt martiriu,
devenind apanajul a milioane de inși, asta nu ie o
forță în ochii lor. Nu se aud zgomote asurzitoare,
nu se văd oase zdrobite, nici bălți de sînge. <
Savanții, savanți păcătoși ce-î drept, întrebuințează
toată puterea erudiției lor, pentru a demonstra, că
omenirea vîețnește ca o turmă, călăuzită numai de
condițiile.economice, și că rațiunea nu i-i dată de cît
spre desfătare. Guvernele știu înse bine ce face să
se miște lumea, și, fără să se înșele, din instinct de
conservare,t veghează cu cea mai mare grijă la ma
nifestările puterilor morale: existența sau peirea lor
atîrnă de aici. In. special guvernul rusesc și-a dat
și-și dă mereu toate silințele pentru a rîpi duchoborilor credința, a-i izola, a-i trimete cine știr unde.
Inse, cu toate aceste silinți, lupta dusă de duchobori
a deschis ochii la milioane de oameni.
Cunosc sute de militari, tineri și butrinl. cari,
văzînd prigonirile îndreptate împotriva duchoborilor,
atît de blinziși atît de muncitori, s’au îndoit pentru
întăea dată că. ceea-ce făceau iera bine. Cunosc oa
meni, cari au începută medita pentru întăea dută asupra vieței creștinești și asupra insemnătățel creș
tinismului, cînd au văzut și cunoscut vieata ducho
borilor și prigonirea lor. Și guvernul, care cîrmueste
milioane de oameni, o știe: simte lovitura la inimă.
Acesta ie războiul ce are Joc acuma, și astea-I sînt
urmările. Și nu numai pentru guvernul, rusesc sînt
însemnate urmările acestea. Ori-ce guvern, care se
intemtează pe violență, ie în acela-șî timp lovit iei
insu-și - de arma de cure se servește. Hnstos a zis:
«Am biruit lumea». Intr’adevăr iei. ar fi: biruit-o
daca oamenii ar fi priceput puterea armei ce li s’a
REVISTA ideei
dat. Aceasta -arinii. constă, pentru, fie-care om, de w
urma rațiunea și conștiința sa. Ie siniphi, hedisciitibii
si chiar obligator pentru fie-care. cVoi vreți sjj. J!
faceți să îen parte la orilor. îmi cereți bani pentru a
pregăti unelte de omor și vreți ca- chiar și leu să fftp
parte din aglomerațiile- organizate pentru asasinat
zice un om cu chibzuință, care nu și-a vîndut și
nu și-a întunecat, conștiința. Dar leu împărtășesc aCe*
ea-și credință, pe care o împărtășiți asemenea șiyoj
și care, de mult, foarte ‘de mult, a oprit nu nuiiaî
omorul, ci cliîar și ori-ce simț de dușmănie,- De aceea
nu pot să vă ascult, nu pot să mă supun vouă». R>
mijlocul acesta, atît de simplu, îe singurul ce va ț.
junge. riî biruească lumea. L? To'Estoj
RECREATIVE
Relativitatea valorilor
Uri arab, careț'se ratlicăse ih pustie, iiu^mincase nimjc
de două zile și se vedea amenințat să moară de foame
Cînd ajunse la o fintînă, unde poposeau caravanele de-si
adăpau cămilele, zări otruistă care sta pe nisip. Repede
o ridică și o pipăi. «Slavă ție. Doamne, zi.se el, că am
dat peste" niște curmale sau, alune». Plin de speranță se
se
grăbi
desfacă traistă. Dur cînd văzu cuprinsul, oftâ:
«Oh, nu-s de cît. perle».
Neștiința învățaților
JDuvul, vestit bibliotecar al Jiu Francisc 1, respuudea
adeseă, la întrebările ce i se adresau în materie de ști
ință : «Nu știu». — «Dar regele te plătește ca să știi»,
îl zise o dată un păre-care idiot.—Regele mă plătește
pentru ’ ceea ce știu», răspunse cu modestie învățatul.
«De-a'r fi să mă plătească pentru ceea ce nu știu, atunci
n’ar fi de-ăjiihs nici tezaurul intregeî teri».
Puterea exemplului
Alexandru cel mare și armata lui, nu măi puteau de
sete'iu vremea unui mâr.^lung și ostenitor, printr’6 țară
pustie. Niște soldați,' triraC-șî in căutare, găsiră puțină
apă iiitr’o gaură a unei stînci și o aduseră împăratului
într’o cască. Alexandru, arătă apa soldaților, ca sil-i în
curajeze să maî îndure setea, de oarp-ce se vedea că-i un
isvor prin apropiere. Daria loc să bea apa, o aruncă jos, in
fața, intregei. urinate. Macedonenii isb,ticniră în uralein
fața acestei eroice îufrinărl, nu se mai gindira la sete
și .ziseră 'împăratului, că poate să-i conducă pretutindeni,
unde voește,' cu ei nici o data nu se vor simți osteniți
a-1 urma.
Părerea publicului
Un vestit .pictor din vechime, se hotărî într’o zi să
jncteze un tabloji cum să nu fieuu altul măi desăvîrsiț.
El era cunoscut și distins în meseria lui'. Dar de diitn
asta câiihVșă întreacă tot ce făcuse până atunci, și se
hotărî sii picteze un tablou fără cusur.
Cînd tabloul fu gata, cum el nu se socotea îndestul
de chibzuit .judecător, il așeză intr'o piață și rugă pe
privitori sâ-și dea părerea, spre care scop puse și un
stilet, cu care dînșii să însemneze toate greșelile ce'le-ar
descoperi întîmplătpr.
’
Fie-care însemnă ' ce i se păru greșit. Cînd pictdral
se duse seara să-și aducă tabloul acasă, care nu-î fu mi
rarea cînd observă că aproape fie-care trăsătură a feței
și fie-care indoitnră a haln.c-I.erau desaprobatei Dar, pam
el avea o părere bună despre tabloul lui, nu-si pierdu
cumpătul și făcu o nouă încercare.
’ . ..
A doua zi expuse learu-șl tabloul, fără să-I fi a^llS
vre-o schimbare, și rugă pc’privito'ri să însemneze ca ■?>
iu ziua trecută; cu stiletul, părțile ce le-ar găsii excelenteCînd veni sara, să vadă, găsi că publicul" aprobase fie
care trăsătură, i, ,.
x
Aceasta ne arată limpede,- că cea ce place- unuia,
tuea poate su nu-i placă, și că-i o nebunie din partea unul
autor, de ori-ce brețașlă ur fi, să caqte a plăcea. ,
Din -nemțește, de Pin’U&
55
F&MÎLIEA in^ELECTUALA
Aceste două feluri de relații trebuesc despărțite,
mai ales dacă soții sînt de stări intelectuale 'diferite,
au
obiceiuri, idei și caractere deosebite. Relațiile se
Wmiliea actuală nu poate fi considerată ca o insti,He. Insrițuțnte sînt cerute de legi, sociale sau na- xuale se pot continua atîta timp cît îele vor fi plă
-ale, ohligâtoire, pe cînd cusătoriea, începutul si cute, și vor înceta îndată ce Vor pierde aceasta calitate.
•l ‘ familiei, ieste numai voluntara. lea nu ie. în reâ- Purtarea aceasta ar purifica și înmulți speciea. Omul
'te de cît una din multele forme ale relațiilor ieste dator'să aleagă bine pa mintal și să nu-șî arunce
’Luaie. Barbutul, nu se căsătorește de cît după urnite în van sămînța, lucru ce nu se poate practica în fa
milie cu una și' singură fertre.
Sierienți pe acest tanm, femeea, pentru a se inițiea
Relațiile intelectuale, schimbul de idei, aplicarea
u la tel, tocmai in urma, după ce căsatoriea a fost principiilor îq vie ță, cari desigur cer o vieață co
'„„tractata, intervine legea civilă, anume ca să in- mună între doi sau mai mulți indivizi de acelaș sau
JX? natura, ca sa hotarasca purtările și îndatoririle de sex diferit, se pot practica aiurea. Afinitățile ab
viitorilor soți.
_
stracte exclud pe cele sexuale, și tovarașa mea, cu
Forma, pe care căsătorie» voește s’o dea relațiilor c?re
P°ezii, discutăm literatură, facem politica
«exuiile, ieste monogamiea. Practica înse a dovedit-o, Și trăim împreună ca să aplicăm în vieață niște prin
0 știe ori-eine, cluar acei cari ar tăgădui, că cipii filosofice ce ne sînt comune, poate ori-eînd să
L-est principiu, nu numai că ieste departe de a fi un primească pe simpaticul său sexual, în care ar găsi
(apt real, dar din foarte multe considerații pe cari de pildă sănătatea ce mie îmi lipsește, pentru a
tot pinctica te, scoate la iveală, ieste imposibil de conserva cu mine numai relații intelectuale, cari de
ealizăt, ieste nenatural, brutal și tiranic. Relațiile vin cu atît mai pure și mal atrăgătoare cu cît lip.eXuale presupun predispoziții din ambele părți, ca ses». cele sexuale. lear pe acestea, bărbatul te va sa
condiție principală a plăcere! și a perfecționare! nea tisface acolo unde va găsi de cuviință. Dragostea se
mului. 1° familiile noastre, predispozițiile rare-ori xuala trebuie sa rănile libera de ori-ce alte conside
coincid sau sînt înăbușite de felin de feliu de stinghereli, rații și practicată pe un tarim cît maî întins, pentru
cari la urma urmei provoacă ab iteri, ori cît de as a satisface cît mai l.irg natura, care tinde Ia nemărpre ar.fi legile civile. Monogamiea ieste imposibil genita înmulțire a neamului omenesc.
je realizat, deci trebuie s’avem curajul a o spune. CăDar vieața comună între afinități identice, ieste, o
sătoi’iea ieste nu numai un mijloc greșit de a o rea necesitate a spiritului, o satisfacere intimă a instin
liza, ieste o imoralitate. Prin urmare, scoasă din obi ctului sociabilitate! și tărîmul cel ma! propriu pentru
educație» copiilor. Desigur că în acest caz, denumi
ceiurile omenești.
Intr’adevăr, principiul monogamic, întru cîtîel ser rea de familie se va margeni la aceea de o asociație
vește la canalizarea relațiilor și la conservarea indi de caractere, de obiceiuri, de principii, cu scop de a
viduală, revine în mod firesc, ca o necisitate a sufle- se perfecționa și propaga. Vieața comuna între indivizi cu acelea-și idei, cu acelea-și apucături și conceptnlui, de oare-ce., instinctul sexual, la om în general,
g
-’.—:
fje
acelaș sex sau de sex deosebit, nu poate
|a cel ales iu special, ieste însoțit de oare-cări
sentimente înălțătoare, cari năzuesc să se concentreze fi de cît fericita. In asemenea leagăne intelectuale
asupra unei singure ființî, pentru a le- face mai vi- și morale, liber înjghebate, copii! își pot afla educa
bpitoare. Dar sentimentele, ca și ori-ce alte conside- ție»
ție; cea mai perfectă. Aici vor primi pildele cele mai
de la părinții lor intelectuali, cari și-au luat
rații, își pot trai traiul în timp. Contra acestui feno- sănătoase
"~"
men, cu și contra trecerei timpului însu-și, omul nu sarcina de a-i îngriji, nu din vre-o obligație externă,
;e su
poate să facă nimic. Ieste criminal, a face
să exisuc,
existe, ci din dragostea de 'a propaga felini lor vieațăj. din
tă- necesitatea ce simte- ori-ce om intelectual de a trans
ciud iei a dispărut. Cel mult omul poate schimba
s
mite generațiilor viitoare ideile, obiceiurile și con
0' rimul, spre a-și reîmprospăta stinsele sentimente.
cepțiile lui. Aici se poate aplica educație» individu
Căsatoriea înse, poate fi ce-va mai mult de. cît o
formă a relațiilor sexuale, ba poate, fi chiar cu to ală cu cel mai marc succes, înlăturînd relele efecte
tul altă ce-va. Bărbatul, ca și femeea, caută în însoțire ale uniformităței din educațiea comuna, în care micite
un numai r lății sexuale, ci și afinitate de caractere, ființi sînt lipsite de o atenție specială,^atît de trebu
de idei, de obic iun, căci ieste, vot ba de vieață co incioasă la dezvoltarea caracterelor și la formarea inmună între doi indivizi. Ori, natura omenească ieste dividualităței. Tot aici, sentimentele părintești,1 de na
de față, îea foarte rar ne. dă toate aceste balități întru tură intelectuală, vor înflori în toată curățiea lor, nenite. De ce dar nu le-am gusta ac do unde te găsim, la stingherite de considerații de natură străină.
Nie! un copil nu va rămînea fără părinți, ori unde
indivizi diferiți, și de ce aflarea uneia din aceste ca
lități Ia o ființa, să ue oblige a renunța la căutarea s’ar ■ naște iei. Sentimentele omenești sînt în armonie,
cînd sînt lăsate să se manifesteze în libertate într’un
celorlalte la alte ființi?
. Dar chiar dacă- natura ni-ar prezenta toate calită mediu prielnic, și precum iele provoacă nașteri, tot
ast feliu dezvoltă dragostea de a îngriji de copii. Iubi
țile întrunite, relațiile sexuale trebuesc despărțite de
rea paternă, o știm cu toții, nu ieste de cît un obi„ ,___ _a le
Cf,le intelectuale, tocmai pentru
te face
fuce mai eficace,
ceiu care se formează după naștere, fie asupra copi
perfecționa
cele sexuale spre a p.
.L.-v----- , -speciea,
r
• cete
i- intelec- lului propriu, fie asupra aceluia al unui prieten, fie
pilda, un burțuale pentru a perfecționa spiritul. De pildă,
.
chiar asupra unuia străin, prin prezența zilnica ami
fe'inee, sănătate fizică și-o alege, cei ființi si din mulțămirea de a-i satisface trebuinbat găsește, într’o feinee,
- •
.
-■’PXU'lle
tUl luuv»
- -------------------- --snu Se- aleg unu! pe altul,
pentru
relații^ ‘sexuale,
" ’ vă
se va naște sau
Lucrul țete. Idee»
că Iv.ce
iești tatăl copilului
Sau Eai bine zis, pentru propagarea speciei. L-desigur
poate
contribui la întărirea iubi’a născut, c’ ’--------------------acesta nu implică numai de cît vieață comuna, pen-- s1C
i paterne,
r«.uv, dar
dar iea nu ieste singura baza asentimen
ria'cii simpatiile sexuale nu durează cît vieața, 91și- rei
tului. Și apoi zămislirea ne fiind un fenomen pipăibil,
^litâțile fizice nu produc vecinie’ acelea-și
impresii
ca
-------sța, p
nîerde din intenziS'Si* p^rn.Wa fizic., c« să zice,
a început. Iubirea se transformă ------- n’” in 11
monotoanelor relații tatec iei. Cea intelectuala apare ini mult mai multă
°cmai din cauza repetatelor si
omenească,
pe cele luminii, din însă-și natura omeneascl din necesitatea
®xualG) cari răcesc, ba chiar îinaușmani
spiritului de a se propaga. Iubirea maternă,
m
poate are
’r telectuale.
H
!
!
111;
Ii f
E ■
iH
[’ I:
hp
i.
�REVISTA IDEE!
56
o bază fizic» pană .după alăptare,, dar iea se piqrde
cfad micul semen, dispare. Prezența lui o aprinde
si o . dezvoltă, transformînd-o la urmă în pur intelec
tuală. Iubirea intelectuală se poate lipsi de paternitatea
sau maternitatea fizică, și numai dacă ie a exista în
tâmplător, poate dezvolta mai mult, interesul de a ur
mări. însușirile proprii, transmise noei ființi.
Familiea intelectuală, în care femeea ar n un menir
bru emancipat, liber, fără, umbră de inferioritate fața
de sexul opus, în care obiceiurile vor fi purificate,
ideile alese cultivate, vieața condusă în mod conștient
și după anumite concepțiij va transforma desigur
intelectualitatea generațiilor și va distruge forma ac
tuală a familiei, în care s’a încuibat imoralitatea, lear
relațiile sexuale vor lua forma dragostei libere, fără
obligării, neînriurita de motive străine, crescînd ca o
floare la lumina soarelui. Sexul, această însușire atît
de măreață a naturei, a creat prejudecăți și provocat
crime, cît timp i s’au constrîns manifestațiile: lăsat li
ber, să se propage cît mai întins, desființîndu-i gra
nițele familiare de a-zi, va purifica generațiile.
Să nu uităm, că mediul actual, care ieste o pîedecă
la dezvoltarea individului, tinde să se transforme, să
lase omenirea liberă în propriea sa dezvoltare. Creș
terea copiilor, care ieste un motiv al moralei fățar
nice, spre a conserva familiea de a-zi, o dezleagă cu
succes familiea intelectuală, care, neapărat, nu exclude,
educațiea comună, care să complecteze neajunsurile
educației, cînd iele s’ar ivi.
A. Catilina.
Moarte Calicilor
57
REVISTA. 1DEFJ
de cit un demon proliibitor. Al mieu ie un pute
afinnator, al mîeu îe un demon de acțiune, UQ
mon de luptă. Iei îmi șopti cam acestea: «Numai Ucm
poate fi egalul altuea, care o dovedeșl e. Numai aCPi
ie vrednic de libertate, care știe s’o cucerească». a
Numai de cît mă năpustii asupra cerșetorul^,
repezii un pumn în ochiiî, care i se umflă cît o minpJ
îmi rupse! o uughie, sfărăniîndu-i doi dinți. Și, CJ*nu mă simțiam destul de puternic ca să-1 zdrobe,
dintr’o singură lovitură, fiind plăpînd^ dm fire și
deprins cu boxul, îl înhață! cu o mînă de guler J
cu cealaltă l’apucai de gît și începui să-1 izbesc cu ca
pul de un zid. Trebuie să mărturisesc înse, că dintf *
aruncătură de ochi cercetasem împrejurimile sj
încredințasem cum-că în mahalaua aceea pustie, ieram
pentru mult timp la adăpost de orî-ce supraveghere
polițienească.
în sfîrșit, trîntindu-l/la pămînt c’o singură lovitură
de picior, ce-i opintii în spate cu atîta putere în cit
să-i sfarîme ciolanele, apucai de|jos o cracă de copQC
și îl bătui cu înverșunarea unui bucătar care vrea să
frăgezască o fleică.
De o ? dată,minune, îucîntare a filosofului care-și
vede izbînda teoriei sale, văzui cum această mortăciune
se întoarse, se ridică cu o putere ce n’aș fi bănuit
nici o dată la o mașină atîta de hodorogită, șiîndreptîndu-mi o privire de ură, ce îmi păru semn bun, pun
gașul de bătrîn se aruncă asupră-mi, îmi umflă amindoi
ochii, îmi sfărâmă patru dinți, și, cu aceea-și cracă,
mă bătu măr.
Prin energica mea doctorie îi dădusem jnîndriea
și îl rechemasem la vieață.
Măjgrăuii să-i dau să înțeleagă, că socoteam dez
baterea încheiată. Și, sculîndu-mă de jos, cu mulțurea unui sofist, îi spusei: «Domnule, îmi iești egalul inTeu.
Fu-mi cinstea, săimpărțim amîndoî,ce am. Si, dacă iești
într’adevăr filantrop, să-ți amintești ca trebuie sâ te
folosești de teoriea ce am avut durerea să ți-o încerc
pe spinare, față de toți acei cari îți vor cere pomană?,
îmi jură că mi-a priceput teoriea și că va asculta
de povețele mele.
Vreme de cinci-spre-zece zile stătusem închis în casă
și mă înconjurasem cu toate cărțile la modă pe atunci,
vreau să zic cărțile cari tratau despre meșteșugul de
a face popoarele fericite, înțelepte și bogate, în două
zeci și patru de ceasuri, ,Am mistuit, m’am îndopat
vreau să zic, cu toate aiuririle acelor antreprenori
de fericire obștească, a celor cari îndeamnă pe săraci
OH. BiXUDELAUlE,
la robie, asigurindu-i totu-și că sînt cu toții niște regi
cazați. Nu-i de mirare deci, că, după toate acestea,
ajunsei într’o stare sufletească aproape de buimăceală
sau de idioție.
Mi se părea, totu-și, cum-că simțiam ascuns în adîncul
minței mele grăuntele nelămurit al unei idei, superi
Volumul .«Tradiții»,Val 'camaradului nostru I. îNeugu,
oară tuturor acelor formule băbești, cu care îmi îmdupă cît s’a răspindit pămV acuma în public, ie în de
puiasem capul Nu iera înse. de cît ideea unei idei, obște bine apreciat. Mulți ne spun personal, despre iei,
, ce-va cu totul nehotărît.
vorbe măgulitoare. Un camarad, din streinutate, ne scrie:
Și am ieșit din casă, c’o foarte mare sete. Gustul ...«.Tare frumoase nuvelele acestea. Mi-au pricinuit mo
nebun de a ceti cărți proaste, aduce în acela-și timp
mente frumoase. De mult nu cetisem o carte in c-nre
și o nevoe tot atât de mare de aer curat, de băuturi să se mal vorbească și alt ce-va de cit de Domnița R«xanda și de Vieața * lulj Milial Viteazul, de care sînt
răcoritoare.
pline revistele noastre».înse, pe cînd îeram gata să întru într’o circiumă, un
De altă parte, escelenta revista «Forța Morală», de
cerșetor îmi întinse pălăriea, cu una din acele căută
turi vajnice care ar dărîma tronurile, daca spiritul ar sub conducerea escelentulul Al. Macedo’nski, cuprinde
următoarea notiță: «Trudiți!» de I. Neagu, silit suferința
mișca materiea și dacă ochiul unui magnetizator ar poporului romîii, a țeranuluî, a celor iniei, a celor u*
face să se coacă strugurii.
miliți. Din cele mal interesante sînt aceste schițe tran
Numai de cît atunci, auzii o voace ce mi șoptea la spuse pe liîrtie în graiul moldovenesc de autor».
ureche, o voace cunoscută. Iera șoapta unui înger
O altă notă, ie că din cei căror li s’a expediat voim
sau demon ocrotitor. De ce nu’mi-aș avea și leu un
mul «Trudiți!» prin poștă, un număr s’a grăbit să-I a'
înger ocrotitor? De ce să n’am și leu cinstea de a că chite de sine, I rimețînd’ costul prin mărci sau prin man
păta, ca și Socrate, brevetul mieu de nebun, iscălit dat. Ieste aice și semnul unei constintiozitățl din PartțJ 1
• abonaților noștri, pe care ne place s’o notăm. Dar m .
de nepătrunsul Lelut și de priceputul Baiilarger?
nu mal puțin o dovadă, că, camaradul nostru I. Neag1
Ie înse o deosebire între demonul lui Socrate și
a făcut o lucrare ce ib apreciată.
al mieu. Al lui Socrate, nu se arăta de cît pentru
ainfnna, a avertiza, a împiedica. Al mieu, bine voeste
Trudiți! se găsesc la REVISTA IDEE1:
a povațiu, a sugera, a convinge. Bietul Socrate n’avea
Exemplarul 1 leu.
Despre „Trudiții“
SCRISOARE din geneva
a vorbit de armenii. Și a atins un punct, care, îmi pare
mie, ar fi trebuit și la noi sa fi fost mat de mult re
marcat. Ie chestiei că toți naționaliștii, acel ce strigă
în Franța: Franța Francezilor, cum se strigă la noi:
Romînia Romînilor, sînt, in politica internațională,-țientru China Europei, Transvaalul Englezilor. Lu, noi inse
se strigă: Macedonia, lui Abdul-Hamid,
Naționalismul acesta ie un semn trist In urma unei
evoluții științifice și morale, mal mult sau mal puțin
îndeplinite în spiritul popoarelor, s’ar credd că această
reîntoarcere la sentimente înguste, de clasă, de castă,
căci'nu putem zice de patriotism, această manifestație,
Ie un semn de regresiune in mersul evolutiv al vremel.
Dai noi, acei cari cunoaștem intru cît-va starea psi
hica a popoarelor... și nu sintem simpli spectatori, ai
acestui mare teatru* de păpușerii..n noi șțjm că în
toarcerea aceasta spre naționalism... nu Ie ’de cit o re
voltă lăuntrică, clocotul puternic al cazanului ce dă să se
rdverse..,, nu Ie de cit ultima sforțare a paraliticului ge
neral, care se va stinge de veci, in noaptea ultărel. Și
noi nu șovăira.. In agitațiile și friimintările aceste..;,
cum spuneam, vedem o mișcare care-și trasează neted
drumul: mișcarea revoluției sociale..
Geneva. Acacias. 902.
L Dan.
oe-0 cunoaștem Șl trtan ln l60, cai) Elveti’a, ionfaride
ele douii-trel libertăți ce le are, îe in orl-ce.caz încă
eara persecutoare a proletariatului și a proletnriatalul
conștient de rolul sau. Totu-și nu le maî puțin adevărat,
că in Elveția mea se petrec lucruri ce în alte tari nu
s’ar putea petrece.
Asu de pildă le seriea de conferințe ce se piiriudează
reglilat, de la un rind de vreme, in Geneva, și in cari
se vorbește de tot și de toate. Și,, ce le maî mult, sub
e,rida unei ohcialituțl oare-care. Așa, notez in treacăt,
conferința lui H. Berenger asupra individualismului social-,
ținută in aula Umversitățel, in urma invitației făcute
(le ministerul instrucției publice. Berenger a expus in
dividualismul său social, care nu îe, pentru cel ce an
cetit aiurea ce-va de Kropot/.in, Grave, Becliis, ’■ de cit
nnarhismul-socialist.
Berenger se ridici! contra individualismului lui Nictsche
si Stirncr, care nu va putea deveni nici o dată social,
căci individualismul acestora negligeazu cel maî prin
cipal factor, pe individ, căci individul, prin ereditate,
pnn diferitele influențe, ie, fără îndoială, sociabil..., are
. nevoe de a-și manifesta simpatii pentru ascedenții și
descedențiî săî, are considerații pentru cei cari, ca si
fel, muncesc, aspiră, iubesc. Și, individul, neputind ucide
aceste sentimente, ie sociabil. Dar tot acest individ, Ie
necesar, ca afară de necesitățile cari-1 determină a fi
sociabil, spre pildă în diferitele ocazii cînd o muncă,
uu plan, o întocmire nu o poate executa sau realiza
fără concursul semenilor săî, ie necesar sâ rămîe o individualitale neatîrnată, căci' nici un progres, nici o evo
luție nu s’a întocmit și realizat de cît din încontinuu
luptă dată de individualități. Berenger numește, social,
individualismul acesta, ceea-ce și anarhiștil-sociuliștî, nu
mesc, la rîndul lor, anarhism-sooialist.’le o divergență
de nume. In fond lucrul ie acela-și.
După H. Berenger, au fost o serie de conferințe,
de Liard-Courtois, asupra închisorilor din Franța... Ce
fe drept, acestea fără patronajul miniștrilor de aci. Și
ie un lucru frumos de notat și de ținut minte, mal ales
pentru noi, cari, -în orî-ce ocazie, vorbim de Franța, cu
ehtusiasm.... In nici o țeară regimul închisorilor nu Ie
mal aspru ca în Franța și Anglia. Cînd, acum cîțl-va
ani, ceteam la Fillc-Elisa de Goncourt, îmi părea că am
în fața ochilor priveliștile fanteziilor unui romancier.
Liard-Courtois mi-a stins această fantastică priveliște,
înlocuind’o cu o adevărată icoană, ce îe pictată cu roșul
sîngeluî ce s’a vărsat și se mai varsă. încă. Liard-Courtois
le cunoaște destul de bine, închisorile aceste..., pe cari
le-a suferit, din cauza c’a vrut să-șî spue și iei cuvîntul său entusîast si drept, pentru muncitorime.
Dacii Liard-Cgurtois a fost nepatronat de cine-va, d.
F, de. Pressensi1-, de la gazeta Aurore, în schimb, a fost
și recomandat publicului, chiar de către d. Laton, pre
ședintele republice! genoveze. Inchipuiți-vă vre unul
din miniștrii romini, presidînd pe F. de Pressense, vor
bind despre Chestiea. Armenească. Frumoasă perspectiva.
Oare nu sîntem noi și cu Grecii, cari profită în schimb
destul de bine nu sintem noi acel ce ara butut palma
la Abtizzia, să'ținem în orient statul juo, sa ținem în
frîu uneltirile ce MaccdoncnF și Armenii ar putea să fa că
hi dauna amicului nostru Abdid-Hamid ? Gine altul ar fi
putut’o face? Oare nu ie un lucru natural Ia_ noi, ca
din conspiratori la Paris..., căci se zice ca d. StHidza a
conspirat cu Orsini și alții, la Paris, m
lui Napoleon, oare nu-I natural să devenim la^ Bucureșt
susțiitoriî celui mai criminal tiran, Abdul-Hi ni d, cm
fiu ie natural, cu din deputat socialist sa devjl ^puUt
hberal, si, din revoluționar, surgdmt in s,b®n®’
dreaptă-’a unui ministru? Frumos
de F de
yedem pe unul dm guvernanții noștri, ah
• j
Pressense... Tare mi-1 teamă inse câ acestuia nu -ni con
■veni nici de cum ast-feliii de apropiere.. B. de I ressens ,
■VB. Cum Ie rar să notăm o adesinne a vre unul ro
mi u, la vre-o mișcare umanitară..., ar ti regretabil ca
și atunci cînd avem ocaziea să o notăm, s’o trecem cu
vederea. La Geneva, un tînar, compatriot al nostru, d.
Andrei Chirii, a vorbit contra Războiului... Ac-sta. pa
tronat nu de miniștri, ci de liga pentru pace. Nu v'oim
să discutăm utilitatea acestei ligi..., trebuie să ne mulțămîm c’un lucru, că propaganda Iei ajută pe revolu
ționari, pregătind pe mulțl indiferenți sau partizani ai
armatei, spre idei mal umanitare. Dar ar fi de dorit un
lucru, cu domnii cari fac această propagandă, să caute
a fi mai in curent cu mersul progresiv al științeL Așa,
d. Chirii crede că dacă individul fizic ic, determinat de
a reacționa după aniiinite legi..., Individul - psihic îe
liber, și că iei ar trebui să ceară abolfțîea războiului.
Si nu invinuesc pe d. Chirii, de a dori să facă această
distincție între individul psihic și fizic: sînt o mulțime
cari o fac. Maî anul trecut ara ascultat la Lausanne,
un profesor de naturale, fâcînd un determinism bio
logic și un determinism psihologic, religios. Indivi
dul, și’prin individ noi înțelegem acel complex de., ce
lule ce constițue mașina omenească..., individul reac
ționează sub impulsul* exterior sau lăuntric... al împre
jurărilor. Iei nu va fi alt- ce-va- de cît rezultatul acestor
împrejurări. Dacă individul fizic ie o brută, cute iu
bește crima, bătaea, tot ieliul de spectacole șrngeroase
si 'simulacre de crimă, aceasta grație eredîtiițeî sau
educației... ori-cît ar dori, a doua a sa parte, îmlividul
psihic, ori cît ar dori pacea, nu o va putea nici .o dată
avea. Educațiea voinței se face cu încetul... Dar se va
face o dată..’. Și, conferențiarul a și atras atențiea ma
melor, asupra‘acestei educații, cărora le Ieste, în primul
rind, le ieste dat să dee o direcție copilului și voinței sale.
In orî-ce caz, d. Chirii îe un eutusiast... Ture ne ie
fricii înse, că, întorcîhdu-se în teară, va face ca mulți
alții, va lupta pentru Drapel și Patrie..., așa cum înțeleg
verii lui Deorulede din România,
„REVISTA IDEEI»
Pe an, 10 numere. 5 lei
Jlecista se trimctc wlmw nnmaî la abonați.
Abonamentele se vor aohild inuitiic.
restim pe reî Cari primesc de o cam dală, din partea noastră,
mi număr mul rteJiif, chin-cit îi se curerpedua ncaparat și
iiumcrile din urmă, îndată ce-și ror trimctc plata.
,
10, Strada Epurilor — București.
I
I'
I 1
).!
L
i
i
n
I!
ii
I.1
’ i!
iî
I!
us
�REVISTA lOEfcl
58
—------------------------ — ...______ *
• k
.
t
-r
.
V
- “
• *
'
leazu sub diferite steagdrî, c’o mult mai mare ffurie
de cît dacă ar fi fost ațîțați de dorința ‘■ •a sfi-șî
bune niște rele ce li s’ar fi făcut lor.
Ie nimerit de asemenea să căutăm a ne da samâ
După cum mi' se pare, numărul oamenilor aflători
cum-că împărțirea, artificială u oamenilor, în societăfpe păruîntyie socotit ca la 500 de milioane cel-mult. deosebite, ieste în sine un izvor nesecat de ură H ‘
Măcelurile omenești1 se urcă înse peste de .70 de oVÎ
încăerări, între Iei. Numele ce-î deosebesc, sînt
mai mult de cît numărul vîețiiițorilor.
ajuns, sa le insufle ură și vrăjmășie. Cercetați istoriea
Vpesc să dovedesc, cum-că se poate- imputa, cu drept
fndreptați-vfi la experiența actuală, și veți vedea ca ceâ
cuvint, maî mult de cjt prî-cuî, sopietăței politice; cea mai mare parte din neînțelegerile dintre diferitele
mai mare parte din aceasta distrugere,,a speciei. Și,
naț-î, vin aproape pururea din pricină că națiile acestea
pentru a pune, cît mai în lumină această chestie, voiu sînt niște alcătuiri dif<,-rite de oameni, numite cu nume
admite cum-că se află în natura omenească o trufie și b
diferite. Pentru un Englez, numele de Francez, Ue
violență, care va pricinui fără doar nenumărate neîn
Spaniol, de Italian, mult mai mult de cît acela de
țelegeri, orî în ce stare oamenii ar fi puși. Dar, ndfniTurc sau de Tătar, trezește firește ideea de ură Sl
tînd aceasta, totu-.șî voiu stărui să imput reglementă
rilor-politice, faptul că aceste neînțelegeri se întîmplă de dispreț.
Daca ai vrea să inspiri, tii englez; unui compatriot
atît de des, că sînt atît de crude și-s întovărășite de
al1 tău, milă sau respect pentru vre-until din oamenii
atît de triste urmări.
aceștia,
nu-i vei ascunde oare mai întâi naționalitatea?
In starea de natură, ar fi fost cu neputință se se
găsască un număr îndestulător de oameni,' pentru o Nu veî ruga pe compatriotul tău nici de cum să aibă
măcelărire, uniți pentru ucela-și scop sîngeros. Dar milă de sărmanul Francez snu de bietul German, De
chiar admițînd că un număr de oameni ar fi putut să parte d.e ac.olen, tu vei vorbi de acesta cu de-un str,itli
ajungă la o asemenea înțelegere, presupunere falșa, cu întâmplare la care cu toții sîntem supuși. 11 vei în!
toate astea, mijloacele pe cări'1 simpla- natură h li-ar fățișa ca om, ca copărtaș al acelea-și naturi, supus
fi pus la îndamînă, iflar fi fost nici de cum proprii aceleeâ-și legi. In deosebirile acestea politice, artifici
perltru un atare sfirșit. Z<jîriețurî multe, stîlciri cîte ale, ie ce-va care ne insultă o pasiune de-așa natura,
voițî, negreșit, ar fi , avut Ioc dș toate părțile. Dar ,n’ar în cît nu mai îe nevoe de alurniă, pentru a ne face
fi fpsț de cîț puțini, foarte puțini morți. Societatea să ardem de nerăbdare, de a pleca la războiu, de-a
și politica caii ne-au dat năzuințele distrugătoare, nc-au alerga la distrugere...
E. Burke.
dat și mijloacele de a le satisface. Din cele dintâi li
căriri ale politicei, pană astă-zi, născocirile oamenilor
au perfecționat și ‘au făcut să progreseze meșteșugul
războiului, de la cele dintâi încercări rudimentare ale
ghioagelor și ale pietrelor, pana la perfecției! de a-zî
Dăinuirea unei rase într’o aceea-și condiție socială, Ie
ii' artileriei, cu caponade, boiqțiardărî, ruini, cu toate
soiurile de cruzime artificială, învățată și rafinată, în în de obște fatala pentru vieața acestei rase. Intr’adevnr,
cari.sinfem acuma atît de expprți și cari sînt una orî-ce condiție socială cuprinde ce-va convențional, și
din materiile de căpetenie, pe rare, după părerea poli- dacă totalitatea convențiilor ie contrară numai îiitr’un
ticianilot, o socotim ca cea mar m ire glorie a noastră. punct desvoltăreî normale a vieței, fie favorabilă în
Pană'unde ar fi putut să ne ducă simpla natură, toate celelalte, această acțiune vătămătoare, multipli
putem să ne dăm samă, după pildele acelor animale cata cu vremea, v;i dezechilibra rasa cu atîta mai
cari se mai călăuzesc după legilA îei, și chiar a celor sigur,, cu cît, lea va fi fost acomodată mai bine în
cărora natura le.-a dat o fire mâi crudă și arme mai acest mediu artificial; Ast-feliu, afară dacă s’ar întîlni
grozave de. cît ne'-ar :fi pus vre-o dată la îndăipîna un mediu social cu totul higienic, din toate punctele
noastră. Ie un adevăr netăgăduit, cum-tcă oamenii fac de vedere, nu-i alt mijloc pentru vitalitatea unei rase,
mult nj|u multe măceluri de oameni într’un an, de cît de cît în schimbarea de mediu, care îndreaptă o in
au făcut leii, tigrii, panterele, jaguarii, leoparzii, hie fluență rea prin influențe în senz contrar. Progresul
nele, rinocerii, elefanții, urșii și lupii, în speciile lor căilor de comunicație, înlesnini, ca, să zicem așa,
respective, de la începutul lume! și pană a-zi. Și cu combusțiuuea și tirajul în marile furnale sociale, face
toate acesțeii, animalele astea, se împacă destul de primejdiei) și mai simțită. Unul din rezultatele acestui
rău între iele, și aii o cîtime mult mai mare de tur- progres ie creșterea grozavă a nebuniei in .orașe. Tot
bffciuhe și de furie, în firea lor, de cît
Dar, în
iu noi.
uvj. yai,
in ast-feliu, sinuciderile se înmulțesc pe fie-care zi... Abuz
afară de respectul ce vi se datoreste votmă, legislatori, al luptei pentru traiîi, muncă în ateliere nesănătoase,
civilizatori ai omenirei, Orfei, Moise, Minos?
Soloni,
nr.
a~i r’ alcoolisrn, destrăbălarea făcută lesnicioasă, contagiune
Tesei, Licurgi, Numas, și tot neamul, reglementările nervoasă, atmosferă stricată: îeată atîtea primejdii.
voastre au făcut cu mult mai mult rău, cu sînge-recr. Vieața organismului social, ca și a tuturor organismelor,
de cit au făcut vre-o dată sau a putut să facă toate
se menține prin combustiune. Dar, ceea ce arde în
turbările celor mai crude animale, în groaza sau fu- furnalele cele mai active ale viețeî, nu sînt niște ninriea lor cea mai mare.
terialuri streine, sînt însă-și celulele vii. Alcătuirea
Relele astea nu sînt întîmplătoare. Orî-cine își va sociala de ast crează pe de o parle trîndaoi, 7ear pe de
da osteneala de a scruta natura societăței, va vedea alta surmenați, sau, cum am zice, istoviți, și dă ca ideal
cum-că sînt rezultatul direct al alcătuire! acestei so
al acestor d:n urma, starea trîndavilor, starea unei clase
cietăți. Căci, după cum subordonarea, sau, cu alte cu sociale întregi. Cel mai bun mijloc de-a limita și re
vinte, reciprocațiea tiraniei și robiei, ie îndestulătoare
gula pasiunea, îe acțiunea continuă, si tot o dată, ie
pentru a face să~ dăinuiască societățile, tot așa inte mijlocul de a o satisface în.ceea ce are’de rațional și de
resul, ambițiea, răutatea sau răzbunarea, chiar fantaziea conform legilor naturale.
snu câpnțiul unui șef, unui conducător de oameni, ie
Poate că nu-i tocmai superioritatea intelectuală, care-i
ue-ajuns să facă pe unii să pue mina pe arme, fără primejdioasă unei rase, pentru-că, din potrivă, îeu n
Scop Pnvatsau individual, pentru cele mai crează un avantaj în selecțiea naturală. Primejdiea nu
> cele mai negre .scopuri^ Și, nenoro iții, se înro- stă nici într’o superioritate, ci în ispitele- de tot feliul
Războiul ’
Educațiea și variațiea în cultura intelectuală
REVISTA, ideei
50
|B 0<luc suMTiorițațile cu iele., Ispita la care Je ce,
'\ «re« « rezista, in so.uelntea noastrămo.kmii, ît8t‘ bogățiî, dormind. Astă-zi,fînnerăbdarea noastră, noi
'Ca <le ";V
L ,cu desaviișire talentul, de o nu
, mai știm să dormift: noi vbitn sa- vedem genera
'■‘“ale dintr’insul tot. Moșul prnet.c, de-al transforma țiile pururea deșteptate, necontenit în trudă. Singurul
fC" ra
,u“r'' SU1"/1
'nSrire ce poate mijloc, . încă o dată, de a îngădui această neciiririată
?n' rdxploatar,ea ^ceasta\mia mășura, a superiorităților, silință, aceasta necurmată cheltuire, ie. dea o variCa
J cea care le îace Pnn*.ldjoase. Luciul ie atît de necurmat: trebuie’ să ne mulțămitn ca copiii noștri
să fie alta de cît noi, sau să nu fie.
’tfuiriid11**’ 1D iClt l,u . ,su 1
o verificare pana
Ținta ori-cărei reforme sociale și p^aagogicej nii
în formele (ie superioritate rari par semnul cel mai trebuie să fie de a mieșura în societate omenească
^âit al moștenim: cele alo puterii fizice și->de'pusilința, condițiea neapărată a orî-căriiî progres, ci,'din
s reî musculare. Daca un om are o forță atît de în potriva, de a mări silința productivă, printr’o mai
tinata, ca să gindească a scoate dintr’insa folos, si, buna organizare și distribuire de forțe, cuiri se mătește
& se face, bună oara, atlet, iei-scade-mult sortii adesea cîtimea de muncă produsă într’o zi, coborând,
Ip existență pentru șine, si deci, și pentru rasâ-i. Cu de la două-spre-zece la zece,, ceasurile de muncă; Pentru
tmite astea, forța fizica se confundă, în oare-care mă- .aceasta, cel dintâi luerd de făcut, ic a se pUne’’ome
,rî chiar cu condițiile viețeî. Dar a voi să exploatezi nirea și mai cu-samă copiii în cele mai bune condiții
„Jitiile viețeî, însamnă d le pierde. 'Ce! mai bun higienice: purificare de case, de locuri demuncă, scădere
nncipitt al ori-cărei higiene morale, ar fi, asMeliu, de muncă și scădere destudiu. Al doilea, trebuie de sub
•j a îndemna pe individ sil se cruțe p^sine, să nu pri- stituit, pentru un timp, la-mase, o muncă'intelectuală,
-eâscă/ia sine sau la copiii'săi, un‘talent oare-care, bine cumpănită, înlocui muncei materiale. La clasele
o găină cu ouăle de aur ce trebuie tăeată, să vadă avute, trebuie, din potrivă, de compensat printr’un mi
în sfîrșit vieața ca trebuind nu să fie • exploatuia, ci nim de muncă materială, desechilibrarea ce o aduce,
'c(lUgervatu, îmbunătățită și propagată.
fie munca esclusiv intelectualii, fie trîndăvieâJ Din nefeUrniai'ea acestui principiu, de cruțare fiziologică, în ricire, în zilele noastre, creștei?rea prevedere! sociale are
educație, ie arta de-a cumpăni și dirigia cultura, cu loc inaî cu samă în sfera economică. Prevederea eco
osebire cultura intelectuală, de-a nu o face prea intensiva, nomică ie înse adesea-orî în opunere cu prevederea
ea limitată la un singur punct al inteligenței, ci1 de
cu adevărat socială și higenică. A aduna un capital
a nroporționă totdeauna extensiunea cir intensitatea. în băni șl chiar în slavă, ie adesea contrarul de-a
Un principiu nu mai puțin important, trebuie să fie aduna sănătate și putere pentru rasă. Uitați-vâ la nn
chiar alternanța cult.urelor în rasă;/ Variațiea în educație tînăr sărac. Ca să se poată1 însuTa, dînsul așteaptă
ur trebui să fie o regulă tot atît de elementară ca și ca pozițieahii socială să fie îndestul de înaltă; Se co
io agricultură, petitru că îe cu totul cu neputință de-a pleșește-‘de muncă:' examene, preparați! în’sboalele
cultiva necontenit, cu izbîfidă, o plantă în ncela-șî statului. Iei se însoară în vrîstă, cu un sistem nervos
pămînt, o aptitudine în aceea-si rasă. Poate'că va veni surmenat, în condițiile cele mai proprii pentru dege.
... .. fi nerarei*. Tasei. Maî mult, în virtutea-prevedere! econoo zi, cînd se va distinge ocupațiile
susceptibile de-a
de-o rasa, precum distingi mice, care l’a călăuzit până airi, i^t. v«- reslrluge și nuebuizate sau îmbiinătutitei... .
,
•
'j
---------in agricultură plantele cari istovesc sau cari îmbu murul copiilor, alt prilej de degenerire, c°i întâi născuți
fiind departe, în
in mijlociu, ae
de an
a fi cei mu
nn.i bine
mue mz.eb-r.iLi,
înzestrați,
nătățesc pămîntul. Ocupuțiea sănătoasa, în toată puterea
puterea rund
ri«o r
••
* •
’ —
Concliiziea,
ie că- adesea
îe
antinomie
între
prevederea
cuvîutului, îe ocupuțiea plugarului sau omuluii de
de tară,
t
și mijlocul de-a conserva un șir
f de.
’ generații
J
ț2' robuste economică, care are doi termini, a cruța bana cu. cea
și tot o dată strălucite, ar fil di
de-a face
face că.
să alterneze niaJ )nars\ înverșunare, a-ț7 cheltui puterile fara nici o
-'
'la țară,
, ”, de-a
'
’le’ cruțare, între prevederea economică și prevederea hipentru iele șederea la oraș și- șederea
scîilde
în
vieața
vegetativă
a
țeranulur,
de gienică și inoî-ală, care constă în u-ț7 cruța săhătdtea
Mare Bă se scalde în vieața vegetativă a țeranuluî, de
,
,x_ intelectuală
------ 1? și nervoasă
a mi.ți cheltui puterile de cît în• niăitira^n ctirc chel
cîte ori s’ar -V.
fi sleit
în vieața
a locuitorilor de oraș. Acest ideal, de - cari sin tem tuirea, ’foartP- curlnd reparabilu, conslițue un exercițiu
''
departe la noi,’ ar fi lesne de îndeplinit, fiind-că îl în loc de; epuizare.
n
vedem îndeplinit adesea în Englitera, unde- însemnăDupă cele ce preced, creșterea- prea repede a ețotatea pronrietățeî teritoriale, unde deprinderile unei nomiei, ceea ce reprezintă o cîtime
eitime de munc
munca fizica
’ 'vJi—r ,'a1 nn^popot?
vieți ma! sălbatece fac. ca aristocrației! și burghezi ea făcută inutilă,
ie purureaprimejdioasa
engleză ă s treacă cea mai mare parteJ existenței vaaiu.
cînd nu s’a produs -o creștere
creștere proporțională
proporțiom â capa
lor Xlare ■ în manuare, într’un siiu de castele în citate! îm
intelectuale Rl
si morale, cate
care Să
să -im
ingădr.e de a
case țărănești, în ocupațiile de țară, cari sînt o dis- întrebuința . în alt chip puterea fizică pusă in libertate
prin economie. Ori-ce cruțare economică pout^ fi un
tindere; o discordare. d< ori-căruî organism'.
.
prilej de risipă «morală. Adevăratul progres Țonstă' in
Fără a voi să tragem o eîtu-și de mică linie de
transformarea metodică a muncei fizice în muncă inte
purtare, in conjecturile atît de complicate caalegerea
lectuală bine orînduita, nu în încetarea sau in scăderea
unei profesii, credem că ie o datorie pentru educator,
muncii. Idealul social ar sta într’o producere absoluta,
de-a nu sili nici o dată pe- fiu, de a urma profesia adăogîndă, mu
ltărnit bine înțeles, variației, pe cînd imulțămită,
Părintelui, orî de cîte ori, cel puțin, profesiea aceasta,
ntbPeoiomic
■ ■ '
;nu îe de cît scăderea1 neixsitîîțrî ac
aduce, cele, maî dese ori, o scădere'-de
fapt-în producere. Ie v.-rbii-dp u substitui nec^iedfiâ>r
cxtirnc, foame și mizerie,' cari au silit-păra acunift
r om la o muncă adese nemăsar itft, o sene de »/•cine-va. Calitățile reale ale unei Vase nu se pierd, p
^esitutl ini Chv, dc tri buintl întileclmdn} șt n.Urul^ cdresdin pricina - ca-nu au fost-puse în lumina. numai de puuzi’nd unor capăcuâți nouă, cafi te vor împinge la o
cît Iele mai curîiid se a'cumuleapâ, și geniu
...
muncă > ct/uiații,■proporțitmulu1puterii-r tulc^ t-eea-ee 11
de loc de cît din găurile în -cari săracii au g™™™ fi, .traiisfonimreu silințeiorfizice și tensiunei moscul ave.
21 cu zi talentul, fără a-1 cheltui în nebunii. Ni tara în tensiuhe. nervoasă și fu atenție, dar în'atenție ■ re
oare-o re rațiune, Chinezii decorează V?-^ nis^e gulată, variată, uplicîndu-s-, asupra a diferite-obiecte,
P-rințt în licalul copiilor: • copiii «kbn f » rnș
cu intervale «de -odihițu. ■
r
CoP>î risipitori, si, capitalul pe care ret fl cli£ltu..
'* -M. GrvĂu. •'
ni' vine de la■ d’însii. Natura cîștigă iele mai mari
tsEssssxs »."e:
!
'I
i I
>
1
ij !
I|h
I
1
■
Î3|
i
ii
I I
I I
ti
•li 1
h*
�REVISTA IDEEI
60
Necesitate Absolută
O dată, cei trei bătrâni, Ulaya, Darnu și Purana, pe
cînd ședeau pe pragul căminului lor obștesc, tînărul Ca
sana, fiul rajah-lei Likavi, se apropie și se așeză în tă
cere alăturea de iei. Fața flăcăului iera palidă, ochi-i
pierduseră strălucirea tinerețe!, ierau întunecați de o
mâhnire mocnită. Bătrînii schimbară o privire și bunul
Ulaya luă cuvin tul.
— Ascultă-mă, Casana, destaînuește acestor trei bă
trâni, cari-țî doresc ție binele, ce-ți apasă sufletul tău,
ce ai de c-ît-va vreme. Din leagăn soarta te-a copleșit
cu darurile iei. și totii-și, pari ntît de nenorocit, ca
cel dm urmă din robii tatălui tău, .ca sărmanul Djevaka,
carele și chiar ieri a putut să.simțească greutatea mînei
logofătului vostru...
—, Sărmanul Djevaka, ne-a arătat rănile de pe spa
tele -Iui, zise cumpătatul, Darnu, iear. Purana milos
tivul adaogă■ .
.
„ '
■
— Intr’atît, că voim să-ți ațintim băgarea de sumă
asupra acestei, drugă Casana.
La aceasta, flăcăul, săltă din locul său și spuse, c’o
viociune pe. care n’ar fi fost de bănuit c’o are.
— Nu-mi mai faceți dojeni răutăcioase, iubiți bătiîni. Pe cît văd, mă credeți răspunzător pe mine de
toate rănile de pe spatele robului Djevaka, făcute de
cătră logofăt. Și ieu mă îndoesc foarte, de-a fi răs
punzător chiar și de. însu-și faptele mele
Bătrînii schimbară din nou o privire și Ulaya urmă:
— Zi fiule înainte, de vrei.
De vreu, îl întrerupse flăcăul, cu un zîmbet amar.
Rămîne de știut, dacă am vre-o voință.
După care, tăcu. Tăcerea iera desăvîrșită. Numai
vîntul mișca vîrful unui copac, smulse o frunză din
iei și frunza căzu la picioarele lui Purana. Și, pe cînd
Casana o urmărea cu o privire posomorită, o pieatră
se deslipi din stînca arsă de. soare și se rostogoli în
jos, pănă la malul gîrlei, unde tocmai se .odihnea o
șopîrlă mare. In toate.zilele, la aceea-și vreme, aceasta
se tîra pană la locul acela, și, ridieîndu-se pe picioa
rele dinapoi, își închidea ploapele ochilor iei holbați,
pârind a asculta tîlcul bătrinilor înțelepți. S’ar fi putut
crede că trupul verde al tîrîtoarei cuprindea vre un
brahman înțelept. De. asta-d.ată, pieatra izbăvi acest
suflet din verdele-i înveliș, spre alte transmigrărî. Un
zimbet amar oțărî fața lui Casana.
—■■ Ei, dragii miei bătrîni, întrebați frunza asta, dacă
de bună voe s’a desprins de pe cracă, sau pieatra asta,
dacă de bună voe s’a deslipit din stînca, sau pe șo
pîrlă, dacă dorise iea să se găsească sub bucata de
pieatră. A sunat ceasul, și frunza a căzut, șopîrla nu
va mai asculta la. tîlcurile voastre. Ceea ce știa, ie că~
așa trebuea sa fie. Poate mi-ți spunp, cum-că aceste
toate trebueau și puteau sa se petreacă alt-feliu.
I — Nu, ziseră
ce- s- ’a- —
întîmplat,, tre„ A bătrînu. Tot
w
—săvîrșească. după rostul înlănțuire! obștești
a întîmplărilor.
,»or*
— Singuri voi ziceți. Atuncea, rănile de pe spatele lui
Djevaka, trebuie să fi fost cuprinse în lanțul obștesc al
întîmplărilor, și, fie-care din iele, își avea locul’insemnat, de la începutul veacurilor, în cartea Necesitătei
absolute. Și voiți ca ieu, care nu sînt ni- i ieu mal
mult de cît o pieatră, de cît o frunză de pe pomul
obștesc al vieței și de cît o șopîrlă, de cît o picătură
de apă dm pîrăul acesta, dusă, de o putere necunos
cută, de la izvor pănă la revărsare..., voiți să mă îm
potrivesc putere! cursului care mă duce cu iel..v
Dînsul împinse cu piciorul pieatra sîngerată, care
căzu in apa, așezi ndu-se ieara-și lîngă bătrînî. Ochii
Jui ț/»Wna își luară din nou înfățoșarea de mâhnire
REVISTA IDEEI
mocnită. Bătrînul Darnu tăcea, bătrînul Purhna (]ă.
din cap. Singur Ulaya porni să rida și zise:
— In cartea Necesități» absolute, fără îndoiau .
scris ca ieu sii-țî povestesc, Casana, ceea ee 6>a
tîmplat cînd-va acestor doi bătrînî, Darnu șipur ’«*
pe chre-i vezi înaintea-ți... Tot în această carte
scris, că tu trebuie să asculți aceasta povestire. 16
Și povesti ciudata întîmplnre, a celor doi teyarS L
ai sâi, pe caro ceî doi înțelepți o ascultară zîmbin?
fără a zice nici da, nici ba.
(1
■ ,1
’
’r
1
*
*
In țara unde înflorește lotus și unde rîul sfînt în
tremară valurile lui, nu se cunonșten brahman mai în
țelept cu Darnu și ca Purana. Nimeni nu adînci cha^
trele, mai bine de cît iei, și nici pătruns’» mai niultîn
înțelepciunea străveche. Dar cînd amîndoi pășiră pesț
marginea vere! din vieața lor, și cele dintâi vijelii n]g
îerr.ei, li-mpestrițară părul cu fulgi de zăpadă, iei to|.
nu se aflam mulțumiți. Anii treceau, mormînțul se a.
propiea și adevărul părea a se depărta tot mai mujț
Atunci, știind prea bine că nu Ie sta în putință ca
să îndepărteze mormînțul, se hotărîră să se apropie de
adevăr. Darnu, întâiul, îmbrăcă haina de hagiu, atîrnă
o ploscă plină cu apă la,șold, își luă un toiag șj 0
porni la drum. După o călătorie anevoioasă, de vre-o
doi ani, ajunse la poalele unui munte înalt și zarj
hăt sus, pe unul dintre vîrfuri, pe unde norii trec
slobozi în timp de noapte, zări ruinele unui templu.
In pajiștile de pe- lîngă drum, păstorii își pășteau tur
mele. Dan u îi întrebă, ce felin de templu iera acela,
ce felia de oameni își aduceau acolo jertfele lor, și
cărui zeu le prinoseau? Păstorii, își întorceau numai
privirile, de la munte spre Darnu, carele-i cerceta, și
nu știeau ce să răspundă. In sîîrșit, ziseră:
— Locuitori ai văei, noi nu putem să-ți spunem
nimic. Dur se află între noi bătrînul păstor Anuruja,
care-și păzea, odinioară, turmele pe înalțimele acelea.
Poate să știe iei. Și iei chiernară pe bătrîn.
— Nici ieu, zise acesta, nu pot să-ți lămuresc, ce
felin de oameni au fost acei , și pe ce timpuri și căror
zei își aduceau jertfele lor. Dar tata a auzit din gura
bunicului, cum-că străbunul mieii povestea, cum-că
coastele acestor munți ierau locuite odinioară de-un
neam de înțelepți, care-a r
perit cu desăvârșire în ziua.
cînd a durat templul acesta. Iear zeul se numea iVece, -'f
sitate, abufiliitU.
— Necesitate absolută, strigă Darnu. Au nu știi tu
cum-va, dragă bădica, ce înfățișare avea dumnezeirea
ceea și dacă mai sălășluește cum-va în acest templu?
— Ie nnevoe pentru noi, oamenii simpli, zise bă
trînul, de a răspunde la înțeleptele tale întrebări. In
tinerețele mele, dar ie de mult de-atunci, îmi mînam
turmele la pășune pe coastele acestea. Pe vremea ceea,
se mai vedea un zeu, de pieatră lucitoare, neagră. Cîte
0 dată, cînd ieram prins de vre-o furtună, și furtunile
sînt strașnice în jidovinile acestea, îmi adăposteam
turma în dărîmăturele acestui tempul vechiu. Și pu
arare se vedea, alergînd de pe coasta învecinată, păstoreasa Angapali, cuprinsă de fiori, înspăimântată. 0
încălzeam în brațele mele, pe cînd bătrînul zeu ne
privea cu un zîmbet ciudat. Dar nu ne-a făcut nici o dată
vre-un rău, fiind-că poate Angapali îl împodobea în
tot rîndul cu flori. Totu-și, se spune de unii...
Aci păstorul se opri, privind cu bănueală pe Darnu,
pare că i-ar fi fost rușine, de a urma înaintea-i
istorisirea.
’
.i
— Se spune, ce ? Nu te sîi și spune, îl zise înțeleptul
— Merge vestea, cum-că, închinătorii bătrînului zeu
nu au pierit cu toții, și că, cîți-va, împrăștiatu-s’au in
lume... Și, cîte-o dată, într’adevar prea rar, iei vin
61
întipărească chipu-i în minte. După aceea, descoperîndu-și burta își aținti privirea asupra locului unde
“ 1 einpbb dădeau de niște chipuri, de.niște stîlpi ce buricul îl legase, înainte de naștere, de sinul maiceî
’>% r.nttu a oameni cari ședeau, acoperiri de ederă sale, pentru-că se știe că între ființă și neființi se așază
5 nlaute cățărătoare. Pe cele mai multe din aceste toatele ce sînt de cunoscut. Tot de acolea trebuie să
^Ârile ÎȘ» fticea? cu,buri- Apoi, încetul cu încetul se nască ori-ce desvălire pentru cel ce contemplă.
Amurgul zilei dintâi și zorii cele! de-al doilea îl
Cfăoeau în praf.
Ppovestea asta făcu pe Darnu să cadă cam pe gînduri. găsiră în starea asta. Apoi, amiaza arzătoare făcu loc
de
multe ori răcoare! serei și negurilor nopței și ra
Au nu cum-va ajung acuma la capăt, cugeta iei.
c<rJ5 ieste: cel ce nu vede, ca un orb, ce nu aude, zelor soarelui ce resărea. Dar Darnu ședea mereu tot
„un surd, ce ie nesimțitor și nemișcat, ca un pom, într’aceea-și stare, întinzînd arare-ori plosca Ia apele
curgătoare ale izvorului sau ridicînd fără să-și dee
pla « aJuns lu bniștea și la știința deplină.
samă vre-o poamă. Ochii înțeleptului i se păinjiniră
nCgi întoreîndu-se cătră păstor ii zise:
și modulările i se înțepeniră. Dînsul simți la început
'J. pa bine de-mi arată calea spre templu.
dureri din pricina nemișcărei, apoi simțirile acestea piePăstorul i-o arată, și, pe cînd Darnu se apucă să urce rire în adîncimea neconștiințeî sale, și, înaintea ochi
înicește poteca, întrețesută de iearbă,. iei se uită lor pironiți ai înțeleptului, o altă lume, lumea contem
hng după înțelept și zise cătră tinerii săi tovarăși: plare!, își înșiră vedeniile și chipurile sale imaginare.
Dacă omul acesta n’are să fie o nouă, jertfă a Astea nu mai aveau nici o legătură acum cu cele ce
■eeliiulu! zeu, atuncea în loc de baciu, să mă socotiți le simțea înțeleptul în contemplare. Desinteresate și
\ pe cel mai tînăr dintre mieii sugari. Să mă în- absolute iele își ajungeau lor înși-le, habar n’aveau, și
'igați ca pe un bou și să mă împovărați ca pe un nu se îngrijau de alta, și Durnu socotea că-i vor descatîr. daca vechiul templu nu va mai număra >un zeu... vului fără doar adevărul...
păstorii, ascultară sfiicioși, pe bătrîn, apoi se îmNu se știe cît timp trecu așa. Apa din ploscă se usca,
rastiară prin pajiști... Iear turmele urmau a paște în finicul își mișca încetișor frunzele, poamele coapte
pace, plugarul urma a merge după plug, soarele a se desfăceau și cădeau chiar la picioarele înțeleptu
lumina, noaptea a se coborî pe pămînt și oamenii ur lui, fără ca acesta să se plece să le culeagă. Iei se
mau
wu„ a-și căuta de nevoile lor, fără a se m;ia! gîndila simțea aproape isbăvit de sete și de foame... Soarele
înțeleptul Darnu. Nu mult după aceea, alt călător sosi de âniiază nu-1 mai încălzea, răcoarea nopței nu-1 mai
la'poala
întrebă și
de noian
calea care
duce trudea. La urma urmei, nu mai deosebea lumina zilei .
i_ muntelui
-------+-oij,î și
c, țnffaKn
ci iei
Toi ric.
nova/înna
la templu. Și după ce-i fu deslușit de cătră bătrînul de negurile nopței.
păstor, porni la rîndu-i a se urca voios. Iear bătrînul
Atunci, privireî lăuntrice a lui Darnu, se înfățoșa
desvălirea atît de mult așteptată; O tulpină verjie
clătină din cap și zise:
de bambu îi purcese din burtă, sfirșindu-se, ca o
r- Iacă și altul.
mlădiță simplă, doar printr’un nod, care dădu alt
Iera Purana, care călca pe urmele înțeleptului Darnu
nod, crescîud ast-feliu pană la al cinci-zecelea nod,
gîndind în sinea lui:
° — Să nu se zică, că Darnu a aflat adevărul la care numărul anilor lui. In vîrf, în chip de foî și de flori, se
ivi ce-va' ce se- asemăna cu zeitatea din templu. Acest
Purana nu a putut ajunge.
ce-va, îndreptînd asupta lui Darnu niște ochi batjo
* *
coritori, zise înțeleptului, după o scurtă tăcere-:
Darnu în vremea ceea, ajunsese pe culme, plin de
— Sărmane Daruu, de ce-ai venit pănă aicea, cu
cele mai înalte gînduri. Suișul fusese anevoios. Picio prețul atâtor chinuri ? Ce cauți tu, sărmane Darnu ?
rul omului, se vede, nu prea călca pe cărările astea mîn— Cat adevărul, răspunse înțeleptul.
cate de verdeață. Dar Darnu înfrînse toatejjiedicele,
— II ai în față, căci ieu sînt ceea ce cauți. Dar
vitejește, și, în sfîrșit, ajunse la intrarea pe jumătate văd, după căutătura ta, cum-că nu prea-ți sînt drag.
dărîmată a templului, de-asupra cărei se mai cetea
— Nu te pricep, răspunse Darnu.
această veche inscripție: «leu sînt Necesitatea absoluta,
— Asculta, Darnu. Vezi tu cele cinci-zeoi de no
stăpîna suverană a ori-cărei mișcări». Zidurile n’ayeau duri ale acestui trunchiu?
drept ori-ce altă împodobire de cît niște frînturi de
— Aceste cincl-zeci de noduri îmi înfățișază vnsta,
oare-cari numere și de tainice socoteli.
zise înțeleptul.
A
Darnu întră înăuntru. Din zidurile vechi se îoalța l»"
— Și stau așezat în vîrful lor, pentr_u-ca ieu sînt
niștea cea mai desăvîrșită a unei vechi distrugeri, In»»- Necesitatea absolută, stăpîna suverană a ori-cărei
Șteamortei. Dar si distrugerea însă-și părea încremenită, mișcări. Tot ce ființează, tot ce trăește, totul ie slab,
lăsînd în pace dărâmăturile seculare. Intr’un zid gros, fără putere, și, sub înriurirea Necesitătei, ie dus fatal
se aflu o boltă. Cîte-va trepte duceau la altarul in spre tiuta existenței sale: moartea. Ieu sînt care am
care se afla un zeu de pieatră lucitoare, neagră, care călăuzit cele cinci-zeci de noduri ale vieței tale, de
Privea cu un zîmbet ciudat, această priveliște de mo- la leagăn pănă în clipa de față. Tu n’ai făcut nimica
“orită părăsire. Un izvor se strecura printre pietrele în toriă vieața ta, nici o faptă bună, nici una rea...
de pe jos, împlînd tăcerea răsunătoare de murmurul In pornirile tale de compătimire, tu n’ai dat tiu sin
idelor sale. Cîți-va finici se înălțau catra înaltul ce- gur obol unui cerșetor, nici o singură lovitură, dtn
ce se vedea de-a dreptul prin copenșul dararaat, răutate de inimă... Tu n’ai crescut un singur trandafir
trandafir
jos un singui
în orădîna împrejmuire! tale, nici ai dat jos
singur
§l*si hrăneau radăcinele din apa răcoroasa.
. °arnu fu cuprins fără voe de farmecu! ciudat al copac din pădure. Tu n’ai prăsit un singur dobitoc,
te-au
tocului acestuea si se hotărî a întreba zeitatea tainica, nici ai strivit măcar unul din țînțarn cari _te-au
51 cărei duh pare că se simțea încă în templul dan- supt. Tu n’ai făcut, în toată vieața ta, o singura miș
,n“t. După ce luă apă proaspătă din isvor și culese care, fără ca iea să nu fi fost mai dinamte socotita
riin cele ce5 .uuuouu.
.bătrînul smochin
r- lașa. sa-i
. de mine, care sînt Necesitatea absolută. Purtările
cu îmbîelșuffare din vîrfu-I, înțeleptul P°tm
tak, bune te umpleau de mindrie și greșalele taie ÎH pn“ce pregătirile, după regulele prescrise in cartea co
inneaa grozave remușcan. Inima ta se zbatea de dratoci
l?mplărel. Mai întrlî, se așeză în fata zeului, cu jn
sau vr5i,niișie, ?1 îeu, iea îmi r.deam de tine,
C1°?tele îndoite sub iei, ști privi lung, catind sa-și
5?
!i|!
1
1
!
■
i
i |
i
'! I
țț
�G2
REVISTA JDEEI
REVISTA IDEE!
peptru-că ieu sînt Necesitatea: absolută, care soco grijea. Slăbi, se-uscă, amorți. Pierdu-noțiunea de r
tește și regulează toate., Cînd învățaî în maidan, pe și loc, nu-'inaî1 deosebea ziua 'de noapte șj Jt : -p
niște nepricepuțî ca și tine, ceea-ce t-rebueau să faca mereu : <Iea acuma îr mine-s' liber». De la nn ofr i
sau să .se ferească de-a .face, ieu rîdeam și-mi ziceam: vreme, păsările,- obicinuite- cu nemișcarea-!, v/
uite. înțeleptul.Darnu, care-și d<ș.fășurii înțelepciunea,, în zborul lor, de se așezară .pe dînsul. Apoi, o per°,r^
unor gura-cască și,proști» și-și împărtășește sfințeniea de turturele,' făcură cuib pe capul înțeleptului «*Cl,e
sa cu păcătoșii. Dar, dacă Darnu,face așa, no face crescură, fără hJbar. puii, în cutele turbanului i, Jî>
— Paseri neroade, cugeta înțeleptul Dnrnu, cînd *’
nici din sfințenie, nici din înțelepciune, ci pentru-că
ieu, Necesitatei absolută, sînt ca un val, iear Damu întâi gunguritul soților, apoi ciripitul puilor îî a:’,Uai’
ca firanza luată de vajul acesta... Tu crezi că iești adus la cunoștință prin 'vălul libertăței sale luuntriie p’5
aice de căutarea adevăiului. Dar,.s’o știi bine, că pș cînd așa, iele st? supun Necesităței'absolute, pentm aceste ziduri, în socotelele mele, sînt scrise ziua și Iele nu-s libere.
•
. " .. «
ceasul, în cari tu trebueai să pășești pragul acesta.
Și chiar cînd umerii i se acoperirii, cu ...
WWUMI/ ue
încetul,
de.)
Sărmane. înțelept.
< 'i
' ■
strat de găinați, lel totu-ri își zicea:
. , a
— îmi ie de tine greață, zise înțeleptul cu scirba.
— ...Iele și -asta fac, fiind-că’nu sînt libere...'
— Știu,.pentru-că tu te credeai liber..și afli acum
Iei da, ie],; se vedea liber, cît sO poate de mu|t
de la.mine, că îeu, Necesitatea absolută, sînt stăpîna aproape He-asemenea cu zeii.:. Din păniîntul pietro-’
suverană a acțiune! tale.
se ridicară tulpinele subțiri a plantelor acățâtătoare
Atuncea Darnu, furios, apucă cele cinci-zeci de no- cari se-încolăcirii în jurul mădulărilor sale nemișcate,
j.._y li- x._i_:_-r 1- -t-e---------J i- --î-i: -i--------j_ Js----------- 1
duri
ale tulpineî, le frînse și le zvîrli, departe de dînsul.
— leatăce fac cucele cinci-zeci de noduri,ale
vieței .mele, zise iei, pentru-că toți’ acești cinci-zeci
O singură dată, înțeleptul Damu fu- pe jumătate
de ara am fost jwărica Necesităței,ml cărei jug voesc. scos din idesăvîrșita sa..Recunoștință și resimți; chîar
să-1 scutur acuma,, cînd o cunosc, ca să-mi redobîn- în cutele cele mai adinei ale inimei'sale, oare-ciu
desc libertatea.
,
i
ușoară mirare: ivirea înțeleptului Purana îeru pricina.
Necesitatea, nevăzută, în întunericul care învăluea
Răcind în toatele întocmai ca și Dnrnu, Purana se
ochii paenjiniți. ai înțeleptului, zbucni în rîs :
apropie de templu și-i păși pragul, după ce-î ceti
Cu. toate astea, tu iești al mieu, sărmane Darnu, inscripție» din^-față. .Iei nu prea s.imăna cu înfrînatu-j
pentru .că ieu sînt Necesitatea. - .
. . .
tovarăș: fața-i rotundă respira bunătate. Mijlocul tru
. Atuncea, Darnu, deschise ane-voe ochii și simți de
pului său se « rotunjea în chip phieut privire!, ochii
o dată dureri în picioarele sale amorțite. Cerc-înd a se îi- străluceau și buzele-i zimbeau. In înțelepciunea sa
scula, căzu numai de. cît înapoi,. pentru-că, în . clipa iei nu icra nici, o dată mândru ca Darnu. Iei c-inta
cînd vroea să-și distindă mădularele, văzii că faptul mai curiud liniștea fericită de cît dibertateâ-. Du.ij
acesta șe și afla notat în socptelele înscrise pe ziduri,
ce făcu înconjurul templului, se apropie den boltă,
a căror noimă acum o prinse. Și, ca venind din altă se închină înaintea zeului, și, zărind izvorul, izărmd
lume, glasul Necesităței ajunse pănă la iei:
smochinul zise :
I- ui
— Hai, scoală-te, sărmane Darnu, zicea, aceasta, tu
— Jeată o Zeitate cu zimbetul plăcut, și leafă un
ale cărui mădulare.-sînt amorțite. Țu vezi, 999,998 din izvor de apă dulce și un smochin. Tot ce trebuiecunuî
1.000.000 din frații tăi o fac, pentru că aceasta ie necesar. om pentru o contemplare plăcută. .Și iaca și Darnu.
Darnu, cuprins de ciudă, păstră aceea-șî poziție, care-i, Se vede că-i acuma atît de fericit, că paserjle i scpricinui și mai grozave dureri. Dar Iei își zise-:
cuibaresc în cap.
, ,
rr- Voiu fi singurul din acel milion, care nu se. va
Totu-șr.’priveliștea înțeleptului său tovarăș nu i?ra
supune Necesităței, pentru-că-s slobod. .'
din cele mai înveselitoare. Dar Purana, după ce îl
Ou toate astea, soarele, ureîndu-se pănă la zenit, ra privi lung, cu venerare, îi zise :
zele,sale, răzbătînd prin spărtura, coperișului, îi ar
— Rară , îndo ea]a, dîn-ul se bucură de fericirea cea
deau trupul, pe cura hainele nu-1 mai acopereau. Darnu
mai înaltă, pentru-că iei li’a alergat nici o datfhde
întins*?, mîna.pentru a lua plosca, dar văzu îndată că cît la mijloiv-ele cele îmi aspre ale cont^mplărei. 'Cit
această mișcare Iera de-asemenea notată în numărul de, mă privește pe mine, nu nazuesc lu treptele cele mai
999,998, șijînuceia-și timp, auzijNecesifatea cârca îi zise: nalte ale fericire!, și am de' gînd sa povestesc Lovh— Sărmane înțelept, trebuie neapărat -să bei.
rășilor miei ceea ce voiu vedea pe treptele de jps,.
Dar, Darnu, far,a atinge plosca:
Apoi, bău cu poftă din izvor, gustă cîte-va poame,,
— N’am să beu, pentrurcă-s liber.
Atuncqa, din ungherul cel mai îndepărtat al templu se așeză cum îî verii mai îndămîniî.aproape de Darnu
lui, se auzi, un rîș, și, în acela-șl tjmp, o poamă coaptă, și se apucă să-și facă contemplarea în regulă, Adicăli
după, ce-și descoperi pîritecele, își aținti ,dchiî asupra
din smochin, se,desfăcu din creangă și că?u aproape
de mîna înțeleptului. Darnu își dete sama, că aceasta buricului, după, chipul înțeleptului dintâi.
Timpul trecea asț-feliu, totu-și mai încet de cît
leni o, noua ispită: a Necesităței absolute, împotriva
tru Darnu,adesea,
pentru-că
bunul Puran-i își,întrerupea coiilibertăței sale lăuntrice.. - ,
,
templarea
pentru
templarea
adesea,Dar,
pentru
-r- N’am să.^mînînc,-zise ie], pentru-că-s liber.
poAme
guetoasc.
Li a se întrama cu apa și clJ
gustoase.'
Dar,purcese
în sfîrșit,
.'
îeară-și un rîs în fundul templului, și înțe- poame
de-al doilea
înțelept
de și diu pinteede cehă
da.nl
2
14 asemenea o tulpiD1i'
leptului i se păru ,că Rude izvorul murmurînd ‘
nvoo' fn'tJ- „ i ■
care
avea
tot
cincî-zeci
de
noduri,
potrivit cu vîrito-JSărmane Darnu.
In vîrf se ivi, îeară-și, Necesitatea, pe care Puf an'1.-■
Dînsul se mînie- de-al binelea și repetîndu-și în sine,
necontenit, cuvintele : «sînt Jiber, liber, liber-», remase toropeala semi-fiiuț'ei sale, credea că o vede ziinbin11
nemișcat,, fără a asculta glasul ispititor al izvorului, drăgălaș și cărei'îel îi respuriclea c’un zițnbet dale®— -Cine
iești tu, plăcută zeitate,
fără a se uita la poamele ce cădeau., Și pentru ca
-------uusoiuui,întrebă îel.,: _ .
— cinci
leu sînt
Necesitatea
poame-lejjri ciuda,libertăței sale, să nu ajungă să-I.cadă cele
zepi de
noduri aie absolută,
vietei tali care a c51.««?,t .
le cinci zeci de nAdm-r «în
*rie. Toate
m gura cum-va, iei o ținu închisă, cu dinții încleștați, tale au fost făcute nu de tine, Ai de
... a r.ori-cnr?!
—, ... .XX. n mine, pentru c*
l.ndel,]n&ata vre,««
starea asta: foamea și ieu sînt stăpîna H
absolută
sînt
absolută a. ori-cărei miSciirî. ,
•
‘dnvîrH i m-a- mun5eau- turnai singurul gînd, de a ieu1Să stupina
fii
1— fts
«V blagoslovită
—uș, 7jSg puranil) văd cum-ca n ,
urnei întregi, cum-că iera cu totul liber, îl în- degeaba am Venit ieu î‘
la tine. Urmează1 și:n viitor
Jin cînd in.cmd la izvor, sau rukgînd o poama S
zutu 10
“ sal'- Ceea-ce iei Lea din “e in X
tU m»i I-utin» plăcere, de oaro-ce toropeala confemnla
Ware >1 eoVKjea tot mm m„lt, ; 'oa
aind in .apropiere de mîna-î, trebuea să tacă oar“S
cure S1lmț.a, sa le culeagă din pom. In cele din urmă
j<i zise:
' _ Intr’adevar, ieu sînt un înțelept nerod car?
pentru ca sa depărtat de adevăr, ie prada unor
copilărești. Au nu pentru aceasta dulcea zeitate
întîrzie de-a nn face destăinuirile sale? Uite o poama
coaptă în pom și stomacul mi-i gol. Trebuie oare
ca mai mtai sa iac o silință a voinței mele, și să-mi
obosesc, apoi mușchii, s o am ? Dar legea Ne< esităței
nll spune oare limpede : acolo unde se află un stomac
flăminzit, în fața unei poame, asta din urmă trebuie
neapărat să fie atrasă- de stomac... Deci, bună Nece
sitate, mă las în voea ta. Nu-i oare asta cea mai
sublimă din fericiri ?
Și ieată-l, adîneindu-se într’o. contemplare deplină,
după chipul lui Darnu, așteptînd ea Necesitatea să-i
împlinească dorința. Și, pentru a-i înlesni sarcina acesstea, dînsul deschise gura cătră smochin. Si așteptă
„ zi, așteptă două, așteptă trei. încetul cu îAcetul
ziinbetu-i împietri, rotuugimea dragalașu a mijlocului Său pieri, grăsimea de sub pirlea-i i se slei și vinele
i se iveau. Cind ceasul să cadă poama sună în cele din
urmă pentru Iea, și cînd, căzînd, lovi n tsul lui Purana,
înțeleptul nu o mai auzi, nici nu o mai simți. O altă
pereche de turturele își făcu cuib și-n cutele turba
nului său, găngurirea puilor se auzi în curînd, și umerii
lui Purana, se coperiră, la rindul lor, de un strat de
găinați. Cînd vlâstarri de ederă și plante acățătoare,
pline de suc, se colăciră în juru-i, nu se mai putea
deosebi înțeleptul cel înfrînat, care lupta cu Necesi
tatea absolută, de tovarășul său, blajin, supus cu totul
voinței sale.
0 tăcere adîncă domnea în templul, în ca're zeul
strălucitor urma a privi la cei doi înțelepți, c’un ciudat
zimbet tainic pe buze... Poamele se desprindeau
și cădeau, apele curgătoare ale izvorului își umflau
sunetele lor de cristal, nourii albi fugeau pe tăriea al
bastră, alunecând cîte-o ochire în lăuntrul templului,
iear înțelepții ședeau, pururea nemișcați, fără să dee
vre-uri semn de vieață, unul în îrhbătarea libertăței
sale lăuntrice, celalț, în fericirea supunere! sale Necesităței absolute...
**
0 noapte vecinică își întinsese aripele iei negre asupră-le, și nici o ființă viețuitoare n’ar fi știut vre-o
dată adevărul ce se desvălui celor doi înțelepți, în
culmea celor cinci-zeci de noduri de bambu... Dar
înainte de a se stinge cea din urină rază, care arunca
numai o slabă licărire în conștiința întunecată a jui
Darnu, aceea-și voce care-o mai auzise, ajunse pună
la iei: mra Necesitatea care rîdea, în întunerecul care-1
încunjura, și acest rîs, înăbușit și surd, pătrunse pe
Darnu cu fiorii moi tei.
.
_ „
— Sărmane Darnu, zise strașnica zeitate, păcătos
înțelept. Credeai că vei putea să scapi de rame, sa
te liberezi de jugu-nri și să dobîndești libertatea lă
untrică, dacă te-i face o deșănțată pocitură...
— Da, sînt liber, își zise în sine înțeleptul mda«taie. Din multimek slugilor tale, sînt smgurul care.
se împotrivește de-a împlini poruncele NecesiUței.
Dar iea aruncă-ți privirea încoace, sărmane arn ...
63
Și de o data se desvăli privire! lăuntrice a lui Darnu
înțelesul tuturor inscripțiilor șl tuturor socotelelor
de p^ zidurile templului. Numerile se schimbau cu
încetul, apăreau și dispărem de lu sine și-unul din
acestea îi atrase mai cu deosebire luarea lui aminte»,
lern. numărul 999.998... In vremea cad privea,, două
imitați căzură de o dată pe zid și lunga socoteală se
prefăcu cu încetul. Damu se cutremură în fundul inimei
sale și Necesitatea zbucni în rîs.
— Iți dai tu samă acuma, sărmane înțelept ? Dintr’o
mie-de mii de slugi oarbe, îmi trebufea un îndărătnic
ca~ tine și un leneș ca Purana. Și, ascultători chiemăre! mele, ați venit aice amîndoi, voi, cei, mai buni din
slujitorii miei, aleșii din mulțime. Salutare vouă, înțepților, cari-mî încheiați socotelele.
Atunci, din ochii stinși ai înțeleptului, două iacrămi
mari se rostogoliră de-a lungul obrajilor sui veștejiți,
căzînd la păinînt, ca două poame coapte din pomul
bătrînei sale înțelepciuni...
,
Dincolo de zidurile templului, totul își urma mersul
obicinuit: sc-arele strălucea, vîntul sufla, oamenii din
vale să dădeau grijilor lor de toata ziua, norii se adunau
ceruri... Trecîad pe deasupra munților, se cobo
rî™ și căzură in ploae. O furtună izbucni pe nălțimi...
Și,11 ca și altă dată, un păstor, de pe coastele ve
cine, se adăposti în ruine cu turma-!. Din părțile
^>puse, o tîuără, naivă păstoriță, veni cu- turma îeL
slintîluîră ăpro’ape7eVvor“
,
x..
, nu departe de boltă, din
fnndnl
o„ cu zimbet. - tainic. Și,
fundul cărei ,-y
îi privea r.zeul
pe cînd furtuna btibuea, dînșii se îmbrățișară și gun
guriră, cu desavîrșire în voe, pe placul lor, cum fac*
999,999 de perechi în aceea-șî- stare. Dacă înțeleptul
Dnrnu ar fi putut sâ-i vadă și să-i -audă, ier ar fi zis
negreșit, în mîndriea înțelepciune! sale:
— Nerozii, parcă fac pentru iei, ceea ce fac, fac
pentru placul Necesității.
Furtuna încetă, razele soarelui se jucau ieara-șl prin
verdeața încă plina de stropi sclipitori de ploae,
căzînd și în lăuntrul întunecos al templului.
— lea uite, zise păstorița, iaca alte două chipuri,
cari nu se aflau ocolea pană acum.
— Sst, făcu păstorul. Bătrinîi spun că acștia-s
închinătorii' vechei zeități. Dar n’au să-ți facă nici un
rău Rămîî cu iei până ți-oiu căuta oile tale rătăcite.
Dînsul plecă și iea rămase singură cu cei doi în
țelepți. Din firea’-i cam fricoasă și plină încă de avînturile tinerei sale iubiri, nu-și găsea locul și alerga
încolo și-ncoace prin templu, cîntîudu-șt cu glas tare
bucuriea și dragostea. Cînd furtuna încetă și norii cu
margeni întunecoase pieriră in dosul titlurilor depăr
tate a lanțului de munți, se apucă de culese Hori,
umede încă-de ploae, ca să împodobească-cu iele pe
zeu. Și pentru a'-i coperi zimbetul lui displăcut, îi puse
în gură o ramură de nuc de munte, cu frunze și cu
poame cu tot. După aceasta privi la îel și izbucni în rîs.
Dar nu numai atît: îî veni poftă ca să împodobească
cu flori, de-asemenea și pe cei doi înțelepți. Și fiind
că bunul Purana își avea în cap cuibul cu pui, tea dădu
îngrijirile sale lui Damu cel cumpătat, al cărui cuib
iera gol. Iea îl- luă, îi cttrăți turbanul, părul și umerii,
de pătura de găinați, și-î spălă fața cu apă de izvor,
Gîndea ca cu chipul acesta să mulțumească zeilor,
pentru fericirea ce-i dase. Puțin mulțumită încă și cu
atît, și transportată, cura iera, se plecă, și, de-o dată,
bătrînul Darnu, care iera acuma chiar pe pragul Nirvaneî, simți, pe buzele sale uscate, caldul sărut-al
naivei femei...
' w
Nu trecu mult, păstorul se întoarse cu oile găsite
și amîndoi! plecară cîntînd voios.
-
ijl
’I i
H j
j
Pi I
ii .
[ti'
i
�P4'
REVISTA ÎDEE1
Sîașa, cea din urmă scîntee, gata a se stinge, a
conștiinței înțeleptului Darnu, învie sub sărutarea
neroadă, si prinse cu încetul a licări. Oft sub un acopereinîht/ unde toate ființele dorm adînc, cugetarea se
deșteptă cea în tăi, mișcindu-se în întuneric. înțeleptul
Darnu cugeta un ceas între'g, ca să găsească aceasta
singură frază:
— Iei s’aii supus Necesităței.
După alt ceas, dînsul putu rosti următoarea:
— La urma urmei, și ieu îi sînt supus...
Oașul al treilea îi aduse, următoarea judecata : _
n- Culegînd o poamă, ascult de legea Necesităței.
— Impotr^vindu-mă s’o culeg, ieară-și mă supun iei.
stele conducătoare... înțelepții priveau din jJraguj v
chiului templu icoana viețeî.
e‘
— In cotro să ne îndreptăm oare pașii, priete
Darnu, întrebă Purana, nedumerit. Nu vom gflsi ®
oare, cîte-va indicări pe zidurile templului ?
1
— Dă bună pace templului și zeirăței, resplJns_
Darnu. De o lua-vom spre dreapta, urmăm Necesita
țel. De ne vom îndruma spre stingă, încă vom fi j"
înțelegere cu iea. Nu-ți dai tu samă, prietene Purana
că zeitatea asta face a trece ca niște legi ale țJ
ceea ce ne hotărăște alegerea. Necesitatea, departe
de a fi stăpînă, nu-i de cît contabilul neînsuflețit al
al
mișcărilor noastre. Contabilul n’are altă treabă de cit
să noteze ce s’a petrecut. lear ceea ce are sa se pe.
treacă atîrnă numai de voința jnoustra..
— Adică...
1
— Adică, să lăsăm Necesitatea să-și aibă grija Iei
cum va găsi cu cale. Cît despre noi, să luăm calea
ce ne va duce apolo unde trăesc frații noștri;
.Și cei doi înțelepți porniră a coborî voioși, din
înălțimile munților în vale, unde oamenii își petrec
zilele în chinuri, în dragoste și jale, unde se pliuge...
...Și unde logofătul vostru, Casana, acopere cu răni
spatele robului Djevaka.
Al cincilea:
— Cei simpli trăesc și iubesc, pe cmd înțeleptul
Purana și ieu, murim...
Al șeselea: ,
— Lucru care poate ie necesar, dar ieste fără rost.
■ După care, cugetarea se deșteptă cu totul și prinse
a însufleți șl celelalte simțiri adormite.
Dacă Purana și cu mine, murim, își zise înțeleptul
Darnu, asta va fi de neînlăturat, dar prostesc. Dacă voiu
izbuti să scap,, cu tovarășul mieu, ieară-și va fi de ne
înlăturat, inse va fi cu cale. Să ne hotărîin mai bine
leată ce povesti veselul batrîu Ulaya despre cei
pentru scăpare, să dăm dovadă de bună voință.
Iei mai găsi în sine o mică scîntee de voință, care doi, înțelepți, Darnu și Purana. Ascultînd povestirea,
Casana,
adîncit în gînduri, se îndreptă spre casa
iera aproape să se stingă și care-1 făcu să-și deschidă
pleoapele îngreuiate. Lumina zilei îi copleși conștiința, părintelui său, puternicul raja Likavi.
tot cu aceea-și iuțală cu care pătrunde într’o odae,
W. Korolenko.
•ale cărei perdele se ridică. Mai întâi îi căzu sub ochi
In Românește, de Gr. Goilav.
trupul fără de vieață ajlui Purana, cu fața-i înlemnită,
cu o lacrimă de agonie pe obraz, și inima i se umplu
Abonați Achitați
de-o mila atît de mare pentru nefericitul tovarăș al
înțelepciune! sale, în cît voința i se manifestă cu și București : Al. Plâhuță, .1. PoporicI-Biznoșeanu, M-me
mai multă tărie. lea i se aruncă în mîni, spre a le
Baltazar, B. Hilbergher, C. llamangiu, Const: Popocict,
pune în mișcare, acestea dădură ajutor picioarelor,
D. Jliescu, D. 7. Periau, G. Macarie, G. Panii, Georgcseu
Rouinc, D-ra Haber, I. D. Atanasiu, Ilie Dimitrescu, lancu
lucru pentru care trebui mai mult timp de cît pentru
lonescu, I. Litman, I. Misirliu, Dr. 7 Tonta Tomescu,
chibzuite. Totu-șî, plosca plină de apă proaspătă a
Jack Lobel, Jack Pauher, D-ra Grigorescu, M. Blanc,
lui .©arnu, se află a doua zi dimineață Ia buzele lui
Mateiiî Corbescu, D-ra Paraschw, Marin Stocncscu, Mihail
Purana, și o bucată de poamă gustoasă ajunse în șfîrșit
SfSnccscu, M. Șarban, Dr. N. Duma, N. Marinescu, Paîn gura bunului înțelept.'
pasol Constantin, P. Ilaneș, I. Marinescu Pictor, Petrii NeaFălcile lui Purana se mișcară de sine și iei gîndi:
goc, Petre Vasilescu, D-r Uadovici, Ilafarl Rang, D-ra
«0, binefăcătoare Necesitate, văd că te miști acum. Dar
Sitvitlescii, D-ra Șapira. JK.
Zinbcl d'- Pappo.
cindibăgă de seamă, cum-că iera îngrijit de Darnu și Botoșani: Dr. A. Savm, B. LazitroniM, Gr. Goilav, M-nunu de zeitate, iei se simți întru cît-va jignit și zise:
Lazăreanu, N. liautit, Octan Lupașcu, V. Aiulrceseu.
— Opt șiruri de munți, șapte, mări, soarele, sfinții
Hîrluu: 7. Breaza, M. /. Gitlan.
zei, tu, iep, universul întreg, totul ie pus în mișcare Brăila: M. Mayersohn.
de catră Necesitatea absolută. De cemădeștepți, Darnu? Buzeu: Matciu 1. Dimitriii. Cătină: C. Niculcscii-G^wd,
Meteleu: M-me DascSlc-sini,
Mă apropiam acum de pacea fericită.
Constanța: Eugenia Gros, Seimeni.
. r—, Dar semănai c’un mort, prietene Purana.
Dorohoiu: D-ra Bălăne-scu,Zvoriștea. D-ra losuporic7,Siwent
— Să iei aminte, cel ce nu vede, ca orbul, nu aude, Focșani: 7. Neaga.
ca surd ul^ ieste me ’nsuflețit, nesimțitor ca pomul,.acela
Galați: Cristea Dimitriu, Ștefan Muifat.
se bucură de-.liniștea supremă. Mai dă-mi să beau,
IașiM-wie Emilian, D-ra Gaigber, Dr. Ghdcrtcr, M.
prietene Darnu. ,
Rusii, D-ra Diana Solomon.
— Vină-ți în fire, Purana. Mai văd o lacrimă curgînd Ilfov : P. Păunescu, Maia.
pe fața ta. Au nu-i iea oare pricinuită de fericirea Neamț: M. Rabinovicf, Vlâdiceni.
Pașcani': Clubul de lectui'ă «Unirea».
liiiiștei depline?
Ca să-și redobîndească puterile, înțelepții bătrîni Pldești: M-nic Popp, D, I. Siglcr, D-ra Antonescil.
Roman: Dr. J. Vasiliu, Sache Altcrescii-Buzeiaiui.
își petrecurâ trei zile, până ce să-și deprindă gura cu
Slatina: Ion Sterian, Marin Mihalcea, D-ra Sorina
mîncare .și băutură și mădulările cu mișcare, trei nopți,
Suceava: Ion lonescii, Găineșți.
pan a se încălzi unul pe altul cu căldura trupului lor.
Tulcea: Ion lonescu-Boancă, Pardina.
A patra , zi, stăteau pe pragul templului dărîmat.
Vilcea: D-ra Mihuilescu, Sutcștt. M-mc StaișovicI, Drăgășant
La picioarele lor, coastele înverzite se coborau în
Vlașca: jY. Armă^cscu, Coinana.
clinurî spre vale. Un rîu șerpuea în depărtare, și se
Dayton-Ohio : 77. Morgenthal, J. Pagner.
Freiberg': Const. Hdîsescu.
zăreau casele albe ale satelor și orașelor, unde vi’eața
Geneva: 7. Dan.
omenească se scurge în griji, în patimi, în dragoste
Hildesheim: A. Lebovict,
și ură, unde bucuriea face ioc întristărei, unde o durere
Paris
: Natan Jagcr.
ieste tămăduită printr’o bucurie noua, unde oamenii,
in sfîrșit, asurziți de șuvoiul năvalnic, al existenței
Rugăm stăruitor pe top prietenii noștri, precum și Pe
’2.r*.la__clrid’ cu nădejdea de a găsi acolea
abonafff rentași în urmă cu plata, să se puc imediat la curcnțl
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ* «MINERVAt, STR. REGALĂ 6.—BUCUREȘTI.
REVISTA IDEEI
1902, Mart. No. XV.
5.
București, Strada Epurilor, 10.
CUPRINSUL
Î!
ViitoHil civlîizațiel modeme- lî. HfeNAX.
Emanciparea cugotftrel.: c. Vogt.
Eduoatica copiilor în societatea burgheză: M, Pujo
^Trudiți!’. Icoane din norod-. A. Catilina.
Morala independenții: L. X. de Ricahd.
Funețiea capitaliștii n.creștinismului: A. LoniA.
Rezistența individuala ; Colomha.
Tramvaiul din Bcrdicev : Șui.OIM ALEICHEM.
Debuturile Neraycl; H. Francb,
Din America : O. LBoNaRD.
Bibliografie.
___ ;____
___
REMARCĂ
Degeaba s’ar ridica unii și ne-ar întimpina, între
toate, cum-că chestiile pe cari le tratăm noi sînt în
de obște uniforme. Dacă sînt uniforme sau nu, pot
spune cei cari au urmărit activitate^ noastră, mani
festată de-atîta vreme prin scris, pot spune cei cari
au urmărit multiplele noastre publicații de pa tărîmul literar-social. Dar dacă uniformitatea ie un cusur,
ținem să declarăm, cum-că n’am căutat nici o dată
varietatea aceea, care să n’aibă alt rezultat de cît de
a distra imaginațiea, cui-va. Știm foarte bine că sînt
atâția, cari s’avîntă în cele mai variate domenii, abordează cele mai feliurite subiecte, cari trec de la
una la alta, răstăgolindu-se după nou. De ce n’arfî...
Aceștiea înse nu se pot lăuda nici de cum, că’n
vasta lor peregrinare, ar avea vre-o normă de orien
tare, ce-va. Tot ce prezintă, prezintă disparat, fără
de nici o legătură firească. Din toate, înfățoșază frînturî. Din expunerea lor, nu se poate face nici o gru
pare, nici o clasare, nimic, ca să putem trage concluzii
clare și mai cu samă de vre-un folos. Am observat
prea bine zădărniciea unei asemenea purtări, pentru
a năzui șaua rîvni la cinstea să mai cădem și noi în
păcatele iei. Pe noi ne interesază priveliștea reală a
viețeî, cariată sau uniformă, cum ie. Ceea ce și voim
să punem într’o lumină mai vie.
Deci și acuma, ce ne lovește mai tare pe noi ? Aceea-și
mizerie socială, pe care o vedem, mai mult sau mai
puțin chiar o simțim cu toții, aceea-și apăsare cum
stînjinește
plită, din partea regimului aflător,: care ne ?ț
îr,j' .
ayîntul, ne stinge entuziasmul, toată plăcerea" de traiu.
‘Și poeți, cîntănimicuri geniale, sărăciea simțului lor:
înyățați reputați, își mărginesc orizontul într’un do
meniu restrîns, farade nici o aplicate mai largă: lup
tători sociali... șe zbuciuma, în mare parte, sase afirme
ca buni echilibrișți, de vorbă și de condeiu, negreșit,
Nil vorliesc de mistificatori. lear necesitățile vieței sînt
JbSjițe de-o parte, chestiile vitale uitate, practica părăsită. Lucruri instructive, utile, avem destule fixate,
nu ar fi de cît de reprodus, fîind-că inițiarea celor
maî mulțî ar cere. Dar cît ie vorba despre creat, fara
a statornici numai de cît să nu se mai descopere msa se rectifice ce-va, să nu se speculeze chiar,
C1Pd sînt la mijloc contraverse, n’am voi tocmai, in
^emea actuala, a ne îndepărta de la necesitați simW Așa-că, sub aspectul acesta, primim sa hm priv,ț* Și . chiar țintim să fim uniformi. Poate sa fie frumo.
a duce lumea ce sufere, bîntuitâ de rele, să caște
gura la panorame. Dar mi se pare deșănțat. Ieu ard
în para cea mai nestinsă, și tu mă duci la priveliști
și faci, să-mi sune în auz cele mai bizare și maî ne
înțelese combinații de limbă.
Au fost și oameni, nu le putem zice ușori, cari să
ne facă imputări într’un senz, uitând că activitatea
noastră nu-i simplu un exercițiu literar. Noi urmărim
un scop utilitar, și ie firește ca, cît îe vorba de vavietate, spre pildă, ca toate să se prezinte într’o așa
lănțuire, în cît să pară ca variante ale aceluia-și lu
cru, cum pot în realitate și fi, fără să izvorască de-acolea
cel mai mic neajuns. Nu vrem să'umilim pe nimeni,
dar, cînd ie vorba de a se stabili valoarea operei noa
stre, dacă cine-va ar avea cunoștință de activitatea
ce se desfășură în momentul acesta, în diferite părți
ale globului, și-ar da deplină samă, cum-că activita
tea susținută de noi ie una din cele mai distinse ce
au loc unde-va, în momentul acesta, unde ie o miș
care conștientă, de alungarea ignoranței din mase și
de îndemnul cătră emancipare. Ținem chiar să fixăm
luarea aminte a celor ce ne urmăresc, cum-că ne-ar
răsplăti cum nu se poate mai rău, și, chiar din pun
ctul lor de vedere, ar cîștiga foarte puțin, n’ar câștiga
nimic, dacă ne-ar urmări pe de-asupra, și-ar căuta să
ne găsască cusururi superficiale în loc să se coboare
la fond. Opera noastră trebuie urmărită cu o bună-voință, c’o pasiune aparte, cu buna-voința, cu pasiunea
cu care îe alcătuită, ca să-și dea roadele ce le cu
prinde în îea și ca să fie gustată.
Nu face nimic dacă lucrurile acestea au mai putut
fi spuse: trebuie ațintită privii ea asupra lor maî bine.
Ca chestie de îndemn, de întețire la muncă, în senzul
vederilor noastre, nu pretindem de loc ca t-oțî urmă
ritorii să între în activitatea desfășurată de noi. Mulți
se vor socoti achitați numai prin faptul ca urmăresc
ce facem și fac aplicare la iei. Tot ie un bine, chiar
îe un bine* mare, ca omul să vegheze fie și numai la
interesele lui, să fie pregătit mai bine Tel. De multe
ori ie foarte mare absorbire în asta. Dar știm că sînt
o sumă, cari-ar putea lucra asemeni la pregătirea al
tor, în ori-ce caz paralel cu pregătirea lor. Organul
nostru, le-ar fi un mijloc, după cum, ptntru asemenea
treabă, ie prilej, lei io deschis tocmai acelor manifesțări serioase și acelor creații, cari din felurite motive,
cunoscute sau nu, nu pot să-și aibă locul aiurea. Și,
organul acesta, voim să fie o mărturie vie, întru cît
au fost silința superioare, în epoca aceasta, la noi, și
întru
cît au , ținut să se afirme prin iei. Cît se atinge
---------____________
‘
w
în diferite pături,
despre pătrunderea
acestui
organ,
unde ar fi de nevoe, ca bun sfătuitor, ieară-și va fi
o notă, întru cît s’au manifestat silința, să-i înlesnea
scă
— calea.
------- Din partea noastră, ne prezentăm cu-atîta
.t------ cu afc
jta căldură, cu-atîta simț de colegiadragoste,
cu
litate, in -.t
cit nu știm cine nu s’ar simți îneîntat, din
cei cu
- calități distinse, în conlucrare cu noi.
P. Mușoru.
~ „REVISTA IDEEI“
Pe an, 10 numere, 5 lei.
I■ 1
i
1
a
iii
ii
!
�revista ideei
66
REVISTA IDEEI
ie literatul acela, care nu se ocupă de moral și d
filosofie fiind-că ie la mijloc natura omenească, 4
fiind-că sînt lucrări asupra acestui subiect, ca și e *
ditul, care nu se ocupă de agricultură sau dei ăzbofi;
Invaziile și vrîsta de mijloc nu sînt_în realitate de de cît fiind-că sînt poeme asupra agriculturei și Oper ’
cît criza provocată prin introdu erea unor elemen e asupra războiului. Lucrul spus sau povestit ie 0 *
nouă, cari veneau să învieze și să lărgească vechiul mai serios de cît ceea ce există^ în realitate? Arta
cerc al vieței. Astea nu sîut de cît niște accidente in literatura, elocința, nu sînt adevărate de cît întru cît
marele voiaj, accidente cari au putut șa pricinuiască nu-s numai forme goale, ci servesc și exprimă o catriste întârzieri, compensate cu totul prin neprețuitele uză umană. Dacă poetul n’ar fi, de cît un rînduitQr
foloase pe cari omenirea le-a tras din iele.
de silabe, dacă literatura n’ar fi de cît un exercițiu
Lucrul acest poate să se aplice punct cu pun. la o încercare de-a face artificial, ceea ce bătrînii sau atb
viitorul civilizației modeme. In cazul, cu totul nepro ticii au făcut natural, atunci mărturisesc, ar fi Un'
babil, cînd barbarii,- barbari cari, bine înțeles, nu tre neajuns foarte mic dacă n’ar putea să fie inițiațl cu
buie căutat! printre noi, ar nimici civilizațiea asta
în iea.
de-o dată, fără ca iea să fi avut vremea a și-i asimila, toții
Trebuie să ajungem, ast-feliu, de a concepe posibi
’ nici vorbă că, după ce vor fi nimicit-o, aceștia se vor litatea unei vieți intelectuale pentru toți, nu în în.
îndrepta spre ruinele iei, pentru a căuta în iele ma țelesul ca toți să iee parte la munca științifică, cj jn
terialul pentru clădirea viitoare. Nici vorbă că noi înțelesul ca toți să iee parte la rezultatele muncei
vom deveni față de iei, niște clasici și educatori, că
științifice. Trebuie, prin urmare să se conceapă posiretorii veche! societăți vor ti acei cari-i vor inițiea bilitatea de a asociea filosofica și cultura spiritului
la vieața intelectuala, fiind prilejul unei alte Renaș cu o artă mecanică, ceea-ce îndeplinea minunat so
teri. Nici vorbă cum-cu vor fi alți Capela, alți Boetie, cietatea greacă, atît de dreaptă, atît de naturală, atît
Cassiodor, Isidor de Sevila, cari vor strînge într’un de puțin artificială. Grecia nu cunoștea prejudecățile
potir portativ, lesne de mânuit, datele civilizatoare noastre aristocratice, cari privesc ca înjosit pe cel’ce
ale veche! culturi, pentru a face din iele hrana inte exercitează o profesie manuală, și îl exclud, din ceea
lectuală a societaței nouă. Dar Ie cu totul probabil,
ce se poate numi lumea distinsă. Se putea ajunge la
cum-că civilizațiea modernă va fi destul de puternică,
vieața cea mai nobilă, cea mai înaltă, cu toate-că fiind
ca sa-și asimileze acești noi barbari, ce bat la poarta sărac și lucrînd cu mînele, cu alte cuvinte, morali
iei, va fi atît de puternică ca să-și urmeze calea cu
dînșii. Vedeți într’adevăr, cum iubesc barbarii civi tatea persoanei îi ștergea întru atît ocupațiea, profesiea, în cît nu se vedea mai întăi de cît persoana,
lizațiea aceasta, cum i se grămădesc înjur, cum caută
pe cînd acuma se vede mai întăi profesiea. Amonius
s’o priceapă, cu simțul lor naiv și delicat, cu ce cu nu îera un hamal care iera filosof, iera un filosof care
riozitate o studiază, cit de satisfăcut! sînt, cum-c’ati
întrevăzut-o. Cine să nu fie mișcat adînc, văzînd in din întâmplare iera hamal. Nu putem oare crede că
omenirea se va întoTce într’o zi la această fru
teresul pe care clasele noastre ignorante îl pun pentru moasă și adevărată concepție a vieței, în care spiritul
această civilizație, care-! în mijlocul lor, înse nu pen
tru iele. Asta îmi amintește naiva uimire a barbarilor, ie totul, în care nimeni nu-i definit prin meșteșugul
îșl-c, ți luamuoc»
ce are> *n care profesiea manuală nu va fi de cît un
înaintea prelațiilor cari vorbeau latinește,
și înaintea
Negreșit, ar fi' accesoriu la care abiea se va gîndi, cam ce iera penacestei mașini a organizației romane, ca acele spirite tru Spinoza meșteșugul de lustruitor de sticle de ochifost anevoe ca Sîdoniu Apolinarul și (
înalte ale Galilor, să strige: «Traieasca barbarii». lari, ce-va ce-am face cu parte i cea mai neînsemnată
Cu toate astea s’ar fi căzut s’o facă, dacă ar fi avut din noi, .fără să ne gîhdim atîta la ce facem și fără'
simțul viitorului. Noi, cari vedem mai bine lucrurile,- ca alții să se gîndească mai mult,. O asemenea operă
nu va fi nici de cum atuncea mai înjositoare, după
după patrusprezece secole, noi, sîntem pentru barbari.
Ce cereau iei? Pămînt, soare, civilizație. Fie bine-ve- cum nu-i înjositor ca, scriind aceste rîndurî, să-mi
nit cel ce nu vr.ea de cît să mărească familiea fiilor mișc condeiul și degetele.
Ceea-ce face că un meșteșug ‘ manual ieste acuma
luminei. Barbari, sînt cei cari primesc pc acești noi
oaspeți, prin lovituri de suliță, de teamă- să nu cum-va să îndobitocitor, ie că absoarbe întreg individul și îi de
vine ieul, totul. Definițiea, senno expheans essehtiatn
li sc mieșurtze partea.
rci, a acelui sărman, însamnă, într’adevăr, cizmarț tîinInse, mi se va zice, așteptările D-tale se razimă pe-o
plar. Cuvîntul acesta îi spune natura, esența. Nu Ie
contrazicere. D-ta recunoști cum-că cultura intelectu de cît atît, o mașină omenească ce face mobiie, cizme.
ală, ca să devie, civilizatoare,- cere o vieață întreagă
Să vedem, să definiți la feliîi pe Spinoza, un fabricant
de aplicare și de studiu. Imensa majoritate a genului
de sticle de ochilarî, pe Mendelsohn, un băet d6
omenesc, osîndită la munca manuală, nu va putea
oare nici o dată, ast-feliu, să guste din roadele ci prăvălie...
Individualitatea profesională nu șterge individuali
vilizației? Nici o data, dacă cultura intelectuală va
tatea morală și intelectuală, de cît cînd asta ieste
remănea pururea ceea ce ie acum, o profesie aparte,
o specialitate. In cazul acesta, ar trebui să desperăm într’adevăr fără valoare. Presupuneți un om instruit
de a o mai vedea vre-o dată fiind universală. Un și cu inima mare, exercitînd unul din meșteșugurile
stat în care nimeni n’ar avea altă profesie de cît acea cari nu cer de cît cîte-va ceasuri de muncă. Departe
de poet, de literat, de filosof, ar fi cea mai deșăn ca vieața superioară să. fie închisă pentru omul acesta,,
dînsul se va afla într’o stare de o mie de ori mai wțată caricatură. Cultura intelectuală ie pentru omenire
vorabilă desvoltărei filosofice, de cît trei sferturi din
ca și cum n’ar fi, cînd nu se studiază de cît ca să
cei cari acaparează poziții zise liberale. Cea mai mare
se scrie. Literatura serioasă nu-i cea a retorului, care
parte
din pozițiile liberale, într’adevăr, absorb.toate
face literatură pentru literatură, care se interesază
momentele, și, ceea ce-i mai rău, toate cugetările, P®
de lucrurile spuse sau scrise, și nu de lucrurile în
cîtă, vreme meșteșugul, ne cerîhd nici-o reflecție, alCi
jSine, cărui nu-i place natura, plăcîndu-i o descripție,
o atenție, lasă pe cel care’-l exercitează să trăeasca.
care, rece în fața unui sentiment moral, nu-1 înțelege
ne <ut expnnnt într’un vers sonor. Bunătatea ieste în lumea purelor spirite. Cît mu privește pe mmei
am cugetat * adesea, ca dacă mi s’ar da un meșteșug
in lucrun, literatura ieste imagine și parabolă. Ciudat
Viitorul Civilizației Moderne
^nual, car\s\ra,ă îndestuleze, în schimbul a patru
Siui cinci ceasuri de ocupație pe zi, aș renunța,pen
tru meșteșugul acesta, la titlul mieu de agregat de
liilosofle- Meșteșugul acesta, care nu ini-ar ocupa de
cît minele, mi-ar deturna mai puțin cugetarea de cit
necesitatea de a vorbi doua ceasuri, despre ceea cenu-i
obiectul actual al preocupărilor melș. Ar fi patru-cinci
easuri de admirabila petrecere și aș avea tot restul .*
de timp pentru exercițiile spiritului cari exclud ori-ce
ocupație manuala. Aș dobmdi în aceste ceasuri de odihnă, cunoștințele pozitive aș rumega în celelalte ceea
ce aș fi dGbindit. Sint unele meșteșuguri cari ar tre
bui să fie meșteșugurile rezervate ale filosofilor, ca
plugar, cioplitor de pieatra, țesător, și altele cari nu
cer nici de cum alta de cît mișcarea mînei. Ori-ce
complicație, ori-ce ar cere cea mai mică atenție, ar
fi o răpire adusă cugetare! tale.
Credeți cum-că un om în situațiea asta, n’ar fi mai
liber ca să filosofeze de cît un advocat, un doctor,
un bancher, un slujbaș ? Ori-ce situație oficială ie un
tipar mai mult sau mai puțin mărginit: ca să întri
în iei, trebuie să-ți zdrobești și să-ți înăbuși cu forța
ori-ce originalitate. Invățămîntul ieste acuma aproape
singura rezervă a^ celor cari, avînd înclinarea lucră
rilor spirituale, sint nevoiți de necesitate, să aibă o
profesie exterioară. Invățămîntul înse ie foarte dău
nător marilor calități spirituale. Invățămîntul absoarbe,
uzază, ocupă nemăsurat de mult mai mult de cît un
meșteșug manual. Ne amintim de lolarzii din vrîsta
de mijloc, acești țesători mistici, cari, lucrînd, lălătau în cadență, și combinau ritmul inimei cu ritmul
suveicei. Beguarzii din Flandra, acei humiliati din Italiea, ajunseră de asemenea la o mare exaltare mistică
și poetică, sub presiunea vie a acestui arcuș misterios,
care face să vibreze atît de puternic sufletele nevi
novate și naive.
Dacă cea mai mare parte din cei cari îndeplinesc
funcțiile privite ca înjositoare, sînt cu adevărat abru
tizați, ie din pricină că capul li-i deșert, ie că nu-s;
puși să se ocupe cu astea de cît pentru-că nu-s buni
de altă ce-va, ie că funcțiea lor, curat animală, orîcît de neînsemnată ar fi, îi absoarbe și-i tîmpește șii
mai mult. Dar, dacă aceștia ar avea capul plin de li
teratură, de istorie, de filosofie, de umanism, în scurt,,
dacă ar putea, lucrînd, să vorbească între iei de lu
cruri superioare, cită deosebire ar fi. O mulțime de
oameni devotați lucrărilor spirituale, își impun zilnic
cîte-va ceasuri de exerciții higienice, une-ori foarte
puțin deosebite de cele pe cari lucrătorii le îndepli
nesc de nevoe, ceea-ce, cum se vede, nu-i abrutizază
de loc. In starea astă, pe care o visez ieu, meșteșu
gul manual ar fi recreațiea muncei spirituale.
Dacă mi s’ar întimpina, cum-că nu ie nici un meș
teșug în cari să te simți achitat cu paru-cinci ceasuri
de ocupație pe zi, voiii răspunde, cum-că într?o socie
tate, organizata rațional, din care pierderile de timp
inutile' și lucrurile neproducătoare, de prisos, ar fi
înlăturate, în care toată lumea ar lucra serios, și, mai
cu samă în care mașinele ar fi întrebuințate nu pen
tru a se scuti de lucrători, ci pentru a le înlesni
acestora brațele și a le scurta ceasurile de muncă, întro asemenea societate, sînt încredințat, cu toate că
n?-s hici de cum compentent în asemanea materie,
S1nt încredințat, cum-că un foarte mic număr dc ceade munca ar fi de-ajuns, pentru binele societaței
.^.Pentru trebuințele individului. Restul ar fi pentru
^nt. «Dacă fie-care uneltă, ■ zice Aristot, ar putea
‘n arma unei porunci primite sau- presimțite, sa ueze de sine, ca statuele lui Dedal sau trepiedele lui
mcan, cari se duceau singure, zice poetul, la intru-
67
nirile zeilor, dacă suveica ar țese de sine, dacă arcu
șul ar cîntu singur din vioară, antreprinorii n’ar mai
avea nevoe de lucrători, ca și stăpînii de robi».
Această simultaneitate a două vieți, cari au au ni
mic a face una cu alta, din pricina nemărginire! ce le
despart, nu-i nici de cum fără exemplu, leu am simțit adesea, că n’am trăit nici o data mai intens, prin
imaginație și prin senzibihtate, de cît atuncea cînd
mă dedani la ceea ce știința are mai tecnic și în aparență mai arid. Cînd obiectul științific are prin sine
un oare-care interes estetic sau moral, dînsul ocupă
cu totul pe cel ce i se dedă: cînd, din potrivă, nu spune
imaginației nici inimei nimic, iei lasă aceste două fa
cultăți libere, să plutească în voe. leu văd, în erudit,
o vieață de inimă foarte activă, cu atît mai activă
cu cît obiectul erudiției sale va da senzibilităței mai
puțin nutriment. Avem acolea două încordări cu to
tul neatîrnate una de alta. Ceea ce omoară. Ie țărmurirea la una. Filosoful ie cu putință, într’o stare ce nu
reclamă de cît cooperațiea mînei, ca munca cîmpului,
bună oară. Iei ie cu neputință, într’o stare în care
trebuie să-și cheltuească din spirit și să se ocupe se
rios de lucruri neînsemnate, precum ar fi negoțul,
banca, și altele. într’adevăr, aceste profesii n’au pro
dus un singur om, care să însemneze ce-va în istoriea
spiritului omenesc.
Orl-cît de himerică s’ar părea, din puncțul de ve
dere al moravurilor noastre actuale, ieu susțin cu pu
tința simultaneitatea vieței intelectuale și muncei pro
fesionale. Grecia, în privința aceasta, îmi ie o pildă
ilustră. Nu vorbesc de societățile mai naive, ca societatea
indiană, societatea ebț.ee. Brahmanul în pădure, învestmîntat cu oare-care țrențe, nutrindu-se cu foî
adesea-ori uscate, ajunge la un grad de speculație in
telectuală, la o înălțime de concepție, la o nobleță
de vieață, necunoscută încă imensei majorități a celor
ce se numesc printre noi civilizați.
Sînt oameni cu totul bine înzestrați de natură. înse
puțin favorizați de noroc, cari devin de o inîndrie
nepomenită, aproape neîmpăcațî, și cari mai degrabă primesesă moară de cît sa primească, ca să trăieușcă. ceea
ce s’ar privi ca o umilire exterioară. Verther își pă
răsește ambasadorul lui^ fiind-că vede în salonulacestuea
idioți și trufași. Chatterton se sinucide, din pricină că
lordul primar i-a oferit un loc de fecior în casă, Această extremă senzibilitate pentru exterior, dovedește
o oare-care micime de suflet și mărturisește că cei
cari o încearcă n’au atins încă înaltele culmi ale fi
losofi ei. Aceștia sînt chiar la limita unui suprem ridicol,
pentru-că dacă nu sînt într’adevăr niște genii, și cine-î asigură că nu-s, după cum sînt o mulține cari se
cred, fără să fie, riscă u fi asemănați cu cei mai proști,
cu cei mai ridicoli, cu cei mai de nimic oameni, cu
acei Chatterton avortați, cu acei tineri de geniu neapreciați, cari găsesec totul mai prejos de iei, și cari
blastâmă societatea, fiind-că societatea nu asigurează
un venit cuvenit celor ce se dedau ,1a cugetârel su
blime. Geniul nu-i nici d'e cum umilit dacă lucrează cu
brațele. Neaparat, nu se poate cere din partea-i ca
să se dee cu tot sufletul unui meșteșug, să se ab
soarbă într’un biurou sau într’un atelier. Inse n cu
geta nu-i nici de cum o profesie, și ie o greșală a se
crede, că muții scriitori ar fi cugetat mai mult, dacă
n’ar fi avut alta ce-va de făcut de cît să cugete. Ge
niul ie răbdător și viu, aș zice aproape robust și ță
ran. Forța de a trăi face meu cu deosebire parte din
geniu. In cursul luptelor pentru o situație exterioară
s’au desvoltat marile genii, și, daca n’ar fi avut o
altă profesie de cît aceea de cugetători, poate ca n’ar
fi fost atît de mari.
E. Renan;
i i
!
.
|
j :
I
I>
f
�RiiVlSl'A IDEEI
69
Lucrarea ce va să fie reprodusă maT jos, Te un dis
curs rostit deCarl Vogt, la Institutul Național'Genovez,
discurs imprimat mai apoi ca prefață in fruntea curței
lut Darwin: <Ltț Desccndance de VHomthe». .traducerea
aceasta se 'datorește camaradului nostru Ii Neagu^ carele
a voit să fie util cetitorilor noștri studioșT. TocmaT civur■ murim mat cu deosebire prin publicațiea noastră de față..
P. M.
Emanciparea Bugetarei
In toate științele naturale, putem să deosebim, o
îndoită pornire a silinților puse, să le împingă maî
departe și să le facă să dee roadele pe cari societatea
îe în drept să le aștepte de la iele. Pe de o parte,
cercetarea amănunțită, însoțită de intemeerea de expe
riențe, pre cît se poate maî scutite de perturbării și
de greșeli. De altă parte, alipirea’ resultatelor dobîuditei la' unele principii generale, a căror însemnătate
îe cu atît maî mare, cu cît îndeamnă la noî cercetări,
în ramurile științei în aparență cu totul străine de
cea din care’purced, în primul rînd. In sfîrșit, la te
meliea acestei mișcări, ce predomnește în științi și
prin urmare și în societate, căcî astă-zî nu se maî
poate tăgădui, cum-că științele nu merg în fruntea întregeî omeniri, la temeliea acestei mișcări, se simte
acea nevoe de emanciparea cugetăreî, lupta necon
tenită împotriva autoritățeî și credinței transmise,
moștenite și autoritare, luptă care agita, sub inii de
forme deosebite, care agită lumea și ține spiritele în
încordare. Privim asemeni, acest curent de libertate,
de emancipare și de independență, la temeliea tuturor
chestiilor ce se ivesc, unele după altele, în lumea
politică, religioasă, socială, literară și științifică. Ici,
îl veri vedea opărind ca tendință spre self-government,
colo ca critică a textelor așa numite sfinte. Uniî ca
ută să statornicească, pentru condițiile de existență
ale societăfceî și ale diferitelor ■ clase ce o alcătuesc,
legi asemănătoare cu cele ce cîrmuesc lumea fizică,
pe cînd alții supun la proba faptelor și a experien
țelor, părerile și întăririle înaintașilor lor, ca, cele
mai dese ori, să le gasască protivnice, cu ceea ce
arată noile cercetări. Pretutindeni se alcătuesc două
tabere, una de împotrivire și alta de atac, pretutin
deni sîntem martori la lupte înverșunate, în cari va
triumfa, negreșit, rațiunea omenească, scutită de pre
judecățile și greșelele înrădăcinate în creer prin moș
tenire și prin învățămîntul din vremea copilăriei.
Aceste lupte, pururea folositoare omenireî, dau la lu
mină legăturile, ce ființează între diferitele ramuri
ale cunoștințelor omenești. Nici una nu maî poate
zice că are domeniul îeî absolut, și armele ofensive și
defensive adesea trebuesc căutate într’un arsenal așezat, în aparență, departe de cîmpul în care ne-am
înrolat la început. Tot o dată, suma cunoștinților noa
stre dobîndite, crește cu o așa de mare iuțală, în cît
cea, maî bine^ înzestrată organizare omenească nu
maî poate să îmbrățișeze în totul, chiar nici o ramură
izolată, aparte.
Cum se manifestează, în studiul știinților biologice,
care se ocupă cu ființile organizate și cu vieață, cum
se manifestează spiritul de independență, tendința de
a rupe legăturile cari au împiedicat pană acum libera
desyoltare a acestor științi? Simplu. Nu se mai crede
îotr’o forță vitală particulară, care ar stăpini toate
celelalte fenomene organice și care ar atrage în do
meniul său de neatins, totul ce nu se potrivește, la
prima vedere, cu faptele cunoscute în corpurile neorgamce. Nu mai plecăm ca de la o axiomă, în alara de on-ce demonstrare, de la ideea unui principiu
nfematerial al viețeî, care nu-î combinat cu trupul rt
cît vremelnic, și care îșî continuă existența chîar du2?
peirea acestui organism, prin care numaî șe manife;.??
Nu. Lăsăm cu desăvârșire la o parte aceste cheSH:
si aceste așa zi8e principii, scoase dm altă ordine a'
ideî, si purcedem la analiza corpului organizat și
funcțiilor luî, cumani purcede la acea a unei mașini f0La
complicate, in carej nu-î nicî o forță ocultă, nipj
efect fără cauză bine cuvîntată. într’un cuvînt, plecu/
de la principiul că forță și materie sînt una, că totuf
în corpurile organice, ca și neorganice, nu-ț de cît o
necontenită transformare și transpunere,' o’vecinia
compensare. Și aplicînd priifoipiul acesta la studiai
corpurilor organizate, einancipîndu-ne, într’un cuvînt
de orî-ce idee preconcepută și înrădăcinată, ajungem
nu numaî la rezultate și îbcheerî ce trebuesc, neaparat, să se întindă și asupra altor domenii, sîntem
condusî la concepțiea unor experiențe și observații
cari-ar fi fost cu neputință, de ne închipuit, într’o epocj
anterioară, cînd toate cugetărileîeraustăpînite de ideea
uneî forțe vitale particulare. In vremurile acelea, 0
mișcare îera urmarea uneî voințî dictate de aceasta
forță vitală. Astă-zî, mișcarea a ajuns urmarea necesară
a uneîiritărîa sistemului nervos, penare, spre a osăvîrși,
organismul nu cheltueșțe forță vitaln, ci o cîtime cu
desăvîrșire determinată și măsurabilă de căldură, is,
cată din arderea uneî cîtimî, tot așa de determinate
de combustibil, pe care-lj introducem sub formă de
hrana. Mușchiul, ce se contractă, nu-î astă-zî de cît
o mașină, ale căreî efecte de^forță sînt determinate
tot cu atîta rigoare, ca și cele ale unui cablu de ma
cara. Și, mașina aceasta, lucrează atîta vreme cît'îea
nu-î zdruncinată,"și tot cu atîta'’ ezactitate ca și un
cablu neînsuflețit. Astă-zî,’scoatem un mușchiu de la o
broască vie, îl punem în condițiile necesare pentru
a fi păstrat, împiedieîndu-î uscarea^șf’descompnnerea,
îi dăm din cînd în cînd, ca uneî mașine, carbujiî,
sîngele necesar, pentru a înlocui materiea'-arsă de
catră oxigenul din aer, și, mușchiul acesta, izolat, sub
glob, despărțiț’de organism, nu vreme de ceasuri si
zile, ci chiar <de săptă'mîni, mușchiul acesta lucrează,
la orî-ce iritare, ce îî transmitem prin electricitate,
tot așa de ezăct, ca și spirala unuî ceasornic întors.
Astă-zî decapităm un animal, îl lăsăm să moară cu
desăvîrșire, după moartea aceasta îî injectăm îa cnp
sînge de la un alt animal de aceea-șî specie, bătut
și încălzit pană ia gradul necesar, și capul acesta reînvie, îșîdeschide ochiî, îear mișcările sale ne dovedesc, '
că crieru-î, organ al cugetăreî, funcționează din nou
și Ia feliu, ca înainte de decapitare.
' Nu vreu să mă întind asupra urmărilor, cari s’ar
putea trage din experiențele acestea. Fizica neorga
nică ne învață, cum-că căldură șî mișcare sînt una și
aceea-și forță, cum-că căldura poate fi transformată, în
mișcare și dimpotrivă. Fizica organică, căcî așa ?e
poate numi astă-zî această ramură ăjbioldgiei, ne do
vedește, cum-că acelea-șî legi cîrmuesc organismulMăsurăm mișcarea cugetăreî, determinăm viteza, de
âlt-feliu nu prea mare, cu care se transmite, și.pre’
țuim căldbră degajată în creer de această mișțP^'
Dar, o repet, n’ahi fi putut ajunge la experiențele o;
cestea și la rezultatele lor, atît de uimitoare, daca
observatorii și experimentatorii, n’ar fi lucrați
înainte de toate, întru emanciparea propriei lor Qu'
getări, dacă n’ar fi înlăturat din capul locului, on-c®
idee transmisă' de cătră autorități, pentru a se.cajahF
numai de faptele și legile purcese, din, îele. Cînd-b^
voisier luă întăea-șî dată balanța în mîha;ca să constat.?
cum-că-produsul ardere! îera maî .greu de cît substaol
arsă, înainte de această'operație, și că, prin urinar ’
------------------------------------------ ---------------Revista
ideei
6!)
.piere» tel? °) combinare ,i „„ „ dialr
d
pleca necesar dc la principiul nedestructibflitățeî rnn- Forța îe schimbătoare îu calitatea, dar nu în cantita
ferieî și
rugea în acela-și timp, acest fluid ima tea îeî. Ca și materiea, iea ie nedestructibilă. De fie
ginar, aceasta forța oculta, nedemonstrabilă, care fu care moleculă, de fie-care cîtime apreciabilă de materie,
mvocaU, spre a se tălmăci o mulțime de fenomene ie legata, în chip neperitor și vecinie, o cîtime cores
„le lumej neorganice, mtocmai după cum se invoacă punzătoare de forță. Manifestările exterioare ale forței,
<d astă-?» aceasta forța vitala, ale cărei ascunzători pot înhrăca tot atîtea forme diferite ca și materiea.
Dar cîtimea cheltuită într’o lucrare sau o schimbare
întunecoase sint pătrunse și luminate, din ce în ce
oare-care, trebuie să șe găsească într’o altă lucrare
le. către facla investigarej,
5
’
precedentă sau următoare, și trebuie să rămînă identic
Dacă constatăm acolea, în domeniul fisiologieî rainu
„tul efect al emancipare! metodei învestigăreî, nu- aceea-și, în întreaga serie a fenomenelor cari s’au pe
tem sări mai vedem o manifestare strălucită'în dome trecut anterior sau cari trebuie să urmeze îu cursul vremei.
Să nu uităm, că principiul acesta, conceput de Mayer,
niul zoologiei și al botanicei propriu zise. Vreau să
vorbesc de noua direcție dată acestor științi, ca și ne-a dat determinarea echivalentului în forța căldureî,
identificarea
căldureî și a mișcăreî, în sfîrșit toate
antropologiei, de către Darwin.
f
v aceste descoperiri și aplicări mărețe, cari se succeIntr’adeyăr, ce vrea această nouă direcție, ce se
dează de la o vreme, cu o iuțală atît de uimitoare.
înteineeaza, ca orî-ce inovație, pe precedente, pe pre
Nu putem oare crede, cum-că aplicarea aceluia-și prin
cedente, ce-i drept, în mare parte uitate și neglijate?
cipiu la științele organice și descriptive, se va vădi
înainte de toate, vrea să combată opiniile transmise, tot atît de rodnic după cum s’a vădit în științele fizice?
autoritare, dictate cu totul de-o altă ordine de ideî,i
Intr’adevăr, ce voim noi? Să dovedim, că formele
si adoptate, cum se adoptă mii de lucruri, fără să liL atît de numeroase ale naturei organizate, nu sînt de
se cerceteze fondul.
cît schimbările unui fond neperitor, al unei cîtimî
„Speciile, a zis Linn6, sînt tipurile create din înce dețerminate de materie și forță: să dovedim, că fie
putul începuturilor». Și se adoptă, de bine de rău, care. formă organică, îe rezultatul necesar al tuturor
această definiție, ce presupune un creator, un număr manifestărilor organice ce-au precedat-o, și baza ne
foarte mare de tipuri, independente unele de altele, cesară a tuturor celor ce vor urma-o: să dovedim, și o reînoire succesivă a vestmîntuluî organic al pă- prin urmare, că toate formele actuale sînt legate la
mîntuluî, dacă mă pot rosti ast-feliu, după un plan o laltă prin rădăcinile din cari au purces, în istoriea
hotărât maî dinainte,^ în diferitele epoci ale istoriei pămîntuluî și în diferitele perioade de evoluție pe
sale. Această axioma admisă de fapt, nu maî îera cari le-a străbătut planeta noastră: în sfîrșit, să dove
nevoe să se examineze raporturile dintre diferitele dim. că forțele ce se manifestează în aparițiea acest-or
organisme, între îele, nici dintre organismele acestea forme, au rămas pururea acelea-șî, și că nu-î loc, nicî
cu cele dinainte. Fie-care specie fiind o creație in în lumea neorganică, n.cî în lumea organică, pentru
dependentă în sine, îera indiferent dacă lupul semăna o a treia forță independentă a materiei, care să poată
cu cinele sau cu balena.
fasona materiea cum i-ar plăcea.
Acesta îe, socotesc, adevăratul miez a ceea ce ne-am
Dacă maî mulțî predecesori aî luî Darwin au cu
tezat, să se ridice, în parte, împotriva cutărui sau învoit a nunii Darwinism. După mine, nu poate fi de
cutărui punct al acestei axiome, glasul lor n’a avut finită alt-feliu esența intimă a Darwinismuluî. N’are
răsunet. Aceste răsvrătirî neisbutite, n’au contribuit, a face, dacă uniî urmează această direcție, ca sa zicem
ca și în politică, de cît să întărească, mai bine gu așa, în chip instinctiv, fără să-șî dee samă de cele
din urma rezultate, la cari direcțiea aceasta trebuie ne
vernul aflător, să facă șă se creadă că-î maî pre
sus de greșală. Dar, mulțumită lui Darwin, astă-zî cesar să ducă, pe cîtă vreme alții văd limpede tînța
s’a îndeplinit o revoluție deșăvîrșița, și, partizanii gu spre care tind. Lucru de samă îe, că această direcție,
vernului căzut, se află aproape în aceea-șî stare, ca se află, cum s’ar zice, în aer, că se întipărește tutu
și căpeteniile unor revoluții. Cu nicî un chip nu se ror lucrărilor, prin mediul spirituil în care trăește
pot întoarce la vechile rătăciri, înse nu știu ce să pună omul ștințific, și că se pune chîar de partea adver
în loc. Nimenea, cel puțin în Europa, nu mai îndrăz sarului, pentru a-î îndrepta corecturile, mai înainte
nește să susție crearea independentă și dintr'o dată a de a ieși de la tipar.
Moștenirea și transmiterea caracterelor, ieste în lu
speciilor. Se stă numai la cumpene, cînd ie vorba să
se urmeze o cale nouă, a căreî capăt nu se cunoaște încă. mea organică, ceea-ce, în lumea neorganică, ieste
continuarea
forței. Fie-care ființă, îe, așa dar, rezulta
«Trebuie să primim teoriea aceasta, a zis un om
de foarte mare bun simț, numai pentru-că n’avem tul necesar al tuturor strămoșilor ce-au precedat-o,
nimica maî bun. Ce puteți oare sări puneți în loc» ? și, pentru a-î pricepe organizarea și combinarea va
Noua direcție, dată științelor zoologice de către riată a organelor, trebuie să ținem socoteală de toate
Darwin, precum am sp’us-o, nu îe atît dș însemnată modificările, de toate formele trecute, cari, prin moș
în sine, de cît ca manifestare a acestui spirit liber ce tenire, au adus contingentul lor, în noua combinare,
tinde a se desrobi de legăturile impuse și care vrea aflătoare. Și, după cum forța primitivă se arată în lu
să sboare prin propriul său avînt. Această direcție vrea mea fizică, după condițiile exterioare, cînd ca mișcare,
sa lege nenumăratele forme, în cari s’a manifestat vi- cînd ca căldură, lumină, electricitate, magnetism,
eața organică, de circularea generală ce animează tot așa, aceste condiții exterioare, înrîuresc asupra
întreaga lume. Ca să-î traducem tendința, printr'un rezultatului moștenire! și aduc variații și transfor
cuvînt împrumutat de la fizică, iea vrea să privească mări, cari se;transmit,la rîndul lor, formelor consecutive.
Așa dar, o sarcină nemărginită cade astă-zî în sama
Orgănisinele, ca niște manifestări, înlănțuite între îele
științelor naturale. In vremurile trecute, îera de-ajuns,
Je una și aceea-sî forță, și nu ca forțe independente.
pentru scopurile mărginte ale științei, studiul forme
Dacă? toate stiințile noastre ezacte, fără deosebire,
lor exterioare. Maî tîrziu trebui, sa se adaoge studiul
sînt întemeea'te, de la Lavoisier încoace, pe pnnci- organizăreî lăuntrice, atît în amănunțimile niicroscopiul materiei neperitoare, uimitoarele descoperiri a e pîce, cît si în orânduirile văzute cu ochiul liber. Un
luî Mayer și ale succesorilor săi, au izvorât dm conpas maî departe, a dus necesar la înțelegerea ana
CePțiea forței neperitoare. In toate modificările forlogiilor, raporturilor și deosebirilor din creațiea acW, cîtimea de forță cheltuita, rămîne pururea aceea-și.
i
’!
!
ii
I
I '
I
;-l i
îi
1
î
�70
REVISTA IDEEI
—----------------------------- -------- ----------
BEVISTA IDEEI
EDUCAȚIA COPIILOR ÎN SOCIETATEA BURGHEZĂ
tuală, a diis la embriogeniea comparată, a dus a sfe
cunoaște comparațiea diferitelor chipuri în cari sa
clădit si s’a desăvîrsit organismul, din germene pana
Cine sînt ieu? Voiu ști-o mai tîrziu. Dacă a f08tB;
In desvoltare. In sfîrșit, trebui să recurgem In paleon
tologie, la studiul ființelor fosile, cari au precedat sufăr, nu-i oare din pricină c’ain căutat atît fle r 8?
să-mi
dau samă? De unde viu? Iinî voiu aduc© ș, T
formele actuale, și asta în scopul de a pricepe înru
direa, mai mult sau mai puțin depărtată, ce leaga aceasta aminte, căci , am făcut o cale lungă. Ie înse
oare de vre-un folos să ne aducem aminte? TotuJ?
între dînsele ființele acestea. Astă-zi, trebuie sa mai
adăogăm, pe lingă toate elementele acestea, luminate dacă mă întrebați, dacă vă minunați că nu m’am oprit
în
lumea în care hălăduiți voi, îmi pare c’ani pe\
de o lumină nouă, studiul limitelor cu putința
va
rietăților ce poate înfățișa un tip,' să mai adăogam în- trecut-o de timpuriu, că numai străbătînd prin îea L'
riurirea, cu totul variabilă a mediul înconjuuitor, asupra făcut leu acea cursă amețitoare care m’a ofelit. Dac’am
diferitelor tipuri, și să clădim ast-feliu, parte cu parte, ieșit din Tea, ie din pricină că nu m’a satisfăcut, nn
organismele definitive, dar variabile, ce le avem in fața. mi-a fost de ajuns. Fără îndoială, ar fi fost mult’maț
bine ca să fî fost lăsat călăuzit de lucruri, ca să fi fOst
Așa fiind, se poate oare crede cum-va, ca singur 0mul,’ să nu fie supus acestor mari legi ale naturei, că aruncat în brațele lor, lăsînd ca iele să întocmească
vieața... Dar ce imagine a luat naștere în mine, în primul
dînsul singur, dintre ființele organizate, ar avea o
origină, fundamental deosebită de-a lor, cu singur timp, ce amintire mi s’a fixat, în zorile conștiința
iei să n’aibă nici forme înrudite, nici predecesori în mele, despre un suflet care ar fî al mieu și pe care l’as
istoriea pâmîntuluî, ca existența lui să nu se lege de mai putea regăsi? Acest suflet, Fam văzut pronunță»,
nici o alta? Intradevăr, pusă ast-feliu, chestiea mi du-se, luînd proporții în mine, adesea cu plăcere
se pare deslegată din capul locului. Dar, concluziei», adesea cu desgust, dar fără să poată împiedica cm»»'
ce decurge necesar din aceste premise, ie că asupra va puterea neînfrîntă a dezvoltărei sale. înlănțuirea
antropologiei cade aceea-și sarcină, ca și asupra tutu lui mi-a întunecat lumea voastră, care, din capul lo
ror celor lalte ramuri aie istoriei naturale, a nu se cului, a început cu dînsul o luptă, care s’a prelungit,
mulțumi să studieze omul, în sine și sub diferitele îndelungată vreme, lumea aceasta îl apăsă, fără°să
forme ce le înfățișază pe suprafața pămîntului, cifre-' izbutească înse a-1 supune cînd-va. Această lupta, în
bule a-i căuta originile, a-î cerceta trecutul depărtat, care inteligența se încăeră cu ideile, inima cu senti
a culege cu îngrijire toate datele ce i le pot da func mentele obștești, această luptă fu intimă și dureroasă.
țiile lui. orgftnizareâ-i, desvoltarea-i individuală, îstori- Cu toate înse că iea îl cam slei, acest suflet se poate
ea-i, nu numai în înțelesul obicinuit al cuvîntuluî, privi ca învingător, că a ieșit la capăt, avînd în ochi
ci raportîndu-se la un trecut cu mult mai anterior, imaginea unei lumi nouă.
trebuie să reconstituească, ast-feliu, precum o face ști
Voi nu i-ați făcut vieața destul de îndămînoasă,
ința, cu toate celelalte forme organice, arborele genea destul de largă, și iei a resimțit-o de mult, din tim
logic, până la ramurile congenere, susținute de acelea-și pul nedeslușit al copilăriei, cînd voi nici vă gîndeațî
rădăcini, cu toate că desvoltate în chip deosebit.
la dînsul. Pentru-că voi nu cunoșteați copilul, v’ați
Descoperirile din urmă au deschis un orizont ne mulțămit a-1 vedea prin mijlocirea cărților de lectură.
mărginit studiilor privitoate la om. In toate țările Ca și cînd toți pedagogii, toți poeții și toți roman
vedem o aprindere foarte mare, a se urca pană la ori- cierii ar fi complotat ca să vă dea despre iei o idee
ginele omului, ascunse în straturile pămîntului. Din convențională, nu se putea mai greșită. Cînd va veni
toate părțile’ se aduc dovezile unei vechimi, cu mult oare scriitorul destul de puternic, să-și amintească,
mai îndepărtate a tipului om, de cît ar fi putut să destul de sincer, să vă amintească și vouă sufletul
și-o închipue vre-o dată cele mai exaltate imaginații. copilului, cu bucuriile și durerile lui, cu pasiunile lui
Pe fie-care zi, aceasta Europă, atît de răscolită de de dragoste și ură, cu toată vieața lui morală, aproape
cătră generațiile trecute, îșî deschide sînul, pentru a tot atît de complexă, și în de obște mult mai intensă
ne arăta comori noi, sau pentru a ne da, prin fapte, de cît vieața atît de ștearsă, de șolticării și urît, pe
necunoscute pănă acum, cheea unei mulțimi de enigme, care o vedem astă-zi la vrîsta tinerețe! ca și la vrîsta
pe cari nu le puteam deslega. Asistăm la epoca aceea, maturitate!? Voi n’ați luat copilul în serios, societatea
cînd, omul sălbatec, îhfățișînd inferiorități foarte vă
voastră nu i-a dat locul ce i se cuvenea, și n’a văzut
dite în organizarea-! trupească, vina, în plaiurile conti ciim-că din pricina nepricepere!, asprime!, ne luare! Iei
nentuluieuropean și ale Engliterei, vina mamutul și rino
în serios, o mulțime de lucruri născînde s’au stîns în
cerul, renul și calul sălbatec. Urmărim acestomînciviliza- iei, sau că, ca să vieze, a trebuit să se revolte, să su
țiea-iprogresîndă, cînd ajunge nomad, păstor, agricultor,
fere. Copilul n’a fost pentru voi de cît un obiect, pană
industriaș, comerciant, traficant și turnător de metale.
ce, cu vrîsta, i s’a îngăduit să fie om.
Acolo, unde istoriea și tradițiea nti ne mai ajută, cetim
Păn la majoritate, voi l’ați lăsat să crească, departe
în pietre și lemne, faptele și mișcările acestei anticități
de
voi, în de obște în unul din acele așezăminte obș
preistorice. Și, pe cînd «curioșii naturii-, precum ierau
tești, unde se predau acelea-și știința, aceea-și lățind
numiți într’o academie celebră, învățații cercetători, ur
și cinat acelea-și principii morale, și cari, ca niște
măresc ast-felju, din strat în strat, rămășițele activităței
omenești, alții, nu mai puțiu curioși, cercetează organi mușini bine regulate, trebueau să-l dee lume! voastre,
gata să-și îndeplinească în iea funcțiunea lui. Nu v’ați
zarea omului, prinzindu-i, unul cîteunul,toatecaracterele,
z pănă în cele mai mici amănunțimi, studiindu-le desvolta gîndit, cum-ca avea nevde de ce-va mai mult, de alte
rea în cursul vieței, de la obîrșie pănă la capăt, sau cele de cît de afecțiea egoistă, meschină, cu care l’ați
îndreptîndu-se la rase, la particularitățile lor, pentru încunjurat, că sufletul care putea să nască în Tel aven
a găsi dovezile unei inferiorități sau superiorități re nevoesă fie înțeles, susținut, că trebuea, pentru ai Șe
sprijini desvoltarea, un respect și-o dragoste mai mare.
lative, însemnînd, calea străbătută de cătră tipul om.
Alții, mdică drumul pe care tipul acesta va să-1 L’ați lipsit de educațiea, care nu ie o aservire a co
pilului, care nu-i, din potrivă, de cît grija și ocrotirea
urmeze, progresînd și schimbîndu-se...
ce trebuea să i se dea, să poată să-și desvolte, fără
i.
,
,
0, Vogt.
durere, libertatea și omeniea. Dacă-și' aduce aminte»
matur, de a fî cunoscut, această grijă și ocrotire, î?1
lțu; su se, despartă de-aj lui, fără ca voi să vTdatl
s&10ă ce însemnează despărțirea aceasta, ce înseninează
jacrimele, tnsteța nemărginită, presimțirile lui... Nea
părat cu trebuea sa renunțe la vieața'morală, sau să
se formeze singur, in suferință, mergînd pe dibuite,
într’o lume, in care voi i-ați întunecat soaiele, inima
i-ațî închis-o, i-ați răpit încrederea, împiedicîndu-se,
lovindu-se de lucruri, in desperarea de-a le putea simți
de-n le PuJea P^cepe, și ridicîndu-li-se în potrivă, din
capul locului refractar, din capul locului rănit
L’ați părăsit sub arborii unei mari curți, într’o sară
de începerea cursurilor, într’o casă de educație, aleasă
de voi, laica sau religioasă, după opiniile voastre. Acolea,
dînsul o cunoscut vieața, mai puțin ipocrită poate, dar
în schimb mai brutală de cît acea pe care voi o duceți
în lume. L’ați pus acolea, în mijlocul semenilor lui, gîndind, cum-că va dobîndi în societatea acestora prima
experiență. Pentru-că, cum se pare, știeați că pregătiți
oameni pentru o lume rea. De dobîndit «experiența».
Aceasta ie pentru voi adevărata țintă, și educația nu-i
altă ce-va de cît arta de-a amăgi. Nu v’ați înșelat nici
de cum, pentru-că nu putea să fie alt mijloc pentru a
ajunge la asta, de cît acest internat, forma cea mai
obicinuită și tot o dată cea mai logică a educației actuale.
Copilul învață acolea vieața, în chipul celor ce-s
aruncați în apă ca să învețe a înota. Cea mai mare
parte se îneacă, iear cei ce ies la suprafață, ajung la
mal istoviți.
Acolea a cunoscut copilul lupta, legea supremă a
societăței copilărești ca și a societăței omenești, și
din capul locului a trebuit să lee parte la iea. Aco
lea a văzut dînsul izbînda forței materiale asupra for
ței intelectuale, morale, gloriea și respectul decernate
celei .dintâi, și reprobarea, pare că inerentă celei
de-a doua, ridicolul și disprețul de care iera coperită
aceasta, de îndată ce căuta să apară în raporturile
dintre camarazi, fie și numai pentru a pune, în ra
porturile astea, o oare-care generozitate sau milă, ru
șinea ce o silea să se ascundă și-o mesteca cu nimi
curile clasei. Acolea a văzut, copilul, izbînda celor
puternici asupra celor slabi, privită ca luciri cel mai
firesc, răutățile fie-cărui desfășurindu-se slobod, îndeplinindu-se ca niște drepturi. Aici a văzut răutatea
tuturor, acest suflu de cruzime întețind împotriva unei
acelea-și jertfe, întețind mulțimea acestor mici fiiuți,
prefăcute hidoase și crude numai prin faptul întru
nire! lor la o laltă, prin acest panurgisin, prin acea
lege de imitație, pe care par a o îndura fatal, la care
i-ați adus, osîndindu-i să se poarte la felin cu mediul
în care se află. Această lege, veți găsi-o pretutindeni
în lumea copilărească, dar nici o dată în jurul unui
fapt inteligent sau curagios, pentru-că mai cu samă
Prin fapte de acestea spiritele se izolează, înălțînduse. In schimb, veți vedea pe copii aprobînd și legitb
niînd cuvintele cele mai ordinare, faptele cele mai
brutale din încăerările și zburdăciunile lor. Voi ați
făcut să fie odioasă până și zburdăciunea copilului.
'Acolea a văzut mai cu samă, copilul, monstruoasa
’Wulire a celor slabi, în fața celor puternici, venerarea
°are domnește în. jurul celor mai stricați, josniciile
c?ri se țin de iei, cari îi însoțesc, să le aplaude isprăvile,
8a*Șîbatăjoc de victimele lor. Acolea a văzut pe unii, sibndu-se să se cobore la rolul de slugi, de buloni,
pentru a înteți un surîs pe fața unorprigomton, pe cina
ace?tia, împietriți în atitudinea lor, repetînd, fura nici
0 plăcere, acelea-și cuvinte stupide, acelea-și gesturi
71
crude, primite de acela-și ecou lingușitor, de cătră acela-și
grup slugarnic din jurul lor. Și aceștia, nu păreau osîndiții cei mai puțin de plina din iadul acesta. Acolea,
copilul a văzut chiar pe dascăli, lăsiudu-l fără nici o
altă apărare, materială sau morală, de cît punerea Ia
bașcă sau oprirea de a ieși in oraș, sau, ne interve
nind, adesea, de cît să consacreze dreptul putere» și
numărului, dîndu-se adesea de partea, prigonitorilor,
pentru a apăsa pe cel ce se împotrivea a se supune
lor, ne dîndu-și samă cum, un singur cuvint din parte-le, un singur zîmbet, putea să jignească și mai du
reros, și: mai cumplit de cit toate suferințele mate
riale, purul sentiment de dreptate din inima fragedă
a copilului.
Vai lui, daca copilul nu s’a născut sclav, dacă se
opune de a primi această stare de lucruri, de a lia
parte'la iea, de-a fi apăsător sau apăsat, după pute
rea sau după îndămînarea lui. In pragul vîeței iei își
alege durerea. Trecerea aspră prin cei dintâi ani, va
trebui s’o facă în tovărăsiea durerei. Va trebui să
ducă războiu, în potriva unei lumi întregi, ridicată
în contra-î, cu singurile sale puteri. In curte, în tim
pul recreațiilor pline de fiori, va trebui, cu spatele la
un zid, va trebui să se apere de jumătate de cerc
de chipuri rele și batjocoritoare. Vor fi revoltele ne
putincioase și fără nici o scăpare, apelurile despe
rate la o dreptate cu neputință, indignările cari zvîcnesc în vine, turbat, cari sbuciumă pieptul par’că spre
a-1 zdrobi. Vor fi vegherile în plins, cu capul în pernă,
din dormitor, visurile nebune de scăpare, sau răzbu
nare, pornirea prea precoce și prea violentă a unei
imaginații, în care își vor găsi refugiu, ca în singura
țară liberă și blajină, toate speranțele copilului, toate
cugetările și toate sentimentele lui personale, cari-i
vor cășuna, atît de timpuriu, despărțirea vieței inte
rioare de vieața reală din juru-i.
Dar pentru asta îî va trebui un suflet destul de pu
ternic, pentru a îndura cu tărie această contrazicere
față de lumea exterioară. Acestui suflet îi va trebui
mult dispreț, din ce în ce mai mult, cu cît va înainta,
ca să se apere pe fie-care clipă, ca să renunțe de a
se manifesta în afară, dacă nu va voi să fie silit să
se retragă în sine, și mai îndurerat și mai jignit. Ii
va trebui, copilului, un suflet destul de bogat, ca sa
nu sufere de izolarea-i, ca să nu-și sece comoara
visurilor sale, sa le păstreze pană la timpuri mai
bune, cînd va putea spera să le realizeze. Va tre
bui, să-și apere inteligența împotriva amețelei este,
ar putea-o prinde față de-o lume neînțeleasă. Va tre
bui să-și apere inima, împotriva sleire! trufiei în care
a fost să-și formeze personalitatea, pentru a o păstra.
Dar pentru asta are nevoe de toată mîndriea cu care
a putut fi înzăstrat. Și trebuie să se înalțe mereu. In
vremea tulbure, de la treisprezece ani, inima poate i
s’a deșteptat. S’a întîmplat, fără îndoială, în vremea
vacanțelor, unul din acele dulci visuri copilărești de
dragoste, ce umple vieața de necunoscute speranțe,
unul din acele dulci visuri de ciri sufletul poate remînea adesea purificat și salvat pentru întreaga ado^
lescență. Dar cum v’ați bătut joc de iei, din pricîha
aceasta, cum ați căutat să roșască pentru asta, copi
lul, să faceți să nască într’însul rușinea de simțirea
aceasta, ca de un lucru anormal, ce trebuește ascuns.
Cu ce ușurătate v’ați făcut de petrecere cu fericirile
și întristările lui, fără sa vă dațî samă că vă jucați c’o
inimă, c’o inimă naivă și stângace, negreșit, înse c’o
inimă reală, capabilă de-a fi rănită. Față de inima
suferindă, voi ați întrebuințat o ironie brutală, pe cînd
ar fi trebuit un tact deosebit, bunătate și une-ori niîngăerî. Ast-feliu, în jurul spiritului în desvoltare voi
1
J
ii
i!
I
ii
i. i!
1!
H
li
li
h
I!
■!
�UEVISTA IDE EI
72
__________ _____________ ____ _____ __________ ^JUmSTA. IDEEI
ati acumulat tot ce putea să-l descurajeze. Asupra
voinței, tinzînd să se afirme, ați făcut să apese o
lume, ce nu putea de cît s’o distrugă, de cît s o ni
micească. Pare că s’a făcut un complot, cum-că în zorii
vieței morale, aceasta să nu găsască în toate lucrurile
din jur de cît o invitare să nu se nască, să n aibă loo^
Dacă v’ați priceput înse ca să închideți inima, voi
n’ați făcut nimica, ca să împiedicați simțurile. Copi
lul se va întoarce la pension, fiind-că-î vorba ca sa
cunoască vieața. Iei va cunoaște-o, va dobîndi știința
deplină, maî înainte da a i-o da instinctul. Orî-cine ar
fi, spiritu-i va trebui să-î păstreze pata, ca un botez,
va trebui înse să se armeze cu tot desgustul, pentru
n-și apăra spiritul și corpul, pentru-că-n juru-i va fi
numai corupție. Mai în tăi, o va întrevedea, în chip
nedeslușit, agitîndu-se și șoptind în taină, înse, încetîncet, iea se va da pe față, în juru-i din toate păr
țile. Va vedea vițiul, nu ca o abatere, ci ca o lege
generală, fatală. Pentru-că, castitatea, în comunitățile
copilărești, ie aproape tot atît de rară ca și virgini
tatea printre oameni. Va vedea priveliștea unei în
treg! prostituții organizate, fie de plac, fie venale. Dar,
mai îngrijitor de cît depravațiea fizică, răul moral, care
decurge din iea, se va petrece aproape de iei. Ală
turea de iei, pasiuni nebunești, vor avea loc, duse la
desperare. Groaznice remușcări, se vor vîrcoli în tînguirea vană a sufletelor cari se stîng pe veci, și, în
groaza nopților de isoinnie, une-ori, zgomotul surd al
suspinurilor va ajunge până la inima-i.
Părinți și dascăli pleacă, asigurați, încrezători, odihnindu-și privirea și conștiința la priveliștea veseliei,
recreațiilor, la priveliștea liniște! mancei. Oare să fi
uitat ce se petrece în lipsă sau ie la mijloc ce-va nou
de cure n’au idee? La întrebarea aceasta, respund că
as':ea-s lucruri necesare, pe cari nu voesc să le știe.
Cel care le va denunța, va vedea întoreîndu-se în po
trivă-! dezaprobarea tuturor pudorilor. Pentru-că ve
chea societate ie pudică și virtutea iei se revoltă cînd
i se pune sub ochi unul din relele iei cele mai cum
plite și cele mai hidoase.
Ast-feliu, copilului, i se pune alternativa, încă din
început, de a primi lumea aceaita ce voi îi oferiți
sau de a renunța la iea. Alegerea-I trebuie să dateze din
capul locului. Dacă primește lumea aceasta, meargă
pe drumul tras, fără șovăire și fără desgust, și uite,
dacă voește sa fie fericit, uite că altă existență ar fi
fost cu putință Cît se atinge de tine, copilașule gin
gaș, carele te-ai oprit pe marginea vieței, cărui ți s’a
întîmplat să rămîi uimit în fața acestor lucruri, tinde
în potrivă-le din toate puterile tale, pentru-că iele
pururea te vor ispiti. Dar înarmează-te cu curaj, pen
tru-că lupta ce cută s’o începi nu se va termina
poate nici cînd. Nutrește-ți soarele în tine, pentru-că,
după aceste orizonturi întunecoase, va trebui să stră
bați prin alte cuprinsuri, cu ceriul și mai jos. Dar va
veni poate ceasul cînd lumina acestui soare va putea
străluci peste lume. Pană atuncea, înse, închide-ți ini
ma, cată a-ți face vieața singur și strîugeți mii bine
în juru-ți marginele mantalei albe în care te-ai înfă
șurat, chiar dacă ar trebui ca sufletul tău să pălească
intru cit-va în iea, și, poate, să se stingă într’însa, ca
într un lințoliu, cînd-va.
Puj0.
„Trudiții"
Icoane din Norod
DE
I. Neagu
t-fi cu'.. H2
in nh La iltecisla IdcciA. Un leu.
Cliestiea socială, mai înainte dea1 fi rezultatul Un6
adinei cercetări, ieste răsunetul unor adînci s»iferiJ.7
Multora, li s’au făurit convingerile la vederea sau î„*
duraren amărăciunilor vieței. Dar durerea Ie variat'
și ascunsă în sufletul fie-căruia, și, fie-care, simț.îndL
numai pe a sa, o mîngăecu nădejdea vecinie n©.*?
plinită. Artist ieste acela, care știe să' întrunească
să comunice, suferința unui popor întreg.
î*
Se scriu necontenit pagini, și încă pagini măestre
cari te fac să simți niște dureri abstracte, fatale,
cauză. In «Tradiții», simți înse durerea reală, durerea
socială a omului muncitor, a țăranului' fără justiție
a femee! fără liman, a oropsitului fără crezămînt. Ce’
tind «Trudiții», răinîi cu impresiea, că ai făcut o adîncă cercetare asupra vieței, asupra munceî, și
ales asupra soartei celor nechemați la masă. Subiectele
acestea, scurte și crude, după ce pe alocureaa ți-au în.
fipt pumnalul amărăciune!, te revoltă cu trup și suflet',
în contra lume! din care au fost zmulse aceste «icoane»’
cari îți tulbură spiritul năzuitor de armonie și iubitor
de artă frumoasă, Une-ori, te revoltă chiar contra
victimei, care nu știe să-și caute dreptate de cele
îndurate. Și asta ie o convingere înse, ba încă una din
cele mai răspîndite, că «dreptatea de a-zi Ie sluga
ciocoiască». Au căutat-o cercetătorii, scrutători de fe;
nomene sociale, și abiea aîi întrezări t-o într’un depăr
tat viitor. Unde’ ar putea-o, deci, găsi trudiții? Un
muncitor, moare,schilodit,la treer,de mașină. Gospodăria
i se stinge și femeea i se prostituește, iear autorul,
punînd punct nuvelei, îți apare de o dată neantul
mizeriei, drept ori-ce satisfacere a setei tale de jus
tiție. O altă femee, se prostituește pe-ascuns, ca să-și
hrănească copiii, cum și bărbatu-i bolnav; Acesta, înse,
într’un timp o surprinde, și ieată că femeea aleargă
să-și.vecinicească păcatul în bordel. Unde-i judecă
torul, care să judece aceste procese, unde-i? Niște
gospodari, cad în păcatul furtului, din cauza lipsei,
și Iei sînt duși acolo unde se duc toate jertfele Sociale.
Ieată deci dreptatea, ar striga satisfăcut un procu
ror. Și mul ți l-ar crede, dacă a doua-zi n’am ceti . în
ziare, că țăranii din Rusia, împinși de foame, aii de
șertat hambarele proprietărești, că muncitorii din.
Berlin au golit brutăriile; și -că greviștii de la dru
murile de fier din America, au sfărămat mașinile; fiicînd o pagubă de nu știu cîte milioane. Poate că aici,
ie un început de dreptate. Si, une-ori, cetind «Tradiții»,
ideea asta îți vine s’o dai victimelor. Dar, în «Răzbu
narea lui Ciortan», care a dat foc avuției ciocoești,
simți amărăciunea deziluziei, simți că dreptătea-ți scapă;
zboară în alte sferi. Ori-cît de’ sus s’ar înălța acele
flăcări, iele nu te satisfac. Cine ar putea răzbuna
suferințele generațiilor alcătuitoare de averi ciocoești,
și cum? Prin foc și sabie? Nici un dicționar nu scoate'
din înțelesul Revoluției Sociale aceste arme primejdi
oase, înse. Moș Dănilă, din «Pe brazdă», care «nu-șî
aduce aminte să fi proorocit, în vieța lui, minciuni»»
maî fericit inspirat de cît Ciortan, ne deschide un
orizont răzbunător mai mare, mai frumos, cînd, «într’o zi de Mai, soarele va răsări peste satul acesta
fericit. Pămînturile din preajma lui, fi-vor în stăpînirea-i obștească. Și nevoe de cele dregătorii ale stapîj
nirei de astă-zi, oamenii n’or mai simți. Intre dînșii
s’or avea frățește, că buna înțelegere va domni ptste
oameni, nu vrajba... Toți tor trăi ca frații;... munca
n’o să mai fie un chin de iad, căci roadele iei n’au
să mai fie supte de despoetori»...
Dacă-I așa de frumoasă lumea lui Moș Dănilă, cui
ce-i pasă că iea s’ar făuri «în zgomotul dărămăr®1
galerelor capitaliste și la lumina incendiilor palatelor
administrative».
■A, CatiliN-V:
Morala Independentă
73
cu atît mai mult, cu cît ie oare-care spaima în ceea
ce m’ai făcut să simt. Spui lucruri nîmitoare, c’o li
niște de conștiință, o certitudine de convingere, cari
îmi spulberă toate prejudecățile mele, cum zici, și toate
argumentele. Mi se pare ca ai cu desăvîrșire dreptate,
și; tot o dată, că iești absurdă. Ciudat, nu-i așa? Cum,
inse nu-țî voiîi putea respunde de cit prin întâmpi
nări,-pe cari le vei privi ca foarte slabe, știu foarte bine,
îmi place să te ieu precum iești. Dacă voiu fi osîndită,
vei fi asemenea, negreșit, și, dacă vom fi lăsate ală
turea una de alta, am să-ți imput întreaga eternitate.
— Atîta că imputarea aceasta va fi cam sarbădă.
— Nu-i adevărat cum-că vei fi întru cît-va pedep
sită mai mult de cît mine, pe care-i fi pierdut-o ? Dar
să venim la don Rafael... Precum mărturisești, n’ai pen
tru, iei așa grozavă, respingere fizică.
— Intr’adevăr, așa ie.
-— Bine, rosti dona Tereza, cu tonul satisfăcut al
unui judecător de instrucție, al cărui interogator a
mers atît de -minunat în cît a făcut pe-un vinovat
să mărturisască. Bine, ieată ce-i stabilit. Inse, ți-i frică
să nu cedezi unui om mediocru. Dorești ast-ieliu, a-1
Atunceft, Clara, analiză cu de amănuntul, în fat:
r»
tinerel văduve; senea de senzații, de sentimente, prin
'ftri trecuse, cît se atinge de Corentin. întâi o plictisise,
‘i o intrigase puțin, și, după ce întîmplarea îi făcu
fi® alăturea în tramvaiii, dînsa simți pentru dînsiil
b oare-care atracție, caret i se împotrivi de alt-feliu
flind-că nu și-o explica îndestul. Negreșit, iea nu poza
„ici de cum, 'fața de dona Tereza, ca o' mistică, care
“ iubește de cît capul și sufletul. Iea se interesa de
întreaga' fifeța>
general, în pasiunea ce simțea,
fără să-și bată capul să cîntărească, cîtă anume parte
purcesă din simțuri, cîtă din spirit, se cuprindea în
guma de plăcere ce-i procura pasiunea aceasta. Această
distingere subtilă i se părea neînțeleasă. Ce ne inter
resază pricina și origina unei plăceri? Orî-care ar fi
ies. î®a nu afectă numai simțul care-o percepe: iea
jjjjqcă, înlănțuește și leagă în vibrări ■ prelungite or
ganismul întreg.
nici wo mpcic
rupere uc
de uuutiiuuibauc,
continuitate,
cțanismui
muicg. Nu-i mv.*
cunoaște mai mult și mai bine.
In senzații la facultăți.'Dînsa nu-și aducea aminte
— Am exprimat ieu oare dorința aceasta atîta de
de nici o voluptate, la carece-va din iea n’ar fi luat precis? Mi se pare că simpatiea ce-o ai pentru proferici
parte, ar fi -----remas- strein. Vieața
cea i ieste' tejatu-ți, te face să —
cam forțezi deducerile.
— Ie din pricină, drăguța Clara, ie din pricină că
aceea; care are cu obiectele exterioare cele .mai multe
,
cum-că. Rafael nu-! un om mediocru.1 Nu te-ar
si mai intense raporturi. Noi nu cunoaștem lucrurile știu,
\
dunn întinări ri 1 «a no nn
înjosi nici .de cum. Ie un-caracter foarte nobil. Și cu
(le
cît după
întipăririle ce ne fac., Oiim-no
Cum-că or
ar fifi v-ilnplăi îm'nc
ceri îngăduite și plăceri neîngăduite, trebuinți; nobile toate că nu pot judeca prin mine, cari nu mă pricep
si trebuinți vulgare, nu admitea 'nici de. cum, după în chestiile astea, am auzit necontenit, cum-că se aș
cum nu se credea alcătuită din două părți opuse, su teaptă din partea-i, lucruri și fapte mari.
— De ce natură? '
fletul și trupul, unite la o laltă vremelnîcește. Inse,
— Iți spun, n’am idee, drăguța mea amică. Intîldacă gîndea ast-feliu, nu iera nici de cum un cuvînt,
sâ se abandoneze tuturor pornirilor iei, fără să cal nește-te și vorbește cu iei. Iți vei da samă mai bine.
; Clara prinse se rida: — Mă trimeți la don Rafael,
culezeurmările cu putință ale acestei abandonări... Se afla
tocmai într’un timp cînd nu știea ce să facă, cînd căuta ca . să ieu de la iei relații asupra lui. Intîlnirea ar fi
să-și. dee samă. Poate pornirea ce o simțea, în chip cam primejdioasa. .Nu primesc. Ar fi să se înceapă
sincer cătră don Rafael, nu iera de cît o surpriză a de la sfîrșiri
— Te-am prins, zise triumfător dona Tereza, bătînd
simțurilor iei, față de un bărbat frumos. Negreșit, din
punctul de vedere, moral, nu vedea, nici greșală, nici din palme. II iubești. — Clara voisă vorbească. —St-...
crimă, în satisfacerea unei trebuinți atît de naturale, st... Cel puțin îl dorești, și îutr’atît, în cît n’ai fi în
bună oară, ca a mînca sau a bea., Iera. convinsă că va stare să i te opui, găsindu-te singură cu iei, dacă ar
veni lin timp, cînd ast-feliu de relații nu vor fi pri fi.îndrăzneț, și, te p re rin că va fi. Spune, nu ie așa?
__ Ar fi primejdios, dona Tereza. Numai atît am zis.
vite alt-feliu de cît o strîngere de .mînă schimbată c’un
— Iești o problemă, o enigmă, un mister. Indură-te,
prieten său o invitare la prînz.Tnse, cum n’am ajunsîncă
acolo, și cum nu putem trăi cu desăvîrșire în afară te rog, amica mea. De-adinioarea, nu te mai înțeleg
de mediul în care ne aflăm, iea nu voea să cedeze de loc. Nu vrei.să cunoști maî bine pe Rafael?
— Unde vrei înse să-1 studiez, să-1 cunosc?
tuturor înclinărilor temperamentului iei. Dînsa își im
Dona Tereza remase, o clipi, pe ginduri. Apoi, cu
pusese vieței un scop practic, anume, , de-a fi utilă,
viociune:
—La urma urmei, ce-mi pasă ce-va să zică
cît cu putință, ideilor pe care iea <le privea ca drepte,
lumea?
Fiind-că sîntem prietene, trebuie să te jmitez
ca bune. Și ce nu poate femeea pentru* propagandă?
întru cît-va. Las să bîrfească oamenii, las să vor
Toate revoluțiile sau îndeplinit prin femee. Femeea bească. Ai să te îutîlnești cu don Rafael la mine. Vei
n’are nevoe să pue mîna. pe arme, să construiască ba
avea timpul stî~l studiezi, cum zici atît de caraghios.
ricade, să faci dinamita să cînte. Mijloacele iei sînt
cu mult mai puternice. Ori-ce femee, în vieața iei, Dar să-mî împărtășești impresiile și mie.
— Bine... Dar să .nu-! spui lui don Rafael.
poate înriuri asupra unui bărbat sau asupra mai mul
Asta, murmură, rîzînd, dona Tereza, care își puse
tor. Dacă iea are idei marR iea va înriuri. nu numai
ii
sH-sj abagii oamenii. Cal mai bun lucrător face ~
Ast-feliu adresindu-se
Proastă, cu o uueltă rea. Ast-feliu
adresindu-se oătră
catra
dona Tereza, conchise:
iubi un om medio-r— Mi-i teamă să nu mă las ,dusă a i-— -- -yk
■ '' -»
cru. Nu cunoso pe don Rafael de cît din eleve ir
hî Jean. Desigur ca nu ie de-ajuns.
- Te privesc din ce in ce ou o surprindere mai
^are, amica mea. Știi că mă interesezi r . ■
- Ca un roman de Paul de Kock, riposta Clara, rizind.
- A, nu, neaparat, răutăcioasă. Romanu-ț, tare
tem că nu va fi atît de vesel. Ți-o spun, ma captnezi
- Vom vedea.
— Iți spun- ca da.
Dona Tereza deveni de-o dată serioasa: —-Poate
că i vei lua sfatul mieu în s?nz rau. Prevăd. On-cum,
dona Clara, ieu știu că iești atît de dragă lui Rafael, in
cîtarfî instare sâ facă ori-ce. De ce nu te-ai manta cu iei?
Sprincenele Clarei se încruntară:
Vrei oare să
mă încerci?
.
— Iei te-ar lua, întări Mana-Tereza.
— Oare l’ai’sfătui si fa?ă una ca asta? Și Clara,
|
1
1
i
ij
' i
1 !
■■
�74
REVISTA IDEEI
punîndu-i această întrebare, i se uita drept în ochi.
Argentina îi susținu privirea, foarte serios.
— Cu toate... greșelele mele, zise, zimbind ironic,
— Mărturisindu-le, se vor șterge. Și nici de cum
nu vei fi o femee care să nu-și ție cuvintul nat.
— Zi mai bine, dona Tereza, că nu voiu fi nici
de cum o femee care să-mi dau cuvintul. Și vei
avea mai . multă dreptate. Inse vorbești și cugeți
cum înțelegi. D-nu Bedoya poate să fie cu totul de
alta părere.
„ ,
m
— De loc, respunse, cu viociune, dona lereza.
Clara dădu din umeri, necredincioasă: — De unde
știi, întimpină iea.
— Știu,
Știu, zise Argentina, însuflețmdu-se, .nu-a spus
—
chiar Iei.
_ '
— înainte de a fi auzit pe D-nu Vautne, se poate.
De atunci și-a fi schimbat părerea.
, _ Vezi oă te’nșeli,.zise izbînditor Tereza: pentru-ca
chiar și dimineață mi-a spus-o. Ei? 1
— leu, să mă mărit, făcu cu dispreț Clara. Din toate
robiile din cari se alcătuește . societatea aceasta, de
cari am cea mar. mare oroare, căsătoriea ie cea pe
care oidispretuesc mai mult. Și să mă arunc în iea?
Se vede că-ți'bați joc de mine, senora.
Dînsa se sculă ațițată cumplit și făcu cîți-va pași
în odae.-Apoi, întoreîndu-se cătră prietena-i, care rămăsesexu gura c-ascată, nedomerită și cu ochii holbați:
— Dona Tereza, protejatu-ți i-un prost. Cum a putut
să mă iubească, după cum spui, înainte de a întreve-.
dea, măcar cît de cît, ce feliu de - femee sînt îmi dau
samă. Iei mă socoate ca o aventurieră europeană, care
umblă după poziție socială, după avere. Ascultă, dona
Tereza, nici o femee n’are mai .mult de cît inine mîndriea sexului iei, și nimeni n’are mai multă milă de
ceea ce sîntem. Mi-i rușine de femee, cum ie, cu tre
cătoarele-! ademeniri, prin cari ațiță pofta bărbatului,
cu acele împotriviri prefăcute, prin cari-b îmboldește
și-l minte, cu prefăcutele-i slăbăciuni, prin cari își
făgăduește căderea, pe care o amînă pănă la un timp
calculat. Desgustătoare ipocrizie, pentru a da aruncărei noastre în brațele unui bărbat, înfățoșarea unei
abandonări. Cădem, nu pentru propriea noastră plă
cere, ci pentru interes. Sîntem cu toatele niște pros
tituate. Prețul și chipul diferă. Faptele, sînt acelea-și.
învinuim pe bărbați că ne înșală, și noi nu învățăm
de cît un lucru în tot decursul vieței noastre: su-i
mințim. Ii acuzăm că ne seduc, și toată vieața noa
stră nu ie de cît un complot, țesut cu cea mai mare
fineță, împotriva ..lor* Strigăm că-s niște criminali,
atuncea cînd ne lasă, după, ce ne-au luat... Luat. Mi
nunată și nimerită vorbă, ca și cum ne-ar fi luat fără
plac-rea noastră... Le imputăm chiar plăcerile ce Ii
le-am dat, fără să ținem socoteală de plăcerile ce le-am
primit de la iei. Dragostea ie un schimb, în care un
sex nu datorește nimic celuilalt. Dacă n’a fost un
schimb,, dacă n’am simțit partea noastră de plăcere,
însamnă că ne-am dat fără dor nță, ca niște prostitu
ate cari sămuesc' voluptatea, cari se prefac aprinse de
tot. Ah, ce infam sau ce infamă ie,..în cazul acesta,
bărbatul sau femeea. împotriva tuturor acestor min
ciuni, dona Tereza, sînt revoltată ieu, și căsătoriea
și familiea sînt. cele mai păcătoase din toate minciu
nile. înainte de tdate, cît mă privește pe mine, ieu
vreu să-mi pun sinceritate în vieața mea.
’
Dînsa se așeza lîngă tinăra văduviță.
T ~ Să mă mărit cu iei?... Cum a putut oare don
Kafael, să aibă asemenea idee? Sînt două soiuri de
temei cu care nu te poți însura: mai întăi, cele cari
___ _____________ ____ ____ __________________ JREVISTA IDEE!
sînt a cui le plătește, și, ttpoi, cele cari nu se vîn.
chiar în fața primarului și notarului.
— Acolea, draga mea, te găsesc foarte exagerar
chiar din punctul de vedere din care te puî. să
supunem cum-că iubești pe don Rafael și i
— Ieu nu mă dau, mă împrumut.
— Cum poți să zici una ca asta, iubita mea, 2is
juna femee, zbucnind în rîsi
■ .
,
e
— Un dar nu se întoarce: nu se dau de cît luCru
rile. Ieu sînt ființă. Sentimentele mele nu atîrnă flÂ
mine, așa că nu pot răspunde^ de iele. Pentru o pta
cere actuală, pe care poate mîne voiu regreta-o, n’tnn
dreptul nici de cum ca să-mi înstrăinez, viitorul, a
te promite în totul,-pe totdeauna, însamnă sau a te
sacrifica sau a minți. Nu vreu să fac nici una, njcț
alta. Ieu mă împrumut, fiind-că vreu să mă ieu înapoi
■. — Bine, admit, zise dona Tereza. Dar, cîtă vreme
iești metresa sau concubina lui don Rafael, cuvintul
mi se pare baroc, ieartă-mi expresiea...
— De ce: baroc? Iei definiște întocmai situațiea.
— Ah, teribila. In timpul acesta vei cosimți, nea*
parat, să trăești în acela-și chip ca și iubitu-ți, aă te
folosești de averea lui, fiind-oă ie bogat.
■i-i-. Nu știu. Atîrnă. In principiu, nu. - leu nu pun
preț pe avere: ieu visez o stare socială care se va des
ființa avuțiea, o stare socială în care femeea, egalizată.cu bărbatul, va trăi cu totul independentă de
iei, atît din punct de vedere material cît și din punct
de vedere civil și politic. > Acuma, poate.
— Totu-și, dacă, icît te privește, vei face-o, nu te
vei- crede cum-că te-ai fi vîndut.
— Fără îndoială că nu. Inse, vorbind la dreptul
vor,crede alții. Știu foarte bine.
r
—Atunci,’ ce deosebire va fi între situațiea-ți de
metresă care se împrumută, și Maria-Tereza apăsă, rîzînd, asupra cuvîntului, și între situațiea unei'Temei,
unei neveste.;, obicinuite. In cazul din urmă îe tot
atîta vînzare, ca și în cazul dintâi: nu ie nici o vînzare.
— Pardon. Căsătoriea nu se face fără o consacrare,
pe . care, mai întăi, tăgăduesc dreptul societățeî. de a
o face, pentru-că societatea n’are nevoe să cunoască
amorurile noastre, după cum n’are nevoe să ne cu
noască prieteniile. Apoi, această simplă consacrare,
în formula actuală a legei, nu-i, nici mai mult nici
mai puțin, de cît un contract de vînzare pentru fe
mee, atît din punctul de vedere al dependenței în
care iea o pune, cît și din punctul de vedere chiar
al foloaselor ce i le dă. Nu vreu nimic din toate astea.
— Consacrarea aceasta ieste o chezășie pentru fe
mee, îe o protecție...
scliimbări— Chezășie împotriva a ce? împotriva
r
lor bărbrtului? Acesta-i înse un drept, pe care* ieu
nu voesc să i-1 tăgăduesc nici de cum; fiind-că îl-re
clam pentru mine. Nu primesc o protecție care ie o
robie pentru altul.
—1 Dar dacă vine un copil?
'
— In regim echitabil, respunse Clara, copilul tre
buie sa fie crescut pe socoteala colectivităței. Educație*
copilului ie în interesul tuturor: trebuie să fie, ast-feliU)
în sarcina tuturor. De o cam ■ dată înse, din ceea.ee
ie, după natură, cea mai mare fericire a vieței, socie-,
tatea a făcut, pentru femee, cea mai mare, cea mo1
grozavă povară: Numai în cazul acesta, aș primi sus
ținerea/bărbatului, pentru-că asociațiea, chiar rupta
între noi doi, va continua, totu-și, în rodul care arii
purces din iea. Ori-ce bărbat s’ar sustrage de la «aj
toriea aceasta, ieste un mizerabil. Ieu înse nu
voiu pune în cazul de a iubi un mizerabil.
L. X. de RjoabD.
75
fnnețiea capitalistă a Creștinismului
1
rilor,
dar care nu le cunoaște substratul, încearcă să *
explice morala eppbei lui Machiâvi-1, ca produsul ar
mercenare, pe cînd Adam' Smith, da acestei
jlarea funcție capitalistă a creștinismului ie de a matelor
i
0 îotrodus pentru intaea dată, ca mijloc de constrîn- 'morale o întrepretare mai serioasă. Pentru-că, zice iei,
într’o epocă în care marile crime sînt obicinuite și
pere
Proprietăței, sancțiunea
?eligi°ftsa’ c0,vir?ind religiile anterioare, în ne stare răinîn nepedepsite, iele nu suvîrșesc nici o imprudență,
rla atinge Vnta aceasta. Și, într’adevăr, cele maia- vițiu pe care opiniea publică din această epocă, îl de
făima mai pre sus de toate. Așa dar, nimica de mirat,
Hesea sancțiunea paminteasca prin care aceste religii
amenințau acțiunile imorale, nu se îndeplinea, ceea-ce, d >că aceste crime sînt, nu numai tolerate ci în de obște
cll vremea, trebuea sa slabeasca însă-șî .puterea și in încurajate, slăvite. O esplicare, cure, la cea dirităi
fluența moralei. Creștinismul, din contra, transpor- privire, pare superficială, absurdă, pentru-că pururea
ramîne întrebarea, de ce într’o atît de lungă perioadă
tîndu-și sancțiunea m vieața viitoare, făcea cu neputință marile crime sînt obicinuite și scapă ori-cărei sancțiuni?
siguranța nepedepsirei râului, și, deci, zădărniciea a- Toleranța societățeî pentru marile crime, găsește fata
jjjenințărei- Armat de-un blăstăm, ale cărui urmări nu îndoială o explicare, în faptul vădit, că ori-ce sancțiune
puteau fi știute, și care, din pricina aceasta, nu putea morală sau juridică î? absolut de prisos față de cei
fl nici criticat nici înlăturat de nimeni, creșt
-’**'---- 1
.,ix sîndrăzneală
_ca s- le găyîrșască. Dar
îștinismul
cari au destulă
ge adresă muncitorilor, sclavilor, servilor și le impuse rațiunea adevărată, hotărâtoare, ie că aceste crime,
un șir de acțiuni contrarii interesului lor real, ame departe de a primejdui proprietatea, sînt .eradnațiea iei
nințând cu pedepse grozave, pe lumea cealaltă, pe acei normală și necesară, purced din îea i crimele astea sînt
cari nu le-ar fi împlinit. Inse, supunerea servului la chiar o condiție neaparată a existenței proprietăței.
apăsarea ce-1 stăpînea, se^ asigură și mai bine, prin Entusiasraul lui Machiavel pentru Cezar Borgiaj nu
dogma largă ce predica, că cerul se va deschide nu se poate esplica de cît pentru cine h înțeles natura
mai pentru săraci. Mulțumită acestei doctrine, servul, proprietăței feodale, necesitatea- intimă a jafurilor, a
văzîndu-și supunerea răsplătită prin cea mai splendidă despoerilor și criinelorcari formează urzala violentă și
coroană, prin fericirea în vieața viitoare, privea c’un moralitatea istorică a acțiunilor ce favorizează dăi
zimbet, plin de dispreț, bunurile trecătoare ale celui nuirea formei sociale domnitoare.
bogat, care remînea sclavul, față de plăcerile eternită
Ast-feliu, prigonirile evului mediu, în potriva evre
ții. Acest raport invers, între iericirea pământească și ilor, sînt tolerate și întețite, pentru-că iele sînt impuse
fericirea viitoare, cu totul necunoscut de cătră religi de o reacțiune a proprietăței feodale în potriva- pro
ile antice, care formează tocmai o antiteză între aceste prietăței mobiliare. Chiar indulgența societățeî moderne
religii și creștinism, alcătuește cea mai puternică uneltă pentru loviturile-de stat, se datorește faptului că, de
de împăcare a celor mizeri cu sistemul care-i exploatează, parte de a compromite trăiniciea bunurilor capitaliste,
alcătuește titlul cel mai de samă ce și l’a dobîndit creș iele le întăresc, din contra, și le favorizează desvbltarea. Așa-că, religiea, constitue, în tot timpul epocei
tinismul pe lîngă clasele stapînitoare.
Inse, noua religie, cu dogma-i genială, se adresa de feodale, o puternică mașină de constrângere morală,
o potrivă și claselor dominante, nu cu mai puțină iz- care impune, proprietarilor, unele acțiuni contrarii in
bîndă, dînd acțiunilor lor direcțiea cea mai conformă teresului lor conștient, lucrătorilor, unele acțiuni con
interesului lor real. Și într’adevăr, dacă aceasta, dogma, trarii interesului lor real.
A. Loiua.
pretindea a se veghea cu îngrijire la bunul traiu al
muncitorului, fie pentru a înlătura o revoltă din par
tea-!, fie ca producțiea, nimicită prin sclavie, să ca
REZISTENȚA INDIVIDUALA
pete un mai mare’ avînt, religiea creștină vorbea și
inimeî bogatului și-i impunea milosteniea, ca singurul
mijloc prin care omul, lipsit de pașaportul sărăciei,
.„Să-ml facă imputare orl-cine, dacă voește, pentru
care nu iera mizer, putea să între în împărățiea lui această vina de provocare la crimă, care Te upa din cele
Crist, să iee parte la fericirea viitoare. Tot asemenea, mal. strașnice arme ale codului penal. Inse, o spun sus
religiea, căută să țină în oare-cari limite raporturile și tare: dacă cine-va m’ar ținea- zece luni în închisoare,
dintre proprietari, și să abată violențele grozave cari fără nici- un motiv, din nebăgare de samă, din ultgre
ar fi lovit în trăiniciea proprietăței. Dar tot~ această sau răutate, aș lăsa să-nu crească unghiile, ș<, în lipsa
religie, care împiedica, cu atîta stăruință, ori-ce acți unei mîpl viguroase, de barbatj și-ar dalei samă ce pot
une dăunătoare proprietarilor, lăsa' cîmp liber uzur ghiarelc unei femei, Lața de barbariea legel, nii-1 de
părilor celor mai neînfrînate, ale acestor din urmă, opus de cît legitima sălbătăcie a rezistenței individuale.
numai să nu fi fost de natură să compromită sistemul Știu foarte bine, cum-că ar fi mal bine daca s’arcere, în
capitalist. De acolea cele mai mizerabile nelegiuiri, mod paclnic,. reforma abuzurilor monstruoase .cari^ne
cari s’au săvîrșit sub auspiciile religiei, în timpul amenință pe toți și pe tqate. Inse- experiența-! făcută și
întregului ev mediu, și cari trag o brazdă sinistră peste ' toată lumea a "putut să-șl dec, samă, că nu slujește la
această tristă perioadă. într’adevăr, religiea fngadue nimic, de. a pune răbdarea în slujba drcptățel. Puterea
ca stăpînii să pună o botnița servului hămesit, care Te, din ce in ce mai mult, în nunele despoelorilor și se
macină grîu, ca să nu poată duce la gura puțintică căturilor, cari șe înțeleg ca pungașii la iarmaroc. Ca-^
mină. Religie a nu se opune violențelor, măceluri or, ja printr'o rețea aruncată asuprațăreTîntregi, sîntem prinși
burilor, cari, atît de îndelungată vreme, au zbuciumat în ochiurile unei pînze, pe cari numai «burtoșir> sini în
Occidentul Europei și al Asiei. lea îngadue, in Europa stare s'o riipă. Atît amar de slujbași, de păcatgșT,
evului mediu ca și în Rusia modernă, care ie reprodu trăesc pe spinarea noastră, tirani ncsuferiți, adevărafi
cea istorică a acestei din urmă, îngădue războiul capi- bașbuzucl, ce sînt știlpînff a tot-, pentru cari muncim sine
strădănuiin, de cari, îmi dau samă bme că nu ne vom
țjhștilor creștini în potriva adversarilor lor
descotorosi de cit printr’o hotărir.e desperată. Atît inal
^®ljgiea cea mai cucernică, prezida la cele mai i
rău pentru acel cari vor'fi voit așa.
.
,
aceasta?
™
COLOSLBA.
pricină se
obicinuita-i eleganță, care plutește la supraf ița lucru
Z
�76
REVISTA IDEEI
HEVIfiTA IDEEI
zitiul, cel cu biciul și cu caftanul rupt.
Șuloim Âleichem, sau, cn alt dialect, $olonn Altichem,
— Da’ ce? Te-a lua dracu, dăcă-î fuma tnâhorpie pseudonimttl lui RabinovicI, din Ițicv, unul dm cei jupîne Casriel, îl dădu peste nas los'l conductorul S
mai talentați și mai cuțtofcufj scriitori evrei, cari scriu tem că, ferească D-zău, să nu te apuce durere, de’CatU
în adt cărata limbă a poporului: in jargonul ordinar. dacă-i fuma tutun bun.
Pe lîngă o limbă cu adevărat frumoasă, uatițrală, po
- Ia nu umbla cu fleacuri, mucosule, și adă ’nco.
pulară, pe lingă un spirit de observație dc foarte mare o țigară, face Casriel vizitiul.
putere, Șuloim Âleichem, formula ebraică: «Binc-ați ve-.
Șt amîndoi încep a-și răsuci cîte o țigară.
nit», sub o formă adevărat spirituală fi artistica, șție
— Cînd pronim ? întreb din nou pe conductor.
să arate mizeried in care înoată poporul, neștiința lui
— A-zi, răspunde iei cu nepăsare și dă vizitiu]^
să-și aprindă țigara.
dcsăoirfită fi durerile lui mici și mari.
«Berdicev», ie o, serie de 7 schițe, in care autorul
Aștept și tot aștept, pană încep a se strînge pasa_
descrie sărăcită fi neștiința ce domnefie in acest tîrg, geri, încetul cu încetul.
situat in apropiere de Kiev, avînd o populație de rre-o
Mai întâi se vîră un jidan, într’un cojoc scurt, cu'
50.000 dc locuitori. Unele lucruri pot părea exagerate, ~ un fel de blană, greu de recunoscut ce felin de’di.
dar, din nenorocire, autorul le-a văzut cu ochii, si iei hanie va fi purtat-o. Zi-i vulpe, iera prea albă;
n’a căutat sa fa-a schițe de distracție, ci a vrut să zu miță, iera prea .roșie: zi-î urs, iera prea scurta lu pjr.
grăvească, in toată realitatea iei, mizerieg. tuturor insti zi-i cine, iera prea mare părul: zi-i lup, iera prea aă-*
tuțiilor din acela-și oraș: Iramvaud, hotelurile, teatrul, răcăcioasă... După cel cu cojocul scurt, se vîră alt jidan'
bandiții si celelalte.
fără cojoc, mai degerat. Săracu, își rotește privirea în
Schița ce apare aicea iesle. tradusă din original, după toate părțile, oftează, caută un loc și se așază într’un colț
foiletoanele revistei săptămînale, scrise în jargonul corc lîngă ușă... După cel înghețat, se yîră un coș cu mere,
esc, <Der Jude», din Krafcâu.
și, îndată, după dînsul, o femee învălită în trei șaluri’
m. k. ,
;toate ferfenițe : se vedea cît de colo că-i iera. frig’
săraca.
,
,
't
— Hai, jupîne Casriel, pașol. Zice conductorul către
vizitiu, flueră, și tramvaiul urnește din loc. Facecîtva drum și se oprește numai de cît. Ușa vagonului
se deschide, și se arată un cap.
Sosii cu trenul, în Berdicev, cam după sărbătoarea
-Nu-i cum-va aici, Moișă,?
corturilor, într’o dimineață, înainte de rugăciune. Afară
— Care Moișă ?■ întreabă los’l conductorul. ,,,
4— Moișă Fițihes, răspunde capul.
cădea o ploae mărunțică, și se făcea o sloată foarte
mare.
— Un flăcău cu șapcă veche ? întreabă los’l con
La gară mă năpădi o întreagă herghelie de comi ductorul.
sionari cu bărbi galbene, cu caftane galbene, și cu
— Un flăcău cu șapcă veche, răspunde capul. .
tăblițe galbene la șăpcile galbene și roase.
— Cu coj’oc rupt ? întreabă los’l.
— Jupîne, Grand-Otel.
— Cu cojoc rupt, răspunde capul.
— Otel Franța,- jupîne.
— Slujbaș la o ferărie? întreabă los’l.
— Jupîne, Italia, jupîne.
— La o ferărie, răspunde capul.
— Aproape, curat, cușcr.
— II cunosc,face los’l conductorul. Flueră și strigă:
Slavă Domnului, scăpat teafăr djn mîna bandei, dă Hui, jupîne Casriel, pașol.
dui de-o altă adunătură de harabagii, cu ciubote
Și pornim înainte. .
mari și cu bice lungi. Cît pe ce să mă rupă în bu
— Bilet. Face către mine conductorul... Par’că nu
căți, nu alta. Un hojmalău imi zmulse cu de-a sîla gia- v’aș prea cunoaște. Nu sînteți de aici ? O să stat!
mandanul, iear ieu începui să zbeir: «Scrierile mele,
mult aici ? Pot să vă duc ]a o gaz lă bună, nu hotel,
hârtiile mele». Și-atunci, alțî doi harabagii aproape dar curățică,, fără ploșniță... Și, pentru mîncare, am să
să-mi ție luminarea..., vrînd să,mă iee cu dînșiiși în- vă îndrept într’un loc, unde , o să vă coste ieftin și o
cingînd între iei o batae. Pănă una alta, ieu pusei să, vă placă... ,
, .
mîna pe giamandan și șterseî putina, îndreptîndu-mă
Ii mulțumesc frumușel și-i spun că am cnnoscuți.
către tramvai.
Iei mă’ntreabă că cine-s și ce meserie au... Ii năspo— Aici, frățioare, aici. Numai cinci capeîci.
cesc niște nume din lună, și scap de iei... Mă lasă pe
Iera chiar conductorul în persoană, un domnișor mine, se,îndreptează cătră cel cu cojocu. scurt, șh
cu bărbuță galbână, cu o geantă la șold, cu un bumb
spune să iee bilet. Omul cu cojocu scurt, dă, din ui.neri.
Ia șapcă, și cu un glas răgușit. Pe lîngă dînsul iera
—r-, Știu ieu. Par’că am ieu pară , chioară în pungii
un altul: vizitiul tramvaiului.
~ — Asta-i a treia oară, săptămîna asta, că mergi
Amîndoi, îmi aratara din mînă im feliu de clădire,
fără bilet, îi zice înciudat los’l conductoru.
ce sta cam înclinată într’o parte, cu giamurile sparte,
— Ei și ? Din pricina asta să merg pe jos ? Ori
ci-că iera vagon. La o oiște lungă iera înhămată o
să mă duc unde-va să fur pentru tine ? Ii răspunde
mîrțoagă albă, cu coada rară, cu botul întins, care
omul cu cojocu scurt, înciudat și iei.
dormita.
los’l conductorul face un semn din mînă și se în*
— încet, încet, făcu către mine conductorul, să nu
dreaptă cătră omul înghețat, cel fără cojoc. Acela se
te împedici, lipsește o seîndură de la podea.
face că doarme,
încetișor, mă așăz în vagon, pun giamandanul lîngă
— Hei, ia-n ascultă, domnule: bilet.
;
mine, și aștept. Iera cam frig. îmi bat un picior de
Omul se face că n’ande. Conductoru ■ îl dăruitJȘte
celălalt.
c’un bobîrnac peste nas,
.
. .
Hei conductor, îi spun domnișorului, pornim
— Jupîne, ia-n ascultă: bilet.
o dată ori ba?
— Șumăti, am auzit, îi răspunde omul, ca trezit
— A da Dumnezeu și-om porni, îmi răspunde con
chipurile din somn, și-și freacă mînile una într’alta<
ductorul,
— Bilet, răspunde los’l conductorul.
— Ia-n ad’o leacă de tutun, mă tu los'l, îi zice vi— Șunnăli, răspunde iear omu, suflînd în pumni-
Tramvaiul din Berdicev
__ c© mii bun «șumati» al d-tale,
f ‘ îî zice aspru
los’l conductoru. Fri bun și scoa" te" cinci
~.:z5i capeîci, și
Lftim bilet».
F _ Sst, sst, face cel înghețat. Ce-i atîta supărare?
Toi’te la dîl'-su> raure boier.
inj câpeM£aCe n“2“rî’ ZiC“
conductotll,',i adă
c,n" He, face cel degerat, îi maî lăsi t„ din'
,
— ^ucazurile mele pot să-ți la3) zice Ioslj +
ductoru.
— Fii sănătos cu dresele, îi răspunde cel înghețat
Las’ ca am ieu destule pe ale-mele.
b v c
— Apoi am să te poftesc, dom’le, să fu așa de
bun să te dai jos... Iear, cătră vizitiu: Jupîne Cas
riel,
.. . '
Casnel vizitiul, oprește tramvaiul și îi rîde inima
de bucurie: de cal nici mai ie vorbă.
Mă rog matale, cu picioru drept..., zice los’l
conductoru, celui degerat.
Omul șede locului, bate din picioare, își freacă
mînile și nici nu se urnește din loc.
— Aștepți să te poftesc? Face cătră dînsul los’l
conductoru. Vrei să te-apuc de gît și să te scot pe
brînci... Să vie controleru, și-o să-ți dee iei... Jupîne
Casriel, pașol. Face Iei cătră vizitiu, și tramvaiul
'pornește.
— Nu mai ieste dreptate pe lumea asta, face de
o dată femeea cu mere... Cu ce-i mai rău omu ista
de cit celalt? Ce? Cela poate umbla fără bilet și
ista nu? Fiind-că aceln-i cu cojoc și ista golan? Aa,
are să-ți mînîvce banca ? Ori crezi că după moarte
o să ți se înalțe monumente.
— Cine mi te poftește să mi te faci apărătoare ?
Zice los’l conductoru. Pe acela-I cunosc, ie om gos
podar, scăpătat săracul, dar dumnealui, arată pe cel
înghețat, da, știu ieu cine-i. Un calic, un prăpădit.
— Ei, și dacă-i sărac, face femeea cu mere. Trebuie
să-l zvîrli? Ce ? loî-te, ce-a păcătuit? Calu, ori-cuni
merge în tîrg: o să mai fie unu. Inchipuește-ți că
aî luat gologanu. Ei, și o să-ți îngraș! supa cu asta?
— Da cine te cere martoră? Face cătră dînsa los’l
conductoru. Maî bine adă cinci capeîci și poftim biletu.
— Iaca, face femeea, alta acum. Știam ieu’că o să
vie și la mine, parcă-mi spunea inima.
— D’apoi ce credeai mată, zice Ics’l conductoru.
0 să te duc degeaba ?
Cum «o să mă duci»? Zice femeea. Mă duce
harabaua, nu tu. Și-o pus un bumb de alamă, și-î
mare și tare. Da, te țiu minte cînd ierâi belfer la Leizer Herș Darke, cînd duceai copiii în spate, cu cîte
o ulcică cu’mîncare. Și acu ce bați teapa cu bilet-smilet ?
— Va să zică vrei să te dau jos, cu coș cu tot,’
strigă înfuriat los’l conductoru și fluieră cătră vizitiu.
Jupîne Casriel,' stop.
Casriel vizitiul, opri tramvaiul.
— Dacă Iești așa de buna..., face los’l conductoru
cătră femee, și vrea să se atingă de. coș.
— Ce ? O iei în-serios ? Zice femeea cu coș. Haide
hai, să te văd. Aș vra să te văd că ridici mina asu
pra unei văduve sărmane, cu Șese copii, unu mai mic
de cît altul. Tu știi ce' mere sînt astea ? Numai- unu
D-zău știe, cît sînt datoare pe iele, n’am păr în cap.
Mă prostule, să te atingi numai de niine, că-ți sare
tot tîrgu împotrivă, nici moartea nu te scapă. AI fi
nevoit să fugi din Berdicev, tocmai unde a înțărcat
dracu copii.
Hai, jupîne Casriel, pașol. Face los 1 conductoru
cătră vizitiu. Si pornim «înainte.
„ _ «
— Cum îți plac daraverile mele ma ntreaba los 1
îi
vezi,
oșa-s
toți
dșezîndu-se lîngă mine. Iac’ așa, cum î. . - , ,
77
pasagerii. Cine are parale, merge pe jos, și cine nu
poate plăti, umblă cu tramvaiu, și fă-li ce-va, dacă poți.
_ Tramvaiul șe opri de la sine, și nici n’apucă los’l
să spuie ce-va, că întră în vagon un evreu bătrîn, orb,
Și P fetiță care-1 ducea de mînă. Orbul Iera stricat de
vărsat, fața-I iera arămie și avea albeață pe ochi. Fe
tița, tinerică de tot, iera într’un surtuc bărbătesc, si
avea niște mînî uscățive.
Orbul întinse gîtul și începu să cînte :
Ascultați a mea durere
A-zI sînt orb fur’ de vedere :
A-zI sînt orb.
Altă dată vedeam’ bine.
LuațI pildă de la miue:
A-zI sint orb.
— Oameni buni, zice fetița, dațî de pomană.
Cel cu cojoc pune mîna la buzunar, dar răpede o re
trage. Chipurile n’are^ mărunte. Cel degerat se face a
dormita. Femeea cu coșul scormolește de unde-va,
dintr’o Jiasma, un groș, și-i întinde orbului, ca și cum
i-ar da^o medalie de aur.
— Eî, ați căpătat d’e pomană, face los’l conducterul
cătră calici, îi petrece afară și flueră cătră vizitiu. Ju
pîne Casriel, pașol.
Și pornim înainte.
— Ei, cum îți place, îmi zice los’l conductoru așezîndu-se lîngă mine. Ia să cerc și să le zic ce-va, că
irii-ar da cu pietre în cap. Te joci cu calicii din Ber
dicev ? Drept îți spun: de cît conductor aici, de mii
de ori maî bine, nu belfer, dar și oher. Par’că știi
d-ta ce meserie cîneaScă ie și conductoriea asta?
Mai întăi de toate iești mai înjosit de cît cel m.i
înjosit. Insă-șl soră-mea, am o soră în Berdicev, nu
vra să vorbească cu mine: «Li te-aî vîndut lor, zice
îea, ca șmonducțor, scoțrgologanujdin punga bieților oa
meni, și iei bucata pîne din gura harabagiilor»... Și
bieții harabagii, ce fac? In fie-care zi ni otrăvesc cîte
un cal. Apoi, de palme nu maî vorbesc. Au jurat, ca
ori sa-mî frîngă coastele și să mă calicească, ori sâ-mi
joace un renghiu, ca să-l țiu minte cît oiu trăi... «Ce
aveți cu mine, zic ieu, nu maî sînt alțî conductori.’ ?
«La toți, zic iei,, o să vă frîngem mînile și picioarele.
Noi n’avem nevoe de traican în Bcdripcci.pSlosi-strâ.moșii noștri au dus-o cu harabagii și copiii noștri or
putea și Iei trăi fără tramvai...» Ei, acu fă-te conduc
tor, dâcă-ți. dă mîna. Și-aî să crezi d-ta, poate, că cine
știe ce am de-aicî. Atîta să aibă stăpîniî tramvaiului,
cît am ieii. Trebuie să știi d-ta, că primesc Zghil'n,
30 capeîci sau,80 banî, pe zi, cu mîncarea mea, cu
hainele. mele, cu tot al mieu. _Și apoi, cînd mai dă
bunul D-zău de vine vre-un controlor și prinde pe
cine-va fără bilet, maî plătesc și amendă. Așa-î ca
că
dintr’astă poți trăi și să mai ții și o mamă bătrînă ?...
Sss, mi se pare că îaca vine FeZt-7 controlorii. Vine
de la dlfutic casîeru... de la botez. Jupîne Casriel. dră- ’
guță, ia dă vre-o două bice calului, s’o îee maî repegior, ca dracu l-a adus pe controlor. Pașol. Pașol...
Casriel trage ’n marțoagă ca într’un poloboc deșert,
îear Velv’l controloru aleargă după vagon, dînd din
amîndduă mînile către conductor, ca să oprească. los’l
conductoru se face niznai, și tramvaiul zboară.
De-o dată... De-o dată’ se aude un pocnit, o lovi
tură a două oiști, răsuflarea a doî conductori, sudălmi
ce se pot auzi numai prin Berdicev.
— Holera, ciuma, lua-to-ar dracu să te îee, cu tata-tu
și cu măta și cu bunicu-tu și eh răzbunicu-tu, pană la
Adani.
— Vîrî-ți-s’ar oiștea în gît*să ți se vîre, și strîmba-ți-s’ar gura să ți-se strîmbe... mama matei.
1
■li I
i
ii
I
1
. i
j
'î
1
�78
revista
— Un’ ți-s ochii, pui de lele ce iești ? Cînd vezi
ca îeu-s pe dreapta, ce n’ai apucat pe stînga ?
— Da’ unde-i'scris, niangbsjtule, 6ă tu trebuie, să
mergi cehia și ieu hăisu ? Poate-i cojoeu pe dos,
mă ? Ieu ceala și tu hăisa ?
r— Vită proastă ce iești. Apoi de ce-s două linii?
Tu încoace și îeu încolo.
— Măgarule, da’ unde-i scris că tu trebuie să mergi
încolo și ieu încoace ?
— Știi una, lua-i-ar dracii ou liniile, cu vagoanele
și cu tramvai cu toț. la-n adă, Casriel dragă, o țigară,
dacă ai.
— Arde-i-ar focu cu tramvaiu lor cu tot. Da unde
am tutun ? Tocmai credeam că ai tu. Ia cată colo’n
buzunar, Azriel dragă, tu iești băiet cum se cade,
zău. Ce-ți mai face baba ? S’o mai liniștit ?
— Atîta s’o bată biciu. Atî a doar tace, cît doarme.
Pe In tine ce se mai aude ?
— ,Tot așa.
— Da’ rabla de cal ce-țî mai face?
— ’Dțică-să dracului sâ se ducă. Se teme de biciu
ca de foc... N’ai un chibrit?
Și-așa, se adîncesc amîndoî vizitiii în vorbă, ea ceimai
buni prieteni. Tot așa și cei doi conducători, stau prie
tenește de vorbă, până ce sosește Velv'l controloru,
vesel, de la botez, și face gălăgie.
— Bată-v'ar norocu să vă bată. Iear v’ați schimbat...
cojoacele ? Aveți noroc că-s a-zi cam cu chef, de la
botezu casierului nostru MoCie. Dar a făcut un botez,
mă băieți, halal să-i fie. Doar nu degeaba ie iei ca
sier... M’aș prinde și ieu. Mult mai bine de cît con
trolor, s’alergi ca un eîne după tramvai... Da’ trebuie
să porniți, măi băieți... Jupîne Casriel drpgă, fii bun
și pune calu îh ceea parte și întoarce-te la gară, iear
jupînu Azriel o sâ vie în urmă...
— De ce tocmai îeu, întreabă Casriel. Las’ Să se
întoarcă jupînu Azriel în tîrg, și să viu ieu în urma lui.
Jupîi.e Azriel, face controlorul. întoarce calu
și haidem înapoi în tîjg.
— Mai pune-țî pofta în cui, face Azriel. Să întoarcă jupînu Casriel la gară.
— Da’ să știu că crăp aici, zice Casriel, că nu
mă ’ntorc. •
— Da’ să știu că mă . lungesc aici, face Azriel, că
nu mă urnesc din loc.
— Vai de Capu.
x
,
capu Iui,
lor, ss’uiucstc
aniestecă femeea,, apucă
cosu
tAo Halal
ET., 1..! Ar.
cu mere și șe> rlS
da jos.
de -------mers. Gologani să li
dai. Să fi apucat pe jos, făceam păn’acum de șese
ori drumuîn tîrg. Trfâodn li-o trebuit, ptiu, la dracu...
Și femeea cu cqșu o iea apostolește.
— Cine-i femeea asta, întreabă Velv’I controloru.
— Nefiha, Nețiha vadana, n’o știi, răspupde los’l
conductorii.,
— Ei, ce facem, fac ieu cătră conductor. Aici o să
rămfr>em pe Sâmbătă ?
— Așa se vede, raspupde iei aprinzîndu-și o țigara.
Pe semne, gîndesc ieu, că trebuie s’o luăm pe jos...
îmi iau gîamandanu și-o apuc frumușel pe jos, iear
după mine banda de harabagii, cu chiote și rîsete.
'— Aha. Sfințiea sa n’o vrut să mînînce tâițej cu fa
sole ?... N’ai vrut să mergi cu un hârabagiu de rînd.
Ți-o venit pofta de. Iraîvan, hai? Fii mulțămit c’ai
scăpat teafăr, că nu te-a făcut plăcintă... Hai, sui
în’haraba jupîne, suie în care vrei, tot una.... Hiii,
baietani, huni.
Mă suiu cu. gîamandanu într’o haraba, și întru
în Berdicev cu mare pompă.
Șuloim Aleichem.
------- -
Debuturile Mercyei
--------- -------- ------------------ --------------- REVISTA n>EEI
79
. hrana și Mercy n’avea măcar trei nence st
într’însa pe-o poartă rea. Să fii frumoasă nu-i de-ajuns,
trebuie să ai noroc. Pe pavajul Londrei, fetele fru
moase cresc tot atît de strașnic ca și mîzeriea sau
ca și ploaea ce cade pe pavajul acesta, din cer. Uriașa
cetate Ieste Edenul desfrîului. La dreapta sau la stingă,
brTlteIfigea iea bine pe această mizerabilă, ânse hs
trîna avea dreptate. La urma urmei nuri X!£ poți să întinzi la întîinplare mîna, cu ochii închiși,
ea Pîne0’
^U8? Ceani’ nu dormise în patul iei și și iești sigur cu, peste două minute, vei pune degetul,
eilteaua iei de cîqie. Da îî va plăti, trebuea să-i pe-o fată proaspătă, care dorește să învețe meseriea
mai bine.
Jlâteasca, și iea privea pe bărbați în față. Dar aceștia
Trecînd pe la oglinda unui magazin, Mercy se privi.
P.o vedeau sau întorceau capul. Apoi, prea multe Iea se înspăimîntă de paliditatea feței și sărăciea îm
fete se adunau in pai tea luminată a trotuarului, și brăcămintei sale, .și-și zise că trebuea să spuîmînte
Bele nununat de frumoase, mari și mici, fructe coapte, pe alții dacă chiar iei îi iera groază de iea. Impletitrufandale, fructe verzi. Și acestea din urmă, cu fuscindu-se, șe întoarse îndărăt, tîrîndu-se spre Tamiza.
tele lor scurte, cu tahea subțire, cu părul lor bogat
De-a lungul cheiurilor mai întunecoase, nu i se va
câzîndu-le pe umeri, cu ochii lor mari, îndrăzneți, putea deosebi scofîlcirea obrajilor, nici noroiul după
aproape 0 inspaimintau, cuci iele își arătau, una alteia fustă. Vînatul vr’unui bărbat va fi mai. lesnicios.
sărmana iei fustă de institutoare, bătîndu-și joc de îea.
Podul Westminster o atrase. La mijloc, se sprijini
poate mai bine ar fi făcut să fi. mers în Leicester de parapet, neputînd merge mai departe. Sunau unSnii'are, locul de întîlnire al prostituatelor streine. spre-zece ceasuri la turnul gotic al Parlamentului. Mer
Acolea-și găsesc azil rămășițele noroiului de pe con gea de șase ceasuri și simțea un gol în minte ca și
tinent. Acele enorme Normande, Bretonele acelea co cum și-ar fi pierdut conștiința lucrurilor și ar fi fost
mune, acele Belgiene ordinare, acele slute Elvețiene, să moară. Loviturile sonore ale uriașului ceasornic, ră
acele Germane din topor, toate avînd cîte un media sunau în inima iei, în creerul iei, și i se părea că-și
tor, ies la iveală, făcînd o pată, ca niște ploșniți, în aude ceasul din urmă. Da, da, Iera ceasul care-i anunța
moartea tinerețe!, înmormîntarea trecutului iei, ce
mijlocul frumoaselor fete ale Albiomilui.
Se întoarse pe Saint-Martin’slone. Pămîntul vîscos, o repeta cele o sută de turnuri vecine.
Ce să. mai facă de-acuma cu vieața? Și, plecată
ploae măruntă, îi uda poalele, îi murdărea brațele.
Ghetele-! rupte, deschideau gura în noroi și iea își de-așupra apei negre, care curgea tăcută, sinistră, dînsa
•'"■'hise
ochii. Inse, acolo, în umbră, luci, de-o dată,
incbipuea
că
trecătorii
auzeau
zgomotul
picioarelor
închise
luv^-f------. -o
*
iei ude, cari făceau, în încălțările-! sparte: fiac, flac, flac, un drăgălaș cap blond. Copilul își întindea micuțele lui
flac. Apoi se întreba cu gț-oază, dacă omul care o va brațe: și o striga cu vocea sa duioasă: «mamă, mama a.
lua, o va sili să se desculțe, și dacă va trebui să-și Trebuea să trăească, pentru iei, trebuea să trăească.
scoată, față de iei, ciorapii iei murdari. Omul care o Și, celui dintăi om ce trecu, îi puse mîna pe braț :
«Domnule... ascultă». Vocea îi tremura atît de tare,
va lua... Unde iera acela oare ? Batea paveaua de
trei ceasuri și iera obosită cu totul Nu băuse în ziua că omul se opri. Iera un gentleman, de vre-o cinci-zecî
aceea de cît un ceai, dimineață, cu o tartină cu unt, și ele ani, îmbrăcat bine și cu înfățișarea cinstită. «Ți-i
foame» ? O întrebă iei. Iea nu răspunse, dar fața îi
simțea că-i vine leșinul.
Veseliea și bețiea umpleau străzile. De prin public- vorbea destul. Dînsul îi puse în mînă o piesă de doî
shilingi. Cum înse iea ședea nemișcată și mută, înă
houses, ieșeau femei împleticindu-se, cu cîntecul si surisul pe buze. Ar fi voit să fie beată, ca femeile a- bușită de rușine, dînsul se aplecă, și vâzînd-o atît de
cestea, pentru ca să uite o clipă, să uite, să uite... Ah, tînără, atît de plînsă, și atît de frumoasă, opri un
da, ar fi voit să-și înece trecutul, prezentul și viito cab care tocmai trecea.
rul în beție. Inse n’avea' nici un pitac. Ultimul ban1
Mistress Christall fu foarte plăcut surprinsă, auzind
i-1 luase în ajun tigroaica care îi îngrijea de copil,
txwși,
.j 0 trăsură oprindu-se la poartă. Se grăbi să deschidă,
ne fiind deprinsă, ca, cele lalte, cu toate manevrele
înfă- Șb introduse, cu mare stimă, pe gentleman in parlour.
vițiului, nu îndrăznea să oprească trecătorii cu î.Ză
«Felicitările mele, zise iea Mercyei, trăgînd’o de-o
țoșarea mai blajină, să le zică: «Tare mi-i sete, puiule, parte în coridor. N’ai de cît să voeștî. Acest gentle
da-mi, dacă vrei, un pahar de bitter-ale». Se poate spune
man ie cît se poate de bine, și strălucirea guineelor
cum-că ți-i sete, dar nici o dată cum-că ți-i foame. lui va colora în blond părul lui sur. A, ai o scri
Bîntuită de foame, iea prinse să zimbească în fine. soare»... O scrisoare. Poate că de la tatăl iei. A, de-ar
Zinibea mai cu samă bătrînilor, căci auzise de la o fi chiemat-o acasă, hsiceethome, pentru a sărbători cră
prietenă a iei de ',’pension, cum-că bătrînii se lasă ciunul. Dacă în sfîrșit ar fi îertat-o... Palidă și tremuprinși în cursă mai lesne de zîmbetul tinerelor. Li se rînd, iea rupse plicul și se apropie de becul de gaz
pare, șe vede, că vor găsi și culege de pe carnea lor din coridor: «Copilul a murit a-zi dimineață, sărmanul
fragedă, florile iubire!' risipite, odinioară în desfrîu. mititel. Trebuie numai de cît o guinee».
Și Mercey iera tînără. Avea dinți albi, ochi albaștri,buze
lei, ceri, ce ai, făcu, certînd-o, mistress Christall,
rumene, și de micuță prietenii tatălui său îi admirau grape Mercy că leșină. Fii tare. Uîte-te. Gentle
țieași blondul strălucitor al părului iei des. Dar, în sara vazin^
manul așteaptă. Par'că n’ai ști cum trebuie să te porți.
“ceea, nici ceriul ochilor iei, nici aurul cozilor, nici pur Scoala-te, scoală-te». Si, aruneînd o privire pe scrisoare :
pura buzelor, nici perna moale a sinului, nici șoldurile-i «Oh, disgusțing. Aveai un copil. Și mai făceai mofturi.
de hurie, nici pulpa iei de fee, nu atingeau, nici tineri, Ei, ă murit. Nu se putea mai bine. Haide, desbra“>cî bătrînî. In ajunul lui Christmos trebuie sa cumperi că-te-, iești atît de murdară, de desgustat lumea. Iți
darurî pentru soție, fice, surori, nepoți, nepoate, ve- voiu
voiu împrumuta
împrumuta un capot, și caută să fii gentilă. Gin^oare, amante sau logodnice, și nu ie timp
dește-te că ai să-mi dai trei guinee...»
amorurilor de stradă. Din toți acești oameni, .cari m
îl, France.
ahe împrejurări ar fi cerșit o privire din parte-i, nici
^l nuri hărăzi măcar un shiling.
. .
g
. Mercy nu știea că ie atît de greu m unelei zi sa
16 prostituezi. Meseriea aceasta“ie grea, și iea intra
frumoasa, ie
85 dat°«K i
Mercy ieși de-acasă pe la cinci. Ceaiul iera dat *
parlour, dar îen nici nu voi sâ-și atingă ceașca si
punse lui mistress Christhall ceea-ce-i răspunsese și ț
prînz: «Nu mi-i foame».
a
«Cum bine voești, fiiiss, zise house-keeper, înlățîn(i
din umeri: șase pence mai mult sau mai puțin la oV
coteală de trei livre, Ia o socoteală de 75 de franci, nu.y
lucru mare. Dar nu voesc să te silesc. Izbîndu buni
și mery Christmos: Crăciunul cu bine.
De-un ceas, marele căi ale orașului străluceau de lu.
mină, și, pe la tărăbi, se vedeau spînzurate căpățîni de
porc, încununate cu flori artificiale și cu cîte o'lăuiie
în gură, boi spintecați, împodobiți cu brad. Străzile
ierau niște rîuri de lumină. Vedeai figuri vesele și în.
cîntate de copii, și urechile ți se asurzeau de strigătele
negustorilor: Buy, bity, buy. Poftiți, poftiți, poftiți.
Mercy coborî Tottcnham court Iload, îndreptîndu-se
spre Ștrand. Auzise și iea că acolo iera locul de aretare
din centrul Wcst-cnd. O dată chiar, la brațul logod
nicului iei, în cele din tăi zile ale iubitei lor, pe cîndieșea de la teatru, sprijinindu-se iubitoare și plină de în
credere în brațul care trebuea s’o susție în vieața, văzuse,
cu groază și uimire, practicele lucrătoarelor de noapte^
cari umblau după muncă. Iea știea bine ce trebuea
să facă. Iera de-ajuns să privească bărbații în față, să
meargă sau să se oprească într’un anumit chip, fără
să mai aibă nevoe de alta. Dar meșteșugul acesta așa
de simplu, iera mai greu de cît își închipuise, 'Dînsa
pălea și tremura, își pleca ochii fără să vree, și, fără
să-și dee sama, iuțea pasul.
Străbătu de do ătrei ari Ștrandul, în toată lungimeaschimbînd trotuarul, oprindu-se Ia magazinele de biju,
terii, cum fac fetele, așteptînd ca un domn bătrîn să
le zică: «Vrei să-ți alegi ce-va,drăguță» ? Dar iea privea,
fără să vadă, cu gîndul aiurea, departe, de cealaltă
parte a Tamisei , în hudițile Deptfort-ului, unde, un
baby rumen și blond ca un înger de a lui Rafael, în
tindea către dînsa micuțele lui brațe, strigînd-o mamă.
Mamă, mamă. Numele acesta dulce îi umplea inima și o
stăpînea cu atîtaputereîncîto înecăplînsul și două lacrămi i se prelinseră încet pe fața iei slăbită. Dacă ar fi avut
și Iea o mamă, i-ar fi destăinuit taina-I și tatăl iei, asprul
presbiterian, păstorul satului Kent, nu i-ar li închis
pentru totdeauna ușa., Dar omul domnului'avea zece
fete, dintre cari iea iera cea mai mare, și, fiind îm
surat a doua oară cu o ferneee tînără, nu voea să aibă
o pildă rea în casă.
«Să-șiîngroape rușinea, răspunse iei la o scri
soare a iei de iertare, și să-și ispășească greșala prin
rugăciune și muncă». Munca? De ce să se apuce?
Nedeprinsă, ca toate. ținerile, misses, cu nici o muncă
manuală, nu se pricepea de cît să dee lecții. Piano,
desen, gramatică, limbi. Avea mai multe coarde la
arc. leată ce i se tot zicea, și iea se adresă : agenților școlari, Dar birourile lor ierau pline de insti
tutoare, precum șoșeaua iera plină de fete de petre
cere. Apoi îi trebueau certificate de bună purtare, și
ce certificate putea să dea această fată-mamă, care
își alăpta copilul? Pentru ca să trăească iea și să-și
poată întreținea copjlul, trebuea să-1 dee în mîni streineAșa cerea morala. Cu chipul acesta, putu să găseașca
o locuință respcctibilU și cîte-va lecții prost plătite?
atît de prost plătite în cît nu putea să-și plătească
nici gazda, și asta, în ajun, îi prezentase pentru a
treea oară, socoteala. Trei săptămîni de plătit odaea
(
■
ii
ii
?!
�REVISTA IDEE!
80
al oamenilor buni, al muncitorilor. Am făcut-o
.
oamenii buni, pentru muncitori». Aceste au f0A ,
mele-I cuvinte. Ou asta ne-a lămurit pozițiqa no„ ni'
față de Iei. Am înțeles, atuncea, că Czolgosz «ie
PrtetenuluÎ I. Marixesou.
noștri», că dînsul și-a dat vieața pentru noi muncit, M
că
’decl avem să-l înscriem și pe Iei în cartea ndn,?1'
îmi pare bine că iu sfirșit mi-aî scris o scrisoare și
în cartda noastră de aur.
..
încă o scrisoare minunată. Nici nu-tl închipui ce in
Astă-zl,
ca un rezultat al persecuțiilor îndreptat» ț
mi-a făcut cetirea acestei scrisori. Tu al perfecta drep
contra
noastră,
stă
mișcarea
anarhistă
mal bine Oa .5.“
tate, cînd zici câ starea muncitorilor Ie aceea-și ori-unde.
poate. Toate ziarele noastre apar mal îmbimDa, dragul mîeu, peste tot Ie mizerie, peste tot sintsu- deauna
tățite,
cu
mai
multe
pagini.
Prietenii
care
stăteau
fenntî, peste tot sînt contraste. Aice înse toate-s la culme. de o parte s’au apropiat, lupta și-a luat un avînt
mal mar
leatâ-mă iear în New-York, .în acest colqș, _ unde se
poate vedea urie șiea contrastelor în toata goliciunea lor. pună si dușmanii noștri încep a recunoaște?,, că ie
periculos
pentru
dinșil
orl-ce
mișcare
a
lor
în *?al
Aici vel vedea mizeriea cea mai colosalii pe deoparte,
tra noastră. DînșiI au observat, că persecuțiea ne adw
si pe de alta vel vedea bogilțiea cea mal colosala. .
ne
unește,
ne
concentrează.
Parlamentele
discută
le !
’ America Ie țara ..trusturilor», a marilor uniuni capi
taliste. America, sau mai bine zis Stutele-Unite, suit în contra noastră. Rezultatul va fi desigur nul,
cele mal de samă cîmpil, atît de roditoare, pentru capi chiar acel cari cereau asemenea legi, strigă a-zUnă f
tal. Aice controlează capitalul toate, nimic nu ie care periculos, că Ie fără rezultat favorabil.
Asta, ie cam pe scurt, foasta și actuala noastră 8itD
să nu fie controlat și exploatat de capital și exploatat
la culmo. Asa fiind, poți să-țî daîsamă că răni nule aice. ație, înainte și după afacerea Mac-Kinley. Toate grea
tățile
si persecuțiile au trecut și noi am remas și Vo *
Capitalul ’a conrupt, a înăbușit pri-pe avînt bărbă
tesc în om. Asta a fâcut-o peste tot, dar aice, în Ame remănea în luptă, atîta timp cît vă exista mizerie s
rica, mal mult de cit orl-unde. Nimic nu Ie serios aice, asuprire. Menirea'și datoriea noastră ie să luptăm păii’ii
nimenea nu Ie sincer. Totul Ie conrupt, Ie stricat. Oa ce lumea ne va înțelege, și, înțelegîndu-ne pe'hbi
meni, cari in Rusia au luptat, punîndu-șî vieața în joc se va înțelege pe sine, va înțelege cît Ie de înjositor
pentru binele obștesc, venind aice.au dezertat din miș de a fi rob sub orl-ce formă. Vom lupta pună ce din
care, sau au ajuns conrupți, fără simț, oameni de pungă toate piepturile va Ieși strigătul: «Vrenv libertate jn.
și nn de inimă. Acela care nule încă «american»,adică treagă, nețărmurită de nici o lege făcută de oameni
nu Ie conrupt, Ie numit «naiv», chiar de cătră acei cari numai legilor, juaturel voim să ne supunem, nu altora/
în alte teri au fost cei mal va jnici luptători. Lupța pen
De cînd sînt aice am învățat binișor limba engleză
tru pine fiind mai strașnică aice de cît ori-unde, Ie na am și tradus din Iea cite ce-va. Chiar iți trimet o mici
tural, se poate zice, ca sil fie așa.
traducere, pe care te rog să o dai prietenului. M.„ j|u
Acesta Ie, cam în scurt, spiritul pare1 domnește aice. i-am trimes-o direct, fiind-că ubjea săptămîna viitoare
Acesta Ie, în trăsături generale, spiritul' New-Yorkului mă voiu'duce la lucru, și, dacă nu lucrezi,înțelegi, că ie
în special. Poporul Ie mințit, amăgit mal cumplit ca cam greu de cheltuit pe multe mărci...
orl-unde, chiar și de cît în China..Ziarele otrăvesc aice
O. IiEONARD.
opiniea publică, o adorm cu cele mai tari narcotice.
Ntw-Jorl^
Februar.
Asta se vede și se simțește zilnic, sista ș’a văzut mai
cu samă cu cîte-va luni iii urmă, cînd cu'cliestiea MacKinley, cînd, în mijlocul sărbărilor expoziției, în mijlo
cul petrecerilor, a răsunat revolverul lui Czolgosz, un
tînâr, necunoscut ta revoluționar de nimeni, un tînăr
care pună mai an a votat pentru partidul republican,
partidul lui Mac-Kinley, și poate pentru Mac-Kinley*
jVîușoiu șiPiJZosîA: Mișcarea Socială, colecția complectă ■ 5—
Atît a fost de-ajuns, pentru ca ziarele să înceapă să
p. jrîușoiu: itemsta-Idcă, dela n. 1-10, colecția complectă 5—
zbiere in cor, împotriva libertăților,ce le avem pe-aice.
Ceă de făcut, roman, de iCernișevsky . ." â—
Cît privește minciunile spuse pe seama lui Czolgosz,
,ț—
Despre minie, de Seneca .... .................... 2-J
pe seama anarhiștilor, nu Ie mai povestesc căci ar fi ru
— Manifestul. Conin>\ist,, de Marx și Engels
șinos și chiar revoltător. S’au dat atîtea minciuni drept
— . Socialismul șit caracterele sale, de Deniș. . -t-50
declarații ale luî Czolgosz, în cît nu știam nici noi ce
— Socialism ulopicși socialism științific, de Engelș3 -59
atitudine să avem față de Iei.
- ’ llusia Itecoliifionară, de D-iia Nikitiria .1 . -50
Ziarele scrieau și cereau legi în contra anarhiștilor,
•
Liberlatca dec-ifgct'âre șidefiiscuție, de St. Mill1. -69
ațîțau mulțimea împotriva noastră. întrunirile ni se o-W
1 — ’ - Pușcăriile, de' Kropotkin ' . . ;. . '-i
preau, ziarele niîerau refuzate la poșta, oamenii au fost
' Metoda er-perimentală in-politica. . .
* . i—50
bătut!, omorîțl chiar de acest monstru c’u multe capete, po
.— ■ Determinismul- Social. Socialismul Belgian .■ -50
porul cum îl numește Șchakespeare.Presa,biserica,polițiea,.
, • r— . ( Propaga mi-a in- .Mișcarea , Socială. • . (
’ ‘755o
pună și școala, predicau moartea, ^ucigașilor?, adică a
— (bun se explică Aparliiștu . . . .
anarhiștilor, Cit-va timp, anarhiștii nu maiierau oameni.
— Emanciparea Feineel . . .... .
Anarhistul Iera o fieară, pe care Ieră dator să o,doboare
— Intime .
. . . ... . . , . .
orl-cine. Se arestau în masă, ca în Rusia, oameni cari p. ^osîq 1 Substratul patologic ut pesimismul conteinjioran ‘l-"
îndrăzneau să rostească în favoarea anarhiștilor măcar
— Despre influența biiprejururilor, de Lainurk 1-"
o vorba. Hiena scăpase din cușcă si alerga să sfăsie,
— 1 Idealul Tinerimii. Viitorul științei. Traducere —20
să bee sîime, alerga să se întreacă și să întreacă’pe
— ■ Determinismul
. i ... . . ..
20
toate fiearele, să arăte că Iea ie mal sălbatică de cît toate.
r—. Medicina Socială
. ,, . —l
"’*1
Cu încetul, înse, toate s’au liniștit. Ca formalitate, s’a J. jSkagu: ȚpudițiT: icoane dim.norod ; . . . ..
adunat un juriu de doisprezece, să-l judece pe Czolgosz.
, —,y iCiuma religioasă, de Most. . ...
Că aceștiea știeau dinainte ce aveau să iacă, asta ie
—
J'remurt jioT} de Kropotkin . . .
•
cuno scut de toți. Procesul a trecut cît se poate de iute.
Gh. Vârlanr-Gljijesca': Jertfele I.'ardlni, de Askinnssii . 4In această «țară liberă», nu s,’a permis lui' Czolgosz să
. 2Gr. Goilav: Lumina zlsiri, db Edtvhi Arhold .
vorbească, pe cind în Rusia absolută se știe ce 'discur }\nn’a' jViaria jMen'zthiCătre fele- . ■ .' ; . . , .
suri s’au ținut înaintea judecătorilor. Procesul a trecut,
Sn .fecior de țeran: Noua epistolie pentru mucitorlși■icrină'^-'-^
ziarele au mai mințit cît-va, până ce ziua fatală a eze- Solornon /bram: Destăinuirile unui' expulzat
’
cutărei sosi. Iu ziua aceea ablea am putut auzi cîte-va Jernard bazare: Despre. Antisemitism. . . . .
vorbe din gura osînditulul. Atuncea nu se mal putea
Grupul.SludeniiigrSocialișn, Paris:Antisemitism
minți, pentru-ca Ierau mulți oameni de fată. Czolgosz ceru /lușoiu și /osîn: Școala libcfă. ... . . .
'• , • FI'
să i se îngădue să spue cîte-va cuvinte, inse, fiind într’o
Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se^vor^.țriineț®?.
țara liberă, nu i se învoi. Totu-șl putu zice aceste:
«wu-mijare n-lu de fapta mea. Am omorît un dușman
La Revista Ideel, 10, str. Epurilor, București*
Din America
BIBLIOGRAFIE
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE și
SI EDITUR/1
EDH
a MINER VA», STR. REGALĂ G.—BUCUREȘTL
REVISTA IDEEI
1902, April. No XVI.
6.
București,- Strada Epurilor, 10.
CUPRINSUL
juste, perfect îndreptățite. Iei au destul teren, ca să-și
ezerciteze verva, să-și pue în vază talentul și să-și
arete imensitatea și adîncimea gîndireî. Să creadă oare
Hn scop viatei. Â'EMis,
cum-că se vor distinge mai mult și că-i va prinde
flutura: Goltiie.
Xote din societatea de a-zl: Petroniu.
mai bine, daca se vor pune la luptă pe tărimul ad
pro^rosul: SCHILLER.
versarilor lor, și dacă vor alege, ca subiect de tratat,
Războiul și omul : O. Ml'IR.BEAU.
tot felul de bizarerii, în loc de subiecte referitoare
Idcon do patrie în cursul
il vrcmel: Cu. Ricuet.
la vieață, la interese vitale ? Așa fac cei mai mulți,
Incendiarul Berty.
Militarism A. France.
socotind poate că fac un lucru distins. Dar nu cunoaș
jln plebiscit.
tem ce-va mai fără rost, ce-va care să caracterizeze
mai bine o inferioritate mintală. Va sa zică, dacăn’ar
arunca unul o vorbă, de care să te poți anina, tu n’ai
avea ce spune. Și chestii palpitante, privitoare la ne
cazurile și la durerile noastre, la trebuințele noastre
Trebuie o stăruință neîntreruptă, aparte, pentru a de toată ziua, la aspirațiile noastre, nu mai fîințază
scoate din întrebuințare, pentru a scoate din deprin în lume. Și nu mai trebuesc pregătite spiritele să le
derile oamenilor, toate acele practici ce fac ca ac priceapă, să caute să le deslege. Nu mai sînt chestii
țiunea lor să fie cu desăvîrșire sterilă. Și dacă masa reale și chestii serioase, trebuie să ne scăldăm în lu
ie mai inertă și-i greu de scos din rutină, în împre cruri ușurele și-n diferite abstracții. Intr’adevăr, în
tre abstract și glumă și dispută, i’eata cercul în care
jurările actuale de vieață, privirile noastre sînt îndrep
tate cătră acea mică minoritate, ce pare a avea o che se învîrtesc cei mai mulți.
Ni se va spune, cum-că sînt atîtea mijloace, prin care
mare aparte, tocmai în aceste împrejurări. Inse ce
observăm la aceasta? O lipsă de control fără samăn se poate ajunge tot la acela-și rezultat. Necontestat. Și
n
’
am avea să zicem nimic, dacă n’am vedea făcîndu-se
și o naivitate nespusă. Pe de o parte iea afișază prin
abuz și dacă calea normală, n’ar avea pentru^noi nu
cipii și unele reforme, iear pe de alta, se lasă dusă dublu avantaj. Intr’adevăr, prin asta, nu se expune
de ori și ce, afară de afirmare de principii și urmă numai mai clar o opinie dată, ci se doboară, firește, ori
rire de reforme, în mod stăruitor. Destul ca un ad ce opinie contrară. Ceea-ce lipsește, în metodul acesta,
versar iscusit, iscusit tocmai prin faptul mărginire! ieste acel spectacol ce-1 urmărește lumea și după care
sale, destul ca un asemenea adversar, să arunce o piea- se prăpădește. Nu ie nimic deșănțat, caîiea'să facă
tră de încercare, să lanseze
„ „ wo, nerozie, pentru-ca,
, • cam.
haz. nu-i nici o luptă spectaculoasă. Dar noi nu vrem de
pionii concepțiilor noi, sa-și lese campaniea lor pozi- }oc să dăm reprezentată si nu voim să provocăm distrac
tivă, de propagarea concepțiilor lor, și sa alunece pe _ nimăruî;In speciâi voim să instruire, să dăm mulun teren strein, să se năpustească asupra unui adver- *imeî o hran- esențială( nu spunuL ș1? dacă avem de dus
sar, neapărat să-1 doboare, asupra unui adversar, a ca- ’rre un războif, războiul acesta avem să-l ducem în
rui nerozie, tocmai prin faptul c’a fo*t lua. a in serios
triva ignoranței
care hălăduim
cu toții,
Ci totale,
LULULU, în
iu U.UIC
uuiuumm uu
vuyu, și
și i s’a dat atenție, s’a prefăcut într’o cursă, sau mtr o nici de cum tn
ttq
onirovîlni*
în v-i.
potriva
aiurărilor iînrw
unor annmo
anume inci
inși.
stratagemă.
Aceștia pot să adune în jurul lor partizani cît- de
Ce mijloc altul putea să fie mai bun, de a deturna mulți și pot să determine curente. Dar nu-î nimic
niște oameni, voim să zicem aleși, de la o îndeletni alarmant aice, pentru că curentele lor sînt cu desăcire cu totul serioasă și cu totul utilă. Iei au pornit, vîrșire factice. La o parte, ast-feliu, toate acele mijdin capul locului, cu hotărîrea fermă, de a ajunge la
L loace ușoare, ce- pot să ne impresioneze o clipă, dar
un liman, la anumită țintă, și ieată-i, de o dată, opriți cari nu lasă nici o întipăriră adîncă, nu fixază te
pe loc și abătuți din cale, uitînd cu totul obiectivul meinic nici cum un mod de a vedea.
lor. A fost destul o întețire, o zădărire neroadă sau
P. SRișoiu.
vicleană, un cuvînt asvîrlit în vînt, pentru-ca, oamenii
noștri să se apuce la harță, să înceapă o nesfîrșită
UN PLEBISCIT
dispută, fără a mai ieși la vre-un capăt. In alt limbaj,
&
----Nu știm ce renu
felin ue
de cuicuie
calcule îșl
fac, um
dar vedem că mare
practica asta, se zice că însemnă polemică, și, cîte-o
iNU
iși mc,
Iror
ie
trimetem
revista, nu se grăbesc
dată, critică Inse schimbarea vorbei nu schimbă fon- pnrte 'din cei căror le
revista,
cum ca»..lsă-și achite abonamentul lor. Propunem
iul, care răroîne rău. Dacă caracteristica asta ar fi nu- nici de
------------mai a unor inși inconștienți, nu am avea nimic de zis. cetitorilor noștri, celor mal devotați, următoarea pro
blemă : Care cir fi mijlocul ccl mal bun, sau ce mijloace- mal
■Dar cînd vedem că practica aceasta ie proprie chiar bune ar fi, ca ccl rămași în urmii cu plata să fie aduși la
acelor oameni ce au menirea să orienteze pe alții, curent. Din partea noastră, înainte de a publica o listă
lucrul apare cu totul deșănțat. Pe de o parte sa re- generală, ținem la îndemîna amicilor noștri de pretu
spingi parlamentarismul, din pricină că-i numai prilej tindeni, cî'te o listă aparte, de toți neachitațil, din loca
de vorbe goale si prilej de dispută, iear pe de alta litățile lor. Cel ce vor socoti cu cale, să se ocupe, să-I
s* te angajezi în dispută tu însu-ți, lăsind de-o parte vadă, vor fi atît de buni să ne scrie. Desigur că altă
ce-va de cît reaua voință va fi împiedicat pe unii, pana
riispîndirea salutarelor tale idei, însamna nu numai acuma, să fie punctuali, pentru-că alt-feliu, n’am îndrăzni
a face parlamentarism ordinar, cum se face, ci par să punem pe nimeni în comunicare cu niște oameni cu
lamentarism de cea mai proastă speța.
_
dispoziții rele. Și nu ne-ar face nici o plăcere nici nouă
Camarazii noștri au o concepție de vieața a lor, să ne mai ocupăm de lei.
Revista Ideel
asupra relațiilor actuale iei au opinn aparte, opinii
H
I
SPIRITUL DE DISPUTA
!
”! i
�REVISTA IDEEI
82
REVISTA. ibeei
Libera Cugetare
Nici o dată, ca în ziua de a-zî, nici’ o data, n’a fost
sugrumat-o într’un cerc prea restiîns, in nnpo rivp
cu înțelesul ieî, ce presupune lărgimea cea mai mare
de vederi, pornita din libera si d:n.necontenita cer
cetare. într’adevăr, astă-zî, cînd lumina științei o po
zitive pătrunde tot mai mult manifestările mtiege
vieți, a fi liber-cugetâtoi nu-î .de.^“ț “ J*
1
ateu, cum se putea socoti în veacul al X\ UL.ea. Acum,
cînd notiunea de cauză și efect nu-i mărginită numai
la fenomenele fizice, cînd psihologica determinist» a
dovedit cu izbîndă înrîurirea mediului, mriunren îm
prejurărilor asupra cugetărei umane, mlaturind libe
rul arbitru, cînd istorica la o laltă cu sociologica ne
înfățișază faptele sociale, nu ca stupimte de voința
cezarilor, ci determinate de împrejurările economice
ale vremeî, cînd arta nu mai ieste nălucirea unor spi
rite inspirate, ci răsunetul de durere sau bucurie al
vremeî, a fi liber-cugetător acum însamnă a fi ce-va
mai mult de cît în veacurilor din urma.
Idolul întunericului, pentru științele atît de desvoltate, de astă-zî, nu-î numai idolul cerurilor, ci toțî
acei idoli păminteștî, pe cari în slăbăciunea minței
noastre, ni i-am putea făuri. Doctrina, ce ne-a încă
tușat gîndirea, maestrul, ce ne-a însuflețit cînd-va, socotindu-1 de absolut in părerile lui, însă-șî Teul nostru,
cînd l’am socoti de absolut, ieată idolii întunericului
de a-zi, cari stăpînesc mințile atîtoro, primejduind
propășirea umană, prin răstrîngerea liberei cercetări.
Căci, dacă o doctrină morală sau socială, nu-i de cît
închegarea cerințelor unei anumite vremi, oare nu-i
cea mai neertată greșala de-a rămînea vecinie închiși
într’insa? Ce-ar fi ajuns omenirea, dacă de-apururi ar
fi fost călăuzită, bună-oară, de doctrina aristoteliană,
ce nu înțelegea ființarea unei societăți fără robi? Va
fi fost de înțeles doctrina aceasta pe vremea lui Aristot, cînd anumite împrejurări dau naștere unor astfeliu de cerinți, pe care le întruchipa ideile acestui
fiilosof.In curgerea vremeiînse, împrejurările s’au schim
bat: cerințile cu Iele. Și vecinie între văzătorii, cei cari
s’au resimțit mai întăi de vîntul propășire!, au fost
liberii cercetători, neîndoctrinații, revoluționarii.
Dar, dacă-i neînțelept să te țintuești într’o doctrină,
cu atît mai mult îe fără judecată să-ți făurești un idol,
dm acel care, întâmplător, a fost resimțit mai înainte de
cerințele unei vremi noî, ce prinde a se zămisli în
sinul celeî ce merge către amurg. Opera acestuia nu
purcede dintr’o pornire a însă-șî cugetărei sale, ci pu
rurea-! zămislirea altor păreri,’ înaintașe lui. într’un
cuvînt, acesta nu-i de cît lupa, care răstrînge într’un
tot, mai lămurit, ceea ce se zisese mai mult ori maî
puțin vag înnințea-i, și care, tot o dată,^făsi tărîmulși
vremea în care ideile lui putură sâ priudă. Au putut
foarte bine să fie și înainte de dînsul inși, cari să fi
înțeles tot atît de bine cerințele vremeî sale, dar cari
nu au putut avea răsunet, pentru-că omenirea prea îera
sugrumată de cătușa vremilor ce se stingeau, Pănă nu-i
pregătit ogorul, zadarnic arunci sămînța: nu prinde,
sau o înăbușă spinii. Ie hotărît, în natură nimica nu
ființază răsleț, totul se leagă, se determină. A te în
china înaintea maestrului, care a putut prinde și în
fățișa firul vieței, într’o anumită vreme, însamnă să
te lipsești de putința ta de cercetare, șă-ți încătușezi
cugetarea, și, fără a pricepe prin tine, să înghiți nerumegat zisele altuea.
Nu mi.î puțin fără judecată ie să ducem încrederea
în leul nostru pănă la absolut, căci ar urma atuncy
să Hm stapînițî de noi însi-ne. Intr adevăr, firește-î *
fie-care din noi să avem deplina conștiința a îeul Uo
stru. Numai atunci simțumîntul, care deosebește ne'
om de vită, libertatea, numai atunci putea-va fi înf*e>
leasă, dorită. înțelegem prin libertate, neatîrnarea nu.
rală și materială a ființei noastre de un altul, nu și ne,
socotirea celor în afară de noi. Pentru-că ființa nonsorj
nu-i de cit o rezultantă, nu-i de cit răsfrîngerea obiec.
tivului, a mediului, ce ne înconjură. A nu ținea socq.
teală de obiectiv, de lumea din afară de noi, însamnă
a cădea în greșala transcedentalilor, socotindu-ne ieuj
în afară de fizic, de materie. Șțiințile pozitive au do
vedit înse isbînditoiiu, că subiectivul nu-i ce-va în
afară de materie, nu-î alta de cît manifestarea acesteia, la felii! cu imaginea din oglindă, care nu-î alta
de cît răsfrîngerea luminei corpului care îî stă înainte’
Numai în armonizarea leului nostru cu lumea din a’
fără, ne vom putea afla libertatea. Alegînd o extre
mitate, vom cădea în robiea altuia sau a îeului însu-și.
Vom încheeo, zicînd, că după cum idolul certurilor
nu poate sta în legătură cu libera cugetare, tot astfeliu, doctrina, maestrul și Teul însu-șî, acești idolî mo
derni, sînt protivnicî liberei cugetări, cînd s’ar lua
în absolut,neîngăduindu-ne cercetarea. A primi o părere,
fără să fi cercetat prin noî părerile înaintașe și cauzele
ce-au zămislit-o, însamnă să nu căutăm a ne pătrunde
de adevărul întruchipat în îea, ci s’o primim incon
știent, ca mai curînd sau maî târziii s’o părăsim, sau
să cădem în idolatrizarea celor ce-au conceput-o. A
cerceta prin noî înși-ne, ieară-și, nu însemnează ane
țărmuri în părerile noastre proprii, nesocotind păre
rile altora, ci a ne deprinde cu cumpănirea faptelor
ce. bat la poarta minței noastre, spre o mai luminată
pătrundere a noastră. A cădea în una din extremi
tăți, rămînînd țintuiți pe loc, îe dovadă că sîntem
prinși de boala slăbireî cugetărei, de bigotism. Șj se
cunosc urmările bigotismului. Robiți! de dînsul, fug,
se tem de tot ce-î nou, ne îngaduindu-șî, fiind-că nu
pricep, de cît ceea ce zice magistrul, de cît ceea ce
stă scris într’un cod, ceea-ce rumegă în neștire, fără
să cunoască adîncul.
Cugetarea îndoctrinatului, bigotului, nu poate fi de
cît răstrînsă, mărginită la. biblica ce i-a întunecat min
tea. Unde lipsește cumpănirea faptelor, domnește cre
dința oarbă, robirea minților la dogma, la doctrina
admisă. Libera cugetare, nu poate fi de cît în împo
trivire cu dogma, cu doctrina, ce-și făurește pururea
un ideal țărmurit, nepotrivit cu schimbările vremeî.
Numai printr’o cercetare neîngrădită a faptelor vie
ței, fără prejudecată, mintea ni se va avînta întru aflarea adevărului, inima ni se va deschide în fața-i,
și, seninî, fără vre-o legătură pătimașă, ne vom pu
tea socoti, cu drept cuvînt, cum-că cugetarea ni-î liberă.
Numai purtîndu-ne ast-feliu, ne vom putea socoti pu
rurea mai în aproprierea adevărului. Și, numai acolo,
unde cugetarea na îe înlănțuită, ca însă-și firea, omul
îe liber într’adevăr, și făcliea propășire! nu-î stinsă.
I. NeagD.
„REVISTA IDEEI“
Pe an, IO numere, 5 lei»
Revista- se, trimite exclusiv numdT la abonafȚ. Abotiauii'iilcb
se ror erpediea pe adresa revistei:
10, Strada Epurilur — Bucuroși’*
83
UN SCOP VIEȚEI
te fi vorba... Asemenea, cugetătorul Nordului, Tolstoi,
a avut lupte sufletești și gînduri de sinucidere... Iei
spune, relativ la aceasta:De cîtă-va vreme, vieța îmi'
îera o povoară, deși ierarn în vigoare și sănătos... Zile
întregi nu făceam nimic. Mă tirani prin grădină și
cugetam... Vedeam că-mi lipsea ce-va și nu știeam
tom, o®111’ n“ J.ns i'nmi nimic in virtejul asurzitor dar raCu timpul începui a slabi și u deveni maî palid...
gulat al infinitului. Știința inse ie prea rece, prea ce^..
Mă cuprinsese o melancolie amară... Vedeam că ceea-ce
rigidă... Suit unele chestii cari nu se mulțămesp făcusem până-acum nu maî avea rost pentru mine,
° rigiditatea științifica, cu formulele concrete alelei
Vieața care o dusesem pănă acum, arta care.o făcusem,
OlUul, deși atom, ieste mare la rîndul lui, in infini- nici una nici alta nu mă maî satisfăceau... Cu timpul,
tflt,ea atomilor din care ieste format. Privindu-1 relativ, gînduri
_____de
. sinucidere wxx
îmi ^ruuuuuru
străbătură p.
prin cap... Din
01ntil ie
c.dre 511 Știință ieste o clipă fericite îmi căzu îu mini, Bibliea, si.... îmi dete un
a infinitului de timp, insamna mult... Vieața ieste totul scop vieței... Da... Isi
găsi
scopul,
cugeti
,
:opul, cugetătorul Nordupentru om, si, sufletește vorbind, îea își are un scop. Cît
și, o dată cu iel,
iei, îel
schimbă si
iei îșî
îșî schimbă
și m
modul de-a trăi
timp *e?tl copil, _ vieața trece, fără să bagi de seamă... S1 modul dea scrie.
In frumoasa copilărie: jocurile, naivitatea, predomina
Din cea mai adîncă antichitate și pănă în zilele
rea prea mare a. imaginației și-a sentimentului, toate noastre, oamenii cu oare-care cultură, au căutat sa-șî
aCeslea fac ca zilele sa treacă repeio și nebăgate in dee un
«u Oscop
uup vieței.
viei.ei. Intemeetoril
intemeetorn de religii, ca: Crist
seama... Lai fiuinoasa și mult ciutața copilărie îșî Zarathustra,
Rtr;i Muhomed...
Mnhnma.i. cînd
eî«.4 ss’’au
aa reh'as în munți, ca
un termen... Ajungi la o vrista, cînd jocurile nu Zarathustra,
"
sau în pustii, ca Christ, n’au făcut de cît
nlOi au rost, cînd vieața se schimbă atît psilnceste cît au cugetat la un scop al vieței... Toțî și l-au găsit
și fizicește... Pe cînd te jucai, pe cînd îeraî pe băn și la mai toți constă in lupta peucru fericirea gene
cile școaleî, ceteai haiduci și basme... Mai pe urmă vin rală... «Iubește pe aproapele tău ca pe tine însu-ți»,
romanele senzaționale și literatura ușoară... Cu timpul zis’a sublimul Nazaritnean... Din antichitate și pănă
încetează și romanele senzaționale și literatura ușoară... în zilele noastre, mai toți cugetătorii si-au făurit un
leată-te adolescent, plin de vlagă șicu oare-cure cultură. scop vieței și au fost conștii de iei... Nu ironie și nici
Nu-i așa că zilele nu mai trec ca în timpul cînd ce egoism îera ceea-ce făcuse Socrate... Un lucru îl chiteai haiducii? Nu-i așa că vieața îți pare- mai grea,
nuea și plana de-asupra tuturor și acesta iera ade
călești mai plin de griji?... Acum îe timpul filozofiei, tim vărul și binele... Toți aceștia șimulțî alții, au avut un
pul cugetărei, timpul luptelor sufletești... Acum îe pe scop al vieței...
rioada de stagnare, de ezitare... Care-i drumul? Cu
Să vedem acum, bine înțeles relativ, care ieste sco
ce scop să mergi mai departe. în vieața? Rară scop? pul cel mai bun, scopul care să dea cel mai mare
Ieste aproape imposibil... Te-ar di’.ce chiar la sinuci Quantum de fericire... Dm capul locului putem spune
dere lipsa unui scop în vieața, dată fiind o anume că nu poate consta în egoism, calea care duce la floa
conformație psiho-fîzică... Exemplele sînt destule... Se rea exotică numită fericire. Omul Teste o fiiiif'i socia
știe momentele de ezitare, de dubiu ale lui Mill. A- bilă si scopul l>ii nu poate fi de cît in societăți si pen
cesta, nu îera departe de sinucidere, dm cauza lipsei tru societate. Pentru a se vedea mu bine aceasta, sa
unui scop în vieață. Apoi, cazul filozofului-poet Ni- presupunem cazul unui om retras îutv’un loc, unde să
etzsche. Acesta ieară-și îera gata să se sinucidă, dm nu vadă nici o ființă omenească. Va trăi, dar... cu ce
aceea-șî cauză. Un scop, un scop vieței îi trebuea- și scop? Cu nicii unul, desigur. Va vegeta pur și sim
fiilozofuluî-poet... Nietzsche, în aceste lupte sufletești, plu... Deci,
r'"’ îu "iei însu-și omul nu-și poate găsi un s :op
părăsește muzica, în care îera un compozitor, și în vieței. Acesta, ca să fie, trebuie să se resfrîngă în
cepe a devora tot ce s’a scris maî de seamă... Dm societate, în omenire... Ast-feliu fiind lucrurile, se vede,
ce în ce îe maî singur... De la o vreme părăsește șt aproape ca o axioma-, că scopul nu ponte fi de cît în
pe scumpul lui Wagner... Nu după multă vreme îl ve lupta pentru fericirea obștească, îu care lupta îți gă
dem scriind într’una și agitînd lumea... îșî găsise un sești fericirea ta proprie... Scopul fiind îu societate,
ie un non-sens a-1 pune în însu-și distrugerea acestei
scop vieței...
Un scop înalt, sublim, ieste cel pe care și-l croi societăți, cum fac blazați! și mizantropii. Omul, prin
Nietzsche, deși unora le pare egoist... Priviți-î chipul, faptul că se naște, trebuie să trăească... Nu urmează
“cum cînd calea i-i făurită... Un cap mare, c’o frunte de-acoleu îuse că trebuie sa trăească în detrimentul al
înaltă și falnică, ca o citadelă, cum zice Zola, cu un păr tora... Nu. Se înșală amar cei cari clipesc șirețî din
neregulat și cu doi ochi extrem de serioși, de supe ochi și se netezesc ușor pe burtă, crezînd c’au găsit
riori . Ah, ochii ceia... Seriozitatea nebună din iei ieste cheea vieței, care, după ieî, constă îu cel mai josnic ego
finită c’o bunătate sfintă... Nu... Sînt greșiți cei cari ism. Iei zic: bunătate, fericirea generală?... Ce visuri...
11 cred pe filozoful-poet, egoist... Cugetătorul Lichten- Se înșală înse amar cei cari clipesc șirețî din ochi.
JȘrger spuse despre iei: Nietzsche îe tipul Brand Nu... Iei n’au găsit cheea vieței, ci mijlocul de a dis
J1» Ibsen. Nietzsche ie omul sublim, care și-a sacri- truge vieaf-ti. Repet, repet încă ’o dată, că uu in egoism,
ucat totul și toate pentru fericirea universală. A pă în a trăi exclusiv pentru sine, ci în altruism și bunătate,
răsit arta muzicală, a îndepărtat iubirea, mila și tot constă vieața și fericirea, atît individuală cît și socială.
Se vor mai netezi ieî cît-va pe burtă, oamenii din
Ceea-ce îl putea opri din cale, și... cu inima sîngerindă
•l cu picioarele sdrobite, a mers înainte, mereu îua- rpeța aceasta, dar, de la o vreme, vor prinde a slăbi,
pe calea făurită de iei... Nu... Filozoful-poet Niet- căci' inconștiență lucrează la distrugerea lor... Acest scop,
Jche nu ieste egoist, strigă Lichtenberger. Și, într ade- care constă în lupta pentru fericirea obștească, din
ab Lichtenberger are dreptate. Prea marea înălțime care rezultă vieața și fericirea ta proprie, ieste foarte
eteascu a unor oameni, ie luată drept egoism. Niet- bine schițat de Tolstoi, într’un tip al romanului său
«Resurection». Ie vorba de acel Necludow. Un prinț,
?cllfc înse, asemenea acelei apariții par’că transcedeutale,
^romanul «Ce-î de făcut», a luiCernișevsky, asemenea care îșî petrece vremea prin saloane, cu nimicuri, cu flea
]- e uî -Rachmetoff, în fața căruia tremuri și admiri, curi. Acesta, aflîndu-se, odată, dm întîmplare, la o mă
te un om sublim, la care numai de egoism nu poa tușă a lui, face cunoștință cu o copilă tânără, numita
1
*l
4-
i; l-j
’■
jl
I
■!
�8-1
REVISTA IDEF.I
Natura
Katușa. Dînsul începe să-i facă curte, cu scop de-a o
aven... încetul cu încetul, Katușa, prinde a-1 iubi, și...
într’o dimineață, în pornirea iubitei, copila i se dă. Necludow înse, odată ce și-a satisfăcut animalul, aproape
nu mai dă nici o băgare de samă acelei tinere copile,
Natura... Iea ne’mpresoară, ne cernește, Tea ne a,}
a cărei inimă batea pentru iei. La plecare, îi dă, ca din toate părțile. De o potrivă de neputincioși «î^
celei din urmă prostituate, o sumă de bani, voind a-i fie de a-T înlătura constrîngerea, fio de a pătrunde
plăti carnea. Dînsa roșește, refuză^ dar... iei îi lasă adine în sinu-T. Fără să ne întrebe, fără să ne dee^i
banii în sîn și pleacă într’ua răsboiu din Caucaz, fără știre, Tea ne Urăște în vecTnieu-T vîrtej, unnîndu-șt n,
a fi mișcat de lacrimale iei... Katușa, fiind aproape ’feliu calea, și, nelăsîndu-ne de cît atunci cînd ne afiăm .
să nască, se pregătește să plece de la mătușa lui. Nu de obosală. Pururea Tea creează forme nouă-. ceea^
ființază nu a mai ființat nici cînd: ceea ce-a fost nn 'Ce
după multă vreme Necludow se întoarse.
Și, după ce stătu cît-va timp iear la mătușa lui, se găti mai fi nicT o dată: totul Te nou, fără ca pentru acea^
de plecare. Katușa, alergă cu copilul la gară. Prințul nu-i să înceteze de a fi vechia. Iea pare a fi orînduit tot?
aruncă nici cel puțin o privire, și se urcă în vagonul pentru individualitate și n’are nici o grijă de indiobj
luxos care avea să-l ducă în vieața lui plină de viții... lea pururea clădește, necontenit distruge, și nimeni nul
Katușa desperată, pătrunsă de durere, fugi să seagațe de cunoaște atelierul.
tren, dar... căzu lapămînt cu copilul...pierzîndu-și cuno
Natura se manifestă prin copii. Dar mama, oare unde-T»
ștința. Ast-felius’au despărțit. Iei aplecatîn centrele mari
ale țărei, iea în lume, după pînea iei și după pînen co Artistă fără pereche, Tea trece de la materiea cea
pilului. Unde-a ajuns? La bordel, unde ajung toate de simplă la contrastele cele maT felurite, atingînd, far{i
sama iei, și de copil iu mai întrebați... Acum nu o nici o sforțare vădită, desăcîrșirca supremă, dobîndind
mai chiema Katușa, ci Maslowa... Ca să scurtăm, din perfecțica cea mai îngrijită printr’o procedare pururea
ce in ce decade, și... ajunge pe banca acuzaților, între gingașă. Toate operele Tel îșT au caracterul lor propriu
criminali... Fusese învinuită de-o crimă care n’o făptuise toate 'fenomenele ici exprimă, în parte, o idee originali
iea... Necludow, din întâmplare, face parte dintre jurați. și, totu-șT, toate creațiile Tel poartă pecetea unităței. ’
Iea, Na slova de a-zi, nu mai cunoaște pe prințul de
Natura are într'însa o vieață, o prefacere, o eterna
odinioară. Ii crescuse barba și se schimbase mult. Iei
înse o cunoscu, și... ca prin farmec, văzu, cu ochii mișcare, și, totu-șl, nu înaintează nici cum. lea se pre.
schimbă necontenit, Tea nu cunoaște odihna, n’ure idee
înțeleptului, tot ceea-ce făcuse pănă-acnm... Văzu că,
dacă acea nenorocită ieste între criminali, asta se da- de asta, i-T groază de odihnă. Iea ie ni strămutată: pasul
torește numai lui. Da... Iei, iei a stins vieața unei fi- i-T măsurat, abaterelc-T rari, legile lei sînt fixe. Iea lași
inți, a unui copil... Se hotărăște s’o scape. Cu toată s’o modeleze ori-ce copil, orT-ce nebun s’o critice, să treacă
munca lui, nu izbutește înse de cît să-i ușureze pedeapsa, prostește de mii de ori peste Tea, fără să vadă ce-ra.
care consta în deportare la Siberia. In rimpul jude- Iotul o mulțumește, pretutindeni Tea Te la Tea acasă.
căței și înainte chiar o vede dese-orî, și... încetul cu
Te supui legilor NatureT chiar împotrivmdu -te lor. Aîncetul îi ridică moralul, moralul iei. care, la început, l’a juțl Natura chiar și atuncea cînd o contrariezl. Totul
primit ca o prostituată, cu zîmbetul pe buze, lovindu-1 ce face Tea, ie cît se poate de bine, pentru-că, ori-ce act
peste pulpe și cerîndu-i bani de tutun. Iei nu se descura al TeT Te necesar. Iea zăbovește, pentru a se face dorită:
jează și isbutește a o face din nou să-l iubească. A- Tea fuge, să nu te saturi de Tea. Graiul și cuvintele îi
juns aici se decide a o urma în Siberia și a o lua de sînt necunoscute, dar făurește limbi și făurește inimi
soție. Iu timpul acesta, lui Necludow i se arată, ca prin ajutorul căror dînsa vorbește ș> simte. Iubirea fi
fntr’un tablou, toată vieața absurdă care a dus’o pană Teste coroana. Numai prin iubire te poți apropiea de Tea.
acum. Se mira cum de-a putut trăi ast-feliu, și... încercă Iea lasă lipsuri între ființe, dur voește să împărăcheze to
o schimbare radicală. Iși face un jurnal intim, de tul. Dînsa a izolat totul, pentru ca- totul, să reuneased.
vorează tot ce se scrie, de seamă, se retrage din In ochii TeT, cîte-va picături sorbite din cupa dragostei
lumea în care a trăit pană acum și întră în lumea o- răsplătesc cu desăvîrșire o întreagă vieață de muncă.
ropsiților... în lupta pentru binele obștesc.. Moșiile și
le împarte ț rănilor, după teoriealuiHenry Georges...
Natura-T totul. Dînsa se răsplătește, se pedepsește înoprind pentru sine numai ceea-ce ierajde absolută nevoe... să-și. Iea îșT ajunge sie-șT în bucurieșiîn durere. Ie aprigii
Cînd a fost oare mai fericit acest prinț: cînd fre- și iertătoare, blajină și grozavă, neputincioasă Și-a M
quenta saloanele, sau acum cînd a ajuns om conști puternică. Pururea dînsa cuprinde totul. Pentru Tea mei
ent, conștient de vieața lui, de rostul lui pe pămînt ?... trecut, niciviitor: pentru dînsa prezentul Te etern. Dînsa
Negreșit că acum, pentru-că acum trăește.'pună acum ie bună. O proslăvesc în toate operele TeT. Ic înțolea]^
a vegetat... Iei spune, relativ la aceasta: Nici odată și pacTnică. Nu i se poate smulge nici o învățătură, nid
nu m’am simțit atît de fericit și nu mi-a fost vieața un dar, pe care n’ar fi gata să-l dea cu dragă tniniaatît de intensă ca acum... Și mai adaogă: înainte, car Iea le vicleană, dar cu intenții bune, și cel mai bun
netele mele ierau goale și căutam să-mi omor vremea cru Te de a nu lua aminte la vicleniea Tel. Dînsa-l eoni’
în cărți de joc... Acuma înse, acum carnetele mele sînt plectă și cu toate acestea pururea neisprăvită. Ceea-cețacc^
pline de note și timpul mi-î foarte scump... Ast-feliu poate face orT-cînd. lea se arată fie-căruT sub o
ieste acest regenerat... Și-acum, ridicați-vă, tineri, din aparte. Iea se ascunde sub mii de nume, sub mu
melancolie și stagnare, căci nu ie vreme de pierdut... denumiri, și-T pururea aceea-șl.
Ridicaț-vâ, ndicați-vă într’una, tineri ai viitorului, voi
Natura m'a adus pe lume, natura mă va face să l,^e
cari ați găsit cheea vieței, cari ați văzut cu ochii în
țeleptului ce ieste vieața... Ridicați-vă, ridicați-vă și din lea. Am toată încrederea într’însa: Tea poate disp^^
mergeți de luminați noroadele și întinde-ți mînă de de mine orT-cum: nici o dală dînsa nu va putea « »
ajutor oropsiților. Haide tineri, cuci nu ieste vnnee de disprețuească sau să-șl urască opera. Nu-s Teu acela ea
pierdut... Da... Mergeți, mergeți, tineri ai viitorului,
vorbit de Tea: nu, drept sau nedrept, lea Te aceea
rac/, cu voi și prin voi Tesle fericirea...
spus tot. Toată vina și tot meritul Te al Tel.
Nemis.
Revista
flote din societatea de a-zi
gocie^ll^®tt de u-^i cu mizeriile unora
Și păcatele al-
întunecoasa dispare. Ie netăgăduit, că munca a fost
arma ce» mai Sigura prin care omul a învins toate gre
utățile din cale și sa ridicat la treapta de civilizație.
je DStă-zi, ca adevărul i-a servit de călăuză în desv0|tare, și ori de cite ori adevărul a fost învăluit de
„orii ignoranței și ratucirei, nu după multă vreme,
i apărut strălucind cu mai multă putere. In societatea
je ustă zi, se. constată, că tocmai aceste principii fun
damentale sînt călcate în picioare. Cum dar să mai
„uteni admite tăinuirea unei societăți, cure ie șubredă
ji atacată la temelie?
• Qbservînd mai cu luare aminte, diferitele ramuri
de activitate ale societăței noastre, vedem că în unele bîntue boala ignoranței și-a egoismului ordinar,
cu în altele bîntue boala lipsei de conștiință, iear cînd
ie vorba de mașina guvernamentală, iea sufere de toate.
Funcționarul, fie mare sau mic, fiind mai optimiști,
să presupunem că ie în stare să priceapă rațiunea de-a
li a funcției lui, înse iei pierde din vedere lucrul acesta
încă de la început, și nu mai știe altă ce-va, de cît cum
să speculeze pe nefericitul pe care nevoea și întâmpla
rea l’a adus să aibă de-a face cu iei. Și ie îndreptă
țit să facă toate astea, și să se folosească de ori-ce
împrejurare care-i produce ce-va, fiind-că peste cît-va
timp cade guvernul, și cu iei și bieata slujbă, și-n
opoziție ie greu, dacă nu ieste asigurat cu nimic.
Reprezentanții poporului, îi promit cîte-n lună și-n
soare, înainte de alegeri. Iei vin aproape la fie-care
alegător acasă, îmbrățișindu-1 și sărutîndu-i copiii,
de crezi că sînt rude sau prieteni de cînd lumea. Și
cînd te gîndești, că toate astea țin numai pănă la alegerî. După alegere, s’a schimbat ordinea lucrurilor:
acum d-1 mandatar nu mai recunoaște pe alegător,
iear cînd ie vorba de interesele luî... o, ie o copilă
rie să mai voibim de iele. D-1 mandatar știe acum,
ca are să fie salutat și arătat cu degetul pe stradă,
știe, că are de căpătuit cîți-va nepoți stupizi și le
neși, cu ce-va slujbe plătite bine, și mai știe, și
asta mai bine de cît toate, că are să-și încaseze re
gulat diurna, fiind-că, dacă a uitat așa de repede pe
nenorocitul, pe care l’a mințit, l’a înșelat, nu uită
să-și iea plata... ininciunei, înșelăciune! lui.
Civilizațiea tinde să îmblînzască așa zisa «luptă pen
tru existență», s’o facă să dispară dintre om și om,
s’o reducă numai între om și natura înconjurătoare.
Și lucru curios, nici o dată poate nu s’a văzut luptă
mai violentă ca în societatea de astă-zi» Descoperirile
Științei, în alcătuirea de astă zi, dacă aduc vre-o îne8nire în traiu, acea înlesnire nu ieste adusă de cit
b°gaților... Pentru mulțime, toate aceste descoperiri,
“u, sînt de cît arme, cari se îndreaptă
_xR eîn
------— iei.
contra
^ăci, la urma urmei, ce sînt concurențele și falimenesplică
faptul
așa
de
răspândit,
că fieCum se
neguțător,, fie-care meseriaș, luptă cît poate mai
— —
să înlăture
pe alții de a întră f„
în hrAncln-i'.
breasla-i, îenră
leara
J® ceiintrați, dacă nu cată să-i zugrume, apoi îi dușaRește și le dorește moartea în tot ceasul ?
. In Societatea noastră se iea ca mijloc de-a piețui,^ se
ea ca noțiune, prin ajutorul căreia poți sa traducii in
5“htate ori-ce voești, banul. Banul ieste idolul adorat,
în fața căruia se prosternează cei mai mulți.
ideei
85
Dacă munca ta, producțiea ta, n’o poți transforma nu
mai de cit în ban, mori de foame cu iea. Intr’atît s’a în
tins domniea banului, în cît și producțiile intelectuale,
creațiile de imaginație sînt cuprinse în stâpînirea lui
k tot puternică. Astă-zi se pune stavilă învățâturei,
sub pretext că nu se mai caută, îe prea multă
marfă pe pieață, în raport cu numărul cererilor... Dacă
Și de~ învățătură se poate speriea cine-va, că ie prea
multă, că se prea raspîndește. Din contra, ar trebui
să ne căinăm, că nu ie cîtă trebuie.
Se caută să se speculeze învățătura, să se vîndă ca
marfă, această îndeletnicire nobilă cu năzuința excluzivă a binelui general, și așa de nepotrivit ie cuvînțul^ marfă, pe lingă cuvîntul învățătură, că nemijlocit
îmi vine în minte admirabilul pasagiu din Elisee Re
dus... «La cîte miliarde ar fi avut drept Descartes și
Bacon, pentru căile pe cari au îndrumat lumea știin
ței? Vechimea ne-a lăsat o legendă minunată, aceea
a lui Archimed, care, aflîndu-se în bae, și măsurînd
gradul de afundare a unui corp, rămase ca trăsnit,
de concepțiea legei sale, asupra greutăței specifice a
corpurilor... Socotiți, că Archimede gîndește la talanții de aur, cari ar fi putut să se ducă să-i ceară ti
ranului Hieron, ca răsplată a geniului său ? Iei sare
din cadă, aleargă pe ulițile Siracusei și strigă: «am
găsit, am găsit»... Ecoul acestui strigăt de bucurie
ajunge pănă la noi. Cu cît un fapt stă mai sus în or
dinea intelectuală și morală, cu atît îți vine mai greu
să ceri plată pentru iei. Ce să zici de-un medic, care
ține o vieață de om în vîrful scalpelului său, și care
începe prin a întinde mîna, ca suferindu-1 să-i pue în
mînă o mpnedă ? Dar poetul, care, în prada unei gân
diri, învățatul, care nu mai poate de bucuriea unei
născociri, aștepta-vor oare hotărârea fiscului și stator
nicirea unui tarif, ca sa li se declame versurile ori
să li se vestească noul adevăr» ? Se subvenționează
înse întreprinderile josnice, se întrețin pe contul sta
tului lingușitori și slugarnici. Școala sărbătorește pe
cei istoviți de examene, pe mașinele reproducătoare
de formule, pe inepți și pe cei lipsiți de-o individua
litate proprie. Idealul iei ie supunerea oarbă, fanatis
mul pentru formele actuale. Iea pregătește din tine
ret acele legiuni docile și fără suflet, ale statului. Unde-i înse gîndirea liberă și cultul adevărului? Unde-î
admirațiea și entusiasmul pentru a tot ce-i mare și
frumos? Incotro-i templul în care se predică despre
aceste lucruri sfinte?
Cînd dar, în pătura orășănească se petrec ast-feliu
de lucruri, să nu ne mire, că elementul de la țară,
marea masă populară, pe spatele căreia se înalță și
se susține tot edificiul statului, ieste ținută în igno
ranță. Țăranul înșelat și disprețuit la oraș, necinstit
și speculat de ciocoiu și autoritate acasă, înfundă cir
ciuma, și bea, dacă mai are ce, pănă își bea și min
tea. La urma urmei, numai circiuma ieste singurul li
man pentru iei. Și se vorbesc atâtea, de cătră vînturătorii de vorbe goale, că țăranul ie leneș, că țăranul ie
putred de viții, tîmpit din patima băuturei, iei biciu
itul, oropsitul de toți, exploatatul. Dacă cercetăm me
diul intelectual, de la care ar putea să învețe și iei
cîte ce-va, găsim, că ie format, acest mediu, din tot ce-i
pleavă, din tot ce-i drojdie în societate. Preotul, care-i
atît de respectat și ascultat, ar putea să învețe, să
moralizeze: îi trebuie numai bună voință și pricepere,
învățătorul, în zilele de lucru cu școlarii, în cele de
sărbătoare, cu oamenii mari, ar putea să facă tot ce-ar
trebui să facă și preotul. Pe unde, din norocire, a început
cîte-un învățător priceput și harnic, se văd schimbări
uimitoare. Dar unde-î acel stimulent nobil, acel scru
pul sufletesc, care se chieamă împlinirea datore! ? Fiind-
�revista tdeei
86
revista ideet
tîmpește, mai mult de cît. lunrine?ză.
,
lear cînd se găsesc oameni, minați de dorn
_ -ș
împlini datoriea. cînd se găs-se onmtni cu apostolica
misiune de-a propaga adevărul, statul găsește de cu
viință să-i oprească, siî-i amenințe, sub pretext, i arăspîndesc- idei subversive. Firește, 5a ulei e u'spnidite, aduc inevitabil după-sine lumina, și lumini, cin
dreptate si desrobire. Regimul actual ie regimul, pri
vilegiului,’ regimul exploatare!, și exploata și pri
vilegiul nu pot să dăinuiască de cit unde-i ignoranța.
Lipsa e pîn-, înse, se resimte dm ce m ce mai mult,
mizeriea devine spăinuntă ton re, munca dm cale afara,
munca nesănătoasă, înghite < ' într’un mormint. in
floarea vieței. sute de mii de oameni. Durerea, muta
pană acum, capătă glas și cere schimbare. Cupa su
ferinței si-a mizeriei, cere dulceața și fericire. Și va
veni neaparat acea lume, în care nu se va cunoaște
de cît binele și înfrățirea... Semne prevestitoare, suit
pretutindeni, trebuește numai pregătire.
Petroniu.
Un Dialog
— Ce curioasă se arată nursa, de acolea, de sus.
Pare că ai lua-o într’o mină. Cînd veți șterge-o de
pe fața pămîntuluî, de-o dată?
— De cenevoe? Voi vă dis'rugeți singuri. Di, da,
voi lucrați pentru noi, fără să băuniți... Sînteți vre-o
cîți-va uzurpatori, cari expropriați m-asa poporului.
CÎnd vă va fi de-ajuns, nu vom avea de cit să vă
expropriere și noi... Ori-ce acaparare, ori-ce centrali
zare duce la colectivism. Ne dati o lecție practică,
după cum marile proprietari, cari absorb peticele de
pamînt, marii producători, cari înghit pe lucrătorii pri
vați, marile case de credit și marile magazine, cari
omoară ori-ce concurență și cari se îngrașă din ru
ina micilor bănci și micilor prăvălii, sînt o îndrumare
înceată, dar sigură, spre noua stare socială... Aștep
tăm să putrezască totul, ca modul de producție ac
tual să ii ajuns la starea nesuferită a celor din urmă
consecinți. Atuncen, și burgheji și țărani ne vor veni
în sprijin.
— Dar, în sfîrșit, spune-mi și mie ce îe colecti
vismul acela?
— Colectivismul, ie transformarea capitalurilor pri
vate, cari trăesc din luptele concurenței, într’un capital
social unitar, exploatat prin munca tuturor... închi
puiți o societate în care uneltele de producție sînt
proprietatea tuturor, în care toată lumea lucrează,
după priceperea și puterea ce are, și în care roadele
acestei cooperări sociale sînt împărțite între toți, după
muncă. Nimic mai simplu, nu-î așa ? O producție
comună în uzine, în atelierele nației. După aceea un
schimb, o plată în natură. Dacă se întîrnpla un plus
de producție, se păstrează în depozitul public, de un de
se iea pentru u umplea neajunsurile- cari se pot ivi.
Ie de făcut o balanță... Și asta, ca dintr’o lovitură, dă
jos copacul putred. Nn mai ie. concurență, nici capital
privat? nici așa dar vre-un oare-care soiu de afaceri, co
merț, sau tîrgurî, sau burse. Ideea de cîștig nu mai
are nici un înțeles. Isvorele speculați.-f, veniturile dobîndite fără muncă, sînt secate.
— Ho, ho, asta ar schimba obiceiurile multora.
Dar cei cari au venituri acum, ce-avcți să faceri eu
dînșii? Bună-oară cutărui bogătaș, ii veți lua miliardul?
— De loc. Ii vom rescu npăra miliardul prin bo
nuri de îndestulare, împărțite în anuități. Și r ată, aceri
capital imens, înlocuit printr o bogăție de mij|On
de consumație. In mai puțin de o suta de ailî
boritorii unui atare bogătaș, vor fi reduși, ca și
lalți muritori, la munca personala, pentru-că an ,-*
tățile se vor epuiza o dată, no mai putîndu-se caJ*
taliza economiile silite, prisosul acestor colosale UrP1'
vizii, admitînd chiar că s’ar păstra neatins dremri
de moștenire... leată ceea-ce șterge de-o data n
numai afacerile individuale, societățile de acționari ?
somațiile de capitaluri private, ci toate isvoarele
directe de venituri, toate sistemele de credit, înintll'
muluri, chirii, arende... Ca măsură de valoare nu-, J'
cît munca. Salarul, firește ie suprimat, în starea câni
talistă de a-zi ne fiind nici de. cum echivalent cu
dul ezact al muncei, de oare-ce salariul nu reprezintă‘
nici o dată de cît ceea ce-i strict necesar muncito
jiului pentru întreținerea zilnică. Și trebuie să rec^
noaștem că starea actuală ie. singură de vină, daej
patronul cel mai cinstit ie nevoit să se supue la as.
pra lege a concurenței, de a-.și exploata lucrătorii
d că vrea să trăiască, le de distrus întregul nostul
sistem social... Ah, bogătașul, copleșit de grămada
bonurilor sale de îndestulare. Urmași-i. ne dovedind
să mînînce totul, siliți să dee și altora și săpuemînn
pe sapă sau pe o altă un altă ca și ceilalți.
— Bine, dar toate astea n’au să se întîmple doar mîne,
— Negreșit. Sîntem în perioada de trecere, în perii
oada de agitați?-. Poate vor fi violențe revoluționare. Astea-s adesea de neînlăturat. Inse exagerările, furiile, sînt
trecătoare. Nu scap din vedere de loc marile greutăți
imediate. Acest, viitor visat, pare cu neputință, nu
poți da oamenilor o idee rațională de această socie
tate viitoare, această societate de muncă dreaptă, ale
cărei moravuri vor fi atît de deosebite de ale noastre.
Ie ca o altă lume, într’o altă planetă... Dar vom în
vinge, fiind-că cu noi ie dreptatea. Uite, vezi înainte-ți
acest monument. II vezi?
— Bursa? Neaparat, o văd.
— Ar fi prost lucru de a o face să sară în aer. fiind-că s’ar zidi aiurea... Dar îți prezic, cum-că va sări
în aer de sine, cînd va expropria-o societatea, cînd
va ajunge, firește, unica și universala bancă a nației.
Și, cine știe, iea va servi atuncea ca un depozit pu
blic, pentru bogățiile noastre prea mari, unul din
grînarele de bielșug, din cari nepoții noștri își vor
lua cele de prisos, pentru zilele lor de sărbătoare.
E. Zola.
IProgresul
Războiul și Omul
nează omorul, precum s’ar fasona niște jucării, unde
se modelează distrugerea, ca niște mobile de preț.
Spre mine tind toate silințele omenești : pentru mine
OMENIREA
Tu n’ai să treci, caliciile. Uite-te înapoi și vezi că se scurge măduva tuturor patriilor. Industriea, știința,
ile cari le-ai străbătut. Pretutindenea noapte, neno- urto, poeziea, se fac zeloșii, complicii miei voluntari,
spre a mă face, pe tie-care zi, mai crud, mai mons
rotire, jale. Casele ș.nt distruse, cetățile incendiate,
truos, mai de neînlăturat. Trofeele mele ornează ca
și, În cunpnle rase, in pădurile date la pămînt, putrd tedralele, și, toate popoarele ÎDgenuchiate, în fața itrezesc leșuri. Poți pașii iți sînt însemnați de cite un maginei mele, au intonat Te Deumurf- și Imnuri Na
nlorniînt,în care dorm, pe veci, cei mai buni, cei mai ționale. Uite, natura-i a-zi în sărbătoare. Auru' grînelor
puternici din fin oamenilor. Tu nu distrugi numai pre cade sub coasa veselă, parfumurile se urcă din gra
zentul, ci distrugi viitorul, depozitul luminei sacre. dinele pacinice... Ce auzi? Cioturi de dragoste?... As
Tu n’ai să treci.
cultă... Nu... Vibrații de mînie, ciocniri de săbii, su
războiul
nete de trîmbiti, de armate în marș, de tunuri cari
Ba am să trec, hîrcă bătrînâ ce iești, nu m’or opri se rastagolesc, păsuri de cai, descărcaturi de puști,
doar scînciturile tale. Trebuie ca părnintul întreg să de cari se cutremură pămîntul.
se lumineze de la soarele mieu de sînge, să boe, până
OMENIREA
ja cea din urmă picăturii, rouă amară a 1lacrimelor
acrimei or pe
Tu minți. Și n’ai să treci. Toată lumea te blastămă.
cari le voiîi face să curgă. Voiu repezi împotrivă-i Nu se găsește om, care să nu fugă de tine.
pieptul înspumat al cailor miei și voiu zdrobi totul
RĂZBOIUL
sub roatele tunurilor mele. Pe cîtă vreme vor ființa
Mă facî,~într’adevăr, să rid. Dar pot să te conving,
în lume nu numai două popoare, ci chiar doi oameni,
îcu voiu sufla în trîmbițele mele și iei se vor ucide, din potrivă. Ascultă ce-mi zic oamenii.
lear corbii miei, frumoșii miei corbi, nesățioși de sîn
ȚĂRANUL
ge. și morraîntali, se vor ingrășa din hoiturile lor.
Salutare ție, războiu, drag războia. Iești bun pen
OMENIREA
tru sărmanul țăran și te iubesc, cu toate că-mi iei
Oare n’ai obosit tot ucigînd mereu, mergînd mereu fiii... Inse coșarul mi-i plin și nu știu ce să fac cu bu
într’o mocirlă de sînge, incunjurat de tînguirî sfâșie catele din iei. Mulțumită ție, am să le vînd mai
toare, de fumul roș al tunurilor? Nu poți să te mai scump... Am să cîștig nsemei i de la cai, si am să mă
odihnești, să zimbești? Nu poți, măcar o clipă, să-ți desfac de boi cu folos... Providența mea iești tu.
răcorești, la aerul liber, plămînii arși de praf de pușcă,
BANCHERUL
să-ți răcorești, la izvoarele ce cîntă sub liane, gîtleleu am să fac împrumuturi, minunate împrumuturi.
jul răgușit de zbierete'? Uite la prive.liștele ce le am Și am să speculez asupra veștilor răle, precum și-asu
înainte, ce minunate sînt. Vieața zvîcnește în artere, pra celor bune. Războiu, drag războiu, războiu sfînt,
frumuseța strălucește pe fețele pline de dragoste, și te iubesc, ce frumos iești.
fericirea răsare, ca o răsadă cerească, din germeni.
RĂZBOIUL
Palavrele tale au haz, dar tu nu iești de cît o do
bitoacă bătrîna. Păstrează-ți mai bine toiagul, pielea
de oae și llueru-ți virgilic. Cunosc ieu oamenii, mai
bine de cît tine, și oamenii mă cunosc. Iei iubesc
moartea, și mirosul de stîrv și îmbătarea de sînge, le
place. Am răsturnat tronuri, am dărîinat altare, și,
din toți zeii rătăcitori, singur am rămas în picioare,
leu sînt necesitatea necesară, neînduplecată, eternă,
leu m’am născut cu vieața... Și vieața va pieri o dată
cu mine.
OMENIREA
Alinți.
RĂZBOIUL
Toate perioadele trecute s’au strădănuit atît, fără
să-și dee samă și fură să se bucure de rodul stradă*
nuinței lor. numai pentru a da naștere acestui secol,
atît de adine omenesc. Toate comorile pe care silipța
și geniul, rațiunea și experiența, le-au produs, în cl.11'
sul întregei vieți omenești, sînt ale noastre. IstoriM
ne va învăța inse să apreciem mai bine valoarea a*
cestor bunuri, de cari ne bucurăm a-zi, fără destu
recunoștință, obicinuit!, cum sîntem, să le avem necon
testai: bunuri scumpe, bunuri prețioase, stropite c
sîngele celor mai buni, celor mai nobili fii nj
t.ului, bunuri cari au trebuit să fie cîștigate prin niun
grea a atitor generații. Și cine-i acela, care, avm
minte să priceapă, o inimă să simtă, s’ar putea gW
oare la aceasta supremă îndatorire, fără să simtă 0
rinț-ă adîncă de a se achita, fața de generațîea v ..^.p
de datoriea pe care nu o mai poate plăti strămoși
SchilleR'
87
Mint leu?... Dar uite-te în juru-ți, ascultă ce auziVezi tu pe oamenii aceștia, plecați de șele, cari mun
cesc, muncesc fără răsuflet, și mor zdrobiți de-aceea-și
muncă neschimbată ? Pentru ce sînt oare aceste mine
grozave, aceste forje- urlătoare, aceste infernale uzine,
“ceste fonte topite, de nu pentrn tunurile, pentru
puștile, pentru obuzurile mele ? Pentru ce năvile astea,
ce spintecă pustietatea mărilor? Pășunele acestea, ni
cari mi se îngrașă caii, acești arbori din cari mi se
v°r făuri afetele bateriilor
targele ambulanțelor
îllOr- și
? baloane
generâlipele? De ce se dă aul. ,"Va’cămin
■ bîațX
----------Xere și
; , De ce se smulg de la w»™»
¥—
.
' ’ “ savanți, meh^le viguroase? Uite, acești bătrim
?aî» pururea pe cifre, pe planuri, pe Pulb5r* “lbî’
țjcolore liquide, pentru cine destileaza ieii moartea ?
se mai ridică acum temple de cit lui D-zeu. Noînse forturile, bastioanale, cazărmile, areenaiurde,
toate acele șantiere spăimîntătoare, in cari se faso-
FAMTLiEA
Te bine-cuvîntez, drag războiu; frații și verii mi-s
în armată. N’au să se mai întoarcă, desigur. Și partea
mea de moștenire va fi mai mare.
C0.MERCI.VNTUL
Ieram să dau faliment. Dar tu veniși. Am în ma
gazinele mele pînză putredă, conserve stricate, posta
vuri mîucate de molii... Fii bine venit.
UZINIERUL
Trebuea oare să-mi opresc mașinele, să las să-mi
ruginească uneltele?... Tu mă scapi de ruină, războiu
ocr- -titor. Am să-mi înzăstrez fetele și am să fac din
iele neveste de marchiji.
ARTISTUL
leu voiu turna în bronz chipul eroilor cazuri.
POETUL
leu voiîi imortaliza hecatombele în versuri, și astea
se vor vinde și voiu putea să-mi cumpăr un castel.
BURGHEZUL
Mă plictisam... Tu îmi ocupi serile- mele de iearnă
.și lungile- mele ceasuri de lîngezală. Cu piciorele calde,
cu burta plină, afundat într’un fotoliu moale, voiîi
palpit la novestîrile
povestirile tale, si
și voiu urmări
urinări pe o hartă,
nnlnitn
însemnată cu bolduri și steaguri, trecerea ta
ta jprin țeri.
GENKILkLUL
Mă voiîi întoarce ca împărat.
OFIȚETUL
Tu vei broda chipul mîeu cu aur, tu îmi vei coase
o foae de stejar la guler.
�83
REVISTA TDEE1
REVISTA ideei
n’ar putea să-ți folosească cînd-va? Dacă un Jenn
SOLDATUL
sau un Shakespeare, sau un, Watt ar fi printre nai,’
îmi vei lua ranița din spinare, care mă dihănește, fragiați, oare n’ai suferi, n’ai suferi și tu, de mutila^
și îmi vei da o sabie.
aceasta, care ar face sa sufere omenirea întreagă?
Sîntem atît de covârșiți de ideile comune ce ne îm.
STRICATUL
Sînt foarte frumoase femei, pe acolo pe unde treci tu* prejmuesc, în cît ni-i foarte anevoe să concepem ]a
cei ce vor veni după noi, o stare sufletească c’are
BANDITUL
ne-ar trata ideile de absurde. Nu ne dăm samă cît de
relativ ie întregul nostru domeniu intelectual. Acuma
Sînt foarte frumoase palate...
două veacuri, tortura iera privită ca cel mai de că.
desperatul
petenie element al unei instrucții judiciare. Acum trei
Tu-mi vei aduce moartea... și ieu te voiîi iubi.
veacuri, se ardeau vrăjitorii, și, cei mai buni oameni
din vremea ceea, priveau arderile vrăjitorilor .și celor
RĂZBOIUL
stăpîniți
de diavol, ca unul din stîlpii justiției, Ca
Ai auzit?... Mai vrai să mi te pui de-a curmeziș
mîntuirea
Statului.
în cale? Lasă-mă să-mi îndeplinesc opera, sa bucur
Să presupunem o societate de antropofagi, în care
cure
puzderiea asta de oameni.
antropofagiea ar fi o instituție venerabila, consacrată
Omenirea tșX acopere fața și plînge năbușit.
prin tradiție, prescrisă prin lege, predată prin școli
recomandată de cătră preoți, celebrată de cătră poeți
O. Mirbeau.
și filosofi, predicată prin saloane și prin ateliere, pnb
academii și prin circiume. Neapărat, nimeni n’ar cu
teza să cîrtească împotriva unui asemenea obiceiu. Ne
norocitul, care ar avea îndrăzneala să găsască, cum-că
mîncarea de om ie criminală, ar fi țintuit la stâlpul
infamiei publice, privit ca trădător al religiei și al uma
Ne dăm noi oare samă, cum-că ideea de patrie ie o nitate!. Sub pedeapsă de cele mai strașnice defăimări,
idee cu totul ocazională,schimbătoare,după locuriși timp? sub pedeapsă de surgunire și închisoare poate, fie-care
Acuma patru veacuri, în Italia, Pisa iera patriea Pi- ar fi silit să aducă laude acestui obiceiu.
sanilor, Lucania, cea a Lucanilor. Un Gascon n’avea
Concepțiea noastră belicoasă de patrie, nu-i mai su
aceea-și patrie ca un Normand. Un Bavarez și un Si- perioară de cit concepțiea antropofagilor. Și chiar, a
lesian ierau din două țări cu totul diferite. Dar no mînca un om, cînd ți-i foame, ie un fapt mult mai
țiunea de patrie crescu încet-încet. A-zi ie o Franță
puțin grav și mult mai puțin dobitocesc, de cît de a
și o patrie franceză, o Germanie și o patrie germană, împinge, la o ucidere starpă, o mulțime de mii de oa
o Italie și o patrie Italiană. De cene-am opri oare aici? meni. Dar, așa sînt moravurile, și, în virtutea lor, sîn
Știu foarte bine că, dacă acum patru veacuri, s’ar tem siliți să admirăm pe cuceritori și războinici. Dacă,
fi zis oamenilor din Pisa: «Oamenii din Lucania n’au din întâmplare, cîte o voce discordantă se ridica să spue
să vă maî fie vrăjmași, și voi îi veți iubi ca și pe con că noțiunea unei patrii cuceritoare și războinice ie o
cetățenii voștri'-’, oamenii din Pisa ar fi văzut în asta noțiune barbară, numai de cît se strigă că ie un parun sacrilegiu. Tot ast-feliu, dacă unui Francez, unui cid, o infamie. După cum, în societățile de antropo
German, unui Italian de a-zi li s’ar zice: «Vecinii ce-î fagi, cel care se revoltă împotriva acestui vechiu obi
aveți, acești vecini, împotriva căror sînteți atît de în ceiu, ie tratat de mizerabil și trădător.
verșunați, peste patru veacuri vor fi concetățenii voș
Sărmani antropofagi, noi n’avem dreptul să ne ri
tri, supuși acel ora-și legi, vorbind poate aceea-și limbă,
dicăm împotriva voastră, peutru-că ospețele noastre
și voi veți fi datori de a-i iubi și susține-», ce strigăte patriotice sînt mult mai sîngeroase de cît’ale voastre,
n’ar scoate, așa numiți! patrioțî?
și voi sînteți niște slăbături față de noi. Cu toate as
Unul din marii istorici aî vremei noastre, Victor tea, dacă aș fi printre canibali, cu riscul de a scula
Duruy, scriea odinioară Societăței Franceze de Pace, pe toată lumea în contra mea, le-aș înfiera obiceiurile.
cum-că iera cu desăvîrșire cu Franța, convins că se
Tot, așa, astă-zi, în societatea noastră actuală, nu
va face unitatea Europei, după cum s’a făcut unita mă voiu sfii de a-mi spune opiniea, sus și tare. Cu .
tea Franței. Oare, în veacul al cincisprezecelea, Pro riscul de a părea un monstru, voiu afirma, că moartea
vensalii, Loreni'i, Gasconii, Bretonii, Flamanzii, aveau unui gospodar German, sau unui gospodar Englez, sau
iei noțiunea unei patrii franceze? Ar trebui să-i tri- cea a unui gospodar Italian, îmi par curate crime.
metem la școala, pe cei ce ne împuiază urechile cu
Acești oameni, cu toate-că trăesc peste graniță, sînt
noțiunea unei patrii neschimbătoare, nestrămutate.
Ideea de familie, ie un lucru foarte frumos, ideea de oameni ca și mine. Au tată, mamă, copii. Sîngele lor
are aceea-și coloare ca și a mea, și nu mă pot bucura
patrie ie de asemenea un lucru foarte frumos, dar
cînd văd pe acești oameni cinstiți, suferind, plîngînd,
ideea de umanitate nu-i mai puțin un lucru frumos. Și
ie cu totul copilăresc, să credem, cum-că ar fi deza murind. într’un cuvînt, rog pe apostolii moderni ai pa
triotismului, să mă ierte, nu mă bucur de loc de rnicord între aceste trei sentimente, foarte curate și foarte
zeriea lor. Și măcelărirea acestor bieți țerani vecini,
nobile. leu îmi iubesc familiea. Ie oare un un cuvînt
nu-mi umple inima nici de mîndrie, nici de plăcere.
ca să-mi urăsc patriea? îmi iubesc patriea. Ie oare
Am ajuns chiar la acel grad de infamie, în cît am
un cuvînt să pornesc la războiîi împotriva patriilor
pentru dînșii, ca și pentru frații miei din Franța, cea
vecine ? Merg mai departe. leu cred, cum-că aceste
mai adîncă compătimire, căutînd să-mi deprind elevii,
trei iubiri, în loc de a se contrazice, converg, se complectează. lubindu-mi familiea, iubesc o parte din pa prietenii, copiii, să respecteze vieațu omenească, fie ca
ar fi vorba de un străin, fie că ar fi de-un Francez. Am
trie, iubindu-mi patriea, iubesc o parte din omenire.
Cel care strigă, aflînd că o navă engleză a pierit chiar nădejdea, poate ciudată, cum-că, într’o zi, nu ieu
cu desăvîrșire în valuri, cel care strigă: «Bravo, două- voiu fi acela care să fiu tratat de barbar.
sute de engleji mai puțin>, acela îe un foarte rău pa
Ch. Richet.
triot, lăsînd că-i un om rău, și pe de-asupra un idiot,
barmanul. Oare acești oameni nu-s frații tăi? Oare
33eea De patrie în cursul vremei
Momente Aripate
89
16 lanuar.
J
suave aniic Sorine
d un incffabie bonheur.
’ w» souoenir
A la vcillo do nouvello aude 1002.
Drăguț" ‘mea,
8 lanuar.
J !
Am scris doua articole, sub inspirațiea ta, plin întru
totul de tine, două articole, din cari unul îl isprăvesc
chiar în momentul acesta. Dacă aî fi aicea, ți-ai da tu
samă de ce însumnă expanziea mea, după o treabă
sfîrșită. Acuma inse sînt puțin deprimat, ca înaintea
unei așteptări de vizită, ce văd că întîrzie, știi, mi
titică cochetă. Mai că îmi vine să mă las pe pat, am
vrut să zic să visez. Dar îes puțin să mă plimb.
Drăguța mea, gonește vremea, că mă va doborî,
trecînd așa cum trece. Pururea iubitorul tău.
po-mi voe să-ți ies întru întimpinare și să-ți urez
buuă venire. Sa nu te miri de surpriză, pentru-că se
întîniplii firește. Luat m atmosfera tu, călătorind cu
tine, te las puțin la sțațiea dm urma și mă avînt înainte,
21 lanuar.
ca-țj inspectezi locuința sa samăn puțină gingășie în
Ce faci tu, drăguța mea, ce faci la ceasul acesta
■ ]e, să bag un manunchel de raze în casă si să te
înaintat din noapte? leu, ieată, singuratec, cum mă gă
intimp^n
Geniul iubitei poate să facă minuni de astea: să sesc, trimetu-mi gîndurile spre tine. Mi-am mîntuit
dedubleze sau să multiplice inșii, să micșureze sau să expedierea revistei și îmi clasez acuma scrisorile la
reducă distanțele, să facă abstracție de timp. Ce bun cari am de răspuns. Mi-i căldicel în casă, mi-am fă
cut puțintel ceaiu, am și băut o cănuță și mă uit la
ie acest geniu că ne-a luat sub ocrotirile lui. Ceriul ie
a doua. De ce nu iești acolea s’o bei și să-mi rostești,
niohorît, dar ce lumină ie. Timpul ie aspru, și, totu-sî, atît de gingaș, că-ți place.
,ît îe de. cald și bine.
Zilele astea din urmă le-am petrecut în încordare
V Dar tu mai ai de împlinit formalități de revedere
mare. A fost ca o năvală. Cîte-va nopți aproape n’am
cu alții. Bagă-mă atuncea la sin, fiind-că-mî vine mie dormit. Dar am putut să biruesc toată munca, fără să
mai bine și să vorbim mai pe urmă. Ochii miei sînt mă resimt de loc. Pururea te-am avut pe tine de față,
aicea, iei sînt senini și lasă-i să-ți spue în voe, cît și totul a fost ca o neîntreruptă, ca o senină petrecere.
iești de mult, duioasă, obiectul pasiunei lor.
Cînd ai ști tu, drăguță, cum te asociez la toate gîndu
rile mele, cum iei tu parte la toate cele ce fac.
11 lanuar.
Un înger păzitor mi te-a trimes în cale, tu însu-țî
Tu iești nemuritoare. Prin chipul tău și prin expre înger păzitor. Și așa bună, tu nu mă părăsești de loc,
siile tale și prin simțirea ta, îmi dai ’o satisfacție nu te evaporezi ca o nălucă. Stai lîugă mine, blîndă,
infinita. Sufletul mi-i în zbor și inima-mi plutește în duioasă, în atmosfera mea te simți tu însu-ți bine, nu
pari de loc grăbită și nu te supără de loc iubirea
sferi de armonii. Tu știi fericirile mele trecute, adînci,
mea prea caldă. Iubirea mea prea caldă... Iubirea nu
voluminoase. Palpit și acuma de iele, dar pot fă zic
ie de cît iubire. Iea nu se măsură cu gradul, Mai
că ie întăea dată cînd pasiunea mea se simte echili mică, iea nu mai ie iubire. Mai mare... Iubirea nu ie
brată deplin, printr’o pasiune la feliu, tot pe atît de
nici o dată prea mare.
uriașă, tot pe atît de mare.
Iți place ție, îți place să asculți accente de acestea?
în asemenea caz, nu mai încap neliniști, nu mai Pune-te atuncea, drăguța mea, în pat, închide ochii
încape tristeță. După atîta fericire gustată și după și-asculta, ascultă bine tot murmurul de șoapte care-ți
un acord atît de suveran, atîta de adine, ar fi a da vibrează în preajmă. Ie cîntul mieu etern, ie cînt de
dovadă de cea mai mare ingratitudine, dacă ne-am adieri, ie cîntec de colori, îe cînt de forme armoni
plînge, cu toate că acuma sîntem puțin departe. Cînd oase, care se face simțit, ca să-ți dezmîerde făptura.
ai vedea cu cîtă pasiune îmi caut de treburile mele,
Imaginează-te, acuma, crăiasă, cu o hlamidăpe umeri,
cu ce entuziasm dau ochi cu cei ce am a face, cînd pe un tron de verdeață, de unde nu domnești,^ de
ai vedea cum se înveselește strada cînd trec, ai tre unde înse primești, bucuroasă, închinăciunea unui po
saltă de cele mai vii emoții, pentru-că tot farmecul por de prieteni, prieteni cari văd în tine pe o aleasă
acesta și toată încântarea aceasta numai de la tine a lor. Imaginează-te pe-un tron, de unde împărți iubire,
purcede.
de unde împărți simpatie. Și variază tabloul și-1 împle
Să te lipesc de suflet.... Pană la contopire. Și înăl cu toate încîntănle ce pot avea ființă.
țată ai fost și te înalț! prin propriea-ți putere. Tu ai
Mi-ai face o plăcere nespusă, dac-ai traduce, din Laaripi viguroase și o îndămînare de zbor ce mă avîntă rrousse, poeziea ce ți-am citit: Lcs hcures, din fascicula
chiar și pe mine, fără să mai fac vre-o silință. Tu ți-ai ce ți-ai luat cu tine. Vreu să-mi dau samă de n ar fi.
Jntins aripele tale, ai făcut Jsă vibreze văzduhul, și bine a apărea în Revistă, mai avînd încă un nume
Ondulările atmosferei mă duce și ne duc, spre regiuni sub iea, unul atît de gingaș. Să-mi copiezi înse să-mi
albastre, spre regiuni senine, cătră lumina cea mai cu copiezi ezact și textul franțuzesc. Mi-ai face mare
rată, spre sfeii de armonii.
plăcere.
Până să ne vedem din nou, vreu să-ți propun un
25 lanuar.
mijloc. leți obiceiul și fă-ți un mic jurnal. Scrie-ți într‘nsul, ziua sau noaptea, cînd ai pornire tu, întipărinle
Socot
că
grija
și
teama
pot
fi
înainte
de
timp. In
a!e ?i duiosiea ta, și-o dată cu trimesul corespodeni
fond nici nu prea vad de ce să fie vre-o grijă și teamă,
’eb să am foițele să le. sorb. leu voi face la feliu,
,1 cînd tu cunoșt pasiunea mea. Afară de aceasta, leu
singura deosebire, că întipărinle mele vor fi.nomă mai și pot devota. Pe lîngă pasiunea de a iubi,
‘ate mai nimerit în revistă. Aceasta, nu va cuprinde
de a iubi fără margini, de-a fi numai într’un contact
rînd, fără să fie îndreptat cu osebire spre tine. de delicii, ieu mai simțesc nevoea de a fi devotat, de
J^dacă întrerup rîndurile acestea aici, ie sa conti- a aduce îngrijirile mele de toata ziua, de toată clipa,
Scrisoarea* ta, de-o duioșie și de-o nobleță atît de unei ființi suverane, care m a alipit de iea. Ceea-ce
îe la mine tot un felin de deliciu, chiar cel mai mare
J^.îți reflectează chipul, îți reflectează ochii, pe
deliciu. Formele ideale, de raport eterat, se confundă
h ți-i sărut, ca să mă împlu de lummele lor.
î|
t’
r'
i
-I
I
ii 1
li I
!•: l|
iV
i
�90
REVISTA IDEEI
RRVI8TA IDEEI
la mine cu celelalte forme, și nu cred ca acestea să
mă împovăreze mai mult și să-mi răpească saninatotea.
Vcesc să-ți spun, să n’ai nici un habar, să faci ce
crezi, dar sa nu ți vatămi sănătatea cum-va. Lumea
ieste cum ie . Cauți să n’o jignești prin purtările tale,
pre cit se poate. Dar cînd se erijază într’o judecătoare,
supremă și vrea să-ți impue pănă acolo rigori, atuncea...
nu te superi pe iea, dar îi întorci spatele frumușel și
te retragi din mijlocul iei, te retragi frumușel acolo,
de unde purtările tale să fie regiile pentru lume și
lumea să se închine la iele, fără să poată cîrti.
Crezi tu că într’o împrejurare critica, de alt-feliu ca
și în ori-ce altă împrejurare, nu ți-ar sta ție bine ală
turea de mine și crezi că n’am putea dura, n’am pu
tea întemeea noi, mai bine, o lume mai sublimă, din
răsuflarea noastră apropiată, în locul lumei în mijlo
cul cărei sîntem nevoiți să ne mișcăm, fie-care aparte?
leată susținerea cea mare ce sînt în stare să-ți dau.
Tu iești, drăguța mea, tu iești o fată ideală,
iești capabilă de avînt, ai pasiune mare și aî în tine
destul devotament, ai o comoară de virtuți. Tu te-ai
acomoda cea mai bine c’o vieață ideală. Așa că, nici
într’un caz, nu ai de ce despera. Alt sfat particular
sînt incapabil a-țî da. Sînt ca un simplu, care se bu
cură de clipele de față, care nu știe ce s.ă dorească
mai bine, care nu știe de cît să se devoteze, de cît
să lupte, cînd vin momentele mari, găsind în luptă un
soiu de voluptate.
Ie un moment de acelea acum? leată, îți stau la
îndămîna ta, cu toata pasiunea, cu tot devotamentul
ce am, și, cu nobleță, cu prevederea ta, tu poți dis
pune de mine cum vrei. Cu așa dispoziții, întâmplările
vremeî nu mai sînt o enigmă. Aducă timpul ce va
voi. Și nu cred de nevoe să-mi întrerup acuma și nici
o dată cîntecul mieu, să nu-ți aduc ție slavă, laudă
ție, prinos de dragoste supremă, drăguța mea.
O rugăminte, de care aș vrea să ții cu osebire saraa>
ie să_ nu lași să treacă zile la mijloc pănă 8A"mJ
vie răspunsul tău. Știu că-mi pricepi tu starea, ca ma
simțești pe negrăite, că iești în totdeauna gata să-mi
satisfaci interesul, plăcerea, așteptarea. Dar tu m^J76]
ierta dacă nerăbdarea ce-o am, mă duce pănă să-țî
formulez o asemenea rugă. Aș vrea să-mi scrii acuma
°w scrisoar senină, să nu aștept cu frică răspunsul ^u!
să nu. mă prindă fiorii, aflîndu-mă pe punctul de a_ți
deschide plicul, precum s’a întîmplat, nu știu din ce
pricină, în dimineața asta. Să văd, de-asupra, adresa
surîzătore, clară. Cruță-mi senzibilitatea, drăguța mea,
și pnmește, în schimb, îmbrățoșarea caldă, susținătoare,
30 lanuar.
_
.
Ce frumos se începe și se închee o zi. Dimineața,
deschizînd ochii, te întimpină un răvaș, un răvaș drăgălaș, care-țî înseninează fața și care-țî dă avînt și
cea maî bună dispoziție, pe toată ziua, de muncă. Un
răvaș drăgălaș, pe care-1 recetești sara, ca pe o ru
găciune, în pat, și care, după cum ți-a ocrotit tim
pul de veghe, îți ocrotește de-asemenea odihna, somnul, ca o bine-cuvîntare cerească. Ce fericire,
să aJ
un suflet, care să se gîndească
la tine, J
să ci
_
ai c,o mină
adorată, care să-ți încrusteze rînduri? j
-x—x. sa-ți pue
drăguțe,
pe hîrtie drăgălașii, vibrații sufletești, cari să te poată
maî mult ae
de citcît devot, în co
mișca. TIe" a- fi
ii uevenib
mai
—devenit
-•*
municare cu zeii.
De vestea ce-mî comunici, mă bucur, dacă te bucuri
tu, mă bucur că întâmplări neprevăzute nu au venit
să ne înirîngă cum-va, să ne trădeze voința. Cu toate
că îeu m’aș fi bucurat ori și cum, stăpîn pe pasiunea
mea. Vieața noastră nu ie atît de lungă, să mai cunri
și întristări în iea. Și, pentru variație, nu văd de 1 *
nevoea ca întristarea să alterneze cu bucuriea q!?c
că plăcerea adesea crește, cînd vine după întrigtn
Sînt chiar și practici ce urmăresc, anume, prilej de ' ’
tristare, cu chip să vie pe urma o fericire mai m
Dar ieu cunosc o variație în însă-și fericirea. Aceast
pentru mine, nu-i monotonă de loc. Aî auzit tu vr U|
dată un cînt fermecător, niște note sublime scoase di
tr’o vioară? Accente de intenzități diferite, de c
mai mare complexitate, dar fără nici un ton djSc ea
dant. Armoniea cea mai deplină, cea mai încîntatoa/*
domnește. De-o dată, din mijlocul tăcerei, 0 adier’
îți gîdilă auzul, o adiere te încălzește și-ți dă
o adiere a cărei farmec se prelungește în tine, adîj’
cît o eternitate. leată cum înțeleg îeu vieața, cum du ’
vieața naturile alese, cum trebui-vom s’o ducem no/
drăguța mea.
_
’
Cu toate astea, nu am de ce-ți ascunde, că în momentul acesta sînt puțin abătut. Firește, că tu nu Wj
lîngă mine, să te încunjur cu desmierdările mele. Dar
alta nu maî văd ce m’ar neliniști. . Nu văd ce te-ar
neliniști pe tine, cînd sînt ca o senzitivă, pentru avînturile tale de suflet, pentru expanziile tale de simț
cînd ori-ce anevoință tu poți să o înlături și poțî s’o
curmi, știindu-te în legătură adîncă cu mine. Să fim
cu totul înțeleși în privința aceasta, și să nu-mi aduci
vre-o dată durerea de a te întrista, de ori-ce, de-a te
simți nefericită, cînd știi că pururi plutesc în preajma
ta. Atuncea, tu ai fi nefericită și întristată sau nu, dar
ieu aș fi pozitiv. Și, înainte de-a aștepta raîngîerî pen
tru durerile tale, va trebui ca tu să aduci mîngîeri.
Dar n’am de gînd să predic acolea nimic. Nu vreu
să fiu nici filosof, nici nimica, față de tine. Tu iești
prea înțeleaptă și aî găsit și calea, ai găsit raza pe
care te-ai întridus în sufletul mieu, și tu cunoști prea
bine ce simt și ce-aș putea să cuget cu privire 1q
tine. Maî bine află că gazda mi-a făcut astă zi niște
dulcețî, dulcețî de portocale, din care am gustat ne
greșit, pe cari înse le păstrez pentru tine, cum voiu
păstra și alte lucruri bune, pănă la Paști. Oare mai
ieste mult ? Socot să aștept cu răbdare. Cu toate că
nu pricep de ce să am răbdare.
Inima prinde să-mi bată acum mai cu putere, să
mă cam doară. Lasă-mă să-mi culc puțintel capul pe
sinul tău și cîntă-mî puțintel, drăguța mea, știi cîntecul
ce-mi place mie.
•1 Februar.
Nu ți-am spus, cum că poeziea Lcs Itcurcs, nu Ie nevoe
numai de cît să fie tradusă în versuri. Dacă vel fi făcut-o,
nu ie nimic. Dar ieu m’aș mulțămi, și poate chiar mal
bine, s’o am în proză. Ieste și-n proza destulă gingășiegingășie.
Dar,
Dar, cum
cum ți-am
ți-am spus,
spus, să-ini
să-mi copiezi
copiezi și
și textul
textul francez.
francez.
leu
Ieu combin acuma N°4. Lucrez cu mare drag și cu
spor, și-mi place atît de mult în cuibușorul acesta, unde
al’ respirat *tu,
unde
"
........
J mi-ai ’lăsat
"""x un suvenir de imagini
fermecătoare, neșterse, un suvenir de parfum, visul ochi
lor tăi, zimbetul' tău ceresc, în cît mai nu mă îndur să
Ies din Iei, une-ori și cu treabă. Cînd simți vre-un dor
aparte, de mine, privește-mă aicea, la masa’mea, scriind,
sau stînd în pat și cetind, aș putea zice la toate cea
surile din zi și negreșit toată noaptea. Sigură că mă
vei răgăsi orl-cînd, maî totdeauna singur, și pururea g*n"
—
dindu-mă la +:
tine.
Am isprăvit pe Lamartine. Nu Fam mai cetit, sărma
nul, cu glas tare, fiind-că mi-a lipsit auzul delicat, p®
care să-l pot gîdila cu armoniea versurilor lui. îmi par®
inse bine, că tot ce-a fost mai vibrant, mai mișcător,
mal duios, ți-am cetit ție. Acum cetesc alte cele, st-uu*
mai serioase, mai mult’sau mai puțin aride, nu pr®a.
delectare. N’ai și tu vreme să te pui pe cetit. Aș voi să-ț1
- 1et’an roinnn âe A^m: «Rătăcire». Apoi o carte mitri11 - ce o aveam împrumutată în provincie, unde-va
nbaeb. Și cure inl‘n veait. Nu vreu să-țî întrerup!
Aiitiea tll> P®»tru asta, dar ca o variație sau ca ola intervale date.
‘'‘nn-i'niț, din partea ta, foarte drăguț, că te gindestl
incruri frumușele, să-mi faci mie "surprize. Rămuri’ca
111 .ntfl din scrisoarea trecută, cerneala combinată din
Floarea aceasta, sînt lucruri drăgălașe, ce mă ating,
sC1• mu mișca cu desăvîrșire plăcut. Cu o asemenea fec®1?.comoară, cu o comoară ca tine, pe care voiu avea-o
’’’ .nasta n>en> voifl îndePîini negreșit acele lucruri mai
liV y ne cari le plămădesc în minte de mult, de cari nu
atins pănă acum, fiind-că mi-a lipsit păuă acuma
111 îndemn sau acel punct de razem, de susținere, vonCe nos si statornic, de care leu am absolută nevoe. Nu
^"T'ain nici de cum, pe de o parte să caut punctul de
^"tinere prin stele, iear pe de alta să mă dedau unei
sQS ci mal mult de cît intense, absorbitoare. Acuma lua1U| va schimba, întri in scenă și tu, și vel avea o parte
crlU poate că cea mai mare, în'toate’producerile mele.
m Visul tău, minunat, tradeazii o preocupare. Va fi rear t neoresit. Atâta doar că noi vom face poate o apli’ p si mai’ frumoasă. Știi tu că pungulița cu «Iris de
Siorence», a remas de atuncea la mine? Am pus o și-a
%mas la căpătâiul mieu, unde vei regăsi-o.
Inclm-acunia capul puțin și caută spre ceriu, ca să-ți
sărute ochii, drăguțul tău.
0 Februar.
In sar.i asta, am avut aicea, la mine, o ședință solemnă.
Am avut focul din sobă, care a fost aprins si a ars ra
dios, lumina lămpel, portocalie precum Ie colorată de hîrtieadin jur, cîte-va cunișoarede ceaiii, cari s’auperindat
pe masă și le-am sorbit, căldișoare și dulci. Am avut pe
Krysinska, cu poeziea Iei, dată în românește superb. Cam
cirnă, bleata, cu gura puțintel cam strâmbă, cu ochii nu
știu cum, uitîndu-se la mine. Inse nu face nimic, n’avea
veleități a se mișca de pe foița pe care al desenat-o tu.
Am avut pe Sorina, în fine, prin delegație, nici vorbă,
dar printr'o delegație aleasă, prin rîndurile Iei.
Și-așa, a fost serată mare. Tocmai aveam început un
articol', ultimul cu care îmi complectez revista. In so
cietatea aceasta, m’am pus să-l recetesc, și, drăgălașa
Sorina, cu nobilul leî suflet, cu darul Iei de-a inspira,
m’a ajutat și acuma ca să-l încheiu, ca să-l încheiii să-mi
placă. De asemenea, articolul acesta, ieste o dedicație ție.
In așa companie, timpul s’a scurs, și ieată-mă, acuma,
cam după miezul nopței, sau cam aproape de ziuă, cum
văd, cu treaba niîntuitu, de a-zl, gata să mă cam dau
visărel. Musafirii rămîn și dînșii la mine. Focul va arde,
pănă i se va face somn,' luminel de la lampă nu știu
să-i precizez încă de pe acuma vegherea, pe Krysinska
o pun să doarmă în saltar, va fi durîud-o ochii de cînd
se uită, mereu,sărmănica, In mine. lear pe Sorina o ieu s’o
mal cetesc în pat și să mi-o culc după aceea la cap.
Mînl ie Duminecă. Am să mă duc dimineață la poștă,
să primesc un mandat, ani să mă duc la bae, și am să
mă fudulesc o leacă pe Calea Victoriei, cu paltonul mieu,
negru și fain, cumpărat de curînd. Ce crezi ? Voiu da
articolul la tipar, și, după aceea acasă, să văd corespon
dența care-mi va fi venit, poate să mă și apuc să răs
pund, și să maî văd ce-a urma. îmi pare rău că drăgălașa
•Sorina’n’are să vie să-mi facă o surpriză, să-mldee, cu
prezența-i, puțini fiori. Inse pare c’o văd. N’are să vie
mine, dar vine în curînd și le tot inîne.
. Lipește-mi-te, acuma, drăguța mea, lipsește-mi-te de
jlu> Și stai asa să te desmierd, să te sărut pe unde te
doare. Are să-ți treacă, drăguță Puțină surmeuare.
18 Februar.
din I?rez~ ^11Ca
emoțiile ce mi-au produs rîndurile tale
mele^T1^’
1111 te lași mal prea jos, față de-avînturile
santa' n° cursa
întrecere, în cure nu contează disși
ar ieatu-ne mereu paralel, la o aceea-șlînălțime
sufjn/1 Urmă de obosală. Înfocarea nu ne-a împhit de
> ®a să fim năbușiți’. leată ce însemnează de a fi fost
91
plecați, unul spre altul, din imbold spontaneu, fără de
nici un calcul, simplu din ordonarea unul ochiu, ce ne-a
privit de sus, care-a trimes cite o rază aprinsa spre noi
?i ne-a apropriat. Privește unghiul;'ce ie de-asupra noa
stră. Pururea razele ce ne-au condus îșl vor;'găsi întâl
nirea în Iei și pururea va fi pentru noi un punct de co
municare și ’de unire. Iei reprezintă idealul.
Tu al avut o idee genialii, să-mi trimet! mie duiosu-țl
chip. Deslușesc bine privirea ta, care mi-! îndreptată mie,
care se pierde în adîncimea privirel mele. Nemărginire
preserata de stele, în al cărei cuprins plutim. Deslușesc
bine zîmbetul'tău, cu care mă desmlerzi. Cuprind prea
bine singurul gînd, ce-țl stăpînește ființa, acela de a
mă incinta, acela de a-ml face plăcere. Nu ie nevoe să-mi
spui, o văd prea bine, o simt. Pe micul cartonaș, Ie con
centrat, la mijloc, un suflet, care-I cu totul topit, Ie tran
sportat în al mieu, unde să vede îmbrățoșat.
Ai văzut rodul ostenelelor mele din urmă, voesc să
zic Revista. Masa mi-i descărcată acum. Expedierea, co
respondența sfîrșită. Sînt un moment cu totul degajat, și
mi-ațn ales anume momentul acesta, ca să mă întrețin
cu tine, drăguța mea. Afară-Î cald, Ie soare, i-o atmos
feră dulce, îe ziua în de sară, Ie sărbătoare în fine. Sufle
tul mîeu, duios, cum îl știi tu, se simte fermecat, că
i-â fost dat să se bucure' de podoabele firel, în chip ne
mărginit. Tu l’al făcut acum atît de simțitor și iei îți datorește tot ce simțește, ție, izvorul tuturor încîntărilor
lui. Ai văzut ce frumos s’a încadrat poeziea, în aceea-șl
coloană. Și cît de lesne se poate trece de la un nume
la altul. Ni-i favorabil și spațiul.
Să nu fii întristată, dacă din cînd în cînd Ies la plim
bare. Nu pierde din vedere că nu o fac nici o dată sin
gur. Te ieu mereu cu mine. Și, cînd vorbești de petreceri,
c’o ironie drăguță, chiar dacă trece de cele ce-ți scriu
ieu, ține necontenit samă, că nu lipsești nici o dată din
cadru. Tu lei chiar corp din privirile mele, lucru care
se simte și care face ca totul să se petreacă, ca față
de-un tovarăș,Tfuță;de care se pot petrece mici gingă
șii, dar se impun’și rezerve. Firește, îmi convine de mi
nune situațiea asta, pentru-că vreu, cu tot dinadinsul,
cît mă privește pe mine, vreu să-mi păstrez întreaga
mea expanz’e’ pentru tine. Nu-i nici de cum o înfrinare
naivă. Dar omul liber știe și Iei sâ-.șî menajeze simțirea
si să-si rezerve plăceri’superioare.
Nu ți-am respuns la întrebare? Puțin atent mu vrei
crede ‘atuncea. Dar întrebarea sau întrebările, tale, nu-și
presupun răspunsul în rîndurile mele? Sau vrei să-țî
spun că mu simt îneîntat de micile tale figuri, de simbolîsmele tale ? Dar văd că corespondența aceasta, prinde
să fie... să fie:asa feliu, in cît să nu îndure obscuritatea
unul saltar. Vel’ suporta tu, dacă cînd-va și poate nu
târziu, dacă rîndurile mele vor fi așa dispuse ca să te
celebreze pe tine? Se va vedea o pagină senină, o pa
gină plină de soare, din care se va detașa o figură du
ioasă, figura ta, drăguță.
21 Februar.
Nu pot să te las sub stăpînirea impresiilor tale triste,
leu nu cunosc ce va să zică bîrfirea și răul ce poate
să-ți aducă. Prin felini viețel mele aparte, ani fost
la adăpost nu numai de mizeriea aceasta. Din povesti
rile ce mi s’au făcut adesea de alții, din cele ce am ob
servat însu-ml în cursul vremeî, știu’înse cum-că biriirea i-o
armă otrăvită, care rănește pe cine-va de moarte. Dar
cine îndatoreste pe omul simțitor să se preteze la lo
viturile Iei. Cine mă îndatoreste pe mine, să am a face
cu toate soiurile de oameni, să prelungesc relațiile mele
cu cine nu se cade și să nu fac o selecție între priete
niile mele ? Și dacă inși stricați, găsesc să spue basme
pe socoteala mea, ce-mi pasă. Slabă reputație ar fi aceea,
care s’ar clătina lâ cea mai neroadA scornire și slab su
port moral. Purtările mele sînt, mal la urmă, cum sînt,
nu rog pe nimeni să le îndreptățască sau să le judece
cum-va, si, nu pot de cit să rid, cind cine-va și-ar aroga
cum-va dreptul de a mă cenzura sau a-mi prescrie regiile
mie Nu-mi pasă chiar atuncea cind s’ar părea cum-că
atîm de alții. Cind am o pasiune mare, în care să mă
pot răzăma, nu numai la extrem ci ori și cind aș vrea,
�92
REVISTA IDEEI
nimica nu mă mai poate clăti, nu mai atîrn de nimeni, nunate de delectare, dar pururea nceea-sl lipsă de uav»
cu cine să te găsești într un schimb delicat de senzat^
nimeni nu mai are imperiu asupra mea. Contezi tu oare
că ai pasiunea aceea? Atuncea nu pricep senzibilitatea de a avea cu cine să împărtășești, cînd te copleJ*.
frumosul.
Cit am dorit să te am lingă mine, în vi’eiJ_e’
ta pentru atacuri ce nu te pot atinge, ce cad Ia picioarele
asta, si cît doresc necontenit, pentru-că pururea suflefiu
tale ca niște moarte săgeți.
mi-i
deschis
la lucruri demne, frumoase, și pururea sin,!
In privința distanțierei, tu știi prea bine că nu pot
crede de cît ca tine. Și, împrejurarea aceasta Ie încă una, o nevoe nepotolită să pot împărtăși cu tine, atît de
care ar trebui sate ajute, să te siisție, să-ți petreci vre titoare In toate, tot ce mă mișcă mai mult.
leată cit sună de frumos nota entuziastă pe care cinfmea puțin păsîndu-ți de ori-ce intrigi. Iești înțeleasa de
“
plin cu simțul, năzuința cea mal aleasă o ni, ya fi de acum. Să n’o mai schimbi nici o dată. Al dat de nota
prins un prilej priincios, prilej ce va fi prins, și nimica adevărată. Și nu-mi aduce laude mie, cum-că aș d nia(
destoinic
a
stărui
în
nota
aceasta.
Ie
măgulitor
’
pentru
mai mult. In așteptare, poți foarte bine să te ocupi cu
ce ai, să te ocupi normal, fură silă și spaima, că n ai mine, cînd cauți tu să mă distingi, dar să nu faci par “
de ce să ai, si poți să-ți invristezi ocupațiea cu ce vrei, lele si nu voesc nici o distingere cu prețul reducere!
leu nu voiu preciza nici un timp, înse cred pozitiv, cum-ca tale. ’Nu vreu să fie deosebiri intre noi, chiar în ace?
va trebui să utilizezi limba ta cea frumoasă, să dai în lucruri, ca educațiea de voință și înțelegerea clară, De
cari ieu le-am cultivat cu interes mal mare. Tu poțr«
românește o operă de samă. Pentru a-ți face cinste și
precieu ori-ce, tot atîta de bine, să fii stăruitoare la felii,'
ati aduce plăcere, iți voiu recomanda ieu. N’are să
tot utit de lipsită de temeri, cînd stil că spiritul mie<
fie pentru tine o operă prea grea, înse, in ori-ce caz,
te voiu putea ajuta, putea-vom face o operă comuna, ți-i atîta de-aproape și ie atit de înfrățit cu al tău. In.
si cu atît mal frumos va fi să ne unească și asta. Nu doeli asupra unei concepții, unui aranjament de vieată
ină aștept la nici o întâmpinare, știind că pentru tine tu n’al, nu trebuie să ai. Tu știi ce trebuie să v rel si
ie prea de-ajuns să întrevezi din parte-mf un îndemn. știi să vrei. Și atît Ie destul. Visezi idile, căminul tău
Dar as avea o ultima resursă, că apucarea cu sîrguință Tu știi că visurile noastre sînt tot atit de reale. Ce poate
de treabă, arată ca totu-i cu putință și totul are farmec. fi prea mult să năzuini noi, să nu putem îndeplini? Ieu
De alt-feliu avem să ne vedem și avem să vorbim. De totdeauna am zis: greutatea cea mare nu ie atît în na
tură, cît o purtam in noi. Cît ne privește, tu ai o pilda
pregătit numai dispozițiea pentru asta.
Acum i-s îngrijit de sănătatea ta. Din cartonașul tri suverană. Tu ai dorit su te apropii de-un suflet, pe care
mes. la care caut, nu văd să fii slăbită, nici rău dispusă l'ai simpatizat din instinct, și te-al apropiat. La început
nu văd. Dar aș voi să veghezi. Schițarea ta ie alarmantă. lucrul ar fi putut să fie problematic. Dar acum, cînd su
Caută de mîuî'ncă gospodărește și cată să-ți prienscu și fletul acela iți Ie deschis, nu cred să fie sferi îndestul
cam mâsură-ți munca. Apoi ce supărări, ce socoteli ne de înalte, să nu te poți avînta în spre iele, cu iei. Doar
reușite, ce înșelări la tot pasul, ce calcule te tulbură să dorești a-țî întinde aripele, sâ zbori; sferile iți vor
pe tine, drăguța mea. Iea sama, să nu voești a-țî com deschide calea. Ie vorba doar de înălțare, de predomplica de prisos vieața, să nu țintești la lucruri fără de nit peste cuprinsuri, de ridicat de-asupra păcătoșeniilor
nici un folos, sau s’a nu vrei a te' precipita. De ce se lumei. Dorința ta ie suverană, dorința ta Ie lege.
Arăți o mică șovăire, relativ la propunerea mea. Tu
întîmplă cu mine din contra. De ce nu mă trădează ni
mic, de ce nuzuințile inele sînt susținute și se îndepli n’ai mai încercat... Știu foarte bine, că n’am a face cn
nesc pe rînd. De ce se desfășură toate cum ie mai bine, o împotrivire, vad din potrivă că ie abandonare, de-a
de ce-mi ajunge oare o simplă pasiune și sînt complect face, numai nu cu destula credință. Voesc să-ți spun că
și sînt un suveran? Voescsă fii la acela-și nivel, să te dacă în prieteniea sau în tovărășiea mea ar fi să bați
ridici din mediul tău mai pre sus. Pană vor prinde de acelea-și căi, sau să te mărginești la practici cunoscute,
veste, inșii din jurul tău, vor socoti că au a face tot cu aș fi, ți-o mărturisesc, dezolat. Ieu vreu să guști senza
o cunoștința a lor, c’o cunoștință veche. Nu te vei osteni ții noi', vreu să te minunezi tu insu-ți de adincimea ce
a-I face să priceapă contrarul. Dar vor simți numai de vei vedea în tine, de ce te vei simți in stare. Cit de încît, de sine, după distanța la care te'vel ținea de toți. tețitoare ie atmosfera ce mă învăluește pe mine, chiar
Unii vor crede că te mai pot jigni. Vor mai fi poate și până acum tu ai putut să-ți faci o oare-care idee. Să
de acești perverși. Tu vei fi generoasă și vei uita sau dobindești încrederea deplină, cum-că in atmosfera anici vei da atenție.
ceasta ființa ta s’a multiplicat, a dobîndit puteri necu
Fiind-că-rai dai prilejul să fiu acuma grav, las ca să noscute și nu există nimica să vrei a încerca și să re
predomnească nota aceasta. Vreu a-ți mărturisi numai, ziste. Ar fi să-ți dau poate o asigurare mai puțin și să
că am ajuns departe prin forța care-am dobîudit-o de exalt mai puțin această atmosferă miraculoasa a mea,
a te evoca, prin arta de a te rechîema și reținea lîngă dacă n’ai ii venit chiar tu să-I dai o vieață si o putere
mine, drăguța mea. Buzele tale și ochii.
nouă. Din contactul cu tine chiar ieu ain doLindit o pu
tere mai mare. Alt-feliu, desigur, nu aș fi fost, în pe
rioada aceasta, atît de’nsuflețit, activitatea mea, probabil,
25 Februar.
ar fi fost mai redusă sau aș fi desfușurat-o penibil. Tu
Miezul nopței, vremea cînd liniștea cea mai netulbu vezi în mine atâtea calități, Iea bine sama ca ceea ce
rată domnește, cind șoapta încunjură fură obstacol pă- apreciezi în mine să nu fie calitățile tale. Și dacă ro
mintnl, cînd spiritele ce se simpatizază sînt în comuni lurile s’ar întoarce, și-ar fi, la rîndul mieu, să văd în
care deplină și stau la sfat, precum ar face-o de la un tine calitățile mele, ar fi destul de frumos, fiind-cu leu
prag la altul, orl-cîtâ depărtare reală s’ar afla între Iele. nu cobor nici de cum calitățile astea. Ceea ce știu po
Ți-ai ales bine vremea aceasta, ca să-mi trimeți mie din zitiv, ie că, din alăturarea însușirilor noastre, au să
parte-ți grniu. Ie vremea tainelor, vremea năzuințelor purceadă lucruri distinse. In cît,'drăguța mea, nu-I loc
pure, vremea elanului curat. Tot într’u asemenea vreme
de nici o stare la cumpeni și nu împiedica nimica o
si leu trimetu-mi glasul spre tine. Vin de la o conferință conlucrare perfectă.
a D-ruluI Marinescu, ținută la Institutul de bacteriolo
Acuma sînt în combinarea Revistei, din nou. Cît de dră
gic: Despre ereditate. D-rul Marinescu, cu toate că un
guță iești tu, care îmi stai acolea, în preajmă, care stal
savant, cum se vede, nu mi-a înfățoșat nimic nou, să-ți lingă mine, în retragerea mea, inii aripezl cugetarea și-nu
pot împărtăși. îmi place vorba lui, cu tnate-că une-ori sufli peste rînduri și le dai vieață. Dacă se degajază
ii vine greu cuvintul și schilodește rostirea, Ie inse o
din revistă, acuma, mai mult entuziasm, entuziasm careta
vorbire care distinge pe gînditor. Dai* vreu să-ți spun
trecut în spirite, împătimindu-le, cum mi se spune dm
ce fericire nespusă aș fi simțit, dacă aș fi pășit in sala
diferite părți și după cum observ, va trebui să se~ ș“®
amfiteatrului, în care s’a ținut conferința, în vasta, și că ți se datorește ție. Minuneze-se cine vrea, dar leata
magnifica sală, înțesată de lume, dacă aș fi pășit în rea cum se transformă o pasiune, în lucruri mari, în lucruri
litate cu tine, nu numai să te port în suflet. In timpul serioase, leată momente de fericire fixate, momente nedin urmă am mai fost la o reprezentație, la teatru, în
peritoare, cari vor remănea de-a pururi ca cel mai tr'U^
care a jucat escelenta Birsasca. Și Duminecă acuma, am
nic monument. Ie foarte rar sâ-ți consumi și să-ți caPU
fost la un concert la Ateneu. Pretutindeni prilejuri mi- talizezi tot o dată vremea, să-ți cheltuești și să-ți conserv
REVISTA
ideei
93
„nsiunea- leată înse o practică ce-am încercat n
£re va trebui s’o urmărim, cu aprindere"™ cu b,’?'
mult, pentru-cănumai iea asigură o feric
,1J g Paști, dacă-I avea puțina vr^ne
să
facem o mica plimbare a unul din prietenii m?e■ i
tu ai mai avut să suferi de exigențele ocupației tale,
poate că de unele reminiscenți triste și poate și de
caprițiile mediului în care trăeștî. Ieste o fericire mare
să fii afară de-o situație, cărei să fii robit, liber de
amintiri obsedante, neatîrnat de mediu. Absorbirea
unui momet de fericire actuală, înalță pe om mai pre
sus. Absorbirea acestui moment a și avut un efect sa
senină, cereasca, sub ocini lăcrămat ori, de fericire nes lutar, după cum cred și văd, asupră-ți, pentru-că, fără
pusă, de sus, in sanctuarul mieu sau într’un sanctuar asta, zbuciumul tău ar fi fost, probabil, mal mare. Dar
ne care îl vom sfinți noi, mă voiu simți deplin, fericit nu se triumfă cu-atîta înlesnire de rele, cînd stai mereu,
că te siint» cfiJ111’1 s,ca1^ în adîncnl privire! tale, că-ți văd
cînd perziști a trăi în lănțuirea lor. Deosebirea între
încîntătoarea figura... Suit nevoit ca celelalte rindurl să tine și mine, ieste că leu trăiesc, ca într’o oază calmă,
las să le trimet prin cuget, pentru-că, în văpaea porni nebîntuită nici de-o intemperie, pe cîtă vreme tu, pare
re! actuale, n aș mai sfirși să le’nșir. Și, poate vre-un c’ai fi într’o răspînte, unde se încrucișază tot feliul de
ochiu indiscret, cu toate că leu nu acopăr cu nici o taină curente, unde te latră cînil, te bate zăpada și ploaea,
sentimentele mele, cu cari, din potrivă, mă pot, mă voiu oamenii răi se anină de tine, oamenii răi bîrfesc, și
putea mîndn, poate mi-ar imputa, că nu cadrează cu
seriozitatea unui cugetător și om de acțiune atâta sen răutatea și bîrfirea unor atari, pare că te mai pot
atinge. Cît de puternic trebuie să ți fie visul, ca să nu
timentalitate. Se vede bine caracteristica unor anume
cftri, dacă n’au fost bogațl in vervă, bogați iu duioșie, te trezască din iei, asemenea calamități. Deosebirea an’au fost nici înzestrați, drept compensare, cu calități ceasta va trebui să dispară. Alăturea de turnul mieu
mal mari. Se vede bine caracteristica unor oameni, cari de fildeș va trebui să clădim un turn de fildeș al tău.
habar nu au că baza cugetare! și baza acțiune! ie tocmai Ceea-ce va fi cu putință și nu va fi nici o greutate,
sentimentalitatea. leu n’am nevoe de nici o îndreptățire, strîngînd materialul pentru acest sfîrșit. Natura, în cu
dar, dac-ar fi ori-cum, cred că mi-ani dobîudit dreptul, prinsul acesta ie largă, și, nu vom avea a ne plînge
prin felini mieu de vieață, a mă manifesta cum sînt, cu absolut de nimic, dacă vom îngriji de confort. Vezi
toată pasiunea mea, cînd am găsit mai cu samă ființa că-s într’acela-și cuget cu tine, și nu știu dacă ideea
ideală, în care pasiunea mea' să-și găsască cel mai
îți aparține ție mai mult de cît îmi aparține mie.
deplin ecou.
Nu știu de ce acuma sînt o leacă cam trist. Me
Miezul nopței nu-I numai purtător de șoapte, Iei poate
transporta chiar corpuri de la un loc la altul. Ce-ar fi diul încunjurător și starea atmosferei nu sînt de loc
dac-aș calatori pe negurile lui și te-ai trezi cu mine, în în joc. Dar pasiunea își are delicatețele iei, cari re
zorii zilei, la tine.
clamă o menajare aparte. Mi-a plăcut totdeauna puțină
așteptare, puțină înfiorare, produsă, une-orî, de cîte o
mică rafinărie. începe înse să fie dureros cînd se cam
5 Mart.
trece de margini, cînd se întinde coarda prea tare.
Duminică acum, fiind o zi călduță, am făcut o plim Nu mai ie o gîdilitură gingașă, o desmierdare, ci ie
bare frumoasă, la șosea. Ce minunată întipărite, pa o lovitură care atinge prea tare coardele noastre fine,
care produce zguduituri. N’aș voi nici o dată să simt
jiștea schimbîndu-și vestmîntul, din verdele vestejit,
asemeni lovituri. îmi plac emoțiile calde, cari se spadin anotimpul trecut, în verdele crud, viu, purces din
țiază în timp, cari înse se reproduc, tocmai cînd prind
vegetațiea prinsă să se desamorțască, din anotimpul
a fi simțite de nevoe din nou, fără să lese în inimă
acesta. Mugurii pomilor, bobocii florilor prinzînd să vre-un gol, printr’o spațiere prea mare. Voesc să zic,
se afirme, și glasul paserilor, încercînd ciripirea învă că prind a avea simțirea, că necesitatea de a ne separa
păiată, nervoasă. leată o iearnă trecuta, fără să prind până la vacanța de Paști, dacă ar fi fost o hotărâre
de veste, una din cele mai minunate ierni, pe cari
deliberată a noastră, ar fi fost prea eroică, n’am fi
le-am petrecut cînd-va, o iearnă care n’a fost numai apreciat depărtarea destul de bine. Apoi, în timpul
o iearnă caldă, ca cea ce-am petrecut-o în Italia, sub acesta, prind a avea și ieu niște dureri de cap. Vieața
ceriul iei senin și în apropiere de munți și mare, care mi-i foarte cumpătată, cum știi, nu-mî recunosc nici
a fost una din cele mai delicioase ierni, de care va un abuz, pe care aș putea să-1 calific de vițiu și să
rămânea pururea legată amintirea duioasei noastre deduc de acolea că sufăr. Dar prea cuminte stai lîngă
prietenii. Un timp trăit, fără să-ți fi lăsat în schimb tu, așa cum stai, ideal, nu vii să-mi întrerup! escesul
nici o povară, un timp, obicinuit mai aspru, fără să-ți mieu-de muncă, nu vine să mă distreze o gingășie,
apese pe umeri și fără să-ți brăzdeze sufletul cu vre-un o gentileță, zburdălniciea ta, care mi-ar susținea, cum
creț. De o bucată de vreme, în femele din urmă, am nu se poate mai bine, higiena mintală. Oare ce-am
tot fost suferind. Intr’o iearnă, am fost, mai toată, bol putea face, să treacă vremea mai iute și să te văd
nav, și bolnav aproape să-mi caut nu știu ce tovarăși în brațele mele calde? Mina care mi-a pus în plic dră
prin stele. Si chiar și iearna trecută, a anului 900-901, guțele floricele, o bag la sin.
m’a bintuit o durere, cărei chiar mă abandonasem, care,
cu toată natura mea viguroasă, credeam că mă va trece
11 Mart.
hotarul... Merită să fie notată aparte iearna aceasta,
Spune
drept,
îți
pare
ție
că
ți-i
înstrăinată
cum-va,
iearna aceasta, care, cu toate că urcat pe-o treaptă
_
mai înaltă, pe scara vieței mele, cu toate că într o re- ca ți-i furata, o parte din pasiunea ce-țî ieste dato
giune ce-va mai riguroasă, a vrîstei, îmi lasă mie im rită ție, cănu-s destul de tandru, cit aș putea, cu tine?
presii dulci, de tară caldă, scăldată pururea în soare. Tu mă spăitnînți. Nu cred sa fie cu putința una ca
Tot farmacul acesta, îmi dau prea bine suma, ți-1 da- asta, pentru-că tu vezi bine, cum-că din pasiunea acea
sta nu fac nici o rezervă, și-t toată îndreptară spre
toresc numai tie, și vreu s’o știi, drăguța mea, și vreu tine. Atuncea, de ce îți place ție să mă cam șicanezi
să rămîe fixat. Tu m’ai scăldat în dragostea, in pa cu och7 găiești simți tu că trebuea să existe unde-va
siunea ta mare, și totul a fost caid, o atmosfera din
Oxlămurire de. mine, mai clară, asupra relațiilor mele ?
°de mai blajine, din cele mai clemente, m a alinta. Mă folosesc cu plăcere, cu bucurie, de întețirea ce-mi
ln brațele iei.
,
rT ..
„„
dai, geniul mieu bun, pentru-că mai cu samă voesc,
. Cum aș fi vrut să simți aceln-și lucru. Un tunp cu
să nu existe asupră-mi legende, pe cită vreme, cit mă
‘urruec aparte, a fost și pentru tine timpul acesta. Dar
ii i
I
;'î
i
■
■I
l
i
i!
�94
REVISTA IDEE!
privește pe mine, însă-și realitatea, în care obicinuit
plutesc, poate să fie luată ca cea mai frumoasă legenda.
Foarte pasionat și adesea foarte senzibil, relațiile mele
au fost și sînt, într’adevăr, multiple, înse de-o puritate
și de-o nobleță pot s’o numesc ideală. Expnnzn sufle
tești, expanzii inimale, au avut loc și au, pentru-ca-ș
în natură. Inse de curteniri ieu n’am avut nevoe și
n’am. Relațiile mele pure, mi-au fost în totdeauna deajuns, date condițiile în cari m’am mișcat și~ rolul ce
mi-am atribuit. Donjuanismul nu ie de loc în carac
teristica mea. Nu vreu a enunța aice nici o opinie
fixă asupra feliului de a se comporta al altora, asupra
trecere! de vreme, asupra acelor relații îndoelmce cari
adesea te compromit și-ți înjosesc demnitatea de om,
tin numai să fac o constatare personală.
’ Tin foarte mult ca tu să mă cunoști deplin, sub
adevărata mea formă, să nu mă confunzi nici de cum,
să știi că nu mi-aș îngădui nici o dată, să necinstesc,
să tăvălesc amorul acelor fragede inimi, ce fac un caz
de mine, să necinstesc, să tăvălesc acest amor, de-atît
de pură esență, în cuceriri efemere, cari n’au pentru
mine absolut nici un farmec. Și mai cu samă, în senzul în care ai vrea să faci aluzie tu, tu uiți că nici
nu mi-ar fi cu putință, cînd mă învălui cu pasiunea
ta,"'cu pasiunea ta arzătoare, cu pasiunea ta mare, care
mă satisface in totul, mă ține cu totul înlănțuit. Te
îndoești tu, de ce ? Ar fi curat de prisos. Și să-mi dai
voe să protestez aice blajin, chiar împotriva unei gîndîrî neexprimate, să protestez blajin, în numele pasi
une! amîndurora, pentru-că chiar o gîndire neexprimată,
cînd iea există și presupune lucruri ce n’au ființa, iea
ieste atingătoare pentru o pasiune fixată, înrădăcinată
adînc. Drăguțele mele prietene, chiar cele cu ochi ga
leși, știu foarte bine de pasiunea mea, șî-s din potrivă
entuziaste, pentru-că sînt modeste. Și dacă au de re
vărsat vre-o iubire aparte, iele au s’o reverse asupra
ta întâi, pentru-că pe tine te întâlnesc întăi în privi
rile mele. Cînd vin adesea în sanctuarul mieu sau în
atingere cu mine, au totdeauna in fața lor un preot,
un preot inspirat, care vibrează, care palpită la toate
duioșiile vieței, dar care mai pre sus de toate își are
zeitatea lui.
Scrisoarea ta din urmă m’a împlut de cea mai mare
săninatate. Numai mi-nchipui, ce soare ai să-mi aduci
cu tine, ce soare mîndru și cald, și cît voiu fi de fe
ricit simțind bătaea tinerei tale inemi aproape. Nu
îndrăznesc să-ți propun nimica, pentru-că totul atârnă
de combinarea ta, de calculele tale. Dar par’că m’ar
satisface mai bine, știindu-te instalată la mine. Cînd
mă gîndesc c’ar fi să împli cu căldura respirației tale
un alt cămin, să-ți răspîndești parfumul ființei, cum
s’ar cinema, în drum, și chiar asupra pleoapelor tale
închise s’apese o atmosferă grea, îți mărturisesc, mă
cutremur. Delicateța simțurilor mele pare c’ar fi jig
nită, și nu-ți mai dau o altă rațiune mai mare. Pe urmă,
să nu crezi că ie o amintire peste care se poate trece,
de care ne-am putea lipsi, fără să facem vre-un caz,
chiar amintirea odihnei împreună. Negreșit, mă rețin
de-a merge mai departe, pentru-că n’aș voi să am
aerul că vreu să impietez asupra dispozițiilor tale, și
nici nu vreu să presupun că dispozițiile acestea ar ii
în discordanță cum-va cu năzuințele mele, chiar șiatuncea cînd năzuințele mele nu ar fi fost rostite. Tu arzi
de-aceea-și pasiune, de care ard și ieu, și, mai m’aș
prinde, că, în momentul acesta, acelea-și gîndurisînt
închegate înăuntrul frumoasei tale bolți.
Scrisoarea ce-ți comunic aparte, ți-arută că se anunță
în București, o prietenă veche. Ie un eveniment pe care
ascund. leată ce am de gind. Mai
întăi îi voiu spune ce fericită cunoștință am avut par-
REVISTA IDEEI
tea să fac cu tine, și ce relații duioase am stabilu
Tot am fost întrebat într’o scrisoare trecuta.
leală îmi pare mie tot cea mai practică și1 Bea
~ M
demnă din toate, și mi se pai^e că nici o data
voiîi putea acomoda cu ialta. Să-mi spui ce socoteai^
drăguța, nobila mea, nu (despre calea aceasta le..p’
ce socotești să combinam, ca să primim, amica noaJ’
se întâmple «pguiri
jigniri pp
tră, bine. Ce socotești, să nu ~
cari, te încredințez, nu le merită nimeni din ceî
cei ’rceîn relații de intimitate cu mine, nu vreu să le înti
ntim‘Ș.
pine nimeni dintre prietenii și dintre prietenele mele
din partea mea. Unii și unele au fost de-o gentilețe
aparte. Apoi, cînd zic prieteni, poți presupune că îe
la mijloc un ideal comun, ceea-ce și explică, mai mult
de cît ori-ce, apropierea ce are loc între noî, Neapu.
rat, planul nostru, al nostru personal, al tău si aj
mieu, va remănea fixat. Vom face vizita la țară7
vor prezista acelea-și bune împrejurări, și vom petrece
toată vremea, în transportare sufletească și în expan.
zie de simț. Ah, primăvara ochilor tăi, vină și mi-0
fixază mie, neperitor, în suflet, și răcorește-mi’ aprinderea, că mi-i atît de sete...
14 Mart.
Camera pregătită. Curaj, curaj, geniul mieu bun,
Totu-î surîzutor. Și, pentru genii bune, nu-î nici o si
tuație rea.
Cum mă găsesc acuma la poștă și nu voesc să mai
aștept până s’ajung acasă, risc cartea asta, s’o ai
susținătoare.
Dacă ai timp, scrie-mi încă cîte-va rînduri și scrie-mi
încă de la concurs. Sînt vălmășit acuma de corecturi, de
scrieri de adrese, de cîte toate.
Fii pururea voioasă, că mare răsplătire vei pentru asta.
7 April, 7 April...
22 Mart.
De vre-o cîte-va zile sînt prins de-un neastâmpăr,
sînt obsedat să-ți scriu, și mi-a părut rău că ți-am ce
rut ca sa-mi mai scrii o scrisoare tu. Am fost nevoit
s’o aștept, pentru-că vream să știu la ce dispoziție
de suflet am să mă adresez. Acuma văd. Și nu te pot
îndestul liniști și îndestul conjura, să-ți păstrezi echi
librul. Tu nici nu știi ce folos au împrejurările astea
«nefavorabile». Iele concură tocmai a pune omul la
locul lui, în situațiea care-i convine mai bine... Am
să-ți povestesc, lucruri foarte conchizătoare, în privința
aceasta, și, cred, te vei convinge. De o cam dată,
ceea-ce aș putea să-ți spun, ie cu tocmai împrejurările
astea sînt cele ce ne apropie, ce ne alătură mai mult.
Vestea că poți sosi mai curînd, mă împle de o bu
curie nespusă. Vei vedea cum îți va reveni sănatatea
și de ce bună dispoziție vei avea să te bucuri. Tu și
prevezi aceasta și nu te amăgești de loc. Tu știi prea
bine de ce prisos de sănătate mă bucur ieu și cit
de bucuros mă aflu să împărtășesc prisosul acesta
cu tine. Sănătatea ie tot ce se poate comunica mai
lesne. Nu va fi nevoe nici de vre-o operație complicată,
sînt sigur, nici de vre-un tratament prelungit. Va fi
destul ca să mă uit la tine., să simți văpaea căutăturei
mele, pentru-ca vieața cea mai deplină să te încingă,
să se pogoare în tine. Și nu-i nici o minune. Iubirea,
poate să învieze și morții, nu numai să sădească o
energie mai mare într’un corp din care energiea nici
nu lipsește.
Scrisorile tale din urmă, mi-au fost de susținere
mare. Tocmai îmi ierau de nevoe, să-mi complectez
lucrarea. Mi-aș fi complectat-o ori-cum, dar aș fi
lipsit de acele emoții, de cari sînt încunjurat, de obiceiu, chiar cînd ie vorba să mă ocup de amănunte.
,ru mi le-aî procurat, emoțiile acestea, și a Iost M un
!von fermecat»
a fost ca un zimbet, pe care l’am
Svărsat ln J?atB corespondențele și în toate relații®
Se. Și ieivta cu™
as°ciezi tu la o lucrare, care-s
meredințaț, aIe sa-ți procure și ție nespuse bucurii,
Jăcerl voluminoase. Ieu n am nevoe de sănătate, că
nă bucur de iea, am inse o senzibilitate aparte, ce tre
buie susținută mereu și susținută viu. Ai înțeles, și-ți
Xt recunoscător pentru toate accentele tale duioase .
gă-ini anunți^ hotant ziua sosirei tăie, precum și
-easul, să pot sa-ți ies intru întâmpinare, precum ți-am
"pus la plecare, ca sa te văd c’o clipă mai curînd.
Să-mi spui și clasa in care vii, să-mi ieu bilet la fe
lia. De vorbit pentru casa, am vorbit pentru odăița
din curte. Nu vreu să te contrariez nici de cum, cred
. se că în primul moment, va fi mai bine ca să des
cinzi la mine. Va fi și o mi(m experiență de acomo
dare, care își are avantajele iei. De Paști mai scot un
nuniăr de revistă și a! să-mi fii utilă. Iu numărul
nCesta cred că voiu pune și scrisorile, cari ți le-am
trimes ție, pentru-că, dacă-i imporlant, pentru unii,
ca sâ știe cum cuget, ie tot atît de important, cred
,eu, să se știe cum simt. Și nu voesc să fie nici o
lacună în manifestările mele.
Adormi în brațele mele, drăguța mea, te lasă vi
sărilor sublime, în paza dragostei prea iubitorului tău.
20 Mart.
Tu ții cu ori-ce chip să mă aduci să fac dizertați!
întinse asupra unor subiecte, interesante ce-i drept,
asupra cărora înse îmi rezervez să ne întreținem prm
graiu. Nu trebuie să uiți, că întrețirerile mele cu tine,
prin scris, sînt mai mult niște recreații mintale, în
cari inima mai mult își varsă dintr’însa prea plinul
și-și cîntă înfiorarea ce simte. Să lăsăm sănătatea de-o
parte, pentru-că sănătatea deplină sau cam puțin zdrun
cinată, nu influențază întru nimica asupra legăturilor
sfinte-, cari-au unit, atât de trainic, două suflete iu
bitoare. In de obște s’ar crede, că cel dintâi imbold
de întovărășire, la oameni, ie să-și înipărtășască vi
goarea, emoțiile, senzațiile plăcute. Dar ie destul să pre
supunem, cum-că, lipsind împărtășirea aceasta, omul ar
suferi, pentru a ne da samă, că omul se lighezaă, în
tră în legătură cu altul, tocmai pentru a face gardă
și a se apăra în contra suferinței. Atunci ce senz mai
are, ca să ne supere cum-va, cînd suferința vine, întîmplător, cînd iea ie un prilej, ca soțul în vigoare
su-și arete talentul, să-și dee osteneala să infiltreze
vieața și să reverse săuinătate, în corpul celuilalt, poate
că puțintel cam șubred. Devotamentul cel mare acoha-ș! are și rațiunea. Și, fără asta n’ar exista cuvîntul
sau ar trebui șters.
Pricep, tu iești duioasă și porți o mare grijă să nu
mă
tulburi
peta,
mine.
te rostești
cumvina-nu
te înțamnă
inima
inimaPricep,
ta preatu
bună.
Dar numai
95
frumoasele pilde, ce le vom da celor ce se vor apropiea de noi. Noi ne vom delecta, vom face mici escursii,
poate că vizite drăguțe, vom ceti din Mttsset superbele
lui nopți, și alte fermecătoare bucăți, din alții. Și cred
ca va mai rernănea puțin timp, să încercăm să tra
ducem din minunata lucrare de Dostoiewski: «Souvenirs de la maison des morts», care va trebui să fie
predilecției! ta.
Dacă, acuma, cei ce-au avut prilejul de a ne urmări
în notițele astea, n’au mai departe cum sa urmeze
șirul, n’avem ce să le facem. Distanța dintre noî s’a
șters, ieu o privesc ca ștearsă, nu mai vorbim ca de
Pe o terasă pe alta, să poată auzi trecătorii, cei ce
ș au strîns la gard. Nu că ne-ar fi de aceasta vre-o
jenă. Din potrivă, de-acuma noi vom avea să ne spu
nem și mai interesante lucruri, mult maî interesante
chiar. Inse, cînd mergem pe o aceea-și alee, atît de-aproape imul de altul, n’avem cum să innălțăm glasul
Pre& tare. Ar fi să facem poză, să ne fățărnicim. De
alt-feliu, nimenea nu va fi păgubit cu nimic, dacă va
urmări, de aproape, toate acele lucrări, cari vor apă
rea, rodul vădit al întreținerilor noastre discrete... In
răstimpul acesta, trebuește să știi, cum-că aproape
mi-am pregătit revista. Va fi chiar gata zilele astea.
Nu-i vorbă, asaltul ce l’am dat mi-a cam adus din nou
niște dureri de cap. Dar nu face nimic. Am vrut să-mi
rezervez cu totul liberă vremea, să fiu cu totul al tău,
să nu mă tulbure nici o preocupare alta, tind te-oi
avea în brațele mele și cînd voi fi scăldat în flacăra
aprinsei tale iubiri... Tu mi-i mai scrie, și, mai la urmă
mi-i da o telegramă, dacă va fi nevoe, să-mi precizezi
mai bine data sosirei. Și de o cam dată, pecetluesc
seriea corespondenței mele cu tine, cu pasiunea cu
care am deschis-o și întreținut toată vremea.
i
1 '
;
■
;l !
P. Mușoiu.
femeea Sclavă
Afară dacă nu credem cum-că sintem aruncați pepămînt pentru a ne purifica ucolea prin suferință, mai
înainte de a ne așeza pe ospățul eternelor fericiri, cum
să admitem alt-feliu intervenirea unei Providențe in
destinele noastre? Ce feliu de ochiu părintesc veghea
asupra rasei omenești, atuncea cînd aceasta găsi cu
cale să se desfacă în două, punînd un sex sub stapînirea altuea? Nu-i oare o lăcomie sălbatecă care
făcu din femee sclava și proprietatea bărbatului? Ce
inst nete de dragoste curată, ce noțiuni de neprihănită
credință au putut rezista acestei lovituri mortale? Ce
altă legătură, de cît a forței, va putea ființa de acum
înainte între acel ce are dreptul de a pretinde totul
și cea ce n’are dreptul de-a refuza nimic? Ce lucrări și
ce idei pot să le fie comune sau cel puțin tot atît de
simpatice ? Ce schimb de sentimente, ce contopire de
^^Faplica^ cea mri blîndăa dSptiirilor sale,' băr-
alaturi, sa vezi ce feliu de tulburare mi-i face. Mi se batul ie^ncfi fată de femeej ca un epitrop față de un
pare cu n’are să fie 0 fericire mai mare ce mi-ai puRelațille bărbatulului cu un copil sînt însă mărdărui, și o căldură mai mare ce m ar putea cu• ite yin'e 0 vrenie cind copilul întră în vrîsta
Prinde^ Căsuța ta se curăță, se scutura, se spala, se eniancjpăref
își reclamă, la rîndul său, drepturile de
împle de lumină. Și gazda, care o prega- Ast-feliu, nu poate avea loc o adevărată aso/’-’ad că se trudește pentru ciare în dragostea diutre sexe) pentru-că femeea joacă
jSk ieste entuziastă, știind
e«ța ceea drăguță, cum se rostește
i__ , chiar iea. £*MUU, acoiea roiui copilulului, și ceasul einanicipărei nu suna
mUni fie te-aa prins cu ochii și te-a lipit de
—imma-i.
------ q
pentru iea. Dar care-i crima anti-naturam,
,
mai văzut asemeni nu știu cine si
și^ a rernas fer
ier-
ge
o jumatate din genul omenesc într’o eternă
ecat. de privirile tale. Intr’adevăr, tu ai în tine ce;va, copilărie? Pata celui dintâi păcat apasă, după legenda
nu trebuie cine-va să te vadă mai mult și sa iudaică, asupra capuluifemeei, de unde purcede sclavistee h cumpene, pentru a te iubi de-o data. In- ea-i. I s’a făgăduit înse că va zdrobi capul șarpelui.
'“Wți tu acuma, ce simpatie vom aduna in jurul Dar cînd
tind se va îndeplini oare făgăduința aceasta ?
i°stra Și cît va trebui să cîștige cauza noastra, din
M-me G. Sand.
nele îndrumări și îndemnuri, din nălțătoarele și p
; |
O
i!
�REVISTA IDEEI
96
INCENDIARUL
— Așa dar, zice președintele, recunoști cum-că ai
dat foc la gireada de grîu?
— Trebuie să recunosc, de vreme ce am fost prins.
Dar orî si cum n’am făcut rău, fimd-ca m plătită.
— CuA), întrebă președintele mirat, cumie plătită?
Ce înțelegi prin cuvintele astea, acuzat?
— înțeleg ca-i plătită. Da ie plătită.
Si bietul om, zăpăcit, în mijlocul acestor robe ro
șii’si negre, în mijlocul unei mulțimi pe care o simțea 'dușmană, în nestnre să fie înțeles sau să se facă
înțeles,’ se îndărătnici în ideea-î.
. _ _
— Da, ie plătită, repetă iei într una, și mea cit nu
face. Chiar cît nu face.
o
Alai mormăi încă de cîte-va on vorba asta. Apoi se
așeză, răzămîndu-și coatele pe genunchi, cu acea pri
vire chiorîșă, care-i înstreină, din capul locului buna
voința juriului... Ce înfățoșare urîtă are, își zise fie
care din cei doisprezece Miuos improvizați. Și. de fapt,
avea chiar o înfățoșare urîtă.
— Vedeți, domnilor jurați, zise președintele, cu o
voce insinuantă, acuzatul nu vrea să spue nimic.
— Și domnii jurați, apăsă procurorul general, un
slăbănog chel, domnii jurați vor ști să ție samă.
In timpul acesta, acuzatul, ca tîmpit, își mișca ca
pul ca sub un duș.
...
— Acuzatul, continuă președintele, urmîndu-ȘȚ in
terogatorul, ie tată de familie. Acuzat, cîți copii ai?
Nenorocitul păru o clipă că iese.din toropeala lui.
Privirea i se aprinse. Fu numai o licărire înse, pe care
o lacrimă o stinse. C’o voce trăgănată, dînsul răspunse:
—Aveam trei, trei micuți, fragezi de tot, cel mai mare
iera de șapte ani.
— Și nici măcar nu te-ai gîndit la iei înainte de
a-ți sâvîrsi nelegiuirea, uu te-ai gîndit la necinstea
care va cădea asupra capului lor?
— Muriseră, muriseră de foame.
— Tată de familie, și să-ți lași copiii să-ți moară
de foame?... Veți ține socoteală și de asta, domnilor
jurați.
Sub această nouă acuzare, făcută cu o voce liniș
tită de cătră președinte, în mijlocul penumbrei unei
audiențe somnoroase, omul, trezit de o dată, se revoltă:
— Cum, ieu mi-am lăsat copiii să moară de foame?
zi mai bine că mi i-au omorît. De ce n’am fost plă
tit? Recolta ce-am ars-o în gireada, ieu am semănat-o.
De ce n’am fost plătit? Ci-că proprietarul a dat fali
ment. Mi s’a spus să mă adresez la un advocat. Așa
am făcut. Am dat chiar două-zecî și cinci de franci
înainte, pentru cheltueli, tot ce mai aveam pus de-o
parte, și chiar ce-va de împrumut. De ce n’am fost
plătit nici atunci? Ci-că iera un proprietar nou. Ce
mă privea pe mine? Nu iera tot griul pe care-1 semănasem ieu? Mi s’a tot spus, și advocatul mieu m’a
asigurat cel dintâi, cum-că voiu fi plătit. Dar prea
se tărăgănau lucrurile. Și acasă copiii nu mai puteau,
da, nu mai puteau de foame. Nu i-am omorît ieu, ci
foamea. Și cine a adus foamea? Vezi bine că nu ieu.
Am așteptat, am așteptat până la capăt. Nu mi-am
pierdut răbdarea. Dar, cînd mi-am văzut copiii, cu pîntecele deșert, pierind de lipsă, ce să fac, nu m’am mai
putut stăpîni. Gireada, pe care, la urma urmei, ieu
o făcusem, pe care o semănasem ieu... Ce vreți? A
fost ce-va ]a care nu mă puteam împotrivi... La urma
urmei ce iera să fac? Tot îmi muriseră copiii. Tăeți-mi
capul acuma, dacă voiți. N’am ce mai spune alta.
Și, nenorocitul, fără o lacrimă, cu cugetul împăcat
că spusese tot, se așeză din nou pe bancă. Ce se mai
maximul pedepsei. Avocatul ceru circumstanțe >
nuanțe. Niște formalități. Ce i pasa lui de asteii
mânui? Iei se gîndea la sărmanii lui micuți, mort??
foame, pe cari gireada ceea de grîu i-ar fi săturat« întregi... II treziră din gînduri, pentru a-i face
cut că iera osîndit la zece ani de închisoare. Iear djS'
sul, fură să-și dec bine sama de ce, răspunse cu g2n'
renie: «Mulțumesc, Domnilor».
Berty.
MILITARISM
Cazarma ieste o născocire hidoasă a timpurilor na0.
derne. Iea nu-i mai veche de cît din veacul al șep’
tesprezecelea. Mai înainte nu ființa de cît un corp (je
gardă, în care deșca juca carul, spunea povești. Ludovic
al XlV-lea ie un premergător al Convenției și a lui Bo.
napnrte. Dar răul și-a ajuns culmea de la instituirea
serviciului pentru toți. A se face o obligație pentru
oameni, de a ucide, ie rușinea împăraților și republi
cilor, ie crima crimelor. In vrîsta care se zice barbară,
cetățile și prinții își încredințau paza unor mercenari,
cari făceau războiu, ca niște oameni chibzuiți: nu ierau,
une-orî, de cît cinci-șese morți, într’o bătălie mare.
Și cînd cavalerii se duceau la războiu, cel puțin nu
ierau nevoiți de nimeni: făceau să fie uciși de buna
lor plăcere. Fără îndoială nu ierau buni de cît de-atîta
lucru. Nimeni, în vremea lui Ludovic, n’ar fi avut ideea de a trimete la bătălie un om de știință sau un
cugetător. Tot așa nu se răpea nici de cum plugariul
de la glebe, de la povara lui, ca să fie trimes în luptă,
Acuma, se îndatorește pe cel mai serman țeran ca
să se facă soldat. Acesta-i depărtat de casa al cărei
coperiș fumegă în tăcerea aurie a serei, ie depărtat
de cîmpul în care pasc turmele, ie depărtat de oogorul și de pădurea părintească. Ie instruit, în curtea
unei păcătoase cazărmi, cum să omoare mai bine oa
meni. Ie amenințat, înjurat, băgat la închisoare. Ise
spune că asta ie o onoare, și, dacă acesta nu vroește
de loc să se onoreze ast-feliu, ie împușcat. Dînsul as
cultă, fiind-că ie supus friceî, și, din toate animalele
domestice, cel mai blînd, cel mai plecat, cel mai blajin,
Iu Franța, sîntem militari și tot o dată cetățeni,
alt motiv de mîndrie, de a fi cetățean. Asta însamnă,
pentru săraci, de-a susținea și conserva pe bogați, în
puterea și trîndăviea lor. Iei trebuie să conlucreze la
asta, în fața majestoasei egalități a legilor, care in
terzice bogaților ca și săracilor, de-a se culca pe sub
poduri, de a cerși pe stradă și de-a fura o pine. Așta
ie una din bine-facerile Revoluției. Cum revoluție»
aceasta n’a fost făcută de cît de niște nebuni și
piți, în favoarea acaparatorilor de bunuri naționale, ș
n’a ajuns la urma urmei de cît la îmbogățirea țera'
nilor șmecheri și burghejilor cămătari, iea înălță su
numele de egalitate, domniea bogăției. Iea dete FraQț
pe mina oamenilor de bani, cari, de o sută de ani»
sfâșie. Iei sînt întrînsa stăpîni și domni. Guvernul vi
zut, alcătuit din diferiți pîrliți, ie supus lor. De>
sută de ani, în țara asta 1 ustruită, cine iubește pe
raci ie privit ca un trădător al societăței. Și 5ey
om primejdios, cînd spui că Iești dintre sărmani.
. lărnciei
făcut chiar o lege împotriva indigenței, a saVlgrj,
cumpliteși milei. Și ceea cespun aice nu s’ar putea tip
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ îfflNERVAJ, STR. REGAL2I G. — BUCUREȘTI
A. FrăNOK-
REVISTA IDEEI
-----
-- ..
București, Strada Epurilor, 10.
CONFISCAREA REVISTEI NOASTRE
Cetitorii noștri mai noi cari nu știu solicitudinea
de care ne bucuram noi dm partea stăpînirei, vor rcuiănea surprinși, cînd le vom face cunoscut, cum-că
revista noastră ieste împiedicată de a mai merge la
târă. In urma unei reclamați! făcute, Directorul geJeral al poștelor, un domn puțin urban, după cum
Dj se pare puțin scrupulos, ne-a declarat formal, că
asa a luat dispoziție iei, fiind-că revista noastră ie
subversivă. Cetitorii noștri pricep : o publicație, în
care somitățile europene își dau întîlnire, cu ’ce au
Jele, ca cugetare, mai bun, o publicație, pentru care
premiile academiilor n’ar fi de loc de-ajuns s’o răs
plătească, dacă ar fi făcută de creatura cui-va, o pu
blicație ca asta, cum se putea să fie alt-feliu, de cît
subversivă, desigur.
In dispozițiea noastră actuală de suflet, firește, nu
ne vom înjosi nici de cum ca să caracterizăm nea
junsul ce ni se face. Și, orî și cum, nu putem să re
curgem la vorbe ce nu se cuprind nici într’undicți
onar, pentru a califica abuzul unui om, cum ni se pare
c’ar merita. Desigur, nn ie un lucru de nimic, de a
se căuta să ni se întrerupă comunicarea intelectuală
ce o avem cu lumea, și nu ar fi un lucru de puțină
importanță, de a ni se răpi niște stricte mijloace, presupunînd că întreprinderea noastră ar fi o curată afa
cere, ca toate celelalte. Dur asta ieste de-un interes
atît de general. în cît ne mărginim numai să notăm
faptul și să vedem ce vor zice acei cari se laudă că liber
tățile publice, aceste mari, minciuni, sînt religiea lori
•Ce poate fi mai grav, de cît să pui sub interdicție
o populație atît de numeroasă, presupunînd că revista
noastră nu ar fi adresată numai la o sumă de aleși.
Va su, zică, dacă trăești la țară, nu mai ai dreptul
de a comunica cu. lumea, de a te împărtăși din pro
ducerile minței omenești: între civilizație și ține s’a
pus o barieră. Pentru că, revista noastră, ieste împie
dicată, de o cam dată, numai de-a merge la țară. Nu
discutăm nici o întimpinare, pentru-că, drept vorbindj
nici o întimpinare, nu are loc aice. Idei subversive,
huatizare de spirite, siguranță de stat, totul se poate
spune. Dar, nici din punct de vedere legal, nici din
punct de vedere rațional, nu se îndreptățește nimic
?l totul se reduce lâ arbitrar.
Dar, toate astea ie treaba altor de a le releva. Noi
nu vom pierde vremea în protestări zadarnice și nu
sta la vorbă, ca să convingem noi pe făcățorii
u°-rele, cum-că au procedat nedemn în faptul. ce l’au
lăcut cu premeditare. Abonați! noștri, cari au fost
J'gnițî, vor ști că nu-î din vina noastră dacă n au
■ pnmit numerile expediate cu atîta îngrijire și reSu3
ar‘tate de noi, cari au fost confiscate de poșta, iei
>7
să sc acomodeze alt-feliu, pentru a continua
.e,ațiile cu noi. Situațiea nouă reclamă o ascuțime
?beiuinte, o silință și interesare mai mare din partea tu?r°r. Pentru că, la curmarea activităței noastre, sa
8,s S’guri cu toții și mai-sigură de_ cit toți sa fie
1
^pinirea, nu ne va reduce nici o măsura a iei.
P. Mușoiu.
CUPRINSUL
edu“,le,: p-
*
l'îk .Pre 8U?i dc COr'el° Boeial° ■ H- LEYRF.T.
LUta femeilor: Soare.
&,UHT8<-h\ploViBclt^ no«trui I Neago.
țmin iți fiid calea: Voltairk.
inXl!nZl\ e ■ p'.ct??ulul Marlnescu: C. D.-AuGES. '
ReliHe-/llK^1'r* ’re-J conflsclrel revistei: LUCREȚIA BăLanescu.
&£
,L PaAKcE-
Ui ignia nefericire! oamenilor ; Mirabeau.
Aclevâratii egalitate':
egalîta
E. About..
buacțtea capitaliști a opiniei publice: A. Loria.
Abona.I achitați.
itațl.
IN CHESTIEA EDUCAȚIEI
De cîte orî ie în chestie orînduirea vieței, de atîtee
ori revine în discuție însă-și însemnătatea vieței. Ia
foarte drept, vieața se practică- ori-cum, silinți pentru
păstrarea, pentru perpetuarea, 'pentru ameliorarea îei,
se fac necontenit. Și, nu-i nevoe 'să amintim nimica,
drept dovadă, de cît priveliștea vieței. Dar, față cu
multiplele neajunsuri, ce au izbit și izbesc existența,
fatal, față cu jignirea senzibilităței omenești, în vreme,
oamenii au clădit atîtea sisteme, atîteâ regule, așa nu
mite morale, unele ce conchid la nimicire, că vieața
nu-1! un ideal... Suma nevoilor întrece și va întrece
pururi, în univers, cîtimea de plăcere. Răul întrece bi
nele. S iu, ce putere să aibă o acțiune omenească, față
dc univers? Pentru natură, binele și răul ie de aceea-și
esență, ca și căldura și frigul pentru fizic. Toate sînt
grade de temperatură morală, și,'poate că-i trebuitor,
ca și cu căldura și frigul, sâ se facă echilibra în uni
vers; De unde, după pesimiști, nevoea de a corija
natura, care, creind vieața, cree nefericirea, de-a nimici,
printdo frumoasă desperare, de-a nimici vieața înșine,
pentru a face să între însă-și natura în odihna incon
știentului... După indiferentiștî, de-a sta cu brațele în
crucișate, dă a fi resignați și de-a privi, nesimțitori,
la toate, de a ne înfrîna orî și ce izbucnire de euergie. Căci, mai la urma urmei, noi nu putem schimba
nimicii, tot forța uriașă a valurilor mărei, va să aibă,
o dată, cel mai din urma cuvînt... Nu că morala opti
mistă, ca să enumerăm curentele mai mari, în ale căror
concluzii se varsă mai toate celelalte curente, nu că
morala aceasta ar fi superioară și mai îndreptățită,
lea, care iea de bune și de predestinate, așa să fie, toate
ce sînt, și care, dacă nu speră într’un bine mai mare,
acolea, pe pămînt, speră în binele suveran din ceriurî...
Voim să scoatem în lumină, că toate aceste sisteme,
în feliul lor, susțin cu toatele vieața. Totul ce se pe
trece, așa a fost să fie, susțin că-i bine, și, în defi
nitiv, nu pot nimica, să fie alt-feliu, să hu rene tot
acolea, susțin, să am o îndreptățire mai mult; de .a
trăi precum trăesc... Susțin indiferența naturei, susțin
că răul întrece binele, ca să mă pun într’o regulă ob
ștească, să treacă unele clipe grele, și să continuu să
--------
^REVISTĂ IDEEI“
Pe an, IO numere, 5 lei.
�98
-
REVISTA IDEEI
trăesc, ieară-și precum trăesc... In toate aceste curente
de gîndire, rodul unor împrejurări, unor relații anumite,
rodul unor anume stări de spirit, predomnitoare în di*
ferite epoci, în toate aceste sisteme, ce supr.>viețuesc.
mai mult ori mai puțin la o laltă, la vreme de grea
cumpăna; oamenii și-au găsit un sprijin foarte de nevoe si, foarte eficace, ieî și-au găsit o^almare... Durerea
mi se micșorează, filosofind că nsta-i soarta tuturora,
că răul întrece în lume binele, că stingerea-! menirea
vieței, că ie un fapt ireparabil. Răul ieste întimpinat
maî cu răceală, momentul critic trece și existența ie
salvată. lear dacă se ^profesează și pe urmă, de pe ca
tedră, morala nimicire! și persistenței răului, sau a
indiferenței, asta nu împiedică nici pe profesor, după
cum nu împiedică nici pe ascultătorii sau pe discipolii
săi, și nici pe cei ce-1 vor ceti, de-a întrerupe cursul
la un capitol, de-a merge să se desfăteze sau să se
reculeagă în cercul unor prieteni, la. vre-un ospăț. îmbielșugăt, să se dee visăreî în armoniep unor note
maestre, să-și gîdile sensibilitatea în brațele unei ado
rate, în brațele unei nemuritoare curtezane. Și nu știu
dacă, din marii inventatori și mari artiști și maiștri
ai gîndirei,' n’au fost, cum-va, o mare parte, pesimiști
sau cel. puțin părtași ni indiferenței naturei. Putem
purtă și doliul cel mai strict, putem să-fim învestmîntați în rasa cea mai neagră, fără a fi prin asta mai
puțin robuști, și. fără' a absorbi mai puțin vieața prin
toți porii, fără*a renunța la necesitățile iei, chiar la
rafinăiiea vieței... Leopardi, se găsea afectat, privind
necontenit acelea-și stele, lucind deasupra-î, în tărie.
I se, părea nesuferit, ca ziua și noaptea să se părindeze
;cu ațîta regularitate, ca luna să se înalțe mereu și să
colinde mereu acelea-și și. aeelea-și plaiuri și să con
temple acelea-și văi... Dar stelele puteau să fie și stînse,
putea, în docul lor, să fie o vecinică întunecime, puteau
să fie toate ori-cît de .mohoțoane, și să. tot zică iei
că vieața îe un râu,, că ziua natală ieste funestă celui
ce naște,: și iei . tot ar fi, găsit farmec și îmboldite la
vieață și avînt, și explicare la toate, cînd îl copleși
din nou dulcile zbuciumuri ale tinerețe!, dulcileiZbuciumărî, duioasele, adîncile avînturi ale inimeî, pe cari
le credea sfîrșite în floarea vîrștei. Aerul infinit și adîncimea ceriului, singurătatea nemărginită, slujea acuma
la ce-va.,., Lăcașul acesta nemărginit, mulțimea de ființă
pari hălăd.uesc în iei,, activitatea aceasta, mișcarea tutu
ror corpurilor cerești, cari se învârtesc necurmat,, ca
.să -revie la punctul de plecare, cu toate astea, avea
acum o țintă, avea un rost și o utilitate. Luminele
d.e sus aveau..și. Jele senz. Tînguirea îî sluji înse ca o
luare și trecere de vreme... Apoi, oît ie de drept, apoi
cine nu știe, cît ie de dulce, cîte o dată, o strîngere
de inimă. Sînt puncte, precum o, spune G-uyan, în cari
durerea și plăcerea par a se confunda. Și, spasmul ago
niei și cel al dragostei, după vorba apestui filosof, nu-s
fără-oare-care analogie. Inimele șe topesc in bucurie ca
și-n durere. Suferințele fecunde, sînt însoțite de-o bucu
rie nepomenită. Samănă cu acele hohote de plîns, cari,
puse pe muzică, ajung o armonie... ,Cjt. despre aceea,
că. progresul ne va duce la nimicire, că, o dată, la un
semnal al • electricitaței, toți oamenii, într’o părere, vor
îndeplini marele , fapt al liberărei universale și toate
se ivor stinge.,., de o cam dată vedem, că progresul
acesta ne,poate folosi, că unora chiar folosește, bine
iCă. de-o..cam,dată., stăruim în progres. Și,.dacă vom
ajunge, vre.-o dată, atîta de puternici, de-a nimici uni
versul, cred mai degrabă, cred ,cu Fouillee, că vom
utiliza, mai bine, puterea, așta, pentru a organiza un
univers locuibil... Voim să stabilim, căt o silință ob
ștească susține, lumea în perzistența de a tiai. Omul
se tîngue, £ș! rade capul sau șade la pămînt, vrînd
să-și împuțineze răul de care-i copleșit, să-1 pOats.
dura mai lesne, să-și prelungească existența. Ișj , “,T>*
tează, cum s’ar prinde, își reflectează durerea w*
micșoreze intenzital ea și să și-o nimicească. Inșj.șț A
și căștii și nirvuniștii, cum li s’a zis, tot alipi^ții
vieață mărturisesc, stîngîndu-se. Au vrut o vieată ♦
ricită, curățită de chin, și, ne avînd-o, ne stărui^ ,
aibă, au renunțat la iea, și, piintr’o înverșunare 0
gerată, au voit să tăgăduiască însă-și voința viet ■
nu numai vieața. Cu toate că, prin purtarea lor ce
ce afirmă mai mult, ie tot vieața și tot voința vieto
Și noi, vom fi cu atît mai îndreptățiți, cînd, fU L
atribui vieței vre-un scop final, fără a ne lipi de dîn<»a
mai mult de oît se cade, și fără a căuta într’însa n?
mai plăcere sau fericire, o preferim pentru surnflî'
derile iei, surprinderi, pe cari, ce-i dreptul, din însă<
îmboldirea vieței, voim să ni le facem tot mai lipsite
de întipărirî dureroase, tot- mai plăcute, sau, ca să jjj.
cern mni propriu, măcar mai conștiente... S’a precizat
mai bine. S’a urmărit adaptarea la sine, la adevăratele
condiții interioare de existență și de desvoltare a fie-Că.
rui ins... Maximum de putere pentru activitate, maximum
de conștiință și cunoștință universală pentru inteligență
maximum de mulțumire pentru senzibilitate...
'
Vine în chestie educațiea. Din moșî-strănioși, «m
dobîndit un caracter, precum am dobîndit. un tic, un
felin de-a fi, care ni-i propriu. Am dobîndit aprindere
ori lîngezală, ascuțime de minte sau minte puțintică.
Dar toate însușirile acestea, în genere vorbind, sînt
susceptibile de cultivare, de-a se manifesta în maî puțin
sau de-u se stimula, în minus sau în plus, sînt sus
ceptibile de a se adapta unor necesități actuale de
vieață. Sînt învățațî cari susțin, fără s’avem nevoe să-!
ducem cu totul în absolut, să-i ducem la absurd, că
omul ar fi cîrmuit cu totul de strămoși, că poartă nu
mai pecetea ereditate!, că nu mai poate schimba nimica
din ceea, ce i-au lăsat ca moștenire părinții, cari susțin,
în tot cazul; cum-că ereditatea, joacă, ori-cum, un rol
predomnitor.. Nu știu ce vor să dovedească, cu asta,
învățații aceștia, sau nu știu dacă dovedesc ce vor. Și
nu știu de ce alții tăgăduesc, că omul ar veni pe lume
cu vre un felin, de pornire-, c’o înclinare oare-care,
c’o aptitudine ce-va. Noi îl vedem, pe acesta, înțr'adevăr, din capul locului, înzestrat cu porniri, șj cu
porniri irezistibile adesea. De netăgăduit. Dar mai ve
dem, ca, printr’o oare-care inoculare, omul ajunge imun,
să fie neatins, nevătămat de oare-cari boale, cu toate
că susceptibil de a le contracta. Și, din potrivă, cu toate
că din naștere, așa zicînd, imun, pus într’un medul
vițiat, îșî face o cultură proprie, boala îl copleșește
și organismul .cel mai rezistent se resimte. Cazon
de refractari, se află, de acele, pe1 cari, neputindule
fasona un mediu, le aruncă afară, în mediul lor prielnj'»
precum aruncă marea, atîtea corpuri^ la suprafață. D«r
noi vorbim de generalitate;.. Nimeni nu spune că toa®
astea nu stau în firea unui organism, că nu ierau, da
voiți, predispozițiiîntr’o stare latentă... In calitatea^
de ființă cu judecată, omul, ne spune liant, vrea, n
cesar, sa-i. fie desvoltate toate facultățile, fiind-ca^
slujesc- și i-au fost date pentru toate sfârșiturile a
putință... Nu că o spune liant, cure cam abuzaza c
o data de vorbe mari, cir senz puțin precis. ]-Psere.
poate. Dar atuncea, să nu se mai limiteze, ast-feliuj e
ditatea, să nu i se mai atribuie niște caractere atl <
fixe; și, în tot cazul, atît de bine cunoscute...
gător dintr’o întemeere primară, care l’a așezat în *
regn distinct, și care,- chiar în regnul său, i-a- da
loc aparte, sub apăsarea sau sub înrîurirea
rărilor, în cari s’a desvoltat și a trăit, omul a
dit atîtea însușiri, multiple. Prîvindu-1, într’o oC
REVISTA IDEEI
* trata în desvoltanle acestea. Aprig, războiaIc, plecat
re nimicire și prada, cna deosebire pănă la omul
patriarhul, purees sa-și are cîmpul, purces să-și pnScă
‘urma ș> sa sivleasra dragoste in jurul locuinței sale
1L;i(ă deosebire, «ie la pornii ea vnlmâșască, de a te
pimici, pentru nimica toată sa: pentru ori și ce, m
„iină la privirea blajina de imputare, cînd ie de i,nputare, ce îndreptam acumagreșiților noștri? Un săl
batec, o bruta, un primitiv, te-ar fi făcut in bucăți
pentru o zadanre ce-va, pe cînd, un om de lume, îți
vn răspunde, la un atac, printr’un spirit, la o injurie
un înțelept, nu-ți va răspunde nimic... Au fost condiții
de adaptare și de cultură. Ce-a fost, a fost, cu un ter
men, ni șe pare mai propriu, noi zicem că omul Ca
educat, și a avut putința să-și părăsască, chiar de ar
ti la mijloc mai mult sau mai puțin, să-și părăsascii
0 caracteristică veche. Că chiar acuma vedem, pe-alocurea, porniri mai tumultoase, nu dovedește de cît, că
nlllî trăim la o laltă cu strămoșii, și cu 'strămoșii mai
depărtați, sau cu moștenitorii lor mai direcți, că-n vre
mea asta mai sînt fărîme din vremea de demult, fărîme ruginite, fără a urma de acolea că fărîmele. astea
vor dăinui cum-va în veac, și nu s’or șterge, neapărat,
o dată... Necesități știute, fac acuma pe om să înțe
leagă alt-feliu vieața și s’o trăiască ult-feliu. Apucă
turile vechi, nu va să-și pieardă tot imperiul asupra-i,
situațiea în care se va afla îl va îmboldi într’un senz,
momentul actual va îndeplini asupră-i o influență hotăritoare, iear perspectiva unei stări, va fi o rezultantă...
Greu să previi toate împrejurările solicitatoare... Noi,
ne vom ataca de ce ne vine mai la îndămînă, de ce
ni se pare, tot o dată, ca mai fundamental, după întemeerea unui mediu prielnic nouă, de ce ni pare mai în
puteiea noastră: de educațiea simțîrei, de educațiea
voinței, de educațiea omului întreg. Sînt cazuri, cînd,
omul educat sta neclintit la locu-i, nu dezertează de
la datorie, și face ce se cade, stă mîndru, ca un su
veran, care nu-și părăsește sceptrul chiar în restriște...
Și, pentru susținerea vieței, cazuri de astea sînt de
dorit mai multe. Poate că alte împrejurări nu solicită
pe om mai mult, și mediul aflător nu-1 varsă afară din
sînu-i. Dar, nu vedem de nicăeri, că educarea.ar fi cum-va
de prisos, ar fi un lucru rău, chiar dacă n’am vedea
silințele obștești ce se fac pentru asta. In orî-ce caz,
ie o orientare, ie o busolă, care, dacă nu determina
o direcție împotriva unul curent, marchează măcar declinativitatea... Unul din criticii din urmă ai l’u Spencer,
îe mai afirmativ. Iei dovedește, că însă-și conștiința
anui instinct, fie c’ar fi acela instinct organic, ajunge a ne pune în stare să ne emancipăm de de in
stinctul acesta, încet-încet, de a dezorganiza progresiv
ceea ce au organizat în .noi, obicinuința, ereditatea,
mijlocul social... Din capul locului, avea-vom dar de
făcut atîtea si lin ti, de-a șterge atîtea cusururi cari ne
fac odioși și cari lasă în inimele celor de-aproape, celor
cy cari împărtășim vieața și-avem de viețuit,^ atîtea
răni nevindecabile, atîtea răni deschise... Nu ați simțit
aici o dată greutatea unui cuvînt, pe care 1 ați adresat
Unui intim, pe care nu-1 mai putut-ați retrage și nici
Patnt-ați a-l șterge. Nu ați simțit povara unui gest,
P® care trebuea să-l rețineți, povara unei înălțări de
£‘«8, ce a săpat, între doi dragi, o prăpastie, o prăpastie
Ce ^u se mai poate împlea. cu nimic, nu se mai poate
A fi blajini, a fi umani, sau, mai cu adevarat,
? oameni, ieatâ o stăruință care va fi imbielșugata
Ș roade bune, un felin de-a fi mai propriu omului...
*JDt oameni prigoniți,. exploatați cu cruzime, supuși
a V1®ață cruntă,'îe jumătate din omenire supusa unui
99
jug rușinos, nesuferit... Să fim pentru emanciparea
obștească, pentru o deplină împărtășire la vieață a
tuturor ființelor...
Neapărat, no! nu vom urmări peirea păcătoșilor, a
celor ce nu vor fi putut să se mănțină, cu stricteță,
în marginele, unor regul.e date... Ceea ce s'a făcut,
s’:| furut, Râul moral remîne, cu tot răul fizic, ce
s’**r putea adăoga.„ Educațiea a putut să fie com
plectă, făcută cu multă îngrijire, fără să fi putut
,șâ triumfe, numai de cît, prin asta, de toate împre-,
.|Ui urile, fără să se fi putut înălța peste valoarea unu!
deziderat. Richet o spune, cum-că sînt oameni, cari,
.nețrfle.etîndii-șl faptele, a căror acțiuni fiind mai mult
reflexe, merită să fie nimiciți, desființați, fără nici o
înduioșare, fură de nici o milă... După o sumă de dez
voltări remarcabile, cari îî contrazic cu totul încheerea,
îel spune literal: Nu, vrem de felin. să tindem la nerespunderea moridă. Ponte, dacă un D-zeu ar judeca
faptele oamenilor, ar fi de o supremă și de-o nestră
mutata îngăduință. Dar, din punctul de vedere juri
dic și social, Ie de netăgăduit, cum-că societatea trebuie
sa se apere împotriva acelor ce n’au putința să-și înfrîneze acțiunile criminale, și ale căror bune instincte
nu-ș întru atîta de tari, cu să împiedice desfășurarea
patimelor rele... Ie foarte semnicativ acest: din pun
ctul de vedere... Ca psicholog, și maieu samă capsicholog de frunte, Richet nu -ayra dreptul să tragă numai
de cît concluzii, să facă aplicări, să meargă atîta de
departe. Dacă a mers, ca partizan al unei clase, regula
lui ar veni, mai curînd, ca să îndreptățască o altă se
rie de fapte. Și, psîndițiî de dînsul, ar fi tocmai acei
pe care dînsul îi prepusese ca să îndeplinească osînda...
Dar, înainte de a luneca pe povîrnișul acesta, pe care
ne-ar împinge priveliștea vieței, vedem că, chiar pen
tru a Iun o parte în încăerarea. obștească, ce are loc
acuma, îîi care cu toată nevoința, sîntem, firește prinși,
vedem ca poate avea loc dublarea devotamentului,
sprijinul reciproc, vedem că poate să fie cultivată sim
patica, iubirea.de oameni și iubirea de vieață... Sînt
condiții neaparate ca tiăsnetul să izbucnească, să se
descarce. Dar trăsnetul poate să izbucnească, se poate
descărca și-n regiuni îndepărtate, unde n’aduce nici
o vătămare la nimeni, și unde-1, din potrivă, atît de
strălucit, tivind, c’o dunguliță frîntă, de aur, tivind tăriea, .firmamentul. Și/trăsnetul, poate să fie făcut să
se scurgă chiar nesimțit... In fondul cu adevărat ome
nesc, nu sînt nici rase, nu sînt nici clase, nici vre-o
distincție de sexe, să învestească pe cine-va cu pri
vilegii deosebite.;. Și, cît de înțelepțesc ie, de-a nu
ne crede atît de în afară de alții, că numai noi trebuim
ocrotiți, numai noi să dictăm, de capriciile sau. nazu
rile noastre numai să fie să se țină samă, noi să fim
centrul de îngrijire al tuturor... Fără a împărtăși nu
mai de cît pasivitatea sau resignarea, ce pagini ad
mirabile are. Seneca, cînd recomandă liniștea, ca leacul
cel mai suprem al relelor ce ne bîntueși ca virtutea
cea maî mare, pentru noi ținta la care va să ajungă
un om cu chibzuință, cu educație deplină... Dacă soarta
iysțe mai tare, poyățuește Seneca, și cată să-ți zădărnic.eusr.fi mijloacele de lucrare, n’aî să te dai, de-o dată,
îndărăt, nu ' vei fugi lepădînd armele, sa câți a te
ascunde unde-va, ca și cînd ar fi unde-va vre-un loc ’
unde soarta nu te-ar putea atinge. Te vei amesteca
mai cii cumpătare în întrepinderi și vei chibzui alt®
cele, prin care să-ți poți îndeplini, menirea. Nu poți
să fii ostaș? Intoiirnă-te spre slujbele obștești. Iești
nevoit să trăeștîfără slujbe? Fă-te orator. Iești nevoit
să taci? Ap.ită-ț! aproapele în tăcere. Ți-i primejdi
oasă chiar intrarea în for ? Fă pe prietenul credincios,
în casă, la priveliști, la prînzuri, fă pe tovarășul bun,
I
!
)
j £
I
�REVISTA IDF.EI
100
pe soțul cumpătat. Dacă ți s’au răpit slujbele de ce
tățean, îndeplinește-țî datoriile de om. Și, în avîntul
cugetului nostru, în’ loc a ne închide între zidurile
unei singure cetăți, ne vom pune în legătură cu lu
mea întreagă, vom socoti ca patrie lumea întreagă,
ca să putem da un cîmp mai larg virtuțilol cu cari
sîntem înzestrați. Sîntem împiedicați să fim judecă
tori, nu ni se dă pas ca să urcăm tribuna, nu putem
întră in comiții, uîtă-te înapoi, și vezi vite cuprinsuri,
- din cele mai nemărginite, ne sînt deschise, cîte popoare,
gata să ne îmbruțoșeze. Nici o dată n’are să ne fie
închisă o parte atît de mare de pămînt, să nu ne ră
nile o alta și mai mare. De pretutindeni, ne vom lupta,
cu sfatul, cu îndemnul, cu pilda, cu îndrăzneala. Chiar
și cu mînile tăete, tot vom putea să folosim în bătă
lie, dacă ne vom păstra locul și dacă vom îndemna
cu glasul. Vom folosi ori-cum, dacă sîntem nestrămu
tați și dacă vom înălța glasul spre binele obștesc. Și,
dacă cine-va ne va închide gura, putea-vom folosi chiar
prin tăcere. Nici o dată nu ieste fără folos munca
unui bun cetățean: chiar prin auz, prin vedere, prin
fața, prin semne, prin înfățoșare, folosește... Seneca
își îndreptează povețele acestea spre cei neisprăviți,
cum zice iei, spre cei cu învățătură de mijloc, cu ju
decata mai slabă, nu cătră înțelept... înțeleptul, nu are
să îmbie cu sfială și încetinel: atît de mare trebuie
să-i fie încrederea în sine, că n’are să stea la euro
pene a merge chiar împotriva soartei, n’are să dee în
dărăt nici cînd din fața-i, și nu are să aibă de ce să-i
poarte frica. Iei nu-și socoate numai ceata servilor,
numai proprietățile și rangurile, ci, până și trupu-i,
pună și ochi-i și brațele, și tot ce face vieațamai scumpă,
chiar și pe sine însu-și, totul privește ca trecător, trăește, pare că s’ar fi luat cu împrumut, gata, fără mâh
nire, să se întoarcă îndărăt la cerere... Seneca, cel
mai modern din filosofii vechi, după expresiea unui
comentator al său, Seneca face distincție. Noi, punem,
la o laltă, în vederea obștească... Conștiința, s’a afir
mat, nu-î de cît o deschizătura, făcută în imensitatea
travaliului intelectual... Noi, vom căta să facem des
chizătura aceasta din ce în ce mai mare... Conștiința,
ie încă o părere, nu are calitatea de a dirigui o ener
gie, și treaba iei ie numai de a o reflecta... Destul
chiar și atît... Noi vom căta de a apropiea momentele,
de-a face ca energica să se manifesteze cît mai aproape
de reflecție, să coincidă, dacă se poate... Să facem,
totdeauna, aceea ce bine cugetăm a face, cu hotărîre
nestrămutată și senini... Să zicem, încaltea, cu Hugo,
dacă ajungem la necesitatea aceea: Harmodiu?, c’est
Theure: tu peu frapper cethomme avec tranquilite...
________
P. Mușoiu.
ISTORIEA UNEI ZILE MARI
Un proletar, cure dormise noaptea sub un pod, îmi
povestea a doua zi, îera tocmai întâiu Maiu, cum că,
deșteptîndu-se din somn, is’a părut că vede, spînzurate de grinda podului, patru trupuri omenești și un
altul zăcînd mort îutr’o ceață. Proletarul, avea aiurări
năzăriri. Pe la răsăritul soarelui, i se părea că vede
generali în poziție, auzea goarne de foc, vedea bari
cade și sămuea bubuitul tunului. Abiea spre sară, obo
sit de umblet și cîrceet de foame, se reîntoarse la locuin
ța sa, sub pod, puse capul pe un bolovan și adormi,morraaind: ne-o veni și nouă, o dată, zi de plată și răsplată.
Istoriea înse nu aiurează. Acum cincispre-zece ani,
în America, țara miliardarilor și-a proletarilor, spre
ziua de întăiii Maiu, începuse o agitație încordată, în
favoarea unei greve generale, pentru obține, ea unor
reforme minime. Ierau, în această mișcare, pron™
disti înfocați, cari ținteau de-a dreptul hi expronF011'
Unele societăți de muncitori făceau exerciții de a '
și pregăteau necesarele pentru un războiu în toată
gala. Dar, capitalul, întinzîndu-și mrejele, greva nui>\e'
fi generală. Puțini! greviști, cîți s’au afirmat, au f ,l
împrăștiați de trupele înarmate ale. capitaliștilor °rSt
meetingul de la Haymarket, diu Chicago, se uru‘1?
de către un necunoscut, o bombă, cu care fu prjS
polițâea, sosind nechiemută la fața locului. Aceasta^
fost’de ajuns, ca acei propagandiști, cari căutau să 1 *
mineze poporul spre adevărata mîntuire, să fie prinU-'
închiși, să li se însceneze un proces de învinuire
îu urmă, patru din iei, Parsons, Spies, Fisher si E?1
gel, să fie spînzurați, după ce un altul, Ling, se
nucise în închisoare, prevăzînd unde avea să ajunJ
infamiea puternicilor de atunci. Intr’adevăr, îDs£
narea s’a dovedit, în urmă, făcută înadins, cu scop
a nimici energiile cîtor-va revoluționari și a nubusi
năzuințele muncitorilor. Inse iera zadarnic, căci capi
taliștii’americani își mînjise mînile de sînge și fruntea
de infamie, infamie pe care abiea Revoiuțiea socială
și triumful desăvîrșit al proletariatului, ar putea să o
șteargă. Ast-feliu a fost consacrată ziua de întâia Maifi
și sîngele cu cari a fost stropită, i-a dat acea solem
nitate, pe care o capătă datele mari.
In urmă, ziua de întării Maiu a fost introdusă și in
Europa. La 1888, Dormoy, propune la congresul Fe
derației Naționale a sindicatelor și societăților corpora
tive de muncitori din Franța, congres ținut la Bordeaux,
ca să se facă o manifestație, în toate orașele Franței^
la aceea-și dată, spre ase atrage ast-feliu atențiea Iumei asupra hotărîrilor Congresului. Secretarul acelei
Federații, Raymond Lavigne, fu însărcinat cu organi
zarea acestei manifestații, pentru zilele de 10 și 24
Februarie 1889.
Succesul a fost enorm și mai pre sus de toate aș
teptările. Ideea, de a manifesta în modul acesta, s’a răspîndit, repede, în toate părțile. Cît-va timp, înaintea
Congresului din Paris, ținut la 14 Iulie 1889, avu loc,
la Haga, o conferință pregătitoare, unde s’a discutat
mult asupra acestei manifestări și s’a pronunțat ideea
de a i se da o întindere universală. La Congresul din
Paris, acela-și Raymond Lavigne, propune, în numele
Federației Naționale, un proect de manifestație inter
națională la dată fixă. Congresul pi unește proectulși
fixaza ziua de întăiu Maiu, în amintirea evenimente
lor din Chicago. Tot Congresul, determină, ca scop
al acestei manifestări, cererea zilei de munca de opt
ore. Dar iea, mult timp în urma, și-a păstrat tot ca
racterul său revoluționar, și chiar astă-zi, această data,
servește a cristaliza mișcarea socială din lumea întrengăPrecum se vede, ziua de l-iu Maiu, are o dublă
origină: una veche, revoluționară, și uita mai Două,
reformată. Ori-cum ar fi, faptul că la aceea-și datăi
muncitorii părăsesc fabricile și apar în stradă, umăr In
umăr, ieste de-ajnns, pentru ca ziua aceasta să aibă o_oare-care însemnătate în mișcarea socială. Lucrul de căpe
tenie, înse, ieste că baza acestei manifestații, fie ie»
reducerea orelor de muncă, mărirea salariilor, sau expropierea mijloacelor de muncă, ie de natură economicaDacă, mai în urmă, pe ici pe colea, baza aceasta a i°s
atinsă de considerații electorale și politice, acestea
nu mai pot avea precumpănire la l-iu Maiu, în acefl"
stă enormă mișcare, care, în cele maî multe centre, aW
în vedere revindecări economice.
Ideea unei greve generale, departe de a pierde tarîmul, cîștigă toate lagărele muncitoare, și, desigur’
nu va răni în ea mult timp o simplă năzuință.
A. CatiliNA.
REVISTA IDEE]
Jos Armele
\ciun opt ani, îeșia din condeiul oțelit al lui Oc
tave Mirbeau, acest portret realist, inspirat de pociturile
£ gls"°o pretutindeni- caniotrupi!'‘zii ™Ht«rismul și
’ < Aceste frunți înguste și brobonate, acești oclri naenjii-H’î de
d?ve"’t'î1 m;°PÎ de prea multele
jncursii «n Anuar neciophtele fâlcî, cari au proferat
fltîtea înjuraturi la instrucție, pe cîmpul de manevre,
tonte aceste di formari vorbitoare și uniforme, cari mar
chează, pe /«ceste diferite fețe de eroi, îndelungați!
0Di de disciplina abrutizâtoare, de comandamente ri
guroase, de crude, gelozii, de absinturi neîntrerupte,
5pun mai mult de cît orî-ce aș putea spune îeu».
Iu tabloul acesta, fie-care își va și fi recunoscut, aproape,
vre un șef de armată de prin apropiere de iei. întreaga
jnintniitate a profesioniștilor căzărmei, se rezumeaza
de alt-feliu în scurt, și, colonelul elvețian, Perrot, față
de evenimentele din Savaton, pe cari le vom istorisi,
i-a dat, în Elvețiea Liberalii, cu asentimentul tacit al
tolegdor săi, adevărata expresie: «Dacă inferiorul ra
ționează și are dreptul de a raționa, armata nu mai
poate avea ființă». Ceea-ce complectează de minune,
răspunsul dat unui medic civil, de cătră un ofițer pru
sian: «Trebuie să știi, Domnule, cum-ca o autoritate
militară are în totdeuna dreptate».
Vai nu, acești eroi cu fruntea îngustă și brobonată,
au totdeauna dreptate, fiind-că iei comandă... A?a dar,
pentru inferiori, armata esclude cugetarea și persona
litatea: iea ie azilul nătângilor, al blegilor. Pentru galonați, armata însemnează autoritate absolută: iea ie
raiul despoților. Ne dăm sama cu toții. Și, diferiți
ofițeri, vin să confirme aceasta, din cînd în cînd, ceea-ce
justifică și mai bine disprețul ce avem pentru această
instituție degradatoare. Cu toate astea, din cînd îu
cînd, inferiorii își îngădue să raționeze și să găsască
cu autoritatea militară n’are în totdeauna dreptate.
Spiritul de revoltă copleșește armata. Am fi nedrepți
dac-am tăgădui.
In timpul din urmă, la Bex, batalionul 103 sosi în
întârziere, din pricina întârziere! trenului. 160 de sol
dați, cari, neținînd samă că sînt in uniformă, voiră,
totu-și ca să-și astâmpere foamea. Colonelul Greilniger,
ii primi inse cu delicatul epitet de porci, ii amenință
câ-i va pedepsi aspru și-i osîndi pe dată la instrucție,
la pîne uscată și apă. Numai de,cît înse, soldați! în
cepură să murmure și să strige: «Jos armata». Un sol
dat, amenință chiar pe tîrîtorul de sabie cu pușca. Co
lonelul, văzînd întorsătura lucrurilor, duce numai de
cit pe oameni la Savatan, unde primiră pîne proaspătă
9 supă caldă. Din nenorocire, nu îndestul de nume
roși sau îndestul de conștienți, soldați! mr se simțiră
in stare casă reziste mai mult și afacerea se termină
prin scuze din ambele părți. Cazul acesta, care-î de
parte de a fi izolat, arată că «inferiorii», cmd vor,
Put să fie stăpâni. Ie bine să ne dăm samă de asta.
Belgia, ne aducem aminte de guarzii din Aucari, de o mulțime de ori, ridicară armele, ainelllnțîiidu-si foarte serios pe comandanții lor, băgați în
JPariețî. Nu de mult, orașul resună chiar de cîntecele
Or revoluționare.
,
Strasburg, în timpul unei manevre recente, pe
a urechea unui colonel șuerară trei gloanțe, ceea-ce
cît ie™ de iubit. De alt-feliu, cel puțin o treime,
îr? ,ofiter*i unei armate, ar trebui să-și dee sama, ca-s
r atît de detestați, în cît Ie sigur, că, la caz de agi*le» îeî se vor coborî în mormînt, pentru a se urca
101
la ceriu, înaintea vrăjmașului, O mulțime de soldați
francezi, germani, elvețieni, mi-au făcut ast-feliu de în
tăriri, și nu-i nici un cuvînt spre a ne îndoi.
Să ne aducem aminte că, în Italia, în timpul răs
coalelor foamei, din Maiu 1898, o secție de 30 de pe
destrași, trimeasă într’un sat, se uni cu plebea răs
culată, în contra stăpînirei.
~ 'Cine nu-șî aduce aminte, cum-ca în timpul Comunei,
în Franța, mai multe batalioane luară partea federa
ților, între altele batalionul 248, care, sub direcțiea
prudonistuluiLonguet. construi baricadele din pieața
Panteonului ?
La Dunkerqne, la începutul lui 1901, soldați! se ab
ținură de lâ orî-ce manifestație protivnică greviștilor
și refuzară să tragă, după pilda dată de un sergent.
La Creusot., tot în acela-și timp, pedestrași, cu giberna îțnplută de cartușe, fură înghesuițî în vagoane
și porniți cătră mină, ca niște gardieni ai capitalului.
Dar, cînd ajunseră la locul de «operație», mici bile
țele sburară în aer. Lucrătorii în greva, cetiră în Iele
aceste: «Frați de mizerie, să nu vă fie nici o frică,
Sîntem cu voî. Avem să tragem în aer sau nu vom
trage de loc». Regimentul primi un contra-ordin și
trebu? să se întoarcă numai de cît la cazarmă.
In timpul din urmă, aproape simultan, în regimen
tele 38, 99 și 101 de linie, alcătuite din rezerviști și
tineri, oamenii au prins sâ-și dee samă de rolul prost,
înjositor, pe care ierau aduși să-l joace. Obosiți de
îndelungate marșuri, pătrunși de-o ploae mare, jigniți
de niște ofițeri înfumurați, un mare număr de soldați,
un întreg batalion, din regimentul 38, îsi manifestă
nemulțumirea prin strigătul de «Dimisie... Dimisie»...
După care, Cui maniola și Internaționala fură cîntatv
în cor: «Sculați, osîndiții pămîntului»... In Franța.
Ast-feliu, iu locul resignatei și al pasivităței, s’a ivit
gestul revoluționar. Soldați! proletari au apărat îndes
tul această patrie, care ie patrimoniul «altora». Acum,
aceștiea se ridică, pentru a-șijevindeca drepturile lor
personale, pentru a-și afirma individualitatea lor.
Două mijloace distrug armata, moi mult de cît orî-ce
propagandă prin broșuri, discursuri, ziare sau cărți.
Pe de o parte, rezistența individuală, care ie o calitate
a spiritelor energice, rezistență care, după Tolstoi,
consta în refuzul sistematic de a intra în cazarmă, unde
te exercitezi la omor. De altă parte, rezistența in masă,
despre care am dat cîte-va pilde, in fața căreia, «supe
riorii» nu pot de cît să se plece. Ceea-ce îe, la urma
urmei, un feliu de grevă.
Față de asemenea fapte, izolate și colective, ade
vărată propagandă prin fapt, a cărei ^contagiune ie
sigura, stnpînitorii finanțe! și cei ai statului, vor tre
mura de frică, sperieți de forța renovatoare.
Jos armele, asta ie tactica pe care trebuie s’o punem
în practică tot mai mult. Și vom ajunge neaparat acolea, instruind tinerii în senz antimilitarist, mai drept,
curat omenesc, înainte de a întră în serviciu. Apoi,
întinzîndu-ne propaganda în cazarmă, unde, cu toate
grilele, cu toate zidurile și consemnele, scrierile noa
stre libertare trebuie neaparat să pătrundă. Confederațiea Muncei din Franța, a și instituit gologanul solda
tului, «le son du soldat», pentru a se veni în ajuto
rul soldaților refractari. Să continuăm opera începută,
și, grevele militare și grevele parțiale, se vor contopi
în greva generală.
Jos armele, jos târnăcopul.
După ’FEVEIL, de D-ila Săvulescu.
1
i
<1
ii
�REVISTA 1DEEI
102
SOCIETATEA
Trebuie să punem mai pre sus de toate reformele,
naționale sau politice, reforma societăței, în direrțiea
progresului. Intr’adevăr, de ce folos, de ce bunătate
sînt, pentru individ, toate libertățile politice, daca apă
sarea socială ii scoate sufletul în schimb, si il împie
dică ase bucura de iele? Ori-ce progres politic, ieste
si remîne o nălucire, atîta timp cît societatea ya fi pă
trunsă de nemulțumire și durere pănă în măduva oa
selor, cită vreme popoarele nu vor dobîndi pacea și
nu se vor putea bucura cu sănjnătate de_ vieață, cîtă
vreme emanciparea sociala nu va deșăvirși emanci
parea politică. Nici o dată, în omenire, lupta pentru
traiu nu s’a deslănțuit cu o mai mare furie, de cît
din clipa din care asta s’a transportat, cu osebire, pe
terenul moral sau intelectual. Nici o dată acțiune j-i
distrugătoare, n’a lăsat mai groaznice urme. Din ne
fericire, nervii noștri sînt, întru cît-va, tociți de obicinuința zilnică și de priveliștea necurmată a atîtor
mizerii. leată de ce neegalitatea, lupta socială pentru
traiu, nu ne mai atinge de loc și ni se pare tot atît
de naturală ca și lupta cumplită și fără preget care
se dă pe terenul naturei. In cazul acesta, uităm ce
mare deosebire ieste între legea naturală, care nil îngădue excepții și care dă, de obiceiu, unei victime, o
moarte fulgerătoare, neașteptată, și între lupta pen
tru traiu, dusă cu buna știință, de omul care se su
pune unor instituții, unor condiții omenești, cu putință
să fie îmbunătățite.
Desigur, aceste instituții, aceste condiții sînt pro
dusul unor evoluții istorice, foarte‘asemănătoare cu
evoluțiea naturală, și, libera cooperare a omului nu
le poate influența de cît în oare-care măsură. Dar,
cu cît omenirea înaintează, cu atît devine mai în stare
de a înlocui asprimea condițiilor naturale, prin deter
minări libere și raționale, cu atît poate și trebuie să
se întrebe, dacă această neegalitate, această nedrep
tate socială, pe care o vedem exercitîndu-se, aproape
fără nici o stavilă, sînt fatale, sau^ mai mult sau mai
puțin întîmplătoare, și,dacă nu s’ar putea să se reac
ționeze, prin însu-și jocul instituțiilor sociale, împo
triva urmărilor acestei stări de lucruri, urmări vătă
mătoare atît individului cît. și colectivitățeî. A trebuit
să recunoaștem din capul locului, că baza temeinică,
nestrămutată, a politicei viitoare, trebuie să o alcă
tuiască marele principii de egalitate și libertate. Nu-i
de loc îndoelnic, așa dar, cum-ca constituțiea socială
trebuie să se întemeeze tot pe aceea-și bază.
Fără îndoială, ie încă foarte .inie numărul oamenilor,
căror să le pară tot atît de vădită nevoea reformei
sociale, ca și, a celei politice. Adesea, chiar printre
politicianii liberali, se găsesc tocmai adversarii, cei
mai înverșunați ai năzuințelor către o îmbunătățire
socială. Cu toate astea, cine ar cuteza să susțină, că
apăsarea și exploatarea ar fi mai puțin dăunătoare socialminte, de cît politicește. La întrebarea: Dacă [ie-carc
om n’are, in momentul naștere!, un drept asupra tutu
ror bunurilor materiale și intelectuale ale omenircl, și,
in special, asupra acelor a poporului său sau a nației
sale, cine ar cuteza sa răspundă prin un nu catctjoric ?
Nimeni n’ar cuteza sa conteste acest drept, care, în
starea actuală de lucruri, nu-i totu-și de cît o crudă
batjocură. Așa, un oare-care, se naște cu o coroană
pe cap, sau, chiar din leagăn se scaldă în milioane,
l-a fost de-ajuns să respire, pentru ca să aibă în stăpinire, o mare parte din acest pămîot, pe care ne-am
născut cu toții, și care ar trebui să fie, pe drept,
patrimoniul comun al tuturor. Iei nici nu poate giudr;'
și trebuie să-și aibă rang, bogăție, onoruri, stfinp
trebuie să stăpîneuscă pe concetățeni..., Un altui *
naște gol și sărac... u’are unde să-și odihnească Pa‘8.e
Chiar păraîntul ce l’a născut, pare, a-1 privi ca uu □, 1
gunit sau un întârziat, le nevoit mai întăi să_qj ,r'
bilească dreptul la o existență mizerabilă, îmhindu-și altuea, pentru toata vieața, puterea fizi..^ ?
intelectuală cu care l’a înzestrat natura. Chiar în Co^
dițiile astea, și chiar sacrifîcîndu-și vieața și sănătatea'
unei asemenea sclavii, societatea, de obiceiu, îl c ’
strînge, pe iei și pe ai săi, să, duca vieața cea rna'
păcătoasă. Iea le. impune, in mijlocul unei bogate u 1
blice nepomenite, chinul miticului Tantal, privită
vecinie al ospățului' la care iei nu poate fi părtJ
Exces de sărăcie și exces de bogăție,, exces de Oj
și exces de neputință, exces de fericire și exces de
mizeri , exces de bielșug și exces de lipsă, o științ»
fabuloasă și-o ignoranță de asenienî fabuloasă, inuuca
cea mai anevoioasă și desfătarea fără de nici o trudă
toate feliurile de. frumuseți, de străluciri și cea maf
adîncă înjosire a existenței, și a ființei. Acestea sînt
trăsăturile caracteristice ale societăței actuale, care
prin mărimea contrastelor, întrece cele mai grozave
timpuri de apăsare politică și de sclavie. Pe fie-care
zi, tragediile cele mai mișcătoare, rod al acestor con
traste, se petrec, în fața ochilor noștri, fără ca noi să
le putemjpreveni, să nu se mai repete. Așa-că, sîntem nevoiți să constatăm, cum-că, pe fie-care zi, pe
fie-care oră, o mulțime de oameni, lipsiți de cele mal
trebuitoare viețeî, se pierd, cu încetul sau o dută, pe
cînd, alăturea de iei, partea mai bine favorizată din
societate, înoată în bielșug și mulțumire pe cîntl pro
pășirea națională a luat un sbor necunoscut. Să stră
batem marile orașe din lume și principalele districte
manufacturiere, și ne va fi de ajuns pentru a vedea,
alăturea de mesele îmbielșugate și de stomahurile ghif
tuite, foamea, cu ochii în fundul capului, îndurîndu-și
tăcuta iei tortură, pentru a vedea, alăturea de toate
feliurile de lux și de trufie, lipsa fără nădejde, ghemuindu-se, temătoare și amantă, într’un colț mohorit,
sau, în prada unei adinei desperări, plănuind lucruri
grozave. De cîte-ori, cu fărimiturile căzute de la masa
bogatului, fărimituri neținute în seamă nici de cîni,
de cîte-ori sărmanul muncitor n’ar putea să-și smulgă,
de la cea mai grozavă moarte, copiii flămînzi și în
ghețați. Cutare felin de mîncare, pe care îl refusă cu
desgust stomahul ghiftuit al unui mîncăcios, ar fi M
deliciu pentru un om care mînîncă ca să și astîmpere
foamea.
Cît se atinge de hrana intelectuală, de plăcerea inte
ligenței, repartițiea ie, ieară-și, întru atît de nedreapta,
în cît, adesea, cea mai mică părticică, din cele ce i-s
date unui sus pus sau bogat, ar face fericirea unui
spirit lipsit de mijloace, dar doritor de-a cunoaște, și
poate că ai- fi de-ajuns, ca să-î arate o țintă mai bună in
vieață. Cîte talente, cîte genii dorm poate, în gloata, îm
piedicate de a-și lua avîntul cuvenit, nevoite de-a trage
plugul mancei zilnice, pe cînd pe scaunul potentatu
lui, pe catedra științei, se răsfață incapacitatea și
gustimea de spirit. Cită sete intelectuala și fizică «'• P
astînipărată, fără nici o anevoință, pi~in o împărțire cu
viincioasă a proprietuțcl și a educației. Cum ar l>ilt
mînca și învăța cu toții în voe, ducă atîția oameni
munci numai pt.ntru unul singur sau pentru cîți-vft‘ .
Toate aceste neegalități, toate aceste monstruoz^
tați, trebuie, după cum am zis, să le punem pe
luptei sociale pentru traiu, luptă necondusă încă '
rațiune și dreptate, și menținută, cu osebire, de
nenumăratele acte de apăsare politică, de violența»
despoere, de cmerire, cari1 umplu istorieu trecuta
HEV1STA IDEBI
; cari par, în ochii spiritelor neluminate ale oontim’oranilor, o consecință inevitabilă a mișcărei sociale,
qtnreii socială a.timpului nostru, repartizarea actuală.
nroprietiiJțw, nu's> ^uPn cum cred atîția, nu-s numai
‘eziiltateJe evoluției naturale,, ci o înlănțuire de îmnreiui’ări și de cauze, printre cari, munca cinstită si
■îrffiiința fie-cărui uu jucat un rol important, neuresit
j n? totu-și, în general secundar.
.
U ? ’
' Iu locul vechei violențe politice, se ivi o furie de
npăsare și exploatare socială, avînd ca singur scop
je a te îmbogăți, a poseda cît mai repede, în paguba
ultnra, Și, nedînd îndărăt, pentru a ajunge la scopul
ftcesta, de la nici un mijloc, pentru a întrece .și vătăina pe «Iții- Se înțelege de la sine, că cri cari au
fost. întrecuți sau atinși, se opun, prin toate mijloa
cele, prin înșelăciune sau violență, cu toate că, dată
neegalitatea puterilor, li-i foarte anevoe de dobîndit
jzbîuda. Cumpătarea, mila, sînt tot atît de necunos
tuturora
contra„
cute, de. obiceiu, în acest _riizboiu, al
... ...
.
tuturor, după cum îe în r"’---’ natural.
’ TIe, *.într’’un
ruzboiul,
feliu, o fugă generală, o g
goană universală, în fața
fricei de sărăcie, de mizerie.
’Vunei asemenea
fugi, cea ini‘i mare parte abîea
fibiea dacă
dană pot
nnt arunca
nrnnr.^ o
0 p_
privire de milă, foaite rar dacă pot întinde, o mină , de
ajutor celor ce. cad pe cale. Furtuna se deslănțuește,,
cu o furie oarba, asupra nenorociților, .asupra celor,
ce cad, și strigătul de luptă generală ieste: {Scape
cine poate, cadă cine trebuie, să cadă.
, ;
L. Buchner.
108
idoli efemeri. Respectul trecutului dă idolii.că moștenire
prezentului. ’Raț’udeă, fiind supusă dogmelor, individul
ie fasonat pentru servitudine. Tradiție, religie: prin
astea s’a pierdut libertatea... Trebuie să fie respinse.
.Știința, din potrivă, învață a iubi adevăru’,. Dînsftj.
aduce toate acțiunile omenești la legilenaturei.Dmsa '
denunță nebuniea societăților, organizate pentru iz*,
bînda celor mai tari. Dînsa ,îe forța care 'introduce,
lumina în spiritele aservite... Trebuie răspîndită.
Ideea ie suverană. Din omul cel mai păcătos, iea
face egalul celui mai îngînfat puternic. Iei o supune
la cercetare, ,p critică, își bate joc de iea, ;O omoară;»
Ori-cît și-ar-îinulți. societatea legile, jandarmii, pușcă
riile, caznele,, iea va remînea pururea, necontenit,;chiar
dacă lumea ar trai milioane de ani, milioane, de vea
curi, va.remănea.,dezarmată în veac, împotriva Ideeî.
Ideea trebuie să fie singura regulă a o inului liber...
Trebuie, șușținuta.
•
. ,
,
..
;
.Forța ie marele npstru vrăjmaș. Iea ie negarea inteljgepței. Dîpsa reclamă, din partea colectivităților, o
ascultare pasivă și absolută. Iea le-o impune prin vio*
lentă, în. disprețul drepturilor înăscute, cari ar trebui,
să: facă pe individ invulnerabil, sacru. Forța ie întru*
pareai crimei... Trebuie combătută cu înverșunare.
. Fie c’ar fi împodobită cu scule strălucitoare, cu pene,
cu cruci, cu galoane, forța rămîne vrednică, de dispreț.
Serviciul patriei nuri , pici o scuză. Â-ți .întrebuința
vipața, pentțu a. pregăti omorul semenilpr tâi, ie o ne
cinste adusă omenire!.' Ie meserie de călău. Și, care
ctfiițiian'' s’ar făli, să fie călău? cPatriea:>,,nu se .înalță
prin hecatombe,; prin movile de cadavre. Adevărata
iei glorie și?o trage de .la savanți, de la cugetători, de
la artiști, de la educatorii tinerime!, Cea mai mi<ă
Urăsc societatea. Iea ie, triumful hipocrizieî, al vio descoperire, are mai .mult efect .de cit cea mai for
lenței, al minciunei, al crimei; Fariseii și prevariea- midabilă bătălie., Cel mai mare cucerii or, ie mai puțin
torii sau șarlatanii,. o cîrmuesc, împotriva ori-cărui vrednic de,.stimă de cit cel mai obscur plugar. Mibdrept, împotriva ori-cărui adevăr. Isus, ie țintuit, în-i- țarismul ie o. instituție nefastă,‘vătămătoare progrvpublice, libertății... Trebuietr’însa, pe < ruce, în toate ziltle...Trebuie s’o distrugem.i. sului,, vătămătoare liniște!
,
primat,
restniiS,--anihilat.
-,
Societatea ne iea totul, ne dutorește totul: noi nu-i suprimat,
re$țrîns,
?-anihilat,
A
nu
se,
respecta
nici
sabiea,
nici toga, și, tot. așa,
datorim iei nimic. Pactul social ieste o amăgire. Iei
j‘
~ ,
.rrș-rdin.telri sau redingote parlamentarului,
ni se. impune, prin forță,.de cum deschidem ochii pană nici h.™."'
haina “președintelui
Iu cea din urmă suflare. II acceptăm din ignoranță. să se respecte singură «Rațiunea, Conștiința^ Ideea».
Numai cu chipul acesta va veni mântuirea.. Soldatul
II îndurăm din lașitate... Trebuie să-l sfășiem.
După cum nu sîntem răspunzători de greșelile, pă îe servitorul forței: noi îl .desprețuim. Magistratul ir,
rinților noștri, tot așa nu sîntem răspunzători de su executorul răzbunărilor societăței: noi nu recunoaș*
punerea lor spiritului de sclavie. Afară de afecție, dacă tem unui om dreptul;să-și judece, semenul. Parlamen
au știut să o merite, n’avem să le păstrăm nici un tarul. Ie șprvițoru} patimilor, oarbe ale mulțime!: nir’I
sentiment, care să fie- de natură a ne înlănțui,. a ne nu putem să pp împăcăm cu asemenea lași. Președinr
reduce, A împărtăși anumite opinii,. a practica o tele. țe sluga poîiticiunilor: reprezentîndu-i pe iei^ și,
anumită religie, fiind-cu părinții noștri au avut apli tot 6, dată, shijindu-i, iei întrupează cele mai josnic.^
care s’o facă, asta ie pur și simplu ridicol: cu mult patimi ale lor, în vreme ce, pus în culmea^ erarhieî
mal grav ar li să îndurăm jugul social, fiind-că l’au sociale, iei personifică crima socială... Trebuie să,dis-r
prețuim asemenea oameni, pentru a ne. deprinde mai
îndurat și părinții noștri... Trebuie să-l scuturăm. ■
J^J<i
io «-m *<■ V liberi,
1>1« .*.«•?'
rî
Născuți
trebuie cisă
trăim r*n
ca mmPni
oameni liben. bine .sa ne scutim de iei. ■
omlnateaza’ «Bile sînt
sini lanțuri.
lanțuri. îndreptățiri
îndreptățirea
lor ar fi, să ne apere
Acești onmem, s,nt cei can profit»
Legile
------apasă. .Iei
Iei ne îpșală,
■npotriva bunului plan
ipșata, ne pradă, pe așasyueaza
împotriva
plac al apăsătorilor noțtr..
noștri. Inse, cari apasa.
fura
nici o
teren lor arbitrară
arbitrara ie rodul societăței...
societăței. lei sînt
smț ceea
fura nici
o nedeanaă
pedeapsă, iei
iei nesocotesc
nesocotesc orî-ce
orî-ce lege,
lege, de
de U
la tarea
“nnnistru
“nistru pănă
pănă la
la lel
’
mal
nemeruio
funcționar,
fără
ca
ce-I
societatfia.
Și,
ce-i
face
.societatea.
Ș.i, cum iaceasta nepoate. țW
cel mai nemernic funcționar, fără ca
cit
prin'nedreptate
și
prin
minciuna,
iei
se
unesc pu
V—'
• - • -’--1
vte-un magistrat să poată avea curajul, să aplice vre
rurea, împo.triya dreptâței și împotriva a^levarplui. De
una în contra lor... .Trebuie
Trebuie să le suprimăm.
C
'
" TIndividul,
”
Omul liber, ieste virtuos
din firea lui.
care aceea, a-i combate pe iei, ie a duce razboiu îpipotrna
societăței, ai cărei sprijin direct sînt: ie un bun mdqit,
nu
mi ie virtuos de cît de frica jandarmului, ie cel mai
Asț-feliu, oamenii. independenți, nu trebuie sa stee.ia
rau criminal.
A MOl-UlUU
asculta XCMBA»..*
numai de
conștiința
ta, tara cumpene, cînd se , întâmplă să isl^ucnșasca •,vye-un
.Iiu], XI
—,
8u
te
gîndesti
la
prescrierile
speietăței,
ie
cea
mai
sa
gîndești
societăței,
conflict .între spiritele libere și susținătorii autorității.
mare virtute. Conștiința trebuie să fie singurul in- Revoltați, prin rațiune șau prin temperament,, trebuie
‘leinn al faptelor noastre. Dînsa se stînge. sub greu- să se pue alăturea cu spiritele libșțe, mai,pre suș,de
“tea tradițiilor, prejudecăților, sofismelor... Trebuie s o
forțele sociale: ceeatce însamnâ, ceitit.uainpți de,a
1 n,r“m’ s’° luminăm.
,
servi, omenirea, dreptate», forța revoluționară.
,
t ]radiție, religie, izvor de greșală, școală de robie.
,
,
- ' ■ • H. Leyret, -?
Adorarea zeilor, dispune popoarele la respectul unor
, |
!
J/îai pre sus Os Jorțela sociale
i
i
H
■i I
�,REVISTA IDEEI
104
106
REVISTA IDEEI
ELITA FEMEILOR
Iti societatea noastră, zisă civilizată, femeea ie foarte
decobsiderată. Ceea-ce constitue o mare și trișta ne
dreptate. In toate timpurile, soața a fost supusa băr
batului, ca și cum acesta ar fi fost de-o obirșie su
perioară. Această superioritate nu furată,
bărbatului
asupra femeei, ie una din acele, banalități ce stapine.se
încă o mulțime de capete. Și nu trebuie să contenim
de a combate asemenea greșală, care' ie tot atât de
stupidă, ca și acea ce face din Papă, un fehu de Dum
nezeu pămîntesc, ca și acea ce face un Tot, dm cele
trei elemente neexistente, cari ar reprezenta, fie-care,
cîte o divinitate.
. w
Dar să rie întoarcem la bărbat. Acesta, nedindu-și
samă de rolul său înjositor, în loc să se unească cu
tovarășa lui, să sfarme lanțurile ce-i încatenează pe
amindoi, bărbatul, rob al altor bărbați, n’a găsit ni
mica mai bun, de cît, să se facă, la rîndul lui,’stăpîn,
stăpînul tovarășei sale de mizerie. Ast-feliu, în timp
de secole, bărbatul și femeea, nu numai că n’au lucrat
împreună la salvarea lor comună, inconștient, chiar
au întîrziat această salvare. Cu toate astea', evoluriea
și-a urmat calea iei înainte. Și, cu cit bărbatul, liberîndu-Se tot mai mult din ignoranță, a devenit mai uman,
cu atît femeea a devenit mai liberă.
Să vedem, acuma, în ce constă actuala independență
a femeei. Să luăm, bună-oară, Franța, nu de alta’, dâr
pentru a arăta, că în democrațiea acestei țerî, unde
poporul se crede suveran, unde totul se crede că se
face după voința mulțime!, mulțime! bărbaților, se în
țelege, să luăm această democratică țară, și vom vedea,
că femeea, în virtutea moravurilor și în virtutea legilorj cari nu sînt de cît răsfrîngerea moravurilor, vom
vedea, că femeea ie pururea sub stăpînirea directă a
bărbatului. Pare să fie un vis. Inse acolea, din neno
rocire, visul'și realitatea se confundă. Ceea-ce dove
dește, pe lîngă altele, că, dacă Franța ar merge în ca
pul civilizației, precum de obiceiu se zice, apoi lumea
ar fi departe de-a fi civilizată în adevăratul înțeles al
cu vintul ui.
Cît t mp prejudecățile și superstițiile vor înlănțui
omenirea, femeea va fi mult mai nefericită de cît
bărbatul, și va fi cu atît-mai nefericită, 'cu cît vă'sta
în nemișcare. Dar, ceea-ce ne raîngîe, ie că vedem
mișcarea femenină crescînd neîncetat și propăgîndu-se.
Femeile, apostoli aî cugetare! libere, femeile însetate
dt- independență, nu cer numai să fie egale bărbaților:
iele năzuesc, din toate puterile lor, cătră emanciparea
definitivă a genului omenesc. Iele' se contopesc cu
bărbații, pentru a cuceri viitorul și împotriva'trecutu
lui. Șî noi, slăvim cu atît mai mult această elită, cu cît
ne dăm sama bine, cîte silinți i-a trebuit, să ieasă la
lumină, din bezna cea adîncă. Da, femeea nouă'iese
din întunericul trecutului. Să nu cătăm să facem ab
stracție de trecut. Ori-cît de dureroase ar fi amintirile
ce dînsul le trezește, să le împrospătăm, fiind-că, din
nenorocire, în multe capete a mai rămas din iele urmă.
Vfîiid-nevrind, sîntem, prin atavism, moștenitorii
trecutului. Acesta se manifestează în noi, în cele din
tâi fapte ale noastre, și iei ie acela care-i motorul tu
turor mișcărilor inconștiente săvîrșite de mințile înguste
și strimte. Adevăratele inteligențe, ajung să se scu
ture, să se emancipeze curînd, de rămășițele trecu
tului, cu toate-că, pentru emanciparea aceasta, ie
neyoe de un concurs de împrejurări priincioase, sau,
mai bine, de un mediu apropriat. Mediul care învălue
femeea,urmînd legile transformismuluilucrurilor, tinde,
ai» ce în. ce, să o susție în lupta-i pentru emancipare.
Viea dorință, de a ajunge la nivelul bărbatului ”
născută în femee. Ne întrebăm acuma, dacă L,leîl)'
dorință i-ar fi venit, dacă ar fi adevărat că'hu8^
i-ar fi destinat iei un rol secundar. Mai mult, g’u
tatat, că femeea, a devenit, de cînd educațiea a ț s*
put a deveni aceea-și pentru ambele sexe, a dev
din ce în ce mai destoinică pentru cercetările
stracte, speculative.
ab'
Aceste date, ne face să afirmăm, că va veni
0
poate nu tocmai depărtată, cînd femeile vor avea Zi,
bărbații, aceea-și putință de cercetare sau de
’ ca și
Createîn
abstract, țintă pe care nu au putut să o i
pană acum, cu toate că au avut facultățile necesi
cari înse n’au fost destul de desvoltate. Totu-șf 'are,
t&.
bloul acesta are o umbră, umbră care vine de-acof*
că, dintre femeile înclinate cătră ideile nouă, sînt une?’
cari nu au deplină' conștiință de rolul lor social. î)6
ce? Să luăm cazul unei fentei, cu spiritul deschis 'do 6
trinelor înalte, diir o femee cu cultură de mijloc. Ca"
zul acesta, din nenorocire, ie cel mai des, pentr'u-câ'
afară de aceea că educațiea dată fetelor a rămas destul
de necomplectă, nu ie îngăduit în totdeauna fetelor du
muncitori de a lupta împotriva ignoranței. Intr’adevăr
bună-oară, acest escelent Stat-Providență, acest dă
tător de toate bunătățile, nu refuză iei oare, fără de
nici o milă, nu refuză iei pînea inteligenței cui îi fin.
sește pînea materială? Și de ce să lipsască cui-vaplnea materială, cînd lîngezește atîta avuție ?
Cu toate măsurile luate, cele mai adesea, de cătră
instructorii femei, oare-cari licăriri de adevăr, la în
ceput foarte palide, au purces să lucească în crie
rul iei fraged de copil. Apoi, încetul cu încetul, desvoltîndu-se judecata-i, a prins să între în luptă cu
dogma, Știința cu Religiea, determinismul cu fanatis
mul religios. Devenind, după aceea, femee, își dete samă
deplin de nedreptățile sociale, și, mai cu samă, de
nenorocirile sexului său, și vru să lupte împotriva stărei aflătoare de lucruri. Dar, fie că întîlni împotrivire ,
din partea a lor săi, împotrivire pe care n’a putut s’o
învingă, fie că nu s’a priceput cum să se scutească de
influențele unui mediu rău,1 femeea nu s’a înălțat, din
pricina șovăirilor conștiinței sale, nu s’a înălțat atît
de sus, cît ar fi,trebuit. Pe de altă parte, ie constatat,
că. un spirit, ieșit abiea din neguri, cu greu se poate
orienta în cotro să apuce, după cum ochii întemnița
tului, abiea ieșit din întunecoasa-î celulă, cu greu se
pot obicinui cu lumina vie a zilei. Cu toate astea,
ar fi cu desăvîrșire nedrept, de-a zice, despte femeea
de astă-zi, cum-că n’ar fi în stare să-și îndrepteze cu
getările, ideile și sentimentele, cătră acela-și scop.
Sarcina iei, nici vorbă, Ie mai anevoioasă, fiind-că in
fluențele încunjurătoare tind, aproape pururea, să ni
micească, la femee, urmările silințelor ce face cătră
cătra
progres. Aceasta să nu se descurajeze înse. Să meargă,
din potrivă, fără a șovăi, pe calea emancipare!, Pe
care a apucat: Să calce îp picioare toate prejudecății0»
ori de ce natură ar fi, să iubească simplicitatea, să dis^
prețuiască adulările trecutului, cari ne amintesc de
timpuri prea-întunecate.
Femee, cată de susține viitorul cu bărbăție, și Pă
șește cu noi, egalii tăi, să cucerim timpuri apropiat0»
fericite.
. ,
SoABE.
Rugam pe abonați? noștri, cari n'gu primit
vierile, să ne înștiințeze imediat, înaintându-ne tot o da >
abonamentul, tot? cei neachitați.
Revista Idcei: io, striida «purilor - Bucuri
Răspuns la Plebiscitul Nostru
Dragă Mușoiu,
oară, leu socotesc de întemeiate spusele prietenului
din Buzeu, cum-că Prefectul, yoește sâ nu i se mineze
cum-va județul, de idei umanitare, dînd ordine în
consecință.
Acuma, înțeleg de ce, cu toate greutățile ce le întimpini în întreprinderea Revistei, iești totu-șî atît de
senin în tot . ce scrii. Ie muza, ie Sorina, ce te vrăjește
cu focul dragostei iei, îndepărtîndu-ți negurile cari be
at copleși și ți-ar întuneca mintea.
In privința chipului celui mai nimerit, întru încasarea
abonamentelor, ieată părerea mea:
£)e oare-ce, printre cei ce nu și-au achitat abona
mentul, cătra Revista Idee?, pană acum, sînt mulți, cari
deși au buna-voință de a plăti,, totu-și nu catadisesc
sflU chiar h-y neindamînă să- facă un mandat, ori,
ceea-ce Ie mai de crezut, așteaptă venirea vre unui
încasator, obicinuiți fiind ast-feliu, poate, de la alte
publicații periodice, pentru asta, camarazii, de prin
deosebite localități, să ceară, de la redacție, lista de
cei de prin cuprinsul lor, căror li se trimite Revista,
mcrgînd la fie-care în parte, pentru a-i încasa. Toț o
dulăi ar putea să facă abonați noi, să plaseze broșuri
și să ceară numerile revistei înapoi, de la cel rău năraviți, cari vor să se foloseascăă degeaba, de-o publicație,
la care se cheltuește nu numai
nai bani, ,Ai
ci,'' atîta simțite,
atîta muncă și vieață.
S’ar mai putea pune, în serviciul Idee?; lin camarad
sau doi, dintre acei așa ziși devotați, cari, sau își pierd
vremea, prăpădindu-și și vieața, în stăruința vre unei
zadarnice diplome, sau lîngezesc, pur și simplu, fără, să
facă nimica, nici pentru dînșii, nici pentru cauza, de
care se . tot fălesc, că sînt împătimiți. Aceștia, ar lua-o
în cele două părți ale țerei, mergînd, din oraș în oraș,
din sat în sat, cățînd să încaseze ‘pe cei rămași în
urmă, să facă abonați noi,.plasînd, pe la librării Și pe
hi abonați, din suma publicațiilor hostre, cari, mulțămită activităței celor convinși, așteaptă resemnate, în
rafturile depozitului din Epurilor, așteaptă vre un
Mesia, spre a le insufla celor săraci cu duhul, pe cari,
prietenii lor i-au dat uitărei, lăsîndu-se în prada ne
păsare! și lîngezelei. In aceeh-și vreme, vor îngriji, să
iee, cu stăruință, socoteala, de pe la librării, de publicațiile depuse odinioară.
Și, ca un încercat pe calea asta, voiu ținea să dau
oare-cari indicii. Camarani «voiajori», vbr avea un
îndoit folos, dintr’o colătorie cu asta. Vor fi mulțămiți,
că și-au îndeplinit o bună datorie cătră Idee, și apoi,
își vor simți spiritul mai plin, ca urmare a atîtor
privelișinoi văzute, a atîtor fapte, moravuri, cunosculite,
îh-
și a atîtor prietenii cîștigate. Vor căuta, ca toate în
casările, dintr’o localitate, să le și expedieze la Revistă,
oprindu-și, la nevoe, numai pentru costul biletului de
tren, pănă la noul punct,' unde ar trebui să meargă,
pnstrîndu-se a ținea o socoteală exactă, de toate resur
sele mișcărti. Cît despre găsduire, vor întîlni atî ea
bune-voințe, cari să-i ■ primească c’o dulce prietenie,
pe care nu vor uita-o nici o dată. Le voiu luai spuite,
a se feri cît mai mult, de cercurile unor palavragii,
tari se dau drept prieteni, cari, înse, de 'fapt, n’au
cercetat nici o broșură măcar și cun pururea n vor
antrena de la treabă.
, .
, . ■
Toate astea, iubite Mușoiu, le spun, din încercarea
ce am făcut-o, în vremea cît meisei prin Moldova, intru
chUger-ia^ab- namen*el0Ă.’ b^^Xită
avu
fn'ln=”’iCa ata'ieîar“’ ^0?1 m
nm o exneriență făcută
si
iei ?acn
a'tul întru aceasta,
? Ș fi mai în stare, de cit on-ca^ ~ >
fnsu-nri,
daca acuma, în loc sa zbor ^’P^^^nutincios, de
Pnn toate unghiurile țerei, stau ca un nvpi
dau numai la sfaturi, tu știi de ce, știi jte
o care mă găsesc și care mu zugium» l - » P
du-ma de la ori-ce activitate, _ sacațuindu-ma, acum
ln urmă,.pănă să-mi stingă însa-și vieața.
Revista, n'am primit-o de cît pe cea triineesu a doua
Din inimă,
I, Neagu.
Meteleu, 3 Haiti, 1902.
Cum îți faci caiea
• Stăpînnl unui castel, ieta o dată unul din cei Arabi pe
cari îi numim bandiți. Dar iei făcea, une-ori, și fapt.e
bune, printre o mulțime de rele. Fura nemilostiv, și tot o
dată dădea cu niînățargă. întreprinzător în acțiune, destul
de blînd îh 'relații, necumpătat la masă, vesel în necumpătare și mai. cu samă cu inima deschisă. Zadig,
îi plăcea dînsului mult. întreținerea acestuia, tot m ii
însuflețită, făcu să ție, o dată, masa, cam mult. In
sfîrșit, Arbogad, îi zise lui Zadig:- «Te povățuesc, ca să
te bagi la mine. Tot ce ai fiice mai minunat. Mește
șugul . ce-1 am, nu-i rău, și, într’o zi, ai putea să ajungi
ca și mine». «Aș putea, inse, să te întreb, zise Zadig,
de cîtă vreme ai d-ta acest minunat meșteșug» ? d)in
cea mai fragedă copilărie, făcu Arbogad, mă tocmii
sluga la un Arab iscusit. Starea-mi iera nesuferită.
Ieram desperat, văzînd că, pe toată fața pămîntului,
care aparține tuturor oamenilor, soarta nu mi-a păstrat
și mie o bucățică, a mea. îmi mărturisii necazul, unui
Arab bătrîn,, carele-mi zise:
«Fiule,, __nu .prăpădi
răbdarea.
,
.
Iera o dată un'fir de năsip, care so tînguea, că-i o fărîmă
nebăgată în seamă de nimeni, uitată în deserturi.
r-Usu.-*
jPeste un număr de ani, ajunse diamant, și acum ie
___________ i..r 1
cea mai frumoasa podoabă din coroana
regelui Indiilor».
Această vorbă mă mișcă. leu ieram firul de năsip și
mă hotărî! să ajung diamant. îmi luai vre-o cîți-va
tovarăși și mă apucai de prădat micile caravane. Astfeliu, făcui să se șt?argă, încetul cu încetul, deosebirea
care iera între oameni și mine. Imî aveam și ieu partea
din bunurile liimei acesteea, și chiar îuî despăgubit cu
prisos.' Fui foarte- băgat în seamă și devenii magnațbandit. Palatul acesta, îl dobîndii prin fapt; Satrapul Si
riei, voi să mă deposedeze.Inse.ieram prea bogat-, casămă
tem de ce-va. Dădui parale satrapului, și, prin mijlocul
acesta, îmi păstrai și castelul și-mi mai mării și domeniile.
Fui chiar numit strîngător al tributurilor, pe cari Arabiea
Pietroasă le plătea regelui regilor. îmi îndeplinii sar
cina de de
strîngător,
sterham dur nici de cum pe cea de plătitor.
Marele
j 1 desterham, din Babilon, trimese acolea, in nu’
’
'■ iar, un mic satrap, ca să mă spînzure.
me e rege ui a oa i
Omul acesta, veni cu ordinul, ce avea, lucru despre
care ieram înștiințat. Pusei să se spînzure în fața-î,
cei patru < inși, ce-i adusese cu dinsul pentru a-mi
stringe juvățu’h După aceea,’îl întrebă!, că*ce folos put-a să-i aducă însărcinarea de a mă spînzura. Iei îmi
răspunse, că plata lui putea să se urce pănă la trei sute
de piese de aur. Ii arătă! vădit, cum-că, cu mine, avea
de cîștigat mai mult. II făcui sub-bandit. Astă-zi îe
uuul ’diQ cei maî bogațL Daoii ma creaîj ttî izbuti ca
o dat„ n,a {ost UQ timp maî b|in de priidat}
*
d Moabdar a fo6fc ucis de cind domnește zăla ÎQ BabilonSo.
• VOltairIj.
----------------
ii
i
II
I
1 V
1 '
i I
VT
ill
I
i
1
�REVISTA IPEE1
106
REVISTA JTjEEI
Espozițiea pictorului jtfarinescu
Pentru a judeca în deplină cunoștință de cauză și mai
ales pentru a pricepe și a gusta operile unui artist, nu
le. nici cum destul a te’ duce să-i vezi expuse lucrările.
Marele public, adesea-on, rău format în educațiea sa
artistică, neavînd nici o indicație asupra artistului, asu
pra idealului si a educației sale, daca din intimplare
svonul public hu-1 recomandă, vorbind de România, ca
a văzut Parisul si-i ucenicul cutărui maestru, daca fisionomiea si costuniul nu-i sînt originale și galante, atuncea, omul artei Ie condamnat cu producțiunile Sale cu
tot, orf-cit de geniale ar fl acestea, și condamnat cele
mai adesea pe vieață.
Nu-I dar de-ajuns a avea mari predispoziții artistice,
multă energie si putere de muncii, mult devotament și
o aprinsă pasiune de artă, ci trebuie de a mai avea și
norocul de a te înțelege publicitatea, presa, oamenii de
litere, acei ce influențează asupra opiniei publice. Arta
nu poate trăi fără publicitate. Operile de artă, mai mult
ca pri-ce, fiind niște simboluri, au absolută nevoe, Iele
inierpretînd natura, să fie la rindu-lș, interpretate, pen
tru a fi înțelese si gustatei
Se știe că, obicinuința ie una diii marile puteri ale
civilizației și ale progresului. Obicinuința ieste aseme
nea o mare prietenă a artei.
Pe un artist poți să-I vezi;! lucrînd, să-I vezi expuse
producerile și să nu ai obicinuința a-1 gusta: îți ya ră
mânea indiferent și vei trece peste dînsul, nedreptățindu-1
și pe dînsul și nedreptățindu-te și pe tine.
Ciți artiști' celebri n’au suferit această nedreptate,
acest dispreț, această indiferență, pană ce, cu mult mai
tîfzm, s’a recunoscut marea valoare a bperilor lor.
Un Tiirner, putea rămânea pentru vecinicie îngropat
in uitare, dacă marele Ruskin nu-1 scotea la iveală. Fără
un William Morris și Ruskin, poporul englez ar fi con
tinuat încă a fi cel mai rece și mai disprețuitor de artă,
precum fusese in trecut.
Ci; e nu știe cum .un Milles, un Corrot, un. Courbet, un
Th. Rousseau, la început nu Ierau nici-cum admiși în
exp'Z;țiea oficială. A trebuit timp și publicitate, ca ope
rile lor sâ fie apreciate la justa valoare.
Lumea se teme de necunoscut, nu se încrede în ceea
ce n’u mai văzut, îi place ceea ce-I ie recomandat. Ori,
talentele originale sînt tocmai, prin firea lor, note noi,
de aceea au de luptat cu nepăsarea tuturor.
Am un exemplu viu și de actualitate înaintea-mi: Ar
tiștii noștri mal vechi, și o mulțime dintre contimporani,
cari, prin răul funest d’e care Sufăr micile națiuni, de, a
imita in toate pe cele mari, artiștii noștri, fac, aduc și
prezintă societățel românești, numai exerciții de școală,
copil și imitații ale marilor maeștri din Europa. Iei
au obicinuit lumea numai cu aceste genuri. Și, deci,
tot ce Iese din norma aceasta, fie orl-cît de original, de
genial, nu ie luat in samă si nu ie valorat.
leată cu ce piedici teribile, au de luptat artiștii ori
ginali, proprii rasei, singurii în stare de a crea’o artă.
Anul trecut, toată presa din Capitală, apoi cea din
provincie și cîte-va ziare streine, semnalară aparițiea
unyl artist nou, a unul pictor romîn, care a frapat în
chip deosebit ochii tuturor, care a fascinat pe artiștii
condeiului, care a plăcut tuturora, a plăcut mult, prin
factura, prin maniera sa.
Dările de seamă ale Presei, sînt un un adevărat imn,
o sărbătoare a artei, o manifestație care a tinut mai
mult de două luni ca să fi fost numai o iluzie.
Ie vorba de expoziție» organizată în «Rotonda Ate
neului», de pictorul Marinescu, un fiu de țăran din co
muna Mălureni-Argeș. Peripețiile prin care a trecut acest
om, pentru a ajunge să expună la Ateneu, se apropie
și une-ori întrec pe acelea ale altor iluștri reprCzintanți al artei: mizerie,lupte, piedici, dificultăți colosale,
deziluzii, dușmănii... Dar, prin toate trecînd și biruind,
arta Iui s a purificat, împreună cu inima, voința si carac
terul i s au oțetit, cîștigînd în fine convingerea ’că, ase
meni încercări și ispite sînt un adevărat, purgator al
artei și al talentului, necesare pentru a-i asigura rei
mele si nemuriri1».
u
Marinescu Ie un artist în adevur singular. iesjlul
totul din rîndul celorlalți. Consacrat esclus.. a’rteI
nu se vede nici o dată în adunările colegilor săi, nici
localuri de petrecere, nici pe strade, ci numai in a. ,n
lier, cînd timpul ii ie dușman : numai in mijlocul natn
rei, ori de cîte-ori vremea ie bună. Sentimentul fle rilK
licitate, Ie cu mult mai puternic la dînsul. de cît la
sarro, farmecul pitorescului, mai, viu ca la Renoir, pOp‘
ziea. mai pronunțată ca la Cazin, sinceritatea do artft
mai energică ca la Lebourg.
Un peisagiu, zice Amiel, Ieste o stare sufletească
Apoi, peisagele lui Marinescu, prin ce ne impresionează
iele, mai ales, dacă nu prin cele mai tăetoare stări sufli
testi? Unele, șînt de-o tristețe si de o melancolie atj2
de’sugestive, că ajung cîte-va clipe, șa cazi sub înrîurirea
lor. In de obște, locuințele sale țărănești, acele coșare -’e
vite, acele pătule de fin, acele sloane așa numite, aceK
portițe pitice, acele fetițe și copilași cari păicesc vitele
în atitudinile și mișcările în- cari le-a prins artistul, S-Ui£
iresistibile. în înfățișarea lor.
Pe cît de sumbre, de rpcl, de umede și de friguroase
par tablourile sale de iearnă, că, văzindu-le numai, ai
iluziea deplină a realităței, pe atît de vesele, de vioae
de clare, de calde si de expansive de vieață sînt tablou’
rile sale de primă-vâră. înaintea lor,iești reținut fără voe
ca înaintea unui lucru ce face parte din ființa ta intimă'
din sufletul tău.
Treci la tablourile de vară, pentru a vedea, de o parte,
căzînd valuri oe lumină și de căldură. Simți, pare că,
aburii ieșind din pămînt, ai ideea înăbu.șirel de zăduf,
ca, alături, la umbra deasă a sălciilor sale favorite, dacă
ie pe zăvoare și lunci, a fagilor,,dacă ie în pădure, să
te răcorești, mulțumit numai văzind verdeață, curentul
de aer și’provocarea ce-ți face locul ales de odihnii,
Sînt minunate pilcurile sale de arbori răcoritori, livezile
de iearbă, adumbrite de tufe de alun, aleele sale de mis
terioși mesteceni.
Se'simte mirosul finului pe cositurile artistului, se
vede jucind căldura în aer. lear cînd artistul arată fur
tuna apropiindu-se, un sentiment de teamă te cuprinde
și instinctul de conservare ni se deșteaptă fără voe. Și
ce dezolate, ce jalnice sînt toamnele sale, în căderea
frunzelor. Cită poezie de tristețe, cît regret simțim după
vara care s’a dus, după verdeața care a pierit. Ie ce-va
din noi care pleacă, care se smulge.
Marinescu arej înse, ca preferințe ale sale, tablourile
făcute în apusul soarelui. Dînsul se pierde a picta cea
din urmă oră a zilei, atunci cînd verdeața arborilor apare
aproape neagră, cînd cărnurile devin albe, cînd toate
lucrurile exprimă liniștea, și poeziea.
Dar acele tablouri prinse dimineața, mult înainte de
răsăritul soarelui..» De un farmec negrăit, de un senti
ment profund ieste tabloul prins pe muscelul Cărbunele-,
descris în Sultănica lui Delavrancea. Cu pădurea sa de
mesteceni, cu crucea sa de piatră în drumul părăsit. Nu
știu dacă proza literatului se menține la efectul.covîrșitor al tabloului lui Marinescu.
Aceea ce voim înse, a st.abili aici, ieste raportul strîns,
neseparabil, ce totdeauna găsim între vieața artistului
și între arta sa. Arta, ie o amantă din cele mai absor
bante, poate singura cea mai geloasă, cea măi esclusivu,
care te cere întreg, pe tot momentul a te deda numai
Iei, a lucra numai pentru dînsa, a trăi prin iea și Pan'
tm Iea, a nu o vedea de cit pe iea și a-i jertfi iei to
tul. Marinescu a făcut jertfirea aceasta. De aceeaop6'
rile sale sînt atît de impresionabile, lele sînt izvorițe
numai din inspirație» spontanee, luate, npma.I din na
tură, din natura cu frumusețile sale stranii, sjllb_1wct’
neprihănite. Operile acestea, vor trebui- într’o zi. să iftc
o întreagă revoluție în arta romanească, ca metodă, c
manieră, ca inspirație. Iele vor trebui să impună ar.*j
tilor reîntoarcerea la adevărata tradiție a artei, ca
nici o dată artistul nu va putea să servească la
domni: și artei și lumei profane... •
O. D.-ArgSȘ*
107
5n jurul răspînDireî și confiscare! revistei
aș avea, ca să trimet pe cel ce-njl dau prilejul să scriu,
să-I trimet cu, bobocii miei la păscut, căci fot ie primă
vară și îrumuseța verdeaței .de pe toloaca satului rateu
desigur că i-ar ispiti. Vara scris, încă, mai mult de cît
Domnului P. Musditr
ciedeam. Voiu cercetă și vă voiu înștiința pe dată, fiind
că, cred că am dreptul’și leu, ca toată lumea, să pri
Trimet în murei, costul volumului de nuvele «T.rudi- mesc ori-ce jurnal sau revistă îmi place, și cred că voiu
pi;. un leu, și mal trimet încă un leu si cinci, pentru și izbuti să mi se trimeatâ.• pe propiea-ml adresă. Nu
u-nil mai trimete meft un exemplar, din aceia-sl «Trudi- poate să-I oprească nimeni, să nu cetească o publicație,
tii", pentru o persoana, care crede, cum-câ s’ar compro pe cei prin mina cărora, trece, dacă-I pe mina lor, dar
mite, de oare-ce- cartea va veni de la redacțiea Anei nimeni nu le dă voe s’o oprească, o dată ce du le ie
reviste anarhiste.
'
proprietate. Cit de curînd vă voiu scrie.
leu, pentru-că n’am de ce mă teme, m’am oferit să
servesc de paravan, pentru-că știu, că nu-mî va lua ni
Mată 4 .
Lucreția Bălânescu.
meni galonul de la mîna, nici nu mal sînt în scoală, ca ȘerbăneștI-Zvorăștea.
’
•
să mă tem de tunea vre unul neîmblînzit superior
Aș don ca revista s’o introduc si in alte mini si-ml
dau silința pentru aceasta, inse aici, cel ce-ar putea sacri
fica cinci lei, abonamentul, sînt stupînitt de teama de-a
nn se compromite... cetind... par’că ar ii în Rusia, să se
teamă de spînzurătoare.
Religiea, ieste iluziea care atribue lucrurilor, fiin
Cit despre mine, țin să vă mulțămesc mult, pentru-că
mi s'a prezentat ocaziea de a ceti și a-mi îmbogăți mintea, țelor și fenomenelor naturei, vedeniilor, faptelor, fa
cu atît de frumoase și serioase lucruri.
cultăților și conceptelor °mului, intenții, voință și per
7.902, Februar, 21.
sonalitate... Formula asta îe foarte largă și tqt odată
foarte precisă. Toate definițiile întră în iea. Dînsa do
Am primit trei numere din «Revista Ideei, adică mină și îmbrățișează manifestările cele mai diferite
Noembre, Decembre și lauuar, și de atunci nimic. Sîntem
acum în April, și mu mir, cum se face dș n’am primii ale sentimentului religios, credințele și miturile, prac
ticele și doctrinele. Dă cheea tuturor panteonurilor,
pănă acum nimic.
Atn ținut să vă comunic, aceasta, pentru-că se poate de la informa și confuza grămadă de superstiții ani
prea lesne sa mi se confiște unde-va... Și atunci să știu miste, pănă la edificiile cele mai ingenioase și cele mai
impunătoare, înfrumusețate prin artă și poezie, toate
ce aș putea su fac. Aș dori mult să cunosc adevărul.
clădite în gol, cu golul unei logice delirante. Iea are
April 25.
bunul, de-a prezida, zicînd așa, la întreaga evoluție, de
Mi-ați spus,.să cercetez și apoi să vă scriu, El bine, a o însoți în toate coriturile, în toate abaterile iei, de
n’am cercetat încă, și totu-și, vă pomeniți cu răspunsul, a-i caracteriza de asemenea toate fazele, împrejuiările,
pentru-că n’am mai avut răbdare.
cauzele și efectele, începutul și sfîrșitul.
îmi închipuiam că trebuie să fie p cauză la mijloc,
1 Distanța pare mare între conceptele abstracte, întțe
alta, și m’am hotârit s’o aflu. Cum te desgustă purtarea
unor âst-feliu de oameni. Ce găsesc Iei oare, rău sau tipuri, categorii, universalități, cari mai stăpîueyc ra
bănuitor, în a primi o revistă? Mi-am închipuit: Le-a țiunea modernă, și între nălucile evocate de cătră imadat de bănuit, au oprit-o, au cetit-o și apoi o vor tri ginațiea primitivă. Cînd, după ce am cules de la țară
mete. Dar au trecut la mijloc luni, și nimic. Sărmană sau din colecțiile de basme, nenumăratele istorii de
revistă. Și, cînd te gîndești, că poate ’șede unde-va arun strigoi, de areturi, de zine, de prevestiri, de vrăjitori,
cată, fără a fi tăeată, pe’ cînd alții o’așteaptă atît.
transmise din tată în fiu la toate popoarele pămîntuDar oare ce să-i facă su procedeze ast-feliu ? Sărmane iui, asistăm la oare-care Sorbonă, la vie-o dizertație
trupuri. Val de capetele voastre. Numele D-v, zărit iu scolastică,. asupra nematerialităței sufletului, asupra
treacăt, poate, s’a transformat într’o mare caua, bună esenței frumosului, asupra monadelor.sau numenului,
de speriat copiii bătrîni. Numai așa îmi explic. Dar de
ce tocmai, numai pe cei de-aicea să-I îngrozesc» păn nu ne vine în -minte de loc, cum-că o înrudire secretă
într’atît ? Mii de întrebări îmi viii, la cari rine îmi poate leagă tdouă producte atît de diferite ale problemei ce
respunde acum? Și-au.închipuit ca ideile dintr’o revistă, rebrale. Cu.toate astea, avem acolea două inele ale
ca cea a D-v, să nu găsască teren favorabil ? Se poate. aceleea-și serii, punctul de plecare și capătul unui ac.eDar de. ce nu se confiscă, bună oară, atîteaalte gazete, hiia-și ciclu: în straturile adinei .ale ignoranței copi
ce ar veni pe o adresă sau alta? Peiitru că,a ceti alte lărești, vegetațiile tenace ale animismului difus: în
gazete însamnă a fi om la locul tău'. Și cîte nu mi se aerul mai rar;- în care rațiunea se aseuțește, chintemal părindează prin minte. Dar trec. De alt-feliîî, cred sențele 'reci ale animismului condensat. Deosebire dp
că se mai întîmplă asemenea lucru și altora. Știu ieu
- nu de ordin. Totul se leagă. Nici o întrerupere,
ce-as arunca in fata celor de cari mă ocup, dată ar fi
să dau ochi cu Iei.' De o cam dată înse mă mărginesc nici sj
o desfacere ie continuitate în înlănțuirea aceiista.
De la spirite la zei, de la zei la entități, purcede firul
să-mi revărs indignarea aici. Voiu cerceta și cred cu
voiu ajunge la oare-care .rezultat, rezultat bun sau râu, unei neîntrerupte- descendențe. Conceptele astea, se
succedează fără să se distrugă și fără să se mai re
pe care vi-1 voiu comunica.
_.
Ziceți, despre b :adresă în oraș. Asta mă face sa crtd, cunoască. Iele se tăgăduesc unele pe altele, pe rînd.
c» însu-sl D-v, vă închipuiți, c», pe o altă adresă, revista Iea ascultați-le cum se anatemizază: Superstiții de
mi-ar veni.Si ieu n’am făcut pănă actima nimic, care su-mi gradatoare, erezii, prejudecăți, ce-i de comun între
însemneze numele si să mă facă cunoscut. Că cetesc, mine și voi, între .mine religie, între mine adevăr, în
aceasta Ie un păcat? A-ți îmbogăți mintea cu cunoștinți tre mine rațiune... Cînd înse vine critica, și, cu dovezi
folositoare, a te familiariza cu ideile înalte, ale acelora
serioase, le pune sub ochi titlul lor.de familie, cînd
ce au știut si simțit mal mult de cit masa comuna, aceasta-i neiiigâduit ? fn timpul liber cetesc. Dar, la ce știința, le strînge la o laltăși le du la gunoiu, le veți
tt'ur pune să fac, în acest’ timp liber, mințea Jjcdora vedea, de voe de nevoe, făcînd cauza comună și făcînd
ce lucrează în feliul ce-mi dă prilejul să scriu 9
foță vrăjmașului.
— -Printr
--------’o ciudată
,
și vădită evoluție
i
la ce. Dar am zis, că numai timpul liber mi-1 petrec așa regrt>sivfi> veț
vețiî vedea, metafizica razamiudu-se,
răzăiuîudu-se, la nefelin, restul mi-1 ocupat tocmai de ceea cern ar povațui voe, pe deism, deismul,
.... > invocînd vechimea »î
și univer
salitatea sentimentului religios, rr-Iigi-n cea mai mînmințile lor
j
V'am scris acum, pentru-că n’am mai avut ni areisu dră de puritatea iei, agățindu-se dr. supeistițiile. cele
aȘtept. Și nu vă
vă puteți
puteți închipui,
închipui) ce nemărginită plucae
Religiea
I
il
I U
!
11
I '
; i
!
�108
REVISTA IDEE1
măr infime, făcindii-Și o păvăză' din ffetițn inepți, din
relicvh, ciolane vecin, din inimisîngerînde, făcind ape
la fantome, bătînd monedă cu litanii și genuncheri,
coborîndu-se. în sfîrșit, la cultul fiu rinelor, ca un liuviu,
care și-ar descoperi izvorul, întorcîndu-se înapoi, urcîndu-se spre iei.
„
w j, .
Heligieu ie, ceea ce se numește a-zi, o rămășiță, un
caput niortuuni. Iea a remas credincioasa principiului
său vital, subștanței săle elementare.' Inta.ea iei con
diție ie ignoranța, conditiea din urma, tăgăduirea, sau,
și mai rău, falsificarea științei. Pretutindeni unde spi
ritul se luminează, și în măsura în care rațiunea progresază, puterea factorilor mitici descrește, elementul
religios se șterge și se subtilizază. Pretutindeni, unde
rațiunea se tulbură, unde ignoranța se îngroașă în
acela-și timp și în aceea-și țară, vedem persistând și
revenind cele mai grosolane mobile d credulitate.
Avem acolea două legi, fără abatere, și nu fără în
semnătate. Ie oare trebuință să tragem consecinți.din
iele? Superstițiile, sînt religiile, unui regim mintal, an
terior și inferior. Religiile, sînt drojdiile strecurate ale
superstițiilor. Sentimentul religios descrește^ cînd re
ligiei se simplifică. Valoarea unei civilizații, ieste în
senz invers cu zelul religios. Orî-ce progres intelec
tual, corespunde unei descreșteri, unerî pieriri a su
pranaturalului din lume.
Cum a putut religiea să supravețuească totului, ce
trebuea și trebuie să o desființeze. Cum a putut iea
să falșifice și sa întoarcă întru folosul iei, toate armele
inconștiente sau voluntare ce i s’au îndreptat împo
trivă, să se servească de iele. Cum a putut, învinsă la
fie care pas de omul îndrumat spre cunoștința obiec
tivă, cum a putut combate, sincer și prin minciună,
prin dialectică ca și prin fier și foc, progresele expe
rienței și ale rațiune! ? îeată ce vom câta să punem
în lumină. Omul a fost, două spre zece mii d,e ani,
un animal religios. Două spre zece mii de ani... Pe
rioadă atît de lungă în istoriea lucrurilor omenești,
atît de scurtă față de imensa durată a vrîstelor side
rale, solare și geologice» Amintiți-vă, că nu-i unul din
straturile ascunse sub pămînt, pe carisăle cercetăm,
a cănii îngustime să nu reprezinte două zeci și trei
zeci de mii de ani. Cîte religii n’au trecut, acoperind
cu depozitele lor fosile, germenii stinși ai altor re
ligii mai primitive. Mitologica Egiptului, mitologica
Chaldeeî, au dăinuit cinci mii de ani. Cariera politeismului greco-roman, cariera parsismului,. brahmanismului, budismului, au fost mai scurte, cu o treime sau
jumătate. Cîți ani de grație mai sînt-.făgăduiți oare
diferitelor variante creștinești ?
Decreptitudinea acestora, nu se> arată oare sub avîn?
turile factice, încurajate de scepticismul orb al celor
pe cari iele îi amenință? Ce au a.face cu cugetarea
modernă, cu nevoile și cu problemele sociale, dog
mele astea, înmormîntate în prăfuitele catacombe ale
bibliotecelor, aceste goale. declamații ale catedrei, ,a•ceste practici copilărești, de care roșește chiar și ru
șinea fățarnică a devoților? Lumea ie laica. Nălucirile
visului pier. Zeii se duc. Omul, armat de experiență,
se pomenește singur, dar deșteptat, în fați; naturei
impasibile, în fața realităței goale. Destul și-a închi
puit Iei universul: îl vede, îl studiază, îl’pătrunde
limpede : și, mersu-i îndrăzneț, împinge, face să se re
tragă necunoscutul, negura în care se adăpostește ig
noranța, spaima ereditară. Imperiul religiei descrește
necontenit. Trecutu-i aparține, prezentul îi rezistă, vi
itorul, o leapădă, nu vrea să mai știe de iea. Viitorul
ie al științei.
A. Lefevre.
REVISTA IDEE!
Bătrînul cărui i s’au furat fetele
S’a făcut mare larmă în lumea literară, la c5j
rirea ficeî lui Paul Feval, și, Edmond Lepelletier, în(ir'
articol înflăcărat, și-a dat, părerea, despre acest bătrh
cavaler al condeiului, care, pentru bani, a Căut^ g.facă un compromis cu conștiința-T, compromis care u
urma urmei, a remas carne din carnea sa. Meritată pe
deapsă. Iei a fost pedepsit prin ceea ce-a păcătuit. ,iej
a voit, zice Lepelletier, grație încîntărei povestireU
sale și atracției talentului său, să facă, din fiii și
cele noastre, niște cucernici și jesuiți, și, propriea ]ut
fică, cade, cea dintâi, victimă cernelei sale sfințite.
Bravo. Ochii îmi sînt fără lacrimi în fața durere! sale'
după cum inima îmi renume rece, față de nenorocirile
renegaților sau păcătoșilor cari îșl calcă datoriea, A
trebuie pîne, pînea de toate zilele. De frica mizeriei,’
acești renegați, aprind tămîe în fața idolului de care își
bat joc, acopăr cu lingușiri josnice, cădelnițează ffluata
ce o disprețuesc, spun alb și cugetă negru. Foarte bine.
Trăițî, trăițî bine, îndopați-vă, pănă în ziua cînd neno
rocirea, pe care ați chiemat-o, se va ivi, cînd groapa
săpată de voi, vă va înghite pe voi și pe ai voștri, înțovărășiți, în loc de cuvîntări funebre, de scîrba luțnei,
Trăițî, risipiți, bucurați-vă, domniți, pănă în ziua cînd,
cîntecul cocoșului vă va pătrunde auzul, amintindu-vă
că v’ați întors de trei ori căciula pe dos, că v’ațî re
negat conștiința și v’ați vîndut cinstea de-atîtea ori.
Așa zicea, sau cam așa, acum vre-o zece ani, bă
trînul proletar, cărui i s’au furat fetele. Pe atunci nu
îera bătrîn. Bine încălțat, bine îmbrăcat, bine hrănit,
purta pe fața sa părintească mulțumirea unui om fe
ricit. Și-ți iera mai mare dragul să-l privești, pentrucă-și c’îștigase cu drept, această bucurie a maturităței.
Luptător la 48, proscris în 52, lucrător dibaciu, ne
obosit muncitor, devenit șef într’un mare atelier din
Londra, adunnse, după două-zeci de ani de muncă, cu
ce să dea o creștere aleasă fetelor, pentru-că, cel din
tâi vis al lucrătoriului, care se vede mai înțolit, ieste
să facă, din copiii ce-i are, niște burghezi.
Și ierau niște încîntătoare mici burgheze, aceste fice
ale’ tâmplarului, «Mc pretly French misses», cum le nu
meau în Hammersmith, vioae, blonde, elegante, cu pie
lea ca crinul și trandafirul, cu frumuseța Albionului
și grațiile Parisianei. Mîndriea și bucuriea ochilor ta
tălui lor, speranța zilelor sale de bătrânețe. Lipsite de
mamă, iele ajutau, cu munca lor, la bună starea comună.
Cea mai mare, abiea de 20 de ani, dădea lecții de fran
țuzește și de desen. A doua, desăvârșită muzicantă, da
lecții de piano. A treia, de 12 ani, ajuta la gospodări^
și, învățată de surorile sale, creștea, plină de vieață
și de făgăduința.
„
Așa-că, fericitul tată, se și grăbea, după muncă, sa
se întoarcă în mica sa locuință din Hammersmith,
drăguță și veselă, unde bunui gust francez se armo
niza cu confortul britanic. Acolea, privirea i se oprea»
cu încântare, asupra capetelor iubite ale fetelor sale,
cari, vesele de bucuriea lui, umpleau casa de cintece
și rîs. Și, trebuea să-și adune tot curajul, să-și pue toata
stăruința, pentru ca să se smulgă, o sară pe săptămina>
din farmecul acestui cuib, să meargă în mijlocul noroios al Londrei, să se așeze în loja masonică din
Spread-JSagle, al cărei unul din demnitari iera, ț
unde, după propunerea sa, se șterse dintre rituri.
Marele arhitect al Universului, pentru a i se.pun®
loc, spre marele scandal al lojelor engleze, scoți6
și franceze, Dreptatea și Rațiunea.
a „ -n
Iera un liber cugetător practicant, cu ura sfîntu a
potriva potcapului. Imitînd jurnalul Secolul, iei ar fi
înghițit bucuros, în fie-care dimineață, cîte un popa.
drept, cum-ca, odinioară, dinsul se căsătorise la bi
serică. Dar iera așa de mult de-atunci. Familiea Katei
de altminteri o declarase hotărît: «Fără cununie, nu
capeți pe Kate»,. Și iei, parodiind cuvîntul luiEnric al
Jv-lea, își zise că, Kate, făcea o cununie. Apoi, avusese
grozav de luptă, în casă, pentru ca să împiedice bote
zarea copiilor. Dacă a trebuit să cedeze, toți cei cari au
cunoscut pe Kate, vor mărturisi, cu, a făcut-o fără
vo-’a lui, Căci Kate, iera, pe cît de îndărătnică engle
zoaică, pe atît de fanatică catolică. Dar, de cînd iera
văduv, își răsbuna, schimbînd propaganda ateistă într’un
curat apostolat. «Pune mina pe dînsul, dacă poți», mur
mura iei amintire! neveste-sei, de cîte ori căpătă cîte
un nou adept pentru lojă: «încă unul, pune-l si pe
acesta în sac». Negreșit, voea să zică sicriu, și-și’freca
minele, rizînd.
Dar rasbunarea umbrei întărițate, venea încet-încet.
într’o seară, găsi cuibul mai vesel ca de obiceiu. Mary
§i Jane, surpau prin parlour, pe cînd mica Clara le
cînta un cîntec vesel. O damă bătrînă, foarte respec
tabilă, din vecinătate, venise după prînz, și, ca zinele
cele bune a lui Perault, aducea cu iea norocul:, o po
ziție sigură, într’un mare pension, pentru cele două
fete mari, și numai două ore de lecție, dimineața. Nu
mai iera nevoe să alerge, de colo până colo, după lecții.
— A, zise tatăl.
— Dar ie un lucru neplăcut, Jape va fi ocupată aproape toată Duminica, căci va cînta cu orga la capelă.
— La capelă. Ce capelă?
— A pensionului. Da, tată. Nu mai încrunta sprincenile. Ie mănăstirea din High-street, știi bine: mănastjrea Sacre-Coeur. Acolo se plătește bine.
— La mănăstire, nici o dată, strigă tatăl.
— Cu toate astea, tată...
— Nici o dată. Nici o dată.
Fetele, bine crescute, nu mai stârniră, își făcură
chiar semn cu cotul, să tacă. Inse a doua zi reîncepură,
— Un loc așa de bun. Un viitor asigurat pentru două,
— Să nu-mi mai vorbiți de asta.
Totu-și, iele vorbiră în fie-care seară, toată săptămina, și încă și mai mult. Dama cea bătrînă se întoarse. Trebueau să se hotărască. Alt-feliu, se va câta
aiur.ea și-ar. fi păcat să pieardă .asa de bună ocazie. Ar
maicîștiga, pe de-asupra, și pentru sora cea mică. Destul
muncise șprnianul tata. A venit vremea să se mai odihnească și iei; Le-a venit rîndul,-să-i răsplătească tot
ce-a făcut pentru iele. Să dai lecție, acolo sau în altă
parte. Nu trebuea șă fie atît de netolerant. Par-că vor
bești de Dumnezeu în gramatică? Pai-că reciți catechismul la orgă? Cei dintâi artiști din Paris, stau oare
la îndoială să cînte sau nu la marile slujbe de la
Notre-Darae? Sînt oare mai devoți.din. pricina aceasta? Bătrînă damă, foarte respectabilă, de altmintreleu le cunoștea bine. Iea le știea c& sînt fete de
republican, de proscris, de liber-cugetător și franc
mason. Bine ar mai fi primit iele pe cine le-ar fi vor
bit lor de religie...
; .
Tatăl, se duse să culeagă informații. II conduseră la
siuipiu
juwaw., -mănăstire, unde fu primit, iei, simplu lucrător,
cu resmlirâ. Dar,
zice
pact, cu onoruri, cari îl măguliră.
Dar, ce
ce vor
v
?
la
1
o
ia
din
suread-Dagle
prietenii săi? Ce se va crede la Icja
,?
’ sale
1 pîne, nici n o
■Doar n’au să dee prietenii, fetelor
să-i.țină Loja cînd n’or avea ce nrinca. Trebuie sa te
gîndești întru cît-va și la ai tăi și la tine, oe dracu.
se’ asvîrie norocul așa.
_
Începură cu două ore pe zi, apoi patru, și, in, curÎQd, călugărițele se arătară atî: de raulțamite de tine
re profesoare, că le ținură toată ziua, ofennducblur să le crească și sora cea mai mică, fara de nici o
109
plătii. Ce noroc. Du-te și refuzi așa ce-va. Bătrînul
lucrător republican, liber cugetător, cam rușinat, trebui
să cedeze. «Viitorul copiilor, înainte de toate», zicea
iei. Și îeată pe cele trei pretty French misses, la mănă-tirea bunelor dame. De altminteri, asta nu-1 stin
gherea de loc. In fie-care seară îel le găsea, acasă, dră
gălașe și iubitoare, pănă cînd, într’o seară, cea mare
devenise majoră, găsi casa goală. Bietul om așteptă.
Poate că fuseseră ținute pentru vre-o ora suplimentară.
Totu-și Iele șe întorseseră pe-acasă, punîqd masa pen
tru o singură persoană. Un singur țacîm, pentru ce?
Mai așteptă. Nu-I iera foame și nu mîncă. Ascultă ceasu
rile bătînd, trist, în liniștea casdî: zece, unsprezece.
Unde să fie oare? Se urcă în odaea la iele. Totul Iera ca
de obiceiu, cu toate astea lucruri pe cari nu le văzuse
încă îi isbiră privirea. 0 carte de rugăciuni, una cu
chipul feșioarcl Mariea, icoane de sfinți: <0, o, oare
n’au de gînd sase facă credincioase ? Voiu pune leu
treaba aștn la cale. 0, o».
Da, omule, dar. treaba a,fost pusă la cale mai înainte
de tine. O carte de vizită,.stătea trântită pe jos’: P. S.
S. Părintele Aquilin din C. lui J. 0 alta, într’un colț:
Părintele,Sensibil. Ie,umbra moartei care își bate joc:
«In,ca unul, pupe-1 în sacp. Și, pe-o bucata de carton
de, pălărie, rupt, cetește,, cu. parul sbîrlit de groază,
aceste cuvinte, mășgălițe cu creionul, în grabă: «Tată
dragă, nu te îngriji.,'Deslușirile mîne». Iei alergă la
mănăstire, bate, face sgomot, sună: «pe cauți, omule?
Nu se dă nimica la asemenea ceas, ,cată-ți de drum».
După făgăduială, a doua zi, deslușirile veniră... ștam
pilate din Boulogne: .®«Voiainsă
Voiam să ne găsim mântuirea,
și la D-ta n’o puteam. leartă-ne, am trebuit să alegem
calea
Clara aa dorit
dorit să
sa ne
ne urmeze.
urmeze. Nu
Nu te
calea aceasta,
aceasta, șiși Clara
îîngriji,
"j‘( sîntem
*
'
" ' " Iți vom scrie și ne vom
foarte
fericite.
rugapentru
pentruD-ta.
D-ta.Adio,
Adio,draga
dragatată,întoarce-telaD-zi
tată,întoarce-te laD-zeu>.
ruga
Și atît. D'
Din” timp în timp îi1 mai veniră traci-v
vești, <cînd
din Nord, cînd, de la Sud,, din Nancy^Clermont, Bordeaux, Bruxelles, Roma, Madrid. Mim pioase dădeau
la
la poștă
poștă scrisorile
scrisorile ce-i
ce-i ierau
ierau adresate.
adresate. Nu
Nu trebuea
trebuea
să li se dee de urmă. Apoi, scrisorile devenită mai
,rari,
și,
în.
sfîrșit,
încetară,.
Fetele,
ii
ierau
fericite
cu
iri, și, în. sfîrșit, încetară,. Fetele,
Purjntele Sensibil și Părintele A^uîlin. Pentru a pune
.mina pe acești doi mizerabili, iei își vîndu- mobila,
K:’“
ceasul, zdrențele ce
ce avea.
avea. Se
Se adresă
adresă la
la toate
toate Curții»
Curțile.
ceasul,.zdrențele
Ii rîseră
pretutindeni
la j"
mănăstirea
j;
rîccră prctutmd?
”' în nas, ca și
7 lo
n"uc4-’'roQ bunelor surori: «Par-că ierau iele răspunzătoare de reaua
purtare a ficelor sale ? Părintele Aquilin
anmlmm
și PărintelesenPărintele sen
sibil... Nimeninu-i cunoștea. Cată-țide drum, prietene».
Am mai întîlnit de atunci pe bătrîn: capul ii iera
alb, ca zăpada de pe muntele Etna: iera murdar, lipos,
în zdrențe, își plimba nemîngăerea, noaptea. Din ce
trăea ? Nimeni nu-și dădea samă, dar lacrimile-î săpării
pe față două
brazde adinei. Cînd rătăcea pe străzi,
.
plîngînd și vorbind 'cinrrn»
singur, într’o limbă străină, mi
cii ștrengari
fi- ar
aruncau cu pietre și noroiu.
-------- - ai Londrei n
Iacă bătrînul, Frenclnnan, cărui i s’au furat fetele,
ziceau aceștia, rîzînd. Pe iei, băețî».
Iei se ferpa instinctiv de vechea sa mahala, Țotu-șî,
o dată, îl duseră picioarele spre-acolo, pomenindu-șe,
de-o dată în fața mănăstire! Sacre-Coeur de
Ș1,
Cinn se oprise, plîngînd și privind poarta sphda, un
șuflet bun .deschise ferestruica și-i de.te un gologan.
lei îl luă, fără sătșî dee samă, apoi, scoțind un țipat
de groază, îl aruncă în apa. Dar seara se,întoarse din
nou, plîngînd la poarta mare. Și, cum stătea acolo de-un
ceas, adunînd trecătorii în juru-i, acela-și sunet bun
deschise ferestruica, și-i zise, cq mînie:
— Hai, cară-te de- aici, bătrîn pungaș. Ce mai vrei ?
1 U. France.
■
i F
I
I r1
I
�REVISTA IDEEI
110
REVISTA IDEEI
Războiul
Cînd mă gîndesc numai la cuvîntul acesta, razboiu,
mă cuprinde m fior, pare că mi s’ar vorbi de far
mece, de inchiziție, de ce-va de demult, isprăvit, scîrbos, monstruos, nefiresc.
,
.
Cînd se vorbește de antropofagie, zimbim cu tain,
sustiiiînd sus și tare cum-că sîntem mai superiori de
cît sălbatecii. Dar care sînt sălbatecii, adevărațu săl
bateci? Cei cari se bat pentru a minca pe învinși,
saii cei cari se bat pentru a omorî și numai pentru
u omorî?
1
.
Biețn soldați, cari se duc la bătălie, sînt- meniți
morte!, ca turmele de miei pe cari-î mîna pe ulițî un
măcelar... Dînșii se duc, să cadă pe-o cîmpie, cu ca
pul despicat de-o lovitură de sabie, cu pieptul găurit
de gloanțe. Și toți aceștia sînt tineri, cari-ar putea
munci, produce, fi folositori... Părinții li-s bătrîn! și
săraci. Mamele lor, cari, vreme de două-zeci de ani,
i-au iubit, i-au adorat, cum adora mamele, vor afla
peste șase luni sau un an poate, că fiul, copilul, co
pilul lor cel mari, crescut cu-atîta dragoste, a fost
aruncat întrio groapă, ca un cîne, după ce O ghiulea
i-u sfărâmat pieptul, după ce a fost călcat, zdrobit,
terciuit în picioarele cailor... De ce i s’a ucis băiatul,
frumosul Tei băiat, singura iei nădejde, mîndriea, vieața
iei? N’o știe. Așa, de ce?
Războiul... A lupta... a ucide... a măcelări oameni...
Și a-zi, în vremurile noastre, cu civilizațiea noastră,
cu întinderea științei, cu gradul de filosofie la care
se crede că a ajuns genul omenesc, a-zi avem școli
în cari; se învață a ucide, a ucide foarte de departe,
fără greș, lume multa, de-o dată, a ucide niște bieți
oameni nevinovați, împovărați de familii, și fără nici
o vină.
Cee-ce îe mai uimitor, ie că poporul nu se ridica
împotriva stăpînirei. Ceea ce-i uimitor, ie că societa
tea întreagă nu se revoltă numai la acest cuvînt de
războiîi.
'1 '
Se vede că ni-i dat sa trăim vecinie sub povară
obiceiurilor vechi, blăstămat’e, a prejudecăților nele
giuite, a ideilor sălbatice ale străbunilor noștri bar
bari, jientru-ca suntem niște bestii pe cari le stăpîneșth instinctul și pe cari nu le schimbă nimic.
N’ar fi fost oare hulit, ori-care altul, afară de Vic
tor Hugb, dacă1 ar fi scos strigătul acesta, pe care l’a
scos iei, de mîntuire și adevăr?
Astă-zî, puterea se chieamă violență și începe să fie
scrutată: războiul ie dat în judecată., Civilizațiea, după
plîngerea neamului omenesc, ’instruește procesul și
dresază marele dosar criminal al cuceritorilor, al că
pitanilor. Popoarele încep să înțeleagă, cum-că mări
mea unei nelegiuiri nu o poate îndreptăți, că, dacă a
ucide ie o crima, a ucide mai mulți nu poate fi ce-va
mai de iertat, că daca a fura ie o rușine, a năvăli nu
poate fi o glorie...
Să proclamăm aceste adevăruri absolute, să înfie
răm războiul...
Zadarnică mînie, indignare de poet... Războiul ie
mai slăvit acum de cît ori-eînd. Un artist, meșter în
treaba asta, un măcelăritor de geniu, de Moltke, a
răspuns, într’o zi, delegărilor păcei universale, urmă
toarele cuvinte ciudate:
Războiul ie sfînt, iei îe lăsat de la D-zeu ; ie una
din legile cele mai sacre ale omenire!: îel hrănește
ui oameni toate sentimentele mari, nobile: onoarea
dezinteresarea, virtutea, curagiul: într’un cuvînt, împieu.ca pe pameiu de a cădea în materialismul cel mai
hidos.
Asa dar, a te întruni în grămezi de patru sute a
mii de oameni, a merge zi și noapte fura răga2j u
gîndi la nimic, a nu cerceta nimic, a nu învăța ni^i
a nu ceti nimic, a nu fi de folos nimănui, a
c>
în murdărie, a dormi în gunoiîi, a trăi ca vitele, înteJ'
idioțenie vecinică, a prada~ orașele, a arde satele °
ruina popoarele, apoi a întîlni o altă grăniudă ’
carne omenească, fi te năpusti asupra-î, a vărsa țî. c'
de sînge, a împlea cîmpii de carne hăcuită, amestecat?
cu țărihă noroioasă și roșită jie sînge, a face movi?
de cadavre, a răinînea fără mini și picioare, cu creer'risipitl, fără vre-un folos pentru cine-va, și a.țî J’1
duhni în vre-un ungher, în vreme ce bătrînii tai i.fi
rinți, femeea și copii! îți mor de foame : ieată ceea c
se chieamă a nu cădea în materialismul cel mai hirlnȚ
Oamenii de războiu, sînt plaga omenire!. Noi ltlpt{i| ‘
împotriva naturei, u neștiinței, împotriva stavilelor de
tot feliul, pentru a ne face mai puțin grea, păcătoasa
noastră de vieață... Atîția oameni, atîția bine-făcătofi
atîția cărturari, își tocesc vieața muncind, căutînd ceea’
ce poate ajuta, sprijini, ceea-ce poate ușura pe frațjj
lor... înverșunați în munca lor folositoare, îngrăinâ.
dese descoperirile, lărgesc spiritul omenesc, măresc domeniul științei, dau pe zi ce trece, inteligenței, o n-^ă
sumă de cunoștinți, dan patriei bună stare, îndestulare,
putere. Vine războiul. In șase luni, generalii distrug
două-zeci de ani de strădanie, de răbdare, de geniul
Ieată ce se chieamă a nu cădea în materialismul cel
mai hidos.
Am văzut ce ie aceea războiul. Am văzut pe oameni
prefăcuțî ieară-și în fieare, turbați, ucigînd de plăcere, de
groază,' ca să arate că sînt puternici, de ială. Cînd
dreptul nu mai ființază, cînd legea ie moartă, cînd ori
ce noțiune de drept dispare. Am văzut împușeîndu-se
oameni nevinovați, cari au fost întîlniți pe drum și cari
dădeau de bănuit fnnd-că le it ra frică... Am văzut ucigîndu-se cîni, legați în lanț la ușa stăpînilor lor, pentru
ca să se încerce niște revolvere noi. Am văzut îrnpușcîndu-se, de gust, vaci culcate pe cîmp, împușeîndu-se
fără nici un motiv, numai pentru a trage focuri, de
joacă... Ieată ce se chieamă a nu cădea în materialis
mul cel mai hidos.
Să intri într’o țară, să ucizi pe omul ce-și apără casa,
pentru ca îe îmbrăcat cu o bluză și n’are chipiu în
cap : să dai foc loi'uin|,elor unor nenorociți, cari nu mai
aii pîhe, să le fărîmî lucrurile clin casă, în mare parte
să le furi, să bei vinul găsit în pivnițe, să necinstești
femeile găsite pe drum, să consumi milioane, în pul
bere, și sa lași în urma ta mizeriea și ciuma... Ieată ce
se chieamă a nu cădea în materialismul cel mai hidos.
Ce-au făcut oare oamenii războiului, pentru a da o
dovadă cîtde mică de inteligență? Nimic. Ce-au năs
cocit ? Tunuri, puști. Atîta tot... Oare inventatorul roiiipla
bei, n’a făcut pentru om mai mult, prin ideea simpla
și practică de a pune, d roată între două bețe, de cit
inventatorul fortificațiilor moderne ?
Ce ne-a rămas din Grecia? Cărți și marmore. P»’11
ce ieste iea mare? Prin aceea că a învins, sau pr,n
aceea că a produs ?... Oare năvălirea Perșilor a oprit-o
de a cădea în materialismul cel mai hidos ?... Ofit®
năvălirile barbarilor au scăpat și înviorac Rouia?^Oare. Napoleon I a urmat marea mișcare intelectul
începută de filosofii de la sfrîșitul secolului al XVIII'len
Neapărat, de vreme ce stăpînirile își iau, asț-i®1,n’
dreptul de moarte asupra popoarelor nu-i de mirăt c
și popoarele, cît.e o dată, își iau dreptul de mcaSp
asupra stăpînirilori Iele se apără. Și au drepturi.
meni nn are dreptul absolut de-a stăpîni pe a a‘V
Guy de MaupassaHT*
111
ORIGINA NEFERICIRE! OAMENILOR
cele ni ii vădite drepturi ale sale, despre adevărurile
cele mal limpezi. Iu toate țările, omul nu ie de cit un
rob josnic, lipsit de înălțime de suflet, lipsit de ra
Omul ie nefericit, din pricină că nu cunoaște "Na țiune, lipsit de virtute, cărueu, închisorile barbare,
tura. Spiritul său, ie într’atît de îmbîcsit de preju nu-i mai îngădue de a vedea lumina. Să încercam,
decăți, în cît s ar putea crede, că pururea iei fi-va o- așa dar, de a înlătura noni, cari împiedică pe om de
sîndit s%fie înglodat în greșală. Mănunchiul lui de a înainta, cu-n pas sigur, în calea vieței, Să-i insuflam,
opinii i-i într’atît de înrădăcinat, îh cît cu anevoe i acestuia, curaj și respect pentru rațiunea-i proprie,
s’ar putea preface. Un sîmbure primejdios i se stre să-l învățăm a-șî cunoaște firea și drepturile ce i se
coară în toate cunoștințele ce are și i Ie face șovăi cuvin, să se povățuiască după experiență și nn după
toare, obscure, falșe. Din nefericire,’iei vrea să treacă imaginea rătăcită a autorităței, să-și lepede prejude
peste marginele sferei în care se află, cearcă să se cățile copilăriei, să se întemeeze pe morala și pe na
avînte, fără prea multă osteneală, în afară de lumea tura-! proprie, pe trebuințele sale, pe avantagiile reale
văzută. lear grozavele sale căderi, repetate adesea, ce i le dă societatea, să îndrăznească a se iubi pe
nu i-au putut arăta încă zădărniciea nebunelor sule sine, să lucreze pentru fericirea sa proprie, făcînd și
silință. Iei ar voi să fie metafizic, mai înainte de a fi fericirea altor...
fizic. Disprețuește realitatea, pentru ca să viseze hi
Mirabeau.
mere : lasă experiența de-o parte, pentru a se hrăni
cu presupuneri și cu sisteme. Nu îndrăznește să-și
cultive rațiunea, asupra căreia i s’a atras luarea aminte la timp, susținînd că-și cunoaște iei soarta, în
regiunile imaginare ale altei vieți, înainte de a se
gîndi să-și facă fericirea în vieața aceasta.
Egalul tău. Da, egalul tău, susțin: egalul tău. Acest
într’un cuvînt, omul, lasă de-o parte studiul
uiui Matu
Kuvu- negru, bătrîn, în zdrențe, ignorant, bețiv, tîmpir, virei, ca să alerge după fantasme, cari, ca șl
și focurile
'___
t'os> criminal chiar, pentru că a îndurat doua-trei con■' în
* damnărîj ți-i egal.
imaginare, pe cari călătorul le zărește noaptea, îl
Ține socoteală, amice. Dacă tu iești egalul tuturor
fiorează, îl orbesc, și-1 fac să părăsească calea dreaptă
a adevărului, fără de care nu va ajunge la fericire. celorlalți oameni, urinează necesar, cum-că toți cei
Ie așa dar un lucru foarte însemnat, de a se distruge lalți oameni iți sînt egali. Ie un adevăr matematic.
prejudecățile, cari nu slujesc la altă ce-va de cît de Nu se poate ca A să fie egal cu B, fără ca B să fie
a face pe om să se abată din calea dreaptă. Ie tim- ®Sa^1 cu A, printr’o dreaptă reciprocitate. Principiul,
pul de a lua de la Natură leacurile împotriva relelor în
î~ virtutea cărui tu n’ai pe nimeni asupra capului,
cășunate de o pornire absurdă. Rațiunea, călăuzită de nu-țî
1 . dă voe să' .pui pe
. nimeni sub picioare. Fii bun
experiență, trebuie, în sfîrșit, să cate să stârpească
mărturisește, că acest negru îe un suveran legitim,
din temelie prejudecățile, cari au stăpînit atît de multă inviolabil și sacru, daca țiijă-ți păstrezi propnea ta
vreme genul omenesc. Ie timpul ci rațiunea aceasta, coroană. Ferește-te, să nu-ți pledezi împotrivă. Penatît de pe nedrept degradată, să părăsască tonul jos- tru-că, în sfîrșit, fie zis fără nici un bănat, tu nu iești
nic, care ar face-o complice cu minciuna și cu abce^ mai a^> njcJ 'niaj frumos^ nici cel mai
surdul. Adevărul ie unul.]Ade.vărul ie foarte trebuitor bogat, nici cel mai învățat, nici cel mai spiritual, nici
omului, iei nu-i poate vătăma ni. î o dată, iear pu- cel
ppl mai
mnî virtuos
vîrbinC! din oameni.
nnmpnî. Dacă
DarA tu,
tu. reduci pe negrul
nem-nl
terea-i de n-învins, mai de vreme sau mai mai țîrziu, acesta la stare de robie, tu aparțil celui dintâi Antinaus, celui dintâi Rothschild, celui dintâi Humboldt,
se va face simțită.
celui dintâi Voltâîre, celui dintâi Socrate, care va voi
Trebuie, așa dar, să destăinuim muritorilor, adevă să pue mîna pe tine. Te vei bizui pe putere? Avem
rul, trebuie să-i facem să-i înțeleagă frumusețele, înse
nil,
inse pe Rabasson
ixauassun și ^rpiu,
Arpin, grozavul
giu^uvui uo
Savoyard,
»vjoiu, cari
van
pentru a-i desgusta și întoarce de la acel cult ruși- nu vor avea
face cu tine, c’o mina,
mîna. Te
întemeeajpe
ivea ce tace
re vei imemeeajpi
’ răpește naștere ? In almanachul de Gotha sînt înse miu
mai mult de
di
nos, ce-1 au pentru greșală, care, adesea, le
accente de admirare, ascunzîndu-se sub masca ade cinci sute de nobili germani, cari te vor pofti să bați
vărului. Splendoarea adevărului nu poate să lovească apa din văgăunile lor. Cea mai mică privilegiată din
de oît pe dușmanii omenire!, a căror putere nu poate Barrire, are mai mult de șeisprezece sau șepteprezece
mai mult de cît
Cel mai bun lucru ie
dăinui fără întunericul ce învălue conștiințele. Dar cartiere ________
--- tine...
kCUUriSCȘLl, CU
uu-l UC
lUV» V
ui.vajj<.a în «vum»
adevărul nu trebuie să se îndrepte cătră acești oameni să mărturisești,
că nu-i
de 1UV
loc nici
o treaptă
demni-’
perverși. Glasul acestuea nu poate, fi cuprins de cît tatea
tatea omenească,
omenească, că
că nimenea
nimenea din
din noi
noi nu
nu poate,
poate, legilegi
tim să
să pue
pue piciorul
piciorul nici
nici mîna
mîna pe
pe altul.
altul. _
de sufletele cinstite, obicinuite a cugeta, destul de tim
— rCum,
nu comande?9 TNici
simțitoare, pentru a plînge nenumăratele calamități pe
’ -“ nimeni
----- - să ""
" “ chiar cel
cari’ tiranica religioasă și politică le varsă pe pămînt, mai înțelept și mai bun ?
—
Nici.
Dacă
cine-va-i
înțelept-,
să
he
povățuiască.
destul de luminate, pentru a întrevedea lanțul nemă
surat de rele, de cari, greșală, a făcut să sufere, în Dacă-i bun, să ne întindă mîna. Inse nu-î dau dreptul,
toate timpurile, pe oameni. Lanțurile apăsătoare, pe de loc, să ne silească la ce-va, fără voe. Ar fi ca și
cari le-au făurit, pretutindeni, preoții și tiranii, se da- cum ne-ain supune despotismului părintesc, cari, spre
toresc greșelei. Tot greșelei se datorește robiea în care a ne îngrășa, ar vrea să ne pue la cușcă.
Ori-ce om, bun sau rău, înțelept sau nebun, are, cel
au căzut aproape toate țările, ale căror popoare au fost
menite de natu ă să muncească în libertate și întru mai nemărginit drept asupra naturei întregi, iei n’are
fericirea lor. Greseki sînt datorite încă, acele înră nici un drept asupra persoanei altuea. O silnicie, o
dăcinate uri, acele prigoniri barbare, acele necontenite jignire, ie jn adevărat atentat împotriva a ceea ce
măceluri, acele drame revoltătoare, cari, în numele ie mai măreț pe pămîht. Chiar intențiea cea mai bună,
cea mai curată, nu îndreptățește o nelegiuire ca asta.
an or interese cerești, s’au desfășurat pe pămînt.
Adevărata Egalitate
In sfîrșit, greșelelor consacrate de cătră religie, se
datorește ignoranța și nesiguranța ce are omul despre
E. Abqnt.
�112
REVISTA. IDREI
FUNCțiEA CAPITALISTĂ A OPINIEI PUBLICE
Opiniea publică, mulțămită unui șir de mijloace
psihologice si unii șir de idei inspirate cu abilitate,
a ajuns a face să fie privită ca desonoranta, ca ne
cinstită, ca blamabilă, orî-ce acțiune, care ar aduce
VTft- O atingere pro'prietățep Prin acest mijloc, dinsa
înfrînează pe om. ‘
Opiniea publică, impune clasei muncitoare sa se
plece, să adereze, să consimțască la dominarea capi
talului, să se împace cu dominarea aceasta. Dinsa se
ădresăzu intelegenței acestei clase, dar pentru a-i fal
sifica judecata, pentru a o împinge la fapte, la supu
neri, la cari o face să rîvnească, încunjurîndu-le, pe
acestea, cu aprobarea persoanelor sus puse, de vița,
cu toate că, acestea, de fapt, ar fi în opunere cu in
teresul său real. In acela-și timp, dînsa prescrie, clasei
capitaliste, să-și restrângă uzurpările, în margini cari
să nu compromită soarta proprietățeî. Ast-feliu, această opinie publică, ajunsă arbitrul despotic al judecăței, al chibzuințe! și purtărei oamenilor, blamează
cea mai timidă reacțiune a muncitorilor, împotriva
sistemului care-i apasă, pe cînd îngădue, uzurpările și
violențele cele mai nerușinate, ale proprietarului îm
potriva muncitorului, și ’favorizază acaparările necins
tite, ale unui capitalist în , paguba altuea, întru cît
astea nu amenință însă-și închegarea societăței capi
taliste. Ducă, pentru doctrinarii contemporani, esența
moralei moderne, ie o carte cu șepte peceți. iea nu a
fost nici de cum o taină, pentru teoreticianii din se
colul trecut, și, mai cu samă, pentru fundatorul științei
economice, care o proclamă sus și tare, într’o nemu
ritoare operă. Căci, teoriea simpatiei, pe care o pțopovedui Adam Smith, respunde, cum nu se poate mai
bine, condițiilor istorice ale economiei cu. salariați și
condițiilor moralei, care comandă în economiea aceasta.
Această doctrină, după care acțiunile oamenilor sînt
inspirate de cățră dorința de a plăcea, spectatorilor,
teorie ce poate părea apta a forma numai un popor
de șarlatani, ie o brutală reprezentare a ceea ce ie
morala noastră, supusă escluziv unui caprițios verdict,
determinată riguros. Intr’adeyăr, nu explică rațiunea,
pentru care opiniea publicîj. . favoriz iză cu simpatica
iei unele acți ni, pe cînd pe altele le condamnă, și
nu spune ce motiv determină curentul de simpatie,
carele inspiră gradul la care ajunge morala. Toate
astea rămân fără explicare, pe cită vreme nu se apropie
fenomenele mdrale de cauza lor primă, egoismul cla
sei capitaliste, carele, singur, ieste inspiratorul mut
al opiniei publice, și carele se servește de aceasta,
spre a impune, claselor proprietare, acele acțiuni con
forme egoismului lor real, claselor muncitoare, acele
acțiuni contrare interesului lor. Adam Smith a remas
incapabil de a pricepe caracterul constrîngător, al
moralei din tpate timpurile, din pricină că n’a ținut
socoteală de acest caracter esențial capitalist al mo
ralei. Dacă, într’adevăr, un instinct natural face pe
fie-care^ om să îndeplinească fapte de acele, cari să
trezască simpatica spectatorului imparțial, de ce, în
timpul atâtor lungi perioade, a fost nevoe să se re
curgă Ja o constrîngere religioasă, ca să se aducă pe
oameni de a îndeplini niște fapte pe . cari simpatiea
universală le-ar fi încununat.
ce, chiar în societatea modernă, ie un așa de
mare număr de indivizi, cari disprețuesc de a ’îndeP
acțiunile cari ar fi plăcute opiniei publice, și
*2 ^ebuie să fie siliți la aceasta printr’o constrînK e materială? De altă parte, de ce ar îndeplini
omul, în chip spontaneu, acțiunile cari ar fi plr
altora, și nu, mai bine pe cele cari var fi plll
lui însu-și? De ce mobilul acțiunilor sale nu ar Ț
mu! curînd egoismul de cît simpatiea ? Conclllzi U
opusă ie încă mai ciudată, din parte i scriitorului c„ a
trebuea, mai tîrziu, să construeiiscă un întreg Si8tej!
de economie politică, pe teoriea : că, egoismul care «
desveltă fără stavilă in activitatea economică,
®
la armoniea socială, deplină. Intr’adevăr, dacă-i
vârât aceasta, insu-și egoismul ar trebui să îndrug*
lumea, spre acțiuni cari să așigureze echilibrul moral
fără ca, pentru a șe asigura echilibrul acesta, să Se’
mai recurgă la o sancțiune exterioară, la simpatiea
mulțime! față de unele acțiuni determinate. Mai mult
Insu și Smith, are observații luminoase asupra îunu‘
rirei asociației, pentru a face acțiunile binevoitoare
conforme cu interesul agentului, și face sâ se observe
că, numai în societatea comerciantă, esențial desa.
gregată, conformitatea aceasta dispare dintr’o dată
Ceea-ce însemnează că, într’o formă socială, deosebita
de-a noastră, ie, o morală ce are cu totul o alta bază,
de cît simpatiea spectatorului, și care se apropie de
egoismul real al omului, că, în forma socială modernă,
egoismul real al omului nu poate duce la acțiuni mo’
rale, fiind-că chiar totalitatea raporturilor, în. care
dînsul se mișcă, face uzurparea sau revolta, mai con
forme cu egoismul de cît bunăvoința, și că, pentru
motivul acesta, omul trebuie adus la o acțiune bine
voitoare, mulțumită unei constrîngeri morale care îi
vițiază. egoismul și.-l pervertește în mod artificial.
Această constrîngere, și, acolea, sînteni de aceea-șî
părere cu Adam Smith, se îndeplinește, iu vrem -a
noastră, prin mijlocul opiniei publice. Numai în vremea
noastră înse, pentru-că, altă-dată, ar fi recurs la sanc
țiuni cu totul de altă natură și cu mult mai solemne.
A. Loria.
Abonați Achitați
URMARE DE LA NO. 4
București: JZ. Boda, J. Florean, .1. GrUnfeld, Al Ii. Sldîan,
Ă Wacher, C. Christescu, C. Ntcolau, En; D. lonescu,
Evghenie-Arhimandrit, Gr. Untu, II. Biitoianu, II. Lobel,
I. B. Cega, I. Colin, I. G. Dem'ctriade, I. C. Friinii, I.
Marinescn,' I. Molse-, I. G. Numoloiu, Jack- Balicr, ■ Karol
Waclavih, L. Volnca, Marcel Bernhard, M. Bromberg,
Mărcii losef, Mircea Demetriud, Moriss Maior, Niță lonescu,
S. Most, Valerian d': lo/iescu, Vasiliii Gheorghe, Vasiliu
Grigori, Z., Solonion.
Bacău: G. Papadopol: Comănești.
Botoșani: D-relc Blattsteîn, Daniel Alicii, I. Mâlbits,
M. Ilerrnan, N. Marcussohn, Șae Segtil, 1^. D. KasiliU’
II. Goldenbcrg: Hîrlâu.
Brăila: Herș Șeier, Vasilescu loan. Radu M. Boantă'. Uhnu.
Constanța: I. Adam.
Craiova: G. D. Pciicioiu.
Focșani: Th. Irofii: Putna S.
Galați.: J. Obcrman.
Iași: Al. S, Vasiliu, B. L. Meger, D ra Dr. 'francii, D. Gol;
denbanm, II. Horooitz, I. X Eiscnstein,
Neamț: A. Baciul: Mastacun.
PI o ești: I. Ncdclcoric'i.
Tg. .Jiu: J. Minoff.
Vîlcea : N. P. Driigaganu.
Loverch — Bulgaria: Dr. P. Stoiannff.
Czernowitz: H. Rosentzoeig.
Geneva: Barbat Virgil.
Chicago; A. Weissman.
_
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ. «MINERVA», STIL REGALĂ 6.— BUCUREȘTI
REVISTA IDEE!
1902, luniu. No XVIII.
_
8.
CUPRINSUL
Un
Un somn ni timpului: P. Mușoiu.
Ccuzurn
: T. Teodorescm.
Cer
Gospodliriea micului Dick : H. France.
Sclavul: Nestor.
Imn Morțcl: H. Heine.
Din strofele în proza alo lui E. Verhaeren . Sorina
Feinocii și iamiliea . Arabela.
Comunismul primitiv: Elis^e Reclus.
Sclecțioa militară : E. HaECKEL.
Către o generație viitoare: Colins.
Iubito!: 1. NeaOU.
fio luat aminte.
îi
111
1
UN SEMN AL TIMPULUI
Ieste un semn al timpului, grija ce a cuprins gu
vernele, să nu li se sfîrșască domniea. Măsurile ce ieu
aceste guverne, dovedesc că decrepitudinea la care
au ajuns ieste înaintată foarte. Și noi, nu ne pricepem
în socoteli de feliu, cînd amînăm cu sutele de ani,
catastrofa ce trebuie să se întîmple pentru aceste gu
verne. Zbuciumul lor necurmat, neliniștea ce le bîntue, vădește mai mult de cît ori-ce, desnodămîntul
fatal. Și, fenomenul acesta nu ieste propriu numai unui
singur guvern. Toate guvernele sînt într’o stare de
surescitare cumplită, de surescitare agonisantă, dovadă
concertările lor, dovadă măsurile desperate ce ieu,
împotriva celor mai slabe, celor mai nevinovate și
mai firești tendinți, de traiu neatîrnat, manifestate de
cătră supușii lor.
Că, catastrofa care așteaptă guvernele trebuie să se
întîmple fatal, ie mai pre sus de ori-ce îndoială. In
societatea omenească s’au produs fapte, s’au întâmplat
prefaceri de acele, ce cer o premenire generală. In so
cietatea aceasta s’au desvoltat organe, ce cer neapă
rat a fi exercitate, organe ce nu mai pot degenera și
nici nu pot lîngezi, fiind-c’au izvorît din trebuință
imperioase, fiind-că trebuinți imperioase le guvernează
și le împing cătră determinismul lor. Neapărat că ie
o nebunie curată, de a voi să înăbuși liberul exerci
țiu al acestor organe, cînd iele sînt condiționate a
se manifesta într’un feliu și a-și crea un mediu pro
priu. Ar fi ca și cura ai voi să nu se răstăgolească la
vale o bilă, pusă pe un plan înclinat, cînd ie o lege
că trebuie a se răstăgoli.
Dar să vedem ce măsuri s’au ingeniat guvernele să
îee, ca să împiedice manifestarea tendințelor nonă. Mai
întâi, pretutindeni, cată să se proscrie manifestarea
cugetare! care susține tendințele nouă. Dar, cîtă
vreme certe împrejurări dăinuesc, ori-ce proscriere
de cugetare ie pur și simplu nulă. Cugetarea nu-i nici
de cum un fapt primitiv. Manifestată sau nu, iea nu
suprimă fapte determinate fatal. Iea poate să clarifice
o situație dată, să facă înțelese niște întâmplări date.
Dar cît’e lucruri nu s’au petrecut oare în cursul vre’Uei, făr’ a fi fost prevăzute sau susținute de cugetorea cui-va. Și ce departe am fi rămas în urma, daca
Sar fi contat sau s’ar fi pus temeiu numai pe spriji
nul cugetărei, manifestate sau nu.
Nu numai cugetarea înse intra în prevedeiea guveia fi încătușată. Aceste urmăresc de »Pr°țP®1 §l
e manifestări ale oamenilor. Iele proscriu coalițiile,
y»
c.
c
București, Strada Epunlor, 10.
nu lasă slobod întrunirea oamenilor la o laltă, împie
dică înțelegerea lor. Dar nici acestea nu-s fapte pri
mitive. Sînt împrejurări mai adînci, și, cînd împreju
rările astea, de natură complexă, au ajuns la un stadiu,
cînd se impune o schimbare de fapt, oamenii, prea
labil coalizați și înțeleși sau nu, sînt de o dată elec
trizați, puși pe picior de bâtae, și săvîrșesc, neaparat,
ceea-ce împrejurările cer. Din punctul acesta de ve
dere, a se împiedica coalițiile sau nu, nu are nic! o
importanța. Atît cu se jenează o practica civilizată.
Sînt alte împrejurări, mai mari, de cari atîrnă toate
cîte vedem că se petrec.
Se va ajunge atuncea să se suprime împrejurările
însă-șî, dacă din iele decurg pricinele ce amenință or
dinea aflătoare, precum șl vieața guvernelor însă-și.
Ar însemna atuncea să se suprime toată desvoltarea
istorică, ceea-ce ie absurd. In vieața socială, silințele
oamenilor pot să însemne mult, dar în determinismul
general al lucrurilor, oameni! sînt niște factori secondarî, în ori-ce caz sînt factori determinați de alt!
factori. Măsuri ca să ne adăpostim de căldură și să
ne apărăm de frig, putem lua, negreșit. Dar nu putem
nimica, să suprimăm din natură aceste stăiî sau evo
luții ale naturei. Fără îndoială că ce vom suprima va
fi chiar pielea noastră, dacă ne vom expune cu pie
lea, să nimicim ce-i ma! pre sus de noi, ceea-ce se
impune ca un fapt necesar.
Dar, sînt tendinți vătămătoare, cari-ar aduce în lume
tulburări. Mai întăi, din partea cu! aveți in vedere,
n’aveți nici o dovadă. Tulburări împotriva mersului
lucrurilor nu-s mai întăi cu putință. Și nici un răzvrătit
n’ar fi atît de fără minte, să se încerce s’aducă tul
burări de-asemenea natură, Apoi, disciplina socială,
de sine, ajunge să ție un echilibru strict. Vă ie în
găduit tuturora, să spuneți ce gîndiți, să fasonau
chiar cugetarea mulț’mei, cum vreți, indiferent, fiindc’aveți atîtea mijloace. Nu vi-î îngăduit înse a face
din aceasta numai un privilegiu al vostru, de cît cu
riscul de a schimba un concurs de forțe utile, ce vor
să se producă, în izbucniri distrugătoare. Pentru-că, iz
bucnirile acestea nu au nici o nevoe să fie. o importație
străină, nici rodul unor doctrine nesănătoase, cînd sînt
constrîngeri locale cari le nasc necesar.
Toate acestea sînt lucruri cu desăvîrșire vădite. Dar
ie ciudată îngustimea de minte și încăpăținarea acestui
decrepit, care nu vrea a renunța cu nici un chip la
vieață, cu toate că și-a isprăvit rolul și a ajuns la
capătul zilelor lui, și-a isprăvit, cum s’ar chiema, veleat.il. In loc să-și cruțe urmașii, să-și iee rămas bun
de la iei, omenește, să lese în sufletul lor o dulce
amintire, un sentiment de pietate, un sentiment du
ios, preferă să le facă vieața amară, să-i tortureze cu
arbitruritățile lui, să-i ție necontenit sub călcăiu, să
le reglementeze iei nevoile și vieața cum se pricepe
mai rău. Nu ie nici o mirare atuncea, dacă în loc să
fie lăs* t să-și dee duhul în pace, nu ie nici o mirare
să se trezască asasinat. In categoriea aceasta sînt pă
cătoasele guverne cari și-au pierdut orî-ce rațiune și
abuzoză de puterile lor.
p. Mușoiu.
,,RE’vlsfÂTDEEI“'
Pe an, 10 numere, 5 lei.
i
�REVISTA^IDEEI
114
CENZURA
Cu privire la confiscarea revistei noastre și la împie
dicarea iei de-a mai pătrunde la tară,«Adevărul», cu data
dt Fineri 17 Mută, 1902, publică următorul articol:
Pe când cele bune se pierd una cîte una, cele rele
prind 7.\ cu zi rădăcini în țara românească. Evoluție»,
pe dos, pe care am început-o, îșl urinează calea in mod
hotărit. Cenzura în presă, ca un semn al timpului, se
stabilește încetul cu încetul. După scandalul cu tele
gramele, avem a-zi oprirea unul ziar de a merge la sate,
oprire făcută de direcție» poștelor, cu de la sine putere
și cu un curaj ce nu se vede de obiceiu cind ie vorba
de ce-va bun și legal.
. , x_-x . x- t» • *
0 publicație a d-lui PanaiteMușoiu, intitulata «Revista
Ideeii-, a fost oprită de poștă de-a pătrunde la țara.
Cetitl bine: de- poștă. Nici justiție», nici guvernul direct,
n’au intervenit. Constituție» și codul au fost anulate pur
si simplu de direcție» poștelor Cind d. Mușoîu i-a cerut
su-I înapoeze numerele stampilate dar neexpediate, di
recție» nu s’a sfiit de a o face printr’un act oficial, printr’o
adresă in regulă, certificind ast-feliă, în mod indubitabil,
actul ilegal și anticonstituțional pe care-1 savirșise.
Loviturile ’ce se dan legilor, abuzurile, călcările drep
turilor cetățenești și ale pactului fundamenta), nu se mai
comit a-zl din umfiril, ca altă dată: masca ipocriziei a
fost aruncată cit colo. Ie un progres în felini lui, dacă
voițî, dar le curios de constatat, că progresul, în senzul
acest», se face sub un guvern pretins liberal. După cum
se vede, minciuna legilor .și a Constituției, apare, cu
modul acesta, clară și luminoasă. Nu Iera par’că indicat
ca libertățile publice să fie călcate și suprimate chiar
de descen’denții acelora cari-au luptat cu mari jertfe
pentru dobîuuirea lor? Așa cum se prezintă lucrurile în
țară, în zilele noastre, in mijlocul anarhiei morale in
care ne-am prăbușit, iera indicat, fără îndoială, ca asa
sinii legilor și ai Constituției, să fie înșiși pretinșii li
berali. După’ce au uzat și abuzat de libertățile cîștigate
de predecesori, după ce le-au tăvălit prin noroiu, după
ce și-au agonisit de pe urma lor glorie, avere, putere,
iera natural ca să ajungă sâ le confiște pentru dînșii,
interzicindu-le celorlalți.
OrI-ce fapt, care se produce, îșl are utilitatea lui. O
fără de lege, o infamie, o crimă,'o monstruozitate, încă
îșl au urmările lor bune. Cenzurarea presei, și mai ales
împiedecarea iei de a merge la sate, sub un guvern li
beral, le pentru noi un fapt cu mult mai important și
conține in lei cu mult mai mari învățăminte de cît toată
politica bizantină, stupidă și mincinoasă ce se face în
țară peste an.
A stabili in mod hotărit, că legile și Constituțiea, sînt
o ficțiune, ie un bine în felini său. Necredincioșii sau
indiferenții, cari taxau de exagerate sau de incliipuite
spusele noastre în această privință, au a-zi un fapt înaiutea ochilor. Și ie cunoscut că faptele conving mai
mult ca vorbele.
Am spus necontenit, că în România legile si Consti
tuțiea nu se aplică de cit numai întru cît pot fi folo
sitoare intereselor personale ale acelor ce pot si trebuie
să le aplice, că în afară de aceasta totul Ie’ anarhie,
capriț, domnie u bunului plac.
Am mai spus că în România sînt două țări, cu totul
deosebite una de alta; țara orașelor si tura satelor. Cea
din urmă ie pusă în afară de legi. Civilizațiea si toate
cuceririle moderne se opresc Li bariera orașelor,’adesea
la maiginele cartierului lor central. Dincolo ie Africa,
ie pămîntul și poporul cucerit, sînt robii ținuți în lanțuri
de o mină de venetici uzurpatori. Trebuie să ne ducem
înapoi, până în miezul epocei feudale din occident, pentru
a găsi o stare asemănătoare cu aceea ce domnește în
România din zilele noastre, sau să ne raportăm la starea
ae lucruri ce dăinuea in partea meridională a Statelorumte, înainte de 1862, de dezrobirea negrilor.
aii
cel.care îndrăznea să se apropie de acești negri,
s e alle năcazurile, să le aducă o mingăere', nu mal
existau nici legi, nici măsură, nici sentimente crestinPQiy
Nenorocitul, Iera prins și pe loc spînzurat de'
,
copac ce se găsea în cale.
lU
La noi, nu se spînzurâ cel ce încearcă a pătrunde •
sate cu alte dispoziții de cît acelea de a exploata muu1,1
țăranului, fiind-că pedeapsa cu moarte nu există în
mânia, dar sînt tratați cum se poate mal râu. B.»tiu?’'
arestarea, condamnarea îl așteaptă. Lucrul s’a vâm'
Condamnarea lui Banghereanu și Ficșinescu, faptul c i
care caracterizează mai bine epoca prin care trecem
ie prea bine cunoscut.
n>
Iear ducă cine-va vrea să pătrundă la sate, cu scrieri
cu publicații, poșta Ie aici pentru a i le confisca. Neere
șit că publicațieu Ie confiscată nu fiind-câ ie ilegal», prob"
că la orașe circulă liber, că justiție» n’o urmărește /■
numai fiind-că merge la sate, la robi. Robii trâesc sub
un regim special Ceea-ce ie bun și legal la orașe, ie culmea
abommației pentru sate, Ie subversiv, ie revoluționar °
Actul direcției poștelor, a venit să se adaoge la o su
medenie de alte acte, cari probează adevărul celor de
mai sus. li.se iei Ie mai caracteristic ca toate cele de
până acum, căci pănă a-zl denegarea de justiție si de
drepturi cetățenești, ce se făcea țăranilor, se ascundea
sub masca legilor', sau se suvir.șea cel puțin de agenții
administrativi și politici al guvernelor. Dar leată că
până și poșta, instituție comercială în definitiv și pus^
la dispoziție» tuturor locuitorilor, face nete ilegale si
anticonstituționale, cu un curaj, cu o francheți și cub
candoare adorabilă.
Ie cel mai interesant semn al timpului din cîte ni s'au
arătat pană astă-zi.
După o scurtă încercare de propășire, țara revine,în
fine, la vremurile dinaintea lui 1848, cind starea de fapt
nu se mai ascunde sub nici o minciună, sub nici o formă.
Absolutismul se arată la lumina zilei, în toată goliciunea
lui. și se laudă cu această goliciune.
Ce ie de făcut? Credem că ori-ce protestări, ori-ce
indignare, Ie de prisos, cită vreme durează dărîmarea
zeilor falși, inaugurați la 1848 și 1866. Poporul, ținut de
parte de 'binefacerile instituțiilor moderne, de libertăți și
de instrucție, nu Ie în stare să simtă noua stare de lu
cruri ce se creiazu.
Din contra, acei cari-șl pot da seama de ce se întîmplfi,
mai curînd se bucură. De ce s’ar întrista poporul, de ne
socotirea și de suprimarea legilor în numele cărora a fost
asuprit mai rău ca ori cînd? Nu știm că Constitufiea a
intrat în cîntecele populare ca un cuvînt de groază?
Dacă boerii o calcă, calce-o, să mult rău a văzut și a
suferit mulțimea de pe urma iei.
Incit n’avem la cine apela, cel puțin de-o cam dată.
Cei de sus, suprimă niște forme goale pe cari nici o dată
nu le-au aplicat, peatrîi a restabili, fura ipocrizie, starea
adevărată de fapt. Cel de jos nu înțeleg și nici nu le
pare râu de aceasta, căci lor tot una’ le Ieste. Rămîuem
la mijloc noi, cîțl-va intelectuali și idealiști, cari singuri
pricepem răul ce se comite, dar sîntem’ prea puțini și
prea sceptici ca să putem reagiza.
Unica noastră speranță, stă numai în mersul general al
1 urnei. Nu se poate să nu ne ajungă o dată rîndul civi
lizației, cure duce înainte lumea apuseană. Prin forța
lucrurilor, cînd-va România va întră și iea în concertul
țârilor civilizate.
Până atunci să lăsăm pe anarhiștii ce ne guvernă să-ș*
facă de cap. Opera lor are și o parte bună. Pe ruinele
ce le îngrămădesc, nu se poate sâ nu răsară o dată ce-va,
căci ruină absolută și vecinie sterilă nu există și I1U
poate exista.
Anarhiștii propiu ziși cred că prima lucrare, indisp®®*
sabilă, ie’ dărîmarea lume! actuale din temelii, pentru c
să se reclădească apoi o alta, mal frumoasă si mai dre8Ptu’
pe cîmpul neted. Anarhiștii cari conduc 'România, f»*
a-și propune alt ideal de cît de a-și satisface interese
lor generale, dărîmă și iei ceea ce există, ceea ce
clădit părinții lor. Legile sînt rele, Constituție» î® n. J
culă, organizație» statului Ie defectuoasă. leată că ins»,
cei ce le aplica și sînt însărcinați să le păzească, le
cu piciorul, îșl 6at joc de Iele. De ce ne-am desper8
d^1
'
’
lor? Opera Aceasta, de di7tX:rraTe,ilnrPf-
fi
0 oper“ revo|uțlnnnră, in felini Iei. Ie drent J»
d„ 6e f«ce cu? amf don ”oî’ adica Prin reformară dar
-““definitiv tot se face, prin abuz, prin dărîmare»?’nr?n
’ psocotiuța și batjocura ce există pe hîrtie.
’ P ,U
11 Ast-feliu, guvernanții de a-zl lucrează, fără voen lor
nre prohtld unei viitoare revoluții. Ceea ce inseamn?
toate căile duc la Romii. Să așteptăm deci, să avem
Jjbdare,
că alta, de-o cam dată, nu putem face.
rjbdare'
I. Teodorescu.
gospofiăriea micului Sick
Micul Dick s’a născut, nici Iei nu știe
știe unde,
unde, din
din
nârinț* Pe crri nu i"i văzufc nicî 0 dtttă- De cînd tinea
'
:
I
'
)
fel minte știe că se culca prin ganguri, prin desișurile parcurilor sau pe sub poduri. Somnul ii iera tul
burat de visuri grozave, în cari îi apărea chipul spăiniintiitor al polițistului. Micul Dick se scula numai
de cît și o luft ln goană, din toate puterile, pană cînd
nea<rra siluetă se pierdea în noapte.
Sărmanul, fără cămin, nu putea dormi singur: trebuea să-și împărtășească cu altul mizeriea. Cit timp
unul dormea, celalt veghea. Apoi, între doi, frigul
nu ie atît de aspru. Dick își prinse un tovarăș: lipindu-se unul de altul, se încălziau unul pe altul, stînd
fie-care de pază pe rînd, cu ochiul deschis și cu ureclica 1» pîndă. Și, de zece ori pe noapte, cei care ve
ghea, deștepta pe celălalt:
— Scoală-te, scoală-te, uite Bobby.
Și amîndoi, fugeau pe străzi ca niște scăpat! din
ocnă. Căci ie o crimă să dormi pe stradă cînd n’ai
nici un adăpost. Trebuie să mergi, să mergi, sub pe
deapsa de-a fi, alt-feliu, închis. Și copiii, mai mult
chiar de cît cei vrîstnici, au groază de închisoare.
Ast-feliu, micul Dick și tovarășul său alergau cît
puteau, și, cînd își pierdeau răsuflarea, cînd nu mai
auziaut eribilul pas al policemanuliu, răsunînd în tăcerea
nopței, cădeau din nou în vre un colț, zdrobiți de obo
seală, reîncepînd chinuita lor pîndă și somnul lor tulburat.
Dacă de dormit iera foarte greu, de mîncat iera
o problemă. Dar pîntecul hămesit are o mulțime de
mijloace, pentru-că n’are delicateța celui obicinuit a
fi încărcat regulat. In noroiul străzei se găsesc multe
lucruri de ros. Școlarii îmbuibați, aruncă la poarta școahibucățile lor de pîne. Apoi, cîte o dată, pe marginea
vre-unei ferestre, pe zidul grilajului vre unei grădini,
?e găsește, învelită într’un jurnal, o bucată de carne
iDVecliită și o coajă de pîne, pe care o inimă miloasa
Ș* îndopată, a pus-o pentru săraci. Dar, în timpul maî r călduri, cînd la fishmongerst peștele începe să se
1EQpută, ierau adevărate zile de praznic.
^gustorul care, din zori de zi își spală necontenit
Și seara vede că din ce în ce infectează mai
Dint Vecinatatea, se hotărăște s’o arunce. Desculții, cu
troS -deȘ-ert’ §tiu’ și’ ÎDȘiraț‘ pe c,ealaltă parte -a
nerăi iP*ndesc momentul cu mare băgare desama,
Dath aator*« Se strîng ca la vre-o două-zeci, trei-zeci,
< ghtt®?’ tinerî Și bătrînî, băieți și fete, dîndu-și
altora, pentru-că pe fie-care clipă numărul
minu2*Jor crește, iear porțiea scade mereu. Luați ași Curk- un semn dat, gloata golanilor se năpustește
rii ,-^ă ca în palmă taraba infectă, pe cînd pescasițî t 8|agile lor, strigă la lume și ceartă pe hămeaicL/'ffit'l de pierderea mărfei, dar mîndn de dărîa/i e Inârinimiea lor.
.
^icu)Va S°litâ, fie-care pleacă, strîngîndu-și prada.
Dick avea și iei, așa din timp în timp, cîte o
pleașcă de astea. Iera atît de subțirel și mic, că lu
neca printre picioarele calicilor mari, și, zdrobit, ajun
gea printre cei dintâi la tarabă. Apoi pleca repede,
aprindea, in niște oare-cari ruini, cîte-va jurnale adu
nate de pe drum, și rumenea peștele la pară.
Ospețele acestea ierau rari. Pe vremea căldurilor
fishmongersil cumpără cantități mici. lear iearna, cu toate
că peștele vine totdeauna din bîeșlug, nu ajungea pentru
a hrăni 20 de milioane de flămînzi. lear negustorii
mari din Billingsgate, pentru-ca s nu provoace o
scădere de preț, cînd luntrile cu pește veneau prea în
cărcate, în loc să se dee în consumare, îngropau bo
gățiile mărei, pentru a face din iele îngrășăminte.
Micul Dick, în momentele de foame grozavă, mer
gea asemenea pe malurile Tamisei, pe vremea cînd
fluxul sau retragerea apei lăsa să i se vadă fundul iei
noroios. Și acolo, băgîndu-se pană la mijloc, ruga pe
cok neys su-i arunce un penny. Și cînd gologănașul,
aruncat cu putere, se îngloda în mocirlă, iei își vira
micile lui brațe până la umeri, și se bucura foarte
cînd îl găsea.
Ambiție» lui iera să vîndă chibrituri. Cu asta poți
să-ți duci traiul. Dar n’a putut nici o dată să adune
un capital prim de 6 pence, pentru-că iera foarte mîncăcios, și cum avea un penny, alerga la brutar. Iși
imputa foarte lăcomiea aceasta, inse n’avea ce face. Și
apoi, unde și-ar fi pus iei stockul, depozitul nevîndut,
iei care se culctf în ce colț apuca, în nopțile ploioase.
Se înțelege că la unsprezece ani, micul Dick părea
abiea de opt, obrajii ii ierau supți, fără carne, și ochii
vineți: «Canalie mică, zice grosul lohn Bill, pasăre
de spîn '.urătoare, vînat de închisoare^. Dard aceste
injurii nu se sinchisea micul Dick. O rază de soare
luci în vieața-i și inima-! de copil, pentru intăea oara
se deschise speranței.
Iei avea o femee, avea un meșteșug. Pe drumul OldKent-Road, unde se încrucișează necontenit tramvi iu
nie de la Londra la Greenwich, își stabili iei centrul
afacerilor sale. Se învîrtea împrejurul tramvaiului și
rar se întâmpla să nu i se arunce cîți-va bani de pe im
perială Și cum lui îi iera pururea foame, și nu se în
crede» în iei, da banii unei fetițe mici, de opt ani,
care vindea flori bețivilor ce ieșeau din public house.
Aceasta iera femeea lui Dick. Și de cîte ori venea
la iea, dînsa, cu colțul șorțului, îi ștergea cu îngrijire
fața plină de sudoare: «O, cît i-i de cald mititelului Dick.
Bagă de seamă să nu răcești, drăguțuleȘi îl sorbea
din ochi, foarte mîndră, că iei știea mai bme de cît
toți să dea tîrcoale tramvaiului.
Am văzut gospodărie» micului Dick. Iera o gaură
pentru cărbuni, sub o scară, pe care o bătrină le-o
învhiriasă cu 6 pence pe săptămînă, cu învoiala ca să
nu facă foc.
Nu aveau nici un pat, dar Dick și tovarășa lui
n’aveaunevoe de pat 0 rămășița dintr’unvechiu covor,
găsit pe un maidan, le ținea loc de mindir. Mica Jenny
munci o zi întreagă, bătîndu-1, scuturîndu-1, spălîndu-1.
Iea coperi pereții măcinațî, cu figuri diu jurnalele
adunate de pe nu știu unde, cumpără o oglindă de
cinci parale, un lighian și o cană de apă.
Și noapte», cînd casa întreagă dormea, iei aprindeau
luminarea, și, amîndoi, strînși unul în altul, culcați pe
sdrențele lor, deschideau ochii mari și se priveau încîntațî, fericiți. Părăsiți de toți, știură să-și afle razemul în sine, ierau 1» iei acasă, aveau un borne al
lor pe care îl plăteau. Puteau sâ doarmă în pace,
fără ca unul din iei să fie nevoit să vegheze, și fără
ca cel adormit, zguduit de o dată, repede, sâ audă stri
gătul de alarmă: scoală, scoală, uite Bobby.
H. France.
I
•:
i
î
I
1
I
�REVISTA IDEE!
116
SCLAVUL
Ni se istorisește din America o fntîmplare foarte
ciudată. Un biet* nenorocit, ajuns la sapă de lemn, șia pus în minte ca să-și întrebuințeze cei dm urmă
dolari, ce-i mai avea, să publice în jurnale un anunț.
In anunțul acesta iei se vindea pe sine și se punea
la mezat, ca sclav. Lucrul nu prea iera regulat, Yankeii
sămuind, pre pilda națiilor europenești, de a fi
ființat sclavajul. Totu-șî, în această escentrică țară,
omul nostru primi oferte și se adjudecă, în schimbul
unei sume de dolari, unui director de jurnal. Acesta,
se grăbi de a emancipa pe voluntarul sclav și și-l opri
ca servitor de biurou. Pare că asta fu o minunată
reclamă și toată lumea vru să se duca să vadă, cmnpărîrid un număr din jurnal, pe omul care făcuse atît
de puțin caz de libertatea lui, cel mai de samă din
toate bunurile, precum se obicinuește să se zică în
discursurile politice. Omul acesta, în ori-ce caz, făcînduse că renunță la libertate, își salvă vieața și
scăpa de a pieri de foame, libertatea cea mai netă
găduită, din cîte ne acordă frumoasa noastră civilizație.
Această întîmplare, la cea dintâi vedere, poate să
fie luată, nici maî mult, nici mai puțin, de cît ca drept
o farsă, ca drept o glumă, precum le place cu osebire
Americanilor. Dar, dacă prvim lucrul mai de aproape,
dacă îi căutăm înțelesul simbolic, ie un fapt de-o gra
vitate foarte mare și de-o însemnătate colosală. Inchipuiți-vă, într’adevăr, că lucrul acesta s’ar putea
face, că un om ar putea să se vîndă, cu condiție ca
cumpărătorul să-i dee cele trebuitoare de traiu, și veți
găsi un număr foarte mare de oameni, al căror interes
bine înțeles ar fi1 să-și scoată pe dată persoana lor la
licitație. Pentru o mulțime de oameni, din țările noastre,
civilizate, din liberile noastre republici, sclavajul, cu
aplicarea, cît se atinge de sclavi, a simplei legi care
proteguește animalele, nu zic mai mult, ar fi o stare
socială cu mult superioară celei în care se află a-zi.
Nu cat de loc să glumesc, într’o chestie unde nu
se încape nici o gluma. Ie cugetarea mea întreagă,
ieste ideea mea bine chibzuită ce-o dau. Sclavagiul,
practicat cu oare-care umanitate, ar fi o îmbunătățire
a soartei pentru o mulțime de ființi omenești din vremea
noastră. Ar zice cine-va cum-că acestea n’ar mai avea
libertate. Dar, oare omul contemporan are vre-o alta li
bertate reală, de cît o vană aparență și-un drept ironic
de care nu se poate folosi? Această libertate teoretica,
îi ie încătușata tocmai din sînul ma-sei. La naștere,
i se pune un nume, care poate să fie o pată. După
cum cei cari l’au procreat au trecut sau nu prin
oare-cari formalități, mai înainte de-a se iubi, copilul
îndură o cădere morală si niște incapacități civile
pe cari nu le cunosc alți noi nascuți. Iei ie nematriculat,
într’o societate, Care, prin faptul acestei nematriculărî, îi impune niște sarcini, c:»ri, pentru copiii săraci,
nu vor putea să fie precumpănite prin nimic. Celui
ce n’are nimic, ce-i pasă, bună-oară, că ființază jan
darmi și judecători să apere pe cei ce au? Imbucatățirea pămîntului, care-i în contra lege! naturale, constrînge pe noul venit pe lume, la o muncă care-i ne
garea absolută și definitivă a libertăței sale. In loc
de a fi sclavul unui om, care ar putea să fie un stăpîn
bun, ie sclavul legilor cari sînt crude, cu impasibilita
tea, cu nepăsarea a ceea ce ie impersonal. In schimbul
muncei lui, sclavul are un adăpost asigurat și hrana
asigurată, într’adevăr, legea naturală are cruzimea naturei. Iea osîndește să dispară pe cei slabi. Dar legea so
cială contemporană nu ajunge oare, adesea, să întreacă
cruzimea naturei și nu osîndește iea, oare, chiar și
pe cei mai tari, la durere, Iu desperare, la moarte?
Liberi. Ce ironie. Trebuie să plătești aerul ce-1 >
apa ce-o bei, rodul ce dă copacii, animalul n
pui raîna să-1 mînînci, dragostea pe care instinc?.a c?h
impune ca o trebuință, vestmîntul pe care ]eJ V-o
silește să-l porți. Și nu-i nimica gratis, în 80cSa U
noastră, de cît pușcăriea, în cari se bagă nenor ■ a
ce n’au nici un azil. Și societatea nu asigurează
munca ce se cere în schimbul lucrurilor de prini °ar
cesitate. Adesea chiar face îndeplinirea acestei in
cu desăvîrșire anevoioasă, cu toată bună-voința
nilor. Aș fi voit să știu, dacă se simțea liber J11116'
rocitul de vecinii profesor, care s’a omorît mai dăun?0.'
după ce a încercat, în zădar, ca să-și cîștige vieața ca*’
misionar de stradă și ca deschizător de portiere Nu
nosc nimica mai tragic de cît sinuciderea asta. Uite011'
om de care nu și-a bătut joc natura. lea l’a făcut sânăt*11
la trup și la minte. Sinuciderea lui nu-i datorită n nebuniei, nici acelor suferinți fizice pe cari nu le JC!
poți îndura și căror ie foarte cuminte ca să le /l
o dată capăt, grăbind ceasul morței pe cari iek!
vestesc. Iei nu iera nici victima patimilor, nici victima
greșelelor sale. N’avem acolea nici desperare din dra*
goste, pricinuită, de alt-feliu, de nouă ori din zece
de către legile și convențiile sociale. N’avem nici re’
mușcarea vre unei fapte rele, sau frica de vre-o pe. !
deapsă ce o asemenea faptă ar fi tîrît după sine. Omul
acesta voea să trăească, și să trăească muncind. Fără
orgoliu, fără mîndrie, iei nu se încăpâțina să gasaseâ
din munca oamenilor, o erarhie, să găsască o slujba
aleasă. Profesor diplomat, iei deschidea ușile la cupele,
primind un gologan de la un marțafoiu. Inteligența
i-a fost perfecționată și cultivată mai presus de mij
locie, pe cînd buna-î voință se cobora la toate so-'j
iutile de trebi. Iei nu ieru nici bolnav, nici incapabil/!
nici leneș, nici răzvrătit. Și a murit c’o resignaresu- ‘
blimă. Murind, iei a adus omagiu acestei societăți în
care n’a mai putut avea nici un loc. Ca să se spînzure sau să se otrăvească, s’a pus în ținută corecta:
cu cea din urmă redingotă, cu cea din urmă cravată3
albă ce avea. Privilegiat pin educație, se îmbrăeăcu
haina privilegiaților. Și ca învins al vieței, iei se execută.
Numărul acestor învinși ai vieței ie colosal. Față
de unul, care are curagîul să-și pne capăt zilelor, cîțîj
zac în agonie, pe cari-i știm și pe cari nu-i știm. Căci,
dacă sărmanii cărora le lipsește o bucată de pîne pentru
prînz, sufăr dureri fizice, cari îi fac vrednici de milă,
cu cît mai dureroase sînt mizeriile inșilor cu vlagă,
sîrguitori, cari simt că se pierd, în legăturile în cori
lumea le strînge toată energiea inteligenței lor. In
lumea de afaceri, în lumea cugetărei și artei, pre‘u*
tindenî, în juru-ne, nu vedem de cît niște sărmani
sclavi. Ființa socială, reputată ca liberă, prin chad®
și constituții, se asamănă cu
mn de fire de catra Lihputiem. Nici unul dm Ji*l
aceste supțiri nu iera ta să nu poată să fie rupt cu
mîna, dar iele iera atît de multe, în cît uriașul trebui
să fie prizonierul piticilor. Numai avem nici un satrap
și nici un faraon, să ne silească să zidim piro®1 '
sub gîrbaciul privighetorilor lor. Dar, fîind-că-iJ
mascată, constrîngerea existenței noastre ie °^relDfl[1
cît-va mai mică ? Nu cred să fie măcar o zi P® ■
în care, un «civilizat», să nu fie silit a îndepl”1^. 9
acțiune, pe care liberul său arbitru să n’o Pr\veauDj
ca inutilă sau jignitoare. Nu ne dăm samă totde
de asta, fiind-că naștem sclavi. Inse, învinșii vj r
nu pot să-și facă mereu iluzii. Iei rumegă cu ll^..
minciunile sociale, cari n’au putut să le asigure
cirea. Pricep ca iei să cauteî n moarte, singura J
tate, definitivă, reală, singurul lor refugiu, sing
lor repaos.
NesT°f‘
REVISTA IDEEI
Imn Morței
vfoartea-I
revoluționară. Tea rezumează ființa, iea o
Jlo;
C7-* 0 compune și-o descompune, fură curmare. Tea
unește de cît spre-a despărți, iea —
nu creează
de cit
n‘‘ _a nimici.
spTea ridică mormîntul piln la nălțimea tronurilor, si
otrii dispar la cea dintâi lovitură a iei, Ca si cum i-âr
},n viatul. Tea îl apuca de urechi, și regii o urmează
; niște păcătoși de pungași și iea îi culcă in lung sub
Spatrâ sepulcrală. Regii mor: ce le pasă popoarelor,
P rî mor cu muie pe cîmpul de bătae, cari au îndurat
Mirul î° Iernele asPre’ Pe cînd cîrmuitoril îsi încălzeau
Iurta în budoarele palatelor lor, cari au stat la strîmmire în pușcării, pe cînd stăpinitorii se preumblau căînre Pe întinsele lor domenii. Ce are a face dacă mor
JîrmuitoriI aceștia.
Cu ajutorul curtezanilor lor, Iei s'au umflat de diljdil,
ne cînd popoarele sorbeau din cupa mizeriei. Moartea
Le nodul intereselor omenești. Stăpînul nu mai are tre
buință de slugi: slugilor nu le mai ieste frică de stăpîn.
proletarului nu trebuie să-I fie frică de moarte. Iea-I
slabă ca și iei. Ca și iei Iea muncește, seceră și revo
luționează lumea și zi și noapte. Tea se asamănă cu îel.
Moartea are totul de cîștigat, nimica de pierdut. Tot
ceea ce nu cutează să iee, i se refuză. lea-ți ieste ali.ta
ta muncitor. Minîncă și bea, ca iea. Impărtășește-te din
ospețe, pretutindenea unde poți. Sîngele bogatului ieste
sîngele tău, carnea bogatului îți ieste carnea ta. Oase
lor tale li-I frig: acopere-țl oasele. Răsculați-vă apăsați.
In vieața lor, regi, cînn tutori, stâpînitori, fac o dată
și iei o acțiune bună, aceea de-a muri. Teară neobositul
timp îsi urmează înainte cursul. Iei ar putea să spună,
dacă rămîne măcar cenușă în sepulturele familiilor re
gale cari au comandat națiunilor.
° Prințul Amedeu de Savoia ie mort. Iera un mare și
puternic senior. Iei are dreptul să lese să-i putrezească
oasele în basilica din Supergu, în acest monument care
domină Statele culcate la picioarele sale. Ah, mi-i ru
șine de idioțeniea speciei mele. Și mă întreb, cine va
vindeca vre o dată pe regi de orgoliu și pe popoare de
supunere, pe oameni de orbire.
Vom furniza noi oare, necontenit, vinul și sîngele pen
tru prinzurile celor nesățioși, ale acestor Gargantua?
Monumentul acesta susține 'doar un pumn de oase. Un
mic cutremur de pămînt și această rămășiță venerată
se va amesteca cu țărîna. ’
Un trăsnet, și toate inscripțiile pompoase, toată mar
mura lucitoare și toate săbiile și coroanele și tot ce Ie
sub iele, ce prețuește și mai puțin, toate aceste resturi
regale, vor fi spulberate în vînt.
Și dacă fluviul, care desmienrdă aceste umbre de mă
rire, de înfumurări deșănțate, de testamente și titluri
adesea-orl distruse, își va umfla apele cursului său, ya aco
peri muntele căruia îi va minca baza, putreziciunea
regală, amestecată cu năsipul și cu mîlul albiei sale,
va hrăni niște pești hulpavi'.
lear dacă bolțile basilicei se vor surpa de ger sau de
căldură, aceste resturi de măreție de suverani, acești
riermi tîrîtorî, aceste hoituri împuțite, și cele mai tru
dite din rămășițele mai marilor, măruntaele și părțile lor
nobile, toate acestea vor fi absorbite în porii granitului.
Moartea seceră și în lanuariu,
o
.
, J-'dr ce ne pasă de moartea regilor și de suferințele
Or. Nici o dată, regi, domnitori, stâpînitori, nu vor suatîta cît fac să sufere pe alții. Moartea unor ase'jenea oameni mă lasă rece. Iei se înlocuesc atît de
SDe- Și au coroane, scule, serbări, poeți, cît vreu, ca
sVe consoleze...
.Jîrîn, frumoasa cetate, ieste in doliu, doliu regal. _
in Ur&°anele se înșiră, drapelele fîlfîesc, desfășurîndu-și,
n voea votului, lungile lor crepuri. Ferestrele sînt pline
cn nnscr*Pții funebre. Un popor de soldați staționează,
buh,rnia la Picior, în tot lungul porticelor. Tunul își
vfiTe urlotul de la un munte la altul. Din adincimea
caiinr’ clopotele lugubre, muzicele de doliu, nechezarea
Pinnw raspunde la semnalul bronzului de bătae. Susale agoniilor prințiare, urlați, urlați...
117
Pan ie mort... Teată ce cîntă, cu vocile lor ipocrite,
popi, magistrațl, demnitari, în bogate și deșănțate cos
tume. Femeile și copiii țipă de-asemenl: femeile și co
piii sînt nota ascuțită în concertul mulțime!. leâr lu
crătorul se plimbă, lipsit de muncă, de cite ori moare
vre-im prinț.
Țear prințul, pus între patru scindări, târăște după
caru-I funebru, un lung convoi»: slugi, generali, aca
demicieni, miniștri, cerșetori, călugări, prelați, fi boci
tori. Dar nici o lacrimă în toți acești ochi uscațl.
Ce nesfirșit lanț de exploatatori, ce leagă pe ministru
de lacheu. Și ce capete de burghezi. Nu-I nici o întris
tare, nu-f nici o simpatie de cit din ordinul stăpînirel.
Augustul mort Ie depus la Supergu. Fiul înlocuește
pe tată, și totul Ie și rămîne în regulă.
Teu inse cuget la timpul fericit, la timpul de iubire,
cînd moartea nu va mal fi o liberare, cînds ocietățile
vor aduce un cult artelor și durerel.
Ah, frumoasă, sublimă societate anarhistă, în carenimăruî nu i se va mai urî, în care nimeni nu va mai fi
doborit de povara viețel. Nu vor mai ființa crize, războae, nu vor mai ființa doctori, advocați, savanți, cîrmuitori, neguțători, antreprinorî, proprietari.
Cînd vel distruge tu oare, toată această vermină, o,
moarte, o, cea mai necesară din toate revoluțiile.
H. Hedîe.
Din strofele in proza
ale lui B. Verhaeren
Un cerșetor ce te împlea de groază, mă opri de o
dată în mijlocul drumului, și, respingîndu-mi pomana
ce mă găteam să-i dau: «Ține-țT, îmi zise, ai mai multă
nevoe ca mine. leu mă învălui c’o umbră de manta,
ca și tine, luna își cerne nebuniea-i în crierul mieu,
ca și în creierul tău. Dar, mai mult de cît tine, ieu
mă simt liniștit, fiind-că-s ignorant. Nici inima, nici
mintea, nu mi-s de loc chinuite, și ieu n’arunc de loc,
așa degeaba, cu bolovani în baltă. Nu cercetez nimic,
nu mă gîndesc la nimic, ci dorm. Bat drumurile, spre
sară, în fie-care zi, cu pași rari. Ieu sînt a tot puter
nic, fiind-că pot muri, fără de nici o remușcares.
Apoi se depărta, ducîndu-se cine știe unde. Rantiea-i roasă, dar toată par’că de aur, colo, în soare,
îl mărea par’că, îi da înfățoșarea unui personaj mitic,
din Biblie sau Evanghelie. In ritmul mersului său și
cu cît se adîncea mai mult în orizontul lui, care nu
va fi nici o dată al mieu, mă simțeam copleșit de
vaga amenințare, de adevărul crud al accentului gla
sului său. Vorbele lui mi se lipiseră de inimă și mă
sugeau ca niște ventuze. Simțeam toată mîndriea parăsindu-mă cu încetul, săcîndu-mi toată știința, toată
puterea sleindu-mi-se. Omul acesta prorocitor, fatal,
mă săgetase cu gestu-i.
De teama să nu-i mai întîlnesc cum-va ținuta lui
și fața, mă hotărîi sa nu mai calc nici o dată cetatea
unde-și avea laița lui, în fața unei biserici, laița lui
soioasă, de umbră. 0 spaimă mare mă cuprinsese. Cu
gura-i ca o rană vînătă, cu ochi-i ca niște pietre fărmate, cu fruntea-i seculară, plină de brazde, de sbîrciturî, pururea îmi apărea înainte, îl vedeam pururea,
dușmănos. Negreșit, numai pe dînsul l’aș fi văzut pe
toate cărările. L’aș fi simțit venind în urmă-mi, m’aș
fi lovit de iei la ori-ce cotitură. Cuvintele lui din urmă,
mă urmăreau necontenit, ca o fatalitate: «Să mori,
fiind-că poți, să mori, fără de nici o remușcare».
Astă-zi, distanțe enorme mă separă de amenințarea
lui, și, totu-șî, astă’sară, ie iei, jur căi e iei. Din luntrea
gîndurilor mele, i-am pescuit cadavrul din rîu și l’am
adus la mine, și-aud, acuma, ca un tic tac de cea
sornic, aud: 'Să mori, să mori lipsit de remușcări».
Sorina.
1
�REVISTA 1DEEI
118
REVISTA IDEEI
FEMEEA Șl FAMILIEA
In Societate totul ie egoism, interes, calcul. Fami
liea, să facă oare abatere de la regula ? Chestiea asta
ie una din cele mai însemnate, pentru-că alcătuirea
familiei, pe cită vreme ie întruchipată după modelul
societăței, îndeplinește, la rîndu-i, asupra organizatei
sociale, o influență mare. După cum ie societatea, așa
îe și gruparea familiei.
Nu se va ajunge să se schimbe organizarea socie
tate!, fără să se aducă modificări serioase în organi
zarea familiei. Acelea-și cauze, cari înăspresc relațiile
dintre clase și dau naștere privilegiilor și apasarei în
societate, lucrează și în sînul familiei, întețind discordiea, vițiul, reaua dispoziție sau neplăcerea, acolo
unde ar trebui să domnească solidaritatea, iubirea.
Familiea ie un refugiu al egoismului, o fortăreață
a proprietâței individuale. Iea ie adesea o școală de
corupție și pururea o stavilă ce desparte, pe oameni,
si îngădue despoților de a domni peste. iei.
Cu° familiea ie ’ca și cu patriea și ca și cu religiea :
cei ce o predică altora, n’o au. Sau, mai curînd, ie
cu iea ca și cu legile, cari au fost asemănate c’o pînză
de paiojen, în care musculițele se prind, pe cînd bon
darii, muscoii, trec prin iea. Bogății și puternicii știu
foarte bine să se desfacă de ori-ce legătură, cînd cere
interesul sau ambițiea lor. Morala burghezască ie fă
cută numai pentru săracii de stare și săracii cu duhul.
Ast-feliu, la o parte, jos cu morala aceasta, cu le
gile, cu credințele și cu prejudecățile acestea. Să ne
deprindem a le cunoaște și a le judeca, să ni le desrădăcinăm din noi, dacă voim să progresăm.
*
Netăgăduit, ne vom grăbi a recunoaște, familiea îe»
une-orî, în deșertul Societăței actuale, o oază. Ieste o
mică comunitate, în care fie-care lucrează după pu
terile sale și consumă după trebuință. Cel puternic lu
crează pentru cel slab, adultul îngrijește de copil, cel
sănătos se devotează celui bolnav. Toți se iubesc, se
ajutorează, șî găsesc, în îndeplinirea datoriei de soli
daritate, cea mai curată răsplată.
Cîte nopți își petrece mama la căpătâiul copilului.
De cîte ori dînsa sau o soră mai mare renunță la
somn, pentru a face o rochiță nouă drăguțului micuț.
Dacă ar trebui să se evalueze, după regulele econo
miei politice, munca pe care o face mama în casă,
prețul ar fi necalculabil. Atuncea, inse, munca aceasta
și-ar pierde ori-ce farmec. Nici o femee n’ar vrea să
facă nici a două-zecea parte, dacă i-ar fi plătită altde cît prin dragoste. Nici un părinte nu s’ar supune
la sclayiea uzinei, la stînjinirile și la jignirile, șefului
de atelier, la toate îndurările situației lui, dacă n’ar
fi răsplătit prin dragostea celor cari-i sînt scumpi,
pentru tot ce-i răpește avarițiea stăpînului.
Dar dragostea, devotamentul, solidaritatea, nu le
găsim de loc într’o familie legală: din contra. O soție
nelegitimă, o fată-mamă, un prieten, sînt capabili de
toate astea tot pe atît, ba chiar mai mult de cît acei
însnrați. Cu cît mai mare ie trebuința, cu cît mai mare
ie lipsa, cu atît dragostea și devotamentul se rafi
nează și se apropie de eroism. Să nu uităm, cum-că
familiea legala presupune o oare-care stare: lipsiți!
de mijloace nu se însoară. Căsătoriea, ori-cît de puțin
ar costa, ie un lux ce nu ți-1 poți plăti. Și cei mai
mizeri, sînt cei cari ne dau adesea pildele cele mai
atmgătoare, pilde de devotament frățesc, de sacrificii
reciproce, de solidaritate eroică.
O bi.?ată fată, lăsată de cătră cel ce a scos-o din
minte, cu rodul dragostei sale în brațe, dîndu-și vieața,
vînzîndu-și trupul ca sa-1 hrănească, ie 0
mult mai măreață de cit a celei mai devotat?^ f1
Cită depărtare, între micile virtuți burghezești, u
cărora descoperim pururea^ ayanțiea și egoism.,?^
sublima imoralitate a cestei biete fete.
% și
*
♦
*
Dar, pentru cîte-va fapte de devotament Ca .
loc în sînul familiei, chiar în sînul familiei legnfe
neajunsuri și cîte răutăți. Cîte fățărnicii și
’
în căsătorie. Cîte trădări apoi. Cite certe, cîte »•
]ențe și c.îte crime chiar, ale căror răsunet nu răzb-1?’
afară din căminul domestic. Cu cît urcăm scara r)
selor sociale, cu cît trecem de la săraci la bogat) |
avuți, cu cît familiea ie mai întemeeată pe stare?!
atît virtuțile devin mai rari și vițiile mai numeros
Dragostea dă loc fățărniciei, devotamentul, egoi3niul|
Familiea, la obîrșie, fu un mijloc de ase perpetm'
proprietatea în coborîtorii uzurpatorilor. Familiea s’.‘
născut pentiu moștenire. Ce izvor de sentimente rele j
de viții și de crime. Cu toate astea, moștenirea un i
ie mai sigură astă-zi de cît odinioară. Averile trăesc ■
cît trăesc rozele: o dimineață. Neguțătorii, bancheri;
și chiar proprietarii, nu sînt de loc siguri de-a duce ’
pană la capăt educațiea copiilor lor. Falimentul i.a?..
teaptă. O speculație neizbutită poate sale nimicească!
averea și să le compromită tot viitorul. Adesea, după i
o ruină/familiea se desface: femeea își iea un alt băr-1
bat, copiii sînt culeși de rude sau internați în aziluri'
sau că împrăștiați în toate părțile. Așa că, fami iea [
burgheză piere dintr’aceea-și pricină din care s’a for;
mat. Interesul a creat-o, tot interesul o distruge, i
***
La muncitori, ie alta. Exploatarea capitalistă ani-'
micit familiea muncitorului. Bărbatul ie la uzină sao
la atelier, femeea la prăvălie, ziua amîndurora ît
cumpărata de cătră capitalist. Nu poate avea loc nici
un menaj. Bărbatul, ie nevoit sa se mulțumească ci P
o bubatâ pe pîne, mîncată în grabă la poarta atelie
rului : femeea, se sleește, își pierde vlaga, într’o munca
nepotrivită cu organismul iei: copiii, sînt osîndiți la
un traiu vagabond și rătăcesc pe drumuri.
Familiea, pentru muncitor, nu are nici o bucurie,
nu are nici un farmec. Vatra ie rece, masa ie goa
lă, copiii n’au întreținere, adesea nu se bucură mă
car de o sărutare părintească. Familiea, pentru mun
citor, n’are de cît dureri. Ce chin îndură . sermanul,
văzînd, cînd n’are de lucru, în timp de criză, yăzînd
stîngîndu-i-se copiii, murind din pricina lipsei, ««
să poată să le vie într’aju tor. Mai adăogați cazul, cin
bărbatul, pentru a-șî uita necazurile, se da la băutura,
cînd copiii, femeea, sînt bolnavi, cînd nu-i acasă bi»'
bătui, fie că-i bolnav, fie că i s’a întîmplat ce-vașiju’i
și veți avea un tablou complect de ce-i familiea ustn-z-,
*
Trebuințele sexuale variază foarte mult de la
bat la femee și de la un ins la altul. Cazul în c^.
doi inși, de sex diferit, se iubesc esclusiv între
ieste cu toiul rar. Cu atîta mai rar ie cazul C1D
iubesc toată vieața. In de obște, dragostea, nre>^
toate lucrurile omenești, o durată. După ac.eea’te|>’
nu iubim pururea tot într’acela-și felin: sentin»6^fli
noastre se schimbă sau se perfecționează. Ceea
mișcă și ne place în tinereță, ne devine cu totu
!
ferent la maturitate. In schimb, la maturitate,
mai mult farmecul unor calități neobservate în tm j;
A-st-feliu, nu ie nimic de mirare, totul eVO*ul 0/
om, ca să evolueze și dragostea, ca dragoste»
simțit-o pentru o ființă, să se transforme, lfl 0
în prietenie sau stimă, și ca o altă dragoste sa-
locul în inima noastră. Nu îe nimic mai absurd ca
nedesfacerea căsătoriei, nimica mai factice si mai con
trar naturei omenești.
***
119
Comunismul primitiv
In afară de Rusia, Ungaria slavă ieste regiunea con
Adevărul ie că, în de obște, nu îe iubirea, cea ce
tinentului, în care țăranii au păstrat mai bine obice
unește doi inși de sex deosebit, în familiea actuală
iul
de a cultiva in comun pămîntul, obiceiîî ce iera
ci, după cum am zis, interesul. O femee nu poate tot
deauna ca să-și agonisească mijloacele de traiu- iea practicat, în de obște, în Europa medievală.
Cu toate că dreptul roman sprijinește proprietatea
se razimă în bărbat, atîrnă de iei, se vinde, silit’ răindividuală în dauna celei comune, aproape toți țâ
mînînd în sarcina lui și alipită de iei, ca lanțul de ocnaș
Bărbatul ie vita de povară a familiei. Trebuie sa-î țânii slavi, din Croația și țările mărginașe, nu înce
leasă sufletul la muncă, ca să aducă o bucată de pine tează să-și cultive pămînturile în devălmășie, devălmășie
care ie consfințită de diferite, legi făcute de curînd.
copiilor. Cînd nu are de lucru, cînd o grevă sau o Proprietatea obștească, care se întinde în mijlociu pe o
criză comercială îl aruncă pe drumuri, dînsul se crede suprafață de. la 15 la 30 de hectare, cuprinde: locuri
vinovat de mizeriea celor ai săi, și adesea, din pricina de arătură, păduri, imașurî, și ie bogată în turme de
durerei, își pune capăt zilelor. Bărbatal ie astă-zi tot vite, mari și mici, precum și în păsări de casă. Roa
atît de atîrnat de femee și poate chiar mai atîmat de dele pămîntului și ale. turmelor ajung să îndestuleze
cît ie atîrnată femeea de bărbat. Familiea îi răpește toate trebuințele obște! Devălmășiea aceasta, cum i
ori și ce libertate. Dacă voește sa se închine unei se zice, zadruga^ alcătuită din zece pănă la două-zeci
cauze, trebuie să treacă peste cadavrul a lor săi.
sau chiar dm cinci-zeci pănă șase-zeci de inși, nu-i de
La rîndul iei, femeea, în căsătorie și în familie, își loc o familie patriarchală, ie o mică republică, desbăpierde toată individualitatea. Nu mai există de cît tîndu—i liberă interesele și numindu-și singură cîrmapentru bărbat. lear acesta, cumpărîndu-și marfa în ciul,
. , domacinul sau gospodarul,? și. cîrmnitoarea gospoîn pieață, și ținînd cheltueala casei, se crede în drept dariei
AărUT obștești.
«Kel-aotr Adesea, Ie
srk chemat ca
COndUCă dâde-a cere de la femee supunere fără cîrtire, o supunere raverile obștei, cel „_re
—
mai în
vîrstă. n
Cînd înse inteligența
oarbă. își duce stăpînirea pănă la tiranie. Legea îi acestuea slăbește, i se dă un înlocuitor.
vine în sprijin, îngăduindu-l, în unele împrejurări, să
Fie-care gospodărie își are căsuța iei în împrejmu
săvîrșească și crime. lear opiniea publică, si mai bar ire. La mijloc, se află casa gospodarului, care cuprinde
bară de cît legea, dă bărbatului drepturi de proprie sala obștească de mîncare, și sala de sfat. Arbori rodi
tate și o poziție privilegiată, și în familie și în societate. tori încunjură casele și clădirile comunităței. Cîndo ob
Ori-ce privilegiu aduce înse împotrivire și răzbunare. ște se face prea numeroasă, se împarte și dă naștere
Femeea se răzbună de tiraniea bărbatului prin o mul unei devălmășii nouă. De alt-feliu, toate zadrugele
țime de mici trageri pe sfoara, de faceri în necaz, aceluiaș ținut, se ajutorează între dînsele cu voe bună.
împingîndu-șî cîte o dată revolta pană la turbare. Și Cînd ie vorba de-o muncă grabnică, mai multe familii
nu ie nici o ură care să fie egală cu ura ce au unele se unesc într’o mică ceată, așa-că lucrul ie repede
femei în potriva bărbaților lor. Din starea aceasta de isprăvit, în mijlocul cîntecelor și strigătelor de bu
lucruri, sufăr cu osebire bărbații simțitori. Un bărbat cii rie. Așa sînt devălmășiile agricole slave, din miază
de inimă nu-și va lăsa femeea, chiar de-ar avea mo zi. Iele dau, în acelaș timp, țăranului foloasele’și
tive, fiind-că își dă samă, cum-că abandonarea lui ar marei și micei proprietăți: iele îngădue împărțirea
fi pentru iea sărăciea,
sărăciea. prostituțiea, moartea. Femeea muncei ’și ușurează cultura intensivă, dacă, din nenorode inimă, va fi, la rîndu-i, prada celui
dintâi destră- cire, rutina nu se confundă cu respectul pentru traCc
d? prefăcut, pe atîta de crud. Ce diție. In sfîrșit, sărăciea nu poate să se desvolte în
băiat venit, pr:
pre cît de
r------------ d._ J
-------------------------------- =--------------------nu va înd'-ra o mamă sau un părinte, ce și-ar iubi copiii, devălmășiile acestea, petru-că iele asigură murcapentru
"înainte
• ■ de
1 a se ’hotărî să -goțu obștei, pîne pentru toți muncitorii.
se desfacă de ’bărbatul sau
Ar fi foarte de dorit ca zadrugele să se poată păs
de femeea, a cărui sau cărei tovărășie ar fi o calamitate?
tra,
cu toate că schimbîndu-se, pentru a se deschide
Așa dar, pururea, cel mai iubitor și cel mai bun din
soți, va fi victima celuialalt. Și, dacă părinții vor fi libere și altor soți streini. Dar totul face să se pre
furioși, caprițioși, porniți cătră mînie, copiii vor fi acei vadă, că forma aceasta, străveche, a proprietâței devălmășești, nu va putea ținea piept ambițiilor individu
ce vor îndura povara greșelelor și vițiilor lor.
ale și lucrărei de descompunere, pe care o sprijinește
***
dreptul obștesc al Europei. Prin împrejurimea orașe
Nu, o familie ast-feliu alcătuită nu poate dăinui de lor mai de căpetenie, regimul proprietâței individuale
ipte, barba:
cît în mijlocul acestei societăți stricate, corupte,barbare.
a înlocuit aproape cu totul pe cel al vechilor devăl
Născută din proprietatea individuală, iea va pieri cu iea. mășii. Totu-și, obiceiurile moștenite au atîta putere,
Femei liberezi independente, voi sînteți mai res- că chiar în orașele aproape italienești de pe coasta
pectabile în ochii noștri de «îtcît anula
acele nnvj
cari fndltră 0- dalmată și în insulele Adriaticei, se intîlnesc. bogate
case de comerț, întemeeate după modelul devălmăși
dioasa conlocuire impusă de lege și se prostituează
pr
ilor slave. In unele din devălmășiile acestea, trăesc
------- ---unei ființi pe care n’o iubesc.
de ;suflet, a căror
iubiți-vă, respectați-va,
înse nu vă supuneți frații adoptivi, cum s’ar chiema,
icuiu, uc
Tineri, iubiți-vă,
re
... ie mult mai puternică, mai sfîntă, de
frăție de cruce
fățărniciei căsătoriei.
.
sînge.
Frățiea aceasta coprinde trei
Și voi, cu toatele, fete mame, surori, ajutați-ne
sal cît a fraților <de
,
------o— —
vași
ci frățiea prin
nrîn
-v burgheze.
o
Răsculînne revoltăm împotriva societăței
Kăscuhn- grade: mica frăție, frățiea de nenorocire,
iaî
sfîntă
dintre toate. Aceasta ie consdu-vă
îm- împărtășire, cea mai
. o, împotriva
jjMuvuu va căsătoriei, împotriva
------ proprietâței,
r
v
.
-potriva
■ • Statului,
~
- ---------J
împotriva tuturor
nedreptăților
aces fînțită de-un popă, afară numai dacă cei ce-și jură cre
tei societăți, veți face mult mai mult, pentru emanci dință sînt de alte religii, ceea ce se întîmplă mai cu
parea sexului vostru, de cît toate femeile savante, fe samă în Bosnia. Fetele se unesc și iele, prin jurămîntul
meile doctor, femeile avocat, femeile consilier și de iubire, fie între iele, fie cu flăcău.
femeile deputat.
Elisee Reclus.
Arabela.
I
I
!!
H
�120
REVISTA IDEEI
SELECȚIEA MILITARĂ
f
Spartanii ne oferă un minunat exemplu de selecție
artificială, aplicată la om și încă pe o scara întinsa. La
Spartani, în virtutea unei legi speciale, copiii .erau
supuși, îndată după naștere, la o cercetare amănunțita,
la o alegere. Toți copiii slabi, bolnăvicioși, atinși de vre
un defect corporal, iernu d..țl morței. Numai copiii cu
desăvîgîre sănătoși și voinici aveau dreptul la vieața,
si numai ieimaî tîrziu se reproduceau. Prin acest mijloc,
nu numai că rasa Spartană se păstra intr o stare ex
cepțională de forță și vigoare, cu fie-care generație
nouă îea cîștiga tot mai mult în perfecție corporala.
Desigur că numai acestei selecții artificiale, a datorit,
poporul Spartan, acel înalt grad de forță virilă și de
riguroasă virtute eroică, prin care s’a distins în istonea
anticitățeî.
.
,u
Multe din triburile de Indieni, Piei-Roșn, din Ame
rica de Nord, cari acum sînt învinse în lupta pentru
existență, pun întăetatea rasei albe, cu toată eroica lor
rezistență, și-au datorat marea putere corporală și vitejîea răsboinică tot unei alegeri îngrijite a noilor
născuți. La triburile acestea, ieară-șî, toți copiii slabi
sau atinșî de vre-un defect corporal, îerau uciși. Numai
indivizii cu desăvîrșire voinici, îerau cruțați și îngă
duiți ca să perpetueze rasa. Ie neîndoios lucru, că
numai in urma acestei selecții artificiale, continuată
timp de maî multe generații, s’a întărit atît de strașnic
rasa. Ceea-ce îe cu totul dovedit de o mulțime de
fapte știute.
Alegerea indivizilor, pentru recrutare a armatelor per
manente, în statele noastre militare moderne, se face
tocmai contrar cu selecțiea artificială a Indienilor și
vechilor Spartani. Noi vom privi alegerea aceasta
ca o formă specială dc selecție, și îi vom da numele,
foarte potrivit, de «selecție militară». Din nenorocire,
în vremea noastră, mai mult de cît orî-cînd, milita
rismul joacă cel dintâi rol în ceea ce se numește ci
vilizație. Cea mai mare parte din forța și bogățiea
celor mai îmbielșugate state civilizate, se risipește
pentru a ridica acest militarism la cel mai înalt grad
de perfecție. Pe cînd, educațiea tinerime!, instrucțiea
publică, cele mai puternice baze ale adevăratei pros
perități a statelor și ale înobilărei omului, sînt neso
cotite, jertfite în chipul cel mai de plîns. Și asta se
petrece la acele popoare, ce se pretind reprezentantele
cele mai distinse ale celei mai înalte culturi intelec
tuale, cari se cred în fruntea civilizației.
Se știe că, pentru a se mări cît mai mult armatele
permanente, se aleg, printr’o recrutare riguroasă, toți
tinerii sănătoși și voinici. Și, cu cît un tîr.ăr ie mai
plin de vigoare, mai sănătos, mai normal constituit,
cu atit are mai mulți sorți de a fi ucis de baionete,
de tunurile ghintuite și de alte unelte civilizatoare
de soiul acesta. Dimpotrivă, toți tinerii bolnavi, slabi,
atinși de defecte corporale, sînt nesocotiți de selecțiea
militară. Aceștia, în timp de răsboiu râmîn acasă,
se căsătoresc, se reproduc. Și cu cît un tînăr ie mai
schilod, mai slab și prăpădit, cu atît are mai mulți
sorți de a scăpa de recrutare și de a întemeea o familie.
Și, pe cînd floarea tinerime! își varsă sîjgele si-și
pierde vieața pî cîmpul de luptă, rămășița nesocotită,
beneficiind de nedestoiniciea iei, poate să se reproducă
m voe și să transmită urmașilor toate slăbaciunele, toate
infirmitățile iei. Ast-feliu, în virtutea legilor cari cîrmuesc ereditatea, urmează necesar, din feliul acesta de
slăbăciuni,e corporale și cele intelec5Snț ^despărțite, trebuie nu numai să se îmulțeasca, ci sa se agraveze maî tare. Prin acest felin
țeasca,
de selecție artificială, cum și prin altele, se explicg
destul, faptul întristător, dar real, cu, in statele noas ?*
civilizate, slubăciunea corporala și slabaciunea cnj?
teruiui sînt pe cale de creștere, pe cînd împăreche/'
unui spirit liber și independet cu un corp sănătos •
voinic devine din ce în ce mai rara.
Șl
Pe lingă progresul slăbire!, la popoarele civili^
moderne, ca urmare neapărată a selecției militare
vine să se adaoge alt rău: acela ca medicina Con’
timporană, cu toate perfecțiile iei, !e încă adesJ’
în nestare să vindece ca totul boalele, fiind a
mult mai în stare de cît odinioară de-a prelungi
anii boalele lungi, cronice. Și tocmai boalele de fe]jui
acesta, foarte periculoase, ca atacul, scrofula, sifiljSul
si o mulțime de boli mintale, sînt maî ales ereditare
și trec, de la părinții bolnavi la o parte din copii, Une
ori la toți. Așa-că, cu cît părinții bolnăvicioși, ajuUr/
mulțumită artei medicale, să-și prelungească mai mult
nenorocita lor existență, cu atît vlăstarii lor au sortii
de a le moșteni boala lor fără leac. Numărul indivizilor
din generațiea următoare, cari vor fi atinși, mulțumită
acestei selecții medicale, de vițiul ereditar părintesc,
crește, ast-feliu, într’una.
Dacă cine-va ar cuteza să propună să se dea morței
de la naștere, după pilda Spartanilor și cea a Indienilor
Piei Roșii, copiii slabi și sărmani, cărora li s’ar putea
profetiza cu siguranță o vieața nenorocita, de cît să
fie lăsați a trăi în dauna lor și cea a colectivități,
desigur că civilizațiea noastră, așa zisă umanitară, ar
scoate, cu tot dreptul, un strigăt de indignare. Dar,
această «civilizație umanitară», găsește foarte cu cale
și admite fără de nici un murmur, ca, la fie-care izbuc
nire de războia, sute și mii de tineri voinici, cei mai
de frunte dintr’o generație, să fie jertfiți în jocul de ha
zard al bătăliilor. Și mă întreb, pentru ce ie jertfită oare,
această floare a populației. Pentru niște interese di
nastice, cu totul streine de interesele popoarelor, cari-s
împinse să se măcelărească fără cruțare. Natural că,
cu progresul necontenit al civilizației în perfecționarea
armatelor permanente, războaele vor deveni diu ce în
ce maî dese. Și maî auzim a-zi, pe aceasta «civilizație
umanitară», trîmbițînd desființarea pedepsei cu moarte
ca o «măsură liberală» .
g. Haeckel,
REVISTA IDEEI
t
1
revista ide®1.
morală reală nu există, totul ie prejudecată, pănă chiar
Și virtutea. Cu chipul acesta, ori-ce încercare făcută,
de a despoea pe, individ de rugina ,ignoranței sale,
i-î chiar mai dureroasă de cît dacă ar fi fost despoeat
de pîelea-i materială.
De alt-feliu, întreaga mea lucrare nu tinde de cît să
despoae pe individ de a doua piele. Seînțelegeca, pentru
individ va fi cu totul neplăcut: foarte puțin distractiv.
Tot atît de cu neputință mî-ar fi, să-mi instruesc
cetitorii contimporani, tot atît de cu neputință, ca și
P. M.
de a-i distra sau de a-î face să petreacă.
Intr’adevăr, la cîțî-va indivizi, atît de rari în omenire,
mai rari de cît regulata întoarcere a cometelor pe
PREFAȚĂ DEDICĂTOARE
ceriu, la cîți-vu indivizi, tăriea uneltei și puterea mînei,
ar putea, poate, să ajungă, să șteargă oare-care rugină
de pe scoarța de prejudecăți care-i învălue. La ase
menea oameni, instrucțiea întru cît-va s’ar prinde. Dar,
I
întru cît scoarța nu va fi smulsă cu totul, rugina ștearsă
se va prinde din nou, și, instrucțiea întîmplător dobînOri-ce autor, scrie, în general, sau să distreze, sau dită, va fi numai de cît spulberată.
pentru instruirea contimporanilor săi. Asta i-î cea din
Ce. încheere trebuie să tragem, înse, din neputința
urmă speranță, dacă nu poate să mai aibă o alta.
aceasta, de a ne introduce în realitate și maî adine,
Afară dacă nu mă înșel, îeu sînt încredințat că nu în spiritul cetitorilor noștri contimporani? Că, nu
voia face nici una, nici alta.
trebuește de loc, să încercăm a-i instrui pe iei, că, înluȘi, fiind-că ori-ce cetitor, căruia nu i-î dedicatăi o crarea noastră, dînșii nu vor putea găsi, nicî distracție,
lucrare, caută să contrazică pe autor, cu (osebire,
’ '
cînd petrecere sau amuza ment, nici instrucție. Afară dacă nu
acesta, în dedicație, l-a cam atins, precum
î._„ pun
r____în va fi din greșală: fără să vrem. Pâră îndoeală, ar fi
m îmi
minte a face îeu, vo u fi nevoit sa mă îeu la’ ~încăerare
- --tot atît de zadarnic, ca și a vrea să faci să înțeleagă,
cu cetitoriul mîeu contimporan, să-i dovedesc chiar luî, pe niște orbi, toată frumuseța ce poate izvorî din
sau, cel puțin, puținului lui bun simț, dacă nu îe cu armoniea culorii or. Voim să înșirăm, acolea, și numai
totul lipsit, că, dînsul,nu va găsi în lucrarea mea nicî pentru o altă generație, vre-o cîte-va dovezi, despre
distracție, nicî instrucție.
nepuunța aceasta, pentru ca această altă generație să
Si asa, să începem.
nu ducă atît de departe disprețul pentru generațiea
n
actuală. Această viitoare generație va trebui să-și dee
Dintru început, oamenii, maî întâi ignoranți din fire, seamă, cum-că, în locul generației de a-zi ieaarfifost
ignoranți cum sînt și acum, au fost, necesar, întru tot atît de încăpățînată în ignoranța iei, ca și generaatît de pătrunși de prejudecăți, pe cari le-au privit ca țiea de a-zi. Și, .dînsa va conchide, cum-că, generațiea
adevăruri, în cît dacă li s-ar fi înfățișat adevărul ade actuală ie- cu mult mai vrednică de milă de cîtde dispreț.
m
vărat, le-ar fi fost cu totul cu neputință să-l recu
De la începutul omei irei, judecata și experiența au
noască. Și îe atît de adevărat lucrul acesta, că, pănă
dovedit, că orilhica, vieața socială, nu se poate întemeea
a-zî, un singur adevăr măcar n’a fost recunoscut ca atare.
Orî-cît de usturătoare ar părea afirmarea aceasta, de cît pe-o sancțiune superioară ori-cărei forțe tîmpopentru vanitatea pretinsei științe actuale, nu-i mai rale cu putință,pe-o sancțiune eternă, extra-vitalâ, pe-o
puțin de netăgăduit, pentru-că, de la începutul ome sancțiune religioasă.
Și, întru cît nu s’a putut dovedi de loc, științific și
nire! pe glob, nu s’au găsit măcar doi indivizi, cari să
social, cum-că această sancțiune poate exista, în eter
se înțeleagă asupra valoare! cuvîntuluî adevăr.
Și tocmai această afirmare usturătoare, cu totul nitate, de sine, cum-că se poate aplica, în eternitate,
jignitoare pentru vanitatea ignoranților cari se cred de sine, cum-că fatalitatea acestei eterne sancțiuni
savanți, va fi fondul lucrăreî mele. Ținta mea ieste care să se armonizeze cu libertatea timporală a indi
de a desrădăcina, din spiritul generației de a-zi, preju vizilor, cari alcătuesc ordinea morală, ordinea drep
decățile, cari îi fac, așa zicînd, scoarța intelectuală. A tate!, întru cît, această fatalitate a sancțiune!,care sase
despoea un om de viu, desigur că îe puțin distractiv : armonizeze cu libertatea indivizilor, n’a putut fi de loc
a despoea înse viu, spiritul unei întregi generații, ieste, științific, și social dovedită, a fost de neapărata nevoe,
pentru-ca ordinea, vieața socială, să pontă exista, să
fără îndoială, și maî puțin distractiv.
să se atribue această sancțiune,
Intr’adevăr, cetitorii mîei contimporani, vor avea poată
r. 1 ii ndăinui,
-precum
r» V t t « <.■ V
T + .A lilil YA
II 1 V 1 n 11 111 □
CI nt" T*/") FT A —
o portiță de scăpare, afirmînd, că nu se simt despoeați și aplicarea
iei, unei
ființe ete1 nne,
individuale,
antropode loc. Ca și cum s-ar zice, că sînt lipsiți de. preju- morfe. Ceea ce-i necesar, absolut necesar, sa ramie
așa, pe cîtă vreme eterna sancțiune, ca atribuită fimtei
ființei
deeățî, și ca, ast-feliu, scalpelul mîeu nu i-ar atinge. —
Ăceastă portiță de scăpare, va fi cu atît maî nimerită, antropomorfe, nu va ajunge, cum-va, necompatibilă, în
cît, nicî o dată, vre-un om, nu s’a putut crede stă- opunere cu existeța ordinei, vieței sociale, vieței
pînit de vre-o prejudecată. Intr’adevăr, de îndată ce umanitare.
L-cusiii,
Cum s’ar putea. înse, ca sancțiunea eternă, necesară
Un individ s’ar crede atins de vre-o prejudecată, aceasta,
existențe,îordinei, vieței sociale, care a putut să conserve
Sumai prin faptul de a fi fost recunoscută, ar înceta
îz"t"
vieața
omenire!, de lă începutul iei până a-zi, cum s’ar
de-a maî avea ființă la iei. Dar, spiritul acehiea-și
’udivid, fie iei tot. atît de îngroșat de prejudecăți, cit putea, ca această sancțiune eternă să devie necompa
poate fi trupul unuî crocodil de scoarța-!, nu-î maî puțin tibilă cu existența omenire!, numai prin faptul că sancadevărat că, întru cît individul acesta nu va putea ț,i mea aceasta ar fi atribuită unei ființe antropomorfe?
Tu-ți vei da samă, generație viitoare. Dar, pune-te îu
sa-ȘÎ dee seamă, din ce i se alcătuește învâlitonrea
spiritului, iei se va crede tot atît de lipsit de preju locul generației de a-zî, și vezi maî întâi, cît trebuie să-i
fie de greu'să recunoască această necompatăbilitate.
decăți ca și un prunc. Cu toate astea, întru cît știința
CĂTRE 0 GENERAȚIE VIITOARE
1
DE LUAT AMINTE
Pentru înțelegerea
î
clară, a unora din cetitorii noștri, iacem
cunoscut ce urmează
.
:
Revista ..a
nu s’a suspendat nirnărul, din citor li s’a trimes vrt-°
dată, cai oameni de ispravă Nu s’a suspendat nirnărul, afară do șcelor cai
ari-au găsit cu cale a no-o întoarce singuri. Celoralalțl u8 ’
trimes absolut
i
tuturor și absolut regulat. Drept aceea, bine vorlaco
să se achite
____
ac.
cu toții, celI co
ce mal sînt în categorica aceasta, neanimic... să li se compleetcze,
chitațl, rămînind
desigur, unele numere co
r ••
unii nu le vor fi primit
j imit sau
unij
s:u. le vor il având lipsă.
. «
Măsura
----- de
2------a nu
a nii se expedii
expedioa revista la țară, nu s’a ridicat inc
___
Și, col cce locucsc
ic la țară și
ș' cari au primit-o, trebuie să știe ca »
pi
primit-o prin
înșelarea saii prin mistificarea poștei, în urma a r
petato L.cercări,
inct
fie-că li s’a expediat de-a dreptul prin punerea
tren, fle că li s’a expediat din provincie, fie că li s’a înfășur®
vre-o gazetă streină.
in
egreșit, cel ce voesc cu tot dinadinsul să no cetească, sa 110
Nep
cornimnicare intelectuală cu noi, se vor grăbi să vie în
un
nel noastre
i . ..
voințî, dîndu-ne, mult mal bine, o adresă, la vr i"stll
prietenal
____
lor în
__ oraș, sau scriindu-ne nouă, să le trimetem ro>
ine
la vre-un prieteni de^al noștri.
Cel ce vor il rnepăsători, crezînd că lucrurile merg așa do W 8 . s
fără osteneală și fără cheltueulă, în special crezînd că nu-I .nl >or,
dacă vor aminai mal departe plata abonamentului sau datoriuor
sau că n’are afa
face nimica dacă ne vor frusta cu sumo cit do 1 ce
însamnă a se cc
coaliza cu stăpinirea, ii a ravn loviturile ’n*anlentul
ni se dau din partea acostcea, ou chip de a înfrînge devota™e
nostru și de-a zădărnici ^opera^ salvatoare cc facem. Lucru cu
nu credem că so potani camarazi șt bune camarade,, calculul și abjțjf
Pentru ceilalți, buni camarazi șt bune
rățui co trebuie să facă,
zuința lor ii va' povățui
fac. pentru a susținea . .
•inderea noastră. Din partea
noastră, ț*?en» c.
îndestulător întreprinderea
p:
dămina tuturor, din publicațiile
publicații și din „lecțiile
ce avem și
colt
nltc să", circule, la îndămîna ti
iror cari vor ști să împăitășasc
tutur
cinele în
îi oare-carc măsură c"
cu no)
Sbitem depui te, la noi în (ară, de a < unouste bmh i. oride cugetătorilor mari, cari s’aii ocupat în cursul vremi#
de mersul progresului social. Dintre toate acestea, vred
nice de știut unt teoriile cugelătoruhă belgian Colin* re
zumate într u n chip admirabil, în paginelc ce imprimăm
aice, scoase dtn operele postume ale aceștia cugetător
Colin* ie cunoscut ca capul f/ interne, torul aedci scoale ce
s'a numit Socialism raționalist. Cu tradusul’ acestor
pagini s a ocupat amicul nostru Nifmoloiu. Ide se, dau
cu titlu dc meditare celor ce vor să'se instruiască mai mult.
,
,
121
�122
REVISTA IDEEI
După aceea, dacă antropomorfismul trebuie sa fie Prn \.
ca o prejudecată, pentru ca omenirea sa nu poa a
pieri, vezi, cît de anevoe va fi, să se desia acin această prejudecată din societatea întreagă.
chiar dacă această necompatibilitate ar fi d
ea reală, de-un individ.
m
Omul se simte personal. Pentru iei, esența ființei
sale î-i personalitatea. Și, ceea-ce, pen.ru iei, i-i esența
ființei sale, tot aceea ie, pentru iei, esența tuturor
ființelor, inferioare și superioare. Omul, persanahza.a,
ast-feliu, totul ce are mișcare. Și, fiind-ca totul are
mișcare, până si ideile, omul personahzază totul. Așa<-u, dacă eterna sancțiune i se impune ca necesara, omul
personalizazâ pană și eternitatea. Și leafa Dumnezeul
personal, necesar născocit.
IV
Omni nu poate fi de cît personal, pentru-că are ud
început. Infr’adevăr, omul nu ie etern. Dacă se crede
nemuritor, numai necesitatea socială îl face să se creadă
ast-feliu. Și dacii premisele acestea sînt drepte, și
iele trebuie să i se pară drepte, întru cît necesitatea
socială nu silește de loc să fie dovedite ca falșe, eter
nitatea personificată, ie necesar creatoare, ființa an
tropomorfă ie, necesar, creatoare.
V
O regulă de ce ie drept și nedrept, regulă ne
strămutata, nea turnătoare de nici o putere timporală,
regulă purcegînd din eternitate, ie necesară pentru
niște ființe, cari se cred libere, și pentru existența
ordine!, pentru vieața omenirei. Și așa, ființa antro
pomorfă ie, necesar, revelatoare.
VI
Negreșit, sînt o mulțime de rațiuni de dat în
potriva realitaței antropomorfismului, chiar rațiuni
rațional necontestabile. Dar ie vorba de ordinea, de
vieața omenirei, și vieața omenirei,ie cea dintâi ne
cesitate. Ast-feliu, legiuitorul, a tot puternicul, conducă
torul, conservatorul societaței, subordonează rațiunea
care dărîmă antropomorfismul, credinței care susține
antropomorfismul. Așa-că,ori-cine ar pune rațiunea mai
pre sus de credință, trebuește dat morței, și foarte lo
gic: mai bine să moară cîți-va indivizi; de cît să moară
omenirea.
Această subordonare, a raționamentului, credinței;
ie universală în omenire. Ie, fără nici o excepție, pretu
tindeni unde ie cu putință.
Și cine ar putea oare, numai singur, face această
subordonare cu neputință?
Precum am aretat-o aiurea, și de prisos să mai des
fășor dovezile aice, ceea ce face această subordonare
cu neputință ic: incompresibilitatea socială a examenului.
Dar, ceea-ce face această subordonare cu nepu
tință, nu face nici de cum, tot o dată, cu neputință
existența ființei antropomorfe, cu toate-că devenită
absurdă, chiar prin această incompresibilitate, necom
patibilă cu existența ordineî, cu vieața omenirei. Vom
vedea chiar, pentru ca disprețul față de generațiea de
a-zi, să se prefacă în mda, vom vedea ca. această in
compresibilitate face, tot. o dată, din ce în ce mai
necesară pentru existența ordinei, existența ființei an
tropomorfe. Necesară și absurda, față de incompresibilitatea examenului. Pricepi acuma, generație vii
toare, cît Ie de jalnică această situație pentru genera
țiea actuală.
Intr’adeyăr, în timpul incompresibilitățeî sociale a
examenului, și înainte ca rațiunea, știința, să poată să
demonstreze realitatea sancțiune! eterne, care să fiin
țeze și să se aplice de sine, și care să se armonizeze
cu libertatea individualităților personale și timporale
în timpul acesta, raționamentul, știința, duc Ia ne
eternei sancțiuni, și dar, la moartea omenirei. Vez?area
dar, că sacnțiunea antropomorfică ie încă de nev0 ’
chipue-ți acum, generație viitoare, ce greutate trai?1*
să aibă legiuitorul, de-u susținea, din ce în Ce
mult, realitatea antropomorfismului, tocmai în
mentul cînd devine cu atît mai necesar, cu cît n?0'
mai absurd.
. ..
par*
Tu-ți, vei du samă, generație viitoare, cum u , .
omenirea din încurcătura aceasta. Dar, pune-te, 0 clin’1
în starea de ignoranță în care se găsește geneij'
de a-zi și te întreabă, dacă iera cu putință, CaȚ*
cietateu să recunoască necompatibilitutea antron°
morfismului cu existența ordinei, or! să respingă’0'
tropomorfismul, fără să fie dusă la moarte pdn „ '
garea sancțiunei extra-vitale, întemeiată numai
antropomorfism.
Fără îndoială că asta va fi cu putință, și vei vedea
nentru-că tu vei trăi în ordine, într’o ordine netull
burată, neatîrnată de. ori-ce sancțiune antropomorfică'
Dar, amintește-ți cu cîtă greutate s’a întîmplat aceasta
și cît a fost de aproape de imposibilitate greutatea
aceasta. Trebuie să-ți amintești cu osebire de greutatea
aceasta, spre a deplînge și nu disprețul bieata gene
rație de a-zi.
VII
Pentru ca antropomorfismul, să fie recunoscut,
cialminte, necompatibil cu existența ordinei, și să poată
fi socialminte respins, trebue două lucruri. Ca sancți
unea eternă să poata fi științificește demonstrată reală,
independentă de antropomorfism, și ca necompntibilă
cu iei. Ca demonstrarea aceasta să poată fi socialminte
vulgarizată, și admisă științificește de toți.
La întăea privire, aceasta pare simplu, ușor, afară
de ori-ce discuție, numai ca demonstrațiea să fie cu
putință, limpede, de netăgăduit raționalicește.
Demonstrațiea ie cu putință, limpede, de netăgăduit
raționalicește. Tu-țî vei da samă, în vremea ta, generație viitoare. Dar, aminteșt.e-țî, cum-că adoptarea so
cială a acestei demonstrații a fost aproape cu neputință
Cetitori contimporani, mă adresez un i generații vi
itoare, și o repet. Cît se atinge de voi, aruncați-mi
cartea în colo, nici doi măcar dintre voi, poate, nu
mă vor înțelege.
VIII
Din momentul în care pretinsa știință a ridicat în stare
de pseudo-demonstrație negarea sancțiune! extra-vitale,
pentru-că, pană la îea, această sancțiune n’a fost întemeeată de cît pe antropomorfism, închipuindu-și) această pretinsă știință, cum-că sancțiunea aceasta nu
se poate întemeea de cît pe antropomorfism, din mo
mentul acesta, realitatea acestei sancțiuni a fost so
cotită tot atît de absurdă ca și realitatea antropoid*
fismului însu-și. Logic.
H
Cum să mai umble societatea, atunci, să caute o sacțiune pe care știința o socotește absurdă?
,
Ast-feliu, și necesar, o p irte din societate susține c
omenirea poate să existe și să persiste, fără ca sa
bazată pe o sancțiune extra-vitală.' Asta-i majorita e •
O altă parte, minoritatea, susține contrariul. Dar aceos
minoritate, complimentară majorităței, nu admite 0 sa
țiune eternă de cît întemecată pe antropomorfism E
antropomorfismul demonstrat, absurd prin incoinpre
bilitatea examenului.
.
Ce rezultă, necesar, din această pretinsă an^n<jjnei,
Că sancțiunea eternă, fiind necesară existenței
$
viețeî sociale, anarhiea progresează în rațiune dl g8
cu credința materialistă, a cărei esență ie de-a
realitateasancțiuneiextra-vitale, și, contrar cu cre
antropomorfistă, a cărei esență ie de-a nu recuno 9
REVISTA JDEEI
123
sancțiunea extra-vitală de cît bazată pe existența fiintri
mai repede, cu cît imoralitatea, izvorîtă din lipsa unei
sancțiuni eterne, chiar presupuse, și pauperismul, izvorît din lipsa unei sancțiuni eterne reale, vor da mai
mare avînt anarhiei.
De acolea, forța, care, pană aici, a guvernat exclu
fara numai daca vre o împrejurare, părută cu neputință
siv omenirea noastră, vine să se unească, încet-incet,
la intaea vedere nu va interveni ca să salveze omenirea
cu
știința reală, și, din această unire va naște, necesar,
Intradevar, l.i ce-ar sluji, afară de această împre
jurare, de care vom vorbi numai de cît, la ce ar sluji într’o pai te oare-care a globului, o autocrație destul
de puternică, nu pentru a lumina generațiea contim
descoperirea realitaței sancțiunei eterne, de-un inporană. ceea-ce ie cu neputință, ci destul de puternică
d’j1-*’- Chiar C1, d®mons^rarea acestei realități ar fi de a lua asupră-și educațiea și instrucțiea generației
vădita ca soarele? Soarele ie vădit oare pentru orbi?
născînde, neorbită încă intelectualicește de copleșirea
Și, generațiea actuală nu-I oare intelectualicește. oarbă? prejudecăților, pentru a-i insufla adevărul prin edu
A.narhiea, ce-i drept, mieșurează sau smulge perdeaua cație, pentru a-i vădi realitatea prin instrucție, pentru
orbirei intelectuale. Dar, dacă numai o operație ie de a asigura generalizarea educației și instrucției, gene
ajuns, și trebuie chiar să fie de ajuns, pentru a tă rațiilor viitoare, și, mai cu seamă, pentru a pune sta
mădui orbirea corporală, nu-i tot așa cu orbirea in vilă generației contimporane și a împiedica ca inepțiea,
telectuală. Aici trebuie un număr nedeterminat de ope ca tîtnpenien iei să poată pune stavilă întemeereî feri
rații, și, fără împrejurarea în chestie, numărul opera cire! omnnești. Cu chipul acesta, fericirea care va izvorî
țiilor necesare ar duce omenirea la moarte, înainte din întronarea adevărului în aceea pnrte a globului,
de-a fi putut ajunge să se vindece.
se va răspîndi, nu ca picătura de untdelemn, ci, cu
leată, generație viitoare, amintește-ți numai vre-o repegiunea fulgerului.
cîte-va din greutățile ce se opun la reușita operației.
X
Mai intui, pentru ca să nu fie de loc anarhică, deNu ie numai prejudecata antropornofismului, care se
monstrațiea trebuie sa fie universal admisă. Pentru a opune la întronarea adevărului, chiar individual desco
fi universal admisă; demonstrațiea trebuie să fie rațio- perit, și tu îți vei da samă, generație viitoare. Mai sînt o
nalicește de netăgăduit, adică cu adevărat științifică. O mulțime de prejudecăți, cari se opun la aceasta, aproape
demonstrație, cu adevărat științifică, nu se poate să fie tot cu aceea-și putere. Cînd vei fi ieșit din eternitate,
înțeleasă de cît de niște adevărați învăț iți.
descopere, generațiilor viitoare, cum chiar aceste preDemonstrațiea științifica
a realitaței sancțiunei
extra- judecăți au ținut lumea în iadul ignoranței, cu tot a„ .
.
vitale, independentă
1
:a de
ele ori-ce
on-ce antropomorfism,
antropomorfism, ---nu ponte
’devărul individual descoperit. Cit mă privește pe mine,
fi, deci, universal admisă,
' învățațî, voifi presupune, că poți să mă inspiri, că scriu după
admisa, de cît
cit de adevăi
adevărați
și noi văzurăm, cum-că
im-că generațiea actuală ie universal dictarea ta, că așa zisiî savanți mă vor ceti, că păignorantă. Nu-Î cum-va
oare acolea un cerc vițios, cețoasa loi vanitate îi va împiedica de ase folosi de
um-va oare^aeolea
care-i aproape cu neputință de nimicit, și generațiea ceea-ce-mi fi vei dictat tu, și că, în îața dreptâței eterne,
actuală, nu-i oare îea cu mult mai vrednică de. plîns iei vor avea răspunderea, a ceea-ce libertatea lor ii va
de cît de disprețuit?
fi oprit să admită, răspunderea relelor ce le vor fi cășunat.
Și nu ar fi numai atîta destul, de-a face să se adopte,
Să mergem iute.
în totalitate, de-o generație, realitatea demonstrărei.
XI
Ar mai trebui, ca generațiile viitoare, să fie ferite de
După prejudecata antropomorfismului și prejudecata
ignoranță, să nu mai poată să cadă în greșală nici panteismului, cari, față de judecata, sînt una și ace
cînd, și scoarța de prejudecăți să fie cu totul și pentru ea-și prejudecată, prejudecata care se împotrivește mai
totdeauna smulsă din sinul omenire!.
mult la întronarea adevărului chiar individual descope
Ținta aceasta, generație viitoare, desigur ai fi cre rit, ie aceea a unei amintiri ce ar lega vieața actuală
zut-o cu neputință de atins, de n’ai și fi depășit-o tu. cu vieața viitoare.
Dacă, precum susțin antropomorfiștii, sufletele sînt
IX
Din pricină că nu ie cu putință să însuflețimi lumea create, iele-s mașini, sînt materie, ca tot cuprinsul crealîngezeala .morală, țiunei, nu sînt. nemuritoare și libere-de cîtîn fața creactuală, spre a o fface
,,'’“ să
'*•“ ieasă din Knn.an.ooia
-----------------în care o dreaptă ispășire a cufundat
omenirea
noastră dinței. Așa-că, rațional, a crea libertate, a crea ne
pană a-zi, spune, generație viitoare, spune fericitelor murire, imortalitate, ie acela-șî lucru, ca a crea un
generații cari te vor urma, spune-le, fiind-ca noi nu baston care să n’aibă de cît un capăt. De unde, raloichc chiar
vuxax uuv^u^-...
_______
am. nutea
înțelege,
dacă
tu ue-ai
putea-o
destui- țional, nici o vieață viitoare,~ după antrepomorifism.
r
\
3
________ i
•
—
în * ochii
ignoran- Și, nefiind vieață viitoare, nici amintire după moarte.
nuij prin ce împrejurare,
~fmiraculoasă
------- —
Dacă, după cum susțin panteiștii, sufletele, sînt reței, înse neapărată, de ^nî-r.is+i.vn+
neînlăturat, -fn+s
față rit»
de varîTnîna
vecinica
:iune, față
fată de
de eterna
eterna dreptate,
dreptate, prin
prin ce
ce împrejurare
împrejurare zultatul organismului, sufletele și corpurile sîntjeararațiune,
scăpat
starea de ignoranță, de și muritoare De unde nici o.vieața ™fcoa™’ *“Pa Pan'
aî scăpat tu, a-i __."
v ‘ de J
._rea animalică?. Spune-o, ie de nevoe. Tu, și feri- teiști. Șl nefiind vieața viitoare, nici amintire dup.
starea animalică? Spune-o, ie de
.
ceri te vor urmii,
urm», yțj_
citele generații cari
veți ^ebu^s^deplfatrebui să deplin- moarte.
geți pe strămoșii voștri ignoranți, dar să-i disprețuiți,
independent de corpuri, iele sînt. individuale, eterne,
nici o dată.
*
. „ .
Demonstrarea realitaței eternei sancțiuni, indepen nemateriale. Dacă-s nemateriale, sînt simple, fără în
dentă de antropomorfism, fiind descoperită de-un in sușiri. Dacă-s simple, fără însușiri, nu pot, fiind izolate,
divid, ie cu neputință, ca sancțiunea aceasta, sa fie în nici să se modifice, nici să fie modificate.
Dacă, izolate, nu pot nici să se modifice, nici
tronată socialminte, în afară de împrejurarea, m apa
rență miraculoasă, de care am vorbit. Dar, din pricina fie modificate, iele nu pot, nici gîndi, nici să-și aducă
aminte, nici să voeascâ, nici să lucreze: cugetarea,
nedistructibilităței presei, ieste cu neputința, leara-și,
memoriea, voința și acțiunea, fiind, sau modificări, din
această descoperire
• _
______ iilnV
CIL C&KC
^v?;S3;?X5aVnceput foarte inert, ea picătura de organismul ie- unit, sau modificări din partea sufletu
untdelemn pe o bucată de hirtie, după aceea cu atita lui asupra organismului cu care sufletul ie unit.
șTîaștssSffîăs:;;-
,
•
,
<
|
i
�124
f
REVISTA IDEEI
Așa dar, în toate cazurile cu putință,^ și
e
rațiune, nici o amintire după moarte, nici o tfuim >re
după despărțirea sufletului de organism, nici o amin
tire după încetarea personalităței timporale pun esențiv
In ultimă analiză, credința în antropomorfism, nu-i
de cît credința într’o altă vieața, credința impusa de
necesitatea socială, prin mijlocul unei oarbe credinți,
întru cît cunoaștere.. realitSței altor vreți nu ponte
si nu tiebuie să fie impusă de Știința.^ ~
■ CrM.ta în mai multe vieți, implica inse
într’o amintire, care ar lega intre iele aceste difeiite
vieți. Ie vădit, netăgăduit pentru on-ce credința.
Aceasta ie, pentru ori-ce antropornorfist origina
primitivă si necesară a acestei prejudecăți. Ie vădit,
cum-că știința reală, și mai ales, fiind-ca întronarea
iei a devenit necesară, sub pedeapsa de moarte so
cială, singură poate, să dovedească, atât realitatea altor
vieți, cît "si absurditatea și inutilitatea unei amintiri
ce ar lega diferitele vieți între iele.
.Această prejudecată mai are în sprijinul iei o cauză
secundară, deși nu absolut necesară.
Ori-ce credință, impusă ca bază a ordine.!, trebuie
să oprească examenul, cercetarea, sub pedeapsă de
moarte socială. lear această oprire, necesitează supu
nerea cea mai desăvîrșita sub jugul unui sacerdoțiu,
tâhnaciu al revelare! și mijlocitor între omenire și
dumnezeire.
Pentru a supune masele, acestui jug, nici un mijloc
n’a putut fi atît de puternic, ca credința într’o vieață vii
toare, care ar păstra amintirea vieței prezente, vieață vi
itoare, pururea fericită sau nefericită, precum va fi
rînduit sacerdoțiul, după supunerea la preceptele lui,
supunere, de care morțiî i or fi dat dovadă în vieață,
sau, după ispășirea pe care, cei ce iubesc pe morți,
vor face-o, în locul lipsei lor de supunere, prin o
supunere deplina.
Ie vădit, că această măsură de ordine, o amintire,
care să lege vieata aceasta trecătoare cu vieața eternă,
trebuea să fie întrebuințată, de ori-ce. sacerdoțiu. Apoi,
fîind-că în epoca de ignoranță, credința religioasă ie
necesară pentru conservarea vieței omenești de pe glob,
și fîind-că un sacerdoțiu ie necesar, pentru păstrarea
ori-cărei credințe religioase, născocirea unei amintiri,
care să lege vieața prezentă cu cea eternă trebuieă să
fie întrebuințată pentru conservarea credinței. Pre
judecata acestei amintiri așa a și fost întrebuințată,
de la începutul omenire!, fără nici o escepție.
_ Acuma, să vedem neajunsurile științe! reale, care în
lătura prejudecata necesităței unei amintiri ce ar lega
diferitele vieți între iele. întru cît această știință nu-i
de cît individual stăpînită, întru cît nu-i, nici de cum,
chiar iea, socialminte și științificește întronată.
Dovedirea neexistenței unei amintiri după moarte,
înlătură antropomorfismul. Antropomorfismul înse ie
singura bază cu putință a moralei, întru cît nu-i, nici
de cum, chiar iei, socialminte și științificește înlăturat.
Ieată un nou cerc vițios.
Cu chipul acesta, știința reală, adevărul descoperit
și stăpînit individual, trebuie să fie socialminte alun
gat de prejudecată, întru cît necesitatea socială, de
a întrona acest; adevăr, nu există, întru cît această
necesitate nu ie recunoscută socialminte, intru cît
împrejurarea, enunțată mai sus, miraculoasă în apa
rență, nu va fi făcut cu putință această întronare.
leată, cum prejudecata necesităței unei amintiri după
moarte, pentru ca alte vieți să poată exista, se opune,
la antropomorfîșri, la întronarea adevărului, chiar
individual descoperit.
’
Cit despre panteiști, tăgăduitori a! ori-cărei alte
vieți, nu pot avea prejudecata amintire! după moarte.
Dar au și iei prejudecata necesităței acestei amintiri^
REVIST/X 1DEFJ
pentru ca demonstrarea realităței altor vieți să
socialminte utilă.
Intr’adevăr, panteiști!, cari se laudă că raționeajță
panteiști!, cari n’au credință religioasă, întocmii! ca Ca/
bonarii cari nu credință religioasă, panteiști!, CflJ
sînt materialist! numai fiind-că zisa știință îe. maț.
rialistă, în sfîrșit acei cari sînt materiaiiștl orînd-ni
vrînd, precum nu se feresc a o spune, vă zic: «Ce
folosește sancțiunea voastră extra-vitală, într’o vieață
posterioară, dară nu avem amintirea de-a fi meritat
sau nu, într’o vieață anterioară. Și ce ne folosește iea
în vieața actuală și cît se atinge de vieața anterioară’
dacă n’avem amintirea de a fi meritat sau nu în vieața
aceasta anterioară'» ?
Așa-că, prejudecata necesităței unei amintiri, ce. ar
legaviețele între iele, îi împiedică de a studiea și
înțelege realitatea eternei sancțiuni, fără o legătură
de amintire de la o vieață la alta. Apoi, supunînd
admiterea eternei sancțiuni, admitere! prealabile a unei
amintiri ce ar lega vieței* între iele, privesc sancți
unea religioasă, numită științifică, ca nefiind științifică
de loc, ci numai ipotetică, precum a fost sancțiunea
antropomorfică. După care, socotindu-se logicieni mari,
spun: vom rămînea malerialiștt, vrîud-novriiid.
Și ieată cum, prejudecata necesităței unei amintiri
după moarte, pentru ca alte vieți să poată exiști, se.
opune, la panteiști, la întronarea adevărului, chiar
individual descoperit.
Și, fiind-că atîta timp cît știința reală nu va fi în
tronată. nu-s cu putință de cît antropornorfist! și pan
teiști, ieată cum prejudecata necesităței unei amintiri
după moarte, pentru ca alte vieți să poată exista, se
opune, pretutindeni, la întronarea adevărului chiar in
dividual descoperit.
Dacă, independent de prejudecata în chestie, acești
domni ar fi binevoit să studieze realitatea sancțiune!
religioase, științificește demonstrată, ar fi recunoscut:
1. Că, sufletele fiind individuale, eterne, nemateriale,
ori-ce amintire aparține organismt lui și dispare cii iei.
2. Că, față de rațiune, sufletele trebuesc, științifi
cește, să fie demonstrate individuale, eterne, nema
teriale, pentru ca libertatea persoanelor să poată exis
ta, pentru ca chiar libertatea aceasta să nu fie de
loc numai iluzorie, automatică.
3. Că, abstracție făcînd de-o persoană sau alta, li
bertatea, eterna libertate, eternă ca și
fz sufletele nu ie
altă ce-va de cît eterna rațiune.
4. Că, rațiunea eterna, nu-i alta de cît eterna dreptate.
5. Că, eterna dreptate, avînd o existență reală și
demonstrată, acțiunile reale, acțiunile neiluzorii, neautomatice, sînt necesar răsplătite sau pedepsite, după
cum iele vor fi fost făptuite, potrivit său nepotrivit
cu judecata, cu conștiința făptuitorului.
Realitatea acestei ordine morale, demonstrată de
rațiune, libertatea, ca trebuind să fie necesar așa și
nu alt-feliu, ie nemăsurat maî lesne de înțeles, ca
necesară, de cît ordinea fiizică, care există dintr’o
necesitate, care ar putea să fie alta, care ie, poate,
pentru alte lumi, alta, pe cînd ordinea morală ie ne
cesar aceea-și, pentru toate lumile cu putință.
6. Că, acțiunile ce nu vor fi fost răsplătite sau pedep
site de loc în vieața actuală, vor fi, și iele, necesar,
într’o vieață viitoare, vieața sufletelor 'fiind eternă^
Realitatea ’acestei ordine morale, demonstrată de
rațiune, libertatea, ca trebuind să fie necesar așa și nu
alt-feliu, ie nemăsura tmaî lesne de înțeles, ca necesar»»
de cît ordinea fizică, care există dintr’o necesitate, care ar
putea să fie alta, care ie, poate, pentru alte lumi,
alta, pe cînd ordinea morală, ie necesar aceea-și, pen'
tru toate «lumile» cu putință.
7. Că, bunurile sau relele îndurate și meritate sau
>
125
tinse! rațiuni, statornicire care ar fi dus omenirea la
rioare: vieața sufletelor fiind eternă.
V
fc
moarte, tot! legiuitorii, cari s’au dat de revelatori ai
Realitatea acestei ordine morale, demonstrată de ra- lege! și menținători ai omenire!, pentru a opune aces
țiUIie>Ctt fcrebuind să fie necesar așa și nu tei statorniciri, au trebuit iei să supue rațiunea cre
alt-fehu, ie nemăsurat maî lesne de înțeles, ca nece dinței, și trebuie să mențină această supunere, cît se
sară, de cit ordinea fizică, care există dintr’o nece va putea maî mult.
Așa-că, revelațiile, neputînd spune: A'miho! omul le
sitate, care ar putea șă fie alta, care ie, poate, pentru
alte lumi, alta, pe cind ordinea morală, îe necesar sensibil, ceea-ce, fură altă dovadă, afară de simpla afirmare,
ar fi părut absurd, iele au spus: Numai omul
aceea-și, pentru toate «lumile», cu putință.
8. Cu, ast-feliîi, și în ce privește folosul social al are suflet, ceea-ce !e acela-și lucru față de rațiune, dar
nu-i acela-și lucru pentru credința supusă rațiune!, și
sancțiunei, amintirile de la o vieață la alta sînt cu ceea-ce, cu toate acestea, înlătură afirmarea ce-arduce
desăvirșire nefolositoare, știința reală demonstrînd. că
la moartea socială: Omul are tot atîta suflet ca și ani
sufletele sînt eterne după cum ie și dreptatea.
malul, animalul n’are mai puțin suflet de ctt omul.
Realitatea acestei ordine morale, demonstrată de
Cîtă vreme afirmarea: Numai omul are suflet, poate
rațiune, libertatea, ca trebuind să fie necesar așa și să rămînă socialminte netăgăduită, prin putința de a
nu alt-feliu, îe nemăsurat mai lesne de înțeles, ca ne se împiedica socialminte examenul, ordinea, vieața so
cesară, de cît ordinea fizică, care există dintr’o nece cială poate exista. Inse, îndată ce rațiunea, prin ne
sitate, care ar putea să fie alta, care ie, poate, pentru putința de a împiedica socialminte examenul, poate
alte lumi, alta, pe cînd ordinea morală, ie necesar sfărâma jugul credinței, fără a sfărîma jugul ignoran
aceea-și, pentru toate lumile cu putință.
ței, afirmarea: Omul are tot atîta suflet ca și animalul,
9. Că, admiterea acestor amintiri, cari ar lega vie- își căpătă toată puterea, și, societatea merge la moarte,
țele între iele, ar fi, chiar în fața examenului” vătă dacă această afirmare, din partea ignoranței, nu poate
mătoare existenței ordine!, mărginind numărul viețe- minte înlăturată.
lor numai la două. Vieața actuală s’ar trage, atunci,
Pentru ca această afirmare din partea ignoranței să
sau dintr’o creație antropomorfică, sau una panteistă, poată fi socialminte înlăturată, nu-i de ajuns ca fulșitatea
fiind-că noi nu avem nici o amintire de vre-o vieață iei să fie individual și științific demonstrată. Afirmai ea,
anterioară. Atuncea, vieața eternă va avea neapărat ex nihilo nihil, ie științificește și individual netăgă
nevoe de-un paradis, etern și stupid, ca un adaos la duită, de la origina omenire!, și nici o dată, până acum,
un infern etern și groaznic.
n’a fost adoptată, socialminte. Ar fi trebuit, cu toate
Și, acești domni, nu ar mai zice, cu atîta stupidi acestea, ca iea să înlăture ori-ce antropomorfism, dacă
tate și încăpațînare: Vom rămîne matcrialișt'l, vrînd- incontestabihtatea științifică, expusă individual, ar
nevrînd.
fi fost de-ajuns, în privința aceasta. Asta se înțelege,
de alt-feliu, pentru epoca posibilitate! de a împiedica
XII
Din miile de prejudecăți, chiar individual descope examenul și cea de ignoranță socială, cînd necesitatea
socială silește ca această afirmare să fie respinsa. Dar
rite, cari se opun la întronarea adevărului, una din
iea n’a înlăturat antropomorfismul, chiar după incomcele mai însemnate ie credința în sensibilitatea reală
presibilita! ea examenului. S’ar putea zice chiar, că s’a
a animalelor.
întîmplat din potrivă. Intr’adevăr, chiar acu! cari, mai
Să desvoltăm această afirmare. Omul se simte per
înainte, nu credeau în antropomorfism, și cari, une-ori,
sonal. De prisos să o mai repetăm. Personalitatea sa îndrăzneau a o spune chiar înaintea inchizitorilor, ai-i esența. Esența personalităței sale ie deci sensi cuina se prefac că cred, cu toate că de prisos, ne
bilitatea.
greșit față de incompersibilitatea examenului. Dar, îe!
Omul neștiutor, ignorant, personalizazătot ce are apa. ,
t----- ' o x -'.* x
x j „ “ ;
își închipuesc că trebuie, în interesul omenirei, să se
r?;a.deTm>1S-f-re sP°nt,a.na>
ce are “par-ntA“,?„V n.in prefacă, că cred. Așa-că, dacă închizițiea ar putea 11
bihtate. Iei își personabzaza femeea, copiii. Apoi, pun }-est.abihtă ,arfi întiebuințată, desigur, cu mai multă furie
analogie, personnlizază, maimuța, cinele, calul. In urma,
c-tra anteistî
cit de cătră antropomorfiști. Pancu cîtise desvoltă inteligența, in mijlocul ignoranței,
Qr ^.ea s’a fie> chîar) ca în Chinaj singuri închicu atît mai mult senea continua de sensibilitate n aAtuncea ca îu China, ie! n’ar cruța de loc pe
pare ca universală, de netăgăduit, reala.
san-benitos. Ce tribunal de inchizitori ar fi, Doamne, o
Această confundare a analogiilor cu identitățile, aca(Jemie de tiuite raoraie și politice. Ar fi un adeaceastă confundare a aparențelor cu realitatea, ie ceeatribunai je rituri, un tribunal chinez. Cît despre
ce constitue ignoranța ispășitoare, in care omenirea autroponiurfis(ii de bună credință, iei nu-s atît de cruzi,
noastră a suferit, de la origina-i pe glob.^ _
Ieî . . închipuesc, căie de-ajuns ca cine-va să studieze
Acuma, sensibilitatea, baza personalităței, ie sulie- anțropomorfismul, pentru a fi convins de realitatea lui.
tul: numele de suflet fiind dat la ceea-ce sufere și Vorbind de D-zeui personal, iei spun, din toată inima,
se bucură.
.
, cind spun: O semi-.știință duce la ateism, știința deAșa-că, și față de rațiune, sen rn de sensibilitate tuna
. duce
D.zeu> In privința aceasta, panteiști! sînt
continuă și universală, totul are un suflet, he-care sumaț instruiri. Așa-că, dacă ar avea iei puterea,
flet ie un’produs o emanare din sensibilitatea uniarde
.
luubr; neciediDțeî. Afară de fanatici,.
versală, din sufletul universal. Deci sensibilitatea i«- -eî tiu cutoțiî ca 0 religie ie necesară, cel puțin pentru
inerentă organismului, deci, sufletul ie ineren org - pOpOr după cum zic. Așa-că, după iei, cu cît o religie
nismului, deci, după moartea organismului, nu mai ie £
absurafu Cu atît ie. mai bună. Căci, zic ieară-și;
suflet, dec!, post mortem, nihil: după moarte, nimic.
cum-va religiea ar fi rațională, științifica, poCeea-ce însemnează : Omul are lot atîta suflet ca și an putea.o înțelege, nici adopta. Apucați-vă
malul: animalul nu are mai puțin suflet de cit omui. d
sâ ex nețîf
untroponiorfîștilor, fie panteiștilor,
Ieată ce, nătăgăduit, spune rațiunea, întru cit tgnorațională| științifică. înainte de a-i putea face
f anța, privitoare la deosebirea dintre analogii și iaenpărereIl) ÎQ deobște veți fi fluerați.
tități, între sensibilitatea aparentă și cea rea a, n
nefericire pentru prezept, și din fericire pen““ase opune acestei—ieiri din partea pre- tru v.itor, frigarea inclusei a deven.t tot atît de
I
i
�f 126
revista ideei
REVISTA IDEEI
neputîncioasă, după cum 1trebuie să fie pentru generațiea de a-zî demonstrarea științifică, individual demonstrată și părăsită sie-șî, desprej nesensibilitatea reală a animalelor. Așa-că, .,i
și necesar, afirmarea :
animalul, sau animalul
Omul are tot atita suflet ca și an::.,
n’tire mai puțin suflet de cil omul, capătă forță, vi]u :moarte,
dacă n’ar
goare. și societatea ar mergeî la
_
putea fi scăpată de o autocrație a forței, unită cu știința.
XIII
Prejudecata antropomorfismului ie că .‘judecata reală,
judecata neiluzorie, neautomatic’, libertatea neiluzorie, neautomatică, ceea-ce- le tot una, poate să existe,
fără ca sufletele să fie individuale, eterne, nematenale.
Prejudecata panteismului ie că : judecata reală, ju
decata neiluzorie, neaulomatică, libertatea neiluzorie^
neautomatică, ceea-ce 7e tof una, poate să existe, fără
cu sufletele să fie individuale, eterne, nemateriale.
Antropomorfismul și panteismul, față de rațiune,
ie nevoe de repetat necontenit, sînt una șl aeeoa-și
doctrină.
Ie vădit, că aceste două doctrine, cari nu tac de
cît una, trebuie să se opună de- o potrivă la întronarea
științei reale, care trebuie să le înlăture pe amindouă.
Antropomorfismul zice: D-zeu ie ființa ființelor, crea
torul tuturor lucrurilor. Omul a fost creat inteligent
șiliber, di pâ chipul și asemănarea creatorului său. Ceea
ce-i un mister: inteligența, libertatea, se pun, fură
a se proba.
Panteismul zice : Natura, materiea, ie ființa ființe
lor, creatoarea tuturor lucrurilor. Omul a fost creat in
teligent și liber, după chipul și asemănarea creatoarei
sale. Ceea ce i un mister : inteligența, libertatea, se
pun, i'ără a se proba.
înlăturați, socii’.lmlnte, prejudecata credinței în
sensibilitatea reală a animalelor : antropomorfismul și
panteismul vor fi de o potrivă înlăturate : inteligența,
libertatea, vor fi demonstrate că există în realitate, și
orî-ce misticism va înceta de a fi necesar.
Dar, pentru-ca prejudecata credinței în sensibilita
tea reală a animalelor, să poată fi socialminte înlă
turată și să nu mai poată avea loc, trebuie nu numai
ca adevărul, contrar acestei prejudecăți, să fie șdințificește descoperit de-un individ, mai trebuie, să fie
socialminte verificat, socialminte adoptat și întronat
socialminte, pentru ca prejudecata contrară să nu mai
poată avea loc nici o dată. Dar, cum ar putea să se
întîmp'.p una ca asta, cînd toți indivizii, fără excepție,
zicînd așa, se opun, prin o prejudecată oare-care, ca
adevărul să fie socialminte verificat, socialminte adop
tat, socialminte întronat. Nu pare lucrul acesta cu
totul cu neputință? Și n’ar fi oare așa, fără împreju
rarea, în aparență miraculoasă, a unei autocrații a
forței, unită cu știința.
X!V
Una din prejudecățile, cari se opun mai mult la ve
rificarea, la adoptarea și întronarea adevărului, chiar
individual descoperit, ie aceasta : că pururea vor fi să
raci, că pauperismul ie inerent omenirei, că nimenea,
fără nici o excepție, nu poate fi scutit de Tel, să fie,
necesar, mai mult sau mai puțin bogat, prin simplul
fapt, c-ar lace parte diutr’o omenire din care ignoranța
ar fi înlăturata.
De unde vine și cum se opune această prejudecată
la întronarea adevărului, chiar individual descoperit?
Cită vreme ignoranța asupra realităței etemei
sancțiuni nu ie cu totul înlăturată, necesitatea socială
întronează antropomorfismul, pentru ca omenirea sa
nu he cu totul nimicită de cătră panteism.
Acuma, domniea socială a antropomorfismului necesiteaza împiedicarea examenului: împiedicarea exa
menului necesitează existența pauperismului: existenta
pauperismului nocesiteuzâ înstrăinarea solului ]a
divizi: înstrănarea solului la indivizi necesitează
dominarea celor puternici, posesori ai solului sau aî
capitalului ce reprezintă solul, dominarea asupra celor
slabi, lipsiți de pătnînt sau de capitalul ce reprezintă
solul,- și, de vreme ce dominarea celor puternici, po.
sesori ai materiei, asupra celor slabi, ce n’au de cit
inteligența, ie stabilită, pauperismul apare ca inerent
omenirei
Și, pauperismul, intr’adevăr, ie inerent omenirei, în
tru cît necesitatea socială nu obligă de loc a-1 înia.
tura, sub pedeapsă de moartea omenirei.
Dar cum ar recunoaște întreaga omenire necesitatea de
a înlătura pauperismul, sub pedeapsă de moartea ome
nire!, cînd omenirea întreagă îșl închipue, că a voi
înlăturarea pauperismului, ie a voi moartea omenirei?
leată origina acestei prejudecăți, ieată puterea re
zistenței sale.
Acum, această prejudecată se opune la întronarea
adevărului chiar individual descoperit, din două însemnate puncte de vedere.
Mai întâi, pentru a se întrona adevărul, prin înlă
turarea pauperismului, ar trebui să se cunoască pri
cina pauperismului, care ie ignoranța omenească asupra
realităței sancțiune! eterne, independentă de orî-ce
antropomorfism și de orî-ce panteism.
Inse, prin acest mijloc omenirea ie atît de puțin în
stare să întroneze adevărul, chiar individual desco
perit, în cît iea privește aceasta eternă sancțiune, ca
absolut chimerică. Așa-că i-i tot atit de cu neputința
a voi să verifice, să adopteze, să întroneze, un adevăr,
care, pentru iea, ie o absurditate.
Apoi, pentru a voi înlăturarea pauperismului, ar tre
bui cunoscute mijloacele materiale.
Ei bine, aceste mijloace sînt: intrarea în proprie
tatea colectivă, a pămiaturilor și capitalurilor dobîndite de cătră generațiile trecute. Inse, întreaga ome
nire privește aceste mijloace, nu ca trebuind să în
lăture pauperismul, ci ca tinzînd să nimicească întreaga
omenire.
Prejudecata, că pururea vor fi săraci, se va opune
deci, în chipul cel mai absolut, la întronarea adevă
rului, chiar individual descoperit, fără împrejurarea,
într’adevăr miraculoasă, a unei autocrații, care să
unească știința cu forța.
XV
Credința, că pauperismul ie absolut inerent omeni
rei, Ie obirșiea altor prejudecăți, cari se opun, cu tot
atîta tărie, la întronarea adevărului, chiar individual
descoperit.
Prejudecata, că proprietarii, fie ai solului fie ai
capitalului, trebuesc totdeauna să poată să-și asocieze
proprietățile, și că aceste asocieri, sînt totdeauna utile
existenței ordine!, vieței sociale, prejudecata aceasta
ie uua din cele mai înrădăcinate și cele mai grele de
distrus, mult mai grele, poate, de cît toate celelalte
prejudecăți.
Asociarea numai a proprietăților individuale și fon
dare, asociare cu putință numai atunci, cînd aceste
proprietăți sînt declarate neîn'itrăinabile, neîmpărțibile și trecute prin moștenire, în ordinea celui dintâi
născut, constitue feodalitatea nobiliară. Această spe
cie de asociare, a proprietăților individuale, ie uțiln
existenței ordinei, cîtă vreme examenul poate fi socialminte împiedicat, și ie utilă existenței ordinei, pen
tru-că face ca pauperismul să fie inerent omenirei*
Așa-că, proprietarii individuali ai solului, domină și
asupra proprietarilor de capitaluri și asupra proletari
lor, mai mult sau mai puțin lipsiți de proprietate.
)1
I
,
Cînd, în urmă, examenul devine liber, dominarea nujnai a proprietarilor individuali ai solului se pierde cu
dreptul celui dintăi născut, solul și capitalul nu
mai fac de cît unul și acelaș feliu de proprietate, în
ce privește dreptul. Și, dominarea numai a proprie
tarilor individuali ai solului, asupra proprietarilor in
dividuali ai capitalurilor și asupra proletarilor, mai
mult sau mai puții* lipsiți de ori-ce proprietate, de
vine, dominarea proprietarilor individuali aî capita
lurilor, asupra proletarilor mai mult sau mai puțin
lipsiți de proprietate. Intr’un cuvînt, dominarea so
lului se transformă în dominarea capitalului.
Asociarea, numai a proprietarilor individuali ai so
lului, transmițindu-și proprietatea aceasta în ordinea
primului născut, constitue dominațiea solului, iear
asociațiea proprietarilor individuali, fură deosebire de
sol sau capital, transmițindu-și proprietatea fură deose
bire de cel dintăi născut, constitue dominațiea ca
pitalului.
După cum, mai întăi asociațiea proprietarilor indivi
duali, oi pumîntului, ai feodalitățeî nobiliare, a fost
utilă, fiind-că asigura permanența pauperismului, ne
cesar existenței despotismului, după cum această spe
cie de asociare a fost opriră, în urma incompresibilităței examenului, tocmai pentru-că asigura, prea fă
țiș, vecinicirea pauperismului, devenit anarhic, tot
așa asociarea proprietarilor individuali de capitaluri
sau feodalitatea financiară, a fost folositoare, pentrucă masca dăinuirea, încă necesară, a pauperismului, tot
așa această specie de asociare va fi oprită, cînd masca
va fi smulsă, prin aceea-și incompresibilitate a exame
nului. Pentru-că, asociarea capitaliștilor sau dominarea
capitalului asigură sclăviea maselor sau vecinicirea pau
perismului, mult mai bine, de cum le asigura numai
dominarea solului.
Intr’adevăr, numai sub dominarea solului, cît se
atinge de îngrijirea săracilor, iera rivalitate, între sacerdoțiu, reprezentantul spiritual, feodalitatea nobiliară, care reprezenta timporalul, și Mammon, repre
zentantul uzurei și eamătei : iera întrecere. Dar, între
cele două specii de dominație, a solului și a capita
lului, ie o deosebire, zicînd așa, nemărginită. Sub dominarea capitalului, Mammon nu mai are rivali, și
proletarii sînt exploatați pănă la cele din urmă mar
gini cu putință.
Și nu numai în punctul acesta se mărginește
i “ J
deo- -----maselor
1—
sebirea. Sub dominațiea solului, exploatarea
sau pauperismul, ie de nevoe pentru existența ordinei,
a vieței sociale. Sub dominațiea capitalului, din con
tra, exploatarea maselor sau pauperismul, ie un isvor
nesecat de revoluții. Ast-feliu, dominarea solului, păs
trează vieața omenirei în tot cuprinsul epocei cînd
îera cu putință de a se comprima examenul, pe cînd,
dominarea capitalului ar duce omenirea la moarte,
dacă această dominare n’ar putea fi înlăturată, p *iu
nimicirea ori-cărei posibilități de asociare de capitaluri individuale, după cum ori-ce posibilitate de aso
ciare numai între proprietarii individuali ai solului, a
trebuit să fie înlăturată, pentru ca dominarea solului,
devenită prea pe față anarhică, să nu'mai fie cu putință.
Ast-feliii, dominarea solului, din capul locului, ie
necesară, din pricina ignoranței sociale, iear domina
ta capitalului devine necesară, pentru-că, dominarea
solului nu mai poate păstra ordinea, și ignoranța so
cială nu ie încă înlătur >tă, ceea-ce ar fi necesar, pentju ca inteligența tuturor să poată domina matenea.
^-Șa-că, dominarea capitalului asupra inteligenței, do
minarea proprietarilor particulari ai materiei asupra
lnteligenței în general, cere înlăturarea feodalitățeî
Mobiliare, după cum dominarea inteligenței asupra ma-
127
teriei, dominarea tuturor asupra materiei, va cere,
înlăturarea feodalitățeî financiare, care constă în aso
cierea capitaliștilor.
Dar apucați-vă d? vorbiți de necesitatea, sub pe
deapsă de moartea omenirei, de a se împiedica asociarea capitalurilor individuale, după cum a fost nevoe
de a se împiedica restabilirea dreptului cehă dintâi
născut, pentru a se împiedica restabilirea asociere!
proprietarilor individuali de pămint numai, apucați-vă
de vorbiți de ereziea aceasta în potriva ortodoxiei
dominărei proprietarilor individuali ai materiei, și veți
fi duși la balamuc, dacă nu veți fi dați pe mîna călăilor.
Dar de ce oare omenirea întreagă are atîta groază,
și de nimicirea feodalitățeî nobiliare, pretutindeni unde
aceasta mai ființază, și de nimicirea feodalităței finan
ciare, pretutindeni unde aceasta a înlocuit feodalitatea
nobiliara ? Adică, de ce oare are atita groaza de în
lăturarea ori-cărei asocieri de proprietăți individuale ?
Omenirea are atîta groază de asta, din pricină că
empirismul, sau un raționament de care ignoranța nu-șî
poate da limpede nici o samă, raționament, pe care
filosofii, misticii, l-au numit intuiție, face să se între
vadă, cum-câ înlăturarea feodalitățeî însamnă înlătu
rarea despotismului, cum-câ înlăturarea despotismului
duce necesar la revoluție, isvorul morț^i omenirei,
întru cît ignoranța asupra realităței libertăței. nu va
fi înlăturată, din pricină că empirismul face să se în
trevadă, de-asenienea, cum-câ nimicirea feodalitățeî financiare,
nnnr.înrPj cu toate că această feodalitate ie un isvor
esențial de anarhie, trebuind să ducă omenirea la
moarte, omenirea ar fi dusă și mai repede la moarte,
dacă societatea ar pretinde sâ stabilească dominarea
inteligenței tuturora asupra materiei, înainte ca igno
ranța tuturor să poată fi sorialmuitr înlăturată.
Cu alte cuvinte, din pricină că empirismul face să
se întrevadă, că, dacă dominarea proprietarilor indi
viduali ai solului, asupra proprietarilor de capita
luri în particular, și asupra inteligenței tuturora în
general, a fost necesarii, din pricina ignoranței sociale
asupra realităței unei sancțiuni superioare forței și
independentă de orî-ce antropomorfism, și, că, dacă
această dominare a solului asupra inteligenței tutu
rora n’a putut să fie înlăturată, de cît. prin incompresibilitatea examenului, întronînd dominarea proprieta
rilor materiei asupra inteligenței tuturora in general,
dominarea omului asupra materiei, dominarea tuturora,
excepție, asupra materiei, nu poate ti întemeeată
de cît prin înlăturarea însă-și a acestei ignoranțe so
ciale, asupra realităței unei sancțiuni superioara forței
și independentă de orî-ce antropomorfism. Până atunci,
dominarea proprietarilor individuali de capitaluri, domi
narea feodalitățeî financiare, dominarea capitalurilor
asociate asupra inteligenței tuturora, rămîne necesară,
cu toate că uuvo
duce uturuuca
omenirea la moarte, și această necesi......a se înlătura feodaliratea
tate implica, imposibilitatea
financiară, de a se împiedica asociarea capitalurilor
««»"«»«•••«
individuale.
leată ceeea ce face, empirismul, să întrevadă întreaga
omenire, și. ceea-ce o face, pe aceasta, să aibă în oroare,
ori-ce gîndire de a înlătura asociarea de capitaluri
individuale.
Pe de altă parte, am văzut, cu pentru a feri ome
nirea de moarte, împiedicarea asociere! capitalurilor
individuale, sau nimicirea feodalitățeî financiare, a
devenit și mai neapărată chiar de cît oprirea de a
asasina.
Necesitate și imposibilitate. leată situațiea în care
s’ar găsi omenirea, fără împrejurarea, în aparență mi
raculoasă, a unei autocrații, care să unească știința
cu foțța.
�REVISTA IDE El
1*28
XVI
O prejudecăți, care purcede ieară-și din credința, ca
pauperismul ie inerent, omenirii, ie aceea ce a, ea nea
parat, de ti lăsa pe suma familiilor, educațica, ins~ (■
țita, întreținerea copiilor, de la naștere ș< păna la
"’leVu'desăvîrșire vădit, că, această lăsare, ieste cu
totul necesară, întru cît pauperismul ie insn-și nece
sar existențe! omenire!. Dar ie de asemenea cu desavîrșire vădit, ca această lăsare, trebuie sa pncinueuscâ moartea omenire!, de vreme ce paupensmul tre
buie să fie înlăturat, sub pedeapsa de mooitea omenirei.
Apucnți-vu, usl-feliu, de vorbiți, mtregei omeniri,
de necesitatea, pentru societate, de a se îngriji de
copii, din vrîsta cea mai frageda, de a da tuturora,
și cu aceea-si îngrijire, educație, instrucție, locuința,
întreținere, de a desvolta la toți, și pururea cu aceen-și
grijă, corpul și inteligența, de-a-i înzestra pe toți, și
dr-o potrivă, la intrarea lor in societate, de a asigura
tuturora, fără cea mai mică abatere, și munca și li
bertate de muncă, fără ca, vre-o dată, cea mai mica pie
dică să li se pue în cale, în fine de a menține în în
destulare si bună stare, chiar pe acri, pe- cari, vre-o
nenorocire’ sau propnea lor nechibzumță, i-ar pune în
stare de a nu mai putea munci cu folos pentru sine.
Apucați-vă de spuneți asemenea vorbe. întreaga
omenire, vă va trimete la balamuc, dacă nu vă va
da pe mina călăilor.
Deci nu se poate, ea generațiea de a-zi să pontă
înlătura prejudecata aceasta. Și, cu toate astea, această
prejudecată, trebuie, necesar, să fie înlăturată, sub pe
deapsă de moartea omenire!.
Necesitate și imposibilitate. leată situațiea în care
s’ar găsi omenirea, fără împrejurarea, în aparență mi
raculoasă, a unei autocrații, care să unească știința
cu forța.
xvn
O prejudecată, și mai vădit absurdă, poate că, cel
puțin, tot atît de absurdă ca și cele precedente, poate
că înse mai grea de nimicit, ieste aceea, de-a crede,
nu numai că naționalitățile nu pot să fie nimicite, ci că,
naționalitățile, față de incomprcsibilitatea socială a exa
menului și față de ignoranța socială asupra altui drept
de cît ocel al forței, nu trebuiesc să fie nimicite de loc,
sub pedeapsă de moartea omenirei.
Cu toate astea, ie cu totul vădit, cu totul netăgăduit:
1. Că, față de împrejurările arătate mai sus, o na
ționalitate, față de ori care alta, nu-i alt-ceva de cît
0 agregație de indivizi, sub un drept particular, avînd,
exclusiv, drept sancțiune, propriea-i forță brutală.
2. Că, de vreme ce toate naționalitățile sînt în
contact neapărat, și sînt ast-feliu,’ necesar, față de incumpresibilitatea examenului, forța brutală,’în sinul
naționalităților, ie singura sancțiune posibilă a drep
tului, pururea față de ignoranța socială asupra realitâței unui alt drept de cir al forței.
3. Că. atita vreme cît forța brutală va fi singura
sancțiune posibilă a dreptului, în totalitatea naționa
lităților, forța brutală va fi de asemenea singura sanc
țiune posibilă a dreptului, in fie-care din iele.
4. Că, față de incompresibilitatea examenului, și de
contactul neapărat al naționalităților, forța brutală
trebuie să poată fi înlăturată, ca singura sancțiune
posibilă a dreptului, în omenirea întreagă, sub pe
deapsă pe moarte socială, în prăpastiea anarhiei.
5. Că, forța brutala, ca singura sancțiune posibilă
a dreptului, m omenirea întreagă, poate să fie înlă
turata numai prin întronarea, în omenirea întreagă,
singurei sancțiuni posibile, ca superioară forței bru> pnn întronarea sancțiune! religioase, științificește
demonstrată reală, sancțiune, a cărei realitate t
să fie mai întâi individual descoperită, apoi
PSe
sociulminte, după care, socialmihte adoptata
ati‘ i
nitar întronată.
l”Ua. '
6. Că, această întronare, necesară existenței 0>
rei, va nimici naționalitățile, cari nu-s de cît e .
siea drepturilor particulare, avînd necesar, f0Tt„
tală, drept, singura sancțiune posibilă.
v brU7. Ca, prin urmare, naționalitățile trebuiesc, nec
să fie nimicite, sau, ieară-și necesar, omenirea tr*?î>
să dispară de pe glob.
bie
Apucați-vă de vorbiți, acuma, omenirei întregi 1
pre necesitatea nimicire! naționalităților, sub ped^--'
, aPsi
de moartea omenirei. întreaga societate vă va trhnT
la balamuc, daca nu vă va da pe mîna călăilor. -te’
Ie dar cu neputință, ca generațiea de a-zi, $a’ po r
nimici naționalitățile. Și, cu toate astea, repet, Jaf
ualitățile, trebuiesc neapărat nimicite, sub pedean°*
de moartea omenirei.
P3tt
Necesitato și imposibilitate. leată situațiea în Car
s’ar găsi omenirea, f.iră împrejurarea, în ap.irent-e
miraculoasă, a unei autocrații care să unească știink
cu forti.
’
xvm
O prejudecată...
Mulțămesc, generație viitoare. Masele generației de
u-zi sînt desvinovățite. Să lăsăm pe socoteala drentăței eterne, vanitatea ignorantă, care menține oarbă
această nenorocită generație, și să lăsam să moară această generație în pace, dacă-i va fi cu putință...
După această expunere, generație viitoare, tu mă
vei plînge, de-a fi trăit, așa zicînd singur savant, în
mijlocul unui balamuc social, incapabil de a mă în
țelege. Vei zice, că-i chinul lui Mezane, acel al unui
om, trăind nedislipit de-un cadavru. Tu mă vei plînge,
dacă, cînd vei exista tu, nu-ți vei da samă, că relele
îndurate, adevăratul savant are convingerea de a le
fi meritat, că astă-zi, și ca ispășitoare, relele îndurate
sînt aproape o fericire, și-s pururea o fericire, cînd
iele sînt îndurate pentru a mîntui omenirea.
Colins.
IUBITEI
j\rii vreu să-mi fii, drăguță, cu aur poleita.
Căci auru-i trufie și șterge-ori-ce simțire,
Din mimă și minte, voind să stăpincască,
Disprețaind ce-i sincer, slăvind ce-i lingușire.
Ru vreu să-mi fii, dc-asemeni, din plebea proletară,
In care-ori-ce nădejde, de neguri ie cuprinsă,
Ca vasul între ghețuri, în mările polare,
In care-ori-ce dorință de re’nviere-i stinsă.
Ci vreu, să-mi fii, drăguță, ca frunza de plăp^'
La ori-ce adiere de vaete
Simțirea să ți tresalte. .Și
De dorul libertății și-a unei lumi de îngeri.
Așa te vreu, iubită, să se răsfrîngă-n tine
A lumei vieață-ntreagă. Și-n jurul tău să suinei >
Cum Aurora zilei presară bobi de rouă,
Sămința libertăței și-a dragostei de oameni.
I. Neag*
Rugăm pe cei căror li s’a expediat cîte un
--- /iM pau cLcIlitat
sq ne trimeatU C'°
din- rn
Trudiți!,
sau și mai bine prin ma-ndut-^__ .
neapărat, in ttimbre
:-
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURA «AI1NERVA», STR. REGALA 0. — BUCUREȘTI
REVISTA IDEEI
1902, luliu. No. XIX.
9.
București, StradaJEpurilor, 10.
CUPRINSUL
a
Simplificarea chestiei
<
socialo . P. Musoiu.
....... ° !,0Cie‘Ut0 h,,"lU d0 Kuvern H. SPENCER
ip’il: H. France
melc - Cir, Letolrneau.
Pucca LuiucI . L. Tolstoi.
Cinteci:ul Albatrosului: M. Gorki.
ceti buni : D. Mhnteanu.
revoluțieu : A, Catilina.
CriminaliIul iuâscut : A. Loria,
P- K"O-OT«.K.
Zjltatuli.
Io procurat.
85» G.
SIMPLIFICAREA CHESTIEI SOCIALE
Neînțelegerea dintre oameni, cît se atinge de deslegarea unor anume chestii, are ființă adesea, din
pricină că chestiile se tratează în bloc, că nu se face
nici o clasare, că se amestecă fără nici o măsură. Din
torte, neînțelegerea cea mai mare și tot o dată mai
gravă există asupra chestiei sociale. Această chestie
socială ie cît se poate de complicată. Dînsa cuprinde în
sine o mulțime de ramuri, nu de nediscurcat desigur, dar
oamenii sînt departe de a se acorda între iei, cît se atinge de deslegarea ce chestiea aceasta trebui ște să
aibă. Nu-i vorba de oamenii de rînd, cari nu au nici
un criteriu de orientare, nu-i vorba de acei pentru
cari toate sînt par’că într’un haos, în care nu ar mai
fi nici o normă, în caie par’că te-ai pierde. Chiar cei
mai luminați oameni, văd deslegearea aceasta sub di
ferite aspecte și au asupra-i cele mai curioase concepții.
Cu toate că deslegarea acestei chestii atîrnă de
factori hotărîți și trebuie să aibă loc, necesar, într’un
feliu, în feliul determinare! iei, ca aspect general, cu
toata diversitatea de opinii, totu-și ie par’că de inte
res vital, ca deslegarea aceasta să fie cunoscută sub
adevărata iei fațade cît mai mulți și chiar să fie sus
ținută. In mersul lucrurilor lumești, niște silința con
stante, diriguite într’o direcție dată, tot pot să folosască mai mult. Și ie o chestie de amor propriu, nu
de nesocotit, de a ne îndrepta activitatea în direcțiea
spre care lucrurile curg, să nu fim nevoițî de a ieși
la liman tocmai cine știe unde la vale, unde ne va
scoate curentul, cu toate ca noi ne-am fi împotrivit
pururea acestui curent și am fi înotat la deal.
Inse, de ce nu se înțeleg oamenii nici cum și nu-și
îndreaptă silințele cu toții cătră aceea-șî țintă ? Pen
tru-că unii ieau din chestiea socială o parte și fac dintr’însa un cap de susținere și un cap escluziv. Ieau
bună oară familiea. Observînd anomaliile acesteea,
_e a-zî, nu numai că ajung să tăgăduească familiea,
in forma-i actuală, dar ajung să prescrie care va fi
forma familiei viitoare sau feliul de împărechere al
0?menilor, într’un mod hotărît. Ajung să prescrie pre?s> cum se vor crește și educa copiii și o mulțime
e alte lucruri, cu cari alții nu se unesc de loc. Și
eunindu-se în privința aceasta, ajung să nu se mai
P°ută uni
jn alte privinți, neînțelegînd că s ar
Rea prea bine să fie o unire, o înțelegere deplină
foarte multe privinți, cu toate că înțelegerea nu
avea loc într’o privință.
Asupra proprietate!, alt element, alt ram al chestiei
sociale, unii susțin cum-că forma acesteea trebuie să
fie reglementată într’un anume feliu, nestrămutat și
hotărît așa, precum le-ar conveni lor. Să fie într’un
feliu sau altul, să se transmită la descendenț! într’un
feliu, să fie posedată de unii și de alții în virtutea
unor unume titluri. Firește cum-că alții nu vor putea
să se unească de loc, dacă ie vorba pe convenire, sau,
cum s’ar prinde, pe o plăcere personală a noastră.
Firește cum-că alții nu vor putea să se unească de
loc, cînd se arată mai mult de cît o indicare geperală sau o tendință neapărată, firească, o tendință a
proprietaței de a evolua. Și neunindu-se oamenii în
privința aceasta, cred că nu ar mai putea să fie cu
putință nici o unire în celelalte privinți.
Cu religiea tot așa se întîmplă. Religiea ajutorează
și iea_ sau crește neînțelegerea dintre oameni. Unii o
vor tăgădui sau vor prescrie o religie nouă, vor fi în
fine cu totul hotărîți și vor prescrie formă și fond,
cum li se pare lor c’ar trebui să fie. Vremea ie plină
de asemenea practici, chiar vremea actuală desigur,
și nu avem nevoe să facem presupuneri. Neapărat că
în fața unei păreri poate să fie o altă părere, precum
în fața unei voinți poate să fie altă voință, dacă ie
vorba așa pe părere și pe voință. Și ie firește ca oa
menii, cu mintalitateu ce-o au, în situațiea de a-zi, ie
firește ca neînțelegîndu-se, aflîndu-se antagonist! în
tr’un punct, să nu mai vadă putința de a cădea de
acord, cu nici un chip, în vre-un punct.
Cît se atinge încaltea de stat, de forma generală
în care ie cercuită și se manifestează vieața socială,
neînțelegerile dintre oameni, pe lingă că sînt multe
au consecință foarte grave. Forma de stat va fi re
publicană, va fi federativă sau nu știu cum, precum
ne-ar conveni nouă mai nimerit să fie. La o concep
ție se va opune o alta, și, oamenii, neînțelegîndu-se
asupra unui punct, vor socoti cu cale că ie cu nepu
tință, că nu se mai pot înțelege nici într’un punct
Se vor privi chiar ca ce! mai vajnici vrăjmași. Și de
unde ne-am fi putut aștepta la o combinare de forțe,
spre susținerea progresului social, ne pomenim c’o
luptă înverșunată, c’o luptă cruntă, încinsă între oameni.
Și tot așa, în toate celelalte ramuri cari alcătuesc
problema, chestiea socială. Oamenii se hărțuesc între
sine, se îneaeră și se luptă, nu se împacă de loc. Asta
ca indivizi și ca grupe, fără escepție de naționalitate
și sex. Crează par’că anume puncte deosebitoare,
puncte de dezacord și se complac într’un zbucium
cumplit, par’că fără nici o ieșire. lear vremea-i duce,
îi duce în neștire, nu în neștirea vremei, care își are
normele, legile iei bine statornicite, ci în neștirea lor.
Și cînd deschid o dată ochii și se întîmplă să deslușască ce-va, văd foarte bine că lupta și împotrivirea
lor nu a avut nici un senz, pentru-că împrejurările
i-au scos cu totul aiurea, la un liman strein, tot atât
de puțin prevăzut de ambele sau de multiplele părți.
Se înțelege că-i un păcat, un păcat colosal, ca niște
forțe utilizabile în sensul evoluției generale, ie un
păcat colosal, ca niște forțe, la urma urme! utile, să
se risipească în vînt, ca acest mortier, cîte o dată de
calitate bună, să se pieardă în van, cînd ar putea să
lege cărămizile ce se întrebumțază să se refacă clă-
�REVISTA IDEEI
130
REVISTA IDEEI
lalte. Atacăm mai cu samă partea aceasta, sigUrcelelalte vor cădea de la sine sau se vor mOd-rcă
Că
potrivit, vor lua forma corespunzătoare. Făcînd oi
ducere riguroasă, putem să atacăm și alte părți dinr-’
dacă ne interesază mai mult, după situație» noastră n ’
ticulară, puțin mai nuanțată în vre-o privință po»t .
dacă practica ne îndeamnă mai bine. Trebuie înse sn’^
dăm samă care ie clieea adevărată de boltă și să
vim mai cu samă în iea, dacă avem de dărîmat ce- °"
In chestiea socială, chestiea vieței, chestiea sur’
nerei sau persistărei noastre ca speță, ca neam .
indivizi, care să fie oare cheea adevărată de boltfiC?
Ara si rostit cuvîntul: ie însă-șî susținerea hoastr
Și, sîntem susținuți, manifestîndu-ne dună pornii?’
facultăților noastre, avînd cu osebire la îridămînă ace
materie primă, care să întreție și să permită din ca*
pul locului și în tot cursul vremei, desvoltarea și Cl£
tivarea acestor facultăți. In ordinea actuală materie'
primă ie monopolizată de unii, nu vrem să ziCe|f
trîndavl sau harnici, destul că această materie primă
ie monopolizată în dauna mare! mulțimi, care îndură
toate înfrînarile și tonte umilirile. Ie vorba ca această
materie primă să fie pusă la îndămîna tuturor, cum
cer necesitățile vremei. Și-i vorba ca oamenii să nu
mai fie miopi, să vadă lucrul neted, cura-că va trebui
să se întîmple neaparat așa.
___
P- Mușdlu.
direa socială. Afara de aceasta, ie~ foarte jignitor
pentru demnitatea noastră de oameni, de oameni cu
gîndire, ca puterile noastre să fie întrebuințate de
vreme, tot în direcție» mersului iei, negreșit, cu toata
opunerea noastră, cînd puterile astea ar fi putut sa
se dea voluntar. Ie foarte jignitor pentru noi, ca vre
mea să se slujască de puterile noastre șt sa le între
buințeze tot pentru scopurile iei, cum se slujește vre
me» de iele și întrebuințez» forțele oarbe ale naturei.
Dacă privim lucrurile în fond, anomalie» aceasta își
are explicarea iei. Oamenii nu pot să se desbrace nici
cum, nu pot să se desbrace de subiectivitatea lor și
amestecă subiectivitatea aceasta chiar și acolo unde
ie vorba de-o simplă constatare, unde ie vorba de-un
calcul pozitiv și de deduceri riguroase, cu totul obiec
tive. Din chestiea socială iea fie-care partea ce îl pri
vește pe iei, partea ce-1 impresionează mai mult, care-1
atinge sau îl pasionează mai mult, după temperament,
după vrîstă și feliu de viețuire. Face din partea asta
un punct fundamental, un punct de sine stătător,
strein de orî-ce înlănțuire par’că, susținînd ceea-ce
năzuința personală, ce pasiunea lui i-arată că l’ar sa
tisface mai bine.
La un mod de vedere, firește se opune un altul, și
părți fundamentale, zise fundamentale, opuse, pot să
se născocească ori-cîte. Și la o deslegare dată ca po
zitivă și ca nestrămutat să-se întîmple așa, se poate opune o altă deslegare tot atît de positiv dată și tot
atît de nestrămutat să se întîmple așa. Și ieută atîtea
motive, atîtea puncte ireductibile, ce fac pe oameni
vrăjmași, ce fac cu totul cu neputință o înțelegere,
o cooperare deplină, precum ar trebui să fie. leată p.jdușoiu și p.^osîn: Mișcarea Socială, colecția complectă 5atîtea motive, ca o mulțime de forțe utilizabile, la p. jlîușoiu : Revista IdeeI, de la u. 1-10, colecția complectă 5—
— Ce-7 de făcut, roman, de Cermșevsky . ... 5—
urma urmei utile, să se risipească în vînt, sau să fie
— Despre mlnie, de Seneca
’2—
utilizate de vreme, oți-cum, întru folosul iei, precum
— Manifestul Comunist, de Marx și Engels . 1utilizazâ vremea mai toate sau toate forțele naturei.
—
Socialismul
și
caracterele
sale,
de
Deiiis
.
.
—
50
Neapărat că ie un mijloc sigur de a se stabili o
— Socialism utopic și socialism.științific, de Engels —50
normă, de a se face între oameni o împăcare, o în
— Rusia Revoluționară, de D-na Nikitiua . . —50
țelegere, măcar între acei de-o stare, cu toate că teo
— Libertateadecugetare șidediscuție, de St.Mill.50
.. —
—R6l)"
retic nu ie exclusă posibilitatea de a se face o în
— Pușcăriile, de ICropotkin
țelegere între toți. N’ar fi să se verifice, cu nici un
— Metoda experimentală in politică. . . . . -50
instrument altul, de cît adesea cu bunul simț sau cu
— Determinismul Social. Socialismul Belgian . -50
. -50
— Propaganda în Mișcarea Socială. . .
o minte nepervertită, să se verifice dacă chestiea pusă
. -50
— Cum se explică Anarhiștii
în discuție ieste fundamentală sau nu. N’ar fi de cît
— Emanciparea Nemeși ........
să se verifice, dacă are sau nu un teren propriu pe
— Intime................................................ . .
care să se miște, sau că se mișcă pe un teren strein,
: Substratul patologic in pesimismul contemporan 4—
ie în înlănțuire, decurge de aiurea. In asemenea caz, p. Xosîq
— Despre influența împrejurărilor, de Laniark 4—
pănă la o deducere riguroasă, vom putea să admitem,
— Idealul Tinerimii. Viitorul Științei. Traducere -20
-20
ca simplă hipoteză sau ca posibilă, ori-ce deslegare
— Determinismul
....... . . • -50
s’ar da, cu osebire cînd deslegarea aceasta atîrnă de-o
— Medicina Socială
.....
sancțiune ulterioară.
J. /leagă: Tradiții: icoane din norod
—20
Firește că nu vom putea de cît să fim de acord,
—
Ciuma religioasa, de Most. ...•••; —50
cînd vom vedea cu se susține o chestie clar, cînd
—
Vremuri noi, de Kropotkin
vom putea să ne încredințăm că se prezintă sub ade Gh. Variau]-,6lu|escu: Jertfele Țarului, de Askinassi .
2vărata iei față. Firește că nu vom putea de cît să fim Gr. Goilay: Lumina Asiei, de Edwin Arjiold. . • • J20
de acord, ori-care ar fi sentimentul nostru aparte, )\nna jvfaria /Vîanzoru : Către fete . . . . . • • •
ori-care ar fi înclinarea personală sau pasiunea ce ne- Qn fecior de |eran : Noua epistolie cătră muncitori și țerani —
-20in
ar călăuzi cuin-va. De alt-feliu, în niște împrejurări Solornon }\bram: Destăinuirile unui expulzat . . 1 -20
Xazare: Despre Antisemitism
• -20
<
normale, năzuințele noastre nu-a nici de cum, nu pot Jlernard
Grupul SludenfilorSocialiști, Paris -.Antisemitism și Sionist -20
să fie în luptă, de loc, nu-s nici de cum opuse, opuse
și 2osîn : Școala liberă
■ - ‘
cu starea generală socială de fapt. Năzuințele noas /riușoiu
Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se vor trimetetre, fiind o emanare, o purcedere neapărată, cu toate
La Revista Idael, 10, str. Epurilor, București*
că une-ori poate că nu într’atît de imediată sau atît de
directă, se acordă perfect cu rînduirea socială reală.
Se acordu perfect cu modificările ce această rînduire
„REVISTA IDEEI“
socială ie susceptibilă să le realizeze, cu modificările
Pe
an,
10 numere, 5 lei.o.
cari i-s inerente iei.
Cu chipul acesta lucrul se simplifică mult și ches
Rugăm pe~abonați! rămași în urmă cu platVi s’^'j
tiea socială re apare mai sezizabilă, mai clară. Ca să
contribuim mai cu samă la deslegarea ieî, căutăm mai trimeată abonamentul pe dată. Cu numărul 10, ce
cu sumă partea fundamentală, din care purced cele- te să apară, colecțiea revistei se complectează.
Lucrări de procurai
ADAPTAREA OMULUI
131
agregat, alcătuit în mare parte din unități inferioare. Nu
le vom face cinstea dea discuta cu asemenea inși.
Sistemul acesta mai implică următoarea dilemă : sau
nu există nici un procedeu natural, in virtutea carnea
Jntr’o serie de articole, am constatat, cuin-că, stabi cetățenii să fie pe cale de adaptare, sau că-l mal bine
lind, progresiv, drepturile deduse de cătră etică, legea ca procedeul acesta natural să fie înlocuit printr’un pro
scrisă a consfințit libera dispunere de sine, pentru ori cedeu artificial. A afirma că nu există nici o adaptare
care individ, un numai față de uiți indivizi, ci, intr’o naturala, însamnă a afirma, cum-^că, contrar a ceea-ce
mulțime de pnviuți chiar și față de Stat. Fără a renunța se petrece cu celelalte ființi, cari tind necurmat de a
să-l apere în potriva atacurilor altora, Statul a renun se adapta la împrejurările incunjurătoare, ființa ome
țat și iei intr’o mulțime de pnvințl, de a mal îndrepta nească nu tinde nici să se adapteze la împrejurările
țre-un atac in potriva individului. Intr’o stare ae pace astea, nici să îndure modificările cari ar face-o in stare
permanent i, corolarul Ie vădit: răsturnarea relațiilor sa ducă vieața pe care împrejurările i-ar impune-o.
aflătoare ar fi complectă.
Ceea-ce-ar însemna, a susține, eiim-cu varietățile genu
Ce înriurire oare îndeplini-va concluzie» aceasta, a- lui omenesc sînt niște efecte fără cauza, sau cari au
stipru chestiei ce,ne preocupă? Aceea că, pe cîud, odi avut de cauză acțiunea guvernamentală. Afară da asta,
nioară, societatea avea să fasoneze pe individ, să-l adap trebuie să admitem că oamenii se fasonează necontenit
teze scopurilor Iei, acuma individul, Iei Ie acel ce are și firește după cerințele unei stări sociale mal desvolde fasonat Societatea, s’o adapteze 1» ținta ce-o urmă tate. Și toți cari admit acest punct, vor sta la cumpene
rește Tel- Societatea nu mal îe un corp politic solidifi de-a afirma c’o adaptare artificială ar fi mal preferabilă
cat, care să împingă la acțiune masa unităților sale com de cit o adaptare naturală.
binate : Iea și-a pierdut organizarea constrîiigutoare, si,
Să trecem de la aceste trăsături abstracte ale chestiei,
ne mai ținîndu-șl lipite unitățile, de cit prin legăturile la trăsăturile concrete. Să presupunem că s'ar fi liocooperare! pacînice, Iea nu mal ie de cit mediul în care tărît a se crea niște cetățeni, cari ar avea forma 'îm
se desfășură activitatea acestora. Repet, și stărui asupra brăcată de cătră vieața Societâței din care lei ar face
acestui punct: iiind-că Societatea, cu însușirea-i corpo parte. De unde ar trenui să purc“adă concepțiea acestei
rativă, nu-i înzestrată de facultatea de a simți, și lîind-cu forme ? Oamenii nu primesc, ca moștenire, numai cons
această facultate constă numai în unitățile lei, singura tituție» fizică și mintală a strămoșilor lor, lei moștenesc
rațiune care ar îndreptăți subordonarea viețelor sim de-asemenea din totalitatea ideilorși credințelor acestora.
țitoare a unităților, vieței nesimțitoare a Soci'etățel, nu Concepțiea curentă, de ceea ce ar trebui să fie un ce
poate fi invocată de cît sub regimul militar, și, numai tățean, va fi deci un produs al trecutului, ușor modifi
fiiud-că atunci subordonarea aceasta oferă cel mal bun cat de prezent.. adică, trecutul și prezentul i’și vor im
mijloc de-a ocroti viețile simțitoare ale unităților. Această pune concepțiea lor viitoi ului. 6rl-ce persoană, care ar
rațiune descrește cu declinul militarismului și dispare privi chestiea din punct de vedere impersonal, nu va
cu progresul regimului industrial nelimitat. Dreptul So- putea ca să nu-și dee samă, cnm-că ar n a ne pregăti
cietățel, de a disciplina pe cetățeni, pl-re de-o dată și să repetăm in altă sferă; nebuniile săvârșite. în toate
nu rămîne nici o autoritate, care să albă calitate de a timpurile și la toate popoarele, cu privire la credințele
religioase. Pretutindeni .și pururea, omul de rind își inprescrie forma ce trebuie s’o lee vieața individuală.
Desigur, inse, ni se va zice, Societatea, lucrînd în nu chipue, cum-ril credința in care iei a fost crescut, ie
'singura
adevărată. Cu toate că va fi silit să admită,
mele capacituțel sale corporative și călăuzită de cătră
inteligențele combinate ale elitei membrilor Iei, va cmn-că, neapărat, toate credințele cin au fost profe
aduce un serviciu, elaborînd concepțiea naturel indivi sate cu o încredere egală cu a sa, trebuie, afară de una,
duale celei inal bine adaptate hi o vieața industrială să fie falșe, totii-șî, după pilda celorlalți oameni, dînsul
armonioasă, cum și concepțiea disciplinei care va fi pro va fi convins, c’um-că tocmai credința lui constitne
prie de a realiza această natură. Această susținere, sub excepțiea. Oamenii, cari ar voi să impue viitorului
înțelege dreptul comunităței, de a-șl impune planurile, idealul lor de cetățean, sînt îmbuibați de-o prezumție
prin mijlocirea agenților iei, vorba’vine, de drept, care tot ațît de absurdă. Iei habar n’au că tipul ce-1 con
cep, pe care l’au făurit necesitățile trecutului, cum și
îe in contrazicere formală cu concluziile deduse din cele
stabilite de noi. Dar, fără a ne opri la asta, să vedem necesitățile prezentului, n’ar fi un tip potrivit cu tim
dacă societatea Ie aptă să hotărască asupra caracterului purile viitoare. Dar caracterele pe cari trecutul le so
ce ar fi nimerit de urmărit la individ, și să aleagă mij cotea potrivite, se deosebesc foarte mult de cele pe
cari le privim noi ca atare. Pentru a ne convinge, ie
loacele proprii ca să creeze caracterul acesta.
Fie că idealul ales, sau procedeul ales, de a realiza destul de a ne întoarce la trecutul îndepărtat, care desidealul acesta, ar fi bun sau rău, faptul de a alege im prețuea munca, și pentru care virtutea Iera sinonimă
plică trei conseciuțl neapărate, din cari, fie-care ajunge cu îndrăzneala, cu valoarea personală si cu bravura. Mai
de a osîndi asemenea sistem. Sistemul acesta duce ne aproape de noi, un om de naștere înaltă iera privit ca
cesar la uniformitate. Dacă măsurile adoptate vor avea nobil, pe cînd muncitor și mojic ierau numiri ecldvavre-un efect, efectul va fi de a produce o oare-care ase lunte. Cea dintâi datorie’, iera supunerea odioasă a fie
mănare între indivizi. A tăgădui aceasta, ar fi a tăgă cărui rang cătră rangul imediat superior, și cetățeanul,
dui acțiunea măsurilor ce se voesc sa se lee. Cu chipul ori din ce clasă ar ti făcut parte, iera ținut să adopte,
cu supunere, credința care i-o prescrisa Statul. Ceea-ce
acesta, progresul va fi întîrziat, potrivit cu gradul de
uniformitate dobîndit. Orl-cine a studiat ordinea naturel, nu împiedică pe reprezentanții neisprâviți, al unor ale
Știe că, fără varietate nii-I nici un progres cu putință, gători, aproape în totalitate ingnoriinți, de a se pregăti,
Și cu numai varietatea a îngăduit vieței de a evolua. cu o trufie cu adevărat pontificală, să promulge care
Concluzie necesară: împiedicarea izvorului de varietate, va fi forma unei naturi omenești de dorit, să fasoneze
generație» viitoare in vederea unei asemenea forme.
implică împiedicarea ori-cărui progres ulterior.
Aceștia, sînt tot atît de afirmativi, atit asupra mijloa
•Sistemul, acesta, mai are ca urmare producerea, jeceptivitâței pasive a orl-cărel forme i-nr plăcea Statului celor de întrebuințat, cit și asupra scopului de ajuns,
cu toate că trecutul ne dă o dovadă de neizbîbda com
Je a întipări individului. Fie-Că spiritul de supunere ar plectă
tuturor metoadelor adoptate, din veac in veac.
lace sau nu parte din natura pe care Societatea încor In sinula unei
creștinătăți copleșită de biserici și preoți,
porată îsî propune s’o dee unităților Iei, Societatea nu ia de cărți pioase, de regale destinate a insufla o religie
Putea su-si aducă la îndeplinire planurile, de cît cind de iubire, care lăuda milostenie» și predica ertarea greva întîlni sau va crea acest spirit. In chip
ț' salelor, zbucni spiritul de atac și de răzbunare pe, care-1
po’zitfA11 «1U’ -cai?cte.r-ul dOrij
SnunVsau^sI supuue intîlnim
wuuuu-și în
m fie-care
ue-uare
intîlnim pretutinitenea
pretutindeuea ia
la saiuatevi.
sâlbateci.^Cetindu-șI
conilîT» fir‘C“r!'î Cetttțe8n’i-dnp^nkîr cetățeni mai mult zi Bibliea, asistînd la slujbele de dimineață, conșacrind
2 L* dls,clPlnia ce va placea altor cețațe U, mai
sâptaminî’întregl rugâcinnel,I. aceia-și oameni trimet L
la
IiontT putin num.e,ro?b sa leimpue^ uni
P
P } inferioare solii de pace, după cari urmează expediții de mercenari oficiali, cari le despoae
necontenit
... ..........
la o societate lipsita de guvern
�1;J'J
fijiVISTA. HlEhil
de pămînturi. Originarii cari rezistă, sînt
£e
«rebeli», morțile pe cari aceștia le dau,
sînt numite «asasinate». Și tot sistemul acest
rire violentă se numește «pacificare.» Avem,, ^asc-ieiiu,
foarte mtemeete motive, de a respinge, ca £greșită,
. - atît
ca scop pre cît și ca mijloc, metoda, car s ț
fasoneze oamenii artificial. Tot «tit de in
.
,,
tive avem, pentru a ne încrede in metoda naturala a
adaptare! oamenilor, în chip spontaneu, la vieața sociala.
Priveliștea totalitate! lumef organice, nc arată, pun
pilde infinite, atît ca varietate cit și ca inunur• cțui-ca
evoluții directe sau indirecte, adupteaza facultățile tu
turor speciilor la necesitățile viețet, și ca, exercițiul
fie-cărei facultăți adaptate, devine apoi uu izvor de
plăcere. In ordinea normală, nu numai ca pentru fie
care funcțiune se prezintă un agent, dai sentimentul
conștient se alcâtueste din sentimentele mal mult sau
mai* puțin plăcute, cărora le dă naștere activitatea aces
tor ugenti. Această organizație mai implica, cum-ca. in
urma unei tulburări, armoniea se restabilește gradat și
de sine S'a intimplat, ca o schimbare de împrejurări
sâ pue discordanță intre facultăți și necesități.. Acestea
revin a se acorda din nou, cu încetul, fie prin supra
viețuirea celor mai bine adaptați, fie prin transmiterea
ereditară a efectelor de obicînuințu și de desuetudine,
de nul efect, fie prin concursul a amîndouă aceste operații.
Stupmind deopotrivă toate ființele omenești, această
lege implică, că, dacă nu i se pun stăvili, natura, care
ne^a transmis un trecut necivilizat, și care nu se adap
tează încă de cît foarte imperfect la prezentul civili
zat în parte, se va adapta de sine, încet-încot, la ne
cesitățile unui viitor cu totul civilizat. Această lege mai
implică, cum-că, pe lingă facultățile, capacitățile, gus
turile diferite, ce se vor fi întemeiat gradat, se vor ivi
și satisfacțiile pe cari le aduce îndeplinirea diferitelor
datorii, pe’ cari Ie cere vieața socială. Societățile civi
lizate au dobindit, asupra societăților sălbatece, avan
tajul unei sume însemnate de aptitudine la muncă. Fa
cultatea cooperare! bine- ordonate, în ițrma unu! acord
voluntar, s’a desvoltat. Oamenii sînt capabili de o mul
țime de înfrinări, așa-cii, cea mal mare parte, pot foarte
bine să-și dacă vieața fără serioase vătămări reciproce.
Interesul altruist, pe cari cetățenii îl au pentru aface
rile sociale în general, determină combinarea spontanee
a silințelor individuale, în vederea îndeplinire! nevoilor
de interes obștesc. Simpatiile oamenilor au devenit în
destul de acrive, pentru a da naștere unei mulțimi,
poate prea mari, de întreprinderi filantropice. Find-că
disciplina vieței sociale a ajuns să îndeplinească atît de
mari rezultate, în cîte-va mii de ani, nu-i oare lucru
nebunesc, de a o crede acuma sleită de puteri și a ne
închipui, că nu va izbuti, cu ajutorul vremei, de a ajunge
să-și ducă sarcina pana la capăt?
Ma! remine de enunțat un adevăr. Adaptarea artifi
cială nu Ie în stare a dobindi, ceea ce po.ite dobîndi
adaptarea naturala. Chiar în virtutea esenței adaptărel
spontanee, aptitudinea iie-cârel facultăți la propriea iei
funcție, crește pe măsură ce lea-șl îndeplinește funcțiea
asta. Dacă funcțiea se îndeplinește de câtră un agent
strein, ajustarea naturel nu va avea loc, pentru-că na
tura se va deforma, spre a se adapta la întocmirile ar
tificiale cari vor ii puse in locul întocmirilor naturale.
Mai mult, întreținerea agenților substituiri, streini, o
vor epuiza și slei. Va rezulta de acolea, nu numai o
natură scliiloadă, atrofiată, lipsită de plăcerile ce le pro
cură îndeplinirea sarcinel împlinite, dar, cum subsistenta
instrumentaJităților diriguitoare răpește subținerea fiin
țelor diriguite,^ existența acestora Ie minata si adap
tarea lor îndură o stavilă nouă. Insist, deci, încă o dată
asupra deosebire! fundamentale ce Ie de observat Cită
vreme războiul va ii unica îndeletnicire a vieței, coope
rarea impusă ce-o cere, implică, cum-că agregatul va
fasona unitățile potrivit cu propriile sale planuri. Dar,
după desvoltarea și precumpănirea. cooperației volun
tare, care caractenzază industrialismul, adaptarea spon
tanee a insului la vieața de cooperație voluntară, va fi
aceea care va trebui sâ îndeplinească fasonarea aceasta.
general, pe care l'am enunțat la început.
noscut netemelniciea tuturor motivelor invc—;
triva lege! primare a vieței sociale. Nu-i mîn‘n;
cit în conformarea la această lege.
•U1lf' e de .
Ducă am putea face, ca vre unul din politiciail:r
pătimiți de ingerința Statului, să-și dee samă de ins 1 îip.
tatea proectelor lui, sentimentul propriei lui (•••■ieX
.®ute4
l’ar paraliza pe vecie. Ceea-ce ar voi Iei, le să susn
’" ‘r|
într’o privire si până la un punct oare-care, mersul
care ori-ce vieața evoluează, ie să pronunțe divorț f”1*
acțiune și urmare. Călcînd în parte legea vietefj, e
rale, diiisul voește, cu osebire, s’o culce sub’ fOreU(!'
sociala. Opunindu-șl ingerința lui, principiului de iUS‘f
comun tuturor lucrurilor viețuitoare, iei se înversun ,1’le
mal cu deosebire, să se împotrivească principiulufjUs^â,
omenești, care cere ca ori-ce individ să se bucur/1?1
avantagiile dobîndite, respectînd limitele necesare i
acțiune!, și vrea să procedeze la o repartiție nou'
avantagiiibr dobindite. Rezultatele experiențelor aCJt a
late în ori-ce societate civilizată, cari, îuiernstrt'
în legi, au stabilit, din epocă în epocă, drepturi]
omenești, cu o claritate din ce în ce mai mare, poij.•
cianul 'nostru crede că le poate ignora după ’voe ■
crede, că poate atinge drepturile acestea Fe cți,^1 -1
cursul veacurilor, puterile regulatoare ale societăților
au ocrotit, din ce in ce mal mult, drepturile reciproce
ale oamenilor, și s’au ferit, din ce in ce mal mult, ale
aduce vre-o vătămare, făcătorul nostru de proecte legiuitoare, vrea să. răstoarne curentul și să restrîngj iț*
bertatea de acțiune, care a mers toc crescînd. Ne fi'
nînd nici o socoteală de cel dintâi principiu ai Vieței
in general, nici de cel dintâi principiu al vieței în parte
politica acestueu nu ține samă, cu preciigetare, de ge'
neralizările scoase din observațiile și din experiențele
de mii de ani. Și ce titlu invoacu ? Nici unul, afara de
unele motive de utilitate aparența. Dar noi am cons
tatat, cum-că nici uu motiv diu acestea nu-I vrednic de
a ne insufla încredere. La ce bun inse a le combate in
parte ? Ce absurditate poate sa fie mai mare de cit
aceea de a-țf propune să îmbunătățești vieața socială,
incepind prin a călca legea fundamentală ce guvernează
această vieața ?
H. Spencer,
RĂZBOIUL
La ce bun să te mai strădănuești ? La ce bun sâ
mai întreprinzi ce-va? Și cum sâ mai iubești pe oameni,
în aste timpuri tulburi, în cari ziua de mîne apare ca
o amenințare?... Tot ce am început, ideile noastre cari
se deslușesc, operile noastre întrezărite, puținul bine ce
ni 1 am fi putut face, toate aceste nu vor fi oare spul
berate de vijeliea care se pregătește ? Pretutindeni părnîntul ni se cutremură sub picioare.
De-ar fi s’avem a ne teme numai de revoiuțiea pe care
unii ne-o înfățoșază ca pe un spectru... In nestare să
nii închipui o societate mai mizerabilă de cît a noastra,
cea viitoare îmi inspiră mai curînd neîncredere de ca
teamă. Dacă în transformarea aceasta va trebui sa
sufăr, m’aș mîngăea gîndind, cum-că călăii zilei siu
victimele din ajun și că în așteptarea unui bine
mare poți suporta un rău mai mare. Dar nu-i puriuolu
acesta depărtat care mă înspâimîntă, ieu văd un alW»
mai apropiat dar mai cu samă mai crud, PeD^?’jC
că n’are nici o îndreptățire, pentru că ie absurd. Zi W
se cîntăresc sortii războiului de mîne, și zilnic șorț
aceștia apar mai nemiloși...
„ , e
Cugetarea se înșpăimîntă în fața catastrofei c°
apare ca o încununare a progresului epoce.i noas >
și, totu-și, trebuie să te obicinuești cu iea. De c^e je
decenii toate forțele științei se pierd în inventa^e8tun
unelte de distrugere, și, în curînd, cîte-va salve de
vor ajunge, să spulbere o armată. S’au înglobat
arme, nu numai, ca odinioară, mii de nenoroci?»
REVISTA IDEEI
căror sînge li' se plutea, ci popoare întregi care se
Vor nimici între sine. Acestora li se răpește timpul
îndatorindu-le sa se înroleze, pentru a li se răpi inul
cu siguranță vieaț.n. Ca să fie pregătite mai bine sau
mai dispuse spre măcel, li se ațiță ura, băgîndu-lpse
fn minte cum-că ar fi dușmănite. Și, oameni buni, blajini
vor cădea desigur în cursă și vom vedea aruncînduse, una asupra alteea, cu o cruzime de fieară, cete furionse de cetățeni liniștiți, cărora un ordin idiot le va
nune arma în mînă, D-zeu știe pentru ce Intîmplare
ridicola de granița sau pentru ce interese comerciale.
Oameni cum se cade, vor merge ca oile la tăere
înse știind unde, merg, știind că-și părăsesc femeile^
știind că copiii lor vor cere pîne, neliniștiți și totu-și
îmbătați de cuvintele sonore și mințitoare, trîmbițate la
urechile lor. Vor inerție fără opun,re, pasivi si resemnați,
cindfeJ sînt umlțimea și puterea, cînd ar putea, dacă ar
sli să se înțeleayă, să facă să domnească bunul simț și
’frăfiea, în locul șurubăriilor sălbatece ale diplomației.
Vor merge într’atît de înșelați, într’atît de orbiți, in
cît vor crede măcelul o -datorie și vor ruga pe Dum
nezeu să le. bine-cuvînteze sîngeronsele lor porniri. Vor
merge, călcînd în picioare lanurile semănate de iei,
dînd foc orașelor zidite de iei, în cîntece entusîaste,
în strigăte de bucurie, în sunetul muzicilor de săr
bătoure. Și fiii lor vor ridica monument?, vor înălța
statui, celor cari îi vor fi masacrat mai bine.
Soarta unei întregi generații atîrnă de ora în care
vre-un politician funest va da semnalul ce va fi as
cultat. Știm că cei mai buni dintre noi vor fi secerați
și că opera noastră va fi distrusă în germene. O știm
și tremurăm de- mînie și totu-și nu putem face nimic.
Sîntem prinși în rețeaua biurourilor și a hîrțoagelor,
din care nu vom putea ieși de cît cu mari sforțări.
Sîntem supușii legilor pe cari le-am înființat noi să
ne proteagă și cari din potrivă ne apasă. Nu mai sîntem
de cît uneltele acestei antinomice abstracții, numită
Stat, care face din fie-care individ un rob, în numele
voinței tuturor, al tuturor cari, luați în parte, ar voi
tocmai contrariul de ceea ce li se impune să facă.
Și cel puțin dacă ar fi să fie sacrificată numai o
generație... Dar sînt înjoc, interese mai mări. Frazeologii
cari făgăduesc ori-ce, ambițioșii exploatatori ai încli
nărilor rele și ai celor săraci cu duhul, pe carî-i înșală
sonoritatea cuvintelor, au înveninat într-atîta ura de
naționalitate, în cît războiul de mîne va pune în joc
chiar existența unei rase. Celrce va fi învins, va tre
bui să dispară moralicește, și oii-care ar fi acel ele
ment, se va vedea că dispare o forță, ca și cînd ar
fi o forță prea mult pentru bine, se va vedea alcătuindu-se o Europă nouă, pe niște baze atît de ne
drepte, atît de brutale, murdărită de o pată atît de
monstruoasă, în cît va fi cu mult mai rea de cît acea
de a-zî, mult mai nedreaptă, mai barbară, mai violentă.
Adesea simți cum te apasă o descurajare nemăr
ginită. Ne vînzolim parcă într’o strîmtoare, în care
de pe toate acoperișurile puștile sînt îndreptate asu
pra noastră. Munca noastră ie munca marinarilor cari
execută ultimele manevrări de scăpare, cînd corabiea
,ncepe să se cufunde. Plăcerile, noastre sînt plăcerile
condamnatului, cărue.a, în sfertul de ceas, de înainte
oe executare,! se satisfac o parte din dorinți. Amarul
116 paralizează cugetarea, și cea mai mare silință de care
țeasta ie capabilă, ie ca să calculeze, descifrînd vagile
^cursuri ale miniștrilor, sucind înțelesul cuvintelor
’^’eranilor, răsucind cuvintele puse pe sama diplo^țdor și colportate de ziare printre informațiile lor
^sigure. Cea mai mare silință de care cugetarea ie
g P^ilă, ie să calculeze dacă vom fi nimiciți mine
u poimîne, anul acesta sau la anul.
E. Rod.
133
TRAMP1Î
Nieăeii nu se află așa ce-va. și, printre ciudatele
particularități ale Angliei, nu asta-i cea mai mica. De
aceea și cuvîntul ie foarte de greu tîlcuit și ni se pare
cum-că nu-și are corespondentul în nici o limbă.
7b irump, în limba ordinara, înseamnă a merge în
silă, a face pe jos un drum greu, p»ntru a ajunge la
o țintă. Acolea călătorul ie un sărac: ținta, sâ mîe o
noapte într’un azil și să capete opt uncii, un sfert
de pîne. Opt uncii ie porțiea pentru bărbații adulți,
șase pentru femei, și patru uncii și o jumătate de pintă,
o jumătate de gamelă de-un feliu de zamă, pentru copiii
de la 7 ani în jos.
Și, pentru u căpăta această păcătoasă hrană, mii
de nenorociți bat drumurile Angliei. Merg mereu, toată
ziua, pană după apunerea soarelui. De multe ori locul de
poposire-î departe și ziua scurtă. Atuncea trebuie
de grăbit, pentru-că adăpostul se deschide numai
de la șapte la nouă, după care în zădar ar mai încerca
cine-va să bată lu poarta-i grea. A-zi ici, mîne colo,
poimîne dincolo, și așa mai departe, iei calcă zilnic
brîul întins al unui nou drum. Ca jidovul rătăcitor
din poveste iei merg fără curmare, fără să poată să
lășlui unde-va, pentru-că nun de plîns de cit acesta,
nu au măcar nici obicinuiții doi gologani.
Aceștia sînt trampiî.
Fără familie, fără mijloace, fără cămin, iei merg
în vieață singuri, strâbătînd-o din popas în popas,
dîndu-i, zilnic, tributul zadarnicei lor oboseli, pănă
cînd, în sfîrșit, se opresc, cu picioarele înlemnite, cil
genunchii înțepeniți, cu tălpile sîngerînde, lihniți de
foame, re mai puțind face un pas. Mașina omenească
tocită, peste măsură întrebuințată, nu se mai poate urni.
Hodorogită, se prăbușește în marginea unui șanț, la
rădăcina batonului copac de pe cale, care a văzut
trecîndu-I pe dinainte atîtea mari mizerii. Și trampul,
lungit pe spate, cu o picatră sub șalele-î rupte, cu
fața-i scofilcită, întoarsă către stele, cu ochii înfundați,
adoarme som-vecieî.
Alphonse Legros, acest Holbein modern, pe care
Anglia l’a smuls Franței, a săpat în aramă această
ultimă și groaznică pagină din jalnica epopee a săr
manului vagabond.
Cu toate astea, trampul n’are nimic a face cu va
gabondul nostru de rind. Produs indigen, produs al
țârei sule, iei crește și nu poate crește de cît pe păinînful britanic. Nu poate avea ființă aiurea.
Derbedeii cari ațin calea la drumurile mari, hai
manalele de pe la barierele, marilor orașe, scursorî
ale canalurilor noastre, nu sînt de- cît într’o stare de
bancrută socială trecătoare. Pungași, tembeli, oameni
certați, stricați cu justițiea, străbat cum pot .o fază
critică a vieței, așteptînd o soartă mai bună, și adăogînd, in de obște, pe lingă starea de vagabond, pe
acea mai producătoare, de cerșitor și pungaș. Polițiea
îî hărțuește, jandarmul îi întreabă de hîrtii de drum,
și, în cele din urmă, îi pune în cătușe. leșiți din în
chisori sau ocne, se reîntorc în iele fatal.
Trampul ie cu totul, altă-ce-va. Policemanul îl lasă
în pace. Se știe de unde vine și unde se duce, unde
a dormit și unde are. să doarmă. Dînsnl nu ie jnici
hoț, nici un hoinar pleșcar, nici codoș. Atît că își
iubește libertatea peste măsură. Meșteșugul lui ie să
nu aibă nici un meșteșug, și nu cerșește de cît îm
pins de foame. Iei știe numai să meargă, și merge
pururea.
lera menit să aptyție biblicei Anglii, ciudațeniea
de a face din vagabondaj un mijloc de traiîi pentru
�134
REVISTA IDEEI
REVISTA IDEEI
cei lipsiți, și, de-a preface axioma romană : De. mi-
fie-care
din Regatnl-ITnit,
se înalță cite o mare clădî-e mohonta, cit mănăstire,
cit închisoare. Clopotul mănăstirei nisuna aici ames
tecat cu zornăitul cheilor de temnița. Asta ie Umunea,
adăpostul celor săraci, numită rău casă de lucru, Horkhouse. Cînd un tîrg m prea mie, pentru a-si avea un
Workhouse propriu, se întovărășește cu altele, de
unde numele de Union, dat oficial.
w _
Anglia, împreuna cu tara Galilor, fara sa mai pu
nem la socoteală Scoția și Irlanda, are GoO de clădiri
de astea mohorîte. Fie-care din iele.cuprinde de la 50
până la 3000 de săraci. leată unde se scutura John BulI
de o parte din nenorociți! săi, de cei notați bine, de
cinstirii recomandați de cătră parohii, de săracii mpectubăl și pioși, cari au căpătat de la vicar un cer
tificat de virtute. Femei, copii, bătrîni, sînt îmbîcsiți
ucolea, și mizeriea lor nu mai supară vederea nimănui.
Fata părăsită vine de naște aici, și lucrătorul, doborît de atât amar de muncă, tot aici vine să moară.
Tot Ie mai bine de cit într’o răspînte.
Aceștia sînt așa numiții Inniațî, pensionarii, oaspe!iî. acestor localuri. La vreme de alegeri, sînt o
putere, sînt duși doi cîte doi, ca să voteze pentru
candidatul guvernului. Dar în afară de acești privilegiați, mai sînt aici săraci din întâmplare, casual
paupers, meșteșugari cari caută de lucru, străini cari
nu au cu ce să-și plătească o gazdă, trecători, muri
tori de foame, desculți, trampî. Ii vezi curgînd, pe
înserate, de pe toate cărările. Dînșii se razi mă cu
spatele de marele zid negru, și așteaptă. Ochii lor
duși în fundul capului și fațele lor supte, spun mai
mult de cit ori-ce, mai mult de cîl zdrențele lor
pline de praf și de noroiu, starea de ticăloșie în care
se găsesc. Tăcuți, posomoriți, se uită cum trec feri
cirii, ce au un home al lor, și cari, după o zi de muncă,
se grăbesc să se întoarcă .acasă, unde sînt așteptați.
La șapte ceasuri, poarta se deschide. Trampii se
afundă înăuntru, umil cîte unul. Inspectorul trampilor, un sărac din Workhouse, aduce un hărdău și-i
pune pe aceștia să-și scuture buzunarele în îel, să
se încredințeze că n’au nici două pence, ca să mîe
aiurea, după care-s primiți. 0 bae caldă, opt uncii
de pine, o cană de apă și o chilie, asta ie partea fie
cărui. Nici asta înse nu.se. dă pe degeaba, căci, dimineața,
li se aruncă o livră de. odgon vechii! de corabie, întă
rit și năclăit de smoală, din care trebuie să scoată o
livră de cîlți, sau li se dă să zdrumice o grămadă
de pietre. Lucrul acesta cere aproape trei ceasuri. Cît
despre femei, dacă nu sînt odogoane năclăite cu
smoală, sînt puse la frecat, la curățit, la cusut, tot
cam atîtea ceasuri. Lucrul o dată sfîrșit, Ii să dă să
mănânce cele opt uncii de pine și pinta ceea de zamă.
Nu-i mult, dar asta ține pana seara unor stomahuri
cumpătate.
_ După aceea, Ia drum. La drum către Workhousul
tîrgului vecin. Căci Uniunea nu primește de două ori
de-a rîndul pe unul și acela-și călător. Trebuie de
bătut la alta poarta. Fie-care parohie trebuie să-si
ducă povara iei. Trebuie să treacă o lună până cînd
să te poți întoarce, să ți se deschidă din nou. De
alt-feliu, de deschis se deschide ori-cum, inse ți se
impune trei zile de muncă silnică.
Murea Britani© are mai mult de 900 de Workhouse.
Și trampului îi trebuie trei ani. să le colinde pe toate.
Orî-cît de ticălos ar fi sălașul ce-I aflu cine-va si
on-cit de mică porțiea dobîndită prin trei ceasuri de
munca silnică, totu-și, acestea ispitesc inii de neno
rociți. Ciți sint oare aceștia ? Numai statistica Uni
unilor ar putea să ne-o spue. Dar sînt o legiune.
Iei umblă singurateci, une ori cîte. doi, rar
nuilți. Cu spatele încovoiate, cu umerii înainte 'haî
mînile în buzunar, merg cu ochii țintiți în nr ’
ca și cum ar căuta să găsească în noroiu sai
pulbere urma pașilor lor de altă dată. Dînșii, ompe trecător: «Boerule, zic iei, dă cîți-vu' butii ,
aramă, some coppers, unui sărman fără lucru».
<e
Vorbă să fie, trampul nu mai cată de lucru. p0
a căutat cînd-va. Lucrător fără lucru iei n cerșitrfușă în ușă dreptul la vieață : «I’une-mă, stăpîne J‘n
ne-mă să-ți muncesc măcar pentru mîncare». parpe
tot i s’a răspuns: «N’aiu la ce să te pun, sîit pr
multe brațe». Și iei s’a săturat de-atîtea, r.ugămuțdeșerte. Acuma chiar să i se dee. de lucru, n’ar ln ■
primi. Iei a gustat din libertate, din cerul liber, șU
asigurat vieața cu bucățica de pîne care-J așteaptă
seara pe scândurile chiliei unde se duce să doarmă'
prizonier de bună voe. Dealtmințrelea, nimic pentru
nimic. Dînsul nu-i cerșetor. Dacă lohnBull ieste mă
rinimos cu trampul, mărinimiea lui îi aduce cîștig
Trampul își plătește cu livra de cîlți sau cu grămada
de pietre fărâmate, ospitalitatea ce i se dă.
Trampul i-un filosof, se mulțumește cu puțin. Cele
șaisprezece uncii de pîne sau cele două gamele cu
zamă i-s de ajuns. Stomahul său s’a obicinuit cu acest
puțin. Noi mîncăra prea mult, noi iștia. Schakeșpeare
a
; spus-o : « Cei mai săraci cerșitori au încă de prisos,
Dacă n’am da naturei de cît ceea ce-i trebuie într’a
devăr, omul ar trăi tot cu atîta cu cît trăește un
animal».
Și, îndelunga mizerie ucigând totul în Iei,
i
trampul trăește ca un animal.
Cînd ghioceii înfloresc pe marginea pădurilor, cînd
mărgăritarele se deschid prin livezi, cînd ciucurii
albi de păducel se înșiră de-alungul potecelor înverzitului Albion, trampii, ca și animalele, simt trebu
ința iubitului. Femeea-i colo, culcată lingă șanț, cu
sînurile goale, ispititoare. lea face semn bărbatului
ce trece. Și, după adăpoaste, prin crânguri, prin burueni, prin tufișuri, călătorul rătăcit aude îmbrățișări
brutale, rîsete sălbatece, suspin uri înăbușite. Sînt
trampii cari se însoară. Apoi, fie-care pleacă în cîte-o
parte. cDruni bun, iubite». «La revedere, draga».
Rare ori trampul se împovorează cu familie. Trebue să-și tîrască femeea după iei, să-și ducă copiii
în spate. Fie-care pentru sine, Workhousul pentru
toți. Dînșii s’au întîlnit. Vîntul batea a goană. S’au
dat și iei după vînt, și au. făcut cele-a poruncit fireaBărbatul a fecundat femeea, fără să-i mai datorească
nimic. Femeea știe și nici nu-i cere nimic.. Are și
iea, ca și. dînsul Workhousul. Și, într’adevăr, acolo se
va duce g-i nască, dacă muncile facere! nu o vor apuca pe neașteptate într’un crîng, precum a. zămisliț
In vremea lehuziei Uniunea, îi va pune la înde.mînă
pat bun, foc bun și hrană in de-ajuns. După care,
într’o bună dimineață, va plecă iear, cu copilul la8in’
ca să înceapă, din nou, drumul fără sfîrșit.
Iea se va mai împreuna leară-și cu vre-un oecU'
noscut, și, rodnică ca pământul bun, va semăna sa"
mînța mizeriei de-alungul tuturor căilor.
Și-așa se împuiază trampii. Fără vre-o legătUR*
civilă, fără familie, fără nume, fără vre-un meșteșug
iei au readus starea de natură în mijlocul civilizat1*
Neamul lor dăinuește de mult, și odinioară, iera a»1
de iei. Pe la 1388 curgeau edictele de reprimare
contra lor. Bătuți, închiși, vînduți, iei acopereau totu-Ș
drumurile mari. Enric aî VU-lea și Enric al VlU-lea
speriară de numărul lor și mai măriră pedepsele Pre3C
de cătră Richard al H-lea. Un edict din 1536 ie brr0,zaa’
«Ori-ce vagabond sănătos, întăi să fie biciuit, a
ț
oară să i se tae urechea dreaptă, și,, dacă )’a 3
în vagabopdaj, să fie spînzurat ca trădător și du-
nl binelui obștesc». Edicte sterpe. Totul a fost în zadar.
Rasa saxonă îe tot :atît. de tenace pe cît de prăsitoare, și' trampii, ca hoardele lui lacob, s’au îmulțit
sub lovituri.
lohn Bull, devenit mai uman, și, ne știind ce să
mai facă cu mi, ne putînd nici să-i ucidă, nici să-i
vîndă, s’a hoțărît să-i hrănească.
H France
COMUNELE
;
.
Toată organizarea primitivă a societuței feudale pa
vea alcătuită, ca să nu se nuu schimbe. De-asupra nu
meroasei caste a mojicilor, meniți pe veci șerbiei, se
înălța ierarhiea feudală, pornind de ]a simplul senior
până la rege, Afară de acesta din urmă, ori-ce nobil
iera vasal pe de. o parte, iear pe de alta suveran.
Drepturile și datoriile fie-căruia, ierau determinate preeia o dată, pentru tot-deauna și se transmiteau din>
tată.în fiu. Sistemul, acesta, nu presupunea în sine
nici îmbunătățire, nici înrăutățire. Ar fi putut să dăinuească nesfîrșit, dacă moravurile și-ar fi putut păstra simplicitatea lor primitivă. Dar mai ales două pricinl îl surpară și isbutiră ca să-l distrugă: iubirea de
bani ȘÎ desvoltarea industriei. Aceste două înrâuriri
de cari societățile noastre contimporane sufer atît
de mult, de cari vor pieri, supară societatea feudală
de la bază.
Seniorii găsiră folositor să-și desrobeasca iobagii,
în
în schimbul unei răscumpărări prin bani și une ori în
schimbul unor anumite servicii industriale. Se creară
orașe libere, în cari o mulțime de cei scapați de
serbie, își căutată și își aflară azil. In parte, fie-care
din acești fugari n’aveau nici o putere: grupați, asociați în ghilde, dînșii alcătuită unități colective de care
trebuea să se țină samă. Aceste asociații, ajunseră să
.trateze cu seniorii de la egal la egal. Nu că ar fi
avut pretcnțîea de a răsturna ordinea feudală: toată
năzuința lor ie^a să-și facă, în ordinea aceasta, un loc.
Iele pretindeau numai a fi vasalele contelui, prela
tului, baronului, în schimbul unor condiții de cens,
de dijme, de miliții puse la îndămîna suzeranului, în
tocmai cum se practica între seniori. Afară de înda
toririle acestea, înse, comunele înțelegeau să fie libere,
în condițiile obicinuite ale vasalităței feudale, să-și
aibă zidurile lor, tribunalele lor, chiar și blazoanele
lor. Toate aceste condiții ierau așternute negru pe
alb, într’o chartă, pe care comuna jura să o respecte
și pe care suzeranul găsea cu cale s’o încuviințeze.
«Comuna, dese-ori, nu iera de cît desvoltarea a ceea
ce.se numea «bunele obiceiuri», adică a .unor anume
privilegii și practici de dată foarte veche și îngădui
te tacit de cătră suzeran. Aceste obiceiuri, ierau codificate, consfințindu-se, cu chipul acesta, privilegiul
personal, privilegiu) dreptului de-a testa, înlocuirea
sarcinelor și dărilor printr’un număr oare-care de taxe,
fixate o dată pentru totdeauna.
Comuna Iera o asociație închisă, ce-va asemănător
cu cetatea greacă.. Pentru a fi primit ca membrului
unei comune, un străin trebuea să locuiască în iea
ujucar. un an de zile, și să-și cumpere acolea o casa.
Chiar comunele aliate, unite, care își dădeau reciproc
dreptul de burghezie, Ierau ținute de-a deveni, unele
b.‘ altele, proprietare. Aceea-și îndatorire iera impusa
Și micilor seniori, megieși .cu comuna, can doreau sa
devină într’însa burghezi. Pentru semom de rang
urni mare, cari cereau titlul de burghez, condițiile
lejau mai ușoare. Nu se cerea numai de cit ca oinșii
sa fi avut reședința în comuna sau ' să fi dat. dovadă
de alte servicii personale. Une-ori aceea-și toleranță
135
se acorda și acelor persoane cari exercitau u artă liberalfi
ucraln, căci comunele, cu toate că posedau adesea
pămînturi și țărani, ierau cu osebire cetăți industriale
și comerciale.
Organizarea lăuntrică a comunelor iera departe de
a fi liberală. Organizarea aceasta se îngrijea foarte
puțin de libertatea individuală a membrilor comunei.
Totul iera regulamentat și burghezii ierau grupați
în ghilde, neegale în bogăție și putere. In cetățile fla
mande, marile ghilde puneau mîna pe putere, formau
o aristocrație, și, membrii lor, învestmântați în pur
pura municipală, guvernau cetatea. Democrațiea co
munelor se apăra cum putea. lea își avea chiar ma
gistrali săi, însărcinați de a supraveghea guvernul
cetăței. De țăranii de pe domeniul comunal, burghezii
nu se sinchiseau mai mult de cît baronii, și, adesea
îi tratau pe aceștia foarte crud. Corporațiile indus
triale aveau asemenea o ierarhie internă și o mul
țime de regule tiranice. Iși aveau ucenicii, calfele,
maiștrii. Numărul ucenicilor iera limitat: nutrebuea
să fie mai mult de unul pentru fie-care meșteșugar.
Afară de aceasta, pentru a deveni ucenic trebuea
- să
. ,’iez sau fecior de burghez, și, in
în sfîrșit să
bur£hez
dajdie orașului.
orașului. Cu
Cu timpul
timpul, cei
cei mai
mai rmulțî
Pplătești
lăteȘ? 0o dajdie
,
ne mai putînd să se facă meșteri, se formă un proleprole
Re
tariat
industrial.
Acești
meșteșugari
inspirară
teamă.
L.
. . .
,
Li se in
interzise
*erz]Șe de
de aa se
se întruni,
întruni, de
de a purta arme, de
a-și purta chiar uneltele lor, afară de atuncea cînd
se duceau la muncă, li se interzise de a se înțele&e 'n vre‘° privință. Toate acestea sub amenințaiea
de foarte aspre pedepse: de amenzi mari, de pierderea
meșteșugului, de închisoare, de surgunire pe vieață.
Singur faptul de-a nu avea de lucru, te făcea vinovat
de surgun. Alte reglementări aveau de scop de-a ega
liza situațiea fabricanților, de-a împiedica concurența,
de-a menține nivelul fabricărei, de-a se împotrivi ori
cărei fabricări afară din oraș.
In. multe comune, corporațiile industriale dobîndiră
o foarte mare putere. In unele iele apăsară la rîndul
lor nobilimea. La Florența, seniorii trebuită să ceară,
ca o grație, să fie înscriși într’o corporație: titlul de
grand, de nobil, deveni infamant și escluziv de orî-ce
drept politic.
Băștinașii comunelor ierau oameni aî timpului lor.
Afară de aceasta iei ierau șerbi scapați din înlăn
țuirea feudală. Le iera greu de a concepe, vre o idee
de justiție și de umanitate, de care nimeni habar
n’avea pe atunci. Cetățile lor ierau niște adăposturi
în potriva violenței de-afară: nu te puteai aștepta
să vezi înflorind în iele sentimente umanitare.
însemnătatea mișcare! comunale nu scăpă neob
servată de loc de către clasele superioare cele, mai
pricepute: de cătră nobilime și cler. Un arhiepiscop
________
din Reims, califică de blăstămată, această instituție a
comuneior' *prin
comunelor,
«prin care
care șerbii
șerbii se
se sustrag,
sustrag, în
în contra
contra ort
ort
șf
ruT drept, cu violență, de pe clurrivtmnși c^
cărui
domeniul oi
stăpinilor •>■.
—
’
■
1
----L
°
--------------------------tgj
j
n
gen
g.ujbert, abate de Nagent-Sous-Couci, scrie,
iul al Xll-lea : «Comuna Ieste un nume nou și detestabil.
Jeată ce se înțelege prin cuvîntul acesta : oameni da
tori de a plăti dijmă, nu mai plătesc de cît o dată pe
an seniorilor lor chiriea ce li-o datoresc. Dacă- savîrșesc
vre-un fapt, scapă cu o amendă fixată legab. Dar
masa seniorilor n’avea desigur o privire atît de^pă
trunzătoare. Mișcarea comunală, dar, nu fu împiedi
cată atît de serios, de unde rezultă o mare desvoltare industrială și comercială, alcătuirea marilor bo
gății neatîrnate de ierarhiea feudală, de unde rezultă,
în sfîrșit, alcătuirea stărei a treea și intrarea acestei
stări în adunările deliberante, cînd ceasul iei sună.
Ch. Letourneau.
r
�REVISTA 1DEEI
136
REVISTA IDEE!
PACEA LUMEI
Ma? mulți bărbafî eminenfl din Suedia, din cari unit
membri ai Parlamentului, au trimes, hi timpul din urmă,
lui Tolstoi, o scrisoare colectivă, prin care 1l întrebau,
de nu găsea cu cule, ca să propună conferinței interna
ționale de pare, propusă de cătră guvernul rusesc sau
publicului european, chestiea iransformărci serviendui mi
litar obligatoriu, într’un felin de serviciu public, pentru
indivizii a căror conștiință i-ar impudica de a servi m
armată. La scrisoarea aceasta, Tolstoi a răspuns prin
următoarea scrisoare.
Scumpii miei domni, ideea exprimată în frumoasa
voastră scrisoare, cum-că mijlocul cel mai lesnicios,
mai sigur, de a ajunge la dezarmarea generala, ieste
refuzul indivizilor de a lua parte la serviciul militar,
ie cu desăvîrșire dreaptă. Voiu merge mai departe, ie
singurul mijloc prin care popoarele pot fi scăpate de
mizeriile serviciului militar, necontenit creecînd.
Inse, opiniea voastră, că chestiea: «Cum și prin ce
mij’oace serviciul militar ar putea fi schimbat în vre-o
muncă utilă, pentru indivizii cari ar refuza să-și omoare aproapele», că chestiea aceasta ar trebui pro
pusă la conferința internațională de pace, și opiniea
voastră, că această chestie ar putea fi discutată la con
ferința aceasta, mi se pare cu totul greșită.
Mai întâi, fiind-că, această conferință internațională,
nu va fi, nu vu putea fi nimic, alta de cît una din
acele instituții hipocrite, cari, nu numai că nu are de
scop să ajungă la pace și la împuținarea relelor mi
litarismului, ci, din contra, are drept scop adevărat,
de a ascunde oamenilor aceste rele, insuflîndu-le mij
loace falșe de liberare, făcîndu-i să pieardă din vedere
adevăratele mijloace.
Conferința propusa, pretinde a avea ca țintă, dacă
nu dezarmarea, cel puțin împiedicarea creștere! înar
mărilor. Ceea-ce însamnă a presupune, că, la conferința
aceasta, guvernele s u reprezentanții lor vor ajunge
la o înțelegere, să nu-și mai mărească înarmările ce au.
In cazul acesta, chestiea, fără să vrei, se pune : Ce
vor face guvernele țări’or, cari, în momentul acesta,
se vor afla mai slabe de cît vecinele lor ? Nu-i nici
de cum probabil, cum-că, guvernele acestea, vor con
simți a rămînea și pentru viitor tot în condițiile lor
nepriitoare. Dară s’ar învoi la una ca asta, crezînd,
în mod sincer, în eficacitatea reglementărilor confe
rinței, atunci, ar putea foarte bine ca să devie și mai
slabe și să nu mai cheltuească pentru armată nimic.
Să presupunem că grija conferinței ar fi, ca să egalei.e forțele militare a diferitelor guverne, să le
fixez» i'.jrmaiea într’o măsură dată. Chiar de-ar ajunge
la această egalizare, aproape cu neputință, chestiea,
vrînd-nevrînd, s’ar pune: De ce guvernele s’ar opri
la o treaptă a scărei înarmărilor și nu la alta ma! jos ?
De ce nevoe, ea Germania. Franța si Rusia, să aibă,
bună-oară, 1.000.000 de soldați si nu 999.000. De ce
900.000 și nu 400.000 sau 300.000. De ce nu numai
1 soldat ? Daca ie cu'putință să se reducă înarmările,
de ce să nu se reducă la minimum ? Sau de ce să nu
se înlocueascâ armatele prin luptători? Să hotărască
m daraverile internaționale, David și Goli it, rămînind
izbînda, după rezultatul luptei, celui ce va fi cîștigat.
In timpul asediului Sebastopolului, un oare-care prinți
• S’ VT0*’ un ofiter cnîioscut pentru curajul său,'
Și unul din cei mai buni jucători de șah din Europa,
propuse generalului Saken, comandantul garnizoanei,
Se lupta prin ^anturî>
fața celui al cinceiea bastion, care, de o mulțime de ori luat și reluat,
partida det,°ah1Ur
S& ,UÎDtQe dnravera Printr’°
Neaparat, ar fi fost nemăsurat de mult mai bi
o juca reduta sau întăritura în șah, de cît să se
oameni să poată fi luată. Firește că generalul s?45
nu primi propunerea prințului Urusoff, fiind-că ep
că chiar dacă ar fi cîștigat iei partida, nimic n> a'
împiedicat pe comandantul armatei engleze de fl
trimete batalioanele lui, să cucerească reduta din * ’•*
dacă soldați! să! n’ar fi putut s’o apere.
n°a>
Acela-șî caz !e cu puterile. Nu voesc să se înțe]p
ca să-și reducă armatele, fiind-că nu pot fi încrerg*
țațe de loc, că, într’o zi sau alta, nu se va ivi no
Napoleon sau un nou Bismarck, care să-și bată *’°U
de tratate, și care să iee cu forța totul pe ce
putut pune mîna.
1 11
Cîtă vreme vor fi armate, iele sînt necesare d
nu pentru a cuceri posesiuni nouă, cel puțin pentr
a conserva prin forță pe cele cucerite. Pentru^?
ceea-ce s’a dobîndit prin forță, trebuie conservat prin
forță. Acum, nu-i cu putință a dobîndi și conserva
ce-va prin forță, de cît fiind învingător. Și, învin_
gătorii sînt pururea marile batalioane. Așa’-că, dacă
guvernul trebuie să aibă o armată, trebuie să o aibă
pre cît mai mare și pre cît mai tare cu putință. Asta
ie ținta ori-cărui guvern, îndreptățirea existenței sale
Un guvern poate face mult, cu privire la organii
zarea interioară a țârei ce guvernează: poate eman
cipa, educa, îmbogăți populați ea, iei poate construi
căi de comunicație, canaluri, poate face «să înflorească
deșertul ca o roză». Un lucru nu poate face, și Q.
nume acela pentru care s’a adunat congresul, adică
să reducă puterea militară a Statului.
Guvernele nu pot, din propriea lor voință, nici să
reducă armatele, nici să inenție pe loc înarmările.
Asta-i cu atît maî cu neputință acum, cu cît cu toatele
sînt în curs să-și cheltuească toate puterile, pentru
a cîștiga posesiuni nouă, fie în Asia, fie în Africa,
fie în Europa, cu cît cu toatele sînt nevoite a-și con
serva prin forță partea lor de posesiuni ai căror
locuitori voesc să fie liberi.
Acesta ie întâiul motiv. Al doilea, conferința in
ternațională de pace, nu se poate însărcina, de-a ho
tărî chestiea refuzului serviciului militar, acelor per
soane, ale căror convingeri le împiedică de a îndrepta
armele asupra fraților lor, fiind-că din asta ar re
zulta o reducere a armatelor, și o reducere a arma
telor în potriva voinței guvernelor, ar surpa puterea
fundamentală a fie-cărui guvern.
Toate guvernele, tratează la feliu pe cei, cari, din
pricina convingerilor lor, refuză serviciul militar, cu
toate că unele guverne sînt mai puțin brutale de
cît s’a arătat guvernul rusesc față de Duhoboii. Chiar
în momentul cînd guvernul rusesc proclama în wț-ț
lume! acele așa numite măsuri de pace și iubire, iei
tortura, ruina și exila pe cei mai liniștiți oameni, pe oa
meni! cei mai împătimiți de pace ce-au existat în Rusi&i
numai fiind-că au refuzat serviciul militar. Toate gu;
vernele europene au procedat la feliu, și continua
tot așa, fața de cei-ce refuză a servi în armată. Aș^
a procedat guvernul austriac, prusian, francez, sU^
edez, olandez. Așa vor proceda pururea toate,®
pot să procedeze alt-feliu. Nu pot să procedeze alt-f®11 ’
fiind-că iele își guvernează supușii prin forța care cons
într’o armată dresată. Nu pot să lase săli se reducă foțVj
militară și deci să li se reducă puterea, după caPj1L;|
unor inși particulari, cu atîta mai mult, cu cît, proba
dacă s’ar admite asemenea refuzuri, marea majon_
a oamenilor, nimenea ne dorind să omoare sau sa
omorît, ar prefera munca, serviciului militar. Ast-f®
dacă s’ar admite refuzul serviciului militar și Pjopn
nerea de a se schimba acest serviciu în munca,
137
atâția muncitori și atît de putini
peste mult ar fi atiția
ar fi aclamat de către lumea întreagă, ca o pildă
soldați» în cît nu ar mai fi nimeni ca să silească’pe cut,
de-un fapt cu adevărat vitejesc, din partea celor ce
muncitori a munci.
sufăr pentru cauza libertăței și progresului omenire!,
înșelați de propriile lor palavre, liberalii și alți leiită motivele pentru cari socot'cu totul dreaptă,
politician!, așa numiți progresiști, își îuchipue, cum- opiniea voastră, cum-că refuzul de a lua parte la
că, discursurile lor din Parlament, întrunirile lor, li serviciul militar, ie un fenomen de foarte mare în
gile și alianțele lor, statutele, clauzele și broșurile
semnătate, care poate libera oamenii de serviciul
lor, sînt foarte importante pentru progresul omeni militar obligator, și cu totul greșită opiniea că con
re!, pe cînd refuzul inșilor de a lua parte la serviciul ferința de pace poate contribui sa se ajungă la ase
militar ieste un fenomen fură însemnătate. Guvernele menea scop. Conferința aceasta nu poate face alta, de
știu tare bine, înse, ce le vine și nu la socoteală. cît să deturneze privirile popoarelor de la adevăra
Și sînt prea fericite ca să îngădue discursuri umflate tele mijloace de emancipare, de mîntuire.
fn Reichstaguri, sau demonstrații progresiste, știind
L. Tolstoi.
că toate astea sînt niște fenomene foarte utile, în
genzul că deturnează atențiea oamenilor de la aceea
ce-i cu adevărat vătămător intereselor guvernelor,
adică de la mijloacele de emancipare. Dar, mai mult
de cît de orî-ce, guvernele se tem să nu se deștepte
în indivizi simțul de demnitate omenească, și, ca ur
Peste întinderea vînătă a valurilor, vîntul îngrămă
mare imediată, se tem de refuzul serviciului militar dește nouri. Albatrosul, vestitorul furtuneî, planează
sau de refuzul plutire! taxelor militare. Guvernele, nu mîn Iru, între nouri și mare, ca o săgeată neagră.
vor îngădui nici o dată, pe față, asemenea refuzuri,
Cînd atingînd valurile ca aripa-i, cînd îndreptîndu-se
îear în ascuns iele vor pedepsi pe cei ce le vor face, spie ceriu, ca un fulger, iei scoate un țipăt sălbatec.
gonindu-i din societatea lor.
Și nourii aud bncuriea ce se cuprinde în acest țipat
Cîtă vreme guvernele vor căuta, nu numai de-a cutezător al pasere!.
cîștiga posesiuni nouă, ca Filipinele, Port-Arthur și
Acest țipăt, vădește dorința de furtună. In acest
altele, ci să conserve pe cele cucerite, ca Polonia, țipăt nourii văd a tot puterniciea mînieî, aprinderea
Indiea, Alsacia-Lorena, Algeria, Egiptul, și altele, și pasiune!, siguranța izbîndei.
altele, atîta vreme armatele Statelor vor continua
Nagîțiî gem, cînd se apropia furtuna, gem, se agită,
să crească. Cîtă vreme guvernele vor continua să-și zăpăciți, deasupra valurilor. Ar voi să se arunce în
guverneze supușii prin forță, nu vor îngădui refuzul fundul măre!, ca să-și ascundă acolo groaza de vijelie.
de a lua parte la serviciul militar. Armatele vor fi
Tot așa se. tînguesc și Grebele. Grebele nu pricep cît
reduse și desființate, numai cînd popoarele nu vor ie de îmbătătoare lupta: bubuitul tunetului le spăimîntă.
mai îngădui celorlalte popoare de a le face sclave,
Proștii de Pinguini, greoi la trup, se ascund, înfri
cînd nu se vor mai supune de sine la educarea animală, coșați, în stînci. Singur Albatrosul, mărețul vestitor
numită serviciu militar și disciplină. Și popoarele nu al furtuneî, plutește cutezător și liber, pe deasupra
se vor mai supune acestei educații, cînd simțul valoare! undelor albe de spumă.
omenești va fi în iele deșteptat, cînd spiritul ome
Necontenit mai groși, necontenit mai negri, nourii
nesc va fi luminat de adevărata lumină, nu de lu- _______
se cobor spie mare. Valurile cîntă și năvălesc în sus,
mina prin care omul, cunoscând toate științele și fo- parcă să pue fulgerului piept,
losindu-se de toate invențiile, să recunoască dreptul
Tunetul izbucnește. lem
vai mic plîng,
puug, fierb
u«u de
uc
leat valirile
unui popor de-a controla actele altuea, îngăduind mînie,
mînie, se
se iau
iau la
la ceartă
ceartă cu vîntul. Și îeată că vijeliea,
apoi a se îndeplini fapte rele, ci de lumina care de-o
de-o dată,
dată, ca
ca într
într’’oo îmbrățișare
îmbrățișare turbată,
turbată, îea
îea valurile
valurile
face pe om de-a refuza să-și înstrăineze
libertatea, ppe
e SU
gf și,
sus,
și, în
în avîntul
avîntul unei furii nebune, le lasă să
baza valoare! sale ca ființă omenească, în mînile al- CQ
dă asupra
cadă
asupra stîncelor,
stîncelor, pe cari le stropesc c’o ploae
tora, recunoscîndu-se ca singur stâpîn pe faptele da smaralde.
sale. Numai atunci, cînd această lumină va fi râsAlbatrosul, planează, pururi, ca o săgeată neagră,
pîndită, armatele vor fi reduse și desființate și iele scoțîndu-șîv țipătul
r'
T-’ --*•---»« *în
---------sălbatec. Iei
se afundă
nouri și
vor fi reduse și desființate nu prin, ci împotriva netezește spuma cu coasta aripei sale.
Ieată-I, sburînd ca un demon trufaș, rîzînd și desvoințe! guvernelor.
S’a publicat nu de mult istoriea unui regiment a- perîndu-se tot o dată. Iși bate joc de nouri și hoho
merican, care refuză să înainteze împotriva lui Ulo- tește de bucurie.
Ilo. Vestea asta a fost citată ca și cum ar fi fost
Demon pătrunzător, iei presimțește o oboseală în
ce-va extraordinar. Ceea-ce ie cu adevărat extra bubuitul tunetului, lei ie încredințat că nourii nu vor
ordinar ie că regimentele de Ruși, de Germani, de putea să întunece soarele. Nu, uu-1 vor putea acoperi
Francezi, de Italieni și de Americani, în loc de a de tot.
face acela-și lucru, fie supun capnțiului unor oameni
Vîntul
Vîntul urlă
urlă necontenit
necontenit șiși tunetul
tunetul bubuește
bubuește mereu.
Nourii, grămădiți,
grămădiți, se
se brăzdează
brăzdează de
de lumini
Irmizi albastre,
;
cari le sînt indiferenți, merg să omoare supușii altor
Nourii,
neamuri, cari nu le-au făcut nici un rău. Neapărat, deasupra prăpastie! măre!.
^că oamenii, în zilele noastre, merg la războiu sau
Marea prinde trăsnetele din .....
mers, stîngîndu-le t»
în
îndură servi iul militar, supunîndu-se sclaviei unor fundul valurilor.
Trăsnetele seînteează, ca niște șerpi de foc, cari se
oameni pentru cari n’au nici o considerație, ie nu^ai^fiind-că asemenea oameni trăesc într’o stare gro- vîrcolesc, dispar și reapar în adîncîmea apei.
Furtuna... Curînd va izbucni furtuna.
zaYa de ignoranță morală.
„
Curagiosul vestitor al furtuneî, planează mîndru
Daca adevărata lumină, precumi am spus, va ii
fi rasiferinței
de
pace
n
’
ar
printre
săgețile din nouri, deasupra oceanului ce mu
plndiță între popoare, vestea conf
rn
n*c* un răsunet simpatic și
și nici
— o- vagă spe- gește. Iei ie profetul izbîndei^și îeată ce trimbițează iei:
Vie furtuna. Deslanțuească-se mai tare,
jarea în bat- Vie uraganul. V
auța^ Din •.otrivă, ar întîlni disprețul, lui
refuzul de a tot mai tare.
tare,
■l°cUră, dacă nu indignarea, pe cînd, r^u-..
M. Gorki,
ervi în armată, cu îngrijire ascuns, dar bine> cunos-
Cîntecul Albatrosului
�REVISTA 1DEEI
188
Flacăra cea bună
Sînt rnî oamenii din satul Vlăsceni, de sceea u tot
pedepsește Dumnezeu. De bețiu, unn» m»i ie voita.
Pe lingă asta, n.nl to(î sî: t săraci, lipiți painîntului.
Copiii le mor, vitele le cad de loame, nașele hodoiogitl, neîngrijita și nespoite, stau șa șe darapeue In
incul pomilor, pe cari i-au ars ca_ să i-a»a din leninip
au crescut in gradinele lor andini și seaeh. Cei mai
mulți, ca să scape de nevoi și-au arendat, locurile pe
nimic, la alții mal bogațl.
_
Femeile, în zilele de lucru, de o potriva ca in cele
de. sărbătoare, se strîng roata pe la porți. iși pierd
vreriiea stînd de vorbă, fără să se învrednicească mă
car să tac bălăriile și mărăcinii ce cresc cu nemiluita
prin bătături. Nit! chiar hora, du îe. ca în alte sate:
lăutarul cîntă a jale, iear flăcăilor și-fetelor nu le mai
arde de sbeguit.
~ .
Biserica.ie pe ducă, șindrila i-i ciuruita, ploua in
năuntrii' cn afară. Zugrăveala s’a șters de mult, și
abiea ici-colo a mai rămas cîte o urmă, fără înse să
poți deosebi ce sfînt a vrut să înfățișeze^ zugravul.
Dumineca și sărbătoarea, abîea vre-o două-trei babe
stau înaintea altarului, trîntite cu fața la păniint, as
cultând sfiuta slujba.
Nainte vreme, acest sat Tt ra cu totul în altă stare.
Preotul care a repnusat, îera om bun și cu inima cu
rată. Cînd un creștin Tera năpăstuit sau în strîmtoare,
]r iei afla ajutor. Cînd îera o nemulțumire între ță
rani, iei le iera judecător. Vorba lui iera sfîntă. Cum
zicea, așa se făcea. Și toți îl ascultau, pentru-că. iera
om înțelept și judeca drept,
Fostul proprietar îera milos și de ispravă. Iei ajuta
pe țărani, aci cu porumb, aci cu făină, ba chiar, și
c.i bani fără camătă. Păcat că a rămas în supă de- lemn.
Logofătul, omul lui de încredere, Pa furat de l’ă stins.
De la un cîrd de vreme, oamenii nu mai ți
neau nici sărbătorile. In săptămîna patimilor, toată
sâptamîia au arat: par’că iera să se isprăvească vre
mea, ușa de zoriți s’ărătau. Lumea din pite sate, cînd
trecea pe acolo, se uita la iei și se crucea. Moș Ion,,
oui cu chi.ig, umbHnd prin țarină,îi văzu și dînsul arînd.
Mîniat, se apropie și le zise:
— Da ce,'nu vă ie de-a bună, măi creștini, să arați voi în Vinerea mare ? Da lasați-1 naibei de arat,
că n’o să vă procopsiți așa. Eacă: neam de neamul
mieii, n’a lucrat în ziua asta, și, slavă Domnului, nici
unul r.’am murit de foame. ’
Țăranii, cu păcatul, statură rușinați, înse Matei, mai
țanțoș, răspunse:
— Ai dreptate, moș Ioane, vorbind așa. Da d-ta
șt'i bine că nii arăm la noî, fiind-că'pâmînțul 1-am în
chiriat lui Kir Stamate, și tot lui îi arăm ca să ne
dea ce-va de ziua asta.
Moș Ion, se vede ea ri
s’a, supărat și in’âi tare, că n’a
mai zis nimic și a plecat,
din cap.
1,1 clătinînd ,11-.
'
Kir Stamate iera un om fără inimă. Iei sărăcise pe
toți Vlăscenii. Mai toți își arendaseră lui pămintul,
pe mai mulți ani, și acum nu mai aveiiir ce face,
ierau pe mina lui. Cu toate astea, Starnate îera bisericbs. La biserică pleca cu slugi cu tot, și totdeauna
dăruea unt de lemn pentru candeiî...
*' '
Oamenii spun că venise în sat gol pușcă șî cu s’a
băgat întâi logofăt la boier, unde a și stat mult, pană
ce, treburile ne mai mei eîmlu-i boierului, a făcut ce-a
făcut Stamate de-a cumpărat într’o zi hanul Mihalăcnioaeî... De atunci in colo s’u procopsit repede, iear
la urmă boierul sărăcind, Stamate i-a cumpărat moșiea.
Lașele din Vlăscenî sînt risipite, ba pe deaî-, ba pe
vale. Casa boierească, în care .ședea Kir Stamate, îera
Creștiuiij hi început,ierau coțnuniștî. Orî-ce bun'ere- agricole, precum ne-o afirmă însă-șî evenimentele cari
dincios, trebuea să-și pue averea în comun, l- dispo- au însoțit sfîrșîttd veacului trecut și încununează în
zițiea tuturor. Comunitățile; creștine înse, nefîind or ceputul cehii de față.
ganizate decît în vederea unei vieți simple spirituale,
Existența, in conștiința proletariatului, a idee! clare,
jjesvoltaiiea comerțului și a producției, face inițiativa de a purcede direct la țintă, precum și titudînea ame
nriviită din ce în ce mai necesară, o grămudire de nințătoare ii proletariatului. în tot timpul de pregătire
bogăt11 începe să ia naștere, creditul devine indis pentru noua vieapî, îl scutește, pe acesta, de compro
pensabil, și, toate acele principii de abnegație, dispar misuri,Ipen.tru tăpătarea îmbunătățirilor necesare luptei,
încetul cu încetul, pană cînd oficializarea creștinismului, îmbunătățiri cari se obțin, în fața simptomelor Revo
dă lovitura de moarte idealului creștin.
luției, Sociale, prin însă-șî tactica capitalismului ae u-șî
Nu mai departe: pană mai dăuniizi, și mai ales .îna prelungi domniea prin reforme.
Datorieă conștiințelor limpezi, Ieste de a reîmpros
intea hotărîrei congresului din Paris, îera o zi, care
se aștepta cu o nerăbdare plină de emoții, și, la so păta, la orî-ce ocazie, scopul final ăl socialismului,
sirea iei, entuziasmul și (speranța într’o’Iunie nouă, socializarea, prin expropriere. n mijloacelor de produ
căpăta acea intenzitate, care .de obiemu'apare hu.nai cere, idee cure să formeze farul luminător al drumului
hi mari evenimente. O mică propagandă în altă direc de. emancipare șî să concretizeze viitorul.
Pe cînd, deci, .Revoluției Socială? A. Catilina.
ție, un mic apel la lașitatea omenească. In perspectiva
pierdere! pînei cotidiene, și ziua aceasta a devenit
un felifi de sărbătoare pascala, cu mîncărî gustoase și
băuturi excelente, plină de veselie.
Trebuie să revenim ]a vechiul și fundamentalui prin
cipiu al socialismului: socializarea mijloacelor de pro
Sîut unii antropologi cari susțin, și acesta ie ar
ducție. Bogățiile, acumulare, perfecționarea modului
de producere și de transport, invențiile, experiențele gumentul lor cel mai puternic, cum-căexistă o clasă de
criminali înăscuți, cari-s împinși la crimă de cătră
si cunoștințele formulate, sînt opera generațiilor, a
fatalitatea conformației lor fiziologice; Asupra acestei
concursului infinit și indefinit de forțe și împrejurări, clase, de criminali înăscuți, o transformare a mediului
pentru care nimeni nu și-a luat răsplata, răsplată care economic nu ar avea nici o acțiune bine-fâcătoare.
nu poate să fie alta, de cît folosința de iele, în coniun, Mayhew zice: S’a observat că îu orașele noastre, cla
a întregului neam omenesc. Prin însu-și teoriea drep sele primejdioase, vagabonde și sălbatice, prezintă
tului de proprietate, demonstrațiea ieste gata, că‘ opera acelea-și caractere antropologice ca și triburile nomade,
trecutului, opera societății, la care fie-căre a contri precum sînt Kafrii, Felah'i. In special, craniul lor pre
buit, conștient sau inconștient, după puterile sale, nu zintă o desvoltare a fălcilor... Ie lesne de observat
poate aparține, de cît societățel, generațiilor, actuale înse, că încercările făcute de a reduce fenomenele
și viitoare, afară numai daca o minoritate, prmtr’o criminale la o cauză pur antropologică, trădează o
uzurpare lentă sau brusca, nu și-ar însuși și conserva analiză necomplectă a faptelor. O cercetare mai in
cu forța, roadele civilizației, căpătate cu ntîtă trudă dependentă, dovedește că fenomenele acestea, departe
Și jertfe.
■
de a fi un efect al unor cauze individuale, sînt pro
Toate școalele sociale sînt de acord, că mijloacele dusul unor cauze generale, cari influențează. asupra
de producere trebuesc trecute în posesiunea societa- întregei societăți. Intr’udevăr, chiar și acelor cari voesc
ței,.a asociațiilor
de .producători.
Dacă
.
a
. sînt divergințe,
- - • să- admită un tip criminal, dotat cu caractere fixe, un
asupra modului
1 posesiune, acestea de- studiu puțintel maî profund, nu întârzie să le arate
uhu de *a întră -în
parte de a stingheri
‘
idealul socialismului, îi curăță căj caracterele fizice ale criminalului nu-s cîtu-și de
călea de șovăiri, detoșază, din
j grosuli mișcării, ramuri.
pațin produsul unei necesități naturale, nestrămutate,
accesibile de putere și lasă gloatele să-și continue'dru ci opera unor cauze economice, cari au determinat, în
mul istoric, spre expropriere, cu ’prqpiile sale forțe.
timpul unei lungi perioade, degenerarea criminalului
S’a dovedit, o data pentru totdeauna, că desvolta- sau a strămoșilor lui. Mizeriea îndelungată, munca
rea capitalului ieste strîns legată cu desvoltiirea pu grea a femeilor în timpul sarcinei, locuințele infecte,
tere! statului. Starea eeonbmică, fiind cheea vieței nesănătoase, hrana neîndest datoare șî nehigienică,
sociale și individuale, nu s’ar fi putut nici o dătades- alcoolismul, corolar neînlăturat al trîndăviei bogatuvolta în profitul unei singure H ..se,
fără ojjujiuiu
sprijinul unei
tr, tuia
uu-.
ieav ja sărac al unei munci nebune, istovitoare,
puteri, care, sub o aparență 'sau alta, să favorizeze în- ș| a| unuț salariu-schimbător si nesigur, și celelalte
grăinădirea bogățiilor și domniea
capitalului. Fără înrîurirî vătămătoare din partea, burgheziei indolențe, _
Pfi r.anitnbihiî.
această putere, care nu poate fi de cît a statului, clasa inerte, contribue șă pregătească, o adincă degradare,
nedreptățită, de la prunele simptonîe de uzurpare, ar care, înrăutățindu-se, din generație în generație, poate
fi împiedicat cu forța numerică, această revoltătoare foarte bine șă se manifesteze prin caractere exteriore,
expropriere n producătorilor de rindele propriei lor prin anomalii antropologice, și trebuie să ducă fatal
munci.
la, criminalitate.
Ieste deci clar, că pentru_----a reintru în limitele drep-Antropologica criminală nu cunoaște de cît craniul
tului, ieste cu neputință a căpătă
... concursul
.
sincer al asimetric, sau urechea mare, sau epilepsiea și atri----- y- a exploațato’-"/.Ț
bue criminalitatea, acestor cauze. Inse imperfeețiea
ttutorităței, compuse din aceea-șiesența
plor înarmați, .care a patronat
ț
fortificarea capitalului' feliuluî iei de-a procede iese numai de cît ja iveala,
ouă fază
m dauna muncei. O nouă
raza economică,
econuuuuu, cere
i«c o nouă pentru-că nu se întreabă de loc de unde, provine craniul
-1-—
Lză politică, care, distrugînd puterea statului,
săfa- ă acesta asimetric și celelalte particulari tați antropo
?c liberului concurs, a regula relațiile dintre oameni logice, cari, pentru iea, sîut fenomene misterioase, pur
Ș* R orgăniza producțiea conform cerințelor sociale. cese dintr'o pervertire atavică, mult ma! de nepă
I?ăra acest scop, bine lămurit în conștiința gloate- truns de cît Trimarta indiană. lea nu vfcde cu aceste
Orj revoluțiea nu poate, fi de loc socială. Și nu se fenomene antropologice, sînt tocmai ultimele resturi
P°ute spune ca' ie o iluzie observnțiea, că ideea expro- si indiciul exterior al unei îndelungate elaborări, în
Jr,^eî și mai ales acea a distrugere! paterei opresive deplinite de către raporturile economice, asupra unui
statului, a pătruns adine în masele industriale și material omqnqsc .martirizat farn.de nit! o milă, .
A. Lori a.
Criminalul înăscut
Pe cînd Revoluțiea ?
Nici unul din agitatorii revoluționari, poate din sim
patica și respectul ce au pentru firea omenească, n’au
putut observa, că a urmări șaua contribui la mișca
rea socială, la progresul societății, sau mai bine zis
a trăi o vieață publică, ieste o înclinare care nu apar
ține fie-earei firi. Fie din cauze izvorîte din mediul
social, fie din natura esenței individuale, lucrul fiind
pretutindeni adevărat, socialismul poate ajunge, și a
ajuns în unele centre^ la un maximum de desvoltare,
la o culme de expanziune, cînd, a-i mai; repeta prin
cipiile, în afară de banalitatea cu care se îmbracă, riscă
a-și pierde din eficacitate în opera de transformare
socială, a-și slăbi intenzitate.i și a trece în rîndul ace
lor teorii, cari numai în timpul de mari maladii sociale,
ies din albiea .actuali țaței/
Socialismul, din cauza multiplelor sale. variații șia
cerințelor diverse ce reprezintă, învălue pe zi ce merge,
într’o negurji de principii laterale, scopul final ce are.
și creează, în drumu-i, cotituri artificiale, care de ȘinU
par a-i schimba direcțiea, îl fac capabil, ca, în n>Șe
împrejurări -neprevăzute și extraordinare, să
pentru mult timp de a ajunge la.țintii. O mică izbind»'
cu aparențe promițătoare, ieste de-ajuns ca să produc»
iluziea unei izbînzi definitive.
.
In revoluțiea cea mare franceză, nici o dată domn^
capitalismului burgez, n’a .format idealul mișcărilor P
pulare. Burgheziea, în lupta iei cu fepdalitatea ș1
galitaten, s’a folosit de revoltele poporului,și a eXl .
tat năzuințele muncei de a se scutura de lanțul rob» j
pentru a se întrona într’un regim priincios sie-ȘJ»
în urmă să înăbușe cu forța,pri-ce alte aspirat11»
ar fi trecut peste drepturile iei declasa. Isț°Pe“» ?-rg
cum a dovedit că o revoluție ieste.cu neputința .
sprijinul gloatelor, tot așa a arătat ca aspirați11® .
buloase ale popoarelor, pot fi exploatate de o c
conștientă, cari sa-șî' asirnilezp. .progresul șoc-wț'
interesele sale proprii.
,
139
JIEVIȘTA JDEE1
tocmai la marginea satului. Biserica-! lțngă
iear astea nmîndouă BÎnt așezate tot la ;
dar la ceii din potrivă. CaSa boierească, îe o casă?”6'
îngrijită. Are patru odăi, sofragerie, pivniță și
ridor de geamlîcuri. Alăturea sînt pătule vecinie nr°'
cu porumb și grîu, pe cari Stamate îl vinde cu
preț oamenilor,'cînd aceștia sînt la strîmtoare.
Si acum, în Vinerea patimilor, a plecat Kir s'tnni
la biserică, a plecat cu nevasta și cu copiii, cu 8ju J e
și oamenii de casă, u plecat, ca iei, Kir Stamate asculte prohodul și să ocolească biserica...
’ 8a
Unii săteni, în noaptea aceea, ierau înse la cîrciun,.prea puțini la biserică, iear alții, pe acasă, cufundJJi
în somn. Afară iera senin și răcoare, vîntul clăti»
ramurile înverzite și o liniște tainică domnea Pesta
sat. Aproape de miezul nopț-i. clopotele începu^ 6
tragă: preotul ieși cu Domnul Hristos. După ie] ț?
șiră copiii, bătrînii, bărbații și femeile, iear fie-care'
cu cîte o luminare aprinsă... Luminările cele, cîntecij
preotului și sunetul trăgănăt al clopotelor, păreau
în umbra nopței, o priveliște de basm.
Dar toată mulțimea, o rupe de-o dată la fugă și a.
leargă spre capul satului... Christos n’a mai răbdat
pe blestemat. Casa acestuea, vechea casă a boierului
ie acuma întreagă, din tălpi la creștet, cu pivniță și
pod, cu pătule și grajduri, unul și acela-și munte de
flăcări. Și averea cea rea se preface în scrum, și ]tt.
crimile sărmanilor, sînt uscate de flacăra cerească, de
flacăra cea bună.
«Forța Morală».
D. Munteanu,
I
'
•
|
�HKVJSTA WEF.l
REVISTA IDEEI
140
Organizarea VenBictei așa numită Justiție
Saint-simonianul
Blanqui aa avut
Saint-sinionianul Blanqui
avut cu desăvîrșire d eptnte, punînd în evidență în a sa Istone a
net
Politice, însemnătatea’ce au avut formele ec™™100
în istoriea omenire!, pentru a determina formele poli
tice ale sorictăței și chiar concepții e-i asupi a drep
tuluî, moralei filosofici. Pe vremea ha Blanqui, libe
ralii și radicalii își îndreptau toate privirile asupra
regimului politic și nu dădeau nici o atenție urmă
rilor regimului burghez, care se întemeea atunci m
Franța, pe ruinele celei dintăi republici. Iera deci cu
totul firesc cn, -pentru a pune in evidența însemnăta
tea factorului economic, și pentru a atrage privirile
asupra unui subiect nesocotit de către cele mai de
samă spirite, cum și asupra unei uriașe mișcări so
cialiste, care abiea începea, ie vorba de anul lbd7,
îera firește ca iei să exagereze chiar însemnătatea fac
torului economic și chiar să caute- a clădi întreaga
istorie, ca o suprastructură, pe relațiile economice. Iera
necesar să se întâmple așa, în ori-ce caz iera neevita
bil. Ceea-ce în istoriea științelor se repetă necontenit.
Rămîne pe socoteala altora, trebui iei să-și zică, sar
cina de a face să ieasă la lumină însemnătatea celor
lalți factori: formele politice de guvern, ideile asupra
justiției, concepțiile teologice și celelalte. De datoriea mea ie să pun în lumină toată însemnătatea su
biectului miau. Importanța c lorlalțî factori ie îndes
tul de cunoscută...
Se știe pănă la ce exagerări fu dusă această idee,
de atuncea încoace, de cătră școala 'social-democrata
germană, și se cunosc silințele pe cari le fac anar
hiștii, pentru a atrage privirea și cercetarea asupra
celuilalt fact-r al vieței societăților, Statul. Cu toate
acestea trebuie să recunoaștem, că înși-șî anarhiștii,
luptând pentru desființarea structurei necesar anar
hică, centralizată, jacobină și antilibertară din prin
cipiu, ce se numește Stat, că înși-și anarhiștii, vrîndnevrînd, n’au luat în samă, pănă la un oare-care punct-,
în critica instituțiiilor de a-zi, ceea-ce s?a numit justiție.
S’a vorbit adesea de asta, ziarele anarhiste nu înce
tează de a o critico, cu toate astea n’au atacat-o încă
destul în chîar temeliile iei.
* *
Studiul desvbltărei instituțiilor duce neapărat la încheerea, că Statul și Justițiea, adică judecătorul, tribu
nalul, a cărora menire Ieste anume să stabilească jus
tițiea în societate, Justițiea și Statul sînt două in
stituții, cari, nu numai coexistă în istorie, ci sînt le
gate strîns între iele prin legături de cauză și efect.
Instituțiea judecătorilor menită anume pentru a aplica
pedepsele legei, acelor cari ai fi violat legea, duce
neapărat la constituirea Statului. Și cine admite ne
cesitatea judecătorului și tribunalului, a căror menire
ie să stabilească justițiea, cu tot sistemul de legi și
de pedepse, cari purced de acolea, admite de asemenea
necesitatea Statului. Aresta are nevoe de-un corp care
să e'dicteze legi, de uniformitatea codurilor, de univer
sitate, unde să se învețe interpretarea și fabricarea
legilor, de un sistem de pușcării, de călău, de poliție
și de-o urmată la ordinele Statului.
Intriadevăr, tribul primitiv, pururea comunist, nu
știe ce-i judecătorul. In sinul tribului, între membrii
aceluea-șî trib, furtul, omucidul, rănirile, nu există. Da
tina ie de-ajuns să înlăture toate astea. Inse, în ca*
zul cu totul rar, cînd ine-va s’ar fi abătut de la obi
ceiurile consfințite ale tribului, iera lapidat de iot
tribul, iera ucis sau ars. Fie-care trebuea să-î ar
pieatra, fie-care trebuea să-și aducă sarcina de le^nCe
ca să nu fie unul ori altul, ci întreg tribul care - ’
fi dat morței. Și dacă un om dintr’un alt trib aSU‘l
lovit pe unul de-ai noștri, să zicem, l’ar fi rănit, îm fl
gul nostru trib trebuea sau să omoare pe cine apnC!l J?‘
tribul acela, sau să facă unuea din tribul acela, o rană
totul de acela-și felin și de aceea-și mărime, nicî
un bob de grîu, milimetrul de pe atuncea, maîlm- sau mai adîncă.
Asta Tern concepțiea de justiție a tribului primitiv
*
Mai târziu, în comuna rural i din cele dintâi veacuf
ale erei noastre, concepțiile asupra justiției se schimbă1
Ideea de răsbunare ie părăsită puțin cîte puțin, Cu
multă încetineală ce-i drept, și mai ales la agricul,
tori, neaparat persistând la bandele militare, ideea de
răsbunare ie părăsita, răspîndindn-se ideea conipensărei- individului sau familiei ce ar fi îndurat vre-o vă
tămare. Cu aparițiea familiei deosebite, patriarhale ri
înstărite, acută în turme de vite sau sclavi răpiți de h
alte triburi, compensarea, despăgubirea, iea mai mult
caracterul de prețuire, cît «face», în bunuri, omul rănit,
vătămat în vre-un chip sau ucis: atâta pentru sclav,
atâta pentru țăran, atâta pentru șeful militar sau craiii
pe care o anume familie l’ar fi pierdut. Această pre
țuire a oamenilor constitue esența celor dintăi coduri
barbare.
Comuna satului se reunește, constată -faptul, prin
întărirea a șase sau doisprezece jurați, de fie-care din
cele două părți, cari voesc să împiedece să se pe
treacă o răsbunare brutală, cari preferă să plăteas
că și să primească o oare-care despăgubire. BătrîniT
comunei sau barzii, cari aveau notată legea, prețuirea
oamenilor de diferite clase, în cîntecele lor, sau mai
bine judecătorii cinemafl de comuna, determină prețui
vătămare!: atîtea vite pentru cutare rană sau pentru
cutare omor. Pentru fuit, iera simplu înapoirea lucru
lui furat sau a echivalentului său, plus o amenda plă
tită zeilor locali sau comunei.
încetul cu încetul, înse, prin mijlocul năvălirilor și1
cuceririlor, comunele libere ale mai multor populații
sînt aservite, triburile și federațiile cu obiceiuri dife
rite se amestecă, pe un acela-și teritoriu trăesc cuce
ritori și cuceriți. Afară de asta, mai ie călugărul sau
popa, vrăjitori temerari, aparținând religiei creștine,
cari se stabilesc printre iei. Și, cu încetul, în local
bardului, în locul judecătorului chiemat, în locul.batrînilor cari evaluau odinioară cîtimea despăgubire»!
se pune judecătorul trimes de episcop, șeful bandei
militare a cuceritorilor, seniorul sau craiul. Acești,
cari au învățat cîte ce-va în mănăstiri sau pe
tea crailor și cari s’au inspirat din pildele ^r®c11111.
Testament, devin, încetul cu încetul, judecători i
sensul modern al cuvîntului. Amenda, care 0(1111
oară iera plătită zeilor locali, comunei, se duce acu
în punga episcopului, în punga craiului, în punga ’0C0V
torilor acestuea sau în punga seniorului. Amenda
vine lucrul cel mai de căpetenie, pe cînd despag.u01^^
acordată celor vătămați, pentru răul care ]e-a fost ia
își pierde din însemnătate față de amenda plătită «ce.
germene, acestui sîmbure de Stat. Ideea de pc<W
începe a se introduce, pe urmă să domine. ^isejeg.
creștină mai ales nu vrea să se mulțumească cu 0_
păgubire, iea vrea .să pedepsească, să-și impum1
ritatea, să terorizeze, să îngrozăscă, după pimft jer .
moșilor iei ebraici. O rană făcută unui om y1?.. te,
nu ie o simplă rană, ie o crimă de
Pe lîngă despăgubire trebuie pedeapsă, și
pedepsei merge crescînd. Puterea seculară tot așa
procedează.
Iji veacul al zecelea și al unsprezecelea isbucnește
revoluțiea comunelor urbane. Acestea încep prin a 15jroni P” judecătorii episcopului, seniorului sau craiu
lui și fQC ° «conjurație». Burghezii jură mai întâi sa
pârflsască toate certurile ivite din legea talionului.
Si cînd se vor ivi alte certuri, să nu alerge nici o
dată la judecătorul episcopului sau al seniorului, ci
«u se adreseze la guildă, la parohie, la comună. Sin
dicii aleși de cătră guildă, uliță, parohie, comună, sau,
jn' cazuri mai grave, guildă, parohie», comuna, întru
nite în adunare plenară, vor hotărî despăgubirea ce
trebuie, să se dee persoanei vătămate. Afară de asta,
arbitrajul de toate gradele, între particulari, între
guilde, între comune, iea o întindere întriadevăr
foarte mare.
De altă parte, creștinismul și studiul luat din nou
al dreptului roman își fac de asemene cale în concep
țiile populare. Preotul nu vorbește de cît de răzbu
narea unui Dumne '.eu rău, răzbunător. Argumentul cel
mai de samă al acestuea, rămas ast-feliu pană în zi
lele noastre, ie răzbunarea vecinică, care va fi apli
cată aceluea care va fi păcătuit față de prescriirile
clerului. Și, întemeindu-se pe cuvintele evangeliei, pri
vitoare la stăpîniții de diavol, iei vede un stăpîait
de diavol în fie-care criminal și născocește toate caz
nele pentru a isgoni pe diavol din trupul «crimina
lului». La nevoe iei îl și arde. Și cum, din cele din
tăi veacuri, preotul închee alianță cu seniorul, și în
tru cît preotul însu-și ieste adesea un senior laic’, iear
papa uri rege, preotul amenință și iei și urmărește
cu răsbunarea-i pe cel ce ar fi călcat legea laică, impusă
de către șeful militar, senior, rege, preotul-senior,
regele papă. Insu-și Papa, la care se adresază lumea
necontenit, ca la un arbitru suprem, se împresoară de
legiști, versațî în dreptul imperial și seniorial roman.
Bunul simț omenesc, cunoașterea.datinelor și obiceiu
rilor, înțelegerea oamenilor, egalilor, cari făceau odi
nioară bunătatea tribunalelor populare, sînt declarate
de nefolositoare, vătămătoare, că ar favoriza patimele
rele, inspirațiile diavolului, spiritului rebel. «Prece
dentul», deciziea cutăm! judecător, face lege, și, pen
tru a-i da maimultâ putere asupra spirit elor, se merge
până la a se căuta precedentul în epoci din ce în ce
mai depărtate, în deciziile și legile Romei împărați
lor și a Imperiului ebraic.
Arbitrajul dispare din ce în ce, pe măsură ce siniorul, prințul, regele, episcopul și papa ajung din ce
în ce mai puternici, și cu cît alianța puterei tempo
rale și clericale ajunge din ce în ce mai strînsă. Aceștiea nu mai îngaduesc arbitrului de a interveni, și
nnpune prin forță, ca părțile în litigiu, în cauză, să
Șe înfățoșeze dinaintea locoțiitorilor și judecătorilor
l°r- Despăgubirea părței vătămate dispare aproape cu
totul diu afacerile «criminale», îulocuindu-se foarte cuJlnd, aproape cu desăvîrșire, prin răzbunare, prin răzbunarea îndeplinită în numele D-zeului creștin sau cel
al Statului roman. Sub înrîurirea Orientului, pedep
sele ajung din ce în ce mai cumplite. Biserica și după
Jea puterea temporală, ajung la o rafinare de cruzime
!n pedepse^ în cît cetirea sau reproducerea pedepse°r aplicate în veacul al cinci-spre-zecelea și al șasePre-zecelea, ie aproape cu neputință pentru un cetiOr modern.
* 1* ,
Ideile fundamentale asupra acestui punct esențial,
UI
propriu orî-cărei grupări omenești, s’au schimbat cu
totul din veacul al un-spre-zecelea pană în veacul al
șase-spre-zecelea. Și, cînd Statul, în virtutea cauzelor
pe cari arn căutat să le lămurim in studiul nostru
despre Statul și rolul său istoric, cînd Statul pune
stăpînire pe comune, cari și renunțaseră chiar, ca idee,
la principiile federative de arbitraj și de justiție coiopensutiv.i populară, esența comunei din veacul al doi
sprezecelea, cucerirea ie relativ ușoară. Comunele sub
înrîurîrea creștinismul u și dreptului roman, chîar și
ierau mici state, chîar și ierau etariste în concepțiile
lor domnitoare.
Negreșit, ie foarte interesant de a descrie, in ce
chip schimbările economice, cari au avut loc în vre
mea acestor cinei veacuri, în ce chip comerțul de
părtat, exportul, crearea bâncei și împrumuturile co
munale, războaele, colonizarea și germenii producției,
sub conducerea unui antrepriuor capitalist, punîndu-se în locul producției, consumăreiși comerțului co
munal, ie foarte interesant de a descrie în ce chip
acești diferiți și numeroși factori economici au influen
țat asupra ideilor domnitoare ale veacului. Admirabile
cercetări în sensul acesta au fost răspîndite într’adevăr
de cătră istoricii comunelor, în operele lor, după cum’
se mai găsesc răspîndite în aceste opere și cîte-va
cercetări, cu mult mai grele, cu toate acestea, și pu
rurea eterodoxe, asupra înrîurirei ideilor domnitoare
creștine și romane. Dar ar fi tot atita de falș și anteștiințifîc de a atribui o înrîurire exagerată, deter
minantă, celui dintăi din acești factori, după cum ar fi
falș în botanică de a zice că suma de căldură pri
mită de cătră o plantă, determină singură sau mai cu
deosebire, determină creșterea plantei, uitînd înrîurirea luminei și umidităței. Ar fi cu atita mai falș cînd
ar fi vorba de a se preciza factorii cari determină va
riațiile în o anume speță.
***
Această scurtă schița istorică îngădue de a se între
vedea până la ce punct instituțiea pentru răzbunarea
societară, așa numită justiție, și Statul, sînt două in
stituții corelative, susținîndu-se îu chip mutual, producîndu-se una pe alta, istoricește nedespărțite. Și ar
ajunge o cugetare senină, pentru a se pricepe că ainîndouă aceste instituții sînt logiccșle nedespărțite, că amîndouă au o origină comună, în acela-și cerc de idei
asupra autoriiâței care veghează la siguranța socîetăței și care aplică răzbunarea asupra acelor cari calcă
precedentele stabilite, Legea.
Dați-ne judecători, numiți anume de cătră voi sau
de cătră guvernanții voștri, pentru a vă răzbuna îm
potriva acelora cari vor fi călcat precedentele legale
întrunite în coduri, sau numai pentru a răzbuna So
cietatea, în numele legei, împotriva infracțiilor la obi
ceiurile sociabile, și Statul va lua neaparat naștere,
va fi o consecință logică. De altă parte, păstrați in
stituțiea piramidală, centralizată, care se amesteca în
vieața societăților, pe care o numim Stat, și veți avea
necesar judecătorii numiți sau consfințiți de cătră
Stat, susținuți de cătră puterea executivă, pentru a
se răzbuna, în numele statului, împotriva acelor cari
îi vor fi călcat regulamentele.
*
Astă-zi trăim într’o epocă cînd se face o revizuire
complectă a tuturor bazelor, a tuturor ideilor funda
mentale, pe cari serazimă societatea modernă. Califi
căm de hoție sau uzurpare legalizată, dreptul de
proprietate asupra pămîntuliu și capitalului social.
Noi făgăduim asemenea drepturi. Calificăm de mono*
�71
142
REVISTA IDEEI
pol,'constituit de cătră o Mafia stăpînitonre, dreptiil cîștigat de catra societățile de ucțiopuri, de cai
.ferate, de gaz. Calificam de uzurpatori pe stapinilorii noștri organizat! foarte puternic pentru a ne
ținta sub tutela lor. Și calificăm de brigande. Sta
tele cari năvălesc unele asupra altora pu gin<l de
cuct?rirc«
.
Si atârna asta-zi de noi, sau de a ne opri la ju
mătatea căei, și, plătind tribut educației noastre, de
nubiinare creștină și romana, sa respectam cop ilIul
bastard al acestor două curente de idei, așa numita
justiție, sau să îndreptăm critica noastră înverșunată
asupra acestei instituții, care ie adevărata baza a ca-
P' Sau * că,1'plini "de prejudițiile de răzbunarea unui
k
r
D-zeu răzbunător, răruea noi trebuie să-i ușurăm sar
cina, de prejudițiile unui Stat divinizat pună la punc
tul de a-1 socoti ca întruparea justiției, vom păstra
instituțiea, brațul secular al lui D-zeu, pe care o nu
mim Justiție. Ne vom da judecători, numiți de cătră
noi înși-ne’sau de cătră stăpînitorii noștri, și le vom
zice: VeghiațI ca datiuele. și obiceiurile și preceden
tele judiciarej cunoscute sub numele de. Lege, să fie
respectate. Loviți, voi, întruparea, justiției, pe jicei
cari vor ti călcat datinele' sociale, ale comunitate!. Vă
vom da mijloacele fizice de constrângere necesară,
precum și sprijinul nostru moral.
Cu chipul acesta Statul, forța care ie pusa mai pre
sus de Societate și care în. chip fatal .caută să centra
lizeze, să-și mărească puterile, cu chipul acesta statul
se află constitui! și va dura pănă cînd o nouă revo
luție nu va veni șă-1 nimicească.
Arbitrul putea să judece și ar fi judecat după cum
pricepea iei justițiea, îu fie care caz aparte, după cu
noașterea și înțeleg- rea raporturilor omenești, după
coocepțiea ce avea despre conștiința individuală și so
cietară. Judecătorul numit pentru a judeca, cel spe
cializat pentru a pedepsi, trebuie să aibă un cod. Tre
buie deci o mașină legislativă, o organizație pentru a
fabrica codul, pentru a’alege între diferitele prece
dente si a cristaliza sub formă de lege pe ace le pe cari
aceasta le va găsi bune de păstrat. Guvernămîntul direct,
adică națiea, întrebai ă asupra chipului da a- formula
precedentul obligatoriu, legea, ie neapărat o himeră
in care nu cred nici chiar, partizanii guvernământului
direct. Ie nevoe de guvernământul indirect, de oa
menii superiori, de UebenneuscJi-n, de eroii' lui Nietzache. pentru a formula legile. Mai ae nevoe de oa
meni, pentru a interpreta formulele legilor, de univer
sități de legiști. Și aoești oameni vor deveni neapă
rat maniacii cuvântului și slovei, vor face, să apese
asupra Societăței toată’ greutatea rămășițelor moște
nite de l i strămoși. Ne vor striga «înapoi», cînd vom
voi să mergem înainte.
Mai ie nevoe apoi de lictorul armat de nuele și
bardă, de puterea executivă, de forța pusă în servi
ciul «Dreptului»,. cum spun apologiștii propriilor lor
virtuți. Trebuie poliție, spioni, «genți provocatori, pro
stituate, trebuie călău, trebuie pușcării, temniceri, mun<ă silnică, și altele, toată mîrșnveniea neînchipuită, ce
împresoară și face o pută n-ștearsă împrejurul univer
sităților crimei, în jurul pepinierilor d« tendințe anti
sociale, cari ajung, fătul, toate pușcăriile. Și ie nevoe
în sfîrșit de guvern, pentru a supraveghea, o ganiza,
grada armata de supraveghetori. Trebuie un impozit
formidabil pentru a menține această mașină, o legis
lație pentru a o face să meargă, și îear judecători,
poliție, pușcării, pentru a face să se respecte lecrislațiea penitenciară.
/^ecatoru1 aduce ca îel Statul, și ori-cine va voi
sa studieze în istorie desvoltarea Statelor, va vedea
ce parte imensă, fundamentală, primordiala a av
decatorul în constituirea Statului centralizat m'? jl«
JJrî. după ce nc-.un revoluționat ideile asim^ rntor puncte fundamentale, cari credeam în rjj,a °th
cer că constituie baza ori-carei societăți, asupr? 8ia*
prietăței, asupra misiune! divine a regilor, ne vorn^0’
borî și mai mult, pună la fondul, până la obîrșie °*
turor împilărilor. Vom duce torța criticei noastre!11'
la aplicarea justiției încredințată unei caste snec?*1?^
pană la restul precedentelor antice: Codul. - Clale>
Vom vedea atuncea, cu, codul, toate codurile
prezintă o adunare de precedente, de formule îm/6'
mutate de la concepțiile de servitudine econom,c- ?
intelectuală, cu totul nesuferită de concepțiile Car?a
trund printre noi, socialiști de ori-ce școală, forinul
cristalizate, «rămășiți», pe care trecutul nostru de 8cp
vie. vo.aște să ni le unpue, pentru a ne împiedeca de*'
voi tarea. Noi disprețuim codul, toate codurile. pu?'
ne pasă că ar cuprinde oare-cari afirmări de i'noj
a căror idee generală o împărtășim chiar noi. 0 dir
ce impun pedepse pentru a le afirma, respingem ori-c
cod. Nu* mai'vorbim de numeroasele afirmări servil
ce fie-care cod le amestecă in opera sa de moraliza^
omului prin biciu. Ori-ce cod ie o cristalizare a trecu,
tuluî, ie scris pentru a stăvili dezvoltarea viitorului
Ducând mai departe critica noastră, vom descoperi
fără doară, că ori-ce pedepsire legală ie o. răzbunare
legalizată, dată obligatoriu, și ne vom întreba dacă răz
bunarea ie. necesară. Ajută- iea oare a se păstra datinele sociabile? împiedică iei oare mica minoritate de
oameni, înclinați să violeze aceste datini, de a lucra îm
potriva lor? Proclamind datoriea răzbiinărei, nu servește
oare, pedeapsa, tocmai să menție în societate obiceiu
rile antisociabile? Și cind ne vom întreba dacă siste
mul de pedepse legale, cu poliție, mărturisire, falșă,
spion, educație criminală în pușcărie, cu maniacul codului
și celelalte,nu servește oare pedeapsa, să reverse asupra
societăței un val de perversitate intelectuală și morală
mult măi vătămătoare de cît actele anti-socialelale «cri
minalilor», cînd ne vom fi pus întrebarea aceasta și vom
fi căutat răspunsul îu studiul.actual itiiței, vom vedea,
numai de cît, cum-că asupra răspunsului, nu poate li
șovăire. Și vom înlătura sistemul de pedepsiri, d’pă
cum vom înlătura și codurile.
Desrobiți intelectualicește de această rămășiță, cea
mai rea dintre toate, vom putea să studiem atuncea, fără să ne preocupăm de.ceea ce au făcut pen
tru aceasta Biserica și Statul, cari sînt mijloacele cele
mai practice, dat fiind oamenii, așa cum sînt-, pentru
a dezvolta iu iei sentimentele sociabile și a împiedeca
dezvoltarea sentimentelor antisociabile. Orî-cinș va ii
făcut acest studiu, după ce se va fi emancipat de tra- ,
dițîea judiciară, cu siguranță nu va ajunge să con
chidă în favoarea judecătorului și în favoarea siste
mului penitenciar.
’
.
Vom vedea că arbitrajul unui al treilea, ales
Iu
tile în cauza, ar fi cu mult mai îndestulător, în cele ,®'n
multe cazuri. Ne vom da samă cunrica neintervenir
celor cari asistă la o îuvălmășală, sau la o încăeri’ _
care se pregătește, ie simplu un .obiceiu rau..Je
care l-am dobîndit de cînd avem judecători, P.’U
preoțiși Stat, și căiiitervenirea prietenilo”și vecin
u împiedica foarte multe conflicte brutale. Ne vom ‘
de aăemenea samă, cum-că înființînd poliție, ja
călăi, temniceri și judecători, numai pentru a aduce
deplinire răzbunarea legală asupra micei m*norlt?ITjni
oameni, cari ar călca obiceiurile sociabile sau ar . n,
agresivi, în loc să vegheze cu toții pentru sine ș> I re
tru fie-care, ca să împiedece atacurile sau să r Pj,,
relele, ne vom da samă, că, alucra ast-feliu, ie,a satli3
fara rațiune și anti-economic,' ca și a lăsa pe
BEVJSTA IBF.Fj
143
natronilor grija să dirijeze induatriea, îu loc să se
Grupeze fie-enre pentru a-și satisface trebuințele. Și
jacâ credem pe om îu știre de a ajunge o dată să
se lipsească de patroni, numai din obiceiu și: trîndăvie
je minte n’am ajuns încă să ne dăm samă, cum-că
Vechiul castel stâ pe o colină păduroasă. Arbor!
onmenii cari se vor lipsi de patr.onî, vor fi destul de >gigantici îl înconjoară cu o verdeață închina. îear
inteligent* Peiltru 0 se fipsi Și de patroni în morală, ! parcul iiesîîrșit își întinde vederile cînd cătră adinde judecători și poliție. Și, după cum, cercetând, vor cimele pădure!, cînd cătră cuprinsul din prejlir. La
rrăsi mijloacele de u-ș! satisface trebuințele furi pa cîți-va pași din față, ie uu baseu depîeatrăîn țârele
troni, vor găsi și mijloacele, cari-s și indicate limpede, se oglindesc femei de marmora. Alte 1 basenuri se
dea mări sociabilitatea omenească și de-a împiedica succed, din ce în ce mai jos, pănă la poalele coastei.
pe cei prea furioși sau antisociali. din fin-, dacă ar Și un isvor își răstăgolește cascadele de la unul la altul.
exista cum-va, de a ii o primejdie pentru societate.
De la castelul grațios ca o cochetă bătrînă, pună la
Educațiea, traiul mai mult sau mai puțin asigurat- grotele încrustate cu scoici, în cari dorm amoruri din
contactul mai strîns dintre oameni și mai ales îndulci alt veac, totul, in acesc antic domeniu, a conservat în
rea pedepselor, au și îndeplinit o mulțime de schim fățișarea unor vremuri trecute. Totul pare că vorbește
bări isbitoare, în această direcție. Fi-vom, într’o so încă de obiceiurile vechi, de moravurile de idtă-dată,
cietate colectivistă sau comunistă, socialistă sau anar de- gingășiile trecute, de elegarițele ușoare cu cari se
histă, mai puțin destoinici de a duce și mai departe îndeletniceau strămoșii noștri.
aceste schimbări? Fi-vom inferiori întru aceasta scum
Intr un salonaș Louis XV, ale cărui muri sînt copilor noștri stăpînitorî de a-zî ?
periți cu păstori, glumind cu păstorițe, cu dame
nostime, cu domni galanțî și frezați, o femee bă
* .«
trînă, părînd câ-i moartă cînd șede nemișcată sta, a♦
proape culcată într’un fotoliu mare, lăsând să-i spîfiRăzbunarea societară organizată, așa numita Justi zure de fie-care parte mînile sale uscate, de momîe.
Privifea-i visătoare se pierde în depărtare, peste
ție, ie o rămășiță a unui trecut de servitudine, desvoltată pe de o parte din interesele claselor priveli- cîmpie, ca pentru a-șî urmări peste parc nălucile ti
giate.și pe de alta de ideile dreptului roman și ale nerețe!. O adiere ușoară întră din cînd în cînd prin
răzbunare! divine, din cari purcede și esența, crești fereastra deschisă, adurind un miros de iearbă și
nismului, cu ideile sale de iertare și de negarea răz parfumurî de flori Iea îî resfiră părul iei alb, în jurul
franței sale zbîrcite și iî trezește vechi suveniruri
bunare! umane.
Organizarea răzbunare! societare sub numele de Jus-, în minte.
Alăturea de iea, pe-un taburet tapisat, o fată cu
tiție, ie corelativa în istorie cu faz-i Stat. Logicește, acestea sînt nedespărțite. Judecătorul, implică. Statul păr bogat si blond, lăsat pe spate, brodează o sculă
oare-care.
Ochii i-s visători, și, pe cînd degetele-i
centralizat, jacobin, și Statul implică judecătorul, nu
mit anume.ca să îndeplinească răzbunarea legală asu îndămînatece lucrează, se vede că se giiuLște aiurea.
Bătrîna întoarce capul.
pra acelor cari s’ar face vinovațî de fapte anti-sociale.
— Berta, îi zice iea, cetește-mi ce-va din gazete, să
Născută dintr’un trecut de s.ervaj economie, politic
și intelectual, această instituție servește a perpetua mai aflu și ieu ce se mai petrece în lume.
Fata iea un jurnal și își aruncă pe dînsul privirea.
servajul acesta. Servește să menție în societate ideea
— Ie foarte multă politică, bunica. S'o tfec ?
de răzbunare obligatorie, înălțată la rangul de virtu
— Da, da, drăguță. Nu i vre-o istorie de dragoste ?
te. Servește de școală de pasiuni antisociale în puș
cării. Revarsă în societate un val de depravare, .care • A murit oarn galanteriea în Franța, de nu se mai po
gistește în jurul tribunalelor și închisorilor, prin poli menește nici de-o răpire, de nici o aventură ca altă
țist, călău, spion, agent provocator, prin birourile pen dată?
Fata caută o mulțim..
tru spionajul privat, val care crește pe zi ce trece.
— leaca, zise aceasta. ' Sub titlul: «Drama de
Răul întrece în ori-ce caz binele pe care justițiea se
presupune ca.l’ar îndeplini prin amenințarea pedepsei. dragoste».
— Bătrîna zîmbi în zbîrciturile iei.
0 societate care va găsi anti-economic și societa-- Iea cetește.
ricește vătămătoare organizarea aflătoare a vieței eco
Și Berta începu. Iera o istorie de vitriol. O femee,
nomice, lăsată pe niîna patronului capitalist, își va da
de asemenea samă, negreșit, ca a lăsa desvoltarea pentru a-și răzbuna împotriva unei amante a bărba
tului iei, îî arse f ița și ochii. Dînsa ieșise de lă ju
sentimentelor sociabile pe mina unei, organizații de
răzbunare judiciară, ie tot atît de anti-economic și anti- rați achitata, desvinuita, în aplausele inul.țimei.
Bătrîna nu-și afla locul pe scaun. Iea repetă:
libertar. O; asemenea societate va înțelege că, Codul
— îngrozitor, asta-i îngrozitor. Caută alta ce-va,
ie. de cît o cristalizare, o divinizare a obiceiuridrăguța.
*Ol‘și concepțiilor cari aparțin, unui trecut pe care
Berta caută, și, mai departe, tot la rubrica jude
t^țî socialiștii îl resping. Dîusa va ști să se lipsească
de instituțiea judiciară. Iea va găsi mijloacele^ de-a cătoreasca, ceti: <0 dramă îngrozitoare;-. O vânză
toare
de magazin, cam trecuțică, se lăsă să cada în
frece la arbitrajul voluntar, de-a strînge tot mai mult
^gaturile cari vor avea loc între toți cetățenii, și. se va brațele Imul tinăr. După aceea, spre a se răzbuna
împotriva amantului, a cărui inimă icra cam flutu°losi de toate apele mijloace de educație puternică, de
ratecă, îi trase un glonte de revolver. Jurații, oameni
. . va dispune
««pune op societate,
soi•jevuvf, care
iu nu va lăsa pe soco- morali, dîndu-se de pai tea dragostei nelegitime a uci
eeula
ula jandarmului grija higienei
higiem șale morale.
gașe!, au achitat-o fără multă discuție.
De astă diită bătrîna se revolta de tot, și zise cu
P. Kropotkin
vocea tremurîndă :
— Ați înebunit oare a-zi? Ați înebunit fără doar.
In Românește, de M. Ddutrio.
D-zeu v’a dat dragostea, singurul farmec al viețeî. Omul
a măi adăogat pe lîngă dragoste gingășiea, singura pe
trecere a clipelor noastre, și voi amestecați dragos-
Odinioară
�144
revista
tea și gingășiea cu vitriol, cu revolvere, ca și cum
s’ar pune noroiu într’o sticlă de vin de Spania^
Berta părea că nu pricepe indignarea batnnei.
— Inse, bunică, femeea ceea s’a răzbunat. Gîndește-te, iea iera măritată și bărbatul iei o înșela.
Băirîna tresări.
w
— Ah, ce idei vi se dă, vouă, fetelor, astă-zi.
Berta respunse.
w
„
— Dar căsătoriea ie sfîntă, bunica.
Bătrîna fu atinsă în inima iei de fernee născută în
marele secol al gingășiei.
— Sfîntă ie dragostea, zise iea. Asculta, fata, as
cultă pe-o bătrînă care a văzut trei generații și care
știe multe, multe despre bărbați și femei. Casatoriea
și dragostea nu au nimic atace una cu alta. Te^ că
sătorești ca să întemeezi o familie, și întemeezi familiea’ca să alcătuești societatea. Societatea nu sa
poate lipsi de căsătorie. Dacă societatea ieste un
lanț, fie-care familie ie un inel de lanț. Pentru a
contopi, a îmbina aceste ii ele, se caută în totdeauna
metale asemănătoare. Cînd te căsătorești, trebuie să
împaci conveniențele, să calculezi averea, să împreu
nezi rasă cu rasă, să lucrezi pentru interesul co
mun, care constă în bogăție și în copii. De căsăto
rit nu te căsătorești de cît o dată, fetiță dragă, dar
de iubit poți să iubești de două-zeci de ori în vieață,
fiind-căașa ne-a făcut natura. Căsătoriea-io lege pe cînd
iubirea ie un instinct, care ne împinge cînd la dreapta
cînd la stingă. S’au făcut legi cari ne lovesc în in
stincte, și poate trebueau. Dar instinctele sînt pu
rurea mai tari, și n’ar trebui să ne împotrivim lor
atât, fiind-că instinctele vin de la D-zeu, pe cînd le
gile purced de la oameni. Dacă nu s’ar parfuma
vieața cu dragoste, cu cît mai multă dragoste, fetiță,
ca zahărul ce se pune în doctoriile copiilor, nimeni
n’ar voi să iee vieața așa cum ie.
Berta, surprinsă, deschise ochii mari. Iea murmură:
— Vai, bunică, bunică, nu poți iubi de cît o dată.
Bătrîna ridică mînele-i tremurînde spre ceriu, ca
pentru a invoca încă o dată pe D-zeul mort al gin
gășiei. Și zise indignată:
— Voi ați, ajuns o rasă de mojici, o rasă ordinară.
De la Revoluție, lumea nu mai ieste de cunoscut. Ați
pus cuvinte mari în toate acțiunile, și datorii plicti
sitoare în toate părțile existenței. Voi credeți în egalitate și pasiunea vecinică. Unii au făcut versuri,
ca să vă spue că poți muii de dragoste. Pe vremea
mea, se făceau versuri pentru a învăța pe bărbați să
iubească toate femeile. lear noi... Cînd ne plăcea un
cavaler, fată, îi trimeteam un paj. Și dacă ne venea alt
caprițiu, alt gust, iute dădeam răvaș de drum celui
diu urmă amant... afară dacă nu voeam să-i păstrăm pe
amîndoi...
Bătrîna surîdea, c’un zîmbet fiu. Și-n ochii iei căprii, lucea o ironie, ironiea spirituală și sceptică a oa
menilor cari nu se socot de loc tot dintPun aluat cu
alții, cari trăesc ca niște suverani, pentru cari nu-s
făcute de loc credințele comune.
Fata, palidă de tot, îngînă:
-- Așa dar femeile ierau lipsite de cinste.
Bătrîna încetă de-a surîde. Dacă iea mai păstrase
în suflet ce-va din ironiea lui Voltaire, avea și ce-va
din filozofîea aprinsă a lui Jean-Jaques.
Lipsite de cinste, fiind-că iubeau, fiind-că aveau
îndrăsneala să spue că iubesc și chiar să se mîndrească ?
Inse, fetiță, dacă vre-una din noi, din cele mai mari
dame ale Franței, ar fi remas fără amant, toată curtea ar
fi ris-o. Cele cari vroeau să trăească alt-feliu, n’aveau
de cîț să între la mînăstire. Și îți închipui, poate,
cum-ca bărbații voștri, vă vor iubi numai pe voi, în
inFEi
1EIISTA IDEEI
toată vieața? Ca și cînd s’ar putea. Ascultă-mă Pe
căsătoriea ie ce-va necesar, pentru a dăinui societ !ne>
Dar asta nu-i în natura rasei noastre, du-ți San Laț<-‘a.
In vieață nu ie de cît un bun : iubirea. Și cît D1te.
țelegeți de rău, cît o conrupeți de mult. Faceți A
tr’însa ce-va solemn, ca o religie, sau ce-va
cumpără ca o haină.
~
s6
Fata apucă în mînile sale tremurătoare, mî*
zbîrcite ale bătrînei.
e‘e
— Nu mai vorbi așa, bunică, te rog.
Și, în genunchi, cu lacrămile în ochi se ruo.
riului să-i dee o mare pasiune, o singură pasi ^e'
eternă, după visul poeților moderni. Pe cînd bătrî ’
sărutînd-o pe frunte și pătrunsă încă cu totul
ceastă încîntătoare și sănătoasă rațiune, cu care fi'
lozofii cavaleri ilustrară veacul al XVLI-lea, niurmu — Iea sama, sărmana mea drăguță: dacă crezi*
asemenea nebunii, foarte nenorocită vei fi.
ln
Din Guy de Maupassant
de Carmencita.
1902, August. No. XX.
Cuvînl de încheere
Cu numărul de față se închee o altă colecție din «Re
vista Ideei». Firește, nu ie acuma timpul de ane entu
ziasma și a ne măguli atît, pentru-că nu slutein încă la
capătul operei ce ne-am propus să facem. Și pănă să ne
descărcăm aproape de cit avem pe suflet, simțim prea
bine că mal avem. In fața stavilelor ce le vedem în cale
si ni se pun la tot pasul, ne prinde mal curînd un simt
(le înfiorare, gîndind la drumul ce-1 avem încă de stră
bătut înainte. Totu-șl, nu putem să ascundem satisface
rea ideală ce ne cuprinde acum, privind la drumul stră
bătut, la stavilele înfrînte, la o lucrare închegată, ori-cum.
Vom fi întrebați de folosul și deînsemnătatea acestellucrări. Cu toate că întrebarea ar veni poate de la acei
ce nu ne-au urmărit de loc sau ne-au urmărit prea pu
țin, ținem să precizăm. Folosul și însemnătatea lucrărel
noastre, avem prezumțiea a crede, a fost a unei opere
de cugetare cinstită, care a avut poate darul să dee
prilej la mulțl, să cugete serios, să cugete adînc, să în
țeleagă poate rostul vieței mai bine, să întrevadă pen
tru această vieață îmbunătățiri cu putință și bucurii de
simțit. A avut poate darul să îndrumeze pe unii pe-o
cale mai normală, mai potrivită poate cu înclinările lor.
In ori-ce caz, folosul și însemnătatea lucrărel noastre,
a fost de-a ocupa un muncitor cinstit, de-al ocupa cu ce
i-a fost mai drag, de-ai da adesea senzații delicioase,
senzații de transport, vuzînd Ieșind din mînile sale, curat, ce-I plăzmuise mintea si ce'-i dictase simțirea pură.
Cine ar putea să dee o îndreptățire mal mare operei
sale, am vrea să ni se facă cunoscut. Desigur, n’au să
ne leasă înainte acel ce fac o operă de silă, acei ce-și fal
sifică cugetarea și simțul și muncesc la stăpîni. Opera
acestora poate să fie apreciabilă, dintr’un punct de vedere.
Inse nu credem ca cine-va să se măgulească atîta cu iea.
Nu vrem să consemnam aice, ca tînguire, tot neajun
sul ce am avut de îndurat, în cursul acesta de vreme.
Se știe încercai ea ce s’a făcut de cătră stăpînire, să
ni se tae comunicarea cu partea cea mal însemnată
din publicul cetitor. Firește, că o asemenea dispoziție
nu ne-a lăsat nesimțitori, luse nu ne privește tocmai pe
CUGETĂRI
Examinînd o operă de artă, apreciind o acțiune mare
judecind o cugetare rostită, mă întreb totdeauna; Ce
s’a petrecut oare în sufletul artistului, în sufletul eronlui sau cel al filosofului, ca să creeze acest idea),
să realizeze acțiunea aceasta, să plămădească această
cugetare, dîndu-i o formă ca idee ?
Adică, mă întreb, cum a fost fecundat sufletul, ce
împrejurări au întovărășit oare conceperea și nașterea
ideei. Istoriea unei concepții mari îmi amintește pu
rurea zicătoarea: Vei naște în dureri.
Dacă un grăunte ar putea să vorbească, ar spune
că germinarea sau încolțirea se face în durere. Eroi,
artiști, filosofi, vor înțelege cugetarea' mea, și vor
pricepe tînguirea grăuntelui.
O fată cuminte, religioasă și bună gospodină, fu
dusă de cătră familiea iei la o casă de sănătate. 0
damă, care iera acolo supraveghietoare, zise familiei:
«Prescrierii? noastre sînt din cele mai simple. Cel
mai întâi ie trebuință de blîndeță. După aceea, se iu- ,
țelege, trebuește, lumină, aer, muncă, mișcare, dis
tracții alese»...
La întoarcere acasă prescriirile acestea fiind discu
tate în familiea nenorocitei bolnave, sora mai mică
zise tatălui iei.
— Lumină, aer, muncă, mișcare... distracții alese.
De ce n’am început oare prin asta, tata, mai înainte
de-a fi înebunit bieata soră ?
Nu știu ce-a putut să răspundă tatăl.
A afla adevărul, adică a ne apropiea de adevăp
n’ar fi atît de greu, dacă am fi mai puțin lași. Inw °
mulțime de cazuri nu cutezăm să cunoaștem ce-i adevăr*
Pentru a înțelege moravurile și legile, ie beceaur
să ne închipuim, cît se poate de ezact, împrejurai* '
cari au făcut aceste legi necesare și moda genera •
Studiul ieste frumos, iei înse ne arată că interes
personal călăuzi pe cel ce propuse legile astea, pe ■
ce introduse moda și-o aplică. Croitoresele dinla^
au stabilit, bună oară moda crinolinei. Nu am n*ID.1.C rjî
croitoresele astea, înse m’aș indigna dacă leguR .
și cenzorii publici s’ar apuca să susție cum-ca ,
apără legile, moda lor, pentru binele rasei umaoe'
MULTATfi^’
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ «M1NERVA», STR. REGALĂ 6. — BUCUREȘTI
10.
;
trare, fie chiar subversive, ie samavolniciea. Astamărturisește gradul de civilizație la care am ajuns, mărturisește capacitatea și tactul stăpîuitorilor noștri și cultul
ce-1 au iei pentru libertatea de gînd, în numele căreia jură.
Neaparat, stăpînirea nu iera să se oprească aice. Iea
a găsit cu cale să ne atace și libertatea de-a ne mișca.
Pe acest bine-cuvîntat pămînt al țerei, pămînt al țerei
«noastre», pasul nu ne putea fi îngăduit de a culca m
yoe. De-a lungul drumurilor, stăpînirea ne-a presărat
jandarmi, această burueană care posomorăște plaiul. Și
chîur o călătorie mai mult de agrement, făcută într o
companie duioasă, la țară, a trebuit să se sfîrșască sau
șe curme cu escortări. Faptul a putut să producă o
’ndignare mare, să miște o inimă generoasă și să o facă
su mtervie. Ie înse cu desăvîrsire firește, să se intimple
a?a> într’o țară unde a cugeta' ie o crimă, unde criminal
maț mare și mai primejdios de cît cugetătorul nu Ieste.
, .De alte s'tingheriri nu vom mai pomeni nimic. In absor
bea noastră, aproape nici nu prea am avut vreme să
le băgăm în samă. Urcați pe schela și ocupați la cladice vrem să înălțăm, putut-am noi să tot întoarcem
®apul Și să-1 plecăm casă cutăm la toate micile mizerii,
vn^lte a ne distra de la treabă? Cu atîtamai mult nu
ti?? <Sta Rfi ne întoarcem privirea către Iele acum,, cind
aht de degrabă ca să marcăm, cum s’ar dilema, o culme.
București, Strada Epurilor, 10.
Nu putem'spune câ nu suntem satisfucuți acum. Dar
par’că ne cuprinde un feliu de părere de rău, că nu pu
tem să utilizăm mal in scurt bogatul material ce-1 mal
avem adunat, atît de folositor, socotim, pentru mulțl.
Avem inse speranța cum-că urmăritorii noștri^ vor fi din
ce in ce mal zeloși, mal la nivelul zelulul’ce~ne simțim
în stare' de a-1 desfășura noi.
P. Mușoiu.
Către cetitorii, colaboratorii
și susținătorii revistei
Vrem să avem o dală cu toții o înțelegere dară. După o
stăruință neîntreruptă, de ani, în propagarea unor idei salu
tare, credem că a sosit în sfirșit timpul ca să ne punem
la o contribuție mai mare cu toții. Un cetitor care ne
urmărește, întru cît-va, fiind-că-l vine Revista, poate să
fie un cetitor escelent, chiar nici nu punem la îndoială
că Ieste. Tot așa un colaborator, care, în urma unul în
demn stăruitor, se ezecută de âlcătuește ce-va.'Șifnegreșit,
nu poate fi escelent mal puțin, acel solicitat, cînd Îsî
trimece un mic obol. Inse, asemenea tipuri, de ce n’am
spune-o deschis, nu tocmai sînt un ideal pentru noi. Un
principiu cu mult mal activ am vrea să-1 pătrundă și
să-1 miște pe toți. Cetitorul, coldboratorul^susținStorul,
nu trebuie să aștepte imbolduri particulare, cari, cîte o
data, din zel sau din necesitate și din relațiile cari fa
tal ne leagă de Iei, leu chiar o formă supărătoare, ce
titorul, colaboratorul, susținătorul, trebuie să fie diligent
de l(L sine. Cu chipul acesta, întreprinderea noastră nu
ar mal fi o întreprindere personală, cu toate că nu-1
nici o nevrednicie chiar și fiind, n’ar fi adesea o povară,
și nu ar fi o întreprindere colectivă mal.mult în apa
rență, ci chiar colectivă în fond. Și-t cu atît mal bine să ne
asociem la opera aceasta cu toții, cu cît cu toții tom trage
70i0(^e din cultura maipnare
mai,marc cene-am
ccne-am apropria-o,
aprop'ria-o, îndepli
îndepli-
foloase,
nind-o, din culfura
cultura mal mQre
mare care s’ar răsptudi
răspîndi, cu
cu chi
chi_
pul acesta, in jurul nostru,
ralicește mult mai satisfacufî, ștundu-ne asociafi la o
operă demna.
demnă. Ce
Ce trebuie
trebuie sa
să făcu
facă anume
anume jie-care,
fie-care, cum
opera
să-și arate interesul mal bine ? Am fi în culmea întrisoameni carinu-șl
turei dacă am ști că ne adresăm unor oameni
po(
păni singuri forțele de cari dispun și nu și le
pot cum
cumpăni
sim-
știu Cheltui
cheltui spre susținerea unui organ ce-l au în sim
’patie
na>;c șșiț poate
nOate fi presupus
presupus ca
unei
ca al
al lor.
lor, spre
spre, susținerea unei
' 1 se presupune
r
cauze * ce 1 implicit
c■’o apără.
Incheeată colecțiea de față, pentru începerea alteea
nouă, expediem tuturora, o data cu numărul de față,
expediem cîte o listă de abonament. Iea va trebui com
plectată cu cele mal bune cunoscute nume. Pe Ungă asta,
intențiea noastră Ie de-a mal scoate, în cursul cremei,
si oare-carl lucrări particulare. Se va nota, în lista res
pectivă, numărul de exemplare ce va voi fie-care să-l albă.
De prisos să mal spunem că listele acestea ne trcbuesc
întoarse fără nici o zăbavă, să știm anume pe ce teren
ne mișcăm și cc angajamente putem lua, întru îndepli
nirea celor ce-avcm de gînd.
REVISTA IDEEI
10, Str. Epurilor, București.
�REVISTA TDEEÎ
146
Despre Femee
«Forța primează dreptul», a zis Bismark, ceee-ce,
.lin nenorocire, i-o constatare ce-o poate face fie-care.
Asta nu împiedică înse pe reprezentanții unei filan
tropii josnice sau ai unui sentimentalism fațarme, de
a ne îmbuiba urechile cu declamările or egalitare Cu
toate astea, pururea femeea a fost sclava bărbatului.
Slăbăciunea iei musculară îndreptăți totul: se începu
prin răpire, pentru a se continua prin domesticitate. ~
Religiea, pururea de partea celui mai tare, declara
prin gura slujitorilor iei, cum-că femeea-i impură. Și
nu ie’tocmni mult de cînd acești domni, popii, îi hă
răzirii un suflet, ceea-ce neapărat, nu-i tocmai mare lucru,
dar care înșamnă că nu mai ie privita cu totul ca un
animal. După Biserică, vine* guvernul, care, chiar și în
democrațiile noastre, ca și în despoțiile orientale, su
pune pururea, în codurile sale, supune pe femee băr
batului. In Germania, această clasică situație a femeei
a fost rezumată, zicîndu-se că dînsa trebuie să se în
chine următorilor patru K: Kilclic^Klcider^Kiiidei\Kirche:
bucătăriei, îmbrăcămintei, copiilor, bisericei. Ne prin
dem, de alt-feliu, că puțini părinți de familie, fie iei
chiar din acei cu opinii înaintate, puțini s’ar ridica îm
potriva unei asemeni subjugări. Situațiea lor de pater
fuintlîas le place, precum îi place regelui tronul.
Răpirea, dogma, legea: numai frazeologiea științifică
mai lipsea. Niște savanți masculini veniră să ne spue,
cum-că conformațiea lobulară a cree-ruluifemenin fiind
mai puțin complexă de cît acea a bărbatului, femeea
nu putea fi de cît inferioară. Inse de ce se uită să
ni se spue, cum-că oaea, cu toată bogățiea circonvoluțiilor iei, ieste uu animal stupid ?
De alt-feliu, astă-zi, ca și odinioară, femeea pri
mește tocmai edueațiea cea mai în stare ca să-î atrofieze creerul. Până la vrîsta ad’*.ltă, iea ie lăsată aproape
în afară de ori și ce contact cu lumea reala. Pe cind
băeții, de pe la vîrsta de doisprezece ani, ating o mul
țime de chestii științifice și își deprind spiritul c’un
oure-care pozitivism, destul de slab ce-i drept, fata
se mărginește la lucrul iei de mfr<ă, cel mult la lec
țiile de economie domestică, de desemn, de literatură,
lecții date cu o bună voință despre care mulțime de
femei păstrează triste amintiri. Pe cînd băeții aleargă,
adesea, aproape în libertate, pe drumuri și prin can
guri, fetițele merg blajine, sfioase, alăturea de mamă
sau guvernantă. «O domnișoaiă nu se cade să facă cu
tare și cutare lucru: nu-î cuviincios ca o fată mare
sa se oprească și să se uite așa. La urma urmei, co
pila nu vă va supării cu nimic, vă va lăsa în pace,
dar nici nu va vedea nimic. Va fi trecut prin toate
părțile fără să fi privit alte cele, afară doar de pălări
oarele, rochițele, pantofioni fetițelor de vrîsta iei. Nu
mai un creer de fetiță educată ast-feliu, Ia adăpostul
patern și matern, poate primi cu atîta ușurință toată
drojdie:; nepricepere! burghezești. Așa dar, ce poate fi
de mirare, dacă, după o ast-feliu de comprimare siste
matică, timp de cinci spre zece, două zeci, două zeci
și cinci de ani, creeru-isufere? Dacă un creț, o brazdă,
mai mult sau mai puțin problematică, lipsește encefalului său, să ne dăm samă cum-că educatorii săi
tatăl și mama, bărbatul, dascălul, popa, și-au dat toată
osteneala pentru aceasta.
In știință, fiind-că vorba aceasta mare s’a pus îna
inte în știința, nu putem, de altminteri, să ne dăm samă
de desvoltarea reală a două organisme ce sînt de com?*nfc puse în Qcelca-Ș* condiții. Din
i-nini -P
de .vederc> reproducem concluziile apos
tolului . Educației integrale», ale lui Paul Robin, caie,
timp de patru spre zece ani sa ocupat cu mai ini,u
două sute de copii, de amîndouă sexele. Iei ziCe- r e
se atinge de egalitatea intelectuală dintre celei
sexe, în marginile în care a fost cu putință să ,
serve, adică între cinci și șeisprezece ani t®?1»erea concordă cu cea care s’a scos dincolo de Atln •
Exarninînd, cu foarte mare scrupulozitate, educat^
din Cempuis, crezură că întrevăd o mică deosSv*
întâi de-o parte, apoi de alta. In total, oscilnre Us°lte>
iear, în cele din uimă, în toate, balanțare». Trebui^’
spunem, că la Cempuis, băeții și fetele primesc8®
ceea-și instrucție, pot să se distreze cu acel
exerciții pot să se joace la o laită. Această experin?^1
tare în plină natură, prețuește, desigur, mai mult
cît concluziile tuturor gravilor antropologi de cabină
Departe de noi, foarte departe, ideea, contrazisă d
fapte, cum-că femeea ar fi mtele: tualicește cu toi i
deopotrivă cu bărbatul. După cum metoda de a CU
ționa se deosebește, une-ori simțitor, la un France8'
la un Englez, la uu German, tot așa femeea se /'
osebește de bărbat. Dar ie o deosebire de calitate
nici cum de cantitate. Nu poate fi vorba de superjol
sau de interior. Și această distincție nu ie de loc fără
însemnătate. Se zice că femeea ar fi o ființă senzibilă
pe cînd bărbatul una rațională, ceea ce-ar ii ,nj)j
superior. Asta ie cel puțin o încheere pripită, pentrucă faptul în sine ie cît se poate de relativ. Să ne
aducem aminte că senzibilit iteaa ie un semn de per
fecție, că boul, Hotentotul sînt foarte puțin înzestrați
cu iea. De alt-feliu, ceea-ce ne deosebește de sălbateci
și de burghezi, nu-i oare sensibilitatea și facultatea
noastră de a simți mai puternic nedreptățile sociale,
nu-i aptitudinea ce avem de a vibra mai intens cu tot
ce ie frumos ? Fără îndoială că da.
Femeea iubește poate abstractul mai puțin de cît
bărbatul. Nu vedem nici un rău. Din potrivă, ar
fi din partea-i un semn de pozitivism natural. Și,
după atîți Aristote, Descartes, Victor Cousin, și alți
rezonatori și abstractori de chintesență ca dînșil, cari,
de patru zeci de secole, au făcut pe oameni să-și bată
capul cu niște himere cerești, ar fi și timpul de a de
scuti de o parte din această calitate bărbătească, nu
mită abstracție. Nici științele, nici artele, nu ar avea
nimic de pierdut. Noi înse am fi cucerit, întru cît-va
mai mult, pămîntul pe care locuim, și, orî-cît de jos- ;
nică ar fi această cucerire, ni-i de-ajuns. Dacă femeile
au mai multă atenție pentru amănunțimi, cu atîta mai
bine, știința are foarte mare nevoe de acest spirit-mi
nuțios, care ie un factor puternic de necredulitate.
Liber-cugetătorii atribue femeei prea multă religia
zitate. Faptul acesta nu se poate susține, nu-i probator,
pentru-că, dacă vedem pe femei dueîndu-se încă multe
la biserică, asta nu ie, probabil, de cît un semn m
ignoranței în care le lasă instrucțiea, care, desigur»
m; se predă tocmai atît de bine la bucătărie sau m
salon. De alt-feliu, religiea, în Europa ca și aiurea, iei
în de obște, pentru femee, singurul domeniu intelec
tual ce i-i îngăduit. Simțind trebuința de a g*nd,{ in
lipsă de ce-va mai brn, femeea își găsește refugn1'1®
religie. Ie de notat, cum-că bărbații civilizați, atei sau
materialist], se păzesc, cele mai adesea, se păzesc ca
foc, de-a ataca religiea în fața femeei lor, pentru c
riea n’ar înțelege nimic», de unde știu, sau».Pen.fer?"e|.
voesc oameniisă aibă «liniște în casă», acea liniște de
feri, leneși sau ignoranți, căror li-i frică de întimp,D
Femeile sînt învinuite cum-că ar fi mai credule
cît bărbații, cum-că ar crede prea ușor toate. Nl1 ,
cern ba, dar reaua educație cum și starea i subor
nată, sînt adevărata pricină. In ziua cînd fetiț4 .
fi deprinsă să nu creadă de cît aceea ce vede și P
REVISTA IDEEÎ
cepe, în ziua cînd va fi rea, nu va crede mai lesne
ca fratele-i. ți, mtr adevăr, cei mai mari mistici ai
vreme! n’au fost oare bărbați?
«-Respectul puterei și al autorităței, zice Speneer
precumpănește la femee, înrîurindu-i ideile și senti
mentele fațade toate instituțiile». Femeea are spiritul
conservator ce-i drept, și voturile in Englitera, în ches
tie» municipala, și cele din Suedia, par a.o dovedi. Dar
și aici joacă rol edueațiea. De alt-feliu, iubitul nostru
Guynu a zis: «Spiritul conservator se poate aplica
atît la adevăr cît și la greșala. Totul atirnă de ceea
ce i se dă de conservat». La urma urmei, nu ne datorim noi oare vieața instinctului de conservare ? Si
dacă deosebirea de sex sau de funcții aferente îa
sex dă naștere la deosebiri de caracter, trebuie oare
să vedem în asta o incapacitate religioasă sau civilă
nelimitată ? Fără îndoială că nu. Căci, după cum am
zis> dacă dogma va face loc criticei, dacă vom instrui
femeea în idei mai științifice și nu vom mai privi-o
ca pe-o păpușă sau ca pe-o simplă menageră, carac
terele-! proprii, desvoltate normal, vor face din iea
o tovarășă a noastră, nimic mai mult, nimic mai pu
țin. Și, dacă se va întâmpla să apucăm cu dînsa, la rîndul nostru, să apucăm tigaea de coadă, și după aceea să
ne apucăm de munca noastră intelectuală ori manuală,
ce mare nenorocire ar fi. Ar naște de acolea o intimi
tate mai mare, și, fără îndoială, o fericire mai mare.
Știm că sînt femei, cari, printr’o ciudată rătăcire,
socot că, pentru a se emancipa, nu trebuie să mai păs
treze nimica femeesc, nici sentiment, nici duioșie,
că trebuie să-și însușască alure, să-și dee aere băr
bătești. Aceste femei privesc încă pe bărbat ca pe
o ființă superioară, de vreme ce-1 maimuțăresc. Falșificînd natura, individualitatea li se va pierde.
Logic dar și chiar în interesul nostru ie ca femeea
să ne fie tovarășă, camarr.dă, afară do ir dacă nu ți
nem să facem să mai domnească încă cine știe cît
tradițiile de nedreptate și violență. N’avem nevoe să
spunem tot înțelesul acestei vorbe de camaradă. Cei ce
vor vrea să înțeleagă, vor înțelege, și asta ne interesază pe noi. La această operă de renovare, fie-care
mai mult prin pildă sau prin purtare de cît prin
vorbe, poate contribui. O dată cu emanciparea femeei,
paraziții și apăsații vor dispărea. Crescute în medii cele
vor respecta libertatea, surorile, ficele, soțiile noastre,
na vor mai voi să le mai cadă ieară-și copiii în servitudinea materială și morală- a veacurilor trecute.
Iele vor pregăti o întreagă generație de pioneri ai
revoluției. leută, poate, un rezultat ce nu-i de desprețuit nici de cum.
După REVEIL, de Lesig.
Lupta economică
Mijlocul cel mai lesnicios de ați procura celei de
le dobîndi
pe
trebuință, ie de a le face singur sau a 1~
J
a, care
oare le cel mai
calea schimbului. Dar mijlocul acesta,
ia! lesnicios. Pare
ftsnicios, nu pare totdeauna ca cel ma.
cu mult mai lesne de a răpi ceea-ce alții și-au dat oseneala~ de a produce. Urmînd ast-feliu. socoți să te
scutești de osteneală, socoți că-ți vei putea mări cu
^ult mai repede buna stare. Așa-că, din cea mai
uuincă a.nticitate, de îndată ce omul a văzut putința
® a răpi de la semenii săi, prin viclenie sau violență,
j le ce rîvnea de la Iei, preferi mijlocul acesta în
ccul celui de a produce. Firește că feliul acesta de
piopri*re nu fu în totdeauna cu putință și produA,?,Se impuse ori-cărei societăți, îrtr’o măsură dată,
indouă aceste mijloace, fură întrebuințate pe rînd.
147
Fie-care grupă lucra, dar nu pierdea nici privilegiul
de a jefui grupele vecine. De unde, un șir de lupte
economice, cari, sub formele cele mai variate, se părîndară pană în zilele noastre, avînd loc, nu numai
printre sălbateci dar chiar și printre popoarele așa
zise civilizate.
Firește că materiile de hrană fură cele mai prețuite
în perioada primitivă. Pe iele se puse mîna, din capul
locului. A răpi înse unei societăți lucrurile de hrană
sau a o sili să locuească o regiune mai săraca, ieste
acela-și lucru. Asemenea, între lupta alimentară, prin
mijlocul înlăturărei, și luptele economice, nu-î nici o
deosebire. Intăea contopindu-se cu cele din urmă.
Cind produsele muncei omenești se îmulțiră, cînd,
pe lingă hrană, oamenii se înzestrară cu îmbrăcăminte,
cu tot feliul de unelte, chiar cu obiecte pentru folo
sințele psihice, se stabili, între aceste produse, un feliu de erarhie. Cele mai grele de dobîndit, părură
cele mai prețioase, și, firește, fură cele mai râvnite.
Războaele luară naștere mai cu samăpentru apropriarea
acestora, de cit pentru apropriarea substanțelor de hrană,
cari deveniseră comune, și caracterul economic al lup
telor se accentură tot mai mult. Cînd, în sfîrșit, me
talele prețioase și moneda fură puse în circulație,
aurul și argintul, cu care iera ușor de procurat cele
lalte obiecte, aurul și argintul fu ținta de căpetenie
a luptelor dintre oameni. Și, cum învinșii nu puteau fur
niza de-o dată atîta aur și argint, cît ar fi putut fur
niza în mai multe rînduri, învingătorul impuse învin
sului un tribut permanent, adică, lupta, luă, încet-încet,
un caracter politic.
«A se face incursii sau a se năvăli asupra străinilor,
pentru a-i jefui, nu se privește de loc ca o faptă ne
cinstită printre Germani, zice Cesar. Unul din mai
mari, se ridică într’o adunare, publică și anunță că vrea
să conducă o expediție, anume într’o parte. Cei ce voesc,
se ridică și îl urmează». Cesar ne zugrăvește aicea organizațiea cea mai primitivă a hoardelor de jafuri. Aces
tea sînt niște asociații timporare. îndată ce expedițiea
se sfîrsea și se împărțeau prăzile, nimeni nu mai asculta
de conducător și fie-care făcea ceea-ce vrea. Aceasta-i
forma cea mai rudimentară a luptelor economice.
Popoarele invadate, asupra căror se năvălește, opun,
firește, rezistență. Năvălitorii pot fi învingători sau
învinși, după împrejurări, dar, în tot cazul, victimele
sînt numeroase din amîndouă părți.
In perioada primitivă, a expedițiilor de jafuri, pe
lîngă că năvălitorul iera destul de rău organizat, uneltele militare se reduceau la armele ce fie-care putea
să poarte asupră-i. Echipamente militare mai complexe,
cari să cuprindă trenuri, echipage, aparate de balis
tică,.. cereau silinți combinate, deci o organizație mi' litărească permanentă. Hoarda sau banda vremelnică,
trecătoare, cu greu putea să pue stăpînire pe niște
locuri întărite și să răpească alte cele de cît bogățiile
mobiliare ale învinșilor, ca produse alimentare, unelte
diferite, vestminte, obiecte prețioase, în sfîrșit vițe.
Și, cum cei ce nu luau parte la luptă, ca femeile și
copiii învinșilor, puteau să fugă, trebui o desfășurare
mai mare de forțe, din partea năvălitorilor, pentru a
face prizonieri. Ășa-că, reducerea la sclavaj trebui să
se producă într’o perioadă mai înaintată a evoluției
sociale, de cît perioada în care se răpeau bogățiile
mobiliare. Cînd se ajunse aici, prizonierii fură siliți să
locuească pe pămîntul învingătorului. Dar, pentru a se
scoate un oare-care folos din turma asta de oameni, iea
trebuea să fie nutrită. In epoca de sălbătăcie complectă,
cînd hrana iera rarii, prizonierii ar fi fost mai mult o po
vară de cît un folos. Așa-că, învinșii cari nu putuseră
fugi, ierau părăsiți sau uciși, cu atît mai vîrtos cu
�148
REVISTA TDEE1
cît ierâ mai mare teama de răzbunările lor. leafă d
alta rațiune pentru care robiea desemnează o faza mai
înaintată a luptelor economice. Netăgăduit, iea alcatui
si pentru învins un oare-care avantagiu. Mai prefera
bilă ie robiea de cît moartea prin masacrare sau moartea
lentă, înceată, prin inaniție sau lipsă de hrană.
Expedițiile de jăfuire sau prudă, fura practicate
pană in zilele noastre chiar și de cătră popoarele ci
vilizate. Iele au îmbrăcat adesea un aparat mihtaresc
atît do impunător, în cît scopul lor adevărat a fost
mascat în ochii oanîfenilor. Iele au fost calificate cu
pomposul nume de invazii, și, și-au atras, foarte adesea,
cea miri adîncâ admirație, din partea maselor. Condu
cătorii jefuitorilor, cintați de cei mai mari poeți, se
bucură de o glorie, de o faimă, ce merge pună la
legendă. Invaziile din Indii de cătră Mahmud Gaznevidul, din 1002, de cătră Tamerlan, din 1339, de
cătră Nadir Șah, din 1738, au fost toata simple ex
pediții de jaf. Nici unul din acești suverani nu a avut
intențiea de a se stabili in Indii : toți n’au cătat de cît
să pue mîna pe-o pradă. Prada pe care puse mina Nadir
fu foarte mare: iea se urcă la peste două miliarde.
Bonaparte ie din familiea Mahmuzilor, Tamerlanilor și Nadirilor. Faimoasa proclamație, cătră armata
din Italia, din 1796, ie în privința aceasta o dovadă:
«Soldați, zice iei, sînteți flămînzi și goi aproape...
Vă voiu conduce în plaiurile cele mai îmbielșugate
dm lume. Acolo veți găsi onoare, glorie, bogăție». Ceea
ce însemnează curat: «Soldați, haideți, săjâfuim Italia».
Bunurile mobiliare nu constituesc bogățiea cea mai
însemnată a oamenilor. Proprietățile imobiliare, lo
cuințele, atelierele de producție, pămînturile desțelenite
și cultivate, sînt cu mult mai prețioase, cu osebire
liind-că dau un venit permanent, și de aceea se căută
să se pună mîna și pe dînsele. Dar, pentru a se pune
mîna pe bogățiile imobiliare, trebuea un aparat milităresc cu mult mai însemnat. Mai întâi, pentru a se
ajunge la sfîrșitul acesta, banda cuceritoare trebuea să
numai fie timporară, trebuea să-și dee o organizație per
manentă. Această transformare ceru, firește, mai multe
veacuri. De îndată, înse, ce se putu îndeplini, avu loc
o foarte însemnată schimbare, în procedeurile luptei
economice. Se năvălea pe un pămînt vrăjmaș. Dacă
năvălitorii ierau izbînditorî, iei nu se mai ret ăgeau
după sfîrșitul campaniei. Cele cucerite se luau în stăpînire, învinșii ierau goniți din locuințele lor, șpre a
fi ocupate de cătră învingători, învingătorii puneau
mîna pe păminturi, fie pentru u le cultiva iei direct,
fie pentru a le face să fie cultivate prin sclavi. De unde
luară naștere o mulțime de relații foarte complexe.
învinsul putea să fie redus la o sclavie complectă,
să devie un simplu animal. Putea să i se lase să se
bucure de o parte din bunurile mobiliare și imobiliare,
cerîndu-i-se în sch’mb anumite servicii. De unde luară
naștere formele cele mai variate de stăpînirea pămîntului. învinsul, putea să dee stăpinului o parte din re
coltă, pentru pămintul de care iera lăsat să se bucure
sau să-i lucreze un număr oare-care de zile, sau să-i
plătească o arendă în bani...
Acestea fură urmările cucerire! economice. Cît despre
mijloacele cari trebuiră să se întrebuințeze, pentru a
ajunge aici, fură de asemenea foarte variate. Au putut
să fie masacrați toți învinșii, pană ]a unul, punîndu-se
stăpînirs pe bunurile lor imobiliare. Au putut să fie ma
sacrați numai acei cari împotriveau o opunere sau de
la care se aștepta o opunere, cruțîndu-se numaîfemeile
și copiii, cari deveneau sclavi. Au putut să lie goniți în
vinșii din vechea lor patrie și nevoiți să emigreze. Sau au
putut să fie siliți să se stabilească pe un pămînt, înfățoșind condiții mai puțin priincioase de cît cel vec-hiu.
REVISTA IDEEÎ
Asemenea transplantări fură pe rînd, generale și n
țialc. Cînd învinsul părea mai puțin de temut î
destul a se face să emigreze elementele cele mai
burătoare, lăsînd locului populațiile mai supuse .ll‘*
feliu, în 1784, Irokejii, fură siliți să părăsească Pp
silvania, în 1836, Chirokii și Seminolii, fură strămutai
din Georgia și Alabama, dincolo de Misisipi. Istori .
ne da o mulțime de pilde de asemenea deplasări fo*4
țațe, cari au fost practicate de către toate popoare/*
Fără a isgoni pe locuitori, învingătorul putea să le con’
fîște simplu o parte sau totalitatea bunurilor l0*
Ceea-ce făcu, în Anglia, Vilhelm cuceritorul.
r*
Toate răsboaele, cari au avut ca țintă apropriere
bunurilor mobiliare sau imobiliare ale unui popor, sînt
speculații economice. Ca atare, iele cuprind toate elementele necesare producere!: antreprenorul, sau șeful
militar, care a conceput ideea expediției, și mijloacele
capitalul, sau utilajul militar și aprovizionarea neapă’
rată pentru campanie, în sfîrșit munca, silința fie
cărui soldat. învinsul opune o rezistență cu atît mai
puternică, cu cît sacrificiul ce i se impune după că
dere ie mai mare. Această rezistență ajunge la cuhne
ducă învinsul voește să fie masacrat pănă la cel in
urmă om. Firește că pericolul întreprindere! crește,
cu cît învinsul opune o rezistență nuri mare. Prin ur
mare, o speculație militară, poate fi mai avantngioasă
ducă se mulțumește a se cere de la învins mai puțin
sacrificiu.
Considerațiea aceasta a îndulcit foarte mult, în cur
sul vreme!, cruzimea razboaelor economice. Cînd so
cietățile omenești ocupară pănrinturi mai întinse, cînd
iele se alcătueau dintr’un număr mai mare de inși,
sînt unele cari cuprind astă-zi sute de milioane, cînd
instituțiile deveniri mai perfecte și mai stabile și cînd
cohesiunea socială deveni mai puternică, învingăto
rului îi fu cu neputință să-și aproprie toate bunurile
mobiliare și imobiliare ale învinsului. învingătorul se
mulțumi cu cîte-va avantagii, mai lesne de dobîndit, bună oară cu un tribut, cu dreptul esclusiv de a
vinde o marfă sau de a face un serviciu plătit, în
scurt cu oare-cari monopoluri și privilegii.
J. Novicow.
BOALA MIZERIEI
CÎNTECUL URE!
Izbîndă bună, izbîndă buna. Străbateți munți Și op»,
îndreptîndu-vă spre senin. D ițî sărutarea (lin urmii
credincioasei voastre soții și apucați-oă sabiea credin
cioasă. Cit timp mina nu m se va j/reface in ptdberf,
leu trebuc să siringă puternic spada. Ani iubit îndestul,
j
voim acum să urîm.
Nu dragostea ie ceea ce ne ponte salva, nu dragostea
ne va putea desrobi. Ură, grăbește a-țl rosti puh‘cata
din urină, grăbește a ne sfărîma lanțurile, ură. Și, Pr6"
tutindenl unde mai răsuflă tiran?, fă să-i zdrobim. A»*
iubit îndestul, voim acum să urîm.
Cel ce mai are într’însul o inimă, să nu o b'SO 91
bată de cit de ură. Pretutindeni sînt îndestule uscatar > ;
sa ne nutrească, să ne mărească focul. Voi, toți,
n'ați părăsit cauza libertății, cintați pe toate cărăruc‘
Ați iubit îndestul, deprindeți-vă acum să urîți. ~ t
Luptați fără curmare în contra tiraniei de pe pun111!,'
■și ura voastră va fi mai sfîntă de cît ne le iubirea.
timp mîna nu ni se va preface în pulbere, iea trebms
strîngă puternic spada. Am iubit îndestul, voim aCl1
să urîm.
După q. HerWEOH
Sorina.
Doi copii vin pe lume tot într’aceea-și zi, tot într’acela-și ceas. Tot într’acela-șî timp își’scot cel din
tâi țipăfc în murele concert de plînsete omenești. Sta
rea civilă le poartă aceea-și dată inițială. Și, ’ieatu-î
pe-amîndoi, culcați în leagănele lor, gata s’adoarmă
dnborîți de-aceea-și obosalâ. Să ne apropiem puțin’
dacă vreți, de aceste fragede și mititele ființî, să le
observăm cele dintâi mișcări ale pieptului, care aspira
și dă afară aerul, regulat, să le numărăm bătălie ininieiși să cercăm, ca ursitoarele, să prezicem, fie-cureea
soarta ce i-o rezervă viitorul.
Acești copii, nu înfățișază privire! celui care-i exa
minează nici o deosebire vădită. Iei sînt într’atît de
asemănători, în cît n’am putea să-i deosebim nici de
cum, dacă nu ne-ar veni în sprijin vestmîntul ce-i aco
pere, care nu ie numai o etichetă a fie-cărui, ci ie și uni
forma clarei sociale ce le deschide rîndurile.Să aibă oare
măcar vre-o deosebire care scapă vedetei și care tre
buie căutată în constituțiea lor interioară sau în in
timitatea structurei lor ? De loc. Fisiologia, întrebată
în privința aceasta, afirmă, din potrivă, deplina lor
egalitate, fisiologia care a fost martora infirmitaței
origine! amîndurora, care a constatat necurmat aceea
și identitate în alcătuirea lor moleculară și în funcțio
narea organelor lor.
Logicește, sîntem conduși, ast-feliu, a crede, cum ca,
acestor copilași, atît de asemănători în toiul, ce s’au
născut într’acela-și ceas, acela-ș! ceas le va însemna,
în viitor, moartea. Ne închipuim, cum-că, veniți îm
preună pe lume, tot împreună vor și.pleco, cum-că limba
pendulului, care scandează timpul, le datorește ainîndurorn acela-ș! număr de oscilări. Cu toate astea nu ie
de loc așa. Condițiile naștere! lor, le-a însemnat din
capul locului, data cînd va muri fie-care.
Unul ie născut într’un palat din mahalaua boerească,
într’un lux, într’un bielșug din cele mai nepomenite.
De (a cele dintăi dureri ale mamei, s’a trimes după
savantul mamoș cel mai în vază, a cărui docta asis
tență și ilustru renume nu costă mai puțin de cît o
mie de lei. Slugile, sînt la post, gata la cele mai
mici porunci. Camerierele, grăbite, aleargă svelte pe
covoarele de Smirna și pregătesc cu mare rivnă, scufiea împodobită cu broderii, festoane și panglici, ce
aștepta de mult, într’o mobilă scumpă. Leagănul, căp
tușit ca o cutioară de juvaeruri, îe pus la îndămînă de
cine știe cînd, și, pe cînd copilul ie culcat în iei, iear
marna, palidă și slăbită, zîmbește ușurel în dantelele iei,
tatăl, vesel, de acea veselie liniștită și plină de asigu
rare, proprie bogăției, anunță rudelor și prietenilm
cari nu și sosit, gata să aducă felicitări, anunță fericita
naștere a acestui nou vlăstar al clasei stăpînitoare.
Celalalt, din potrivă, ie născut, hăt. departe, într’o
mahala păcătoasă, într’un bordeiu. De-cum s’au arătat
muncile facere!, lăsînd în grija unei îndueșetoare ve
cine, femeea zăcîndă, cuprinsă de dureri, tatăl a aler6at, aproape gol, cum a apucat, să caute moașa ma
halalei, a cărei tăbliță, prost zugrăvită, abiea se poate
distinge la colțul unei străzi, a alergat, să caute yre-un
hmt medic de mahala, vre-un proletar al medicinal, ce-și
huce vieața printre nenorociți, nenorocit și ici. CoPflul, venit pe lume, de bine de rău, ie înfășat intr un
scutec de pînză, rupt dintr’o fustă veche a mamei, și
’e culcat în obicinuita covată, pusă la îndămma, de
cîte-va zile, într’un colț al cocioabei. In cama*e Wg, frig strașnic sub coperișul bătut de p oae,
jehuza tremurîndă ie învălită cu tonte cele cîte-va
ț°aje ce are, copilul ie învelit și iei c’un petec de
Vellntă, ieară bărbatul, și înduioșat și trist, își pune,
149
ca un stîngaciu, mintenașul în spate. «Sărmanii oa
meni, sărman micuț.», îngînă medicul, departîndu-se
de acest focar de mizerie. Și cugetarea i se închee cu
trista vorbă : «încă un răzvrătit».
Cel dintâi va crește și progresa, forte, de sănăta
tea care se clrîeamă bogăție. Și, cînd va fi de patru
zeci' de ani, în puterea vrîsteî, ajuns în culmea fericireî omnnești, al doilea, șubred din leagăn, îmbătrînit înainte de vreme, simțind apăsîndu-i asupra ca
pului, greu, anii pe cari i-a socotit după supărările
și necazurile ce-a îndurat, se va sânge, în urma unei
boule grozave, de cure a zăcut chiar de cînd s’ă năs
cut, boală care se chieamă: Bo du Mizeriei.
H. Napias.
RUBEZAHL
Ce bine-mi pare, prind să ’nverzasca cărările, Uite
o viorica. Ce~ minunat, zise un biet copil de țesător,
care se furișa din casă, îndreptindu-se spre pădure și
ducînd în spinare o legătura de pînză. Acoleu-i locul,
am să încerc. «Rubezahl»!
Dacă m’a auzi, n’are să-nu fie frică și am să mă
uit drept în ochi-i: dînsul nu-i rău. Am să-mi pun
legătura de pînză pe stîncn asta. I-o bucată întreagă,
foarte frumoasă. Nu mi-i rușine cu dînsa. Nu țese ni
meni în sat o alta mai frumoasă. Dar nu mai vine.
Sn mai aștept. «Rubezahl»!
Tot nimica. Am venit în pădure ca să ne scape din
nevoe. Mama i-așa de galbenă la față. In toată casa
nu-i nici o bucățică de pîne. Tata a plecat la tîrg,
înjurînd. Are să găsească iei oare vre-un mușteriu?
leu am să-mî încerc norocul cu Rubezahl. Dar unde
întîrziază oare atît? «Rubezahl»!
Odinioară a ajutat atîți nenorociți. Bunica mi a po
vestit adesea. Știu bine, dînsul ie bun pentru lumea
sărmană, pe care o apasă mizeriea. Am alergat acolea,
vesel, cu o bucată de pînză, drept măsurată. Nu vreu
să cer de pomană, vreu să vînd. Dar nu mai vine.
«Rubezahl» 1
De i-a plăcea bucata asta, poate-a mai cere și al
tele, lucru ce mi-ar veni la socoteală strașnic. Avem
destule acasă, tot atît de frumoase. Tel are să le îee
pe toate, pănă la una. Atuncea am să scot și pe cele
ce au fost puse amanet. Ce fericire. «Rubezahl»!
«Rubezahl»!
Și am să întru vesel, în căsuța noastră, strigînd:
«Tată, iaca parale». Și tata n’are să mai înjure și n’are
să moi zică: «leu nu țes pentru voi de cit cămașa
mizeriei». Și mama are să zimbească și dînsa din nou
șt are sa ne gătească mîncare bună. Și frățiorii miei,
cum au să miri zburde. Dar vie, vie o dată. «Rubezahl»!
«Rubezahl»!
Așa strigă copilul de treisprezece ani. Dînsul stă
neclintit, pe loc, galben, aproape sa cadă diu picioare,
strigînd mereu, înse strigînd în vrn. Din cînd în cînd,
un corb străbate singur peste cuprinsul ce-1 stăpînește bătrînul duh. Copilul stă tot neclintit. Dînsul
așteaptă, clipă cu clipa, până se lasă negurile peste
vale. Atunci, mușeîndu-ș! buzele, încet, mai strigă o
dată, oftînd: «Rubezahl»!
După aceea, tăcut și tremurînd, latâ făgașul în care
se afla și se întoarce cu legătura-I de pînză spre săraciea căminului. Dînsul se odihnește adesea pe pietrile acoperite de mușchiu, zdrobit de greutatea sarcinei sale. leu cred că tatăl va țese, în curînd, pentru
bietu-i copil, nu numai cămașa mizeriei, ci chiar giul
giul de moarte: «Rubezahl».
Freiligrath.
�REVISTA IDEEf
150
O bună dispoziție
Primesc de la camaradul A. Birnbaum, din țarii, scț isoa
rea ce public mai la rate. 0 public pcntru-ca ricșa din Tea
disposițica unui om de a se interesa de lucruri și tic a țaca
ce-va serios. Poale sluji de pildă.
P.M.
Camarade, Sînt sigur, că nu vă veți mira de aceasta
intrare în vorbă cu un om pe care nu-1 cunosc încă per
sonal. N’nm nevoe de introduceri pentru ca sa faceți
cunoștința mea. leu pe a D-tale am fucut-o, prm ideile
ce a-’ți exprimat in .Revista Ideeb, pe caro am cetit-o
în timpul sederel mele hi Paiis. Acolo, iun fost la Școala
Normala Orientală si am avut de camarazi cunoștinți
de ale D-tale: pe Rabinovici, un scurt timp, un an de
zile, si pe Jliger, până la sfârșit. Și, după ce fui biue
inițiat în cugetările noastre de vieață și de bme,
întâlnii «Revista IdeeI». Ce mulțărcit ful atunci, ce bucu
rie simții. Ceasuri întregi remăneam s’o cetesc.^ Bucuriea mea fu cu atît mai mare, cu cît constatai că Ie
singura scriere bună și folositoare ce se elaborează
în România, scriere pe’ care o datorăm unul camarad
sau unor camarazi de-al noștri. Vă declar, că «Re
vista IdeeI'.’, nu numai că nu-și găsește păreche în Ro
mânia, ceea-ce nu ie de mirare, dar nici în Franța nu
ieste o revistă superioară iei, prin filosofica, prin since
ritatea, prin dezinteresarea-!.
Camarade, după_o ședere de vre-o trei ani la Paris,
am revenit în țară și’ mii găsesc, astâ-zî, în acest tîrgușor, ca directorul’școalei mixte, isr.-rom. Am părăsit
băncile scoale!, pe cari puteam să mai rămîu cel puțin un
an, pentru-că-ml iera sete de o acțiune mai energică,
mai dătătoare de vieață. Dar și acuma tot teoriea pre
domina în ocupațiile mele. Cu greu am reușit să for
mez un club de lectură, la care vin cunoștinți de-ale
mele și prietenii pe care am reușit să mi-i fac. Bani
de la 'iei încă nu voiu sa cer, pentru cumpărarea de
cărți, de frică să nu mă păiasască. Clubul le la școa
lă, în odaea mea chiar. Mi-am adus din Paris cărți
din literatura noastră, pentru vre-o 70 de franci. Dar
cine afară de mine și de vre-un alt tânăr le va ceti?
Totul ce fac ceilalți ie că cetesc cite-o broșură, un pa
saj frumos dintr’o carte, cîte-un articol din «T. N.» pe
care-1 primesc feu și li-1 traduc. Dar asta nu ajunge.
Trebue și cărți romanești, reviste.
Trimeteți mî, pentru aceasta, o lista amănunțită de
broșurile și curțile ce se găsesc de vânzare la D-ta. In
acela-șl timp, vă rog, de-a face vre-o donație, dacă vă
ieste cu putință, cu vre-o carte sau vre-o revistă. Cît
privește «Revista Idee!?, trimetiți-mi-o și considerați-mă
ca abonat, Trimete-ți-ml în acela-șl timp și numerile
apărute până acuma, din anul acesta. Banii,’ îndată ce
primesc salarul lunar, îi trimet. Va rog, să luați precauțiuni la expediarea revistei, cît și la acea a pachetului.
Revista, dacă s’ar putea pune într’alt jurnal. In fine,
cum crezi D-ta mai bine. Aici sînt absolut liber. Nu
depind nici de comunitate, nici de opiniea publică. Sînt
numit aici de cătră Alianța Universală și leu redigez
programul, orînduesc studiile, fac toate. ’ Nimeni n’are
a-mi spune ce-va. Vă rog, scrieți-ml ce curți didactice
mal conforme.cu ideile noastre cunoașteți și care- să fie
aprobate de Minister. Cărțile lasă să fie în scoală. Acuma,
modul cum voiu preda leu ie cu totul deosebit. Examene,
copiii miel, nu vor avea a depune. Tind, camarade, cum
le o școală mixtă, să aplic unele din ideile mele asupra
coeducațiunel. Dar am multe greutăți de întimpinat.
Aș dori, camarade, să mal cetesc cîte ce-va din scrie
rile D-tale. Colecțiea «Mișcărei Sociale» si a «Revistei
laeel? din anul trecut, cît mii va costa?
costa ? ’ Trimeteți-mi
Trimeteți-mî
«Icoane din norod», de Neagu.
Oare aș putea colabora cu cîte ce-va la «Revista IdeeI» ?
Ruspunde-inl la aceasta, camarade. Aș dori, in acela-si
timp, să știu cum stă Revista: cîți lectori are, si
altele. Și dacă în București mai sint camarazi cari s’ă
iacă întruniri, cari să lucreze mal serios. As dori, după
aceasta, să corespund cu unii din Iei. Sper ’în sprijinul
D-tale. O strîngere de mina cordială. Al D-tale,
A. Birnbaum.
Răscoalajrampilor
Se știe cum-că sub numele de trampi se înț.rl
nenorociți! cari n’au altă meserie de cât aceea d e
cutreera drumurile de la un oraș la altul, Ul)(jP u
dată cu căderea nopței, aleargă de se grămădesc’i°
poarta așezămintelor așa numite icork fmuse. La ' Ja
se deschide, se face cercetarea și sînt lusați seim?1
Pe urmă se desbracă și fac cîte o bae. Li se
®‘
niforma Uniuneu, trențele lor fiind puse să se desin'
fecteze, li se dă opt uncii de pîne și^ o pintă de fie^
tură, așa numită gruel. După care, sânt închiși întp'
sală comună, unde, pe un pat păcătos, pe-un pa^
chingi sau pe o mână de pae, sint găzduiți o noapte
în schimbul unei munci, care constă în sfărâmare fle’
pietre sau facere de cîlți, muncă ce-i ține u doua zi
pană pe-aproape de amiază, cînd, după ce li se da 0
mîncare tot așa de măsurată ca și cea din ajun> jse îuapoesc trențele si li se dă drumul. Duminica
ierau lăsați să plece de vreme, fără să li se nuii
ceară munca obicinuită. Sâmbăta, iera iearu-și ziua
bine-cuvîntată a trampilor. Iei aveau adăpostul și
cele două rânduri de mîncare, gratis. Parlamentul
găsi că prea sînt favorizați nenorociți! aceștia. Jei
decretă cum-că săracii de pasaj, casual paupers, pri
miți Sâmbăta în vagrand-ward, cartierul vagabonzi
lor’, să fie reținuți pană Luni, să-și facă munca
reglementară.
într’o Duminică ierau în vagrand-wardul Uniune! din
Croydon, sudul Londrei, ierau vre-o patru-zeci de oa
meni și clopotul de la work house suna vesel de deș
teptare. Trampii, culcați unul lângă altul, de-alungulși
de-a picioarele, pe doua, rînduri de paturi, făcute din
pânză legată la capete de patru drugi de fier, fixați în
lung, tremurau sub vechile și roasele lor velinți. Un
gardian deschisese, de-afară, ferestrele de sus și aerul
rece al dimineței pătrundea în sală, făcând să tre
mure ceata golanilor. Clopotul suna mereu. Cîți-va
sămuiră curn-că ar vrea să se scoale, dibuindu-și hai
nele, ca și cînd ar fi uitat cum-că le-au fost luate în
ajun pentru desinfectare și că nu au la îndămâna de
cît cămașa de pînză groasă, ce li s’a dat de către
administrație. Iei se întinseră din nou sub velințele
lor, căutând să adoarmă din nou, ascultînd flaconrea
orfanelor Uniune!, înveselite de sosirea Duminicei, o
flecărire care se auzea ca un ciripit de păsări, de la
un dormitor din partea opusă a wardului. Peste un
ceas, clopotul sună de masă. Trecu ca la un sfert
de ceas de adâncă tăcere, apoi se auziră în curie
pașii săracilor, ieșiți sa se încălzească o leuca 1»
soare, pană să se împaxtă mîncarea. Clopotul suna
ieara-și, și cetatea aceasta, de două mii de suflete,
iera tăcută ca un mormânt. Cu toate acestea truniph
ierau deștepțiși stomachul le chiorăea cumplit, răugainisit cum iera din ajun. Dînșii căscau, aproape s»-V
desfacă fălcile, cînd, către ceasurile zece, intră un
gardian, urmat de patru săraci, aducând un cazan cu
fiertură, străchini și linguri.
„
s
— Gentlemen, strigă ironic gardianul, să ya 1
plîngeți, aveți sii fiți serviți la pat, ca lorz i.
asta te face să dorești să te faci vagabond.
am să-mi părăsesc și ieu slujba și plec cu voi la clrUI :
Gardianul ridea, săracii rîdeau, râdeau asemenea ș
trampii cari-șî cerura trențele.
— Nu-i trebuință de nădragi, să poți să-ți îuipl’
niistU'
burta, răspunse gardianul. Neîncinși aveți sa
iți mai bine.
Și trampii, așezîndu-se, cu picioarele încruciș ai
dou»
sub velinți, gardianul trecu, de-nlnngul celor
rânduri de p.Auri, supraveghind impăițirea. De fie'
REVISTA TDEEl
care cîte o strachină din fiertura apoasa. Servitorii
împârteau tuturora ezact, nici mai mult nici mai
’ uțin,’ sa nu se plângă nimeni. Timp de cîte-va miSute se mizi, nu zic 'gomotul fălcilor, căci nu iera
nimic de mestecat, nu se auzi de cît zgomotul gurilor hămesite, cari horpăeau cu lăcomie o zeamă
limpede. Cînd străchinele fură golite, rase și în sfirdt linse ca și degetele șt'lingurile, cei patru să
raci le strânseră și gardianul, închizând ușa, zise tra ju
nilor noapte bună.
1 _ Dar hainele, strigară trampii.
__ Dragii miei, a-zi ie Duminică. Și fiind-că a-zi nu
lucrați și nu sînteți destul de bine puși ca să vă
duceți la biserică, să vă înfățoșați înaintea lui Dum
nezeu, Și fiind-că aiurea, administrația n’are de gînd
sfi vă dee de cheltueală ca să petreceți, a găsit nemerit și mult mai economic să nu vă dee hainele.
Stînd culcați, nu vă tociți încălțările și vă și odih
nit! de oboseala săptămînei. Alt-feliu nu veți mai fi
buni dimineață să sfărîmați pietre și să porniți după
masă la drum.
__ Somn bun.
_ Nu ne mai ieste somn, vrem hainele.
Dar gardianul, în loc de. alt răspuns, închise ușa,
facînd să scarție cheea în broască, ceea ce păru mai
limpede de cît^ori-ce răspuns mai lung prin graiu.
Trampii n’avura ce face și se hotărîră să-și mistuiască mîncarea, dormind. Peste un cens se deșteptară
de o dată, cu toții, ca și cînd le-ar fi sunat o trîinbiță la urechi. Cu toate astea iei nu auziseră nimic.
Dar, prin fereastra deschisă, venea de la bucătăriea
vecină un miros foarte gustos. Iera de la mîncarea
săracilor de Duminică, ce se scotea de prin tingiri.
Ochii li se deschiseră mari, ci acei ai pisicilor cari
trebaluesc prin cămara, pe cînd, cu nările lor um
flate, sorbeau mirosna mîncărei. O clipă li se părură
că au să iee și dînșii parte la ospăț. Gardianul de
alt-feliu îi făcea să nădăjduiască. Și așteptară în pat,
abiea ținîndu-și suflarea. Trecu înse un ceas, trecu
două, și, în cele din urmă, li se stinse ori-ce nădejde,
cu itîta mai mult cu cît clopotul plictisitor se apucă
sii sune năbădăios de predică. Atuncea, într’un glas,
se apucară să strige, sa strige cît le lua gura. Alte
strigăte ascuțite și furioase răspunseră. Ierau strigă
tele trampelor, închise într’o sală de-nlăturî, în nu
măr de vre-o două-zeci, și cari, silite și iele să
doarmă, mirosind aburii poftitori cari veneau de. la
bucătărie, nu-și aflau locul.
— Ei, ce-i băețî, zise gardianul, întrînd ca o vije
lie la iei. Nu sînteți mulțumiți de cocoleală ? Uitați
se vede că black hole ie la doi pași de aici. Fiți cu
minți, iepurașilor, știți că labușcănu se mănîncă iahnie.
Gardianul numea iahnie, terciuîala cec le-o da în
loc de mîncare. Trampii cari simțiseră înse mirosul
celeilalte iahnii, se indignară și mai tare și se apu
cară să strige:
~~ Hainele! Vrem hainele!
Din mijlocul gălăgie!, se ridicară înse și alte glasuri:
Pine, mîncare.
După care porniră să strige cu toții, cît ce puteau:
.
Fiind-că sîntem opriți fără voe, să fim măcar
trațaț.i ca sftraciî<
R Fine, mîncare.
„
. ■Ț1 de au, îmbătîndu-se la ideea că ar fi putut sa ne
atațl și iej ca sarilcij
rînd, dîndu-li-se pine și
^care de-a lor. Și sărind jos din paturi, înconjuram
Lf-^rdian, strigînd și gesticulând. Pe jumătate gol, cu
lor •>! pîr!lte’ brăzdate, acoperite cu stigmatele vițiisî J?enei’ice și ale veche! și nesfârșitei mizerii, tineri
* bătrto.
hatrînî, cu bărbile încâlcite și frunțile
le zbârcite, cu
151
cămășile ce jucau pe scheletele lor uscate, cu ochii
holbați, ca gperiați parcă de propriea lor furie, bă
gată în boale pe gardian, care, pentru o clipă âsi
pierdu sîngele-i rece.
’
— Prieteni, îngînă iei, prieteni...
Dariei, închizând ușa, îl împinseră în mijlocul
salei, grămădindu-se în .jurul lui, amenînțîndu-1 și
strigînd la dînsul ca niște turbați: «Mîncare bună sau
hainele, mîncare bună sau hainele», pe cînd lovituri pu
ternice zguduiau ușa de la sala femeilor, cari strigau :
— Sâ-1 jupim, să-l jupim,deschideți, deschideți...
Zgomotul clopotului de la work hoase și carilionul
unei biserici din apropiere, împiedic-a ca tumultul să
străbată în afară de zidurile v.igrand-wardnluî. Mai
punând lipsa unei părți din personal, plecată Dumi
nica în oraș, și ducerea celeilalte părți la capela, se
esplică cum a putut să se petreacă o asemenea scenă.
îngrămădirea din jurul gardianului făcîndu-se tot
mai mare, cei mai aproape de dînsul, ca să nu cadă,
fura nevoiți să se sprijine de iei. De atins nu îndrăsnise încă nimenea să-l atingă. De-o dată, înse, îl apasară yre-o zece mîni, ceea-ce îl înfurie cumplit. In
fața indignare!, îi trecu zăpăceala dintâi: «Ce, un ofițer al parohiei, să îndure atingerea murdara a unor
vagabonzi, a unor nemernici? Și, lovind cu picioarele
și cu pumnii, căută șa-și facă drum cătră ușa. Mare
și puternic. cum iera, fie-eare lovitură ce da făcea
minuni. Picioarele goale trosneau sub ciobotoaele lui
potcovite. Iar în urma îndămînatecelor lui lovituri, ochii se învinețeau, nasurile se turteau, fălcile se
strâmbau. Și dăi și dai. In pielea săracului si poate
ori și cît lovi, ca într’un cap de turc: ie tot atît de
plăcut. La rândul lor, îns<>, se înfuriată și trampii și
prinseră și iei a lovi. Când sîngele curge din. nas,
cînd sar măselele din gură și cînd se umflă ochiul,
respectul de autoritate se duce dracului. Robii își
ridicară capul, cîniî bătuți se repeziră și mușcară;
Zdrobit de numărul lor și de ploaea de lovituri, gar
dianul căzu la pământ, târând cu sine vre-o patrucinci luptători: «A, nemernicilor, urlă iei, turfaă de
Prusaci... Patru-zeci pe unul. Ne mai pomenit». De
la războiul franco-german, cauza izbîndei Prusiei ră
măsese proverbială la poporul englez... 0 grămadă
hidoasă se agita de-asupra acestui om, și toți, care
mai de care, îl loveau, huiduindu-l sălbatec, și înăbușindu-i glasul, care striga zadarnic: help, help,
murder: ajutor, ajutor, ucigașii.
In sala vecină, femeile, auzind galăgiea și arzînd 'le
dorința de a se. amesteca și iele în vnlmășeală, își
zdrobeau pumnii în ușă, îndoindu-șî strigătele lor
furioase.
— Deschideți o data, deschideți. Voim să facem
din pîelea-î, un Irish stew.
Se smulseră cheile de la gardian și se dădu dru
mul femeilor. Dintru’ntai, acestea nu intrară. Chib
zuite, fiindu-le frică, stăteau de se uitau. Ierau aproape trei ceasuri, soarele de iearnă, arnncîndu-și
razele prin ferestrele de sus, lumina grămada^ jucîndu-sc pe golătatea trampilor. O hârcă bătrâna, a că
rei față tăbăcită de cei șeizecî de ani de alergătură
pe drumuri, sămăna cu scoarța cărților vechi, în
drăzni cea dintâi. Părul iei încîlcit, în care, cine știe
de cîți ani, nu pătrunsese un dinte de pieptene, se
măna cu șuvițele de cîlți, pe cari, poate de patruzeci
de ani, administrațiea săracilor o silea, în fie-eare di
mineață, să le desfacă, cu unghiile, din odgoanele ve-lu,
de’la corăbiile britanice. înmărmurită și cum liindu-î
frică și iei, dînsa privi cît-va,dar, văzând grămada despuinților, sub care abien sufla dușmanul, porni într’un ho
hot de rîs și se4năpusti și dinSa, zbierând. După iea nă-
*
�152
REVISTA IDEEl
pădiră si celelalte, vre-o două zeci aproape, de toate
vîrstele,’ deja fetița de opt uni, agățata de poala
masei, pana la tnrtorița fără de nici un in e in
gură, ca sibila lui Panzoust. Și cu torțele, fete,
mei, matroane, babe, arse de soaie, bătute e vmturi, pătrunse de ploile ce biciuesc bălăriile de^ pe
drumiVri,și neuscate încă bine de adierile vin ului, cu
toate astea pline de putere și sănătate, ar.itind, in
pofida oboselelor și zilelor fără pine, de sub bluza
albastră din work house, singura haina ce aveau, o
piele albă si sănătoasă, cu toatele, turbate, se apu
cară de mînă și încinseră o horă amețitoare.
La priveliștea aceasta, bărbații își ui tara necazul.
Dînșii se ridicară, pentru a se prinde și dmșn la
danț, și, timp de < îte-va minute, în jurul gardianu
lui, întins la pămînt, aproape fără suflare, se invirti
o horă nebună, de vrăjitoare și strigoi, cu sucituri,
răscăcarări, schimonosiri, obscenități, cu apucături de
ducă-se pe pustii, ca într’o noapte de sabat, pe cînd,
de la capela din work house veneau răsunetele orgei
și cîntecile pe nas ale săracilor, par’că să ție isonul
acestei petreceri diaboleștî.
In sfîrșit, abîea mai putînd răsufla, ațîțați de reci
proca lor golătate, împinși de desfrînare, țapi și ca
pre, tăbărîră, clae peste grămadă, în toate colțurile,
amesteeîndu-se într’o promiscuitate hidoasă. Zăpăcit
și cu privirea rătăcită, cinstitul gardian asistă la scena
asta, ne mai pomenită. Dînsul se ridică într’un cot. cătînd să-si vie în fire. Cercînd să se ridice, o babă slo
bodă, ce rămăsese neocupată, îl văzu și dădu de veste.
Femeile se năpustiră asupra-i.
— Acum ie rîndul să fie-al nostru, strigară iele.
Să-l ducem la noi. Trebuie să iea și dînsul parte la chef.
Și, care de cap, care de mini, care de picioare, iele
tărîră pe reprezentantul ordine! în sala lor, închizînd
ușa și gonind pe bărbații ce se țineau de iele, rîzînd,
voind să vadă și ir! ce-avea să se petreacă.
— Pe lucru, zise bătrina cu părul încîlcit. Ie rîn
dul tinerelor mis. Ciuguliți-l, găinușele maică!, ciu
guliți-] și morgă să se pfingă pe urmă ]a papa governo,
dacă-i dă mîna.
Și, pe cînd două matroane vînjoase îl țineau țapăn
de mîni și de picioare, două vlajgance de vre-o două
zeci, două-zeci și cinci de ani, îl desbrăcară pe jumătate.
Iei se împotrivea din toate puterile, se sucea, se vîrcolea, vărsa sudori, se sbătea strașnic, dînd cu capul,
cu coatele, să scape de răzîlicul acestor desfrînate, să
înlăture atingerea lor. Inse, ca niște caracatițe, acestea
îl ștrîngeau, se acățau de iei, cu poalele cămeșilor
ridicate, întmzîndu-se, ca niște bacante bete, descoperindu-șî cărnurile lor foarte curate, fiind-că în vagrand-ivard ierau îndatorate să facă zilnic bae, se
cramponau, se lipeau de membrele lui, muncindu-1.
Doborît de lupta cu bărbații, redus acum la neputință
de toate aceste puteri unite, gardianul, căruea doar
rreerul singur îi mai rămăsese liber, chiemă în ajutor,
ca o evocare antidiabolică, chiemă icoana nevestei
sale, o demnă nnstresses Pinch. virtute înverșunată
și aspră, și icoana fetelor sale, micele mis Pinch, mielu
șele sfioase, și, nebun de indignare și de rușine strigă :
— Ticăloaselor, vînat de pușcărie. Să tratați asa un
ofițer al parochiei, un funcționar cu leafă și numit
după merit de prea cinstiți! vestrymeni. Să tratați asa
un tată de familie... Shocking.
Inse drumețele rîdeau, sau, mai degrabă, nu-1 as
cultau, aceste omide de mărăcini. lele-și vedeau de
treabă. Aceste ploșniț.i de taverne, îl mușcau. Aceste
sugătoare de sînge, îl istoveau cu încetul, aceste
• lupoaice nesățioase de carne bărbătească. Dîi sul sim
țea cum i se pierde mintea, i se slăbesc puterile, pu
terile sale de gardian virtuos.
P
— Ajutor, ajutor...
— Stai, stai, are să-ți vie ajutor îndată.
Si-o fetișcană de vre-o opt-spre-zece-doUg
ani, echipată ca de războiu, cu un sîn de doică
deză si cu niște buci de eapă normandă, în'iîJ!-^
Bliicher la Waterloo, pentru a da lovitura dâ & u
lea se întinse peste iei, astupîndu-i gura cu
— E, canărelul mieu, gardianul ininu-î mel'nU'
ca o scroafă junghietă. Taci, taci, nu vrem
cern nici un rău, din potrivă, drăguțule. Auzi tii
în capelă, glasul săracilor? Iți cîntă cheful Cu »C?lfl>
de drumul mare. Și noi nici nu sîntem atît. de
”
de mărăcinii din crînguii. Dacă trențele ne sînt n €
și murdare și pielea de pe fețele noastre arsă, trun?îe
ne prețuesc tot ca și cele ale ladilor. Ia te uftă î?
femeiușcă mi ți-1 strîngea în brațe. Iear strigătul ce • ■
după aceea din două-zecl de guri, vesti învin?»/1
bărbatului.
După ce, furios și rușinat, își drese neorînduiala j.
brăcâmintei, conformîndu-se regulei scrise în
loc reservat pentru bărbați de către decenta numr?
palitate:* Please adjust your dress befare leavino
femeile ii strigară, rizîn I: «Du-te de te plînge, acinn»’
A doua zi, după munca obicinuită, trampii șj trampele
plecară fără de nici o supărare, în drumul lor. Iear
trecătorul, inirar,, putu să le audă hohotele de rîs, de-a
lungul șanțurilor și tufelor de pe marginea drumului
De pe acolea am auzit și ieu istoriea aceasta, pentru
că nici overseersii, nici mașterul Workhousr.ini, nici
polițiea din Croydon, nici ofițerii Uniuneî, n’au aflat
nici o dată nimic despre răscoala trampilor.
H. France.
Abonați Achitați
URMARE DE LA NO. 4 Șl 7
București: Dr. X. Urbeanu, Const. Hurtnuzachi, Cri.it. Tunmlcsr.it, D. Voinor, G. Ignat, I, Biilăncsctt, I. M. Nurcii,!
Stefihiescit,L, Mihuilescu, Mafeiii Corbcscu, M. D. Cliinilescv,
Miliiatle h'iculescu, Osias Safir, Tacite Policrut, K. C.
Drancu, F. Nicolesctt.
Argeș: Ion H. Rădulcscu, S. Gartcnberg: Pitești, /oii'/'î
Vasilcscu • Corbenî.
Bacău : D-ra Alina Tisscscu, Chiriac Dragoinir; Grozrștf.
Botoșani: Dr. A. Cithănescu, Ion P. Darie.
Brăila: StSnescu Elcfteric, Victor Stefănescu.
Buzeu : Diacon T. Popcscu.
Caracal: C. lonescu.
Covurlui: N. Nechita: BereștL
Dîmbovița: N. Sâvulcscu: Lucieni. A’. Popeștii: Boteșli.
DiAyJI.Labil, Al. Popesc «.Craiova./jr.Corfrrf.’Siliștea CrucriGalați: T. Aburci.
Gorj : Gh. Popcscu : Tismana.
. ..
Ialomița: I. Georgescu: Grindu. D-ra Vasiltii: Arn'ij?^ •
Iași: A. D. Atanasiu, B. Brandntarck, Bcnjaptcn 'H.-ji
D-ra Einkclstein, Goldncr-Giordano, Gh. Mttșoiu,
nesett, J, Apostol, I. Horga, I. NaftoloricT, Dr.
.
Muscel: St. I. Goilor: Leorilenî. C. l'ocăncscit: B-"Je«
Neamț: V. Pică. Budeștii-Ghicui.
.,
Prahova: D-ra Eiifrosina Diinitriu: Cerașu-Sla«lu
Victoria Papazolu: Vălenii' de Munte.
Putna: FI. Iflimcscu: Vidra. V. Marca: Mera.
Roman: D. Rohugcr, Spira Hasnaș.
R.-Sărat: D-na Cornelia Pclla^
r l{">ăiwii'’
Slatina : D-ra Eugenia Constantincami, D-na Zoc
.(.7j.
Suceava -, N. Vcisclbcrg: Fălticeni. J. Birnbaitnn
G. I, Nicolcscu: Mălinl-Stăuișoava.
Tecuciu: Dr. Const. Petraqc.
Vaslui.* I. Ncculuu: Coropceni.
Berlin: Const. Buchncr.
Paris : N. Vaschidc.
Monroe, La. America : 0. Leibovitz.
vor ține»
lu plătii.
(’rpdcm cil ubvnuțiî noștri, rcuu.J in urmă
i
o datorie de conștiință sa so-acbitu cit, mai curinu.
REVISTA JDEEf
153
înțelegerea pentru vieață
călcînd erarhiea muncei, pentru a-ș! urmări fie-care
satisfacerile egoiste, înjosind toate instituțiile, ptntru
Lipsiți d? orî ce mijloace, atît de apărare precum a nu visa de cît prefaceri și prefaceri, văzurăm izbucsi de atac, în prada tuturor intemperiilor, oamenii n’ar nind, din toate părțile, tot soiul de dușmănii, și-am
fi putut să-și înfrunte nici o dată primejdiile si greu fost aduși, cu chipul acesta, să credem sincer că lupta
tățile origine!, dacă ar fi stăruit să se lupte mereu pentru vieață ar fi o necesitate a existenței.
între dînșii. Daca ne coborîm pană ]a locuitorul caver
Prin înțelegerea lor, oamenii și-au învins toate greu
nelor sau al comunelor lacustre, dacă vizităm pe cei tățile obîrșiei, au supus o mulțime de puteri naturale
mai cruzi sălbateci din Africa Centrală, ne dăm sama precum și stăvili omenești. Dînșii și-aii inaugurat pro
că pretutindeni siguranța vieței oamenilor și înlesni gresul, au întemeiat civilizațiile. Și, tot prin înțele
rile existenței lor sînt expresiea strict ezactă a înțe gerea lor, se conservară, cu toate luptele lor exte
legere! ce au izbutit a întexneea între dînșii. Pretu rioare și intestine. In căderea lor morală și intelectuală,
tindeni unde această înțelegere piere din sînul familiei dînșiiau proclamat lupta tuturora în contra tuturor.Dar
sau al tribului, la popoarele primitive ca și în statele numai prin organizarea forțelor lor militare au izbutit
civilizate, pretutindeni unde lupta pentru vieață pre să-și apere siguranța, numai prin organizarea lor ad
cumpănește, omul devine ienră-și un animal, ca în cele ministrativă au izbutit să-și păstreze relațiile, și numai
măi depărtate timpuri ale istoriei. Cînd unele spirite alcătuind tot soiul de asociații au izbutit să susție
superficiale sînt pe de o parte lovite de grozăviea luptele întreprinse de unii contra altora. Ambițiosul
lăzboaelor, de luptele de clase, iear pe alta văd pănă cel mai egoist nu parvine de cît dacă găsește mij
și în raporturile cele mai pacînice ale oamenilor opu locul să se facă înțeles. Cel mai necinstit negustor,
nerea intereselor lor, aceste spirite nu văd de cît <
^aca nvere> trebuie să se înțeleagă cu altul. Po
partea exterioară a faptelor, fără să pătrundă pănă la liticianul cel mai m-rușinat, ca să-și creeze nn partid,
adevărata lor condiție de existență.
ie nev; i să facă făgăduell, profesii de crerlință. Cu
înțelegerea pentru vieață ie pentru omenire marele toții, pentru a izbuti, trebuie să pue la o laltă cu
rincipiu de forță și de progres. De îndată ce înce- interesele lor și interesele altora. Chiar ca să facă
aza înțelegerea aceasta, lupta începe, nemiloasă, rău, oamenii trebuie să se înțeleagă și să se pue de acord.
Lupta pentru existență ie legea animalelor: cea a
ergînd pănă la exterminare, cînd combatanții n’ajung
le fie lehamite de atîta războiu, să facă pace. Să umanităței ie înțelegerea pentru vieață. Numai punîn“ acă pace. Dar oare o fieară după ce s’a mîncut cu du-ne din acest punct de vedere, putem ajunge la o
Ita, face cu dînsa pace ? Dacă lupta pentru vieață adevărată soluție. Noi ne bucurăm de toate afccțiile
r constitui legea existenței umane, oamenii nu s’ar ce le simțnn pentru alții, și ne folosim de toate si
fi putut ridica din neputința și din mizeriea lor pri lințele ce alții fac pentru noi din afecție. De ase
mitivă, ar fi rămas ca fiarele. înțelegerea pentru vieață menea pătimim de toate neajunsurile ce ne fac alții, și
nu-i numai taina tuturor forțelor și tuturor progrese alții sufăr de toate relele ce le pricinuim. Ie absurd
nuci ici. de a voi să judecăm despre bunătatea sau răutatea
lor onienirei, ie chiar condițiea de existență a omenire!.
lumeb după propriea noastră stare mintală. Această
Putem deplînge dușmăniile cari separă pe indivizi*
i
opunerile ce di muză Statele, animozitățile cari ridică, stare ieste urmarea sănătăței fizice care ne-a fost trans
cari răscoală națiile. Fără o înțelegere adîncă, aceste misă de către alții, a educației care ne-au dat-o alții,
nații n’ar exista, fără comunitatea muncei nu s’ar fi a instrucției care ni s’a dat. Toate aceste efecte ale
alcătuit clasele, și fără identitatea de interese chiar actelor și caracterelor altora, le concentrăm în opiniea
dușmăniile și-ar pierde rațiunea de-a fi. Dar oamenii noastră individuală. Lumea ie, a-a dar, pentru fie-care,
fac pe fie-care clipă experiența gradului de înțelegere bună sau rea, dureroasă sau plăcută, după educațieu și
la care au ajuns, și, în toate împrejurările, particulare instrucțiea ce a primit fie-care, după rasa din care se
uuurejurarue m
sau publice, în toate împrejurările
în rare
care uunu-ss w
în trage. Aeeutt rMit, fose, această educație, «ceusui inmai deplină, lupta
^'e,
a“ste °Plnu Penale, smt rezultatul grastare să se ridice la o înțelegere
î_;.’._ o.._ —
' k.‘
ar
ii
legea
existenței
oaie■"țelegere pe care au ajuns sa-1 staMeasea
izbucnește, nu că lupta ar ii legea existenței oame dulul
Qirm+hu se
cp
oamenii intre dmșn. Cu cit aceasta înțelegere crește, cu
nilor, ci tocmai că nu ie.
Statele
națiile
ta. Statale
dispar, națnle
0(^enil()r se ^^„uj/iustrucțiea lor se
sting, civilizațiile pier, și asta pentru cuvîntul că
întinde, educațiea li se perfecționează, judecata li se
oamenii n’au știut să-șî înăbușe dușmăniile, să-.și stîngă
îmbunătățește. Cu cît, din contra, slăbește îațel gerea,
neînțelegerile dintre dînșii. Și lupta ie o lege, dar nu
judecata li se tulbură, educațiea și instrucțiea li se
o lege de vieață, ci o lege de moarte, de. degradare vițiază, afecțiile li se slăbesc, și rasa li degenerează.
pentru indivizi’în parte, de stingere pentru state, de
De acolea urmează, că lumea ie precum o merită
nimicire pentru popoare. Sub or!-ce formă s’ar înfă oamenii. Totul, în afară de îeî. ie fatalitate, necesitate.
țoșa, lupta ie dureroasa și cruda consecință a nepu Nimica nu-i nici mai bun, nici mai rău. Nuiuai din
tinței oamenilor de a urma adevărata lege a existenței om și prin om purcede binele și răul. Și, chipul omului
lor : înțelegerea pentru vieață.
' - . .vi
c,de a privi lumea în totalitatea iei, nu-i de cît rezulAceastă lege eternă ne stL
r... . dm ‘^gan,. .<.
stapinește
fatul chi luî cum nierită. îel și semenii Ini, după înne urmărește pănă și în izbînzile
pe
cari
le
dimzile ne
p
țelegerca lor reciprocă, să fie pentru iei. Sălbatecii, în
asupra semenilor noștri. Pricina viol"
' 5”nJ;
£.
pădurile lor vergine, la voea tuturor rigorilor vreme!,
inilor săvîrsite ne urmărește pănă și chiar în uzul pe sufăr de foame și de sete, se dedau la revoltătoare
rare ne închipuim a-1 face de izbînda noastrii. leata cruzimi, sînt supuși la înfricoșeri și superstiții fură de
(-e lege, nu cea a luptei, ie nemiloasă, hind'^n lvft ’t nici o noimă. Lumea ie pentru iei precum o merită,
Expresiea ezactă si absolută a naturii și înțelegere! după înțelegerea ce au izbutit a întemeea între iei
omenești. Cît. despre credința ce avem că lupta pentru spre a învinge greutățile existenței.
V1eață, transportată din lumea naturala, ie fatala in
Popoarele civilizate au ajuns la îndestulare și bo
«latiile oamenilor si ar putea să le. reguleze purtarea, găție, mulțumită înțelegere! lor. Mulțămita acestei în
credința asta nu ie 'de cît un trist simptom al adîncei țelegeri, afecțiile și plăcerile loi s’au înmulțit la neJtărî de dezorganizare socială și de neînțelegere mu- sfîrșit. Dar, dacă sălbatecul se lasă în prada unor
în care am căzut. Rupînd toate legaturile nte- răzbunări sîngerouse pentru a-și satisface resentimentectuale, pentru a ne lăsa în prada a mu de paradoxe,
i
�REVISTA IDEEI
154
REVISt,\. idee!
tele, omul civilizat va savîrși atîtea revoltătoare ne
dreptăți pentru a-și satisface egoismul. Inse, și răzbu
nările ca și nedreptățile ca și buna stare și bogățiea,
ca și lipsa și mizeriea, vor fi expreșiea riguroasă a gra
dului de înțelegere pe care și unii și alții vor fi știut
să-1 atingă. Și pretutindeni, omenirea va trăi precum
va merita. Legea aceasta ie absolută. Iea sa întinde
pănă și la speranțele și iluziile noastre. Fie-care din
astea își va avea efectele iei, și fie-care va fi urmarea
familiei din care ne vom trage, urmarea educației care
vom fi primit, a cunoștințelor reale ce le vom poseda.
Nu-i nici o nedreptate acolea, ie înse binele și răul,
precum vor fi știut să-1 merite oamenii... Cînd ne vom
da oare samă, că omul ie care face binele, iei care face
răul, ca dacă lumea ar putea fi pentru om alta de
cît o face iei, dinsul n’ar fi nici mai bun, nici mai
rău, iei nu ar fi de loc.
Th. Funk-Brentano.
DEZERTORUL
—... Și nu ți-i dor ție de loc de-acasă, măi Apostol.
— Și dacă mi-i dor, ce să fac... Cum să nu-mi fie.
De bună samă că mi se topește inima de dor,
cînd mă gîndesc la surioarele mele, rămase singure
pe lume, fără de nici un sprijin, fără de nici o mîngîere, lăsate ’n mini străine...
— Păi, n’ai părinți?
— Am avut și ieu, dar taica a murit, sărmanul, de
cum m’a luat pe mine în oaste și mamă n’am de mult.
— Oi fi rămas de țîță, se vede.
— Ba am apucat-o, sărmana. M’a alăptat, m’a cres
cut și cînd ieram flăcăiandru a prins a-i ieși niște pete
roșii pe trup, vre-o doi ani de-a rîndul. Și vezi d-ta,
dintr'asta venea de i se usca pielea și i se jupuia,
ca solzii.
— Și nu s’a mai lecuit ?
— Aș.
— Și-a murit?
— Nu.
— Păi, atunci?
— Din ce i-o fi venit, din vis, din ce, ieu
îeu nu știu,
că într’o bună noapte a ieșit din casă și nu s’a mai
întors.
— Și n’ați mai aflat de dînsa, de- loc ?
— Ba nu. A doua zi ne-am pomenit, c’o aduc
niște oameni... moartă.
— Taci, măi.
— Păi. Zicea c’a dat de iea
îea într’o fîntînă a lor.
— Ferească sfîntul...
—... Măi Apostol, cum ți-a venit ție să dezertezi,
măi. Nu iera mai bine să fi stat acolo și-apoi te-ai fi
dus și tu la tine acasă și n’ai fi mai rătăcit prin munte,
lătrat de cînii stînilor.
— Ce stai tu de vorbeși, Ioane. Parca n’ai minte, zău.
— Oare, să fi fost așa de rău în armată, măi?
— Iei...
— Mai stai,, rogu-te, mai stai o leacă, să mai abat
oile încoace și-apoi nu te-01 mai slăbi, pănă nu mi-i
povesti lot.
— Cînd am intrat întăea-și dată pe poarta cazărmei,
parcă se prăbuși cerul pe mine, nu alta. Ian auzi aco
lea. Trei ani, trei ani de zile, măi, nu mai puțin, să
stai tu departe de lume și fără nici un sprijin, să nn-ți
mai auză urechile cuvînt de mîngăere, ci pururea po
runci. Ți-î greu, ți-i amar sa stai slugă un an, că se
chieamâ că iei leafă, darămite trei ani de zile să nu
mai fii tu stupîn pe tino, ci pururea tăvălit ca o 0-
bieală... și vrerea ta, și sufletul tău sănuți-1 raa-nimeni, nimeni în samă. Uha, mi se cutremură s:1 le°
ma trupul. Am fost dat Iu o companie. Acolea n*01’'
am ieu să simt amarul vieței de rob din cazarmă^8*
Acolea, încotro te ’ntorcea!, dai numai de stă^°Căprarii, sergenții, majorul și ofițerii, toți te ’nh?111’'
toți te bateau pentru ori-ce nimica, își făceau rî,'
toții de tine, ca de-o bătae de joc. Uite, vezi ti?
milă de oaea ceea, celor de la cazarmă de oara înse, ba. In fața lor, măi, nu mai iești om, s’a hotW
Iest! ca o roată, ce vor s’o învîrteasca în care nn »
le ’place. C-ai fi avînd și tu voință, c-ai fi avînd gi f
inimă ’n tine să simți, lor prea puțin le pasă. S’amtuit, te țin ca pe-o batjocură și pace bună.
n*
— Și ce lucrați voi toată ziua acolo, măi Apostol 5
— Ce să lucrezi, bre. Ne deștepta din zori, ne pu
neam ranița ’n spate, luam pușca pe umăr, ne puneau
pe două rînduri, știi cum pui boii la jug, și, păn^
prînz, ne sucea la dreapta, ne ’nvîrtea la stingă, ne
mai puneau să stăm drepți și vai de mămulica celui
ce-ar fi mișcat.
— Și de ce așa ?
— De. Ziceau că, militarul atunci se chieamă ca-î
militar, cînd știe să stee cît mai neclintit lu comanda
de drepți. «Sa’nu clipiri nici din ochi, că vine colonela..
mamelor voastre». Așa ne zicea căpitanul, cînd se âpropiea colonelul. Și stăm așa înlemniți. Apoi, mai
duceam pușca de pe umăr la picior, de la picior la
umăr, mai ochiam așa ’n vînt. Și-ar fi fost ușor, să
fac! toate astea din capul tău, că ce lucru ma’re-i,8e
cerea, înse, să le faci ca o mașină, cu mișcări tăete
și ca bătut în pămînt. Și cui greșea «mișcarea», ser
gentul de la spate îi rupea junghetura gîtului cu pum
nii. Și iac’așa, în toate zilele. Nu-i doar vre-o munca
de samă, dar te’ndobitocește, bre, îți stînge ori-ce
vlagă în tine, mănuindu-te ca pe-o unealtă, batjocorindu-ți tot ce mai ai și tu mai drag, mai sfînt pe lume...
La oaste, măi Ioane, n’ai crezămînt la nimica. Să vezi.
Ne pomenim într’una din zile, că ne face maiorul in
specție. Și, dă, s’a ’ntîmplat să găsească păduchi la
vre-o zece din noi. Apoi de-acoleu, să te ții băete,
că se sfîrșise cu noi. Nu lipsea zi, nu lipsea sară, să
nu ni se găsească vre-un cusur, ca să aibă prilej că
prarii și sergenții să ne batjocorească și să ne bata
ca pe niște tâlhari. Și unde ne mai pomenim, măi bă
ete, că într’o sară întră majoru beat în cameră și cere
lista celor «cu păduchi». Ne-a chiemat unu cîte unu,
după listă, ne-a lungit jos și ne-a dat cîte două-zeci
de laturi de sabie, pe trupul gol. Ceilalți, ce-or fi
pătimit nu știu, dar atîta țin minte că ieu m’am po
menit într’un lac de apă. Se vede că leșinasem din
bătae și mă trezise udîndu-mă cu apă. Am stat după
asta vre-o două săptămîiri și mai bine în spital, pana
să-mi viu în fire, și am scuipat multă vreme sînge.
— Și de ce va bătu calicul acela așa de crunt,
măi Apostol.
— De ce. Zicea că de ce-am avut păduchi. Păi, cum
dracii nu-i avea, cînd rufa ta ți-o speli numai în apa
rece, și-ți dă ori ba săpun, și cînd trupul nuți-lp®?
curați cum trebuie. Și chiar săpun cînd îți dă, tot de
geaba. Că domnul sergent vrea să-i speli, domnul ca;
prar asemeni și tot din porțiea ta, și vremea trece
rufele tale abiea ce ai răgaz să ți le moi o leaca •»
iacă că sună teoriea, alt început de chin.
— La teorie ce vă ’nvața, măi Apostol?
..»
— D’apoi multe tot spălau căprarii și ser=>
din gură, dar cine să le mai țină minte. Doar nuiera gîndul numai la iei.
— Și n’ai prins nimica?
— Ba da. Pe cît mi-aduc aminte, ne tot bătea
155
nlll că oastea-i pavăza țărei împotriva «pornirilor din
taîca-i rău bolnav. Am Ieșit la căpitan să-mi dee dru
"fără ȘÎ a dezordinilor dinăuntru».
mul cîte-va zile, cu să mă duc să-1 văd.
a_ Adică cum, că nu pricep cum vine asta.
'— Și ți-a dat?
_ Să vezi, ca ne lămurea. Adică, ne zicea, vra să
— Aș. Mi-a spus, ca să și moară, tot nu-mi dă dru
riefi, că os111?” sîut _dat0P 9a apere hotarele țărei îm
mul.
Zicea că sînt recrut și trebuie să stau sa ’nvaț
potriva națiilor streine și în aceea-și vreme s’aducă la
instrucție, nu să mă plimb pe-acasă. Parcă-i ardea
lupunere pe băștinașii, cari, firește, simțindu-se prea cui-va de plimbare.
ymrrumațî de dările și legile țărei, s’ar răscula.
— Auzi acolea, ce inimă de cine. Păi, să știu îeu
- Tot nu pricep.
că trăiesc așa cu scutarul nostru, măi, dar m’aș arunca
__ Iei, uite, măi. Adică, dacă lui taică-tău, lui taica după stînca ceea, ori i-aș crăpa lui capul. Că noi sîn: la toți oamenii din sat, ar vrea preceptorul, să li tem tovarăși, cu dragoste legați între noi, devălmașî
Le vitele și tot avutul, ori dacă boierii i-ar tot în- pe toate turmele, cîte le-avem, și n’atîrnfim unul de
jrreuea cu angaralele lor și oamenii noștri n’ar vroi altul, cura n’atîrnă căprioarele între iele și totu-șî tră
să se
se supună la astea, atuncea ieu, tu și toți cari am iesc la o laltă. Ne întovărășim mai cîte mulți, nu ca
g ostași, să mergem după comanda ofițerilor și să-i să ne facem unii stăpîni și alții slugi, ci ca să ne ago
silim a se supune, lăsîndu-se de bună voe să fie je- nisim mai cu lesnire hrana de toate zilele. Și dacă ce
fuițî; Iear c‘nd oam®nîi noștri tot ar mai stărui în vre lui mai vrîsnic dintre noi îi zicem scutar și se pare
rile lor, noi să-i străpungem cu baioneta și să-i cul- c’ar fi mai marele nostru, asta-i numai o părere. Fa
cinn la pămînt cu gloanțe.
cem ast-feliu, pentru-că mai avem de-a face și cu lu
__ Și, la adică vorbind, cine-ar face treaba asta? mea cealaltă și ieaî deprinsă urît. Vrea să se înțe
_Păi, dacă te prostește cu toate ticăloșiile, atît
leagă c’un cap și pace bună, nu-i deprinsă cu tovăamar de vreme, prin cazărmi, stîngînd ori-ce simțire rășiea. Dar iea întreabă-1 pe. scutar, face ce-va pană
(lin tine, întuneeîndu-ți mintea și făcîndu-te vită, să nu ne sfătuim cu toții la o laltă? Feritu-l-a sfîntul.
mergi mînat de stăpîni, uite te duci și faci și nele In afară de noi ie mai mare, dur întie noi tovarăș
giuiri de astea, ucigînd lume nevinovată, după placul de-o potrivă. După cura spui tu, înse, în cazarma
stăpiailor. Pentru-că, știi tu, mai Ioane, care ie talis- ceea-i zăpăceală curată, măi. Ce vietăți s’ar mai stă
manul cel mai bun în oaste?
pîni așa de hain și dușmănește între iele? Uite oițele,
— De unde.
cît de bine se ’ngăduesc. Intre dînsele nici o stăpî— Ti l-oi spune.. .Ci-că-i «disciplina».
nire. Care cum vrea merge, care cum vrea paște. Și,
— de mai ie și aceea?
ian aruncă-ți ochii colo pe culmea dealului. Vezi sto
— După cît am învățat de la teorie, ci-că-i supu lul cela de.porumbei?
nerea oarbă a inferiorului, a soldatului, cătră supe
— Ii văd.
riori, către mai marii lor.
— Privește-Î bine. Oare să aibă stăpîni, iei dintre
— Și-ar fi atît de. proști soldați!, să se ’ndobito- iei?.. De feliu, Apostol. Pentru-că-i știu de mititei.
cească’ pănă ’ntr’atîta?
S’adună și iei, că li-i drag așa, pentru că, mă gîndesc
— Uite că sîut, că-i înfricoșază, măi, nu de alta. Pen la noi, le-ar fi tare gru răzlețiți, atît întru a-și căuta
tru c-au făurit iei legi, ușa feliu, că, cel ce nu ascultă hrana, cît și de-a se apăra de păsările răpitoare. Tot
poruncile superiorului, pușcăriea-1 mănîncă, și, une-ori, așa fac și cerbii și găinușile, mă rog, mai toate pa
mai marii, pe un atare au chiar și dreptul să-1 osîu- sările și dobitoacele ce știu cum că-și duc traiul prin
pădurile de făget și de brad. S’adună, se întovără
dească la moarte.
șesc, uu
nu ca osă se asuprească între iele, nu, ci din— Mă miram și ieu. Tot auziam zicîudu-se, că în șese,
.... plăr._ petrivă,
și ducă mai cu ușurință traiul. Și adică,
ziua de a-zi merg feciorii la oaste din buna lor
potrivă, să-și
arcautd,
să
fie
oamenii
mai
răi șisă
nu poată
trăi fără
cere și nu mai ie ca odinioară să-iprinză cu
2?. fi?
’
,
,
. wstăpîni
. - ? De
și auzeam că-s tare mîndri de asta. Cînd colo, după bună samă c’ar putea, măi Apostol. 0 pilda sîntem
cît văd, se duc de frică, nu de plăcere, vaidedînșii.
— leu nu văd ca și tine, măi Iot ne, dar dacăi ne— De frică, sărăcuții.
au încălicaț mai marii, ce-î de făcut?
’ n
«
____ -_____ ,
—iîiîs 1a-mi mă
— ni-Trintiții
la pămînt... OJ-kî
Stăî. n,,+
Du-te3 O?
și nwnrl
prinde-mi
— Păi bine măi, ce feliii de temei aș pune ieu pe
tine, cînd aș ști că m’asculți, nu că“ așa socotești "tu garul și încalecă-1. Dacă te-o cam simți că vrai să-1
de bine, ci de teamă? Nu m’aș teme ieu, oare, pe necăjești, apoi să fii tu cît de voinic, că te-aruncă toc
___ și ______
J iei inima ’n mai în dumbrava ceea, din spate. Faceți și voi ca
toată clipa, cv’o„ dată
o dată o_ să-ți
'* ’, cu stăpîuii și cu mai marii voștri, daca vroiți
dinți, ori mi-i
m: - simți
Lî cînd-va
--J — mai slab și mi-i răpune dînsul,
să va bucurați în bună pace de vieața voastră.
de-a binele ?
— Bune vorbe, ai, Ioane, dar dacă n’ai. cu cine face ?
— Se vede că de una ca asta
i_... s’au. temut și călăii,
— Atît amar de lume și ci-că n’are cu cine. Sfapentru-ca, să vezi tu, măi Ioane, au alcătuit așa feliu
tuiți-vă
și voi între voi, pentru-că numai din sfat pur
lucrurile, în cît soldați! să se teamă unul do altul și
să se spioneze. De aceea făcut-au atîtea grade prin cede lumina și buna înțelegere... Iei, și tu ce-aî făcut
tre soldați, să scoată din rîndul lor pa unii, cari, mă dacă n’a vrut căpitanul să-ți dee drumul?
— Ce să fac. Am plecat fără voe.
guliți de galoane, să fie iscoade ofițerești. Pe lingă
— Biue-ai făcut.
"sta s’a mai făcut obiceiul, ca leaturile, după vechi
—
Și, cu chin și amar, m’am dus păun acasă, în
mea lor, să se socotească mai mare unul de cît altul,
Ctt să fie cît mai învrăjbiți soldați! între, iei, si nu se vre-o săptămînă. Dar taica murise de vre-o patru zile.
— încaltea, ai apucat să-l mai vezi?
P^ută uni. De-astu-i stăpînesc și-ischingiuesc cum vreau.
— Doar țarina mormăitului. II îngropase.
— Ira, măi Apostol, cînd aș ști ieu c’ar vrea cine— Sărmanul flăcău... Și te-ai mai întors înapoi ?
a> să-mî pne călcâiul după ceafa asta, păî, sărăcuț
— Nu zici c’abiea sosisem și primarul a și trimes
7 ‘naica lui, de-aș ști de bine, că mă sting și ieu
un străjer, să mă ridice.
0 dată cu dînsul, dar nici suflet nu i-aș mai lașa.
— Ce mai avea cu tine și cinele ăsta.
Uite-așa-i în armată.
— Ii bătuse telegraful de Ir regiment, pre cum
Atunci mă mir, că nu pleacă de-acolo cu toții,
c’am dezertat.
— Iei, dar știi că au bune lanțuri, să vă stapîn„p''
toate astea, bătaea majorului tot nu mă făc a Sa plec. Dar primesc într’o zi^vestea de-acasa, ca ească, stăpînii.
�156
REVISTA IDEEÎ
— M’a dus străierul pană In primărie, și am fost
închis într’o cameră, după ce-și făcu primarul gustul
eu mine, batiocorindu-mă. Am păzit și ieu» J*Jse’ -»1
rînd simții c’a rămas numai străjerii! in primărie, am
sărit pe-o fereastră. Ani fugit și m’am ascuns în po
dul surei la noi, sub niște foi de porumb. Strajerul,
înse, a zărit c’ain fugit și s’a dus la primar și l-a
spus. N’am stat mult sub foi și numai ce-aud gălă
gie de oameni prin ograda casei și pe-aldo surorile
mele plîngînd. Le înjura primarul, să spue unde sînt.
Mi se rupea rărunchii în mine, măi Ioane, de plînsuj
lor si-mi venea să sar din loc, să iau un par, sa ina
lăpăd asupra cînelui, care nu se îndura de niște bie
te fete orfane.
— Și-au dat de tine ?
— Au căutat iei mult-, prin casă, peste tot. S au
urcat și în pod, au răscolit iei foile și de o dată nu
dăduse de mine. Dar, numai ce-aud gura primarului,
zicînd către străjer: Da ’n colțul cela n’ai cercetat,
măi Gîrneața, ian caută. Acolea ieram ieu și m’au gă
sit M’au legat și m’au dus ca pe-un tîlhar la pri
mărie... Sărmanele surorile mele, nu le iera de-ajuns
jalea lui taica, mai trebueau sa-și mai amărească su
fletul și pentrn mine... Dar, ce ieram ieu de vină. Ve
nisem doar să-mi văd părintele. N’am cerut voe, de
ce numi s’a dat? Ce, dacă se chieama, că ieram mi
litar, ieu nu mai aveam inimă ’n mine, nu muî pur
tam dorul nimărui, ieram singur pe lume ?... Și cum
mă mai arde și cum mă mai frige colea la inimă, do
rul surorilor mele, că mult au mai rămas iele fără
de nici un sprijin și mult au mai rămas străine și sin
gure în lume...' Frate Ioane, fă-ți pomană, frate Ioane,
și dă-mi una ’n cap, dă-mi să mor, să nu mă mai chinuească, să nu mă mai usuce dorul așa...
— Sărmanul Apostol.
— Și m’au dat, frățioare, cînii, pe mina unui jan
darm, care, din sat și pană la tîrg, m’a dus tot într’o
goana,' că iei iera călare, și i'eu pe jos, cu mînile le
gate Ia spate și cu un ștreang după gît, legat de oblîncui șelei. Iear dacă oboseam, frate Ioane, și nu
mai puteam merge la goana, se pleca cinele de pe cal
și-mi da cu pumnul după ceafă, pană mă amețea. Și
iear o lua la trap cu calul și ieu mergeam tot la goană,
pană ce, în sfîrșit, istovit,’ ura căzut jos și am fost
dus mai mult tîrîș.
— Mai, dar afurisită inimă și la jandarm.
— Așa, frate Ioane. Iei și de Ia târg m’a pus în
tren și m’a pornit la regiment. Aș fi sărit, din tren,
dar hoțul de jandarm mă priponise de piciorul unui
scăunaș din vagon. Cînd m’a văzut căpitanul a doua
zi, măiculița mea, voea să mă mănînce nu alta. înjura
de s’aprindea cerul și sbiera ca o fiară, că de ce să-i
fac companiea lui de ocară, să dezertez. Șî da și cu
dreapta și cu stinge, de mă năucise de tot. Am’ mai
stat cit am mai stat, apoi m’au judecat, dîndu-mi trei
luni de închisoare. într’o zi, ne-a scos, din închisoare,
că doar ieram mai mulțî, și, cu pază bună, am fost
îrimeși la un crîng, în marginea orașului, să tăiem
niște lemne. Ieu m’am tot răslețit, m’am tot lăslețit,
pană m’am depărtat de cîrd. M’am ascuns într’o vîlcea și noaptea mi-am luat drumul, cu ochii țintă la
munte. M’or fi căutat mî mult, dar văd că nu mi-au
dat de urmă. Și de-oi găsi șî leu niscai oameni de-ai
lui D-zeu, pe la vre-o .‘•tînă, pe-aici, i-oi sluji cum oi
putea mai bine, numai să mii primească între dînșii.
— Lasă, măi Apostol, c’om merge disară la stîuă,
sa ne sfătuim cu toții, și-oi stărui ieu, să te luăm în
tre noi, că-i păcat și de tine, să mai cazi ieară-și în
gmarele călăilor... Măi, Apostol, dar ieu, cu vorba noas
tră am și uitat să te ’ntreb, ai mîncat tu ce-va a-zi, măi?
— De vrei să mă crezi, frate Ioane, de Vr
zile numai cu burueni mă hrănesc.
e'° trej
— Și să nu-mi spui tu de loc. Ce om. iea ,
colo și desfă-o, că ie. o bucată de brînză și
1
HAZBOIUL
...Văzîndu-i facuți după acela-și chip și nsemn
știindu-i opera aceluea-și creator, firește puteam
după tonte datele umanităței si rațiune!, cuin-c“ ’
s’au întrunit de cît cu gînduri bune și să se înHk nu
prietenește.
’ ea8«
Nu trecu înse mult, și, spre marea noastră mir
descoperirăm că întâlnirea și salutările lor îerau deni?'
de-a fi prietenești. Iei ierau violent! și amenintăt0luînd poziție la fie-care demonstrație vrăjmașascîj mijlocul zgomotului de săbii și de încrucișări de sna i'0
Inse chiar pus în acesta stare de plîns, de crimă
cruzime, omul arată că ie făcut pentru ce-va mai băn
iei ie activ, ie înzestrat cu curagiu, c’o stăruință ne
țărmurită, și are în primejdii o istețime mare. Aceste'
trăsături de caracter, ar putea fi aplicate la întreprin.
den mari. Iele sînt aplicate înse pentru a grăbi opera
de distrugere, a doborî pe adversar, pentru a face
se scurgă izvoarele vieței, pentru a împinge înainte
valul îngrozitor al războiului.
Nu trecu mai nimic și gloatele se și încăerară. Și
auzirăm zăngănitul armelor, bubuitul tunului, zgomotul
vălmășelei, strigătele de izbîndă, gemetele raniților și
ale celor în agonie. De văzut nu se vedea nimic, pfarii
de cîte-va linii învălmășite.
Peste puțin fumul se ridică cu încetul, pierind, și,
în lumina scînteetorului, dar bolnăviciosului soare, contemplarăm plaiul întreg acoperit de trupuri omenești:
mulțime îerau moarte, iear celelalte sufereau cumplit
de rănile ce aveau.
Ducă am încerca să facem socoteala tuturor, singura
înșirare ar mări doborîtoarea senzație pe care numai
privirea tinde să o inspire.
Pe cîmpul de batae de la Austerlitz, 20.000, pe cel
de la Bautzen, 25.000, la Dresda, 30.000, la Borodino,
80.000. și așa mai departe. Cînd ne aruncăm privirea
asupra cîmpului de batae acoperit de-atît amar de
morți și răniți, nu ne poate cuprinde de cît mirarea
și groaza, cu osebire cînd ne dăm samă, că luptătorii
sînt copiii cei mai preferiți ai Domnului, care i-aîn
vățat să se iubească unii pe alții.
lentă ce, negreșit, simțește, uimit și abătut, cel ce-și
aruncă privirea pe cîmpul de bătae. Iei simte cum-c»
s’a săvârșit o crimă îngrozitoare și că această crima
pleacă de unde-va. Iei ie înmărmurit și abiea poate
să-și dee samă ce caracter să atribue omului, car®
gădue sa fie împins în asemenna întreprinderi. Cu ton
asteaiel nu se poate îndoi,cum-că efectul scenelor pe c»
le are dinaintea ochilor ie micșorat de căti'ă Pr0Pț?'
sale întinderi, întinderi micșorate prin vastitatea ° •
Cel care cugetă la suferințele a 40—50.000
oameni, poate prea bine să du-șî prea dee sama
suferințele unui singur individ din această ’niuț1^’
Dacă ar putea avea o idee limpede și deplină a
ferințele fie-cărui ins din această mare mulțimi
ar putea vedea lacrimile și agoniea fie-cărui ap
șî ar putea, prin vre-un mijloc, să le adune
total și să le pue în fața cugetărei, pe toate la 0 ce
ce colosală sumă ar fi, ce neasemănată mizerietortură i s’ar umplea sufletul unui asemenea om-T,
REVISTA IDEEi
167
ASALTUL
de libertate. Acum a-țî devenit, roabe». După care, se
trag de-o parte.
Marea înmărmurește...
Soarele străluce radios. Un vînt ușor adie. Marea
Valurile bătrîne, puternice, se dau la fund, s’asc-ind
ÎP liniștită. Corabiea alunecă lin pe valuri. înaintea
Listră, nețărmurite întinderi. Vîslim cătră o stîncă în fundul mărei. Pe iele nu le mai trezește mama
■zdrobită, înse cu totul îndepărtată. Valurile isbesc cu furtuna și nici nu le maî chieamă tatăl vijelie.
Numai valurile tinere, plutesc înainte, triste. Nu se
„utere în zidul de pieatra și curg apoi voioase si fi
mai aud cioturi, nici rîsuri pline de veselie. Chiar
ere prin scorburile stîncei.
sMarea nu poate s.i îndure stăvili», spune condu soarele privește trist la ținerile valuri, iear ceriul ie
nourat si închis.
cătorul inieu, un marinar bătrin .și plin de vlagă.
Sătule de strînsu înlănțuire, ținerile valuri năvălesc,
«Cită vreme să fie oare, de cînd ie stîncă asta atît
.ie fărîmată», întrebaiu ieu, neputînd să-mi închipuiu asupra vrăjmașului, cu puteri întrunite, cu toate că
se
întâmplă cam rar. Rînd pe rîud se lovesc, de stîncile
niiterea năvălitoare a cursului de apă, care a putut
ascuțite. Dar nemișcat, nebiruit rărnîue zidul. Numai
- fiirîme zidul acesta de stîncă.
? l«Socot că-i mult do atunci»..., răspunse gînditor ma un vaet dureros străbate prin văzduh. Ie vaelul de
durere al luptătorilor pe moarte...
rinarul. Nu cunoaști oare vechea poveste a marina
Marea bocește...
rilor, povestea luptei valurilor cu stîncile? Am să ți-o
Vremea trece...
povestec atunci».
Se scurg tnulți ani...
Ca și paserile din înălțimea cerului, așa de libere
Valuri nenumărate iși sparg pieptul lor tînâr de
au fost odinioară și valurile mărei. Cîntînd, le ador puternicile stînci. Și tot maî întunecos, tot mai poso
mea mama lor, furtuna. Ierau ca niște veseli copii, morit se face împrejur...
înamtînd departe, departe, fără răgaz și fără stăvili.
Printre valuri isbucnește revolta. <Nu se poate să
Un crunt tiran, invidios de soarta lor, hotărî înse dăinuească înainte așa. Și ceasul nostru trebuie să sune
să le răpească libertatea, să nu mai stăpînească cu o dată. Vom aștepta, dar vrem să adunăm puteri».
atîta mîndrie adâncurile mărei, să nu mai înfrunte
Si ieară-și trece îndelungată vreme...
npoi cu-ntîtft zgomot ceriul ulbiistru ’ji soarele frumos.
Valurile tinere devin acum puternice, puternice de
Și trimete, puternicul, slujitori credincioși. Aceștia tot și dîndu-și samă de puterile lor. Carierii aleargă
smulg din adîncul pămîntului stîuci și li aruncă, ca
în toate părțile, ca să deștepte pe adormițî la luptă,
în contra stîncilor. Către adîncul mărei, spre valurile bănisipul, în valuri.
Irîne, se îndreptează iei dintiu’ntăi. «Nu, nu», respund
Gîlgăe marea.
Valurile privesc voioase cum stîncile cad în adînc, acestea, «n’avem nici o putere, n’avem nici un îndemn
cum se îngrămădesc și se încalecă una peste alta, și de luptă și de incăerare. Cum am putea noi oare să ne
luptăm cu stîncile, cum să le biruim»?
valurile desmieardă posomoritele stîuci.
Trimeșii valurilor își văd de drum înainte, cătră
Ce frumos, ce frumos, îngînă iele. Ne-au venit oas
peți din adîncul pămîntului. Să ie urăm bună venire. mama furtună și tatăl vijelie. Iei cercetează multă
Lăsați să răsune cintece vesele, de bucuroasă pri- vreme. Pe mare nu se află. Și dau de iei în peșterile
mire. De-acuma are să fie frumos pe mare. Lăsați să din munți. «Bine v’am găsit, bătrânilor», strigă tri
grăsune imnuri de veselie, prinos luminei și libertăței. meșii. «Lăsați strîmtoarea munților, venind la largul
...Și valurile tinere sînt pline de-o veselie mare,... mărei. Sfărîinați rușinoasele lanțuri, cari incătușazu
Numai mama furtuna și tatăl vijelie întîmpină pe spiritul fraților noștri. Insuflat! vieață nouă și dor de
libertate bătrînelor valuri. Strîngețî masele la o laltă
oaspeți urlînd, inustrîndu-i cu priviri încruntate.
lear stîncile cad, stîncă peste stîncă, fără curmare, și îndreptați-vă cu iele în contra stîncilor. Nouă nu ni-i
în mare. Acum formează ziduri dese, prind a împie teamă de moarte și nu ne dăm înapoi de la luptă,
pentru că ie în joc libertatea fraților noștri».
dica cursul valurilor și le resping îndărăpt.
Inima mamei furtuna prinde acum a bate puternic,
Valurile sînt cuprinse de spaimă, și îngrozite privesc
iear
sîngele tatălui vijelie clocotește. Iei își aduc ala zidul înalt și negru. Pentru întăea dată le ie îm
niinte de zilele frumose de odinioară și caută cu drag
piedicat cursul lor liber.
Sfioase, șovăind, iele înaintează. Iși sfarmă pieptul la tinerii trimeși. Și de pe nălțimele munților răsuna
zgomotos, departe, peste nețărmuita mare, strigătul
tînăr de stînci și cad gemînd îndărăpt...
viu: «Venim, venim, venim. Să luptăm pentru liber
Rece, rece, ie zidul, neînvins...
tate, să cucerim libertatea. Deșteptați-vă puternice
Se cutremură marea...
Valurile luptă, șovăesc, cuprinse de fiori, și se sfarmă valuri, sculați-vâ, să zdrobiți lanțurile robiei».
Puternic răsună strigătul acesta. Dînsul deșteaptă va
de zidul întunecoaselor stînci.
lurile adormite și face să întinerească valurile bătrîne,
gePuî
. ,._J
',ie. Și valurile seri-
cu buourie ?i “c,nn îel8 ne
indreaptă, clocotind,
sTr,gaWpu
“;spre
p partea de unde
Mama furtun"a' plîn"? iear tatăl vijelie se aruncă
^upra zidului întunecos. «Stînci blăstamate, cum puteți
r«pi oare libertatea copiilor miei? N’ați fost și voi odini°ara libere și n’ați iubit și voi libertatea? Cum puteți
°are să ne răpiți libertatea»?
‘Noi nu lucrăm din buna noastră voința», raspunîntunecoasele stînci. «Ce ni se poruncește, aceea
lacem», adăogară, mormăind, iele, și privind posomorite
8Pre valuri.
Urlă, mama furtuna și vîjie tatăl vijelie, peste mare,
J^Părtășind, valurilor, în gemete și plînsej, aceasta
trista veste: «Sărmanelor, au trecut timpurile de aur,
ca plumbul, plutesc
Genul se întuneca. Non grei, ct
de-asupra mărei,
strigătul răsună.
De la Răsărit
murei, cînd stngatul
rust
la Apus, din Miază-noapte în Miază-zi, năvălesc valu.
’îvțjși
se înșiră în rînduri de batae.
.
Inima
tinerilor valuri, cari se grămădesc cele dintâi
la asalt, arde de aprinderea luptei.
Străbate aerul un fulger. Tatăl vijelie aleargă în
sprijinul mamei furtuna. «Sus scutul, sus scutul. Sau
moarte, sauisbîndă», strigă dînșii puternic și se arunca
asupra întunecosului zidi
Stîncile se cutremură. Sc apropie acum și furtunoa
sele valuri. Iele-s aproape, se isbesc cu pieptul de
�158
REVISTA IDEEl
stînci și cad apoi sîngerate, grămadă. lear sîngele lor,
sînge de luptător fără sfială, stropește stîncele. «Dragi
copiii-, strigă, geinind, mama fui tuna, au căzut cei
dintâi și încă mulți vor cădea, dar trebuie sa nimicim
acum dușmanul».
Spumegă- marea. Luptători noi. vin, vin mereu,^ in
locul celor căzuți... Ce îndrăzneți și ce puternici sint.
Urlîud si vîjiind se aruncă asupra zidului întunecos,
cad îndărăpt, se avîntă la luptă din nou, și, murind,
îndeamnă pe frații lor la luptă.
„
Stîncele sint neclintite încă. Totu-și, alte mulțimi, vin
cu curaj, năvalnice, la luptă. Nenumărate și neînfrico
șate sînt furioasele valuri.
~
’ Marea se depărtează de la țermuri. Se leaga val de
val. De mugete și zgomote văzduhul se cutremură.
Puternici, vijelioși ca leii, înaintează, în locul tine
rilor, bătrînii. Părul lor alb fîlfîește. întreg pămîntul
se cutremură la asaltul în contra stincelor.
Vine dimineața. O dimineață cenușie și nouroasu,
si stîncile tot neclintite stau. Furtuna urlă mereu și va
lurile se sparg și se pierd, zdrobindu-și pieptul de stînci.
Cuprinși de groază, aleargă oamenii să vadă ce-i
îndurerați, privesc pescarii moartea atîtor frumoase
valuri. Li se strînge mima de atâta amară durere. Plîng
întristați! oameni și se roagă lui D-zeu ca să grăbească
sfîrșitul luptei și să den valurilor biruința. Și chiar
tiranul, care a aruncat stîncile în mare, ieste cuprins
de spaimă. Inima lui înmărmurită, tresare la vederea
suferinței și morței atîtor valuri. Cu cîtă bucurie ar
înlătura iei stîncile acum, să dee valurilor libertatea.
Inse ie prea tîrziu. Acuma uu mai plîng, nu se mai
roagă valurile. Prea multe din ale lor au căzut și ie
prea dulce să răzbuni pe căzuți.
Gata de jertfă, valurile înaintează mereu, călăuzite
de strigătul puternic de luptă. Și-i hotărît: sau că
izbînda ya fi a lor, sau marea le va fi la toate mormînt.
Lupta durează înainte. Stîncile se cutremură de nă
vălirea turbată a forțelor unite... Valurile obosesc, inse
numai o clipă. Cad îndărăpt și năvălesc din nou, c’o
furie nebună...
Ie o învălmășală cumplită...Urlete, mugete, umplu văz
duhul și par’că marea se înalță și se face una cu ceriul.
Dar ieată că, de-o dată... la cel din urmă asalt, stîn
cile nu mai pot, se sfarmă, se desprind, cad în bucăți
și se prăvălesc în adînc, în mormîntul valurilor moarte,
«înapoi, înapoi, cadavre rușinoase», strigă marea cătră
stîncile prăvălite în adînc. «Acolea ie monuîntul va
lurilor tinere, mormîntul luptătorilor pentru libertate».
Și prăpastiea mărei se deschide și înghite, blestemînd,
. întunecoasele stînci.
Marea geme. A doborît puterea uriașă a inamicului,
lear valurile curg vesele, întonînd imnuri luptătorilor
căzuți, cari le-au cucerit libertatea.
«Ferice de căzuți... Libertate celor în vieață»...
Fermecat, ascultaiu frumoasa povestire.Și îneîntat pri
veam valurile libere, pline de putere și' vieața. Deasupra-mi se întindea un ceriu albastru, iear înaintea-mi
se întindea nețărmuita mare, scăldată în lumina soa
relui de Mai. In depărtare răsună sgomotul variat al
vieței de oraș răsună accentele pline de mulțumire
ale celor sătui, răsună vîjîitul de cnut, răsună zangănitul de lanțuri și se aud gemete jalnice...
...Și presimțesc că departe, departe, în zarea albăs
trie, se va deslănțui o furtună...
Vai, oameni, ticăloși și mizerabili oameni.
Din M. Gorki, de Jaques.
Vestim po cetitorii noștitri, că am luat mături de a tiiraiiote, unora,
pnn poștă, din lucrărilej co lo avem publicate. Răraîne, ca fle-caro
sa ne tomnată. costul cuvenit, prin mandat: lu, Strada Epurllor. —
București.
REVISTA IDEEt
TIRANIEA STATULUI
Fiind-că Revoluțiea se anunță, ca ’ trebuind e
«socială», cu alte cuvinte ca trebuind să echilih fle
cele două declarații, declaruțiea drepturilor și j
rațiea datoriilor, partidul revoluționar propriu Zl3\c a*
buie să fie anarhist. Acesla trebuie sâ se declftre te'
adversarul cutare! sau cutărei forme de Stat, h n1’1
versatul Statului chiar. Pentru-că, cine ziStat
’
privilegiu, mizerie, stăpînitori și stăpîniți, clase
muitoare și clase desmoștenite, politică nu drepte?*
coduri nu drepturi, cultură predomnitoare nu velini'
armată nu apărate, lux la extrem și calicie hi extrem
Pontifice, rege, președinte, director, dictator,... p, 5
Statul care împarte comunitatea în două tabere Si
acolo unde împarte mai mult, sub un nume sau altul
acolo domnește mai mult.
împovărător pentru supuși, pizmuitor al vecinului
Statul ie, în lăuntru, tiranie, războiu. In afară, sub
cuvînt că ie organul ocrotire! intreeselor publice, lle.
cesar, ievine despoetor și brutal. Și, sub cuvînt dea
mănținea pa. ea printre cetățeni și~ între partide, ie|
provoacă războae, mai mult sau mai puțin îndepărtata,
Statul numește bunătate, supunerea: numește ordine,
tăcerea : expauzie măcelul, civilizație prefăeătociea!
Ca și Biserica, iei ie născut din ignoranța obștească,
purcede din slăbăciunea mulțime!. Față cu oamenii
adulți iei se manifestează drept ceea ce ie în reali
tate : vrăjmașul cel mai vajnic al omului, de la naș
tere pană la moarte.
Ori-cîtă primejdie ar face să circule oamenii anar
hiei, priinejdiea aceasta vi fi mai m că pururea de
cît poverile Statului. Oamenii își dau bine șaina de
asta, și cu toate că schimbind periodic forma Statului,
iei constată că ie mutare chtellas : forma poate schimba
volumul, iea nu ușurează povara. Această schimbare
de formă, poate că ar putea să fie bună, fața de niște
revindecărî speciale, înse cînd nu lupți pentru un drept,
sau altul, pentru o datorie sau alta, ci pentru suma
drepturilor și datoriilor, toate formele sînt neîndes
tulătoare, și Statul ie mai pre jos de țintă.
Anarhiștii lovesc cu osebire în St t. Iei nu voesc
să se întoarcă de loc la teoriea lui Rousseau. Iei nil
voesc să refacă natura, ci s’o interpreteze, fiind-că,
după opiniea lor, ordinea firească ieste în anarhie.
După cum se organizază moleculele între iele, prin
legile afinităței și cohesiunei, tot așa oamenii nu au
nici o nevoe de vre-o putere amăgitoare pentru a se
susținea în societate. Și asta, tocmai fiind-că Suita,
ieste un lucru de prisos, care devine omnivor. Daca
oamenii ar fi lăsuț! în voea lor, fie-care ar apăra W’
teresele altora, apărîndu-și și interesele sale,’
acuma, fie-care trebuie să se apere de Stat. Cu^rU
tocliet cusfodem?
■ i isCugetarea este anarhică și cătră anarhie tinde *
toriea. Cugetarea fie-cărui om ie autonoma^ și
astea toate cugetările fie-cărui om se organizaza'
cugetare colectivă, care mișcă istoriea. Și
im
hie merge vădit istoriea, istovind vitalitatea bea
și desvălind antinomiea inevitabilă dintre puterea .
trală și libertatea omului. Ast-feliu, justificați b
cît vreți, consacrați-1, transportând într’însul pe
nezeul sustras Bisericei, faceți-1 guelf, gibelm,
zan al papei sau partizan al cezarului, burghez, g0
cratic, monarhic, republican, constatarea urma
cava impune pururea, cum-că ie un tiran, împotn
ruea veți protesta necontenit în numele cugetar ,
numele ’nntureî.
BqVI0;
Oc peste ocean
-‘Vcu'-l'ur/.-, s< iunH lno.jt
Dragii Mușoiu,
159
bord și mii uitam la luxul nebun care Iera răspîndit în
clasa I și a Il-a. Unde priveai cu ochii, vedeai numai
matasu. Un miros de mîncdrurl gustoase se ruspindea
pretutindeni. Treceau chelnerii cu mîncărurile pentru
clasele prime. Mii cobor jos, sperînd că și nouă ni seva
da o mîncare mal bună. De unde? Nici măcar a ze
cea parte din cel cari plecaseră cu clasa a IlI-a nu au
putut mînca din mîncarea ce se gătea pe vapor. Mie
mi se făcea scîrbă cînd vedeam numai vasele. Niște vase
de tinichea, ruginite. Fie-care pasager Iera dator să-si
spele singur vasele și să meargă singur să-și lee de mîn
care. Am minc.it tot timpul niște scrumbiîj pe cari le-am
cumpărat de pe bord. In tot timpul călătoriei, aproape
toată clasa a IH-a a fost bolnavă, dar nu de «boala de
mare», ci de «boala de infecție».
Dar șă încheiă. Am trecut drumul și înă aflu de două
săptămini în New-York. Până acum nu m’am prea dus
in multe locuri. Țotu-șl am fost la «Clubul Anarhist»,
,m a,n întîlnit cu Heller și cu alții. Asemenea m’am
intiluit cu un anume Finkelștein. Dînsul ml-a spus să-ți
scriu ca să tnmeți cîte-va broșuri romanești, și anume:
cite-va exemplare «Cum se explică Anarliistiî», cîte-va
.,u ^Ciuma Religioasă», din ale lui Kropotfcin, în sfîrșit din^ acele ce socotești mal bine. Iei iți va trimete
vre-o 25 de fr., pentru diferitele curți ce vrea să si le aducă.
Mișcarea aice în New-York Ie escelentă. Intr’o altă
scrisoare mai pe larg despre mișcarea din New-York.
Acuma sînt arestați, Most, pentru articolul său xMord
contra mord», Mc. Guin și Grossman, arestați la Paterson pentru niște cuviutârl pe care le-au ținut greviștilor
de-acol°.
S. Most.
jn sfirșit mă aflu în New-York, după un voiaj de două
păptăminl, un voiaj mizerabil m care am văzut pună
unde me-rge netrebnieiea clasei stâpînitoare fața de cel
ț,e care-l stăpinește. După ce stăpînitorii, prin feliul lor
li,. u ne stăpînx, ne silesc să emigrăm de bi un loc la
altul, depurtindu-ne ast-feliu de tot ce ne ieste mal drag,
prieteni, rude, de ci te un colțișor cu amintiri plăcut?
Sună ce ne fac sa plecam, cu speranța cu vom găsi o
altă țară unde vom putea trăi mal liberi, dar unde, de
sigur, găsim aceea-și robie, căci stăpînil au ocupat în
treaga lume și înainte încă de a sosi în vre-un loc, scla
vul, depărtat de caminu-I, ie așteptat de-un alt stăpîn
să-l robească, zic, după ce ne fac mizerica aceasta, npol
si pe drum cată, pre cit se poate, să ne despoae si să
ue stoarcă. Voiajul de la București la New-York, costă
25(1 fr., sumă care-pentru un muncitor îe colosală. Căci,
ca să cîștige un muncitor 250 fr. trebuie cel puțin sâ
producă de 1000, ca >50 să întye în punga stăpinulul. EI bine, pentru suma de 250 fr.,ne-a tratat pe drum
ca pe niște animale. In tren ne-a îngrămădit, că nici nu
aveam loc să ne mișcăm. Am cerut să se mai adauge
un vagon două, dar nici n’am fost ascultat.
Iți poți încliipui ce plăcere am gustat, vreme de sase
zile, într’o așa stnmtoare, trecind prin țările cele mai
frumoase din Europa. In alte condiții, desigur că miar ii procurat o mare plăcere asemenea voiaj. Aș fi
fost cu totul absorbit, observînd frumusețile natu’rel.
Dar, în codițiile in care, mă aflam, puțin înn ardea mie
de asemenea lucru. Adevăratul infern începu inse delaurcarea pe vapor, pe acest «iad plutitor», cum l’am bo p. /dușoiu și p .2osîn: Mișcarea
, .
,
Socială, colecția complectă 5—
tezat leu. Am plecat cu vaporul «La Touraine», care a- p./dușoiu: Revista
IdecI, ddela n. 1-10, colecția complectă 5—
parține «Companiei Generale Transatlantice», o compa
Revista
IdeeI,
de
la
n.11-20, colecția complectă 5—
nie franceză. Ie un vapor colosul. Ne aflam pe dînsul
— Ce-I de făcut, roman, de Cemișevsky . . 5—
ca la două mii de persoane. Sălile de dormit îerau jos,
— Despre mtnie, de Seneca........................... 2—
pe -fundul vaporului. Cînd am intrat pentru întăea oară
— Manifestul Comunist, de Marx și Engels . 1—
in una din aceste cuști, numite «sale de dormit», am
— Socialismul
Socialismul șiși caracterele
caracterele sale,
sale, de
de Denis
Denis. . . . —
—50
50
rămas speriat. Chiar de pe scări m’a lovit o duhoare de
— Socialism utopicși socialismștiintifie, deEngels —50
nesuferit, m’a lovit un aer stătut, din care cea mai mare
— Rusia Revoluționară, de D-na Nikitina . . —50
parte de oxigen iera consumată. Și in’au lovit niște va— Libertatea dc cugetare și de discuție, de St. ilill. —50
ete, cari veneau de jos. \li-ain amintit de unele romane
— Pușcăriile,
de Kropotkin
" . ................
. —50
pe cari le-am cetit acum vre-o cîți-va ani, în care iera
— Metoda experimentală în politică. . . . . —50
descrisă intrarea în niște celule s'ub-pămîntene, în niște
— Determinismul Social. Socialismul Belgian . —50
închisori de ale stâpînirei. îmi părea cu și ieu intru in
— Propaganda In Mișcarea Socială. . . . . —50
tr’o asemenea celulă, dar nu subpămînteană ci sub-ma— Cum se explica Anarhiștii...... . —50
rină. De aceasta ieram conștient, căci auzeam deslușit
— Emanciparea Femeet
.......
1—
zgomotul ce-1 făceau valurile, lovindu-se de coastele va
1—
— Intinlc
................................
porului, zgomot care-mi părea ca un cîntec de moarte. p. 2osîq : Substratul patologic în pesimismul contemporan 4—
y
Cînd am ajuns jos, am văzut niște femei_ cari se tăvă
— Expertiza psihiatrică....
leau în paturi, ținînd fie-care cîte-un copil sau doi lingă
—50
— Medicina Socială
....
iele. De la femeile acestea porneau vaetele auzite. Unele
—20
— Determinismul
.....
cereau să li se dee puțină apă, dar în zadar, căci până
J t j " " , de Lamark 1—
— Despre influența împrejurărilor,
la împărțirea porțiilor de apă nu căpăta nimeni, măcar
Idealul Tinerime!. Viitorul Știință. Traducere —20
să fi murit. Am vorbit cu vre-o două din iele. Se aflai! J. Neaqu:
jNeagu: Trudiți!: icoane din norod . ... . . 1—
pe vapor de opt zile, în care timp se îmbolnăviseră
............
—15
— /nIndevălmășie
devălmășie.
.
din pricina prostului tratament și din pricina infecției din
—
Ciumareligioasă,
religioasă,dedeMost.
Most. .....
..... . —20
— Ciuma
șalele de dormit. M’am dus sus și am cerut sa mi se
— Vremuri
Vremuri noi,
noi, de
de Kropotkin
Kropotkin . . . . . . . . . • . —50
dee puțină apă. Dar mi se refuză. In sfirșit, după re- <3h. Varia(q-6qi|cscu
Varia(q-6qi|cscu:: Jertfele
Jertfele Țarului,
Țarului, de
de Askinassi
Askinassi . 4—
clamați! și cercetări, am căpătat o porție de apa, pe g
r Goilav:
6r.
6oilav: Lumina MsieT,
.Tsîi’7, de Edwin Arnold. . . . 2—
care am împărtit-o femeilor. Am stat apoi și m’am ui- ^
nna jVîaria
fete. . . . • • • • - —20
}\nna
Mar>a Jâanzoqî
Manzoqi: Către fete
tl»t la săli. In iele îerau așezate niște scindări lung-, u- dn jfecior
ecior ddee ț|eran
cran:: Noua
Xoua epistolie cătră muncitori și țerani —20
■iele peste altele, pentru că.uni! trebueau sâ doarmă sus sSoloiqoa
o|orQon }\bram
20
)\bram :: Destăinuirile
Destăinuirile unul
unul expulzat
expulzat ....
. .
*ear alții jos. Aceste seîndurî îerau de abiea despărțite cu Rjrnard
JJernard <£azare
<£azare:: Despre
Despre Antisemitism
Antisemitism. . . . .
—20
—20
“>?te seîndurî mici, fie-care despărțituri! purtind numele 6rupul studenților Socialiști, Paris: Antisemitism și Siontsm
Ue pat. Mie îmî păreau aceste paturi, ca niște cosciuge, ^ușoiu și .Sosîn : Școala liberă. .
....... —20
"Șezate unele de-asupra altora într’o criptă. Inse, inii
Cererile, însoțite de cuvenitul cost, se vor trimete:
pnntesc cum-că, aflindu-mă încă în București, am fost
ijaaT m
Pmirilnr București
vizitez o criptă’ Dar cripta ceeaIera de-o curățenie exemLa Revista Idoel, IO, str. Epurllor, București.
Juma? cr Î6a îefft
’Sew Măr” Vestim pe cetitorii noștri, cum-că ne-am rezervat și din covoit?a.f ?rieam ce sâ cuget de sălile ce vedeam. iua re
i
t).eciltif a tRet>ustcT idccU, un
t,aFa. cum-oil sînta" W
r4!^ToI daca
&
dc
pc cari
Jrofai. I., fi"lK aes,eur de oit mort'li b°8at'lor! c“"
c
« (« bMcuca
r.- <„■ cri
pcocacc. ca cile 5 lei
rim, smtem aruncați în vre-o groapa, hu.» >«£*£ ca ne»
Rial mic semn să arete că zace cine-vu acolo. Ieși! p
1
Lucrări de procurat
�. I
CUPRINSUL COLECȚIEI DE LA No. XI—XX
E. About: Adevărata egalitate, p. 111, n. 7.
Sidoim Aleichem: Tramvaiul din Berdicev, p. 76. n. 5.
Arabela: Feineea și familie», p. 118, n. 8.
C. D.-Ar<7^;Ex‘ ozițiea pictoruluiMarînescu,p. 106,n. t.
Ch. liaudclaire: Moarte calicilor, p. 56, ri. 4.
D-ra Băltinescu: In. jurul răspîndirei revistei, p. 10/.
Berty: Incendiarul, p. 96, n, 6.
A. Birnbaum : O bună dispoziție, p. loU, n. IU.
P. Bonnetain: Goană de femei, p. 23, n. 2.
G. Bovio: Proectul în contra anarhiștilor, p. -8, n. 2.
Tiranie» statului, p. 158. n. 10.
L. Buchner: Societatea, p. 102, n, /.
E. Burke: Războiul, p. 58, n. 4.
A. Catilina: Instrucție» Anarhista, p. 10, n. 1. Uamiliea inteleetu dă, p.55, n. 4. «Trudiți!», icoane
din norod, p. 72, n. 5. Istoriea unei zile mari,
p. 100, 11. 7. Pe cînd revoluțiea, p. 138, n. 9.
£?. Cltmenceau :jPreședintele Magnaud, p. 32, n. 2.
—
E.. Coeurderoy: Spionii, p. 31, u. 2.
Colins: Prefață dedicatoare, p. 121, n. 8.
Columba■ : Rezistența individuală, p. 75, n. 5.
C. Cornelissen: Buna stare materială și morală, p, 21, n. 2.
” ~
I. Dan: Scrisoare din\Geneva,
p. 57, n. 4.
Ed. Demolins: Cum să ne creștem copiii, p. 3. n. 1.
2.
D. Dewamps: Măcelărie» capitalistă, _
p. n-r
27,
E. Fortiti: Evoluție» socialii, p. 44, n. 3.
J. France: Militarism, p. 9G, n. 6.
//. France: Cifre, p. 11, n. l.jTîrg de copii, p. 24,
n. 2. gulașuri de noapte, p. 34, n. 3. Camerile
săracilor, p, 51, n. 4. Debuturile Mtrcyei, p. 78,
n. 5. Bătrînul cărui i s’au furat fetele, p. 108,
n. 7. Gospodăiiea micului Dick, p. 115, n. 8,
Trampii.p.l33;n.9.Răscoalatrampilor,p.l50,n.l0.
Freiligrath .^Rubezahl, p. 149, n. 10.
Th.Funch-Breidano:Ințe]egereopentru vieață,p.l53n.10.
Goethe: Natura, p. 84, n. 6.
Gr. Godac:Necesitate absolută, de Korolenko, p. 60,p. 4.
D-ra Goilav: Frumuseță și farmec, de Spring-Rice, p. 9.
M. Gorki: Cîiitecul Albatrosului, p. 137, n, 9. Asaltul,
p. 157, n. 10.
M. Guyau : Educațiea și variațiea în cultura intelec
tuală, p. 58, n. 4.
E. Jlaeckel: Selecțfra militară, p. 120, n. 8.
H. lleine : Imn Morte!, p. 117, n. 8.
Hugo: Omul în luptă cu fatalitatea, p. 50, n. 4.
Jluxlcy: O educație liberală, p. 26, n. 2.
C. Issaurut: Educațiea, p. 47, n. 3.
Jacques: Heinrich Heine și chestiea socială, p. 42, n. 3.
A. Karr: Istoriea lume!, p. 13, n. 1.
l)r. Kordlenko: Necesitate absolută, p. 60. n. 4.
P. Kropotkin: Organizarea vendictei, p. 140, n. 9.
Ii. Lazareanu: Unui poet, p. 2, n. 1. Asemănare, p.
18, n. 2. Pribegi, p. 48, m 3.
A. Leftere: Religiea, p. 107, n. 7.
O. Leonard: Din America, p. 80, n. 5.
Leslg: Despre femee, p. 146, n. 10.
Ch. Letourneau: Comunele, p. 135, n. 9.
H. Leyret: Mai pe sus de forțele sociale, p. 103, n. 7.
J. Loria: Constituție» economică, p, 14, n. 1. Drep
tul capitalist, p. 36, n. 3. Funcție» capitalistă
a creștinismului, p. 75, n. 5. Funcție a capita
listă a opiniei publice, p. 112, n. 7. Criminalul
înăscut, p. 139, n. 9.
Moriss Maier: Muzica veacurilor moderne, p. 18, n. 2.
E. Mtdatesta : Cu privire la atentatul din Buffalo, p. 7.
L. Manouvrier: Imoralitatea ocazională a oamenilor
cinstiți, p. 21, n. 2.
Giiy de Maupassant: Rlwbohil, p. 110. O linioară, p. 143.
L. Metehnicoff: Influența mediului asupra omului, p. 16.
J. MiMel: Casatoriea, p. 41, n. 3.
Mirabeati: Origina nefericire! oamenilor, p. m
O. Mirbeau : Războiul și omul, p. 87, n. G.
’ M.
G. de Molinari: Starea de războiu, p. 30, tli 2
IK. Morris: O lecție practică, p. 5, n. 1.
& Most: De peste ocean, p. 159, n. 10,
Midtatuli: Cugetări, p. 144, n. 9.
D. E. Muntean u : Flacăra cea bună, p. 138, n. 9
H. Napias: Boala Mizeriei, p. 149, n. 10.
’ ’
I. Neagil: De ce tace tinerimea, p. 43, n. 3. ni
tatea de cugetare, p. 82, n. 6. Respuns In ,T'
biscit, p. 105, n. 7. Iubitei, p. 128, n. 8. Dezerta.
p. 154, n. 10.
Ofnl>
Nentis: Un scop vieței, p. 83, 1:. G.
Nestor: Sclavul, p. 116, 11. 8.
J. Nooicow: Lupta economică, p. 147, n. 10.
Petroniu : Note din societatea de a-zi, p. 85, n. G
Pinus : Transformarea individuală, p. 29, n. o. pr’:n
cipiile adevărate! filosofii, p. 39, n. 3. Recr*»"
tive, p. 54, n. 4.
* ;
M. P11J0: Educație» copiilor în societatea burgheză p. 79
Eliseo Redus: Mediul’și rasa: p. 45, n. 3. Comunis
mul primitiv, p. 119, n. 8.
E. Renan: Viitorul civilizației moderne, p. 6G, n. 5
E. Renault: Dragostea în omenire, p. 52, *11. 4.'
L. X. de Ricard: Morala independentă, p, 73, n. 5.
Eileen Spring-Rice: Frumuseță și farmec, p. 9, n. 1.
Ch. Richet: Ideea de patrie în cursul vremei, p.83 n.G.'
E. Rod: Războiul, p. 133, n. 9.
«A Stimdesr.u.: 1.
IIUJIIUIC, p.
D-ra
Pricinele,
p. OO,
38, 1Jn. 3. Jos arineb*, p. 101.
Schiller: Progresul, p. 86, n. 6.
Sevei ina: Singuratecul, p. 30, n. 2.
Sorina: Ceasul, după Mărie Kryșinska, p. 50, n. 4.
Elita femeilor, p. 104, n. 7. Din strofele în
proză ale lui E. Verlnsren, p. 117, n. 8. Cintecul urei, după S. Hervegh, p. 148, n. 10.
A. Spencer: Adaptarea omului la o societate lipsită
de guvern, p. 131, n. 9.
1. Teodorescu: Cenzura, p. 114, n. 8.
L, lolstoi: Greva sortărilor, p. 53, n. 4. Pacea lume!,
p. 136, n. 9.
2. Vphan: Războiul, p. 156, n. 10.
A. Vaisman-: Către America, p. 22, n. 2.
C. Vogi : Emanciparea cugetare!, p. 68, 11. 5.
Voltaire: Războiul, p. 12, n. 1. Cum iți faci calea, p. 105.
Rina van Zandt: In amintirea martirilor din Chicago,
p. 20, n. 2.
E. Zola: Un dialog, p. 86, n. 6.
D-r Zosîn: Criminalitate și prostituție, p. 8, 11. 1.
P. Mușoiti: O lămurire și Colaboratorii noștri, p. 1>
n. 1. Domnului Ministru de Interne, P. S. «relian, p. 17, Politică melioristă, p. 25, n. 2.
Cum se trăește pentru idee, p. 33, Indicii sub
versive, p. 37, n. 3. Preocupările noastre, pn. 4. Remarcă, p. 65, n. 5. Spiritul de disputa,
p. 81, Momente aripate, p. 89, n. 6. Confiscaie
revistei noastre și In chestiea educației, p-J '
n. 7. Un semn al timpului, p. 113, n. 8. 8^
plifîcarea chestiei sociale, p. 129, n. 9. •
de încheere și Cătră cetitorii, colaboratoin ?
susținătorii Revistei, p. 145, n. 10.
.n
Abonați achitați: p. 64, n. 4. p. 112, n. 7. p. 152, nBibliografie: p. 16, n. 1, p. 80, n. 5, p.
D‘
p. 159, n. 10.
Despre lirudițifr^ p. 56, n. 4.
De luat, aminte : p. 120, n. 8.
<ng
Note la abonați: p. 32, n. 1. p. 40 și 48, n. 2. Pn. 8. p. 130 n. 9. p. 152, 158, 159, n. 19Vn plebiscit : p. 81, n. 6.
--------
I
1
•'
■
1
�
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție reviste secolul XX (1901-1947)
Subject
The topic of the resource
Reviste
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Revista Ideei (1901-1902)
Subject
The topic of the resource
Revista Ideei, anul II
editor Panait Mușoiu
Description
An account of the resource
nr. XI-XX
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Panait Mușoiu
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
noiembrie 1901 - august 1902
Format
The file format, physical medium, or dimensions of the resource
scanare OCR
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
revistă
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
1901-1902
București
1901
1902
A. Catilina
anarhism
Anatole France
Barbu Lăzăreanu
București
Charles Baudelaire
Élisée Reclus (1830-1905)
Emile Zola
Ernest Coeurderoy
Ernst Haeckel
Errico Malatesta
Grigore Goilav
Iuliu Neagu-Negulescu
Lev Tolstoi
Moriss Maier
O. Leonard
Octave Mirbeau
Panait Mușoiu
Panait Zosîn (1873-1942)
Piotr Kropotkin
Revista Ideei
S. Most
Victor Hugo
William Morris
-
https://anarhiva.com/files/original/cea9ba8b768a133b87be0cc53228d5fa.pdf
4d2c073927366e57e77be57b5716ccf9
PDF Text
Text
�����������������������������������������������������������������������������������
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Colecție volume secolul XX (1901-1989)
Dublin Core
The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.
Title
A name given to the resource
Lumina Asiei sau Marea renunțare. Viața și învățătura lui Gautama (1924)
Description
An account of the resource
Edwin Arnold
traducere de Grigore Goliav
revăzută de Panait Mușoiu
Biblioteca Revistei Ideei / 159 p.
Creator
An entity primarily responsible for making the resource
Edwin Arnold
Source
A related resource from which the described resource is derived
colecție personală
Publisher
An entity responsible for making the resource available
Biblioteca Revistei Ideei
prima ediție 1895
ediția de față 1924
Date
A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource
1895, 1924
Contributor
An entity responsible for making contributions to the resource
Grigore Goliav
Panait Mușoiu
Language
A language of the resource
română
Type
The nature or genre of the resource
volum
Coverage
The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant
București, 1895, 1924
1895
1924
Biblioteca Revistei Ideei
București
Buddha
budism
Edwin Arnold
Gautama
Grigore Goilav
literatură
Panait Mușoiu
religie
Traducere
Traduceri