Dysnomia #1 (2016)

Dysnomia #1 (2016)

Dysnomia e o zeiță rea. Zeița nelegiuirii și fiica lui Eris-Discordia. Antimodelul. Reversul armoniei și al civilității. Vrăjitoarea. Scorpia. Nebuna. Muma Pădurii. Cu spectrul său, și poate sub alte nume, ei au încercat de-atâtea ori să ne sperie când am dat semne că nu mai vrem să fim cuminți și să mai recunoaștem supremația Legilor și adevărul Ideilor pe care le-au făcut. Ne-au amenințat cu ura lor pentru ea și pentru noi,
neascultătoarele.
Dar dacă de fapt povestea și chipul zeiței sunt altele?
Ce se întâmplă dacă alegem să nu mai credem că nesupusele sunt inadecvate, indezirabile, greșite?
Și dacă afirmăm că toată învățătura trecutului e ca un văl care inversează valorile?
Dysnomia e și zeița uitării. Ea e cu noi când facem efortul de a găsi nume pentru ce trăim, percepem, intuim, înțelegem. Când ne dăm seama că nu există cuvânt pentru ce nu ne dă pace. Când ne străduim să descriem forțele care ne împing prin colțuri și ne cer să fim tot mai mici, să ocupăm tot mai puțin loc, să vorbim în șoaptă, să nu rostim niciodată cu voce tare ce știm și ce simțim.
Ea e cu noi când ne străduim să dăm nume și ne amintește că nu suntem singure în celulele noastre.
Poveștile zeițelor trebuie rescrise, așa cum
Legile,
Ordinea,
Arta,
Ideile făcute de cei dominanți trebuie contestate.
Acum scriem apăsat varianta noastră.

publicație independentă feministă/ queer/ intersecțională

Colectiva Dysnomia

https://dysnomiablog.wordpress.com/

Dysnomia

2016

română

zină

2016