11 10 549 https://anarhiva.com/files/original/8b31de17b8b385a94e319771f73c7966.mp4 ce02ad9d9487e1f46cfe0b4971a62640 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Anti Pro - Aici, acum Description An account of the resource Anti Pro live at Timişoara Underground Festival. Source A related resource from which the described resource is derived Youtube (Adi.C) Relation A related resource Vezi interviu https://www.anarhiva.com/items/show/261 Anti-Pro DIY Punk Slogan Underground Timișoara Festival https://anarhiva.com/files/original/24dcb7ee97769dd829148a6861b26b1f.mp4 0c630447d7f6555d2fd5c0f4c907d1ad Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție video (documentare, filme, interviuri etc.) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Anti Pro - Sînt viaţa Description An account of the resource Anti Pro live at Timişoara Underground Festival Source A related resource from which the described resource is derived Youtube (Adi.C) Relation A related resource Vezi interviu cu trupa din Slogan https://www.anarhiva.com/items/show/261 Anti-Pro Punk Slogan Timișoara Underground Timișoara Festival https://anarhiva.com/files/original/a4307126ae84e4fb273d4dcf6419a451.pdf c52fe0a98436fc3c3ee74c2215a8731c PDF Text Text ��������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Antisemitism și sionism (1901) Subject The topic of the resource extras din „Revista Ideei” Description An account of the resource Grupul Studenților Socialiști, Revoluționari, Internaționaliști din Paris Creator An entity primarily responsible for making the resource Grupul Studenților Socialiști, Revoluționari, Internaționaliști din Paris Source A related resource from which the described resource is derived „Revista Ideei” Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca „Revistei Ideei” Relation A related resource Text apărut inițial în „Revista Ideei”, nr. IX (1901), pp. 141-144 Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1901, București 1901 anarhism anti-naționalism anti-semitism Biblioteca Revistei Ideei broșură București comunism Grupul Studenților Socialiști Revoluționari Internaționaliști din Paris naționalism Revista Ideei sionism socialism Traducere https://anarhiva.com/files/original/0960e9c6dd0345e7cd8ff56b71020fd2.pdf 5b37c6c69ed4d3886ab1baa9677163de PDF Text Text 1 AnuArul AnArhivei 2020 �2 1 Platforma ANARHIVA își propune să documenteze istoria puțin cunoscută a pătrunderii și a răspândirii ideilor anarhiste în România, începând cu secolul XIX și până în zilele noastre. Colecțiile arhivate nu sunt menite numai să tezaurizeze un patrimoniu, ci să prezinte continuitatea practicilor și ideilor libertare în spațiul românesc. În ciuda ocultării tradiției anarhiste autohtone, au existat destule personalități, publicații, grupuri, edituri, periodice, corespondențe și, în general, o importantă producție literară asociată mișcării libertare. Indiferent de perioada istorică de care vorbim, anarhiștii din spațiul românesc au fost mereu conectați la rețelele internaționale, având o contribuție care nu s-a limitat doar la spațiul autohton, ci a depășit orizonturile granițelor politice. Încercăm să ilustrăm prin diversitatea surselor și colecțiilor inventariate (broșuri, afișe, reviste, fanzine etc.) multitudinea practicilor de organizare și de reflecție critică anti-autoritare. În același timp, sperăm că această colecție să se dezvolte și să atragă viitoare contribuții care să documenteze aspecte necunoscute ale acestei istorii neîntrerupte. De asemenea, sperăm ca prin demersul nostru să trezim un interes mai larg legat de cunoașterea și cercetarea anarhismului în România. De altfel, materialele prezentate pot fi surse de inspirație pentru acțiuni și practici de auto-organizare ghidate de aceleași principii. facebook.com/anarhivaro anarhivaa@gmail.com anarhiva.com CUPRINS I. TexTe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 Zamfir C. Arbure-Ralli (1848-1933) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 Nicolae Zubcu-Codreanu (1852-1878) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 Doctorul Nicolae Russel și Besarabia (1879) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Constantin Dobrogeanu-Gherea: Anarhism și socialism (1908) . . . . . . . . . . . . . . 6 Clujul/Koloszvár în vremea molimei prin ochii lui Elisée Reclus (1873) . . . . . . . . 7 Panait Mușoiu (1864-1944) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Carmen Sylva (1895) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Sociala (1898): prima revistă anarhistă din România publicată într-un sat . . . . . . 10 Iuliu Neagu-Negulescu și Les Temps Nouveaux (1900) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Vremuri noi – organ comunist-libertar (1908) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Mișcarea socială (1911) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Cornelia Ștefănescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Joseph Ishill, un tipograf anarhist (1888-1966) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Iztok (1981) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Anarhia (2012) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Slogan, o publicație anarho-punk istorică (1997-2012) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Gluga Neagră – fanzin Do it Yourself Hardcore Punk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 El Cabraret (2011) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 Lovekills (colectiv și zină anarcha-feministă) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 autotext – colectivă editorială autonomă (2013) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 D.I.Y. (2004) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Do-it-Yourself Satu-Mare (2006) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 9 noiembrie – Ziua internațională de luptă împotriva fascismului și a tuturor formelor de discriminare (2007) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Spațiul D.I.Y. Craiova (2011-2015) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Hrană, nu Bombe! (Food not Bombs) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Occupy UBB (2013) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Buruieni (2010-2015) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Creiereală (2014) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 �2 3 Masa Critică (Critical Mass) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Săptămâna globală de solidaritate cu prizonierii politici anarhiști. ABC Belarus (2015) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 TexTe Selecție din materialele anarhivate II. ColeCțIa anarhIvată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 1.2 Colecție volume sec. XIX (18xx-1900) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 1.3 Colecție reviste sec. XIX (18xx-1900) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 1.5 Colecție diverse sec. XIX (18xx-1900) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 2.2 Colecție volume sec. XX (1901-1947) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 2.3 Colecție reviste sec. XX (1901-1947) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 2.4 Colecție broșuri sec. XX (1901-1947) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 2.6 Colecție diverse sec. XX (1901-1947) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 3.4 Colecție zine sec. XX (1948-2000) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 3.5 Colecție broșuri sec. XX (1948-2000) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 3.7 Colecție fluturași sec. XX (1948-2000) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 4.2 Colecție volume sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 4.3 Colecție reviste sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 4.4. Colecție zine sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 4.5 Colecție broșuri sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 4.6 Colecție diverse sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 4.7 Colecție fluturași sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 4.8 Colecție afișe sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 5. Colecție fotografii, portrete etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 6.1 Colecție media, afișe, concerte, DIY+ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 7. Colecție video (Documentare, filme, intervirui etc.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 III. volum publICat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Nicolas Trifon – un parcurs libertar (carte) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Iv. DIverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 Biblioteca a.casă din Cluj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 Biblioteca Filaret16 din București . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 Turneul EZLN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 Rețetă „Burger Vegan” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 Zamfir C. Arbure-Ralli (1848-1933) La 14 noiembrie 1848 se năștea la Cernăuți (pe atunci parte a Austriei) Zamfir ArbureRalli, vlăstar al unei cunoscute familii boierești din Basarabia. La 17 ani pleacă la studii la Moscova și Petersburg. Este în curând întemnițat în fortăreața Petru și Pavel pentru implicarea în mișcarea studențească și revoluționară. A făcut parte din același cerc cu Serghei Neceaiev, a cărui proces și poveste i-au inspirat lui Dostoievski ideea romanului Demonii. A reușit să evite deportarea în Siberia și să fugă în Elveția, unde s-a și stabilit pentru o vreme. Aici l-a cunoscut pe Mihail Bakunin, devenind unul dintre apropiații săi. Sub îndrumarea acestuia a înființat, alături de alți tineri din Rusia, o tipografie. Textele publicate aici erau destinate revoluționarilor din Imperiul Rus, Arbure organizând în același timp o rețea de contrabandă a cărților și publicațiilor subversive care trecea prin Iași și Galați. Sub numele de Zemphiry Rouleff, Arbure s-a aflat în 1872 la Saint-Imier (Elveția) printre delegații prezenți la congresul de constituire a „internaționalei anarhiste”. Prieten cu mulți gânditori și revoluționari anarhiști celebri – cu Élisée Reclus a scos o revistă, Le Travailleur, iar prințul Kropotkin l-a scăpat din arestul poliției elvețiene –, Zamfir Arbure ne-a lăsat și câteva fascinante volume de memorii, scrise �4 5 după stabilirea în România: În exil, Temniță și exil, Nihiliștii, În pușcăria PetroPavlovsc. Alături de Victor Crăsescu, alt narodnic refugiat în România, dar și de Sofia Nădejde, a scos prima revistă ilustrată pentru copii din România, Amicul copiilor. Aici a publicat în foileton și câteva romane dedicate tinerilor. Ulterior a ajuns director al biroului de statistică din București, implicându-se însă sporadic și în diferite cauze politice.  În imagine portretul lui Arbure făcut în anii ’20 de pictoriția Nadia Bulighin. Nicolae Zubcu-Codreanu (1852-1878) „În ziare? Numai vorbe late, șovinism, o desăvârșită neștiință în toate și o rea credință din partea celor mai mulți. În tinerime? Închinarea câștigului, închinartea aurului și sărutarea mânușilor carierei.” (Nicolae Codreanu) Nicolae Zubcu-Codreanu, unul dintre primii socialiști din România, s-a născut în Basarabia. A urmat cursurile Academiei medico-chirurgicale din Petersburg, însă a trebuit să fugă din Rusia, fiind urmărit de poliția țaristă pentru implicarea în mișcarea studențească și narodnică. Mutat în România încă din 1874, Nicolae Codreanu a animat unul dintre primele cercuri socialiste din țară, profesând în același timp ca medic în Argeș, dar și în zona Tutovei, în Moldova. A scris pentru presa socialistă și anarhistă (din România, dar și internațională). Câteva texte i-au apărut în publicațiile pe care le scotea Zamfir Arbure în Elveția, Obșcina și Rabotnik (în limba rusă), dar și în Le Travailleur, revistă pe care Arbure o publica împreună cu geograful anarhist Elisée Reclus. În timpul Războiului de Independență a fost medic în spitalele militare. Tot în această perioadă, împreună cu Zamfir Arbure, s-a implicat activ în organizarea transporturilor de literatură revoluționară peste Prut. În același timp, cei doi împărțeau texte subversive ofițerilor și soldaților ruși aflați pe teritoriul României, succesul de care s-au bucurat alertând autoritățile militare și poliția secretă țaristă. Urmăriți de spionii ruși, care încercau să-i asasineze, Arbure și Codreanu au trebuit să fugă din București. Nicolae Codreanu a încercat să ajungă la prietenul său, medicul Nicolae Russel, aflat la Curtea de Argeș. A murit la 31 decembrie 1878, la doar 26 de ani, în casa acestuia, epuizat de o pneumonie galopantă, pe care o făcuse pe drum. Liber cugetător, Nicolae Codreanu nu și-a încălcat principiile nici pe patul de moarte, refuzând administrarea ultimelor taine de către preot și lăsând instrucțiuni să fie înmormântat civil. Cu toate acestea, autoritățile ecleziale din Curtea de Argeș i-au nesocotit ultima dorință, impunând oficierea serviciului religios. Însoțiți de jandarmi cu baioneta la armă, preoții au întrerupt înmormântarea. Apropiații și tovarășii lui Nicolae Codreanu au fost ținuți la distanță și opriți să se împotrivească sub amenințarea puștilor, în timp ce preoții au ținut slujba. În anarhivă se găsește o broșură dedicată vieții medicului Nicolae Codreanu, scrisă de prietenul său, Zamfir Arbure, și publicată în 1879 sau 1880, în 1.000 de exemplare. Doctorul Nicolae Russel și Besarabia (1879) Apărută în 1879 la Iași, prima revistă socialist-anarhistă de la noi, Besarabia, era scoasă de grupul din jurul originalului doctor Russel (poreclit și „doctorul american”), din care mai făceau parte și frații Nădejde sau Constantin Mille, viitorii redactori ai periodicului literar-științific Contemporanul. Pe lângă contrabanda cu literatură revoluționară peste Prut, Dr. Russel (unul dintre refugiații din Imperiul Rus ajunși la acea vreme în România) se ocupa și cu medicina. Casa lui era mereu deschisă, samovarul mereu cald, discuțiile mereu aprinse, iar cei lipsiți de mijloace aveau intrare liberă la consultații. Convingerile politice „extravagante” (mai precis anarhiste) ale doctorului l-au făcut celebru în Iași, aducându-l și în vizorul autorităților, care l-au expulzat din țară, la presiunea ambasadei țariste, în �6 7 1881. Iată unul dintre remediile pe care se pare că le recomanda doctorul în caz de tuse, răgușeală, insomnie, nervozitate etc. Reclama a apărut în paginile revistei Besarabia. Clujul/Koloszvár în vremea molimei prin ochii lui Elisée Reclus (1873) Constantin Dobrogeanu-Gherea: Anarhism și socialism (1908) Elisée Reclius, geograf, explorator și anarhist francez, a străbătut Transilvania în 1873. Notele sale de călătorie, însoțite de desene inedite care surprind locurile vizitate (Oradea, Ciucea, Cluj, Turda, Roșia Montană, Hunedoara, Sebeș, Valea Jiului etc.) au fost publicate în 1874 cu titlul „Voyage au régions minières de la Transylvanie Occidentale”. Născut în Imperiul Rus, pe numele său adevărat Solomon Katz, criticului Constantin Dobrogeanu-Gherea (18551920) a fost unul dintre revoluționarii narodnici care s-au refugiat în România din calea persecuțiilor țariste. Este cel mai important teoretician marxist din România, iar analizele sale literare și sociologice, mai ales studiul Neoiobăgia, nu și-au pierdut nici azi prospețimea și interesul. Ajuns inițial la Iași, s-a implicat în transporturile de literatură subversivă peste Prut, transporturi care veneau din Elveția, de la Nicolae Russel și Zamfir Arbure. La acea vreme era, se pare, mai degrabă apropiat de aripa „bakuninistă” a mișcării socialiste. Răpit de spionii ruși în 1878 de la Galați și deportat în Imperiul Rus, a reușit să fugă din captivitate și să se reîntoarcă în România. O monografie execelentă dedicată vieții și operei lui Gherea a fost scrisă de istoricul Zigu Ornea: Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea, Cartea Românească, 1982. Teoretician al vechii mișcări socialiste, a publicat în 1885-1886 la Iași manifestul „Ce vor socialiștii români?”, marcând astfel despărțirea mișcării de tendințele anarhiste de la început și orientarea către parlamentarism. Constantin Dobrogeanu-Gherea, care se pare că inițial fusese simpatizant al teoriilor anarhiste, a nutrit un interes statornic pentru gândirea libertară, chiar dacă a făcut-o de pe pozițiile unei critici neîmpăcate, odată vechile convingeri părăsite. Două dintre articolele sale pe această temă – dintre care unul a apărut și în Franța în 1892, stârnind admirația intelectualilor marxiști, inclusiv a lui Engels și Paul Lafargue – au apărut în broșură, în 1908, și pot citite în anarhivă. Koloszvár, al doilea oraș al Transilvaniei după numărul de locuitori este primul din punct de vedere politic și se fălește, de asemenea, cu întâietatea pe care o are față de toate celelalte, cu frumusețea edificiilor sale, eleganța societății și rafinamentul manierelor. Cu toate acestea, dacă n-aș fi știut dinainte, nu mi-aș fi dat în ruptul capului seama că intram într-o capitală. Doar două trăsuri așteptau la gară și descoperii că eram unicul călător. Străzile erau aproape pustii; în piața cea mare nu era nimeni la plimbare, iar când trecui prin fața cafenelei principale, răzleții mușterii se întoarseră cu curiozitate, ca și cum sosirea unui străin era un fenomen ciudat. Nerăbdarea oamenilor de la hotel mi se păru și ea foarte neobișnuită. Desigur, aspectul Koloszvár-ului era acela al unui mic oraș de provincie, însă purtările locuitorilor săi nu mă uimeau mai puțin. Avui în curând și explicația misterului. În mijlocul tăcerii generale a orașului, clopotele tuturor bisericilor începură să bată deodată. Din timp în timp auzeam din camera mea un zgomot înfundat, ca de pași regulați. Privii pe fereastră: erau convoaie care �8 9 se perindau unul după celălalt. Procesiunea era continuă. Era clar că hangiul din Ciucea nu mințise. Holera făcea ravagii la Koloszvár, iar prudența îmi recomanda să nu rămân aici prea mult timp. Mă bucurai foarte mult atunci când un amic veni să mă ia seara pentru a mă duce la țară. Bisericile (din Koloszvár) erau pline de persoane în doliu și, de altfel, arhitectura lor posacă nu mă îmbia defel să-mi doresc să le văd și interiorul. Nu le-am vizitat, prin urmare, deloc. Am preferat să-mi petrec timpul colindând prin oraș și prin împrejurimi. Am remarcat de îndată cu câtă grijă ingenioasă făcuse primăria să fie măturate rigolele, ridicând, din loc în loc, mici grămezi de gunoaie care fermentau în soarele de august. Asta mi-a amintit de o anecdota sau, mai degrabă, de o glumă, pe care o citisem recent într-un ziar, în legătură cu edilii unui oraș unguresc sau sârbesc din Banat. „Atenție! Vine holera! Nu uitați de niciuna dintre precauțiile necesare!”, li se telegrafiase de la Pesta. A doua zi a venit răspunsul: „Suntem gata! Holera poate să vină!” Cerându-se lămuriri, s-a aflat că toate măsurile de igienă constaseră în săparea anticipată a gropilor la cimitir! Imaginea apare în impresiile de călătorie ale geografului francez și este o vedere panoramică a Clujului. Panait Mușoiu (1864-1944) Panait Mușoiu, cel mai important publicist anarhist de la noi, s-a născut la 18 noiembrie 1864, la Roman. În cele aproape cinci decenii de activitate, Mușoiu a publicat numeroase texte ale literaturii anarhiste clasice, a scos mai multe reviste și a înființat o editură, Biblioteca Revistei Ideei, dar și cea mai longevivă revistă anarhistă de la noi, Revista Ideei, apărută între 1900-1915. Îmbrăcat simplu, cu hainele mereu curate, călcate impecabil, purtând uneori o pălărie cu boruri largi și „o garoafă roșie în colțul buzunarului batistei albe” − doar eșarfa de la gât și-o lăsa voit neglijent „peste haina de catifea cu dungi în relief”, rămășiță boemă a anilor însuflețiți petrecuți în mijlocul vechii mișcării muncitorești − Panait Mușoiu era, scrie Tudor Arghezi „un anarhist” și „unul dintre cărturarii școlii celei mai bune”. Când a împlinit 75 de ani, în 1939, Filip Brunea-Fox l-a vizitat în subsolul din strada Popa Soare, unde, senin și neabătut, Mușoiu își continua munca. „Mag al propriei euforii”, după cum îl descria jurnalistul, Panait Mușoiu a fost un spirit inclasabil, greu de prins în formula unei mișcări, un om care, prin temperament și înțelegere, nu a putut niciodată să adere la vreo dogmă exterioară și care și-a urmărit idealul așa cum și-a trăit și viața: liber, senin și nesupus. În colecția anarhivei puteți găsi reportajul pe care în 1939 i l-a dedicat Filip Brunea-Fox. Ce folos că e proclamată libertatea conștiinței, că inșii pot să se bucure de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de neatingerea persoanei lor, de suveranitatea individuală, dacă îndură un regim care-i lipsește de foloasele practice ce ar decurge din bunurile acestea? Poți trâmbița cât vrei, ceea ce vrei: când îți lipsesc cele de susținere, dreptul de care tu te bucuri este un drept iluzoriu sau, pe neînconjurate, o simplă bătaie de joc. (Panait Mușoiu, 1897) Carmen Sylva (1895) Carmen Sylva este una dintre publicațiile scoase de „cei doi Panaiți”, așa cum erau porecliți în cercurile socialiste Panait Mușoiu și Panait Zosîn. Cei doi își creaseră, de altfel, și faima de „anarhiști”, clasându-se ei înșiși, după mărturia unui contemporan, „cu mândrie în seria aceea de răsturnători violenți ai alcătuirii sociale”. Afirmația trebuie luată, totuși, cu puțină rezervă. Era perioada în care „anarhiștii” (cu Mușoiu în frunte) fuseseră marginalizați de socialiști din cauza criticii lor față de transformarea mișcării muncitorești în partid politic (în 1893). Revista a apărut la finele anului 1895 și a avut doar 4 numere. Titlul („Carmen Sylva”) ca și subtitlul (revistă „literar-științifică”) arată, pe de-o parte, precauția editorilor, care nu doreau să atragă atenția autorităților, în general ostile publicațiilor socialiste și cu atât mai mult celor anarhiste. Pe de altă parte, subtitlul �10 11 dezvăluie și una dintre trăsăturile importante ale răspândirii ideilor revoluționare în România la acea vreme – o parte a muncii anarhiștilor consta în răspândirea literaturii științifice și în popularizarea științelor sau a literaturii. Cercurile de studiu anarhiste (la fel cu cele ale studenților narodnici din Rusia) erau, de fapt, cercuri de auto-instruire și emancipare populară. Găsiți în cele trei numere disponibile articole despre „știința socială”, determinism, dar și poezii (unele semnate de George Coșbuc), traduceri (un fragment din Foamea lui Knut Hamsun) sau portrete ale unor scriitori, cum e cel dedicat poetului Ioan Păun-Pincio la moartea sa. Nu lipsesc nici textele politice, cum e cel al anarhistului francez Elisée Reclus, Idealul tinerimii, tradus de Panait Zosîn, cel dedicat lui Carlo Cafiero sau cel despre mișcarea socialistă din Belgia, scris de Mușoiu după călătoria sa prin Europa. Sociala (1898): prima revistă anarhistă din România publicată într-un sat După începutul colaborării la revista Mișcarea socială (1897) a anarhiștilor Panait Mușoiu și Panait Zosîn, pe când avea doar douăzeci și unu de ani, Iuliu Neagu-Negulescu se hotărăște să tipărească Sociala (1898), publicație bi-lunară pe care o scotea în comuna Meteleu (azi Scutelnici), jud. Buzău. Deși a avut o existență efemeră (au apărut doar câteva numere), revista a fost prima revistă anarhistă de la noi care a apărut și a fost distribuită într-un sat. Iuliu Neagu avea acasă o mică imprimerie și înjghebase și o bibliotecă cu titluri anarhiste. Familia nu privea cu ochi buni excentricitățile tânărului Neagu, care-și investise, se pare, toate economiile în aceste activități puțin lucrative. În scurt timp a și ajuns, se pare, la sapă de lemn. Revista era scrisă în întregime de Neagu, alte câteva articole fiind preluate din Mișcarea socială (1897): câteva texte de Panait Zosîn, Panait Mușoiu, Eliée Reclus și Piotr Kropotkin. Interesant este că, încă din primul număr, Iuliu Neagu formulase deja viziunea unei viitoare societăți libere, pe care o va zugrăvi în detaliu abia peste 23 de ani, în Arimania sau Țara Buneiînțelegeri. Iată că, încă din 1898, el vorbea despre „o societate a bunei înțelegeri”, care urma să înlocuiască lumea actuală, construită pe exploatare și dominație. Și peste ruinele ei, din care nici o piatră peste piatră nu va rămâne, se va întemeia măreț «cetatea bunei înțelegeri», unde nu va ființa nici serv, nici stăpân, nici bărbat, nici femeie, ci va ființa omul în toată măreția lui. Acesta ni-i idealul. Iuliu Neagu-Negulescu și Les Temps Nouveaux (1900) Iuliu Neagu-Negulescu nu a scris doar pentru ziarele socialiste și anarhiste de la noi, ci a fost și corespondent al cunoscutei reviste anarhiste Les Temps Nouveaux, editată de Jean Grave la Paris; publicație după care Neagu și-a botezat, de altfel, revistele Vremuri Noi, apărute în 1908 și 1935. Într-o corespondență trimisă ziarului francez, Iuliu Neagu relatează o altercație cu jandarmii, care veniseră la domiciliul său din satul Meteleu (BZ) pentru a închide „centrul mișcării anarhiste din România” și pentru a-i confisca broșurile și cărțile. Descinderea s-a lăsat, se pare, cu o încăierare generală, descrisă cu destul patos de tânărul anarhist. Darea de seamă a apărut în nr. 37 din 1900 al publicației pariziene, fiind tradusă de noi după originalul care se află, împreună cu întreaga colecție a revistei Les Temps Nouveaux, printre colecțiile puse la dispoziție de Bilioteca Națională a Franței:   Aici, ca peste tot, coteria guvernamentală liberalo-conservatoare încearcă să împiedice prin toate mijloacele ca lumina mântuitoare să pătrundă la masele populare. Drept exemplu, vă pot da cele ce urmează. Săptămâna trecută, eu, tatăl meu, mama mea, două dintre surorile �12 13 mele și, de asemenea, tovarășul Ștefănescu și șase alți bărbați din satul meu, am fost chemați în fața tribunalului din Buzău. Crima noastră? Că suntem socialiști anarhiști și că i-am fi ultragiat pe deținătorii autorității. Adevărul este că, în octombrie (1899 - n.n.), autoritățile regionale și comunale au vrut să-mi violeze domiciliul pentru a găsi, ziceau ei, „centrul mișcării anarhiste românești” și că eu, împreună cu toată familia mea, ajutați de câțiva bărbați din sat, am reușit să-i împiedicăm pe acești ticăloși să-și ducă la bun sfârșit planul de a-mi confisca biblioteca și de a-l aresta pe tovarășul Ștefănescu, care stătea la mine de ceva vreme. Cu toate acestea, au reușit să ne fure „Anarhia” de Kropotkin și manuscrisul traducerii românești, opera tovarășului Ștefănescu. Brutele în albastru, jandarmii, s-au folosit de săbii și au rănit-o pe mama și pe una dintre mătușile mele, iar mai apoi (destul de grav) și pe sora mea, Elena Dăscălescu, care, văzând brutele cu săbiile trase, a luat o toporișcă și s-a năpustit asupra lor pentru a le apăra pe mama și pe mătușa mea, care erau îngrozite. Pentru că ne-am apărat libertatea împotriva autorităților agresive suntem acum chemați în fața tribunalului. Iată cum respectă justiția libertatea garantată de legi, această libertate a „gândirii cumsecade”, bună numai ca să fie aruncată în ochii imbecilillor de către toți amăgitorii care preamăresc în mod fățarnic legile doar ca să ajungă la putere. Vremuri noi – organ comunist-libertar (1908) Una dintre publicațiile scoase de militantul sindicalist Iuliu Neagu-Negulescu, autorul utopiei Arimania sau Țara Buneiînțelegeri (1923, 2018), a fost și Vremuri noi, revistă efemeră, apărută în 1908. Pe lângă articolele semnate de diferiți colaboratori ai revistei și dedicate liberei cugetări, anarhismului, luptei de clasă, sindicalismului revoluționar, pacifismului tolstoian etc., în paginile publicației se găsesc și texte ale unor importanți militanți și teoreticieni anarhiști: Amilcar Cipriani, Jean Grave, Elisée Reclus. „Niciun zeu în cer, niciunul pe pământ! Nicio autoritate în cer, niciuna pe pământ!” scriau redactorii în articolul-program. „Voim să dăm lumii Dreptate și Frăție prin Libertate” lămureau în continuare aceiași redactori înțelesul „anarhiei” și al idealului anarhist. Un text inedit publicat în numărul 2 al revistei este și poemul „Anarhist”, semnat de Al. C. Stegăreanu, care este și unul dintre puținele poeme în mod explict anarhiste scrise în limba română. Mișcarea socială (1911) Iuliu Neagu-Negulescu a contribuit și la Mișcarea socială, periodic în care anarho-sindicaliștii din România încercau să promoveze printre muncitori anarhismul și sindicalismul revoluționar. Printre colaboratori se aflau A. Catilina (care scria și la revistele publicstului anarhist Panait Mușoiu), A. Gălățeanu (care va scoate în anii ’20 revista Pagini Libere, tot de orientare „uvrieră”), Gh. Mărculescu (unul dintre cei mai constanți colaboratori ai revistelor anarhiste de la noi), dar și Lucreța Bălănescu, tovarășa de viață a lui Iuliu Neagu. Temele abordate erau destul de variate, redactorii revistei (din care au apărut șase numere), scriind despre sindicalismul revoluționar, despre organizarea muncitorilor și cooperație, despre solidaritatea internațională și război, despre auto-educare și înființarea de școli libere, despre libera cugetare, despre pedagogie, feminism, anarhism etc. N-au lipsit nici polemicile, grupul din jurul Mișcării Sociale fiind adeptul înființării de sindicate autonome, nesubordonate vreunui partid sau vreunui „centru”. „Noi vrem libertate!”, răspundeau, de exemplu, anarho-sindicaliștii îndemnului la „disciplină” al celor de la România Muncitoare, cu care, de altfel, s-au și aflat o vreme în conflict. Revista a avut și un supliment literar, Viața Liberă, după modelul publicațiilor anarhiste franceze, iar o vreme s-a vândut alături de faimoasa Revista Ideei a lui Panait Mușoiu. �14 15 Cornelia Ștefănescu Una dintre colaboratoarele constante ale Revistei Ideei a fost pictorița Cornelia Ștefănescu. Ne-au rămas de la ea doar câteva texte, împrăștiate în revista publicistului Panait Mușoiu, câteva mențiuni pasagere și... descrierile din notele Siguranței. Avea, se pare, părul șaten și purta câteodată o rochie albastră. O vreme a petrecut-o în Franța, de unde trimitea corespondențe la revistă, iar mai apoi a ținut un mic stand cu vederi și ilustrații în București. Activă în mișcarea muncitorească și anarhistă, a încercat la un moment dat să sindicalizeze lucrătoarele dintr-un atelier de croitorie și a fost arestată datorită implicării într-o tipografie clandestină comunistă, petrecând mai multe luni la închisoarea Văcărești, în 1919. În închisoare a scris „De Profundis”, un text îndârjit și emoționant, greu de încadrat în vreo formulă anume, mărturie a detenției și afirmare curajoasă (chiar sfidătoare) a propriilor convingeri. „Vremurile-s revoluționare, oamenii însă nu, căci glasul vechiului egoism e prea puternic încă. Dar noi trecem, ca niște umbre, executând gesturi, căci toate nu-s decât doar niște gesturi...” (C. Ștefănescu) Joseph Ishill, un tipograf anarhist (1888-1966) Originar din Botoșani, Joseph Ishill a început să deprindă lucrul cu cuvintele și cărțile încă de timpuriu, devenind ucenic tipograf la doar 14 ani. Ceva mai târziu s-a mutat la București, unde l-a cunoscut pe Panait Mușoiu, editorul Revistei Ideei, care i-a făcut o puternică impresie și care i-a trezit, se pare, interesul pentru autorii anarhiști. A emigrat în 1909 în Statele Unite ale Americii, la fel ca mulți alți români de origine evreiască, dar a continuat să corespondeze cu Mușoiu, ba chiar să primească regulat Revista Ideei. S-a stabilit la New York, familiarizându-se destul de repede cu cercurile anarhiste din metropola americană și participând la animatele prelegeri ale Emmei Goldman. Începuse să se intereseze de metodele pedagogului Francisco Ferrer, iar în scurt timp a devenit unul dintre membrii „coloniei Ferrer“ din Stelton. Colonia era organizată după principii libertare și includea o școală inspirată de viziunea educatorului spaniol. Aici a cunoscut-o pe Rose Freeman, poetă și traducătoare, care i-a devenit apoi tovarășă de viață. Ulterior, cei doi s-au mutat în Berkeley Heights, Ishill întreținându-se din munca de tipograf și folosindu-și timpul liber pentru a scoate reviste, cărți și broșuri. Primul său volum mai important i l-a dedicat lui Oscar Wilde, The Ballad of Reading Gaol, în 1916. A urmat în 1924, după moartea lui Piotr Kropotkin, superba antologie ilustrată Peter Kropotkin: The Rebel, Thinker and Humanitarian. Printre artiștii cu care a colaborat sau ale căror lucrări le-a reprodus în cărțile sale s-au numărat Maximilien Luce, Louis Moreau, Théophile Steinlen, Maurice Duvalet etc. Dintre gânditorii, scriitorii și libertarii cărora le-a tipărit sau dedicat volume, îi amintim aici pe Walt Whitman, Henry David Thoreau, Élisée Reclus, Emma Goldman, Havelock Ellis, Rose Freeman, Eugen Relgis sau Rudolf Rocker. Una dintre cele mai reușite inițiative ale sale rămîne însă antologia apărută în două volume – în 1933 și 1937 – și intitulată Free Vistas: A Libertarian Look on Life and Letters, prin care Joseph Ishill încerca, după propria-i mărturisire, să ofere o idee mai clară despre „anarhism și valoarea sa estetică, atît de nesocotită chiar și de cei mai sinceri precursori ai acestui ideal“. Obișnuia să lucreze singur, scoțând tiraje destul de mici, destinate în mare măsură prietenilor și cunoscuților săi. Era în același timp editor, traducător, corector, culegător și legător, căci „terenul muncii manuale, munca cinstită a brațelor, Ishill nu numai că nu l-a părăsit niciodată, dar a înțeles să-l înnobileze cu o �16 17 pasiune de artizan medieval“ (Henry Marcus, 1932). A murit la Berkeley Heights, la 14 martie 1966, lăsând în urma sa o colecție impresionantă de tipărituri și poate, mult mai important, pilda unui om care a trăit simplu și liber. Iztok (1981) În 1975, anarhiștii bulgari emigrați în Occident au pus bazele unui „periodic libertar de analiză a țărilor răsăritene”, numit Iztok (sau Răsărit). Dacă inițial revista a apărut în bulgară, în anii ’80 a început să apară și în limba franceză, găzduind însă și materiale în alte limbi (română, poloneză, rusă etc.). Din colectivul redacțional al revistei a făcut parte scriitorul și lingvistul Nicolas Trifon, militant libertar plecat din România în 1977. În 1981, pe fondul nemulțumirii crescânde a muncitorilor din țară față de austeritatea economică și față de măsurile represive ale regimului de atunci, a apărut și o broșură în limba română scoasă de colectivul Iztok. Aceasta conține mai multe texte interesante, printre care și manifestul „Ce vor anarhiștii? (Socialism libertar, nu capitalism de Stat!)”, dar și lista propunerilor muncitorului Vasile Paraschiv pentru organizarea unor sindicate libere, autonome. Aceste texte, plus un dosar dedicat colectivului „Iztok”, un interviu cu Nicolas Trifon, dar și câteva materiale despre activitatea lui Vasile Paraschiv pot fi citite în nr. 3 din Anarhia, revistă trimestrială apărută în 2012 la București, număr care poate fi, de altfel, citit integral în anarhivă. Ilustrația din „Iztok” reia (și modifică) o frază a originalului cleric ateu Jean Meslier (1664-1729): „Je voudrais, et ce sera le dernier et le plus ardent de mes souhaits, je voudrais que le dernier des rois fût étranglé avec les boyaux du dernier prêtre.” Anarhia (2012) Una dintre cele mai interesante reviste apărute la noi în ultimul deceniu a fost Anarhia, publicație trimestrială scoasă în 2012 la București. Redacția își propunea recuperarea practicilor, teoriei și istoriei mișcării muncitorești și anarhiste locale, publicând eseuri, biografii, recenzii, reportaje, dar și articole de opinie, traduceri sau interviuri. Pe lângă materialele dedicate militanților sau publiciștilor anarhiști de la noi sau care s-au aflat sub influența ideilor libertare (Zamfir Arbure, Panait Mușoiu, Ștefan Gheorghiu, Nicolas Trifon etc.), în paginile revistei și-au găsit locul și texte de prezentare a principiilor sindicalismului revoluționar, anarho-sindicalismului etc. Din cuprins  : „Panait Muşoiu şi Revista Ideei”, „Principiile sindicalismului revoluţionar”, „Economia şi societatea participativă: o nouă viziune economică şi socială”, „În memoria lui Ştefan Gheorghiu”, „Zamfir C. Arbure: memoriile unui anarhist în România”, „O scurtă cronologie a mișcării sindicale din România de la începuturile ei până în 1933”, „Sindicalistul Vasile Paraschiv: istoria vieții unui disident”, „Interviu cu scriitorul Nicolas Trifon”. Slogan, o publicație anarho-punk istorică (1997-2012) Apărută între 1997 și 2012, cu pauze destul de lungi câteodată între numere, Slogan este una dintre zinele cele mai longevive de la noi sau, așa cum se autodefinea în 2010, „o publicație anarho-punk istorică”. În plus, numerele apărute arată destul de bine și faptul că ideile anarhiste au pătruns la noi preponderent prin intermediul scenei punk și underground, mai ales între anii ’90 și începutul anilor 2000. Chiar dacă nu a existat o suprapunere perfectă între cele două, punctele �18 19 de intersecție, afinitate și convergență au fost și sunt în continuare numeroase. Primul număr, scos în 1997, nu se numea Slogan, ci Punklub Magazine, găzduind materiale despre scena underground și punk (națională și internațională): The Exploited, Ura de după Ușă, Dead Kennedys, Sid Vicious și alții. Numărul 3 din 1998 a fost dedicat ediței a doua a Underground Timișoara Festival, care a reunit cele mai cunoscute trupe de punk de la noi de atunci. Începând cu 1999, subtitlul zinei se schimbă din „underground zine” în „underground anarcho-punk zine”, marcând astfel o turnură politică mai clară. De altfel, pe coperta numărului 5 apar în engleză definițiile termenilor „anarhie”, „anarhism” și „anarhist”. În numerele care vor urma, alături de articole și interviuri cu formații din „underground” apar tot mai mult materiale dedicate mișcării anarhiste, de la Pierre-Joseph Proudhon, la grupul Class War din Marea Britanie. Au fost promovate și acțiuni antifasciste sau evenimente tipic anarhiste, ca „Food Not Bombs” sau „Critical Mass” (în numărul 11 din 2002). În același timp, componenta underground a rămas importantă, așa cum o demonstrează și nr. 14 (2012), un număr de „revenire”, care cuprinde materiale cu trupe locale ca Void Forger, P.O.V., Mediocracy sau Clitgore și o recenzie a festivalului Reclaim! Underground Timișoara Festival. Au apărut 14 numere, unele fiind split-uri cu alte zine (Nonconformism sau Gluga Neagră). Câteva dintre acestea pot fi, bineînțeles, descoperite și citite și în anarhivă. Gluga Neagră – fanzin Do it Yourself Hardcore Punk Gluga Neagră e o zină care nu are nevoie de foarte multe prezentări. Apărută între anii 2009-2012, publicația era scoasă de colectivul „Gluga Neagră” sau „Black Hood Society”, care anima și Atelierului D.I.Y. din Timișoara, un spațiu autonom dedicat concertelor și altor evenimente. Colectivul era unul hardcore/punk și continua ceea ce era cunoscut drept „mișcarea underground” din Timișoara, contribuind, printre altele, la organizarea festivalurilor No Borders, Reclaim! Underground Timișoara Festival și Independent Voices (#6), dar și a altor evenimente și acțiuni. Zina, asa cum e descrisă în numarul zero din 2009, încerca să ofere informatii despre concerte, dar și interviuri cu formațiile care urmau să cânte în România, „recenzii la evenimentele trecute organizate de noi sau de alții… toate acestea alături de articole și reportaje despre idei și probleme aduse pe foaie de oameni ca tine sau ca mine.” În paginile zinei se găsesc interviuri cu trupe precum Pavilionul 32, Haos, Bernays Propaganda, Coins as Potrtaits, I stared into the forest, Livia Sura, Stuck in a Rut etc. El Cabraret (2011) El Cabraret a fost unul dintre proiectele din sfera Atelier D.I.Y., 32 Seconds și Gluga Neagră. Sub acest nume au apărut mai multe colaje, o zină, dar și un proiect/performance muzical. Universul El Cabraret însemna, în propria descriere: „music (industrial, electro, noise, punk…), visuals, performance theatre, traditional folk goat-dance, texts, audio quotes from films and life, collages/zines...” Ca „one man punk performance squad”, El Cabraret a participat în 2011, alături de Coins As Portraits și I Stared Into the Forest, la un �20 21 turneu de concerte/performance-uri în mai multe orașe din Europa. Tot în 2011 a apărut și zina omonimă, o colecție de colaje cu mesaje radicale, de critică socială și anti-autoritară. Zina era însoțită de un CD cu piesele El Cabraret. „Hang on, Companion! ... The worst is yet to come!!! Our rage against the machine is sold for the benefit of the machine. If you beat them at their own game, you’ve lost. Hang on, Companion! ... The worst has not passed yet!” Lovekills (colectiv și zină anarcha-feministă) Undeva la începutul anilor 2000 se naște Lovekills, o colectivă radicală, anarcha-feministă, în care au fost implicate mai multe activiste din orașele Timișoara, București și Craiova. Orientarea zinei era una anti-patriarhală, anti-fascistă, anti-militaristă. Printre numeroasele acțiuni la care a luat parte, colectiva Lovekills, împreună cu alte grupuri anarhiste precum Ura, Revolta și Info-Propaganda, a publicat în 2002 primul număr din zina Lovekills. Gândită ca o platformă alternativă la sursele de informare de la acea vreme, zina își propunea să documenteze istoria și dezvoltarea practicilor anarhiste (publicând biografii precum cele ale lui Sofia Perovskaya, Louise Michel, Voltairine de Cleyre, Emma Goldman, Leah Feldman), dar și să relateze despre acțiunile altor grupuri anarcha-feministe: Rote Zora (Germania de Vest), Mujeres Creando (Bolivia), Erinyen Collective (Berlin) etc. Tot la inițiativa colectivei, în anul 2006 se organizează prima ediție a Festivalului Lovekills care a inclus ateliere practice de auto-apărare, expoziții, documentare și discuții pe teme precum etichetarea în mișcarea punk, rolul bisericii ortodoxe în opresiunea femeii, violența împotriva femeilor etc. Doi an mai târziu, cu ocazia summit-ului NATO organizat la București (2008), brutalitatea intervenției forțelor de ordine este sugestiv redată pe blogul colectivei și în paginile zinei. Cu același ton radical, numeroasele articole apărute în zina Lovekills denunță hărțuirea stradală, sistemul penitenciar sau rolul poliției în perpetuarea violenței împotriva femeilor. O privire critică este acordată și sexismului din cadrul mișcării punk/ anarhiste din România din perioada respectivă, neasumarea sa politică fiind, de asemenea, adusă în discuție. „Fetele nu ascultă muzică punk. Fetele sunt prea timide să meargă la concerte. Fetele ar trebui sa-și păstreze părerile pentru ele. AICI SUNT FETELE CARE SĂ DEMONSTREZE CĂ ASTA ESTE GREȘIT! Fetele cântă muzică punk. Fetele merg la toate concertele. Fetele publică reviste și se exprimă deschis. Fetele și băieții acționează împreună. E timpul să contribui și tu, Depinde te tine!” (colectiva Lovekills) Mai multe detalii legate de acțiunile colectivei și despre zina Lovekills puteți citi în textele indexate în anarhivă sau în articolul publicat în revista CUTRA în 2020 și care le-a fost dedicat: Adina Marincea, „Asta (nu) e o poveste de dragoste! Lovekills, punk și anarcha-feminism în România”. autotext – colectivă editorială autonomă (2013) Colectiva editorială autonomă autotext s-a închegat în 2013 ca un pretext pentru organizarea Târgului de Carte Autonom care urma să aibă loc în același an la Cluj. În prezent, autotext a rămas același pretext activ pentru publicarea unor materiale care rup ritmul narațiunilor spuse și impuse de alții și care reflectă preocupările diverse ale membrelor colectivei, având însă și un scop clar: popularizarea pedagogiei libertare. Din manifestul autotext (2013): „Autotext nu este a nimănui, ci este �22 23 a tuturora. Autotext va fi parte din acest proces al schimbării. Autotext nu este «aici» sau «acolo», ci este oriunde este nevoie să fie!” Broșurile și zinele traduse și publicate de autotext pot fi citite în colecția anarhivei. Dintre ele pot fi amintite: Mary Nardini Gang, „Către cea mai queer dintre insurecții” Emma Goldman, „Copilul și dușmanii lui” Colin Ward, „Fără școli” Stephen Cullen, „Copiii în societatea: o critică libertară” „Pentru binele tău: un zine despre mame, fiice și percepția asupra propriului corp” Jim Hindle, „Cum să stai în afara spitalului: un ghid pentru a supraviețui psihozei” D.I.Y. (2004) O altă zină apărută la începutul anilor 2000 prin contribuția mai multor militanți din cadrul scenei punk a fost publicația sugestiv intitulată D.I.Y. Încă din primul număr, apărut în 2004 la Timișoara, se urmărea promovarea principiilor organizării anti-autoritare și astfel crearea unei culturi a rezistenței și a inițiativelor autonome. În același timp, în paginile zinei au apărut materiale dedicate diferitelor demonstrații, concerte și acțiuni organizate în țară și peste hotare, dar și detalii despre protestele împotriva proiectului de la Roșia Montană, Băncii Mondiale, rasismului sau militarismului. Odată cu declanșarea războiului din Irak au avut o serie de acțiuni de protest organizate în Craiova, București și Timișoara – toate denunțau militarizarea și războiul, dar și implicarea României în conflict alături de S.U.A. Unul dintre solgane a fost „NU războiului! NU în numele nostru! NU în numele tuturor!” O relatare interesantă din paginile zinei este cea de la No Border Camp din 2003. Festivalul a avut loc în Timișoara unde, timp de o săptămână, s-au organizat concerte, proiecții de film, acțiuni și discuții pe tema imigrației sau a lagărelor de detenție pentru refugiați. De asemenea, în numărul 2 (2004) apare și o prezentare a proiectului Ladyfest, „eveniment menit să încurajeze talentul artistic al femeilor în muncă, artă, film și educație” și care ulterior s-a concretizat în Festivalul Ladyfest. Recomandăm ca lectură articolul „Săptămâna anti-rasistă în România”, apărut în primul număr. Cu acea ocazie s-a organizat un număr impresionant de acțiuni de informare împortiva rasismului, dar și marșuri, concerte, concursuri de afișe anti-rasiste, proiecții de filme în orașe precum Sibiu, Ploiești, Oradea sau Bacău, toate acestea încheindu-se cu Festivalul Underground Timișoara. Do-it-Yourself Satu-Mare (2006) În primăvara anului 2006, mai mulți tineri intersați de subcultura punk și diy, dau naștere colectivului D.I.Y.S.M. (Do-it-Yourself Satu-Mare). La scurt timp după organizarea primului concert, colectivul lansează o serie de discuții, ateliere, proiecții de film, dau interviuri la radio pe teme legate de mișcarea underground și crează un blog. Conform relatărilor acestora, singurele canale de informare de care dispuneau erau Myspace, Indymedia și broșurile care circulau la concerte. S-au creat legături și cu alte grupuri diy, precum BHCB din Bistrița. Un alt aspect la care cei de la D.I.Y.S.M. țineau foarte mult era ca toți cei interesați de evenimentele organizate de colectiv să poată avea acces gratuit. În primul manifest, ei se declarau, în plus, împotriva naționalismului, războaielor, și capitalismului. „Considerăm naționalismul ca fiind sursa unor grave disensiuni între oameni, posibil mobil al manipulării lor în conflagrații interstatale. Însăși noțiunea de stat național unitar o �24 25 consideram depășită! [...] Suntem împotriva razboiului, oricare ar fi scopul declarat al acestuia. [...] Suntem împotriva politcii marilor corporații care, în urma acaparării puterii (economice, finaciare, politice), tind să domine viața socio-culturală a individului prin stabilirea artificială a unor standarde generale de comportament, gust public etc.” (Manifest D.I.Y.S.M) 9 noiembrie – Ziua internațională de luptă împotriva fascismului și a tuturor formelor de discriminare (2007) 9 noiembrie este o zi importantă în calendarul luptei împotriva fascismului și a tuturor formelor de discriminare. 9 noiembrie 1938 marchează momentul funest al „nopții de cristal” și dezlănțuirea persecuțiilor naziste împotriva populației evreiești. Istoria recentă, crizele și transformările tot mai autoritare ale capitalismului scot la iveală discursuri care cultivă în continuare ura rasială, antisemitismul, marginalizarea celor vulnerabili și xenofobia, ascensiunea neo-fascismului fiind, din păcate, o realitate a lumii contemporane.  În România au existat de-a lungul vremii mai multe acțiuni dedicate zilei de 9 noiembrie: proiecții de filme documentare, acțiuni de solidariate cu oamenii fără adăpost, acțiuni „hrană, nu bombe”, discuții și ateliere de combatere a rasismului, demonstrații în București, Timișoara, Cluj, Craiova, publicații de informare, concerte anarho-punk etc. O parte dintre acestea pot fi redescoperite în colecția anarhivei, unde puteți găsi o colecție de afișe, broșuri și fluturași pe această temă. Spațiul D.I.Y. Craiova (2011-2015) Între 2011 și 2015 a funcționat la Craiova „Spațiul D.I.Y.”, un spațiu autonom care timp de câțiva ani a găzduit și inspirat inițiative, idei și acțiuni ghidate de principiile egalității și solidarității. Exista și o mică bibliotecă și un free-shop, se organizau proiecții și discuții, concerte sau petreceri, dar și acțiuni „Hrană nu Bombe” sau „Târguri Autonome”. De 1 mai 2015, grupul a organizat o acțiune „Hrană nu bombe” la Craiova. Din scurtul comuncat care însoțea afișul:  „De 1 mai celebrăm lupta împotriva exploatării capitaliste, solidaritatea internațională și dorința pentru o lume mai justă, mai liberă, mai pașnică. Pe 1 mai noi alegem să ne petrecem ziua alături de aceia care resimt din plin violența pe care este construită actuala ordine socială, într-un mod care să amintească de spiritul solidarității, atât de atacat și ignorat în societatea noastră.” Hrană, nu Bombe! (Food not Bombs) Acțiunea „Hrană, nu Bombe” (Food Not Bombs) a pornit la începutul anilor '80, din inițiativa mai multor activiști și în urma protestelor anti-război din Statele Unite, dar mai ales ca răspuns la politicile de discriminare a oamenilor fără adăpost. Colectivele anarhiste descentralizate, dedicate non-violenței, care au început să organizeze aceste acțiuni, au fost în repetate rânduri atacate de forțele de poliție din Statele Unite și puse sub supravegherea FBI-ului si a serviciilor de informatii. Mișcarea a fost inclusă de FBI pe lista amenințărilor teroriste. Mulți voluntari „Hrană, nu Bombe” (Food Not Bombs) au fost arestați sub acuzația de terorism. Desigur, acuzațiile nu au avut vreo șansă în sala de judecată deoarece libertatea de �26 27 exprimare și distribuirea de mâncare gratuită nu sunt ilegale, nici crime (încă). Represiunea guvernului a avut ca rezultat râspandirea colectivelor autonome „Hrană, nu Bombe” (Food not Bombs) în întreaga lume. Puterile statului au motive serioase să se simtă „terorizate”, pentru că această mișcare nu numai că se răspândește incontrolabil, dar a inspirat și alte mișcări, cum ar fi Pirate Radio și Indymedia, Rainforest Action, Direct Action Network, dar și mișcările „Biciclete, nu Bombe” (Bikes Not Bombs) sau proiectul „Locuințe, nu Pușcării” (Homes Not Jails). În anarhivă puteți găsi mai mulți fluturași de la acțiuni „Hrană, nu Bombe” din București, Craiova, Iași, Cluj sau Timișoara. Occupy UBB (2013) La 26 martie 2013 începea ocuparea Universității Babeș-Bolyai de către studenți. Unul dintre sloganele ocupării a fost „Universitatea este a tuturor!” În anarhivă se găsesc câțiva fluturași cu revendicările de atunci ale studenților, care denunțau subordonarea universității intereselor politice și de grup, dar mai ales abdicarea în fața imperativelor „pieței” și nesocotirea intereselor studenților. „În loc să reprezinte o pregătire pentru viaţă, Universitatea ne face dependenţi de un sistem socio-economic disfuncțional: învăţământul universitar este o marfă frumos împachetată şi servită unor studenţi-clienţi a căror unică valoare după absolvire este aceea de potenţiali angajaţi.” Buruieni (2010-2015) Buruieni este o zină apărută între 2010-2015, în trei numere. De-a lungul timpului au apărut în paginile zinei mai multe traduceri, ilustrații și texte originale pe diferite teme: mediu, ecologie, lupta anti-patriarhală, anti-fascism, organizare, migrație și refugiați, dar și un dosar dedicat mișcării anarhiste din România de la începutul anilor 2000, preluat integral din Abolishing Borders from Below (în limba engleză). Numere din Buruieni s-au găsit și la Târgul Autonom de Carte de la Cluj (20-21 noiembrie 2019). „Patria noastră e lumea întreagă, legea noastră e libertatea!” (Buruieni, nr. 2) Creiereală (2014) Creiereală, „revistă lunară pentru autonomia gândirii critice”, a avut o perioadă de viață scurtă, apărând în iarna-primăvara anului 2014. În cele 4 numere, Creiereală s-a concentrat, în mod serios sau mai hazliu, pe tema conștiinței de clasă a muncitorilor și a studenților, dintr-o perspectivă mai degrabă autonomistă decât anarhistă. Zina era distribuită gratuit și se putea găsi și în câteva locuri din Cluj. Pe lângă revistă, de 1 mai 2015, colectivul editorial a pregătit și câteva afișe și fluturași cu tematică muncitorească, folosindu-se de imagini din filme vechi românești. Masa Critică (Critical Mass) Critical Mass sau Masa Critică e o formă de organizare politică și de acțiune directă, dar mai ales un bun prilej de a pune în practică, prin organizare non-ierarhică și anti-autoritară, contestarea modelelor sociale și urbane actuale. Primul eveniment de acest fel a avut loc la San Francisco, pe 25 septembrie 1992, atrăgând 48 de participanți. Ziua în care sunt organizate masele critice a �28 29 rămas de atunci ultima vineri din fiecare lună. Mai apoi, „masele critice” s-au răspândit la nivel global atingând, de exemplu, un număr de 80.000 de bicicliști în anul 2008, la un eveniment organizat în Budapesta. Modul de organizare și promovarea se bazează pe principiul xerocrației, mai exact al informării descentralizate (fanzine, broșuri, fluturași puși pe biciclete, autocolane etc.). Nu există lideri, iar rutele sunt alese prin consens sau spontan, aleatoriu. Plimbarea cu bicicleta nu urmărește întotdeauna să facă lobby pentru mai multe piste de bicicletă (deși există și acest obiectiv). Mai degrabă fiecare persoană este liberă să-și inventeze propriul motiv de participare. De exemplu, unele persoane sunt acolo pentru a promova transportul non-motorizat, pentru a-și revendica orașul, iar alții pur simplu pentru că le place să se plimbe cu bicicleta și au un sentiment de comunitate cu toți ceilalți bicicliști din Masa Critică. Pentru mai multe detalii legate de organizarea, promovarea și planificarea unei rute, în anarhivă poate fi citită broșura „Cum să organizezi o masă critică” (2013). Săptămâna globală de solidaritate cu prizonierii politici anarhiști. ABC Belarus (2015) În ajunul precedentului ciclu electoral din Belarus, membri ai ABC Belarus, un colectiv de susținere și solidaritate cu prizonierii politici, au făcut un mini-turneu de informare în România cu privire la situația din țară. Îngrădirea drepturilor politice, atacurile susținute ale autorităților împotriva mișcărilor sociale, violarea repetată a drepturilor omului, dar și modalitățile de a contracara efectele represiunii au fost câteva dintre chestiunile discutate. Represiunea violentă declanșată de autoritățile din Belarus împotriva tuturor celor care denunță în stradă brutalitatea regimului Lukașenko, a șocat în 2020 întreaga lume. Ea nu este însă o surpriză. Mărturiile despre amenințările, abuzurile și tortura la care sunt supuși opozanții regimului au scos la iveală o realitate despre care anarhiștii din Belarus vorbesc de multă vreme. Din păcate, detenția politică există în continuare și nu doar în Belarus. A lupta pentru o lume echitabilă, a denunța corupția și violența puterii, a milita pentru o societate din care discriminarea și exploatarea să nu mai facă parte, sunt încă (sau pot fi) capete de acuzare. Tocmai de aceea, în fiecare an, între 23 și 30 august este săptămâna globală de solidaritate cu prizonierii politici anarhiști �30 31 ColeCțIa anarhIvată 1.2 Colecție volume sec. XIX (18xx-1900) 1. 2. „În exil, din amintirile mele” de Zamfir C. Arbure-Ralli (1896) „Nuvele” de Mircea C. A. Rosetti (1882) 1.3 Colecție reviste sec. XIX (18xx-1900) 3. 4. Carmen Sylva (1895) Sociala (1898) 1.5 Colecție diverse sec. XIX (18xx-1900) 5. La Commune – Almanach socialiste (1877) / Zamfir C. Arbure 2.2 Colecție volume sec. XX (1901-1947) 6. 7. 8. 9. „Biserica-n flăcări și alte povestiri” de Iuliu Neagu-Negulescu (192?) „Dumnezeu și Statul” de Mihail Bakunin / în traducerea lui Panait Mușoiu (1918) „Panait Istrati” de Alexandru Talex (1944) „Temniță și exil” de Zamfir C. Arbure (1923), ediția a III-a �32 33 2.3 Colecție reviste sec. XX (1901-1947) 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. Artistocratie #1 (1939) Mișcarea Socială (1911) Open Vistas 1.1 (January-February 1925) Open Vistas 1.2 (March-April 1925) Open Vistas 1.3 (May-June 1925) Open Vistas 1.4/5 (November 1925) Open Vistas 1.6 (December 1925) The Free Spirit (1921) Vegetarismul, anul I (1932) Vegetarismul, anul II (1933) Vegetarismul, anul III (1934) Vremuri noi (1908) 3.4 Colecție zine sec. XX (1948-2000) 34. 35. 36. 37. 38. 3.5 Colecție broșuri sec. XX (1948-2000) 39. 40. 29. 30. 31. 32. Capitalul de Karl Marx rezumat de Carlo Cafiero (1919) Eugen Relgis: Poezii (1914-1920) Patru figuri ale spiritului omenesc (1936) Sacco-Vanzetti. Viața și moartea lor (1927) „Anarhism și socialism” de Constantin Dobrogeanu-Gherea (1908) „Cântăreți români ai Comunei din Paris” de Barbu Lăzăreanu (1948) „Din marea Revoluție Franceză” de Piotr Kropotkin, în traducerea lui Panait Mușoiu (1920) „În pușcăria Petro-Pavlovsc” de Zamfir C. Arbure „Mihail Bakunin” de James Guillaume, în traducerea lui Ion Ionescu-Căpățână (1936) „Munca intelectuală și munca manuală” de Piotr Kropotkin, în traducerea lui Lelia Pavlovici (1944) „Vae Victis” de M-me Noro, în traducerea lui Cornelia Ștefănescu (1916) 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. În subsolul lui Panait Mușoiu (1939) / Reportaj de Cl. Panțiru (Filip Brunea-Fox) (Ne)fericiții producători de jucării. Ce este în neregulă cu McDonalds? Fluturaș C.A.F. Cine nu se supune nu mănâncă Fluturaș C.A.F. Dreptate (1998) Fluturaș C.A.F. Statul și Biserica (1998) Fluturaș C.A.F. Violență împotriva violenței (1998) Manifest C.A.F. Celula Neagră (2000) Underground Timișoara Festival. Filosofia anarhistă și punk-ul (1994) Valorile UGTM / UGTM Values 4.2 Colecție volume sec. XXI (2001-20xx) 49. Toată lumea pe străzi (2009) / 56a Infoshop 4.3 Colecție reviste sec. XXI (2001-20xx) 2.6 Colecție diverse sec. XX (1901-1947) 33. The Oriole Press, privately conducted by Joseph Ishill (1958) Emma Goldman. A Challenging Rebel (1957) 3.7 Colecție fluturași sec. XX (1948-2000) 2.4 Colecție broșuri sec. XX (1901-1947) 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. Slogan #4 (1998) Slogan #5 (1999) Slogan #7 (2000) Slogan #1/8 (2000) Slogan #8 / Nonconformism #1 (2000) 50. 51. Acțiunea Directă #1 (2012) / Inițiativa Anarho-Sindicalistă din România Acțiunea Directă #2 (2012) / Inițiativa Anarho-Sindicalistă din România �34 35 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. Anarhia #1 (2012) Anarhia #2 (2012) Anarhia #3 (2012) Bună. Zeitschrift für Befreiung & Emanzipation - nicht nur in Rumänien Nr. 1 (2014) Bună. Zeitschrift für Befreiung & Emanzipation - nicht nur in Rumänien Nr. 2 (2015) Bună. Zeitschrift für Befreiung & Emanzipation - nicht nur in Rumänien Nr. 3 (2016) Bună. Zeitschrift für Befreiung & Emanzipation - nicht nur in Rumänien Nr. 4 (2016) Bună. Zeitschrift für Befreiung & Emanzipation - nicht nur in Rumänien Nr. 5 (2017) Bună. Zeitschrift für Befreiung & Emanzipation - nicht nur in Rumänien Nr. 6 (2018) Cu sânge rece (Revistă anarhistă) / Lovekills Radix #1 (2015) / Centrul Social Claca București 4.4. Colecție zine sec. XXI (2001-20xx) 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77. 78. 79. 80. A-Resem #1 (2015) A-Resem #2 (2016) A-Resem #3 (2016) A-Resem #4 (2017) Buruieni #1 (2010) Buruieni #2 (2013) Buruieni #3 (2015?) Clipa Anarhiei #3 (2001) Creiereală #1 (2014) Creiereală #2 (2014) Creiereală #3&4 (2014) D.I.Y. #1 (2004) D.I.Y. #2 (2004) Dysnomia #1 (2016) Dysnomia #2 (2019) El Cabraret (2011) Gluga Neagră #0 (2009) Gluga Neagră #1 (2009) 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90. 91. 92. 93. 94. 95. 96. 97. 98. 99. 100. 101. 102. 103. 104. 105. 106. 107. 108. 109. 110. 111. 112. 113. 114. 115. 116. 117. 118. 119. 120. Gluga Neagră #2 (2009) Gluga Neagră #3 (2009) Gluga Neagră #4 (2010) Gluga Neagră #5 / Slogan #14 (2012) Gluga Neagră #6 (2012) In League with 32! #1 (2006) In League with 32! #2 / Sick of being sick #1 (2007) Ladyfest România - retrospectivă (2005) Leave me alone zine #1 (2010) Leave me alone zine #2 (2011) Leave me alone zine #3 (2011) Leave me alone zine #4 (2011) Leave me alone zine #5 (2012) Leave me alone zine #6 (2012) Leave me alone zine #7 (2013) Leave me alone zine #8 (2013) Leave me alone zine #9 (2014) Lovekills #01 (2003) Lovekills #02 (2003) Revolta #3 & Lovekills #4 (2004) Lovekills #05 (2005) Lovekills #06 Lovekills #07 & Ura #16 Lovekills #08 Lovekills #09 Lovekills #11 Lovekills #12 Lovekills #13 Lovekills #14 Lovekills #15 Lovekills #16 (2008) Lovekills #17 (2008) Madzine (2020) / Mad Pride România & Art200 Rezistența Antifa (2002) Slogan #09 (2001) Slogan #11 (2002) Steagul Negru (2002) Ura #01 Ura #04 (2002?) Ura #06 �36 37 121. Ura #21 (2007) 122. zine fem #1 (2018) 123. zine fem #2 (2019) 4.5 Colecție broșuri sec. XXI (2001-20xx) 124. 2-3 ΠΡΆΓΜΑΤΑ ΠΟΥ ΞΈΡΟΥΜΕ ΓΙΑ ΤΟΝ ΕΘΕΛΟΝΤΙΣΜΌ (2014) / Creiereală 125. 25 noiembrie, ziua internațională de luptă pentru eliminarea violenței asupra femeii 126. Anarhism contemporan și noi forme de acțiune (2008) / 56a Infoshop 127. Cum să organizezi o masă critică (2013) 128. Definește necesitatea (2008) 129. Despre evacuări și rasismul cotidian în București / FCDL 130. Despre viața de student și cât de câcat e ea (2015) / Colectivul Negru 131. Două, trei lucruri despre voluntariat (2014) / Creiereală 132. Împotriva falselor comunități ale capitalului / auto.text 133. Institution of Hypocrisy, Corruption, Oppression and Manipulation The Orthodox Church (2008) 134. Martie 1907, revolta țărănească din România 135. Muncă, comunitate, politică, război (2015) / Colectivul Negru 136. Munca sezonieră în Uniunea Europeană (2003) 137. Normalitate? Nu, mulțumim! (2007) 138. O lume fără poliție 139. Organizarea și acțiunea la locul de muncă (2016) / MAHALA 140. Pentru binele tău: un zine despre mame, fiice și percepția asupra propriului corp / auto.text 141. Retragerea din societate (201?) / auto.text 142. Sindicalism și anarho-sindicalism în Germania: o introducere (2012) 143. Two-three things we know about volunteerism (2014) / Creiereală 144. „Către cea mai queer dintre insurecții” de Mary Nardini Gang / auto.text 145. „Construind o fundație pentru schimbare” de Jeff Luers (2011) 146. „Copiii în societate: o critică libertară” de Stephen Cullen / auto.text 147. „Copilul și dușmanii lui” de Emma Goldman / auto.text 148. „Critica teoriei marxiste a statului” de Mihail Bakunin (2011) 149. „Cum să stai în afara spitalului: un ghid pentru a supraviețui psihozei” de Jim Hindle / auto.text 150. „Ești un anarhist? Răspunsul te-ar putea surprinde” de David Graeber (2011) 151. 152. 153. 154. 155. 156. 157. 158. 159. „Fără școli” de Colin Ward / auto.text „Importanța socială a școlii moderne” de Emma Goldman / auto.text „Închisorile: un eșec și o crimă socială” de Emma Goldman (200?) „Indwiloq” de Rowan Tree Walking Wolf (2011) „Întreabă o femeie” de Traci Harris (2011) „Reforma școlii” de Francisco Ferrer / auto.text „Revoluția ferală” de Feral Faun (2012) „Tirania lipsei de organizare” de Jo Freeman (2013) / auto.text „Uitați dușurile scurte! De ce schimbarea personală nu este schimbare politică” de Derrick Jensen (2011) 160. Împreună - broșură despre formarea grupurilor de afinitate (2008) 161. „Atracția continuă a naționalismului” de Fredy Perlman / auto.text (2013) 4.6 Colecție diverse sec. XXI (2001-20xx) 162. 163. 164. 165. 166. 167. 168. 169. Anarcho-feminista vol. 1 (LoveKills) / compilație audio Autocolante „Creiereală” (2014) Autocolant „Pilonii tiraniei” (2014) Gluga Neagră aka Black Hood Society (2006) / Newsletter of the Romanian Underground Gluga Neagră aka Black Hood Society (2007) / catalog martie 2007 Graffiti „anarhia salvează România” / Cluj C.A.F. Împotriva fascismului (2001) LoveKills patch 4.7 Colecție fluturași sec. XXI (2001-20xx) 170. 1 Mai (2007) / LoveKills 171. 25 noiembrie. Ziua internațională de luptă pentru eliminarea violenței asupra femeii (2007) 172. Activism împotriva violenței de gen (2006) / Ladyfest 173. Crăciun - brazi tăiați și bani aruncați 174. De ce un pașaport pentru liberă mișcare și o Europă fără granițe? (2003) 175. Distruge Fascismul! 176. Fluturaș 1 mai (2018) 177. Fluturaș de prezentare revista „Bună” (2014) �38 39 178. 179. 180. 181. 182. 183. 184. 185. 186. 187. 188. 189. 190. 191. 192. 193. 194. 195. 196. 197. 198. 199. 200. 201. 202. 203. Fluturaș Free Tekno (2018) / Autonomous and Ravers Against Fascism Fluturași informativ Centrul de cultură anarhistă (2012) Fluturași Joia Mânioasă „The War You Dont See” (2012) / Tinerii Mânioși Fluturași revista „Bună: Zeitschrift für Befreiung & Emanzipation – nicht nur in Rumänien” (2014 - 2016 ) Fluturaș Joia Mânioasă „Blokada” (2013) / Tinerii Mânioși Fluturaș Uccupy UBB #1 (2013) Fluturaș Uccupy UBB #2 (2013) Fluturaș Uccupy UBB #3 (2013) Fluturaș „Demonstrație împotriva fascismului și a tuturor formelor de discriminare” (9 Noiembrie 2008) Fluturaș „Ziua în care nu cumperi nimic/Buy nothing day” (2007) Hrană, nu Bombe! Food not Bombs! / Timișoara Hrană, nu Bombe! Food not Bombs! (2007) Împreună împotriva rasismului, fascismului și naționalismului (9 noiembrie) Info-Propaganda: Definiția anarhismului (după Jason Justice) Info-Propaganda: Sindicalismul revoluționar (2006) Manifest „Demonstrație împotriva discriminării, sub toate formele ei” (2008) Manifest „Demonstrație împotriva tuturor formelor de discriminare” (2007) Nu există război împotriva terorismului. Războiul înseamnă teroare! (2004?) O altfel de lume este posibilă (2003) Party „Ladyfest România” (2007) Pliant 8 martie / LoveKills Război? Nu în numele meu! (2003) Reclaim! Underground Timișoara Festival (2009) Vocea animalelor (2013) Ziua Internațională a femeii (2008) / LoveKills Ziua Internațională de luptă împotriva fascismului și antisemitismului (9 Noiembrie) 4.8 Colecție afișe sec. XXI (2001-20xx) 204. 1 mai muncitoresc (2014) / Creiereală 205. 9 noiembrie: ziua internațională a luptei împotriva fascismului și antise- 206. 207. 208. 209. 210. 211. 212. 213. 214. 215. 216. 217. 218. 219. 220. 221. 222. 223. 224. 225. 226. 227. mitismului (2013) Afiș Manifest de stradă #1 (2007) Ai probleme la locul de muncă? #1 / MAHALA Ai probleme la locul de muncă? #2 / MAHALA Ai probleme la locul de muncă? #3 / MAHALA Alegeri 2015, criza economică, mișcări sociale și represiune în Belarus (2015) / CLACA Anarhismul în România: o istorie uitată? (2017) / Laolaltă #1 Banditism, literatură și anarhie în secolul XIX (2018) / Laolaltă #2 Cărțile anarhiste (2013) Demonstrație împotriva tuturor formelor de discriminare (2007) Evenimente „Mai 1968-2014” / Creiereală Hrană nu bombe Craiova (2015) / Spațiul D.I.Y. Craiova L’anarchisme en Roumanie - une histoire libertaire qui reste à écrire (2017) LoveKills Festival #3 LoveKills Manifesto (2007) Manifest autotext (2013) Război războiului! / Krieg dem Krieg (2014) / Revista BUNĂ Revelion Spațiul Do-It-Yourself Craiova (2012) / Spațiul D.I.Y. Craiova Târg Autonom Craiova (2013-2014) / Spațiul D.I.Y. Craiova Târg de carte autonom (2013) / Cluj Timișoara Tattoo Circus Voluntari. Folositori. Cui? (2014) / Creiereală Ziua Roșiei Montane #5 (2015) / Spațiul D.I.Y. Craiova 5. Colecție fotografii, portrete etc. 228. Fotografii Spațiul Do-It-Youself Craiova (2012-2015) 229. Iuliu Neagu-Negulescu (1878-1940) / fotografie colorizată 230. Unul care nu va candida – Panait Mușoiu (1905) / afiș, portrete 6.1 Colecție media, afișe, concerte, DIY+ 231. Afișe concerte Spațiul Do-It-Youself Craiova (2014-2015) 232. Afișe concerte D.I.Y.S.M. (2008) 233. Defend DIY Music (banner) �40 41 234. El Cabraret / proiect muzical/artistic 235. El Cabraret / proiect muzical/artistic DIverse 7. Colecție video (Documentare, filme, interviuri etc.) 236. Reconstruction: Anti-NATO Days (2009) Cartea Nicolas Trifon - un parcurs libertar internaționalist (interviuri), în colaborare cu Pagini Libere În anumite circumstanțe – în Occident la fel ca și în „lumea a treia” – marxism-leninismul putea fi o armă eficace pentru cei oprimați, victime ale nedreptăților perpetuate de reprezentanții puterii politice, economice și simbolice… Același marxism-leninism, aflat de această dată în slujba puterii, s-a dovedit a fi și mai eficace în reducerea la tăcere a celor asupriți, oprimați, revoltați de nedreptăți. Pentru acest motiv nu puteam fi marxist, nici leninist și am devenit anarhist. (…) Contenciosul între libertari și cei care se revendică de la Marx va continua atâta timp cât aceștia din urmă nu își fac doliul noțiunii leniniste de avangardă și nu își clarifică relația cu statul. Din două, una: ori comunismul va fi libertar, ori vom asista la o nouă formă de dictatură cu veleități totalitare. (Nicolas Trifon) Nicolas Trifon, libertar plecat din România în 1977 și stabilit la Paris, a avut un parcurs (personal și politic) diferit de cele cu care suntem îndeobște familizarizați, mai ales în perioada Războiului Rece, marcată la noi de lipsuri, izolare și represiune, dar și de polarizarea înșelătoare a soluțiilor și perspectivelor. Nu de puține ori vocile contestatarilor sau opozanților au fost folosite, la noi și aiurea, pentru a legitima, prin contrast, modelul politic și social „opus”. Nu este de mirare pe de altă parte că, în general, s-a dat foarte puțină atenție celor care, condamnând ferm �42 43 dictatura și injustiția, refuzau să aleagă docili între soluțiile „ready-made” disponibile. Tocmai de aceea, parcursul lui Nicolas Trifon este unul interesant. El pune la îndoială dihotomiile simpliste și dogmatice cu care suntem, poate, atât de obișnuiți în România și care, după 1989 au ținut (și încă țin) loc de discurs sau de dezbatere politică și intelectuală. De altfel, sfârșitul anunțat al istoriei, odată cu prăbușirea „cortinei”, nu a mai venit, iar era de prosperitate și echitate promisă de îmbrățișarea modelului capitalist se lasă încă așteptată. Termeni ca libertate, drepturi sau democrație au fost între timp cooptați aproape total, fiind goliți de conținut și împăiați, simple trofee inofensive la butoniera „pieței libere”. Doar stafia comunismului mai bântuie, zice-se, setoasă de sânge și întorcându-i din drum pe toți rătăciții care mai au încă îndoieli în legătură cu victoria libertății în „cea mai bună dintre orânduirile posibile”. În același timp, vechea dominație a „birocrației roșii” a supraviețuit aproape intactă schimbărilor de regim. Ea s-a convertit, firesc și fără prea mari poticneli, în autoritatea „pieței libere” − pe care puțini au avut îndrăzneala s-o conteste −, fără ca structurile efective ale puterii și privilegiului să fie cu ceva afectate. Soluția eliberatoare s-a dovedit din nou, ca de atâtea alte ori, doar o altă cale către servitute pentru cei mulți. Iar cei care au refuzat să aleagă, „refractarii”, cei care, angajându-se critic în lupta socială, n-au „aderat la nimic” (după o celebră vorbă istratiană), au rămas, azi ca și ieri, la fel de puțin auziți. Este și cazul lui Nicolas Trifon. Interviurile cu Nicolas Trifon sunt o lectură pasionantă. De la evocarea primilor ani petrecuți în România și a primelor „ieșiri din rând”, la activitatea militantă din Franța și implicarea în grupul „Iztok”, ori la călătoria în Polonia și legăturile, nu lipsite de riscuri uneori, cu opozanții regimurilor din Est, istorisirea, bogată în observații și detalii, poate fi citită și ca o suită de tablouri, care ne descoperă amănunte și perspective de multe ori noi și surprinzătoare. Parcurgerea acestori evocări poate fi deosebit de instructivă pentru oricine își dorește o perspectivă ceva mai nuanțată și, în același timp, mai cuprinzătoare asupra istoriei recente. Primele două interviuri au fost realizate în 2012. Unul dintre ele a apărut în revista Anarhia, iar mai apoi a fost tradus în limba germană, în revista Bună. Cel de-al treilea, dedicat revistei Iztok, a apărut inițial în 2007 și a fost tradus de noi din limba franceză. Ultima parte a antologiei cuprinde discuția pe care am purtat-o cu Nicolas Trifon în luna aprilie a acestui an. Am socotit de un interes deosebit și includerea în volum, ca anexă, a unui manifest tipărit de grupul „Iztok” în Franța și apărut inițial în 1981, în limba română. Acest text, care făcea parte dintr-o broșură care mai conținea revendicările lui Vasile Paraschiv și „chemarea de la Gdansk”, venea pe fondul măsurilor de austeritate din România, dar și al contestărilor tot mai numeroase ale puterii, venite din partea muncitorilor. Manifestul, din care au ajuns puține exemplare în țară, se intitula „Ce vor anarhiștii?”. Textul acestei inedite broșuri a fost preluat din revista Anarhia, unde cei interesați pot găsi un întreg dosar dedicat grupului „Iztok”, lui Nicolas Trifon și propunerilor muncitorului Vasile Paraschiv. Dincolo însă de istoriile, portretele și tablourile zugrăvite, interviurile cu Nicolas Trifon spun și o altă poveste, la fel de importantă poate, deși o fac într-un mod indirect. Este însăși povestea realizării acestei colecții de interviuri și a surprinzătoarei (re)găsiri între mai multe generații de libertari care a prilejuit-o. Alcătuită, paradoxal cumva, tocmai într-o perioadă a izolării, restricțiilor și distanțării, colecția e rodul unei munci colective care a rețesut toate aceste „fire” libertare laolaltă și la care ne bucurăm că am putut lua parte. �44 45 >>> Biblioteca a.casă | CJ >>> Biblioteca Filaret 16 | B >>> Turneul EZLN Un loc comod în noul spațiu autonom a.casă, în bibliotecă vei găsi materiale tipărite – cărți, fanzine, pamflete, postere, stickere – despre diverse subiecte legate de critică socială radicală. Avem materiale pe acțiune directă, feminisme, punk și do-it-yourself, ecologie, teorie radicală, anti-represiune, mișcări sociale, arte, etc. Tot aici și-a găsit refugiu biblioteca și arhiva Rizom Infokiosk. Găzduim și o mini-librărie cu cărți și reviste de la Editura Pagini Libere + calendarul 2021, Jurnal din Vulturilor 50, Cutra, zinefem, Poliția Ucide, Dysnomia. Primim cu bucurie donații de cărți și sugestii pentru a îmbogăți biblioteca. În catalogul bibliotecii poți vedea ce avem deja: libracasa.librarika.com Pentru noutăți, urmărește blogul casei: acasa.blackblogs.org/category/ biblioteca/ Noul spaţiu DiY deschis în Bucureşti, Filaret 16, a început să adune cărţi pentru bibliotecă. Avem deja două corpuri de bibliotecă pline, unul cu cărți și reviste feministe, despre sex work, educație anti-rasistă, anti-transfobă, anti-autoritară, diferite perspective și voci de stânga, punk și DiY, și alte subiecte super captivante, și celălalt cu benzi desenate. Sperăm ca în curând, când se vor mai relaxa restricțiile, să putem deschide pentru vizite de lectură mica noastră bibliotecă în creștere. Dacă vreți să ne faceți cadou o zină, revistă sau carte care credeți că s-ar potrivi în bliblioteca noastră, lăsați-ne un mesaj privat pe pagina de Facebook @ Filaret16DiY. Dintre editurile şi inițiativele editoriale din România, veți putea citi la noi: Black Button Books, CUTRA, Dezarticulat, Editura Pagini Libere, Fractalia, Hecate, Literatură și Feminism, Posthum Journal și multe alte nume locale pe care sigur vă veți bucura să le regăsiți aici! Comunitatea Zapatistă din Chiapas (Ejército Zapatista de Liberación Nacional, EZLN) și Comitetul Indigen Clandestin Revoluționar au anunțat prin comunicatul din 5 octombrie 2020 călătoria delegațiilor zapatiste pe cele cinci continente, care va avea loc în 2021. Rolul acesteia va fi de a înțelege mai bine crizele prin care trecem ca umanitate și de a râspândi „virusul rezistenței și al rebeliunii”. Turneul, susținut doar de insurgente zapatiste, va celebra și 20 de ani de la Marșul Culorilor Pământului (La Marcha del Color de la Tierra) și va începe în Europa. Simbolic, turneul european se va încheia la Madrid pentru a marca cei 500 de ani de la începutul colonialismului spaniol în Mexic. „În fața trenurilor puternice, bărcile noastre. În fața centralelor termoelectrice, licăririle de lumină lăsate de zapatiste femeilor care (se) luptă peste tot în lume. În fața zidurilor și granițelor, călătoria noastră colectivă peste mări. În fața marelui capital, câmpul lucrat împreună. În fața distrugerii planetei, un munte plutind la orele fragede ale dimineții. Suntem zapatiste, purtătoarele virusului rezistenței și al rebeliunii, și așa vom merge pe cele cinci continente.” https://chiapas-support.org/2020/10/07/ezlnwe-will-go-to-find-what-makes-us-equal-despiteoblivion-we-live/ >>>Rețetă „Burger Vegan” • o pungă de fulgi de ovăz (500 g.); • o vânătă scoasă din cuptor sau de pe grill, tăiată cubulețe și sotată până devine moale; • un dovlecel crud, ras; • jumătate de sfeclă roșie crudă, rasă; • o ceapă tăiată mărunt; • 5 căței de usturoi (pisați); • 150 ml sos de soia; • Condimente: sare după gust, chimion, coriandru boabe (prăjite puțin în ulei), piper și boia afumată; După ce se amestecă compoziția, se lasă puțin (aproximativ două ore) la frigider pentru o mai bună modelare cu susan, iar apoi se prepară burger-ul la tigaie și Rețetă recomandată de Bec Ars & B. se servește celor din jur. �46 � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Publicațiile Anarhiva Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Anuarul Anarhivei (2020) Subject The topic of the resource I. TEXTE Zamfir C. Arbure-Ralli (1848-1933) Nicolae Zubcu-Codreanu (1852-1878) Doctorul Nicolae Russel și Besarabia (1879) Constantin Dobrogeanu-Gherea: Anarhism și socialism (1908) Clujul/Koloszvár în vremea molimei prin ochii lui Elisée Reclus (1873) Panait Mușoiu (1864-1944) Carmen Sylva (1895) Sociala (1898): prima revistă anarhistă din România publicată într-un sat Iuliu Neagu-Negulescu și Les Temps Nouveaux (1900) Vremuri noi – organ comunist-libertar (1908) Mișcarea socială (1911) Cornelia Ștefănescu Joseph Ishill, un tipograf anarhist (1888-1966) Iztok (1981) Anarhia (2012) Slogan, o publicație anarho-punk istorică (1997-2012) Gluga Neagră – fanzin Do it Yourself Hardcore Punk El Cabraret (2011) Lovekills (colectiv și zină anarcha-feministă) autotext – colectivă editorială autonomă (2013) D.I.Y. (2004) Do-it-Yourself Satu-Mare (2006) 9 noiembrie – Ziua internațională de luptă împotriva fascismului și a tuturor formelor de discriminare (2007) Spațiul D.I.Y. Craiova (2011-2015) Hrană, nu Bombe! (Food not Bombs) Occupy UBB (2013) Buruieni (2010-2015) Creiereală (2014) Masa Critică (Critical Mass) Săptămâna globală de solidaritate cu prizonierii politici anarhiști. ABC Belarus (2015) II. Colecția anarhivată III. Volum publicat Nicolas Trifon – un parcurs libertar (carte) Creator An entity primarily responsible for making the resource Anarhiva Publisher An entity responsible for making the resource available Anarhiva Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2020 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource broșură Language A language of the resource română 2020 9 noiembrie ABC Belarus Anarhia anarhism Anarhiva Autotext Buruieni Carmen Sylva (1895) Cluj Constantin Dobrogeanu-Gherea Cornelia Ștefănescu-Țărnă (1888-1962) Creiereală DIY DIYSM El Cabraret Élisée Reclus (1830-1905) Gluga Neagră Hrană nu Bombe istorie Iuliu Neagu-Negulescu Iztok Joseph Ishill Lovekills Masă Critică Mișcarea socială (1911) Nicolae Russel Nicolae Zubcu Codreanu Occupy UBB Slogan Sociala Spațiul D.I.Y. Craiova Vremuri noi Zamfir C. Arbure zine https://anarhiva.com/files/original/b73745765863355bc77d5382236fd307.pdf b985f952094ad7963ba23eaa56afd3f3 PDF Text Text 1 �2 1 Platforma ANARHIVA își propune să documenteze istoria puțin cunoscută a pătrunderii și a răspândirii ideilor anarhiste în România, începând cu secolul XIX și până în zilele noastre. Colecțiile arhivate nu sunt menite numai să tezaurizeze un patrimoniu, ci să prezinte continuitatea practicilor și ideilor libertare în spațiul românesc. În ciuda ocultării tradiției anarhiste autohtone, au existat destule personalități, publicații, grupuri, edituri, periodice, corespondențe și, în general, o importantă producție literară asociată mișcării libertare. Indiferent de perioada istorică de care vorbim, anarhiștii din spațiul românesc au fost mereu conectați la rețelele internaționale, având o contribuție care nu s-a limitat doar la spațiul autohton, ci a depășit orizonturile granițelor politice. Încercăm să ilustrăm prin diversitatea surselor și colecțiilor inventariate (broșuri, afișe, reviste, fanzine etc.) multitudinea practicilor de organizare și de reflecție critică anti-autoritare. În același timp, sperăm ca această colecție să se dezvolte și să atragă viitoare contribuții care să documenteze aspecte necunoscute ale acestei istorii neîntrerupte. De asemenea, sperăm ca prin demersul nostru să trezim un interes mai larg legat de cunoașterea și cercetarea anarhismului în România. De altfel, materialele prezentate pot fi surse de inspirație pentru acțiuni și practici de auto-organizare ghidate de aceleași principii. facebook.com/anarhivaro instagram.com/anarhivaro/ anarhivaa@gmail.com CUPRINS CUPRINS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 texte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 linktr.ee/anarhiva anarhiva.com Anarhiștii din România împotriva războiului din Irak (2003) . . . . . 3 Aceasta (nu) e o poveste de dragoste! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 Joseph Ishill (1888-1966): un tipograf libertar . . . . . . . . . . . . . . 4 Comuna din Paris (1871) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Zamfir Arbure-Ralli (1848-1933) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 Piotr Kropotkin (1842-1921) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Paraf-Javal (1858-1941) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Mihail Bakunin (1814-1876) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 No Border Camp Timișoara 2003 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Ansamblul Oltenilor din Berlin (2013) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Mircea Rosetti (1850-1882) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Carlo Giuliani în zina Ura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Errico Malatesta (1853-1932) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Const. I. Emilian: Anarhismul poetic (1932) . . . . . . . . . . . . . . . 13 Pagini Libere (seria II, 1925-1926) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Mechel Stanger (1909-?): „Amintirile unui anarhist din România” . . 15 Inițiativa Autonomă Craiova: Războiul civil din Spania (2005) . . . . 16 Retragerea din societate (CrimethInc.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Sindicatul și Atelier 2.0 Târgu Mureș . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Critica Radicală (2002) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Alexis Grigoropoulos & Toată lumea pe străzi. Texte și comunicate din timpul revoltei din Grecia (2009) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 Livia Sura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 16 decembrie 2006: Campania împotriva extremismului de dreapta (Mișcarea Underground Timișoara) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 �2 3 Colecția anarhivată în 2021 . . . . . . . . . . . . 23 1.2 Colecție volume sec. XIX (18xx-1900) . . . . . . . . . . . . . . . . 23 1.4 Colecție Broșuri sec. XIX (18xx-1899) . . . . . . . . . . . . . . . . 23 1.6 Colecție diverse sec. XIX (18xx-1900) . . . . . . . . . . . . . . . . 23 2.2 Colecție volume sec. XX (1901-1947) . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 2.3 Colecție reviste sec. XX (1901-1947) . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 2.4 Colecție broșuri sec. XX (1901-1947) . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 3.6 Colecție diverse sec. XX (1948-2000) . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 4.2 Colecție volume sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . 25 4.3 Colecție reviste sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 4.4. Colecție zine sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 4.5 Colecție broșuri sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . 26 4.6 Colecție diverse sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . 26 4.7 Colecție fluturași sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . 26 4.8 Colecție afișe sec. XXI (2001-20xx) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 5. Colecție fotografii, portrete etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 6.1 Colecție afișe concerte și festivaluri DIY+ . . . . . . . . . . . . . . 27 6.2 Colecție spații alternative, biblioteci și squat-uri . . . . . . . . . . . 28 7.1 Colecție video (documentare, filme, interviuri etc.) . . . . . . . . . 28 7.2 Colecție audio (înregistrări, albume etc.) . . . . . . . . . . . . . . . 28 Diverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 Interview with Anarhiva collective for BUNĂ #8 . . . . . . . . . . . . 29 Tipărituri 2021 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 Activități editoriale 2021 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Review: Anarchism in North East England 1882 – 1992 . . . . . . . . 39 Rețete de la coop.: tofu și mici vegani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Bibliotecile de la a.casă (CJ) și Filaret16 (B) . . . . . . . . . . . . . . . . 43 texte Selecție din materialele anarhivate Anarhiștii din România împotriva războiului din Irak (2003) 15 februarie 2003 a fost ziua globală de mobilizare împotriva războiului din Irak. Sute de mii de demonstranți anti-război au ieșit pe străzi peste tot în lume pentru a-și exprima dezacordul față de intervenția militară, deja certă la acel moment. La începutul lunii martie 2003 au avut loc și în România câteva acțiuni de protest inițiate de (sau la care au participat) colectivele din Craiova și Timișoara: diverse publicații, marșuri, dar și acțiuni „Mâncare, nu Bombe”. Pe pagina noastră se poate citi o dare de seamă de la unul dintre protestele organizate la Craiova, apărută în limba engleză, în numărul 3 din zina Buruieni (2015). O altă relatare, de această dată în limba română, a apărut în zina D.I.Y. (2004), textul fiind intitulat „Anarhiștii împotriva războiului în România.” În colecția anarhivată se găsește și un fluturaș răspândit cu această ocazie de demonstranții anti-război, intitulat Război? Nu în numele meu!, dar și o înregistrare video de la manifestația din Craiova. Aceasta (nu) e o poveste de dragoste! Unul dintre scopurile declarate ale Anarhivei este acela de a înlesni accesul la materiale pentru toți cei / toate cele care se interesează de istoria anti-autoritară �4 5 autohtonă, dar și să trezească un interes mai larg față de practicile și ideile libertare. Ne bucurăm de fiecare dată când aflăm că zinele și textele anarhivate au reușit să facă acest lucru. Este și cazul broșurii „Aceasta (nu) e o poveste de dragoste!” de Adina Marincea, apărută în mai multe limbi deja. Textul încearcă să documenteze în principal activitatea colectivei Lovekills, dar și a altor colective feministe de la noi, începând cu anii 2000. Joseph Ishill (1888-1966): un tipograf libertar La 14 martie 1966 murea Joseph Ishill, scriitor, artizan, anarhist și unul dintre cei mai apreciați tipografi libertari ai veacului trecut. Originar din Botoșani, a emigrat în 1909 în Statele Unite ale Americii, la fel ca mulți alți evrei din România la acea vreme. Era, de altfel, unul dintre apropiații lui Panait Mușoiu, cu care a continuat să corespondeze mulți ani după aceea, primind în continuare Revista Ideei. S-a stabilit la New York, familiarizându-se destul de repede cu cercurile anarhiste din metropola americană și participând la animatele prelegeri ale Emmei Goldman. Interesat de metodele pedagogului Francisco Ferrer, a devenit unul dintre membrii „coloniei Ferrer“ din Stelton, unde-i învăța pe copii arta tipografică. A editat numeroase reviste – Modern School, Open Vistas sau The Free Spirit –, broșuri, dar și volume dedicate lui Piotr Kropotkin, Elisée Reclus, H.D. Thoreau, Eugen Relgis, Oscar Wilde, Havelock Ellis etc. Obișnuia să lucreze alături de Rose Freeman, poetă și tovarășa sa de viață, scoțând tiraje mici, împărțite generos prietenilor și tuturor celor care și le doreau. Era în același timp editor, traducător, corector, culegător și legător. După cum mărturisea singur, prin munca sa încerca să scoată la iveală „valoarea estetică a anarhismului, atât de nesocotită chiar și de cei mai sinceri precursori ai acestui ideal.“ Câteva rânduri despre viața și personalitatea sa puteți găsi pe blogul colectivului editorial Pagini Libere, sau pe website-ul Râvna. În arhivă se găsesc câteva dintre publicațiile sale, dar și un mic mesaj de mulțumire din partea Emmei Goldman pentru „lucrările de frumusețe și revoltă” create de-a lungul timpului. Comuna din Paris (1871) Se împlinesc 150 de ani (18 martie 2021) de la începutul Comunei din Paris, eveniment care a marcat nu doar sfârșitul veacului XIX, ci și mișcările de emancipare populară care au urmat. Pentru 72 de zile, muncitorii parizieni au încercat să se organizeze pe baza principiilor echității economice, ajutorului reciproc, autonomiei și libertății politice. Comuna a fost până la urmă înfrântă, ferocitatea răzbunării burgheze împotriva revoluționarilor și muncitorilor șocând întreaga lume. Louise Michel, condamnată la deportare în Noua Caledonie pentru participarea sa la Comună, își amintea de masacrele „săptămânii sângeroase” câțiva ani mai târziu, atunci când, ridicând steagul negru al revoltei alături de șomerii parizieni, le amintea acestora nu numai de lipsa pâinii, ci și de moartea miilor de comunarzi, executați de trupele guvernului de la Versailles. În arhivă puteți găsi mai multe materiale dedicate Comunei, de la antologia lui Barbu Lăzăreanu din 1948, la „Almanahul Comunei” din 1877, scos în Elveția de Elisée Reclus (fost comunard) și Zamfir Arbure. În deschiderea almanahului din 1877, editorii scriau următoarele : Printre autorii articolelor publicate aici, unii cred că este posibilă o transformare economică prin acțiunea inteligentă a sufragiului universal. Alții nu �6 7 văd posibilitatea emancipării muncitorilor decât în acțiunea revoluționară a muncitorilor înșiși. Însă și unii, și ceilalți afirmă autonomia individului și a grupurilor, recunoscând necesitatea egalității economice și proclamând dreptul și datoria muncii pentru toți oamenii. Și unii, și ceilalți se vor afla în rândurile poporului, în ziua când poporul se va ridica. Zamfir Arbure-Ralli (1848-1933) Pe 2 aprilie 2021 s-au împlinit 88 de ani de când s-a stins din viață la București Zamfir Arbure, unul dintre cei mai importanți militanți și publiciști anarhiști de la noi. Sub numele de Zemphiry Rouleff, Arbure s-a aflat în 1872 la Saint-Imier (Elveția) printre delegații prezenți la congresul de constituire al „internaționalei anarhiste”, după despărțirea socialiștilor libertari de cei marxiști. Revoluționarul basarabean, care și-a petrecut studenția printre „nihiliștii” din Imperiul Rus și a reușit să scape din temnițele țarului, a fost, de altfel, și unul dintre apropiații lui Mihail Bakunin. Prieten cu mulți gânditori și revoluționari anarhiști celebri – cu Élisée Reclus a scos o revistă, Le Travailleur, iar prințul Kropotkin l-a scăpat din arestul poliției elvețiene odată, plătindu-i generos cauțiunea – Zamfir Arbure ne-a lăsat și câteva fascinante volume de memorii. Viziunea sa, inspirată de anii studenției sale „nihiliste”, poate fi rezumată într-o formulă simplă, notată într-unul dintre acestea: „A înțelege totul, a îmbrățișa totul!” În colecția anarhivată se pot citi volumele În pușcăria Petro-Pavlovsc și Temniță și exil, precum și alte texte ale revoluționarului basarabean. În imagine portretul făcut de pictorița Nina Arbure, una dintre fiicele lui Zamfir Arbure. Piotr Kropotkin (1842-1921) Începând cu anii 1880-1890, au început să circule și în limba română textele lui Piotr Kropotkin, unul dintre autorii clasici ai anarhismului. Ideea ajutorului reciproc ca factor al progresului social, prin care acesta încerca să deconstruiască mitul „competiției și al luptei generalizate”, a avut ecou, se pare, și printre tinerii din România de atunci. Prima broșură tradusă în română a fost, de altfel, tocmai apelul său adresat acestora, „Către tineri” (1888). Cele mai numeroase texte au apărut însă în colecția de cărți și broșuri a Revistei Ideei, publicată de Panait Mușoiu: „Pușcăriile”, „Războiul”, „Vremuri noi”, „Rolul istoric al Statului”, „Din marea Revoluție Franceză”, „Unde poate ajunge agricultura”, „Munca intelectuală și munca manuală.” Acest din urmă text, inițial apărut în Revista Ideei, a fost ulterior republicat în traducerea Leliei Popovici, în 1944. Broșura „Unde poate ajunge agricultura”, apărută în 1913, este o traducere dintr-o colecție de articole și studii economice, sociologice, de pedagogie etc., apărute cu titlul Fields, factories and workshops, în 1899. Tot din această lucrare face parte și capitolul „Munca intelectuală și munca manuală.” Ambele traduceri pot fi găsite în colecția Anarhivei. Paraf -Javal (1858-1941) În colecția de cărți și broșuri editată de Panait Mușoiu, dar și în Revista Ideei, au apărut de-a lungul timpului mai multe traduceri din Paraf-Javal (1858-1941), scriitor francez cu care Mușoiu a întreținut o lungă corespondență și, se pare, o la fel de îndelungată amiciție. Anarhistul francez credea că fericirea poate avea metodă, că existența umană, dar și „chestiunea socială” pot avea o dezlegare științifică. În jurul acestei idei a �8 9 construit o teorie filozofică, cea a „transformismului universal,” baza anarhismului său științific, prin care încerca să găsească un răspuns la problema fericirii (individuale și colective). „Omul poate fi bun și fericit” îi plăcea și amicului Mușoiu să le zică celor care-l vizitau din când în când în subsolul său plin cu cărți, oferindu-le, probabil, spre citire și broșurile lui Paraf-Javal. În colecția anarhivată puteți citi două din broșurile publicate și prefațate de Mușoiu, „Organizarea fericirii” și „Ce știm despre lume: de vorbă cu nepoata”. Aceasta din urmă e o lucrare folosită mult timp în cadrul „Școlii moderne” inițiată de pedagogul libertar Francisco Ferrer, pentru care Paraf-Javal a redactat și alte lucrări și cursuri. la Focșani, fiind urmată în 1918 de ediția lui Panait Mușoiu, cea mai completă în limba română. Idealul său era libertatea. Însă nu libertatea unuia împotriva celuilalt, libertatea forței, ci „libertatea care, departe de a se opri ca în fața unei limite în fața libertății celuilalt, găsește în aceasta, dimpotrivă, confirmarea și extinderea sa la infinit; libertatea nesfârșită a fiecăruia prin libertatea tuturor, libertatea prin solidaritate, libertatea în egalitate; libertatea triumfătoare asupra forței brutale și asupra principiului autorității; libertatea care, după ce va fi răsturnat toți idolii cerești și pământești, va întemeia și orândui o nouă lume, cea a umanității solidare...” Dacă doriți să citiți mai multe despre viața, activitatea și personalitatea lui Mihail Bakunin, în colecția anarhivată puteți găsi biografia sa, scrisă de James Guillaume și tradusă în limba română de Ion Ionescu-Căpățână, în 1936. Vă recomandăm, de asemenea, să citiți și ediția din 2019 a volumului Dumnezeu și statul (apărut la Pagini Libere), care reunește mai multe informații despre viața și opera lui Bakunin, dar și despre răspândirea și recepția textelor sale în România. Mihail Bakunin (1814-1876) No Border Camp Timișoara 2003 La 30 mai 1814 se năștea în Rusia Mihail Alexandrovici Bakunin, unul dintre cei mai importanți gânditori și militanți anarhiști ai secolului XIX. Prin Zamfir Arbure, pe care l-a rugat să organizeze rute sigure pentru contrabanda cu texte revoluționare în imperiul țarilor, Bakunin putem spune că a jucat un rol important și în apariția primelor grupuri și publicații de tendință auti-autoritară în România. Prima traducere din Dumnezeu și statul, textul său cel mai cunoscut, a apărut în 1885, În 2003, între 9-15 iunie, a fost organizată la Timișoara tabăra „împotriva granițelor” (No Border Camp) care a adunat aproximativ 150 de participanți din România, Serbia, Germania, Austria, Grecia, SUA, Maroc etc. Timp de o săptămână, spațiul taberei a devenit o zonă autonomă, „un spațiu liber pentru schimb de idei și experiențe.” Relatări de la fața locului au apărut în zina DIY #1 (2004), dar și în Abolishing Borders from Below, în engleză: �10 11 In 9-15 June, Timișoara, a city placed in the west of Romania, near the borders with Hungary and Yugoslavia, will be the scene of the first No Borders Camp in Romania. This camp will mean 7 days of actions, discussions, and workshops around the central problem: freedom of movement and establishment for everybody. The camp aims to unite activists, immigrants, and artists from all over Romania and Europe, to create an environment for communication, exchange of information, and debates about migration and border regimes... Main actions that will take place: discussions, workshops, working groups, video projections, concerts, direct action, performance parties, discussion points... (citat din zina ABB). și din versurile ansamblului, continuă să fie tot mai prezent în societate și după anii ‘90. Alte teme abordate sunt situația migranților în Europa și excluziunea rasială. Întreg albumul poate fi ascultat pe pagina de Youtube a Anarhivei, iar la fiecare dintre piese, în descriere, puteți găsi versurile traduse în limbile romani, engleză și română. Tot în arhivă puteți citi un fluturaș în limba română, tipărit și împărțit cu această ocazie și intitulat „De ce un pașaport pentru liberă mișcare și o Europă fără granițe?”. Punctul culminant al celor șapte zile a fost demonstrația pentru libertatea de circulație și de expresie care a avut loc la Timișoara în 14 iunie 2003. În arhivă puteți găsi și o înregistrare video de la acest eveniment. Una dintre cele mai interesante figuri ale vechii mișcări socialiste a fost și Mircea Rosetti, fiul cel mare al revoluționarului pașoptist C. A. Rosetti și unul dintre primii socialiști de tendință libertară de la noi. Mircea Rosetti a făcut studii de drept la Paris, unde era cunoscut în cercurile revoluționare pentru calitățile sale oratorice. I-a cunoscut și pe Émile Gautier, anarhist și „discipol” al comunardului Jules Vallès, pe geograful Élisée Reclus, dar și pe Zamfir Arbure, de care ulterior l-a legat o profundă amiciție. După moartea sa timpurie, în 1882, i-a apărut volumul Stăpânii noștri sau arta de a guverna. Sfaturi date de un sclav claselor diriginte, de fapt o colecție de note pentru o lucrare mult mai ambițioasă, pe care însă n-a mai apucat s-o termine. Mircea Rosetti își dorea să elaboreze o critică amplă a organizării sociale, începând cu forma de guvernare, continuând cu sistemul juridic și ajungând până la educație, religie, economie ș.a.m.d. Ideea se pare că-i venise în urma lecturii Principelului lui Machiavelli. Însă perspectiva sa era una răsturnată, subversivă. „Voi lua […] un sclav”, îi scria Mircea Rosetti unuia dintre prietenii săi. „El se va adresa către stăpânii săi și le va arăta ce trebuie să facă pentru a-i ține în scavie pe cetățeni. Organizarea socială recomandată de sclav va fi oglinda societății actuale […].” Ansamblul Oltenilor din Berlin (2013) În anul 2013 apare primul și singurul album al Ansamblului Oltenilor din Berlin, având un titlu mai mult decât sugestiv: EU.ROPEBack TO HATE. Genul muzical autodeclarat („political manele”) vine pe fondul rasismului instituționalizat, care nu numai că a șters memoria deportărilor și a genocidului împotriva romilor din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, dar, așa cum reiese Mircea Rosetti (1850-1882) �12 13 Puteți citi volumul Stăpânii noștri în limba română și limba franceză, în colecția anarhivată. Despre Mircea Rosetti puteți afla mai multe din scurta biografie apărută în colecția de broșuri a colectivului editorial Pagini Libere. Carlo Giuliani în zina Ura La 20 iulie 2021 s-au împlinit 20 de ani de la moartea tragică a tânărului Carlo Giuliani, care a fost împușcat în plină stradă, la scurt timp după intervenția carabinierilor din timpul protestelor anti-globalizare și anti-G8 din Genova, în 2001. Numărul patru din zina Ura i-a fost dedicat în întregime. Citiți mai multe despre evenimentele de atunci și despre moartea lui Carlo Giuliani în colecția Anarhivei. Errico Malatesta (1853-1932) Errico Malatesta (1853-1932), muncitor, publicist și militant anarhist, a fost unul dintre acei socialiști a căror activitate se confundă, de fapt, cu perioada „clasică” a anarhismului. „Prin spirit anarhist,” scria Errico Malatesta, „înțeleg acel sentiment profund uman care-și dorește bunăstare, libertate și dreptate pentru toți, solidaritate și iubire între toți oamenii, și care nu e o trăsătură exclusivă a celor care-și spun anarhiști, ci un sentiment care-i inspiră pe toți cei care au o inimă generoasă și o minte deschisă.” Piotr Kropotkin își aducea astfel aminte de el în memoriile sale: Malatesta era un fost student în medicină care renunțase la o profesiune intelectuală și la avere de dragul revoluției. Întreaga lui viață nu se gândise niciodată dacă va avea un codru de pâine la prânz și un loc unde să înnopteze în ziua respectivă. Neavând un colț al său, el era gata să vândă înghețată pe străzile Londrei pentru a-și câștiga existența, iar noaptea să scrie articole fulminante pentru ziarele italiene. În Franța el fu întemnițat, apoi pus în libertate și expulzat; în Italia fu condamnat pentru a doua oară și deportat pe o insulă, de unde evadă... Malatesta poate fi găsit întotdeauna acolo unde lupta e în toi. Mereu pe fugă, el a petrecut câteva luni și în România în anii ‘80 ai veacului XIX, la Brăila. Deși prezența lui aici n-a lăsat urme, multe dintre textele pe care le-a scris au fost ulterior traduse în limba română, începând din 1891, când în colecția Biblioteca Anarhistă din București apărea broșura „Între țărani”, reeditată ulterior și de Panait Mușoiu în 1910. O scurtă biografie a lui Malatesta, care poate fi găsită în arhiva noastră, a apărut în 1936, în îngrijirea lui Ion Ionescu-Căpățână, la editura Umanitatea. De asemenea, în 2007 a fost publicat volumul La cafenea: discutând despre revoluție și anarhie, o colecție de 17 dialoguri scrise de Errico Malatesta între 1897 și 1922. Alte texte și articole de-ale sale pot fi citite pe blogul Râvna. Const. I. Emilian: Anarhismul poetic (1932) În 1932 apărea volumul Anarhismul poetic. Studiu critic. Autorul, Const. I. Emilian, încerca să facă o analiză a curentelor moderniste autohtone – de la simbolism, la dadaism, suprarealism și constructivism – identificând apariția unei „noi ideologii literare”. Folosindu-se, mai mult sau mai puțin pertinent, de analogia cu principiile anti-autoritare ale anarhismului politic, Const. I. Emilian denumea această nouă tendință, „anarhism poetic”. „Un aprig duh de răzvrătire bântuie întreaga lume literară”, remarca autorul, definind astfel „anarhismul poetic”: atitudine negativă față de trecut, individualism, exaltarea iraționalului, ostilitate față de spiritul de ordine și față de ierarhia valorilor, sincretism etc. Printre „anarhiștii literari” moderați îi amintea pe Tudor Arghezi, George Bacovia, Adrian Maniu etc., iar dintre „extremiști” pe Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, �14 15 Ion Vinea etc., trecând în revistă și publicațiile reprezentative: 75 H.P., Contimporanul, Punct etc. Se poate lesne deduce că perspectiva criticului asupra anarhismului politic era (în cel mai bun caz) una simplistă, iar poziția pe care o favoriza, deplângând „barbaria” noilor curente lirice, era una conservatoare. O temă la fel de dragă autorului era necesitatea de a apăra literatura română de „violența” inovației și de spiritul de dezagregare al „anarhiei”, străin, se înțelege, de „specificul național” și chiar și de cel „european”. Dincolo de aceste aspecte, lucrarea poate fi interesantă pentru cei/cele care se interesează de istoria avangardelor literare și artistice autohtone, dar și pentru analiza, prin comparație, discursurilor și polemicilor intelectuale și literare de azi. Pagini Libere (seria II, 1925-1926) După ce Revista Ideei și-a încetat apariția în 1916, nu a mai existat pentru o vreme o tribună a ideilor anarhiste în România. Panait Mușoiu și-a continuat munca de editor și publicist, însă a renunțat la publicarea faimoasei sale reviste. Astfel că Pagini Libere a continuat oarecum linia Revistei Ideei, apărând în perioada anilor ‛20, la București. La fel ca în cazul Revistei Ideei, grupul din jurul Paginilor Libere edita, pe lângă revistă, și o colecție de cărți și broșuri. În această colecție au apărut de-a lungul vremii traduceri din Jean Grave, Piotr Kropotkin, Sébastien Faure, Elisée Reclus și alți autori clasici ai anarhismului. Editor al revistei era A. Gălățeanu (A. Kessler), prieten și biograf al lui Panait Mușoiu. Pagini Libere era o publicație în care-și găseau loc toate curentele libertare, de la anarho-sindicalism, la individualismul anarhist, și de la pacifism la anarho-comunism. Apropiați de revistă erau vechii militanți sindicaliști, ca Iuliu Neagu-Negulescu sau Petre Popescu, dar și Panait Mușoiu, pacifistul Eugen Relgis sau scriitorul Panait Istrati. De remarcat este și faptul în paginile revistei au apărut de-a lungul vremii texte semnate de scriitori celebri în epocă – Romain Rolland, Upton Sinclair, Henri Barbusse, Stefan Zweig – cu care redacția se afla în corespondență. Relațiile cu revistele sau autorii libertari din Europa erau și ele foarte strânse. Au fost primite și publicate în paginile revistei texte din Franța, de la E. Armand, Jean Grave, G. Lacaze-Duthiers, dar și din Austria, de la istoricul anarhist Max Nettlau sau de la Pierre Ramus. În arhivă se poate citi o colecție de șase numere din seria a II-a a revistei, acoperind intervalul octombrie 1925-mai 1926. În cele câteva numere puteți citi extrase din Cucerirea pâinii de Piotr Kropotkin, un dosar dedicat lui Ștefan Gheorghiu, texte semnate de Panait Istrati, o nuvelă a utopistului I. Neagu-Negulescu și alte materiale inedite. Mechel Stanger (1909-?): „Amintirile unui anarhist din România” Muncitor anarho-sindicalist, Mechel Stanger s-a născut în 1909 la Vișnița, lângă Cernăuți, regiune care după 1918 a revenit României. Parte a unui grup anarhist din Bucovina, Stanger a dezertat din armată, ajungând, după o călătorie cu peripeții, la Berlin, iar mai apoi la Barcelona, în Spania revoluționară. A participat ca necombatant la Războiul civil din Spania, fiind corespondent de presă pentru Arbetaren, publicație socialistă din Suedia. �16 17 De-a lungul timpului, i-a cunoscut pe Rudolf Rocker, Emma Goldman, Voline, Erich Muhsam, Nestor Mahno și alții. Mechel Stanger: „Privind în urmă, cred că contactul cu anarhismul la o vârstă fragedă mi-a schimbat întreaga existență și i-a dat un sens. Am dezertat din armată pentru că anarhismul m-a învățat că nu trebuie să înveți să ucizi oameni. Prima mare influență literară a venit de la David Edelstadt, ale cărui poeme și scrieri leam devorat cu pasiune încă de pe când eram la Cernăuți. Mai târziu am intrat în contact cu scrierile lui Rudolf Rocker, care au avut o mare influență asupra mea, la fel ca personalitatea sa magnetică.” Stabilit definitiv în Suedia la încheierea războiului și-a publicat în 1978 amintirile, care au apărut în revista Frihetlig Socialistisk Tidskrift. Colectivul Pagini Libere a publicat o traducere în română a amintirilor lui Mechel Stanger, broșura putând fi citită pe pagina lor. Textul în suedeză se găsește în colecția anarhivată, sau pe blogul Sovversiva. Inițiativa Autonomă Craiova: Războiul civil din Spania (2005) Despre Războiul civil din Spania (19361939) nu există foarte multe resurse în limba română, mai ales dintre cele care să prezinte perspectiva libertară asupra evenimentelor; ori, dacă există, ele sunt destul de puțin circulate. Tocmai de aceea vă recomandăm excelentul dosar publicat în 2005 de Inițiativa Autonomă Craiova pe acest subiect care cuprinde trei texte (toate disponibile în arhivă): • O scurtă istorie a Revoluției din Spania de Edward Conlon, care are inclusă și o cronologie a evenimentelor + un glosar de termeni. • • O broșură dedicată rolului jucat de refugiații spanioli în rezistența împotriva ocupației naziste din Franța. Un text al Emmei Goldman, scris la moartea lui Buenaventura Durruti, în 1936. Retragerea din societate (CrimethInc.) „Retragerea din societate” e text al colectivului CrimethInc., publicat în traducere românească de colectivul editorial autotext. Un text despre refuz, ruptură, marginalitate, dar și despre noi moduri de a ne reconecta, despre subversiune și creativitate, despre revoluție și evadare. ...nu avem locuri de muncă, nu mergem la cumpărături, nu ne petrecem vremea prin baruri. am respins rutina extenuantă, competiția obositoare a diplomelor, promovărilor și planurilor pentru pensionare, cu speranța de a construi o nouă lume, o lume a noastră proprie. normele culturale proiectate de televiziune în timpul orelor cu cea mai mare audiență nu sunt normele noastre culturale; valorile proprietarilor de casă și ale patrioților pătrunși de simțul datoriei nu sunt valorile noastre. sperând să abolim sclavia salarială, patriarhatul și alienarea în general, am început prin a face tot posibilul pentru a le aboli în propriile noastre vieți, sperând astfel să stabilim un precedent pentru întărirea cuvintelor prin acțiune. mai degrabă decât să întrebăm dacă sunt gata condițiile pentru revoluție, acceptăm că poate nu vom ști asta niciodată; așa că acest moment este la fel de bun ca oricare altul pentru a afla. Puteți citi întreaga broșură în arhivă. �18 19 Sindicatul și Atelier 2.0 Târgu Mureș Undeva prin anii 2005-2006 se formează la Târgu Mureș colectivul D.I.Y. Sindicatul. De-a lungul anilor, Sindicatul s-a implicat în organizarea mai multor acțiuni anti-fasciste și anti-rasiste, în realizarea unui cinema mobil, dar și în organizarea de concerte hardcore-punk, în evenimente „buy nothing day”, „Food not Bombs” și a altor acțiuni împotriva militarizării. În cadrul concertelor Sindicatul au cântat trupe precum Critica Radicală, Pavilionul 32, I Stared Into the Forest, Stuck in a Rut, Dance Trauma, Los Dolares, Impurita, dar și trupe locale de hip-hop radical precum SGPG hip-hop sau The Barricade. Inițiativa a continuat ulterior prin organizarea de concerte în spațiul Atelier 2.0 din Târgu Mureș. Câteva afișe de la aceste evenimente se găsesc în colecția anarhivată. Critica Radicală (2002) Una dintre cele mai importante trupe ale scenei underground din România a fost și Critica Radicală. Trupa aducea o nouă viziune muzicală, care combina elementele punk cu influențe din muzica autohtonă românească și lăutărească, stilul autodeclarat fiind „anarcho-gipsy-transmental-punk.” Proiectul muzical s-a format în anul 2002 cu o parte din membrii trupei Terror Art. Inițial s-au încercat mai multe variante, precum formarea trupelor Foarfeka (punk-rock), V33 (punk) și Proteum (hardcore-punk). Într-un final, s-a ajuns la formula Critica Radicală, trupă care asuma într-un mod mai clar și transmiterea unui mesaj politic anti-autoritar. „So Mai Cares” este singurul split apărut în anul 2004, împreună cu Czolgosz, o trupa de anarho-punk din Boston. Vă recomandăm interviul acordat de membrii trupei Critica Radicală pentru zina Ura #13, în 2004. O colecție de afișe de la concertele Critica Radicală se poate, de asemenea, găsi în arhivă. Alexis Grigoropoulos & Toată lumea pe străzi. Texte și comunicate din timpul revoltei din Grecia (2009) 6 decembrie 2008 este ziua în care tânărul de doar 15 ani, Alexis Grigoropoulos, a fost împușcat mortal de poliția din Atena, în cartierul Exarheia. A fost și începutul unor ample mișcări de stradă, ocupări, greve și alte acțiuni populare de protest. Pe lângă revolte, ocuparea clădirilor a început aproape imediat – Universitatea Tehnică Națională, Facultatea de Economie și Facultatea de Drept au fost ocupate în ziua în care Alexis a fost ucis. Aveau să urmeze mult mai multe... Într-o săptămână, șapte sute de licee și o sută de universități au fost ocupate sau pur și simplu abandonate. Atât pe străzi cât și în clădirile ocupate, insurgenții au creat comunicate ale luptei. Textele insurgenților sunt mijloacele prin care aceste lupte sunt reamintite, interpretate, și luate ca exemple, pentru a face față unor situații care se repetă și în ziua de azi. Din păcate, luptele care nu lasă în urmă multe texte sunt deseori uitate. O parte din memoria luptelor acelor zile se găsește și în volumul Toată lumea pe străzi. Texte și comunicate din timpul revoltei din Grecia, publicat în engleză în octombrie 2009 și tradus în decembrie în limba română. Traducerea poate fi citită în colecția anarhivată. ��20 21 Livia Sura Livia Sura este un proiect format în cadrul Atelier D.I.Y. din Timișoara, în 2010. Își trage influențele muzicale din punk, cu combinații eclectice de sludge, doom, black metal și folk. Și-a sedimentat stilul prin numeroase concerte/repetiții live pe scena locală, dar și în afara țării, prin colaborare cu scene muzicale asemănătoare (preponderent Serbia). Mesajul, cu texte atât în română cât și în engleză, tratează aspecte existențiale curente și istorice, dihotomia dintre societate și individ, luând însă o poziție politică fermă anti-discriminare și pro-libertate. Trupa a înregistrat și produs două discuri: • • Livia Sura, s/t, 2011 Seasons in gloom, seasons of doom (split cu Hazarder, Serbia), 2013 Livia Sura a avut schimbări multiple de membri și este momentan într-un hiatus nedeterminat din 2015. În colecția anarhivată găsiți, printre altele, și două numere din zina omonimă, Scrisori de la Livia Sura / Letters from Livia Sura, dar și alte materiale legate de activitatea trupei. 16 decembrie 2006: Campania împotriva extremismului de dreapta (Mișcarea Underground Timișoara) La data de 16 decembrie 2006, Mișcarea Underground din Timișoara organiza „campania împotriva extremismului de dreapta”, a urii și a violenței pe care ideologiile și sistemele politice totalitare le generează. Ziua nu a fost aleasă întâmplător, ținând cont că pe 16 decembrie 1989, în același oraș, începeau revoltele împotriva dictaturii ceaușiste. Printre motivațiile acestei acțiuni se numărau atât lupta împotriva sexismului, rasismului, xenofobiei, antisemitismului, homofobiei, cât și „abolirea granițelor vizibile și invizibile care îngrădesc dreptul la libera exprimare a grupurilor marginalizate sau minoritare”. Era exprimată o poziție fermă împotriva organizării ierarhice, autoritare a societății, dar și opoziția față de “sistemele totalitare care aduc oamenilor de rând doar foame și mizerie, niciodată libertate, iar bunăstare doar celor de la putere”. Mai multe detalii legate de acțiune, găsiți într-un fluturaș-manifest apărut cu această ocazie și care poate fi citit în arhivă. �22 23 Colecția anarhivată în 2021 1.2 Colecție volume sec. XIX (18xx-1900) 1. „Stăpânii noștri sau arta de a guverna. Sfaturi date de un sclav claselor diriginte” de Mircea Rosetti (1882) 1.4 Colecție Broșuri sec. XIX (18xx-1899) 2. 3. 4. „Opt scrisori către țărani” de Gr. Munteanu (Grigore Maniu) (1882) „Studiu psihiatric urmat de câteva comentarii asupra ideilor sănătoase” de Dr. Nicolae Russell (1880) „Viața și activitatea lui Nicolae Zubcu-Codreanu” de Zamfir C. Arbure (1880) 1.6 Colecție diverse sec. XIX (18xx-1900) 5. „Apărarea socialismului de mai multe bârfeli neîntemeiate” (Iași) de Un socialist anarhist (1883) 2.2 Colecție volume sec. XX (1901-1947) 6. 7. „Mari curtezane și vestiți libertini” (1933) de E. Armand & Eugen Relgis „Anarhismul poetic. Studiu critic (1934)” de Constantin I. Emilian �24 25 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. „Banchetul sau Despre amor” de Platon & „Banchetul” de Xenofon (1922) „Clacă și robie” de Iuliu Neagu-Negulescu (1926) „Haiducii” de Panait Istrati în trad. lui Iuliu Neagu-Negulescu (1930) „Lumina Asiei sau Marea renunțare. Viața și învățătura lui Gautama” de Edwin Arnold (1924) „Morala întemeiată pe legile naturii” de M. Deshumbert (1919/1920) „Organizarea fericirii” (1912) și „Dezlegarea științifică a chestiei sociale (1935)” de Paraf-Javal „Studii de psihologie socială” de C. Dimitrescu-Iași (1927) „Unde poate ajunge agricultura” de Piotr Kropotkin (1913) 31. 4.2 Colecție volume sec. XXI (2001-20xx) 32. Pagini Libere #1 (1925) Pagini Libere #2 (1925) Pagini Libere #3 (1926) Pagini Libere #4-5 (1926) Pagini Libere #6 (1926) Poporul Muncitor (1911) 33. 34. 35. 36. 37. 38. „Umanitarism și socialism” de Eugen Relgis și Lotar Rădăceanu (1922) „Arta de a fi optimist” de Marcel-Benoît Benedict (1938) „Ce știm despre lume: de vorbă cu nepoata” de Paraf-Javal (1910) „Estetică și părți apologetice asupra picturii” de Leonardo da Vinci (1934) „Filosofia demnității omenești” de Paul Gille (1927) „Marii inițiați: Isus” de Edouard Schuré (1924) „Marii inițiați: Pitagora. Misterele de la Delfi” de Edouard Schuré (1934) „Orientări” de Panait Mușoiu 3.6 Colecție diverse sec. XX (1948-2000) 30. „Libertaires et pacifistes de Roumanie” / „Libertari și pacifiști din Româ- Doctor Zacuscă și Mister Ghiveci #1 (2006) Revolta! # 2 (2003) Revolta! #4 (2004) Revolta! # 5 & Ura # 13 (2004) Revolta! # 6 (2004) Revolta! # 8 (2004) 4.4. Colecție zine sec. XXI (2001-20xx) 2.4 Colecție broșuri sec. XX (1901-1947) 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. „La cafenea. Discutând despre revoluție și anarhie” de Errico Malatesta (2007) 4.3 Colecție reviste sec. XXI (2001-20xx) 2.3 Colecție reviste sec. XX (1901-1947) 16. 17. 18. 19. 20. 21. nia” (1952) de Eugen Relgis „Minnen av en rumänsk anarkist” / „Amintirile unui anarhist din România” (1978) de Mechel Stanger 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. By Any Means # 1 (2007) Lovekills #0 ediție specială (200?) Lovekills #1 ediție specială (2007?) Lovekills #3 (2003) Negru subteran # 1 (2006) Oldscul zine # 1 (2010) Scrisori de la Livia Sura / Letters from Livia Sura (2012) Scrisori de la Livia Sura / Letters from Livia Sura # 5 (2013) Sick of being sick # 0 (2006?) Ura # 7 Ura # 18 (2005) Ura # 19 (2005) Ura # 20 (2006) Ura # 22 (2008) �26 27 53. Woah! # 2 (2007) 4.5 Colecție broșuri sec. XXI (2001-20xx) 54. 55. „Eroii uitați. Rezistența spaniolă în Franța 1939-1945” (2005) „Războiul civil din Spania. Anarhismul în acțiune” (2005) 4.6 Colecție diverse sec. XXI (2001-20xx) 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. AKU demo CD (2006) Autocolante „Hrană nu Bombe” Iași (2010) Bannere „Hrană nu Bombe” Iași (2010) Calendar Atelier D.I.Y. & Gluga Neagră (2013) Centrul cultural INCA (2003) Centrul cultural INCA (2004) Cine suntem? Dragostea ucide (2006) Comunicat Federația Anarhistă # 4 (2009) Desen Guranii (2003?) Inițiativa Autonomă C.A.F. (2005) Manifestul Lovekills (2007) Versuri Pavilionul 32 „Durruti a murit... dar totuși trăiește!” de Emma Goldman (2005) „Un altfel de manifest” - Lovekills (200?) 4.7 Colecție fluturași sec. XXI (2001-20xx) 70. 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77. 78. 79. 80. 16 decembrie 2006, „Spuneți nu totalitarismului!” Fluturaș HAOS (2003) Fluturași Freeshop (2013) Fluturași „Hrană nu Bombe” Iași (2010) Fluturaș „Demonstrație împotriva fascismului și a tuturor formelor de discriminare” Iași (2009) Fluturași „Hrană nu Bombe!” Fluturaș „Lupta pentru libertatea individuală” Fluturaș „Buy Nothing Day” Târgu Mureș (2007) Fluturaș „Revolta bicicletelor!” (2007) Sexualized violence in war and political crisis (2008) Solidaritate cu oamenii fără adăpost! / Szolidaritás a hajléktalan emberekkel! (2014) 4.8 Colecție afișe sec. XXI (2001-20xx) 81. 82. 83. 84. 85. 86. Afișe „Hrană nu Bombe” Timișoara (2010) Afiș „Hrană nu Bombe” Timișoara (2013) Afiș „Seara Antifascistă” Târgu Mureș (2006) Afiș „Demonstrație împotriva fascismului și a tuturor formelor de discriminare” Iași (2009) Cinema Mobil: București, Sibiu, Târgu Mureș, Vama Veche, Timișoara Cluj-Napoca (2007) Afiș Wildrat Infoshop la Peninsula (2007) 5. Colecție fotografii, portrete etc. 87. Zamfir C. Arbure (1920/1930): portret după o pictură de Nina Arbure 6.1 Colecție afișe concerte și festivaluri DIY+ 88. 89. 90. 91. 92. 93. 94. 95. 96. 97. 98. 99. Afiș concert punk (2001) Afișe concerte Atelier 2.0 Târgu Mureș (2018-2019) Afișe concerte Critica Radicală (2004/2005) Afișe concerte INCA (2005-2007) Afișe concerte Play Or Die Booking Brașov (2013-?) Afișe concerte punk/hardcore (2006-2008) Afișe concerte Sindicatul Târgu Mureș (2006-2012) Afișe Romanian Teknival (2008-?) Afișe Underground Festival Timișoara (1997-2013) Afiș Fast! Feast! Fiesta! # 1 (2009) Afiș Fast! Feast! Fiesta! # 3 (2011) Afiș Independent Voices Festival # 10 (2013) �28 29 100. 101. 102. 103. 104. 105. 106. 107. 108. 109. 110. 111. 112. 113. 114. 115. 116. 117. Afiș Independent Voices Festival # 9 (2012) Afiș Independent Voices # 6 (2009) Afiș Independent Voices # 7 (2010) Afiș Independent Voices # 8 (2011) Afiș Noborder # 9 / Thrashfest # 8 (2013) Afiș Noborderfest în exil # 10 (2014) Afiș Noborderfest # 3 (2007) Afiș Noborderfest # 6 (2010) Afiș Noborderfest # 7 (2011) Afiș Noborder # 8 split Thrashfest # 7 (2012) Afiș proiecție „Street Art Night” Târgu Mureș (2010) Afiș reimprimat Independent Voices Festival # 5 (2008) Afiș Thrashfest # 4 (2009) Afiș Thrashfest # 5 (2010) Afiș Thrashfest # 6 (2011) Afiș Winterfest # 4 (2010) No Border Festival Timișoara (2005) Thrashfest Timișoara #2 (2007) 6.2 Colecție spații alternative, biblioteci și squat-uri 118. Venedig Squat Graz (2007) Diverse Interview with Anarhiva collective for BUNĂ #8* Bună: What kind of material do you collect? Anarhiva: Most of the materials reflect the multiple ways of self-organization and anarchist struggle in the past 150 years. This means that we bring together both classical materials, such as historical correspondence, manuscripts, periodical journals, brochures, books, photographs etc., but also what modern day archives and libraries would not consider worthy of public interest, such as ephemeral prints published by anarcho-punk collectives: D.I.Y. zines, small leaflets, posters, anarchist manifestos, or even graffiti. We have also started a small video and audio library. So, we are speaking of roughly all media and publishing formats. Do you also collect anarcho-syndicalist materials? 7.1 Colecție video (documentare, filme, interviuri etc.) 119. Demonstrație „No Border Camp” Timișoara (2003) 120. Manifestație împotriva războiului din Irak, Craiova (2003) 7.2 Colecție audio (înregistrări, albume etc.) 121. Ansamblul Oltenilor de la Berlin: EU.ROPE BACK TO HATE! (political manele, 2013) Although, historically speaking, anarcho-syndicalism has not been a dominant trend in Romania, like in Spain, France or other countries, it still was (and continues to be) an important part of the local anarchist organizing. There are several historical materials dedicated to the workers’ revolutionary struggle in our archive. For instance, there is Mișcarea Socială, a journal published in 1911 by Iuliu Neagu Negulescu (1878-1940), renowned anarchist, utopian writer and syndicalist militant. We have also included more recent publications in our collection: for instance Acțiunea Directă and Anarhia from 2012. In these two publications one can also find information about the ”classical” period of syndicalist and anarchist activity in Romania, and about some of its most prominent figures: Ștefan Gheorghiu, Panait Mușoiu, Iuliu Neagu-Negulescu. Other interesting documents about workers rights and organizing have been published in 2017 by �30 31 Mahala – Comunitatea Muncitorilor Militanți (Mahala – The Community of Militant Workers) and some of them can be found in the archive. Do you also collect anarchist material from other countries ? The focus of our collection is the anarchist movement in Romania. However, a significant proportion of the anarchist material we are indexing is international. The anarchist movement has been (and still is) defined by its transnational character. Anarchism in Romania is no exception to that. We have documents from some of the countries where anarchists from Romania resided, traveled or emigrated to (or from): correspondence, journal articles, publications, pamphlets etc. There are a number of well-known international militants that ”crossed paths” with anarchists from Romania. For instance, Zamfir C. Arbure’s collaboration with Mikhail Bakunin, or his life-long friendship with Elisée Reclus. They both worked together for La Commune – Alamanch Socialiste, published in 1877, and eventually printed another magazine in Switzerland, Le Travailleur; or Max Nettlau’s correspondence with Panait Mușoiu, who also corresponded with Jean Grave and Paraf-Javal. Not to mention autochthonous figures which went international, such as Benzion Liber, Joseph Ishill, Eugen Relgis, Nicolas Trifon. We also index other documents related to Romania, such as international publications (in german, english, french, italian etc.), for instance Abolishing Border from Below or Bună. Zeitschrift für Befreiung & Emanzipation – nicht nur in Rumänien; or articles such as the memoirs of Mechel Stanger, published in Sweden in the 70s, or Relgis’s short history of libertarian and pacifists from Romania, published in France in 1951-52. How do you get materials and publications ? Most of the materials are part of our own and our comrades’ from Iași, Bucharest, Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca personal collections. We have also spent some time in archives and libraries across the country and abroad in order to uncover historical prints related to the anarchist movement. Equally important, and a much appreciated help, was offered by various autonomous collectives (past and present): A-casă, Macaz, Armonia, D.I.Y. Craiova, Biblioteca Alternativă, LMA. Of course, we are looking forward to further exploring archives and finding new material. We are also in touch with local and international historians interested in social movements, anarchist literature, publishing etc. What time periods does your archive cover? At the moment the archive is organized in collections spanning five time periods, starting with the XIXth century. After that, the first half of the XXth century, or 1900-1947 (the year 1947 marking the beginning of the stalinist regime); a third period from 1947 to 1989 (when the ”communist” dictatorship was overthrown); a fourth period, from 1990-2001, or the first ten years of ”capitalist transition”; and, finally, from 2001 to present day, but with a 5 year buffer for safety reasons. With few exceptions, most of the public collections of the archive end around 2015/2016. Can you say something about the epochs during which the greatest anarchist publishing activity took place in the country? From a historical point of view, the periods of anarchist development in Romania are slightly different: the ”nihilist” or ”narodnik” period (1870-1892), the actual anarchist period (including here a ”stirnerite” trend, a syndicalist and a socialist libertarian one), between 1892-1918. During the interwar period, while there were still some syndicalist groups active, most of the activity and propaganda was dedicated to issues like pacifism, humanitarianism, esperantism, vegetarianism/veganism etc. This would be the third period, ending abruptly in 1947. After that, during the so-called ”communist” rule, anarchists either fled abroad, like Eugen Relgis, or kept a low profile, like A. Gălățeanu. A fifth period starts after the 1989 uprising. Anarchist ideas, practices and publications sprung up from the punk, hardcore and undergound scenes. Zines, concerts, �32 33 protests against the war, food not bombs, anti-racist and anti-capitalist actions, anarcha-feminist festivals, shaped a distinctly anti-authoritarian ”culture of resistance”. This period ended rather abruptly in 2008/09, after the anti-NATO protest in Bucharest, when punks, anarchists and anti-war militants were violently repressed by the authorities. Roughly from 2012-2013, during the anti-austerity protests and the Roșia Montană campaign, the activity picked up again, with autonomous collectives organizing in the big cities. They included anarcho-syndicalist publications, feminist zines and actions, punk and FnB collectives, autonomous libraries etc. If we were to point out, as you have asked, the most important periods of anarchist activity, they would be the 1892-1918 period, when Panait Mușoiu was active and editing Revista Ideei (1900-1916), the most important anarchist publication in Romania. The second period would be the ”anarcho-punk” years until 2008, as testified by the numerous zines, bands, concerts and overall anti-authoritarian initiatives documented in the archive. Who was the target public for anarchist publications ? This depends, of course, on the specific period you are looking at. For instance, during the ”narodnik” years, the main public were students (both university and college), writers, physicians etc. There were also attempts to reach a wider working class and peasant audience, but with mixed results. From around the 1890s, anarchist publications circulated among workers, small rural functionaries, teachers, even priests. For instance, Iuliu Neagu’s literary works, including his utopia, Arimania, were written (and seemingly intended) for a rural audience, as he prided himself to be a `a sort of peasant`. On the other hand, contemporary publications, such as zines or leaflets, were mainly written by punks involved in the underground movement, and were dedicated to a young readership. There were also other, more general publications, such as manifestos and pamphlets, that were aimed at a wider audience, including working-class readers; again, with overall mixed results. Nowadays, the main public are the urban readers – students, workers, activists, independent artists, teachers, ”lumpen-intellectuals” –, interested mainly in issues like migration, housing and working conditions, feminism, anti-racism, LGBTQ rights, animal rights etc. Are there any regular anarchist publications in Romania today? At the moment there are no regular Romanian anarchist publications. However, there are some zines and pamphlets published on a (more or less) regular basis. For instance zinefem, that we already mentioned before, the pamphlet collection from Pagini Libere, regularly updated, Strada, a magazine from Timișoara dealing mainly with housing justice issues etc. On the other hand, there are some left-leaning regular podcasts worth listening to. There is also an anti-authoritarian podcast, quite fun and informative, Leneșx Radio, that we actually recommend. It has some episodes in English too. Do you publish on the anarchist history of Romania? One of the many reasons for starting this project was to make these collections visible and to motivate others to get in touch and discover this hidden and frequently ignored tradition. A good example in this sense is the recent publication of This is (not) a love story!, a research concerning the history of anarcha-feminism and radical feminism in post-communism Romania. The author actually found the anarcha-feminist zine Lovekills via Anarhiva. Another example is the recent publication by the Pagini Libere editorial collective of a series of interviews with Nicolas Trifon, an anarchist from Romania who was active in France during the ‘80s. Some of the materials used for this anthology were already available in our collection. Moreover, members of Anarhiva were also involved in the actual publishing of this collection of interviews. It comes without saying that we encourage people to explore the archive, and to use it for their research, or to discover, generally speaking, different ways of organizing and viewing things. We also encourage people outside Romania to contact us if they’re interested in specific topics that they wish to explore in more detail. Is the archive accessible to anyone interested? The archive is freely accessible online. The search engine is quite easy to use, as you can identify any item by author, title, year, place, collection, subject, tag etc. We also have a printable annual bulletin and we regularly post brief descriptions of new entries on our facebook page. Soon a newsletter and a physical archive will �34 35 be put together. We also plan to put up a blog with brief entries related to the indexed documents. Are you in contact with anarchist archives from other countries? We are in contact with a number of archives and libraries dedicated to the research of anarchism. We could mention here Centre International de Recherches sur l’Anarchisme (CIRA) in Lausanne, Centro di studi libertari ”Giuseppe Pinelli” in Milano, and Kate Sharpley Library from London. More recently we started to follow the online work carried out by the Tyneside Anarchist Archive. We also benefited from a lot of support with technical equipment from the Hafnerstrasse collective and Koch Areal from Zürich. Of course, we would like to be in touch with as many collectives or independent researchers as possible, especially regarding archival work, publishing, or documents related to anarchists from Romania. How do you finance yourselves? This is a D.I.Y. initiative, totally independent, so we cover all the expenses ourselves. Fortunately, they are not very high for the time being. However, we welcome any contributions that might be helpful in developing this project further: from archive material and various documents, to technical equipment and supplies related to the archival process (scanners, copy machines etc.). As we want to set up a physical archive and acquire various documents for it, we intend to put out some merch (T-shirts, tote bags, stickers) and to print some issues from our annual bulletin, in order to raise some funds for the project, but also for other political struggles. How can one get in contact with you? It is quite easy: drop us an e-mail at anarhivaa@gmail.com, or a message on our facebook page www.facebook.com/anarhivaro. April 2021 Thank you for this interview. A German version of this interview will be available in Bună magazine, issue 8 / 2022. Tipărituri 2021 �36 37 Afiș format A2 + 9 tipuri de cărți poștale cu imagini din anarhivă Activivități editoriale 2021 Ambele broșuri pot fi găsite pe pagini-libere.ro Amintirile unui anarhist din România (Mechel Stanger) Tricouri + totebag-uri cu un desen făcut de @rarestattoo și serigrafiate la @codobatura Autorul s-a stabilit de multă vreme în Suedia. Întâi și-a scris memoriile în idiș pentru un ziar anarhist publicat la New York, care exista încă din 1890. Traducerea în limba engleză a fost făcută mai apoi tot de Stanger. În memoriile lui Mechel Stanger apar, zugrăvite în culori vii, mai multe personaje celebre: Rudolf Rocker, important teoretician anarhist; Erich Mühsam, poet și anarhist german care a fost ucis într-un lagăr de concentrare nazist; Emma Goldman, care a apărut ultima dată în bestsellerul Ragtime; Voline, a cărui carte despre „revoluția necunoscută” din Rusia este retipărită în întreaga lume; Nestor Mahno, legendarul anarhist, și mulți alții. (Frihetlig Socialistisk Tidskrift) O declarație pentru viață și alte texte (CCRI & EZLN) Am decis că este timpul ca inimile noastre să danseze din nou, iar sunetele și pașii lor să nu fie cele ale lacrimilor și resemnării. Astfel că diverse delegații zapatiste, bărbați, femei și altx, persoane de culoarea pământului nostru, vom pleca într-o călătorie prin lume, vom merge pe jos sau vom naviga spre ținuturi, mări și ceruri îndepărtate, căutând nu diferența, nu superioritatea, nu ofensa, cu atât mai puțin iertarea sau mila. Vom merge în căutarea �38 39 a ceea ce ne face să fim egali. Nu doar umanitatea care ne animă pielea diferită, modurile noastre de viață diferite, limbile și culorile noastre diferite. Dar, mai ales, visul comun pe care îl împărtășim ca specie de când, în Africa aparent îndepărtată, am ieșit din pântecele primei femei: căutarea libertății care a animat acel prim pas… și pașii care-și continuă drumul și azi. Prima destinație a acestei călătorii planetare va fi continentul european. Vom naviga de pe pământurile mexicane spre țările europene în aprilie 2021. Review: Anarchism in North East England 1882 – 1992 Radical collectives have turned to a new phase of dealing with historical materials of anarchist activity. In the past years, printing and archive collectives all over the world are imagining new ways in which the history of anarchism is reclaimed from mainstream historians and sophisticated academic vocabulary. Likewise, Tyneside Anarchist Archive’s new book is a great example of this kind of action. Written from “the grassroots and from those at the forefront of activity” perspective, it covers in 505 pages and four chapters no less than 110 years of local struggle. In doing so, a great amount of information is backed by archive material (books, journals, zines and pamphlets) that can be further read and accessed online on their website. The story begins in the 1880s, when anarchist Peter Kropotkin visited Newcastle to give a talk about repression in Russia, a visit that was shortly followed in the 1890s by the formation of the Clousden Hill Farm commune. Turning to the beginning of the twentieth century, the industrialized region of North East England has witnessed the rise of anarcho-syndicalist methods of action, with Chopwell anarchists supporting the miners strikes in Durham and opposing the First World War. In part two (1920-1950), the story turns to the iconic anti-fascist figure Tom Brown (1900-1974), who’s militant anarchism encouraged miners opposition to police and the government, as well as showing his involvement in blocking the rise of fascism in the area. During the Spanish Civil War, acts of solidarity were held across the region, such as the housing of refugee Basque anarchist children and the involvement in the CNT-FAI Spanish Aid Committees, together with �40 41 Emma Goldman, Albert Meltzer and Marie Louise Berneri. In part three (1950-1980), the flame of anarchism was kept burning by the establishment of Tyneside Anarchist Federation (TAF) in early 1963. Organizing went hand in hand with student’s protests, marches of solidarity with the liberation of Stuart Christie (i.e. member of the Anarchist Black Cross and editor of Cienfuegos Press and Black Flag) and publishing pamphlets on evictions, while occupying buildings in order to provide shelter for homeless people in a “Free Hostel system”. (p.206-208) The period also coincided with the beginning of the squatting movement and the local DIY anarcho-punk scene which began to form bands like Total Chaos and to organize gigs in the so-called “Garage”. Part four (1980-1992) documents the fascinating history of the emerging anarcho-punk music collectives and radio stations that were organized around new venues in Sunderland such as “The Bunker” and “The Station”. The production of books, zines and anarchist literature was distributed through the “Days of Hope” bookshop, while the Newcastle Anarchist Group reported their activity in the Black Star and Earthworks. The formation of the Northern Anarchist Network (NAN) in 1986 brought together groups from several cities and explicitly urged them to take “racism seriously” and to fight racial prejudice both within the radical scene and across British society (p.353). Tensions between groups are also illustrated, as in the case of London based Freedom Press’ patronizing articles and correspondence. Others were involved in establishing the Tyneside Class War group and in the massive distribution of the famous Class War newspaper, offering practical information on resisting through non-cooperation to the “poll tax” and showcasing how gentrification and capitalism were perpetuated by the ruling parties. The book closes with the Tyneside Anarchist Group leaflet, which called for direct action against the state while urging that “together We can change things ourselves and improve our own lives, whether they like it or not!”(p.441). Both the publishing and the events showcased in Anarchism in North East England are definitely inspiring and we hope more initiatives of this kind will follow in the near future. Keeping in mind that “this is our history, and this is the purpose of our history, this is our culture, a culture of resistance to the state and its enforced fallacies of indoctrination, control and coercion,” we look forward to building new futures. Rețete de la coop. >>>Rețetă de tofu • • • • • • Ai nevoie de: 500 g de soia boabe uscate sucul de la 2-3 lămâi apă sare după gust o bucată de pânză/muselină de 30x40 cm o formă din lemn/din plastic cu găuri Boabele de soia se lasă la înmuiat în apă timp de 8 ore sau peste noapte. Gata înmuiate, se scurg și se spală bine. Într-un blender, se adaugă 1 cană de boabe de soia la 3 căni de apă și se mixează timp de 1 minut. Într-o oală, amestecul rezultat se pune la scurs prin bucata de pânză, până când se scurge tot laptele vegetal, iar restul, adică pulpa de soia din pânză, este aproape uscată. Pulpa de soia se punde de-o parte într-un recipient și se repetă procedeul anterior până când trece prin blender întreaga cantitate de soia înmuiată. Laptele rezultat se pune la fiert la foc mic, amestecând periodic pentru a nu se arde pe fundul oalei și îndepărtând constant spuma creată deasupra cu ajutorul unei site. Dacă doriți un tofu sărat, puteți adăuga sare în lapte după propriul gust. Se lasă la fiert 15 minute după ce a început fierberea și apoi se ia de pe foc, adăugând sucul de lămâie și amestecând ușor în lapte. La suprafață vor începe să se formeze bulgări, care se separă de restul lichidului. Mai adăugați suc de lămâie, dacă încă nu s-au format bine bulgării. Pe o tavă și într-o formă cu găuri (de ex. o caserolă găurită pe toți pereții), se așează bucata de pânză pe toate laturile și se toarnă bulgării cu o sită. Acoperiți toful cu marginile �42 43 rămase ale pânzei și plasați o greutate peste el, ideal de aceeași formă cu a caserolei, pentru a se scurge surplusul de apă cât mai uniform. Lasați la scurs în funcție de ce fel de tofu doriți: moale, ferm sau extra ferm; adică între un minim de 15-20 de minute până la o oră. La finalul perioadei de timp, se îndepărtează pânza, bucata proaspătă de tofu se clătește cu apă rece și este gata pentru servire. >>>Rețetă de mici vegani • • • • • • • • • • • • Ingrediente: 2 căni de pulpă de soia 150 g de tofu 5 linguri de nucă măcinată 3 linguri de ulei 5 linguri de pesmet 2 linguri de bulion ½ lingură de cimbru ½ lingură de busuioc 1 căpătână mare de usturoi pisat 1 lingură de boia afumată ½ linguriță de sare 2 lingurițe de semințe de in măcinate Pulpa de soia se pune într-o cratiță la fiert, până evaporă cât mai multă apă, amestecând continuu fără să se ardă. Într-un castron, se pun 6-8 lingurițe de apă peste semințele de in măcinate și se lasă să se formeze un gel. Peste pulpa de soia luată de pe foc se adaugă toate ingredientele și se amestecă bine. Se formează micii și se pun la cuptor pe o bucată de hârtie de copt, la prăjit sau pe grătar. >>> Biblioteca Filaret 16 | B >>> Biblioteca a.casă | CJ Un loc comod în noul spațiu autonom a.casă, în bibliotecă vei găsi materiale tipărite – cărți, fanzine, pamflete, postere, stickere – despre diverse subiecte legate de critică socială radicală. Avem materiale pe acțiune directă, feminisme, punk și do-it-yourself, ecologie, teorie radicală, anti-represiune, mișcări sociale, arte, etc. Tot aici și-a găsit refugiu biblioteca și arhiva Rizom Infokiosk. Găzduim și o mini-librărie cu cărți și reviste de la Editura Pagini Libere + calendarul 2021,
 Jurnal din Vulturilor 50, Cutra, zinefem, Poliția Ucide, Dysnomia. Primim cu bucurie donații de cărți și sugestii pentru a îmbogăți biblioteca. În catalogul bibliotecii poți vedea ce avem deja: libracasa.librarika.com Pentru noutăți, urmărește blogul casei: acasa.blackblogs.org/category/ biblioteca/ Spaţiu DiY deschis în Bucureşti, Filaret 16, continuă să adune cărţi pentru bibliotecă. Avem deja două corpuri de bibliotecă pline, unul cu cărți și reviste feministe, despre sex work, educație anti-rasistă, anti-transfobă, anti-autoritară, diferite perspective și voci de stânga, punk și DiY, și alte subiecte super captivante, și celălalt cu benzi desenate. Sperăm ca în curând, când se vor mai relaxa restricțiile, să putem deschide pentru vizite de lectură mica noastră bibliotecă în creștere. Dacă vreți să ne faceți cadou o zină, revistă sau carte care credeți că s-ar potrivi în bliblioteca noastră, lăsați-ne un mesaj privat pe pagina de Facebook @Filaret16DiY. Dintre editurile şi inițiativele editoriale din România, veți putea citi la noi: Black Button Books, CUTRA, Dezarticulat, Editura Pagini Libere, Fractalia, Hecate, Literatură și Feminism, Posthum Journal și multe alte nume locale pe care sigur vă veți bucura să le regăsiți aici! �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Publicațiile Anarhiva Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Anuarul Anarhivei (2021) Subject The topic of the resource I. TEXTE Anarhiștii din România împotriva războiului din Irak (2003) Aceasta (nu) e o poveste de dragoste! Joseph Ishill (1888-1966): un tipograf libertar Comuna din Paris (1871) Zamfir Arbure-Ralli (1848-1933) Piotr Kropotkin (1842-1921) Paraf-Javal (1858-1941) Mihail Bakunin (1814-1876) No Border Camp Timișoara 2003 Ansamblul Oltenilor din Berlin (2013) Mircea Rosetti (1850-1882) Carlo Giuliani în zina Ura Errico Malatesta (1853-1932) Const. I. Emilian: Anarhismul poetic (1932) Pagini Libere (seria II, 1925-1926) Mechel Stanger (1909-?): „Amintirile unui anarhist din România” Inițiativa Autonomă Craiova: Războiul civil din Spania (2005) Retragerea din societate (CrimethInc.) Sindicatul și Atelier 2.0 Târgu Mureș Critica Radicală (2002) Alexis Grigoropoulos & Toată lumea pe străzi. Texte și comunicate din timpul revoltei din Grecia (2009) Livia Sura 16 decembrie 2006: Campania împotriva extremismului de dreapta (Mișcarea Underground Timișoara) II. COLECȚIA ANARHIVATĂ ÎN 2021 III. DIVERSE Interview with Anarhiva collective for BUNĂ #8 Tipărituri 2021 Activități editoriale 2021 Review: Anarchism in North East England 1882 – 1992 Creator An entity primarily responsible for making the resource Anarhiva Publisher An entity responsible for making the resource available Anarhiva Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2021 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource broșură Language A language of the resource română english Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2021 16 Decembrie 2021 Alexis-Andreas Grigoropoulos Anarhiva Ansamblul Oltenilor din Berlin anti-fascism anti-militarism anti-război Atelier 2.0 Carlo Giuliani Cluj Comuna din Paris Constantin I. Emilian Craiova crimethinc Errico Malatesta Federația anarhistă Inițiativa Autonomă Craiova interviuri Irak Joseph Ishill Livia Sura Lovekills Mechel Stanger Mihail Bakunin Mircea C. A. Rosetti Mișcarea Underground Timișoara No Border Camp Timișoara Pagini Libere Paraf-Javal Piotr Kropotkin Revista Bună Sindicatul Tyneside Anarchist Archive Ura Zamfir C. Arbure https://anarhiva.com/files/original/ddb5e03e29ae4ad5a870410f340520ee.pdf 22f794ba21d9dc31b2bb371419471174 PDF Text Text 1 �Platforma ANARHIVA își propune să documenteze istoria puțin cunoscută a pătrunderii și a răspândirii ideilor anarhiste în România, începând cu secolul XIX și până în zilele noastre. Colecțiile arhivate nu sunt menite numai să tezaurizeze un patrimoniu, ci să prezinte continuitatea practicilor și ideilor libertare în spațiul românesc. În ciuda ocultării tradiției anarhiste autohtone, au existat destule personalități, publicații, grupuri, edituri, periodice, corespondențe și, în general, o importantă producție literară asociată mișcării libertare. Indiferent de perioada istorică de care vorbim, anarhiștii din spațiul românesc au fost mereu conectați la rețelele internaționale, având o contribuție care nu s-a limitat doar la spațiul autohton, ci a depășit orizonturile granițelor politice. Încercăm să ilustrăm prin diversitatea surselor și colecțiilor inventariate (broșuri, afișe, reviste, fanzine etc.) multitudinea practicilor de organizare și de reflecție critică anti-autoritare. În același timp, sperăm ca această colecție să se dezvolte și să atragă viitoare contribuții care să documenteze aspecte necunoscute ale acestei istorii neîntrerupte. De asemenea, sperăm ca prin demersul nostru să trezim un interes mai larg legat de cunoașterea și cercetarea anarhismului în România. De altfel, materialele prezentate pot fi surse de inspirație pentru acțiuni și practici de auto-organizare ghidate de aceleași principii. anarhiva.com anarhivaa@gmail.com instagram.com/anarhivaro/ facebook.com/anarhivaro linktr.ee/anarhiva Anuarul este broșura, sau, în cazul de față, revista pe care o publicăm an de an, începând cu anul 2021. Vă invităm, deci, să răsfoiți și celălalte două numere, dacă nu ați făcut-o deja. Acestea pot fi găsite pe site-ul colectivului editorial Pagini Libere, sau scanând următoarele QR code-uri: 2020 2 2021 �EDITORIAL: O PĂRERE: 100+ ANI DE PUBLICISTICĂ LIBERTARĂ ÎN ROMÂNIA Luna asta, colectivul Anarhiva aniversează trei ani de existență, ocazie cu care se fac la fel de mulți ani de când mi-am propus să fiu ceva mai atent (și puțin mai organizat) cu privire la cele scrise și traduse în spațiul românesc încă de la primele apariții ale ideilor libertare, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Trei ani mai târziu și această atenție organizată începe să dea și primele ei roade, care sunt mai degrabă la nivelul unei păreri spuse cu ceva mai multă încredere. Mai sunt multe de citit, (re)descoperit, discutat, gândit și cântărit în lunile și anii care vor urma, până se va ajunge la niște certitudini factuale. Dar chiar și cele ce urmează n-ar fi putut fi posibile fără citit, (re)descoperit, discutat și gândit cu dragii mei tovarăși și prietini. Pe lângă asta, în urmă cu câteva săptămâni a apărut și varianta românească a site-ului The Anarchist Library, mai precis Biblioteca Anarhistă. Scopul acestei biblioteci digitale este de a fi un spațiu pentru arhivarea textelor care au legătură cu istoria, practica, ideile, literatura ș.a.m.d. libertară. Site-ul părinte, varianta în engleză, este compus din mii de texte, de la scurte notițe și opinii, la cărți de sute de pagini, iar proiectul continuă să crească în fiecare lună. Materialele sunt accesibile în mai multe formate digitale, compatibile cu unele e-reader-e și pot fi chiar descărcate în format de broșură pentru a fi tipărite. Este, prin urmare, una din cele mai importante surse de literatură anarhistă din lume, la momentul actual. Pe varianta românească au fost deja urcate câteva zeci de texte originale sau traduse în limba română, în special de pe blogurile colectivelor care nu mai sunt active și în cazul cărora există riscul să dispară de pe internet. Fiind vorba despre o arhivă digitală, construită și dezvoltată mai degrabă în jurul conceptelor ajutorului reciproc, participării colective și non-ierarhiei (mai ales a celei informaționale), doresc să subliniez că oricine are texte care se regăsesc oricât de puțin în cele scrise la secțiunea „Despre proiect”, poate contribui la arhivă apăsând simbolul „+” care se găsește în partea dreaptă-sus a paginii. Sunt câteva casete care trebuie completate. Trebuie, bineînțeles, adăugat și textul cu pricina, care poate fi editat (ca oricare altă înșiruire de cuvinte) într-un editor web de text. Dacă nu vă descurcați, nu ezitați să-i contactați pe „admini”. Dacă nu veți avea nicio problemă cu trimisul textului, acesta va fi, cel mai probabil, aprobat de către persoanele care administrează site-ul. Și, desigur, înainte de orice, să nu uitați să căutați pe pagină să vedeți dacă acel text nu a fost deja adăugat. Este important să fie urcate cât mai multe texte originale sau traduse în română, deoarece acest site poate fi folosit ca o unealtă folositoare oricui dorește să afle mai multe despre gândirea și practicile anarhiste în general sau despre expresiile lor locale. Să revenim, totuși, la tema textului de față… Experiențele cumulate ale muncilor mai degrabă calitative ale Anarhivei, precum și trecerea rapidă și cantitativă printre titlurile disponibile pe Biblioteca Anarhistă încep să creeze o vedere mai de largă, o perspectivă a ceea ce înseamnă producția de text sau traducerea în mediile libertare din România de după 1989. Privirea s-ar putea extinde și la perioadele de dinainte de 1989, dar acest lucru va fi posibil abia după ce cel puțin câteva zeci de texte vor fi fost scanate și trecute printr-un OCR, corectate și urcate pe Biblioteca Anarhistă, pentru a putea vedea dacă există ceva special care atrage atenția. Dar, pentru perioada de după 1989, cele două arhive funcționează împreună foarte bine, pe Anarhiva fiind urcate zeci de materiale care există fizic și au fost scanate (sau copiate pe un calculator în cazul CD-urilor cu muzică, filmări și poze digitale), pe când pe Biblioteca Anarhistă sunt urcate acele texte care existau deja într-un format digital editabil. Perspectiva care am impresia că se conturează este una a evoluției, a unor pași care se fac. Și, o dată făcuți, se trece la următorul nivel, 1 �care necesită alți pași de făcut. Și așa mai departe. Este vorba de o evoluție organică a lucrurilor. De ce evoluție organică? Pentru că, în lipsa unei continuități a tradiției libertare pe teritoriul României actuale, din momentul „apariției” și până-n zilele noastre, în principiu din cauza fascismului crescând, a dictaturilor carliste și antonesciene, precum și a regimului așa-zis comunist, persoanele care au (re)descoperit aceste idei, începând cu perioada de final a vechiului regim, nu au avut parte de niște „instituții” ale producției de informație materială (ziare, reviste, cărți, broșuri etc.) sau imaterială (idei, discuții etc.) de care să se folosească în scopul cunoașterii. Urmarea logică a fost că, atunci când condițiile istorice au fost din nou prielnice, anarhismul a renăscut ca mișcare vizibilă. Nevoile — de apartenență la un trecut comun, la un prezent și un viitor mai bun/sigur, de cunoaștere, de experimentare cu practica etc. — sunt fenomene normale, iar dorința de a le satisface e la fel de firească. Cu timpul, unele nevoi sunt îndeplinite, dar ele continuă să existe ca atare, într-o formă mult mai puțin intransigentă, creând constant alte nevoi mai specifice, cu rezolvări la fel de specifice. Iar nevoile creează contextul pentru apariția unor „instituții”, care vor fi uneltele îndeplinirii acestora. Printr-o instituție înțeleg » fie un organ care poate fi un ziar, o revistă, un colectiv artistic, o editură, un cenaclu de poezie, o trupă muzicală sau de teatru etc., care are utilitatea specifică de a folosi orice metodă (materială, imaterială), formă (vizuală, auditivă etc.) și timp/spațiu pentru a-și duce scopul la bun sfârșit; scopul unui o. este producerea de mesaje, idei, concepte, practici conform unor valori și principii și răspândirea acestora în societate; » fie o organizație, care poate fi un grup de afinitate, un colectiv, o fracțiune, un sindicat, un club etc., formată prin asumarea liberă și colectivă a unui set de valori și principii sau pe baza unei nevoi imediate; o o. desfășoară una sau mai multe activități cu caracter social, cultural, politic, sau acțiuni politice directe, bazându-se pe principiile asumate, folosind ce spații are la dispoziție, proprii sau nu; mai rar și în condiții istorice mai favorabile, vor exista și acele o. care se vor ocupa de administrarea unor spații alternative/autonome în care se pot desfășura activități întreprinse de un organ sau de o altă o.; în unele contexte, instituțiile pot fi atât organ cât și o., precum este o editură care are în propriul 2 uz și administrare atât modurile de producție cât și spațiul necesar producției și depozitării, sau o trupă de teatru care are propria recuzită, modurile și abilitățile necesare producției acesteia, precum și o sală pe care o folosesc pentru repetiții, evenimente publice și producție, depozitare. * Prima perioadă de existență a unor astfel de „instituții” a început prin anii 1870, continuând, cu diferite intensități, până prin anii 1930. Perioada se suprapune, în mare măsură, peste activitatea lui Panait Mușoiu, cel mai prolific și important editor anarhist din România la acea vreme, ori a unor militanți precum Iuliu NeaguNegulescu. A fost, de asemenea, o perioadă în care mai multe periodice libertare, anarho-sindicaliste, anarho-comuniste ș.a.m.d. au apărut (Răzvrătirea, Revista Ideei, Mișcarea socială, Vremuri Noi, Pagini Libere etc.), iar în unele orașe au luat ființă grupuri de discuții, autoinstruire și propagandă. Vorbim despre o perioadă când au început să fie traduse pentru prima dată în limba română multe din textele libertare clasice. A fost o perioadă prolifică, în care au fost publicate și răspândite numeroase cărți, broșuri, periodice în legătură cu ideile anarhiste, dar și numeroase texte literare sau de popularizare a științei. Desigur, această perioadă corespunde cu primele trei faze ale anarhismului clasic „românesc”, dar acele persoane și colective care au fost parte din aceste faze au putut să se exprime și au putut fi vizibile prin cadrul instituțiilor pe care le-au creat sau la care aveau acces. De asemenea, perioada se suprapune și cu faza maturizării mișcării socialiste din România, precum și a „spartului târgului”, când fiecare și-a ales un drum ceva mai bine definit: autoritarism sau antiautoritarism. Din câte știm, până în ziua de astăzi au existat mici tipografii și inițiative în acest sens, care să aparțină de mișcarea libertară de pe teritoriul țării, dar ele au fost lipsite de amploare sau zdrobite în față de autorități. Ba mai mult, mașinăriile de tipărit care erau trimise în secolul al XIX-lea din occident în Imperiul Rus treceau prin România; dar, pare-se, niciuna n-a „voit” să poposească aici pentru o perioadă mai lungă de timp. Desigur, acestea aveau un scop și un rol mult mai important în imperiul țarist, unde narodnicii, nihiliștii, socialiștii și anarhiștii luptau cu cartea, și de multe ori chiar cu arma în mână, împotriva opresiunii. De obicei, a avea o astfel de tipografie înseamnă o mai mare libertate de publicare și un nivel mai mare �de siguranță cu privire la colectiv și al producției. Desigur, șansele de „cenzură” sau ale unui răspuns negativ cu privire la ce se dorește a fi tipărit scad. Și, la fel de importante sunt costurile de producție, care și acestea scad, însemnând exact ceea ce-și dorește fiecare dintre noi: mai mult loc de propagandă, mai multe materiale de diseminat. Iar aceste diseminări se făceau adesea prin poștă pe baza unor subscripții lunare/anuale, trecând pe la unul din cluburile socialiste, unde puteau fi găsite materialele cu pricina sau prin campanii de popularizare. Putem observa beneficiile de care s-au bucurat acele ziare mai de stânga din România interbelică, care aveau și o tipografie. Acestea au putut să se dezvolte în foarte multe dintre domenii, de la jurnalism până la artă, și să devină relevante pentru părți însemnate din societate, nu doar pentru persoanele asumate, ci și pentru cele care doar „cochetau” cu unele dintre idei. Aceste ziare au fost și un punct de plecare (sau, cel puțin, un mediu propice) pentru evoluția și dezvoltarea a foarte multora care erau sau au devenit mai târziu bune și buni în ceea ce făceau. Anii `30 sunt pe final. Începe dictatura carlistă, urmată de începerea unui nou război mondial. Multitudinea de grupuri fasciste și militariste e de neoprit. Iuliu NeaguNegulescu moare în 1940, patru ani mai târziu fiind urmat de Mușoiu. Printre ultimii care „sting becul” se află pacifistul Eugen Relgis, care părăsește țara în 1947. * Au urmat zeci de ani în care, cel puțin din câte se știe în momentul de față, nu au existat în România persoane cu convingeri libertare asumate în mod public. Au fost aceia și acelea care, o dată plecate din țară, au descoperit anarhismul. A mai fost și tineretul anilor `80, care asculta primele casete cu muzică punk și încet-încet își asuma și look-ul. Au existat și câteva tentative de a trimite literatură libertară, pe filieră anarho-sindicalistă, din Franța în România, dar nu se știe dacă a avut vreun efect. Dar, în mare parte, perioada dintre 1947 și 1989 reprezintă un mister, o necunoscută cu foarte multe variabile. Totuși, în perioada „necunoscutelor”, au fost publicate la edituri de stat câteva cărți care au o legătură cu anarhismul: Louise Michel de D. Rosenzweig (1967), Amintirile unui răzvrătit de Piotr Kropotkin (1969), sau Panait Mușoiu de A. Gălățeanu și N. Gogoneață (1970). Cea din urmă făcea parte din colecția Evocări, în care a mai apărut și volumul Ștefan Gheorghiu și epoca sa, de M. Gh. Bujor (1968), dar și monografia dedicată lui Nicolae Codreanu de Stelian Neagoe (1970). Ștefan Gheorghiu a fost un militant sindicalist apropiat mai degrabă de partea revoluționară și chiar anarhistă a organizării muncitorești. A fost recuperat ulterior în iconografia socialismului de stat într-un mod care ignora tocmai dimensiunea antiautoritară a militantismului său. S-au scris și studii prin diverse reviste de specialitate, despre mișcarea socialistă în perioada sa de început, despre primele publicații socialiste sau despre Tudor Arghezi sau Garabet Ibrăileanu (primul îi era prieten de nădejde, al doilea a făcut școala împreună cu Mușoiu), în care apar și periodice libertare sau sunt amintite figuri ale mișcării anarhiste. În tonul textelor se poate resimți o urmă de rezervă atunci când se specifică (rar) că unele din aceste 3 �persoane și periodice au fost sau doar au „cochetat” cu anarhismul. În anumite cazuri, cum era cel al revoluționarul și poetul bulgar Hristo Botev care a locuit mai mulți ani la Brăila și București, orientarea sa bakuninistă nu putea fi ocolită. Desigur, critica anarhismului trebuia asumată de autori, ca o precauție ideologică minimă, astfel că, de cele mai multe ori nu ne putem da seama de adevăratele sentimente ale acestora. Anarhiștii au mai apărut ca personaje în literatură, piese de teatru sau memorii. A fost mai mult cazul lui Panait Mușoiu care a fost totuși o figură marcantă a mișcării socialiste; asta pe lângă faptul că a fost și primul traducător al Manifestului comunist în română, precum și a altor texte marxiste. Ar mai fi poate de amintit aici cartea lui PierreJoseph Proudhon, Principiul artei și destinația ei socială, apărută în românește în 1987. Oricum, în afară de faptul că textele amintite au apărut într-o perioadă de relativă relaxare a regimului, urmare a îndepărtării lui Ceaușescu de URSS și de stalinism, în studiile și textele de istorie sau literatură, asumările ideologice militanților anarhiști sunt văzute fie drept o „naivitate a tinereții”, fie drept o eroare ideologică. Un caz reprezentativ este cel al prefeței românești la Amintirile unui răzvrătit, în care autorul admite importanța politică și intelectuală a lui Kropotkin, dar îi vede aderarea la anarhism ca pe o „greșeală”; sau cel al utopistului Iuliu NeaguNegulescu a cărui perioadă de anarhism militant este chiar omisă cu totul. Totuși, aceste fapte sunt mult mai „bune” decât discursul care fusese până la perioada de relaxare, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, când peste tot se susținea că socialismul „cel bun”, cel materialist și științific, este numai acela venit din est, pe când anarhismul este o prostie și o naivitate occidentală, un socialism „rău” care trebuie potolit, pentru că nu are nicio potență revoluționară reală, fiind doar un individualism burghez ș.a.m.d. Niște falsități, dacă e să luăm în considerare istoria care ne prezintă că estul și anarhistele și anarhiștii de acolo (Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin, Emma Goldman și Alexander Berkman, Nestor Mahno etc.) au jucat un rol foarte important în formarea și dezvoltarea anarhismului global, încă de la începuturi. Iar aceleași persoane erau adepte ale anarho-comunismului, o formă de anarhism care caută să reconcilieze individul și comunitatea, un curent majoritar și în care au participat și multe persoane care-l citeau pe Marx sau pe alți teoreticieni apropiați de viziunea 4 sa. Anarhismul nu se rezumă numai la un Max Stirner prost înțeles. * Anii `90 au marcat începutul celei de-a doua (re)nașteri a instituțiilor libertare. Prin intermediul scenei punk, care ia naștere în această perioadă, informația începe să fie produsă și diseminată într-un limbaj accesibil oricui. Este vorba în mare parte de zine, reviste și fluturași care prezintă scena și etica punk, practicile do it yourself, feminismul și anarhismul. Apar și traduceri scurte din clasicii Anarhiei, de la Emma Goldman, la Mihail Bakunin și alții, texte despre Războiul civil din Spania, despre lupta antifascistă ș.a.m.d. În fine, în 1997 apare și prima carte despre anarhism, publicată la o editură nesocialistă: Anarhismul clasic: gândirea politică a lui Godwin, Proudhon, Bakunin și Kropotkin, de George Crowder (Editura Antet). Fiind prima istorie a anarhismului apărută la noi după 1989, cu siguranță că este pasată din mână-n mână și citită pe nerăsuflate. Nouă ani și multe zine mai târziu, apare și Istoria anarhismului de Jean Préposiet (Editura Sirius). Ambele au fost, pentru foarte mulți ani, singurele texte introductive în limba română accesibile și în afara mișcării anarho-punk. Pe cea de-a doua am găsit-o și eu, într-o librărie, la doi ani după publicare, fiind prima mea carte „serioasă” într-ale anarhismului. Luasem toate librăriile din municipiul D. la rând, iar în fiecare librărie mă uitam prin fiecare volum în parte, având un crez naiv că voi găsi multe cărți despre anarhism. Am găsit-o doar pe aceasta, bucurându-mă că măcar aceasta a fost să fie. Ulterior, volumul a circulat pe la mai toți prietenii mei interesați de anarhism. În orașele în care scena anarho-punk era activă, pe lângă prezența acestor fanzine, fluturași și broșuri, se organizau și concerte și festivaluri de muzică (dar nu numai), care constituiau prilejuri bune pentru răspândirea textelor și materialelor cu pricina. Cu timpul, aceste orașe (Craiova, Timișoara, București etc.) au devenit foarte importante, iar tot mai multă lume din alte orașe a început să îmbrățișeze etica, ideile și look-ul punk. Atunci când avea loc un concert în Timișoara, de exemplu, oamenii din orașele din împrejurimi se organizau și se ducea la concert în grup. Ocazie cu care multă lume făcea cunoștință atât cu altă lume, cât și cu lumea libertară. La fel a fost și în cazul meu și a multor altor oameni care încă suntem �prezente și prezenți în scena punk și/ sau în mișcarea anarhistă. Desigur, oamenii se adunau din mai multe orașe și la organizarea unor marșuri comemorative (9 noiembrie), proteste antifasciste (anti-Noua Dreaptă) sau anti-război (cel din Irak), ori pentru acțiuni de tip „hrană nu bombe”. Aceste momente erau ocaziile de a pune în practică cele discutate, citite și învățate și de a da trecătorilor fluturași informativi. Fiecare spațiu autonom/alternativ care a existat din `90 încoace (ca mai toate cluburile socialiste, anarhiste, muncitorești din vremurile vechi), pe lângă latura culturală a „jocului de glezne” pe ritmuri punk, avea și o bibliotecă îngrijită de colectiva locală. Foarte mulți ani, punk-ul și bibliotecile au mers umăr lângă umăr (și continuă să meargă așa și azi, într-o formă sau alta). Pe lângă producția locală de propagandă, bibliotecile conțineau și materiale în alte limbi, aduse de tovarășele și tovarășii care se mutaseră din țară și locuiau prin squat-uri, revenind în țară doar din când în când. Ceea ce a însemnat că, trecute din mână în mână, din spațiu în spațiu, aceste biblioteci au devenit cu timpul veritabile colecții și arhive. Nu e, așadar, o surpriză că primele materiale care au intrat în colecția on-line a Anarhivei au aparținut fie unor biblioteci anarhiste, fie unor colecții personale. Încet dar sigur, și mai ales după evenimentele zilelor anti-NATO din 2008, încep să apară colective care-și asumă o muncă mai specifică, fiind mai degrabă concentrate pe scrierea sau traducerea unor texte libertare, fie de istorie, fie de teorie, decât pe muzica și cultura punk (adică concerte, recenzii, materiale legate de această scenă etc.). Unele dintre aceste noi inițiative au aparținut noii generații de atunci, nemaifiind neapărat concentrate în marile orașe. Luând în considerare materialele arhivate până acum pe Anarhiva și Biblioteca Anarhistă, perioada care începe prin 20082009 și care continuă până undeva prin 2015 îmi pare a fi perioada de după 1989 în care s-au scris și s-au tradus cele mai multe texte. Fie că vorbim despre anarhismul clasic (sindicalist, comunist, feminist) sau despre curentele antietatiste apărute după cel de-al doilea război mondial (Internaționala Situaționistă, primitivismul etc.), zeci de texte au fost traduse (mai bine sau mai rău). Acestea erau, în mai toate din cazurile, postate pe blogurile colectivelor în cauză, dar au fost și situații în care apăreau sub forma unor broșuri sau cărți, tipărite la o calitate destul de bună și care circulau alături de ultimele apariții din zona fanzinelor punk și „artsy” sau a revistelor anarhiste. E posibil ca această „explozie” să fi fost facilitată și de extinderea internetului și apariția textelor originale pe diverse site-uri (un lucru mai greu de conceput în anii dial-upului și a internet cafe-urilor); precum și a Google Translate-ului, care era mai rapid în a soluționa o necunoscută decât era un dicționar fizic, cu sute de pagini, chiar dacă uneori făcea greșeli urâte. Din 2014-2015 se produc noi schimbări. Acestea nu au legătură doar cu contextul de atunci (de exemplu, faptul că protestele de stradă din 2012-2013 s-au transformate în proteste de dreapta, din care se vor naște ulterior forțe politice de dreapta și de extrema dreaptă), dar și de schimbările din cadrul mișcării care continua să crească puțin câte puțin, având spații și procese colective noi, cauzate de unele dezamăgiri care s-au tot adunat de câțiva ani. 5 �Apar și primele colective editoriale asumate, dar, în paralel, tot mai puține alte colective aleg să aibă o constanță în a scrie sau a traduce, deoarece încep să se concentreze și să se specializeze în alte domenii, care continuă să existe și astăzi și produc o altfel de cunoaștere (de exemplu, grădinăritul și producția de alimente de bază și a celor gătite). Încet, dar sigur, dispar zinele, ziarele și revistele (specific) libertare. Golul care s-a creat a fost umplut de noul val de feminism radical și intersecționalism, curente care au prins amploare și care de multe ori s-au reintersectat și cu anarhismul. Ceea ce a fost super, deoarece a fost și continuă să fie nevoie de asta. Acest nou val a adus foarte multe schimbări pentru multe persoane, chiar și pentru cele asumate politic, precum și o deschidere (bilaterală) către/dinspre persoane noi, din afara arealului ideilor libertare. De asemenea, au fost inițiate o serie de discuții necesare, amintind adeseori de faptul că e nevoie și de altfel de practici de organizare (de exemplu unele care să includă mai multă grijă și atenție față de sine și altele/ alții). Tot mai multe persoane au început să se dedice unor cauze punctuale, precum lupta persoanelor rome împotriva rasismului ori justiția locativă pentru persoanele defavorizate. În orice caz, pentru multă lume, această perioadă ne este cea mai cunoscută, deoarece am trăit-o, o trăim, o vedem. Uneori însă avem tendința de a uita că toate procesele trec prin schimbări, chiar și atunci când luăm parte la ele, când suntem cele și cei care facem ca procesele să meargă înainte prin transformările prin care trecem fiecare dintre noi. * Adevărat, trecem printr-o perioadă în care nu se mai traduc anual zeci de texte anarhiste, probabil și din cauza faptului că internetul și cunoașterea a cel puțin unei alte limbi străine au devenit foarte răspândite. Astfel, multe persoane aleg să citească direct în limba străină pe care o cunosc sau să folosească, în scop propriu, aplicațiile de traducere automată, care au ajuns tot mai performante. În afară de asta, trebuie să ne bucurăm că, în sfârșit, încep să fie publicate (la edituri nesocialiste) tot mai multe cărți despre (sau inspirate de) ideile libertare. Istoriei anarhismului scrisă de Jean Préposiet și publicată în limba română în 2006 i-a urmat abia în 2018 un alt volum cu tematică anarhistă. Este vorba de cartea Evgheniei Iaroslavskaia-Markon, 6 publicată la Corint sub titlul O revoltată în Rusia bolșevică. Alte titluri, în ordinea apariției lor, au fost Ruth Kinna, Guvernarea nimănui. Anarhismul în teorie și practică (Cetatea de Scaun, 2019), David Graeber, Datoria. Primii 5000 de ani (Art, 2020), Piotr Kropotkin, Pâine și libertate (Alexandria, 2022), David Graeber și David Wengrow, Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii (Polirom, 2022). O prezență constantă, încă de la începutul anilor `90 au fost cărțile autoarei genurilor fantasy și științifico-fantastic, Ursula Kroeber Le Guin, atât de importante pentru multe și mulți dintre noi. Inițial găsite prin bibliotecile familiei sau ale cunoscuților, Deposedații, Mâna stângă a întunericului și Lumii îi spuneau pădure au reapărut de curând pe rafturile librăriilor, în ediții noi, alături de noi traduceri (ca de exemplu Sfâșierea cerului, Orașul iluziilor). Pe lângă aceste volume, avem și pe acelea publicate la colectivele editoriale libertare, care, din păcate, nu sunt de găsit în librării (iar multe din cele mai vechi nici „pe sub mână”). La care se adaugă și titlurile apărute la noile edituri de stânga și progresiste din România. Multe sunt binevenite în bibliotecile individuale și comune, devenind părți importante ale culturilor noastre alternative, culturi care se formează continu. * Aflându-ne într-o perioadă în care extrema dreaptă devine tot mai puternică, iar acele zone ale socialismului care și-au asumat o poziție „statistă” și autoritară devin tot mai vocale, mai vizibile și mai nostalgice după vremurile demult apuse, consider că este momentul ca, pe lângă textele feministe și cele intersecționale, să ne asumăm și o mai mare implicare în instituțiile care produc informație și cultură antiautoritară, fie ea dinspre anarhism sau marxism. Deoarece acestea, alături de feminismul radical și intersecționalism, pot crea o viziune mai largă cu privire la ce înseamnă, de fapt, o alternativă antiautoritară. Nu e vorba aici numai de teorie sau de istorie, ci și despre a consemna experiențele noastre individuale sau colective, reflectând la ce a funcționat și ce nu, dar și la ce credem că ar fi mai „bine” pentru orașul, regiunea sau geografia în care ne aflăm, pe baza experiențelor noastre, dintr-un punct de vedere antiautoritar. E nevoie să inițiem mai des discuții, iar astfel să putem crea o nouă conștiință și atitudine, inspirată de �anarhism, de dorința de a cunoaște totul și de a chestiona totul. O unealtă critică, un set de valori și principii, care trebuie să fie accesibile oricui, care se pot schimba după nevoile și capacitățile fiecăruia dintre noi și a comunităților din care facem parte și a căror uz nu va putea duce niciodată la dominație, discriminare și ierarhii bazate pe exploatare și subjugare. Ci, mai degrabă, către eliberare, deschidere, îmbrățișarea unei vieți individuale și colective mai demne și mai respectuoase. Și nu în ultimul rând, trebuie să ne gândim la un fapt destul de simplu: dacă ar fi existat o continuitate și în perioada 1947-1989, cu siguranță am fi avut astăzi o dezvoltare mult mai vizibilă, poate mai apropiată de tradițiile libertare din alte țări, sau chiar de cele marxiste locale. În ideea în care unele tradiții din alte geografii au cel puțin 100 de ani. Iar cele marxiste locale au acces la zeci și sute de cărți de istorie, teorie, literatură, practică a căror proces de scriere și traduce în limba română se întâmplă fără oprire (poate doar cu mici pauze) de zeci de ani. Dar lucrăm cu ce avem și poate că e mai bine că am început și a doua oară ceea ce în alte părți doar se continuă și nu se mai chestionează. Ar fi bine ca de data aceasta să avem grijă la continuitate, să avem grijă să primim alături de noi pe cele și cei mai tineri, pe cele și cei cu viziuni și idei proaspete, pe cele și cei cu critici constructive diferite, pe cele și cei cu practici de un alt fel. Căci, și o repet, cel mai important este să cunoaștem totul, dar să și chestionăm totul. Text: C. Ganait Redactare: A. Răvășel 3 ianuarie 2023 7 �SELECȚIE DE TEXTE: Din istoria anarhismului în România: GHEORGHE LEVEZAN, UN STUDENT DIN ROMÂNIA ÎN MIȘCAREA ANARHISTĂ INTERNAȚIONALĂ (1890) Născut într-o familie înstărită din Bacău în 1867 (sau, după alte surse, 1869), Georges Levezan (sau Gheorghe Livezean) a ajuns la Paris în 1887 pentru a studia matematica. Aici a înființat Grupul Internațional al Studenților Anarhiști („Groupe international d’étudiants anarchistes”) și a scris un „Manifest adresat studenților din întreaga lume”. Tipărit în 40.000 de exemplare, textul a fost distribuit împreună cu La Révolte, publicație anarhistă din Paris editată de Jean Grave, unul din apropiații lui Piotr Kropotkin și Élisée Reclus. Levezan a fost apropiat și de colectivul care a scos periodicul anarho-comunist Răzvrătirea din Focșani (1891), fiind în același timp colaborator la La Révolte. La începutul anului 1889, în timp ce se îndrepta spre România pentru a-și vizita familia, a fost arestat la granița elvețiano-austriacă. În bagaje sale poliția a găsit mai multe numere din Le Révolté, publicație scoasă de Piotr Kropotkin în Elveția, și din La Révolte. A fost totuși eliberat la scurt timp după aceea, autoritățile austriece fiind informate că Levezan era fiul unui deputat român. Arestat din nou în Franța, în ajunul manifestației de 1 mai din 1890, Levezan a fost acuzat de „incitare la revoltă” și „propaganda socialistă” pentru publicarea manifestului adresat studenților, iar la 28 mai 1890 a primit ordin de expulzare din Franţa. Într-o scrisoare publicată în La Révolte (nr. din 14 iunie 1890), Levezan relatează astfel experiența expulzării: Luni am plecat din depou într-o trăsură, legați doi câte doi cu cătușe. Eu eram cu tovarășul Consorti. Când am ajuns la Gare du Nord, am schimbat trăsura pe vagonul de detenție. De îndată ce ușile s-au închis, cătușele ne-au fost desfăcute și am fost duși în celule. Abia ne puteam mișca. Am stat așa de luni seara până miercuri dimineața! Miercuri dimineața am coborât, așadar, din tren și, încătușați iarăși câte doi, am traversat orașul pe jos pentru a merge la jandarmeria din Tourcoing, unde am petrecut trei ore și jumătate. Puși din nou în lanțuri și însoțiți de un jandarm și de un brigadier, ne-am îndreptat spre frontiera belgiană. Am fost predați în mâinile jandarmilor belgieni. Am fost supuși unui interogatoriu [la un comerciant de vinuri]. Belgienii aveau dreptul să intre în Belgia, dar „străinii” erau întorși înapoi în Franța. Pentru că nicio țară nu ne dorea, am fi rămas în zona neutră, dacă jandarmii ne-ar fi permis să rămânem acolo. Dezlegarea acestei 8 probleme ne-a venit tot de la jandarmii belgieni: să intrăm în Belgia pe altă cale, cu riscul însă de a fi prinși de alți jandarmi. După-amiază, jandarmii și-au luat puștile, ne-au condus câțiva pași spre hotar, spunându-ne pe un ton solemn: „Aici este Franța, unde trebuie să vă întoarceți”; iar apoi au revenit la negustorul de vinuri. Noi am pornit însă pe altă parte pentru a ajunge la Moucron, iar de acolo am luat trenul spre Bruxelles, unde am sosit seara. Levezan a ajuns într-un final la Geneva, în Elveția. Numele său a apărut pe o listă de anarhiști întocmită de poliția feroviară pentru „supravegherea frontierelor”. La Geneva, a participat la mai multe adunări și manifestații ale anarhiștilor și a fost pentru o vreme profesor de matematică. În vara anului 1891, a încercat, împreună cu alți anarhiști, să participe la Congresul socialist din Bruxelles. Delegații anarhiști au fost însă împiedicați să ia parte la lucrările congresului dominat de social-democrați și, într-un final, au fost expulzați din Belgia cu ajutorul poliției. Episodul este relatat și în ultimul număr din Răzvrătirea. În ianuarie 1894, numele său a apărut într-o listă de corespondenți ai ziarelor anarhiste întocmită de poliția franceză. În 1897, Gheorghe Levezan, aflat în România, îi trimite lui Max Nettlau câteva corecturi la volumul Bibliographie de l’anarchie, publicat de istoricul libertar la Bruxelles. Lucrarea cuprinde și un capitol dedicat publicațiilor anarhiste din România de la acea vreme. O vreme îndelungată, Levezan dispare, reapărând în 1935, la Paris. Între timp reușise să-și ia cetățenia franceză, câștigându-și existența, se pare, din colaborarea la diferite publicații franceze. Ultimii ani ai vieții și-i petrece însă în mizerie. Își pierde casa pe care o avea în Île de France și trăiește în condiții tot mai grele, alături de Carmen Mathieu, artistă pariziană. Aceasta se sinucide în 1935, înecându-se în Sena. Levezan e interogat de autorități în legătură cu moartea acesteia, eliberat, pentru a fi mai apoi arestat pentru „vagabondaj”. Nu se cunosc împrejurările sau locul morții lui Georges Levezan, care cel mai probabil a rămas în Franța până la finalul vieții. �MANIFEST CĂTRE STUDENȚII DIN ÎNTREAGA LUME (1890) Tovarăși, Acum ceva vreme o idee a răsărit printre noi și a parcurs deja o lungă cale, ideea că există ceva ce-i unește pe oamenii dincolo de frontierele statelor, iar acest ceva ar putea să fie cultul idealului, aspirația comună către libertate și justiție. Legăturile de amiciție care din fericire s-au înfiripat între noi merită să fie tot mai apropiate și puternice, însă nu doar prin simple acte de curtoazie, ci prin schimbul neîncetat de idei și prin practica solidarității. Tovarăși, Orice s-ar spune, vremurile nu sunt prielnice libertății, iar noi, studenții, nu putem să nu resimțim din plin efectele luptelor de pe scena politică. În timp ce în această țară [Franța] s-a încercat atragerea noastră în rivalitățile jalnice dintre o coterie aflată la putere și una care aspiră să pună mâna pe ea; în timp ce în Italia, un guvern așa-zis liberal permite ca „agenții de ordine” să năvălească în universități, într-o altă țară, în Rusia – a cărei tinerime am ajuns s-o stimăm și s-o admirăm pentru faptele sale eroice, în timp ce guvernele noastre îl admiră și adoră pe despotul care a făcut deja atâtea victime în rândurile acesteia – sunt pedepsiți sute de studenți pentru vina de a fi fremătat de groază la auzul oribilelor masacre comise împotriva exilaților politici. Suntem încredințați că dăm glas sentimentelor tinerimii universitare din întreaga lume declarându-ne aici simpatia profundă pentru tinerii curajoși care luptă în Rusia și transmițându-le cele mai bune gânduri pentru triumful Cauzei căreia i-au închinat viețile lor. Tovarăși, Nu încape îndoială că, în acest moment, aristocrația rusă reprezintă un anacronism; însă el nu este singurul în Europa. Dacă privim în jurul nostru, trebuie să recunoaștem că tot sistemul economic și politic actual reprezintă un uluitor anacronism. Împărțirea societății în clase, condiția salarială, care nu e decât o iobăgie abia mascată, sistemul reprezentativ, feudal prin natura și originile sale, toate sunt rămășițele unei epoci pe care am crezut-o demult apusă. Trăim într-o perioadă de tranziție, chiar dacă avem impresia că ne aflăm în mijlocul unei civilizații aproape perfecte. Și resimțim cu toții efectele luptelor, crizelor, antagonismelor care azi sunt poate mai teribile, mai ascuțite, mai violente ca niciodată. Trebuie, tovarăși, să ne facem partea. La vremea lor, părinții noștri au fost revoluționari. Acum, că și-au făcut un rost, își neagă principiile de odinioară. Acum nu mai au decât interese. Aceste interese constau – nu are folos să ascundem faptul – în oprimarea și exploatarea revoltătoare a celor mulți. Nu doar că bogăția clasei dominante crește odată cu mizeria poporului, ci ea e udată și hrănită în fiecare zi cu lacrimile și sângele plebei. Toate sofismele economiei politice n-au reușit să ascundă acest adevăr, ale cărui dovezi ne cad neîncetat sub ochi. Însă noi, tânăra generație, ale cărei mâini nu s-au înmuiat încă în sângele muncitorului și care visăm la dreptate și bunăstare pentru toată lumea, suntem chemați azi să alegem. Fie, dând uitării interesele noastre personale și de clasă, să ne contopim în masa revoltaților, împotriva acestui sistem monstruos de înșelăciune și tiranie, la fel de monstruos ca oricare altul care i-a precedat. Fie să ne facem complicii tuturor infamiilor și injustițiilor de care se face zi de zi vinovată societatea actuală. Noi înșine suntem victimele unei exploatări intelectuale cu mult mai grozavă decât exploatarea materială căreia îi este supus muncitorul. Acestuia nu i se cere decât forța musculară, câteodată sănătatea și viața. Nouă ni se cere inteligența și conștiința, doar pentru a ni se reproșa docilitatea și pentru ca, în discursurile oficiale, să fie deplânsă [ipocrit] corupția de care este atinsă generația actuală. Școala e o cazarmă în care suntem dresați să ne supunem pasiv și orbește legilor și statului, în care inteligența ne este sufocată sub povara examenelor și programelor oficiale. Mâine, când ne vom fi eliberat de această corvoadă, vom avea inefabila consolare de a trece prin fața paturilor miilor de bolnavi pentru a constata numărul de victime care se datorează organizării societății contemporane. Vom deveni temniceri pentru miile de muncitori care lucrează pentru a-l îmbogăți pe un singur capitalist. Vom intra în cariere administrative și astfel vom participa la jaful bunului public. Va părea că le vom comanda altora, în vreme ce nu vom fi, de fapt, decât unelte mizerabile în mâinile celor mai puternici decât noi. Ne vor fi date, fără îndoială, funcții mizerabile, care însă nu vor putea să ne procure o satisfacție egală cu cea resimțită de cel care, pentru a trăi în adevăr, a ales să trăiască în sărăcie. În schimbul acestor jalnice avantaje ni se va cere să nu avem principii, nici sentimente pentru suferințele altuia; ni se va cere să renunțăm la independența noastră, să ne plecăm în fața superiorilor noștri, să ne supunem, așa cum trebuie și în prezent s-o facem, intrigilor, injustiției și tuturor lucrurilor care ne revoltă conștiința și ne rănesc demnitatea. Nu putem avea, deci, ezitări. Cei care nu-și urmăresc decât propriul interes, cei care-și fac vise de putere, bogății și plăcere și care avansează, prin ignominie, spre prăpastie, să-și continue drumul. Noi ne despărțim de ei. Ne dorim să luptăm, alături de Proletariat, în lupta emancipării, însă nu a unei clase sau a alteia, ci a neamului omenesc. Scopul nostru va fi tocmai de a împiedica ca Revoluția socială să degenereze în răzvrătire de clasă, ceea ce va însemna să ne poziționăm ca adversari hotărâți ai oricărei tiranii, vechi sau noi, chit că ar fi triania celui de-al treilea, al patrulea sau al cincilea Stat. Rolul nostru este să subminăm fundamentele ordinii actuale, doborând prejudecățile care au cuprins masele. Și, pentru că o revoluție socială este oricum de neocolit în acest moment, s-o înfăptuim până la capăt, pentru ca, în calitate de revoluție violentă, să fie cel puțin ultima. Tovarăși, Este limpede că azi chestiunea socială se impune atenției oricărui spirit cultivat sau necultivat și tuturor oamenilor de suflet. Doar oamenii politici, miniștrii și, uneori, profesorii oficiali o privesc neîncredere 9 �și părtinire; căci în orice îmbunătățire a vieții muncitorilor ei văd o injurie la adresa privilegiilor de care se bucură, o amenințare la adresa intereselor lor. Sunt atât de obișnuiți să considere că societatea nu există decât pentru propriul folos, pentru propria satisfacție și preamărire, încât, la fel ca toate clasele dominante, la fel ca patricienii romani și stăpânii feudali, pretind că doar societatea care le permite unor intriganți și escroci desăvârșiți să-i guverneze pe așa-zișii cetățeni liberi e cu putință. Noi, care suntem tineri, avem prea multă încredere în umanitate, în forțele și resursele ei, pentru a putea să acceptăm că lumea e condamnată să îndure pe vecie trista-i soartă actuală. Studiul istorie ne-a învățat că e în firea claselor conducătoare și avute să se opună oricărui progres, până și celui mai justificat, că adevărul este mereu de partea celor persecutați și a răzvrătiților și că adevărul ajunge mereu să triumfe. Vrem, așadar, să profităm de tinerețea noastră pentru a da uitării prejudecățile de clasă, pentru a ne răzvrăti împotriva tuturor intereselor aparente și de moment, în numele veritabilelor noastre interese și al intereselor celor care ne urmează. Vrem să uităm de poziția socială în care ne-am născut și să ne amintim doar de a fi oameni. Vrem să avem o inimă care să bată pentru suferințele aproapelui nostru. muncitorii se adună împreună, se înțeleg și se revoltă. Într-adevăr, la fel cum li se repeta și muncitorilor, pare că ni se spune și nouă că nu trebuie să ne amestecăm în treburile politice, că trebuie să ne sfârșim înainte de toate educația. Știm însă ce înseamnă această educație. Știința care ni se administrează este aproape fără greș o adversară jurată a tuturor aspirațiilor nobile și umanitare. E o unealtă a guvernării, iar cei care o predau sunt oameni interesați de păstrarea ordinii actuale, cu orice preț. Nu avem încredere în această educație împotriva căreia simțim că toată ființa noastră se revoltă. Nu mai trebuie, nu mai vrem, nici nu mai putem să rămânem simpli spectatori impasibili la lupta care se dă azi în jurul nostru. Acea barieră de prejudecăți care ne împiedica să comunicăm cu muncitorii, să-i recunoaștem drept frați, să-i înțelegem și să fim înțeleși de ei, să fraternizăm și să ne întrajutorăm, vrem s-o depășim, s-o distrugem. Ne dorim să îmbrățișăm cauza muncitorilor, care este și cauza noastră, căci ea este cauza libertății și a progresului. E drept că suntem tineri. Însă nu ești niciodată prea tânăr pentru a face bine. Nu tot tineri au fost și numeroșii eroi ai revoluțiilor de la 1789, 1848 și 1871? N-au fost tineri eroii revoluției italiene, de la Emanuele de Deo la Louis la Vista, morți pe eșafod sau pe baricade? Nu tineri sunt și martirii noii Rusii, care sfidează cea mai puternică autocrație și merg în întâmpinarea morții pentru a grăbi ceasul izbăvirii unui mare popor? Nici vremurile nu ne permit să așteptăm. În toate țările lumii se anunță evenimente grave. Mulțimile devin tot mai puțin răbdătoare cu jugul pe care-l suportă, Să ne amintim de vremurile când studentul liber purta din loc în loc flamura adevărului și a răzvrătirii și știa să înfrunte persecuțiile și chiar moartea. Să readucem la viață, dacă e posibil, acele vremuri. Iar dacă nu se poate, să știm măcar să luptăm alături de proletar, care nu se luptă doar pentru a se elibera pe sine din mizerie și servitute, ci și pentru a asigura umanității întregi un viitor de libertate și bunăstare. Trăiască Revoluția Socială! Trăiască Cauza Muncitorilor! Trăiască Anarhia! Grupul Internațional al Studenților Anarhiști RĂZVRĂTIREA (1891) Între iulie și septembrie 1891, apărea la Focșani Răzvrătirea, prima publicație care și-a asumat în mod deschis, încă din (sub)titlu, orientarea anarhistă: „Organ comunist-anarhist”. Revista ar fi trebuit să se numească inițial „Omul Liber”, titlul fiind folosit ulterior ca pseudonim pentru a semna articolele publicate. Publicația a avut doar patru numere, încetându-și apariția cel mai probabil din lipsa fondurilor. Apariția la Focșani a primei reviste declarat anarhiste din România nu ar trebui să fie o surpriză, în oraș existând, încă din anii 1880, câteva mici „nuclee” anti-autoritare. Un exemplu grăitor în acest sens este publicarea în 1884/85, tot la Focșani, a primei ediții românești din Dumnezeu și statul de Mihail Bakunin, traducere pierdută azi. Traducerea românească din 1884/85 s-a numărat printre primele traduceri ale 10 faimoasei lucrări, apărută inițial la Geneva, în 1882. Pentru comparație, prima ediție în engleză a apărut în 1883, traducerea aparținându-i lui Benjamin Tucker. Marea parte a articolelor din Răzvrătirea erau texte de popularizare a principiilor și noțiunilor anarhiste: „Anarhia”, „propaganda prin fapt”, anarhismul comunist etc.; dar și a perspectivei libertare asupra „sufragiului universal”, „partidelor”, „guvernării”, „armatei” etc. În disputa care i-a împărțit la acea vreme pe socialiștii români între cei care-și doreau înființarea unui partid „al clasei muncitoare” și cei care respingeau hotărât „electoralismul”, redactorii Răzvrătirii s-au poziționat clar alături de aceștia din urmă și de cea mai cunoscută voce a taberei anarhiste de atunci, Panait Mușoiu. �Iată ce scriau ei despre chestiunea sufragiului universal și a cooptării mișcării socialiste în politica (și logica) electorală burgheză: lucruri, sfărâmătorii societății capitaliste, a proprietății individuale și a tuturor așezămintelor de legi și de stăpânire. Dușmanii noștri, burghezii, în care intră și închipuiții apărători ai muncitorilor, socialiștii setoși de deputăție, au încercat să ne înnegrească în fel și chip... Vom striga însă sus și tare că într-adevăr suntem anarhiști, că suntem destructori, însă destructorii acestei ticăloase stări de În colecția anarhivată puteți găsi și răsfoi trei dintre cele patru numere apărute. MIȘCAREA SOCIALĂ (1897) Mișcarea socială (1897) a fost una dintre cele mai importante tribune ale anarhismului și ideilor revoluționare din România sfârșitului de veac XIX. Deși a apărut doar timp de un an, în 1897, în colecția revistei au fost publicate 35 de numere săptămânale. Mișcarea socială era scoasă de Panait Mușoiu și Panait Zosîn, la revistă colaborând și alți scriitori și militanți cu simpatii anti-autoritare: utopistul Iuliu Neagu, militantul anarho-sindicalist Gheorghe Mărculescu, poetul Mircea Demetriade, inventatorul Gheorghe Varlaam-Ghițescu, ori Dascălu Sava, anarhist din Focșani cu origini evreiești, care va fi expulzat la un moment dat din țară pentru activitatea sa politică. Publicația a anunțat, ca format, teme și stil, Revista Ideei, care a început să apară abia în 1900. Mișcarea socială poate fi considerată un prim pas în vederea închegării unei mișcări libertare propriu-zise în România. Colecția revistei merită parcursă și pentru calitatea textelor publicate, de la articole originale, la traduceri din clasicii literaturii socialiste și anarhiste de atunci. Mușoiu și Zosîn se poziționau, printre altele, critic față de exclusivismul și „sectarismul” social-democraților de atunci, susținând că în sânul mișcării muncitorești trebuie recunoscută libertatea de a gândi și de a se organiza fiecare conform propriilor concepții. Un text revelator este și scrisoarea deschisă pe care cei doi redactori o trimit Congresului Internațional din Londra, de unde anarhiștii fuseseră izgoniți. Viziunea la care cei doi subscriu este cea a unui „socialism integral”, nesectar și neautoritar, fără ierarhii, șefi și dogme. Alte teme abordate sunt situația muncitorilor și țăranilor din România, represiunile împotriva anarhiștilor din întreaga lume, necesitatea susținerii mișcării de emancipare a femeilor, răspândirea științei, libertatea de cugetare, uniunile libere, dar și articole istorice, cum este seria dedicată Comunei din Paris, ori relatări de la greve etc. Influența lui Kropotkin asupra militanților anarhiști din România de la acea vreme este una evidentă. În același timp, în paginile revistei se găsesc numeroase texte dedicate lui Élisée Reclus, Jean Grave, Louise Michel, Mihail Bakunin, Jean-Marie Guyau și altora. Tot în Mișcarea socială apare și prima traducere din Henry David Thoreau în limba română. Mușoiu traduce două fragmente din „Nesupunerea civică”, pe care le intitulează sugestiv „Nu vă potriviți legilor!” În „Școala faptului”, un alt articol semnat de Panait Mușoiu, acesta nota: Dar care au să ne fie anume purtările noastre modificate? Mai întâi o indiferență totală față de ceea ce e orânduit, de regulile care slujesc lumii acum drept călăuză. Vom apăra pe cei năpăstuiți de la tribuna presei, de la tribuna publică, de la tribuna juraților; vom vizita închisorile polițienești și administrative în care zac atâția inși de multe ori din nazul unui slujbaș rău nărăvit; vom vizita și închisorile mai mari, să ne încredințăm de-a dreptul de ceea ce se petrece prin bolțile lor, din care n-are cum să pătrundă până la noi, afară, suspinul unor torturați; vom merge, vom străbate pretutindeni să punem o stavilă abuzului și samavolniciei, să ne arătăm solidaritatea cu toți tovarășii de suferință. Puteți descoperi întreaga colecție a Mișcării sociale (1897) în arhivă. 11 �CERCUL „PROPAGANDA SINDICALISTĂ” DIN PLOIEȘTI ȘI MANIFESTUL „RĂSBOI RĂSBOIULUI!” (1912) În preajma primului război balcanic, în 1912, a apărut manifestul „Răsboi răsboiului”. Acesta fusese tipărit și răspândit de cercul „Propaganda Sindicalistă” din Ploiești, din care făceau parte mai mulți militanți ai mișcării muncitorești, sindicaliști revoluționari și anarhiști. La redactarea textului au participat, se pare, Ștefan Gheorghiu, Constantin Mănescu și Alexandru Vodă. Văzând în manifest un „îndemn la dezertare”, autoritățile au dispus confiscarea tuturor exemplarelor disponibile și arestarea celor implicați: Ștefan Gheorghiu, Constantin Mănescu și tipograful T. Ionescu. Aceștia au fost ținuți în închisoare timp de o lună, fiind ulterior judecați și condamnați pentru „anti-patriotism și anti-militarism”. O copie a manifestului original, a cărei transcriere integrală o redăm în cele ce urmează, poate fi citită în colecția anarhivată. RĂSBOI RĂSBOIULUI! Patriotismul este tatăl monstrului ce se cheamă război. Să dezarmăm noi înșine! De câtva timp, peninsula balcanică e cuprinsă de frigurile războiului. Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia, până și mititelul Muntenegru, și-au mobilizat forțele armate. Mai mult de un milion de oameni înarmați până-n dinți cu cele mai ucigătoare arme stau față în față, gata ca la un semn al stăpânitorilor să se arunce cu furie unii contra altora. Lașitatea morală, obișnuința de a te supune fără murmur ordinelor celor mai idioate, ticăloase și imorale, cultul forței brutale și religia violenței, rezultate ale educației patriotice și ale cazarmei, își dau roadele azi. Poporul muncitor, amețit de tiradele sforăitoare și înflăcărate, în care cuvintele de patrie, patriotism, apărare națională sunt luate în deșert, e târât spre nebunie, hidoșenie și crimă. Dintr-o clipă în alta ne putem aștepta ca sângeroasa încăierare să izbucnească. Atunci, toată bestia din om va ieși la iveală, toate influențele ancestrale adormite de civilizație vor fi trezite și vom asista la crime ce vor însângera din nou paginile istoriei timpurilor noastre de pretinsă civilizație. Vom vedea puse la încercare pe pielea proletarilor cele mai teribile unelte de distrugere, toate mașinile infernale pe care blânzii savanți le-au iscodit în pacea și liniștea cabinetelor lor de lucru: torpile aeriene, mine flotante, submarine, pistoale automate, puști cu repetiție, tunuri cu tir 12 rapid, aeroplane, dirijabile enorme, mitralii, explozibile ultima formulă, proiectile ultimul model etc. Vom asista la masacre în masă, la lumina electrică și cu ajutorul telegrafiei fără fir! Și acum, pentru ce aceste râuri de sânge omenesc, pentru ce aceste grămezi de cadavre? Pentru ce aceste suferințe, pentru ce această nebună distrugere de bogății și bunuri ce cu greutate au putut fi înfăptuite? Pentru ce irosirea în mod netrebnic a atâtor vieți, a atâtor energii, a atâtui eroism? Numai și numai spre a se ști dacă biata Macedonie trebuie să fie exploatată și definitiv stăpânită de marii financiari, proprietari, învârtitori de afaceri, politicieni, stăpânitori ai bogățiilor sociale... Oricum veți suci și întoarce și chinui chestiunea, pentru poporul muncitor și producător, ea n-are alt înțeles. Iată pentru ce, în plin secol de pretinsă lumină, vom avea războiul aici, în preajma noastră; și nu se știe de nu s-o întinde ca o pecingine, punând în flăcări întreaga Europă. Iată pentru ce azi, când pretutindeni nu e vorba decât de dezarmare, de pace, când suveranii și miniștrii nu-și deschid pliscurile decât ca să ne asigure că neprețuita lor dorință e de-a statornici pacea lumii, nebunia războiului e pe cale de a se dezlănțui cu furie! Vom ști oare noi, muncitorimea, să tragem cel puțin învățăminte din aceste evenimente? Ne vom pătrunde oare că, de la gura acelora a căror viață întreagă nu e decât hrăpire și violență, dorință de stăpânire și bogății, orice cuvânt de pace e o minciună și o ipocrizie nerușinată? Dacă voim ca crimele războiului să ia sfârșit, atunci să refuzăm de-a mai fi mult timp victimele și complicii stăpânitorilor! Atâta timp cât religia imbecilă a Patriei ne va stăpâni, vom fi robii lor, vom fi carnea lor de tun. Destul cu atâtea crime, absurdități și netrebnicii! E timpul de-a sfârși odată cu această sinistră comedie ce de atât amar de vreme se tot joacă pe spinarea noastră. Când ni se va tot cânta că „Patria cere, Patria vrea”, să închidem odată pentru totdeauna gura șarlatanilor cu: „Patria suntem noi, muncitorii, producătorii întregii bogății sociale, și numai noi știm mai bine ca oricine ceea ce trebuie de făcut!” Apărarea națională nu poate fi luată în seamă, căci nu e apărare națională, ci apărarea intereselor celor bogați, celor puțini contra celor săraci, a celor mulți. Ca să putem înscăuna pacea, ca să ne putem emancipa de servitutea militară, nu trebuie să ne sprijinim decât pe noi înșine. Și pentru asta nu e decât un singur mijloc eficace: să refuzăm de-a ne mai supune! Atâta timp cât vom continua de-a fi docili, atâta timp cât vom avea netrebnicia de-a le servi de carne de tun, tunul va bubui. Să refuzăm acest lucru și tunul va tace. Dezarmarea visată de pacifiști nu se poate înfăptui decât prin voințele noastre să dezarmăm noi înșine. RĂSBOI RĂSBOIULUI! Cercul „Propaganda Sindicalistă” din Ploiești (1912) �↑ Gheorghe Levezean (pag. 8) Manifest către studenții din întreaga lume (pag. 9) ↑ ← Răzvrătirea (pag. 10) Mișcarea Socială (pag. 11) → ↓Război războiului (pag. 12) ↓ Vegetarismul (pag. 14) Ce vor anarhiștii? (pag. 15) ↓ 13 �VEGETARISMUL (1932-1934) Vegetarismul, revistă pentru răspândirea vegetarismului și frugivorismului, a apărut între 1932-1934 la București. Redactorul-șef al publicației era Ion Ionescu-Căpățână, unul dintre apropiații lui Eugen Relgis și prieten cu Panait Istrati. Căpățână avea legături cu tolstoienii bulgari, dar și cu anarhiștii individualiști francezi. A și emigrat în Franța ulterior, trăind o vreme într-o cabană la marginea unei păduri, în apropiere de Paris, unde a scos și o revistă în română, franceză și esperanto împreună cu criticul Gérard de Lacaze-Duthiers. Revista se numea Artistocratie și era însoțită de o colecție de broșuri și cărți, continuată de libertarul francez și după misterioasa dispariție a lui Căpățână. Acesta improvizase, se pare, și o mică tipografie în cabana unde se retrăsese. Planul său era să tipărească mai multe texte în limba franceză. Putem aminti aici un volum în apărarea lui Panait Istrati (apărut), dar și o istorie a literaturii sociale și anarhiste din România, proiect anunțat de mai demult, care însă s-a pierdut. Căpățână a fost, de asemenea, unul dintre promotorii esperantoului în România, fiind o vreme redactorul revistei Vegetaranao. Deși nu a fost propriu-zis o revistă anarhistă, în paginile Vegetarismului au fost publicați de-a lungul vremii mai mulți autori libertari: de la H.D. Thoreau la Elisée Reclus și de la Lev Tolstoi la Han Ryner. De asemenea, printre apropiații revistei s-au numărat pacifistul Eugen Relgis, tânărul utopist Valeriu Buja sau Iosif O. Perper, atras de ideile tolstoiene, dar și Panait Mușoiu. Vegetarismul își propunea să publice articole enciclopedico-științifice, dar și literare sau filosofice care să vină în sprijinul răspândirii vegetarianismului în România. În același timp, publicația nu se concentra doar asupra stilului de viață, a alimentației „sănătoase”, ci avea și o dimensiune militantă și socială destul de vizibilă. Există numeroase articole anti-război și anti-militarizare, Eugen Relgis și Ion Ionescu-Căpățână insistând asupra necesității unei transformări sociale (și morale) profunde, care să ducă la încetarea tuturor războaielor: atât a celor duse de oameni împotriva altor semeni, cât și a războiului dus de oameni împotriva „animalelor 14 dezarmate”. Apelul lor era la extinderea „frăției” asupra tuturor ființelor vii și transformarea practicilor de zi cu zi în acest sens. Între pacifism și vegetarianism, credeau ei, exista o legătură firească. „Iată de ce vegetarienii conștienți, care luptă azi în epoca recrudescenței militare și revoluționare, sunt premergători care merită omagiul oricărui pacifist”, scria, de pildă, Eugen Relgis. În paginile revistei se găsesc texte despre fructivorism, despre mișcarea tolstoiană, despre esperanto și naturism, dar și despre abținerea de la alcool sau tutun. Se găsesc, de asemenea, rețete vegetariene, liste de cărți cu tematică vegetariană apărute în România, ori liste cu restaurantele din București care aveau în meniu mâncare vegetariană. Un amănunt interesant este planul de a crea o colonie agraro-vegetariană, după modelul comunităților intenționale libertare, timp de mai multe numere existând o pagină dedicată acestui proiect, care însă nu s-a concretizat. Un alt proiect eșuat, se pare, a fost înființarea unei asociații a vegetarienilor din România. De altfel, o primă asociație a vegetarienilor a fost înființată în România, în 1908. Iar în 1909, în revista Reforma alimentară, se scria despre o colonie tostoiană care funcționase o vreme în Basarabia. Revista Vegetarismul și-a încetat aparițiile în 1934, nemaiputând fi susținută financiar din lipsă de abonați. Cu toate că abordarea unor teme ne poate părea azi perimată, colecția revistei merită răsfoită de oricine este interesat/-ă de istoria vegetarianismului în România, dar mai ales de intersecția dintre ideile și practicile libertare, pacifism și vegetarianism. Țărani, muncitori și femei, conștienți de ceea ce înseamnă un nou război, din care e problematic că vom scăpa cu viață, datoria noastră de oameni, mai înainte de cea de patrioți, trebuie să fie de a lupta contra războiului; iar atunci când lupta voastră va eșua să refuzați de a face ceea ce a făcut Cain fratelui său, Abel. (Ion Ionescu-Căpățână) �„CE VOR ANARHIȘTII?” (1981) – UN MANIFEST ANARHIST ADRESAT MUNCITORILOR DIN ROMÂNIA ȘI TIPĂRIT DE GRUPUL „IZTOK” În 2022, am introdus în colecția anarhivată și un document inedit, primit recent de la unul din amicii constanți ai Anarhivei. Este vorba de o broșură în limba română, intitulată „Ce vor anarhiștii?”, scoasă în 1981 de colectivul „Iztok” din Franța. Textul este unul important tocmai pentru că reprezintă singurul apel anarhist destinat muncitorilor din România de atunci, îndemnați să se organizeze autonom și să reziste astfel controlului politic și de stat. În aceeași broșură se găsesc și propunerile muncitorului Vasile Paraschiv pentru înființarea de sindicate libere în România și „Chemarea de la Gdansk”, o declarație a membrilor Solidarność din Polonia în sprijinul luptei pentru sindicate autonome în țările din răsărit. Din redacția revistei Iztok a făcut parte și Nicolas Trifon, libertar plecat din România și stabilit la Paris în 1977, care a colaborat la presa anarhistă franceză și, pentru o vreme, a ținut o emisiune la Radio Libertaire. În aceeași perioadă s-a implicat în mai multe acțiuni de solidarizare cu muncitorul Vasile Paraschiv, persecutat de autoritățile române datorită activităților sale sindicale. Mai multe despre Vasile Paraschiv, Iztok, Nicolas Trifon și perioada respectivă puteți citi în colecția arhivei ori în volumul de interviuri apărut în 2020 la Pagini Libere, Nicolas Trifon, un parcurs libertar internaționalist. SĂPTĂMÂNA ANTIRASISTĂ ÎN ROMÂNIA (2004) Între 21-27 martie 2004 a avut loc săptămâna antirasistă în România, cu evenimente organizate în mai multe orașe din țară: de la concerte la expoziții de afișe antirasiste și antifasciste, și de la împărțirea de fluturași la acțiuni „mâncare nu bombe”. La Craiova au avut loc concerte, s-au împărțit pe stradă sute de fluturași și pliante antirasiste. La Bacău au fost lipite afișe cu aceeași tematică. La Sibiu acțiunile au fost organizate de Mișcarea Punk, având loc și o expoziție de afișe antirasiste. La Timișoara au avut loc mai multe evenimente, în mare parte găzduite de Centrul Cultural Inca: proiecții de filme, concerte, discuții. Universitatea de Vest din Timișoara a găzduit, de asemenea, o expoziție de afișe antifasciste și antirasiste din Germania anilor ‘80-90. La final, pe 27 martie 2004, antifasciști din toate colțurile țării au participat la un marș al toleranței prin Timișoara, purtând mesaje antirasiste și antirăzboi. De altfel, cu un an înainte, tot în luna martie, avea loc la Craiova demonstrația împotriva războiului din Irak, manifestație la care au participat în număr mare și anarhiștii/-tele. Finalul săptămânii antirasiste a coincis și cu începutul celei de-a opta ediții a Underground Timișoara Festival, eveniment la care au cântat, printre alții, Critica Radicală, Haos, Scandal, Noman’s Band, Los Pogos, Nuka Kuka etc. Acțiunile și evenimentele săptămânii antirasiste din 2004 au fost prezentate în zinele D.I.Y. #1 (2004), dar și într-un număr comun al Revolta! #5 & Ura #13. Ambele pot fi citite în colecția anarhivată. 15 �WOAH! (2006/2007), O ZINĂ DIY PUBLICATĂ LA IAȘI Woah! a fost o zină DIY publicată la Iași undeva prin anii 2006/2007. Cele trei numere conțin numeroase recenzii de la concerte, biografii și interviuri cu trupe din zona grindcore sau hardcore-punk, dar și articole despre istoria și originile acestor stiluri muzicale și subgenurile lor: cybergrind, deathgrind, crust grind etc. Apăreau însă și articole politice, în care erau prezentate diferite evenimente și proiecte autonome din România, dar și acțiuni ca „Masa Critică” sau „Food Not Bombs” („Hrană nu bombe”) organizate la Iași. În același timp, colectivul editorial denunța campaniile anti-avort susținute de biserică, noua dreaptă și alte organizații extremiste, publicând, de asemenea, materiale legate de summit-ul NATO care urma să aibă loc la București și făcând numeroase apeluri împotriva militarizării. Un astfel de apel la rezistența s-a concretizat într-un turneu de informare împotriva G8 care, pe lângă Timișoara și București, s-a oprit și la Iași. Mai multe detalii despre toate acestea puteți descoperi în arhivă: „Love music, hate fascism!” 9 NOIEMBRIE: ZI DE COMEMORARE ȘI ACȚIUNE ANTIFASCISTĂ Crizele și transformările tot mai autoritare ale capitalismului, militarizarea accelerată a societăților, creșterea inegalităților sociale, scot mereu în prim plan discursuri (și acțiuni) care cultivă xenofobia, antisemitismul și marginalizarea celor vulnerabili. 9 noiembrie este o zi importantă în calendarul luptei împotriva tuturor formelor de discriminare, marcând momentul funest al „nopții de cristal” din 1938; o zi de (re)amintire și de mobilizare, dar și de solidarizare cu toți cei/cele afectate de discriminare, persecuții, violență și marginalizare. 16 În România au existat mai multe acțiuni dedicate zilei de 9 noiembrie, mai ales în perioada anilor 20072008: proiecții de filme și discuții, acțiuni „hrană nu bombe”, demonstrații de stradă, publicații de informare, concerte punk etc. În 2007, de exemplu, a fost pregătit și un „Manifest de stradă” care cuprinde un editorial, „Acționați împotriva intoleranței”, dar și un text de informare (și atitudine) față de problema discriminării. Mai multe materiale despre semnificația zilei de 9 noiembrie, dar și despre manifestațiile organizate cu această ocazie, puteți găsi în arhivă. �Din istoria anarhismului internațional: MAX STIRNER (1806-1856) La 25 octombrie 1809, la Bayreuth, în Bavaria, se năștea Johann Kaspar Schmidt, care și-a semnat textele cu pseudonimul, devenit celebru, de Max Stirner. A fost unul dintre gânditorii care, alături de Proudhon, Bakunin sau Kropotkin, s-au numărat printre cei mai cunoscuți reprezentanți ai „anarhismului clasic”. Max Stirner a fost apropiat de cercul „Die Freien” și parte a mișcării difuze a „Tinerilor Hegelieni”. Opera sa principală, cea care i-a adus o scurtă perioadă de notorietate încă din timpul vieții, este Der Einzige und sein Eigentum (al cărei titlu s-ar putea traduce ca „Unicul și ceea ce îi aparține”), publicată în 1845. Filosofia lui Stirner, care își găsește în „Unicul” cea mai clară formă, pune sub semnul îndoielii fundamentele legilor, instituțiilor și ideilor. Recuperarea operei sale s-a datorat efortului depus de poetul John Henry Mackay. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea acesta publicat o biografie care-l va propulsa pe obscurul (până atunci) filosof german în atenția publicului. În România, ideile lui Stirner au pătruns inițial în cercurile anarhiste și socialiste din jurul lui Panait Mușoiu și Panait Zosîn. Acesta din urmă, fascinat o vreme de filozofia „Unicului”, a făcut și o traducere a celebrei lucrări în limba română, azi pierdută, dar care se pare că a circulat printre apropiații revistei Mișcarea socială (1897). De pildă utopistul Iuliu Neagu-Negulescu, pe atunci un tânăr discipol al „anarhiștilor” Zosîn și Mușoiu, pare să fi cunoscut textul filosofului german. O expunere, însă pe poziții critice, a filozofiei stirneriene a făcut și criticul Constantin DobrogeanuGherea în articolul „Anarhia cugetării”, apărut inițial în 1892, text care poate fi citit în colecția anarhivată. Admiratori ai lui Stirner se găseau și în micile cercuri libertare din Craiova de la începutul secolului XX. Criticul V. G. Paleolog, discipol al lui Macedonski și biograf al lui Brâncuși, s-a aflat și el la început sub fascinația ideilor lui Stirner. De asemenea, tot la începutul secolului, printre anarhiștii de origine evreiască din Cernăuți, germanofoni în marea lor majoritate, au circulat și textele lui Stirner. David Stettner, care a ajuns ulterior în Franța, înființând și o revistă anarhistă idiș în anii ‘60, amintește de acest lucru în memoriile sale. Ceva mai recent, colectivul Pagini Libere a reeditat o broșură apărută inițial în 1911 în colecția lui Panait Mușoiu, scrisă de un anume Victor Roudine și dedicată lui Max Stirner. Considerat un precursor al egoismului și individualismului anarhist, Stirner rămâne însă un filosof a cărui gândire nu e lipsită cu totul de valențe sociale și radicale, dacă e să-l credem pe Roudine. Muncitorii, scria Stirner, dispun de o uriașă putere: când vor ajunge să-și dea bine seama și să se hotărască să se slujească de dânsa, nu va putea să li se împotrivească nimic. Ar fi destul să înceteze orice muncă și să-și aproprie toate produsele muncii lor, despre care-și vor da seama că-s ale lor, după cum izvorăsc din strădania lor. MIHAIL BAKUNIN (1814-1876) 30 mai 1814 este ziua de naștere a lui Mihail Alexandrovici Bakunin, unul dintre cei mai importanți teoreticieni și militanți anarhiști ai veacului XIX. Personalitatea lui Bakunin, ideile și scrierile sale au marcat un punct de cotitură pentru anarhism și debutul unei articulări doctrinare și practice fără precedent până la el. În 1872, alături de James Guillaume și de muncitorii ceasornicari din munții Jura, Bakunin a pus bazele primei internaționale „anti-autoritare”, la Saint-Imier, în Elveția. Li s-au alăturat toți cei care contestau tendințele centraliste ale socialiștilor etatiști (adunați în jurul lui Karl Marx), cărora anarhiștii le opuneau principiul autonomiei și ideea organizării colective pe baze non-ierarhice, federaliste. Spre deosebire de Marx, Bakunin susținuse că nu cucerirea puterii politice trebuia să fie țelul muncitorilor, ci emanciparea de sistemul dominației ca atare, din al cărui angrenaj statul și capitalul făceau în egală măsură parte. Participant la revoluțiile de la 1848, condamnat la moarte de mai multe ori, expulzat în Rusia, iar mai apoi exilat în Siberia, de unde a și evadat, Mihail Bakunin a 17 �devenit un personaj de legendă în mediile socialiste și revoluționare. Vechea mișcare socialistă din România s-a aflat o vreme sub influența ideilor sale, mai ales datorită revoluționarilor narodnici refugiați în Principate – Zamfir Arbure-Ralli, Nicolae Russel sau Nicolae ZubcuCodreanu – apropiați de aripa bakuninistă a mișcării socialiste. Dumnezeu și statul, un text publicat după moartea sa de E. Reclus și Carlo Cafiero, în 1882, a fost tradus prima dată în limba română în 1885, la Focșani. Ediția cea mai completă a realizat-o însă Panait Mușoiu, în 1918, varianta fiind reeditată, cu adăugiri, în 2019 de colectivul Pagini Libere. În colecția arhivei găsiți, pe lângă ediția din 1918, și biografia lui Bakunin de James Guillaume, publicată de Ion Ionescu-Căpățână în limba română în 1936, dar și multe alte materiale legate de viața și activitatea anarhistului rus. FRANCISCO FERRER Y GUÀRDIA (18591909) ȘI ȘCOLILE LIBERE ANARHISTE „Școala liberă va pregăti tineretul și lumea toată pentru viața socială!” La 10 ianuarie 1859 se năștea educatorul libertar și liber-cugetătorul Francisco Ferrer y Guàrdia, care a militat pentru școli libere după modelul Universităților Libere propus inițial de anarhistul francez Paul Robin. În anul 1901, Ferrer va pune bazele Școlii Moderne din Barcelona (sau Escuela Moderna). În cadrul acesteia se urmărea o educație seculară, pe baza unei curricule libertare. Copiii nu erau constrânși în niciun fel, accentul căzând pe dezvoltarea lor liberă, nu pe conformism, reglementare sau disciplină. Școala Modernă nu aplica sistemul pedepselor și recompenselor, competiția ori examenele, încurajând experiența practică în detrimentul studiului pur teoretic. În urma revoltelor împotriva războiului colonialist din Maroc, în 1909, autoritățile spaniole vor orchestra un proces care va duce la arestarea și execuția lui Ferrer, acuzat că ar fi instigat muncitorii și tinerii la nesupunere. Un rol important în condamnarea sa l-a avut și biserica catolică, deranjată de ideile și activitatea pedagogului libertar. În România, Panait Mușoiu a fost primul care a popularizat ideile educatorului anarhist Paul Robin, unul dintre inspiratorii lui Francisco Ferrer y Guardia. De altfel, celui din urmă Mușoiu i-a dedicat numeroase materiale, iar la moartea sa, în 1909, un întreg număr din Revista Ideei. În 1897, cînd a apărut broșura „Școala liberă”, scrisă împreună cu Panait Zosîn, cei doi scoteau revista Mișcarea socială și sperau, se pare, să impulsioneze și la noi apariția unor școli libere, asemănătoare celor pe care le vizitaseră în perioada peregrinărilor lor prin Europa. Câțiva ani mai târziu, în octombrie 1911, se deschide la New York „Școala Ferrer”. Perioada coincide cu 18 emigrarea în Statele Unite a doctorului Benzion Liber (n. Librescu), unul dintre numeroșii evrei din România care aleseseră la acea vreme să facă călătoria peste ocean. Autor a numeroase lucrări de medicină, fondator al coloniei Free Acres, Liber a fost și trezorier al Anarchist Red Cross NY. Printre primii înscriși la Școala Ferrer a fost fiul său, Amour Liber („Dragoste Liberă”), împreună cu verișorii săi, Hyperion, Gorki și Revolté Bercovici, copiii altor doi evrei din România ajunși la New York, eseistul Konrad și artista Naomi Bercovici. La fel ca tatăl său, Amour va studia medicina, predând ulterior la Albert Einstein College of Medicine. În ultimii săi ani de viață a fost principalul patolog al Spitalului de Veterani din Bronx. Un alt anarhist din România, tipograful Joseph Ishill, care s-a stabilit și el la New York în 1909, a devenit unul dintre membrii „coloniei Ferrer“ din Stelton, unde-i învăța pe copii arta tipografică. Aici a editat o revistă, intitulată The Modern School. Principiile pedagogice urmate în școala coloniei libertare din Stelton erau, bineînțeles, cele ale Școlii Moderne. Cum vedeau „cei doi Panaiți” în 1897 organizarea unei școli libere: Școala liberă nu va urmări niciodată să fie recunoscută oficial, ca să nu poată elibera certificate și diplome, niște deșarte iluzii în mîna celor mai mulți. Școala liberă va pregăti tineretul și lumea toată pentru viața socială. Pîinea zilnică o urmărește toată lumea flămîndă. Nu va încerca să o procure, anume ea, cîtorva, care s-ar face piedici spre a nu se putea procura tuturora. Intrații la școala liberă, trăind cum se trăiește la alte școli, vor avea deocamdată mai mult ca la alte școli: nicio regulă de înscriere, nicio obligație, nicio pedeapsă, niciun examen, un simplu program ticluit cu învoirea tuturora (de zilele și ceasurile de studiu), o simplă alegere din cele mai alese lucrări din toate domeniile inteligenței omenești, ale celor mai adînci cugetători, învățați și literați, alegere făcută prin bună înțelegere între �» Un suport de curs despre formarea și evoluția universului care circula la Escuela Moderna, a fost tradus în română de Panait Mușoiu și a apărut în anul 1910. Textul, scris de Paraf-Javal, un anarhist francez, se intitula „Ce știm despre lume: de vorbă cu nepoata”. » Numărul din Revista Ideei dedicat lui Ferrer, publicat la moartea sa de Panait Mușoiu, se găsește pe pagina web a colectivului Pagini Libere. » Un alt text al lui Ferrer, „Reforma școlii”, a fost tradus și publicat ca broșură ceva mai recent de colectivul autotext. toți, învățători și discipoli. Iar, pe deasupra, libertatea de a-și orîndui viața cum vor crede, de a lucra și citi orice vor crede, de a urma și suspenda cursurile cînd și cum vor crede. Însă sîntem încredințați că școala liberă îi va îndruma pe un făgaș priincios lor și obștiei, în care făgaș, fără să fie siliți de cineva, se vor ține școlarii singuri. În colecția anarhivată puteți găsi următoarele titluri: » Broșura din 1897, Școala liberă. Textul broșurii a apărut transcris și în revista Idea – Artă+societate #54, într-un număr dedicat anarhiștilor din România. EMMA GOLDMAN (1869-1940) La data de 14 mai 1940 se stingea din viață Emma Goldman, una dintre cele mai importante reprezentate ale anarha-feminismului. A luptat constant pentru libertarea de gândire și de exprimare, pentru libertatea sexuală, abolirea închisorilor, accesul la contracepție, dar și pentru organizarea sindicală a muncitorilor, implicându-se și în susținerea prizonierilor politici anarhiști. Născută în Lituania la 27 iunie 1869, Emma Goldman a emigrat în Statele Unite în anul 1885, angajându-se la o fabrică de textile. În anul care a urmat, 1886, s-a implicat în grevele din Chicago în favoarea zilei de lucru de opt ore, care au au dus la judecarea și executarea anarhiștilor din Piața Haymarket. Evenimente tragice de atunci s-au aflat la originea sărbătoririi zilei de 1 mai. Urmărită constant de serviciile de securitate, Emma Goldman a fost de nenumărate ori arestată pentru discursurile sale în care condamna războaiele, militarizarea sau oprimarea femeilor, fiind acuzată că incită la revoltă. La doi ani de la izbucnirea revoluției din octombrie, în 1919, Emma Goldman și Alexander Berkman, tovarășul ei de viață, au fost deportați în URSS. La început, Emma a fost entuziasmată de revoluția din Rusia. Cu toate acestea, nu a durat mult până când și-a dat seama că bolșevicii începuseră să suprime libertățile câștigate de muncitori. După reprimarea rebeliunii din Kronstadt de către bolșevici în 1921 Emma Goldman a denunțat fără rezerve comunismul etatist. În 1923 a publicat My Disillusionment in Russia, iar în 1935 Nu există comunism în URSS, o broșură care poate fi citită și în limba română pe pagina colectivului Pagini Libere. S-a stabilit în cele din urmă în Marea Britanie, călătorind însă frecvent în Canada și Franța, unde a și început să-și scrie autobiografia. În timpul Războiului Civil din Spania, Emma s-a dedicat susținerii anarhiștilor și luptei acestora împotriva fascismului și stalinismului. A murit în 1940, fiind înmormântată la Chicago, lângă martirii din Piața Haymarket. Dacă doriți să vă familiarizați cu gândirea Emmei Goldman, vă putem recomanda o culegere de texte în limba română, recent intrată în colecția anarhivei: LIBERTATE, EGALITATE, SURORITATE ȘI FRATERNITATE! Tot în arhivă găsiți mai multe traduceri din Emma Goldman făcute de colectiva anarha-feminista Lovekills și de colectiva autotext: „Închisorile: un eșec și o crimă socială”, „Copilul și dușmanii lui”, „Importanța socială a școlii moderne”; dar și celebra ediție tipărită de Joseph Ishill „Emma Goldman. A Challenging Rebel” din 1957. 19 �BERTRAND RUSSEL (1872-1970) În colecția sa de broșuri și cărți, Panait Mușoiu nu a publicat doar autori libertari, ci a încercat să popularizeze toate „ideile înaintate”. Munca sa nu era neapărat una de prozelitism, ci una de descoperire și răspândire a textelor cu potențial emancipator. Astfel că, în 1926, Mușoiu a publicat o broșură care conținea, alături de un text propriu și un articol de Antioco Zucca, și un text de Bertrand Russel intitulat „Lumea cum ar putea să fie”. Aceasta a fost, de altfel, și una dintre primele transpuneri în limba română ale autorului britanic, care s-a remarcat de-a lungul timpului prin contribuții în domeniul logicii, filosofiei, matematicii, dar și prin pozițiile sale antimilitariste și pacifiste. Care era, în opinia lui Bertrand Russel, „cel mai bun sistem de organizare al societății”? Anarhismul este idealul de care am dori să ne apropiem cât mai mult și care, măcar mai târziu, nădăjduim că se va realiza pe deplin. Lumea pe care cată s-o realizăm e o lume în care dăinuiește spiritul creator, o lume în care viața-i o aventură plină de bucurie și speranță, întemeiată mai curând pe înclinația constructivă decât pe dorința de a ține cu zgârcenie ceea ce ai sau de a-ți însuși, de a pune mâna pe avutul cuiva... O asemenea lume e cu putință: ea nu așteaptă decât oamenii doritori s-o înfăptuiască. RUDOLF ROCKER (1873-1858) La 25 martie 1873 se năștea în Germania, la Mainz, Rudolf Rocker, unul dintre cei mai importanți teoreticieni și militanți anarho-sindicaliști ai secolului XX. A redactat programul FAUD (federația anarho-sindicalistă din Germania) și a fost redactor al revistei Der Syndikalist, la care erau abonați și anarhiștii din Cernăuți. Odată cu ascensiunea naziștilor la putere, a trebuit să plece din Germania, stabilindu-se în Statele Unite. Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără Nationalism and Culture (New York, 1937) și AnarchoSyndicalism: Theory and Practice (Londra, 1938). În limba română a apărut doar unul dintre textele sale, publicat inițial în 1925 și tradus pe blogul Râvna cu titlul „Marx și anarhismul”. Despre istoria mișcării anarho-sindicaliste germane și rolul jucat de Rudolf Rocker, puteți afla mai multe citind studiul istoricului Helge Döhring, „Sindicalism și anarho-sindicalism în Germania: o 20 introducere (2012)”, tradus în limba română și disponibil în colecția anarhivată. Rocker a fost apropiat de cercurile muncitorilor și militanților evrei, colaborând la presa anarhistă de expresie idiș, de pildă la Arbeter Fraint (o cunoscută publicație care apărea la Londra) sau la Germinal (o publicație pe care a și editat-o). Mechel Stanger, anarhist născut în Bucovina de Nord, lângă Cernăuți, l-a cunoscut pe Rudolf Rocker și s-a bucurat de prietenia lui, evocându-l în amintirile sale, care pot fi citite atât în colecția anarhivată (în suedeză și castiliană), cât și în traducere, în colecția de broșuri a colectivului Pagini Libere. Rudolf Rocker, de profesie legător de cărți, a fost apropiat și de Joseph Ishill, tipograf anarhist din România care s-a stabilit în primii ani ai veacului XX la New York. Cu acesta a purtat și o lungă corespondență de-a lungul anilor. Recent, IISH din Amsterdam a digitalizat întreaga arhivă Rudolf Rocker, punând-o la dispoziția publicului; o resursă foarte importantă pentru toți/toate cei/cele care se interesează de istoria anarhismului. Printre documentele care pot fi citite on-line se găsește și corespondența amintită cu Joseph Ishill. �ACTIVITĂȚI EDITORIALE 2022 MARTIN VEITH: „RĂSBOI RĂSBOIULUI!”. AGITAȚIA ȘI REZISTENȚA ANARHIȘTILOR ȘI SINDICALIȘTILOR ÎMPOTRIVA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL ÎN ROMÂNIA Nota Anarhivei: Traducerea acestui text, apărut inițial în 2012, a fost începută mai demult. O tristă coincidență a făcut ca lansarea broșurii să coincidă cu începutul invaziei ruse în Ucraina. Am reluat demersul traducerii și publicării articolului istoricului german motivați, pe de-o parte, de dorința de a scoate la iveală aspecte necunoscute ale istoriei libertare locale; iar, pe de alta, de convingerea că istoria are învățămintele sale, tâlcul ei, pe care îl putem descifra mai bine privind nu în urmă, ci în prezent. Broșura este, așadar, dedicată unei teme puțin explorate în istoriografia mișcării anarhiste și muncitorești din România: opoziția care a existat, înainte de Primul Război Mondial, față de militarizare și față de război. În general, perioada este tratată la noi aproape exclusiv prin prisma discursului naționalist care glorifică armata, figurile politice importante ale perioadei, ori casa regală, zugrăvind imaginea unui consens aproape deplin în privința participării la război a României. Prea puține istorii ale perioadei amintesc despre lipsurile din prag de război, despre revolta celor care refuzau să moară sau să ucidă pentru „patrie”, despre represiunea brutală împotriva muncitorilor, ori mizeria în care se zbăteau aceștia. Prea puțin din narațiunea oficială cuprinde catastrofa militară și umanitară care a urmat, distrugerea, bolile și moartea cu care au fost plătită așa-zisa „reîntregire națională”. În același timp, rezistența muncitorilor împotriva războiului nu e de neglijat tocmai pentru că ne spune o cu totul altă poveste, la care, mai ales azi, am putea să luăm seama. Nu e povestea lărgirii hotarelor, ci cea a solidarității celor care căutau o viață mai bună pentru toți, indiferent de naționalitate și dincolo de orice hotar. Nu e povestea cruzimii, crimei și dezumanizării, ci cea a speranței, dorinței de viață și rezistenței. Contextele istorice sunt diferite, însă multe tiparuri și îndemnuri rămân și azi neschimbate. Prin urmare, exemplul celor care s-au opus războiului și militarizării ne poate oferi un bun prilej de reflecție asupra societății în care trăim dar și sentimentul că, dincolo de epoci, nu doar vocea cruzimii și a morții (pompos numită patriotism) a răzbătut și poate să răzbată, ci și vocea rațiunii, a solidarității și vieții, oricât de firavă ar fi fost ea și încă pare că este. Citește aici → 21 �G. GANAIT: NESTOR MAHNO ÎN ROMÂNIA (1921-1922) La 7 noiembrie 1888 se năștea într-o familie de țărani din Hulaipolie, Nestor Mahno, revoluționar anarhist și inițiator al Armatei Insurgente Revoluționare din Ucraina. În teritoriul eliberat de „armata neagră” a lui Mahno a luat naștere o puternică mișcare socială inspirată de principiile anarhiste și deci bazată pe autoorganizarea și autogestiunea muncitorilor și țăranilor, suspiciunea față de orice partid, lideri sau elite, deplina autonomie a sfaturilor muncitorești și țărănești în fața oricărei puteri centrale, exproprierea averilor și pământurilor deținute de marii proprietari în beneficiul lucrătorilor etc. Armata mahnovistă a luptat împotriva trupelor „albe” ale lui Denikin, intrând însă în conflict, după o scurtă alianță, și cu Armata Roșie. În 1921, Mahno și o parte a insurgenților au fugit în România, după înfrângeri repetate în fața trupelor roșii. Unul din proiectele recente ale colectivului nostru a fost și documentarea șederii mahnoviștilor în România, o istorie puțin cunoscută, de altfel. Broșura apărută la Pagini Libere, „Nestor Mahno în România”, prezintă, așadar, Teritoriul Liber – unde s-a încercat crearea unei societăți anarhiste, non-statale –, cât și povestea șederii insurgenților în România între august 1921 și aprilie 1922 și faptul că unii dintre aceștia au ales să rămână în țară. Mahno și-a continuat drumul, inițial prin Polonia, unde a fost arestat din nou, iar mai apoi s-a stabilit în Franța, unde a și murit, în 1934. Fapt mai puțin cunoscut, una din fotografiile celebre ale revoluționarului anarhist a fost făcută în perioada petrecută de acesta în România. Citește aici → G. GANAIT: ANARHISMUL ÎN BUCOVINA DE NORD. O SCURTĂ ISTORIE (1925-1935) Odată cu descoperirea și traducerea din suedeză în română a autobiografiei lui Mechel Stanger, în toamna anului 2020, a început un proces de (re)descoperire a istoriei mai puțin știute a anarhismului din Cernăuți și Vișnița, localități din Bucovina de Nord (azi în Ucraina). Regiunea avea o populație evreiască 22 și germană însemnată, iar în perioada „României mari” a existat și o puternică mișcare socialistă (inclusiv anarhistă). Poate și datorită barierei lingvistice și culturale, legăturile cu celelalte grupuri libertare din țară nu par să fi fost foarte dezvoltate. Mulți dintre militanții avuți în vedere, majoritatea cu origini evreiești, au părăsit România în anii `30, din cauza obligativității armatei, a represiunii Siguranței, dar și a antisemitismului. Refugiați în Germania sau Franța, ca David Stetner de pildă, aceștia și-au continuat activitatea politică în anii care au urmat în cercurile anarhiste locale și internaționale. �Mișcarea anarhistă din Bucovina începutului de veac era formată mai ales din tineri, muncitori și studenți cu origini evreiești. În perioada de maximă ascensiune, existau mai multe grupuri anarhiste care cuprindeau zeci de persoane. Tinerii se întâlneau în case și în pădurile din jurul Cernăuților, discutând cu aprindere ultimele texte din publicațiile anarhiste și socialiste primite din Germania. Se pare însă că și publicațiile scoase de Panait Mușoiu ajungeau aici, în Cernăuți existând câțiva abonați la Revista Ideei. Mai multe detalii știm despre grupul înființat în 1930 de către Naphtali Schnapp, din care au făcut parte Mechel Stanger și David Stetner (care ne-au lăsat amintirile lor în scris). Acest grup a rezistat câțiva ani, până s-a autodizolvat, ca urmare a represiunii Siguranței românești, care infiltrase grupul cu informatori. Citește aici → PANAIT MUȘOIU: SCURTĂ BIOGRAFIE + ANEXE LITERARE (ED. II) Pe 14 noiembrie 2022 s-au făcut 78 de ani de la moartea publicistului Panait Mușoiu, iar pe 18 noiembrie 158 de ani de la nașterea lui. Pe 17 noiembrie 2019 apărea, sub formă de broșură, postfața la reeditarea lucrării Dumnezeu și Statul de Mihail Bakunin. Între timp, C. Ganait a răsfoit digital fel și fel de reviste și ziare și a găsit diverse materiale, articole, recenzii, piese de teatru, în care Panait Mușoiu apare în noi ipostaze, ca personaj literar, subiect de reportaje, amintiri ori schițe. Până foarte de curând C. Ganait cunoștea doar de fragmentul din Calea Văcărești, roman publicat inițial de I. Peltz în 1933, fragment reluat, într-o formă comprimată, în urmă cu trei ani, pe blogul Paginilor Libere, cu titlul „Panait Mușoiu – anarhistul în vizuina sa”. Așa că nu mică i-a fost mirarea când l-a găsit pe Mușoiu ca personaj și în alte câteva texte, precum și într-o piesă de teatru. Ceea ce a făcut ca broșura inițială să se dubleze în mărime! În această nouă ediție, veți putea citi articole de presă precum „Scriitorii despre ai lor. O vizită la Panait Mușoiu” (Dimineața, 11 decembrie 1930), „În subsolul lui Panait Mușoiu. Ultimul umanitarist al generației de la 1890, a împlinit 75 ani” (Contemporanul, noiembrie 1939) de Brunea-Fox, „Panait Mușoiu” (Revista Fundațiilor Regale, anul XI, decembrie 1944) de Tudor Arghezi sau fragmente din I. Peltz, Calea Văcărești, Editura Minerva, 1970 și Al. I. Ștefănescu, Băiat de București, Editura Albatros, 1976. Și, pentru a spune adevărul, această adăugire are și un scop ceva mai amuzant, anume acela de a prezenta locuințele lui Panait Mușoiu, cu labirintul lor de cărți și reviste, și pe el, în dânsele. Un fel de „Hi, I`m P. Mușoiu, welcome to my crib(s)”. Citește aici → 23 �MINI-RECENZII LA CĂRȚI APĂRUTE ÎN 2022 PIOTR KROPOTKIN, PÂINE ȘI LIBERTATE (ALEXANDRIA, 2022) La începutul anului 2022 a ieșit de sub tipar volumul lui Piotr Kropotkin Pâine și libertate, în traducerea Ancăi Măgurean. Este prima ediție integrală în limba română a textului, cunoscut și sub titlul de Cucerirea pâinii. Acesta se numără, de altfel, alături de Întrajutorarea, un factor al evoluției („Mutual Aid”) printre cele mai importante volume ale anarhistul rus. Apărută inițial la Paris, în 1892, cu o prefață de Élisée Reclus, cartea reunea, de fapt, o serie de articole publicate de Piotr Kropotkin în La Révolte și Le Révolté, două reviste la care Kropotkin a contribuit atât în calitate de colaborator, cât și, la un moment dat, de editor. Deși ediția din 2022 este, așa cum am menționat, prima transpunere integrală în limba română, fragmente și capitole din Pâine și libertate au mai fost traduse anterior. În 1920, de pildă, colectivul revistei Pagini Libere a publicat la Ploiești două broșuri semnate de Piotr Kropotkin, „Exproprierea” și „Comunismul”, în traducerea lui A. Gălățeanu. Ambele erau, de fapt, extrase din Cucerirea pâinii. Același A. Gălățeanu a tradus alte două capitole din volum, „Bogățiile noastre” și „Belșug pentru toți”, pe care le-a publicat în 1926. Ceva mai recent, între 2011-2013, pe blogul colectivului Râvna au apărut și trei fragmente din Cucerirea pâinii: „Acordul liber”, „Sistemul salarial” și „Obiecții la adresa comunismului”. Traducerea din 2022, care include și prefața originală semnată de Reclus, este însoțită de o cronologie, dar și de un studiu introductiv dedicat vieții, gândirii și activității lui Piotr Kropotkin. Tratat adeseori de „idealist”, Kropotkin, care schimbase confortul vieții la curte pe temnița țarului, și titlul de prinț pe existența de anarhist fugar, a vorbit de „întrajutorare ca factor al evoluției”, de necesitatea de a clădi societăți bazate pe cooperare și bunăvoință. A încercat să arate că lupta, competiția și acumularea nesfârșită nu pot oferi vreo soluție la crizele lumii în care trăim; că, dimpotrivă, ele sunt motoarele care 24 le alimentează. A pledat pentru o lume mai cuprinzătoare și generoasă, nu neapărat din sentimentalism, ci din pragmatism și luciditate. Analizele lui Kropotkin au primit o ilustrare cât se poate de grăitoare în zilele care au urmat invaziei Ucrainei (perioadă care a coincis cu apariția volumului în limba română). Ceea ce a a funcționat spontan în acele prime zile a fost tocmai „an-arhia”, cooperarea liberă, solidaritatea, împărțirea resurselor, dăruirea, organizarea la firul ierbii, acțiunea directă. Oare nu am putea extinde modelul acesta de generozitate și cooperare la scara întregii societăți? Nu l-am putea permanentiza? Ar fi, ne sugerează Kropotkin, o binevenită revenire cu picioarele pe pământ. Căci, iată, acesta e singurul care funcționează, de fapt, atunci când e nevoie. Și cel care ne va ține în viață, până la urmă. Nu concurența, nu granițele, nu ierarhiile sau �diviziunile, nu egoismul individual sau cel național, și mai ales nu războiul. Vă recomandăm, prin urmare, acest volum și, mai ales, vă recomandăm să citiți Kropotkin. Ne învață multe despre zilele pe care le trăim și ne pregătește, poate, pentru cele, nu foarte ușoare, care urmează. Filosofia sa nu e una a resemnării, iar îndemnurile sale la solidaritate și întrajutorare sunt, până la urmă, forme de rezistență și de luciditate. DAVID GRAEBER ȘI DAVID WENGROW, ZORII TUTUROR LUCRURILOR. O NOUĂ ISTORIE A OMENIRII (POLIROM, 2022) După Datoria, primii 5000 de ani, apărută la Art în 2020, o nouă lucrare de David Graeber este tradusă în limba română, Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii (Polirom, 2022). Interpretarea lui Graeber, infuzată pe deplin de viziunea sa asumat anarhistă, alături de constatările istorice ale lui David Wengrow, fac din acest volum „una dintre cele mai provocatoare și ambițioase rescrieri ale istoriei globale din ultimii ani” (Radu Toderici). Nu trebuie omis faptul că demersul lui David Graeber se înscrie, de fapt, în linia „clasică” a istoriografiei anarhiste, care pornește de la Kropotkin, Reclus și Nettlau, și continuă cu sintezele lui Rudolf Rocker sau Murray Bookchin. Piotr Kropotkin susținea, de pildă, că sociabilitatea și întrajutorarea, mai degrabă decât lupta sau competiția, erau determinante pentru supraviețuire și evoluție. Prin numeroasele exemple antropologice și istorice pe care le dădea, anarhistul rus arăta că, în cazul dezvoltării societăților umane, „naturale” (deci preponderente la scară istorică) erau relațiile bazate pe cooperare și ajutor. Iar exploatarea, ierarhiile și relațiile de dominație nu erau forma inevitabilă a dezvoltării civilizației, așa cum suntem de multe ori învățați să credem. În același timp, insistența lui Kropotkin asupra legăturilor dintre anarhism și știință avea menirea de a demonstra că ideile și practicile anti-autoritare nu erau decuplate de mizele societăților contemporane. Pentru Kropotkin, anarhismul traducea, de fapt, în limbajul criticii sociale cele mai profunde tendințe (și posibilități) ale progresului social. Tocmai de aceea, atunci când îl citim pe David Graeber, e bine să realizăm că nici Piotr Kropotkin sau Elisée Reclus nu sunt foarte departe și că discursul propus de antropologul american se înscrie, de fapt, în tradiția reflecției anarhiste asupra istoriei și societății; amănunte care par să scape, în general, comentatorilor. 25 �MARTIN VEITH, FRAGMENTE ZU ANARCHISMUS UND ANARCHOSYNDIKALISMUS IN DER BUKOWINA (EDITION VERLAG, 2022) Vă semnalăm apariția volumului istoricului Martin Veith Fragmente zu Anarchismus und AnarchoSyndikalismus in der Bukowina, care documentează mai multe aspecte ale mișcării anarhiste și anarho-sindicaliste bucovinene din anii ‘20-30. Martin Veith, care a publicat deja două volume în Germania, unul dedicat lui Panait Mușoiu (2013), iar celălalt lui Ștefan Gheorghiu și sindicalismului revoluționar (2015), prezintă memoriile lui Mechel Stanger și David Stetner, membri ai grupului din Cernăuți, dar și câteva informații referitoare la organizația anarho-sindicalistă din oraș, care a făcut parte și din Asociația Internațională a Muncitorilor (anarho-sindicalistă) ca secțiune română. O contribuție la fel de importantă este documentarea detaliată a represiunii anarhiștilor și, în mod mai larg, a mișcării muncitorești din Bucovina de Nord. Statul român a combătut ideile de egalitate și societate liberă prin interzicerea organizațiilor muncitorești, cenzură masivă, suprimarea libertății de exprimare, înscenări judiciare și violență polițienească. Monarhia autoritar-naționalistă a primit în acest sens sprijin și din partea mișcărilor antisemite și de extremă dreaptă, la rândul lor impulsionate de reprimarea muncitorilor și a anarhiștilor din Bucovina, în marea lor majoritate evrei. 26 �DIVERSE: Legate de colectivul nostru: „SERILE ANARHIVEI”: DISCUȚII, ATELIERE ȘI PREZENTĂRI DEDICATE ISTORIEI ANARHISTE LOCALE Sub titulatura „Serile Anarhivei” ne-am dorit să inițiem o serie de discuții, ateliere și prezentări dedicate istoriei anarhismului în România. Documentarea acestor povești, multă vreme ignorate sau neînțelese, este un proces colectiv, care nu poate crește, credem noi, decât prin crearea unor comunități de cunoaștere care să aducă toate aceste fire în prezent. Tocmai de aceea, recuperarea micilor istorii libertare locale înseamnă mai mult decât simpla lor inventariere. Pentru că înțelegem că istoriile pe care ni le spunem sunt foarte importante, pentru că modul în care ni le spunem este la fel de important; pentru că e nevoie de o cunoaștere vie, care să se poată transforma în conștiință activă și în solidaritate cu toți cei/cele care luptă și speră la o lume mai bună; pentru că toate istoriile ne vorbesc, de fapt, despre prezent și despre posibilitățile sale; pentru că nu dorim ca Anarhiva să fie un muzeu, ci un laborator și un spațiu de cunoaștere vie, vă invităm să participați la întâlnirile noastre. „Serile Anarhivei” au debutat la Cluj, pe 19 noiembrie 2022 cu o discuție dedicată grupurilor libertare și militanților cu origini evreiești din România, o atenție specială fiind acordată mișcării anarhiste din Bucovina de Nord și prezentării broșurii Anarhismul în Bucovina de Nord. O scurtă istorie (1925-1935). Prezentările au fost urmate de un concert de muzică idiș revoluționară, evenimentul fiind găzduit de spațiul prieten Ⓐcasă. A doua ediție, care a atras, de asemenea, o prezență destul de numeroasă, a avut loc pe 26 noiembrie 2020 la spațiul Filaret 16 din București, discuțiile fiind dedicate aceleiași tematici. PREZENTĂRI ANARHIVA LA LONDRA ÎN 2022: FREEDOM BOOKSHOP ȘI MAYDAY ROOMS În această vară, unul din membrii Anarhiva, cu ocazia „excepțională” de a fi trebuit să lucreze sezonier în Anglia, a avut două prezentări la Londra în timpul zilelor sale libere. Acestea au avut loc la Freedom Bookshop, care e librăria ziarului Freedom, unul dintre cele mai longevive ziare anarhiste, început, printre alții, de către Piotr Kropotkin în anul 1886; și la MayDay Rooms un proiect arhivistic (deci, mult mai apropiat de noi), care însă nu se limitează la istoria libertară, ci se interesează de istoria mișcărilor sociale în general, incluzând mișcările antiautoritare, feministe, queer ș.a.i. Vă propunem să intrați pe site-ul lor pentru a vedea mai exact cu ce tip de muncă arhivistică se ocupă: maydayrooms.org Din cauză că aceste evenimente au fost organizate mai „din scurt”, participarea nu a fost foarte numeroasă, însă la ambele prezentări au venit persoane interesate să afle mai multe despre istoria anarhismului din România, precum și despre situația actuală din țară. Mai mult, unele persoane au fost fericite să audă și alte narațiuni decât cele predominante în lumea anglo-saxonă, care, după cum bine știm, sunt predominante și în „lumea alternativă” a ideilor și istoriilor libertare. 27 �Declarații: TATTOOS NOT BORDERS (20-22 MAI 2022, CLUJ) În perioada 20-22 mai, ne-am adunat în Cluj/Kolozsvár la Tattoos Not Borders pentru a ne arăta solidaritatea cu toți refugiații alungați de războaie și pentru a sprijini prizonierii politici anarhiști aflați în închisori din întreaga lume. În cadrul evenimentului care a durat trei zile, discuțiile cu colectivele ABC din Belarus și Polonia, dar mai ales și cu Operațiunea Solidaritatea din Ucraina, ne-au demonstrat încă o dată că singurul joc jucat de statele naționale și marele capital este cel al imperialismului și dominației. Aceste entități folosesc pretextul fals al securității și controlul intensificat pentru a criminaliza ajutorul reciproc și pentru a suprima vocile care se opun politicilor naționaliste și opresive. vorbit despre cum agresiunea statului prin utilizarea forțelor de poliție în beneficiul capitalismului duce la evacuări constante, rasism și clasism față de refugiați, imigranți și populațiile locale rasializate, precum și față de clasa muncitoare. Deși rănile lăsate de tatuaje se vindecă, rănile refugiaților aflați pe străzi sau blocați la diferite granițe, precum și ale tovarășilor noștri blocați în închisori, încă sângerează. Prin urmare, vom continua lupta împotriva granițelor, războaielor și militarizării, pentru o lume în care toți/toate/toatx suntem liberx de opresiunea statului! În același timp, tovarăși și tovarășe din Berlin și din România care luptă împotriva evacuărilor forțate și pentru dreptatea locativă ne-au Participantxle la Tattoos Not Borders, 20-22 mai 2022 DECLARAȚIA CELOR CARE AU PARTICIPAT LA A 14-A EDIȚIE A TÂRGULUI ANARHIST DE CARTE DIN BALCANI Între 24 și 26 iunie 2022, după doi ani de amânare impusă de COVID, mai multe colective, inițiative și persoane din mișcarea anarhistă și antiautoritară s-au reunit din nou la Cluj/Kolozsvár pentru cea de-a 14-a ediție a Târgului Anarhist de Carte din Balcani. Am venit din diferite colțuri ale Balcanilor și de mai departe, din așa-numitele bulgaria, slovenia, românia, grecia, turcia, croația, ungaria, serbia, dar și din așa-numitele lituania, austria, germania, elveția, franța și brazilia. Ne-am reunit pentru a schimba idei și noutăți despre luptele pe care le ducem sau în care ne-am implicat, dar și pentru a întări legăturile concrete de încredere și solidaritate dintre noi. Am discutat multe chestiuni, am tras unele concluzii, dar am lăsat și multe întrebări deschise. 28 Discuțiile au fost deschise de o reflecție asupra internaționalismului și a întrajutorării. Ne-am reamintit că Târgul Anarhist de Carte din Balcani (TACB) se înscrie în tradiția organizării internaționale, dincolo de granițe, care reprezintă o trăsătură a mișcării anarhiste încă de la începuturile sale. S-au făcut paralele, de asemenea, între sistemele de opresiune din America Latină și cele din Balcani, ambele geografii aflându-se la periferia sistemului capitalist global și fiind afectate de istoria exploatării. Am afirmat din nou că analiza și acțiunea comună sunt practic imposibile dacă nu sunt ancorate în relații personale și directe, pentru care existența unor spații fizice împărtășite – un exemplu în acest sens fiind chiar TACB – e de neprețuit. Continuăm să credem că, pentru a ne angaja într-o practică consistentă a solidarității internaționale, e nevoie să contestăm și să perturbăm centrele puterii capitaliste și de stat din geografiile în care suntem active/i/x, nu doar să ne concentrăm pe cele câteva superputeri globale. Umbra războiului planează amenințător deasupra continentului. Balcanii sunt încă profund marcați de experiența războaielor din fosta Iugoslavie. Bazându-ne pe această lecție istorică dureroasă, subliniem că recenta escaladare a războiului din ucraina demonstrează încă o dată disponibilitatea statului global și a forțelor capitaliste de a recurge la violența organizată și sofisticată tehnologic, la ucideri în masă și la distrugeri sistematice. Războiul din ucraina nu constituie un fenomen unic, ci doar cel mai recent război �dintr-o serie de războaie legate în mod inextricabil de competiția pentru dominația globală. Toate sunt unelte prin care dominația capitalistă asupra oamenilor, resurselor și teritoriilor este susținută și extinsă. În calitate de anarhiste/i/x și antiautoritare/i/x, ne opunem tuturor războaielor și proiectelor militariste. Ne dorim o rezistență activă față de război și față de tot ceea ce-l alimentează: de la naționalism, extremism religios și patriarhat, până la ideea că o creștere economică nesfârșită ar trebui să fie scopul principal al organizării sociale. Ne exprimăm solidaritatea deplină cu toate ființele afectate de forțele distructive ale războiului. Recunoaștem situația extrem de dificilă a tovarășelor/ ilor/x din ucraina, care luptă pentru supraviețuire, precum și a celor din rusia și belarus care se confruntă cu represiunea brutală a statului din cauza opoziției față de război. În discuțiile purtate am revenit asupra câtorva întrebări pentru care credem că ar trebui găsite diferite răspunsuri practice: Cum să ne opunem războiului și militarizării în propriile noastre contexte? Cum să dezvoltăm legături de ajutor reciproc și solidaritate cu persoanele afectate? Cum să evităm ca eforturile noastre să fie folosite pentru a justifica perpetuarea războiului și consolidarea intereselor capitaliste? Mai presus de toate, trebuie să ne opunem spectacolului războiului care simplifică totul pentru a ne determina să ne conformăm deciziilor elitelor care controlează statele, industria militară și armatele. Ar trebui, în schimb, să încercăm să înțelegem rolul pe care războiul îl are în cadrul sistemelor capitaliste, precum și cauzele fiecărei conflagrații în parte, pentru a-i putea rezista și pentru a nu ne supune acțiunilor mașinii de război. În acest context, crearea unor mișcări sociale de la firul ierbii este indispensabilă. Un alt set de discuții a fost dedicat semnificației politice a queerness-ului ca practică antinormativă și antiautoritară. A fost evidențiată importanța dezvoltării continue a practicilor anarha-feministe și queer în Balcani, fiind, de asemenea, identificate și câteva zone pentru acțiunile viitoare: » În organizarea noastră politică nu trebuie să ne oprim doar asupra structurilor represive exterioare. Astfel, e necesar să ne dedicăm conștient contestării structurilor patriarhale din sânul mișcărilor anarhiste și antiautoritare. Pentru aceasta trebuie să fim în mod sincer deschise/iși/x unele/ ii/x cu celelalte/ceilalți/x și să acordăm atenție opresiunii bazate pe gen, care rămâne un aspect permanent al vieții noastre, străduindu-ne în același timp să construim comunitate și respect dincolo de categoriile impuse social sau autoimpuse. S-a subliniat și faptul că practica grijii reciproce este esențială pentru atingerea acestor obiective. Ne bucurăm să putem considera TACB un exemplu pozitiv în acest sens. » Ne dăm seama că literatura anarha-feministă și queer lipsește din Balcani și recunoaștem că acest aspect constituie o problemă care reclamă implicarea noastră imediată. » Am subliniat faptul că în multe geografii criza COVID-19, noul război și ascensiunea forțelor fasciste coincid cu introducerea unei legislații represive care afectează în mod special femeile și persoanele queer. Preconizăm că atacul de amploare asupra autonomiei femeilor și asupra controlului propriului corp va continua. Observăm, de asemenea, cum forțe politice și sociale tot mai autoritare reinventează continuu masculinitatea într-o manieră care rezonează cu nevoile mașinii de război. Prin urmare, lupta împotriva patriarhatului este, în același timp, lupta împotriva războiului și a militarizării. Însă războiul actual nu e singura criză recentă care consolidează repatriarhalizarea societăților în care trăim. Așadar, lupta împotriva atacurilor care vizează drepturile și capacitățile reproductive trebuie să fie în centrul eforturilor noastre de organizare. Credem că instrumentele și abordările dezvoltate de tovarășele anarha-feministe pot să fie utile tuturor curentelor anarhiste și antiautoritare. Printre acestea se numără și găsirea resurselor necesare pentru consolidarea perspectivelor anarha-feministe și queer în Balcani. În același timp, e nevoie să reflectăm în continuare asupra a ceea ce înseamnă crearea unor spații mai sigure pentru toată lumea. Pandemia de COVID-19 a expus și a adâncit diviziunile de clasă existente; de asemenea, ne-a adus în fața unei situații foarte dificile ca mișcare. A fost necesar să inventăm noi modalități de a rezista. Ne dăm seama totuși că nu de fiecare dată s-a reușit acest lucru. Sentimentul de copleșire, conflictele interne și confuzia au fost frecvente, însă au existat și multe răspunsuri pozitive, care pot servi ca sursă de inspirație pentru viitor. Întrucât starea de urgență a fost normalizată, e necesar să respingem tot ceea ce implică aceasta, adică monopolul statului asupra discursului public și a organizării politice, precum și individualismul extrem. Această situație ne-a readus aminte să nu lăsăm interpretările doar în mâinile specialiștilor. Ne propunem, în schimb, să ne asumăm responsabilitatea propriilor decizii în situații imprevizibile, dar și să ne consacrăm dezvoltării în timp real a cunoașterii colective, într-un mod angajat politic. 29 �O altă sesiune de discuții s-a concentrat pe chestiunea exodului continuu al popoarelor din regiunile devastate de Fortăreața Europa. Încercăm să ne extindem rețelele de solidaritate pentru a sprijini persoanele care caută refugiu, iar astfel să contrabalansăm atitudinile și practicile rasiste și colonialiste predominante în contextele în care ne aflăm. Odată cu creșterea controlului și supravegherii granițelor, vedem cum refugiații sunt întorși din drum în mod violent, fiind supuși încarcerărilor, suferinței și morții. În același timp, solidaritatea este criminalizată. Ne opunem tuturor frontierelor și dorim să creăm o lume în care toate persoanele să poată circula liber. Admonestările diplomatice și directivele precum Acordurile de la Dublin crează o perdea de fum, lăsând în societate falsa impresie că se face ceva. De fapt, toate aceste demersuri nu fac decât să justifice continuarea practicilor inumane ale statelor, care neagă refugiaților dreptul de a decide singuri unde să meargă. Condamnăm, de asemenea, ideea de a profita de pe urma suferinței pentru a furniza forță de muncă ieftină mașinăriei capitaliste, din care regimurile de frontieră brutale și rasiste fac parte integrantă. Discuțiile au privit, de asemenea, și procesele de transformare neoliberală a spațiului rural prin privatizare, gentrificare și turistificare. Recunoaștem aceste procese drept parte a expansiunii capitaliste în zonele rurale și drept o altă modalitate de extragere a profitului prin exploatarea oamenilor, a ființelor non-umane și a mediului înconjurător. Respingând discursul romanticizant și fanteziile escapiste ale claselor de mijloc urbane, căutăm să creăm modalități de organizare și de implicare concretă în luptele care privesc mediul rural. Acest lucru ne-ar putea oferi posibilitatea de a experimenta mijloace practice de cultivare a hranei, de a rezista alienării predominante în societatea capitalistă și de a dezvolta o mișcare care să meargă dincolo de urban. Aceasta ar însemna și recuperarea accesului la terenuri, însă nu în scopul unei alte îngrădiri menită să extragă profit, ci pentru a recupera bunurile comune în vederea creării de oportunități pentru mișcări durabile, care să adopte o relație respectuoasă cu mediul și cu ființele non-umane. În același timp, recunoaștem că o astfel de muncă e o muncă reproductivă, care trebuie să reafirme luptele noastre împotriva patriarhatului, a nedreptății rasiale și a altor practici de excludere. Având în vedere că schimbările climatice afectează tot mai mult condițiile de supraviețuire, suntem conștiente/ți/x de faptul că, în actualul sistem capitalist, cele mai grave efecte vor fi resimțite din nou de cele/i/x care sunt deja supuse/și/x la multiple exploatări. 30 În cele din urmă, am decis ca următorul Târg Anarhist de Carte din Balcani să aibă loc la Ljubljana, slovenia, la sfârșitul lunii iunie 2023. Timp de trei zile am făcut din Târgul Anarhist de Carte din Balcani un spațiu de ascultare, respect și ajutor reciproc. Acest lucru a fost posibil doar datorită eforturilor serioase depuse de echipa de organizare locală în ultimul an, pentru care le mulțumim din suflet. Credem că, în contextul noilor forme pe care le iau crizele capitaliste, relațiile de încredere în cadrul mișcări anarhiste și antiautoritare trebuie să rămână în centrul activității noastre politice. În bătăliile grele care vor urma, ceea ce ne unește este mult mai important decât ceea ce ne desparte. Nicio națiune nu ne unește, niciun război nu ne va diviza! Împotriva tuturor guvernelor și statelor! Lupta împotriva patriarhatului este o luptă împotriva războiului și militarismului! Haideți să transformăm criza capitalistă într-o criză a autorității! Suntem înfuriați de uciderea a 27 de persoane de către poliție în Melilla! Participantele/ții/x la cea de-a 14-a ediție a Târgului Anarhist de Carte din Balcani, Cluj/Kolozsvár 26 iunie 2022 �PRIMUL APEL CĂTRE MIȘCAREA ANARHISTĂ INTERNAȚIONALĂ PRIVIND PARTICIPAREA LA TÂRGUL ANARHIST DE CARTE DIN BALCANI 2023 20 de ani de Târg Anarhist de Carte din Balcani: Dincolo de zidurile naționalismului și războiului Suntem fericite/ți/x să anunțăm că următorul Târg Anarhist de Carte din Balcani (TACB) va avea loc între 7 și 9 iulie 2023 la Ljubljana, în Slovenia. Această decizie a fost luată la adunarea generală a ultimului TACB, care a avut loc între 24 și 26 iunie 2022 la Cluj/Kolozsvár, în România. Aceasta va fi cea de-a 15-a ediție a TACB și va marca 20 de ani de la înființare, prima ediție a TACB având loc la Ljubljana, în 2003. În anii care au urmat, târgul a călătorit în jurul Balcanilor (în geografii precum Croația, Serbia, Bulgaria, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Grecia, România), iar acum se întoarce în orașul nostru, unde a fost găzduit pentru ultima dată în 2013. Dorim să folosim aniversarea ca pe o oportunitate de a organiza o adunare anarhistă internațională puternică, una în care să putem aborda, într-o manieră colectivă și cu perspectiva organizării și luptelor viitoare, chestiuni importante pentru vremurile actuale. Pentru noi, conceptul TACB nu a fost niciodată numai despre cărți. Întotdeauna l-am înțeles drept o unealtă pentru a ne întări grupurile, organizațiile, relațiile și rețelele la nivel local, regional și internațional. Îl înțelegem ca pe un spațiu în care schimbăm idei, analize, perspective și ne comparăm practicile, modelele de organizare și experiența din cadrul luptelor, dar și experiența participării la mișcările sociale și a modului în care ideile noastre au fost încorporate în acestea; toate cu intenția de a formula propuneri semnificative pentru următorii pași care ne pot ajuta să abordăm provocările cu care mișcările și societățile noastre se confruntă în contextul realităților politice, economice și sociale actuale, precum și a potențialului lor revoluționar. Analizele noastre din trecut sunt reconfirmate de starea actuală a lucrurilor la nivel global, astfel că agenda noastră politică de schimbare socială radicală devine din ce în ce mai relevantă și urgentă. Ne este clar că sistemul capitalist – bazat pe înrobire, exploatare, dominație și legat și de alte practici opresive, precum rasismul și naționalismul, patriarhatul și sexismul – ne distruge viețile, societățile și mediul înconjurător. Toate crizele recente, intensificarea constantă a atacurilor capitalului împotriva claselor populare, amplificarea represiunii din partea poliției și a violenței statului, și în cele din urmă militarizarea și războiul, ne confirmă afirmația că capitalismul este criza. Ne e clar că privilegiile claselor conducătoare, distribuția coercitivă a bogăției comune, ierarhiile existente și sistemul însuși pot supraviețui și pot fi reproduse numai prin domnia forței brute și a violenței. Pornind de aici, putem extinde cu ușurință afirmația anterioară pentru a spune că capitalismul este război. Regiunea Balcanilor, cu istoria ei specifică, nu e diferită în această privință. A îndurat brutalitatea războiului, naționalismului și tranziției la economia capitalistă din fosta Iugoslavie, a fost forțată să devină un laborator al politicilor neoliberale (după cum s-a văzut foarte clar în timpul crizei economice din Grecia din anii 2008-2012), iar azi asista la decesele violente, care sunt urmările regimurilor frontaliere europene și ale politicilor migraționiste, și trece printr-un proces de dezintegrare a societății, a cărei alienare și individualism sunt cel mai drastic exprimate în practicile canibalismului social. Putem observa diferite reacții populare la aceste realități: de la ascensiunea reacționară a extremei drepte populiste, naționaliste și fasciste, la exploziile constante de revoltă în toate colțurile lumii, și de la mișcările de stradă nearticulate și difuze, alimentate de neîncrederea totală în reprezentarea politică și în instituțiile statului, până la momente revoluționare progresiste, cum ar fi cele ale revoltei în 31 �curs de desfășurare din Iran ori procesul revoluționar social din Kurdistan. Mișcarea anarhistă încearcă să intervină nu doar în reacțiile populare menționate mai sus la crizele capitaliste, ci și în realitatea socială în general. Analizele și discursurile noastre se află la baza mobilizării și activității politice din spațiile în care suntem exploatate/ți/x și oprimate/ți/x, în școlile, la locurile de muncă și în cartierele noastre. Participăm la mișcări sociale unde încercăm să punem în aplicare principiile antiautoritare și perspectivele noastre revoluționare, dar construim și noi mișcări, structuri de luptă și de solidaritate, precum și spații comunitare și autonome în care dezvoltăm practici alternative de organizare și de viață. Dar este suficient efortul depus și oare chiar reușim să construim contra-puterea necesară pentru o schimbare reală? Credem că anarhismul, ca expresie politică a intereselor celor exploatate/ți/x și oprimate/ți/x, poate oferi multe răspunsuri la întrebările vremurilor noastre, dar putem vedea, de asemenea, că mișcării îi lipsește o influență fundamentală asupra mecanismelor istoriei. Am dori să folosim adunarea TACB pentru a reflecta asupra acestui subiect și a altor subiecte, pentru a dezvolta strategii care pot aduce în prim-plan agendele noastre și pentru a ne da o nouă energie pentru organizarea și mobilizările noastre viitoare. Ținând cont de toate acestea, invităm pe toți cei/cele/x care fac parte din mișcarea anarhistă și antiautoritară internațională, din geografiile Balcanilor, Europei și altor continente, să ni se alăture pentru organizarea acestui eveniment la toate nivelele și pentru planificarea lui. Din moment ce va mai exista o altă adunare anarhistă 32 internațională la St. Immier, în iulie 2023, dorim să creăm o conexiune organică între cele două. Am dori să invităm în mod special tovarășele/șii/x de pe alte continente care au de gând să se alăture întâlnirii de la St. Immier să ia în considerare și invitația noastră și să ia parte și la adunarea TACB din Ljubljana. Vom continua să vă informăm cu privire la procesul de organizare și să vă oferim detalii despre programul evenimentului în lunile care urmează. Vă rugăm să traduceți acest apel în limbile voastre, să îl publicați și distribuiți în mediile și prin canalele voastre de comunicare Pentru informații, întrebări și propuneri, ne puteți contacta via e-mail la bab2023(at)riseup(dot)net sau puteți vizita pagina bab2023.avtonomija.org. DINCOLO DE ZIDURILE NAȚIONALISMULUI ȘI RĂZBOIULUI!* CONSTRUIND SOLIDARITATE ȘI REZISTENȚĂ! Adunarea de organizare a Târgului Anarhist de Carte din Balcani 2023 Ljubljana, 27 noiembrie 2022 *slogan al mișcării anarhiste din fosta Iugoslavie, folosit în mobilizările anti-război și anti-militarizare din anii `90 și, în același timp, numele unui ziar anarhist publicat la acea vreme de către tovarășe/șii/x din diferitele țări ale fostei Iugoslavii. �Calendar anarhist 2023 33 �COLECȚIA ANARHIVATĂ ÎN 2022 1.3 Colecție reviste sec. XIX (18xx-1900) 1. Mișcarea socială #1-7 (1897) 2. Mișcarea socială #8-11 (1897) 3. Mișcarea socială #12-15 (1897) 4. Mișcarea socială #16-20 (1897) 5. Mișcarea socială #21-24 (1897) 6. Mișcarea socială #25-28 (1897) 7. Mișcarea socială #29-35 (1897) 8. Răzvrătirea # 1 (1891) 9. Răzvrătirea # 3 (1891) 10. Răzvrătirea # 4 (1891) 1.6 Colecție diverse sec. XIX (18xx-1900) 11. Gheorghe Levezan, „Manifeste aux étudiants du monde entier” (1890) 2.2 Colecție volume sec. XX (1901-1947) 12. Eugen Relgis, „Umanitarismul și Internaționala intelectualilor” (1922) 2.4 Colecție broșuri sec. XX (1901-1947) 13. „Alte zări. Despre materialism. Lumea cum ar putea să fie” de Panait Mușoiu, Antioco Zucca, Bertrand Russel (1926) 2.6 Colecție diverse sec. XX (1901-1947)°° 14. Manifest „Răsboi răsboiului!” (1912) 3.2 Colecție volume sec. XX (1948-2000) 15. Howard Fast, „Calvarul lui Sacco și Vanzetti – o legendă din Noua Anglie” (1954) 3.5 Colecție broșuri sec. XX (1948-2000) 16. Iztok (Răsărit): „Ce vor anarhiștii?” (1981) 3.7 Colecție fluturași sec. XX (1948-2000) 17. Fluturaș „Acțiunea antifascistă” (2000?) 4.2 Colecție volume sec. XXI (2001-20xx) 18. Mechel Stanger, „Memorias de un anarquista rumano” (2021) 19. „Insurecția care vine” de Comitetul Invizibil (2008) 20. „LIBERTATE, EGALITATE, SURORITATE ȘI FRATERNITATE!” de Emma Goldman (culegere de texte anarhiste) 4.4. Colecție zine sec. XXI (2001-20xx) 21. By Any Means # 2 (2007) 22. Extras Drunk Nach Osten #2 (2008) 23. More Punk Than You #4 (2007) 24. Woah! # 1 (2006) 25. Woah! # 3 (2007) 4.5 Colecție broșuri sec. XXI (2001-20xx) 26. „Buy Nothing Day” (29 noiembrie 2008) 34 27. „De ce schimbarea climatică nu este o chestiune de mediu” (2009) 28. Info-propaganda: „Împotriva statului și împotriva politicii” (2008?) 29. Info-propaganda: „Lumea capitalistă – Fascismul” 30. „O istorie a anti-imperialismului anarhist” de Lucien van der Walt (2012) 31. „Tensiunea anarhistă” de Alfredo M. Bonnano (2009) 4.6 Colecție diverse sec. XXI (2001-20xx) 32. Comunicat Federația Anarhistă #4 (2009) 33. Copertă album Guranii: „Libertate virtuală” (2003) 34. Expoziție împotriva rasismului (2004) 35. Fotografie Critica Radicală (2004) 36. Fotografie „Food not Bombs” la Inca Timișoara (2004) 37. Fotografie Haos (2004) 38. Fotografie Inca Timișoara (2004) 39. Fotografie Los Pogos (2004) 40. Fotografie marș împotriva rasismului (2004) 41. Fotografie marș împotriva rasismului și războiului (2004) 42. Fotografie No man’s band (2004) 43. Fotografie Praf’n ochi (2004) 44. Fotografie Scandal (2004) 45. Graffiti „no mⒶsters” 4.7 Colecție fluturași sec. XXI (2001-20xx) 46. 19 martie ziua internațională împotriva militarismului 47. Fluturaș împotriva Noii Drepte, a naționalismului și fascismului (200?) 48. Info-propaganda: „Statul și libertatea” 4.8 Colecție afișe sec. XXI (2001-20xx) 49. Afișe concerte PULA VIDA Barcelona (2014-2015) #1 50. Afișe concerte PULA VIDA Barcelona (2014-2015) #2 51. Afișe „Stop discriminării! Stop homofobiei!” (2006) 52. Afiș „1 Mai, nimic de sărbătorit în România” (2010) 53. Afiș „Împotriva fascismului, rasismului și naționalismului” # 1 (2006) 54. Afiș „Împotriva fascismului, rasismului și naționalismului” # 2 (2006) 55. Afiș „Împotriva fascismului, rasismului și naționalismului” # 3 (2006) 56. Afiș „Nu vota! Nu te condamna!” Craiova 57. „Demonstrație împotriva fascismului și a tuturor formelor de discriminare”: 9 noiembrie, București (2008) 5. Colecție fotografii, portrete etc. 58. Gheorghe Levezan (1869-?) 59. Joseph Ishill (1888-1966) 6.1 Colecție afișe concerte și festivaluri DIY+ 60. Afișe concerte Atelier D.I.Y. �6.2 Colecție spații alternative, biblioteci și squat-uri 7.1 Colecție video (documentare, filme, interviuri etc.) 61. Fotografii Centrul Cultural INCA Timișoara (2002-2006?) 62. Fotografii spațiul Atelier D.I.Y. Timișoara (2009-2014) 63. Pizzeria „Anarchia” Vienna (2011-2014) 64. Spațiul Armonia Timișoara (2018-2020) 65. Squat „Rebil” Iași (2007) 71. Marș împotriva rasismului și războiului (2004) 72. Reportaj istoria punk și a festivalului Underground (2004) 6.3 Colecție acțiuni, proteste, marșuri și festivaluri 66. Contramanifestație la „marșul normalității” București (2007) 67. Lovekills Festival #2 (2007) 68. Lovekills Festival #3 (2008) 69. Lovekills Festival #4 (2009) 70. Protest 9 noiembrie București (2007) 7.2 Colecție audio (înregistrări, albume etc.) 73. Album benefit Anti-Nato Days (2008) + versuri 74. Benefit CD for Lovekills Festival 75. Benefit CD Hrană nu bombe 76. Coercion – Never Obey (2007) 77. Critica Radicală w/ Czolgosz – So mai cares (2004) 78. Pavilionul 32 – Nu mă tem de tirania voastră 79. Pavilionul 32 – Prima linie (2006) 35 �REȚETE (DE LA COOP.): REȚETĂ DE ICRE VEGANE » 1/2 cană semințe de amarant » 2/3 linguri de maioneză » o jumătate ceapă roșie » zeamă de la o jumătate de lămâie » o linguriță sare » 2 lingurițe de ulei de in Se lasă la răcit și apoi se amestecă cu toate celelalte ingrediente. Dacă nu avem ulei de in, atunci amarantul se freacă cu puțin ulei de floarea soarelui până se leagă puțin, după care se adaugă și restul ingredientelor. La final se mai drege după gust. Amarantul se pune la înmuiat peste noapte și apoi se fierbe la foc mic în raport de 1 la 3 cu apa, până absoarbe toată apa (15-20 de min). Câteva sugestii și idei la care să vă gândiți atunci când organizați un Food not Bombs: » păstrați igiena spațiului de gătit și a instrumentelor, spălați legumele și ambalajele folosite la transport și la servire. Spălați-vă pe mâini des. » atunci când faceți meniul, luați în calcul posibile alergii și opțiunea unei mâncări mai puțin sau deloc condimentate/iuți. » porția de mâncare pentru o persoană cântărește în medie 400-500g. » o mâncare nutritivă conține carbohidrați (cartofi, paste sau orez), diferite legume și proteine (leguminoase) gătite. Dacă aveți posibilitatea, adăugați salate din legume proaspete sau semințe. » un desert, ceva dulce este întotdeauna apreciat. » gândiți-vă la timp: programați gătitul astfel încât la servire mâncarea să fie caldă și să evitați reîncălzirea. » pregătiți un banner cu Food not Bombs și un mic flyer despre acțiunea voastră. Cantități orientative pentru o porție pentru felul principal (în varianta lor uscată): » orez 50g -70g » paste: 90g » cartofi: 200g-300g » leguminoase (fasole, linte, mazăre, bob, năut): 30g-60g » legume: 150g-250g » fructe: 100g-150g 36 ↑ Acțiune Hrană nu bombe, Cluj, 1 ianuarie 2023 Acțiune Hrană nu bombe, București, 1 ianuarie 2023 (pag. 15) ↓ �BIBLIOTECI LIBERTARE: ↓ BIBLIOTECA A.CASĂ Cluj (în imaginea de mai jos) Un loc comod în spațiul autonom a.casă, în bibliotecă vei găsi materiale tipărite – cărți, fanzine, reviste, postere, autocolante – dedicate criticii sociale radicale și artei politice, dar și multor altor subiecte. Avem peste 700 de cărți și nenumărate zine despre acțiune directă, feminisme, punk și DIY, ecologie, istorie și teorie radicală, anti-represiune, mișcări sociale etc. Poți căuta cărțile în catalogul nostru online: libracasa.librarika.com Primim cu bucurie donații de cărți și sugestii. Pentru noutăți și program, urmărește-ne pe ig @acasacluj. ↓ BIBLIOTECA FILARET 16 București Spaţiu DiY deschis în Bucureşti, Filaret 16, continuă să adune cărţi pentru biblioteca aflată încă la început de drum. Am strâns până acum cărți și reviste feministe, despre anarhism, educație antirasistă, anti-transfobă, anti-autoritară, diferite perspective și voci de stânga, punk și DIY, și alte subiecte super captivante. Dacă vreți să ne faceți cadou o zină, revistă sau carte care credeți că s-ar potrivi în bliblioteca noastră, lăsați-ne un mesaj privat pe pagina de Facebook sau Instagram @Filaret16DiY. Dintre editurile şi inițiativele editoriale din România, veți putea citi la noi: Black Button Books, CUTRA, Dezarticulat, Pagini Libere, Fractalia, Hecate, Literatură și Feminism, Posthum Journal și multe alte nume locale pe care sigur vă veți bucura să le regăsiți aici! ↓ BIBLIOTECA CENTRUL SOCIAL IEDERA Timișoara Centrul Social Iedera din Timișoara are și ea, la rândul ei, propria bibliotecă aflată în creștere. Având broșuri și cărți pe teme precum anarhism, marxism, feminism, LGBTQ+, mad, punk, biblioteca este deschisă oricărei persoane interesate de aceste teme. Pentru a afla când este deschis spațiul, vă invităm să urmăriți pagina de Instagram a colectivului: @csiedera. 37 �AVOID EVRTHIN — ALTFEL Doar un număr, o rezervare în tabel Altfel de oameni, într-un altfel Primul episod, serial fenomen Construit să livrez, programat de sistem Fără un pas înainte, voi fi cel din urmă Chiar în lipsă de grație, o să provoc prima lovitură O verigă smulsă, o tăcere ruptă, ofer la schimb un loc la umbră O capitulare, schimbare ostilă, pus la încercare de vocea divină Refren: Paradisul pare mai mult a infern, Infernul paradis, eternul altfel Progresul public cu beneficii în privat Țesutul societății, este sfâșiat Aceleași crize articulate secular Formează indivizi pierduți și oameni precari Stare constantă de nesiguranță Rezultată dintr-o circumstanță solicitantă Cădere de duh, Proces ireversibil, Compasul moral, Sfântul invizibil Casa domnului e o afacere de succes De la o graniță la alta formează un univers Refren: Trăiesc pentru tot și mor pentru nimic Nu cred în reîncarnare, m-am desăvârșit 38 � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Publicațiile Anarhiva Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Anuarul Anarhivei (2022) Subject The topic of the resource O părere: 100+ de ani de publicistică libertară în România Selecție de texte Activități editoriale Mini-recenzii la cărțile apărute în 2022 Serile Anarhivei Tattoos not Borders Declarația de la finalul Târgului Anarhist de Carte din Balcani (Cluj) Apel la participare: TACB 2023 Colecția anarhivată Rețetă și biblioteci Creator An entity primarily responsible for making the resource Anarhiva Publisher An entity responsible for making the resource available Anarhiva Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2022 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource revistă Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2022 2022 9 noiembrie Anarhiva anti-militarism anti-rasism anti-război Bertrand Russel Bucovina Cluj David Graeber David Wengrow Emma Goldman Francisco Ferrer Gheorghe Levezan Iztok Ljubljana Martin Veith Max Stirner Mihail Bakunin Mișcarea Socială (1897) Nestor Makhno Panait Mușoiu Piotr Kropotkin Răzvrătirea (1891) Rudolf Rocker Târgul Anarhist de Carte din Balcani Tattoos not Borders Vegetarismul Woah! https://anarhiva.com/files/original/2383565bc28e14f981f7536430356b30.pdf f0ec89f248e27a6846f1167bd7edc589 PDF Text Text ��������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Arta de a fi optimist (1938) Subject The topic of the resource Ce-i optimismul? Optimismul filosofilor Optimism, pesimism, stoicism, fatalism Binele, răul și optimismul Optimismul, scara fericirii Optimismul față de bogăție și față de sărăcie Cum putem deveni optimiști. Codul optimismului Prietenii și vrăjmașii optimismului Optimismul și educația Vârsta și optimismul Femeile și optimismul Menirea și viitorul optimismului Încheiere Description An account of the resource Marcel-Benoît Benedict traducere de Panait Mușoiu Biblioteca Revistei Ideei / 71 p. Creator An entity primarily responsible for making the resource Marcel-Benoît Benedict Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Biblioteca Revistei Ideei Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource septembrie 1938 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Panait Mușoiu Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București, 1938 1938 Biblioteca Revistei Ideei București filosofie Marcel-Benoît Benedict Panait Mușoiu psihologie Traducere https://anarhiva.com/files/original/f465a55595825e62e58f04333f3374ff.pdf f6ce16c7a9c82c510632d1819c147e67 PDF Text Text �������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Artistocratie #1 (1939) Subject The topic of the resource L'artistocratie - histoire d'un mot et d'une idée par Gérard de Lacaze-Duthiers Entre le fascisme et le communisme - testament politique d'un témoin de notre temps par Panait Istrati Jean Giono por B. Cano Ruiz Del sentimimiento por Solano Palacio Moartea lui Panait (poem) de Victor Serge Esperanto, lingvo de la paco de Eugen Relgis Description An account of the resource Revue mensuelle d'art et de littérature, rédigée en français, espagnol, roumain et esperanto Source A related resource from which the described resource is derived https://www.cira.ch/ Centre International de Recherches sur l'Anarchisme (CIRA) Lausanne Publisher An entity responsible for making the resource available I. A. Capatzana Bois de la Solitude Soutraine par Rantigny (Oise) Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1939 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Gérard de Lacaze-Duthiers B. Cano-Ruiz Jaime Brasil Eugen Relgis Ion Ionescu-Căpățână Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource franceză, română, spaniolă, esperanto Type The nature or genre of the resource revistă lunară Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Franța, 1939 1939 anarhism artistocratie B. Cano-Ruiz C.I.R.A. Lausanne esperanto Eugen Relgis français Franța Gérard de Lacaze-Duthiers Ion Ionescu-Căpățână Jaime Brasil Jean Giono Panait Istrati Solano Palacio Victor Serge https://anarhiva.com/files/original/0ed302ddce3b94ddb5d24da0de5cf774.pdf 357c3facb2f24d4e48fd5dbc02559473 PDF Text Text ������������������ Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Atracția continuă a naționalismului (2013) Subject The topic of the resource Acest eseu a apărut pentru prima dată în iarna lui 1984, în publicația „Fifth Estate” Description An account of the resource Fredy Perlman Creator An entity primarily responsible for making the resource Fredy Perlman Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2013 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2013 2013 anarhism anti-naționalism Fredy Perlman naționalism Traducere Traduceri https://anarhiva.com/files/original/75727e2bcf13460edb730bf6023f18bd.jpg 7aae9cdfa2ad3a77478877d850254be4 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Diverse secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Autocolant „Pilonii tiraniei” (2014) Subject The topic of the resource autocolant după un afiș din timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939) Description An account of the resource Naționalismul, Capitalismul și Biserica. Pilonii Tiraniei Creator An entity primarily responsible for making the resource spațiul DIY Craiova Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2014 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource autocolant/sticker Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Craiova, 2014 2014 anarhism anti-capitalism anti-militarism anti-naționalism autocolante biserica capitalism Craiova naționalism Războiul Civil din Spania Spațiul D.I.Y. Craiova stat stickers