18 10 549 https://anarhiva.com/files/original/80f530eea3c3af22ee094796a4a49187.pdf ffbfcfcbc97ee9267cce14d1b2a9a6b7 PDF Text Text Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner �Created With Tiny Scanner Powered by TCPDF (www.tcpdf.org) � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Still Image A static visual representation. Examples include paintings, drawings, graphic designs, plans and maps. Recommended best practice is to assign the type Text to images of textual materials. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource copilul Description An account of the resource Traducere autotext + T.S.Photography/10 pag Creator An entity primarily responsible for making the resource raoul veneigem Publisher An entity responsible for making the resource available autotext Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource broșură Language A language of the resource română Autotext educație educație libertară Raoul Vaneigem situaționism Timișoara TS Photography https://anarhiva.com/files/original/8f0f7e2300fbed4eb216f4213b5b56bc.pdf 344a34d00dc0b75920246e4eac3d1dcd PDF Text Text ����� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Copilul și dușmanii lui Subject The topic of the resource Educație libertară Description An account of the resource Traducere autotext/ 5pag. Creator An entity primarily responsible for making the resource Emma Goldman Source A related resource from which the described resource is derived Autotext Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource Română Type The nature or genre of the resource Broșură Autotext broșură educație libertară Emma Goldman Timișoara zine https://anarhiva.com/files/original/db8fea7eda752510c6405d5fac2deb25.pdf b692d37a5108f85b99af10ec42e4578a PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Physical Object An inanimate, three-dimensional object or substance. Note that digital representations of, or surrogates for, these objects should use Moving Image, Still Image, Text or one of the other types. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Crăciun - brazi tăiați și bani aruncați (2013) Subject The topic of the resource Nu tăierii brazilor! Nu defrișărilor! Nu cumpărăturilor! Nu consumerismului! Jos capitalismul! Trăiască solidaritarea și prietenia! Să vină anarhia! Description An account of the resource Fluturaș ecologic anti-consumerism Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2013 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș Creator An entity primarily responsible for making the resource LMA Collective Publisher An entity responsible for making the resource available LMA 2013 anarhism anti-capitalism Cluj-Napoca consumerism crăciun defrișări ecologie economia darului fluturași https://anarhiva.com/files/original/69e200ddbc693f097e0e8580340a45ed.pdf d52652fb9372675f5e4a98d5d3d854f4 PDF Text Text ���� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Creiereală nr. 1 (2014) Subject The topic of the resource Cele 4 boli ale muncitorului modern 1624 km Câteva cuvinte despre... problema naționalismului Ucraina: milițiile fasciste versus statul fascist Greci: crime de stat și Europa consimte Vopsea și povești Description An account of the resource Revistă lunară pentru autonomia gândirii Creator An entity primarily responsible for making the resource Creiereală Publisher An entity responsible for making the resource available Creiereală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource Februarie 2014 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource A5 Language A language of the resource Română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Secolul XXI 2014 Cluj-Napoca Creiereală Grecia muncitori naționalism român români România Ucraina https://anarhiva.com/files/original/4906ff69032c0ea6f94d288d6d11a47c.pdf a0ca047a1fb26d34fac021fbf03bef09 PDF Text Text Doua, trei lucruri despre voluntariat V OM ÎNCERCA SĂ ANALIZĂM voluntariatul ca fenomen social și istoric, ca o condiție derivată a conflictului unor forțe antagonice, care ne eliberează de o percepție simplificată a fenomenului, care este în sine, prin definiție, greșită. Scopul nostru este – pe cât posibil – de a oferi o lectură mai degrabă proletară a felului în care statul neoliberal a transformat voluntariatul în ceea ce este astăzi pentru a putea înțelege de pe o poziție atât critică, cât și radicală, opoziția aproape inexistentă dintre cele două. Statul bunăstării nu este rezultatul unor inițiative caritabile care să asigure bunul comun, și nici un instrument de represiune în mâinile suveranității, ci este rezultatul unui proces îndelungat legat inextricabil de lupta proletară care a forțat clasa conducătoare să se retragă (pentru a putea contracara). Proiectul neoliberal, început mai devreme în vest (în anii ‘60-‘70) și mai târziu în est (o dată cu colapsul statelor comuniste care întruchipau modelul tipic de stat al bunăstării), atât cu forma sa extremă aplicată în țările anglo-saxone, cât și cu forma sa social-liberală aplicată altor țări europene (Franța, Germania, în prezent Marea Britanie, Spania, Grecia) tinde să fie un model general de organizare socială în lumea de azi, caracterizată de o polarizare a contradicțiilor sociale: concentrarea puterii în mânile câtorva, aglomerarea inechităților sociale în metropolele vestice, marginalizarea unor categorii sociale. „Cel mai bun progresează” și „toate inițiativele au șanse egale” sunt adaptări ale principiilor clasice ale capitalismului la noua eră în care etica muncii protestante se reîntoarce în haine vampirice în cea mai brută formă. Politicile restrictive și abolirea beneficiilor sociale introduse de statul bunăstării („de ce să plătesc pentru toți iresponsabilii care nu vor să lucreze dar vor să mănânce”) se hrănesc cu slăbiciunile ideologiei individualismului și cu conflictele privind funcțiunile sclerozate ale statului bunăstării (centralizare, birocrație, disfuncționalitate), pentru că statul neoliberal privatizează responsabilitatea: costul trebuie suportat de către cetățeni. Astfel, sectorul terțiar al societății (societatea civilă), componentă esențială a statului neoliberal, devine important prin vidul pe care-l ocupă între acesta și inițiativa privată. De o importanță centrală în dezvoltarea acestui sector, materializat prin ONG-uri, este voluntariatul, o ideologie a participării în viața politică și socială, prin care „oferi celorlalți”, care diferă radical de formele anterioare de participare socială. Înființarea voluntariatului și a ONG-urilor nu s-a datorat numai retragerii vechilor forme ale statului bunăstării de la funcțiunile redistributive ale ajutorului social din perioada anterioară, ci a contribuit și ideea de a crește implicarea cetățenilor în deciziile publice, în politicile de dezvoltare, în stabilirea politicilor pentru categorii vulnerabile, în probleme de mediu etc... Voluntariatul și ONG-urile au beneficiat însă de condițiile propice create de statul neoliberal pentru a se dezvolta. Tăierea beneficiilor sociale și sloganul „cetățenii trebuie să plătească costul” au determinat mulți „afaceriști” în domeniul politicilor sociale să caute munca voluntarilor, a „cetățenilor preocupați de bunul comun”. Cum se traduce conceptual voluntariatul astăzi? În primul și în primul rând înseamnă muncă fără plată Exemplele sunt multe: de la asistență în centre de reabilitare a consumatorilor de droguri la participarea la acțiuni ale organizațiilor de mediu, inițiative anti-rasiste, pentru protejarea drepturilor consumatorilor etc. Mai mult, chiar și companiile private au început să folosească munca voluntară pentru a-și atinge scopurile în perioade cu volum mare de muncă (!). Destul de des, statul neoliberal oferă renunțarea la taxe și dă fonduri ONG-urilor în schimbul muncii prestate. Asta permite șefilor să gestioneze energiile șomerilor rămași fără locuri de muncă din motive structurale. AM GĂSIT UN MOD SIMPLU DE A-MI ÎMBOGĂŢI CV-UL AM GĂSIT UN MOD SIMPLU DE A FACE MAI MULT PROFIT. ÎMI PASĂ CU ADEVĂRAT NU MAI TREBUIE SĂ PLĂTESC DE CEI SĂRACI ŞI NEVOIAŞI PENTRU AJUTOR MEDICAL ŞI SOCIAL. CUNOSC OAMENI NOI ŞI INTERESANŢI ŞI AM OCAZIA DE A CĂLĂTORI ÎMI PETREC TIMPUL LIBER AJUTÂND ŞI ÎNVĂŢÂND CU O MOMEALĂ DE 1-2 BILETE GRATIS, ADICĂ, NICIUN COST, AM MULT MAI MULT PROFIT ŞI CELE MAI BUNE CREIERE ÎN SERVICIUL MEU. PROFIT, PROFIT, PROFIT. ÎMI FAC PRACTICA DE LA FACULTATE LA UN ONG ÎNTR-UN MOD ALTERNATIV STUDENŢII ÎNVAŢĂ CUM SĂ FIE RĂBDĂTORI ŞI SĂ-ŞI OFERE SERVICIILE ŞI NU CUM SĂ-ŞI CEARĂ DREPTURILE. SIMT CĂ SUNT PARTE DINTR-O COMUNITATE ESTE O COMUNITATE DE OAMENI PRODUCTIVI ÎN SERVICIUL MEU. Acoperirea slăbiciunilor statului neoliberal. Statul neoliberal poate să acopere deficiența sau chiar absența statului fără prea multe costuri. O astfel de formă de acoperire a funcțiilor instituțiilor este munca voluntară cu dependenții de droguri, cei fără casă, pușcăriașii etc. a lucrătorilor sociali, psihologilor și sociologilor. Putem spune că un număr mare dintre voluntari și-au oferit serviciile în vechiul stat al bunăstării. Astfel, voluntariatul absoarbe vibrațiile atacului neoliberal și ajută la integrarea facilă a marginalizaților sistemului neoliberal injust care i-a creat. Mascarea cauzelor reale, prevenirea revendicărilor colective Logica practicilor voluntare nu recunoaște problemele ca fiind politice, ci mai degrabă ca probleme ale „management-ului” crizei sistemului actual sau chiar ca „eșecuri” ale planificării guvernamentale sau „scăpări” ale opțiunilor „ultra-liberale”. De aceea strategia celor mai multe ONG-uri este să propună „soluții” la problemele sociale sub forma consultanței tehnice la nivel instituțional, acesta permițând statului neoliberal să prezinte voluntariatul ca o metodă de abordare activă a „problemelor sociale”. Ideologia voluntariatului camuflează orice legătură dintre aceste probleme și altele mai mari, negând chiar existența relațiilor capitaliste și a capitalismului ca relație. Această ideologie re-politizează grupurile cele mai vulnerabile din punct de vedere social și munca lor transformată în bun comun, astfel încât practica voluntariatului rămâne captivă logicii oferitului, prezentând-o ca pe singura soluție la cerințele colective și a dezvoltării luptelor antagonice. Deconectarea problemelor de cauză și iluzia apoliticului Practica voluntariatului nu este asociată doar carității, deoarece scopul său nu este numai să ofere milă sau să aline durerea, ci vrea să influențeze și să facă parte activ din procesul decizional. Voluntariatul oferă deci, pe lângă sentimentul apartenenței la un grup și o identitate participanților, și posibilitatea intervenției în probleme individuale. Acțiunea directă e afișată de către mulți voluntari ca răspuns la inerție, la individualismul vieții consumeriste și la valorile materialiste ale economiei de piață. Cu toate acestea, principala ideologie din spatele voluntariatului este cea burghez-democrată a participării la probleme sociale. Spre deosebire de căutările metafizice de genul spiritualității, a introspecției sau a altor practici individualiste propuse de sistem ca refugiu în fața oricărei forme de auto-învinovățire, voluntariatul permite participarea activă atât a grupurilor de presiune cât și a abordărilor activiste, cu rol de exonerare pe baza îndeplinirii unei datorii sociale. Aici descoperim cea mai apolitică perspectivă asupra ideologiei activiste care motivează oamenii: identificarea emoțională și logica maniheistă (politicienii „răi”, multinaționalele „malefice”, oamenii ”creduli dar buni ”, etc.) care nu face altceva decât să camufleze și mai mult relațiile de dominare și exploatare, în același timp golindu-le de orice semnificație politică (practică). Rămânând miopatic legată de abordarea părților din problemă în locul întregului, această ideologie încearcă să facă legătura între cauză și efect în mod direct, fie prin lobby-ul pe lângă instituții „răufăcătoare” și companii „periculoase”, fie prin folosirea unor căi legale (litigii judiciare, nu lupte). Aceste practici reproduc impresia deluzorie că soluția constă în primul și în primul rând în implementarea și conformarea cu anumite reguli, chiar legi. Spre exemplu, „problemele de mediu” sunt de obicei puse sub umbrela „ecologiei”, fără vreo referire la dimensiunile politice și sociale mai largi, apoi li se dă forma implementării Protocolului Kyoto sau a folosirii unei tehnologii curate „alternative” sau chiar iau forma unei probleme individuale (de ex. folosirea bicicletei, în locul mașinii, ca mijloc de transport). Practici care să ajute sistemul să depășească probleme pe care el însuși le-a creat. Diviziuni noi, mai mult conservatorism Logica acțiunii directe, o componentă cheie a practicilor și ideologiei voluntariatului, atribuie un rol special participanților înșiși, și anume rolul de „voluntar”, adică cel mai avansat membru al societății, apărătorul drepturilor umane (liberale) și purtătorul celor mai progresiste idei și concepte. Acest concept nu face altceva decât să traseze diviziuni noi la nivel de acțiune: separare între aceia care formează avangarda acțiunii directe și luării de noi inițiative și aceia care se presupune că sunt partea mai pasivă a societății. Fără îndoială, percepția rolului specific al voluntarului în societate întărește conservatorismul și prezervă pasivitatea prin crearea iluziei că pentru fiecare problemă există un specialist gata să-și ofere ajutorul, în timp ce restul lumii își poate continua liniștit viața. Simbolicul și spectaculosul acțiunilor multor voluntari ce-și doresc ca mesajul lor să fie auzit de către societate reproduce – cu toate că nu asta este intenția lor – tocmai această percepție, ducând la forme de acțiune clasificate ca sacrificiu de sine și altruism, promovând totodată și pricepere, responsabilitate și consecvență deoarece scopurile pentru care luptă sunt complet separate de restul activităților lor zilnice. Semnificația ideologică a acestui fapt este înțeleasă foarte bine și exploatată de către șefii de astăzi, care se îngrămădesc să culeagă roadele muncii voluntarilor, prezentându-i ca pe niște „eroi”. Această aură eroică este cea care face atractiv voluntariatul în mințile celor din clasa de mijloc și a mic-burghezilor, pe lângă un alt rând adăugat în CV-ul lor. hartã hartã hartã hartã hartã hartã hartã hartã hartã Î n timp ce ochii şi urechile sunt către Ucraina, într-o ţară mică din Balcani se întâmplă ceva foarte interesant. În oraşul Tuzla muncitorii de la mai multe fabrici au protestat împotriva privatizării locurilor lor de muncă. După doar câteva zile, li s-au alăturat şomerii, studenţii şi alţi cetăţeni ai acestui oraş cu o tradiţie puternică de stânga şi pentru ceea ce reprezintă clasa muncitoare. Protestul creşte în intensitate, este trimisă poliţia şi urmează câteva zile de lupte de stradă. Încetul cu încetul, acest spirit de rebeliune se extinde în zeci de alte localităţi din Bosnia. Posteste de solidarizare în Serbia şi Croaţia. Protestatarii dau foc mai multor clădiri guvernamentale. Statul se panichează, la fel şi cele din jur, speriate că s-ar putea extinde peste graniţe. Guvernele locale/cantonale încep să demisioneze. Unul după altul, aşa numiţii reprezentanţi ai poporului îşi dau seama că nu mai sunt bineveniţi. Oamenii din Tuzla se decid să organizeze plenare (adunări populare). În Teatrului Naţional. Oricine este binevenit, mai puţin naţionaliştii, membrii partidelor sau a (fostelor)guverne. Dar care este rolul acestor plenare? Plenarele sunt exemplul perfect că democraţia directă, socialismul adevărat funcţionează. În cadrul acestor întâlniri zilnice, oamenii care se adună discută despre problemele reale pe care le are comunitatea, se caută cauzele, se găsesc soluţii, iar acestea sunt transmise către guvernele de tranziţie, cu specificarea „faceţi asta că de nu...” Noile guverne îşi pierd pe zi ce trece din puteri. De aceea se cheamă „guverne de tranziţie”. Dorinţa oamenilor este scăderea puterii statului şi creşterea puterii populare, iar faptul că deciziile sunt luate de către oameni prin prisma plenarelor, fără existenţa unui partid unic, sau a vre-unei structuri instituţionale, ci prin voinţa populară, face ca cel puţin în Tuzla să se fi instituit dictatura proletariatului. Adevărata dictatură a proletariatului, când oamenii sunt mai presus de guvern, stat, instituţii, partide. De ce este aşa de important ceea e se întâmplă în Bosnia? Faţă de Ucraina, unde partidele din opoziţie sunt finanţate din străinătate, care, la rândul lor finanţează miliţiile, paramilitarii şi protestele din stradă, făcând ca totul să fie o organizare ierarhică tipică; dar în Bosnia, muncitorii, şomerii, studenţii, cetăţenii s-au organizat singuri, fără nici un fel de ajutor. În Ucraina, victoria aparţine partidelor, fie ele din opoziţie sau de la guvernare, ceea ce va duce la un lung război de uzură în care oamenii simpli sunt prinşi la mijloc şi au cel mai mult de pierdut. În Bosnia, victoria aparţine oamenilor simpli, care au reuşit să-şi impună voinţa. Iar această voinţă este una total anti-naţionalistă, anti-partinică, anti-sistemică. Prin ceea ce fac ei, îşi recapătă puterile politice, deciziile depind de ei şi sunt pentru ei. Cu toţii au doar de câştigat. Drept concluzie: „revoluţia” nu este ceea ce este făcut brusc şi de forţe instituţionalizate precum partidele. Revoluţia este atunci când oamenii îşi impun voinţa faţă de Stat, Capital, Biserică prin nişte mecanisme simple, neinstituţionalizate, iar ei sunt conştienţi că revoluţia nu este gata. Până la final mai sunt multe de făcut. BOSNIA ŞI HERŢEGOVINA: Revoluția nevăzută �Intr-o societate a spectacolului care a abolit fiecare posibilitate de aventura, singura aventura care ne mai ramane este sa abolim societatea spectacolului Primul număr a fost printat în 300 de exemplare în Cluj. Prin prisma prietenilor, a ajuns şi mai departe: Iaşi, Bucureşti, Craiova, Timişoara, chiar şi Belgrad. Multe mulţumiri pentru ajutorul şi comentariile lor: DeNi, Alex dB., Irina M., Florinakkis, Cami, Irina P., Sorana, şi tuturor celor pe care am uitat să-i menţionăm. Noi spunem asta în faţă: suntem interesaţi în a judeca poziţii şi opinii. Motivaţia noastră pentru această dialectică, nevoia noastră de a învăţa din greşelile proprii, nevoia de a pune aplicarea practicii democraţiei consiliilor în termeni politici, şi nu a dictaturii proletariatului. În timp ce judecăm, cerem să fim judecaţi la rândul nostru. Ce ne dorim? O unealtă. Pentru a descoperi cel puţin o parte a bogăţiei ingeniozităţii sociale. Şi să propagăm idei, atitudini, percepţii. Dorind toate aceste caracteristici, Creiereală nu este ocupaţia noastră principală sau unică. Meşteşugarii nu folosesc doar o singură unealtă. Cum? Scurt: de către un proces. Ceea ce este scris este rezultatul unei discuţii şi editări colective sau provocarea unei analize viitoare. Ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce scriem şi încercăm să fim consistenţi în ceea ce zicem şi facem. Mai bine greşim decât să fim infectaţi de ideologie. [...] Proiecţia conştiinţei societăţii vinovate asupra studenţilor maschează mizeria şi servitudinea tuturor. Însă dispreţul nostru pentru student e bazat pe raţiuni destul de diferite. El este demn de dispreţ nu doar pentru sărăcia sa reală, ci şi pentru mulţumirea de sine în ce priveşte orice soi de mizerie socială, înclinaţia sa nesănătoasă de a se bălăci în propria sa alienare în speranţa, pe lângă dezinteresul generalizat, de a trezi un interes în ce priveşte lipsurile sale particulare. Cerinţele capitalismului modern global şi globalizant determină faptul că majoritatea studenţilor vor deveni doar muncitori de birou de nivel inferior, servind funcţiuni comparabile cu cele ale unor muncitori calificaţi din secolul XIX. Înfruntat cu perspectiva unei „recompense” atât de sinistre şi mediocre pentru sărăcia sa curentă, studentul preferă să se refugieze într-un prezent netrăit cu adevărat, pe care îl decorează cu un farmec iluzoriu şi care e vădit temporar de la un început. [...] http://mizeria.noblogs.org/ CÂND PORCII UCID COPII, OAMENII VOR SĂ-I DISTRUGĂ PE UCIGAȘI Procesul cercetării, discuţiei şi a publicaţiei este deschis. Oricine doreşte să ne găsească spre a discuta, a dezbate, să propună sau chiar să participe la proces este bine venit. Textele nu au un „proprietar” (multe sunt – sincer vorbind – furate de la alte grupuri şi alte zinuri). În această logică, oricine poate să le folosească în propriile scopuri. În orice caz, ne-am dori ca aceste texte să nu fie postate pe Internet. Dacă am fi dorit aceasta, am face-o chiar noi înşine. Preferăm imedianţa împărţirii din mână-n mână şi a comunicării faţă-n faţă. Câţi copii trebuie să moară ca să ne trezim cu toţii şi să ne dăm seama că avem aceeaşi inamici, capitalismul, băncile şi statul...? ERKIN ELVAN este declarat mort, după ce a fost timp de 269 de zile în comă. În iunie 2013 – când protestele din Turcia erau încă la apogeu – a fost împuşcat de un porc cu o canistră de gaz lacrimogen, în timp ce mergea să cumpere pâine pentru micul dejun. Pe toată durata celor 269 de zile, starea lui de sănătate a fost monitorizată de milioane de oameni prin prisma social media. Între timp, protestele s-au micşorat, de la zeci şi sute de mii de oameni s-a ajuns doar la câteva mii. Dar când Berkin a fost declarat mort, spiritul protestelor a fost reaprins. Din nou, sute de mii de oameni au invadat străzile, participând la înmormântarea copilului sau la proteste de comemorare. Iar din seara zilei morţii lui Berkin au reînceput luptele. Luptele împotriva guvernului care-şi bate joc de oameni. LEXANDROS GRIGOROPOULOS şi cu nişte prieteni stăteau şi glumeau prin cartierul Exarcheia, din Atena. La un moment dat a venit o patrulă de poliţie. Au urmat câteva schimburi de replici, în mare parte, violente şi vulgare din partea porcilor, cu scopul de a-i provoca pe adolescenţi. Unul dintre porci şi-a scos arma şi a tras în Alexis. Copilul a fost dus la spital unde a fost declarat mort. La auzul acestei fapte, oamenii din cartier, au început să iasă pe străzi. Vestea s-a răspândit, iar în doar câteva ore a început ceea ce va fi cunoscut drept „revolta grecească din 2008„ o perioadă de câteva săptămâni plină de proteste violente anti-guvernamentale, care s-a răspândit prin zeci de oraşe. Uciderea cu sânge rece a unui copil a fost ultimul strop pentru foarte mulţi greci, iar din acel moment a început o schimbare radicală a unor părţi din societate. Oamenii au început să caute alternative la batjocura cunoscută sub numele de Uniunea Europeană, FMI, Banca Mondială şi statul elen. 11 martie 2014 6 decembrie 2008 A B — Berkin. Ce nume ciudat. Câţi ani ai? — 15. Iar tu? — 15. Am avut 15 ani. Aş fi avut 21 de ani, doar dacă aş mai fi fost acolo... — Ce vrei să spui? — Ştii Berkin, într-o zi am putea să mergem să ne jucăm baschet, amândoi. Nimic nu ne va împiedica, nici Marea Egee, nici faptul că vorbim limbi diferite, zic şi eu...poate într-o zi vom merge să ne jucăm baschet, sau într-o plimbare, sau altceva, deci, ce zici? — Pentru că, Alexis, amândoi avem ceva în comun. — Da, Berkin, avem. Am fost ucişi. De către cei cu uniforme...şi acum... — Şi acum? — Să sperăm că, prin faptul că am murit, cei care mai sunt acolo vor continua să lupte. Aşa încât alţi copii ca şi noi să poată avea discuţia asta. AI, II, H LE M LU URI ILE OLȚ ATE R C TO RI ȚU OL OATE I DIN NTA ! C T AR LU CĂ TE OA RI DIN LUNT Ă! VO MUN I, LA T C , LA , HA LE IN TA VO I I N II UN ID ! AR OLU NCĂ LA M II, HA LUM LȚUR TE T N V A I , M E U O I IL A LU Ă! C M TO LU VO UNC I, LA MII, H RILE LȚUR ATE DIN NTAR ! ! Ă I A Ă O U NC I, LA M II, H ILE LU OLȚU TE CO IN T NTAR VOL UNC U M ! D M HA LU R E C OA RI U , LA M Ă I U L I, LA UMII, RILE OLȚ OAT IN T NTA ! VO UNC AI, LA II, HA RILE A C D Ă H U T M M L C E II , ȚU TE RI E L LȚU N II, H LU UM URIL CO TOAT RI DI UNTA Ă! VO MUN HAI, LA LUM RILE COL TOA RI L Ț E E II , IN NTA OL NC I, LA TA ! ILE LȚU ATE DIN OL AT R IL ȚU TE C N TO TARI D OLU CĂ! V MU II, HA E LUM LȚUR CO N TO TARI OLUN NCĂ L O ATE DI U N N DI N !V !V CO OA I, LA M RIL LA TE IN T TARI VOLU NCĂ MU II, HA LE LU LȚU ATE C TO TARI VOLU NCĂ , LA M , HAI, LE A D N I I I I U LA O I N Ă! I U O RI ! N , R M O I A T U C Ă M T M M U U A UR L H I D LU DIN UNTA ! VO UNC AI, LA MII, H ILE L OLȚ OATE I DIN TAR ! VO UNC I, LA UMII, ILE LU OLȚ OATE I M I, HA E L UR M I, H T CĂ LU ȚUR E C E C N T AR AR LUN CĂ TAR OL UN CĂ! V MUN HAI, LA LUMI RILE COL TOAT RI DIN LUNT ! VO MUN HAI, LA LUMI URIL OLȚ TOAT RI DI LUNT L O LȚ E C IN E O E II , NC VO UN I, LA MII, CĂ TA TA IN LȚU LE Ă! M , HA U ȚURI CO TOAT ARI D LUN CĂ! V MUN HAI, LA LUM ȚURIL E CO TOAT RI D LUN CĂ! V MU A C L N E T O L A O E LA II E L , LA H N T MU , HAI, nuLUM URIL E CO TOAT I DIN LUN Ă! V MU AI, LA UMII URIL CO TOA I DIN LUNT Ă! V MUN HAI, MII, istorie, traseul lui antagonist, Memoria constituie un proces, C L C , I E Ț Ț R I I R H LA N I O L L T LU E T LȚ , I O , LA I M ce constituie,Hîn nu acțiuni spontane, nici RILnoiE CO TOA RI DIN UNTA Ă! V MUN HAI, UMII URILE CO TOA RI D UNTA Ă! V MUN HAI, LA LUM RILE CO LUceea U , A sine, I C E L Ț , I E E L A , C L I U E I I T I IN IN IN N Ț E LȚ TA N O ATo IL AT O numim instantanee. Și chiar un , LA , LA AT RIL COL Este UM ȚU„memorie”. TO ARI D LUN Ă! V MU I, HAI E LUM ȚURIL E CO N TO ARI D OLUN Ă! V MU I, HAI E LUM LȚUR COL TO ARI D O E L parte E L aATmemoriei, N L I I C C dar proces de reflecție, T N T O I T I I E LA I L L O V T L O I T R N N D UN Ă! V UN AI, D N M ! !V A D I, LA M O RI L ȚU E C TO TARI OMemoM II, H LE LU LȚU TE C N TO TARI OLU NCĂ MU II, HA LE LU LȚUR ATE C TOA TARI OLU NCĂ , LA adică discuț ie, C OL OAT I DINnu memorie. N V V V I I N I O U LA O N LA I N A U M ! ! ! U C N M HAI, LUM ȚUR E C TO RI D LU CĂ M II, HAI M aHAI, E LU LȚUR TE C TO RI D OLU CĂ analiză, interCĂ istorie) TE DIN T TAR VOLUrieN(ca N L T , I A O LA N N N A I LA , LA A E I I L A I V , A , T , I V I D I O O T U AI U N I ! ! D R M U R IL E C O TO N pretare, critică MU I, HAI E LUM URILE TO ARI LUN CĂ! LU LȚpentru , HA Elunara , H E LUM LȚU ATE C IN T TARI OLU NCĂ , LA M Revista IN NTAR VOLU NCĂ , LA M antagonismuI I I N T I T autonomia gândirii critice #02 martie 2014 I LA D N IL A O A LȚ N M I, D U I I L U D Mlui social O I MI ! ar și autocritică. AR VOLU NCĂ LA M II, HA E LU ȚURIL TE C IN TO TARI OLUN CĂ! V LA M II, HA E LU LȚURI E CO IN TO TARI OLU CĂ! V MU II, HA E LU LȚUR E CO IN TO T N Ă! L L V T L LA putea fi traseMemoria este , A I I , O I L V T N I N N N D I D N M M ! M U , A D U ! I O R I O A L O U M UR LU CĂ MU II, HA LE LU LȚU TE C N TO TARI OLU NCĂ MU II, HA LE LU LȚUR ATE C TOA TARI OLU O N T NTARale un proces colecVO UNC I, LA MII, H ILE L OLȚ TE Cul Dindividual I N V V V I I N I O U LA O LA I N M R A RI C C U I, A C UM UR D Ă! Ă! M OA I D LU U N Ă! TO MU MU UM UR LU Ceste AI, tiv. Aceasta implică LA II, H ILE L OLȚU ATE N TO subiecților, TA ! VO dar N I, LA II, HA RILE L OLȚ ATE DIN T TAR ! VO UNC I, LA II, H ILE L OLȚ ATE I DIN TARI ! VOL UNC I, LA U N M I R O M O O N A C N A C A M I Ă Ă R M M mai M T T Ă R LU U ceva relațiile dintre oameni, U LU siguranță LU LȚU TE C IN T RI D Ocu NC I, LA MII, H LE LU OLȚ ATE DIN NTAR VOLU UNC I, LA MII, H ILE L OLȚU ATE DIN NTA VOLU UNC I, LA MII, H RILE V A A D O U T ! I relații fundamental poC A depășește M HA TO RI TO INTERESATE, TO AR UN CĂ mult,Mceva LU Ă!FAC O C LU PĂI, M MUNCĂ RI RI E C LU HA LU ȚU LU Ă! DECI, URONG-URILOR CO , Hcare ILE OLȚU OAT I DIN UNTA ! VO UNC AI, LA UMII, RILE OLȚ ATE I DIN UNTA Ă! VO UNC I, LA UMII, RILE COL ATE I I, LA UMIIindividuale. DIN LUNT ! VOL MUN persoanele litice. Traseul individului în R A Ă A GRIJĂ O U T U C EXCEPŢIONALĂ. U R DOMNULE DE L R L VOLUNTARII AU L L L H VO NCĂ I, LA MII, RILE OLȚ ATE C DIN NTA ! VO UNC , LA M MII, H RILE OLȚ ATE DIN T NTA ! VO UNC I, LA M MII, H RILE OLȚ OATE IN TO NTAR I C C U U I U A C U Ă Ă M PREŞEDINTE, CEI SĂRACI ŞI FĂRĂ ADĂPOST (OFERINDUO T U M U U U I U L L A L R L I D LU CĂ A T O H E E C L C Ț Ț ATE , M O UN I, LA II, H LE T IN NTAR ! VLE ILE OLȚ AT N T NTA ! VO UN I, LA II, H ILE OL OAAVEŢI DINÎNNTAR ! VO MUN OL DIN M II I I M HRANĂ ŞI U ÎMBRĂCĂMINTE CÂND O A C Ă R M T ARI D DE T R U LU LȚUR TE C IN TO RI DI OLU NCĂ LA M II, HA LUM LȚUR TE C IN CE H L LȚU ATE IN , A OLU NCĂ , LA I, H OL UNC AI, LA NT ! VSAU MII OFERĂ LE COTRAININGURI D I NT SĂ! VFACEŢI U HAI LUMI CÂND), IEFTINE O I U CO TOA ARI D UNTA CĂ! V MU , HAI, LUM RILE E CO TOA RI D GÂND U R M U T L L M R H L Ă Ă U , , A A U I I LȚ Ț E E C I, LA MI C I, LA MI NT A ĂEDUCA ! VO UNMUNCIDIN LUNT ! VOL MUN AI, LA UMII URILE OLȚ TOAT RI DIN LUNT Ă! VO ÎNUNPRIVINŢA ATE RI DINSPRE OL GRATUITE RILCHIAR RIL E CO O m A U U U A O ă U C U L L L L t H H i C T C M M Ț Ț Ț , TA ! VO UNC LA ECONOMIEI TA VO LA IN VO NCĂ I, LA MII, RILE OL ATE II, H ILE DE OL AT IN T ILE OL TORII IN FIE NADAPTAŢI ne u UN NOILE LA CONDIŢII ATE SĂ M II I D UN C U I, A ă zi LU LȚUR TE C TO RI D OLU NCĂ! LA M , HAI, LUM LȚUR TE C IN TO RI D O MU II, H ILE L OLȚU ATE N TO TAR VOL NCĂ , LA M II, HA ILENAŢIONALE? Ast A I MULTINAŢIONALE, ÎN COMPANIILE O TOA I DIN PRECARIAT U I N M ! NT Ă! V MU , HAI, LUMI URILE E CO TOA RI D UNTA Ă! V LU LȚUR TE C IN TO RI DI OLU NCĂ LA M II, HA LUM LȚUR AVEM R E C CELE LU NCCOLECTEAZĂ C LA L I N A Ț I T T CAUZE MAI BANI PENTRU TA I IN LA E T O A V A A , , D E O I D LUN Ă! V MU HAI LUM URIL COL TOA RI D LUN Ă! VO MUN HAI, O ARI UNT CĂ! C MU I, HAI LUM URIL E CO TO MICI T R , , A SALARII A MULTE LUCREAZĂ PRO BONO ÎN FOARTE DIN LUNT ! VOL MUN AI, LA UMI URILE OLȚ TOAT RI DIN LUNT Ă! VO UNC AI, LA UMII URILE COLȚ OATE RI DIN UNT Ă! VO UNC AI, LA UMII URILE L DESIGUR, L LȚ L LȚ L LȚ H H C T C M M DIN UNIUNEA EVENIMENTE CULTURALE. ŞI, TOATE H , C , Ă A O A I E I O O E E E , I N I T N T I E V NC I, LA M RIL O AT I DIN LUN Ă! V MU AI, LA UMII URIL CO TOA !V UN I, LA LUM URIL ACESTEA I D UN CO AT U A POSIBILE A E L CĂȚ C NU DIN CAUZĂ E Ț ATE C IN TO ASUNT MU II, H ILE L OLȚU ATE N TO TAR VOL NCĂ , LA M IIEUROPEANĂ. H L , L T R Ă! VO MUN AI, LA MII, H RILE COL OAT I DIN NTA I O U I N M ! D UNAJUTA R NU C POTTO RI I-AM OAMENII NOI CUI, CEVA, CI DIN CAUZA T U U LU LȚUR TE C IN TO RI DI OLU NCĂ LA M II, HA LUM H U E C E L Ț L AR LU A Ț T D IN AT I ŞI OL TCU MI CĂRORA UN AI, LASIMPLI DIN LUNT ! VO MUN ILE COL LETOPASĂ VO MOAMENI I DELUNT ĂUNOR OA 700 CO TOA ARI D UNTA CĂ! V MU , HAI, LUM RILE E C U TRĂI ! R R L R H U IN NTA ! VO NC I, LA MII, RILE OLȚU ATE DIN NTA ! VO NCĂ I, LA M DIN LUNT ! VOL MUN AI, LA UMII URILE OLȚ TOAT RI DLEI U U U LUNĂ. ACARE-ŞI Ă A U CBANIIOŞI TIMPUL LPE RI LULIBER.Ă LU OFERĂ LU L H VO NCĂ I, LA MII, RILE OLȚ ATE C DIN NTA ! VO UNC , LA M MII, H RILE OLȚ ATE DIN T NTA ! VO UNC I, LA M MII, H RILE O I C C U U I U A U Ă Ă M O MU II, H ILE L OLȚU ATE N TO TAR VOL NC , LA M II, HA ILE L OLȚU ATE IN T TARI VOL NC I, LA II, HA E LU OLȚU ATE C U U L I N M ! LU LȚUR TE C IN TO RI DI OLU NCĂ LA M II, HA LUM LȚUR TE C IN TO ARI D LUN NCĂ! LA M II, HA LUM ȚURI TE C IN TO TARI E L T O A A V A A , , D E O N O M D U I I L U M T ! I V N I A C M I, HA M I, HA E LU ȚUR TO TAR LUN CĂ CO N TO ARI D OLU CĂ! V LU URIL TE C IN TO TARI OLU CĂ! RE E E E N I I T I I LA N LA Ț A L L L V C T , A I I , N L V N O I N N D I D N M ! M D LU ! V U B A ! O R R I O A U DE IM ALĂ MU II, HA LE LU LȚU TE C N TO TARI OLU NCĂ MU II, HA O CĂ , LA M II, H ILE LU OLȚU TE CO IN T TAR VOL NCĂ H ON V V C U A ! ! U N S RI I, LA M A DI I D UN C CO UM R I, LA M UN AI A E RS MU II, H ILE L OLȚU ATE N TO TAR VOL NCĂ , LA M II, HA ILE LU OLȚU ATE IN TO TARI VOL NCĂ I, LA M II, HA E LU OLȚU PE EST ARE U U I N M ! ! I IL D R M N A B LU LȚU TE C IN TO RI D OLU NCĂ LA M II, HA LUM LȚUR TE C IN TO ARI EN NU IM Ă LU NCĂ , LA M II, H E LU LȚUR ATE C IN T NS T E O A V H A A C , J D E O O M D U I I L U D M C SC ITI M I, HA ICK TO TARI LUNT CĂ! LU URIL TE C IN TO TARI OLUN CĂ! V M II, HA E LU ȚURI E CO IN TO TARI O L E N I ER R I LA N LA Ț O L L L V T D , A I I , N I M UR D LU ! VO MU P OL TO RI D LUN Ă! V UN AI LUM UR CO OA RI D LUN Ă! HA LU VO NCĂ I, LA MII, RILE OLȚ ATE C DIN NTA ! VO UNC , LA M MII, H RILE OLȚ ATE DIN T NTA ! VO UNC I, LA M I C C U U I U A MU II, H ILE L OLȚU ATE N TO TAR VOL NCĂ , LA M II, HA ILE LU OLȚU ATE IN TO TARI VOL NCĂ I, LA M II, HA E L U AI U N Ă! M UR ! I IL D O R M O N C C U M U I Ă D M T M T L NC L LȚ R I E , HA E LU LȚUR AT LU NC , LA , H E LU LȚU ATE IN I N I A R O I I T I LA T O V A A , D CO TO ARI UNT CĂ! MU , HAI LUM URIL E CO TO ARI D LUN Ă! V MU , HAI LUM URIL CO TO DIN LUNT ! VOL MUN AI, LA UMII URILE OLȚ TOAT RI DIN LUNT Ă! VO UNC AI, LA UMII URILE COLȚ OATE RI DIN UNT L L L H VO NCĂ I, LA MII, RILE OLȚ ATE C DIN NTA ! VO UNC , LA M MII, H RILE OLȚ ATE DIN T NTA ! VO UN I C C U U I U A U Ă Ă M O U la M U e M II, H ILE L OLȚU ATE IN TO NTAR ! VOL UNC I, LA II, HA ILE L OLȚ ATE DIN T TARI ! VOL UNC I, LA II e rg M m R O R M O N A C C A U M U I Ă Ă D M T M T L LȚU TE Vom IN TARI ! VOL UNC I, LA MII, H E LU OLȚU ATE DIN NTAR VOLU UNC I, LA MII, H ILE LU L A D O I L I O C A A U C ! R Ă M M U N R T TO CO R LU RI IN NTA OLU UNC I, LA MII, H RILE L LȚU ATE DIN NTA ! VOL NCĂ I, LA MII, H RILE OLȚU ATE D D U A O M LU ! V Ă O U TO RI U Site pe care nu ar trebui să-l vizitezi niciodată... http://centruldecultura.wordpress.com C LU RI LU HA LU VO NCĂ I, LA MII, RILE OLȚ ATE C DIN NTA ! VO UNC , LA M MII, H RILE OLȚ ATE DIN T NTA ! I C C U U I U A U Ă MU II, H ILE L OLȚU ATE N TO TAR VOL NC , LA M II, HA ILE L OLȚU ATE IN TO TARI VOL NCĂ N M ! O I D LUN CĂ! MU I, HAI LUM ȚUR E C MU I, HA LU LȚUR E C N TO RI DI LU CĂ N T AR Primele cuvinte ale primei pagini ale primului număr a unei zine noi nu sunt uşoare. Din cauza aceasta am lăsat această sarcină grea pentru al doilea număr. ȘI CÂT DE CĂCAT E EA DESPRE VIAȚA DE STUDENT — Salut, eu sunt Alexis. — Salut Alexis. Eu sunt Berkin. Când porcii ucid copii, oamenii vor să-i distrugă pe ucigaşi ci t i t Cine? Noi, producătorii de plus-valoare în sectorul terţiar. Fie în mod direct (muncitori) sau indirect (studenţi). Nu avem şi nici nu dorim să avem o legătură cu partidele, ONGurile, sau alte sfere instituţionalizate. Zinul pe care-l ţi acuma în mână este unul pur politic. În sensul în care este interesat să discute despre probleme care ne afectează viaţa. Probleme care – precum dorim să credem – sunt legate şi de viaţa ta. Dacă nu, poţi returna zinul de unde l-ai luat sau (chiar mai bine) oferă-l cuiva care crezi că l-ar găsi a fi interesant. la Pentru înjurături, insulte sau orice alt tip de complimente fost  creiereala@yahoo.com Am Am Ce nu se doreşte? Să nu fie câmpul de exerciţiu al stilului intelectual; să nu fie încă o revistă jurnalistică/alternativă post-modernă; să nu fie o frăţie/suroritate care, între o cafea şi o ţigară, descoperă valoarea publicării ideilor lor; să nu fie avangarda revoluţiei şi nici un patent al limbuţiei academice. MEMORIA � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Creiereală nr. 2 (2014) Subject The topic of the resource Editoreală Când porcii ucid copii, oamenii vor să-i distrugă pe ucigași Despre viața de student și cât de căcat e ea Două, trei lucruri despre voluntariat Memoria Bosnia și Herțegovina: revoluția nevăzută Description An account of the resource Revistă lunară pentru autonomia gândirii Creator An entity primarily responsible for making the resource Creiereală Source A related resource from which the described resource is derived https://creiereala.wordpress.com/ Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource martie 2014 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource scoasă sub formă de pliant care se împăturește Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2014 2014 Bosnia și Herțegovina Cluj-Napoca Creiereală viața de student voluntariat https://anarhiva.com/files/original/8f03770d43c8b8c6d71a2e93d224d47f.pdf dd82c5c42e3a779ff779d45064f78749 PDF Text Text ���������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Creiereală nr. 3&4 (2014) Subject The topic of the resource Povești despre demnitatea muncitorească O scurtă introducere despre muncă Hartă - știri internaționale Două, trei cuvinte despre nevoia unei conștiințe studențești Evenimentele din mai `68 Despre atacul asupra sentimentelor religioase Description An account of the resource Revistă lunară pentru autonomia gândirii Creator An entity primarily responsible for making the resource Creiereală Publisher An entity responsible for making the resource available Creiereală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource Martie-aprilie 2014 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource A5 Language A language of the resource Română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Secolul XXI 2014 clasa muncitoare Cluj-Napoca conștiință Creiereală studenți https://anarhiva.com/files/original/8b04233d8f283b095afda51eebb98a89.pdf 867c808bb2b008cf4312a531a0e3a04c PDF Text Text ���� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Critica teoriei marxiste a statului (2011) Subject The topic of the resource fragment din Mihail Alexandrovici Bakunin „Etatism și anarhism” (1873) Description An account of the resource 5 pagini, broșură Mihail Bakunin Creator An entity primarily responsible for making the resource Mihail Alexandrovici Bakunin Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Ⓐcasă: https://libracasa.librarika.com/ Publisher An entity responsible for making the resource available Centrul de Cultură Anarhistă Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2011 Relation A related resource https://centruldecultura.wordpress.com/ Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2011 2011 anarhism Centrul de cultură anarhistă Cluj Cluj-Napoca Hegel Karl Marx Lassalle marxism Mihail Bakunin revoluție stat Traducere https://anarhiva.com/files/original/3c5dac4cf638be70eb0879960da259a6.pdf b4d4beb378faf79f023fc5f810563fef PDF Text Text � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Critical Mass București (2007) Subject The topic of the resource plimbare critică în masă Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1 mai 2007 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București, 2007 1 Mai 2007 București Critical Mass fluturași Masă Critică Punkoteca Pirat https://anarhiva.com/files/original/032ae1e07d1234d77fe647cfb3e21a24.pdf 5d7d6cd012ac13824ea43fb75201bc9d PDF Text Text CU SANGE RECE REVISTA ANARHISTA �Aceasta revista s-a nascut din dorinta de a ne declara propriile idei, de a face cunoastere modul in care gandim. Noi nu apartinem niciunui grup, niciunui partid, nu avem o conduita de respectat, nici o religie de raspandit/propovaduit, nici macar un program la care sa ramanem fideli. Vrem sa precizam ca nu cautam consensul, ca nu exista nici o moara la care sa dam apa. Credem ca sunt mult mai stimulative diferentele, cand acestea sunt sustinute de argumente, acele argumente ce de multe ori sunt prezentate ca obstacole ale reactiei, cand de fapt sunt motorul. Nu vrem sa ne resemnam, ne incapatanam sa o zicem pe-a noastra, pentru ca ceea ce vedem in jurul nostru nu ne place. Este necesar sa indraznim/sa cutezam in idei si in actiuni, fara sa asteptam, fara amanari si fara bisericute. Intr-o societate in care fiinta umana nu este altceva decat o marfa/un produs; in care controlul absolut este vandut ca si siguranta; in care industria farmaceutica a transformat oamenii in cobai; in care centralele nucleare, exploatarile de gaz, petrol, aur distrug planeta tera; consideram ca este momentul sa reactionam cu sange rece si sa incercam in toate modurile sa schimbam lucrurile. …Cu sange rece este o revista anarhista in care se vor critica/ataca Statul, Capitalismul, Biserica, Scoala, Familia si tot ceea ce tine in picioare aceasta Societate. Cuprins: “Fiecare persoana este aventurierul propriei idei” Refuz sa fiu al doilea sex Arzand femei:Vanatoarea de vrajitoare in Europa Occidentala si ascensiunea capitalismului MEDICINA UCIDE Reflectii despre sistemul capitalist preluate din: DECLARATIA POLITICA A LUI HATZIMICHELAKIS HARIS (CONSPIRTIA CELULELOR DE FOC) �“Fiecare persoana este aventurierul propriei idei” Cum se spunea, suntem intr-o situatie fara precedenta. Navigam fara busola intr-o mare de furtuna, cu stelele acoperite de nori. Totalitarismul tecnodemocratic a anihilat orice utopie ce ar fi putut sa-l ameninte, secand orice sursa. Dar in acelasi timp imperiul sau se prabuseste ca zidurile din Pompei, care au rezistat secole de istorie dar nu catorva decenii de realitate virtuala. Piata planetara iperfuturista nu a mentinut promisiunile paradisului, coridoarele sale se dovedesc a fi un iad, dar toti doresc sa-i fie clienti. Aici si acolo, intre rafturile goale sau abondante de marfuri avariate, incep sa se inregistreze tresariri de furie. Clasa conducatoare e constransa sa admita ca situatia poate sa explodeze de la un moment la altul, dar ca nu exista alternative. Lasand de-o parte atat pesimismul catastrofic conform caruia totul va disparea, dar si optimismul idiot conform caruia s-au vazut si mai rele, ramane deschisa intrebarea: ce putem sa facem? Sa uitam Grecia. Acolo o populatie luptatoare si orgolioasa a fost capabila sa iesa in strada alaturi de o miscare anarhista luptatoare si orgolioasa. Nu mi se pare cazul sa fac analogii sau paragonari. Sa uitam si Franta. Miscarile sale sociale, periferiile sale usor incendiabile, cu totul necunoscute in latitudinea asta. Muncitorii sai rapesc directorii si ameninta cu aruncatul in aer a fabricii, in schimb ai nostrii ingroasa randurile exploatatilor din tarile occidentale, acceptand cele mai teribile munci cu salarii mizere, dar oricum mai bun decat acasa. Observati vreo diferenta? Trebuie depasit sentimentul de paralizanta impotenta care ne poarta , daca nu la resemnare, la razboiul individual impotriva Statului sau la mustrarea publica a Statului. Nu ne putem astepta la nimic de la cei ce sunt satisfacuti. �Utopie, vis, imposibil, fantastic, necunoscut…sunt doar cativa termeni cu care a fost definita tensiunea /tendinta umana catre un altceva absolut. Ca altii inaintea noastra credem ca increderea si supunerea fata de lumea reala sunt fundamnetul sclaviei. Abituati inca de la nastere sa traim in puscaria cotidiana, suntem convinsi ca nimic nu poate exista dincolo de zidurile acesteia. Unica noastra experienta de viata coincide cu ritmurile si regulile sale. Simturile noastre sunt modelate dupa sunetele, culorile, mirosurile, gusturile, ce se gasesc in interiorul acesteia. Nascuti in sclavie, suntem gata sa juram ca lantul ce ne tine legati este natural si inevitabil. Datorita acestui motiv lamentarile noastre nu depasesc formele inchisorii noastre, cerand reforme. Nimeni nu pune in discutie substanta, pentru ca ar fi considerat absurd si de neconceput criticare rasaritul soarelui. Ceea ce este Statul, este ceea ce e si va fi. Sunt rari prizonieri convinsi ca dincolo de ziduri este cu totul altceva. Acest altceva nu a fost niciodata vazut de cineva, doar imaginat, si datorita acestui fapt nu se pot face previziuni ce nu sunt iluzorii. Si totusi exista, suntem convinsi. E de- ajuns sa distrugem zidul care ne separa. Este o tentatie exploziva care nu gaseste un consens intr-o masa de detinuti ce au fost invatati inca din copilarie ca “nu se renunta la cunoscut pentru necunoscut”. Teama de represalii si de necunoscut ii face pe toti sa se multumeasca cu revaruirea peretilor proprii celule. Si asa realitatea evidentieaza natura sa politieneasca, in controlarea intregului spatiu de gandire. E un cerc vicios din care nu se iese. Pentru a evada avem nevoie de complicitatea celorlalti detinuti, dar care nu vor sa stie despre asta. Daca prezentam deschis propunerile noastre, suntem respinsi de zidul de cauciuc al neintelegerii. Asa ca pentru a castiga increderea lor reducem tonurile, ne limitam sa susuram din cand in cand adevaratele �noastre aspiratii, si intre timp pentru a fi acceptati participam la rivendicarile lor practiche, concrete, imediate, ce sunt mai multe ore la aer liber, celule mai spatioase, mancare mai hranitoare… Si cu cat ne scufundam in interesele lor, cu atat mai mult absorb dint timpul si atentia noastra, ignorand astfel cele mai profunde dorinte ale noastre; pana a le uita. Se numeste reproducere sociala. Activitatea cotidiana ale fiintelor umane se reproduce atat pe ea cat si mediul inconjurator. Un sclav ce se comporta ca un sclav perpetua sclavismul.Un prizonier ce se comporta ca un prizonier perpetua inchisoarea. Familia, scoala, serviciul, tot ceea ce facem zilnic reproduce sistemul social.Parteciparea la realitate reproduce realitatea. Pentru a reusi a merge mai departe, trebuie sa rupem aceasta vraja. Trbuie sa reusim sa iesim din acest cerc magic cu riscul de a ramane singuri. Iata de ce nu se poate renunta la vis. Iata de ce e important sa descoperim “visatorul incurabil” ce se gaseste in noi, ultima protectie impotriva citadinului-consumator. �REFUZ SA FIU AL DOILEA SEX Refuz sa ma supun rolului pe care l-am vazut împlinit la nesfârsit de femeile din jurul meu. Refuz să fiu masina de facut copii, refuz să traiesc asemeni unei sclave care s-a vândut de bună voie, ca un dragut parazit în umbra tatalui meu, a sotului meu, a copiilor mei, închistată într-o casatorie care sa nu ma multumeasca, dar pe care sa o accept în virtutea traditiei, a moralei, pâna la urma în virtutea inertiei si a unei paralizante obisnuinte, sperând mereu ca oamenii din jurul meu, că barbatii din jurul meu vor deschide într-un final ochii si ma vor vedea asa cum sunt. O fiintă umana, că vor înceta sa ma considere un bun de-a gata. Refuz să fiu judecată în virtutea a ceea ce nu sunt, ca un barbat imperfect, dupa cum descria Sf. Toma, femeia-expresie apoteotică a obtuzității care a caracterizat dintotdeauna biserica și pe reprezentanții acesteia. Refuz, totodată, ca, drept rezultat al zecilor și zecilor de ani de agitații feministe mai mult sau mai puțin anemice, să accept un post de conducere aruncat ca un os de dragul discriminării pozitive și să mă identific tocmai cu acele structuri ale puterii, odinioară combătute drept frustrante și tiranice. Căci accesul femeilor la putere, fie ea politică, economică sau culturală, nu a schimbat cu nimic natura și structura acelei puteri. Da, mie una mi se pare cel puțin ciudat că, de exemplu, o femeie de culoare precum Condoleezza Rice a devenit câinele de pază al unei culturi care a rămas,pana în ziua de azi, esențialmente White Anglo-Saxon Protestant sau că o scriitoare de renume și, de fapt, cu adevărat talentată precum Amélie Nothomb se limiteazăla a scrie best-seller-uri mai degrabă feminine decât feministe, mai degrabă amuzante și plăcute decât puternice sau memorabile și care nu sunt, în definitiv, decât o variantă mai prezentabilă a Cosmopolitanului. �Despre rolul femeilor în literatură și politică s-a scris mult, de la Julia Kristeva la Elaine Showalter, dar cred că întrebarea legitimă ar fi nu ce facem cu puterea pe care ajungem sau nu să o deținem, ci ce facem pur si simplu cu ceea ce suntem? Ce fac cu identitatea mea de angry young woman care și-a renegat pe rând bunicul antisemit, tatăl imatur și alcoolic? Ce fac când mi se servește faimoasa replică Gândești așa pentru că ești femeie și îmi vine să-mi iau câmpii sau să fac o criză de nervi precum Madame la Colère? Ce fac cu decizia de a a fi mereu nimic mai mult, dar nimic mai puțin decât eu însămi, de a nu mă transforma niciodată de dragul bărbaților din jurul meu? Cum folosesc ceea ce sunt ca să creez solidaritatea care nu a existat niciodată cu adevărat între femei? Una dintre observațiile lui Simone de Beauvoir, care din păcate a rămas valabila până în ziua de azi, cum că femeile au avut întotdeauna tendința de a-și manifesta adeziunea mai degrabă față de bărbații de aceeași rasă, clasă socială etc., decât față de femeile aparținând unei alte rase sau clase sociale, m-a făcut să mă gândesc la etichetele pe care le aplicăm zi de zi, conștient sau nu, femeilor din jurul nostru și care nu au alt rezultat decât acela că formează alte și alte minuscule bisericuțe de marginile cărora empatia noastră nu e capabilă să treacă: femeie de succes, casnică, familistă convinsă, punkistă, intelectuală, grupul fetelor care au băut prea multă apă plată cu lămâie...Oare chiar avem nevoie să ne definim în termeni atât de preciși încât să nu mai vedem dincolo de metrul care constituie spațiul nostru personal? Cred că numai depășind aceste bariere autoimpuse, noi, oamenii al căror cod numeric personal începe cu cifra 2, vom reuși să construim ceea ce ne dorim: în primul rând, o societate în care a fi femeie să constituie o chestiune pur fisiologica și nu un criteriu de discriminare, o societate în care să fim nu al doilea sex, ci pur și simplu unul dintre sexe; în al doilea rând, o contracultură în care să �nu ne mai lovim de misoginisme și/sau machisme ieftine de mahala și care să devină astfel o contrapondere și o alternativă viabilă pentru status-quo; și în al treilea, dar nicidecum în ultimul, rând, o viață personală bazată pe dorința continuă de autodezvoltare, în care deciziile să ne aparțină în întregime și în care să fim propriul nostru stăpân. Lk MEDICINA UCIDE Traim intr-o lume (societate) in care mafia medicala este atotputernica. Concurenta este eliminata, cercetarile sunt “indrumate”. Disidentii sunt redusi la tacere si bagati in inchisoare. Produsele alternative rentabile sunt recuperate de firmele multinationale, gratie legislatiilor din Codexul Organizatiei Mondiale a Sanatatii si brevetelor Organizatiei Mondiale a Comertului. Sustinuta de autoritati si de mass-media, frica pana la panica de boala, de batranete si de moarte chinuie populatia. Obsesia supravietuirii cu orice pret face sa prospere traficul international de organe, de sange si de fetusi umani…pretul neavand nicio importanta. Alimentele sunt iradiate si modificate genetic, apa contaminate, aerul otravit, rapoartele de nutritie eronate. Toate astea sunt bine intretinute si manipulate de guvern si corporatii pentru a ne mentine pe noi (populatia) in permanenta bolnavi si dependent de medicamente. In acest moment, beneficiem de un sistem de sanatate controlat de autoritatile financiare si politice, care nu cauta de cat sa obtina profit de pe urma exploatarii sanatatii noastre. Si nu in ultimul rand, doresc sa ne deposedeze de contrololul nostru asupra propriei sanatati. Controlul de stat, indiferent de ambalaj (socialist,capitalist,comunist,liberal etc.) este un monopol. Fiind controlati de stat, banii si criteriile de practica medicala, ajungem sa pierdem controlul nostru individual. De fiecare data cand ne prezentam la medic, chiar si cu un simptom banal, ne intoarcem cu cel putin un medicament trecut in reteta.Niciodata nu ni se spune sa schimbam dieta (sa nu mai �mancam carne, care s-a dovedit a fi cauza majoritatii bolilor abundentei), sa muncim mai putin, sa ne odihnim, sa ne relaxam. (…) Asigurarile de sanatate nu prevad fonduri pentru sanatate, ei doar ramburseaza cheltuielile pentru boala. Asa numitele sisteme de sanatate, in realitate, ele sunt sisteme de boala.Noi practicam o medicina a bolii care: -se concentreaza asupra bolii in locul sanatatii; -recunoaste existenta unui singur corp; (separarea trupului de suflet) -trateaza doar simptomele si nu cauzele; -tine pacientul in ignoranta si dependenta; -incurajeaza consumul; -ne face mai bolinavi; -ne bombardeaza cu medicamente si apoi murim; -este costisitoare. In numele preventiei bolii esti atacat, mutilat, distrus si ruinat. Invazia agresiva a companiilor publicitare, cu scopul de a preveni cancerul la san, a adus atatea femei la disperare, la frica de aceasta boala, incat si-au extirpat sanii inainte de a avea aceasta boala, ba chiar mai mult, multe mame au facut asta si cu ficele lor.In plus, expunerea sanilor( tesut cel mai sensibil din tot corpul) la radiati nu face decat sa ne slabeasca si mai mult sistemul imunitar. Nu ne este spus ca, de fapt, cancerul la san este o boala a sufletului, este rezultatul sentimentelor de deznadejde si neputinta. Dar in schimb, autoritatile fac tot posibilul ca femeia sa se confrunte cu astfel de sentimente in de-a-lungul vietii ei. Un alt exemplu, o femeie insarcinata. Ce poate fi mai normal? Generatii intregi inaintea noastra au avut si ei copii la fel de normali si nu au mers (niciodata) la medic. Azi, in numele preventiei bolii, a malformatiei sau a nu mai stiu ce boli, de multe ori inventate, mamele devin pioni de sah ai sistemului sanatatii.De la primul control (in multe cazuri) se face programarea cezarienei ( se considera ca este periculos in zilele astea sa mai nasti normal, plus costurile trebuie platite de pacient), mama este supusa periodic la examene ecografice (nu de alta, dar pentru a obisnui fatul cu radiatiile ce-l asteapta afara). Dupa toate astea, viitoarea mama incepe sa-si faca griji, apoi este invadata de suplimente alimentare si altele, totul pentru a da nastere unui copil “normal” care sa �corespunda calculelor statistice (“normalitatea” fiind o notiune pur statistica). Fiecare etapa naturala din viata unei femei este tratata precum o boala: menstruatia si sindromul sau premenstrual; menopauza pentru care sunt prescrise sistematic tratamente hormonale, depresia de dupa nastere ,etc. Sindromul premenstrual a fost clasat ca boala psihiatrica in cadrul DMS, biblia diagnosticelor. A fi femeie este sinonim cu a fi nebun. Si cazurile sunt multe in care corpul femeilor este exploatat si mutilat de aceasta medicina a sanatatii. Femeia nu este singura victima a acestei situatii.Copiii care nu se incadreaza in aceste norme sunt deasemenea tratati medical.Un copil prea rebel sau prea activ, obraznic (forme de manifestari firesti ale copilariei) este tratat cu medicamente pentru o boala inexistenta. Colesterolul, de cel care "sufera" o mare parte din populatie, nu este o boala ,ci o cifra. Reducandu-ne la cifre, pot sa ne vanda pilule care ne imbolnavesc . Obezitatea, la fel, este rezultatul unei probleme emotionale (un moment semnificativ in viata noastra) care conduce la acumularea grasimilor. Dupa ce ne debarasam de aceste vechi emotii, greutatea noastra se restabileste. Dar obezitatea se plateste. Ea procura enorme sume de bani industriei si mentine oameni in subordonarea autoritatilor facandu-i sa se simta anormali si vinovati ca mananca prea mult. Medicina bolii pe care o practicam noi azi nu a fost tot timpul asa. Problemele cele mai des intalnite sunt minore si reinoada emotii, acestea nu necesita tratamente medicale extraordinare, ci mai degraba ascultare, indrumare, ajutor moral, schimb de alimentatie…In plus femeile sunt cele care se ocupa de sanatate familie si cer sfatul medicului in numele copiilor si al sotului, intotdeauna sanatatea a fost afacerea femeilor. De altfel, ele sunt tinta reclamelor la majoritatea produselor farmaceutice (mama stie medicamentul “potrivit” pentru copii, mama stie ce e bine pentru tata, mama stie ce e bine pentru ea ca sa fie familia ok, dar mai putina grija pentru ea).A trata ( a purta de grija ) pe cineva (cuiva) necesita sentimente, intuitie, perspicacitate, observare, compasiune, devotament, dragoste si intelepciune. Acestea fiind calitati ce apartin principiului feminin.Este motivul pentru care sanatatea era asigurata de femei: mame, bunici, moase, tamaduitoare, infirmiere, etc.Acestea practicau �o medicina empirica, fondata pe experiente si pe bun simt. Sanatatea nu costa prea scump si toti oamenii saraci aveau acces. Oamenii le numeau intelepte, autoritatile le tratau drept vrajitoare si sarlatane. Biserica, in acea vreme, atotputernica, descuraja practicarea medicinei, considera boala ca o pedeapsa de la dumnezeu pentru faptele comise. In secolul al XIII-lea, biserica a acceptat medicina sa fie practicata.In cadrul universitatilor incep sa apara scoli de medicina de unde femeile erau excluse. Astfel a aparut, in mod oficial, medicina practicata de barbati.O medicina care era riguros controlata de biserica si care servea bogatilor ( cei saraci nepermitandu-si costurile unui medic ). Autoritatile interzic practicarea medicinei celor care nu au diploma, iar universitatile sunt inchise femeilor (a caror practici medicale erau eficace si putin costisitoare ). S-a format o medicina cu barbati profesionisti, sub protectia si patronajul claselor dominante, prin eliminarea practicienelor de sanatate de catre autoritati pentru a servi propriilor interese. Istoria se repeta.Fie ca este vorba despre legile religioase ale Inchizitiei, din epoca medievala, sau despre legile medicale ale secolului nostru, rezultatul este intotdeauna acelasi: o minoritater de privilegiati fac legi pentru a domina si exploata majoritatea, in special pe cei saraci. Intre 1257-1816, Inchizitia a torturat si a ars milioane de persoane inocente, persoane acuzate de erezie fata de dogmele religioase si vrajitorie.Erau judecate fara proces, in secret, sub teroare si tortura. Daca “marturiseau” erau recunoscute ca fiind vinovate de vrajitorie.Daca “nu marturiseau” erau recunoscute ca fiind vinovate de erezie. Apoi erau arse pe rug. Nimeni nu scapa.Astlfel de-a lungul a trei secole au fost exterminate circa a noua milioane (9 000 000) de vrajitoare; 80% dintre ele erau femei si copii. Femeile erau violate in timp ce erau torturate. Nimeni nu era gratiat. Familia lor era deposedata, iar mai tarziu cadavrele lor erau dezgropate si arse. Manualul Inchizitiei, Malleus Maleficarum (Barosul vrajitoarelor) stipula ca vrajitoarele trebuiau “deseori expuse torturii”. Acest regim al terorii a durat timp de cinci secole si avea binecuvantarea papei. Vanatoarea de vrajitoare era o campanie bine organizata, initiata, finantata si executata de biserica si stat. �Se foloseau de aceasta teroare pentru a domina si exploata populatia. Pentru a infrange rezistenta nesupusilor. Pentru a impune populatiei o religie pe care aceasta nu o dorea, pentru imbogatirea demnitarilor sai ( autoritatile religioase ) si a complicilor sai (inchizitorii). Acestia din urma se bucurau de privilegii particulare si erau binenteles deasupra legii. De ce femeile? Pentru eliminarea principiului feminin. Conducerea naturala (increderea, comportamentul firesc si liber ) , pe care o exercitau in cadrul comunitatii, ameninta puterea autoritatilor (principiul masculin barbatesc). Asigurau sanatatea (barbatii au invatat de la ele); transmiteau traditiile; femeile varstnice rezolvau conflictele cu intelepciune. Aveau putere naturala.Erau puternice. Barbati sau femei, toate persoanele care aveau ceva de spus constituiau o amenintare la adresa bogatiei si puterii minoritatii privilegiate. Ca urmare, trebuiau eliminate. Astfel femeile erau declarate vrajitoare, apoi arse pe rug. Puterea lor era eliminata, iar bunurile lor erau sechestrate. Toate femeile necasatorite, cu indemanare neobisnuita, sau cu o trasatura particulara (par rosu, alunite) riscau o acuzatie de vrajitorie, deci moartea. Intotdeauna, autoritatile – cand regale, cand religioase, cand aristocratice, cand financiare (capitaliste) – au combatut principiul feminin pentru a obtine sistemul lor patriarhal de dominare si exploatare. Excluderea principiului feminin era intotdeauna facuta in detrimentul femeilor care erau mutilate si eliminate. Lucrul adevarat si in zilele noastre. Regimul terorii perpetua, mai abil. Istoria se repeta. De-a lungul timpului, femeile, in special cele sarace si populatiile de la sat nu au renuntat la leacurile din plante si la traiul lor de viata sanatos ( nu au adoptat un stil de viata al abundantei). Neputand opri adaptarea si supravietuirea acestor oameni si vazand ca functioneaza metodele lor de vindecare, societatea capitalista s-a gandit sa profite de acest lucru si s-au folosit de leacurile, remediile, stilul lor de viata, patentandu-le si automat devenind sub controlul lor (la o multime de populatii indigene le este interzis sa mai cultive anumite plante ca orezul basmati, copacul neem si altele, pe care decenii la rand le-au cultivat stramosii lor; controlul acestor plante este detinut de companii multinationale). �Capitalismul si statul, pentru a detine un control mai mare si a manipula mai usor si venind, totodata si, cu asa-zisa emancipare a femeilor, a oferit si acestora posibilitatea de a studia ( mai bine zis ,de a le instrui) medicina (la inceput doar ca sore si infirmiere) si a o practica. Dar puterea de decizie in aceste institutii a fost si a ramas, pentru totdeauna, a barbatilor.In cercetarile stiintifice, in ministrele sanatatii, in cadrele scolare, in spitale, in literatura cei care domina si conduc sunt barbatii. De altfel au manipulat populatia in asa fel incat increderea majoritatii pacientilor este acordata barbatilor in mare parte. Am intalnit femei care prefera sa mearga la ginecologi barbati pentru ca “sunt mai buni” decat femeile. Oare noi femeile nu avem simturi, suflet, creier, nu stim ce se intampla cu corpurile noastre? Noi insine ar trebui sa ne cunoastem cel mai bine corpul, sa ni-l ingrijim,sa-l respectam si sa avem control total asupra lui. Biserica nu a renuntat niciodata la rolul ei de bagacioasa in treburile statului si a capitalismului.Si inca mai boicoteaza si in zilele astea unele practici ale medicinei, tot nu a renuntat ( in acelasi timp si jucator important in decizii) la controlul asupra corpului femeii (avortul, nebunia). In manastiri, preotii decid daca calugaritele cu unele probleme mintale trebuie sa moara. In momentul de fata, nu se mai foloseste rugul, dar cercetatorii, medicii care indraznesc sa critice si sa aduca argumente impotriva acestei medicini a bolii sunt foarte usor redusi la tacere, sunt amenintati, torturati, nu mai au acces la fonduri, li se retrage licenta de practica medicala, inchisi, aruncati din tara (cazul dr Ryke Geerd Hamer, Ghislaine Lanctot, Colin Campbell si multi alti). Dragostea de bani si de putere a determinat unele state sa accepte oficial si legal practicarea medicinei alternative. Pentru a detine mai bine controlul, au infintat scoli de medicina alternativa pe care tot statul si corporatiile le conduc. Ei sunt cei care fixeaza regulile si decid unde sa te opresti si sa treci pe medicina alopata. Iar cei care nu detin aceste diplome si practica metode alternative fara diploma sunt si azi considerati sarlatani, vrajitori , nebuni etc. Si nici leacurile nu au fost lasate mai prejos. Ele au fost patentate de industria farmaceutica si doar cele cu avizul Sanatatii sunt “bune” si “sigure”. In remediile femeilor din piete, ale bunicilor , ale tarancilor, moaselor nu trebuie sa avem “incredere” ca nu sunt avizate si aceste femei si azi sunt considerate vrajitoare, tiganci… �Societatea capitalista , prin manipularea si modurile agresiva cu care practica aceasta medicina a bolii a facut din noi niste oameni morti , din punct de vedere al gandirii, incat am ajuns sa fim ucisi cu sange rece. Dragostea noastra de viata ( de a trai sau de a nu mai muri ) ne ucide. Dragostea de bani, de putere, de control ucide cu sange rece. Lk �ARZAND FEMEI: VANATOAREA DE VRAJITOARE IN EUROPA OCCIDENTALA SI ASCENSIUNEA CAPITALISMULUI In timpul celui de-al XVI-lea secol si al XVII-lea secol, in toata Europa Occidentala, in fiecare oras si sat sunt ucize in masa femei cu acuza de vrajitorie. In anumite zone sunt ucise in numar restrans in fiecare saptamana; in altele sunt ucise cu sutele in acelasi moment. Crimele continuara pentru doua secole, schimband viata tuturor: se raspandira in lung si in lat, distrugand retele de solidarietate si rezistenta – si nu se oprira fiindca lumea nu se supusa de-ajuns si Statul inflorii; fiindca raporturile sociale capitaliste si Biserica nu siau infipt ghearele in mintile si in vietile oamenilor. Este dificil de gasit numarul exact al femeilor ucise in Europa Occidentala in perioada Inchizitiei, dar este probabil ca s-a tratat de sute de mii, intr-o perioada in care populatia Europei era mult mai redusa decat cea de astazi. In Anglia, circa un sfert din procesele penale de la inceputul celui de-al saisprezecelea si inceputul celui deal saptesprezecelea secol au fost procese de vrajitoare, iar majoritatea celor acuzate au fost si condamnate la moarte. Nici procesele de vrajitoare, nici conceptia despre vrajitoare ca fiind creature perfide nu exista inainte de aceasta perioada. Executia vrajitoarelor a fost folosita de clasele conducatoare europene cu scopuri diferite : confiscarea proprietatii, demonizarea moaselor si lecuitoarelor, controlul reproducerii, cresterea controlului social si a rolurilor de gen si excluderea femeilor de la activitatile economice, politice si sociale. Aceasta a fost folosita nu doar pentru ditrugerea vechilor stiluri de viata comunitara cat si pentru condamnarea determinatelor practici tradizionale, dar si un instrument cu care rezistenta la schimbarile sociale si economice a fost distrusa. Vrajitoarele apartin claselor de jos. Majoritatea femeilor acuzate sunt taranci sarace, iar acuzatori lor sunt membri ai clerului sau �persoane instarite din aceiasi comunitate – de multe ori erau cei ce le dadeau lor de munca sau stapanii lor. Vrajitoarele sunt femei. Existau barbati care practicau toate tipurile de magie si creau leacuri vindecatoare, dar nu erau condamnati la moarte. Joan Bodin, presupusa figura importanta a Iluminismului, este autorul francez a unei carti despre/pentru vanatoarea de vrajitoare, facand proportia intre barbati si femei, erau de 50 la 1. In Anglia 90% dintre cei ucisi erau femei si majoritatea barbatilor ucisi erau sotii condamnatelor. Fenomenul a cuprins toata Europa Occidentala, reprezentand un profund derapaj la nivel filozofic, social si politic; fiind clar orchestrat de autoritatile cele mai inalte: procesele in sine se refereau la aspectele existentei cotidiane si la problemele legate de viata comunitatii. Acuza era de “vrajitorie”, dar crimele ce constituiau probele acuzatorie erau: inchegarea laptelui, furtul de mere, ajutorul dat unei vecine sa nasca, crearea leacurilor cu ierburi. Procesele vrajitoarelor demonstreaza cum ample si profunde schimbarii ale puterii in istoria europeana au fost facute la nivel de stat, impotriva practicilor de zi cu zi ale tarancilor. Efectele au fost atat de decisive ca putem simti impactul in raporturile de gen si de clasa chiar si astazi. Vanatorile de vrajitoare erau atacuri metodice organizate, coordonate si complexe. Biserica definea problema vrajitoarele; doctorii le examinau, torturau si condamnau; avocatii formau acuzele si se ocupa de procedurile legale; iar administratorii statului organizau executiile. In timp ce se asiste la extinderea folosirii banului, a muncii salariate, a noilor meserii si a urbanizarii, vanatorile de vrajitoare sunt metode/strategii folosite pentru controlarea si supunerea femeilor a caror independenta sociala si economica era o amenintare a ordinii sociale din perioada respectiva. Mary Daly afirma ca vrajitoarele acuzate erau: “femei a caror independenta si a caror comportamente in sfera fizica, intelectuala, economica, morala si �spirituala amenintau profund monopolul masculin in ori si care spatiu”. In timp ce femeile erau excluse din viata economica si politica, ridicolizarea si violenta erau armele principale folosite pentru intarirea si justificarea noilor raporturi intre sexe. Schimbarea vietii la sat, in care existenta fiecaruia era strans legata de a celuilalt, a mutat controlul social patriarhal de la nivelul normelor satului la cel al legilor statului. Unul dintre efectele proceselor vrajitoarelor a fost schimbarea perceptiei sexualitatii feminine si a caracteristicilor de gen; de la puternic la slab. In mai mult de jumatate dintre procese, femeile erau acuzate de delicte sexuale, de exemplul : sexul in afara casatoriei, sex cu diavolul, cu animale etc. Demonizarea sexualitatii feminine independenta si nu orientata spre reproducere a creat cadrul pentru dezvoltarea familiei celulare si cel al femeii ca si proprietate a sotului. Inainte de aceasta perioada, sanatatea era domeniul femeilor lecuitoare ce apartineau clasei taranesti, ale caror cunostiinte si capacitati erau remarcabile. Tema sanatatii apare in multe procese, de exemplu in declaratiile in care femeile au vindecat o persoana ce apoi s-a imbolnavit din nou, sau viceversa, s-a vindecat. Se sustinea ca magia era de domeniul Bisericii, iar tratamentele sanitare de domeniul establishmentu-lui medicilor. Procesele vrajitoarelor a reusit sa transforme in praf o cantitate enorma de cunostiinte tradizionale, dezradacinand astfel controlul corpului uman din partea comunitatilor sarace. “Nimeni nu face mai mult rau Bisericii Catolice decat moasele”, afirma cartea ce condamna vrajitoarele “Malleus Maleficarum”; iar Bola Papala din 1484 afirma: “Vrajitoarele distrug puii femeilor…Interzic barbatilor sa genereze si femeilor sa procreeze”. Orice gen de munca legat de medicina sexuala – ostetrica/moasa, anticonceptionalele sau avortul – era condamnate; toate acestea se refereau la controlul corpului si mai ales la corpul feminin si la reproducere. �Distrugerea lecuitoarelor si a moaselor a mers la pas cu aparitia unei noi “logici/teorii”. Noii oameni de stiinta au fost complici in mod absolut la procesele vrajitoarelor; de departe fiind un deliriu declansat de timpurile de magie si superstitie; acestea erau o parte importanta din campania condusa de insasi oamenii “Iluminismului”. Contextul in care se aflau era de asa-zisa lupta pentru “adevar”, conceptele ce ii incurajau era controlul lumii naturale, acceptarea ierarhiei ca si factor “natural” si separarea corp-minte, atat de utila capitalismului. Tactica de demonizare a femeilor, consolidata de violenta de gen a fost folosita de-a lungul secolelor in toata lumea pentru a distruge comunitatile si rezistenta impotriva exploatarii, si pentru alimentarea dividerii in clase (dividere intre genuri si dividerea in sectiuni a clasei insasi). Demonizarea “negrilor” in timpul primei faze a colonialismului a avut un rol asemanator. Stereotipurile sunt create si sustinute de teroarea violentei pentru a permite exproprierea terenurilor, resurelor, corpurilor sau timpului. Sexismul si rasismul ca rezultate, bine inradacinate, raman in psihicul nostru si justifica exploatarea si represiunea ce continua se existe. Preluat din pamfletul “Burning Women –The European Witch Hunts, enclosure and the rise of capitalism” publicat de Past Tense Publications) Reflectii despre sistemul capitalist preluate din: DECLARATIA POLITICA A LUI HATZIMICHELAKIS HARIS (CONSPIRTIA CELULELOR DE FOC) Pe 23 septembrie 2009, anarhistul Haris Hatzimichelakis (19 ani) a fost arestat impreuna cu alte trei persoane in casa sa din Halandri (Atena, Grecia) si acuzat ca facand parte din Conspiratia Celulelor de Foc. In noiembrie 2010, dupa arestul lui Panayiotis Argyrou si Gerasimos Tsakalos pentru trimiterea a catorva pachete explozive, toti trei au revendicat ca faceau parte din Conspiratia Celulelor de Foc. Haris a fost judecat in primul proces al CCF, in asa zisul “caz �Halandri” (pentru trei atacuri specifice ale CCF). Cei trei membri al tribunalului au dat condamnari mai mari decat cele cerute: pentru cei doi membri al CCF, Haris Hatzimichelakis si Panayiotis Argyrou, 25 de ani de inchisoare, pentru o condamnare totala de 77 de ani. Pentru ceilalti imputati (Giorgos Karagiannidis, Panayiotis Masouras, Alexandros Mitrousias, Konstantina Karakatsani), ce au negat participarea lor, 20 de ani pentru primul si 11 pentru ceilalti. Haris Hatzimichelakis a fost recunoscut ca “vinovat de crearea unei organizatii teroriste, fabricarea de explozibil, posesia de explozibil si de efecuarea de atentate explozive in vecinatatea Ministerului Macedonia-Tracia, la casa fostului viceministru de Interne Panayiotis Hinofotis si la casele ministrilor PASOK Louka Katseli e Gerasimos Arsenis”. …Sistemul capitalist se bazeaza pe exploatarea si represiunea fiintelor umane de catre celelalte fiinte umane, si obiectivul sau este productia continua – pe spatele zdrobitei majoritati a populatiei mondiale – pentru profitul si bunastarea unei minuscule elite. Capitalismul a fost reprezentat de regimuri fasciste si totalitare ca si de modelul burghezo-democratic ce astazi intalnim in intreaga lume Occidentala. Democratia burgheza, ca expresie reprezentanta a capitalismului, este sistemul politic ce sustine si mentine dominatia sa extinsa, din spatele unei imagini liberale. Este un sistem bazat pe promisiunea de a realiza dorinta poporului ca si conditie inviolabila. Aceasta este clar o conditie falsa ce se caracterizeaza cu mersul la urne la fiecare patru ani, pentru a alege Cacatul ce o sa joace mai bine rolul de mediator, lider si specialist, pentru toti. Apoi i se incredinteaza acelui Cacat fraiele vietii alegatorilor, in schimbul unei constiinte tradate, sau in cazurile mai bune, unor mici favoruri. Este un sistem ale carui baze sunt incimentate pe o extraordinara colaborare intre impresari, magnati, producatori de arme, judecatori si jurnalisti, si relatiile lor cu lumea politica. In orice caz, din aceste ramuri ale vietii profesionale provin persoanele ce ocupa pozitiile politice cele mai importante. Este clar ca sistemul politic este struturat asa in scopul de a apara interesele inaltei burghezii si este astfel creat pe masura, pentru a se adapta sistemului capitalist. Democratia burgheza nu este dorinta poporului. Este stiinta si tehnica �ce puterea foloseste pentru a nu fi traita ca si represiune. Interesele clasei conducatoare continua sa guverneze fara sa demonstreze evidenta brutalitate a regimului totalitar. Dar peste tot violenta barbara este inlocuita de vulgara propaganda a mass-mediei, peste tot alienarea/instrainarea sufoca orice raspuns, peste tot consensul tacut umple golul lasat de frica de represiune, democratia isi reclama partea cu brutalitate, ce nu este mai putin obscena chiar daca e ascunsa si infrumusetata. In paralel, democratia burgheza are tendinta sa raspandesca relatii autoritare si de exploatare traversand tesutul social. Ducand astfel la crearea unei societati a carui singur rol este de a reproduce morale dominante si elementele structurale ale regimului capitalist. Imbogatirea rapida, dorinta – sau obsesia – cresterii pe scara sociala, reprezentarile de comportamente alienate/instrainate si decadente ca si modele ideale de urmat, mania consumista, adaptarea, gelozia, invidia, egoimul si interesul doar pentru propria persoana sunt rezultatele unei societati bazata pe spectacol si pe o iluzorie prosperitate capitalista. Toate aceste comportamente sociale si multe altele, repetate de o masa enorma de subjugati, creaza o complexa retea de relatii autoritare ce garanteaza stabilitatea capitalismului. . � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Cu sânge rece (Revistă Anarhistă) Subject The topic of the resource Fiecare persoana este aventurierul propriei idei Refuz sa fiu al doilea sex Arzand femei: Vanatoarea de vrajitoare in Europa Occidentala si ascensiunea capitalismului MEDICINA UCIDE Reflectii despre sistemul capitalist preluate din: DECLARATIA POLITICA A LUI HATZIMICHELAKIS HARIS (CONSPIRTIA CELULELOR DE FOC) Description An account of the resource Cu sange rece este o revista anarhista in care se vor critica/ataca Statul,Capitalismul, Biserica, Scoala, Familia si tot ceea ce tine in picioare aceasta Societate Creator An entity primarily responsible for making the resource Lovekills Publisher An entity responsible for making the resource available Lovekills Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara anarhism anarho-feminism anti-capitalism anti-fascism Cu sange rece feminism gender Lovekills medicină Timișoara https://anarhiva.com/files/original/7ff9290dd21a68ea0669711a66f5ec9b.pdf 311963585dd3f40b55e513e24b90a3cb PDF Text Text ��������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Cum să organizezi o masă critică (2013) Subject The topic of the resource Această broşură a fost tipărită la începutul anului 1994, după ce a fost produsă de către un colectiv ad-hoc format din Chris Carlsson, Jim Swanson, Hugh D’Andrade, Kash, Nigel French, Beth Verdekal, Kathy Roberts şi alţi câţiva… Description An account of the resource Critical Mass Creator An entity primarily responsible for making the resource Critical Mass Cluj / Centrul de Cultură Anarhistă Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Ⓐcasă: https://libracasa.librarika.com/ Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2013 Relation A related resource https://centruldecultura.wordpress.com/2013/08/27/cum-sa-organizezi-o-masa-critica-de-citit-preluat-distribuit-printat-pus-in-practica/ Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj, 2013 2013 broșură Centrul de cultură anarhistă ciclism Cluj Cluj-Napoca Critical Mass organizare