<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<itemContainer xmlns="http://omeka.org/schemas/omeka-xml/v5" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:schemaLocation="http://omeka.org/schemas/omeka-xml/v5 http://omeka.org/schemas/omeka-xml/v5/omeka-xml-5-0.xsd" uri="https://anarhiva.com/items?output=omeka-xml&amp;page=26&amp;sort_field=Dublin+Core%2CCreator" accessDate="2026-10-22T19:44:56+00:00">
  <miscellaneousContainer>
    <pagination>
      <pageNumber>26</pageNumber>
      <perPage>10</perPage>
      <totalResults>549</totalResults>
    </pagination>
  </miscellaneousContainer>
  <item itemId="430" public="1" featured="1">
    <fileContainer>
      <file fileId="675">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/72965e3b619a8687f09d83afc71c6559.pdf</src>
        <authentication>a1bfa63ea1bdc6841a4f683cd4b36fbe</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="4033">
                    <text>&lt;
z
S
23

5

Memorias de un
anarquista rumano

Mechel Stanger

�MECHEL STANGER
Wijnitz, 1909- Estocolmo, 1984
Desertará del ejército rumano para
huir a Alemania en 1931. De allí, a
Holanda, de dónde es expulsado a
Francia. Llega a Suecia en 1933. En
enero de 1937 viaja a Barcelona para
participar en la Guerra Civil y la
Revolución.

�Memorias de un
anarquista rumano

COLOSSUS
1?.

CALUMNIA
2021

�Lega, kopiu, diskonigu, reverku,
kantu, muzikigu, kriu, recita
c¡ Libron, Diskonigu la Ideon!

Llegiu, copieu, difoneu, reescriviu,
cantea, musiqueu, crideu, reciteu
aquest Llibre, Difoneu la Idea!

Memorias de un anarquista rumano
Mechel Stanger
Traducció: Albert Herranz
Imatge de coberta: retrat de Zamir Arbore
per la seva filia Nina Arbore.
Edició: Jordi Maíz | Raúl Montilla Torres

Col-lecció Colossus, n. 17,13x18 cm, 75 p., 2021.

Calumnia Edicions
¡nfo@calumnia-edicions.net

desembre de 2021
ISBN 978-84-124325-2-7
DL: PM 00888-2021

�f

Memorias de un
anarquista rumano

Mechel Stanger

�ANARHISMULIN ROMANIA:

M
r&gt;&lt;V

l

V

1

v

c/2
H
O
SJ

-‘&lt;5

J

■í’S

■'. 4
r -¿ . •

o

V

■'■

REVISTA IDEEI

' •;

/Pr

'S.

i

&gt;C

'TÍzvbátibea

•&gt;3

;-r j-

■[

Fu ; 1
■

'

■

t# 1’1

A .5 irí

1 "—

\1 I Asarbísa
Socialista

s

i
tJj

�Memorias

de un anarquista rumano

|

11

Presentación
En un congreso organizado por el Instituto Social
Rumano en 1 923, uno de los presentes afirmó de forma
rotunda que el anarquismo no existía en Rumania. La
historia es cabezota y, aunque es minoritario y poco es­
tudiado, el anarquismo existió y existe en Rumania.
Rumania fue durante el periodo 1874-1876 un auténti­
co cruce de caminos entre diversos revolucionarios
naródnik que se dedicaban a pasar de contrabando toda
clase de panfletos y libros revolucionarios a Rusia por
dos puntos: el norte de Moldavia y la ciudad de Galati.

�12

| Mechel Stanger

De forma breve, naródniki es el nombre que reciben los
revolucionarios rusos de las décadas de 1860 y 1870.
Eran grupos autónomos, sin una organización central
concreta, que luchaban para derrocar la monarquía y
distribuir la tierra entre los campesinos. Consideraban
la comuna local como el embrión del socialismo. Estos
revolucionarios rusos tuvieron una gran influencia en
los socialistas rumanos.
Zamfir Arbore (también conocido como Zamfir Ralli o
Zamfir Arbore-Ralli) es considerado como uno de los
precursores del movimiento anarquista rumano. Duran­
te la década de 1870 estuvo en Suiza, a donde llegó des­
pués de ser liberado de las prisiones zaristas en 1869. Se
establece en Zurich en 1872, donde se relaciona con un
pequeño grupo de refugiados rusos, entre ellos Mikhail
Bakunin. Al año siguiente, montan una imprenta para
editar escritos antizaristas. Durante un corto periodo
Arbore es el secretario personal de Bakunin. Después se
separaron y Arbore se traslada a Ginebra para partici­
par en la fundación de la organización Comuna Revo­
lucionaria de Anarquistas Rusos.

Con el objetivo de difundir las ideas revolucionarias en­
tre las tropas que luchan en la guerra ruso-turca (18771878), Arbore viaja a Rumania. Bajo la vigilancia de los

I

�Memorias de un anarquista rumano |

13

espías zaristas rusos es capaz de introducir miles de li­
bros, panfletos y tipos de imprenta. En una ocasión, in­
troduce desde Odesa imprentas desmontadas junto a
máquinas cosechadoras. Arbore decide establecerse en
Rumania. En 1879, mantiene una reunión en su casa en
Ploie^ti para intentar conseguir la unificación de todos
los grupos socialistas que actúan en el país. Esta reu­
nión será el punto de partida para el futuro primer con­
greso socialista en Bucarest, que acabaría con la
fundación del partido socialdemócrata rumano.
Paraskev Stoyanov (1871-1941), cirujano de origen
búlgaro, es otro de los precursores. En la escuela secun­
daria, después de leer a Piotr Kropotkin, descubre el
anarquismo. En 1890, viaja a París para perfeccionar
sus estudios médicos. Allí participa en la publicación de
un manifiesto libertario junto al anarquista italiano
Francesco Saverio Merlino (1856-1930). Es arrestado y,
después de pagar una fianza, liberado unos meses des­
pués. Viaja a Italia para luego buscar refugio en Suiza,
donde conoce a Piotr Kropotkin y a Elisée Reclus. En
1895 se licencia en Alemania. Entre los años 1905-1918
trabaja en Varna, donde crea El Sanatorio para la Tu­
berculosis de Huesos. Traduce varias obras de Errico
Malatesta al rumano. En la actualidad, un hospital y la
facultad de medicina de Varna están bautizados con su
nombre.

�14

| Mechel Stanger

En 1883, un grupo de estudiantes rumanos en París
editan el periódico Dada Viitoare [La Nueva Dacia].
No es estrictamente libertario, pero las ideas anar­
quistas también tienen cabida en sus páginas.
Uno de los campos en los que se han mostrado activos
los libertarios es en la popularización de la ciencia. Un
actor solitario es el médico Nicolae Zbucu Codreanu
(1850-1878), contemporáneo a Arbore, que se dedica
a visitar a los campesinos rumanos y a compartir sus
ideales libertarios con ellos. Otro destacado médico
anarquista es el conocido Doctor Russel, seudónimo
de Nicolae K. Sudzilovski (1850-1930), que colabora
en el primer periódico naródnik editado en lengua rumanesa Besarabia (1879). Desde su columna, el Doc­
tor Russel contestaba consultas e informaba sobre
curas alternativas.
Según Cosmin Koszor-Codrea, en su libro Science po­
pularizaron and Romanian anarchism in the nineteenthcentury^ durante las dos últimas décadas del siglo
XIX, los anarquistas rumanos intentan construir sus
propias instituciones culturales mediante grupos de
lectura y bibliotecas. Era frecuente que los debates
ideológicos, que se solían realizar en casas particulares,
estuvieran abiertos a todo el mundo, formado o

I

�Memorias de un anarquista rumano |

15

analfabeto. En las memorias que presentamos, Mechel
Stanger nos describe estos tipos de reunión.
El movimiento socialdemócrata es muy plural en sus ini­
cios. El historiador Vlad Brátuleanu, en su libro Anarhismul in Romanía [El anarquismo en Rumania], cuenta
que en la década de 1880 el centro socialdemócrata en
Bucarest tenía en su seno al Círculo de Derechos Huma­
nos de Estudios Sociales, que estaba influenciado por las
ideas de Elisée Reclus, Mikhail Bakunin y Piotr Kropotkin.

Los ataques protagonizados por los anarquistas en
Francia tienen un eco muy negativo en Rumania. El mo­
vimiento socialista, ávido de representación parlamenta­
ria, evita todo contacto con los anarquistas y elimina su
presencia del partido.
Dentro de esta situación surge Panait Musoiu (18641944), que, ante la animadversión hacia las ideas anar­
quistas en la capital, deja Bucarest y se establece en Calati. Allí es expulsado del partido socialista por sus
ideas. Al cabo de un tiempo, decide volver a Bucarest.

Rumania está en un estado de continua alarma. Los ru­
mores de inminentes atentados anarquistas no cesan. La
policía mantiene una vigilancia férrea sobre los grupos

�16

| Mechel Stanger

libertarios. Panait Misou, junto a Panait Zosin (18731942), editan el periódico Mi^carea Social^ [El Movi­
miento Social]. En 1895, edita Carmen Sylva Revista
Literara. $i §tiintificá [Carmen Sylva, revista Literaria y
Científica]. Y en 1900, la Revista Ideei, [Revista Ide­
as]. Esta última no tan sólo era exclusivamente anar­
quista, sino que también publicaba clásicos literarios,
socialistas y anarquistas (Thoreau y Stirner entre
otros).
En 1907 se crea el grupo Rávna [el Ansia] en la ciudad
Ploie§ti. Un año más tarde se refundarían con el nom­
bre Cercul Libertar [Círculo Libertario]. Publicarían el
periódico Vremuri Noi [Tiempos Modernos].
En 1909, se produce un atentado contra la vida del
primer ministro rumano. El autor es un peón ferrovia­
rio que algunos no dudan de calificar de anarquista. Se
le había visto, días antes del atentado, conversar en los
cafés que los anarquistas solían frecuentar en la zona
de Vácáre$ti (Bucarest). De todas formas, parece ser
que, probablemente, el atentado fue orquestado por
los servicios secretos rumanos.

La primera guerra mundial deja, como en el resto de
Europa, al movimiento anarquista descabezado y

-

�Memorias de un anarquista rumano |

17

desorientado. Durante el periodo que sigue a la paz de.
Versalles, destacará Eugen Relgis.

Eugen Relgis, de fuertes convicciones pacifistas, crea el
periódico IJrnanitarismul [El Humanitario|. La idea de
Relgis es desarrollar, a través de la publicación, un mo­
vimiento articulado entorno a un manifiesto contra las
guerras. Aunque no se posiciona ideológicamente, tiene
una clara influencia libertaria. El periódico, por ejem­
plo, recibe una donación del anarquista francés Emile
Armand. Durante la publicación del mismo (19241932) se fundan veinticuatro centros del movimiento en
Rumania.
Cuatro años después de cerrar Umanitarismul^ Relgis
decide comenzar a colaborar con Vegetarisniul [El Ve­
getariano], fundado en 1932 por Ion lonescu-Capa^ana.
Al igual que Umanitarismul^ la revista no se adhiere a
ninguna ideología en concreto. Sin embargo, las ideas
que pregona son de corte individualista e inspiradas en
los ideales libertarios manifestados a través del naturis­
mo.
La revista inicia en 1933 una campaña para crear una
colonia según los modelos de Kropotkin y Reclus, si­
guiendo la filosofía del apoyo mutuo. El proyecto no le­
vanta entusiasmo entre sus lectores. A raíz de la

�18

| Mechel Stanger

campaña, se descubre la existencia de una colonia, de
corte tolstoyano, en la región de Besarabia. En 1935
Ion lonescu-Cápátáná emigra a Francia. La última cola­
boración entre Ion lonescu-Cápátáná y Eugen Relgis es
una campaña de apoyo al bando republicano durante
la Revolución y la Guerra Civil españolas. Después de
la segunda guerra mundial, en 1947, Eugen Relgis
emigra a Uruguay, desde allí colaborará con diferentes
periódicos libertarios como por ejemplo CENIT, pu­
blicación de los anarquistas españoles en el exilio.
Durante la década de 1930 existen varios grupos acti­
vos a lo largo de la geografía rumana. Uno de estos, es
el de Czernowitz, donde se iniciará en el anarquismo el
protagonista de estas memorias. Este grupo, impulsa­
do por Naftali Schnapp, promueve el sindicalismo re­
volucionario. Al no existir la posibilidad de
constituirse en un sindicato anarcosindicalista, el gru­
po adopta el nombre de "Organización de Propaganda
Anarcosindicalista", convirtiéndose en la sección ru­
mana de la AIT. Según la Internacional, la organiza­
ción tenía alrededor de 200 miembros.

Merece la pena destacar la afinidad que se da en Ru­
mania entre el anarquismo y los judíos. Los anar­
quistas tenían una posición clara en contra del

�Memorias de un anarquista rumano |

19

antisemitismo, que era muy común en el país a nivel
cultural, social y político. Por eso, existía una relación
estrecha entre los judíos y los anarquistas. Muchos de
estos judíos anarquistas emigraron de Rumania a otros
países. Los que se establecieron en Estados Unidos, por
ejemplo, intentaron crear grupos anarquistas rumanos.
Los que se quedaron en el país, sufrieron el exterminio a
manos de los nazis o del fascismo rumano. La relación
entre los judíos y el anarquismo en Rumania creo, per­
sonalmente, que es un capítulo desconocido, por inves­
tigar, a pesar de tener protagonistas tan conocidos como
Joseph Ishill y Marcus Graham.
En 1947, el Partido Comunista rumano toma el poder,
prohibiendo cualquier otro movimiento que no fuera el
suyo. Se desconoce el destino que sufrieron los
militantes anarquistas bajo el estado comunista.

En 1989, se destrona a la pareja Ceausescu en unos
hechos conocidos como la revolución rumana. Desde
entonces se han creado varios grupos anarquistas.

�Memorias de

un anarquista rumano

|

21

Las memorias
El autor de estas memorias es Mechel Stanger (Wijnitz,
1909-EstocoImo, 1984). Desertará del ejército rumano
para huir a Alemania en 1931. De allí, a Holanda, de
donde es expulsado a Francia. Llega a Suecia en 1933.
Vive en Hagalund y recibe un subsidio como refugiado
del sindicato SAC.

En enero de 1937 viaja a Barcelona para participar en la
Guerra Civil y la Revolución. Es destinado a la fortaleza
de Montjuic. También se encarga del boletín esperantis­
ta de la CNT-FAI. Vuelve a Suecia en abril del mismo
año.

�22

| Mechel Stanger

Se casa en 1943 con su compañera Selma y tienen una
hija. Los últimos años de su vida reside en Skárholmen
(Estocolmo).

Estas memorias fueron escritas y publicadas en yiddish
en el periódico Freire Arbeter Shtime. El autor, des­
pués, las tradujo al sueco publicándolas en la revista
Frihetlig Socialistisk Tidskrift, número 2/1978. Esta
traducción es de la versión sueca. Las notas aclarato­
rias en el texto son del traductor.
No quiero acabar esta presentación sin agradecer su
colaboración a las siguientes personas que me han
ayudado en distintas fases de este trabajo: Martin
Veith, Helge Doehring, Adrián Tataran, Mihai Burcea
y Wolfgang Eckhardt.

Albert Herranz
Traductor

I

�MEMORIAS
DE UN
ANARQUISTA
RUMANO

�Memorias de un anarquista rumano |

25

MEMORIAS DE UN ANARQUISTA RUMANO

Nací el 2 de noviembre de 1909 en Wijnitz1, una pe­
queña ciudad de la Bucovina2, que entonces pertenecía
al imperio austrohúngaro. No fue hasta 1918 que este
territorio pasó a formar parte de Rumania. Nací en un
mundo estrecho e inquieto. Mi hogar era pobre. Eramos
muchos niños, niños de otras familias, y los niños que
mi padre educaba. Mi padre era maestro, severo, devoto
y muy irascible. Mis primeras memorias son los golpes y
bofetadas que yo mismo y los alumnos de mi padre
recibíamos de él.
En noviembre de 1922, cuando tenía trece años, me fugué de casa. Me fui a Cernowitz3. Una ciudad en donde

�26

| Mechel Stanger

no conocía a nadie. Después de recorrer la calle unas
horas, entré en una panadería, para entrar en calor.
Me quedé. De esta forma me hice panadero y este ha
sido mi oficio.

En la panadería trabajaba de cuatro de la tarde hasta
las seis de la mañana. Después salía a la ciudad carga­
do con dos cestas pesadas de pan para repartirlo entre
los clientes. A las once me dejaba caer sobre un
montón de sacos de harina llenos de bichos. Esta era
mi cama. Me dormía de golpe, y así hasta que me des­
pertaban para ir a trabajar de nuevo. Mis días de des­
canso eran los sábados y los festivos. El sueldo era la
comida y poder vivir en la casa de la panadería. Comía
lo suficiente, pero dormía poco. Cuando podía robaba
un poco de sueño. Mis ropas eran unos trapos viejos.
En la panadería trabajaba casi siempre desnudo, solo
tenía atado a la cintura dos sacos de harina, uno de­
lante y otro detrás.
De esta forma trabajé durante siete años —hoy me pa­
rece increíble— hasta que fui llamado a filas. Durante
estos siete años me fugué de la panadería unas cuantas
veces, pero siempre volvía. El frío o el hambre, o am­
bas cosas a la vez, me hacían volver. Mi patrón siem­
pre me admitía de nuevo, con una sonrisa burlona en

í

fe

�Memorias de un anarquista rumano |

27

la cara. No me admitía por piedad sino porque aprecia­
ba el trabajo del caballo joven que a pesar de resistirse,
al final siempre retornaba para que le pusieran los
arreos y volver al pesado trabajo.

Después de la segunda guerra mundial la Unión Soviéti­
ca se ha apoderado de Cernowitz y de mi ciudad natal
Wijnitz, como de todo el norte de Bucovina. Una región
que nunca ha pertenecido a Rusia.
Durante mi estancia en Cernowitz entré en contacto por
primera vez en mi vida con anarquistas judíos. El pensa­
miento antiautoritario me interesó casi enseguida. Los
frecuentes encontronazos con mi padre me habían pre­
parado sicológicamente, me habían hecho receptivo a
los pensamientos antigubernamentales. La experiencia
en la panadería, donde se me había explotado hasta el
límite, me hizo propenso al anarcosindicalismo.
Recuerdo, en especial, un encuentro casual con mi anti­
guo compañero escolar Schmerl Ringel —hoy estableci­
do en París— . Yo iba por la calle, como siempre, con
mis dos cestas de pan. Sus palabras me llenaron de cu­
riosidad cuando me dijo que tenía una cosa que me
haría bien leer. Me dio el folleto de Errico Malatesta
Entre campesinos. Este fue mi feliz comienzo anar-

�28

| Mechel Stanger

quista. Este anarquista italiano hablaba con tal con­
vencimiento, que sus palabras quedaron profunda­
mente grabadas en el corazón del joven panadero.

Junto a Schmerl había otro compañero, Benno Donnerfeld. Miró a mis ropas ajadas y a las pesadas cestas
de pan que cargaba.
Me dijo:
- Es hora de que seas un ser humano.
Después de leer a Malatesta no solo me convertí en un
ser humano, sino también en un ser humano distinto.
Benno solía venir a la panadería. A escondidas traía el
último número de Freie Arbeiterstimme4. Había pasa­
do por tantas manos y estaba tan roto que era casi im­
posible de leer. Sin embargo, yo tenía un hambre
intelectual fresca que me hacía leer todo lo que ahí
ponía. Me nutrí de muchos de sus artículos. Entonces
no me podía imaginar que estaría sentado en Suecia,
como panadero retirado, y escribiría estos recuerdos
para la revista.

Con el tiempo Benno me llevó a los secretos e ilegales
círculos de judíos anarquistas. Al principio, me costó

�Memorias

de un anarquista rumano

|

29

seguir los debates, pero poco a poco, se abrió un mundo
ante mí. El líder intelectual de estos grupos era un hombre llamado Schnas. Muchos años después leí que este
Schnas había hecho una conferencia en Tel-Aviv o Haifa con el título “¿Por qué no se ha realizado el anarquis­
mo?”.

Cuando, a los 21 años, fui llamado a filas en 1930 era
un anarquista convencido. Me sentía terriblemente mal.
No hacer el servicio militar implicaba la cárcel. Como
anarquista no me apetecía ser enterrado vivo en una
cárcel rumana. Me presenté, pero al cabo de unos meses
había elaborado un atrevido plan de fuga.

�I

�Memorias

de un anarquista rumano

|

33

MI ATREVIDA HUIDA DEL EJÉRCITO RUMANO

Me dieron unos días de permiso para viajar a Cernowitz. Allí decidí, después de hablar con mis compañe­
ros del grupo anarquista clandestino, no volver al
cuartel. La vida militar en sí no era difícil para mí. Esta­
ba acostumbrado a trabajar como una muía y a dormir
sobre sacos. Por primera vez desde que me fugué de mi
severo maestro y padre comía, gracias al ejército, tres
veces al día, tenía ropas enteras y una cama limpia. No
sufría el antisemitismo, aunque ya sucedían pogromos
en Rumania dirigidos por Cuza5 y sus cuzistas.
Sin embargo, no podía soportar el sinsentido y la bruta­
lidad del servicio militar. Nos obligaban, por ejemplo, a
cepillarnos los zapatos tres veces al día, a pesar de estar

r&gt;

�34

| Mechel Stanger

tan brillantes que se podían utilizar de espejos. Ante el
menor incumplimiento de la disciplina cuartelada, se
nos golpeaba en la cabeza con las culatas de los fusiles.
Nos pegaban con los puños y con los anchos correajes
militares de cuero, con frecuencia no sabíamos por
qué. Nuestros sádicos suboficiales decían, no sin burla,
que era necesario para mantener la disciplina militar.
Cuando decidí fugarme del ejército sabía que implica­
ba dejar el país. El único país al que suponía que
podía ir aquella primavera de 1931 y no ser entregado
de nuevo a Rumania por desertor, era Alemania.

Se dio la casualidad de que nuestro grupo anarquista
en Cernowitz estaba en contacto con compañeros ale­
manes de Berlín. Además del Freie Arbeiterstimme re­
cibíamos prensa y propaganda anarquista alemana.
Me dieron la dirección de un compañero alemán. Fritz
Katen6, Warschauerstrasse, 34. Todavía recuerdo co­
mo mis compañeros rumanos me ayudaron a memorizar las señas. A pesar de que el movimiento anarquista
en Alemania era legal, no me atrevía a tener encima
mío nada escrito.

Me vestí con mi ropa militar. Me puse dos pares de ca­
misas, pantalones, chaquetas, calcetines y guantes. Mi
plan era viajar de Bucarest a Berlín. No lo haría como

�Memorias de un anarquista rumano |

35

un viajero normal, viajaría debajo de un vagón sobre los
ejes de éste. La doble vestimenta me protegería contra el
duro hierro y me ayudaría a agarrarme mejor con los
pies y las manos. Con mis últimos lei, moneda rumana,
me compré un billete a Bucarest y me despedí de mis
compañeros que me desearon un buen viaje.

El jueves 7 de abril de 1931 llegué a la estación de Buca­
rest. A pesar de que lucía el sol tenía frío. Temblaba por
dentro y me oía a mí mismo preguntar: “Mechel, ¿estás
seguro de que esto no es una locura?”. Antes de poder
contestar a mi pregunta, el tren de Berlín había llegado
al andén, y se comenzaba a llenar de pasajeros. La hora
de salida se acercaba. Partí un trozo de pan de uno de
mis dos trozos que llevaba para el viaje. Mientras masti­
caba el pan me mezclé entre los pasajeros y en cuanto
tuve ocasión me deslicé debajo de uno de los vagones.
Cuando estuve debajo me sentí aliviado. Era como si me
hubiera librado de una pesada carga. No sé por qué me
sentí más libre y seguro. Mi miedo anterior había desa­
parecido.
Nadie me podía ver. Yo, en cambio, vi como centenares
de piernas pasaban de largo. Piernas grandes, pequeñas,
masculinas, femeninas e incluso piernas de oficiales vi
sin sentir miedo. Justo cuando había pensado que el sis­
tema que había ideado no era tan peligroso, y además

I

�36

| Mechel Stanger

una forma barata de viajar, oí la señal de salida y el
tren se puso en movimiento. ¡Durante 26 horas estuve
debajo de aquel vagón! La mayor parte del tiempo,
con los ojos cerrados. Estaba tumbado con la cara ha­
cia el suelo, que era lo mejor, pero la velocidad del
tren hacía saltar la gravilla de las vías. Mis dos pares
de pantalones quedaron tan rotos que mis rodillas es­
taban al descubierto, lastimándose por el roce provo­
cado por la vibración de los ejes. Todo mi cuerpo se
agitaba provocándome-náuseas. A cada cambio de ve­
locidad del tren, las cadenas de metal me golpeaban a
intervalos regulares. Tan sólo Dante o Jack London
serían capaces de describir mi dolor, mi tensión, el so­
nido ensordecedor en mis oídos, la terrible hambre
que sufría y el ardiente consuelo que sentía. Me encon­
traba agotado y rendido, sufría una enorme angustia
cada vez que tenía que hacer mis necesidades fisiológi­
cas. Más de una vez pensé que bastaba con soltarme y
dejarme caer sobre la vía para así, atropellado, acabar
con mi sufrimiento. Entonces se apoderaba de mí el
miedo a ser descubierto. En algunas estaciones, los
ferroviarios se paseaban con lámparas para poder con­
trolar que todo estaba bien en los bajos de los vago­
nes. Cada vez que veía la luz de la lámpara, quedaba
paralizado de miedo a ser descubierto antes de llegar a
Berlín. Giraba mi espalda hacia la luz y recogía los gi-

1

�Memorias

de un anarquista rumano

|

37

roñes de mi ropa. Nunca me descubrieron. Una vez, la
luz de la lámpara se paró más tiempo de lo normal. En­
tonces estuve seguro de que pronto sentiría un empujón
dado con la vara de hierro que los ferroviarios utiliza­
ban para golpear los ejes o las ruedas. Sin embargo, el
hombre siguió su camino, estaba casi seguro de que me
había visto, pero que debía de ser una persona de buen
corazón que no quiso revelar al polizonte que viajaba en
el tren. Después del viaje, cuando me vi la cara en el es­
pejo y descubrí lo negra que estaba del aceite y la grasa,
pensé que tal vez aquel hombre no me vio gracias a este
camuflaje.

El domingo por la mañana, el 8 de abril de 1931, des­
pués de un viaje agotador me dejé caer del vagón. Esta­
ba medio muerto. Con los ojos semiabiertos leí
Schlesischer Bahnhoff. ¡Entonces supe que había llegado
a Berlín! Dando tumbos, como un borracho, llegué a un
granero grande e intenté dormir. Casi enseguida sentí la
patada de una bota. Cuando me levanté, vi delante mío
a un barrendero con su escoba, que me miraba asusta­
do. Salió corriendo a buscar a la policía. Sin mediar pa­
labra me llevaron a la estación.
A pasar de lo rotas, sucias y manchadas de sangre que
estaban mis ropas, pronto descubrieron que llevaba un

�38

| Mechel Stanger

uniforme rumano y que era militar. Le conté a la po­
licía que había desertado y que había viajado 26 horas
debajo de un vagón de tren. Los policías sacudieron
sus cabezas. Limpiaron mis heridas y las untaron de
yodo. Ardía como fuego. Me dieron café y un bocadi­
llo. Me llevaron a la comisaría más cercana. Así acabó
mi extraordinaria huida del ejército rumano sobre los
ejes, debajo de un vagón de tren, de Bucarest a Berlín.

�Memorias

de un anarquista rumanó

|

39

MI LLEGADA A BERLÍN CAUSA SENSACIÓN
i!

En la comisaría me interrogaron e hicieron un informe,
Se interesaron sobre mi forma de viaje y se sorprendieron de que hubiera resistido 26 horas de esa forma.
Después me llevaron a la cárcel.

El mismo día, por la tarde, después de dormir unas ho­
ras, estaba delante de un juez. El motivo era que había
cruzado la frontera alemana sin pasaporte ni visado. La
condena por haberlo hecho podía ser de 5 a 14 días de
prisión o la expulsión del país. Lo importante era no
volver a Rumania. Allá sería puesto ante un tribunal mi­
litar y condenado por haber desertado en uniforme. El
juez berlinés me condenó a la pena mínima. Motivó su
condena diciendo que había tenido en cuenta el modo

�40

| Mechel Stanger

en el cual me había arriesgado para llegar a Berlín. Un
hecho interesante fue que el fiscal pidió mi absolución.
Era de la opinión de que el viaje en sí ya era una con­
dena suficiente.

A la mañana siguiente, el carcelero vino y me dio me­
dia docena de periódicos berlineses que tenían en pri­
mera página mi sensacional viaje. Algunos de los
periódicos no se habían informado bien sobre las cir­
cunstancias, mientras que otros, las exageraban. Sólo
un periodista había hablado conmigo en la prisión y
su artículo era el que más se ajustaba a la realidad. Es­
taba escrito incluso con simpatía. Entre los periódicos
había también un artículo sobre mí en Der Angriff, el
periódico de Josep Góbbels. El titular era “Un nuevo
huésped en Berlín”. Lo que más me asustaba era el co­
mentario recurrente en varios periódicos de que debía
de ser extraditado a Rumania y entregado al ejército.
Con el tiempo, se demostró que la angustia que sentía
por que mi peligrosa huida no hubiera servido de na­
da, estaba infundada.

Al día siguiente, vinieron a verme algunos compatrio­
tas que vivían en Berlín. Habían leído sobre mi huida
en los periódicos. Entre ellos estaba Mechel Roll, de
Wijnitz, y otro de nombre Rappaport. También se

�Memorias de un anarquista rumano |

41

acercó a verme un hombre llamado Abusch, cuya espo­
sa era de mi ciudad natal. Todos traían para mí ropas,
cigarrillos y chocolate. Ello significó mucho, pero lo
más importante es que ahora tenía direcciones a donde
ir cuando saliera de la cárcel.

El día que salí de la cárcel me esperaba Mechel Rol!. Me
llevó a su casa. Allí me encontré con tres muchachos
que habían sido alumnos de mi padre: Bopze Pistiner,
Anschel Bartel y Schulim Schulwolf. Todos me abraza­
ron. Habían leído en los periódicos mi terrible viaje y
venían para congratularme y presumir de mi presencia.
Después de unos días de descanso y convivencia con mis
compatriotas, tomé contacto con Fritz Kater, escritor
anarcosindicalista y entonces editor de Der Syndikalist,
el órgano de expresión del sindicato. El sindicato estaba
adherido a la FAUD (Freire Arbeiter Union Deutchlands). Fritz Kater —que era el suegro de Diego Abad de
Santillán, el conocido anarquista español y traductor de
las obras de Rudolf Rocker al castellano— me envió a
ver a Augustin Souchy7. Souchy me acogió como un
compañero más.
Al día siguiente me presentó a J.N. Steinberg8. Yo había
oído hablar de él en Cernowitz y había leído sus obras.

�42

| Mechel Stanger

Siempre me había preguntado cómo era posible que
un judío religioso fuese revolucionario. Ello era debido
a que no me podía imaginar a mi padre, un maestro
ortodoxo severo, anarquista.

J.N. Steinberg me invitó a su casa. En cuanto tuve oca­
sión le pregunté sobre la cuestión. Steinberg me con­
testó: “Un judío anarquista es algo más que
anarquista, ya que su parte judía actúa en él incluso
cuando es anarquista”. En su casa conocí a su herma­
no Aron. El principal tema fue mi viaje a Alemania.
Durante toda la conversación era el único que fumaba.
Les invité a fumar, pero no quisieron. Más tarde, vi a
los hermanos fumar. Entonces caí en la cuenta de que
era sábado y que habían esperado al anochecer para
fumar, ya que entonces les era permitido. Pedí discul­
pas por mi atrevimiento, pero aún hoy estoy impresio­
nado de su tolerancia. En contraste, pensé que mi
padre probablemente me hubiera pegado por este des­
liz.
Un día después fui a la redacción de Der Syndikalist.
Allí me encontré con los compañeros alemanes Helmut Rüdiger, Max Bittner y Reinhold Busch9. Los tres
me dieron la enhorabuena por la exitosa y atrevida fu­
ga del ejército rumano.

�Memorias de un anarquista rumano |

43

La bienvenida más cordial me la dio Gerhard
Reinecke10. Me invitó a vivir con él, a pesar de que era
• pobre y estaba sin trabajo, al igual que la mayoría de los
compañeros durante la gran crisis económica alemana.
Su compañera era modista y obtenía un pequeño ingre­
so con su trabajo. Yo había conseguido un permiso de
residencia temporal de la policía, pero no me daba de­
recho a trabajar. Dos días a la semana, los miércoles y
sábados, tenía que presentarme en la comisaría. Se com­
portaban de forma cordial conmigo y siempre solían sa­
ludarme con las palabras Ach, Herr Achsen Reiter ist
hier [Oh, el jinete del eje está aquí].
Gerhard Reinecke me solía llevar a la federación anar­
quista alemana. Allí conocí a maravillosos compañeros,
nunca olvidaré su amabilidad. Pensar en su compañeris­
mo me reconforta aún hoy.

Un día me preguntó Gerhard Reinecke si le quería
acompañar a visitar a Rudolf Rocker. Le gustaba hablar
en yiddish con compañeros judíos. Respondí afirmativa­
mente con alegría. El primer encuentro con Rudolf y
Millie fue muy importante para mí. Hablamos todo el
tiempo en yiddish y cuando alguna vez yo pasaba al
alemán, Rocker me rogaba que volviera al yiddish otra
vez. No podía dejar de admirar el estilo de su letra

�44

| Mechel Stanger

cuando escribía en judío. Se carteaba con compañeros
de todo el mundo. A través de Rocker conocí a Erich y
Zensi Mühsan y otros compañeros anarquistas que
vivían en la ciudad.
Llegó un día que cumplí tres meses de estancia en
Berlín. Se había acabado el permiso de residencia. Co­
mo no tenía a dónde ir, la policía me concedió tres
meses más. Recordaré siempre los seis meses que viví
en Berlín. Vivía en una gran pobreza no solo porque
no podía trabajar sino también porque no había traba­
jo que conseguir en la ciudad. La mayoría de los com­
pañeros alemanes también estaban sin trabajo.
Conseguí una sola vez trabajar. Era un trabajo clan­
destino de una noche en una panadería judía que esta­
ba en Grenadierstrasse. Me lo dieron ya que era un
especialista en trenzar el chale11. El panadero, no
podía ser de otra forma, se aprovechó de mi situación
pagándome menos de lo que tocaba.

Por otro lado, espiritual e intelectualmente, vivía en un
ambiente anarquista emocionante, interesante y esti­
mulante. Fui huésped de unos compañeros alemanes
que siempre me brindaron su solidaridad y amistad.
Un hecho que me emocionó mucho fue cuando Rudolf
Rocker me ofreció 50 pesetas, que le habían dado de
algún país latinoamericano. No tenía otra moneda en

�Memorias de un anarquista rumano |

45

ese momento. En esa ocasión, Rocker estaba preparan­
do un viaje a Holanda. Allí tenía que dar un discurso
durante la ceremonia de inauguración de una estatua en
honor a Ferdinand Dómela Niewenhuis12, un líder anar­
quista holandés, que también había sido un amigo suyo.
Holanda no había participado en la primera guerra
mundial. La situación holandesa en aquellos tiempos de
crisis era un poco mejor que en la derrotada Alemania.
Rocker me prometió que hablaría con los compañeros
holandeses sobre la posibilidad de que fuera allá e inclu­
so de poder ejercer mi oficio de panadero.

�Memorias de un anarquista rumano |

47

HOLANDA-FRANCIA-SUECIA-INGLATERRA-SUECIA

En 1931, llegó Emma Goldman a Berlín para dar una
serie de conferencias. Su primera conferencia se titulaba
¿Es el espíritu destructor un poder creador? (Ist der
zerstorande Geist auch ein schaffender Geist?). Este ti­
tulo impresionó a mi hija, que años después lo referenció en un trabajo suyo sobre los años treinta. Han
pasado 46 años desde que la escuché. La conferencia de
Emma Goldman me maravilló. Fue toda una experien­
cia para mí. Principalmente, recuerdo su crítica a los
bolcheviques, que con su dictadura habían destruido to­
das las fuerzas revolucionarias por muchos años venide­
ros. En esa época, había que ser muy valiente para
manifestar este tipo de opiniones en Berlín.

�I

48

| Mechel Stanger

Sabía que el título de su conferencia era una alusión
sobre las tesis de Bakunin. Emma, sin embargo, había
desarrollado esta idea desde su propia óptica y llegado
a conclusiones que casaban con los tiempos agitados
que vivíamos y los sucesos difíciles que vendrían.

Como acabo de contar, Rudolf Rocker había viajado a
Ámsterdam, para inaugurar en Haarle Plein el monu­
mento en homenaje a Niewenhuis. Este anarquista go­
zaba de tanta popularidad entre los obreros
holandeses que ni los nazis, cuando ocuparon Holan­
da, se atrevieron a derribar la estatua.
Cuando Rocker volvió de su viaje, me contó que los
compañeros holandeses estaban dispuestos a ayudar­
me, así que con seguridad me podría establecer allí.
Ahora solo tenía que solucionar el problema del pasa­
porte. No tenía. Y, lógicamente, el consulado de Ru­
mania no me facilitaría uno, ya que era un desertor.
Augustin Souchy me consiguió un pasaporte polaco de
un ciudadano de Oberschlesien13. Sin embargo, no
existía la menor semejanza entre mí y la persona que
salía fotografiada en el pasaporte. Rocker propuso que
un compañero alemán, que vivía cerca de la frontera
holandesa, me ayudara a pasarla clandestinamente.

�Memorias de un anarquista rumano |

49

Recuerdo con nitidez mi último día en Berlín. Era el 23
de agosto de 1931, cuatro años después de la ejecución
de Sacco y Vanzetti. Las Juventudes Anarcosindicalistas
habían organizado un acto de homenaje a estos dos
compañeros italianos, que dieron sus vidas por sus ideas
anarquistas en la libre América. En este acto hablaron
varios compañeros de distintos países. Cada uno en su
idioma. Entre ellos, recuerdo a Fernando Orobón que
habló en español y Senia Fleschin que lo hizo en ruso.
Había previsto representar una obra, Es Blitzt, pero an­
tes de que subiera el telón, intervino la policía de la
república socialdemócrata de Weimar, dando a conocer
la prohibición de representarla.

Con el corazón roto me despedí de mis compañeros ale­
manes, muchos de ellos amigos íntimos. Tomé un tren
en dirección a Holanda y me bajé en una pequeña ciu­
dad cerca de la frontera. En la estación me esperaba el
compañero Muhr, que me explicó que no habría ningún
problema en atravesar la frontera holandesa. Me quedé
a dormir en su casa, por cierto, en la misma cama en la
que Rudolf Rocker había dormido en una visita ante­
rior. A la mañana siguiente, vino otro compañero
alemán y paseando por el bosque atravesamos la fronte­
ra. Al otro lado, me esperaba Muhr con un billete a
Ámsterdam.

�50

| Mechel Stanger

Aquí también fui muy bien recibido. Me facilitaron
una pensión donde vivir e incluso me dieron unos gulden para que pudiera mantenerme hasta encontrar un
trabajo. El movimiento anarcosindicalista fue un tiem­
po muy grande. En 1919, había 100.000 miembros
activos. Sin embargo, los comunistas holandeses con el
apoyo de Moscú —en Holanda y en otros países obe­
deciendo órdenes del Kremlin— habían destruido el
movimiento holandés bajo el lema: domina o destruye.
Cuando llegué a Holanda todavía se editaba el sema­
nario De Syndikalist. En el país había distintos grupos
anarquistas activos que editaban sus portavoces. Algu­
nos ejemplos: De Arbeidar en Groningen y Alarm en
Ámsterdam. Un periódico de alto contenido intelectual
era Befrejding. Existía incluso un grupo anarquista re­
ligioso que editaba De Freire Communist. El periódico
que Niewenhuis había fundado, De Freire Socialista se
seguía editando. Y también, De Vapens Nede, dirigido
por Albert de Jong.

A través de un compañero holandés obtuve trabajo en
la fábrica de coches de Citroen. Mi primer cometido
consistía en limpiar determinadas piezas que venían de
Francia. Nadie me pidió mi permiso de trabajo o el
pasaporte. Estaba contento, a pesar de que el trabajo
era sucio y monótono. Por primera vez, desde que salí

�Memorias de

un anarquista rumano

|

51

debajo del vagón de tren en Schlesischer Bahnhoff, me
ganaba la vida.

Y entonces... se comenzó a agitar para hacer una huelga
en la fábrica. Había cuatro sindicatos, entre ellos el
anarcosindicalista. Estos sindicatos se tenían que poner
de acuerdo antes de comenzar la huelga. Me eligieron
miembro del comité de huelga y formé parte de los pi­
quetes. A raíz de ello, la policía holandesa se fijó en mí,
y me pusieron en la frontera con Alemania.
Así comenzó un lustro de vagabundeo entre distintos
países de Europa. O pasaba la frontera clandestinamen­
te o la policía me dejaba en la frontera. Eso fue lo que
me pasó en Alemania, Holanda, Francia, Bélgica, Dina­
marca, Inglaterra y Suecia. En todos estos países estuve
en contacto con compañeros.

En París, por ejemplo, viví en casa de Jani y Rosa Doubinski, más tarde en casa de Ester y Abraham Erlichman. En los encuentros del grupo anarquista judío
Autodidakt conocí a Adele Seller, dos compañeros de
Cernowitz, Engel y Teichberg, entre otros. Algunos de
los que solían dar conferencias en el grupo eran Alexander Schapiro y Voline. Fue a través de Voline que obtu­
ve mi carte d'identité que me permitió vivir y trabajar en

�52

| Mechel Stanger

Francia. En París también conocí a Peter Arschinoff14,
Shalom Schwartzbart15 y a Néstor Makhno.
Mientras tanto, en Alemania, Hitler había conquistado
el poder. Rudolf y Millie consiguieron abandonar el
país en el último momento. De camino a América, hi­
cieron un alto en París. Los compañeros franceses qui­
sieron rendirle un homenaje con un banquete en su
honor. Allí conocí a Christian Cornellisen y Robert
Luzon. Este último, tradujo una parte del discurso de
Rocker en el banquete, al francés, mientras que la otra
parte fue traducida por Paul Reclus, hijo de Ellie.
Rocker también habló para Autodidakt. Todavía re­
cuerdo el principio de su parlamento: “Después de 40
años de trabajo activo en nuestro movimiento, la
sitación ha llegado a tal punto que, en el otoño de mi
vida, me veo obligado a dejar mi tierra y comenzar a
vagar...”.

Yo también vagaba por distintos países, a veces con
papeles falsos. En este vagabundeo he conocido a per­
sonas interesantes y destacadas de nuestro movimien­
to. Arthur Lehning, Hem Dey16, Ernestan17 y muchos
otros. En París escuché a Emma Goldman por segunda
vez. El tema de la conferencia fue 30 años del movi­
miento obrero americano”. A través de Emma conse-

�Memorias de un anarquista rumano |

53

guí el contacto de Michel en Londres, a donde fui después de una breve estancia en Suecia.
En París aprendí esperanto. Un hecho que me abrió las
perspectivas de contactar con correligionarios del mun­
do entero. Y fue a través del esperanto que conocí, en
Estocolmo, a mi compañera Selma. Era modista de ofi­
cio. Volví de Londres a Estocolmo para comenzar a
convivir con Selma.

Poco después estalló la revolución española, el 19 de ju­
lio de 1936. Souchy y Santillán vinieron a Estocolmo.
Relataron la lucha heroica de la CNT y la FAI en la re­
volución. No hace falta decir que me sentí llamado a
participar.

No podía quedarme en la tranquilidad de mi hogar en
Estocolmo, sabiendo que mis compañeros luchaban y se
desangraban en España, mientras intentaban contribuir
a un mundo nuevo. De España llegaba una petición de
auxilio dirigida a todos los compañeros del mundo. De­
cidí ir.

�Memorias

de un anarquista rumano

|

55

EN EL FUEGO DURANTE
LA REVOLUCIÓN ESPAÑOLA

A finales de 1936 viajé de Estocolmo a Barcelona vía
Francia como corresponsal del periódico Arbetaren13,
entonces salía diariamente. Nada más pasar la frontera
fue como si hubiera llegado a un mundo nuevo, increí­
ble. Todos los españoles, mujeres, hombres, jóvenes co­
mo viejos, todos con los que nos encontrábamos de
camino a Barcelona eran anarcosindicalistas. En los va­
gones y en las estaciones se oía una y otra vez el grito
orgulloso: Nosotros somos de la Confederación [en cas­
tellano en el original). Quería decir que eran miembros
de la Confederación Nacional del Trabajo, CNT.

�56

| Mechel Stanger

Nos acogieron con entusiasmo, con los brazos abiertos
y nos saludaron con calor fraternal, como compañeros
[en castellano en el original].

Ver el anarquismo como un movimiento de masas fue
una impresión abrumadora para mí. Medio embriaga­
do por el ambiente y cansado por el largo viaje llegué
a Barcelona de noche, tarde. Éramos muchos los vo­
luntarios que acudíamos para combatir a Franco y
construir un mundo nuevo. La primera noche la pasa­
mos en un cuartel. Apenas nos habíamos dormido, nos
despertaron las alarmas antiaéreas. Bajo la noche es­
trellada, se perfilaban los aviones alemanes con la
esvástica, lanzando sus bombas, causando muerte y
destrucción en Barcelona. La mayoría de nosotros nos
quedamos en la cama.
Al día siguiente, llegó un compañero de la CNT, un
esperantista con el que yo me había carteado, a bus­
carme. En Estocolmo, cuando el boletín de la CNT
empezó a publicarse en esperanto, dejamos de editar
nuestro propio boletín para difundir el de la CNT. A
raíz de esto, había contactado con este compañero. Me
llevó al cuartel general de la CNT. Bullía de actividad.
El cuartel general estaba en lo que fue la sede de la pa­
tronal. A lo alto del edificio ondeaba la bandera ro­
jinegra.

�Memorias de

un anarquista rumano

|

57

Allí coincidí con Augustin Souchy y Helmut Rüdiger.
Los dos se alegraron de verme, pero manifestaron que
no faltaban voluntarios para luchar contra Franco, lo
que faltaban eran armas y municiones. ¿De dónde con­
seguirlas? Los llamados países libres, los países occiden­
tales con América al frente, se habían convertido en
“neutrales” y, en el oriente, en la “patria socialista” ba­
jo la garra de hierro del “padre de todos los pueblos”,
pensaban más en su propia política traidora que en sal­
var al pueblo español de Franco, Mussolini y Hitler. De
esta forma, el mundo entero ayudaba a los nazis en su
ensayo general para la futura nueva guerra mundial. Los
esperantistas españoles también se quejaban de la falta
de armas. De todas formas, me aseguraron que me con­
seguirían un buen trabajo para poder defender la revo­
lución sin un fusil en mis manos.
Así fue. Cuando supieron que sabía alemán, un com­
pañero de la FAI (Federación Ibérica Anarquista) me
propuso un trabajo de responsabilidad en la fortaleza de
Montjuic. Cuando escuché el nombre me asusté. Recor­
daba bien que fue allí donde el gobierno español apagó
la vida de Francisco Ferrer, que había vivido noblemen­
te y de forma inocente queriendo enseñar a los niños a
coexistir en paz y libertad. No quería trabajar en esa
fortaleza, aunque los prisioneros fueran ahora fascistas.

�58

| Mechel Stanger

El compañero me tranquilizó. No tenía que estar en la
fortaleza. Tenía que encargarme de un aparato que se
encontraba en lo alto de la montaña. Allá habían colo­
cado un aparato telemétrico, con su ayuda se podía
controlar el tráfico marítimo del puerto. Se podía
identificar a los barcos, calcular su velocidad y distan­
cia del puerto. El aparato estaba fabricado en Alema­
nia y las instrucciones estaban en alemán. Aprendí
rápido a manejar el aparato, reconocer los barcos ene­
migos y dar el aviso.
Después de instruir a dos compañeros en su manejo,
pudimos repartir la guardia. Mi tiempo libre lo pasaba
en Barcelona. Era totalmente anarquista. La CNT y la
FAI dirigían la vida de la ciudad.
Por todo ondeaban las banderas rojinegras del anarco­
sindicalismo. El comunismo libertario [en castellano
en el original], así llamaban los españoles al anarquis­
mo. La CNT tenía 2.000.000 de afiliados en España y
yo tenía la sensación de que todos se encontraban en
Barcelona. ¿Era posible que todas estas personas fue­
ran anarquistas? Para mí, comparado a como conocí
las ideas anarquistas, en un reducido grupo en la pe­
queña ciudad de Cernowitz, la impresión que me cau­
saba Barcelona era extraordinaria.

�Memorias

de un anarquista rumano

|

59

Entusiasmado, no sólo enviaba mis crónicas a Arbetaren sino también a la revista anarquista Brand. Firmaba
con el seudónimo Aksorajdanto, que era la traducción
al esperanto del nombre que la policía berlinesa me pu­
so de broma, Achsenreiter^ jinete del eje, refiriéndose a
cómo llegué a Berlín. En los emocionados artículos que
enviaba a Estocolmo no supe anticipar la traición de los
comunistas españoles. Estos obedecieron como esclavos
las órdenes de la hipócrita Moscú. Mientras, los anar­
quistas españoles cantaban Antes que esclauo prefiero
morir [en castellano en el original]. Y murieron. A mi­
les, luchando sin armas de verdad contra Franco, mien­
tras que eran traicionados por los que consideraban sus
hermanos: los comunistas españoles.

Entre los corresponsales extranjeros que conocí estaba
el periodista judío Slh. L. Schneiderman, que ahora co­
labora en Vorivárts. En esa época trabajaba para perió­
dicos de Varsovia. También conocí a muchos
anarquistas extranjeros que expresaban su preocupa­
ción por el hecho de que los compañeros españoles co­
laboraban con el gobierno español. Lo hicieron
depositando su confianza en sus contrarios ideológicos,
mientras que estos, que eran unos fanáticos de sus parti­
dos, obedecían más a los dictados de estos que en con­
centrarse en la lucha contra Franco.

�60

| Mechel Stanger

Pasé catorce semanas en España, en medio de una re­
volución anarquista y, por desgracia, una guerra civil.
Después de un tiempo, pensé que el trabajo con el apa­
rato telemétrico lo podrían hacer otros compañeros
alemanes. Decidí volver a Estocolmo. La vuelta tuvo
algunas complicaciones, pero un esperantista america­
no me ayudó a superarlas. En el viaje de vuelta me
paré en París. Voline, Jani Dubinski y Erlichman no se
sorprendieron de que dejara España. Ellos también se
habían dado cuenta de que el final trágico de la revo­
lución española estaba cerca. La Revolución, española,
anarquista, había sido traicionada desde el primer mo­
mento tanto por sus enemigos visibles como por los
ocultos.
En Estocolmo conseguí un permiso de trabajo como
panadero. Cuando estalló la segunda guerra mundial
quemé, junto a Selma, mi falso pasaporte holandés.
Fue un acto simbólico. Significaba el fin de mis años
de vagabundeo y el comienzo de una vida sedentaria
estableciendo mi residencia permanente en Suecia. En
1943 nació nuestra hija. A lo largo de los años ha ha­
bido de todo, bueno y malo. De todas formas, he deja­
do de errar. Hasta 1962 trabajé en una panadería
cooperativista y me gané bien la vida. Un día, después
de todos los años que había trabajado como panadero,

�I

Memorias de

un anarquista rumano

|

61

tuve que dejar el oficio por culpa del asma provocado
por la harina. Los últimos años he trabajado en distin­
tos oficios. Hace dos años y medio que me jubilé. En
Suecia se está relativamente bien, se puede vivir de for­
ma sencilla y cómoda.
Cuando pienso en mi vida, creo que mi contacto con las
ideas libertarias dio un vuelco a mi vida consciente,
llenándola de sentido. Hui de los militares rumanos
porque el anarquismo me enseñó que no hay que apren­
der a matar personas. Mi máxima influencia literaria ha
sido David Edelstadt19, devoraba, como el hambriento
intelectual que era, cuando vivía en Cernowitz, sus es­
critos y canciones. Más tarde, conocí los escritos de Rudolf Rocker que me influyeron mucho, así como su
propia personalidad magnética. Fue, para mí, un gran
honor y alegría recibir de él, desde América, Nacionalis­
mo y cultura, en la edición que se publicó en yiddish.
Me dedicó el libro: “Para mi querido amigo y compañe­
ro Mechel Satnger, un regalo de todo corazón y un re­
cuerdo de tiempos pasados”.

De los compañeros que conocí en mis viajes, algunos
han pasado por Estocolmo. He tenido la alegría de reen­
contrarme con Artur Lehning, Albert de Jong, Augustin
Souchy, Diego Abad de Santillán y muchos otros, que

�62

| Mechel Stanger

he conocido durante mis años errantes y que han man­
tenido la amistad a lo largo de estos años tormentosos.
En este último capítulo he rememorado con gran entu­
siasmo la revolución española de hace cuarenta años, y
su derrota y decepción. Pero ahora resucitan las ideas
libertarias en España y veo que la luz de la revolución
española no se ha apagado.

�:■. » .

.

¡t- fo'J.d ccl:&lt;.'fat
¡¿'¡m£r.cascd‘.

So-’a:S¡(!

XMtfrftfxkQx
“É1111 1111 wi&lt;

ij paclHl átese
¡I*

-_J 3

..

BÍN

«K

IJCK

KKiUóRii RóAÁHl «r
as
’tr
i’-.i ■■. -uun- , -.

$

í). M

3? ■ ■;

St

3K

$

•• ■: &lt;, i

i

-.¿XJ*

-44

...
Z.VAFIR AIUXIKK

fa

Pdrc-Pavlov6C

Prj(: • l • ’• '
■

�Memorias

de un anarquista rumano

|

65

NOTAS
01 Nombre en alemán de la ciudad. Actualmente, está en el es­
tado de Ucrania y se llama Vyzhnytsia. Se la conoce con otros
nombres como Wyznica (polaco), Vijni^a (rumano), Vizhnitsa
(ruso), Vizhnitz (yiddish).

02 Bucovina es una región histórica de Europa Oriental, situa­
da en las estribaciones nororientales de los montes Cárpatos,
actualmente está dividida entre dos estados: Ucrania y Ruma­
nia. Tiene aproximadamente 25.000 km2.
03 Nombre alemán de la ciudad. Actualmente, la ciudad perte­
nece al estado de Ucrania. Se la conoce con otros nombres co­
mo Chernivtsi (ucraniés), Cernáuti (rumano), Czerniowce
(polaco), Cscrnovic (húngaro) y Chernovtsy (ruso).
04 El autor se refiere al periódico Freire Arbeter Shtime, escri­
to en yiddish y publicado en Nueva York. Esto nos da una
idea de su difusión. El primer número salió de imprenta el año
1890 y el último en 1977. La película Free Voice of Labor:
The Jetvish Anarchists (1980) cubre el último año de la redac­
ción del periódico anarquista.

�66

| Mechel Stanger

05 La principal fuente de la que se nutría el fascismo rumano
era el antisemitismo. Su líder fue Corneliu Zelea Codreanu
(1899-1938). Se educó en una academia militar y en la uni­
versidad de Jassy. Allí tomó contacto con el famoso profesor
tradicionalista y nacionalista Alexandru Constantin Cuza
(1857-1947). Este profesor fundó en 1925 el movimiento de
ultraderecha LANC (siglas, en rumano, que corresponden a
Liga de Defensa Cristiana Nacional). Cuza era antisemita y
su objetivo era que Rumania había de ser una sola nación y
por ello había que purgarla de elementos no rumanos. Los
judíos eran los más peligrosos: “raza bastarda, degenerada,
estéril, sin nación, que no puede formar un organismo com­
pleto y productivo”. Abogaba por la deportación de los
judíos, la expropiación de sus bienes y su expulsión de la vi­
da social. A principios de la década de 1920, su ideario
reaccionario era el más extremista de Europa. Cuza adoptó
la esvástica, antes que Adolf Hitler, rodeando el símbolo
con el lema “Una nación, una ley, un pueblo, un rey”. Ale­
xandru Constantin Cuza era un teórico mientras que Co­
dreanu era más de acción. Ello motivo la ruptura del
segundo con el primero, en 1927, para crear su propio
movimiento, La Legión del Arcángel Miguel. Esta organiza­
ción derivó a su vez en la creación de la Guardia de Hierro
en 1930.
06

Fritz Kater (1861-1945) fue el principal impulsor del

�Memorias de un anarquista rumano |

67

anarcosindicalismo en Alemania. En 1907 acudió al congreso
anarquista de Ámsterdam. Después de la primera guerra
mundial fue uno de los fundadores de la FAUD (Unión Libre
de Sindicatos de Alemania, anarcosindicalista) e impulsor de
la AIT (Asociación Internacional de Trabajadores). Colaboró
en el periódico Der Syndikalist y fundó una editorial, Fritz
Kater Verlag. Murió el 8 de mayo de 1945, después de que
explotara una bomba incendiaria caída junto a su casa. Igual
suerte corrieron su hijo Hans, su hijastra y una de sus nietas.
En 1930, dejó su cargo de presidente de la FAUD. Una curio­
sidad para el lector ibérico es que su hija Else se casó con el
anarquista Diego Abad de Santillán.

07 Augustin Souchy (1892-1984). Periodista anarcosindicalis­
ta. En 1915, durante la primera guerra mundial, se fue a Sue­
cia para evitar el servicio militar. Dos años después, fue
expulsado por el estado sueco por su labor antimilitarista.
Llevó una vida nómada viviendo en España, México, Francia
y Alemania. Participó en la guerra civil y revolución española
trabajando en la CNT. Tiene varios libros dedicados a la re­
volución española.
08 Isaac Nachman Steinberg (1888-1957). Jurista, político, pe­
riodista y activista cultural ruso judío. Se afilió al Partido Re­
volucionario ruso, por ello fue expulsado de Rusia. Completó
sus estudios en la universidad de Fleidelberg (Alemania). En

�68

| Mechel Stanger

1910 volvió a Rusia para trabajar como abogado. Durante

el periodo de diciembre de 1917 a marzo de 1918 fue Comi­

sario del Pueblo de Justicia (ministro de Justicia). Dimitió de
su cargo en protesta por el tratado de Brest-Litovsk, que sig­
nificaba la partición de la Rusia Imperial. Comenzó a hacer
campaña contra los bolcheviques. En 1923, amenazado de

muerte, se trasladó a Alemania. En Berlín, editaba el perió­
dico socialista Freie Blaetter. Con la toma del poder por

parte de los nazis en 1933, Steinberg emigra con su familia a
Londres. Allí, es uno de los cofundadores de la Liga de la

Tierra Libre, organización que trataba de encontrar un refu­

gio seguro para los judíos europeos. Estuvieron en negocia­
ción con el gobierno de Australia (1940) y el de Surinam y

Holanda (1946-48) para comprar tierra y poder instalarse.
Las negociaciones fracasaron. Después de una breve estancia

en Australia, parte a Canadá. Moriría en Estados Unidos.
Fue un prolífico escritor én yiddish con su nombre y con su
seudónimo M. Lewadin. Tiene obras escritas en inglés, yid­
dish y ruso.
09

Helmut Rüdiger (1903-1966), periodista, escritor y tra­

ductor alemán. En 1922 se afilió a la FAUD. Fue el redactor
de Der Syndikalist (1928). Ante el auge del nazismo aban­

donó Alemania en 1932 y emigró a España. En España par­
ticipó en la CNT. En 1936 fue nombrado secretario de la

AIT. En la primavera de 1939 llegó como refugiado a Suecia
donde residió hasta su muerte.

�Memorias de un anarquista rumano |

69

Max Büttner (no Bittner) (1889-?), miembro de la FAUD de
Leipzig. Tesorero de la comisión administrativa de la FAUD

en Berlín. Encarcelado por los nazis, en 1937 en su ciudad na­
tal, Leipzig, fue condenado a 7 años de prisión.

Reinhold Busch (1900-1987), cerrajero. En 1925 formaba

parte de la SAJD (Juventudes Anarcosindicalistas de Alema­

nia,

Syndikalistisch-Anarchistische Jugend Deutschlands).

Miembro de la FAUD de Berlín, presidente de la comisión ad­

ministrativa de la FAUD a partir de 1930. En 1933 era el edi­
tor responsable del periódico de la FAUD Arbeiter Echo.
Encarcelado por los nazis en 1933, logra la libertad en octu­
bre del 1934. Después de la Segunda guerra mundial fue di­

rector de una escuela en Rehfelde, cerca de Berlín.
10

Gerhard Reinecke (1907-?), músico, miembro de la AV

(Anarchistische

Vereinigung,

Asociación

anarquista)

de

Berlín. Compañero de Erich Mühsam, colaboraba en su revis­
ta Fanal a partir de 1929. En 1930 participó en el XVIII con­
greso de la FAUD como delegado de la federación berlinesa.

Encarcelado por los nazis.
11 También jalá o pan trenzado. Se trata de un pan para
acompañar las comidas del sábat (cena tradicional del viernes

y el sábado).

�70

| Mechel Stanger

12 Ferdinand Dómela Niewenhuis (1846- 1919). Anarquista,

ateo, antimilitarista, vegetariano, abstemio y no fumador.
Hijo del teólogo holandés Ferdinand Jacobus Nieuwenhuis y

su esposa Henrierte Francés Berry. Al principio siguió los
pasos de su padre. Después de cursar estudios teológicos

trabajó como pastor protestante en diversas ciudades holan­
desas. Enviudó dos veces, hecho que hizo que perdiera su fe
cristiana y dejara de predicar en 1879. Se convierte en uno

le los líderes del naciente movimiento socialista holandés. El

1881 participa en la fundación de la Asociación Socialdemócrata (SDB). Bajó su liderazgo, la asociación protago­

niza huelgas y dinamiza la opinión pública. En 1887 es

condenado a un año de cárcel por haber insultado a la fami­
lia real en un artículo de prensa. En 1888 es el primer repre­

sentante

socialista

holandés

elegido

diputado.

El

parlamentarismo le decepciona y se inclina hacia las ideas
anarquistas. En 1891 decide junto a la SDB no presentarse a

las elecciones. Dentro de la asociación había partidarios de
presentarse al Parlamento. Cuatro años después de esta de­

cisión, se crea el Partido Reformista Obrero Socialdemócra-

ta con un antiguo afiliado al SDB al frente, Pieter Jelles

Troelstra. Ese mismo año, 1894, el SDB es declarado ilegal y
Nieuwenhuis publica en Bruselas El socialismo en peligro,
con un prólogo de Elisée Reclus. En 1898 comienza a editar
el periódico anarquista El socialista libre. En 1900, publica
el libro La debacle del marxismo. Organiza el Congreso

�Memorias de un anarquista rumano |

71

Antimilitarista de Amsterdam en junio de 1904. Opuesto a
una organización anarquista estructurada, y crítico del sindi­

calismo revolucionario, no participa en el Congreso Interna­
cional Anarquista de Amsterdam celebrado en 1907.
13

Alta Silesia, región histórica localizada en Europa central.

Durante la primera guerra mundial los silesianos lucharon en
el bando alemán. Los políticos polacos tenían interés en aña­
dir Silesia a Polonia por la riqueza de esta región. Los silesia-

nos además eran bilingües: hablaban alemán y silesiano (una

mezcla de polaco antiguo, checo y alemán). Alentaron una in­
surrección protagonizada por los trabajadores polacos, inmi­

grantes, que demandaban la unificación a Polonia bajo la
promesa de este estado de que mejorarían sus condiciones
económicas y sociales. La rebelión fracasó al no existir un
apoyo mayoritario entre los silesios. En 1920 tropas fran­

cesas, italianas c inglesas ocuparon la Alta Silesia con el obje­

tivo de pacificar la región. En 1921 se hizo un referéndum
sobre el futuro político de la Alta Silesia. El 60% de los vo­
tantes querían pertenecer a Alemania, mientras que un el

40% a Polonia. Los Aliados decidieron separar la región en
dos. La parte más pequeña pero más rica, con casi el 75% de

la industria, fue para Polonia, mientras el resto, para Alema­

nia.
14 Peter Andreyevich Arshinov (1886-1937). Anarquista ucra­

niano. Escribió las crónicas de la revolución makhnonista

�72

| Mechel Stanger

(1919-1921). Tras un corto periodo en el partido bolchevi­
que se une a los anarquistas (1906). Después de una serie de
atentados es condenado a muerte por un tribunal militar,

pero logra escapar. Protagoniza atracos, atentados y toda

clase de acciones a lo largo de Rusia. Participa junto a
Makhno en Ucrania para después emigrar a Alemania en

1922, más tarde a Francia y a los Estados Unidos. En 1934
rompe con el anarquismo y regresa a la Unión Soviética, con

permiso de las autoridades. En 1937 es arrestado y, acusado

de crear una organización anarquista subterránea, ejecuta­
do.
15

Samuel Sholem o Shalom Schwaztbard (1886-1938).

Anarquista y poeta. Sirvió en el ejército francés y en el ruso.

En 1910, después de una azarosa vida en Budapest y Viena,
se establece en París como relojero. En 1914 participa en la
primera guerra mundial como legionario francés. Desmovili­
zado en 1917, a causa de una herida que inutiliza su brazo

izquierdo, viaja con su esposa a Rusia. Allá, ingresa en la

Guardia Roja (1917-1920). Participa en dos campañas: la
primera, la defensa de la frontera ucrania de un intento de

invasión por parte de Rumania y, la segunda, en la que su
unidad fue derrotada por las fuerzas combinadas del nacio­
nalista Petliura y el blanco Denikin. En esta campaña

Schwaztbard fue testimonio de la devastación en vidas y cul­

tura que dejaban a su paso los violentos pogromos produci-

�Memorias de un anarquista rumano |

73

dos durante la guerra civil rusa. Unas imágenes que le perse­

guirían toda su vida. Catorce miembros de su familia fueron
asesinados. Acosado por las tropas de los blancos y los nacio­
nalistas, logra subir al barco Nicolás I y huir a Estambul. De
allá a Beirut, Port Said y, finalmente Marsella. En 1920, desi­

lusionado por el poco compromiso revolucionario de sus
compañeros, abre una tienda de reparaciones de relojes en
París y participa de forma activa en el movimiento anarquista

francés. En 1924, el que fue el presidente del directorio de la
República Nacional Ucraniana, Symon Petliura, emigra a

París. Schwaztbard le consideraba culpable de instigar los ter­
ribles pogromos ocurridos en Ucrania. En 1926, asesina de un

tiro a Petliura. En el juicio que siguió al crimen fue defendido

por los mismos abogados que defendieron en su momento a
Buenaventura Durruti. Después de un juicio de ocho días, en

el cual desfilaron numerosos testigos de una y otra parte,
Schwaztbard fue absuelto por el jurado. En 1928 decide emi­

grar a Palestina, entonces un protectorado británico. En 1937
viaja a Suráfrica para intentar conseguir dinero para editar

una enciclopedia en yiddish. Allá muere en 1938. En 1967, si­

guiendo sus deseos, sus cenizas fueron transportadas a Israel.
En este país, varias ciudades tienen calles dedicadas a él. Entre
los judíos ucranianos es conocido como nokent [El vengador].
Escribió poesía en yiddish con el pseudónimo Baal-Khaloymes
[El soñador].

1

�74

| MechelStanger

16 En realidad, Hem Day. Marcel Dieu (1902-1969). Perio­

dista y escritor anarquista. Después de la primera guerra

mundial participa activamente en la reconstrucción del mo­
vimiento anarquista belga. En 1933 se hace objetor de con­
ciencia junto al compañero Leo Champion. Son condenados

por un tribunal militar a dos años y 18 meses de prisión.
Inician una huelga de hambre. La repercusión y el apoyo
internacional obliga al gobierno belga a liberarlos al cabo de

unas semanas de prisión. Tenía una librería de segunda ma­
no que fue un centro de reunión y refugio de anarquistas.
Entre los que pasaron por su librería se encuentran Buena­

ventura Durruti, Francisco Ascaso y Gregorio Jover. Visita
Barcelona en 1937, donde da varias charlas en la radio y se

desplaza al frente. Ese mismo año, es expulsado de Francia

por su conferencia “Fascismo contra la inteligencia: Franco
contra Goya”. En 1945, impulsado por su profundo pacifis­

mo, se une a la Internacional de Resistentes a la Guerra

(WRI). Es autor de diversos folletos, biografías de anar­
quistas y artículos de prensa.
Fue el editor de la revista Pensée et Action y también editó
libros bajo el sello Éditions Pensée et action. A su muerte, su

biblioteca y archivo fue donado a la biblioteca de Bruselas.

�Memorias de un anarquista rumano |

75

17 Ernest Tanrez (1898-1954). Anarquista belga. Orador de
gran reputación. Creador en 1937 de un comité de apoyo a
los anarquistas españoles durante la revolución. Durante la

segunda guerra mundial se encuentra refugiado en Francia,
pero es trasladado en 1940 a un campo de concentración na­

zi. Su salud se resentirá gravemente. Una vez liberado, regresa

a Bruselas donde morirá.
18 Órgano de expresión de la central anarcosindicalista Sveriges Arbetares Centralorganisation (SAC). El periódico es he­

redero del quincenal Syndikalisten, fundado en 1910, y que
pasó a publicarse diariamente en 1922 con el nombre de Arbetaren. Durante esta época tiraba 23.000 ejemplares. Duran­
te la década de 1950 pasó a ser semanal. Actualmente, es una

revista mensual destinada a suscriptores y actualiza dos días a
la semana las noticias de su página web.

19 David Edclstadt (1866-1892). Anarquista y poeta rusoamericano. Emigró a Estados Unidos. Combinaba su trabajo

de perforador de botones con la publicación de sus poemas en
yiddish en los periódicos Varhayt y Der Morgenshtern. Era
editor en jefe del periódico anarquista escrito en yiddish Freien Arbeter Shtime pero dejó su puesto en 1891 cuando con­

trajo tuberculosis. Emigró hacia el oeste para intentar curarse.
Siguió publicando poemas en el periódico hasta su muerte.

��ÍNDICE

Presentación

011

Las memorias

021

Memorias de un anarquista rumano

Notas

Memorias de un anarquista rumano

025

Mi atrevida huida del ejército rumano

031

Mi llegada a Berlín causa sensación

037

Holanda-Francia-Suecia-Inglaterra-Suecia

045

En el fuego durante la Revolución española

053
063

�COLOSSUS
col-lecció
bressol de l'anarquia

TÍTOLS PUBLICAIS

101 |

Los Municipios Libres. Ante las puertas de la anarquía,

102 |

Anarquía a pie de calle,

103 |

Sebastiá Sunyer i Gavaldá. Vida d'un propagandista tolstoid,

Federico Urales, 2015.

Ruymán Rodríguez, 2016.

Fran Fernández Gómez, 2017.

104 |

La coacción moral. Fundamentos de una nueva ética social.

105 |

La anarquía al alcance de todos,

106 |

Polémicas Salvajes,

Ricardo Mella, 2017.

Federicos Urales, 2018.

Ruymán Rodríguez, 2018.

107 |

Ecología y Pensamiento Revolucionario,

108 |

Horas de Revolución,

109 |

Entre la revolución y la utopía.

Murray Bookchin, 2019.

Lucía Sánchez Saornil, 2019.

Los anarquistas españoles ante Cuba y Venezuela (1958-1961),
Manuel de Paz Sánchez 1 Ángel Dámaso Luis León, 2019.

110 |

Propuestas proudhonianas,

Erick Benítez Martínez, 2019.

�1111

Movimiento libertario y educación en España (1901-1939),

112 |

Mujeres libertarias en Jerez:

Emili Cortavitarte Carral, 2019.

El Sindicato de Emancipación Femenina. Pioneras del feminismo en la ciudad,
Aurore E. Van Echelpoel / Francisco J. Cuevas Noa, 2020.

H3 |

La matanza del cuartel Carlos Marx,
Agustín Guillamón, 2020.

114 |

Anarquistas en Portugal.
De los orígenes al congreso obrero de Tomar de 1914,

Miguel íñiguez, 2020.

115 |

La guerra invisible. Moros, afroamericanos y gitanos
en la Cuerra Civil (1936-1939), Francesc Tur Balaguer, 2020.

116 |

Los revolucionarios de Kronstadt, 1921-2021,

117 |

Memorias de un anarquista rumano,

Frank Mintz, 2021.

Mechel Stanger, 2021.

!
1

�CALUMNIA

Esta primera edición de
Memorias de un anarquista rumano
de Mechel Stanger
se publicó el día 20 de diciembre de 2021.

�CALUMNIA | COLOSSUS
091
Entre la revolucióny la utopía.
Los anarquistas españoles ante Cubay
Venezuela
Manuel de Paz | Ángel D. Luis
io|
Propuestas proudhonianas
Erick Benítez Martínez
III

Movimiento libertario y educación en
España
Emili Cortavitarte
12 |

Mujeres libertarias en Jerez
Aurore E. Van Echelpoel | Francisco).
Cuevas Noa

131
La matanza del cuartel Carlos Marx
Agustín Guillamón

141
Anarquistas en Portugal
Miguel íñiguez
151
La guerra invisible
Francesc Tur Balaguer
I6|

Los revolucionarios de Kronstadt
Frank Mintz

1

�&gt; • ' ¡

X ;

calumnia
colossus 17

9

1432527

O ™ImentVSCrÍtaS en yiddish-Memor¡as de m anarquista

rumano nos abre una ventana por donde observar el variado, diverso y colorido anarquismo balcánico y europeo anterior
a la segunda guerra mundial.
Acompañando al autor en este libro conoceremos el anarquis­
mo gracias a un panfleto de Malatesta y la exhortación de un
compañero: “¡Es hora de que seas un ser humano!”. De la
poesía revolucionaria pasaremos a la acción: desertaremos del
ejército de Rumania para exiliamos en el Berlín revolucionario
de los años treinta. Allá descubriremos el movimiento anar­
quista alemán y a Rudolf Rocker, con quien establecería una
amistad que duraría hasta el final de sus días. Sin parar, visita­
remos el movimiento libertario holandés, gozaremos de la
hospitalidad de los judíos anarquistas exiliados en Francia y
nos refugiaremos en Suecia. País que no dudaremos en aban­
donar para defender en Barcelona la Revolución Social. Son los
recuerdos de un anarquista, de un panadero de un esperantis­
ta que nunca dudó que la humanidad era su familia y el planet

su hogar.

bh

�</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
    </fileContainer>
    <collection collectionId="28">
      <elementSetContainer>
        <elementSet elementSetId="1">
          <name>Dublin Core</name>
          <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
          <elementContainer>
            <element elementId="50">
              <name>Title</name>
              <description>A name given to the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="2382">
                  <text>Volume secolul XXI</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
          </elementContainer>
        </elementSet>
      </elementSetContainer>
    </collection>
    <elementSetContainer>
      <elementSet elementSetId="1">
        <name>Dublin Core</name>
        <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
        <elementContainer>
          <element elementId="50">
            <name>Title</name>
            <description>A name given to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4034">
                <text>Memorias de un anarquista rumano (2021)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="49">
            <name>Subject</name>
            <description>The topic of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4035">
                <text>Ediția spaniolă a memoriilor lui Mechel Stanger, anarhist din Bucovina, care și-a publicat amintirile în idiș și suedeză, în 1978.</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="41">
            <name>Description</name>
            <description>An account of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4036">
                <text>Mechel Stanger</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="39">
            <name>Creator</name>
            <description>An entity primarily responsible for making the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4037">
                <text>Mechel Stanger&#13;
trad. spaniolă Albert Herranz</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="48">
            <name>Source</name>
            <description>A related resource from which the described resource is derived</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4038">
                <text>donație Calumnia Edicions</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="45">
            <name>Publisher</name>
            <description>An entity responsible for making the resource available</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4039">
                <text>Calumnia Edicions</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="40">
            <name>Date</name>
            <description>A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4040">
                <text>2021</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="37">
            <name>Contributor</name>
            <description>An entity responsible for making contributions to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4041">
                <text>Albert Herranz (trad.)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="47">
            <name>Rights</name>
            <description>Information about rights held in and over the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4042">
                <text>Calumnia Edicions&#13;
http://calumnia-edicions.net/</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="46">
            <name>Relation</name>
            <description>A related resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4043">
                <text>Amintirile în suedeză: https://www.anarhiva.com/items/show/326&#13;
Traducerea în limba română: https://pagini-libere.ro/brosuri/amintirile-unui-anarhist-din-romania-mechel-stanger/</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="44">
            <name>Language</name>
            <description>A language of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4044">
                <text>spaniolă / espanol</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="51">
            <name>Type</name>
            <description>The nature or genre of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4045">
                <text>volum</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
        </elementContainer>
      </elementSet>
    </elementSetContainer>
    <tagContainer>
      <tag tagId="1317">
        <name>2021</name>
      </tag>
      <tag tagId="1320">
        <name>Albert Herranz</name>
      </tag>
      <tag tagId="821">
        <name>Alexander Berkman</name>
      </tag>
      <tag tagId="148">
        <name>anarhism</name>
      </tag>
      <tag tagId="1084">
        <name>anarho-pacifism</name>
      </tag>
      <tag tagId="250">
        <name>anarho-sindicalism</name>
      </tag>
      <tag tagId="504">
        <name>anti-fascism</name>
      </tag>
      <tag tagId="347">
        <name>anti-militarism</name>
      </tag>
      <tag tagId="1003">
        <name>anti-război</name>
      </tag>
      <tag tagId="1092">
        <name>Arthur Lehning</name>
      </tag>
      <tag tagId="1094">
        <name>Augustin Souchy</name>
      </tag>
      <tag tagId="1085">
        <name>Bucovina</name>
      </tag>
      <tag tagId="1318">
        <name>Calumnia</name>
      </tag>
      <tag tagId="1086">
        <name>Cernăuți</name>
      </tag>
      <tag tagId="827">
        <name>CNT</name>
      </tag>
      <tag tagId="1097">
        <name>David Edelstadt</name>
      </tag>
      <tag tagId="1091">
        <name>Diego Abad de Santillán</name>
      </tag>
      <tag tagId="182">
        <name>Domela Nieuwenhuis (1846-1919)</name>
      </tag>
      <tag tagId="431">
        <name>Elie Reclus</name>
      </tag>
      <tag tagId="331">
        <name>Emma Goldman</name>
      </tag>
      <tag tagId="1098">
        <name>Erich Mühsam</name>
      </tag>
      <tag tagId="196">
        <name>Errico Malatesta</name>
      </tag>
      <tag tagId="406">
        <name>FAU</name>
      </tag>
      <tag tagId="192">
        <name>Francisco Ferrer</name>
      </tag>
      <tag tagId="383">
        <name>Germania</name>
      </tag>
      <tag tagId="1180">
        <name>idiș</name>
      </tag>
      <tag tagId="1083">
        <name>Mechel Stanger</name>
      </tag>
      <tag tagId="1093">
        <name>Milly Witkop</name>
      </tag>
      <tag tagId="276">
        <name>Nestor Makhno</name>
      </tag>
      <tag tagId="533">
        <name>pacifism</name>
      </tag>
      <tag tagId="1096">
        <name>Paul Reclus</name>
      </tag>
      <tag tagId="1095">
        <name>Peter Arșinov</name>
      </tag>
      <tag tagId="503">
        <name>Războiul Civil din Spania</name>
      </tag>
      <tag tagId="1090">
        <name>Revoluția din Spania</name>
      </tag>
      <tag tagId="137">
        <name>România</name>
      </tag>
      <tag tagId="905">
        <name>Rudolf Rocker</name>
      </tag>
      <tag tagId="1319">
        <name>spaniolă</name>
      </tag>
      <tag tagId="596">
        <name>Traducere</name>
      </tag>
      <tag tagId="186">
        <name>Traduceri</name>
      </tag>
      <tag tagId="1321">
        <name>Vișnița</name>
      </tag>
      <tag tagId="1087">
        <name>Voline</name>
      </tag>
    </tagContainer>
  </item>
  <item itemId="326" public="1" featured="0">
    <fileContainer>
      <file fileId="454">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/1d25461b1dc361ec907eec838d662952.pdf</src>
        <authentication>0ce5c6f92fa3ace875c5777767200472</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="3075">
                    <text>Minnen av en rumansk anarkist
Mechel Stanger
F6rfattaren ar boisatt i Sverige s,edam tang tid tillbaka. Men sina minnen skrev
ham f6rst' pa jiddiscli for en anarkistisk tidning son trycks pa jiddisch ooh utkommer
i New York och liar funnits son 1890. 6versattningen till svenska har gjorts av
Stanger sjalv. - Manga kanda personer upptrader livs levande i Meohel Stangers
minnen: Rudolf Rocker, en ledande anarkistisk teoretiker, Erich Mtihsam, en tysk
diktare och anarkist son m6rdades i ett nazistiskt koncentrationslager, Emma Goldman , som senast f6rekom i bestselleFn "Ragtime", ryssen Voline, vars bok om ''den
okanda revolutionen" i Ryssland trycks om Over hela varlden, Nestor Makhno, den
legendariske bonde,ledaren och maEiga andra.

J a,g ar f6dd den 2 nov. 1909 i Wijnitz,
en liten stad i Bukovina, som da tillh6rde
6sterrike-ungerska
imperiet.
F6rst 1918 blev detta omrade en del av
Rumanien. Jag f6dde's i en trang, orolig varld. Mitt hem var fattigt. Dar
fanns ma'nga barn, bamen som tillh6rde
familjen och de barn far undervisade.

ohyra (det var min sang) och somnade
med en gang, tills man pa nytt vackte
mig for arbete. Mina vilodagar. var 16rdagar och helgdagar. L6nen var mat och
"husrum" i bageriet. Mat fick jag till-

rackligt. Varre var det med s6mn. Jag
stal mig till s6mn, sa fort tillfalle gavs.
Mina klader var gamla trasor. I bageMin far var larare, strang, from och riet arbetade jag alltid nastan naken,
endast med e'n sack fram och en sack
mycket argsint. Mina f5rsta minnen ar
6rfilar och slag, de som jag sjalv fick bah fastknutna kring midjan.
Pa det viset arbetade jag i hela sju ar
och de pappa utdelade till sina elever.
Nar jag var tretton ar (nov. 1922)
|det f6refaller i dag otroligt) tills ja,g
blev inkallad till militartjanst. - Unrymde jag fran detta hem. Jag begav
mig till Cernowitz, en stad dar jag inte der de sju ar.en rymde jag flera ganger
fran bageriet. Men jag kom alltid tillkande e'n enda manniska. Efter nagra
timmars vandring pa gatorna, gick jag baka. Hunger eller k61d, ibland bada detr6tt, frusen och hungrig in i ett bageri larna drev mig tillbaka. Min arbetsgiva,I'e tog alltid beredvilligt emot mig, med
for att fa varma mig. Dar fick jag stanett halvt hanleende. Ham tog emot mig
na. Pa det viset blev jag bagare och det
inte av medlida'nde utan darf6ir att ham
har f6rblivit mitt yrke.
uppskattade arbetet a,v denna unga
I bageriet arbetade jag fran klockan
"hast" som trots att den spjarnade emot
i.yra pa eftermiddagen till klockan sex
da
och da andock alltid kom tillbaka till
pa morgonen. Darefter gick jag ut pa
selen och det tunga arbetet.
stan och lastad med tva tunga brfedlrorEfter andra varldskriget har Sovjet
gar for att dela ut br6det till kunderna.
Vid elvatiden kunde jag sjunka ihop pa
::::a:e#±;np±:,Cfi9kr:o°¥£±Zei:C:o¥::6Ldke::
en hog tomma mj6lsackar fulla med
{/I_ _

45

�vina. Detta omrade som aldrig i historien tillh6rt Ryssland.

U nder

min vistelse i Cernowitz Iron

jag for f6rsta gangen i mitt liv i kontakt med j.udiska anarkister. Jag blev
nastan omedelbart intresserad av den
antiauktoritara tanken. De of ta f6rekommande samma'ndrabbningarna med
min f ar hade psykologiskt f6rberett mig,
gjort mig mottaglig f6r "anti-regeringstanken". Upplevelsema i bageriet, dar
jag blivit utsugen till bristningsgrinsien,
gjorde mig mottaglig for anarkosyndikalismen.

Jag minns sarskilt ett ovantat mote
ined min skolkamrat Schmerl Ringel
('numera Posatt i Paris). Jag gick pa
gatan som` vanligt med mina tva br6dkorgar. Hans ord gjorde mig nyfiken,
da ham sa att ham hade nagot som var
bra for mig att lasa. Han gav mig Errico Malatestas broschyr: ''Bland landarbetare". Detta var min lyckliga anarkistiska b6rjan. Denne italienske anarkists ord talade med sadan 6vertygelse,
att de tra'ngde djupt in i hjartat pa den
unga bagarpojken.
Tillsammans med Schmerl var ocksa
en annan kamrat, Benno Donnenfeld.

Han sag pa mina tra¥g-a-kig+a~e'i ocri--`;-a
br6dkorgarna som tyngde pa mig. Ham
sa: "Det ar tid att du blir manniska''.

- Efter att ha last Malatestas broschyr
blev jag inte bar.a "en manniska" utan
en helt aniian manniska.

Benno
bageriet.
det sista
me. Den

brukade ofta komma till mig i
I hemlighet hade ham med sig
numr`et av Freie Arbeiterstimhade da passerat genom manga

tffer och var sa trasig att det knappt

gick att lasa den. Men jag hade en frisk,
intellektuell aptit pa att lisa vad dar
stod och ma'nga artiklar gav mig naring.
Da kunde jag inte tanka mig att jag ett
halvt arhundrade senare skulle si'tta som
fore detta bagare i Sverige och skriva
mina minnesanteckningar i denna tidskrift.
Med tiden tog Benno mig med till
hemliga, illegala judiska anarkistkretsar. Till en b6rjan hade jag svart att
f6lja med i diskussionerna, men sa smaningom 6ppnades en ny varld for mig.
Den intellektuella ledaren far dessa

::ump:e:cingp#a¥::::na=eania¥::
jag attTHn~n:rTS'chnab hallit ett f6redrag
i Tel-Aviv eller H.aifa om amnet: "Var-

for har anarkismen inte blivit f6rverkli8ad ? „ .

Nar jag da med mina 21 ar 1930 blev

inkallad till militartjanst, var jag redan
6vertygad anarkist. Det kandes f6rfar1igt. Att inte g6ra militartjanst skulle
innebara fangelse. Som anarkist hade
jag inte stop lust att vara levande begraven i ett rumanskt fangelse. Jag
ryckte in. Men efter ett par manader
hade jag utarbetat en vansinnigt vagad
rymdplan.

Min vagade flykt fran den rumanska armen

J ag

fick nagra dagars permission for
att resa till Cernowitz. Dar besl6it jag

mig efter samtal med mina kamrater i
den hemliga anarkistiska klubben, att
inte resa tillbaka till kasernlivet. Sjalva
militarlivet var inte sa svart f6r mig.
Jag var van att arbeta som en hast ot'h

46

sova pa sackar. F6r f6rsta gangen sedan
jag rymde Ira.n min stranga larare och
far hade jag genom rumanska arm6n
tre mal mat om dagen, hela klader och
en ren sang. Jag led inte hel]er av nagon
antisemitism, t,i'ots att det r(JtJan da ha"skade pogromer i Rurianien ledda ;.`

�9:i¥a och hans cuzister (Cuza var ledare
for den antisemitiska r6relsen).

Men jag kunde u'nder inga omstandig•heter f6rdra det meningsl6sa och brutala i tjanstg6ringen. Vi var till exempel
tvungna att borsta skor tre ganger om
dagen trots att de blankte som speglar.
F6r den minsta lilla avvikelse fran kaserndisciplinen blev vi slagna i huvudet
a,v gevarskolvama. Vi fick slag av navar
och av breda tunga soldatremmar, oftast
visste vi inte ens varf6r vi blev slagna.
Vara, sadistiska underofficerare pastod
med "en glimt" i 6gat att det var nodvandigt for den militara disciplinen.

Nap jag besl6t mig. for att rymma
fran militartjansten var jag givetvis
medveten om att detta innebar att jag
ocksa maste lamna landet. Det e'nda
land som jag da, varen 1931, trodde mig
ha nagon m6jlighet att stanna i och inte
bli tillbakaskickad till Rumanien som
desert6r, var Tyskland.

Dartill kom

att

var

anarkistiska

grupp i Cernowitz hade f6rbindelse med

tyska kamrater i Berlin. Ut6ver Fr.
Arb.St. fick vi ocksa tyska anarkistiska
tidskrifter och propaganda,1itteratur. Jag fick en adress till en tysk kamrat,
Warschauerstrasse 34. Jag
mi'nns annu hur mina rumanska lramrater\tranade mig i att minnas den adressen. Trots att den anarkistiska r6relsen da var legal i Tyskland tordes jag
inte ha nagra antecknade adresser pa

Frikmi8.

Ja,g kladde mig i militarens klader,
tva par skjortor, byxor, jackor, strumpor och vantar. Min plan var att resa
ned taget som gick fran Bukarest till
Berlin. Men i'nte som vanlig resenar.
Jag skulle ligga pa axla,rna under vagnen. Den dubbla

bekladnaden skulle
skydda mig mot det harda jarnet och
h].alpa mig att battre halla fast mig med
hander och f6tter. Med mina sista Lei

(rumanskt mynt) k6pte jag en biljett
till Bukarest och tog farval av mina
kamrater som 6nskade mig en lycklig
resa.

Torsdagen den 7 april 1931 kom jag till
stationen i Bukarest. Trots att solen
sken, fr6s ja,g. Jag darrade inombords
och inom mig horde ja,g fragan: Mechel
ar du saker pa att du inte ar tokig?
- Men innan jag hann hitta pa att Svara pa den fragan hade taget till Berlin
rullat in pa perrongen och b6rjade fyllas a,v passagerare. Avgangstiden napmade sig. Jag br6t nu en bit br6d av
de tva br6dstycken jag fatt med mig pa
r.esan. Tuggade pa br6det blandade jag
mig med resenarerna och i ett obevakat
6gonblick smog jag mig ner under en
av vagnar'na. Jag lade mig ner och fors6kte g6ira det sa bekvamt som m6jligt.
Nap jag nu val lag dar kande jag mig
lattare till mods. Det var som en tung
stem ramlat ned fran br6stet. Jag vet
inte varf6r me'n jag kande mig friare
och sakrare. Min tidigare radsla var nu
borta.
Ingen kunde nu se mig dar jag lag.
Men jag sag fran mitt g6mstalle hundratals ben ga f6rbi, sma, stora, manliga,
kvinnliga, t o in officersben sag jag utan
radsla. Just som jag tankt att det har
var ju inte sa farligt och i alla fall
ett billigt satt att resa h6rde jag avgangssignale'n och taget b6rjade rulla,.
I tjugosex timmar lag jag under vagnen! Jag h6ll 6gonen slutna sa gott som
hela tiden. Att ligga med ansiktet nedat
var bast, men eftersom taget for med
en valdig hastighet kastade luftdraget
ideligen upp smastenar. Mina tva par
byxor slets smart s6nder sa att huden
blev bar och aven k'nana skrapades gang
pa gang av de vibrerande axlarma. Hela
kroppen skakade mig till illamaende.
Vid varje fartf6r!andring sanktes jarm-

47

�`

kedjor som gav mig slag med I.amna
- mellanrum. Bara en Dante eller Jack
London skulle kunna beskriva mina
smartor, min spa'nning, det bed6ivande
larmet i mina 6ron, min sugande hunger
och min brinnande tr6st. Jag var utmattad och d6dstr6tt och kande stark
angest varje gang jag beh6vde g6ra mina naturbehov. Mer an en gang tankte
jag att jag skulle slappa taget med hamder och f6tter och bli 6verk6rd for att
slippa lida,ndet. Men da grep mig skracken att bli upptackt. Pa en del stationer
gick jarnvagsmannen omkring med lampor far att kontrollera att allt var som
det skulle under vagnarna. Varje gang
jag sag ett lampsken blev jag iskall av

radsla for att bli upptackt innan jag
matt 'Berlin. Jag vande mig med ryggen
at lampskenet och plockade ihop mina
kladtrasor. Vai.je gang klarade jag mig.
En gang stannade lampans sken langre
a,n normalt. Da var jag saker pa att

snort kanna en knuff med en jarnstang
man hade for att sla pa axlarna eller
hjulen. Men mannen gick vidare och da
trodde jag att ham sett mig, men anda
var en manniska med ett gott hjarta och
inte ville avsl6ja en blindpassagerare.

Nar jag sedan efter resans slut sag mig
i spegeln och upptackte hur svart av
olja och fett mitt ansikte var, sa kanske

det anda var sa att kontrollanten inte
sett mig med denna ''skyddsfarg".
.
Fredag morgon, den 8 april 1931 efter
ett evighetslangt dygn kr6p jag utmattad ner fran vagnen. Jag kande mig
halvd6d. Med kisande 6gon kunde jag
lasa "Schlesischer Bahnhof''. Da visste

jag att jag lyckats komma fram 'till
Berlin! Vacklande, nastan som berusad
kr6p jag till en h6rna bakom en stop
lada och f6rs6kte somna. Men snar`t kande jag en spark av en st6vel. Nar jag

reste mig sag jag en gatusopare ned
sopkvast son skramd tittade pa mig.
Ham sprang for att hamta polisen. Ham
kom tillbaka med en polisman. Utan ett
ord f6rde de in mig pa stationen.
Hur trasiga, smutsiga och nerblodade
mina klader an var blev det anda smart

klart att jag bar rumansk uniform och
var soldat. Jag berattade for polisen att
jag deserterat fran den rumanska arm6n
och att jag rest uncle,r en jarnvagsvagn
i tjugosex timmar. De skakade pa huvudet. Men de tvattade mina s&amp;r och smorde pa jod. Det brande som eld. De gav
mig kaffe och sm6rgds och f6rde mig
till narmaste polisstation. Sa slutade
min vansinnigt vagade f lykt fran den
rumanska armen pa hjulaxel under en
jarnvagsvagn fran Bukarest till Berlin.

Stor Sensation vid min ankomst till Berlin
Pa polisstationen f6rh6rde man mig
och upprattade protokoll. Framf6r allt
uppeh6ll man sig vid ressattet och f6rvanade sig att jag utstatt en sadan fard
under tjugosex timmar. Darefter f6rde
man mig till ett fangelse.
Redan samma eftermiddag stod jag
efter nagra timmars s6mn inf6r en domare. Det fodmella atalet berodde pa att
jag 6verskridit den tyska grinsen utah
pass och visum. Straffet for detta kunde
bli 5-14 dagars fangelse eller f6rvis-

48

ming ut ur landet. Allt detta bekymrade
mig mycket lite. Det viktigaste var att
inte bli tillbakaskickad till Rumanien.
Dar skulle jag ha blivit stalld inf6r en
militardomstol och blivit d6md for att
ha deserterat i min uniform. Domaren i

Berlin gav mig det kortaste straffet fern dagars fangelse. Ham motiverade

dot lindriga straffet med att hah tog
hansyn till att jag riskerade livet for
att komma till Berlin. Intressant ar att
aklagaren rekommenderat domaren att

�he'lt och hallet frikanna mig. Ham ansag
namligen att den farliga resan i sig varit straff nog.

arna om min hemska resa och kom for
att gladja sig mod den raddade "hjalten" och stoltsera ned honom.

Nasta morgon kom fangvaktaren och
gav mig ett halvt dussin berlintidningar
son pa f6rsta sidan hade stora sensationsvackande rubriker om min ankomst
till Berlin. Pa en gang blev jag en hjalte i mina medfangars och vakternas
6gon. E'n del tidningar hade fact hela
historien om bakfoten, andra ater hade
6verdrivit en hel del. Endast en journalist hade talat med mig i fangelset och
bans artikel var till alla delar korrekt.

Efter nagra dagars vila och samvaro
med mi'na, landsman, tog jag kontakt
med Fritz Kater, anarkosyndikalistisk
f6rfattare och da utgivare av ''Der Syndikalist" den tyska anarkosyndikalistiska fackf6reningens organ. F6reningen
var` ansluten till FAUD (Freie Arbeiter
Union Deutschlands). Fritz Kater i
som var svarfar till Diego Abad de
Santillan, den kande spanske anarkisten och 6versattaren av Rudolf Rockers
verk till spanska - skickade mig till

Artikeln vai. t.o.in. skriven med sympati.
Bland berlintidningarna, fanns ocks&amp; en
artikel om mig i Josef G6bbels ''Der
A'ngriff". Rubriken i detta nazistiska
blad 16d inte ovantat: "En ny gast i
Berlin". I)et som skramde mig mest var
den i flera tidningar aterkommande
kommentaren att jag skulle bli tillbakaskickad till Rumanian och 6verlamnad
till arm6n. Det visade sig emellertid att
`min angest for att hela den farliga flyk-

ten skulle ha varit f6rgaves, var on6dig.

Dagen darpa kom nagra landsman
son da bodde `i Berlin och halsade pa
mig. De hade last om min flykt i tidningen. Bland den var Mechel Roll fran
Wijnitz och en med namnet Rappaport.
Dit kom ocksa en man vid namn
Abusch, vars hustru var fran Wij'nitz.
AIla hade med sig klader, cigarretter
och choklad. Det betydde mycket far
mig, men det viktigaste var att jag
hade adresser dit jag kunde ga efter
fangelsestraffet.

Augustin Souchy. Souchy tog emot mig
mycket kamratligt. \

Dagen darpa ptresenterade ham mig
f6r tJ.. .N. *Steinpefg. Redan i Cernowitz

hade jag h6rt talas om denne man och
last hans verk,. Jag ha,de alltid undrat
hur en religi6s jude kunde vara revolutionar. Eftersom ja,g inte kunde tinka
mig min far, den strange ortodoxe lararen, som anarkist.
J. N. Steinberg bj6d mig hem till sig.

Jag fick da illfalle att framf6ra min
undran. Ham svarade mig sa har: "En
judisk anarkist, ar nagot met. an bara
anarkist, eftersom den judiska, anden
verkar i honom t.o.in. mar ham ar anarkist". I hans hem m6tte ja'g ocksa hang
broder Aron. Huvudamnet var min fard

fran Rumanien. Under samtalet var jag
den ende son r6kte. Jag bj6d dem, men
de tackade nej. F6rst senare pa kvallen
sag jag de bada br6derna r6ka. Da gick
det upp for mig att det var 16rdag och
--de hade vantat till kvallen, da deb ar

D en dag jag fick lamna fangelset

stod
Mechel Roll och vantade pa mig och tog
ned mig till sitt hem. Dar trfffade jag
tre grabbar som varit elever hos min
far i Wijnitz: Bopze Pistiner, Anschel
Barte], och Schulim Schulwolf. De kramade om mig. Alla hade last i tidning.-

tillatet att r6ka. Jag bad om ursakt for
min frackhet, men an i da,g minns jag
hur imponerad jag blev av deras tolerams. Son kontrast tankte jag pa min
far som sakert skulle ha slagit mig for
samma ''f6rsyndelser".
Nagra dagar senare gick jag till re49'

�daktionen for "Der Syndikalist". Dar
traffade jag` de tyska kamraterna Helmut Rtidiger, Max Bittner och Reinhold
Busch. Alla tre ber6mde mig for den
vagade och lyckade flykten fran den
rumanska arm6n.
Det hjarligaste mottagandet fick jag

vaxlade med kamrater varlden Over. Genom Reinecke blev jag ocksa bekant
med Erich och Zensl Mtihsam och andra

tyska anarkistiska kamrater som var
bosatta i Berlin.

En dag hade mina tre f6rsta manader
i Berlin gatt ut. Jag~hade inte upp6`-

hallstillstand langre. Eftersom jag inte
hade nagonstans att ta vagen beviljades
mom, trots att ham sjalv var ±`attig och jag ytterligare tre manader av polisen i
Berlin. Dessa sex manader f6rblir evigt i
arbetsl6s i likhet ned manga andra
mitt minne. Jag levde i stor fatti'gdom
kamrater under den stora ekonointe enbart p.g.a,. att jag inget arbetsmiska krisen i Tyskland. Hans livsledtillstand
hade. Det fanns helt enkelt
sagarinna var s6mmerska och hade en
inget arbete att f a. Ocksa de flesta
liten inkomst. - Jag hade under tiden
tyska kamraterna var arbetsl6sa. En
fatt tillstand av polisen att tillfalligt visenda gang lyckades jag i hemlighet fa
tas i Berlin. Daremot fick jag inte uten natts arbete i ett judiskt bageri pa
fora nagot slags arbete. Tva ganger i
veckan, onsdag och 16rdag, var jag Grenadierstrasse. Jag fick det eftersom
jag var 'specialist pa att flata chale.
tvungen att infinna mig hos polisen. De
Nagurligtvis utnyttjade bagar.en situaupptradde alltid mycket tillm6tesgaentionen genom att betala mindre.
iech:::reb±::fa]fsetshi:r¥:a:(A,"A± Men andligt och intellektuellt levde
jag fullt ut i spannande, intressant och
rfyfiafeHirF-hfalf)=`---,
stimulerande .anarkistisk atmosfar, Jag
Gerhard Reinecke tog mig ofta med
var ofta gast hos tyska kamrater som
till den tyska anarkistiska f ederationen.
alltid visade solidaritet och vanskap.
Dar var ocksa redaktionen for tidningen
''Der Freie Arbeiter". Dar blev jag beSarskilt r6rande var for mig en gang
kant ned manga underbara kamrater, att Rudolf Rocker erbj6d mig 50 pesetas, som han just fact fran nagot latinvars vanlighet jag aldrig skall g16mma.
amerika'nskt land. Han hade da ingen
Tanken pa deras kamratskap varmer
annan valuta. Rocker h611 just pa att formig an i da8.
bereda sig £6r en resa till Holland. Han
skulle dar halla ett tal vid avtackande
En dag fragade Gerhard Reinecke om
av ett monument Over Ferdinand Domejag ville f61ja med honom och traffa
la, Niewenhuis, en ledande hollandsk
Rudolf Rocker. Ham tyckte mycket om
anarkist, son ocksa varit hans persopliatt tala jiddisch med judiska kamrater.
8a van.
Det ar sjalvklart att jag med gladje svaHolland hade i'nte varit med i f6rsta
ade ja pa Reineckes fraga. Det f6rsta
varldskriget.
Situationen i Holland var
m6tet med Rudolf och Millie var en stor
darf6r
i
dessa
tider av allmam ekonohandelse far mig. Vi talade hela tiden
misk kris nagot battre an i det slagna
jiddisch, och mar jag vid nagot tillfalle
6vegick till tyska, papeka,de Rocker det Tyskland. Rocker lovade nu a,tt tala med
hollandska kamrater om m6jligheterna
genast och bad mig fortsatta pa
for mig att, komma dit och kanske fa
jiddisch. Jag kunde inte nog beundra
arbeta
i mitt yrke som bagare.
hans vackra judiska handstil. Ham brev-

:;6denmfkga=readtdeG±;sHhao=

50

�liolland - Frankrike - Sverige - England - Sverige
Detta ar, 1931, kom Emma Goldman i Oberschlesien. Men Get fanns inte den
till 13erlin I.6r att halla f6relasningar.
minsta likhet mellan personen pa passHennes f6I.sta f6redrag bar titeln: "Ar
fotot och mig. Rocker f6reslog att en

den f6rst6rande anden ocksa en skapande kraft?" (pa tyska: Ist der zerst6rande Geist auch ein schaffender
Geist?). Denna rubrik gjorde intryck
pa min dotter mar jag berattade om detta for henne och hon omnamnde denna
titel i en uppsats om trettiotalet. Det ar
nu fyrtiosex ar sedan jag horde detta
f6redrag. Emma Goldmans tal f6rtrollade mig. Detta var en verklig upplevelse for mig. Huvudsakligen minns jag
hennes starka kritik mot bolsjevikerna,
som genom sin diktatur f6rst6rt a.Ila re-

volutionara krafter for manga ar framat. Det var pa den tiden i Berlin verkligen vagat att offentligt ge uttryck for
sadana tankar. Jag visste att rubriken
pa hennes f6redrag hanf6rde sig till
Bakunins kanda pastaende. Men Emma
Goldman hade utvecklat denna standpunkt fran si'n egen synvinkel och kommit till slutsatser som passade in i den
oroliga tiden och kommande svara handelser.

Som jag nyss namnde hade Rudolf
Rocker rest till Amsterdam for att pa
Haa,rlemer Plein avtacka monumentet
till minnet av Niewenhuis. Denne anarkist var sa omtyckt bland de holla'ndska
arbetarna att inte ens nazisterna son
senare ockuperade landet vagade riva
detta monum`ent.

Nar Rocker kom tillbaka fran sin resa
berattade ham, att de hollandska kamratel.na var redo att hjalpa mig, sa jag
eventuellt kunde bosatta mig dar. Nu
uppstod fragan oin ett pass. Jag hade
inte nagot. Och 'naturligtvis kunde jag
heller inte fa nagot av den rumanska
konsuln i Berlin, eftersom jag var desert6r.
Augustin
Souchy
skaffade
mig ett polskt pass fran en medborgare

tysk kamrat son bodde vid hollandska
gransen vid ett lampligt tillfalle skulle
smuggla mig Over till Holland.
Sista dagen i Berlin minns jag mycket
val. Det var den 23 augusti 1931, fyra
ar efter avrattningen av Sacco och Vanzetti. Det anarkosyndikalistiska ungd.omsf6rbundet hade organiserat en
minnesh6gtid Over dessa tva italienska

kamrater som var tvungna att ge sina
liv for sina anarkistiska id6er i det fria
Amerika. Pa detta matte talade flera
kamrater fran olika, lander. Var och en
p&amp; sitt eget sprak. BIa'nd dem minns

jag Ferdinand Orob6n som talade spanska och Senia Fleschin som h6ll sitt anf6rande pa ryska. Ett7 skadespel ''Es
blitzt" skulle ocksa ha uppf6rts, men
strax innan ridan sku]le ga upp ingrep
polisen i den socialdemokratiska Weimar-republiken och meddelade sitt
stranga f6rbud mot uppf6randet av denna pjas.

Med tungt hjarta tog jag farval av
mina tyska kamrater, manga av dem
hade kommit mig nara. Jag for med
taget i riktning not Holland och steg
av taget i en liten stad nara gransen.
Vid stationen m6tte kamrat Muhr mig,
ham f6rklarade att det inte skul]e bli
nagra problem att ta gig Over till Holland. Jag 6vernattade hos den'ne kamrat,
f.6. i samma sang som Rudolf Rocker
tidigare ]egat i vid sitt bes6k dar. Mor-

gonen darpa kom en annan tysk kamrat
och promenerade ned mig genom skogen in i Holland. Dar vantade redan
Muhr med en biljett till Amsterdam.

Har blev jag ocksa mycket kamratligt mottagen. Man placerade mig i ett

51

�pensionat och gav mig t.o.in. nagra gulden i fickan att klara mig pa tills jag
fick ett arbete. Den anarkosyndikalistiska r6relsen var en gang tamligen om-

det hade till f6l].d att jag blev f6rpassad
Over gransen till Tyskland igen.

fattande. 1919 fanns Over 100.000 aktiva

Pa sa vis inleddes min femariga vandring mellan olika lander. Antingen jag
sjalv f6rs6kte ta mig Over gransen, eller

medlemmar. Men de hollandska kcmmu-

smugglades Over av polisen. Det gallde

nisterna med Moskva bakom har - i
Holland precis som de gjort i andra lan-

landerna Tyskland, Holland, Frankrike,
Belgien, Danmark, England och Sveri-

der pa befallning fran Kreml - f6,r-

ge. I alla dessa lander stod jag i kon-

st6rt den hollandska r6relsen enligt parollen: beharska eller f6rst6r. Da jag
kom till Holland utkom fortfarande regelbundet veckotidningen "De Syndikalist". I Holland fanns da flera anarkistiska organisationer med egna tidskrifter. Nagra exempel ar: ''De Arbeidar"
i Groningen och "Alarm" i Amsterdam.
En tidning som stod pa mycket meg intellektuell niva var "Befreijding". Det
fanns t.o.in. en religi6s anarkistisk
`8rupp som utgav en egen tidning "De

takt med vara kamrater.

Freie Communist". Niewenhuis hade
grundat tidningen "De Freie Socialist"
som fortfarande utkom. "De Vapens Nede" utgavs under redaktion av Albert
de Jon8.
Genom en hollandsk kamrat fick jag
arbete i den stora bilfabriken Citro6n.
Mitt arbete bestod i att reng6ra vissa de1ar som kom fran Frankrike. Ingen

tillstand att bo och arbeta i Frankrike.
I Paris traffade jag ocksa Peter Arschinoff, Shalom Schwartzbart och Nestor
Makhno.

minniska fragade mig vare sig efter
pass eller arbetstillstand. Trots att arbetet bade var smutsigt och monotont
var jag n6jd. Ty for f6rsta gangen sedan jag kr6p fram fran jarnvagsvagmen vid Schlesischer Bahnhof f6rtjanade jag mitt livsuppehalle.
Och sa. .. b6rjade man agitera for

strejk pa denna fabrik. Dar fanns fyra
olika fackft}rbund, bland dem ocksa det
anarkosyndikalistiska. Dessa f6rbund
fick f6rst komma 6verens sinsemellan
i.nnan man kunde inleda strejken. Jag
blev invald i strejkkommitten och del:
tog som strejkvakt. Da fick jag den
hollandska polisens 6gon pa mig och

52

I Paris t.ex. bodde jag hos Jani och
Rosa Doubinski och senare avon rios Es-

ter och Abraham Erlichman. Pa sammantraden hos den judiska anarkistiska
gruppen "Autodidakt" traffade jag
Adele Seller, tva kamrater fran Cernowitz, Engel och Teichberg och manga
andra. Bland f6redragshallarna i denna
klubb var bl.a. Alexander Schapiro och
Voline. Just genom Voline fick jag ocksa mitt "Carte d'identit6" som gav mig

1' Tyskland hade under tiden Hitler
kommit till makten. Rudolf och Millie
lamnade landet i sista minuten. Pa sin
resa till Amerika gjorde de uppehall i

Paris. De franska kamraterna ordnade
en bankett till Rockers ara. Dar traffade
jag ocksa Christian Comellisen och Robert Luzon. Den senare b6rjade 6versatta Rockers tal till franska. Darefter
tog Paul Reclus, en son till Elie.
~ Rocker h611 ocksa tal i ''Autodidakt".
Jag minnst annu inledningen: ''Efter 40
-ars aktivt arbete i var r6relse har det

kommit sa langt att jag nu pa min alders host ar tvungen att lamna mitt
]iem]and och b6rja vandra . . ."

Aven jag var en vandrare mellan olika lander pa ibland f6rfalskade papper.

Pa dessa vandringar har jag m6tt
manga intressanta och prominenta per-

�so'ner av olika nationalitet inom var r6relse. Artur Lehning, Hem I)ey, Ernestan och manga fler. I Paris horde jag
Emma Goldman far andra gangen. Denna gang f6relaste hon Over amnet ''30
ar amerikansk arbetarr6relse''. Emma
Goldman f6rmedlade ocksa kontakten
ned Michael i London, dit jag begav mig
efter e'n kortare vistelse i Stockholm.
I Paris hade jag lart mig esperanto.
Nagot som 6ppnade vidare vyer i kontakter med likasinnade varlden Over.
Och just genom esperanto traffade jag i
Stockholm den vackra, tilltalande unga
kamraten Selma. Hon var s6mmerska
till yrket. Och blev min livsledsagarinna. Jag reste ti]lbaka fran London till

Stockholm for att b6rja \min samlevnad
med Selma.

Strax darpa utbr6t den spanska, revolutionen den 19 juli 1936. Souchy och

Santillan kom till Stockholm. De berattade om CENT:s och FAI:s heroiska
kamp i denna revolution. Det sager sig

sjalvt att jag kande mig engagerad i
denna kamp.
Jag kunde inte vara kvar i det ]ugna
Stockholm med vetskapen om att vara
kamrater kampade och f6rbl6dde dar
borta i Spanien, samtidigt som de ville
bygga en ny och fri varld. Darifran kom
ett fop pa hjalp till alla meningsfrander
varlden Over. ~ Jag besl6t mig for att
resa dit.

I e!den under spanska revolutionen
I slutet av 1936 Iamnade jag Stockholm och reste via Frankrike till Barcelona som korrespondent for "Arbetaren"

pa den tiden utgiven dag]igen . - Sa
smart vi kom Over gransen till Spanien
kande jag det som om jag kommit in i
en ny, otrolig varld. Alla spanjorer,

ten lag vi i en kasern i Barcelona. Vi
hade knappt fal]it i s6mn, f6rran vi
blev vackta av flyglarm. Mot den stjarnklara, himlen avtecknade sig tyska hakkorsprydda flyg som kastade ned sina

bomber som spridde d6d och f6rintelse i
Barcelona. De flesta av oss lag kvar i
man, kvinnor, unga saval som gamla,, vara sangar.
alla vi m6tt pa vagen till Barcelona var
Dagen darpa kom en kaml.at fran
anarkosyndikalister. I jarmvagsvagnarna, CNT, en esperantist, som jag korresoch pa stationerna hordes om och omponderat med fran Stockholm, och hamigen det stolta utropet: Nosotros somos
tade mig. (Vi hade i Stockholm sa smart
de la Confederaci6n. (Vi ar fran KonCENT:s bulletin b6rja,t utkomma pa esfederationen".) Det betydde att de var
peranto, slutat utge var egen tidning,
medlemmar i ''Confederaci6n Nacional
for att e4dast sprida den spanska bulledel Trabajo" CNT. De tog emot oss
tinen). Detta hade fort mig i kontakt
. hjartligt med 6ppna armar och halsade
med denna kamrat. Ham f6rde mig dioss med broderlig varme som ''Comparekt till CNT:s huvudkvarter. Dar sj6d
fieros", kamrater.
det av aktiviteter. Huvudkvarteret var
Detta att se anarkismen som en massinrymt i fore detta, a,rbetsgivarnas hus,
r6relse var' for mig ett 6vervaldigande
och h6gst upp vajade den svartr6da
intryck. Halvt berusad av denna stainfanan.
ming ,och mycket tr6tt efter den langa
Dar m6tte jag Augustin Souchy och
resan, kom jag sent pa natten fram till Helmut Rtidiger. Bada, gladde sig att se
Barcelona. Vi var flera frivilliga som
mig, men sa samtidigt att folk som ville
kommit far att bekampa Franco och
slass mot Franco fanns det tillrack]igt
fors6ka bygga en ny varld. F6rsta natav. Men daremot fanns inga vapen och

53

�ingen ammunition. Varifran skulle man
fa det ? De sa kallade fria, vasterlandska
landerna ned Amerika i spetsen hade
f6rblivit hyQklande ''neutrala" och i 6ster tankte man i det "socialistiska fosterlandet'' under jamklacken av ''alla
folks lille far" mer pa sin egen f6rradar-

rater att avlasa instrumentet delade vi
upp vakten. min fritid tillbringade jag
givetvis inne i Barcelona. Staden var ida
helt anarkistisk. Alit f5rsiggick under
CNT:s och FAI:s ledning.

Overallt vajade svart-r6da anarkosyndikalistiska fanor. Sjalva luften andades frihet och entusiasm. "EI Comupolitik an att radda det spanska folket
nismo Libertario" som spanjorerna da
fran Franco och Mussolini och Hitler.
Pa, det viset hjalpte hela varlden nazis- kallade anarkismen. CNT hade 2.000.000
medlemmar i hela Spanien. Men mig
terma att utf6ra sin mordiska generalf6ref611 det som om alla dessa ,befann
repetion inf6r det kommande andra
sig just i Barcelona. Ar det verkligen
varldskriget. Ocksa de spanska esperan- m6jligt att alia dessa manniskor ar ant,isterna klagade sin brist pa vapen, inen
hangare av de anarkistiska id6erna?
±'6rsakrade mig att de skulle hitta ett
Far mig som jamf6rde med mina f6rsta
bra arbete at mig att f6rsvara revolutioar av anarkistiskt uppvaknande i en
nen utan ett gevar i handen.
trang krets i den lilla staden CerncL
gav det frihetliga Barcelona ett
S a blev det ocksa. Sedan man kommit witz
storslaget intryck.
underfund att jag kunde tyska, f6reslog
I entusiasm Over detta sande jag min
en kamrat fran FAI (Federaci6n Anarkorrespondens
inte bara till "Arbetaren"
quista Ib6rica) ett ansvarsfullt arbete pa
utan ocksa till tidskriften "Brand''. Jag
fastningen Montjuich. Nar jag horde det
skrev under pseudonymen "Aksorajdannamnet blev jag radd. Jag mindes val
to" detta ar en 6versattning av Berlinatt dar hade den spanska regeringe'n
slackt Francisco Ferrers liv. ham som
levde adelt och oskyldig och ville lara
barmen en fl.i och fredlig samvaro. Jag

hade ingen lust att arbeta i samma, fastming, aven om fangarna nu var fascister.
Men min spanska kamrat lugnade mig.
Jag behove inte vara i fastningen. Jag
skulle sk6ta en apparat son befann sig
uppe pa det h6ga berget. Man hade dar
placerat en telemetrisk maskin. Med
dess hjalp kunde man pa langt h&amp;ll iaktta annalkande batar. Man kunde identifiera dem och mata deras avstand fran
hamnen och beralma med vilke`n hastignet de tog sig fram. Maskinen var tillverkad i Tysk]and och instruktionerma
var pa tyska. Jag larde mig snart att
hantera apparaten och larde mig kanna
i.gen egna eller fientliga fartyg och att
snabbt rapportera detta.
Sedan jag instruerat tva andra kam-

54

polisens skamtsamma "Achsenreiter"
d:s axelryttaren, med hansyftning pa
min fard som blindpassagerare under
jarnvagsvagnen. I de begeistrade rapporter jag nu sande till Stockholm hunde jag inte f6rutse det gemena f6rraderiet fran de spanska kommunistermas sida. Dessa lydde slaviskt befallningama
fran Get hycklande Moskva. Samtidigt
sj6ng de spanska anarkisterna "Antes
que esclavo prefiero morir" (Istallet
far att vara slav, f6redrar jag att d6).
Och de dog ocksa. I tiotusenntal, stridande mot Franco utan riktiga vapen,
samtidigt som de blev f6rradda av dem
de betraktade som sina br6der: de spanska kommunisterna.

8 land de utlandska korrespondenterna
i Barcelona m6tte jag den judiska journalisten Sch. L Schneiderman som nu

�ar medarbetare i "Vorwarts''. Pa den tidan arbetade ham for tidningar i Warszawa. Jag traffade ocksa e'n hel del utlandska anarkister som hade stora be-

kymmer far att de spanska kamraterna
samarbetade med regeringen. De gjorde
detta med fullt for.troende for sina
ideologiska motstandare, men dessa var
alltf6r partifanatiska och h6ll pa sitt
parti i starlet for att koncentrera kampen mot Fr`anco.

Jag tillbringade fjorton veckor i Spamien mitt under frihetlig revolution och
tyvarr inb6rdeskrig. Efter en tid insag
jag att arbetet vid den telemetriska ap-

mj6lastma och var tvungen att sluta arbeta i bageriet. De senare aren arbetade
jag inom olika yrken. For tva och ett
halvt ar sedan blev jag pensionerad. I
Sverige ar det relativt bra, man kan
leva, enkelt och bekvamt.

Nu

nap jag ta'nker tillbaka anser jag
a,tt kontakten med den frihetliga anarkismen i unga ar vande hela mitt medvetna liv och gav det mening. Jag rymde fran den rumanska militaren darf6r
att den anarkistiska tiden lart mig att
man inte skall lara sig m6rda man'niskor. Det f6rsta stora litterara inflytandet kom genom David Edelstadt, vars
sanger och skrifter ja,g som uthungrad

paraten pa Montjuic mycket vat kunde sk6tas av andra tysktalande kamrater. Jag besl6t att resa tillbaka till
intellektuell laste redan i Cernowitz. SeStockholm. Resan var f6rknippad ned
mare kom jag i kontakt med Rudolf
en del svarigheter, som emellertid en
Rockers skrifter som ocksa ut6vade stor
amerikansk esperantist hjalpte mig att
paverkan pa mig, liksom Rockers egna
6vervinna. Pa hemvagen stannade jag i
magnetiska personlighet. Det ar en stor
Paris. Voline, Jani Dubinski och Ergladje och ara far mig att ham, mar
lichmans var inte 6verraskade att jag
"Nationalism och kultur" utkom pa jidlamnade Spanien, Ty, aven de ha.de redisch, skickade ett exemplar till mig
dan da insett att det tragiska slutet pa
•fra'n Amerika, med f6ljande tillagnan:
den spanska revolutionen var nara. Den
"Till min kare van och ka,mrat Mechel
spanska, frihetliga revolutionen hade
Stanger, en gava fran hela hjartat och
fran foirsta 6gonblicket blivit f6rradd av
ett minne fran gangna ar."
hela varlden, av saval 6ppna som dolda
Av de kamrater som jag traffade unfineder.
der mina resor har en del ibland kommit
I Stockholm fick jag arbetstillstand
till Stockholm, och jag har haft gladjen
som bagare. Nar andra varldskriget br6t
att aterse dem har. Bland dem ar Artur
ut brande jag h6gtidligen tillsammans
Lehning, Albert de Jong, Augustin
med Selma mitt falska hollandska pass.
Souchy, Diego Abad de Sa'ntillan och en
Detta, var en symbolisk akt. Det inne- del andra som alla varit en del av mitt
bar ett slut pa mina vandringsar och
liv undei. mina vandringsar och f6rblifastslog tanken att bygga min standiga
vit kamrater och vanner genom stormibostad i Sverige. 1943 f6ddes var dotter,

ga ar. - I detta sista avsnitt har jag

som nu sjalv ar mamma till tva lyckade barn. Under arens lopp har det
ibland varit samre ibland battre. Men

med stor entusiasm aterupplevt den
spanska revolutionen for fyrtio ar sedan
- och dess nederlag och besvikelsen.

jag har i alla fall slutat vandra. Till
1962 arbetade jag i ett kooperativt ba-

Men nu ned ateruppsta'ndna frihetliga
tankegangar i Spanien, ser jag act ljuset
fran den spanska revolutionen inte har

geri och tjanade ganska bra. Da fick
jag efter alla ar som bagare besvar med

slocknat.

55

�</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
    </fileContainer>
    <collection collectionId="27">
      <elementSetContainer>
        <elementSet elementSetId="1">
          <name>Dublin Core</name>
          <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
          <elementContainer>
            <element elementId="50">
              <name>Title</name>
              <description>A name given to the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="2325">
                  <text>Diverse secolul XX (1901-2000)</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
          </elementContainer>
        </elementSet>
      </elementSetContainer>
    </collection>
    <elementSetContainer>
      <elementSet elementSetId="1">
        <name>Dublin Core</name>
        <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
        <elementContainer>
          <element elementId="50">
            <name>Title</name>
            <description>A name given to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3076">
                <text>Minnen av en rumänsk anarkist&#13;
Amintirile unui anarhist din România (1978)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="49">
            <name>Subject</name>
            <description>The topic of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3077">
                <text>Amintirile lui Mechel Stanger, anarhist născut la Vișnița, în Bucovina.</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="41">
            <name>Description</name>
            <description>An account of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3078">
                <text>Mechel Stanger&#13;
Frihetlig Socialistisk Tidskrift </text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="39">
            <name>Creator</name>
            <description>An entity primarily responsible for making the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3079">
                <text>Mechel Stanger</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="48">
            <name>Source</name>
            <description>A related resource from which the described resource is derived</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3080">
                <text>colecție personală</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="45">
            <name>Publisher</name>
            <description>An entity responsible for making the resource available</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3081">
                <text>Frihetlig Socialistisk Tidskrift</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="40">
            <name>Date</name>
            <description>A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3082">
                <text>28 martie 1978</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="46">
            <name>Relation</name>
            <description>A related resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3083">
                <text>https://sovversiva.wordpress.com/2014/04/20/minnen-av-en-rumansk-anarkist/</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="42">
            <name>Format</name>
            <description>The file format, physical medium, or dimensions of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3084">
                <text>pdf</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="44">
            <name>Language</name>
            <description>A language of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3085">
                <text>suedeză&#13;
swedish&#13;
svensk</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="51">
            <name>Type</name>
            <description>The nature or genre of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3086">
                <text>articol de ziar</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="38">
            <name>Coverage</name>
            <description>The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3087">
                <text>Stockholm, Suedia, 1978</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
        </elementContainer>
      </elementSet>
    </elementSetContainer>
    <tagContainer>
      <tag tagId="1082">
        <name>1978</name>
      </tag>
      <tag tagId="821">
        <name>Alexander Berkman</name>
      </tag>
      <tag tagId="148">
        <name>anarhism</name>
      </tag>
      <tag tagId="1084">
        <name>anarho-pacifism</name>
      </tag>
      <tag tagId="250">
        <name>anarho-sindicalism</name>
      </tag>
      <tag tagId="504">
        <name>anti-fascism</name>
      </tag>
      <tag tagId="347">
        <name>anti-militarism</name>
      </tag>
      <tag tagId="1003">
        <name>anti-război</name>
      </tag>
      <tag tagId="1092">
        <name>Arthur Lehning</name>
      </tag>
      <tag tagId="1094">
        <name>Augustin Souchy</name>
      </tag>
      <tag tagId="1085">
        <name>Bucovina</name>
      </tag>
      <tag tagId="1086">
        <name>Cernăuți</name>
      </tag>
      <tag tagId="827">
        <name>CNT</name>
      </tag>
      <tag tagId="1097">
        <name>David Edelstadt</name>
      </tag>
      <tag tagId="1091">
        <name>Diego Abad de Santillán</name>
      </tag>
      <tag tagId="182">
        <name>Domela Nieuwenhuis (1846-1919)</name>
      </tag>
      <tag tagId="431">
        <name>Elie Reclus</name>
      </tag>
      <tag tagId="331">
        <name>Emma Goldman</name>
      </tag>
      <tag tagId="1098">
        <name>Erich Mühsam</name>
      </tag>
      <tag tagId="196">
        <name>Errico Malatesta</name>
      </tag>
      <tag tagId="406">
        <name>FAU</name>
      </tag>
      <tag tagId="192">
        <name>Francisco Ferrer</name>
      </tag>
      <tag tagId="383">
        <name>Germania</name>
      </tag>
      <tag tagId="380">
        <name>Helge Döhring</name>
      </tag>
      <tag tagId="1083">
        <name>Mechel Stanger</name>
      </tag>
      <tag tagId="1093">
        <name>Milly Witkop</name>
      </tag>
      <tag tagId="276">
        <name>Nestor Makhno</name>
      </tag>
      <tag tagId="533">
        <name>pacifism</name>
      </tag>
      <tag tagId="1096">
        <name>Paul Reclus</name>
      </tag>
      <tag tagId="1095">
        <name>Peter Arșinov</name>
      </tag>
      <tag tagId="1090">
        <name>Revoluția din Spania</name>
      </tag>
      <tag tagId="137">
        <name>România</name>
      </tag>
      <tag tagId="905">
        <name>Rudolf Rocker</name>
      </tag>
      <tag tagId="1089">
        <name>Spania</name>
      </tag>
      <tag tagId="1088">
        <name>Suedia</name>
      </tag>
      <tag tagId="1087">
        <name>Voline</name>
      </tag>
    </tagContainer>
  </item>
  <item itemId="27" public="1" featured="0">
    <fileContainer>
      <file fileId="53">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/6c3760055dc6fe737265e7b8cdda2ba2.pdf</src>
        <authentication>09ed6ba4406d9b3e0fec036da1c39b78</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="385">
                    <text>��������</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
    </fileContainer>
    <collection collectionId="12">
      <elementSetContainer>
        <elementSet elementSetId="1">
          <name>Dublin Core</name>
          <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
          <elementContainer>
            <element elementId="50">
              <name>Title</name>
              <description>A name given to the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="49">
                  <text>Broșuri secolul XXI (2001-20xx)</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
          </elementContainer>
        </elementSet>
      </elementSetContainer>
    </collection>
    <elementSetContainer>
      <elementSet elementSetId="1">
        <name>Dublin Core</name>
        <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
        <elementContainer>
          <element elementId="50">
            <name>Title</name>
            <description>A name given to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="132">
                <text>Despre evacuări și rasismul cotidian în București</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="41">
            <name>Description</name>
            <description>An account of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="133">
                <text>O comunitate locuiește în stradă de un an, ca formă de protest față de un stat rasist și disfuncțional, care neglijează problema lor și a altor mii de oameni aflați în situații similare.</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="39">
            <name>Creator</name>
            <description>An entity primarily responsible for making the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="134">
                <text>Michele Lancione</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="40">
            <name>Date</name>
            <description>A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="135">
                <text>15 septembrie 2015</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="37">
            <name>Contributor</name>
            <description>An entity responsible for making contributions to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="534">
                <text>Alina Huzui-Stoiculescu (trad.)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="44">
            <name>Language</name>
            <description>A language of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="535">
                <text>română</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
        </elementContainer>
      </elementSet>
    </elementSetContainer>
    <tagContainer>
      <tag tagId="59">
        <name>2015</name>
      </tag>
      <tag tagId="23">
        <name>București</name>
      </tag>
      <tag tagId="119">
        <name>evacuări</name>
      </tag>
      <tag tagId="116">
        <name>Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire</name>
      </tag>
      <tag tagId="117">
        <name>Michele Lancione</name>
      </tag>
      <tag tagId="118">
        <name>rasism</name>
      </tag>
    </tagContainer>
  </item>
  <item itemId="244" public="1" featured="0">
    <fileContainer>
      <file fileId="327">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/8b04233d8f283b095afda51eebb98a89.pdf</src>
        <authentication>867c808bb2b008cf4312a531a0e3a04c</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="2227">
                    <text>����</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
    </fileContainer>
    <collection collectionId="12">
      <elementSetContainer>
        <elementSet elementSetId="1">
          <name>Dublin Core</name>
          <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
          <elementContainer>
            <element elementId="50">
              <name>Title</name>
              <description>A name given to the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="49">
                  <text>Broșuri secolul XXI (2001-20xx)</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
          </elementContainer>
        </elementSet>
      </elementSetContainer>
    </collection>
    <elementSetContainer>
      <elementSet elementSetId="1">
        <name>Dublin Core</name>
        <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
        <elementContainer>
          <element elementId="50">
            <name>Title</name>
            <description>A name given to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2228">
                <text>Critica teoriei marxiste a statului (2011)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="49">
            <name>Subject</name>
            <description>The topic of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2229">
                <text>fragment din Mihail Alexandrovici Bakunin „Etatism și anarhism” (1873)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="41">
            <name>Description</name>
            <description>An account of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2230">
                <text>5 pagini, broșură&#13;
Mihail Bakunin</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="39">
            <name>Creator</name>
            <description>An entity primarily responsible for making the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2231">
                <text>Mihail Alexandrovici Bakunin</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="48">
            <name>Source</name>
            <description>A related resource from which the described resource is derived</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2232">
                <text>Biblioteca Ⓐcasă: https://libracasa.librarika.com/</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="45">
            <name>Publisher</name>
            <description>An entity responsible for making the resource available</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2233">
                <text>Centrul de Cultură Anarhistă</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="40">
            <name>Date</name>
            <description>A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2234">
                <text>2011</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="46">
            <name>Relation</name>
            <description>A related resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2235">
                <text>https://centruldecultura.wordpress.com/</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="44">
            <name>Language</name>
            <description>A language of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2236">
                <text>română</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="51">
            <name>Type</name>
            <description>The nature or genre of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2237">
                <text>broșură</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="38">
            <name>Coverage</name>
            <description>The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2238">
                <text>Cluj, 2011</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
        </elementContainer>
      </elementSet>
    </elementSetContainer>
    <tagContainer>
      <tag tagId="358">
        <name>2011</name>
      </tag>
      <tag tagId="148">
        <name>anarhism</name>
      </tag>
      <tag tagId="121">
        <name>Centrul de cultură anarhistă</name>
      </tag>
      <tag tagId="777">
        <name>Cluj</name>
      </tag>
      <tag tagId="63">
        <name>Cluj-Napoca</name>
      </tag>
      <tag tagId="927">
        <name>Hegel</name>
      </tag>
      <tag tagId="835">
        <name>Karl Marx</name>
      </tag>
      <tag tagId="928">
        <name>Lassalle</name>
      </tag>
      <tag tagId="926">
        <name>marxism</name>
      </tag>
      <tag tagId="473">
        <name>Mihail Bakunin</name>
      </tag>
      <tag tagId="408">
        <name>revoluție</name>
      </tag>
      <tag tagId="349">
        <name>stat</name>
      </tag>
      <tag tagId="596">
        <name>Traducere</name>
      </tag>
    </tagContainer>
  </item>
  <item itemId="85" public="1" featured="0">
    <fileContainer>
      <file fileId="123">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/28608c212c4f0a4c034c055d9e070543.pdf</src>
        <authentication>fc7f1eb5739d00cca1848f85a1e9a30c</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="612">
                    <text>��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
    </fileContainer>
    <collection collectionId="19">
      <elementSetContainer>
        <elementSet elementSetId="1">
          <name>Dublin Core</name>
          <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
          <elementContainer>
            <element elementId="50">
              <name>Title</name>
              <description>A name given to the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="622">
                  <text>Colecție volume secolul XX (1901-1989)&#13;
</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
          </elementContainer>
        </elementSet>
      </elementSetContainer>
    </collection>
    <elementSetContainer>
      <elementSet elementSetId="1">
        <name>Dublin Core</name>
        <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
        <elementContainer>
          <element elementId="50">
            <name>Title</name>
            <description>A name given to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="613">
                <text>Dumnezeu și statul </text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="41">
            <name>Description</name>
            <description>An account of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="614">
                <text>Mihail Bakunin&#13;
Panait Mușoiu (trad.)&#13;
Biblioteca Revistei Ideei</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="39">
            <name>Creator</name>
            <description>An entity primarily responsible for making the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="615">
                <text>Mihail Bakunin</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="40">
            <name>Date</name>
            <description>A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="617">
                <text>1918</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="37">
            <name>Contributor</name>
            <description>An entity responsible for making contributions to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="618">
                <text>Panait Mușoiu (trad.)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="44">
            <name>Language</name>
            <description>A language of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="619">
                <text>română</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="38">
            <name>Coverage</name>
            <description>The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="620">
                <text>sec. XIX-XX</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="49">
            <name>Subject</name>
            <description>The topic of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="621">
                <text>Traducerea din 1918</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="48">
            <name>Source</name>
            <description>A related resource from which the described resource is derived</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="645">
                <text>https://iasromania.wordpress.com/</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
        </elementContainer>
      </elementSet>
    </elementSetContainer>
    <tagContainer>
      <tag tagId="224">
        <name>1882</name>
      </tag>
      <tag tagId="342">
        <name>1918</name>
      </tag>
      <tag tagId="148">
        <name>anarhism</name>
      </tag>
      <tag tagId="984">
        <name>anti-statism</name>
      </tag>
      <tag tagId="344">
        <name>Biblioteca Revistei Ideei</name>
      </tag>
      <tag tagId="343">
        <name>Carlo Cafiero</name>
      </tag>
      <tag tagId="217">
        <name>Élisée Reclus (1830-1905)</name>
      </tag>
      <tag tagId="1034">
        <name>filosofie</name>
      </tag>
      <tag tagId="473">
        <name>Mihail Bakunin</name>
      </tag>
      <tag tagId="4">
        <name>Panait Mușoiu</name>
      </tag>
      <tag tagId="1022">
        <name>religie</name>
      </tag>
      <tag tagId="596">
        <name>Traducere</name>
      </tag>
      <tag tagId="186">
        <name>Traduceri</name>
      </tag>
    </tagContainer>
  </item>
  <item itemId="111" public="1" featured="0">
    <fileContainer>
      <file fileId="154">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/e4f74496d9904f49b16c488167a9cc79.pdf</src>
        <authentication>e877f2cff0824089017f8d8209a035ce</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="906">
                    <text>WLIRCEA c. g--,OSETTI

NUVELE
ANUL NOU.

SPOVEDANIA' UNEI

nariaNDE.

UX ROMANCA. BALANUL. PRIETENUL MPS
ZINCA
PRIMA CIOCNIRE. --14 IULIP AL MAMEI
BERNARD.

LACRIMI DE MAMA.

.

PORTRETUL LUI MIRCEA ROSETTI
NOVA BIOGRAFICA

;

.

BUCURESCI
TIPOGRAFIA

JR.OMANI)L",

PA ROL

S:rada Nmnei H fi ladnarT.

1882.

pOBT.,

��o
PO a

NAIUJ

AUTOR

Waide.,...,............
VOL
111:...4(01 1.-,.0.11111L...1c5c2...
MIRCEA C. ROSETTI
NoT totT care'l plângem se nu ne scurtam clurerea, cad mult a meritat el acest
ultim omagiti, acésta ultima desmerdare a
inirnelor nOstre. PlapAnda ficire a amintiHI trebuie se fid mult udata, spre a remiinea viciie in sufletul omenesc, ce mistuie trecutul si se branesce din present.
Se vorbim mereil de Mircea, pentru ca
el se fia tot-dé-una cu no'f; e bine pentru
societate, e bine pentru tinerimea mistra,
de a'l tine prin amintire langa noi.
Se pkingem gindindu-ne la vieta luI de
suferinte; la acea copilarie si tinerete tre-

cuta pe patul de durere.

�II

Se gustam prin amintire farmecul spieltului seri : se ne arnintirn de observatiunile fine si pètrunddtóre, de glumele delicate, ce curgeau neincetat de pe buzele lui, chiar §i in midlocul celor mai
mari suferinte, chiar §i atunci and nu mai
avea nici o indoiald de sfirsitul seü apropiat.
Se culegem in fine, ca ultima mângdiare, ceea ce ne póte lasa acestd viéta atat de scurta printr'o suferinta neince-

tatd de 28 de ant
Mircea s'a ndscut la 16-28 Ianuariii
1850 la Paris, in timpul esilului patriotilor românI, in urma evenimentelor de la
1848. Conceput i purtat in primele clocotiri ale sirntimIntelor genercise ce se reversati din marele sufiet al mamel si al

tatdlui seri, Mircea pare a fi primit de la
acestd origine focul sacru al simtirel.
Mic, el nu era ceea ce se numesce obicInuit un copil stralucit ; nu fermeca pa-

�III

rintii prin precocitatea, prin glumele si prin

jocnrile IA der ii desmerda stand adesea
cu capul pe peptul lor ; el era, cum sunt
mai adesea in copilaria lor Omenil superior'', un copil ce se desvolta incet ; vorbea
putin der tot-de-una nemerit. Parintii ail
pastrat cuvinte de ale copilariel fiului lor,

cari aretail de pe atunci o inteligenta superiOra, sub esteriorul sal greoiti, caci mi-

cul Mircea era cel mai solid si mai sanetos din copii d-lui Rosetti.
La versta de patru ani si cate-va luni
avu un accident nenorocit. Era in trasura
impreuna cu mama si sora lui ; jucandu-se,
se racjima de usa; acesta se deschise fara
de veste, si copilul se rostogoli pe paveti;

rota din urrna a trasurei ii trecu peste
piept. Mama 14 in culmea desperarei, dar
neperclendu=s1, ca in nicl o akä ocasiune,
presinta de spirit, isi lud copilul in brace
si intra intr'o farmacie. Baietelul nu simted

nimic de cat ua tuse cam astmatica. In

�IV

farmacie s'apoi acasd i se deterd tOte ingrijirile medicale i medicil declarard cd ac-

cidentul acesta n'a lasat nici ud urmä.
Un an dup'acest accident astma se
declard. De atunci bóla nu l'a mai pdrasit. Vestitul doctor Trousseau, in ingrijirile
ce ii dete necurmat, descoperi dupii cat-va
timp cd suferea i de gutd, mostenire de

la mosil sei. TOte somitatile sciintei deterd ingrijirile lor acestui copil, ce era un
subiect rar si curios pentru cercetärile lor.
Doctorul Trousseau scrise chiar, intr'una
din lucrdrile sele, despre casul miculul Mircea, demonstrând o teorie noud despre

astrna in raport cu guta.
Cu tote acestea, micul Mircea crescea si
se desvolta, in fisic §i in intelegintd. In diva

cand fu permis patriotilor romiinI a reintra in Ord pentru care el 41 sacrificaserd
averea si cei mai frumosi ani al tineretii
lor, Mircea avea sépte ani.

�V

De ad inainte, tote luptele sustinute de
parintii sél si de amicii lor politici, pentru rAdicarea sociall si politica a Romaniei, se petrecura supt ochii sëL Inima
sea batu de tote nobilele simtiminte, pentru propagarea cdrora toti ai sel erail cei
mai neobositi apostoli. La acéstä scOla i
se forma spiritul i sufletul. Apoi and acésta educatiune morala fu desdversitä prin
cultura intelectuald, prin studiele largi

solide, la cari el se deda cu ul adevdrata
pasiune, Mircea sciu se probeze cä era capabil de a deschide noul i vaste orizonturi principielor i simtimintelor in cari
fusese crescut.

In 1864, in urma loviturei de Stat, familia lui Mircea se retrase la viia d-lui Ion
Bratianu langa Pitesci. Ambele familii, Ion
I3rätianu i Rosetti, nu formara de cat una
singura, unite prin farmecul acelei amicii

nestramutate, care a legat tot-d'a-una pe
sefii lor. Ua inima i ua inteligenta ca a

�VI

lui Mircea nu putea de cat se profite din
vieta in comun a acestor doui Omeni, a acestor cloud familii.

Evenimentul de la Februariti 1866 readuse pe familia Rosetti in Buouresci. Mircea, care studia de mai multi ani in casd,
supt directiunea mamei s'a pdrintelrff seri,
incepu a urma regulat cursurile liceului
Mate! Basarab.

In tot acest timp, bOla de care suferia
nu inceta de a '1 chinui. Ea se manifesta
in acéstä periOdd prin accese destul de
dese de astmd, cari desvoltail din ce in
ce mai mult emfisema pulrnonard, produsä de ensasi astma. De eke sute de ori
nu am vecjut atunci pe acest tnër cu fata
atat de simpatica, cu ochiul atat de espresiv, indouit supt greutatea suferintei
lui, respirand cu mare anevointd, si totusi
plecat pe cartea sea si studiind neincetat.
El se intrerupea nurnai din timp in timp
spre a spune uä glurna, ud epigramd; se

�VII

intrerupea Ana. 0 mai bucuros spre a spune
un cuvént de mângalere recunosc6tOre ma-

ma séle, care cu o nespusa duiosie nu '1
perdea nici ji nici nOpte din vedere.
In 1871 Mircea, care terminase liceul
si a cdrui sänëtate slabise Arica in urma
mai multe bronchite, pl6ca in Francia, cu
parintil 1 cu fratii set in incloitul scop de
a V completa studiele si de a ti ingriji
sénatatea cu ajutorul maiestrilor sciintei. Cu

tote ca fu silit a merge cu mama sea la
felurite bai, s'a sta ernele in Pisa, in Nizza,
in

Ncapole, in Menton, totusi

in anul

1873 el 1sT trece cu succes bacalaureatul
in Paris. Apoi, de si inamic al titlurilor,

el intelege partea practica a vietei, face
concesiune prejudecatilor, si se pregatesce

d'a trece licenta in litere i esamenele cursurilor facultatii de drept, unde si trecu cu
succes primul esamen i se pregatise a
trece i pe cele-l-alte.
Studiele universitare regulate nu '1 ocupaii

�VIII

ens6 de cat in a doua ordine ; adev6rata
at ragere ail pentru densul studiele filosolice, mai cu deosebire cele ce se ating de
cestiunile sociale. Este apr Ope de prisos a

dice cd un asemenea spirit nu putea se
imbratiseze alte idei, de cat cele mai
naintate.

In Paris, in acest vast cerc de lumini,
vederile i se largesc, spiritul i se radica ;
el intra chiar inteuä parte din miscar ea
sociald si politica a acestui laboratoria al
sciintei sociale. Actiunea lui era conclusä
de simtimintele generOse in carl fusese
crescut, cu tendinta, neapëratd ori-cdrui
tene'r ce 'ssi

are inima bine pusa, de a

merge mai departe, de a trece peste prejudecdtile si imperfectiunile societatif in

care träim.
Cu tOte acestea, Mircea nu era numai
omul abstractiunii. Natura il indestrase in
tOtä puterea, cu rationamentul trebuincios
spre a face dinteensul si omul practicei,

�lx
al aplicatiunii. Ast-fel s'a revelat el anca
din anul 1876, cand incepu pentru densul
adevërata epoca a produceril.
In scurt timp el se face cunoscut, iubit
si pretuit in numerOse cercuri la Paris si
la Roma. Irnmonnentarea marelui cetatian
trances Michela fu pentru Mircea prima
ocasiune, in care se areta talentul sèü oratoric. La banchetul ce intruni sése sute
de studenti in sala Ragache, a doua gi
dupa immormentare, Mircea Rosetti rosti
un discurs, care produse ua adinca impresiune, atat prin inaltimea vederilor si no.
bleta simtimintelor, cat si prin puritatea
si frumusetea forma
Din acea cji reasicurat el ensusi: asupra
aptitudinei sele oratorice, luâ adesea cuventul in public, si vocea lui sonora, fata-I
espresiva, forma-I artistica si cugetarile-I
luminOse, furl tot-d'a-una salutate cu un
adev'erat intusiasm.

Inteua intrunire facuta in scop de a a-

�x

.

junge la uä fraternisare a studentilor de
tOte nationalitatile, Emile Gautier, orator
socialist fOrte cunoscut in Paris, rosti aceste cuvinte: Prin ruinele ânca fumânde
ale Strasburgului, se intindem mAna fratilor nostri din Germania. 0 mare furtuna se radica in contra acestor cuvinte,
atat de marinimcise in fond, si intrunirea
deveni tumultucisa. Mu IV se adresara atunci la Mircea, conjurandu'l se caute a
potoli spiritele; el cedâ staruintelor atnicilor se'f, si reusind a face se fie ascultat,
readuse, prin caldura espresiunii, prin soliditatea rationamentului seti, linistea si armonia in sinul intrunirii.
Discursurile lur in asemeni ocasiuni, erail
adevdrate consilii ; el cauta a indrepta erorile si ratacirile pe car! le observa in
miglocul societatiI unde se afla. Predica

moderaiunea in forma, si caldura si credirqa in fond. La un banchet dat in 1880
in Paris in onOrea d-lui Bignami, directorele

�Xl

unui (liar socialist italian, Mircea c}ise
amicilor sal politici aceste profunde cu-

vinte : Cred ea Lavelay cu lstoria proprietayil i Stuart Mill in ultimele sale lu-

crari aü facut mai mutt pentru socialism
de cat Proudhon cu faimosul sëü strigat :
La proprietei c' est le vol (proprietatea este
hotie).

Ce n'ar fi facut un asemenea om, décd
sanatatea 'f-ar fi permis se intre in vieta
practica a terei sale !
Mircea arata in acela timp ce putea se
devina ca scriitor. In 1876 el publica prima
sea nuvell, Spovedania unei murinde; urma

apoi in 1877 Blanul, 0 romeincd, Prietenul meg lem ; in 1878 dete publicitatei nu-

vela Zinca, apol in 188o Prima ciocnire.
El publica tot-de-o-data intr'ua brosura
studiul sail, atat de insemnat, asupra magistraturei, propunend neinamovibilitatea
si sistema electiva pentru intarirea acestei a treia puteri a statului.
II

�XII

In limba italiand, in almanachul socialist din Milian, el publica un studiü asupra avocatilor, intitulat ,Prostituirea adevIrulur .
In limba francesa, el scria pentru un
diar, o mica nuvela 141 lulifi al mama
Bernard' .
Tote aceste diferite lucrari, cari nu erail de cat un inceput intr'ua cariera ce
era se fie stralucita, pOrta sigiliul personalitatei séle bine caracterisate. Semetie
inaltare in cugetari ; forma purl si artistica ; patriotism, revelandu-se in scop, in
fond si in forma ; inlantuire perfect&amp; in tOte i-

deile sele, pe basa acelorasi principie sociale i politice.

Mircea era de ua fineta si de u4 de i_
catetä rarä in analisa simtimintelor; acésta
arata propriele sele simtiminte. Mama era
pentru densul un obiect pios si miscator.

Si cum ar fi putut se fia intr'alt-fcl, pen-

�XIII

tru un suflet ca al sal, and avea neincetat sub ochi tipul eel mai sublim !
In nuvelele séle, caracterul cel mai inalt,
natura cea mai alésä este tot-de-una marna ;
acestä mama e numai iubire i devOtament;

ea este capabila de ori-ce sacrifici, caci
viéta nu i se pare a fi a lei ci a copiilor iei. In primävera anului acestuia and
Mircea ash' greil bolnav, incepuse o nuvela, al cdrui titiu era Lacrdmt de mamd.
Este ua perdere sericisä cä n'a mai putut sfarsi acea scriere.
Mircea a publicat i ate-va incerari
social; precum : Ciirmuip ci Ciirmuitori,
lurrare publicatä in qece numere ale Ro-anauhd, uä criticg asupra Filosofiet sciini asupra Comentarielor declafd
ratiunei drepturilor omaui" din 1789, cu
ocasiunea esirii de sub tipar a cartel d-lui
Ernile Acollas.
In micilocul acestor mid lucrari, cari
intrerupeati din timp in tirnp monotonia

�XIV

unei esistente chinuite de o suferinta neinduplecata, Mircea cugeta neincetat la o
opera de cea mal mare insemnatate. Sub
titlul st&amp;pnii nostril', el pregatia uã scri-

ca va fi
opera luI cea mare. Ea era un studiü
ere care, spunea fratilor

seT,

critic al societatil, in forma de , Consilie
date de un sclav stdpii nzdut sea.'

El voia se coprinda in acésta lucrare
tOta organisarea sociala ; in acest scop el
studiase i studia neincetat legislatiunea
tutor terilor civilisate, tote iormele de guvern, instructiunea publica in tote tdrile,
administratia financielor, justitia, politia,
politia moravurilor, prostitutiunea, etc.

El lucra the dece ore pe di, ori de
the ori bOla nu'l strivea; necontenit era
cu cartea i cu condeiul in mâna, adunând
note i insemnând ideile autorului i cuo-etarile ce isvorail din lucrarea oindireI
si3le asupra operilor ce citia. Nimic din
tot ce este insemnat in literatura i in

�XV

sciinte nul era strain : nimic insemnat nu
aparea se nu fia indata citit de densul.
Numerul de note ce el lasa, este forte
insemnat. Multe dintr'ensele nu se pot in-

telege de cine nu l'a urmarit pas cu pas
in lucr'arile sele. Unele ense din aceste
note sunt destul de lamurit clasate pe subiecte, §i este cine-va care va sci se le
inteléga 0 se Lea pe ori-cine a le intelege;
acesta este cel mai bun amic al lui Mircea, este confidentul gAndirilor sae, este
acela care inlocuia din când in când langa

bolnav chiar pe mama sea, este fratele
sëü Vintila, cel mai iubitor §i mai devotat dintre frati i cu care, find mai potrivit la versta, a putut avea mal marl
legaminte.
Nu este indoiala ca tin asemenea frate §i

un aa amic nu va lasa se fia cu totul perdute pentru societate, cel putin ua parte din
materialele adunate de lucrätorul 0 de cugetatorul neobosit ce nu'l mai 4vern prin-

�XVI

tre noi. Aceste materiale, fid

cum ne r6min, pot avea

in forme,
pentru socie:;;i

tate un interes real si pentru cititori o viie
atragere.

Cu tote cd Mircea era un scriitor distins,

el era incl mai mult orator, ceea

ce parea a'l destina la un mare rol politic, de Ore-ce conducerea este mai mult a
celor ce sciii se manuescii cuventul, de
cat a celor ce scia se mänuescä péna.

El nu scria

fära Ore-care anevointd ;

vorbia ensd cu o inlesnire admirabild; si
tocmai atunci and vorbia sub inspiratiunea momentului, era mai seduce"tor.
Intr'o intrunire politica electorald la
Vincenne, fu silit se vorbOsca, farã a i se
lasa timpul se cugete un moment ; anuntat publicului de preedintele intrunirii,
atunci când cduta Arica a se apara de acestd grea insdrcinare, privirea lui se opri

pe un drapel ce purta inscrierea ,Libertate , egalitate , fraternitate;" cu acestä

�XVII

temd ata de mult tocitd, el gasi totu§1
cugetdri noui §i originale, interesâ i cap-

tivA pe auditorul sëü, care! facu o ovatiune intusiastd.

La Roma, in

se fdcea o manifestare comemorativa a mortei lui Mazzini,
1877,

pe mormentul lui Quadrio, discipol distins
al marelul cetatian italian. Mircea Rosetti,
impreund cu fratele sëü Vintild, duserd o

cunund de imortale spre a o depune pe
bustul lui Mazzini, in numele democratilor

roman!. Intentiunea lui Mircea era de a
depune acestä cunund, dicend numai atAta

cd e din partea democratilor roman!. 0
data ensë primul cuvent rostit, temperamentul seri de orator il impinse mai departe ; in loc de cAte-va cuvinte, el rosti

in limba francesä un discurs, atAt de bine
cugetat i atat de calduros simtit in cat

auditorul sëü fu micat pene la läcrimi.
Când termin5, , mai multi barbati insem-

�XVIII

imbraciard ; toti cereati sel fid
presintatI spre a'f stringe maim.
A doua cji presedintele cercului republican ceru In! Mircea i fratelui sal Vintild se le facd onOrea de a veni la intrunirea membrilor cercului, ce doriati s'd le
facd cunoscinta. Primirea fu din cele maI
onoratOre; presedintele dise membrilor
natl.

11

cercului, presintandu-le pe Mircea: n'arn
trebuintä se ye spun cine este, il cunOscetl, l'atl audit ieri;" apoI ii adresd cuvintele cele mai magulitOre. Mircea respunse cu Ufl noti discurs, care avea de
temd, ca mai tote discursurile sele, tot
scumpa luI patrie- romând, despre care in
Roma mai bine de cat ori unde se putea
vorbi cu mai multd cdldurd vi cu mai mult
resunet.
Dupd acésta mernbrii cerculuI si altI numerosI cetdtenI, depusera car* lor la
domiciliul fratilor Rosetti.
Mircea, repetim, era ndscut orator ; avea

�XIX

vocca, gestul, frasa :?i mai pre sus de cat tot
ochiul ; cu ud privire 1§1 judeca auditoriul ;
apoi 41 mänuia ast-fel subiectul in cat

ca.,tiga pe toti ; chiar cei cari la premise
il desaprobaserd pOte in cugetul lor, la conclusiuni il aplaudail.
Lucru destul de rar, mai cu sanä la
scriitorii §i oratorii Romani. Mircea nu spu-

nea nici ud frasa de prisos; totul se inlantuia, totul era trebuincios pentru desvoltarea subiectului sal.

Nuvelele ce el a publicat n'ail numai
intentiunea, mai mult sal mai putin banald, de a spune uä istovid, destul de bine
conceputd §i povestitd, 'pentru a fi cititd

cu placere. Tote ail un scop mai inalt;
cele mai adesea acest scop este de a bidui ceia ce i se pdrea un viciil sal la
prejudecatd sociald ; tot-d'a-una ele fac apologia simtimintelor inalte, patriotismul,
generositatea, devotamentul, etc.
Cu cat mai nesuferite ar fi fost sufain-

�XX

tele sele aprOpe neincetate, deca iubirea
studiului i farmecele unei irnaginatiuni bo-

gate s'a uner cugetari profunde nu l'ar fi
fäcut se uite in parte propriele see dureri.
El is! iubia biblioteca cu un fel de iubire parintesca; o completa meretil) si spre

a o ingriji nu avea incredere de cat in
fratele sëti Vintilä, cel mai metodic dintre
bibliotecarf.

Din anul 1878, sanaatea luf Mircea incepuse a se ruina cu o mai mare repecjiciune de cat mai nainte. Iernele mai cu osebire Ii erati cumplite, de si petrecea in Ita-

lia. Dcimna Rosetti, sta luni intregi, cu el
si langa el. Ea era pentru dCnsul mama,
garde-malade, bucataresd, arnica., lectrice,
tovards al cugetarilor sele, i lupta, cu
mintea si cu ingrijirilel de tot felul, spre
1) De la versta de 20 de ant el n'avea de cat una
suta de fraud pe luna, pentru imbatcarnintea §i t6te
trebuhnele sele personale; abia de vre-o tret ant avu
200 pe bull. Cu t6te acestea, a fácut o bibliotecl
frum6s1, variatg. i alésä.

�XXI

a retine un suflet iubit in corpul ce sldbia mereti in bratele-I mangaietOre.
Vera Mircea se simtia mai bine ; el mergea la Paris ski la bai, er and era
mai bine revenia in tell., uncle tatäl seri,

pironit de datoria de cetdtian, sacrifica
simtimintelor lui patriotice, dorinta cea mai

arcletóre si detoria de tatd si de sot de a
insoti pretutindeni pe sotia i pe copil sei.
Anul trecut Romanulti intra in al douacjeci i cincile an al esistentei see. Un
mare numer de cetatiani voirg se ofere, cu
acesta ocasiune, d-lui Rosetti un banchet,
in care se 1 arate simtimintele lor de recu-

noscintä, de tot ce a facut

el

pentru a-

cestä Ord.
Acestä serbare intruni, firesce, intréga fa-

milie Rosetti in Bucuresci. Mama mai
anteiti i apoi cei trei fii venird de la Paris.
Nimeni, din cine 'i-a veclut in sera sosirei
lor in Bucuresci, n'a putut se uite simtirea
clureresd ce a incercat la vederea hit Mir-

�XXII

cea, a cdrui stare bolndviciósd era acum
isbitóre.
Totusi, in mangaierile i multdmirile vietel de familie, sdn'etatea incepu se revind ;

de mult timp pdrintii nu avuserd fericirea
de a intruni la masa lor, pe toti copiii, pe
fiica si pe cel trei fii al ei.
pilele mai bune ale lui Mircea nu erati
ensë de cat scirele ce apare intre doui nori.

Ud umbra négra intuneca mai neincetat
fericirea parintilor. Ingrijirea ce'i muncea

de doue-cjeci si opt de an! ar fi sfärdmat
de mult propria lor esistentd, déca ud sperantd nemarginitd, ud sperantd tot atat de
mare cat le era si iubirea, nu le-ar fi rädicat neincetat curagiul si nu le-ar fi dat
puterea de a lupta.
Ce nu spera i in ce nu spera pdrintii
langa patul de durere al copilului lor! Nimic nu le margin este speranta ; fie el i cu
spiritul cel mai tare, tot vor spera chiar in
miracol, in supranatural. ET ati trebuintd de

�xxflI

acestä speranta,

i o clddesc chiar cu a-

magiri voluntare ; alt-fel n'ar putea se lupte

in contra durerii, V-ar da sufletul inainte
de copilul bor.
La banchetul oferit d-lui C. A. Rosetti la
27 Septembre, anul trecut, Mircea avea de
gand se ia cuventul; se concertase chiar cu
fratii lui Vintild §i Horia asupra subiectului

despre care voia se vorbescd. El era ensd
forte indispus i abdtut. Cu tOte acestea,
veni la banchet ; der mai nainte de a se
incepe discursurile, el se sirnti de o data
forte reil ; puse pe ascuns batista la gull

§'o umplu de sange ; atunci se retrase cat

mai pe tdcute din sald, ast-fel cd putini
prinserd de veste la plecarea lui. Abia ajunse acasa. i avu o mare vdrsare de sange.

Forte dureros se sfaqi pentru familia
Rosetti sera de 27 Septembre, inceputd
in veselia banchetului.

De atunci Mircea n'a mai avut de cat
putine cjile in care s'a simtit ceva mai

�XXIV

bine, spre a face in prima-véra cAte o scurtä

preumblare la sosea, insotit de mama sea.
Iérna el a petrecut'o in camera sea ,
sub ingrijirile neobosite s,i nesfersite ale
mamei si ale tatdlui seu ; chiar convorbirea 11 obosea si nu prirnea de cat
fOrte rar. Singura lui distractiune era citirea; dimineta citea cliarele i cjiva, plecat
pe cartea lui, el citea i nota neincetat.
In miglocul suferintelor lui, cea mai

mare grija a lui Mircea era de a nu face
se sufere pe cei ce'l incojuraU; glumele, cuvinteIe de spirit, observatiunile satirice
curgeaii din buzele liii, i faceati nu numai
en

pe parintii sel der chiar pe medici se uite
câte-o-data mistuirea fisicd, prin vigórea
vioiciunea spiritului.

In Mali trecut, pdrintil creclurd cä o
schimbare de aer ar face bine fiului lor si
se mutard cu densul la sosea, in fostele
case ale d-lui Daniileanu. Der bóla neinduplecatä Ii facuse opera; Mircea se sim-

�XXV

tea tot mai reti ; astma si emfisema avuseserd ca consecintä o ipertrofie a inimei ;
Ancä din anul 1878, medicii semnalaserd
acestd noud complicare in starea bolnavului ; acum el nu mai putea respira de
cat cu mare anevointd; era lucrul cel mai
dureros a'l vedea in silintele ce facea spre
a aduce aerul in plamânii seT. Abaterea,
care din timp in timp II prindea §i'l facea
se vorbescd despre s1in2itu1 sëü apropiat,
acum venea mai adesea. Ascundea de parinti tristelc ml gandiri, der sinitia trebuinta a le descoperi surorei sele, care
petrecea ore intregl in lacrdmi, in urma
acestor durerOse confidente.
Medici!, cari erati in acelas timp

i

bun! amid, creclurd cd nu le este permis
a ascunde mai mult timp parintilor starea
desperata a bolnavului ; cu tote acestea,
totu-si nu cutezard a vorbi, a rddica cu
totul speranta, care in timp de 28 de ani
de ingrijiri de tot felul, sustinuse puterile

�XXVI

parintilor; cine §tie ? 41 cliceati ace§tia,
pete o minune a naturil I §i. lupta in
contra mortel neinduplecate urma.
Mircea voia se trdiascd; el sirntia intr'ensul comorile pe car! le adunase in

atatia atii de studii §i de cugetari,

nu
se putea mangaia de a le duce in morment ; el iubia vieta, pentru cd sufletul
sal plin de simtiri nobile, gasia un farmec nespus in a produce tot ce simtia
i

pentru binele poporului §i pentru mângaierea parintilor sel ;
,bietul tata, cfise el
ciii-va inteud qi ; cate sperante a pus el

in non
In urma unor micarl' ale medicilor, parintif chiemard de la Paris pe al doilea
fiih', pe Vintild. De .i acestd chiemare fu
inconjurata de tot felul de precautiunf,
spre a ascunde bolnavuluf causa pentru
care se Idcuse, totiO Mircea nu era om a
nu intelege ce insemna sosirea frateluf seri.

Der placerea de a revedea pe amicul

�XXVII

s65 iubit, pe acela care'i impartdia tOte simtimintele, care '1 intelegea tote ideile, era atat de mare, in cat dupd sosirea luI Vintill,
bolnavul avu c)ile ceva mal bune ; masa parintescd intruni din no5 de cate-va on pe intrega familie, afard de al treilea flu, Horia,

ce se afla Ana. la Bruxelles, si pe care nu
cuteza5 se'l chierne pentru a nu speria pe
bolnav i póte fiind cd ei tot sperail ancd.
Der orele trecea5 triste §i tAcute §i se
citea pe fata fie-cdruia uä ingrijire mortald ;
inimile era5 strivite sub ghiara durerii,
buzele era5 inclestate.
Mircea devenea tot mai slab; micdrile inimei lui ipertrofiate fdcea5 se tresard la fie-

care bane intregul s65 corp; se vedea5 la
Ore-care departare pulsatiunile violente ale
arterelor Sermana mama veghia cliva i nOptea langa densul, ca perdutd intr'un vis Ingrozitor; era acum maT mult de cat ori and

ca nfl suflet deslipit de acestd lume, care
nu mai esista de cat pentru furl sèü iubif.

�XXVIII

In qiva de 20 Iuniti, pe la 1 2 ore, parintii,
impreund cu Vintilä, trecurd un moment in
camera de mancat ; ud servitOre chierna

Indata pe Vintild din partea lui Mircea.
Mircea Se simtise murind i 'I cbiarnase.
Sdrutd-më, cpse el ml Vintild, cu
dar cu destul calm.
Vintild ii imbratia, §i'l sdrutA. cu
Te iubesc, 11 c)ise Mircea.... scii, bi-

blioteca mea este a ta.... ce mai am impartiti intre voi trei....
Vintila speriat, voi se ingane cate-va
cuvinte de imbarbdtare ; parintii intrard, II
sdrutard, se sdrutard, der el, sdrutandu-1
le dise :
nu ye mai pot face acum de
§i agonia incepu ; in cucat duren
rend sosi i sora chiamata in tOta graba.
Mama lupta prin tote micilOcele, impreund
cu toti ai seT, spre-al smulge din noti mortii,

der la doue ore §i jumetate Mircea espira,
lipit de senul aceleia ce se pOte clice cä l'a
alaptat trei-deci i doui de ani si jumaate.

�XXIX

N'a fost o despartire, a fost o sa§icre, ce
lasa ud rand tot-de-una s'angerânda ; mama
cu sociul si cu copii ei, II spälara cu apä si
mirodenil, il imbracara; ea il peptena si apoi
se puse langa el si urma a '1 freca, a 'I mangala mâna, intocmai cum fäcuse pen'aci, spre
a 'I restabili circulatiunea §i spre a'l miingaia.

Adoua-cli la 8 ore sera se facu immormentarea care fu ceia ce trebuia se fie.
Nimic pentru ochi, nimic pentru desertdciune; totul vorbia numal sufletului. Se vedea
carul mortuar al sdracului, cu doul" cal, fdra
imbrdcaminte de doliii, cum il ceruse Mircea;

der acest car era irnpodobit de mânele amicilor ; fia care aduse flOrea sea, semnul seri
de iubire pentru amic, omagiul seri pentru omul superior ; negrul cadru al carului, dispd-

rea cu totul sub florl, cunune §i verdetä.
Nu se facuse nici invitatiura, nici avisuri;
lumea aflA din intemplare si sute de Omeni

din tote treptele societatl venird, cad il
plingeati ; ei era5 forte numeiubiati,
11

�%XX

rosi, i scurt li se paru drumul de la sosea
la cimitirul lui *erban-Voda.

Cu tote acestea, calea era forte lunga,
si nOptea venise, cand clece brace amice
radicarã cosciugul de pe carul mortuar.
In intunecimea acestui cimitir plin de
marl arbori si de triste monument; lumina faclelor 0 a candelelor, tremurand prin-

tre morminte aretaii calea ultimel locuinte.
si

Luna se radica d'ul data ca cum voi
densa se salute pe cel care se ducea.

Nu se augiati de cat pasii pe nisip si suspine inabusite. Era durerea, durerea deplina,

intunecata, fard litanil i fard marsuri funebre. Mama, tata, fracil, amicii se plecara
nä ultima Orã pe cosciug, 11 mangaiara din
nori, dér in tacere, i apoi nu mai remase

de cat micuta candela care arëta cã
suflet lipsia din Romania.

Emil Costinescu.

tin

�ANUL NOU

�ANUL NOU
Am sinatit tot-d'a-una uà stringere
de .',InitnA la sfirsitul anului ;i, copil

cugethile mele se indreptati
mai mult spre eel ce se sfirsia de
eh spre eel ce incepea. Ace le dou6anca,,

spre-clece loviri ale orologiulut, semnal a;teptat al imbrätistirilor s'al urä-

rilor, acele lovituri ce tainic resura
in mijlocul strightelor s'al risetelor,
au avut tot-d'a-una ceva dureros pentilt mine. Cum? Ina qiceam ; toi

fericiti ca s'a sfiqit

anul !

Nici un

suspin! Fost-aii toVi nenorociti ? Ce ?

�-6nici unul din ei n'a iubit in anul ce
trocu? Top nenorociti sed toi ingrati!
grOsnicA dilemii!

Este ore inerinte natura nóstre a

ermta in yea a'll schimba sOrta,
a trdi mai mull in viitor de cat in
presinte, a voi tot-d'a-una noul i 'n
ved noul !
Goethe fäcut-a se vorbescd, omenirca prin Faust?
Weft vr'ud, chart, (lice lui Mephistopheles iubitul Margarita, d6ert vr'uit
data void (Tice cesului de fatit opreste-te, esti frumos, atuna iu pop.

arunca in lanturi, atunci consimt se
m6" inghitA pamentul, atunci se sune

clopotul mortilor, atunci esti liberat
de serviciul ted, se se oprésch ca-

dranul, se cap, acul si lumea se se
sfirsésch pentru mine."
Da, este in firea nOstrii d'a voi necurmat se ne imbun6t4im sOrta, se

�- 7 -credern viitorul niai. frumos de cat
timpul de faV1, se vedem Iilcle tre-

cond fifth de phrere de fell, s'mtepthm cu nerithdare cele ce sant a veni.
D(Sca tinIpu, qice Bouillier, d6ca
acul ar merge pe cadran daph dorinta
F;i nerhbdarea nOstrh, n'am avea nh
vi6til mai lungh de cat aceea a unor
insecte crI cresc, imbëtrancsc i mor
in cate-va ore."
Acestil credinth Iii viitor, acea dorinta de lacrari noui ne este folosiOre ca on-ce sinitimOnt inerinte speciei.

Ar fi dee"' pe atilt de puerile cat

§i

de zadarnic d'a '1 nesocoti. Nu in con-

tra liii voiesc a rhdica vocea. Nu in
contra atepthrii nerribdititOre a neonnoscutalul, 111.1 in contra veseliel ce

toti simt la anal non voiesc a protesta.

A;;tepte onml minunt de la viitor,
de vreme ce aa 'i este natura; aite-se

�-8la el eu incredere, iubesat'l mal mult
de cat trecutul ;ii de cid presintele !

Der acesta se nu '1 impedice d'a '0
reaminti ce nu mal este ; asteptarea
fericirii viitOre se nu '1 &amp;di se uite
dulcele si duiescle ore ce a gustat in
trecut: acesta as.): dori-o. Se nu fim
ingrati; ingratitudinea, ca tote vitiile,
este va6mátóre individului; s'apoi (Ate
dulci suvenire, cite invetiiminte in

eel mai dureros sea mai ne insemnat
an! Natura nu cunOsce stirpiciunea.

Clit ar fi de dureros §i vt6mtor ca
omul se nu culega rOdele crescute pe

locul udat cu lacrilmile sele ! De ce
el n'ar da la 31 Decembre WI reamintire celor ce nu mal sunt !
Strigilte de veseliA si de fericire, linistiti-v6; nu ye voiesc rail !
DuiOse sCrbätori ale anulul nou,
fill pe pace ; nu vitt se turbur a vOstrá veseliA. Departe de mine d'a voi

�-9se 'ntrunesc lacrima cu risul, durerea
cu. plhcerea, suspinul cu. speranta in
acele (file fenicite, in cari omul pare
a fi reghsit increderea copiläriei sele.

Acesta ar fi a dori ceva contra Daturei, an fi a privi vieta supt ua falsh
lumina., ar fi a rechdea In erorile acad religinmi, atilt de puternich finch,

care a facut atta rëfi omenirit Den
in ce ar fi mai putin vesel d'a serba
un an ce nu mai este de ciit d'a serba
un an ce 'neepe, child ensa0 mOrtea
n'are nimic hist in sine0?

S'a privit mult timp, 0 se privete
finch, mOrtea en greza; §'acestrt pre-

judecath, ce tinde a dispare cliii natiunile civilisate, supsisth finch numai
din causa unor credinte religiOse. Cu

tote acestea mOrtea n'are nimic intristAtor: ea nici ca esista. Nimic in
natura flu mOre, nimic nu se nmte:
totul se transformä. Acesa.], transfon-

�- 10

mare necurmaM a materiel, considerata
intr un mod. subiectiv ml póte avea niuic penibil, din contra, ea este mAngaietóre pentru speci. intr'un mod obiectiv, neap'erat citi ea face pe imidivid
se sufere ; nici nil data C,nsi; transfor-

marea naturalit a materiel nu pote
causa onmhil disperarea ce ideia s6it
vederea mor0l produce in sufletele
religiose".

Aa sthnd lucrurile in natura,, cnm
reamintirea anulul sfingt ar putea intuneca urt serbare ? Cita ceea ce este
adev6r en materia, este i en timpul,
care §i dhisul n'are iliCi inceput iliPi
sfir;it.

Se nu prMiim d6r sfir§itul anulm
ca un ce dureros : se serbam pe eel
care incepe, cum se face full., d6r se
serbam li pe eel ce se sfir§esce.
IDe ce se despartim cu giiidul ccea
ee in fapt este unit? Se serbam in s6ra

�11

de 31 DecenThre tineretea in anul
nal : der se serbAm §i betrrinctea in

anul cel vechiii. Se ne pregiltim a
culege florile Ce vor r6shri, der se nu
uitiim d'a aduna ródele ce sunt cepte.
S'avern incredere in viitor, der se ne
folosim de treeut, spre a ne bucura
mai bine de presinte. Se strigrun triiimciti 1876, der se nu uitthn pe 1875.
Paris, Decembre 1875.

�SPOVEDANIA UNEI MUR1NDE

�STOVEDANIA UNEI MUUNDE

.

.

Intemplarea fii,en ca hartiele

mull incercatei familii X se vina in
manele nóstre, hârtii din earl multe
invotaminte s'ar putea trage, cacT. multe

suferb* ne fac ele a cuMisce.
Publican', fara a t;sterge q'a schimba
nimic, afar de numele propril, tret

scrisori ale sarmand dOmne X (Flo-

rica) scrise din Nina, care sora sea
(Marióra) la Bucuresel. Sunt 'Jae OIL
din aceste scrisori, earl vor parea

unora prea aspre, seti póte chiar nedrepte, este ens'e firesc ca Florica 86,
fia im)sprita contra crediniclor Fi a civi

�16

lisaiuriii mistre, ea care atilt de mult
a plans_ pentru c'a iubit ! Este firese ca ea, lovititi d'uit b6lit care atilt
de mult atI simtirea, se nu simtil,
se nu scrie ea noT, d'aceia nu cuteziim a ,,terge nimic, de tem5, d'a nu
denatura totul !

Florica chtre Marióra
Nizza, 27 Martie 187

.

. .

Voi-vel, dulce surióril, a citi scrisórea ce ti-o trinnit ? Credo-Yet tu ch

anctI sunt demna d'io, parte din a
wistrA inbire? Nu rig cc se petrece
in inimele velstre, nu sein cum vett
primi aceste rinduri ce yin de la
biata Florica vóstrri4 ma scia de nu
le vett arunca eu pripiti, de t6mil ca
ele se ye milnjescit pe voi earl suntetl

curate de orl-ce p6cat. Nu

tifl ce

�- 17

ganditi, nu sciii de 'ml veti putea da,
fiii li de milh, acea iertare ffiriti de
care rm voiii a nmri ! Dex eine 'mil

spune ch me veti crede ? De ce se
nu ye nairq spuindu-ve c mor, eti
care v'am mintit in ultima shrutare
ce v'am fost dat ? Cum ati crede uh
fiintil care l'a crdcat jurilmintele, care
la sociul chruia jurase
vecinicA, credinth, care v'a litsat in
lacrimi spre a se duce cu cel ce o iubia,
cum m'a,01 crede pe mine, care fhril,
a fugit

de,

nici ui impotrivire m'am aruncat cu
foc in bratele omuluX iubit, care thrii

nici lla lupth am lhsat p'un strain,
cum il numesce lumea, se'ml §tergiti
sfilnta shrutare

ce mama 'ml dase

cu pufne ceasuri. mal 'nainte !

Anch and a mama' duiósh voce
gichidu'rni. 4llnic cu iubire : fetico,
al radare, eine scie, póte cu timpul
bilrbatul Ceti se va schimba, póte
2

�- 18 blandeta ta, dragostea ta nemrirginitrt, strtruinta ta d'a '1 iubi Ii vor
deschide ochii. Nu iuta, dragrt, crt supunerea este datoria nóstrA si crt a

suferi este sórta femeiel". Aud acum
acea sfantrt voce, der atuncea mrtrturisesc citi nimic nu vedeam, nu sim-

tiara, nimic nu doriam de cut pe el,
pe el !

Nu Kill cand, nu scia deca voiti
putea sfirsi a mea durerósrt spovedanirt, nu scift de nu me vor pilräsi
ptme intru sfirsit slabele puteri ce
nd-ati rCmas der déca vointa are putere asupra trupului, dem vointa póte
ceva, jur, pe dragl3tea vóstra, crt mi
voiti muri pene ce nu vol sfirsi cele ce
simt trebuinta a ve, spune ! TJn foc
arde a mea inirnit, suspinuri es din
sdrobitul meti pept, lacrtimi Aura din

ochil mei si

iii

impedicrt a vedea

hartia pe care tremurrt condeiul men...

�- 19 Cu tote acestea 'MI pare cil nu mai
sufer, cilci sufer cu tine, vorbese cu
tine dulce, dulce suricia . . Ali ! ce
fericitrt mi fi de 'mi-ar fi dat se pot
plange la piciórele mamei, se pot
plange in bratele tele, se and vocile
vestre Clic'endu-mi : te iertilm, te iubim ! Der eine 'ml spume cii me iubiti
aria, ? me indouiesc d'a vOstrit iubire?
Nu! nu!... ceva 'ml ioptesce tainic
cA voi cMcii aveg puOnA, iubire pentru Florica vóstrA ! Dulce .i. sfintii
§ioptil, §ioptesce, §ioptesce mereu ini-

mei mele cit mama, a sora andi me
iubesc, §ioptesce, awl' a ta ,i.optA,
alinil focul ce me arde §i. redA vieta
sufietului meil. 0 ! dulce copilliria Inca,

desmerdat al maicei mele o ! privire pliniti de dragoste a alor mei,
ati perit pentru mine ! Val, vai, nenorocita de mine! Ce am fitcut ? Ce
o!

am filcut ?

�- 20 Lacramile ce venal' ii

u§nrara

putin; voiü incerca deeI, Mari Oro, a
urma jalnica'mi utrtire. Dér spune-ml

tu, mal anteiu, ce face biata mama,
spune'nd cat am facut-o se sufere, cat

a plans, eat i-am amarit Vele ; spune-mI de se póte ea ea, ce a ro§it de
mine, sc me iubesca awl Val! de ce
din causa grerla mele se sufere cel
nevinovati ! De ce vol se ispaitI en
laeraml de foe pecatele mele? Spune-mi, suriOro, dem a venit la atulul
vostru ea Florica vóstra nu mal are
mult a suferi, dem scitI... dér nu
plange suri6ra, voiti trai, voiti trai
nu voin muri pêne nu vol fi primit en
sarutarea vóstra iertarea reului cc v'am
faeut ! Biata mama, biata mama !...

�21

Florica, Mariórei
Nina, 30 Martiii.

Dragrt surióri-i, ancrt n'am putut
stirt;,i scrisOrea intreruptiti de unit 4i

prin venirea lia, cad doctorul m'a
silit a sta in pat §i din pat nu pot
a'0 scri, cci el stiti langit mine mai
tot timpul ;4i langit dênsul nu voiesc

a plange. Cat sufere cand me vede
plangênd, cat sufere cand vede rape-

qiciunea cu care prsce cruda MA
ce me consumrt! El scie bine ce am,
scie cit sunt perdutil ; der tot sperà
in a mea tamrtduire; tot se indouiesce
de ce i-se spune, de ce vede; tot asceptiti lecul ce nu va sosi, tot luptit,
tot crede: Mei el iubesce! lubesce li
mi. '0 póte inchipui ca mOrtea se póta
desphti ceea ce inima a unit !
Asti41 velêndu-me sculatrt §i. cre46ndu-me mai bine, a elit, supuin-

�- 22 -du-se rugheinnilor mete.

Stint sin-

gurh, voiti plange deei din nal cu
tine, chef nimica nu 'mi potolesee asa

de bine focul ce me arde ea lacnamile co yens vorbind en tine. De ee
nu pot plange intr'una? Pentru c'am
gresit, pentru c'am nesocotit legile
&amp;cute de Omen'', pentru ca eit, milritath en un om co nu scia ce este

iubirea, am voit a inbi! Am iubit,
am ascultat inima mea, am despretuit legile vOstre!
Nerusinare farh nume! path vecinich

pe numele mai, am iubit eand n'aveam dreptul d'a inbi.-- Am ascultat
natura; am ealcat legile §i. cuviintele!
Ab ! sciti ea nit asemene nelegiuire

nu se pOte indestul pedepsi, scia eh
ort-ce asi face, oni-eari an fi pointa
mea, sunt IA femeie de nimica, rusinea, batjocura lumil, risul tutunor !
seiil, sciii tot si en tote acestea tote

�- 23 n'ar fi nimic de n'ar fi mama, de n'ai

fi tu. Ceea ce ense milresce a mea
nenorocire, invenin6zit a mea suferintrt, amilresce a Inca durere este di,
fuel pe el nu '1 pot face fericit! Nu'l
pot face ctcI iubirea inea, iubirea
Int nu me impedicit d'a ro§i chid in-

têlnesc un chip cunocut. Rorsc, sufer... per !

Val voué, cart vett incerca a infrange moravurile i obiceiurile unusi

popor, vat VOUe chci vei peri uciI
de ense§1. cutesanta vOstrA !

Desfid pe ensuO: acel Dumneqeti,
dare care miat inidtam ale mele rugi,
te desfid, Dumnegeule, oil-eine at fi,
ori-cart ar fi puterile téle, te desfid,

d'a nu te supune obiceiurilor,
moravurilor, deprinderilor unul popor, ori-ctit de stupide i de selbatice ar fi ele!
Revin, suriórA, la a mea spove-

�- 24 danih; ems6 nu 'V. pot agralui eiti iari
lull voiti perde irul, awl' nu eft carmuiese ale mole cugetilri, ci ele m6

due pe mine, m6 due, m6 due ri
une-ori ma de iute, iii cat nu pot a
le urma, cad. obositA, inima 'mil bate
c'utt thriA nespusA, perd suflarea, lin

mai val, nu mai aud, nu mai simt...
ah ! ce ferice sunt atunci!
Scil, Marióro, modul in care am
fost crescute ! scil cat d.e putin s6i1,
mai drept, cat d.e reit ne era lumea
cunoscutti la eirea nOstrii din eóla.
Scil tu multe din cate asl voi a 'tt
spune; ens e. totqi imi stri a ti-le reamhiti, nu dóril spre a 1116 incerca
micrra culpa, nu cu gand d'a
spàla pata ce o port intiptirith pe
fruntea mca, ci numal spre a face cu
tine ceea ce fac cu mine, numai spre
a 11 spune ceea ce cuget, numal spre

a rev6rsa din inima mea prea multul

�- 25 ce o innéert!.. Alt ! facä-se ea ecle mie
intêmplate se fir', altora intru folos ;
dér nicI acestrt mangiliare n'o pot avea,

eiicI sémil, am butt ct esperiinta altora putin ne folosesce !
Impliniam 18 mi. eilnd eiI din
scat_ cand v6qta pentru prima Orrt
p'acel en care doul an' era se triliesc
In lacrrtml, in loc d'uà veciiti in ferieire, cum nildöjduisem In nesciin-ta'ml copiliir6scrt ! Ti plAcui, ni cern,
mania nu se impotrivi i eft de sot
il luaiit c'urt cumplitrt fericire. In
c(51A, acasrt, la spovedanirt, in eitrti,
mi-se spusese atilt de brtrbapi, mi-se

incondeiaserA en fete atilt de negro,
in eilt prima vorbit duke ce auqii de
la unul din eI, avu pentru têne'ra mea
inima, plinA de iubire, un farmec
nespus: ea m6 imbetri, fni invinsrt fret

a fi luptat, 'Aril a rn

fi ferit, fruil

a 'mil fl recunoscut dus,smanul

!

�- 26

pie dulmanu1, cad cu crescerea
morala, si re1igiósa data nou6, inv6-

0sem a privi barbatul ca dumannl
secsului nostru, in loc d'a '1 privi ca
uh fiinta iubita, ca un sprijin firese,
ea nil calauza sigura, ca un tovarilsiii
de placer)." i dureri, ca un prieten en
care ne legam a avea tot in comun,

a ne spune totul, a nu ne ascunde
nimic, a ne sfatui, a ne sprijini, a ne

imbarbata unul pe altul In spinósa
cale a datoriell ;ea iubirii, care singurit póte duce spre fericire , in loc
d'acésta, Ii priviam, jic, ca un duman,
nfe temeam de densul, me" feriam de
cursele ce mi-le-ar putea intinde, me

pregatiam a Me aptira de cruntele
loviri ce le-ar indrepta in contra mea,
si nici. nu 'mil cunosceam protivnieul !
Cand sosi, nu '1 recunoscul. LIT spuse

ut vorba dulce, fui invinsa, fara nici
a banui ca dumanul. sosise. Ab ! de

�- 27 ce nu mi-se spusese ch nu tott bhrbatii sunt rr,n1, de ce nu in'aft invetat

a 1. cunósee bine spre a putea in
(-Pa venith a alege cu indemanare pe
cel ce Pall fi putnt face ferieit ? Dc
ce, cand venia un ttIn'er se 'f,4i veqh
ut sorh, u verh, de ce noi tote cram
isgonite, ascunse in camerele nOstre,
ca i ciind cituna ar fi lovit F,4cO1a?
De ce fenteia, care menith este a

vietui cu bhrbatul id, de ce se nu
firt crescuth spre acest sfIrsit !
Cum va sci ea crimmi nona inn tre

in care intra in (lima chatoriei s6le,
child nici mana n'a pus pe vhslrt ?
Cum va sci a se feri de stancele, de
virtejurile, de vijeliele, de viscolcle
ce va int6mpina in cale, cand marea
mult schimbhtOre pe care plutesce a
sea mica i fragedh navrt 'I este cu
totul necunoscuth ; cum va sci a vhsli,
pericolele fiind deprtrtate i cerul in-

�- 28 seninandu-se, cum va sci a vasli spre
limaniti fericirif, cand nici nu scie cc
este fericirea ?

De ce se nu o invete a cunósce
lumea mai inainte d'a fi aruncata cu
des6versire in vahuile séle; de ce se
fia crescutrt in taina ca urt calugarita,
ea care trebuie a fi mama ! De ce se

im cunósca lumea cum este; de ee
se cresca, la umbra, in intuneric, in
loc d'a cresce la lumina bine-fac6tóre!

De ce se i-se nutresca spiritul cu
minciuni i basme ; de ce se i-se arete

ca u1 necinste, ca un p6cat a vorbi
singura c'un brtrbat, cand facutrt este

spre a trai c'un barbat? Ah! de ce?
de ce? Pentru c. lunlea este data
proda superstitiunii, nesciintei, prejudecititilor, pentru ca biata si mult
incercata omenire este carnmitrt, asuprita, suptjugata d'urt religmne funesta i cnidi, s'elbatica si egoista,

�- 29 inioral
i injositOre ; d'un religiune
contra naturei, care fricii, rIvn, pima,
urn a sern'enat intre Orneni.; care tictdo§1, dumani unu aitnia, bleste-

matt ne-a &amp;cut; care ne-a trivnlit in
noroiti, In gunoi, in mocirin spre a
putea mai sigur i mai. cu Iiiclm-

nare a ne mnntine in ruimisa sa
robin; d'un religiune impetritn, nesimtitóre, vrnjmmiti inviemmatn a lmninei,
protivnicn neimpricata, a iubirii, d'un

religiune care se adapt cu lacrnmile
nóstre, se nutresce cu siingele nostril,
se bucurn la auqul suspinurilor nOstre,
II ride de tipetele §i de vaitnrile

nóstre; d'un religiune ce lingursce
pe cel slivit i lovesce pe cel oropsit ;
d'un religiune care ne anuiresce vieta,

care ne chinuesce, ne muncesce, ne
insOimeint, ne ingrozesce ; d'un religiune, in fine, care Ile rode inima,
ne spurcn cugetarea, ne distruge vo-

�30

inta mai inainte d'a ne arunca in
grópa ce ne-a siipat !..

U luna nu trecuse
in6 maritasem,

§i

de

cand

deja incepeam a

vedea, ochil mi-se deschideail, mintea
mi-se trezea din lungul somn in care
o tinusera §'o cufundasera basmele ce

le cregusem fiira a le cerceta : incepeam a Me gandi prin mine §i nu
min glasul dascalilor, séü prin ajutorul cartilor ; incepeam, clic, a simti,
cunesce ! Ah ! atuncl d'a§I fi gasit
Un om care se scie a citi in inima mea,
a

un om care se scie a iubi, atunet ce
sora, ce flick ce sotia, ce mama ai
fi fost ! Der val.! cel de la care asceptam tot, cel caruia if spuneam tot
ceca ce se petrecea in mine, cel cIruin Ii spuneam : te iubesc, te iubesc,
r'espundea av6ntu1ui meu, rospundea
aseeptilrif mele, r6spundea cerintelor
inimei mele c'ua inghliitatil nepilsare!

�- 31 E§ia, e§ia... rn ltisa singurA, singur,

singurit en ale mac giindiri! De ce
nu pot nara lupta ce atunci se petrecea in mine! Ideiele fale en earl
fusesem nutrititi se invrajmil§iatt, se
ciocniati, se isbiati de cele adev'erate

ce acum diVitam; se inerteratt unele
cu altek, se trantiati, se doboraii, se
iéri411 lupta cu foe
incepea, 11.101 fAriti crutare, luptA in
rädicatt i6rilf,d,

tli

care unul din eel doui protivnici trebuia se mórii; cad era lupta adev6rulni contra minciunii, a luminei contra intunereculul, a sciintel contra
Orbei credinte, a naturel contra crescerii.

Cate dile, eke nopti de numeA, de
trude, de grije, de spaime penil a se
cunósce biruitorul ! GrOznice momente;
m6 indouiam de tot, nu eram sigurti

de nimic, nu sciam cu eine era adeverul, en eine mineiuna, en eine vieta,

�- 32 cu eine meirtea! Stain martura la aces-0, lupt, ce atat nié obosia, me
pnlpadia, stam martura qi nici nu
eutezam a lua parte la ea, card aveg
se decidA de sórta niea, dig nu sciam
eine 'ml este prietenul, eine vriljmaiul! Adev6ru1 birui, natura triumfa,
lumina se facu... der val, ce gol lasa
ea in inima mea! 0 simtiam atilt de
mare, o seiam atat de buna, audiam
atilt de bine al sal glas strig6ndu'nfi:
voiesc a iubi... i mO Wisem unita pc
vecia c'un om, vqtejit anciti de tenOr,

care thci ua data nu iubise, care nu
putea iubi, i care, neint,elegCnd ce
este iubirea mO Ina drept nebuna !
}3§ia, ec4ia mereti, eia tot singur,
0 singura mereil romaneam... reintra
ski nóptea tarditi, ski in diorii dilei,
§i atunci ursuz, iiecijit, posomorit,
certandu-mO, octirandu-mé, injurandu-m6 !

�- 33 Voue, voile ce al,I trecut p'acolo ;
voue, tinere fete, pline de iubire, ce
a'ti Intt1nit numai nepesare In onnd
de la care asceptMi iubire, voue uumal Are daft voitt d'a arunca cu pétrL

in mine, cad numal voi sciti ce este
a suferi !
Doui aril, fitril a me plange, am
suferit insulte i octal; doui ani, am
fost batjocura, Asia, rtiinea lui F,;'a
lumil ; dont' anl, am incercat cji i nepte,

ora cu ora, minut cu minut, a '1 atrage prin blAndetea, prin radarea,
prin stilruinta mea d'a '1 iubi, prin
rugaciunile, prin sfaturile, prin sus-

pinurile, prin lacriimiTe mac; doul

ani, am fileut tot ce mi a fost in
putinta spre a atinge anima lui ;
der totul n'a putut nici -railcar a scudui
putin a MI eumplita nep6sare ! TotuO.
(Ins6 as,a fi trait en densul, a§11 fi suferit
merett, açl fi suferit pene in giva cand,
8

�- 34 urindu-i-se luI d'amea suferintil, m'ar fi
pArAsit cu totul, ctci acésta era §i datoria i vointa mea! AO: fi fAcut-o, deca
nepreveduta int6mplare i neascu1tht6rea anima mea n'ar fi otArit alt-fel

de cat a mea cugetare ! Deca anima
Inca ar fi volt s'asculte de obiceiuri,
de cuviinte, de conventiuni, call: me

impedecati d'a iubi pe altul de cat
p'acela ce nu voia a me iubi; deca
ea ar fi cercetat care 'mi este interesul §i nu cea-a ce este firesc, all !
gandule, de ce tticu01 cand el, ce d'atatea on tersese lacrimele mele, cand

el ce mangaiase a mea durere, cand
el ce 'ml dase atatea probe de inbirea sea, child el pe care de muh Ii
iubiam, de i mie 6nsuml ml negam
acésta, cand el se arunca la piciórele
mele strigandu-'mi te iubesc, te inbesc,... vino, vino !... de ce, gandule,
me lilsa01 se m'arunc invinsii de

�- 35 dragostea lui, in bratele ce 'nil deschidea;

de cc m lAsai se fug

en

densul, cand nici n'avem dreptal d'a'l
it-11)i? De ee ? déc'atunci tcul, invins 1)4:Ste de aria iubirii nestre, de
ce vii acum, cand este pre tardiii a

indrepta r6ul, de ce vii a 'nil aimiri
pucinele dile ce mai am a trAi !
Ah ! gandul nostru, care sberil en
atata intehl, care intr'uil clipA striThate
muntil i nthrile, care c'uli cake vede

cele de fata i cele ce ati fost; gandul nostru care en destoinicia, descurer', itele incurcate ale lucrurilor §i
zAresce in acelmi timp cele douè capatale i tot lungul cirulut, gandul
nostru care frilmtinth eu iutela fulgeruhd Intmplürile indoiese spre a seete
din ele u dreptA thlinhcire, gandul

nostru pare une on

c

derme ! (Ter-

me, §i numal aia scim ci nu este
e'nsii§1 dumnedeirea ; (Terme sea dédi

�30

nu dOrme, §ioptesce Mat de tainic,
in cat en neputintA ne este a midi a

a urma

inv6trtminte. Gandul adormind, fapta asa gliisuire

ale séle

puet inaintea lui ; val 6ns6, val de noi
eand el se trezesce din scurtul s66

somn! Plans amar! grele suspinuri,
zadarnice oftrui, r6ul s'a fiicut, nu vol

ii yeti fi lécul!
Nizza, 3 Aprile.

i in pat si d'urt nespusil sliibiciune, m6 simt pare ce-va mai
bine. M voiu incerca deci, sorióro,
a mai vorbi putin cu tine, citici eine
De

seie cum voiii fi mane !... De trei qile
frigurile m6 frAmantg §i m6 impedech
d'a odihni mult obositul men cap.
Ochii 'mi ard; peptul mö dime §'urt,
sudiffe rece acoperä trupul meg ttlesc intr'una, i une ori a0a de mult,

�- 37 in cat sangek mi se suie in cap li
roiasee d'ua-data palida-mi &amp;Ia.
roiata ense cu totul alta de cea de
alta data! Ah ! cat me d6re, cand,

fr

voia'mi, zarese oglinda ce odini6ra m areta frum6sa! Ce slaba, ce
useata.... ce urititi sunt ! Ce pecat eit
nu putem muri frumese! Ce tema 'nut
este, cand rn ved aia schimbata, se
nu me mai inbesea, de cat de milal...
Der nu, acesta nu se p6te, anima
care nu mi s'a schimbat, Iml spmie
ea me inbesee si ct i merta me va
iubi! Ah ! d'af# inite trai spre a'l face
fericit, d'it0 pute... soriero, soriero,

iubesee'l tu pentru mine, maiculito,
privesce-1 in veci ca Un copil al tell;
iubiti-1, ;a ingrijiti-1 cum m'ati iubit
li ingrijit pe mine; tineti'l langtt vol...
plangeti cu densul ; der nu '1 lasati.,

nu '1 lasatI singur en a sea durere.

�- 88

Nu este asia et voi imi fagaduiti acesta ?...

Der nu! nu! Voi ifli puteti face
cea-a ce v cer ! mi puteti face acésta,

c'atI fi ocara si risul bora! Intl nonoroci, si v'ati nenoroci; v'atI perde
si nu Pall scapa... Cum, cum se inbiti un om care m'a iubit, chnd n'avca
dreptul d'a n iubi! Un om care m'a
ingrijit ca uti, mama, cnd n'avea

dreptul d'a m ingriji; un om care
s'a jertfit Erie cawl n'avea dreptul
d'a se jertfi mie, un OM care a Elcut total ce i-a fost in putintà spre a
me schpa, spre a me face fericita, cand

n'avea dreptul d'a face nimic? Nu!
nu! acésta mt se póte... acesta ar fi
Ah! legi barbare, Invoieli
firesc
nesocotite, moravuri rusinOse,

obi-

ceiuri stupide carl constituiti civilisatjunea, fiI blestemate intru vecia, !

Civilisatiune fa1t, fatarnica,

i fa,ra

�39

de mi1i, tie n'am voit a me supune,
in contra ta m'aru resvrAtit, tie resbel de mOrte am jurat !... M'ai invins... ti-al resbunat ! Mor, der nu
me cAiesc! Am iubit... am fost iubith...

Mor, der am trait!...
Mama, iertit-me... Mariero iertit-m6...
l'am iubit atttt... fi iubesc atilt !
Ab ! de ce cel care pete Ana, iubi...

se petii, muri?...
August, 1876.

-,---.414"

�UA ROMANCA

�tiA ROMANCA
Maria lui Dinicu ti iubia, isi mangaia FA'll rasfeta atat de mult pe Io-

nelul kJ., in cat limit era de temut
crt va esi din Ionel un copil stricat.
In sat de mult timp se imputa
Maria nu dragostea, cic R()luahluII place a se driigosti cu al sci
der sliibiciunea id ctre briiatul seu:
Prea esti slabA cu d6nsul soro, prea
te supul 1iii, prea asculfil de voin1u

tele sae;

al se'l strici

fi ; ce'I

rAsfeti asa, Mario, nu veji ea nu mat
e copilandru, ci gogemete flitcàfl, toc-

mai bun de insurat? "
Maria asculta, ridea li 'II re'sbuna

�- 44

de gisele satului desmerand si mai
cu foe pe Ionelul iei.
Ua singurrt data Maria nu risese
la urt imputare de felul acesta; ii
singura data ea nu auclise cu nepasare dojenile ce 4ilnic il se faceatt in
privinta cresceril ce da lui Iona Maria tresarise, fata ia se instristase,

dase de doug oil din cap cu pripa,
en triria, i parea c'ar fi volt se (licit :

nu, nu, acesta nu se póte, acesta flu
va fi; prtrea c'ar fi voit se gonésca,
se alunge departe un gaud rail; urt
lacrimrt riurase pe obrazil si, inegrip' de arita sOrelul, child Mo Radu,

clisese: Mario, m6
tem ca al fault o fart din Ion, in
mustrrind-o II

loc d'a face dintr'ensul un vitéz, Un

voinic, cum era bietul st tea; nu
scia Creil ce póma va fi Ionelul thti
dtr m'a§ prinde ca soldat bun nu se
va face dintr'ênsul."

�- 45 De ce tresilrise, de ce se intristase
Maria auqind pe iIo Radu imputandul ceea ce dilnic ii se imputa?
de ce vorbele ml Mo§ Radu n'o grtsirri neprtsiitóre, surigênd ca de oMai it 1'

Se 'nsprtimantase ea Ore la gandirea c I,pnelul iepótes'e devinär6ii?

0! nu, nu, Maria era mana §i
mamele nu cred, nu grindesc, nu pot
brmui, firt mitear intreeirt, ea copil lor
sit pint deveni ra. Mame le nu numai
nu se indouiesc nici-uri-dath de (1.6nif

mai 'nainte d'a fi gre§it ei, der fineri
chiar cand véd grerlile copiilor lor,
cand vinovrttia lor este fatirt, ele
tot sperii, tot se indouisc putin, 0
and nu mai e IMMO, d'a se indoui, cautii a mic§ora culpa color pe
earl ii iubiaü, cu earl se Mimi child
craft nevinovati, pe earl if iubesc, II
prung acum crt ati gre§it.

�- 46 Cc speriase (lex pe Maria ?

Gandul ca Ionel nu va

fi

un

voinic?

0! nu, nu, Ionel o iubea prea
mull, Ionel semana pré mult eu bietul s'eit tata, ca se nu fià voinic; ea
scia c Ionel va fi ca i dasul un
adevérat Roman!
Ore tresarise Maria auclind acel cu-

vent de soldat, ce spune atatea lucourt animei unel maine 2

despur-

irea, departarea din satul in care al
nascut, in care al crescut, parasirea
tuturor cell sunt dragi, traiul cu. totul schimbat dintr'uiti cli intr'alta,
vieta de oral, casarma, alta mancare,
alta imbracaminte, alta ocupatiune,
disciplina soldatesca in loc de munca
libera pe camp; departe, departe de
casa,

de satul, de judctul pate in

care al nilscut!

Nu sciu, nu scia décil este acest

�- 47 cuvCmt, soldat, pronunciat in trec6t de

Mo§ Radu, care pusese pe Maria pe
grinduri ; nu sciit, i d'm sci-o póte
n'm spune-o, cad. nu numat mame
vor citi aceste renduri, i iubesc pre
cil

mutt pe Maria spre a nu voi se te
aud pe tine, tinere i voinice cititore, dojenind i tu slabiciunea acestell mame.

Ori-ce ai grandi, crede-m6, cititorule,
Maria nu are ua Anima comuna; Maria, nu numai iubesce, der este demna
de iubire, i alta imputare nici nu
i-se

face de catre eel ce vietuiese

linga dinsa, de catre eel ce o cunosc
de aprepe, de 611 acea iubire pre' afang din rale pentru Ionel. Este ma

de lesne a gice altuia: iubesce mat
cu judecatil, fit mat barbat in dragostea ta, iubesce cu inësuri, omul flu
traiesee cu dragoste i alte multe
de felul acesta! De crite on n'am
dat i eu altora aceste sfaturl, séi

�- 48 altele de felul acesta, si cu tote aces-

tea cand altul mi le-ar da mie, tare
m'e tern ch nu l'a§ intelege. . . .
Ionel are 21 de ani, Maria ims6
tot il desmérdh, 11 mangaih,
r6sfath ca p'un prune, chef pentru mame
copit flu imbhtranesc: ea tot este lieliniltitit, speriaM, ingrijith cand se
inthnplh ca Mild se in-tart-ph d'a intra de la lucru; ea tot ar dori se'l
111

aibh vecinic langh d6nsa si tot i-sc
pare ca Mild este in primejdih cand
nu'l póte vede, cand nu'l aude am-

bland, cantand, vorbind; ea tot se
frrun'enth de grill', se sperih,

F,;i'll

perde

mintile cand pe Ionel Ii done capul,
cand se taie la 'un deget, cand se intIlt la un picior, cand 11 prinde frigurile, séü cand vec,16ndu-1 thcut, pe
ganduri, bhnuiesce ca nu'l este bine;
ca tOt 1111 dOrme, nu mananca, nu se
dinesce, II vegbieza, Ii invelesce, it

�- 49 da de Mut, 11 mangaia intr'una cgtind
Ionel cade bolnav ; ea intr'un cuvesnt
nu a ascultat de qisele satului, n'a
urmat sfaturile ce s'ati dat, iubesce

tot cu slabiciune pe dragul seii copilash tot il rasfa4a, tot il desmérda
pre" afara din cale. Pare êns6 Ca

Maria nu pre are a se cai, cad satul a cam incetat a o dojeni. a o
sfatui. Ionel a devenit un bun muncitor, harnic, vesel, voios; multe mame
at inceput a'l da drept piltht fiilor

lor: feciorul Maria nu se imbath
nici-ua-data, Ira cauta pridina color140, fuge de galceva i lucreza ca

un voinic; el de sigur ar fi pus deja
ce-va la o parte, ar fi putut indulci ile1e mamei sele, ce incepe a
deveni b'etrana, dee&amp; ciocoiul pe moF,da caruia lucreza n'ar nedreptaci,

asupri pe eel ce'i muncesc.
Ionel era de ctite-va ci1e tacut, sta
4

�- 50 pe gandnri, clocea ce-va; mergea
venia, se inv6rtia prin casA, i§1. arunca chciula, o relua, se trentia pe
pat, se seula d'uA-data, se uiia in
stanga, in drépta, la tavan, pe jos,
punea lama pe fusal Maria' pe facalet pe pirostria anca caldit; schimba
din loc copaia, donita, ciubtrub, urciorul, se apropia de vetril, scormania en degetele cenu§a, lua un
thciune, II punea in luleua sa din

care trrtgea intr'una fgril, a lua sémA
crt nu mai aye frunzil de tutun in ea,
se mai invertia cat-va prin odaii, apol
e§ia, se arda pe prispa casei, ii baga
luMua in sin, fluiera intre degete sht
cu u frumpl, canta une-ori din guril,
incet, in cat phrea c'ar fi voit ca nu-

mai el s'au0 cantecul sfl de dor ;
uita lung la cell ce treceatt pc
dinaintea sa färil al vedea ensé,
se

cci gandul 1111 de sigur nu era a-

�51 -

se scula din nog, isi relua lulena, indesa bine tutunul in ea, o recolo ;

aprindea, se preumbla cat-va dinaintea

easel, se nita furis la masa se véqa
ce face, ce pare a gandi, e privia en
inbire der in acebast timp cu intris-

tare, cu mila. De trei qile Ionel mi
mM. mergea la lucru, nOptea nu inchidea ochil, se tot inv6rtia prin pat,
oftand, pronunciand cuvinte fgrit §ir
si fgrA inteles; la ntasA d'abia mama ;

II frilm6nta mhmaliga intre degete,
risipia mai nmltrt pe masA, pe d6nsu1,
pe jos de cat baga in gura ; privia

intr'una pe Maria, e'nsi--3 eand ochii
lor se 'ntalniag, se nita rapede In
jos, de tenni ea ea se nu citésca in
cilutatura ml ceea ce el tinea ascuns.

Maria asemenea se schimbase, in-

Utranise in cate-va qile, mangaia
mai putin pe Iona. pgrea a fugi de

�- 52

densul, tremura de cate-ori el incepea a vorbi.
Ce se int8mp1ase in ciisnta Mariei ?

ce venise se turbure linistea acestor
doué fiinte ce atat se iubiaü, ce tntman unul pentru ahul, ce phreati a, fi
scutiti de trude, de necazuri, de suferince?

Vorba se liAise in sat crt Romania
a inchis lupta cu Turcii, acestil neinii vecinici vriijmas1 ai némulni
romanese, si Maria era Romancit, in-

pAcapi

bia pré en mandr4i pe Ionel ea se
nu tremure pentru gingasul id copil.
Ionel flu spusese (Mat nimica, Maria nu '1 intrebase ee are, de ce st
pe emduri; pilrean amandouT a voi
ea ce1-1-alt se vorbésat tmtaiii, nu aveati Tile! until nici altul anima d'a

incepe a spline ceea ce cugeta. De
dou6 on Ionel, care merea se Invertia pe laugh Maria, cand scArpinan-

�- 53 du-se in cap, cand tuf;ind, cand cal-

cnd tare i in loc, de dou on Iona Ora a 'fit fi luat anima in dinV,
trigêndn'§11 resufiarea, gisese en trià :

Maria ensé ii thiase vorba In
pripa, Ii impedeease d'a urma, cer»rimd.

dad d'a amana, fie pe eate-va minute,

ecea ce se temea atat a auqi.
Teri ser6, un ces dou'e dupa sancitul
scirehfi, Ionel se apropiti de Maria, care
stand. jos, p'ua vechià alhi5 resturnatä,

uita la ultimele lemne ce ardeaii
anal pe vatrt, i urma cu ochif sa,
acoper41 de lacräml, flacara pe sfirsit care mai nainte d'a se stincre cu
total, reVersa anea din calla in cand
ua trista i inega1 6 luminA, in odaita
lor ; Ionel se apropia de densa, o
privi en o dragoste nespusa, ingenuehia, if luA manele uscate, imisprite
sc

de muncä, le strinse in ale sae, le
aeoperi cu sarutari, cu lacrami. Dotfe

�54

vorbe nurnal putu scOte Ionel:
Mama... Mama...

Maria tresari, la sudóre if acoperi
fruntea, un fior reee o strabiltu, stete
un moment nem*ata, inmarmuritii,
ea Oituitit in loc , de nit data se radiert in picióre, i0.' arimert 1ra0e
inlprejnrul capuldf lui Ionel, i01 atrase copilul pe peptul seu, 11 finbriiti§ri cu ealdura, cu foc, il aeoperi
de nenurarate sarutari §i laerami il
privi cu ua duioirt,, cu un amor, en
nil,

durere, cu urt fcricire, en

nil,

mandria nespusiti, se incerca a vorbi,
6ns6 plansul if thia vorba...

Cfind... Ccind... Io..nel...

Mane_ mane...

mamit...
Maiil 1877.

-....14"5------

�BALANUL

�BALANUL
Firesc este omului a iubi. Mai mult,
iiia putin, mai tacut, mai pe fate,

cu mai multä séfi mai patina statorp'ua singura fiinta sett pe mai
multe, der fie-care iubesce. Onml are
intr'ensul ut cAtatime ore-care de
dragoste mai mare, mai mica, care
cresce, se micrréza, dér earl thci ut
data nu lipsesce cu totul. Acesta eh-

tatime de dragoste, cere a fi intrebuintath, nu ne da pace pen6 n'o
cheltuim, indreptind-o dare ua fiinta
Ore-care, ori-care ar fi, ori-cat de putin

demna ar 'Area de iubirea nOstra.

�- 58 Iubirea care face fericirea mistra,
iubirea care este farmecul vietel, inbirea care milresce, imbunthtesce, rA,-

dich, inalta pe om, iubirea este ime
ori causa celor maI grOsnice chinuri,
mai amare suferinte, mai durerOse
sinitirl. Se nu '1 imputhin (Ins'e neligrija, spaima, ce une-ori no
pricinuiesce ; se nu '1 hnputhm lacrAniF,dea,

mile ce ne face a v'ersa , ..ipetele, ofthrile, suspinurile ce ne saite din pept ,
se nu '1 imputitim nimica, nici u5, data,

si nicii intr'un mod, orl-ce s'ar Intempla, orl.-ctit am suferi , se mi ne
orbéscil durerea, se nu ne amilgesciti
nenorocirea, se pltingem dér se binecuventäm iubirea , se nu uittim eh fe-

ricirea nu póte esiste Aril suferinth,
cA cel care nu suferit nici utt data,
nu simte, nu iubesce, nu triliesce.
Mult iubise, mult suferise, mult
plänsese Mos Radu.

�- 59 Copil

ncJ

IT perduse "Arintii;

mai in urmä perduse pe buna betranA

ce '1 crescuse, ce se silise pin ni(ngierile séle, se 'i indulc6sch in parte
nenorocirea. Insurat intre 21 O. 22 de

ani, II rev6rsase tóta iubirea asupra
nevestei séle: ens'e sórta farii de milii
Il lovise din nou, cu crudime... Safta

muri In anul chiar in care se cununase, ii Radu r6mase Cr singur!
Fu ea un nebun Mo;s Radu dupA
mOrtea tinerei §i iubitei Tu sotic : nn
mai mtinca, nu mai dormea, nu seotea
"lid.' rat vorba, nu putea nici plange,
nic ofta ; piirea 61 se inghietase acea

inimA atat de iubitóre, de caldii, de
infocatil. Privirea, glasu, apuciiturile,
trainl, mersul hiT se schimbaserA cu

totul, par'cii, nu mai era tot CI. Se
uita ffirA a vedea, ochil crag incremeniti In loc, alerga mai mult de cat
umbla, nu intorcea capul nici urt clan,

�- 60 trecea pe Maga cunoscutl flra a '1
vedea, sén and II prea if ocoka.
Glad vr'unul se apropia de &amp;Instil
spre a '1 da gina-bunrt, spre a '1 intreba cum '1 mai este, ce face, unde
al6rgü respundea iute cu nit vorbtt
dou6, era gräbit se mntuia" vorba,
se r6mfinrt singur.
Straniti lucru! acest om atilt de
iubitor 'Area a .nu mai simti ; tot ce
i-se (Ikea, ce i-se frIcea, ii era indi-

ferinte, nimic din ate vedea, din ate
auflea, nu '1 mal mica nu 'II nr-11
mergea la
Ii pilrhsise prie;
tenii, trtia singur, fugea de dragostea
ce i-se aréta.

Trecurrt multe lunl, multi ani 1)6116

Radn sé '01 revimi in fire, si
46iI, nu sciii Geri se intremase bine,
cAci in sat unit (lice* eh' e lovit,

ce. -11

�- 61 eh '1 lipsesce ut dógh, ch nu e Ca lumea, eh e cam intelth parte, ch e
lunatic, isbit, §'alte multe de felul a-

cesta. Adev6rul este eh Mo§ Itadu
avea ceva ciudat in uitiltura, In apuchturile Jul. Une-ori ridea cu hohote,
alte on plangea ea un copil, fririti ea
nimic se fi putut pricinui plansul séa
risul stql ; alte on sta in loe, pe ganduri, Il trhgea §i
mura mustata,

ea cum ar fi voit s'o

smulcrh , s'o

milnance. Indath ce

mtintuia ln-

sI

(Tub nu se mai vedea; nu se mal
anclea de dênsul ; urn vinea la borh,

nici la biserich, niei lii carciumh; el
sta inchis iii. grajdul SUL ert Man.
Mo§ Radu iubia pe BAlanul sea
pn6 la nebunih ; muncea eat qece ea

se otri liriuui pe Mau, §i (WI nu
fiicea niel u tr6bh cu dC3nsul! il man-

gaia, II vorbea, 11 plhnba ea cum
Man ar fi fost Un copil, ski u flinch

�- 62 care '1 intelegea ;" mai mare bucuriu
nici n'avea Mo§ Radu de eat cand
audea ct i-se 1aucli Milanul. Era singurul lucru la care se are'ta simtitor.

Fiä, moule, eä al dracului buiestru mai are Man.
Flit, Radule,
ca voinic, teprm, mai este Brilanul
tii ; firt m61, ca, cal c'al te'il nu se
gilsesce 4ece po§te cale, nicI la ciocoi
in grajd.

Cand audea Mo Radu acestea, intineria, zimbetul II venia pe buze, se
mandria, ochii '1 sticliait, se 'nveselia,
Isi mai liisa biata mustatA in pace ;
§i gra, cand. lucrul era sfir§it i revenia la BAlan, cu ce foc, en ce drao.oste '1 manuaia ce mult ce dulce
'1

vorbea.

Mo§ Radu era bun lucrätor, erttiga
6ns6 d'abia cu ce s se hriThéscA, erleI
el muncia pentru altul atruia i-se
pilrea prea firesc, prea drept, prea

�- G3 en cale a se ingrilsa en sudórea altnia.

Adese-ori Mos Radu 'si manca mil-

milliga OA ca se cumpere orz lui
Man, ens6 el nu se plangea s'ar li
voit mai bine se mórA de clece or'
de fóme de cat se veruIrt pe Man!
In mai multe renduri, mai cu sema
cand fênetele se scumpisera, se infAisaril cump6rhtori la Mos Radu. Cand
logofetul ciocoinlui, cand sub-prefectul,
cand arendasul si al.ci multi din acele
numeróse fiinte earl start la panda de

pil4esc momentul propice spre a nilvAli pe preda lor ngdhjduiseriti a pune

mana pe calul lui Mos Radu, a '1
cumpèra pe nimica! Der acesta se
sup6ra, se infuria ! el nu era giambas

de cai, Mama nu era de vêngare ;
ce le facuse calusorul sett, in ee le
gresise, ce era el de vina decil f'enetele se scumpiseril , drept chie '1 lua
pe dCnsul ? ce, n'avea inimil.de Roman.

�64 -

nu era crqtin? Cum, se se desparth
de Man pentru catt-va poli? nici
mort, nicI mort !"
Mo§ Radu nu numai ca nu 'F,4 ar fi
vendut calul pentru tot aurul din lume,
der nici nu lasa ca altul se punti

Diana pe Man; nu '1 imprumutase
nici -La data nimenni si s'ar fi cer-

tat mat bine cu tot satul de cat se
primesca ca altul se" '1 incalece.
Intr'ua sera, sunt cati-va anY d'atuncea, un vecin Ii ceruse cu stiiruinVi

se 'I dea putin pe Man, spre a da
iit fugil pene la targ, ca se nu '1
)7

apuce nóptea in drum."
Mos Radu gnse satuse neclintit In
otilrirea sea.

Nu, nu, pe Man nu

'1 dau,

nu '1 pot da.
Der bine, moule, eit nu 'II cer
calul ea se me due se me plimb ; scii
bine c GhicA, al meg zace de doue

�65

-

dile si doetorul tista care pare a sci
multi carte, dice eit este neapitratii,
trebnintA ea se '1 daa asti141 chiar
doctoriele ce mi le-a insemnat p'astrt
artia.
Mos Radu nu réspunse, se sculä,
merse la grajd, scOse pe Ban, il
Inca lea si indreptandu-se chtre cel
ce
ceruse calul :
Diiii mie, niäi baditA, lvartia
ceea, m duc se 11" ifl eti doctoriele
de care at nevoirt.
AcestA iubire a baravului téran
ii

pentru calul s'eTt mersese tot crescend.

Din ce in ce, mal mutt II ingrija,
II mitngaia, iI 1'6610, pe Man! Ii
vorbea intr'una ca cum acesta intelegea, i ce e drept Milan nu pärea
nesimtitor la tote citte '1 fiicea si '1
(Ikea Mos Radu. Indatä ce el audea
pe iubitul sUt stiiptin venind, rädica
urechile, da din cOdii, rincheza si cfind
5

�- 66 acesta intargia putin p'afarä, pe pmgni grajdului, '§1 aréta neradarea
and din copite, parch ar fi voit se
rupil scandurile §i rincheza si mai en
foc.

De la WI vreme ineOce Mo§ Radu

pare a nu se mai gill atilt de bine
1ang5, Man. Nu 'I mai vorbesce, in
mai glumesce cu dênsul ; st cesuri
in grajd far'a deschide gura, ski
ofteza adilne i intre ofari s'ande

numai; Man, bietul Baan !
Mos Radu pare mum a se rusina
eilnd Man 11 privesce, pare a fugi
de inteliginta'i cilutilturtL, pare a 'I ascmide ceva. De la inceputul hil Maia,

mai cu semrt, Mos Radu a devenit FA
mai posomorit, si mai trist, i mai

tileut; nu se plange, ctei acesta n'A
flicut-o nici ua data; dér ér a inceput

�-67-

a 'sI musca, a 'l trage mereii mustata,
si din &amp;Ind in and tiA lacrima, rInrind p'acea fatil sbarcita, F,Ierpuind
d'a lungul mustatilor sele albe ca
zapada, eadend pe manele'i initsprite,
inegrite, sOft pe peptu'l uscat, tabacit,

ne aretil cat de muh trebuie se sufere Mo§ Radu.

De ce ore este atat de nelinitit,
de ce sufere, de ce se teme, se
inspiliment,a_Mos Radu ? Ce lienorocire pOte se i-se mai inttImple ? n'a
r'emas el singur pe lume? Ccl pe earl
I' iubia, cel pentru cart 4i-ar fi vndut sufletul n'aii murit, val, de mult L
n'a fugit el d'atuncea cu cea mai
mare grijil d'a nu mai lega priete§ug
cu eel ce vieteia1 langa, dênsul ? n'a

fugit de toti, pe cari '1 cunoscea, si
in parte d'aceia pe call se temea al
inbi? trait tot singur, nefiind iubit
de nimeni, neiubind pe nimenl, a,r

�- 68 dupiti CUM 1l jurase dupil mórtea bietel Safte?
Se firt ore resbelul incins cu Turcii
earl ingrijasee i inspaimantil, Intristz i pune pe ganduri pe 11Io Radu ?

Negre§it el este bun Roman; der in
sat se spune cä nu träiesce de eat penfru de'nsul; 'apoi, el n'are feciori,

frati, prieteni la armatiti pentru earl
se tremure, el este ca un mort intre
vii ; nimic nu '1 mai legiti de eel ce
'1 ineonjOrh; un iubesce, am putea
(=lice,

1111 cum5sce pe mci mad din .1-1-

eel voiniel carl at plecat din sat spre
a merge se dea pept cu vrAjma0I De1111ill11

oman.

Simt cate-va qile, Mo Radu se
sculiti cu qiva, dete de mancat, de
b6ut Bàianului, II esii, II negri copitele, ii impleti cOma i coda cu panglicute ro§ii, Ii mangaia en 'ntristare,

�- 69 Ii siirata en milä, Ii privi lung cu
jale, fara a '1 (Pee ens'e im cuvent.
Pare ert 'I vorbise mai nainte se
ca Milan II ghicise gandtd, cad i el
era plonat en mOrtea in inima, IIU
rinehezase eand intrase Mos Radu in

grajd, nn atinsese fênul din iesle
s'abia gustase din grauntele ce '1 adusese stapanul séii.
Putin mai in urma, Mos Radu scOse

pe Milan afara s'apuca en densul pe
soseua eea mare, care merge la têrg ;
ambla incet, en greü, piciOrele lor
pareati amortite, d'abia inaintau, pareal ca calcil in loc.
Mos Radu
mergea inainte si tragea pe Man de
capestru ; acesta lungise gatul, tinea
eapul in jos, urechile, coda '1 atarna ;
el, atat de sprinten, de voios de obicein, d'abia se misca, d'abia urma pe
bCtranul ski prieten, care '1 tragea
intr'una.

�- 70 Ajmis in targ,

11.10

Radu intrh

intr'urt eurte mare, in care lumea vinea,

eia intr'una, lega pe Man d'un par,
se apropia de unul din dorobantii cc
eraii aeolo, Ii opti cate-va cuvinte,
'apoll infra eu densul in casa din
fundul eurtit
Mud reiq. 11IoRadu din acea cash,

care nu era alta de cat prefectura jrtsernitna mal mult mort de

cat yin, tremura ea omul prins de
friguri, sangele inghietase in vine,
privirea'i era inspilim6ntAtóre, pArea
ametit, uimit, piciórele i-se thiaserit,
si 'O. tot freca gatul cu mana drepth

ea cum eeva Far fi inecat ; in cea
stanga tinea nisee hartii, pe care le
ghiemuia, le mototolea, cu hmgile
slabele sele degete. Se apropia de

Man, II 1u capul in maul, se uitrt
lung, dureros la densul, 11 si-truth,
se depArta, in fugA, fitirA milcar a

�- 71 intóree tut (lath capul spre a vedea
cum il chiama Balan !
Reintors in sat, Radu merse drept
la grajd ; d'abia putu deschide usa,

atat tremura, atat ii batea inima, atilt era sdrobit de durere, se puse jos
pe patul &amp;cut din doue scanduri, ce
era in fundul grajdului, si stete mult
mult timp nemiscat, incremenit, en
ochil tintiti cand la copitele lui Man,

intiparite pe scanduri, dud la ieslea
Audi, plina de fen, cand la copaia cu

orqul pe care '1 lasase Man; child
la galeta en care '1" da de bait, cand la

vechile potcOve, atarnate in cuie pe
peretil grajdului, candi la patura, cand
la tesala, la peria, la sea, la fenul
asternut jos, pe care se culcase Man ;

se nita la tote fara a scOte un oftat,
fara a v'ersa ua lacrima, 'Area mail
mult uimit, ametit de cat suferind...
Dupa apnsul sórelni, cand t'Cil.anii.

�- 72

se intore cu vitele lor de la camp,
care cu bol, cu vaci, care en ol, en
cal, llo Rade era tot in grajd, tot
nem*at, immiirmurit in loe, nedesmeticit ancit Trecurit Wien copil,
fetite, care striemd, can tând, care
plesnind Cu bieinl, care tierand euit
frunei, care cantand din fluier, Mo
Radu ensö nimic nu augisc.
Ec6 boil lul nea Marin en grele
clopote de gat, ec6 vaca batata, a
Catinchel, ec6 caprele lul Petre, oile
luI Matheig, ec'e mandrul taur al luI
Vasile, ce vine incet, cidcand maie-

stos, mugind, mergend cu capul in
sus, en peptu'l puternic inainte, privind cu dispret, cm milä

pe bieil

boirri al lui Dumitrache, ecë carlanul liii Constantin, ec6 roihul lui
Badea, ce vine sprinten rincheeind...
.

.

.

Moi;s Radu tresare, aseultä, i§l oprsce

�73

resutlarea traffb e din nog cu ureehia

nu, nu, nu este Man! Un fior trece
pe Mo§ Radu, Ii pléeg fruntea, pare
a se desmetici, a se descepta, I ió
capul in mrini, II ascunde orbit,
si lacrimele earl
curge,

.

.

.

ineeati ince]) a

'1

eurg

F,4irOie ;

Mos Radu

plcinge ca un copil:

Mane

.

.

.

Mane,

sem-tat-ad

meg Mau, értg-me, érta-m6
Cititorule, decit cunosel tu pe voi-

nieul ce va inerdeca pe Man, spre
a da pept cu du§manil Ora, rogal
batg, ci se '1 ingrijésch, se '1
mângilie pe Bglan, si sé se gilndésea
vecinic la bietul Mos Radu.
se mt

'1

Ems. Maiti 1877.

�PRIETENTIL MEU ION

�PRIETENUL MEIJ ION

De mic am ennoscnt pe Ion, Am
vietuit cu anal1 ani intregi, impiirta§indu-ne tdte simtirile si iubindn-ne

cum nu cred ct lesne se pith inbi.
Nu 'int aduc aminte se fi avut o
mai mare bucurig, de cat in (Tina,
in care prietenni mat se cumma
en femeia pe care de mull o inbia. Nu sciam atunci ate hicriimi
avea se nfe coste In lima eeia ce fitcea fericii.ea mea. Ens6, chiar d'a01

fi scint, tot atat de vesel, de tericit
as fi fost : ertcl bucnria cea adev6rail este atat de comunicativil, in cat

�- 78 cu anevointa este a o privi cu nepósare. Ea te atrage fruit seirea-ti,
fara voia-tt chiar, i oH cat de rece
fi-ar fi firea, inil pare ca este cu neputinta Ca, privind bucuria altuia, se

nu simtl a ta inima bittênd mat cu
Mill.

Fut cu totul fericit in primele iiile
ce urinal% casititoria lull Ion: nict un
nor nu se areta, si viitorul se anunta

pentru not atilt de senin, in cat n'as
fi putut gandi citi el se va putea vr'ua
data intuneca.
Nu trecu 6ns6 mult si incepui a suspina cri, Ion imi (la prea putine momente, fiind necurmat ocupat de Maribralut. Acésta totusi mi se parea firesc,

d singur acusai ale mele ne-

drepte tânguiri.
Tacut deci, asteptand Ca timpul

se 'mt intórca urt parte din dragostea lui Ion. Mersei ens6 mat putin

�- 79 pe la densul, cad ncepeam a vedea
ert presinta, mea flu 'I aducea plheerea d'alta-data.
Credeam c peyte, mergend mai rar

la densul, voiti avea placerea se

'1

ved venind se me dojen6sch d'a mea

purtare, se me certe ci '1 pArilsesc.
El ense nu .veni, i ful nevoit a rari
§i mai malt mergerea mea la acela
de care, cu cate-va septemani inainte,
nu me desparciam nici dime, nici
nóptea.

Ali! cat me costa acea ra,cealil a
iubitului meii. Ion, cat me munch' spre
a o putea hOlege, spre a o putea tal-

niei intr'un mod mai puOn dureros
pentru mine, cat cautai se 'ml esplic
a lul purtare ! Ce mult a fi voit se
me pot incredinta ca nu el era vinovat, ca eu cram un ingrat ! Este
atat de dureros a Osi cifipabill pe
eel ce

'1

iube0.!

�- 80 Nimie mai firese, iioptiam tainic inimei mele, nimic mai firesc ea
prietenul se fie palqsit pentru femeia
iubitrt, cand ea 'O. parilsesce peitiii nol si tatiti si mama ! Inima-mi
Clns6 n'aseulta sfaturile ce cn tema
dam : o simtiam strangendu-se, yesningênd. cu priprt mica mangaiare ce
credeam a 'I aduce. Ea mt 'ntelegea
purtarea lull Ion, ci, simtind tare, iubind mull, voia ca totul se fie la intdtimea sirnIiril si iubiril sele.
Cu cat dilele curgeati, cu atat ve-

deam mai putin pe prietenul meti
Ion. Trecurrt la inceput séptemani,
apoi luni, fárt ca se ne mai intalnim.
Cand iie vedeam, nu mai simtiam acea nespusrt pliicere d'ua-dinióra. Parea crt el sta pe ghimpi i eti n'mteptam de cat momeutul (Pa m6 desptirti d'acel pe care, en eate-va mo-

�- 81 mente mai nainte, doriam atilt se '1
intrilnesc.

Iubirea esista Ana, intre noT ; 6ns6,
cand ascmicji ceva fiintei iubite, far-

mead cel mare al iubirii este rupt,
acea órb i sublimä incredere, acea
nespusrt plAcere d'a putea cugeta tare,
dispare indatit, i, cu densa fuge mm
din cele mai dulci simtiri ce este dat
omului a gusta.
Aseundeam lui Ion nemultamirea
ce 'mi pricinuia ne intelesa sea pur-

tare, ér el imi ascundea causa iet :
cum Ur am fi putut fi bine unul
hungà altul !

Un lucru (Ins6 nu inceta d'a nit
pune in mirare din partea lui Ion.
Une-ori ImI manifesta multà dragoste,

d'urt-data, redevenia rece en
mine, aspru chiar a putea qice.
Lueru si mai ne inteles era iubirea ee'mt arhta Marióra. "'Amain a
F;'apoT,

6

�-- 82

--1-

fi vechi prieteni i, ceia-ce miiria :Inca
a mea nedomirire, este ct nimic, din
cele ce grindisem in trecut, nu '1 era
necunoscut. Ea 'IA reamintea adesea
imprejuräri d'ale viefeI rude, pe earl
le uitasem cu deseve.rsire; Inil cita
clise d'ale mele : tot ce rn privia if
era cunoscut §i mai cu séma tot ceia

ce putea se me ridice in ochil sel.
Acesta rnC mringfiia mult, ense facea

si mai ne intelesA pentru mine purtarea lui Ion.
Intr'uä sera' a lunel Decembre, cram ,si mai pe ganduri, si mai nenomelt de crit de obiceiti. Nu vegusem

pe Ion de mai bine d'uh lunA. Me
uitase cu totul, i inima-mi miiinititi suferia forte d'a nu avea pe eine
iubi. Stam nemiscat, amortit de suferinVi, pitulat la gura sobei, privhid
flacära focului, care vorbesce atat de
mult omului nenorocit.

�- 83

4.-

Era urt sera 'ntunecOs, rece. Ventul
sufia din tote phqiIe c'ua thriä nespusA:
0.emea
urla PArea citi voiesce se me
in
nimicescA, dupa ce mai anteiti me va
fi ehinuit de ajuns ; pitirea c voiesce
7

se sfArame zidurile easel, se nilescil

furios In camaru0 mea, spre a me
biciui eu a sea puterniert sufiare sétt
a me lua, a me ridica sus, sus ea
ast-fel cAderea se-mi fie mai repede,
mai durerOsA, ca se pótil mai bine a
se desfitita la augul -cipetelor li vaiatarilor mele.
Acestea 'ml inchipuiam, augind vantul mugind, urhind. i ciocnind. feres-

trek i ui1e, ca cum ar fi fost nerabdator d'a le sparge c'un minut
mai iute. Acestea Inn inchipuiam,

ir, i

me inspAime;ntam grOsnic d'ale mele
crandiri.

kr.

Ventul, inveselindu-se d'a mea spaimA, urla i nmi selbatic, isbia eu tia

�.,-

84 -,-

fnrie crescilndà gemurile, sguduia casa
din temelie, sufla, §uiera pe supt u§1

prin cr*Iturile ferestrei, pe CO, prin
gaura bró§tei, printre scanduri. Infra

din ce in ce cu noui §i mai marl
pnteri, se plimba falnic ca un triumfhtor pe langh mine, isbindu-m6 din
chnd in child en recea-1 suflare.
Alerga apol prin cash rierand, se
rostogolia pe scanduri, §erpuia pe
MITA ziduri, se suia pe ele, pe tavan, fheend nernunërate cotituri ca
§i and ar fi voit se i se p6r4rt urma;
apol se impriltia intr'uh cliph in tOth
odaia §i numai sciam pe uncle fuge,
find pretutindeni, sufliind din tote
pärtile d'uh-datit
Perdelele se leghnau, hartiele sburail, praful scormonit mt se putea a;ecla la un loc, flachra luminiirii tremura ca uh frunqh, se 'ncovoia, se
fhcea mititich, se 'ntuneca, phrea a

�- 85 se stinge de clece on pe minut, ens6
se 'ndrepta, lucea din nou, ventul
nevoind, se vede, ca s'o stinga.
'MI era frica, Mat ca until copil !
Ah ! in acele grOsnice momente,
de mi s'ar fi gis : primestI se aucli
ua voce arnica, se vali un chip cucunoscut, i apol se moll, n'as fi sciut

cum se multtunesc caui care mi-ar
fi vorbit ast-fel, cum se primese maI
iute nä asa omenósa, propunere.
Sunt multe feluril de suferinte, der
nu cred ct póte fi una mal grósnica

de cat a se vedea singur, uitat, piiräsit de ceI carI ua. data te iubiau !
De acesta suferinta fie in vecI scutitI i dusmaniI celor carI iubesc!

Eram cu totul sdruncinat, ametit,
ingrozit d'ale mele gandirI si de sin-

guratatea in care in6 gasiam, dna
un sgomot neobicinuit se auqi pe
scara. TresariI, in6 trap pe data,

�- 86 aseultal oprindu-miresuflarea, de teint

d'a speria pe eel care venia, pe care
deja Ii priviam ea p'un mcintuitor !

Pasii se apropriarit Ascultal din
noti... Da.., da..., el era.
Ne aruncarrim unul in bralele altuia, ne stranserhm en iubire, ne siirutarilm cum se silrutit doul prieteni
ce se regAsese dupit uá lunga desphrtire. Taceam am6ndoni, ewe ochil
nostril plini de laerimi spuneati mai
malt de cat nä lungh enventare.

Ion rnpse tileerea cel d'antein ,
imi cern amemmte asupra afacerilor,
asupra srmetatii mele, si apol mu spusc
ca, mamh-sea find greii bolnavi le**

este nevoit a se depitirta pentru eilte-va

dile din Bueuresci, si me r(50 a sta
lârig prietena mea MariOra, a o in_
griji, a &amp;Ala se o inveselesc!
Plec mane diminétil a:clause el.
La 81/., eel mai tarditi, vel fi lamina,

�- 87 ye! sta pen6 cand voift veni se te
ridic de la postul ce-ci incredintez.
Trteu cat-va, §'apoI, luandu-mi,
manile si stringendu-mi-le cu iubire
imi sopti mai mult de cat imi vorbi :
Se nu spui Mariorii c o grtsesti slabh, se nu...
Nu putu sfirsi, dér lacrimile ha
imi spuserti mai mult de cat as fi voit
se scia.

Nu gash urt vorbrt spre a'i réspunde. Ii stransel mana cu iubire,
se vede crt intelese re'spunsul mei,
cad pleat, gicendu-mI: ip multumesc !
Stittui cat-va nemiscat, uimit de
fericire si de durere tresaltarn de bucurie, v6Vnd iubirea i increderea
ce'mI arka amicul meti Ion; inima-mi
8ns'e sangera, gândiucIu-m la pericolul in care se afla mama lui Ion si
iubita nóstra MariOrá.
Nu intelegeam ens6 cum Ion? a-

�- 88 tat de rece en mine; cum Ion, care ',area a suferi, &amp;Ind vorbiam (Toile iniiiule

en Marióra ; cum Ion, a cärui geksie
era de ob§te cunoscuta, pkca acum

0 me ruga se alerglanga Marióra lui !
Nit intekgeam nimica, lir vedeam
intr'acesta u dovada d'a sa incredere,
d'a sa iubire ; 'acesta era destul spre
a alina a mea durere, spre a me face
ferieit !

'Frei jile intregi stritui langa Marióra!
Astatii d'abia pot erede c'am pu-

tut fi atilt de fericit !

Nu cred se fi lost vr'ua data ua
femeiti mai duke, mai duiósiti, mai
ginga§a, i tot-uh-datil mai inteleptal
mai curagiósa de cat MariOra.
Avea gratirt, sktribiciunea femeiei

unita cu vointa, eu starninta barbatuba' ; avea inima celei d'analia
F,Ct

inteliginta cehii d'al douilea. Ochii
iel albastri ca cerul,

pareati a luci

�- 89

-

numai spre a lumina, a 'mbArbata pe

eel sufering. Era cu surisul necurmat pe buze, tot-d'a-una multumita,
§i sunt sicur eiti din acea gur5 de
iuger n'a ie§it u data Mt vorba aspra sea uä plangere.
Ce scurta mi se pArea diva langa
acesta fiinta atat de iubita, i cat suferiam, cand. sera inaintand, trebuia
se me retrag in odaia mea.
Un lucru numai turbura fericirea
mea. Mari Ora tura mult in timpul
dila, 0 sera cand, despartindu-ne, II
sarutam mana, me speriam simtind
cat d.e mult ardea. A doua ji nse
Mari Ora era atat de vesela, atat de
sprintena, d.e glumota, de vorbitóre
in cat, marturesc, ca. uitam 'a ia
tuse, §*a id caldurá, §pre a nu me,

mai gandi de cat la farmecele sae
Total are un sfir§it; fericirea cu
care atat de lesne ne inve0m, pe care

�- 90 ciind o gustilm, o eredem nemuriteife.

fericirea nu dilinuesp nuil mult ea
eele-1-alte lueruri; un nimic, une-ort
o sperlit, i fuge fitrit se scim de ce,
cum §i unde s'a dus.
Se nu ne grindim ens6 prea mult
1a acésta ; se perdem din vedere, de
este en putin0,, erL ferieirea póte mane

nu va mal fi. De ce se ne Mgrijim,
de ce se ne mahnim de mai nainte ?
OrI-cfit am tremura, orI-citt ne-am sili
se prelungim a nóstth fericire, acésta
ar fi zadarnic §i de multe on n!ar
servi de cilt a ne lipsi de d6nsa cliiar

pc cand o avem. Se profithm bine
de ea ; se'l cerem, se'l ham totul ce
ne póte da; se nu 'I cerem e'nsA mai
malt, supt pedepsa d'a nu avea nimic!
A patra Eji, Ion se intOrse, mamasea murise in braOle IUI, murise Cins6

val eu ea §i fericirea mea ! Ion a
(lona cji chiar dupa sosirea

sea7

re-

�- 01 deveni reee en mine ; incetariim din
noti a ne vedea. Imi reluaiü trista
esistintrt, ful erA§i singur. singur. . .
In primit-vera anului 187. . . fret
ani (1110 insuraórea hit Ion, ful nevoit a parilsi Bueureseil. M otilrilin
a merge, mai nainte d'a pleca, se'mi
iétt (jinn, bunL de la scumpii mei prieteni, pe earl tot atilt II inbiam, pc
earl tot atilt 11 doriam.
Ion me primi mai ttntelit en riicelrt;

and ense m despilrtii de dênsul,
me imbriAi§it en ui. dragoste, e'uA
duke-0, neobieinuitit
Nu intArclia, intóree-te mai enrend... nu intilrdia...
Se opri cad lilerknile '1 inecati.
Ah ! biétaMarióra ce schimbath, era!

Ea, atfit de rumena altil-data, ce
palida o
tuia intr'una s'acea
tuse resuna ea urt prevestire de mOrte
inima mea!

�- 92 Ochil iel stranceatt inert, ônse lumina lor avea ce-va jalnic. Privirea
era tot atttt de piartuillétOre, ense
une-orl avea ceva infiorittor, Oren
ea ochif ieI citutati cu aviditate stinetatea, ce scia c n'o 'Rite redobiindi, sett cii, presimtind cA se vor
inchide pentru vecit, eAutait, prin'adancil privire, a rititr'uà u1tin
dica imaginea lucrurilor i fiintelor
iubite, pe carl II imbratisail pentru
ultima Orá ! Ea, abia de lull inflorita,
semana deja cu urt, &amp;ire ingiilbenitti,
;;i uscatil de venturile de tOnmh!
Aud. fixtdi aeel adio, en care respunse urarilor mele de indreptare, nin-

&amp;era' ce speram a'i aduce; ved Arica
surisul id amar, i eletinarea eapu-

liii prin care îmi spunea ct n'o puteam inela!
Ah ! acel adio jahlic Imi spunea
tot ceia ce avea se se intemple, ne

�o8

pregatia Ia nenorocirea ce avea se ne
lovelscii!

La ce

estisrt

servi acestA,

timpurli pregittire ? Ccind nenoroci-

rea sosi, ea ne surprinse : eram cu
totul nepregitititi !

Spunep, spuneti cAt ve-ti voi onm-

vei perde fiinta pe care o inbet, spunc(f-o morel, spuneti-o ne
lui :

incetat, p1evest101 CU luni, CU alai mai
'nainte, reamintifil neincetat neno-

roeirea ce '1 Wepth, nu '1 daV un
minut de pace, nu '1 läsacl a se amagi un moment, el tottuil va spera,
el tot nepregittit, surprins va fi cand
nenorocirea va sosi,
Cunoscearn de mult bóla Mariórii;
sciam c'acea crudrt WM nu crutzi

pe ce ce '1 lovesce, o vOusem supt
ochi-mt depPrind, o sciam perduta

cand o v6clui pentru ultima

Orä, Ji

totu§1 nu putui crede, a, ea se fi
murit !

�- 04 Prima-mi intanire cu Ion Imi ar6ta, nu cat suferia, cAci acesta o sciam
cu prisos, der cat ma iubia acel pri-

eten d'a cärui iubire ni indoisem in
atatea randuri.
Purtarea Int atre mine r6mase
C4ns6 aceia§1, cu singura deosebire ct

devenise mai sabatic, eh in loc d'a
in6 primi cu racela, in6 evita, fugea
de mine.

Intr'u qi, era u luu si ceva de
cand murise Mariera, duceam fleet,
ca de obiceiii, la cimitir, i ea de obiceiii gsii pe Ion ingenuchiat la aeel morment, singura manghiare ce 'I
mal renasese. Era en totul absorbit
d'a sea durere, sta nemirat; ar fi gis
cine-va ve4endu-1 cä acel om este de
petra, decA numerese lacrAmi isvorind din oehii sI n'ar fi caqut pe
florile ce acoperiati reinutitele inbitel
nestre Maniere.

�M6

opril la MI departare ore-care,

asteptal ea Ion se se departeze, sciind ca presinta mea '1 este neplAcutrt.
Dupa cate-va secunde de asteptare
se sculii, incepu a aseqa fiorile dupit
mormeintul Mari Orel, lua una de colo,

alta de dincolo, le schimba din loc,
punea ense Ore-care pripil In miscarile sOle, parea a se teme d'a fi snrprins ; de done' off il vedui oprindu-se: ascultA, se luta in drOpta, in
stanga ; me ascunsei la spatele unni
copaciii, nu me vedu, '§I reincepu
lucrarea, i inaintand en cati-va pasi
Ii observal mai cu luare aminte. Mirarea mea deveni si mai mare, cand
vedui cA Ion punea la ua parte florae aduse de mine, si ch acoperia 10cul uncle se afla corpul MariOref, 1111-

mal en floril aduse de dasul.
La -a, miseare ce facui voind a
me, apropia de densul, me andi, in-

�- 96
clrept

ocliiI spre mine, m'e vt..iclu, se

gandi cat-va, i apoi venind cu re-

peune spre mine, IiiiI liià mann,
cii care tinem buchetul ce '1 aducém,
o

scuturti,

de dou'c' trei on cu tini

cu vocea tremurand, IrnI clise :
Nu, nu o iube§ti ca mine ; asa-mt ded s'o iubesc singur!
Nu putui r6spunde nimic ii putine
(Jule duVL acea sr ce m impresi§i

curt atat de mult, plecal din Bucuresci.

Patru TunI duph a mea plecare
primii iit scrisOre de la Ion ; ea desi

lega enigma ce atat m muncise.

Scrisórea prietenului med Ion
Cand vel citi, iubite amice, acéstil,
scrisóre, inima-mi, nu va simti, i mult
incercata-mi fiintiti nu va mai vietui

�- 97 de eat in a ta memorih, din care nimic n'o va putea goni.
Sciti eat m'ai inbit ; un creq tms6
ch a ta lubire se fi fost mai puternich de cat a mea ; si, ceia ce 1M
m6 tem a afirma, ceia ce jur maintea grópei, ce in curend se va deschide pentru a primi recile mele re"mäsite, este eh, nici-uh-dath n'am Incetat, urt cji, un ceas, un minut d'a

te iubi.
Crede vocea unui murind, si dach
vr'uh-dat, te-ai putut indoi d'al meti
prietesug, piérh iute, pierh pentru ve-

cie acea briuiali, atat de nedemnh
de iubirea wistra.
Asculth bine ultima-mi spovedaen asprime, condamnh de
voiesti a mea purtare ; recunosc 611su-ui et t,i-am grqit : dar fil bine

nirt, jiidec

incredinOt, ct daeh sunt viuovat ehtre tine, MI alta de cat iubirea mea
7

�- Os

nemkrginitk pentru clu1c a Mariórh

este causa vinovie mele.
&amp;if cat am suferit in a mea finer*: 11111 simt6,m inima plink de dragoste, m(-3 sciam in stare d'a iubi ca

nimeni altul, m'e credem capabil a
Ewe fericirea fiintei ce a fi iubit,
nimic riu intampinam In cale-mi de

cat ITtrintil si indiferen.
Am iiiliitü pe Marióra Clece ani póte

inainte d'a o vedca, inainte d'a cunósce a iei esistintk. Cand o intalnii, mi se pkru ct regilsesc u vechirt
prietenk, recunoscu i. in ea fiinta atat
de mteptatk, atat de desmerdatä d'ale
mele gandiri.

Ea, care cram desgustat de tot ce
valusem, efl, care incepusem a m6
indoi de iubire, ih adev6ratul inteles al cuvêntuhil, care m6 credém la
rindul rneü nep6sktor, incapabil d'uk
langd i seriósrt afectiune, tresitiltat

�- 99 vklênd-o, totul striga in mine : ea

este, ea este §i ea a ta este !
Ah! nu, nu cram nepiisator! inima
mea era Lica tot ferbinte, iubiam,
ra(-3 sinttiam in stare a muri pentru
Marióra, §i, ceea ce este .F,d mai greit,
me' sin4iam in stare a o face fericita.

Ti-aduci a-minte ale pedict Iiitani-

ping in cale-mi, prinOI ei se opuneaü cu inver§unare la acestà casatoria, §i cand sfarlimal ale lor pedici,
chnd obtinul consimOmentul lor, trebui se lupt din no ti. spre a decide
pe MariOra se primescA a deveni sotia mea.

Te iubesc, te iubesc mult, te

iubesc cum trebue tu se

flu iubit ;

6ns6 nu pot, nu trebuie se pot a de-

veni sup tea.
Scii cate bicrinii, cate rugaciuni,
catit stiiruintrt 'm1 trebuira spre a des-

�-

160

-

coperi, spre a fura acelei dulci flinte
secretul, ce cu atata persistinta, 'ml
tinea ascuns.
11 ghicii cu tiniptil, i, ghicindu'l,

sinrii ch a mea iubire crescuse anca
in grekle i durerOsek lupte ce sustinuse.
MariOra scia c sufere de pept ; ea

nfl voia ca a ie mOrte se ingbiete
d'ua-data, dou6 ham!.

0 iubiam ens6 prea mult pentru
Ca frica d'a perde uà data fericirea, se
ni

pota opri d'a voi se fill fericit !
Ferkirea nu se m6s6rA cii timpul.

Acli, mane, peste urt luna, un an, dece,
dou6-cleci, ea tot trebuie a 'nceta, l'a-

eel sfIrsit, ori-eat de departat an fi,
tot atata de dureros, tot atat de grósnic este, tot atat de amari sunt lacramile, oftarile,

suspinurile nostre

cand el sosesce !

Nebun acela ce crede a fi vecinic

�- 101 -

fericit; de plans, de ua miia de oil
de plans, cel care fuge de fiinta inbita, cel care fuge de fericire de frica
d'a o vedea int data incetand !
Imi este peste putinta, iubitul meg,

se'ti spun in de ajuns de cat ajutor
imi fa a ta amicie in cruntele lupte
ce fui nevoit a sustine contra sOrtei,
contra lumii, contra tutor color cari.
m'e* apropiaii. Nu as sci sell spun
indestul ce nepretnit sprijin, ce indemn

gasii in amicia ta, pentru a nu despera d'a 'nvinge, in acele negro gile
in care descuragiat, ingrozit, de ceace amliam, de cea-a ce vedeam, eram gata a cadea, inainte d'a fi trait,
inainte de a fi iubit ?
Nu mi-a fost dat 41 proba a mea
recuno;dinta prin fapte. Mai mult anca,

a -trebuit se fug de tine; clic a trebuit: caci asa intelesa datoria, a.a me

�-

102

-

sfatui anima; §i, d'ar fi cu putintit a
re'neepe en vi(4a, nu me sfiesc a (lice
etst nu m'a., purta alt-fel de cum m'am
purtat!

Putine tile dupa, cummia nOsträ,

mi fu en neputintil d'a m annigi
asupra greutrttii bold Mari Ora, vequi
rad inaintand, veclni c qilele '1 sunt
numerate 'atunci., fArg, a §oviti un
moment, IniI jural d'a'l consacra tOte
momentele mete, d'a'l da tOth iubirea

mea, d'a tii numai pentru ea, d'a
fi mimai eti iubit de ea.
Fui nedrept cu tine, fui nedrept cu
parinth sel, fugil de voi toti ; ve prhnii
cu recealrt, nu voil ea se'mI putetirilpi

una singmit din dulcele'l priviri!
Eram nebun, nebun la eulme; Mari-

Ora ense intelese a mea nebunik me
dojeni putin, ense spre Vet pedepsa
me iubi i mai cu foc.

�- 103 Erth-me d'a fi fost atat.de gelos de

gelosia mea nu
provenea din ne'ncredere, soil bine
ct 'n acele trei Clile in care flit sitine ; scil bine cO,

lit se me depitirtez de MariOra, pe care

inch' n'o piirtisisem un moment, te
rugal a sta lang dansa, pêne, l'a mea
intórcere.

Cum n'a§ fi fost gelos de tine chid
cram gelos de mama, de tatM Mariórei, cand cram gelos de sArutarea
ce-o da unei floricele, cand cram gelos de ptiserelele ce veniaii a ciuguli

din mana id, cand cram gelos de
orele ce consacra musicel sett citiril,
cand cram gelos de tot, de tot ce atrilgea a ia privire!
Erta-me d'a fi fost atat de egoist,
d'a fi voit en ori-ce pret a ptistra numal pentru mine acest tesaur, erta-mé

d'a fi fost fait de nedrept in timpul
vietei i chiar dupil mórti,a Maricirel!

�104

Erta-me d'a fi fost gelos de lacrimele
ce ve,rsal p'a id mormint, d'a fi fost
gelos de florile cu care '1 impodobeall.
Yoi

ca ea care traise numai pen-

fru mine se fie si mórth numaf a mea!
Adio, adio, te 'mbrittilez cu infome due la dCnsa.
care .
Prietenul t611,

Ion
Bucuresci, August 1877.

�ZINCA

�ZINCA
Paris, Jour 24 Decembre.

Se chienei, Zinca. Am vklut-o ieri

pentru prima Ora la dómna X,

ei

acum mtept cu urt nespusiti nerabdare

minutul chid voi revedea p'acesth
vechirt prietenk

Da, vechirt ; sunt

vechia prieten CU d-sóra Zinca, imi
pare cri, am cunoscut-o tot-d'a-una ai
nici pot intelege c'ar fi Cu putintrt sse
nu-o cunose. Indath ce o zgriladicrt
Indatt ce pusei piciorul in salorml
dOmnei X.mi se prim a revedea urt
vechig, cunoscintrt. Abia schimbarrun
impreunä cate-va vorbe, eram prieteni,
ei buni prieteni ! Ce placutri fiintrt!

�- 108 Totul in ea este firese, nimie studiat,

nimic silit. A plkut tuturor, tinerilor i betranilor, bArbatilor i chiar
femeilor citel 'Area a gasi plkere si
en tineri si tinere, i cu betrilla
betrane: lucrul nu este cu neputin0 :

ce plkere póte fi mai mare de cat
d'a simti plkerea ce facem altora ?
Domnisóra Zinca D. nu este ce se
chiemsa frum&amp;41. Nu are un chip din
acele care atrag i provOcA privirea.
Multi pot treee pe langa dOnsa ffira
a o vedea. Nii cred êns s fiA unul

care, dupi1 ce a vequt-o, s n'o gaséscrt frnmósii. OA cum ar fi, cati1 së
miirturese c'a-serrt ipteuna aucliam

sfariind pe la urechiele mele : Ce plicutit persOnh! Ce ochi! Quelle charmonte enfant ! Quelle grocieuse personne ! Quelle dt'stinetion!
Uniii se

adresaü direct dare mine: Cum, nu
cunosteai pe dióra D. ? Ce plicut

�-

109

-

persOna! Nu respundeam; sei cel
mult nit,1 milrgineam la un : nu, n'o
cunoseem de cat din nume. Ail êns'e
mergeatt mai departd : Cum glisesti
pe d-sóra D.? Cum gasesc pe Zinea!
D'abia me' puteam stam1)6ra. Imi inius-

cam buzele spre a nu striga : ce 11
pasA ! Cu nil nespusA greutate nu
miirginém a ingana :

Cum s'o ga'sesc?.. Bine. imi
pare desteptii, i grabnic pitrasiam pe
indiscretul meg interlocutor. Inginerill B. o cunósce de mult ; a jucat
intr'una a-sér en d6,nsa. Ore are de
gaud as,; dice atat mai bine. B. este
un biat onest, bine crescut, muncitor ; dér nu este fAcut pentm uri per-

sóntt atat de superióra ea d-(ira D.
Jiuisii n'ar putea fi nici u datii fericif,i! Cu ce foc juca! Ce bine 'mi-a
phrut cand l'a refusat Ia cotilon! B.
imi pare prea presunqios.

�- 110 Der, eine este domniOra Zinca?
Ceti pash?
Ori-eat It a1 spune nu vei putea
a o Inclnpui. Der, etil curios ; ai voi
se, scil unde, in ce leat s'a niiscut,

eine ii sunt pi.rinii, pete chiar eine
a botezat-o s,d in ce lege este botezath Este Romancii? Ce catii la Paris?

De ce este la demna X ? Cine este
dónma X? Ce slujbä are tatiil domniOrei D.? Ce stare? Criti copii?
Mie
ajung--'e a sci c este ea;
ie ens6 acesta nu pete a't1 fi destul.
Voie0 a sci mai muh, i ai dreptate. Este firesc se dore0, sO cerci
a cunesce cele mai mid am6nunte
care o privese ; este firesc , ciici ea
este indiferinte. Afla deci c este
imica fatA a d lui D., véduv, inalt
slujbm ; ca

termini-1 studiele intr'un

pensionat langii Paris ; crt petrece va-

canele la denma X.;

cri,

adastil pe

�fatal sat, care trebuie s sosescrt din
Bucuresci Ode acestea. Dtmsul ar fi
venind ca s'o ié, In tel.* de si domnisóra D. ar voi a mai sta, spre a
trece esamenul de institutóre la
Hotel de Ville.
Dómne ! Ce urit soiu de 6meni mai
sunt i pärintii acestia! S voiescA sé
ie pe Zinca!
'F,ii

25 Deeendffe.

Am fost la d-na X.fiind ajI CrAciumil, era datoria mea s fac acea
Am buhsit-o singurA in salonasid s611.

visita.

Te asteptam, imi gise ea c'un
suris ironic.
De ce ?

Prea esti curios

'Ti-am maI

spus ca nu 'm i. plac bUrbatii curiosi.

Pot fi curios, der repet ea' nu

-

intekg.
mat mai bine, adause denma X.

�- 112 rigênd; si végênd cil stam gata a da

un non asalt. imi spuse c'un naturale inemitabil, si pe care nu '1 grtsesc femeile din societate de cat cand

spun contrarinl de ceia ce cugeth :
Te asteptam pentnl 61, este Crheimml
si sciii eh im me" uiti nici uil datil
la s'erbrt,torI. S'apoi, dupil urt scurtil
pausil, schimband tonul si ca din int8mp1are :

Cum al gAsit pe Zinca D.?
Cum s'o giisesc?.. Bine... imi
pare desteptA.

--p pare ; altil sunt mai putin
deficili.

Se vede, tatA,

qiceam dOnmei

X. tata, de si cram rudil cam d'al
doui-spre-gecelea n4mse vede, Mil,

eil nu 'i-ai stricat ca pe mine
Uf! Ce lino-usitor.
b'? '
Continuaritm spunêndu-ne banalitiitile usitate in lumea cum se cwle,

�- 113 de si catrt s miirturescil di nu prea
escelez in acea scrimrt de salon. pi:Mr3
cand, intrand d-§Ora D, convorbirea
lu ua directiune cu totul nou'a. Ce
bine si cu ce simplieitate vorbesce
dCMsa! Ce bun sims i ce profunde
sunt une-ori observatiunile ce face
rigend, ca si cand ar (lice lucrurile

cele maT naturale! Discuth bine, clar
§i cu pasiune. Am combrttut-o cu
viuoiciune in cestiunea liberulut arbitru, ea tinend afirmativa, cii negativa. Cu ce foc 1'01 sustinea opiniunea !
Cum scitip'erail vorbele ! i cum Im-

pungeail une-ori ! A trebuit s6 cer
un armistititi, care mi s'a acordat cu
cea mal buna gratirt, Mei discutiunea
prirea a se eternisa, cu tote protestrtrile d-nei X, care ne gasia putin
sociabili.
26 Decembre.

Ion N. a venit aqi la mine. Tot
8

�timpnl nu mi-a vorbit de cat de
Zinca!
Ti-a trecut ostenela?
Ce ostenelii?
D'alatiiierl, adicii de

:

ctici

se cr4ase de giuil cand plecaram de

la d-na X. Fi

c

bine jucarhm ! Ce

mai mazurcil trséiü CiT Zinca D.!
Scii c nu joc. N'am fost obosit. 'apoI am dormit tun! M'am sculat la amiedi! Nu sciii de ce spuseig
un neadevör lui Ton ; ml putusem
nici inchide ochil; der apoi i el, de
ce st.,1 rn6 intrebe décil sunt ostenit,
ciind scie bine at, n'am jucat?

Ce placuta persenh! Ce bine
jócA! Cum i s'a piirut ?
Bine... Intl pare de§teptti.
Deteptii, frumu;icä, cu gust...
Ce frig este acji. Imi pare ca
o .sé ningä.
Ce frig! Irrei s'e" mergem s'e. fa-

�- 115 -

cern ua visith d-neI X; o se vedem
si pe d-ra Zinca, de sicur.
Ce frig... Este imposibil a se
incilhli cine-va cu aceste caminuri.
AI, viI? Sunt cu trasura.

Nu, nu pot, lint pare réti, der
nu me simt tocmal bine, s'apoI am
de lucru.
Se merrb em mtme vrel?
Nu sciti ce pretest gasiiii, der refusaiii. Ce indiscrql sunt 6menil!
Voiesc ca toil se fia la ordinile lor.
Cand le place nu lucru, apol trebuie
se placa tutulor. A jucat urt sera cu
&amp;sera Zinca, si Isl incldpuiesce eh
toti sunt ca el! Nu 'nil plac Omenil
care isi perd capul dupa prima fe7

meia venitä, pe care nicI n'o cunósce,

cu care abia aft schimbat ua vorba.
Ion este nesuferit...
1 lanuarift.
Am tramis a-sera un buchet &amp;an-

�- 116 -

net' X. AO m'am dus s'o felieit de
anul nat. Am vOut pe Zinca. Avea
in peril s'el uà cameliA, roi, din buclietul met.
Ce frumOse florl mi-al trtunis !

Am vOut arare on un nsa frumos
buchet. Ii multilmesc de nespusa plAcere ce mi-al filcut. Ari ttnse" a'tl niirtunisi Un psecat. M6, ierV, nu e aa ?
Am dat urt, flóre, una singura, l'apol,
veql, am pastrat destule pentru mine,
adause dómna X arelând imensul budiet, care era inteurt glastriti pe
cAnhin.

Surisel. Dómna X. imI intiuse frumósa'I mana, pe care depusel u ferbinte särutare. Citite lucrurl spune un
sArutat ! Ce elo'cinte este el une-orl.
si ce bine trilmAcesce ale nOstre gandirI!

Nu eutezam a spune tare un simplu :
multamesc ; siirutand (Ins6 acea manil
filceam utt cumplititi spovedaniA ! Cc

�- 117 greil s'ar intelege omul, cleat n'ar
avea de eat vorba spre a esprima ale
Tti simtirl. Are din ferieire alto mi4Mee; are mal en séni ochiI.
Vorbele slut supuse unel eensurl,
asprit, nedrepta,, absurdrt, ca tote cen-

surile. Nu potI vorbi de eat dupil Un
vocabular, consacrat de lumea cum se
ccule, i din acel rece, ingust vocabular este riguros sters, isgonit orl-ce
cuvênt care esprinal ith simtire viurt,
pasionatiti, adev'eratA. Ce fericitl suntem
C.

eivilisatinnea n'a diseiplinat inch

limba ochilor! E cutezh (inch a nu
minti! Val! de ce aa de des nu seim
a citi Ii acea carte a inimel de cat

atund child nu mal putem gsi in
ea de cat un: prea tdrclia, prea
t

StAtuI putin la dOnma X. Era lume

niult; politetea cerea pnin urmare
ca conversatinnea

s6,

se mtirgineseil

�- 118 asupra banalitWor de rigóre in asemenea eircumstante.
INn putusem tmett schimba mai

nici urt vorb4 cu Zinea; me seuhul
totusi spre a pleca. Me Inchinal. Zinca

se sera, veni dare mine, imi intinse
milna ca unui vechin prieten, si 'mi
dise ridênd :
Tot determinist?

Mal mult de eta ori-ciind.
Nu ti-o iert... me tern atta se
n'al dreptate!
Ah ! Ce mult vorbirhm adi. CAte
lucruri. Irni spuse Zinca! Ak, tern atilt
se Teal, dreptate!

10 lannarie.
Plea, mane! Adi. am 17'6-Info 'mite
pentru ultima 6rA.... Tathl sCñ, d'abia

sogit de cke-va dile, este zorit a se
intórce in érit. 0 ie. Nu voiesc a o
liisa se

dea esamenul. Promisese ;
der ce '1 peA d'a sea promisiune!
'11

�- 119 Este stapanul, si promisiunile n'ail
valóe ciind stint facute de cel pu-

ternic celul slab: putea se nu promita ; nu este decl tinut a se tinea
d'a sea fagaduiela. Numal eel asuprit
este dator a '01 esecuta promisiunea,
awl dênsul s'a obligat fiind silit a se

n'a fost liber a nu indeplini
ceia ce a promis. 0 ! dreptate omenesca, ce grai esti une-orl de inteles !
Zinca pleca! Remiln singur ! A o
vedea devenise pentru mine mai milt
de cilt uzi placere, devenise nit trebuintrt, si atilt de viurt era acea treobliga ;

buinta, in cht nicI nu 'nil inchipuisem
ca, va veni diva in care nu voiti mal

putea a o satisface. Lucrurile, ce ne
devin absolut necesare, ne par ch nu
pot avea sfirsit. Care este omul care
iubind si-a clis vr'ua data : Va veni
dirta in care nu -mitt mal iubi? A! ce
silnt, ce adeVerat este juramentul a-

�120

celor amanti, carl, aiJi, Il jura vecinicA iubire, i earl, mane, vor calea

al lor jurämênt !
Zinca pleca... Atat mai bine ! Simti-

mentul ce resimt pentru densa devenia prea viü. Astruli este anci1, timp.
eine scie d'ar rnal fi inane? Cine
scie d'am mai fi putut, nrnl stand

impreunA cat-va, a ne desparti ? Cat

fi suferit "Jae mane de mi-ar fi
fost crutat ceia ce sufer astäcji?
Biéta Zinca! Ce mult in6 tem ct d.
as

D. va cauta a o mrita cu ori-ce pret.
Ce curiqi sunt parintii ; pare une-ori
ca, nu ail alt gand de cat a se sctipa
de fetele lor ! A mArita pe Zinca ?
Der cu eine?
Bucuresci, 24 Decembre,

(pece ani in unni).

pece ani de cand cunosc pe Zinca ;
pece ani i pare cit este de ieri ! Tot

ea. S'a schimbat putin. Tot copilä,

�- 121 -

tot &amp;meta. Póte ea vorbal mura
mai putin, ea intepa mai arare ort.
Smisul II este mai dulce, privirea'i
mai 'Wanda. Ense" oil cat de impinsa

ar fi spre indulginta, acesta n'o impedica d'a judeca Omenil i lucrurile

en acea rectitudine de spirit surprinqötóre.

Zinca continua a place, a place
nmlt. Nu este e'nsé iubita hi -Leta aceptiunea cuv'entului. Va avea, are
pete 30 de ani, i tot nemaritata este,
Ce ruine ! Toti se plang de uurinta,
de nesciinta, de futilitatea femeilor
nestre; toti póte afl dreptate, der

cum se face ca Zinca, care atat de
putiu le semna, se fia anca nemaritata? S'ar piirea,
citi barbatilor nu le plac de cat femeile u§Ore,
ignorinte, i crt, déca se plang de
starea in care se afla ele, o fac nu-

4,

mai spre a se scum, in propii lor

�122 -

oehl de putina lor constanth dare acele
cochete, pe caril e ptträsesc de ca illua
pOn6 séra ,eadesea de cu séra p6nt,, in

qiu!

acele cochete, lucsóse, igno-

rinte, afl mult bura Avend vecinic a le
mustra de ceva, ne shntim mai liberi,
mai putin legati dare de:nsele. Cu cht
sunt mai vinovate, cu atht ne credem
in drept a fi i noi mai vinovati! N'avein a rosi chnd intrhm a casA in
zorul dilel §i déca cum-va cucóna '01
permite a ne mustra d'a fi perdut
4,000 ski 5,000 fr. in cArti ; r6s-

punsul e gata: de ! ui rochia mai
putin n'o fi peire!
0 ! déca Zinca este and, nemhritatiti, déca nu este iubitA, causa este

cä nu suntem demni d'a 0 inbi, ca
este prea superióra pentru. nol Da,
prea superiórii. Une on, lhngiti dênsa
te simti Mtimidat ; te vecli observat;
scii c vorbele séle stint chnthrite,

�- 123 drept chntarite, i fara voiall te gandet;t1 la usurinta lor.
Van Nu avem obiceiul a ne ghndi

chnd vorbim, nu scim ce este a ne
mösura vorba, mai cu soma cu femeile, si, cand din intrimplare am
voi a o face ne este en neputin.
Noi, ma de nostimi cu femeile, ce
prosti ne gitisim ling i femeic t! 0
admirtim, der simtim trebuinta a fugi,
cad nimic nu este mai penibile de
cht av simti inferioritatea lhnga urt.
persOna a carei stima o doresti mai
presus de tot. Ce alt obicinuim a
(Tice unei fermi de cat c e frumOsil,
ct canta, ca jócil, bine, ca se imbraca
bine, ca rosul gil albastrul II ec-1.e
bine? Ce ochi frumosi.
Vaus etes vraiment trop wmable!

Acesta tu sakme. La maliala se respunde : multrunim d-téle, séi merei.
Ce placut lucru! Sera 11 cjicl : ah !

�-

124 -

ce bine am petrecut aji, 0 persona
careia ai facut curte, cicI a qice unel femei

crel.

§ede bine cu rosu este

al face carte, repeat intr'una :
Ce amabil este donmul X. !

si's1
7

7

(lice tainic :

Domnul X. este nebmi dupa
mine, ski optesce unell amice cine
mi are la amich? scii, X este amoresat lulea dupA mine ; sermanul,
cum me iubesee !
Ah ! Zinchel nimene nu'l face
carte. OrI-cat de veseliti 0_ de nebunri,
este, te simp. langit ea ca scolarul
lângä profesor. Da, o repet, este prea
superiOra pentru nol ; ctcI Heil este
adevér ct IliCi u1i-datti n'o phrtisim
Mrti, a ne (Tice, ce pilicuta fiinta! adev'er e asemenea c une-ori evitam
a o apropria! Cel ce va cuteza
cere milna ZincheT va fi séi un mare
prost séü un bArbat cu total superior...

�- 125 Pe cel d'antain Ii va refusa; pe
eel d'al douilea... nu'l v6.d... Era se
die... din fericire. Ce egoist e omul !
5 Ianuariil.
De doll() dile, de cand nu mai pot
vedea pe Zinca, n'o mai paräsese cu
gandul.. 0 iubesc i acum scifl c'o
iubesc, cat de mult o iubesc. 0 ! cn
cata nerabdare astept a sea insanétosire. M6 voiii arunca la piciórele
iel, Ii \min cere iertare de nesoco-

tinca mea, de lasitatea mea. 0 inbesc de dece ant si d'abia am yedut-o cate-va luni in dece aril! Atat
1316 temeam a iubi, In cat m6 siliam,
li une-ori reusiam, a erede ct Mbi-

rea ce sinitiam pentru Zinca nu era

de at WI simplà amicie! Am yenit, am plecat, am caktorit, am trait
aiii intregi departe de densa, acum
ensi-3 nu mai pot, nu mai voiesc a ITIC
misca ; iubesc, scifl c iubesc ; acesta

�- 126 -

Wit m'a desteptat, citesc in aninm
mea; me simt acum legat, tintuit de
Zinca, i, en eat me simt mal strimt
baluit de Rnsa, cii atat resimt urt
mai adanert, ut mal viurt fericire.
Zinco, Zinco, spune'mi: tu me inbesei ? 'Pe inbese atilt, in cat mi se
pare en neputintit se nu me iubesei.
Nn e asa eit ti-e mila ds mine? Ch
me ierti d'a fi asteptat atat spre a
me decide a fi ferieit? Ni s'a Os atat :
temeti-ve de prima impresiunein cat am ajuns a ne insphimtmta, de brartile animei nóstre, a
ne ingrozi eand nu le putem stempera, regula duph placul Sea capritint nostril!
Am voi a earmui anima nOstrit, In

br d'a fi earmuiti de dCnsa!

Ce

nebuniil!

Ineeream... ne impotrivim otAririlor Eine. Lupta incepe, ne

�127

Santem invin11; ditr eate suferint,e,

cate lacrimI vérsate in acésta monstruósa lupta! Chiemam ratiunea Iii
ajutor. Punem anima supt tutela ratiunii! Rafunea, neintelegnd limba
anima, o combate en inverpnare,
vede in ea ua inamica de m6rte, o
urasce cu atilt nia mult cu cat o
simte mal puternica ! Ratinnea m5stra este u rt confectiune moderna, una
din specialitatile cele mal reuite, a
acelor vaste usine nmnite universttdti ;

este neteda, lucesce, nu are Biel nil
asperitate. Co bine este data la randca ! Ce bine este neteilita d'acea
randea, ee mune are civilisatiunea!
Cum ar intelege ea limba necioplith
a animel. !

Artificialal nu se impaca cu naturalul !

hatinuea modernil nu intelege

�- 128 nima §i cAnd o intelege este gelOsh
de de'nsa! Ori-cht ar fi ratiunea de

mare, nu va puté fi nici uä-datà atht de mare ca Anima!

Da, m'am temut d'a iubi, m'am
ru§inat de slabicinnea mea Slabiciune !
Omul cand iube§te este a-tot-puternic §i se numesce slab! M'am inspalmntat, am fugit in deosebite r(Indursi
de d'ensa, am cäutat a o uita, 'ml-am
mintit mie, n'am cutezat a'mi mArturi
c'o iubiam ! Der, atunci chiar cAnd
'ml-a§ fi miirturisit-o, atunci chiar cand
a§ fi sciut c'o iubiam, totu§I m'a§ fi

cercat a'mi nithu§i iubirea, chci at):
fiicut din cAsiltoriil un ce inspramimtator, un ce nefiresc, un ce monstruos ;
Kt codificat amorul, ati etichetat,
ittl numerotat drepturile §i datorille,
ati timbrat simtimintele, ati inregistrat iubirea.. Bieti ómeni, ce mici sunteti (166, codul ye este icóna animei ! Cat

�-

129

-

de jos sunteV, spre a crede cti tot

ce e legal este permis, cti tot ce nu
e legal e oprit !
Am iubit si m'am inspitim6ntat d'a

mea iubire! Zinco, Zinco! nu eram
demn de tine. Tubirea nu este atilt
de intelepta!

7 Ianuaritt.

Merge mai rü. Ctildura cresce.
Junghiul devine serios. N'am putut
a o vedé. Nu in'ad ltisat !
8 Ianuarizi.
Dómne, ce schimbatil este ! Ce pa-

D'abia s'aude a id dulce voce.
A cerut se me vitojib.. Odaia era lufida.

minatA d'uit singurii, luminare, pusa
p'va mesciórit lângA (Musa. Ce lugubr mI paru acea odrtitit!
116 apropiaiii... nu se miscil; ()chi):

s61. ense se intórserä spre mine. Me
privi lung, ca i cand ar fi voit Se
9

�- 130 se incredmteze bine cri, eram Cu, apol
surise E,4i ' m1 fact' semn s stau pe

seaunul ce era langiti patul sëii.
e4u1... M IntercaI a suride, voil
a vorbi ImI fu imposibil, emotiunea
iii Ineca, nu gäsil u vorbn ! Tneerea se prelungi... se aucliail bntniele
ceasorniculul... Nume'ram minutele...

Fin-care era un non eutit ce simtiam
infigiindu-se In nima mea. Di, care
perdusem atatia ant cu cea mal cumplan nep'esare, cat suferiam acum de
fin-care minut de fin-care secundh ce
sbura! Iubiam ! Ce iute trece timpul cand. inbes,41. F;;i mal cii sénin
cand scit crt timpul Ii este m'esurat!
..
IJ lacrimn isvori din ocbil Ziuchel
si curse d'a lungul obrazului seg,
deja lungit, scobit... Zinca n'o simti;
uii idein o preocupa... De un data
se int6rse entre mine, mu intinse
mAna. Strinseia eug, nespush iubire

�- 131 acea manrt, atht de palidA care, ardea ea focrd, i stititurAm eat-va manil
in mrtinrt. Ne vorbiam ast-fel, si cc
bine ne intelegeam. La un moment dat

Zinca ftcn u mirare ; crequi crt voiesee a retrage mina, o strinseiii din
nou, si, mal nainte d'a o läsa a si-o
retrage, depusei pe densa urt semtare-, Zinca tresari. Ea, care d'abia
se misca, se rildica d'ua-data, cu nit
forvi de care as fi cregut-o incapabile, seciu in pat, deschise bratele, me

atrase Maga dênsa, imi ma capid in
nineIe sele, me privi oda in ocM...
sthtu eat-va, esitti... §'apoi. In pripa,,
cu iut6la fulgerului, depuse pe fruntea mea cea mai ferbinte sarutare
ce 4'a dat vr'urb data. Uti vi61-a intr6ga, trecu in acel sarutat, care me

arde... care me va arde tot-d'a-una.
Cu oil cata, dukétti, inbire, iertarea
a fost data, imi pare MI vecinica mus-

�- 132 trare, Imi pare c sunt infierat, ImI
pare ci top: citesc pe fruntea mea
lunga spovedaniit ce a stipat pe ea
acel sfant sitrutat !
Sttrutatul dat, etidu obositrt, sdrobith, se pita pe pernita sea ; d'abia
Il trAgea suflarea... Ii reluaiu Tana,
o acoperii de lacrimi si de srtrutrui,
Zinca phrea a -nu mal simti...
Ceasornicul sunti 6 ore ; Zinca iesi
din amortela in care cäquse, Irnl fAcu
senm a me apropia f;i 'ml clise cu rui voce
deja stinsä: Esistà, esistii... numai n'o
vedem; trecem pe lang6 ea, o caldera une-orl cu piciOrele si nu ne
plecitim spre a o Ina! ... S'apoi adrtogit, complectiindusi ideia : Fericirea...

Fericirea! Da, esista!
Da esistä, strigan din tote puterile mele ; da, esistiti, cäel te iubesc
s'acum seifl eiti te iubesc!
... Sciam si de aceia am putut

�133

Wepta, ingana Zinca cu ua dificultate crescênda... Tam, 'apoi.' pronunta incet, vorbinduF,4 sie-W Ce fe-

ricita sunt... II iubiam atat!..
Doctorul intrit , trebui se plee!
Zinco, Zinco, ierta-me ! fie-ti mila

de mine! Cat a trebuit se suferi. yedendu-me ati mic, veq6ndu-me Orasindu-te de tema d'a te iubi prea mult.

cat a trebuit se suferi, biéta amica,
cat a trebuit se suferi pentru a nu te
plange nici ua data !
9 Iartuaritt
Zinca nu mai este !
Asnieres. Octombre 1878.

�LE PREMIER CHOC

�LE PREMIER CHOC')
Elle allait et venait par la chainelle s'asseyait, se levait , regardait t chaque instant sa montre, et,
comme il lui semblait que les aiguilles ne bougeaient pas, elle l'approOmit de son oreille pour voir si par
hasard ellP ne se serait pas arrêtée.
Comment? A peine onze heures ! II
n'était absent que depuis trois lieures! Il est vrai qu'ils se separaient
si rarement. Depuis leur arrivee
Bucarest, c'etait la premiere fois que
bre ;

Gheorghitsa sortait sans Helene. Com-

bien longues elles avaient dit lui pa1) Voir le texte roumain page 149.

�- 138 raitre ces heures! Et cependant comme il était parti t l'école joyeux
et fier. Enfin ii allait apprendre dans
une école roumaine, a côte de Roumains, ses freres bien-aimés. Ah !

Helene n'avait pas perdu de temps
pour remplir la derniere volonté de
son cher mari, Petru Pop, mort dans
la fietu. de rage, emporte par une
cruelle maladie qu'il avait contractée
dans les prisons turques, oiL ii avait
éte jeté a la suite des intrigues et
des basses denoneiations de certains
tures mahométanisés, qui ne pole

vaient lui pardonner de lutter pour
l'extension du Roumanisme, pour l'emancipation de ses freres.
Je te demande une chose, Hélène,
une seule chose: fais de Gheorghitsa

un Ronmain bien trempe pour la
lutte, un Roumain qui n'ait pas un
jour, pas une heure de repos, taut

�- 139 qu'un soul de ses freres gemira sous
le joug de l'étranger... Qu'il n'oublie

pas que tous les Rolm-tins doivent
faire partie de la Roumanie libre ;
qu'il n'oublie pas que tant qu'un

seul sera asservi, tons doivent se considerer comme &amp;ant encore dans les

ma chere Macedoine !
Helene, vends tout, pars, va a Ba-

fers...

Ah !

carest, eleves-y Gheorghitsa, qu'il y

apprenne, qu'il y travaille avec les
Roumains, qu'il y aime avec les Ronmains, et puis qu'il s'en retourne it
Vlaho-Clissoura, Romnain dans Fame...

Helene vendit tout a la hate, partit, abandonna les helix oil elle avait
vécu depuis rage de 17 ans. Que
de souvenirs? Toute une vie ! Elle
partit cependant sans hesitation, pour
aller habiter un pays inconnu dont

elle ne parlait la langue qu'avec diffieulte ; elle

partit a la

hilte,

car

�- 140 une seule pensee remplissait le ceeur
de la fiere fille de Timoleon Elefteriadis, de la digne soeur d'Aristide et de Philopemen Elefteriadis :
l'accomplissement de son devoir d'epouse et de. mere.
Onze heures et demie !... Pourquoi
tardait-il taut ?... Mon Dien, pourvu

qu'il ne lui soit nell arrive! et mille
pensees plus tristes les unes que les
autres traversaient l'esprit de cette
mere encore si jeune et déja si ciprouvee. Enfin Un pas resmma dans
l'escalier... C'est lui ! Un doux baiser,

et aussitôt une pluie de questions :
Qu'as-tu fait? Que t'a-t-on dit? Comment fa-t-on recu ? Quelle legon t'a-ton donnee ? As-tu bien tout compris?
Es-tu content ?...
Mais Gheorghitsa ne repondait pas,
un image assombrissait son visage,

�- 141 si serein quand il etait parti pour
l'ecole

Qu'as-tu? Souffres-tu ? Tu as

les yeux rouges; tes mains brillent.

Et de nouveau la pauvre mere
s'inquiete et tremble que son enfant
ne soit malade.
Gheoghitsa, Gheorghitsa, ne

m'aimes-tu plus?

Et, en pronongant ces mots avec
un dc ces accents que seuks les
meres savent trouver, Helene attira
son enfant dans ses bras, et l'embrassa, et le caressa avec une indicible tendresse.

Park, cheri, dis-moi ce que tn
as; pourquoi cacher quelque chose a
ta mere?
L'enfant &amp;lath alors en sanolots
b '
et, plus elle le priait, plus sa dou7

leur croissait, et ses larmes deve-

naient plus abondantes, et les san-

�- 142 glots l'étoufffaient davantage. Ii essayait

de pailer, mais ii semblait que ce fiat
au-dessus de ses forces, et, malgre
t nis ses efforts, il ne pouvait arracher
de sa poitrine qu'un profond et douloureux soupir.
Ils m'ont... ils m'ont... ils m'ont
appele... appele .. grec !
Et, soulage par sa confession, Gbeor-

gltitsa, plus tranquille, commenc a A

raconter avec une fonle de details,
comment toute la classe s'etait mo(pee de lui et l'avait appele grec !
parceque sans doute il ne prononcait pas aussi bien que ses camarades
cette langue roumaMe qu'il aimait
taut !

lIelène avait Ccoute sans dire un
mot, sans bouger... mais une rougeur
lui etait montee au front, ses yeux
etincelaient, son sein palpitait, ses

doigts se nonaient, se tordaient, coin-

�- 143 -

me si die eitt void-a les briser les
ims contre les antres, efle tremblait
de tout son corps.
Tont-h coup elle tressaillit, se leva
rapide comme l'éclair, et se mit h

arpenter Ia chambre h grands pas,
en r6petant : gree, gree!...

Ii y avait quelque chose de Geldrant dans la f'acon dont elle prononcait ce "gree" . Ce mot disait tout, et
c'était assez pour exprimer ce qui
se passait dans ce cceur de mere,
frappé dans ce qu'elle avait de plus
cher et de plus &amp;ler&amp;
G ree

C'est
burec Glieoro-bitsa avec'?
b
7

pour cela qu'elle avait rompu avec
tons les souvenirs du passé? Vale
avait quitte les amis, la maison oit
son fils était né, oh elle avait vécu
lieureuPe.

aimée

C'est pour cela

qu'elle était venue h Bucarest oh elle
n'avait pas un parent, oh elle ne con-

�- 144 -

naissait personne, pour que Gheorghitsa soit appelé gred Et par qui
Seigneur, par ceux-la méme qui devaient le considerer comme tin frere
enfin retrouve ! Comment ! eux aussi

liii contestaient sa nationalite, pour
eux aussi ii existait done des Ronmains légitimes et des Roumains iilégitirnes! Batard, Gheorghitsa, biltard, sans patrie légale! gree ? grec ?
ah ! non, jamais !

Et la noble grecque, devant l'injustice faite a son fils, oubliait com-

bien doux ce nom de grec sonnait
d'habitude a son oreille. Elle oubliait,

pour ne se souvenir que du devoir
qu'elle avait a remplir, ses sacrifices,
ses souffrances passees. Elle oubliait

son vieux pere mort en combattant
pour l'emancipation de la Grece ; elle
onbliait ses frers tombés, l'un pres de
l'autre, dans la derniere révolte de

�- 145 la Crete, en criant : Vive la Grece !

Elle oubliait ses nuits d'enfant, passees a faire de la charpie, a soigner
des blesses, a fondre des balks, pres
de sa mere, victime, elle aussi, de la
sauvagerie turque. Elle oubliait, ou,
si elle n'oubliait pas, du moins elle
etouffait dans son cceur tout ce qui
aurait pu apaiser rardeur qu'elle
mettait dans Paccomphssement de sa
sainte mission : elle devait a tout prix
faire un Roumain. Et, en faisant cela,
elle ne demeritait pas de sa patrie.

En quoi cela pouvait-il porter atteinte aux interets de sa chere Hellade? Un peuple qui veut etre libre,
doit vouloir la liberte pour tons !
Comment resclavage de l'un pourrait-il servir a l'autre ? Liberte pour
tons, liberte égale: ni opprimes, ru
oppresseurs...

Helene accablee, brisee par une si
10

�- 146 vive emotion, s'assit, tomba, dans un
fauteuil; elle passait la main sur son
front qui brillait et trichait de se calmer, de ressaisir le fil de ses idees.
Gheorghitsa n'avait pas perdu Helene de vile; effraye du trouble oil

ses paroles l'avait jetee, de la donleur qu'il lisait sur son visage, il s'efforcait de deviner les pensees quil'agitaient.

Est-ce que ses paroles !... Estee que...
Non! Helene le connaissait trop

bien pour ne pas savoir combien il
respeetait, ii admirait sa patrie. Mais
qui sait?.. Se rappelait-il m6me ce
qu'il avait dit?... Elle paraissait tant
souffrir!... Et l'enfant tremblait d'a-

voir manque de respect a sa mere.
Le remords le saisissait et faisait sentir son aiguillon cruel a cette tendre
et aimante creature. Mais l'enfant ne

�147

resta pas longtemps pensif. Le cceur

park plus vite que la raison et les
longs raisonnements ne lui vont pas.
Gheorghitsa s'approcha de sa mere,
abimee dans ses reflexions et, se jetant a ses genoux, lui prenant les
mains qu'il couvrit de baisers ardents,
il cria a pleine voix :
VIVE LA GRECE!

Emue jusqu'au fond de l'me, Helene tressaillit, et, attirant son fils
dans ses bras, elle l'embrassa avec amour, avec fierte, avec reconnaissance,

et un cri jaillit de son sein :
VIVE LA ROUMANIE

Naples. Octobre 1880.

-----.."--.7..--,S...$4....q.,-.'... --._.....-

�PRIMA CIOCNIRE

�PRIMA CIOCNIRE
Se tot invertia prin odaia, sedea,
se scula, se uita mereil la ciasornic,
li, fiind-ca acele 'I pareaa tot in acelasi loc, II apropia de urecla ca se

v6da de cum-va nu a stat. Cum?
Abia un-spre-qece! Trei ore numai
de cand lipsia! Adev6r ca ei se despartiaa asa de putin. De la sosirea
lor in Bucuresui, era prima óra, cand
Gheorghita esise ktra Elena. Ce lungi
i se vor fi parut i lui acele ore!
Totusi. ce voios, ce sprinten, ce mandru plecasc la ,scólit. Era in fine, se
invete intr'ua scóla romanesca, ala-

�- 152 turi en Romani, fra01 sél iubiI. Ah !

Elena nu perduse timp intru indeplinirea ultimei voince a bietului sèi
sot,

Petru Pop, mort in fiórea vêr-

stei, luat de WI cruda bola, in urma
intrigelor s'a negrelor denuntari ale
unor greci turcip, earl nu)._ puteail
ierta c lupta pentru respandirea Romanismului, pentru neasuprirea fraflor
cer, Eleno, un
Unu lucru
lucru : fa din Gheorghica un Roman,
care se nu aib u ji, un ces de odihn5, pe cat un frate d'ai lul va fi
supt jugul strain... Se nu uite ca pen6
cand un singur Roman va fi asuprit,
top trebuie 86' se privesca ca anca
in lanturi... Ah! Macedonia mea !...
Eleno, vinde tot, plech, du-te in Romania, pentru ca Gheorghita se cresch

inv4and, muncind cu Romanii, iu-

�- 153 bind cu Romani): i intórce-te in
Vlaho-Clisura cu un Roman de frunte.

Elena vendu tot in grabil, plea,
paasi locul unde träise de la versta
de 17 ani. Cate amintiri ! LTA vietA,
intregA! Heel totu§I, farrt a §oväi,
pentru a merge inteuit rit necunosouth, a direia limb chiar nu o vorbia
de cat cu mare greutate; pleca in
pripa, cad un singur gand coprindea,

cople§ia acum pe mandra feta a hti
Iemoleone Elefteriadis, pe demna sorrt
a lull Aristide i Philopemene Elefteriadis : implinirea datoriel id de soOrt,
de mama.
11 i jumUate !... De ce o fi intar-

qiand atata ?... Dómne se nu i se fi
intemplat ceva! i ul mill de inchipuiii, unele ma jalnice de cat allele,
trecean prin mintea tinerei i mult
incercatei mame. In fine, se audira
pa0" pe scara... Ec6-1! UA duke stl-

�154 -

rutare si ndata ii plOia de intrebarI:
ce aT facnt? ce 11 a dis? Cum te
ag primit? etI 1te111ultamit?... DCr
Gheorghitit nu respundea, un nor
intuneca fata lul, atilt de seninä child
pornise la F;c61a.

Ce ai.? nu i-e bine?... al ochiI
ro§ii, imi pare ea ardI...
§i din nog, bieta mama se framênta i deja tremura s'e nu firt o*1-

nay copilaul sat.
Gheorghi, Gheorghità, cc, nu
ini:; mai inbescl? si Elena rostind aceste cuvinte en unul din acele accente pe care numal mamele le ga-

sesc, Ii atrase baiatul in brate,

sii-

rutandu-1, mangai11du-1 cu url, nespusa

dragoste: vorbesce, draga, spune ce
al., de ce se aseunrll ceva mrticulitei
t6le?
si

B5i6tu1 se porni atunci pe plans,
cu cat rugamintele mamel scle de-

�- 155 veniait mai vii cn atilt §i laerAmile
sele curgeati mai mult i plensul il
ineca mai tare.
Se incerca ime-ori a vorbi, (Er

acesta phrea a trece peste puterile
see, limba i se incle.,ta i silintele
sele nu produe de eat un adanc ,;i
dureros suspin !

Wail mi'au...

mraii.

cps...

Grecule!...
Si, u§nrat de a sa spovedania, Gheor-

ghitil, mai lini§tit, incepu a Tiara en
nit surna de am6nunte, cum fusese
luat in ris de hstrt clasa
numit
Grecule pentru cil, se vede, nu pronuncia ma de bine ea conrolarii s6i
acea limba romanA pe care atilt o
;,.i.

inbea!

Elena ascultase fitri-i a (lice un envent, MIA a se mi§ca , fatal se aprinsese
()chit i seanteiati, senu-I palpita, de-

getile i se lege', se impleteatt mml

�- 156 -

en altul ca si and ar fi cercat sé se
sfArame until cu altul, tot trupul it
tremara...
De u datit esns'e tresilt si sculandu-se cu iutela fulgertilut, incepu
a se plimba en past ra'pedi, mergênd,
venind prin odaià i repetind : Grecule!
Grecule!

Era ceva sasietor in modul iel de
a pronunta acest: Grecule. Acest cuvent spunea tot si era singur de ajuns spre a esprima ce se petrecea
in acea inima de marnA, isbitii in ceia

ce avea mal scump, mal sifint.

Grec, grec, Gheorghi0 gree! De
aceia rupsese ea cu tote amintirile
trecutului, prtrilsise cunostintele sele,
citsuta unde näscuse fiul s'ett, untie
tràise fericitit,
? De aceia venise

in Bucuresci, unde nu avea, nu cunoE,dea pe nimeni, ca sé se clictti lut
GheorgbiVi, Grec ! i de eine, dOnme?

�- 157 -

D'aceia chiar earl trebuiati se-1 pri-

vesca ca p'un frate in fine regäsit !
Cum ? i ciii contestal nationalitatea!
pentru den§ii 6sista ore romani

legitimi d nelegitimii! Bastard Gheorghita, bastard! n'are nit patria legala ?
Grec! Grec ! Ali! nu! nu! nici ua
data!
nobila Grech, in fata nedrep-

tatii facuta fiulul s'ett, uita cat de
dulce suna in deob§te la awful sétt
cuventul grec ! Uita, spre a-0 aduce
aminte de datoria ce avea de implinit ; uita jertfele, suferintele id trecute ;

uita pe bétranul

id

tata mort in

lupta pentru eliberarea Greciei ; uita
pe fratii sél cacfuti, until langa altul,
in Ultima r'escOla din Creta, strigand :

TrAésca Grecia libera ! Uita noptile de copila, petrecute facend scama,
cautand riniti, turnand glOnte ala-

turea cu mania sa, victima i densa

ot

�- 158 -

a selticiei turcesa: uita, ski de nu
uita, inAbusa in inima sa tot ce ar
fi putut se' astâmpere foeul cc pmiea
intru implinirea sfiinteI séle rnisiunt:
trebuia, cu ori-ce pret, se fach 1111
roman. i apol, lucrand ast-fel, nu

demerita de la patria sa. In ce acesta ar pritea jicni interesele scumpei sele Elade. Un popor care voieste intr'adever se fie liber, trebue
se voiésch libertatea pentru toti! Cum
robia unuia ar puté fi intru folosul altuia ? Liberi toff, liberi de
ui potriviti, rnc

asuprit, nici asu-

piton..
Elena, obositA,

sdrobità de a sa

Niue emotiune, seclu, diqu pe un jet
§i

frectindu-s1 fruntea ce atilt o ardea,

ciluta a gäsi firul cugetärilor.
Gheorghitii nu perduse din vedere
pe Elena ; spAimentat de turburarea
in care vorbele lui o aruncase si, du-

�- 139 rerea ce eitea pe fata-I, se incerca
de a ghici gandirile ce o framentaii.
Ore euvintele ale?. . 6re... o!
nu, Elena '1 cuno§tea prea mult ca

se nu §tie cat de multe ii respectii,
It admira patria. Der eine tie? 'Si aduce mAcar el aminte ce a cjis ?...
Suferia atat!. . i copilul tremura de
a nu fi lipsit de respect mamei sele.
Remurarea venia, i fAcea se simtii
crudele sele Iniboldiri acesta fragede
iubitOre fiinte. Der copilul nu stete

mult ganditor. Inima vorbete ma
iute ca ratiunea §i nu-1 place lungile
sfituirL Gheorghitil se apropia de
mama-sea confundath in gandiri §i
aruncandu-se la piciOrele sele lu-

andu-I manile spre a le acoperi cu
ferbinti sitrutM. striga cu glas puternic :
"Trhiesch Elada!"

MiratA pêni,i in fundul inimeI, E-

�160

lena, treshrind, i§11 atrase copilul In
bra0, §i, imbri4isindu-1 eu inbire,
nrandrirt, reennoseinth, scOse un infocat:
TrAiesch Romiiiiia !
Napoli. Octombre 1880.

�LE 14 JU1LLET
Dt LA

mErl

}rNA1IJ

11

�LE 14 JUILLET
DE LA

MERE BERNARD ')

Chacun se preparait a

fker k

grand jour, et plus le 14 approchait.
plus on y mettait d'entrain. C'etait
une veritable folie ; on avait la fièvre

a Belleville. Un souffle de patriotisme, un besoin irresistible de manifester sa joie pour cette amnistie
qu'on allait enfin avoir, secouait, remuait tons les habitants. Dame ! on
avait assez attendu, assez souffert ; il

n'etait que temps que cette fête arriv(tt pour verser un baume repara1) Voir la tradnetion A la page 177.

�- 164 -

taw sur toutes

ces plaies

encore

saignantes.

Puis, que voulez-vous ? Quand on
a bien travaille, on aime aussi h s'amuser, h rire, h trinquer avec les
siens, au bruit des fanfares, h la lumiere des lampions. Aussi était-on
bien fermement decide, h s'en dmmer
le 14; tons etaient d'accord, et, si
parfois on se disputait, c'etait uni-

quement sur les moyens a adopter
pour celébrer dignement le glorieux
anniversaire de la prise de la Bastille
et la fete h jamais memorable de la
Federation.

Seule, la mere Bernard faisait discordance dans cette entente admirable.

Elle ne fêterait pas le 14, elle; certes, elle n'allumerait pas de bougies,
elle n'enguirlanderait pas la lucarne
de sa mansarde et encore moins y
laisserait-elle flotter un drapeau tri-

�- 165 colore. Ah ! les hommes, que c'est
canaille, Dieu de Dieu!... Tous admi-

rateurs du succes!Des principes ?
Plus jamais! C'est passé de mode !
Le gouvernement leur octroie un permis de rigoler, ca leur suffit. Plus de
rancune, tout est oublié, et c'est h
qui arborera le plus d'orifiammes, ou
allumera le plus de cierges t SainteBastille. Ah! si son homme était lh,
en voilh mu qui saurait les faire rougir!
Et Louis! 11 aurait maintenant trente-

deux ans, quel beau gars ca ferait !
Mais on a pris ses precautions, on a
fusille toute cette canaille !...
Et la mere Bernard allait son train ;

la colere la gagnant pen h pen, elle
trouvait des accents vraiment eloquents. Si elle ne pouvait convaincre
ceux qui l'ócoutaient, elle finissait du
moins par les attendrir. Car on l'aimait
bien, la mere Bernard, et son excen-

�- 166 tricite,

qui ne lui gagnait pas de

disciples, ne liii enlevait ni le respect

ni l'admiration de ceux qui la con.
naissaient. C'était du reste une fort
brave femme, touj ours prete h aider,
h secourir les malheureux, contente
de pouvoir rendre service, d'etre utile
ii quelqu'un. Lorsqu'il s'agissait de
soulager une infortune, elle trouvait toujours, a défaut d'autre chose,
un sourire, une bonne parole. C'est
qu'aussi elle connaissait bien la soufframe et sous toutes ses formes : la malactic, la faim, les privations de toutes
sortes, et la plus affreuse des don-

leurs, la mort de ceux qui lui étaient
chers.

A peine mariee h un brave forgeron de Charonne, Jean Bernard,
die avait vu son marl prendre part
h toutes les insurrections qui signale-

rent la fin du regne de Louis Phi-

�- 167 lippe ; vint 1848, elle respira un moment, mais bientôt n fallut recommencer h trembler pour les jours de
son mari, qui, blessé grievement aux
journées de Juin, n'échappa h Ta
mort que pour etre quelque temps
apres deporté a Cayenne par Bonaparte.

Jean Bernard. ne rentra en France
que vers la fin de l'empire ; sa femme
avait vieilli, et son fils, son petit
Louis, qu'il avait t peine connu, était

devenu un homme. Pauvre mere !
Qui dim jamais ce qu'elle &amp;It supporter de privations, de miseres pour
nourrir et eleven cet enfant dont elle
etait l'unique soutien!

Vint la terrible épopee de 1870.
L'empire s'ecroule ; le pere et le fils
reunis combattirent les Prussiens côte
A, côte. Heureusemenst ni l'un ni l'autre
ne furent victimes de la fameuse
saignee". Mais on allait en faire une

�- 168 seconde et eelle-lh helas ! ne devait
pas les éparguer. En Mai 1871, Louis
Bernard tombait mortellement frappe

en defendant une des dernieres barricades de Belleville. Jean Bernard
fut fusille h la easerne Loban, et la
mere Bernard se trouva de nouveau
en face de la misere, et, cette fois,
seule, et pour toujours.
Elle n'avait pas meme p11 obtenir
les corps de ses chers morts. On l'avait

menacee de l'envoyer retrouver ses
Bernard q aaml elle insistait pour savoir oi avaient ete enterres son mari
et son fils. A la menace se joignaient
les insultes les plus viles, les plus
grossieres. Mais ce qu'il y avait de
pine, c'est qu'on osait (levant elle insulter son homme alors le sang lui
montait au visage, la fouettait, la
ehiglait, la brillait, et, tremblant de

�- 169 colere, hors d'elle, elle jetait des poi...,, nees de vérités h la face de ces Males.

Cependant, h force de patience, de
recherches, de questions, la mere Bernard. avait fini par apprendre que

Jean Bernard avait ete enterre dans
la fosse commune du Pere La Chaise.

Quand au corps de Louis, il pouvait
hien y être aussi, mais onufosait pas
le lui affirmer. Elle avait hien thehé
d'en savoir plus long, mais sans succes. On lui repetait toujours les momes

mots. Aussi, h force d'entendre dire
la meMe chose, elle avait fini par
croire ce qu'on lui disait. Parfois,
dans les commencements, elle cssayait

hien encore de douter , mais en prenant l'habitude d'aller s'agenouiller
pres de cette grande fosse oil taut de
miseres sont ensevelies, elle s'était per-

suadée que les siens étaient Ih. Elle
ne doutait plus mahitenant, et chaque

�- 170 armee elle deposait deux Couronnes
d'immortelles rouges h la in6me place

:

c'est peut-être là qu'ils se trouvent ;
oui, c'est là qu'ils doivent e'tre. Et ils
y etaient en effet pour celle qui avait
baigne de larmes ce petit coin, et de
ses vieilles mains calleuses n'avaient
épargne aucune caresse h cette terre
froide, humide de cimetiere.
Cependant le 14 approchait, et la
rue de la Roquette etait dejh toute
pavoisée. Seule, la mere Bernard, refusait d'arborer un drapeau, d'allumer nil lampion. Le 13 au soir, c'était

du Mire ; on riait, on chantait, et
chacun voulait payer sa tournee et
boire aux amis revenus, a ceux qui
allaient enfin revenir, a Marianne ;
puis, en chceur, on entonnait la Marseillaise, le Chant du De'part une foule
d'autres chansons patriotiques. On

parcourut les rues avoisinantes, bras

�- 171 dessus bras dessous, saluant au passage les amis et eriant de temps en
temps, comme pour reprendre haleine :
Vivela Republique ! Vive l'Amnistie!

Des bouffees de joie montaient de la
rue et portaient la gaieté i ceux qui
ne pouvaient quitter leur chambre.
La joie, comme la tristesse, est contagieuse, elle vous empoigne sans
vous demander votre consentement et
souvent vous entraine malgre vous.

La mere Bernard, croyant se soustraire h cette ivresse, était, des les

six heures, remontee dans sa mansarde ; elle s'etait enfermee pour &amp;hop-

per au bruit et au vacarme, et pourtaut elle se surprenait ecoutant des
bouts des couplets qui arrivaient j usqu'

die on repetant quelque strophe de
la Marseillaise, et chaque fois que les
cris de Vive la Republique ! Vive
l'Amnistie ! résonnait a son oreille,

�- 172 -

elle tressaillait. Tout en elle etait
secoué, remue, son cceur battait avec
violence; l'air qu'elle respirait la bralait. Sa faiblesse l'exasperait comme
une liichete. Comment! elle aussi fraterniserait avec les auteurs ou (lit
moins les complices de la semaine

sanglante!Ils opt vote l'amnistie !
Bah! comme s'ils pouvaient faire autrement.

Du reste, elle n'en voulait pas de
lour anmistie, elle n'en avait quo
faire. On avait fait la guerre i Belleville, on avait tile on deporte tons
les braves. Eh bien ! soit : elle accep-

tait la guerre, et l'on verrait a qui
serait le dernier mot.

La mere Bernard allait, venait,
gesticulapt, parlant sans relache, jusqu'a ce que, fatiguée, Creintee, elle
tomba sur son grabat pour se reveilkr bientôt en sursaut aux cris de Vive

�- 173 la Republique! encore nombreux mal:,wre

l'heure avancée de la nuit.
Le lendemain matin, toute la rue

etait en mouvement. C'etait le 14 :

les uns se preparaient h aller h la
revue, les autres se contenteraient

d'un tour a la Bastille et aux grands
boulevards, d'autres devaient se rendre place du Trosne ou place de la
Republique; les femmes, les enfants
continuaient a enguirlander les fen6tres; tous avaient revetu lours habits
de fête ; c'etait a qui aurait plus de
rubans, de cocardes tricolores. On
semblait rajeuni, les vieillards retrouvaient une vigueur inaccoutumee, les
malades se sentaient rnieux, les nourrissons eux-mêmes plus frais, plus
pimpants, souriaient et semblaient
tout heureux.
La mere Bernard, sur pied des
l'aube, etait transformee. L'agitation

�- 174 de la veille avait fait place
un
calme complet ; plus de colere, plus
de va-et-vient. Assise an bord de son
lit, les mains entrelacees, appuyées
sur ses jambes, la tate baissee, elle
L

etait toute pensive De grosses larmes coulaient le long de ses joues ridees et venaient parfois mourner en
tombant ses pauvres mains décharnees. Tout-a-coup, elle se leva et se
dirigea vers un placard qui contenait

ses vieilles loques. Elle y prit ime
blouse et un kepi de fédere, et les
baisa pieusenlent. La blouse avait
appartenu au pere, le kepi au fils.
Alors son visage s'illumina, ses yeux
brillerent d'une douceur ineffable. Ce
saint contact l'avait rendue meilleure,

et elle en avait conscience, ear en
remettant en place ces precieuses reliques, elle murmurait lentement : All!
mere Bernard, tu es folle. Ton pauvre

�- 175 homme valait mieux que toi ! Puis,
faisant t la hate Un brin de toilette
se faisant aussi belle que possible, elle

descendit d'un trait les cinq étages,
et, legere, rajeunie, remonta presque
en courant la rue de la Roquette, entra dans un magasin, d'oil elle ressortit quelques instants après un paquet h la main. Elle reprit sa course
et fut bientôt devant la grille du
Père La Chaise. Alors elle se dirigea
par des sentiers bien souvent parcourus, vers la fosse oil dormait
Jean Bernard. car il était lh maintenant elle en était certaine. Age7

nouillee a l'endroit acroutumó, elle
resta quelque temps immobile ; puis
soudain, defaisant le paquet qu'elle

avait apporte, elle en sortit un petit
drapeau tricolore qu'elle planta vigourensement dans la terre et, se levant,

salua par un jive la République !

�- 176 Vive l'Amnistie!" entrecoupé de sanb°lets cette tombe cherie.
Paris voulant s'unir h la mere Ber7

nard pour honorer les héros qui reposent pele-mee dans la fosse commune, cria aussi: Vive la Republique!
Vive l'Amnistie ! Et de lointains echos,
des bouffees de joie et d'allegresse

venaient h chaque moment expirer
sur les hanteurs du Pere La Chaise,
et saltier, dans ce grand jour, ceux
qui moururent pour la Republique.

�14 IULTU
al

MAME1 BERNARD

12

�14 IULIU
AL

MAMEI BERNA.RD
Fie-care se pregAtea d'a serba (Tina
cea mare- §i cu cat qiva de 14 s'apro7

pia cu atat mai mare era aventul.
Era utt adev6rata nebunie, aveati ft-ie.- m.1 eel din Belleville; nil sufiare de
b

patriotism, ua trebuin0 ne'ntrenabila d'all manifesta bucuria pentru
acea amnistie ce 'n fine en, s'o aiba
sguduia, agita pe top locuitorii! E
destul a§teptasera, destul suferisera ;

era timp in fine c'acea serbare se
soséscrt pentru a v'ersa un balsam

�- 180

indulcitor pe tote acele rilni

Anal,

sringerrinde.

and. ai lucrat
bine, IV place se si petreci, se ridi,
'apoi, ce vrei !

se ciocnesci un pahar cu ai tel la
sunetul fanfarelor si la lumina lampionelor : i toV erat otAriti se-si
scOtrt, din capete lit 14 Iuliti, toti erati I.Melesi, si dacit mai desbtiteati
une-ori era numai si numai in privir4a despre cum se serbeze cu demnitate gloriósa aniversara a luhrii
Bastiliei §'a serbtirii a tot memora-

bilei di a Feder4unii.
Numal mama Bernard era Int cOrdg, discordanth. in acestit admirabilrt

irgelegere. Ea de sicur nu va serba
pe 14 Iuliti ; ea nu va aprinde laminhri , ea nu va inghirlanda ferestruia mansardei séle 0 mai putin
limit va lrtsa se Mile pe dC,Insa un
drapel tricolor. A ! Dumnedeule, ce

�- 181 miri sunt Omenii ; toti inchinAtori al
isbandel! Principii? ca p6rul tn palmM
le-a trecut moda ! Guvernul k trrt-

mite un permis de chefuire, §i e d'ajuns, totul este uitat i se intrec cine
va idica trial multe st6guri, eine va
nprinde mal multe luminArl Santel
Bastilil! A ! dad', sermanul iel ()in ar
fi aci, éc unul care i-ar face se ro§iascil ! Dar Ludovic ! el ar avea a-

cum 32 de ani ; ce frumos fltci ar
fi ! Dar el 0.-afl luat tate m'esurele,
aü impurat tatti acéstit mojicime
mama Bernard. nu se mai op ia ; mania coprimpnd-o din ce in
ce, gAsea accente in adev'er elocinti;
daca nu putea se-YL convingti auditoriul isbutea ensa al. mira. Cttei

o iubeat top' pe mama Bernard ;

si

dacti escentricitatea id nu putea se-I
erOge discipuli, nu-I rädica nici respectul, nicl admiratiunea tutor celor

�182 -

carl o cunoseeati. 'apoi ea era nA
bunrt femee, gata tot-d'a-una a ajuta,
a sustine pe cci nenorociti, fericitri
cand putea face un serviciu, cand
putea fi folositere cul-va. Cand era
yorba d'a uF,;ura nit nenorocire, ea
grtsia tot-d'a-una, in lipszi de alte
midlece, un suris, un euvent bun.
Ci lei ea cunoscea bine suferinta si
supt tote formele id : bela, femea,
lipsurile de tot felul i cea mai sphi-

menthtere dintre durerl, mertea celor earl ii eraii scumpi.
Abia mitritatg, c'un bray ferar din
Cliaronna, Ion Bernard, ye'duse pe
sotul id lpand parte la tete rescOleie
earl senuia1aser1 sfIr.itu1 domniril lul
Ludovic Filip yeni 1848, resufla un
moment; der in curend trebui s re'nceph s tremure de dilele sociului id

care, rMi rithit in qilele de la funiii,

nu scApa de merte de cat pentru a

�183

fi peste putin deportat la Caiena de
Bonaparte. Ion Bernard nu reintra In
Francia de cat pe la sfiritul imperiului; sotia liii inab'etrânise, §i fiul
s6u, micul Ludovic, ce abia il cunoscuse, devenise Un larbat. Sermana

mama, eine va putea spune vr'ua,
data, ce lipsuri i miserii a trebuit
s6 'ndure pentru a brani s'a cresce
acest copil al carui singur sustiitor
ea era !

Veni teribila epopee de la 1870.
Imperiul se surpft; tatal §i fiul intrunip luptarA unul Iftnga altul contra Prusianilor. Din fericire niel unul
nici altul nu fura dintre jertfele -faimesel lasarl de siinge",1) der era sé
se faciti ua a doua, §'aceia, val ! nu
era s6-11 cru0. La Mai 1871,2) LuCuvent atribuit unui general frances In thnpul
resbelului ce spusese c trebuiesce popu1atiuni1 ParisuluI u läsare de sange spre a o calma.
2) Insurectiunea comunalista,

�184

dovic Bernard ctulu lovit de mcirte
apArilnd una din cele du0 urma
baricade de la Belleville; Ion Bernard fu impurat la casarma Lebau1)

,i mama Bernard r6mase din nal
in fata miseriei, der d'astrt-datà singurh i pentru tot-d'a-una!
Ea n'a putut dobendi nici chiar
corpurile scumpilor sei morti. Mud
a cerut cu striruintit a i se spune
uncle sunt immormentati sotul ;,i fiul
iei, fu amenintatA d'a fi trtnnisiti .9611
regilsescl, pe Bernarclii iel. Pe lang'amenintare, veniati §i insultele cele mai
murdare, cele mai grosolane. Mai i eli
de cat acestea era cit ei cutezail in
fatil-1 s'e. insulte pe omul iei, atunci
sgtingele i se urea in obraz, o biciuia,

o sfircuia, o ardea §i tremurrind de
1) Duni intrarea trupelor Versaillaise in Paris,
aci se esecutarA mai multe mil de federatj, frtni judecatil.

�- 185 mnie, e§i;,h din mintl, arunca urland grame(11 de adevérurI in fata acestor

In fine, prin multa rhbdare, cercethrI i intrebArI, mama Bernard sfirt;i

prin a afla eh Ion Bernard fusese pus

in giópa comunh la Nre-Lachaise.
Cat despie corpul lui Ludovic putea
sé firt §i el tot aeolo, der nu puteati
sé afirme. Ea chutit sé afle mai mult,
d6r in de§ert. TotI ii repeteatt acelm-0 cuvinte; si tot mu-lir-Au-le sfirsise prin a le crede. La inceput o coprindea une-orl indouiéla; dér obici-

nuindu-se d'a merge sé ingenuchie
p'acca mare grOph in care eraii inmormiintate atatea miseril, sfiqise prin
a se convinge pe ea ênsé-§I ea s'al sei

aeolo crati. Nu se mal indouia acum,

i pe firt-care an depunea doué en'lithe de imortale ro§il in acela-;I loc ;
'mite c'aci sunt el ; da, aci trebuie

�- 186 sè fitt : O. 'n adev6r c'acolo erati pentru aceea care muiase in lacrtum
acel colti§or, ;4i b6trânele-I i aspre-

le-1 mini nu crutaserti nicsi IA, ramgaiare acelul pilmênt rece, umed al
cimitirului.

Dér 14 Tulin sosia §i strada Roquette era deja tótii impodobittt. Nu-

mal mama Bernard nu voia sé pue
mi drapel, s'aprinda mi Tampion.
In s4ra de 13 era un delir , rideati,
cantatt E;i fitt-care voia s6 pltAescii pen-

tru a bea pentru amicii reveniti, pentru eel earl erau s'e revie, pentru Mariana. 1) Apoi, intonati in corpore
Marseillesa,Cantecul pleceirii, 'Ilii multime d'alte crintece patriotice. Toti

strtibtiteatt stradele brat de brat, sa-

lutand in trecilt pe amid §i strigad
din child in child, ea rèsuflare, Traiesct Republica! tritiéscii Amnistia!

Sufltul de bucuritt

se

urcatt din

�- 187 stradz1 Si duceati veselia celor earl nu
puteag qi din camera lor. Bucuria
ea i 'ntristarea este contagiósh, te

inhatit ftrt s6-1 céril voie, §'adese te
ié farrt voie-ti.
Mama Bernard cred(Ind ert se va
sustrage acestel betil s6 urcase de en

vreme in mansarda id, i s6 mcliisese pentra ea s6 scape d'aeeste scomote; i en tote acestea asculta uncle
cApetaie de cuplete earl veniati pen'e

Ia dênsa, ski repeta chte u

stroffi

din Morseillesa. De eke on strigarea
Trhiasett Republica! trttiaseA Amnistia!
ajungea pe;n6 Ia urechile ieI tresillta ;

total se misca, se scuduia intr'ensa,
inima-1 brttea cu iutlit, aernl ce resufla o ardea; ceia ce-o esaspera mai
eu sémh era slAbiciunea id ce-o numea l4tate ; cum! §i ea ere va fraternisa cu autorii, seu eel puOn en
comp-Heil s'ept'emanei shngerese? AU

�- 188 votat amnistia ! ba ! ca curn puteau
face alt-fel s'apoi ea nu voia am!

nistia lor, n'avea co face eu Unsa.

El a5 fault

resbel Belvilulta ; ati

uciq, aü deportat pe toti. acel bravi.
El bine, fie ! ea primea resbelul ;i
vom vedea al cui va fi cel din urma
euvênt.

Mama Bernard mergea, venia, gesticula, vorbia fart', curmare pC,416 ce
ostenidi, sdrobita cligu pe patu-I de
lemn pentru a tresari in cur6nd la
strigrtrile Traiescrt Republica! ce erati
anert numeróse de si ora era naintata.

A doua-qi diminéta tóta strada era
in mi§care ; era clioa de 14. Unii se
preg5tia5 se' mórga la revist5, altil

multnmiart d'a merge la Bastilia
§i pe Bulevardele cele marl, altil pe
plata Republica' ; femeele, copiii urs6

mati cu inghirlandarea ferestelor i totI

se invernentasera cu straele de set.

�-

189

-

se 'ntreceati care de care va
avea mai multe panghce §i cocarde
bfitóre ;

tricolore ;

toti phreati re'ntineriti ;

baranii regilsiati nit vigóre neobici.unit!, bolnavit se simtiati mal bine
si chiar p1 uncii erah mai vinoi, ma
impodobiti, surideati

§i

phreati fericitl.

Mama Bernard, de pede 'n cli in
picióre, era transformatiti. Agitatiunea
din ajun era inlocuith c'uh liniste

deplinh ; nu mai era manie, nu mai
mergea din colt in colt. &amp;And pe
marginea patului, cu mAnele 'neruci§ate, en eapul plecat, era cufundath
in giinduri. Lacrimi marl curgeati
printre sbirciturile obrazului §i tine-

oil chdeatt pe sermanele id mcini deschrnate.
D'th-datil se sculà rhpede §i se duse
la un dulap care continea vechile
id strente. ScOse u bb srt §'un kepi
de fedel at si
le shruth cu eucernicie,
,

�- 190 Blusa era a tattilui si Chepiul al
fiului. Atunci chipul id se iluminti,
ochii iei lueird c'utt duketA nespusii.
Acel sant contact o facuse mai bunil
§'avea consciintti d'acestti schimbare,

chci puind. la kc acele neprquite
mOsee murmura incet :A !

Bernard, et u

nebun5. ;

marnti,

el, bietul

om, era mai bun de cat tine ! Apoi
fticênduli in grabit un fel de toaletrt,

fticenda-se pe cat prin putinVi mai
frumósii, cobori rapede cele cinci ca-

turi §i uOrà, re'ntineritti, urea mai
alergénd strada Roquette.
Ea s'opri &amp;Ise' un moment, intra
intr'uA magasie de unde e§i Un minut mai in urnatt c'un pachet in manh.
Ea replecti din nog ..,'ajunse in curénd

la Pere Lachaise. Atunci apnea potecele, ce atat de bine la cunoscea,
spre grópa unde se gnsia Jean Bernard, dtei aeum de sicur acolo era.

�191

Ingenuchiatri Ia locul obicsinuit remase chte-va minute nemiratil, apoi,
d'uh-datA, desfhcend paebetul ce-1 adusese, sccise un mic drapel tricolor

ce 1 infipse cu vigóre in pitmênt,
sculiindu-se salutti acel scump morment c'un stright intrerupt de suspinuri: Trii 'sat Republica ! Tritiésa,
A mnistia !
Parisul, voind sé se unéscA cu main%

Bernard peutru a onora pe eroil earl
repausau In amestec in acea mare
grópA, strigh §i el, Traiescit Republica! TraiescA Amnistia !... si indeptirtate resunete, suflAri de bucurie

veneau pe tot momentul s6-1 dea
suflarea pe int4me1e de la Pere-Lachaise, s,d se salute, in acea 41 mare,

pe eel earl aü murit pentru Republica.
Champel (Elvetia), 18 Iulitt 1880.

�LACRIMI DE MAMA

�In trecuta limA a lull Mai, Mircea,
de si tare bolnav i slAit en totul,
profita d'uh micA usurare a bólelor

ce'l bntuiaü,

i

lila din non con-

deiul.

Ne-a spus c'a 'nceput a scrie 0,
nuvela dér nn ne-a spus, i nici nu
l'am intrebat care era subiectul.
El scrise vre trei, patru (Tile; anise
cilte-va pagini i condeiul ii caqu din
m

Scrierea ce 'ncepuse nu numai mi
fuse revklutii de densul, dér este departe d'a fi sfirsitil. Mai mult ancii ;

pentru cat-va timp nu puturilm intelege ce scop urmäria, ce este acea

�- 196 gelosid de mama" , ce voin a descrie

si care fu cel din urmA cuvent ce el
scrise.

Cu tote acestea drun publicului, pen-

tru care luera tOtrt viéta lui, s'aceste
ultime pagine, ast-fel precmn le ghsirtim in hartiele séle.
Citind e'ns6 si studiind manuscriptul, i ct1ucjfçi i chill paginti din
acest manuscript ce-a fost scOsil de
el si phstratri, pentru a-i servi mai
in urmil, ea, care este crediata nOstrh :
Autorul incepe prin a arata fe-

meiei nu numai di nu trebuie sé se
mhrite p(In'a nu s'asicura c. iubeste
In adev6r pe omul cu care se insoteste, cA, '1 stin

i cit meritit se fie

stimat, dér anch cii si el o stimit s'o
iubeste. Scopul ens6 de capetenie ce
urmAria este d.'a arata femeiei mame

ca nu va putea fi in adev'er fericita
de cat numai atunci cand isI va creste

�-- 197 ea e'ns-0 copiif, if va lapta, if va ingriji ji i mipte ea ensé-01, li-I va

face ast-fel s'o iubésca pe denga fli
numaI pe densa, ér nu se impala
iubirea lor cu doica, cu mane; (CUM
die attit de bine Românii de peste Milcov) F,eapof cu guvernanta lor.

Ece ce sunt dupA nol, acele lacrimI de mama" §i ece" pagina pusä
la ua parte de Mircea, §i care ne confirma in opiniunea nóstrit.
Supt privegbierea d-nef Fanny
Mayer putea In linite oril-ce mama

se V lase copiii fara a4 aduce cea
mai mica suparare, aI putea dice cea
mai mica inchietudine.

POte sórtea a fost nemilostiva cil-

tre Elena cand 'I a pus in cale ua
femee de inima i inteliginte pe d-na
Mayer, cad fara densa, eine .tie décil

�- 198 -

ea nu s'ar fi ocupat mal nmlt de
Ion01 al sa, de Rhducul si pe care
'1 iubea in felul séti ;

IT

iubea cat

'Rite iubi ut mana care n'a suferit
pentru copil sel, care nu '1-a aliiptat, nu '1-a vegliiat cJi i nOpte, care

nu s'a jertfit kr trup §i suflet, care
n'a cunoscut acea nespusA tericire,
acea dumnerfeasca sinAire, resplata

cea mare a mamelor, a da tot, a da
necurmat, a trAi pentru altul, a träi
in altul; II inbia, ênsë cum i§1 iubia si
toaktele, seratele, teatrek, veselia, risul, scomotul p,d de aceia r6maneat't ade-

sea copilaiI se1 supt pUrintesca ingri-

jire a liana.' i ea eia cu zimbetul
pe buze .

�LACRIMI DE MAMA
Elena fusese resacata de serta ca
f;i

de ómeni.

Frumesa, cu spirit, c'ua san'etate
tie for, ea crescuse in bikug, in midlocul iubirii §i desmerdarii alor sit
Dorince le see erait pe,loc implinite ktra
ca nimeni sé se impotrivesca veua, data
dragalmei. copile, care, drept res-

plata, ridea, canta, Area, sbura prin
odal §i prin gradina de dimineVi
pe'n'e sera, pen6 cand, obosita de bucuria, adormia cu zimbetul pe buze.
Cand, intre patru-spre-dece i cincispre-dece ani infra in pensionat, spre

�- 200 a'§i completa dosa instruc.tiunii necesara unell domni§óre de societate,
Elena fu primita de no-Lick séle camarade ea urt vecbia althea, t;4i de erttre profesóre ca urt, licit iubitit.
In timpul ederii sae la pensionat
ea nu numai n'avu thei u pedépsa,
dér ancti atat direetri0 cat i profesórele cautati ocasiunea d'a-i face placere: Si nu cred ca ele WA se fi im-

potrivit vr'na data la una din cererile sele. Era mai mult stäpaniti de
cat Avg. Cu un suris, en via &amp;mil,
en uà gingma aterqiune, l'aF,d lmtea
dice cu bunétatea seacaci, de F,d résfatata, Elena era departe d'a fi un coea, ciltiga,
pil stricat i naravit
captiva pe top. cap: o apropiail.

Nu pot cita de cat nit singura fiinta care, cunose8nd pe Elena, n'a
résfaIat'o 0 '0-a pastrat, filth cu dénsa,
réceala sa firésea. Fara Indoialii. lesne

�-

201

-

ar fi invhis ea apatica nep6sare a
d-lul Paul de Gregoriu, dach ar fi
voit. Der, stint sicur c'acesta nici. nu
'1-a trecut prin gAnd ; §i, mai tote fe-

meek vor intelege ca nici nu putea
se-1 vie 1111 moment WI asemenea idea,

cAnd vor sci,

c'acea fiintad. Paul

de Grefforiu
era barbatul Elena* !
n
A cauta iubirea in casatoria ar fi
ad1 a se espune ridicolulni, sfl eel
putin a da probe de originalitate. Cununia, dupa codice si en moravurile
nestre, nu mai este de cat ua simpla
ceremonia, menitä 6 trece femeia de

supt tutela parintesca supt aceia a
barbatului. Barbatul cauta in femeia
uti, positiune, ua destre, un nog cem
de relatilmi, une-ori satisfacerea uncI
pasiuni momentane, a unuI capricig.
Casatoriele t e felul acesta constituesc
adesea cjisele casatorif de amon Femeia cauta in barbat emancipatinnea

�- 202 visata,; ea stie cil, numai mrtritit;m1 II
va desehide portile lumii ; 'apoil ce
gra.' o apasti gróza d'a relmAne fatrt

mare ! Un tarbat este pentru densa
un passe-partout impus de moravuri.;
il ie prin urmare cum il gilsete,

cilnd il gAse§te. Cine dér 'Ate imputa Elenei d'a fi devenit (Minna de
Gregoriu? El sal altul ?... 'apoil cum
ar fi putut densa cumisce, la optspre-clece ani, cu educatiunea primitrt,
care era sotul demn de iubire, care

ar fi putut a-I da fericirea, admitend
cil esista, admitend ch-1 avea la indemitinti ?

Vieta pentru Elena nu era de &amp;it
un basmu in care ea era fata de imprat cu pe'rul de aur, cu dintif de
mrtrgAritar, cu pelita albA ca crinul
§i cu. buzele rumene ea un boboc de
trandafir.

Veni ateptatul Yet-Frumos, facu

�- 203 cererea sea, care fu primitA de prtrinti; cum n'ar fi consimtit i thInsa ?
ore nu tot as,a se petrec lucrurile si
'n basme ? 'apoi nt-Frumos era un
june elegant, cu totul la modh. Lorgnon, badine, carare la mixpoc, gulere
drepte, inalte 't-ta de scrobite in cat
nu putea intOrce capul nic1 la stanga
nici la drepta; nimic nu-1 lipsia. In.rainu§at, parfumat, hainele phreati

turnate pe dOnsul §'avea nisce giuvaeri de cipici de lac, ascutite, ascutite la virf ca uh tech de baioneth.
Itomaneste mai a, nu seia, se cunostea cat colo eh d. Paul de Gregoriu
era licencie en droit i c fusese attache
de legation.
Chshtoria Elenei fu mult comentath

0, cum se obicInue§te in asemenea
casuri, trel cjile BucuresciI nu se pre-

oeupa de cat d'a ti deca sotil sunt
potriviti, cumpiinind eu grijiti calith-

�- 204 tile F,d defectele lor, ale parintilor lor,
ale rudelor kr pCATI6 la al noulea

neam. Lumea, pun esceptiane, se arata destul de favorabila d-lui §i d-nel
Gregoriu, i, deal, toti nu aprobara
intr'un mod absolut noua cummia,
decil unii credura cn cale a face orecari restrictiuni in darea consimtimêntului lor, acesta se datora numal
inradilcinatului obiceiü ce avem d'a
critica -Vote cilsatoriele.

--

Ba, ginerele e prea b'etrrin, mi-

reasa n'are un ban clestre; ski ginerele e prea ten6r, mireasa prea bogata ; el este urit, ea este frumesa
ski ea urita §i el frumos ; barbatul
prea iriabt, femeia mititic, i a
nainte. Se vede c d'aceia §i efl priyearn cu mfilmire casatoria Elena' Iii
gasiam pe soti cu totul nepotriviti.
Potrivitl sell nu, traira irnpremit
cinci-spre-qece ant : i daca d. de Gre-

�-

-

croriu nu film ferieirea Ehmel trebuie se'l tinem sema ca nu 'i-a facut
nenorocirea. Elena póte se creclu chiar

fericita. N'avea tot ce dorea, nu i

ffi-

cea el tot ce voia ? Nu era iubita,
este adevërat, dér eine ne spune ct
simtea trebuinta d'a fi iubita ! Pentilt a simti acesta trebuinta trebuie
a. iubi, §i pentru a iubi trebuie a fi

trait, a fi luptat, a cunósce Incliietudinile, grijele, trud.ele vietei ; pentru

a iubi, trebue a fi suferit ; pentru a
iubi, trebuie a fi gata a se jertfi. Multe
lacrimi varsiti omul pen6 invata ce

este iubirea, §i nu tutulor le este dat
a. iubi E,;'a fi iubit.
Elena nu fu iubit si nu iubi. Placerea if suridea prea mult pentru ca
se mai caute fericirea ; d'aceia póte
aveau dreptate amicele séle, eand o
felicitail de norocul ce avusese d'a

avea Un barbat ap, bun ca d. Gre-

�- 206 -

goriu. Oftatt tote cu foc dupii un asemenea brtrbat, care, de si
petrecea noptile la Club i cliva la alte
petreceri, avea eel putin delicateta

d'a nu se mesteca in afaeerile sotiei
sele. Esia si Elena ciind voia, primia pe eine doria, se inThriica cum
ii plteea, 'acesta filrrt scene, fArii,
eerte, frtrA cea mai illicit observatiune din partea d-lui de Gregoriu.
Ca mamit asemenea Elena pArea
amicelor sele cea mai fericith ; copilasii sM, Ionel i RAducann, din 41

in iji mai drilgiila§1, nu '1 ail nici urt
sup6rare, nu '1 limn din (AMA, o lasat li1jerl d'a dispune de intregul ieI
timp,

i siThOosl, veseli, cu minte,

eresteatt supt ingrijirea bunei lor guvernante Fanny Mayer.
Ca la pasere in eoliviit---care tin
are a se ingriji (Vali asicura nici esistinta sea, Mei alor sëi, i pete la

�- 207 adiipost in micul ,s6ii palat, bine §i

cu bekug nutriai, inctdcjitA, cantand

i silrind dintr'un betirr pe altul;
ca utt plantil plapandrt, care intr'uil
caldil florArirt, feria de viscoll, udatii,

ar, i
ingrijitil, inflorelte intr'una
Elena i0.' petrecea Vele in acéstiti elegana, floräriii, in acesta poleitil coliviA care se nuraesce lumen, neave'nd

a se ingriji nici de esistinta sca nici
d'alor sa. cantand, srind dintr'un
salon intr'altul, trecend de la uli plilcore la alta §i sorbind cu voluptate
viciata si facticea atmosferrl a sociewitii, care atilt de iute te 'mb6trane§te, impedicandu-te d'a tritii.

D. de Gregoriu juca un rol atat
de restrans in esistinta Elenel in cat
cand cruda mórte il rryi inainte de
timp, el disphru fitir'a lhsa in urmiti-I

un mare gol.
Elena, un moment. surprinsii, n-

�- 208 metita la vederea morçii, II reveni
in fire, se desmetiei putin cute putin
relua sborul, sarind, canpasarica
tand eu n§urinta-1 si farmecu-i obielnuit.
Lune le, anii treceati... Elena tot
canta ; totul II suridea §it nimic nu

venea se turbure a sa veselia; canta
si er canta si nimeni vecjend-o
ar fi putut inehipui ca se va inereti
vr'nä data acea frunte senina §i ea
lacrami amare vor §terge ultima urma
a acelui angerese suris.

Cine, cand vera serele a 'neahlit
ti huninat intr'una, fara ca eel mai
mic nor se viiti a-I imblanqi arE;ita,
sCfl a-i indulci viva-i lumina ; eand
v(intul nu a suflat i plóia n'a crufut
de un timp indelungat ; eine, eand
pomil stint ineareati en fructe, arboru
i tufiF;ile pline de enibmi eand

spieele aurite se legana in lmite pe

�209

camp §i livedile nu sunt de cat uiti
intinsa gradina ; cine resufland aerul
imbalsamat de flori, andind frematul
frunzelor, ciripitul pasérilor seit cantecul de dor al ih.e unei tinere mame

leganandul pruncuprul, eine die se
mai gandete la furtuni §i vijelii?
Vin en tote acestea adesea furtunile i vera ; vin d'ua-data, cu repedieiune, eu furia ; yin aruncend
mai mare spain
i cauzancl mai
multe i mai ireparabile stricaciuni
de cat viscolii de ierniti ; caci totul a-

tunci träiqte, vieta este pretutindenea i nimeni §i nimic nu este pregatit pentru a-i -tine pept; toct din
contra §i totul pare a nu avea alta
grija

de cat a inflori, a eanta

a

trai.

Vera 'Area a fi anca lunga s,ti frumósä pentru Elena cand, fara veste,
cerul se intuneca §'ua négra i grós14

�- 210 nich furtunh isbueni d'urt-dath in inima, peni3 aci

asa de linistititi a

acestel thiere femei.

0 pärhsisem inteuh sért

veselii,

rid6nd ea de obicehl, o reghsil a doua
di, inecath in lacriinai.
Am v6dut adesea laerhmi. Nu este
trebuinth, spre a avea u vechià cu-

nostinVL en dc, ca cine-va se fi
ineAruntit: toi am plans s'am vklut
plangend.

i totu-si, de ate on ne

ghsim in fata durerhi, s'ar 'Area c o
intalnim pentru prima órii; ea ne
surprinde, he impietreste, si nu Osim
adesea

nici un cuvênt de alinare

pentrn cel ce suferh.
Plangea Elena, si efl care crescupot dice, alaturi en dênsa,
eü care o Vedusem copilii, fath mare,
sem,

logodnich, sotih, rnam, vöduv, stam
privind acele lacrhmi, Tlimit, inunärmurit.

�- 211 Cu cat Anima nOstril este mai caldä,
mai ferbinte cu atilt mai lim lt in

asemenea momente, pare mai rem,
mai inghirttata,. Plangea Elena, pliAngea
F,i

eti thcem. Lacrrtmile sele rn infiorati

cu atilt mai mult cu cht pentru prima
6ra o vedem plangend. Nu vorbese de
lacramile copilitriet, cari abia apue

de sticlese pe ochi, ca roua pe floricele, i sunt deja uscate de sitrutatul de mama, mai ardetor ca s6rele
MI coptor. Lacrhmi d'acelea vérsasem

multe rand nu putém se ne jueilm
impreunrt, child prtrintii notrii nu ne
lasaii 86 alergrtm unul la altul, supt
cuvent crt eu avem lectiuni de invgiat sett ca, ea trebuia se j6ce la
clavir... Der nu asemenea lacrAmi,
balsam neprecuibil pentru cjilele b6tranetei, vArsa acum Elena, ei lacrAmi
car! usucrt, ard i lasit urme ne §terse ;
li, in fata acestor lacrAmi, cu tot

�-

212

-

vechiul meit prieteng, mi cutezam a
deschide ollra

Nenorocirea cea mareca si fericirea cea mare este mutrt si impuns tkerea. De aceia póte amorul,
nAscut dintr'uA imbratisare a nenorocirii s'a fericirii, nu cuncifft nimic ruia elocinte ca tkerea.
Tkeam. Presinta mea totn-11 nu
era inutilé, i o sinitiam. Sunt atatea
mi4lOce d'a spune cea ce ci. pe tmimA

s,d d'a citi in anima altuia ; rolul cu-

vintelor este atilt de niirginit cand
este vorba de simtiminte, in cat adesea ee sunt mai mull Mi piedic
de eat un ajutor. Tkerea mea spimea
Elenei, in destul, cat impArtilsam a iei
durere ; lacrAmile sele 'ml spuneati ea
ea suferil, ce alta ne am-fi putut
spune? Care era cauza suferintel séle,
n'o sciam, dér intelesesem c durerea '1 era mare i c, prin urmare,

�- 213 -

avea trebuinta de mai multa iubire.
0 iubil mai mult.
Trecurä mai multe qi le pênc) se cunose cu sicurantiti causa nenorociril

amicei mele; adevërul linT print atat
de grOsnic in cat nu voiam a'l vedea,

der lumina se facea FAA voia'mi
§i in de§ert cautam mildóce d'a nu
ride. Elena era gelosA, era gelósA
de copii si

�TABELA MATER1ELOR
Psgi us

Anal noti
Spovedania mid mnrinde

15

1.16. romitneil,

43

B1 lanul

67

6

77

Prietenul mefi Ion

107

Zinea

151

Prima ciocnire

14 Mill al mama Bernard
Laer linI de mana

,

179
199

��</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
    </fileContainer>
    <collection collectionId="15">
      <elementSetContainer>
        <elementSet elementSetId="1">
          <name>Dublin Core</name>
          <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
          <elementContainer>
            <element elementId="50">
              <name>Title</name>
              <description>A name given to the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="198">
                  <text>Volume secolul XIX (18xx-1899)</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
            <element elementId="41">
              <name>Description</name>
              <description>An account of the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="1656">
                  <text>Memorialistică, Lucrări Teoretice, Dramaturgie, Beletristică</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
          </elementContainer>
        </elementSet>
      </elementSetContainer>
    </collection>
    <elementSetContainer>
      <elementSet elementSetId="1">
        <name>Dublin Core</name>
        <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
        <elementContainer>
          <element elementId="50">
            <name>Title</name>
            <description>A name given to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="907">
                <text>Nuvele (1882)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="49">
            <name>Subject</name>
            <description>The topic of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="908">
                <text>Anul nou&#13;
Spovedania unei murinde (1876)&#13;
O româncă&#13;
Bălanul&#13;
Prietenul meu Ion&#13;
Zinca&#13;
Prima ciocnire&#13;
14 iulie al mamei Bernard&#13;
Lacrimi de mamă</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="41">
            <name>Description</name>
            <description>An account of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="909">
                <text>Mircea C. A. Rosetti (1850-1882)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="39">
            <name>Creator</name>
            <description>An entity primarily responsible for making the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="910">
                <text>Mircea C. A. Rosetti (1850-1882)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="48">
            <name>Source</name>
            <description>A related resource from which the described resource is derived</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="911">
                <text>www.dacoromanica.ro</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="45">
            <name>Publisher</name>
            <description>An entity responsible for making the resource available</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="912">
                <text>Tipografia Românul, București</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="40">
            <name>Date</name>
            <description>A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="913">
                <text>1882</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="37">
            <name>Contributor</name>
            <description>An entity responsible for making contributions to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="914">
                <text>Emil Costinescu</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="46">
            <name>Relation</name>
            <description>A related resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="915">
                <text>https://commons.wikimedia.org/</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="42">
            <name>Format</name>
            <description>The file format, physical medium, or dimensions of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="916">
                <text>pdf</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="44">
            <name>Language</name>
            <description>A language of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="917">
                <text>română</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="51">
            <name>Type</name>
            <description>The nature or genre of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="918">
                <text>literatură</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
        </elementContainer>
      </elementSet>
    </elementSetContainer>
    <tagContainer>
      <tag tagId="224">
        <name>1882</name>
      </tag>
      <tag tagId="23">
        <name>București</name>
      </tag>
      <tag tagId="501">
        <name>Emil Costinescu</name>
      </tag>
      <tag tagId="499">
        <name>literatură</name>
      </tag>
      <tag tagId="498">
        <name>Mircea C. A. Rosetti</name>
      </tag>
      <tag tagId="500">
        <name>nuvele</name>
      </tag>
    </tagContainer>
  </item>
  <item itemId="316" public="1" featured="0">
    <fileContainer>
      <file fileId="429">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/eade97954e18e3a60850fce73edf1389.pdf</src>
        <authentication>8f4c40e3f7d2df4860d5408ee820e28f</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="2998">
                    <text>����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
    </fileContainer>
    <collection collectionId="15">
      <elementSetContainer>
        <elementSet elementSetId="1">
          <name>Dublin Core</name>
          <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
          <elementContainer>
            <element elementId="50">
              <name>Title</name>
              <description>A name given to the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="198">
                  <text>Volume secolul XIX (18xx-1899)</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
            <element elementId="41">
              <name>Description</name>
              <description>An account of the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="1656">
                  <text>Memorialistică, Lucrări Teoretice, Dramaturgie, Beletristică</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
          </elementContainer>
        </elementSet>
      </elementSetContainer>
    </collection>
    <elementSetContainer>
      <elementSet elementSetId="1">
        <name>Dublin Core</name>
        <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
        <elementContainer>
          <element elementId="50">
            <name>Title</name>
            <description>A name given to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="2999">
                <text>Stăpânii noștri (1882)&#13;
Cârmuiții și cârmuitorii</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="49">
            <name>Subject</name>
            <description>The topic of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3000">
                <text>Cuprins:&#13;
Nos maîtres&#13;
Stăpânii noștri&#13;
Cârmuiții și cârmuitorii&#13;
Inamovibilitatea magistraturii</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="41">
            <name>Description</name>
            <description>An account of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3001">
                <text>Mircea C. Rosetti</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="39">
            <name>Creator</name>
            <description>An entity primarily responsible for making the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3002">
                <text>Mircea C. Rosetti</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="48">
            <name>Source</name>
            <description>A related resource from which the described resource is derived</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3003">
                <text>colecție personală</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="45">
            <name>Publisher</name>
            <description>An entity responsible for making the resource available</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3004">
                <text>Tipografia „Românul”</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="40">
            <name>Date</name>
            <description>A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3005">
                <text>1882</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="42">
            <name>Format</name>
            <description>The file format, physical medium, or dimensions of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3006">
                <text>pdf</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="44">
            <name>Language</name>
            <description>A language of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3007">
                <text>română&#13;
franceză</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="51">
            <name>Type</name>
            <description>The nature or genre of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3008">
                <text>carte</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="38">
            <name>Coverage</name>
            <description>The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3009">
                <text>București, 1882</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
        </elementContainer>
      </elementSet>
    </elementSetContainer>
    <tagContainer>
      <tag tagId="224">
        <name>1882</name>
      </tag>
      <tag tagId="148">
        <name>anarhism</name>
      </tag>
      <tag tagId="23">
        <name>București</name>
      </tag>
      <tag tagId="1060">
        <name>drept</name>
      </tag>
      <tag tagId="487">
        <name>français</name>
      </tag>
      <tag tagId="498">
        <name>Mircea C. A. Rosetti</name>
      </tag>
    </tagContainer>
  </item>
  <item itemId="483" public="1" featured="1">
    <fileContainer>
      <file fileId="950">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/2507e3711a4d4c24dc8da77228b54e4b.pdf</src>
        <authentication>fa9867c28e19b8f91aac8c7406b6c1f2</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="4509">
                    <text>�</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
      <file fileId="951">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/30be3e04cf758fc9144f89a1c24de6ea.pdf</src>
        <authentication>ef234d1bbd9a840d48419595acedc29d</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="4510">
                    <text>�</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
    </fileContainer>
    <collection collectionId="18">
      <elementSetContainer>
        <elementSet elementSetId="1">
          <name>Dublin Core</name>
          <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
          <elementContainer>
            <element elementId="50">
              <name>Title</name>
              <description>A name given to the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="443">
                  <text>Colecție afișe secolul XXI (2001-20xx)</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
          </elementContainer>
        </elementSet>
      </elementSetContainer>
    </collection>
    <elementSetContainer>
      <elementSet elementSetId="1">
        <name>Dublin Core</name>
        <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
        <elementContainer>
          <element elementId="50">
            <name>Title</name>
            <description>A name given to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4511">
                <text>Afișe „Stop discriminării! Stop homofobiei!” (2006)&#13;
</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="49">
            <name>Subject</name>
            <description>The topic of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4512">
                <text>O acțiune în solidaritate cu GayFest 2006&#13;
Toți diferiți, toți egali!</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="41">
            <name>Description</name>
            <description>An account of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4513">
                <text>Mișcarea pentru o Societate Alternativă&#13;
Toți diferiți, toți egali!</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="39">
            <name>Creator</name>
            <description>An entity primarily responsible for making the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4514">
                <text>Mișcarea pentru o Societate Alternativă</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="48">
            <name>Source</name>
            <description>A related resource from which the described resource is derived</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4515">
                <text>colecție personală</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="40">
            <name>Date</name>
            <description>A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4516">
                <text>2006</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="46">
            <name>Relation</name>
            <description>A related resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4517">
                <text>Accept România</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="44">
            <name>Language</name>
            <description>A language of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4518">
                <text>română</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="51">
            <name>Type</name>
            <description>The nature or genre of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4519">
                <text>afișe</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="38">
            <name>Coverage</name>
            <description>The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4520">
                <text>2006, București</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
        </elementContainer>
      </elementSet>
    </elementSetContainer>
    <tagContainer>
      <tag tagId="729">
        <name>2006</name>
      </tag>
      <tag tagId="1379">
        <name>Accept</name>
      </tag>
      <tag tagId="709">
        <name>afiș</name>
      </tag>
      <tag tagId="994">
        <name>anti-homofobie</name>
      </tag>
      <tag tagId="23">
        <name>București</name>
      </tag>
      <tag tagId="575">
        <name>educație</name>
      </tag>
      <tag tagId="1381">
        <name>egalitate</name>
      </tag>
      <tag tagId="1382">
        <name>GayFest</name>
      </tag>
      <tag tagId="1383">
        <name>homofobie</name>
      </tag>
      <tag tagId="1384">
        <name>homosexualitate</name>
      </tag>
      <tag tagId="1380">
        <name>Mișcarea pentru o Societate Alternativă</name>
      </tag>
    </tagContainer>
  </item>
  <item itemId="397" public="1" featured="0">
    <fileContainer>
      <file fileId="568">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/fbb25a3b1c0830b59eaa03c97d9616c9.pdf</src>
        <authentication>d37629aca29c6b6f8f3909d0f1cfbeda</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="3718">
                    <text>��</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
    </fileContainer>
    <collection collectionId="14">
      <elementSetContainer>
        <elementSet elementSetId="1">
          <name>Dublin Core</name>
          <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
          <elementContainer>
            <element elementId="50">
              <name>Title</name>
              <description>A name given to the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="117">
                  <text>Fluturași secolul XXI (2001-20xx)&#13;
</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
            <element elementId="49">
              <name>Subject</name>
              <description>The topic of the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="118">
                  <text>Fluturași</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
          </elementContainer>
        </elementSet>
      </elementSetContainer>
    </collection>
    <itemType itemTypeId="15">
      <name>Physical Object</name>
      <description>An inanimate, three-dimensional object or substance. Note that digital representations of, or surrogates for, these objects should use Moving Image, Still Image, Text or one of the other types.</description>
    </itemType>
    <elementSetContainer>
      <elementSet elementSetId="1">
        <name>Dublin Core</name>
        <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
        <elementContainer>
          <element elementId="50">
            <name>Title</name>
            <description>A name given to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3719">
                <text>16 decembrie 2006, „Spuneți nu totalitarismului!”</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="49">
            <name>Subject</name>
            <description>The topic of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3720">
                <text>16 Decembrie 1989-16 Decembrie 2006&#13;
Spuneți nu totalitarismului!&#13;
Naționalismul la ce ne folosește?&#13;
De ce a fost nevoie de o astfel de centralizare a culturii?&#13;
La ce ne folosește naționalismul azi?&#13;
De ce această acțiune?</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="41">
            <name>Description</name>
            <description>An account of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3721">
                <text>Campanie împotriva extremismului de dreapta, a urii și a violenței</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="39">
            <name>Creator</name>
            <description>An entity primarily responsible for making the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3722">
                <text>Mișcarea Underground Timișoara</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="40">
            <name>Date</name>
            <description>A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3723">
                <text>16 Decembrie 2006</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="44">
            <name>Language</name>
            <description>A language of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3724">
                <text>română</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="51">
            <name>Type</name>
            <description>The nature or genre of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3725">
                <text>fluturași</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="38">
            <name>Coverage</name>
            <description>The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="3727">
                <text>Timișoara, 2006</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
        </elementContainer>
      </elementSet>
    </elementSetContainer>
    <tagContainer>
      <tag tagId="1248">
        <name>16 Decembrie</name>
      </tag>
      <tag tagId="729">
        <name>2006</name>
      </tag>
      <tag tagId="504">
        <name>anti-fascism</name>
      </tag>
      <tag tagId="505">
        <name>anti-totalitarism</name>
      </tag>
      <tag tagId="124">
        <name>DIY</name>
      </tag>
      <tag tagId="65">
        <name>fluturași</name>
      </tag>
      <tag tagId="779">
        <name>legionari</name>
      </tag>
      <tag tagId="272">
        <name>Mișcarea Underground Timișoara</name>
      </tag>
      <tag tagId="238">
        <name>naționalism</name>
      </tag>
      <tag tagId="126">
        <name>Punk</name>
      </tag>
      <tag tagId="408">
        <name>revoluție</name>
      </tag>
      <tag tagId="7">
        <name>Timișoara</name>
      </tag>
      <tag tagId="847">
        <name>underground</name>
      </tag>
      <tag tagId="291">
        <name>violență</name>
      </tag>
    </tagContainer>
  </item>
  <item itemId="480" public="1" featured="1">
    <fileContainer>
      <file fileId="947">
        <src>https://anarhiva.com/files/original/94635f8d95a00b148d7e0db2a06e2d70.pdf</src>
        <authentication>1addc6f68ca1f6b5d45f349bfefce0ac</authentication>
        <elementSetContainer>
          <elementSet elementSetId="4">
            <name>PDF Text</name>
            <description/>
            <elementContainer>
              <element elementId="52">
                <name>Text</name>
                <description/>
                <elementTextContainer>
                  <elementText elementTextId="4477">
                    <text>�</text>
                  </elementText>
                </elementTextContainer>
              </element>
            </elementContainer>
          </elementSet>
        </elementSetContainer>
      </file>
    </fileContainer>
    <collection collectionId="18">
      <elementSetContainer>
        <elementSet elementSetId="1">
          <name>Dublin Core</name>
          <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
          <elementContainer>
            <element elementId="50">
              <name>Title</name>
              <description>A name given to the resource</description>
              <elementTextContainer>
                <elementText elementTextId="443">
                  <text>Colecție afișe secolul XXI (2001-20xx)</text>
                </elementText>
              </elementTextContainer>
            </element>
          </elementContainer>
        </elementSet>
      </elementSetContainer>
    </collection>
    <elementSetContainer>
      <elementSet elementSetId="1">
        <name>Dublin Core</name>
        <description>The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/.</description>
        <elementContainer>
          <element elementId="50">
            <name>Title</name>
            <description>A name given to the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4478">
                <text>Afiș „Împotriva fascismului, rasismului și naționalismului” # 1 (2006)</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="49">
            <name>Subject</name>
            <description>The topic of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4479">
                <text>Campanie împotriva extremismului de dreapta</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="41">
            <name>Description</name>
            <description>An account of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4480">
                <text>Mișcarea Underground Timișoara&#13;
</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="39">
            <name>Creator</name>
            <description>An entity primarily responsible for making the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4481">
                <text>Mișcarea Underground Timișoara</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="48">
            <name>Source</name>
            <description>A related resource from which the described resource is derived</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4482">
                <text>colecție personală</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="40">
            <name>Date</name>
            <description>A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4483">
                <text>2006</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="44">
            <name>Language</name>
            <description>A language of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4484">
                <text>română</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="51">
            <name>Type</name>
            <description>The nature or genre of the resource</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4485">
                <text>afiș</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
          <element elementId="38">
            <name>Coverage</name>
            <description>The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant</description>
            <elementTextContainer>
              <elementText elementTextId="4486">
                <text>2006, Timișoara</text>
              </elementText>
            </elementTextContainer>
          </element>
        </elementContainer>
      </elementSet>
    </elementSetContainer>
    <tagContainer>
      <tag tagId="1248">
        <name>16 Decembrie</name>
      </tag>
      <tag tagId="729">
        <name>2006</name>
      </tag>
      <tag tagId="709">
        <name>afiș</name>
      </tag>
      <tag tagId="504">
        <name>anti-fascism</name>
      </tag>
      <tag tagId="843">
        <name>anti-naționalism</name>
      </tag>
      <tag tagId="514">
        <name>anti-rasism</name>
      </tag>
      <tag tagId="272">
        <name>Mișcarea Underground Timișoara</name>
      </tag>
      <tag tagId="126">
        <name>Punk</name>
      </tag>
      <tag tagId="7">
        <name>Timișoara</name>
      </tag>
      <tag tagId="847">
        <name>underground</name>
      </tag>
    </tagContainer>
  </item>
</itemContainer>
