41 10 549 https://anarhiva.com/files/original/19623d1001120427a3f41114b1ef73b8.jpg 3085a73a6d39750e6a0d1a1cf10c651f Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție fotografii, portrete etc. Still Image A static visual representation. Examples include paintings, drawings, graphic designs, plans and maps. Recommended best practice is to assign the type Text to images of textual materials. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Nikolai Konstantinovici Sudzilovsky (1850-1930) Description An account of the resource Alte nume: Dr. Russel, Kauka Lukini, Nicolae Russel Source A related resource from which the described resource is derived https://prabook.com/web/nikolai_konstantinovich.sudzilovsky/1121541 Besarabia Doctorul Russel (Nikolai Sudzilovski) Hawaii Narodnicism Nicolae Russel https://anarhiva.com/files/original/6dc94579659c90d26debf4f0b67031ea.pdf d35907700950e24dedc34c2d5c8e942f PDF Text Text � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție afișe secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource No Border Festival Timișoara (2005) Subject The topic of the resource Festival de Film Independent Est European Expoziție de afișe MIND BOMB Prezentare de carte Concerte Description An account of the resource Eastern European DiY Film/Music/ Distro Festival Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Rizom Infokiosk Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 25-26 martie 2005 Relation A related resource www.noborderfest.3x.ro Type The nature or genre of the resource afiș / fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2005 2005 Abolishing the Borders from Below concert film haos hardcore punk Inca Los Pogos manifest No Border Fest Punk Timișoara https://anarhiva.com/files/original/a0d00899695907f18d9506a0474e4657.jpg 362559aed55622ae19ace7f057a5caf6 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție afișe secolul XXI (2001-20xx) Still Image A static visual representation. Examples include paintings, drawings, graphic designs, plans and maps. Recommended best practice is to assign the type Text to images of textual materials. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource No Border Festival Timișoara #2 (2006) Subject The topic of the resource Mass Genocide Process - Crust/Grind (Cehia) Dr. Green - Ska/Core (Lithuania) Derkovobis Oi/streetpunk (Ungaria) Pavilionul 32 - Hardcore/punk (Romania) Evil - Dark Metal Crust (Polonia) Null Osta - Balkan Hardcore /punk (Croația) Lamant - Experimental (Belarus) Drek V Perk - Punk n roll (Slovenia) 36Daggers - Emo Hardcore (Serbia) Nihilistic - Punk Rock (Romania) Stinx - Punk (Ukraina) Description An account of the resource Eastern European DiY Film/ Music/ Distro Festival Creator An entity primarily responsible for making the resource Centrul Cultural Inca Source A related resource from which the described resource is derived Anonim Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2006 Type The nature or genre of the resource Afiș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara 2006 DIY documentar Eastern Europe film Inca No Border Fest Punk Fest Timișoara https://anarhiva.com/files/original/465ed9f6ecc7288e395ca1371144f721.pdf 053d95d8189485c368cf4b2e985d68e4 PDF Text Text �MANIFEST – de ce o acţiune antifascistă? însă că astfel de idei nu apar pur şi simplu din rîndurile unor “fascişti misterioşi” care lucrează “din umbră”, ci sînt Motto: “Crescut în societatea patriarhală / Vei spune întreţinute chiar în sînul culturii pe care ne-o însuşim “Femeia este o penală” / Crescut în societatea rasistă / Vei treptat şi din care facem parte. Scopul unei acţiuni spune “Ţigani oneşti nu există” / Crescut în societatea antifasciste ar fi tocmai acesta: să încercăm să construim o ortodox-morală / Vei “şti” că religia nu te înşeală / Crescut (sub)cultură diferită care să lupte împotriva răspîndirii în societatea homofobă / Vei spune “Sodomia-i o boală / ideilor discriminatoare şi intolerante. Crescut în societatea naţionalistă / “O ţară mai frumoasă nu Retorica anti-fascista actuală poate părea antipatică există” / Crescut în societatea bolşevică / Te simţi neînsemnat românilor, pentru că timp de 45 de ani şi comuniştii au şi-ţi este frică !” ( O EDUCAŢIE TIPICĂ – Pavilionul 32, promovat un discurs antifascist asemănător. Sintagme trupă din Timişoara ) precum “războiul de eliberare anti-fascistă şi antiimperialistă” vă spun oare ceva? Dar declaraţiile lui Despre fascism se spune că “nu mai există”. Ne gîndim la Nicolae Ceauşescu, potrivit cărora printre oamenii ieşiţi în fascism ca la un cuvînt “vechi”, ce acoperă un trecut stradă la revoluţie se aflau “elemente fasciste”? Dar “îndepărtat”. Din păcate, chiar dacă fascismul “nu mai există”, ideile fasciste îmbracă în continuare diferite forme, acuzaţiile lui Ion Iliescu la adresa studenţilor din Piaţa Universităţii, cum că aceştia ar fi fost “fascişti”? adesea susţinute de “oamenii normali”. În fapt, ideile Cu toate acestea, intre cele două retorici există o diferenţă fasciste operează distincţii majore între indivizi: cei majoră. Comunismul critica fascismul cu argumentele unei “normali” şi cei “anormali”; cei care sînt cetăţeni ai unei ideologii care era la rîndul ei totalitară, în timp ce critica naţiuni şi non-cetaţenii, văzuţi ca o sursă majoră de actuală a fascismului vine din perspectiva drepturilor corupere şi distrugere a unităţii respectivei naţiuni. Unde începe şi unde se termină această “normalitate” trîmbiţată, omului şi a unor probleme reale existente în societate. cine îi stabileşte graniţele sau limitele, ce anume o validează, Comuniştii foloseau fascismul pe post de “sperietoare”, reprezintă aspecte despre care promotorii “normalităţii” nu pentru că aveau nevoie de un duşman, în timp ce retorica antifascistă contestă o ideologie care produce discriminare, discută, ele fiind înţelese “de la sine”. incita la ură şi excludere socială. Cum spunea cineva, “nu Neo-nazismul şi naţionalismul, la fel ca şi coordonatele lor folosim eticheta de “neofascist” ca o insultă ieftină cu scopul esenţiale ( rasismul, discriminarea, xenofobia ), pot fi de a provoca o reacţie emoţională, ci ca o descriere reală a considerate cele mai vizibile manifestări ale tendinţelor unui fenomen actual”. fasciste. Societăţile omeneşti de oriunde, inclusiv cea În egală măsură, credem că e momentul să ne delimităm de românească, includ şi permit o mulţime de feluri de un anumit gen de discurs al unor categorii ‘discriminate’ discriminare, adeseori camuflate, ceea ce încurajează de minune răspîndirea ideologiilor fasciste. Trebuie să reţinem care, la rândul lor, discriminează agresiv alte categorii sau grupuri sociale. Nu vrem să dăm nume, dar astfel de �discursuri devin tot mai vizibile în muzică, pe stadioanele de fotbal, pe internet şi chiar în mass media. Imaginea pe care aceştia incearcă să o promoveze, aceea de ‘rebelivictime’ ale unei societăţi care nu le acceptă modul de a fi este ridicolă în contextul în care ei promovează un discurs extrem de agresiv la adresa altor grupuri (femei, romi, homosexuali, etc). Am organizat această acţiune care include concerte, proiecţii de filme, o manifestaţie în centrul oraşului, la fel ca şi distribuţia unei broşuri, pentru că am simţit nevoia de a spune NU unor lucruri pe care le vedem în jur şi care ne deranjează: intoleranţa, discriminarea de orice fel, ura, xenofobia, autoritarismul. Normalitatea promovata de unii nu este si normalitatea noastra. Mai mult, nimeni nu ne poate impune această “normalitate” ca fiind cea legitimă. În plus, multe dintre aspectele îngrijorătoare enunţate mai sus nu fac parte din agenda publică ( incluzînd agenda presei, agenda politicienilor şi cea a cetăţeanului ). Noi considerăm că a sosit momentul ca aceste probleme să fie cunoscute şi mai ales conştientizate de societatea românească. Totodată, în cadrul acestei acţiuni s-a intenţionat şi realizarea unei apropieri între grupurile informale de activişti şi cele din zona societăţii civile. Ar fi un prim pas în conturarea unei reţele mai complexe de acţiune socială. Pe scurt, de ce aceasta actiune? - pentru ca nu mai dorim ca sexismul, rasismul, xenofobia, antisemitismul, homofobia şi alte forme de discriminare să fie prezente în gîndirea şi comportamentul oamenilor cu care interacţionăm. -pentru că sîntem pentru egalitate şi respect între oameni, indiferent de rasă, statut social-economic, etnie, orientare sexuală, gen. -pentru că vrem abolirea graniţelor vizibile şi invizibile care îngrădesc dreptul de liberă exprimare a grupurilor marginalizate sau minorotare -pentru că sîntem împotriva organizării ierarhice a societăţii şi a autoritarismului, care face ca cei puternici să fie stăpînii celor slabi, ca cei mulţi să fie asupritorii celor minoritari NORMALITATE??? NU, MULŢUMIM. �DESPRE FASCISM "[Fascismul]... a fost capabil sa inlature notiunea-cheie care regla societatea moderna, cea a cetateniei universale. Afirm ca aceasta este principala caracteristica a fascismului. Si ea a fost reluata si in circumstante democratice (nici macar nu spun ca a fost deghizata democratic). Fascismul post-totalitar prospera sub incapatoarea carapace a capitalismului global si noi trebuie sa-i spunem pe numele sau adevarat. Exista o logica in motivele pentru care nazistii i-au declarat pe comunisti, pe evrei, pe homosexuali si pe bolnavii mintali non-cetateni si, in consecinta, non-umani. Aceste categorii de oameni, asa cum erau ele vazute de nazisti, reprezentau exact tipurile esentiale pentru realizarea proiectului iluminist. Astfel, comunistii erau rebelii de "joasa extractie", masele fara lideri si fara directie, aduse de universalismul lor fara radacini la revolta impotriva ierarhiei naturale; evreii erau comunitatea supravietuind din Evul Mediu crestin, fara o putere politica proprie, determinati doar de o autoritate fara putere coercitiva; poporul Cartii, prin definitie un popor ne-razboinic; homosexualii se caracterizau prin inabilitatea sau prin lipsa de dorinta de a procrea, de a lasa ceva posteritatii, de a continua, o negare vie a pretinsei legaturi dintre natura si istorie; bolnavii mintali, cei care aud voci neauzite de noi ceilalti - cu alte cuvinte toti oameni care solicita un efort moral pentru a fi acceptati, nefiind un "dat" imediat, care sint adecvati doar daca se accepta egalitatea celor diferiti. In ceea ce eu cred a fi cea mai profunda tentativa de analiza a fenomenului, Georges Bataille (Structura psihologica a fascismului publicata initial in 1933) aplica binecunoscutele sale conceptii despre omogenitate si eterogenitate. Ca sa simplificam, societatea omogena pune stapinire pe munca, schimburi, utilitati, represiunea sexuala, pe corectitudine, pe liniste, pe procreatie; ceea ce este eterogen "include tot ceea ce rezulta din cheltuieli neproductive (lucrurile sacre fac si ele parte din acest intreg), ele sint tot ceea ce respinge societatea omogena, considerat fie risipa, fie valoare superioara transcendenta. Sint aici incluse produsele eliminate de corpul omenesc si unele materii asemanatoare (gunoiul, parazitii), parti ale trupului; persoane, cuvinte sau acte cu valoare de sugestie erotica, diverse procese ale subconstientului ca visele si nevrozele; numeroase elemente sau forme sociale pe care societatea omogena este incapabila sa le asimileze; gloate, razboinici, aristocrati, clasele saracite, diferitele tipuri de indivizi violenti sau cei care refuza regula (nebuni, conducatori, poeti etc.); ... Violenta, excesul, delirul, nebunia caracterizeaza elementele eterogene... comparate cu viata cotidiana, existenta eterogena poate fi reprezentata ca alteritate, ca nepotrivire, incarcind aceste cuvinte cu valoarea pozitiva pe care ele o au in experienta afectiva"." Din “Despre post-fascism” de G.M. Tamas http://romania.indymedia.org/ro/2004/06/152.shtml Una din conceptiile gresite pe care oameni din ambele zone ale esichierului politic – stinga si dreapta – inca le mai au despre fascism este ca el poate fi redus la un set de principii ideologice, ca anarhismul sau comunismul, si de aceea multi apeleaza la simple definitii din dictionar pentru a-l descrie si confrunta. Asa cum demonstreaza Robert O. Paxton in cartea Anatomia Fascismului, natura mutativa a fascismului face ca astfel de definitii sa fie aproape imposibile si mai mereu gresite. Dintre toate, cea care se aproapie cel mai mult de o singura definitie concisa a fascismului este formularea “populism ultranationalist palingenetic” a lui Roger Griffin (“palingeneza” avind la centru mitul unei renasteri din cenusa, ca cea a pasarii Phoenix). Aceasta definitie reprezinta caracteristici ce ramin constante la fascism in toate etapele dezvoltarii lui. Paxton noteaza o constanta similara – mai exact insistenta fascismului ca numai el reprezinta identitatea autentica a natiunii in care s-a format – si descrie fascismul ca “conducere totalitara de dreapta impusa cu sprijin popular”. Deoarece fascismul este mai mult o patologie politica decit un singur principiu usor de identificat, Paxton (si altii cum ar fi Stanley Payne si Umberto Eco) ofera o explicatie descriptiva a fenomenului. Fascismul, deci, este alimentat de noua “pasiuni mobilizatoare” care de unele singure par destul de inofensive, chiar perfect familiare ca parte din traditionalul vacarm politic. Dar luate impreuna, ele devin letale. �Din aceste noua “pasiuni”, cinci descriu caracteristici reale ale miscarilor conservatoare moderne: SCURTĂ ISTORIE A EXTREMISMULUI ÎN ROMÂNIA Legiunea Arhanghelului Mihai, cunoscută sub numele Garda de Fier, a fost principala mişcare fascistă din România. Formată în 1930 de Corneliu Zelea Codreanu şi condusă tot de acesta pînă la moartea sa în 1938, mişcarea a atins punctul culminant al puterii sub conducerea lui Horia Sima, în timpul celui de-al doilea război mondial, în cadrul regimului instaurat de Ion Antonescu. Ca şi în cazul celorlalte mişcări fasciste din Europa, caracteristicile Gărzii de Fier au fost violenţa, antisemitismul şi naţionalismul virulent. Au existat însă particularităţi care au distins Garda de Fier de alte mişcări similare – în primul rind principiile religioase adînci şi mai ales utilizarea lor masivă în apelul către tineri, profesori şi ţărani, categorii ce au constituit marea parte a membrilor mişcării. Acest lucru a distins Garda de alte mişcări care aveau mai degrabă tendinţa de a respinge religia. Conform informaţiilor afişate pe siteul Desi aceste caracteristici, prezente in gindirea conservatoare, descriu http://hist.academic.claremontmckenna.edu/jpetropoulos/ironguard, un fel de precursor al fascismului, citeva elemente de baza inca lipsesc Garda de Fier a fost singura mişcare fascistă din Europa care a venit la din societatea noastra: putere fără ajutorul unei naţiuni străine. - agenda conservatorismului mainstream nu se prezinta in general ca Rădăcinile fiind revolutionara; La fel ca majoritatea mişcărilor de acelaşi gen, fascismul - sistemul politic nu se apropie de cel al partidului unic, si statul nu e o românesc a apărut pe fondul crizei economice, politice şi dictatura; ideologice de după cel de-al doilea război mondial. Tranziţia - inca nu se bazeaza pe violenta fizica si campanii de intimidare directa României la începutul secolului XX de la o economie bazată în primul pentru a obtine putere si a suprima opozitia; rînd pe agricultură la o structură mai capitalistă, a dus la şomaj ridicat - democratia nu se gaseste intr-o criza reala, ceea ce ar fi necesar şi la înrăutăţirea condiţiilor de trai pentru ţărani, clasa muncitoare şi fascismul adevarat sa prinda radacini. mica burghezie. Analfabetismul şi mortalitatea infantilă cunoşteau unele dintre cele mai ridicate rate în România în acea perioadă. De asemenea, centralizarea capitalului în mîinile cîtorva persoane a dupa “Is Right Wing America Becoming Fascist?” de David Neiwirt http://adbusters.org/the_magazine/65/Is_RightWing_America_Becomi produs diferenţe accentuate între populaţia urbană şi cea rurală. ng_Fascist.html Potrivit datelor de pe acelaşi site citat, populaţia rurală consuma între 1936 – 1937 aproximativ 10% din produsele industriale, iar cea urbană 90%. Aceste condiţii au sporit nemulţumirea în rîndurile micii burghezii ( care alcătuia baza Gărzii ) şi a intelectualilor conservatori - intiietatea grupului, fata de care orice persoana are o datorie superioara oricarui drept, universal sau individual, si subordonarea individului; - convingerea ca grupul de care apartine persoana cu pricina este victimizat – un sentiment care justifica orice actiune, fara limite legale sau morale, impotriva dusmanilor grupului, atit interni cit si externi; - teama de un declin iminent al grupului sub impactul corosiv al liberalismului individualist, conflictului de clasa, si influentelor straine; - necesitatea coagularii unei comunitati mai pure, daca se poate cu consentul majoritatii sau daca este nevoie prin violenta exclusivista; - superioritatea instinctelor liderului fata de orice rationalitate universala, abstracta. �care contestau eficacitatea modelului capitalist în România. De asemenea, investiţiile străine ( venite în special din Franţa şi Marea Britanie ) reprezentau 30% din economia României. Exista în orice caz tendinţa ca economia şi politica românească să fie guvernate sau cel puţin dirijate de investiţiile străine, ceea ce a dus la dezvoltarea unui sentiment hipernaţionalist şi a xenofobiei. În ceea ce priveşte eşecul modelului capitalist, acesta era asociat cu evreii români, ceea ce a stimulat un antisemitism virulent. În afară de toate aceste lucruri, organizarea politică era una ineficientă, bazată pe “guverne prin rotaţie”, care conduceau pentru perioade scurte de timp; nu exista de fapt o democraţie parlamentară autentică, deşi exista o structură liberală democratică a sistemului politic. Ceea ce, iarăşi, a constituit un teren propice pentru dezvoltarea fascismului. Rădăcinile intelectuale ale fascismului se regăsesc undeva în preajma secolului XIX, în scrierile unor gînditori conservatori precum Mihai Eminescu sau A.C. Cuza. În sec. XIX, de exemplu, Eminescu protesta că “România e guvernată de instituţii franceze, afaceri evreieşti şi industrie austriacă.” La rîndul său, Cuza promovează antisemitismul, inspirîndu-se din teoriile rasiste ale lui Drumont şi Chamberlain. Conform acestuia, evreii alcătuiau un “corp străin” şi reprezintă principala cauză a dificultăţilor economice. Aspecte centrale ale fascismului românesc În afara anti-semitismului, anti-comunismului ( considerat o conspiraţie evreiască), naţionalismului ( naţiunea română “are suflet, conştiinţă, centru existenţial” dar şi o istorie glorioasă ), caracteristica unică a fascismului românesc rămîne încorporarea creştinismului ortodox în doctrina politică şi structura Gărzii de Fier în scopul atragerii populaţiei rurale. Ortodoxismul era considerat o parte importantă a “continuităţii istorice româneşti”, teză puternic susţinută. Folosirea temelor religioase pentru propagandă, inclusiv sugerarea “miracolelor” care se vor produce la venirea Gărzii de Fier sau “predestinarea” acesteia, misticismul în general, rugăciunile colective, cîntecele religioase şi procesiunile, reprezentau dimensiuni importante ale mişcării fasciste. Prezent Nu este greu de observat că anumite caracteristici enumerate mai sus se regăsesc în prezent incorporate în doctrina unor formaţiuni ultra-naţionaliste precum Noua Dreaptă. De altfel, respectiva formaţiune se declară a fi un “forum creştin” ( Forumul Creştin Noua Dreaptă ), care se revendică în mod programatic de la doctrina legionară, considerîndu-se continuatorul legitim al Mişcării Legionare, promovînd totodată cultul personalităţii lui Corneliu Zelea Codreanu, la care se referă drept “Căpitanul”. Doctrina formaţiunii se bazează pe naţionalism militant şi pe convingeri creştin ortodoxe puternice. O investigare a sitelui Noii Drepte arată că aceasta se opune comunismului, minorităţilor sexuale, avortului, cultelor şi grupurilor religioase ne-creştine, autonomiei minorităţii maghiare, dar şi unor instituţii precum Uniunea Europeană sau NATO. Noua Dreaptă se declară a fi împotriva marxismului dar şi a capitalismului, a globalizării, a influenţelor culturale străine ( cultură americană, manele, sărbători precum Valentine’s Day – care nu au ce “căuta” întro ţară creştină precum România ). În mod ironic, este folosit acelaşi concept de “justiţie socială” ca şi în retorica mişcărilor contestatare alter-globalizare ( care militează pentru o globalizare alternativă, noncorporată, care să permită mai degrabă libertatea socială a individului şi nu doar libera trecere a capitalului ). Însă conceptul cu pricina nu este justificat sau explicat în mod clar de această formaţiune extremistă, al cărei scop politic ultim declarat este “reîntregirea României Mari” ( adică România de dinaintea celui de-al doilea război mondial ). Noua Dreaptă se declară de asemenea împotriva aderării Turciei în proiectul Uniunii Europene şi consideră că emigraţia musulmană ar trebui să fie oprită în Europa . Noua Dreaptă s-a afiliat aşa numitei Falange Europene, o adunare de grupări de extremă dreaptă din mai multe ţări, către web site-urile cărora există trimiteri din siteul ND. Astfel de grupări ar fi NPD – Partidul Naţional Democrat (Germania ), NOP – Renaşterea Naţională a Poloniei ( Polonia ), Bloc Identitaire ( Franţa ), PNR – Partidul Renaşterii Naţionale ( Portugalia ), Slovenska Pospolitos ( Slovacia ), Bund Freier Jugend (Austria ), England First ( Anglia ). Există o legătură neoficială între Forumul Creştin Noua Dreaptă şi formaţiuni politice precum Partidul Noua Generaţie condus de Gigi �Becali şi instituţii religioase majore precum BOR ( Biserica Ortodoxă Română ). Deşi nerecunoscute public, legăturile cu pricina sau confirmat cel mai bine cu ocazia Marşului pentru normalitate de pe 3 iunie 2006, o manifestaţie replică la parada gay care s-a desfăşurat în aceeaşi zi. Marşul pentru normalitate a fost organizat de Forumul Creştin Noua Dreaptă, BOR, Mitropolia Română, Fundaţia Creştină Gigi Becali, Asociaţia Altermedia şi alte ong-uri. Pentru final am ales cîteva citate preluate de pe web site-ul formaţiunii, care susţin următoarele: “(…)ducem o muncă permanentă de trezire a conştiinţelor şi de avertizare asupra pericolelor care ameninţă neamul românesc” “(…)prin răspîndirea ideilor noastre dorim să contribuim la respiritualizarea şi renaţionalizarea individului, la mîntuirea neamului românesc prin împăcarea acestuia cu Dumnezeu” “Noua Dreaptă întruchipează o dreaptă naţională, socială şi creştină, situată pe o filiaţie neîntreruptă care începe cu Mihai Eminescu şi continuă cu Nicolae Paulescu, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Corneliu Codreanu, Ion Mota, Vasile Marin, Alexandru Cantacuzino, Mircea Eliade, Constantin Noica, Dumitru Staniloae. Mîndră de trecut dar cu privirile îndreptate spre viitor, Noua Dreapta este singura mişcare de revigorare creştină şi naţională, de la acest început de mileniu, din România”. Concluziile şi reflecţiile vă aparţin. „Spiritul glorios al Capitanului” dus mai departe de forumul crestin Noua Dreapta ( imagine de prezentare de pe web site ND) NOAPTEA DE POGROM DIN 9 NOIEMBRIE 1938 - GERMANIA Pe data de 9 noiembrie 1938, in Germania, nazistii au declansat pogromul impotriva evreilor. Incepand cu 1933, odata cu venirea nazistilor la putere, au fost adoptate legi puternic discriminatoare la adresa etnicilor evrei care au fost alstfel fortati sa cedeze afacerile “arienilor”, sa cumpere numai din magazine detinute de alti evrei, sa-si educe copiii numai in scoli speciale pentru evrei etc. In acelasi timp se organizau actiuni de strada violente impotriva evreilor. Totusi pina pe 9 noiembrie 1938 aceste atacuri pastrau aparenta unor actiuni necoordonate, tolerate de conducerea Partidului Nazist si guvern. Pe 6 noiembrie un tinar evreu din paris - H. Grynzpan primeste o carte postala de la tatal sau, Zinder care pe 27 octombrie fusese deportat impreuna cu alti 18000 de evrei germani la granita cu Polonia. Epistola descrie conditiile groaznice pe care deportatii le indurau. H. Grynzpan cuprins de furie dupa citirea scrisorii a mers direct la Ambasada Germaniei din Paris si a impuscat primul oficial german iesit in cale - Ernst von Roth. Diplomatul german a murit pe 8 noiembrie 1923 in urma ranii suferite iar vestea mortii lui a ajuns in Germania a doua zi, in timp ce Hitler si Goebbles luau parte la o intrunire NSDAP cu ocazia aniversarii a 10 ani de la puciul lui Hitler (8 noiembrie 1923). Goebbles a speculat evenimentul tinind un discurs plin de ura la adresa evreilor. Pogromul a incepu in Berlin pe 9 noiembrie 1938, organizat (neoficial) de SA Storm Troops (militia lui Hitler). Printr-o telegrama adresata tuturor gruparilor SS si SA R.Heydrich (ofiter superior al SS) ordona clar declansarea violentelor. Sinagogile au fost incendiate; au fost arse cartile religioase; multi evrei au fost atacati; magazinele evreilor au fost vandalizate (peste 7000). Numele de “Kristallnacht” (Noaptea de Cristal) e legat tocmai de imaginea geamurilor sparte de la magazinele evreiesti. In timpul operatiunii care a durat 24 de ore peste 200 de sinagogi au fost distruse, 91 de oameni omorati si peste 30.000 dusi in lagarele de concentrare unde cei mai multi si-au gasit sfarsitul pe parcursul urmatoarelor 2 luni. �In prezent Noaptea de Cristal e considerat inceputul Holocaustului – masacrarea populatiei evreiesti din Europa. Pe langa cei aproximativ 6 milioane de evrei de anihilat, nazistii mai aveau in programul de exterminare inca 5,5 milioane de oameni considerati “dusmani ai statului german”: criminali, asociali, homosexuali, bolnavi psihic, martori ai lui Jehova, comunisti, socialisti, tigani si sinti (tigani vorbitori de limba germana). Numele operatiunii Noaptea de Cristal a fost ales chiar de nazisti pentru jocul de cuvinte (sticla – cristal – lux - evrei). Antifascistii germani de azi prefera sa numeasca pogromul din 9 noiembrie “Reichspogromnacht” (Noaptea de Pogrom) desi in cele mai multe tari termenul “Noaptea de Cristal” e mult mai cunoscut. S-A INTIMPLAT IN CARTIERUL TAU SOCIETATEA ROMANEASCA SI HOLOCAUSTUL Pe 9 Octombrie, în Bucureşti, s-a pus o primă piatră din ceea ce urmează a fi Memorialul Victimelor Holocaustului din România. La exact 65 de ani de la începerea deportării familiilor de evrei din Bucovina şi Transnistria, această dată este acum considerată a fi „Ziua Memorială a Victimelor Holocaustului din România”. Statului român i-au trebuit mai mult de trei generaţii pentru a-şi putea recunoaşte reponsabilitatea istorică pe care o are faţă de persecutarea şi uciderea a sute de mii de evrei şi rromi. Amintiri Max C. Goodmann: “M-am născut în România, în oraşul Rădăuţi din Bucovina. Zona Bucovinei, fusese în trecut parte din Austria, iar în 1918 s-a alipit României. Tatăl meu era veterinar şi crescător de cai, având o situaţie materială bună – ceea ce ne-a permis mie şi surorii mele (care era cu doi ani mai mică decât mine) să avem o copilărie lipsită de griji. Deşi în 1938 şi 1939 au fost adoptate anumite legi împotriva evreilor, acest lucru nu ne-a afectat în mod direct, până în Iunie 1940 când situaţia sa schimbat brusc şi pe neaşteptate. Pe 28 Iunie 1940, Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia şi Nordul Bucovinei. În scurt timp a început să circule un zvon cum că evreii din aceste provincii au atacat armata română aflată în retragere, iar în semn de răzbunare, soldaţii români şi cei din Garda de Fier au început uciderea evreilor. Tatal meu se întorcea acasă dintr-o călătorie de afaceri şi pe 30 Iunie a fost împins din trenul care se deplasa cu viteză maximă. După două luni, acesta a decedat din cauza rănilor. Eu aveam numai 16 ani. În România se contura o mişcare de revoltă. Pe 6 Septembrie, generalul Ion Antonescu, susţinut de Garda de Fier şi-a asumat puterea dictatorială şi în scurt timp, România s-a alăturat axului Berlin –Roma. În Octombrie, trupele germane au intrat în România, iar în câteva săptămâni România şi-a adaptat şi însuşit toate legile antisemite din Germania Nazistă. Evreii erau persecutaţi prin multe modalităţi, iar eu am fost exmatriculat de la şcoală imediat după terminarea clasei a 10-a. �Pe 12 Octombrie 1941, edictul de expatriere a fost emis în oraşul nostru. În 24 de ore, toţi evreii au fost nevoiţi să-şi depună banii şi lucrurile de valoare la Banca Naţională, să-şi împacheteze ce vroiau să ia cu ei (dar nu mai mult de 20 de kg), să-şi ia mâncare pentru 3 zile, să-şi lase casele intacte cu cheile în uşă şi să se strângă în staţia de tren pentru a fi transportaţi şi mutaţi într-un „nou teritoriu”. Mama mea a dus toate lucrurile de valoare la bancă, însă nu şi toţi banii. Am luat tot ce am putut căra, am înfăşurat banii în jurul trupului surorii mele de 14 ani şi am plecat spre staţia de tren. Acolo, 9000 de oameni se adunaseră pentru a fi deportaţi. Am fost înghesuiţi câte 100 de oameni într-un vagon pentru transportat animale. Acest tip de vagoane europene sunt de patru ori mai mici decât cele americane. Stăteam ca nişte sardine, tineri şi bătrâni, copii şi bolnavi care fuseseră scoşi direct din spital. Patru trenuri au plecat din oraşul nostru. După două zile, trenul a ajuns într-un loc numit Atachi, lângă râul Djester, la o distanţă de 150 de km de casa noastră din Rădăuţi. Călătoria fusese ca iadul pe pământ. Cea mai grava problemă pe care o întâmpinasem fusese setea. Doi oameni din vagonul nostru s-au sinucis. La destinaţie am fost împinşi afara din vagoane de catre jandarmii români. Afară ploua, iar noroiul ne ajungea până la genunchi. Oamenii au fugit către râul mlăştinos pentru a bea nişte apă, iar doi dintre ei au fost împuşcaţi sub ochii mei. Cu toate acestea, situaţia noastră era mai bună decât cea a oamenilor din Nordul Bucovinei şi din Basarabia, care au fost trimişi pe jos la Atachi, tocmai din lagărul de concentrare din Edineti - aflat la 80 de km distanţă. Aceştia fuseseră scoşi afară din case în August şi ţinuţi pe un stadion din Edineti, sub cerul liber. Înfometaţi şiîmbrăcaţi în zdrenţe, aceştia se mişcau de jur-împrejur dezorientaţi. Grănicerii români îi implingeau pe deportaţi fără milă. Ţăranii din zonele învecinate au venit pe timpul zilei pentru a le vinde alimente la preţuri exorbitante, iar noaptea pentru a-I jefui. După 2-3 zile, o ambarcaţiune primitivă ne-a transportant pe partea cealaltă a râului Dnjester, dar nu înainte ca grănicerii să ne confişte toate documentele si toate lucrurile de valoare pe care au putut pune mâna. Unei femei Iau fost smulşi cerceii din ureche, în loc să îi fie ceruţi pur şi simplu. (…) Max C. Goodmann, mama şi sora lui au supravietuit numai doi ani şi jumătate în lagărul din Transnistria. 1 Conform Raportului Final al Holocaustului din România, între 280.000 şi 380.000 de evrei români şi ucrainieni şi 11000 de rromi au fost ucişi sau au murit în România sau pe teritoriile administrate de România în timpul dictaturii mareşalului Ion Antonescu. Antisemitismul însă, nu a fost invenţia acestuia: biserica ortodoxă, o parte din intelectualitatea românească, precum şi ultranaţionaliştii din Mişcarea Legionară îl promovaseră cu câteva decenii înainte. Datorită discursurilor lor pline de ură, evreii au devenit ţinte ale agresivităţii violente din partea vecinilor lor români în etape de criză economică şi de construire a naţiunii din perioada 1920-1930. Stereotipuri precum: lipsa de onestitate si de credinta “adevarata”, comportament conspirativ sau bogăţia au dus la catalogarea evreilor ca şi duşmani ai unei naţii omogene şi a mişcării naţionaliste-ortodoxe, care încă se folosesc de aceste sterotipuri chiar şi în ziua de azi. După primul Pogrom tolerat public de la 1 Iunie 1940 din Dorohoi – cînd în timp ce jefuiau Stedl-ul 2 , soldaţii români au omorât peste 200 de evrei – şi după proclamarea Statului Naţional Legionar pe 8 Septembrie 1940 de către Antonescu şi Horia Sima (şeful Gărzii de Fier), teroarea legionară orientată impotriva evreilor a crescut dramatic în intensitate. Ajutată fiind de către cetăţeni, Poliţia Legionară a arestat, abuzat şi torturat evrei în Buzău, Arad, Iaşi, Câmpulung, Vaslui, Teisan/Prahova, Cernavodă, Călăraşi, Brăila, Constanţa, Petroşani, Pungesti/Vaslui, Târgovişte, precum şi în alte oraşe 3 . În Hârşova, pe 19 Ianuarie 1941, Alexandru Spiegel este torturat şi lăsat dezbrăcat în piaţa centrală, copii aruncă cu bulgari de zăpadă în el, iar la ora 21.00 moare de hipotermie. 1 www.chgs.umn.edu/.../Minnesotans_and_The_Holocaust/Max_Good man/MaxGAutobiography.pdf 2 “Stedl” este denumirea idiş pentru oraş cu populaţie formată majoritar din evrei �Pogromul din Bucureşti În Bucureşti, teroarea orientată impotriva evreilor se acumula progresiv. Pe 2 Noiembrie, Lucian Rosen în vârstă de 15 ani este arestat de către Poliţia Legionară pentru că distribuia fluturaşi comunişti. Acesta este bătut, ştrangulat, aruncat de la etajul 6, pentru ca apoi, trupul neînsufleţit al acestuia să fie împşcat. După patru zile, 100 de evrei sunt aduşi la sediul central al Gărzii De Fier de pe Strada Traian, unde sunt agresaţi. Acelaşi lucru se întâmplă cu ei si mai târziu la sediul Legionar de pe Strada Roma. În aceeaşi zi, civilii adună 30 de evrei şi îi duc la secţia de poliţie, unde sunt bătuţi brutal. Pe 22 Noiembrie, Poliţia Legionară îl arestează pe negociatorul Salomon Klein şi îi fură banii din magazin. A doua zi, trupul neînsufleţit al acestuia este încredinţat familiei, căreia i se spune că acesta a sărit de la etajul 4 al secţiei de poliţie. În aceeaşi zi, Teodor Gerber în vârstă de 16 ani, este arestat pentru a doua oară şi după două zile, cadavrul său este încredinţat familiei acestuia. Lucian Rosen Cimitirul Evreisc al victimelor pogromului Pe 27 Noiembrie, 65 de politicieni şi poliţişti sunt condamnaţi la moarte pentru că contribuiseră la executarea lui Cornelui Zelea Codreanu, fostul lider al Legionarilor. Acest episod, împreună cu alte morţi misterioase ale unor politiciei, au înspăimântat clasa politică din România. În tot acest timp, chiar şi în interiorul Guvernului naţional-legionar, sau conturat anumite lupte pentru putere în statul Român, între Ion Antonescu şi Horia Sima. Pe cînd Sima îi instalase pe legionari la conducerea Politiei şi a Ministerului de Afaceri Externe, Antonescu era susţinut de către armată şi – confruntându-se cu armata sovietică – de către colegul său Adolf Hitler. Atacul mortal asupra comandantului de zbor aerian Doering, din 20 Ianuarie 1941, este considerat de către Antonescu ca fiind un motiv întemeiat pentru a-i destitui din funcţie pe ministrul legionar al afacerilor interne, pe şeful poliţiei şi pe alţi asemenea funcţionari. Datorită refuzului de a se supune dorinţei lui Antonescu şi prin opunerea rezistenţei armate în sedii cu sprijinul Gărzii de Fier, aşa numita Rebeliune Legionară a fost declanşată. Trupele lui Antonescu sunt reţinute pe loc pentru cateva zile , timp în care legionarii, poliţiştii şi cetăţenii Bucureştiului încep un Pogrom brutal împotriva evreilor din Capitală. Casele şi magazinele lor sunt jefuite şi distruse. Evreii sunt bătuţi şi pedepsiţi în stradă, sute dintre aceştia sunt reţinuţi în secţiile de poliţie, sediile legionare şi în primării, unde sunt supuşi torturilor şi brutalităţii. Pe 21 Ianuarie, Templul Coral din Piaţa Sf. Vineri este atacat în momentul slujbei, lucru care s-a întâmplat şi în alte sinagogi în aceaşi seară. După terminarea acestei acţiuni de vandalism, evreii sunt transportaţi la sediul Legionarilor, unde mai mult de 200 de oameni sunt adunaţi intr-o cameră special amenajată, aceştia fiind agresaţi brutal. În dimineaţa următoare, divizaţi în două grupuri, o parte a evreilor este adusă la Staulesti unde sunt torturaţi pentru încă doua zile, după care sunt trimişi la Bucureşti pe jos. Ceilalţi 90 de evrei sunt transportaţi în pădurea din Jilava şi executaţi. “Călăii” le-au luat hainele şi dinţii de aur din gură. Numai patru bărbaţi au supravieţuit acestui masacru. In acest timp, teroarea continua şi în Bucureşti. Un exemplu terifiant îl reprezintă abatorul de la intersecţia Şoselei Pantelimon cu Şoseaua �Fundeni, unde 13 evrei au fost atârnaţi în cârlige de măcelărie şi torturaţi până la moarte. După 4 zile, Pogromul s-a sfârşit prin Victoria lui Antonescu. Mulţi dintre Legionari au obţinut azil în germania Nazistă cu ajutorul relaţiilor pe care le aveau cu SS, SD şi cu diplomaţii; unii dintre ei au fost arestaţi în România. De pe 21 până pe 24 Ianuarie, cel puţin 120 de evrei au fost ucişi în Pogromul din Bucureşti. În jur de 2000 de locuitori ai Capitalei au fost victime ale torturii sistematice, comportamentului agresiv, violurilor şi jafurilor organizate. 1274 de case şi magazine au fost distruse şi 25 de singogi, atacate. În perioada imediat următoare, majoritatea bărbaţilor au fost trimişi să presteze mucă forţată. Aristid Streja, supraviţuitor al Pogromului şi azi, responsabil cu Muzeul Holocaustului din Sinagoga Mare, a fost forţat să lucreze în construcţii până în 1944, fără a fi plătit. Holocaustul între ieri şi astăzi Raportându-se la antisemitismul din Germania Nazistă, Antonescu şi Guvernul său au instituţionalizat persecuţia şi deportarea evreilor români. Politica “curăţirii ţării” I-a forţat pe mii de evrei să se mute de la sat la oraş, unde au trăit în condiţii de mizerie. În Iaşi de exemplu, locuiau 51000 de evrei în 1941. Oraşul era o mixtură de culturi diferite, deşi se confruntase la rândul său cu pogroame împotriva evreilor, organizate de către studenţi români în 1899 şi 1923. În 1941, a avut loc aici unul dintre cele mai sângeroase masacre orientate către evrei, din cel de-al doilea Război Mondial. Doar cu câteva săptămâni înainte de atacul asupra Uniunii Sovietice unităţi aparţinând trupelor germane şi române au fost grupate în oraşul de la graniţă. Articole anti-semite apărute în presă şi oameni politici, acuzau locuitorii evrei de colaborare cu inamicul bolşevic din est. În data de 28 iunie, soldaţi, poliţişti şi civili au atacat evrei în casele lor, i-au ucis pe străzi iar sute dintre aceştia au fost reţinuţi la secţia principală de poliţie. Ziua următoare, au început uciderea lor sistematică folosind arme automate. Mii de oameni au fost adunaţi în gară şi înghesuiţi în vagoane de vite umplute până la refuz. Trenurile urmau rute ce durau mai multe zile, cei din vagoane murind de sete şi din cauza căldurii. Au fost ucişi în jur de 14850 de oameni în aşa numitele trenuri ale morţii şi în urma pogromului de la Iaşi, mulţi dintre ei fiind îngropaţi la Târgu Frumos şi Podu Iloalei în gropi comune. Iasi dupa Pogromul din Junie 1941, cadavre pe strada Pogromul a fost bine planificat – casele creştine fiind marcate cu cruci (icoanele nu trebuiau să fie atacate) cu zile înainte ca tineri evrei să fie forţaţi a săpa mari gropi în cimitir – în vederea pregătirii societatăţii române pentru practica unui brutal război etnic. Folosind stereotipuri vechi, generatoare de ură, legătura dintre inamicul intern şi extern, evreii şi bolşevicii, a fost realizată. Astfel, fasciştii din România au reuşit sa facă societatea să accepte deportarea în masă a evreilor şi rromilor în Transnistria, acţiune care, practic însemna exterminarea lor. După 1989, marea dificultate în ceea ce priveşte scrierea istoriei României se referă la locul şi rolul lui Ion Antonescu în această istorie. �Unii doresc să îl vadă ca fiind eroul unei mari naţiuni române pe când alţii pun întreaga responsabilitate pentru crimele din al doilea război mondial pe umerii săi. Niciodată o singură persoană nu poate stabili realitatea unei societăţi. Aşa cum s-a arătat, sunt mulţi actori – în special “oamenii normali” – care formează climatul în care ura şi discriminarea brutală sunt acceptate. E vremea să realizăm că deşi istoria ascunde aceste fapte, România a avut parte de Holocaust, ceea ce a fost bine ascuns de istoricii socialişti – în manualele din acea vreme sunt dedicate poate două pagini acestui subiect – dar şi de noii democraţi – care oferă mai puţină atenţie problemei. Abia după presiuni şi dezbateri internaţionale, statul român a acceptat în 2004 pentru prima dată existenţa Holocaustului în România. Acum avem un institut, o zi şi un memorial referitor la acest capitol negru din istorie. Discuţiile despre această parte a istoriei nu sunt doar responsabilitatea reprezentanţilor statului ci şi a societăţii române. Mergeţi şi intrebaţi-vă bunicii sau vecinii în vârstă pentru că s-a întâmplat în familiile şi în cartierele voastre. Resurse si informatii: - Memiorialul Martirilor Evrei din Romania, Expositie Holocaustului din Romania, Sinagaga Mare, str. Adamache nr. 11, Bucuresti, Tel. 31311782 - Comunitatea Evreiasca din Romania www.romanianjewish.org - Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului in Romania, Raport Final, Bucuresti 2005, www.inshr-ew.ro - Radu Ioanid, Evreii sub regimul Antonescu, Editura Hasefer, Bucuresti 1997 Comemorare in Targu Frumos 06 Groapa Comuna din Trenurile Mortii 1 IUNIE 1942 1 iunie – ziua copilului... Soare, sange, veselie, tifos, zambete, cadavre. 1942. Atunci a inceput, pentru romii din Romania, Holocaustul. In carute sau in trenuri, escortati de jandarmii romani spre Transnistria, au fost trimisi la moarte peste 25.000 de OAMENI. Pe ce „criterii”? Nomazi si sedentari; cu ocupatie si fara; cu cazier si fara; infirmi si veterani din primul razboi mondial; mobilizabili sau soldati si nemobilizabili; femei si barbati, adulti si copii. Jumatate dintre ei, copii. Cateva aspecte de viata din lagarele Transnistriei, desprinse din rapoartele Sigurantei: ratia zilnica – 400 grame de paine / zi pentru cei apti de munca si 200 grame de paine / zi pentru batrani si copii. Fara haine, fara medicamente, fara lemne de foc. Intr-o singura locatie, Alexandrudar, 10 – 15 morti zilnic. Abuzurile, bataile si violurile n-au fost contabilizate oficial insa se regasesc in marturiile tuturor supravietuitorilor. In primavara anului 1944, evolutia razboiului si a frontului face ca macelul din Transnistria sa inceteze. Nu inainte ca aproape jumatate dintre deportati sa moara. Dintre acestia, aproximativ 5.000 de copii. Foarte pe scurt, cu cateva cifre-reper, asta a fost sirul evenimentelor. In deceniile marcate de comunism care au urmat, despre Holocaustul romilor din Romania nu s-a spus nimic. Dupa 1989 pana astazi, continuatorii „operei” negationiste comuniste au fost nationalistii, extrema dreapta si Ministerul Educatiei. Pentru toti acestia Holocaustul nu se petrecuse in Romania. Nu Antonescu ordonase deportarea. Nu administratia romaneasca organizase lagarele. Nu jandarmii si armata romana se aflasera in �spatele pustilor. Si intr-o oarecare masura este adevarat: nu romanii sau germanii sunt vinovati pentru Holocaust. Nazistii si fascistii sunt vinovatii. INTERVIU CU TINU VIRGIL, DEPORTAT IN TRANSNISTRIA, REALIZAT IN SIGHISOARA, 2002 “Noi aveam casă în comuna Buneşti, satul Roadeş. Ne-or distrus casa. Bătrânii or avut animale : cai, căruţă, hamuri, vacă, porci, capre…Nemşii o făcut percheziţie şi-o găsit şi ăle două pahare de aur ce-o avut bătrânu de la bunicii lui.Atunci pe noi ne-o dus că tata o fost pe front, în război şi trebuia să dea primăria, aşa o fost ordin, trebuia să dea la fiecare femeie care-o avut bărbat pe front, ajutor de la primărie. De la moară le da grâu şi 60 de lei de la primărie. Şi la mama nu le-o dat. Şi tata o venit de pe front şi s-o dus la Bucureşti, la ministru. La Antonescu. Şi o spus şi I-o dat la primariu şi la noatariu trei luni dă puşcărie, dă închisoare, de ce nu I-o dat drepturile care-o fost. Şi atunci când o venit ordinu ăsta să ducă pe jidanii şi pe romii, noi am fost primii care-am fost arestaţi şi duşi. Ne-o dus la Sighişoara şi de acolo ne-o urcat în tren şi în fiecare vagon erau jandarmi şi nemţi. Tata era pavator care pava cu piatră şi făcea fântâni. Noi aia am lucrat în Transnistria. Dacă nu ştia meseria asta, - o pavat la jandarmi, la Sfatu Popular şi în lagăr în curte, în curte-, o dat ordin să ne împuşte, să ne omoare. Da aşa c-o ştiut tata, ne-o lăsat să lucrăm. Acolo numai noi am fost din sat. Nu ne-au despărţit de familie, da în lagăr era mulţi, ca la dormitor, ca la puşcărie. Dimineaţa şi sara ne da nişte zamă şi pâine de ovăz. Comis de cai care e făcut din ovăz şi orz, care-l înghiţai şi te-pungea ţapele ălea, că nu era cernută.. Pe noi ne-a dus la moarte acolo. Câţi n-o murit acolo de I-am îngropat noi?! De foame şi de bătaie şi de păduchi. Când puneai mâna uite-aşa loai câte-un pumn dă păduchi…Din cauza aia am căpătat tifus. Îi făceam groapă şi-l aruncam în groapă. Doară nu puteai să fugi că venea nemţii. Că pe unii îi punea şi la lucru pă câmp şi veneau nemţii cu aparate şi le luau fotografie şi dup’aia luau pistolu şi-I împuşcau. Păi şi pe noi, dacă nu cunoştea tata să facă fântâni şi pavaţie, ne-mpuşca. Am fost pe malu Bugului, la Oceakov şi Barbarova. Ne-a băgat întâi la colhoz, da ne-a scos că ştia tata meseria asta. În ’44 neam întors din Transnistria. Erau români care-au fost pi front şi ăia neau dus îndărăt în România. C-au zis uite noi luptăm pe front şi familiile noastre le-aduce la disperare. La întoarcere am stat în spital la Iaşi. Că eram plini de păduchi şi tifus. Şi eu şi fratele şi mamam şi tata. Vreo două-trei săptămâni am stat în spital şi ne-am întors în săptămâna Crăciunului. Când ne-am întors, am stat la bunici, că ne stricase casa. În Proasteş, lângă Saschiz. Tinu Virgil si sotia sa – Sighisoara 2002 �Dup’aia când s-a făcut reforma aia agrară de-o dat pământ la oameni, am primit o casă săsească în Roadeş. Prin ’45, când le-o deportat pe saşi. Şi am stat acolo până m-am dus în armată. Când am făcut armata m-am căsătorit şi am venit în Sighişoara, aici, prin ’51. Armata am făcut-o la Turnu Măgurele , în Teleorman, perioada de recrut şi dup’aia am făcut la Bucureşti, la Comitetul Central. C-am fost în şcola militară şi-am fost sergent major. Am fost şef de gardă la Comitetulş Central. De-acolo m-am mutat şef de echipă la Canal, că lucra deţinuţii pe Canal la Constanţa. De-acolo m-a mutat la Iaşi, Roman, Bacău, Oradea,. Cluj. Trei ani de zile am sta în armată. Membru de Partid n-am fost, atâta am fost, secretar UTC, acolo în armată. M-am întors în sat şi din sat de-acolo am venit în oraş. C-o făcut CAP-urile de nu mai aveai şa rost la sat. Aici în oraş era unu de la noi, dintr-o comună vecină care era şef de cadre la Fabrica de Cărămidă. Eram prieteni, m-o cunoscut şi m-o primit, c-atunci greu te primea. Şi-am fost la Fabrica de Cărămidă, apoi la Faianţa, apoi la 6Martie. Dup-aia am făcut infart şi n-am mai putut să lucru, că nu mai aveam voie. Dîapoi din ’75 am lucrat în gospodăriile de stat. Am fost casier de echipă. Duceam muncitori şi-n Bărăgan…prin toate judeţele. Eram şefu lor. Cu mine era pretin, crede-mă, şi ministrul Dincă. Că venea în inspecşie şi vedea că eu lucrez cu oamenii, nu stau. Şi ne pupa când venea. Că mânca la noi la cantină. În Sighişoara am stat în trei locuri. Da o demolat şi-o făcut blocuri şi ne-o dat altundeva. Pe timpu comuniştilor ţinea mai mult la romi ca la oricine. Că ăştia era săraci şi Ceauşescu nu ţinea la ăi bogaţi. Doar I-o despropietărit p-ăia. ( Tinu Virgil, n. 24 febr 1929 ) NATIONALISMUL: LA CE NE FOLOSESTE? Deşi ideologia naţionalistă susţine că „naţiunea” există ca o unitate culturală şi etnică de la începutul lumii, trebuie să ne fie clar că ideea unei culturi omogene între graniţele unei ţări cu administraţie omogenă s-a inventat doar în secolele 18 şi 19. Atunci s-au format statele naţionale, care, cel puţin neglijînd celelalte naţionalităţi, dialecte, culturi locale etc. din ţară, au format un dialect naţional, o istorie naţională (faţă de diferitele istorii locale, regionale, familiale etc.), o cultură şi o literatură naţională, pe care au încercat să o transmită oamenilor prin sistemul şcolar centralizat şi prin media scrisă – instituţii pe care tot atunci le-au construit. „Tu nu ştii româneşte?”- au auzit şcolari din toată ţara, dacă s-au exprimat prin dialectul învăţat acasă. De ce a fost nevoie de un astfel de centralizare a culturii? De pe o parte fiindcă prin modernizarea societăţii, prin industrializare, economie de piaţă şi administraţie de stat, viaţa oamenilor a început să depinde mai mult de munca altor oameni pe care nu îi cunoşteau personal. Ideea că toţi avem la bază aceaşi esenţă naţională a avut rolul să stabilească un fel de încredere între mase de oameni care nu s-au cunoscut personal. Pe de altă parte, şi conducerea de stat a avut nevoie de o cultură şi o identitate omogenă printre cei conduşi. De ce? Fiindcă tot atunci s-au schimbat sistemele de conducere monarhice în sisteme democratice. Cum să dai oamenilor drepturi politice, şi să nu-ţi fie teamă de ce o să facă cu ele? Trebuie să stabileşti un numitor comun ideologic, din care nu aveau cum să iasă chiar dacă de altfel ar fi fost „liberi” să facă ceea ce vor. Acest numitor comun a fost naţionalismul. La noi, în Est-Europa, naţionalismul a avut încă un rol specific. Pe cînd statele din Europa de Vest au făcut eforturi să-şi creeze o naţiune pentru stat, la noi mai întâi a apărut naţionalismul, care s-a trudit să-şi creeze un stat (cât mai mare şi mai puternic, desigur). �Mai interesant decât istoria naţionalismului este punctul de vedere practic al zilei de azi: la ce ne foloseşte naţionalismul astăzi? În momentul în care s-a născut, adică a fost construit de elitele statului modern, naţionalismul a constituit un răspuns adecvat la situaţia politică mondială. Atunci, cel care a putut să-şi creeze un stat naţional puternic, era norocos, iar cel care nu s-a ocupat cu asta, a devenit parte dintr-un alt stat naţional, fără drepturi politice integre, fiindcă formarea statelor naţionale era trendul mondial. Astăzi, puterea statelor naţionale devine din ce în ce mai mică. Hotărârile politice aduse de guvernul statului naţional definesc modul de viaţă al oamenilor mult mai puţin decît procesele economice şi tehnologice, asupra cărora nu există discuţii politice. În cadrul politicii formale de azi nu se pot adresa multe dintre întrebările ardente ale epocii de azi: globalizarea economiei, libera circulaţie a capitalului dar nu a oamenilor, distrugerea mediului înconjurător, formarea oraşelor nu de comunităţile orăşene ci de piaţa imobiliară etc. Naţionalismul nu ne dă nici un răspuns la aceste întrebări. „Nu ne vindem ţara”? Deja în mare parte am vîndut-o. Dacă n-o vindem, rămînem excluşi din economia mondială, şi marile puteri economice ne sufocă pe loc. Răspunsul adecvat la situaţia mondială actuală nu este să ne închidem în naţiune, ci să construim structuri alternative ale economiei, ale politicii şi ale vieţii. Aceste structuri nu pornesc de sus, de la conducerea actualului sistem, ci de jos, de la „firul ierbii” (grassroots). Puterea lor stă în cooperarea cu grupuri similare de peste graniţe,din întreaga lume. Încă ceva. Dacă-ţi iubeşti ţara, neamul, istoria sau limba, nu înseamnă că eşti naţionalist. Acesta este un lucru natural, dacă ai crescut aici, dacă vorbeşti această limbă şi eşti parte a lumii româneşti. Să nu-ţi iubeşti lumea ar însemna că nu-ţi iubeşti viaţa. Partea rea a naţionalismului este atunci cînd cineva consideră că naţiunea lui este prin esenţă mai bună şi superioară altor naţiuni, de aceea este normal să primească mai mult, sau dacă nu primeşte, să ia cu forţa. Suntem diferiţi şi egali. În loc să dăm vina unul pe altul pentru problemele lumii de azi, trebuie să începem să ne organizăm împreună ca să facem lumea mai bună. RASISMUL IN FOTBAL – SITUATIA IN ROMANIA Valeriu Nicolae (articol preluat de pe: http://romania.indymedia.org/ro/2006/03/1318.shtml ) 19 martie 2006 – la meciul din Divizia A intre Steaua Bucuresti si FC National, antrenorul echipei Rapid Bucuresti, Razvan Lucescu, este nevoit sa paraseasca stadionul dupa ce a suportat 80 de minute de abuz rasist. De-a lungul meciului, galeria Stelei scandeaza impotriva lui “iesi afara, cioara ordinara”, “mori, tigane” si “avem boala pe tigani”.[1] Lucescu are nevoie de protectie pentru a iesi de pe stadion. In timpul aceluiasi meci capitanul Stelei, Mirel Radoi, il ataca repetat pe Agunbiande Abioudun, jucatorul din Nigeria al Nationalului, cu insultele rasiste “cioara” si “tigan”[2]. La inceputul lunii, si Steaua si Rapidul s-au calificat pentru Cupa UEFA. UEFA a anuntat ca cele doua echipe vor juca intre ele in sferturile de finala. Dupa ce s-a facut acest anunt, presedintele roman Traian Basescu le-a primit pe cele doua echipe la Cotroceni si i-a felicitat pe jucatori pentru calificare. Basescu a subliniat cu aceasta ocazie importanta fair play-ului si respectului la meciurile viitoare din cadrul Cupei UEFA, si a oferit distinctii jucatorilor si antrenorilor. La inceputul anului 2006, sub presiune din partea societatii civile si a presedintelui, Romania a adoptat Ordonanta de Urgenta 11/2006, al carei scop este de a preveni si reduce rasismul de pe stadioanele romanesti. Ordonanta nu numai ca interzice materialele care ar putea incita la ura rasiala si xenofobie, dar, mai mult, stabileste ca organizatorii meciurilor sunt cei responsabili ca astfel de semne si steaguri sa nu apara pe stadioane. Acest act legislativ include amende si consecinte grave pentru manifestari rasiste sau violenta pe stadioane din partea spectatorilor sau organizatorilor. Huliganii pot primi o interdictie privind accesul pe stadion pentru o perioada intre 6 luni si 3 ani. In februarie, Federatia Romana de Fotbal (FRF) a trimis pentru prima oara un reprezentant la conferinta UEFA Unite Against Racism, aflata �la cea de-a doua editie si organizata in Barcelona. Aceasta prezenta a marcat o schimbare de atitudine a Federatiei privind abordarea problemei rasismului. In cadrul conferintei s-a facut o prezentare despre anti-tiganismul de pe stadioanele romanesti. Se poate spune ca Romania a facut cativa pasi inainte pana la uratele incidente din 19 martie, dar e clar ca inca mai are cale lunga de parcurs. Clasa politica si presedintele Romaniei si-au aratat dedicatia fata de eliminarea rasismului din fotbal. Rasistilor trebuie sa li se spuna ca abuzul lor nu este acceptabil, responsabilitate care le revine adevaratilor iubitori de fotbal de pe stadioane. Saptamana viitoare, pe 30 martie, si apoi pe 6 aprilie, Steaua si Rapidul vor juca in Cupa UEFA. Este o ocazie importante pentru suporterii romani sa nu permita ca jocul frumos sa fie transformat in unul urat, rasist. Un scurt istoric al incidentelor din 2005... Pe 13 aprilie, in timpul unui meci Steaua - Rapid, suporterii Stelei folosesc scandari rasiste impotriva tiganilor, cum ar fi ““Suntem mereu cu voi, suntem mereu cu voi sa dam muie la ciori”. Dupa meci, Gabi Safta, comentatorul meciurilor pe teren propriu al Stelei, il abuzeaza verbal pe antrenorul Rapidului, Razvan Lucescu, numindu-l “tigan imputit”. In ciuda acestor probleme, observatorul Ligii Profesionale de Fotbal (LPF) Valentin Alexandru declara ca “Meciul s-a desfasurat in conditii normale”, adaugand ca “Pentru voi [presa], orice purice e elefant. ... Ce conteaza ce melodii a pus la statie? [in pauza s-a difuzat cantecul “Tigan si OZN”] A pus niste manele si astea le cinta aia mai colorati.” Din cauza acestor incidente, ambele echipe au fost sanctionate de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). Pe 6 septembrie, dupa incidente rasiste intr-una din etapele Cupei UEFA, presedintele UEFA Lennart Johannson declara unui ziar britanic: “Suntem ingrijorati de prezenta rasismului, mai ales in Bulgaria si Romania”. Cateva zile mai tarziu, UEFA anunta ca va mari amenda initiala pentru incidentele rasiste din timpul unui meci Steaua Shelbourne. Stadionul Stelei de la Bucuresti este suspendat pentru urmatorul meciu UEFA. Este prima data ca un stadion este suspendat pentru rasism de catre UEFA. In consecinta, un scandal monstru apare in presa romana, marcand o schimbare de pozitie remarcabila a acesteia catre condamnarea rasismului in sport pe masura ce incepe sa se scrie despre incidente rasiste. Valentin Alexandru de la LPF a declara ca nu exista rasism pe stadioane si ca “Ei ne fac de ras, romii”. Cristi Bivolaru, seful departamentului International al FRF si un observator pentru UEFA, declara: “Aveau englezii doua ciori in echipa, iar niste spectatori din tribuna au facut car-car. Le-au carait pe ciori. Asta a fost tot. UEFA i-a si amendat pe bulgari pentru asta. Dar de aici si pana la probleme majore, care sa-l alerteze pe Johansson, e drum lung!” �Intr-un raport din octombrie, Comisia Europeana transmite Romaniei un mesaj neobisnuit de clar si de bun simt ca “Autoritatile romane trebuie sa demonstreze la toate nivelele ca Romania aplica o politica de zero toleranta impotriva rasismului la adresa romilor sau oricarei alte minoritati sau grup si ca aceasta politica este efectiv implementata.”[3] Pe 23 octombrie, Steaua si Rapidul joaca in Cupa Romaniei. In galeria Stelei apare un banner pe care scrie “In Romania ultima speranta – zero toleranta”[4] Se scandeaza “Suspendati-ne, uram ciorile!” si se ridica un banner enorm cu imaginea unei ciori. Scandari rasiste impotriva romilor indreptate catre jucatorul rom al Stelei Banel Niculita sunt auzite si in galeria Rapidului. Liga Profesionala, condusa de Dumitru Dragomir, care este membru al partidului extremist Romania Mare si a fost sub investigatie pentru detinerea unei publicatii antisemite, l-a trimis din nou ca observator al meciului pe Valentin Alexandru. In urma incidentelor ambele echipe sunt amendate de CNCD, iar stadioanele lor sunt suspendate pentru un meci. In decembrie 2005, Cristi Bivolariu isi da demisia ca rezultat al unor presiuni intense. Valeriu Nicolae este Secretar General al European Grassroots Roma Organisations si un OSI Fellow http://www.onlinesport.ro/sport/fotbal/fotbal%20intern/divizia%20a/i ndex.php?meniuId=44&viewCat=97&viewItem=9482 o inregistrare video se gaseste la: http://www.gsp.ro/index.php?a=37799&p=2 [2] http://www.ziarulcn.com/article/aid/31347/RADOI-L-AFACUT-%22CIOARA%22-PE-ABIODUN!/ [3] Raportul de tara al Comisiei Europene, 25 octombrie 2005 [4] http://www.erionet.org/AntigypsyismF1.html CAMPANIA ANTI-MANELE Probabil ca pana acum cu totii ne-am oprit sa ne uitam la afisele, graffiti-urile sau flyerele ce tapeteaza Capitala si orice alt oras “ce se respecta”, care sustin sus si peste tot Campania Anti Manele, si poate ca am incercat sa intelegem cine e creierul acestei campanii si cum de a luat o asa mare amploare. Intrebarea” impotriva cui lupta?” e mai mult ca sigur una retorica… Ei bine, campania a fost initiata de “un grup de tineri timisoreni” , posibil cercetasii de la Noua Dreapta Timisoara, care au dat si fratilor lor din celelalte orase sa care mai departe crucea manelelor . In perpetua evolutie, Campania Anti Manele – proiect national ce ofera romanilor o modalitate noua de a-si exprima latura rasista, continua sa faca ravagii printre tinerii obsedati de ideea de a-si face curat in tara, pe strada, in ganduri…aceiasi tineri urbani care se simt din ce in ce mai manati de nevoia de a da o sansa culturii, punand bazele diferitor organizatii sau proiecte sociale. Aceiasi tineri care au pus la cale salvarea Romaniei din mizerie prin superplanul Campania Anti Manele ( a se intelege mentalitate rasista camuflata in patriotism ). Ca raspuns mai amplu la intrebarea “cum a luat amploare campania?” – simplu, prin implicarea website-urilor gen Novopress, Altermedia( purtatorii de cuvant scris ai Noii Drepte), dar si site-uri special create in scopul promovarii campaniei, care nu s-au sfiit a pune pe seama tuturor rromilor fenomenul “manele”, ba mai mult, au demarat campania la nivel national sub sloganul “Opriti diavolul colorat!” Adica ce? Omorati toti tiganii?! Care, apropo de cele afirmate de Novopress, nu numai ca “degradeaza prin manele toate nivelurile societatii romanesti”, ci si oripileaza adevaratii devoratori de cultura din Romania. Tot conform Novopress, manelele si “tiganizarea” nu sunt doar un tip de muzica, ci o adevarata conspiratie impotriva poporului roman : “Tiganizarea, fenomenul prin care romanul devine un exponent al unei minoritati fara vreun patrimoniu cultural recunoscut sau vreo incercare de civilizatie europeana, devine din ce �in ce mai ingrijorator. A lupta impotriva manelor inseamna a lupta impotriva tiganizarii (nu a tiganilor), a inculturii, a lipsei de civilizatie, a ignorantei si prostiei. In acelasi fel in care hip-hop-ul este in SUA muzica infractorilor de culoare, maneaua este in Romania muzica infractorilor de orice etnie. “ Un alt fel de a spune ca “Fenomenul manelelor este strans legat de etnia tiganeasca. Nu o vom numi “rroma”, deoarece acesta este un termen inventat acum cativa ani si care ne-a fost bagat pe gat. Nu exista etnia rroma, exista doar etnici tigani. “ a crede ca le au, impreuna cu o organizatie neo-nazista formata in majoritate de tineri indecisi asupra viitoarei lor personalitati, respectiv mentalitati, e o culme a nesimtirii. Caci pana la urma care este diferenta intre manea si “muzica usoara” atat de ridicata in slavi de elitele societatii romanesti cand inteligenta versurilor este la acelasi nivel la ambele. Aceleasi figuri sinistre predomina in ambele scene muzicale, aceleasi atitudini care lasa de dorit. Nu produsul e de condamnat, ci comportamentul nociv individual asociat produsului, cum bine a zis un alt roman care nu simte nevoia sa strige in gura mare cat de “alese” sunt gusturile sale muzicale. Probabil la fel cum si conceptul de “tiganizare “ a fost inventat acum cateva luni si continua sa ne fie bagat pe gat prin aceasta campanie. Cel putin, de bun simt, ar fi trebuit sa se faca totul pe fata si sa se recunoasca caracterul rasist al proiectului, nu in afise sau pe internet pentru ca la urma-urmei aceasta campanie condamna toti rromi. Ca o paranteza informativa pentru partea culta care se ocupa de acest proiect trebuie facuta o clarificare a termenului de “manea” raportat la termenul de “muzica”. Definitia pe care o ofera Dictionarul Explicativ al Limbii Romane termenului de “muzica” este “arta de a exprima idei si sentimente cu ajutorul sunetelor combinate intr-o maniera specifica”. Acelasi dictionar explica “maneaua” ca fiind “cantec de dragoste de origine orientala, cu melodie duioasa si taraganata”. Afirmatie corecta pentru ca maneaua clasica reprezinta din punct de vedere muzical o combinatie de stiluri tiganesti, sarbesti, turcesti. Si acum…oare este posibil sa ne minta DEX-ul, aceasta Biblie a elitelor intelectuale? Ar fi ca si cum s-ar nega alianta dintre Biserica Ortodoxa si Noua Dreapta. Practic imposibil… Impotriva a ceea ce merita a fi facuta o campanie, e mediocritatea cu care se continua sa se actioneze impotriva a orice inseamna minoritate, doar de dragul de a se pastra intacta o anume mandrie nationala. Ce credibilitate poate sa aiba o campanie sustinuta de Noua Dreapta? Sa protestezi impotriva lipsei de cultura, a bunului gust, a bunului simt sau a altor “calitati”pe care unii romani se intrec in Asadar, daca aceasta campanie anti manele este la moda, rasismul nu ar trebui sa fie la fel, din contra! S-a trecut prea mult cu vederea “normalizarea” sa peste tot in societatea romaneasca, tocmai de aceea existenta unei asemenea campanii discriminatoare este inutila. Prostia si incultura nu sunt consecintele manelelor, ci rezultatele incercarii de a crea, incercare a unei societati deja “depravate si pervertite”, debusolate si manipulate prin imagini precum cea de popor cult “cu adevarate valori” . �DE CE AVEM PREJUDECATI FATA DE CEI DIFERITI DE NOI? În societatea românească - ce termen abuzat şi golit de conţinut – “de tranziţie”, foarte mulţi oameni – tineri mai ales – simt nevoia de a găsi un ţap ispăşitor pentru problemele pe care le au şi pentru problemele societăţii in general. După 45 de ani în care România a fost condusă de un partid de extremă stângă, după urmele adânci lăsate de acest regim, chiar şi acelora care în ’89 erau doar nişte copii, un număr alarmant de mare de români işi găsesc refugiul în idei şi concepţii ale extremei drepte: ura sau chiar scârba faţă de grupurile minoritare care par diferite pentru că nu împartaşesc aceleaşi valori culturale cu cele ale majorităţii, au altă culoare a pielii sau un stil de viaţă diferit. Asemenea persoane pot fi întâlnite în România atât în viaţa de zi cu zi, pe stradă, în metrou, în şcoli sau instituţii, cât şi în cadrul unor organizaţii care se bazează în continuare pe această ideologie, organizaţii care fac – fapt cu atât mai grav – adepţi în rândul tinerilor care caută vinovaţi pentru dezamăgirea produsă de primele contacte cu lucrurile din societate care nu merg exact aşa cum poate ei şi-ar dori. Aşa cum în Statele Unite ale Americii, neo-nazismul se datorează procentului mare de afro-americani, la noi ţapii ispăşitori sunt rromii. Acest lucru se datorează în mare parte felului în care aceştia sunt reprezentaţi de către media. Apetitul presei pentru senzaţional face ca românii să fie expuşi zi de zi la două categorii de informaţii despre rromi: cele despre delictele comise de către aceştia şi cele despre bogăţia multora dintre ei. Motive pentru ură şi invidie. Ca şi în cazul afro-americanilor, trebuie să privim cu atenţie la inegalităţile sociale care duc la naşterea infracţionalităţii crescute în rândul rromilor. Mulţi americani se revoltă: “Sclavii au fost eliberaţi acum mai bine de 130 de ani! Cât timp le ia acestor oameni să-şi revină?”. Rasiştii din România, organizaţi în grupări precum Noua Dreaptă susţin, la rândul lor: “Ţiganii au în sânge comportamentul anarhic!”. Ceea ce le scapă din vedere este faptul că atât timp cât încă există Ku-Klux-Klan, N.S.D.A.P., Noua Dreaptă şi alte asemenea lor, pe de o parte, şi reacţiile de respingere, ura şi prejudecaţile omului comun, pe de alta, va exista şi delictul în rândul celor împotriva cărora manifestă. Ura naşte ură. Violenţei nu-i putem răspunde tot cu violenţă. Pentru că ne trezim prinşi într-un cerc vicios. Românii urăsc rromii. Ce motive ar avea rromii să iubească sau să respecte românii? Am auzit deseori expresia “E incredibil că ţiganul ăla a ajuns să facă facultate!”. Ceea ce face acest lucru să fie atât de incredibil este că mulţi rromi nu ajung să meargă la şcoală nici măcar în clasele primare deoarece li se neagă dreptul de a studia tocmai de către cei care îi judecă! Mulţi învăţători nu doresc sa predea unor copii rromi tocmai din prejudecata că toţi rromii au probleme de comportament şi ca vor fi astfel elevi dificili. Mulţi părinţi nu vor ca rromii să înveţe alături de copiii lor pentru că îi consideră murdari, “plini de păduchi” sau delincvenţi! Astfel, fără educaţie, o mare parte dintre ei ajung să comită delicte chiar înainte de vârsta adolescenţei. Cum îi putem judeca dacă le respingem în mod constant drepturile?? Este un cerc vicios pe care trebuie să-l rupem! Mulţi dintre tinerii care urăsc rromii simt acest lucru din cauza unor experienţe neplăcute pe care le-au avut cu ei în timpul copilăriei. Nu uitaţi! Nu doar rromii sunt cei care pot sa va fure banii şi lucrurile, să vă ameninţe, să vă agreseze fizic sau verbal! Oricând vă puteţi aştepta la aceste lucruri şi de la cei de aceeaşi naţionalitate şi culoare cu voi! Ascultaţi “pilda” personajului Derek Vinyard din filmul American History X. Membru de mare importanţă al unei organizaţii neo-naziste din Statele Unite, ajunge la inchisoare după ce omoară cu sânge rece doi afro-americani. Acolo ajunge în sfârşit să înţeleagă – după ce este înşelat şi brutalizat de tovarăşii săi neo-nazişti – că nu doar cei de culoare diferită îi pot face rău, ci şi “fraţii” săi de culoare şi de doctrină! Un alt argument pe care rasiştii îşi bazează ura este: “Nu ne putem înţelege, nici măcar nu avem acelaşi sânge!” Acestora le spun un singur lucru: Avem acelaşi sânge! Chiar şi din motivul simplu şi trivial că sângele uman a fost, este şi va fi întotdeauna împărţit în patru �mari grupe, aceleaşi pentru toată lumea! Indiferent de culoare pielii! Dar şi de religie, naţionalitate, etnie sau orientare sexuală! Oamenii văd în fiecare zi la televizor imagini cu casele, petrecerile sau bijuteriile opulente ale rromilor sau afro-americanilor şi automat le asociază cu imaginea persoanei de culoare delincvente, creată tot de media. Se gândesc: “Normal că au atâţia bani, dacă fură toată ziua!”. Renunţaţi la aceste prejudecăţi! Nu uitaţi că rromii se ocupă cu meşteşugurile încă din cele mai vechi timpuri! Există ţigani căldărari, aurari, lingurari... Sunt meşteşuguri care aduc profit într-un timp destul de scurt. Nu vă mai grăbiţi să afirmaţi că banii nu pot fi obţinuţi decât prin furt şi lăsaţi la o parte generalizările. Aşa cum despre evrei se spune că au mulţi bani pentru că “sunt buni afacerişti”, despre rromi se spune că au mulţi bani pentru că obişnuiesc să fure. Stereotipurile etnice şi rasiale dezumanizează. Dacă rromii îşi construiesc case luxoase şi dau petreceri opulente, în opinia multor români, nu o fac pentru că vor să-i facă pe cei din urmă să-i invidieze sau să-şi arate superioritatea, aşa cum mulţi consideră. . Doar pentru că sunt produsul unor valori estetice diferite de ale voastre nu înseamnă că nu trebuie să existe! Suntem diferiţi cultural, prin urmare gusturile, trăirile, atitudinile şi dorinţele noastre sunt diferite. La fel şi casele în care trăim, petrecerile la care mergem sau hainele pe care le purtăm. Organizaţiile române ce se ocupă cu promovarea ideilor “anti-ţiganizare” şi “anti-manele” se tem de “contaminarea” românilor cu cultura rromilor, dar uită că nu poţi fi influenţat de o cultură decât dacă te simţi atras de ea. Nu în ultimul rând, trebuie să privim lucrurile chiar şi din punctul de vedere cel mai egoist: ne îndreptăm in direcţia cea bună. Nu peste mult timp, vom reuşi poate să trecem peste această criză mult prelungită cauzată de vechiul sistem, de perioada de tranziţie şi de transformări sociale în care ne aflăm. Şi atunci nu vom mai fi o ţară “în curs de dezvoltare”, vom fi o ţară dezvoltată. Asta implică şi diversitate culturală. Rasiştii trebuie să privească adevărul în faţă: rromii, persoanele de culoare, refugiaţii şi celelalte minorităţi nu vor dispărea peste noapte! Politicile de excludere promovate de grupări precum Noua Dreaptă, care se ascund în spatele măştilor de apărători ai demnităţii familiei, neamului şi ţării sunt simple utopii! Dacă persoanele ce încă au prejudecăţi faţă de cei diferiţi ca etnie sau culoare a pielii ar înţelege acest lucru, şi-ar da seama că în loc să-i urască mai bine i-ar ajuta să se integreze, pentru a crea societatea plăcută şi diversă în care vrem cu toţii să trăim! Daţi o mână de ajutor la integrarea lor sociala, ca să trăiţi mai bine, atât voi, cât şi ei. Învăţaţi, citiţi, documentaţi-vă! Cărţi şi articole despre relaţiile interrasiale şi multiculturalitate. Despre cei care sunt diferiţi de voi. Prejudecata e doar în mintea voastră. Sunt oameni, ca şi voi. Unii sunt buni, alţii sunt răi. Nu toţi sunt la fel. Toţi suntem diferiţi. Asta face lumea atât de frumoasă. Incearcati să creati o punte cu cei diferiţi prin a fi deschisi la minte. Provocaţi-vă gândirea implicandu-vă! Sunt mii de lucruri pe care le puteţi face pentru a afla mai multe despre lumea oamenilor care sunt puţin diferiţi faţă de voi. Educaţi-vă copilul în spiritul diversităţii şi al toleranţei! Luptaţi împotriva urii! Căutaţi cheia problemei în voi, nu în a-i discrimina pe ceilalţi. Puneţi-vă în locul lor: orice om poate ajunge la un moment dat în viaţă într-un mediu în care să fie urât şi discriminat! V-ar placea să nu puteţi comunica, să nu aveţi aceleaşi drepturi cu alţi oameni, deşi până nu demult nu vă încadraţi în nici o minoritate, să nu aveţi pe nimeni care să vă ajute, să vi se nege drepturile de OM? Reacţionaţi! Nu rămâneţi indiferenţi! Exprimaţi-vă opinia. Luaţi atitudine împotriva propagandei rasiste şi xenofobe, dar şi împotriva mentalităţii intolerante întâlnite în toate straturile societăţii româneşti. Apropierea culturală, diversitatea, sunt lucruri demne de luat în seamă. Sunt lucruri esenţiale pentru o societate civilizată. Nu mai confundaţi patriotismul cu naţionalismul absurd şi brutal! Prejudecăţile, invidia şi ura sunt pentru oameni slabi, pentru oameni care nu au altceva de care să fie mândri decât culoarea pielii sau naţionalitatea lor/ �HOMOFOBIE Homosexualii au fost unul din grupurile persecutate de nazisti, dar din nefericire aceasta istorie e inca prea putin cunoscuta. Ea incepe inca de dinainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial. In toamna lui 1933 numai la sase luni dupa ce Hitler a devenit cancelar - s-au stabilit primele lagare de concentrare, unde au fost trimisi si primii prizonieri homosexuali. Germania avea deja o lege - Paragraful 175 - prin care sodomia era declarata ilegala. In 1935, aceasta lege a fost extinsa pentru a include orice forma de contact sexual intre barbati, iar tribunalele au inceput sa trimita la inchisoare barbati chiar pentru un sarut sau contact vizual. sau fantezie. De asemenea, pe lista comportamentelor interzise se numarau si fanteziile homosexuale. In luna septembrie a aceluiasi an s-a pus in functiune noua "Lege pentru Protectia Singelui German si Onoarei Germane", prin care se ilegaliza orice act sexual intre un evreu si un non-evreu, ca "pangarire a rasei". Cei care erau gasiti vinovati erau trimisi in lagare. Sentinta lor era sterilizarea, care de cele mai multe ori insemna castrarea. Lagarele au primit un influx nou de prizoneri homosexuali in 1936, cind politia a facut razii pe scara larga la barurile gay pentru ca atletii si jurnalistii care urmau sa vina pentru Jocurile Olimpice din acel an sa gaseasca imaginea unei Germanii "curate moral". In 1942 pedeapsa impusa de Hitler pentru homosexualitate a ajuns pana la pedeapsa cu moartea. Initial, homosexualii trimisi in lagare erau marcati cu o dunga galbena si cu litera "A", sau cu un cerc mare, negru, cu numarul 175 (o referinta la legea anti-gay). Apoi, cind SS-ul a introdus sistemul de triunghiuri colorate, cusute pe haina, ce indicau cauza detentiei fiecarui prizonier si determinau pozitia detinutului in ierarhia lagarului, pentru homosexuali a inceput sa fie folosit triunghiul roz. Mai exact: - triunghiul verde semnifica ca persoana este condamnata ca delincvent obisnuit. - triunghiul rosu indica un detinut politic. - doua triunghiuri galbene, incrucisate in forma stelei lui David - un detinut evreu. - triunghiul roz era destinat homosexualilor. - o steluta galbena deasupra triunghiului roz il punea pe detinut in randurile celei mai inferioare caste - gay de nationalitate evreiasca. Nu se cunoaste exact numarul detinutilor homosexuali din acele timpuri, se stie doar ca erau peste 10 mii. In total in perioada regimului nazist au suferit peste 50 de mii de oameni cu orientare sexuala netraditionala. Chiar dupa ce razboiul s-a sfarsit, detinutii gay continuau sa ramana in lagare, deoarece paragraful 175 a ramas in vigoare in Germania de Vest pana in anul 1969. In anii '70 miscarea pentru eliberarea homosexualilor a ales triunghiul roz ca simbol al miscarii pentru drepturile gay-lor si lesbienelor, nu doar pentru faptul ca era foarte popular, dar si pentru ca acesta devenise simbolul luptei impotriva reprimarilor si urmaririlor - atat atunci cat si acum. Astazi pentru multi triunghiul roz simbolizeaza mandria, solidaritatea si promisiunea de a nu permite repetarea ororilor Holocaustului niciodata. Triunghiul negru La fel ca si triunghiul roz, triunghiul negru provine de pe timpurile Germanie naziste. In ciuda faptului ca lesbienele nu au fost incluse in paragraful 175, care interzicea specific homosexualitatea intre barbati, se practica marcarea cu un triunghi negru a detinutilor cu un comportament antisocial. Conform ideilor naziste despre menirea femeii care se reducea exclusiv la copii, bucatarie si biserica, detinutii care purtau triunghiul negru erau lesbienele, prostituatele si alte ,elemente antisociale". De aceea, la fel ca si triunghiul roz, triunghiul negru a fost declarat de catre lesbiene si feministe un simbol al mandriei si solidaritatii. Desi folosirea acestor simboluri nu constituie decit o mica parte din lupta pentru drepturi, provenienta lor ii sfideaza pe cei care neaga istoria sau care, ca si nazistii inaintea lor, sustin persecutia oamenilor pe baza de orientare sexuala. Referinte: http://www.gay.md/lesbi/rom/story.php?sid=26 http://lgby.3x.ro/id18.htm http://www.workersliberty.org/node/1525 �GAY PARADE – BUCURESTI 2006 Imagine din timpul Marsului pentru normalitate Participanti la Parada Gay CERUL, PROPRIETATE PRIVATA BOR? �îndreptat şi împotriva minorităţilor sexuale, de aceea activismul antisexist este strâns legat de activismul pe probleme LGBT. Ne aflăm la începutul secolului XXI, moment în care, cel puţin De ce contra sexismului împotriva femeilor? Deşi printre atitudinile sexiste se numără misoginismul şi misandria, în statele democratice, o majoritate a populaţiei neagă inclusiv diferenţele dintre răspândirile celor două sunt foarte mari. În al doilea discriminările ce sunt foarte adesea aduse în lumină, şi anume cele rând, privind la definiţiile lor, observăm că misoginismul este o lipsă împotriva unor minorităţi, discriminări cum ar fi rasismul sau de încredere faţă de calităţile morale ale femeilor, atitudine negativă homofobia, perpetuând mentalitatea conform căreia minoritatea discriminată se face vinovată prin acţiunile sale de a fi dezavantajată în faţă de femei sau ură faţă de ele, în vreme ce misandria este repulsia patologică faţă de bărbaţi, patologică deci nu construită social. societate. Ce se întâmplă însă atunci când grupul discriminat este egal numeric cu grupul discriminator? Este cazul femeilor, egale numeric şi Avem de-a face sau nu cu sexismul? funcţional cu bărbaţii. În acest caz, conceptul de sexism şi activismul ● Privind la statutul celor două sexe în toate sferele societăţii, anti-sexist sunt puternic ridiculizate în societate, pentru că se consideră primul lucru care iese in evidenţă este împărţirea în sexul tare că egalitatea dintre femei şi bărbaţi a fost demult obţinută, pe toate [masculin] şi sexul slab [feminin]. În aceeaşi logică, tot ceea ce e planurile. Astfel, chiar şi în comunităţile cu vederi politice anticonsiderat inferior e numit “feminin”, iar tot ceea ce e considerat conservatoare, sexismul este văzut ca inexistent, ba mai mult, în opinia superior, “masculin”. Acest lucru se observă zi de zi în relaţiile majorităţii, caracteristicile lui fac parte în mod firesc din relaţiile de sociale, fiind împământenite expresii precum “femeia e femeie”, gen. “bărbatul e bărbat”, “se bate/plânge/argumentează ca o femeie” [aluzie la păşirea în afara rolurilor prescrise social şi cultural pentru un bărbat, Ce este sexismul? Sexismul este o practică socială care întăreşte diferenţa şi segregarea lucru considerat extrem de negativ]. În acelaşi timp, există dintre sexe în public şi privat, atribuind roluri şi comportamente, discriminare sistematică împotriva femeilor în toate societăţile, modelând aşteptări diferite în funcţie de sex ale persoanelor din jur. începând de la izvoarele lor, în cultura populară şi religie. ● Nenumărate poveşti, bancuri, proverbe, cântece înfăţişează Este asociat cu patriarhatul (deşi nu avem nici un fel de garantii să spunem că într-o societate matriarhală practici sexiste nu ar exista) şi femeia ca fiind o fiinţă frivolă, inferioară, proastă, slabă, rea, malefică, este problema cheie în jurul căreia mişcarea feministă a luat amploare ce trebuie controlată, supusă, dominată [în cele mai multe poveşti, Binele este reprezentat de partea bărbătească, ce triumfă la sfârşit, prin şi pe care feminismele de toate felurile o critică. Preluarea numelui soţului de către soţie este o practică sexistă, monopolizarea bucătăriei supunerea femeii, adică Răul]. S-ar putea crede că aceste lucruri sunt de către soţie este de asemenea sexistă când argumentul este “eu sunt minore în ceea ce priveşte discriminarea pe criterii de gen, dar ele stau la baza unor cazuri de discriminare mult mai grave sau fac parte din femeia”. [sursă: glosarul de termeni de gen al Ladyfest România educaţia dată de către părinţi copiilor lor [de exemplu, “învătămintele” http://ladyfest-ro.pimienta.org/05/cd/ro/glosar.html] Sexismul este în mod comun considerat discriminarea şi/sau ura date de un mare număr de părinti fetiţelor, conform cărora, atunci când împotriva unor persoane, bazate pe sex, mai degrabă decât pe vor creşte trebuie să fie frumoase, delicate şi supuse, ca să “pună mâna caracteristicile individuale, dar se poate referi de asemenea şi la pe un bărbat”, iar ulterior să se priceapă la toate treburile casnice, ca oricare sau toate diferenţierile sistemice bazate pe sexul indivizilor. să-l “păstreze”, încurajarea competiţiei între tinerele adolescente, Atitudinile sexiste sunt convingerea că unul dintre sexe este superior având ca miză favorurile unui bărbat, inculcarea ideii că femeile sunt celuilalt, misoginismul, misandria şi impunerea unor noţiuni limitate în invidioase şi bârfitoare, ceea ce duce la dezbinare, lipsă de încredere şi ceea ce priveşte masculinitatea persoanelor de sex masculin, şi de-solidarizare în interiorul genului, cât şi la încercarea femeilor de a respectiv feminitatea, celor de sex feminin. Sexismul este de asemenea DE CE ANTI-SEXISM? �trece peste barierele de gen, intr-un sens negativ însă, declarându-şi ele însele misoginismul]. ● Un alt izvor de bază al discriminării împotriva femeilor este religia. Credinţa că Eva a fost creată din coasta lui Adan, că femeile nu pot avea funcţii în cadrul Bisericii [doar 7% din slujbele clericale aparţin femeilor – sursă: Ina Curic, Paşi spre ţara egalităţii: o provocare pentru fete şi băieţi – disponibilă online la http://ladyfestro.pimienta.org/05/cd/pdf/curic-pasi.pdf], că fetele şi femeile nu pot intra în Biserică în timpul menstruaţiei deoarece sunt murdare şi nedemne, dar şi – una dintre cele mai grave probleme – că femeile au datoria de a fi mame şi respingerea ideii de control al maternităţii, indiferent de posibilităţile fizice şi materiale sunt profund discriminatorii şi dăunează progresului relaţiilor de gen. ● Efectele acestor discriminări sistemice în societate sunt foarte grave mai ales la nivelul violenţei de gen şi al sănătăţii reproductive. În ce priveşte violenţa de gen, avem de-a face cu o promovare foarte intensă a culturii violului [rape-culture], reprezentată de un mediu social în care violul şi alte forme de violenţă [sexuală sau sexualizată] sunt comune şi prevalente, dar şi acceptate sau tolerate, mediu saturat cu imagini de viol sau alte forme de violenţă ce parvin prin diverse canale de comunicare şi în care sexul şi violenţa sunt prezentate ca interdependente [sursă: glosarul de termeni de gen al Ladyfest Romania]. În acest mediu, se tinde spre învinuirea victimelor violenţei, acestora inculcându-li-se ideea că sunt singurele responsabile şi că este ruşinos să reclame tratamentele abuzive. Multe violuri rămân nedenunţate datorită stigmatizării şi a traumei asociate acestora. Violul este folosit sistematic ca tactică de război. Nu de puţine ori auzim expresii de genul “E îmbrăcată ca o curvă, normal că poate fi violată” sau bine-cunoscutele zicale “Bătaia e ruptă din Rai” şi “Bate femeia, că ştie ea de ce”, în cazurile de violenţă domestică. În lume, femeile sunt bătute, oprimate, abuzate şi torturate în fiecare zi. Cercetările arată că violenţa domestică este răspândită pe scară largă în majoritatea societăţilor şi este o cauză frecventă a sinuciderilor în rândul femeilor. În România femeile sunt victime ale violenţei în familie în proporţie de peste 30% şi, conform Inspectoratului General al Poliţiei Române, la fiecare două zile, o femeie este omorâtă în bătaie. ● La ora actuală, femeile sunt supuse mai multor duble constrângeri. Pe de o parte media dedicată femeilor este suprasaturată de mesaje care le îndeamnă la emancipare sexuală [promovarea aventurilor de o noapte ca mod de viaţă, condamnarea virginităţii păstrate până după vârsta de 17-18 ani, articole ce îndeamnă la inventivitate şi lipsă de prejudecăţi sexuale], pe de altă parte persistă ideea că femeile cu mai mulţi parteneri sexuali sunt “curve”, în timp ce bărbaţii cu acelaşi prerogativ sunt “cuceritori”, “virili”, “masculini”. În multe comunităţi, femeile sunt bătute, excluse şi, în cazuri extreme, chiar omorâte dacă îşi pierd virginitatea înaintea nunţii. În acelaşi timp, multe femei nu au acces la informaţii privind sănătatea reproductivă sau nu au, pur şi simplu, dreptul de a alege. În România, multe femei din comunităţile de rromi nu au acces deloc la servicii medicale, cu atât mai puţin la planning familial, aspect în care sexismul se îmbină pregnant cu anti-ţiganismul, în societatea românească. În România, o condiţie pusă uneori femeilor, la angajare, este de a nu rămâne însărcinate. Femeile cu dizabilităţi sunt sfătuite să nu aibă copii. �● În acelaşi timp, pentru femei a apărut constrângerea de a participa material la intreţinerea familiei, însă în acelaşi timp, ele trebuie să se ocupe, în opinia a 63,8% dintre români, şi de toate treburile gospodăreşti, ceea ce duce la zile de muncă duble şi deci la pierderea randamentului. 30% din gospodăriile din lume sunt îngrijite de femei, 80-90% din cele mai sărace familii depind de femei pe tot globul, şi tot ele au de obicei responsabilitatea de a creşte copiii, de cele mai multe ori fără ajutorul tatălui, al familiei sau al comunităţii. În România, femeile se ocupă de creşterea copiilor în proporţie de 66%. [sursă: Ina Curic – Paşi spre ţara egalităţii: o provocare pentru fete şi băieţi]. Femeile care îşi abandonează copiii sunt stigmatizate de societate prin canalele culturii de masă, rolul tatălui în conceperea şi creşterea copilului nefiind luat aproape niciodată luat în considerare. ● În ceea ce priveşte veniturile, femeile deţin doar 10% din venitul global, în toată lumea persistă inegalităţile salariale între femei şi bărbaţi, cele mai multe ţări din Europa înregistrând diferenţe de până la 20% între salariile femeilor şi ale bărbaţilor. În România, veniturile femeilor în general reprezintă doar 50% din cele ale bărbaţilor. Astăzi, două treimi din cele 876 milioane de analfabeţi din lume sunt femei. În Romania, desi numărul de elevi şi studenţi femei este de 50,1%, acest raport nu se regăseşte pe piaţa forţei de muncă, una din cinci femei românce neavând nici o sursă de venit. Segregarea în domeniul muncii este evidentă, atât în lume cât şi în România (1998): femeile sunt majoritare în sectoarele bugetare (sănătate, învăţământ, turism, comerţ) unde sunt salarizate cu până la o treime sub media salarizării pe economie, iar în ramurile predominate de barbaţi (constructii, energie, transporturi, etc.) salariile sunt mult mai mari. [Ina Curic – Paşi spre ţara egalităţii: o provocare pentru fete şi băieţi] Toate aceste inegalităţi sunt efecte ale sexismului şi sunt interdependente. Deşi în statele democratice, din punct de vedere legislativ, inechităţile nu există, în România fiind adoptate atât Legea nr. 48 din 16 ianuarie 2002 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare cât şi Legea privind egalitatea de şanse dintre femei şi bărbaţi din 5/8/2002, la nivelul mentalităţilor colective şi situaţiei din sferele societăţii, acest lucru nu se observă. De aceea, sexismul nu trebuie tratat cu indiferenţă. Nu putem trata efectele fără a înlătura cauzele, care de cele mai multe ori stau în atitudinea societăţii. RASISMUL ECOLOGIC Conceptul de environmental racism combină aspecte precum segregarea rasială şi cea pe clase cu altele legate de poluare şi de hazarduri climatice în general. În ziua de azi este o practică obişnuită să se arunce deşeuri sau să se facă experimente şi proiecte ce afectează negativ mediul în locuri unde locuiesc săraci şi persoane aflate în minoritate. Studii realizate în Statele Unite arată cum multe gropi de gunoi sînt localizate deseori în apropierea suburbiilor unde populaţia majoritară este formată din rezidenţi de culoare. În cartea Sustainable Cities: Dilemmas and Option, Atkinson afirmă următorul lucru: “În general bogaţii se pun la adăpost de cele mai grave probleme ecologice. Ei pot obţine cu uşurinţă apă curată şi se pot debarasa la fel de uşor de apa reziduală prin tuburi septice; săracii, pe de altă parte chiar şi atunci cînd au la dispoziţie suficientă apă, trebuie să trăiască cu pericolul spălării şi chiar al consumului de apă contaminată. În timp ce bogaţii găsesc modalităţi satisfăcătoare de a se debarasa de gunoiul solid, cel al săracilor este rareori transportat din vecinătăţile unde locuiesc, acumulîndu-se oriunde există spaţiu: în canale, în rîuri, în spaţii vacante. Autorităţile construiesc şosele şi plantează copaci pentru cei bogaţi, în timp ce săracii îşi improvizează tot felul de poteci de acces la locuinţele autoconstruite ( slums )”. Ca şi scurtă paranteză, să ne gîndim de cîte ori nu-i acuzăm pe cei care locuiesc în cartiere mărginaşe sau zone defavorizate, în special populaţie rromă, că sînt “murdari”, “împuţiţi”, “pute în jurul lor”, “nuşi adună gunoiul”, “îi mănîncă şobolanii”, etc. Realitatea este că, de fapt, pentru a putea beneficia de ridicarea şi transportarea gunoiului, trebuie să plăteşti. Aşa este şi “normal”, ar putea adăuga imediat cineva. Ce ne facem însă în cazul în care sărăcia extremă, excluziunea socială şi alte realităţi de genul acesta fac imposibile nu doar achitarea unei taxe pentru ridicarea deşeurilor, ci chiar şi procurarea alimentelor necesare supravieţuirii, la fel ca şi accesul la resurse vitale. Să nu mai vorbim despre “comunităţile gropilor de gunoi”, oameni care îşi improvizează locuinţe pe munţii de gunoaie, trăind totodată de pe urma acestora. Un exemplu de astfel de “comunitate” este Dallas, o groapă de gunoi situată undeva la marginea oraşului Cluj. �„CARTIERUL DALLAS” – CLUJ..... Între timp, problemele ecologice se accentuează de la un capăt la altul al globului. Shanty-town-urile ( ghetourile ) se prezintă viitorilor rezidenţi drept locaţii unde aceştia vor putea beneficia de oportunităţi pe care nu le pot găsi în zonele rurale. Împinşi din astfel de zone către cele urbane, în căutarea unei vieţi “mai bune”, aceşti oameni trebuie să se conformeze realităţilor găsite, segregărilor teritoriale bine consolidate şi “facilităţilor” disponibile, care adeseori le cauzează afecţiuni serioase, în special copiilor ce se joacă pe străzi. În timp ce în marile oraşe ale lumii se construieşte frenetic, iar procesul gentrificării afectează din ce în ce mai multe zone, vecinătăţile defavorizate rămîn izolate, neluate în seamă, şi, adeseori, găzduiesc în apropierea lor situri uriaşe de deşeuri. Care, nu e aşa, trebuie să fie şi ele depozitate undeva… ....SI VIITORUL DIZABILITATILE SI DISCRIMINARE Cu toţii, de la oamenii de rând la cei mai înalţi demnitari, suntem foarte prinşi în cultul propriului nostru corp. Căutăm cu tot dinadinsul să stăpânim un corp “ideal”, aşa cum vedem în reclame, încât petrecem destul timp analizându-ne linia bretonului şi mătreaţa, pungile de sub ochi, dimensiunea burţii sau a muşchilor, stratul de celulită, ridurile. Evident că nu mai rămâne timp să ne preocupe şi soarta celor care au altfel de probleme decât noi. Nu ne interesează cât de mari sunt provocările fizice pe care le întâmpină acei oameni – de la nevăzători, surdo-muţi, până la cei în scaun cu rotile – pe care îi clasificăm, cu nonşalanţă, ca fiind “handicapaţii”. Îi clasificăm, îi dăm deoparte şi îi ţinem cât mai departe, ca nu cumva să ne deranjeze cu nevoile lor “speciale”. Ce, parcă noi suntem mulţumiţi?! E treaba lor că nu au cum să se deplaseze în oraş, că nu sunt acceptaţi să lucreze, că ajutoarele sociale sunt ridicole, că nu au acces la activităţile culturale şi la viaţa comunitară! La unii dintre ei, nici măcar urna mobilă, în zilele alegerilor, nu se deranjează să ajungă. Dreptul de vot li se acordă doar teoretic. Ce, ăştia-s cetăţenii noştri?! �NATIONALISMUL IN EX-YUGOSLAVIA In timpul existentei Yugoslaviei multi cetateni din celelalte patru tari (membre ale fostei Yugoslavii) au plecat sa traiasca si sa munceasca in Slovenia . Chiar si astazi in unele orase din Slovenia majoritatea cetatenilor sunt emigranti . Unii chiar spun ca nu exista sloveni „adevarati” in Ljubljana . Desigur , in timpul existentei Yugoslavie , Slovenia permitea usor intrarea strainilor . Majoritatea au mers acolo sa munceasca si sa caute o viata mai buna deoarece Slovenia avea standarde mai bune . Dar o data ce a pornit razboiul, Slovenia a inceput genocidul etnic fata de acesti oameni . Mai precis 18305 sau chiar mai multi oameni au fost afectati de acesta politica de exterminare . Guvernul a dat o lege prin care toti strainii erau obligati sa se declare sloveni, luandu-si aceasta cetatenie, sau sa paraseasca tara . Acest lucru trebuia facut in aceea perioada si intr-un termen foarte scurt . nazismul si patriotismul ) ei purtand simboluri „ustasa” la concerte si la meciurile de fotbal . Ustasa era un grup profascist care a ajutat Croatia sa devina independenta in timpul primului razboi mondial , aceasta fiind sub conducerea regelui sarb Alexandru . Ei credeau intr-o tara curata din punct de vedere etnic . Se stie ca crimele lor au avut ca tinta sarbi , rromi , macedoneni si albanezi . Asa ca in ultimul razboi sub pretextul eliberari croatiei ei au repetat trecutul . Multi dintre cei care se numesc astazi ustasa habar nu au ce inseamna . Chiar si azi , dupa 15 ani de la terminarea razboiului , este dificil sa fi sarb in Croatia . Multi dintre parintii prietenilor mei le-au interzis sa se asocieze cu mine deoarece tatal meu este sarb . Ura dintre aceste doua natiuni continua, oamenii neintelegand ca aceasta ura a dus in trecut la un razboi pe care si unii si altii l-au pierdut . Cei 18305 (mai sus mentionati ) care nu si-au schimbat cetatenia au pierdut intr-o zi locul de munca iar documentele lor au fost anulate. Au fost deportati fiind indepartati de familile lor fara sa aiba posibilitatea sa se intoarca . Acum cativa ani skinhead nazisti au omorat un african in centrul orasului . Dar media a vazut totul ca o poveste normala. Azi miscarea skinhead nazista nu prea mai exista in Croatia, dar acum cativa ani cand exista cu adevarat era intodeauna cauza atacurilor impotriva rromilor si punk-istilor. Motivul este probabil acela ca nu exista prea Chiar si dupa 15 ani inca mai lupta pt drepturile lor . Multi dintre ei au multi emigranti. Partidul de dreapta nu este atat de puternic acum fata fost si in greva foamei. De abia acum Slovenia a dat un referendum de cum era dupa razboi, dar patriotismul este in continuare o unealta prin care exista posibilitatea ca ei sa-si primeasca cetatenia. Din ziua in folosita in timpul campaniilor electorale . care au fost anulati din punct de vedere etnic si administrativ ei se numesc cetateni „anulati” . Pe de alta parte Serbia are o miscare skinhead nazista mult mai puternica, fapt ce se datoreaza si trupelor muzicale. Multi nazisti se In Croatia si Serbia problema nazismului este legata de razboiul ce a autonumesc „cetniks” , acestia fiind o armata paramilitara in timpul avut loc in Croatia. In continuare mai exista ura fata de sarbi. Dupa ultimului razboi si al celui de-al doilea razboi mondial, fiind razboi cantaretul croat Thompson inca mai imprastia ura fata de sarbi. responsabili pentru moartea multor civili majoritatea croati si rromi. In timpul concertelor lui oamenii purtau simboluri „ustasa” si strigau : Daca mergi spre Belgrad poti vedea multi oameni care poarta moarte sarbilor ! Acum guvernul ii interzice sa mai tina concerte. simboluri cetnik . Multi oameni se autonumesc „ustasa” in special nazisti si cei din galeriile de fotbal ( in Croatia fotbalul este in stransa legatura cu Evident pentru multi oameni razboiul nu s-a terminat si datorita acestor oameni razboiul poate porni oricand. �Timur ucis de către nazişti pe 13 noiembrie 2005 Solidarity! Fight Back! RASISM SI FASCISM IN RUSIA In ultimii ani Rusia este cuprinsa de un val al violentelor neo-naziste – fapt mai putin cunoscut celor din Europa. Aceste violente, agravate incepand cu noiembrie 2005, au ca tinta strainii(studenti, solicitanti de azil) - persoane provenind din fostele republici sovietice sau apartinand minoritatilor etnice, homosexualii, evreii dar si militantii antifascisti. Propaganda naţionalistă şi atmosfera rasistă au încurajat pornirile criminale ale naziştilor şi le-au permis să se menţină pe poziţia de reprimare a populaţiei. regăseşte o mare parte din populaţie, ajută grupurile fasciste si violenţa rasială stradală să se menţină pe poziţii şi să capete amploare. Această situaţie a atins apogeul în momentul autorizării marşului fascist de “Ziua Unirii” pe 4 noiembrie 2005 în Moscova. Grupuri precum: Miscarea împotriva imigrării ilegale, Marele Partid Naţional al Puterii din Rusia, Tinerii eurasieni, Uniunea Slavă, etc. au participat la manifestaţie. Aproximativ 4000 de oameni cu slogane precum: “Rusia pentru ruşi” sau “Rusia mai presus de toate” mărşăluiau prin centrul capitalei. S-au folosit saluturi naziste de către unele dintre grupurile prezente la manifestaţie, iar contraactivitatea antifasciştilor din Moscova a fost izolată şi marginală. Manifestaţiile de protest ale Partidului Liberal şi ale activiştilor pentru drepturile omului au fost interzise. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu manifestaţia “Gay Parade” în mai 2006, fapt ce evidenţiază destul de clar poziţia politică a guvernului rus. Alexei organizează concerte pe scena muzicală punk-rock din Rusia, fiind în acelaşi timp un activist antifascist. Urmatoarea relatare – rezumată în urma unei întalniri cu acesta în Iunie 2006 si completata ulterior cu alte informatii de pe site-urile activistior rusi – descrie naşterea şi activitatea scenei naziste ruseşti, climatul social al rasismului, precum şi strategiile ofensive şi defensive ale grupurilor antifasciste. Confruntandu-se cu actuala situaţie de marginalitate a grupului său Antifa, Alexei îşi manifesta interesul pentru interacţionarea cu alte grupuri, precum şi necesitatea de a face public climatul rasist din Rusia. În contextul reinvaziei Ceceniei de către trupele ruseşti în toamna anului 1999 şi a începerii mandatului prezidenţial al lui Vladimir Putin la începutul anului 2000, intensificarea politicilor privind statusul imigranţilor este din ce in ce mai evidenta.. Alexei consideră politica naţionalistă a guvernarii lui Putin ca fiind principalul motiv al accentuării rasismului în rândurile populaţiei ruse. Imigranţii sunt asociaţi cu imaginea duşmanului şi în acest context, cu nesfârşita criză politică a conflictului din Cecenia , precum şi cu nemultumirea populaţiei faţă de guvernare. Situaţia economică precară în care se *Marşul fascist (noiembrie 2005) În fiecare cartier din Moscova există puternice grupuri de huligani care activează în strânsă coaliţie cu grupurile fasciste. Scena huliganilor reprezintă un puternic teritoriu de recrutare pentru asociaţii precum “Sânge şi onoare” şi “Brigăzile Unite 88”. Aceasta din urmă numără circa 500-600 de membrii, însă numai în jur de 100 dintre aceştia sunt �activi permanent, media de vârsta fiind de peste 30 de ani. Grupurile fasciste din Moscova au reprezentativitate şi în Sankt Petersburg, Voronej, Nijni Novgorod şi Novosibirsc printr-o serie de centre regionale. Structurile Antifa solide sunt prezente numai în nordul Rusiei, in orase precum Petrozavodsc sau Kirov. Pe şcena muzicală Ska, numărul adepţilor nazişti este foarte mare. Formaţiile care se pretind a fi apolitice au atras o mulţime de fani naivi. Concertele Ska din Moscova reprezintă un puternic fundal pentru şcena nazistă. De asemenea, la concertele punk şi rock se prezintă un număr mare de partizani ai mişcărilor de Dreapta, ceea ce obligă formaţiile să renunţe la mesajul antifascist. Grupurile ANTIFA Antifascistii rusi sunt extrem de divizati si izolati: cativa militanti din asociatii, aparatori ai drepturilor omului, militanti membri ai partidelor liberale, anarhisti clasici si o miscare alternativa radicala care se detaseaza cu neincredere de toate cele de mai sus, reprezentata de militantii din scena punk-hardcore. Liga Anarhistilor din Sankt Petersburg (http://novsvet.narod.ru , newworld@mail.admiral.ru ) este una din aceste grupari militante care au iesit in evidenta prin cateva actiuni antifasciste concrete in ultimii ani. Acestia au fost prezenti pe 5 martie 2006 in Piata Mujestvo din St Petersburg la un miting organizat de Asociatia Antifascista cu ocazia comemorarii unei femei din Kirghizia omorata pe 25 februarie in aproprierea acelui loc. La miting au participat si cei de la Liga Anarhistilor, cativa liberali, cei de la Universitatea Libera, dar si cativa trotskisti. Tot in 2005 pe 6 noiembrie a avut loc Marsul Impotriva Urii – actiune antifascista organizata cu ocazia zilei de nastere a unui militant antifascist , etnolog africanist pe nume Nicolae Girenko, omorat de nazisti in urma cu un an. Insa potrivit celor de la Liga Anarhistilor, organizatorii acestei actiuni erau liberalii moderati din opozitie, care mizau pe folosirea marsului in scop de lobby pentru viitoare initiative legislative antifasciste. Acestia au intocmitdin timp o lista cu persoanele participante la actiune prin care au fost exclusi sau evitati antifascistii radicali. O alta retea importanta de colective dedicate luptei impotriva fascismului si xenofobiei este cea a socialistilor libertari si poarta numele de AVTONOM (info@AVTONOM.ORG, WWW.AVTONOM.ORGi). Aceasta este una dintre cele mai active miscari antiautoritare si antifascite din Rusia. Membrii retelei sunt implicati in majoritatea actiunilor si campaniilor sociale antirasiste, antirepresive, anticapitaliste. Anul acesta cei de la Avtonom se numara printre organizatorii Marsului Antifascist imporiva Urii de pe 29 octombrie din Moscova, dar si printre initiatorii si sustinatorii directi ai actiunilor planificate impotriva Marsului Nationalist de Ziua Rusiei de pe 4 noiembrie. Frontul Antifa de Stanga (http://www.laf.drugoi.com/ , rodkille@drugoi.com ) este o alta miscare radicala activa din Rusia. O actiune importanta a acestora ar fi Marsul Anticapitalist -2006 de pe 1 octombrie in care au fost implicati direct impreuna cu activisti anarhisti independenti , membri ai unor ONG-uri dar si ai partidelor de stanga. Pancardele afisate de cei dela FAS erau : Nu Fascismului, Nationalismul – un iad prentru muncitori. Pe 22 iunie 2006 a fost infiintat oficial la Mosvova Frontul Antifascist Rus, a fost adoptat statutul si programul actiunilor cetatenesti impotriva fascismului. Frontul include membri ai diverselor ONG-uri aparatori ai drepturilor omului, si cativa membri ai partidelor politice. In programul organizatiei este subliniata necesitatea autoorganizarii fortelor antifasciste precum si initierea unui dialog public pe tema fascimului. De asemenea, autorii programului propun ameliorari legislative in sensul combaterii fascismului. Tot cei de la de la Frontul Antifascit sunt printrei organizatorii unui mars antifascist care avea loc pe 4 noiembrie de Ziua Nationala a Rusiei in piata Kalujskaia din Moscova. Mitingul se d#va desfasura sub sloganul : ‘ in Ziua Unitatii Nationale, sa manifestam pentru respectarea drepturilor oamenilor din Rusia de toate nationalitatile, sa ne exprimam protestul impotriva xenofobiei si fascismului, sa atragem atentia autoritatilor Moscovei asupra amenintarii acestor fenomene. �Sarbatoarea de 4 noiembrie – Ziua Nationala Rusiei a fost instituita de presedintele Putin in anul 2005 in scopul consolidarii unitatii, integritatii si mandriei nationale a poporului rus. Anul trecut aceasta zi a fost celebrata pe strazile Moscovei de zeci de mii de tineri de extrema dreapta. In acest an grupurile antifasciste radicale din toata Rusia se vor mobiliza pentru actiuni de combatere a fascismului in strada : contra-manifestatii, distribuire de materiale informative, incercari de blocare a paradei fascistilor. Subculturile antifasciste s-au cristalizat în strâsă legatură cu atacurile naziste îndreptate împotriva unei formaţii Punk din Moscova într-o staţie de tren în 2004. Asemenea atacuri se mai petrecuseră şi înainte de acestă dată, însă brutalitatea acestui incident în care a fost implicată o formaţie cu mesaj mai mult sau mai puţin apolitic, a dus la divizarea şcenei muzicale din Moscova şi Sankt Petersburg în grupări profasciste, aplotice şi antifasciste, atât în ceea ce priveşte formaţiile cât si publicul acestora. În semn de solidaritate, s-a organizat o campanie pentru victimele incidentului, constând în organizarea unor concerte pentru acoperirea costurilor de spitalizare. Aceasta a fost prima data când un numar semnificativ de formaţii muzicale si grupuri sociale s-au organizat şi au acţionat împreună, conturându-şi o poziţie politică colectivă/ comună. În tot acest timp, s-au întreprins numeroase atacuri asupra concertelor mişcărilor de Stânga, contraofensiva întreprinzând si ea la reandul ei acţiuni împotriva evenimentelor profasciste. Pe şcena Punk, Hardcore şi sporadic la evenimentele fotbalistice, s-au constituit grupuri Antifa care au colaborat între ele, întărind contactele între diferite oraşe precum Kiev şi Sankt Petersburg. Cu toate acestea, Alexej susţine că este imposibil pentru mişcările antifasciste sa obtina vizibilitatea şi forţa pe care grupurile naziste o posedă, în primul rând dacă ne gândim la faptul că aceştia din urmă sunt puternic susţinuţi de numeroase partide politice şi au numeroşi simpatizanţi la nivelul instituţiilor statale. Sub presiunea constantă a ameninţărilor cu atacuri fasciste, atmosfera la concerte este in general foarte tensionată, trupele din mainstream renunţând de ani de zile deja la mesajele antirasiste. Una dintre putinele formatii care se menţine pe poziţii transmiţând mesaje antirasiste este “Distemper”. Aceştia au fost atacaţi anul trecut în Voronej după încheierea unui concert. La un alt concert susţinut în Kiev, tinerii spectatori au refuzat să primească materiale antifasciste distribuite gratuit de teamă să nu fie atacaţi de nazişti după terminarea spectacolului. Chiar dacă sunt anunţate din vorbă în vorbă, atacurile naziste şi problemele cu poliţia sunt imposibil de prevazut cu exactitate şi prevenite de fiecare dată. Cu toate acestea, amploarea concertelor susţinătorilor Stângii antifasciste este în continuă ascendenţă. În Moscova există aşa-numitele grupuri Anti-Antifa, iar în acest context Alexei vorbeşte despre situaţia luptelor de stradă foarte violente din ultima vreme. Anul trecut în Aprilie, activista antifascistă Sasha R. a fost ucisă cu intenţie într-o ambuscadă stradală din Moscova, iar Alexei asociază această crimă cu mesajul de ameninţare îndreptat împotriva scenei mişcării de Stânga. În semn de solidaritate, s-au organizat o serie de concerte iar banii colectati (aproximativ 2000 de euro) au fost donaţi familiei Sashei. De asemenea există ideea de a plasa o plăcuţă comemorativă în locul în care aceasta a fost ucisă – scopul fiind acela de a sensibiliza şi atenţiona trecătorii în legătură cu violenţele rasiste şi fasciste care, la ora actuală, sunt considerate a fi acte ce intră într-o oarecare normalitate. În mass-media aceste crime violente sunt catalogate ca şi scandaluri apolitice, în primul rând datorită faptului ca mass-media din Rusia este în mare parte subsumată intereselor unor partide politice. Singura modalitate prin care rasismul ar putea fi combătut pe termen lung, o reprezintă în opinia lui Alexei, dezvoltarea conştiintei politice şi antifasciste la generaţia tânără. În undergroundul subcultural, tinerii găsesc posibilitatea să contrasteze cu plictiseala vieţii cotidiene, deşi şansa de a putea schimba societateaper ansamblu, nu poate fi întrevăzută încă. Cu toate acestea, există numeroase grupuri care organizează acţiuni pentru ajutorarea oamenilor străzii - care sunt la rândul lor victime ale atacurilor naziste violente, pentru pregătirea protestelor G8 şi a celor îndreptate împotriva represiunilor poliţiei. Sub �sloganul “Do-something-and-do-it-yourself” se realizează popularizarea acestor acţiuni şi se crează reţele supra-regionale. Prin dezvoltarea contactelor cu mişcări similare din Europa, Alexei întrevede o şansă de a putea schimba situaţia locală problematică. Proiectele concrete ale scenei subculturale (ex. turnee muzicale, programe de exchange) ar putea contribui la descoperirea şi cristalizarea strategiilor politice de luptă pentru o societate fară dogme legate de rase, clase şi genuri. Rasism şi Fascism în Societatea Rusă În seara de 25 mai 2006 Arthur S. mergea spre casă, călătorind cu trenul din Moscova în Pushkino. Arthur avea 19 ani şi era cetăţean rus, deşi la origine era armean din Azerbaijan. În 1989 familia sa fugise din calea persecuţiei etnice, mutându-şi domiciliul din Baku în Rusia. În momentul în care trenul se apropie de staţia de destinaţie, Arthur este atacat de către doi tineri. Unul dintre ei îl injunghie mortal în repetate rânduri strigând “Heil Rusia”. Cel de-al doilea individ trage semnalul de alarmă şi cei doi se fac nevăzuţi. Arthur este una dintre multele victime ale violenţei rasiste din Rusia. Cuprinsul geografic în care astfel de crime se petrec frecvent include Siberia, Rusia Centrală, regiunea Sankt Petersburgului şi Moscova. Numărul exact al victimelor este greu de aproximat deoarece multe dintre aceste crime nu sunt înregistrate ca având la bază rasismul. Numai presiunile Procuraturii au contribuit la implicarea poliţiei în investigarea unei crime comisă pe 14 mai, a cărei victimă a fost un individ de etnie romă. Pe 13 noiembrie 2005, in fata unei librarii din St Petersburg doi tineri, Maxim si Timur au fost atacati cu cutite de un grup de 10-12 neonazisti. Maxim a fost ranit, iar Timur Kacharava, chitarist al trupei locale de hardcorepunk Sandinista!, a decedat. Acesti doi tineri, care tocmai participase la initiativa saptamanala ‘Food not Bombs’ erau militanti ai scenei antifasciste radicale din St. Petersburg si fusese deja amenintati de catre neonazisti in urma cu o luna. Timur a murit inainte ca ambulanta sa ajunga la locul faptei. Avea 20 de ani. Maxim a scapat cu viata in pofida celor 5 lovituri de cutit. Fiind unicul martor al crimei prietenului sau, el a fost invitat de catre politie dupa externare pentru recunoasterea fata in fata a agresorilor printre nazistii interpelati. Avand in vedere ca procedurile de protectie a martorilor sunt inexistente si in contextul actual creat, marturia poate insemna condamnarea la moarte pentru acest tanar de 20 de ani. Pana la acest moment, toti asasinii lui Timur au fost retinuti cu exceptia liderului bandei, al carui nume este cunoscut politiei si este urmarit in continuare. Ţinta mişcărilor de Dreapta din Rusia sunt în principal persoanele nonslave, homosexualii, membrii unor alte subculturi sau duşmanii politici – aceştia devenind frecvent victimele unor atacuri violente. Numai în aprilie 2006, s-au petrecut mai mult de 30 de agresiuni rasiste şi fasciste, folosite pentru a intimida populaţia. Având ca obiectiv intimidarea potenţialilor duşmani şi a cetăţenilor de rând, un grup de 30-40 de tineri au atacat violent pasagerii din metrou în ziua de 23 Aprilie 2006 folosind sloganul „Pro Rasism!” Conform declaraţiilor martorilor oculari, aceştia purtau haine obişnuite, fără însemne huligane. Un pasager cu aspect caucazian a fost grav rănit la cap. Poliţiştii prezenti la locul incidentului, nu au intervenit. Victimele – printre care se numără şi cei grav răniţi– nu se adreseaza de regulă poliţiei. Fară îndoială, unul dintre motive este neâncrederea generală şi teama faţă de organele de ordine. Centrul de Analiză a lui Juri Lavada declară că 70% dintre cetăţenii ruşi nu au încredere în poliţie. De asemenea, controale frecvente ale pasapoartelor celor cu înfăţişare non-slavă şi ale imigranţilor, crează presiune şi teamă în rândurile acestora. Acelaşi centru de analiză arată că 40% dintre poliţişti sunt de acord cu sloganul “Rusia pentru ruşi” şi 70% dintre ei au prejudecăţi faţă de aşa-zişii caucazieni. Chiar şi atunci când investigaţiile în cazul unui atac sunt urmate de un process, în general acuzaţii nu trebuie să se teamă că vor primii o pedeapsă substanţială. În februarie 2004 în Sankt Petersburg o familie tadjikistaneză a fost atacată de către un grup de tineri înnarmaţi cu cuţite şi arme de foc. Tânăra fiică a familie, Chursheda S. în vârstă de 9 ani a fost ucisă. Guvernatorul şi-a declarat intenţia de a-i găsi pe faptaşi şi de a-i pedepsi, pentru a face dovada modului în care autorităţile se raportează la astfel de crime. În martie 2006 curtea de justiţie şi-a pronunţat sentinţa: cel mai în vârstă dintre cei opt acuzaţi, �care fusese învinuit şi de comiterea crimei având ca bază motive rasiste, a fost condamnat pe motiv de huliganism. Judecătoria a ignorat aspectul rasist al faptelor comise. Verdictul dat în cazul acestui process dovedeşte tendinţele xenofobe întâlnite în societatea rusă. Propaganda anti-semită de pe fundalul războiului din Cecenia, susţine atitudinile negative faţă de ceceni, precum şi faţă de oamenii din regiunea Caucaziană. crima. De aceea, este bine ca cei care au ales sa traiasca la Moscova, St Petersburg, sau Voronej sau oriunde in Rusia sa poata conta pe toti ceilalti militanti antifascisti si antirasisti din toata Europa, pe solidaritatea noastra, pe sustinerea si raspandirea informatiilor despre realitatea de acolo in tarile noastre. În ultimii ani s-a conturat conceptul universal al duşmanului – imigrantul din afara graniţelor Rusiei – care trebuie exclus din sistemul compact al “Poporului Rus Pur”. În această situaţie, mass-media are un rol important. Statisticile criminalităţii publicate in majoritatea ziarelor pun mare accent pe apartenenţa etnică. De accea, imaginea criminalului străin se conturează pe un ax - pornind de la mafia drogurilor controlată de populaţia romă şi până la terorismul cecen-musulman. Protestul împotriva marşului fascist (Noiembrie 2005) Asasinarile activistilor, la fel ca si crimele rasiste avand ca tinta studentii africani, emigranti sau rromi, denota faptul ca neo-nazistii iau identificat pe militantii antifascisti si antirasisti ca inamici si sunt hotarati sa se debaraseze de acestia prin orice mijloace, fie si prin Argumentele pro-rasiste din mass-media au dobândit noi valenţe în descrierea protestelor desfaşurate în suburbiile franceze în cursul acestui an. Acestea au fost caracterizate ca un război interetnic şi religios. La ora actuală, dezbaterile critice pe tema rasismului sunt aproape inexistente în Rusia. Primele structuri fasciste si de extremă Dreapta s-au format încă din perioada perestroika, când atmosfera în Moscova şi Rusia Centrală era dominată mai mult de frica conflictelor interetnice decât de xenophobia pro-rusă. În ziua de azi, spectrul acestor structuri include reţele bine organizate de nazi-skinheads, mici organizatii de tip partid, precum şi Partide incluse în Parlamentul Rus, precum “Rodina” (ţara de origine). Instigarea se realizează atat prin metode clasice (flyere, puncte de informare) cât si prin cultură – în Moscova şi alte oraşe din Rusia există deja de ani buni formaţii naziste ce abordează diferite stiluri muzicale. Stadioanele de fotbal reprezintă un spaţiu de acţiune al simpatizanţilor nazişti dominaţi de o ideologie rasistă. Dar crimele rasiste şi fasciste nu sunt numai rezultate ale acestui mediu violent ci, în realitate sunt integrate în repertoriul extremismului politic de Dreapta. Acesta include atacuri anti-semite împotriva evreilor şi a instituţiilor evreieşti care fac parte din realitatea rusă. Extremiştii ruşi de Dreapta dezvoltă colaborări internaţionale. Chiar dacă uneori nu sunt acceptaţi de rasiştii din vest pe motivul că nu sunt “suficient de arieni”, există cooperare între scena muzicală de Dreapta �Dreapta. Acesta include atacuri anti-semite împotriva evreilor şi a instituţiilor evreieşti care fac parte din realitatea rusă. Extremiştii ruşi de Dreapta dezvoltă colaborări internaţionale. Chiar dacă uneori nu sunt acceptaţi de rasiştii din vest pe motivul că nu sunt “suficient de arieni”, există cooperare între scena muzicală de Dreapta şi între intelectualii fascişti. La începutul lunii iulie a acestui an, a avut loc o conferinţă intitulată “Albi de pretutindeni, uniţi-vă!” în cadrul căreia au participat importanţi ideologi rasişti şi de Drepta din mai multe ţări pentru a purta dezbateri împreună cu colegii lor ruşi pe tema “Viitorului Alb al Lumii” La ultimele alegeri parlamentare din 2003, partidul “Rodina” a fost susţinut de către Kremlin, pentru a-i putea menţine pe electorii “socialpatrioţi” sub control şi pentru a slabi puterea ruşilor care revendicau Partidul Comunist. Activităţi rasiste şi de extremă Dreapta nu se întâlnesc numai în Rodina, dar şi în organizaţia lui Putin “Rusia Uniformă”. Acum câteva luni, a început o campanie oficială antifascistă la care a participat şi mişcarea “Youth Movement Nashi”. Punând accentul pe politicile de stat, această campanie reprezintă mai degrabă un abuz cinic al victimelor extremismului de Dreapta cu scopul de a face presiuni în direcţia unor interese politice nedeclarate. fost infiintata si in Cecenia, la Groznyi, sediul acesteia fiind o cladire splendida, poate cea mai frumoasa casa din tot orasul. Cu tot angajamentul antifascist de la care se revendica, Nashi nu au nici o ezitare in ceea ce priveste pedepsirea aparatorilor drepturilor omului care critica actiunea lui Putin si a guvernului sau in Cecenia. Astfel, in luna februarie a acestui an, Nashi s-au mobilizat in timpul procesului unui om care a publicat un apel impotriva razboiului din Cecenia, insa nu pentru a-l sustine…Acest om a fost condamnat in cele din urma pentru incitare la ura rasiala si condamnat la doi ani de inchisoare. La scurt timp dupa moartea studentului African pe nume Samba, datorita colaborarii anterioare a organizatiei African Unity cu Nashi, cei din urma au facut un apel la o reuniune in memoria tinarului decedat. Participarea la o asemenea reuniunea, alaturi de o organizatie care s-a pronuntat pentru condamnarea pentru incitare la ura rasiala a unui aparator al drepturilor omului, a fost pusa sub semnul intrebarii de catre antifascistii din St Petersburg. La reuniune au fost prezenti in jur de 2000 de tineri membri ai Nashi, insa emotia nu s-a simtit cu adevarat, in pofida florilor, lumanarilor, tricourilor Nashi, si a bluzelor negre purtate cu aceasta ocazie. Cuvintele reprezentantilor Nashi au fost : ’’Unii ne omoara, Putin ne ajuta’’, Putin fiind prezentat ca un salvator mult-asteptat – asa cum o cere orice cult al personalitatii. NASHI (ai nostri) – tineretul ’’antifascist’’ al lui PUTIN Nashi (ai nostri), care in momentul infiintarii se numeau ’’Cei de merg impreuna’’ nu sunt nici mai mult nici mai putin decat noii ’’comsomolisti’’ creati de Putin in urma cu 5 ani. Semnificatia noului nume al organizatiei – Ai Nostri este destul de sugestiva in ceea ce priveste identitatea sa restrictiva si nu promite o activitate tocmai progresista tinerilor doritori de a se implica. Cei din Nashi se autoproclama antifascisti, dupa de s-au focalizat pe terenuri de ‘lupta’ desemnate de Putin : infiintati pentru a combate Partidul National Bolsevic al lui Limonov, declarat de Putin inamicul regimului, acestia au fost implicati o perioada in lupta impotriva drogurilor in scoli. Caracterul official al acestei organizatii si legatura stransa cu guvernul lui Putin ii permit deschiderea tuturor usilor fara mari obstacole(scoli, administratie), precum si diverse finantari. O reprezentanta Nashi a >>>> Get creative in supporting Antifa in Russia! Get in contact! >>>>>>> Organize international publicity about racist reality and put pressure on Russian Government! ...Nu pogodi, nazi! ...НУ ПОГОДИ, НАЦИ! www.nupogodi.go.dyndns.org contact: russland-soli@web.de �DE LA FASCISTI LA DISCRIMINARE. DE LA BUNICI LA NEPOATA Aveam vreo 11 ani când mama mi-a povestit că bunica a fost închisă în lagărul de exterminare Auschwitz, când nu era cu mult mai mare decât mine. Povestea ei vă sună probabil cunoscut, seamănă cu alte istorii ale Holocaustului, cu mărturii ale altor supravieţuitori. O să v-o spun pe scurt. A ajuns acolo după zile de mers cu trenul de marfă. Era cu mama şi mătuşa ei, fericite că nu muriseră până atunci. Cum au coborât din vagoane, toţi au fost puşi să se separe – tinerii de copii mici, adulţi şi bătrâni. Bunica mea n-a vrut să se despartă de rude, aşa că şi-a pus o basma şi a încercat să se amestece în rândul adulţilor; dar nu i-a mers, a fost trimisă în rândul tinerilor. Iar copiii, adulţii şi bătrânii au fost escortaţi un-doi la “duşuri”, fără să ştie că acolo îi aştepta gazarea cu infailibilul Zyklon B. După asta, bunica a stat 1 an în lagăr. Înainte de terminarea războiului, a trebuit să mai treacă printr-un exerciţiu de supravieţuire: marşul morţii. Fasciştii intenţionau să-şi mute prizonierii din Auschwitz în lagăre mai sigure, înainte de venirea armatelor ruse. Aşa că i-au pus să meargă vreo 56 km prin zăpadă, fără oprire, până la gara de unde urmau să fie “încărcaţi”. Din 60 de mii, câţi au pornit, 15 mii au murit de foame şi frig sau au fost executaţi. Adevărul e că atunci când am auzit povestea bunicii, nu am înţeles prea bine de ce s-au întâmplat toate astea. Aşa că i-am zis mamei că mi se pare groaznic şi că sper că măcar bunicul nu e evreu şi nu a trecut prin chestii din astea. Mama a răspuns ceva de genul “ba bine că nu!” Şi am aflat că bunicul a fost 4 ani închis în lagăre de concentrare, întâi în Ungaria ca deţinut politic (socialist şi susţinător al muncitorilor), apoi la Dachau şi la Buchenwald, ca reprezentant al unei “rase inferioare”. Pe atunci avea deja ceva mai mult de 20 de ani, convingeri politice clare, terminase medicina la Cluj, şi a reuşit să facă tot felul de combinaţii, să activeze în grupurile de rezistenţă (care, de exemplu, dădeau îngrijire medicală prizonierilor bolnavi şi porţii de mâncare celor mai slăbiţi, furând din proviziile ofiţerilor). La sfărşitul povestirilor, mama mi-a atras atenţia să nu zic nimănui toate lucrurile astea, să nu menţionez de lagăre sau ceva, pentru că oamenii cu care vorbesc o să se prindă că sunt evreică şi poate o să mă priveacă altfel – pentru că evreii nu sunt prea bine văzuţi. Mi s-a părut ciudat şi m-am revoltat puţin, atât cât întelegeam eu atunci s-o fac. Fără să-i mărturisesc mamei, am hotărât că, dacă voi simţi nevoia sau contextul o va cere, voi spune povestea bunicilor. Totuşi, acceptam compromisul să nu-o spun chiar oricui. După discuţia asta grea cu maică-mea, am tot vrut ca bunicii să-mi povestească şi ei, mai multe. Bunicul a fost mereu deschis, a ţinut şi nişte seminarii la Buchenwald, scrie articole şi uneori se gândeşte să-şi scrie un fel de memorii. Bunica, în schimb, a evitat, pe cât posibil, discuţiile pe tema asta. De exemplu, a devenit un fel de obicei ca atunci când se întâmplă să vorbim în public despre Auschwitz, ea spune “perioada/locul în care am fost în vacanţă prelungită”. Am înţeles atitudinea defensivă a bunicii abia atunci când mama a venit necăjită de la serviciu şi mi-a povestit unele chestii ce i se întâmplă. Colegii o tachinează cu tot felul de remarci, pentru că “ai nas de jidancă, se vede clar”; alte ori nu o tachinează, ci pur şi simplu îşi exprimă părerea sinceră, nimicuri de genul “voi jidanii nu vă bateţi niciodată copiii, de aia cresc aşa îngâmfaţi” sau “normal că ia notă bună, doar e pui de jidan”, care îi reamintesc mereu mamei că este văzută altfel. Se pare că atât bunica mea cât şi mama suferă de frica de a fi văzut altfel şi încearcă să ascundă cât mai mult acele trăsături, poveşti şi amintiri care le fac altfel în ochii celorlaţi. Un timp am considerat că sunt paranoice, că li se pare. Dar, de la un moment dat, am început să observ conotaţiile cu care este folosit cuvântul “jidan”, să văd cât de multe cărţi despre conspiraţiile evreilor se vând binişor, să aud prin cercurile de cunoscuţi generalizări de genul “lasă, că jidanii au bani”, “da, normal că-i şmecher jidanu’ şi te face”, să asist la un seminar, la facultate, în care profa insista să sublinieze rolul nefast al evreilor asupra economiei din România, să descopăr sintagmele clasice “Holocaustul este o minciună, de fapt au murit doar câţiva”, “evreii l-au răstignit pe Iisus, şi-au meritat-o”, “evreii şi francmasonii conduc lumea”. Şi �exemplele ar putea continua – am adunat suficiente pentru a deveni sensibilă la sfatul mamei, de a cenzura istoria bunicilor. Am devenit mult mai reţinută, mai ales că problemele din Israel fac situaţia şi mai nasoală. Povestesc lucrurile astea doar în momente speciale, oamenilor pe care îi simt mai deschişi Am ajuns chiar ca uneori să-mi testez prietenii apropiaţi, spunându-le această istorie. Până acum, nu am simţit vreo shimbare de atitudine, dar au fost reacţii de şoc – la care nu am ştiut cum să răspund. Societatea noastră consideră că această semi-paranoia reciprocă este o stare normală, care ni se potriveşte tuturor şi pe care ne-o merităm – “Jedem das seine” (fiecăruia după cum i se cuvine), cum scria pe poarta lagărului de concentrare Buchenwald. LINKURI Agentia de Monitorizare a Presei http://www.mma.ro Angelicuss http://www.angelicuss.go.ro Asociatia Alternativa 2003 http://www.alternativa2003.ro Atentie.info http://www.atentie.info Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania http://www.apador.org Buletinul Divers http://www.divers.ro/ Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala http://www.edrc.ro Coalitia Nationala a ONG-urilor Implicate in Programe Privind Violenta Impotriva Femeilor http://www.nuviolenta.ro Comunitatea Evreiasca din Romania www.romanianjewish.org Proiectul Educational Anti-trafic http://www.anti-trafic.ro Gay One.ro http://www.gayone.ro Institutul Intercultural Timisoara http://www.intercultural.ro PATRIR http://patrir.ro Retele nationale roma http://www.romanothan.ro/romana/retele/asoc_pref.htm Romani Criss www.romanicriss.org Societatea de Analize Feministe AnA http://www.anasaf.ro & international: Antifascism and Antiracism Network: http://www.antifa.net AntiRacismNet http://www.antiracismnet.org Association for Women's Rights in Development http://www.awid.org Bosphorus International http://www.bosporus.org European Roma Rights Center http://www.errc.org Exoticize my Fist http://www.exoticizemyfist.com Les Penelopes http://www.penelopes.org UNITED for International Action www.unitedagainstracism.org Alte linkuri: www.romania.indymedia.org www.dmedia.ro http://ladyfest-ro.pimienta.org www.fight-back.tk http://www.sobs.go.ro http://diyc.uv.ro http://radiobarrikada.uv.ro http://www.anarcha.org/sallydarity/main.php http://www.abb.hardcore.lt �Manifest – de ce o acţiune antifascistă? Despre Fascism Scurta istorie a extremismului in Romania Noaptea de Pogrom din 9 noiembrie 1938 - Germania S-a întâmplat în cartierul tău - Societatea românească şi holocaustul 1 iunie 1942 Interviu cu Tinu Virgil, deportat în Transnistria Naţionalismul: la ce ne foloseşte? Rasismul in fotbal – situatia in Romania Campania anti-manele De ce avem prejudecăţi faţă de cei diferiţi de noi? Homofobie De ce anti-sexism? Rasismul ecologic Dizabilitatile si discriminarea Nationalismul in ex-Yugoslavia Racism si Fascism in Rusia De la fascişti la discriminare. De la bunici la nepoată Linkuri � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Normalitate? Nu, mulțumim! (2007) Subject The topic of the resource Manifest – de ce o acţiune antifascistă? Despre Fascism Scurta istorie a extremismului in Romania Noaptea de Pogrom din 9 noiembrie 1938 - Germania S-a întâmplat în cartierul tău - Societatea românească şi holocaustul 1 iunie 1942 Interviu cu Tinu Virgil, deportat în Transnistria Naţionalismul: la ce ne foloseşte? Rasismul in fotbal – situatia in Romania Campania anti-manele De ce avem prejudecăţi faţă de cei diferiţi de noi? Homofobie De ce anti-sexism? Rasismul ecologic Dizabilitatile si discriminarea Nationalismul in ex-Yugoslavia Racism si Fascism in Rusia De la fascişti la discriminare. De la bunici la nepoată Linkuri Description An account of the resource broșură manifestație antidiscriminare Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2007 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură 2006 2007 9 noiembrie anti-discriminare anti-fascism anti-sexism Antifa București Dorohoi ecofascism ex-Yugoslavia fascism fotbal Gay Parade holocaust holocaustul în România Iași interviuri Kristallnacht naționalism Noaptea de Cristal pogrom rasism România Rusia Transnistria Virgil Tinu Yugoslavia https://anarhiva.com/files/original/e27f7e302839ac3e8aa4b1a25e415ebd.jpg c163ae57fae22fad2c208683d9fd22c5 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție graffiti Still Image A static visual representation. Examples include paintings, drawings, graphic designs, plans and maps. Recommended best practice is to assign the type Text to images of textual materials. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource NOUL COD AL MUNCII = REINVENTAREA SCLAVIEI! Subject The topic of the resource Artă stradală politică Description An account of the resource Graffiti Craiova Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Craiova Craiova Craiova Punx DIY graffiti grafiti muncă https://anarhiva.com/files/original/2b4ac6caed4b9b4f7dc1c47023bf72ef.jpg ac1e532009a32c8aa755eb18fa7b6904 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Nu există război împotriva terorismului. Războiul înseamnă teroare! (2004?) Subject The topic of the resource Anti-militarism, anti-război Description An account of the resource Fluturaș anti-război Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2003/2004 (?) Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș anti-militarism Anti-NATO fluturași pacifism război https://anarhiva.com/files/original/484405881398214964545f104844c736.jpg e7acbed03675ac2e0997a15f55e9887d https://anarhiva.com/files/original/70971f2f2031359c3c070bed1f57775f.jpg 460d1dd82515988b0abd52c7bd9cd97e https://anarhiva.com/files/original/3fb75e3a5d886b0bfb208da7a26b4f66.jpg e1843be35e050e9461973cf4ee21b75a https://anarhiva.com/files/original/d500351797427836b9a8774d2e0384f5.mp3 faf9cb139dd96dc45856d0d9710e43ed https://anarhiva.com/files/original/3feeb6ed27537a4a9cd59016a567e711.mp3 410e7a2be09eb22f1b432d90091e40e8 https://anarhiva.com/files/original/ad37a9d3ee829f160bbb2c1175688b34.mp3 22101cf14bd9335684e883802326ff54 https://anarhiva.com/files/original/113cfa0879ba3318c827a9254afc91fa.mp3 2d54b06842c08da93385061b9e15ecef https://anarhiva.com/files/original/17a93ba436ac850e4fa801208ec89acc.mp3 05285c12963155db7e592cab92d2005c https://anarhiva.com/files/original/244fa8c7a7317d3a000f39fcece0d74d.mp3 dfe150b648888a8ab5a6748086dc5a78 https://anarhiva.com/files/original/b1bcc8eb265807da1efcf803342f9d97.mp3 c45c7592a0193a2814b4f2f5b86de6d7 https://anarhiva.com/files/original/36ef9f0025733c9b7c849b80e15aeb74.mp3 3b77e2a0674c8f417001bd6c98e51f39 https://anarhiva.com/files/original/73d592a954af32b847b8b398a43445dc.mp3 fac1c19941724838ec2567d06b4b5d42 https://anarhiva.com/files/original/741f4bc8906490e4c63b5e9114c6e272.mp3 4c2cc8984f9f8d64d3288f8d4007875d https://anarhiva.com/files/original/ae7d7f95bf4e986e6ce474518cc4eccc.mp3 ceca633bf92ef011432dffe235d4c903 https://anarhiva.com/files/original/5b436069123673ce857144293487b07a.mp3 c9e16553fefa0d419ad02da038df4e86 https://anarhiva.com/files/original/a1c6eded54391a3cdf7d725891222053.mp3 24f32b2f664bdd5922a87f9b722e3646 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție audio Description An account of the resource Colecție audio trupe punk Sound A resource primarily intended to be heard. Examples include a music playback file format, an audio compact disc, and recorded speech or sounds. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Nu mă tem de tirania voastră Subject The topic of the resource 1. Sicrie de beton 2. Pleacă! 3. Nu voi ceda 4. Plastic nu-i fantastic 5. (Statul) Ipocrit 6. Toți suntem morți 7. Din inerție 8. Atelier DIY 9. AER 10. APĂ 11. PĂMÂNT 12. NEGRU - Trăiesc pentru tine 13. Foarte cool, dar inuman 14. Fak Dap Shit Description An account of the resource Album Pavilionul 32 Creator An entity primarily responsible for making the resource Pavilionul 32 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource CD Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara Atelier D.I.Y. Timișoara DIY Gluga Neagră Pavilionul 32 Punk Timișoara https://anarhiva.com/files/original/e4f74496d9904f49b16c488167a9cc79.pdf e877f2cff0824089017f8d8209a035ce PDF Text Text WLIRCEA c. g--,OSETTI NUVELE ANUL NOU. SPOVEDANIA' UNEI nariaNDE. UX ROMANCA. BALANUL. PRIETENUL MPS ZINCA PRIMA CIOCNIRE. --14 IULIP AL MAMEI BERNARD. LACRIMI DE MAMA. . PORTRETUL LUI MIRCEA ROSETTI NOVA BIOGRAFICA ; . BUCURESCI TIPOGRAFIA JR.OMANI)L", PA ROL S:rada Nmnei H fi ladnarT. 1882. pOBT., ��o PO a NAIUJ AUTOR Waide.,...,............ VOL 111:...4(01 1.-,.0.11111L...1c5c2... MIRCEA C. ROSETTI NoT totT care'l plângem se nu ne scurtam clurerea, cad mult a meritat el acest ultim omagiti, acésta ultima desmerdare a inirnelor nOstre. PlapAnda ficire a amintiHI trebuie se fid mult udata, spre a remiinea viciie in sufletul omenesc, ce mistuie trecutul si se branesce din present. Se vorbim mereil de Mircea, pentru ca el se fia tot-dé-una cu no'f; e bine pentru societate, e bine pentru tinerimea mistra, de a'l tine prin amintire langa noi. Se pkingem gindindu-ne la vieta luI de suferinte; la acea copilarie si tinerete tre- cuta pe patul de durere. �II Se gustam prin amintire farmecul spieltului seri : se ne arnintirn de observatiunile fine si pètrunddtóre, de glumele delicate, ce curgeau neincetat de pe buzele lui, chiar §i in midlocul celor mai mari suferinte, chiar §i atunci and nu mai avea nici o indoiald de sfirsitul seü apropiat. Se culegem in fine, ca ultima mângdiare, ceea ce ne póte lasa acestd viéta atat de scurta printr'o suferinta neince- tatd de 28 de ant Mircea s'a ndscut la 16-28 Ianuariii 1850 la Paris, in timpul esilului patriotilor românI, in urma evenimentelor de la 1848. Conceput i purtat in primele clocotiri ale sirntimIntelor genercise ce se reversati din marele sufiet al mamel si al tatdlui seri, Mircea pare a fi primit de la acestd origine focul sacru al simtirel. Mic, el nu era ceea ce se numesce obicInuit un copil stralucit ; nu fermeca pa- �III rintii prin precocitatea, prin glumele si prin jocnrile IA der ii desmerda stand adesea cu capul pe peptul lor ; el era, cum sunt mai adesea in copilaria lor Omenil superior'', un copil ce se desvolta incet ; vorbea putin der tot-de-una nemerit. Parintii ail pastrat cuvinte de ale copilariel fiului lor, cari aretail de pe atunci o inteligenta superiOra, sub esteriorul sal greoiti, caci mi- cul Mircea era cel mai solid si mai sanetos din copii d-lui Rosetti. La versta de patru ani si cate-va luni avu un accident nenorocit. Era in trasura impreuna cu mama si sora lui ; jucandu-se, se racjima de usa; acesta se deschise fara de veste, si copilul se rostogoli pe paveti; rota din urrna a trasurei ii trecu peste piept. Mama 14 in culmea desperarei, dar neperclendu=s1, ca in nicl o akä ocasiune, presinta de spirit, isi lud copilul in brace si intra intr'o farmacie. Baietelul nu simted nimic de cat ua tuse cam astmatica. In �IV farmacie s'apoi acasd i se deterd tOte ingrijirile medicale i medicil declarard cd ac- cidentul acesta n'a lasat nici ud urmä. Un an dup'acest accident astma se declard. De atunci bóla nu l'a mai pdrasit. Vestitul doctor Trousseau, in ingrijirile ce ii dete necurmat, descoperi dupii cat-va timp cd suferea i de gutd, mostenire de la mosil sei. TOte somitatile sciintei deterd ingrijirile lor acestui copil, ce era un subiect rar si curios pentru cercetärile lor. Doctorul Trousseau scrise chiar, intr'una din lucrdrile sele, despre casul miculul Mircea, demonstrând o teorie noud despre astrna in raport cu guta. Cu tote acestea, micul Mircea crescea si se desvolta, in fisic §i in intelegintd. In diva cand fu permis patriotilor romiinI a reintra in Ord pentru care el 41 sacrificaserd averea si cei mai frumosi ani al tineretii lor, Mircea avea sépte ani. �V De ad inainte, tote luptele sustinute de parintii sél si de amicii lor politici, pentru rAdicarea sociall si politica a Romaniei, se petrecura supt ochii sëL Inima sea batu de tote nobilele simtiminte, pentru propagarea cdrora toti ai sel erail cei mai neobositi apostoli. La acéstä scOla i se forma spiritul i sufletul. Apoi and acésta educatiune morala fu desdversitä prin cultura intelectuald, prin studiele largi solide, la cari el se deda cu ul adevdrata pasiune, Mircea sciu se probeze cä era capabil de a deschide noul i vaste orizonturi principielor i simtimintelor in cari fusese crescut. In 1864, in urma loviturei de Stat, familia lui Mircea se retrase la viia d-lui Ion Bratianu langa Pitesci. Ambele familii, Ion I3rätianu i Rosetti, nu formara de cat una singura, unite prin farmecul acelei amicii nestramutate, care a legat tot-d'a-una pe sefii lor. Ua inima i ua inteligenta ca a �VI lui Mircea nu putea de cat se profite din vieta in comun a acestor doui Omeni, a acestor cloud familii. Evenimentul de la Februariti 1866 readuse pe familia Rosetti in Buouresci. Mircea, care studia de mai multi ani in casd, supt directiunea mamei s'a pdrintelrff seri, incepu a urma regulat cursurile liceului Mate! Basarab. In tot acest timp, bOla de care suferia nu inceta de a '1 chinui. Ea se manifesta in acéstä periOdd prin accese destul de dese de astmd, cari desvoltail din ce in ce mai mult emfisema pulrnonard, produsä de ensasi astma. De eke sute de ori nu am vecjut atunci pe acest tnër cu fata atat de simpatica, cu ochiul atat de espresiv, indouit supt greutatea suferintei lui, respirand cu mare anevointd, si totusi plecat pe cartea sea si studiind neincetat. El se intrerupea nurnai din timp in timp spre a spune uä glurna, ud epigramd; se �VII intrerupea Ana. 0 mai bucuros spre a spune un cuvént de mângalere recunosc6tOre ma- ma séle, care cu o nespusa duiosie nu '1 perdea nici ji nici nOpte din vedere. In 1871 Mircea, care terminase liceul si a cdrui sänëtate slabise Arica in urma mai multe bronchite, pl6ca in Francia, cu parintil 1 cu fratii set in incloitul scop de a V completa studiele si de a ti ingriji sénatatea cu ajutorul maiestrilor sciintei. Cu tote ca fu silit a merge cu mama sea la felurite bai, s'a sta ernele in Pisa, in Nizza, in Ncapole, in Menton, totusi in anul 1873 el 1sT trece cu succes bacalaureatul in Paris. Apoi, de si inamic al titlurilor, el intelege partea practica a vietei, face concesiune prejudecatilor, si se pregatesce d'a trece licenta in litere i esamenele cursurilor facultatii de drept, unde si trecu cu succes primul esamen i se pregatise a trece i pe cele-l-alte. Studiele universitare regulate nu '1 ocupaii �VIII ens6 de cat in a doua ordine ; adev6rata at ragere ail pentru densul studiele filosolice, mai cu deosebire cele ce se ating de cestiunile sociale. Este apr Ope de prisos a dice cd un asemenea spirit nu putea se imbratiseze alte idei, de cat cele mai naintate. In Paris, in acest vast cerc de lumini, vederile i se largesc, spiritul i se radica ; el intra chiar inteuä parte din miscar ea sociald si politica a acestui laboratoria al sciintei sociale. Actiunea lui era conclusä de simtimintele generOse in carl fusese crescut, cu tendinta, neapëratd ori-cdrui tene'r ce 'ssi are inima bine pusa, de a merge mai departe, de a trece peste prejudecdtile si imperfectiunile societatif in care träim. Cu tOte acestea, Mircea nu era numai omul abstractiunii. Natura il indestrase in tOtä puterea, cu rationamentul trebuincios spre a face dinteensul si omul practicei, �lx al aplicatiunii. Ast-fel s'a revelat el anca din anul 1876, cand incepu pentru densul adevërata epoca a produceril. In scurt timp el se face cunoscut, iubit si pretuit in numerOse cercuri la Paris si la Roma. Irnmonnentarea marelui cetatian trances Michela fu pentru Mircea prima ocasiune, in care se areta talentul sèü oratoric. La banchetul ce intruni sése sute de studenti in sala Ragache, a doua gi dupa immormentare, Mircea Rosetti rosti un discurs, care produse ua adinca impresiune, atat prin inaltimea vederilor si no. bleta simtimintelor, cat si prin puritatea si frumusetea forma Din acea cji reasicurat el ensusi: asupra aptitudinei sele oratorice, luâ adesea cuventul in public, si vocea lui sonora, fata-I espresiva, forma-I artistica si cugetarile-I luminOse, furl tot-d'a-una salutate cu un adev'erat intusiasm. Inteua intrunire facuta in scop de a a- �x . junge la uä fraternisare a studentilor de tOte nationalitatile, Emile Gautier, orator socialist fOrte cunoscut in Paris, rosti aceste cuvinte: Prin ruinele ânca fumânde ale Strasburgului, se intindem mAna fratilor nostri din Germania. 0 mare furtuna se radica in contra acestor cuvinte, atat de marinimcise in fond, si intrunirea deveni tumultucisa. Mu IV se adresara atunci la Mircea, conjurandu'l se caute a potoli spiritele; el cedâ staruintelor atnicilor se'f, si reusind a face se fie ascultat, readuse, prin caldura espresiunii, prin soliditatea rationamentului seti, linistea si armonia in sinul intrunirii. Discursurile lur in asemeni ocasiuni, erail adevdrate consilii ; el cauta a indrepta erorile si ratacirile pe car! le observa in miglocul societatiI unde se afla. Predica moderaiunea in forma, si caldura si credirqa in fond. La un banchet dat in 1880 in Paris in onOrea d-lui Bignami, directorele �Xl unui (liar socialist italian, Mircea c}ise amicilor sal politici aceste profunde cu- vinte : Cred ea Lavelay cu lstoria proprietayil i Stuart Mill in ultimele sale lu- crari aü facut mai mutt pentru socialism de cat Proudhon cu faimosul sëü strigat : La proprietei c' est le vol (proprietatea este hotie). Ce n'ar fi facut un asemenea om, décd sanatatea 'f-ar fi permis se intre in vieta practica a terei sale ! Mircea arata in acela timp ce putea se devina ca scriitor. In 1876 el publica prima sea nuvell, Spovedania unei murinde; urma apoi in 1877 Blanul, 0 romeincd, Prietenul meg lem ; in 1878 dete publicitatei nu- vela Zinca, apol in 188o Prima ciocnire. El publica tot-de-o-data intr'ua brosura studiul sail, atat de insemnat, asupra magistraturei, propunend neinamovibilitatea si sistema electiva pentru intarirea acestei a treia puteri a statului. II �XII In limba italiand, in almanachul socialist din Milian, el publica un studiü asupra avocatilor, intitulat ,Prostituirea adevIrulur . In limba francesa, el scria pentru un diar, o mica nuvela 141 lulifi al mama Bernard' . Tote aceste diferite lucrari, cari nu erail de cat un inceput intr'ua cariera ce era se fie stralucita, pOrta sigiliul personalitatei séle bine caracterisate. Semetie inaltare in cugetari ; forma purl si artistica ; patriotism, revelandu-se in scop, in fond si in forma ; inlantuire perfect& in tOte i- deile sele, pe basa acelorasi principie sociale i politice. Mircea era de ua fineta si de u4 de i_ catetä rarä in analisa simtimintelor; acésta arata propriele sele simtiminte. Mama era pentru densul un obiect pios si miscator. Si cum ar fi putut se fia intr'alt-fcl, pen- �XIII tru un suflet ca al sal, and avea neincetat sub ochi tipul eel mai sublim ! In nuvelele séle, caracterul cel mai inalt, natura cea mai alésä este tot-de-una marna ; acestä mama e numai iubire i devOtament; ea este capabila de ori-ce sacrifici, caci viéta nu i se pare a fi a lei ci a copiilor iei. In primävera anului acestuia and Mircea ash' greil bolnav, incepuse o nuvela, al cdrui titiu era Lacrdmt de mamd. Este ua perdere sericisä cä n'a mai putut sfarsi acea scriere. Mircea a publicat i ate-va incerari social; precum : Ciirmuip ci Ciirmuitori, lurrare publicatä in qece numere ale Ro-anauhd, uä criticg asupra Filosofiet sciini asupra Comentarielor declafd ratiunei drepturilor omaui" din 1789, cu ocasiunea esirii de sub tipar a cartel d-lui Ernile Acollas. In micilocul acestor mid lucrari, cari intrerupeati din timp in tirnp monotonia �XIV unei esistente chinuite de o suferinta neinduplecata, Mircea cugeta neincetat la o opera de cea mal mare insemnatate. Sub titlul st&pnii nostril', el pregatia uã scri- ca va fi opera luI cea mare. Ea era un studiü ere care, spunea fratilor seT, critic al societatil, in forma de , Consilie date de un sclav stdpii nzdut sea.' El voia se coprinda in acésta lucrare tOta organisarea sociala ; in acest scop el studiase i studia neincetat legislatiunea tutor terilor civilisate, tote iormele de guvern, instructiunea publica in tote tdrile, administratia financielor, justitia, politia, politia moravurilor, prostitutiunea, etc. El lucra the dece ore pe di, ori de the ori bOla nu'l strivea; necontenit era cu cartea i cu condeiul in mâna, adunând note i insemnând ideile autorului i cuo-etarile ce isvorail din lucrarea oindireI si3le asupra operilor ce citia. Nimic din tot ce este insemnat in literatura i in �XV sciinte nul era strain : nimic insemnat nu aparea se nu fia indata citit de densul. Numerul de note ce el lasa, este forte insemnat. Multe dintr'ensele nu se pot in- telege de cine nu l'a urmarit pas cu pas in lucr'arile sele. Unele ense din aceste note sunt destul de lamurit clasate pe subiecte, §i este cine-va care va sci se le inteléga 0 se Lea pe ori-cine a le intelege; acesta este cel mai bun amic al lui Mircea, este confidentul gAndirilor sae, este acela care inlocuia din când in când langa bolnav chiar pe mama sea, este fratele sëü Vintila, cel mai iubitor §i mai devotat dintre frati i cu care, find mai potrivit la versta, a putut avea mal marl legaminte. Nu este indoiala ca tin asemenea frate §i un aa amic nu va lasa se fia cu totul perdute pentru societate, cel putin ua parte din materialele adunate de lucrätorul 0 de cugetatorul neobosit ce nu'l mai 4vern prin- �XVI tre noi. Aceste materiale, fid cum ne r6min, pot avea in forme, pentru socie:;;i tate un interes real si pentru cititori o viie atragere. Cu tote cd Mircea era un scriitor distins, el era incl mai mult orator, ceea ce parea a'l destina la un mare rol politic, de Ore-ce conducerea este mai mult a celor ce sciii se manuescii cuventul, de cat a celor ce scia se mänuescä péna. El nu scria fära Ore-care anevointd ; vorbia ensd cu o inlesnire admirabild; si tocmai atunci and vorbia sub inspiratiunea momentului, era mai seduce"tor. Intr'o intrunire politica electorald la Vincenne, fu silit se vorbOsca, farã a i se lasa timpul se cugete un moment ; anuntat publicului de preedintele intrunirii, atunci când cduta Arica a se apara de acestd grea insdrcinare, privirea lui se opri pe un drapel ce purta inscrierea ,Libertate , egalitate , fraternitate;" cu acestä �XVII temd ata de mult tocitd, el gasi totu§1 cugetdri noui §i originale, interesâ i cap- tivA pe auditorul sëü, care! facu o ovatiune intusiastd. La Roma, in se fdcea o manifestare comemorativa a mortei lui Mazzini, 1877, pe mormentul lui Quadrio, discipol distins al marelul cetatian italian. Mircea Rosetti, impreund cu fratele sëü Vintild, duserd o cunund de imortale spre a o depune pe bustul lui Mazzini, in numele democratilor roman!. Intentiunea lui Mircea era de a depune acestä cunund, dicend numai atAta cd e din partea democratilor roman!. 0 data ensë primul cuvent rostit, temperamentul seri de orator il impinse mai departe ; in loc de cAte-va cuvinte, el rosti in limba francesä un discurs, atAt de bine cugetat i atat de calduros simtit in cat auditorul sëü fu micat pene la läcrimi. Când termin5, , mai multi barbati insem- �XVIII imbraciard ; toti cereati sel fid presintatI spre a'f stringe maim. A doua cji presedintele cercului republican ceru In! Mircea i fratelui sal Vintild se le facd onOrea de a veni la intrunirea membrilor cercului, ce doriati s'd le facd cunoscinta. Primirea fu din cele maI onoratOre; presedintele dise membrilor natl. 11 cercului, presintandu-le pe Mircea: n'arn trebuintä se ye spun cine este, il cunOscetl, l'atl audit ieri;" apoI ii adresd cuvintele cele mai magulitOre. Mircea respunse cu Ufl noti discurs, care avea de temd, ca mai tote discursurile sele, tot scumpa luI patrie- romând, despre care in Roma mai bine de cat ori unde se putea vorbi cu mai multd cdldurd vi cu mai mult resunet. Dupd acésta mernbrii cerculuI si altI numerosI cetdtenI, depusera car* lor la domiciliul fratilor Rosetti. Mircea, repetim, era ndscut orator ; avea �XIX vocca, gestul, frasa :?i mai pre sus de cat tot ochiul ; cu ud privire 1§1 judeca auditoriul ; apoi 41 mänuia ast-fel subiectul in cat ca.,tiga pe toti ; chiar cei cari la premise il desaprobaserd pOte in cugetul lor, la conclusiuni il aplaudail. Lucru destul de rar, mai cu sanä la scriitorii §i oratorii Romani. Mircea nu spu- nea nici ud frasa de prisos; totul se inlantuia, totul era trebuincios pentru desvoltarea subiectului sal. Nuvelele ce el a publicat n'ail numai intentiunea, mai mult sal mai putin banald, de a spune uä istovid, destul de bine conceputd §i povestitd, 'pentru a fi cititd cu placere. Tote ail un scop mai inalt; cele mai adesea acest scop este de a bidui ceia ce i se pdrea un viciil sal la prejudecatd sociald ; tot-d'a-una ele fac apologia simtimintelor inalte, patriotismul, generositatea, devotamentul, etc. Cu cat mai nesuferite ar fi fost sufain- �XX tele sele aprOpe neincetate, deca iubirea studiului i farmecele unei irnaginatiuni bo- gate s'a uner cugetari profunde nu l'ar fi fäcut se uite in parte propriele see dureri. El is! iubia biblioteca cu un fel de iubire parintesca; o completa meretil) si spre a o ingriji nu avea incredere de cat in fratele sëti Vintilä, cel mai metodic dintre bibliotecarf. Din anul 1878, sanaatea luf Mircea incepuse a se ruina cu o mai mare repecjiciune de cat mai nainte. Iernele mai cu osebire Ii erati cumplite, de si petrecea in Ita- lia. Dcimna Rosetti, sta luni intregi, cu el si langa el. Ea era pentru dCnsul mama, garde-malade, bucataresd, arnica., lectrice, tovards al cugetarilor sele, i lupta, cu mintea si cu ingrijirilel de tot felul, spre 1) De la versta de 20 de ant el n'avea de cat una suta de fraud pe luna, pentru imbatcarnintea §i t6te trebuhnele sele personale; abia de vre-o tret ant avu 200 pe bull. Cu t6te acestea, a fácut o bibliotecl frum6s1, variatg. i alésä. �XXI a retine un suflet iubit in corpul ce sldbia mereti in bratele-I mangaietOre. Vera Mircea se simtia mai bine ; el mergea la Paris ski la bai, er and era mai bine revenia in tell., uncle tatäl seri, pironit de datoria de cetdtian, sacrifica simtimintelor lui patriotice, dorinta cea mai arcletóre si detoria de tatd si de sot de a insoti pretutindeni pe sotia i pe copil sei. Anul trecut Romanulti intra in al douacjeci i cincile an al esistentei see. Un mare numer de cetatiani voirg se ofere, cu acesta ocasiune, d-lui Rosetti un banchet, in care se 1 arate simtimintele lor de recu- noscintä, de tot ce a facut el pentru a- cestä Ord. Acestä serbare intruni, firesce, intréga fa- milie Rosetti in Bucuresci. Mama mai anteiti i apoi cei trei fii venird de la Paris. Nimeni, din cine 'i-a veclut in sera sosirei lor in Bucuresci, n'a putut se uite simtirea clureresd ce a incercat la vederea hit Mir- �XXII cea, a cdrui stare bolndviciósd era acum isbitóre. Totusi, in mangaierile i multdmirile vietel de familie, sdn'etatea incepu se revind ; de mult timp pdrintii nu avuserd fericirea de a intruni la masa lor, pe toti copiii, pe fiica si pe cel trei fii al ei. pilele mai bune ale lui Mircea nu erati ensë de cat scirele ce apare intre doui nori. Ud umbra négra intuneca mai neincetat fericirea parintilor. Ingrijirea ce'i muncea de doue-cjeci si opt de an! ar fi sfärdmat de mult propria lor esistentd, déca ud sperantd nemarginitd, ud sperantd tot atat de mare cat le era si iubirea, nu le-ar fi rädicat neincetat curagiul si nu le-ar fi dat puterea de a lupta. Ce nu spera i in ce nu spera pdrintii langa patul de durere al copilului lor! Nimic nu le margin este speranta ; fie el i cu spiritul cel mai tare, tot vor spera chiar in miracol, in supranatural. ET ati trebuintd de �xxflI acestä speranta, i o clddesc chiar cu a- magiri voluntare ; alt-fel n'ar putea se lupte in contra durerii, V-ar da sufletul inainte de copilul bor. La banchetul oferit d-lui C. A. Rosetti la 27 Septembre, anul trecut, Mircea avea de gand se ia cuventul; se concertase chiar cu fratii lui Vintild §i Horia asupra subiectului despre care voia se vorbescd. El era ensd forte indispus i abdtut. Cu tOte acestea, veni la banchet ; der mai nainte de a se incepe discursurile, el se sirnti de o data forte reil ; puse pe ascuns batista la gull §'o umplu de sange ; atunci se retrase cat mai pe tdcute din sald, ast-fel cd putini prinserd de veste la plecarea lui. Abia ajunse acasa. i avu o mare vdrsare de sange. Forte dureros se sfaqi pentru familia Rosetti sera de 27 Septembre, inceputd in veselia banchetului. De atunci Mircea n'a mai avut de cat putine cjile in care s'a simtit ceva mai �XXIV bine, spre a face in prima-véra cAte o scurtä preumblare la sosea, insotit de mama sea. Iérna el a petrecut'o in camera sea , sub ingrijirile neobosite s,i nesfersite ale mamei si ale tatdlui seu ; chiar convorbirea 11 obosea si nu prirnea de cat fOrte rar. Singura lui distractiune era citirea; dimineta citea cliarele i cjiva, plecat pe cartea lui, el citea i nota neincetat. In miglocul suferintelor lui, cea mai mare grija a lui Mircea era de a nu face se sufere pe cei ce'l incojuraU; glumele, cuvinteIe de spirit, observatiunile satirice curgeaii din buzele liii, i faceati nu numai en pe parintii sel der chiar pe medici se uite câte-o-data mistuirea fisicd, prin vigórea vioiciunea spiritului. In Mali trecut, pdrintil creclurd cä o schimbare de aer ar face bine fiului lor si se mutard cu densul la sosea, in fostele case ale d-lui Daniileanu. Der bóla neinduplecatä Ii facuse opera; Mircea se sim- �XXV tea tot mai reti ; astma si emfisema avuseserd ca consecintä o ipertrofie a inimei ; Ancä din anul 1878, medicii semnalaserd acestd noud complicare in starea bolnavului ; acum el nu mai putea respira de cat cu mare anevointd; era lucrul cel mai dureros a'l vedea in silintele ce facea spre a aduce aerul in plamânii seT. Abaterea, care din timp in timp II prindea §i'l facea se vorbescd despre s1in2itu1 sëü apropiat, acum venea mai adesea. Ascundea de parinti tristelc ml gandiri, der sinitia trebuinta a le descoperi surorei sele, care petrecea ore intregl in lacrdmi, in urma acestor durerOse confidente. Medici!, cari erati in acelas timp i bun! amid, creclurd cd nu le este permis a ascunde mai mult timp parintilor starea desperata a bolnavului ; cu tote acestea, totu-si nu cutezard a vorbi, a rddica cu totul speranta, care in timp de 28 de ani de ingrijiri de tot felul, sustinuse puterile �XXVI parintilor; cine §tie ? 41 cliceati ace§tia, pete o minune a naturil I §i. lupta in contra mortel neinduplecate urma. Mircea voia se trdiascd; el sirntia intr'ensul comorile pe car! le adunase in atatia atii de studii §i de cugetari, nu se putea mangaia de a le duce in morment ; el iubia vieta, pentru cd sufletul sal plin de simtiri nobile, gasia un farmec nespus in a produce tot ce simtia i pentru binele poporului §i pentru mângaierea parintilor sel ; ,bietul tata, cfise el ciii-va inteud qi ; cate sperante a pus el in non In urma unor micarl' ale medicilor, parintif chiemard de la Paris pe al doilea fiih', pe Vintild. De .i acestd chiemare fu inconjurata de tot felul de precautiunf, spre a ascunde bolnavuluf causa pentru care se Idcuse, totiO Mircea nu era om a nu intelege ce insemna sosirea frateluf seri. Der placerea de a revedea pe amicul �XXVII s65 iubit, pe acela care'i impartdia tOte simtimintele, care '1 intelegea tote ideile, era atat de mare, in cat dupd sosirea luI Vintill, bolnavul avu c)ile ceva mal bune ; masa parintescd intruni din no5 de cate-va on pe intrega familie, afard de al treilea flu, Horia, ce se afla Ana. la Bruxelles, si pe care nu cuteza5 se'l chierne pentru a nu speria pe bolnav i póte fiind cd ei tot sperail ancd. Der orele trecea5 triste §i tAcute §i se citea pe fata fie-cdruia uä ingrijire mortald ; inimile era5 strivite sub ghiara durerii, buzele era5 inclestate. Mircea devenea tot mai slab; micdrile inimei lui ipertrofiate fdcea5 se tresard la fie- care bane intregul s65 corp; se vedea5 la Ore-care departare pulsatiunile violente ale arterelor Sermana mama veghia cliva i nOptea langa densul, ca perdutd intr'un vis Ingrozitor; era acum maT mult de cat ori and ca nfl suflet deslipit de acestd lume, care nu mai esista de cat pentru furl sèü iubif. �XXVIII In qiva de 20 Iuniti, pe la 1 2 ore, parintii, impreund cu Vintilä, trecurd un moment in camera de mancat ; ud servitOre chierna Indata pe Vintild din partea lui Mircea. Mircea Se simtise murind i 'I cbiarnase. Sdrutd-më, cpse el ml Vintild, cu dar cu destul calm. Vintild ii imbratia, §i'l sdrutA. cu Te iubesc, 11 c)ise Mircea.... scii, bi- blioteca mea este a ta.... ce mai am impartiti intre voi trei.... Vintila speriat, voi se ingane cate-va cuvinte de imbarbdtare ; parintii intrard, II sdrutard, se sdrutard, der el, sdrutandu-1 le dise : nu ye mai pot face acum de §i agonia incepu ; in cucat duren rend sosi i sora chiamata in tOta graba. Mama lupta prin tote micilOcele, impreund cu toti ai seT, spre-al smulge din noti mortii, der la doue ore §i jumetate Mircea espira, lipit de senul aceleia ce se pOte clice cä l'a alaptat trei-deci i doui de ani si jumaate. �XXIX N'a fost o despartire, a fost o sa§icre, ce lasa ud rand tot-de-una s'angerânda ; mama cu sociul si cu copii ei, II spälara cu apä si mirodenil, il imbracara; ea il peptena si apoi se puse langa el si urma a '1 freca, a 'I mangala mâna, intocmai cum fäcuse pen'aci, spre a 'I restabili circulatiunea §i spre a'l miingaia. Adoua-cli la 8 ore sera se facu immormentarea care fu ceia ce trebuia se fie. Nimic pentru ochi, nimic pentru desertdciune; totul vorbia numal sufletului. Se vedea carul mortuar al sdracului, cu doul" cal, fdra imbrdcaminte de doliii, cum il ceruse Mircea; der acest car era irnpodobit de mânele amicilor ; fia care aduse flOrea sea, semnul seri de iubire pentru amic, omagiul seri pentru omul superior ; negrul cadru al carului, dispd- rea cu totul sub florl, cunune §i verdetä. Nu se facuse nici invitatiura, nici avisuri; lumea aflA din intemplare si sute de Omeni din tote treptele societatl venird, cad il plingeati ; ei era5 forte numeiubiati, 11 �%XX rosi, i scurt li se paru drumul de la sosea la cimitirul lui *erban-Voda. Cu tote acestea, calea era forte lunga, si nOptea venise, cand clece brace amice radicarã cosciugul de pe carul mortuar. In intunecimea acestui cimitir plin de marl arbori si de triste monument; lumina faclelor 0 a candelelor, tremurand prin- tre morminte aretaii calea ultimel locuinte. si Luna se radica d'ul data ca cum voi densa se salute pe cel care se ducea. Nu se augiati de cat pasii pe nisip si suspine inabusite. Era durerea, durerea deplina, intunecata, fard litanil i fard marsuri funebre. Mama, tata, fracil, amicii se plecara nä ultima Orã pe cosciug, 11 mangaiara din nori, dér in tacere, i apoi nu mai remase de cat micuta candela care arëta cã suflet lipsia din Romania. Emil Costinescu. tin �ANUL NOU �ANUL NOU Am sinatit tot-d'a-una uà stringere de .',InitnA la sfirsitul anului ;i, copil cugethile mele se indreptati mai mult spre eel ce se sfirsia de eh spre eel ce incepea. Ace le dou6anca,, spre-clece loviri ale orologiulut, semnal a;teptat al imbrätistirilor s'al urä- rilor, acele lovituri ce tainic resura in mijlocul strightelor s'al risetelor, au avut tot-d'a-una ceva dureros pentilt mine. Cum? Ina qiceam ; toi fericiti ca s'a sfiqit anul ! Nici un suspin! Fost-aii toVi nenorociti ? Ce ? �-6nici unul din ei n'a iubit in anul ce trocu? Top nenorociti sed toi ingrati! grOsnicA dilemii! Este ore inerinte natura nóstre a ermta in yea a'll schimba sOrta, a trdi mai mull in viitor de cat in presinte, a voi tot-d'a-una noul i 'n ved noul ! Goethe fäcut-a se vorbescd, omenirca prin Faust? Weft vr'ud, chart, (lice lui Mephistopheles iubitul Margarita, d6ert vr'uit data void (Tice cesului de fatit opreste-te, esti frumos, atuna iu pop. arunca in lanturi, atunci consimt se m6" inghitA pamentul, atunci se sune clopotul mortilor, atunci esti liberat de serviciul ted, se se oprésch ca- dranul, se cap, acul si lumea se se sfirsésch pentru mine." Da, este in firea nOstrii d'a voi necurmat se ne imbun6t4im sOrta, se �- 7 -credern viitorul niai. frumos de cat timpul de faV1, se vedem Iilcle tre- cond fifth de phrere de fell, s'mtepthm cu nerithdare cele ce sant a veni. D(Sca tinIpu, qice Bouillier, d6ca acul ar merge pe cadran daph dorinta F;i nerhbdarea nOstrh, n'am avea nh vi6til mai lungh de cat aceea a unor insecte crI cresc, imbëtrancsc i mor in cate-va ore." Acestil credinth Iii viitor, acea dorinta de lacrari noui ne este folosiOre ca on-ce sinitimOnt inerinte speciei. Ar fi dee"' pe atilt de puerile cat §i de zadarnic d'a '1 nesocoti. Nu in con- tra liii voiesc a rhdica vocea. Nu in contra atepthrii nerribdititOre a neonnoscutalul, 111.1 in contra veseliel ce toti simt la anal non voiesc a protesta. A;;tepte onml minunt de la viitor, de vreme ce aa 'i este natura; aite-se �-8la el eu incredere, iubesat'l mal mult de cat trecutul ;ii de cid presintele ! Der acesta se nu '1 impedice d'a '0 reaminti ce nu mal este ; asteptarea fericirii viitOre se nu '1 &di se uite dulcele si duiescle ore ce a gustat in trecut: acesta as.): dori-o. Se nu fim ingrati; ingratitudinea, ca tote vitiile, este va6mátóre individului; s'apoi (Ate dulci suvenire, cite invetiiminte in eel mai dureros sea mai ne insemnat an! Natura nu cunOsce stirpiciunea. Clit ar fi de dureros §i vt6mtor ca omul se nu culega rOdele crescute pe locul udat cu lacrilmile sele ! De ce el n'ar da la 31 Decembre WI reamintire celor ce nu mal sunt ! Strigilte de veseliA si de fericire, linistiti-v6; nu ye voiesc rail ! DuiOse sCrbätori ale anulul nou, fill pe pace ; nu vitt se turbur a vOstrá veseliA. Departe de mine d'a voi �-9se 'ntrunesc lacrima cu risul, durerea cu. plhcerea, suspinul cu. speranta in acele (file fenicite, in cari omul pare a fi reghsit increderea copiläriei sele. Acesta ar fi a dori ceva contra Daturei, an fi a privi vieta supt ua falsh lumina., ar fi a rechdea In erorile acad religinmi, atilt de puternich finch, care a facut atta rëfi omenirit Den in ce ar fi mai putin vesel d'a serba un an ce nu mai este de ciit d'a serba un an ce 'neepe, child ensa0 mOrtea n'are nimic hist in sine0? S'a privit mult timp, 0 se privete finch, mOrtea en greza; §'acestrt pre- judecath, ce tinde a dispare cliii natiunile civilisate, supsisth finch numai din causa unor credinte religiOse. Cu tote acestea mOrtea n'are nimic intristAtor: ea nici ca esista. Nimic in natura flu mOre, nimic nu se nmte: totul se transformä. Acesa.], transfon- �- 10 mare necurmaM a materiel, considerata intr un mod. subiectiv ml póte avea niuic penibil, din contra, ea este mAngaietóre pentru speci. intr'un mod obiectiv, neap'erat citi ea face pe imidivid se sufere ; nici nil data C,nsi; transfor- marea naturalit a materiel nu pote causa onmhil disperarea ce ideia s6it vederea mor0l produce in sufletele religiose". Aa sthnd lucrurile in natura,, cnm reamintirea anulul sfingt ar putea intuneca urt serbare ? Cita ceea ce este adev6r en materia, este i en timpul, care §i dhisul n'are iliCi inceput iliPi sfir;it. Se nu prMiim d6r sfir§itul anulm ca un ce dureros : se serbam pe eel care incepe, cum se face full., d6r se serbam li pe eel ce se sfir§esce. IDe ce se despartim cu giiidul ccea ee in fapt este unit? Se serbam in s6ra �11 de 31 DecenThre tineretea in anul nal : der se serbAm §i betrrinctea in anul cel vechiii. Se ne pregiltim a culege florile Ce vor r6shri, der se nu uitiim d'a aduna ródele ce sunt cepte. S'avern incredere in viitor, der se ne folosim de treeut, spre a ne bucura mai bine de presinte. Se strigrun triiimciti 1876, der se nu uitthn pe 1875. Paris, Decembre 1875. �SPOVEDANIA UNEI MUR1NDE �STOVEDANIA UNEI MUUNDE . . Intemplarea fii,en ca hartiele mull incercatei familii X se vina in manele nóstre, hârtii din earl multe invotaminte s'ar putea trage, cacT. multe suferb* ne fac ele a cuMisce. Publican', fara a t;sterge q'a schimba nimic, afar de numele propril, tret scrisori ale sarmand dOmne X (Flo- rica) scrise din Nina, care sora sea (Marióra) la Bucuresel. Sunt 'Jae OIL din aceste scrisori, earl vor parea unora prea aspre, seti póte chiar nedrepte, este ens'e firesc ca Florica 86, fia im)sprita contra crediniclor Fi a civi �16 lisaiuriii mistre, ea care atilt de mult a plans_ pentru c'a iubit ! Este firese ca ea, lovititi d'uit b6lit care atilt de mult atI simtirea, se nu simtil, se nu scrie ea noT, d'aceia nu cuteziim a ,,terge nimic, de tem5, d'a nu denatura totul ! Florica chtre Marióra Nizza, 27 Martie 187 . . . Voi-vel, dulce surióril, a citi scrisórea ce ti-o trinnit ? Credo-Yet tu ch anctI sunt demna d'io, parte din a wistrA inbire? Nu rig cc se petrece in inimele velstre, nu sein cum vett primi aceste rinduri ce yin de la biata Florica vóstrri4 ma scia de nu le vett arunca eu pripiti, de t6mil ca ele se ye milnjescit pe voi earl suntetl curate de orl-ce p6cat. Nu tifl ce �- 17 ganditi, nu sciii de 'ml veti putea da, fiii li de milh, acea iertare ffiriti de care rm voiii a nmri ! Dex eine 'mil spune ch me veti crede ? De ce se nu ye nairq spuindu-ve c mor, eti care v'am mintit in ultima shrutare ce v'am fost dat ? Cum ati crede uh fiintil care l'a crdcat jurilmintele, care la sociul chruia jurase vecinicA, credinth, care v'a litsat in lacrimi spre a se duce cu cel ce o iubia, cum m'a,01 crede pe mine, care fhril, a fugit de, nici ui impotrivire m'am aruncat cu foc in bratele omuluX iubit, care thrii nici lla lupth am lhsat p'un strain, cum il numesce lumea, se'ml §tergiti sfilnta shrutare ce mama 'ml dase cu pufne ceasuri. mal 'nainte ! Anch and a mama' duiósh voce gichidu'rni. 4llnic cu iubire : fetico, al radare, eine scie, póte cu timpul bilrbatul Ceti se va schimba, póte 2 �- 18 blandeta ta, dragostea ta nemrirginitrt, strtruinta ta d'a '1 iubi Ii vor deschide ochii. Nu iuta, dragrt, crt supunerea este datoria nóstrA si crt a suferi este sórta femeiel". Aud acum acea sfantrt voce, der atuncea mrtrturisesc citi nimic nu vedeam, nu sim- tiara, nimic nu doriam de cut pe el, pe el ! Nu Kill cand, nu scia deca voiti putea sfirsi a mea durerósrt spovedanirt, nu scift de nu me vor pilräsi ptme intru sfirsit slabele puteri ce nd-ati rCmas der déca vointa are putere asupra trupului, dem vointa póte ceva, jur, pe dragl3tea vóstra, crt mi voiti muri pene ce nu vol sfirsi cele ce simt trebuinta a ve, spune ! TJn foc arde a mea inirnit, suspinuri es din sdrobitul meti pept, lacrtimi Aura din ochil mei si iii impedicrt a vedea hartia pe care tremurrt condeiul men... �- 19 Cu tote acestea 'MI pare cil nu mai sufer, cilci sufer cu tine, vorbese cu tine dulce, dulce suricia . . Ali ! ce fericitrt mi fi de 'mi-ar fi dat se pot plange la piciórele mamei, se pot plange in bratele tele, se and vocile vestre Clic'endu-mi : te iertilm, te iubim ! Der eine 'ml spume cii me iubiti aria, ? me indouiesc d'a vOstrit iubire? Nu! nu!... ceva 'ml ioptesce tainic cA voi cMcii aveg puOnA, iubire pentru Florica vóstrA ! Dulce .i. sfintii §ioptil, §ioptesce, §ioptesce mereu ini- mei mele cit mama, a sora andi me iubesc, §ioptesce, awl' a ta ,i.optA, alinil focul ce me arde §i. redA vieta sufietului meil. 0 ! dulce copilliria Inca, desmerdat al maicei mele o ! privire pliniti de dragoste a alor mei, ati perit pentru mine ! Val, vai, nenorocita de mine! Ce am fitcut ? Ce o! am filcut ? �- 20 Lacramile ce venal' ii u§nrara putin; voiü incerca deeI, Mari Oro, a urma jalnica'mi utrtire. Dér spune-ml tu, mal anteiu, ce face biata mama, spune'nd cat am facut-o se sufere, cat a plans, eat i-am amarit Vele ; spune-mI de se póte ea ea, ce a ro§it de mine, sc me iubesca awl Val! de ce din causa grerla mele se sufere cel nevinovati ! De ce vol se ispaitI en laeraml de foe pecatele mele? Spune-mi, suriOro, dem a venit la atulul vostru ea Florica vóstra nu mal are mult a suferi, dem scitI... dér nu plange suri6ra, voiti trai, voiti trai nu voin muri pêne nu vol fi primit en sarutarea vóstra iertarea reului cc v'am faeut ! Biata mama, biata mama !... �21 Florica, Mariórei Nina, 30 Martiii. Dragrt surióri-i, ancrt n'am putut stirt;,i scrisOrea intreruptiti de unit 4i prin venirea lia, cad doctorul m'a silit a sta in pat §i din pat nu pot a'0 scri, cci el stiti langit mine mai tot timpul ;4i langit dênsul nu voiesc a plange. Cat sufere cand me vede plangênd, cat sufere cand vede rape- qiciunea cu care prsce cruda MA ce me consumrt! El scie bine ce am, scie cit sunt perdutil ; der tot sperà in a mea tamrtduire; tot se indouiesce de ce i-se spune, de ce vede; tot asceptiti lecul ce nu va sosi, tot luptit, tot crede: Mei el iubesce! lubesce li mi. '0 póte inchipui ca mOrtea se póta desphti ceea ce inima a unit ! Asti41 velêndu-me sculatrt §i. cre46ndu-me mai bine, a elit, supuin- �- 22 -du-se rugheinnilor mete. Stint sin- gurh, voiti plange deei din nal cu tine, chef nimica nu 'mi potolesee asa de bine focul ce me arde ea lacnamile co yens vorbind en tine. De ee nu pot plange intr'una? Pentru c'am gresit, pentru c'am nesocotit legile &cute de Omen'', pentru ca eit, milritath en un om co nu scia ce este iubirea, am voit a inbi! Am iubit, am ascultat inima mea, am despretuit legile vOstre! Nerusinare farh nume! path vecinich pe numele mai, am iubit eand n'aveam dreptul d'a inbi.-- Am ascultat natura; am ealcat legile §i. cuviintele! Ab ! sciti ea nit asemene nelegiuire nu se pOte indestul pedepsi, scia eh ort-ce asi face, oni-eari an fi pointa mea, sunt IA femeie de nimica, rusinea, batjocura lumil, risul tutunor ! seiil, sciii tot si en tote acestea tote �- 23 n'ar fi nimic de n'ar fi mama, de n'ai fi tu. Ceea ce ense milresce a mea nenorocire, invenin6zit a mea suferintrt, amilresce a Inca durere este di, fuel pe el nu '1 pot face fericit! Nu'l pot face ctcI iubirea inea, iubirea Int nu me impedicit d'a ro§i chid in- têlnesc un chip cunocut. Rorsc, sufer... per ! Val voué, cart vett incerca a infrange moravurile i obiceiurile unusi popor, vat VOUe chci vei peri uciI de ense§1. cutesanta vOstrA ! Desfid pe ensuO: acel Dumneqeti, dare care miat inidtam ale mele rugi, te desfid, Dumnegeule, oil-eine at fi, ori-cart ar fi puterile téle, te desfid, d'a nu te supune obiceiurilor, moravurilor, deprinderilor unul popor, ori-ctit de stupide i de selbatice ar fi ele! Revin, suriórA, la a mea spove- �- 24 danih; ems6 nu 'V. pot agralui eiti iari lull voiti perde irul, awl' nu eft carmuiese ale mole cugetilri, ci ele m6 due pe mine, m6 due, m6 due ri une-ori ma de iute, iii cat nu pot a le urma, cad. obositA, inima 'mil bate c'utt thriA nespusA, perd suflarea, lin mai val, nu mai aud, nu mai simt... ah ! ce ferice sunt atunci! Scil, Marióro, modul in care am fost crescute ! scil cat d.e putin s6i1, mai drept, cat d.e reit ne era lumea cunoscutti la eirea nOstrii din eóla. Scil tu multe din cate asl voi a 'tt spune; ens e. totqi imi stri a ti-le reamhiti, nu dóril spre a 1116 incerca micrra culpa, nu cu gand d'a spàla pata ce o port intiptirith pe fruntea mca, ci numal spre a face cu tine ceea ce fac cu mine, numai spre a 11 spune ceea ce cuget, numal spre a rev6rsa din inima mea prea multul �- 25 ce o innéert!.. Alt ! facä-se ea ecle mie intêmplate se fir', altora intru folos ; dér nicI acestrt mangiliare n'o pot avea, eiicI sémil, am butt ct esperiinta altora putin ne folosesce ! Impliniam 18 mi. eilnd eiI din scat_ cand v6qta pentru prima Orrt p'acel en care doul an' era se triliesc In lacrrtml, in loc d'uà veciiti in ferieire, cum nildöjduisem In nesciin-ta'ml copiliir6scrt ! Ti plAcui, ni cern, mania nu se impotrivi i eft de sot il luaiit c'urt cumplitrt fericire. In c(51A, acasrt, la spovedanirt, in eitrti, mi-se spusese atilt de brtrbapi, mi-se incondeiaserA en fete atilt de negro, in eilt prima vorbit duke ce auqii de la unul din eI, avu pentru têne'ra mea inima, plinA de iubire, un farmec nespus: ea m6 imbetri, fni invinsrt fret a fi luptat, 'Aril a rn fi ferit, fruil a 'mil fl recunoscut dus,smanul ! �- 26 pie dulmanu1, cad cu crescerea morala, si re1igiósa data nou6, inv6- 0sem a privi barbatul ca dumannl secsului nostru, in loc d'a '1 privi ca uh fiinta iubita, ca un sprijin firese, ea nil calauza sigura, ca un tovarilsiii de placer)." i dureri, ca un prieten en care ne legam a avea tot in comun, a ne spune totul, a nu ne ascunde nimic, a ne sfatui, a ne sprijini, a ne imbarbata unul pe altul In spinósa cale a datoriell ;ea iubirii, care singurit póte duce spre fericire , in loc d'acésta, Ii priviam, jic, ca un duman, nfe temeam de densul, me" feriam de cursele ce mi-le-ar putea intinde, me pregatiam a Me aptira de cruntele loviri ce le-ar indrepta in contra mea, si nici. nu 'mil cunosceam protivnieul ! Cand sosi, nu '1 recunoscul. LIT spuse ut vorba dulce, fui invinsa, fara nici a banui ca dumanul. sosise. Ab ! de �- 27 ce nu mi-se spusese ch nu tott bhrbatii sunt rr,n1, de ce nu in'aft invetat a 1. cunósee bine spre a putea in (-Pa venith a alege cu indemanare pe cel ce Pall fi putnt face ferieit ? Dc ce, cand venia un ttIn'er se 'f,4i veqh ut sorh, u verh, de ce noi tote cram isgonite, ascunse in camerele nOstre, ca i ciind cituna ar fi lovit F,4cO1a? De ce fenteia, care menith este a vietui cu bhrbatul id, de ce se nu firt crescuth spre acest sfIrsit ! Cum va sci ea crimmi nona inn tre in care intra in (lima chatoriei s6le, child nici mana n'a pus pe vhslrt ? Cum va sci a se feri de stancele, de virtejurile, de vijeliele, de viscolcle ce va int6mpina in cale, cand marea mult schimbhtOre pe care plutesce a sea mica i fragedh navrt 'I este cu totul necunoscuth ; cum va sci a vhsli, pericolele fiind deprtrtate i cerul in- �- 28 seninandu-se, cum va sci a vasli spre limaniti fericirif, cand nici nu scie cc este fericirea ? De ce se nu o invete a cunósce lumea mai inainte d'a fi aruncata cu des6versire in vahuile séle; de ce se fia crescutrt in taina ca urt calugarita, ea care trebuie a fi mama ! De ce se im cunósca lumea cum este; de ee se cresca, la umbra, in intuneric, in loc d'a cresce la lumina bine-fac6tóre! De ce se i-se nutresca spiritul cu minciuni i basme ; de ce se i-se arete ca u1 necinste, ca un p6cat a vorbi singura c'un brtrbat, cand facutrt este spre a trai c'un barbat? Ah! de ce? de ce? Pentru c. lunlea este data proda superstitiunii, nesciintei, prejudecititilor, pentru ca biata si mult incercata omenire este carnmitrt, asuprita, suptjugata d'urt religmne funesta i cnidi, s'elbatica si egoista, �- 29 inioral i injositOre ; d'un religiune contra naturei, care fricii, rIvn, pima, urn a sern'enat intre Orneni.; care tictdo§1, dumani unu aitnia, bleste- matt ne-a &cut; care ne-a trivnlit in noroiti, In gunoi, in mocirin spre a putea mai sigur i mai. cu Iiiclm- nare a ne mnntine in ruimisa sa robin; d'un religiune impetritn, nesimtitóre, vrnjmmiti inviemmatn a lmninei, protivnicn neimpricata, a iubirii, d'un religiune care se adapt cu lacrnmile nóstre, se nutresce cu siingele nostril, se bucurn la auqul suspinurilor nOstre, II ride de tipetele §i de vaitnrile nóstre; d'un religiune ce lingursce pe cel slivit i lovesce pe cel oropsit ; d'un religiune care ne anuiresce vieta, care ne chinuesce, ne muncesce, ne insOimeint, ne ingrozesce ; d'un religiune, in fine, care Ile rode inima, ne spurcn cugetarea, ne distruge vo- �30 inta mai inainte d'a ne arunca in grópa ce ne-a siipat !.. U luna nu trecuse in6 maritasem, §i de cand deja incepeam a vedea, ochil mi-se deschideail, mintea mi-se trezea din lungul somn in care o tinusera §'o cufundasera basmele ce le cregusem fiira a le cerceta : incepeam a Me gandi prin mine §i nu min glasul dascalilor, séü prin ajutorul cartilor ; incepeam, clic, a simti, cunesce ! Ah ! atuncl d'a§I fi gasit Un om care se scie a citi in inima mea, a un om care se scie a iubi, atunet ce sora, ce flick ce sotia, ce mama ai fi fost ! Der val.! cel de la care asceptam tot, cel caruia if spuneam tot ceca ce se petrecea in mine, cel cIruin Ii spuneam : te iubesc, te iubesc, r'espundea av6ntu1ui meu, rospundea aseeptilrif mele, r6spundea cerintelor inimei mele c'ua inghliitatil nepilsare! �- 31 E§ia, e§ia... rn ltisa singurA, singur, singurit en ale mac giindiri! De ce nu pot nara lupta ce atunci se petrecea in mine! Ideiele fale en earl fusesem nutrititi se invrajmil§iatt, se ciocniati, se isbiati de cele adev'erate ce acum diVitam; se inerteratt unele cu altek, se trantiati, se doboraii, se iéri411 lupta cu foe incepea, 11.101 fAriti crutare, luptA in rädicatt i6rilf,d, tli care unul din eel doui protivnici trebuia se mórii; cad era lupta adev6rulni contra minciunii, a luminei contra intunereculul, a sciintel contra Orbei credinte, a naturel contra crescerii. Cate dile, eke nopti de numeA, de trude, de grije, de spaime penil a se cunósce biruitorul ! GrOznice momente; m6 indouiam de tot, nu eram sigurti de nimic, nu sciam cu eine era adeverul, en eine mineiuna, en eine vieta, �- 32 cu eine meirtea! Stain martura la aces-0, lupt, ce atat nié obosia, me pnlpadia, stam martura qi nici nu eutezam a lua parte la ea, card aveg se decidA de sórta niea, dig nu sciam eine 'ml este prietenul, eine vriljmaiul! Adev6ru1 birui, natura triumfa, lumina se facu... der val, ce gol lasa ea in inima mea! 0 simtiam atilt de mare, o seiam atat de buna, audiam atilt de bine al sal glas strig6ndu'nfi: voiesc a iubi... i mO Wisem unita pc vecia c'un om, vqtejit anciti de tenOr, care thci ua data nu iubise, care nu putea iubi, i care, neint,elegCnd ce este iubirea mO Ina drept nebuna ! }3§ia, ec4ia mereti, eia tot singur, 0 singura mereil romaneam... reintra ski nóptea tarditi, ski in diorii dilei, §i atunci ursuz, iiecijit, posomorit, certandu-mO, octirandu-mé, injurandu-m6 ! �- 33 Voue, voile ce al,I trecut p'acolo ; voue, tinere fete, pline de iubire, ce a'ti Intt1nit numai nepesare In onnd de la care asceptMi iubire, voue uumal Are daft voitt d'a arunca cu pétrL in mine, cad numal voi sciti ce este a suferi ! Doui aril, fitril a me plange, am suferit insulte i octal; doui ani, am fost batjocura, Asia, rtiinea lui F,;'a lumil ; dont' anl, am incercat cji i nepte, ora cu ora, minut cu minut, a '1 atrage prin blAndetea, prin radarea, prin stilruinta mea d'a '1 iubi, prin rugaciunile, prin sfaturile, prin sus- pinurile, prin lacriimiTe mac; doul ani, am fileut tot ce mi a fost in putinta spre a atinge anima lui ; der totul n'a putut nici -railcar a scudui putin a MI eumplita nep6sare ! TotuO. (Ins6 as,a fi trait en densul, a§11 fi suferit merett, açl fi suferit pene in giva cand, 8 �- 34 urindu-i-se luI d'amea suferintil, m'ar fi pArAsit cu totul, ctci acésta era §i datoria i vointa mea! AO: fi fAcut-o, deca nepreveduta int6mplare i neascu1tht6rea anima mea n'ar fi otArit alt-fel de cat a mea cugetare ! Deca anima Inca ar fi volt s'asculte de obiceiuri, de cuviinte, de conventiuni, call: me impedecati d'a iubi pe altul de cat p'acela ce nu voia a me iubi; deca ea ar fi cercetat care 'mi este interesul §i nu cea-a ce este firesc, all ! gandule, de ce tticu01 cand el, ce d'atatea on tersese lacrimele mele, cand el ce mangaiase a mea durere, cand el ce 'ml dase atatea probe de inbirea sea, child el pe care de muh Ii iubiam, de i mie 6nsuml ml negam acésta, cand el se arunca la piciórele mele strigandu-'mi te iubesc, te inbesc,... vino, vino !... de ce, gandule, me lilsa01 se m'arunc invinsii de �- 35 dragostea lui, in bratele ce 'nil deschidea; de cc m lAsai se fug en densul, cand nici n'avem dreptal d'a'l it-11)i? De ee ? déc'atunci tcul, invins 1)4:Ste de aria iubirii nestre, de ce vii acum, cand este pre tardiii a indrepta r6ul, de ce vii a 'nil aimiri pucinele dile ce mai am a trAi ! Ah ! gandul nostru, care sberil en atata intehl, care intr'uil clipA striThate muntil i nthrile, care c'uli cake vede cele de fata i cele ce ati fost; gandul nostru care en destoinicia, descurer', itele incurcate ale lucrurilor §i zAresce in acelmi timp cele douè capatale i tot lungul cirulut, gandul nostru care frilmtinth eu iutela fulgeruhd Intmplürile indoiese spre a seete din ele u dreptA thlinhcire, gandul nostru pare une on c derme ! (Ter- me, §i numal aia scim ci nu este e'nsii§1 dumnedeirea ; (Terme sea dédi �30 nu dOrme, §ioptesce Mat de tainic, in cat en neputintA ne este a midi a a urma inv6trtminte. Gandul adormind, fapta asa gliisuire ale séle puet inaintea lui ; val 6ns6, val de noi eand el se trezesce din scurtul s66 somn! Plans amar! grele suspinuri, zadarnice oftrui, r6ul s'a fiicut, nu vol ii yeti fi lécul! Nizza, 3 Aprile. i in pat si d'urt nespusil sliibiciune, m6 simt pare ce-va mai bine. M voiu incerca deci, sorióro, a mai vorbi putin cu tine, citici eine De seie cum voiii fi mane !... De trei qile frigurile m6 frAmantg §i m6 impedech d'a odihni mult obositul men cap. Ochii 'mi ard; peptul mö dime §'urt, sudiffe rece acoperä trupul meg ttlesc intr'una, i une ori a0a de mult, �- 37 in cat sangek mi se suie in cap li roiasee d'ua-data palida-mi &Ia. roiata ense cu totul alta de cea de alta data! Ah ! cat me d6re, cand, fr voia'mi, zarese oglinda ce odini6ra m areta frum6sa! Ce slaba, ce useata.... ce urititi sunt ! Ce pecat eit nu putem muri frumese! Ce tema 'nut este, cand rn ved aia schimbata, se nu me mai inbesea, de cat de milal... Der nu, acesta nu se p6te, anima care nu mi s'a schimbat, Iml spmie ea me inbesee si ct i merta me va iubi! Ah ! d'af# inite trai spre a'l face fericit, d'it0 pute... soriero, soriero, iubesee'l tu pentru mine, maiculito, privesce-1 in veci ca Un copil al tell; iubiti-1, ;a ingrijiti-1 cum m'ati iubit li ingrijit pe mine; tineti'l langtt vol... plangeti cu densul ; der nu '1 lasati., nu '1 lasatI singur en a sea durere. �- 88 Nu este asia et voi imi fagaduiti acesta ?... Der nu! nu! Voi ifli puteti face cea-a ce v cer ! mi puteti face acésta, c'atI fi ocara si risul bora! Intl nonoroci, si v'ati nenoroci; v'atI perde si nu Pall scapa... Cum, cum se inbiti un om care m'a iubit, chnd n'avca dreptul d'a n iubi! Un om care m'a ingrijit ca uti, mama, cnd n'avea dreptul d'a m ingriji; un om care s'a jertfit Erie cawl n'avea dreptul d'a se jertfi mie, un OM care a Elcut total ce i-a fost in putintà spre a me schpa, spre a me face fericita, cand n'avea dreptul d'a face nimic? Nu! nu! acésta mt se póte... acesta ar fi Ah! legi barbare, Invoieli firesc nesocotite, moravuri rusinOse, obi- ceiuri stupide carl constituiti civilisatjunea, fiI blestemate intru vecia, ! Civilisatiune fa1t, fatarnica, i fa,ra �39 de mi1i, tie n'am voit a me supune, in contra ta m'aru resvrAtit, tie resbel de mOrte am jurat !... M'ai invins... ti-al resbunat ! Mor, der nu me cAiesc! Am iubit... am fost iubith... Mor, der am trait!... Mama, iertit-me... Mariero iertit-m6... l'am iubit atttt... fi iubesc atilt ! Ab ! de ce cel care pete Ana, iubi... se petii, muri?... August, 1876. -,---.414" �UA ROMANCA �tiA ROMANCA Maria lui Dinicu ti iubia, isi mangaia FA'll rasfeta atat de mult pe Io- nelul kJ., in cat limit era de temut crt va esi din Ionel un copil stricat. In sat de mult timp se imputa Maria nu dragostea, cic R()luahluII place a se driigosti cu al sci der sliibiciunea id ctre briiatul seu: Prea esti slabA cu d6nsul soro, prea te supul 1iii, prea asculfil de voin1u tele sae; al se'l strici fi ; ce'I rAsfeti asa, Mario, nu veji ea nu mat e copilandru, ci gogemete flitcàfl, toc- mai bun de insurat? " Maria asculta, ridea li 'II re'sbuna �- 44 de gisele satului desmerand si mai cu foe pe Ionelul iei. Ua singurrt data Maria nu risese la urt imputare de felul acesta; ii singura data ea nu auclise cu nepasare dojenile ce 4ilnic il se faceatt in privinta cresceril ce da lui Iona Maria tresarise, fata ia se instristase, dase de doug oil din cap cu pripa, en triria, i parea c'ar fi volt se (licit : nu, nu, acesta nu se póte, acesta flu va fi; prtrea c'ar fi voit se gonésca, se alunge departe un gaud rail; urt lacrimrt riurase pe obrazil si, inegrip' de arita sOrelul, child Mo Radu, clisese: Mario, m6 tem ca al fault o fart din Ion, in mustrrind-o II loc d'a face dintr'ensul un vitéz, Un voinic, cum era bietul st tea; nu scia Creil ce póma va fi Ionelul thti dtr m'a§ prinde ca soldat bun nu se va face dintr'ênsul." �- 45 De ce tresilrise, de ce se intristase Maria auqind pe iIo Radu imputandul ceea ce dilnic ii se imputa? de ce vorbele ml Mo§ Radu n'o grtsirri neprtsiitóre, surigênd ca de oMai it 1' Se 'nsprtimantase ea Ore la gandirea c I,pnelul iepótes'e devinär6ii? 0! nu, nu, Maria era mana §i mamele nu cred, nu grindesc, nu pot brmui, firt mitear intreeirt, ea copil lor sit pint deveni ra. Mame le nu numai nu se indouiesc nici-uri-dath de (1.6nif mai 'nainte d'a fi gre§it ei, der fineri chiar cand véd grerlile copiilor lor, cand vinovrttia lor este fatirt, ele tot sperii, tot se indouisc putin, 0 and nu mai e IMMO, d'a se indoui, cautii a mic§ora culpa color pe earl ii iubiaü, cu earl se Mimi child craft nevinovati, pe earl if iubesc, II prung acum crt ati gre§it. �- 46 Cc speriase (lex pe Maria ? Gandul ca Ionel nu va fi un voinic? 0! nu, nu, Ionel o iubea prea mull, Ionel semana pré mult eu bietul s'eit tata, ca se nu fià voinic; ea scia c Ionel va fi ca i dasul un adevérat Roman! Ore tresarise Maria auclind acel cu- vent de soldat, ce spune atatea lucourt animei unel maine 2 despur- irea, departarea din satul in care al nascut, in care al crescut, parasirea tuturor cell sunt dragi, traiul cu. totul schimbat dintr'uiti cli intr'alta, vieta de oral, casarma, alta mancare, alta imbracaminte, alta ocupatiune, disciplina soldatesca in loc de munca libera pe camp; departe, departe de casa, de satul, de judctul pate in care al nilscut! Nu sciu, nu scia décil este acest �- 47 cuvCmt, soldat, pronunciat in trec6t de Mo§ Radu, care pusese pe Maria pe grinduri ; nu sciit, i d'm sci-o póte n'm spune-o, cad. nu numat mame vor citi aceste renduri, i iubesc pre cil mutt pe Maria spre a nu voi se te aud pe tine, tinere i voinice cititore, dojenind i tu slabiciunea acestell mame. Ori-ce ai grandi, crede-m6, cititorule, Maria nu are ua Anima comuna; Maria, nu numai iubesce, der este demna de iubire, i alta imputare nici nu i-se face de catre eel ce vietuiese linga dinsa, de catre eel ce o cunosc de aprepe, de 611 acea iubire pre' afang din rale pentru Ionel. Este ma de lesne a gice altuia: iubesce mat cu judecatil, fit mat barbat in dragostea ta, iubesce cu inësuri, omul flu traiesee cu dragoste i alte multe de felul acesta! De crite on n'am dat i eu altora aceste sfaturl, séi �- 48 altele de felul acesta, si cu tote aces- tea cand altul mi le-ar da mie, tare m'e tern ch nu l'a§ intelege. . . . Ionel are 21 de ani, Maria ims6 tot il desmérdh, 11 mangaih, r6sfath ca p'un prune, chef pentru mame copit flu imbhtranesc: ea tot este lieliniltitit, speriaM, ingrijith cand se inthnplh ca Mild se in-tart-ph d'a intra de la lucru; ea tot ar dori se'l 111 aibh vecinic langh d6nsa si tot i-sc pare ca Mild este in primejdih cand nu'l póte vede, cand nu'l aude am- bland, cantand, vorbind; ea tot se frrun'enth de grill', se sperih, F,;i'll perde mintile cand pe Ionel Ii done capul, cand se taie la 'un deget, cand se intIlt la un picior, cand 11 prinde frigurile, séü cand vec,16ndu-1 thcut, pe ganduri, bhnuiesce ca nu'l este bine; ca tOt 1111 dOrme, nu mananca, nu se dinesce, II vegbieza, Ii invelesce, it �- 49 da de Mut, 11 mangaia intr'una cgtind Ionel cade bolnav ; ea intr'un cuvesnt nu a ascultat de qisele satului, n'a urmat sfaturile ce s'ati dat, iubesce tot cu slabiciune pe dragul seii copilash tot il rasfa4a, tot il desmérda pre" afara din cale. Pare êns6 Ca Maria nu pre are a se cai, cad satul a cam incetat a o dojeni. a o sfatui. Ionel a devenit un bun muncitor, harnic, vesel, voios; multe mame at inceput a'l da drept piltht fiilor lor: feciorul Maria nu se imbath nici-ua-data, Ira cauta pridina color140, fuge de galceva i lucreza ca un voinic; el de sigur ar fi pus deja ce-va la o parte, ar fi putut indulci ile1e mamei sele, ce incepe a deveni b'etrana, dee& ciocoiul pe moF,da caruia lucreza n'ar nedreptaci, asupri pe eel ce'i muncesc. Ionel era de ctite-va ci1e tacut, sta 4 �- 50 pe gandnri, clocea ce-va; mergea venia, se inv6rtia prin casA, i§1. arunca chciula, o relua, se trentia pe pat, se seula d'uA-data, se uiia in stanga, in drépta, la tavan, pe jos, punea lama pe fusal Maria' pe facalet pe pirostria anca caldit; schimba din loc copaia, donita, ciubtrub, urciorul, se apropia de vetril, scormania en degetele cenu§a, lua un thciune, II punea in luleua sa din care trrtgea intr'una fgril, a lua sémA crt nu mai aye frunzil de tutun in ea, se mai invertia cat-va prin odaii, apol e§ia, se arda pe prispa casei, ii baga luMua in sin, fluiera intre degete sht cu u frumpl, canta une-ori din guril, incet, in cat phrea c'ar fi voit ca nu- mai el s'au0 cantecul sfl de dor ; uita lung la cell ce treceatt pc dinaintea sa färil al vedea ensé, se cci gandul 1111 de sigur nu era a- �51 - se scula din nog, isi relua lulena, indesa bine tutunul in ea, o recolo ; aprindea, se preumbla cat-va dinaintea easel, se nita furis la masa se véqa ce face, ce pare a gandi, e privia en inbire der in acebast timp cu intris- tare, cu mila. De trei qile Ionel mi mM. mergea la lucru, nOptea nu inchidea ochil, se tot inv6rtia prin pat, oftand, pronunciand cuvinte fgrit §ir si fgrA inteles; la ntasA d'abia mama ; II frilm6nta mhmaliga intre degete, risipia mai nmltrt pe masA, pe d6nsu1, pe jos de cat baga in gura ; privia intr'una pe Maria, e'nsi--3 eand ochii lor se 'ntalniag, se nita rapede In jos, de tenni ea ea se nu citésca in cilutatura ml ceea ce el tinea ascuns. Maria asemenea se schimbase, in- Utranise in cate-va qile, mangaia mai putin pe Iona. pgrea a fugi de �- 52 densul, tremura de cate-ori el incepea a vorbi. Ce se int8mp1ase in ciisnta Mariei ? ce venise se turbure linistea acestor doué fiinte ce atat se iubiaü, ce tntman unul pentru ahul, ce phreati a, fi scutiti de trude, de necazuri, de suferince? Vorba se liAise in sat crt Romania a inchis lupta cu Turcii, acestil neinii vecinici vriijmas1 ai némulni romanese, si Maria era Romancit, in- pAcapi bia pré en mandr4i pe Ionel ea se nu tremure pentru gingasul id copil. Ionel flu spusese (Mat nimica, Maria nu '1 intrebase ee are, de ce st pe emduri; pilrean amandouT a voi ea ce1-1-alt se vorbésat tmtaiii, nu aveati Tile! until nici altul anima d'a incepe a spline ceea ce cugeta. De dou6 on Ionel, care merea se Invertia pe laugh Maria, cand scArpinan- �- 53 du-se in cap, cand tuf;ind, cand cal- cnd tare i in loc, de dou on Iona Ora a 'fit fi luat anima in dinV, trigêndn'§11 resufiarea, gisese en trià : Maria ensé ii thiase vorba In pripa, Ii impedeease d'a urma, cer»rimd. dad d'a amana, fie pe eate-va minute, ecea ce se temea atat a auqi. Teri ser6, un ces dou'e dupa sancitul scirehfi, Ionel se apropiti de Maria, care stand. jos, p'ua vechià alhi5 resturnatä, uita la ultimele lemne ce ardeaii anal pe vatrt, i urma cu ochif sa, acoper41 de lacräml, flacara pe sfirsit care mai nainte d'a se stincre cu total, reVersa anea din calla in cand ua trista i inega1 6 luminA, in odaita lor ; Ionel se apropia de densa, o privi en o dragoste nespusa, ingenuehia, if luA manele uscate, imisprite sc de muncä, le strinse in ale sae, le aeoperi cu sarutari, cu lacrami. Dotfe �54 vorbe nurnal putu scOte Ionel: Mama... Mama... Maria tresari, la sudóre if acoperi fruntea, un fior reee o strabiltu, stete un moment nem*ata, inmarmuritii, ea Oituitit in loc , de nit data se radiert in picióre, i0.' arimert 1ra0e inlprejnrul capuldf lui Ionel, i01 atrase copilul pe peptul seu, 11 finbriiti§ri cu ealdura, cu foc, il aeoperi de nenurarate sarutari §i laerami il privi cu ua duioirt,, cu un amor, en nil, durere, cu urt fcricire, en nil, mandria nespusiti, se incerca a vorbi, 6ns6 plansul if thia vorba... Cfind... Ccind... Io..nel... Mane_ mane... mamit... Maiil 1877. -....14"5------ �BALANUL �BALANUL Firesc este omului a iubi. Mai mult, iiia putin, mai tacut, mai pe fate, cu mai multä séfi mai patina statorp'ua singura fiinta sett pe mai multe, der fie-care iubesce. Onml are intr'ensul ut cAtatime ore-care de dragoste mai mare, mai mica, care cresce, se micrréza, dér earl thci ut data nu lipsesce cu totul. Acesta eh- tatime de dragoste, cere a fi intrebuintath, nu ne da pace pen6 n'o cheltuim, indreptind-o dare ua fiinta Ore-care, ori-care ar fi, ori-cat de putin demna ar 'Area de iubirea nOstra. �- 58 Iubirea care face fericirea mistra, iubirea care este farmecul vietel, inbirea care milresce, imbunthtesce, rA,- dich, inalta pe om, iubirea este ime ori causa celor maI grOsnice chinuri, mai amare suferinte, mai durerOse sinitirl. Se nu '1 imputhin (Ins'e neligrija, spaima, ce une-ori no pricinuiesce ; se nu '1 hnputhm lacrAniF,dea, mile ce ne face a v'ersa , ..ipetele, ofthrile, suspinurile ce ne saite din pept , se nu '1 imputitim nimica, nici u5, data, si nicii intr'un mod, orl-ce s'ar Intempla, orl.-ctit am suferi , se mi ne orbéscil durerea, se nu ne amilgesciti nenorocirea, se pltingem dér se binecuventäm iubirea , se nu uittim eh fe- ricirea nu póte esiste Aril suferinth, cA cel care nu suferit nici utt data, nu simte, nu iubesce, nu triliesce. Mult iubise, mult suferise, mult plänsese Mos Radu. �- 59 Copil ncJ IT perduse "Arintii; mai in urmä perduse pe buna betranA ce '1 crescuse, ce se silise pin ni(ngierile séle, se 'i indulc6sch in parte nenorocirea. Insurat intre 21 O. 22 de ani, II rev6rsase tóta iubirea asupra nevestei séle: ens'e sórta farii de milii Il lovise din nou, cu crudime... Safta muri In anul chiar in care se cununase, ii Radu r6mase Cr singur! Fu ea un nebun Mo;s Radu dupA mOrtea tinerei §i iubitei Tu sotic : nn mai mtinca, nu mai dormea, nu seotea "lid.' rat vorba, nu putea nici plange, nic ofta ; piirea 61 se inghietase acea inimA atat de iubitóre, de caldii, de infocatil. Privirea, glasu, apuciiturile, trainl, mersul hiT se schimbaserA cu totul, par'cii, nu mai era tot CI. Se uita ffirA a vedea, ochil crag incremeniti In loc, alerga mai mult de cat umbla, nu intorcea capul nici urt clan, �- 60 trecea pe Maga cunoscutl flra a '1 vedea, sén and II prea if ocoka. Glad vr'unul se apropia de &Instil spre a '1 da gina-bunrt, spre a '1 intreba cum '1 mai este, ce face, unde al6rgü respundea iute cu nit vorbtt dou6, era gräbit se mntuia" vorba, se r6mfinrt singur. Straniti lucru! acest om atilt de iubitor 'Area a .nu mai simti ; tot ce i-se (Ikea, ce i-se frIcea, ii era indi- ferinte, nimic din ate vedea, din ate auflea, nu '1 mal mica nu 'II nr-11 mergea la Ii pilrhsise prie; tenii, trtia singur, fugea de dragostea ce i-se aréta. Trecurrt multe lunl, multi ani 1)6116 Radn sé '01 revimi in fire, si 46iI, nu sciii Geri se intremase bine, cAci in sat unit (lice* eh' e lovit, ce. -11 �- 61 eh '1 lipsesce ut dógh, ch nu e Ca lumea, eh e cam intelth parte, ch e lunatic, isbit, §'alte multe de felul a- cesta. Adev6rul este eh Mo§ Itadu avea ceva ciudat in uitiltura, In apuchturile Jul. Une-ori ridea cu hohote, alte on plangea ea un copil, fririti ea nimic se fi putut pricinui plansul séa risul stql ; alte on sta in loe, pe ganduri, Il trhgea §i mura mustata, ea cum ar fi voit s'o smulcrh , s'o milnance. Indath ce mtintuia ln- sI (Tub nu se mai vedea; nu se mal anclea de dênsul ; urn vinea la borh, nici la biserich, niei lii carciumh; el sta inchis iii. grajdul SUL ert Man. Mo§ Radu iubia pe BAlanul sea pn6 la nebunih ; muncea eat qece ea se otri liriuui pe Mau, §i (WI nu fiicea niel u tr6bh cu dC3nsul! il man- gaia, II vorbea, 11 plhnba ea cum Man ar fi fost Un copil, ski u flinch �- 62 care '1 intelegea ;" mai mare bucuriu nici n'avea Mo§ Radu de eat cand audea ct i-se 1aucli Milanul. Era singurul lucru la care se are'ta simtitor. Fiä, moule, eä al dracului buiestru mai are Man. Flit, Radule, ca voinic, teprm, mai este Brilanul tii ; firt m61, ca, cal c'al te'il nu se gilsesce 4ece po§te cale, nicI la ciocoi in grajd. Cand audea Mo Radu acestea, intineria, zimbetul II venia pe buze, se mandria, ochii '1 sticliait, se 'nveselia, Isi mai liisa biata mustatA in pace ; §i gra, cand. lucrul era sfir§it i revenia la BAlan, cu ce foc, en ce drao.oste '1 manuaia ce mult ce dulce '1 vorbea. Mo§ Radu era bun lucrätor, erttiga 6ns6 d'abia cu ce s se hriThéscA, erleI el muncia pentru altul atruia i-se pilrea prea firesc, prea drept, prea �- G3 en cale a se ingrilsa en sudórea altnia. Adese-ori Mos Radu 'si manca mil- milliga OA ca se cumpere orz lui Man, ens6 el nu se plangea s'ar li voit mai bine se mórA de clece or' de fóme de cat se veruIrt pe Man! In mai multe renduri, mai cu sema cand fênetele se scumpisera, se infAisaril cump6rhtori la Mos Radu. Cand logofetul ciocoinlui, cand sub-prefectul, cand arendasul si al.ci multi din acele numeróse fiinte earl start la panda de pil4esc momentul propice spre a nilvAli pe preda lor ngdhjduiseriti a pune mana pe calul lui Mos Radu, a '1 cumpèra pe nimica! Der acesta se sup6ra, se infuria ! el nu era giambas de cai, Mama nu era de vêngare ; ce le facuse calusorul sett, in ee le gresise, ce era el de vina decil f'enetele se scumpiseril , drept chie '1 lua pe dCnsul ? ce, n'avea inimil.de Roman. �64 - nu era crqtin? Cum, se se desparth de Man pentru catt-va poli? nici mort, nicI mort !" Mo§ Radu nu numai ca nu 'F,4 ar fi vendut calul pentru tot aurul din lume, der nici nu lasa ca altul se punti Diana pe Man; nu '1 imprumutase nici -La data nimenni si s'ar fi cer- tat mat bine cu tot satul de cat se primesca ca altul se" '1 incalece. Intr'ua sera, sunt cati-va anY d'atuncea, un vecin Ii ceruse cu stiiruinVi se 'I dea putin pe Man, spre a da iit fugil pene la targ, ca se nu '1 )7 apuce nóptea in drum." Mos Radu gnse satuse neclintit In otilrirea sea. Nu, nu, pe Man nu '1 dau, nu '1 pot da. Der bine, moule, eit nu 'II cer calul ea se me due se me plimb ; scii bine c GhicA, al meg zace de doue �65 - dile si doetorul tista care pare a sci multi carte, dice eit este neapitratii, trebnintA ea se '1 daa asti141 chiar doctoriele ce mi le-a insemnat p'astrt artia. Mos Radu nu réspunse, se sculä, merse la grajd, scOse pe Ban, il Inca lea si indreptandu-se chtre cel ce ceruse calul : Diiii mie, niäi baditA, lvartia ceea, m duc se 11" ifl eti doctoriele de care at nevoirt. AcestA iubire a baravului téran ii pentru calul s'eTt mersese tot crescend. Din ce in ce, mal mutt II ingrija, II mitngaia, iI 1'6610, pe Man! Ii vorbea intr'una ca cum acesta intelegea, i ce e drept Milan nu pärea nesimtitor la tote citte '1 fiicea si '1 (Ikea Mos Radu. Indatä ce el audea pe iubitul sUt stiiptin venind, rädica urechile, da din cOdii, rincheza si cfind 5 �- 66 acesta intargia putin p'afarä, pe pmgni grajdului, '§1 aréta neradarea and din copite, parch ar fi voit se rupil scandurile §i rincheza si mai en foc. De la WI vreme ineOce Mo§ Radu pare a nu se mai gill atilt de bine 1ang5, Man. Nu 'I mai vorbesce, in mai glumesce cu dênsul ; st cesuri in grajd far'a deschide gura, ski ofteza adilne i intre ofari s'ande numai; Man, bietul Baan ! Mos Radu pare mum a se rusina eilnd Man 11 privesce, pare a fugi de inteliginta'i cilutilturtL, pare a 'I ascmide ceva. De la inceputul hil Maia, mai cu semrt, Mos Radu a devenit FA mai posomorit, si mai trist, i mai tileut; nu se plange, ctei acesta n'A flicut-o nici ua data; dér ér a inceput �-67- a 'sI musca, a 'l trage mereii mustata, si din &Ind in and tiA lacrima, rInrind p'acea fatil sbarcita, F,Ierpuind d'a lungul mustatilor sele albe ca zapada, eadend pe manele'i initsprite, inegrite, sOft pe peptu'l uscat, tabacit, ne aretil cat de muh trebuie se sufere Mo§ Radu. De ce ore este atat de nelinitit, de ce sufere, de ce se teme, se inspiliment,a_Mos Radu ? Ce lienorocire pOte se i-se mai inttImple ? n'a r'emas el singur pe lume? Ccl pe earl I' iubia, cel pentru cart 4i-ar fi vndut sufletul n'aii murit, val, de mult L n'a fugit el d'atuncea cu cea mai mare grijil d'a nu mai lega priete§ug cu eel ce vieteia1 langa, dênsul ? n'a fugit de toti, pe cari '1 cunoscea, si in parte d'aceia pe call se temea al inbi? trait tot singur, nefiind iubit de nimeni, neiubind pe nimenl, a,r �- 68 dupiti CUM 1l jurase dupil mórtea bietel Safte? Se firt ore resbelul incins cu Turcii earl ingrijasee i inspaimantil, Intristz i pune pe ganduri pe 11Io Radu ? Negre§it el este bun Roman; der in sat se spune cä nu träiesce de eat penfru de'nsul; 'apoi, el n'are feciori, frati, prieteni la armatiti pentru earl se tremure, el este ca un mort intre vii ; nimic nu '1 mai legiti de eel ce '1 ineonjOrh; un iubesce, am putea (=lice, 1111 cum5sce pe mci mad din .1-1- eel voiniel carl at plecat din sat spre a merge se dea pept cu vrAjma0I De1111ill11 oman. Simt cate-va qile, Mo Radu se sculiti cu qiva, dete de mancat, de b6ut Bàianului, II esii, II negri copitele, ii impleti cOma i coda cu panglicute ro§ii, Ii mangaia en 'ntristare, �- 69 Ii siirata en milä, Ii privi lung cu jale, fara a '1 (Pee ens'e im cuvent. Pare ert 'I vorbise mai nainte se ca Milan II ghicise gandtd, cad i el era plonat en mOrtea in inima, IIU rinehezase eand intrase Mos Radu in grajd, nn atinsese fênul din iesle s'abia gustase din grauntele ce '1 adusese stapanul séii. Putin mai in urma, Mos Radu scOse pe Milan afara s'apuca en densul pe soseua eea mare, care merge la têrg ; ambla incet, en greü, piciOrele lor pareati amortite, d'abia inaintau, pareal ca calcil in loc. Mos Radu mergea inainte si tragea pe Man de capestru ; acesta lungise gatul, tinea eapul in jos, urechile, coda '1 atarna ; el, atat de sprinten, de voios de obicein, d'abia se misca, d'abia urma pe bCtranul ski prieten, care '1 tragea intr'una. �- 70 Ajmis in targ, 11.10 Radu intrh intr'urt eurte mare, in care lumea vinea, eia intr'una, lega pe Man d'un par, se apropia de unul din dorobantii cc eraii aeolo, Ii opti cate-va cuvinte, 'apoll infra eu densul in casa din fundul eurtit Mud reiq. 11IoRadu din acea cash, care nu era alta de cat prefectura jrtsernitna mal mult mort de cat yin, tremura ea omul prins de friguri, sangele inghietase in vine, privirea'i era inspilim6ntAtóre, pArea ametit, uimit, piciórele i-se thiaserit, si 'O. tot freca gatul cu mana drepth ea cum eeva Far fi inecat ; in cea stanga tinea nisee hartii, pe care le ghiemuia, le mototolea, cu hmgile slabele sele degete. Se apropia de Man, II 1u capul in maul, se uitrt lung, dureros la densul, 11 si-truth, se depArta, in fugA, fitirA milcar a �- 71 intóree tut (lath capul spre a vedea cum il chiama Balan ! Reintors in sat, Radu merse drept la grajd ; d'abia putu deschide usa, atat tremura, atat ii batea inima, atilt era sdrobit de durere, se puse jos pe patul &cut din doue scanduri, ce era in fundul grajdului, si stete mult mult timp nemiscat, incremenit, en ochil tintiti cand la copitele lui Man, intiparite pe scanduri, dud la ieslea Audi, plina de fen, cand la copaia cu orqul pe care '1 lasase Man; child la galeta en care '1" da de bait, cand la vechile potcOve, atarnate in cuie pe peretil grajdului, candi la patura, cand la tesala, la peria, la sea, la fenul asternut jos, pe care se culcase Man ; se nita la tote fara a scOte un oftat, fara a v'ersa ua lacrima, 'Area mail mult uimit, ametit de cat suferind... Dupa apnsul sórelni, cand t'Cil.anii. �- 72 se intore cu vitele lor de la camp, care cu bol, cu vaci, care en ol, en cal, llo Rade era tot in grajd, tot nem*at, immiirmurit in loe, nedesmeticit ancit Trecurit Wien copil, fetite, care striemd, can tând, care plesnind Cu bieinl, care tierand euit frunei, care cantand din fluier, Mo Radu ensö nimic nu augisc. Ec6 boil lul nea Marin en grele clopote de gat, ec6 vaca batata, a Catinchel, ec6 caprele lul Petre, oile luI Matheig, ec'e mandrul taur al luI Vasile, ce vine incet, cidcand maie- stos, mugind, mergend cu capul in sus, en peptu'l puternic inainte, privind cu dispret, cm milä pe bieil boirri al lui Dumitrache, ecë carlanul liii Constantin, ec6 roihul lui Badea, ce vine sprinten rincheeind... . . . Moi;s Radu tresare, aseultä, i§l oprsce �73 resutlarea traffb e din nog cu ureehia nu, nu, nu este Man! Un fior trece pe Mo§ Radu, Ii pléeg fruntea, pare a se desmetici, a se descepta, I ió capul in mrini, II ascunde orbit, si lacrimele earl curge, . . . ineeati ince]) a '1 eurg F,4irOie ; Mos Radu plcinge ca un copil: Mane . . . Mane, sem-tat-ad meg Mau, értg-me, érta-m6 Cititorule, decit cunosel tu pe voi- nieul ce va inerdeca pe Man, spre a da pept cu du§manil Ora, rogal batg, ci se '1 ingrijésch, se '1 mângilie pe Bglan, si sé se gilndésea vecinic la bietul Mos Radu. se mt '1 Ems. Maiti 1877. �PRIETENTIL MEU ION �PRIETENUL MEIJ ION De mic am ennoscnt pe Ion, Am vietuit cu anal1 ani intregi, impiirta§indu-ne tdte simtirile si iubindn-ne cum nu cred ct lesne se pith inbi. Nu 'int aduc aminte se fi avut o mai mare bucurig, de cat in (Tina, in care prietenni mat se cumma en femeia pe care de mull o inbia. Nu sciam atunci ate hicriimi avea se nfe coste In lima eeia ce fitcea fericii.ea mea. Ens6, chiar d'a01 fi scint, tot atat de vesel, de tericit as fi fost : ertcl bucnria cea adev6rail este atat de comunicativil, in cat �- 78 cu anevointa este a o privi cu nepósare. Ea te atrage fruit seirea-ti, fara voia-tt chiar, i oH cat de rece fi-ar fi firea, inil pare ca este cu neputinta Ca, privind bucuria altuia, se nu simtl a ta inima bittênd mat cu Mill. Fut cu totul fericit in primele iiile ce urinal% casititoria lull Ion: nict un nor nu se areta, si viitorul se anunta pentru not atilt de senin, in cat n'as fi putut gandi citi el se va putea vr'ua data intuneca. Nu trecu 6ns6 mult si incepui a suspina cri, Ion imi (la prea putine momente, fiind necurmat ocupat de Maribralut. Acésta totusi mi se parea firesc, d singur acusai ale mele ne- drepte tânguiri. Tacut deci, asteptand Ca timpul se 'mt intórca urt parte din dragostea lui Ion. Mersei ens6 mat putin �- 79 pe la densul, cad ncepeam a vedea ert presinta, mea flu 'I aducea plheerea d'alta-data. Credeam c peyte, mergend mai rar la densul, voiti avea placerea se '1 ved venind se me dojen6sch d'a mea purtare, se me certe ci '1 pArilsesc. El ense nu .veni, i ful nevoit a rari §i mai malt mergerea mea la acela de care, cu cate-va septemani inainte, nu me desparciam nici dime, nici nóptea. Ali! cat me costa acea ra,cealil a iubitului meii. Ion, cat me munch' spre a o putea hOlege, spre a o putea tal- niei intr'un mod mai puOn dureros pentru mine, cat cautai se 'ml esplic a lul purtare ! Ce mult a fi voit se me pot incredinta ca nu el era vinovat, ca eu cram un ingrat ! Este atat de dureros a Osi cifipabill pe eel ce '1 iube0.! �- 80 Nimie mai firese, iioptiam tainic inimei mele, nimic mai firesc ea prietenul se fie palqsit pentru femeia iubitrt, cand ea 'O. parilsesce peitiii nol si tatiti si mama ! Inima-mi Clns6 n'aseulta sfaturile ce cn tema dam : o simtiam strangendu-se, yesningênd. cu priprt mica mangaiare ce credeam a 'I aduce. Ea mt 'ntelegea purtarea lull Ion, ci, simtind tare, iubind mull, voia ca totul se fie la intdtimea sirnIiril si iubiril sele. Cu cat dilele curgeati, cu atat ve- deam mai putin pe prietenul meti Ion. Trecurrt la inceput séptemani, apoi luni, fárt ca se ne mai intalnim. Cand iie vedeam, nu mai simtiam acea nespusrt pliicere d'ua-dinióra. Parea crt el sta pe ghimpi i eti n'mteptam de cat momeutul (Pa m6 desptirti d'acel pe care, en eate-va mo- �- 81 mente mai nainte, doriam atilt se '1 intrilnesc. Iubirea esista Ana, intre noT ; 6ns6, cand ascmicji ceva fiintei iubite, far- mead cel mare al iubirii este rupt, acea órb i sublimä incredere, acea nespusrt plAcere d'a putea cugeta tare, dispare indatit, i, cu densa fuge mm din cele mai dulci simtiri ce este dat omului a gusta. Aseundeam lui Ion nemultamirea ce 'mi pricinuia ne intelesa sea pur- tare, ér el imi ascundea causa iet : cum Ur am fi putut fi bine unul hungà altul ! Un lucru (Ins6 nu inceta d'a nit pune in mirare din partea lui Ion. Une-ori ImI manifesta multà dragoste, d'urt-data, redevenia rece en mine, aspru chiar a putea qice. Lueru si mai ne inteles era iubirea ee'mt arhta Marióra. "'Amain a F;'apoT, 6 �-- 82 --1- fi vechi prieteni i, ceia-ce miiria :Inca a mea nedomirire, este ct nimic, din cele ce grindisem in trecut, nu '1 era necunoscut. Ea 'IA reamintea adesea imprejuräri d'ale viefeI rude, pe earl le uitasem cu deseve.rsire; Inil cita clise d'ale mele : tot ce rn privia if era cunoscut §i mai cu séma tot ceia ce putea se me ridice in ochil sel. Acesta rnC mringfiia mult, ense facea si mai ne intelesA pentru mine purtarea lui Ion. Intr'uä sera' a lunel Decembre, cram ,si mai pe ganduri, si mai nenomelt de crit de obiceiti. Nu vegusem pe Ion de mai bine d'uh lunA. Me uitase cu totul, i inima-mi miiinititi suferia forte d'a nu avea pe eine iubi. Stam nemiscat, amortit de suferinVi, pitulat la gura sobei, privhid flacära focului, care vorbesce atat de mult omului nenorocit. �- 83 4.- Era urt sera 'ntunecOs, rece. Ventul sufia din tote phqiIe c'ua thriä nespusA: 0.emea urla PArea citi voiesce se me in nimicescA, dupa ce mai anteiti me va fi ehinuit de ajuns ; pitirea c voiesce 7 se sfArame zidurile easel, se nilescil furios In camaru0 mea, spre a me biciui eu a sea puterniert sufiare sétt a me lua, a me ridica sus, sus ea ast-fel cAderea se-mi fie mai repede, mai durerOsA, ca se pótil mai bine a se desfitita la augul -cipetelor li vaiatarilor mele. Acestea 'ml inchipuiam, augind vantul mugind, urhind. i ciocnind. feres- trek i ui1e, ca cum ar fi fost nerabdator d'a le sparge c'un minut mai iute. Acestea Inn inchipuiam, ir, i me inspAime;ntam grOsnic d'ale mele crandiri. kr. Ventul, inveselindu-se d'a mea spaimA, urla i nmi selbatic, isbia eu tia �.,- 84 -,- fnrie crescilndà gemurile, sguduia casa din temelie, sufla, §uiera pe supt u§1 prin cr*Iturile ferestrei, pe CO, prin gaura bró§tei, printre scanduri. Infra din ce in ce cu noui §i mai marl pnteri, se plimba falnic ca un triumfhtor pe langh mine, isbindu-m6 din chnd in child en recea-1 suflare. Alerga apol prin cash rierand, se rostogolia pe scanduri, §erpuia pe MITA ziduri, se suia pe ele, pe tavan, fheend nernunërate cotituri ca §i and ar fi voit se i se p6r4rt urma; apol se impriltia intr'uh cliph in tOth odaia §i numai sciam pe uncle fuge, find pretutindeni, sufliind din tote pärtile d'uh-datit Perdelele se leghnau, hartiele sburail, praful scormonit mt se putea a;ecla la un loc, flachra luminiirii tremura ca uh frunqh, se 'ncovoia, se fhcea mititich, se 'ntuneca, phrea a �- 85 se stinge de clece on pe minut, ens6 se 'ndrepta, lucea din nou, ventul nevoind, se vede, ca s'o stinga. 'MI era frica, Mat ca until copil ! Ah ! in acele grOsnice momente, de mi s'ar fi gis : primestI se aucli ua voce arnica, se vali un chip cucunoscut, i apol se moll, n'as fi sciut cum se multtunesc caui care mi-ar fi vorbit ast-fel, cum se primese maI iute nä asa omenósa, propunere. Sunt multe feluril de suferinte, der nu cred ct póte fi una mal grósnica de cat a se vedea singur, uitat, piiräsit de ceI carI ua. data te iubiau ! De acesta suferinta fie in vecI scutitI i dusmaniI celor carI iubesc! Eram cu totul sdruncinat, ametit, ingrozit d'ale mele gandirI si de sin- guratatea in care in6 gasiam, dna un sgomot neobicinuit se auqi pe scara. TresariI, in6 trap pe data, �- 86 aseultal oprindu-miresuflarea, de teint d'a speria pe eel care venia, pe care deja Ii priviam ea p'un mcintuitor ! Pasii se apropriarit Ascultal din noti... Da.., da..., el era. Ne aruncarrim unul in bralele altuia, ne stranserhm en iubire, ne siirutarilm cum se silrutit doul prieteni ce se regAsese dupit uá lunga desphrtire. Taceam am6ndoni, ewe ochil nostril plini de laerimi spuneati mai malt de cat nä lungh enventare. Ion rnpse tileerea cel d'antein , imi cern amemmte asupra afacerilor, asupra srmetatii mele, si apol mu spusc ca, mamh-sea find greii bolnavi le** este nevoit a se depitirta pentru eilte-va dile din Bueuresci, si me r(50 a sta lârig prietena mea MariOra, a o in_ griji, a &Ala se o inveselesc! Plec mane diminétil a:clause el. La 81/., eel mai tarditi, vel fi lamina, �- 87 ye! sta pen6 cand voift veni se te ridic de la postul ce-ci incredintez. Trteu cat-va, §'apoI, luandu-mi, manile si stringendu-mi-le cu iubire imi sopti mai mult de cat imi vorbi : Se nu spui Mariorii c o grtsesti slabh, se nu... Nu putu sfirsi, dér lacrimile ha imi spuserti mai mult de cat as fi voit se scia. Nu gash urt vorbrt spre a'i réspunde. Ii stransel mana cu iubire, se vede crt intelese re'spunsul mei, cad pleat, gicendu-mI: ip multumesc ! Stittui cat-va nemiscat, uimit de fericire si de durere tresaltarn de bucurie, v6Vnd iubirea i increderea ce'mI arka amicul meti Ion; inima-mi 8ns'e sangera, gândiucIu-m la pericolul in care se afla mama lui Ion si iubita nóstra MariOrá. Nu intelegeam ens6 cum Ion? a- �- 88 tat de rece en mine; cum Ion, care ',area a suferi, &Ind vorbiam (Toile iniiiule en Marióra ; cum Ion, a cärui geksie era de ob§te cunoscuta, pkca acum 0 me ruga se alerglanga Marióra lui ! Nit intekgeam nimica, lir vedeam intr'acesta u dovada d'a sa incredere, d'a sa iubire ; 'acesta era destul spre a alina a mea durere, spre a me face ferieit ! 'Frei jile intregi stritui langa Marióra! Astatii d'abia pot erede c'am pu- tut fi atilt de fericit ! Nu cred se fi lost vr'ua data ua femeiti mai duke, mai duiósiti, mai ginga§a, i tot-uh-datil mai inteleptal mai curagiósa de cat MariOra. Avea gratirt, sktribiciunea femeiei unita cu vointa, eu starninta barbatuba' ; avea inima celei d'analia F,Ct inteliginta cehii d'al douilea. Ochii iel albastri ca cerul, pareati a luci �- 89 - numai spre a lumina, a 'mbArbata pe eel sufering. Era cu surisul necurmat pe buze, tot-d'a-una multumita, §i sunt sicur eiti din acea gur5 de iuger n'a ie§it u data Mt vorba aspra sea uä plangere. Ce scurta mi se pArea diva langa acesta fiinta atat de iubita, i cat suferiam, cand. sera inaintand, trebuia se me retrag in odaia mea. Un lucru numai turbura fericirea mea. Mari Ora tura mult in timpul dila, 0 sera cand, despartindu-ne, II sarutam mana, me speriam simtind cat d.e mult ardea. A doua ji nse Mari Ora era atat de vesela, atat de sprintena, d.e glumota, de vorbitóre in cat, marturesc, ca. uitam 'a ia tuse, §*a id caldurá, §pre a nu me, mai gandi de cat la farmecele sae Total are un sfir§it; fericirea cu care atat de lesne ne inve0m, pe care �- 90 ciind o gustilm, o eredem nemuriteife. fericirea nu dilinuesp nuil mult ea eele-1-alte lueruri; un nimic, une-ort o sperlit, i fuge fitrit se scim de ce, cum §i unde s'a dus. Se nu ne grindim ens6 prea mult 1a acésta ; se perdem din vedere, de este en putin0,, erL ferieirea póte mane nu va mal fi. De ce se ne Mgrijim, de ce se ne mahnim de mai nainte ? OrI-cfit am tremura, orI-citt ne-am sili se prelungim a nóstth fericire, acésta ar fi zadarnic §i de multe on n!ar servi de cilt a ne lipsi de d6nsa cliiar pc cand o avem. Se profithm bine de ea ; se'l cerem, se'l ham totul ce ne póte da; se nu 'I cerem e'nsA mai malt, supt pedepsa d'a nu avea nimic! A patra Eji, Ion se intOrse, mamasea murise in braOle IUI, murise Cins6 val eu ea §i fericirea mea ! Ion a (lona cji chiar dupa sosirea sea7 re- �- 01 deveni reee en mine ; incetariim din noti a ne vedea. Imi reluaiü trista esistintrt, ful erA§i singur. singur. . . In primit-vera anului 187. . . fret ani (1110 insuraórea hit Ion, ful nevoit a parilsi Bueureseil. M otilrilin a merge, mai nainte d'a pleca, se'mi iétt (jinn, bunL de la scumpii mei prieteni, pe earl tot atilt II inbiam, pc earl tot atilt 11 doriam. Ion me primi mai ttntelit en riicelrt; and ense m despilrtii de dênsul, me imbriAi§it en ui. dragoste, e'uA duke-0, neobieinuitit Nu intArclia, intóree-te mai enrend... nu intilrdia... Se opri cad lilerknile '1 inecati. Ah ! biétaMarióra ce schimbath, era! Ea, atfit de rumena altil-data, ce palida o tuia intr'una s'acea tuse resuna ea urt prevestire de mOrte inima mea! �- 92 Ochil iel stranceatt inert, ônse lumina lor avea ce-va jalnic. Privirea era tot atttt de piartuillétOre, ense une-orl avea ceva infiorittor, Oren ea ochif ieI citutati cu aviditate stinetatea, ce scia c n'o 'Rite redobiindi, sett cii, presimtind cA se vor inchide pentru vecit, eAutait, prin'adancil privire, a rititr'uà u1tin dica imaginea lucrurilor i fiintelor iubite, pe carl II imbratisail pentru ultima Orá ! Ea, abia de lull inflorita, semana deja cu urt, &ire ingiilbenitti, ;;i uscatil de venturile de tOnmh! Aud. fixtdi aeel adio, en care respunse urarilor mele de indreptare, nin- &era' ce speram a'i aduce; ved Arica surisul id amar, i eletinarea eapu- liii prin care îmi spunea ct n'o puteam inela! Ah ! acel adio jahlic Imi spunea tot ceia ce avea se se intemple, ne �o8 pregatia Ia nenorocirea ce avea se ne lovelscii! La ce estisrt servi acestA, timpurli pregittire ? Ccind nenoroci- rea sosi, ea ne surprinse : eram cu totul nepregitititi ! Spunep, spuneti cAt ve-ti voi onm- vei perde fiinta pe care o inbet, spunc(f-o morel, spuneti-o ne lui : incetat, p1evest101 CU luni, CU alai mai 'nainte, reamintifil neincetat neno- roeirea ce '1 Wepth, nu '1 daV un minut de pace, nu '1 läsacl a se amagi un moment, el tottuil va spera, el tot nepregittit, surprins va fi cand nenorocirea va sosi, Cunoscearn de mult bóla Mariórii; sciam c'acea crudrt WM nu crutzi pe ce ce '1 lovesce, o vOusem supt ochi-mt depPrind, o sciam perduta cand o v6clui pentru ultima Orä, Ji totu§1 nu putui crede, a, ea se fi murit ! �- 04 Prima-mi intanire cu Ion Imi ar6ta, nu cat suferia, cAci acesta o sciam cu prisos, der cat ma iubia acel pri- eten d'a cärui iubire ni indoisem in atatea randuri. Purtarea Int atre mine r6mase C4ns6 aceia§1, cu singura deosebire ct devenise mai sabatic, eh in loc d'a in6 primi cu racela, in6 evita, fugea de mine. Intr'u qi, era u luu si ceva de cand murise Mariera, duceam fleet, ca de obiceiii, la cimitir, i ea de obiceiii gsii pe Ion ingenuchiat la aeel morment, singura manghiare ce 'I mal renasese. Era en totul absorbit d'a sea durere, sta nemirat; ar fi gis cine-va ve4endu-1 cä acel om este de petra, decA numerese lacrAmi isvorind din oehii sI n'ar fi caqut pe florile ce acoperiati reinutitele inbitel nestre Maniere. �M6 opril la MI departare ore-care, asteptal ea Ion se se departeze, sciind ca presinta mea '1 este neplAcutrt. Dupa cate-va secunde de asteptare se sculii, incepu a aseqa fiorile dupit mormeintul Mari Orel, lua una de colo, alta de dincolo, le schimba din loc, punea ense Ore-care pripil In miscarile sOle, parea a se teme d'a fi snrprins ; de done' off il vedui oprindu-se: ascultA, se luta in drOpta, in stanga ; me ascunsei la spatele unni copaciii, nu me vedu, '§I reincepu lucrarea, i inaintand en cati-va pasi Ii observal mai cu luare aminte. Mirarea mea deveni si mai mare, cand vedui cA Ion punea la ua parte florae aduse de mine, si ch acoperia 10cul uncle se afla corpul MariOref, 1111- mal en floril aduse de dasul. La -a, miseare ce facui voind a me, apropia de densul, me andi, in- �- 96 clrept ocliiI spre mine, m'e vt..iclu, se gandi cat-va, i apoi venind cu re- peune spre mine, IiiiI liià mann, cii care tinem buchetul ce '1 aducém, o scuturti, de dou'c' trei on cu tini cu vocea tremurand, IrnI clise : Nu, nu o iube§ti ca mine ; asa-mt ded s'o iubesc singur! Nu putui r6spunde nimic ii putine (Jule duVL acea sr ce m impresi§i curt atat de mult, plecal din Bucuresci. Patru TunI duph a mea plecare primii iit scrisOre de la Ion ; ea desi lega enigma ce atat m muncise. Scrisórea prietenului med Ion Cand vel citi, iubite amice, acéstil, scrisóre, inima-mi, nu va simti, i mult incercata-mi fiintiti nu va mai vietui �- 97 de eat in a ta memorih, din care nimic n'o va putea goni. Sciti eat m'ai inbit ; un creq tms6 ch a ta lubire se fi fost mai puternich de cat a mea ; si, ceia ce 1M m6 tem a afirma, ceia ce jur maintea grópei, ce in curend se va deschide pentru a primi recile mele re"mäsite, este eh, nici-uh-dath n'am Incetat, urt cji, un ceas, un minut d'a te iubi. Crede vocea unui murind, si dach vr'uh-dat, te-ai putut indoi d'al meti prietesug, piérh iute, pierh pentru ve- cie acea briuiali, atat de nedemnh de iubirea wistra. Asculth bine ultima-mi spovedaen asprime, condamnh de voiesti a mea purtare ; recunosc 611su-ui et t,i-am grqit : dar fil bine nirt, jiidec incredinOt, ct daeh sunt viuovat ehtre tine, MI alta de cat iubirea mea 7 �- Os nemkrginitk pentru clu1c a Mariórh este causa vinovie mele. &if cat am suferit in a mea finer*: 11111 simt6,m inima plink de dragoste, m(-3 sciam in stare d'a iubi ca nimeni altul, m'e credem capabil a Ewe fericirea fiintei ce a fi iubit, nimic riu intampinam In cale-mi de cat ITtrintil si indiferen. Am iiiliitü pe Marióra Clece ani póte inainte d'a o vedca, inainte d'a cunósce a iei esistintk. Cand o intalnii, mi se pkru ct regilsesc u vechirt prietenk, recunoscu i. in ea fiinta atat de mteptatk, atat de desmerdatä d'ale mele gandiri. Ea, care cram desgustat de tot ce valusem, efl, care incepusem a m6 indoi de iubire, ih adev6ratul inteles al cuvêntuhil, care m6 credém la rindul rneü nep6sktor, incapabil d'uk langd i seriósrt afectiune, tresitiltat �- 99 vklênd-o, totul striga in mine : ea este, ea este §i ea a ta este ! Ah! nu, nu cram nepiisator! inima mea era Lica tot ferbinte, iubiam, ra(-3 sinttiam in stare a muri pentru Marióra, §i, ceea ce este .F,d mai greit, me' sin4iam in stare a o face fericita. Ti-aduci a-minte ale pedict Iiitani- ping in cale-mi, prinOI ei se opuneaü cu inver§unare la acestà casatoria, §i cand sfarlimal ale lor pedici, chnd obtinul consimOmentul lor, trebui se lupt din no ti. spre a decide pe MariOra se primescA a deveni sotia mea. Te iubesc, te iubesc mult, te iubesc cum trebue tu se flu iubit ; 6ns6 nu pot, nu trebuie se pot a de- veni sup tea. Scii cate bicrinii, cate rugaciuni, catit stiiruintrt 'm1 trebuira spre a des- �- 160 - coperi, spre a fura acelei dulci flinte secretul, ce cu atata persistinta, 'ml tinea ascuns. 11 ghicii cu tiniptil, i, ghicindu'l, sinrii ch a mea iubire crescuse anca in grekle i durerOsek lupte ce sustinuse. MariOra scia c sufere de pept ; ea nfl voia ca a ie mOrte se ingbiete d'ua-data, dou6 ham!. 0 iubiam ens6 prea mult pentru Ca frica d'a perde uà data fericirea, se ni pota opri d'a voi se fill fericit ! Ferkirea nu se m6s6rA cii timpul. Acli, mane, peste urt luna, un an, dece, dou6-cleci, ea tot trebuie a 'nceta, l'a- eel sfIrsit, ori-eat de departat an fi, tot atata de dureros, tot atat de grósnic este, tot atat de amari sunt lacramile, oftarile, suspinurile nostre cand el sosesce ! Nebun acela ce crede a fi vecinic �- 101 - fericit; de plans, de ua miia de oil de plans, cel care fuge de fiinta inbita, cel care fuge de fericire de frica d'a o vedea int data incetand ! Imi este peste putinta, iubitul meg, se'ti spun in de ajuns de cat ajutor imi fa a ta amicie in cruntele lupte ce fui nevoit a sustine contra sOrtei, contra lumii, contra tutor color cari. m'e* apropiaii. Nu as sci sell spun indestul ce nepretnit sprijin, ce indemn gasii in amicia ta, pentru a nu despera d'a 'nvinge, in acele negro gile in care descuragiat, ingrozit, de ceace amliam, de cea-a ce vedeam, eram gata a cadea, inainte d'a fi trait, inainte de a fi iubit ? Nu mi-a fost dat 41 proba a mea recuno;dinta prin fapte. Mai mult anca, a -trebuit se fug de tine; clic a trebuit: caci asa intelesa datoria, a.a me �- 102 - sfatui anima; §i, d'ar fi cu putintit a re'neepe en vi(4a, nu me sfiesc a (lice etst nu m'a., purta alt-fel de cum m'am purtat! Putine tile dupa, cummia nOsträ, mi fu en neputintil d'a m annigi asupra greutrttii bold Mari Ora, vequi rad inaintand, veclni c qilele '1 sunt numerate 'atunci., fArg, a §oviti un moment, IniI jural d'a'l consacra tOte momentele mete, d'a'l da tOth iubirea mea, d'a tii numai pentru ea, d'a fi mimai eti iubit de ea. Fui nedrept cu tine, fui nedrept cu parinth sel, fugil de voi toti ; ve prhnii cu recealrt, nu voil ea se'mI putetirilpi una singmit din dulcele'l priviri! Eram nebun, nebun la eulme; Mari- Ora ense intelese a mea nebunik me dojeni putin, ense spre Vet pedepsa me iubi i mai cu foc. �- 103 Erth-me d'a fi fost atat.de gelos de gelosia mea nu provenea din ne'ncredere, soil bine ct 'n acele trei Clile in care flit sitine ; scil bine cO, lit se me depitirtez de MariOra, pe care inch' n'o piirtisisem un moment, te rugal a sta lang dansa, pêne, l'a mea intórcere. Cum n'a§ fi fost gelos de tine chid cram gelos de mama, de tatM Mariórei, cand cram gelos de sArutarea ce-o da unei floricele, cand cram gelos de ptiserelele ce veniaii a ciuguli din mana id, cand cram gelos de orele ce consacra musicel sett citiril, cand cram gelos de tot, de tot ce atrilgea a ia privire! Erta-me d'a fi fost atat de egoist, d'a fi voit en ori-ce pret a ptistra numal pentru mine acest tesaur, erta-mé d'a fi fost fait de nedrept in timpul vietei i chiar dupil mórti,a Maricirel! �104 Erta-me d'a fi fost gelos de lacrimele ce ve,rsal p'a id mormint, d'a fi fost gelos de florile cu care '1 impodobeall. Yoi ca ea care traise numai pen- fru mine se fie si mórth numaf a mea! Adio, adio, te 'mbrittilez cu infome due la dCnsa. care . Prietenul t611, Ion Bucuresci, August 1877. �ZINCA �ZINCA Paris, Jour 24 Decembre. Se chienei, Zinca. Am vklut-o ieri pentru prima Ora la dómna X, ei acum mtept cu urt nespusiti nerabdare minutul chid voi revedea p'acesth vechirt prietenk Da, vechirt ; sunt vechia prieten CU d-sóra Zinca, imi pare cri, am cunoscut-o tot-d'a-una ai nici pot intelege c'ar fi Cu putintrt sse nu-o cunose. Indath ce o zgriladicrt Indatt ce pusei piciorul in salorml dOmnei X.mi se prim a revedea urt vechig, cunoscintrt. Abia schimbarrun impreunä cate-va vorbe, eram prieteni, ei buni prieteni ! Ce placutri fiintrt! �- 108 Totul in ea este firese, nimie studiat, nimic silit. A plkut tuturor, tinerilor i betranilor, bArbatilor i chiar femeilor citel 'Area a gasi plkere si en tineri si tinere, i cu betrilla betrane: lucrul nu este cu neputin0 : ce plkere póte fi mai mare de cat d'a simti plkerea ce facem altora ? Domnisóra Zinca D. nu este ce se chiemsa frum&41. Nu are un chip din acele care atrag i provOcA privirea. Multi pot treee pe langa dOnsa ffira a o vedea. Nii cred êns s fiA unul care, dupi1 ce a vequt-o, s n'o gaséscrt frnmósii. OA cum ar fi, cati1 së miirturese c'a-serrt ipteuna aucliam sfariind pe la urechiele mele : Ce plicutit persOnh! Ce ochi! Quelle charmonte enfant ! Quelle grocieuse personne ! Quelle dt'stinetion! Uniii se adresaü direct dare mine: Cum, nu cunosteai pe dióra D. ? Ce plicut �- 109 - persOna! Nu respundeam; sei cel mult nit,1 milrgineam la un : nu, n'o cunoseem de cat din nume. Ail êns'e mergeatt mai departd : Cum glisesti pe d-sóra D.? Cum gasesc pe Zinea! D'abia me' puteam stam1)6ra. Imi inius- cam buzele spre a nu striga : ce 11 pasA ! Cu nil nespusA greutate nu miirginém a ingana : Cum s'o ga'sesc?.. Bine. imi pare desteptii, i grabnic pitrasiam pe indiscretul meg interlocutor. Inginerill B. o cunósce de mult ; a jucat intr'una a-sér en d6,nsa. Ore are de gaud as,; dice atat mai bine. B. este un biat onest, bine crescut, muncitor ; dér nu este fAcut pentm uri per- sóntt atat de superióra ea d-(ira D. Jiuisii n'ar putea fi nici u datii fericif,i! Cu ce foc juca! Ce bine 'mi-a phrut cand l'a refusat Ia cotilon! B. imi pare prea presunqios. �- 110 Der, eine este domniOra Zinca? Ceti pash? Ori-eat It a1 spune nu vei putea a o Inclnpui. Der, etil curios ; ai voi se, scil unde, in ce leat s'a niiscut, eine ii sunt pi.rinii, pete chiar eine a botezat-o s,d in ce lege este botezath Este Romancii? Ce catii la Paris? De ce este la demna X ? Cine este dónma X? Ce slujbä are tatiil domniOrei D.? Ce stare? Criti copii? Mie ajung--'e a sci c este ea; ie ens6 acesta nu pete a't1 fi destul. Voie0 a sci mai muh, i ai dreptate. Este firesc se dore0, sO cerci a cunesce cele mai mid am6nunte care o privese ; este firesc , ciici ea este indiferinte. Afla deci c este imica fatA a d lui D., véduv, inalt slujbm ; ca termini-1 studiele intr'un pensionat langii Paris ; crt petrece va- canele la denma X.; cri, adastil pe �fatal sat, care trebuie s sosescrt din Bucuresci Ode acestea. Dtmsul ar fi venind ca s'o ié, In tel.* de si domnisóra D. ar voi a mai sta, spre a trece esamenul de institutóre la Hotel de Ville. Dómne ! Ce urit soiu de 6meni mai sunt i pärintii acestia! S voiescA sé ie pe Zinca! 'F,ii 25 Deeendffe. Am fost la d-na X.fiind ajI CrAciumil, era datoria mea s fac acea Am buhsit-o singurA in salonasid s611. visita. Te asteptam, imi gise ea c'un suris ironic. De ce ? Prea esti curios 'Ti-am maI spus ca nu 'm i. plac bUrbatii curiosi. Pot fi curios, der repet ea' nu - intekg. mat mai bine, adause denma X. �- 112 rigênd; si végênd cil stam gata a da un non asalt. imi spuse c'un naturale inemitabil, si pe care nu '1 grtsesc femeile din societate de cat cand spun contrarinl de ceia ce cugeth : Te asteptam pentnl 61, este Crheimml si sciii eh im me" uiti nici uil datil la s'erbrt,torI. S'apoi, dupil urt scurtil pausil, schimband tonul si ca din int8mp1are : Cum al gAsit pe Zinca D.? Cum s'o giisesc?.. Bine... imi pare desteptA. --p pare ; altil sunt mai putin deficili. Se vede, tatA, qiceam dOnmei X. tata, de si cram rudil cam d'al doui-spre-gecelea n4mse vede, Mil, eil nu 'i-ai stricat ca pe mine Uf! Ce lino-usitor. b'? ' Continuaritm spunêndu-ne banalitiitile usitate in lumea cum se cwle, �- 113 de si catrt s miirturescil di nu prea escelez in acea scrimrt de salon. pi:Mr3 cand, intrand d-§Ora D, convorbirea lu ua directiune cu totul nou'a. Ce bine si cu ce simplieitate vorbesce dCMsa! Ce bun sims i ce profunde sunt une-ori observatiunile ce face rigend, ca si cand ar (lice lucrurile cele maT naturale! Discuth bine, clar §i cu pasiune. Am combrttut-o cu viuoiciune in cestiunea liberulut arbitru, ea tinend afirmativa, cii negativa. Cu ce foc 1'01 sustinea opiniunea ! Cum scitip'erail vorbele ! i cum Im- pungeail une-ori ! A trebuit s6 cer un armistititi, care mi s'a acordat cu cea mal buna gratirt, Mei discutiunea prirea a se eternisa, cu tote protestrtrile d-nei X, care ne gasia putin sociabili. 26 Decembre. Ion N. a venit aqi la mine. Tot 8 �timpnl nu mi-a vorbit de cat de Zinca! Ti-a trecut ostenela? Ce ostenelii? D'alatiiierl, adicii de : ctici se cr4ase de giuil cand plecaram de la d-na X. Fi c bine jucarhm ! Ce mai mazurcil trséiü CiT Zinca D.! Scii c nu joc. N'am fost obosit. 'apoI am dormit tun! M'am sculat la amiedi! Nu sciii de ce spuseig un neadevör lui Ton ; ml putusem nici inchide ochil; der apoi i el, de ce st.,1 rn6 intrebe décil sunt ostenit, ciind scie bine at, n'am jucat? Ce placuta persenh! Ce bine jócA! Cum i s'a piirut ? Bine... Intl pare de§teptti. Deteptii, frumu;icä, cu gust... Ce frig este acji. Imi pare ca o .sé ningä. Ce frig! Irrei s'e" mergem s'e. fa- �- 115 - cern ua visith d-neI X; o se vedem si pe d-ra Zinca, de sicur. Ce frig... Este imposibil a se incilhli cine-va cu aceste caminuri. AI, viI? Sunt cu trasura. Nu, nu pot, lint pare réti, der nu me simt tocmal bine, s'apoI am de lucru. Se merrb em mtme vrel? Nu sciti ce pretest gasiiii, der refusaiii. Ce indiscrql sunt 6menil! Voiesc ca toil se fia la ordinile lor. Cand le place nu lucru, apol trebuie se placa tutulor. A jucat urt sera cu &sera Zinca, si Isl incldpuiesce eh toti sunt ca el! Nu 'nil plac Omenil care isi perd capul dupa prima fe7 meia venitä, pe care nicI n'o cunósce, cu care abia aft schimbat ua vorba. Ion este nesuferit... 1 lanuarift. Am tramis a-sera un buchet &an- �- 116 - net' X. AO m'am dus s'o felieit de anul nat. Am vOut pe Zinca. Avea in peril s'el uà cameliA, roi, din buclietul met. Ce frumOse florl mi-al trtunis ! Am vOut arare on un nsa frumos buchet. Ii multilmesc de nespusa plAcere ce mi-al filcut. Ari ttnse" a'tl niirtunisi Un psecat. M6, ierV, nu e aa ? Am dat urt, flóre, una singura, l'apol, veql, am pastrat destule pentru mine, adause dómna X arelând imensul budiet, care era inteurt glastriti pe cAnhin. Surisel. Dómna X. imI intiuse frumósa'I mana, pe care depusel u ferbinte särutare. Citite lucrurl spune un sArutat ! Ce elo'cinte este el une-orl. si ce bine trilmAcesce ale nOstre gandirI! Nu eutezam a spune tare un simplu : multamesc ; siirutand (Ins6 acea manil filceam utt cumplititi spovedaniA ! Cc �- 117 greil s'ar intelege omul, cleat n'ar avea de eat vorba spre a esprima ale Tti simtirl. Are din ferieire alto mi4Mee; are mal en séni ochiI. Vorbele slut supuse unel eensurl, asprit, nedrepta,, absurdrt, ca tote cen- surile. Nu potI vorbi de eat dupil Un vocabular, consacrat de lumea cum se ccule, i din acel rece, ingust vocabular este riguros sters, isgonit orl-ce cuvênt care esprinal ith simtire viurt, pasionatiti, adev'eratA. Ce fericitl suntem C. eivilisatinnea n'a diseiplinat inch limba ochilor! E cutezh (inch a nu minti! Val! de ce aa de des nu seim a citi Ii acea carte a inimel de cat atund child nu mal putem gsi in ea de cat un: prea tdrclia, prea t StAtuI putin la dOnma X. Era lume niult; politetea cerea pnin urmare ca conversatinnea s6, se mtirgineseil �- 118 asupra banalitWor de rigóre in asemenea eircumstante. INn putusem tmett schimba mai nici urt vorb4 cu Zinea; me seuhul totusi spre a pleca. Me Inchinal. Zinca se sera, veni dare mine, imi intinse milna ca unui vechin prieten, si 'mi dise ridênd : Tot determinist? Mal mult de eta ori-ciind. Nu ti-o iert... me tern atta se n'al dreptate! Ah ! Ce mult vorbirhm adi. CAte lucruri. Irni spuse Zinca! Ak, tern atilt se Teal, dreptate! 10 lannarie. Plea, mane! Adi. am 17'6-Info 'mite pentru ultima 6rA.... Tathl sCñ, d'abia sogit de cke-va dile, este zorit a se intórce in érit. 0 ie. Nu voiesc a o liisa se dea esamenul. Promisese ; der ce '1 peA d'a sea promisiune! '11 �- 119 Este stapanul, si promisiunile n'ail valóe ciind stint facute de cel pu- ternic celul slab: putea se nu promita ; nu este decl tinut a se tinea d'a sea fagaduiela. Numal eel asuprit este dator a '01 esecuta promisiunea, awl dênsul s'a obligat fiind silit a se n'a fost liber a nu indeplini ceia ce a promis. 0 ! dreptate omenesca, ce grai esti une-orl de inteles ! Zinca pleca! Remiln singur ! A o vedea devenise pentru mine mai milt de cilt uzi placere, devenise nit trebuintrt, si atilt de viurt era acea treobliga ; buinta, in cht nicI nu 'nil inchipuisem ca, va veni diva in care nu voiti mal putea a o satisface. Lucrurile, ce ne devin absolut necesare, ne par ch nu pot avea sfirsit. Care este omul care iubind si-a clis vr'ua data : Va veni dirta in care nu -mitt mal iubi? A! ce silnt, ce adeVerat este juramentul a- �120 celor amanti, carl, aiJi, Il jura vecinicA iubire, i earl, mane, vor calea al lor jurämênt ! Zinca pleca... Atat mai bine ! Simti- mentul ce resimt pentru densa devenia prea viü. Astruli este anci1, timp. eine scie d'ar rnal fi inane? Cine scie d'am mai fi putut, nrnl stand impreunA cat-va, a ne desparti ? Cat fi suferit "Jae mane de mi-ar fi fost crutat ceia ce sufer astäcji? Biéta Zinca! Ce mult in6 tem ct d. as D. va cauta a o mrita cu ori-ce pret. Ce curiqi sunt parintii ; pare une-ori ca, nu ail alt gand de cat a se sctipa de fetele lor ! A mArita pe Zinca ? Der cu eine? Bucuresci, 24 Decembre, (pece ani in unni). pece ani de cand cunosc pe Zinca ; pece ani i pare cit este de ieri ! Tot ea. S'a schimbat putin. Tot copilä, �- 121 - tot &meta. Póte ea vorbal mura mai putin, ea intepa mai arare ort. Smisul II este mai dulce, privirea'i mai 'Wanda. Ense" oil cat de impinsa ar fi spre indulginta, acesta n'o impedica d'a judeca Omenil i lucrurile en acea rectitudine de spirit surprinqötóre. Zinca continua a place, a place nmlt. Nu este e'nsé iubita hi -Leta aceptiunea cuv'entului. Va avea, are pete 30 de ani, i tot nemaritata este, Ce ruine ! Toti se plang de uurinta, de nesciinta, de futilitatea femeilor nestre; toti póte afl dreptate, der cum se face ca Zinca, care atat de putiu le semna, se fia anca nemaritata? S'ar piirea, citi barbatilor nu le plac de cat femeile u§Ore, ignorinte, i crt, déca se plang de starea in care se afla ele, o fac nu- 4, mai spre a se scum, in propii lor �122 - oehl de putina lor constanth dare acele cochete, pe caril e ptträsesc de ca illua pOn6 séra ,eadesea de cu séra p6nt,, in qiu! acele cochete, lucsóse, igno- rinte, afl mult bura Avend vecinic a le mustra de ceva, ne shntim mai liberi, mai putin legati dare de:nsele. Cu cht sunt mai vinovate, cu atht ne credem in drept a fi i noi mai vinovati! N'avein a rosi chnd intrhm a casA in zorul dilel §i déca cum-va cucóna '01 permite a ne mustra d'a fi perdut 4,000 ski 5,000 fr. in cArti ; r6s- punsul e gata: de ! ui rochia mai putin n'o fi peire! 0 ! déca Zinca este and, nemhritatiti, déca nu este iubitA, causa este cä nu suntem demni d'a 0 inbi, ca este prea superióra pentru. nol Da, prea superiórii. Une on, lhngiti dênsa te simti Mtimidat ; te vecli observat; scii c vorbele séle stint chnthrite, �- 123 drept chntarite, i fara voiall te gandet;t1 la usurinta lor. Van Nu avem obiceiul a ne ghndi chnd vorbim, nu scim ce este a ne mösura vorba, mai cu soma cu femeile, si, cand din intrimplare am voi a o face ne este en neputin. Noi, ma de nostimi cu femeile, ce prosti ne gitisim ling i femeic t! 0 admirtim, der simtim trebuinta a fugi, cad nimic nu este mai penibile de cht av simti inferioritatea lhnga urt. persOna a carei stima o doresti mai presus de tot. Ce alt obicinuim a (Tice unei fermi de cat c e frumOsil, ct canta, ca jócil, bine, ca se imbraca bine, ca rosul gil albastrul II ec-1.e bine? Ce ochi frumosi. Vaus etes vraiment trop wmable! Acesta tu sakme. La maliala se respunde : multrunim d-téle, séi merei. Ce placut lucru! Sera 11 cjicl : ah ! �- 124 - ce bine am petrecut aji, 0 persona careia ai facut curte, cicI a qice unel femei crel. §ede bine cu rosu este al face carte, repeat intr'una : Ce amabil este donmul X. ! si's1 7 7 (lice tainic : Domnul X. este nebmi dupa mine, ski optesce unell amice cine mi are la amich? scii, X este amoresat lulea dupA mine ; sermanul, cum me iubesee ! Ah ! Zinchel nimene nu'l face carte. OrI-cat de veseliti 0_ de nebunri, este, te simp. langit ea ca scolarul lângä profesor. Da, o repet, este prea superiOra pentru nol ; ctcI Heil este adevér ct IliCi u1i-datti n'o phrtisim Mrti, a ne (Tice, ce pilicuta fiinta! adev'er e asemenea c une-ori evitam a o apropria! Cel ce va cuteza cere milna ZincheT va fi séi un mare prost séü un bArbat cu total superior... �- 125 Pe cel d'antain Ii va refusa; pe eel d'al douilea... nu'l v6.d... Era se die... din fericire. Ce egoist e omul ! 5 Ianuariil. De doll() dile, de cand nu mai pot vedea pe Zinca, n'o mai paräsese cu gandul.. 0 iubesc i acum scifl c'o iubesc, cat de mult o iubesc. 0 ! cn cata nerabdare astept a sea insanétosire. M6 voiii arunca la piciórele iel, Ii \min cere iertare de nesoco- tinca mea, de lasitatea mea. 0 inbesc de dece ant si d'abia am yedut-o cate-va luni in dece aril! Atat 1316 temeam a iubi, In cat m6 siliam, li une-ori reusiam, a erede ct Mbi- rea ce sinitiam pentru Zinca nu era de at WI simplà amicie! Am yenit, am plecat, am caktorit, am trait aiii intregi departe de densa, acum ensi-3 nu mai pot, nu mai voiesc a ITIC misca ; iubesc, scifl c iubesc ; acesta �- 126 - Wit m'a desteptat, citesc in aninm mea; me simt acum legat, tintuit de Zinca, i, en eat me simt mal strimt baluit de Rnsa, cii atat resimt urt mai adanert, ut mal viurt fericire. Zinco, Zinco, spune'mi: tu me inbesei ? 'Pe inbese atilt, in cat mi se pare en neputintit se nu me iubesei. Nn e asa eit ti-e mila ds mine? Ch me ierti d'a fi asteptat atat spre a me decide a fi ferieit? Ni s'a Os atat : temeti-ve de prima impresiunein cat am ajuns a ne insphimtmta, de brartile animei nóstre, a ne ingrozi eand nu le putem stempera, regula duph placul Sea capritint nostril! Am voi a earmui anima nOstrit, In br d'a fi earmuiti de dCnsa! Ce nebuniil! Ineeream... ne impotrivim otAririlor Eine. Lupta incepe, ne �127 Santem invin11; ditr eate suferint,e, cate lacrimI vérsate in acésta monstruósa lupta! Chiemam ratiunea Iii ajutor. Punem anima supt tutela ratiunii! Rafunea, neintelegnd limba anima, o combate en inverpnare, vede in ea ua inamica de m6rte, o urasce cu atilt nia mult cu cat o simte mal puternica ! Ratinnea m5stra este u rt confectiune moderna, una din specialitatile cele mal reuite, a acelor vaste usine nmnite universttdti ; este neteda, lucesce, nu are Biel nil asperitate. Co bine este data la randca ! Ce bine este neteilita d'acea randea, ee mune are civilisatiunea! Cum ar intelege ea limba necioplith a animel. ! Artificialal nu se impaca cu naturalul ! hatinuea modernil nu intelege �- 128 nima §i cAnd o intelege este gelOsh de de'nsa! Ori-cht ar fi ratiunea de mare, nu va puté fi nici uä-datà atht de mare ca Anima! Da, m'am temut d'a iubi, m'am ru§inat de slabicinnea mea Slabiciune ! Omul cand iube§te este a-tot-puternic §i se numesce slab! M'am inspalmntat, am fugit in deosebite r(Indursi de d'ensa, am cäutat a o uita, 'ml-am mintit mie, n'am cutezat a'mi mArturi c'o iubiam ! Der, atunci chiar cAnd 'ml-a§ fi miirturisit-o, atunci chiar cand a§ fi sciut c'o iubiam, totu§I m'a§ fi cercat a'mi nithu§i iubirea, chci at): fiicut din cAsiltoriil un ce inspramimtator, un ce nefiresc, un ce monstruos ; Kt codificat amorul, ati etichetat, ittl numerotat drepturile §i datorille, ati timbrat simtimintele, ati inregistrat iubirea.. Bieti ómeni, ce mici sunteti (166, codul ye este icóna animei ! Cat �- 129 - de jos sunteV, spre a crede cti tot ce e legal este permis, cti tot ce nu e legal e oprit ! Am iubit si m'am inspitim6ntat d'a mea iubire! Zinco, Zinco! nu eram demn de tine. Tubirea nu este atilt de intelepta! 7 Ianuaritt. Merge mai rü. Ctildura cresce. Junghiul devine serios. N'am putut a o vedé. Nu in'ad ltisat ! 8 Ianuarizi. Dómne, ce schimbatil este ! Ce pa- D'abia s'aude a id dulce voce. A cerut se me vitojib.. Odaia era lufida. minatA d'uit singurii, luminare, pusa p'va mesciórit lângA (Musa. Ce lugubr mI paru acea odrtitit! 116 apropiaiii... nu se miscil; ()chi): s61. ense se intórserä spre mine. Me privi lung, ca i cand ar fi voit Se 9 �- 130 se incredmteze bine cri, eram Cu, apol surise E,4i ' m1 fact' semn s stau pe seaunul ce era langiti patul sëii. e4u1... M IntercaI a suride, voil a vorbi ImI fu imposibil, emotiunea iii Ineca, nu gäsil u vorbn ! Tneerea se prelungi... se aucliail bntniele ceasorniculul... Nume'ram minutele... Fin-care era un non eutit ce simtiam infigiindu-se In nima mea. Di, care perdusem atatia ant cu cea mal cumplan nep'esare, cat suferiam acum de fin-care minut de fin-care secundh ce sbura! Iubiam ! Ce iute trece timpul cand. inbes,41. F;;i mal cii sénin cand scit crt timpul Ii este m'esurat! .. IJ lacrimn isvori din ocbil Ziuchel si curse d'a lungul obrazului seg, deja lungit, scobit... Zinca n'o simti; uii idein o preocupa... De un data se int6rse entre mine, mu intinse mAna. Strinseia eug, nespush iubire �- 131 acea manrt, atht de palidA care, ardea ea focrd, i stititurAm eat-va manil in mrtinrt. Ne vorbiam ast-fel, si cc bine ne intelegeam. La un moment dat Zinca ftcn u mirare ; crequi crt voiesee a retrage mina, o strinseiii din nou, si, mal nainte d'a o läsa a si-o retrage, depusei pe densa urt semtare-, Zinca tresari. Ea, care d'abia se misca, se rildica d'ua-data, cu nit forvi de care as fi cregut-o incapabile, seciu in pat, deschise bratele, me atrase Maga dênsa, imi ma capid in nineIe sele, me privi oda in ocM... sthtu eat-va, esitti... §'apoi. In pripa,, cu iut6la fulgerului, depuse pe fruntea mea cea mai ferbinte sarutare ce 4'a dat vr'urb data. Uti vi61-a intr6ga, trecu in acel sarutat, care me arde... care me va arde tot-d'a-una. Cu oil cata, dukétti, inbire, iertarea a fost data, imi pare MI vecinica mus- �- 132 trare, Imi pare c sunt infierat, ImI pare ci top: citesc pe fruntea mea lunga spovedaniit ce a stipat pe ea acel sfant sitrutat ! Sttrutatul dat, etidu obositrt, sdrobith, se pita pe pernita sea ; d'abia Il trAgea suflarea... Ii reluaiu Tana, o acoperii de lacrimi si de srtrutrui, Zinca phrea a -nu mal simti... Ceasornicul sunti 6 ore ; Zinca iesi din amortela in care cäquse, Irnl fAcu senm a me apropia f;i 'ml clise cu rui voce deja stinsä: Esistà, esistii... numai n'o vedem; trecem pe lang6 ea, o caldera une-orl cu piciOrele si nu ne plecitim spre a o Ina! ... S'apoi adrtogit, complectiindusi ideia : Fericirea... Fericirea! Da, esista! Da esistä, strigan din tote puterile mele ; da, esistiti, cäel te iubesc s'acum seifl eiti te iubesc! ... Sciam si de aceia am putut �133 Wepta, ingana Zinca cu ua dificultate crescênda... Tam, 'apoi.' pronunta incet, vorbinduF,4 sie-W Ce fe- ricita sunt... II iubiam atat!.. Doctorul intrit , trebui se plee! Zinco, Zinco, ierta-me ! fie-ti mila de mine! Cat a trebuit se suferi. yedendu-me ati mic, veq6ndu-me Orasindu-te de tema d'a te iubi prea mult. cat a trebuit se suferi, biéta amica, cat a trebuit se suferi pentru a nu te plange nici ua data ! 9 Iartuaritt Zinca nu mai este ! Asnieres. Octombre 1878. �LE PREMIER CHOC �LE PREMIER CHOC') Elle allait et venait par la chainelle s'asseyait, se levait , regardait t chaque instant sa montre, et, comme il lui semblait que les aiguilles ne bougeaient pas, elle l'approOmit de son oreille pour voir si par hasard ellP ne se serait pas arrêtée. Comment? A peine onze heures ! II n'était absent que depuis trois lieures! Il est vrai qu'ils se separaient si rarement. Depuis leur arrivee Bucarest, c'etait la premiere fois que bre ; Gheorghitsa sortait sans Helene. Com- bien longues elles avaient dit lui pa1) Voir le texte roumain page 149. �- 138 raitre ces heures! Et cependant comme il était parti t l'école joyeux et fier. Enfin ii allait apprendre dans une école roumaine, a côte de Roumains, ses freres bien-aimés. Ah ! Helene n'avait pas perdu de temps pour remplir la derniere volonté de son cher mari, Petru Pop, mort dans la fietu. de rage, emporte par une cruelle maladie qu'il avait contractée dans les prisons turques, oiL ii avait éte jeté a la suite des intrigues et des basses denoneiations de certains tures mahométanisés, qui ne pole vaient lui pardonner de lutter pour l'extension du Roumanisme, pour l'emancipation de ses freres. Je te demande une chose, Hélène, une seule chose: fais de Gheorghitsa un Ronmain bien trempe pour la lutte, un Roumain qui n'ait pas un jour, pas une heure de repos, taut �- 139 qu'un soul de ses freres gemira sous le joug de l'étranger... Qu'il n'oublie pas que tous les Rolm-tins doivent faire partie de la Roumanie libre ; qu'il n'oublie pas que tant qu'un seul sera asservi, tons doivent se considerer comme &ant encore dans les ma chere Macedoine ! Helene, vends tout, pars, va a Ba- fers... Ah ! carest, eleves-y Gheorghitsa, qu'il y apprenne, qu'il y travaille avec les Roumains, qu'il y aime avec les Ronmains, et puis qu'il s'en retourne it Vlaho-Clissoura, Romnain dans Fame... Helene vendit tout a la hate, partit, abandonna les helix oil elle avait vécu depuis rage de 17 ans. Que de souvenirs? Toute une vie ! Elle partit cependant sans hesitation, pour aller habiter un pays inconnu dont elle ne parlait la langue qu'avec diffieulte ; elle partit a la hilte, car �- 140 une seule pensee remplissait le ceeur de la fiere fille de Timoleon Elefteriadis, de la digne soeur d'Aristide et de Philopemen Elefteriadis : l'accomplissement de son devoir d'epouse et de. mere. Onze heures et demie !... Pourquoi tardait-il taut ?... Mon Dien, pourvu qu'il ne lui soit nell arrive! et mille pensees plus tristes les unes que les autres traversaient l'esprit de cette mere encore si jeune et déja si ciprouvee. Enfin Un pas resmma dans l'escalier... C'est lui ! Un doux baiser, et aussitôt une pluie de questions : Qu'as-tu fait? Que t'a-t-on dit? Comment fa-t-on recu ? Quelle legon t'a-ton donnee ? As-tu bien tout compris? Es-tu content ?... Mais Gheorghitsa ne repondait pas, un image assombrissait son visage, �- 141 si serein quand il etait parti pour l'ecole Qu'as-tu? Souffres-tu ? Tu as les yeux rouges; tes mains brillent. Et de nouveau la pauvre mere s'inquiete et tremble que son enfant ne soit malade. Gheoghitsa, Gheorghitsa, ne m'aimes-tu plus? Et, en pronongant ces mots avec un dc ces accents que seuks les meres savent trouver, Helene attira son enfant dans ses bras, et l'embrassa, et le caressa avec une indicible tendresse. Park, cheri, dis-moi ce que tn as; pourquoi cacher quelque chose a ta mere? L'enfant &lath alors en sanolots b ' et, plus elle le priait, plus sa dou7 leur croissait, et ses larmes deve- naient plus abondantes, et les san- �- 142 glots l'étoufffaient davantage. Ii essayait de pailer, mais ii semblait que ce fiat au-dessus de ses forces, et, malgre t nis ses efforts, il ne pouvait arracher de sa poitrine qu'un profond et douloureux soupir. Ils m'ont... ils m'ont... ils m'ont appele... appele .. grec ! Et, soulage par sa confession, Gbeor- gltitsa, plus tranquille, commenc a A raconter avec une fonle de details, comment toute la classe s'etait mo(pee de lui et l'avait appele grec ! parceque sans doute il ne prononcait pas aussi bien que ses camarades cette langue roumaMe qu'il aimait taut ! lIelène avait Ccoute sans dire un mot, sans bouger... mais une rougeur lui etait montee au front, ses yeux etincelaient, son sein palpitait, ses doigts se nonaient, se tordaient, coin- �- 143 - me si die eitt void-a les briser les ims contre les antres, efle tremblait de tout son corps. Tont-h coup elle tressaillit, se leva rapide comme l'éclair, et se mit h arpenter Ia chambre h grands pas, en r6petant : gree, gree!... Ii y avait quelque chose de Geldrant dans la f'acon dont elle prononcait ce "gree" . Ce mot disait tout, et c'était assez pour exprimer ce qui se passait dans ce cceur de mere, frappé dans ce qu'elle avait de plus cher et de plus &ler& G ree C'est burec Glieoro-bitsa avec'? b 7 pour cela qu'elle avait rompu avec tons les souvenirs du passé? Vale avait quitte les amis, la maison oit son fils était né, oh elle avait vécu lieureuPe. aimée C'est pour cela qu'elle était venue h Bucarest oh elle n'avait pas un parent, oh elle ne con- �- 144 - naissait personne, pour que Gheorghitsa soit appelé gred Et par qui Seigneur, par ceux-la méme qui devaient le considerer comme tin frere enfin retrouve ! Comment ! eux aussi liii contestaient sa nationalite, pour eux aussi ii existait done des Ronmains légitimes et des Roumains iilégitirnes! Batard, Gheorghitsa, biltard, sans patrie légale! gree ? grec ? ah ! non, jamais ! Et la noble grecque, devant l'injustice faite a son fils, oubliait com- bien doux ce nom de grec sonnait d'habitude a son oreille. Elle oubliait, pour ne se souvenir que du devoir qu'elle avait a remplir, ses sacrifices, ses souffrances passees. Elle oubliait son vieux pere mort en combattant pour l'emancipation de la Grece ; elle onbliait ses frers tombés, l'un pres de l'autre, dans la derniere révolte de �- 145 la Crete, en criant : Vive la Grece ! Elle oubliait ses nuits d'enfant, passees a faire de la charpie, a soigner des blesses, a fondre des balks, pres de sa mere, victime, elle aussi, de la sauvagerie turque. Elle oubliait, ou, si elle n'oubliait pas, du moins elle etouffait dans son cceur tout ce qui aurait pu apaiser rardeur qu'elle mettait dans Paccomphssement de sa sainte mission : elle devait a tout prix faire un Roumain. Et, en faisant cela, elle ne demeritait pas de sa patrie. En quoi cela pouvait-il porter atteinte aux interets de sa chere Hellade? Un peuple qui veut etre libre, doit vouloir la liberte pour tons ! Comment resclavage de l'un pourrait-il servir a l'autre ? Liberte pour tons, liberte égale: ni opprimes, ru oppresseurs... Helene accablee, brisee par une si 10 �- 146 vive emotion, s'assit, tomba, dans un fauteuil; elle passait la main sur son front qui brillait et trichait de se calmer, de ressaisir le fil de ses idees. Gheorghitsa n'avait pas perdu Helene de vile; effraye du trouble oil ses paroles l'avait jetee, de la donleur qu'il lisait sur son visage, il s'efforcait de deviner les pensees quil'agitaient. Est-ce que ses paroles !... Estee que... Non! Helene le connaissait trop bien pour ne pas savoir combien il respeetait, ii admirait sa patrie. Mais qui sait?.. Se rappelait-il m6me ce qu'il avait dit?... Elle paraissait tant souffrir!... Et l'enfant tremblait d'a- voir manque de respect a sa mere. Le remords le saisissait et faisait sentir son aiguillon cruel a cette tendre et aimante creature. Mais l'enfant ne �147 resta pas longtemps pensif. Le cceur park plus vite que la raison et les longs raisonnements ne lui vont pas. Gheorghitsa s'approcha de sa mere, abimee dans ses reflexions et, se jetant a ses genoux, lui prenant les mains qu'il couvrit de baisers ardents, il cria a pleine voix : VIVE LA GRECE! Emue jusqu'au fond de l'me, Helene tressaillit, et, attirant son fils dans ses bras, elle l'embrassa avec amour, avec fierte, avec reconnaissance, et un cri jaillit de son sein : VIVE LA ROUMANIE Naples. Octobre 1880. -----.."--.7..--,S...$4....q.,-.'... --._.....- �PRIMA CIOCNIRE �PRIMA CIOCNIRE Se tot invertia prin odaia, sedea, se scula, se uita mereil la ciasornic, li, fiind-ca acele 'I pareaa tot in acelasi loc, II apropia de urecla ca se v6da de cum-va nu a stat. Cum? Abia un-spre-qece! Trei ore numai de cand lipsia! Adev6r ca ei se despartiaa asa de putin. De la sosirea lor in Bucuresui, era prima óra, cand Gheorghita esise ktra Elena. Ce lungi i se vor fi parut i lui acele ore! Totusi. ce voios, ce sprinten, ce mandru plecasc la ,scólit. Era in fine, se invete intr'ua scóla romanesca, ala- �- 152 turi en Romani, fra01 sél iubiI. Ah ! Elena nu perduse timp intru indeplinirea ultimei voince a bietului sèi sot, Petru Pop, mort in fiórea vêr- stei, luat de WI cruda bola, in urma intrigelor s'a negrelor denuntari ale unor greci turcip, earl nu)._ puteail ierta c lupta pentru respandirea Romanismului, pentru neasuprirea fraflor cer, Eleno, un Unu lucru lucru : fa din Gheorghica un Roman, care se nu aib u ji, un ces de odihn5, pe cat un frate d'ai lul va fi supt jugul strain... Se nu uite ca pen6 cand un singur Roman va fi asuprit, top trebuie 86' se privesca ca anca in lanturi... Ah! Macedonia mea !... Eleno, vinde tot, plech, du-te in Romania, pentru ca Gheorghita se cresch inv4and, muncind cu Romanii, iu- �- 153 bind cu Romani): i intórce-te in Vlaho-Clisura cu un Roman de frunte. Elena vendu tot in grabil, plea, paasi locul unde träise de la versta de 17 ani. Cate amintiri ! LTA vietA, intregA! Heel totu§I, farrt a §oväi, pentru a merge inteuit rit necunosouth, a direia limb chiar nu o vorbia de cat cu mare greutate; pleca in pripa, cad un singur gand coprindea, cople§ia acum pe mandra feta a hti Iemoleone Elefteriadis, pe demna sorrt a lull Aristide i Philopemene Elefteriadis : implinirea datoriel id de soOrt, de mama. 11 i jumUate !... De ce o fi intar- qiand atata ?... Dómne se nu i se fi intemplat ceva! i ul mill de inchipuiii, unele ma jalnice de cat allele, trecean prin mintea tinerei i mult incercatei mame. In fine, se audira pa0" pe scara... Ec6-1! UA duke stl- �154 - rutare si ndata ii plOia de intrebarI: ce aT facnt? ce 11 a dis? Cum te ag primit? etI 1te111ultamit?... DCr Gheorghitit nu respundea, un nor intuneca fata lul, atilt de seninä child pornise la F;c61a. Ce ai.? nu i-e bine?... al ochiI ro§ii, imi pare ea ardI... §i din nog, bieta mama se framênta i deja tremura s'e nu firt o*1- nay copilaul sat. Gheorghi, Gheorghità, cc, nu ini:; mai inbescl? si Elena rostind aceste cuvinte en unul din acele accente pe care numal mamele le ga- sesc, Ii atrase baiatul in brate, sii- rutandu-1, mangai11du-1 cu url, nespusa dragoste: vorbesce, draga, spune ce al., de ce se aseunrll ceva mrticulitei t6le? si B5i6tu1 se porni atunci pe plans, cu cat rugamintele mamel scle de- �- 155 veniait mai vii cn atilt §i laerAmile sele curgeati mai mult i plensul il ineca mai tare. Se incerca ime-ori a vorbi, (Er acesta phrea a trece peste puterile see, limba i se incle.,ta i silintele sele nu produe de eat un adanc ,;i dureros suspin ! Wail mi'au... mraii. cps... Grecule!... Si, u§nrat de a sa spovedania, Gheor- ghitil, mai lini§tit, incepu a Tiara en nit surna de am6nunte, cum fusese luat in ris de hstrt clasa numit Grecule pentru cil, se vede, nu pronuncia ma de bine ea conrolarii s6i acea limba romanA pe care atilt o ;,.i. inbea! Elena ascultase fitri-i a (lice un envent, MIA a se mi§ca , fatal se aprinsese ()chit i seanteiati, senu-I palpita, de- getile i se lege', se impleteatt mml �- 156 - en altul ca si and ar fi cercat sé se sfArame until cu altul, tot trupul it tremara... De u datit esns'e tresilt si sculandu-se cu iutela fulgertilut, incepu a se plimba en past ra'pedi, mergênd, venind prin odaià i repetind : Grecule! Grecule! Era ceva sasietor in modul iel de a pronunta acest: Grecule. Acest cuvent spunea tot si era singur de ajuns spre a esprima ce se petrecea in acea inima de marnA, isbitii in ceia ce avea mal scump, mal sifint. Grec, grec, Gheorghi0 gree! De aceia rupsese ea cu tote amintirile trecutului, prtrilsise cunostintele sele, citsuta unde näscuse fiul s'ett, untie tràise fericitit, ? De aceia venise in Bucuresci, unde nu avea, nu cunoE,dea pe nimeni, ca sé se clictti lut GheorgbiVi, Grec ! i de eine, dOnme? �- 157 - D'aceia chiar earl trebuiati se-1 pri- vesca ca p'un frate in fine regäsit ! Cum ? i ciii contestal nationalitatea! pentru den§ii 6sista ore romani legitimi d nelegitimii! Bastard Gheorghita, bastard! n'are nit patria legala ? Grec! Grec ! Ali! nu! nu! nici ua data! nobila Grech, in fata nedrep- tatii facuta fiulul s'ett, uita cat de dulce suna in deob§te la awful sétt cuventul grec ! Uita, spre a-0 aduce aminte de datoria ce avea de implinit ; uita jertfele, suferintele id trecute ; uita pe bétranul id tata mort in lupta pentru eliberarea Greciei ; uita pe fratii sél cacfuti, until langa altul, in Ultima r'escOla din Creta, strigand : TrAésca Grecia libera ! Uita noptile de copila, petrecute facend scama, cautand riniti, turnand glOnte ala- turea cu mania sa, victima i densa ot �- 158 - a selticiei turcesa: uita, ski de nu uita, inAbusa in inima sa tot ce ar fi putut se' astâmpere foeul cc pmiea intru implinirea sfiinteI séle rnisiunt: trebuia, cu ori-ce pret, se fach 1111 roman. i apol, lucrand ast-fel, nu demerita de la patria sa. In ce acesta ar pritea jicni interesele scumpei sele Elade. Un popor care voieste intr'adever se fie liber, trebue se voiésch libertatea pentru toti! Cum robia unuia ar puté fi intru folosul altuia ? Liberi toff, liberi de ui potriviti, rnc asuprit, nici asu- piton.. Elena, obositA, sdrobità de a sa Niue emotiune, seclu, diqu pe un jet §i frectindu-s1 fruntea ce atilt o ardea, ciluta a gäsi firul cugetärilor. Gheorghitii nu perduse din vedere pe Elena ; spAimentat de turburarea in care vorbele lui o aruncase si, du- �- 139 rerea ce eitea pe fata-I, se incerca de a ghici gandirile ce o framentaii. Ore euvintele ale?. . 6re... o! nu, Elena '1 cuno§tea prea mult ca se nu §tie cat de multe ii respectii, It admira patria. Der eine tie? 'Si aduce mAcar el aminte ce a cjis ?... Suferia atat!. . i copilul tremura de a nu fi lipsit de respect mamei sele. Remurarea venia, i fAcea se simtii crudele sele Iniboldiri acesta fragede iubitOre fiinte. Der copilul nu stete mult ganditor. Inima vorbete ma iute ca ratiunea §i nu-1 place lungile sfituirL Gheorghitil se apropia de mama-sea confundath in gandiri §i aruncandu-se la piciOrele sele lu- andu-I manile spre a le acoperi cu ferbinti sitrutM. striga cu glas puternic : "Trhiesch Elada!" MiratA pêni,i in fundul inimeI, E- �160 lena, treshrind, i§11 atrase copilul In bra0, §i, imbri4isindu-1 eu inbire, nrandrirt, reennoseinth, scOse un infocat: TrAiesch Romiiiiia ! Napoli. Octombre 1880. �LE 14 JU1LLET Dt LA mErl }rNA1IJ 11 �LE 14 JUILLET DE LA MERE BERNARD ') Chacun se preparait a fker k grand jour, et plus le 14 approchait. plus on y mettait d'entrain. C'etait une veritable folie ; on avait la fièvre a Belleville. Un souffle de patriotisme, un besoin irresistible de manifester sa joie pour cette amnistie qu'on allait enfin avoir, secouait, remuait tons les habitants. Dame ! on avait assez attendu, assez souffert ; il n'etait que temps que cette fête arriv(tt pour verser un baume repara1) Voir la tradnetion A la page 177. �- 164 - taw sur toutes ces plaies encore saignantes. Puis, que voulez-vous ? Quand on a bien travaille, on aime aussi h s'amuser, h rire, h trinquer avec les siens, au bruit des fanfares, h la lumiere des lampions. Aussi était-on bien fermement decide, h s'en dmmer le 14; tons etaient d'accord, et, si parfois on se disputait, c'etait uni- quement sur les moyens a adopter pour celébrer dignement le glorieux anniversaire de la prise de la Bastille et la fete h jamais memorable de la Federation. Seule, la mere Bernard faisait discordance dans cette entente admirable. Elle ne fêterait pas le 14, elle; certes, elle n'allumerait pas de bougies, elle n'enguirlanderait pas la lucarne de sa mansarde et encore moins y laisserait-elle flotter un drapeau tri- �- 165 colore. Ah ! les hommes, que c'est canaille, Dieu de Dieu!... Tous admi- rateurs du succes!Des principes ? Plus jamais! C'est passé de mode ! Le gouvernement leur octroie un permis de rigoler, ca leur suffit. Plus de rancune, tout est oublié, et c'est h qui arborera le plus d'orifiammes, ou allumera le plus de cierges t SainteBastille. Ah! si son homme était lh, en voilh mu qui saurait les faire rougir! Et Louis! 11 aurait maintenant trente- deux ans, quel beau gars ca ferait ! Mais on a pris ses precautions, on a fusille toute cette canaille !... Et la mere Bernard allait son train ; la colere la gagnant pen h pen, elle trouvait des accents vraiment eloquents. Si elle ne pouvait convaincre ceux qui l'ócoutaient, elle finissait du moins par les attendrir. Car on l'aimait bien, la mere Bernard, et son excen- �- 166 tricite, qui ne lui gagnait pas de disciples, ne liii enlevait ni le respect ni l'admiration de ceux qui la con. naissaient. C'était du reste une fort brave femme, touj ours prete h aider, h secourir les malheureux, contente de pouvoir rendre service, d'etre utile ii quelqu'un. Lorsqu'il s'agissait de soulager une infortune, elle trouvait toujours, a défaut d'autre chose, un sourire, une bonne parole. C'est qu'aussi elle connaissait bien la soufframe et sous toutes ses formes : la malactic, la faim, les privations de toutes sortes, et la plus affreuse des don- leurs, la mort de ceux qui lui étaient chers. A peine mariee h un brave forgeron de Charonne, Jean Bernard, die avait vu son marl prendre part h toutes les insurrections qui signale- rent la fin du regne de Louis Phi- �- 167 lippe ; vint 1848, elle respira un moment, mais bientôt n fallut recommencer h trembler pour les jours de son mari, qui, blessé grievement aux journées de Juin, n'échappa h Ta mort que pour etre quelque temps apres deporté a Cayenne par Bonaparte. Jean Bernard. ne rentra en France que vers la fin de l'empire ; sa femme avait vieilli, et son fils, son petit Louis, qu'il avait t peine connu, était devenu un homme. Pauvre mere ! Qui dim jamais ce qu'elle &It supporter de privations, de miseres pour nourrir et eleven cet enfant dont elle etait l'unique soutien! Vint la terrible épopee de 1870. L'empire s'ecroule ; le pere et le fils reunis combattirent les Prussiens côte A, côte. Heureusemenst ni l'un ni l'autre ne furent victimes de la fameuse saignee". Mais on allait en faire une �- 168 seconde et eelle-lh helas ! ne devait pas les éparguer. En Mai 1871, Louis Bernard tombait mortellement frappe en defendant une des dernieres barricades de Belleville. Jean Bernard fut fusille h la easerne Loban, et la mere Bernard se trouva de nouveau en face de la misere, et, cette fois, seule, et pour toujours. Elle n'avait pas meme p11 obtenir les corps de ses chers morts. On l'avait menacee de l'envoyer retrouver ses Bernard q aaml elle insistait pour savoir oi avaient ete enterres son mari et son fils. A la menace se joignaient les insultes les plus viles, les plus grossieres. Mais ce qu'il y avait de pine, c'est qu'on osait (levant elle insulter son homme alors le sang lui montait au visage, la fouettait, la ehiglait, la brillait, et, tremblant de �- 169 colere, hors d'elle, elle jetait des poi...,, nees de vérités h la face de ces Males. Cependant, h force de patience, de recherches, de questions, la mere Bernard. avait fini par apprendre que Jean Bernard avait ete enterre dans la fosse commune du Pere La Chaise. Quand au corps de Louis, il pouvait hien y être aussi, mais onufosait pas le lui affirmer. Elle avait hien thehé d'en savoir plus long, mais sans succes. On lui repetait toujours les momes mots. Aussi, h force d'entendre dire la meMe chose, elle avait fini par croire ce qu'on lui disait. Parfois, dans les commencements, elle cssayait hien encore de douter , mais en prenant l'habitude d'aller s'agenouiller pres de cette grande fosse oil taut de miseres sont ensevelies, elle s'était per- suadée que les siens étaient Ih. Elle ne doutait plus mahitenant, et chaque �- 170 armee elle deposait deux Couronnes d'immortelles rouges h la in6me place : c'est peut-être là qu'ils se trouvent ; oui, c'est là qu'ils doivent e'tre. Et ils y etaient en effet pour celle qui avait baigne de larmes ce petit coin, et de ses vieilles mains calleuses n'avaient épargne aucune caresse h cette terre froide, humide de cimetiere. Cependant le 14 approchait, et la rue de la Roquette etait dejh toute pavoisée. Seule, la mere Bernard, refusait d'arborer un drapeau, d'allumer nil lampion. Le 13 au soir, c'était du Mire ; on riait, on chantait, et chacun voulait payer sa tournee et boire aux amis revenus, a ceux qui allaient enfin revenir, a Marianne ; puis, en chceur, on entonnait la Marseillaise, le Chant du De'part une foule d'autres chansons patriotiques. On parcourut les rues avoisinantes, bras �- 171 dessus bras dessous, saluant au passage les amis et eriant de temps en temps, comme pour reprendre haleine : Vivela Republique ! Vive l'Amnistie! Des bouffees de joie montaient de la rue et portaient la gaieté i ceux qui ne pouvaient quitter leur chambre. La joie, comme la tristesse, est contagieuse, elle vous empoigne sans vous demander votre consentement et souvent vous entraine malgre vous. La mere Bernard, croyant se soustraire h cette ivresse, était, des les six heures, remontee dans sa mansarde ; elle s'etait enfermee pour &hop- per au bruit et au vacarme, et pourtaut elle se surprenait ecoutant des bouts des couplets qui arrivaient j usqu' die on repetant quelque strophe de la Marseillaise, et chaque fois que les cris de Vive la Republique ! Vive l'Amnistie ! résonnait a son oreille, �- 172 - elle tressaillait. Tout en elle etait secoué, remue, son cceur battait avec violence; l'air qu'elle respirait la bralait. Sa faiblesse l'exasperait comme une liichete. Comment! elle aussi fraterniserait avec les auteurs ou (lit moins les complices de la semaine sanglante!Ils opt vote l'amnistie ! Bah! comme s'ils pouvaient faire autrement. Du reste, elle n'en voulait pas de lour anmistie, elle n'en avait quo faire. On avait fait la guerre i Belleville, on avait tile on deporte tons les braves. Eh bien ! soit : elle accep- tait la guerre, et l'on verrait a qui serait le dernier mot. La mere Bernard allait, venait, gesticulapt, parlant sans relache, jusqu'a ce que, fatiguée, Creintee, elle tomba sur son grabat pour se reveilkr bientôt en sursaut aux cris de Vive �- 173 la Republique! encore nombreux mal:,wre l'heure avancée de la nuit. Le lendemain matin, toute la rue etait en mouvement. C'etait le 14 : les uns se preparaient h aller h la revue, les autres se contenteraient d'un tour a la Bastille et aux grands boulevards, d'autres devaient se rendre place du Trosne ou place de la Republique; les femmes, les enfants continuaient a enguirlander les fen6tres; tous avaient revetu lours habits de fête ; c'etait a qui aurait plus de rubans, de cocardes tricolores. On semblait rajeuni, les vieillards retrouvaient une vigueur inaccoutumee, les malades se sentaient rnieux, les nourrissons eux-mêmes plus frais, plus pimpants, souriaient et semblaient tout heureux. La mere Bernard, sur pied des l'aube, etait transformee. L'agitation �- 174 de la veille avait fait place un calme complet ; plus de colere, plus de va-et-vient. Assise an bord de son lit, les mains entrelacees, appuyées sur ses jambes, la tate baissee, elle L etait toute pensive De grosses larmes coulaient le long de ses joues ridees et venaient parfois mourner en tombant ses pauvres mains décharnees. Tout-a-coup, elle se leva et se dirigea vers un placard qui contenait ses vieilles loques. Elle y prit ime blouse et un kepi de fédere, et les baisa pieusenlent. La blouse avait appartenu au pere, le kepi au fils. Alors son visage s'illumina, ses yeux brillerent d'une douceur ineffable. Ce saint contact l'avait rendue meilleure, et elle en avait conscience, ear en remettant en place ces precieuses reliques, elle murmurait lentement : All! mere Bernard, tu es folle. Ton pauvre �- 175 homme valait mieux que toi ! Puis, faisant t la hate Un brin de toilette se faisant aussi belle que possible, elle descendit d'un trait les cinq étages, et, legere, rajeunie, remonta presque en courant la rue de la Roquette, entra dans un magasin, d'oil elle ressortit quelques instants après un paquet h la main. Elle reprit sa course et fut bientôt devant la grille du Père La Chaise. Alors elle se dirigea par des sentiers bien souvent parcourus, vers la fosse oil dormait Jean Bernard. car il était lh maintenant elle en était certaine. Age7 nouillee a l'endroit acroutumó, elle resta quelque temps immobile ; puis soudain, defaisant le paquet qu'elle avait apporte, elle en sortit un petit drapeau tricolore qu'elle planta vigourensement dans la terre et, se levant, salua par un jive la République ! �- 176 Vive l'Amnistie!" entrecoupé de sanb°lets cette tombe cherie. Paris voulant s'unir h la mere Ber7 nard pour honorer les héros qui reposent pele-mee dans la fosse commune, cria aussi: Vive la Republique! Vive l'Amnistie ! Et de lointains echos, des bouffees de joie et d'allegresse venaient h chaque moment expirer sur les hanteurs du Pere La Chaise, et saltier, dans ce grand jour, ceux qui moururent pour la Republique. �14 IULTU al MAME1 BERNARD 12 �14 IULIU AL MAMEI BERNA.RD Fie-care se pregAtea d'a serba (Tina cea mare- §i cu cat qiva de 14 s'apro7 pia cu atat mai mare era aventul. Era utt adev6rata nebunie, aveati ft-ie.- m.1 eel din Belleville; nil sufiare de b patriotism, ua trebuin0 ne'ntrenabila d'all manifesta bucuria pentru acea amnistie ce 'n fine en, s'o aiba sguduia, agita pe top locuitorii! E destul a§teptasera, destul suferisera ; era timp in fine c'acea serbare se soséscrt pentru a v'ersa un balsam �- 180 indulcitor pe tote acele rilni Anal, sringerrinde. and. ai lucrat bine, IV place se si petreci, se ridi, 'apoi, ce vrei ! se ciocnesci un pahar cu ai tel la sunetul fanfarelor si la lumina lampionelor : i toV erat otAriti se-si scOtrt, din capete lit 14 Iuliti, toti erati I.Melesi, si dacit mai desbtiteati une-ori era numai si numai in privir4a despre cum se serbeze cu demnitate gloriósa aniversara a luhrii Bastiliei §'a serbtirii a tot memora- bilei di a Feder4unii. Numal mama Bernard era Int cOrdg, discordanth. in acestit admirabilrt irgelegere. Ea de sicur nu va serba pe 14 Iuliti ; ea nu va aprinde laminhri , ea nu va inghirlanda ferestruia mansardei séle 0 mai putin limit va lrtsa se Mile pe dC,Insa un drapel tricolor. A ! Dumnedeule, ce �- 181 miri sunt Omenii ; toti inchinAtori al isbandel! Principii? ca p6rul tn palmM le-a trecut moda ! Guvernul k trrt- mite un permis de chefuire, §i e d'ajuns, totul este uitat i se intrec cine va idica trial multe st6guri, eine va nprinde mal multe luminArl Santel Bastilil! A ! dad', sermanul iel ()in ar fi aci, éc unul care i-ar face se ro§iascil ! Dar Ludovic ! el ar avea a- cum 32 de ani ; ce frumos fltci ar fi ! Dar el 0.-afl luat tate m'esurele, aü impurat tatti acéstit mojicime mama Bernard. nu se mai op ia ; mania coprimpnd-o din ce in ce, gAsea accente in adev'er elocinti; daca nu putea se-YL convingti auditoriul isbutea ensa al. mira. Cttei o iubeat top' pe mama Bernard ; si dacti escentricitatea id nu putea se-I erOge discipuli, nu-I rädica nici respectul, nicl admiratiunea tutor celor �182 - carl o cunoseeati. 'apoi ea era nA bunrt femee, gata tot-d'a-una a ajuta, a sustine pe cci nenorociti, fericitri cand putea face un serviciu, cand putea fi folositere cul-va. Cand era yorba d'a uF,;ura nit nenorocire, ea grtsia tot-d'a-una, in lipszi de alte midlece, un suris, un euvent bun. Ci lei ea cunoscea bine suferinta si supt tote formele id : bela, femea, lipsurile de tot felul i cea mai sphi- menthtere dintre durerl, mertea celor earl ii eraii scumpi. Abia mitritatg, c'un bray ferar din Cliaronna, Ion Bernard, ye'duse pe sotul id lpand parte la tete rescOleie earl senuia1aser1 sfIr.itu1 domniril lul Ludovic Filip yeni 1848, resufla un moment; der in curend trebui s re'nceph s tremure de dilele sociului id care, rMi rithit in qilele de la funiii, nu scApa de merte de cat pentru a �183 fi peste putin deportat la Caiena de Bonaparte. Ion Bernard nu reintra In Francia de cat pe la sfiritul imperiului; sotia liii inab'etrânise, §i fiul s6u, micul Ludovic, ce abia il cunoscuse, devenise Un larbat. Sermana mama, eine va putea spune vr'ua, data, ce lipsuri i miserii a trebuit s6 'ndure pentru a brani s'a cresce acest copil al carui singur sustiitor ea era ! Veni teribila epopee de la 1870. Imperiul se surpft; tatal §i fiul intrunip luptarA unul Iftnga altul contra Prusianilor. Din fericire niel unul nici altul nu fura dintre jertfele -faimesel lasarl de siinge",1) der era sé se faciti ua a doua, §'aceia, val ! nu era s6-11 cru0. La Mai 1871,2) LuCuvent atribuit unui general frances In thnpul resbelului ce spusese c trebuiesce popu1atiuni1 ParisuluI u läsare de sange spre a o calma. 2) Insurectiunea comunalista, �184 dovic Bernard ctulu lovit de mcirte apArilnd una din cele du0 urma baricade de la Belleville; Ion Bernard fu impurat la casarma Lebau1) ,i mama Bernard r6mase din nal in fata miseriei, der d'astrt-datà singurh i pentru tot-d'a-una! Ea n'a putut dobendi nici chiar corpurile scumpilor sei morti. Mud a cerut cu striruintit a i se spune uncle sunt immormentati sotul ;,i fiul iei, fu amenintatA d'a fi trtnnisiti .9611 regilsescl, pe Bernarclii iel. Pe lang'amenintare, veniati §i insultele cele mai murdare, cele mai grosolane. Mai i eli de cat acestea era cit ei cutezail in fatil-1 s'e. insulte pe omul iei, atunci sgtingele i se urea in obraz, o biciuia, o sfircuia, o ardea §i tremurrind de 1) Duni intrarea trupelor Versaillaise in Paris, aci se esecutarA mai multe mil de federatj, frtni judecatil. �- 185 mnie, e§i;,h din mintl, arunca urland grame(11 de adevérurI in fata acestor In fine, prin multa rhbdare, cercethrI i intrebArI, mama Bernard sfirt;i prin a afla eh Ion Bernard fusese pus in giópa comunh la Nre-Lachaise. Cat despie corpul lui Ludovic putea sé firt §i el tot aeolo, der nu puteati sé afirme. Ea chutit sé afle mai mult, d6r in de§ert. TotI ii repeteatt acelm-0 cuvinte; si tot mu-lir-Au-le sfirsise prin a le crede. La inceput o coprindea une-orl indouiéla; dér obici- nuindu-se d'a merge sé ingenuchie p'acca mare grOph in care eraii inmormiintate atatea miseril, sfiqise prin a se convinge pe ea ênsé-§I ea s'al sei aeolo crati. Nu se mal indouia acum, i pe firt-care an depunea doué en'lithe de imortale ro§il in acela-;I loc ; 'mite c'aci sunt el ; da, aci trebuie �- 186 sè fitt : O. 'n adev6r c'acolo erati pentru aceea care muiase in lacrtum acel colti§or, ;4i b6trânele-I i aspre- le-1 mini nu crutaserti nicsi IA, ramgaiare acelul pilmênt rece, umed al cimitirului. Dér 14 Tulin sosia §i strada Roquette era deja tótii impodobittt. Nu- mal mama Bernard nu voia sé pue mi drapel, s'aprinda mi Tampion. In s4ra de 13 era un delir , rideati, cantatt E;i fitt-care voia s6 pltAescii pen- tru a bea pentru amicii reveniti, pentru eel earl erau s'e revie, pentru Mariana. 1) Apoi, intonati in corpore Marseillesa,Cantecul pleceirii, 'Ilii multime d'alte crintece patriotice. Toti strtibtiteatt stradele brat de brat, sa- lutand in trecilt pe amid §i strigad din child in child, ea rèsuflare, Traiesct Republica! tritiéscii Amnistia! Sufltul de bucuritt se urcatt din �- 187 stradz1 Si duceati veselia celor earl nu puteag qi din camera lor. Bucuria ea i 'ntristarea este contagiósh, te inhatit ftrt s6-1 céril voie, §'adese te ié farrt voie-ti. Mama Bernard cred(Ind ert se va sustrage acestel betil s6 urcase de en vreme in mansarda id, i s6 mcliisese pentra ea s6 scape d'aeeste scomote; i en tote acestea asculta uncle cApetaie de cuplete earl veniati pen'e Ia dênsa, ski repeta chte u stroffi din Morseillesa. De eke on strigarea Trhiasett Republica! trttiaseA Amnistia! ajungea pe;n6 Ia urechile ieI tresillta ; total se misca, se scuduia intr'ensa, inima-1 brttea cu iutlit, aernl ce resufla o ardea; ceia ce-o esaspera mai eu sémh era slAbiciunea id ce-o numea l4tate ; cum! §i ea ere va fraternisa cu autorii, seu eel puOn en comp-Heil s'ept'emanei shngerese? AU �- 188 votat amnistia ! ba ! ca curn puteau face alt-fel s'apoi ea nu voia am! nistia lor, n'avea co face eu Unsa. El a5 fault resbel Belvilulta ; ati uciq, aü deportat pe toti. acel bravi. El bine, fie ! ea primea resbelul ;i vom vedea al cui va fi cel din urma euvênt. Mama Bernard mergea, venia, gesticula, vorbia fart', curmare pC,416 ce ostenidi, sdrobita cligu pe patu-I de lemn pentru a tresari in cur6nd la strigrtrile Traiescrt Republica! ce erati anert numeróse de si ora era naintata. A doua-qi diminéta tóta strada era in mi§care ; era clioa de 14. Unii se preg5tia5 se' mórga la revist5, altil multnmiart d'a merge la Bastilia §i pe Bulevardele cele marl, altil pe plata Republica' ; femeele, copiii urs6 mati cu inghirlandarea ferestelor i totI se invernentasera cu straele de set. �- 189 - se 'ntreceati care de care va avea mai multe panghce §i cocarde bfitóre ; tricolore ; toti phreati re'ntineriti ; baranii regilsiati nit vigóre neobici.unit!, bolnavit se simtiati mal bine si chiar p1 uncii erah mai vinoi, ma impodobiti, surideati §i phreati fericitl. Mama Bernard, de pede 'n cli in picióre, era transformatiti. Agitatiunea din ajun era inlocuith c'uh liniste deplinh ; nu mai era manie, nu mai mergea din colt in colt. &And pe marginea patului, cu mAnele 'neruci§ate, en eapul plecat, era cufundath in giinduri. Lacrimi marl curgeati printre sbirciturile obrazului §i tine- oil chdeatt pe sermanele id mcini deschrnate. D'th-datil se sculà rhpede §i se duse la un dulap care continea vechile id strente. ScOse u bb srt §'un kepi de fedel at si le shruth cu eucernicie, , �- 190 Blusa era a tattilui si Chepiul al fiului. Atunci chipul id se iluminti, ochii iei lueird c'utt duketA nespusii. Acel sant contact o facuse mai bunil §'avea consciintti d'acestti schimbare, chci puind. la kc acele neprquite mOsee murmura incet :A ! Bernard, et u nebun5. ; marnti, el, bietul om, era mai bun de cat tine ! Apoi fticênduli in grabit un fel de toaletrt, fticenda-se pe cat prin putinVi mai frumósii, cobori rapede cele cinci ca- turi §i uOrà, re'ntineritti, urea mai alergénd strada Roquette. Ea s'opri &Ise' un moment, intra intr'uA magasie de unde e§i Un minut mai in urnatt c'un pachet in manh. Ea replecti din nog ..,'ajunse in curénd la Pere Lachaise. Atunci apnea potecele, ce atat de bine la cunoscea, spre grópa unde se gnsia Jean Bernard, dtei aeum de sicur acolo era. �191 Ingenuchiatri Ia locul obicsinuit remase chte-va minute nemiratil, apoi, d'uh-datA, desfhcend paebetul ce-1 adusese, sccise un mic drapel tricolor ce 1 infipse cu vigóre in pitmênt, sculiindu-se salutti acel scump morment c'un stright intrerupt de suspinuri: Trii 'sat Republica ! Tritiésa, A mnistia ! Parisul, voind sé se unéscA cu main% Bernard peutru a onora pe eroil earl repausau In amestec in acea mare grópA, strigh §i el, Traiescit Republica! TraiescA Amnistia !... si indeptirtate resunete, suflAri de bucurie veneau pe tot momentul s6-1 dea suflarea pe int4me1e de la Pere-Lachaise, s,d se salute, in acea 41 mare, pe eel earl aü murit pentru Republica. Champel (Elvetia), 18 Iulitt 1880. �LACRIMI DE MAMA �In trecuta limA a lull Mai, Mircea, de si tare bolnav i slAit en totul, profita d'uh micA usurare a bólelor ce'l bntuiaü, i lila din non con- deiul. Ne-a spus c'a 'nceput a scrie 0, nuvela dér nn ne-a spus, i nici nu l'am intrebat care era subiectul. El scrise vre trei, patru (Tile; anise cilte-va pagini i condeiul ii caqu din m Scrierea ce 'ncepuse nu numai mi fuse revklutii de densul, dér este departe d'a fi sfirsitil. Mai mult ancii ; pentru cat-va timp nu puturilm intelege ce scop urmäria, ce este acea �- 196 gelosid de mama" , ce voin a descrie si care fu cel din urmA cuvent ce el scrise. Cu tote acestea drun publicului, pen- tru care luera tOtrt viéta lui, s'aceste ultime pagine, ast-fel precmn le ghsirtim in hartiele séle. Citind e'ns6 si studiind manuscriptul, i ct1ucjfçi i chill paginti din acest manuscript ce-a fost scOsil de el si phstratri, pentru a-i servi mai in urmil, ea, care este crediata nOstrh : Autorul incepe prin a arata fe- meiei nu numai di nu trebuie sé se mhrite p(In'a nu s'asicura c. iubeste In adev6r pe omul cu care se insoteste, cA, '1 stin i cit meritit se fie stimat, dér anch cii si el o stimit s'o iubeste. Scopul ens6 de capetenie ce urmAria este d.'a arata femeiei mame ca nu va putea fi in adev'er fericita de cat numai atunci cand isI va creste �-- 197 ea e'ns-0 copiif, if va lapta, if va ingriji ji i mipte ea ensé-01, li-I va face ast-fel s'o iubésca pe denga fli numaI pe densa, ér nu se impala iubirea lor cu doica, cu mane; (CUM die attit de bine Românii de peste Milcov) F,eapof cu guvernanta lor. Ece ce sunt dupA nol, acele lacrimI de mama" §i ece" pagina pusä la ua parte de Mircea, §i care ne confirma in opiniunea nóstrit. Supt privegbierea d-nef Fanny Mayer putea In linite oril-ce mama se V lase copiii fara a4 aduce cea mai mica suparare, aI putea dice cea mai mica inchietudine. POte sórtea a fost nemilostiva cil- tre Elena cand 'I a pus in cale ua femee de inima i inteliginte pe d-na Mayer, cad fara densa, eine .tie décil �- 198 - ea nu s'ar fi ocupat mal nmlt de Ion01 al sa, de Rhducul si pe care '1 iubea in felul séti ; IT iubea cat 'Rite iubi ut mana care n'a suferit pentru copil sel, care nu '1-a aliiptat, nu '1-a vegliiat cJi i nOpte, care nu s'a jertfit kr trup §i suflet, care n'a cunoscut acea nespusA tericire, acea dumnerfeasca sinAire, resplata cea mare a mamelor, a da tot, a da necurmat, a trAi pentru altul, a träi in altul; II inbia, ênsë cum i§1 iubia si toaktele, seratele, teatrek, veselia, risul, scomotul p,d de aceia r6maneat't ade- sea copilaiI se1 supt pUrintesca ingri- jire a liana.' i ea eia cu zimbetul pe buze . �LACRIMI DE MAMA Elena fusese resacata de serta ca f;i de ómeni. Frumesa, cu spirit, c'ua san'etate tie for, ea crescuse in bikug, in midlocul iubirii §i desmerdarii alor sit Dorince le see erait pe,loc implinite ktra ca nimeni sé se impotrivesca veua, data dragalmei. copile, care, drept res- plata, ridea, canta, Area, sbura prin odal §i prin gradina de dimineVi pe'n'e sera, pen6 cand, obosita de bucuria, adormia cu zimbetul pe buze. Cand, intre patru-spre-dece i cincispre-dece ani infra in pensionat, spre �- 200 a'§i completa dosa instruc.tiunii necesara unell domni§óre de societate, Elena fu primita de no-Lick séle camarade ea urt vecbia althea, t;4i de erttre profesóre ca urt, licit iubitit. In timpul ederii sae la pensionat ea nu numai n'avu thei u pedépsa, dér ancti atat direetri0 cat i profesórele cautati ocasiunea d'a-i face placere: Si nu cred ca ele WA se fi im- potrivit vr'na data la una din cererile sele. Era mai mult stäpaniti de cat Avg. Cu un suris, en via &mil, en uà gingma aterqiune, l'aF,d lmtea dice cu bunétatea seacaci, de F,d résfatata, Elena era departe d'a fi un coea, ciltiga, pil stricat i naravit captiva pe top. cap: o apropiail. Nu pot cita de cat nit singura fiinta care, cunose8nd pe Elena, n'a résfaIat'o 0 '0-a pastrat, filth cu dénsa, réceala sa firésea. Fara Indoialii. lesne �- 201 - ar fi invhis ea apatica nep6sare a d-lul Paul de Gregoriu, dach ar fi voit. Der, stint sicur c'acesta nici. nu '1-a trecut prin gAnd ; §i, mai tote fe- meek vor intelege ca nici nu putea se-1 vie 1111 moment WI asemenea idea, cAnd vor sci, c'acea fiintad. Paul de Grefforiu era barbatul Elena* ! n A cauta iubirea in casatoria ar fi ad1 a se espune ridicolulni, sfl eel putin a da probe de originalitate. Cununia, dupa codice si en moravurile nestre, nu mai este de cat ua simpla ceremonia, menitä 6 trece femeia de supt tutela parintesca supt aceia a barbatului. Barbatul cauta in femeia uti, positiune, ua destre, un nog cem de relatilmi, une-ori satisfacerea uncI pasiuni momentane, a unuI capricig. Casatoriele t e felul acesta constituesc adesea cjisele casatorif de amon Femeia cauta in barbat emancipatinnea �- 202 visata,; ea stie cil, numai mrtritit;m1 II va desehide portile lumii ; 'apoil ce gra.' o apasti gróza d'a relmAne fatrt mare ! Un tarbat este pentru densa un passe-partout impus de moravuri.; il ie prin urmare cum il gilsete, cilnd il gAse§te. Cine dér 'Ate imputa Elenei d'a fi devenit (Minna de Gregoriu? El sal altul ?... 'apoil cum ar fi putut densa cumisce, la optspre-clece ani, cu educatiunea primitrt, care era sotul demn de iubire, care ar fi putut a-I da fericirea, admitend cil esista, admitend ch-1 avea la indemitinti ? Vieta pentru Elena nu era de &it un basmu in care ea era fata de imprat cu pe'rul de aur, cu dintif de mrtrgAritar, cu pelita albA ca crinul §i cu. buzele rumene ea un boboc de trandafir. Veni ateptatul Yet-Frumos, facu �- 203 cererea sea, care fu primitA de prtrinti; cum n'ar fi consimtit i thInsa ? ore nu tot as,a se petrec lucrurile si 'n basme ? 'apoi nt-Frumos era un june elegant, cu totul la modh. Lorgnon, badine, carare la mixpoc, gulere drepte, inalte 't-ta de scrobite in cat nu putea intOrce capul nic1 la stanga nici la drepta; nimic nu-1 lipsia. In.rainu§at, parfumat, hainele phreati turnate pe dOnsul §'avea nisce giuvaeri de cipici de lac, ascutite, ascutite la virf ca uh tech de baioneth. Itomaneste mai a, nu seia, se cunostea cat colo eh d. Paul de Gregoriu era licencie en droit i c fusese attache de legation. Chshtoria Elenei fu mult comentath 0, cum se obicInue§te in asemenea casuri, trel cjile BucuresciI nu se pre- oeupa de cat d'a ti deca sotil sunt potriviti, cumpiinind eu grijiti calith- �- 204 tile F,d defectele lor, ale parintilor lor, ale rudelor kr pCATI6 la al noulea neam. Lumea, pun esceptiane, se arata destul de favorabila d-lui §i d-nel Gregoriu, i, deal, toti nu aprobara intr'un mod absolut noua cummia, decil unii credura cn cale a face orecari restrictiuni in darea consimtimêntului lor, acesta se datora numal inradilcinatului obiceiü ce avem d'a critica -Vote cilsatoriele. -- Ba, ginerele e prea b'etrrin, mi- reasa n'are un ban clestre; ski ginerele e prea ten6r, mireasa prea bogata ; el este urit, ea este frumesa ski ea urita §i el frumos ; barbatul prea iriabt, femeia mititic, i a nainte. Se vede c d'aceia §i efl priyearn cu mfilmire casatoria Elena' Iii gasiam pe soti cu totul nepotriviti. Potrivitl sell nu, traira irnpremit cinci-spre-qece ant : i daca d. de Gre- �- - croriu nu film ferieirea Ehmel trebuie se'l tinem sema ca nu 'i-a facut nenorocirea. Elena póte se creclu chiar fericita. N'avea tot ce dorea, nu i ffi- cea el tot ce voia ? Nu era iubita, este adevërat, dér eine ne spune ct simtea trebuinta d'a fi iubita ! Pentilt a simti acesta trebuinta trebuie a. iubi, §i pentru a iubi trebuie a fi trait, a fi luptat, a cunósce Incliietudinile, grijele, trud.ele vietei ; pentru a iubi, trebue a fi suferit ; pentru a iubi, trebuie a fi gata a se jertfi. Multe lacrimi varsiti omul pen6 invata ce este iubirea, §i nu tutulor le este dat a. iubi E,;'a fi iubit. Elena nu fu iubit si nu iubi. Placerea if suridea prea mult pentru ca se mai caute fericirea ; d'aceia póte aveau dreptate amicele séle, eand o felicitail de norocul ce avusese d'a avea Un barbat ap, bun ca d. Gre- �- 206 - goriu. Oftatt tote cu foc dupii un asemenea brtrbat, care, de si petrecea noptile la Club i cliva la alte petreceri, avea eel putin delicateta d'a nu se mesteca in afaeerile sotiei sele. Esia si Elena ciind voia, primia pe eine doria, se inThriica cum ii plteea, 'acesta filrrt scene, fArii, eerte, frtrA cea mai illicit observatiune din partea d-lui de Gregoriu. Ca mamit asemenea Elena pArea amicelor sele cea mai fericith ; copilasii sM, Ionel i RAducann, din 41 in iji mai drilgiila§1, nu '1 ail nici urt sup6rare, nu '1 limn din (AMA, o lasat li1jerl d'a dispune de intregul ieI timp, i siThOosl, veseli, cu minte, eresteatt supt ingrijirea bunei lor guvernante Fanny Mayer. Ca la pasere in eoliviit---care tin are a se ingriji (Vali asicura nici esistinta sea, Mei alor sëi, i pete la �- 207 adiipost in micul ,s6ii palat, bine §i cu bekug nutriai, inctdcjitA, cantand i silrind dintr'un betirr pe altul; ca utt plantil plapandrt, care intr'uil caldil florArirt, feria de viscoll, udatii, ar, i ingrijitil, inflorelte intr'una Elena i0.' petrecea Vele in acéstiti elegana, floräriii, in acesta poleitil coliviA care se nuraesce lumen, neave'nd a se ingriji nici de esistinta sca nici d'alor sa. cantand, srind dintr'un salon intr'altul, trecend de la uli plilcore la alta §i sorbind cu voluptate viciata si facticea atmosferrl a sociewitii, care atilt de iute te 'mb6trane§te, impedicandu-te d'a tritii. D. de Gregoriu juca un rol atat de restrans in esistinta Elenel in cat cand cruda mórte il rryi inainte de timp, el disphru fitir'a lhsa in urmiti-I un mare gol. Elena, un moment. surprinsii, n- �- 208 metita la vederea morçii, II reveni in fire, se desmetiei putin cute putin relua sborul, sarind, canpasarica tand eu n§urinta-1 si farmecu-i obielnuit. Lune le, anii treceati... Elena tot canta ; totul II suridea §it nimic nu venea se turbure a sa veselia; canta si er canta si nimeni vecjend-o ar fi putut inehipui ca se va inereti vr'nä data acea frunte senina §i ea lacrami amare vor §terge ultima urma a acelui angerese suris. Cine, cand vera serele a 'neahlit ti huninat intr'una, fara ca eel mai mic nor se viiti a-I imblanqi arE;ita, sCfl a-i indulci viva-i lumina ; eand v(intul nu a suflat i plóia n'a crufut de un timp indelungat ; eine, eand pomil stint ineareati en fructe, arboru i tufiF;ile pline de enibmi eand spieele aurite se legana in lmite pe �209 camp §i livedile nu sunt de cat uiti intinsa gradina ; cine resufland aerul imbalsamat de flori, andind frematul frunzelor, ciripitul pasérilor seit cantecul de dor al ih.e unei tinere mame leganandul pruncuprul, eine die se mai gandete la furtuni §i vijelii? Vin en tote acestea adesea furtunile i vera ; vin d'ua-data, cu repedieiune, eu furia ; yin aruncend mai mare spain i cauzancl mai multe i mai ireparabile stricaciuni de cat viscolii de ierniti ; caci totul a- tunci träiqte, vieta este pretutindenea i nimeni §i nimic nu este pregatit pentru a-i -tine pept; toct din contra §i totul pare a nu avea alta grija de cat a inflori, a eanta a trai. Vera 'Area a fi anca lunga s,ti frumósä pentru Elena cand, fara veste, cerul se intuneca §'ua négra i grós14 �- 210 nich furtunh isbueni d'urt-dath in inima, peni3 aci asa de linistititi a acestel thiere femei. 0 pärhsisem inteuh sért veselii, rid6nd ea de obicehl, o reghsil a doua di, inecath in lacriinai. Am v6dut adesea laerhmi. Nu este trebuinth, spre a avea u vechià cu- nostinVL en dc, ca cine-va se fi ineAruntit: toi am plans s'am vklut plangend. i totu-si, de ate on ne ghsim in fata durerhi, s'ar 'Area c o intalnim pentru prima órii; ea ne surprinde, he impietreste, si nu Osim adesea nici un cuvênt de alinare pentrn cel ce suferh. Plangea Elena, si efl care crescupot dice, alaturi en dênsa, eü care o Vedusem copilii, fath mare, sem, logodnich, sotih, rnam, vöduv, stam privind acele lacrhmi, Tlimit, inunärmurit. �- 211 Cu cat Anima nOstril este mai caldä, mai ferbinte cu atilt mai lim lt in asemenea momente, pare mai rem, mai inghirttata,. Plangea Elena, pliAngea F,i eti thcem. Lacrrtmile sele rn infiorati cu atilt mai mult cu cht pentru prima 6ra o vedem plangend. Nu vorbese de lacramile copilitriet, cari abia apue de sticlese pe ochi, ca roua pe floricele, i sunt deja uscate de sitrutatul de mama, mai ardetor ca s6rele MI coptor. Lacrhmi d'acelea vérsasem multe rand nu putém se ne jueilm impreunrt, child prtrintii notrii nu ne lasaii 86 alergrtm unul la altul, supt cuvent crt eu avem lectiuni de invgiat sett ca, ea trebuia se j6ce la clavir... Der nu asemenea lacrAmi, balsam neprecuibil pentru cjilele b6tranetei, vArsa acum Elena, ei lacrAmi car! usucrt, ard i lasit urme ne §terse ; li, in fata acestor lacrAmi, cu tot �- 212 - vechiul meit prieteng, mi cutezam a deschide ollra Nenorocirea cea mareca si fericirea cea mare este mutrt si impuns tkerea. De aceia póte amorul, nAscut dintr'uA imbratisare a nenorocirii s'a fericirii, nu cuncifft nimic ruia elocinte ca tkerea. Tkeam. Presinta mea totn-11 nu era inutilé, i o sinitiam. Sunt atatea mi4lOce d'a spune cea ce ci. pe tmimA s,d d'a citi in anima altuia ; rolul cu- vintelor este atilt de niirginit cand este vorba de simtiminte, in cat adesea ee sunt mai mull Mi piedic de eat un ajutor. Tkerea mea spimea Elenei, in destul, cat impArtilsam a iei durere ; lacrAmile sele 'ml spuneati ea ea suferil, ce alta ne am-fi putut spune? Care era cauza suferintel séle, n'o sciam, dér intelesesem c durerea '1 era mare i c, prin urmare, �- 213 - avea trebuinta de mai multa iubire. 0 iubil mai mult. Trecurä mai multe qi le pênc) se cunose cu sicurantiti causa nenorociril amicei mele; adevërul linT print atat de grOsnic in cat nu voiam a'l vedea, der lumina se facea FAA voia'mi §i in de§ert cautam mildóce d'a nu ride. Elena era gelosA, era gelósA de copii si �TABELA MATER1ELOR Psgi us Anal noti Spovedania mid mnrinde 15 1.16. romitneil, 43 B1 lanul 67 6 77 Prietenul mefi Ion 107 Zinea 151 Prima ciocnire 14 Mill al mama Bernard Laer linI de mana , 179 199 �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Volume secolul XIX (18xx-1899) Description An account of the resource Memorialistică, Lucrări Teoretice, Dramaturgie, Beletristică Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Nuvele (1882) Subject The topic of the resource Anul nou Spovedania unei murinde (1876) O româncă Bălanul Prietenul meu Ion Zinca Prima ciocnire 14 iulie al mamei Bernard Lacrimi de mamă Description An account of the resource Mircea C. A. Rosetti (1850-1882) Creator An entity primarily responsible for making the resource Mircea C. A. Rosetti (1850-1882) Source A related resource from which the described resource is derived www.dacoromanica.ro Publisher An entity responsible for making the resource available Tipografia Românul, București Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1882 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Emil Costinescu Relation A related resource https://commons.wikimedia.org/ Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource literatură 1882 București Emil Costinescu literatură Mircea C. A. Rosetti nuvele https://anarhiva.com/files/original/84281aaea7ff726a2130be8eec962b6c.jpg 87d3724cd628b947676f056bcbd1cff9 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Fluturași secolul XXI (2001-20xx) Subject The topic of the resource Fluturași Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource O altfel de lume este posibilă (2003) Subject The topic of the resource Anti-militarism Description An account of the resource Fluturaș anti-militarism, anti-război, anti-NATO Source A related resource from which the described resource is derived Colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2003 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource jpg Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource fluturaș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2003 2003 anti-militarism Anti-NATO https://anarhiva.com/files/original/9a3949d3bdb9fac39dbd8f914af03473.pdf 6d829218207efa9833492cde14d2e64a PDF Text Text O istorie a antiimperialismului anarhist Lucien van der Walt, 2001 �Versiunea originală : « Towards a history of anarchist anti-imperialism », 2001. Traducere : Ravna, 2012. RO / https://iasromania.wordpress.com/2012/12/28/oistorie-a-anti-imperialismului-anarhist-lucien-vander-walt/ EN / https://lucienvanderwalt.com/2010/08/25/towardsa-history-of-anarchist-anti-imperialism-in-thisstruggle-only-the-workers-and-peasants-will-go-allthe-way-to-the-end-lucien-van-der-walt-2001/ 2 �O istorie a antiimperialismului anarhist În cadrul mişcării anarhiste există o tradiţie îndelungată de luptă împotriva imperialismului. Ea începe o dată cu anii ’60 ai secolului XIX şi continuă până astăzi. Din Cuba şi până în Egipt, din Irlanda şi până în Macedonia, din Coreea şi până în Algeria şi Maroc mişcarea anarhistă a plătit cu sânge opoziţia sa în faţa dominaţiei şi controlului imperialist. Cu toate că anarhiştii au avut o participare activă în luptele de eliberare naţională, totuşi, ei au susţinut mereu că distrugerea imperialismului şi a asupririi naţionale nu pot fi realizate decât cu preţul distrugerii Statului şi a Capitalismului şi crearea unei societăţi internaţionale anarho-comuniste. Acest lucru nu înseamnă însă că anarhiştii nu iau parte la luptele de eliberare naţională, care nu au astfel de scopuri precum cele de mai sus. În schimb, însă, anarhiştii sunt alături de luptele împotriva imperialismului din principiu, dar caută schimbarea caracterului de luptă naţională de eliberare în cel de luptă pentru eliberare socială. Astfel de mişcări ar trebui să fie atât anticapitaliste, cât şi anti-imperialiste, ar trebui să fie bazate pe internaţionalism decât pe un şovinism îngust, ar trebui să facă legătura directă între luptele din centrele imperialiste cu luptele din regiunile opresate, şi să fie controlate de clasa muncitoare şi de ţărănime, reflectând în acelaşi timp interesele lor. Cu alte cuvinte, noi suntem solidari cu mişcările anti-imperialiste, însă îi condamnăm pe aceia care se folosesc de aceste mişcări pentru a promova programe/agende culturale reacţionare (cum ar fi de exemplu, cei care se opun drepturilor femeilor în numele culturii) şi luptăm împotriva încercărilor capitaliştilor locali şi a clasei de mijloc de a deturna aceste mişcări. Ne opunem represiunii statale împotriva mişcărilor anti-imperialiste, la fel cum respingem dreptul statului de a decide care este şi care nu un protest legitim. Oricum, nu există nicio eliberare dacă toate schimbările poartă culoarea sau limbajul clasei capitaliste. Împotriva naţionalismului În acest punct ne diferenţiem noi de curentul politic care a dominat luptele de eliberare naţională încă din anii ’40 ai secolului XX: ideologia naţionalismului. 3 �Naţionalismul este o strategie politică care argumentează faptul că elementul-cheie al oricărei lupte anti-imperialiste este întemeierea statului naţional independent. Naţionaliştii susţin că în cadrul acestor state independente se va putea exercita voinţa naţiunii. Astfel, Kwame Nkrumah, vârful de lance în lupta pentru întemeierea statului naţional independent al Ghanei, susţinea că obiectivul era „să căutaţi pentru început obţinerea puterii politice, iar restul va veni de la sine”. Pentru a atinge acest ţel, naţionaliştii susţineau necesitatea unităţii claselor sociale din cadrul naţiunii opresate împotriva opresorului imperialist. Naţionaliştii tind să minimalizeze importanţa diferenţelor de clasă în cadrul naţiunii opresate, argumentând că experienţa comună a opresiunii naţionale face neimportante aceste diferenţe sau că noţiunea de „clasă” este un concept străin sau irelevant. Astfel, naţionaliştii caută să ascundă diferenţele de clasă în căutarea întemeierii statului-naţiune. Interesele de clasă care se ascund în spatele naţionalismului sunt evidente. Naţionalismul a fost, din punct de vedere istoric, o ideologie dezvoltată şi pusă în practică de burghezie şi de clasa de mijloc în cadrul naţiunii opresate. Este o formă de anti-imperialism care doreşte eliminarea imperialismului, dar păstrarea capitalismului, un anti-imperialism burghez care doreşte, mai pe scurt, să creeze un spaţiu mai larg, mai multe oportunităţi,  mai multe posibilităţi de a exploata clasa muncitoare locală şi de a dezvolta capitalismul burgheziei locale. Astfel, devine clar rolul nostru, ca anarhişti, în relaţiile cu naţionaliştii: putem lupta alături de naţionalişti pentru reforme limitate şi pentru a-i învinge pe imperialişti, dar luptăm împotriva statismului şi capitalismului naţionaliştilor. Rolul nostru este să câştigăm suportul maselor pentru viziunea anarhistă împotriva dominaţiei imperialiste, să-i câştigăm pe muncitori şi pe ţărani din mâinile naţionalismului şi să internaţionalizăm programul clasei muncitoare: anarhismul. Aceste lucruri cer participarea activă în luptele de eliberare naţională, însă necesită independenţă politică faţă de naţionalişti. Eliberarea naţională trebuie să fie diferenţiată de naţionalism, care este programul de clasă al burgheziei: noi suntem împotriva imperialismului, dar, de asemenea, suntem şi împotriva naţionalismului. Bakunin şi Internaţionala I Susţinerea luptei de eliberare naţională vine direct din opoziţia anarhismului faţă de structurile politice ierarhice şi de inegalităţile economice, precum şi din promovarea confederaţiilor internaţionale liber constituite, formate din comune şi asociaţii muncitoreşti auto-organizate. În acelaşi timp, totuşi, angajarea anarhismului pentru emanciparea generală socială şi economică înseamnă că anarhismul respinge soluţiile statiste la opresiunea naţională, soluţii care nu afectează guvernul şi capitalismul. 4 �Dacă cineva poate fi considerat părintele fondator al anarhismului revoluţionar, atunci acesta este Mihail Bakunin (1818-1876). Rădăcinile politice ale lui Bakunin se află în mişcările de eliberare naţională din Europa de Est şi el a rămas ataşat toată viaţă la ceea ce azi am putea numi „decolonizare”. Când Bakunin a trecut de la naţionalismul panslavist la anarhism în anii ’60 ai secolului XIX, imediat după dezastruoasa insurecţie poloneză din 1863, el a continuat să susţină luptele pentru auto-determinarea naţională. El se îndoia că „Europa imperialistă” va putea să ţină în lanţuri coloniile: „Două treimi din umanitate, 800 de milioane de asiatici adormiţi în servitutea lor se vor trezi inevitabil şi vor începe să se mişte”1. Bakunin a continuat să-şi declare „simpatia sa pentru orice ridicare naţională împotriva oricărei forme de opresiune”, afirmând că fiecare om „are dreptul de a fi el însuşi…nimeni nu are dreptul să-i impună îmbrăcămintea, obiceiurile, limba şi legile sale”2. Europa de Est Întrebarea crucială este, totuşi, în ce direcţie se îndreptă mişcarea de eliberare naţională şi la ce va ajunge? Pentru Bakunin, eliberarea naţională trebuie obţinută „în interesul politic, dar şi în cel economic al maselor”:  dacă lupta anti-colonială este dusă „cu interesul ambiţios de a pune bazele unui Stat puternic” sau dacă „este purtată fără popor” şi„în consecinţă, depinde de succesul unei clase privilegiate”, ea va deveni „o mişcare retrogradă, dezastruoasă, contra-revoluţionară”3. „Orice revoluţie exclusiv politică – dusă pentru apărarea independenţei naţionale sau pentru schimbări interne – şi al cărei scop imediat nu va fi reala şi imediata emancipare politică şi economică a poporului va fi o revoluţie falsă. Obiectivele sale vor fi de neatins şi, în consecinţă, reacţionare”4. Astfel, dacă eliberarea naţională va trebui să obţină mai mult decât înlocuirea unor opresori străini cu unii locali, atunci această mişcare va trebui să se unească cu lupta revoluţionară a muncitorimii şi a ţărănimii împotriva Capitalismului şi a Statului. Fără obiective sociale revoluţionare, eliberarea naţională va fi doar o simplă revoluţie burgheză. Lupta de eliberare naţională a clasei muncitoare şi a ţărănimii trebuie să fie în mod hotărât una împotriva Statului, pentru că Statul a fost apărătorul unei clase privilegiate, iar sistemul statal va continua să recreeze problema opresiunii naţionale: „pentru a exista, un Stat va trebui să fie invadatorul altor state…trebuie să fie gata să ocupe o ţară străină şi să supună milioane de oameni”. 1 Citat în D. Guérin, « Anarchism », Monthly Review, 1970, p. 68. 2 Ibidem. 3 Ibidem, p.68. 4 M. Bakunin, „National Catechism”, [1866] în S. Dolgoff (edit.), Bakunin on Anarchy, [Editura] George Allen and Unwin, London, 1971,  p. 99. 5 �Lupta de eliberare naţională a naţionalităţilor opresate trebuie să fie internaţionalistă în caracter deoarece trebuie să înlocuiască obsesiile în legătură cu diferenţele culturale cu idealurile universale ale libertăţii umanităţii, trebuie să se alinieze alături de lupta de clasă internaţională „pentru emanciparea politică şi economică de sub jugul Statului” a claselor pe care le reprezintă şi, în cele din urmă, trebuie să fie parte a unei revoluţii internaţionale: „o revoluţie socială…este prin însăşi natura sa internaţională în scopurile sale”, iar naţionalităţile opresate „trebuie, în consecinţă, să-şi lege aspiraţiile şi forţele de aspiraţiile şi forţele celorlalte ţări”5. „Calea etatistă care implică crearea unor State…separate” este „în întregime una ruinantă pentru marile mase ale poporului” pentru că nu distruge puterea de clasă, ci schimbă doar naţionalitatea clasei conducătoare 6. În schimb, Statul trebuie schimbat şi înlocuit cu o coaliţie de structuri comunitare şi muncitoreşti „organizate de jos în sus…în conformitate cu principiile unei federaţii libere”7. Aceste idei au început să fie puse în practică în Europa de Est începând cu anul 1870, anarhiştii jucând un rol activ în revolta din anul 1873 din Bosnia şi Herzegovina împotriva imperialismul austro-ungar. Anarhiştii au făcut parte de asemenea şi din Mişcarea Naţională Revoluţionară din Macedonia care a acţionat împotriva Imperiului Otoman. 60 de anarhişti şi-au dat viaţa în această luptă, mai ales în timpul marii revolte din 1903. Această tradiţie a anarhismului anti-imperialist a fost continuată 15 ani mai târziu în Ucraina, unde mişcarea mahnovistă a organizat o imensă revoltă ţărănească care nu numai că a zdrobit ocupaţia germană din Ucraina şi a rezistat armatelor invadatoare roşii şi albe, dar a redistribuit pământul în multe zone, a întemeiat zone auto-organizate conduse de consilii muncitoreşti şi ţărăneşti şi a creat o Armată Revoluţionară Insurgentă aflată sub controlul muncitorilor şi ţăranilor. Egipt şi Algeria Tot în anii ’70 ai secolului al XIX-lea anarhiştii au început să se organizeze şi în Egipt, mai ales în Alexandria, unde a apărut în 1877 un ziar local anarhist 8, iar un grup anarhist din Egipt a fost reprezentat la Congresul „Internaţionalei SaintImier” (facţiunea anarhistă desprinsă din Internaţionala I după 1872) din septembrie 18779. O „Federaţie Egipteană”, în care erau incluse şi „grupuri din Alexandria şi Constantinopol”, a fost reprezentată în 1881 la Congresul Internaţional Social Revoluţionar de bine-cunoscutul Errico Malatesta10. 5 M. Bakunin, „Statism and Anarchy” [1873] în S. Dolgoff (edit.), op cit., p. 341-343. 6 Ibidem. 7 Citat din S. Cipko, 1990, „Mikhail Bakunin and the National Question”, p. 3 în The Raven, 9, (1990), p.11. 8 http://members.tripod.com/~stiobhard/east.html 9 G. Woodcock, Anarchism: a History of Libertarian Ideas and Movements, [Editura] Penguin, 1975, p.236-238. 6 �Malatesta, care a trăit ca refugiat politic în Egipt între 1878 şi 1882 11, s-a implicat în „revolta Paşei”, din 1882, ca urmare a preluării în 1876 a finanţelor egiptene de către o comisie franco-engleză care reprezenta interesele creditorilor internaţionali. El a sosit aici special pentru a urmări „un obiectiv revoluţionar în conexiune cu revolta autohtonilor în zilele paşilor arabi”12 şi „pentru a lupta alături de egipteni împotriva colonialiştilor britanici”13. În Algeria, mişcarea anarhistă a apărut în secolul al XIX-lea. Confederaţia Generală Sindicalist-Revoluţionară a Muncii (CGS-RM) a avut o secţiune în Algeria. Ca şi alte organizaţii anarhiste, CGS-RM s-a opus colonialismului francez, iar într-o declaraţie comună a CGS-RM, a Uniunii Anarhiste şi a Asociaţiei Federaţiilor Anarhiste emisă în 1930 cu ocazia aniversării a 100 de ani de ocupaţie franceză a Algeriei, se spune: „Civilizaţie? Progres? Noi spunem: crimă!”14. Un militant proeminent în CGS-RM, dar şi în Uniunea Anarhistă şi în Grupul Anarhiştilor Indigeni Algerieni, a fost Sail Mohamed (1894-1953), un anarhist algerian, activ în mişcarea anarhistă din 1910 şi pană la moartea sa, în 1953. Sail Mohamed a fost fondatorul unor organizaţii precum Asociaţia pentru Drepturile Indigenilor Algerieni şi Grupul Anarhiştilor Indigeni Algerieni. În 1929 a fost secretarul „Comitetului pentru Apărarea Algerienilor de Provocările Centenarului”. Sail Mahomed a fost, de asemenea, editorul ziarului anarhist Terre Libre – ediţia nord-africană şi un colaborator regulat al publicaţiilor anarhiste în legătură cu problema algeriană15. Spania şi Maroc Opoziţia împotriva imperialismului a fost o parte crucială a campaniilor anarhiste antimilitariste din centrele imperialiste, care au subliniat faptul că războaiele colonialiste nu serveau intereselor muncitorilor, ci doar celor ale capitalismului. Confederaţia Generală a Muncii din Franţa (CGT), de exemplu, a consacrat o parte însemnată din presa sa expunerii rolului capitaliştilor francezi în Africa de Nord. Primul număr din La Bataille Syndicaliste (Lupta Sincicalistă), care a apărut pe 27 aprilie 1911, a scos la iveală „sindicatul Marocan”: „oamenii ascunşi” care dictau ministerelor şi diplomaţilor şi care căutau să izbucnească un război care să ducă la 10 H. Oliver, The International Anarchist Movement in Late Victorian London, [Editurile] Croom Helm, Londra / Rowman and Littlefield, New Jersey, 1983,  p.15. 11 V. Richards, Malatesta: Life and Ideas, Freedom Press, London, 1993,  p.229. 12 Ibidem; P. Marshall, Demanding the Impossible: a history of anarchism, Fontana, 1994, p.347. 13 D. Poole, Appendix: About Malatesta, în E. Malatesta, Fra Contadini: a Dialogue on Anarchy, Bratach Dubh Editions, Anarchist Pamphlets no. 6, London, 1981, p.42. 14 Citat din Sail Mahomed, Appels Aux Travailleurs Algériens, Volonté Anarchiste / Edition du Groupe Fresnes-Antony, Paris (Editat de Sylvain Boulouque), 1994. 15 Citat din Sylvain Boulouque, „Sail Mohamed: ou la vie et la révolte d’un anarchiste algérien” în S. Mahomed, op cit. 7 �creşterea cererii de armament, pământuri şi drumuri şi la creşterea taxelor pentru impozite asupra populaţiei indigene16. În Spania, „Săptămâna Tragică” a început luni, 26 iulie 1909, când sindicatul Solidarad Obrero (Solidaritatea Muncitorescă), condus de un comitet format din anarhişti şi socialişti, a chemat la grevă generală împotriva concentrării rezerviştilor – în marea majoritate muncitori – pentru războiul colonial din Maroc 17. Până marţi, muncitorii aveau sub control Barcelona, „trandafirul anarhismului”, au oprit trenurile cu trupe militare, tramvaiele au fost răsturnate, comunicaţiile au fost întrerupte şi au fost ridicate baricade. Până joi au izbucnit luptele cu trupele guvernamentale, iar 150 de muncitori au fost ucişi în luptele de stradă. Rezerviştii erau înrăiţi datorită ultimelor campanii dezastruoase din Cuba, Filipine şi Puerto Rico18, însă „Săptămâna Tragică” trebuie înţeleasă ca o răscoală antiimperialistă care face parte din îndelungata tradiţie anarhistă spaniolă antiimperialistă. „Refuzul rezerviştilor din Catalonia de a lupta împotriva luptătorilor marocani din Munţii Riff”, „unul dintre cele mai semnificative” evenimente ale timpurilor moderne19, reflecta concepţia comună că războiul era purtat doar în interesul proprietarilor de mine din Mţii Riff20, iar conscripţia era „un act deliberat de război de clasă şi de exploatare din partea centrului”21. În 1911, nou-fondata Confederaţia Naţională a Muncii (CNT), de orientare anarhosindicalistă şi succesoare a Solidarad Obrero, şi-a marcat apariţia printr-o grevă generală în ziua de 16 septembrie cu următoarele 2 obiective: apărarea greviştilor din Bilbao şi opoziţia faţă de războiul din Maroc 22. În 1922, din nou, după o înfrângere dezastruoasă în Maroc în luna august în urma bătăliei cu trupele lui Abd el-Krim, în care mai mult de 10.000 de soldaţi spanioli au fost ucişi, „poporul spaniol, plin de indignare, a cerut nu numai oprirea războiului, dar şi aducerea în faţa justiţiei a celor responsabili de acest masacru şi a politicienilor care au favorizat operaţiunile din Africa”, iar această indignare şi-a exprimat-o în revolte şi greve în regiunile industriale23. 16 F.D., „Le Syndicat marocain”, La Bataille Syndicaliste, nr. 1, 27 aprilie 1911. 17 R. Kedward, The Anarchists: the men who shocked an era, Library of the Twentieth Century, 1972, p.67. 18 Ibidem, p.67. 19 Nevinson a fost un critic englez al imperialismului; citatul este din 1909, în P. Trewhela, „George Padmore: a critique” în Searchlight South Africa, vol. 1, nr. 1, 1988, p.50. 20 B. Tuchman citat în Trewhela, op. cit., p.50. 21 R. Kedward, op. cit., p.67. 22 M. Bookchin, The Spanish Anarchists: the heroic years 1868-1936, Harper Colophon Books: New York, Hagerstown, San Francisco, London, 1977, p.163. 23 A. Paz, Durruti: the People Armed, Black Rose, Montreal, 1987, p.39. 8 �Cuba În războiul colonial cubanez (1895-1904), anarhiştii cubanezi şi sindicatele lor s-au alăturat forţelor separatiste şi au dus o propagandă activă împotriva războiului în rândul trupelor spaniole. La fel ca şi cubanezii, anarhiştii spanioli au făcut propagandă împotriva războiului în rândul ţăranilor, muncitorilor şi soldaţilor din propria lor ţară24. „Toţi anarhiştii spanioli s-au pronunţat împotriva războiului şi i-au chemat pe muncitori la nesupunere faţă de autorităţile militare şi să refuze să lupte în Cuba”, lucru ce a dus la câteva revolte în rândul recruţilor 25. Opunându-se naţionalismului burgheziei şi statismului, anarhiştii au căutat să dea revoltei coloniale un caracter social revoluţionar. La congresul său ţinut în 1892 în Cuba, Alianţa Muncitorilor a recomandat clasei muncitoare din Cuba să intre în rândurile „socialismului revoluţionar” şi să urmeze calea independenţei, subliniind faptul că: „…ar fi absurd ca cineva, care caută libertatea individuală, să încerce să se opună libertăţii colective a oamenilor…”26. Când l-a asasinat pe preşedintele spaniol Canovas în 1897, anarhistul Michele Angiolillo şi-a motivat actul atât prin dorinţa de a răzbuna represiunea la care erau supuşi anarhiştii spanioli, cât şi atrocităţile pe care le comitea Spania în războaiele sale coloniale27. Pe lângă rolul său în lupta anticolonială, mişcarea muncitorească cubaneză, condusă de anarhişti, a avut un rol extrem de important în depăşirea diviziunii dintre muncitorii negri, albi-cubanezi şi cei de origine spaniolă. Anarhiştii cubanezi  „au reuşit să aducă cu succes în rândurile mişcării muncitoreşti numeroşi oameni de culoare, amestecându-i pe spanioli cu cubanezii”, „întărind astfel conştiinţa de clasă şi să elimine diferenţele bazate pe rasă şi etnie dintre muncitori”28. Alianţa Muncitorilor „a depăşit barierile rasiale cum nu o mai făcuse niciun sindicat până atunci în Cuba” în eforturile sale pentru a mobiliza „întregul popor în susţinerea grevelor şi demonstraţiilor”29. În sindicat negrii s-au înscris într-un „număr foarte mare”, însă sindicatul a pornit de asemenea la lupta împotriva discriminărilor rasiale la locurile de muncă. Prima grevă din 1889, de exemplu, a avut printre revendicări şi „dreptul indivizilor de culoare să muncească acolo”30. Această revendicare a apărut şi în anii următori, la fel ca şi negrii şi albii „să poată sta în aceleaşi cafenele”, revendicare apărută la marşul de 1 Mai 1890 din Havana31. 24 J. Casanovas, Labour and Colonialism in Cuba in the Second Half of the Nineteenth Century, teză de doctorat, State University of New York, editată la Stony Brook, 1994. 25 Ibidem, p.436. 26 F. Fernandez, Cuba: the anarchists and liberty, ASP, London, 1989, p.2. 27 J. Casanovas, op. cit., p.436. 28 Ibidem, p.438. 29 Ibidem, p.366. 30 Ibidem, p.367. 31 Ibidem, p.381, 393-394. 9 �Periodicul anarhist El Productor, întemeiat în 1887, a denunţat „discriminarea la care sunt supuşi Afro-Cubaneziii de către angajatori, patronii de magazine şi de către administraţie, în special”. Iar prin campanii şi greve „care au mobilizat mase mari de oameni de diverse rase şi etnii”, muncitorimea anarhistă din Cuba a putut elimina „majoritatea metodelor de muncă disciplinată rămase din perioada sclaviei” cum ar fi „discrimarea rasială împotriva ne-albilor, precum şi pedepsirea corporală a ucenicilor şi calfelor”32. Mexic şi Nicaragua În Mexic, anarhiştii au condus răscoalele ţăranilor indieni precum revolta lui Chavez Lopez din 1869 şi cea condusă de Francisco Zalacosta din anii ’70 ai secolului XIX. Manifestările mai târzii ale anarhismului şi anarho-sindicalismului mexican – Partidul Liberal Mexican, sindicatul revoluţionar „Casa Muncitorilor Lumii” (COM), secţiunea mexicană a sindicatului „Muncitorii Industriali ai Lumii” (Industrial Workers of the World / IWW) – au luptat mereu împotriva dominaţiei economice şi politice a SUA şi s-au opus discriminării rasiale a muncitorilor mexicani din întreprinderile cu patroni străini, precum şi a celor ce munceau în SUA33. În deceniul 2 al secolului XX, concentrarea secţiunii naţionale a IWW asupra „chestiunilor zilnice combinate cu promisiunea unui viitor control al muncitorilor asupra fabricilor a atins o coardă sensibilă printre muncitorii care erau prinşi într-o revoluţie naţionalistă pentru recuperarea controlului asupra bogăţiilor naturale, sistemelor productive şi infrastructurii economice aflate până atunci în mâinile străinilor”34. În Nicaragua, Augustino Cesar Sandino (1895-1934), conducătorul războiului de gherilă purtat împotriva ocupaţiei SUA din 1927-1933, este un erou naţional şi astăzi. „Drapelul roşu-negru” al armatei lui Sandino „avea o origine anarhosindicalistă, acesta fiind introdus în Mexic de emigranţii spanioli”35. 32 J. Casanovas, „Slavery, the Labour Movement and Spanish Colonialism in Cuba, 18501890”, International Review of Social History, nr. 40, 1995, p. 381-382. Aceste lupte sunt prezentate în detaliu în Casanovas, Labour and Colonialism in Cuba …, 1994, capitolele 8 şi 9. 33 vezi N. Caulfield, „Wobblies and Mexican Workers in Petroleum, 1905-1924”, International Review of Social History, nr. 40, 1995, p.52; Idem, „Syndicalism and the Trade Union Culture of Mexico” (lucrare prezentată la Simpozionul Sindicalismul: Experienţe Istorice Suedeze şi Internaţionale, Universitatea din Stockholm, Suedia, 13-14 martie 1998); J. Hart, Anarchism and the Mexican Working Class, 1860-1931, Texas University Press, 1978. 34 N. Caulfield, „Wobblies and Mexican Workers in Petroleum, 1905-1924″…, 1995; Idem, „Syndicalism and the Trade Union Culture of Mexico”. 35 D.C. Hodges, The Intellectual Foundations of the Nicaraguan Revolution în Appendix, The Symbols of Anarchy, The Anarchist FAQ. 10 �Politica eclectică a lui Sandino poate fi încadrată într-un „anarho-comunism special”36, fiind considerată „un anarho-comunism radical”37 „asimilat în Mexic… în timpul revoluţiei mexicane”, acolo el primind „o educaţie politică despre ideologia sindicalistă, cunoscută sub numele de anarhosindicalism, socialism libertar sau comunism raţional”38. În ciuda slăbiciunii politice, mişcarea condusă de Sandino, EDSNN, s-a orientat treptat către o orientare stângistă deoarece Sandino a realizat că „numai muncitorii şi ţăranii vor merge până la capăt” în această luptă. Astfel, a crescut atenţia acordată organizării de cooperative ţărăneşti în teritoriile eliberate. Forţele SUA sau retras în 1933, iar forţele EDSNN au fost demobilizate în mare parte. În 1934 Sandino a fost asasinat, iar cooperativele au fost desfiinţate din ordinele generalului Somoza, noul conducător pro-american al Nicaraguei. Libia şi Eritreea În anii ’80 şi ’90 din secolul XIX în Italia „anarhiştii şi foştii anarhişti” „au fost unii dintre cei mai aprigi oponenţi ai aventurii militare a Italiei din Eritreea şi Abyssinia”39. Mişcarea anarhistă italiană s-a implicat în aceste lupte prin campanii antimilitariste importante la începutul secolului XX, şi care, în curând, s-au concentrat asupra invaziei militare italiene în Libia din 19 septembrie 1911. Augusto Masetti, un soldat anarhist care, în timp ce l-a împuşcat pe un colonel ce se adresa trupelor gata de plecare în Libia, a strigat „Jos Războiul! Trăiască Anarhia!” a devenit un simbol „popular al campaniei; un număr special al ziarului anarhist L’Agitatore, care i-a susţinut acţiunea, a scris pe prima pagina „Revolta anarhistă străluceşte în violenţa războiului” a dus la o strângere a rândurilor anarhiştilor. În timp ce majoritatea deputaţilor Partidului Socialist a votat pentru anexarea Libiei 40, anarhiştii au contribuit la organizarea de mari demonstraţii împotriva războiului şi la o grevă generală parţială şi „au încercat să oprească trupele care plecau din regiunile Marches şi Liguria spre punctele de îmbarcare pentru Libia”41. Campania a fost foarte populară printre ţărani şi muncitori 42, iar până în 1914 frontul grupurilor antimilitariste, dominat de anarhişti şi deschis tuturor 36 Ibidem. 37 vezi Navarro-Genie, Sin Sandino No Hay Sandinismo: lo que Bendana pretende (lucrare nepublicată încă: n.a./n.tr.). 38 A. Bendana, A Sandinista Commemoration of the Sandino Centennial (discurs ţinut cu ocazia comemorării a 61 de ani de la moartea Generalului Sandino, la Olaf Palme Convention Centre din Managua), distribuit de Centre for International Studies, Managua, 1995. 39 C. Levy, „Italian Anarchism, 1870-1926” în D. Goodway (editor), For Anarchism: history, theory and practice, Routledge, London/ New York, 1989, p.56. 40 G. Williams, A Proletarian Order: Antonio Gramsci, factory councils and the origins of Italian communism 1911-1921, Pluto Press, 1975, p.36-37. 41 C. Levy, op. cit., p.56; G. Williams, op. cit., p.37. 42 G. Williams, op. cit., p.35. 11 �revoluţionarilor, avea 20.000 de membri şi colabora îndeaproape cu Tineretul Socialist43. Primul-ministru Antonio Salandra a trimis armata împotriva demonstraţiilor cu caracter antimilitarist şi care cereau desfiinţarea batalioanelor disciplinare din armată şi eliberarea lui Masetti, toate conduse de anarhişti, din 7 iunie 1914 44, fapt ce a declanşat „Săptămâna Roşie” din iunie 191445, o revoltă populară ce s-a transformat într-o grevă generală condusă de anarhişti şi de Uniunea Sindicală Italiană (USI). Rebelii au deţinut controlul asupra oraşului Ancona timp de 10 zile, în toate marile oraşe au fost ridicate baricade, orăşelele din regiunea Marches s-au proclamat comune auto-guvernate, iar peste tot unde revolta a avut loc „au fost înălţate steagurile roşii, au fost atacate bisericile, căile ferate au fost distruse, vilele de odihnă au fost distruse, taxele au fost desfiinţate, iar preţurile au fost reduse”46. Mişcarea s-a prăbuşit după ce aripa sindicală a Partidului Socialist Italian a renunţat la grevă, însă pentru recucerirea controlului asupra Anconei a fost nevoie de intervenţia a 10.000 de soldaţi 47. După ce Italia a intrat în Primul Război Mondial în mai 1915, USI şi mişcarea anarhistă şi-au păstrat poziţiile antirăzboinice şi anti-imperialiste, până în 1920, când au declanşat o amplă campanie împotriva invaziei Albaniei de către Italia şi a intervenţiei străine împotriva Revoluţiei din Rusia48. Irlanda şi James Connolly În Irlanda, pentru a cita un alt caz, sindicaliştii revoluţionari James Connolly şi Jim Larkin au căutat în deceniul al doilea al secolului XX să unească muncitorii ce erau divizaţi de diferenţele religioase, având ca scop transformarea Sindicatului Irlandez al Transportului şi a Uniunii Generale a Muncitorilor într-un „Unic Mare Sindicat”49. Socialismul urma să fie instaurat în urma unei mari greve generale: „cei care pun bazele organizaţiilor industriale pentru scopurile practice din zilele noastre pregătesc, în acelaşi timp, cadrul societăţii viitoare…principiul controlului democratic va funcţiona prin intermediul muncitorilor organizaţi în 43 C. Levy, op. cit., p.56. 44 Ibidem, p.56-57. 45 Ibidem, p.56-57. 46 Ibidem, p.56-57; G. Williams, op. cit., p.51-52; citatul este din G. Williams. 47 G. Williams, op. cit., p.36. 48 vezi C. Levy, op. cit., p.64, 71; G. Williams, op. cit. 49 în legătură cu Connolly şi Larkin v. E. O’Connor, Syndicalism in Ireland, 1917-1923, Cork University Press, Ireland, 1988. Nu intenţionez în această lucrare să intru într-o dezbatere detailiată despre Connolly, însă ţin să menţionez că recentele cercetări încearcă să-l aproprie pe acesta de stalinism, troţkism şi/sau marxism, în general, fără a mai menţiona de naţionalismul irlandez şi/sau catolicism, dată diind şi ambiguitatea propriilor sale viziuni asupra sindicalismului de după 1904 – vezi în acest sens materialele din O. B. Edwards, B. Ransom (edit.), James Connolly: selected political writings, Jonathan Cape, London, 1973. 12 �mod corect…în Uniuni Industriale, iar…statul politic, teritorial al societăţii capitaliste nu îşi va mai găsi locul şi nici utilitatea…”50. Connolly, care a fost un anti-imperialist ferm, s-a opus dictonului naţionalist „muncitorimea mai poate aştepta” şi că o Irlandă independentă trebuie să fie capitalistă: care ar fi diferenţa în practică, scria acesta, dacă şomerii ar fi fost adunaţi „pentru a intona imnul Zilei Sf. Patrick, în timp ce aprozii ar purta uniforme verzi şi Harpa fără Coroană, iar mandatele care te izgonesc de pe străzi ar fi ştampilate cu armele Republicii Irlandeze?”51. La sfârşit, el insista că „problema irlandeză este o problemă socială, întreaga luptă îndelungată a poporului irlandez împotriva opresorilor săi este, într-un final, în urma unei analiza serioase, doar o luptă pentru stăpânirea mijloacelor de viaţă, a surselor de producţie din Irlanda”52. Connolly era sceptic chiar şi în privinţa abilităţii burgheziei naţionale de a lupta în mod consistent împotriva imperialismului, pe care a descris-o [burghezia, n.tr.] drept un bloc anti-muncitoresc laş şi sentimental, şi s-a opus oricărei alianţe cu această clasă socială: fosta radicală clasă de mijloc „a îngenuncheat în faţa lui Baal şi este legată cu 1000 de sfori…de capitalismul englez, ca şi împotriva oricărui ataşament istoric sau sentimental, fapt ce a îndepărtat-o de patriotismul irlandez”, astfel că „numai clasa muncitoare rămâne drept moştenitoarea incoruptibilă a luptei pentru libertate în Irlanda”53. Connolly a fost executat în 1916 datorită implicării sale în Revolta de Paşti, care a fost scânteia Războiului de independenţă a Irlandei (1919-1922), una din primele secesiuni de succes din Imperiul britanic. Revoluţia anarhistă în Coreea Mai este un ultim exemplu pe care trebuie să-l menţionăm. Mişcarea anarhistă şi-a făcut apariţia în Asia de Est la începutul secolului XX, având o influenţă destul de importantă în China, Japonia şi Coreea. După ce Japonia a anexat Coreea în 1910, sa dezvoltat o mişcare împotriva ocupaţiei atât în Coreea, cât şi în Japonia şi care s-a răspândit şi în China. În Japonia, proeminentului anarhist Kotoku Shusui i s-a făcut o înscenare şi a fost executat în iulie 1910, fiind ucis de fapt pentru că publicaţia editată de el Ziarul Comunelor a desfăşurat o largă campanie împotriva expansionismului japonez54. 50 J. Connolly, „Socialism Made Easy” [1909] în Edwards şi Ransom (edit), op. cit., p.271, 274. 51 Ibidem, p.262. 52 J. Connolly, Labour in Irish History [1903-1910], (Corpus de Texte Electronice, University College, Cork, Ireland), p. 183. 53 Ibidem, p.25. 54 Ha Ki-Rak, A History of Korean Anarchist Movement, Anarchist Publishing Committee, Korea, 1986, p. 27-29. 13 �Pentru anarhiştii coreeni, locul central în activitatea lor politică l-a avut lupta pentru decolonizare: aceştia au avut un rol important în revolta din 1919 împotriva ocupaţiei japoneze, iar în 1924 au întemeiat Federaţia Anarhistă Coreeană (KAF), care avea la bază Manifestul Revoluţionar Coreean, în care se spunea: „declarăm că politica banditească a Japoniei este inamica existenţei naţiunii noastre şi este dreptul nostru să alungăm Japonia imperialistă prin mijloace revoluţionare”55. În Manifest se arăta în mod clar că răspunsul la problema naţională nu era crearea unui „stat naţional suveran”, ci o revoluţie socială a ţăranilor şi săracilor împotriva guvernului colonial şi a burgheziei locale. Mai mult, această luptă era văzută în termeni internaţionalişti de KAF, care a întemeiat în 1928 Federaţia Anarhistă Răsăriteană, organizaţie care grupa China, Taiwan, Japonia, Vietnamul, precum şi alte ţări, şi care chema „proletariatul lumii, în special pe cel din coloniile răsăritene” să se unească împotriva „imperialismului capitalist internaţional”. Chiar în Coreea, anarhiştii au pus bazele unei reţele ilegale – Federaţia Anarho-Comunistă Coreeană – care urma să se implice în activităţi de gherilă, muncă de propagandă şi organizare sindicalistă 56. În 1929, anarhiştii coreeni au organizat în Manciuria o zonă liberă armată – Asociaţia Poporului Coreean – care reunea două milioane de luptători de gherilă şi ţărani coreeni organizaţi în ferme-cooperative voluntare. Asociaţia Poporului Coreean din Manciuria a reuşit să reziste câţiva ani în faţa atacurilor armatei japoneze şi a staliniştilor coreeni, susţinuţi de URSS, până când au fost obligaţi să intre în ilegalitate57. Rezistenţa a continuat şi în anii ’30, în ciuda represiunii intense şi mai multe acţiuni comune sino-coreene au fost organizate după ce Japonia a invadat China în 193758. În concluzie : Spre o deconstrucţie a imperialismului Anarhiştii nu pot rămâne „neutri” în nicio luptă împotriva imperialismului. Fie că este vorba de lupta împotriva datoriilor lumii a treia, de lupta împotriva ocupaţiei israeliene a Palestinei sau de opoziţia în faţa atacurilor SUA din Orientul Mijlociu, noi nu suntem neutri, noi nu putem fi niciodată neutri. Noi suntem antiimperialişti. Dar noi nu suntem naţionalişti. Noi recunoaştem faptul că imperialismul este adânc înrădăcinat în capitalism si că simpla înlocuire a elitelor străine cu cele locale nu va rezolva problemele într-un mod avantajos pentru proletariat şi ţărănime. Întemeierea de noi state naţionale înseamnă, în fapt, întemeierea de noi state capitaliste care, în schimb, servesc intereselor conducătorilor locali pe seama clasei 55 Ibidem, p.19-28. 56 Ibidem, p. 35-69. 57 Ibidem, p. 71-93. 58 Ibidem, p. 96-113. 14 �muncitoare şi a ţărănimii. Astfel, majoritatea mişcărilor naţionaliste care şi-a atins scopurilor s-a întors apoi împotriva muncitorimii o dată ajunsă la putere, zdrobind cu vigoare stânga politică şi mişcarea sindicală. Cu alte cuvinte, opresiunea continuă în forme noi. În acelaşi timp, imperialismul nu poate fi distrus de formarea noilor state naţionale. Statele naţionale independente, chiar şi ele, fac parte din sistemul statal internaţional şi din sistemul capitalist internaţional, un sistem în care puterea statelor imperialiste stabileşte încă regulile jocului. Cu alte cuvinte, represiunea externă continuă în forme noi. Acest lucru înseamnă că noile state – şi capitaliştii locali care le controlează – îşi vor da seama curând că nu vor putea fi capabile să concureze împotriva controlului imperialist şi vor încerca, în schimb, să-şi promoveze propriile interese în cadrul acestui imperialism. Acest lucru înseamnă că ele vor menţine legături economice strânse cu centrele occidentale, în timp ce se vor folosi de propria putere statală pentru a se întări, sperând, ca într-un final, să atingă ele însele statutul imperialist. În practică, modul cel mai eficace pentru clasa conducătoare locală în dezvoltarea capitalismului este zdrobirea clasei muncitoare şi a fermelor micilor producători cu scopul de a putea vinde materii prime şi mărfuri la preţuri foarte mici pe piaţa mondială. Astfel, acest lucru nu reprezintă o soluţie. Trebuie să distrugem imperialismul pentru a crea astfel condiţiile propice auto-guvernării oamenilor din întreaga lume. Însă acest lucru necesită şi distrugerea sistemului capitalist şi a celui statal. În acelaşi timp, lupta noastră este şi una împotriva clasei conducătoare din lumea a treia: opresiunea locală nu reprezintă o soluţie. Elitele locale sunt inamice în cadrul mişcărilor de eliberare naţională, fiind şi mai mult după realizarea noilor state naţionale. Numai proletariatul şi ţărănimea pot distruge capitalismul şi imperialismul şi să înlocuiască dominaţia elitelor locale şi străine cu autoorganizarea şi cu egalitatea economică şi socială. În consecinţă, noi suntem pentru autonomia, unitatea şi solidaritatea internaţională a clasei muncitoare, de-a lungul tuturor ţărilor şi continentelor, şi pentru întemeierea unui sistem internaţional anarho-comunist bazat pe auto-activitatea clasei muncitoare şi a ţărănimii. După cum a spus şi Sandino, „ÎN ACEASTĂ LUPTĂ, NUMAI MUNCITORII ŞI ŢĂRANII VOR MERGE PÂNĂ LA CAPĂT!” Lucien van der Walt, 2001 15 �Éditions de l'ours sans drapeau, iunie 2021 � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Broșuri secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource O istorie a anti-imperialismului anarhist (2012) Subject The topic of the resource În cadrul mişcării anarhiste există o tradiţie îndelungată de luptă împotriva imperialismului. Ea începe o dată cu anii ’60 ai secolului XIX şi continuă până astăzi. Din Cuba şi până în Egipt, din Irlanda şi până în Macedonia, din Coreea şi până în Algeria şi Maroc mişcarea anarhistă a plătit cu sânge opoziţia sa în faţa dominaţiei şi controlului imperialist. Description An account of the resource Lucien van der Walt - traducere „Râvna” Creator An entity primarily responsible for making the resource Lucien van der Walt Source A related resource from which the described resource is derived https://infokiosques.net/spip.php?article1831 Publisher An entity responsible for making the resource available Râvna (2012) Éditions de l'ours sans drapeau (iunie 2021) Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2001 (pentru versiunea originală) 2012 (pentru ediția românească) Relation A related resource https://lucienvanderwalt.com/2010/08/25/towards-a-history-of-anarchist-anti-imperialism-in-this-struggle-only-the-workers-and-peasants-will-go-all-the-way-to-the-end-lucien-van-der-walt-2001/ Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource broșură Language A language of the resource română Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2012 Type The nature or genre of the resource text 2001 2012 anarhism anti-colonialism anti-imperialism anti-naționalism Lucien van der Walt Mihail Bakunin Râvna Traducere Traduceri