49 10 549 https://anarhiva.com/files/original/8dd6cb91c31608fb6343d441320a77ad.pdf f02d06d169626fa5b2bef3ebaef2396d PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XX (1948-2000) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Slogan #1/8 (2000) Subject The topic of the resource Romania - the scene report Gig review> Anti-X/ Terror Art/ Haos/ Guranii Interviews> > Class War > Blind Destruction > Tasmanian Alcoholic > John Holmes Lithuania punk scene report The Hague - protest report Description An account of the resource First issue in English language Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource December 2000 Language A language of the resource english Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2000 2000 anarhism Blind Destruction Class War english fanzin Guranii interviuri John Holmes Lithuania Punk Slogan Tasmanian Alcoholic Timișoara https://anarhiva.com/files/original/a4f6031d6593322ffe88281ea963a9cc.pdf bf15950dc086bf150039f1c7a0703818 PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Slogan #11 (2002) Subject The topic of the resource AActiv-ist Distribution Biblioteca AActiv-ist Interviu Scum Brigade Recenzii la concerte Reportaj despre scena din Ungaria Black-metal: fasciști sau păgâni? Interviu Steppl (Fazed+Kellerasseln) Interviu Melee Masă Critică Timișoara Mâncare gratuită (Food not Bombs) Description An account of the resource 5 ani de rezistență Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource august 2002 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2002 2002 anarhism anarho-punk Critical Mass fanzin Food not Bombs Hrană nu Bombe interviuri Masă Critică Punk Scum Brigade Slogan Timișoara https://anarhiva.com/files/original/ee4edfc54a77136a72925ad1101a2be9.pdf 366dce38b7ec12aa26538382c168c494 PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XX (1948-2000) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Slogan #4 (1998) Subject The topic of the resource Punk primer The Ramones The Cockney Rejects American & British punk words + alte slogane, reclame și bulane Description An account of the resource underground zine Source A related resource from which the described resource is derived Colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource iunie-iulie 1998 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română/engleză Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 1998 1998 Dead Kennedys DIY fanzin Punk Slogan The Cockney Rejects The Exploited The Pist The Ramones Timișoara underground https://anarhiva.com/files/original/104f8ea4f58017322d7ee894867cf7dd.pdf c850fd306b2335f9b0eb667ceb6469bf PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XX (1948-2000) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Slogan #5 (1999) Subject The topic of the resource Classic punk Punk words Anatomia apartheidului Blat de mere Punk - un mod de a trăi For all you punx (1) Anti-pro For all you punx (2) Tic.. dar nu și tac Description An account of the resource underground anarchopunk zine Source A related resource from which the described resource is derived Colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1999 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română, engleză Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 1999 1999 anarho-punk Anti-Pro apartheid fanzin interviuri Punk Slogan Timișoara underground https://anarhiva.com/files/original/2fd063cba78f03063a09e9f0d94ff7ec.pdf eb8aeb84d34f95ff3f0a316de2688eba PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XX (1948-2000) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Slogan #7 (2000) Subject The topic of the resource Jello Biafra U.K. Subs Klasse Kriminale Defect Anarchist Black Cross Description An account of the resource A DIY guide Source A related resource from which the described resource is derived Colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource august 2000 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română, engleză Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2000 2000 Defect interviuri Jello Biafra Klasse Kriminale Punk Slogan Timișoara U.K. Subs underground https://anarhiva.com/files/original/fa800e22327cdf229c399a6de1743950.pdf 393a43cece281a2a50de55cc437178f5 PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XX (1948-2000) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Slogan #8 / Nonconformism #1 (2000) Subject The topic of the resource Slogan: Interviuri > Class War > Blind Destruction Reportaj Lituania Despre violență Nonconformism: Grito de Odio Școala e un căcat! Interviu Code 13 Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2000 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2000 2000 anarhism anarho-punk Class War Code 13 fanzin Grito de Odio nonconformism Punk Slogan Tasmanian Alcoholic Timișoara https://anarhiva.com/files/original/0956bc104724604fed1643ed0d2bf66a.pdf bfba3da8085af7200484804fedd355e9 PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Slogan #9 (2001) Subject The topic of the resource Squat în Croația Dreptate pentru Mark Barnsley! Bjorn Soderberg Barcelona: demonstrație anarhistă cu cei din spatele gratiilor Class War Anarhiștii din Rusia Description An account of the resource Underground anarchopunk zine Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2001 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zine Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Timișoara, 2001 2001 anarhism anarho-punk Class War DIY fanzin Punk Rusia Slogan Timișoara underground https://anarhiva.com/files/original/0fd0d38055b4f01fff77458cb2e59111.jpg 1bcf9a4bf2d1df4f7b1342ec8663e5a1 https://anarhiva.com/files/original/f97c9fa8f69942673e6553102228635d.jpg c35e675416d881201cdf53de706eb161 https://anarhiva.com/files/original/88716fa6f342b29942ecdce8f75cbc6d.jpg eb86ff7e9d0731177533219781e207b2 https://anarhiva.com/files/original/a651a655f65aaf67b9093328689adb2b.jpg ac728c9dc4c5bd353ce8b42b536e20a3 https://anarhiva.com/files/original/b369a18c4442b712bcdf3f5990c7040b.jpg e48faceafbae08677393bca319731dff https://anarhiva.com/files/original/d9f591a09e20cadd485162c4ddf9d087.jpg 5aa1cf6950130dcc0b56d2a3567f6388 https://anarhiva.com/files/original/2169d19749020257e5922c73f1076089.mp3 604fd97cfc9251cce04c170b41c696a0 https://anarhiva.com/files/original/d093f839f1c68c1327f1ec5c316126a5.mp3 49bc18609afa6a971d6b0ca8e67b6c9c https://anarhiva.com/files/original/f89a5945acde85e2f10e4206a8423c60.mp3 fd90dfa8c77980d37e003468c994e237 https://anarhiva.com/files/original/e3399289d98e4488139613e1acccca2d.mp3 52fbac360fcced02b603b48b1478b927 https://anarhiva.com/files/original/89316d92bf185564ecfa9c95cd02b277.mp3 6847108b97d25fbe7405d272532b7bfc https://anarhiva.com/files/original/1ee1cf7e4facd095af1f6859ac92e830.mp3 411f7ae6f4694d8b7074d9dd34df0424 https://anarhiva.com/files/original/d3355a8e9d2a1de477433db645656960.mp3 14b480afdaf1e9f969b0153b546b0dd8 https://anarhiva.com/files/original/f1762e12c53794cec1269a6c8777474f.mp3 34c7ecc00342b6bb74c2fdc21e6a23ae https://anarhiva.com/files/original/bb71f3fe9f96af0e4029bf433fc74393.mp3 7afa980323ecb14a15dd3dbe999d5d5f https://anarhiva.com/files/original/ed8c85e6b03fa487be0d7a0e19e0eb12.mp3 18b141bfbe25e99308ba22740b261d7d https://anarhiva.com/files/original/fac735d1cc24b97ee39871a5aeefd20c.mp3 f7a26c4cb1b4b5b2408a270033318480 https://anarhiva.com/files/original/8008ba3033e32bde5e0d6bf37f3d2f01.mp3 3f5c14cf51acc18d92876cdb51b8d6e0 https://anarhiva.com/files/original/93a894c0f51024dca3826ee1a10792d7.mp3 045cc12d3d1f933a79d8960f2e396576 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție audio Description An account of the resource Colecție audio trupe punk Sound A resource primarily intended to be heard. Examples include a music playback file format, an audio compact disc, and recorded speech or sounds. Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource So mai cares (2004) Subject The topic of the resource Critica Radicală 1. Turnul Babel 2. Paradisul fad 3. Războiul cald 4. Incantația 5. Mă simt străin 6. Mass-media 7. Ciocolată I Czolgosz 8. Fuck Lukashenko 9. Police 10. Slit Your Throat 11. Boston 12. 500 Reasons 13. Dirty Hippie Description An account of the resource Split CD Critica Radicală // Czolgosz + Versuri Creator An entity primarily responsible for making the resource Critica Radicală // Czolgosz Source A related resource from which the described resource is derived anonim Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource martie 2004 Rights Information about rights held in and over the resource Critica Radicală // Czolgosz Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource CD Language A language of the resource română engleză Type The nature or genre of the resource CD Audio Boston CD Craiova Critica Radicală Czolgosz DIY Punk SUA Timișoara https://anarhiva.com/files/original/a7458475d163dee116dc2636e91c70f2.pdf 3fd2a1cff0312be16303a8b207bea750 PDF Text Text �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XIX (18xx-1899) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Sociala (1898) Creator An entity primarily responsible for making the resource Iuliu Neagu-Negulescu Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource februarie-martie 1898 Rights Information about rights held in and over the resource BCU Cluj Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă bi-lunară Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant comuna Meteleu (azi Scutelnici), Buzău, România 1898 Description An account of the resource Iuliu Neagu-Negulescu comuna Meteleu (Buzău) 1898 Buzău Élisée Reclus (1830-1905) Iuliu Neagu-Negulescu Meteleu Mișcarea Socială (1897) Panait Mușoiu Panait Zosîn (1873-1942) Piotr Kropotkin Sociala https://anarhiva.com/files/original/1a93c132703bb7a3d82ddefebf1ec178.pdf bc49c2c08ea5ba529d969140e04a54c5 PDF Text Text i' COLECȘIUNEA „PROBLEME Șl IDEI» Director: A. A.-Luca Publlcapune periodici OSSIP LOURIE SOCIOLOGI RUȘI HERZEN - KROPOTKflN — BAKUNIN KOWALEWSKY — LAVROV ii ijgjrcr-g^ ■fc. i i ' -W. i 7" BUCUREȘTI TIPOGRAFIA .TRIUMFUL’, STRADA DELVEDERE No. 6 1024 Lei 15 .. �— ■ COLECȚIUNEA „PROBLEME ȘI IDEI* OSSIP LOORIE SOCIOLOGI RUȘI HERZEN — KROPO7KIN — BAKUNflN KOWALEWSKY — IL A V R O V HERZEN BUCUREȘTI TIPOGRAFIA .TRIUMFUL*, STRADA BELVEDERE No. G 1924 �■ SOCIOLOGI 2R/THȘI r de OSSIP - i HERZEN - i ■ l ! Acum trei zeci de ani, un contemporan al lui Alexandru Herzen (1812 — 1870) rostea următoarele cuvinte la mormântul lui provizoriu dela cimitirul Pere-Lachaise: «Rusia nu va purtă doliul după acest mare cetățean, căruia noi îi aducem acum ultimele omagii; numai câțiva prieteni, rămași credincioși, îl vor purta în inimile lor. Va veni însă o zi când compatrioții săi, înțelegându’și mai bine istoria, își vor aduce aminte de mormântul lui solitar». Cuvinte aproape profetice. Numele lui Herzen, care, de curând încă, nu putea fi tipărit în Rusia, începe să pătrundă din ce în ce în sânul masselor. Se publică Corespondența sa, istoria vieței sale agitate și tumultoase1) Operele sale, compuse din zece volume, apărute în întregime în străinătate, sunt încă interzise Rușilor „gânditori2)». Scrisorile sale asupra naturii au fost aproape uitate; în ele Herzen expune și critică sistemele folosofice până la Bacon; dar legendele asupra aventurilor sale politice, au înfășurat pseudonimul /s. Kander5) cu un prestigiu care crește din ce în ce mai mult. Herzen nu este nici filosof, nici sociolog propriu zis, — înainte de toate el este un agitator, și ca atare a servit mult mișcarea ideilor din Rusia; astăzi încă se pare că se aude sunetul Clopotul-ui său, pe care’l conducea la Londra în '1857. Scrierile sale n’au pierdut nimic din vigoarea lor; unele din paginile sale aparțin prezentului: „Rușii n’au ajuns încă la o stabilitate determi nată, ei o caută, ei aspiră la o ordine socială mai conformă cu natura lor, și rămân într’un arbitrar provizor, pe care’l detestă și’l acceptă voind să se desfacă de el, și suportându-1 fără voia lori)-. 1) 2) 3) 4) Londra, î Smîrnov: .Viața lu» Herzen" St. Petcrsburg. Aceste pagini au fost scrise înainte de revoluție. Pseudominul lui Herzen. Herzen: „Despre desfășurarea ideilor revoluționare în Rusia* 1853. �4 $ I 'sociologi ruși Antiteza stabilită de Herzen între Ruși și Germani (s’ar putea zice Europeni) își păstrează încă întreaga savoare: „Ei au, mai cu seamă, avantajul de a avea reguli positive, elaborate; noi avem asupra lor avantajul forței robuste, a unei anumite latitudini de speranță. Acolo unde ei sunt reținuți de conștiința lor, noi suntem opriți de un jandarm. Noi îi jicnim adânc prin nepăsarea noastră, prin purtarea noastră, prin puținul menajament al formelor. Ei ne plictisesc de moarte prin pedantismul lor burghez, prin purismul lor afectat, prin purtarea cu desăvârșire meschină». Herzen convine totuși, că în lumea slavă este un element de civilizație occidentală... la suprafață, și în lumea europeană un element complectamente barbar... la bază. El găsește că dacă e îngrozitor să trăiești în Rusia, nu mai puțin îngrozitor e să trăiești în Europa; singura deosebire existentă, e aceea că în Europa lupta este deschisă. Nimeni nu’și dă sufletul în Europa înainte de a face ca vocea să-i fie auzită. Herzen este adesea învinovățit pentru simpatiile sale excesive pentru partidul slavofil. E o greșeala : Herzen combătea pe slavofili ce’i dreptul, pentru moment, într’un chip foarte ciudat. Astfel, vorbind de lupta între «Occidentali» și panslaviști, Herzen se ex primă în chipul următor: «Iubim poporul rus ca și ei, dar dra gostea noastră nu se aseamănă cu a lor; ca și Janus, sau ca vulturul cu două capete, noi privim din părți opuse, deși inimile noastre bat la unison». Herzen acuză pe slavofili de a profesa «o ortodoxie exage rată»., Slavofilii sunt vinovați de ignoranta în care au tinut multă vreme poporul rus; «idealul lor liturgic și fumul făcliilor lor îm piedică de a se vedea principiile cari servesc de temelie vieței populației agricole»1). Slavofilii nu s’au schimbat deloc dela Herzen încoace. Cultul naiv pe care’l poartă copilăriei istoriei rusești, este ridicul; intoț leranța lor religioasă n’are margini. învățătura lor este «un lanpentru a opri sborul gândirei», o vorbire a conștiinței bizantinis mului slugarnic al Bisericii. «Patriotismul slavofililor capătă înfățișări polițienești cari miroase a knut, mai ales la Petersburg, unde această tendință a sfârșit prin creiarea unui imn național.» Naționalismul, ca drapel, ca strigăt de luptă, nu se înveștmântă cu aureola cu care un popor luptă pentru neatârnarea sa. Slavofilii urâsc neatârnarea, privind’o ca un „fruct putred al HERZEN ! Fi f În Europa occidentală, dar el propavăduiește unirea între Rusia și Europa. «Dacă Europa nu izbutește a se ridica printr’o transrormare socială, atunci alte ținuturi se vor transforma; unele sunt de acum gata pentru această mișcare, altele se pregătesc. Unul 1) „Lumea rusa și Revoluția4 18-10—1847. 1 5 este ca Statele-Unite ale Americei de nord; altul este tot atât de viguros pre cât este de sălbătăcit, — este vorba de Rusia". In aparițiunea unor popoare sunt câteva lucruri cari opresc pe gânditor, îl fac să cugete, îl aduc într’o stare de neliniște, ca și cum ar simți o putere nouă, o nouă inimă subterană, o fer mentare surdă care tinde să ridice coaja, să debordeze, ca și cum s’ar auzi din depărtare pași de uriași cari se apropie din ce în ce... Herzen consideră că popoarele germano-latine au produs «două istorii, două lumi în timp și două lumi în spațiu: ele s'au consumat de două ori». Este foarte probabil că vor avea destulă sevă, destulă putere pentru o a treia metamorfoză, dar aceasta nu se va putea produce cu formele sociale existente, aceste forme fiind în contrazicere flagrantă cu gândirea revoluționară. Pentru a realiza marile idei ale civilizației europene, trebuie să străbatem Oceanul, și să căutăm un teren mai puțin presărat cu ruini. Dimpo trivă, întreaga existență trecută a popoarelor slave are un caracter de început, de luare în stăpânire, de creștere și de destoinicie. Ele nu trebuie decât să intre în marele lluviu al istoriei; ele nu s’au bucurat nici odată de o desvoltare conformă cu natura, cu geniul și cu aspirațiunile lor. Aceste aspirațiuni se aseamănă cu aspirațiunile revoluționare ale masselor în Europa. Aceleași acor duri răsună în inimile internaționale. Barbarii Nordului și civilizații Europei au o nădejde comună — revoluția socială. Gândirea pu ternică a Occidentului, ultima expresie a desfășurării sale istorice, va putea fecundă germenii cari dormitează în sânul rânduielii patriarchale a popoarelor slave. Artela1) și comuna rurală, împăr țirea produselor și a pământului, toate acestea vor servi de temelie viitorului regim al libertății, in Rusia. Herzen nu exclude nîci-odată dreptul individual, din concepția progresului social. Pentru el, viitorul Rusiei va constitui un mare pericol pentru Europa, și pentru Rusia însăși, dacă nu se vor introduce fermenți de emancipare în dreptul individual. Din fericire, Rusia progresistă a avut în totdeauna o pozițiune extraordinară din punctul de vedere al acestei grave chestiuni a individualității. Pentru occidental una din cele mai mari nenorociri cari mențin sclavajul, sărăcia masselor și neputința revoluțiilor, este robia morală; nu este o lipsă a sentimentului individualității, ci o lipsă de limpezime în acest sentiment, falsificat prin acțiunea antece dentelor istorice. Popoarele Europei au pus atâta suflet și au vărsat atâta sânge în revoluțiumle trecute, încât ele sunt necontenit presente și individul nu poate face un pas fără a se lovi de piedici cari îl privesc. Individul, în loc de a’și păstra libertatea de acțiune, 1) Asociație rusa, înainte de revoluție, un fel de cooperativa muncitorești. �6 SOCIOLOGI RUȘI trebuie să se supuie sau să se răzvrătească. El nu este liber, ci e sclavul trecutului. . Rusia este însă, în altă situațiue. Zidurile închisorii sale sunt din lemn, ridicate de forja brutală, și ele vor ceda la cea dintâiu lovitură. O parte a poporului, renegând tot trecutul său, dovedește prin aceasta ce putere de negațiune posedă; pentru cealaltă parte, regimul..actual este un bivuac vremeluic. Se supun de frică, dar totuși nu cred. Nu’i ușor pentru Europa să se desfacă de trecutul său, ea îl păstrează în pofida intereselor sale. Rusia este liberă de trecut, și faptul acesta constituie un mare avantagiu.. Europa n’a rezolvat antinomia între individ și Stat. înrâurirea individului nu este atât de minimă după cum s’ar putea crede, indi vidul este o forță vie, un ferment puternic, a cărui acțiune nu este întotdeauna paralizată prin moarte. In Rusia individul ne-având trecut, ia întreaga putere din el însuși. «Nu există nimic înapoia palisadelor unde o putere superioară ne ține sub stare de asediu». Posibilitatea unei revoluțiuni în Rusia se reduce la o ches tiune de forță materială. Elementul acesta face din această țară locul cel mai bine pregătit pentru o regenerare socială. Herzen angajează Rusia să intre în concertul european. «Izolarea condamnă la traiul în sălbătăcie... Tot ceea-ce este cu ade vărat social, conduce involuntar, Ia solidaritate...» [ I V I ,ț KROPOTKIN Petre Kropotkin crede că societatea veche este în declin și că omenirea elaborează de-acum noui sisteme de grupare. După ce-au atins punctul culminant de desvoltare în veacul al optspre zecelea, bătrânele state ale Europei au intrat astăzi în faza lor descendentă; ele cad în decrepitudine. Popoarele — mai ales acele cari aparțin rasei latine — tind spre transformare, condițiune ne cesară pentru a nu dispare. Dacă clasele conducătoare ar putea avea sentimentul situațiunei, ele și-ar da osteneala de a merge înaintea acelor aspirații. Dar, îmbătrânite în tradiții, ele se opun din toate puterile acestui nou curent de idei. Istoria zilelor noastre, este istoria luptei guvernanților privilegiați, contra aspirațiunilor egalitare ale popoarelor. Nu princi piile, considerațiunile binelui public, sunt acele cari hotărăsc naș terea cutărei sau cutărei legi, ci lupta pentru păstrarea privi legiului. Dar economia politică, care fu, la începuturile sale, un studiu asupra bogăției națiunilor, se ocupă acum cu bogăția indivizilor. Ea ține mai puțin să știe dacă cutare națiune face sau nu mare comerț cu străinătatea ; ea vrea să se-asigure că pâinea nu lipsește din bordeiul țăranului și al lucrătorului. Și deoarece ajunge la constatarea că nevoile cele mai apăsătoare ale majorității popo rului nu sunt satisfăcute, ea își pune aceeași întrebare pe care și-ar pune-o un fisioiogist față de o plantă sau de un animal! cari sunt mijloacele de a satisface nevoile tuturora, cu cea mai mică pierdere de forțe? In ce chip îi este posibil unei societăți să garanteze fiecăruia, și prin urmare, tuturora, cea mai complectă satisfacție și deci fericirea ? In acest senz se transformă știința economică. După ce a fost atâta timp o simplă înregistratoare a fenomenelor interpretate în interesul minorităților bogate, ea tinde a deveni o știință în adevăratul înțeles al cuvântului — o fisiologie a societăților omenești. Koropotkin este convins că socialismul modern este forța- �r KROPOTKIN . 8 9 SOCIOLOGI BUȘI mente condus a face un pas înainte către «comunismul liberator», și că atâta timp cât acest pas nu va fi făcut, nesiguranța în spi ritul popular va paraliza sforțările propagandei socialiste. Socia lismul îi pare a fi nevoit —prin însăși forța lucrurilor — să pri mească noțiunea că garanția materială a existenței tuturor membrilor comunității să fie cei dintâi act al revoluției sociale. Este deasemeni condus să facă încă un pas. El este nevoit să recunoască că această garanție trebuie să se ’ndeplinească nu prin Stat, ci în întregime în afara Statului, și fără nici un amestec din partea lui. Kropotkin socoate deasemeni că societatea, reintrată în stă pânirea tuturor bogățiilor strânse în mijlocul ei, poate să asigure în chip larg belșugul fiecăruia, în schimbul a patru sau cinci cea suri pe zi de muncă efectivă și manuală, pentru producțiune. E de-ajuns să ne gândim la risipa enormă, de neînchipuit, care se face astăzi, cu forțele omenești—pentru a ne da seama ceea-ce ar putea produce o societate civilizată, cu o mică cantitate de muncă din partea fiecăruia, — și ce opere mărețe ar fi în stare să întreprindă, opere nebănuite în vremea de azi. Din nenorocire, metafizica numită Economia politică, nu s’a ocupat nici-odată, până’n prezent, de ceea-ce ar trebui să consti tuie esența ei—economia forțelor. E vorba de a ști dacă o societate de felul acesta ar putea dăinui tără ca omul să fie supus, în producerea tuturor actelor sale, controlul Statului. Se știe că o parte din socialiști afirmă că este cu neputință de a ajunge la un atare rezultat fără a’ți sacrifica libertatea pe altarul Sfatului. Kropotkin crede că numai prin desființarea Sta tului, prin libera înțelegere, asociațiunea și federațiune*a absolut libere, se poate ajunge la posesiunea și la producțiunea comună a tuturor bogățiilor. Poporul devine din ce în ce mai conștient de puterea sa. Krop tkin crede că decăderea Statelor nu e decât o chestie de timp: «filosoful cel mai liniștit întrevede lucirile unei mari revoluții care se anunță» In viața omenirei sunt epoci, când trebuința unei zdruncinări formidabile, a unui cataclism, care vine să desmorțească societatea din toate fibrele ei,— se impune. Trăim într’una din aceste epoci. Se simte nevoia unei revoluții implacabile care vine nu nutpai să răstoarne scara politică, dar să și sguduie societatea în viața ei intelectuală și morală, s’o sgâlțâie dm toropeală, să purifice mo ravurile, să aducă cu sine suflul trăitor al patimilor nobile, al entusiasmelor mărețe, al devotamentelor generoase. Istoria ne-a păstrat amintirea unei astfel de epoci, acea a decadenței imperiului roman. Ne găsim astăzi, ca și atunci, în fața unei transformări adânci care se îndeplinește în spirite și care nu cere decât împrejurări favorabile pentru a se traduce în fapte. I I ■ > I Dacă revoluția se impune pe tărâmul economic, dacă ea de vine o nevoie adânc resimțită pe tărâmul politic, — ea se înfăți șează sub forma unei necesități și mai resimțite în domeniul moral. Legăturile din ce în ce mai numeroase, cari se stabilesc între in divizi, grupuri, popoare, creează, pentru omenire, noui obligațiuni morale. Și pe măsură ce credințele religioase dispar, omul își dă seama că, pentru a fi fericit, trebuie să’și impuie datorii, nu către un ce necunoscut, ci către toți acei cu cari intră în legătură. Omul pricepe că fericirea individului stingher nu este cu putință că ea nu poate fi căutată decât în fericirea întregei rase omenești. «Dacă vrei să fii fericit, fă fiecăruia în parte, și tuturora, ceea-ce ai vrea să ți se facă ție însuți». Și această simplă alirmațiune, inducțiune științifică, care n’are nimic de-a-face cu prescripțiunile religioase, deschide, dintr’odată, un orizont nesfârșit de perfectibilitate, de îmbunătățire a rasei omenești. Decădere și descompunere a formelor existente și nemulțu mire generală; elaborare anevoioasă de forme noui și o dorință neînfrânată de schimbare; elan tineresc de critică în domeniul științelor, al filosofici, moralei, și fermentare generală a opiniei publice — de-oparte; de altă parte, nepăsarea trândavă sau rezis tența criminală a acelora cari dețin puterea și cari au încă posi bilitatea de a se opune dezvoltărei ideilor noui: acesta este tabloul socîetăței actuale. Dezrobirea producătorului din jugul capitalului. Dezrobirea cetățeanului din jugul guvernamental. Dezrobirea omului de morala exterioară: după Kropotkin, acest ansamblu de dezrobiri n’ar fi un vis de gânditori, ci o deducțiune rezultând din analiza tendințelor societăței contimporane. Revoluția se impune. Ea va avea un ca racter de universalitate care o va deosebi de cele dinaintea ei. Nu va fi un popor, o țară care se va aruncă în vârtej, ci vor fi țările Europei. Dacă, altă-dată, o revoluție localizată era cu putință, as tăzi, odată cu lanțurile de solidaritate cari s’au stabilit în Europa și au dat echilibrul nestatornic tuturor Statelor, o revoluție locală a devenit o imposibilitate. Ca și în 1848. o zguduire producându-se în cuprinsul unei țări, se va revărsă, în mod necesar, și asupra celorlalte, și focul revoluționar va cuprinde întreaga Europă. Kropotkin preferă revoluția în locul reformelor. O reformă este întotdeauna un compromis cu trecutul, ea se mărginește la modificarea mai mult sau mai puțin a acestuia ; în t mp ce o re voluție înfige întotdeauna un jalon pentru viitor: «Oricât ar fi de mic, progresul îndeplinit pe cale revoluționară este o făgăduială pentru alte progrese». Unul se întoarce spre trecut, celalalt privește înainte și depășește veacul său. Întreaga istorie a omenirei este aceea a unei lupte neîncetate între acei cari vor să se organizeze pe principii de egalitate și de libertate, și acei cari caută să’și facă viața plăcută cu prețul muncei �10 SOCIOLOGI HUȘI altuia. Civilizațiile se nasc și se surpă, imperiile se dezvoltă și dispar, războaiele însângerează lumea, — cauza este întotdeauna lupta dintre cele două clase. Marea revoluție dela 1789 a distrusoare lupta de clasă? Dar cea dela 1848? Kropotkin uită că dacă s’ar face vre-odală o revoluție — și ea se va face, fără ’ndoială — ea nu va suprimă lupta de clasă, ea va fi neputincioasă să instituie o singură clasă. A doua zi dupk revoluție, se va forma un partid de opoziție, poate din chiar mi\locul partizanilor acestei revoluții. O revoluție morală ar schimbă și ar modifica mai mult decât o revoluție pur politică. Dealtfel, Kropotkin nu neagă puterea moralei, el admite că ideia de bine și de rău există în omenire. Omul, orice grad de dezvoltare intelectuală ar fi atins, con sideră, în general, ca bun, ceeace este folositor societăței în mij locul căreia trăiește, și ca rău,’ ceeace îi este vătămător. Dar de unde vine această concepție ? Dacă omul deosebește binele de rău, spun religiile, este pentrucă Dumnezeu i-a insuflat această idee. Alții (Hobbts) au căutat să explice aceasta prin lege. Legea ar fi aceea care ar fi dezvoltat în om simțimântul dreptății și al nedreptății, al binelui și răului. Adevărul este că legea a întrebuințat, foarte simplu, senti mentele sociale ale omului, pentru a-i strecură ordine folositoare unei anumite clase a societății. Ea a pervertit sentimentul dreptății în loc să-l dezvolte. Utilitarii vor ca omul să lucreze în chip moral pentru interesul personal, și uită sentimentele sale de so lidaritate cu rasa, omenirea. După Kropotkin, descoperirea originei sentimentului moral, aparține, în parte, cel puțin, gânditorilor veacului al optsprezeceleaAdam Smith a fost acela care l’a găsit în sentimentul simpatiei. Liber de orice prejudecată religioasă, Adam Smith căută explicația morală în natura fizică a omului. In întreaga societate animală, so lidaritatea este o lege a naturei, infinit mai însemnată ca acea luptă pentru existență a cărei putere ne este cântată de popularizatorii lui Darwin. In lumea animală, ca și în lumea umană, legea sprijinului mutual, ca și curajul și inițiativa individuală care decurge de-aci, asigură victoria speciei care știe să le practice mai bine. Kropotkin adoptă definitiv morala lui Guyau. Acolo, unde filosofiile Kantiene, positive șî evoluționiste au dat greș, filosofia iui Guyau a găsit calea cea bună. <A simți în interior ceeace ești în stare să faci, este a'ti dâ seama însu-ți de ceeace ai datoria să faci». Fii puternici Revarsă energie intelectuală și pasională — și vei revărsă asupra altora inteligența ta, dragostea ta, puterea ta de muncă I Iată la ce se reduce toată învățătura moralei sociale. KllOPOTKIN 11 In omul cu adevărat moral, umanitatea se manifestă prin puterea interioară, iare’1 împinge a’și da inteligența, sentimentele, munca, viața, fără a cere nimic în schimb Kropotkin consideră ne Guyau, cu drept cuvânt, ca funda torul eticei libertare (știința moralei societăților). Moraliștii cari și-au construit sistemul pe o pretinsă opoziție între sentimentele egoiste și cele altruiste, au apucat pe un drum greșit. Dacă această opoziție ar există în realitate, dacă binele in dividului se va confunda cu binele speciei, el uită un lucru: că dacă aceste două n'ar fi fost totdeauna identice, evoluția însăși a regnului animal nu s’ar fi putut îndeplini. S’au găsit întotdeauna în lumea animală, și mai cu seamă în speța umană, un mare număr de indivizi cari nu vroiau să înțeleagă că binele individului și acel a! speciei sunt, în fond, identice. Suntem bogați în societățile civilizate; atunci de ce în jurul nostru această mizerie? De ce această muncă penibilă, abrutizantă, a masselor? Pentru ce această nesiguranță a zilei de mâine, chiar pentru lucrătorul cel mai bine plătit, în mijlocul bogățiilor moștenite dela trecut, și cu toate mijloacele puternice de producțiune ? Pentrucă tot ce este trebuitor producțiunei a fost acaparat de către unii în cursul acestei lungi istorii pe care omenirea a trăit’o înainte de a fi învățat să supuie forțele naturii. Putând, de-aci ’nainte, să priceapă această solidaritate, această putere care însutește energia și forțele creatoare ale omului, so cietatea nouă se va îndreptă spre cucerirea viitorului, cu toată vigoarea tinereții. Căutând chiar în sânul ei nevoi și gusturi de satisfăcut, societatea va asigură, în chip larg, fiecărui membru al ei, viața, satisfacția morală pe care-o dă munca aleasă după placi îndeplinită în mod liber, și bucuria pe care o dă putința de a tră fără a împiedică viața celorlalți. însuflețiți de sentimentul solidarității, toți își vor da mâna spre a cuceri binefacerile cunoștinței și ale creațiunei artistice. O astfel de societate nu va avea să se teamă nici de neînțelegerile din interior, nici de dușmanii din afară. Luptelor din trecut,—deș teptarea geniului său bun le va opune dragostea și solidaritatea. Totul pentru toți. Bărbatul și femeia aducând cota-parte de muncă în scopul de a produce obiectele-trebuitoare, au dreotul la o cotă-parte respectivă din tot ce se va produce pentru toată lumea. «Morală fără obligație și fără sancțiune», morală din obicinuință. Să creiăm împrejurări în cari omul să nu fie silit a minți, a înșelă, a exploata pe alții, și atunci nivelul moral al omenirii, prin însăși forța lucrurilor, se va ridică la o înălțime necunoscută până’n prezent. Morală ajunsă în stare de spontaneitate — iată adevărata, singura morală. �1 SOCIOLOGI RUȘI ț J BAKUNIN Opera lui Michail Bakunin este cât se poate de dezordo nată, — se găsesc totuș în ea idei sociale de ordin filosofic, întru cât-va tumultuoase, dar de o energie rară. E un spirit totdeauna clar-văzător, aproape totdeauna logic. După Bakunin, trei principii fundamentale constituiesc, în istorie, condițiunile esențiale oricărei desvoltări omenești, colec tivă sau individuală : 1. Animalitatea omenească; 2) Cugetarea; 3. Revolta. Celui dintâiu îi corespunde economia socială și privată; celui de-al douilea știința; celui din urmă libertatea. In lupta dintre idealiști și materialiști Bakunin înclină pentru cei din urmă. împreună cu Proudhon, el afirmă că idealul nu este decât o floare, ale cărei condițiuni materiale de existență constituie rădăcina. Pentru el toată istoria intelectuală și morală, politică și socială a omenirei este o oglindire a istoriei sale economice. Lumea socială nu este altceva decât dezvoltarea, manifestarea cea mai înaltă a animalității. Dar fiindcă orice dezvoltare implică, în mod necesar, o negațiune, acea de bază sau de punct de plecare, ome nirea este în acclaș timp negațiunea chibzuită și progresivă a animalității în oameni; și tocmai această negațiune, rațională pentru că e naturală, în acelaș timp istorică și logică, fatală, cum sunt desfășurările și realizările tuturor legilor naturale în lume — cons tituie idealul, lumea convingerilor intelectuale și morale, ideile. Facultatea de a gândi și nevoia de libertate, împreunând acțiunea lor progresivă în istorie, reprezintă puterea de dezvoltare pozitivă a animalității omenești, și creează, în consecință, tot ceeace constituie umanitatea în oameni. Ideea divină, Dumnezeu, este o eroare istoricește necesară, în dezvoltarea umanității; putem să căutăm și să găsim pentru ce și cum anume ea s’a produs în istorie, pentru ce imensa majori- I 13 taie a speței omenești o acceptă încă și astăzi, — dar dezvoltarea conștiinței omenești ne dovedește că ideia divină este condamnată la sterilitate și că ea este rădăcina tuturor absurdităților cari fră mântă lumea; atâta vreme cât ea nu va fi distrusă, relele societății vor rămâne intacte. Îndrăgostit și gelos de libertate, pe care o consideră drept condiția absolută a tot ce iubim și venerăm în omenire, Bakunin întoarce fraza lui Voltaire: Dacă Dumnezeu ar exista, ar trebui sal desființăm Această idee a desființărei lui Dumnezeu, îl conduce pe Ba kunin la ideea desființărei ori cărei autorități. Ce este autoritatea ? Este ea puterea de neînlăturat a legilor naturale cari se manifestă în înlănțuirea și în succesiunea fatală a fenomenelor lumei fizice și a lumei sociale? In contra acestor legi, ce’i dreptul, nici o revoltă nu-i cu putință. Putem să nu le recu noaștem, sau să nu le recunoaștem încă, dar nu putem să nu ne supunem lor, de oarece ele constituiesc temelia și înșiși condițiunile existenței noastre, ele ne înfășoară și ne desfășoară, ne pătrund, regulează mișcările noastre, gândurile noastre, actele noastre. Noi suntem sclavii acestor legi, dar nu e nimic umilitor în această robie: ea nu presupune nici un stăpân exterior. Natura care ne-o impune rămâne absolut dezinteresată, în timp ce autoritatea exte rioară, legislatorul care face legile sociale, sunt conduși de egoism. Dacă cel puțin ar fi oameni de știință cei ce ne-ar guvernă: știința, ca și natura, este dezinteresată. Dar actuala noastră legislațiune politică nu este în totul conformă legilor naturale ale viețeî, ea este întotdeauna nenorocită și contrarie libertăței naturei. Libertatea omului consistă mai presus de toate în aceasta: el ascultă de legile naturale, pentru că el însuși Ie-a recunoscut ca atari, și nu pentru că ele au fost impuse din afară de o voință oarecare, divină sau umană, colectivă sau individuală.* Singura autoritate mare și atotputernică, naturală și rațională în acelaș timp, singura pe care am putea-o respectă, ar fi spiritul colectiv al unei societăți întemeiată pe respectul mutual al tuturor membrilor ce o compun. Ea va fi de o mie de ori mai puternică decât toate autoritățile divine, teologice, metafizice, politice și juridice, instituite de Biserică și de Stat. Idealismul teoretic are ca urmare necesară materialismul practic cel mai brutal. Distrugeți inegalitatea socială, întemeiați egalitatea economică a tuturora, și pe acest fundament se va înălță libertatea, moralitatea, umanitatea solidară. �I I KOVALEWSKY Etnograf, economist, sociolog. Maxim Kovalewsky preferă să caute în antichitate și în evul-mediu factorii principali ai tu turor schimbărilor economice ale societăței omenești. Economiștii au considerat până ’n prezent regimul modern al producțiunii, al repartiției și al schimburilor, ca lucruri stabile și supuse pe vecie legilor naturale, deci imuabile, ale cererei și ofertei, legi al căror exercițiu regulat trebuie să conducă pe toți și pe fiecare din noi la bogăție și la prosperitate. Or, Kovalewsky, studiind condițiunile de existență ale nume roaselor popoare cari n’au avut istorie a ajuns la consta tarea că producțiunea și repartiliunea bogățiilor nu sunt făcute întotdeauna în acelaș chip; schimbul nu intra în socotelile celor dintâi vânători, păstori sau agricultori, cari au populat pământul; ei se mulțumeau să îngrijească de propriile lor nevoi și de ale cer cului restrâns în care se scurgea viața lor. Nimic, prin urmare, nu-i îndemnă la o acaparare individuală a solului sau la-acumu larea capitalurilor. Kovalewsky caută să’și dea seama de motivele unei asemenea stări de lucruri, ca și de cauzele cari au dus, încetul cu încetul, la constituirea regimului economic modern, si constată că factorul principal al tuturor schimbărilor în ordinea economică nu este decât creșterea populației. Cea dintâi întrebare pe care trebuie să și-o pună un sociolog, doritor să studieze așezările unei ordini economice determinate, este de a ști care e densitatea populației atât, a țăni în chestiune cât și a acelora cu cari se învecinează. Căci e deajuns ca popu lația să devie mai densă pentru a hotărî un popor să iasă din izolarea lui și să oblige pe vecinii săi ca, de bună voie, sau nu, să-i servească interesele producțiunei și ale consumațiunei sale proprii. SOCIOLOGI RUȘI 15 \ Această teză n’are nimic comun cu teoria sociologului italian Loria. Pentru acesta din urmă, orice evoluțiune în regimul eco-nomic n’are la bază decât dispoziția progresivă a pământurilor virgine. Kovalewsky crede că motorul principal al evoluției eco nomice este mersul ascendent al populației. Studiind trecerea istorică dela proprietatea colectivă la pro prietatea individuală, Kovalewsky caută să stabilească raporturile de evoluțiune și de interdependență între formele multiple ale producțiunet colective, pentru a lămuri cauzele diferite cari au produs prăpădirea lor treptată, și pentru a urmări dealungul veacurilor, vre murilor și mediilor această îndrumare lentă și progresivă a societății omenești spre starea de individualism care ne caracterizează. Au torul admite că nu există deosebire esențială mai cu seamă în originile lor, între comunitatea familială și comunitatea sătească; aceleași elemente cari au contribuit la formarea diferiților membri ai unei familii, locuind în aceiaș localitate, au intrat în compozițiunea satului comunist. Asemănarea între comunitatea familială și comunitatea să tească are o foarte mare însemnătate. Cei cari sunt înclinați spre dovedirea existenței primordiale a proprietății imobiliare nu sunt deloc conduși la aceasta de acapararea solului de către membrii unei aceleași familii — grup. După teoria lui Kovalewsky se poate admite că acest fapt nu contrazice teza generală care pretinde că sistemul comunist a precedat pe cel al posesiunei individuale. Kovalewsky nu este de acord cu economiștii cari admit că disoluțiunea comunismului agrar se impune ca o necesitate, pentru că o cultură intensă este imposibilă pretutindeni unde «instinctul de proprietar» lipsește agricultorului. Aceasta nu este decât o aser țiune a priori pe care istoria și practica modernă o contrazic la fiece pas. Istoria se opune la admiterea tezei scumpe economiș tilor și experiența modernă rusă îngăduie a stabili contrariul. Ea dovedește că se poate spori productivitatea solului printr’o cul tură intensă, fără a se renunța la modul colectiv de posesiune. Ruina comunismului agrar n’a fost prilejită de cauze pur economice, — trebuie să’i căutăm explicația în fapte de ordin so cial și politic. Dispariția comunismului agrar ale cărui origini se pierd in neagra antichitate — trebuie s’o punem în sarcina triumfului bur gheziei și a regimului libertății contractelor, al cărui apostol s’a făcut însăși această burghezie. Regăsim aceeaș idee în principala lucrare a lui Kovalewsky : Obiceiu contimporan, șl lege veche, al cărei scop este de a lumină vechile legi și datini ale popoarelor de origină ariană ^„cu acea lumină pe care obiceiurile Oseților o împrăștie în chip îmbelșugat deasupra lor“. O regăsim deasemeni în Tabloul originilor evolu- i �1 i 16 țlei familiei și proprietății, (Conferință ținută la Stockholm). In această ultimă lucrare, autorul aruncă o lumină nouă asupra ori ginilor familiei și a proprietății. Această lumină izbucnește, când sub forma unor idei de căpetenie de ordin etnografic, istoric și juridic cari n’au fost încă studiate, când sub aceea a unei critice foarte strânse a teoriilor la modă. Studiile speciale pe cari Kovalewsky le-a făcut asupra lumei slave și a triburilor autochtone din Caucaz, i-au îngăduit să adăuge câteva idei noui, de căpetenie, ipoteze lor emise de predecesorii săi. Chestiunea pe care și-a propus mai cu seamă a o limpezi este aceea a existenței matriarchat ului la popoarele de origină ariană. Cunoașterea lumei slave și a tribu rilor ariene din Caucaz i-a fost de mare folos. Autorul s’a căznit să arate că familiile matriarchale, patriarchale și individuale nu sunt decât cele trei faze distincte ale unei aceleași dezvoltări. Această evoluție s’a îndeplinit sau tinde să se ’ndeplinească la popoarele cari n’au de comun nici rasa, nici religia. Se știe că teza matriarchală este foarte contestată. Brentano și economistul englez Frederic Seebohm, s’au pronunțat contra. Ei tratează drept absurde teoriile acelora cari refuză să considere fa milia patriarchală ca cea mai veche ««celulă» socială. Kovalewsky demonstrează totuși, că matriarchatul a existat printre triburile ariene: se găsesc urme în vechile lor legi, în datinile și obiceiu rile încă existente. Autoritatea maritală și părintească n’a evoluat decât în mod lent în sânul unei societăți matriarchale. Ea a dus apoi la stabilirea familiei patriarchale, care, după cum atestă lumea slavă, cedează încet locul ce’l ocupă, familiei individuale. Din această teză își trage Kovalewsky teoria sa, privitoare la comunismul agrar, la comuna sătească, și la cauzele disoluțiunii lor. Teoria agrară conduce pe autor la studiul regimului eco nomic actual, în special în Rusia. In lucrarea sa: Regimul economic al Rusiei, Kovalewsky ana lizează evoluția economică ce se ’ndeplinește în zilele noastre în această țară. Această evoluție ne pune în prezența originilor însăși ale regimului capitalist care, de mai bine de două sute de ani, există în Europa. Ea face să apară fenomene analoage acelora cari s’au . desfășurat în veacul al XVIII-lea și în prima jumătate a veacului al XlX-lea, dar pe o întindere mult mai mare și cu o forță supe rioară. Rusia profită de toate progresele tehnice îndeplinite de industria din Occident; ea ignorează dibuirile cari au marcat naș terea și dezvoltarea acesteia din urmă. Avantagiile materiale și relele cari sunt legate de regimul economic modern se manifestă în Rusia fără nici o tranziție. «Ele stârnesc pe deoparte speran 1 SOCIOLOGI RUȘI KOVALEWSKY / 17 țele cele mai himerice și pe de altă parte temerile cele mai pro nunțate». Economia socială însă prezintă un amalgam ciudat al regi mului de consumațiune directă cu un capitalism artificial, creat pe baze de tarif. In loc de-a fi natural, acest sistem este tot ce poate fi mai artificial, căci guvernul care are aerul de-a crede în omni potența sa, intervine în toate lucrurile și .face pe producătorii ruși să aștepte din parte-i serviciile cele mai imposibile. Clasa cea mai apropiată de tron plictisește guvernul cu do leanțele ei. Ea cere, obține și acceptă, fără a se preocupa de pre stigiul ei, noui termene de plată pentru împrumuturile ei la banca nobleței, ca și reducerea procentelor. Burghezia capitalistă nu rămâne în urmă. Ea cere necontenit «revizuirea tarifelor^. cu scop de a obține o nouă ridicare a drep turilor de intrare pentru mărfurile străine. Răscumpărarea drumurilor de fier dela companiile particulare, instituirea monopolului asupra alcoolului, crearea de bănci de stat ipotecare, oferte de credite ieftine și pe termen lung, speculațiuni asupra cursurilor hârtie-monedă, — guvernul se însărcinează cu totul, face totul, și crede necontenit că reușește în toate. Și mizeria adevăratei Rusii, adică a țăranului rus, crește. El este redus la nevoia de a se deplasa periodic pentru a-și căuta de lucru, sau pentru a-și muta domiciliul In stepele sau pădurile Siberiei. Pă mântul este părăsit, munca lucrătorului din fabrici devine din ce în ce mai anevoioasă și salariul său din ce în ce mai neîndestulător; ruina micilor proprietari funciari se accentuează: acestea sunt re zultatele constatate de Kovalewsky, privitoare la regimul actual, po litic și economic al Rusiei. 2 �țr li i; i SOCIOLOGI nuși SfM- I rin; h PETRU LAVROV de Marîa Goldsmith ! ■9 i■ ■ Petru Lavrov ș’a născut la 2/14 Iunie 1823, în provincia Pskov-Rusia. Părinții săi erau proprietari avuți. Tatăl său luase parte, ca ofițer, la războiul împotriva lui Napoleon, apoi se retră sese la proprietatea ce avea. Familia mamei era de obârșie suedeză. De foarte timpuriu Petru Lavrov arăta înclinări către viața intelec tuală. li plăcea din copilărie cititul, în locul jocurilor obicinuite la vârsta lui. La 1837 intră în școala de artilerie iar peste cinci ani ieși cu gradul de ofițer. La vârsta de 21 ani fu numit profesor de matematici în chiar această școală, iar mai târziu ajunse profesor la Academia de artilerie. Activitatea literară a lui Lavrov începe, propriu zis la vârsta de treizeci de ani. Până atunci nu scrisese decât poezii cari arătau un. spirit filosofic foarte pronunțat și păreri sociale înaintate. Alai scrisese articole științifice. In clipa trezirii societății rusești, din somnul în care fusese adâncită pe vremea îndelungei domnii a lui Nicolae I, 1825—1855, Lavrov, ca mulți dintre contemporani, simți nevoia să împărtășească publicului gân durile ce-1 frământau. Publică un mare număr de articole, asupra diferitelor chestiuni filosofice: Menirea individului în istorie, Mate rialismul. însemnătatea filosofici... In aceeaș vreme diriguia partea filosofică a Dicționarului enciclopedic rus, care începuse să apară la 1861. Dar spiritul lui nu era în întregime prins de problemelefilosofice și științifice. Chestiile zilei, problemele cari țâșneau din toate părțile, îl interesau în aceeaș măsură. Părerile sale politice lămurindu-se tot mai mult, Lavrov se alipi de societatea revoluiționarâ «Pămînt și Libertate» și făcu cunoștință cu CernișevskL In curând fu înglobat în arestările cu toptanul, operate după aten- < ■ 19 laiul lui Karakozov, la 1866. Nu i se găsi nici o vină directă dar fu judecat de tribunalul militar și surghuniit într’un ținut dela miază-noapte, în gubernia Vologdei. smuls astfel deodată și dela profesorat și dela îndeletnicirile-) științifice. Acolo, într’un târgușor depărtat, Lavrov scrise sub numele de P. Mirtoff, cu foarte mari greutăți, «Scrisorile istorice». Această carte oglindește personali tatea desăvîrșită a autorului. Pe de-oparte, învățat și filosof, de o erudiție cu totul aleasă, autor al unui sistem original și complect de fllosofie istorică; pe de altă parte, un militant care, vreme de treizeci de ani n’a încetat să ia partea cea mai activă ia toate mișcările socialiste șl revoluționare rusești. Prietenii săi nu voiră să-l lase în surghiun. întocmiră și înfăptuiră, pentru el, un plan de evadare. Pe Ia începutul lui 1870 veni să-1 vadă un prieten, și îi înlesni fuga. Se strecură din târgușorul în care locuia și trecu în străinătate unde trăi viața grea a refugiaților. La Paris, unde veni la început, văzu deschizându-i-se în față o lume nouă. Putu afla acolo un câmp larg deschis, tot odată gândirii sale științifice și filosofice și trebuinții sale de activitate practică, în direcția socialistă. Ajunse în curând membru în so cietatea de antropologie și fu, în urmă, poftit de Broca să ia parte la redactarea «Revistei de antropologie». Se afillă si la In ternațională, unde fu adus de Varlin în secția dela Ternes. Era în ajunul proclamării Comunei. După 18 Martie, Lavrov își puse serviciile la dispoziția guvernului Comunei, pentru reorganizarea •școlilor, dar nevoile luptei imediate împiedicară guvernul să se ocupe de propunerea lui. La începutul lunei Mai, situația ajungând deznădăjduită, Lavrov hotărî să meargă în căutarea ajutoarelor pentru Comună, pe la socialiștii din alte țări. Merse, mai întâi, în Belgia, apoi la Londra, Ia Consiliul general al Internaționalei, dar, ca și Consiliul Federal belgian, Consiliul general nu era îndeajuns de tare, ca să organizeze, precum cerea Lavrov, o mare manifes tație în sprijinul Comunei. Mijlocirea lui, așa dar, căzu. Cu toate astea, nu a fost fără de folos, pentru sine, căci îi îngăduia să-și dea mai bine seama de starea socialismului în Europa. începând cu anul 1873, Lavrov publică, la Zurich, o revistă socialistă, în limba rusă, «Vperiod»-/namte. Era în Rusia epoca propagandei printre lucrători și țărani și revista lui Lavrov avu o mare înrâurire asupra tinerimei ruse care venea în streinătate, nu numai să studieze, dar să se și pregătească pe tărâmuL propa gandei socialiste. La 1874, revista fiind trecută la Londra și pres chimbată în ziar bi-Iunar, Lavrov părăsi Elveția și locui în Anglia, până la 1876, când se reîntoarse la Paris, unde rămase până muri. Trebue, totuș, să însemnăm o scurtă întrerupere a șederii sale în Franța, pricinuită de o hotârăre de expulzare, luată împotrivă-i, ■de guvernul francez dela 1882, în urma organizării la Paris a unei �20 2L LAVROV SOCIOLOGI RUȘI societăți de ajutor reciproc pentru închișii și surghiuniți! ruși. Lavrov putu, de altfel, să se întoarcă după câteva luni. Acești ani lungi, cu toate că lipsiți de întâmplări mari, bătă toare la ochi, fură trăiți printr’o muncă ne’ncetată și variată. Scrise sub deosebite pseudonime, în revistele rusești, ținu tinerei colonii ruse din Paris nenumărate conferințe și chiar cursuri întregi despre felurite subiecte de filosofie și sociologie, publică articole și broșuri revoluționare. Orice întâmplare se producea în Rusia, afla într’însul răsunet. Era pentru el prilejul unor noui conferințe, unor noui broșuri, unor noui articole. începând din 1883, Lavrov se puse înc’odată, în fruntea unei publicații revoluționare : * Crainicul Voinfii Poporului», organul partidului «Voința Poporului», care se fră mântă pe atunci în Rusia. Această publicație trăi până’n 1886. Peste câțiva ani, dela 1892, până la 1893, un mănunchiu din ve chii membri ai partidului acesta, întreprinzând publicarea „Ma terialului pentru istoria mișcării socialiste-revoluționare ruse“, Lavrov luă o foarte stăruitoare parte. Acest «Material» cuprinde îndeosebi o istorie, foarte desăvârșită și foarte însemnată, datorită condeiului său, cu privire la vremea când apărea întâia sa revistă «Vperiod» și la întâii ani ai mișcării socialiste din Rusia. Activitatea propagandistică nu-1 stingherea pe Lavrov dela lucrările sale științifice. Iși pusese în minte planul de a uni într’un tot părerile sale despre sociologia și filosofia istoriei, pentru a arăta datele științifice pe cari se sprijinea și pentru a scoate în evidență, ca încununare a acestei întocmiri, izbânda neapărată a ideei socialiste și a unei societăți întemeiată pe ea. Mai înainte publicase în revistele rusești articole disparate cu privire la aceste subiecte, și, începând cu anul 1888, marea sa lucrare fu dată la iveală sub numirea de: «încercare asupra istoriei gândirii, în vre murile de astăzi». Mai târziu, Lavrov își schimbă întru câtva planul și hotărâ să dea la iveală «încercarea» sa, într’un chip ceva mai restrâns, într’un singur volum. Dar și lucrarea asta rămase neterminată. Ajunsese la capitolul din urmă, când boala și moartea veniră, fără veste. Muri la 6 Februarie, 1900. Cuvinte de dragoste, de păreri de rău, de durere, fură pronunțate la mormânt, nu numai din partea tuturor fracțiunilor partidului socialist rus, nu numai din partea reprezintanților gândirei progresiste din Rusia, dar și din a socialiștilor din lumea întreagă. relativitatea cunoștințelor noastre. Toate fenomenele, fără a deosebi fenomenele psihice, sunt supuse legilor determinismului, dar, după Lavrov, această concepție este departe de-a fi de nearmonizat cu părerea ce stăpânește întreaga lui filosofie a istoriei: aceea a în semnătății predominatoare a individului și-a acțiunii sale conștiente. Contradicție nu-i aici, de cât în aparență. Aceleași legi nestrămu tate, ce stăpânesc universul întreg, au stăruit asupra evoluției nea părate a vieții, mai întâi, apoi asupra conștiinței. Lumea psihică lăuntrică, astfel înfăptuită, are drepi trăsătură caracteristică faptul, că individul își pune în minte scopuri și-și croiește mijloacele po trivite de-a le atinge, fără să aibă conștiință despre atârnarea în care se află față de aceste legi nestrămutate. Liberul arbitru, ce nu ființează de fapt, ființează pentru individ ca iluzie, într’adevăr, dar ca o iluzie tot așa de neapărată, tot așa de neabătută, ca orice alt fenomen firesc. Așa dar, nimeri n’are dreptul să arunce asupra determinismului răspunderea faptelor sale și să se scuture de tre buința de-a veghea intru dezvoltarea lui morală. Convingerea in dividuală, întemeiată pe critica și nevoia de-a trăi potrivit cu această convingere, — este pentru Lavrov temeiul moralei, atât individuală cât și socială. Această morală a convingerii, Lavrov o socotește, dealtfel, ca prețuită pentru o foarte mică minoritate numai, cea mai mare parte dintre oameni călăuzindu-se după so cotințele interesului personal, în cel mai mărginit înțeles al cuvân tului.’Astăzi trăim sub domnia intereselor, urmare a vremii pre istorice când domnea obiceiul și care, la rându-i, va lăsa locul domniei convingerilor morale, când lupta intereselor va fi pierit din societate. Cu drept cuvânt, viața istorică nu începe de cât din clipa când se ivește în societate o minoritate de intelectuali, adică indi vizi în stare să se dezvolte mentalicește și să simtă nevoia acestei dezvoltări. Cuvântul de istorie nu cuprinde de cât fenomenele de solidaritate conștientă, înrâurirea reciprocă a individului conștient și a mediului social. Față de minoritatea «intelectualilor», sunt toți aceia cari au rămas pe dinafara istoriei astfel înțeleasă. Aceștia sunt cu mult mai numeroși. Sunt, în primul rând, toate popoarele sălbatece, apoi gloatele cari alcătuesc majoritatea în toate socie tățile și cari rămân pe dinafara mișcării de idei, din lipsa de îm prejurări materiale îndestulătoare. Pe aceștia, Lavrov ii numește «dezmoșteniții istoriei». In sfârșit, «sălbaticii civilizați», cannu și-au însușit de la civilizație de cât înlesnirea, lustrul exterior, obișnuințele, dar sunt rămași, în fond, tot așa de înapoiați, cu toate împrejurările materiale favorabile — ca orișice sălbatec. Puțini sunt ca atare «intelectualii». Asta nu-i împiedică, insă, dean singurele elementele aleputerii istorice adevărate. Pe încetul, această minoritate ajunge din ce, în ce, mai puternică. Ideile ei se răs pândesc, pătrund în spirite șl săvârșesc felurite schimbări în so- Lavrov înmănunchia concepțiile sale filosofice sub cuvântul cu prinzător de antropologism. — Munca gândirii filosofice trebue să stărue numai și numai, — părerea aceasta și-o însușește de la întâiele lucrări, — întru a unifica, a sistematiza concepțiile noastre despre fenomene, — fără a pretinde să cucerească adevărul ab solut, — renunțând să caute substanța lucrurilor și pornind de la __ v ! �22 SOCIOLOGI HUȘI LAVROV cietate, schimbări cari, uneori, se fac într’un chip pașnic, alteori în chip vijelios, prin revoluții. Ceeace era bunul unui restrâns mănunchiu, ajunge bunul majorității sau al lumii întregi. Apoi alt mănunchiu de oameni se ivește, și mai înaintat. Mai întâi rămân ne’nțeleși. dar capătă din ce în ce părtași și stârnesc noui schim bări sociale. Frământările sociale, mersul înainte al omenirii, au avut pururea drept uneltă: individul. Așa dar, propășirea istorică se restrânge în întregime la acțiunea gândirii critice a individului asupra «civilizației obișnuite», adică asupra totalului de forme so ciale ce năzuesc s’ajungă obicei și sunt în tot momentul pres chimbate prin opera gândirii. In studiul său, al deosebitelor laturi istorice, istoricul e dator să hotărnicească, pentru fiecare clipă, elementele ce alcătuesc viața societății. Acestea sunt de trei feluri: sunt mai întâi, elementele caracteristice unei vremi, elemente ce nu ființau îna-nte și carj acum se vădesc drept temeinice; este, apoi, moștenirea trecutului: supraviețuirile și elementele ce mai dăinuesc; în sfârșit, sunt vlăstarii unui viitor mai mult ori mai puțin îndepărtat. Pe deasupra, istoricul se vede pururea silit a despărți fenomenele istorice firești, de fenomenele patologice, bolnăvicioase, de-a deosebi faptul temeinic de cel întâmplător. Față de toate aceste chestiuni ni se înfățișează o greutate, când vrem să deslegăm problema nu mai puțin temeinică : aceea de a hotărî, care este, pentru fiecare clipă a istoriei, mersul cu putință al întâmplărilor. Oricare ar fi grija ce un istoric sau un sociolog și-ar da ca să se’nconjoare de toate documentele cu putință, ca să privească toate aspectele vremurilor ce-1 preocupă, el suferă pururea o parte de apreciere personală. Doui istorici, deopotrivă de documentați, deopotrivă de cinstiți, se vor deosebi în chipul lor de-a înfățișa faptele istorice. Alături de terenul, pentru care-i suficientă numai arătarea dreaptă a faptelor, este în istorie și un loc mare pentru un anumit element subiectiv. La fel se întâmplă în chestiunile te meinice, arătate mai sus, ca și cu orice vreme și-ar propune isto ricul s’o deslușească. Intru asta, toate lămuririle, ce le-ar putea scoate numai din fapte, sunt ne’ndestulâtoare. Ii lipsește un criteriu obiectiv. Si totuși trebuesc lămurite aceste chestiuni dacă vroim să înțelegem istoria într’un chip științific. Singurul lucru care, în astfel de împrejurări îi rămâne istoricului, este ca să aplice întru înțelegerea fenomenelor, un criteriu, — o măsură, — subiectivă,trasă din dezvoltarea intelec tuală obștească. Alături de tărâmul obiectiv, se desfășură astfel în istorie și în sociologie un tărâm pe care metoda subiectivă este tot așa de neapărată și tot așa de științifică. Acestui tărâm i se cuvine definiția progresului, întocmirea unei formule a progresului. Pentru Lavrov, progresul se înfăptuește, în istorie, prin creșterea și întărirea solidarității, în măsura în care ea nu’mpledică desfă ! ■ ....... - k 23- șurarea proceselor conștiente ale inșilor, în măsura în care nu împiedică creșterea și întărirea solidarității între cel mai mare număr de inși cu putință. Asta-i o formulă subiectivă, dar orișice formulă a progresului este în chip neapărat la fel. Menirea individului este înălțată în această concepție a pro gresului istoric și deasemeni răspunderile ce aduce cu sine această menire sunt mari. Ca să se facă vrednic de aceasta, insul trebue să plămădească în sine și o conștiințâ înaltă, să se pue în rând cu vremea lui, să trăiască cu viața obștească, să ia parte la frămân tările sociale. Nimeni n’are dreptul, sub niciun chip, să se dea în lături de la sarcina asta, să rămână nepăsător în fața răului so cial, oricât de slabe, sau oricât de strașnice i-ar fi puterile. Iată cuvintele adresate cititorilor săi de Lavrov, la sfârșitul uneia dintre lucrările sale: «Puterile tale intelectuale, grăește istoria, sunt neînsemnate, dar tot așa de neînsemnate erau puterile strămoșilor tăi, cari înfăptuiră vremea de față. Caută, așa dar, să ajungi o putere isto rică, deoarece numai pe această cale au fost realizate toate izbânzile, cari păreau la început de negrăit și pe cari majoritatea oame nilor era, mai apoi, gata a le socoti drept minunate. Ceeace pu rurea a săvârșit minunea, este tăria cugetării și vigoarea voinții inșilor cari slujeau drept unelte neapărate determinismului. Când ți-ai dat un scop drept idealul tău individual, când ai dat acestui ideal toată puterea cugetării tale, toată strășnicia voinții tale, în domeniul scopurilor ce ai plăsmuit și-al mijloacelor ce-ai ales, atunci sarcina ta este îndeplinită. Dacă valul determinismului istoric îți înșfacă apoi „eul“ și opera ta și le-aruncă în vârtejul eveni mentelor ; dacă vor trece din lumea scopurilor și-a mijloacelor, în lumea cauzelor și-a efectelor, neatâinat de voința ta, munca sau ne munca ta tntră totuș acolo ca un element ce nu poate fi dat la o parte din alcătuirea viitorului, necunoscut de tine. Istoria,, pe care ai înțeles-o, te-a învățat a te conforma cu ceace e de neabătut, a prețui menirea feluritelor putinți în lupta pentru scopurile ce ți-ai pus, a lupta cu strășnicie în vederea cucerirei unui viitor mai bun pentru aceste miliarde de inși necunoscuți, cari, conștient sau inconștient, clădesc viitorul alături de tine. Luptă, așa dar, pentru viitorul acesta și adu-ți aminte de cuvântul: «Numai acela-i răpus, care se dă învins**. In atare mândră rotire, în atare înălțare de. gândire șt de ideal practic, stă secretul înrâurirei morale săvârșită de Lavrov asupra contemporanilor și, îndeosebi, asupra tinerimii; taina acestui ' simțământ excepțional de înalt, punea stăpânire pe ascultătorii sai^. după fiecare cuvântare a sa. Fiecare, ascultându-J, devenea mai bun, se înălța mai sus, trăia într’o lume mai ideală. Chiar cei mai nepăsători simțiau că le stă în față o putere înaintea căreia în doiala lor era silită să dispară. i i �24 I IAVROV Opera lui Lavrov este de neprețuit din acest punct de ve dere. Mai mare de cât lucrările lui științifice, mai prețioasă de cât nespusa lui erudiție, mai însemnată de cât statornicia sa de lup tător este această pecetie morală deosebită, această armonizare a științii cu acțiunea practică, această idee de înălță menire isto rică cerută, cu putință de cerut, celor mai slabi, ca și celor mai bine înzestrați. bl . i! ) Ti Problema mizeriei 1V ■ I ; 'l- ‘ ! 1 1 ■ f I •’ I K 1 I , h- 1 de I. NOVICOW Ca toate chestiunile sociale, problema mizeriei este extrem de complexă. E prin urmare foarte greu a o expune într’un mod simplu și clar. Un mare număr de persoane găsesc mizeria tot atât de na turală ca și inundațiile, cutremurele de pământ, sau seceta. Ele cred că e tot atât de utopic a dori s’o suprimi ca și a voi râuri cu lapte sau pomi producând pâini coapte gata. Sunt chiar oameni care neagă existența mizeriei. Pentrucă am scris în una din cărțile mele, că din zece locuitori ai globului nostru, nouă nu . mănâncă atunci când li-e foame, (ceeace, vai, este dovedit cu statistici), am fost tratat de pesimist bârfitor de către un redactor dela Gazette de France. Baronul de Stengel, delegatul Germaniei la prima con ferință din Haga, afirma, în 1899, că țara sa ar suporta fără nici o dificultate povara păcii armate. Când i se semnala însă că după statisticele oficiale, venitul mijlociu al germanului se urcă la 0,33 lei pe zi, el fu adânc surprins și nu-i venea să creadă. Opt ani mai târziu, un alt german, profesorul Hugo Miinsterberg, la Con gresul de pace din New-York, a susținut de asemenea că compatrioții săi nu erau de loc împovărați de sarcinile militare. Când i se obiectă că jumătate din supușii lui Vilhem II, locuesc în case cu o singură odae și că la Berlin se află 30.000 apartamente în care șease persoane ocupă o singură odae, se văzu silit a recunoaște că domnul profesor, sau ignora complect aceste triste lucruri, sau nu se încumeta a le lua în seamă. Oamenii cu stare sufăr mult, când trebue să recunoască ce mare e numărul săracilor în societățile noastre. Spiritele religioase afirmă că mizeria este conformă cu ordinea lucrurilor stabilită de Dumnezeu. Neputând însă, recunoaște că ! I ■ I I - �PROBLEMA MIZERIEI !I V i ! I i J j i 26 27 I. NOVICOW mizeria este- un bine și Dumnezeu un suflet crud, voind răul creaturii sale, ei scapă din încurcătură, făgăduind paradisul. După aceștia pământul este un loc de exil, o vale a plângerii, un timp de încercare. Și acest timp, clipă de suferințe și deșertăciune, nu valorează nimic față de eternitate. Adevărata viață, viața perpetuă nu începe decât după moarte. Trebue așa dar, să suportăm mizeria cu bucurie, deorece dânsa procură fericirea eternă și desfătările fără margini. Creștinii, neputând descoperi mijlocul de a suprima mizeria, au ocolit astfel, cu dibăcie dificultatea, afirmând că mizeria e un bine și nu ceva rău, deoarece ne cruță de chinurile infernului. Firește, cum nu toată lumea crede în dogma creștină, nu toată lumea poate admite că mizeria e un bine și că trebuie cău tată în loc s’o evităm, mai ales că vedem pe marii demnitari ai Bisericii, papa, cardinalii și episcopii trăind în lux și nu în acele prețioase privațiuni ce deschid atât de larg porțile paradisului. Nu, mizeria nu trebue suportată. După boală, ea este nea junsul cel mai grozav al neamului omenesc și, oricari vor fi sfor țările tor, niciodată predicatorii religioși nu vor împiedica pe oameni ca s’o ocolească. Niciodată ei nu vor împiedica pe oameni de a lucra la îmbunătățirea stării lor pământești, cu atât mai mult, cu cât dacă Biserica deschide raiul săracilor, dânsa nu-1 închide celor bogați, deoarece regi au putut găsi acolo loc. Este deci mai avantagios de a duce o viață plăcută aici pe pământ, (ceeace nu ex clude în nici un caz practicarea tuturor virtuților) și de a merge apoi în rai, decât a îndura o viață de mizerie și a te bucura în urmă de fericirile cerești. Bineînțeles, toate aceste considerațiuni n’au nici o valoare pentru cei care nu cred în nemurirea sufletului și, după cum se știe, numărul acestora crește pe zi ce trece. Prin urmare dacă unii nu văd problema mizeriei sau cred c’o pot ocoli cu ajutorul credințelor religioase sunt alții cari și-o pun cu cea mai mare îngrijorare. Dar, cauza cărei aceștia atribue acest crunt flagel, este prea adese cu desăvârșire falșă. Astfel, după o părere aproape universal răspândită, mizeria ar fi în chip unic o chestiune de repartiție. îndestularea ar fi putut fi generală, zice-se, dacă anumite persoane, puțin numeroase, nu ar acapara cea mai mare parte din băgății, lăsând poporul în lipsă. Irnpărțiți bunurile în părți egale și îndată toată lumea va fi în abundență; mizeria va dispare cu totul pentru totdeauna. Din nefericire lucrurile stau altfel. Omenirea nu este săracă pentrucă unii milionari acaparează bogățiile; ea este săracă pentru că suma articolelor necesare existenței noastre este insuficientă. Oricum, această insuficiență vine din starea mediului, se poate spune că omenirea este săracă fiindcă ea n’a adaptat încă complect globul la nevoile sale. Mizeria nu poate fi nimicită numai printr’o măsură de repar- r tîțiune pentru două motive foarte simple: primul, fiindcă suma de repartiție e insuficientă. Statisticianii au făcut calculul, Din datele dobândite prin recensămintele oficiale, rezultă că dacă se confiscă toate beneficiile și veniturile mai mari ca 10.000 hi pentru a le repartiza între indivizi care câștigă mai puțin ca această sumă, aceștia din urmă ar avea 12% în plus față de câș tigul lor actual. Or, cum ar trebui cel puțin înzecite resursele de care dispune omenirea pentru a procura îndestulare tutulor oame nilor, vedem că suntem, vai, încă tare departe. Să eliminim pauperismul, scrie A. Labriola, să dăm munci torului întregul produs al muncii sale, care, fiind de 2 franci pe zi, ar câștiga 2 franci și 24 bani. Prin urmare el n’ar deveni un burghez. Pentru a rezolva chestiunea socială, trebue o creștere de 1.000% asupra tuturor profiturilor și nu de 12%. Al doilea motiv pentru care mizeria nu poate fi stârpită nu mai prin repartiție vine chiar dela natura bogăției. Se înșeală mult cine își închipue, că veniturile bogătașilor sunt ca un fel de butoi miraculos din care oricât ai scoate, el tot plin rămâne. Pierpont Morgan are, să zicem, anul acesta, 83 milioane lei venit. I se confiscă bunurile și se împarl între compatrioții săi. Atunci fiecare american va avea câte un leu în plus de ceeace avea mai înainte. Fără nici îndoială că aceasta nu ajunge pentru a transforma în nabab pe fiecare american. Or, Pierpont Morgan nu va mai putea anul următor să câștige 83 milioane pentru a le împărți! între compatrioții săi, dacă în anul precedent i s’au con fiscat’toale bunurile. El’va putea câștiga cel mult câteva mii de lei în calitate de funcționar într’o administrație colectivistă. Ceeace este edevărat pentru d. Pierpont Morgan, în particular, este și pentru.toți ceilalți bogătași. Confiscarea bunurilor nu poate aduce folos decât o- singură dată, pe câtă vreme nevoile omenirii se reînoiesc în fiece zi. Chiar dacă se admite această concepție co pilărească, cum că averile confiscate dela cei bogați, ajung să hră nească pe toți săracii, aceasta ajunge numai pentru un timp prea mărginit Dar cea mai mare eroare a tuturor acestor calcule vine de la confuzia ce se face între bogăție și bani In realitate, ce în semnează faptul că Pierpont Morgan are 83 milioane venit? Aceasta însemnează că, grație proprietăților sale, el poate să aruce pe piață o sumă de produse pentru cari alți indivizi consimt a-i da 420 milioane, prin ipoteză, și cari i lasă 83 milioane beneficiu net. Dacă se confiscă toate proprietățile domnului Pierpont Morgan, se'va întâmpla din două lucruri unul: sau întreprinderile sale vor continua a merge, sau ele se vor opri. Dacă se opresc, dansul va avea pentru 420 milioane lei, articole mai puțin aduse pe piață. Deci, poporul american, dispunând de mai puține obiecte de con sumație, va trebui să restrângă felul vieții sale, cu alte cuvinte să �28 ! ț. i PROBLEMA MIZERIEI I. NOVICOW devie mai sărac. Dacă întreprinderile d-lui Morgan continuă a merge, averea americanilor nu va crește prin soldarea acestui miliardar, de oarece cantitatea articolelor utile aduse pe piață va rămâne aceeași. Imensa majoritate a oamenilor își închipuesc bogăția sub aspectul monedelor de aur îngrămădite în casele de fer ale capi taliștilor. Cum aceste bucăți de aur n’au nevoe să fie reîno te în fiecare an, cum ele sunt o cantitate stabilită ce nu poate să crească, oamenii își închipuie că și bogăția este astfel, și că odată pro dusă, ea va exista totdeauna. Or, bogăția se compune din suma articolelor ce sunt vărsate pe pi'ți și care trebuesc să fie extrase neîncetat din mediul fizic. Într’un an recolta bumbacului a putut fl, ca ipoteză, de 12 miliarde kgr. (cantitate suficientă pentru ne voile omenești). Dar trebuie ca anul următor să avem alte 12 mi liarde de kgr., căci cele din anul precedent vor fi consumate și distruse. Dacă e posibil, la rigoare, să împărțim în părți egale articolele produse în anul precedent, problema bogăției universale încă nu va fi rezolvată, fiindcă trebue pregătit o cantitate la fel și pentru anul viitor. Dar dacă împărțeala anului precedent n’a fost făcută conform regulilor celei mai stricte egalități și fără cea mai mică întrebuințare de violență, producțiunea anului următor se micșorează și mizeria reapare. Problema mizeriei nu este deci o chestiune de repartiție. Ea se pune în modul următor: Globul terestru furnizează el substanțe în cantitate suficientă pentru a hrăni, și adăposti neamul omenesc în chip convenabil, adică astfel ca să înlăture orice suferință ? Vai nu 1 II lipsește mult ca să fie astfel. îndată ce se pol obține date mai mult sau mai puțin exacte asupra unui ar ticol oarecare, se vede că e produs în cantități complect insufi ciente. Se poate stabili a priori, că așa este, căci dacă articolele alimentare, de pildă, s’ar găsi în cantități suficiente, ele n’ar costa nimic, ca și apa din râuri, sau ca pietrișul de pe țărmurile ocea nului. Dar problema mizeriei nu este încă limpezită într’un chip simplu și vădit. Pentru aceasta ar fi trebuit calculcat cât grâu, cât orez, câtă carne, cât bumbac, etc., trebue pentru toți locui torii globului, apoi ar fi trebuit arătat cât se produce din" fiecare stabilind astfel un bilanț exact al resurselor omenirei. Fără îndoială că va veni o vreme când vom fi ieșit din era copilărească și anar hică în care trăim, în care aceste'calcule vor fi făcute cu o preciziune suficientă și vor fi publicate la date regulate și periodice. Pentru moment trebue să ne mulțumim cu câteva date fragmentare dar care arată, de altfel, într’un mod foarte simplu, situația gene rală a ceasului de față. După statisticele cele mai recente, producția grâului se urca, în 19o7, la 1,086 milioane de hectolitri pentru întreg globul. f 29 Aceasta face (socotind 80 kgr. la ha.) 87 miliarde de kgr. Dacă se admite că trebue pentru fiecare om cam 200 kgr. de grâu pe an (In pâine, paste alimentare de tot felul, etc.). aceasta ar face 300 miliarde de kgr. Se vede deci că este de trei ori-mai puțin grâu de cât ar trebui. Se va zice fără îndoială că unele populațiuni se hrănesc cu secară, cu porumb, cu orez, cu banani, etc. De acord, dar nimeni nu va contesta că aceste populațiuni n’ar dori să consume și pâine de grâu, pe lângă alimentația ce o au acum în orez. în porumb, etc. Țăranul italian ar fi fericit să nu fie redus numai la polenta sa. Să admitem totuși obiecțiunea. Să considerăm numai grupul european pentru care grâul este planta alimentară prin excelență. Acest grup e compus cam din 600 mi lioane de oameni Chiar pentru acest grup restrâns ar trebui 120 miliarde kgr.; pe întreg globul însă nu se recoltează decât 87 de miliarde. Tot astfel se găsesc statistici destul de precise pentru producția zahărului, a bumbacului etc. Ar fi obositor să examinăm în parte fiecare articol de primă necesitate. Așa dar, situația generală a omenirei este din cele mai de plorabile. Suntem săraci pentrucă producția actuală a alimentelor și veștmintelor este insuficientă. De ce oare? Să fie oare pentrucă globul pământesc nu poate procura lot ce ne este necesar, sau pentrucă noi nu știm să extragem ceeace este necesar ? Dacă prima cauză este adevărată, mizeria noastră e incurabilă. In cazul acesta trebuie să ne supunem destinului nostru jalnic și să privim mizeria cum privim moartea, adică inevitabilă. Să acceptăm deci ceeace-i conform cu legile naturei; să ne resemnăm și înțelegând că toată revolta ar fi inutilă și zadarnică, să rămâ nem calmi. Dar din fericire, nu-i așa. Nu numai că globul nostru poate oferi tot ce este necesar pentru a procura fiecărei familii echiva lentul bunului traiu care corespunde astăzi la 10.000 de lei venit, . dar el poate da de zece ori mai mult. Resursele globului nostru cum îmi spunea marele geograf francez Elis6e Redus sunt ne limitate. Așa, de pildă, pentru grâu, bumbac, zahăr, (mă mărginesc la aceste trei articole), se allă încă pe glob milioane de hectare unde aceste articole ar putea fi produse în condițiile cele mai fa vorabile și care nu sunt măcar cultivate. Pe alte milioane de hectare cultivate, roadele sunt ridicole; ele ar putea ii ușor întreite și împătrite printr’o muncă îngrijită, întrebuințând îngrășăminte chimice, în scurt printr o agricultură mai științifică de o parte și printr’o mai bună adaptare* de alta, adecă prin irigațiuni în regiunile secetoase și drenajun in regiu nile umede. .... - . In afară de agricultura, trebue știut că se află pe glob bo gății de tot felul în cantități incalculabile, care nu numai că n au �Fi J 30 f PROBLEMA MIZERIEI I. N0V1C0W fost niciodată atinse de mână de om, dar care nu sunt încă cu noscute. Omul nu și-a dat măcar osteneala de a explora patrimo niul său în chip complect. Uralul singur conține minerale în can tități enorme din care nimeni nu se gândește a trage folos. Acelaș lucru despre Africa și America. Se poate afirma fără nici un risic că din punctul de vedere minier și industrial, resursele globului care n’au fost încă atinse depășesc cu mult pe cele puse în ex ploatare. Nu, din fericire, sărăcia noastră nu provine din lipsa de resurse. Omenirea este în mizerie numai pentrucă nu știe să-și exploateze domeniile, în termeni obișnuiți, pentrucă își conduce rău afecerile. Aci este adevărata cauză a mizeriei noastre. Aceasta vine din rătăcire. Felul nostru de a lucra, ne pare a fi conform cu interesul nostru, dar nu este așa. Când vom lucra cu adevărat conform cu interesele noastre (adecă când nu ne vom mai înșela), mizeria va dispare. Dacă considerăm realitățile orei prezente, vedem că mizeria are trei isvoare principale: Cataclismele, i. * ! Viciul, Condițiile sociale. I I i: k ! Cât privește cataclismele, ele pot fi individuale sau colec tive. Cutremurele de pământ, erupțiunile vulcanice, secetele, duc la mizerie popukțiuni mai înainte bogate și prospere. Din punct de vedere individual, boalele și accidentele răpesc pe șeful unei familii care-i procura pâinea zilnică prin munca sa. Familia cade în sărăcie. Natural că omul este neputincios în fața calamităților firești. El nu poate împiedeca pământul să se cutremure și vântu rile să ducă departe norii cu ploaie rodnică; el nu poate împie decă boalele și accidentele individuale. Dar lupta contra acestor calamități se reduce la o chestie de producțiune. Dacă omenirea, în timpurile normale, știe să acumuleze destule rezerve, ea poate înfrunta dificultățile provenind din nenorociri. Aceasta este o ches tiune de calcul. Toate dezastrele naturale pot fi acoperite de o primă de asigurare. Ori cât de înspăimântătoare par nenorocirile naturale, ele pot fi foarte ușor remediate printr’o reținere de 5 până 10 % asupra câștigurilor generale aie neamului omenesc. Ne va fi de ajuns să punem la rezervă a două-zecea sau a zecea parte din. produsele pe care le extragem din măruntaiele pământului pentru a face fată tuturor catastrofelor provenind dela agenții fizici. In sens invers, se poate zice că ne va fi de ajuns să producem cu a douăzecime sau o zecime peste trebuințele noastre zilnice pentru a învinge mizeria provenind din turburârile planetei și din neno rocirile individuale. ( l ) f 31 Acelaș lucru cu privire la viciu. Iată un tată de familie care, ducând o viață de muncă și înțelepciune, procură un suficient traiu bun la toți ai săi. Intr’o bună zi, dânsul se apucă de băut: familia sa cade în sărăcie. Dacă în loc de a bea, omul acesta s’ar fi îmbolnăvit, situația ar fi fost aceeași din punct de vedere eco nomic. Viciul nu numai că are rezultate pecuniare asemănătoare boalei, dar e în realitate o boală de o natură specială. Blne-înțeles vor fi întotdeauna vițioși, după cum întotdeauna vor exista bnlnavi, cutremure de pământ și inundațiuni. Contra viciului, remediul, din punct de vedere economic, e’acelaș: asi gurarea, supraproducția. Dacă prin ipoteză numărul vicioșilor printre oameni nu poate niciodată coborî sub 10 %, va fi de ajuns pentru ceilalți nouă-zeci rămași, să câștige o zecime în plus de ceeace le este personal necesar, pentru a se despăgubi de pierderile viciului. Va fi de ajuns să realizeze un câștig de 11.000 lei în loc de 10.000. Mia de lei în plus va fi consacrată pentru întreținerea vițioșilor, iar cele 10.000 lei pentru nevoile regulate ale familiei ’)• Deci, remediul contra viciului ca și remediul contra nenoro cirilor se reduce la o chestiune de producție: dacă aceasta ar fi suficientă, nici cataclismele terestre, nici nenorocirile individuale n’ar împiedeca omenirea de a trăi în belșug. Mizeria nu vine deci, nici din nenorocire, nici din viciu 2). O repet, ea provine numai din faptul că nu știm să exploa tăm domeniul nostru terestru. Dar care este acea eroare care împiedecă exploatarea com plectă a globului, sau în alți termeni, desvoltarea complectă a bogăției? E ideea că te îmbogățești mai repede prin despuierea aproapelui, decât prin muncă. E ideea care face să privim furtul, înșelăciunea, brîgandagiul, privilegiul, banditismul și cucerirea, intr’un cuvânt spolierea, ca folositoare celora în profitul cărora se exercită. Omenirea să se lepede de această eroare fatală, și fericirea universală va domni imediat, sau, In sens invers: cât timp oamenii vor considera spolierea ca avantagioasă, ei vor rămâne în mizerie ; ei vor deveni bogațî de îndată ce vor considera spolierea ca funestă. Mizeria vine deci dintr’o eroare. Să analizăm fenomenele greșelii ceva mai precis. Când corelația între ființă și mediu crește, rezultă plăcere, intensificarea vieții; când corelația descrește, avem suferință, di minuarea, lâncezirea vieții. Ajunsă la un anumit grad, absența corelației produce complecta slăbire a vieții, adică moartea. 1) Las la o parte aici considerațiile morale pentru a rămâne ex clusiv pe terenul economic. Considerațiile morale au o mare impor tanța dar ele depind de o altă știința. 2) Aceste două fenomene se contopesc, Și viciul poate fi consi derat ca o nenorocire, căci este o boală psihică. k �* 32 I 4 ! ; j I. N0V1C0W Din punct de vedere psihologic, corelația între ființă și mediu este adevărul; necorelația, eroarea. Așa se face că adevărul pro duce plăcere, iar greșala suferință, greșala este ca o boală a spi ritului, și are firește, ca consecință, boala organismelor atât individuale cât și colective. A cunoaște, înseamnă a stabili o aso ciație între două fapte. Când această asociație e conformă cu realitatea faptelor, ea este un adevăr; când nu-i conformă, e greșeală. Din nenorocire, noi n’avem prilejul de-a stabili totdeauna asociațiunile adevărate; din contră, facultatea noastră de-a ne înșela este exact proporțională cu facultatea de-a vedea justInteligența omului zice Bohn, care este pentru mulți facul tatea de-a cunoaște, nu’i ea oare mai curând inaptitudinea de-a pătrunde realitățile? Animalele cunosc un număr foarte limitat de fapte, dar cad într’un mai mic număr de greșeli. Din acest punct de vedere ele sunt într’o situație mult mai avantagioasă ca omul. Acesta știe multe lucruri, desigur, dar inventează in acelaș timp și o cantitate corespunzătoare de teorii complect eronate. Situația de om este deci, într’un oarecare grad, mult mai rea decât cea a animalelor, căci nenorocirile, provenind dintr’o fa'șă interpretare a faptelor, sunt mult mai mari decât cele ce provin din pură ignoranță. După cum în existența biologică, sănătatea și boala sunt două fapte paralele și simultane, ca două fluvii care își împreună apele, tot astfel în viața psihică, greșeala și adevărul merg mână în mână de veacuri și tot astfel vor merge întotdeauna. In domeniul economiei politice, greșala fundamentală, Arhiman-ul, spiritul cel rău care împiedică fericirea o’menilor, este ideia că spoliațiunea poate fi de folos. Dacă ne-am putea vindeca de această boală mintală, ches tiunea socială ar fi imediat resolvită. Am arătat mai sus că cele trei izvoare principale ale mizeriei sunt cataclismele, viciul și greșala. Niciodată nu se vor nimici nenorocirile. Ele atârnă de condițiunile defavorabile ale planetei noastre, pe care noi le putem atenua într’o oarecare măsură, fără a le anula complect. Tot așa suntem neputincioși contra viciului care provine — în parte — din fapte naturale (imperfecțiunea psihologică a omului). Dar suntem mai bine înarmați contra greșelii, a cărei acțiune este infinit mai vătămătoare decât cea a nenorocirii și viciului. Remediul contra greșelii este predicarea adevărului. Greșala este remediabilă, căci progresul neîncetat al științei distruge zi cu zi câte o eroare. Nu-i cazul deci de-a despera. Mai curând sau mai târziu adevărurile economice vor sfârși prin a se impune opiniei, spo liațiunea va apare păgubitoare, iar mizeria va fi stârpită. j1 i if ■ 1 �1 „PROBLEME 51 IPEl“ Publicattune periodică Director: A, A^LUCA Această publicație, de înaltă valoare culturală, pune pe cititori în con tact cu problemele superioare și eterne ale vie|ii, familiarltându-1 cu Ideile îndrumătoare ale gânditorilor Iluștri. Pentru cine vrea să cunoască miș carea Ideilor ce determină progresul culturel omenești va citi cu folos aceste scrieri: I. Hlhall Emlnescui Probleme și analise filosofice, descoperite și comentate de Octav Mlnar, cu numeroase vignete de artă. 64 pg. mari, hârtie W. Imm Kant t Religia în limitele rațiunii, cu un studiu introductiv de C. Rădulescu-Moiru, Membru ol Academiei Române. 64 pg Ilf. Henri Bargson > Sufletul șl Corpul, cu un studiu de Mtrcea Djuvara, conferențiar la Universitate 52 pg. . . . , . . . • IV. Jean laurăsi Pagini alese, cu studii asupra autorului de G. Brandes și Romaln Rolland 52 pg V. Osslp Lo uri4 i Sociologii Ruși: Herzen, Kropolkin, Bakunln Kowalewsky, Lavrov, Novlcow. 32 pg VI. Romaln Rolland: Umilă viată eroică, (pagini alese) cu un studiu de Stephan Zweig 48 pag. Vil, Pcof. Dr. Gh. Marinescu: Problema Bătrâneții 64 pg. . • VIII. Henri PoIncarA i Morala și Știlnfa, cu un studiu asupra au torului de Gaston Milhaud profesor la Sorbona. 48 pg. ... IX. Anatolo Franco t Gânduri și Lumină 32 pagini X. I. R. Macdonaldi Spre Socialism. ........................... XI. Ernst Haeckel: Nemurirea Sufletului, cu un studiu asupra au torului de Prof. Dr. Gr. Anlipa, Membru’nl Academiei RomâneXii. Emile Boutroux s Esența Religiei f- UI 24 „ 20 „ 15 „ 15 15 „15 „20 >> 24 » 20 „15 15 15 15 A.’bonaLXxxezxtnl la întreaga serie COSTA: 200 Lei A ft ;r-'\ A Cereri și mandate se trimit d-lui A. A.-Luca. str. Calomfireacti, 7 — București i L E JI Lucrări îzx prepauație ii i I i 1 1 Cloethe i Pagini filosofice.—Pascal i Dumnezeu șt OmuL Fr. Lassala Ștllnja șl Muncitorii.—Aug. Comte: Idei și Precepte.—F. W. Fooratar: Cristși sufletul modem— Lclbnlz: Monadologla. L. Tolslol: Există Dum nezeu 7 „Ke'V'ista Ideilor** un număr gratuit de probi oricui h cerero Red, șl Adm. București. - Str. Calomftrescu 7,—Telefon 76/11, > � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XX (1901-1947) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Sociologi ruși. Herzen - Kropotkin - Bakunin - Kowalewski - Lavrov (1924) Subject The topic of the resource Herzen - Kropotkin - Bakunin - Kowalewski - Lavrov Description An account of the resource Ossip Lourié 32 p. Creator An entity primarily responsible for making the resource Ossip Lourié Source A related resource from which the described resource is derived colecție personală Publisher An entity responsible for making the resource available Tipografia „Triumful” București Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1924 Relation A related resource Colecțiunea „Probleme și idei” Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant București, 1924 1924 Alexander Herzen anarhism biografii broșură București istorie Jacques Novicow Maxim Kowalewski Mihail Bakunin Ossip Lourié Piotr Kropotkin Piotr Lavrov sociologie