8 10 549 https://anarhiva.com/files/original/e4f74496d9904f49b16c488167a9cc79.pdf e877f2cff0824089017f8d8209a035ce PDF Text Text WLIRCEA c. g--,OSETTI NUVELE ANUL NOU. SPOVEDANIA' UNEI nariaNDE. UX ROMANCA. BALANUL. PRIETENUL MPS ZINCA PRIMA CIOCNIRE. --14 IULIP AL MAMEI BERNARD. LACRIMI DE MAMA. . PORTRETUL LUI MIRCEA ROSETTI NOVA BIOGRAFICA ; . BUCURESCI TIPOGRAFIA JR.OMANI)L", PA ROL S:rada Nmnei H fi ladnarT. 1882. pOBT., ��o PO a NAIUJ AUTOR Waide.,...,............ VOL 111:...4(01 1.-,.0.11111L...1c5c2... MIRCEA C. ROSETTI NoT totT care'l plângem se nu ne scurtam clurerea, cad mult a meritat el acest ultim omagiti, acésta ultima desmerdare a inirnelor nOstre. PlapAnda ficire a amintiHI trebuie se fid mult udata, spre a remiinea viciie in sufletul omenesc, ce mistuie trecutul si se branesce din present. Se vorbim mereil de Mircea, pentru ca el se fia tot-dé-una cu no'f; e bine pentru societate, e bine pentru tinerimea mistra, de a'l tine prin amintire langa noi. Se pkingem gindindu-ne la vieta luI de suferinte; la acea copilarie si tinerete tre- cuta pe patul de durere. �II Se gustam prin amintire farmecul spieltului seri : se ne arnintirn de observatiunile fine si pètrunddtóre, de glumele delicate, ce curgeau neincetat de pe buzele lui, chiar §i in midlocul celor mai mari suferinte, chiar §i atunci and nu mai avea nici o indoiald de sfirsitul seü apropiat. Se culegem in fine, ca ultima mângdiare, ceea ce ne póte lasa acestd viéta atat de scurta printr'o suferinta neince- tatd de 28 de ant Mircea s'a ndscut la 16-28 Ianuariii 1850 la Paris, in timpul esilului patriotilor românI, in urma evenimentelor de la 1848. Conceput i purtat in primele clocotiri ale sirntimIntelor genercise ce se reversati din marele sufiet al mamel si al tatdlui seri, Mircea pare a fi primit de la acestd origine focul sacru al simtirel. Mic, el nu era ceea ce se numesce obicInuit un copil stralucit ; nu fermeca pa- �III rintii prin precocitatea, prin glumele si prin jocnrile IA der ii desmerda stand adesea cu capul pe peptul lor ; el era, cum sunt mai adesea in copilaria lor Omenil superior'', un copil ce se desvolta incet ; vorbea putin der tot-de-una nemerit. Parintii ail pastrat cuvinte de ale copilariel fiului lor, cari aretail de pe atunci o inteligenta superiOra, sub esteriorul sal greoiti, caci mi- cul Mircea era cel mai solid si mai sanetos din copii d-lui Rosetti. La versta de patru ani si cate-va luni avu un accident nenorocit. Era in trasura impreuna cu mama si sora lui ; jucandu-se, se racjima de usa; acesta se deschise fara de veste, si copilul se rostogoli pe paveti; rota din urrna a trasurei ii trecu peste piept. Mama 14 in culmea desperarei, dar neperclendu=s1, ca in nicl o akä ocasiune, presinta de spirit, isi lud copilul in brace si intra intr'o farmacie. Baietelul nu simted nimic de cat ua tuse cam astmatica. In �IV farmacie s'apoi acasd i se deterd tOte ingrijirile medicale i medicil declarard cd ac- cidentul acesta n'a lasat nici ud urmä. Un an dup'acest accident astma se declard. De atunci bóla nu l'a mai pdrasit. Vestitul doctor Trousseau, in ingrijirile ce ii dete necurmat, descoperi dupii cat-va timp cd suferea i de gutd, mostenire de la mosil sei. TOte somitatile sciintei deterd ingrijirile lor acestui copil, ce era un subiect rar si curios pentru cercetärile lor. Doctorul Trousseau scrise chiar, intr'una din lucrdrile sele, despre casul miculul Mircea, demonstrând o teorie noud despre astrna in raport cu guta. Cu tote acestea, micul Mircea crescea si se desvolta, in fisic §i in intelegintd. In diva cand fu permis patriotilor romiinI a reintra in Ord pentru care el 41 sacrificaserd averea si cei mai frumosi ani al tineretii lor, Mircea avea sépte ani. �V De ad inainte, tote luptele sustinute de parintii sél si de amicii lor politici, pentru rAdicarea sociall si politica a Romaniei, se petrecura supt ochii sëL Inima sea batu de tote nobilele simtiminte, pentru propagarea cdrora toti ai sel erail cei mai neobositi apostoli. La acéstä scOla i se forma spiritul i sufletul. Apoi and acésta educatiune morala fu desdversitä prin cultura intelectuald, prin studiele largi solide, la cari el se deda cu ul adevdrata pasiune, Mircea sciu se probeze cä era capabil de a deschide noul i vaste orizonturi principielor i simtimintelor in cari fusese crescut. In 1864, in urma loviturei de Stat, familia lui Mircea se retrase la viia d-lui Ion Bratianu langa Pitesci. Ambele familii, Ion I3rätianu i Rosetti, nu formara de cat una singura, unite prin farmecul acelei amicii nestramutate, care a legat tot-d'a-una pe sefii lor. Ua inima i ua inteligenta ca a �VI lui Mircea nu putea de cat se profite din vieta in comun a acestor doui Omeni, a acestor cloud familii. Evenimentul de la Februariti 1866 readuse pe familia Rosetti in Buouresci. Mircea, care studia de mai multi ani in casd, supt directiunea mamei s'a pdrintelrff seri, incepu a urma regulat cursurile liceului Mate! Basarab. In tot acest timp, bOla de care suferia nu inceta de a '1 chinui. Ea se manifesta in acéstä periOdd prin accese destul de dese de astmd, cari desvoltail din ce in ce mai mult emfisema pulrnonard, produsä de ensasi astma. De eke sute de ori nu am vecjut atunci pe acest tnër cu fata atat de simpatica, cu ochiul atat de espresiv, indouit supt greutatea suferintei lui, respirand cu mare anevointd, si totusi plecat pe cartea sea si studiind neincetat. El se intrerupea nurnai din timp in timp spre a spune uä glurna, ud epigramd; se �VII intrerupea Ana. 0 mai bucuros spre a spune un cuvént de mângalere recunosc6tOre ma- ma séle, care cu o nespusa duiosie nu '1 perdea nici ji nici nOpte din vedere. In 1871 Mircea, care terminase liceul si a cdrui sänëtate slabise Arica in urma mai multe bronchite, pl6ca in Francia, cu parintil 1 cu fratii set in incloitul scop de a V completa studiele si de a ti ingriji sénatatea cu ajutorul maiestrilor sciintei. Cu tote ca fu silit a merge cu mama sea la felurite bai, s'a sta ernele in Pisa, in Nizza, in Ncapole, in Menton, totusi in anul 1873 el 1sT trece cu succes bacalaureatul in Paris. Apoi, de si inamic al titlurilor, el intelege partea practica a vietei, face concesiune prejudecatilor, si se pregatesce d'a trece licenta in litere i esamenele cursurilor facultatii de drept, unde si trecu cu succes primul esamen i se pregatise a trece i pe cele-l-alte. Studiele universitare regulate nu '1 ocupaii �VIII ens6 de cat in a doua ordine ; adev6rata at ragere ail pentru densul studiele filosolice, mai cu deosebire cele ce se ating de cestiunile sociale. Este apr Ope de prisos a dice cd un asemenea spirit nu putea se imbratiseze alte idei, de cat cele mai naintate. In Paris, in acest vast cerc de lumini, vederile i se largesc, spiritul i se radica ; el intra chiar inteuä parte din miscar ea sociald si politica a acestui laboratoria al sciintei sociale. Actiunea lui era conclusä de simtimintele generOse in carl fusese crescut, cu tendinta, neapëratd ori-cdrui tene'r ce 'ssi are inima bine pusa, de a merge mai departe, de a trece peste prejudecdtile si imperfectiunile societatif in care träim. Cu tOte acestea, Mircea nu era numai omul abstractiunii. Natura il indestrase in tOtä puterea, cu rationamentul trebuincios spre a face dinteensul si omul practicei, �lx al aplicatiunii. Ast-fel s'a revelat el anca din anul 1876, cand incepu pentru densul adevërata epoca a produceril. In scurt timp el se face cunoscut, iubit si pretuit in numerOse cercuri la Paris si la Roma. Irnmonnentarea marelui cetatian trances Michela fu pentru Mircea prima ocasiune, in care se areta talentul sèü oratoric. La banchetul ce intruni sése sute de studenti in sala Ragache, a doua gi dupa immormentare, Mircea Rosetti rosti un discurs, care produse ua adinca impresiune, atat prin inaltimea vederilor si no. bleta simtimintelor, cat si prin puritatea si frumusetea forma Din acea cji reasicurat el ensusi: asupra aptitudinei sele oratorice, luâ adesea cuventul in public, si vocea lui sonora, fata-I espresiva, forma-I artistica si cugetarile-I luminOse, furl tot-d'a-una salutate cu un adev'erat intusiasm. Inteua intrunire facuta in scop de a a- �x . junge la uä fraternisare a studentilor de tOte nationalitatile, Emile Gautier, orator socialist fOrte cunoscut in Paris, rosti aceste cuvinte: Prin ruinele ânca fumânde ale Strasburgului, se intindem mAna fratilor nostri din Germania. 0 mare furtuna se radica in contra acestor cuvinte, atat de marinimcise in fond, si intrunirea deveni tumultucisa. Mu IV se adresara atunci la Mircea, conjurandu'l se caute a potoli spiritele; el cedâ staruintelor atnicilor se'f, si reusind a face se fie ascultat, readuse, prin caldura espresiunii, prin soliditatea rationamentului seti, linistea si armonia in sinul intrunirii. Discursurile lur in asemeni ocasiuni, erail adevdrate consilii ; el cauta a indrepta erorile si ratacirile pe car! le observa in miglocul societatiI unde se afla. Predica moderaiunea in forma, si caldura si credirqa in fond. La un banchet dat in 1880 in Paris in onOrea d-lui Bignami, directorele �Xl unui (liar socialist italian, Mircea c}ise amicilor sal politici aceste profunde cu- vinte : Cred ea Lavelay cu lstoria proprietayil i Stuart Mill in ultimele sale lu- crari aü facut mai mutt pentru socialism de cat Proudhon cu faimosul sëü strigat : La proprietei c' est le vol (proprietatea este hotie). Ce n'ar fi facut un asemenea om, décd sanatatea 'f-ar fi permis se intre in vieta practica a terei sale ! Mircea arata in acela timp ce putea se devina ca scriitor. In 1876 el publica prima sea nuvell, Spovedania unei murinde; urma apoi in 1877 Blanul, 0 romeincd, Prietenul meg lem ; in 1878 dete publicitatei nu- vela Zinca, apol in 188o Prima ciocnire. El publica tot-de-o-data intr'ua brosura studiul sail, atat de insemnat, asupra magistraturei, propunend neinamovibilitatea si sistema electiva pentru intarirea acestei a treia puteri a statului. II �XII In limba italiand, in almanachul socialist din Milian, el publica un studiü asupra avocatilor, intitulat ,Prostituirea adevIrulur . In limba francesa, el scria pentru un diar, o mica nuvela 141 lulifi al mama Bernard' . Tote aceste diferite lucrari, cari nu erail de cat un inceput intr'ua cariera ce era se fie stralucita, pOrta sigiliul personalitatei séle bine caracterisate. Semetie inaltare in cugetari ; forma purl si artistica ; patriotism, revelandu-se in scop, in fond si in forma ; inlantuire perfect& in tOte i- deile sele, pe basa acelorasi principie sociale i politice. Mircea era de ua fineta si de u4 de i_ catetä rarä in analisa simtimintelor; acésta arata propriele sele simtiminte. Mama era pentru densul un obiect pios si miscator. Si cum ar fi putut se fia intr'alt-fcl, pen- �XIII tru un suflet ca al sal, and avea neincetat sub ochi tipul eel mai sublim ! In nuvelele séle, caracterul cel mai inalt, natura cea mai alésä este tot-de-una marna ; acestä mama e numai iubire i devOtament; ea este capabila de ori-ce sacrifici, caci viéta nu i se pare a fi a lei ci a copiilor iei. In primävera anului acestuia and Mircea ash' greil bolnav, incepuse o nuvela, al cdrui titiu era Lacrdmt de mamd. Este ua perdere sericisä cä n'a mai putut sfarsi acea scriere. Mircea a publicat i ate-va incerari social; precum : Ciirmuip ci Ciirmuitori, lurrare publicatä in qece numere ale Ro-anauhd, uä criticg asupra Filosofiet sciini asupra Comentarielor declafd ratiunei drepturilor omaui" din 1789, cu ocasiunea esirii de sub tipar a cartel d-lui Ernile Acollas. In micilocul acestor mid lucrari, cari intrerupeati din timp in tirnp monotonia �XIV unei esistente chinuite de o suferinta neinduplecata, Mircea cugeta neincetat la o opera de cea mal mare insemnatate. Sub titlul st&pnii nostril', el pregatia uã scri- ca va fi opera luI cea mare. Ea era un studiü ere care, spunea fratilor seT, critic al societatil, in forma de , Consilie date de un sclav stdpii nzdut sea.' El voia se coprinda in acésta lucrare tOta organisarea sociala ; in acest scop el studiase i studia neincetat legislatiunea tutor terilor civilisate, tote iormele de guvern, instructiunea publica in tote tdrile, administratia financielor, justitia, politia, politia moravurilor, prostitutiunea, etc. El lucra the dece ore pe di, ori de the ori bOla nu'l strivea; necontenit era cu cartea i cu condeiul in mâna, adunând note i insemnând ideile autorului i cuo-etarile ce isvorail din lucrarea oindireI si3le asupra operilor ce citia. Nimic din tot ce este insemnat in literatura i in �XV sciinte nul era strain : nimic insemnat nu aparea se nu fia indata citit de densul. Numerul de note ce el lasa, este forte insemnat. Multe dintr'ensele nu se pot in- telege de cine nu l'a urmarit pas cu pas in lucr'arile sele. Unele ense din aceste note sunt destul de lamurit clasate pe subiecte, §i este cine-va care va sci se le inteléga 0 se Lea pe ori-cine a le intelege; acesta este cel mai bun amic al lui Mircea, este confidentul gAndirilor sae, este acela care inlocuia din când in când langa bolnav chiar pe mama sea, este fratele sëü Vintila, cel mai iubitor §i mai devotat dintre frati i cu care, find mai potrivit la versta, a putut avea mal marl legaminte. Nu este indoiala ca tin asemenea frate §i un aa amic nu va lasa se fia cu totul perdute pentru societate, cel putin ua parte din materialele adunate de lucrätorul 0 de cugetatorul neobosit ce nu'l mai 4vern prin- �XVI tre noi. Aceste materiale, fid cum ne r6min, pot avea in forme, pentru socie:;;i tate un interes real si pentru cititori o viie atragere. Cu tote cd Mircea era un scriitor distins, el era incl mai mult orator, ceea ce parea a'l destina la un mare rol politic, de Ore-ce conducerea este mai mult a celor ce sciii se manuescii cuventul, de cat a celor ce scia se mänuescä péna. El nu scria fära Ore-care anevointd ; vorbia ensd cu o inlesnire admirabild; si tocmai atunci and vorbia sub inspiratiunea momentului, era mai seduce"tor. Intr'o intrunire politica electorald la Vincenne, fu silit se vorbOsca, farã a i se lasa timpul se cugete un moment ; anuntat publicului de preedintele intrunirii, atunci când cduta Arica a se apara de acestd grea insdrcinare, privirea lui se opri pe un drapel ce purta inscrierea ,Libertate , egalitate , fraternitate;" cu acestä �XVII temd ata de mult tocitd, el gasi totu§1 cugetdri noui §i originale, interesâ i cap- tivA pe auditorul sëü, care! facu o ovatiune intusiastd. La Roma, in se fdcea o manifestare comemorativa a mortei lui Mazzini, 1877, pe mormentul lui Quadrio, discipol distins al marelul cetatian italian. Mircea Rosetti, impreund cu fratele sëü Vintild, duserd o cunund de imortale spre a o depune pe bustul lui Mazzini, in numele democratilor roman!. Intentiunea lui Mircea era de a depune acestä cunund, dicend numai atAta cd e din partea democratilor roman!. 0 data ensë primul cuvent rostit, temperamentul seri de orator il impinse mai departe ; in loc de cAte-va cuvinte, el rosti in limba francesä un discurs, atAt de bine cugetat i atat de calduros simtit in cat auditorul sëü fu micat pene la läcrimi. Când termin5, , mai multi barbati insem- �XVIII imbraciard ; toti cereati sel fid presintatI spre a'f stringe maim. A doua cji presedintele cercului republican ceru In! Mircea i fratelui sal Vintild se le facd onOrea de a veni la intrunirea membrilor cercului, ce doriati s'd le facd cunoscinta. Primirea fu din cele maI onoratOre; presedintele dise membrilor natl. 11 cercului, presintandu-le pe Mircea: n'arn trebuintä se ye spun cine este, il cunOscetl, l'atl audit ieri;" apoI ii adresd cuvintele cele mai magulitOre. Mircea respunse cu Ufl noti discurs, care avea de temd, ca mai tote discursurile sele, tot scumpa luI patrie- romând, despre care in Roma mai bine de cat ori unde se putea vorbi cu mai multd cdldurd vi cu mai mult resunet. Dupd acésta mernbrii cerculuI si altI numerosI cetdtenI, depusera car* lor la domiciliul fratilor Rosetti. Mircea, repetim, era ndscut orator ; avea �XIX vocca, gestul, frasa :?i mai pre sus de cat tot ochiul ; cu ud privire 1§1 judeca auditoriul ; apoi 41 mänuia ast-fel subiectul in cat ca.,tiga pe toti ; chiar cei cari la premise il desaprobaserd pOte in cugetul lor, la conclusiuni il aplaudail. Lucru destul de rar, mai cu sanä la scriitorii §i oratorii Romani. Mircea nu spu- nea nici ud frasa de prisos; totul se inlantuia, totul era trebuincios pentru desvoltarea subiectului sal. Nuvelele ce el a publicat n'ail numai intentiunea, mai mult sal mai putin banald, de a spune uä istovid, destul de bine conceputd §i povestitd, 'pentru a fi cititd cu placere. Tote ail un scop mai inalt; cele mai adesea acest scop este de a bidui ceia ce i se pdrea un viciil sal la prejudecatd sociald ; tot-d'a-una ele fac apologia simtimintelor inalte, patriotismul, generositatea, devotamentul, etc. Cu cat mai nesuferite ar fi fost sufain- �XX tele sele aprOpe neincetate, deca iubirea studiului i farmecele unei irnaginatiuni bo- gate s'a uner cugetari profunde nu l'ar fi fäcut se uite in parte propriele see dureri. El is! iubia biblioteca cu un fel de iubire parintesca; o completa meretil) si spre a o ingriji nu avea incredere de cat in fratele sëti Vintilä, cel mai metodic dintre bibliotecarf. Din anul 1878, sanaatea luf Mircea incepuse a se ruina cu o mai mare repecjiciune de cat mai nainte. Iernele mai cu osebire Ii erati cumplite, de si petrecea in Ita- lia. Dcimna Rosetti, sta luni intregi, cu el si langa el. Ea era pentru dCnsul mama, garde-malade, bucataresd, arnica., lectrice, tovards al cugetarilor sele, i lupta, cu mintea si cu ingrijirilel de tot felul, spre 1) De la versta de 20 de ant el n'avea de cat una suta de fraud pe luna, pentru imbatcarnintea §i t6te trebuhnele sele personale; abia de vre-o tret ant avu 200 pe bull. Cu t6te acestea, a fácut o bibliotecl frum6s1, variatg. i alésä. �XXI a retine un suflet iubit in corpul ce sldbia mereti in bratele-I mangaietOre. Vera Mircea se simtia mai bine ; el mergea la Paris ski la bai, er and era mai bine revenia in tell., uncle tatäl seri, pironit de datoria de cetdtian, sacrifica simtimintelor lui patriotice, dorinta cea mai arcletóre si detoria de tatd si de sot de a insoti pretutindeni pe sotia i pe copil sei. Anul trecut Romanulti intra in al douacjeci i cincile an al esistentei see. Un mare numer de cetatiani voirg se ofere, cu acesta ocasiune, d-lui Rosetti un banchet, in care se 1 arate simtimintele lor de recu- noscintä, de tot ce a facut el pentru a- cestä Ord. Acestä serbare intruni, firesce, intréga fa- milie Rosetti in Bucuresci. Mama mai anteiti i apoi cei trei fii venird de la Paris. Nimeni, din cine 'i-a veclut in sera sosirei lor in Bucuresci, n'a putut se uite simtirea clureresd ce a incercat la vederea hit Mir- �XXII cea, a cdrui stare bolndviciósd era acum isbitóre. Totusi, in mangaierile i multdmirile vietel de familie, sdn'etatea incepu se revind ; de mult timp pdrintii nu avuserd fericirea de a intruni la masa lor, pe toti copiii, pe fiica si pe cel trei fii al ei. pilele mai bune ale lui Mircea nu erati ensë de cat scirele ce apare intre doui nori. Ud umbra négra intuneca mai neincetat fericirea parintilor. Ingrijirea ce'i muncea de doue-cjeci si opt de an! ar fi sfärdmat de mult propria lor esistentd, déca ud sperantd nemarginitd, ud sperantd tot atat de mare cat le era si iubirea, nu le-ar fi rädicat neincetat curagiul si nu le-ar fi dat puterea de a lupta. Ce nu spera i in ce nu spera pdrintii langa patul de durere al copilului lor! Nimic nu le margin este speranta ; fie el i cu spiritul cel mai tare, tot vor spera chiar in miracol, in supranatural. ET ati trebuintd de �xxflI acestä speranta, i o clddesc chiar cu a- magiri voluntare ; alt-fel n'ar putea se lupte in contra durerii, V-ar da sufletul inainte de copilul bor. La banchetul oferit d-lui C. A. Rosetti la 27 Septembre, anul trecut, Mircea avea de gand se ia cuventul; se concertase chiar cu fratii lui Vintild §i Horia asupra subiectului despre care voia se vorbescd. El era ensd forte indispus i abdtut. Cu tOte acestea, veni la banchet ; der mai nainte de a se incepe discursurile, el se sirnti de o data forte reil ; puse pe ascuns batista la gull §'o umplu de sange ; atunci se retrase cat mai pe tdcute din sald, ast-fel cd putini prinserd de veste la plecarea lui. Abia ajunse acasa. i avu o mare vdrsare de sange. Forte dureros se sfaqi pentru familia Rosetti sera de 27 Septembre, inceputd in veselia banchetului. De atunci Mircea n'a mai avut de cat putine cjile in care s'a simtit ceva mai �XXIV bine, spre a face in prima-véra cAte o scurtä preumblare la sosea, insotit de mama sea. Iérna el a petrecut'o in camera sea , sub ingrijirile neobosite s,i nesfersite ale mamei si ale tatdlui seu ; chiar convorbirea 11 obosea si nu prirnea de cat fOrte rar. Singura lui distractiune era citirea; dimineta citea cliarele i cjiva, plecat pe cartea lui, el citea i nota neincetat. In miglocul suferintelor lui, cea mai mare grija a lui Mircea era de a nu face se sufere pe cei ce'l incojuraU; glumele, cuvinteIe de spirit, observatiunile satirice curgeaii din buzele liii, i faceati nu numai en pe parintii sel der chiar pe medici se uite câte-o-data mistuirea fisicd, prin vigórea vioiciunea spiritului. In Mali trecut, pdrintil creclurd cä o schimbare de aer ar face bine fiului lor si se mutard cu densul la sosea, in fostele case ale d-lui Daniileanu. Der bóla neinduplecatä Ii facuse opera; Mircea se sim- �XXV tea tot mai reti ; astma si emfisema avuseserd ca consecintä o ipertrofie a inimei ; Ancä din anul 1878, medicii semnalaserd acestd noud complicare in starea bolnavului ; acum el nu mai putea respira de cat cu mare anevointd; era lucrul cel mai dureros a'l vedea in silintele ce facea spre a aduce aerul in plamânii seT. Abaterea, care din timp in timp II prindea §i'l facea se vorbescd despre s1in2itu1 sëü apropiat, acum venea mai adesea. Ascundea de parinti tristelc ml gandiri, der sinitia trebuinta a le descoperi surorei sele, care petrecea ore intregl in lacrdmi, in urma acestor durerOse confidente. Medici!, cari erati in acelas timp i bun! amid, creclurd cd nu le este permis a ascunde mai mult timp parintilor starea desperata a bolnavului ; cu tote acestea, totu-si nu cutezard a vorbi, a rddica cu totul speranta, care in timp de 28 de ani de ingrijiri de tot felul, sustinuse puterile �XXVI parintilor; cine §tie ? 41 cliceati ace§tia, pete o minune a naturil I §i. lupta in contra mortel neinduplecate urma. Mircea voia se trdiascd; el sirntia intr'ensul comorile pe car! le adunase in atatia atii de studii §i de cugetari, nu se putea mangaia de a le duce in morment ; el iubia vieta, pentru cd sufletul sal plin de simtiri nobile, gasia un farmec nespus in a produce tot ce simtia i pentru binele poporului §i pentru mângaierea parintilor sel ; ,bietul tata, cfise el ciii-va inteud qi ; cate sperante a pus el in non In urma unor micarl' ale medicilor, parintif chiemard de la Paris pe al doilea fiih', pe Vintild. De .i acestd chiemare fu inconjurata de tot felul de precautiunf, spre a ascunde bolnavuluf causa pentru care se Idcuse, totiO Mircea nu era om a nu intelege ce insemna sosirea frateluf seri. Der placerea de a revedea pe amicul �XXVII s65 iubit, pe acela care'i impartdia tOte simtimintele, care '1 intelegea tote ideile, era atat de mare, in cat dupd sosirea luI Vintill, bolnavul avu c)ile ceva mal bune ; masa parintescd intruni din no5 de cate-va on pe intrega familie, afard de al treilea flu, Horia, ce se afla Ana. la Bruxelles, si pe care nu cuteza5 se'l chierne pentru a nu speria pe bolnav i póte fiind cd ei tot sperail ancd. Der orele trecea5 triste §i tAcute §i se citea pe fata fie-cdruia uä ingrijire mortald ; inimile era5 strivite sub ghiara durerii, buzele era5 inclestate. Mircea devenea tot mai slab; micdrile inimei lui ipertrofiate fdcea5 se tresard la fie- care bane intregul s65 corp; se vedea5 la Ore-care departare pulsatiunile violente ale arterelor Sermana mama veghia cliva i nOptea langa densul, ca perdutd intr'un vis Ingrozitor; era acum maT mult de cat ori and ca nfl suflet deslipit de acestd lume, care nu mai esista de cat pentru furl sèü iubif. �XXVIII In qiva de 20 Iuniti, pe la 1 2 ore, parintii, impreund cu Vintilä, trecurd un moment in camera de mancat ; ud servitOre chierna Indata pe Vintild din partea lui Mircea. Mircea Se simtise murind i 'I cbiarnase. Sdrutd-më, cpse el ml Vintild, cu dar cu destul calm. Vintild ii imbratia, §i'l sdrutA. cu Te iubesc, 11 c)ise Mircea.... scii, bi- blioteca mea este a ta.... ce mai am impartiti intre voi trei.... Vintila speriat, voi se ingane cate-va cuvinte de imbarbdtare ; parintii intrard, II sdrutard, se sdrutard, der el, sdrutandu-1 le dise : nu ye mai pot face acum de §i agonia incepu ; in cucat duren rend sosi i sora chiamata in tOta graba. Mama lupta prin tote micilOcele, impreund cu toti ai seT, spre-al smulge din noti mortii, der la doue ore §i jumetate Mircea espira, lipit de senul aceleia ce se pOte clice cä l'a alaptat trei-deci i doui de ani si jumaate. �XXIX N'a fost o despartire, a fost o sa§icre, ce lasa ud rand tot-de-una s'angerânda ; mama cu sociul si cu copii ei, II spälara cu apä si mirodenil, il imbracara; ea il peptena si apoi se puse langa el si urma a '1 freca, a 'I mangala mâna, intocmai cum fäcuse pen'aci, spre a 'I restabili circulatiunea §i spre a'l miingaia. Adoua-cli la 8 ore sera se facu immormentarea care fu ceia ce trebuia se fie. Nimic pentru ochi, nimic pentru desertdciune; totul vorbia numal sufletului. Se vedea carul mortuar al sdracului, cu doul" cal, fdra imbrdcaminte de doliii, cum il ceruse Mircea; der acest car era irnpodobit de mânele amicilor ; fia care aduse flOrea sea, semnul seri de iubire pentru amic, omagiul seri pentru omul superior ; negrul cadru al carului, dispd- rea cu totul sub florl, cunune §i verdetä. Nu se facuse nici invitatiura, nici avisuri; lumea aflA din intemplare si sute de Omeni din tote treptele societatl venird, cad il plingeati ; ei era5 forte numeiubiati, 11 �%XX rosi, i scurt li se paru drumul de la sosea la cimitirul lui *erban-Voda. Cu tote acestea, calea era forte lunga, si nOptea venise, cand clece brace amice radicarã cosciugul de pe carul mortuar. In intunecimea acestui cimitir plin de marl arbori si de triste monument; lumina faclelor 0 a candelelor, tremurand prin- tre morminte aretaii calea ultimel locuinte. si Luna se radica d'ul data ca cum voi densa se salute pe cel care se ducea. Nu se augiati de cat pasii pe nisip si suspine inabusite. Era durerea, durerea deplina, intunecata, fard litanil i fard marsuri funebre. Mama, tata, fracil, amicii se plecara nä ultima Orã pe cosciug, 11 mangaiara din nori, dér in tacere, i apoi nu mai remase de cat micuta candela care arëta cã suflet lipsia din Romania. Emil Costinescu. tin �ANUL NOU �ANUL NOU Am sinatit tot-d'a-una uà stringere de .',InitnA la sfirsitul anului ;i, copil cugethile mele se indreptati mai mult spre eel ce se sfirsia de eh spre eel ce incepea. Ace le dou6anca,, spre-clece loviri ale orologiulut, semnal a;teptat al imbrätistirilor s'al urä- rilor, acele lovituri ce tainic resura in mijlocul strightelor s'al risetelor, au avut tot-d'a-una ceva dureros pentilt mine. Cum? Ina qiceam ; toi fericiti ca s'a sfiqit anul ! Nici un suspin! Fost-aii toVi nenorociti ? Ce ? �-6nici unul din ei n'a iubit in anul ce trocu? Top nenorociti sed toi ingrati! grOsnicA dilemii! Este ore inerinte natura nóstre a ermta in yea a'll schimba sOrta, a trdi mai mull in viitor de cat in presinte, a voi tot-d'a-una noul i 'n ved noul ! Goethe fäcut-a se vorbescd, omenirca prin Faust? Weft vr'ud, chart, (lice lui Mephistopheles iubitul Margarita, d6ert vr'uit data void (Tice cesului de fatit opreste-te, esti frumos, atuna iu pop. arunca in lanturi, atunci consimt se m6" inghitA pamentul, atunci se sune clopotul mortilor, atunci esti liberat de serviciul ted, se se oprésch ca- dranul, se cap, acul si lumea se se sfirsésch pentru mine." Da, este in firea nOstrii d'a voi necurmat se ne imbun6t4im sOrta, se �- 7 -credern viitorul niai. frumos de cat timpul de faV1, se vedem Iilcle tre- cond fifth de phrere de fell, s'mtepthm cu nerithdare cele ce sant a veni. D(Sca tinIpu, qice Bouillier, d6ca acul ar merge pe cadran daph dorinta F;i nerhbdarea nOstrh, n'am avea nh vi6til mai lungh de cat aceea a unor insecte crI cresc, imbëtrancsc i mor in cate-va ore." Acestil credinth Iii viitor, acea dorinta de lacrari noui ne este folosiOre ca on-ce sinitimOnt inerinte speciei. Ar fi dee"' pe atilt de puerile cat §i de zadarnic d'a '1 nesocoti. Nu in con- tra liii voiesc a rhdica vocea. Nu in contra atepthrii nerribdititOre a neonnoscutalul, 111.1 in contra veseliel ce toti simt la anal non voiesc a protesta. A;;tepte onml minunt de la viitor, de vreme ce aa 'i este natura; aite-se �-8la el eu incredere, iubesat'l mal mult de cat trecutul ;ii de cid presintele ! Der acesta se nu '1 impedice d'a '0 reaminti ce nu mal este ; asteptarea fericirii viitOre se nu '1 &di se uite dulcele si duiescle ore ce a gustat in trecut: acesta as.): dori-o. Se nu fim ingrati; ingratitudinea, ca tote vitiile, este va6mátóre individului; s'apoi (Ate dulci suvenire, cite invetiiminte in eel mai dureros sea mai ne insemnat an! Natura nu cunOsce stirpiciunea. Clit ar fi de dureros §i vt6mtor ca omul se nu culega rOdele crescute pe locul udat cu lacrilmile sele ! De ce el n'ar da la 31 Decembre WI reamintire celor ce nu mal sunt ! Strigilte de veseliA si de fericire, linistiti-v6; nu ye voiesc rail ! DuiOse sCrbätori ale anulul nou, fill pe pace ; nu vitt se turbur a vOstrá veseliA. Departe de mine d'a voi �-9se 'ntrunesc lacrima cu risul, durerea cu. plhcerea, suspinul cu. speranta in acele (file fenicite, in cari omul pare a fi reghsit increderea copiläriei sele. Acesta ar fi a dori ceva contra Daturei, an fi a privi vieta supt ua falsh lumina., ar fi a rechdea In erorile acad religinmi, atilt de puternich finch, care a facut atta rëfi omenirit Den in ce ar fi mai putin vesel d'a serba un an ce nu mai este de ciit d'a serba un an ce 'neepe, child ensa0 mOrtea n'are nimic hist in sine0? S'a privit mult timp, 0 se privete finch, mOrtea en greza; §'acestrt pre- judecath, ce tinde a dispare cliii natiunile civilisate, supsisth finch numai din causa unor credinte religiOse. Cu tote acestea mOrtea n'are nimic intristAtor: ea nici ca esista. Nimic in natura flu mOre, nimic nu se nmte: totul se transformä. Acesa.], transfon- �- 10 mare necurmaM a materiel, considerata intr un mod. subiectiv ml póte avea niuic penibil, din contra, ea este mAngaietóre pentru speci. intr'un mod obiectiv, neap'erat citi ea face pe imidivid se sufere ; nici nil data C,nsi; transfor- marea naturalit a materiel nu pote causa onmhil disperarea ce ideia s6it vederea mor0l produce in sufletele religiose". Aa sthnd lucrurile in natura,, cnm reamintirea anulul sfingt ar putea intuneca urt serbare ? Cita ceea ce este adev6r en materia, este i en timpul, care §i dhisul n'are iliCi inceput iliPi sfir;it. Se nu prMiim d6r sfir§itul anulm ca un ce dureros : se serbam pe eel care incepe, cum se face full., d6r se serbam li pe eel ce se sfir§esce. IDe ce se despartim cu giiidul ccea ee in fapt este unit? Se serbam in s6ra �11 de 31 DecenThre tineretea in anul nal : der se serbAm §i betrrinctea in anul cel vechiii. Se ne pregiltim a culege florile Ce vor r6shri, der se nu uitiim d'a aduna ródele ce sunt cepte. S'avern incredere in viitor, der se ne folosim de treeut, spre a ne bucura mai bine de presinte. Se strigrun triiimciti 1876, der se nu uitthn pe 1875. Paris, Decembre 1875. �SPOVEDANIA UNEI MUR1NDE �STOVEDANIA UNEI MUUNDE . . Intemplarea fii,en ca hartiele mull incercatei familii X se vina in manele nóstre, hârtii din earl multe invotaminte s'ar putea trage, cacT. multe suferb* ne fac ele a cuMisce. Publican', fara a t;sterge q'a schimba nimic, afar de numele propril, tret scrisori ale sarmand dOmne X (Flo- rica) scrise din Nina, care sora sea (Marióra) la Bucuresel. Sunt 'Jae OIL din aceste scrisori, earl vor parea unora prea aspre, seti póte chiar nedrepte, este ens'e firesc ca Florica 86, fia im)sprita contra crediniclor Fi a civi �16 lisaiuriii mistre, ea care atilt de mult a plans_ pentru c'a iubit ! Este firese ca ea, lovititi d'uit b6lit care atilt de mult atI simtirea, se nu simtil, se nu scrie ea noT, d'aceia nu cuteziim a ,,terge nimic, de tem5, d'a nu denatura totul ! Florica chtre Marióra Nizza, 27 Martie 187 . . . Voi-vel, dulce surióril, a citi scrisórea ce ti-o trinnit ? Credo-Yet tu ch anctI sunt demna d'io, parte din a wistrA inbire? Nu rig cc se petrece in inimele velstre, nu sein cum vett primi aceste rinduri ce yin de la biata Florica vóstrri4 ma scia de nu le vett arunca eu pripiti, de t6mil ca ele se ye milnjescit pe voi earl suntetl curate de orl-ce p6cat. Nu tifl ce �- 17 ganditi, nu sciii de 'ml veti putea da, fiii li de milh, acea iertare ffiriti de care rm voiii a nmri ! Dex eine 'mil spune ch me veti crede ? De ce se nu ye nairq spuindu-ve c mor, eti care v'am mintit in ultima shrutare ce v'am fost dat ? Cum ati crede uh fiintil care l'a crdcat jurilmintele, care la sociul chruia jurase vecinicA, credinth, care v'a litsat in lacrimi spre a se duce cu cel ce o iubia, cum m'a,01 crede pe mine, care fhril, a fugit de, nici ui impotrivire m'am aruncat cu foc in bratele omuluX iubit, care thrii nici lla lupth am lhsat p'un strain, cum il numesce lumea, se'ml §tergiti sfilnta shrutare ce mama 'ml dase cu pufne ceasuri. mal 'nainte ! Anch and a mama' duiósh voce gichidu'rni. 4llnic cu iubire : fetico, al radare, eine scie, póte cu timpul bilrbatul Ceti se va schimba, póte 2 �- 18 blandeta ta, dragostea ta nemrirginitrt, strtruinta ta d'a '1 iubi Ii vor deschide ochii. Nu iuta, dragrt, crt supunerea este datoria nóstrA si crt a suferi este sórta femeiel". Aud acum acea sfantrt voce, der atuncea mrtrturisesc citi nimic nu vedeam, nu sim- tiara, nimic nu doriam de cut pe el, pe el ! Nu Kill cand, nu scia deca voiti putea sfirsi a mea durerósrt spovedanirt, nu scift de nu me vor pilräsi ptme intru sfirsit slabele puteri ce nd-ati rCmas der déca vointa are putere asupra trupului, dem vointa póte ceva, jur, pe dragl3tea vóstra, crt mi voiti muri pene ce nu vol sfirsi cele ce simt trebuinta a ve, spune ! TJn foc arde a mea inirnit, suspinuri es din sdrobitul meti pept, lacrtimi Aura din ochil mei si iii impedicrt a vedea hartia pe care tremurrt condeiul men... �- 19 Cu tote acestea 'MI pare cil nu mai sufer, cilci sufer cu tine, vorbese cu tine dulce, dulce suricia . . Ali ! ce fericitrt mi fi de 'mi-ar fi dat se pot plange la piciórele mamei, se pot plange in bratele tele, se and vocile vestre Clic'endu-mi : te iertilm, te iubim ! Der eine 'ml spume cii me iubiti aria, ? me indouiesc d'a vOstrit iubire? Nu! nu!... ceva 'ml ioptesce tainic cA voi cMcii aveg puOnA, iubire pentru Florica vóstrA ! Dulce .i. sfintii §ioptil, §ioptesce, §ioptesce mereu ini- mei mele cit mama, a sora andi me iubesc, §ioptesce, awl' a ta ,i.optA, alinil focul ce me arde §i. redA vieta sufietului meil. 0 ! dulce copilliria Inca, desmerdat al maicei mele o ! privire pliniti de dragoste a alor mei, ati perit pentru mine ! Val, vai, nenorocita de mine! Ce am fitcut ? Ce o! am filcut ? �- 20 Lacramile ce venal' ii u§nrara putin; voiü incerca deeI, Mari Oro, a urma jalnica'mi utrtire. Dér spune-ml tu, mal anteiu, ce face biata mama, spune'nd cat am facut-o se sufere, cat a plans, eat i-am amarit Vele ; spune-mI de se póte ea ea, ce a ro§it de mine, sc me iubesca awl Val! de ce din causa grerla mele se sufere cel nevinovati ! De ce vol se ispaitI en laeraml de foe pecatele mele? Spune-mi, suriOro, dem a venit la atulul vostru ea Florica vóstra nu mal are mult a suferi, dem scitI... dér nu plange suri6ra, voiti trai, voiti trai nu voin muri pêne nu vol fi primit en sarutarea vóstra iertarea reului cc v'am faeut ! Biata mama, biata mama !... �21 Florica, Mariórei Nina, 30 Martiii. Dragrt surióri-i, ancrt n'am putut stirt;,i scrisOrea intreruptiti de unit 4i prin venirea lia, cad doctorul m'a silit a sta in pat §i din pat nu pot a'0 scri, cci el stiti langit mine mai tot timpul ;4i langit dênsul nu voiesc a plange. Cat sufere cand me vede plangênd, cat sufere cand vede rape- qiciunea cu care prsce cruda MA ce me consumrt! El scie bine ce am, scie cit sunt perdutil ; der tot sperà in a mea tamrtduire; tot se indouiesce de ce i-se spune, de ce vede; tot asceptiti lecul ce nu va sosi, tot luptit, tot crede: Mei el iubesce! lubesce li mi. '0 póte inchipui ca mOrtea se póta desphti ceea ce inima a unit ! Asti41 velêndu-me sculatrt §i. cre46ndu-me mai bine, a elit, supuin- �- 22 -du-se rugheinnilor mete. Stint sin- gurh, voiti plange deei din nal cu tine, chef nimica nu 'mi potolesee asa de bine focul ce me arde ea lacnamile co yens vorbind en tine. De ee nu pot plange intr'una? Pentru c'am gresit, pentru c'am nesocotit legile &cute de Omen'', pentru ca eit, milritath en un om co nu scia ce este iubirea, am voit a inbi! Am iubit, am ascultat inima mea, am despretuit legile vOstre! Nerusinare farh nume! path vecinich pe numele mai, am iubit eand n'aveam dreptul d'a inbi.-- Am ascultat natura; am ealcat legile §i. cuviintele! Ab ! sciti ea nit asemene nelegiuire nu se pOte indestul pedepsi, scia eh ort-ce asi face, oni-eari an fi pointa mea, sunt IA femeie de nimica, rusinea, batjocura lumil, risul tutunor ! seiil, sciii tot si en tote acestea tote �- 23 n'ar fi nimic de n'ar fi mama, de n'ai fi tu. Ceea ce ense milresce a mea nenorocire, invenin6zit a mea suferintrt, amilresce a Inca durere este di, fuel pe el nu '1 pot face fericit! Nu'l pot face ctcI iubirea inea, iubirea Int nu me impedicit d'a ro§i chid in- têlnesc un chip cunocut. Rorsc, sufer... per ! Val voué, cart vett incerca a infrange moravurile i obiceiurile unusi popor, vat VOUe chci vei peri uciI de ense§1. cutesanta vOstrA ! Desfid pe ensuO: acel Dumneqeti, dare care miat inidtam ale mele rugi, te desfid, Dumnegeule, oil-eine at fi, ori-cart ar fi puterile téle, te desfid, d'a nu te supune obiceiurilor, moravurilor, deprinderilor unul popor, ori-ctit de stupide i de selbatice ar fi ele! Revin, suriórA, la a mea spove- �- 24 danih; ems6 nu 'V. pot agralui eiti iari lull voiti perde irul, awl' nu eft carmuiese ale mole cugetilri, ci ele m6 due pe mine, m6 due, m6 due ri une-ori ma de iute, iii cat nu pot a le urma, cad. obositA, inima 'mil bate c'utt thriA nespusA, perd suflarea, lin mai val, nu mai aud, nu mai simt... ah ! ce ferice sunt atunci! Scil, Marióro, modul in care am fost crescute ! scil cat d.e putin s6i1, mai drept, cat d.e reit ne era lumea cunoscutti la eirea nOstrii din eóla. Scil tu multe din cate asl voi a 'tt spune; ens e. totqi imi stri a ti-le reamhiti, nu dóril spre a 1116 incerca micrra culpa, nu cu gand d'a spàla pata ce o port intiptirith pe fruntea mca, ci numal spre a face cu tine ceea ce fac cu mine, numai spre a 11 spune ceea ce cuget, numal spre a rev6rsa din inima mea prea multul �- 25 ce o innéert!.. Alt ! facä-se ea ecle mie intêmplate se fir', altora intru folos ; dér nicI acestrt mangiliare n'o pot avea, eiicI sémil, am butt ct esperiinta altora putin ne folosesce ! Impliniam 18 mi. eilnd eiI din scat_ cand v6qta pentru prima Orrt p'acel en care doul an' era se triliesc In lacrrtml, in loc d'uà veciiti in ferieire, cum nildöjduisem In nesciin-ta'ml copiliir6scrt ! Ti plAcui, ni cern, mania nu se impotrivi i eft de sot il luaiit c'urt cumplitrt fericire. In c(51A, acasrt, la spovedanirt, in eitrti, mi-se spusese atilt de brtrbapi, mi-se incondeiaserA en fete atilt de negro, in eilt prima vorbit duke ce auqii de la unul din eI, avu pentru têne'ra mea inima, plinA de iubire, un farmec nespus: ea m6 imbetri, fni invinsrt fret a fi luptat, 'Aril a rn fi ferit, fruil a 'mil fl recunoscut dus,smanul ! �- 26 pie dulmanu1, cad cu crescerea morala, si re1igiósa data nou6, inv6- 0sem a privi barbatul ca dumannl secsului nostru, in loc d'a '1 privi ca uh fiinta iubita, ca un sprijin firese, ea nil calauza sigura, ca un tovarilsiii de placer)." i dureri, ca un prieten en care ne legam a avea tot in comun, a ne spune totul, a nu ne ascunde nimic, a ne sfatui, a ne sprijini, a ne imbarbata unul pe altul In spinósa cale a datoriell ;ea iubirii, care singurit póte duce spre fericire , in loc d'acésta, Ii priviam, jic, ca un duman, nfe temeam de densul, me" feriam de cursele ce mi-le-ar putea intinde, me pregatiam a Me aptira de cruntele loviri ce le-ar indrepta in contra mea, si nici. nu 'mil cunosceam protivnieul ! Cand sosi, nu '1 recunoscul. LIT spuse ut vorba dulce, fui invinsa, fara nici a banui ca dumanul. sosise. Ab ! de �- 27 ce nu mi-se spusese ch nu tott bhrbatii sunt rr,n1, de ce nu in'aft invetat a 1. cunósee bine spre a putea in (-Pa venith a alege cu indemanare pe cel ce Pall fi putnt face ferieit ? Dc ce, cand venia un ttIn'er se 'f,4i veqh ut sorh, u verh, de ce noi tote cram isgonite, ascunse in camerele nOstre, ca i ciind cituna ar fi lovit F,4cO1a? De ce fenteia, care menith este a vietui cu bhrbatul id, de ce se nu firt crescuth spre acest sfIrsit ! Cum va sci ea crimmi nona inn tre in care intra in (lima chatoriei s6le, child nici mana n'a pus pe vhslrt ? Cum va sci a se feri de stancele, de virtejurile, de vijeliele, de viscolcle ce va int6mpina in cale, cand marea mult schimbhtOre pe care plutesce a sea mica i fragedh navrt 'I este cu totul necunoscuth ; cum va sci a vhsli, pericolele fiind deprtrtate i cerul in- �- 28 seninandu-se, cum va sci a vasli spre limaniti fericirif, cand nici nu scie cc este fericirea ? De ce se nu o invete a cunósce lumea mai inainte d'a fi aruncata cu des6versire in vahuile séle; de ce se fia crescutrt in taina ca urt calugarita, ea care trebuie a fi mama ! De ce se im cunósca lumea cum este; de ee se cresca, la umbra, in intuneric, in loc d'a cresce la lumina bine-fac6tóre! De ce se i-se nutresca spiritul cu minciuni i basme ; de ce se i-se arete ca u1 necinste, ca un p6cat a vorbi singura c'un brtrbat, cand facutrt este spre a trai c'un barbat? Ah! de ce? de ce? Pentru c. lunlea este data proda superstitiunii, nesciintei, prejudecititilor, pentru ca biata si mult incercata omenire este carnmitrt, asuprita, suptjugata d'urt religmne funesta i cnidi, s'elbatica si egoista, �- 29 inioral i injositOre ; d'un religiune contra naturei, care fricii, rIvn, pima, urn a sern'enat intre Orneni.; care tictdo§1, dumani unu aitnia, bleste- matt ne-a &cut; care ne-a trivnlit in noroiti, In gunoi, in mocirin spre a putea mai sigur i mai. cu Iiiclm- nare a ne mnntine in ruimisa sa robin; d'un religiune impetritn, nesimtitóre, vrnjmmiti inviemmatn a lmninei, protivnicn neimpricata, a iubirii, d'un religiune care se adapt cu lacrnmile nóstre, se nutresce cu siingele nostril, se bucurn la auqul suspinurilor nOstre, II ride de tipetele §i de vaitnrile nóstre; d'un religiune ce lingursce pe cel slivit i lovesce pe cel oropsit ; d'un religiune care ne anuiresce vieta, care ne chinuesce, ne muncesce, ne insOimeint, ne ingrozesce ; d'un religiune, in fine, care Ile rode inima, ne spurcn cugetarea, ne distruge vo- �30 inta mai inainte d'a ne arunca in grópa ce ne-a siipat !.. U luna nu trecuse in6 maritasem, §i de cand deja incepeam a vedea, ochil mi-se deschideail, mintea mi-se trezea din lungul somn in care o tinusera §'o cufundasera basmele ce le cregusem fiira a le cerceta : incepeam a Me gandi prin mine §i nu min glasul dascalilor, séü prin ajutorul cartilor ; incepeam, clic, a simti, cunesce ! Ah ! atuncl d'a§I fi gasit Un om care se scie a citi in inima mea, a un om care se scie a iubi, atunet ce sora, ce flick ce sotia, ce mama ai fi fost ! Der val.! cel de la care asceptam tot, cel caruia if spuneam tot ceca ce se petrecea in mine, cel cIruin Ii spuneam : te iubesc, te iubesc, r'espundea av6ntu1ui meu, rospundea aseeptilrif mele, r6spundea cerintelor inimei mele c'ua inghliitatil nepilsare! �- 31 E§ia, e§ia... rn ltisa singurA, singur, singurit en ale mac giindiri! De ce nu pot nara lupta ce atunci se petrecea in mine! Ideiele fale en earl fusesem nutrititi se invrajmil§iatt, se ciocniati, se isbiati de cele adev'erate ce acum diVitam; se inerteratt unele cu altek, se trantiati, se doboraii, se iéri411 lupta cu foe incepea, 11.101 fAriti crutare, luptA in rädicatt i6rilf,d, tli care unul din eel doui protivnici trebuia se mórii; cad era lupta adev6rulni contra minciunii, a luminei contra intunereculul, a sciintel contra Orbei credinte, a naturel contra crescerii. Cate dile, eke nopti de numeA, de trude, de grije, de spaime penil a se cunósce biruitorul ! GrOznice momente; m6 indouiam de tot, nu eram sigurti de nimic, nu sciam cu eine era adeverul, en eine mineiuna, en eine vieta, �- 32 cu eine meirtea! Stain martura la aces-0, lupt, ce atat nié obosia, me pnlpadia, stam martura qi nici nu eutezam a lua parte la ea, card aveg se decidA de sórta niea, dig nu sciam eine 'ml este prietenul, eine vriljmaiul! Adev6ru1 birui, natura triumfa, lumina se facu... der val, ce gol lasa ea in inima mea! 0 simtiam atilt de mare, o seiam atat de buna, audiam atilt de bine al sal glas strig6ndu'nfi: voiesc a iubi... i mO Wisem unita pc vecia c'un om, vqtejit anciti de tenOr, care thci ua data nu iubise, care nu putea iubi, i care, neint,elegCnd ce este iubirea mO Ina drept nebuna ! }3§ia, ec4ia mereti, eia tot singur, 0 singura mereil romaneam... reintra ski nóptea tarditi, ski in diorii dilei, §i atunci ursuz, iiecijit, posomorit, certandu-mO, octirandu-mé, injurandu-m6 ! �- 33 Voue, voile ce al,I trecut p'acolo ; voue, tinere fete, pline de iubire, ce a'ti Intt1nit numai nepesare In onnd de la care asceptMi iubire, voue uumal Are daft voitt d'a arunca cu pétrL in mine, cad numal voi sciti ce este a suferi ! Doui aril, fitril a me plange, am suferit insulte i octal; doui ani, am fost batjocura, Asia, rtiinea lui F,;'a lumil ; dont' anl, am incercat cji i nepte, ora cu ora, minut cu minut, a '1 atrage prin blAndetea, prin radarea, prin stilruinta mea d'a '1 iubi, prin rugaciunile, prin sfaturile, prin sus- pinurile, prin lacriimiTe mac; doul ani, am fileut tot ce mi a fost in putinta spre a atinge anima lui ; der totul n'a putut nici -railcar a scudui putin a MI eumplita nep6sare ! TotuO. (Ins6 as,a fi trait en densul, a§11 fi suferit merett, açl fi suferit pene in giva cand, 8 �- 34 urindu-i-se luI d'amea suferintil, m'ar fi pArAsit cu totul, ctci acésta era §i datoria i vointa mea! AO: fi fAcut-o, deca nepreveduta int6mplare i neascu1tht6rea anima mea n'ar fi otArit alt-fel de cat a mea cugetare ! Deca anima Inca ar fi volt s'asculte de obiceiuri, de cuviinte, de conventiuni, call: me impedecati d'a iubi pe altul de cat p'acela ce nu voia a me iubi; deca ea ar fi cercetat care 'mi este interesul §i nu cea-a ce este firesc, all ! gandule, de ce tticu01 cand el, ce d'atatea on tersese lacrimele mele, cand el ce mangaiase a mea durere, cand el ce 'ml dase atatea probe de inbirea sea, child el pe care de muh Ii iubiam, de i mie 6nsuml ml negam acésta, cand el se arunca la piciórele mele strigandu-'mi te iubesc, te inbesc,... vino, vino !... de ce, gandule, me lilsa01 se m'arunc invinsii de �- 35 dragostea lui, in bratele ce 'nil deschidea; de cc m lAsai se fug en densul, cand nici n'avem dreptal d'a'l it-11)i? De ee ? déc'atunci tcul, invins 1)4:Ste de aria iubirii nestre, de ce vii acum, cand este pre tardiii a indrepta r6ul, de ce vii a 'nil aimiri pucinele dile ce mai am a trAi ! Ah ! gandul nostru, care sberil en atata intehl, care intr'uil clipA striThate muntil i nthrile, care c'uli cake vede cele de fata i cele ce ati fost; gandul nostru care en destoinicia, descurer', itele incurcate ale lucrurilor §i zAresce in acelmi timp cele douè capatale i tot lungul cirulut, gandul nostru care frilmtinth eu iutela fulgeruhd Intmplürile indoiese spre a seete din ele u dreptA thlinhcire, gandul nostru pare une on c derme ! (Ter- me, §i numal aia scim ci nu este e'nsii§1 dumnedeirea ; (Terme sea dédi �30 nu dOrme, §ioptesce Mat de tainic, in cat en neputintA ne este a midi a a urma inv6trtminte. Gandul adormind, fapta asa gliisuire ale séle puet inaintea lui ; val 6ns6, val de noi eand el se trezesce din scurtul s66 somn! Plans amar! grele suspinuri, zadarnice oftrui, r6ul s'a fiicut, nu vol ii yeti fi lécul! Nizza, 3 Aprile. i in pat si d'urt nespusil sliibiciune, m6 simt pare ce-va mai bine. M voiu incerca deci, sorióro, a mai vorbi putin cu tine, citici eine De seie cum voiii fi mane !... De trei qile frigurile m6 frAmantg §i m6 impedech d'a odihni mult obositul men cap. Ochii 'mi ard; peptul mö dime §'urt, sudiffe rece acoperä trupul meg ttlesc intr'una, i une ori a0a de mult, �- 37 in cat sangek mi se suie in cap li roiasee d'ua-data palida-mi &Ia. roiata ense cu totul alta de cea de alta data! Ah ! cat me d6re, cand, fr voia'mi, zarese oglinda ce odini6ra m areta frum6sa! Ce slaba, ce useata.... ce urititi sunt ! Ce pecat eit nu putem muri frumese! Ce tema 'nut este, cand rn ved aia schimbata, se nu me mai inbesea, de cat de milal... Der nu, acesta nu se p6te, anima care nu mi s'a schimbat, Iml spmie ea me inbesee si ct i merta me va iubi! Ah ! d'af# inite trai spre a'l face fericit, d'it0 pute... soriero, soriero, iubesee'l tu pentru mine, maiculito, privesce-1 in veci ca Un copil al tell; iubiti-1, ;a ingrijiti-1 cum m'ati iubit li ingrijit pe mine; tineti'l langtt vol... plangeti cu densul ; der nu '1 lasati., nu '1 lasatI singur en a sea durere. �- 88 Nu este asia et voi imi fagaduiti acesta ?... Der nu! nu! Voi ifli puteti face cea-a ce v cer ! mi puteti face acésta, c'atI fi ocara si risul bora! Intl nonoroci, si v'ati nenoroci; v'atI perde si nu Pall scapa... Cum, cum se inbiti un om care m'a iubit, chnd n'avca dreptul d'a n iubi! Un om care m'a ingrijit ca uti, mama, cnd n'avea dreptul d'a m ingriji; un om care s'a jertfit Erie cawl n'avea dreptul d'a se jertfi mie, un OM care a Elcut total ce i-a fost in putintà spre a me schpa, spre a me face fericita, cand n'avea dreptul d'a face nimic? Nu! nu! acésta mt se póte... acesta ar fi Ah! legi barbare, Invoieli firesc nesocotite, moravuri rusinOse, obi- ceiuri stupide carl constituiti civilisatjunea, fiI blestemate intru vecia, ! Civilisatiune fa1t, fatarnica, i fa,ra �39 de mi1i, tie n'am voit a me supune, in contra ta m'aru resvrAtit, tie resbel de mOrte am jurat !... M'ai invins... ti-al resbunat ! Mor, der nu me cAiesc! Am iubit... am fost iubith... Mor, der am trait!... Mama, iertit-me... Mariero iertit-m6... l'am iubit atttt... fi iubesc atilt ! Ab ! de ce cel care pete Ana, iubi... se petii, muri?... August, 1876. -,---.414" �UA ROMANCA �tiA ROMANCA Maria lui Dinicu ti iubia, isi mangaia FA'll rasfeta atat de mult pe Io- nelul kJ., in cat limit era de temut crt va esi din Ionel un copil stricat. In sat de mult timp se imputa Maria nu dragostea, cic R()luahluII place a se driigosti cu al sci der sliibiciunea id ctre briiatul seu: Prea esti slabA cu d6nsul soro, prea te supul 1iii, prea asculfil de voin1u tele sae; al se'l strici fi ; ce'I rAsfeti asa, Mario, nu veji ea nu mat e copilandru, ci gogemete flitcàfl, toc- mai bun de insurat? " Maria asculta, ridea li 'II re'sbuna �- 44 de gisele satului desmerand si mai cu foe pe Ionelul iei. Ua singurrt data Maria nu risese la urt imputare de felul acesta; ii singura data ea nu auclise cu nepasare dojenile ce 4ilnic il se faceatt in privinta cresceril ce da lui Iona Maria tresarise, fata ia se instristase, dase de doug oil din cap cu pripa, en triria, i parea c'ar fi volt se (licit : nu, nu, acesta nu se póte, acesta flu va fi; prtrea c'ar fi voit se gonésca, se alunge departe un gaud rail; urt lacrimrt riurase pe obrazil si, inegrip' de arita sOrelul, child Mo Radu, clisese: Mario, m6 tem ca al fault o fart din Ion, in mustrrind-o II loc d'a face dintr'ensul un vitéz, Un voinic, cum era bietul st tea; nu scia Creil ce póma va fi Ionelul thti dtr m'a§ prinde ca soldat bun nu se va face dintr'ênsul." �- 45 De ce tresilrise, de ce se intristase Maria auqind pe iIo Radu imputandul ceea ce dilnic ii se imputa? de ce vorbele ml Mo§ Radu n'o grtsirri neprtsiitóre, surigênd ca de oMai it 1' Se 'nsprtimantase ea Ore la gandirea c I,pnelul iepótes'e devinär6ii? 0! nu, nu, Maria era mana §i mamele nu cred, nu grindesc, nu pot brmui, firt mitear intreeirt, ea copil lor sit pint deveni ra. Mame le nu numai nu se indouiesc nici-uri-dath de (1.6nif mai 'nainte d'a fi gre§it ei, der fineri chiar cand véd grerlile copiilor lor, cand vinovrttia lor este fatirt, ele tot sperii, tot se indouisc putin, 0 and nu mai e IMMO, d'a se indoui, cautii a mic§ora culpa color pe earl ii iubiaü, cu earl se Mimi child craft nevinovati, pe earl if iubesc, II prung acum crt ati gre§it. �- 46 Cc speriase (lex pe Maria ? Gandul ca Ionel nu va fi un voinic? 0! nu, nu, Ionel o iubea prea mull, Ionel semana pré mult eu bietul s'eit tata, ca se nu fià voinic; ea scia c Ionel va fi ca i dasul un adevérat Roman! Ore tresarise Maria auclind acel cu- vent de soldat, ce spune atatea lucourt animei unel maine 2 despur- irea, departarea din satul in care al nascut, in care al crescut, parasirea tuturor cell sunt dragi, traiul cu. totul schimbat dintr'uiti cli intr'alta, vieta de oral, casarma, alta mancare, alta imbracaminte, alta ocupatiune, disciplina soldatesca in loc de munca libera pe camp; departe, departe de casa, de satul, de judctul pate in care al nilscut! Nu sciu, nu scia décil este acest �- 47 cuvCmt, soldat, pronunciat in trec6t de Mo§ Radu, care pusese pe Maria pe grinduri ; nu sciit, i d'm sci-o póte n'm spune-o, cad. nu numat mame vor citi aceste renduri, i iubesc pre cil mutt pe Maria spre a nu voi se te aud pe tine, tinere i voinice cititore, dojenind i tu slabiciunea acestell mame. Ori-ce ai grandi, crede-m6, cititorule, Maria nu are ua Anima comuna; Maria, nu numai iubesce, der este demna de iubire, i alta imputare nici nu i-se face de catre eel ce vietuiese linga dinsa, de catre eel ce o cunosc de aprepe, de 611 acea iubire pre' afang din rale pentru Ionel. Este ma de lesne a gice altuia: iubesce mat cu judecatil, fit mat barbat in dragostea ta, iubesce cu inësuri, omul flu traiesee cu dragoste i alte multe de felul acesta! De crite on n'am dat i eu altora aceste sfaturl, séi �- 48 altele de felul acesta, si cu tote aces- tea cand altul mi le-ar da mie, tare m'e tern ch nu l'a§ intelege. . . . Ionel are 21 de ani, Maria ims6 tot il desmérdh, 11 mangaih, r6sfath ca p'un prune, chef pentru mame copit flu imbhtranesc: ea tot este lieliniltitit, speriaM, ingrijith cand se inthnplh ca Mild se in-tart-ph d'a intra de la lucru; ea tot ar dori se'l 111 aibh vecinic langh d6nsa si tot i-sc pare ca Mild este in primejdih cand nu'l póte vede, cand nu'l aude am- bland, cantand, vorbind; ea tot se frrun'enth de grill', se sperih, F,;i'll perde mintile cand pe Ionel Ii done capul, cand se taie la 'un deget, cand se intIlt la un picior, cand 11 prinde frigurile, séü cand vec,16ndu-1 thcut, pe ganduri, bhnuiesce ca nu'l este bine; ca tOt 1111 dOrme, nu mananca, nu se dinesce, II vegbieza, Ii invelesce, it �- 49 da de Mut, 11 mangaia intr'una cgtind Ionel cade bolnav ; ea intr'un cuvesnt nu a ascultat de qisele satului, n'a urmat sfaturile ce s'ati dat, iubesce tot cu slabiciune pe dragul seii copilash tot il rasfa4a, tot il desmérda pre" afara din cale. Pare êns6 Ca Maria nu pre are a se cai, cad satul a cam incetat a o dojeni. a o sfatui. Ionel a devenit un bun muncitor, harnic, vesel, voios; multe mame at inceput a'l da drept piltht fiilor lor: feciorul Maria nu se imbath nici-ua-data, Ira cauta pridina color140, fuge de galceva i lucreza ca un voinic; el de sigur ar fi pus deja ce-va la o parte, ar fi putut indulci ile1e mamei sele, ce incepe a deveni b'etrana, dee& ciocoiul pe moF,da caruia lucreza n'ar nedreptaci, asupri pe eel ce'i muncesc. Ionel era de ctite-va ci1e tacut, sta 4 �- 50 pe gandnri, clocea ce-va; mergea venia, se inv6rtia prin casA, i§1. arunca chciula, o relua, se trentia pe pat, se seula d'uA-data, se uiia in stanga, in drépta, la tavan, pe jos, punea lama pe fusal Maria' pe facalet pe pirostria anca caldit; schimba din loc copaia, donita, ciubtrub, urciorul, se apropia de vetril, scormania en degetele cenu§a, lua un thciune, II punea in luleua sa din care trrtgea intr'una fgril, a lua sémA crt nu mai aye frunzil de tutun in ea, se mai invertia cat-va prin odaii, apol e§ia, se arda pe prispa casei, ii baga luMua in sin, fluiera intre degete sht cu u frumpl, canta une-ori din guril, incet, in cat phrea c'ar fi voit ca nu- mai el s'au0 cantecul sfl de dor ; uita lung la cell ce treceatt pc dinaintea sa färil al vedea ensé, se cci gandul 1111 de sigur nu era a- �51 - se scula din nog, isi relua lulena, indesa bine tutunul in ea, o recolo ; aprindea, se preumbla cat-va dinaintea easel, se nita furis la masa se véqa ce face, ce pare a gandi, e privia en inbire der in acebast timp cu intris- tare, cu mila. De trei qile Ionel mi mM. mergea la lucru, nOptea nu inchidea ochil, se tot inv6rtia prin pat, oftand, pronunciand cuvinte fgrit §ir si fgrA inteles; la ntasA d'abia mama ; II frilm6nta mhmaliga intre degete, risipia mai nmltrt pe masA, pe d6nsu1, pe jos de cat baga in gura ; privia intr'una pe Maria, e'nsi--3 eand ochii lor se 'ntalniag, se nita rapede In jos, de tenni ea ea se nu citésca in cilutatura ml ceea ce el tinea ascuns. Maria asemenea se schimbase, in- Utranise in cate-va qile, mangaia mai putin pe Iona. pgrea a fugi de �- 52 densul, tremura de cate-ori el incepea a vorbi. Ce se int8mp1ase in ciisnta Mariei ? ce venise se turbure linistea acestor doué fiinte ce atat se iubiaü, ce tntman unul pentru ahul, ce phreati a, fi scutiti de trude, de necazuri, de suferince? Vorba se liAise in sat crt Romania a inchis lupta cu Turcii, acestil neinii vecinici vriijmas1 ai némulni romanese, si Maria era Romancit, in- pAcapi bia pré en mandr4i pe Ionel ea se nu tremure pentru gingasul id copil. Ionel flu spusese (Mat nimica, Maria nu '1 intrebase ee are, de ce st pe emduri; pilrean amandouT a voi ea ce1-1-alt se vorbésat tmtaiii, nu aveati Tile! until nici altul anima d'a incepe a spline ceea ce cugeta. De dou6 on Ionel, care merea se Invertia pe laugh Maria, cand scArpinan- �- 53 du-se in cap, cand tuf;ind, cand cal- cnd tare i in loc, de dou on Iona Ora a 'fit fi luat anima in dinV, trigêndn'§11 resufiarea, gisese en trià : Maria ensé ii thiase vorba In pripa, Ii impedeease d'a urma, cer»rimd. dad d'a amana, fie pe eate-va minute, ecea ce se temea atat a auqi. Teri ser6, un ces dou'e dupa sancitul scirehfi, Ionel se apropiti de Maria, care stand. jos, p'ua vechià alhi5 resturnatä, uita la ultimele lemne ce ardeaii anal pe vatrt, i urma cu ochif sa, acoper41 de lacräml, flacara pe sfirsit care mai nainte d'a se stincre cu total, reVersa anea din calla in cand ua trista i inega1 6 luminA, in odaita lor ; Ionel se apropia de densa, o privi en o dragoste nespusa, ingenuehia, if luA manele uscate, imisprite sc de muncä, le strinse in ale sae, le aeoperi cu sarutari, cu lacrami. Dotfe �54 vorbe nurnal putu scOte Ionel: Mama... Mama... Maria tresari, la sudóre if acoperi fruntea, un fior reee o strabiltu, stete un moment nem*ata, inmarmuritii, ea Oituitit in loc , de nit data se radiert in picióre, i0.' arimert 1ra0e inlprejnrul capuldf lui Ionel, i01 atrase copilul pe peptul seu, 11 finbriiti§ri cu ealdura, cu foc, il aeoperi de nenurarate sarutari §i laerami il privi cu ua duioirt,, cu un amor, en nil, durere, cu urt fcricire, en nil, mandria nespusiti, se incerca a vorbi, 6ns6 plansul if thia vorba... Cfind... Ccind... Io..nel... Mane_ mane... mamit... Maiil 1877. -....14"5------ �BALANUL �BALANUL Firesc este omului a iubi. Mai mult, iiia putin, mai tacut, mai pe fate, cu mai multä séfi mai patina statorp'ua singura fiinta sett pe mai multe, der fie-care iubesce. Onml are intr'ensul ut cAtatime ore-care de dragoste mai mare, mai mica, care cresce, se micrréza, dér earl thci ut data nu lipsesce cu totul. Acesta eh- tatime de dragoste, cere a fi intrebuintath, nu ne da pace pen6 n'o cheltuim, indreptind-o dare ua fiinta Ore-care, ori-care ar fi, ori-cat de putin demna ar 'Area de iubirea nOstra. �- 58 Iubirea care face fericirea mistra, iubirea care este farmecul vietel, inbirea care milresce, imbunthtesce, rA,- dich, inalta pe om, iubirea este ime ori causa celor maI grOsnice chinuri, mai amare suferinte, mai durerOse sinitirl. Se nu '1 imputhin (Ins'e neligrija, spaima, ce une-ori no pricinuiesce ; se nu '1 hnputhm lacrAniF,dea, mile ce ne face a v'ersa , ..ipetele, ofthrile, suspinurile ce ne saite din pept , se nu '1 imputitim nimica, nici u5, data, si nicii intr'un mod, orl-ce s'ar Intempla, orl.-ctit am suferi , se mi ne orbéscil durerea, se nu ne amilgesciti nenorocirea, se pltingem dér se binecuventäm iubirea , se nu uittim eh fe- ricirea nu póte esiste Aril suferinth, cA cel care nu suferit nici utt data, nu simte, nu iubesce, nu triliesce. Mult iubise, mult suferise, mult plänsese Mos Radu. �- 59 Copil ncJ IT perduse "Arintii; mai in urmä perduse pe buna betranA ce '1 crescuse, ce se silise pin ni(ngierile séle, se 'i indulc6sch in parte nenorocirea. Insurat intre 21 O. 22 de ani, II rev6rsase tóta iubirea asupra nevestei séle: ens'e sórta farii de milii Il lovise din nou, cu crudime... Safta muri In anul chiar in care se cununase, ii Radu r6mase Cr singur! Fu ea un nebun Mo;s Radu dupA mOrtea tinerei §i iubitei Tu sotic : nn mai mtinca, nu mai dormea, nu seotea "lid.' rat vorba, nu putea nici plange, nic ofta ; piirea 61 se inghietase acea inimA atat de iubitóre, de caldii, de infocatil. Privirea, glasu, apuciiturile, trainl, mersul hiT se schimbaserA cu totul, par'cii, nu mai era tot CI. Se uita ffirA a vedea, ochil crag incremeniti In loc, alerga mai mult de cat umbla, nu intorcea capul nici urt clan, �- 60 trecea pe Maga cunoscutl flra a '1 vedea, sén and II prea if ocoka. Glad vr'unul se apropia de &Instil spre a '1 da gina-bunrt, spre a '1 intreba cum '1 mai este, ce face, unde al6rgü respundea iute cu nit vorbtt dou6, era gräbit se mntuia" vorba, se r6mfinrt singur. Straniti lucru! acest om atilt de iubitor 'Area a .nu mai simti ; tot ce i-se (Ikea, ce i-se frIcea, ii era indi- ferinte, nimic din ate vedea, din ate auflea, nu '1 mal mica nu 'II nr-11 mergea la Ii pilrhsise prie; tenii, trtia singur, fugea de dragostea ce i-se aréta. Trecurrt multe lunl, multi ani 1)6116 Radn sé '01 revimi in fire, si 46iI, nu sciii Geri se intremase bine, cAci in sat unit (lice* eh' e lovit, ce. -11 �- 61 eh '1 lipsesce ut dógh, ch nu e Ca lumea, eh e cam intelth parte, ch e lunatic, isbit, §'alte multe de felul a- cesta. Adev6rul este eh Mo§ Itadu avea ceva ciudat in uitiltura, In apuchturile Jul. Une-ori ridea cu hohote, alte on plangea ea un copil, fririti ea nimic se fi putut pricinui plansul séa risul stql ; alte on sta in loe, pe ganduri, Il trhgea §i mura mustata, ea cum ar fi voit s'o smulcrh , s'o milnance. Indath ce mtintuia ln- sI (Tub nu se mai vedea; nu se mal anclea de dênsul ; urn vinea la borh, nici la biserich, niei lii carciumh; el sta inchis iii. grajdul SUL ert Man. Mo§ Radu iubia pe BAlanul sea pn6 la nebunih ; muncea eat qece ea se otri liriuui pe Mau, §i (WI nu fiicea niel u tr6bh cu dC3nsul! il man- gaia, II vorbea, 11 plhnba ea cum Man ar fi fost Un copil, ski u flinch �- 62 care '1 intelegea ;" mai mare bucuriu nici n'avea Mo§ Radu de eat cand audea ct i-se 1aucli Milanul. Era singurul lucru la care se are'ta simtitor. Fiä, moule, eä al dracului buiestru mai are Man. Flit, Radule, ca voinic, teprm, mai este Brilanul tii ; firt m61, ca, cal c'al te'il nu se gilsesce 4ece po§te cale, nicI la ciocoi in grajd. Cand audea Mo Radu acestea, intineria, zimbetul II venia pe buze, se mandria, ochii '1 sticliait, se 'nveselia, Isi mai liisa biata mustatA in pace ; §i gra, cand. lucrul era sfir§it i revenia la BAlan, cu ce foc, en ce drao.oste '1 manuaia ce mult ce dulce '1 vorbea. Mo§ Radu era bun lucrätor, erttiga 6ns6 d'abia cu ce s se hriThéscA, erleI el muncia pentru altul atruia i-se pilrea prea firesc, prea drept, prea �- G3 en cale a se ingrilsa en sudórea altnia. Adese-ori Mos Radu 'si manca mil- milliga OA ca se cumpere orz lui Man, ens6 el nu se plangea s'ar li voit mai bine se mórA de clece or' de fóme de cat se veruIrt pe Man! In mai multe renduri, mai cu sema cand fênetele se scumpisera, se infAisaril cump6rhtori la Mos Radu. Cand logofetul ciocoinlui, cand sub-prefectul, cand arendasul si al.ci multi din acele numeróse fiinte earl start la panda de pil4esc momentul propice spre a nilvAli pe preda lor ngdhjduiseriti a pune mana pe calul lui Mos Radu, a '1 cumpèra pe nimica! Der acesta se sup6ra, se infuria ! el nu era giambas de cai, Mama nu era de vêngare ; ce le facuse calusorul sett, in ee le gresise, ce era el de vina decil f'enetele se scumpiseril , drept chie '1 lua pe dCnsul ? ce, n'avea inimil.de Roman. �64 - nu era crqtin? Cum, se se desparth de Man pentru catt-va poli? nici mort, nicI mort !" Mo§ Radu nu numai ca nu 'F,4 ar fi vendut calul pentru tot aurul din lume, der nici nu lasa ca altul se punti Diana pe Man; nu '1 imprumutase nici -La data nimenni si s'ar fi cer- tat mat bine cu tot satul de cat se primesca ca altul se" '1 incalece. Intr'ua sera, sunt cati-va anY d'atuncea, un vecin Ii ceruse cu stiiruinVi se 'I dea putin pe Man, spre a da iit fugil pene la targ, ca se nu '1 )7 apuce nóptea in drum." Mos Radu gnse satuse neclintit In otilrirea sea. Nu, nu, pe Man nu '1 dau, nu '1 pot da. Der bine, moule, eit nu 'II cer calul ea se me due se me plimb ; scii bine c GhicA, al meg zace de doue �65 - dile si doetorul tista care pare a sci multi carte, dice eit este neapitratii, trebnintA ea se '1 daa asti141 chiar doctoriele ce mi le-a insemnat p'astrt artia. Mos Radu nu réspunse, se sculä, merse la grajd, scOse pe Ban, il Inca lea si indreptandu-se chtre cel ce ceruse calul : Diiii mie, niäi baditA, lvartia ceea, m duc se 11" ifl eti doctoriele de care at nevoirt. AcestA iubire a baravului téran ii pentru calul s'eTt mersese tot crescend. Din ce in ce, mal mutt II ingrija, II mitngaia, iI 1'6610, pe Man! Ii vorbea intr'una ca cum acesta intelegea, i ce e drept Milan nu pärea nesimtitor la tote citte '1 fiicea si '1 (Ikea Mos Radu. Indatä ce el audea pe iubitul sUt stiiptin venind, rädica urechile, da din cOdii, rincheza si cfind 5 �- 66 acesta intargia putin p'afarä, pe pmgni grajdului, '§1 aréta neradarea and din copite, parch ar fi voit se rupil scandurile §i rincheza si mai en foc. De la WI vreme ineOce Mo§ Radu pare a nu se mai gill atilt de bine 1ang5, Man. Nu 'I mai vorbesce, in mai glumesce cu dênsul ; st cesuri in grajd far'a deschide gura, ski ofteza adilne i intre ofari s'ande numai; Man, bietul Baan ! Mos Radu pare mum a se rusina eilnd Man 11 privesce, pare a fugi de inteliginta'i cilutilturtL, pare a 'I ascmide ceva. De la inceputul hil Maia, mai cu semrt, Mos Radu a devenit FA mai posomorit, si mai trist, i mai tileut; nu se plange, ctei acesta n'A flicut-o nici ua data; dér ér a inceput �-67- a 'sI musca, a 'l trage mereii mustata, si din &Ind in and tiA lacrima, rInrind p'acea fatil sbarcita, F,Ierpuind d'a lungul mustatilor sele albe ca zapada, eadend pe manele'i initsprite, inegrite, sOft pe peptu'l uscat, tabacit, ne aretil cat de muh trebuie se sufere Mo§ Radu. De ce ore este atat de nelinitit, de ce sufere, de ce se teme, se inspiliment,a_Mos Radu ? Ce lienorocire pOte se i-se mai inttImple ? n'a r'emas el singur pe lume? Ccl pe earl I' iubia, cel pentru cart 4i-ar fi vndut sufletul n'aii murit, val, de mult L n'a fugit el d'atuncea cu cea mai mare grijil d'a nu mai lega priete§ug cu eel ce vieteia1 langa, dênsul ? n'a fugit de toti, pe cari '1 cunoscea, si in parte d'aceia pe call se temea al inbi? trait tot singur, nefiind iubit de nimeni, neiubind pe nimenl, a,r �- 68 dupiti CUM 1l jurase dupil mórtea bietel Safte? Se firt ore resbelul incins cu Turcii earl ingrijasee i inspaimantil, Intristz i pune pe ganduri pe 11Io Radu ? Negre§it el este bun Roman; der in sat se spune cä nu träiesce de eat penfru de'nsul; 'apoi, el n'are feciori, frati, prieteni la armatiti pentru earl se tremure, el este ca un mort intre vii ; nimic nu '1 mai legiti de eel ce '1 ineonjOrh; un iubesce, am putea (=lice, 1111 cum5sce pe mci mad din .1-1- eel voiniel carl at plecat din sat spre a merge se dea pept cu vrAjma0I De1111ill11 oman. Simt cate-va qile, Mo Radu se sculiti cu qiva, dete de mancat, de b6ut Bàianului, II esii, II negri copitele, ii impleti cOma i coda cu panglicute ro§ii, Ii mangaia en 'ntristare, �- 69 Ii siirata en milä, Ii privi lung cu jale, fara a '1 (Pee ens'e im cuvent. Pare ert 'I vorbise mai nainte se ca Milan II ghicise gandtd, cad i el era plonat en mOrtea in inima, IIU rinehezase eand intrase Mos Radu in grajd, nn atinsese fênul din iesle s'abia gustase din grauntele ce '1 adusese stapanul séii. Putin mai in urma, Mos Radu scOse pe Milan afara s'apuca en densul pe soseua eea mare, care merge la têrg ; ambla incet, en greü, piciOrele lor pareati amortite, d'abia inaintau, pareal ca calcil in loc. Mos Radu mergea inainte si tragea pe Man de capestru ; acesta lungise gatul, tinea eapul in jos, urechile, coda '1 atarna ; el, atat de sprinten, de voios de obicein, d'abia se misca, d'abia urma pe bCtranul ski prieten, care '1 tragea intr'una. �- 70 Ajmis in targ, 11.10 Radu intrh intr'urt eurte mare, in care lumea vinea, eia intr'una, lega pe Man d'un par, se apropia de unul din dorobantii cc eraii aeolo, Ii opti cate-va cuvinte, 'apoll infra eu densul in casa din fundul eurtit Mud reiq. 11IoRadu din acea cash, care nu era alta de cat prefectura jrtsernitna mal mult mort de cat yin, tremura ea omul prins de friguri, sangele inghietase in vine, privirea'i era inspilim6ntAtóre, pArea ametit, uimit, piciórele i-se thiaserit, si 'O. tot freca gatul cu mana drepth ea cum eeva Far fi inecat ; in cea stanga tinea nisee hartii, pe care le ghiemuia, le mototolea, cu hmgile slabele sele degete. Se apropia de Man, II 1u capul in maul, se uitrt lung, dureros la densul, 11 si-truth, se depArta, in fugA, fitirA milcar a �- 71 intóree tut (lath capul spre a vedea cum il chiama Balan ! Reintors in sat, Radu merse drept la grajd ; d'abia putu deschide usa, atat tremura, atat ii batea inima, atilt era sdrobit de durere, se puse jos pe patul &cut din doue scanduri, ce era in fundul grajdului, si stete mult mult timp nemiscat, incremenit, en ochil tintiti cand la copitele lui Man, intiparite pe scanduri, dud la ieslea Audi, plina de fen, cand la copaia cu orqul pe care '1 lasase Man; child la galeta en care '1" da de bait, cand la vechile potcOve, atarnate in cuie pe peretil grajdului, candi la patura, cand la tesala, la peria, la sea, la fenul asternut jos, pe care se culcase Man ; se nita la tote fara a scOte un oftat, fara a v'ersa ua lacrima, 'Area mail mult uimit, ametit de cat suferind... Dupa apnsul sórelni, cand t'Cil.anii. �- 72 se intore cu vitele lor de la camp, care cu bol, cu vaci, care en ol, en cal, llo Rade era tot in grajd, tot nem*at, immiirmurit in loe, nedesmeticit ancit Trecurit Wien copil, fetite, care striemd, can tând, care plesnind Cu bieinl, care tierand euit frunei, care cantand din fluier, Mo Radu ensö nimic nu augisc. Ec6 boil lul nea Marin en grele clopote de gat, ec6 vaca batata, a Catinchel, ec6 caprele lul Petre, oile luI Matheig, ec'e mandrul taur al luI Vasile, ce vine incet, cidcand maie- stos, mugind, mergend cu capul in sus, en peptu'l puternic inainte, privind cu dispret, cm milä pe bieil boirri al lui Dumitrache, ecë carlanul liii Constantin, ec6 roihul lui Badea, ce vine sprinten rincheeind... . . . Moi;s Radu tresare, aseultä, i§l oprsce �73 resutlarea traffb e din nog cu ureehia nu, nu, nu este Man! Un fior trece pe Mo§ Radu, Ii pléeg fruntea, pare a se desmetici, a se descepta, I ió capul in mrini, II ascunde orbit, si lacrimele earl curge, . . . ineeati ince]) a '1 eurg F,4irOie ; Mos Radu plcinge ca un copil: Mane . . . Mane, sem-tat-ad meg Mau, értg-me, érta-m6 Cititorule, decit cunosel tu pe voi- nieul ce va inerdeca pe Man, spre a da pept cu du§manil Ora, rogal batg, ci se '1 ingrijésch, se '1 mângilie pe Bglan, si sé se gilndésea vecinic la bietul Mos Radu. se mt '1 Ems. Maiti 1877. �PRIETENTIL MEU ION �PRIETENUL MEIJ ION De mic am ennoscnt pe Ion, Am vietuit cu anal1 ani intregi, impiirta§indu-ne tdte simtirile si iubindn-ne cum nu cred ct lesne se pith inbi. Nu 'int aduc aminte se fi avut o mai mare bucurig, de cat in (Tina, in care prietenni mat se cumma en femeia pe care de mull o inbia. Nu sciam atunci ate hicriimi avea se nfe coste In lima eeia ce fitcea fericii.ea mea. Ens6, chiar d'a01 fi scint, tot atat de vesel, de tericit as fi fost : ertcl bucnria cea adev6rail este atat de comunicativil, in cat �- 78 cu anevointa este a o privi cu nepósare. Ea te atrage fruit seirea-ti, fara voia-tt chiar, i oH cat de rece fi-ar fi firea, inil pare ca este cu neputinta Ca, privind bucuria altuia, se nu simtl a ta inima bittênd mat cu Mill. Fut cu totul fericit in primele iiile ce urinal% casititoria lull Ion: nict un nor nu se areta, si viitorul se anunta pentru not atilt de senin, in cat n'as fi putut gandi citi el se va putea vr'ua data intuneca. Nu trecu 6ns6 mult si incepui a suspina cri, Ion imi (la prea putine momente, fiind necurmat ocupat de Maribralut. Acésta totusi mi se parea firesc, d singur acusai ale mele ne- drepte tânguiri. Tacut deci, asteptand Ca timpul se 'mt intórca urt parte din dragostea lui Ion. Mersei ens6 mat putin �- 79 pe la densul, cad ncepeam a vedea ert presinta, mea flu 'I aducea plheerea d'alta-data. Credeam c peyte, mergend mai rar la densul, voiti avea placerea se '1 ved venind se me dojen6sch d'a mea purtare, se me certe ci '1 pArilsesc. El ense nu .veni, i ful nevoit a rari §i mai malt mergerea mea la acela de care, cu cate-va septemani inainte, nu me desparciam nici dime, nici nóptea. Ali! cat me costa acea ra,cealil a iubitului meii. Ion, cat me munch' spre a o putea hOlege, spre a o putea tal- niei intr'un mod mai puOn dureros pentru mine, cat cautai se 'ml esplic a lul purtare ! Ce mult a fi voit se me pot incredinta ca nu el era vinovat, ca eu cram un ingrat ! Este atat de dureros a Osi cifipabill pe eel ce '1 iube0.! �- 80 Nimie mai firese, iioptiam tainic inimei mele, nimic mai firesc ea prietenul se fie palqsit pentru femeia iubitrt, cand ea 'O. parilsesce peitiii nol si tatiti si mama ! Inima-mi Clns6 n'aseulta sfaturile ce cn tema dam : o simtiam strangendu-se, yesningênd. cu priprt mica mangaiare ce credeam a 'I aduce. Ea mt 'ntelegea purtarea lull Ion, ci, simtind tare, iubind mull, voia ca totul se fie la intdtimea sirnIiril si iubiril sele. Cu cat dilele curgeati, cu atat ve- deam mai putin pe prietenul meti Ion. Trecurrt la inceput séptemani, apoi luni, fárt ca se ne mai intalnim. Cand iie vedeam, nu mai simtiam acea nespusrt pliicere d'ua-dinióra. Parea crt el sta pe ghimpi i eti n'mteptam de cat momeutul (Pa m6 desptirti d'acel pe care, en eate-va mo- �- 81 mente mai nainte, doriam atilt se '1 intrilnesc. Iubirea esista Ana, intre noT ; 6ns6, cand ascmicji ceva fiintei iubite, far- mead cel mare al iubirii este rupt, acea órb i sublimä incredere, acea nespusrt plAcere d'a putea cugeta tare, dispare indatit, i, cu densa fuge mm din cele mai dulci simtiri ce este dat omului a gusta. Aseundeam lui Ion nemultamirea ce 'mi pricinuia ne intelesa sea pur- tare, ér el imi ascundea causa iet : cum Ur am fi putut fi bine unul hungà altul ! Un lucru (Ins6 nu inceta d'a nit pune in mirare din partea lui Ion. Une-ori ImI manifesta multà dragoste, d'urt-data, redevenia rece en mine, aspru chiar a putea qice. Lueru si mai ne inteles era iubirea ee'mt arhta Marióra. "'Amain a F;'apoT, 6 �-- 82 --1- fi vechi prieteni i, ceia-ce miiria :Inca a mea nedomirire, este ct nimic, din cele ce grindisem in trecut, nu '1 era necunoscut. Ea 'IA reamintea adesea imprejuräri d'ale viefeI rude, pe earl le uitasem cu deseve.rsire; Inil cita clise d'ale mele : tot ce rn privia if era cunoscut §i mai cu séma tot ceia ce putea se me ridice in ochil sel. Acesta rnC mringfiia mult, ense facea si mai ne intelesA pentru mine purtarea lui Ion. Intr'uä sera' a lunel Decembre, cram ,si mai pe ganduri, si mai nenomelt de crit de obiceiti. Nu vegusem pe Ion de mai bine d'uh lunA. Me uitase cu totul, i inima-mi miiinititi suferia forte d'a nu avea pe eine iubi. Stam nemiscat, amortit de suferinVi, pitulat la gura sobei, privhid flacära focului, care vorbesce atat de mult omului nenorocit. �- 83 4.- Era urt sera 'ntunecOs, rece. Ventul sufia din tote phqiIe c'ua thriä nespusA: 0.emea urla PArea citi voiesce se me in nimicescA, dupa ce mai anteiti me va fi ehinuit de ajuns ; pitirea c voiesce 7 se sfArame zidurile easel, se nilescil furios In camaru0 mea, spre a me biciui eu a sea puterniert sufiare sétt a me lua, a me ridica sus, sus ea ast-fel cAderea se-mi fie mai repede, mai durerOsA, ca se pótil mai bine a se desfitita la augul -cipetelor li vaiatarilor mele. Acestea 'ml inchipuiam, augind vantul mugind, urhind. i ciocnind. feres- trek i ui1e, ca cum ar fi fost nerabdator d'a le sparge c'un minut mai iute. Acestea Inn inchipuiam, ir, i me inspAime;ntam grOsnic d'ale mele crandiri. kr. Ventul, inveselindu-se d'a mea spaimA, urla i nmi selbatic, isbia eu tia �.,- 84 -,- fnrie crescilndà gemurile, sguduia casa din temelie, sufla, §uiera pe supt u§1 prin cr*Iturile ferestrei, pe CO, prin gaura bró§tei, printre scanduri. Infra din ce in ce cu noui §i mai marl pnteri, se plimba falnic ca un triumfhtor pe langh mine, isbindu-m6 din chnd in child en recea-1 suflare. Alerga apol prin cash rierand, se rostogolia pe scanduri, §erpuia pe MITA ziduri, se suia pe ele, pe tavan, fheend nernunërate cotituri ca §i and ar fi voit se i se p6r4rt urma; apol se impriltia intr'uh cliph in tOth odaia §i numai sciam pe uncle fuge, find pretutindeni, sufliind din tote pärtile d'uh-datit Perdelele se leghnau, hartiele sburail, praful scormonit mt se putea a;ecla la un loc, flachra luminiirii tremura ca uh frunqh, se 'ncovoia, se fhcea mititich, se 'ntuneca, phrea a �- 85 se stinge de clece on pe minut, ens6 se 'ndrepta, lucea din nou, ventul nevoind, se vede, ca s'o stinga. 'MI era frica, Mat ca until copil ! Ah ! in acele grOsnice momente, de mi s'ar fi gis : primestI se aucli ua voce arnica, se vali un chip cucunoscut, i apol se moll, n'as fi sciut cum se multtunesc caui care mi-ar fi vorbit ast-fel, cum se primese maI iute nä asa omenósa, propunere. Sunt multe feluril de suferinte, der nu cred ct póte fi una mal grósnica de cat a se vedea singur, uitat, piiräsit de ceI carI ua. data te iubiau ! De acesta suferinta fie in vecI scutitI i dusmaniI celor carI iubesc! Eram cu totul sdruncinat, ametit, ingrozit d'ale mele gandirI si de sin- guratatea in care in6 gasiam, dna un sgomot neobicinuit se auqi pe scara. TresariI, in6 trap pe data, �- 86 aseultal oprindu-miresuflarea, de teint d'a speria pe eel care venia, pe care deja Ii priviam ea p'un mcintuitor ! Pasii se apropriarit Ascultal din noti... Da.., da..., el era. Ne aruncarrim unul in bralele altuia, ne stranserhm en iubire, ne siirutarilm cum se silrutit doul prieteni ce se regAsese dupit uá lunga desphrtire. Taceam am6ndoni, ewe ochil nostril plini de laerimi spuneati mai malt de cat nä lungh enventare. Ion rnpse tileerea cel d'antein , imi cern amemmte asupra afacerilor, asupra srmetatii mele, si apol mu spusc ca, mamh-sea find greii bolnavi le** este nevoit a se depitirta pentru eilte-va dile din Bueuresci, si me r(50 a sta lârig prietena mea MariOra, a o in_ griji, a &Ala se o inveselesc! Plec mane diminétil a:clause el. La 81/., eel mai tarditi, vel fi lamina, �- 87 ye! sta pen6 cand voift veni se te ridic de la postul ce-ci incredintez. Trteu cat-va, §'apoI, luandu-mi, manile si stringendu-mi-le cu iubire imi sopti mai mult de cat imi vorbi : Se nu spui Mariorii c o grtsesti slabh, se nu... Nu putu sfirsi, dér lacrimile ha imi spuserti mai mult de cat as fi voit se scia. Nu gash urt vorbrt spre a'i réspunde. Ii stransel mana cu iubire, se vede crt intelese re'spunsul mei, cad pleat, gicendu-mI: ip multumesc ! Stittui cat-va nemiscat, uimit de fericire si de durere tresaltarn de bucurie, v6Vnd iubirea i increderea ce'mI arka amicul meti Ion; inima-mi 8ns'e sangera, gândiucIu-m la pericolul in care se afla mama lui Ion si iubita nóstra MariOrá. Nu intelegeam ens6 cum Ion? a- �- 88 tat de rece en mine; cum Ion, care ',area a suferi, &Ind vorbiam (Toile iniiiule en Marióra ; cum Ion, a cärui geksie era de ob§te cunoscuta, pkca acum 0 me ruga se alerglanga Marióra lui ! Nit intekgeam nimica, lir vedeam intr'acesta u dovada d'a sa incredere, d'a sa iubire ; 'acesta era destul spre a alina a mea durere, spre a me face ferieit ! 'Frei jile intregi stritui langa Marióra! Astatii d'abia pot erede c'am pu- tut fi atilt de fericit ! Nu cred se fi lost vr'ua data ua femeiti mai duke, mai duiósiti, mai ginga§a, i tot-uh-datil mai inteleptal mai curagiósa de cat MariOra. Avea gratirt, sktribiciunea femeiei unita cu vointa, eu starninta barbatuba' ; avea inima celei d'analia F,Ct inteliginta cehii d'al douilea. Ochii iel albastri ca cerul, pareati a luci �- 89 - numai spre a lumina, a 'mbArbata pe eel sufering. Era cu surisul necurmat pe buze, tot-d'a-una multumita, §i sunt sicur eiti din acea gur5 de iuger n'a ie§it u data Mt vorba aspra sea uä plangere. Ce scurta mi se pArea diva langa acesta fiinta atat de iubita, i cat suferiam, cand. sera inaintand, trebuia se me retrag in odaia mea. Un lucru numai turbura fericirea mea. Mari Ora tura mult in timpul dila, 0 sera cand, despartindu-ne, II sarutam mana, me speriam simtind cat d.e mult ardea. A doua ji nse Mari Ora era atat de vesela, atat de sprintena, d.e glumota, de vorbitóre in cat, marturesc, ca. uitam 'a ia tuse, §*a id caldurá, §pre a nu me, mai gandi de cat la farmecele sae Total are un sfir§it; fericirea cu care atat de lesne ne inve0m, pe care �- 90 ciind o gustilm, o eredem nemuriteife. fericirea nu dilinuesp nuil mult ea eele-1-alte lueruri; un nimic, une-ort o sperlit, i fuge fitrit se scim de ce, cum §i unde s'a dus. Se nu ne grindim ens6 prea mult 1a acésta ; se perdem din vedere, de este en putin0,, erL ferieirea póte mane nu va mal fi. De ce se ne Mgrijim, de ce se ne mahnim de mai nainte ? OrI-cfit am tremura, orI-citt ne-am sili se prelungim a nóstth fericire, acésta ar fi zadarnic §i de multe on n!ar servi de cilt a ne lipsi de d6nsa cliiar pc cand o avem. Se profithm bine de ea ; se'l cerem, se'l ham totul ce ne póte da; se nu 'I cerem e'nsA mai malt, supt pedepsa d'a nu avea nimic! A patra Eji, Ion se intOrse, mamasea murise in braOle IUI, murise Cins6 val eu ea §i fericirea mea ! Ion a (lona cji chiar dupa sosirea sea7 re- �- 01 deveni reee en mine ; incetariim din noti a ne vedea. Imi reluaiü trista esistintrt, ful erA§i singur. singur. . . In primit-vera anului 187. . . fret ani (1110 insuraórea hit Ion, ful nevoit a parilsi Bueureseil. M otilrilin a merge, mai nainte d'a pleca, se'mi iétt (jinn, bunL de la scumpii mei prieteni, pe earl tot atilt II inbiam, pc earl tot atilt 11 doriam. Ion me primi mai ttntelit en riicelrt; and ense m despilrtii de dênsul, me imbriAi§it en ui. dragoste, e'uA duke-0, neobieinuitit Nu intArclia, intóree-te mai enrend... nu intilrdia... Se opri cad lilerknile '1 inecati. Ah ! biétaMarióra ce schimbath, era! Ea, atfit de rumena altil-data, ce palida o tuia intr'una s'acea tuse resuna ea urt prevestire de mOrte inima mea! �- 92 Ochil iel stranceatt inert, ônse lumina lor avea ce-va jalnic. Privirea era tot atttt de piartuillétOre, ense une-orl avea ceva infiorittor, Oren ea ochif ieI citutati cu aviditate stinetatea, ce scia c n'o 'Rite redobiindi, sett cii, presimtind cA se vor inchide pentru vecit, eAutait, prin'adancil privire, a rititr'uà u1tin dica imaginea lucrurilor i fiintelor iubite, pe carl II imbratisail pentru ultima Orá ! Ea, abia de lull inflorita, semana deja cu urt, &ire ingiilbenitti, ;;i uscatil de venturile de tOnmh! Aud. fixtdi aeel adio, en care respunse urarilor mele de indreptare, nin- &era' ce speram a'i aduce; ved Arica surisul id amar, i eletinarea eapu- liii prin care îmi spunea ct n'o puteam inela! Ah ! acel adio jahlic Imi spunea tot ceia ce avea se se intemple, ne �o8 pregatia Ia nenorocirea ce avea se ne lovelscii! La ce estisrt servi acestA, timpurli pregittire ? Ccind nenoroci- rea sosi, ea ne surprinse : eram cu totul nepregitititi ! Spunep, spuneti cAt ve-ti voi onm- vei perde fiinta pe care o inbet, spunc(f-o morel, spuneti-o ne lui : incetat, p1evest101 CU luni, CU alai mai 'nainte, reamintifil neincetat neno- roeirea ce '1 Wepth, nu '1 daV un minut de pace, nu '1 läsacl a se amagi un moment, el tottuil va spera, el tot nepregittit, surprins va fi cand nenorocirea va sosi, Cunoscearn de mult bóla Mariórii; sciam c'acea crudrt WM nu crutzi pe ce ce '1 lovesce, o vOusem supt ochi-mt depPrind, o sciam perduta cand o v6clui pentru ultima Orä, Ji totu§1 nu putui crede, a, ea se fi murit ! �- 04 Prima-mi intanire cu Ion Imi ar6ta, nu cat suferia, cAci acesta o sciam cu prisos, der cat ma iubia acel pri- eten d'a cärui iubire ni indoisem in atatea randuri. Purtarea Int atre mine r6mase C4ns6 aceia§1, cu singura deosebire ct devenise mai sabatic, eh in loc d'a in6 primi cu racela, in6 evita, fugea de mine. Intr'u qi, era u luu si ceva de cand murise Mariera, duceam fleet, ca de obiceiii, la cimitir, i ea de obiceiii gsii pe Ion ingenuchiat la aeel morment, singura manghiare ce 'I mal renasese. Era en totul absorbit d'a sea durere, sta nemirat; ar fi gis cine-va ve4endu-1 cä acel om este de petra, decA numerese lacrAmi isvorind din oehii sI n'ar fi caqut pe florile ce acoperiati reinutitele inbitel nestre Maniere. �M6 opril la MI departare ore-care, asteptal ea Ion se se departeze, sciind ca presinta mea '1 este neplAcutrt. Dupa cate-va secunde de asteptare se sculii, incepu a aseqa fiorile dupit mormeintul Mari Orel, lua una de colo, alta de dincolo, le schimba din loc, punea ense Ore-care pripil In miscarile sOle, parea a se teme d'a fi snrprins ; de done' off il vedui oprindu-se: ascultA, se luta in drOpta, in stanga ; me ascunsei la spatele unni copaciii, nu me vedu, '§I reincepu lucrarea, i inaintand en cati-va pasi Ii observal mai cu luare aminte. Mirarea mea deveni si mai mare, cand vedui cA Ion punea la ua parte florae aduse de mine, si ch acoperia 10cul uncle se afla corpul MariOref, 1111- mal en floril aduse de dasul. La -a, miseare ce facui voind a me, apropia de densul, me andi, in- �- 96 clrept ocliiI spre mine, m'e vt..iclu, se gandi cat-va, i apoi venind cu re- peune spre mine, IiiiI liià mann, cii care tinem buchetul ce '1 aducém, o scuturti, de dou'c' trei on cu tini cu vocea tremurand, IrnI clise : Nu, nu o iube§ti ca mine ; asa-mt ded s'o iubesc singur! Nu putui r6spunde nimic ii putine (Jule duVL acea sr ce m impresi§i curt atat de mult, plecal din Bucuresci. Patru TunI duph a mea plecare primii iit scrisOre de la Ion ; ea desi lega enigma ce atat m muncise. Scrisórea prietenului med Ion Cand vel citi, iubite amice, acéstil, scrisóre, inima-mi, nu va simti, i mult incercata-mi fiintiti nu va mai vietui �- 97 de eat in a ta memorih, din care nimic n'o va putea goni. Sciti eat m'ai inbit ; un creq tms6 ch a ta lubire se fi fost mai puternich de cat a mea ; si, ceia ce 1M m6 tem a afirma, ceia ce jur maintea grópei, ce in curend se va deschide pentru a primi recile mele re"mäsite, este eh, nici-uh-dath n'am Incetat, urt cji, un ceas, un minut d'a te iubi. Crede vocea unui murind, si dach vr'uh-dat, te-ai putut indoi d'al meti prietesug, piérh iute, pierh pentru ve- cie acea briuiali, atat de nedemnh de iubirea wistra. Asculth bine ultima-mi spovedaen asprime, condamnh de voiesti a mea purtare ; recunosc 611su-ui et t,i-am grqit : dar fil bine nirt, jiidec incredinOt, ct daeh sunt viuovat ehtre tine, MI alta de cat iubirea mea 7 �- Os nemkrginitk pentru clu1c a Mariórh este causa vinovie mele. &if cat am suferit in a mea finer*: 11111 simt6,m inima plink de dragoste, m(-3 sciam in stare d'a iubi ca nimeni altul, m'e credem capabil a Ewe fericirea fiintei ce a fi iubit, nimic riu intampinam In cale-mi de cat ITtrintil si indiferen. Am iiiliitü pe Marióra Clece ani póte inainte d'a o vedca, inainte d'a cunósce a iei esistintk. Cand o intalnii, mi se pkru ct regilsesc u vechirt prietenk, recunoscu i. in ea fiinta atat de mteptatk, atat de desmerdatä d'ale mele gandiri. Ea, care cram desgustat de tot ce valusem, efl, care incepusem a m6 indoi de iubire, ih adev6ratul inteles al cuvêntuhil, care m6 credém la rindul rneü nep6sktor, incapabil d'uk langd i seriósrt afectiune, tresitiltat �- 99 vklênd-o, totul striga in mine : ea este, ea este §i ea a ta este ! Ah! nu, nu cram nepiisator! inima mea era Lica tot ferbinte, iubiam, ra(-3 sinttiam in stare a muri pentru Marióra, §i, ceea ce este .F,d mai greit, me' sin4iam in stare a o face fericita. Ti-aduci a-minte ale pedict Iiitani- ping in cale-mi, prinOI ei se opuneaü cu inver§unare la acestà casatoria, §i cand sfarlimal ale lor pedici, chnd obtinul consimOmentul lor, trebui se lupt din no ti. spre a decide pe MariOra se primescA a deveni sotia mea. Te iubesc, te iubesc mult, te iubesc cum trebue tu se flu iubit ; 6ns6 nu pot, nu trebuie se pot a de- veni sup tea. Scii cate bicrinii, cate rugaciuni, catit stiiruintrt 'm1 trebuira spre a des- �- 160 - coperi, spre a fura acelei dulci flinte secretul, ce cu atata persistinta, 'ml tinea ascuns. 11 ghicii cu tiniptil, i, ghicindu'l, sinrii ch a mea iubire crescuse anca in grekle i durerOsek lupte ce sustinuse. MariOra scia c sufere de pept ; ea nfl voia ca a ie mOrte se ingbiete d'ua-data, dou6 ham!. 0 iubiam ens6 prea mult pentru Ca frica d'a perde uà data fericirea, se ni pota opri d'a voi se fill fericit ! Ferkirea nu se m6s6rA cii timpul. Acli, mane, peste urt luna, un an, dece, dou6-cleci, ea tot trebuie a 'nceta, l'a- eel sfIrsit, ori-eat de departat an fi, tot atata de dureros, tot atat de grósnic este, tot atat de amari sunt lacramile, oftarile, suspinurile nostre cand el sosesce ! Nebun acela ce crede a fi vecinic �- 101 - fericit; de plans, de ua miia de oil de plans, cel care fuge de fiinta inbita, cel care fuge de fericire de frica d'a o vedea int data incetand ! Imi este peste putinta, iubitul meg, se'ti spun in de ajuns de cat ajutor imi fa a ta amicie in cruntele lupte ce fui nevoit a sustine contra sOrtei, contra lumii, contra tutor color cari. m'e* apropiaii. Nu as sci sell spun indestul ce nepretnit sprijin, ce indemn gasii in amicia ta, pentru a nu despera d'a 'nvinge, in acele negro gile in care descuragiat, ingrozit, de ceace amliam, de cea-a ce vedeam, eram gata a cadea, inainte d'a fi trait, inainte de a fi iubit ? Nu mi-a fost dat 41 proba a mea recuno;dinta prin fapte. Mai mult anca, a -trebuit se fug de tine; clic a trebuit: caci asa intelesa datoria, a.a me �- 102 - sfatui anima; §i, d'ar fi cu putintit a re'neepe en vi(4a, nu me sfiesc a (lice etst nu m'a., purta alt-fel de cum m'am purtat! Putine tile dupa, cummia nOsträ, mi fu en neputintil d'a m annigi asupra greutrttii bold Mari Ora, vequi rad inaintand, veclni c qilele '1 sunt numerate 'atunci., fArg, a §oviti un moment, IniI jural d'a'l consacra tOte momentele mete, d'a'l da tOth iubirea mea, d'a tii numai pentru ea, d'a fi mimai eti iubit de ea. Fui nedrept cu tine, fui nedrept cu parinth sel, fugil de voi toti ; ve prhnii cu recealrt, nu voil ea se'mI putetirilpi una singmit din dulcele'l priviri! Eram nebun, nebun la eulme; Mari- Ora ense intelese a mea nebunik me dojeni putin, ense spre Vet pedepsa me iubi i mai cu foc. �- 103 Erth-me d'a fi fost atat.de gelos de gelosia mea nu provenea din ne'ncredere, soil bine ct 'n acele trei Clile in care flit sitine ; scil bine cO, lit se me depitirtez de MariOra, pe care inch' n'o piirtisisem un moment, te rugal a sta lang dansa, pêne, l'a mea intórcere. Cum n'a§ fi fost gelos de tine chid cram gelos de mama, de tatM Mariórei, cand cram gelos de sArutarea ce-o da unei floricele, cand cram gelos de ptiserelele ce veniaii a ciuguli din mana id, cand cram gelos de orele ce consacra musicel sett citiril, cand cram gelos de tot, de tot ce atrilgea a ia privire! Erta-me d'a fi fost atat de egoist, d'a fi voit en ori-ce pret a ptistra numal pentru mine acest tesaur, erta-mé d'a fi fost fait de nedrept in timpul vietei i chiar dupil mórti,a Maricirel! �104 Erta-me d'a fi fost gelos de lacrimele ce ve,rsal p'a id mormint, d'a fi fost gelos de florile cu care '1 impodobeall. Yoi ca ea care traise numai pen- fru mine se fie si mórth numaf a mea! Adio, adio, te 'mbrittilez cu infome due la dCnsa. care . Prietenul t611, Ion Bucuresci, August 1877. �ZINCA �ZINCA Paris, Jour 24 Decembre. Se chienei, Zinca. Am vklut-o ieri pentru prima Ora la dómna X, ei acum mtept cu urt nespusiti nerabdare minutul chid voi revedea p'acesth vechirt prietenk Da, vechirt ; sunt vechia prieten CU d-sóra Zinca, imi pare cri, am cunoscut-o tot-d'a-una ai nici pot intelege c'ar fi Cu putintrt sse nu-o cunose. Indath ce o zgriladicrt Indatt ce pusei piciorul in salorml dOmnei X.mi se prim a revedea urt vechig, cunoscintrt. Abia schimbarrun impreunä cate-va vorbe, eram prieteni, ei buni prieteni ! Ce placutri fiintrt! �- 108 Totul in ea este firese, nimie studiat, nimic silit. A plkut tuturor, tinerilor i betranilor, bArbatilor i chiar femeilor citel 'Area a gasi plkere si en tineri si tinere, i cu betrilla betrane: lucrul nu este cu neputin0 : ce plkere póte fi mai mare de cat d'a simti plkerea ce facem altora ? Domnisóra Zinca D. nu este ce se chiemsa frum&41. Nu are un chip din acele care atrag i provOcA privirea. Multi pot treee pe langa dOnsa ffira a o vedea. Nii cred êns s fiA unul care, dupi1 ce a vequt-o, s n'o gaséscrt frnmósii. OA cum ar fi, cati1 së miirturese c'a-serrt ipteuna aucliam sfariind pe la urechiele mele : Ce plicutit persOnh! Ce ochi! Quelle charmonte enfant ! Quelle grocieuse personne ! Quelle dt'stinetion! Uniii se adresaü direct dare mine: Cum, nu cunosteai pe dióra D. ? Ce plicut �- 109 - persOna! Nu respundeam; sei cel mult nit,1 milrgineam la un : nu, n'o cunoseem de cat din nume. Ail êns'e mergeatt mai departd : Cum glisesti pe d-sóra D.? Cum gasesc pe Zinea! D'abia me' puteam stam1)6ra. Imi inius- cam buzele spre a nu striga : ce 11 pasA ! Cu nil nespusA greutate nu miirginém a ingana : Cum s'o ga'sesc?.. Bine. imi pare desteptii, i grabnic pitrasiam pe indiscretul meg interlocutor. Inginerill B. o cunósce de mult ; a jucat intr'una a-sér en d6,nsa. Ore are de gaud as,; dice atat mai bine. B. este un biat onest, bine crescut, muncitor ; dér nu este fAcut pentm uri per- sóntt atat de superióra ea d-(ira D. Jiuisii n'ar putea fi nici u datii fericif,i! Cu ce foc juca! Ce bine 'mi-a phrut cand l'a refusat Ia cotilon! B. imi pare prea presunqios. �- 110 Der, eine este domniOra Zinca? Ceti pash? Ori-eat It a1 spune nu vei putea a o Inclnpui. Der, etil curios ; ai voi se, scil unde, in ce leat s'a niiscut, eine ii sunt pi.rinii, pete chiar eine a botezat-o s,d in ce lege este botezath Este Romancii? Ce catii la Paris? De ce este la demna X ? Cine este dónma X? Ce slujbä are tatiil domniOrei D.? Ce stare? Criti copii? Mie ajung--'e a sci c este ea; ie ens6 acesta nu pete a't1 fi destul. Voie0 a sci mai muh, i ai dreptate. Este firesc se dore0, sO cerci a cunesce cele mai mid am6nunte care o privese ; este firesc , ciici ea este indiferinte. Afla deci c este imica fatA a d lui D., véduv, inalt slujbm ; ca termini-1 studiele intr'un pensionat langii Paris ; crt petrece va- canele la denma X.; cri, adastil pe �fatal sat, care trebuie s sosescrt din Bucuresci Ode acestea. Dtmsul ar fi venind ca s'o ié, In tel.* de si domnisóra D. ar voi a mai sta, spre a trece esamenul de institutóre la Hotel de Ville. Dómne ! Ce urit soiu de 6meni mai sunt i pärintii acestia! S voiescA sé ie pe Zinca! 'F,ii 25 Deeendffe. Am fost la d-na X.fiind ajI CrAciumil, era datoria mea s fac acea Am buhsit-o singurA in salonasid s611. visita. Te asteptam, imi gise ea c'un suris ironic. De ce ? Prea esti curios 'Ti-am maI spus ca nu 'm i. plac bUrbatii curiosi. Pot fi curios, der repet ea' nu - intekg. mat mai bine, adause denma X. �- 112 rigênd; si végênd cil stam gata a da un non asalt. imi spuse c'un naturale inemitabil, si pe care nu '1 grtsesc femeile din societate de cat cand spun contrarinl de ceia ce cugeth : Te asteptam pentnl 61, este Crheimml si sciii eh im me" uiti nici uil datil la s'erbrt,torI. S'apoi, dupil urt scurtil pausil, schimband tonul si ca din int8mp1are : Cum al gAsit pe Zinca D.? Cum s'o giisesc?.. Bine... imi pare desteptA. --p pare ; altil sunt mai putin deficili. Se vede, tatA, qiceam dOnmei X. tata, de si cram rudil cam d'al doui-spre-gecelea n4mse vede, Mil, eil nu 'i-ai stricat ca pe mine Uf! Ce lino-usitor. b'? ' Continuaritm spunêndu-ne banalitiitile usitate in lumea cum se cwle, �- 113 de si catrt s miirturescil di nu prea escelez in acea scrimrt de salon. pi:Mr3 cand, intrand d-§Ora D, convorbirea lu ua directiune cu totul nou'a. Ce bine si cu ce simplieitate vorbesce dCMsa! Ce bun sims i ce profunde sunt une-ori observatiunile ce face rigend, ca si cand ar (lice lucrurile cele maT naturale! Discuth bine, clar §i cu pasiune. Am combrttut-o cu viuoiciune in cestiunea liberulut arbitru, ea tinend afirmativa, cii negativa. Cu ce foc 1'01 sustinea opiniunea ! Cum scitip'erail vorbele ! i cum Im- pungeail une-ori ! A trebuit s6 cer un armistititi, care mi s'a acordat cu cea mal buna gratirt, Mei discutiunea prirea a se eternisa, cu tote protestrtrile d-nei X, care ne gasia putin sociabili. 26 Decembre. Ion N. a venit aqi la mine. Tot 8 �timpnl nu mi-a vorbit de cat de Zinca! Ti-a trecut ostenela? Ce ostenelii? D'alatiiierl, adicii de : ctici se cr4ase de giuil cand plecaram de la d-na X. Fi c bine jucarhm ! Ce mai mazurcil trséiü CiT Zinca D.! Scii c nu joc. N'am fost obosit. 'apoI am dormit tun! M'am sculat la amiedi! Nu sciii de ce spuseig un neadevör lui Ton ; ml putusem nici inchide ochil; der apoi i el, de ce st.,1 rn6 intrebe décil sunt ostenit, ciind scie bine at, n'am jucat? Ce placuta persenh! Ce bine jócA! Cum i s'a piirut ? Bine... Intl pare de§teptti. Deteptii, frumu;icä, cu gust... Ce frig este acji. Imi pare ca o .sé ningä. Ce frig! Irrei s'e" mergem s'e. fa- �- 115 - cern ua visith d-neI X; o se vedem si pe d-ra Zinca, de sicur. Ce frig... Este imposibil a se incilhli cine-va cu aceste caminuri. AI, viI? Sunt cu trasura. Nu, nu pot, lint pare réti, der nu me simt tocmal bine, s'apoI am de lucru. Se merrb em mtme vrel? Nu sciti ce pretest gasiiii, der refusaiii. Ce indiscrql sunt 6menil! Voiesc ca toil se fia la ordinile lor. Cand le place nu lucru, apol trebuie se placa tutulor. A jucat urt sera cu &sera Zinca, si Isl incldpuiesce eh toti sunt ca el! Nu 'nil plac Omenil care isi perd capul dupa prima fe7 meia venitä, pe care nicI n'o cunósce, cu care abia aft schimbat ua vorba. Ion este nesuferit... 1 lanuarift. Am tramis a-sera un buchet &an- �- 116 - net' X. AO m'am dus s'o felieit de anul nat. Am vOut pe Zinca. Avea in peril s'el uà cameliA, roi, din buclietul met. Ce frumOse florl mi-al trtunis ! Am vOut arare on un nsa frumos buchet. Ii multilmesc de nespusa plAcere ce mi-al filcut. Ari ttnse" a'tl niirtunisi Un psecat. M6, ierV, nu e aa ? Am dat urt, flóre, una singura, l'apol, veql, am pastrat destule pentru mine, adause dómna X arelând imensul budiet, care era inteurt glastriti pe cAnhin. Surisel. Dómna X. imI intiuse frumósa'I mana, pe care depusel u ferbinte särutare. Citite lucrurl spune un sArutat ! Ce elo'cinte este el une-orl. si ce bine trilmAcesce ale nOstre gandirI! Nu eutezam a spune tare un simplu : multamesc ; siirutand (Ins6 acea manil filceam utt cumplititi spovedaniA ! Cc �- 117 greil s'ar intelege omul, cleat n'ar avea de eat vorba spre a esprima ale Tti simtirl. Are din ferieire alto mi4Mee; are mal en séni ochiI. Vorbele slut supuse unel eensurl, asprit, nedrepta,, absurdrt, ca tote cen- surile. Nu potI vorbi de eat dupil Un vocabular, consacrat de lumea cum se ccule, i din acel rece, ingust vocabular este riguros sters, isgonit orl-ce cuvênt care esprinal ith simtire viurt, pasionatiti, adev'eratA. Ce fericitl suntem C. eivilisatinnea n'a diseiplinat inch limba ochilor! E cutezh (inch a nu minti! Val! de ce aa de des nu seim a citi Ii acea carte a inimel de cat atund child nu mal putem gsi in ea de cat un: prea tdrclia, prea t StAtuI putin la dOnma X. Era lume niult; politetea cerea pnin urmare ca conversatinnea s6, se mtirgineseil �- 118 asupra banalitWor de rigóre in asemenea eircumstante. INn putusem tmett schimba mai nici urt vorb4 cu Zinea; me seuhul totusi spre a pleca. Me Inchinal. Zinca se sera, veni dare mine, imi intinse milna ca unui vechin prieten, si 'mi dise ridênd : Tot determinist? Mal mult de eta ori-ciind. Nu ti-o iert... me tern atta se n'al dreptate! Ah ! Ce mult vorbirhm adi. CAte lucruri. Irni spuse Zinca! Ak, tern atilt se Teal, dreptate! 10 lannarie. Plea, mane! Adi. am 17'6-Info 'mite pentru ultima 6rA.... Tathl sCñ, d'abia sogit de cke-va dile, este zorit a se intórce in érit. 0 ie. Nu voiesc a o liisa se dea esamenul. Promisese ; der ce '1 peA d'a sea promisiune! '11 �- 119 Este stapanul, si promisiunile n'ail valóe ciind stint facute de cel pu- ternic celul slab: putea se nu promita ; nu este decl tinut a se tinea d'a sea fagaduiela. Numal eel asuprit este dator a '01 esecuta promisiunea, awl dênsul s'a obligat fiind silit a se n'a fost liber a nu indeplini ceia ce a promis. 0 ! dreptate omenesca, ce grai esti une-orl de inteles ! Zinca pleca! Remiln singur ! A o vedea devenise pentru mine mai milt de cilt uzi placere, devenise nit trebuintrt, si atilt de viurt era acea treobliga ; buinta, in cht nicI nu 'nil inchipuisem ca, va veni diva in care nu voiti mal putea a o satisface. Lucrurile, ce ne devin absolut necesare, ne par ch nu pot avea sfirsit. Care este omul care iubind si-a clis vr'ua data : Va veni dirta in care nu -mitt mal iubi? A! ce silnt, ce adeVerat este juramentul a- �120 celor amanti, carl, aiJi, Il jura vecinicA iubire, i earl, mane, vor calea al lor jurämênt ! Zinca pleca... Atat mai bine ! Simti- mentul ce resimt pentru densa devenia prea viü. Astruli este anci1, timp. eine scie d'ar rnal fi inane? Cine scie d'am mai fi putut, nrnl stand impreunA cat-va, a ne desparti ? Cat fi suferit "Jae mane de mi-ar fi fost crutat ceia ce sufer astäcji? Biéta Zinca! Ce mult in6 tem ct d. as D. va cauta a o mrita cu ori-ce pret. Ce curiqi sunt parintii ; pare une-ori ca, nu ail alt gand de cat a se sctipa de fetele lor ! A mArita pe Zinca ? Der cu eine? Bucuresci, 24 Decembre, (pece ani in unni). pece ani de cand cunosc pe Zinca ; pece ani i pare cit este de ieri ! Tot ea. S'a schimbat putin. Tot copilä, �- 121 - tot &meta. Póte ea vorbal mura mai putin, ea intepa mai arare ort. Smisul II este mai dulce, privirea'i mai 'Wanda. Ense" oil cat de impinsa ar fi spre indulginta, acesta n'o impedica d'a judeca Omenil i lucrurile en acea rectitudine de spirit surprinqötóre. Zinca continua a place, a place nmlt. Nu este e'nsé iubita hi -Leta aceptiunea cuv'entului. Va avea, are pete 30 de ani, i tot nemaritata este, Ce ruine ! Toti se plang de uurinta, de nesciinta, de futilitatea femeilor nestre; toti póte afl dreptate, der cum se face ca Zinca, care atat de putiu le semna, se fia anca nemaritata? S'ar piirea, citi barbatilor nu le plac de cat femeile u§Ore, ignorinte, i crt, déca se plang de starea in care se afla ele, o fac nu- 4, mai spre a se scum, in propii lor �122 - oehl de putina lor constanth dare acele cochete, pe caril e ptträsesc de ca illua pOn6 séra ,eadesea de cu séra p6nt,, in qiu! acele cochete, lucsóse, igno- rinte, afl mult bura Avend vecinic a le mustra de ceva, ne shntim mai liberi, mai putin legati dare de:nsele. Cu cht sunt mai vinovate, cu atht ne credem in drept a fi i noi mai vinovati! N'avein a rosi chnd intrhm a casA in zorul dilel §i déca cum-va cucóna '01 permite a ne mustra d'a fi perdut 4,000 ski 5,000 fr. in cArti ; r6s- punsul e gata: de ! ui rochia mai putin n'o fi peire! 0 ! déca Zinca este and, nemhritatiti, déca nu este iubitA, causa este cä nu suntem demni d'a 0 inbi, ca este prea superióra pentru. nol Da, prea superiórii. Une on, lhngiti dênsa te simti Mtimidat ; te vecli observat; scii c vorbele séle stint chnthrite, �- 123 drept chntarite, i fara voiall te gandet;t1 la usurinta lor. Van Nu avem obiceiul a ne ghndi chnd vorbim, nu scim ce este a ne mösura vorba, mai cu soma cu femeile, si, cand din intrimplare am voi a o face ne este en neputin. Noi, ma de nostimi cu femeile, ce prosti ne gitisim ling i femeic t! 0 admirtim, der simtim trebuinta a fugi, cad nimic nu este mai penibile de cht av simti inferioritatea lhnga urt. persOna a carei stima o doresti mai presus de tot. Ce alt obicinuim a (Tice unei fermi de cat c e frumOsil, ct canta, ca jócil, bine, ca se imbraca bine, ca rosul gil albastrul II ec-1.e bine? Ce ochi frumosi. Vaus etes vraiment trop wmable! Acesta tu sakme. La maliala se respunde : multrunim d-téle, séi merei. Ce placut lucru! Sera 11 cjicl : ah ! �- 124 - ce bine am petrecut aji, 0 persona careia ai facut curte, cicI a qice unel femei crel. §ede bine cu rosu este al face carte, repeat intr'una : Ce amabil este donmul X. ! si's1 7 7 (lice tainic : Domnul X. este nebmi dupa mine, ski optesce unell amice cine mi are la amich? scii, X este amoresat lulea dupA mine ; sermanul, cum me iubesee ! Ah ! Zinchel nimene nu'l face carte. OrI-cat de veseliti 0_ de nebunri, este, te simp. langit ea ca scolarul lângä profesor. Da, o repet, este prea superiOra pentru nol ; ctcI Heil este adevér ct IliCi u1i-datti n'o phrtisim Mrti, a ne (Tice, ce pilicuta fiinta! adev'er e asemenea c une-ori evitam a o apropria! Cel ce va cuteza cere milna ZincheT va fi séi un mare prost séü un bArbat cu total superior... �- 125 Pe cel d'antain Ii va refusa; pe eel d'al douilea... nu'l v6.d... Era se die... din fericire. Ce egoist e omul ! 5 Ianuariil. De doll() dile, de cand nu mai pot vedea pe Zinca, n'o mai paräsese cu gandul.. 0 iubesc i acum scifl c'o iubesc, cat de mult o iubesc. 0 ! cn cata nerabdare astept a sea insanétosire. M6 voiii arunca la piciórele iel, Ii \min cere iertare de nesoco- tinca mea, de lasitatea mea. 0 inbesc de dece ant si d'abia am yedut-o cate-va luni in dece aril! Atat 1316 temeam a iubi, In cat m6 siliam, li une-ori reusiam, a erede ct Mbi- rea ce sinitiam pentru Zinca nu era de at WI simplà amicie! Am yenit, am plecat, am caktorit, am trait aiii intregi departe de densa, acum ensi-3 nu mai pot, nu mai voiesc a ITIC misca ; iubesc, scifl c iubesc ; acesta �- 126 - Wit m'a desteptat, citesc in aninm mea; me simt acum legat, tintuit de Zinca, i, en eat me simt mal strimt baluit de Rnsa, cii atat resimt urt mai adanert, ut mal viurt fericire. Zinco, Zinco, spune'mi: tu me inbesei ? 'Pe inbese atilt, in cat mi se pare en neputintit se nu me iubesei. Nn e asa eit ti-e mila ds mine? Ch me ierti d'a fi asteptat atat spre a me decide a fi ferieit? Ni s'a Os atat : temeti-ve de prima impresiunein cat am ajuns a ne insphimtmta, de brartile animei nóstre, a ne ingrozi eand nu le putem stempera, regula duph placul Sea capritint nostril! Am voi a earmui anima nOstrit, In br d'a fi earmuiti de dCnsa! Ce nebuniil! Ineeream... ne impotrivim otAririlor Eine. Lupta incepe, ne �127 Santem invin11; ditr eate suferint,e, cate lacrimI vérsate in acésta monstruósa lupta! Chiemam ratiunea Iii ajutor. Punem anima supt tutela ratiunii! Rafunea, neintelegnd limba anima, o combate en inverpnare, vede in ea ua inamica de m6rte, o urasce cu atilt nia mult cu cat o simte mal puternica ! Ratinnea m5stra este u rt confectiune moderna, una din specialitatile cele mal reuite, a acelor vaste usine nmnite universttdti ; este neteda, lucesce, nu are Biel nil asperitate. Co bine este data la randca ! Ce bine este neteilita d'acea randea, ee mune are civilisatiunea! Cum ar intelege ea limba necioplith a animel. ! Artificialal nu se impaca cu naturalul ! hatinuea modernil nu intelege �- 128 nima §i cAnd o intelege este gelOsh de de'nsa! Ori-cht ar fi ratiunea de mare, nu va puté fi nici uä-datà atht de mare ca Anima! Da, m'am temut d'a iubi, m'am ru§inat de slabicinnea mea Slabiciune ! Omul cand iube§te este a-tot-puternic §i se numesce slab! M'am inspalmntat, am fugit in deosebite r(Indursi de d'ensa, am cäutat a o uita, 'ml-am mintit mie, n'am cutezat a'mi mArturi c'o iubiam ! Der, atunci chiar cAnd 'ml-a§ fi miirturisit-o, atunci chiar cand a§ fi sciut c'o iubiam, totu§I m'a§ fi cercat a'mi nithu§i iubirea, chci at): fiicut din cAsiltoriil un ce inspramimtator, un ce nefiresc, un ce monstruos ; Kt codificat amorul, ati etichetat, ittl numerotat drepturile §i datorille, ati timbrat simtimintele, ati inregistrat iubirea.. Bieti ómeni, ce mici sunteti (166, codul ye este icóna animei ! Cat �- 129 - de jos sunteV, spre a crede cti tot ce e legal este permis, cti tot ce nu e legal e oprit ! Am iubit si m'am inspitim6ntat d'a mea iubire! Zinco, Zinco! nu eram demn de tine. Tubirea nu este atilt de intelepta! 7 Ianuaritt. Merge mai rü. Ctildura cresce. Junghiul devine serios. N'am putut a o vedé. Nu in'ad ltisat ! 8 Ianuarizi. Dómne, ce schimbatil este ! Ce pa- D'abia s'aude a id dulce voce. A cerut se me vitojib.. Odaia era lufida. minatA d'uit singurii, luminare, pusa p'va mesciórit lângA (Musa. Ce lugubr mI paru acea odrtitit! 116 apropiaiii... nu se miscil; ()chi): s61. ense se intórserä spre mine. Me privi lung, ca i cand ar fi voit Se 9 �- 130 se incredmteze bine cri, eram Cu, apol surise E,4i ' m1 fact' semn s stau pe seaunul ce era langiti patul sëii. e4u1... M IntercaI a suride, voil a vorbi ImI fu imposibil, emotiunea iii Ineca, nu gäsil u vorbn ! Tneerea se prelungi... se aucliail bntniele ceasorniculul... Nume'ram minutele... Fin-care era un non eutit ce simtiam infigiindu-se In nima mea. Di, care perdusem atatia ant cu cea mal cumplan nep'esare, cat suferiam acum de fin-care minut de fin-care secundh ce sbura! Iubiam ! Ce iute trece timpul cand. inbes,41. F;;i mal cii sénin cand scit crt timpul Ii este m'esurat! .. IJ lacrimn isvori din ocbil Ziuchel si curse d'a lungul obrazului seg, deja lungit, scobit... Zinca n'o simti; uii idein o preocupa... De un data se int6rse entre mine, mu intinse mAna. Strinseia eug, nespush iubire �- 131 acea manrt, atht de palidA care, ardea ea focrd, i stititurAm eat-va manil in mrtinrt. Ne vorbiam ast-fel, si cc bine ne intelegeam. La un moment dat Zinca ftcn u mirare ; crequi crt voiesee a retrage mina, o strinseiii din nou, si, mal nainte d'a o läsa a si-o retrage, depusei pe densa urt semtare-, Zinca tresari. Ea, care d'abia se misca, se rildica d'ua-data, cu nit forvi de care as fi cregut-o incapabile, seciu in pat, deschise bratele, me atrase Maga dênsa, imi ma capid in nineIe sele, me privi oda in ocM... sthtu eat-va, esitti... §'apoi. In pripa,, cu iut6la fulgerului, depuse pe fruntea mea cea mai ferbinte sarutare ce 4'a dat vr'urb data. Uti vi61-a intr6ga, trecu in acel sarutat, care me arde... care me va arde tot-d'a-una. Cu oil cata, dukétti, inbire, iertarea a fost data, imi pare MI vecinica mus- �- 132 trare, Imi pare c sunt infierat, ImI pare ci top: citesc pe fruntea mea lunga spovedaniit ce a stipat pe ea acel sfant sitrutat ! Sttrutatul dat, etidu obositrt, sdrobith, se pita pe pernita sea ; d'abia Il trAgea suflarea... Ii reluaiu Tana, o acoperii de lacrimi si de srtrutrui, Zinca phrea a -nu mal simti... Ceasornicul sunti 6 ore ; Zinca iesi din amortela in care cäquse, Irnl fAcu senm a me apropia f;i 'ml clise cu rui voce deja stinsä: Esistà, esistii... numai n'o vedem; trecem pe lang6 ea, o caldera une-orl cu piciOrele si nu ne plecitim spre a o Ina! ... S'apoi adrtogit, complectiindusi ideia : Fericirea... Fericirea! Da, esista! Da esistä, strigan din tote puterile mele ; da, esistiti, cäel te iubesc s'acum seifl eiti te iubesc! ... Sciam si de aceia am putut �133 Wepta, ingana Zinca cu ua dificultate crescênda... Tam, 'apoi.' pronunta incet, vorbinduF,4 sie-W Ce fe- ricita sunt... II iubiam atat!.. Doctorul intrit , trebui se plee! Zinco, Zinco, ierta-me ! fie-ti mila de mine! Cat a trebuit se suferi. yedendu-me ati mic, veq6ndu-me Orasindu-te de tema d'a te iubi prea mult. cat a trebuit se suferi, biéta amica, cat a trebuit se suferi pentru a nu te plange nici ua data ! 9 Iartuaritt Zinca nu mai este ! Asnieres. Octombre 1878. �LE PREMIER CHOC �LE PREMIER CHOC') Elle allait et venait par la chainelle s'asseyait, se levait , regardait t chaque instant sa montre, et, comme il lui semblait que les aiguilles ne bougeaient pas, elle l'approOmit de son oreille pour voir si par hasard ellP ne se serait pas arrêtée. Comment? A peine onze heures ! II n'était absent que depuis trois lieures! Il est vrai qu'ils se separaient si rarement. Depuis leur arrivee Bucarest, c'etait la premiere fois que bre ; Gheorghitsa sortait sans Helene. Com- bien longues elles avaient dit lui pa1) Voir le texte roumain page 149. �- 138 raitre ces heures! Et cependant comme il était parti t l'école joyeux et fier. Enfin ii allait apprendre dans une école roumaine, a côte de Roumains, ses freres bien-aimés. Ah ! Helene n'avait pas perdu de temps pour remplir la derniere volonté de son cher mari, Petru Pop, mort dans la fietu. de rage, emporte par une cruelle maladie qu'il avait contractée dans les prisons turques, oiL ii avait éte jeté a la suite des intrigues et des basses denoneiations de certains tures mahométanisés, qui ne pole vaient lui pardonner de lutter pour l'extension du Roumanisme, pour l'emancipation de ses freres. Je te demande une chose, Hélène, une seule chose: fais de Gheorghitsa un Ronmain bien trempe pour la lutte, un Roumain qui n'ait pas un jour, pas une heure de repos, taut �- 139 qu'un soul de ses freres gemira sous le joug de l'étranger... Qu'il n'oublie pas que tous les Rolm-tins doivent faire partie de la Roumanie libre ; qu'il n'oublie pas que tant qu'un seul sera asservi, tons doivent se considerer comme &ant encore dans les ma chere Macedoine ! Helene, vends tout, pars, va a Ba- fers... Ah ! carest, eleves-y Gheorghitsa, qu'il y apprenne, qu'il y travaille avec les Roumains, qu'il y aime avec les Ronmains, et puis qu'il s'en retourne it Vlaho-Clissoura, Romnain dans Fame... Helene vendit tout a la hate, partit, abandonna les helix oil elle avait vécu depuis rage de 17 ans. Que de souvenirs? Toute une vie ! Elle partit cependant sans hesitation, pour aller habiter un pays inconnu dont elle ne parlait la langue qu'avec diffieulte ; elle partit a la hilte, car �- 140 une seule pensee remplissait le ceeur de la fiere fille de Timoleon Elefteriadis, de la digne soeur d'Aristide et de Philopemen Elefteriadis : l'accomplissement de son devoir d'epouse et de. mere. Onze heures et demie !... Pourquoi tardait-il taut ?... Mon Dien, pourvu qu'il ne lui soit nell arrive! et mille pensees plus tristes les unes que les autres traversaient l'esprit de cette mere encore si jeune et déja si ciprouvee. Enfin Un pas resmma dans l'escalier... C'est lui ! Un doux baiser, et aussitôt une pluie de questions : Qu'as-tu fait? Que t'a-t-on dit? Comment fa-t-on recu ? Quelle legon t'a-ton donnee ? As-tu bien tout compris? Es-tu content ?... Mais Gheorghitsa ne repondait pas, un image assombrissait son visage, �- 141 si serein quand il etait parti pour l'ecole Qu'as-tu? Souffres-tu ? Tu as les yeux rouges; tes mains brillent. Et de nouveau la pauvre mere s'inquiete et tremble que son enfant ne soit malade. Gheoghitsa, Gheorghitsa, ne m'aimes-tu plus? Et, en pronongant ces mots avec un dc ces accents que seuks les meres savent trouver, Helene attira son enfant dans ses bras, et l'embrassa, et le caressa avec une indicible tendresse. Park, cheri, dis-moi ce que tn as; pourquoi cacher quelque chose a ta mere? L'enfant &lath alors en sanolots b ' et, plus elle le priait, plus sa dou7 leur croissait, et ses larmes deve- naient plus abondantes, et les san- �- 142 glots l'étoufffaient davantage. Ii essayait de pailer, mais ii semblait que ce fiat au-dessus de ses forces, et, malgre t nis ses efforts, il ne pouvait arracher de sa poitrine qu'un profond et douloureux soupir. Ils m'ont... ils m'ont... ils m'ont appele... appele .. grec ! Et, soulage par sa confession, Gbeor- gltitsa, plus tranquille, commenc a A raconter avec une fonle de details, comment toute la classe s'etait mo(pee de lui et l'avait appele grec ! parceque sans doute il ne prononcait pas aussi bien que ses camarades cette langue roumaMe qu'il aimait taut ! lIelène avait Ccoute sans dire un mot, sans bouger... mais une rougeur lui etait montee au front, ses yeux etincelaient, son sein palpitait, ses doigts se nonaient, se tordaient, coin- �- 143 - me si die eitt void-a les briser les ims contre les antres, efle tremblait de tout son corps. Tont-h coup elle tressaillit, se leva rapide comme l'éclair, et se mit h arpenter Ia chambre h grands pas, en r6petant : gree, gree!... Ii y avait quelque chose de Geldrant dans la f'acon dont elle prononcait ce "gree" . Ce mot disait tout, et c'était assez pour exprimer ce qui se passait dans ce cceur de mere, frappé dans ce qu'elle avait de plus cher et de plus &ler& G ree C'est burec Glieoro-bitsa avec'? b 7 pour cela qu'elle avait rompu avec tons les souvenirs du passé? Vale avait quitte les amis, la maison oit son fils était né, oh elle avait vécu lieureuPe. aimée C'est pour cela qu'elle était venue h Bucarest oh elle n'avait pas un parent, oh elle ne con- �- 144 - naissait personne, pour que Gheorghitsa soit appelé gred Et par qui Seigneur, par ceux-la méme qui devaient le considerer comme tin frere enfin retrouve ! Comment ! eux aussi liii contestaient sa nationalite, pour eux aussi ii existait done des Ronmains légitimes et des Roumains iilégitirnes! Batard, Gheorghitsa, biltard, sans patrie légale! gree ? grec ? ah ! non, jamais ! Et la noble grecque, devant l'injustice faite a son fils, oubliait com- bien doux ce nom de grec sonnait d'habitude a son oreille. Elle oubliait, pour ne se souvenir que du devoir qu'elle avait a remplir, ses sacrifices, ses souffrances passees. Elle oubliait son vieux pere mort en combattant pour l'emancipation de la Grece ; elle onbliait ses frers tombés, l'un pres de l'autre, dans la derniere révolte de �- 145 la Crete, en criant : Vive la Grece ! Elle oubliait ses nuits d'enfant, passees a faire de la charpie, a soigner des blesses, a fondre des balks, pres de sa mere, victime, elle aussi, de la sauvagerie turque. Elle oubliait, ou, si elle n'oubliait pas, du moins elle etouffait dans son cceur tout ce qui aurait pu apaiser rardeur qu'elle mettait dans Paccomphssement de sa sainte mission : elle devait a tout prix faire un Roumain. Et, en faisant cela, elle ne demeritait pas de sa patrie. En quoi cela pouvait-il porter atteinte aux interets de sa chere Hellade? Un peuple qui veut etre libre, doit vouloir la liberte pour tons ! Comment resclavage de l'un pourrait-il servir a l'autre ? Liberte pour tons, liberte égale: ni opprimes, ru oppresseurs... Helene accablee, brisee par une si 10 �- 146 vive emotion, s'assit, tomba, dans un fauteuil; elle passait la main sur son front qui brillait et trichait de se calmer, de ressaisir le fil de ses idees. Gheorghitsa n'avait pas perdu Helene de vile; effraye du trouble oil ses paroles l'avait jetee, de la donleur qu'il lisait sur son visage, il s'efforcait de deviner les pensees quil'agitaient. Est-ce que ses paroles !... Estee que... Non! Helene le connaissait trop bien pour ne pas savoir combien il respeetait, ii admirait sa patrie. Mais qui sait?.. Se rappelait-il m6me ce qu'il avait dit?... Elle paraissait tant souffrir!... Et l'enfant tremblait d'a- voir manque de respect a sa mere. Le remords le saisissait et faisait sentir son aiguillon cruel a cette tendre et aimante creature. Mais l'enfant ne �147 resta pas longtemps pensif. Le cceur park plus vite que la raison et les longs raisonnements ne lui vont pas. Gheorghitsa s'approcha de sa mere, abimee dans ses reflexions et, se jetant a ses genoux, lui prenant les mains qu'il couvrit de baisers ardents, il cria a pleine voix : VIVE LA GRECE! Emue jusqu'au fond de l'me, Helene tressaillit, et, attirant son fils dans ses bras, elle l'embrassa avec amour, avec fierte, avec reconnaissance, et un cri jaillit de son sein : VIVE LA ROUMANIE Naples. Octobre 1880. -----.."--.7..--,S...$4....q.,-.'... --._.....- �PRIMA CIOCNIRE �PRIMA CIOCNIRE Se tot invertia prin odaia, sedea, se scula, se uita mereil la ciasornic, li, fiind-ca acele 'I pareaa tot in acelasi loc, II apropia de urecla ca se v6da de cum-va nu a stat. Cum? Abia un-spre-qece! Trei ore numai de cand lipsia! Adev6r ca ei se despartiaa asa de putin. De la sosirea lor in Bucuresui, era prima óra, cand Gheorghita esise ktra Elena. Ce lungi i se vor fi parut i lui acele ore! Totusi. ce voios, ce sprinten, ce mandru plecasc la ,scólit. Era in fine, se invete intr'ua scóla romanesca, ala- �- 152 turi en Romani, fra01 sél iubiI. Ah ! Elena nu perduse timp intru indeplinirea ultimei voince a bietului sèi sot, Petru Pop, mort in fiórea vêr- stei, luat de WI cruda bola, in urma intrigelor s'a negrelor denuntari ale unor greci turcip, earl nu)._ puteail ierta c lupta pentru respandirea Romanismului, pentru neasuprirea fraflor cer, Eleno, un Unu lucru lucru : fa din Gheorghica un Roman, care se nu aib u ji, un ces de odihn5, pe cat un frate d'ai lul va fi supt jugul strain... Se nu uite ca pen6 cand un singur Roman va fi asuprit, top trebuie 86' se privesca ca anca in lanturi... Ah! Macedonia mea !... Eleno, vinde tot, plech, du-te in Romania, pentru ca Gheorghita se cresch inv4and, muncind cu Romanii, iu- �- 153 bind cu Romani): i intórce-te in Vlaho-Clisura cu un Roman de frunte. Elena vendu tot in grabil, plea, paasi locul unde träise de la versta de 17 ani. Cate amintiri ! LTA vietA, intregA! Heel totu§I, farrt a §oväi, pentru a merge inteuit rit necunosouth, a direia limb chiar nu o vorbia de cat cu mare greutate; pleca in pripa, cad un singur gand coprindea, cople§ia acum pe mandra feta a hti Iemoleone Elefteriadis, pe demna sorrt a lull Aristide i Philopemene Elefteriadis : implinirea datoriel id de soOrt, de mama. 11 i jumUate !... De ce o fi intar- qiand atata ?... Dómne se nu i se fi intemplat ceva! i ul mill de inchipuiii, unele ma jalnice de cat allele, trecean prin mintea tinerei i mult incercatei mame. In fine, se audira pa0" pe scara... Ec6-1! UA duke stl- �154 - rutare si ndata ii plOia de intrebarI: ce aT facnt? ce 11 a dis? Cum te ag primit? etI 1te111ultamit?... DCr Gheorghitit nu respundea, un nor intuneca fata lul, atilt de seninä child pornise la F;c61a. Ce ai.? nu i-e bine?... al ochiI ro§ii, imi pare ea ardI... §i din nog, bieta mama se framênta i deja tremura s'e nu firt o*1- nay copilaul sat. Gheorghi, Gheorghità, cc, nu ini:; mai inbescl? si Elena rostind aceste cuvinte en unul din acele accente pe care numal mamele le ga- sesc, Ii atrase baiatul in brate, sii- rutandu-1, mangai11du-1 cu url, nespusa dragoste: vorbesce, draga, spune ce al., de ce se aseunrll ceva mrticulitei t6le? si B5i6tu1 se porni atunci pe plans, cu cat rugamintele mamel scle de- �- 155 veniait mai vii cn atilt §i laerAmile sele curgeati mai mult i plensul il ineca mai tare. Se incerca ime-ori a vorbi, (Er acesta phrea a trece peste puterile see, limba i se incle.,ta i silintele sele nu produe de eat un adanc ,;i dureros suspin ! Wail mi'au... mraii. cps... Grecule!... Si, u§nrat de a sa spovedania, Gheor- ghitil, mai lini§tit, incepu a Tiara en nit surna de am6nunte, cum fusese luat in ris de hstrt clasa numit Grecule pentru cil, se vede, nu pronuncia ma de bine ea conrolarii s6i acea limba romanA pe care atilt o ;,.i. inbea! Elena ascultase fitri-i a (lice un envent, MIA a se mi§ca , fatal se aprinsese ()chit i seanteiati, senu-I palpita, de- getile i se lege', se impleteatt mml �- 156 - en altul ca si and ar fi cercat sé se sfArame until cu altul, tot trupul it tremara... De u datit esns'e tresilt si sculandu-se cu iutela fulgertilut, incepu a se plimba en past ra'pedi, mergênd, venind prin odaià i repetind : Grecule! Grecule! Era ceva sasietor in modul iel de a pronunta acest: Grecule. Acest cuvent spunea tot si era singur de ajuns spre a esprima ce se petrecea in acea inima de marnA, isbitii in ceia ce avea mal scump, mal sifint. Grec, grec, Gheorghi0 gree! De aceia rupsese ea cu tote amintirile trecutului, prtrilsise cunostintele sele, citsuta unde näscuse fiul s'ett, untie tràise fericitit, ? De aceia venise in Bucuresci, unde nu avea, nu cunoE,dea pe nimeni, ca sé se clictti lut GheorgbiVi, Grec ! i de eine, dOnme? �- 157 - D'aceia chiar earl trebuiati se-1 pri- vesca ca p'un frate in fine regäsit ! Cum ? i ciii contestal nationalitatea! pentru den§ii 6sista ore romani legitimi d nelegitimii! Bastard Gheorghita, bastard! n'are nit patria legala ? Grec! Grec ! Ali! nu! nu! nici ua data! nobila Grech, in fata nedrep- tatii facuta fiulul s'ett, uita cat de dulce suna in deob§te la awful sétt cuventul grec ! Uita, spre a-0 aduce aminte de datoria ce avea de implinit ; uita jertfele, suferintele id trecute ; uita pe bétranul id tata mort in lupta pentru eliberarea Greciei ; uita pe fratii sél cacfuti, until langa altul, in Ultima r'escOla din Creta, strigand : TrAésca Grecia libera ! Uita noptile de copila, petrecute facend scama, cautand riniti, turnand glOnte ala- turea cu mania sa, victima i densa ot �- 158 - a selticiei turcesa: uita, ski de nu uita, inAbusa in inima sa tot ce ar fi putut se' astâmpere foeul cc pmiea intru implinirea sfiinteI séle rnisiunt: trebuia, cu ori-ce pret, se fach 1111 roman. i apol, lucrand ast-fel, nu demerita de la patria sa. In ce acesta ar pritea jicni interesele scumpei sele Elade. Un popor care voieste intr'adever se fie liber, trebue se voiésch libertatea pentru toti! Cum robia unuia ar puté fi intru folosul altuia ? Liberi toff, liberi de ui potriviti, rnc asuprit, nici asu- piton.. Elena, obositA, sdrobità de a sa Niue emotiune, seclu, diqu pe un jet §i frectindu-s1 fruntea ce atilt o ardea, ciluta a gäsi firul cugetärilor. Gheorghitii nu perduse din vedere pe Elena ; spAimentat de turburarea in care vorbele lui o aruncase si, du- �- 139 rerea ce eitea pe fata-I, se incerca de a ghici gandirile ce o framentaii. Ore euvintele ale?. . 6re... o! nu, Elena '1 cuno§tea prea mult ca se nu §tie cat de multe ii respectii, It admira patria. Der eine tie? 'Si aduce mAcar el aminte ce a cjis ?... Suferia atat!. . i copilul tremura de a nu fi lipsit de respect mamei sele. Remurarea venia, i fAcea se simtii crudele sele Iniboldiri acesta fragede iubitOre fiinte. Der copilul nu stete mult ganditor. Inima vorbete ma iute ca ratiunea §i nu-1 place lungile sfituirL Gheorghitil se apropia de mama-sea confundath in gandiri §i aruncandu-se la piciOrele sele lu- andu-I manile spre a le acoperi cu ferbinti sitrutM. striga cu glas puternic : "Trhiesch Elada!" MiratA pêni,i in fundul inimeI, E- �160 lena, treshrind, i§11 atrase copilul In bra0, §i, imbri4isindu-1 eu inbire, nrandrirt, reennoseinth, scOse un infocat: TrAiesch Romiiiiia ! Napoli. Octombre 1880. �LE 14 JU1LLET Dt LA mErl }rNA1IJ 11 �LE 14 JUILLET DE LA MERE BERNARD ') Chacun se preparait a fker k grand jour, et plus le 14 approchait. plus on y mettait d'entrain. C'etait une veritable folie ; on avait la fièvre a Belleville. Un souffle de patriotisme, un besoin irresistible de manifester sa joie pour cette amnistie qu'on allait enfin avoir, secouait, remuait tons les habitants. Dame ! on avait assez attendu, assez souffert ; il n'etait que temps que cette fête arriv(tt pour verser un baume repara1) Voir la tradnetion A la page 177. �- 164 - taw sur toutes ces plaies encore saignantes. Puis, que voulez-vous ? Quand on a bien travaille, on aime aussi h s'amuser, h rire, h trinquer avec les siens, au bruit des fanfares, h la lumiere des lampions. Aussi était-on bien fermement decide, h s'en dmmer le 14; tons etaient d'accord, et, si parfois on se disputait, c'etait uni- quement sur les moyens a adopter pour celébrer dignement le glorieux anniversaire de la prise de la Bastille et la fete h jamais memorable de la Federation. Seule, la mere Bernard faisait discordance dans cette entente admirable. Elle ne fêterait pas le 14, elle; certes, elle n'allumerait pas de bougies, elle n'enguirlanderait pas la lucarne de sa mansarde et encore moins y laisserait-elle flotter un drapeau tri- �- 165 colore. Ah ! les hommes, que c'est canaille, Dieu de Dieu!... Tous admi- rateurs du succes!Des principes ? Plus jamais! C'est passé de mode ! Le gouvernement leur octroie un permis de rigoler, ca leur suffit. Plus de rancune, tout est oublié, et c'est h qui arborera le plus d'orifiammes, ou allumera le plus de cierges t SainteBastille. Ah! si son homme était lh, en voilh mu qui saurait les faire rougir! Et Louis! 11 aurait maintenant trente- deux ans, quel beau gars ca ferait ! Mais on a pris ses precautions, on a fusille toute cette canaille !... Et la mere Bernard allait son train ; la colere la gagnant pen h pen, elle trouvait des accents vraiment eloquents. Si elle ne pouvait convaincre ceux qui l'ócoutaient, elle finissait du moins par les attendrir. Car on l'aimait bien, la mere Bernard, et son excen- �- 166 tricite, qui ne lui gagnait pas de disciples, ne liii enlevait ni le respect ni l'admiration de ceux qui la con. naissaient. C'était du reste une fort brave femme, touj ours prete h aider, h secourir les malheureux, contente de pouvoir rendre service, d'etre utile ii quelqu'un. Lorsqu'il s'agissait de soulager une infortune, elle trouvait toujours, a défaut d'autre chose, un sourire, une bonne parole. C'est qu'aussi elle connaissait bien la soufframe et sous toutes ses formes : la malactic, la faim, les privations de toutes sortes, et la plus affreuse des don- leurs, la mort de ceux qui lui étaient chers. A peine mariee h un brave forgeron de Charonne, Jean Bernard, die avait vu son marl prendre part h toutes les insurrections qui signale- rent la fin du regne de Louis Phi- �- 167 lippe ; vint 1848, elle respira un moment, mais bientôt n fallut recommencer h trembler pour les jours de son mari, qui, blessé grievement aux journées de Juin, n'échappa h Ta mort que pour etre quelque temps apres deporté a Cayenne par Bonaparte. Jean Bernard. ne rentra en France que vers la fin de l'empire ; sa femme avait vieilli, et son fils, son petit Louis, qu'il avait t peine connu, était devenu un homme. Pauvre mere ! Qui dim jamais ce qu'elle &It supporter de privations, de miseres pour nourrir et eleven cet enfant dont elle etait l'unique soutien! Vint la terrible épopee de 1870. L'empire s'ecroule ; le pere et le fils reunis combattirent les Prussiens côte A, côte. Heureusemenst ni l'un ni l'autre ne furent victimes de la fameuse saignee". Mais on allait en faire une �- 168 seconde et eelle-lh helas ! ne devait pas les éparguer. En Mai 1871, Louis Bernard tombait mortellement frappe en defendant une des dernieres barricades de Belleville. Jean Bernard fut fusille h la easerne Loban, et la mere Bernard se trouva de nouveau en face de la misere, et, cette fois, seule, et pour toujours. Elle n'avait pas meme p11 obtenir les corps de ses chers morts. On l'avait menacee de l'envoyer retrouver ses Bernard q aaml elle insistait pour savoir oi avaient ete enterres son mari et son fils. A la menace se joignaient les insultes les plus viles, les plus grossieres. Mais ce qu'il y avait de pine, c'est qu'on osait (levant elle insulter son homme alors le sang lui montait au visage, la fouettait, la ehiglait, la brillait, et, tremblant de �- 169 colere, hors d'elle, elle jetait des poi...,, nees de vérités h la face de ces Males. Cependant, h force de patience, de recherches, de questions, la mere Bernard. avait fini par apprendre que Jean Bernard avait ete enterre dans la fosse commune du Pere La Chaise. Quand au corps de Louis, il pouvait hien y être aussi, mais onufosait pas le lui affirmer. Elle avait hien thehé d'en savoir plus long, mais sans succes. On lui repetait toujours les momes mots. Aussi, h force d'entendre dire la meMe chose, elle avait fini par croire ce qu'on lui disait. Parfois, dans les commencements, elle cssayait hien encore de douter , mais en prenant l'habitude d'aller s'agenouiller pres de cette grande fosse oil taut de miseres sont ensevelies, elle s'était per- suadée que les siens étaient Ih. Elle ne doutait plus mahitenant, et chaque �- 170 armee elle deposait deux Couronnes d'immortelles rouges h la in6me place : c'est peut-être là qu'ils se trouvent ; oui, c'est là qu'ils doivent e'tre. Et ils y etaient en effet pour celle qui avait baigne de larmes ce petit coin, et de ses vieilles mains calleuses n'avaient épargne aucune caresse h cette terre froide, humide de cimetiere. Cependant le 14 approchait, et la rue de la Roquette etait dejh toute pavoisée. Seule, la mere Bernard, refusait d'arborer un drapeau, d'allumer nil lampion. Le 13 au soir, c'était du Mire ; on riait, on chantait, et chacun voulait payer sa tournee et boire aux amis revenus, a ceux qui allaient enfin revenir, a Marianne ; puis, en chceur, on entonnait la Marseillaise, le Chant du De'part une foule d'autres chansons patriotiques. On parcourut les rues avoisinantes, bras �- 171 dessus bras dessous, saluant au passage les amis et eriant de temps en temps, comme pour reprendre haleine : Vivela Republique ! Vive l'Amnistie! Des bouffees de joie montaient de la rue et portaient la gaieté i ceux qui ne pouvaient quitter leur chambre. La joie, comme la tristesse, est contagieuse, elle vous empoigne sans vous demander votre consentement et souvent vous entraine malgre vous. La mere Bernard, croyant se soustraire h cette ivresse, était, des les six heures, remontee dans sa mansarde ; elle s'etait enfermee pour &hop- per au bruit et au vacarme, et pourtaut elle se surprenait ecoutant des bouts des couplets qui arrivaient j usqu' die on repetant quelque strophe de la Marseillaise, et chaque fois que les cris de Vive la Republique ! Vive l'Amnistie ! résonnait a son oreille, �- 172 - elle tressaillait. Tout en elle etait secoué, remue, son cceur battait avec violence; l'air qu'elle respirait la bralait. Sa faiblesse l'exasperait comme une liichete. Comment! elle aussi fraterniserait avec les auteurs ou (lit moins les complices de la semaine sanglante!Ils opt vote l'amnistie ! Bah! comme s'ils pouvaient faire autrement. Du reste, elle n'en voulait pas de lour anmistie, elle n'en avait quo faire. On avait fait la guerre i Belleville, on avait tile on deporte tons les braves. Eh bien ! soit : elle accep- tait la guerre, et l'on verrait a qui serait le dernier mot. La mere Bernard allait, venait, gesticulapt, parlant sans relache, jusqu'a ce que, fatiguée, Creintee, elle tomba sur son grabat pour se reveilkr bientôt en sursaut aux cris de Vive �- 173 la Republique! encore nombreux mal:,wre l'heure avancée de la nuit. Le lendemain matin, toute la rue etait en mouvement. C'etait le 14 : les uns se preparaient h aller h la revue, les autres se contenteraient d'un tour a la Bastille et aux grands boulevards, d'autres devaient se rendre place du Trosne ou place de la Republique; les femmes, les enfants continuaient a enguirlander les fen6tres; tous avaient revetu lours habits de fête ; c'etait a qui aurait plus de rubans, de cocardes tricolores. On semblait rajeuni, les vieillards retrouvaient une vigueur inaccoutumee, les malades se sentaient rnieux, les nourrissons eux-mêmes plus frais, plus pimpants, souriaient et semblaient tout heureux. La mere Bernard, sur pied des l'aube, etait transformee. L'agitation �- 174 de la veille avait fait place un calme complet ; plus de colere, plus de va-et-vient. Assise an bord de son lit, les mains entrelacees, appuyées sur ses jambes, la tate baissee, elle L etait toute pensive De grosses larmes coulaient le long de ses joues ridees et venaient parfois mourner en tombant ses pauvres mains décharnees. Tout-a-coup, elle se leva et se dirigea vers un placard qui contenait ses vieilles loques. Elle y prit ime blouse et un kepi de fédere, et les baisa pieusenlent. La blouse avait appartenu au pere, le kepi au fils. Alors son visage s'illumina, ses yeux brillerent d'une douceur ineffable. Ce saint contact l'avait rendue meilleure, et elle en avait conscience, ear en remettant en place ces precieuses reliques, elle murmurait lentement : All! mere Bernard, tu es folle. Ton pauvre �- 175 homme valait mieux que toi ! Puis, faisant t la hate Un brin de toilette se faisant aussi belle que possible, elle descendit d'un trait les cinq étages, et, legere, rajeunie, remonta presque en courant la rue de la Roquette, entra dans un magasin, d'oil elle ressortit quelques instants après un paquet h la main. Elle reprit sa course et fut bientôt devant la grille du Père La Chaise. Alors elle se dirigea par des sentiers bien souvent parcourus, vers la fosse oil dormait Jean Bernard. car il était lh maintenant elle en était certaine. Age7 nouillee a l'endroit acroutumó, elle resta quelque temps immobile ; puis soudain, defaisant le paquet qu'elle avait apporte, elle en sortit un petit drapeau tricolore qu'elle planta vigourensement dans la terre et, se levant, salua par un jive la République ! �- 176 Vive l'Amnistie!" entrecoupé de sanb°lets cette tombe cherie. Paris voulant s'unir h la mere Ber7 nard pour honorer les héros qui reposent pele-mee dans la fosse commune, cria aussi: Vive la Republique! Vive l'Amnistie ! Et de lointains echos, des bouffees de joie et d'allegresse venaient h chaque moment expirer sur les hanteurs du Pere La Chaise, et saltier, dans ce grand jour, ceux qui moururent pour la Republique. �14 IULTU al MAME1 BERNARD 12 �14 IULIU AL MAMEI BERNA.RD Fie-care se pregAtea d'a serba (Tina cea mare- §i cu cat qiva de 14 s'apro7 pia cu atat mai mare era aventul. Era utt adev6rata nebunie, aveati ft-ie.- m.1 eel din Belleville; nil sufiare de b patriotism, ua trebuin0 ne'ntrenabila d'all manifesta bucuria pentru acea amnistie ce 'n fine en, s'o aiba sguduia, agita pe top locuitorii! E destul a§teptasera, destul suferisera ; era timp in fine c'acea serbare se soséscrt pentru a v'ersa un balsam �- 180 indulcitor pe tote acele rilni Anal, sringerrinde. and. ai lucrat bine, IV place se si petreci, se ridi, 'apoi, ce vrei ! se ciocnesci un pahar cu ai tel la sunetul fanfarelor si la lumina lampionelor : i toV erat otAriti se-si scOtrt, din capete lit 14 Iuliti, toti erati I.Melesi, si dacit mai desbtiteati une-ori era numai si numai in privir4a despre cum se serbeze cu demnitate gloriósa aniversara a luhrii Bastiliei §'a serbtirii a tot memora- bilei di a Feder4unii. Numal mama Bernard era Int cOrdg, discordanth. in acestit admirabilrt irgelegere. Ea de sicur nu va serba pe 14 Iuliti ; ea nu va aprinde laminhri , ea nu va inghirlanda ferestruia mansardei séle 0 mai putin limit va lrtsa se Mile pe dC,Insa un drapel tricolor. A ! Dumnedeule, ce �- 181 miri sunt Omenii ; toti inchinAtori al isbandel! Principii? ca p6rul tn palmM le-a trecut moda ! Guvernul k trrt- mite un permis de chefuire, §i e d'ajuns, totul este uitat i se intrec cine va idica trial multe st6guri, eine va nprinde mal multe luminArl Santel Bastilil! A ! dad', sermanul iel ()in ar fi aci, éc unul care i-ar face se ro§iascil ! Dar Ludovic ! el ar avea a- cum 32 de ani ; ce frumos fltci ar fi ! Dar el 0.-afl luat tate m'esurele, aü impurat tatti acéstit mojicime mama Bernard. nu se mai op ia ; mania coprimpnd-o din ce in ce, gAsea accente in adev'er elocinti; daca nu putea se-YL convingti auditoriul isbutea ensa al. mira. Cttei o iubeat top' pe mama Bernard ; si dacti escentricitatea id nu putea se-I erOge discipuli, nu-I rädica nici respectul, nicl admiratiunea tutor celor �182 - carl o cunoseeati. 'apoi ea era nA bunrt femee, gata tot-d'a-una a ajuta, a sustine pe cci nenorociti, fericitri cand putea face un serviciu, cand putea fi folositere cul-va. Cand era yorba d'a uF,;ura nit nenorocire, ea grtsia tot-d'a-una, in lipszi de alte midlece, un suris, un euvent bun. Ci lei ea cunoscea bine suferinta si supt tote formele id : bela, femea, lipsurile de tot felul i cea mai sphi- menthtere dintre durerl, mertea celor earl ii eraii scumpi. Abia mitritatg, c'un bray ferar din Cliaronna, Ion Bernard, ye'duse pe sotul id lpand parte la tete rescOleie earl senuia1aser1 sfIr.itu1 domniril lul Ludovic Filip yeni 1848, resufla un moment; der in curend trebui s re'nceph s tremure de dilele sociului id care, rMi rithit in qilele de la funiii, nu scApa de merte de cat pentru a �183 fi peste putin deportat la Caiena de Bonaparte. Ion Bernard nu reintra In Francia de cat pe la sfiritul imperiului; sotia liii inab'etrânise, §i fiul s6u, micul Ludovic, ce abia il cunoscuse, devenise Un larbat. Sermana mama, eine va putea spune vr'ua, data, ce lipsuri i miserii a trebuit s6 'ndure pentru a brani s'a cresce acest copil al carui singur sustiitor ea era ! Veni teribila epopee de la 1870. Imperiul se surpft; tatal §i fiul intrunip luptarA unul Iftnga altul contra Prusianilor. Din fericire niel unul nici altul nu fura dintre jertfele -faimesel lasarl de siinge",1) der era sé se faciti ua a doua, §'aceia, val ! nu era s6-11 cru0. La Mai 1871,2) LuCuvent atribuit unui general frances In thnpul resbelului ce spusese c trebuiesce popu1atiuni1 ParisuluI u läsare de sange spre a o calma. 2) Insurectiunea comunalista, �184 dovic Bernard ctulu lovit de mcirte apArilnd una din cele du0 urma baricade de la Belleville; Ion Bernard fu impurat la casarma Lebau1) ,i mama Bernard r6mase din nal in fata miseriei, der d'astrt-datà singurh i pentru tot-d'a-una! Ea n'a putut dobendi nici chiar corpurile scumpilor sei morti. Mud a cerut cu striruintit a i se spune uncle sunt immormentati sotul ;,i fiul iei, fu amenintatA d'a fi trtnnisiti .9611 regilsescl, pe Bernarclii iel. Pe lang'amenintare, veniati §i insultele cele mai murdare, cele mai grosolane. Mai i eli de cat acestea era cit ei cutezail in fatil-1 s'e. insulte pe omul iei, atunci sgtingele i se urea in obraz, o biciuia, o sfircuia, o ardea §i tremurrind de 1) Duni intrarea trupelor Versaillaise in Paris, aci se esecutarA mai multe mil de federatj, frtni judecatil. �- 185 mnie, e§i;,h din mintl, arunca urland grame(11 de adevérurI in fata acestor In fine, prin multa rhbdare, cercethrI i intrebArI, mama Bernard sfirt;i prin a afla eh Ion Bernard fusese pus in giópa comunh la Nre-Lachaise. Cat despie corpul lui Ludovic putea sé firt §i el tot aeolo, der nu puteati sé afirme. Ea chutit sé afle mai mult, d6r in de§ert. TotI ii repeteatt acelm-0 cuvinte; si tot mu-lir-Au-le sfirsise prin a le crede. La inceput o coprindea une-orl indouiéla; dér obici- nuindu-se d'a merge sé ingenuchie p'acca mare grOph in care eraii inmormiintate atatea miseril, sfiqise prin a se convinge pe ea ênsé-§I ea s'al sei aeolo crati. Nu se mal indouia acum, i pe firt-care an depunea doué en'lithe de imortale ro§il in acela-;I loc ; 'mite c'aci sunt el ; da, aci trebuie �- 186 sè fitt : O. 'n adev6r c'acolo erati pentru aceea care muiase in lacrtum acel colti§or, ;4i b6trânele-I i aspre- le-1 mini nu crutaserti nicsi IA, ramgaiare acelul pilmênt rece, umed al cimitirului. Dér 14 Tulin sosia §i strada Roquette era deja tótii impodobittt. Nu- mal mama Bernard nu voia sé pue mi drapel, s'aprinda mi Tampion. In s4ra de 13 era un delir , rideati, cantatt E;i fitt-care voia s6 pltAescii pen- tru a bea pentru amicii reveniti, pentru eel earl erau s'e revie, pentru Mariana. 1) Apoi, intonati in corpore Marseillesa,Cantecul pleceirii, 'Ilii multime d'alte crintece patriotice. Toti strtibtiteatt stradele brat de brat, sa- lutand in trecilt pe amid §i strigad din child in child, ea rèsuflare, Traiesct Republica! tritiéscii Amnistia! Sufltul de bucuritt se urcatt din �- 187 stradz1 Si duceati veselia celor earl nu puteag qi din camera lor. Bucuria ea i 'ntristarea este contagiósh, te inhatit ftrt s6-1 céril voie, §'adese te ié farrt voie-ti. Mama Bernard cred(Ind ert se va sustrage acestel betil s6 urcase de en vreme in mansarda id, i s6 mcliisese pentra ea s6 scape d'aeeste scomote; i en tote acestea asculta uncle cApetaie de cuplete earl veniati pen'e Ia dênsa, ski repeta chte u stroffi din Morseillesa. De eke on strigarea Trhiasett Republica! trttiaseA Amnistia! ajungea pe;n6 Ia urechile ieI tresillta ; total se misca, se scuduia intr'ensa, inima-1 brttea cu iutlit, aernl ce resufla o ardea; ceia ce-o esaspera mai eu sémh era slAbiciunea id ce-o numea l4tate ; cum! §i ea ere va fraternisa cu autorii, seu eel puOn en comp-Heil s'ept'emanei shngerese? AU �- 188 votat amnistia ! ba ! ca curn puteau face alt-fel s'apoi ea nu voia am! nistia lor, n'avea co face eu Unsa. El a5 fault resbel Belvilulta ; ati uciq, aü deportat pe toti. acel bravi. El bine, fie ! ea primea resbelul ;i vom vedea al cui va fi cel din urma euvênt. Mama Bernard mergea, venia, gesticula, vorbia fart', curmare pC,416 ce ostenidi, sdrobita cligu pe patu-I de lemn pentru a tresari in cur6nd la strigrtrile Traiescrt Republica! ce erati anert numeróse de si ora era naintata. A doua-qi diminéta tóta strada era in mi§care ; era clioa de 14. Unii se preg5tia5 se' mórga la revist5, altil multnmiart d'a merge la Bastilia §i pe Bulevardele cele marl, altil pe plata Republica' ; femeele, copiii urs6 mati cu inghirlandarea ferestelor i totI se invernentasera cu straele de set. �- 189 - se 'ntreceati care de care va avea mai multe panghce §i cocarde bfitóre ; tricolore ; toti phreati re'ntineriti ; baranii regilsiati nit vigóre neobici.unit!, bolnavit se simtiati mal bine si chiar p1 uncii erah mai vinoi, ma impodobiti, surideati §i phreati fericitl. Mama Bernard, de pede 'n cli in picióre, era transformatiti. Agitatiunea din ajun era inlocuith c'uh liniste deplinh ; nu mai era manie, nu mai mergea din colt in colt. &And pe marginea patului, cu mAnele 'neruci§ate, en eapul plecat, era cufundath in giinduri. Lacrimi marl curgeati printre sbirciturile obrazului §i tine- oil chdeatt pe sermanele id mcini deschrnate. D'th-datil se sculà rhpede §i se duse la un dulap care continea vechile id strente. ScOse u bb srt §'un kepi de fedel at si le shruth cu eucernicie, , �- 190 Blusa era a tattilui si Chepiul al fiului. Atunci chipul id se iluminti, ochii iei lueird c'utt duketA nespusii. Acel sant contact o facuse mai bunil §'avea consciintti d'acestti schimbare, chci puind. la kc acele neprquite mOsee murmura incet :A ! Bernard, et u nebun5. ; marnti, el, bietul om, era mai bun de cat tine ! Apoi fticênduli in grabit un fel de toaletrt, fticenda-se pe cat prin putinVi mai frumósii, cobori rapede cele cinci ca- turi §i uOrà, re'ntineritti, urea mai alergénd strada Roquette. Ea s'opri &Ise' un moment, intra intr'uA magasie de unde e§i Un minut mai in urnatt c'un pachet in manh. Ea replecti din nog ..,'ajunse in curénd la Pere Lachaise. Atunci apnea potecele, ce atat de bine la cunoscea, spre grópa unde se gnsia Jean Bernard, dtei aeum de sicur acolo era. �191 Ingenuchiatri Ia locul obicsinuit remase chte-va minute nemiratil, apoi, d'uh-datA, desfhcend paebetul ce-1 adusese, sccise un mic drapel tricolor ce 1 infipse cu vigóre in pitmênt, sculiindu-se salutti acel scump morment c'un stright intrerupt de suspinuri: Trii 'sat Republica ! Tritiésa, A mnistia ! Parisul, voind sé se unéscA cu main% Bernard peutru a onora pe eroil earl repausau In amestec in acea mare grópA, strigh §i el, Traiescit Republica! TraiescA Amnistia !... si indeptirtate resunete, suflAri de bucurie veneau pe tot momentul s6-1 dea suflarea pe int4me1e de la Pere-Lachaise, s,d se salute, in acea 41 mare, pe eel earl aü murit pentru Republica. Champel (Elvetia), 18 Iulitt 1880. �LACRIMI DE MAMA �In trecuta limA a lull Mai, Mircea, de si tare bolnav i slAit en totul, profita d'uh micA usurare a bólelor ce'l bntuiaü, i lila din non con- deiul. Ne-a spus c'a 'nceput a scrie 0, nuvela dér nn ne-a spus, i nici nu l'am intrebat care era subiectul. El scrise vre trei, patru (Tile; anise cilte-va pagini i condeiul ii caqu din m Scrierea ce 'ncepuse nu numai mi fuse revklutii de densul, dér este departe d'a fi sfirsitil. Mai mult ancii ; pentru cat-va timp nu puturilm intelege ce scop urmäria, ce este acea �- 196 gelosid de mama" , ce voin a descrie si care fu cel din urmA cuvent ce el scrise. Cu tote acestea drun publicului, pen- tru care luera tOtrt viéta lui, s'aceste ultime pagine, ast-fel precmn le ghsirtim in hartiele séle. Citind e'ns6 si studiind manuscriptul, i ct1ucjfçi i chill paginti din acest manuscript ce-a fost scOsil de el si phstratri, pentru a-i servi mai in urmil, ea, care este crediata nOstrh : Autorul incepe prin a arata fe- meiei nu numai di nu trebuie sé se mhrite p(In'a nu s'asicura c. iubeste In adev6r pe omul cu care se insoteste, cA, '1 stin i cit meritit se fie stimat, dér anch cii si el o stimit s'o iubeste. Scopul ens6 de capetenie ce urmAria este d.'a arata femeiei mame ca nu va putea fi in adev'er fericita de cat numai atunci cand isI va creste �-- 197 ea e'ns-0 copiif, if va lapta, if va ingriji ji i mipte ea ensé-01, li-I va face ast-fel s'o iubésca pe denga fli numaI pe densa, ér nu se impala iubirea lor cu doica, cu mane; (CUM die attit de bine Românii de peste Milcov) F,eapof cu guvernanta lor. Ece ce sunt dupA nol, acele lacrimI de mama" §i ece" pagina pusä la ua parte de Mircea, §i care ne confirma in opiniunea nóstrit. Supt privegbierea d-nef Fanny Mayer putea In linite oril-ce mama se V lase copiii fara a4 aduce cea mai mica suparare, aI putea dice cea mai mica inchietudine. POte sórtea a fost nemilostiva cil- tre Elena cand 'I a pus in cale ua femee de inima i inteliginte pe d-na Mayer, cad fara densa, eine .tie décil �- 198 - ea nu s'ar fi ocupat mal nmlt de Ion01 al sa, de Rhducul si pe care '1 iubea in felul séti ; IT iubea cat 'Rite iubi ut mana care n'a suferit pentru copil sel, care nu '1-a aliiptat, nu '1-a vegliiat cJi i nOpte, care nu s'a jertfit kr trup §i suflet, care n'a cunoscut acea nespusA tericire, acea dumnerfeasca sinAire, resplata cea mare a mamelor, a da tot, a da necurmat, a trAi pentru altul, a träi in altul; II inbia, ênsë cum i§1 iubia si toaktele, seratele, teatrek, veselia, risul, scomotul p,d de aceia r6maneat't ade- sea copilaiI se1 supt pUrintesca ingri- jire a liana.' i ea eia cu zimbetul pe buze . �LACRIMI DE MAMA Elena fusese resacata de serta ca f;i de ómeni. Frumesa, cu spirit, c'ua san'etate tie for, ea crescuse in bikug, in midlocul iubirii §i desmerdarii alor sit Dorince le see erait pe,loc implinite ktra ca nimeni sé se impotrivesca veua, data dragalmei. copile, care, drept res- plata, ridea, canta, Area, sbura prin odal §i prin gradina de dimineVi pe'n'e sera, pen6 cand, obosita de bucuria, adormia cu zimbetul pe buze. Cand, intre patru-spre-dece i cincispre-dece ani infra in pensionat, spre �- 200 a'§i completa dosa instruc.tiunii necesara unell domni§óre de societate, Elena fu primita de no-Lick séle camarade ea urt vecbia althea, t;4i de erttre profesóre ca urt, licit iubitit. In timpul ederii sae la pensionat ea nu numai n'avu thei u pedépsa, dér ancti atat direetri0 cat i profesórele cautati ocasiunea d'a-i face placere: Si nu cred ca ele WA se fi im- potrivit vr'na data la una din cererile sele. Era mai mult stäpaniti de cat Avg. Cu un suris, en via &mil, en uà gingma aterqiune, l'aF,d lmtea dice cu bunétatea seacaci, de F,d résfatata, Elena era departe d'a fi un coea, ciltiga, pil stricat i naravit captiva pe top. cap: o apropiail. Nu pot cita de cat nit singura fiinta care, cunose8nd pe Elena, n'a résfaIat'o 0 '0-a pastrat, filth cu dénsa, réceala sa firésea. Fara Indoialii. lesne �- 201 - ar fi invhis ea apatica nep6sare a d-lul Paul de Gregoriu, dach ar fi voit. Der, stint sicur c'acesta nici. nu '1-a trecut prin gAnd ; §i, mai tote fe- meek vor intelege ca nici nu putea se-1 vie 1111 moment WI asemenea idea, cAnd vor sci, c'acea fiintad. Paul de Grefforiu era barbatul Elena* ! n A cauta iubirea in casatoria ar fi ad1 a se espune ridicolulni, sfl eel putin a da probe de originalitate. Cununia, dupa codice si en moravurile nestre, nu mai este de cat ua simpla ceremonia, menitä 6 trece femeia de supt tutela parintesca supt aceia a barbatului. Barbatul cauta in femeia uti, positiune, ua destre, un nog cem de relatilmi, une-ori satisfacerea uncI pasiuni momentane, a unuI capricig. Casatoriele t e felul acesta constituesc adesea cjisele casatorif de amon Femeia cauta in barbat emancipatinnea �- 202 visata,; ea stie cil, numai mrtritit;m1 II va desehide portile lumii ; 'apoil ce gra.' o apasti gróza d'a relmAne fatrt mare ! Un tarbat este pentru densa un passe-partout impus de moravuri.; il ie prin urmare cum il gilsete, cilnd il gAse§te. Cine dér 'Ate imputa Elenei d'a fi devenit (Minna de Gregoriu? El sal altul ?... 'apoil cum ar fi putut densa cumisce, la optspre-clece ani, cu educatiunea primitrt, care era sotul demn de iubire, care ar fi putut a-I da fericirea, admitend cil esista, admitend ch-1 avea la indemitinti ? Vieta pentru Elena nu era de &it un basmu in care ea era fata de imprat cu pe'rul de aur, cu dintif de mrtrgAritar, cu pelita albA ca crinul §i cu. buzele rumene ea un boboc de trandafir. Veni ateptatul Yet-Frumos, facu �- 203 cererea sea, care fu primitA de prtrinti; cum n'ar fi consimtit i thInsa ? ore nu tot as,a se petrec lucrurile si 'n basme ? 'apoi nt-Frumos era un june elegant, cu totul la modh. Lorgnon, badine, carare la mixpoc, gulere drepte, inalte 't-ta de scrobite in cat nu putea intOrce capul nic1 la stanga nici la drepta; nimic nu-1 lipsia. In.rainu§at, parfumat, hainele phreati turnate pe dOnsul §'avea nisce giuvaeri de cipici de lac, ascutite, ascutite la virf ca uh tech de baioneth. Itomaneste mai a, nu seia, se cunostea cat colo eh d. Paul de Gregoriu era licencie en droit i c fusese attache de legation. Chshtoria Elenei fu mult comentath 0, cum se obicInue§te in asemenea casuri, trel cjile BucuresciI nu se pre- oeupa de cat d'a ti deca sotil sunt potriviti, cumpiinind eu grijiti calith- �- 204 tile F,d defectele lor, ale parintilor lor, ale rudelor kr pCATI6 la al noulea neam. Lumea, pun esceptiane, se arata destul de favorabila d-lui §i d-nel Gregoriu, i, deal, toti nu aprobara intr'un mod absolut noua cummia, decil unii credura cn cale a face orecari restrictiuni in darea consimtimêntului lor, acesta se datora numal inradilcinatului obiceiü ce avem d'a critica -Vote cilsatoriele. -- Ba, ginerele e prea b'etrrin, mi- reasa n'are un ban clestre; ski ginerele e prea ten6r, mireasa prea bogata ; el este urit, ea este frumesa ski ea urita §i el frumos ; barbatul prea iriabt, femeia mititic, i a nainte. Se vede c d'aceia §i efl priyearn cu mfilmire casatoria Elena' Iii gasiam pe soti cu totul nepotriviti. Potrivitl sell nu, traira irnpremit cinci-spre-qece ant : i daca d. de Gre- �- - croriu nu film ferieirea Ehmel trebuie se'l tinem sema ca nu 'i-a facut nenorocirea. Elena póte se creclu chiar fericita. N'avea tot ce dorea, nu i ffi- cea el tot ce voia ? Nu era iubita, este adevërat, dér eine ne spune ct simtea trebuinta d'a fi iubita ! Pentilt a simti acesta trebuinta trebuie a. iubi, §i pentru a iubi trebuie a fi trait, a fi luptat, a cunósce Incliietudinile, grijele, trud.ele vietei ; pentru a iubi, trebue a fi suferit ; pentru a iubi, trebuie a fi gata a se jertfi. Multe lacrimi varsiti omul pen6 invata ce este iubirea, §i nu tutulor le este dat a. iubi E,;'a fi iubit. Elena nu fu iubit si nu iubi. Placerea if suridea prea mult pentru ca se mai caute fericirea ; d'aceia póte aveau dreptate amicele séle, eand o felicitail de norocul ce avusese d'a avea Un barbat ap, bun ca d. Gre- �- 206 - goriu. Oftatt tote cu foc dupii un asemenea brtrbat, care, de si petrecea noptile la Club i cliva la alte petreceri, avea eel putin delicateta d'a nu se mesteca in afaeerile sotiei sele. Esia si Elena ciind voia, primia pe eine doria, se inThriica cum ii plteea, 'acesta filrrt scene, fArii, eerte, frtrA cea mai illicit observatiune din partea d-lui de Gregoriu. Ca mamit asemenea Elena pArea amicelor sele cea mai fericith ; copilasii sM, Ionel i RAducann, din 41 in iji mai drilgiila§1, nu '1 ail nici urt sup6rare, nu '1 limn din (AMA, o lasat li1jerl d'a dispune de intregul ieI timp, i siThOosl, veseli, cu minte, eresteatt supt ingrijirea bunei lor guvernante Fanny Mayer. Ca la pasere in eoliviit---care tin are a se ingriji (Vali asicura nici esistinta sea, Mei alor sëi, i pete la �- 207 adiipost in micul ,s6ii palat, bine §i cu bekug nutriai, inctdcjitA, cantand i silrind dintr'un betirr pe altul; ca utt plantil plapandrt, care intr'uil caldil florArirt, feria de viscoll, udatii, ar, i ingrijitil, inflorelte intr'una Elena i0.' petrecea Vele in acéstiti elegana, floräriii, in acesta poleitil coliviA care se nuraesce lumen, neave'nd a se ingriji nici de esistinta sca nici d'alor sa. cantand, srind dintr'un salon intr'altul, trecend de la uli plilcore la alta §i sorbind cu voluptate viciata si facticea atmosferrl a sociewitii, care atilt de iute te 'mb6trane§te, impedicandu-te d'a tritii. D. de Gregoriu juca un rol atat de restrans in esistinta Elenel in cat cand cruda mórte il rryi inainte de timp, el disphru fitir'a lhsa in urmiti-I un mare gol. Elena, un moment. surprinsii, n- �- 208 metita la vederea morçii, II reveni in fire, se desmetiei putin cute putin relua sborul, sarind, canpasarica tand eu n§urinta-1 si farmecu-i obielnuit. Lune le, anii treceati... Elena tot canta ; totul II suridea §it nimic nu venea se turbure a sa veselia; canta si er canta si nimeni vecjend-o ar fi putut inehipui ca se va inereti vr'nä data acea frunte senina §i ea lacrami amare vor §terge ultima urma a acelui angerese suris. Cine, cand vera serele a 'neahlit ti huninat intr'una, fara ca eel mai mic nor se viiti a-I imblanqi arE;ita, sCfl a-i indulci viva-i lumina ; eand v(intul nu a suflat i plóia n'a crufut de un timp indelungat ; eine, eand pomil stint ineareati en fructe, arboru i tufiF;ile pline de enibmi eand spieele aurite se legana in lmite pe �209 camp §i livedile nu sunt de cat uiti intinsa gradina ; cine resufland aerul imbalsamat de flori, andind frematul frunzelor, ciripitul pasérilor seit cantecul de dor al ih.e unei tinere mame leganandul pruncuprul, eine die se mai gandete la furtuni §i vijelii? Vin en tote acestea adesea furtunile i vera ; vin d'ua-data, cu repedieiune, eu furia ; yin aruncend mai mare spain i cauzancl mai multe i mai ireparabile stricaciuni de cat viscolii de ierniti ; caci totul a- tunci träiqte, vieta este pretutindenea i nimeni §i nimic nu este pregatit pentru a-i -tine pept; toct din contra §i totul pare a nu avea alta grija de cat a inflori, a eanta a trai. Vera 'Area a fi anca lunga s,ti frumósä pentru Elena cand, fara veste, cerul se intuneca §'ua négra i grós14 �- 210 nich furtunh isbueni d'urt-dath in inima, peni3 aci asa de linistititi a acestel thiere femei. 0 pärhsisem inteuh sért veselii, rid6nd ea de obicehl, o reghsil a doua di, inecath in lacriinai. Am v6dut adesea laerhmi. Nu este trebuinth, spre a avea u vechià cu- nostinVL en dc, ca cine-va se fi ineAruntit: toi am plans s'am vklut plangend. i totu-si, de ate on ne ghsim in fata durerhi, s'ar 'Area c o intalnim pentru prima órii; ea ne surprinde, he impietreste, si nu Osim adesea nici un cuvênt de alinare pentrn cel ce suferh. Plangea Elena, si efl care crescupot dice, alaturi en dênsa, eü care o Vedusem copilii, fath mare, sem, logodnich, sotih, rnam, vöduv, stam privind acele lacrhmi, Tlimit, inunärmurit. �- 211 Cu cat Anima nOstril este mai caldä, mai ferbinte cu atilt mai lim lt in asemenea momente, pare mai rem, mai inghirttata,. Plangea Elena, pliAngea F,i eti thcem. Lacrrtmile sele rn infiorati cu atilt mai mult cu cht pentru prima 6ra o vedem plangend. Nu vorbese de lacramile copilitriet, cari abia apue de sticlese pe ochi, ca roua pe floricele, i sunt deja uscate de sitrutatul de mama, mai ardetor ca s6rele MI coptor. Lacrhmi d'acelea vérsasem multe rand nu putém se ne jueilm impreunrt, child prtrintii notrii nu ne lasaii 86 alergrtm unul la altul, supt cuvent crt eu avem lectiuni de invgiat sett ca, ea trebuia se j6ce la clavir... Der nu asemenea lacrAmi, balsam neprecuibil pentru cjilele b6tranetei, vArsa acum Elena, ei lacrAmi car! usucrt, ard i lasit urme ne §terse ; li, in fata acestor lacrAmi, cu tot �- 212 - vechiul meit prieteng, mi cutezam a deschide ollra Nenorocirea cea mareca si fericirea cea mare este mutrt si impuns tkerea. De aceia póte amorul, nAscut dintr'uA imbratisare a nenorocirii s'a fericirii, nu cuncifft nimic ruia elocinte ca tkerea. Tkeam. Presinta mea totn-11 nu era inutilé, i o sinitiam. Sunt atatea mi4lOce d'a spune cea ce ci. pe tmimA s,d d'a citi in anima altuia ; rolul cu- vintelor este atilt de niirginit cand este vorba de simtiminte, in cat adesea ee sunt mai mull Mi piedic de eat un ajutor. Tkerea mea spimea Elenei, in destul, cat impArtilsam a iei durere ; lacrAmile sele 'ml spuneati ea ea suferil, ce alta ne am-fi putut spune? Care era cauza suferintel séle, n'o sciam, dér intelesesem c durerea '1 era mare i c, prin urmare, �- 213 - avea trebuinta de mai multa iubire. 0 iubil mai mult. Trecurä mai multe qi le pênc) se cunose cu sicurantiti causa nenorociril amicei mele; adevërul linT print atat de grOsnic in cat nu voiam a'l vedea, der lumina se facea FAA voia'mi §i in de§ert cautam mildóce d'a nu ride. Elena era gelosA, era gelósA de copii si �TABELA MATER1ELOR Psgi us Anal noti Spovedania mid mnrinde 15 1.16. romitneil, 43 B1 lanul 67 6 77 Prietenul mefi Ion 107 Zinea 151 Prima ciocnire 14 Mill al mama Bernard Laer linI de mana , 179 199 �� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Volume secolul XIX (18xx-1899) Description An account of the resource Memorialistică, Lucrări Teoretice, Dramaturgie, Beletristică Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Nuvele (1882) Subject The topic of the resource Anul nou Spovedania unei murinde (1876) O româncă Bălanul Prietenul meu Ion Zinca Prima ciocnire 14 iulie al mamei Bernard Lacrimi de mamă Description An account of the resource Mircea C. A. Rosetti (1850-1882) Creator An entity primarily responsible for making the resource Mircea C. A. Rosetti (1850-1882) Source A related resource from which the described resource is derived www.dacoromanica.ro Publisher An entity responsible for making the resource available Tipografia Românul, București Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1882 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Emil Costinescu Relation A related resource https://commons.wikimedia.org/ Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource literatură 1882 București Emil Costinescu literatură Mircea C. A. Rosetti nuvele https://anarhiva.com/files/original/ea5aa699ca9ee51e7bd54481c8a9015c.pdf 0d06d2288df4cdf2a31b1063d9c01dd2 PDF Text Text � Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție afișe secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Afiș „Cărțile anarhiste” (2013) Description An account of the resource Cărțile anarhiste sunt arme contra noului totalitarism Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2013 Relation A related resource Adaptare după un poster din timpul Războiului Civil din Spania, publicat de Sociedad General de Publicaciones, Barcelona (1936-1939). Mesajul original era „Los libros anarquistas son armas contra el fascismo”. Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource afiș Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 2013 2013 anarhism anti-fascism anti-totalitarism Cluj-Napoca propagandă Războiul Civil din Spania https://anarhiva.com/files/original/eab2489c98ae9164bca22a0073de9e5f.pdf 125365ea73b73b636dea7c7577259408 PDF Text Text �������������������������������������������������������������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție volume secolul XX (1901-1989) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Temniță și exil (1923) Subject The topic of the resource Memoriile lui Zamfir Arbure. Perioada descrisă este cea a implicării sale în mișcarea revoluționară din Rusia țaristă și a detenției în închisoarea Petro-Pavlovsk. Description An account of the resource Zamfir C. Arbure ediția a III-a Creator An entity primarily responsible for making the resource Zamfir C. Arbure Publisher An entity responsible for making the resource available Editura I. Brănișteanu, București Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1923 Relation A related resource Prima ediția a apărut la Editura Butculescu „Gazeta Săteanului”, 1894. A doua ediție a apărut la Editura Samitca, Craiova, 1902. Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource memorii 1923 anarhism București memorialistică Narodnicism Neceaev nihilism secolul al XIX-lea Vera Zasulici Zamfir C. Arbure https://anarhiva.com/files/original/89826d09eb4b4f58600864a6c61b08db.pdf b477c7710330f6d8b7527b6cc6de0434 PDF Text Text ������������ Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource D.I.Y. #1 (2004) Subject The topic of the resource Manifest punk Ce e copyleft-ul? Anarhiști împotriva războiului în România No Border Camp Timișoara Zece motive pentru a demonstra împotriva FMI/BM Ziua Internațională de luptă împotriva McDonnald's Adevărul despre McDonnald's Săptămâna antirasistă în România Concerte DIY Rut Host 2004 - turneu în România Punkiștii au făcut donații orfanilor Evenimente importante Votați Moș Crăciun Description An account of the resource Acțiune împotriva rasismului, fascismului, naționalismului, militarismului Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2004 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Type The nature or genre of the resource zină 2004 Aactivist anarhism anti-fascism anti-militarism anti-rasism anti-război Banca Mondială copyleft Craiova Craiova Anarho-front DIY FMI Irak McDonald's No Border Camp Timișoara Punk rasism România Rut Host Sibiu Timișoara https://anarhiva.com/files/original/63e773041a20f8b2bc31c207ab0b6afe.pdf 3ced30b9d82475160dfb79280cda5182 PDF Text Text �������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție broșuri secolul XIX (18xx-1899) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Opt scrisori către țărani (1882) Description An account of the resource Gr. Munteanu (Grigore Maniu) Creator An entity primarily responsible for making the resource Grigore Maniu Publisher An entity responsible for making the resource available Tipo-litografia Buciumului Român, Iași, 1882 Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 1882 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource broșură Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1882, Iași 1882 anarhism Grigore Maniu Grigore Munteanu Iași țărani https://anarhiva.com/files/original/ca4b5695130626c258827367be2a1374.pdf f7d2b2ed573ec12c0486e5a1928dfc8d PDF Text Text ���������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Vegetarismul, anul I (1932) Subject The topic of the resource Pentru ce apărem? Zece motive pentru a deveni vegetarian Mana de Dr. Wilhelm Winsch Vegetarism și umanitarism de Eugen Relgis Efectele fizice ale postului de Mahatma Gandhi Rugi mute de Manfred Kyber Regimul fructivor Congresul universal vegetarian Gandhi despre iubire George Bernard Shaw Description An account of the resource Organ pentru răspândirea vegetarismului și a frugivorismului Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource decembrie 1932 Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă lunară Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1932, București 1932 București Camil Perlmann esperanto Eugen Relgis frugivorism George Bernard Shaw Ion Ionescu-Căpățână Mahatma Gandhi Manfred Kyber umanitarism vegetarianism Vegetarismul Wilhelm Winsch https://anarhiva.com/files/original/e489a7a6c5970a2fcccdef8e8df3b6a2.pdf 1dc9dfb020228f412ffe50ff1ad09004 PDF Text Text ���������������������������������������������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Vegetarismul, anul II (1933) Description An account of the resource Organ pentru răspândirea vegetarismului și a frugivorismului Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource ianuarie-decembrie 1933 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Ion Ionescu-Căpățână Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă lunară Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1933, București Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Vegetarismul, anul II (1933) Description An account of the resource Organ pentru răspândirea vegetarismului și a frugivorismului Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource ianuarie-decembrie 1933 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Ion Ionescu-Căpățână Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă lunară Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1933, București 1933 Al XV-lea Congres Vegetarian din Plovdiv București Bulgaria C. I. Parhon Dorotea Hyams Élisée Reclus (1830-1905) Esfir I. Kaplan-Perper esperanto Eugen Relgis frugivorism H. D. Thoreau Iakod Mandel Ion Ionescu-Căpățână Iordan Kovacev Lev Tolstoi naturism nudism pacifism Petru M. Șuster Raymond Meunier Romain Rolland (1866-1944) Samuel Ovseevici Perper tolstoieni Valeriu Buja veganism vegetarianism Vegetarismul https://anarhiva.com/files/original/bd682523e51c62e608032e7d71a1940e.pdf 7597fb0361ed7dc46e1edb60a0777ada PDF Text Text ��������������������������������������������������������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție reviste secolul XX (1901-1947) Subject The topic of the resource Reviste Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Vegetarismul, anul III (1934) Description An account of the resource Organ pentru răspândirea vegetarismului și a frugivorismului „La Vegetarismo”, organo por disvastigo de vegetarismo kaj fruktdieto Source A related resource from which the described resource is derived Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource ianuarie-octombrie 1934 Contributor An entity responsible for making contributions to the resource Ion Ionescu-Căpățână Format The file format, physical medium, or dimensions of the resource pdf Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource revistă lunară Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant 1934, București 1934 Bircher Benner București Bulgaria C. I. Parhon colonie vegetariană E. I. Kaplan esperanto Eugen Relgis frugivorism Horia Sanielevici Ion Ionescu-Căpățână Josef Perper Lev Tolstoi Louis Moreau Niculae Zberea obiectori de conștiință pacifism Paracelsus Raymond Meunier Romain Rolland (1866-1944) Samuel Ovseevici Perper Schopenhauer Societatea Vegetariană Română Vasile Christu veganism vegetarianism Vegetarismul Vivre Intégralement https://anarhiva.com/files/original/cf5580b436648f983058cf490e29db13.jpg 5819c077adbdbeef4893f740da229c91 Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție graffiti Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Graffiti „anarhia salvează România” Description An account of the resource graffiti Cluj (2013?) Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2013 (?) Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource graffiti Coverage The spatial or temporal topic of the resource, the spatial applicability of the resource, or the jurisdiction under which the resource is relevant Cluj anarhie Cluj-Napoca graffiti grafiti România https://anarhiva.com/files/original/2576154d179783fec3638a376367bec6.pdf ea82723ef726d4a6b575a7865eb6b0cd PDF Text Text �������������� Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Colecție zine secolul XXI (2001-20xx) Dublin Core The Dublin Core metadata element set is common to all Omeka records, including items, files, and collections. For more information see, http://dublincore.org/documents/dces/. Title A name given to the resource Lovekills #1 (2003) Subject The topic of the resource Cultura rezistenței - educație pentru revoluție Description An account of the resource anarcho-punk zine Date A point or period of time associated with an event in the lifecycle of the resource 2003 Language A language of the resource română Type The nature or genre of the resource zină 2003 anarhism anarho-feminism Animal Liberation Front Emma Goldman Lovekills Lydia Lunch Punk Rote Zora